_http://www.scritube.

com/sociologie/psihologie/Proiect-de-lecie-ETAPELE-
DEZVO111416410.php._,_.___

1. Strategii de dezvoltare a gandirii critice

Predare portofolii 04.06.2011 ; 14.00-16.00

- 2 Proiecte alcatuite dupa etapele din curs:evaluare, realizarea

sensului, reflectie
- 1 set de fise de idei ,fiecare sa contina descrierea unei metode
didactice(in total 15 metode, deci 15 fise de idei / juma de pag
A4)

Fise de idei

1
 1. BRAINSTORMING-ul

Definitie:

Brainstormingul este o tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un

număr mare de idei, pentru soluționarea unei probleme.

Principii:

Cantitatea determina calitatea. Astfel, elevii trebuie sa emita cât mai multe
idei. Cu cât ne vin in minte mai multe idei, cu atât cresc sansele de a gasi ideile
valoroase si folositoare în solutionarea unei probleme. Unele dintre ele ar putea parea
bizare sau imposibil de realizat, insa acest lucru nu este rau. Uneori cele mai
nastrusnice idei ne determina sa ne gândim la alte idei cu valoare deosebita.
Asocierea libera, spontana a cât mai multor idei si informatii, conduce la aparitia
unor idei viabile si inedite.
Amanarea evaluarii/judecatii ideilor celorlalti. Aceasta da posibilitatea
fiecarui elev sa emita orice idee referitoare la problema în cauza, sa se elibereze de
orice fel de cenzura.

Caracterizare:

Brainstormingul poate fi caracterizat ca o metoda (tehnica, strategie) care nu

tolereaza nici un fel de critica.

Reguli:

Regulile brainstormingului care deriva din aceste principii sunt:

- stimularea unei cantitati cât mai mare de idei;
- preluarea ideilor emise de altii si fructificarea lor prin ajustari succesive si
asociatii libere asemenea unei reactii în lant;
- suspendarea oricarui gen de critica;
- manifestarea libera a imaginatiei.
Brainstormingul se poate realiza în perechi sau în grup. Toate ideile propuse
se noteaza. În faza emiterii/producerii de idei trebuie încurajata participarea tuturor
membrilor grupului chiar daca uneori se desemneaza un conducator de grup.
Manuita cu profesionalism, flexibilitate si inspiratie brainstormingul este o
metoda accesibila, relativ simpla si eficienta de învatare care stimuleaza creativitatea
si pe aceasta baza, dezvoltarea gândirii critice, constructive.

2
 2. STIU / VREAU SĂ STIU/AM ÎNVĂŢAT

Definitie:

Acest model de predare, porneşte de la premisa că informaţia anterioară a

elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informaţii.

Principii:

Este utilizata cu precadere în faza de evocare, dar si în cea de realizare a

sensului, fiind o modalitate de constientizare, de catre elevi, a ceea ce stiu sau cred ca
stiu referitor la un subiect, o problema si, totdeauna, a ceea ce nu stiu si ar dori sa
stie.

Caracterizare:

Relativ simpla, presupune parcurgerea a trei paşi: accesarea a ceea ce ştim,

determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a aceea ce am învăţat.

Reguli:

- elevilor li se cere sa inventarieze-procedând individual, prin discutii în

perechi sau în grup-ideile pe care considera ca le detin cu privire la subiectul/tema
investigatiei ce va urma. Aceste idei sunt notate în rubrica „stiu”.
- elevii noteaza si ideile despre care au îndoieli sau ceea ce ar dori sa stie în
legatura cu tema respectiva. Aceste idei sunt grupate în rubrica „Vreau sa stiu”.
- urmeaza, apoi, studierea unui text, realizarea unei investigatii sau dobândirea
unor cunostinte referitoare la acel subiect, cunostinte selectate de învatator. Prin
metode si tehnici adecvate, elevii învata noile cunostinte, iar în faza de realizare a
sensului, ei inventariaza noile idei asimilate pe care le noteaza în rubrica „Am
învatat”.
- rezulta un tabel cu trei rubrici si anume:
STIU VREAU SĂ STIU AM ÎNVĂŢAT
- in fiecare rubrica apar notate ideile corespunzatoare, evidentiindu-se, foarte
clar, situatia de plecare (ceea ce stiau elevii), aspectele si întrebarile la care au dorit
sa gaseasca raspunsuri (consemnate în rubrica „Vreau sa stiu”) si ceea ce au dobândit
în urma activitatii de învatare (idei consemnate în rubrica „Am învatat”).

3
 III. MOZAIC

- Este o metoda prin care se promoveaza învatarea prin colaborare si cooperare

între elevi. Aceasta tehnica de predare-învatare presupune parcurgerea urmatorilor
pasi:
-  Construirea grupurilor de lucru initiale. Clasa de elevi se împarte în
grupuri de câte 4-5 elevi. Se utilizeaza diverse criterii de grupare a elevilor. Unul
dintre acestea poate fi urmatorul: elevii numara de la 1 la 4/5 astfel încât fiecare elev
sa aiba un numar cuprins între 1 si 4/5.
-  Învatatorul împarte textul ce urmeaza a fi citit/studiat în 4 sau 5 parti
(atâtea câte grupuri de lucru s+au constituit initial)
-  Constituirea grupurilor de „experti” si rezolvarea sarcinii de lucru. Elevii
cu numarul 1 vor forma un grup, cei cu numarul 2 al doilea grup, s.a.m.d. Fiecare
grup de „experti” are sarcina de a studia o anumita parte din text, repartizata de
învatator. Elevii din fiecare grup trebuie sa discute continutul de idei al partii din text
care le revine, s-o înteleaga cât mai bine si mai adecvat pentru a fi capabili, ca
ulterior, s-o predea celorlalti colegi. Ei hotarasc împreuna, prin discutii, care sunt
ideile principale ale textului studiat si cum vor proceda pentru a le preda colegilor
astfel încât acestia sa înteleaga cât mai bine.
-  Revenirea elevilor în grupurile initiale si predarea continutului pregatit
celorlalti colegi. Prin predarea reciproca se realizeaza cea mai buna învatare a unui
continut informational. La sfârsitul lectiei fiecare elev trebuie sa stapâneasca
continutul întregului text si nu doar a partii la învatarea caruia a participat ca
„expert”.
- Când se realizeaza predarea reciproca, elevii pot cere „expertului” lamuriri
suplimentare în legatura cu fragmentul pus în discutie. Daca mai exista nelamuriri si
neclaritati, cei în cauza pot adresa întrebari si altor „experti” din acel grup. Daca
persista anumite dubii referitoare la o problema, acestea ar trebui cercetate în
continuare pâna la lamurirea lor adecvata.
- Învatatorul monitorizeaza predarea asigurându-se ca informatia si cunostintele
se transmit si se asimileaza corect. Daca elevii se împotmolesc învatatorul îi ajuta sa
depaseasca situatia. Deci, fiecare elev devine „expert” într-o anumita problema
(parte) a textului, pe care trebuie sa fie capabili s-o predea colegilor. O varianta a
metodei „mozaic” este metoda denumita „mozaic II”.
- „Mozaic II” se deosebeste de „mozaic I” prin aceea ca prima presupune o
activitate de predare-învatare mult mai dirijata. În „mozaic II” se parcurg aceeasi pasi
ca în „mozaic I” cu deosebirea ca grupurile de „experti” au la dispozitie fiecare, câte
o fisa cu un set de întrebari care le ghideaza lectura si întelegerea mai adecvata a
textului.

4
- Este bine ca învatatorul sa urmareasca îndeaproape desfasurarea activitatii în
cadrul grupurilor. Trebuie ca toti membrii grupului sa participe la discutii, iar
deciziile sa fie rodul colaborarii tuturor membrilor.
- Atitudinea dascalilor fata de schimbarea si inovarea didactica este diferita: de
la cea de respingere, la cea de copiere „mot a mot”, la repetarea aceleiasi activitati în
contexte identice, la transferul de idei si solutii în situatii noi, diferite, îmbogatindu-si
repertoriul de strategii didactice. Este oarecum explicabila aceasta atitudine având în
vedere ca, atât proiectarea lectiilor care promoveaza dezvoltarea gândirii critice, cât
si realizarea lor propriu-zisa necesita investitie de timp, efort intelectual si materiale.
- Elevilor le trebuie timp sa se familiarizeze cu acest nou tip de învatare, e
nevoie de eforturi si încurajari repetate pentru a-i convinge ca se asteapta altceva de
la ei. Aceste metode sunt benefice, deoarece, atât în grupuri de 4-6 persoane, cât si în
perechi, elevii se exprima mai usor, nu mai sunt stresati, vorbindu-si unul altuia.
Astfel elevii participa efectiv la actul învatarii, inclusiv elevii timizi, cu posibilitati
intelectuale sau de exprimare mai reduse. Acest lucru le sporeste încrederea în fortele
proprii, în performantele lor, contribuind la dezvoltarea intelectuala si la socializarea
lor. Metodele sunt benefice si pentru elevii buni la învatatura pentru ca acestia se
confrunta permanent cu alti coechipieri si cu sine, având posibilitatea sa sintetizeze,
dând o forma coerenta ideilor ce provin de la ceilalti colegi de echipa. Pentru elevi e
benefic si pentru faptul ca se obisnuiesc sa lucreze în grup, cu rezolvarea unor sarcini
„contra cronometru”, marindu-le astfel responsabilitatea.
- Nu de mica importanta este si faptul ca aceste metode active, educa elevii si
din punct de vedere moral. Ei devin mai toleranti, accepta ideile altora, învata sa
critice argumente, idei si nu oameni si observa ca întotdeauna se mai poate aduce o
completare, se poate aduce în discutie o noua perspectiva asupra unui subiect.
- Dezvoltarea gândirii critice prin lectura si scriere este o alternativa
educationala reformatoare. Strategiile interactive de predare îi învata pe elevi sa
gândeasca critic, eficient si constructiv, „umanizeaza” relatia dascal-elev situând-o pe
orizontala si conferind încredere copiilor în propriile forte. Acest nou tip de învatare
bazat pe experienta de viata a elevilor poate fi utilizat în predarea-învatarea
diferitelor obiecte de învatamânt înlaturând astfel mentalitatea conform careia „exista
un singur raspuns bun, adecvat”(Banks).
- Învatarea eficienta si gândirea critica se realizeaza atunci când, dascalii
apreciaza diversitatea de idei si experienta a elevilor, iar acestia trebuie sa confere un
sens informatiilor si ideilor însusite.
- În concluzie, nu trebuie sa renuntam la metodele clasice, ci sa le îmbinam în
cadrul lectiilor cu cele care activeaza gândirea critica, pentru a lucra si „altfel” în
folosul copiilor si al nostru.