Universitatea ‘Transilvania din Brasov * Facultatea de Ştiinte Economice şi Administrarea

Afacerilor

Anul universitar 2010-2011

Master: Managementul Afacerilor

Disciplina: Afaceri si Antreprenoriat (anul I sem.I, an universitar 2010-2011)

Student: Rusu Ioan Alexandru

Tema 2:

Daţi douǎ exemple care sǎ confirme si douǎ exemple care sǎ infirme urmatoarea afirmatie: “Dacǎ
nu rişti, nu câştigi”. Exemplele pot fi din orice domeniu de activitate.

Exemple de riscuri câştigǎtoare:

La sfârșitul anului 1945, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Masaru
Ibuka și-a deschis un mic magazin de reparat aparate radio într-o clădire dezafectată de atacurile
cu bombe în Nihonbashi, Tokio. Anul următor s-a alăturat colegului său Akio Morita, și
împreună au înființat o companie numită „Tokyo Tsushin Kogyo K.K.”, (Tokyo
Telecommunications Engineering Corporation). Compania a construit prima bandă de
înregistrare din Japonia, numită la început „Tip-G”.

La începutul anilor 1950, Ibuka a călătorit în Statele Unite, auzind despre invenția firmei
Bell Labs, tranzistorul.[9] El i-a convins să licențieze tehnologia tranzistorului pentru compania sa
japoneză. În timp ce multe companii americane căutau cum să folosească tehnologia
tranzistorului în scopuri militare, Ibuka și Morita căutau cum să o aplice în comunicații. Deși
companiile americane Regency și Texas Instruments au creat deja primele radiouri cu tranzistori,
compania lui Ibuka a reuși să le comercializeze cu succes pentru prima dată

În august 1955, Tokyo Tsushin Kogyo a creat Sony Tr-55, primul radio cu tranzistor
japonez comercializat. Ei au avut un succes asemănător și în iarna aceluiași an prin crearea lui
Sony TR-72, un produs bine primit atât în Japonia cât și în Canada, Australia, Olanda și
Germania etc.. Dispunând de șase tranzistori, push-pull de ieșire și îmbunătățiri privind calitatea
sunetului, TR-72 a continuat să fie un produs popular la începutul anilor 1960.

În mai 1956, compania a produs TR-6, care conținea un design inovator subțire și sunet
de calitate capabil să rivalizeze cu radiourile portabile cu tub. TR-63, creat în 1957, a deschis
primul magazin din Statele Unite și a lansat noua industrie a microelectronicelor de consum. De
la mijloul anilor 1950, adolescenții americani au început să-și cumpere radiouri portabile cu
tranzistor în număr mare, de la aproximativ 100.000 de unități la 5.000.000 de unități la sfârșitul
anului 1968.

II

Soichiro Honda s-a nǎscut la 17 noiembrie 1906 în Komyo, fiind cel mai tânǎr fiu al
Gihei Honda şi soţiei Sale Mika. Gihei, tatǎl sau, a fost un fierar îndemanatic şi cinstit, iar mama
sa a fost casnicǎ. Familia era sǎracǎ, dar Soiciro a fost fericit în ciuda faptului cǎ pǎrintii sǎi erau
foarte exigenti în ceea ce priveste disciplina. Aceastǎ educaţie primitǎ de la tatǎl sǎu l-a fǎcut pe
domnul Honda, în ciuda personalitǎţii deschise şi tumultoase sǎ urasca cel mai mult sǎ îi
deranjeze pe ceilalti. Tot din aceastǎ cauzǎ era foarte punctual la toate intalnirile. Tot de la tatal
sǎu a capatat dexteritatea si curiozitatea pentru masini şi aparaturǎ.

Dupǎ o vreme, Gihei a deschis un magazin de biciclete. Bicicletele incepuserǎ sǎ devinǎ

din ce in ce mai populare în Japonia, iar când oamenii au venit şi l-au rugat sa le repare
bicicletele, Gihei a simtit o oportunitate de afaceri sǎ repare biciclete second hand si sǎ le
revandǎ la preturi competitive. Din acest moment afacerea a fost vazutǎ ca una dintre cele mai
bune din cartier.

Intr-o zi din Septembrie 1946, domnul Honda a vizitat casa unui prieten, Kenzaburo
Inukai. Acolo, destinul a facut sa descopere un mic motor. Cand domnul Honda l-a vazut a fost
imediat inspirat de o idee. A fost mana destinului. Acest evenimient avea sa ii determine tot
viitorul. A fost momentul decisiv care a determinat infiintarea Honda Motor Co.

Domnul Honda a inceput prin a fi mecanic auto. Motoarele erau domeniul pe care il
cunostea cel mai bine, dar mai presus de toate era un inventator.

Nu i-a trebuit prea mult timp pânǎ sa vinǎ cu ideea: “Hai sǎ folosim acest motor pentru a
propulsa o bicicleta.”

1947

Primul produs original Honda distribuit pe piata a fost Honda A-Type. Aceastǎ
motocicleta apǎrea ca fiind foarte conventionalǎ. Cu toate acestea cureaua de transmisie operatǎ
manual folositǎ pentru ambreiaj a fost patentatǎ. Acesta este unul dintre aspectele care a fǎcut ca
acest produs sa fie un adevarat produs Honda Motor Co

Exemple de riscuri “neinspirate”

În anul 1634, mania lalelelor atinsese o dezvoltare care a ruinat comerţul solid. După cum se
spunea, ea promova un negoţ murdar, care “stârnea lăcomia bogaţilor şi poftele săracilor”.

Preţul unei lalele era mai mare decât greutatea ei în aur. Nimeni nu prevedea că o
asemenea ameţeală se va sfârşi “în mizerie şi disperare sălbatică”.

Mii de guldeni (moneda nationala a Tarilor de Jos) se plăteau pentru lalele pe care nu le
văzuse încă nimeni, nici samsarul, nici vânzătorul şi cu atât mai puţin cumpărătorul. Cum până
una-alta toată lumea câştiga, încrederea în existenţa bogăţiei celei noi creştea, şi dorinţa ca noua
stare de lucruri să dureze, ajunse curând siguranţă. Iar când oamenii mai aflară că chiar şi
străinătatea a fost cuprinsă de pasiunea lor pentru lalele, “toţi erau încredinţaţi că de acum încolo
bogăţia lumii se va scurge spre Zuiderzee şi că, nu va trece mult, şi sărăcia va ajunge o simplă
amintire în Olanda.

Cât de serioasă era această credinţă o dovedesc preţurile care se plăteau pentru cepele de
lalele. Se pare că mania era adânc înrădăcinată, dacă, după cum declară mulţi contemporani
demni de crezare, s-a plătit pentru o anumită specie de lalea 2500 de guldeni.

O altă specie costa obişnuit 2000 de guldeni; în schimb o a doua fusese cumpărată şi
plătită cu o trăsură nouă şi doi cai albi cu harnaşamentul lor, iar a treia, cu doisprezece acri de
pământ.

Unele preţuri ne sunt cunoscute din cronicile timpului. Astfel, 400 de grame din specia
Admiral Liefken au costat 4400 de guldeni; 446 de grame Admiral van der Eyk 1620 de guldeni.
În schimb, Semper Augustus era mai scump: 200 de grame valorau 5500 de guldeni, în timp ce
410 grame din Viceroy au fost preţuite la 3100 de guldeni.

Dar culmea nebuniei a fost înregistrată de scriptele oraşului Alkmaar: “În anul 1637,
oraşul a vândut, în beneficiul azilului local de orfani, 120 de cepe de lalele cu 90 000 de
guldeni!”. Faţă de neobişnuita lor pasiune pentru lalele, locuitorii din Haarlem nu mai erau
numiţi altfel decât “floriştii”.

În timpul anilor de speculaţii, cifra de afaceri a unui singur oraş a întrecut suma de zece
milioane de guldeni, jocul de bursă necinstit participând şi el – cu toate trucurile şi tertipurile pe
care avea să le utilizeze mai târziu pe piaţa de efecte – la această fantastcă acţiune.
 În anul 1637 s-a produs schimbarea: catastrofa financiară s-a anunţat prin dispariţia
încrederii. Nu a trecut mult şi aceasta a făcut loc evadării din speculaţii, înlocuită şi ea de panică
– întocmai cum se întâmplă la orice prăbuşire economică. “Visele de bogăţie fără margini
dispăruseră, iar acei care, cu o săptămană mai în urmă, se bucurau că sunt în stăpânirea câtorva
lalele, a căror vânzare trebuia să le aducă o avere princiară, priveau acum, trişti şi înspăimântaţi,
la mizerabilele cepe din faţa lor şi care, fără valoare intrinsecă, nu puteau fi vândute cu nici un
preţ”.

Toate încercările speculanţilor de a stăvili schimbarea folosind vorbe mari şi ofertele cele
mai amăgitoare au rămas fără succes. Au trebuit să treacă mulţi ani până când ţara s-a putut
reface de pe urma loviturii pe care i-o dăduse pasiunea ei pentru o floare.

II

Taxarea conţinutului online pentru The Times şi The Sunday Times a fost considerată de
specialişti "un experiment nebunesc", însă companiacare deţine cele două publicaţii se declară
mulţumită de primele rezultate.

După aproximativ cinci luni de când a introdus abonamentul plătit pentru accesul online
la conţinutul The Times şi The Sunday Times, compania deţinătoare a publicaţiilor, News
International, spune că are circa 200.000 de utilizatori plătitori, din care aproximativ 100.000
sunt abonaţi ai ediţiilor print ce şi-au activat conturile şi pentru online.

Cititorii au avut de ales între un abonament săptămânal de două lire sterline sau un
permis de acces valabil o singură zi, de doar o liră sterlină, pentru site-urile ambelor publicaţii.
Decizia care a intrat în vigoare pe 2 iulie în acest an a fost una controversată, însă reprezentanţii
companiei au avut ca argument faptul că cititorii care cumpără ediţia tipărită o plătesc, spre
deosebire de milioanele de cititori online.

Potrivit unei agenţii de monitorizare americane, în perioada iulie-septembrie, conţinutul

cu plată al celor două publicaţii a fost accesat de 362.000 cititori, iar traficul pe prima pagină a
acestor site-uri a scăzut cu 43%, în timp ce numărul de articole accesate a scăzut cu 88%.

Dacă în perioada aprilie-iunie media lunară de vizitatori unici pe cele două site-uri era de
3,1 milioane, în perioada iulie-septembrie a coborât la 1,78 milioane de vizitatori unici. The
Times a suferit totodată şi pierderea mai multor bloggeri colaboratori, precum şi a unor
publicitari care şi-au scos reclamele de pe site.

Cu toate acestea, rezultatele nu par îngrijorătoare pentru compania care deţine

publicaţiile, dat fiind faptul că specialiştii estimau o scădere de 90% a cititorilor în primele luni.
Potrivit experţilor media, salvarea a venit graţie preţului mic impus, care pornea de la o liră
sterlină.
 Rezultatele par chiar mulţumitoare pentru companie, dovedind "că mulţi sunt dornici să
plătească pentru jurnalism de calitate în format digital", după cum afirmă Rebekah Brooks, CEO
News International.

Se crede că mulţi dintre cititorii obişnuiţi ai site-ului The Times au migrat spre alte
publicaţii, mai ales după ce ziarele britanice The Guardian şi Daily Mirror au raportat creşteri
importante ale traficului încă din luna mai, când concurenţa de la News International anunţa
lansarea plăţii ediţiilor online. Potrivit datelor companiei ABCe, site-ul Guardian.co.uk a
înregistrat în medie 2,01 milioane de cititori zilnic numai în luna mai, o creştere de 9,4% faţă de
aprilie. Şi site-ul Daily Mirror a înregistrat o creştere lunară de 13,7%, cu peste 500.000 cititori
în luna mai. În Marea Britanie recordul îl deţine site-ul Daily Mail, cu peste 2,39 milioane
utilizatori unici zilnic. Totodată, traficul Telegraph.co.uk a crescut cu 5,1%, la 1,66 milioane pe
zi, situându-se pe locul al treilea, după The Guardian şi Mail Online, în timp de traficul
Independent.co.uk a crescut cu 5,9%, la 481.000 de cititori zilnic.

Pe de altă parte, Media Guardian, grupul de presă competitor sesizează o lipsă de

informaţii privind cifrele avansate de compania concurentă, informaţii care "nu sunt suficient de
transparente" pentru o prezentare clară a vânzărilor. De pildă, Guardian cere răspuns la câteva
întrebări: "câţi dintre abonaţii sunt pentru aplicaţia iPad şi câţi abonaţi sunt exclusiv online; câţi
sunt britanici şi câţi din afara ţării, informaţie esenţială pentru publicitari; ce rezultate financiare
au rezultat din plata conţinutului digital, până acum, pentru News International".

Jimmy Wales, fondatorul Wikipedia, crede că introducerea de taxe pentru accesarea site-
ului The Times este "un experiment nebunesc" şi că Rupert Murdoch, liderul consorţiului News
Corporation, va fi nevoit să renunţe la ideea acestor taxe pentru accesarea versiunilor online ale
ziarelor. "Cred că nu o să dureze, cred că vor renunţa", a declarat Wales, adăugând că taxele
online pot funcţiona pentru publicaţii de nişă precum Wall Street Journal sau Financial Times,
dar nu şi pentru ziare generaliste precum The Times.

Concluzii:

Riscurile pot aduce o dezvoltare spectaculoasa a unei companii, atunci cand sunt facute
calculand si eliminand cat mai multi factori ce pot aduce dezastrul.

Cazul SONY care a riscat investind resurse substantiale intr-o inventive care a fost
desconsiderata, reusind sa produca radiouri de mici dimensiuni, fiind cu un pas inaintea vremii
precum si a competitorilor si cazul HONDA care a procedat asemanator cu motorul ce propulsa
o bicicleta sunt doua exemple ce atesta ca riscurile pot aduce mari benneficii unei companii.

Cazul bulbilor de lalele, unde totul a fost bazat pe o specula scapata de sub control,
vanzatorii si cumparatorii investeau sume uriase in scopul unei imbogatiri spectaculoase dar la
final pierzand totul precum si cazul The Times care a pierdut foarte multi cititori dupa
introducerea unei taxe pentru cititorii online sunt doua exemple de riscuri ce au adus pierderi
semnificative.
 Desi deciziile riscante pot atrage dezastre economice, o campanile moare pe piata daca
acestea nu sunt luate sau in cel mai fericit caz ramane activa stagnand in evolutia pe piata.

Bibliografie:

www.newspad.ro

ro.wikipedia.org

bucatidincarti.wordpress.com/