Sunteți pe pagina 1din 36

Calitatea Transporturilor

I. CALITATEA TRANSPORTURILOR (Generalităţi)

I.1 Definitie.

Transportul reprezintă un domeniu al activităţii social-economice prin care se realizează


deplasarea bunurilor materiale şi a oamenilor în spaţiu, cu ajutorul unor vehicule sau instalaţii
speciale, pe anumite căi de circulaţie, în vederea satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale
ale societăţii.
Există caracteristici generale care diferenţiază calitatea serviciilor de cea a produselor:
intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea, perisabilitatea, lipsa proprietăţii, precum şi
sferele largi de extindere a calităţii transporturilor în viaţa economico-socială şi în problemele
mediului natural şi artificial în care se desfăşoară.
Acţiunile de creştere a calităţii se extind progresiv, de la un serviciu izolat de transport, la
companie, la mod de transport si la sistem de transport, la nivel national, continental sau
planetar. Această tratare permite să se pună în evidenţă, în mod gradat, într-o structură ierarhică,
legătura dintre diferitele aspecte ale calităţii proiectate şi realizate şi eficienţa consumului de
resurse pentru o activitate utilă, circumscrisă cerinţelor sociale fundamentale, ale respectului faţă
de mediu şi ale responsabilităţilor privind calitatea vieţii.
La nivelul economiei naţionale, calitatea serviciilor se caracterizează prin gradul de
satisfacere a nevoilor de transport ale ţării în condiţiile asigurării integrităţii mărfurilor şi a
promptitudinii în deplasare. Calitatea transporturilor, la acest nivel, poate fi măsurată, de
exemplu, prin: cantitatea de mărfuri transportată sau numărul de călători transportaţi într-o
anumită perioada de timp; mărimea specifică a pierderilor din valoarea mărfurilor în timpul
transportului (raportată la volumul traficului sau la cantitatea de mărfuri transportată); cantitatea
de mărfuri (sub formă valorică sau naturală) care se găsesc la un moment dat în procesul de
transport.
La nivelul sectorului transporturilor, calitatea serviciilor poate fi măsurată prin: siguranţa
circulaţiei; viteza şi durata de deplasare; păstrarea integrităţii mărfurilor transportate. Este
evident că aceşti indicatori pot fi regăsiţi în elementele de determinare a calităţii activităţii din
transporturi la nivelul economiei naţionale.
La nivelul întreprinderii de transport calitatea serviciului poate fi evaluată printr-un
sistem întreg de indicatori calitativi, cum sunt: parcursul mediu zilnic; încărcătura statică sau
dinamică; perioada de reutilizare; viteza de circulaţie; costul specific al prestaţiei etc
I.2. Noţiuni generale

1
Calitatea Transporturilor
Sistemele de transport

Prin sistem de transport al unei ţări se înţelege totalitatea subsistemelor formate din
instalaţii, construcţii şi mijloace de transport, folosind anumite tehnici de deplasare, care
acţionează independent sau coordonat, asigurând deplasarea mărfurilor şi călătorilor.

Dacă sistemului de transport al ţării îi corespunde ramura transportului, subsistemelor le vor


corespunde subramurile de transport: feroviar, rutier, naval, aerian, prin conducte.
Obţinerea funcţionării optime a sistemului de transport cere cunoaşterea suficientă a
factorilor de influenţă.

În acest sens, se conturează mai multe grupe de factori: naturali, tehnici, social-poitici,
economici. Factorii naturali includ poziţia geografică a ţării, starea mediului natural,
caracterul şi amplasarea bogăţiilor naturale etc. Factorii tehnici se referă la capacitatea de
transport, vitezele de circulaţie, adaptarea mijloacelor de transport la cerinţele de transport. În
factorii social-politici se cuprind: diviziunea socială a muncii, nivelul de transport, aspecte
strategice de apărare. În cazul factorilor economici ne referim la dezvoltarea industrială,
modificările de structură, nivelul şi structura agriculturii, organizarea circulaţiei mărfurilor,
mărimea produsului intern brut, venitul naţional, structura transporturilor în teritoriu, tarifele
de transport pe sisteme, nivelul cheltuielilor de transport etc.
În raport cu caracteristicile elementelor tehnice ale sistemului, precum şi ale
încărcăturii care este deplasată, transporturile pot fi clasificate în următoarele moduri:
Astfel, având în vedere obiectul activităţii de transport, există următoarele categorii de
transport: transporturi de persoane, transporturi de mărfuri.
După mijloacele de transport întrebuinţate, acestea pot fi: feroviare, rutiere, navale (maritime
şi fluviale), aeriene, speciale (prin conducte), combinate.
Există si alte criterii de clasificare a transporturilor, ca de exemplu, dupa natura marfurilor
transportate, dupa modul de folosire al mijloacelor de transport.

Particularităţile activităţii de transport

În prezent, transportul a devenit un element indispensabil vieţii, întrucât oferă


membrilor societăţii posibilităţi de deplasare, comunicare, de percepere şi asimilare, a cât mai
mult din ce oferă civilizaţia. Civilizatia modernă, caracterizată printr-un ritm intens de dezvoltare
în cele mai diverse domenii, printr-un schimb masiv de valori materiale şi spirituale, reclamă o
2
Calitatea Transporturilor
continuă deplasare de bunuri, o permanentă deplasare a oamenilor dintr-un loc în altul.
Procesul de producţie în transporturi constă în deplasarea de bunuri sau persoane dintr-un loc în
altul, pe distanţe variabile, în general, cu ajutorul mai multor mijloace de transport (terestre,
subterane, navale sau aeriene), în condiţii de siguranţă, confort, comoditate.
Dezvoltarea economică a oricărei ţări măreşte considerabil volumul de bunuri economice create
şi accentuează mobilitatea populaţiei în cadrul aşezărilor urbane.
În transporturi nu se creează bunuri economice, ci servicii, motiv pentru care, producţia
în acest domeniu de activitate se exprimă în unităţi de masură abstracte.
Transportul reprezintă, de fapt, prelungirea proceselor de producţie în sfera circulaţiei.
Cheltuielile de muncă socială pentru efectuarea transportului măresc valoarea bunurilor
economice, atât prin transimterea valorii mijloacelor folosite, cât şi prin valoarea adăugată
acestora de munca depusă de lucrătorii de transporturi.

Rolul si importanţa transporturilor nu pot fi evidenţiate decât prin analiza relaţiilor


dintre acestea şi relaţiile economice, sociale şi politice desfăşurate de membrii societăţii.

1. Relaţiile dintre transporturi şi activităţile economice se referă la legăturile care se


stabilesc atât între membrii societăţii (comunităţii în care trăiesc şi muncesc), cât şi între aceştia
şi natură.
Lipsa transporturilor ar fi determinat ca producţia de bunuri economice să se limiteze strict la
resursele existente pe plan local. Dezvoltarea transporturilor, prin apariţia de noi mijloace de
transport perfecţionate, a eliminat izolarea economică, a permis specializarea şi schimbul de
activităţi, formarea pieţei naţionale şi a pieţei mondiale, dezvoltarea comerţului pe plan intern şi
internaţional.

2. Relaţiile dintre transporturi şi activităţile sociale se referă la:


- deplasarea liberă a oamenilor, schimbul de idei si de experienţă, care au cotribuit la îmbogăţirea
tezaurului universal al gândirii şi cunoaşterii umane;
- activitatea de turism pentru odihnă şi recreere, atât pe plan intern, cât şi internaţional, care s-a
extins. Mijloacele de transport mai rapide şi mai sigure, precum şi preţurile rezonabile ale
transportului, la orice distanţă, au stimulat şi stimulează în continuare dezvoltarea turismului
intern şi internaţional;
- locuitorii din zonele mai slab populate nu mai sunt izolaţi de serviciile medicale, personalul de
3
Calitatea Transporturilor
specialitate deplasându-se uşor, iar bolnavii, care necesită un tratament mai deosebit, pot fi
transportaţi la spitale centrale.

3. Relaţiile dintre transporturi şi activităţile politice vizează, în principal:


-implementarea politicii de amplasare a factorilor de producţie pe teritoriul ţării;
- dezvoltarea economiei naţionale prin înlăturarea limiteleor impuse de distanţa dintre centrele
economico-sociale şi circulaţia rapidă şi operativă a mărfurilor şi persoanelor;
- întărirea capacităţii de apărare a ţării împotriva oricărei agresiuni etc.

I.3. Istoric
Dacă la început, activitatea de transport constituia parte a activităţii de comerţ, ulterior,
prin adâncirea diviziunii muncii ea se individualizează, devine de sine stătătoare, contribuie la
apariţia marii industrii, pe care o serveşte. Transformarea transporturilor într-un domeniu distinct
se datorează progresului tehnic deosebit de puternic din această perioadă.

O influenţă decisivă asupra dezvoltării transporturilor a avut-o, de exemplu, inventarea


maşinii cu abur, care a facilitat apariţia căilor ferate, a navigaţiei cu ajutorul navelor maritime şi
oceanice puse în mişcare prin forţa aburului. O serie de alte descoperiri în domeniul tehnicii:
construcţia primului automobil acţionat de un motor cu ardere internă (1855); inventarea
motorului cu ardere internă cu aprindere cu scânteie (1899); inventarea primului avion (1905) –
sunt tot atâtea evenimente care marchează evoluţia şi diversificarea transporturilor (apariţia
transportului auto şi apoi a celui aerian).
Dezvoltarea transportului de pasageri, în general, a transporturilor urbane şi suburbane, în
special, s-a impus datorită dezvoltării economice, politice şi social-culturale a societăţii, în
decursul diferitelor etape istorice. Astfel, la noi, în decursul dezvoltării social-economice, acestea
au parcurs patru etape distincte:
a) prima etapa de dezvoltare a transporturilor de pasageri, în general şi a transporturilor urbane,
în particular, a început după formarea statelor romane. În această etapă, mai ales la inceputul ei,
transportul de pasageri se efectua cu cărucioare trase de cai denumite “olace” si “menziluri”
(această etapă a durat pana la jumătatea secolului XIX), iar transportul urban de pasageri se
realiza cu omnibuze si tramcare.

4
Calitatea Transporturilor
În 1828 în oraşe apare trăsura de piaţă cu 2-4 cai. În 1848 s-a înfiinţat serviciul de
diligenţe rapide, iar în anul 1850 pe teritoriul ţării noastre circulau mijloace de transport ale altor
ţări, care făceau legătura cu ţara noastră. Este vorba de poşta austriacă şi poşta rusească.
Aşadar, această etapă se consuma înainte de apariţia transporturilor mecanice.

b) cea de-a doua etapa a fost impusă de dezvoltarea vertiginoasă pe care au căpătat-o oraşele
după a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când întinderile unor oraşe ajung să depaşească 30
de km în diametru, iar curenţii de pasageri pe oră şi sens să fie cuprinşi între 5000 si 10000. În
această perioadă se poate consemna apariţia locomotivei cu abur, capabilă să răspundă
distanţelor şi vitezelor impuse de dezvoltarea respectivă.
În ţara noastră, după anul 1850 a fost organizat în oraşe transportul cu tramvaiul cu cai,
evenimentul fiind consemnat în anul 1871.
Acesta, alături de alte vehicule concura la rezolvarea necesităţilor de transport public ale
pasagerilor.

c) etapa a treia este dominată de folosirea energiei electrice pentru tracţiune în transportul urban.
Pentru prima dată în lume, anul 1879 marchează folosirea tracţiunii electrice în acest scop şi
totodată, începutul dezvoltării transportului urban. În această perioadă apar tramvaiul electric,
metroul electric şi trenurile electrice subterane. În ţara noastră tramvaiul electric a fost introdus
în anul 1894 în Bucureşti. Troleibuzul a fost introdus în 1904 la Sibiu unde a funcţionat 3 luni.

d) etapa a patra a început o dată cu adoptarea automobilului ca mijloc de transport public


(automobilul fiind denumirea generică a tuturor autovehiculelor utilizate în transportul de marfă
şi pasageri).
Troleibuzele şi reţeaua de transport corespunzătoare au apărut în ţara noastră după al doilea
război mondial. În anul 1950 existau 7 km de reţea în oraşul Bucureşti, ceea ce reprezenta 0.8%
din totalul reţelei urbane a României în acel an. Treptat, lungimea liniilor de troleibuze s-a
extins.
Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii transportului urban sub impulsul măririi
considerabile a fluxurilor de pasageri au creat condiţii pentru creşterea numărului de vehicule şi
pentru diversificarea acestora, în raport cu necesităţile de deplasare şi cu cerinţele de creştere a
eficienţei social-economice. Astfel, au apărut autobuzele al căror număr şi importanţă au crescut
treptat.

5
Calitatea Transporturilor

II. OBIECTIVELE SISTEMULUI DE TRANSPORT PUBLIC DE


CĂLĂTORI
II.1. Tendinţe şi reducerea poluării în transportul urban

Un sistem eficient de transport urban are următoarele scopuri:


asigurarea unei capacităţi de transport suficiente; realizarea accesibilităţii; realizarea unui timp
minim pe traseul origine-destinaţie; siguranţa realizării prestaţiei pe orice vreme; un confort
acceptabil pentru pasager; efecte negative minime asupra liniştii locuitorilor şi mediului
înconjurător.
Aceste scopuri trebuie realizate la un preţ posibil de suportat de către beneficiarii prestaţiei de
transport.
Principalul obiectiv al transportului urban de pasageri este servirea acestora la cel mai exigent
nivel al cerinţelor.

6
Calitatea Transporturilor
Prin transportul urban de pasageri se asigură reducerea timpului pierdut pentru deplasarea în
favoarea timpului destinat odihnei, destinderii, autoinstruirii, educaţiei copiilor, preocupărilor
politice sau de afaceri.
Obiectivul menţionat se poate realiza numai prin dezvoltarea si modernizarea activităţilor de
transport public, mai concret, se poate realiza prin: dotarea cu vehicule noi a organizatiilor de
transport; retehnologizarea proceselor de întreţinere şi reparaţii; achiziţionarea şi/sau producerea
echipamentelor de dispecerizare şi control automat al circulaţiei; reducerea costurilor de
exploatare; protecţia mediului înconjurător.

Transportul urban pe plan mondial

Pe plan mondial, în funcţie de nivelul de dezvoltare al oraşelor, necesitatea de deplasare a


locuitorilor a fost satisfăcută în mod diferit. În Europa de Vest, automobilul a cucerit piaţa
serviciilor de transport urban în defavoarea transportului public, iar intensa utilizare a acestuia, a
avut drept rezultat un trafic dificil, generator de stres, limitarea spaţiului de parcare şi mişcare,
creşterea poluării etc.
Pentru ca activităţile sociale, economice şi culturale să se desfăşoare eficient, iar calitatea
mediului să nu se înrăutăţeasacă, este necesară impunerea transportului public în viaţa oraşului,
prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite de acesta. În oraşele Europei de Est, până în anii
’90, transportul urban public deţinea rolul principal, în ultimii ani, însă, transportul urban public
din Europa de Est este concurat serios de deplasrea populaţiei cu autoturisme personale. Datorită
situaţiei financiare precare, companiile (regiile) de transport nu-şi pot permite aplicarea imediată
a unor măsuri radicale de revigorare. Adevarata redresare a companiilor (regiilor) est-europene
de transport se va realiza pe baza unei strategii pe termen lung şi va fi susţinută fianciar de
companiile (regiile) de transport, cu sprijinul autorităţilor locale. Politica adoptată faţă de
transportul public este o opţiune pe termen lung. La elaborarea principiilor pentru un sistem
integrat de transport, trebuie să se aibă în vedere că, rentabilitatea transportului public nu trebuie
apreciată pe baza balanţelor proprii de venituri şi cheltuieli, ci, în funcţie de efectele utile pe care
acesta le produce asupra vieţii oraşului. În oraşele occidentale, rolul social al transportului urban
de pasageri, rezultă din obiective bine definite, iar finanţarea acestuia este o problemă a întregii
comunităţi şi nu numai a companiilor de transport sau autorităţilor locale.

Tendinţe pe plan mondial

7
Calitatea Transporturilor
Pe plan mondial, din studiile efectuate în legatură cu utilizarea vehiculelor de transport
public, se desprind următoarele tendinţe: proiectarea şi construcţia de metrouri; proiectarea şi
construcţia de sisteme extrastradale (de regulă, subterane) pentru oraşe cu o populaţie de peste un
milion de locuitori şi autobuze sau tramvaie rapide; utilizarea pe scară largă a autobuzelor;
utilizarea troleibuzelor în zonele urbane mai puţin aglomerate; utilizarea tramvaielor pe cale
proprie, separată de restul traficului în zonele periferice şi semicentrale ale oraşelor, cu trecerea
în subteran în zonele centrale.
Peste tot în lume transportul public este prioritar, iar funcţionarea sa este recunoscută drept o
utilitate publică.
Se lucrează intens la studierea şi perfecţionarea diverselor tipuri de vehicule şi
dispozitive pentru transportul urban.
Direcţiile principale în care se depun eforturi sunt următoarele: adaptabilitate sporită la condiţii
diferite de trafic; diminuarea tuturor tipurilor de noxe; crearea de noi tehnologii, eficiente sub
aspect economic; sporirea confortului pasagerilor în timpul deplasărilor; sporirea vitezelor medii
de deplasare, în vederea creşterii volumului de transport şi a reducerii timpului de călătorie.

Transportul urban şi poluarea

Poluarea mediului înconjurător constă în acele acţiuni care pot produce ruperea
echilibrului ecologic sau să dăuneze sănătăţii, liniştii şi stării de confort ale oamenilor, ori să
provoace pagube economiei naţionale, prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin
activităţile umane.
Poluarea chimică prin gazele de ardere ale motoarelor şi poluarea fonică produsă de
vehicule influenţează negativ calitatea vieţii în oraşele moderne.
Transporturile reprezintă una din sursele importante care influenţează negativ calitatea
mediului ambiant. Principalii factori nocivi, asociaţi procesului de transport şi activităţilor
auxiliare, legate de acestea, sunt: poluarea fonică (prin zgomot), poluarea aerului şi a apelor.
Transportul prin natura sa este zgomotos, combaterea zgomotului putându-se realiza pe două căi
principale, şi anume: prin perfecţionarea motoarelor şi izolarea fonică a compartimentelor în care
sunt montate acestea; prin îmbunătăţirea calităţii materialului rulant, precum şi a suprafeţelor de
rulare, prin introducerea în construcţia acestora a materialelor fonoabsorbante. Reducerea
8
Calitatea Transporturilor
poluării sonore se poate realiza şi prin: scoaterea traficului în tranzit în afara perimetrului
localităţii; separarea cartierelor de locuit, de străzi şi de magistrale; restricţii cu privire la
utilizarea claxonului etc.
Cel mai uşor şi cel mai direct mod de a acţiona în problema poluării aerului este intervenţia la
nivelul producerii noxelor. Echiparea tuturor vehiculelor noi cu mecanisme de reţinere a
poluanţilor, în momentul în care ei sunt produşi, va însemna şi rezolvarea problemelor.

III. ELABORAREA STANDARDELOR DE CALITATE ALE


TRANSPORTULUI URBAN, ÎN CONFORMITATE CU
NORMELE EUROPENE IMPUSE

Conceptul de transport durabil se referă la acel sistem complex de transport care trebuie să
satisfacă nevoile de mobilitate ale generaţiilor actuale fără să pună în pericol deplasările
generaţiilor viitoare.
Pericolul pentru mobiliatea viitorului este reprezentat prin degradarea mediului, ineficienţa
consumurilor energetice şi nu în ultimul rând prin scăderea nivelului de sănătate al populaţiei.
Conceptul de transport integrat se referă la interdependenţa dintre transport şi utilizarea
teritoriului precum şi la aplicarea unui management unitar într-un singur mediu de transport creat
la nivelul unei anumite regiuni.
În spiritul acestor concepte au fost adoptate „Cartea Verde” şi „Cartea Albă” ale Uniunii
Europene.

9
Calitatea Transporturilor
„Cartea Verde” al cărui titlu complet este „ Către o strategie eurpoeană pentru securitatea
aprovizionării energetice” a fost adoptată la 29 noiembrie 2000 pe următoarele considerente:
Comunitatea Europeană consumă din ce în ce mai multă energie şi, cum producţia energetică
proprie a devenit insuficientă, dependenţa energetică externă este în continuă creştere. Se
estimează că, dacă nu se vor dopta măsuri concrete legate de transport, sectorul casnic şi
furnizarea energiei electrice, care sunt majoritar tributarehidrocarburilor, în următorii 20 – 30 ani
importul de energie al Uniunii Europene va creşte cu cca. 50%. Aceste tendinţe se vor accentua o
dată cu extinderea Uniunii Europene dacă noii membri vor fi consumatori ineficienţi de energie,
deoarece cea mai mare parte a importurilor provine din Orientul Mijlociu şi Rusia.
Direcţiile principale ale strategiei energetice pe termen lung sunt:
- realizarea unui echilibru între politica ofertei şi cea a cererii prin acţiuni focalizate mai
ales în domeniul cererii;
- orientarea cererii către consumuri mai bine administrate şi mai puţin poluante prin
promovarea unor măsuri fiscale adecvate;
- promovarea unor noi forme de energie;
Se recomandă promovarea transportului public având în vedere că în cazul transporturilor
colective, consumurile energetice pe călător x km sunt de 4 – 5 ori mai mici comparativ cu
transporturile individuale motorizate. Aceasta în condiţiile în care afectarea mediului este mult
mai redusă, iar siguranţa în trafic creşte de cel puţin 10 ori, în cazul transporturilor colective.
Aceste concepte de transport durabil şi de transport integrat se regăsesc şi în „Cartea
Albă” a Uniunii Europene care prezintă obiectivele transporturilor până în 2010. Astfel se
urmăreşte protecţia mediului prin dezvoltarea unui sistem durabil de transport. Dezvoltarea unui
sistem de transport urban integrat de calitate prin promovarea transportului intermodal şi
creşterea eficienţei transportului public. Se urmăreşte de asemenea respectarea principiului
general al Uniunii Europene conform căruia utilizatorii şi cei ce poluează trebuie să plătească.
Direcţiile Generale de Transport şi de Energie ale Uniunii Europene au adoptat Strategia de
Transport Metropolitan care promovează conceptul de mobilitate viabilă, cu următoarele
principii:
1) Sistemul de transport trebuie să satpsfacă nevoile de mobilitate atât pentru populaţie
cât şi pentru mărfuri;
2) Activităţile de orice tip: administrative, comerciale, personale nu trebuie să fie afectate
de întârzierile cauzate de trafic;
3) Transportul în comun şi traficul în general trebuie să funcţioneze de o manieră fiabilă
şi previzibilă;

10
Calitatea Transporturilor
4) Sistemele de transport nu trebuie să afecteze mediul ambiant, care trebuie să „se
refacă” prin adoptarea unor standarde mai înalte în domeniul transporturilor;
5) Soluţiile adoptate trebuie să poată fi suportate din punct de vedere al costurilor directe
şi indirecte, de către societate şi să satosfacă continuu, nevoile pe termen mediu şi
lung;
6) Procesul trebuie să poată fi susţinut politic şi să se menţină din puct de vedere politic.

În prezent, în România, pentru transportul urban de călători, există două standarde, aprobate
de Institutul Român de Standardizare, privind parametrii tehnici şi vocabularul folosit. Aceste
două sunt SR 13342/1996, pentru parametrii tehnici şi respectiv SR 13326/1996, pentru
vocabular.
Spre exemplu Asociaţia Franceză de Standardizare, are definit pentru transportul public
de călători standardele privind calitatea serviciului, obiectivele şi măsurile, prin NF EN
13816/2002.
La nivelul Uniunii Europene există indicatori de calitate care trebuie adaptaţi la nivel
naţional prin elaborarea standardelor naţionale de calitate integrate recomandărilor Uniunii
Europene.
Pentru elaborarea Criteriilor de calitate în transportul urban de călători, experţii francezi
au contribuit prin norma europeană XP x 50 – 805. Acest document standardizat are ca principal
obiectiv punerea în aplicare a calităţii în exploatare în domeniul transportului public.

11
Calitatea Transporturilor

IV. CALITATEA ÎN TRANSPORTUL URBAN DE CĂLĂTORI

III.1. Definiţii şi criterii de apreciere a calităţii

Calitatea trebuie înţeleasă ca o noţiune complexă şi dinamică. Abordarea problematicii


calităţii în complexitatea ei reprezintă o necesitate, deoarece orice tratare unilaterală duce la
urmări nedorite, uneori grave, din punct de vedere tehnic şi economic. Calitatea în domeniul
transporturilor de pasageri are câteva trăsături caracteristice care decurg din natura “obiectului”
transportat, omul, cu cerinţele lui specifice.

Procesul de transport pentru pasageri începe din momentul procurării biletului de


călătorie, continuă cu staţionarea-aşteptarea în staţia de plecare, cu efecturea călătoriei propriu-
zise şi se termină cu trecerea prin staţia de sosire şi părăsirea acesteia. Această precizare este
necesară, deoarece, deseori confortul călătoriei nu este asigurat tocmai în fazele adiacente
călătoriei (de exemplu, lipsa tonetelor, în zona staţiilor de oprire, pentru procurarea biletului).
În ceea ce priveşte termenul de “confort”, acesta nu trebuie confundat cu noţiunea de
“lux”. Confortul călătoriei trebuie înţeles în sensul asigurării condiţiilor normale de deplasare a
pasagerilor cu vehicule.

O primă condiţie a calităţii călătoriei constă în informarea completă a pasagerilor asupra


orarului de circulaţie al vehiculelor, iar procurarea biletelor (abonamentelor) trebuie să se facă

12
Calitatea Transporturilor
facil şi operativ.
Densitatea circulaţiei şi orele de plecare-sosire a vehiculelor care transportă pasageri constiutuie
un factor important al calităţii serviciului prestat. De asemenea, reducerea duratei călătoriei, prin
creşterea vitezei comerciale a vehiculelor constituie un factor calitativ de o deosebită importanţă.

Cerinţele calităţii serviciilor de transport

Calitatea în transportul de persoane reprezintă ansamblul de măsuri tehnico-


organizatorice care conduc la satisfacerea în bune condiţii a cererilor de transport public de
călători. Asigurarea calităţii serviciilor de transport trebuie să fie o preocupare permanentă a
lucrătorilor din transport.
Calitatea în transporturi depinde de: factorul om – pentru o calitate deosebită în servirea
publicului călător, în transportul de pasageri, trebuie întărită disciplina în munca lucrătorilor din
acest domeniu de activitate şi asigurată creşterea gradului de conştiinţă a responsabilităţii sociale
a acestora faţă de siguranţa circulaţiei, precum şi a solicitudinii care trebuie să fie o componentă
inseparabilă a pregătirii profesionale; gradul de dotare şi de pregătire tehnică a vehiculelor;
sistemul informaţional pentru publicul călător; urmărirea activităţii vehiculelor în trasee etc.
Calitatea în transporturi poate fi percepută din punctul de vedere al clientului şi / sau din
punctul de vedere al prestatorului, aaşa cum se observă în figura de mai jos:

Punctul de vedere al clientului Punctul de vedere al prestatorului

Calitate Calitatea doritã


asteptatã a a serviciului
serviciului

Mãsurarea Evolutia
satifacatiei performantelor

Calitate Calitatea
perceputã a furnizatã
serviciului serviciului

Beneficiarul serviciului: Prestatori:


Cãlãtori si comunitate Operatori, autoritãti tutelare, politie

13
Calitatea Transporturilor

I. Punctul de vedere al clintului: Calitatea serviciilor se bazează în principal pe aspectele


serviciilor de transport public care influenţează direct percepţia calităţii de către călători, pentru
o anumită călătorie.
I. 1. Măsurarea satisfacţiei:
Calitatea unei călătorii în transporturi poate fi apreciată print-o multitudine de cerinţe,
esenţiale fiind: siguranţa, regularitatea, ritmicitatea şi punctualitatea, rapiditatea, confortul,
capacitatea de a face faţă cu promptitudine cerinţelor noi apărute, comportarea civilizată a
personalului călător, durata redusă a călătoriei,etc.
I.1.1. Calitatea aşteptată a serviciului se referă la nivelul calităţii dorit, explicit sau implicit, de
clienţi.
Siguranţa în circulaţie constituie condiţia fundamentală a transporturilor. Ea se
realizează numai atunci când toate mijloacele şi instalaţiile de transport funcţionează neîntrerupt
şi în condiţii perfecte, evitându-se astfel, pe de o parte, accidentarea pasagerilor şi a personalului
de mişcare, iar pe de altă parte, avarierea sau distrugerea mijloacelor şi instalaţiilor de transport.
Siguranţa circulaţiei impune: asigurarea stării tehnice perfecte a vehiculeleor şi instalaţiilor fixe;
pregătirea completă a vehiculelor pentru executarea misiunii; instruirea corespunzătoare a
personalului, atât a celui de intreţinere a mijloacelor şi instalaţiilor de transport, cât şi a celui de
mişcare (de bord); verificarea periodică a cunoştinţelor personalului; verificarea stării de sănătate
a personalului de bord; controlul permanent al respectării instrucţiunilor de serviciu pe toate
treptele ierarhice.

Regularitatea circulaţiei, exprimată prin respectarea strictă a orarului de mers, deci a


graficelor de circulaţie ( a timpilor de plecare şi sosire), are o importanţă deosebită în transportul
de pasageri deoarece orice întârziere înseamnă consum de timp suplimentar şi, deseori,
prelungirea călătoriei.

Ritmicitatea şi punctualitatea vehiculelor pe o linie constituie atât factor calitativ


foarte important din punctul de vedere al pasagerului, cât şi factor de eficienţă pentru
transportator. Experienţa arată că atât ritmicitatea cât şi punctualitatea sunt foarte fragile
deoarece pot fi perturbate cu uşurinţă de: accidente, defecţiuni ale vehiculelor sau ale instalaţiilor
fixe, felul în care este condus vehiculul etc.
Ritmicitatea în transporturi se asigură, potenţial, prin graficele de circulaţie şi se
realizează concret prin regularitatea în circulaţie.

14
Calitatea Transporturilor
Punctualitate: prin punctualitate se înţelege măsura în care, într-o anumită perioadă de
timp, vehiculele unei linii trec printr-o staţie în timpii prevăzuţi de itinerar.

Cerinţele privind rapiditatea au în vedere reducerea timpului cât pasagerii sunt scoşi din
activitatea pe care o prestează în organizaţiile economice şi sociale. Pe de altă parte, rapiditatea
vehiculelor contribuie la creşterea ponderii timpului acordat odihnei şi agrementului în bugetul
de timp al populaţiei.

Confortul este o condiţie specifică transportului de pasageri. Studiile ergonomice arată


că procesul de transport oboseşte organismul uman. Pentru a diminua oboseala este necesar să se
asigure, pe durata călătoriei, un anumit grad de confort. Cerinţele de confort în timpul călătoriei
se realizează prin: iluminat corespunzător în salonul vehicului; vehicule silenţioase, dotate cu
instalaţii de încălzire şi ventilaţie; încărcare optimă a vehiculelor. O componentă importantă a
confortului călătoriei este starea tehnică şi igienică a vehiculului (exterior, interior şi a
instalaţiilor sanitare ale acestuia). Menţinerea unei stări igenice corespunzătoare a vehiculelor
este obligatorie, tinând seama de faptul ca acestea constituie un loc de polarizare a populaţiei,
ceea ce favorizează transmiterea unor boli contagioase.

Cerinţele privind durata călătoriei constau în reducerea duratei călătoriei prin folosirea
de metode moderne pentru servirea publicului călător. Durata călătoriei este influenţată de o
serie de indici ai calităţii şi anume: densitatea reţelei de transport, lungimea traseelor raportată la
populaţia localităţii, numărul de linii de transport, durata propriu-zisă de deplasare, ritmicitatea,
numărul de “căderi în traseu”, numărul de întârzieri la ieşirea parcului în traseu, lipsa la program
a personalului, numărul şi durata blocărilor şi durata devierilor de la traseu. Cerinţele urbanistice
sunt legate de aspectul vehiculelor (forma, culoare, inscripţii) corelate cu urbanismul, precum şi
asigurarea siguranţei în circulaţie. Cerinţele urbanistice impun ca prin circulaţia vehiculelor să nu
se ocupe întreaga suprafaţă carosabilă a străzii, acestea să se încadreze armonios în circulaţia
generală, pentru a nu crea efecte negative în estetica localităţii.

Cerinţele privind capacitatea de a satisface pasagerii în condiţii speciale sunt date de


modul de asigurare a condiţiilor de transport spre zonele de agrement, pentru acţiunile sportive şi
social-culturale şi de flexibilitatea programelor de utilizare a parcului de vehicule pentru
satisfacerea solicitărilor speciale.
Cerinţele de informare a publicului călător constau în existenţa mijloacelor de informare din
salonul vehiculului sau din afara acestuia pentru popularizarea traseelor, programului de
15
Calitatea Transporturilor
circulaţie şi a regulilor de călătorie. Cerinţele privind comportarea personalului de bord şi a
personalului de mişcare în relaţiile cu publicul călător impun o anumită conduită din partea
personalului de bord şi de mişcare în raport cu publicul călător, întrucât activitatea de transport
este o activitate perstatoare de servicii. Pentru satisfacerea acestei cerinţe trebuie desfăşurată o
temeinică instruire profesională cu întreg personalul.

I.1.2. Calitatea percepută a serviciului


Din punctual de vedere al populaţiei, indicatorii caracteristici serviciilor de transport
public se referă la atingerea obiectivelor comunităţii. Indicatorii din această categorie se referă
la impactul serviciilor de transport public asupra diferitelor aspecte comunitare, cum ar fi număr
de angajaţi, valoarea proprietăţilor sau dezvoltarea economică. În această categorie sunt incluse
de asemena şi indicatorii care cuantifică influenţa transportului public asupra mobilităţii
populaţiei şi efectele transportului public asupra mediului. Mulţi din aceşti indicatori reflectă
aspecte importante şi din punct de vedere al călătorilor, dare le nu sunt percepute direct în urma
realizării unei călătorii în sistemul de transport public.
Calitatea percepută a serviciului este aceea percepută de client şi depinde de experienţa sa în
domeniul serviciului sau ale prestaţiei asociate acestuia, precum şi din informaţiile referitoare la
serviciu.
Uneori calitatea percepută seamănă puţin cu aceea realizată. Calitatea percepută poate fi
masurată direct prin sondaje. Distanţa dintre calitatea realizată şi cea percepută depinde de
cunoaşterea de către client a serviciului realizat, cât şi experienţei sale datorită serviciului sau
mediului cultural sau social. Intervalul dintre “calitatea aşteptat㔺i “calitatea percepută”reflectă
gradul de satisfacţie a clientului.
Intervalul dintre “calitatea aşteptată” şi cea dorită exprimă capacitatea responsabililor de
furnizare a serviciului şi este o masură a eficienţei responsabililor serviciului în îndeplnirea
obiectivelor.
II. Punctul de vedere al prestatorului:
Din punctul de vedere al operatorului, transportul public este o afacere şi aşa dar
performanţele lui sunt analizate în primul rând sub aspect economic. Deşi operatorii sunt
interesaţi de toate aspectele serviciilor de transport public, ei acordă o atenţie deosebită
caracteristicilor economice şi de fiabilitate. Operatorii urmăresc, în general, numai indicatori
care caracterizează aceste aspecte.

16
Calitatea Transporturilor

Criterii de apreciere a calităţii serviciilor de transport

Criterii Elemente Măsuri de performanţă [%]


1 2 3
Oferta operatorului de transport Mijloace Accesul la moduri de transport, % persoane care au acces la fiecare mod de
adecvate cerinţelor cãlãtorilor transport
Reţea Posibilitatea de a merge oriunde, în % cãlãtori care efectueazã deplasãrile fãrã
orice moment; Comoditatea transferuri

Exploatare Frecvenţa % realizării frecvenţei minime

Adaptarea ofertei Pentru o anumitã categorie de Oferirea unui serviciu adaptat unei categorii
cãlãtori, de exemplu:persoane cu speciale de cãlãtori
dizabilitãţi, copii, persoane în vârstã

Fiabilitatea Încrederea în serviciul de transport Servicii care inspirã încredere cãlãtorilor


public
Accesibilitatea sistemului de Accesul la sistem Accesibilitatea; Facilitatea de a Accesibilitatea definită în funcţie de diferite
transport public putea accesa serviciul criterii.
Accesul în interiorul Existenţa scãrilor rulante, a Durata de deplasare; Timp de acces, de ieşire,
sistemului peroanelor de transfer; Distanţă/timp de mers între două
puncte ale reţelei.
Legitimaţii de călătorie; Achiziţionare legitimaţii de călătorie Număr călătorii vândute
Facilitatea de obţinere a prin dispozitive de încărcare
legitimaţiilor de călătorie; electronică în exteriorul reţelei;
Tarife diferenţiate Posibilitatea alegerii celui mai
avantajos mod de a obţine un bilet,
adecvat nevoilor utilizatorilor

17
Calitatea Transporturilor
1 2 3

Sistem de informare a călătorilor Informaţii generale : Disponibilitatea orariilor de % răspunsuri la solicitările telefonice de
Disponibilitatea informaţiilor circulaţie şi a dispozitivului informaţii
şi claritatea informaţiilor informativ
Informaţii referitoare la Informţii în staţii şi în mijloacele Informaţii în staţii; Aptitudinea
călătorie în condiţii normale de transport; Disponibilitatea personalului de a oferi cu amabilitate
informaţiilor; Precizia şi utilitatea informaţii execte
informaţiilor
Informaţii referitoare la Informaţii în staţii şi în mijloacele Precizia şi promptitudinea informaţiilor
situaţii speciale de transport; Disponibilitatea
informaţiilor; Precizia şi utilitatea
informaţiilor în timp util
Durata deplasãrii Durata deplasãrii Reducerea duratei deplasãrii Volum total minute * cãlãtori; Durata de
mers în vehicul; Durata de mers pe jos;
Durata necesarã cumpãrãrii biletului de
cãlãtorie.

Respectarea programului de Reducerea abaterilor de la Timp de aşteptare; % cãlãtori care sosesc


circulaţie: Punctualitatea în programul de circulaţie la destinaţie în momentul planificat;
raport cu programul de % cãlãtori care sunt expediaţi cu
circulaţie întârziere/în avans; Volum total (minute
întârziere)*cãlãtori; Timpi suplimentari de
mers; Timpi suplimentari de
aşteptare în mijloacele de transport; Timpi
suplimentari pentru cumpãrarea biletului
de cãlãtorie
Atenţia acordatã cãlãtorilor Relaţii cu pasagerii: Criterii de conformitate şi timpul Durata de rezolvare a reclamaţiilor
Capacitatea de a rezolva de rãspuns la reclamaţii
solicitãrile şi reclamaţiile
cãlãtorilor
Personal : Atitudinea Disponibilitatea personalului Aptitudinea personalului de a oferi cu
personalului; pentru toţi cãlãtorii amabilitate informaţii exacte; Ţinuta
Ţinutã/comportament; personalului.
Disponibilit. personalului

18
Calitatea Transporturilor
1 2 3

Atenţia acordatã cãlãtorilor Asistenţã: Comunicarea cu Disponibilitatea personalului Informarea corectã şi în timp util în staţii
pasagerii; Amabilitatea şi în mijloacele de transport
personalului
Confortul Funcţionarea echipamentelor Disponibilitatea echipamentelor în % echipamente în stare de funcţionare
destinate cãlãtorilor staţii; Disponibilitatea
echipamentelor în mijloacele de
transport

Confortul cãlãtorilor Confortul şi curãţenia în Gradul de curãţenie


mijloacele de transport
Condiţii ambientale: Condiţii Condiţii ambientale plãcute Nivel de zgomot; Temperaturã
ambientale în staţii; Condiţii
ambientale în vehicule

Instalaţii suplimentare: Instalaţii care sã asigure confortul % instalaţii în stare de funcţionare


Disponibilitatea instalaţiilor cãlãtorilor
în staţii; Disponibilitatea
instalaţiilor în mijloacele de
transport

Siguranţã şi securitate Prevenirea accidentelor Siguranţã


Protecţia împotriva Oferirea unui serviciu în condiţii % accidente, diferenţiat în raport cu
agresiunilor: Asigurarea de siguranţã şi securitate consecinţele; persoane agresate.
sentimentului de securitate
Efectele asupra mediului Nivelul de poluare Nivel de poluare redus % vehicule care rãspund normelor de
protecţia mediului
Resurse naturale utilizate: Reducerea consumului de energie Consumul de energie
Consum de energie
Infrastructurã: Spaţiul ocupat % din suprafaţa urbanã ocupatã de
de infrastructura de transport infrastructura de transport public.
public

19
Calitatea Transporturilor

V. INDICATORI DE CALITATE

V.1. Evoluţia performanţelor se împarte în :

V.1.1. Calitatea dorită a serviciului se referă la nivelul calităţii pe care prestatorii l-au stabilit ca
obiectiv. Aceasta se defineşte în funcţie de calitatea”aşteptată”de clienţii, de presiunile externe şi interne
sistemului de transport public, de restricţiile bugetare şi de performanţele serviciilor concurente. Definirea
acestui nivel ţine seama de următorii factori:
- definirea concisă a unui obiectiv, de exemplu:
- respectarea programului de circulaţie;
- oferirea unui răspuns rapid la comentariile sau reclamaţiile făcute de clienţi;
- stabilirea unui nivel de exigenţă, adică a unui procent de utilizatori care beneficiază de servicii
conform obiectivelor propuse, de exemplu:
- 98% din călători beneficiază de servicii conform programului de circulaţie (fără întârzieri).

V.1.2. Calitatea furnizată a serviciului


Calitatea globală a serviciilor de transport public este caracterizată de un set de criterii:

Criteriile de calitate:

Criteriu Descriere
1 Oferta de serviciu descrierea serviciilor oferite prin zona geografică deservită,
program de circulaţie, frecvenţa, mod de transport
2 Accesibilitate accesul la sistemul de transport public şi interfaţa cu alte
moduri de transport
3 Informaţia sistemul de informare pus la dispoziţia călătorilor pentru
planificarea şi realizarea deplasărilor
4 Durata timpul necesar planificării şi realizării deplasării
5 Atenţia acordată călătorilor elemente ale serviciului introduse pentru a realiza cât mai
bine posibil solicitările fiecărui călător
6 Confortul elemente introduse pentru asigurarea unei deplasări cât mai
agreabile
7 Securitatea asigurarea sentimentului de securitate fiecărui călător
8 Efecte aspura mediului efectele asupra mediului în urma realizării serviciului de
transport public.

20
Calitatea Transporturilor

Se pot defini opt categorii principale de criterii:


- primele două criterii descriu serviciul de transport public general;
- categoriile3 -7 sunt utile pentru descrierea detaliată a realizării serviciului ;
- ultima categorie se referă la efectele serviciului asupra mediului, pe care le percep atât utilizatorii
serviciului, cât şi restul populaţiei.

Niveluri de analiză a calităţii serviciilor de transport public

Indicatorii ai calităţii serviciilor de transport public


Staţii Segmente de rute Sistem
Accesibilitate Frecvenţa Perioada în care sunt Zona de influenţă
oferite serviciile
Confort şi comoditate Coeficient de încarcare Fiabilitate Durata călătoriei

Aceşti indicatori nu sunt întotdeauna suficienţi pentru o descriere completă a calităţii serviciilor
de transport public.
În tabelul următor este realizată o clasificare a indicatorilor performanţelor şi este prezentat modul în care
calitatea serviciilor de transport public se încadrează într-o categorie de indicatori ai performanţelor
transportului public. Unele din aceste categorii sunt influenţate mai mult decât altele, de experimentele
călătorilor care utilizează serviciile. Fiecare categorie poate fi alocată unuia sau mai multor puncte de
vedere.

Indicatori ai performanţelor serviciilor de transport public

21
Calitatea Transporturilor
POPULAŢIE

CĂLĂTORI
Durata călătoriei -timp de mers
-timp de transfer
Accesibilitate -zona de influenţă
-refuzarea serviciilor
-frecvenţa
-perioada de oferire a serviciilor
Confort si Comoditate -respectarea orarului
-confort
-ambient
-satisfacerea cerinţelor călătorilor
Siguranţa şi Securitate -procentul de vehicule accidentate
-procentul de persoane accidentale
-procentul de decese
-procentul de vehicule cu instalaţii de siguranţă
Fiabilitate -număr de reparaţii
-coeficient de reînnoire a parcului
-consum piese de schimb
OPERATOR

Economic -călători transportaţi


-fiabilitatea parcului de vehicule
-eficienţă
-eficacitate
Efecte -efecte economice asupra populaţiei
-efecte asupra angajaţilor
-efecte asupra mediului
-mobilitate
Capacitate -capacitatea vehiculelor
-raportul volum-capacitate
-capacitatea căilor de transport
Durata călătoriei -întârzieri
-viteza de transport

1. Durata călătoriei
Durata totală a călătoriei este formată din timpul de mers până la staţie, timpul de aşteptare în
staţie, timpul de circulaţie, timpul de mers până la destinaţie şi eventual timpul de transfer între linii.

22
Calitatea Transporturilor

Durata călătoriei este determinată de o serie de factori: poziţia rutei şi a staţiilor (influenţează timpul
de acces), frecvenţa serviciului (influentează timpul de aşteptare), caracteristicile traficului, intervalele
de semaforizare, sistemul de plată a călătoriei.Durata călătoriei pote fi evaluată independent sau în
comparatiţie cu alte moduri.

Puncte de transfer pot face un serviciu mai eficient pentru operator, dar mai puţin atractiv pentru
călători, în funcţie de circumstanţe. Fiecare transfer determină prelungirea duratei călătoriei, cauzată
de timpul de aşteptare între mijloacele de transport. Totuşi, introducerea unui punct de transfer pe o
rută care anterior fusese directă, poate fi apreciată de călători dacă este îmbunataţită frecvenţa
serviciului sau sunt oferite noi conexiuni.Transferul însă poate crea dificultăţi pentru un călător care se
deplasează pentru prima dată pe această rută şi îl poate face să renunţe la serviciul respectiv.

Perceperea timpului de către călători


Călătorii percep diferit intervalele de timp corespunzătoare segmentelor componente ale deplasării
(mers pe jos, timp de aşteptare, timp de circulaţie). În urma unor studii privind valoarea timpului pe care o
asociază persoanele care se deplasează la muncă s-au obţinut valorile prezentate în tabelul următor.
De exemplu, valoarea 2 înseamnă că un minut din componenta timpului (de exemplu timp de aşteptare)
este de două ori mai oneros pentru persoana respectivă decât un minut petrecut în vehicul.
Importanţa relativă a componentelor duratei de călătorie – pentru călătoriile spre locul de muncă

Timpul în Timpul de mers Timpul iniţial Timp de transfer


vehicul pe jos de aşteptare
Valoare medie 1,0 2,2 2,1 2,5
Limite 1,0 0,8- 4,4 0,8 -5,1 1,1 – 4,4

Valori pentru
Criterii Valoare Subcriterii Subcriterii conform
IRS
Durata Durata Viteza comercială [km/h] este viteza -autobuze 18-20

23
Calitatea Transporturilor

medie pe care o realizează vehiculele


între cele două capete de linie (ţine -troleibuze 14-16
seama de timpii de staţionare la opririle -tramvaie 12-14
de pe traseu) -metrou 30-35

întârziere < 3 Viteza de exploatare [km/h] este viteza


călătoriei
minute medie pe care o realizează vehiculele pe -autobuze 16-18
traseu în intervalul de timp dintre ieşirea -troleibuze 11-15
şi intrarea acestora în depou sau garaj -tramvaie 10-12
(ţine seama de toate staţionările, inclusiv -metrou 26-30
cele de pe traseu şi de la capetele de -microbuze 30-40
linie)

2. Accesibilitatea
Gradul de accesibilitate al reţelei de transport public urban de călători:0,2…0,3
Densitatea materialului rulant pe reţeaua de transport,vehicule/kilometru:
- autobuze 1…1,5
- troleibuze 2…3
- tramvaie 1,5…2,5 garnituri de tramvaie(vagon +remorcă) respectiv tramvaie articulate;
- metrou (1…2) rame de metrou
Densitatea reţelei de transport public ( Dr) este un parametru funcţional al reţelei de transport
urban;
Reţeaua de transport urban este constituită din totalitatea traseelor de pe teritoriul unei localităţi.
Densitatea reţelei de transport public se obţine ca raport între lungimea tuturor traseelor [km]
corespunzător tuturor modurilor de transport urban public (Lt) şi suprafaţa localităţii(Sl) [km2]:
Lt
Dr= [km/km2]
St

Valorile acestui indicator conform IRS este1,5…3.


Distanţa şi durata medie de călătorie pe reţeaua de transport public
Număr de transbordări acceptate: una, maxim două transbordări.
Interstaţia optimă (doptim) este definită ca distanţa între două staţii successive de pe traseu, care asigură cel
mai înalt grad de economicitate în utilizarea vehiculelor.

24
Calitatea Transporturilor

Aceasta se calculează cu ajutorul următoarei relaţii de calcul:


(2 L + 1,8 * Pci * D ) * t sdf
doptim= *vp [m] ;
0,9 * Pci

unde:
2L- lungimea traseului dus – întors;
Pci – parcul circulant;
D – distanţa medie de călătorie;
Vp-viteza de deplasare a pietonilor;
Tsdf- timpul suplimentar de demarare şi frânare, corespunzător unei opriri.

Valoarea optimă a distanţei dintre staţii (l0), din punct de vedere al pasagerului (pierderea de timp a
acestora sa fie minimă) , este:
l * t 0 *V p
l0= [km] ;
30
unde:
l-distanţa medie de călătorie a unui pasager în vehicul [km];
t0- timpul mediu de staţionare în staţie al vehiculului [min];
Vp-viteza pasagerului de mers pe jos 5km/h;

Distanţa recomandată între staţii de oprire (interstaţia) conform Standard Roman SR 13342 sunt
prezentate în tabelul următor:

Distanţa între staţii


Categoria de Valoarea În zone dens
vehicule medie populate
Km
Autobuze/Troleibuze 0,500 0,400
Tramvaie 0,500 0,300…0,400
Metrou 1,250….1,50 0,85…1,000

25
Calitatea Transporturilor

Ritmicitatea circulaţiei

Intervalul optim de urmărire între vehicule succesive existente pe acelaşi traseu conform precizărilor din
tabelul următor:

Reţea de transport public urban*


Categoria de vehicule Primară** secundară terţiară
Interval urmărire [min]
Autobuze 2-4 5-10 10-30
Troleibuze 3-5 5-10 10-20
Tramvaie 2-3 4 5-8
Metrou 1,5-5 - -
Microbuze funcţie de situaţia şi dotările locale

Note
-* reţea primară: reţea care asigură legături între cartierele principale;
-reţea secundară: reţea care asigură legăturile între cartierele centrale şi cele periferice;
-reţea terţiară: reţea care asigură legături spre zonele suburbane
-**În cazul reţelelor primare se admite un interval de urmărire între vehicule successive şi sub valorile
specificate în tabel, pentru cazul suprapunerii traseelor deservite de aceeaşi categorie de vehicule sau de
mai multe categorii de vehicule.

Coeficient de aglomerare (călători pe metru pătrat de suprafaţă interioară a vehiculului):


-la orele de vârf 6-6,5 cal/m2 (pe măsura creerii condiţiilor se tinde spre 4 cal/m2);
-între orele de vârf:4cal/m2.
Benzi de circulaţie exclusive destinate autovehiculelor de transport public la frecvenţe mai mari de 20
vehicule/h şi sens:
-banda exclusivă separată constructiv;
-banda exclusivă separată prin marcaje rutiere.

26
Calitatea Transporturilor

Mod de integrare a sistemelor de transport public urban:


-trasee distincte ale transportului public urban de călători de suprafaţă faţă de traseele de metrou;
-trasee parţial comune cu transport public urban de călători de suprafaţă – metrou;
-integrarea sistemelor de transport aparţinând diferiţilor titulari (trasee, staţii, corespondenţe,
gestionare funcţională şi financiară).

Indicatori principali de performanţă

Valori Valori pentru Subcriterii


Criterii Subcriterii
din IRS conform IRS
Gradul de 0,2 ..0.3 Autobuze1…1.5
accesibilitate Densitatea materialului rulant pe Troleibuze2…3
reţeaua de transport [vehicule/km] Tramvaie1,5…2,5
Metrou 1…2
Densitatea reţelei de transport public, 1,5…3
raportul între lungimea tuturor
traseelor corespunzător tuturor
modurilor de transport urban public şi

27
Calitatea Transporturilor

suprafaţa localităţii
Număr de transbordări acceptate una, maxim două
Interstaţia optimă este definită ca
distanţa între două staţii succesive de
pe traseu [km]
Ritmicitatea
Intervalul optim de urmărire între
circulaţiei
- vehicule succesive existente pe acelaşi
traseu

Raportul dintre numărul pasagerilor -la orele de vârf 6-6,5


Coeficientul
transportaţi şi parcursul pasagerilor în cal/m2
de -
perioada considerată -între orele de
aglomerare
vârf:4cal/m2.

3. Confortul şi comoditatea
În această etapă călătorul compară confortul şi comoditatea serviciului de transport public cu cele
oferite de celelalte opţiuni. Fiecare persoană are propriul sistem de evaluare şi alegerea unui serviciu
de transport public depinde de accesibilitatea altor moduri de transport şi de compararea calităţii
serviciului cu cea a modurilor alternative.
Consecvenţa în oferirea serviciilor de transport public
Indicatorii privind consecvenţa realizării serviciului de transport public evaluează experienţele
utilizatorilor zilnici ai serviciului de transport public. Indicatorii privind realizarea serviciului se referă în
principal la următorii factori:
- Respectarea programului: cât de des serviciul este oferit atunci când este programat?
- Relaţii cu publicul: calitatea relaţiilor între personalul companiei de transport şi călători şi interesul
persoanelor din conducerea companiei pentru perceperea calităţii serviciului de către călător;
- Confortul: confortul fizic al călătorilor în mijloacele de transport şi în spaţiile de aşteptare;

28
Calitatea Transporturilor

- Îndeplinirea obiectivelor propuse: cât de bine îndeplineşte operatorul obiectivele promise pentru
îmbunătăţirea calităţii serviciului.
Confortul
Asigurarea unor vehicule curate şi a unor staţii amenajate corespunzător va îmbunătăţi imaginea
transportului public, chiar şi printre cei care nu îl utilizează.. De exemplu, amenajarea unor refugii
acoperite va atrage atenţia celor care nu utilizează transportul public asupra existenţei unei staţii în
acea zonă. Pe de altă parte, prezenţa unor refugii acoperite va atrage atenţia celor care nu utilizează
transportul public asupra existenţei unei staţii în acea zonă. Pe de altă parte, prezenţa unor refugii sau
cabine devastate sau murdare pot sugera la un nivel al calităţii transportului public, fără să mai fie
luate în seamă alte aspecte ale calităţii.
Călătorii sunt interesaţi de confortul personal în timpul utilizării transportului public. Principalele
aspecte se referă la:
- asigurarea unui climat corespunzător – cum ar fi încălzirea iarna, aer condiţionat vara;
- scaune confortabile;
- confortul în timpul deplasării (acceleraţii şi deceleraţii, emisii ale vehiculelor).
Multe elemente ale infrastructurii influenţează capacitatea de asiguare a confortului în timpul
circulaţiei. Tipurile de înlesniri oferite sunt în general legate de numărul de călători. Acestea pot fi:
-bănci în staţii;
-refugii acoperite care să ofere protejarea de ploaie, vânt, soare;
-iluminarea în staţii care să confere călătorilor sentimentul de securitate;
-afişe care să ofere detalii privind ruta şi programul de circulaţie;
-coşuri de gunoi;
-telefoane publice;
-chioşcuri de ziare, flori, patiserie, ghişee pentru bilete şi abonamente.
Performanţele unui serviciu de transport public pot fi măsurate din mai multe puncte de vedere dar
calitatea serviciului se bazează în principal pe aprecierile călătorilor. Aspectele cele mai importante ale
calităţii serviciilor sunt: accesibilitatea – este sau nu transportul public actual o opţiune pentru o
anumită deplasre şi – confortul şi comoditatea – cum se compară confortul şi comoditatea percepută
de călător cu cele oferite de alte moduri de transport pentru aceeaşi relaţie de deplasare.
Fiind dată o gamă vastă de indicatori ai calităţii, trebuie facută o selecţie a celor care îndeplinesc cel
mai bine următoarele criterii:

29
Calitatea Transporturilor

- evaluează cel mai bine aprecierile călătorilor;


- pot fi uşor cuantificaţi pe scara nivelurilor serviciului;
- sunt deja utilizati de alti operatori.
Pentru evaluarea calitatii transportului publictrebuie sa se tina seama de dimensiunile orasului, zonei
metropolitane si de zona acoperita de transportul public.

4. Siguranta si Securitatea

Siguranta traficului, ca si securitatea, reprezintă probleme sociale ce nu pot fi analizate fără o definire
precisă a politicilor tintă si a sistemelor de instruire coordonată ce depăsesc heterogenitatea diferitelor
contexte.
În vederea coordonării sistemelor de instruire anumite elemente trebuie luate în considerare, după cum
urmează:
a) Conştientizarea şi importanţa regulamentelor şi nevoilor conducătorilor auto;
b) Înţelegerea, partajarea şi respectarea regulilor privitoare la valorile civile;
c) Dezvoltarea unei independenţe particulare şi a responsabilităţii în procesul
de conducere a vehiculului;
d) Respectarea modului de viaţă al celorlalte persoane şi a drepturilor omului.
Dezvoltarea unor legături la distanţă orientate spre partajarea bunei practici şi a experienţei ar
trebui să fie de ajutor în accelerarea procesului de creştere a nivelului de cunoaştere privind siguranţa şi
securitatea procesului de transport, în tendinţa de a atinge aceleaşi niveluri de siguranţă şi securitate în
toate ţările membre UE în termen cât mai scurt.
Companiile europene de transport public trebuie să îsi intensifice eforturile de construire a unui cult
comun, partajat, legat de siguranţă şi securitate, dar şi în ceea ce priveşte unele elemente mai puţin
tangibile, cum ar fi procesul de instruire, organizarea inovativă, schimbul de experienţă şi cunoştinţe.
Ţinând cont de acestea, heterogenitatea diferitelor sisteme de transport va fi redusă şi întregul sistem de
mobilităţi ar putea deveni mai integrat şi mai eficient.
Creşterea nivelului de siguranţă şi securitate
În ultimii patru ani standardele referitoare la politicile de transport au cunoscut o dezvoltare
importantă. Asigurarea securităţii transportului după atacurile teroriste de la 11 septembrie a condus la o

30
Calitatea Transporturilor

politică de securitate în domeniul transportului de pasageri, considerat ca potenţială ţintă a acţiunilor


maliţioase.
Noi tehnologii sunt în dezvoltare, legate de prevenirea accidentelor si securitate, cum ar fi controlul
electronic al stabilitătii, control SAT, TV cu circuit închis şi camere video în autobuze.
În câteva oraşe din Europa, actorii implicaţi şi companiile de transport lucrează la:
- Îmbunătăţirea accesibilităţii flotei: cu vehicule mai uşor accesibile şi cu acces pentru scaune cu rotile
- Instruirea şoferilor prin cursuri special concepute pentru conducerea autobuzului în condiţii meteo
nefavorabile.
- Îmbunătăţirea mediului de aşteptare: renovarea staţiilor de autobuze şi a adăposturilor
- Îmbunătăţirea securităţii: prin utilizarea de camere CC-TV şi pentru urmărirea infracţiunilor.
Creşterea performanţei siguranţei şi securităţii transportului de suprafaţă necesită ca şoferii şi angajaţii:
- Să participe activ în definirea procedurilor operative interne,
- Siguranţa şi securitatea să fie percepute ca parte integrantă a ţelurilor companiilor de transport,
- Siguranţa şi securitatea să fie prezente în diferite sectoare ale companiei şi la toate nivelurile ierarhice
- Siguranţa şi securitatea trebuie incluse în politicile şi strategiile urmărite
- Şoferii, managerii şi experţii în domeniu să coopereze activ pe o bază comună.
Precauţii legate de siguranţă, securitate, măsuri de sănătate şi protecţie trebuie să devină o parte a
preocupărilor zilnice ale companiei de transport.
Marea varietate de sarcini şi complexitatea problemelor care trebuie rezolvate poate fi acoperită doar prin
partajarea informaţiilor şi experienţelor cu experţi bine pregătiţi din universităti, licee, organizaţii sociale,
autorizaţii locale.
Astăzi, siguranţa rutieră aproape întotdeauna începe şi se termină cu responsabilitatea personală a
şoferilor, utilizatorilor drumurilor şi a sectorului de transport.

31
Calitatea Transporturilor

Indicatori principali de performanţă

Pondere
Nr.crt Criterii Pondere Subcriterii
subcriterii
Cuantificarea nr. de şoferi care cunosc cel
30%
puţin o limbă straină din nr. total de şoferi
Nr. total de ore de instruire pentru
actualizare(in medie pe şofer) raportat la nr. 30%
de ore din anual anterior
Raportul dintre numărul total de ore de
instruire pentru şoferi în condiţii
Comportamentul 20%
1. 30% meteorologice nefavorabile şi nr. din anul
uman
anterior(%)
Nr. total de teste de drog si alcool ale şoferilor
10%
raportat la nr. din anul anterior (%)
Nr. de sancţiuni pentru şofer sau pasageri
pentru probleme comportamentale sau
10%
utilizarea improprie a dispozitivelor la bord
raportat la nr. din anul anterior
2. Mediul de lucru 20% Procentul de autobuze(raportat la nr. total de 30%

32
Calitatea Transporturilor

autobuze dintr-o zi de lucru)care au început


lucrul la timp(+/-1 minut)
Raportul dintre timpul de aşteptare al
pasagerilor în cazul în care autobuzul întârzie 20%
(în medie)şi timpul de aşteptare planificat
Timpul real, în medie de aşteptare al
pasagerilor în staţia peste(sau sub,cu -) timpul 10%
şi instruire
planificat
Nr, de defectări ale vehiculelor şi oprile
inevitabile în întreaga flota raportat la nr. din 10%
anul anterior
Nr de intervenţii pentru îmbunătăţirea
mediului de lucru în staţiile şi opririle 30%
autobuzelor raportat la nr. din urmă cu 3 ani
Raportul dintre nr. vehiculelor pentru
pasagerii în scaun cu rotile raportat la numărul 30%
total al flotei(%)
Nr de vehicule raportat la totalul flotei în
25%
urmă cu 3 ani (in%) - evoluţia defectelor
Raportul dintre nr. total de vehicule verzi(cu
vechime mai mică de 3 ani) în zonele urbane 30%
Echiparea
3. 40% şi nr. total de vehicule în flotă(%)
vehiculelor
Raportul dintre nr. total de vehicule echipate
cu sisteme CC-TV sau monitorizate prin 5%
satelit şi nr. total de vehicule în flotă(%)
Raportul dintre nr. total de vehicule echipate
cu sisteme restricţie pentru pasagerii cu
10%
dizabilităţi şi numărul total de vehicule în
flotă(%)
Nr. total de decese şi răniri de persoane
30%
raportat la nr. anul anterior
Nr. de acţiuni corective /prevenire
implementarea şi soluţionate raporatată nr. 20%
Din anul anterior
Nr. de analize ale investigaţiilor accidentelor
20%
raportat la nr. din anul anterior.
Sisteme de
4. 10% Rata actualizării informaţiilor pentru pasageri
management
în legatură cu Drepturile şi Comprtamentul
acestora în timpul călătoriei şi în situaţii de 20%
urgenţă (n.total de documente difuzate
raportat la nr. din anul anterior.
Nr. de ţinte incrementale identificate în Planul
de Îmbunătăţire referitor la infrastructura şi 10%
rezultatul din urmă cu trei ani(in %)

5.Fiabilitatea

33
Calitatea Transporturilor

Fiabilitatea unui obiect, sistem exprimă siguranța sa în funcționare. Este o funcție de timp F(t),
definită drept probabilitatea ca, în condiții înconjurătoare specificate, obiectul , sistemul să funcționeze
adecvat, menținându-si parametrii prestabiliți în intervalul de timp [0,t).
Practic fiabilitatea este o probabilitate (de bună funcționare), cu o valoare cuprinsă între 0 si1.
La sistemele mai complexe, cunoscând fiabilitatea fiecărei componente în parte, se poate calcula
fiabilitatea (siguranța în funcționare) a întregului sistem.

5.1 Fiabilitatea serviciului de transport, indică în ce masură clientul poate fi sigur ca serviciul promis îi va
fi furnizat.
- Reţea care să inspire încrederea utilizatorilor

6. Capacitatea
Capacitatea de transport a străzii este o mărime fixă, iar fluxurile de circulaţie sunt variabile în
timp.
Creşterea sensibilă a intensităţii traficului conduce la micşorarea vitezei de parcurgere a
distanţelor şi la mărirea timpului necesar pentru deplasare, respectiv, de parcurgere a traseului de către
vehiculele urbane.
Capacitatea de circulaţie depinde de:
-prezenţa nodurilor de circulaţie
-durata staţionării în punctele de oprire
-prezenţa sensurilor contrarii
-organizarea generală a circulaţiei
Capacitate de transport a unei linii, într-un sens de circulaţie(C tr), este dată de numărul maxim de
pasageri care pot fi transportaţi într-o oră, în sensul respectiv, cu numărul maxim de vehicule ce pot
circula pe linia considerată.

Ctr =n*c [pasageri/oră şi sens];


Unde:
n – număr maxim de vehicule, pe oră, într-un sens;
c – capacitatea nominală a unui vehicul (nr. max de pasageri, care pot fi transportaţi de acesta)

34
Calitatea Transporturilor

Capacitatea de transport a unui vehicul este egală cu numărul de locuri pe scaune plus numărul de
locuri în picioare.

c=c1+F*n1 [număr locuri capacitate]


unde:
c1-numarul de locuri pe scaune
F - suprafaţa liberă de podea, in m2;
n1 – numărul de pasageri în picioare, admişi pe m2 de suprafaţă liberă

Volumul de trafic reprezintă totalitatea pasagerilor de transportat măsurat într-un punct al traseului, sau
pe o secţiune a acestuia, exprimat în număr de pasageri.
Într-un punct de polarizare al unui traseu, volumul de trafic cuprinde volumul de trafic propriu-zis şi
volumul de trafic de tranzit.
Între două centre de polarizare se deplasează pasagerii, formând curenţii de trafic, şi care reprezintă
volumul de tranzit transportat într-o unitate de timp şi un sens al traseului, exprimat în pasageri pe oră (zi,
lună, an).
Mişcarea variată de vehicule şi persoane, realizată în timp, constituie fluxul de circulaţie, în aceeaşi
direcţie şi ale căror puncte de origine şi de destinaţie sunt comune,formează fluxurile de circulaţie.

Suma fluxurilor de circulaţie, pe ansamblul întregului oraş, raportată la trama stradală, reprezintă
volumul de trafic.
Traficul se exprimă în unităţi de circulaţie (pasageri, vehicule) pe unitatea de timp şi de străzi.
Pentru determinarea volumului de trafic se foloseşte ca metodă sondajul.
Parametrii de exploatare utilizaţi la infiinţarea sau reorganizarea unui traseu de transport public.

Nr. crt. Denumirea Parametrului Valori Eficiente


1. Lungimea traseului [km] 6–8
2. Încărcarea vehiculelor [cal/mp]
- la orele de vârf 6,5
- în afara orelor de vârf 4
3. Coeficient de paralelism cu alte trasee[%] 0,3 – 0,5
4. Densitatea vehiculelor [veh/km] 2,7 – 3,5
5. Coeficient de sinuozitate (curbura) 1,15 – 1,25

35
Calitatea Transporturilor

6. Traseu de acces – retragere [km] 1–3


7. Categoria şi starea drumului
8. Coeficient de exploatare (cheltuieli/venituri) ≤1

36