Sunteți pe pagina 1din 70

CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR

2008

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA


VETERINARA BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICA


IN AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA
CENTRUL DE STUDII DESCHISE LA DISTANTA

PROIECT DE LICENTA

CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE


FINANTARE A IMM-URILOR

Coordonator ştiinţific:
CONF. DR. DINU TOMA

Absolvent:
CHIRITA PAUL-FLORIN

BUCURESTI
2008

1
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Cuprins

Pagina Prezentare.........................................................................................1
PROIECT DE LICENTA.................................................................................................1
Cuprins...............................................................................................................................2

2
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE


DE FINANTARE A IMM-URILOR

3
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Declaraţie

Prin prezenta declar că Lucrarea de licenţă cu titlul “CONSIDERATII


PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR” este scrisă de
mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de
învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele
utilizate, inclusive cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea
regulilor de evitare a plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din
altă limbă, sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine
referinţa precisă;
− rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.

Bucuresti, 01.09.2008

Absolvent Paul Florin CHIRITA

_________________________

4
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

-Capitolul I-

Dispoziţii generale

Cadrul legal, privind procedurile de autorizare şi funcţionare a firmelor


mici şi mijlocii şi a întreprinzătorilor individuali,este reprezentat prin Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în 29.01.1998. Este
recunoscut faptul că dintre modalităţile juridice, prin care o afacere poate fi
lansată liber în piaţă românească, avem reglementate următoarele forme:
− societatea în nume colectiv (S.N.C).
− societatea în comandită simplă (S.C.S.)
− societatea în comandită pe acţiuni (S.C.A.)
− societatea pe acţiuni (S.A.)
− societatea cu răspundere limitată (S.R.L).
În relaţia dintre o firmă cu banca sa finanţatoare, cele mai des întâlnite
sunt societăţile pe acţiuni şi cele cu răspundere limitată. Conform Legii nr.
31/1990 republicată, în Cap. I, art. 10, 11, 12 au apărut unele modificări faţă
de legea publicată iniţial, dintre care menţionăm următoarele:
− capitalul social al societăţii în comandită pe acţiuni şi al
societăţii pe acţiuni nu poate fi mai mic de 25 milioane lei;
− numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic
de 5;
− capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate
fi mai mic de 2 milioane lei şi se divide în părţi sociale egale,
care nu pot fi mai mici de 100 mii lei;
− numărul asociaţiilor în societatea cu răspundere limitată nu
poate fi mai mare de 50.

5
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

În plus, Legea nr. 26/1990 republicată în 1998 privind registrul


comerţului menţionează faptul că o societate comercială devine persoană
juridică numai de la data înmatriculării sale în Registrul Comerţului.
Prin Legea 133/1999, modificată în decembrie 2000, privind
stimularea întreprinzătorilor privaţi, pentru înfiinţarea şi dezvoltarea
întreprinderilor mici şi mijlocii se precizează că în afară de cadrul legal mai
sus amintit, ofiţerii de credite în activitatea de finanţare a I.M.M.-urilor
trebuie, în mod obligatoriu, să ţină cont şi de următoarele documente legale
de înfiinţare şi funcţionare a I.M.M.-urilor precum:
− statutul şi contractul societăţii (înainte de 1998);
− actele de înscriere de menţiuni;
− actul constitutiv (după1998);
− hotărârea judecătorească definitivă;
− contractul de proprietate pentru sediul firmei / sediul comercial;
− contractul de închiriere pentru sediul firmei / sediul comercial;
− specimene de semnături (de regulă identice cu cele de la deschiderea
contului în bancă);
− alte documente.

-Capitolul II-

Caracteristicile IMM-urilor

Pentru caracterizarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii din


economia românească, nu a existat o abordare unitară pe parcursul ultimilor
18 ani. Clasificarea cea mai des utilizată – recomandată şi de Oficiul
Statistic al Uniunii Europene (Eurostat) este în funcţie de la numărul de
angajaţi astfel:

Tipul întreprinderii Număr de angajaţi

6
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Microîntreprindere 0–9
Întreprindere mică 10 – 99
Întreprindere mijlocie 100 – 499

După principiile Băncii Mondiale, I.M.M.-uri sunt acele întreprinderi


în care numărul de angajaţi este între 1 şi 250. Legislaţia românească nu
prevedea criterii unice de structurare a întreprinderilor mici şi mijlocii până
la apariţia Legii 133/1999. Astfel, prin Ordonanţa Guvernului nr. 25/1993
întreprinderile mici şi mijlocii au fost definite după următoarele criterii:

Tipul întreprinderii Nr. de angajaţi Cifra de afaceri


Întreprinderi mici 5 – 25 10 mil. lei – 2 mild. lei anual
Întreprinderi mijlocii 26 – 200 10 mil. lei – 2 mild. lei anual

Prin Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 se considerau întreprinderi mici şi


mijlocii, cele care îndeplineau cumulativ două condiţii:
− cifra de afaceri sub 10 mild. lei / an;
− numărul de angajaţi până la 299.
Cele care depăşeau aceste cifre erau considerate întreprinderi mari.
Prin Instrucţiunile nr. 1 din 26.04.1996 privind creditarea
întreprinderilor mici şi mijlocii şi a Legii 1/1991 modificată şi completată cu
Legea nr. 57 / 1994 emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale s-a
făcut o altă grupare a întreprinderilor mici şi mijlocii astfel:

Tipul Întreprinderii Nr. de angajaţi Cifra de afaceri


Întreprinderi mici sub 26 10 mil. lei – 10 mild. lei anual
Întreprinderi mijlocii 26 – 200 10 mil. lei – 10 mild. lei anual

Conform circularei nr. 34/1998 a Băncii Comerciale Române SA,


clasificarea I.M.M.-urilor a fost următoarea:

Tipul întreprinderii Nr. de angajaţi Cifra de afaceri


Microîntreprinderi 0–9 sub 18 mild. lei / an

7
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Întreprinderi mici 10 – 49 sub 18 mild. lei / an


Întreprinderi mijlocii 50 – 250 sub 18 mild. lei / an

În aceste condiţii în România practic nu s-au putut face statistici


pertinente şi relevante cu privire la numărul exact al întreprinderilor mici şi
mijlocii existente. În conformitate cu Legea 133/1999 I.M.M.-urile sunt
definite, în funcţie de numărul mediu scriptic de personal, după cum
urmează:

− Microintreprinderi ………… 0 – 9 salariaţi


− Întreprindere mică ………… 10 – 49 salariaţi
− Întreprindere mijlocie …………..50 – 249 salariaţi

Această ultimă clasificare a fost utilizată în toate reglementările,


statisticile şi celelalte documente oficiale emise de către autorităţile române
sau de alte instituţii publice româneşti. Pentru a avea o reprezentare a unui
I.M.M., trebuie să menţionăm faptul că, în Uniunea Europeană, conform
statisticilor europene, sunt aproximativ 1 milion de întreprinderi mici, cu o
medie de aproape 45 de firme la 1000 de locuitori. Totuşi, acest raport diferă
semnificativ de la ţară la ţară, de la circa 30 de firme la 1000 de locuitori în
Olanda, Germania şi Danemarca, la peste 60 de firme la 1000 de locuitori în
Portugalia şi Grecia.
În România, apariţia întreprinderilor mici şi mijlocii este foarte
importantă, deoarece aceste firme au devenit locul în care micii
întreprinzători îşi pun în practică şi îşi dezvoltă aptitudinile anteprenoriale,
iar în timp o parte din aceste întreprinderi vor evolua spre categoria
întreprinderilor mijlocii şi chiar a întreprinderilor mari.
În majoritatea economiilor ţărilor din Europa centrală şi de Est,
întreprinderile mici şi mijlocii private au apărut datorită faptului că:
− oamenii sunt dornici de a-şi începe propria lor afacere;
− oamenii s-au săturat de salariile mici, sperând că propriile
întreprinderi mici şi mijlocii vor constitui una din puţinele posibilităţi
de a-şi relansa drumul spre o viaţă decentă;
− nu solicită un capital foarte mare la înfiinţare;

8
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

de regulă, un manager competent poate conduce eficient propria firmă;


− reglementările şi procedurile de înfiinţare sunt de obicei mai simple;
− de regulă, ele nu solicită personal tehnic de înaltă calificare;
− sunt mai flexibile la cerinţele pieţii faţă de întreprinderile mari;
− concurenţa nu este încă foarte puternică, în multe sectoare – existând
suficient loc pentru a se dezvolta;
− bunurile şi serviciile furnizate de sectorul de stat au, încă, o calitate
inferioară, iar potenţialii întreprinzători cred că se pot descurca mai
bine.

Din motivele menţionate mai sus multe întreprinderi mici şi mijlocii


se înfiinţează şi îşi schimbă sau încetează activitatea în fiecare an. Acest
lucru se întâmplă nu numai în economiile post-socialiste ci în toată lumea.
Astfel, în Statele Unite peste 80 % din întreprinderile mici dau faliment în
primii 5 ani.

Principalele instrumente de politică regională vizează crearea unor


condiţii favorabile pentru atragerea investiţiilor private, în condiţiile unor
resurse de finanţare publică redusă. Mijoacele financiare necesare pentru a
iniţia sau dezvolta o întreprindere pot proveni din surse interne sau externe.

1. Sursele interne de finanţare constau din economiile


antreprenorului, iar în cazul întreprinderilor existente constau în vânzarea
produsul realizat. O finanţare realizată numai cu sprijinul unic al surselor
interne prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje.
− Avantajele finanţării interne:
Un mai mare control şi independenţă asupra întreprinderii, actele întreprinse
netrebuind a fi justificate cuiva.
Singurul cost asociat finanţării interne este pierderea dobânzilor (dacă
fondurile făceau obiectul unui plasament pe piaţa de capital).
Fondurile investite nu trebuie să fie rambursate.
− Dezavantajele finanţării interne:
Fondurile sunt limitate, fapt ce restrânge capacitatea întreprinzătorului de a
realiza beneficii sau de a-şi dezvolta întreprinderea.

9
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Întreprinzătorul va trebui să accepte un nivel de risc personal ridicat.

2. Finanţarea externă este asigurată de bănci, instituţii de investiţii,


organe ale sectorului public, cât şi cel particular.
− Avantajele finanţării externe:
Există o gamă variată de finanţări. Investitorii externi sunt, de regulă, mai
importanţi decât sursele interne şi pot permite o dezvoltare mai substanţială
a întreprinderii. Implicarea investitorilor externi trebuie să garanteze
adaptarea unei direcţii raţionale a întreprinderii. Implicarea investitorilor
interesaţi şi experimentaţi poate constitui o resursă importantă pentru
întreprindere.
− Dezavantajele finanţării externe:
Investitorul exterior poate dori să participe activ la gestiunea întreprinderii.
Obiectivele investitorilor trebuie satisfăcute chiar dacă aceasta diferă de
obiectivele întreprinderii. În general, mijloacele financiare obţinute
reprezintă un cumul dintre sursele interne proprii şi cele externe, în funcţie
de previziunea proprie făcută.

Programul financiar pentru susţinerea unei afaceri proprii

În România, ultimii patru ani au coincis cu o reducere semnificativă a


afacerilor proprii derulate în cadrul unor întreprinderi mici şi mijlocii.
O primă soluţie care ar putea redresa funcţionarea I.M.M.-urilor este
finanţarea acestora de către unele bănci specializate sau de instituţii
financiare solide. În acest sens considerăm că o revigorare a sectorului
I.M.M.-urilor în România este condiţionată în primul rând de atractivitatea
programelor de creditare ce trebuie realizate din surse externe pentru
sprijinirea şi dezvoltarea IMM-rilor.
Un studiul recent efectuat de Centrul Român pentru I.M.M.-uri privind
realizarea unor programe financiare realiste ale acestora, au arătat că
principalele surse de finanţare pentru susţinerea unei afaceri proprii sunt:
− capitalul propriu;

1
0
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− creditele furnizori;
− creditele bancare.

Totuşi, dacă facem o inventariere reală a surselor de finanţare a


I.M.M.-urilor, se constată că în afară de sursele prezentate anterior, mai sunt
şi alte surse şi anume:
− disponibilităţile băneşti aduse de asociaţi;
− creditul asociat unic;
− credite acordate în cadrul unor programe internaţionale;
− asistenţă financiară nerambursabilă în cadrul unor programe
internaţionale;
− leasing;
− avalizarea biletelor la ordin sau a cambiilor;
− scrisorile de garanţie;
− subvenţiile;
− acreditivul în lei şi/sau în valută.

Capitalul
Este forma de finanţare cea mai ieftină, iar majorarea capitalului, prin
atragerea de aporturi noi, constituie principala sursă de finanţare pentru
I.M.M.-uri.

Creditul furnizor
Reprezintă o formă de finanţare foarte des întâlnită, atât la intern cât şi
la extern.
Un manager bun caută să-şi finanţeze producţia / serviciile / comerţul
prin aceste credite furnizori, adică să încaseze la termene mai mici decât
termenele de plată a furnizorilor. Creditele furnizori pot să fie acordate pe
termen scurt sau mediu. Cadrul larg al acestor credite sunt contractele
încheiate între părţi, în care sunt stipulate perioadele de creditare precum şi
costul acestora. Dacă ne referim la creditele furnizori externi, acestea, de
obicei sunt acordate pe termen scurt, datorită nesiguranţei partenerului
român în rambursarea creditului. Beneficiarul de credite trebuie însă să
obţină aprobările legale cerute de reglementările Băncii Naţionale (B.N.R).

1
1
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Creditul furnizor poate fi acordat cu dobândă sau fără dobândă.


În cazul creditului furnizor extern dobânda datorată constituie un venit al
partenerului extern obţinut pe teritoriul României, în conformitate cu
reglementările în vigoare.
Creditul furnizor poate fi o sursă importantă de finanţare pentru
susţinerea unei afaceri proprii, dar ea poate fi şi un factor care în anumite
condiţii poate conduce la înregistrarea de pierderi în activitatea financiară a
societăţii. Înregistrarea de pierderi ca urmare a unui credit furnizor este
determinată de diferenţa de curs valutar din momentul achiziţionării
creditului (primirii produsului / serviciului / mărfii) şi momentul restituirii
creditului (efectuarea efectivă a plăţii produsului / serviciului / mărfii).

Subvenţiile
I.M.M.-urile cu programe viabile vor avea acces la sumele alocate de
la bugetul de stat. În acest sens prin bugetul de stat s-au alocat sume
importante în vederea:
− garantării împrumuturilor contractate de I.M.M.-uri la bănci;
− înfiinţării de noi întreprinderi;
− sprijinirea activităţilor de marketing şi preexport.
Un rol important în dezvoltarea I.M.M.-urilor l-a avut Legea nr.
133/1999 modificată în anul 2000 privind înfiinţarea întreprinderilor mici şi
mijlocii.

Susţinerea liberei iniţiative

Finanţatori şi programele din România care sprijină libera iniţiativă sunt:

1
2
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Din mai 2003 LIBRA BANK este membră a fondului american de


investiţii New Century Holdings (NCH). Acţionarii direcţi ai băncii sunt
companii româneşti care, la rândul lor, sunt integral controlate de NCH
Broadhurst. NCH, unul dintre cei mai importanţi investitori străini din
România, are investiţii de circa 3 miliarde de dolari în Europa Centrală şi de
Est, din care peste 300 milioane de dolari au fost investiţi în România. În
perioada imediat următoare preluării de către companiile membre NCH,
LIBRA BANK a intrat într-un proces de restructurare profundă: şi-a stabilit
o nouă strategie, a schimbat procesele şi operaţiunile, a creat noi produse.
Strategia pe termen mediu şi lung a echipei manageriale LIBRA BANK are
ca obiective creşterea cotei de piaţă şi poziţionarea LIBRA BANK pe piaţa
românească drept o bancă ce se diferenţiază prin specializarea şi rapiditatea
cu care răspunde clienţilor săi. Creşterea cotei de piaţă este în mod special
îndreptată către segmentul profesiilor liberale şi către companiile mici şi
mijlocii.
Argumentele LIBRA BANK care vin în sprijinul acestei strategii sunt:
susţinerea financiară acordată de către investitorii americani, seriozitate şi
încredere, respectarea promisiunilor făcute clienţilor, flexibilitate şi
promptitudine.

În cadrul politicii sale de sprijinire a I.M.M.-urilor, Banca


Transilvania a conceput şi realizat, împreună cu Centrul de Dezvoltare
Managerială, un material de consultanţă destinat managerilor din cadrul
I.M.M.-urilor intitulat “Planul de afaceri – instrument al managementului
modern”. Această lucrare este prezentată sub forma unor cursuri intensive de
câteva zile, la care pot participa persoane, care doresc să pornească o
afacere, conducători şi angajaţi implicaţi în procesul de elaborare a unui plan
de afaceri, din cadrul I.M.M.-urilor. Sunt prezentate etapele de elaborare a
unui plan de afaceri, detalierea mergând de la modalitatea de pregătire a unui
plan până la studiul de marketing şi analiză financiară. Acest proiect s-a
bucurat de susţinerea CESO (Canadian Executive Service Organization).

1
3
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

CEC BANK a participat la licitaţia organizată de Ministerul Muncii


şi Protecţiei Sociale, privind derularea liniei de finanţare destinată I.M.M.-
urilor. Câştigând acestă licitaţie CEC BANK a lansat un amplu program de
restructurare şi dezvoltare instituţională vizând transformarea instituţiei într-
o bancă modernă şi performantă, intenţionând să acorde credite pentru
I.M.M.-uri în condiţii avantajoase pentru întreprinzători.
Totodată, CEC BANK a întreprins demersurile necesare pentru obţinerea de
fonduri Phare destinate creditului operaţional şi financiar şi implementării
planului de restructurare. De asemenea, CEC BANK a stabilit legături de
colaborare cu organismele financiare internaţionale, precum BERD,
Creditanstalt fűr Wiederanfbar (Germania) în vederea includerii băncii în
programele pe care aceste organisme le vor derula în România.

Fondul Româno – American pentru Investiţii

Această sursă de finanţare aparţine unei corporaţii americane a cărei


misiune este să promoveze libera iniţiativă şi spiritul antreprenorial în
România, prin investiţii şi împrumuturi destinate susţinerii unei afaceri
proprii. Fondul a fost înfiinţat de Casa Albă şi de Congresul Statelor Unite
ale Americii în 1994 şi a fost capitalizat cu peste 60 mil. de dolari, alocaţi
de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Fondul
îşi desfăşoară activitatea de investiţii şi împrumuturi prin intermediul a 3
programe.

1. Programul de investiţii pentru întreprinderile mici şi mijlocii, sumele


investite într-o firmă pentru susţinerea unei iniţiative private fiind între
50.000 şi 350.000 U.S.D.

1
4
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Condiţiile necesare obţinerii unei finanţări din partea fondului:


− fondul participă la repartizarea profitului şi va deţine acţiuni în firmă;
− tranzacţiile sunt negociate pe baze commercial;
− fondul participă la finanţare cu 25-49%, dar poate depăşi 50% în
situaţii excepţionale;
− conducerea firmelor să fie corectă, competentă şi angajată în succesul
investiţiei finanţate cu ajutorul fondului;
− sunt preferate firme care au desfăşurat o activitate profitabilă în anii
anteriori acordării acestui împrumut;
− fondul percepe anumite taxe pentru serviciile acordate şi îşi
recuperează anumite cheltuieli din profitul firme;
− fondul asigură asistenţă concretă şi continuă şi îi sprijină pe
beneficiari, prin monitorizare sistematică, servicii de consultanţă şi
înlesnirea unor contacte avantajoase de afaceri pe piaţa americană;
− fondul poate decide după 3-6 ani să-şi vândă acţiunile deţinute într-o
investiţie partenerilor săi, cumpărătorilor strategici sau direct pe piaţa
de capital.

2. Programul de împrumuturi pentru întreprinderi mici şi mijlocii – oferă


împrumuturi cuprinse între 20.000 şi 150.000 U.S.D. Aceste împrumuturi se
desfăşoară în comun cu Banca Românească, care derulează nemijlocit acest
program. Împrumutul se acordă în dolari SUA, pe un termen de maximum
de 3 ani cu rambursări lunare, în sume egale (rata împrumutului plus
dobânda). Împrumutul beneficiază de o perioadă de graţie de până la trei
luni, în care beneficiarul plăteşte numai dobânda la împrumut.
Cheltuielile aferente împrumutului sunt:
− dobânda fixă de 15% pe an,
− comisionul fondului de 1% aferent întregii sume,
− penalizări pentru rambursări înainte de scadenţă 0,
− garanţii cu active.

În anumite cazuri se acceptă şi alte garanţii decât cele imobiliare .

1
5
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

De regulă utilizarea împrumutului este pentru finanţarea investiţiilor pe


termen lung, pentru realizarea de active fixe ca: echipamente, utilaje şi
construcţii, precum şi a stocurilor de materii prime şi materiale necesare
pentru dezvoltarea şi susţinerea unei afaceri. De regulă, nu se acordă
împrumuturi pentru finanţarea pe termen scurt a fondului de rulment.

Criterii de selecţie a potenţialilor beneficiari vizează:


− firme cu experienţă, având o echipă managerială bine consolidată;
− în general firmele noi nu vor fi finanţate decât în mod excepţional prin
acest program;
− solicitantul trebuie să participe cu minimum 30% din costurile totale
ale proiectului;
− numărul angajaţilor firmei nu trebuie să depăşească 200 persoane,
− capitalul străin nu poate depăşi 70%, iar capitalul majoritar şi pachetul
de control;
− trebuie să fie deţinute de persoane rezidente în România.
Sunt unele domenii excluse de la finanţare precum cazinourile, firmele
distribuitoare sau firmele implicate în fabricarea şi distribuirea băuturilor
alcoolice sau a ţigărilor (cu excepţia magazinelor care comercializează cu
amănuntul aceste produse, iar vânzările acestora nu reprezintă mai mult de
25% din venitul brut al societăţii).

3. Programul de împrumuturi mici pentru susţinerea liberei iniţiative.


Sintetic, condiţiile de acordare a acestor împrumuturi sunt următoarele :
− suma acordată să fie cuprinsă între 2500-15000 USD;
− rambursarea creditului să fie făcută în 18 luni şi in lei la cursul de
schimb (leu/dolar) al zilei în care se efectuează rambursarea;
− dobânda este fixă şi negociată;
− obiectul finanţării îl constituie: echipamentele industriale, utilajele de
producţie, sedii administrative etc., precum şi finaţarea fondului de
rulment;
− garanţii: activele societăţii;

1
6
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− firma să aibă cel puţin un an de activitate în acelaşi domeniu


economic;
− să existe o competenţă managerială în gestionarea împrumutului;
− să existe capacitatea firmei de a rambursa creditul din numerarul
generat de activitatea ei curentă;
− să existe referinţe foarte bune despre personale implicate în utilizarea
finanţării acordate.

Oikocredit Ecumenical Development Cooperative


Society U.A.

A fost infiintata in 1975 ca o institutie financiara


internationala de dezvoltare pe principii cooperatiste, cu scopul de a finanta
proiecte de afaceri viabile, oferind astfel comunitatilor mai putin avantajate
sansa de a-si dezvolta activitatile si de a-si imbunatati rezultatele.

Prin birourile sale regionale si de tara, Oikocredit este activa in 31 de tari de


pe toate continentele. Capitalul Oikocredit, de peste 270 milioane Euro,
provine de la cei 27.000 de membri ai sai - organizatii, institutii si persoane
particulare - din 20 de tari din intreaga lume. Desi nu sunt bogati, membrii
Oikocredit doresc sa imparta ceea ce au cu cei care au acces limitat la
creditare.

Aceste fonduri in valuta - Euro sau dolari SUA - nu sunt donate Oikocredit
de actionari, ci sunt investite, astfel ca pe termen lung membrii asteapta ca
investitia facuta sa le fie returnata. Drept urmare, Oikocredit nu are
posibilitatea de a acorda "imprumuturi facile" sau imprumuturi care nu vor fi
rambursate daca un proiect esueaza. Oikocredit acorda imprumuturi in
special in valuta si poate functiona numai daca aceste imprumuturi si
dobanzile aferente sunt platite cu seriozitate si la timp.
Agricultura, activitatile conexe si micro-creditarea sunt domeniile care se
bucura de prioritate in finantare. Oikocredit poate asigura co-finantarea

1
7
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

solicitantilor de fonduri UE (tip FEADR, Phare etc). Solicitarile de acordare


de fonduri trebuie sa fie axate pe investitii. Partenerii existenti pot accesa si
credite pentru capital de lucru sau imprumuturi suplimentare.
Proiectele trebuie sa aiba un impact social - direct si indirect - pronuntat,
prin crearea si mentinerea de locuri de munca si imbunatatirea nivelului de
trai al comunitatii locale, in special in zone in care locuitorii au perspective
economico-sociale limitate.

Activitatea anterioara a solicitantilor si experienta manageriala trebuie sa fie


adecvate realizarii proiectului propus a fi finantat prin imprumut.

Relatiile durabile cu comunitatea locala, implicarea semnificativa a femeilor,


protejarea mediului inconjurator si a animalelor cresc sansele de aprobare
ale unui proiect. Proiectele trebuie sa fie viabile din punct de vedere
economic si garantiile oferite trebuie sa fie suficiente pentru a acoperi suma
imprumutata si dobanzile aferente.

Criteriile de acordare a finantarii:


− Oamenii: Proiectul trebuie sa aiba efecte benefice asupra unui grup
larg de persoane si sa contribuie la dezvoltarea economica si sociala a
comunitatii locale;
− Grupuri: Sunt preferate structurile asociative (de tip asociatie sau
cooperativa), deoarece beneficiarii pot participa direct la activitatea
curenta si managementul afacerii;
− Femeile: Sunt preferate proiectele in care femeile sunt beneficiare
directe si au o implicare importanta in toate activitatile si structurile
de decizie;
− Protectia mediului si a animalelor: Proiectul acorda o atentie
speciala protectiei mediului inconjurator in toate componentele sale;
− Viabilitatea: Firma solicitanta trebuie sa fie viabila din punct de
vedere economic, cu management general si tehnic corespunzator,
putand sa se auto-sustina dupa o perioada rezonabila de timp;
− Necesitatea: Oportunitatea investitiei straine si rolul benefic pentru
partenerii de proiect trebuie sa fie evidente, iar partenerul de proiect

1
8
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

trebuie sa aiba posibilitatea colaborarii cu o institutie financiara


internationala.

-Capitolul III-

Creditele bancare

Pentru majoritatea societăţilor mici şi mijlocii implicate în dezvoltarea


unei afaceri creditele bancare continuă să aibă un rol însemnat în finanţarea
planului propriu de afaceri.

Creditul reprezintă orice angajament de punere la dispoziţie sau


acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadenţei unei datorii, în
schimbul obligaţiei debitorului la rambursarea sumei respective, precum şi la
plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta sumă sau orice
angajament de achiziţionare a unui titlu care incorporează o creanţă ori a
altui drept la încasarea unei sume de bani.
Dintre băncile româneşti care susţin afacerile curente ale I.M.M.-lor,
Banca Comercială Română (BCR) rămâne deschisă tuturor clienţilor,
indiferent de forma de proprietate. Trebuie remarcat că BCR s-a implicat în
finanţarea unor afaceri private, pe măsură ce cadrul legislativ în domeniul
economico-financiar şi bancar s-a definit şi desigur în limita resurselor
financiare de care banca a dispus şi dispune pe termen mediu.
Având în vedere mijloacele şi instrumentele specifice cu care operează o
bancă comercială, implicarea BCR în dezvoltarea şi susţinerea unor afaceri
s-a concretizat în diferite acţiuni cum ar fi:
− finanţarea prin credite pe termen scurt a activităţii curente desfăşurate
de I.M.M.-uri;
− finanţarea prin credite pe termen mediu şi lung a activităţii de
investiţii îndeosebi pentru achiziţionarea de active fixe şi dezvoltarea
capacităţilor de producţie.

1
9
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Lărgirea paletei de produse şi servicii bancare, precum şi facilităţi acordate


agenţilor economici cu capital privat cum sunt:
− eliberarea de scrisori de bonitate,
− eliberarea de scrisori de garanţii etc.
În mod practic BCR finanţează unele afaceri private prin acordarea de
credite, scrisori de garanţie, avalizări de cambii sau bilete la ordin.
Categoriile de credite oferite spre finanţare I.M.M.-urilor de către BCR sunt:

Creditele pe termen scurt


Aceste împrumuturi vizează:
− creditele globale de exploatare,
− creditele permanente (linii de credite) în lei şi valută,
− credite pentru finanţarea cheltuielilor şi a stocurilor temporare, în lei
şi valută,
− credite pentru finanţarea cheltuielilor şi a stocurilor sezoniere, în lei,
− credite de trezorerie, pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie, în lei
şi valută,
− credite pentru prefinaţarea exporturilor, în lei şi valută,
− credite pentru exportul de produse garantate cu creanţe asupra
partenerilor străini, în lei şi valută,
− credite de scont, în lei şi valută,
− credite pe documente de plată aflate în curs de încasare (cecuri şi
ordine de plata) în lei,
− factoring, în lei şi valută;
− credite pentru facilităţi de cont, în lei;
− credite pentru un cont descoperit (overdraft), în lei.

Credite pe termen mediu şi lung


− credite pentru echipamente (investiţii) pentru completarea surselor
proprii, în lei şi valută,
− credite pentru cumpărarea de acţiuni şi active, în lei,

2
0
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− credite promotorii, în lei,


− credite ipotecare, în lei,
− credite pentru activitatea de leasing, în lei şi valută,
− credite de forfetare, în valută.
La analiza şi aprobarea acestor credite se au în vedere toate
reglementările băncilor concretizate prin norme, circulare, scrisori circulare
etc.

Creditele cash

Linii de credit
Reprezintă un tip de credit care permite împrumutatului utilizarea de
credite în limita unei valori maxime aprobate pentru o anumită perioadă de
timp şi pentru o modalitate de funcţionare - în sistem revolving, ceea ce
implică dreptul împrumutatului de a face trageri şi rambursări din/în linia de
credit pe toată perioada creditării, cu condiţia ca soldul zilnic al
angajamentelor să nu depăsească plafonul aprobat, iar la sfârşitul perioadei
de creditare clientul să ramburseze integral sumele datorate conform
contractului de credit.
Toate operaţiunile aferente plafonului utilizat se vor consemna în
contul de disponibil la vedere (lei sau valută), urmând ca la sfârşitul fiecarei
zile bancare, soldul debitor sau creditor, după caz, să fie transferat în contul
de credit, la soldul căruia se va calcula dobânda zilnică.
Suma rămasă neutilizată din linia de credit aprobată se evidenţiază
într-un cont extrabilanţier. În situaţia în care nu există disponibil pentru
încasare la data de scadenţă a dobânzii sau a comisioanelor, acestea pot fi
încasate din diferenţa de plafon neutilizată, prin majorarea sumei utilizate,
fără a se depăşi valoarea aprobată a liniei de credit; sumele care depăşesc
valoarea maximă a plafonului vor fi trecute la restanţă, cu aplicarea
corespunzătoare a regimulul de dobândă/dobândă penalizatoare, prevăzut în
contract.
Destinaţie: activitate curentă, credite ce pot fi utilizate pentru plata
furnizorilor de active circulante, a datoriilor la stat, a salariilor ori pentru

2
1
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

plata altor datorii curente, investiţii financiare, respectiv achiziţii acţiuni


cotate pe pieţe reglementate (BVB, Rasdaq).
Obiect nedeterminat- adresat exclusiv clienţilor din categoria
profesiunilor liberale şi pentru finanţări de maxim 80.000 RON.
Urmărirea destinaţiei creditului: Pentru liniile de credit de activitate
curentă, garantate cu ipoteci - banca va solicita declaraţia clientului, pe
propria răspundere, privind utilizarea finanţării puse la dispoziţie conform
destinaţiei acesteia (clauza contractuală), pentru liniile de credit de activitate
curentă, garantate cu alte tipuri de garanţii decât ipotecile - banca urmăreşte
respectarea destinaţiei creditului până la concurenţa valorii maxime a liniei
de credit aprobate. Pentru utilizările ulterioare atingerii valorii maxime a
liniei de credit nu mai sunt necesare documente justificative. Pentru liniile
de credit destinate investiţiilor financiare, utlizarea se face în baza
documentelor ce atestă achiziţia titlurilor finanicare agreate.
Pentru liniile cu obiect nedeterminat banca nu solicită documente
justificative la momentul utilizării creditului.
Alte caracteristici ale liniei de credit:
durata pentru credite de activitate curentă respectiv de investiţii financiate:
− 1 zi - 365 de zile, cu posibilitatea prelungirii pe noi perioade,
− durata pentru liniile cu obiect nedeterminat: maxim 3 ani,
− moneda de acordare: lei şi/sau valută,
− dobândă: fixă sau variabilă.

Limite de credit
Reprezintă un tip de angajament revocabil care pune la dispoziţia
împrumutatului un nivel global de facilităţi de credit care acoperă ansamblul
nevoilor de exploatare ale împrumutatului (activitate curentă).

Tipuri de limite de credit:


Limita de credit pe documente în curs de încasare/cesiuni de creanţe.
Destinatarii sunt împrumutaţi beneficiari ai documentelor remise de aceştia
spre încasare (cecuri, bilete la ordin, cambii, ordine de plată aflate în
circuitul bancar) sau a facturilor ce urmează a fi încasate; acordare pe baza

2
2
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

prezentării documentelor remise spre încasare pentru produsele livrate,


serviciile prestate, lucrările executate. Cecurile, biletele la ordin şi cambiile
vor fi girate în favoarea Băncii de către beneficiarul titlului.

Urmărirea destinaţiei creditului: creditele pentru activitate curentă pot fi


utilizate pentru plata furnizorilor de active circulante, a datoriilor la stat, a
salariilor ori plata altor datorii curente, drept care banca va solicita în acest
sens declaraţia clientului, pe propria răspundere, privind utilizarea finanţării
puse la dispoziţie conform destinaţiei acesteia (clauza contractuală) şi alte
caracteristici:
− durata: 1 zi - 365 zile;
− moneda: lei şi/sau valută;
− dobanda : fixa sau variabilă.
Limita globală pentru facilităţi cash şi/sau non-cash. În urma analizei
dosarului de credit se vor stabili condiţii particulare de acordare privind
tipurile de finanţări acceptate în această limită de credit. Tipul şi structura
garanţiilor, maturitatea, costurile pe fiecare tip de finanţare.

Credite pentru activitate curentă


Este un tip de credit care oferă împrumutaţilor posibilitatea utilizării
sumei creditului prin una sau mai multe trageri realizate într-o perioadă
determinată de timp, urmând ca rambursarea să se realizeze conform unui
grafic de rambursare prestabilit (atât pentru principal cât şi pentru dobândă).

Destinaţie: activitate curentă, credite ce pot fi utilizate pentru plata


furnizorilor de active circulante, a datoriilor la stat, a salariilor ori pentru
plata altor datorii curente.

Urmărirea destinaţiei creditului:


Pentru creditele de activitate curentă, garantate cu ipoteci, banca va solicita
declaraţia clientului, pe propria răspundere, privind utilizarea finanţării puse
la dispoziţie conform destinaţiei acesteia (clauza contractuală). Pentru

2
3
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

creditele de activitate curentă, garantate cu alte tipuri de garanţii decât


ipotecile, banca urmăreşte respectarea destinaţiei creditului până la
concurenţa valorii maxime a liniei de credit aprobate, pentru utilizările
ulterioare atingerii valorii maxime a liniei de credit nu mai sunt necesare
documente justificative.
Alte caracteristici ale liniei de credit:
− durata : 1 zi - 7 ani
− moneda: lei şi/sau valută
− dobandă: fixă sau variabilă.

Credite cu obiect nedeterminat


Este un tip de credit care oferă împrumutaţilor posibilitatea utilizării sumei
creditului prin una sau mai multe trageri realizate într-o perioadă
determinată de timp, urmând ca rambursarea să se realizeze conform unui
grafic de rambursare prestabilit (atât pentru principal cât şi pentru dobândă).
Destinatarii sunt clienţi din categoria profesiunilor liberale, companii din
categoria corporate -doar pentru finanţări garantate cu cash colateral / OP în
curs de încasare confirmate de banca plătitoare.

Destinaţia creditului este nedeterminată.

Urmărirea destinaţiei creditului: banca nu solicită documente justificative la


momentul utilizării creditului. Alte caracteristici ale creditelor cu obiect
nedeterminat:
− durata: 1 zi - 7 ani, pentru creditele garantate cu garanţii, altele decât
ipoteci;
− termen mediu şi lung - pentru creditele garantate cu ipoteci,
− rambursare : în baza unui plan de rambursare stabilit la data acordării
creditului;
− valoare maximă: 170.000 lei, pentru creditele garantate cu garanţii
altele decât ipoteci (doar pentru clienţi din categoria profesiunilor
liberale);

2
4
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− în funcţie de nivelul afacerii şi gradul de acoperire cu garanţii pentru


creditele garantate cu ipoteci (doar pentru clienţi din categoria
profesiunilor liberale);
− pentru creditele garantate cu cash colateral / OP în curs de încasare
confirmat de banca platitoare de peste 300.000 RON este necesară
aprobarea Comitetului de Credite;
− moneda: lei şi/sau valută;
− dobândă: fixă sau variabilă.

Credite pentru achizitie echipamente


Reprezintă un tip de credit destinat împrumutaţilor care înregistrează
decalaje între resursele proprii şi nevoi pentru achiziţionarea de
echipamente.

Destinaţie: (cu titluri exemplificative dezvoltarea, modernizarea sau


retehnologizarea capacităţilor de producţie existente; procurarea de maşini,
utilaje, mijloace de transport.

Urmărirea destinaţiei creditului: banca urmăreşte respectarea destinaţiei


creditului solicitând în acest scop documente justificative.
Alte caracteristici:
− durata: termen mediu şi lung, în raport de natura bunurilor de
investiţii finanţate şi de capacitatea beneficiarului de rambursare a
creditului;
− acordare: în baza documentelor justificative;
− rambursare : în baza unui plan de rambursare stabilit la data acordării
creditului;
− moneda: lei sau valută;
− dobândă: fixă sau variabilă.

Credite pentru investiţii imobiliare


Reprezintă un tip de credit destinat împrumutaţilor care înregistrează
decalaje între resursele proprii şi nevoi pentru investiţii.

2
5
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Destinaţie (cu titlu exemplificativ): realizarea de obiective noi şi/sau


capacităţi de producţie de natura investiţiilor imobiliare, achiziţionarea de
clădiri, construcţii, terenuri s.a.

Urmărirea destinaţiei creditului: banca urmăreşte respectarea destinaţiei


creditului solicitând în acest scop documente justificative.
Alte caracteristici:
− durata: termen mediu şi lung, în raport de natura bunurilor de
investiţii finanţate şi de capacitatea de rambursare a beneficiarului
creditului,
− acordare: în baza documentelor justificative,
− rambursare: în baza unui plan de rambursare stabilit la data acordării
creditului,
− moneda: lei sau valută,
− dobândă: fixă sau variabilă.

Creditul pentru finanţarea altor împrumuturi


Reprezintă un tip de credit destinat rambursării creditelor (denumite în
cele ce urmează ,,credite iniţiale") acordate de alţi creditori, inclusiv
instituţii financiar - bancare (denumiţi ,,creditori iniţial!"), credite garantate
cu garanţii reale mobiliare şi/sau imobiliare, cu excepţia creditelor restante
înregistrate de client la alte instituţii financiare.

Utilizare: prin punerea la dispoziţia clientului, în instituţia creditorului


iniţial, a sumelor necesare rambursării integrale a creditului/creditelor
iniţiale acordate de creditorii iniţiali.

Data utilizării: după instituirea de garanţii cu rang imediat inferior asupra


bunurilor mobile şi/sau imobile ce garantează creditul iniţial, în temeiul
acordului dat în acest sens de către creditorul iniţial, prin utilizarea creditului
în scopul menţionat mai sus şi după radierea garanţiilor constituite în
favoarea creditorului iniţial, rangul garanţiei instituită în favoarea băncii
trebuie să devină rang I.

2
6
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Credite pentru refinanţarea altor credite


Reprezintă un tip de credit destinat rambursării altor credite
contractate , curente sau restante şi/sau a dobânzilor ori alte cheltuieli
aferente creditelor curente sau restante. Refinaţarea creditelor restante se
poate realiza doar cu acordul expres al Comitetului de Credite al băncii în
baza unor estimări privind redresarea financiară a împrumutatului.

Utilizare: prin punerea la dispoziţia clientului a sumelor necesare


rambursării integrale a creditului/creditelor iniţiale acordate de către Libra
Bank SA., în baza unui act/actelor adiţionale aferente
contractului/contractelor iniţiale sau în baza unui nou contract de credit
utilizat pentru rambursarea creditului iniţial.

Credite non-cash

Scrisori de garanţie bancară


Reprezintă un angajament irevocabil şi necondiţionat al băncii de a
plăti sumele datorate de împrumutat (ordonatorul scrisorii de garanţie)
beneficiarului scrisorii de garanţie, în cazul în care împrumutatul nu îşi
achită propriile obligaţii la scadenţă.

Verificări prealabile emiterii scrisorii de garanţie bancară: existenţa unor


reglementări legale /convenţionale care impun prezentarea de către
împrumutat a unei scrisori de garanţie bancară, caracteristicile de fond şi de
formă ale angajamentului asumat de bancă prin scrisoarea de garanţie
bancară să fie cele prevăzute de reglementările legale/convenţionale arătate
mai sus, textul scrisorii de garanţie bancară să fie redactat în termeni clari şi
precişi, în scopul evitării confuziilor sau interpretărilor eronate.
Alte forme de angajament similare scrisorii de garanţie bancară:
− cauţiunea;
− avalul.

2
7
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Acreditive de import/export
Reprezintă un angajament irevocabil din partea băncii de a plăti
vânzătorului sumele datorate de către cumpărător, în schimbul prezentării
documentelor ce atestă livrarea mărfurilor/executarea lucrărilor/prestarea
serviciilor.
Modificări ale facilităţilor de creditare acordate: banca are dreptul de a
încheia acte adiţionale la contractele de credit încheiate cu împrumutaţii prin
care se aduc modificări ale elementelor creditului, dar fără a se limita la
acestea valoarea creditului, costurile creditului, dobânda, comisioanele, alte
costuri ale creditului, garanţii, termene de rambursare finale sau
intermediare, persoana debitorului (novaţie prin schimbare de debitor), orice
alte clauze contractuale.
Modificările în situaţia creditelor acordate pot interveni pe toată
durata de derulare a creditului, până la rambursarea integrală a acestuia,
aprobarea acestor modificări realizându-se prin memo înaintat organelor
competente, conform Competenţelor în activitatea de creditare.

-Capitolul IV-

Riscurile creditării

Riscul în activitatea de creditare


În procesul de analiză a riscului de credit se pot evalua, în funcţie de
specificul clientului şi tipul produsului, următoarele aspecte:

1. Riscul juridic al companiei se va analiza în vederea stabilirii modului în


care situaţia juridică a companiei poate afecta capacitatea acesteia de a
contracta/rambursa credite, precum şi capacitatea aceasteia de a constitui
garanţiile propuse. Se verifică situaţia juridică a companiei şi capacitatea
acesteia de a funcţiona legal, competenţele de luarea deciziilor (conform
actelor constitutive şi hotărârilor ulterioare ale organelor statutare ale

2
8
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

solicitantului de credit), situaţiile în care compania / activele companiei sunt


subiectul unor litigii, în măsura în care aceste
informaţii sunt disponibile, riscul juridic de garanţie - capacitatea legală de
constituire a garanţiei.

2. Riscul relaţiei cu autorităţile publice: se va analiza modul în care


clientul îşi achită datoriile către stat, precum şi nivelul acestor datorii în
momentul solicitării creditului. Se verifică: nivelul datoriilor restante la stat
şi vechimea acestora, nivelul obligaţiilor periodice de plată la stat, existenţa
unor convenţii de reeşalonare, grafice de rambursare a acestor datorii.

3. Riscul bancar se analizează în vederea stabilirii comportamentului


financiar în relaţiile cu instituţiile finaciar -bancare, precum şi istoricul
acestor relaţii. Se pot verifica: nivelul expunerii bancare (verificări în
Centrala Riscurilor Bancare); scadenţele creditelor existente şi tipul
garanţiilor constituite; experienţa bancară a clientului (rulaje prin alte bănci);
situaţia întârzierilor la plată a obligaţiilor bancare.

4. Riscul de contrapartidă a clientului (clienţi/furnizori) : se determină


comportamentul clientului în relaţiile cu terţii , poziţia acestuia în piaţă
precum şi nivelul riscului de contrapartidă acumulat. Se verifică: distribuţia
expunerii creditelor comerciale ale companiei pe clienţi/furnizori, calitatea
clienţilor/furnizorilor (putere financiară, reputaţie), plata la timp a datoriilor
comerciale către terţi ( consultând baza de date a Centralei Incidentelor de
Plăţi), încasarea la timp a creanţelor comerciale.

5. Riscul financiar: prin analiza financiară se stabileşte capacitatea de


rambursare a creditelor, evoluţia financiară a clientului , precum şi gradul de
stabilitate a afacerii. Se analizează următoarele aspecte: dinamica financiară
a companiei, indicatori financiari de îndatorare, adecvarea nivelului
expunerii bancare la necesităţile afacerii, evidenţierea surselor de
rambursare a creditului, corectitudinea situaţiilor financiare întocmite.

6. Risc de grup: constă în modul în care relaţiile existente între membrii


grupului din care face parte debitorul afectează capacitatea clientului băncii

2
9
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

de a-şi respecta angajamentele asumate.

7. Riscul de plan de afacere/cashflow constă în verificarea gradului de


realism al estimărilor clientului asupra evoluţiei viitoare a afacerii precum şi
de oportunităţile afacerii în industria din care face parte.

8. Riscurile de piaţă/de calitate a afacerii/ de management se referă la


elementele calitative ale afacerii, care pot influenţa evoluţia ei şi capacitatea
de rambursare a creditului.

9. Riscul de garanţii: se evaluează probabilitatea recuperării creditului prin


executarea garanţiilor şi modul în care expunerea băncii este acoperită prin
colateral. Garanţiile vor fi apreciate prin prisma următoarelor elemente:
calitate, gradul de acoperire a creditului, lichiditate, vechime.

10. Riscul Relaţiei cu Banca: se evaluează relaţia clientului cu banca şi riscul


global asumat de bancă pe debitor/grup de debitor. Se verifică: expunere
totală/acoperire consolidată cu garanţii individual /pe grup; istoricul
rambursării creditelor firmelor din grup.

11. Risc de informaţii incomplete: se apreciază riscul provenind din


necunoaşterea unor informaţii aferente afacerii şi posibilitatea ca aceste
elemente să intervină în evoluţia creditului.

Rezultatele analizei riscurilor menţionate mai sus vor fi cuantificate în


analiza generală a creditului în măsura în care acestea sunt relevante din
punctul de vedere al capacităţii de rambursare în întregime şi la timp a
creditului acordat.
În considerarea faptului că elaborarea produselor de credit se
fundamentează, printre altele, pe o analiză globală a riscului de credit,
analiza de risc de credit poate fi simplificată în cazul creditelor acordate în
baza unor produse de credit.

3
0
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

-Capitolul V-

Echilibrarea bugetelor

Strategiile folosite de IMM-uri pentru echilibrarea bugetului propriu


de venituri şi cheltuieli, au la bază anumite instrumente şi particularităţi.
Prin gradul lor mare de adaptabilitate la piaţă, prin numeroasele locuri de
muncă pe care le pot crea în economia locală, prin posibilitatea valorificării
superioare a unor resurse locale, I.M.M.-urile necesită o mai mare atenţie din
partea factorilor politici, legislativi, financiar – bancari etc. interesaţi.
I.M.M.-urile rămân entităţi economice flexibile, iar sectorul în
ansamblu are un potenţial deosebit în stimularea creşterii şi dezvoltării
economiei naţionale. Această categorie de firme a jucat şi continuă să joace
un rol important în susţinerea unor economii dintre cele mai puternice, care
la prima vedere par a se sprijini pe mari concerne naţionale şi multinaţionale.
Este cazul Germaniei şi Japoniei spre exemplu, economii solide în care
marile concerne reprezintă vârful aisbergului, baza acestora, partea
scufundată, cea care nu se vede, de 7/8 o formează firmele familiale, mici şi
mijlocii. În Germania, I.M.M.-urile reprezintă 99,5% din totalul firmelor
germane şi concentrează 70% din totalul forţei de muncă. O situaţie
asemănătoare există şi în Japonia şi in alte ţări dezvoltate din punct de
vedere economic.
Potenţialul de creştere al firmelor din categoria I.M.M.-urilor este
imens în România, unde se înregistrează în medie 14 I.M.M.-uri la 1.000
locuitori, cu mult sub nivelul ţărilor dezvoltate. Chiar şi în aceste condiţii,
uneori dificile, în care îşi desfăşoară activitatea, firmele mici şi mijlocii au
contribuit în anul 2001, cu circa 67% la formarea produsului intern brut al
României.
Din perspectiva sistemului bancar firmele mici si mijlocii reprezintă
un sector strategic spre care fiecare bancă finanţatoare îşi concentrează
atenţia, din mai multe motive, demne de a fi reţinute de orice bancher:
firmele mici şi mijlocii asigură o bună dispersie a riscului, ferind astfel
băncile de o concentrare a acestuia pe un număr redus de clienţi mari, care ar

3
1
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

putea conduce la perturbaţii majore. I.M.M.-urile rămân ”furnicile


economiei”, statornice şi fidele faţă de bancă, ele acceptând costurile
standard (dobânzi, comisioane, speze bancare) practicate de bănci, asigurând
o bună profitabilitate dacă afacerile sunt bine conduse. In opoziţie cu
I.M.M.-urile, de multe ori marii clienţi sofisticaţi, pe lângă o concentrare a
riscului, solicită facilităţi importante la costuri, cu implicaţii majore asupra
profitabilităţii băncii.
Marile firme, pe lângă faptul că migrează destul de repede şi uşor de
la o bancă la alta, au mai multe posibilităţi de finanţare, pe lângă piaţa
bancară, ele pot apela uşor şi la piaţa de capital (internă sau internaţională)
pentru atragerea de resurse.
Nu trebuie uitat că I.M.M.-urile sunt în general buni platnici, inclusiv către
buget, pierderile imense acumulându-se îndeosebi, la marile companii cu
capital de stat, sau nu numai.
Acestea sunt doar câteva aspecte care demonstrează că firmele mici şi
mijlocii constituie o piaţă deosebit de atractivă, cu un imens potenţial de
creştere, pentru care băncile merită să se lupte. Un mare bancher sublinia că:
„Cine va avea I.M.M.-urile de partea sa, va avea asigurat viitorul băncii”.
Cu toate dificultăţile şi greutăţile inerente perioadei de tranziţie la economia
de piaţă, sectorul I.M.M.-urilor din Romania a fost permanent susţinut de
băncile româneşti. Astfel, Banca Comercială Română, ca lider de
necontestat al pieţei bancare româneşti şi principalul finanţator al economiei
reale, a acordat o atenţie specială afacerilor cu firmele mici şi mijlocii, având
încheiat un acord de parteneriat strategic cu Consiliul Naţional al
Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România şi menţinând relaţii
excelente cu fostul Minister al Intreprinderilor Mici şi Mijlocii.
În perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2002 Banca Comercială Română a
acordat pe rulaj clienţilor săi, din categaria I.M.M.-urilor, credite în lei şi
valută, pe termen scurt, mediu şi lung în sumă de 60.512 miliarde lei
(echivalent cu 1.831 mil. USD) din care au rămas în sold, la finele lunii
septembrie credite de circa 20.863 mld. (echivalent 631,2 mil. USD).

Pentru a avea o imagine a aportului BCR la susţinerea clienţilor din


categoria I.M.M.-urilor prezentăm situaţia creditelor existente în soldul

3
2
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

băncii la 30 septembrie 2007, comparativ cu 31 decembrie 2006 în tabelul de


mai jos:

Sold la Sold la Diferenţe Diferenţe


31.12.2006 30.09.2007 sumă %
Total
credite
acordate
33.308,2 45.096,9 11.788,7 135,4%
de BCR
clienţilor
săi
Din care:
Credite
acordate 13.493,9 20.863,0 7.369,1 154,6%
I.M.M.-
urilor

*Sursa: BCR

Din evoluţia prezentată mai sus, rezultă că volumul total al creditelor


angajate de I.M.M.-uri a crescut, la 30 septembrie 2007, faţă de finele anului
2006, într-un ritm mult mai accentuat decât volumul total al creditelor
neguvernamentale (+54,6% faţă de 35,4 %), ceea ce a făcut ca ponderea
împrumuturilor acordate I.M.M.-urilor în portofoliul total de credite al
Băncii Comerciale Române, să crească în perioada analizată, de la 40,5% la
46,3%.
Din volumul total de credite acordate IMM-urilor 70,3% sunt credite
în lei şi 29,7% credite în valută. Din acest punct de vedere BCR actionează
şi ca un consultant pentru clienţii săi, în scopul protecţiei acestora împotriva
riscului deprecierii cursului monedei naţionale în raport cu principalele
valute (dolari SUA şi respectiv EURO) şi a prevenirii fenomenului de
“dolarizare“ a economiei naţionale.
Dispersia pe ramuri de activitate a creditelor angajate de
întreprinderile mici şi mijlocii se prezintă astfel (septembrie 2007):

3
3
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− Comerţ: 8.142.082 milioane lei (39% din total credite acordate


I.M.M.-urilor);
− Industria prelucrătoare: 7.554.291 milioane lei (36,2 %);
− Tranzacţii imobiliare: 1.603.050 milioane lei (7,7%)
− Agricultură: 837.633 milioane lei (4,0 %);
− Construcţii: 782.857 milioane lei (3,8%);
− Transporturi: 840.350 milioane lei (4,0%).
În acelaşi timp, BCR rămâne principalul derulator al programelor speciale de
finanţate de autorităţile române sau din cele ale Uniunii Europene.
Principalele programe derulate prin BCR şi sumele alocate, în special pentru
I.M.M.-uri sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Programul de finanţare Valuta Suma prevăzută a se derula


prin BCR
Facilitate de finanţare a EURO 20mil. Tranşa I
I.M.M.-urilor - BERD 20 mil. Tranşa II
Programul de reconstrucţie a EURO 3.7 mil ( revolving)
zonelor miniere MARR-UE
Programul PHARE 2000 EURO 8.1 mil ( revolving )
„Coeziune economică şi
socială”
Proiectul de Dezvoltare a Drepturi Speciale de Tragere 12.4 mil
Munţilor Apuseni, finanţat (DST)
prin Împrumutul
guvernamental extern
contractat de Fondul
Internaţional de Dezvoltare
Agricolă
Programul de Restructurare EURO 30 mil.
Industrială şi Reconversie
Profesională - RICOP
Programul de Preaderare EURO 52.8 mil.
SAPARD ”Imbunătăţirea
prelucrării şi
marketingulului produselor
agricole şi piscicole”

Programul ANOFM/2001 LEI 975 mld.


*Sursa: BCR

3
4
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Activitatea de creditare se bazează în primul rând pe analiza


viabilităţii şi realismului afacerii. Determinarea egibilităţii şi a capacităţii de
plată a clienţilor se face şi prin analiza aspectelor nefinanciare, care
reprezintă prima analiză pe care o efectuează ofiţerul de credite la solicitarea
unui împrumut. Analiza aspectelor nefinanciare se realizează atât pe baza
documentelor depuse de societate, cât şi pe baza informaţiilor primite de la
persoanele autorizate să reprezinte societatea la interviurile luate de ofiţerul
de credite. Împrumutatul are obligaţia să pună la dispoziţia băncii toate
documentele şi actele, care permit ofiţerului de credit să evaleze potenţialul
său economic, organizatoric şi financiar. Aceste documente se referă la
actele de înfiinţare a societăţii, modificările intervenite în statutul societăţii
de la înfiinţare şi până la data solicitării creditului, bilanţurile contabile
privind activitatea trecută şi prezentă a societăţii (vizate de Direcţia Generală
a Finanţelor Publice), previziunile financiare ale solicitantului, orice alte
documente, care pot ajuta ofiţerul de credite în analiza creditului.
Dintre factorii nefinanciari, care influenţează activitatea clientului
enumerăm: factorii interni şi factorii externi.

Factori interni:
− conducerea activităţii (managementul firmei);
− activitatea clientului;
− strategia sa proprie.

Factorilor externi:
− domeniul de activitate de bază,
− încadrarea activităţii clientului în politica economică generală şi în
tendinţele strategiei viitoare, privind respectivul domeniu de
activitate,
− impactul legislaţiei financiar-contabile asupra activităţii clientului.

Ofiţerul de credite poate efectua o analiză eficientă a prognozelor


societăţii, numai după cunoaşterea şi înţelegerea temeinică a activităţii
acesteia. Din cele arătate mai sus rezultă că analiza aspectelor nefinanciare

3
5
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

păstrează o importanţă deosebită în activitatea de creditare a ofiţerilor de


credite.
Pentru a asigura o mai mare elasticitate şi operativitate în activitatea de
creditare a sectorului privat, BCR a aprobat prin Circulara 28/1993
completarea Normelor Metodologice nr. 8/1991 şi anume ‘’Creditarea
societăţilor recent înfiinţate‘’ prin utilizarea planului de afaceri. În normele
metodologice nr. 1/1997, la documentaţia necesară pentru obţinerea
creditelor, la secţiunea 3 a fost prevăzută şi depunerea unui plan de afaceri
la bancă pe lângă celelalte documente. În cadrul normei metodologice
privind activitatea de creditare nr. 1/2000, sunt prezentate principalele
elemente care trebuie incluse într-un plan de afaceri de către oricare agent
economic, care solicită un credit la bancă.
Deci menţionăm că în afară de Bugetul de venituri şi cheltuieli
(B.V.C.-ul) întocmit pe perioada de solicitare a creditului, societatea trebuie
să elaboreze şi un plan de afaceri. Acesta este o noţiune aparent nouă în
practica economică şi ca orice element nou, trebuie înţeleasă corect
semnificaţia sa. Se spune că în afaceri, ca de altfel în oricare alt domeniu, a
lucra fără buget înseamnă a lucra la întâmplare. Bugetul de venituri şi
cheltuieli şi fluxul de numerar (cash flow) reprezintă chintesenţa planului de
afaceri. Nici o firmă, mare sau mică, nu poate pretinde că este condusă bine
dacă nu are un bun plan de afaceri. Nici un manager nu se poate considera
un adevărat manager, fără un plan de afaceri, încheiat cu un buget propriu.
Un plan de afacere bun este o schemă de acţiune construite logic. El
presupune o gândire de perspectivă asupra afacerii societăţii. Este bine ca
planul de afacere să fie întocmit de o persoană ce activează în cadrul
societăţii sau de însuşi managerul, sau de o persoană specializată în
elaborarea de astfel de planuri. Un manager bun îşi întocmeşte un plan de
afaceri realist fie că apelează la credite fie că nu apelează. Planul de afaceri
rămâne principalul instrument care îl ajută pe manager să conducă bine
afacerea. Se spune că o societate e mai bine să aibă un plan de afaceri
oarecare decât să nu aibă nici unul.
Elementele necesare pentru ca un manager să poată să-şi gestioneze
corect afacerea vizează cunoaşterea precisă a fondurilor de care are nevoie
societatea, când va avea nevoie de aceste fonduri, destinaţia acestor fonduri,
cum societatea va fi capabilă să returneze împrumutul solicitat.

3
6
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Planul de afaceri

Planul de afaceri pentru IMM-uri va trebui să răspundă la toate aceste


intrebări. Afacerile conduse pe baza unui plan concret de afaceri şi nu pe
baza reacţiei la evenimente au şanse mai mari de succes.
Altfel spus, planul de afaceri trebuie să cuprindă referiri la următoarele 3
elemente fundamentale:
− situaţia actuală a afacerii;
− evoluţia viitoare a afacerii;
− modalităţii concrete de realizare a obiectivului propus.

Elaborarea unui plan de afaceri nu este un exerciţiu rigid, ci o aptitudine


de a investiga diferite direcţii de evoluţie a afacerii, de a selecţiona acţiunile
care conduc la cele mai benefice rezultate. Se spune că fiecare afacere este
constituită din 3 elemente vitale: omul, ideea şi banii. De aceea este
important ca însuşi managerul să-şi întocmească propriul plan de afaceri. Un
plan de afaceri trebuie să fie bine structurat, să acopere toate punctele cheie
ale afacerii şi să fie simplu de realizat. Din practica de creditare se poate
desprinde faptul că majoritatea creditelor restante au avut la bază o lipsă de
cunoaştere a managementului afacerii şi o slabă analiză a afacerii de către
ofiţerul de credite.
Planul de afaceri trebuie să convingă lucrătorii de bancă care fac
analiza creditului. Dacă la început suntem convinşi că afacerea este foarte
bună, pe parcursul creditării pot apărea greutăţi în derularea activităţii de
bază a societăţii, dar în final măsurile întreprinse vor trebui să ne conducă la
o creditare eficientă. Pentru realizarea acestui deziderat ofiţerul de credite
trebuie să identifice dacă managerul societăţii şi-a însuşit afacerea prezentată
în planul de afacere. Din acest motiv ofiţerul de credite trebuie să iniţieze o
discuţie-interviu cu managerul societăţii, interviu care constă fie în
adresarea unor întrebări deschise (la care se poate da şi un alt răspuns decât
cel exact) precum „Consideraţi că ...?”, „Puteţi să ...?”, „Credeţi că ...?”, fie
în adresarea unor întrebări închise (cu răspunsuri fără echivoc), de genul
„Ce?”, „Unde?”, „De când?”, „Până când?”.

3
7
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Ca urmare a discuţiilor purtate cu anteprenorul, ofiţerul de credite


obţine o imagine de ansamblu asupra ideii pe care şi-a făcut-o patronul faţă
de afacerea prezentată băncii. De asemenea, rezultă şi o imagine foarte clară
asupra posibilităţilor societăţii de a realiza venituri pentru a rambursa
creditul şi dobânda aferentă, precum şi mărimea dividendelor estimate,
împreună cu scopul afacerii, care reflectă voinţa şi putinţa clientului în
afacerea prezentată băncii.
Când un manager nu este suficient de bine pregătit din punct de
vedere economic, atunci e bine să apeleze la întocmirea planului de afaceri
de către o societate specializată în acest domeniu. În acest caz, banca prin
ofiţerul de credit trebuie să manifeste o prudenţă mai mare, în sensul că
afacerea aşa cum este prezentată în planul de afacere, să poată fi realizată în
totalitate de acelaşi manager.
Un plan de afaceri trebuie să conţină următoarele elemente:
− prezentarea generală a societăţii;
− analiza pieţei produselor realizate;
− organizarea activităţilor de bază din societate;
− informaţiile financiare.
Prezentarea generală a societăţii cuprinde date despre identificarea
clientului, din punct de vedere juridic, cât şi a afacerii pe care o realizează.
Acest capitol cuprinde următoarele elemente:
1. Date de bază despre agentul economic şi anume:
− denumirea agentului economic,
− forma sa juridică cuprinsă sub forma de:
a. societate comercială în nume colectiv,
b. societate comercială în comandită simplă,
c. societate comercială pe acţiuni,
d. societate comercială cu răspundere limitată,
e. societate agricolă,
f. societate naţională,
g. companie naţională şi/sau regie naţională.
− adresa agentului economic:
a. sediului central şi acolo unde este cazul adresa sa comercială,
b. sediul fiecărei filiale, sucursale, punct de lucru etc.

3
8
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− înmatricularea la Oficiul Registrului Comerţului cu număr, dată, cod


fiscal;
− proprietarii societăţii:
− acţionarii sau asociaţii;
− contribuţia fiecăruia la capitalul social.
− scurt istoric a activităţii desfăşurate până în prezent, menţionând
activitatea de la data înfiinţării şi până în prezent, precizându-se când
a început în mod efectiv activitatea pentru care a fost creată
societatea, evoluţia evenimentelor mai importante din activitatea sa
(modificările intervenite în statut, contractul sau actul constitutiv al
societăţii, sau orice alte modificări care ar interesa banca pentru
definirea bonităţii clientului)
− valoarea capitalului social subscris, din care cel vărsat efectiv.
− principalul obiect de activitate desfăşurat în mod efectiv de societate
şi anume: producţie, construcţii, transport, servicii, comerţ etc.
− principalele produsele realizate şi/sau serviciile prestate etc.
− managementul agentului economic – situaţie în care trebuie precizate
următoarele elemente:
- structura ierarhică a conducerii societăţii;
- cine conduce efectiv societatea;
- funcţiile deţinute de fiecare cadru de conducere din
societate;.
- ultimile studii absolvite de fiecare cadru de conducere;.
- înlocuitorii prevăzuţi în contract în caz de absenţă, boală,
deces etc.

2. Prezentarea afacerii propriu-zise


Conceptul general al afacerii este o descriere pe scurt, la nivel de idee,
a ceea ce intenţionează societatea să întreprindă, în momentul solicitării
creditului la bancă şi anume, să înceapă o nouă afacere, să o dezvolte o
afacere deja existentă, să introducă în fabricaţie un nou produs, să pătrundă
pe un nou segment de piaţă.

3
9
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

De asemenea, în planul de afacere trebuie să se explice motivaţia


afacerii, modul general în care aceasta va fi realizată precum şi şansele şi
riscurile realizării sale.
În cadrul acestei prezentări se va face o scurtă descriere a afacerii ce
urmează să o întreprindă societatea, menţionându-se data demarării afacerii,
care poate fi data când s-a demarat afacerea, sau data când urmează ea să
demareze (să înceapă în mod efectiv). Stadiul actual al afacerii, precizându-
se dacă ea este în fază de idee, în fază de proiect, sau efectiv în derulare.
Stadiul de viaţă al domeniului de activitate - În acest caz se prezintă
momentul din viaţa afacerii şi anume: lansarea, avântul, maturitatea sau
declinul afacerii.
Acţiunile întreprinse până la solicitarea creditului:
− achiziţii de materii prime, materiale etc;
− studiu de piaţă;
− contractele încheiate cu furnizorii, clienţii, terţii;
− analizele tehnico-economice etc.
Acţiunile preconizate după contractarea creditului:
− asigurarea spaţiului productiv, comercial etc.;
− aprovizionarea cu materii prime, materiale, utilaje, echipamente,
mobilier etc.;
− asigurarea condiţiilor tehnico–economice, sanitare etc.;
− necesarul total de resurse de finanţare pentru realizarea afacerii, din
care surse proprii, existente în conturile societăţii, surse atrase din
împrumuturi.
− dimensiunea afacerii, adică:
- volumul încasărilor anuale;
- volumul profitului;
− mărimea segmentului de piaţă ocupat, precizându-se :
- numărul clienţilor;
- importanţa clienţilor;
- aria geografică.
- obiectivele concrete ale afacerii.

4
0
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− in vederea atingerii scopului final societatea trebuie să-şi formuleze în


termeni precişi obiectivele afacerii, care pot fi pe termen scurt (un an),
mediu şi lung (3-5 ani).
− influenţa asupra mediului înconjurător, care cuprinde: cantităţile şi
caracteristicile emisiilor poluante, mijloacele de tratare şi neutralizare
a emisiilor poluante, crearea de noi locuri de muncă,
dezvoltarea infrastucturii şi a reţelei naţionale de drumuri, utilităţi
publice etc.

-Capitolul VI-

Fonduri de garantare

Fondurile de garantare a creditelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii

Pe fondul scăderii dobânzilor, în viitorul nu prea îndepărtat se


estimează o creştere a cererii pentru credite a agenţilor economici. Băncile
aşteaptă acest lucru şi fac demersuri suplimentare spre a fi sigure de reuşită.

Pondere Valoare
Fondul de maximă a maximă
Tara Sectoare de activitate
garantare garantiei în garantata
total credit (EUR)
Bürg.Bank Germania 80% 1000000 start up
toate sectoarele, mai
AWS Austria 50% - 100% 1000000 putin turismul
Bürg.Ges. Austria 80% 750000 industrie
toate IMM-urile, mai
SCMOB Belgia 75% 150000 putin cele locale
Sowalfin Belgia 75% 2500000 întreprinderi mijlocii
KredEx Estonia 75% 450000 toate sectoarele
(industrie alimentară
19%; comert
14%;prelucrarea

4
1
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

lemnului, hârtie 18 %;
etc.)

toate sectoarele
(servicii 34 %;
industrie 32 %;
SGR Spania 100% Variabil constructii 16 %; etc.)
IMM-uri din industrie
Finnvera Finlanda 50% Variabil (67 %)
Socama Franta 80% - 100% 100000 artizanat
Siagi Franta 50% 300000 artizanat
80% (termen toate sectoarele
lung); 65% (comert 32 %; industrie
(termen scurt) alimentară 23 %;
Hitelgar. Ungaria 2400000 constructii 15 %; etc.)
AVHGA Ungaria 80% 500000 sectorul agricol úi rural
Fedart Italia 50% 300000 artizanat
Feder Italia 50% Variabil industrie
Fincredit Italia 50% Variabil întreprinderi mici
Federas Italia 50% Variabil Comert
Confeser. Italia 50% Variabil Comert
80% (termen
lung);70%
Invega Lituania (termen scurt) 232000 Industrie
Rural Fund Lituania 80% 350000 sectorul agricol si rural
SPGM-SCM Portugalia 75% 1250000 industrie textilă
CMZRB Cehia 70% 3000000 toate sectoarele
SZRB Slovacia 65% 1580000 industrie si agricultură
70%(termen
lung);50%
FGCRural România (termen scurt) 1000000 sectorul agricol si rural
Nedetermin
FRGC România 70% industrie si servicii
at
Nedetermin întreprinderi mici si
FNGCIMM România 60% - 100%
at mijlocii
Teskomb Turcia 100% 7000 micro întreprinderi
KGF Turcia 80% 400000 întreprinderi mijlocii
* Caracteristici ale fondurilor de garantare a creditelor

Unul dintre acţiunile demarate recent vizează încheierea de convenţii cu cele


trei fonduri de garantare a creditelor, existente la ora actuală: Fondul Român
de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privaţi, Fondul de

4
2
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Garantare a Creditului Rural, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor


pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii.
În cazul apariţiei unor probleme în rambursarea creditului, bancile îşi pot
recupera o parte din banii împrumutaţi de la fondurile de garantare cu care
au o convenţie de colaborare.

Garaniii
Fonduri Garantii Numărul de
acordate
FGC Tara proprii (mii acordate IMM-uri
în 2003
EUR) (mii euro) beneficiare
(mii euro)
A. W.S. Austria 57,800 370,000 105,600 8,734
Bürgschaftsges
Austria 13,600 48,900 19,300 858
.
SCM / MOB Belgia 16,964 42,833 13,868 4,900
Sowalfin Belgia 50,697 80,961 40,746 1,657
CMZRB Cehia 122,620 252,340 87,170 2,000
Danemarc
Vaeksfonden 305,248 128,686 17,723 961
a
KredEx Estonia 6,118 17,150 10,126 360
Finnvera Finlanda 368,739 758,500 407,100 4,751
Socama Franta 67,209 1,517,733 564,900 260,737
Siagi Franta 43,972 662,022 131,648 43,806
Sofaris Franta 327,556 5,810,224 1,991,000 300,000
Bürgschaftsban
Germania 290,000 5,040,719 906,095 42,822
ken
Hitelgarancia Ungaria 79,190 456,898 434,000 15,806
AVHGA Ungaria 46,159 147,914 114,810 16,295
Fedartfidi Italia 580,700 3,589,000 2,091,038 654,837
Federconfidi
Italia 421,225 2,569,743 1,475,590 45,738
(2002)
Fincredit Italia 169,921 1,723,220 965,005 32,916
Federasconfidi Italia 235,515 2,621,459 1,175,391 157,054
Federfidi
Italia 67,599 719,041 553,108 70,000
(2002)
Fondo
Italia 341,796 7,298,224 1,518,431 193,194
Interbancario
Invega Lituania 6,012 9,278 7,316 255
Rural Guar.
Lituania 12,318 55,422 51,958 752
Fund
BBMKB Olanda n.a. 1,269,000 357,000 18,817

4
3
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

SPGM / SCM Portugalia 21,108 126,461 65,814 900


SZRB Slovacia 72,758 57,118 26,240 3,206
FGCRural* România 13,279 24,058 40,431 735
FNGCIMM* România 17,404 5,273 3,549 163
FRGC* România 3,212 6,137 10,663 158
SGR /
Spania 337,861 2,829,271 1,255,719 69,010
CESGAR
Teskomb Turcia 57,200 492,000 392,715 390,000
KGF Turcia 5,495 19,704 8,400 n.a.
* Garantiile acordate de diverse fonduri de garantare a creditelor

Multe bănci nu şi-au modificat însă în această privinţă normele de


funcţionare. Edificator este cazul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor
pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii care, deşi există de aproape un an, nu
a fost solicitat până acum de nici o bancă cu care are încheiate astfel de
convenţii.

Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru


Întreprinderile Mici şi Mijlocii

Acest fond are ca acţionar fondator statul român, prin fostul


Ministerul pentru Intreprinderile Mici, Mijlocii şi Cooperaţie. Capitalul
social la înfiinţare a fost de 50 miliarde lei, fiind împărţit în 50.000 de
acţiuni nominative. Capitalul social subscris pentru anul 2002 a fost de 294
miliarde lei.
Fondul acordă garanţii băncilor şi altor instituţii finanţatoare, cu
precădere pentru finanţarea proiectelor de investiţii şi a celor de investiţii
asociate cu capitalul de lucru, acordându-se cu prioritate societăţilor cu
activitate de export şi proiectelor care generează locuri de muncă. Fondul
Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii îşi
asumă un minim de garantare, astfel încât pierderile din plata garanţiilor
acordate să nu depăşească 3% din capitalul social, angajamentele sale fiind
limitate la maximum cinci ori capitalurile proprii.
Fondul acordă garanţii pentru întreprinderile mici sau mijlocii,
definite potrivit Legii 133/1999, pentru persoane fizice autorizate sau

4
4
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

asociaţii familiale. Pot fi acordate garanţii pentru maximum 75% din


valoarea unui credit, pentru finanţarea unui proiect de investiţii, maximum
75% din valoarea nerecuperată a una/două/trei rate consecutive, (dar fără
să depăşească trei rate) pentru contractele de leasing, maximum 60% din
valoarea unui credit, pentru finanţarea nevoilor de fond de rulment ale
întreprinzătorilor privaţi, maximum 80% din valoarea creditului pentru
societăţile nou înfiinţate.

Condiţii de garantare:
− solicitantul să-şi desfăşoare activitatea în sfera producţiei de bunuri
materiale şi servicii;
− să existe o rentabilitate evidentă a proiectului;
− să existe o capacitate certă de rambursare (se anlizează de către bănci
şi Fond pe baza situaţiilor financiare previzionate);
− să existe un plan de afaceri bine fundamentat;
− utilizarea creditului să se facă numai în scopul pentru care a fost
acordat;
− contribuţia proprie a întreprinzătorului să fie de minimum 20% din
valoarea totală a proiectului de investiţii;
− întreprinzătorul să aibă garanţii reale pentru susţinerea cererii de
creditare;
− calităţile profesionale morale şi organizatorice, poziţia faţă de terţi,
faţă de bancă sau instituţia financiară din activitatea anterioară, poziţia
pe piaţă, situaţia patrimonială şi financiară a solicitantului.

NU vor fi acceptate spre a fi garantate următoarele credite:


− cele aferente I.M.M.–urilor încadrate în categoria “îndoielnic“ sau
“pierderi“;
− cele contractate în vederea rambursării altor credite;
− cele ale căror solicitanţi / beneficiari au şi alte datorii nerambursate la
scadenţă către bugetul consolidat, asigurările sociale şi bănci;
− cele ale căror beneficiari se află în incapacitate de plată.

Comisioanele percepute:

4
5
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− 1,5% pentru garanţiile aferente creditelor / scrisorilor de garanţie


bancară/contracte de leasing, cu termen de rambursare de până la 12
luni;
− 2,5% pentru garanţiile aferente creditelor / scrisorilor de garanţie
bancară / contracte de leasing, cu termen de rambursare de peste 12
luni.

Aceste comisioane sunt achitate de către bănci sau de instituţiile


finanţatoare.
În situaţia în care banca consideră proiectul viabil, dar clientul nu
prezintă suficiente garanţii materiale pentru acordarea creditului, clientul
solicită Fondului participarea la împărţirea riscului, prin emiterea unei
garanţii financiare pentru proiectul respectiv. În termen de 7 – 20 zile, în
funcţie de complexitatea proiectului, Fondul analizează dosarul de finanţare
remis de bancă şi transmite acesteia decizia, privind acordarea garanţiei
financiare solicitate.

Băncile cu care Fondul are încheiate convenţii de colaborare:


− Banca Comercială Română;
− Banca Românească;
− Banca Comercială Carpatica;
− Eximbank;
− BRD – GSG;
− CEC;
− Raiffeisen Bank;
− Banc Post;
− Alpha Bank; Romexterra;
− Romanian International Bank;
− Eurom Bank.

Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru


Întreprinzătorii Privaţi

4
6
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Fondul Român de Garantare a Creditului pentru Întreprinzătorii Privaţi emite


scrisori de garantare a creditului în favoarea băncilor finanţatoare, dar în
condiţii foarte stricte, ca de exemplu:
− garanţia reprezintă numai 70% din creditul aprobat de banca
finanţatoare;
− întreprinderile mici şi mijlocii trebuie să respecte destinaţia creditului.

Pentru garanţia acordată, întreprinderile mici şi mijlocii plătesc


Fondului Român de Garantare a Creditelor un comision de 1% din suma
garantată şi o primă de garantare reprezentând 3% din soldul creditului
garantat nerambursat.
Comisionul şi prima de garantare se plătesc concomitent cu emiterea
scrisorii de garanţie. Pentru anii următori, prima de garantare va fi calculată
şi achitată în luna ianuarie a fiecărui an calendaristic. Când prima de
asigurare nu este plătită în condiţiile stabilite de FRGC, împrumutatul va
plăti o penalitate de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere. I.M.M.-urile sunt
obligate să prezinte FRGC-ului garanţiile constituite în favoarea băncii
finanţatoare.
Pentru o bună cunoaştere a condiţiilor de garantare a întreprinzătorilor
privaţi Fondul Român de Garantare a emis şi transmis la B.C.R. „Normele
de acordare a creditelor pentru Întreprinzătorii Privaţi”.

Fondul Român de Garantare a Creditului Rural


(FGCR)

Acest fond oferă garanţii băncilor ce au aprobat credite de investiţii


agenţilor economici din agricultură, care nu au garanţii reale suficiente.
Acordarea garanţiei de către FGCR se face la solicitarea băncilor
comerciale.
Condiţiile de garantare a acestor credite sunt:

4
7
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− garanţia reprezintă 60% din suma creditului plus dobânda, pentru


agenţii economici care se încadrează în categoria A sau B de
performanţă
− 50% pentru cele din categoria C. Pentru societăţile care se încadrează
în categoriile D şi E de performanţă, FGCR nu acordă garanţii pentru
creditele solicitate.
− Pentru acordarea garanţiilor se percepe un comision de cerere şi un
comision de garantare, ce reprezintă 0,3% la valoarea garanţiei
solicitate şi respectiv 3%, aplicat la soldul garanţiei, de la începutul
fiecărui an.
− Pentru neplata comisionului de garantare I.M.M.-urile plătesc o
penalizare de 0,5% pe fiecare zi de întârziere.

Din datele de mai sus rezultă că cele două fonduri acordă scrisori de
garanţie în favoarea băncilor finanţatoare a I.M.M.-urilor aproximativ în
aceleaşi condiţii. Din datele existente în cadrul BCR, sunt puţini agenţi
economici care au apelat la aceste garanţii. Atât FRGC cât şi FGCR aprobă
şi emit scrisoare de garanţie, după ce băncile comerciale analizează, aprobă
şi întocmesc atât contractul de credit, cât şi contractele de garanţie mobiliară
sau imobiliară.

• În activitatea de creditare, banca se va asigura că solicitanţii au


capacitatea de rambursare a creditelor în condiţiile desfăşurării unei activităţi
normale.
• Pentru asigurarea recuperării împrumuturilor în situaţia în care debitorul
nu îşi respectă obligaţiile contractuale de rambursare a ratelor de credit, a
dobânzilor şi a celorlalte obligaţii rezultate din contract, datorită unor cauze
care nu pot fi anticipate la acordarea împrumutului, banca va solicita
împrumutaţilor garanţii asiguratorii. Aceste garanţii conferă băncii un drept
de urmărire a bunurilor ce fac obiectul garanţiei şi un drept de preferinţă în
ceea ce priveşte satisfacerea creanţei băncii faţă de alţi creditori.
• Garanţiile pot fi constituite atât de debitori, cât şi de terţe persoane fizice
sau juridice, numite garanţi.

4
8
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

• În funcţie de situaţia concretă a fiecărui solicitant de credite (clienţi vechi


sau noi ai băncii, clienţi ce se doreşte a fi atraşi, clienţi cu rezultate
financiare la limita inferioară acceptată de bancă sau cu rezultate deosebite
etc.) banca va accepta grade diferite de acoperire cu garanţii materiale (dar
nu mai puţin de 100% din valoarea creditului) şi/sau diferite tipuri de
garanţii.
• Constituirea de garanţii se realizează prin încheierea contractelor de
garanţie/asumarea de angajamente din partea constituitorului garanţiei sau,
după caz, prin completarea corespunzătoare a unor titluri de creanţă formale.
• Documentaţia necesară constituirii garanţiilor, verificările prealabile
necesare în vederea constituirii garanţiilor, condiţiile de formă şi de fond a
căror îndeplinire trebuie avută în vedere la constituirea valabilă a garanţiilor,
procedura aplicabilă instituirii garanţiilor, formalităţile de asigurare a
opozabilităţii şi asigurare a garanţiilor, precum şi eventualele limitări,
condiţionări sau excepţii de la regulile generale, sunt cele descrise în
Procedura de garanţii a băncii.

-Capitolul VII-

Norme de creditare

Contracte şi Convenţii

Acordarea creditelor şi altor angajamente se face în baza Contractelor


sau Convenţiilor încheiate între bancă şi împrumutat.

1. Clauzele.
Clauzele contractelor de credit/convenţiilor privind emiterea de scrisori
de garanţie bancară sau deschiderea de acreditive vor fi în concordanţă cu
fisele de produs şi/sau hotărârile Comitetului de Credit (din sucursala sau
centrală), respectiv Consiliului de Administraţie. Înregistrarea în

4
9
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

contabilitatea băncii a angajamentelor se face la data semnării


Contractelor/Convenţiilor de către toate părţile.

2. Înregistrarea.
Înregistrarea în contabilitatea băncii a garanţiilor asiguratorii se face în
funcţie de normele/procedurile interne. Reţinerea comisioanelor de acordare
se face la data semnării Contractelor/Convenţiilor, din surse proprii ale
împrumutatului, dacă Fişa Produsului sau Comitetul de Credite din Centrală
nu decide în mod expres altfel.

3. Utilizarea.
Utilizarea creditelor, emiterea de scrisori de garanţie, deschiderea de
acreditive se face în condiţiile respectării clauzelor contractuale.
Utilizarea creditelor, emiterea de scrisori de garanţie, deschiderea de
acreditive se face cu respectarea Competenţelor în vigoare, a Procedurilor de
Creditare şi a Fişelor de Produs.

4. Urmărirea.
Administratorul de Credite va monitoriza permanent creditele din
portofoliu, urmărind respectarea pe întreaga perioadă de creditare a tuturor
clauzelor contractuale şi a condiţiilor impuse de Fişa de Produs şi/sau de alte
proceduri interne. In cazul nerespectării uneia sau a mai multor
clauze, administratorul de credite va informa Comitetul de
Credite/Subcomitetul de credite precizând şi motivele care au dus la
neîndelinirea acestora şi eventuale modalităţi de remediere.
Orice modificare a clauzelor contractuale iniţiale va fi reflectată într-
un Act Adiţional/Plan de rambursare. La data semnării acestor Acte
Adiţionale/Plan de rambursare modificările respective vor fi operate în
modulul de credite.
Modul în care se face păstrarea şi arhivarea dosarelor de credit este
prevăzut în Procedurile de Creditare şi Procedura de Arhivare.

5. Rambursarea.
Ordinea de achitare a debitelor este determinată de vechimea restanţelor,
adică sunt achitate cu prioritate contractele care înregistrează un serviciu al

5
0
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

datoriei mai mare. Aceasta ordine poate fi modificată după aprobarea de


către Comitetul de Credite din Centrală a unei solicitări scrise, justificate a
Sucursalei, sau după încasarea unor sume care reprezintă în acelaşi timp şi
garanţie asiguratorie (instrument scontat, depozit colateral, etc.). În acest
caz, se va urmări achitarea cu prioritate a debitelor pe care le garantează.
Rambursarea creditelor şi achitarea dobânzilor curente se face în
conformitate cu Planul de Rambursare, Anexa la Contractul de Credit. Nu va
fi generat plan de rambursare pentru următoarele tipuri de creditari: linii de
credit, credite pe instrumente, credite pentru care rambursările dau dreptul la
noi trageri din credit, emitere de scrisori de garanţie bancară, eliberări de
acreditive.
6. Recuperarea sumelor restante/susceptibile de a deveni restante.
În cazul în care la scadenţă clientul nu dispune de disponibilităţi, sumele
datorate băncii se vor trece la restanţă, în ziua următoare scadentei şi se vor
percepe dobânzi penalizatoare (conform clauzelor contractuale).
Totodată, banca va aduce la cunoştinţă telefonic şi ulterior va notifica în
scris debitorul despre trecerea la restanţă, atenţionându-l că, potrivit
clauzelor contractuale.
Banca poate declara scadentă anticipată a creditului.
În cazul plăţilor efectuate în cadrul unor scrisori de garanţie executate,
acestea se vor tranforma direct în credit restant. Prin excepţie, în cazul
scrisorilor de garanţie garantate cu gaj asupra depozitului colateral, plăţile se
fac din depozitul colateral constituit.
În cazul nerambursării ratelor de credit restante şi/sau dobânzilor restante
până la termenul stabilit de bancă, aceasta are posibilitatea de a declara
creditul scadent anticipat, cu aplicarea sancţiunilor contractuale şi de a trece
la executarea silită a garanţiilor constituite în cazul în care nu se achită
datoriile până la o anumită dată.
În cazul în care, până în ziua scadentei, împrumutatul nu va alimenta
contul de disponibilităţi cu sumele necesare rambursării ratei scadente şi nici
nu va aduce suma în numerar, banca va recupera rata scadentă inclusiv
dobânzile şi comisioanele aferente din încasările ce se vor înregistra ulterior
din activitatea împrumutatului, înaintea altor plăţi (clauza cuprinsă în
contractul de credit).

5
1
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

În situaţia în care garanţia creditului o reprezintă depozitul colateral


constituit de debitor sau girant, iar clientul, la scadenţă, nu are disponibilităţi
suficiente pentru achitarea obligaţiilor asumate, se va proceda la recuperarea
acestora din valorificarea depozitului colateral, clientul suportând costurile
ocazionate de eventualele conversii valutare.
În cazuri excepţionale, în care valoarea colateralului permite, se poate
amâna valorificarea depozitului colateral, cu aprobare obţinuta la nivelul de
compeţenta corespunzator momentului solicitării.
Pe tot parcursul derulării creditului, Banca va putea opta pentru unul din
modurile de transmitere a obligaţiilor (cesiunea de creanţă, subrogaţia în
drepturile creditorului prin plata creanţei), de transformare a obligaţiilor ori
de stingere a obligaţiilor (ex: compensaţia), în scopul recuperării creanţelor
sale rezultate din contractele de credit.
În scopul recuperării creanţelor sale, Banca va putea efectua demersuri
prin mijloace proprii sau va putea apela la colaborători externi.

Garanţii

Potrivit reglementărilor legale în vigoare, garanţiile ce pot fi acceptate de


bancă sunt garanţii reale sau garanţii personale.

1.Garanţiile reale
− Garanţiile reale sunt reprezentate de bunuri mobile şi/sau imobile din
patrimoniul debitorului sau al unui terţ, oferite pentru garantarea
rambursării împrumutului în mod preferenţial faţă de alţi creditori.
− Astfel de garanţii sunt: gajul cu/fără deposedare având drept obiect
diverse bunuri mobile, gajul stocuri de marfă, gajul pe valori
mobiliare, gajul pe depozit colateral, cesiunea de creanţe, girul
instrumentelor de plată (cecuri, biletele la ordin, cambii), gajul pe
soldurile creditoare ale conturilor bancare, poliţe de asigurare, alte
garanţii aprobate expres de către Comitetul de Credite din centrala
băncii.

2.Garanţiile reale imobiliare

5
2
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− Privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor de a fi preferat altor


creditori, chiar dacă aceştia sunt ipotecari. Acest tip de garanţie este
aplicabilă creditelor ipotecare şi se referă la privilegiul creditorului
(în speţă, a băncii) care a împrumutat bani cumpărătorului pentru plata
imobilului către vânzător.
− Ipoteca este dreptul creditorului asupra unui imobil afectat platei unei
obligaţii, care conferă deţinătorului un drept de urmărire în mâna
oricui s-ar găsi şi un drept de preferinţă în ceea ce priveşte
satisfacerea creanţei sale faţă de ceilalţi creditori.
− Ipoteca se constituie în baza unui contract de ipoteca încheiat între
bancă şi proprietarul/ proprietarii imobilului, autentificat de un birou
notarial autorizat şi înscris în Cartea Funciară, în raza teriorială în care
se află imobilul ipotecat.
− Rangul ipotecii este determinat de data înscrierii ei în Cartea Funciară.
Inscripţiile luate în aceeaşi zi au rang egal. Ipoteca înregistrată corect
produce efecte numai din ziua în care a fost înscrisă.
− Înscrierea ipotecii conservă dreptul de ipoteca timp de 15 ani de la
data înregistrării, după care se perimă.
− Stingerea ipotecii se realizează, în principal, odată cu plata ultimei
sume datorate de debitor în temeiul creditului garantat cu ipoteca
respectivă.
− Până la ultima scadenţă, banca nu va renunţa la ipoteca decât în
situaţiile în care s-a stabilit şi aprobat o altă structură a garanţiilor,
pentru aceleaşi împrumuturi, aprobare dată conform competenţelor în
vigoare.

3. Garanţii reale mobiliare


− Contractul de garanţie reală mobiliară (gajul) este un contract
accesoriu al contractului de credit, prin care debitorul sau garantul se
angajează să garanteze rambursarea împrumutului cu un bun mobil.
− Obiectul gajului îl constituie bunurile mobile corporale (produse,
mărfuri, utilaje, echipamente etc.) sau necorporale (cash, creanţe,
titluri de creanţă, acţiuni etc.).

5
3
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

− Garanţiile reale mobiliare şi sarcinile constituite pe bunuri mobile


îndeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii avizului de
garanţie reală la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi
conferă prioritate faţă de terţi, în situaţia valorificării bunurilor
respective în vederea recuperării unor creanţe. Înscrierea unui aviz de
garanţie reală este valabilă pentru o perioadă de 5 (cinci) ani, perioadă
ce se poate extinde cu încă 5 ani, la cererea creditorului. Pentru unele
din tipurile de garanţii arătate în cele ce urmează, sunt necesare
formalităţi suplimentare de asigurare a opozabilităţii.
− Garanţia reală mobiliară încetează odată cu îndeplinirea obligaţiei
garantate; printr-un act liberator emis de creditor (care poate să
specifice încetarea în totalitate sau parţială a obligaţiei garantate).

4.Garanţiile personale
− altă categorie de garanţii ce poate fi acceptată de bancă în garantarea
rambursării împrumuturilor o constituie garanţiile personale.
− Garanţia personală este angajamentul asumat de o persoană fizică sau
juridică, prin care aceasta se angajează să execute obligaţia debitorului
în cazul în care acesta nu şi-a îndeplinit-o.
− Garanţia personală mai poartă şi denumirea de fldejusiune sau
cauţiune.
− Tipuri de garanţii personale acceptate de bancă:
- Angajamentul de plată/declaraţia de fidejusiune sau
contractul de fidejusiune;
- Avalul biletelor la ordin;
- Scrisoare de garantie.

Angajamentul de plată/declaraţia de fidejusiune sau contractul de


fidejusiune va conţine declaraţia persoanei fizice sau a persoanei juridice
privind garantarea rambursării de către debitorul băncii a creditului acordat
de bancă.
Avalul biletelor la ordin este o garanţie personală prin care o
persoană, denumită avalist, garantează obligaţia unuia dintre obligaţii
biletului la ordin, direct sau pe cale de regres, numit avalizat, pentru toată

5
4
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

suma menţionată pe titlu sau pentru o parte din ea. Avalul se dă pe biletul la
ordin, în spaţiul numit ,,Avalizat", sau pe un adaos (foaie de prelungire sau
allonge) la titlu, utilizându-se expresiile ,,pentru aval" sau ,,pentru
garanţie", ,,pentru fidejusiune" urmate de semnătura avalistului sau a
împuternicitului său. Avalul nu se poate da sub condiţie şi nu poate aduce
schimbări în ceea ce priveşte elementele fundamentale ale datoriei garantate
şi nici nu poate cuprinde clauze incompatibile cu natura sa.
Scrisoarea de garanţie reprezintă forma specifică de materializare a
fidejusiunii o constituie scrisoarea de garanţie bancară, în principiu, o
garanţie deosebit de importanta având în vedere că băncile sunt în general,
garanţii siguri şi solvabili.
O altă formă de scrisoare de garanţie admisă în garantarea unui
împrumut este scrisoarea de garanţie emisă de firmă, de obicei firma mamă a
împrumutatului. Această scrisoare de garanţie poate imbrăca forma
angajamentului de plată/declaraţiei de fidejusiune enunţate anterior. Acest
tip de garanţie poate fi acceptat de bancă singur sau în completarea altor
garanţii,
Deşi nu are valoarea unei scrisori de garanţie, banca poate accepta ca
măsură suplimentară de siguranţă în rambursarea împrumuturilor acordate,
emiterea, de obicei de către firma mamă a împrumutatului, a unei scrisori de
confort.
De asemenea, banca poate accepta ca garanţii ale creditelor acreditive
confirmate de bănci agreate.

Gajul

1.Gajul asupra diverselor bunuri poate fi:


a. Gajul cu deposedare presupune deposedarea constituitorului de
bunul respectiv şi depunerea lui la bancă sau într-un loc
aparţinând băncii/sub controlul băncii. Obiectul gajului cu
deposedare îl constituie de obicei bunurile mobile cu volum mic
şi valoare ridicată cum ar fi: metale şi pietre preţioase, tablouri,
bijuterii sau acţiuni şi certificate de acţionar. Banca are
obligaţia să conserve în cele mai bune condiţii bunurile ce i-au

5
5
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

fost date în gaj, iar la data achitării integrale a imprumutului,


trebuie să le restituie proprietarului.
b. Gajul fără deposedare se poate constitui asupra oricăror bunuri
mobile considerate de bancă posibil de valorificat în caz de
nerambursare a împrumuturilor, bunuri care pe perioada de
creditare nu-şi reduc valoarea sub o limită minimă acceptată de
bancă.

2.Gajul pe stocuri de marfă :


Acest tip de gaj are drept obiect stocurile de marfă, parte a fondului de
comerţ, proprietatea societăţii comerciale care instituie gajul. Banca urmează
a solicita dovada înregistrării în contabilitatea societăţii a stocurilor în cauză
şi dovada locaţiei stocurilor la momentul instituirii gajului.
Gajul pe stocuri de marfă presupune o modalitate specifică de asigurare a
opozabilităţii gajului (pe lângă cea a înregistrării în Arhiva Electronică de
Garanţii Reale Mobiliare), şi anume ce a inregistrării gajului la Oficiul
Registrului Comerţului.

3.Gajul pevalori mobiliare


Pe lângă înregistrarea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare,
gajul asupra acţiunilor se va înregistra în mod obligatoriu în Registrul
acţionarilor societăţii ale cărei acţiuni se gajează, precum şi în Registrul
Acţiunilor. Pentru societăţile cotate la Bursele de Valori, gajul se notifică/
înregistrează şi la registrele autorizate în acest sens (Regisco, Registrul
Român al Acţionarilor etc.).

4.Gajul pe depozit colateral


Dacă bunul afectat garanţiei constă într-o sumă de bani, depusă într-un cont
bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct. Contractul de
gaj trebuie să conţină obligatoriu elemente de identificare a contului, a
titularului de cont, a creditului garantat şi a contractului în baza căruia s-a
acordat creditul.

5. Cesiunea de creanţă

5
6
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Pentru ca o creanţă să poată fi luată în gaj şi să constituie o garanţie


distinctă, este necesar ca aceasta să îndeplinească cumulativ următoarele
condiţii:
- să fie certă (să nu fie discutabilă din punct de vedere juridic);
- să fie lichidă (valoarea ei să fie determinată cu exactitate);
- să fie exigibilă (să fie localizată in timp la o dată precisă).

Concomitent cu încheierea contractului de cesiune de creanţă,


împrumutatul va preda băncii înscrisul original, constatator al creanţei
gajate.
În cazul în care cesiunea de creanţe este singura garanţie reală, indiferent
de perioada contractului cesionat, se va urmări ca valoarea reziduală a
contractului cesionat (şi nu suma totală a contractului) să fie cel puţin egală
cu valoarea obligaţiei garantate şi ca sumele care urmează a fi încasate din
contractul cesionat pe perioada de creditare să acopere obligaţia garantată.
Opozabilitatea acestui tip de garanţie este asigurată, pe lângă
înregistrarea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, prin
obţinerea acordului debitorului cedat cu privire la cedarea în favoarea Băncii
a creanţei pe care Cedentul o are asupra sa. Acest acord poate fi dat printr-un
înscris separat sau prin semnarea pe contractul de cesiune încheiat între
bancă şi cedent. Prin excepţie, debitorii cedaţi pot fi doar notificaţi (în scris,
cu dovada primirii notificării), ulterior semnării contractului de cesiune de
creanţă.

6. Girul instrumentelor de plată (cecuri. bilete la ordin, cambii)


Girul este actul prin care posesorul titlului, numit girant, transferă altei
persoane, numită giratar, printr-o declaratie scrisă şi subscrisă pe titlu odată
cu predarea acestuia, toate drepturile care decurg din titlul astfel redactat şi
completat.
Girul presupune declaraţia girantului semnată şi datată de el,
cuprinzând ordinul adresat debitorului principal, de a plăti unei anume
persoane indicată de girant.
Girantul răspunde faţă de giratar şi faţă de posesorii titlului pentru
acceptarea şi plata titlului, în caz de neplată la scadenţă din partea
debitorului. Girul trebuie să fie necondiţionat. El este scris pe spatele (verso)

5
7
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

cecului/biletului la ordin sau pe adaos (foaie de prelungire sau allonge);


adaosul se utilizează numai în cazul în care toate rubricile aflate pe spatele
cecului/biletului la ordin sunt completate cu alte giruri şi nu mai există
spaţiu pentru girarea cecului/biletului la ordin în favoarea Băncii. Pentru a se
stabili dacă girantul (împrumutatul) este posesor legitim, se va verifica dacă
pe instrument sau pe adaos există o serie neîntreruptă a girurilor. În cazul în
care şirul de giruri este neîntrerupt, posesorul legitim al cecului/biletului la
ordin este cel indicat în ultimul gir ca giratar, iar dacă este vorba de un gir în
alb, atunci posesor poate fi orice persoană. Dacă şirul girurilor este întrerupt,
posesor legitim este ultimul giratar dinaintea întreruperii.
Girurile şterse sunt considerate ca nescrise, ele neputând servi nici
pentru a umple eventualele lacune în şirul girurilor şi nici pentru a-l
întrerupe dacă acesta este neîntrerupt. Girurile şterse se consideră ca şi cum
nu ar fi existat.
Documentele aflate în circuitul bancar/instrumentele de plată (ordine
de plată, cecuri, bilete la ordin, cambii) pot fi utilizate drept garanţii ale
creditelor după verificarea lor şi după verificarea emitentului. Emitenţii
cecurilor/biletelor la ordin/cambiilor sunt verificaţi obligatoriu în Centrala
Incidentelor de Plăţi înainte de acordarea împrumutului.
Cecul/biletul la ordin emis în favoarea altei persoane juridice/fizice,
pentru a fi acceptat ca şi garanţie la credit trebuie girat în favoarea băncii. Se
pot admite şi cecuri sau bilete la ordin emise în favoarea băncii direct, ca şi
garanţie pentru împrumut.
Încasările clienţilor care au credite de tip overdraft vor fi verificate în
mod deosebit, urmărindu-se recuperarea creditelor din încasările aferente
documentelor aduse în garanţie, respectiv prin introducerea la plată a
acestora în termenele legal prevăzute.
La cererea clientului, Banca poate să restituie sau să nu introducă în
compensare un document, în următoarele situaţii:
- Împumutatul a rambursat în avans creditul din surse proprii,
înainte de încasarea documentului girat;
- împrumutatul solicită neintroducerea documentului girat în
compensare, dar cu menţinerea gradului de acoperire al
creditului.

5
8
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

7.Gajul pe soldurile creditoare ale conturilor bancare


Acest tip de contract de garanţie reală mobiliară se va încheia în cazul
oricăror credite acordate persoanelor juridice constituite conform Legii
31/1990 republicată (inclusiv în cazul cabinetelor medicale organizate sub
formă de societăţi comerciale), chiar dacă aceasta garanţie nu apare explicit
în hotărârea Comitetului de Credite care a aprobat creditul sau în descrierea
unui produs.
Acest contract va fi înregistrat în Arhiva Electronică de Garanţii Reale
Mobiliare. Prin excepţie, nu se va încheia contract de gaj pe soldurile
creditoare ale conturilor bancare: atunci când creditul este garantat 100% cu
garanţie asupra unui depozit colateral constituită în favoarea Băncii. În alte
cazuri prevăzute de proceduri specifice/produse.

-Capitolul VIII-

Studii si concluzii

Studii

Vom prezenta în continuare un studiu privind creditarea companiilor


nefinanciare şi a populaţiei, realizat în luna mai a anului 2008.
La sfârşitul anului 2007, BNR a publicat pe site-ul său o analiză
privind evoluţia riscurilor populaţiei din perspectiva stabilităţii financiare.
Elaborarea unui chestionar periodic care să conţină informaţii calitative
despre procesul de creditare a fost una din măsurileluate pentru
monitorizarea mai bună a riscurilor şi pentru înţelegerea mai profundă a
comportamentului de creditare în România.
Măsura propusă a fost implementată la începutul anului 2008.
Sondajul este efectuat periodic de BNR şi are la bază un chestionar care este

5
9
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

transmis primelor 10 instituţii de credit alese după cota de piaţă aferentă


creditării companiilor şi populaţiei. Aceste instituţii deţineau aproximativ
80% din creditare la sfârşitul anului 2007.
Sondajul este realizat trimestrial, în lunile ianuarie, aprilie, iulie,
octombrie. BNR a început colectarea acestor chestionare din ianuarie 2008.
Analiza de faţă are în vedere răspunsurile primite la două momente de timp,
anume ianuarie şi aprilie 2008. Întrebările vizează opiniile băncilor privind
evoluţia standardelor de creditare (normele interne de creditare sau criteriile
ce ghidează politica de creditare a instituţiilor de credit), termenilor şi
condiţiilor de creditare (obligaţiile specifice agreate de creditor şi debitor în
contractul de credit încheiat, ex. rata dobânzii, colateralul, scadenţa etc.),
riscurilor asociate creditării, cererii şi ofertei de creditare. Opiniile acoperă
evoluţiile din ultimele trei luni şi aşteptările privind următoarele trei luni.

Analiza răspunsurilor din chestionar

În cadrul companii nefinanciare, ritmul de creştere a cererii de credite


noi s-a temperat în Trimestrul 1 (T1) al anului 2008. Standardele de creditare
au rămas relativ neschimbate la nivel agregat. În structură, băncile au
înăsprit standardele de creditare pentru IMM-uri, percepându-le cu un risc de
credit în creştere. Factorii care au contribuit în opinia băncilor la această
situaţie sunt:
− aşteptările privind situaţia economică general;
− deciziile de politică monetară ale BNR;
− situaţia actuală sau aşteptată a capitalului băncii.

Nivelul concurenţei (atât intern, în sectorul bancar, cât şi extern, în


sectorul nebancar) nu a determinat modificări în standardele de creditare a
companiilor.
Termenii de creditare au fost modificaţi în T1 2008 în sensul înăspririi.

Creditarea companiilor nefinanciare

6
0
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

La nivel agregat, standardele de creditare au rămas relative constante


(sold conjunctural zero în T1 2008, comparativ cu T4 2007 – Grafic 1).
Instituţiile de credit se aşteptau la sfârşitul lui 2007 ca standardele de
creditare să se relaxeze într-o anumită măsură în primul trimestru al anului
2008.
Comparativ, în zona euro, băncile au înăsprit standardele de creditare
la nivel agregat, într-o mai mare măsură decât previzionaseră în T4 2007, iar
estimările lor pentru T1 2008 au fost apropiate de situaţia realizată.
În structură, standardele de creditare au rămas relative neschimbate
pentru companiile mari, în timp ce pentru IMM s-au înăsprit într-o oarecare
măsură (Grafic 1).
Aşteptările băncilor privind modificările standardelor de creditare la
IMM au fost divergente faţă de realizări (se previziona la sfârşitul anului
2007 o relaxare a standardelor pentru T1 2008).
Băncile din zona euro, spre deosebire de cele autohtone, au înăsprit
condiţiile de creditare, într-o mai mare măsură pentru companiile mari şi
într-o mai mică măsură pentru cele mici.

*Grafic1: Modificari ale standardelor de creditare

6
1
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Factorii care au contribuit la înăsprirea standardelor de creditare pentru


companiile nefinanciare în T1 2008 au fost, conform răspunsurilor
instituţiilor de credit:
− deciziile de politică monetară sau prudenţială ale BNR;
− aşteptările privind situaţia economică generală, în sensul deteriorării
acesteia;
− factori specifici companiilor;
− mediile de dobândă a creditului faţă de ROBOR 1M a crescut, prima
solicitată pentru creditele mai riscante s-a mărit;
− plafonul maxim pentru valoarea creditului s-a redus;
− clauzele contractual au devenit mai restrictive;
− scadenţa maximă de acordare a creditelor a fost diminuată.
− costurile creditării altele decât dobânzile au crescut.

Băncile nu au perceput concurenţa din interior (din sectorul bancar) sau


exterior (din sectorul nebancar) ca un factor care să determine modificări în
standardele de creditare.

6
2
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Factorii care au condus la înăsprirea condiţiilor de creditare sunt, într-o


mare măsură, comuni celor aferenţi băncilor din zona euro: aşteptările
privind evoluţia economiei, accesul mai dificil al băncilor la surse de
finanţare şi factori specifici companiei sau sectorului de activitate.

* Grafic 2: Factori care au contribuit la modificarea standardelor de creditare


(sold conjunctural, procente)

Termenii creditării companiilor nefinanciare

Termenii contractelor de creditare s-au înăsprit în T1 2008 faţă de T4


2007 (Grafic 3):
- spreadul ratei medii de dobândă a creditului faţă de ROBOR
1M a crescut;
- prima solicitată pentru creditele mai riscante s-a mărit;

6
3
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

- plafonul maxim pentru valoarea creditului s-a redus;


- clauzele contractuale au devenit mai restrictive;
- scadenţa maximă de acordare a creditelor a fost diminuată;
- costurile creditării altele decât dobânzile au crescut.

6
4
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

*Grafic 3:

Modificarea termenilor contractelor de creditare

În subgrupele de companii, au existat modificări în standardele de


creditare datorită acestui factor de influenţă (Grafic 4). Dinamica cererii de
credite către companiile nefinanciare.
Dinamica cererii de credite noi (exclusiv variaţiile sezoniere) s-a mai
temperat în T1 2008, comparativ cu T4 2007 (Grafic 4).

6
5
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Nivelul cererii pentru primul trimestru din 2008 se situează la un


nivel moderat mai mare comparativ cu trimestru patru din 2007. În cazul
IMM, diminuarea dinamicii cererii de credite poate fi asociată într-o anumită
măsură cu întărirea standardelor de creditare.
Dinamica cererii de credite noi este în continuare pozitivă, dar în
scădere. Evoluţia este în concordanţă cu cea înregistrată la nivel european,
unde însă cererea din partea companiilor a înregistrat un sold conjunctural
negativ, datorită temerilor de încetinire a creşterii economice şi tendinţei de
a sta în aşteptare până ce efectele turbulenţelor financiare se mai liniştesc.

*Grafic 4: Dinamica cererii de credite

Evoluţii ale riscului de credit asociat creditării companiilor


nefinanciare. Riscul de credit al companiilor pe sectoare de activitate s-a
menţinut relativ constant în T1 2008 comparativ cu T4 2007, cu unele
excepţii: sectorul agricol este perceput ca fiind considerabil mai riscant,
tranzacţiile imobiliare, intermedierea financiară şi construcţiile sunt într-o
oarecare măsură mai riscante, iar comerţul şi turismul sunt într-o oarecare
măsură mai puţin riscante.
În comparaţie, în T4 2007, instituţiile de credit considerau toate
sectoarele de activitate, cu excepţia agriculturii, într-o anumită măsură mai
puţin riscante (Grafic 5).

6
6
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

*Grafic 5: Evolutia riscului de credit pe ramuri de activitate

Riscul de credit evaluat după dimensiunea companiilor este considerat


în creştere, datorită modificării percepţiei asupra IMMurilor. Corporaţiile
sunt privite ca având risc de credit în scădere faţă de perioada precedentă
(Grafic 6).

6
7
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

*Grafic 6: Evolutia riscului de credit pe companii


Aceste evoluţii sunt contrare celor înregistrate la nivel european,
băncile din zona euro percepând companiile mari ca având o evoluţie
negativă din perspectiva riscului de credit.

Concluzii

Întreprinderile mici, asociaţiile cu scop lucrativ, asociaţiile familiale şi


persoanele autorizate să desfăşoare o activitate economică independentă pot
primi credite de la bănci pe bază de garanţii asigurătorii, în completarea
resurselor proprii, în vederea realizării activităţii prevăzute în autorizaţia de
constituire.
Suma creditului se stabileşte la cererea scrisă a debitorului, pe bază de
negociere, în funcţie de volumul activităţii, rentabilitatea scontată, resursele
proprii şi garanţiile prezentate.
Cu ocazia negocierii creditului banca analizează bilanţul şi situaţia
patrimonială la zi (în cazul întreprinderilor mici) şi situaţia patrimoniului
pentru celelalte categorii de debitori (asociaţii lucrative, familiale şi alte
persoane autorizate).

6
8
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Băncile pot acorda credite întreprinderilor mici atât pentru activitatea


economică prevăzută în autorizaţia de funcţionare, pe un termen până la 12
luni, cât si pentru investiţii diverse, pe un termen până la 5 ani, cu o perioadă
de graţie de până la 12 luni.
Creditele se acordă printr-un cont distinct de împrumut plăţile efective
urmând să se facă după epuizarea resurselor proprii din contul de
disponibilităţi. Scadenţele, volumul ratelor de rambursat şi dobânzile se
stabilesc prin contractul de credit.
Garanţia acestor credite se poate constitui sub diferite forme: ipoteci
asupra bunurilor imobile ale debitorilor sau giranţilor; alte bunuri proprietate
personală a giranţilor ce se înscriu în contractul de credit şi în registrele
speciale de gajuri deschise la primărie; cesiuni în favoarea băncii, cum ar fi
drepturi de despăgubiri din asigurări de bunuri, drepturi cuvenite de la
partenerii de contracte economice; bunurile ce se cumpără din creditele
bancare primite, indiferent dacă garanţiile enumerate mai sus acoperă
volumul creditului. În toate cazurile se tinde ca valoarea garanţiei să fie cu
10 - 20% mai mare faţă de volumul creditului acordat.
La cererea debitorului banca poate accepta amânarea rambursării
creditului pe o perioadă până la 45 zile. Banca bonifică dobânzi pentru
disponibilităţile existente în conturile debitorului şi percepe dobânzi la
creditele acordate. Dobânda la credite se calculează în funcţie de volumul
creditelor, termenele de rambursare şi rată dobânzii şi se încasează la fiecare
scadenţă.
În vederea asigurării rambursării creditelor banca supraveghează
modul cum se utilizează creditul, controlează situaţiile economico-financiare
pe bază de bilanţ sau pe baza situaţiilor patrimoniale, verifică existenţa
faptică a bunurilor constituite în gaj.
Dacă nu se respectă clauzele contractuale de către debitor, banca îl
somează să-şi îndeplinească obligaţiile, putând trece la recuperarea
creditelor, inclusiv prin executarea silită (valorificarea garanţiilor).
Apariţia unor rate restante de rambursat provoacă perceperea unor
dobânzi penalizatoare, în principiu, nu se acordă noi credite în cazul
existenţei ratelor nerambursate la timp.

6
9
CONSIDERATII PRIVIND POSIBILITATILE DE FINANTARE A IMM-URILOR
2008

Bibliografie

• Ristea, Luminiţa, Managementul societăţilor bancare şi instituţiilor


bancare, Editura Muntenia şi Leda, Constanta 2002
• Constantin N.,Ciotei,Finante-Moneda-Credit-Banci, Ed.Fundatiei
"Romania de maine", Bucuresti 1999
• Ion Niţu, Control şi audit bancar, Editura Expert, Bucuresti 2002
• Ion Nitu, Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucuresti
2000
• Monitorul Oficial
• www.bnr.ro
• www.bancatransilvania.ro
• www.cec.ro
• www.oikocredit.ro
• www.fngcimm.ro
• www.frgc.ro
• www.fgcr.ro
• www.mj.romarhiva.ro
• Analize si studii Banca Nationala a Romaniei
• Surse proprii Oikocredit Romania
• Surse proprii Libra Bank
• Surse proprii Banca Comercială Romană

7
0