ABROGAREA AUDITULUI

exista o serie de norme elaborate de Comitetul Internaţional de Practici de Audit (IAPC), asimilate de
Cam era Auditorilor Financiari din România, care îndrumă auditorul în munca sa. Acestea cuprind
principii şi proceduri care trebuie urmate la efectuarea unui audit.

Firma de audit trebuie să se asigure că modelul de audit adoptat este consecvent cu aplicarea
normelor în :goare şi, foarte important, că este actualizat în funcţie de cele noi.

Cadrul general pentru audit

Standardele sunt grupate pe clase şi stabilesc cadrul generai pentru audit. Acestea includ:

Planificarea, controlul şi ţinerea evidenţei

Auditorul trebuie să planifice, să controleze şi să ţină evidenţa activităţii sale în mod

corespunzător. Sistemele de contabilitate şi controlul intern

Auditorul ar trebui să evalueze sistemul de înregistrare şi procesare a tranzacţiilor al entităţii
auditate şi să evalueze dacă acesta este potrivit pentru a fi folosit ca bază pentru elaborarea
situaţiilor financiare. Aceasta va ajuta la planificarea activităţii de audit şi la realizarea efectivă a
procedurilor de audit.

Dacă auditorul decide că se poate baza pe controalele interne, trebuie să evalueze aceste controale
şi să efectueze teste de conformitate asupra lor.
Probele de audit

Auditorul trebuie să obţină suficiente probe de audit pentru a-i permite să tragă concluzii
rezonabile pe baza lor.

.Raportarea

Raportul de audit trebuie să cuprindă o exprimare clară a opiniei pe baza evaluării concluziilor
trase conform probelor obţinute în cursul audituiui.

Auditul

Si standardele se aplică tuturor angajamentelor de audit, profesionalismul auditorului constă în

aplicarea tor principii având în vedere caracteristicile fiecărui audit şi gradul de risc determinat
pentru fiecare it sau sector.

cât aceste caracteristici pun auditorului probleme particulare, este esenţial ca aceşti factori să fie
luaţi în iderare înainte de finalizarea unui model care să fie conform cu standardele de audit.
Planificarea, controlul şi tinerea evidenţei

Auditorul trebuie să înţeleagă particularităţile sectorului de activitate al entităţii auditate sub aspectul
naturii activităţii, al organizării şi al metodelor operaţionale utilizate în sectorul de activitate
respectiv.

Planificarea
Pentru a realiza planificarea activităţii de audit, auditorul trebuie să determine modul specific de
abordare a auditului pentru fiecare client şi să documenteze acest lucru 1.

Pentru a determina modul de abordare a auditului. auditorul trebuie să evalueze în primul rând riscul
de audit al entităţii. Pentru aceasta, auditorul ia în considerare riscurile inerente pentru întreaga
entitate şi pentru domeniile specifice şi semnificative ale entităţii (active, pasive, venituri şi
cheltuieli). Vezi secţiunea F.

O dată identificat riscul, auditorul va trebui să determine mărimea eşantionului. Aceasta poate fi
determinată pe baza raţionamentului profesional, adică de către fiecare practician pe baza unor
factori cunoscuţi la momentul respectiv sau prin utilizarea unui mode) bazat pe risc, Vezi secţiunea
F.

Controlul activităţii de audit

Indiferent de mărimea firmei care execută auditul, trebuie aplicate anumite proceduri pentru a
controla modul de efectuare a activităţii de audit. Deşi structurile manageriale variază în funcţie de
mărimea firmei de audit, este important ca auditorul care întocmeşte raportul să fie convins că munca
desfăşurată se situează la un standard acceptabil. Conducerea şi supravegherea personalului de audit,
precum şi verificarea activităţii acestuia sunt de aceea foarte importante. Percepţia pe care o persoană
responsabilă de angajament o are despre nivelul profesional al personalului implicat în efectuarea
auditului şi complexitatea angajamentului vor determina gradul şi nivelul controlului executat de
responsabilul misiunii de audit. Vezi capitolul 3.

Documentaţia de audit

Calitatea documentelor de lucru determină calitatea auditului prin furnizarea probelor asupra
activităţii desfăşurate şi a concluziilor trase. „Testul suprem" al calităţii documentaţiei este dat de
situaţia în care un auditor cu experienţă, fără legături anterioare cu angajamentul respectiv, va putea
evalua, pornind de ia documentele de lucru, ceea ce s-a făcut şi baza pe care s-au tras concluziile.

Sistemele de contabilitate şi controalele interne

Auditorul trebuie să facă o evaluare a sistemului de contabilitate al entităţii auditate. deoarece fără
aceste informaţii este imposibilă confirmarea faptului că programele de audit vor trata adecvat toate
aspectele referitoare la activitatea clientului.

După formarea opiniei asupra sistemului contabil, sunt necesare convertirea acesteia într-un .model
de audit eficient şi elaborarea programelor de audit pentru a ţine evidenţa corespunzătore a activităţii
desfăşurate.

Auditorul trebuie de asemenea să cunoască şi să evalueze sistemele de control ale entităţii auditate. în
funcţie de calitatea controlului intern, auditorul poate determina măsura în care se poate baza pe
controlul intern în efectuarea procedurilor de audit. Auditorul poate determina, în aceste condiţii,
tipul şi profunzimea testelor de fond cu implicaţii directe asupra planificării activităţii de audit.
Documentare = întocmirea documentelor dosarului de audit pentru fiecare etapă a procesului de audit.
Probele de audit

Un dosar de audit trebuie să conţină suficiente probe de audit pentru a sprijini concluziile trase pe
baza lor, pe care se întemeiază opinia de audit asupra situaţiilor financiare. Probele pe care auditorul
le obţine în cursul audituîui trebuie să satisfacă următoarele obiective:
■ a) existenţă: un activ sau o obligaţie există la un moment dat;
■ b) drepturi şi obligaţii: un activ sau o obligaţie aparţine entităţii la o anumită
dată;
 c) apariţie: o tranzacţie sau un eveniment a avut loc în cursul perioadei şi aparţine entităţii;
d) exhaustivitate: nu există active, obligaţii, tranzacţii sau evenimente neînregistraîe ori
elemente neprezentate;
e) valoare: un activ sau o obligaţie este înregistrată la o valoare contabilă corespunzătoare;
f) comensurare: o tranzacţie sau un eveniment este înregistrat la valoarea adecvată, iar
veniturile şi
cheltuielile sunt alocate perioadei corespunzătoare;

g) prezentare: un element este prezentat, clasificat şi descris conform cadrului de raportare

aplicabil (de exemplu, legislaţia specifică şi standardele contabile aplicabile).

Auditorul trebuie să utilizeze raţionamentul său profesional pentru a determina volumul probelor de
audit necesare angajamentului respectiv, iar aceasta va depinde de factori precum cunoaşterea de
către auditor a clientului şi a sectorului în care acesta îşi desfăşoară activitatea, evaluarea riscului
şi disponibilitatea şi lăria probelor de audit. Probele pot fi obţinute utilizând una dintre următoarele
tehnici:

Inspecţia - revizuirea şi examinarea înregistrărilor, documentelor sau activelor

mate
rializate.

Observaţia - asistarea la o operaţie sau la unele proceduri în timp ce acestea se

derulează.

Investigaţia şi confirmarea - obţinerea de informaţii din surse din afara entităţii auditate, cum ar fi
băncile,
furnizorii şi clienţii, precum şi din interiorul entităţii auditate, de la
conducere şi angajaţi.

Calculul - verificarea exactităţii matematice a înregistrărilor contabile sau

efectuarea de
calcule independente.

Proceduri analitice - analizarea corelaţiilor dintre datele financiare din cadrul aceleiaşi
perioade sau
din perioade diferite.

Raportul de audit

Rezultatul final al activităţii de audit constă în elaborarea sau aprobarea de către auditorul
coordonator a unui raport de audit corespunzător asupra situaţiilor financiare, pe baza rezultatelor şi a
concluziilor obţinute, şi în care opinia este clar exprimată.

Auditorii au obligaţia legală de a efectua un raport pentru acţionari asupra conturilor examinate de ei
şi asupra bilanţului şi contului de profit si pierdereRaportul auditorilor trebuie să stabilească dacă, în
opinia auditorului, situaţiile financiare oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare a societăţii la data
raportării, a rezultatelor activităţii ei şi a fluxurilor de numerar pentru perioada auditată, în
concordanţă cu reglementările în vigoare.

Standardele de audit
Standardul de audit 700, „Raportul auditorului asupra situaţiilor financiare", cere ca auditorii să
specifice în raportul lor dacă sunt respectate sau nu standardele de audit, împreună cu motivele
abaterii de ia acestea. Aceasta cerinţă este necesară pentru a oferi siguranţa că auditui a fost efectuat
în acord cu standardele stabilite.