D-l Goe

După I.L. Caragiale

Adaptare de Cecilia Călinescu
Personaje:
Dl Goe – poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripţia pe
pamblică: le Formidable
Mamiţa – îmbrăcată în rochie de gală
Tanti Miţa – îmbrăcată în rochie de gală
Mam’mare – îmbrăcată în rochie de gală
Urâtul – în costum
Conductorul - în costum de CFR
O mămică cu doi copii

Scena I
Peronul Gării rin urbea X.
Intră Urâtul cu o valiză, îşi cumpără billet de la casă şi se postează în mijlocul scenei. Intră şi o
mamă cu doi copii care se postează în dreapta scenei. Copiii se joacă, iar mama citeşte sau croşeteaza. Intră
Tanti Miţa, mişcând din şolduri şi făcând ochi dulci Urâtului, urmată de Mamiţa, care cară o poşetă, Goe şi
apoi mam’mare mergând bătrâneşte.

Tanti Miţa Soro, eu mă duc să iau belete! (pleacă spre casă, făcând cu ochiul domnului.)
Mam’mare (Făcându-şi vânt cu evantaiul)
Vai, soro, ce cald e? şi e doar 10 mai… la ora asta… aşa de cald… da’… cât e
ceasu’
Mamiţica 6 dimineaţa, mamiţo!
(Goe sare într-un picior pe peron, ia o piatră – un cooloş de hârtie – de jos şi
aruncă în cei doi copii care bat din palme. Apoi scoate limba la ei.)
Mam’mare Goe, să nu cazi, puişorule!
Tanti Miţa Iote şi beletele! Mamiţo… soro… şi asta-i al dumnealui (şi zâmbind i-l pune lui Goe
în pamblica pălăriei) Aşa, la pălărie… că aşa poartă bărbaţii beletul… (apoi se întoarce la
cucoane)
(Goe se apropie de cei doi copii şi, arătând cu degetul în sus, strigă)
Goe Iote eroplanu!
(femeia cu cei doi copii se uită în direcţia indicată, în timp ce Goe, dă cap în cap pe
cei doi copii care încep să plângă. Apoi fuge şi se ascunde după cele 3 dame. Cucoanele se
uită dispreţuitoare la cei doi copii care plâng zicând:)
Tanti Miţa Ce prost-crescuţi! Hm!
Mamiţa Ce idée bună ai avut, soro, să mergem la Bucureşti de 10 mai ca să nu mai ramâie,
dumnealui repetent şi anul ăsta. Aşa ne mai plimbăm şi noi… mai ieşim din oraşul asta…
(plictisit, Goe iese de după cele trei doamne şi bate impacientat din picioare, cu ton
de comandă)
Goe Mam' mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!
Mam’mare Vine, vine acuma, puişorul mamii! (sărută pe nepoţel; apoi îi potriveşte pălăria)
Vezi ce bine-i şade lui… cu costumul de marinel?
Tanti Miţa Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?
Mam’mare Da' cum?
Tanti Miţa Marinal...
Mam’mare Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a
ieşit întâi moda asta la copii - marinel.
Goe Vezi, că sunteţi proaste amândouă? (întrerupe tânărul Goe.) Nu se zice nici marinal,
nici marinel...
Tanti Miţa Da' cum, procopsitule? (întreabă cu un zâmbet simpatico).
Goe Mariner...
Mam’mare Apoi de! n-a învăţat toata lumea carte ca d-ta! (şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi
potriveşte pălăria de mariner).
 Scena II
În scenă intră şeful de gară care trece prin fata celor de pe peron, din dreapta în stânga, anunţând.

Şeful de gară Trenul accelerat din direcţia Braşov soseşte în staţie la linia una. Vă rugăm să feriţi
linia una. Trenul staţionează 3 minute şi pleacă în direcţia Periş, Crivina, Bucureşti. Va
ajunge în Gara de Nord la ora 8 fără 10 a.m.
(Soseşte trenul cu pufăituri sunând de trei ori)
Vă rugăm, poftiţi în vagoane!... (Călătorii se urcă în tren)
Atenţie se închid uşile!
Ionel Ce mi-ai adus? Da-mi cadoul? (Ionel înşfacă de sub braţul musafirului mingea şi
începe sa o bată prin tot salonul).

Scena II
Trenul se pune în mişcare şi înconjoară scena, oprindu-se în spate. Cucoanele se desprind dintre
copiii ce formează trenul şi se aşează pe scaune. Urâtul, vine în faţă şi pune valiza jos. Goe vine lângă el pe
coridor. Mam' mare îşi face cruce, apoi aprinde o ţigară. Goe se spânzură cu amândouă mânile de vergeaua
de alamă şi scoate capul pe fereastră.

Urâtul Nu!... nu e voie să scoţi capul pe fereastră, mititelule! (şi-l trage puţin înapoi.)
Goe Ce treabă ai tu,… urâtule? (zice smucindu-se.)
(Şi după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua
de alamă şi scoate iar capul. Dar n-apucă să răspunză ceva urâtul, şi mititelul îşi retrage
îngrozit capul gol înăuntru şi-ncepe să zbiere.)
Mamiţoo! mam' maree! tantii!
Cucoanele Ce e? Ce e? (sar cocoanele.)
Goe Să oprească! (zbiară şi mai tare Goe, bătând din picioare.) Mi-a zburat pălăria! să
opreascăăă!!!
Conductorul (Tot într-un timp, iacătă conductorul intră să vază cine s-a suit de la staţia din urmă.)
Biletele, domnilor!
(Cocoanele arată biletele dumnealor)
Dar biletul dumnealui?
(Cocoanele arată biletele dumnealor, explicând d-lui conductor de ce nu poate şi Goe să
facă acelaşi lucru)
Mamiţa A avut belet… dar a zburat…
Mam’mare … cu pălăria…
Tanti Miţa … era la panglică…
Conductorul Cine?
Mam’mare Beletul, frate!
Conductorul Unde?
Tanti Miţa La pălărie!...
Conductorul Care pălărie?
Mamiţa Păi, nu spusărăm?... că a zburat!...
Tanti Miţa Parol! chiar eu l-am cumpărat!
Conductorul Dacă n-are… la staţia apropiată să coboare! Aşa scrie la regulament… (şi scoate din
buzunar un carneţel şi începe să citească, silabisind)
“daca un pasager n-are bilet şi nu declară ca n-are bilet, i se ia o amendă de 7 lei şi 50 de
bani, şi-l dă jos din tren la orice staţie.”
Mamiţa Dar noi n-am declaratără?
Mam’mare Ce e vinovat băiatul dacă i-a zburat pălăria?
Urâtul De ce-a scos capul pe fereastră? eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră!
Tanti Miţa Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta?
Conductorul Uite ce e, cucoană! trebuie să plătiţi un billet.
Tanti Miţa Să mai plătim? n-am plătitără o dată?
Conductorul Şi pe dasupra un leu şi 25 de bani.
Mam’mare Şi pe dasupra?...
Mamiţa Vezi, daca nu te-astâmperi? (şi-l zguduie pe Goe de mână).
Mam’mare Ce faci, soro? eşti nebună? nu ştii ce simţitor e?
(apucându-l de mâna cealaltă, îl smuceşte de la mamiţa lui, tocmai când trenul, clănţănind
 din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu' mam' mare într-un sens, combinată cu
clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe îşi pierde un moment centrul de gravitate
şi se reazimă în nas de clanţa uşii de la cupeu.)
Goe Auuuuuuuuuuuuu! Aoleuuuuuu!
Tanti Miţa Bine, fie, plătim! (şi dă banii conductorului, care ia banii şi pleacă. Damele intră în cupeu
cu Goe)
Păcat de pălărie! Îi şedea aşa de bine!
Mamiţa Ce-o să facă d. Goe la Bucureşti cu capul gol?... şi toate prăvăliile închise!...
Mam’mare Lasă, soro! Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie? Daca se întâmplă să
plouă, ori răcoare? (Şi mam' mare scoate din săculeţul ei un beret tot din uniforma
canonierii le Formidable.)
Te mai doare nasul, puişorule?
Goe Nu...
Mam’mare Să moară mam' mare?
Goe Să moară!
Mam’mare Ad', să-l pupe mam' mare, că trece! (Şi-l pupă în vârful nasului; apoi, aşezându-i
frumos beretul)
Parcă-i şade mai bine cu beretul!... (îl scuipă să nu-l deoache, apoi îl sărută dulce)
Tanti Miţa Cu ce nu-i şade lui bine? (îl scuipă şi dumneaei şi-l sărută.)
Mamiţa Lasă-l încolo! că prea e nu ştiu cum!... Auzi d-ta! pălărie nouă şi biletul!
(prefăcându-se foarte supărată.)
Mam’mare Să fie el sănătos, să poarte mai bună!
Mamiţa Da' pe mamiţica n-o pupi?
Goe Pe tine nu vreau!
Mamiţa Aşa?... Lasă!... (şi-şi acopere ochii cu mâinile şi se face că plânge)
Goe Las' că ştiu eu că te prefaci!
Mam’mare Ţi-ai găsit pe cine să-nşeli!
Mamiţa (Mamiţa începe să râză; scoate din săculeţ ceva şi zice cântat)
Cine mă pupă... uite!... ciucalată!
(Mamiţa pupă pe Goe, Goe pe mamiţa şi, luând bucata de ciucalată, iese iar în coridor.)
Mam’mare Puişorule, nu mai scoate capul pe fereastră!... E lucru mare, cât e de deştept!
(Pe când Goe îşi mănâncă afară ciucalata, cocoanele se dau în vorbă de una, de alta...)
Mamiţa Nu mi-ai zis, soro, ce mai face Vasileasca?
Tanti Miţa S-a certat cu Popeasca, că a zis lu’ Ioneasca că Protopopeasca şi-a facut semene cu
Vasilescu al ei alatăseară la şosea.
Mamiţa Da’ tu de unde ştii?
Mamiţa Păi, nu-ţi zisei? Ioneasca că i-a zis Popeasca de Protopopeasca… cu Vasilescu al lu
Vasileasca…
Mam’mare Io nu mai înţeleg nimic… zi, soro, mai încet să pricep şi eu.
Mamiţa Ia mai vezi ce face băiatul afară, mamiţo!
Mam’mare (Mam' mare se ridică bătrâneşte şi se duce în coridor)
Goe! puişorule! Goe! Goe!
(se uită în stânga, în dreapta, ridică din umeri…)
Vai de mine! (ţipă cucoana), nu-i băiatul! Unde e băiatul!... s-a prăpădit băiatul!
Mamiţa (Şi toate cucoanele sar...)
A căzut din tren băiatul! Ţaţo, mor! (dă să leşine, dar o prinde Tanti Miţa)
Mam’mare (Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri în uşa compartimentului
unde nu intră decât o persoană. Mam’mare merge în stânga scenei)
Goe! maică! acolo eşti?
Goe Da! (fumând)
Mam’mare Aide! ieşi odată! ne-ai speriat.
Goe Nu pot!
Mam’mare De ce?... te doare la inimă?
Goe Nu! nu pot...
Mam’mare E încuiat! (trăgând de uşă)
Goe Nu pot deschide!
Mam’mare Vai de mine! îi vine rău băiatului înăuntru!
Conductorul (conductorul cu biletul: primeşte paralele şi liberează pe captiv, pe care toate trei
 cocoanele îl sărută dulce, ca şi cum l-ar revedea după o îndelungată absenţă. Şi mam'
mare se hotărăşte să stea în coridor, pe un geamantan străin, să păzească pe Goe, să nu se
mai întâmple ceva puişorului. Puişorul vede o linie de metal în colţul coridorului, care are
la capătul de sus o maşină cu mâner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mâna pe
mânerul maşinii şi începe să-l tragă.)
Mam’mare Şezi binişor, puişorule! să nu strici ceva!
Goe (Goe, lasă câteva momente maneta, după care se ridică iar pe geamantan, în timp
ce mam’mare atipeşte, şi trate semnalul de alarmă. Deodată s-aude un şuier, apoi semnalul
de alarmă, trei fluiere scurte, şi trenul se opreşte pe loc, producând o zguduitură
puternică.)
Călătorii Ce e? ce e?...
Tanti Miţa Goe! puişorule! Goe! (strigă tanti Miţa şi se repede afară din compartiment).
Călătorii Ce se întâmplă?
Mecanicul (prin josul scenei, verifică tampoanele roţilor cu un ciocan)
Cineva, nu se ştie din ce vagon, a tras semnalul de alarmă.
Un călător Din ce vagon?...
Mecanicul Asta e uşor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se aţa
înnodată şi cu nodul plumbuit.
(Mecanicul se întoarce şi constată)
Aici e ruptă aţa plumbuită şi răsturnată manivela! Ciudat! tocmai în vagonul de unde
zburase mai adineauri pălăria marinerului! Cine? cine a tras manivela?
(se uită în cupeu şi vede pe Mam' mare care doarme în fundul cupeului cu puişorul în
braţe. Se aud câteva sforăituri accentuate şi mam’mare deschide un ochi)
Hm! Ciudat!
Tanti Miţa (După plecarea mecanicului, damele răsuflă uşurate)
Hai, soro, că am ajuns!
Mam’mare (Mam’mare aşază frumuşel beretul lui Goe, îl scuipă pe puişor să nu-l deoache)
Te mai doare nasul, puişorule? (îl sărută dulce)
Cucoanele (Apoi cocoanele se coboară cu grijă de pe scenă cu puişorul şi pornesc în oraş zicând:)
La bulivar, birjar! la bulivar!... (şi pleacă cu gălăgie prin faţa scenei, făcând cu mâna
spectatorilor)