dragostei, al blâ ndetii, al pã cii, al
bã rbã tiei, al întelepciunii, cu rugã ciune si
Î mpã rate Sfinte, Cela ce esti mai
înainte de toti vecii Fiul Tatã lui si
Cuvâ ntul Lui Cel împreunã fã rã de
început si împreunã vesnic, Iisuse
Hristoase, Fãcã torul cerului si al
pãmâ ntului, Ziditorul meu, Carele prin
atotziditoare porunca Ta ai scos toate
dintru nefiintã si pre mine întru aceastã
viatã m-ai adus, Cela ce bine ai voit a-mi
dã rui în scã ldã toarea Botezului harul
nasterii celei de Sus în Sfâ ntul Duh si a
pune pecetea Darului Acestuia pre
mã dularele trupului meu în Sfâ nta Tainã
a Mirungerii, Cela ce ai pus în inima mea
dorul de a Te cã uta pre Tine, Unul
Dumnezeu Cel Adevã rat - auzi
rugã ciunea mea. Cã nici luminã am, nici
bucurie, nici întelepciune, nici viatã , nici
putere afarã de Tine; dar nici vrednic
sunt pentru multimea pã catelor mele sã
caut cã tre Tine, Dumnezeul meu; ci
pentru Cuvâ ntul Tã u, cã "tot ceea ce veti
cere în rugãciune, crezând, veti primi" si
"tot ce veti cere întru Numele Meu voi
face vouã", îndrã znind chem cã tre Tine:
binecuvâ nteazã , Doamne, ziua aceasta pe
care mi-ai dat pentru cea negrã itã
bunã tatea Ta; si mã învredniceste, în
puterea binecuvâ ntã rii Tale, ca toatã
fapta si cuvâ ntul din ziua ce încep acum,
sã le sã vâ rsesc, Însuti pentru tine, spre
slava Ta, în frica Ta, dupre voia Ta, în
duhul întregii cugetã ri si al curã tiei, al
smeritei cugetã ri, al rã bdã rii, al
Ta, sã tac, învatã-mã cum, în duhul pãcii
sã tac, nu scã rbind, nici smintind pe frat
în tot ceasul amintindu-mi cã
pretundinea
Asa, Doamne, pentru nemã rginitã
bunã tatea Ta, cu Duhul Tã u cel Sfâ nt mã
esti.
povã tuieste întru tot lucrul si cuvâ ntul
cel bun si-mi dã ruieste fã rã poticnire sã
trec toatã calea vietii înaintea fetei Tale,
ca nici o fã rã delege sã mai adaug
dreptã tii pre carea o ai descoperit nouã .
Doamne, Cel mare si mult milostiv,
îndurã-Te spre mine cela ce rã u mã
pierd; sã nu ascunzi de la mine fata Ta,
nici cãile mâ ntuirii Tale; iar de mã va
duce voia mea cea stricãcioasã pre alte
cã i, atunci nu mã cruta, Mâ ntuitorul meu
si cu sila mã întoarce la calea Ta cea
sfâ ntã .
Cã ci Tu, cunoscã torule de inimi Cel bun,
cunosti toatã nimicnicia mea si nebunia,
toatã orbeala mea si toatã nepriceperea;
dar si durerea inimii mele si suspinurile
sufletului meu înaintea Ta sunt. Pentru
aceasta mã rog Tie: auzi-mã în scâ rba
mea , întã reste-mã de Sus cu puterea Ta;
ridicã-mã pre cel doborâ t de pãcat,
slobozeste-mã, pre cel robit de patimi,
tãmã duieste-mi toatã rana cea ascunsã ,
curã teste-mã de toatã întinã ciunea
trupului si a duhului; pã zeste-mã de tot
lucrul si cuvâ ntul stricã tor de suflet, de
toatã miscarea cea lã untricã si cea
dinafarã , Tie neplã cutã si aproapelui
meu nefolositoare. Aratã , mie, Doamne,
calea în carea voi merge, Însuti mã învatã
ce mi se cade sã grã iesc; iar, de este voia
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
Rogu-mã Ţ ie, lege pune mie în cãile
poruncilor Tale si nu mã lã sa pâ nã la
suflarea mea cea mai de pre urmã sã mã
înstrã inez de lumina asezãmintelor Tale,
pâ nã ce va fi porunca Ta singura lege a
întregii mele firi: si cea vremelnicã si cea
vesnicã .
Dã ruieste-mi mie, Doamne sã ajung la
cunostinta adevã rului Tã u. Prelungeste-
mi viata pâ nã voi aduce Ţ ie roada de
pocãintã adevã ratã ; sã nu mã iei la
jumã tatea zilelor mele, nici în ceasul
întunecã rii mele, ci, înainte de a mã
întoarce în pã mâ ntul din carele am fost
luat, binevoieste sã mã întorc la Tine,
Dumnezeul meu si mai înainte de a
pã rã si aceastã viatã sã vazã sufletul meu
slava fiilor învierii. Iar câ nd, întru
adâ ncul întelepciunii Tale, ai râ nduit a
pune capã t vietii mele pe pãmâ nt, atunci,
mai înainte fã mie cunoscutã moartea
mea, ca sã se gã tescã sufletul meu spre a
Te întâmpina. În ziua aceea, cea mare si
sfâ ntã mie, fii cu mine, Doamne si
dã ruieste mie bucuria cea negrã itã a
mâ ntuirii Tale. Curã teste-mã de toatã
greseala cea vã zutã si cea ascunsã , si de
toatã fã rã delegea ce se tãinuieste întru
cele dinlã untru ale mele, si mã
învredniceste sã aduc rã spuns bun
înaintea scaunului cel înfricosat al
judecã tii Tale.
multe lucruri si mari cer eu de la Tine,
Împã ratul cel Preaînalt, dar nu am uitat
nevrednicia mea, nici spurcã ciunea
mea, nici urâciunea; ci, rogu-mã Tie,
miluieste-mã si nu mã trece cu vederea,
nici mã lepã da pre mine de la fata Ta,
pentru prea multã îndrã zneala mea; ba
mai vâ rtos si înmulteste în mine
aceastã sfâ ntã si dreaptã îndrã znealã si
întru puterea dragostei Tale mã
cã lãuzeste pre urmele pasilor Tãi.
Dã ruieste mie, celui mai de pe urmã si
mai lepã dat dintre toti oamenii sã Te
iubesc pre Tine, precum Însuti ai
poruncit nouã ; din toatã inima mea si
din tot sufletul meu si din tot cugetul
meu, din toatã vâ rtutea mea; cu întraga
mea fã pturã îmi dã ruieste sã Te iubesc
pre Tine, Doamne.
Cã Singur esti Acoperitorul cel Sfâ nt si
Atotputernic si Apã rã torul vietii mele si
Tie rugã ciunile mele aduc si
Cuvâ ntã rile de slavã acum si în vecii
vecilor. Amin