Fizica – noţiuni principale

Bibliografie:
1. Prezentarile de la curs.
2. Cartea: Physics for Scientists and Engineers, urmărind în principal notiunile
introduce la curs şi paragraful de concluzii (Summary) de la fiecare capitol
specificat mai jos:
Cap. 2, 3, 4, 5, 6, 13

1. Definirea axelor unui sistem de coordonate carteziene aşezat în centrul

Pământului

Axa Z pe direcţia axei de rotatie a Pământului cu sensul pozitiv către nordul

geografic
Axa X, în planul ecuatorului, trecând prin punctul de coordonate (0°, 0°)
Axa Y, în planul ecuatorului, trecând prin punctul de coordonate (0°, 90°E)

2. Definirea coordonatelor sferice pentru un sistem de coordonate sferice aşezat în

centrul Pământului

Axa r este pe direcţia razei care trece prin punct.

1
Unghiul dintre rază şi planul ecuatorului = latitudinea geografică.
Unghiul dintre dreapta trecând prin punctul de coordonate geografice (0°, 0°) şi
proiecţia razei în planul ecuatorului = longitudinea geografică.

3. Definire axelor unui sistem de coordonate carteziene aşezat într-un punct la

suprafaţa Pământului

Axa Z este pe direcţia verticalei punctului (care coincide în primă aproximaţie cu raza
sferei).
Axa X este tangentă la meridianul care trece prin punct cu sensul pozitiv către nordul
geografic
Axa Y este tangentă la paralela care trece prin punct având sensul pozitiv către est.

4. vectorul de poziţie (definiţie)

Vectorul de poziţie este vectorul care uneşte originea sistemului de coordonate cu

punctul aflat în mişcare.

5. vectorul viteză (definiţie)

2
 r r
r ∆r d r
Viteza instantanee este derivata vectorului de poziţie la timp: v = lim ∆t →0 =
∆t dt
Viteza este tangentă la traiectoria pe care se deplasează punctul.
Unitatea de masura pentru viteza: m/s.

6. vectorul acceleraţie (definiţie)

r r r
r ∆v dv d 2r
a = lim ∆t → 0 = = 2
∆t dt dt
Acceleraţia instantanee este derivata vectorului viteză la timp sau derivata de ordinul
doi al vectorului de poziţie.
Unitatea de masura pentru acceleratie: m/s2

7. Mişcarea circulară uniformă a unui punct care se roteşte odată cu

Pământul (relaţiile pentru viteză, acceleraţie centripetă în funcţie de viteza
unghiulară şi raza cercului; desen cu reprezentarea vectorilor)

3
 ∆α
viteza unghiulara pentru mişcarea circular uniformă: ω = ∆t = t 2 − t1
∆t
r r
Modulul vitezei, v, este constant în timp: v( t 1 ) = v( t 2 ) v( t 1 ) = v ( t 2 )
Modulul vectorului depoziţie este egal cu raza cercului: r ( t 1 ) = r ( t 2 ) = r
Vectorul viteză este tanget la cerc (traiectoria) şi perpendicular pe vectorul de poziţie.
Modulul vectorului acceleraţie centripetă este constant în timp: a c ( t 1 ) = a c ( t 2 ) = a c
Vectorul acceleraţie centripetă este îndreptat în lungul razei către centrul de rotaţie.
Relaţia dintre modulul vitezei si viteza unghiulară: v = ωr
v2
Relaţia dintre modulul acceleraţiei şi viteza unghiulară: a c = ω 2 r =
r
Unitatea de masura pentru viteza unghiulara: rad/s. Relatia de transformare in grade
(sexa)/ora.

8. Legile lui Newton (enunţ)

Definitia sistemului de referinta inertial: Sistem de referinţă cu acceleratie 0.
Definiţia sistemului de referinţă neinerţial: Sistem de referinţă cu o acceleraţie a
diferită de zero. In acest sistem pentru concordanţa observaţiilor cu cele dintr-un
sistem se introduc forţele de inerţie (forţe fictive) având expresia:
r r
Fi = −ma
Unde a este acceleraţia sistemului de referinţă.

Legea I: Un corp rămâne în stare de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă

(acceleraţie nulă) dacă asupra sa nu acţionează nici o forţă

Lege II : viteza de variaţie a impulsului unui corp este proporţională cu forţa ce

acţionează asupra corpului

definiţie: impuls p = mv
r dpr d (mvr )
F= =
dt dt
r dm r r
dv dm
F= v+m =0
dt dt dt
r r
r dv r d 2r
F = m = ma = m
dt dt 2
Unitati de masura pentru forta: 1N (Newton)=kgm/s2.

Legea III: Dacă două corpuri se află în interacţiune forţa F12 pe care corpul 1 o
exercită asupra corpului 2 este egală şi de semn contrar cu forţa F21 pe care corpul 2 o
exercită asupra corpului 1
r r
F12 = −F21

Principiul independenţei acţiunii forţelor: Dacă asupra unui punct material

acţionează simultan mai multe forţe, atunci acceleraţia imprimată punctului este egală
cu suma vectorială a acceleraţiilor pe care le-ar avea punctul sub acţiunea separată a
fiecărei forţe.

4
 n r n
r r r
∑ Fi = ∑ a i F = ma
i =1 i =1

9. Legea gravitaţiei (atracţiei) universale (enunţ)

O particulă de masă m1 atrage orice altă particulă din univers de masă m2 cu o forţă
km1m 2
având modulul dat de F = şi sensul şi direcţia conform figurii
r2
(k=6.67•10-11 Nm2/kg2 - constanta atracţiei universale)

10. Definiţia intensităţii câmpului gravitaţional (acceleraţia gravitaţională)

Intensitatea câmpului gravitaţional (acceleraţia gravitaţională) creat de un corp cu
km
masa m1 este definită de: g = − 2 1 , iar sensul şi direcţia sunt aceleaşi ca pentru forţă
r
Dacă se cunoaşte acceleraţia gravitaţională atunci forţa de atracţie dintre partcicula de
masă m1 şi o altă particulă de masă m2 se poate scrie astfel:
r r
F = m2g
11. Expresia modulului (marimii) fortei de atractie gravitaţională dintre doua sfere cu
masele M şi m:

kMm
F=
r2
unde r este distanta dintre centrele celor doua sfere, iar densitatea sferelor variază doar
in lungul razei.

12. Calcularea densităţii Pământului (interpretarea rezultatului din punct de

vedere al structurii interne a planetei)

r r
legea a II-a: ma = mg 0 , g0 este acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Pamântului
determinată experimental
kM p
dar: g 0 =
Rp
Din această relaţie se scoate masa Pamântului, după care tinând cond de volumul unei
sfere se calculează densitatea acestuia:

5
 gR 2 MP 4
Mp = ρ= VP = πR 3
k VP 3
3g
ρ=
4kπR

ρ (roci de la sup rafata ) ≈ 3.5 g / cm 3 ρ (calculat ) ≈ 5.5 g / cm 3

Este prima dovada că planeta are o structura internă. Interiorul are roci cu densitate
mai mare decat rocile de la suprafata.

11. Variaţia acceleraţiei gravitaţionale cu altitudinea (semnificatia parametrilor

din relatia finala)

r – distanţa de la centrul Pamântului până la un punct având altitudinea h

RP – raza Pământului
Expresia modulului lui g este:
kM p kM p kM p 1
g= 2 = 2 = 2 = g0
r ( R + h ) R (1 + ( h / R) )
2 2
h2
1+ 2
R
unde g0 este acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Pământului.
Dacă h<<R atunci g ~ g0

12. Consecinţele rotaţiei Pământului rigid (variaţia acceleraţiei gravifice cu

latitudinea)
Un observator aflat la suprafaţa Pământului (R –raza Pământului considerat sferic, lat
– latitudinea punctului) se găseşte într-un sistem de referinţă inerţial datorită rotaţiei
acestuia. Acceleraţia centrifugă de inerţie are expresia:
aCI = ω 2 R cos(lat )
Acceleraţia gravifică (acceleraţia unui corp în cădere) la suprafaţa Pământului este
dată de suma dintre acceleraţia gravitaţională şi acceleraţia centrifugă de inerţie:
r r r
g = g 0 + a CI
Modulul acceleraţiei gravifice poate fi calculat cu teorema cosinusurilor:
g = g 02 + ω 4 R 2 cos(lat ) 2 − 2 gω 2 R cos(lat ) 2
Cazuri particulare: ecuator, poli (vezi prezentarile).

6
 13. Consecinţele rotaţiei Pământului elastic (elipsoidul de rotaţie, consecinţe
asupra definiţiei latitudinii geografice)

Pământul fiind o structură elastică sub influenţa rotaţiei ia forma unui elipsoid de
rotaţie, alungit la ecuator şi turtit la poli. Acceleraţia gravifică este în orice punct
perpendiculară pe tangenta dusă la elipsoid. Direcţia ei reprezintă verticala locală
(direcţia firului cu plumb). Datorită formei de elipsoid latitudinea geocentrică nu
coincide cu latitudinea geografică.