Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins.................................................................................................................2
Introducere...........................................................................................................3
Maşini şi unităţi pentru producerea aerului comprimat.................................4
1. Maşini pentru producerea aerului comprimat................................................4
1.1. Compresoare volumice (pneumo-statice)................................................4
1.2. Turbocompresoare pneumo-dinamice.....................................................8
2. Unităţi pentru producerea aerului comprimat................................................9
3. Răcirea aerului comprimat...........................................................................13
Bibliografie.........................................................................................................15
INTRODUCERE
Aer comprimat, aer sub presiune mai mare decât cea a atmosferei. Când
sa extins la o presiune mai mică, acesta poate fi utilizat pentru a împinge un
piston sau poate fi extinsă printr-o duza pentru a produce o mare viteză, ca, de
exemplu, un jet de vopsea pulverizator.
Dar aerul comprimat este, de asemenea, utilizat în industria minieră de
cărbune-unelte, pentru a reduce pericolul de o explozie cauzată de o scântei de la
instrumente electrice.
Cele mai vechi aparate pneumatice datează de la 1700, când fizicianul
francez Denis Papin se utiliza de puterea unei mori de apă pentru a comprima
aerul care a fost transmis prin tuburi. Un secol mai târziu, de inventator britanic
George Medhurst a inventat un autovehicul cu aer comprimat, care este folosit
pentru prima dată 1865.
În ziua de azi, aerul comprimat se foloseşte cu succes în multe domenii şi
sectoare de activitate cum este cel medical, în industrie şi multe altele.
3
MAŞINI ŞI UNITĂŢI PENTRU PRODUCEREA AERULUI
COMPRIMAT
5
Fig. 2: Compresor cu piston cu două trepte
Compresoare cu piston cu comprimare indirectă funcţionează pe
acelaşi principiu, însă camera în care este aspirat aerul numai este cilindrul, iar
pistonul este separat complet de această cameră printr-o membrană elastică.
Acest compresor este utilizat în aplicaţiile în care trebuie evitată contaminarea
gazului comprimat, cu uleiul din sistemul de ungere al compresorul.
Exemple: industria chimică, industria alimentară, aer comprimat pentru
măsurări, uz medical etc.
Datorită membranei, care are rezistenţa mecanică şi la oboseală limitate,
performanţele acestui compresor sunt mai scăzute.
Compresoarele cu palete sunt alcătuite, fig. 3, dintr-o carcasă 1, un rotor
cilindric 2 aşezat excentric faţă de carcasa în care sunt dispuse iar în canale
frezate pe generatoarele rotorului, paletele 3.
Între suprafaţa rotorului, palete, carcasă şi capacele laterale se formează
camere de volum variabil (CW) care în faza de aspiraţie închid etanş mase de
aer şi, pe măsura rotirii ansamblului mobil, aceste camere îşi micşorează
6
volumul determinând creşterea presiunii. Când ating un volum minim ajung în
dreptul racordului de refulare, iar aerul comprimat este evacuat.
Paletele rotorului trebuie să asigure etanşarea laterală (cu capacele),
frontală (cu carcasa) şi faţă de rotor. Etanşarea frontală este asigurată prin
apăsarea paletelor pe carcasă datorită forţei centrifuge şi, la unele modele,
datorită unor arcuri dispuse în canalele practicate în rotor, iar uzura paletelor
este compensaţi automat Celelalte etanşări sunt influenţate de precizia de
execuţie şi, în timp, de uzura paletelor.
Paletele se execută în general din materiale anti fricţiune şi care protejează
carcasa contra uzurii. înlocuirea paletelor, când s-a ajuns la un anumit grad de
uzură, repune compresorul în funcţiune. Maşina atinge performanţele maxime
după un anumit timp de funcţionare, necesar redării paletelor.
7
Compresoare cu angrenaje. Caracteristic acestor compresoare, fig. 4,
este faptul că rotoarele profilate (lobi, şuruburi) nu se află în contact direct,
mişcarea lor fiind sincronizată prin angrenaje dispuse pe capetele arborilor.
Datorită acestui fapt, uzura acestor maşini este practic nulă. Randamentul
lor este însă mai slab deoarece, neexistând contact direct între elementele care
materializează camera de volum variabil, apar scurgeri dinspre racordul de
refulare către cei de aspiraţie. Totuşi, compresoarele cu şurub se caracterizează
printr-o remarcabilă uniformitate a debitului, funcţionare silenţioasă şi robusteţe.
8
Fig. 5: Turbocompresor axial Fig. 6: Turbocompresor radia în trei trepte
În figura 6 se poate observa un turbocompresor radial în trei trepte (are
trei rotoare dispuse în serie, pe axul maşinii). Aerul este aspirat de primul rotor, i
se măreşte viteza şi este refulat prin centrifugare, perpendicular pe axul maşinii
(deci radial) către periferia carcasei, fiind aspirat mai departe de al doilea rotor si
având o presiune p1 mai mare ca presiunea atmosferica patm . Fiind centrifugat
de al doilea rotor, aerul va avea o presiune p2 mai mare decât p1 la intrarea în
treapta a treia. Presiunea finala va fi p3 > p2 > p1 > patm
În figura 7 este prezentată diagrama domeniilor ocupate de fiecare tip de
compresor, în coordonate debit-presiune. Această diagramă este un instrument
deosebit de util în alegerea tipului de compresor necesar pentru o aplicaţie
practică, atunci când se cunosc parametri consumatorului.
Dacă intersecţia coordonatelor debit-presiune are loc într-un domeniu
ocupat de mai multe tipuri de compresoare, alegerea se face ţinând seama de alţi
factori: posibilităţi şi cerinţe de întreţinere, sensibilitatea consumatorilor la
şocuri de presiune, fiabilitate, preţ etc.
9
- sistemele de reglare a parametrilor aerului comprimat (debit,
presiune, temperatură, umiditate);
- aparatele de măsură şi control (manometre, presostate, termometre
etc.);
- recipientul de stocare a aerului comprimat, mărimea compresorului
precum şi de tipul maşinii de antrenare: motor electric sau cu ardere
internă.
10
Reglarea prin deversare. În aval de compresor, pe racordul de refulare,
se instalează o supapă de limitare a presiunii. La orice tendinţă de depăşire a
presiunii reglate, supapa deversează în atmosferă până la anularea tendinţei de
mărire a presiunii (fig. 8).
Reglarea prin izolarea compresorului. În aval de recipientul de stocare se
culege o reacţie de presiune pentru un distribuitor 2/2 normal deschis cu revenire cu arc,
plasat pe racordul de aspiraţie al compresorului. Orice creştere a presiunii peste
valoarea prescrisă, determină închiderea distribuitorului montat pe aspiraţie, sub efectul
presiunii din sistem. Având izolată aspiraţia, compresorul nu mai debitează aer în sistem
până când presiunea tinde să scadă sub valoarea reglată, moment în care distribuitorul
începe să se deschidă. Acest tip de reglare îl întâlnim la compresoarele cu piston şi la
cele cu angrenaje (fig. 9).
12
Corespunzător, debitul oferit de compresor scade. Utilizarea unui cuplaj
centrifugal permite decuplarea totală a compresorului la o anumită turaţie. Acest
sistem de reglare este utilizat mai ales pe utilajele mobile.
b) Dacă motorul de antrenare este electric, fig. 12, se introduce în schema
de comandă a motorului un releu de presiune RP (presostat) reglat astfel încât să
comande dezactivarea contactorului C, deci oprirea motorului de antrenare când
presiunea în sistem atinge o anumită valoare.
Fig. 13: Compresor Fig. 14: Compresor Fig. 15: Compresor cu două
prevăzut cu circuit cu aripioare de răcire trepte, cu răcire intermediară
de răcire permanent
În figura 13, compresorul este prevăzut cu un circuit care răceşte în
permanenţă cilindrul (similar motoarelor termice).
O altă metodă de răcire este suflarea de aer asupra cilindrului de
comprimare, prevăzut cu aripioare de răcire, fig. 14. Aripioarele măresc
suprafaţa de schimb de căldură cu mediul, iar aerul suflat peste cilindru permite
transferul mai rapid al căldurii de la maşină către mediu.
În general, aceste două metode de răcire se combină cu o a treia metodă
de răcire, fig. 15, care se aplică compresoarelor cu mai multe trepte. În
canalizaţia dintre treptele 1 şi 2 (cazul compresorului cu două trepte) se
instalează un schimbător de căldură sau un agregat de răcire, ce permit
reducerea temperaturii aerului.
În multe cazuri, metodele de răcire descrise mai sus, nu sunt suficiente,
motiv pentru care unităţile de producere a aerului comprimat se completează cu
agregate de răcire a aerului după ce acesta a ieşit din compresor.
14
BIBLIOGRAFIE
15