Sunteți pe pagina 1din 32

Energia

O ŞANSÃ pentru România

CARTEA ALBĂ
Comitetul de redactare

Camera Franceză de Comerț şi Industrie din România, Ambasada


Franței la București şi Secțiunea Română a Consilierilor de
Comerț Exterior ai Franței.

Martie 2011 www.ccifer.ro

Mulțumim tuturor celor care au colaborat la realizarea acestei


Cărți Albe, la elaborarea celor zece propuneri şi la documentarea
tehnicã a acestora, şi în special:

- autorităților române, şi în mod deosebit lui Mihnea


Constantinescu, Ambasador cu însărcinări speciale în
Ministerul Afacerilor Externe, pentru sprijinul acordat acestei
inițiative,

- reprezentanților grupurilor de lucru, şi în mod deosebit lui


Tristan Bosser, Cristian Ciucaşu, Nathalie David, Gilles
Humbert, Dana Leonte, Dumitru Manea, Richard Perrin şi
Eleonora Udroiu pentru contribuția lor majorã la documentarea
şi elaborarea propunerilor,

- Secțiunii economice a Ambasadei Franței la București şi, în mod


deosebit, lui Jean-Marc Puppi pentru implicarea în animarea
grupurilor de lucru.

2
Abrevieri şi termeni

ANRE - Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

Contract ESCO – Contract tip de gestionare a energiei (Energy


Saving Contract)

FEDER - Fondul European pentru Dezvoltare Regională

GES - Gaze cu efect de seră

IPES - Inserția Producției Eoliene în exploatarea Sistemului elec-


tric francez

MECMA - Ministerul Economiei, Comerțului şi al Mediului de


Afaceri

POS - Program Operaţional Sectorial

UE – Uniunea Europeană

3
Editorial

Henri PAUL România are șansa de a fi o țară producătoare de gaze şi de petrol,


Ambasadorul Franței în 70% din consumul sãu național fiind acoperit din producția
România proprie. România beneficiazã de un potențial hidroenergetic
important pe care a știut să-l exploateze. Ea dispune de o
centrală nucleară pe care intenționează sã o dezvolte. România se
situeazã la intersecţia regionalã a oportunitãţilor de dezvoltare
pentru construirea gazoductelor. Pe scurt, România este o țară
care dispune de un potențial demn de un mare actor pe scena
energetică.

Cu toate acestea, acest potențial trebuie optimizat datorită noilor


constrângeri apărute, mai ales în Europa : energia este un bun
preţios. în contextul cerințelor normelor europene, producerea
şi exploatarea energiei trebuie sã fie mai eficiente şi mai atente
faţã de mediu. Aceste noi constrângeri sunt o preocupare atât
pentru cetățeni, cât şi pentru mediul economic.

Locul energiei în economia româneascã justificã prezența ei


în centrul componentei economice a parteneriatului strategic
dintre Franța şi România, pe care președinții celor douã țări l-au
semnat în anul 2008. Această poziție considerabilă era cu atât
mai justificată cu cât societățile franceze sunt actori de prim plan
în sectorul energetic român, fie cã sunt producători, distribuitori,
furnizori de echipamente sau de soluții, sau chiar investitori în

4
proiecte care trasează viitorul energetic al țării.

Aceasta este cauza pentru care, în ianuarie 2010, am luat inițiativa


de a crea un grup de lucru consacrat mediului, în special în ceea
ce privește chestiunile energetice.

Doream sã înființez acest grup de lucru deoarece mi se părea


necesar ca societățile franceze din acest domeniu, foarte prezente
în România, să se reunească si să lucreze împreunã pentru a
face propuneri în vederea valorificării potențialului României în
sectorul energetic.

Din luna ianuarie 2010, aceste societăți franceze au lucrat


împreună în grupuri mici, în strânsã colaborare cu serviciile
Ambasadei, consacrându-se următoarelor teme: eficiența
energetică, cogenerarea de înaltă eficienţã, energiile
regenerabile şi cadrul juridic al investițiilor, făcând propuneri
concrete pe baza expertizei lor, a experienței şi a cunoașterii
situaţiei din România.

Cu ocazia unui seminar intitulat « Energia – un pariu pentru


România », care a avut loc pe 1 octombrie 2010 la București, în
faţa unui public numeros şi în special în faţa reprezentanților
autorităților publice, au fost prezentate zece propuneri,
structurate în jurul a trei axe : echitate, eficiență energetică
şi armonizare europeană, pe care le veți regăsi dezvoltate în
aceastã Carte Albă care se dorește a fi un instrument de dialog
între autoritățile publice şi societățile noastre private.

Îmi doresc ca aceastã nouă abordare a cooperării noastre cu


România sã nu rămână singulară şi să fie urmată de alte inițiative
care sã demonstreze angajamentul pe termen lung al societăților
noastre şi voința lor de a pune experienţa şi cunoștințele lor în
slujba dezvoltării relațiilor economice dintre țările noastre.

5
Zece propuneri pentru
ameliorarea eficienţei
energetice, favorizarea echitãții
şi armonizarea europeanã
Ameliorarea EFICIENŢEI energetice
1 Stabilirea unui contract tip de gestionare a energiei pentru
a răspunde provocărilor legate de eficienţa energetică a
clădirilor.

2 Construirea unui program operaţional dedicat eficienţei


energetice a clădirilor.

3 Valorizarea cogenerării de înaltã eficienţã prin intermediul


unui program naţional de modernizare a centralelor de
producţie de energie termică cogeneratã.

4 Acordarea unei vizibilităţi pe termen lung investitorilor prin


angajamente ferme şi de durată din partea autorităţilor
publice.

6
Favorizarea echității
5 Reunirea autorităţilor de control a sistemelor de încălzire într-o
singură entitate.

6 Definirea a evoluţiilor sistemului energetic esenţiale pentru


dezvoltarea energiei regenerabile, împreună cu operatorii de
reţea şi cu autoritatea de reglementare.

7 Garantarea pentru operatori a accesului transparent şi echitabil


la gazele de producţie internă.

Armonizarea europeană
8 Actualizarea standardelor de performanţă energetică pentru
construcţiile noi şi pentru renovarea clădirilor pentru a reduce cu
30-35% până în anul 2020 decalajele dintre România şi celelalte
ţări europene.

9 Elaborarea şi implementarea normelor de aplicare referitoare la


energia regenerabilă în primul semestru al anului 2011

10 Transpunerea celui de-al treilea pachet de măsuri legislative cu


privire la pieţele interne de energiei electrică şi gaze naturale ale
Uniunii Europene în legislaţia română, cu sprijinul operatorilor,
în primul semestru al anului 2011.

7
1 Ameliorarea EFICIENŢEI
energetice

Stabilirea unui contract tip de


gestionare a energiei pentru a
răspunde provocărilor legate de
eficienţa energetică a clădirilor
Eficienţa energetică în clădiri presupune consumul unei cantități cât mai mici
de energie, asigurând aceeaşi calitate a serviciilor şi a confortului. Performanţa
energetică a unei clădiri necesitã o abordare integrată, care pune în evidenţă
elementele nefuncţionale şi soluţiile care permit ameliorarea eficienţei
energetice a clădirilor.

În România, consumul mediu de energie din locuinţe este de 390 KWh/m²/


an, comparativ cu media europeană care este de aproximativ 220 KWh/m²/an,
respectiv cu aproape 50% mai puţin.

În raport cu aceste constatări importante, o soluţie ar putea fi adoptarea unui


contract tip de gestionare a energiei (numit ESCO la nivelul Uniunii Europene),
încheiat între proprietar şi administratorul clădirii.

Acest contract stabileşte:


Un nivel de performanţă energetică a clădirilor în timp,
Angajamentele reciproce prin garantarea rezultatelor în timp,
Modalităţile de repartizare a câştigurilor sau a pierderilor în ceea ce
priveşte economia de energie.

8
Acceptarea unui contract tip de către autorităţile române va facilita
punerea în aplicare a acestui tip de contract, cu următoarele
beneficii:

revitalizarea şi consolidarea profesionalismului în acest sector


de activitate,

reducerea consumului de energie şi a emisiilor de gaze cu


efect de seră,

creşterea nivelului de siguranţă a instalaţiilor.

Acest tip de contract poate prevedea modalităţile de finanţare


pentru înlocuirea instalaţiilor, indicând şi modalitatea de
remunerare a acestor investiţii în funcţie de câştigul obţinut prin
economia de energie.

Acest tip de contract se încheie pe termen lung (în funcţie de


angajementele luate) şi stabileşte un nivel de eficienţă energetică
a clădirii de lungã duratã.

Stabilirea preţului prestaţiei se face în mod liber între contractanţi


şi se poate compune din douã pãrţi: o parte fixã pentru prestaţiile
de gestionare a instalaţiilor şi o parte variabilã pentru furnizarea
energiei, integrând modalităţile de repartizare a câştigurilor sau a
pierderilor în termeni de economie de energie.

Anterior încheierii acestui contract se realizează un audit energetic


de către un organism terţ autorizat, care permite identificarea stării
iniţiale, precum şi a obiectivelor de performanţă energetică ce pot
fi atinse prin intermediul contractului tip de gestionare a energiei.
Pentru a asigura eficienţa contractului, acesta trebuie să prevadă în
mod explicit clauzele de control.

9
2 Ameliorarea EFICIENŢEI
energetice

Construirea unui program operaţional


dedicat eficienţei energetice a
clădirilor
Cu trei ani în urmă, Uniunea Europeană a lansat o politică energetică foarte
ambiţioasă. Numită « 3x20 », aceasta îşi propune reducerea emisiilor de gaze
cu efect de seră (GES) cu 20% până în anul 2020, prin creşterea ponderii
energiei regenerabile la 20% din totalul de energie şi prin creşterea cu încă 20
% a eficienţei energetice. Mai mult, Consiliul Europei a anunţat recent că cele
27 de state membre ar trebui să îşi propună reducerea emisiilor cu până la 80
- 95% înainte de anul 2050.

În raport cu aceste provocări, Comisia Europeană a adoptat, în data de 3


decembrie 2008, o propunere care permite, pentru prima dată, statelor
membre şi regiunilor din Uniunea Europeană să investească în anumite
măsuri legislative cu privire la eficienţa energetică şi la energiile regenerabile
în clădiri şi locuinţe.

În practică, acest lucru presupune cã UE poate cofinanţa programe ale unor


autorităţi naţionale, regionale sau locale pentru izolarea pereţilor, instalarea
ferestrelor cu geam termoizolant şi a panourilor solare pentru locuinţe,
producerea energiei la nivel local.

4% din bugetul FEDER (Fondul European pentru Dezvoltare Regională) poate


fi investit în renovarea clădirilor, ceea ce, pentru România ar echivala cu
359 milioane de Euro în perioada 2007-2013. Comisia va propune, până la

10
jumătatea anului 2011, stimulente pentru investiţii şi instrumente
financiare inovatoare pentru a creşte eforturile în materie de
economie de energie în domeniul transporturilor şi al clădirilor.

În acest context, implementarea unui Program Operaţional Sectorial


(POS) « Eficienţă Energetică a clădirilor » reprezintă o oportunitate
pentru a se încadra în obligaţiile stabilite de UE în ceea ce priveşte
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dezvoltarea energiilor
regenerabile şi economia de energie.

Revizuirea politicilor comunitare în România la jumătatea perioadei


ar presupune crearea acestui POS, între 2014-2020 şi colaborarea
cu organizaţiile profesionale în cauză.

Acest POS ar putea cuprinde atât domeniul construcţiilor noi cât


şi pe cel al renovării clădirilor vechi şi al dezvoltării surselor noi
de producţie de energie  : energie regenerabilă, cogenerare cu
randament ridicat. Aplicarea unor stimulente financiare, a unor
documente de referinţă, ar putea reprezenta un impuls, creând o
dinamică în rândul operatorilor publici sau privaţi şi administratorilor
parcurilor imobiliare, determinându-i să se implice în demersurile
pentru atingerea eficienţei energetice a clădirilor. Aceste lucruri
vor conduce la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la
reducerea consumului de energie la nivel naţional şi la structurarea
acestui sector economic.

11
3 Ameliorarea EFICIENŢEI
energetice

Valorizarea cogenerării de înaltã


eficienţã prin intermediul unui
program naţional de modernizare
a centralelor de producţie de energie
termică cogeneratã

Cogenerarea este un sistem inteligent de producere a energiei electrice


şi termice cu randament global (electricitate şi căldură) de peste 75%.
Comparativ, producţia separatã de energie electrică şi termică, care include
pierderi prin coşuri şi prin turnuri de răcire, obţine un randament de 55% . Prin
economiile de energie realizate, prin utilizarea prioritară a gazelor naturale
şi ulterior a energiilor regenerabile (biomasă), cogenerarea contribuie la
diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

În România, care constituie a treia piaţă din Europa în ceea ce priveşte sistemele
centralizate de încălzire urbană, 96% din reţelele de termoficare urbane sunt
într-o situaţie economică şi tehnică excesiv de sensibilă.

România numără în prezent aproximativ 30 de instalaţii majore de cogenerare


în stare de funcţionare, amplasate în cele mai mari 30 de oraşe din ţară, şi
aproximativ 100 de reţele de termoficare. La acestea se adaugă instalaţiile
întreprinderilor industriale, care produc energie electrică şi termică, precum

12
şi motoarele din sectoarele terţiare. Cea mai mare parte a acestor
instalaţii sunt învechite.

Sistemele de cogenerare sunt prezente pe tot teritoriul ţării. Aceasta


este o rezervă de putere disponibilă de producţie de energie
electrică ce poate contribui la echilibrarea sistemului naţional
de energie electrică în orice moment (în situaţii de intemperii,
accidente la marile centrale de producţie, închideri programate
pentru întreținere etc.).

Reţelele de termoficare (cu precădere cele ce utilizează cogenerarea)


furnizează adesea agent termic pentru categoriile sociale aflate în
dificultate în cadrul contractelor de concesiune (serviciu public
finanţat de către primării).

Abordarea globală între producţia şi distribuţia de energie termică


produsă prin cogenerare s-ar putea materializa într-un program
naţional strategic şi bine structurat. Pornind de la identificarea
necesităţilor, acest program ar trebui să propună modurile de
exploatare şi investiţiile necesare pentru a înlocui şi moderniza
instalaţiile existente.

În cadrul Directivei europene, introducerea în România a unui


“bonus pentru cogenerarea de mare eficienţă”, care să fie acordat
pentru fiecare MWh de energie electrică produs prin această
metodă, ar reprezenta un stimulent pentru dezvoltarea cogenerării.

Această măsură ar putea fi întãritã prin asociere cu lansarea licitaţiilor


pentru delegarea gestionării integrate a acestor sisteme (producţie
- transport - distribuţie) prin contracte de performanţă (în cadrul
stabilit prin Hotărârea de Guvern nr. 717/2008 privind contractele
de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice).

13
4 Ameliorarea EFICIENŢEI
energetice

Acordarea unei vizibilităţi pe termen


lung investitorilor prin angajamente
ferme şi de durată din partea
autorităţilor publice
Modernizarea în domeniile electricităţii, gazului şi încălzirii centralizate
necesită şi va necesita investiţii semnificative (producţia de energie electrică,
înlocuirea reţelelor, cogenerarea). Este vorba despre investiţii de structură,
pe termen lung, care ar mobiliza capitaluri importante. Ne referim la investiţii
care vor “produce efecte” timp de 20 sau 40 de ani, poate chiar şi mai mult.

Aşadar, trebuie să se definească o viziune pe termen lung, să se stabilească


priorităţile şi să se identifice surse de finanţare.

Viziunea pe termen lung presupune, printre altele, o vizibilitate în privinţa


strategiei, o stabilitate a mediului, cu precădere în domeniul reglementării,
precum şi o transparenţă a relaţiilor parteneriale.

România ocupă un loc special în sectorul energetic, iar construirea unui cadru
favorabil investiţiilor în acest domeniu poate reprezenta motorul relansării
economice, ca o completare a deciziilor luate pe termen scurt. În momentul
de faţă este vorba despre finanţarea investiţiilor în contextul actual şi despre
garantarea remunerării/recuperării acestor investiţii în perioade de 10 până
la 15 ani, putând crea efectul unei pârghii majore pentru relansarea altor
sectoare economice.

14
Vizibilitatea pe termen lung este un subiect cheie în materie
de investiţii necesare în reţeaua de distribuţie de electricitate
şi de gaz; stabilitatea şi transparenţa reglementărilor reprezintă
elemente esenţiale pentru a atinge nivelul de vizibilitate dorit.

Astfel, organizarea de licitaţii de cãtre colectivităţile locale, care


să impună performanţa în contractele de administrare a energiei
pentru perioade mai îndelungate, ar permite ameliorarea
eficienţei energetice a clădirilor.

Respectarea angajamentelor referitoare la actualizarea preţurilor


şi tarifelor la gaz şi electricitate, precum şi transparenţa
mecanismelor pe piaţa energiei reprezintă o serie de elemente
ce favorizează investiţiile pentru modernizarea instalaţiilor.
Aceste demersuri ar trebui să creeze un climat propice dezvoltării
proiectelor pentru obţinerea fondurilor europene.

Respectarea angajamentelor contractuale şi plata datoriilor vor


sprijini instaurarea unui climat de încredere şi investirea sumelor
necesare demarării acestor proiecte în economie.

În acelaşi context, cadrul legislativ ce prevede promovarea


anumitor modalităţi de producere a energiei (energie
regenerabilă, cogenerare de înaltă eficienţă, etc.) ar trebui să
fie conceput astfel încât să integreze experienţa celorlalte ţări
europene, pentru a permite demararea rapidă a investiţiilor
necesare.

În fine, un subiect de interes pentru România ar fi integrarea


regională şi oportunitatea de a deveni un punct de referinţă în
Balcani prin dezvoltarea unei burse de energie la Bucureşti. Nicio
altă ţară din zonă nu beneficiază de un ansamblu de resurse atât
de diversificat, ceea ce conferă României o poziţie privilegiată în
regiune.

15
5 Favorizarea
echității

Reunirea autorităţilor de control a


sistemelor de încălzire într-o singură
entitate
În momentul de faţă, responsabilităţile de control şi administrare a sistemelor
de încălzire urbană sunt împărţite între :

patru ministere: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul


Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor şi
Ministerul Mediului şi Pãdurilor.

douã autorităţi de reglementare: Autoritatea Naţională de Reglementare


în domeniul Energiei (pentru electricitate şi gaz) şi Autoritatea Naţională
de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC
- în domeniul energiei termice).

Mizele pentru încălzirea urbană sunt multiple, atât pentru a moderniza


infrastructurile perimate, unele având mai bine de jumătate de secol, cât şi
pentru a defini cele mai incitante metode din punct de vedere al performanţei,
dar şi pentru a stabili tarifele pentru operatori şi preţul la consumatorul final.
Reţelele de încălzire şi în mod special sistemul de încălzire centralizat reprezintă
în aceeaşi măsură o miză socială prin ponderea importantă a costurilor asupra
bugetului unei familii într-o ţară în care iernile pot fi aspre.

Mai mult, finanţarea lucrărilor de reabilitare şi a celorlalte măsuri menite să


conducă la un consum mai scăzut de energie ar putea să beneficieze de sprijin

16
financiar din partea comunităţii europene prin crearea unui POS
pentru Încălzire Urbană şi Eficienţă Energetică, ceea ce nu exclude, ci
dimpotrivă, încurajează partenariatele public – privat.

În acest context, este uşor de înţeles implicarea mai multor autorităţi


ale statului în acest domeniu. Însă, în acelaşi timp, această împărţire
a responsabilităţilor îngreunează procesul decizional şi provoacă
întârzieri în punerea în aplicare a operaţiunilor. Astfel, pe termen
lung, vizibilitatea operatorilor sau a investitorilor este redusă iar, în
cele din urmă poate prejudicia performanţa economică şi obţinerea
de fonduri necesare pentru modernizarea instalaţiilor existente.

De asemenea, comasarea responsabilităţilor statului, pe de o parte,


şi a autorităţilor de reglementare, pe de altă parte, într-o singură
entitate tutelară şi o singură entitate de reglementare ar consolida
coerenţa cadrelor legislative şi normative. Acest lucru ar simplifica
structurile de administrare şi de control.

Acest demers ar respecta solicitările Comisiei Europene referitoare la


independenţa autorităţii de reglementare în raport cu autoritatea cea
mai înaltă a statului şi multitudinea operatorilor şi a părţilor implicate.

Astfel, aceste prevederi ar consolida clarificarea priorităţilor şi


coordonarea în prioritizarea investiţiilor cele mai potrivite, prin
urmare, accesul la fondurile structurale europene disponibile.

Această propunere este în conformitate cu organizarea profesionalã


a producãtorilor/ distribuitorilor de cãldurã pentru a dinamiza
sectorul şi a ajuta la crearea unui centru de expertiză, cu care statul
şi autoritatea de reglementare ar putea purta un dialog permanent şi
constructiv pentru acest sector economic care însumează aproximativ
3% din PIB.

Aceste recomandări ar putea fi implementate începând cu primul


semestru al anului 2011.

17
6 Favorizarea
echității

Definirea evoluţiilor sistemului


energetic esenţiale pentru
dezvoltarea energiei regenerabile,
împreună cu operatorii de reţea şi cu
autoritatea de reglementare
Dezvoltarea cu succes a pieţei energiei regenerabile impune reuşita în paralel
a evoluţiei sistemului energetic. Particularităţile energiilor regenerabile
(difuze şi intermitente) necesită revizuirea condiţiilor de racordare la reţeaua
electrică, precum şi echilibrarea în condiţii de securitate.

Spre exemplu, regiunea Dobrogea, unde în momentul de faţă sunt dezvoltate


o serie de proiecte în domeniul energiei eoliene (a se vedea harta), a fost
identificată ca fiind o regiune care necesită un plan specific pentru dezvoltarea
reţelei energetice din zonă (acţiune cuprinsă în Planul de acţiune privind
energia regenerabilă în România).

Pentru racordarea proiectelor noi, în conformitate cu Directiva 2009/28/


CE, propunem stabilirea până în iunie 2011 a regulilor specifice referitoare
la proiectele care se încadrează la capitolul “Energii regenerabile”. Directiva
menţionată prevede ca regulile să fie transparente şi să specifice modul în

18
care costurile aferente adaptării reţelelor ce preiau energia astfel
obţinută se repartizează între investitori şi operatorii reţelelor.

Pentru a garanta securitatea echilibrării reţelei, este necesară


definirea unui plan de evoluţie a sistemului energetic (cu accent
pe dezvoltarea unor mijloace flexibile de producţie a energiei
electrice, de tipul hidrocentralelor mari şi centralelor pe gaz).

Proiecte eoliene cu
« contracte de racordare »
în octombrie 2010 (în MW) 0 MW
11 MW

Enel 0 MW
89 MW

Electrica 399 MW

0 MW
E.ON 3161 MW

Sursã : www.transelectrica.ro

19
7 Favorizarea
echității

Garantarea pentru operatori a


accesului transparent şi echitabil la
gazele de producţie internă
România dispune de un avantaj considerabil, aproape unic în Uniunea Europeană; ea
produce o parte importantă din consumul propriu de gaze naturale, ceea ce în anul 2009
a reprezentat 12 miliarde m3, acoperind peste 75% din consumul său anual. Producţia
de gaze în România este asigurată de către societăţile Petrom SA şi Romgaz SA cu 5,5 şi
respectiv 6,5 miliarde m3 pentru 2009. Pentru restul de 25%, România depinde exclusiv de
gazele de provenienţă rusească.

România a făcut o opţiune strategică, aceea de fi rupt legãtura dintre preţul gazelor de
producţie internă şi preţurile de pe pieţele internaţionale (aflate în strânsă conexiune cu
preţul petrolului). Astfel, încă din 2008, preţul gazelor de producţie internă este stabilit
de către stat la 46 RON / MWh. Preţul gazului importat depinde de variaţiile cotaţiilor
Evoluție RON/Dolar Preț de import (RON/MWh)
3.4
3.3 140
3.2 120 118,72 117,70
3.1 100 114,98 113,72
3.0 80 94,85
2.9 60 76,35 79,4
2.8 40
2.7 20
2.6 0
Q3 2009 Q4 2009 Q1 2010 Q2 2010 Q3 2010 Q3 2009 Q4 2009 Q1 2010 Q2 2010 Q3 2010 Q4 2010 Q1 2011

20
petrolului de tip Brent şi de cursul de schimb RON/USD. În ultimul an, acest
preţ a crescut cu peste 50% şi astăzi depăşeşte 110 RON/MWh.

Având în vedere diferenţa semnificativă între preţul gazelor de producţie


internă şi preţul gazelor de import, modalităţile de arbitraj pentru alocarea de
cantităţi în coşul de gaze în funcţie de categoriile de clienţi pot conduce la
costuri foarte diferite pentru consumul de gaze.

Legea gazelor din 2004 (Legea 351/2004) prevede, ca principiu, accesul


echitabil la resursele de gaz de producţie internă. ANRE publică lunar o
valoare normativă a procentului de gaze din import în funcţie de volumele
disponibile în intern şi de necesarul de energie estimat. Această valoare se
actualizează în funcţie de consumul efectiv, influenţat în special de condiţiile
climatice.

Opţiunea de a menţine preţul gazelor de producţie internă net inferior celui


practicat pe pieţele internaţionale, protejându-l de riscurile pieţei, permite
consumatorilor români să se bucure de cel mai scăzut preţ al gazelor la nivelul
Uniunii Europene.

Cu toate acestea, mecanismele de alocare a cantităţilor de gaze şi excepţiile


avute în vedere la aplicarea acestora trebuie să se înscrie într-un cadru de
nediscriminare şi de transparenţă, în concordanţă cu legislaţia europeană,
mai ales în cazul alocării discriminatorii între categorii de clienţi.
Prețul gazelor naturale 30
pentru consumatorii
25
casnici (in €/ GJ)

20
15
TVA
Alte taxe
10
Preţul gazului
5
0
Sursa : Eurostat RO LV TR EE BG LT HR UK PL LU SK CZ IE FR EU BE ES DE EA SI PT IT AT NL SE DK

21
8 Armonizarea
europeană

Actualizarea, în trei etape, a


standardelor de performanţă
energetică pentru construcţiile noi şi
pentru renovarea clădirilor pentru a
reduce cu 30-35% până în anul 2020
decalajele dintre România şi celelalte
ţări europene
În momentul de faţă, în România standardele de performanţă termică pentru
construcţiile noi se situează sub pragurile existente în alte ţări europene (spre
exemplu, decalajul dintre cerinţele din normele româneşti şi cele franceze
este de aproximativ 20 %).

Până în 2020, Uniunea Europeanã va ridica standardele de exigenţă, ceea ce


pentru România va reprezenta un efort pentru atingerea obiectivelor stabilite
de către UE de 30% mai mare în raport cu situaţia actuală. Convergenţa
progresivă, de-a lungul mai multor ani, însă comunicată încă de acum, atât în
ceea ce priveşte construcţiile noi cât şi renovarea, ar permite:

realizarea unor economii de energie,


reducerea costurilor de exploatare a imobilelor,
reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã,

22
comunicarea intenţiilor autorităţilor române în domeniul
mediului înconjurător,
întrevederea alinierii României la standardele europene.

« Normativul C 107/2005 » stipulează cerinţele ce trebuie respectate


în domeniul eficienţei energetice pentru construcţiile noi. Ar trebui
să se facă progrese pentru atingerea acestora la nivelul UE, până în
anul 2020 (conform tabelului de mai jos). Aceste norme trebuie sã
includă şi lucrările de renovare.

Deşi o parte a acestui normativ a fost revizuită în decembrie 2010,


prevederile acestuia sunt încă departe de reglementările care
există în alte tări ale Uniunii Europene (ex. nivelul de performanţă
al pereţilor).

Aplicarea acestor măsuri nu ar implica eforturi financiare din partea


statului român, în măsura în care sunt redactate de către autorităţile
în cauză, în consultare deschisă cu organizațiile profesionale, însă,
pe termen mediu, ar conduce către efecte financiare pozitive,
precum reducerea importurilor de gaze naturale şi hidrocarburi.

Evoluţia Normativului Stadiul actual Propunere de Obiectivele UE


C107/2005 revizuire 2020
Etapa I – în 2011
Consumul de kWh/
energie pentru (m² an) 46-117 34-73 10-15
încălzire

Coeficient W/ 0,17 – 0,33


de pierderi (m² K) 0,20-0,90 Acoperiş – 0,17 0,10-0,12
termice Pereti – 0,25
Ferestre - 1,1

Domeniul de aplicare a Construcţii noi Construcţii noi Construcţii noi


Normativului C107/2005 + renovare + renovare

23
9 Armonizarea
europeană

Elaborarea şi implementarea
normelor de aplicare referitoare
la energia regenerabilă în primul
semestru al anului 2011
Planul Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei Regenerabile din iulie 2010
prevede o creştere semnificativă a investiţiilor începând cu anul 2010, astfel
încât România să se poată conforma obiectivelor Uniunii Europene pentru
anul 2020 (Directiva Europeană 2009/28/CE ; a se consulta graficul de mai jos).

Pentru a-şi putea lua angajamentul că vor face investiții, partenerii industriali
şi financiari au nevoie de un cadru de reglementare complet şi stabil. În
contextul actual, legea referitoare la energiile regenerabile din iulie 2010
necesită unele completări prin texte de lege secundare:

4 decizii guvernamentale,
8 reglementări de pregătit sau de actualizat de către autoritatea de
reglementare,
1 normă de pregătit de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului
de Afaceri

Finalizarea textului reglementărilor secundare pentru anul 2011 este esenţială


pentru a garanta reuşita investițiilor majore prevăzute de către autorităţile
româneşti, astfel încât să poată fi atinse obiectivele cu privire la energiile
regenerabile pentru 2020. O legislaţie completă şi stabilă va securiza şi

24
va accelera investiţiile prevăzute pentru perioada 2010 - 2020
(estimate la aproximativ 30 - 45 miliarde RON, respectiv între 7 şi 10
miliarde de Euro, pe o perioadă de 10 ani).

Conform prevederilor Directivei Europene 2009/28/CE, Planul


Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei Regenerabile va face
obiectul unui raport bianual asupra stadiului obiectivelor pentru
2020. Primul raport trebuie prezentat Comisiei Europene până la
data de 31 decembrie 2011.

Previziune de creștere a
35000
energiilor regenerabile 30000
în România
25000
20000
15000
Solar 10000
Biomasa 5000
Eolian
Hidraulic 0
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Sursa : MECMA

25
10 Armonizarea
europeană

Transpunerea, în legislaţia română, cu


sprijinul operatorilor, a celui de-al treilea
pachet de măsuri legislative europene
cu privire la pieţele interne de energie
electrică şi gaze naturale
Cel de-al treilea pachet de măsuri legislative cu privire la pieţele interne de
energie electrică şi gaze naturale trebuie să fie transpus în legislaţia fiecărei
ţări membre a Uniunii Europene în primul semestru al anului 2011.

Cele mai multe dintre ţările europene au demarat discuţii cu operatorii pe


acest subiect cu cel puţin un an în urmă, în vederea transpunerii acestor
directive în legislaţia ţării lor.

Directiva gazelor naturale are un impact deosebit asupra României, întrucât


impune, de exemplu, separarea clară a activităţilor de producţie de gaze naturale
de cele de înmagazinare. Aceeași directivă impune fiecărui stat membru
definirea noţiunii de « client vulnerabil » şi redefinirea responsabilităţilor ce le
revin agenţiilor naţionale de reglementare.

Pachetul al treilea de măsuri legislative cu privire la pieţele interne de energie


electrică şi gaze naturale ale Uniunii Europene cuprinde două directive şi trei
regulamente:

26
Directiva cu privire la regulile comune ale pieţei interne de
energie electrică;
Directiva cu privire la regulile comune ale pieţei interne de
gaze naturale;
Regulamentul referitor la condiţiile de acces la reţea în cazul
schimburilor transfrontaliere de electricitate;
Regulamentul care impune crearea unei Agenţii de cooperare
a Autorităţilor de Reglementare în domeniul Energiei;
Regulamentul referitor la condiţiile de acces la reţelele de
transport de gaze naturale.

Acest al treilea pachet legislativ vizează completarea regulilor


existente, cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne
pentru toţi consumatorii, de a sprijini Uniunea Europeană în
procesul de garantare a unei aprovizionări cu energie mai sigură,
mai competitivă şi mai durabilă.

El îşi propune de asemenea să ofere o mai bună protecţie


consumatorilor de energie, care să poată beneficia de preţurile cele
mai bune posibil în domeniu. Printre altele, prin pachetul legislativ
menţionat se doreşte favorizarea eficienţei energetice şi garantarea
accesului la piaţa energiei, cu precădere a întreprinderilor mici care
investesc în energia regenerabilă. Un alt obiectiv fundamental al
acestor directive este garantarea unei concurenţe echitabile între
companiile din Uniunea Europeană şi cele din alte ţări.

In vederea transpunerii directivei gazului, un text a fost discutat


cu operatorii, sub coordonarea ANRE şi MECMA. Acest text trebuie
trimis Guvernului, în vederea aprobării printr-o Ordonantă de
urgenţă care va modifica legea gazului. Aceastã procedură se aplică
şi directivei electricităţii, care însa se confruntã cu o întârziere, din
cauza discuţiilor nefinalizate cu operatorii.

27
Discursul de încheiere a seminarului
“ Energia,
UN PARIU pentru RomÂnia ”
1 octombrie 2010

Mihnea Constantinescu Seminarul de astăzi este un rezultat al obiectivelor Foii de


Ambasador parcurs definite în cadrul Parteneriatului strategic româno-
cu însărcinări speciale francez şi este, poate, şi cea mai concretă formă a aplicării
Reprezentant special pentru angajamentelor stabilite.
securitate energetică în
Ministerul Afacerilor Externe Discuţiile au stabilit un standard înalt şi o metodă de lucru
deosebit de productivă. Seminarul a oferit, de asemenea, o
foaie de parcurs pentru îmbunătăţirea cadrului de activitate al
companiilor, sugestii pentru consolidarea reglementărilor ce
decurg din Strategia Energetică naţională şi pentru formarea
unei pieţe competitive a energiei în România.

Există însă un subiect pe care mi-aş fi dorit ca acest seminar


să îl abordeze cu mai mare deschidere. Sub aspectul
reglementărilor, avem datoria să găsim soluţii nu numai
pentru interesele directe ale marilor companii ce operează
pe piaţa energiei din România. Ne dorim cu toţii mai multe
răspunsuri utile comunităţilor locale, întreprinzătorilor
orientaţi către consumatorul final de securitate energetică,
cetăţeanul român.

Astfel, ne-am fi dorit ca dezbaterile de astăzi să acorde o mai


mare pondere şi pentru soluţiile de prevenire a vulnerabilităţii
sociale cauzate de costurile energiei, de sprijinire a categoriilor

28
defavorizate, pentru un acces sigur şi echitabil la energie.

Din discuţiile de astăzi au reieşit şi o serie de semnale extrem de


valoroase care impun din partea autorităţilor mai multă atenţie
acordată celor ce au curajul de a investi în creşterea eficienţei
energetice în sectorul public sau în reabilitarea locuinţelor, în
condiţiile decalajului sever al acestui indicator faţă de media
europeană. Contractul global de gestiune a energiei poate fi o
soluţie ingenioasă aşa cum a fost prezentată şi în seminarul de
astăzi.

Am reţinut propuneri extrem de interesante precum cele


conţinute în planul de valorizare a cogenerării, crearea zonelor
unitare de încălzire de înaltă eficienţă, inclusiv managementul
integrat, precum şi propunerea de a organiza o Conferinţă
Naţională dedicată acestui sector.

Trebuie să recunoaştem că acestea nu sunt teme excentrice faţă


de politicile guvernamentale actuale. Măsurile luate de sectorul
public pentru atingerea obiectivului asumat de România
pentru creşterea eficienţei energetice trebuie să aibă un rol de
multiplicare pentru iniţiativele sectorului privat.

Pentru aceasta avem nevoie de o mai mare coerenţă în stimularea


accesării fondurilor comunitare disponibile – în special pe
dimensiunea POS - Competitivitate, un plus de rigoare în cadrul
legislativ, inclusiv în identificarea unor formule stimulative de
finanţare.

Experienţa naţională şi regională arată rolul decisiv al investiţiei


în creşterea capacităţii administrative şi managerial-bugetare la
nivelul administraţiilor locale. Contractul global de gestiune a
energiei poate fi şi în acest caz o soluţie ce merită reţinută spre
analiză.

În ceea ce priveşte domeniul energiilor regenerabile, consider

29
că radiografia şi concluziile desprinse astăzi au valoarea unei
adevărate foi de parcurs. Acestea ar putea completa în mod
constructiv şi practic prevederile Planului Naţional de Acţiune
în Domeniul Energiei Regenerabile recent adoptat de Guvern.

Modificarea în perspectivă a mix-ului energetic, cu o pondere


din ce în ce mai vizibilă a energiilor regenerabile către ţinta
naţională de 24%, va impune investiţii substanţiale pentru
upgradarea Reţelei Electrice de Transport a Sistemului
energetic naţional precum şi introducerea unui nou tip de
management şi planificare în cadrul operatorilor de sistem.
Experienţa franceză a IPES ar putea fi un suport util pentru a
identifica cele mai potrivite soluţii.

Este evident că priorităţile în domeniul securităţii energetice


europene trebuie să se regăsească într-o Strategie Energetică
revizuită la nivel naţional, cea actuală, datând din anul 2007,
fiind excedată de noul context macroeconomic naţional şi
de noile ţinte strategice europene. Multe dintre propunerile
discutate astăzi aici vin în întâmpinarea acestor exigenţe.

În fine, ca reprezentant al Ministerului de Externe, aş dori să


fac două remarci care depăşesc, poate, cadrul dezbaterii de
astăzi.

Mai întâi, doresc să vă invit către o abordare mai atentă a


dimensiunii externe a securităţii energetice europene şi a
rolului strategic pe care România îl poate juca în efortul de
a reseta dinamica regională a politicilor energetice într-o
paradigmă emancipată, bazată mai mult pe investiţia în
progresul tehnologic. Este o perspectivă la care cooperarea
strategică româno-franceză în domeniul energeticii îşi poate
aduce o contribuţie decisivă.

Mai mult chiar, putem identifica împreună soluţii europene


pentru a remedia deficitul între nivelul de acces la tehnologiile

30
avansate în domeniul energetic între Vestul şi Estul Europei.

Potenţialul imens existent în universităţile româneşti, în


institutele de cercetare sau în mediul de consultanţă poate fi un
teren extrem de fertil pentru investiţiile franceze, în special în
cercetările dedicate creşterii eficienţei energetice şi dezvoltarea
de surse alternative de energie.

Je souhaite vous exprimer toutes mes félicitations pour la réussite de


ce séminaire et je vous remercie pour vos efforts que vous déployez
au bénéfice de la coopération économique franco-roumaine.
J’ajoute tous nos vœux de succès futurs à la Chambre de Commerce
et d’Industrie franco-roumaine.

31

S-ar putea să vă placă și