Universitatea Crestina ,, DIMITRIE CANTEMIR ,,

ADMINISTRATIE DIPLOMATICA
SI
CONSULARA

- PACEA WESTFALICA -

Bucuresti 2010
 Pacea
din
Westfalia

Negocierile diplomatice care au dus la incheierea razboiului de 30 de ani

sunt cunoscute sub denumirea de Pacea westfalica .

Asa numitul razboi de 30 de ani (1618-1648) a inceput ca un razboi religios ,

scanteia fiind aprinsa pe data de 23 mai 1618 la Praga , cand a inceput rebeliunea
impotriva reprezentantilor imperiali , manifestandu-se dorinta de emancipare .
Revolta cehilor a luat proportii internationale implicand state din vestul si estul
Europei , initial statele germane , aflate in tabere opuse : cea catolica , sub
conducerea Austriei , si cea protestanta . Danemarca si Suedia au intervenit
succesiv de partea protestantilor , dar au fost infrante si habsburgii si-au restabilit
autoritatea pe teritoriul Germaniei . A intrat apoi in razboi Franta de partea
protestantilor , impotriva Imperiului Habsburgic . In aceeasi tabara a participat in
diferite momente si principatul Transilvaniei , sub conducerea principiilor Gabriel
Bethlen si Gheorghe Razoczy , acesta din urma sprijinit de Vasile Lupu si Matei
Basarab .
Statele feudale din Germania si Nordul Italiei erau grupate sub conducerea
Sfantului Imperiului Roman de origine germana , conduse de casa de Austria , care
avea potentialul necesar pentru a domina Europa . In interiorul acestuia insa nu
exista o conducere centralizata , datorita slabelor mijloace de comunicatie – lipsa
unor sisteme adecvate de transport si comunicatii – care a facut ca legarea impreuna
a unor teritorii atat de intinse sa fie dificila .
Reforma ( desprinderea de biserica catolica ) a oferit printilor rebeli ocazia sa-si
afirme neatarnarea si fata de imparat si fata de papalitate .
Razboaiele si pacea westfalica au intarziat reunificarea Germaniei cu cateva
secole .
Este important de retinut ca cele doua tabere care s-au infruntat erau formate
– prima , sub steagul catolicismului , din Austria , Spania si o serie de state germane
catolice , conduse de Bavaria , iar cea de a doua sub semnul protestantismului , din
Suedia ( care era recunoscuta ca fiind cel mai puternic dintre statele scandinave –
considerata mercenarul Frantei lasandu-se cumparata de aceasta , avand o
subventie anuala de un milion de livre , in schimbul acestei sume trebuind sa
participe cu 30 000 de pedestrasi si 6 000 de calareti ) , Danemarca , statele
germane protestante si Franta – desi era catolica .

Desi razboiul a fost purtat sub o motivatie religioasa , protagonistii urmareau

scopuri nationale precise . Astfel , Casa de Austria urmarea unificarea Germaniei sub
sceptrul Vienei prin castigarea pe plan religios a pozitiilor pierdute in favoarea
protestantilor , dupa reforma initiata de Martin Luther in 1517 . Danemarca urmarea
sa-si pastreze pozitiile pe care le avea in Germania , iar Suedia dorea extinderea
posesiunilor teritoriale si asigurarea unor interese comerciale in Germania .
Participarea la razboi a Transilvaniei , sub Bethlen si Rakoczy impotriva
habsburgilor , urmarea consolidarea statului aproape independent si a pozitiei
internationale a principatului fata de Austria .
O atentie deosebita merita pozitia Frantei , care, desi catolica , a sprijinit si
a initiat aliantele anti-habsburgice si apoi a intervenit direct in razboi in al 17-lea an
(anul 1635). Sub conducerea cardinalului Richelieu , prim ministru , Franta a impus
prioritatea interesului de stat fata de alte preocupari , inclusiv cele religioase , ceea
ce a dus la afirmarea unui principiu nou in politica externa a statelor , ca aceea al ,,
raison d etat ,, ratiunii de stat . Desi cardinal al bisercii catolice , Richelieu a vazut in
incercarea habsburgilor de a restabili religia catolica peste tot in Europa o
amenintarea geopolitica la securitatea Frantei , o manevra politica prin care se
urmarea dobandirea suprematiei in Europa Centrala si a pus interesul national al
Frantei mai presus de aspiratiile sale religioase , neacceptand idea ca Franta sa
devina un stat de categoria a II a , lasand o mostenire care , pentru urmatoarele
doua secole i-a ispitit pe succesorii sai sa incerce a institui suprematia franceza in
Europa . Richelieu, desi personal era religios , ca om de stat mantuirea era lipsita de
importanta , sustinand ca ,, Omul este nemuritor , salvarea ii vine in viata de apoi,, ,
dar ,, Statul nu este nemuritor , el poate fi salvat acum ori niciodata. ,,
Asa se explica si incheierea unor aliante ale Frantei catolice cu
Danemarca , Olanda si Suedia protestante , impotriva unor state catolice ca Austria
si Spania . Principiul ratiunii de stat avea sa domine politica statelor in Europa in
secolele urmatoare .
Pacea din Westfalia a insemnat triumful politicii lui Richelieu , desi la
semnarea sa cardinalul nu mai era in viata . Continuatorul politicii sale - cardinalul
Mazarin a preluat puterea in perioada cand se definitivau conditiile de pace la
Osnabruck si Munster . Mai tarziu el a incheiat Pacea de la Pirinei cu Spania ,
impotriva careia luptase ca aliat al Angliei , condusa de catre Cromwell .
 Un alt principiu stabilit in timpul razboiului de 30 de ani si apoi prin pacea
westfalica a fost cel al echilibrului de forte intre principalii actori ai vietii
internationale . Aceasta inseamna formarea de coalitii suficient de puternice pentru a
mentine forte egale pentru a preveni dominatia unui stat asupra altora si a evita sau
limita conflictele .
Tratatele de la Westfalia au pus , de asemenea bazele conceptiei
suveranitatii statelor nationale , ale unor norme privind suveranitatea statelor ,
egalitatea in drepturi si neamestecul in treburile lor interne , care vor deveni treptat
principii fundamentale ale dreptului international . Pornind de la motivatia religioasa a
razboiului si dorind sa stabileasca independenta statelor din acest punct de vedere ,
atat fata de Sfantul imperiu german , cat si fata de papalitate , aceste principii si
norme recunosteau dreptul fiecarui stat de a se guverna potrivit intereselor si ratiunii
sale . Statele au devenit singurele sisteme politice legitimate , bazate pe teritoriu
propriu si guvern independent . A fost consacrata independenta Olandei si a
Confederatiei contoanelor elvetiene , au fost stabilite norme privind protectia unor
minoritati religioase , ca si garantii colective ale independentei unor state ( a Olandei
de catre Franta si Suedia ) .
Aceasta evolutie in planul relatiilor internationale a determinat si aparitia ,
in prima jumatate a secolului al XVII – lea , a unor conceptii privind normele care sa
guverneze aceste relatii , care au marcat inceperea formarii dreptului international ,
asa cum il cunoastem in prezent .
Tratatele westfalice au conturat structura Europei Centrale si de Vest pentru
aproape 100 de ani . Ele au marcat si victoria monarhiilor impotriva papalitatii , au
insemnat recunoasterea principiilor suveranitatii si egalitatii statelor si au introdus in
politica mondiala principiul echilibrului dintre puteri ca mijloc de mentinere a pacii .
Dupa pacea de la Westfalia a urmat un sir de conflicte militare in toata
Europa , dar si in afara continentului , mai ales pe mari si oceane , opunand aliante
diferite , cu schimbari neasteptate de parteneri . Monarhii care conduceau statele in
aceasta perioada urmareau sa-si largeasca domeniile , sa-si asigure dominatia
asupra unor zone cat mai intinse si , desigur , sa-i impiedice pe altii sa dobandeasca
prea multa putere . In aceasta perioada , razboaiele Frantei cu Spania , Olanda
Anglia si Austria urmareau hegemonia asupra continentului , cele ale Suediei in Nord
tinteau spre dominarea totala a Bazinului Baltic , in centrul si sud-estul Europei
luptau pentru dominatie imperiile habsburgice si otoman , iar pe mari si oceane avea
loc confruntarea dintre Anglia si Olanda pentru suprematie navala .
 Tot in aceasta perioada se contureaza politica Angliei de a impiedica formarea
oricarei dominatii pe continent , fie de catre Franta prin castiguri teritoriale noi sau
prin unirea tronurilor francez si spaniol sub acelasi spectru ., fie de catre Austria , in
acelasi mod .Totodata , Anglia incepea formarea unui urias imperiu colonial si pentru
aceasta avea nevoie sa domine marile si oceanele . Vom intalni in mod constant
aceasta politica a Angliei , de a impiedica orice dominatie pe continent .
A fost un razboi distrugator , in urma caruia Europa centrala a fost devastata ,
devenind un vaccum material si uman, iar combatantii epuizati au trecut la negocieri
de pace .
Pacea din Westfalia a fost incheiata dupa lungi tratative incepute in 1644 si
incheiare in 1648 , deoarece problemele ce urmau a fi solutionate erau controversate
facand referire la raporturile dintre Imparatul Ferdinand al II lea , principii protestanti ,
Franta si celelalte state catolice .

Iscusitul diplomat Trautmansdorf – ambasadorul imparatului habsburgic – si-a

indreptat toate eforturile spre satisfacerea pretentiilor Suediei , urmarind astfel s-o
desprinda de Franta si sa creeze imperiului conditii de negocieri mai favorabile .
Suedia a ramas insa puternic legata de Franta care era carmuita de noul conducator
cardinalul Mazarin . Instigandu-l pe principele elector de Brandenburg impotriva
pretentiilor exagerate ale Suediei asupra tarmului de sud al Marii Baltice , el a
zadarnicit astfel pretentiile suedezilor , silindu-i sa ramana alaturi de Franta .

Trautmansdorf n-a izbutit decat sa fereasca de dezmembrare posesiunile

austriece ale Habsburgilor pastrand integritatea de stat a viitoarei Austrii , ceea ce a
fost considerat un succes diplomatic al Imperiului .

Prevederile finale ale tratatului de pace au fost semnate la Munster unde s-au
intrunit ambasadorii imparatului , Frantei si ai celorlalte state catolice , pe data de 24
octombrie 1648 , alaturandu-se si delegatia de la Osnabruck - reprezentantii
imparatului , ai pricipiilor protestanti germani si ai Suediei .

Consecintele Pacii din Westfalia :

- au fost reafirmate prevederile Păcii Religioase de la Augsburg (1555), prin

care religia catolică și cea protestantă (luterană) erau privite ca religii egal
îndreptățite,
- A stabilit pentru multa vreme structura interna a Germaniei

- A consfintiit faramitarea politica a Germaniei in peste 360 de statulete

independente - fiecare principat avand propriile lui legi ( dintre care - Bavaria
care ocupa o poziţie de conducere în cadrul "ligii catolice" din timpul
 Războiului de 30 de ani., Saxonia , Hanovra , Brandenburg- viitoarea Prusie),
Imperiul a pierdut o mare parte din teritoriu: Lorena, Alsacia, o parte din Ţările
de Jos (Republica Olandeză), Elveţia etc. El a continuat să existe pe hârtie şi
va fi desfiinţat oficial abia în 1806 de către Napoleon Bonaparte. Statele
germane nu aveau ieșire la mare, fiind excluse din comerțul maritim, ceea ce
a cauzat, în viitor, lipsa coloniilor germane, și constituia un dezavantaj
dezastruos pentru o perioadă de 150 de ani în piața de desfacere, sursă de
materii prime, frânând dezvoltarea economică a acestor state, în comparație
cu puterile maritime ale acelei epoci (Olanda, Anglia și Franța). Principii
germani au obtinut , insa , dreptul la o politica externa independenta , care
includea dreptul de a declara razboi si de a incheia pace , dreptul de a
negocia si finaliza tratate cu tari straine , dar nu puteau duce o politica externa
indreptata impotriva Imperiului

- Se pun bazele regatului Prusiei

- A definitivat granitele statelor europene
- Tratatele incheiate ulterior in Europa aveau sa tina cont de clauzele stipulate
in Tratatul semnat la Munster
- Spania pierde suprematia in Europa in favoarea Frantei

- Franța, prin uneltirile cardinalului Richelieu, care a fost împotriva încheierii

păcii, devine cea mai influentă și puternică țară din vestul Europei – isi
anexeaza disputatele provincii Alsacia ( fara Strassbourg ) si Lorena , a
pastrat cele trei episcopate dobandite anterior : Toul , Metz si Verdun . In
felul acesta , a inceput sa infaptuiasca revendicarea Frantei de a-si redobandi
,, hotarele naturale ,,

- Cehia si Moravia devin domenii ereditare ale habsburgilor

- Suedia devine o mare putere si obtine: orașul Stettin cu regiunea

înconjurătoare; orașul Wismar; de asemenea, episcopatul Bremen și Werden ,
obtine stapanirea asupra gurilor fluviilor din Europa rasariteana care se varsa
in Marea Nordului si Marea Baltica (din care face un lac suedez ) , pe care
navigau navele cu grane din Europa rasariteana din Anglia si Olanda

- Danemarca nu obține teritoriile pretinse

- Austria cedează Franței Sundgau

- Nu s-a reușit o hegemonie catolică în imperiu

- Se va da libertate de cult tuturor protestantilor din toate principatele germane

si care de fapt au primit libertatea religioasa pentru care au luptat

- Părți mari din Sfântul Imperiu Roman sunt pustiite de război, pierderea de vieți
omenești fiind estimată între 3 și 4 milioane, la aceasta au contribuit, în
principal, foametea și epidemiile.

- Olandei ii este confirmata independenta

- s-a recunoscut independenta Confederatiei Elvetiene fata de Imperiu
 Tratatul din Westfalia este punctul de plecare al tuturor tratatelor
ulterioare marcand un nou moment de referinta in diplomatia europeana , s-a stabilit
un nou raport de forte , fiind primul Congres International care a reunit reprezentanti
din majoritatea tarilor europene marcand astfel inceputul istorie Congreselor
diplomatice europene . Tratatul din Westfalia a implicat un efort deosebit, fiind
apreciat drept un succes al diplomatiei europene .

Bibliografie :

1. Diplomatia - Prof.univ.dr . Dumitru Mazilu

2. Tratat privind teoria si practica negocierilor - Prof.univ.dr . Dumitru Mazilu

3. Diplomatia – Henry Kissinger

4. Tratate de relatii internationale moderne si contemporane (1648-1947) , vol I -

Conf.dr,Aurel Preda Matasaru