Oldsmobile a fost o marca de automobile produsa in mare parte a existentei sale de catre General

Motors. Infiintata de catre Ransom E. Olds in 1897, compania a produs automobile in Statele Unite pana
in 2004. In istoria sa de aproape 107 ani a produs 35,2 milioane masini, si aproximativ 14 milioane la
fabrica companiei din Lansig, Michigan. Cand a fost eliminat, Oldsmobile era cea mai longeviva marca de
masini americane, si una dintre cele mai batrane din lume, dupa Daimler si Peugeot. A fost singura marca
a General Motors care a fost eliminata in anii 2000, in afara de Geo si Asuna (care erau vandute numai in
Canada), in anii 1990.
Oldsmobile au fost fabricate la inceput de Old Motors Vehicle Company din Lansing, Michigan, o
companie infiintata de Ransom E. Olds in 1897. In 1901, compania a produs 425 de masini, fiind primul
fabricant de automobile in numar mare, al timpului. Olds a ajuns in topul vanzarilor de masini in Statele
Unite pentru cativa ani. Ransom Olds a lasat compania cu dificultati financiare si a infiintat REO Motor Car
Company. Ultimul Curved Dash Olds a fost facut in 1907. General Motors a preluat compania in 1908.
• Modelul Curved Dash produs din 1901 pana in 1904 a fost prima masina produsa in masa, facuta pe
prima linie de asamblare de automobile, o inventie care este deseori gresit atribuita lui Henry Ford
si companiei Ford Motor. Dupa ce Olds a vandut compania in 1899, a fost redenumita Olds Motor
Works si a trecut la o noua uzina in Detroit. Pana in martie 1901, compania avea o intreaga linie de
modele pregatite pentru productie in masa. Din nefericire, o greseala facuta de un lucrator a dus la
incendierea fabricii, care a ars pana la temelii, distrugand toate prototipurile. Singura masina care a
supravietuit a fost prototipul Curved Dash, care a fost condusa in afara fabricii de catre doi lucratori
care incercau sa scape din flacari. O noua fabrica a fost construita si productia modelului Curved
Dash a inceput.

Oldsmobile Curved Dash

• Oficial masinile erau numite "automobilele Olds", popular fiind numite "oldsmobiles". Aceasta
porecla, folosita in special pentru modelul Curved Dash Olds, a fost facuta cunoscuta in versurile si
titlul unui hit din 1905 "In My Mery Oldsmobile" ("In veselul meu Oldsmobile"). De atunci,
compania si produsele sale au fost cunoscute sub denumirea de Oldsmobiles. Doua decenii mai
tarziu, reputatia vehiculelor a dus la renasterea cantecului pentru inca o runda de popularitate, in
special "intoarcerea favorului".
Modelul Limited Touring din 1910 a fost apogeul companiei. Cu roti de 42 de inchi si echipata din
fabrica cu cauciucuri "albe", Limited era modelul de prestigiu, dintre cele doua de linie ale
Oldsmobile. Limited era vandut cu 4.600$, o suma mai mare decat cea necesara pentru a
achizitiona o casa noua cu trei dormitoare. Cumparatorii primeau tapiterie din piele de capra, un
motor de 6 cilindri liniari, 60 de cai putere (45 kw), 707 cmc (11,6 l), buton de start Bosch Magneto,
panouri rulante si locuri pentru 5 persoane. Optiunile includeau vitezometru, ceas si parbriz
integral din sticla. O versiune limuzina era estimata la 5.800$. In timp ce Oldsmobile a vandut doar
752 de modele Limited in trei ani de productie, automobilul este recunoscut mai mult pentru
castigarea unei curse cu faimosul tren Limited din secolul 20, un eveniment imortalizat in pictura
"Setting the Pace" ("Stabilind ritmul") a lui William Hardner Foster.

Oldsmobile Limited Touring

Anii 1930

Din anii 1930 pana in anii 1960, Oldsmobile a folosit denumirea modelelor cu doua cifre. Cum a fost
hotarat initial, prima cifra semnifica marimea caroseriei in timp ce a doua reprezenta numar cilindrilor.
Marimile caroseriilor erau 6, 7, 8, si 9 la care se atasau motoare de 6 sau 8 cilindri. Astfel, Oldsmobile
erau denumite 66 pana la 98.
In 1937, Oldsmobile devenea pionier prin introducerea unei transmisii semi-automate de patru viteze
denumite "Automatic Safety Transmission", desi acest accesoriu a fost de fapt construit de Buick, care il
atasa masinilor sale in 1938. Aceasta transmisie includea o pedala conventionala de ambreiaj, pe care
soferul o apasa inainte de a selecta categoria "redus" sau "ridicat". In categoria  "redus" viteza se
schimba intre prima si a doua treapta. In categoria "ridicat" viteza se schimba intre prima, a treia si a
patra treapta.
Anii 1940
Pentru modelul din 1940, Oldsmobile a fost primul producator care a oferit transmisie automata
completa, numita "Hydramatic", care includea patru viteze inainte.
Ulimul model Oldsmobile a iesit din linia de productie pe 5 februarie, 1942. In timpul celui de-al doilea
Razboi Mondial, Oldsmobile a produs numeroase tipuri de materiale pentru razboi incluzand arme de
calibru mare si proiectile.
Productia s-a reluat pe 15 octombrie, 1945 cu un model retusat din 1942 constituind oferta pentru 1946.
Oldsmobile era inca o data pionier cand, pentru modelul din 1949, a introdus motorul "Rocket"
(racheta), care folosea un design global de 8 valve, V-8, in defavoarea modelului "liniar-8" care era
predominant in acele vremuri. Acest motor producea mult mai multa putere decat motoarele cunoscute
in acele timpuri si a fost pe placul amatorilor si pilotilor de curse. Modelul initial, cu mici modificari, a
rezistat pana cand Oldsmobile a redesenat motoarele lor V-8, la mijlocul anilor 60.
Anii 1950
Oldsmobile a intrat in anii 1950 intr-o campanie divizionala de imagine pentru motoarele
sale "Rocket" si pentru noul aspect al masinilor. Motorul "Rocket" al Oldsmobile era de
departe liderul la performanta, fiind unanim considerata cea mai rapida masina de pe piata
si pana la mijlocul anilor 1950 styling-ul lor era printre putinele care ofereau o gama ampla,
sugestiva pentru propulsia jet. Oldsmobile a adoptat emblema care reprezenta un glob
incercuit pentru a sublinia ceea ce pentru marketing insemna chemarea universala. Pe tot
parcursul anilor 1950, marca a folosit faruri spate twin jet ca o caracteristica pentru tema
sa "Rocket". Oldsmobile a fost printre primele divizii care au primit hardtop in 1949, si a
fost de asemenea printre primele (impreuna cu Buick si Cadillac) care au primit parbriz
arcuit, o tendinta pe care la un moment dat toate marcile de masini din America au
adoptat-o undeva intre 1953 si 1964.
In 1950 numele modelelor s-au schimbat din nou, si nivelurile de infrumusetare au primit
de asemenea nume care au fost apoi atasate de numerele modelelor. De aici a rezultat
schimbarea numelui din Oldsmobile 88 in Dynamic 88 si varful de gama Super 88. Alte
nume ale modelelor full-size includeau cuvintele "Holiday" pentru hardtop-uri si "Fiesta"
pentru modelul break. Cand modelul 88 a fost retras in 1999 (cu o aniversare de 50 de ani),
a fost modelul cu cel mai lung interval de service dintre toate masinile americane.
 1955 Oldsmobile Rocket 88

Intaietatea General Motors la capitolul styling a fost pierduta in 1957 cand Chrysler a introdus modelele lui
virgil Exner, "Forward Look". Cand au fost comparate fata in fata, Oldsmobile arata apropiat de competitorul
sau la pret, DeSoto. Problema de styling pentru Oldsmobile si Buick a fost denumita de GM greseala "Strato
Roof". Ambele marci aveau modele care contineau lunete cu rame foarte groase, insa Detroit a folosit
farurile din spate foarte curbate aproape un deceniu. Cumparatorilor le displaceau acoperisul si punctele
moarte, fortand GM sa grabeasca o redesenare in productia unora din modelele sale.
Singurul an in care Oldsmobile a decazut a fost anul 1958. Natiunea a inceput sa resimta rezultatele primei
sale recesiuni de dupa razboi si vanzarile pentru model au fost foarte scazute in acel an. Oldsmobile, Buick si
Cadillac au suferit o cosmetizare accentuata din partea GM in 1957. Oldsmobilul care a aparut in 1958 pastra
putine asemanari cu predecesorii sai; in schimb masina a reiesit un mare si supra-decorat "crom-mobil".
In fata, toate modelele Oldsmobile din 1958 au primit puternic cosmetizatele design-uri frontale si
farurile bi-fazice. Din marginile fiecarui stop iesea in evidenta o centura constand in doua dungi de crom
pe modelele 88 normale, trei dungi pe modelul Super 88, si trei dungi (cea de sus si cea de jos subtiri iar
cea din mijloc groasa) la modelele 98, care se termina intr-un punct la jumatatea caroseriei. In spatele
aripii din spate se afla inscriptionata o jumatate de tub care arata spre inainte unde se afla un ansamblu
de patru linii de viteza cromate care se uneau intr-o bara verticala. Spatele masinii includea carcase
verticale masive din crom pentru stopuri.

1958 Oldsmobile Super 88 Holiday Hardtop

Sport Coupe
Consultantul in styling al Ford, Alex Tremulis (design-erul sedan-ului Tucker din 1948) a luat in deradere
Oldsmobil-ul din 1958 facand desene ale masinii si plasand note muzicale in ansamblul de linii al
modelului. Alt designer din Detroit angajat de Ford a cumparat, in 1960, un Oldsmobile uzat din 1958
pe care il folosea sa ajunga zilnic la munca. El a detasat si rearanjat literele ce formau sigla Oldsmobile
de deasupra grilei formand cuvantul Slobmodel ("model nepriceput, natang") ca o atentionare pentru
el si pentru colegii sai a ceea ce inseamna design-ul gresit in aceasta industrie.
In 1960 pozitia Oldsmobile intre Pontiac si Buick, in ierarhia GM, a inceput sa se dezvoltee. Achizitiile
notabile includeau introducerea primului motor turbo in 1962 (Turbo Jetfire), prima masina cu tractiune
fata produsa in Statele Unite (Toronado din 1966), break-ul Vista Cruiser (notabil pentru acoperisul sau
din sticla) si avansatul muscle car 442. Oldsmobile se rezuma la folosirea numelor Jetstar 88 (1964-
1966) si Delmont 88 (1967-1968) pentru modelele sale mai putin scumpe din anii 60.
Modele notabile ale anilor 1960:
Oldsmobile 442 - a debutat in 1964 cu pachetul optional al unui muscle car (carburator de 4
barili, transmisie manuala cu 4 viteze, 2 evacuari) pe modelul F-85/Cutlass. In 1965 pentru o competitie
mai buna cu Pontiac GTO, motorul original de 330 CID, V8 evaluat la 310 cp (231 kw) a fost inlocuit cu
unul nou de 400 CID, V8 evaluat la 345 cp (257 kw). Descrierea modelului 442 a fost aleasa dupa
motorul de "4" sute CID, carburator de "4" barili si "2" evacuari si a fost desemnata de "Car Craft
Nationals" ca "Masina de Top a anului 1965". In 1968, 442 a devenit model individual si a produs mai
marele motor 455 CID (7.5 l), V8 in 1970.

1967 Oldsmobile Cutlass 442

  * Oldsmobile Cutlass (1961-1999), masina de marime medie. A fost cel mai bine vandut model al
Oldsmobile in anii 70 si 80 si in unii din acei ani cea mai bine vanduta masina a Americii. In 1966 o versiune
de top Cutlass supreme a fost introdus ca sedan hardtop in patru usi cu un motor de 320 cp (239 kw), 330
CID Jetfire Rocket, V8 mai puternic decat al obisnuitului model F-85/Cutlass, mult mai luxos in interior si alte
imbunatatiri. In 1967 Cutlass Supreme a fost extins la o intreaga serie incluzand hardtop-ul in doua usi si
coupe-ul cu stalpi, o decapotabila si un sedan cu stalpi de sustinere. A venit de asemenea cu un motor de 7l,
425 CID ca optiune in 1966-1967.

    * Oldsmobile F-85 (1961-1972) - sedan compact, coupe si break angrenat de un motor de 215 CID bloc de
aluminiu, V8 din 1961 pana in 1963. In 1964 modelul F-85 a fost actualizat la o marime intermediara iar
motorul V8 din aluminiu a fost inlocuit cu motoare conventionale din fier, de 6 cilindri si V8. Cutlass a fost
initial modelul de top al liniei F-85 dar a devenit model separat, iar din 1964 placuta F-85 a continuat sa
apara numai pe modelele cele mai ieftine pana in 1972, dupa care toate intermediarele Oldsmobile erau
Cutlass.
    Oldsmobile Vista Cruiser (1964-1977)- un break Cutlass cu ampatament intins, care a fost micsorat de la
120" la 115" pentru modelele din 1964-67 si de la 121" la 116" pentru modelele din 1968-72, aria restransa
fiind in zona celui de-al doilea rand al locurilor. Aceasta masina includea un acoperis ridicat peste scaunele
din spate si zona de incaracatura si luminator din sticla deasupra scaunelor din spate, care consta intr-un
luminator transversal deasupra celui de-al doilea scaun (doua bucati din 1964-67, o bucata din 1968-72) si un
luminator longitudinal chiar deasupra ferestrelor zonei de incarcatura, si de asemenea geamuri laterale
pentru locurile din spate. Modelele cu trei locuri includeau locuri cu vedere avansata, intr-o vreme in care
majoritatea break-urilor cu trei locuri  aveau un al treilea rand de scaune in spate. Din 1965 pana in 1970 va
deveni emblema break a Oldsmobile avand in vedere ca alte break-uri full size nu se produceau. A treia
generatie de modele 1973-77 nu mai aveau alte luminatoare decat cele optionale deasupra locurilor din fata.
Aceasta masina era doar un model peste medie cu un pachet complex pe Cutlass-ul Supreme si purta
denumirea de Vista Cruiser mai degraba decat Cutlass. Scaunul al treilea optional a fost pus in spate in a treia
generatie a Vista Cruiser.
* Oldsmobile Starfire (1961-1966) - un coupe hardtop si o decapotabila, sportive si luxoase bazate pe
modelul 88. Starfire includea interioare cu piele, scaune scoica si o consola centrala cu schimbator in
podea impreuna cu o transmisie standard Hydramatic, servodirectie si frane (geamuri electrice si
banchete la decapotabila). Era angrenata de cel mai puternic motor Rocket V8 al Oldsmobile, 394 CID
din 1961 pana in 1964 evaluat intre 330 si 345 cp (257 kw) si unul mai mare de 425 CID, Super Rocket V8
din 1965 pana in 1966, evaluat la 375 cp (280 kw).

1962 Oldsmobile Starfire

    * Oldsmobile Jetstar I (1964-1966) - viata oarecum obscurului Jetstar I a inceput in 1964. Fusese proiectata
sa fie o optiune cu pret redus pentru seriile de succes Starfire full size - mai mult un competitor direct pentru
Pontiac Grand Prix. Echipamentul standard includea motorul Starfire de 345 cp (257 kW), 394 ci, scaune
scoica din vinil si consola. Pastrand latura "sport" de la Starfire, includea mult mai putin lux si stralucire.
Cantarea 1,827 tone iar 16.084 au fost facute pentru anul 1964. Era un Starfire fara impodobiri si era formal
numita "Starfire-ul omului sarac". Dovedindu-se un model de rau augur, anul 1965 a insemnat sfarsitul a doi
ani de rulare a Jetstar I. Doar 6552 fusesera vandute. Aparitia Pontiac-ului GTO si a Oldsmobil-ului 442 in
1964 a asigurat viitorul musclecar-urilor, iar modelul Toronado Oldsmobile s-a ivit preluand statutul de
emblema detinuta de Starfire. In continuare confundat cu fratele sau vitreg Jetstar 88, singura cale pentru
Jetstar I era scoaterea din productie. Cercetari amanuntite ale preturilor au dezvaluit ca, cu exceptia cazului
in care s-a cumparat un Jetstar I slab dotat, exista putine stimulente financiare pentru a cumpara un Jetstar I
si nu un Starfire. Luand 3602$ pretul de baza si adaugand 107,50$ pentru servodirectie, franele de 43,00$ si
transmisia automata de 242,10$ (toate standard pe Starfire) ar reiesi un Jetstar I de 4000$. Si cu inca
aproape 150$ puteai cumpara Starfire-ul de 4148$, care nu numai ca includea acele dotari standard dar si un
interior din piele mult mai luxos. Dar pe langa toate acestea a existat un zacamant de mare performanta in
Jetstar I din 1965. Redus la 3963$, modelul din 65 a fost inainte de toate o masina de performanta. Noul
motor de 370 cp (276 kw), 425 ci Starfire producea un cuplu de 637 N·m (470 lb·ft), era durabila, si era chiar
o imbunatatire pentru 1964. Cat de seriosi erau caii putere si cuplul in 1965? Daca vroiai tot atata putere in
Pontiac, era disponibil doar in varful gamei, 421 HO Tri-Power, motor care nu era standard la orice model
Pontiac ci doar o optiune contra-cost. Noul Oldsmobile cu transmisie Turbo Hydra-Matic a constituit o mare
performanta comparativ cu "sfrijita" transmisie Hydra-Matic. Dar mai mult de atat Olds a oferit cutia cu patru
viteze Muncie cu schimbator Hurst in 65. Oldsmobile s-a laudat in presa in 1965 ca "un Jetstar I s-a dovedit a
fi principalul accelerator al intregului eveniment" al Pure Oil Performance Trials (Studiile de performanta
Pure Oil) in Daytona beach din acelasi an. Acele studii erau sanctionate si supravegheate de NASCAR.
Nota: intre 1964 si 1966, Oldsmobile a numit mai putin costisitorul model full size Oldmobile Jetstar 88
care nu are insa nici o legatura cu Jetstar I si care era mai ieftin cu 500$-600$ decat acesta.  

    * Oldsmobile Toronado (1966-1992) - un coupe cu tractiune fata din categoria masinilor de lux,
introdus in 1966. In acele timpuri, cea mai mare si mai puternica masina cu tractiune fata produsa
vreodata si una dintre primele masini moderne cu tractiune fata si transmisie automata. Toronado-ul
original era propulsat de un motor Super Rocket, V8, 425 CID evaluat la 385 cp (287 kw) impreuna cu o
cutie cu trei viteze Turbo Hydra-Matic. Toronado a fost "masina anului" desemnata de revista Motor
Trend in 1966.
Vanzarile Oldsmobile au crescut intre anii 70 si 80 (un punct maxim de 1.066.122 atingandu-se in
1985) bazate pe design-uri cunoscute, aprecieri din partea criticilor si recunoasterea calitatii si
reabilitarii motorului Rocket V8, cu seria Cutlass ajungand in topul celor mai bine vandute masini din
America de Nord in 1976. La acea vreme Olds a detronat Pontiac si Plymouth pe locul 3 dupa
Chevrolet si Ford in topul celor mai bine vandute marci din Statele Unite. La inceputul anilor 80
modelele anuale au atins un milion de unitati in cateva ocazii, ceva ce doar Chevrolet si Ford mai
reusisera.

Emblema Oldsmobile Cutlass Supreme 1966

Popularitatea crescanda a Oldsmobile a devenit o chestiune majora spre sfarsitul anilor 70. La acel
moment fiecare divizie General Motors producea propriile motoare V8, si in 1977, Oldsmobile,
Chevrolet, Pontiac si Buick produceau o deplasare unica V8, 350 CI.

Pe durata anului 1977 cererea a depasit capacitatea de productie pentru Oldsmobil-ul V8, si ca rezultat
Oldsmobile a inceput in tacere sa echipeze cateva modele Delta 88 si foarte cunoscutul Cutlass/Cutlass
Supreme cu motoare Chevrolet 350. Desi a fost larg dezbatuta diferenta de calitate si performanta
dintre cele doua motoare, nu se pusese problema ca motoarele erau diferite. Multi cumparatori erau
loiali Oldsmobile si vroiau in special motoarele Rocket V8, si nu au descoperit faptul ca automobilele
aveau motoare Chevrolet pana nu au ajuns sa schimbe piesele, moment in care au observat ca piesele
cautate nu se potriveau. Acest lucru a dus la un adevarat razboi cu opinia publica pentru GM.

1968 Oldsmobile Delta 88

Urmarind acest dezastru, rauvoitorii care afirmau ca "Oldsmobile sunt echipate cu diferite motoare
produse de diviziile GM" erau introdusi in reclame si presa; toate celelalte divizii GM au urmat
indeaproape. Prin urmare, GM s-a oprit rapid sa mai asocieze motoare cu diferitele divizii ale sale, si din
acel moment toate motoarele GM erau produse de "GM Powertrain" (GMPT) si sunt numite motoare
GM "Corporate" in loc de GM "Division". Desi popularitatea Oldsmobile a grabit aceasta schimbare,
declinul vanzarilor motoarelor V8 ar fi facut aceasta schimbare inevitabila pentru toate, dar versiunile
Chevrolet (si mai tarziu modelul Northstar de la Cadillac) au fost in cele din urma abandonate.

Dupa teribilul succes de la inceputul anilor 1980, lucrurile s-au schimbat rapid pentru Oldsmobile si pana
in anii 1990 marca si-a pierdut locul ei pe piata strecurandu-se pe langa renascutele divizii Pontiac si
Buick. Modelele de baza ale Oldsmobile au facut loc altor modele rebranduite de GM, iar GM a mutat
aura de performanta catre Chevrolet si Pontiac. GM a continuat sa foloseasca Oldsmobile sporadic
pentru a expune design-uri futuristice si ca pe un "porcusor de Guineea" pentru a testa noi tehnologii, a
introdus Aurora, care va fi inspiratia pentru design-ul masinilor sale de la mijlocul anilor 1990 incolo.
Introducerea modelului Aurora a fost vazut ca un catalizator al GM de a repozitionarea Oldsmobile pe
scara importurilor. In acest sens, Oldsmobile a primit un nou logo bazat pe familiara tema "Rocket".
Aproape toate modelele existente au fost treptat trecute prin aceasta etapa: Cutlass Calais in 1991,
Toronado si Custom Cruiser in 1992, 98 si Ciera (fostul Cutlass Ciera) in 1996, Cutlass Supreme in 1997 si
in sfarsit 88 si Cutlass in 1999. Ele au fost inlocuite cu modele mai noi si mai moderne, cu design-uri
inspirate de Aurora.