Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ti de Optimizare A Gest Riscului Valutar in Cadrul Sist Bancar
Ti de Optimizare A Gest Riscului Valutar in Cadrul Sist Bancar
PROFESOR COORDONATOR:
LECT. UNIV. DR. CORNELIU BENTE
MASTERAND:
DEAC CRISTINA-LOREDANA
ORADEA
2011
Cuprins
2. Referinţe bibliografice.............................................................................3
2
1. DOMENIUL ŞI PROBLEMA DE CERCETAT
Problema:
Leul nu este în general tranzacţionat în afara României, şi rezervele valutare ale BNR ar
putea scădea la un nivel care ar putea limita lichidităţile pe piaţa valutară.Ca rezultat al acestui
lucru, este posibil ca în anumite circumstanţe să nu existe valută disponibilă pe piaţa
valutară.Trebuie menţionat că o asemenea situaţie nu a existat pâna în prezent.
Prin Regulamentul Valutar(3/1997 cu modificările ulterioare)s-a realizat o liberalizare
completă a tuturor operaţiunilor valutare curente, în timp ce operaţiunile valutare de capital pot fi
efectuate numai cu autorizarea prealabilă a BNR.Prin Regulamentul Valutar si prin reglementări
ulterioare, anumite operaţiuni de capital au fost excluse din categoria celor supuse autorizării,
fiind necesară doar o notificare din motive statistice(creditele de comerţ internaţional cu termen
de rambursare mai mare de un an, creditele si împrumuturile financiare cu termen de rambursare
mai mare de un an, inclusiv leasing-ul financiar, acordate de nerezidenţi rezidenţilor, operaţiunile
privind garanţiile, avalurile, facilităţile financiare auxiliare legate direct de comerţul
internaţional, cu scadenţă mai mare de un an acordate de nerezidenţi rezidenţilor).Plata
dividendelor este considerată operaţiune valutară curentă si nu necesită autorizarea BNR.Aceste
reglementări referitoare la regimul valutar, inclusiv Regulamentul Nr. 3/1997 au fost emise de
BNR şi au in-trat în vigoare în ianuarie 1998.
Regulamentul Valutar stabileşte un sistem în care BNR încă analizează şi autorizează
individual o mare varietate de operaţiuni valutare.Politica de control valutar, practica şi
interpretarea BNR pot afecta activităţile BRD.
3
Până în 1989, în România există un monopol al statului asupra valutei, în strânsă legătură
cu monopolul statului asupra comerţului exterior;Banca Română de Comerţ Exterior era singura
autorizată să efectueze cumpărări şi vânzări de valute(până în mai 1991, Ministerul de Finanţe,
Banca Naţională şi Banca Româna de Comerţ Exterior au exercitat politica valutară). “În
România problema convertibilităţii leului a fost ridicată încă din 1982.Întrucât nu erau
îndeplinite condiţiile cerute de F.M.I., nu s-a reuşit declararea convertibilităţii monedei
naţionale”10[1,pp.41-60].
La începutul anului 1997, deprecierea explozivă a leului a fost stopată prin majorarea
ratelor dobânzii.B.N.R. a majorat rata dobânzii pentru creditul de licitaţie ( instrumentul cel mai
eficient) de la 58,8% în ianuarie 1997 la 266,7% în martie 1997 şi 184,9% în aprilie 1997.Odată
ce obiectivele au fost îndeplinite(stoparea deprecierii), practic B.N.R. nu a mai fost nevoită să
acorde credite băncilor comerciale(din lipsa cererii acestora).
2. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
101
T.Roşca, Moneda şi credit, Ed. Altip, Alba Iulia, 2001, pp.41-60
4
18. Bourguinat M. , Finance internationale, Presses Universitaires de France, Paris, 1992
19. Bran P. , Mecanismul monetar actual, Editura Ştiinţa, Chişinău, 1991
20. Bran P. , Relaţiile financiare şi monetare internaţionale, Editura Economica, Bucureşti,
1995
21. Bran P. , Economica valorii, Editura Economica, Bucureşti, 1995
22.Brown S.J. , Kritzmanm Ph.D. , Quantitative methods for financial analysis, Homewood,
Illinois, 1990
23. Cernea S. , Banii şi creditul în economiile contemporane, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1994
24. Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a refinanţării societăţilor bancare de
B.N.R.-M.O. nr.164/1995
25. Legea interna nr.548 – XII din 21.07.1995 cu privire la Banca Naţională a României ( Mo-
nitorul Oficial nr.56 – 57/ 624 din 12.10.2003)
26. Ordinul de stat şi garanţiile de stat nr.943 – XII din 18.07.96 ( Monitorul Oficial nr.75 – 76/
715 din 21.11.1996)
27. Economic Trends Quarterly Issue, Timişoara, April-June 2000, Chişinău, 2000.
28. Buletin Informativ APC, Programul TACIS – Implementarea APC, volumul 2, ediţia 1,
Timişoara, 2000
29. Legea nr. 312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României
30. Debeauvais M. , Sinnah Y., La gestion globale du risque de change, Economica, Paris,
1992
31. Dobrota N. şi colectiv, Economia politică, Editura Economica, Bucureşti, 199432
32. Harris J. , International finance, Barron’s Educational Series, Clenson, 1992
33. Dobrota N. şi colectiv, Economia politică, Editura Economica, Bucureşti, 1994
34. Floricel, Relaţii şi tehnici financiar-monetare internaţionale, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1994
35. Kiriţescu C. , Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978
36. A Risk or an opportunity for Multicultural Societies, The Experience of the Four Swiss
Multilingual Cantons. IJMS: International Journal on Multicultural Societies. 2006, vol.8, no.2,
pp. 183-202. UNESCO. ISSN 1817-4574
37. Kiriţescu C. , Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978
38. Kreuger A.O. , Determinarea cursului valutar, Editura SEDONA, Timişoara, 1996
39. Negoescu G., Risc şi incertitudine în economia contemporană, Editura Alter-EGO,
Galaţi, 1995
40. Munteanu C. , Investiţii internaţionale, OSCAR-PRINT, Bucureşti, 1995
41. Negrus M. , Tehnici de calcul valutar-financiar, Editura Militară, Bucureşti, 1992
42. Pecican Eugen Ştefan,Piaţa valutară, bănci şi econometrie, Bucureşti 2000
43. Popa I. , Bursa, Vol. II, Editura Adevărul S.A., Bucureşti, 1993
44. Stancu I. , Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor. Analiza şi
gestiunea financiară, Editura Economica, Bucureşti, 1996
45. . Simon Y. , Tehniques financiers internationales, Economica, Paris, 1991
46. Buser, S.Efficient risk, return management. New York: Financial Products, 1975
47. Iacono, F. Derivatives handbook: Risk management and control. New York:Financial
Products, 1997
5
48. Sacks, P. New products. New risks. New York: Harper Business, 1991
49. Roxin, L., Gestiunea riscurilor bancare, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,1997
50. Stremme M., Une politique monetaire autonome est-elle possible, Problèmes économiques,
nr.2.439, 1995
51. Negruş M., Contractarea riscului valutar – soluţii pentru salvarea operaţiunilor de import-
export, 2006
52. Revista Capital,2003-2008
53. Revista Capital nr. 51, 22 februarie 1994
54. Revista Săptămâna Financiară 2003-2007
55. Revista Target,2003-2008
56.Revista Business,2004-2007
57. Revista Română de statistică
58. Revista Investriskopedia, Bucuresti,2008
59. Revista Insure.com Magazine
60.Revista Financial Review, 22.09.2001
61.Revista Bulletin/ Swiss Bank Magazine
62.Revista Global Risks 2007
63.Capital nr. 51, 22 februarie 1994
64. http://www.kmarket.ro
65. http://www.zf.ro/cautare/risc_valutar
66. http://www.economie.hotnews.ro
67. http://www.unesco.org
68. http://www.abnamro.ro
69. http://www.citybank.com
70. http://www.forex.com
71. http://financiar.rol.ro
72. http://www.bnro.ro
73. http://www.worldbank.com
Realitatea economică este reflectată în gîndirea oamenilor. Pe de altă parte însă, oamenii
iau decizii care afectează această realitate, decizii care se bazează pe interpretarea pe care
oamenii o dau realităţii. Existând astfel o interconexiune între piaţă şi participanţii acesteia,
perceperile participanţilor influenţează piaţa la care participă şi acţiunea pieţei la rândul ei
influenţează interpretările oamenilor.
Acţiunile pe care le întreprind oamenii în realizarea propriilor interese, de regulă, sunt acele
acţiuni despre care cred că le vor aduce cel mai mare avantaj net în activitatea lor, obţinerea unui
avantaj net în activitatea lor, obţinerea unui avantaj în creştere se poate asigura numai prin
6
micşorarea incertitudinii. După Keynes oamenii au la dispoziţie o multitudine de posibilităţi între
care cele mai importante sunt:”să presupună că prezentul este ghidul cel mai edificator al
viitorului în loc să examineze în amănunţime trecutul şi sa arate ce va urma;să presupună că
părerile existente aşa cum sunt exprimate de preţuri (inclusiv de preţurile activelor), precum şi
caracterul producţiei existente se bazează pe evaluarea corectă a previziunii viitoare;“Cunoscând
că propriul său raţionament este lipsit de valoare va trebui să apeleze la
11
judecata celorlalţi” [39, p.178].
“Acţiunea umană în condiţiile incertitudinii este determinată de voinţa umană. Iar unul dintre
cele mai mari mistere cu care se confruntă ştiinţele sociale este dacă omul îşi poate voi propria
lui voinţă? Pentru rezolvarea acestui mister Imanuel Kant a propus schindarea naturii omului în
două: un om fenomenal, care face parte din ordinea cauzală a anaturii şi unul noumenal, care
este liber.Cel dintâi este supus necesităţii caracteristice fenomenelor fizice; al doilea este liber în
virtutea unei„astfel de cauzalităţi, care se aplică voinţei fiinţelor raţionale ”3 [33, p.11] .
Din cauza creşterii uriaşe a consumului finanţat prin credite, BNR a venit cu restricţii
care au dus la împărţirea românilor în două categorii: cei cu venituri în valută şi cei care au
salariul in lei. Primii pot lua credite in valuta mult mai usor. "Ce face romanul? Ia un credit
[...]finanţând astfel importurile"4.Înainte de a opera măsurile dure de restricţionare, BNR a facut
un studiu de impact, care să urmărească efectul respectivelor măsuri, dar a admis că, prin
ştrangularea creditului valutar, s-a pus frână la 60 % din întreaga piaţă a creditului din România.
"Numai în perioada iulie 2004 până în iulie 2005, creditele neguvernamentale în valută au
crescut cu 90%,în timp ce cele în lei au crescut numai cu 27%"5 .
Necesare sub raport macroeconomic, măsurile de restricţionare a creditului în valută, au
produs indignare, prin discriminările facute la nivelul populaţiei. Stăinii care lucrează la
companii multinaţionale unde sunt plătiţi în valută vor fi încadraţi în cea mai sigură clasă de risc,
putând lua lejer credite în euro sau dolari, în vreme ce românii se vad nevoiţi să se împrumute in
lei numai fiindcă au salariile in monedă naţională."[…]Trebuie sa temperam consumul! Daca
vrem un echilibru intre cat produce romanul si cat consuma, nu avem incotro"6.
În bani, creditul s-a majorat,îin total, până la 158,3 miliarde lei (43,36 miliarde euro). Din
această sumă totală, împrumuturile în lei au fost de 71,42 miliarde lei (circa 20 miliarde euro), în
timp ce împrumuturile în valută exprimate în lei au însumat 86,91 miliarde lei (aproape 24
miliarde euro). La fel, din valoarea totală a creditului în lei (71,42 miliarde lei), cea mai mare
parte, de 36,64 miliarde lei, a fost contractată de persoanele juridice (societăţi nefinanciare şi
instituţii financiare nemonetare), restul sumei fiind acordat populaţiei.În acelaşi timp, din
valoarea totala a creditelor în valută (86,91 miliarde lei), circa 45 miliarde lei au fost
împrumutaţi persoanelor juridice (societaţi nefinanciare şi instituţii financiare nemonetare), iar
restul a fost contractat de persoanele fizice. Daca ne referim şi la ritmul de creştere al acestor
credite, atunci, cel mai mare avans procentual a fost consemnat de creditarea în valută către
populaţie.Astfel, împrumuturile în valută către persoanele fizice au urcat cu 142,3% în termeni
11
N.Georgescu-Roegen,Legea entropiei şi procesul economic, Editura Expertul, Bucureşti,1996,
p.178
3
A.Toffler, Powerschift, Putere în mişcare, Editura Antet, Bucureşti, 1995, p.11
4
Kiriţescu C.Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978,p.55
5
Raport anual al Băncii Naţionale a României, 2008
6
Capital, prima ediţie 2008,ianuarie,p.33
7
anuali (februarie 2008-februarie 2007) şi cu 4,2% în interval lunar (februarie 2008-ianuarie
2008). Acest procentaj de 142,3% reprezină cel mai mare avans procentual şi este de peste trei
ori mai mare faţă de avansul procentual al creditarii in lei. Şi la capitolul economisire s-au
înregistrat creşteri, cu o excepţie, ce-i drept. Per ansamblu, depozitele firmelor şi ale populaţiei
au crescut în luna februarie 2008 cu 1,5% faţă de luna ianuarie 2008 şi cu 36,4% faţă de
februarie 2007. În total, depozitele firmelor şi ale populaţiei au ajuns la nivelul de 130,99
miliarde lei (circa 36 miliarde euro). Din această valoare, depozitele în lei au totalizat 86,56
miliarde lei (23,7 miliarde euro), iar depozitele în valută au însumat 44,42 miliarde lei (12,1
miliarde euro). Dacă defalcăm depozitele în lei, atunci economiile în moneda naţională ale
persoanelor fizice au urcat în februarie, faţă de ianuarie, cu 3,2%, până la 44,70 miliarde lei.
Comparativ cu perioada similară din 2007, depozitele în lei ale populaţiei au înregistrat o
creştere de 41,2%. La nivelul companiilor, situaţia se prezintă după cum urmează: depozitele în
lei ale acestora s-au redus în luna februarie cu 1,1% faţă de prima luna a acestui an, până la 41,85
miliarde lei. La nivel anual (februarie 2008-februarie 2007), economiile companiilor au crescut
cu 24,1%.
”Pentru a înlătura sau cel puţin a micşora efectele negative ale incertitudinii monetare e
nevoie de cunoaşterea mecanismului stabilirii cursului valutar sub influenţa factorilor ce îl
determină (factori economici şi de evaluare redaţi prin P.I.B. şi preţuri; factori de ordin monetari,
factori macroeconomici, sociali, politici, psihologici din fiecare ţară,poziţia economică a ţării
respective pe piaţa internaţională redată de situaţia balanţei de plăţi,evoluţia raportului
cererea/ofertă al monedei în cauză faţă de alte monede pe piaţa internaţională precum şi acţiunile
instituţiilor financiar-monetare internaţionale şi regionale). Fiecare din aceste grupe de factori
acţionează în sens de formare şi modificare (+/–) a etalonului monetar naţional care
7
este acceptat în operaţiuni pe piaţa monetară internaţională” [18,p.67].
Rezultatul financiar al operaţiunii economice în monedă străină va fi influenţat în
permanenţă de variaţia cursului dintre moneda naţională şi moneda străină în momentul lichidării
resprctivei operaţiuni faţă de un curs anterior. Fluctuaţiile cursului de schimb vor avea ca rezultat
fie o poziţie favorabilă, fie nefavorabilă, fie nulă. De regulă, un participant al operaţiunii
economice va pierde, iar celălalt va fi în cîştig în urma modificării ratelor de schimb.
Ca urmare a modificării permanente a valorii, fenomen datorat schimbărilor în
mecanismul de obţinere şi dimensionare a valorii sub influenţa factorilor interni şi externi,
precum şi a mutaţiilor tehnice, tehnologice dar şi a redimensionărilor în raporturile de forţă ale
participanţilor la obţinerea şi repartizarea valorii, utilizarea în practică a unui etalon dinamic
determină greutăţi şi disfuncţionalităţi ce se cer administrate.”Din motivul că întotdeauna cineva
cîştigă, iar cineva pierde în urma variaţiei cursului valutar, riscul valutar e considerat ca o
apariţie a categoriei riscurilor speculative, deci nu riscurilor pure care ori de cîte ori se produc
provoacă o pierdere.Efectele variaţiei cursului valutar asupra agenţilor economici sunt cunoscute
8
sub denumirea de expunere la risc” .
Creditele acordate firmelor şi populaţiei (creditul neguvernamental) au crescut cu 65,8%
în februarie 2008 faţă de aceeaşi lună a anului trecut, potrivit unui raport realizat de Banca
Naţională a României (BNR).
. Kreuger
A.O. , Determinarea cursului valutar, Editura SEDONA, Timişoara, 1996,p.67
8
Stremme M., Une politique monetaire autonome est-elle possible, Problèmes économiques,
nr.2.439, 1995
8
“Comparând ofertele instituţiilor de credit, în majoritatea cazurilor împrumuturile în euro s-au
dovedit a fi mai ieftine decât cele în monedă naţională[...]Daca acesta se va deprecia, sub nivelul
stabilit, de 3,72 lei, creditul in deviza europeana va deveni si mai ieftin. Dobânzile aferente cre-
ditelor, atât în lei, cât şi în euro,îşî vor continua trendul ascendent şi în următoarea perioadă.
Dacă în cazul monedei naţionale scumpirea împrumuturilor va fi impulsionata de asteptata
majorare a dobânzii de politică monetară, la euro, îşî va spune cuvântul costul în creştere al
9
finanţării externe” .
Creditarea în valută este o problemă veche şi reprezintă un interes pentru unii agenţi
economici, deoarece rata medie de dobândă pentru creditele în lei este 19%, iar pentru valută
este de 11%. Diferenţa de 8% este mare.”Când vorbim despre riscul valutar şi despre
inconvenienţa creditului în valută pentru consumatori sau o categorie de agenţi economici.
Creditul este luat în valută, aceasta trebuie convertită în lei. Creditul trebuie returnat tot în valută,
astfel, consumatorul trebuie să reconvertească leii în valută, şi aici are de pierdut” 10[52,p.88].
Mai există însă şi o altă problemă şi anume piaţa valutară din Republica Moldova este într-o
stare dificilă. Oferta pentru valută este mai mare decât cererea. Acest lucru se datorează, în mare
parte, remitenţelor venite de la cetăţenii care muncesc peste hotare. Trebuie de menţionat şi
investiţiile străine, creditele internaţionale etc., sunt tot în dolari sau euro. În cazul în care
creditele vor fi oferite în valută, acestea vor fi returnate tot în valută şi situaţia pieţei valutare va
fi şi mai dificilă.
“Riscul valutar la nivelul macroeconomic e cauzat de incertitudinea modificării cursului
valutar şi poate duce, pe de o parte, la accentuarea nedeterminării în relaţiile economice externe,
iar pe de alte parte la dezechilibre în economia naţională. Caracterul fluctuant al etaloanelor
monetare impune o motivaţie de gestiune a riscului valutar de autorităţile centrale a statelor“11.
Românii se împrumută în proporţie de 95% în valută şi doar 5% fac împrumuri ipotecare
şi imobiliare în lei, potrivit unui studiu oferit în exclusivitate de Finzoom pentru Cotidianul.
Cercetarea online mai afirmă că, din cei 95%, moneda euro este preferata de 85% dintre
aplicanţi, în timp ce 10% prefera împrumutul în franci elveţieni. Statisticile sunt pentru 18.000
de aplicaţii înregistrate de la începutul anului 2007.În cazul creditelor ipotecare, românii
apelează în proporţie de 83% la creditele în euro, 11,5% la cele în franci, în timp ce finanţarea în
lei este preferată de doar 5,5%.În cazul creditului ipotecar, unde perioada maximă de rambursare
ajunge în medie pina la 30-40 de ani, acest risc valutar se accentuează, iar estimarile privind
evoluţia ratelor de schimb arată faptul că finanţările în unele valute ar putea fi mai
dezavantajoase decât cele în lei.
Un alt posibil dezavantaj al creditelor în valuta îl constituie cursul de schimb oferit de
bancă, majoritatea instituţiilor de credit impunând clientilor să schimbe banii la ghişeele proprii
unde, de multe ori, cursul oferit, la care se adaogă şi comisioanele, este mai mic decât cel fixat de
piată.
Finanţările în franci elvetieni sunt la moda în România şi specialiştii afirmă că au un trend
ascendent. Câştigul imediat comparativ cu cel în lei este evident, mai ales prin prisma dobânzilor
promotionale percepute de bănci. “Dobânzile fixe pot fi mai mici chiar de 4%, adică mai putin de
http://financiar.rol.ro
10
Brown S.J. , Kritzmanm Ph.D. , Quantitative methods for financial analysis, Homewood,
Illinois, 1990
11
Angelic Băcescu Cărbunaru, Macroeconomia relaţiilor economice internaţionale,
Bucureşti, 2000,p.88
9
jumătate din costul unei finanţări similare în lei. Totuşi, avantajul acestor dobânzi reduse este
contrabalansat de riscul valutar. În special la creditarea în franci elveţieni, băncile câştigă şi
pentru că le impun clienţilor să schimbe banii la ghişeele proprii, unde cursul oferit este în
detrimentul clientului”12.
12
A Risk or an opportunity for Multicultural Societies, The Experience of the Four Swiss
Multilingual Cantons. IJMS: International Journal on Multicultural Societies. 2006, vol.8, no.2,
pp. 183-202. UNESCO. ISSN 1817-4574
13
Norme BNR nr.11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în
valută
10
Gestiunea riscului valutar în sistemul bancar
11
Succesiunea etapelor ce vor fi parcurse pentru realizarea proiectului de cercetare va fi
următoarea:
12
Unităţile de observare şi analiză sunt reprezentate de Centrala Riscurilor Bancare şi
autorităţile monetare centrale care au în obiectul lor de activitate gestionarea riscului valutar
pentru instituţia bancară, planificarea şi organizarea eficientă a direcţiei valutare din cadrul
instituţiei bancar naţionale, controlul şi finanţarea riscului valutar (eşantionul cercetării).
Tehnica de eşantionare va fi astfel aleasă încât grupul selectat al unităţilor de observare şi
analiză să fie reprezentativ şi semnificativ şi să permită obţinerea unor rezultate ce pot fi
încadrate în limitele unor erori rezonabile de estimare prestabilite în funcţie de scopul şi
obiectivele cercetării.
În acest sens echipa de cercetare optează pentru tehnica eşantionării întâmplătoare
stratificate, care se realizează proporţional cu părţile omogene sau relative omogene ale
colectivităţii de bază.Ea presupune cunoaşterea structurii acestei colectivităţi pe subgrupuri
omogene- “straturi”.Caracteristica ce va sta la baza acestei stratificări a colectivităţii este
creşterea volatilităţii cursului de schimb al unei valute care va determina creşterea totodată a
riscului.Colectivitatea va fi împărţită în funcţie de această caracteristică în 3 subgrupuri:
• gradul modificării preţului;
• viteza modificării preţului;
• frecvenţa modificării preţului.
Volatilitatea se măsoară cu ajutorul binecunoscutelor caracteristici statistice: dispersia şi
devierea standard. În ultimii ani, volatilitatea tuturor valutelor principale a crescut în mod
dramatic.
Eşantionarea admite totdeauna anumite marje de eroare pentru că există o probabilitate
mai mică sau mai mare ca grupul unităţilor de observare şi analiză astfel selectat să nu reproducă
perfect populaţia de bază sau caracteristicile acesteia.Pentru a reduce la maximum asemenea
erori se vor avea în vedere:selecţia aleatoare a unităţilor de observare şi analiză din eşantion şi
reproducerea fidelă a structurii caracteristicilor colectivităţii de bază.
S-a optat pentru eşantionarea întâmplătoare stratificată pentru că aceasta favorizează
obţinerea de rezultate suficient de reprezentative şi semnificative pentru colectivitatea de bază.
Un eşantion este reprezentativ în măsura în care reproduce cu fidelitate caracteristicile şi
structura colectivităţii de bază.Pentru a fi şi semnificativ, eşantionul trebuie să cuprindă elemente
(unităţi de observare şi analiză) purtătoare ale caracteristicilor esenţiale ale aspectelor calitative
privind colectivitatea asupra căreia este dezvoltată cercetarea.
Mărimea şi structura eşantionului va ţine seama de caracteristicile colectivităţii de bază
(formată din cele 3 subgrupuri omogene), de tehnica de eşantionare aleasă (eşantionarea
întâmplătoare stratificată), de resursele disponibile pentru eşantionare şi de gradul de
verosimilitate acceptat pentru rezultatele ce vor fi obţinute.Astfel, pentru estimările tip proporţie,
rezultatul obţinut pe baza eşantionului de mărime n poate fi extins asupra colectivităţii totale în
limitele unui interval de încredere(controlul ipotezei) [p-x;p+x], cu x dat de relaţia:
x=tµp(1-p)
n
unde tµ=1.64 pentru un prag de încredere µ=90%, p fiind proporţia estimată pe baza
eşantionului.Volatilitatea se măsoară cu ajutorul indicatorului statistic – devierea standard a
cursului de schimb.
Vom construi un interval de încredere (controlul ipotezei), presupunând că “devierea
standard a cursului la termen va fi 0,0625 MDL/USD, iar cursul de schimb repartizat
13
14
aproximativ normal” .Adică se va calcula probabilitatea faptului că cursul de schimb va trece
anumite limite.Interval de încredere (confidence interval) este o mulţime de valori repartizate
simetric în raport cu valoarea scontată, asupra cărora va scădea probabilitatea propusă. Această
probabilitate e numită grad de încredere (confidende level), iar mulţimea de valori este intervalul
de încredere.În aşa mod intervalul de încredere la un curs scontat egal cu 12,8620 MDL/USD va
fi în limitele:
12,8620 − 1,64× 0,0625 şi 12,8620 + 1,64× 0,0625 ⇒ [12,7595 ; 12,9645], unde 1,64 este
considerată a fi devierea standard a intervalului de încredere de 90%.
Gradul de verosimilitate al unui eşantion poate fi estimat prin aşa-numitul “prag de
semnificaţie” stabilit anterior de cercetător în funcţie de scopul urmărit în cercetare.
Odată stabilite mărimea si structura eşantionului, operaţiunea de selecţie a unităţilor de
observare şi analiză poate fi demarată.
În ceea ce priveşte căutarea şi culegerea datelor echipa de cercetare are în vedere atât
tehnicile de culegere mediată a datelor cât şi tehnicile de culegere directă.
Prin intermediul tehnicilor de culegere mediată a datelor sunt culese date preexistente
adunate şi sistematizate pe diferite documente statistice, contabile, financiare, comerciale,
tehnice sau de altă natură.
Vor fi utilizate în acest sens:
• Documente de prezentare şi popularizare ale autorităţilor monetar centrale;
• Statistici oficiale realizate la nivelul autorităţilor monetar centrale, la nivel
naţional şi internaţional;
• Documente curente de gestiune a riscului valutar;
• Rapoartele, studii şi sinteze ocazionale sau periodice realizate la nivelul pieţei
valutare(în special Rapoartele Centralei Riscurilor Bancare)
• Arhive
După modificarea valorii activelor şi pasivelor agenţilor economici din cauza
incertitudinii modificării dimensiunii valorice a etalonului monetar în vederea depistării şi
efectuării analizei tipului de risc, se vor utiliza modalităţi din cadrul tehnicilor de culegere
directă, observarea directă şi chestionarul.
b. tratarea-prelucrarea datelor
4
Legea nr. 312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României
14
În analiza conţinutului comunicării se va face apel la scheme şi sisteme de categorii prin
care se va realiza practic clasificarea sau tipologizarea conţinutului comunicării:categorii de tip
tablă de materii, tip scală, etc.
Totuşi, datele sau informaţiile culese nu sunt ordonate, apărând în forme diferite, în cele
mai multe cazuri neputând furniza indicii relevante ca atare.În acest sens, prin sistematizarea
datelor se pot obţine forme adecvate tratării ulterioare, analizei şi interpretării.
Gruparea unităţilor de analiză se va face pe categorii, aşa cum s-a arătat mai sus, în
funcţie de creşterea volatilităţii cursului de schimb al unei valute care va determina creşterea
totodată a riscului.
Punerea în forme ordonate a datelor după criteriul selectat se va realize prin tabelare.
Reprezentarea grafică a gradului de incertitudine a sferei de cuprindere a riscului valutar
în solicitarea creditelor cu o dobanda fluctuantă poate da o imagine mai clară asupra optimizării
gestiunii riscului valutar în sistemul bancar.
În vederea aprecierii eficienţei gestiunii riscului valutar, pentru măsurarea riscului de
schimb se va realiza “cu ajutorul indicatorului poziţiei de schimb pe fiecare deviză în parte,
calculate astfel: poziţia de schimb = total creanţe – total angajamente.Banca poate calcula astfel,
pe fiecare deviză pierderea determinată de o variaţie adversă a cursului de schimb şi suma
acestor pierderi este o evaluare a expunerii globale la riscul de schimb, ce poate fi comparată cu
suma totală a fondurilor proprii”14[4,pp.307-312].Pentru cercetarea modificării relative a
cursurilor valutare pot fi utilizate următoarele metode statistice: analiza corelativă şi analiza
regresivă.
• Analiza corelativă este iniţiată determinării gradului de interdependenţă a mărimilor a
două serii care în dependenţă de instrumentele cercetate pot fi diferite. În cazul nostru
instrumentele examinate sunt cursurile valutare. Dacă două serii date cresc şi descresc
concomitent, corelaţia este pozitivă. Dacă, însă, seriile sunt independente, atunci are loc
corelaţia nulă. În cazul modificării în direcţii opuse a ambelor serii corelaţia este
negativă.Coeficientul corelaţiei pe care îl notăm cu Pxy (între două serii X şi Y) se
determină după următoarea formulă:
cov( X , Y )
P=
δx ×δy , unde:
cov(X,Y ) = Σ(X − X)(Y −Y);
δX – abaterea pătratică medie a valorii seriei X;
δY – abaterea pătratică medie a valorii seriei Y.
Nivelul corelaţiei acceptat depinde de managerul concret care determină politica în ceea ce
priveşte riscul valutar. De fapt corelaţia determină măsura stabilităţii raportului de bază a două
instrumente. Pentru determinarea mărimii acestui raport şi probabilităţii modificării ei esenţiale
se foloseşte analiza regresivă.
• Analiza regresivă se utilizează la studierea structurii dependenţei între două instrumente.
Cea mai cunoscută metodă a analizei regresive este analiza prin intermediul metodei
pătratelor
14
Dedu Vasile,Gestiune bancară,editia a II-a, Editura Didactică şi pedagogică,
R.A.,Bucureşti,1999
15
minime.În cazul a două variabile conform metodei date se alcătuieşte egalitatea, ce leagă
o variabilă – dependentă, care se supune analizei, cu altă – independentă. Egalitatea
liniară primită în rezultat se alege pentru determinarea abaterilor minime a valorilor
seriilor, compuse din date reale, evaluate prin intermediul egalităţii:
Y = a + bX
În practica financiară se foloseşte atât metoda regresivă liniară simplă cât şi regresia liniară
infinită. Cea de-a doua se utilizează la analiza dependenţei între mai mult de două variabile. De
exemplu, dependenţa între cursul valutar spot şi cursul valutar forward şi posibila influenţã a
ratei dobânzii asupra acestor instrumente.În acest caz dependenţa regresivă liniară între cursul
spot şi cursul forward al valutei va avea următoarea formă:
Cursul valutar spot X = a + b (cursul valutar forward) + c (rata dobânzii Y).
Folosirea regresiei liniare la cercetarea modificării cursurilor valutare e relativ simplă,deoarece
orice pachet de computer tipic pentru regresie ne dă următoarele mărimi:coeficienţii unghiulari
pentru fiecare variabilă;mărimea statistică-t, care ajustează analiza statistică a valorii
coeficienţilor unghiulari;coeficientul R-pătrat.
Coeficientul R-pătrat arată modificarea procentuală a variabilei dependente Y în
egalitatea regresiei, provocată de modificarea variabilei independente X. Coeficientul R-pătrat
este pătratul coeficientului de corelaţie, care are limita superioară egală cu 1,00. În caz general,
cu cât e mai mare valoarea coeficientului R-pătrat, cu atât e mai bine aleasă egalitatea regresiei.
Poziţionarea şi estimarea gradelor de intensitate dintre gradul de cuprindere în
modificarea cursurilor valutare şi gestionarea riscului bancar s-a realizat dupa cele două analize
şi anume analiza corelativă şi analiza regresivă.
16
fiecare în parte cu domenii sau cu direcţii de cercetare.Cele două abordări sunt însă
complementare în aproape orice tip de cercetare.
17
10. O STRUCTURĂ POSIBILĂ A CONCLUZIEI CERCETĂRII
18
constituind, împreună cu promovarea loialităţii, elementele esenţiale ale consolidării
compartamentelor pozitive ale personalului;
• cunoaşterea tehnicilor şi instrumentelor financiare şi evaluarea acestor prin prisma
profiturilor şi riscului valutar, înţelegerea utilizării şi efectelor acestor instrumente şi
tehnici fiind vitală pentru managementul bancar;
• gestionarea maximizării profitului în condiţiile de minimizare a riscului valutar bazându–
se pe prudenţă, inovaţie şi câştig. Prudenţa, constatând în asumarea riscurilor profitabile
şi în siguranţa profitabilităţii viitoare a băncii, presupune o continuă inovaţie şi
diversificare, adecvarea produselor şi serviciilor bancare şi consolidare unor centre de
profit pe activităţi de produse;
• elaborarea de strategii, echilibrate şi temporal eşalonate este necesară pentru evaluarea
câştigurilor din perspectiva riscului valutar.
Finanţarea gestiunii riscului valutar presupune atât acoperirea riscurilor, cât şi transferul
acestora.Cele două metode sunt adecvate unor situaţii diferite:
• acoperirea riscului valutar se face prin metode şi tehnici specifice. Deşi implică cheltuieli
tranzacţionale mari, gestiunea prin acoperire presupune asumarea unor riscuri rezonabile,
anticipate. Riscul valutar poate fi acoperit atât printr – un program formal de finanţare
elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate
• transferul riscului valutar este adecvat când expunerea la risc este mai puţin previzibilă
sau când pagubele potenţiale sunt grave, funcţionarea metodei presupunând existenţa
pieţelor de asigurări convenţionale.
Acoperirea riscului valutar se poate face prin următoarele tehnici:
• contracte la termen privind schimbul valuatr elaborarea unui program formal de finanţare
pe baza prognozelor referitoare la pierderile anticipate
• trecerea pierderilor pe cheltuieli sau acoperirea din capital
• tehnicile de headging (contractile forward, swap–ul, operaţiunea futures, opţini valutare,
opţiuni cilindrice, opţiunile compuse, opţiunile compuse)
Banca Centrală este abilitată să reglementeze operaţiunile valutare, promovând norme pentru
minimizarea riscului valutar, norme referitoare la ponderea poziţiei valutare totale în capitalul
propriu, poziţia valutară totală reprezentând suma în valori absolute a poziţiilor sale scurte şi
lungi, exprimate în moneda de referinţă la cursul zile.
Performanţele funcţiilor managementului riscului valutar sunt influenţate nu numai de
structurile de organizare, de conţinutul procesului de management, de factorii de mediu, ci şi de
statutul şi calităţile managerilor sau mai bine – zis a traderilor valutari.
Valorificarea rezultatelor cercetării se va face prin:
• publicaţii: tematica abordată în lucrare a fost reflectată în optsprezece articole
publicate în diferite reviste de specialitate din Republica Moldova, cu un volum
total de 7 c.a.;
• materialele cercetării legate de modalităţile de prevenire şi asigurare a
managementului riscului valutar, managementului direct al riscului valutar la
nivel macroeconomic, managementul indirect al riscului valutar, managementul
riscului valutar la nivel mezoeconomic au fost utilizate la conferinţe ştiinţifice,
conferinţe ştiinţifice republicane, simpozioane internaţionale care au avut loc la
Academia de Ştiinţe din Bucureşti, Academia de Studii Economice din Bucureşti.
Principalele dificultăţi cu care s-a confruntat echipa de cercetare în realizarea cercetării
sunt legate de accesul la anumite date existente la nivelul sistemului bancar.
19
Deşi tehnica de eşantionare a fost aleasă astfel încât grupul selectat al unităţilor de
observare şi analiză să fie reprezentativ şi semnificativ şi să permită obţinerea unor
rezultate încadrate în limitele unor erori rezonabile de estimare, considerăm că aceste
erori reprezintă totuşi o limită a cercetării întreprinse.
Totuşi, problema riscurilor valutare este mult mai complexă.Am considerat utilă
analiza optimizării gestiunii riscului valutar, în speranţa că aspectele sesizate şi
propunerile făcute pot constitui repere ale unei activităţi mult mai laborioase de
concretizare a unui sistem viabil al desfăşurării de operaţiuni valutare.
20