U N IV E R S I TATEA E C OLO GI CA DIN BUCURESTI

FAC U LTAT EA DE PS IH OLO GI E

INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA COGNITIVA

CATEGORIZAREA

- referat -

ZAGREAN (REBREAN)
CAMELIA – ELENA
AN III, ZI, BISTRITA

1
 GENERALITATI

Categorizarea sau clasificarea vizeaza instituirea de clase care includ un grup de

obiecte/stimuli.

Trei functii ale categorizarii sunt cele mai importante:

* similaritatea
Obiectele similare sunt grupate de regula in aceeasi categorie.
– similaritate fizica
– similaritate functionala
In orice context, categorizarea tinde spre maximizarea similaritatilor
intracategoriale, adica dintre elementele aceleiasi categorii si minimizarea similaritatii
intercategoriale, adica dintre membrii unor categorii diferite.

* codarea experientei.nivelul de baza al categorizarii

In locul unei multimi de obiecte, sistemul cognitiv opereaza cu o singura
categorie corespunzatoare. Orice categorie este inclusa intr-o retea complexa, ierarhizata de
categorii, cu categorii subordonate sau supraordonate.
Din multimea de categorii sub- si supraordonate corespunzatoare unui
stimul, tindem sa activam numai categoriile de un anumit nivel de generalitate, pentru a realiza
recunoasterea si memorarea.
Acest nivel preferential a fost numit de E. Rorsch nivelul categoriilor de
baza. Caracteristicile specifice categoriilor de baza sunt:
1. Categoriile de baza sunt reprezentate in limbajul natural intr-un
singur cuvant, de regula substantiv
2. Cuvintele corespunzatoare categoriilor de baza au cea mai mare
frecventa in limbajul vorbit
3. Ontogenetic, categoriile de baza si expresiile lingvistice
corespunzatoare sunt dobandite mai devreme in comparatie cu
categoriile sub- sau supraordonate
4. Categoriile de baza pot fi definite ostensiv
5. Categoriile de baza sunt cele mai abstracte categorii care pot fi
asociate cu o forma fizica specifica.

* generarea de inferente
Proprietatile clasei sunt inferate si asupra individului categorizat, chiar daca
acestea nu sunt vizibile la prima vedere. O serie de cercetari experimentale au evidentiat functia
generativa a categorizarii, nu njumai in cazul rationamentului silogistic, ci si a celui inductiv.

MODELAREA SIMILARITATII

- Modelare computational - geometrica

Categoriile si membrii lor sunt reprezentate geometric sub forma unor puncte intr-
un spatiu bidimensional. Cu cat disimilaritatea dintre acesti itemi este mai mare, cu atat mai
distantati sunt unul de altul. Deci, disimilaritatea (similaritatea) psihologica se reprezinta spatial si
se masoara geometric.
Aceasta distributie trebuie sa satisfaca trei axiome:
1. Axioma minimalitatii – spune ca cea mai mica distanta dintre doi itemi,
 reprezentabila in spatiu este distanta dintre un item si el insusi
2. Axioma simetriei – exprima ideea ca distanta sau disimilaritatea dintre
doi itemi este simetrica
3. Axioma inegalitatii in triunghi – indica faptul ca cea mai mica distanta
(disimilaritate) se afla intre doi itemi aflati pe o linie dreapta in spatiul
bidimensional

- Modelarea computational - ansamblista

Modelul ansamblist sau al trasaturilor a fost elaborat de A. Tverski (1977). El
porneste de la ideea reprezentarii unei categorii printr-o multime de caracteristici ale membrilor sai.
Similaritatea dintre doua doua categorii creste in functie de numarul de caracteristici
comune si scade in functie de numarul de caracteristici specifice.

REPREZENTAREA MENTALA A CATEGORIILOR

CONCEPTUL

Conceptul unei categorii se exprima prin definitia ce cuprinde toate caracteristicile necesare
si suficiente ale clasei respective.
Consecintele reprezentarii conceptuale:
– granitele dintre categorii sunt rigide, in sensul ca se poate stabili fara
echivoc daca un obiect apartine sau nu unei anumite categorii;
– echipotentialitatea elementelor unei categorii, in sensul ca orice
membru poate sa reprezinte la fel de bine categoria din care face parte
Dar cercetarile experimentale au pus in evidenta efectul prototipicalitatii, in sensul ca unele
elemente sunt considerate mai tipice pentru o categorie decat altele.
Ca urmare, conceptul nu este singurul mod de reprezentare mentala a categoriilor.

PROTOTIPUL

E. Rorsch a acreditat ideea reprezentarii mentale a categoriilor pe baza de prototip.

a) Intr-o prima acceptiune prototipul se refera la unul sau mai multe exemplare reale, care
apar cu cea mai mare frecventa cand se cere exemplificarea unei categorii sau care are cea mai mare
valoare de prototipicalitate. Pentru identificarea acestor exemplare prototipice sunt utilizate dee
regula trei proceduri:
1. Prima consta in construirea unei scale in 7 trepte pe care un lot de subiecti
trebuie sa evalueze masura in care fiecare dintre exemplarele listate ale unei
categorii este socotit reprezentativ pentru categoria respectiva. Marul,
piersica si para sunt fructe mult mai tipice decat avocado, dovlecelul si
maslina;barza – pinguin la fel
2. O a doua procedura pentru stabilirea prototipurilor sau exemplarelor tipice se
bazeaza pe masurarea timpului de reactie. Unui lot de subiecti i se prezinta
cate un exemplar al unei categorii si i se cere sa raspunda, cat poate de
repede, daca acesta apartine sau nu categoriei respective. Se porneste de la
supozitia ca timpul de reactie va fi mai scurt pentru a raspunde corect pentru
exemplare tipice decat in cazul exemplarelor atipice.ex:barza, randunica-la
categ pasari-este decisa cu aprozimativ 150-200 milisecunde mai rapid decat
pentru flamingo
3. A treia procedura este de a solicita unui esantion semnificativ de subiecti sa
listeze timp de 90 de secunde cat mai multe exemplare ale unei anumite
 categorii.
Stabilirea apartenentei unui item la o categorie se realizeaza prin compararea acestuia cu
prototipurile `categoriei, nu prin stabilirea masurii in care el satisface caracteristicile necesare si
suficiente ale clasei respective.
Categorizarea pe baza de prototipuri are urmatoarele consecinte:
– clasa nu este omogena, exemplarele categoriei diferind in functie
de gradul lor de prototipicalitate;
– granitele categoriei sunt vag circumscrise.

b) In a doua acceptiune, prototipul nu vizeaza un exemplar real al categoriei ci un

exemplar ideal, un portret-robot, care insumeaza caracteristicile mai multor membri ai categoriei.
Se presupune ca din contactul cu diverse exemplare ale unei categorii, subiectul uman abstrage
tendinta medie sau prototipul categoriei respectve.
Cele doua acceptiuni ale termenului de prototip nu sunt atat de diferite cum par la prima
vedere. Ele indica de fapt grade diferite de abstractizare. Astfel, intr-o ierarhie a abstractizarii unei
categorii, la varf s-ar afla conceptul, la baza exemplarul real tipic iar la mijloc exemplarul ideal sau
portretul-robot.
Cele doua tipuri de reprezentare a categoriilor, conceptul si prototipul, desi diferite, nu se
exclud mutual. Orice persoana poate opera atat cu conceptul unei categorii cat si cu prototipul ei.
Prototipurile sunt prezente nu numai in cazul categoriilor de obiecte ci si in cazul
categoriilor de actiuni.

REPREZENTAREA (NEO)CONEXIONISTA

Obiectele sunt descompuse in caracteristicile lor, reprezentate prin valori de activare ale
unitatilor input, iar categorizarea este rezultatul ponderarii dinamice a acestor caracteristici,
ponderare realizata prin modularea tariei conexiunilor dintre unitati.
Retelele coneioniste pot reproduce multe din rezultatele invocate de modelele clasic-
simbolice, cum ar fi efectul de prototipicalitate, rapiditatea categorizarii in functie de gradul de
similaritate a exemplarului cu categoria etc. Dar ele nu promit mai mult decat paradigma clasic-
simbolica Ele nu pot explica rapiditatea si flexibilitatea cu care subiectul uman instituie categorii. O
retea (neo)conexionista are nevoie de sute chiar mii de epoci pana sa ajunga la o performanta
acceptabila, comparabila cu cea umana, dar chiar si atunci poate opera numai cu caracteristici de un
anumit grad de abstractizare. Reponderarea conexiunilor pe baza analizei descendente, prin
procesarea descendenta a informatiei, generata de baza mai larga de cunostinte a subiectului este
dificil de modelat in paradigma (neo)conexionista.

ANALIZA DESCENDENTA SI CATEGORIZAREA

Indiferent de modul de reprezentare a categoriei in sistemul cognitiv, sub forma de concept,

prototip sau retea neuromimetica, apartenenta unui item la o clasa se realizeaza, conform modelelor
anterioare, pe baza calculului similaritatii caracteristicilor acestora. Considerarea similaritatii ca
baza a categorizarii se intemeiaza pe urmatoarele asumptii tacite:
– similaritatea dintre doi itemi creste in functie de numarul de caracteristici
comune si descreste in functie de numarul de caracteristici diferentiale;
– se considera ca aceste caracteristici sunt independente si aditive;
– similaritatea este suficienta pentru a descrie categorizarea.
Similaritatea singura nu ne poate ajuta sa aflam de ce folosim categoriile pe care le folosim
si nu altele. Oricare doua lucruri pot avea infinite proprietati similare sau disimilare.
O categorizare aleatoare poate fi impiedicata daca se pondereaza caracteristicile
elementelor supuse categorizarii: unele trasaturi devin mai importante decat altele.ex:o masa si un
scaun – categ „mobila”;sau clasa „masa” si clasa „scaun”.
Prin ponderari si reponderari succesive ale setului de trasaturi, oricare doua obiecte pot
apartine aceleiasi categorii sau unei categorii total diferite.
Daca clasificarea sau categorizarea presupune ponderea caracteristicilor obiectelor, atunci
calculul similaritatii nu este suficient pentru stabilirea apartenentei unui element la o categorie.
Deci similaritatea este o rezultanta a teoriilor noastre, nu punctul de inceput al categorizarii.
Ponderarile diferite ale uneia si aceleiasi multimi de caracteristici sunt rezultante ale unor
procese de analiza descendenta, generate de teoriile implicite de care dispune subiectul. Clasificarea
este mai degraba rezultatul unui proces de inferenta decat al unei judecati de similaritate.