Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

Facultatea de Studii Europene

Stdent: Doru Petrean

Seria B , grupa 9

Capitalismul. Caracteristici. Scurt istoric

După părerea multora, capitalismul este este o ideologie economică.
Părerea lor este, însă greşită, capitalismul nefiind o simplă ideologie, ci un
sistem economic. Capitalismul este un sistem care a cucerit lumea prin
modernitate, fiind antitetic socialismului, sub care România a trăit mai bine
de 4 decenii. Capitalismul se bazează pe concurenţă, cooperare, progress
tehnologic, dezvoltare culturală. Este un sistem care a generat
schimbarea, care a generat modernitatea.Capitalismul presupune
independenţă în toate domeniile publice, bineînţeles independenţă care să
fie în consens cu legile în vigoare.Ca să dăm o definiţe mai exactă a
capitalismului, vom spune că acesta este “Organizarea economică de tip
raţional care a contribuit la dezvoltarea fără precedent a societăţii umane
şi care se bazează pe proprietatea privată, pe investiţii de capital, pe
libertatea juridică a forţei de muncă, pe diviziunea şi specializarea
acesteia, pe organizarea şi adaptarea producţiei în funcţie de raportul
dintre cerere şi ofertă.
Pentru prima dată termenul de capital, capitalism şi celelalte cuvinte
din familia lexicală se pare că au fost folosite prin secolele XII-XIII, în vestul
Europei , cuvântul capital desemnând o cantitate de bani. Termenul de
capital s-a format din limba latină medievală, de la cuvântul caput, care
insemna cap de vită, vitele fiind obiecte premonetare în relaţiile de
schimb. Primele structuri de tip capitalist au apărut în sânul vietii
economice medievale aceste structuri ducând la o economie bazată în
primul rând pe proprietate privată , capital şi forţă de muncă liberă. O
ramură a capitalismului , prin definiţie este capitalul, adică banii, si deci
institutii care să lucreze cu bani. Acestea s-au născut prin necesitate,
aceasta fiind afacerea de bază a plutocraţiei medievale. Însă, casele de
cămătărie, primele instituţii financiare considerate moderne nu au luat
naştere numai din dorinţa unora de a se îmbogăţii,ci şi din cauză că era
nevoie ca cineva să finanţeze dezvoltările rapide în infrastructură,
domeniul militar, dar şi în dezvoltarea corăbiilor de anvergură folosite în
expediţiile marilor descoperiri geografice. Primele instituţii de tip bancar
au apărut în Italia secolului al XIII-lea şi al XIV-lea fiind concentrate în jurul
unor familii bogate : Bardi, Peruzzi, Buonacorsi, ş.a. În scurt timp aceste
case vor investi capital şi in afara zonelor de rezidenţă, apărând astfel
capitalul străin.Încă de atunci anumite case de cămătărie funcţionau sub
modelul unor companii cu sucursale în mai multe ţări însă dependente de
firma- mamă din Italia. Din anul 1476 apare comerţul en gros şi en detail
introdus de fraţii germani Wesler. Datorită extinderii comerţului, deci a
operaţiunilor cu bani apare necesitatea de a contabiliza sumele intrate şi
ieşite din visteria instituţiilor bancare, apărând astfel contabilitatea în
partidă simplă,care era mult mai eficace şi mai exactă decât cea existentă
până atunci.În secolul XV apare contabilitatea în partidă dublă, un rol
important în acest process, jucându-l bilanţul economic.Prima lucrare de
anvergură despre contabilitatea în partidă dublă apare în 1494, semnată
Luca Paciolo. Imediat după aceasta apare nevoia de a explora lumea, de
acunoaşte întreg globul pământesc, şi aceasta nu numai din dorinţa de
cunoaştere ci şi din scopul acaparării unor noi teritorii cu bogăţii în metale
preţioase, europenii ştiind că orientalii deţin aşa ceva.
S-a investit masiv în cinstruirea de mijloace de transport rutiere şi
maritime însă resursele erau limitate. În aceste condiţii apar asociaţiile de
tip comanditar, înre doi sau mai mulţi negustori, în care o parte era
“partea care doarme” aceasta furnizând numai banii sau materialele, în
timp ce cealaltă parte, “partea activă” făcea pregătirea şi efectuarea
expediţiei. Existau riscuri din partea ambelor părţi deoarece prima îşi risca
capitalul iar cea de pe urmă îşi sacrifica timpul şi chiar îşi risca viaţa.
Aceste asociaţii se numesc astăzi “societăţi joint-venture”. Descoperirile
geografice s-au întins pe parcursul a aproximativ 30 de ani , după care a
început exploatarea propriu-zisă a teritoriilor descoperite prin prădarea
băştinaşilor, a templelor, a mormintelor, aducându-se în total, în Europa o
cantitate de materiale preţioase estimată la 300 tone de aur şi 25000 tone
de argint.În secolul XVI omenirea s-a confruntat pentru prima dată cu o
creştere vertiginoasă de preţuri datorită afluxului de monedă din material
preţios pe pieţele europene. Pentru prima dată , omenirea se va confrunta
cu o depreciere a banilor, cu inflaţia.
Pe plan productive, prin asanarea şi irigarea unor mari suprafete de
teren, s-a dezvoltat foarte rapid agricultura, mai ales pe continentul
american cererile pentru anumite produse , ca de exemplu tutun , cafea,
zahăr şi bumbac erau tot mai mari pe pieţele euroasiatice. Astfel, au luat
fiinţă întreprinderi orientate spre lărgirea plantaţiilor organizate într-o
manieră capitalistă. Centrul de greutate al comerţului se mută în scurt
timp din mediterana în Oceanul Atlantic formându-se astfel piaţa mondială
capitalistă. După apariţia acestei pieţe, era necesar un loc unde părtile
angajate în procesul de vânzare cumparare să poată negocia mărfurile şi a
încheia afaceri. A luat naştere, astfel o instituţie unde aceste acţiuni erau
“ca la mama acasă” adică Bursa, creată la Anvers, această locaţie nefiind
deloc întâmplătoare deoarece după mutarea centrului de greutate al
comerţului din Mediterana în Atlantic, Anversul era punct de intersecţie a
marilor rute maritime. În scurt timp , acest oraş a devenit capitala
afacerilor , şi în acelaşi timp a oamenilor cu bani.
Marile descoperiri geografice şi internaţionalizarea vieţii economice
au contribuit , în plan politic şi instituţional , la desăvârşirea procesului de
cenntralizare a statelor vest-europene, care , pentru acapararea noilor
pieţe , încep un şir îndelungat de războaie comerciale, navale şi militare,
cheltuielile exorbitante ale acestora impunând reorgnizarea sistemului
fiscal.Suveranii acelor timpuri au găsit foarte repede o metodă pentru a
readuce prosperitatea printr-o sporire rapidă a masei monetare,
promovând o politică inflaţionistă, prin furturi de material preţios din
monede. Aceasta fiind o politică cum nu se putea mai proastă, se impunea
crearea unor instituţii care să pună capăt acestor infracţiuni, înfiinţându-se
băncile naţionale centrale, care au început să emită hârtii de valoare
pentru a proteja stocul de aur , iar mai târziu să pună în circulaţie
mancnotele ca mijloc de schimb, iar mai apoi să protejeze însemnele
monetare în faţa falsificatorilor, să reglementeze masa monetară , să
stabilească nivelul dobânzilor şi al cursului monetar.
Dezvoltarea pieţei de capital datorită afluxului mare de metal preţios
venit din Lumea Nouă va duce în scurt timp la finanţarea de întreprinderi
de tip capitalist breslele şi micile ateliere nemaifiind capabile să producă la
nivelul cererii de pe piaţa bunurilor. În secolele XVI-XVIII apar
manufacturile, primele întreprinderi de tip capitalist. Acestea funcţionau la
început sub conducerea unor mai mulţi anteprenori, în funcţie de capitalul
pe care-l deţinea fiecare în cadrul intreorinderii, era prezentă diviziunea
accentuată a muncii şi folosirea simultană a numărului angajaţilor pentru
realizarea producţiei recuperării sumelor investite şi vinderea produselor
pe piaţă.
Manufacturile au luat fiinţă în interiorul oraşelor însă după un timp ele au
început să aibă, din ce în ce mai mult centrele de activitate spre periferie,
acest lucru fiind considerat o formă embrionară a zonelor industriale.
Dezvoltarea rapidă a manufacturilor au adus capitaluri care mai apoi au
fost investite în dezvoltarea rapidă a oraşelor, a infrastructurii prin
construcţia de locuinţe, drumuri, poduri, canale,etc.
Pe plan politic dezvoltarea capitalismului a dus la câteva modificări
majore printre care ar fi apariţia unei clase sociale noi: burghezia, care în
scurt timp va lua locul aristocraţiei medievale. La apariţia burgheziei într-o
ţară se consideră că în acea ţară capitalismul este pe propriile-I picioare.
Pentru prima dată, capitalismul a apărut în Anglia răspândindu-se rapid în
Europa , mai ales în partea de vest. În plan politic , capitalismul se
legitimează în urma revoluţiilor burgheze din Ţările de Jos(1566-1609),
Anglia(1642-1649), America(1774-1783), Franţa(1789-1799), etc., care au
asigurat definitiv puterea burgheziei şi au inaugurat un sistem politic
constituţional, prin care s-a deschis cale afirmării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului şi a statutului de drept.
Bibliografie
Braudel, Fernand-“Dinamica Capitalismului”; traducere: Adriana Gheorghe,
ed. Corint, 2002
Lumperdean, Ioan-“Apariţia cuvintelor capital, capitalism şi capitalişti în
vocabularul economic din epoca modernă”, în vol. “Drept şi management
în societatea de tranziţie”, ed. Risoprint, 1997.