Sunteți pe pagina 1din 7

CONSILIERE ŞI ORIENTARE

(EDUCAŢIE RAŢIONAL-EMOTIVĂ ŞI
COMPORTAMENTALĂ)

Inst. ILYÉS IBOLYA

Colegiul National “Mihai Viteazul”

Sf.Gheorghe

ACTIVITATEA 1

-dezvoltare emoţională-

Povestea creionului
(poveste terapeutică)

În penarul Alinei, o şcolăriţă de clasa a II-a, este o ordine desăvârşită...Stilourile primite


cadou de la bunica şi de la părinţi stau ţanţoşe alături de creioanele cerate , de cariocile aduse de
unchiul ei din Franţa.Ascuţitoarea şi radiera sunt la loc de cinste, în nişte buzunăraşe de plastic
special create pentru ele...Creioanele , ascuţite şi aliniate ca nişte soldăţei, stau la loc de cinste.
Acum.Înainte ...Nu prea a fost aşa...
Într-o seară-era prin clasa întâi-, după ce mama ei o rugă de nenumărate ori să-şi pregătească
ghiozdanul pentru a doua zi, Alina îşi puse toate cărţile şi caietele în ghiozdan, apoi , fără să ştie
de ce, trânti peste ele penarul din care se împrăştiară toate, care pe unde nimeri.Nu avea chef să
le adune...Se urcă în pat, stinse veioza şi aşteptă să-i vină somnul.Se gândea la ce se întâmplase
la şcoală:deşi ştia să rezolve exerciţiile, i se păreau chiar foarte simple, nu a avut curajul să se
prezinte la ora de matematică, aşa că doamna nu a scos-o la tablă deloc.Nici ieri, nici azi, poate
nici mâine... Se simţea cea mai urâtă, cea mai neînsemnată dintre toate fetele şi toţi băieţii. Era
singura care avea ochelari, ba mai mult , îi căzuse şi un dinte din faţă.Îi venea să plângă... În
întuneric, auzi nişte zgomote ciudate...”Mi se pare” îşi spuse.Dar zgomotele, în loc să dispară,
deveniră mai clare.Desluşi chiar o voce subţire, care parcă se auzea din ghiozdanul aruncat sub
birou...”Nu vă faceţi griji, se va schimba ea...Este mică, este doar la începutul clasei
întâi...trebuie să avem răbdare...”
Curioasă, fetiţa se furişă în întuneric sub birou, îşi deschise ghiozdanul încet şi... surpriză!
Cărţile, caietele, toate rechizitele erau adunate în jurul unui creion- cel mai mic şi mai ros dintre
toate- care parcă îşi vrăjise suratele.Le spunea o poveste-de fapt , povestea Creionului, strămoşul
tuturor creioanelor, care a fost trimis în lume după ce Creatorul său îl făcuse şi îi dădu nişte
sfaturi.Alina îşi ciuli urechile.De emoţie, abia avea curajul să respire...Creionul depăna povestea:
„ Există cinci lucruri pe care trebuie să le ştii înainte să te trimit în lume-spuse Creatorul de
creioane.Adu-ţi aminte de acestea şi vei deveni cel mai bun creion posibil.Primul este acela că
vei fi în stare de multe lucruri măreţe doar dacă accepţi ca cineva să te ţină în mână.Al doilea
lucru este că din când în când vei experimenta ascuţiri dureroase, dar vei trece peste acestea
ştiind că astfel vei deveni mai bun.Al treilea lucru-vei şi greşi uneori, dar poţi să-ţi corectezi
singur greşelile.Depinde de tine dacă vei învăţa din aceste greşeli sau nu.Al patrulea lucru este că
cea mai importantă parte a ta nu se vede, ea este în interior.Şi al cincilea lucru:în orice
împrejurare, trebuie să scrii , să laşi în urma ta semne clare, citeţe, oricât de greu ţi s-ar părea,
oricât de mic şi neînsemnat te-ai crede... Să nu uiţi niciodată:Ai fost creat să faci lucruri măreţe!”
Dimineaţa, Alina se trezi vioaie şi sări repede din pat să îşi facă ordine în ghiozdan.Dar, spre
surprinderea ei,toate erau la locul lor:cărţile lângă caiete,penarul cu toate cele necesare aliniate .
Singur, creionul era pe fundul ghiozdanului.Alina îl luă în mână, îl privi lung , îl duse la buze
apoi îi şopti:”Îţi mulţumesc, prietene!” Şi îl puse la loc de cinste, primul, chiar lîngă
fermoar.Fugi în baie să se spele.Se privi în oglindă şi se întrebă zâmbind:”Cine e puştoaica
aceasta zâmbitoare, pistruiată şi ochelaristă pusă pe fapte mari?”

Povestea se adresează copiilor timizi, descurajaţi, care se confruntă cu probleme emoţionale


datorate convingerilor iraţionale de tipul”sunt lipsit de valoare”.
Obiectivul poveştii este acela de a înţelege că fiecare om are calităţi şi defecte, că oricât de
mici şi neînsemnaţi se cred, copiii sunt capabili să realizeze lucruri importante,că fiecare
persoană este importantă.
Vârsta potrivită:7-9 ani
Pentru aplicare de grup

Întrebări de conţinut:

1.Cum s-a simţit Alina pentru că deşi ştia rezolvările, nu a fost trecută la tablă?
2.Credeţi că ceea ce credea Alina despre ea era adevărat ( că era urâtă, că era caraghioasă
pentru că purta ochelari şi îi căzuse un dinte din faţă)?
3.Ce credeţi că a învăţat Alina din povestea Creionului, contează aspectul fizic ori sufletul
şi faptele unei persoane?
4.Cum şi-a schimbat comportamentul fetiţa după ce a auzit povestea creionului?

Întrebări de personalizare:

1.Aţi trăit situaţii asemănătoare cu ale Alinei?


2.Dacă nu aţi fi fost trecuţi la tablă ,( ori purtaţi ochelari, v-a căzut un dinte) aţi fi avut
emoţii şi gânduri la fel cu cele ale Alinei?
3.Dacă eraţi în locul Alinei, ce aţi fi învăţat din povestea creionului?
4.Ce anume aţi învăţat din această poveste, care vă va putea ajuta în situaţiile viitoare?

Perspectiva developmentală

Mulţi copii prezintă la debutul şcolarităţii convingeri iraţionale legate de propria


persoană, care dau naştere unor emoţii şi atitudini disfuncţionale de genul “sunt un copil
urât, fără valoare, nimeni nu mă bagă în seamă,” etc.Este foarte important ca în acest
stadiu de dezvoltare copiii să înveţe să se accepte pe ei înşişi.

Obiective:

Să înveţe că fiecare om are calităţi şi defecte, că oricât de mici şi neînsemnaţi se cred,


copiii sunt capabili să realizeze lucruri importante,că fiecare este important şi nimeni nu e
perfect.

Procedură:

Se începe lecţia printr-un brainstorming.Se cere copiilor să dea exemple de


trăsături fizice prin care se aseamănă sau se deosebesc de colegii lor.Se discută asupra
faptului că nu este bine să judecăm persoanele după aspect ori trăsăturile fizice.

Se arată un creion copiilor şi li se cere să dea acestuia alte utilizări decât cele
obişnuite.

Se prezintă povestea.

Discuţii:

Întrebări de conţinut:

1.Cum s-a simţit Alina pentru că ,deşi ştia rezolvările, nu a fost trecută la tablă?
2.Credeţi că ceea ce credea Alina despre ea era adevărat ( că era urâtă, că era caraghioasă
pentru că purta ochelari şi îi căzuse un dinte din faţă)?
3.Ce credeţi că a învăţat Alina din povestea Creionului, contează aspectul fizic ori sufletul
şi faptele unei persoane?
4.Cum şi-a schimbat comportamentul fetiţa după ce a auzit povestea creionului?
Întrebări de personalizare:

1.Aţi trăit situaţii asemănătoare cu ale Alinei?


2.Dacă nu aţi fi fost trecuţi la tablă ( ori purtaţi ochelari, v-a căzut un dinte) aţi fi avut
emoţii şi gânduri la fel cu cele ale Alinei?
3.Dacă eraţi în locul Alinei, ce aţi fi învăţat din povestea creionului?
4.Ce anume aţi învăţat din această poveste, care vă va putea ajuta în situaţiile viitoare?

Activitate de Follow-up:

Se cere copiilor să prezinte în scris câte o situaţie în care au trăit emoţii negative
asemănătoare cu ale Alinei şi cum au trecut peste situaţia respectivă.

ACTIVITATEA 2
-dezvoltare cognitivă-

Realitate sau fantezie

Perspectiva developmentală

La vârsta aceasta copiii adesea confundă realitatea cu ficţiunea.Chiar dacă acest lucru nu
este întotdeauna rău, este mult mai sănătos pentru copil să recunoască ceea ce este real şi
să îi facă faţă direct.Scopul acestei activităţi este să îi ajute pe elevi să înţeleagă cum
ficţiunea şi fantezia diferă de realitate.

Obiectiv: să înveţe să distingă între realitate şi fantezie.

Materiale:
Carte cu povestea Scufiţa Roşie de Charles Perrault.

Procedura:

1.Se citeşte povestea copiilor.


2.Se cere copiilor să exemplifice din poveste fapte care s-ar putea întâmpla şi în realitate(
că mama o trimite pe Scufiţă la bunica ei care este bolnavă, că ea vrea să îi culeagă bunicii
flori, că discută pe drum cu persoane necunoscute şi răuvoitoare, că vânătorul le salvează
pe fetiţă şi pe bunică,etc)
Se explică apoi că fantasticul este ceva ce ne-ar plăcea sau nu să se întâmple, dar care nu
întotdeauna este posibil în realitate.Se cere copiilor să identifice lucrurile fantastice din
poveste( că animalele vorbesc, că lupul înghite pe bunică şi pe fetiţă, că fetiţa nu îşi dă
seama că bunica ei este în patul bunicii,etc).

Discuţii:

Întrebări de conţinut:

1.A fost greu să faci deosebirea între ceea ce era real şi ceea ce este fantezie în această
poveste?
2.Credeţi că este bine să avem astfel de fantezii?De ce?

Întrebări de personalizare

1.Aţi avut vreodată probleme să distingeţi între ceea ce este real şi ceea ce este fantezie în
viaţă ? Aţi avut un prieten imaginar în care aţi crezut atât de mult încât aproape că a
devenit real?
2.Aţi inventat vreodată poveşti despre lucruri care nu erau reale, dar care v-ar fi plăcut să
fie reale ?Daţi-mi exemple.

Activitate de Follow-up:

Desenaţi pe o foaie un prieten imaginar .Construiţi un dialog cu acesta despre o supărare


pe care aţi avut-o recent.

ACTIVITATEA 3
-dezvoltare comportamentală-

Perspectiva developmentală

Este important de foarte multe ori ca un copil să poată alege cum să se comporte.Deşi
adulţii impun regulile, copiii pot să aleagă dacă le urmează sau nu.Ceea ce ei trebuie să
înveţe însă este că există comportamente benefice pentru ei şi ceilalţi şi pot fi ajutaţi să facă
alegerile cele mai potrivite.

Obiectiv:

Să recunoască faptul că există mai multe modalităţi de a ne comporta şi că avem


posibilitatea de a alege între diferite comportamente.

Materiale:
Bileţele cu comenzi

Procedura:

1.Întreb elevii dacă ştiu ce este un robot.Discut despre faptul că roboţii sunt creaţi de
oameni şi deşi unii au performanţe deosebite în a executa diferite manevre şi proceduri
dificile, de fineţe, de precizie,etc., nu au capacitatea de a lua decizii, ei fac doar ceea ce sunt
programaţi să facă.
Solicit câţiva voluntari care să pretindă că sunt roboţi şi care să execute comenzile pe care
elevii numiţi le citesc de pe bileţele.Ceilalţi copii vor observa dacă toţi roboţii execută la fel
comenzile.
Comenzile sunt:
• Ridică-te în picioare!
• Păşeşte încet!
• Arată cum se comportă cineva supărat că a pierdut un joc!
• Aşează-te şi strâmbă-te ca un clovn!
2.Discutăm ce au notat observatorii şi cer alţi câţiva voluntari care:
• Să demonstreze cum se comportă un elev cuminte;
• Să se poarte frumos şi politicos cu un adversar;
• Să îşi piardă cumpătul;
• Să facă o criză de isterie.

Discuţii
Întrebări de conţinut:

1.Au avut aceşti roboţi de ales în ce priveşte comportamentul lor ?De ce da sau de ce
nu?
2.Credeţi că oamenii pot să aleagă în ceea ce priveşte comportamentul lor sau
trebuie să se comporte cum le spun ceilalţi?
3.S-au comportat toţi roboţii la fel când au executat comenzi ? Care au fost
diferenţele sesizate în comportamentul roboţilor?

Întrebări de personalizare

1.Îţi poţi aminti un moment în care cineva ţi-a spus cum să te comporţi şi tu nu ai
făcut ce ţi s-a spus ? Înseamnă acest lucru că ai posibilitatea să alegi ce să faci?
2.Dacă ai putea să alegi cum să te comporţi, care crezi că ar fi tipurile de
comportament cele mai bune pentru tine şi pentru ceilalţi?

Activitate de Follow-up:

Se cere copiilor să scrie două tipuri de comportament , unul impus de adulţi şi altul
liber ales de ei pentru situaţia :” Ai primit de la o mătuşă de ziua ta un obiect de
îmbrăcăminte care nu îţi place.”

Bibliografie:
1.Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale, Educaţie raţional-emotivă şi
comportamentală,clasele I-IV, Editura ASCR, Cluj-Napoca,2006
2.Ann Vernon, Programul Paşaport pentru succes în Dezvoltarea Emoţională,
Socială, Cognitivă Şi Personală a copiilor din clasele I-V, Editura RTS, Cluj-Napoca,
2007