Caracteristicile Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca:

Exteriorul catedralei:
Orientarea catedralei este pe direcţia nord-sud, mai puţin obişnuită în tradiţia ortodoxă, fiind
rezultatul faptului că la începerea construcţiei spaţiul urban în care a fost amplasată era deja
conturat. La solicitarea Episcopului Nicolae Ivan, catedrala trebuia să devină un monument în
care să se regăsească virtuţile stilului naţional. Astfel, s-a recurs la o planimetrie tradiţională,
la o biserică de tip central, în varianta triconc. Cei doi arhitecţi care au proiectat clădirea, au
încercat să îmbine tradiţia bizantină care se regăseşte de exemplu în planul central şi a cupolei
pe pandantivi şi în acelaţi timp arta brâncovenească, la care fac trimitere detalii cum ar fi
coloanele cu fusul relativ scund, cu bazele şi capitelele decorate mai cu seamă cu motive
vegetale, într-o asortare relativ aplatizată. Compartimentarea în pridvor, pronaos, naos şi
absida altarului, se poate remarca şi din exterior. Deasupra pronaosului este aşezată o cupolă
pe un tambur scund, urmată de cupola de peste naos, cupolă pe pandantivi şi semicalota care
acoperă absida altarului. Concepută ca parte a unui mausoleu, Catedrala impresionează prin
monumentalitate. Aceasta este sugerată în primul rând de faţada principală, cu cele două
turnuri din flancuri, înscriind între ele un amplu fronton încoronat cu o cruce de piatră, soluţie
rezultată din interferenţele cu modele munteneşti. Nu trebuie uitată nici cupola de peste naos,
tratată suplu, cu tamburul de dimensiuni apreciabile. Personalitatea cupolei este sporită de de
foişorul cu arcade care înconjoară tamburul. Monumentalitatea este dată şi de simplificarea
registrului decorativ al exteriorului, o friză de arcuri, ample arcade, dar şi frânghia împletită
de sub cornişe, amintind de Ţara Românească, unde acest detaliu a fost amplu exploatat.
Planul ce conţine intrarea în Catedrală este inspirat din arhitectura creştină timpurie
mediteraneană. Deasupra uşii din mijloc este un Act comemorativ, săpat în piatră care îl
invocă pe ctitorul lăcaşului sfânt, Episcopul Nicolae Ivan. Deasupra acestuia se află icoana
mozaic cu imaginea Mântuitorului. Deasupra uşii din dreapta se află un alt text în care se
aminteşte începerea în timpul Regelui Ferdinand şi terminarea bisericii în timpul regelui Carol
al II-lea, a patriarhului IPS D.D. Miron Cristea şi mitropolitului Transilvaniei IPS D. Nicolae
Bălan, în anul 1933. Deasupra acestui text se află icoana-mozaic cu chipul Sfântului Ioan
Botezătorul. Trei texte biblice se află deasupra uşii din stânga, ca şi icoana-mozaic cu chipul
Maicii Domnului. Exteriorul pare influenţat de mausoleul de la Mărăşeşti, operă a aceloraşi
arhitecţi, G. Cristuinel şi C. Pomponiu. În subsolul catedralei se află Camera mormintelor,
unde odihnesc Episcopul Nicolae Ivan şi Arhiepiscul Teofil Herineanu. Tot aici este în curs
de amenajare un Muzeu.
Interiorul catedralei:

Spaţiul interior se grupează în jurul motivului primordial, al cupolei, caracterizându-se prin

amplitudine şi unitate. Reţine atenţia şi prezenţa tribunelor, caracteristice arhitecturii
bizantine. Decorul interior este bogat. Se remarcă mai ales coloanele numeroase, cu motive
decorative geometrice, florale, vegetale şi zoomorfe. Pictura interiorului aparţine unor artişti
remarcabili. Pictura din cupolă, într-o primă fază, ca şi a unei părţi a iconostasului, precum şi
cea din naos şi pronaos, îi aparţine lui Anastasi Demian. Semicalotele altarului au fost pictate
de Catul Bogdan. Gheorghe Rusu a făcut planul tâmplei (iconostasului cu icoane dispuse pe
cinci registre şi a executat o parte din ele. Două plăci comemorative au fost plasate în
interiorul Catedralei, în pronaos. Cea din partea dreaptă îi aminteşte pe colaboratorii PS Sale
Episcolpul Nicolae Ivan, iar a doua, din partea stângă prezintă un scurt istoric al construirii
bisericii