Sunteți pe pagina 1din 21

Politica concurentială ĩn cadrul Uniunii Europene

Despre politica concurentiala in cadrul Uniunii Europene

Concurenţa: În limbajul obişnuit, concurenţa este o competiţie în care


oameni încearcă să existe mai bine decât rivalii lor, în care aceştea tind să obţină
ceea ce au obţinut alţii, sau chiar mai mult, în acelaşi timp. În termeni comerciali,
aceasta este o formă de rivalitate între afaceri în încercarea de a atrage clienţi
prin intermediul oferirii condiţiilor, preţurilor, calităţii etc. mai avantajoase. În
teoria economiei libere, “politica concurenţială” este politica, care tinde să
garanteze libertatea deplină a pieţei şi să prevină pericolul apariţiei
monopolurilor, oligopolurilor şi altor acorduri, capabile să dicteze preţuri şi condiţii
comerciale în defavoarea consumatorilor
Crearea unei pieţe interne unice în cadrul UE a determinat necesitatea
asigurarii conditiilor propice unei concurente “functionale” la nivel comunitar, “un
sistem care să asigure o concurenţă nedistorsionata pe piaţă interna.
Politica concurenţială este importantă pentru crearea Pieţei Europene
Comune. Ea nu ar avea sens, dacă concurenţa între companiile Statelor Membre
ar fi limitată de acorduri restrictive şi activitatea cartelurilor. Acestea ar limita
beneficiile oferite consumatorilor de o piaţă cu concurenţă loială şi liberă, cu o
largă diversitate de mărfuri şi servicii disponibile la preţuri avantajoase
Piaţă interna este de neconceput fara o politica în domeniul concurenţei
care să încurajeze eficienta economica prin crearea unui mediu favorabil
inovatiei şi progresului tehnologic, să protejeze interesele consumatorilor prin
oferirea posibilitatii de a cumpara produse şi servicii în conditii optime şi să
previna eventualele practici anticoncurentiale ale societaţilor comerciale şi ale
autoritatilor naţionale.
Asigurarea unor conditii egale a generat rezultate benefice pentru
consumatori,precum scaderea tarifelor pentru serviciile telefonice, accesul unui

referat.clopotel.ro
numar cât mai mare de persoane la transportul aerian sau posibilitatea
achizitionarii unui automobil într-un stat membru al UE care are cele mai mici
preturi de pe piaţă.

Politica concurenţială are principii ce stau la baza crearii cadrului


legislativ insituit prin Tratatul asupra Uniunii Europene:
• transparenţa în privinţa deciziilor adoptate referitor la comportamentele
anticoncurenţiale;
• nediscriminarea nici unui agent economic participant la schimburile
economice internaţionale;
• stabilitatea unui cadru competitiv internaţional;
• cooperarea între diferitele autorităţi ale concurenţei naţionale şi
internaţionale în privinţa aplicării legislaţiei în domeniu.

Potrivit Art. 85 (81) alin. 1 al Tratatului CE, politica în domeniul


concurenţei trebuie să garanteze unitatea, omogenitatea şi viabilitatea
pieţei interne prin:
• combaterea monopolizării anumitor pieţe de catre societaţi ce încheie
între ele acorduri protecţioniste – acorduri restrictive şi fuziuni;
• prevenirea exploatarii puterii economice a unor societaţi în defavoarea
altora – abuzul de poziţie dominantă;
• prevenirea distorsionarii regulilor concurentiale de catre guvernele statelor
membre prin sprijinirea discriminatorie în favoarea anumitor operatori
economici publici sau privati – ajutoarele de stat.
• Combaterea înţelegerilor între grupările de companii cu scopul fixării
preţului sau instituirii controlului asupra volumului total al producţiei în
defavoarea comerţului între Statele Membre- carteluri
Întrucât economia de piaţă – punctul de referinta al politicii economice a
Uniunii şi a statelor membre – plaseaza concurenţă printre factorii determinanti ai
succesului economic, acceptarea prevederilor acestui articol înseamna atât cea
mai buna modalitate de îndeplinire a nevoilor consumatorilor, cât şi cea mai buna

referat.clopotel.ro
cale de asigurare a competitivitatii operatorilor economici, produselor şi serviciilor
europene pe piaţă internaţionala.

Obiectivul si instrumentele politicii concurentiale


Obiectivul politicii concurenţiale europene constă în garantarea unităţii Peţei
comune şi evitarea monopolizării unor sectoare ale peţii. Monopolizarea pieţei
poate avea loc prin acord sau fuziune. În afară de aceasta, ea supraveghează
acţiunile guvernelor Statelor Membre ce ar putea distorsiona „regulile de joc” prin
aplicarea măsurilor discriminatorii faţă de unele întreprinderi, favorizând
întreprinderile publice sau prin acordarea asistenţei întreprinderilor din sectorul
privat.
În unele cazuri, incidentele în domeniul concurenţei sunt soluţionate prin
modificarea politicii concurenţiale a statelor sau a companiilor implicate. În alte
cazuri, Comisia pledează pentru aplicarea unei amenzi, ce poate depăşi suma
de 75 milione Euro
Punctate succint, obiectivele vizate de politica în domeniul concurenţei
sunt creşterea bunastarii şi protecţia consumatorilor, redistribuirea veniturilor,
protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii, integrarea pieţelor, dar având şi
consideratii regionale sociale sau sectoriale.

2. Reglementari

Politica in domeniul concurentei este reglementata legal, in primul rand,


de prevederile incluse in Tratatul Uniunii Europene, respectiv:
• Articolul 81, privind practicile restrictive
• Articolul 82, privind poziţia dominantă pe piaţă
• Articolul 86, privind întreprinderile publice
• Articolele 87-89 privind ajutorul de stat.

referat.clopotel.ro
De asemenea, exista referiri si in legislatia secundara adoptata de
Consiliul UE şi de Comisia Europeană, sub forma Regulamentelor şi
Directivelor.:
• Regulamentul Consiliului 17/1962;
• Regulamentul Consiliului 4064/1989, privind controlul fuziunilor, amendat
prin Regulamentul 1310/1997;
• Regulamente şi directive privind exceptările în bloc, acordate în cazul unor
acorduri care privesc situaţii precis determinate, precum: transferul de
tehnologie, cercetarea şi dezvoltarea, distribuţia autovehiculelor, etc.
In afara acestor reglementari precise exista si o serie de instructiuni emise
de Comisie la care se adauga diverse acorduri internationale si decizii ale Curţii
Europene de Justiţie şi ale Tribunalului de Primă Instanţă.

3. Actorii
Instituţia responsabilă la nivel comunitar de implementarea politicii in
domeniul concurentei este Comisia Europeană.
Rolul Comisiei Europene este acela de promovarea politicii concurenţiale
în baza împuternicirilor; examinarea reclamaţiilor depuse de unul din Statele
Membre, de un producător sau de particulari. Aceasta administrează Piaţa
Comună pentru a asigura protecţia consumatorilor europeni. Ea deţine
împuterniciri vaste în aplicarea legislaţiei concurenţiale şi, începînd cu 1989, a
fost autorizată să examineze şi să blocheze fuziunile de proporţii mari.
Supravegherea activităţii Comisiei este efectuată de Curtea Europeană de
Justiţie şi Curtea de Primă Instanţă.. Comisia dispune de Directoratul General IV
(DG IV), care se preocupă de promovarea politicii concurenţiale.

Misiunea de bază a Directoratului general pentru Concurenta (DG IV) este


de a stabili şi implementa o politică concurenţială coerentă în cadrul Uniunii
Europene. De competenţa DG IV ţine executarea controlulului implementării
legislaţiei comunitare în domeniul concurenţei. De asemenea, DG IV se

referat.clopotel.ro
preocupă de politica internaţională a UE în domeniul concurenţei în calitate de
partener al statelor industrial dezvoltate (SUA, Japonia, Canada etc) sau în
calitate de consilier al statelor în curs de dezvoltare (ex Statele Europei Centrale
şi de Est).
Deciziile sunt pregatite de catre Directoratul General pentru Concurenta
(DG IV) care raportează comisarului responsabil, aprobarea acestor decizii
facandu-se prin majoritate simpla.
Procedura: orice înţelegere care este în dezacord cu prevederile
Tratatului, urmează a fi adusă la cunoştinţa Comisiei Europene. Conform
prevederilor Articolelor 81 şi 82, companiile pot spera la o „soluţionare negativă”
a incidentului, ceea ce însemnă că, după examinarea cazului, Comisia nu va
întreprinde acţiuni contra companiilor implicate, acordând scutiri. Comisia
dispune de vaste posibilităţi de investigare. Ea poate efectua controlul
documentaţiei întreprinderilor fără anunţ preventiv. Înainte de a lua decizia finală,
Comisia oferă întreprinderilor şi Statelor Membre posibilitatea de a-şi explica şi
motiva acţiunile. În cazul depistării unui comportament anticoncurenţial, Comisia
poate aplica o amenda de circa 10% din venitul (circuitul) anual.
Companiile pot contesta decizia Comisiei la Curtea Europeană de Justiţie,
care în cele mai dese cazuri reduce suma amenzii. Legislaţia europeană în
domeniul concurenţei oferă prioritate legislaţiei naţionale şi este direct aplicabilă
în Statele Membre.

Parlamentul European evalueaza activitatea Comisiei precum si evolutia


acestui domeniu prin publicarea unui raport anual. Consiliului de Miniştri
autorizeaza exceptările în bloc şi face modificari în baza legală a politicii.
In acelasi cadru actioneaza si autorităţile naţionale investite cu competenţe în
acest domeniu (in Romania autoritatea in domeniu este Consiliul Concurentei).

referat.clopotel.ro
4. Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi
practicile concertate

Politica în acest domeniu este reglementata prin Articolul 85 (85 (81)) al


Tratatului CE interzice acordurile, deciziile şi practicile concertate între societaţile
comerciale, daca aceste practici „pot afecta comertul dintre statele membre şi
care au ca obiect sau efect prevenirea, restrictionarea sau distorsionarea
concurenţei în interiorul pieţei comune”. Aceasta interdictie se aplica atât
acordurilor orizontale (din cadrul aceleiasi faze de productie, prelucrare sau
comercializare), cât şi acordurilor verticale (între societaţile care opereaza în
cadrul unor faze diferite ale procesului economic şi comercial şi care nu sunt
concurente).
Astfel, un acord restrictiv poate fi definit ca un acord între doua sau mai
multe întreprinderi prin care partile se obliga să adopte un anumit tip de
comportament având că obiect limitarea sau chiar eliminarea concurenţei astfel
încât să determine o creştere a preturilor şi profiturilor fara a contrabalansa prin
generarea unor efecte pozitive pentru piaţă. Aceste acorduri pot lua forma
conventiilor, exprese sau tacite, bilaterale sau multilaterale, fara a fi neaparat
necesar că partile să fie întreprinderi concurente. Notiunea de acord a fost
extinsa şi la manifestarile de vointa care nu au neaparat o natura contractuala,
dar care constituie acte pregatitoare ale viitoarelor contracte. Acordul poate să
consiste şi într-un simplu angajament (gentlemen’s agreement), lipsit de efect
obligatoriu sau într-o simpla aderare, clar exprimata, dar fara dorinta de a se
angaja juridic, la o strategie comerciala.
Art. 85 (81) alin. 1 vizeaza şi deciziile asociaţiilor de întreprinderi. Este
posibil că prin constituirea unui grup profesional să nu se aduca atingere
concurenţei, dar decizia luata de organul de conducere al unei astfel de asociaţii,
adunare generala sau consiliu de administratie, în masura în care obliga pe
membrii sai să adopte un comportament colectiv anticoncurential să aiba acest
efect.

referat.clopotel.ro
Practica concertata se afla cu o treapta de intensitate mai jos decât
acordul restrictiv, implicând doar coordonarea dintre societaţile comerciale.
Întrucât diferentierea dintre aceste doua forme de cooperare nu este tocmai
facila, Comisia face distinctie doar între acordurile ce intra sub incidenta Art. 85
(81) alin. 1 şi comportamentele paralele ce nu îndeplinesc criteriile acelorasi
dispozitii. Practica concertata nu presupune în mod necesar o manifestare de
vointa, clar exprimata, ci mai degraba o coordonare de fapt a strategiilor
comerciale. Un simplu paralelism al comportamentului întreprinderilor nu poate,
el singur, să constituie proba unei practici concertate, dar elemente concrete pot
să constituie un fascicul de indicii.
Astfel, sunt interzise aproape fara exceptie: acordurile orizontale şi
verticale ce stabilesc preturi în mod direct sau indirect, acordurile asupra
conditiilor de vânzare, acordurile ce izoleaza segmente de piaţă (precum cele
referitoare la reducerea preturilor sau cele ce încearca să interzica, să
restrictioneze sau, dimpotriva, să promoveze importurile şi exporturile),
acordurile asupra cotelor de productie sau distributie, acordurile asupra
investitiilor, birourile comune de vânzari, acordurile de împartire a pieţei, pieţele
colective exclusive, acordurile ce duc la discriminarea altor comercianti,
boicoturile colective, restrictiile voluntare (acorduri de neangajare în anumite
tipuri de comportamente concurentiale).
Atunci când Comisia Europeana analizeaza încalcarea regulilor
concurenţei pe piaţă interna a Uniunii, se ia drept criteriu o concurenţă
rezonabila, şi nu modelul concurenţei perfecte, care este un model ideal.
Efectele anticoncurentiale se analizeaza pe o piaţă relevanta, adica pe un anumit
teritoriu analizat într-o anumita perioada de timp.
Piaţă relevanta a unui produs este delimitata luând în considerare alte
produse similare, substituibile, adica acelea catre care preferintele 1 Tratatul
CECO şi-a încetat aplicarea la 23 iulie 2002, normele sale regasindu-se în
Tratatul CE şi în acte normative adoptate de catre institutiile comunitare.
Dreptul comunitar ia în considerare nu numai restrângerile concrete aduse
concurenţei, ci şi cele potentiale, probabile (nu însa şi pe cele ipotetice). Obiectul

referat.clopotel.ro
acordurilor nu se confunda cu intentia partilor, ci trebuie să fie apreciat în mod
concret, tinând cont de contextul juridic şi economic. Efectul acordurilor trebuie
cautat în consecintele care rezulta din punerea lor în aplicare, printr-o evaluare
globala a efectelor pozitive şi negative, evidentiind în final un sold, care fie
accentueaza, fie restrânge concurenţă.
Comisia Europeana s-a preocupat de gasirea acelor criterii de
determinare a pragului de sensibilitate peste care, odata depasit, acordurile,
deciziile sau practicile afecteaza concurenţă.
Comunicarea Comisiei din 24 decembrie 1962 cu privire la contractele de
reprezentare exclusiva se refera la acordurile încheiate între un operator
economic şi distribuitorul produselor sale, facând distinctia dupa cum acesta din
urma este independent sau nu. Daca acesta este independent, înseamna că
exista o afectare a concurenţei atât la nivelul ofertei (vânzatorul se angajeaza să
vânda unui singur cumparator), cât şi la nivelul cererii (cumparatorul se
angajeaza să nu cumpere decât de la vânzator). Pentru a fi luata în considerare,
aceasta restrângere a concurenţei trebuie să aibe efecte semnificative. În
Comunicarea Comisiei din 29 iulie 1968 cu privire la acordurile, deciziile şi
practicile concertate privind cooperarea între întreprinderi se aduc o serie de
argumente favorabile anumitor tipuri de acorduri dintre întreprinderi, care sunt
considerate benefice. Sunt date drept exemplu schimbul de opinii sau de
experienta, cooperarea în materie contabila, executarea în comun a proiectelor
de cercetare şi dezvoltare, utilizarea în comun a mijloacelor de stocare şi
transport, publicitatea în comun.
Acordurile de importanta minora, considerate că neafectând concurenţă la
nivelul pieţei comunitare, dar care pot fi benefice cooperarii între întreprinderile
mici şi mijlocii, nu trebuie notificate şi nu au nevoie de o decizie de conformitate
cu Tratatul CE. Initial, aceste acorduri erau definite cu ajutorul unor plafoane
referitoare la cotele de piaţă şi la cifra de afaceri anuala, însa în prezent – potrivit
Comunicarii Comisiei din 22 decembrie 2001 – singurul criteriu este constituit de
cota de piaţă, ce trebuie să se situeze sub 10% pentru acordurile încheiate între
competitori actuali sau potentiali, şi sub 15% pentru acordurile încheiate între

referat.clopotel.ro
întreprinderi care nu se afla în aceasta situatie. Că urmare, în general, regulile
Art. 85 (81) nu se aplica: relatiilor dintre întreprindere şi agentii sai comerciali sau
dintre societatea comerciala şi filialele acesteia, acordurilor de cooperare şi
subcontractelor. Asadar, sunt interzise numai acele acorduri care au un impact
apreciabil asupra conditiilor pieţei, prin care se modifica apreciabil poziţia pe
piaţă (adica vânzarile şi posibilitatile de aprovizionare) a întreprinderilor terte şi a
beneficiarilor.
Notiunea cantitativa „apreciabil” nu este, totusi, un criteriu absolut,
deoarece, în fapt, în cazuri individuale, chiar acordurile între întreprinderi care
depasesc aceste limite pot să aiba însa numai un efect neglijabil asupra
comertului dintre state ori asupra comertului ori asupra concurenţei şi, prin
urmare, nu intra în sfera interdictiei.
Comunicarea Comisiei din 3 ianuarie 1979 considera legitime urmatoarele
clauze: acelea care interzic utilizarea cunostintelor sau a echipamentelor
furnizate în alte scopuri decât cele prevazute prin contract, acelea care interzic
divulgarea sau punerea lor la dispozitia tertilor.
Potrivit Art. 85 (81) alin. 2, acordurile şi deciziile interzise în virtutea
primului alineat sunt nule de drept. Deşi sunt mentionate numai acordurile, nu
exista nici un impediment şi pentru luarea în considerare şi a practicilor
concertate, având în vedere că prezinta caracteristici şi efecte asemanatoare
celorlalte categorii. Art. 85 (81) alin. 2 nu precizeaza regimul nulitatii sau
modalitatile de punere a să în aplicare. Curtea de Justitie a precizat, de aceea,
caracterul absolut şi retroactiv al nulitatii, aratând că un acord nul nu mai poate
produce nici un efect nici între parti, nici fata de terti (hotarârea pronuntata la 25
noiembrie 1971 în cauza Béguelin Import). În ceea ce priveste întinderea acestei
nulitati, în practica s-a precizat că trebuie să fie limitate doar acele parti ale
acordului care constituie o încalcare a dispozitiilor Tratatului CE, în masura în
care ele pot fi separate de restul acordului.
Conform Art. 85 (81), Comisia Europeana prin intermediul Directoratului
General pentru concurenţă (DG IV) este institutia responsabila cu aplicarea
normelor de concurenţă în acest domeniu la nivelul întregii Uniuni şi poate

referat.clopotel.ro
investiga diferitele cazuri la cererea statelor membre sau din proprie initiativa.
Daca descopera încalcari ale regulilor, Comisia propune masuri care să duca la
încetarea acestora. Practic, rolul sau a fost clarificat prin Regulamentul nr. 17/62,
care stabileste ce anume poate şi trebuie să faca aceasta pentru investigarea şi
rezolvarea cazurilor din domeniul concurenţei prin decizii individuale sau de grup.
În cazul deciziilor prin care Comisia constata încalcarea Tratatului, acordul sau
practica în cauza devin automat nule şi trebuie să înceteze imediat.
Comisia poate impune întreprinderilor amenzi de pâna la 10% din cifra de
afaceri sau penalitati de pâna la 20% din profitul zilnic pâna la încetarea
încalcarii, dar nu poate acorda despagubiri întreprinderilor afectate de încalcarea
în cauza, acest aspect tinând – în temeiul Art. 85 (81) – de competenta
instantelor judecatoresti naţionale. De asemenea, în temeiul aceleiasi dispozitii,
autoritatile naţionale pot impune penalitati pentru încalcarea regulilor
concurenţei.
Exista însa posibilitatea că, în baza Art. 85 (81) alin. 3 din Tratatul CE, să
fie autorizate anumite acorduri interzise prin Art. 85 (81) alin. 1. Pentru că aceste
acorduri să fie autorizate, alin. 3 impune îndeplinirea anumitor conditii ce pot fi
certificate prin efectuarea unui bilant economic al acordului respectiv.
Astfel, acordul trebuie să contribuie la ameliorarea productiei sau a
distributiei produselor sau la promovarea progresului tehnic sau economic,
trebuie să rezerve utilizatorilor o parte a profitului care rezulta, iar restrictiile
impuse întreprinderilor nu trebuie să depaseasca ceea ce este necesar pentru
atingerea obiectivelor. De asemenea, întreprinderile participante la acord să nu
trebuie elimine concurenţă pe o parte substantiala a pieţei produselor în cauza.
Pentru exceptarea acordului partile trebuie să se conformeze unor conditii
prevazute de Regulamentul nr. 17/62, completand şi un formular special de
notificare a Comisiei de existenta acordului, fara de care nu se poate opera
exceptarea. Operatiunea în sine se poate intinde pe o perioada foarte lunga de
timp, demarand cu publicarea unui rezumat al acordului insotit de intentia de
exceptare în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

referat.clopotel.ro
Deciziile de exceptare au o durata limitata de valabilitate (în general 5-10
ani), pot fi reînnoite sau revocate, dupa cum considera necesar Comisia.
Întreprinderile au, de asemenea, posibilitatea de a obtine decizii de
atestare negativa a faptului că un anumit acord sau o practica nu încalca
dispozitiile Art. 85 (81) alin. 1. În alte situatii, Comisia poate emite scrisori
administrative informale în locul deciziilor de exceptare, prin care Comisia
declara că nu exista nici un motiv pentru a interveni în activitatea notificata, în
absenta schimbarii împrejurarilor ea neputând să-şi modifice poziţia şi să impuna
amenzi beneficiarului. Deşi prezinta avantajul celeritatii, „fiabilitatea juridica” este
redusa pentru că autoritatile sau jurisdictiile naţionale pot considera că nu sunt
legate de aceste scrisori. În practica însa astfel de scrisori sunt importante.
Acordurile ce se considera a genera efecte pozitive pot fi exceptate de la
interdictie, acordate în general pe perioada determinata (ex. acordurile de
exclusivitate, acordurile de licenta pentru transfer tehnologic - Regulamentul nr.
240/96/CE, acordurile de specializare - Regulamentul nr. 2658/2000/CE şi de
cercetare-dezvoltare - Regulamentul nr. 2659/2000/CE, acordurile de franciza,
acordurile din sectorul de asigurari - Regulamentul nr. 3932/92/CEE/ 21.12.92).

5. Abuzul de poziţie dominantă

În conformitate cu prevederile art. 86 (82) al Tratatului CE, „orice abuz de


poziţie dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi în interiorul pieţei interne
sau într-un segment important al acesteia va fi interzis că fiind incompatibil cu
piaţă interna, atâta timp cât afecteaza comertul dintre statele membre”.
Poziţia dominantă este situatia în care o societate comerciala dispune de
o asemenea putere economica încât poate obstructiona concurenţă pe piaţă pe
care actioneaza, impunand anumite clauze partenerilor contractuali precum şi
concurenţilor, clauze pe care, în mod normal, aceştia nu le-ar fi acceptat.
Dintre abuzurile de poziţie dominantă putem enumera: impunerea directa
sau indirecta de preturi sau conditii comerciale incorecte; limitarea productiei, a
pieţei sau a dezvoltarii tehnologice în detrimentul consumatorilor; efectuarea de

referat.clopotel.ro
tranzactii echivalente în conditii diferite pentru parti diferite; fortarea celorlalte
parti implicate într-un contract să accepte obligaţii suplimentare ce nu fac parte
din contract.
Comisia şi Curtea de Justitie au identificat o serie de alte forme de practici
abuzive pe lânga cele principale, enuntate chiar în Tratatul CE: discriminarea
prin preturi stabilite pe zone geografice, returnarea unor sume pentru fidelitate ce
împiedica clientii să obtina produse de la furnizori concurenţi, reducerea
preturilor în scopul eliminarii concurenţei, refuzarea nejustificata a furnizarii ce
poate duce la eliminarea concurenţei, refuzarea acordarii de licente.
Exemple de abuz de poziţia dominantă
În cazul United Brands (1978), Curtea de Justiţie a considerat că preţurile
la bananele, furnizate unor State Membre, erau excesive. S-a constatat, că este
un abuz de a cere un preţ excesiv în raport cu valoarea economică a produselor
În cazul Hoffman-La Roche (1979), Curtea de Justiţie a susţinut
constatarea Comisiei, că producătorul de vitamine a abuzat de poziţia sa
dominantă prin încheierea unui şir de acorduri vizând "reducerile pentru
fidelitate". Asemenea reduceri, ce nu pot fi justificate prin cantităţile produsului
livrat, au abătut clienţii de la solicitarea livrărilor de la alţi producători concurenţi
În cazul Polaroid/SSI Europe (1983), o firmă dominantă a refuzat să
livreze produse fotografice unui client mic. Comisia a considerat că un refuz
nejustificat obiectiv constituie o încălcare a Articolului 82
În cazul Akzo (1991), Curtea de Justiţie a confirmat, că vînzarea
produsului dat la un preţ mic - care în unele cazuri poate fi privit ca un preţ
abuziv jefuitor – este destinată sau are ca efect eliminarea concurenţilor. Cu
toate acestea, Curtea a accentuat, că o firmă dominantă a fost forţată să-şi
reducă preţurile sale, ceea ce face parte dintr-un proces concurenţial normal

referat.clopotel.ro
6. Politica cu privire la achizitii şi fuziuni

Politica împotriva acestora are că temei juridic articolele 85 (81), 86 (82),


83, 85 şi 235 ale Tratatului CE. Tratatul CE nu a atribuit, initial, Comisiei
Europene puteri exclusive de autorizare sau interzicere a fuziunilor între
societaţile de carbune sau otel. Creşterea numarului de fuziuni că rezultat al
finalizarii pieţei comune a condus la necesitatea unei interventii comunitare care
s-a desfasurat mult timp pe baza interpretarii prevederilor existente şi prin
intermediul unui sistem informal de investigare dupa momentul fuziunii.
Situatia a fost reglementata prin adoptarea Regulamentului nr. 4064/89 privind
controlul concentrarilor dintre întreprinderi, care dispune că este „incompatibila
cu piaţă interna orice concentrare la nivel comunitar ce creeaza sau
consolideaza o poziţie că rezultat al careia este afectata concurenţă efectiva pe
piaţă interna sau pe o portiune importanta a acesteia.”
Comisia Europeana are dreptul de a examineza fuziunile înainte că acestea să
aiba loc, pentru a hotarî daca sunt compatibile sau nu cu normele de concurenţă
pe piaţă interna, notificarea prealabila devenind astfel obligatorie. Procedura
cuprinde :
• definirea pieţei relevante pentru fuziunea în cauza,
• definirea întinderii geografice a pieţei respective ,
• evaluarea compatibilitatii fuziunii cu piaţă interna pe baza principiului
pozitiei dominante.
Dimensiunea comunitara a unei societaţi poate fi determinata fie prin
definirea unui prag la nivel european, fie prin definirea unor praguri naţionale
separate. Prima ipoteza este acoperita de Regulamentul nr. 4064/89, care
introduce drept criterii: o cifra de afaceri combinata la nivel internaţional a
societaţilor comerciale în cauza de cel putin 5 miliarde euro, cel putin doua din
societaţile comerciale să aiba o cifra de afaceri la nivel comunitar de minim 250
milioane euro şi fiecare dintre aceste societaţi să genereze nu mai mult de doua
treimi din cifra de afaceri combinata la nivel comunitar într-un stat membru.

referat.clopotel.ro
Cea de-a doua ipoteza a fost introdusa ulterior în acelasi regulament şi
fixeaza drept criterii: o cifra de afaceri combinata la nivel internaţional de minim
2,5 miliarde euro şi o cifra de afaceri de peste 100 milioane euro în fiecare din
cel putin trei state membre, precum şi, individual, pentru cel putin doua dintre
societaţile comerciale respective o cifra de afaceri de minim 25 milioane euro în
fiecare din cele trei state membre şi peste 100 milioane euro în întreaga
Comunitate. Regula celor doua treimi se mentine şi pentru aceasta varianta.
Societaţile comerciale ce propun fuziuni încadrate în parametrii mentionati
mai sus trebuie să informeze Comisia Europeana, care va hotarâ în termen de o
luna daca propunerile creeaza sau consolideaza o poziţie dominantă pe piaţă
relevanta pentru fuziunea în cauza. Daca este cazul, Comisia interzice fuziunea
respectivă; daca nu, ea va confirma compatibilitatea acesteia cu piaţă interna şi
va autoriza fuziunea, eventual în anumite conditii. Termenul de o luna pentru
luarea unei decizii poate fi prelungit cu înca patru luni în cazul în care Comisia se
hotaraste să efectueze o investigatie detaliata.
Deciziile de admitere sau respingere sunt definitive. Comisia poate,
înainte de a lua o decizie favorabila, să ceara întreprinderilor în cauza luarea
unor angajamente care constau cel mai adesea în vânzarea unor active.
Negocierea cu întreprinderile în cauza reprezinta un aspect important al
controlului concentrarilor. Daca o concentrare nu i-a fost notificata, Comisia
poate lua o decizie în vederea restabilirii unei concurente efective, putând să
ordone separarea activelor întreprinderilor care au efectuat operatiunea de
concentrare, fie poate să ordone încetarea controlului.

Două cazuri recente ar putea oferi o idee despre abordarea de către


Comisie a cazului, când concentrările propuse provoacă impresia creării sau
ranforsării poziţiei dominante
În cazul Guiness/Grand Metropolitan (1997), Comisia a considerat că
alianţa propusă între două grupuri globale, producătoare de băuturi, s-ar putea
solda cu crearea sau ranforsarea unei dominanţe pe piaţa specifică a băuturilor
alcoolice în Belgia, Luxembourg, Irlanda, Spania şi Grecia. Totuşi, Comisia a

referat.clopotel.ro
permis fuziunea în baza obligaţiilor părţilor de a-şi sustrage unele interese din
aceste State Membre
În cazul Blokker/Tozs “R” Us (1997), Comisia a decis că achiziţia unei
companii producătoare de jucării de către alta s-a soldat cu ranforsarea poziţiei
în vânzările cu amănuntul a jucăriilor specializate în Olanda, fapt ce este
incompatibil cu Piaţa comună. Din moment ce achiziţia va fi finalizată, Comisia a
ordonat firmei Blokker să se separe de Toys “R” Us, activând independent ca un
vânzător cu amănuntul a jucăriilor. În acest fel, Comisia a reinstaurat concurenţa
efectivă pe piaţa olandeză.

7.Cartelurile

Constituirea de carteluri este una dintre cele mai serioase încălcări care
poate fi adusă dreptului comunitar concurenţial al afacerilor. Ceea ce diferenţiază
cartelurile de alte practici anti-concurenţiale este faptul că acestea sunt înţelegeri
secrete realizate între concurenţi cu scopul de a influenţa şi controla piaţa pe care
îşi derulează activitatea şi de a obţine avantaje financiare majore prin
împiedicarea intrării sau activării pe piaţă a altor agenţi economici care nu se
supun regulilor nescrise ale cartelurilor. Datorită acestor caracteristici, sunt
considerate ca fiind „păcate capitale”.
Cartelurile sunt efectiv dăunătoare pentru economia de ramură unde apar
şi unde activează în principal, dar şi pentru întreaga economie europeană în
ansamblul său. Practic, efectul general al cartelurilor este de slăbi economia în
ansamblul său prin diminuarea concurenţei, prin stabilirea artificială a preţurilor şi
prin influenţarea directă a comportamentului consumatorilor, şi nu în ultimul rând
prin realizarea unui transfer de bogăţie de la consumatorii finali, care în condiţiile
unei concurenţe reale ar fi plătit mai puţin pentru aceleaşi bunuri sau servicii, către
partenerii din cadrul cartelului.
Pe termen lung efectele generate de către carteluri sunt şi mai periculoase
decât cele pe termen mediu şi scurt. Afectând concurenţa reală pe piaţă,
cartelurile, odată formate, tind să atragă tot mai mulţi agenţi economici aceştia
descurcându-se tot mai greu şi fiind în imposibilitatea practică de a face faţă
concurenţei cartelurilor.

referat.clopotel.ro
Înregimentându-se practic în aceste carteluri, pentru a evita efectele directe
ale concurenţei, agenţii economici duc la crearea, pe termen lung, a unei ramuri
industriale instabile, coordonate de principii ne-economice, o ramură industrială
artificială, care nu mai păstrează contactul cu realitatea economică. Treptat se
ajunge la o scădere a productivităţii, menţinerea artificială a unor preţuri mult mai
mari decât ar fi fost în realitate dacă s-ar fi format prin realizarea echilibrului macro
– economic între cerere şi ofertă, precum şi la stagnarea procesului de inovare
tehnologică.
Scăderea gardului de concurenţă general la nivelul Comunităţii ar duce
astfel indirect la scăderea competitivităţii fiecărui agent economic în parte şi
implicit la scăderea nivelului de oportunităţi de angajare existente pe piaţă.
Tocmai din aceste raţiuni, găsirea, acuzarea şi pedepsirea acestor
acorduri secrete şi implicit a agenţilor economici care au stat în spatele acestora
reprezintă unul din elementele centrale ale politicii concurenţiale a Comisiei.
Comisia a acordat tot timpul o importanţă deosebită luptei împotriva acestor
carteluri tocmai datorită impactului negativ pe care activitatea lor îl poate avea
asupra economiei comunitare pe termen lung.
Încă din anul 1998 în cadrul Comisiei, a fost creat un anti-cartel
departament în subordonarea directă a Competition DG. Crearea unei unităţi
distincte dedicate luptei împotriva cartelurilor a fost rezultatul unei necesităţi
practice, membrii cartelurilor dispunând de tot mai multe modalităţi concrete care
le permiteau să ascundă activităţile pe care le realizau şi totodată să îşi acopere
şi urmele.
În anul 2002 avea să se creeze o a doua divizie dedicată luptei împotriva
cartelurilor. Aceste două unităţi de luptă împotriva cartelurilor aveau să fie
finanţate direct de către Comisie şi aveau să beneficieze de o politică şi o
metodologie mai flexibilă şi mai eficientă de management. Aceste unităţi au în prezent
acces la cele mai noi tehnici informative dezvoltate în domeniul inspectării şi procesării
documentelor. Membrii acestora sunt pregătiţi şi instruiţi în tehnici de investigare şi
specializaţi în cerinţele procedurale ale unor astfel de cazuri.
Dezvoltarea economică presupune însă realizarea unor contacte
comerciale permanente şi a unor legături comerciale chiar şi între agenţii economici
care sunt concurenţi în diversele ramuri economice la nivel european.
Ideea centrală este că nu se mai poate trăi în izolare şi rupere faţă de realităţile
economice, şi coordonare sub aspectul alinierii politicii generale cu concurenţa poate fi

referat.clopotel.ro
benefică atât timp cât nu se încercă prin aceasta influenţarea concurenţei sau realizarea
de acţiuni contrare prevederilor art 81 din Tratat.
Tocmai din aceste raţiuni, legiuitorul a permis posibilitatea de ne - aplicare a
prevederilor cuprinse în cadrul art. 81 în anumite cazuri:
■ înţelegeri sau categorii de înţelegeri între antreprenori,
■ decizii sau categorii de decizii ale asociaţilor de antreprenori;
■ orice practică concertată sau categorii de practici concertate, Pentru a se putea
renunţa la aplicarea acestor prevederi,
acţiunile enunţate anterior trebuie să contribuie la îmbunătăţirea producţiei şi
distribuţiei de bunuri sau care promoveze progresul tehnic şi economic
Acţiunile trebuie ca, în egală măsură, să nu impună antreprenorilor implicaţi
restricţii care nu sunt indispensabile pentru atingerea obiectivului propus şi să nu
ofere acestora posibilitatea de a elimina concurenţa aferentă unei părţi
substanţiale din producţia respectivă.
Marja de acţiune între acestea este destul de limitată dar, permite şi susţine
din perspectivă legislativă realizarea oricăror acţiuni dedicate dezvoltării
progresului economic la nivel comunitar şi realizarea în egală măsură a unei
pieţe concurenţiale reale şi eficientă unde sunt permise toate libertăţile posibile
pentru agenţii economici atât timp cât aceştia se încadrează în prevederile
Tratatului şi urmăresc realizarea succesului de piaţă prin politici concurenţiale
corecte.

8. Ajutoarele de stat

Potrivit Art. 92 al Tratatului CE, „va fi considerat incompatibil cu piaţă


comuna orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, sub
orice forma, care distorsioneaza sau ameninta să distorsioneze concurenţă prin
favorizarea anumitor întreprinderi sau productia anumitor bunuri atâta timp cât
afecteaza comertul dintre statele membre”. Practic, orice avantaj acordat de
catre stat sau din resursele de stat este considerat subventie atunci când:
confera un avantaj economic entitatii caruia îi este destinat; este acordat selectiv
anumitor societaţi comerciale sau pentru productia anumitor bunuri; poate

referat.clopotel.ro
distorsiona concurenţă şi afecta comertul dintre statele membre. Temeiul juridic
al politicii comunitare privind ajutoarele de stat este constituit, pe lânga textul
deja evocat, şi de articolele 93 şi 94 ale Tratatului CE. Conceptul de ajutor de
stat a fost interpretat de catre Comisie şi de Curtea de Justitie într-un sens
extrem de larg: el include orice ajutor public sau orice ajutor acordat de autoritati,
locale sau regionale. Ajutorul poate proveni chiar de la organisme private
(societaţi comerciale private sau societaţi publice ce opereaza în regim
comercial) sau de la alte organisme asupra carora statul, o institutie publica sau
o autoritate locala sau regionala exercita o influenta puternica în mod direct sau
indirect.
Interdictia este aplicata unui numar foarte mare de masuri de sprijin de
toate tipurile, fie ele directe sau indirecte. Forma şi scopul ajutorului, precum şi
motivul acordarii lui, sunt irelevante. Tot ceea ce conteaza sunt efectele acestuia
asupra concurenţei, de aceea nu numai contributiile propriu-zise (precum
subventiile) sunt considerate că ajutor de stat, ci şi alte masuri ce reduc povara
financiara a unei firme.
O interzicere absoluta a ajutoarelor de stat este imposibila. Art. 2 al
Tratatului CE prevede faptul că unul din obiectivele Comunitatii este acela de a
„promova o dezvoltare armonioasa şi echilibrata a activitatilor economice în
întreaga Comunitate”. Diferentele de dezvoltare economica existente de la un
stat membru la altul şi de la o regiune la alta pot justifica interventia
guvernamentala pentru îndeplinirea acestei sarcini. Astfel, alineatele 2 şi 3 ale
Art. 92 prevad o serie de exceptii considerate compatibile cu piaţă interna:
• ajutorul de stat cu caracter social acordat consumatorilor individuali, sub
garantia nediscriminarii legate de originea produselor în cauza;
• ajutorul acordat pentru repararea daunelor cauzate de dezastre naturale
sau de situatii exceptionale;
• ajutorul acordat zonelor din Germania afectate de divizarea tarii (dupa
reunificarea acesteia).
De asemenea, Comisia Europeana poate declara că fiind compatibile cu
piaţă interna: ajutorul pentru promovarea dezvoltarii anumitor activitati sau

referat.clopotel.ro
regiuni, ajutorul pentru promovarea executarii unui proiect important de interes
european sau de remediere a unor perturbari grave în economia statelor
membre, ajutorul pentru promovarea culturii şi conservarea patrimoniului, alte
categorii de ajutor specificate de catre Consiliul UE.
Întrucât Comisia trebuie să se asigure că statele membre acorda doar
ajutor compatibil cu principiile bunei functionari a pieţei interne, Art. 88 al
Tratatului CE obliga statele membre să anunte şi să ceara aprobarea Comisiei
înainte de acordarea unui astfel de ajutor. Regulile de procedura privind ajutorul
de stat au fost consolidate şi clarificate prin Regulamentul nr. 659/1999/CE, iar
pe baza Regulamentului nr. 994/98/CE Comisia Europeana poate excepta
anumite tipuri de ajutor de stat orizontal de la cerintele de notificare: ajutorul
pentru întreprinderile mici şi mijlocii, pentru cercetare şi dezvoltare, pentru
protejarea mediului, pentru ocuparea fortei de munca şi pentru formare; ajutorul
conform cu harta aprobata de Comisie pentru fiecare stat membru referitoare la
acordarea ajutorului regional.
În cazul în care Comisia Europeana considera că un anumit tip de ajutor
de stat nu este compatibil cu piaţă comuna şi nici nu face parte din exceptiile
acceptate, aceasta cere statului membru să comenteze acest lucru în cel mult o
luna. Daca justificarile statului membru în cauza nu sunt satisfacatoare, Comisia
decide că statul membru să modifice sau să elimine ajutorul de stat într-o
perioada data (de regula, doua luni). Daca statul membru nu se conformeaza
deciziei Comisiei pâna la termenul limita stabilit, Comisia sau oricare alt stat
membru interesat pot aduce problema în fata Curtii de Justitie. În acelasi timp,
statul membru vizat poate şi el recurge la Curtea de Justitie sau la Consiliul UE
(daca acesta din urma nu-şi face cunoscuta poziţia în cel mult trei luni, decizia
ramâne în sarcina Comisiei, iar daca hotaraste că nu este vorba de o încalcare a
regulilor concurenţei, suspenda toate procedurile desfasurate pâna la momentul
respectiv).
Regulamentul nr. 994/98/CE cu privire la aplicarea articolelor 92 şi 93 din
Tratatul CE la anumite categorii de ajutoare de stat orizontale instituie dreptul
Comisiei de a emite regulamente de exceptare pe categorii cu privire la anumite

referat.clopotel.ro
feluri de ajutoare. Aceste regulamente trebuie să specifice pentru fiecare
categorie scopul lor, beneficiarii, pragurile valorice, conditii cu privire la cumulul şi
la controlul lor. De asemenea, Comisia poate decide că în privinta unor ajutoare
ce nu depasesc un anumit plafon, notificarea Comisiei nu este necesara.
Regulamentul mai contine prevederi cu privire la transparenta şi controlul
necesar, durata de validitate şi modificarea regulamentelor emise de Comisie.
Regulamentul nr. 68/2001/CE privind aplicarea articolelor 87 şi 88 ale
Tratatului CE în cazul ajutoarelor privind calificarea profesionala, care se aplica
în toate sectoarele economice în scopul unei mai bune calificari profesionale a
angajatilor, prevede că aceste ajutoare trebuie să se încadreze între anumite
limite, calculate potrivit unor indicatori determinati. Beneficiul regulamentului nu
opereaza daca suma alocata depaseste 1 milion de euro. Regulamentul instituie,
totodata, reguli privind transparenta şi controlul acestor ajutoare.
Regulamentul nr. 70/2001/CE cu privire la aplicarea articolelor 87 şi 88 ale
Tratatului CE ajutoarelor de stat destinate întreprinderilor mici şi mijlocii defineste
în primul rând ce se întelege prin întreprinderi mici şi mijlocii. El enumera
categoriile de ajutoare care pot fi acordate, destinatia lor şi plafoanele acestora,
calculate în functie de indicatori determinati. Se instituie, de asemenea, masuri
de transparenta şi control.
Regulamentul nr. 1407/2002/CE privind ajutoarele de stat în sectorul
carbonifer stabileste regulile pentru acordarea ajutoarelor de stat care au că
obiect restructurarea industriei extractive a carbunelui. Regulamentul porneste
de la premisa luarii în considerare a aspectelor sociale şi regionale şi de la
necesitatea mentinerii, că masura de precautie, a unei productii minime interne
care să permita garantarea accesului la rezerve.
Regulamentul enumera şi categoriile de ajutoare care pot fi acordate,
precum şi procedurile de notificare, examinare şi autorizare cu privire la aceste
ajutoare.

referat.clopotel.ro
9 Finanţarea întreprinderilor de stat. Monopolurile de stat

Finanţarea întreprinderilor de stat – Articolul 86 al Tratatului insistă


asupra respectării de către Statele Membre a regulilor de concurenţă în politica
lor vis-a-vis de întreprinderile de stat cărora le-au oferit drepturi speciale sau
exclusive. Statele Membre trebuie să notifice toate operaţiunile lor cu aceste
întreprinderi şi să furnizeze informaţiile solicitate de Comisia Europeană. Pentru
a susţine relaţiile concurenţiale în sectoarele dominate de întreprinderi publice
(sectorul telecomunicaţiilor şi a transportului aerian), au fost emise directive
speciale.
Monopolurile de stat.Existenţa monopolurilor de stat provoacă probleme
particulare în concurenţă. Monopolul naţional poate deţine drepturi exclusive în
importul produselor destinate vânzării în interiorul statului, ceea ce împiedică
clienţii de a obţine furnizări din alte surse. Aceasta are un impact evident asupra
comerţului între Statele Membre şi poate crea disbalanţe serioase în concurenţă.
Articolul 31 al Tratatului CE cere Statelor Membre să ajusteze monopolurile de
stat cu caracter comercial pentru a asigura că nu există discriminare între
rezidenţii Statelor Membre în ce priveşte condiţiile, conform cărora bunurile sunt
procurate şi vândute.

referat.clopotel.ro