Francisella tularensis,

Acinetobacter,
Burkolderia cepacia
Stenotrophomonas maltophilia
Francisella tularensis

 minidefinitie
 habitat/transmitere
 boli determinate
 diagnostic
 tratament
Minidefinitie

 cocobacil pleomorf, gram negativ;

 strict aerob, fara pili, poseda o

capsula fina, de natura lipidica;

 prezenta acizilor grasi faciliteaza

diagnosticarea genului Francisella.
Frotiu – secţiune ficat (cocobacil
pleomorf, gram negativ)
Habitat / transmitere
 Largă răspândire in natură:
 izolată de la mamifere, păsări, artropode,
din apă, noroi, fecale animale.

 Omul se contamineaza prin:

 manipularea animalelor bolnave (e.g. iepuri) si
a cadavrelor;
 ingestia de apă sau alimente contaminate
 contact direct cu solul sau apa contaminate
 aerogen (aerosoli contaminaţi)
 profesional expusi sunt: vânătorii, măcelarii,
personalul de laborator (anamneza: 5-6 zile);
 este posibila transmiterea prin căpuşe;
 F. tularesnsis = potenţială armă biologică!!!!!
(mare infecţiozitate).
Patogenitate naturală si patogenie
 incubaţia 4-6 zile;
 doza infectanta 10-50 UFC;
 forme clinice ale tularemiei:
 cutanata: forma ulceroganglionară (70-80%)–
bubon tularemic; uneori există numai
determinism limfatic fără ulceraţie;
 conjuctiva: forma oculo-ganglionară (1%);
 infectia respiratorie / digestiva - formele:
 orofaringiană
 intestinală
 pneumonică
 tifoidică (10-15%; transmitere intestinală sau
necunoscută; se poate insoţi depneumonie).
http://www.microbesadapt.com/research/francisella/
Diagnosticul de laborator
Diagnostic direct
 1. Produse patologice:
 raclat din ulcere cutanate
 aspirat ganglionar
 lichid de spalatură gastrica
 spută
 sânge
 Microscopie directa –
imunofluorescenţa (IF)
pentru identificarea rapidă a
Ag
 PCR
 Izolare
 medii de cultura îmbogăţite
– sensibilitate scazută
(incubaţie 5-7 zile);
 inoculare la cobai/ soarece
Diagnostic indirect
 Reactii de aglutinare la tub
 Hemaglutinare
 ELISA
 aglutininele anti F. t ularensis
apar dupa a 7-a zi de boală;
 titrul semnificativ- 80 (diferă
de la autor la autor).
 Intradermoreactia la tularină
se pozitivează dupa a 5-a zi
de boala – sensibilitate de tip
intârziat.
Izolare versus IF
 Elemente de terapie etiotropa
 antibiotic activ: streptomicina;

 alternative: tetraciclina, cloramfenicolul,

gentamicina, tobramicina;
 Antibiogramă: E - test

 dupa abcedarea bubonului este indicata

interventia chirurgicala a leziunii.
Preventie
 Există un vaccin viu atenuat
 Nu este de rutină administrat si nici după
un contact infectant nu este logic sa fie
administrat (5 zile incubaţia, respectiv 14
zile seroconversia)
 Pentru riscuri epidemiologice evidente
(personal laborator)
 Chimioprofilaxie post-expunere:
doxiciclină sau ciprofloxacină (14 zile)
In loc de concluzie

“Even people who don't die are

chronically sick for weeks or
months. This is a disease that
makes you really ill.”

Professor Richard Titball,

Defence Science & Technology Laboratory
Genul Acinetobacter

 minidefinitie
 habitat/transmitere
 boli determinate
 diagnostic
 tratament
Minidefinitie
 bacili Gram negativ, scurţi, groşi, până la cocoizi
(frecvent in diplo – se pot confunda cu diplococii),
imobili, frecvent capsulaţi, strict aerobi,
nepigmentogeni, oxidazo-pozitivi;
 Rezistă uneori la decolorare – confuzie cu Gram
pozitivii!!!

 specii – fac parte din fondul microbian de spital:

 A. baumanii;
 A. lwoffii;
 A. haemolyticus;
 A. calcoaceticus.
Bacili Gram negativ (scurţi şi groşi)
Habitat / transmitere

 Habitat:
 ubicuitar în sol, apele de suprafaţă;
 izolate in industria alimentară a cărnii;
 ocazional, în microbiota flotantă a tegumentului.

 Epidemiologie:
 Acinetobacter ca bacterie flotantă (25%);
 prezent in mediul de spital: aer, duşumele,
lenjerie, perne, perdele, foi de observaţie, măini
personal medical, etc.
Patogenitate naturala si patogenie
 infectii respiratorii;
 infectii ale plăgilor si arsurilor;
 bacteriemii, infecţii de cateter;
 meningite;
 infecţii ale tractului urinar;
 endocardite;
 peritonită;
 infecţii oculare.
Diagnosticul de laborator
 Produse patologice:
 expectoraţii
 aspirat bronşic
 puroi
 urină
 hemoculturi
 tuburi de dren
 catetere

 ! Argumentarea semnificatiei clinice a izolatelor:

 reizolarea aceleiasi bacterii din prelevări repetate;
 confruntările culturilor cu rezultatele microscopiei
directe.
Elemente de terapie etiotropa

 Beta – lactamină + aminoglicozid:

 ceftazidima, imipenem, amikacina.

 Antibiograma este intotdeauna

necesara.
 Rezistenţa prin producerea de beta-
lactamaze si enzime care
inactivează aminoglicozidele
Pseudomonade cu interes
medical

Burkholderia cepacia si
Stenotrophomonas maltophilia
Minidefinitie

 bacili gram negativi, nesporulati,

drepti sau usor incurbati;
 nepretentiosi nutritiv, strict aerobi;
 metabolism oxidativ, catalazo-
pozitivi, frecvent oxidazo-pozitivi.
Burkkolderia cepacia
 in natura B. cepacia (fostă Pseudo-
monas cepacia) este implicata in
putrezirea bulbilor de ceapă;
 boli produse:
 infectii oportuniste, dupa cateterizari
intravenoase ori peritoneale;
 infectii bronhopulmonare.

B. mallei: determină morva (frecvent afectează caii, rar

omul)
B. pseudomallei – determină melidioza
Frotiu: fibroză chstică
Cultură la 48 de ore
Tratament

 Cotrimoxazol (prima alegere)

 Ceftazidima, doxiciclina, piperacilina,

meropenem, cloramfenicol
 In caz de reactie de sensibilizare la
cotrimoxazol: se aleg primele patru
enumerate
Stenotrophomonas maltophilia
 oportunist implicat in infecţii grave ale
gazdelor imunocompromise:
 infectii bronhopulmonare (la pacienţi cu fibroză
chistică, după intubaţii traheale);
 infectii ale plăgilor si arsurilor;
 bacteriemii;
 septicemii;
 endocardite;
 infecţii de cateter (intravenos);
 meningite.
 una din cele mai rezistente bacterii la
antibiotice!!!!;
 rezistenta naturală la imipenem,
aminoglicozide, peniciline anti-
pseudomonas, sau cefalosporine de
generaţia a 3-a anti-pseudomonas.
 Sensibil la: cotrimoxazol, meropenem,
minociclină, unele quinolone, asocierea
colistin-polimixină B.
 Grupul HACEK

 Haemophilus aphrophilus
 Actinobacillus (actual Aggregatibacter)
actinomycetemcomitans
 Cardiobacterium hominis
 Eikenella corodens
 Kingella kinkae
 Cocobacili Gram negativ facultativ
anaerobi, carboxifili
 Aggregatibacter – frecvent anaerob
(microaerofil)
 Pretenţioşi nutritiv, cu creştere
lentă
 Implicare in endocardite subacute (valve
native sau protezate)
 Izolarea din hemocultură – semnificaţie
clinică
 Implicarea in boala parodontală juvenilă
(A. actinomycetemcomitans)
 Haemophilus aphrophilus şi A. Actinomy-
cetemcomitans – fac parte din placa
bacteriană supra- şi subgingivală
 H. aphrophilus – endocardite, pneumonii
Terapie pentru bacteriile din grupul
HACEK

 In endocardite: ceftriaxona
 Alternativă: asociaţia ampicilină -
gentamicină