Sunteți pe pagina 1din 1

Daca

Daca esti calm, cînd toti se pierd cu firea


În jurul tau, si spun ca-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi si ei cumva;
De stii s-astepti, dar fara tevatura;
De nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept;

Daca visezi – dar nu-ti faci visul astru;


De poti sa speri – dar nu-ti faci jindul tel;
De-ntîmpini si Triumful si Dezastrul
Mereu senin si în acelasi fel;
Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita
De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost;
De poti ca munca vietii, naruita,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Daca-ndraznesti agonisita-ti toata


S-o pui, far’a clipi, pe-un singur zar
Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data
Far-sa te plîngi cu un oftat macar;
De stii, cu nerv, cu inima, cu vîna,
Drept sa ramîi, cînd ele june nu-s,
Si stai tot dîrz, cînd nu mai e stapîna
Decît Vointa ce le tine sus;

Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata


Ca si-n Multime – nu strain de ea;
Amic sau nu, de nu pot sa te-abata;
De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea;
Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Sa treci si s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
Si, mai mult, fiul meu: atunci – esti Om!

S-ar putea să vă placă și