Sunteți pe pagina 1din 13

SUBIECTE ANATO II

1. Cerebelul – configuratie externa, asezare, raporturi


Cerebelul este considerat centrul moderator al activitatii musculare.
Asezare: cerebelul se gaseste in fosa posterioara a craniului, inferior de cortul
cerebelului si posterior de bulb si punte, cu care delimiteaza cavitatea ventriculului 4.
Cerebelul se sprijina postrior pe fosele cerebeloase ale occipitalului.
Forma: cerebelul are forma de fluture; el este format din 2 emisfere si vermis. In
ansamblu i se descriu 2 fete, una superioara si una inferioara. Fata inferioara prezinta
median o adancitura in care se gaseste vermisul. La limita dintre cele 2 fete, posterior, se
gaseste un sant care se numeste marele sant circumferential sau fisura orizontala.
Pe suprafata cerebelului exista santuri mai mici care il impart in lame sau folii, si
santuri mai largi care se numesc fisuri.
Filogenetic este impartit in 3 parti: arhicerebel (aparut la pesti), paleocerebel
(aparut la amfibieni), neocerebel (aparut la primate si la om).
Aceste parti sunt considerate lobi: arhicerebelul este lobul floculonodular,
paleocerebelul este lobul anterior, neocerebelul este lobul posterior.
La limita dintre partile cerebelului exista fisuri:
a) Fisura primara – este intre paleocerebel si neocerebel si se gaseste pe fata
superioara a cerebelului
b) Fisura postero-laterala – este intre arhicerebel si neocerebel si se gaseste pe fata
inferioara a cerebelului.

2. Lobatia si lobulatia cerebelului


Filogenetic este impartit in 3 parti: arhicerebel (aparut la pesti), paleocerebel
(aparut la amfibieni), neocerebel (aparut la primate si la om).
Aceste parti sunt considerate lobi: arhicerebelul este lobul floculonodular,
paleocerebelul este lobul anterior, neocerebelul este lobul posterior.
La limita dintre partile cerebelului exista fisuri:
a) Fisura primara – este intre paleocerebel si neocerebel si se gaseste pe fata
superioara a cerebelului
b) Fisura postero-laterala – este intre arhicerebel si neocerebel si se gaseste pe fata
inferioara a cerebelului.
Fiecare lob este format din lobuli, atat pe vermis cat si pe emisferele cerebrale.
Lobulii vermisului C – culmen; P – piranus
L – lingula; U – uvula
Lc – lobul central; N – nodulus
D – declive
F – folium
T – tuber
PC – paleocerebel
NC – neocerebel
AC – arhicerebel
FS – fisura superioara
FO – fisura orizontala
FPL – fisura posterolaterala
Lobulii emisferelor FL – fraul lingulei
ALC – aripioara lobului central
P – patrulater
S – simplex
SS – semilunar superior
Si – semilunar inferior
BV – biventer
T – tonsila
F – floculus

6. Scoarta cerebeloasa
Scoarta cerebeloasa este dispusa la suprafata si este uniforma (aceeasi structura la
orice nivel). Ea are 3 straturi de la suprafata in profunzime.
1) Stratul molecular – cu rol in asociatie, este format din celule nervoase stelate,
celule nervoase cu cosulete, fibre si nevroglii.
Dendritele celulelor fac sinapsa cu fibre paralele (care sunt axonii celulelor
granulare din stratul granular) si cu fibre agatatoare (fibre reticulo-cerebeloase si putine
fibre ponto-cerebeloase si oligo-cerebeloase).
Axonii celulelor fac sinapsa cu dendritele celulelor Purkinje din stratul
intermediar.
Componenta fibrilara este reprezentata de fibre paralele si fibre agatatoare.
Nevrogliile sunt reprezentate de microglii, celule gliale Bergman (care formeaza
membrana limitanta externa), nevroglii multipenate Fananas.
2) Stratul intermediar – are rol efector si este format din celule Purkinje
(aproximativ 15 milioane), asezate pe un singur rand. Aceste celule au forma de butelie si
sunt asezate cu baza spre stratul granular.
Dendritele celulelor ajung in stratul molecular, unde fac sinapsa cu fibre paralele,
cu fibre agatatoare, cu axonii celulelor stelate si cu axonii celulelor cu cosulete.
3) Stratul granular – are rol receptor si este alcatuit din celule, fibre si nevroglii.
Componenta celulara este alcatuita din:
A. Celule Golgi – sunt cele mai mari din scoarta cerebeloasa, dendritele lor ajung
in stratul molecular unde fac sinapsa cu fibrele paralele. Corpul celular face sinapsa cu
fibrele agatatoare si muschioase. Axonul face sinapsa cu dendritele celulelor granulare.
B. Celule granulare – sunt cele mai mici celule nervoase din nevrax (sunt
aproximativ 100-150 de miliarde). Axonii lor merg spre stratul molecular unde se
ramifica in "T", formand fibrele paralele care fac sinapsa cu celulele stelate, cele cu
cosulete, celulele Purkinje si celulele Golgi. Dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor
Golgi, cu fibrele agatatoare si cu cele muschioase.
Componenta fibrilara este alcatuita din :
A. Fibre agatatoare
B. Fibre muschioase, care reprezinta restul aferentelor cerebelului. O fibra
muschioasa prezinta pe traiectul ei pana la 40 de ingrosari unde fac sinapsa dendritele
celulelor granulare (pana la 20 de celule pentru fiecare ingrosare). Aceasta ingrosare este
lipsita de teaca de mielina si formeaza cu dendritele celulelor granulare un glomerul
cerebelos.
Nevrogliile sunt mai numeroase si sunt reprezentate in special de celule gliale
Bergman si nevroglii multipenate Fananas.
Centrul alb este constituit din fibre aferente si eferente, la care se adauga fibrele proprii
de asociatie ce unesc foliile si lobii cerebelosi. Medial si ventral, in dreptul acoperisului
ventriculului 4, centrul alb se despica in 2 lame: valul medular superior si cel inferior.

8. Nucleii cerebelosi
Nucleii cerebelosi ocupa o pozitie centrala, fiind inconjurati de substanta alba, care
intre nuclei si scoarta formeaza centrul alb.
Acesti nuclei se impart in 3 grupe:
1) Nucleii fastigiali – se gasesc la nivelul vermisului sau tavanului ventriculului 4,
si apartin arhicerebelului.
2) Nucleii globos si emboliform (nucleul interpozitus la pasari) – se gasesc la limita
dintre vermis si emisfera cerebeloasa, si in hilul nucleului dintat.
3) Nucleul dintat – are forma olivei principale bulbare, cu hilul orientat postero-
medial, si apartine neocerebelului.
Nucleii cerebelosi primesc doar colaterale din aferentele cerebelului, si din ei
pleaca toate eferentele.

9. Aferentele cerebelului
Dupa ce dau colaterale nucleilor cerebelosi ajung in scoarta cerebeloasa ca fibre
agatatoare si muschioase. In general aferentele sunt activatoare pe celulele scoartei.
Stratul granular primeste majoritatea aferentelor, de aici informatiile merg spre
stratul molecular asociativ, iar statia finala a impulsurilor aferente sunt celulele Purkinje.
Axonii celulelor Purkinje parasesc scoarta si ajung la nucleii intracerebelosi, avand
efect inhibitor pe ei. Deci singura legatura dintre scoarta si nuclei sunt axonii celulelor
Purkinje.
Aferentele sunt de 2 tipuri:
1) Aferente directe: -> fibre vestibulo-cerebeloase spre arhicerebel (ajung prin
pedunculii cerebelosi inferiori)
-> fibre spino-cerebeloase anterioare si posterioare spre
paleocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori si superiori)
-> fibre cuneo-cerebeloase spre paleocerebel (ajung prin
pedunculii cerebelosi inferiori)
-> fibre trigemino-cerebeloase de la nucleul tractului
mezencefalic al nervului trigemen spre paleocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi
superiori si valul medular superior)
-> fibre tecto-cerebeloase cu informatii acustice si optice de la
coliculii cvadrigemeni spre neocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi superiori si valul
medular superior)
2) Aferente indirecte: -> fibre cortico-reticulo-cerebeloase spre paleocerebel
-> fibre cortico-ponto-cerebeloase spre paleocerebel
-> ibre cortico-arcuato-cerebeloase spre paleocerebel
-> fibre cortico-olivo-cerebeloase spre neocerebel
Aceste fibre reprezinta majoritatea fibrelor muschioase si o mica parte din fibrele
agatatoare

10. Eferentele cerebelului


Pornesc de la nucleii cerebelosi astfel:
-> de la nucleul dintat la nucleii ventral antero-lateral si ventral intermedio-lateral
din talamus, la nucleul rosu si complexul olivar. Toate aceste eferente sunt incrucisate si
apartin neocerebelului.
-> de la nucleii globos si emboliform care apartin paleocerebelului spre nucleul
rosu, prin fibre incrucisate care in traiectul lor spre maduva (fibre rubrospinale) sunt in
continuare incrucisate => dubla decusatie
-> de la nucleii fastigiali care apartin arhicerebelului pleaca 2 tipuri de eferente:
1) Fibre cerebelo-vestibulare directe care ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori
la nucleii vestibulari
2) Fibre cerebelo-vestibulare indirecte incrucisate care merg prin fasciculul uncinat
la nucleii vestibulari, trecand si prin pedunculii cerebelosi superiori. Acest fascicul mai
contine si fibre aferente ale arhicerebelului spre nucleii reticulari median si paralateral.

14. Talamus – topografie, nuclei


Talamusul este format din 2 mase nucleare (dreapta si stanga), situate de o parte si
de alta a ventriculului 3.
Sunt 2 mase de substanta cenusie despartite de lamele medulare ale talamusului
(substanta alba): lama medulara interna si lama medulara externa care este mai mica si se
gaseste la periferia talamusului.
Nucleii talamici sunt impartiti in mai multe grupe:
→ nucleii anteriori
→ nucleii mediali
→ nucleii laterali
→ nucleii ventrali
→ nucleii intralaminari – se gasesc in grosimea lamei medulare interne
→ nucleii liniei mediane – se gasesc intre nucleii talamici si ependim
→ nucleul reticular talamic – se gaseste intre lama medulara externa si capsula
interna
Nucleii sunt clasificati in 3 categorii:
a) Nuclei cu conexiuni specifice (R) – de releu
→ nucleii: anteriori, ventrali posteriori, corpii geniculati
b) Nuclei de asociatie specifici (A)
→ nucleii: liniei mediane, reticular
c) Nuclei cu conexiuni subcorticale (SC) sau nuclei cu proiectie corticala difuza (D)
→ nucleul ventral anterior, nucleul reticular si o parte din nucleii intralaminari.

15. Talamus – nucleii anteriori


1. Nucleii anteriori (R)
→ se gasesc in bifurcatia lamei medulare interne
→ exista 3 subgrupe: ventral medial si dorsal
→ primesc ca aferente principale fasciculul mamilo-talamic si fibre corticale
→ eferente: spre cortexul din girus cinguli, spre ariile 23,24,32, prin bratul anterior
al capsulei albe interne; spre nucleii habenulari prin stria medularis
→ sunt centru de legatura intre hipocamp si sistemul limbic, si sunt inclusi in
circuitul limbic descris de Papez
→ sindromul Korsakov se datoreaza lezarii tractului mamilo-talamic, care duce la
pierderea memoriei recente

16. Talamus – nucleii mediali


2. Nucleii mediali
Nucleul dorso-medial → are 2 parti:
a) o parte magnocelulara (SC)
b) o parte parvocelulara care se gaseste posterior (A)
→ eferente: in regiunea preoptica, spre cortexul orbitofrontal, ariile 10-40
→ are conexiuni cu alti nuclei talamici (intralaminari laterali si ai liniei mediane)
→ este considerat releul dintre hipotalamus si cortex orbitofrontal
→ are rol in integrarea informatiilor somatice, viscerale, olfactive, in legatura cu
tonusul afectiv
→ are roluri afective si in determinarea personalitatii
→ poate da tulburari comportamentale in tumori de lob frontal
17. Talamus – nucleii liniei mediane, nucleii intralaminari
3. Nucleii liniei mediane
→ sunt 4 grupe: paramedian, paraventricular, reuniens, romboid.
Nucleul reuniens → la nivelul sau are loc adezio intertalamica, unde nu se
schimba fibre intre nuclei
→ au in structura celule asemanatoare cu neuronii vegetativi
→ au conexiuni cu: nucleii intralaminari, nucleul dorsal-medial, hipotalamus,
cortex prepiriform
→ au rol in coordonarea functiei vegetative
4. Nucleii intralaminari (SC)
→ cel mai important nucleu este nucleul centro-median sau Lewis
→ mai exista 4 grupe: nucleul central-lateral, central medial, paracentral si
parafascicular
→ au rol in interconectarea nucleilor talamici, in reactia de trezire
→ aferente: de la formatia reticulata, de la nucleul emboliform si de la sistemul
reticulat activator ascendent (SRAA)
→ eferente: prin corpul striat spre arii motorii din cortex

18. Talamus – nuclei laterali


5. Nucleii laterali (posterior si dorsal)
→ au conexiuni cu cortexul parietal si cu alte grupe talamice: nucleii ventrali si
mediali.
Nucleul pulvinar:
→ aferente: caile sensibilitatii generale si caile optice, si au proiectii in ariile
occipitale si in cortexul parietal (ariile 5 si 7)
→ roluri: medierea unor informatii vizuale ce ocolesc corpii geniculati, controlul
oculomotor, al vorbirii, perceptia durerii cronice

19. Talamus – nuclei ventrali


6. Nucleii ventrali
a) Nucleul ventral anterior (SC/D)
→ aferente: de la nucleii bazali (corpii striati), nucleul centromedian, nucleul
dintat, substanta neagra.
→ eferente: difuze, nespecifice, spre lobul insulei
→ roluri: stimularea acestor nuclei duce la modificarea activitatii corticale
b) Nucleul ventral lateral
→ aferente: cerebeloase, de la nucleul dintat prin fasciculul dento-talamic, de la
substanta neagra prin fasciculul nigrotalamic, de la nucleul rosu prin fasciculul
rubrotalamic
→ eferente: spre ariile motorii 4 si 6
Acest nucleu apartine unor circuite de tip cortex-cerebel-nucleu ventrolateral-
cortex, sau cortex-corpstriat (nuclei bazali)-nucleu ventrolateral-cortex
→ are rol in initierea si organizarea miscarilor
c) Nucleul ventral posterior
Acest nucleu reprezinta cea mai mare parte a nucleilor talamici si este divizat in alti
3 nuclei:
i) Nucleul ventral postero-lateral
→ aferente: lemniscul medial, aferente spinotalamice, fibre in contracurent de la
cortex (cortico-talamice)
ii) Nucleul ventral postero-medial
→ aferente: lemniscul trigeminal, fibre gustative (de la nucleul tractului solitar),
fibre descendente cortico-talamice
Eferente ale ambilor nuclei se duc in girul postcentral (in ariile 3,1,2)
iii) Nucleul ventral postero-intermediar
→ aferente: de la structuri vestibulare (neuronul 3 al caii vestibulare)
→ proiectie: postcentral de lobul parietal

20. Nucleii reticulari, pediculi talamici


7. Nucleul reticular (SC)
→ se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna
→ se numeste reticular pentru ca are aspect de retea, deoarece prin el trec toate
aferentele si eferentele talamusului
→ roluri: in integrarea activitatii talamice dintre nuclei
→ aferente: de la formatia reticulata, de la ceilalti nuclei talamici si de la
hipotalamus
→ eferente: spre cortex si formatiuni subcorticale
Talamusul este impartit in 3 parti:
→ Paleotalamusul, care este reprezentat de nucleii de releu
→ Neotalamusul, care este reprezentat de nucleii de asociatie
→ Arhitalamusul, care este reprezentat de nucleii cu conexiuni subcorticale si de
cei cu proiectie corticala difuza.
Talamusul este legat de alte structuri prin pediculii talamici:
1) Pediculul anterior → de la nucleii anteriori si mediali, trece prin bratul anterior al
capsulai interne spre lobul frontal
2) Pediculul superior → de la nucleii laterali si ventrali, trece prin bratul posterior
al capsulei interne spre lobii frontal si parietal
3) Pediculul posterior → de la pulvinar si corpul geniculat medial, merge prin
segmentul retrolenticular al capsulei interne spre lobii parietal si occipital
4) Pediculul inferior → pleaca de la grupe posterioare talamice si corpi geniculati
mediali, in segmentul sublenticular al capsulei interne si merge la lobul temporal
21. Functiile talamusului
Rolurile talamusului:
1) Integrarea informatiilor senzitivo-senzoriale
2) Integrarea in activitatea motorie
3) Roluri in activitatile psihice, in procesele de constienta si atentie si de raportare
emotionala si afectiva la stimulii din mediul intern sau extern.
Leziuni talamice
Leziuni ale talamusului stang duc la tulburari in emisfera cerebrala stanga → afazie
talamica daca suntem dreptaci (acolo avem centrul vorbirii => nu vorbim articulat si
avem greutate in interpretarea si recunoasterea cuvintelor)
Leziuni ale talamusului drept duc la tulburari in emisfera cerebrala dreapta =>
tulburari de tipul perceptiilor spatiale cu o dezorientare spatiala.
Balbismul (balbaiala) este cea mai simpla afectiune ce intervine la tentativa de a
schimba emisfera cerebrala dominanta.
Leziuni talamice izolate:
a) lezarea nucleului centromedial => tremur in repaus al extremitatilor si miscari
coreoatetozice
b) lezarea nucleilor liniei mediane => tulburari cardiovasculare, edeme, cianoza
Sindromul talamic este suprareactia descrisa de Head: la un stimul foarte slab face
o hiperalgie pe partea respectiva
Sindromul Dejerine-Roussy
La nivelul talamusului se considera ca el este substratul morfologic al unui tip
primitiv de constienta: recunoasterea unor atingeri, temperaturi, tipuri de durere, si
caracterul lor afectiv.

22. Hipotalamusul – configuratie externa


Hipotalamusul este format din 3 straturi de celule vegetative, care dinspre cavitatea
ventriculului 3 spre exterior sunt : stratul periventricular (mai bine dezvoltat anterior),
stratul medial, stratul lateral (mai bine dezvoltat posterior). La limita dintre straturile
medial si lateral se gasesc : columna fornixului, pediculul mamilar si fasciculul retroflex.
Aceste elemente impart atat topografic dar si functional, hipotalamusul in 2 regiuni : una
laterala si una mediala. Antero-superior de partile hipotalalmusului se gaseste o structura
separata care are conexiuni cu hipotalamusul, respectiv aria preoptica
23. Aria hipotalamica mediala
Aria hipotalamica mediala : - este cea mai bine reprezentata, cu nucleii si functiile
cele mai importante. Aceasta arie este impartita in 3 regiuni : supraoptica, infundibulara
si mamilara.
1. Regiunea supraoptica este formata din 4 nuclei :
→ nucleu supraoptic – este asezat calare pe chiasma optica. Secreta vasopresina.
→ nucleu paraventricular – este asezat juxtafornical, sau la locul unde columna
fornixului se infunda in peretele hipotalamic pentru a patrunde intre straturile medial si
lateral. Secreta oxitocina.
Primii 2 nuclei formeaza glanda diencefalica.
→ nucleu suprachiasmatic – situat dorsal de chiasma optica
→ nucleu anterior
2. Regiunea infundibulara este formata tot din 4 nuclei :
→ nucleu dorsomedial
→ nucleu ventromedial
→ nucleu arcuat (infundibular)
→ nucleu posterior
3. Regiunea mamilara corespunde cornului mamilar si are 2 nuclei :
→ nucleii mamilari medial si lateral

24. Aria hipotalamica laterala


Aria hipotalamica laterala : - se continua supero-lateral cu capsula interna, si
postero-lateral cu regiunea subtalamica. Aceasta arie este situata lateral de columna
fornixului si este formata din 3 nuclei :
→ nucleul lateral – este intins ca suprafata si reprezinta aproape in intregime stratul
lateral hipotalamic
→ nucleul tuberal
→ nucleul tubero-mamilar
Ultimii 2 nuclei sunt nuclei mici situati medial de nucleul lateral

25. Aferentele hipotalamusului


1) Corticale : – sunt de 2 tipuri, directe care sunt incerte, si indirecte care sunt la
randul lor de 2 feluri :
a) Aferente de la cortex orbito-frontal care sunt aduse de fasciculul medial al
creierului anterior (FMCA). Acest fascicul contine fibre in dublu sens, intre cortex orbito-
frontal, regiunea periamigdaliana si aria septala, trecand succesiv prin aria preoptica si
hipotalamus iar unele fibre lungi ajung pana in mezencefal.
b) Aferente de la hipocamp care sunt aduse pe calea fornixului. Prin aceste aferente,
hipotalamusul in conexiune cu formatiunile olfactive intervine in coordonarea activitatii
vegetative si in instinctele care stau la baza conservarii individului si a speciei.
2) Amigdalo – hipotalamice : - sunt pe 2 cai :
a) amigdalo-fuga dorsala, prin stria terminala, avand originea in partea cortico-
mediala a corpului sau nucleului amigdalian
b) amigdalo-fuga ventrala, care are originea in partea bazo-laterala a corpului sau
nucleului amigdalian, prin fibre ce traverseaza spatiul perforat anterior sau bandeleta
diagonala pentru a ajunge la nivelul girului paraterminal, de unde prin fasciculul medial
al creierului anterior (FMCA) impulsurile ajung la hipotalamus.
3) Palido – hipotalamice
4) Talamo – hipotalamice : - de la nucleul liniei mediane si nucleul medial dorsal
prin pediculul talamic inferior
5) Subtalamo – hipotalamice : - sunt directe si incrucisate
6) Cerebelo – hipotalamice : - sunt aferente mediate de formatia reticulara a
trunchiului
7) Reticulo – hipotalamice : - vin de la formatia reticulara pe 2 cai :
a) prin pediculul mamilo-tegmentar
b) prin fasciculul longitudinal dorsal (FLD) sau al lui Schultz, care are originea in
substanta cenusie periapeductala din mezencefal, dupa care se alatura fasciculului medial
al creierului anterior (fibre mezencefalo-septale), spre arii septale, de unde prin fibre
septo-hipotalamice impulsurile ajung la hipotalamus.
8) Retino – hipotalamice : - care sunt :
a) directe : retina→nucleu suprachiasmatic
b) indirecte - cu 3 circuite :
- circuit hormonal : epifiza→hipofiza
- circuit cortical : arie vizuala→arie entorinala
(olfactiva)→hipocamp→hipotalamus
- circuit polisinaptic : corp geniculat lateral→hipotalamus
9) Olfactive : - sunt pe 2 cai :
a) de la gir piriform la hipocamp si apoi la hipotalamus
b) de la corp amigdalian la hipotalamus

26. Tractul tubero infundibular si sistemul port-hipofizar


Fasciculul tubero-infundibular are originea in nucleul arcuat. Acesta secreta
factori activatori si inhibitori care sunt depozitati la nivelul eminentei mediane si
infundibulului. De la acest nivel, prin vase lungi si scurte, capilarizate la nivelul
adenohipofizei atat superior cat si inferior, sub forma de capilare sinusoide, factorii ajung
la nivelul adenohipofizei.

27. Tractul supraoptico-hipofizar


Fasciculul supraoptico-hipofizar este format de axonii neuronilor din nucleii
supraoptic si paraventricular. De-alungul acestor axoni sunt secretati hormonii ce sunt
depozitati in neurohipofiza. Din aceasta, printr-un dispozitiv neurovascular, hormonii
sunt deversati in sistemul capilar venos din jurul hipofizei (sinusuri cavernoase si
intracavernoase)
28. Functiile hipotalamusului
1. Neurosecretia
2. Controlul activitatii generale autonome a organismului (functia vegetativa). In
acest sens, aria hipotalamica mediala a fost impartita in 2 parti : una anterioara
(hipotropa) cu functie parasimpatico-mimetica, si una posterioara (ergotropa) cu functie
simpatico-mimetica.
3. Termoreglare
4. Coordonarea aportului alimentar si hidric prin existenta unui centru al foamei in
hipotalamusul lateral, si a unui centru al setei in hipotalamusul medial.
5. Coordonarea activitatii sexuale si a reproducerii, prin secretia hormonilor sexuali
6. Coordonarea periodicitatii legat de ritmurile nictemerale, prin modificari ale
functiilor glandelor endocrine.
7. Coordonarea emotiilor. Emotia este caracterizata prin 2 elemente :
a) afectiv – are un substrat subiectiv
b) expresia emotiei – se caracterizeaza prin manifestari somatice si endocrine.

32. Sistemul olfactiv


Sistemul olfactiv : - are rol in perceperea mirosului si activator al unor sisteme
neuronale care influenteaza comportamentul emotional
Calea olfactiva
Protoneuronul : - este reprezentat de celulele bipolare de la nivelul mucoasei
olfactive de pe peretele superior al fosei nazale. Ele sunt in numar de 50 de milioane si
sunt celule ciliate, cu numerosi cili (10000/mm²) care sunt cuprinsi intr-o lama de lichid
cu rol activ, de pe suprafata mucoasei olfactive. Axonii acestor celule se unesc si
formeaza nervii olfactivi (16-20) care traverseaza lama ciuruita.
Deutoneuronul : - este celula mitrala din bulbul olfactiv. Axonii celulelor mitrale
formeaza tractul olfactiv care este asezat impreuna cu bulbul olfactiv in santul olfactiv.
Tractul in partea posterioara se lateste si formeaza trigonul olfactiv, care se imparte apoi
in 3 strii olfactive : laterala, mediala si intermediara (inconstanta). Calea olfactiva se
continua de-alungul striei olfactive laterale, care dupa ce da colaterale spatiilor perforate
anterioare si corpului amigdalian ajunge la girul semilunar (proeminenta de pe marginea
superioara a uncusului). Girul semilunar impreuna cu uncusul formeaza aria
preamigdaliana, iar aceasta din urma impreuna cu spatiul perforat anterior formeaza
cortexul olfactiv primar. Prelungirile neuronale ale neuronilor din aria primara ajung la
aria entorinala (olfactiva – campul 28) ce apartine lobulului piriform. Aria enorinala
reprezinta cortexul olfactiv secundar. Aceasta arie trimite eferente spre : hipocamp, lobul
insulei si lob frontal.
Prioectia corticala : - este reprezentata de ariile olfactive primara si secundara.
Calea olfactiva este singura cale senzitiva fara releu talamic
Stria olfactiva mediala : - da colaterale spatiului perforat anterior si se continua prin
comisura alba anterioara spre emisfera opusa
Stria olfactiva intermediara : - da colaterale spatiului perforat anterior si sfarseste
prin tuberculul olfactiv
Spatiul perforat anterior : - este o suprafata pentagonala, prevazuta cu orificii prin
care patrund ramuri centrale ale arterelor cerebrale anterioara si medie. Acest spatiu este
delimitat astfel : -> antero-lateral si antero-medial – striile olfactive
-> postero-medial – chiasma si tractul optic la care se adauga banda si bandeleta
posterioara
-> postero-lateral – uncusul
Aferente : - de la bulb si tract olfactiv
Eferente : - spre stria medulara si fasciculul medial al creierului anterior (FMCA)

33. Complexul amugdalian


Corpul amigdalian : - este o masa nucleara sferoidala din grosimea polului asezat
superior si medial de cornul temporal al ventriculului lateral. El corespunde la suprafata
ariei periamigdaliene si se continua posterior, ca si substanta cenusie, cu coada nucleului
caudat.
Filogenetic el are 2 parti : una cortico-mediala (veche) si una bazo-laterala (noua)
Aferente : -> de la calea olfactiva, prin stria olfactiva laterala, spre partea cortico-
mediala
-> de la aria entorinala spre partea bazo-laterala
-> de la talamus, hipotalamus, arie septala, formatia reticulata
mezencefalica, prin strie terminala
Eferente : -> calea amigdalo-fuga ventrala, prin bandeleta diagonala, spre aria
septala
 calea amigdalo-fuga dorsala, prin strie terminala, spre aria septala,
iar prin colateralele ei, spre hipocamp, hipotalamus si epitalamus

34. Hipocampul descriere


Hipocampul : - este o proeminenta in podeaua cornului temporal al ventriculului
lateral. El este ovoidal, alungit si mai voluminos anterior unde se apropie de nucleul
amigdalian. Pe fata lui superioara se gaseste santul hipocampic, lateral de care se gasesc
formatiunile : fimbria, santul fimbrio-dintat, cornul lui Amon acoperit de alveus (strat de
substanta alba).
Girul dintat si hipocampul au structura de arhicortex trilaminar. Trecerea de la
arhicortex la neocortexul girului parahipocampic se face prin 4 zone de tranzitie numite :
prosubicul, subicul, presubicul, parasubicul.
Hipocampul este format, dinspre cavitatea cornului temporal spre centru, din 7
straturi celulare :
-> strat ependimar
-> alveus – este o lama de substanta alba formata din fibrele ce constituie aferentele
si eferentele hipocampului (aferentele vin de la toate structurile cortexului, iar eferentele
se aduna si formeaza fimbria, care paraseste hipocampul si se continua cu stalpul
fornixului)
-> strat oriens
-> strat piramidal
-> strat radial
-> strat molecular
-> strat lacunar

35. Conexiunile hipocampului


Aferente :
a. de la gir cinguli prin cingulum
b. de la indusium gliseum prin gir fasciolat si gir dintat
c. de la arie septala prin fornix
d. de la arie septala, hipotalamus, formatia reticulata mezencefalica prin strie
terminala (via fasciculul medial al creierului anterior – FMCA)
e. de la hipocampul opus prin comisura fornixului (care uneste stalpii)
f. directe de la aria entorinala
Eferente :
a. spre hipotalamus prin fimbrie → stalp fornix → columna fornix → corp mamilar
→ restul hipotalamusului, talamusul anterior prin pedicul mamilo-talamic si spre
formatia reticulata mezencefalica prin pedicul mamilo-tegmental.
b. spre epitalamus prin fimbrie → fornix → colaterale spre strie medulara → trigon
habenular
c. spre arie septala prin fornix