TERMINOLOGIE

DOZIMETRICĂ

     

     
 


 I. ELEMENTE DE RADIOBIOLOGIE


 Radiaţiile nucleare pot acţiona asupra
substanţei vii în trei moduri
1. prin acţiune directă, caz în care pot produce
lezări macromoleculare de importanţă
vitală (protenie,acizi nucleici)
2. prin acţiune indirectă
3. prin acţiune de distanţă.
În prezent, în clinici şi spitale, radiaţiile
sunt folosite
 La radiografii
 În scop terapeutic
 În scopuri de investigaţie
 „
„„
 

 Găsirea unui sistem de mărimi şi unităţi capabil să masoare efectele

biologice provocate de acţiunea radiaţiilor ionizante asupra
organismului uman este o problemă foarte dificilă. Aceasta rezidă
din faptul că, spre deosebire de senzaţii, diferitele efecte
radiobiologice care apar nu ajung în conştiinţa noastră, se produc cu
mare întârziere în timp, iar regenerarea celulelor iradiate se face în
general lent şi foarte inegal, întregul proces depinzând de natura
ţesutului precum şi de starea fizică, psihică şi ereditară a
organismului în cauză etc.
 Pe baza unor ipoteze ştiinţifice, s-au dezvoltat în timp două sisteme
de mărimi şi unităţi, menite să realizeze legături între factorul fizic
activ şi efectele biologice generate: ! !
 

si
! !
   
.
 ??„

  

În trecut, pentru evaluarea efectelor biologice datorate radiaţiilor electromagnetice

penetrante (X sau Ȗ) cu energii până la 3 MeV, s-a utilizat sistemul roentgenologic, care se
baza pe măsurarea ionizării în aer. Folosirea aerului ca mediu absorbant constituie
principala deficienţă a sistemului roentgenologic, deoarece nu dă nicio indicaţie precisă cu
privire la ionizarea ţesutului iradiat.
„

     
 În cazul expunerii la radiaţii X sau Ȗ, doza
se referă la cantitatea de radiaţie măsurată prin ionizare, respectiv prin numărul de perechi
de ioni produşi într-o anumită masă de aer în condiţii normale.
 
 
a acestei doze este coulombul pe kilogram (C·kg-1). In practică se mai
utilizează temporar, ca unitate de măsură, roentgenul (R).
Roentgenul (R) reprezinta doza de expunere la radiatii X sau Ȗ a cărei emisie corpusculară
produce în 1,293 · 10-6 kg de aer uscat, ionii purtând sarcina de 1/3 · 109 coulombi pentru
fiecare semn:
1 R = 2,57976 · 10-4 C·kg-1 ~ 258 ȝC·kg-1

Valoarea 1,293 · 10-6 kg se referă la masa de 1 · 10-3 m3 de aer uscat în condiţii normale.
O incercare de înlăturare a deficienţei sistemului roentgenologic a constat din
introducerea unei noi unităţi de măsură, denumită rep (Roentgen Equivalent Physical), o
unitate de energie absorbită masic şi nu o unitate de doză:

1 rep = 93 erg/g sau, dupa alţii, 1 rep = 83 erg/g.

 ??„

 

?istemul radiobiologic oferă posibilitatea evaluării

efectelor biologice produse de diferitele radiaţii nucleare prin
luarea în considerare a eficacităţii biologice relative,
corespunzătoare fiecărui tip de radiaţie.
Definirea riguroasă a expunerii şi stabilirea unităţilor de
măsură s-au făcut în 1962, odată cu impunerea noului sistem
radiobiologic la baza căruia stă absorbţia energiei de către
organe şi ţesuturi, valabil pentru toate radiaţiile nucleare.
 


 ? 



  

?



 ð 
 ?



 Î

„


   






 [  
  
  
?e notează Ñ şi se calculează după formula
H=DQN
unde †reprezintă factorul de calitate al radiaţiei care depinde de
tipul şi energia radiaţiei utilizate şi  reprezintă produsul tuturor
celorlalţi factori modificatori; se consideră aproximativ 1.

[H] =  (?ievert) sau
(roentgen equivalent for men)

1 ?v = 100 rem = 1 J/kg
 ·     

 

EBR a două radiaţii de calităţi diferite reprezintă raportul
dintre dozele de radiaţii(exprimate în rad) necesare pentru a
provoca acelaşi efect biologic.
Eficacitatea biologică a radiaţiei cobaltului şi a fotonilor
de mare energie °  „este considerată etalon, egală cu 1.
EBR variază de la 1 la 4 şi nu este identică cu eficacitatea
terapeutică (fenomen în care intervin mai mulţi factori fizici şi
biologici). Pentru aceeaşi energie absorbită de ţesut, radiaţiile
care produc o ionizare liniară mai mare (p, Į) produc efecte
biologice mai puternice decât radiaţiile X sau Ȗ.
 În recomandările internaţionale mai noi această mărime a fost
înlocuită cu noţiunea de factor de calitate (F.C.).
Factorul de calitate (Q) pondereaza doza absorbita (D) in
functie de echivalentul de doza (H) si tine cont de faptul ca la energii
egale comunicate unui organism, efectele biologice variaza dupa
natura radiatiilor.
Factorul de calitate in functie de transferul liniar de energie, in apa*)

<<3,5 7 23 53 175>>

Factorul de calitate, Q 1 2 5 10 20

*) Dupa publicatia 26 din 1977 a CIPR