PRIONII

Prionii sunt proteine cerebrale care, intr-o forma modificata, pot cauza o infectie a creierului, fatala
atat oamenilor cat si animalelor. Termenul prion este o forma prescurtata a termenului particula proteica
infectioasa (proteinaceous infectious protein).Proteina prionica,sau PrP, este prezenta in creierul tuturor
mamiferelor studiate pana azi. Privit la microscop, prionul are forma unui arc. Rolul prionului la nivel
cerebral nu este pe deplin cunoscut, dar experimente facute pe soareci carora le lipsea gena pentru PrP –
deci, implicit, si proteina – indica faptul ca PrP ar putea avea un rol in protectia impotriva dementei care
apare odata cu inaintarea in varsta. Spre deosebire de viruşi, bacterii si alte tipuri convenţionale de
microbi, prionii nu au ADN sau ARN, despre care se credea ca sunt necesare oricărui agent infecţios pentru
a se multiplica in interiorul celulei gazda. De asemenea, cu toate ca majoritatea proteinelor din interiorul
unei celule sunt uşor scindate, prionii rezista scindării enzimatice ceea ce explica propagarea rapida a bolii.
Procesul care declanseaza bolile prionice este reprezentat de conversia unei proteine normale,
sintetizata in mod natural in neuronii tuturor mamiferelor (PrPc), intr-una mutanta, anormala (PrPSc).In
functie de factorul care induce conversia PrPc in PrPSc, natura acestor afectiuni poate fi genetica (in cazul
unei mutatii punctiforme a genei pentru PrP), infectioasa (ca urmare a consumului alimentelor
contaminate, a folosirii unor instrumente chirurgicale nesterile, injectarii unor hormoni derivati din
hipofiza prelevata de la cadavre) sau sporadica (datorata unor mutatii spontane ale genei PrP, care
intensifica rata conversiei proteinei prionice, cat si a unor factori necunoscuti).
Bolile prionice sunt incluse in grupul disfunctiilor neurodegenerative cunoscute sub numele de
encefalopatii spongiforme transmisibile (TSE). Acestea au in comun leziuni cerebrale, produse prin
degenerescenta vacuolara a neuronilor. Post-mortem, se constata un aspect spongios al creierului, datorat
prezentei vacuolelor care se gasesc in special la nivelul substantei cenusii, corespunzator corpilor neuronali.
Perioada de latenta a acestor maladii este variabila (luni sau chiar zeci de ani). Odata instalata, boala
evolueaza spre debilitate mintala, dementa, pierderea controlului motor, imobilizare.
Cele mai cunoscute boli prionice umane sunt: maladia Creutzfeld-Jacob (CJD), sindromul
Gerstmann-Straussler- Scheinker (GSS), insomnia fatala familiala (FFI), maladia Kuru si sindromul Alpers
(intalnit numai la copii). La animale, literatura citeaza urmatoarele maladii prionice: scrapie (la oi si
capre), encefalopatia spongiforma bovina (BSE) sau “boala vacilor nebune”, encefalopatia spongiforma a
felinelor, a cervidelor etc.
Boala Kuru.
Este o infectie lenta, semnalata in anii 1950 la triburile din Papua - Noua Guinee care practicau
ritualuri canibalice. Boala se declansa in urma consumului de creier uman. Analiza amanuntita a
istoricului pacientilor a dus la constatarea ca perioada minima de incubatie a bolii Kuru variaza între 34-41
de ani. În medie, perioada de incubatie a fost estimata la o perioada între 39-56 de ani, dar în realitate ar
putea fi chiar cu sapte ani mai lunga.
Boala Creutzfeldt-Jakob.
Este cunoscuta din secolul VIII, este destul de rara si apare frecvent in jurul varstei de 60 de ani, la
ambele sexe. Simptomatologia se caracterizeaza prin: pierderea echilibrului, afectarea locomotiei,
pierderea memoriei, stare de confuzie, dezorientare, dementa. In producerea bolii Creutzfeldt-Jakob, se
admit azi trei mecanisme principale: infectia lenta, infectia spontana si alterarea genetica. In formele
infectioase de CJD se considera ca perioada de incubatie dureaza de la cateva luni pana la cativa zeci de
ani. Referitor la cazurile de CJD prin infectie lenta, se considera ca mecanismul prin care celula neuronala
din SNC ajunge sa codifice proteina infectioasa tip PrPCJD poate fi castigat prin contaminare cu o proteina
exogena tip PrPCJD.
Insomnia Fatala Familiala (FFI).
Boala debuteaza intre 35 si 60 de ani si are o evolutie de 7-12 luni. Simptomele bolii includ:
tulburari de ritm circadian cu insomnie pana la pierderea totala a somnului,disparitia ritmurilor circadiene
pentru: temperatura, respiratie, presiune arteriala, frecventa cardiaca, amnezie,dizartrie,
disfagie,tulburari de echilibru, mioclonii.
Este dovedit ca atat in FFI, cat si in CJD apare o proteina prionica anormala (in celulele neuronale
din SNC), drept consecinta a doua mutatii pe gena PrPc de pe cromozomul 20 de la om. Prima mutatie este
identica in ambele boli. In lantul proteic al acestei proteine este inglobata in final, in locul acidului aspartic,
asparagina. A doua mutatie este diferita in cele doua boli, si anume: in cazul genotipului heterozigot normal
metionina/valina, cand apare o mutatie in una din cele doua alele ale genei PrPc, alela mutanta nu poate
codifica decat unul din cei doi aminoacizi: metionina sau valina.
Scleroza multipla (MS).
Este cunoscuta de mai bine de 100 de ani. Apare la tineri de 13-20 de ani si la adulti de varsta
medie. Perioada de incubatie este de 10-20 de ani. Literatura de specialitate evidentiaza ca perioada lunga
de latenta a bolii ar fi determinata de un ceas biologic care declanseaza timing-ul diferitelor functii celulare,
determinand evolutia in timp a bolii prionice. Modul de transmitere a acestei boli nu este inca pe deplin
cunoscut. Nu s-a reusit transmiterea experimentala a bolii de la om la animale (soarece, oaie, cimpanzeu).
Au fost suspectate ca produc aceasta boala a SNC anumite virusuri: rabic, herpes simplex, parainfluenza,
paramixovirusurile, virusul rubeolei, parotiditei epidemice, varicelei, virusul Epstein-Barr. In scleroza
multipla s-a remarcat un proces accentuat de demielinizare, celulele tinta aparand a fi oligodendrocitele. S-
a emis ipoteza conform careia proteina prionica PrPMS, localizata la suprafata celulei neuronale, ar fi
recunoscuta de sistemul imunitar drept non-self (straina). Boala Alper este ultima encefalopatie
degenerativa de la om admisa astazi a fi de etiologie prionica.
Concluzie
Prionii raman, in continuare, agenti infectiosi misteriosi, fundamental diferiti de virusuri si viroizi.
Nu se stie inca daca sunt formati doar din proteina „infectioasa” sau contin si un al doilea component.
Proteina PrPsc este (cel putin pana in prezent) unicul component al prionilor si are rol central in
declansarea si evolutia bolii. Atat structura moleculara, replicarea prionilor, cat si patogeneza bolilor
prionice sunt unice, fara precedent, in biologia moleculara. Gasirea unui marker preclinic de diagnostic
pentru depistarea infectiei prionice, in perioada de incubatie si in forme subclinice, va ajuta enorm la
efectuarea unui screening biologic real la animale si la om, ceea ce ar reprezenta un aport eficient la
supravegherea si impiedicarea raspandirii acesteia.