CUPRINS

NOTIUNI GENERALE…………………………..…………..2

CARACTERE JURIDICE…………………….……………..3

CONDITII DE FOND…………………………….…………..4

CAPACITATEA PARTILOR…………………..……………5

CONDITII DE FORMA…………………………..…………12

EFECTELE CONTRACTULUI DE DONATIE………..…13

BIBLIOGRAFIE……………………………………………..14

1
 CONTRACTUL DE DONAŢIE

NOŢIUNE

Potrivit art. 801 Cod civil : „Donaţiunea este un act de liberalitate

prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care îl primeşte.”
Deşi incomplet definită, legiuitorul de la 1864 a conceput donaţia
ca un act juridic de formaţie bilaterală, ce presupune acordul părţilor, prin
care donatorul „dă un lucru” donatarului „care îl primeşte.” În aceste
condiţii, definim donaţia ca fiind: contractul prin care una dintre părţi,
donatorul, îşi manifestă intenţia liberală (animus donandi) prin care îşi
micşorează, în mod irevocabil, propriul patrimoniu cu un drept real sau
de creanţă, fără a urmări să primească ceva în schimb.
Contractul este o liberalitate deoarece, prin încheierea sa,
patrimoniul donatorului se micşorează cu un bun. Împreună cu
contractele dezinteresate donaţia face parte din categoria actelor cu titlu
gratuit.
Donaţia este totodată, o liberalitate inter vivos, deoarece se încheie
şi îşi produce efectele de regulă, în timpul vieţii donatorului (spre
deosebire de testament care este tot o liberalitate însă mortis causa).
După forma de realizare a voinţei animus donandi, donaţiile pot fi:
directe (realizate cu respectarea formei autentice), indirecte (înfăptuite pe
calea unui alt act juridic decât donaţia; de exemplu renunţarea la un drept,
remiterea de datorie, stipulaţia pentru altul) sau simulate (deghizate sau
„disimulate” sub aparenţa unui act cu titlul oneros).
În practică se întâlnesc şi aşa numitele „contracte de donaţie cu
clauză de întreţinere”, prin care una dintre părţi înstrăinează un bun (de
regulă un imobil), iar cealaltă parte se obligă să-l întreţină pe tot timpul
vieţii. Calificarea contractului drept „donaţie” provine din faptul că

2
înstrăinătorul bunului nu primeşte în schimb o sumă de bani ori un alt bun
(ci îşi produce o diminuare a patrimoniului), însă atâta timp cât contractul
nu are la bază intenţia liberală (ci asigurarea întreţinerii viagere) el nu
poate fi donaţie.

CARACTERE JURIDICE

1. Contract unilateral. Donaţia presupune acordul de voinţă dintre

donatar şi donator, fiind un act juridic bilateral. În cazul donaţiei, numai
una dintre părţi se obligă, respectiv donatorul, în sarcina donatarului
neexistând obligaţii, încât acest contract este unilateral. Contractul
unilateral se deosebeşte de contractele juridice bilaterale (sinalagmatice),
în care obligaţiile părţilor sunt reciproce şi interdependente.
Contractul de donaţie poate totuşi sinalagmatic, în cazul donaţiei
cu sarcină, când se impune donatarului o anumită obligaţie. Această
sarcină poate fi stabilită în folosul donatarului, căreia i se impune o
obligaţie anumită (cum ar fi de exemplu să urmeze cursurile unei
facultăţi) în folosul donatorului (bunăoară să îi achite o datorie) sau în
folosul unei terţe persoane (o situaţie pentru altul).

2.Contract cu titlu gratuit Acest caracter reiese din aceea că donatorul nu

urmăreşte să obţină de la donatar o contraprestaţie în schimbul bunului
donat. Chiar şi în cazul donaţiei cu sarcină, ea este un contract
sinalagmatic numai în limita valorii obligaţiei impuse cu acest titlu, însă
îşi păstrează caracterul de contract cu titlu gratuit în limita valorii de care
beneficiază donatarul.

3
3. Contract solemn Art.813 Cod civil enunţă că „toate donaţiunile se fac
prin act autentic”. Ca urmare, acordul de voinţă dintre donator şi donatar
trebuie să îmbrace forma autentică sub sancţiunea nulităţii absolute a
contractului (ad validitatem). Lipsa formei autentice poate fi invocată de
orice persoană interesată sau din oficiu de către instanţă, întocmai ca în
cazul tuturor nulităţilor absolute.

4. Contract irevocabil Potrivit art. 801 Cod civil donaţia este o

liberalitate prin care donatorul „dă irevocabil un lucru donatarului”. Ca
urmare, după ce donaţia a fost acceptată de către donatar în forma
autentică prevăzută de lege, donatorul nu poate reveni asupra
consimţământului său.

5. Contract încheiat intuitu personae În toate cazurile intenţia de a

gratifica şi care constituie cauza contractului vizează o anumită persoană.
Este motivul pentru care eroarea cui privire la persoana donatarului îl
îndreptăţeşte pe donator să solicite anularea contractului.

6. Contract translativ de proprietate Din textul art. 801Cod civil rezultă

că donatorul în momentul încheierii contractului, transmite dreptul de
proprietate asupra unui bun la donatar. Pentru validitatea contractului nu
este obligatorie remiterea bunului donat acesta putând fi predat şi la o
dată ulterioară în condiţiile în care părţile au inclus o clauză în acest sens.

CONDIŢII DE FOND

Pentru a fi valabil încheiată, donaţia, ca orice contract, trebuie să

îndeplinească condiţiile de fond prevăzute de articolul 948 Cod civil
(capacitate, consimţământ, obiect, cauză).

4
 Originalitatea contractului (în raport cu celelalte contracte speciale)
se manifestă, în acest domeniu, printr-o regulă importantă exprimată de
principiul irevocabilităţii donaţiei.

1. CAPACITATEA PĂRŢILOR

Potrivit regulii generale aplicabile şi contractului de donaţie

capacitatea de a contracta constituie regula, iar incapacitatea excepţia.
Atât donatorul cât şi donatarul trebuie să aibă, la momentul perfectării
contractului, capacitatea necesară pentru a încheia acte de dispoziţie.
În cazul donaţiei încheiate între absenţi, părţile (dar mai ales
donatorul) trebuie să fie capabile atât la momentele ofertei şi a acceptării,
cât şi la momentul primirii comunicării actului de acceptare.
Incapacităţile în materie pot fi absolute, când persoana în cauză nu
poate face şi nici primi donaţii şi incapacităţi relative care presupun că
incapabilul nu poate dona anumitor persoane şi nici primi de la unele din
ele. Incapacităţile la încheierea contractului de donaţie sunt expres şi
limitativ prevăzute de lege.

A. Incapacitatea de a dispune
Minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot
încheia contract de donaţie în calitate de donatori, nici prin reprezentanţii
legali (părinţi sau tutori) şi nici personal cu încuviinţarea ocrotitorului
legal (chiar dacă s-ar obţine autorizaţia autorităţii tutelare). În practică se
recunoaşte validitatea darurilor obişnuite făcute de minor sau, în numele
său de ocrotitorul legal dacă sunt potrivite cu posibilităţile celui ocrotit.
În favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donaţie nici
după ce a ajuns la majorat, cât timp autoritatea tutelară n-a dat tutorelui

5
descărcare pentru gestiunea sa. De această regulă face excepţie situaţia
când tutorele este ascendentul minorului.

B. Incapacităţi de a primi
Persoanele fizice neconcepute şi organizaţiile care n-au
dobândit personalitate juridică nu au capacitatea de a primi donaţii.
Copilul conceput (infans conceptus) poate fi gratificat. Persoanele
neconcepute pot fi gratificate numai indirect, de exemplu, prin liberalităţi
cu sarcini, făcut unor terţe persoane capabile. Iar organizaţiile, care n-au
dobândit personalitate juridică vor putea primi donaţii în cursul
constituirii (de la data actului de înfiinţare) „dar numai întrucât acestea
sunt cerute pentru ca persoana juridică să ia fiinţă, în mod valabil”. După
dobândirea personalităţii juridice, unitatea poate primi donaţii cu
respectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă.
Cetăţeni străini (persoane juridice străine) şi apatrizii nu pot
primi donaţii având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Medicii şi farmaciştii, inclusiv persoanele care practică ilegal
medicina care au tratat o persoană în boala din care moare (această boală
fiind cauza morţii), nu pot primi donaţiile ce bolnavul a făcut în favoarea
lor în cursul acestei boli. Această dispoziţie se aplică şi preoţilor care au
asistat pe donator din punct de vedere religios în cursul ultimei boli.
Observăm că ceea ce ne interesează este nu calitatea de medic,
farmacist sau preot, ci asistenţa cu caracter repetat sau de continuitate
acordată bolnavului în calităţile vizate de lege. Prin urmare bolnavul
poate gratifica ca un prieten medicul dacă nu l-a tratat în cursul ultimei
boli. Opinăm că nerespectarea incapacităţilor relative de a primi donaţii
privind pe medici,farmacişti şi preoţi se sancţionează cu nulitatea relativă
a donaţiei.

6
 Minorii şi interzişii au dreptul de a primi donaţii dar nu au
exerciţiul acestui drept. În principiu, donaţia făcută unui incapabil sau cu
capacitatea de exerciţiu restrânsă se acceptă prin reprezentanţii săi legali
sau cu încuviinţarea prevăzută de lege. Art. 115 Cod civi8l conţine însă o
protecţie specială în favoarea minorilor şi interzişilor permiţând ca
donaţiile făcute lor să fie acceptate şi de către ascendenţii lor de orice
grad, chiar dacă nu sunt tutorii lor şi părinţii lor s-ar afla în viaţă şi ar
refuza să accepte.
Surdo – mutul care nu ştie să scrie nu poate accepta o donaţie
decât cu asigurarea unui curator special numit de autoritatea tutelară care
va avea rolul de interpret al voinţei surdo – mutului. Sancţiunea
nerespectării prevederilor art. 816 Cod civil privind incapacitatea surdo –
mutului de a primim donaţii este nulitatea relativă.
Persoanele juridice - în legătură cu capacitatea de a accepta o
donaţie, se impune să facem unele precizări privitor la acceptarea
ofertelor de donaţie făcute în favoarea persoanelor juridice. Am văzut că,
în principiu persoanele juridice pot primi donaţii dacă dreptul, care
formează obiectul donaţiei corespunde scopului stabilit prin lege, actul de
înfiinţare sau statut.
Donaţiile făcute instituţiilor bugetare (ministere sau alte instituţii
centrale) urmează să fie acceptate de ministrul sau de conducătorul
instituţiei centrale de stat potrivit prevederilor Decretului 478/1954. În
cazul în care donaţiile făcute statului au ca obiect un bun grevat de
sarcini, acceptarea se va face numai cu avizul Ministerului Finanţelor
Publice.

C. Capacităţi privind donaţiile de organe.

Donaţiile de organe au fost reglementate de legea 2/1998
modificată şi completată de legea 39/2003, privind prelevarea şi

7
transplantul de ţesuturi şi organe umane. Legea are dispoziţii distincte
pentru două categorii de donatori: în viaţă sau decedaţi.
a) pentru a putea fi donator în viaţă, persoana trebuie să fie majoră,
cu capacitate mintală deplină, iar prelevarea de ţesuturi să nu-i pună în
pericol viaţa. Donatorul în viaţă nu poate ceda organe unice sau vitale.
Consimţământul donatorului major trebuie „să fie scris, liber, prealabil şi
expres."
Consimţământul se da numai după ce donatorul a fost informat de
medic asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic,
familial şi profesional rezultate din faptul prelevării. Donatorul poate
reveni, înainte de prelevare asupra consimţământului dat. Donaţia de
măduvă osoasă de la minori se poate face doar cu consimţământul
fiecăruia dintre titularii autorităţii părinteşti sau a autorităţii tutelare,
prezentat preşedintelui Tribunalului judeţean, ori a unui magistrat.
Refuzul minorului împiedică orice prelevare.
b) donaţia de organe de la persoanele decedate se efectuează numai
dacă moartea cerebrală a fost confirmată medical. Prelevarea de organe
de la persoane decedate se face cu respectarea a două condiţii – numai
dacă există consimţământul în scris al persoanelor abilitate; dacă prin
actul prelevării nu se compromite o autopsie medico legală solicitată. În
acest caz donaţia se face având consimţământul scris al membrilor majori
ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ, părinte, copil, frate
ori soră. În absenţa acestora, consimţământul va fi luat de la persoana
autorizată în mod legal să îl reprezinte pe defunct.
Ca excepţie, consimţământul acestora nu mai este necesar când
persoana posesoare a cărţii de donator, decedată, şi-a exprimat în scris în
timpul vieţii dorinţa de a dona organe şi/sau ţesuturi.
Pentru a primi donaţia de organe, donatarul trebuie să îşi manifeste
în scris consimţământul în prezenţa medicului şef al secţiei unde este

8
operat şi a doi martori. Când persoanele donatare sunt minori sau
persoane lipsite de discernământ consimţământul va fi dat pentru ei de
părinţi, sau după caz de reprezentantul legal. Consimţământul donatarului
poate fi dat numai după ce medicul a informat primitorul sau persoanele
abilitate de lege să-şi dea acordul, asupra eventualelor riscuri de ordin
medical rezultate din transplant.
În mod excepţional donaţia de organe umane se poate face fără
consimţământul persoanei donatare sau a împuterniciţilor legali dacă,
datorită unor împrejurări obiective, legătura cu familia ori cu
reprezentanţii legali ai primitorului aflat în imposibilitate de a-şi da
consimţământul nu se poate lua în timp util, iar întârzierea ar conduce
inevitabil la moartea acestuia, fapt consemnat de medicul şef de secţie şi
de doi martori.

Momentul când capacitatea este cerută

În ceea ce priveşte momentul la care trebuie să ne raportăm pentru

a aprecia capacitatea părţilor nu se pune problema dacă donaţia se
realizează printr-un singur act.
Dacă donaţia se încheie prin acte separate (între absenţi), donatorul
trebuie să fie capabil în momentul facerii ofertei în momentul acceptării
ei de către donator şi în momentul primirii actului de acceptare căci
donaţia produce efecte numai din acest moment.
Cât priveşte pe donatar, el trebuie să fie capabil în momentul
acceptării. În momentul facerii ofertei considerăm că donatarul nu trebuie
să fie capabil întrucât oferta este un act unilateral al donatorului.

9
 Sancţiunea incapacităţilor speciale de a face şi de a primi donaţii

Nulitatea contractului. Potrivit art.812 Cod civil „dispoziţiile în

favoarea unui incapabil sunt nule..”. Cu toate că formularea sugerează
sancţiunea nulităţii absolute se admite că nerespectarea incapacităţilor –
atât de a face şi de a primi donaţii – se sancţionează de regulă, numai cu
nulitatea relativă a contractului, nulitatea putând fi invocată de cel ocrotit
sau de succesorii săi în drepturi.
În unele cazuri, când incapacităţile sunt dictate de interese de
ordine publică, sancţiunea este nulitatea absolută a contractului, astfel,
donaţiile făcute persoanelor juridice, dacă n-au fost acceptate în condiţiile
prevăzute de lege şi tot astfel, donaţia având ca obiect dreptul de
proprietate asupra terenului de orice fel, dacă donatarul nu este cetăţean
român.
2. Consimţământul
Pentru că donaţia este, în primul rând, un contract ea trebuie să
aibă la bază acordul de voinţă al părţilor. Deoarece donaţia este şi o
liberalitate, prin esenţa sa acordul de voinţă trebuie să exprime voinţa
animus donandi a donatorului şi acceptarea acestuia de donator.
În principiu, consimţământul, ca element de validitate a actului
trebuie să nu fie „dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin
dol.”
În materie de liberalităţi, vicierea consimţământului se fac de
regulă prin dol manifestat sub forma capacităţii sau a sugestiei.
Sugestia constă în folosirea unor mijloace nepermise, în scopul de
a sădi în mintea testatorului ideea de a face o liberalitate pe care nu ar fi
făcut-o din proprie iniţiativă.

10
 Capacitatea înseamnă folosirea de manopere dolosive, în scopul de
a înşela buna-credinţă a testatorului pentru a-l determina să facă o
liberalitate, fără de care nu ar fi făcut-o.
Contractul al cărui consimţământ este viciat se sancţionează cu
nulitatea relativă.

3. Obiectul contractului
Pot forma obiectul donaţiei bunurile mobile şi imobile care,
deopotrivă, trebuie să îndeplinească o serie de condiţii precum: să fie în
circuitul civil, să fie determinate sau determinabile, posibile, licite şi să
existe sau să poată exista în viitor.
Excepţiile de la condiţiile arătate mai sus fac: darurile manuale,
care nu pot avea ca obiect bunuri viitoare întrucât susceptibile de
tradiţiune.
Ca şi în alte contracte transmisibile de proprietate, bunurile viitoare
pot forma, în principiu, obiectul donaţiei, cu excepţia moştenirilor
nedeschise, care nu pot fi înstrăinate sub sancţiunea nulităţii absolute.
Când bunul este individual determinat, donatorul trebuie să aibă calitatea
de proprietar. Dacă obiectul donaţiei este lucrul altuia, donaţia este nulă
absolut.

4. Cauza
Scopul pentru care donatorul transferă, cu titlu gratuit, proprietatea
sau un alt drept patrimonial altei persoane trebuie să fie real, licit şi
moral. În caz contrar, donaţia nu poate fi valabil încheiată.
Donaţia care are o cauză ce contravine legii sau bunelor moravuri
ori ordinii publice este nulă absolut. Dovada cauzei ilicite incumbă celui
care o pretinde şi fiind o chestiune de fapt, poate fi făcută prin orice
mijloace de probă.

11
 Cauza donaţiei cuprinde două elemente: intenţia de a gratifica şi
motivul determinant.
Intenţia de a gratifica constă în transmiterea dreptului de
proprietate asupra unui bun sau a altui drept real ori de creanţă, cu titlu
gratuit. Voinţa de a gratifica a donatorului este un element abstract,
obiectiv, invariabil şi comun tuturor contractelor de donaţie. Evident că
intenţia de a gratifica este strâns legată de consimţământul liber exprimat
al donatorului.
Motivul determinant este scopul practic urmărit de donator,
element subiectiv, variabil şi concret în fiecare contract de donaţie.

CONDIŢII DE FORMĂ
Conform art. 813 Cod civil toate donaţiile se fac prin act autentic.
Deci contractul produce efecte juridice numai dacă consimţământul
ambelor părţi este manifestat în formă autentică. Nerespectarea acestei
forme se sancţionează cu nulitatea absolută a contractului, indiferent de
persoana donatorului sau donatarului (persoană fizică sau juridică de
drept public sau privat).
Forma autentică este o măsură de protecţie a voinţei donatorului
care dispune în mod actual şi irevocabil de un drept în favoarea unei alte
persoane, fără ca acel element activ să fie înlocuit în patrimoniul sau
printr-o valoare echivalentă.
Nulitatea donaţiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocat de
orice persoană interesată sau de instanţă de oficiu şi nu poate fi înlăturată
în nici un fel.

12
EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE
Principalul efect legal al contractului de donaţie este transmiterea
dreptului de proprietate de la donator la donatar. Deşi, prin natura sa,
donaţia transmite dreptul de proprietate, este posibil ca dreptul transmis
cu titlu gratuit să fie un alt drept real sau drept de creanţă. În acest din
urmă caz operaţia juridică se va analiza ca o cesiune de creanţă cu titlu
gratuit, căreia i se vor aplica regulile prevăzute de art. 1391 Cod civil.
A. Obligaţiile donatorului
Principala obligaţie (personală) a donatorului este predarea bunului
donat donatarului. Predarea bunului are semnificaţia transmiterii
materiale a lucrului şi se poate face ulterior încheierii contractului potrivit
clauzelor contractuale.
Dacă părţile au convenit ca bunul donat să fie păstrat de donator şi
după perfectarea contractului acesta va răspunde pentru pieirea sau
deteriorarea bunului, dar numai dacă a survenit din culpa sa.
Având în vedere caracterul gratuit al contractului, în principiu,
donatorul nu are şi obligaţia de a-l garanta pe donatar pentru evicţiune sau
pentru viciile ascunse. Ca excepţie de la regula de mai sus, donatorul
datorează totuşi garanţie pentru evicţiune în următoarele cazuri:
- când a promis expres garanţie pentru evicţiune art. 828 alin.2 C.Civ.
- când evicţiunea provine dintr-un fapt personal art. 828 alin. 3 C.Civ.
- când donaţia este cu sarcini în limitele valorii acestora ;
Tot ca excepţie donatorul datorează garanţie pentru viciile bunului
donat în următoarele cazuri:
- când s-a obligat expres în acest sens;
- când viciile ascunse cunoscute de donator au pricinuit un prejudiciu
donatorului;
- când donaţia este cu sarcini în limitele valorii acestora.
-

13
B. Obligaţiile donatarului
Atunci când donaţia este pur gratuită (neafectată de vreo sarcină),
donatarul nu are nici o obligaţie faţă de donator.
În cazul de mai sus donatarul are, cel mult, o obligaţie imperfectă
de recunoştinţă (morală) care, dacă este încălcată poate duce implicit, în
anumite condiţii, la revocarea donaţiei pentru ingratitudine.
Dacă donaţia este sub modo (cu sarcini), donatarul are obligaţia de a
executa sarcina, întocmai ca debitorii din contractele sinalagmatice
deoarece, în caz contrar, donaţia poate fi revocată.

BIBLIOGRAFIE
Liviu Stănciulescu . dr. civil parte specială. Contracte şi succesiuni ediţia
a II a. editura all beck bucureşti 2004
Conf. Dr. Dan Chirică – dr. civil succesiuni. Editura lumina lex Buc.

Ghe. Beleiu- drept civil roman

14