Sunteți pe pagina 1din 5

SCUFITA ROSIE

- un alt mod de a privi lucrurile -


“Scufita Rosie” este basmul maturizarii sexuale si a trecerii
din etapa pubertatii si stadiul de fetita in faza initierii sexuale si
stadiul de femeie, integrarea feminitatii si a principiului cresterii.
Basmul incepe printr-o incursiune in starea curenta a Scufitei
Rosii, asa aflam ca “Era odata o fetita fermecatoare pe care
oricine, de cum o vedea, o indragea.” Astfel, Scufita Rosie isi
proiecteaza feminitatea in exterior, dar nu stim inca in ce relatii se
afla cu animus-ul ei, aspect care pe parcurs se va clarifica.
Relatia cu mama este una conflictuala, chiar daca din basm
nu reiese evident. Pentru ca mama, dupa ce i-a pus pe cap fetitei o
scufita rosie ii atribuie o sarcina extrem de periculoasa, care
impinge trecerea ei din stadiul de fetita in cel de femeie. In mod
simbolic Scufita Rosie duce niste “bunatati” in “cosulet”, evident
un simbol pentru organele genitale feminine (placintele), respectiv
virginitatea prin vinul care este simbolul sangelui sacrificat la
deflorare (in alte basme intalnim cutia cu bijuterii, sau lada cu
comori) si se aventureaza in “padurea” in care misuna “lupi”.
Imaginea mamei este logosul prescriptiv, rational: “Trebuie
sa pornesti pana nu se face prea clad, copila mea, iar cand vei
ajunge in padure, vezi sa urmezi calea stiuta, sa nu te abati din
drum si sa fii atenta sa nu spargi sticla, caci altfel nu-i vei mai
putea duce nimic bunicutei”. Imaginea bunicii este criteriul de
referinta extern, capatul drumului, simbol al linistii si calmului
interior.
Totusi apare un prim conflict intre logos ( mama) si erosul
nediferentiat al fetei: desi Scufita Rosie se aventureaza intr-o lume
periculoasa si trebuie sa tina un drum drept pentru a fi in siguranta
(deci scopul este protejarea ei), tocmai scufita rosie pe care o
poarta pe cap este accesoriul care o pune cel mai mult in pericol
(scufita pe care a primit-o cadou de la mama) deoarece atrage
atentia asupra ei. Astfel, asistam la un logos amestecat cu franturi
de eros, pentru ca modul de implinire a scopului presupune
intrinsec din start tocmai sabotarea scopului declarat si infaptuirea
scopului mai adanc: Imaginea mamei din mintea fetitei o impinge
la maturizare, la relationarea cu sexul opus (lupii), o arunca in
universul tenebros al padurii (simbol al fricii, nesigurantei,
necunoasterii, dar si context ideal pentru mutatii semnificative).
Dupa cum ne asteptam, “cum ajunse in padure, Scufitei Rosii
ii aparu in fata lupul”, lucru de altfel pe care il puteam intui inca
inainte sa fie precizat acest lucru (la ce te poti astepta atunci cand
intr-o padure plina de lupi mergi intr-o fustita scurta si cu o scufita
rosie pe cap, ambele nefacand altceva decat sa atraga atentia.
Numai ca “Scufita Rosie nu stia insa ce animal ticalos e el si nu se
temu.” Observam ce animus dezvoltat are fetita, o resursa
nepretuita pentru ea si devenirea ei. Totusi feminitatea nu este
constientizata si acceptata ca atare, mai degraba ignorata. Astfel
ca Scufita Rosie raspunde ca un adult la intrebarile lupului, ofera
informatii, fara a-si utiliza capacitatea feminina premonitorie de a
intui un posibil scenariu in derulare.
Observam o ruptura mare intre planul mental al fetitei si cel
al lupului, ale carui intentii sunt explicit mentionate in dialogul sau
interior: “Frageda, copila asta, buna bucatica va fi dupa ce-oi
manca-o pe bunica-sa.” Bunica nu este o entitate in sine, ci chiar
animus-ul, partea rationala, sfatoasa, care o data ce va fi
“mancata”, suprimata, lupul – alias barbatul care intentioneaza sa
o smulga pe fetita din copilaria ei si din universul ignoraneti pentru
a o arunca in lumea versatilitatii, a acceptarii, integrarii si cultivarii
feminitatii.
In cazul lupului se poate constata un echilibru foarte bun
intre logos si eros, se cauta implinirea erosului utilizand
instrumente rationale, specifice logosului. Lupul este prototipul
seducatorului experimentat, metodic, care isi abordeaza prada
intr-un mod gradat si bine-gandit. El ii arata Scufitei Rosii cat de
frumoase sunt florile, pentru a o ispiti sa nu mai asculte vocea
mamei care o sfatuia sa nu se abata de la drum, vocea rationala a
animusului, ci in schimb sa urmeze o cale hedonista, sa se ghideze
dupa principiul placerii. Acesta este punctul in care fetitei i se
reveleaza existenta placerilor care o determina sa se afunde si mai
mult, ca intr-un final sa se rataceasca in “padure”. Observam
acuratetea predictiilor lupului in planificarea actiunilor seductive.
Urmeaza episodul violent al devorarii bunicii de catre lup.
Astfel el ajunge sa suprime, dar in acelasi timp sa si contina vocea
ratiunii, sa isi implineasca foamea.
Dupa indelungi rataciri prin padure, Scufita Rosie ajunge intr-
un final la scopul declarat al calatoriei sale, casa bunicii. Asisstam
la deghizarea lupului seducator in bunica, laolalta cu grotescu
cauzat de incompatibilitatea continuturilor celor 2 entitati (lupul nu
reuseste sa asceada in mod veridic la imaginea bunicii, desi isi
doreste acest lucru). Aici incepe un joc de explorare, pe care il
putem asimila cautarii si descoperirii celuilalt sex, precum si
curiozitatii care insoteste acest demers, concretizata in intrebarile
Scufitei Rosii “dar ce… mari ai”. Este de remarcat faptul ca actul in
sine nu se consuma la fel de brutal ca in cazul bunicii, ci are o
latura ludica foarte dezvoltata. Lupul, apasat de complexul
incompatibilitatii dintre imaginea dorita si ceea obtinuta in
deghizarea lui, constient de faptul ca lumea Scufitei Rosii ii este
inaccesibila, dar o cauta ca pe un drog, intra in jocul intrebarilor si
raspunsurilor pana cand este demascat complet, moment crucial in
care nu poate accepta realitatea si cedeaza pulsiunilor erosului,
inghitind-o pe fetita. Aici putem spune ca s-a realizat trecererea
pentru Scufita Rosie, momentul maturizarii propriu-zise fiind cel al
salvarii victimelor de catre vanator.
Vanatorul este un alt simbol al logusului, este figura paterna
protectoare, care de asemenea reprezinta solutia din impas. Ca si
actul asimilarii (integrarii), actul separararii este de asemenea de o
violenta uriasa, astfel ca lupului i se taie burta, de unde ies bunica
si Scufita Rosie, adica fetita si animusul ei. Constientizarea si
maturizarea propriu-zise sunt marcate de remarca “Vai, ce
groaznic, ce intuneric era in burta lupului!”.
Initierea este completa, personajul feminin este imbogatit de
aceasta experienta, care a avut si o puternica latura
traumatizanta, dar ea a reusit astfel sa isi integreze erosul cu
logosul, sa isi uneasca latura impulsiva cu latura rationala practic
intr-un proces de devenire.