TEMA ANUALĂ: „CUM ESTE, A FOST ȘI VA FI PE PĂMÂNT?

PROIECTUL:„IARNĂ SĂ TE DUCI BU BINE,PRIMĂVARA VINE,

VINE...”

SUBTEME:

1. VESTITORII PRIMĂVERII
2. MĂRȚIȘOARE PENTRU MAMA
3. FANTEZII DE PRIMĂVARĂ
4. DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÂNTĂ-INSECTE
5. ÎN GRĂDINA CU LEGUME

PERIOADA:28.02- 1.04-2011

“Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,

Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga si-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!”
ARGUMENT:
 • „ Când poate fi mai firească nemasurată curiozitatea
copiilor , dacă nu primăvara?!

• Acest anotimp își dezvăluie în fața noastră, încet, încet,

toate minunățiile și toate frumusețile naturii.

• Privește chipul fericit al unui copil, atunci când descoperă

unele dintre aceste minuni și frumuseți și vei fi și tu, la
rândul tău, fericit!

Într-o zi, un băieţel niște ghiocei din gradina bunicii lui. Toţi copiii au
privit cu uimire micuţele și gingașele flori. Majoritatea nu mai
văzuseră ghiocei, sau au uitat, deoarece au fost prea mici. Atunci m-
am gândit că ar fi bine să studiem în detaliu această plantă ,precum și
care sunt semnele trezirii naturii la viață, după o iarna lungă,
capricioasă, cu multă zăpada.”

Alegerea temei: la propunerea educatoarei.

Am ales ca titlu ”Iarnă să te duci cu bine, primăvara vine , vine”-

deoarece după o perioadă de căldură la începutul lunii
februarie,moment în care am crezut cu toții că Iarna aplecat, la
mijlocul acestei luni s-a răzbunat Baba Iarnă și ne-a trimis câteva
zile de zăpada , de credeam că o să vină Crăciunul și nici de cum
Primăvara. Copiii erau foarte încântați de noii fulgi dar majoritatea
așteptau cu nerăbdare și sosirea primăverii, pentru că odată cu ea
avea să vină și vremea frumoasă, cu mult soare, să ne putem juca pe
afară cu ceilalți copiii.”

OBIECTIV CADRU:
 Dezvoltarea capacitatii de a intelege si de a cunoaste mediul
inconjurator, stimularea curiozitatii pentru investigarea acestuia;
 Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala, de intelegere si utilizare
corecta a semnificatiilor structurilor verbale orale;
  Formarea si exersarea unor deprinderi de ingrijire si ocrotire a
mediului inconjurator, in vederea educarii unei atitudini pozitive fata
de acesta.
 Realizarea unor corespondente intre diferitele elemente de limbaj
plastic si forme, obiecte din mediul inconjurator;
 Consolidarea si stimularea potentialului creativ si al aptitudinilor
individuale.

OBIECTIVE DE REFERINTA:
-sa cunoasca si sa descrie anumita schimbari din natura;
-sa comunice impresii, idei pe baza observarilor efectuate;
-sa manifeste disponibilitate in a participa la actiuni de ingrijire si protejare
a mediului;
-sa audiezecu atentie un text, sa retina ideile acestuia si sa demonstreze
ca l-a inteles;
-sa-si imbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei,
activitatii personalesi/sau a relatiilor cu ceilalti si simultan sa utilizeze un
limbaj oral corect din punct de vedere gramatical;
-sa-si exprime impresiile si trairile proprii in cadrul activitatilor artistico-
plastice, practice si muzicale;
-sa manifeste in timpul activitatilor atitudini de cooperare, spirit de echipa,
de competitie, fair-play.

RESURSE UMANE- copiii, educatoarea, părinţi, copiii grupei mijlocii.

RESURSE MATERIALE- jetoane, cărţi, culori, pliante, p.v.c., lipici, hârtie
glasată, vase cu pământ, etc.

METODE ŞI PROCEDEE- observaţia, explicaţia, brainstorming-ul,

problematizarea, munca în grup şi în cooperare, exerciţiul,
povestirea,conversaţia,turul galeriei,joc didactic.

CREAREA CENTRULUI TEMATIC- centrul tematic se creează

folosind materialele didactice necesare în realizarea temei
propuse, fotografii cu fluturi, flori, mulți ghiocei, păsări
călătoare...

CENTRE DE INTERES DESCHISE SI MATERIALE PUSE LA

DISPOZITIE
BIBLIOTECA
-carti si reviste cu imagini de primavara, cu flori specifice
anotimpului,fructe si legume timpurii
-felicitari, vederi
-fise adecvate temei
ARTA
-creioane colorate, acuarele, pensule, carioca, plastilina, plansete, hartie
colorata, carton colorat, material textil cu motive florale, caiete de desen,
instrumente muzicale
JOC DE ROL
-”casuta” papusii, papusi, obiecte de imbracaminte ptr. papusi , tablouri cu
aspecte de primavara
CONSTRUCTII
-cuburi de lemn si plastic, truse de constructii, domino, masini, personaje in
miniatura
STIINTA
-flori de primavara, jetoane cu imagini despre primavara, puzzle, atlas
INVENTAR DE PROBLEME

CE STIM
-Primavara se intorc pasarile calatoare
-Vremea se incalzeste
-Rasar florile
-Insectele se trezesc la viata
-Oamenii merg pe câmp, în grădini seamănă semințele pentru a culege
roadele toamna.
-Odată cu venirea primăverii, vine și Ziua Mamei pe 8 Martie
CE NU STIM SI VREM SA AFLAM
-ce se întâmplă cu florile când plouă
- ce este poluarea
-cum putem îngriji natura
-de ce se încalzește vremea
-unde pleacă soarele când vine noaptea
-unde au fost fluturașii toată iarna?
-de ce păsările vin primăvara?

SCRISOARE PENTRU PARINTI

Dragi parinti,
In urma discutiilor purtate cu copiii dumneavoastra, am hotarat
impreuna sa desfasuram o serie de activitati care vor avea ca
tema anotimpul primavara. In urmatoarele 5 saptamani vom
derula proiectul tematic “Iarnă să te duci cu bine, primăvara
vine, vine…”

In acest scop, va rugam sa discutati cu copiii d-voastra despre

acest subiect si sa veniti in sprijinul nostru cu diverse materiale
ce pot avea legatura cu aceasta tema.

Va multumim,

Educatoarea si copiii din grupa „Ciupercuțelor”

EVALUAREA PROIECTULUI

Ultima saptamana a proiectului este dedicata evaluarii si vor fi

planificate activitati integrate de verificare si evaluare a
cunostintelor;

Album cu fotografii din timpul desfasurarii proiectului;

Expozitie cu lucrarile copiilor;

ANEXE
DARURILE PRIMĂVERII
ASTĂZI ÎN GRĂDINĂ,
AU ÎNFLORIT LÂNGĂ’O TULPINĂ:
TOPORAŞI ŞI VIORELE,
DE DRAGUL MĂICUŢEI MELE.

CA UN DAR AL PRIMĂVERII,
ÎN ZORII ZILEI,
AU PRINS VIAŢĂ FLORILE,
DEŞI MAI VIN NINSORILE.

RÂD RAZELE CĂLDUŢE,

CE ALINTĂ FLORILE ÎN SOARE.
TOPORAŞI ŞI VIORELE,
ALBĂSTRII ŞI PARFUMATE,
LE POŢI DĂRUI PE TOATE!

VIOREAUA
PRINTRE FRUNZE, ÎN PĂDURE
MII DE FLORI ZÂMBESC ÎN SOARE.
SUNT VOIOASE, FERICITE
C-ADUC ZVONURI ÎN ZĂVOAIE.

PE TULPINĂ STAU GÂNDITE

FAŢĂ-N FAŢĂ FLORICELE
POVESTESC DIN ZI ÎN NOAPTE
OARE CINE SUNT CA ELE?

TOPORAŞII, BREBENEII,
ZAMBILUŢA, GHIOCEII?...
SUNT O FLOARE FRUMUŞEA,
MI SE SPUNE: VIOREA
Gândăcelul
De Elena Farago

- De ce m-ai prins în pumnul tau,

Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
 De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,

Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot

Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel

In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie

Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea

Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea

Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

GHICITORI
TOPOR, TOPOREL.
PRINTRE FRUNZELE USCATE,
PRIN POIENI,PE VĂI, PE DEALURI
ÎMPRĂŞTIE PARFUM
ÎN ADIEREA VÂNTULUI. GHICI?

TOPORAŞUL
PRINTRE FRUNZE, ÎN PĂDURI
PE O TULPINA-S FLORICELE
ALBE, MOV SAU ALBĂSTRII
ŞI AU FRUNZULIŢE LUNGI. GHICI?

VIOREAUA
Ghioceii sunt pe câmpuri,
Rândunelele în crânguri,
Copacii înmuguresc,
Pe cine vestesc?(Primăvara)
 
Ziua se măreşte,
Zăpada se topeşte,
Grădina a-nverzit,
Ce anotimp a sosit? (Primăvara)
 
Voinicel cu haină albă,
Iese primul din zăpadă
Şi vesteşte-n toată ţara
Că soseşte primăvara?(Ghiocelul)
 
Sunt micuţ şi frumuşel,
Din zǎpadǎ ies niţel
Alb sunt cu codiţa verde,
Bucuros cine mǎ vede! (Ghiocelul)
 

REBUS
PRIVEŞTE, ZÂMBEŞTE, GHICEŞTE !
PRIMĂVARA OFERĂ: A …… B

1. 2.

3. 4.

A
1. D

2. A

3. R

4. U

5. R

6. I

5. 6.
 Ghicitori:
Colorat e ca o floare,
Trupul fin si mic el are,
Zboara vara pe câmpie,
Spuneti ce-ar putea sa fie.
(Fluturele)
Parca-i floare zburatoare
si are sase picioare!
(Fluturele)
Cine zboara printre flori
În zig-zag, de-atâtea ori?
Uite-aicea, pe o floare,
Doua aripi galbioare.
(Fluturele)
Aripi are,
Parca-i floare.
Încotro a zburat oare?
(Fluturele)
De-o parte si de alta doua scuturi.
Esti floarea care nu te scuturi.
O floare însa, zburatoare,
Doar gingasie si culoare.
(Fluturele)
Panseluta zburatoare
Cu argint pe aripioare –
Colinda din floare-n floare.
(Fluturele)
Pe sub razele de soare
Zboara pe câmp o floare.
(Fluturele)
Printre petale de floare,
Zboara aripi galbioare.
(Fluturele)
Mici pitici cu felinare
Umbla noaptea pe carare.
(Licurici)
Licarul ce trece-n zbor
Îl vezi noaptea calator.
E un bec pentru furnici?
Felinar e?
Tu ce zici? (Licurici)
Turma mica, târâtoare,
Paste-n pomi, nu pe ogoare!
(Omizile)
Mica, dar voinica,
În spate ridica
Sacul cu povara
Sa-l duca-n camara.
(Furnica)
Trec grabite pe carare
Patru sute de picioare. (Furnicile)
Cine cânta toata vara
Prin fânete cu chitara?
(Greierele)
În loc sa-si caute mâncare,
El cânta vara pe ogoare. (Greierele)
Zi si noapte prin fâneti,
Auzi mii de cântareti.
(Greierii)
Ghici, ce gâza mititica
Cara-ntruna si ridica
Boabe de grâu, papusoi,
S-aiba iarna-n musuroi? (Furnica)
La trup are aripioare
si zboara din floare-n floare,
Harnica-i ca gospodina.
Ghiciti cine-i? e …
(Albina)
Mititica si draguta,
În stup cu regina sta.
Ea zboara din floare-n floare,
Mierea dulce s-o prepare. (Albina)
La cap limba cu miere,
La coada limba cu venin.
(Albina)
Inspecteaza floricele
si strânge nectar din ele!
(Albina)
Are-un ac micut si fin,
Zboara lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.(Albina)
Știu o gâza harnicuta foc,
Strâns a la mijloc,
Mereu zboara si se duce
Pe la flori cu sucul dulce,
Îl aduna pentru hrana,
În casuta din poiana.
stiti voi oare cum o cheama?
(Albina)
Din flori plicuri de dulceata
Strânge de cu dimineata.
(Albina)
Harnicuta gospodina
Strânge zahar din gradina!
(Albina)
Printre fluturi si lumini,
Strânge aur din gradini
si-l tot cânta, si-l descânta,
si-l aseaza-ntr-un palat
Dulce si înmiresmat.
(Albina)
Sta la stup, ca-i casa ei
si-ti da miere daca vrei.
Însa, stii ca de-ai urlat
Una rea te-a întepat
si tipând cu gura plina
Te mai musca o...
(Albina)
Din flori, plicuri cu dulceata
Strânge chiar de dimineata.
(Albina)
Cara pulbere de stele
si dulceata din vâlcele.
(Albina)
Care gospodina
Strânge pentru cina
Zahar din gradina?
(Albina)
Toata ziua ea aduna
Din a florilor cununa,
Stropii de dulceata buna. (Albina)
Știați că: (despre insecte)

*Dintre toate vietuitoarele furnica are poate cel mai mare creier in proportie cu corpul sau.

* Furnica poate sa supravietuiasca pana la doua saptamani sub apa?

* Albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre.

* Albinele nu vad culoarea rosie dar in schimb ele vad razele ultraviolete care sunt invizibile
pentru noi.

* ...pe globul pamantesc exista nu mai putin de 800 000 de specii de insecte. S-a calculat ca
pe un km patrat de pamant se afla 2 miliarde de insecte diferite.

* ...fluturele de camp are o greutate de 0,025 g; totusi, catre sfarsitul verii, urmasii sai, adica
omizile loate laolalta (nimai cele produse de un singur fluture ) cantaresc 225 kg.
1.VESTITORII PRIMĂVERII

ZIUA ALA I ADE ACTIVITĂȚI

COMPLEMENTARE
ALA II
LUNI Bibliotecă: DȘ(cunoașterea ACTIVITATE OPȚIONALĂ:
„Ce spune -„Sfârșit de iarnă”- mediului) -ÎN LUMEA POVEȘTILOR:
„INIMA MAMEI”-povestea
meteorologul? citire de imagini „Soarele și omulteții educatoarei
” -scrierea de semne de zăpadă”-povestirea
grafice educatoarei
MARȚI Știință: Activitate integrată:
„Am văzut -„Dialog între „Du-te iarnă!”
când am venit anotimpuri”- DLC:„Du-te iarnă”-
la grădiniță” comparații între memorizare
anotimpuri –fișe DEC:„Iarnă să te duci
de lucru cu bine!”- joc cu text și EDUCAȚIE PENTRU
SĂNĂTATE:
-caiete speciale cânt „
MIERCURI -„Spune ce DȘ:„Răspunde
„Baba Iarna” anotimp este” joc repede și bine”-joc
logic didactic
-Ghicitori despre DPM:„Concurs între
anotimpul anotimpuri”- traseu
primăvara aplicativ.
JOI Artă: DEC:Primele semne
„Legenda -„Când se ale primăverii”
primăverii” întâmplă?”- -pictură
colorare -joc dramatizat
VINERI -„Vine primăvara” DOS:„Moș Viscol și
„Junalul pictură primăvara”- lectura Jocuri și alte activități:
evenimentelor -„Copăcei -confecționarea de mărțișoare și
educatoarei felicitări pentr Ziua Mamei
săptămânii” înfloriți”-modelaj
Construcții:
-„Căsuțe pentru Jocuri în aer liber:
păsările călătoare” -„Culegem ghiocei”
-„Reparăm gardul -„Atinge creanga!”
-„Țară, țară, vrem ostași!”
bunicii” -„Cum zboară păsările”
Joc de masă:
-„Alege și
grupează”
-„Dialog între
anotimpuri”-joc
imaginativ
Dramatizare:
-„Inima mamei”
2.MĂRȚIȘOARE PENTRU MAMA

ZIUA ALA I ADE ACTIVITĂȚI

COMPLEMENTARE
ALA II
LUNI Bibliotecă: DȘ: ACTIVITATE OPȚIONALĂ:
„Mama mea -„Mama în „Chipul mamei”-joc -ÎN LUMEA POVEȘTILOR:
„Mama”-serbare închinată Zilei
este...” imagini”-citire didactic de 8 Martie
MARȚI de iamgini, Activitate integrată:
„Mesaj fotografii DLC„Inima mamei”-
pentru -jurnalul repovestire
mama” grafic(scrierea DEC: „Azi îi cânt
de semne măicuței mele”-cântece
grafice„MAMA” dedicate mamelor
MIERCURI după model DȘ:
„Cel mai Știință: -„Mamei-flori îi Educație rutieră:
frumos dar”- -din câte litere dăruim”-consolidare „
lectura este format numărului în concentru1-3
educatoarei cuvântul DPM: Jocuri distractive :
„mama” -„Buchețele de flori”- -Serbare de Ziua Mamei
Artă: mers în echilibru pe sol -Cine aruncă peste sfoară
-Mărțișoare între două linii, culegând -Pisica și păsărelele
Construcții: flori de pe jos. -Țintașul dibaci
-Coșulețe pentru -Cursa pe numere cu mingea
JOI DEC:„Chipul mamei”
„Ce crezi că mărțișoare pictură
simte mama Joc de masă:
când...” -„Mama și
VINERI puiul” DOȘ:
„Eu și Jocuri: „Dragoste de mamă”-
mama” -„De-a mama” Povești create după
-„Dansez pentru imagini
mama”
-„O zi în locul
mamei”
3.FANTEZII DE PRIMĂVARĂ-FLORI

ZIUA ALA I ADE ACTIVITĂȚI

COMPLEMENTARE
ALA II
LUNI Știință: DȘ(cunoașterea ACTIVITATE OPȚIONALĂ:
„Legenda -„Citim imagini cu mediului): -ÎN LUMEA POVEȘTILOR:
Ghiocelului” „Moș Viscol și primăvara „-
flori de primăvară” -„Ghiocelul”-
repovestire după imagini
-lectura -prezentare Power observare,
educatoarei Point cu flori alcătuirea plantei
MARȚI -„Scriere de semne Activitate integrată:
„Primăvara grafice” DLC:„Darurile
printre flori” Știință: primăverii”-memorare
-„Care sunt culorile DEC:
florilor?” „Flori”-modelaj din
-Din ce sunt aluat după care îl vom
Educație pentru sănătate:
alcătuite plantele? picta „
MIERCURI -”Cum cresc Activ.integrată:
„Toporașii” florile?” „Toporași, toporași”
-„Plantare în DȘ(activ matematică):
ghivece de semințe -Numără și potrivește
și flori”-activitate cifra(1,2 toporași, cu
experimentală cifra corespunzătoare)
Artă: joc didactic
-„Flori de DPM:„Să culegem
primăvară ”– toporași”-joc-săritura
pictură, colaje, de pe loc cu aplecare . - JOCURI DE MIȘCARE:
JOI tehnica tangram. DEC:„ Vine, vine “La cules de floricele”,
„Lalele ” Construcții: primăvara”- învățare “Taranul e pe camp”,
-„Lădițe pentru „Iarnă să te duci cu “Pasarica muta-ti cuibul”,
flori” bine!”- joc cu text și “Ratustele mele”, “
Jocuri: cânt ”Vrabiutele si pisicuta”
VINERI -„Ghicește ce DOS: „Surprizele
„Vioreaua” floare este!” primăverii”-ornarea
-„Puzzel cu flori” sălii de claăs cu flori
confecționate de copii
4.DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÂNTĂ- INSECTE

ZIUA ALA I ADE ACTIVITĂȚI

COMPLEMENTARE
ALA II
LUNI Biblioteca: DȘ: ACTIVITATE OPȚIONALĂ:
„Gândăcelul” -„ Citim imagini „Gâze”- plimbare în -ÎN LUMEA POVEȘTILOR:
„Fluturii” de Elena Farago
-memorare despre insecte, livada școlii, pentru a -memorare
fluturi, gâze” descoperi diferite
-semne grafice insecte.
MARȚI Activ. integrată:
„Furnicile”- Știință: DLC:„Povești create
curiozități din -„Corpul de copii despre
lumea lor insectelor”- insecte”
alcătuire Planșe cu insecte,
-Insectarul”- fotografii, întâmplări
confecționare hazlii
Artă: DEC:
Educație rutieră:
-„-Fluturi”- -„Insecte”- „
dactilopictură confecționarea unei
-„Buburuze”- cărți ce cuprinde
decupare . insecte colorate de copii.
Jocuri :
MIERCURI Activitate integrată: -Cine aruncă peste sfoară
„Fluturi mii „Fluturi zglobii” -Pisica și păsărelele
și mii” DȘ:„Numărăm -Țintașul dibaci
prezentare fluturașii de pe -Cursa pe numere cu mingea
Power Point Construcții: - Jocuri cu coarda și mingea
floare”- joc exercițiu
-„Insectarul”- DPM:„Zburăm ca
confecționare fluturașii din floare în
Jocuri : floare”- parcurs
-„Sortăm fluturi aplicativ
JOI după culoare” DEC:
„Știați că...” -„Medicii „Greierașul”-învățare
veterinari” „Vine, vine
-puzzel cu insecte primăvara”
- recapitularea cântecului
VINERI DOS:„ Găndăcelul„
„Din recitarea copiilor a
refolosibil- poeziei
nou”-expoziție
cu lucrările
copiilor
 5.ÎN GRĂDINA CU LEGUME.

ZIUA ALA I ADE ACTIVITĂȚI

COMPLEMENTARE
ALA II
LUNI Bibliotecă: DȘ(cunoașterea ACTIVITATE OPȚIONALĂ:
„Ce știm și -„Privim imagini mediului) -ÎN LUMEA POVEȘTILOR:
„Zi de primăvară” de T.
ce dorim să cu legume de „O grădină cum nu-i Constantinescu
aflăm despre primăvară” alta”- observare de Povestea educatoarei
legume” -„Scrierea de legume
MARȚI grafisme„ Activ. integrată:
„Dacă aș fi -„Caietele „Dialog între legume”
legumă aș speciale” DLC:Lanțul legumelor”
fi...” Știință: joc didactic
-„Sortare de DEC: „Supa de
legume” zarzavat”- învățare Educație sanitară:
-„Alcătuirea unei „Legumele”-joc cu text și „
plante , cânt
MIERCURI legume”observare Activ integrată:
„Știați că Artă: „Legume săltărețe” Jocuri:
legumele...” „În grădina de DȘ:„În grădina cu - Jocuri cu coarda și mingea
legume” desen legume”_familiarizarea -La piață-joc senzorial
după contur cu cifra 3 -Săculețul fermecat-joc
Construcții: DPM: „Plantează și senzorial
-„Lădițe pentru -Coșul rupt-joc distractiv
culege”- săritura în „Piramida legumelor” –taie ce
legume” lungime din ghemuit în nu se potrivește
-„Uneletele ghemuit
JOI grădinarului” DEC:
„Grădinarul „Legume însuflețite”
ne Desen, decupare, pictură
povestește” (machetă colectivă)
VINERI: DOS:
„Cearta din „Salata de legume”-
oală cu activitate gospodărească
ciorbă”
Anexă:
Activitate opțională:
1.„Inima mamei”- povestea educatoarei
Povestitor: A fost odata, intre niste munti inalti, o casuta in care locuia o femeie
sarmana. Ea avea insa o bogatie, doi copilasi frumosi si cuminti. Pe baietel il chema
Voinicel, iar pe fetita Harnicuta. De cand a ramas vaduva, sarmana femeie avea o singura
dorinta: sa o tina Dumnezeu in viata cat mai mult, dar sa fie sanatoasa sa poata sa-si
creasca cei doi copii.

Traiau cu totii in lipsuri si nevoi, dar o multumire tot aveau: erau sanatosi ; copiii
erau cuminti, ascultatori si-si iubeau nespus de mult mama.

Iata ca-ntr-o zi cineva strain se apropie de casa femeii. Era o cucoana eleganta,
cu o rochie neasemuit de frumoasa. Batu la usa, apoi intra si fara sa mai stea pe ganduri
se si adresa vadanei:

Bogatia: - Buna ziua! Eu sunt Bogatia. Sunt foarte puternica. Ceea ce-mi lipseste insa
sunt acesti copii, pe care am venit sa ti-i iau. Am auzit ca sunt supusi, cuminti si harnici.
De bunatatea lor nu mai vorbesc. De aceea, vreau sa ne facem fericiti reciproc: eu le voi
da bogatii de nedescris, ii voi imbraca cu haine scumpe, le voi da sa manance doar bucate
alese. In schimb ei va trebui sa ma iubeasca , sa-mi asculte poruncile pentru a ne mari
avutia mereu. Sa nu te impotrivesti pentru ca oricum ii voi lua. Cand ei vor fi bogati si
vor locui in castelul meu vei fi si tu fericita si fara nici o grija.

Mama: - Nu ti-i dau! Bogatia ta e stransa din jaf si razboaie. Ea nu le va aduce fericire.
Si-apoi tu vei fi mereu o straina pentru ei. Niciodata nu isi vor deschide inima si sufletul
in fata ta. Doar eu stiu sa-i inteleg si –i cunosc cand sunt mahniti sau abatuti. Fericirea
mea sta-n ei. Pleaca! Du-te , Bogatie, noi nu avem nevoie de tine! Credeam ca esti un om
bun, altfel nu-ti deschideam usa.

Bogatia: - Nu ai inteles ca nu ai de ales? Eu singura nu ma intorc! Ce mi-am propus asta

voi face. Fiul tau va ajunge un mare imparat, iar Harnicuta va fi regina palatului meu. Ii
voi cauta un mire ales si o voi marita. Te vor uita atat de repede incat nu vei crede ca
este cu putinta asa ceva!

Mama: - Du-te! Te rog, nu-mi rani inima! Lasa-ne in linistea noastra! E atat de bine sa
fim impreuna aici, si nu acolo la tine. Vrei sa-mi sfasii inima de durere? Pleaca, pleaca,
Bogatie!

Povestitor: Dar n-apuca sa mai spuna ceva ca Bogatia scoase o bagheta magica. O roti de
cateva ori, bolboriosi ceva si mama cazu intr-un somn adanc. Atunci , se apropie de cei
doi copilasi si fara sa le mai spuna ceva, ii lua de mana, iesi din casa si se pierdu in
departare.

Nu trecu mult si mama se trezi, tremurand ca de frig. Se uita in toate partile.

Isi cauta cu privirea pe cei doi copilasi. Iesi repede din casa si incepu sa strige:

Mama: - Copiii mei! Copilasii mei! Nu ma lasati singura! Nu pot sa stau singura!
Intoarceti-va la mine!

Povestitor: Cu lacrimi pe obraji, cu inima franta, se intoarce. Se framanta. Ce mai putea

sa faca? Cum sa-si aduca copiii langa ea? Se roaga in soapta, isi ia o desaga-n spate, un
bat in mana si pleaca pe urmele celor dragi. Crede ca dumnezeu o va ajuta sa aleaga calea
cea buna. Nu, nu poate pierde vremea. Poate… poate ii va ajunge din urma si atunci va fi
gata de orice numai sa-si ia copiii din nou langa ea.

Mergand ea asa , numai ce vede la marginea drumului un personaj ciudat. Avea

multe haine pe el, desi afara nu era tocmai frig.

Mama: - Spune-mi, te rog, nu ai vazut trecand pe aici o femeie cu doi copii?

Frigul: - Eu sunt Frigul. Stiu totul despre acea femeie. Dar n-o sa-ti spun nimic despre
ea decat daca imi vei da cositele tale sa-mi invelesc corpul inghetat de frig.

Mama: - Poftim cositele mele!

Frigul: - Priveste intr-acolo, spre padurea cea deasa. Dupa ce o vei strabate, in fata ta,
in mijlocul unei poienite se afla castelul Bogatiei. Ma-ndoiesc ca vei putea ajunge,
deoarece vei intalni multe piedici. Eu insa iti doresc noroc pe drumul tau.

Povestitorul: Porni femeia mai departe, dar nu pentru mult timp, caci iata ca in cale o
alta aratare vede. Era plin de dulciuri, de mancare, avea o burta mare.

Foamea: - Nu te uita asa speriata. Mai bine mi-ai da ceva de mancare. Da-mi merindea
ta! Da-mi dintii tai! Eu sunt Foamea. Nu ma satur niciodata. Daca Bogatia nu mi-ar fi dat
ea insasi atatea dulciuri, copiii tai erau de mult mancati!

Mama: - Iti dau tot, numai lasa-ma sa-mi vad de drum. Poftim!

Foamea: - O, cat de bucuroasa sunt acum! Haide! Du-te pana nu ma razgandesc si-ti mai
cer ceva. Of, ce-nseamna sa fi mama! Drum bun sa ai, femeie!

Povestitorul: Ramasa fara par si fara dinti femeia statu o clipa, apoi parca prinzand
putere o lua inainte ca si cand nimic nu i s-ar fi intamplat. Nu departe zari un lac. Dar
cand ajunse acolo nu era nici o luntre pe care sa treaca dincolo. Atunci se ivi un alt om
(plin tot cu sticle de apa, dar care zicea mereu ca-i e sete)
Setea: - Sa stii, femeie, ca eu sunt Setea. Stiu ce cauti si te pot ajuta doar daca facem
o invoiala. Mie-mi plac mult margaritarele; ochii tai sunt izvorul celor mai limpezi si
frumoase margaritare ce-am vazut eu: daca-mi umpli acest pahar cu lacrimile tale te voi
trece eu dincolo. Lacrimile tale sunt mult mai bune decat apa aceasta limpede a lacului.

Mama: - O, ce nu dau si ce nu fac eu numai sa stiu ca pot ajunge la copiii mei!

Povestitorul: Femeia planse cu amar, adunandu-si lacrimile siroi in pahar pentru a le da si

a putea pleca mai departe.

Dupa inca o bucata de vreme se intalni cu un alt personaj.

Noaptea: Eu sunt Noaptea. Iti voi lumina calea numai daca imi vei canta toate cantecele
cu care ti-ai leganat copilasii; imi plac mult ca le-am ascultat adesea.

Mama: - Ti le cant pe toate , toate, dar nu ma zabovi, caci vreau sa ajung la copiii mei.
Mi-e dor de ei! Mi-e frica sa nu li se intample ceva rau.

Povestitorul: Noaptea insa statea linistita si tacuta; mama atunci, frangandu-si mainile,
incepu a canta. Canta si plangea. Toate cantecele si le-a cantat si multe lacrimi a varsat.

In sfarsit Noaptea ii zise:

Noaptea: - Nu mai ai mult! Ce mama buna esti! Multumesc ca mi-ai cantat. Acum du-te
tot inainte ca ma voi ruga sa ajungi cu bine.

Povestitorul: Merse ce merse si dupa un timp drumurile se incrucisara. Mama nu mai stia
incotro s-o apuce; zari mai la o parte o tufa de maracine, fara flori si fara frunze.
Simtind ca o lasa puterile incepu a se jelui.

Mama: - N-ai vazut tu trecand pe aici o femeie cu doi copilasi? Mai am mult de mers
pana la castelul ei?

Maracinele: - Ba da, dar nu-ti pot spune incotro s-o iei pana ce nu ma vei incalzi cu focul
inimii tale.

Povestitorul: Atunci mama stranse la piept spinul si asa de tare-l strangea ca sa-l
incalzeasca incat ghimpii intrara in carnea ei, si sangele ii curgea in stropi mari. Deodata
spinul se acoperi de frunze, ba chiar si de flori.Atat de mare-i si facatoare de minuni
inima de mama indurerata!

Maracinele: - In curand vei da de palatul pe care-l cauti. Ma voi ruga sa gasesti cu bine
pe Bogatie, dar vezi cum vorbesti cu paznicii ei. Dum bun!
Povestitorul: Abia zari palatul ca simti o putere in ea si in scurt timp ajunse la el. La
poarta insa o intampina un paznic.

Paznicul: - Ce cauti, femeie sarmana, prin aceste locuri? Ce vant te aduce?

Mama: - Dragostea pentru copilasii mei m-a adus pana aici! Te rog, spune-mi unde sunt!
Fie-ti mila de mine si lasa-ma sa intru ca parca nu ma mai pot tine pe picioare, asa de
obosita sunt.

Paznicul: - Ha, ha , ha! Sa-mi fie mila, spui? Pai nu stii ca numele meu este Fara-mila si
dupa cum mi-e numele asa mi-e si inima?

Mama: - Te rog! Te rog! Nu poti sa ma-ntelegi? Nu stii ce simte mama cand isi pierde
copilasii!

Povestitor: In timp ce incerca sa-l convinga, in prag aparu Bogatia. Hainele ei straluceau,
dar fata i se intuneca. Se infurie fiindca sarmana femeie a reusit sa ajunga la palatul ei.
Privind-o mai bine, ii citeste fericirea in ochi si asta pare a o intarata si mai tare. Se
apropie de cei doi- de portar si mama – dar in gand se intreaba ce ar putea face sa
renunte la copii. O vede fara par, fara dinti, dar nu ii e mila deloc de ea. Desi arata asa ,
femeia aceea e mult deasupra ei. Ea e mama adevarata.

Bogatia: - Ce cauti, femeie, la palatul meu? Nu te vezi ce urata esti? Pleaca de aici pana
nu te vor vedea copiii! Oricum ei nu te mai iubesc.

Mama: - Nu, nu pot trai fara ei. Ii vreau inapoi! Ei sunt o parte din mine. Te rog, indura-
te si lasa-mi-i! Nu sunt si nu vor fi ai tai cu inima niciodata. Ii cunosc prea bine.

Bogatia: - Prea multa treaba buna nu au facut. Vraja mea a fost mai slaba decat
rugaciunile tale. Copiii tai nu m-au ajutat deloc sa-mi sporesc bogatia. Sunt prea cuminti,
nu fac numic pe nedrept, nu vor munca altora. De aceea vreau sa-ti propun ceva. Pentru
ca ai o inima atat de buna, iti voi elibera copiii doar daca imi vei da mie aceasta bogatie a
ta: inima!

Mama: - Ti-o dau! Ti-o dau numai copilasii sa mi-i vad!

Povestitorul: In timp ce mama se pregatea sa-si dea inima, se auzi un zgomot puternic.
Bogatia cazu ca fulgerata. Cei doi copii, auzind si ei acel zgomot, se repezira spre usa.
Vazandu-si mama incepura sa strige:

Copiii: Mama! Mama! Ce dor ne-a fost de tine! Ne-am saturat de bogatia aceasta cladita
pe suferintele oamenilor. Vrem bogatia ta, iubirea ta pentru noi, care incape in cea mai
mica odaita: inima ta! Nu, nu se poate! De ce sangerezi? Ce ti-a facut?
Harnicuta: - Sa alungam din calea noastra frigul, foamea, setea si fara –de –mila pentru
ca vrem ca toti oamenii sa traiasca cinstit si sa fie cu adevarat fericiti. Nu vrem doar
fericirea de suprafata. Adevarata fericire izvoraste din noi!

Voinicel: - Acum sa cautam apa vie pentru mama noastra!………..

Harnicuta: - Am cautat peste tot apa vie, dar nu am gasit ca s-o putem aduce pe mama
noastra langa noi!

Mama: - Nu fiti suparati ca nu ati gasit. Apa vie e chiar in voi, in faptele voastre. Inima
mea nu mai sangereaza daca voi va veti iubi mereu, va veti ajuta unul pe celalalt, veti
munci cinstit, veti trai in pace!

Copiii: - O, cine-n lumea aceasta ar da/ Ceea ce nu poate lua?/ Cine s-ar jertfi pe sine/
Sa ne fie noua bine? / Te vom iubi viata toata/ Mama, fiinta minunata!

2.„ Moș viscol și Primăvara” de Victor Eftimiu

-povestea educatoarei

Părinții mei erau oameni săraci. Tata era pădurar. Multe s-au mai schimbat
de atunci. Nici din pădure n-a mai rămas ce era odată. Într-o zi de iarnă, pe
înserate, nu știu ce treabă aveau prin sat, că taica și măicuța plecară de acasă,
lăsându-mă singur cu bunica. Eu parcă aveam o presimțire, mi-era frică să nu-i
apuce viscolul pe drum. Greu îmi venea să-i văd plecând! Și mi-a ieșit dreptatea!
N-apucaseră ei bine să ajungă în vale , că odată s-a pornit vifornița. Nu se mai
vedea luminiță. Zăpada cădea din cer parcă o zvârlea cineva cu lopata. Văzduhul
era numai răbufnelide vânt și vărtejuri.tremuram tot. Așa ceva nu mai văzusem.
Nici bunica n-apucase așa ceva, cât era dumneaei de bătrână.
-Cât sunt eu de bătrână , n-am apucat așa ceva! Și doar ne aflam la
sfârșitul iernii, nu în toiul ei, în alți ani pe vremea asta mirosea a primăvară!
Bunica începu să-mi spună basme, doar m-o adormi, doar mi-o trece grija
de părinți. Dar mie numai de somn nu-mi ardea. Zic:
-De ce s-apucară să plece tocmai acum , bunicuțo?
-Or fi având treabă...Știu ei ce știu!...
-Cum o să mai vie înapoi pe așa o vreme?
-Lasă, nu le duce tu grija! O să doarmă la vreo rudă din sat. Și mâine , când
se va potoli urgia, ai să-i vezi acasă pe nepusă masă!
Îmi venea să plâng. Îmi înghițeam lacrimile și sughițurile. Bunica mai punea
câte un lemn pe foc, să mă uit cum s-aprinde și trosnește și să-mi treacă spaima.
Aș! Eu tot la fereastrăalergam. Crivățul se răsucea prin horn. Afară pară fluierau
o mie de hornuri. Pe urmă, n-am avut încotro și m-am culcat. Nu puteam să
ațipesc. Bunica adormise și se întrecea la sforăit cu viforul. Încet-încet , tot
auzind-o cum suflă și sforăie, m-a prins și pe mine somnul. Am început să visez. Mi
s-a părut că bate cineva la ușă. Un glas de femeie se tânguia pe afară:
-Deschide-ți, oameni buni! Deschide-ți că vine să mă ia Moș Viscol!
Rugămințile eise amestecau cu un clinchet de zurgălăi. Întâi departe, pe
urmă tot mai apropiat. Venea Moș Viscol în sanie de gheață, trasă de doi cai de
abur înghețat. Iar zurgălăii erau țurțurii care se ciocneau unul de altul.
Și iar se tânguia glasul de la ușă:
-Deschideți oameni buni, că dacă nu, am să mă sfârșesc la pragul vostru.
M-am trezit să-i deschid. A intrat o femeie tânără și frumoasă, cu părul
lung de aur, împletit cu flori. Brațele îi erau încărcate cu ramuri verzi.
-Cine ești?zână dragă, am întrebat-o plin de uimire.
-Primăvara!îmi răspunse ea. Am văzut bordeiul ăstași am venit să mă
adapostesc, să mă ascund! Moș Viscol aleargă după mine, să mă prindă și să mă
închidă în peștera lui din minți, să nu mai viu niciodată pe pământ. Rogu-te
copilule, arată-mi un ascunziș, până o trece primijdia.
Am luat-o de mână și am dus-o într-un coșar întunecat, lipit de bordei. N-
apucasem bine să ațipesc și mă pomenii că bate cineva la ușă, o zgâlțâie gata să o
scoată din țâțâni. Duduia mereu. Un glas gros porunci:
-Deschide!
-Cine ești? Ce vrei?
-Asta nu-i treaba ta! Deschide, că de nu , odată suflu și zboară acoperișul,
cu tine cu tot!
Acoperiul n-a zburat, dar a zburat ușa. M-am pomenit cu Moș Viscol în
bordei. Se uita în toate părțile.
-Unde e?
-Cine să fie?
-Știi tu cine!
-Ba nu știu deloc.
-Mă, nu te mai preface! Mie-mi miroase a primăvară. Unde ai ascuns-o?
-Ia lasă-mă-n pace , moșule, că mie somn!
-Ți-e somn hai? Stai că-ți arăt eu ție acum! O să vie haita mea de lupi, să
te-nțelegi cu ei, cu mine văd că nu vrei să te-nțelegi!
Nu isprăvise vorba bine moșul, că odată auzii niște lătrături.
Ce-mi văzură ochii?Câțiva lupi se ridicaseră-n două picioare, la ferestruica
bordeiului și se uitau la mine cu niște scântei galbene deasupra botului; îmi
arătau dinții ascuțiți și cântau:
Ham! Ham! Ham! Ia seama bine.
Că va fi amar de tine!
Pe Moș Viscol să-l asculți
Că suntem aicea mulți!
 Lupii se dăduseră jos , apoi începuseră să se arate iar, tot unul câte unul.
Cântau , se lăsau la pământ, și altul răsărea la ferastră.
Întâi s-a ivit unul mare, cât un urs și cânta așa:
Eu sunt lupul cel bătrân
Cel mai mare, mai hapsân
Vin din codrul cel adânc,
Sunt flămând, vreau să mănânc!
Pe urmă a venit o lupoaică:
Ham! Ham! Ham! Mâncate-ar maica
Am venit și eu lupoaica
Vreau să stau lângă focșor!
Fă-mi și mie un locșor!
După lupoaică iacă și n pi de lup:
Eu sunt lupul cel mai mic
Nu sunt mare, sunt pitic,
Dințișorii mi-au crescut
Vino-ncoa să te sărut!
Pe urmă se ridicau toți laolaltă, își puneau labele pe fereastră, se uitau la
mine și cântau:
-Ham! Ham! Ham! Ia seama bine.
Văzându-mă în primejdie, Primăvara a ieșit deodată din ascunzătoare.
-Uite-mă Viscole! Ce poftești?
-Să vii cu mine în sanie, să te duc în munți, să te ascund în peșteră, să mă
lași în pace! De când e lumea lume, te ții de capul meu! N-apuc să mă așez bine pe
case și pe câmpii, pe livezi și pe ogoare, și odată mă pomenesc cu tine, cu soarele
și cu vântul cald, îmi zvântați zăpada, îmi luați împărăția pământului!
-Zăpada e făcută să intre în pământ, să topească semințele, să dea omului
hrana cea de toate zilele! Îi răspunse Primăvara. Tu le ții pe toate înghețate,
drumurile înfundate, apele înlănțuite... Ascultă-le cum gem sub acoperișuri de
gheață!
Și în aceiași clipă ajunse pân-la mine un cântec plin de jale, cântecul
izvoarelor și al grănelor întemnițate:
Mur! Mur! Mur!
Ne e dor de azur!
Dulce susur de izvor
Murmurat al apelor,
Murmurăm și susurăm,
Susurăm și suspinăm:
Mur-mur-mur și glu-glu-glu!
Cruntă soartă ne bătu!
Stăm închise, fără viață
 În sicriul cel de gheață
Razele nu ne pătrund,
Înghețăm aici în fund,
Glu-glu-glu și mur-mur-mur
Ne e dor de azur!
Primăvară, Primăvară,
Dulcea noastră surioară,
Vino iar cu bunul soare,
Scapă-ne de închisoare!
-Ia auzi vorbă! Râse Moș Viscol. Să poftească soarele să se arate, că
odată îl trimit pe fratele meu, Gerilă, să-l înghețe!
-Nu te mai lăuda atâta ,moșule, îi spuse Primăvara. Ți-a trecut vremea! E
rândul meu acum! Nu vezi că abia te-ai apropiat de foc și-ai început să te
topești? Da –când s-o ivi soarele? Și primăvara, legănând o ramură înflorită în
jurul capului moșneagului , spunea un descântec pe care eu nu-l înțelegeam. Dar
vraja acelui cântecse simți numaidecât. Pe obrajii lui Moș Viscol începeau să se
scurgă broboade de apă.
-Aoleu, se sperie el, trecându-și mâna pe frunte, pe piept. A-nceput să-mi
plouă din barbă! Mi s-a topit barba! Aoleu, am început să mă topesc! M-am topit!
Și , pe când vorbea, Moș Viscol porni să se moaie, să se moaie, să se
prefacă în șiroaie de apă, apoi în aburi care se strecurau pe horn, sus, spre cerul
care se însenina. Fereastra se deschise singură și Primăvara se înălță ușor, ca un
fluture uriaș și zbură... zbură departe, până nu se mai văzu. Un ciripit de păsărele
porni din toate părțile, apele gâlgâiau vesel, iar vântul cald intra pe fereastră și
aducea miros de viorele și de cireș înflorit...
Și m-am deșteptat, m-am frecat la ochi, m-am uitat în jurul meu și am
văzut iar bordeiul nostru, focul stins în vatră. Mi-a părut rău că nu mai vedeam
Primăvara lângă mine. Tare îmi părea rău ! cât pe-aci să plâng. Afară vifornița se
potolise. Bunica se sculase de mult și robotea prin casă încet, ca să nu mă
trezească. Mare mi-a fost bucuria când am auzit pe afară glasul drag al
părinților, se întorceau din sat veseli, își scuturau opincile de zăpadă și mă
strigau pe nume și râdeau.
Veneau cu traista plină de bunătăți.
Le-am ieșit înainte bătând din palme și strigând:
-Bine ai venit, tăticule! Mămico, bine ai venit! Dacă v-ți întors voi acasă a
venit și primăvara!
Mă luară în brațe și mă sărutară pe amândoi obrajii.
Parcă nici nu trecuse viscolul prin bordeiul nostru!
Pe ușa deschisă venea miros de ape dezghețate, de zăpadă topită în soarele
argintiu... Adieri calde , încercate de toate miresmele primăverii năvăleau de
pretutindeni, în vreme ce răsuna cel dintâi cântec de pițigoi...
 Așa, măi pițigoiule, așa!

3.„Fluturii” de Elena Farago

Fluturi albi şi roşii,

Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;

Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.

Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.

4.„Zi de primăvară” de T. Constantinescu

Am deschis fereastra să vină prietena mea albina. Și albina mi-a spus:

-Aș veni cu plăcere,dar nu sunt singură.Mai am o prietenă.

-Foarte bine, i-am răspuns. Prietenii tăi, sunt și prietenii mei.vă aștept.

Și albina a zburat la floare și i-a spus:

-Ne așteaptă prietenul meu.Haide repede, repede!

Dar floarea a șoptit sfios:

-Am și eu un prieten , fluturele, așa că...

Albina n-avea de ce să se supere.Dimpotrivă:

-Foarte bine, prietenii tăi sunt și prietenii mei. Să mergem!

Fluturele și-a legănat aripile albastre în lumina soarelui și voia să spună și el

ceva:

-Știi, nu pot să-l las singur pe prietenul meu! E aici!De când m-a văzut
zburând numai după mine se uită. Poate să vină și el?

-Sigur, sigur! Prietenii tîi sunt și prietenii mei.

Și puiul de găină , căci de el era vorba, auzise tot,și s- bucurat de invitație.

Dar...

-Știi...a spus puiul de găină fluturelui, am și eu un prieten! Uite-l colo lângă

gard. Se uită la mine și se tot miră cât sunt de mic și de galben, și iar se uită
la mine, și-mi plac ochii lui rotunziși negri, și...

-Bine, bine, dacă-ți plac ție , atunci îmi plac și mie, a răspuns fluturele. Haide,
cheamă-l și să mergem!

Și puiul de găină s-a apropiat de iedul cafeniu și i-a șoptit:

-Vino iedule, suntem așteptați!

-Vai de mine, a spus iedul. Dar știi eu...eu mai am un prieten și...

-Poftește-l și pe el! Dacă-i prietenul tău, atunci e și al meu!

Și astfel a apărut mânzul cel alb, iar mânzul cel alb l-a chemat pe cocostârcul
din baltă, iar cocostârcul din baltă a chemat-o pe rățușca sălbatică, iar
rățușca sălbatică a chemat vântul, care se legăna prin trestii, iar vântul l-a
chemat pe zmeul din hârtie colorată, care zbura în înaltul cerului. Iar zmeul
de colo:

-Vai de mine, sigur că da,cu plăcere! Vântule prieten, dar eu, știi... mai am
niște prieteni de care nu mă despart niciodată, și...

-Sunt mulți? A întrebat vântul?

-Privește-i și tu! Copiii!Cei care mi-au dat voie să zbor, și m-au înălțat până
aproape de Soare!
-Foarte bine! a spus vântul.Dra copiii sunt și prietenii mei.Hai poftește-i
repede!

Și zmeul le-a spus copiilorși copiii s-au bucurat și au strigat:

-Foarte bine, mergem cu plăcere! Dar știi... noi mai avem un prieten.Și am
vrea să-l luăm și pe el, mai ales că e o zi de primăvară atât de frumoasă.

-Sigur!Sigur!a spus zmeul.Haide chemați-l și pe prietenul vostru!

Și uite așa m-am trezit la fereastră cu prietenii mei copiii.

-Hai repede, repede, vino cu noi!m-au strigat copiii.Suntem poftiți de

prietenul nostru zmeul, la vânt, și de la vânt la rățușca cea sălbatică, și de la
rățușca cea sălbatică ,la cocostârcul din baltă, și de la cocostârcul din baltă,
la mânzul cel alb, și de la mănzul cel alb, la iedul cafeniu, și de la iedul
cafeniul, la puiul de găină, și de la puil de găină, la fluture, și de la fluture, la
floare, și de la floare , la albină , și de la albină, la...

-De la albină, la mine!Eu sunt gazda.Eu am invitat albina, și albina floarea, și

floarea pe fluture, puiul de găină, și puil de găină pe ied, și iedul pe mânz, și
mânzul...Da...n-am mai continuat.Pentru că era o zi de primăvară, cu mult
soare și eu eram foarte bucuros de oaspeți. Hai, primăvară, poftește la mine
în odaie cu toată lumina ta!

Soarele si omuleţii de zăpadă

A fost odată ca niciodată…. A fost odată o iarnă albă şi strălucitoare cu
puf mult aşternut pe crengi, pe pământ şi pe case. Puful era moale şi când sclipea
în bătaia soarelui , îţi părea că zăreşti arzând focuri mărunte. Doar când luai
puful în mână simţeai cât e de rece. Iar dacă suflai asupra lui cu căldură , atunci
se topea încetişor , şi îndurerat că piere, îţi lăsa în palmă o lacrimă…!
Era un ger straşnic în zilele acelea. Copacii abia îndrăzneau să mai trăiască.
Iarba pierise iar frunzele se duseseră. Din sat, mulţi prieteni ai copiilor, au
plecat: fluturii şi gândăceii s-au ascuns sub scoarţa copacilor; păsărelele au
zburat spre ţările calde. Doar cioara a rămas să croncăne prin unele curţi.
Intr-o dimineaţă geroasă, a acelei ierni, în curtea grădiniţei au apărut cinci
omuleţi de zăpadă nemaipomenit de hazlii. Unul, înalt şi voinic, purta un joben
mare pe cap, o mătură în mâna dreaptă şi o coroniţă în mâna stângă; altul mai mic
si mai grăsuţ, purta pe cap o oală veche, un fular scurt cu dungi la gât şi în mâna
dreaptă – o lopată; al treilea cu mănuşi în mâini, gata să prindă fulgii de zăpadă;
al patrulea cu o pălărie neagră şi , cu mătura în mâna dreaptă dar şi cu chitara,
parcă ar fi tanti Veronica, femeia de serviciu de la grădiniţa noastră, pregătită
pentru concert!; iar al cincilea , cel mai bătrân dintre toţi.
Cine-i făcuseră? De unde apăruseră? Sst! Nu pot să vă spun. E o taină pe care noi
cinci, eu şi prietenii mei : Costel, Măriuţa, Ionuţ şi Nicuşor, am jurat să n-o
trădăm nimănui.
Pot doar să vă destăinuiesc atât: cei care construiseră oamenii de zăpadă nu s-au
mai îndurat să-i strice, pentru că într-adevăr , când le zăreai nasurile de morcovi
şi caraghioasele de pălării îţi venea să râzi , iar când îi priveai în ochii de
chipăruşi îţi deveneau grozav de dragi.
Seara, când au plecat spre casele lor, meşterii făuritori au vorbit între ei: „Ce-ar
fi dacă i-am lăsa să trăiască şi ei!? ….Măcar până la primăvară! Că atunci o să vină
soarele cald şi o să-i topească…..”
Noaptea , toată lumea din sat s-a culcat, ne-am culcat şi noi iar cei cinci omuleţi
au rămas în curtea grădiniţei. S-a lăsat un ger năprasnic, încât parcă îngheţase şi
vântul, ba şi fumul hornurilor. Iar inimile copacilor, sub scoarţa îngheţată, de-
abia mai ticăiau.
Atunci deodată, momâile cele albe din curtea grădiniţei au prins să se mişte.
Pasămite, fusese un asemenea ger năprasnic, încât şi oamenilor de zăpadă le
venise chef să tropăie din picioare. Şi aşa pesemne au înviat.
Cât de veseli erau omuleţii noştri! Săreau încolo şi încoace, priveau de jur
împrejur de li se părea lumea: o minunăţie. Ba, băieţelul cu mănuşile în mâini a
început să alerge după fluturaşii de zăpadă. Cel mai voinic s-a apucat să
mărşăluiască spre case să desfunde hornurile iar femeia cu rochia până in pământ
a început să deretice prin curte cântând. Dar pe când toţi îşi găsiseră câte o
îndeletnicire, unul singur, cel mai bătrân , rămăsese pe gânduri, sprijinit de-o
ulucă a gardului.
Când băgară de seamă toţi ceilalţi , se adunară în jurul lui şi-l întrebară:
Ce ai moşule, de ce eşti supărat?
Ce să am, oftă moşneagul. Ia, mi-am adus şi eu aminte de ceva…
De ce?
Mi-am adus aminte că, în timp ce dormeam, am auzit nişte voci de copii spunând:
„ Omuleţii ăştia n-o să trăiască mult. O să vină Soarele cald şi o să-i topească!”
Câtăva vreme au rămas toţi nemişcaţi. De spaimă nici nu mai îndrăzneau să
vorbească.
Ce-i de făcut? A şoptit , în sfârşit tanti Veronica, femeia de nea. Moşneagul a
ridicat din umeri:
Păi, ştiu eu?
Dar cum arată soarele acesta cald? Întrebă băieţelul.
Nu te pot lămuri, a oftat moşneagul, nici eu nu l-am văzut!
Frumos îi şade, strigă tanti Veronica, punându-şi mâinile în şold. Auzi, să se lege
el, aşa, tam-nisam de oameni! Ce are cu noi, de vreme ce nici nu ne cunoaşte? De
ce să ne topească?
Nu l-am putea ruga să nu mai vină ?... se băgă în vorbă şi cel mic şi grăsuţ.
Am putea, dar nu ştim unde şade. Clătină din cap moşneagul.
L-am putea căuta, îşi dădu cu părerea tanti Veronica.
- Da, da, să-l căutăm ! încuviinţară ceilalţi. De ce să ne pierdem
nădejdea? Poate că soarele cald nu-i rău la suflet. O să înţeleagă şi o să se ducă
în altă parte. Să ne lase şi pe noi să trăim.
Şi aşa au pornit la drum. Dar oricât au căutat pe uliţele satului
nu au găsit Soarele cald. De aceea au mers mai departe şi au ajuns la
marginea satului, pe câmp. Dar câmpul era pustiu. Atunci au pornit şi mai
grăbiţi şi mergând fără răgaz, s-au văzut deodată înconjuraţi de o
mulţime de copaci. Erau în pădure. Şi, pe când străbăteau cărările
argintate de raza verzuie şi rece a lunii, iată că le-au ajuns la ureche
nişte tainice şi ciudate ciocănituri.
Nu cumva o fi soarele cald? A întrebat băieţelul de omăt speriat.
Dar nu. Era o pasăre cu o scufiţă roşie şi cu o scurteică împestriţată. Avea un
cioc lung şi ascuţit şi lovea de zor în scoarţa unui copac.
- Cum te numeşti frumoasă zburătoare ? o întrebară prietenii noştri.
- Eu, mi-am zis „Ciocănitoarea harnică” , răspunse ea. Dar încotro,
oameni buni ?
- Mergem şi noi. Vrem să căutăm Soarele cald !....
- O, că bine faceţi, dragii mei. Mergeţi cât mai degrabă şi spuneţi-i să
vină neîntârziat.De uimire , moşneagului îi căzu luleaua din gură:
- Cum aşa, păi nu te temi de el?
- Ba, eu mă tem de ger, zise ciocănitoarea. Că din pricina lui , micile
vietăţi de sub scoarţa copacilor stau amorţite şi nu mai ies la lumină. Nici nu mai
ţin minte de când n-am mai pus pe limbă . Duceţi-vă, duceţi-vă, oameni buni, şi
spuneţi-i soarelui cald aşa: că de nu se grăbeşte, şi de nu vine mâine în zori
moare Ciocănitoarea harnică !
Au plecat prietenii noştri şi s-au afundat mai adânc în pădure.
Nu vă opriţi , îi îndemnă femeia de nea.
Dar ei se simţeau mâhniţi de soarta tristă a ciocănitoarei. Noroc că i-a înveselit
niţel un pui de animal, sprinten. Părea un ghemuleţ roşcat , cu coada lungă – ce
sărea uşor, fie de pe o creangă pe alta, fie di vârful unui copac, la poalele lui . şi
era atât de zglobiu, năzdrăvanul, încât cel mai grăsuţ dintre oamenii
noştri de zăpadă s-a luat după el. A alergat ce-a alergat şi apoi
buuuf, s-a trezit cu nasul în nămeţi. Ceilalţi l-au întrebat pe roşcovan:
Cum te cheamă şi de ce sări atât de voios?
Sunt Veveriţa-pui şi sar de nerăbdare, în aşteptarea Soarelui cald.
Cum aşa, nu te temi de el? întrebă mirat băieţelul care aştepta să
prindă fluturi de zăpadă.
- Să mă tem? Zise Veveriţa – pui. Dimpotrivă . cămara maică-mi e goală şi în
zadar căutăm cu toţii ghinde şi conuri de brad, totul e acoperit de zăpadă. Numai
Soarele cald ne poate scăpa. Dacă daţi cumva de el , spuneţi-i să nu zăbovească,
altminteri pierim până mâine la amiază !
Cei cinci oameni de zăpadă s-au aşternut la drum. Mergeau greoi şi supăraţi. Şi
iată că de după o moviliţă , zăriră răsărind două urechi lungi şi ciudat de
tremurătoare.
Văleu, să ştiţi că acesta-i Soarele cald ! zise băieţelul cel grăsuţ şi ceilalţi se
opriră înspăimântaţi.
Nu vă apropiaţi de el - rosti cel mai voinic dintre ei., să nu vi se întâmple vreun
rău. Lăsaţi-mă pe mine….
Măria Ta, rosti el, cu băgare de seamă. Suntem o familie de oameni de zăpadă.
Ieşi rogu-te de după moviliţă că avem să-ţi spunem ceva…
Dacă aveţi ceva de spus, veniţi voi încoace, se auzi o voce slabă.
Cel care aştepta să prindă fluturi de zăpadă , începu să tremure…
Nu putem, că ni-i frică de matale.
Păi, şi mie mi-e frică de voi…
Aşa, zise moşneagul către ceilalţi, apăi atunci să ştiţi că acesta nu-i Soarele
cald.
Dar cine-i ? întrebă cel grăsuţ.
Acesta-i Iepuraşul - spăimântici , căci numai el e atât de fricos.
Dar de ce te-ai pitit de după deal?
Nu m-am pitit, răspunse Iepuraşul – spăimântici. Scormonesc zăpada
să caut rădăcini vechi de iarbă, căci nu mai pot de foame. Puieţii cei tineri i-am
ros de
mult . Oof, că dacă nu vine Soarele cald mai repede mă prăpădesc până mâine în
amurg…
Oamenii noştri de zăpadă au mai mers puţin şi deodată au auzit glasurile
arborilor ce se văitau , care mai de care cu vocile lor: unele mai groase, altele mai
subţiri.
Uf , rău mă mai dor braţele ! Crengile mele sunt prea împovărate de zăpadă. Or
să se rupă ! O să pierim cu toţii! Primăvară, Soare cald, veniţi mai repede….!
Prietenii noştri s-au oprit câteva clipe din drum. Erau tare îngânduraţi.
Tocmai ieşiseră din pădure şi s-au pomenit la marginea câmpului. Apoi s-au pus
din nou în mişcare şi…..fără să-şi mai spună nimic , au luat-o înapoi, de-a
curmezişul ogoarelor înzăpezite, spre satul nostru. Când să intre pe prima uliţă ,
i-a zărit o pasăre neagră.
Cra, cra, cra. Ia te uită cine umblă teleleu prin sat! Da de unde veniţi oameni
buni? De la crâşmă?

De unde venim, de unde nu venim, ce-ţi pasă dumitale ? a mormăit

morocănos moşneagul. Nu ne mai supăra şi mata; în primul rând, că nici nu ne
cunoaştem!
Si în al doilea rând nici nu vrem să-ţi spunem că am fost să căutăm Soarele cald,
ţipă femeia de nea..
Cârr, Cârr, Cârr, aţi fost să căutaţi Soarele cald ? Şi l-aţi găsit ?
Vezi bine că nu ! Nu l-am găsit nicăieri.
Aşa ? Aflaţi că eu sunt Cioara cea bătrână şi învăţată, care-şi are cuibul într-un
horn de pe acoperişul grădiniţei. Eu ştiu foarte multe, chiar şi unde-i locuinţa
Soarelui cald. Să stiţi că stă tocmai acolo, după vârful acela de munte înalt.
Zău ?Şi cum se ajunge până la el?
Nu poţi ajunge decât în zbor.
Cioară dragă, se rugă atunci femeia, fii bună şi du-te matale până la dânsul, că ţi-
e mai uşor. Zboară degrabă şi du-i veste din partea oamenilor de zăpadă . spune-i
că moare pădurea dacă nu vine. Pier veveriţele cele roşcovane, se prăpădesc
iepuraşii urechiaţi, se sting ciocănitoarele cele frumoase şi harnice; îngheaţă de
tot mândrii copaci…. Aşa să-i spui, auzi ?
B ine, mă duc, încuviinţă cioara.
Iar prietenii noştri îi urară drum bun, făcându-i semn cu capul. Si ca şi cum
Soarele cald ar fi fost pe undeva pe-aproape, din ochii femeii de nea se
revărsară câteva lacrimi…de zăpadă !
Dimineaţa, când m-am trezit, era soare afară şi bătea parcă un vânt călduţ.
Zăpada începu să se topească. Plângeau parcă şi streşinile casei şi deodată în
geamul meu bătu o cioară. Ea mi-a povestit toate câte s-au întâmplat. Apoi au
venit prietenii mei: Costel, Măriuţa, Ionuţ şi Nicuşor .
Vino să vezi, mi-au spus ei, în curtea grădiniţei au răsărit ghiocei.
Am alergat cu ei. Şi într-adevăr , ici, acolo, se zăreau tulpiniţe verzi cu căpşoare
albe. Unul era mai mare , doi erau mai scunzi, al patrulea avea frunzele verzi,
răsucite ca nişte braţe proptite în şolduri, iar cel din urmă avea tulpina mai
groasă si un bumbuleţ pe-o ureche.
Nu păreau trişti, ci sunau din clopoţei parcă spuneau: „ A venit primăvara !”

DU-TE IARNĂ !

de Maria Bosnea –Murgu

Du-te iatnă ,nu mai sta ,

Că ai stat prea mult deja ,
Cu ger ,viscol şi ninsoare
Şi cu zile fără soare.
Lasă-n locul tău să vie ,
Primăvara cea zglobie,
Cu gingaşii ghiocei ,
Pe câmpii să zburde miei .

S-aud tril de păsărele ,

Să ne-nveselim cu ele
Iar copiii pe vâlcele ,
Să adune floricele .
Legenda ghiocelului

Iarna în puterea ei: peste tot numai omături. Și într-o bunâ zi, un fir a|b si
plăpând, ghiocelul ,își suna clopoțelul.
—  Cine îndrăznește să mi se împotrivească? se burzului Baba Iarna scuturându-și
cojoacele de nea și țurțurii de gheață. Abia după ce se uită bine-bine, jur-
împrejur, a descoperit ghiocelul. Tu erai? Tu ți-ai găsit să mi te împotrivești?
Dacă îmi pun mintea cu tine o sa te îngheț la noapte,
—  Nu va mâniați, Baba Iarnă și Mos Omăt, I-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a
trimis veste printr-o raza jucăușă cerându-mi să mă arăt lumii. M-am frecat la
ochi și iacată-mă-s!
Și peste noapte, Baba lama și moș Omat au chemat gerul într-ajutor. A mai suflat
și crivățul.
—  Unde ești ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai inghețat? Mai cutezi să ni te
ridici împotrivă?
—  Drept să vă spun, babă Iarnă și moș Omăt, mi-a fost tare-tare frig. Era cât
pe ce să mă smulgă și vântul. Abia m-am putut piti dupa un bulgare de pământ. Of,
dacă și la noapte o fi tot atât de frig, voi muri înghețat!
Soarele auzind cu câta bunatate vorbește ghiocelul vrăjmașilor săi, i-a trimis in
ajutor mulțime de raze calde, întărindu-l.
Așa că, de dimineață, alături, a putut vedea frați și surori răsărind printre petece
de nea.
—  Baba Iarna, moș Omăt, rasunau clopoțeii lor ăn poiana, Baba larnă, moș Omat,
hai sa ne jucăm de-a prin-selea!
... Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât iarna, vădin-du-și rostul său pe lume:
acela de a fi dintâia floare care să bucure omul.