REFERAT

APARATE DE PROTECŢIE

Găman Aurel cls. XII-a

Grup Şcolar Industrial CN Plopşor Pleniţa

APARATE DE PROTECŢIE
1. Supracurenţi
Supracurenţii sunt curenţi a căror valoare depăşeşte valoarea
curentului nominal al unui aparat sau al unui receptor electric.
Supracurenţii se datoresc unei stări anormale a receptorului sau
circuitului electic.
în general, supracurenţii apar in următoarele cazuri:
- suprasarcină a unui receptor electric, cum este, de exemplu,
încărcarea unui motor electric peste puterea sa nominală;
- scurtcircuit.
Supracurenţii pot să fie:
- de durată îndelungată;
- de scurtă durată.
Supracurenţii de suprasarcină au valon care variază între 1.5 ... 8
In iar supracurenţii de scurtcircuit au valori foarte mari, de ordinul de
peste 20 In.

Efectele supracurenţilor sunt termice şi electrodinamice, ducând

la solicitări suplimentare ale aparatelor, conductoarelor şi
receptoarelor electrice.
În cazul afişarii curenţilor de suprasarcină efectul lor este îndeosebi
termic, ducând în timp la distrugerea izolanţilor din jurul căilor de
curent străbătute
de curenţi.
În multe cazuri însă suprasarcina este de scurtă durată, pasageră şi
are un efect neglijabil
Curenţii de scurtcircuit se datorează scăderii la valori foarte mici
a
impedanţei circuitului electric. Această scădere se produce din cauza
atingerii
directe accidentale a unor conductoare între care există diferenţă de
potenţial.
În funcţie de diferenţa de potenţial dintre conductoare, de rezistenţa
lor electrică
şi de modul atingerii accidentale, curenţii de scurt-circuit pot atinge
valori de
ordinul miilor de am peri.
Datorită acestor valori mari, efectele termice şi electrodinamice
sunt foarte puternice.
La producerea unui scurtcircuit, variaţia curentului urmăreşte, de
obicei, evoluţia în timp reprezentată în figura 10.6, in care se
observă că valoarea curentului de scurtcircuit scade în cursul câtorva
alternanţe până ia o valoare stabilizată Id, curentul de scurtcircuit
de durată (care se ia în consideraţie la calculul încălzirii la
scurtcircuit).
Valoarea de vârf a primei alternanţe Is se numeşte curent de
scurtcircuit de şoc şi se ia in consideraţie la calculul forţelor
electrodinamice.
El poate atinge valoarea maximă Is=1,8 I d =2,55 Id.
Pentru a limita efectele, protecţia împotriva scurtcircuitelor
trebuie să fie cât mai rapidă posibil,
Supracurcnţii pot apărea pentru o durată foarte scurtă (0,05...0,01 s)
in condiţii normale de serviciu la conectarea transformatoarelor de
putere, a lămpilor cu filament de wolfram sau a bateriilor de
condensatoare, putând depăşi de câteva zeci de ori curenţii nominali.
La conectarea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit, valorile
supracurenţilor ating 5...7 I şi durează intre 3 şi 15 s.

În condiţii de grav defect in instalaţie, supracurenţii ating zeci de kA

şi pot dura şi câteva secunde m funcţie de reglajul protecţiei (ex.
deschiderea separatoarelor sub sarcină ruperea unui conductor
etc.), Supracurenţii de lungă durară care
apar la supraîncărcarea motoarelor sau la
rămânerea acestora în două faze nu
depăşesc 2,2 In.

2. Supratensiuni
În instalaţiile electrice pot apărea supratensiuni. Acestea sunt :
- supratensiuni de comutaţie, care apar in cazul întreruperilor rapide
a curenţilor mari in circuite
puternic inductive;
- supratensiuni atmosferice, care apar în cazul căderii trăsnetului pe linii
de transport ale energiei electrice sau în imediata lor vecinătate;
- supratensiuni de punere la pământ, care apar în cazul punerii
accidentale a liniei la pământ.
Forma diferitelor categorii de supratensiuni menţionate mai sus este
indicată în fig. 10.7.
Potenţialele diferitelor piese conductoare pot atinge valori atât de mari,
încât apar străpungeri sau conturnări ale izolaţiei.
Supratensiunile de comutaţie durează câteva unde, de (2,3...3)
Un şi frecvenţe între 0,7 şi 1 kHz spre deosebire de supratensiunile de
origine atmosferică, care, deşi durează numai câteva zeci de
microsecunde, au unde de şoc cu amplitudini de milioane de volţi. În
cazul punerii accidentale a unei linii la pământ, apar supratensiuni de
(1,2...1,73) Unde frecvenţă industrială.

MĂSURI Şl MIJLOACE DE PROTECŢIE A APARATELOR

ELECTRICE ÎMPOTRIVA SOLICITĂRILOR,

Protecţia aparatelor electrice împotriva solicitărilor se realizează

3
 prin
- soluţii constructive,
- alegerea materialelor adecvate;

0100090000031602000002009601000000009601000026060f002203574d46430
10000000000010009230000000001000000000300000000000000030000010000
006c0000000000000000000000350000006f00000000000000000000000319000
0d00f000020454d46000001000003000010000000020000000000000000000000
00000000ec130000c8190000d8000000170100000000000000000000000000005
c4b030068430400160000000c000000180000000a000000100000000000000000
0000000900000010000000e9050000bd030000520000007001000001000000a4f
fffff000000000000000000000000900100000000000004400022430061006c006
90062007200690000000000000000000000000000000000000000000000000000
0000000000000000000000000000000000000000000000000000001100b0b3110
01000000014b7110094b411005251603214b711000cb41100100000007cb51100
f8b611002451603214b711000cb411002000000049642f310cb4110014b711002
0000000fffffffffc02d100d0642f31ffffffffffff0180ffff0180efff0180ffffffff00000
00000080000000800004300000001000000000000005802000025000000372e90
010000020f0502020204030204ef0200a07b20004000000000000000009f000000
00000000430061006c006900620072000000000000000000d4b41100dee32e31e
88d083234b8110040b411009c38273104000000010000007cb411007cb41100e8
78253104000000a4b41100fc02d1006476000800000000250000000c000000010
00000250000000c00000001000000250000000c00000001000000120000000c00
000001000000180000000c0000000000000254000000540000000000000000000
000350000006f0000000100000088878740d14587400000000057000000010000
004c000000040000000000000000000000e9050000bc030000500000002000000
03600000046000000280000001c0000004744494302000000ffffffffffffffffe9050
000be030000000000004600000014000000080000004744494303000000250000
000c0000000e000080250000000c0000000e0000800e000000140000000000000
010000000140000000400000003010800050000000b0200000000050000000c02
87000001040000002e0118001c000000fb02f3ff00000000000090010000000004
40002243616c69627269000000000000000000000000000000000000000000000
00000040000002d010000040000002d010000040000002d010000040000000201
0100050000000902000000020d000000320a0c000000010004000000000000018
70020fa09001c000000fb020200010000000000bc020000000001020222537973
74656d00000000000000000000000000000000000000000000000000000400000
02d010100040000002d010100030000000000

- includerea în construcţie a unor elemente cu rol de protecţie;

- montarea împreună cu alte aparate sau echipamente cu rol de
protecţie;
- respectarea riguroasă a instrucţiunilor de montare, exploatare,
întreţinere şi reparare, încercări.
Pentru a putea rezista la solicitările electrice materialele izolatoare se
aleg avându-se în vedere valorile optime pentru permitivitate, rezistenţa de
izolaţie, rezistivitatea de suprafaţă şi volum, rigiditatea dielectrică, tangenta
unghiului de pierderi.
Pentru aparatele electrice de joasă tensiune izolaţia se
recomandă prin standarde de stat sub forma unor distanţe
minime disruptive şi a unor linii de conturnare minime,
La aparatele de înaltă tesiune,izolaţia se asigură prin proiectare,
în funcţie de condiţiile de exploatare. Izolaţia se încearcă cu
tensiuni mai mari ca în exploatare, astfel:
- pentru Un = 500...600 V Ui=2500..3000 V;
- pentru Un <= 35 kV Ui=2 Un + 15 kV;
- pentru Un >= 60 kV Ui=2 Un + 20 kV.
Tensiunile de încercare pot fi de frecvenţă industrială sau
impulsuri. Valoarea acestor tensiuni de încercare defineşte nivelul de
izolaţie şi acesta cuprinde toate izolaţiile solide, fluide, inclusiv prin
distanţele de separaţie în aer liber.
Nivelele de izolaţie corespund tensiunilor nominale, dar în cadrul
aceluiaşi aparat se pot distinge mai multe trepte ale ale nivelului de izolaţie:
- nivel de izolaţie contra conturnării izolaţiei externe;
- nivel de izolaţie contra străpungerii izolaţiei externe;
- nivel de izolaţie contra conturnării interne;
- nivel de izolaţie contra străpungerii interne;
- nivel de izolaţie contra intervalului de separaţie între
contactele deschise.
Prin măsuri constructive, numărul treptelor poate fi redus.
Rezistenţa la solicitări electrice se apreciază prin
•
stabilitatea izolaţiei,
exprimată prin nivelul de ţinere la impuls(amplitudinea
tensiunii de impuls) şi
prin valoarea efectivă a tensiunii alternative de
frecvenţă industrială, la care izolaţia trebuie să
reziste timp de un minut, în condiţii precizate de STAS.
Dacă în construcţia aparatului se includ şi elemente de
protecţie, atunci nivelul de protecţie al acestora trebuie sa fie

5
superior primei trepte a nivelului de izolatie al aparatului.
Pentru a se asigura protecţiala încălzire prin standarde se limitează
temperatura maxima permisă a fi atinsă de diferite organe ale aparatelor
electrice, în condiţii normale de serviciu sau de scurtcircuit.
• Rezistenţa la solicitări se asigură prin:
- alegerea atentă a materialelor pentru obţinerea unor frecari
minime;
- alegerea materialelor corespunzătoare pentru resorturi, clicheţi,
lagăre;
- reducerea numărului şi a masei pieselor în mişcare;
- supunerea sistematică a aparatelor la probe de uzură,
- evitarea rezonanţei mecanice;
- asigurarea stabilităţii electromagnetice (se exprima prin curentul
limită dinamic
- cei mai mare curent de scurtcircuit exprimat in kA max., suportat de aparat fără
deteriorări sau deformaţii prmanente).

Rezistenţa mecanica a căilor de curent solicitate la forţele

electrodinamice se asigură prin:
-fixarea cât mai rigidă a conductoarelor;
-alegerea, pentru căile de curent parcurse de curenţi de
intensitate mare, a unor profite de conductoare cu rezistenţă
mecanică mare;
-folosirea, pentru susţinerea barelor colectoare a unor
izolatoare suport cu rezistenţă mecanică mare, plasate la
anumite distanţe, calculate la solicitări de scurtcircuit;
-impregnarea înfăşurărilor transformatoarelor de măsură şi a
aparatelor în răşini izolante pentru rigidizare
-asigurarea separatoarelor împotriva deschiderii sub sarcină;
-evitarea formării buclelor pe căile de curent
•Protecţia în solicitări termice. Calcului termic pentru
diferite părţi ale
aparatelor electrice permite dimensionarea corectă a
acestora. Criteriul principal pentru stabilirea
temperaturilor admise pentru căile de curent nu-l
constituie însă solicitarea metalului, ci solicitarea materialului
izolant.
Încălzirea provocată de curenţii turbionari în miezurile
magnetice este limitată prin folosirea unor tole din tablă silicioasă
suficient de subţiri şi limitându-se prin calcul, valoarea inducţiei
In zonele din vecinătatea conductoarelor parcurse de curenţi
imenşi(ex. pereţii celulelor de distribuţie) se folosesc piese
metalice din materiale nemagnetice.
 Cea mai mare parte a aparatelor se construiesc pentru a funcţiona în
condiţii normale de mediu, definite de STAS 553/3-80
-presiune atmosferică de 760 torr;
-temperatura cuprinsă între -15°C şi +40°C;
-umiditatea relativă; maximum 90% la 20°C sau 50% la 40°C;
-altitudinea până la 2 000 m;
-lipsă de praf şi de agenţi corozivi.
Aparatele de înaltă tensiune se construiesc pentru condiţii
normale de mediu în două variante: pentru interior, şi pentru exiterior,
variantă în care au izolaţia exterioară dimensională mai larg, au
o construcţie mai robustă şi nu lasă să pătrundă în interior apa,
praful
Aparatele de joasă tensiune se pot construi in mai multe variante de
protecţie.
• Gradele de protecţie normalizate sunt simbolizate
(STAS 3999/75) prin literele IP, urmate de trei cifre
caracteristice, fiecare dintre ele referindu-se la protecţia
la o anumită solicitare:
-prima cifră (0...6) simbolizează protecţia împotriva
pătrunderii corpurilor străine solide şi atingerii părţilor
interioare sub tensiune sau in mişcare;
-a doua cifră (0...8) simbolizează grade normale de protecţie
împotriva pătrunderii apei;
-a treia cifră (0...5) simbolizează grade normale de protecţie
împotriva solicitării mecanice.
• Protecţia împotriva solicitărilor provocate de
condiţii specifice de mediu, diferite de cele normate, se
realizează în funcţie de natura solicitărilor.
- Piesele metalice ale aparatelor destinate funcţionării în
medii umede se închid în carcase etanşe; pentru aparatele în
construcţie navală se folosesc metale sau aliaje rezistente la coroziune
(aluminiu, bronz)
- Pentru aparatele care lucrează la altitudini peste 6000 - 7000 m se iau
masuri specifice pentru stingerea arcului electric, pentru răcire
etc,
- Protecţia aparatelor care lucrează în medii conţinând pulberi
sau gaze explozive urmăreşte să evite aprinderea amestecului
exploziv. Amestecul exploziv format din metan şi aer poartă
denumirea de gaz grizu şi se întâlneşte în minele de cărbuni.
Alte amestecuri explozive pot conţine gaze şi vapori de acetonă,
etan, alcool etilic, benzină, petrol, eter etilic sulfură de carbon, care
se pot grupa în mai multe clase de explozie sau în mai multe grupe de

7
aprindere.
Aaparatele protejate împotriva exploziilor produse de diferite amestecuri de
gaze se marchează cu simbolul FX (STAS 6877/1/73). Aparatele
protejate numai împotriva exploziilor procese de gazul grizu poartă
denumirea de aparate antigrizuroase. Soluţia cea mai frecvent folosită
este capsularea antideflagrantă Ea constă în închiderea aparatului într-
o carcasă metalică rezistentă la presiunea maximă ce poare apărea
în cazul unei explozii în interiorul aparatului. Carcasa este prevăzută cu
interstiţii foarte înguste, încât, gazele din interior care se aprind în
momentul apariţiei arcului electric sunt aruncate în afară, răcite
puternic. Dimensiunile interstiţiilor sunt standardizate în funcţie de
volumul carcasei şi de natură mediului Capsularea antideflagrantă
împiedică, deci, transmiterea exploziei în exterior.
- Imersiunea în ulei constă în cufundarea în ulei a tuturor părţilor
care pot aprinde amestecul exploziv.
- Protecţia prin siguranţă mărită urmăreşte ca energia scânteilor
produse mai mici decât energia de aprindere a mediului.
- Pentru protecţia aparatelor sau a instalaţiilor împotriva
defectelor provocate de solicitări anormale au fost create dispozitive
sau aparate
specializate, al căror rol este de a face imposibilă apariţia defectului
sau de a limita efectele acestuia.

1. Relee termice
Pentru protecţia împotriva suprasarcinilor mici (1,2—6) In cum
sunt cele provenite din supraîncălzirea motorului sau din rămânerea
in doua faze, se folosesc relee sau declanşatoare termice.
Releele termice se realizează, fie ca unităţi distincte, bi sau
tripolare (blocuri de relee), care se asociază unor contactoare de
către constructor sau de către beneficiar, fie ca elemente integrate
construcţiei unor contactoare cu relee monobloc.
În construcţia întreruptoarelor automate găsim de obicei
declanşatoare
termice.
Construcţiile uzuale de relee termice merg până la curenţi
nominali de maximum 100A,relee de curenţi mai mari obţinându-se
prin folosirea unor
şunturi sau a unor transformatoare.
Cea mai mare parte releelor termice moderne se bazează pe
utilizarea termobimetalelor sub formă lamelară, cu încălzire
directă, indirectă sau mixtă.
 În figura 10.8 este dată schema de principiu a unui releu termic, cu
bimetal. Bimetalul l este parcurs de curentul i, care, prin efect termic,
produce deplasarea capătului liber 3. Tija izolantă 2 este împinsă în
sensul săgeţii din
figură şi sistemul bistabil acţionat de resortul 4 îşi schimbă poziţia;
se deschide contactul 5 şi se închide contactul 6. După răcirea
bimetalului se apasă pe butonul 6 şi prin lamelele 8, 9 se readuce
sistemul în poziţia iniţială.

fig. 10.8 Schema de principiu a unui releu termic cu bimetal;

1 — bimetal sub formă de U; 2 — tija izolanta 3 — capăt liber, 4 — resort;
5, 6 — contacte. 7 — buton : 8, 9 - la mele elastice

Pentru mărirea sensibilităţii la sarcini asimetrice (ex. rămânerea

motoarelor numai in două faze) releele termice sunt dotate cu
dispozitive de protecţie adiţionale, antibifazice, ca în figura 10.9,
Lamelele B1 B2, B3 sunt prevăzute la extremitatea lor liberă cu câte
două axe din material izolant. Axele acţionează asupra piesei 3, care
comandă declanşarea cu ajutorul pieselor 1 şi 2.
În poziţia ay faza a 3-a este întreruptă şi bimetalul B3 nu este
parcurs de curent. Piesa 2 se înclină şi distanţa x devine zero
În poziţia b, bimetalul B2 nu este parcurs de curent în consecinţă,
ambele piese 1 şi 2 se înclină şi distanţa x este redusă la minimum.
O încălzire minimală a lamelelor B1 şi B2 va determina acţionarea
dispozitivului.
Cele mai multe relee termice cu bimetal sunt dotate cu
compensatoare de temperatură care le asigură insensibilitate faţă
de variaţiile de temperatură ale mediului ambiant
Releele termice trebuie astfel calculate încât să prezinte stabilitate
la scurtcircuit. încălzirea acestora pe toată durata scurtcircuitului
(până la întreruperea acestuia) nu trebuie să depăşească încălzirea
maxima admisibilă a bimetalului.

Fig.10.9 Sensibilizarea releului termic

cu bimetal la întreruperea unei faze.

9
 Fig. 10.10. Caracteristicile de protecţie ale unui releu termic:
a - funcţionare trifazică simetricei din stare rece;
b - funcţionare bifazică asimetrică din stare rece:
c - funcţionare trifazică s i m e t r i c ă din stare caldă;
d - funcţionare bifazică asimetrică din stare caldă.

Standardele în vigoare impun următoarele condiţii releelor termice

destinate protecţiei motoarelor electrice:
- să nu declanşeze în timp de două ore la un curent egal cu 1,05 Ir (I r fiind
curentul reglat);
- să declanşeze în timp de două ore la un curent egal cu 1,2 I r ;
- să declanşeze la un curent egal cu 6 I r , într-un timp > 2 s la releele pentru
porniri uşoare şi > 5 s la releele pentru porniri grele.
Caracteristica de protecţie este prezentată în figura 10.10.
• Observaţie. Condiţia de declanşare în cel mult două minute
(pornind de la cald) la un curent egal cu 1,5 care apare în unele
norme străine, nu mai este impusă de normele internaţionale şi de
standardele româneşti. Este totuşi util ca ea să fie respectată pentru
a se pune de acord condiţiile impuse releelor termice cu cele impuse
motoarelor electrice, în anumite situaţii cu porniri grele, regimuri
intermitente etc, releele termice obţinute nu mai reproduc cu suficientă
fidelitate încălzirea motorului, putându-se ajunge fie la temperaturi
periculoase ale înfăşurărilor acestuia, fie la declanşări inutile, in aceste
cazuri este recomandată introducerea unor termistoare —
semiconductoare cu rezistenţă variabilă cu temperatura — direct în
înfăşurările motoarelor; cu ajutorul unui circuit electronic de
comandă, schimbarea bruscă de rezistenţă a termistorului la
depăşirea temperaturii admise conduce la declanşarea conductelor din
circuitul principal al motorului

2. Declanşatoare electromagnetice
Pentru protecţia împotriva scurtcircuitelor se folosesc
declanşatoare elctromagnetice. Acestea sunt electromagneţi de tip
deschis sau clapetă, la care bobina - străbătută de curentul principal
sau de un curent proporţional cu acesta — este astfel dimensionată,
încât armătura mobilă este atrasă numai la trecerea unui curent de
câteva ori mai mare decât cel nominal. Reglajul se face prin variaţia intrefierului
sau a tortei antagoniste.

De regulă, la întreruptoarele automate pentru protecţia liniilor,

declanşatorul electromagnetic este reglabil între 3 şi 6 I r ,iar
întreruptoarele automate pentru protecţia motoarelor este fie cu
reglaj fix la 10 Ir, fie reglabil între 5 şi 10 I r , astfel încât să nu
acţioneze la curenţi de pornire (care pot atinge 6 — 7 I r ).

3. Declanşatoare de tensiune minimă

în constucţia întreruptoareloi automate pentru protecţia
motoarelor este obligatorie prezenţa unui declanşator de
tensiune minimă care deschide întreruptorul la dispariţia tensiunii
sau la căderea ei sub o anumită valoare şi
împiedică închiderea întreruptorulu i atât timp cât tensiunea nu a atins
o valoare suficientă.
Rolul acestui declanşator este de a împiedica închiderea
necontrolată a întreruptorului după o întrerupere mai
îndelungată a tensiunii, care a dus la oprirea motorului şi a maşinii
antrenate
Reînchiderea necontrolată a circuitului poate provoca:
- pornirea directă, la tensiune plină, a motoarelor care trebuie
pornite cu comutator stea-triunghi, reostat de pornire sau autotransformator,
ceea ce duce la suprasolicitarea motorului şi reţelei;
- pornirea neaşteptată a maşinii antrenate, putând duce ia
distrugerea unor piese sau a unor părţi de maşină şi la accidentarea
unor persoane.
• Observaţie, în cazul în care motoarele sunt comandate de
contactoare, acestea preiau şi rolul declanşatoarelor de tensiune
minimă, cu condiţia ca butonul de pornire să fie de tipul contact
normal deschis, astfel încât la revenirea tensiunii contactorul să nu
reanclanşeze de la sine.
Condiţiile tehnice impuse declanşatoarelor de tensiune
minimă de c.a. sunt aceleaşi cu cele impuse contactoarelor:
- să nu depăşească temperatura admisibilă la 1,05 U;
- să nu închidă la (0,85 U în stare caldă;
- să se deschidă intre 0,7 şi 0,35 U

11
 4. Siguranţe fuzibile
Siguranţele fuzibile sunt cele mai simple aparate de protecţie
împotriva scurtcircuitelor. Ele cuprind, in principiu, elemente
fuzibile, constând dintr-un fir sau o bandă subţire de metal, cu
secţiunea astfel aleasă încât, dacă sunt străbătute de un curent
mai mare decât cel admis de instalaţie, să se topească, întrerupând
astfel circuitul protejat, în care sunt montate în serie.
Calităţile principale ale siguranţelor fuzibile sunt construcţia
foarte simplă şi proprietatea de a întrerupe curenţii mari de
scurtcircuit într-un timp foarte scurt, încă înainte ca aceştia să fi
atins valoarea maximă posibilă (se realizează deci o limitare a
curenţilor de scurtcircuit care străbat instalaţia, reducându-se
foarte mult solicitările termice şi dinamice ,1a care aceasta este
supusă),
Principalele dezavantaje ale siguranţelor fuzibiie sunt;
- întreruperea instalaţiei, la arderea fuzibilului, pe un termen relativ
lung, necesar înlocuirii acestuia;
- variaţia în limite foarte largi a timpului de topire, făcând dificilă
asigurarea selectivităţii (întreruperea liniei numai în punctul de
alimentare cel mai apropiat de locul defectului);
- rămânerea motoarelor în două faze datorită topirii unei singure
siguranţe dintre cele trei care protejează un circuit trifazic;
- eficienţa redusă la protecţia împotriva suprasarcinilor; - nu pot fi
reglate în exploatare în scopul realizării unei anumite
- caracteristici de protecţie.
În condiţii normale firul fuzibil este parcurs de curentul de serviciu
alinstalaţiei.
Încălzirea fuzibilului şi a bornelor de legătură trebuie să rămână
sufici de mică pentru a nu transmite încălziri periculoase
conductoarelor de legătură. Soclul siguranţei trebuie să asigure
izolarea fuzibilului şi a celorlalte elemente din circuit faţă de piesele
conductoare legate la pământ. . Soclul este caracterizat prin:
tensiunea nominală, în funcţie de care se dimensionează izolaţia
siguranţei;
curentul nominal al soclului în funcţie de care se dimensionează
contactele şl căile de curent.

O siguranţă fuzibilă se mai

caracterizează prin curentul de rupere
(pentru joasa tensiune) sau prin putere de
rupere (înaltă tensiune). în expresia puterii de rupere intervin
tensiunea nominală a siguranţei şi valoarea efectivă a celui mai
mare curent de scurtcircuit prezumtiv pe care siguranţa îl poate
întrerupe. Siguranţele pot realiza protecţia unui circuit prin limitarea
curentului de scurtcircuit, realizând întreruperea la valori mult mai
mici. în figura 10.11, este reprezentată diagrama obişnuită a
procesului de limitare a unui curent de scurtcircuit
simetric.Caracteristica de limitare se trasează trecând în abscisă
curentul prezumat,iar în ordonată valoarea curentului limitat tăiat.
Efectul de limitare e cu atat mai pronuntat, cu cât diametrul
fuzibilului este mai mic scurge de la începutul scurtcircuitului până la
topirea fuzibilului în funcţie de valoarea curentului de scurtcircuit
prezumtiv, reprezintă caracteristica ce topire a siguranţei Această
caracteristică este necesară pentru a se realiza selectivitatea
protecţiei la scurtcircuit,stabilindu-se o anumită succesiune de
funcţionare în timp a diferitelor protecţii montate în serie într-un circuit dat
Tipuri constructive.Vom examina în continuare construcţia şi
caracteristicile celor mai folosite tipuri constructive de siguranţe
fuzibile.
- Siguranţele în tub de sticlă sunt utilizate la protecţia circuitelor
de mică putere (curenţi până la 1A) (fig. 10.12). Siguranţele cu
mare putere de rupere (fig. 10.13) au următoarele elemente
- componente:
- un înveliş izolant cu mare rezis-tivitate mecanică, executat fie
dintr-un
- tub de porţelan, fie prin turnarea unui
-
- material plastic într-o formă ovoidală,

- înglobate într-o masă de nisip curăţat de toate impurităţile

organice şi metalice, sortat ia o anumită granulaţie şi perfect
uscat. Benzile sunt sudate pe cuţitele siguranţei care fac legătura
cu circuitul exterior.
Stingerea arcului în nisip are două efecte favorabile:
- condensarea vaporilor metalici pe granulele de nisip produce o puternica
răcire şi deionizare a arcului electric, limitându-i valoarea, durata şi
energia,
- conductibilitatea termică foarte buna a nisipului permite

13
folosirea, la acelaşi curent nominal, a unor benzi cu secţiune mai
mică decât în aer liber,
reducându-se astfel cantitatea de vapori metalici produşi in
timpul topirii,
• Tipuri funcţionale. Din punctul de vedere al caracteristicii de
protecţie (timpul de topire funcţie de valoarea curentului),
siguranţele se clasifică după două criterii.
- dupa funcţiune:
g - pentru protecţie pe întregul domeniu de curenti;
a - pentru protecţia de la un multiplu al curentului nominal în sus;
- după obiectul protejat.
Cele mai uzuale siguranţe sunt cele cu caracteristicile gL
(siguranţe normale sau rapide) pentru protecţia conductoarelor, aM
(siguranţe lent-rapide) pentru protecţia motoarelor, aR şi gR
(siguranţe ultra-rapide) pentru protecţia semiconductoarelor (fig.
10.14).
Folosirea siguranţelor lent-rapide in circuitele motoarelor permite
reducerea secţiunii conductoarelor de alimentare a motoarelor.
Pentru a se înţelege aceasta, se menţionează că siguranţele din
circuitul unui motor trebuie astfel alese încât să nu se topească la
curentul de pornire al acestuia, iar conductoarele de alimentare se aleg
astfel incăt să fie protejare de siguranţele respective. în cazul
folosirii siguranţelor normale, aceasta duce, de regulă, ia necesitatea
supradimensionării conductoarelor faţă de cele corespunzătoare din
punct de vedere termic curentului nominal al motorului.
Folosirea siguranţelor lent-rapide, mai puţin sensibile la curenţii de
pornire, permite evitarea acestei supradimensionări.

Siguranţele ultrarapide sunt neapărat

necesare în circuitele redresoarelor cu siliciu, foarte
sensibile la suprasarcini.
Obţinerea acestor caracteristici im-pune
unele deosebiri în construcţia siguranţelor,
respectiv în realizarea elemen-tului fuzibil.
La siguranţele lent-rapide, pe banda fuzibilă
se aplică o picătură de aliaj staniu-plumb, care
formează cu argintul sau cuprul un aliaj uşor
fuzibil (fig. 10.15).
La suprasarcini de lungă durată, lamela se
topeşte în zona de acţiune a meterialului de
adaos iar la scurt-circuite se topeşte în
zonele de reducere a secţiunii.
uzibil? pentru siguran?ele lent-rapide:
?tur? de aliajFuzibilul siguranţelor rapide este fie realizat dintr-un singur metal,
u?or fuzibil
fie tot de tipul celor pentru siguranţe lente, în vederea obţinerii unor
încălziri generale mai reduse.
La siguranţele ultrarapide, benzile perforate au punţile foarte
înguste (fig. 10.16).
Siguranţele cu mare putere de rupere au capacităţi de rupere foarte
mari, până la 100 kA curent virtual, şi un efect de limitare foarte
puternic. Ele se fabrică în 5 mărimi, acoperind o gamă de curenţi
nominali între 60 şi 1 000 A
Siguranţele tubulare sunt tot siguranţe cu mare putere de rupere,
dar realizate într-o construcţie mai simplă şi cu gabarit redus.
în general, nu folosesc cuţite, legătura cu circuitul exterior
facându-se chiar prin intermediul capacelor de închidere a tubului ceramic
protector (fig. 10.17).
Siguranţele cu filet sunt folosite în instalaţiile casnice şi
semiindustriale dar şi în cele industriale, pentru intensităţi
nominale până la 200 A. Sunt formate din patru elemente:
- soclul de porţelan i, prevăzut cu bornele de legare la
circuitul exterior;
- elementul de înlocuire (patronul fuzibil) 3, alcătuit dintr-un tub de
porţelan de o anumită formă, umplut cu nisip şi închis la
capete cu capace de contact. Firele fuzibile sunt întinse în masa de nisip
între capacele de contact (fig. 10.18);

15
- piesele de contact, cu diametrul interior calibrat, având rolul de a împiedica introducerea
unor elemente de înlocuire de valoare nominală mai mare (care nu ar putea asigura o
protecţie corectă),
- capacul filetat 1 - cu rolul de a închide elementul de înlocuire, realizând
presiunea de contact necesară.
Acest tip de siguranţe se fabrică pentru curenţii nominali de 25,
63, 100 şi, mai rar, 200 A. Scara curenţilor nominali ai elementelor de
înlocuire fuzibiie este însă mult mai bogată: 6, 10, 15, 20, 25, 35, 40,
63, 80, 100, 125, 160 şi 200 A.
Ele au capacitate mare de rupere, de 5—8 kA,
• Reguli de exploatare. În exploatarea siguranţelor fuzibile trebuie să se
ţină seamă de câteva probleme:
- mărimea siguranţei trebuie aleasă corect, în funcţie de
secţiunea conductorului protejat;
- trebuie interzisă înlocuirea fuzibilelor arse cu fire de cupru
necalibrate şi în special trecerea firului de cupru pe deasupra
elementului de înlocuire;
- la montarea siguranţelor, toate legăturile de contact trebuie să fie
bine strânse şi este necesar să se verifice periodic menţinerea forţei
de apăsare pe contact;
- siguranţele trebuie să fie in partea de sus a panourilor. astfel încât
căldura degajată de ele să nu afecteze alte elemente ale instalaţiei;
- introducerea în furci a siguranţelor cu mare putere de rupere
trebuie făcută cu mănuşi de protecţie, şi cu faţă apărată, ţinând
seama că este posibil să existe un scurtcircuit pe linie, iar siguranţa să
explodeze.
 APARATE PENTRU COMANDA MANUALA

În instalaţiile electrice sunt folosite numeroase tipuri de aparate de

joasă tensiune cu acţionare manuală atât la închidere, cât şi la deschidere;
ele servesc numai la stabilirea şi întreruperea voită a unor circuite,
neavând rol de protecţie.
Se pot imparţi în:
- aparate de conectare; întrerupătoare şi comutatoare cu pârghie, pachet şi
cu came, separatoare, întrerupătoare de sarcină, întrerupătoare
cu siguranţă;
- aparate pentru acţionarea maşinilor electrice: comutatoare stea-triunghi,
inversoare de sens, autotransformatoare de pornire, reostate de pornire şi
excitaţie, controlere;
- aparate pentru instalaţii interioare pentru iluminat şi racordarea recep-torilor
mobili la reţea: întreruptoare, comutatoare, prize şi fişe, conectoare etc.

A. INTRERUPTOARE ŞI COMUTATOARE CU PÂRGHIE

Sunt aparate de construcţie foarte simplă, bazate pe rotirea unor
cuţite de contact cu ajutorul unui mâner izolat sau — pentru
întreruptoarele montate în spatele tabloului cu ajutorul unui sistem de
pârghii (fig. 11.1).
Se fabrică la tensiunea nominală de 500 V, p e n t ru c u r e n ţ i
î n t r e 2 5 şi 100 A cu acţionare directă, în construcţie protejată
în bachelită, iar pentru curenţi între 200 şi 1000 A cu acţionare
indirectă, in construcţie deschisă.

Fig 11.1 Reprezentarea

schematică a unui întreruptor
pârghie monopolar

B. ÎNTRERUPTOARE ŞI COMUTATOARE-
PACHET
Aparatele se obţin prin înşirarea pe acelaşi ax a unui numar variabil
de elemente (pacheţi) de constructţie similară (nu neapărat identice);
fiecare
element cuprinzând o cale de curent.

17
Bibiliografie :

1. Năstase Bichir , Dan Mihoc şi alţii – „Maşini aparate

acţionări şi autmatizări”
( Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1996 ).

2. S. Popescu Demihoc – „Acţionări şi automatizări”

( Editura Didactică şi pedagogică 1997 )