Badea Ana, AS II

Tipologia părinților- dezvoltarea copilului în urma educatiei primite de

catre acestia

Familia este mediul principal în care copilul se dezvoltă, socializează, îsi construiește
un set de valori care îl va influența pe tot parcursul vieții. Anii pentrecuți în cămin sunt anii
care îi consolidează caracterul, comportamentul și îi formează personalitatea, iar părinții sunt
agenții care îl pot ajuta prin exemplu și educație să și le consolideze într-un mod sănătos.
Viitorul copiilor se află în mâna părinților, însă majoritatea covârșitoare a lor nu sunt
conștienți de lucrul acesta, de responsabilitatea pe care o au în creșterea și educarea copiilor
pe care Dumnezeu i i-a dăruit. Ei sunt reprezentantul Parintelui Ceresc pe pământ și ar trebui
să fie conștienți de misiunea pe care o au în educarea corectă a copiilor lor.
S-au identificat 4 tipuri de părinți în ce privește modul de exercitarea a autorității în
educarea copiilor lor : părintele democratic, autoritar și indiferent
Ca să încep într-o notă pozitivă voi prezenta mai întâi tipul părintelui demoratic. Acest
tip este cel mai sănătos și corect în educarea copiilor. Părintele îsi exercită autoritatea regresiv
pe parcursul creșterii și dezvoltării copilului. La începutul anilor de viată copilul este
permanent monitorizat de parinți, fiind dependent de aceștia până la vărsta de 11 ani, conform
studiilor efectuate de către specialiști. Copilul nu are liberatea și nici capacitatea de alegere a
lucrurilor importante ci părintele este cel care este capabil și alege în locul lui. Pe parcursul
creșterii în vârstă ac opilului părintele îsi retrage din autoritate, lăsându-l pe el să facă alegeri,
să se descurce în lucrurile conforme vâstei. Părinții vor intervenitotuși în deciziile importante,
cât și la solicitarea din parte copilului în rezolvarea problemelor. Când părintele nu este de
acord cu părerea sau comportamentul copilului sau nu vrea să-l lasă să face ceva anume care
va avea consecințe negative îi va explica motivul și-l va sfătui cu tact și răbdare și în felul
acesta copilul își va forma o morală a convingerii, va fi cooperant cu părinții.
Uneori se întâmplă ca părintele să-și lase copilul să acționeze greșit într-o situație atunci când
copilul nu acceptă și nu urmează îndrumările lor tocmai pentru ca el să ”guste” roadele
1
neascultării și să ia o decizie de schimbare a comportamentului pe viitor, așa cum spune și
proverbul român bine cunoscut “Omul din greșeli învață”. Copilul va deveni la maturitate un
om al societății echilibrat, sănătos psihic și responsabil. Va avea o minte armonioasă și se va
comporta înțelept în diferite situații. Când va greși va ști cum să se comporte, iar modelul pe
care l-a avut în familie în ce privește modul de educare îl va prelua și-l va aplica în educarea
copiilor lui.
Următorul tip de părinte se afla în opoziție cu cel prezentat anterior, este tipul de
părinte autoritar. El își va exercita autoritatea într-un mod violent care va avea urmări
distrugătoarea pentru dezvoltarea, viața propriului copil. Își va păstra gradul ridicat de
autoritate pe care un părinte democratic îl exercită în copilărie în mod regresiv, chiar și atunci
când copilul va devenit un om matur care poate lua deciziile singur și va începe să-și câștige
treptat independența. Acesti părinți autoritari sunt genul de părinți care spun “faci așa pentru
că așa zi eu” fără să-i ofere explicațiile pentru care nu este de acord cu un anumit tip de
comportament, cu ceea ce vrea sa facă copilul. Majoritatea copiilor tratați în modul acesta vor
imita comportamentul părinților lor și-l vor aplica în familial lor, cu copii și chiar cu soția.
Există însă copii care nu vor urma modelul părinților fiidcă conștientizează efectele pe care
le-a avut pentru dezvoltarea lor și nu vor să repete greșelile părinților.
Cât timp sunt dependeți de părinți vor fi obligați să facă așa cum spun ei, să se supună
cuvântului lor, însă din momentul în care vor pleca de acasă vor face tot ceea ce părinții le-au
interzis să facă chiar dăcă lucrul acela a fost spre binele lui. Va deveni un rebel, care-și va
crea singur probleme și va trebui să suporte consecințele. Majoritatea copiilor ai căror părinți
au fost autoritari sunt viitorii delicvenți ai societății.
Al treilea tip de părinte este cel indiferent. Părintelui nu-i pasă de copilul lui, de
comportamentul lui, ia o atitudine de indiferență chiar și atunci când el se comportă greșit și
ia decizii care îi vor pricinui durere. Îi oferă libertate deplină, se sustrage de la
responsabilitatea de educare a părintelui, practic nu se implică în viața copilului. Acest copil
nu va ști dacă este bine sau rău să facă un anumit lucru, așa că ceea ce este greșit pentru el va
fi corect pentru că setul valoric nu i-a fost prezentat de către părinți. Mulți dintre acești copii
fac parte din familii dezorganizate, ai căror părinți nu au primit o educație bună, sănătoasă în
familia de proveniență. Acești copii vor rămâne pentru întreaga viață cu această educație
grreșită și vor oferi foarte probabil același tip de educație și propriilor copii.
Tipul părinților democratici trebuie să fie țelul fiecărui părinte și viitorilor părinți
pentru ca să crească și să educe membri ai societății responsabili, cu un comportament sănătos
și o minte de asemenea sănătoasă .