P. 1
Managementul deseurilor medicale

Managementul deseurilor medicale

5.0

|Views: 6,029|Likes:
Published by iubaretu25

More info:

Published by: iubaretu25 on May 25, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/27/2015

pdf

text

original

Cuprins

:
Introducere.....................................................................................................................................2 Capitolul I. Prezentarea organizaţiei care furnizează serviciul public.....................................3 Denumirea instituţiei, profil, obiect de activitate.........................................................................3 1.2. Cadrul legislativ....................................................................................................................3 Structura organizatorică...............................................................................................................4 1.4. Modalitatea de gestiune a serviciului public.........................................................................5 1.5. Mecanismele de finanţare a serviciului.................................................................................5 Capitolul II. Dimensiunea managerială şi obiectul de activitate privind managementul deşeurilor........................................................................................................................................8 2.1. Deşeuri rezultate din activitatea medicală.............................................................................8 2.2 Riscuri şi pericole generate de gestionarea incorectă a deşeurilor medicale......................11 2.3. Etapele gestionarii deşeurilor rezultate din activitatea medicală........................................14 2.3.2 Depozitarea temporară..................................................................................................17 2.3.3 Transportul....................................................................................................................18 2.3.4 Eliminarea finală...........................................................................................................19 Capitolul III. Studiu de caz – Managementul deşeurilor medicale în cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman”, Bârlad....................................................................22 3.1 Deşeurile produse (tipuri, compoziţie, cantităţi):.................................................................24 3.2 Colectarea.............................................................................................................................24 3.3 Depozitarea...........................................................................................................................27 3.4 Transportul...........................................................................................................................28 3.5 Eliminarea finală..................................................................................................................29 3.6 Evidentă şi înregistrarea cantităţilor de deşeuri...................................................................31 3.7 Educarea şi formarea continuă a personalului privind gestionarea deşeurilor.....................31 3.8 Responsabilităţi....................................................................................................................32 3.9 Concluzii si propuneri .........................................................................................................36 3.9.1 Recomandările Asociaţiei Experţilor de Mediu............................................................36 Sterilizarea – o alternativă posibilă........................................................................................36 3.9.2 Măsuri de minimizare a cantităţii de deşeuri medicale.................................................38 Bibliografie....................................................................................................................................41

Introducere
Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi pentru bunăstare. Totuşi, interacţiunile dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. V-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă după utilizare cu acele de unică folosinţă, pansamentele, fiolele, recipientele pentru analize etc.? Ei bine, toate aceste obiecte utilizate zilnic în spitale şi cabinete medicale devin deşeuri cu regim special şi trebuie eliminate. Problema este că nu toate spitalele dispun de crematorii, iar dacă dispun nu sunt la standardele cerute de Uniunea Europeană; prin urmare, respectivele deşeuri trebuie colectate şi transportate la anumite crematorii autorizate (nu foarte multe la ora actuală în România). Evident, fiind vorba de deşeuri cu potenţial infecţios, nici activităţile de colectare şi transport nu pot fi făcute la întâmplare, ci numai de firme specializate. Primul capitol al lucrării, intitulat “Prezentarea instituţiei care furnizează serviciul public”, are scopul de a familiariza cititorul cu anumite noţiuni de management al unei instituţii publice sanitare (modalităţi de gestiune, mijloace de finanţare, etc), dar şi de a furniza date caracteristice Spitalului Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” din Bârlad. Cel de-al doilea capitol cuprinde partea teoretică a managementului deşeurilor medicale. Sunt descrise etapele de colectare, depozitare, transport şi eliminare finală a acestora, cât şi riscurile unui management defectuos. Al treilea capitol prezintă etapele managementului deşeurilor medicale în instituţia analizată. De asemenea, am identificat şi o alternativă a incinerării, sterilizarea, cu analiza SWOT aferentă acestui proces, încă prea puţin utilizat la noi în ţară. Un alt punct important îl reprezintă planul de minimizare a cantităţii de deşeuri medicale generate, minimizare ce poate fi realizată în primul rând printr-o sortare riguroasă la sursa de producere, dar şi prin mijloace specifice fiecărui tip de deşeu în parte. Pentru atingerea Acquis-ului Comunitar în domeniul protecţiei mediului, ce include şi managementul deşeurilor medicale, primul pas care trebuie realizat de România este alinierea legislativă la normele şi standardele Uniunii Europene. În acest sens, Ministerul Sănătăţii a elaborat reglementarea tehnică specifică acestui domeniu, reglementare a cărei aplicarea într-o manieră corectă şi eficientă, în unităţile sanitare, reduce riscul pe care îl reprezintă deşeurile medicale, în special cele periculoase, pentru personalul din spitale, populaţia generală şi mediu.

2

Capitolul I. Prezentarea organizaţiei care furnizează serviciul public

Denumirea instituţiei, profil, obiect de activitate Lucrarea de faţă se referă la Spitalul Municipal de Urgenţă ”Elena Beldiman” Bârlad , spital cu o capacitate de peste 800 paturi de spitalizare şi care are în structura sa 17 specialităţi medicale de bază. Spitalul se afla amplasat în municipiul Bârlad, la aproximativ 50 km de reşedinţă judeţului, municipiul Vaslui, de care aparţine. Zona este săracă din toate punctele de vedere, populaţia având veniturile cele mai scăzute din întreaga ţară. Populaţia deservită de spital este de aproximativ 180.000 locuitori, 70.000 dintre aceştia aparţinând municipiului Bârlad, restul fiind din localităţile limitrofe. Spitalul Municipal de Urgenţă ”Elena Beldiman” Bârlad este principalul furnizor de servicii medicale având astfel responsabilitatea asigurării unui serviciu foarte important, oferit comunităţii locale şi oricărui pacient care are nevoie de îngrijiri medicale în condiţii de calitate maximă. Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” Bârlad, funcţionează din anul 18811, când a fost dat în funcţiune sub denumirea de " Spitalul Bârlad şi Elena Beldiman ". Acest edificiu a fost construit cu fonduri realizate din subscripţie publică pe de o parte şi contribuţia statului pe de altă parte. Sub această denumire a funcţionat până în anul l948. De la această dată funcţionează sub denumirea de Spitalul de Adulţi Bârlad până în anul 1973, dată când s-a făcut ultima reorganizare a unităţilor sanitare. Denumirea de Spital Municipal i se atribuie din anul 1973. Din data de 05.12.2007, conform Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice nr. 2109/2007, spitalul a primit denumirea Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” Brlad. Sediul spitalului se afla pe strada Republicii nr. 300, în partea de nord a municipiului Bârlad. 1.2. Cadrul legislativ Bază legală de înfiinţare Spitalele publice se înfiinţează şi, respectiv, se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Sănătăţii Publice, cu avizul consiliului local, respectiv judeţean, după caz2. Spitalul furnizează servicii medicale în baza contractului nr.215/2007 încheiat cu CJAS
1
2

http://www.spital-barlad.ro/pdf/regulament%20de%20organizare%20si%20functionare.pdf http://emergency-hospital.forumstory.net/legislatie-medicala-f11/capitolul-ii-organizarea-si-functionarea-spitalelort9.htm

3

Vaslui. Pachetul de servicii3 contractat cu CJAS cuprinde: consultaţii; investigaţii; stabilirea diagnosticului; tratamente şi/sau chirurgicale; îngrijire, recuperare, medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare şi masă. Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” Bârlad, este instituţia publică cu personalitate juridică, conform deciziei nr.400/1977 a Consiliului Popular Judeţean Vaslui, care îşi desfăşoară activitatea pe plan local, în scopul realizării politicilor şi programelor naţionale de sănătate publică, a activităţii de promovare a sănătăţii şi medicină preventivă, a monitorizării stării de sănătate şi organizării statisticii de sănătate, precum şi a planificării şi derulării investiţiilor finanţate de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate şi de la fondul de asigurări sociale de sănătate. Structura organizatorică Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” Bârlad îşi desfăşoară activitatea după structura organizatorică4 a unităţilor sanitare stabilită în mod unitar potrivit legii, în funcţie de volumul, complexitatea şi specificul acestuia, după cum urmează : A. Structura activităţii medicale a - secţii cu pături b - laboratoare medicale c - farmacii d - ambulator de specialitate e - unităţi ambulatorii fără personalitate juridică B. Structura activităţilor auxiliare a - ateliere de întreţinere şi reparaţii a aparaturii medicale a instalaţiilor şi utilajelor b - lenjerie, spălătorie (serviciu externalizat) c - bloc alimentar (externalizat) C. Structura funcţională a - birouri b – servicii. Relaţiile dintre compartimentele din structura organizatorică sunt de colaborare reciprocă, perfectă în scopul asigurării asistenţei medicale a populaţiei din teritoriul arondat. Toate compartimentele sunt subordonate5 ierarhic celor de la nivelul Directiei de Sănătate Publică
3 4

http://www.spital-barlad.ro/despre Regulamentul de organizare si functionare, Partea I, capitolul II, art. 1 5 Regulamentul de organizare si functionare, Partea I, capitolul II, art. 2

4

Vaslui. Conducerea executivă a spitalului este asigurată de Comitetul director6. Membrii Comitetului director sunt numiţi pe o perioadă de 3 ani de către managerul spitalului, prin concurs organizat în condiţiile legii. Comitetul director conduce întreaga activitate a spitalului între şedinţele consiliului consultativ, în conformitate cu hotărârile acestuia. Organigramă unităţii este prezentată în Anexa 1, Fig. 1.1. Atribuţiile pentru fiecare funcţie de conducere care face parte din Comitetul Director se elaborează de către acesta şi se aprobă de către Consiliul Consultativ. Organizarea este în sistem pavilionar, existând următoarele corpuri de clădire7: -Pavilionul central – cu secţiile: AŢI (Anestezie şi Terapie Intensivă), Chirurgie, Neonatologie, Obstetrica-ginecologie şi Medicină internă; -Pavilionul nou - cu secţiile: Neurologie, Oncologie, Oftalmologie şi ORL; -Pavilionul Boli infecţioase; -Pavilionul Cronici; -Pavilionul TBC. 1.4. Modalitatea de gestiune a serviciului public Instituţia are la bază un contract de management cum este cel prezentat în Anexa 2 încheiat între Ministerul Sănătăţii Publice sau ministerul, instituţia cu reţea sanitară proprie, după caz, reprezentat prin ministru ori directorul instituţiei cu reţea sanitară proprie şi un manager, persoana fizică, fiind în acest caz, vorba de un contract de gestiune delegată. Obiectivul principal al acestui contract în constituie organizarea şi conducerea activităţii spitalului, pe baza obiectivelor şi a indicatorilor cuprinşi în proiectul de management, prevăzut în anexa contractului de management, în scopul furnizării de servicii medicale şi alte servicii, pe baza principiilor privind echitatea, necesitatea, eficacitatea, calitatea şi eficienţa. 1.5. Mecanismele de finanţare a serviciului Spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pe bază de contract, precum şi din alte surse, conform legii8. Prin autonomie financiară se înţelege:
6 7

Regulamentul de organizare si functionare, Partea a III-a, Cap. 2 http://www.spital-barlad.ro/despre 8 L. 95/14 aprilie 2006 Capitolul I , Art. 188

5

a) organizarea activităţii spitalului pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unităţii şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior; b) elaborarea bugetului propriu de venituri şi cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar şi a repartizării cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale secţiilor şi compartimentelor din structura spitalului. Spitalele publice au obligaţia de a asigura realizarea veniturilor şi de a fundamenta cheltuielile în raport cu acţiunile şi obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole şi alineate, conform clasificaţiei bugetare. Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări sociale de sănătate reprezintă sursa principală a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi se negociază de către manager cu conducerea casei de asigurări sociale de sănătate, în funcţie de indicatorii stabiliţi în contractul-cadru de furnizare de servicii medicale. Spitalele publice primesc, în completare, sume de la bugetul de stat 9 sau de la bugetele locale, care vor fi utilizate numai pentru destinaţiile pentru care au fost alocate, după cum urmează: (1) de la bugetele locale: a) de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice sau al ministerelor ori instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, precum şi prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, pentru spitalele clinice cu secţii universitare; b) de la bugetul propriu al judeţului, pentru spitalele judeţene; c) de la bugetele locale, pentru spitalele de interes judeţean sau local. (2) de la bugetul de stat se asigura: a) desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele naţionale de sănătate; b) dotarea cu echipamente medicale, în condiţiile legii; c) investiţii legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuţie; d) expertizarea, transformarea şi consolidarea construcţiilor grav afectate de seisme şi de alte cazuri de forţă majoră; e) modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente, precum şi efectuarea de reparaţii capitale; f) activităţi specifice unităţilor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie; g) activităţi didactice şi de cercetare fundamentală; h) alte cheltuieli curente şi de capital.
9

L. 95/14 aprilie 2006 Capitolul IV, Art. 190

6

Bugetele locale10 participa la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale, a unităţilor sanitare publice de interes judeţean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale. De asemenea, se pot realiza venituri suplimentare din: donaţii şi sponsorizări; legate; asocieri investiţionale în domenii medicale ori de cercetare medicală şi farmaceutică; închirierea unor spaţii medicale, echipamente sau aparatură medicală către alţi furnizori de servicii medicale, în condiţiile legii; contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări private sau agenţi economici; editarea şi difuzarea unor publicaţii cu caracter medical; servicii medicale, hoteliere sau de altă natură, furnizate la cererea unor terţi; servicii de asistenţă medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacienţilor; contracte de cercetare şi alte surse, dar şi din alte surse, conform legii. În Anexa 3 (Tabelul 1.2 si Tabelul 1.3), este prezentat bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2009.

10

L. 95/14 aprilie 2006 Capitolul IV, Art. 190

7

Capitolul II. Dimensiunea managerială şi obiectul de activitate privind managementul deşeurilor
Pentru atingerea Acquis-ului comunitar în domeniul protecţiei mediului, ce include şi managementul deşeurilor medicale, primul pas care trebuie realizat de România este alinierea legislativă la normele şi standardele Uniunii Europene. În acest sens, Ministerul Sănătăţii a elaborat reglementarea tehnică specifică acestui domeniu, reprezentată de Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 219/iunie 2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale. Aplicarea acestei reglementări într-o manieră corectă şi eficientă, în unităţile sanitare, reduce riscul pe care îl reprezintă deşeurile medicale, în special cele periculoase, pentru personalul din spitale, populaţia generală şi mediu. În momentul actual, unităţile sanitare se afla încă în etapa de implementare a legislaţiei. Alături de Ministerul Mediului, autoritatea competenta de decizie şi control în domeniul gestionarii deşeurilor, Ministerul Sănătăţii are o serie de atribuţii în acest domeniu, atribuţii stabilite prin art. 40 din O.U.G. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 61/2006: evaluează impactul produs de deşeuri asupra sănătăţii populaţiei, elaborează strategia şi programul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor medicale, controlează activităţile de gestionare a deşeurilor medicale, gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală.

2.1. Deşeuri rezultate din activitatea medicală Prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 219/2002 au fost aprobate Normele Tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale11. Potrivit art. 7 din Norme, deşeurile rezultate din activitatea medicală se clasifica, în funcţie de criterii practice, în deşeuri nepericuloase şi deşeuri periculoase.12 Definiţii şi clasificări • deşeuri rezultate din activitatea medicală – toate deşeurile periculoase sau nepericuloase care seproduc în unitatea sanitară;
11 12

http://www.pharma-business.ro/juridic/gestionarea-deseurilor-rezultate-din-activitatile-medicale.html V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu – “Economia si protectia mediului”, Edit. Economica, Bucuresti, 1997, pag. 372

8

• deşeuri periculoase13 – deşeuri rezultate din activităţile medicale care prezintă un risc real pentru sănătatea umană şi pentru mediu, fiind generate în cursul activităţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenţia bolilor şi recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală şi producerea, testarea, depozitarea şi distribuţia medicamentelor şi produselor biologice; • deşeurile nepericuloase – deşeuri asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a oficiilor de distribuţie a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca deşeurile menajere; deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase atunci când sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase; următoarele materiale se includ în categoria deşeurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepţia celor care provin de la secţiile de boli contagioase), sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, etc. Deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală14 se clasifica în: ? deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice – deşeurile care cuprind părţi anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de cercetare şi experimentare. Toate aceste deşeuri se considera infecţioase, conform Precauţiunilor Universale; ? deşeuri infecţioase - deşeurile lichide sau solide care conţin sau au venit în contact cu sângele sau alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor. Exemple: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatura, recipienţi care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite; ? deşeuri intepatoare-taietoare - deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare sau tăiere. Acestea cuprind: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator sau alta sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infectat. Aceste deşeuri se considera infecţioase,
13 14

V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu “Economia si protectia mediului”, Edit. Economica, Bucuresti, 1997, pag.371 INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea medicala”

9

conform Precauţiunilor Universale. Sticlăria de laborator sparta necontaminata se încadrează la categoria deşeuri intepatoare-taietoare deoarece au caracter agresiv şi prezintă pericolul de înţepare sau tăiere; ? deşeuri chimice şi farmaceutice – deşeurile reprezentate de substanţele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile. Deşeurile chimice periculoase sunt considerate acele deşeuri care prezintă cel puţin una din următoarele proprietăţi: toxic, coroziv, inflamabil, reactiv, genotoxic. Există totuşi şi deşeuri chimice considerate nepericuloase care sunt reprezentate de acele deşeuri care nu prezintă una din proprietăţile enumerate mai sus, cum ar fi: zaharurile, aminoacizii şi câteva săruri organice şi anorganice.15 ? deşeuri radioactive - deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile nucleare medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive. Acestea sunt gestionate în ţara noastră, conform “Normelor Republicane de Securitate Nucleară; regimul de lucru cu surse radioactive”. ? deşeuri speciale – deşeurile periculoase care sunt generate în cursul activităţii medicale şi care sunt reprezentate de: deşeuri genotoxice şi citotoxice, recipiente sub presiune, termometre sparte, baterii uzate, deşeuri rezultate din activitatea Laboratoarelor de medicină nucleară, etc. Deşeurile cu caracter special se vor colecta separat în vederea reciclării şi reutilizării conţinutului, dacă este cazul. Din cantitatea totală de deşeuri produse într-o unitate medicală, 75-90% sunt deşeuri nepericuloase, asimilabile cu cele menajere, şi numai 10-25% sunt deşeuri periculoase 16. Cantităţile de deşeuri produse în unităţile medicale sunt în creştere, mai ales datorită folosirii din ce în ce mai extinse a materialelor de unică folosinţă. În plus, sterilizarea instrumentarului în pachete ambalate, utilizând material poros special, duce la creşterea însemnată a cantităţilor de deşeuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericuloase, dacă nu au ajuns să fie contaminate cu sânge. De asemenea, separarea deşeurilor nepericuloase de cele periculoase încă de la locul de producere determina scăderea cantităţii de deşeuri periculoase. Atât cantităţile cât şi tipurile de deşeuri rezultate din activitatea medicală variază în funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi: mărimea unităţii medicale, specificul activităţii şi al serviciilor prestate, numărul de pacienţi asistaţi sau internaţi la un moment dat, perioada anului. Cunoaşterea tipurilor şi cantităţilor de deşeuri produse şi a modului de gestionare,

15

HG nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase. 16 A se vedea ANEXA 4, Fig. 2.1

10

transport şi eliminare finală, este obligaţia fiecărui producător 17. Înregistrarea datelor reprezintă modul de tinere sub control a ciclului producere – transport – eliminare finală, de către producător. Determinarea tipurilor şi cantităţilor de deşeuri produse în unitatea sanitară se realizează prin monitorizare lunară şi trimestriala, pe baza Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Metodologia este reprezentată de Anexa 2 a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 219/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

2.2 Riscuri şi pericole generate de gestionarea incorectă a deşeurilor medicale Contactul cu deşeurile medicale periculoase poate determina apariţia de boli sau leziuni. 2.2.1 Tipuri de risc

Riscurile prezentate de deşeurile medicale se datorează următoarelor caracteristici: • conţin agenţi infecţioşi; • sunt genotoxice; • conţin produse chimice sau farmaceutice toxice sau periculoase; • sunt radioactive; • prezintă caracter intepator-taietor. 2.2.2 Cine este expus la risc?

Toţi indivizii care vin în contact cu deşeurile medicale periculoase prezintă un risc potenţial de îmbolnăvire. Sunt expuse persoanele care lucrează în cadrul unităţilor sanitare producătoare de deşeuri medicale, precum şi cei din afara acestor unităţi, care, fie manipulează aceste deşeuri, fie vin în contact cu acestea ca urmare a unei gestionari incorecte.18 2.2.3 • pacienţi; • vizitatori; • lucrători din serviciile auxiliare: spălătorie, depozitul de materiale sanitare, cei însărcinaţi cu
17

Principalele grupe de risc sunt:

• medici, asistente medicale, personal auxiliar şi de întreţinere a unităţii sanitare;

A se vedea ANEXA 6, Fig. 2.4 INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea medicala”, pag. 5
18

11

colectarea şi transportul deşeurilor; • lucrători din serviciile ce se ocupă cu tratarea şi eliminarea deşeurilor în unitatea sanitară. Riscurile generate de deşeurile infecţioase şi intepatore-taietoare Deşeurile cu potenţial infecţios pot conţine o mare varietate de microorganisme patogene. Agenţii infecţioşi pot supravieţui în cantităţi suficient de mari pentru a determina producerea unei infecţii în urma contactului cu aceste deşeuri. Modalităţile de bază prin care o persoană se poate îmbolnăvi în urma contactului cu deşeurile ce au potenţial infecţios sunt: • prin înţepare, zgâriere sau tăiere; • prin intermediul membranelor mucoase de la nivelul ochilor, gurii şi nasului; • prin inhalarea agenţilor infecţioşi; • prin ingerarea agenţilor infecţioşi. Riscurile generate de deşeurile medicale care crează cea mai mare îngrijorare sunt reprezentate de posibilitatea contactării hepatitei B sau C, sau SIDA, în urma înţepării cu ace contaminate, sau în urma contactului cu sângele, sau alte fluide ce conţin sânge contaminat, cu răni deschise, sau membrane mucoase. Existenţa în unităţile sanitare a bacteriilor rezistente la antibiotice şi dezinfectante chimice poate contribui la pericolul reprezentat de gestionarea incorectă a deşeurilor. A fost demonstrat, de exemplu, ca plasmidele din probele de laborator prezente în deşeurile medicale au fost transferate bacteriilor indigene.19 Riscuri generate de deşeurile chimice şi farmaceutice Multe din produsele chimice şi farmaceutice folosite în unităţile sanitare sunt periculoase prin faptul că prezintă următoarele caracteristici: toxice, genotoxice, corozive, inflamabile, explozive.20 Cantităţi mai mari de astfel de deşeuri apar atunci când se îndepărtează produse chimice şi farmaceutice nedorite sau expirate. Acestea pot provoca intoxicaţii prin absorbţie, prin piele sau mucoase, prin inhalare sau ingestie. Produsele chimice şi farmaceutice pot, de asemenea, povoca leziuni la nivelul pielii, ochilor, mucoasei cailor aeriene. Cele mai frecvente leziuni sunt arsurile. Deşeurile chimice îndepărtate prin sistemul de canalizare pot avea efecte toxice asupra ecosistemelor apelor în care sunt deversate. Efecte similare pot avea şi deşeurile farmaceutice, care pot conţine antibiotice şi alte medicamente, metale grele precum mercurul, fenolul şi
19 20

http://www.ispb.ro/inginerie-sanitara/ Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase generate de unităţile sanitare, conform prevederilor standardelor europene - PHARE RO 2006/018-147.03.03/04.08.

12

derivaţii, dezinfectante şi antiseptice. Riscuri generate de deşeurile genotoxice Manipularea deşeurilor genotoxice21 trebuie făcută cu mare grijă, deoarece orice eliberare a acestui tip de deşeuri în mediul înconjurător poate avea consecinţe ecologice dezastruoase. Studii experimentale au arătat că multe medicamente antineoplazice sunt carcinogene şi mutagene. Multe medicamente (ex: droguri) citotoxice sunt foarte iritante şi au efecte locale supărătoare la contactul direct cu pielea sau cu ochii.22 Riscuri generate de modalităţile de eliminare finală a deşeurilor Incinerarea deşeurilor medicale care conţin material plastic, având în compoziţie clor determina producerea dioxinei. Dioxina este o substanţă cancerigenă cunoscută. Odată formată, dioxina se leagă de particule organice, care sunt purtate de vânt, se depun pe sol şi în apă. Timpul de înjumătăţire al dioxinei este estimat la 25-100 de ani. Dioxina se leagă de AND-ul nuclear. Se comportă ca un potenţial promotor al cancerului, slăbeşte răspunsul imun şi este asociată cu multe efecte negative asupra dezvoltării şi reproducerii (endometrioza, defecte genetice, nivele scăzute ale testosteronului). Toate aceste efecte se produc în urma expunerii la nivele scăzute de dioxina. Mercurul, din grupa metalelor grele, poate fi regăsit în termometre, baterii, lămpi fluorescente, etc. Incinerarea deşeurilor medicale cu conţinut de metale grele este interzisă. 2.2.4 Impactul deşeurilor medicale asupra sănătăţii publice

Impactul produs de deşeurile cu potenţial infecţios şi intepatoare-taietoare Pentru infecţiile grave cum sunt SIDA şi hepatita B sau C, lucrătorii din sectorul sanitar (în special asistentele medicale) prezintă cel mai mare risc de infecţie prin rănirea cu ace contaminate. Multe din aceste răni se produc prin recapisonarea acelor hipodermice înainte de îndepărtarea lor în recipientele speciale de colectare, prin deschiderea acestor recipiente şi datorită folosirii unor materiale nerezistente la acţiuni mecanice, în confecţionarea acestora. Studii efectuate în SUA estimează că 12000 de lucrători din sistemul sanitar, a căror activitate presupune contactul cu sângele, sunt infectaţi cu VHB, în fiecare an. Dintre lucrătorii ce contactează hepatita B, aproximativ 250 se aşteaptă să decedeze datorită hepatitei, cirozei, sau cancerului hepatic. De asemenea, alţi lucrători din cadrul unităţilor sanitare şi operatori în cadrul sistemului de gestionare a deşeurilor, precum şi indivizi care caută materiale recuperabile în
21 22

http://eea.ngo.ro/materiale/HSR_final_rom.pdf Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase generate de unităţile sanitare, conform prevederilor standardelor europene - PHARE RO 2006/018-147.03.03/04.08.

13

gunoaie, sunt supuşi unui risc de contaminare semnificativ. Măsuri pentru reducerea riscului de contaminare a lucrătorilor din unitatea sanitară: • Purtarea echipamentului de protecţie individual (mănuşi, măşti, ochelari de protecţie, sorturi, halate, etc.); • Respectarea regulilor de igienă: spălarea mâinilor, utilizarea de prosoape antiseptice; • Interzicerea consumului de alimente, consumului de băuturi, fumatului, aplicării fardurilor, în zonele de lucru unde există risc de contaminare; • Folosirea procedeelor de decontaminare: curăţenie, dezinfecţie; • Raportarea accidentelor prin înţepare/tăiere cu deşeuri intepatoare-taietoare; • Vaccinarea împotriva VHB . Toate persoanele expuse la risc trebuie să fie informate cu privire la modul de transmitere, simptomatologie, epidemiologie, semnale de alarmă referitoare la o posibilă contaminare şi procedura ce trebuie urmată în cazul contaminării.

2.3. Etapele gestionarii deşeurilor rezultate din activitatea medicală 2.3.1 Colectarea la locul de producere (sursa) În timp ce deşeurile de spital obişnuite pot fi colectate şi eliminate împreună cu deşeurile solide municipale, deşeurile de spital, speciale, cer o atenţie deosebită, atât la faza de colectare cât şi la cea de tratare / eliminare. Deşeurile speciale sunt atât inestetice, cât şi periculoase pentru personalul spitalului şi pentru colectori.23 Colectarea şi separarea pe categorii a deşeurilor este prima etapă în gestionarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. Producătorul este responsabil pentru corectitudinea separării la sursa pe categorii a deşeurilor. În situaţia în care nu se realizează separarea pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.24 Ambalarea deşeurilor Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină odată cu conţinutul. Codul de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare

23

V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu – “Economia si protectia mediului”, Edit. Economica, Bucuresti, 1997, pag. 371 24 INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea medicala”, pagina 23

14

este25: a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, intepatoare-taietoare, chimice şi farmaceutice); b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile cu cele menajere).asimilabile celor Pentru deşeurile infecţioase şi intepatoare-taietoare se foloseşte pictograma “pericol biologic”. Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: inflamabil, coroziv, toxic, etc. 1. Deşeurile infecţioase care nu sunt intepatoare-taietoare se colectează în cutii din carton prevăzute în interior cu sac din polietilena sau direct în saci din polietilena galbeni sau marcaţi cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu sac din polietilena, cât şi sacii sunt marcaţi cu pictograma “pericol biologic”. Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilena de joasă sau înalta densitate pentru a avea rezistenta mecanică mare; termosuturile trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur. La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul de timp dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală, sau în port-sac (suport tip holder). Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului, în vederea transportului sigur. Gradul de umplere al sacului nu va depăşi 3/4 din volumul sau. 2. Deşeurile intepatoare-taietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, având pentru aceasta un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi ulterior la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma "pericol biologic". Caracteristicile recipientului destinat colectării deşeurilor intepatoare-taietoare26: a) recipientul trebuie să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să împiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deşeurile intepatoaretaietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către
25 26

A se vedea ANEXA 5, Fig. 2.2 INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea medicala”, pagina 24

15

persoane din exteriorul unităţii sanitare; b) recipientul trebuie să fie inscripţionat, pentru recipientele importate, şi în limba romană. Inscripţia trebuie să cuprindă: modul de utilizare, pictograma "pericol biologic", linia de marcare a nivelului maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată a fi responsabilă de manipularea sa, data umplerii definitive; c) recipientul trebuie supus procedurilor de testare specifică a rezistenţei materialului la acţiuni mecanice. Testele trebuie să fie realizate de către laboratoare acreditate pentru astfel de testări, rezultatele testelor determinând calitatea produsului. Produsul, în urma testării, nu trebuie să-şi modifice nici una dintre caracteristicele privitoare la structură, formă, culoare. În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate, prin detaşare în recipientele pentru intepatoaretaietoare, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior cu sac din polietilena de înaltă densitate de culoare galbenă şi marcate cu pictograma "pericol biologic". Termosuturile sacului trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi, în locul sacilor de polietilena, cutiile din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilena, marcate cu galben şi cu pictograma “pericol biologic”.27 Al doilea ambalaj, în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase, este reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară. Containerele pentru deşeuri infecţioase şi intepatoare-taietoare au marcaj galben, sunt inscripţionate cu “deşeuri medicale” şi poarta pictograma “pericol biologic”. Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistenţe la acţiunea soluţiilor dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în echipamentul de eliminare finală. Dimensiunea containerelor se alege astfel încât să se asigure preluarea întregii cantităţi de deşeuri produsă în intervalul dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere nu se depun deşeuri periculoase neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile celor menajere. 3. Părţile anatomice sunt colectate obligatoriu în cutii din carton rigid prevăzute în interior cu sac din polietilena de înaltă/joasă densitate sau direct în saci de polietilena cu marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Sacii vor fi pe suport “holder” sau în găleţi de plastic cu capac. Sacii trebuie să fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea sunt ambalate şi supuse dezinfecţiei în
27

A se vedea ANEXA 5, Fig. 2.2

16

conformitate cu cerinţele beneficiarului. De asemenea, pentru colectarea părţilor anatomice se folosesc cutii din plastic rigid (polipropilena) cu capac. 4. Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului (inflamabil, coroziv, toxic, etc.). Ele se îndepărtează conform prevederilor legale privind deşeurile chimice periculoase. 5. Medicamentele expirate, în cantităţi mici pot fi colectate împreună cu deşeurile infecţioase solide (cutie din carton rigid prevăzută în interior cu sac de plastic), urmând apoi să fie eliminate final prin incinerare. Pentru a evita acumularea unor cantităţi mari de deşeuri famaceutice (ex: medicamente expirate), acestea se pot returna, pe baza unui contract, farmaciei sau depozitului de produse farmaceutice în vederea eliminării finale. 6. Deşeurile lichide periculoase se colectează în recipiente speciale, impermeabile, iar evacuarea lor se poate realiza fie de către o firmă specializată, sau se pot ideparta în sistemul de canalizare, dacă unitatea sanitară dispune de staţie de tratare a apelor uzate. Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de identificare ale secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (numele secţiei sau laboratorului şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apă direct pe sacul gol sau pe cutie. 7. Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci de polietilena de culoare neagră. În lipsa acestora se pot folosi saci de polietilena transparenţi şi incolori.28

2.3.2 Depozitarea temporară Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitarii temporare.29 Durata depozitarii temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deşeurile periculoase durata depozitarii temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi eliminare finală. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară. Amenajarea
28

INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea medicala”, pagina 25 29 INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea medicala”, pagina 26

17

spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul iniţial al unităţii, în cazul noilor construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu spaţii pentru depozitare temporară, vor construi sau amenaja ulterior. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente: ? un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită numai accesul persoanelor autorizate; ? un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform cu normelor de igienă în vigoare, privind mediul de viaţă a populaţiei. Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită depozitarea temporară a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în perioada de timp dintre două îndepărtări succesive a acestora. Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase este o zonă cu potenţial septic şi trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţirii şi dezinfecţiei. Spaţiul trebuie prevăzut cu ventilaţie corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute, care nu permit descompunerea materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase. Trebuie asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului de depozitare în scopul prevenirii apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare). Deşeurile asimilabile celor menajere se depozitează şi se evacuează conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 426/2001 şi a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena şi a recomandărilor privind mediul de viaţă a populaţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

2.3.3 Transportul Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea strictă a normelor de igiena şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei generale.30 ? Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele mobile se spală şi dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.
30

Ordinul MS nr. 994/2004 privind aprobarea Normelor de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare

18

?

Transportul extern (în afara unităţii sanitare) a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se va realiza pe rute cât mai scurte posibil, evitându-se arterele aglomerate31.

Vehiculul care transporta deşeurile periculoase trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe32: - să fie conceput şi amenajat special pentru transportul deşeurilor periculoase medicale; - să fie sigur din punct de vedere tehnic (lucru confirmat de o autorizaţie tehnică); - compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului, să aibă înălţimea de 2,2 m şi realizat din materiale uşor lavabile şi rezistenţe la agenţi chimici şi abur folosiţi la curăţenie şi dezinfecţie; - să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului; - să conţină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de accident; - să existe permanent o trusă (sau minicompartiment) ce conţine saci de plastic, echipament de protecţie, echipamente de curăţenie, dezinfecţie; - pe timp de vară (temperaturi înalte) interiorul autovehicului va fi prevăzut cu sisteme de răcire (ventilaţie aer rece, aer condiţionat, etc.); - autovehiculul va fi marcat în inscripţionat cu datele de identificare ale firmei transportatoare, activitatea prestată (“Transport deşeuri medicale”) şi pictograma “Pericol biologic”. Conducătorul auto trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la natura încărcăturii şi la normele de igienă privind deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.

2.3.4 Eliminarea finală Eliminarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deşeuri. Deşeurile periculoase produse de unităţile sanitare trebuie eliminate specific fiecărei categorii de deşeuri, prin procedee autorizate. Metodele de eliminare trebuie să asigure distrugerea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi pentru starea de sănătate a populaţiei. Metodele acceptate pentru eliminarea finală a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală sunt:
31

Ordinul nr. 211 din 06.02.2004 (M.O. 324/15.IV.2004) al Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei. 32 INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI – “Managementul deseurilor rezultate din activitatea medicala”, pagina 27

19

• Incinerarea. Deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală se pot elimina prin incinerare în incineratoare zonale, de capacitate mare, care să deservească mai multe unităţi medicale. Indiferent de tip şi capacitate, incineratoarele trebuie să respecte normele şi standardele în vigoare privind emisiile în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare şi din procesele de reţinere şi purificare a gazelor (cenuşa zburătoare, zgura, ape reziduale). Aceste produse vor fi colectate şi îndepărtate în aşa fel încât să nu afecteze mediul. Un aspect important care trebuie luat în considerare este faptul că nu toate categoriile de deşeuri se pretează a fi incinerate, deoarece conţinutul acestora, prin ardere afectează major mediul şi implicit sănătatea populaţiei. Deşeurile care nu trebuie incinerate sunt: - recipiente ce conţin gaz sub presiune; - reactivi chimici în cantităţi mari; - deşeuri readioactive; - săruri ce conţin argint sau deşeuri ce provin de la radiografii; - deşeuri din material plastic halogenat (PVC); - recipiente ce conţin metale grele. • Depozitarea în depozitul de deşeuri. Deşeurile periculoase medicale pot fi supuse tratamentelor de neutralizare, înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.33 Procedeul de neutralizare pentru deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală, este sterilizarea termică34. Se interzice depozitarea deşeurilor periculoase netratate în depozitul de deşeuri. Deşeurile asimilabile celor menajere nu necesită tratamente speciale şi se includ în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale. În România, deşeurile periculoase medicale încă se elimină final prin ardere în crematoriu. Unităţile medicale care nu dispun de crematorii proprii transporta deşeurile periculoase generate la unitatea apropiata. Există, totuşi şi câteva incineratoare care funcţionează în sistem centralizat, dar care nu pot deservi decât unităţile sanitare şi cabinetele medicale din zona respectivă. Distanţele fiind mari, deşeurile periculoase nu se recomandă a fi transportate câteva sute de kilometri. Crematoriile sunt instalaţii de ardere care prezintă numeroase inconveninente, cum ar fi: - nu realizează o ardere completă a deşeurilor, deoarece temperatura de ardere este destul de scăzută;
33

Ordinul MAPM nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor In conformitate cu Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor si cu Planul de Implementare a Directivei 76/2000 privind incinerarea deseurilor
34

20

- sunt instalaţii vechi, ce nu pot fi adaptate pentru incinerarea deşeurilor care au un conţinut ridicat de material plastic; - nu sunt prevăzute cu filtre de reţinere a gazelor de ardere, acestea fiind evacuate direct în atmosferă; - coşurile de fum nu au înălţimea corespunzătoare, de multe ori sub nivelul clădirilor învecinate, astfel gazele se răspândesc în atmosfera la o înălţime foarte mică, afectând deopotrivă mediul şi sănătatea; - pentru a ajunge la o funcţionare cu randament optim trebuie urmăriţi anumiţi parametrii, ceea ce este greu de realizat deoarece personalul care deserveşte instalaţia este în general necalificat; - frecvent prezintă deficienţe de funcţionare. În scopul rezolvării acestei probleme privind eliminarea finală a deşeurilor periculoase medicale, a fost iniţiat şi elaborat un Protocol încheiat între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Ministerul Sănătăţii şi Garda Naţională de Mediu ce are ca scop conformarea unităţilor sanitare generatoare de deşeuri medicale periculoase, la prevederile legislaţiei de protecţia mediului. Implementarea prevederilor acestui protocol vizează închiderea etapizată a crematoriilor (2004-2008) şi înlocuirea acestora cu echipamente corespunzătoare de tratare şi eliminare finală a deşeurilor periculoase medicale, atât din punct de vedere tehnic cât şi a protecţiei mediului. Dacă deşeurile de spital speciale nu pot fi arse, trebuie îngropate cu grijă în platformele de depozitare: o gaură făcută în deşeurile gata depozitate, şi deşeurile de spital speciale trebuie să fie acoperite cu grijă după ce au fost plasate în totalitate pentru a evita contactul cu aceste deşeuri al lucrătorilor de la platformele de depozitare.35 La nivelul unităţii sanitare se constituie o comisie de investigaţie pentru implementarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Comisia este formată din coordonator şi membrii comisiei. Atât coordonatorul cât şi membrii echipei sunt persoane calificate din unitatea sanitară respectivă şi/sau din Direcţia de Sănătate Publică locală. Responsabilitatea pentru constituirea comisiei de investigaţie revine directorului general şi/sau economic a unităţii sanitare. Întreg personalul medical are responsabilităţi în ceea ce priveşte derularea sistemului de gestionare a deşeurilor în unitatea sanitară36.

35

V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu – “Economia si protectia mediului”, Edit. Economica, Bucuresti, 1997, pag. 371 36 In conformitate cu Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 219/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date a deseurilor rezultate din activitatea medicala

21

Capitolul III. Studiu de caz – Managementul deşeurilor medicale în cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman”, Bârlad
Potrivit normelor Uniunii Europene, până în 2008 au trebuit să dispară toate incineratoarele spitalelor din ţară, deoarece instalaţiile de ardere nu respectau normele europene. Prin Hotărârea nr. 1862/22.12.2005, privind aprobarea proiectului “Incinerarea deşeurilor periculoase şi sterilizarea deşeurilor provenite din activităţile medicale”, Agenţia Fondului de Mediu aloca 340 miliarde de lei vechi, fonduri nerambursabile, rambursabile sau mixte, pentru construirea de incineratoare şi sterilizatoare. Crematoriile din cadrul instituţiilor sanitare care nu respecta normele europene au fost închise până la 31.12.2008, situaţia pentru Regiunea NE fiind prezentată în Anexa 7, Tabelul 3.137. Reprezentanţii Ministerului Mediului susţin că “cele mai multe dintre aceste instalaţii, situate în incinta spitalelor, funcţionează într-un sistem de ardere mocnită şi au capacităţi de incinerare foarte mici.” În plus, acestea nu pot fi retehnologizate, drept pentru care vor fi închise. Conform reglementarilor actuale în domeniul protecţiei mediului, instituţiile sanitare risca amenzi de sute de milioane de lei vechi în cazul în care deşeurile medicale generate de acestea nu sunt arse într-un incinerator ecologic. Acestea sunt obligate să semneze contracte cu operatorii privaţi care deţin incineratoare şi sterili zatoare conforme normelor Uniunii. Activitatea incineratoarelor desfiinţate este suplinita de şase agenţi economici38 care deţin instalaţii de ardere autorizate, respectiv SC. Mondeco, SC. Eco Fire Sistems, SC. Guardian, SC. Pro Air Clean, SC. If Tehnologii şi Iridex Group Import Export. România a fost împărţită în şase regiuni, fiecare societate adjudecându-şi câte o zonă din piaţa deşeurilor medicale. Aceste societăţi acţionează în: Suceava, Constantă, Craiova, Timişoara, Cluj – Napoca şi Bucureşti. În Regiunea Nord-Est, funcţionează două incineratoare autorizate SC MONDECO SRL Suceava şi SC SUPERSTAR COM SRL Rădăuţi, care au preluat deşeurile spitaliceşti de la diverse unităţi sanitare, pe bază de contract. Transportul acestor deşeuri s-a făcut prin intermediul unor firme autorizate în acest scop, inclusiv de către Ministerul Sănătăţii: SC OLE STAR SRL Bacău, SC CON YACOROM SRL Bacău, SC LIVIANDRE PRODCOM SRL Bacău, SC VIVIENNE SRL Iaşi, SC EUROSEPT SRL Piatra Neamţ, SC ASEPTICA SRL Tg. Neamţ, SC INCINAMED SRL Roman, SC APPI SORELIA SRL Piatra Neamţ, SC MONDECO SA
37

RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD EST IN ANUL 2006, pag. 20 -21. 38 http://www.clinicistomatologice.ro/stiri/81-Deseurile_medicale_%E2%80%93_adevarate_afaceri.html

22

Suceava, SC SUPERSTAR COM Rădăuţi, SC MAVEXPED SA Vaslui. La acestea se adaugă şi firma SC STERIFANT EST Bucureşti, care asigura atât transportul cât şi eliminarea prin sterilizare termică a deşeurilor spitaliceşti periculoase de la Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău şi Spitalul Municipal Oneşti. În Anexa 7, Tabelul 3.2 am prezentat o evoluţie39 a cantităţilor de deşeuri medicale periculoase colectate şi eliminate în Regiunea Nord – Est în perioada 2005 – 2008. Datorită închiderii incineratoarelor necorespunzătoare, unităţile sanitare au optat pentru externalizarea servicilor de eliminare finală. Opţiunile de eliminare finală ale unităţilor sanitare care au sistat activitatea crematoriului din dotare sunt reprezentate de ardere în crematoriul altei unităţi apropiate ca locaţie şi încheierea unui contract cu o firmă specializată în domeniu (staţie de incinerare sau neutralizare). Analizând şi corelând datele ce privesc modalitatea de tratare şi eliminare finală a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală la nivel naţional au rezultat următoarele procente40: • aproximativ 32% din unităţile sanitare utilizează ca metoda de eliminare finală arderea în crematoriul propriu; • aproximativ 2% folosesc încă instalaţii improvizate; • în jur de 17% din unităţile sanitare folosesc arderea în crematoriul altei unităţi ca metoda de eliminare finală; • 52% unităţi sanitare au contract cu firme specializate în vederea eliminării finale a deşeurilor periculoase generate. Din acest procent, 18% unităţi sanitare au contract cu firme ce derulează servicii de neutralizare a deşeurilor, iar 34% au contracte cu instalaţii de incinerare; • un procent de 7,2% dintre unităţile sanitare evaluate deţin instalaţie proprie de neutralizare. Procesul de achiziţie publica reprezintă succesiunea de etape, după parcurgerea cărora se obţine produsul său dreptul de utilizare a acestuia, serviciul său lucrarea, ca urmare a atribuirii unui contract de achiziţie publică.41 Parte importantă a procesului de licitaţie publică deschisă, folosit şi în alegerea serviciului de transport şi de incinerare a deşeurilor medicale rezultate în urma activităţii Spitalului Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman”, o reprezintă documentaţia de atribuire.42 În urma licitaţiei publice organizate pentru contractarea serviciilor de transport si

39

RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD EST IN ANUL 2006, pag. 20 -21. 40 http://www.anpm.ro/Files/RaportStareaMediului_Cap06_Deseuri_200710295739891.pdf 41 http://www.immromania.ro/noutati/noutate.php?id=1844 42 A se vedea Anexa 12

23

incinerare a deşeurilor medicale, câştigători au ieşit SC. Mavexped SRL Vaslui43 pentru transportul deşeurilor medicale periculoase, respectiv SC SUPERSTAR COM SRL Rădăuţi44 pentru serviciul de incinerare. Valoarea estimată a achiziţiei publice este de : 80 000 RON în cazul serviciului de incinerare; 190 000 RON pentru serviciul de transport.

? ?

3.1 Deşeurile produse (tipuri, compoziţie, cantităţi): deşeuri medicale45 – 50.68 t în anul 2009, colectate în ambalaje speciale (cutii incinerare deşeuri spitaliceşti cu sac galben 7.5 litri, cutii incinerare deşeuri înţepătoare tăietoare de 1.5 l) sunt stocate temporar în 5 europubele de 240 l, în spaţiu special amenajat (impus prin programul de conformare) în vederea vederea transportării pentru eliminare finala la incinerator autorizat; deşeuri menajere – 25.2 t în anul 2009, colectate în 2 containere metalice de 4 mc, 5 europubele de 1.1 mc şi 8 coşuri de 0.15 mc; deşeuri hârtie şi carton, textile, plastice, sticla sunt colectate în spaţii special amenajate; deşeuri metalice – 2440 kg în anul 2009, depozitate pe platform betonata, până la predarea la agenţi autorizaţi pentru valorificare (SC Remat SĂ şi SC Comppil SRL);

3.2 Colectarea Ambalajele folosite şi rezultate - tipuri şi cantităţi (într-un an) : ? pentru deşeurile medicale o 8500 cutii incinerare deşeuri spitaliceşti cu sac galben 7.5 litri ; o 1440 cutii incinerare deşeuri înţepătoare tăietoare 1.5 litri; o saci menajeri galbeni – 16200 buc; ? pentru deşeurile menajere - 64941 buc saci menajeri negri ; Prestatorul este cel care livrează ambalajele necesare colectării deşeurilor: infecţioase, înţepătoare, periculoase, în cantităţile lunare mai jos menţionate (la începutul lunii, odată toată cantitatea): o
43 44

Cutii 20 l infecţioase – 1000 buc.

Contractul nr. 11484/27.12.2005. Contractul nr. nr. 11444/22.12.2005. 45 VEZI ANEXA 8, Tabelul 3.3

24

o o o o

Cutii 20 l cu bara rosie- 300 buc Cutii colectoare înţepătoare 2,5 l - 900 buc Saci galbeni mari 1100*900*0.07– 5000 buc. Saci galbeni mici 600*500*0.07– 4000 buc. Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea deşeurilor

generate de activitatea medicală. În situaţia în care nu se realizează separarea deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.46 Şeful de secţie/ compartiment/ laborator/ farmacie stabileşte persoanele care efectuează colectarea deşeurilor, care pot fi infirmierul sau îngrijitorul de curăţenie. Asistentul şef asigura în fiecare secţie/ compartiment/ laborator/ farmacie necesarul de recipiente de colectare a deşeurilor, în funcţie de specificul activităţii şi categoria de deşeuri generate de activitatea medicală desfăşurată. Zilnic, sau ori de câte ori ambalajul de colectare este plin în proporţie de 75% este solicitat infirmierul/îngrijitorul de curăţenie, pentru ridicarea ambalajelor şi înlocuirea acestora cu unele goale. Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu conţinutul. Pentru ambalajele deşeurilor infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "Pericol biologic". Pentru ambalajele deşeurilor chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile generate de activitatea medicală sunt: a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi farmaceutice); b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere). Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare se folosesc cutii din carton prevăzute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt marcaţi cu pictograma "Pericol biologic". La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală sau în portsac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere
46

Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 8

25

a sacului nu va depăşi trei pătrimi din volumul său. Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni mecanice, la care capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic". În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele pentru deşeuri intepatoare-taietoare, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, de culoare galbenă, şi marcate cu pictograma "Pericol biologic". Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi în locul sacilor de polietilenă cutiile din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilenă, marcate cu galben şi cu pictograma "Pericol biologic". Al doilea ambalaj în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase este reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, utilizate pentru transportul deşeurilor ambalate, către spaţiul de depozitare temporară. Containerele pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoaretăietoare au culoare sau marcaj galben, sunt inscripţionate "Deşeuri medicale" şi poartă pictograma "Pericol biologic". Se utilizează numai containerele confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistenţe la acţiunea soluţiilor dezinfectante. În aceste containere nu se depun deşeuri medicale neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile celor menajere. Părţile anatomice destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, sau în saci din polietilenă cu marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Sacii trebuie să fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice.. Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului ("Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.). Ele se îndepărtează conform prevederilor legale privind deşeurile chimice periculoase.47 Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră. În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenţi şi incolori. Timpul de păstrare a deşeurilor în cadrul secţiilor sau compartimentelor, laboratoarelor, farmaciilor este de maxim de 24 de ore. Infirmierul / îngrijitorul de serviciu în momentul colectării ambalajelor cu deşeuri medicale periculoase, va scrie cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sac sau pe cutie, denumirea secţiei/compartimentului/ laboratorului care a generat deşeul şi data.
47

Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 9-10

26

3.3 Depozitarea Deşeurile rezultate din activitate sunt colectate şi stoca pe tipuri în spaţii amenajate corespunzător48. Sunt respecte prevederile legislaţiei în vigoare: OUG nr.78/2000, aprobată prin Legea nr. 426/2001 privind regimul deşeurilor, modificată şi completată cu OUG nr. 61/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 27/2007, Ordinului MSF nr.219/2002, OUG nr.16/2001, aprobată prin Legea nr.465/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, HG nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate, HG nr.1057/2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase, modificată şi completată prin HG nr. 564/2006, HG nr. 621/2005, modificată şi completată de HG nr. 1872/ 2006 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, HG nr.856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor. De asemenea sunt respectate prevederile Ordinului M.M.G.A. nr. 756/2004 în ceea ce priveşte stocarea temporară a deşeurilor medicale, până la preluarea acestora de SC Mavexped SRL Vaslui pentru transportarea în vederea incinerării la SC SUPERSTAR COM SRL Rădăuţi. Este interzisă abandonarea sau depozitarea deşeurilor în afara spaţiilor destinate acestui scop. Se respectă legislaţia din domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, OUG nr.200/2000 aprobată prin Legea nr. 451/2001, în vederea protejării sănătăţii oamenilor şi evitării poluării factorilor de mediu. Substanţele toxice şi periculoase sunt recepţionate şi depozitate temporar conform Fişelor tehnice de securitate elaborate de producător. Se evita astfel formarea unor stocuri prea mari de medicamente şi reactivi de laborator, întrucât acestea devin deşeuri la depăşirea termenului de valabilitate. S-a introdus gestiunea strictă a acestor substanţe. Tratarea deşeurilor medicale ? Deşeurile medicale provenite de la laboratoarele de bacteriologie Materialele de laborator folosite în laboratoarele de bacteriologie vor fi autoclavate în saci special destinaţi, timp de 30 de minute la 134 °C şi apoi vor urma circuitul deşeurilor infecţioase.49 ? Deşeurile anatomo patologice Se depozitează în congelatorul, până la momentul predării în spaţiul de depozitare temporară a spitalului, unde se introduc în camera frigorifică. Pentru intervalul orar 13-07, depozitarea deşeurilor anatomo-patologice se face în congelatorul special amenajat, de unde vor fi transportate către spaţiul de depozitare temporară a spitalului, de personalul din secţia generatoare, conform programului aprobat.
48
49

Autorizatia de mediu a Spitalului de Urgenta “Elena Beldiman”, Barlad, nr. 60 / 19.05.2008, pagina 3 Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 10

27

? Deşeurile de la secţia Boli infecţioase Deşeurile de orice tip, provenite de la Secţia de Boli infecţioase se depozitează în camera frigorifică proprie. Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” are organizate patru spaţii special amenajate pentru depozitarea temporară a deşeurilor, în conformitate cu prevederile legale privind gestionarea deşeurilor. Aceste spaţii sunt amplasate după cum urmează: Pavilionul central, Secţia Pneumologie, Secţia Boli infecţioase, Secţia pneumologie Puieşti. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare. Spaţiile de depozitare temporară corespund cerinţelor legale în vigoare şi cuprind două compartimente50: a) un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită numai accesul persoanelor autorizate;Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţării şi dezinfecţiei. Spaţiul de depozitare trebuie să asigure ventilaţie corespunzătoare pentru menţinerea temperaturilor scăzute care să nu permită descompunerea materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase. Trebuie asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului de depozitare în scopul prevenirii apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare). b) un compartiment pentru cântărirea deşeurile medicale, amenajat conform normelor de igienă în vigoare . Pentru deşeurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi eliminare finală.

3.4 Transportul Deşeurile menajere sunt transportate de către SC CUP SĂ Bârlad la platforma de depozitare autorizată, iar deşeurile medicale sunt transportate de către SC Mavexped SRL Vaslui la SC SUPERSTAR COM SRL Rădăuţi în vederea incinerării, în baza contractelor încheiate. SC Mavexped SRL Vaslui este responsabilă cu:  Preluarea deşeurilor şi punerea la dispoziţia autorităţii contractante a unui număr de 10 europubele marcate corespunzător cu semnul “pericol bilogic” având o capacitate de 240 l fiecare., precum şi 2 cantare electronice, capacitate de cântărire de la 1-100 kg. fiecare. 
50

pentru fiecare spaţiu de depozitare, cu

Transportul deşeurilor colectate din spaţiile de depozitare temporară aflate în incinta

Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 11

28

Spitalului

de Urgenţă Bârlad la punctul de eliminare finală indicat de autoritatea

contractantă.51 Durata depozitarii temporare la locul de producere va fi de 24 ore; ofertantul care va fi declarat câştigător va avea obligaţia de colectare a deşeurilor o dată la 24 ore, conform unui grafic de colectare pus la dispoziţia prestatorului de către autoritatea contractantă. Transportul deşeurilor periculoase de la spaţiul de depozitare din incinta spitalului şi în afara spitalului până la locul de eliminare va fi asigurat de către prestator cu respectarea strictă a normelor de igiena şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei generale, în conformitate cu reglementările în vigoare, cu vehicule amenajate special, avizate sanitar la fiecare 48 ore. Trasnportul extern ( în afara unităţii sanitare) al deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare, elaborate de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice spre locul de eliminare finală se face pe rute avizate de Autoritatea de sănătate publica judeţeana precum şi de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a judeţului Vaslui. Vehiculul care trasporta deşeurile periculoase trebuie conceput, amenajat special şi avizat sanitar de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Vehiculul care transporta deşeurile medicale periculoase trebuie să răspundă următoarelor cerinţe minime: a) compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului şi realizat din materiale uşor lavabile şi rezistenţe la agenţii chimici folosiţi la dezinfecţie; b) să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului; c) să fie utilat cu sisteme etanşe de închidere a uşilor compartimentului destinat containerelor, pentru a se evita pierderile de orice fel din timpul transportului; d) să conţină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de accident. Conducătorul auto trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la natura încărcăturii şi la normele de igienă privind deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală.

3.5 Eliminarea finală În conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte", costurile operaţiilor de eliminare a deşeurilor se suporta de către deţinătorul de deşeuri care încredinţează deşeurile unui colector
51

“Documentatie pentru elaborarea si prezentarea ofertei pentru achizitia publica de serviciul de transport si de incinerare a deseurilor medicale” , pagina 8

29

şi/sau de către deţinătorul anterior al deşeurilor sau producătorul produsului din care a rezultat deşeul.52 Deţinătorii şi producătorii de deşeuri, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 78/2000, au obligaţia: de a preda deşeurile, pe bază de contract, unor colectori sau să asigure valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii; de a desemna un angajat care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege în sarcina deţinătorilor / producătorilor de deşeuri; să permită autorităţilor de inspecţie şi control accesul la metodele, tehnologiile şi instalaţiile pentru tratarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, precum şi la documentele care se referă la deşeuri; să separe deşeurile în vederea valorificării sau eliminării acestora. Ambalajele recuperabile de la substanţele toxice specifice activităţii sanitare sunt returnate la furnizori sau valorificate prin unităţi autorizate, iar cele nerecuperabile vor fi eliminate prin agenţi economici autorizaţi, pentru eliminarea riscurilor de intoxicare a oamenilor, animalelor şi afectarea factorilor de mediu. Este interzisă utilizarea ambalajelor în alte scopuri.53 Procedeul tehnologic aplicat se bazează pe carbonizarea totală a deşeurilor la 650-800°C şi post-combustia la temperaturi cuprinse între 950-1300°C a gazelor rezultate, proces care asigură distrugerea integrală a dioxinelor, furanilor şi a altor compuşi toxici generaţi la arderea deşeurilor cu caracter special.54 Tratarea şi neutralizarea gazelor de ardere, ce conţin NOx, SO2, HX, CO, CO2 şi urme de metale grele, continuă în sistemul de epurare fizico-chimică a acestora, bazat pe două trepte de răcire intermediară, tratare cu var (eventual soluţie de NaOH2-5%) şi cărbune activ pulbere în vederea reţinerii urmelor de poluanţi sub limitele pretinse de normativele în vigoare (Directiva CE 95/ 76, HG 128/ 2002), astfel încât respectarea limitelor impuse de legislaţie la evacuarea în atmosferă a noxelor generate nu constituie nici un impediment pentru majoritatea deşeurilor speciale care pot fi distruse prin incinerare. Procesul tehnologic este în întregime asistat şi gestionat pe calculator, reuşindu-se şi pe această cale controlul avansat al emisiilor în atmosferă. Depozitarea temporară a cenuşei se face în europubele la S.C. Superstar Com SRL până la preluarea de către SC Servicii Comunale Rădăuţi. Practicile alternative la arderea deşeurilor în crematorii şi incineratoare pot fi tehnologiile necombustibile sprijinite pe următoarele procese de bază, ca: ? Procese termice: - bazate pe căldură (energie termică) pentru distrugerea patogenilor din deşeuri. Categoria se împarte în procese termice ce folosesc energia calorică redusă,
52 53

http://www.pharma-business.ro/juridic/gestionarea-deseurilor-rezultate-din-activitatile-medicale.html Autorizatia de mediu a Spitalului de Urgenta “Elena Beldiman”, Barlad, nr. 60 / 19.05.2008, pagina 3 54 Ordinul MAPM nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor

30

medie şi ridicată ; ? Procese chimice - folosirea dezinfectanţilor ca: dioxid de clor dizolvat, varul, acidul peracetic sau substanţe chimice anorganice cu scopul de a mări expunerea deşeurilor la agentul chimic ; ? Procese de iradiere - iradierea bazată pe tehnologii care implică iradierea cu electroni, Cobalt-60 ori raze UV ; ? Procese biologice: folosirea enzimelor pentru a distrugerea materiei organice.

3.6 Evidentă şi înregistrarea cantităţilor de deşeuri Fiecare secţie/compartiment/laborator/farmacie are obligaţia de a menţine o evidenţă a cantităţilor de deşeuri generate de activitate a medicală. Evidentă se inregistraza pe formularul ”Evidenta gestiunii deşeurilor” cod 70.96. care se foloseşte pentru înregistrarea cantităţilor de deşeuri predate la spaţiul de depozitare temporar a deşeurilor din cadrul spitalului. În evidente trebuie să fie identificabile prin nume şi semnătura, persoana care a predat şi cea care a primit deşeurile medicale. Responsabilul spaţiului de depozitare temporară vă menţine înregistrări în conformitate cu prevederile legale, privind cantităţile de deşeuri primite , precum şi pentru cantităţile de deşeuri predate firmei de transport şi eliminare finală a deşeurilor medicale. Asistenţii şefi, infirmierii/îngrijitorii de curăţenie vor participa la solicitarea CPCIN 55 la investigaţiile sondaj efectuate pentru raportarea modului de gestionare a deşeurilor medicale.

3.7 Educarea şi formarea continuă a personalului privind gestionarea deşeurilor Coordonatorul CPCIN elaborează tematicile de instruire şi formare continua a personalului privind gestionarea deşeurilor pentru toate categoriile de personal implicat în gestionarea deşeurilor medicale. Perioada dintere doua instruiri succesive nu va fi mai mare de 12 luni. Compartimentul RUNOS are obligaţia de a informa în cel mai scurt timp (maxim 7 zile) compartimentul CPCIN, asupra personalului nou angajat la nivel de unitate, pentru a se asigura instruirea specifică postului ocupat, privind gestionarea deşeurilor. Educarea şi formarea profesională continuă pentru angajaţi, se desfăşoară în următoarele situaţii: a) la angajare;
55

CPCIN-Compartimentul de prevenirea infectiilor nosocomiale

31

b) la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post; c) la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente; d) la introducerea de tehnici noi privind gestionarea deşeurilor; e) la recomandarea coordonatorului CPCIN care a constatat neconformităţi în aplicarea procedurii, precum şi la recomandarea organelor de inspecţie şi control; f) la recomandarea coordonatorului activităţii de protecţie a mediului; g) periodic, indiferent dacă au survenit sau nu schimbări în sistemul de gestionare a deşeurilor. Personalul implicat în sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase trebuie să cunoască: a) tipul de deşeuri produse în spital în cadrul secţiilor/ compartimentelor/ laboratoarelor/ farmaciilor; b) riscurile pentru mediu şi sănătatea umană în fiecare etapă a ciclului de eliminare a deşeurilor; c) planul de gestionare a deşeurilor generate din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi prezenta procedura privind colectarea şi depozitarea deşeurilor medicale.

3.8 Responsabilităţi Pentru a preveni contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate a personalului şi pacienţilor din cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad, toate deşeurile generate în timpul activităţilor medicale trebuie colectate selectiv, ambalate şi transportate în spaţii special amenajate pentru depozitarea temporară şi eliminarea finală a deşeurilor. Toate categoriile de personal care efectuează activităţi care generează deşeuri medicale trebuie să cunoască şi să aplice regulamentele interne şi procedurile specifice de gestionare a deşeurilor. Stabilirea activităţilor şi responsabilităţilor privind colectarea, ambalarea, transportul şi depozitarea temporară a deşeurilor generate în timpul activităţilor medicale, are scopul de a preveni contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate a personalului şi pacienţilor din cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” Bârlad.56  Managerul spitalului a) asigura fondurile necesare pentru funcţionarea sistemului de gestionare a deşeurilor generate de activităţile medicale; b) nominalizează persoanele responsabile cu activităţile specifice sistemului de gestionare a
56

Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 3

32

deşeurilor generate de activităţile medicale; c) controlează modul în care funcţionează sistemul de gestionare a deşeurilor generate de activităţile medicale; d) aprobă planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, pe baza regulamentelor interne şi a procedurii de gestionare a deşeurilor generate de activităţile medicale din unitate; e) aprobă planul de formare profesională continuă privind gestionarea deşeurilor generate de activităţile medicale; f) aprobă procedurile de gestionare a deşeurilor generate de activităţile medicale.  Directorul medical57 : a) coordonează activitatea CPCIN; b) participă la elaborarea medicale.  Compartimentul de prevenirea infecţiilor nosocomiale a) participă la buna funcţionare a sistemului de gestionare a deşeurilor generate de activităţile medicale; b) supraveghează activitatea personalului implicat în gestionarea deşeurilor generate de activităţile medicale; c) răspunde de educarea şi formarea continuă a personalului privind gestionarea deşeurilor generate de activităţile medicale; d) elaborează şi aplică planul de educare şi formare continuă privind gestionarea deşeurilor generate de activităţile medicale; e)stabileşte orarul şi traseul de transportare a deşeurilor şi-l supune aprobării Managerului spitalului. f) verifică efectuarea investigaţiei-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor, conform Anexei 4 din ORDINUL nr.219 din 1 aprilie 2002 al ministrului sănătăţii şi familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale .
57

procedurii de gestionare a deşeurilor generate de activităţile

Compartiment pentru prevenirea infectiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deseurilor medicale, cod. PM-CPCIN-01, pag. 4-7

33

Directorul Administrativ: a) asigură şi răspunde de aprovizionarea unităţii cu materiale necesare gestionarii deşeurilor generate de activităţile medicale; b) asigură şi răspunde de întreţinerea spatiilor şi instalaţiilor pentru depozitarea temporară din incinta unităţii ; c) controlează respectarea condiţiilor tehnice stipulate în contractul încheiat cu agenţii economici care prestează activit ăţile de transport şi eliminarea finală a deşeurilor deşeurilor generate de activităţile medicale;  Compartimentul R.U.N.O.S a) înscrie în Fişa Postului personalului cu responsabilităţi în gestionarea deşeurilor, atribuţiile specifice conform Ordinului 219/2002; b) informează CPCIN , în cel mai scurt timp(maxim 7 zile) asupra personalului nou angajat la nivel de unitate, pentru a se asigura instruirea specifică postului ocupat, privind gestionarea deşeurilor.  Responsabilul cu protecţie a mediului: a) elaborează şi supune spre aprobare conducerii planul de gestionare a deşeurilor generate de activităţile medicale, pe baza regulamentelor interne şi a procedurii de gestionarea deşeurilor generate de activităţile medicale; b) coordonează şi răspunde de sistemul de gestionare a deşeurilor în cadrul Spitalului; c) evaluează cantităţile de deşeuri periculoase şi nepericuloase produse în cadrul spitalului; d) coordonează investigaţia-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea complet ării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor; în acest sens are toate atribuţiile coordonatorului echipei de investigare, conform anexei nr. 2 la Ordinul 219/2002; e) supraveghează activitatea personalului implicat în gestionarea deşeurilor ; f) propune şi alege metodele de tratare şi soluţia de eliminare finală într-un mod cât mai eficient a deşeurilor generate de activităţile medicale; g) identifică furnizorii de servicii de transport şi eliminarea finală a deşeurilor şi evaluează capabilitatea tehnică pentru furnizarea serviciilor către spital; h) colaborează cu medicul coordonator CPCIN în scopul derulării unui sistem de gestionare corect şi eficient a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. 34

 Şeful de secţie/compartiment/laborator/farmacie : a) supraveghează modul în care se aplică procedura în sectorul său de activitate; b) nomionalizeaza persoanele responsabile cu gestionarea deşeurilor; c) participă la realizarea investigaţiei-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor. d) semnalează imediat directorului medical şi/sau responsabilului cu protecţia mediului, deficienţele în sistemul de gestionare a deşeurilor.  Asistenta-şefă: a) răspunde de aplicarea procedurii ; b) prezintă şefului de secţie/compartiment/laborator planificarea necesarului de materiale pentru sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase; c) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.  Asistentul medical: a) efectuează activităţile stabilite de procedură; b) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.  Infirmierul: a) efectuează activităţile stabilite de procedură; b) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor. c)asigura transportul deşeurilor, în absenţa îngrijitorului de curăţenie, conform atribuţiilor din Fişa postului.  Îngrijitorul pentru curăţenie: a) efectuează activităţile stabilite de procedură; 35

b) asigură transportul deşeurilor pe circuitul şi conform programului aprobat; c) efectuează înregistrările în formularele stabilite, privind tipurile şi cantităţile de deşeuri colectate şi predate; d) aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei naţionale de date şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.

3.9 Concluzii si propuneri 3.9.1 Recomandările Asociaţiei Experţilor de Mediu Recomandările Asociaţiei Experţilor de Mediu58 conform cu situaţia actuală de gestionare a deşeurilor medicale, incluzând eliminarea finală, pun accentul pe următoarele: ? Incinerarea deşeurilor periculoase are impacturi multiple asupra mediului: aer, apă, sol etc. Principalele probleme de mediu ce rezultă din această activitate sunt: • Controlul slab al proceselor ce includ utilizarea la maximum a capacităţii incineratoarelor • Neconformitatea cu legislaţia naţională asupra gestionării deşeurilor şi incinerării acestora • Inexistenţa echipamentului pentru măsurarea emisiilor necontrolate de compuşi toxici • Slabă educaţie de mediu şi sanitară a personalului spitalicesc, inclusiv muncitorii, privitor la pericolele posibile şi impactul POP-urilor59 • Lipsa de fundamentare pentru activităţile spitaliceşti specifice ce privesc sănătatea şi Conform aspectelor menţionate mai sus recomandările Asociaţiei Experţilor de Mediu privind sănătatea şi managementul deşeurilor medicale se privesc următoarele activităţi posibile: • Promovarea proiectelor de informare privitoare la creşterea conştientizării factorilor implicaţi şi publicului în general legat de incinerarea deşeurilor • Implementarea planurilor de reducere a deşeurilor în spitale • Utilizarea tehnologiilor necombustibile de tratare a deşeurilor medicale • Măsurarea şi monitorizarea POP-urilor, precum emisiile de dioxine • Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu. Sterilizarea – o alternativă posibilă
58 59

gestionarea deşeurilor spitaliceşti. ?

“Raport de referinta – Incinerarea deseurilor medicale” – ing. Arinda Cadariu, iulie 2005, pagina 15 Produsi organici persistenti

36

Bineînţeles, exista şi o alternativă a incinerării. Sterilizarea cu abur săturat este una dintre tehnologiile recomandate, fiind utilizată la nivel mondial ca soluţie pentru tratarea deşeurilor medicale infecţioase (DMI) rezultate în urma activităţii zilnice a unităţilor sanitare. În cele ce urmează am prezentat o analiză SWOT60 a acestei metode de eliminare finală.  Puncte tari   tratare directă cu abur săturat, la temperatura şi presiune ridicate/constante; managementul deşeurilor bazat pe principiul: poluatorul plăteşte reducerea riscului de la sursă;  capacităţi de procesare mari (ex.: capacitatea medie a unei instalaţii funcţionale pe piaţa românească este de 455 kg/50 min., rezultând un potenţial de procesare de 72 t/lună);  reducerea cantităţii de deşeuri la 40%-80% din cea iniţială (în funcţie de tehnologia de sterilizare folosită);  eliminarea finală pentru deşeurile periculoase prin arderea în crematorile unităţilor medicale prezintă numeroase riscuri şi inconveniente: în procesul de incinerare se produc emisii nocive precum dioxina şi metalele grele, deosebit de periculoase pentru sănătatea populaţiei; frecvent, prezintă deficienţe de funcţionare, fiind instalaţii depăşite tehnologic şi moral, nu sunt adaptate pentru incinerarea deşeurilor cu un conţinut ridicat de material plastic; coşurile de fum nu au înălţimea corespunză toare, de cele mai multe ori fiind sub nivelul clădirilor învecinate; costuri ridicate de operare;  alternativa pentru unităţile medicale în privinţa închiderii etapizate a instalaţiilor de tratare termică a deşeurilor periculoase medicale, prevăzută în Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor.  Puncte slabe   cantitatea reală produsă la nivel local/regional de DMI nu este o informaţie publică; potenţialul de procesare poate depăşi necesarul de sterilizare deoarece nu se pot încheia contracte de procesare cu toate unităţile medicale locale/regionale;  dificultatea încheierii şi respectării contractelor cu unităţile medicale care, din obişnuinţă, nu aloca bani pentru ceea ce se colectează în "mod normal" de fimele de salubrizare la comun cu gunoiul menajer;  tentaţia de a reduce durata de tratare a deşeurilor pentru diminuarea costurilor legate de producerea aburului la temperatura şi presiunea optime; 
60

reticenta naţională generalizata fata de colectarea selectivă a deşeurilor; 37

http://www.green-report.ro/revista/tratarea-deseurilor-medicale-infectioase

deşeuri ce nu pot fi neutralizate prin sterilizare: anatomopatologice şi părţi anatomice, citotoxice, farmaceutice, radioactive, cadavre, containere ce conţin gaz sub presiune, produse explozive şi chimicale, produse şi recipiente ce conţin mercur, compuşi organici volatili sau semivolatili; necesitatea amenajării unor spaţii dedicate de către producătorii de DM pentru eficientizarea ciclului de colectare şi transport.

 Oportunităţi    închiderea crematoriilor neautorizate; externalizare către terţi a serviciilor de tratare şi eliminare de către unităţile medicale; existenta echipamentelor mobile sau staţionare pentru tratarea deşeurilor spitaliceşti la faţa locului;  Ameninţări  Politica şi organizarea unităţilor medicale cu privire la DMI (nerespectarea paşilor de segregare la producător pentru evitarea încărcării facturilor, supravegherea procesului de segregare, monitorizarea/gestionarea cantităţilor şi conţinutului de seurilor produse şi predate spre tratare, informarea şi responsabilizarea personalului, crearea şi respectarea unui program de sănătate pentru angajaţi şi pacienţi, amenajarea de spaţii sterilizate pentru depozitare temporară, raportări reale la autorităţile în domeniu);  Dependenta faţă de contractele cu unităţile medicale şi de cantităţi mari pentru procesare, oferta de preţ depinzând de aceşti factori majori.

3.9.2 Măsuri de minimizare a cantităţii de deşeuri medicale Deoarece costurile pentru eliminarea deşeurilor periculoase medicale sunt ridicate, unităţile sanitare vor trebui să întreprindă măsuri pentru minimizarea cantităţilor totale de deşeuri periculoase generate, printr-o sortare riguroasă la sursa de producere.61 Mai jos sunt prezentate câteva dintre categoriile de deşeuri medicale periculoase şi metodele de minimizare ce pot fi aplicate acestora.62

61 62

http://www.arpmv5.ro/pages/SM_2006_RG/Starea%20Mediului%202006reg%20vest.pdf Asociatia Expertilor de Mediu – “Model de plan de minimizare a deseurilor medicale rezultate din activitatea unitatilor sanitare”, pagina 9

38

Categoria de deşeuri medicale periculoase

Metoda de minimizare • Colectarea separată a deşeurilor chimioterapice

Deşeurile chimioterapice şi antineoplazice

• Stabilirea dozelor optime de administrare, fără a rezulta surplus • Stabilirea capacităţii containerelor pentru deşeurile chimioterapice • Utilizarea materialelor periculoase în cantit aţi reduse • Folosirea reactivilor pe bază de apă • Reducerea cantităţilor de reactivi • Utilizarea metodelor de curăţenie bazate pe abur şi

Solvenţi pe bază de clor şi inflamabili

uiltrasunete • Determinarea purităţii solventului  • Standardizarea utiliz arii solventului • Colectarea separată a solvenţilor (ca deşeuri) • Distilarea/reciclarea solvenţilor  • Reciclarea solvenţilor în sistem externalizat (în afara unităţii) • Folosirea formaldehidei într-o concentraţie scăzută • Reducerea frecvenţei de curăţare

Formaldehidă

• Dispensarea automatizată a formalinei  • Reutilizarea formalinei • Aplicarea unui sistem corespunzător de control a emisiilor • Stocarea în condiţii corespunzătoare • Returnarea chimic alelor depăşite la furnizor • Extinderea duratei de viaţă a băii de fotoprocesare

Substanţe chimice fotografice

• Testarea materialelor expirate privind eficacitatea, înainte de a fi returnate • Utilizarea de role în scopul minimizării pierderilor de soluţie • Utilizarea spălării în contra-curent  • Returnarea containerelor la furnizor

Materiale radioactive

• Utilizarea de izotopi cu durată scurtă de viaţă  • Stocarea deşeurilor cu durată scurtă de viaţă la locul de producere • Utilizarea de termometre electronice, în locul celor cu mercur  39

Mercurul

• Furnizarea de truse pentru curăţarea (îndepărtarea) mercurului pentru personalul medical, în cazul accidentelor • Recuperarea şi reciclarea mercurului • Evaluarea firmelor specializare în vederea reciclării mercurului, disponibile pe piaţă • Utilizarea de echipamente pentru anestezie, cu pierderi puţine  Deşeuri reprezentate de gaze anestezice • Verificarea / întreţinerea periodică a echipamentelor de  anestezie • Practicarea anesteziei cu pierderi puţine • Verificarea / întreţinerea periodică a echipamentului de  sterilizare cu etilen-oxid • Utilizarea steriliz arii pe bază de abur şi ultrasunete  • Folosirea minimă a agenţilor toxici de curăţare Substanţe toxice, corozive şi miscelanee • Furnizarea • Reducerea de sisteme automate de pentru îndepărtarea folosite substanţelor chimice utilizate în spălătoria unităţii sanitare cantităţilor substanţe chimice experimental în laborator • Achiziţionarea de produse chimice în containere returnabile  • Utilizarea metodelor de curăţenie pe bază de agenţi fizici în  locul celor chimici Minimizarea cantităţii de deşeuri implica următoarele etape: • reducerea la sursa a deşeurilor se poate realiza prin: - achiziţionarea de materiale care generează cantităţi mici de deşeuri; - utilizarea de metode şi echipamente moderne ce nu generează substanţe chimice periculoase, cum ar fi: o o înlocuirea metodei clasice de dezinfecţie chimică cu dezinfecţia pe bază de abur sau ultrasunete, înlocuirea termometrelor cu mercur cu cele electronice, utilizarea radiografiilor computerizate în locul celor clasice. - gestionarea corectă a depozitelor de materiale şi reactivi; • separarea la sursa – asigurarea că deşeurile sunt colectate în ambalajele corespunzătoare fiecărei categorii; • recuperarea şi reciclarea la sursa: 40

- reciclarea hârtiei şi a cartonului, a sticlei, a ambalajelor din aluminiu (conserve), deşeuri din construcţii şi demolări; - achiziţionarea de produse din materiale ce se pot recupera; - compostarea deşeurilor alimentare organice; - recuperarea argintului din substatele fotografice. • tratarea deşeurilor – utilizarea metodelor de neutralizare pentru deşeurile periculoase; • eliminarea finală în condiţii corespunzătoare. După reducerea cantităţii de deşeuri pe cât posibil, deşeurile tratate se vor elimina prin metode de eliminare finală cu impact minim asupra mediului. Pe baza unui audit de mediu privind alternativele de minimizare a deşeurilor medicale în cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” din Bârlad, a fost elaborat graficul Gantt63 ce conţine obiective şi activităţi menite să asigure un management al deşeurilor eficient. Avantajele minimizării cantităţii de deşeuri sunt reprezentate de protejarea mediului înconjurător, o mai bună protecţie a muncii, reducerea costurilor privind managementul deşeurilor în unitatea sanitară, îmbunătăţirea relaţiei de comunicare cu membrii comunităţii.

Bibliografie

Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase generate de unităţile sanitare, conform prevederilor standardelor europene - PHARE RO 2006/018-147.03.03/04.08; • Asociaţia Experţilor de Mediu: “Metode de Minimizare şi eliminare a deşeurilor medicale periculoase rezultate din activitatea unităţilor sanitare”, Bucureşti, 2006;

Cadariu A. - “Raport de referinţă – Incinerarea deşeurilor medicale”, iulie 2005; • Compartiment pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale , Protocol medical – Colectarea si depozitarea deşeurilor medicale, cod. PM-CPCIN-01;
63

VEZI ANEXA 11, Tabelul 3.6

41

• Curea O. - “ Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală - Raport sintetic 2007”, Bucureşti, 2007; • Dumitrescu, A., Nicorici, M., Sandu, S., Lupaşcu, C.: “Descrierea modului de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi medicale în România”, Sesiunea Ştiinţifică a Institutului de Igienă, Sănătate Publică, Servicii de Sănătate şi de Conducere Bucureşti, 29 februarie- 1 martie 1996; • Dumitrescu, A., Văcărel, M., Qaramah, A: “Metode de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea de îngrijire medicală”, Conferinţa anuală a Institutului de Igienă, Sănătate Publică, Servicii de Sănătate şi de Conducere Bucureşti, 8-9 mai 1997; • Institutul de Sănătate Publică Bucureşti : “Managementul deşeurilor rezultate din activitatea medicală”; • Legea 95/14 aprilie 2006; • Legea nr. 147/2005 privind aprobarea Ordonanţei nr. 18/2005 pentru modificarea Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sanatate publică; • Mateescu C., Baran G., Constantinescu I. – “Noi tendinţe în tratarea şi valorificarea energetică a deşeurilor municipale biodegradabile” , Bucureşti, 2008; • Negulescu, M, Vaicum, L, Patru, C.: ” Protecţia mediului înconjurător”, Editura tehnică, Bucureşti, 1995; • OM nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control ale infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare; • Ordinul nr. 211 din 06.02.2004 (M.O. 324/15.IV.2004) al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României; • Ordinul MAPM nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor; • Ordinul MAPM nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor; • V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu : “Economia şi protecţia mediului”, Editura Economică, Bucureşti; • Scoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar: “Managementul Spitalului”, Editura Public H Press, Bucureşti, 2006. *** http://eea.ngo.ro/materiale/HSR_final_rom.pdf 42

*** http://jurnal.medicalnews.ro/2010/02/24/masuri-necesare-in-sistemul-sanitar/ *** http://www.anpm.ro/Files/RaportStareaMediului_Cap06_Deseuri_200710295739891.pdf *** http://www.arpmv5.ro/pages/SM_2006_RG/Starea%20Mediului%202006reg%20vest.pdf ***http://www.clinicistomatologice.ro/stiri/81_Deseurile_medicale_ %E2%80%93_adevarate_afaceri.html *** http://www.deseurimedicale.ms.ro/ ***http://www.eco-ambalaj.ro/gestiunea-ambalajelor/romania/Managementul-deseurilor10,13.html *** http://www.green-report.ro/revista/tratarea-deseurilor-medicale-infectioase *** http://www.immromania.ro/noutati/noutate.php?id=1844 *** http://www.inginerie-electrica.ro/acqu/pdf/2008_9.pdf *** http://www.ispb.ro/inginerie-sanitara/ ***http://www.pharma-business.ro/juridic/gestionarea-deseurilor-rezultate-din-activitatilemedicale.html *** http://www.spital-barlad.ro/despre *** http://www.spital-barlad.ro/pdf/regulament%20de%20organizare%20si%20functionare.pdf *** http://www.stericare.com/prezentare.ppt .

43

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->