Sunteți pe pagina 1din 6

Scoala de ghizi

Christian Adventure

Alpinism

Generalitati

Alpinismul este ramura sportiva care cuprinde ascensiunile in munti, in


special escaladarea partilor greu accesibile ale acestora.
Alpinismul ca ramura sportiva se imparte in mai multe discipline ,dintre
care cele mai importante sunt escalada si alpinismul hivernal.
Traseele de catarare sunt clasificate pe grade de dificultate (6B, 4A, 7+,
9-).Escalada incepe de la gradul 7 ( +, - ), iar alpinismul de la gradul 1 pana la 6
inclusiv (A, B);
Practicarea alpinismului implica riscuri mari ,de aceea primii pasi pe
stanca trebuie facuti sub indrumarea si supravegherea atenta a unui alpinist cu
experienta.
Folosind un echipament si un material corespunzator,aplicand o tehnica de
mers si de asigurare bine pusa la punct, riscul poate fi redus la minimum.
Succesul unei ture alpine depinde de conditiile meteorologice si de
partener. La alegerea unui partener trebuie sa tinem cont de cunostiintele sale in
domeniul alpinismului, de conditia fizica pe care o are si nu in ultimul rand de
relatia pe care o avem cu acesta ( cei doi parteneri trebuie sa comunice foarrte
bine si sa-si poata incredinta viata unul celuilalt).
Inainte de plecarea in ture de iarna sau in trasee de escalada alpinistul
trebuie sa fie foarte odihnit fizic si psihic pentru a face fata oricaror probleme ce
pot aparea in timpul turei sau al traseului.
Traseul se alege în functie de capacitatea echipei (corzii) - adica a nivelului
de pregatire pe care echipa respectiva stie ca il detine.
Este indicat a se pastra intotdeauna o rezerva de hrana si echipament de
energie pentru cazuri neprevazute ca: stricarea vremii, ratacire, bivuac
neprevazut, accident.
Gradul de dificultate al traseului ales trebuie sa fie in functie de
posibilitatile partenerului mai slab.
O coarda ideala se compune din parteneri de valoare aproximativ egala.
Coarda de doi este cea mai uzuala; intr-o coarda de doi se merge de regula
alternativ, fiecare partener fiind cap de coarda pe rand in cate o lungime de
coarda (cap schimbat ).
Coarda de trei este cea mai sigura dar mult mai lenta datorita asigurarii ce
prezinta anumite dificultati.
Alpinismul necesita o buna cunoastere a teoriei, dar un manual nu poate
inlocui exercitiul practic pe stanca sau sfaturile unui instuctor cu experienta .
Roca pe care o întalneste alpinistul poate fi cristalina, caracteristica muntilor
inalti, calcaroasa, conglomerate sau gresie, specifica muntilor mai putin inalti.
Roca cristalina: Fagaras, Retezat, Rodnei;
Roca de calcar: Piatra Craiului, Cheile Bicazului;
Roca de conglomerat: Bucegi, Ceahlau, Ciucas.
Roca poate fi sanatoasa, compacta si solida sau putreda, dezagregata,
friabila;

Echipament si material tehnic

Incaltamintea
Se pot folosi trei tipuri de incaltminte: bocanci grei cu talpa rigida, bocanci
de plastic, bocanci usori cu talpa semirigida, espadrile cu talpa flexibila (papuci
de catarare).
În Carpati (pânã la 3000m) se vor prefera espadrilele sau bocancii usori.
Un bocanc bun are fetele dintr-o singura bucata de piele fara cusaturi. Se
prefera bocancii cu piele intoarsa care rezista mai bine la umezeala in special
daca se dau cu ceara sau cu produse speciale pe baza de silicon.
Bocancii trebuie sã corespunda perfect marimii piciorului, nici prea mari,
nici prea mici, sa nu fie prea ingusti, sa permita miscarea degetelor pentru a
preveni degeraturile si bataturile.

Imbracamintea
Cea mai buna imbracaminte este cea produsa din fire naturale: bumbac si
lana. Lana prezinta urmatoarele avantaje: izoleaza termic, permite o mai buna
circulatie a aerului, pastreaza calitatile termice chiar in cazul imbibarii cu apa.
Bumbacul permite o mai buna circulatie a aerului, absoarbe transpiratia si este
bun de purtat direct pe piele.
Mai nou se foloseste echipament din materiale speciale : gore-tex, polartec,
cordura, vibram.
Echipamentul este bine sã fie viu colorat (rosu, portocaliu, galben) pentru a
fi vazut de la distanta.
Echipamentul pe baza de puf (pufoaica) este indicat în turele de iarna mai
ales pe creasta. Caciula cea mai recomandata este cea stil cagula (ca un ciorap
tras peste cap, lasandu-se libere doar ochii si nasul).
Manusi, supramanusi, parazapezi.
Casca de protectie
Are rolul de a apara capul impotriva impactului cu pietre sau peretii
stancii.
Castile actuale sunt facute din policarbonat combinat cu polistiren
expandat.
Casca trebuie prevazuta cu curele care sa impiedice nu numai pierderea ei
ci si alunecarea peste fata alpinistului in cazul caderii acestuia.
Greutatea castii variaza intre 250-400g.

Rucsacul
Trebuie sa dispunem de doi rucsaci: unul mare-in care incap materialul
tehnic, imbracamintea de rezerva, echipamentul de bivuac si alimente pentru
mai multe zile, si unul mic pentru mers pe stanca, in care incap doar materialul
tehnic, echipamentul de bivuac si alimente pentru traseul ales.

Sacul de bivuac
Din tesatura sintetica, impermeabil, obligatoriu in cazul traseelor lungi.
Hamacul confectionat din fire sintetice avand o greutate de aprox.. 400 g
este folosit indeosebi la bivuacurile in pereti verticali.
Lanterna frontala poate avea un rol esential pentru evitarea bivuacului.

Materialul tehnic
UIAA-Uniunea Internationala a Asociatiilor de Alpinism.
Coarda- reprezinta cel mai important material tehnic al alpinistului. Corzile
actuale sunt de tipul Kernmantel, alcatuite din toroane si mantia de protectie. O
lungime de coarda masoara între 43-46 m.
Dupa diametru avem: cordelina (între 6-8mm) ,semicoarda (între 8-10mm)
si coarda propriu-zisa (între 10-13mm). O semicoarda rezista la caderea unei
greutati de 55 kg, forta maximã de soc fiind de 750 N. O coarda rezista la
caderea unei greutati de 80 kg, forta maxima de soc fiind de 1200 N.
Corzile se clasifica, dupa elasticitate, în: statice (folosite in speologie,
alpinism utilitar, in expeditii drept corzi fixe), si dinamice (pentru catarare). In
locul unei corzi dinamice, la catarare se pot folosi 2 semicorzi legate
concomitent.
Corzile trebuie sa reziste la minimum 5 caderi normate pentru a obtine
eticheta UIAA.
Dupã fiecare traseu se face o verificare atenta a corzii. Daca mantaua
prezinta o uzura pronuntata sau se observa strangulari, coarda trebuie scoasa
din uz.
Corzile imbibate cu apa rezista la una pana la trei caderi în minus fata de o
coarda uscata. De aceea corzile sunt impregnate hidrofug ("everdry").
Coarda nu trebuie calcata cu piciorul, nu trebuie expusa la soare, ferita de
produse chimice.

Hamul de catarare- Hamul de catarare are scopul de a facilita prinderea in


coarda si de a repartiza mai eficient rezistenta la un eventual soc datorat
desprinderilor.
In timpul catararii hamul trebuie sa fie strans pe corp, dar sa nu
stanjeneasca miscarea.
Hamurile sunt facute din fibre de poliamida sau poliester. Aceste fibre se
degradeaza in mod natural in contact cu aerul, chiar daca hamul nu este folosit.
Hamul de alpinism se uzeaza si mecanic, in timp pierzandu-si elasticitatea.
De asemenea, diferitele particule de nisip, pietris, etc. pot patrunde in tesatura
materialului, distrugand fibrele. Acest lucru se poate preveni prin spalarea
manuala sau in masina de spalat.
Hamurile sunt de mai multe feluri:
- escalada (free-climbing) folosite in catararea sportiva, in escalada si in
trasee de dificultate mare. La trasee de lungime foarte mare de peste 10 lungimi
de coarda se folosesc impreuna cu vesta sau hamuri complete.
- speologie (nu au centura, au doar picioare si vesta).
- utilitare se folosesc in lucrari industriale (care au diferite stiluri de
prinderi: laterale, in fata sau in spate).
Hamurile sunt fixe sau reglabile. Ele trebuie sa reziste la o forta de soc de
minimum 22kN pentru a fi avizate de UIAA.
Firme care produc hamuri: Petzl, Cassin, Salewa, Mammut, etc.

Carabiniera - inel metalic cu clapeta prevazuta sau nu cu siguranta.


Sistemul de siguranta blocheaza clapeta pentru a nu se deschide sub
actiunea unei forte.
Dupa forma si constructie se clasificã în:
- SPIRIT (usoare, din Zicral turnat);
- Forma de "D" (cu sistem de siguranta, din aluminiu aero-grad).
Carabinierele rezista la o forta de soc intre 20-30 kN cu clapeta inchisa.

Espadrile - papuci prevazuti cu talpa foarte aderenta.


Dispozitive de deplasare pe coardã: sunt sisteme de frecare prin care se
micsoreaza viteza de alunecare de-a lungul corzii (pentru coborare) si
autoblocante (pentru urcare).
Stopul: coborator auto-blocant folosit in speologie, operatiuni de salvare.
Se foloseste pe toate tipurile de corzi (9-12mm).
Racul: coborator pentru distante mari. Este prevazut cu bare care reduc
incalzirea si controleazã viteza. Racul nu torsioneaza coarda.
Optul: coborator in forma de opt, cel mai popular sistem de franare. Este
turnat din aluminiu, rezistent la forte mari de soc.
Croll-ul: dispozitiv de inaintare pe coarda folosit în speologie. Se foloseste
pe coarda (9-12mm).
Basic-ul: are rezistenta sporita pe corzile cu diametru mic. Se foloseste si
in subteran si la inaltime, pe corzi dinamice sau statice (8-13mm).
Pitoanele: cuie metalice avand forme diverse, prevazute cu inel, care se
intepenesc prin batere in fisurile stancii.
Pitoanele stau la baza tehnicii de asigurare, precum si a celei de inaintare
in traseele artificiale, alaturi de coarda si de carabiniere.
Forma de baza este pitonul Fiechtl, turnat dintr-o bucata, cu ureche pentru
carabiniera.
Toate tipurile de pitoane se confectioneaza de diferite lungimi pentru a fi
folosite in functie de adancimea fisurilor.
Cu toate imbunatatirile aduse, pitoanele sunt cea mai slaba veriga din
lantul asigurarii, din cauza calitatilor variabile ale stancii.
Ciocan de stanca (ciocan piolet): este folosit la baterea pitoanelor. Forma
obisnuita prezinta un cap plat intr-o parte si piramidal in cealalta, cu o coada de
aprox.. 30 cm. Ciocanul este asigurat cu cordelina.
Scarita: foloseste la inlocuirea prizelor de picior. Pentru agatarea ei în
piton se foloseste o carabiniera.
Nodurile care isi gasesc aplicarea in alpinism trebuie invatate atat de bine
incat sa poata fi facute si pe intuneric.
Nodul simplu: cel mai rudimentar nod, serveste in primul rand pentru
"asigurarea" altor noduri, avand rolul de a impiedica alunecarea si desfacerea lor
intamplatoare.
Nodul de mijloc simplu (coada vacii): cel mai des folosit datorita faptului ca
se executa usor si este sigur. Dezavantajul este ca la solicitare puternica se
strange foarte tare si se desface cu greutate.
Nodul de mijloc dublu (optul): este utilizat in aceleasi scopuri ca si cel
simplu avand avantajul ca se poate desface mai usor.
Nodul de autoasigurare (cabestan): este cel mai avantajos nod de
autoasigurare. Avantajele sale sunt simplitatea, usurinta cu care se
confectioneaza, desface si muta in vederea reglarii lungimii autoasigurarii.
Nodul Prusik: este un nod cu proprietatea sa se stranga si sa se blocheze la
incarcare, mutandu-se foarte usor odata descarcate. Se mai foloseste si la
asigurare, salvare din crevase, la scripeti improvizati si la autoasigurare din
rapel.
Nodul de urmarire: este un nod de legare a benzilor si a chingilor.
Nodul Spierentiesch: este nodul de legare a doua corzi.

Ca material tehnic in alpinismul hivernal, turele de iarna si alpinismul de


mare cota se folosesc:
· Bocanci de plastic
· Coltari
· Piolet
· Hamuri reglabile
· Pitoane de gheata sau stanca
· Opturi si carabiniere
· Corzi "Ever-dry"
· Blocatoare
· Zelb

Ca material tehnic in escalada, se folosesc:


· Espadrile
· Hamuri fixe sau reglabile
· Pudra de magneziu
· Carabiniere in bucle echipate
· Frenduri, came, pene
· Zelburi, opturi, pitoane
· Ciocan