Sunteți pe pagina 1din 3

Referat:

Mass Media din


Franța

Realizat: Gabriela Volociuc


J21, Jurnalism și Comunicare Publică,
ULIM
Fiind europene mijloacele de comunicare de masa din Franta contrasteaza cu
cele din SUA. Fiind latine, mass-media din Franta difera de mass-media din
Europa de Nord. Mai mult, atat spre binele, cat si spre raul lor, canalele de
comunicare franceze au anumite elemente de originalitate. Cateva dintre
acestea, vechi si regretabile, amintite deseori in strainatate, au disparut; este
vorba mai ales de doua dintre ele: coruptia ziarelor si controlul guvernamental
strict asupra radioteleviziunii. Sistemul mediatic francez detine putine recorduri,
dar este unul dintre putinele sisteme din lume care isi ajunge siesi: Franta are
una dintre cele trei agentii mondiale de presa A.P, cea mai veche (1832), singura
care nu este anglo-americana si cele mai importante agentii fotografice: Sygma
si Gamma. Este al patrulea producator de lung metraje al planetei (peste o suta
de filme pe an dupa India, SUA si Japonia) si primul producator european de
desene animate; Este al treilea producator de fictiune televizata din Europa,
dupa Germania si Marea Britanie, dar primul exportator mondial de programe
neanglofone. In sfarsit, cele mai mari doua agentii de publicitate din Franta,
Havas Advertising (cuprinzand Euro-RSCG) si Publicis sunt nationale, ceea ce
nu se intampla in celelalte tari occidentale (in afara de Japonia si de Marea
Britanie). Cat despre publicitate, ostilitatea francezilor fata de ea este foarte
cunoscuta, cauzele fiind vechi . In secolul al XIX-lea, ziarele aveau obiceiul sa
rezerve paginile de sfarsit cara contineau publicitate si sa vanda spatiul
redactional pentru publicitatea clandestina. In zilele noastre, aceasta publifobie,
mult diminuata, poate fi cauzata de faptul ca publicitatea este mai ales o
publicitate de marca, manipulatoare si non-informativa, spre deosebire de
publicitatea din magazine si de cea a serviciilor locale. In mod curios, multi
francezi nu considera ca anunturile de ziar ar face parte din acest ultim tip de
publicitate. Ca o consecinta a acestui antagonism, publicitatea este deseori de
calitate excelenta. Un alt efect, de data aceasta negativ, este ca, in ciuda unui
progres foarte puternic din anii 60 incoace, publicitatea ramane subdezvoltata in
Franta; pe cap de locuitor, cheltuielile nu reprezinta decat 50 la suta din cele ale
SUA. In plus, numai o treime din publicitate este plasata in mass-media, spre
deosebire de Marea Britanie, unde procentul este de 50%. Rezultatul este ca
ziarele sunt sarace. Intr-adevar, ca o caracteristica originala, repartizarea
publicitatii dezavantajeaza ziarele: daca publicitatea prin afise reprezinta mai
mult decat in alte parti, publicitatea prin intermediul ziarelor reprezinta din ce in
ce mai putin: 20% (fata de 42,5% in Germania) si nu aduce decat 40% din
castigurile acestora, fata de 60-70% in SUA.
Publicatia „Variety" anunţa la inceputul anului 2010 că televiziunea publică
franceză a reuşit să atragă in 2009, 393 de milioane de euro din publicitate, în
creştere cu 51% faţă de estimările autorităţilor. Este o mare realizare, având în
vedere că în ianuarie 2009 a fost interzisă publicitatea în intervalul 20.00 - 6.00.
O grea lovitură, mai ales că reclamele din prime-time aduc cele mai importante
venituri unei televiziuni. Mai mult, nici criza financiară nu a ajutat industria de
media din Franţa. 2011 va fi şi mai dificil pentru France Television pentru că
publicitatea va dispărea cu totul de pe canalele publice. Drept masuri anticriza,
Preşedintele grupului francez de media France Television, Patrick de Carolis, a
decis începând cu 2010 împărţirea companiei în cinci mari sectoare de activitate,
fiecare condusă de un director si renuntarea la achizitia de filme straine.

Ziarele.
In Franta exista aproape 70 de cotidiene, cu mult mai putine decat in tari cu
acelasi numar de locuitori, precum Marea Britanie si Italia. Totodata, ele sunt
diferite fata de cele din aceste tari. Mai intai, in Franta aproape ca nu mai exista
cotidiene de seara aceasta in timp ce 55% din cotidienele americane si 80% din
ziarele de provincie din Marea Britanie apar dupa -amiaza. Chiar in Franta,
marele cotidian de dinainte de razboi era Paris-Soir. Astazi, mai exista o singura
semi-exceptie: Le Monde, care apare la inceputul dupa-amiezei dar, intr-o parte
a Frantei, nu este primit decat a doua zi; de aceea, ziarul are intotdeauna
inscrisa data zilei urmatoare.
Cele mai importante cotidiene pariziene sunt:
Le Figaro(elitist de dreapta), Le Monde(elitist, centru stinga), Le
Parisien(popular), Libration(elitist de stinga) si France Soir(elitist de dreapta).

In Franta nu exista o presa nationala in adevaratul sens al cuvantului: doua


treimi din exemplarele cotidienelor din Paris sunt citite in regiunea pariziana. Ele
sunt puse in vanzare si in provincie, dar putini cititori le cumpara. Cotidienele
regionale si locale, care nu reprezentau in 1870 decat un sfert din difuzarea
totala, asigura astazi trei sferturi din ea. Nu mai exista nici presa cotidiana
populara (in afara, poate, de Le Parisien, devenit ziar metropolitan, si de
muribundul France-Soir), cu toate ca, odata, Le Petit Parisien si Le Petit Journal,
cotidiene de scandal, mari specialiste ale faptului divers, se laudau cu vanzari
imense. Sunt de regretat cotidiene precum Paris-Soir (1,4 milioane de
exemplare), din perioada interbelica, si France-Soir de dupa razboi, care stiau sa
informeze si sa distreze fara sa fie abjecte.