“DESEU va insemna orice substanta sau obiect pe care posesorul il arunca,

sau intentioneaza sau este obligat sa-l arunce”.Conform Actului German privind
Deseurile din 27 august 1993, deseurile pot fi definite atat subiectiv cat si
obiectiv. Subiectiv sunt definite ca obiecte portabile abandonate de proprietar si
obiectiv in legatura cu depozitarea sistematica a gunoiului asa cum este ceruta
de protectia sanatatii publice si, in particular, a mediului.
Deşeul este o parte dintr-o materie sau dintr-un material rezultat în urma
unui proces tehnologic de realizare a unui produs şi neutilizabil în cursul
aceluiaşi proces. În ecosistemele urbane rezultă zilnic cantităţi imense de
deşeuri, care nu pun numai probleme de spaţiu pentru depozitare sau estetică, ci
sunt şi o sursă de poluare ameninţând sănătatea oamenilor.Toate deşeurile
degradează mediul înconjurător, contaminează apele subterane (modul de
depozitare face posibilă infiltrarea apei de ploaie, care antrenează substanţe
poluante şi germeni patogeni). Dintre aceste deşeuri doar hârtia este
biodegradabilă,celelalte deşeuri sunt nedegradabile. Pentru mentinerea unui
mediu de viaţă sănătos, deşeurile trebuie înlaturate prin diferite metode sau
reciclate.
CLASIFICAREA DESEURILOR
Clasificarea deseurilor se face dupa sursa, procese si directii din care provin.
Considerand sursele majore, in ordinea contributiei, deseurile pot fi clasificate
in:
• Deseuri agricole;
• Deseuri miniere si de la cariere;
• Deseuri de fabricatie (Industriale);
• Deseuri municipale;
• Deseuri de la generarea energiei.
Dupa directiile din care apar, deseurile cele mai semnificative in ceea ce
priveste maruntirea sunt:
 • Deseuri agricole;
• Deseuri din constructii si demolari;
• Echipament electric si electronic;
• Vehicule la sfarsitul perioadei de utilizare;
• Sticla;
• Deseuri verzi;deseuri miniere si de la cariera;
• Hartie;
• Materiale plastice;
• Deseuri de la furnale si zgura de la otalarii;
• Textile si imbracaminte;
• Deseuri de lemn.
In functie de natura si de efectul asupra oamenilor, directiile din care apar
deseurile se clasifica in trei categorii largi (Mayers si Dittrick,1999):
1. radioactive;
2. periculoase;
3. benign
Evolutia generala a societatii umane s-a realizat pe baza expluatarii
resurselor naturale,iar exluatarea acestor resurse s-a putut face datorita crearii de
unelte tot mai evoluate, de masini tot mai puternice, de instalatii tot mai
complexe si de tehnologii tot mai evaluate.
Raportul om-natura a evoluat in sensul diminuarii relatiei de dominare a
omului de catre natura, omul reusind sa-si realizeze un mediu ambiental si
socio-economic propriu,seminatural. Pana in etapa industrializarii (secolul al
XVIII-lea) evolutia a fost relativ lenta, activitatea umana rasfrangandu-se de o
maniera nepericuloasa asupra mediului.
Chiar daca in aceasta perioada au ramas pana azi terenuri degradate de
minele si carierele cetatilor medievale, expluatarile miniere si carierele din
timpul romanilor, terenuri defrisate pentru agricultura si apoi desertificate,
acestea reprezinta suprafete mici si cel mai adesea sunt considerate situri
arheologice de valoare istorica.
Dezvoltarea societatii umane s-a accelerat in etapa industrilizarii, motorul
dezvoltarii constituindu-l dualismul dintre expluatarea tot mai intense a
resurselor naturale care aduceau un surplus de valoare reinvestita in dezvoltarea
capacitatilor, in crearea de noi masini mai evoluate si mai puternice care, la
randul lor, dadeau posibilitatea intensificarii in continuare a expluatarii
resurselor naturale. Pe baza expluatarii resurselor naturale omul a devenit tot
mai independent fata de natura, el si-a creat sisteme ecologice noi, sisteme
socio-umane industriale, cu ajutorul carora omul a inceput sa domine natura.
Aceasta inversare a raportului om-natura, in care omul domina natura, s-a
concretizat insa printr-o agresiune continua si tot mai accelerate asupra
ecosistemelor naturale. Cantitatile crescute de deseuri au inceput sa ridice
probleme tot mai mari, mai evidente si mai comlexe pentru comunitatile umane
si pentru ecosistemele naturale.
In etapa revolutiei tehnico-stiintifice din secolul al XX-lea ritmul de
dezvoltare si de expluatare a resurselor naturale s-a accelerat si mai mult,
puterea omului de a transforma natura in sens distructiv (dar si in sens
constructive) fiind tot mai evidenta. Aceasta a condus la constientizarea
pericolului pe care dezvoltarea anarhica , fara a tine cont de degradarea
mediului il poate avea pentru om, pentru dezvoltarea omenirii. Prin urmare,
raportul om-natura a devenit acum un raport dezvoltare-mediu.Cu toate acestea
se considera, si inca mai exista acest concept ca dezvoltarea nu se poate realiza
fara degradarea mediului.
Dupa Conferinta de la Stockholm (1972) si mai ales dupa Conferinta de la
Rio (1992) asupra mediului, s-a facut legatura intre dezvoltare si resursele
naturale limitate ale planetei si s-au stabilit reguli de conduita internationale
pentru a se evita sau a se diminua poluarea mediului, astfel s-a abandonat
conceptual potrivit caruia dezvoltarea era inevitabil legata de degradarea
 mediului si s-a instituit conceptual dezvoltare durabila care tine cont de
resursele limitate neregenerabile si de necesitatea dezvoltarii in limita acestor
resurse.
Deseurile reprezinta una dintre problemele cele mai presante in activitatea de
protectie a mediului, respectiv in asigurarea unei dezvoltari sustenabile. Unul
din sectoarele economice mari producatoare de deseuri este activitatea de
expluatare a resurselor minerale. Deseuri in cantitati mari rezulta si din celelalte
ramuri ale industriei. Se conidera ca pentru 1 tona de produse manufacturate se
produc 11 tone de deseuri, incluzand si pe cele din productia energiei utilizate
la fabricarea produsului.
Foarte curand s-a putut constata ca unele materiale din deseuri au o anumita
valoare si ele pot fi recuperate si reutilizate. Asa a inceput reciclarea deseurilor.
Din punct de vedere istoric, primele care au prezentat interes pentru reciclare au
fost deseurile de metale valoroase si probabil ca si unele deseuri precum roca
sterile (piatra) din carierele din care se extrageau materialele de constructii a
fost utilizata pentru constructia si intretinerea drumurilor.

MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DESEURILOR

2.1.SCOPURI PRINCIPALE
Daca incercam sa facem o delimitare a scopurilor managementului deseurilor de
caile sale de realizare vom stabili urmatoarele scopuri majore pentru toate sistemele
de management al deseurilor:
1. Minimizarea cantitatilor de deseuri;
2. Tratarea deseurilor si colectarea lor la sursa de generare;
3. Protectia sanatatii publice si a sanatatii mediului inconjurator
4. Utilizarea resurselor naturale intr-o maniera durabila (sustenabila pe
termen lung).
OPERAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT AL DESEURILOR
Desi teoretic, conceptual termenul de managemantul integrat al deseurilor
apare usor realizabil, in practica se intampina dificultati in implementarea sa sub
toate aspectele. Mai ales in tarile in curs de dezvoltare, din cauza bugetelor
limitate si a altor factori socio-economici si politici, managementul deseurilor se
realizeaza destul de diferit si numai partial organizat.
Tinand cont de situatia actuala socio-economica, de reglementarile in vigoare,
de constrangerile de toate felurile pentru gestionarea durabila a deseurilor si de
ierarhia optiunilor, am putea schematize un sistem de management al deseurilor.
Un astfel de sistem va cuprinde obligatoriu etapele de:
• Producere si colectare a deseurilor;
• Prevenirea si minimizarea deseurilor;
• Reutilizarea;
• Reciclarea;
• Tratarea deseurilor;
• Depozitarea deseurilor.

PREVENIREA SAU MINIMIZAREA DESEURILOR

Metodele de reducere a cantitatii de deseuri la sursa, cuprind o paleta foarte
larga, de la compostarea in gospodariile particulare si pana la imbunatatirea
eficientei proceselor industriale. Chiar si o mai buna gospodarire in fabrica, de
exemplu prin intretinerea mai buna a echipamentelor si utilajelor, sau prin
reciclarea subproduselor in fabrica poate conduce la o diminuare a deseurilor.
Inlocuirea tehnologiilor de fabricatie cu altele mai performante in scopul unei
mai bune utilizari a materiei prime si a energiei reprezinta alte cai de reducere
a cantitatii de deseuri la sursa. Un alt aspect care trebuie luat in considerare
poate fi reducerea periculozitatii unor deseuri inca din aceasta faza a activitatii
de management.Inlocuirea unor materii prime cu altele poate avea ca effect fie
diminuarea cantitatii de deseuri, fie reducerea periculozitatii deseurilor.

RECUPERAREA MATERIALELOR
Majoritatea autorilor cuprind in cadrul activitatilor de recuperare doua
nivele diferite:reutilizarea si reciclarea.
Reutilizarea se refera la un produs sau ambalaj care este utilizat de mai
multe oriin acelasi sistem,de ex. sticlele de lapte reutilizabile, sticlele de bere,
europaletii din lemn, etc.
Reciclarea, inseamna reutilizarea materialelor pentru a fabrica produse noi,
in acestea putand fi similare cu cele din care provin materialele sau pot fi alte
produse noi total diferite. Unele materiale reciclabile ridica probleme prin
faptul ca isi diminueaza valoarea la fiacare reciclare, produsele rezulate fiind
de un nivel mai scazut ca valoare. Ex. hartia reciclata se va utiliza pentru
fabricarea hartiei de ziar ( de calitate inferioara) sau pentru cartoane si
ambalaje (cofraje pentru oua).
In tarile dezvoaltate reciclarea deseurilor casnice este bine definite si
reglementata insa se face la un nivel relative scazut.Materialele reciclabile
sunt fie colectate separate de la locuinte, fie predatede catre populatie la
centrele comunitare de reciclare.
In tarile in curs de dezvoltare, recuperarea materialelor reciclabile este o
sursa de venit pentru multi oameni saraci. Reciclarea este uneori foarte
organizata, cu colectarea de la locuintele individuale a materialelor valoroase.
TRATAREA,se poate realiza prin diverse metode:metode termice, fizice,
chimice, biologice de tratare si metode de fixare si imobilizare.
DEPOZITAREA
Conform ierarhiei optiunilor in managementul deseurilor depozitarea este
optiunea cea mai putin favorabila si de aceea se realizeaza numai in cazul in
care celelalte optiuni nu pot fi aplicate sau numai pentru acea parte a
deseurilor pentru care nu sunt aplicabile alte optiuni.
Dintre metodele de depozitare, ingroparea deseurilor este metoda cea mai
putin favorabila.Cu toate acestea este larg utilizata. Se estimeaza ca 85% din
deseuri sunt depozitate in gropi in mod controlat in tari precum Marea
Britanie, Grecia, Portugalia, Finlanda; 60-70% in Spania; 70% in SUA si 95%
in Irlanda.
Depozitarea prin ingropare necesita costuri relativ mici mai ales in tarile unde
reglementarile in acest sens nu sunt foarte severe.Se ridica insa probleme de
pregatire a depozitelor (prin impermeabilizare) si de asemenea de realizare a
depozitarii in structuri celulare acoperite, iar ulterior probleme privind
colectarea gazelor care se formeaza in interior si colectarea lesiatului.

Bibliografie:
• Oros Vasile, Camelia Draghici-“Managementul deseurilor”, Editura
Univ. Transilvania, 2002,Brasov.
• Negulascu M.si colabor.-“Protectia mediului inconjurator”, Editura
Tehnica, 1995, Bucuresti.
• Straut I.,Olos,A.A.-“Tratarea, reciclarea si depozitarea deseurilor”,
Editura Universitatii de Nord,1998, Baia Mare.