P. 1
Transsexualitatea - Marturii si articole (Contra Curentului.com)

Transsexualitatea - Marturii si articole (Contra Curentului.com)

|Views: 124|Likes:
Published by Ruben Miclea
Articole despre transexualitate si marturii ale unor fosti transexuali, de pe www.contracurentului.com
Articole despre transexualitate si marturii ale unor fosti transexuali, de pe www.contracurentului.com

More info:

Published by: Ruben Miclea on May 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/20/2014

pdf

text

original

Întrebări frecvent puse despre cei cu atracții de tip transgender 

Ce este un travestit?  Travestirea  este  actul  de  a  purta  îmbrăcăminte  specifică  sexului  opus,  pentru  a  obține  excitare  sexuală  şi  orgasm.  În  mod  tipic,  travestitul  este  bărbat,  de  obicei  heterosexual, şi poate avea aversiune față de homosexualitate.  Ce este un transsexual?  Un transsexual este o persoană ferm convinsă că aparține sexului opus, care deseori  are dorința de a‑şi schimba sau „corecta” trupul pentru a se potrivi acestei convingeri.  Ce înseamnă transgender?  Este un termen larg care îi include pe cei care nu se conformează expresiilor genului  lor de a fi bărbat sau femeie, fiind astfel transsexuali sau travestiți, sau ceva între.  Ce înseamnă intersex?  Cineva care s‑a născut atât cu trăsături anatomice masculine, cât şi feminine.  Ce este identitatea de gen?  Genul  este  sentimentul  unei  persoane  față  de  sine  ca  fiind  bărbat  sau  femeie  şi  poate  diferi  de  sexul  biologic.  Cei  al  căror  sex  şi  gen  sunt  diferite  se  numesc  persoane  transgender.  Ce înseamnă să ai o dereglare a identității de gen?  Este vorba despre o persoană care crede că din punct de vedere fizic este prizonieră  într‑un  trup  care  aparține  sexului  opus,  şi  care  poate  acționa  pentru  a  schimba  aceasta.  Această  dereglare  se  numeşte  şi  disforie  de  gen,  care  este  termenul  psihologic  general  folosit  pentru  a  descrie  sentimentele  de  durere,  nelinişte  şi  anxietate  care  apar  datorită  nepotrivirii dintre sexul fizic al unei persoane şi identitatea sa de gen.  Ce este schimbarea de sex?  Schimbarea  de  sex  constă  în  efectuarea  unui  număr  de  operații  chirurgicale  necesare  pentru  a  face  ca  trupul  să  fie  conform  cu  cel  al  sexului  biologic  opus.  În  mod  normal,  ele  au  loc  în  paralel  cu  terapiile  chimice  (hormonale)  care  pot  să  redistribuie  grăsimea trupului, să schimbe textura pielii şi să mărească sau să reducă părul de pe trup.  Numărul  de operații chirurgicale sau de terapii chimice necesare poate varia de la individ  la individ.  Cum diferă travestismul de transsexualitate?  Travestismul  şi  transsexualitatea  diferă  prin  grad.  Ambele  comportament  sunt  parte a unui întreg. Transsexualitatea reprezintă sfârşitul întregului. Transsexualii nu sunt  mulțumiți  cu  sexul  lor  biologic.  Toți  transsexualii  trebuie  neapărat  să  treacă  printr‑o  perioadă în care poartă îmbrăcăminte specifică sexului opus. 1  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

Care este cauza travestismului?  Nu s‑a demonstrat că ar exista o cauză biochimică (biologică). Invariabil, travestiții  relatează  că  travestismul  a  apărut  în  copilăria  timpurie,  cu  siguranță  înainte  de  apariția  pubertății. Specialiştii tind să fie de acord că există o cauză cu factori multipli.  Care este cauza transsexualismului?  Nu  există  cauze  genetice  sau  organice  ale  transsexualismului,  dovedite  ştiințific.  Există multe speculații nedemonstrabile şi multe idei nedovedite. Specialiştii tind să fie de  acord că există o cauză cu factori multipli.  Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.newhopeoutreachtoronto.org 

Chemați la compasiune 
de Danny B.  Această poveste adevărată a început când bărbatul s‑a apropiat de masa de machiaj  şi şi‑a pus mâna pe masă, lăsând o urmă de transpirație. Era evident nervos şi a zis: „O.K.,  m‑am descurcat în mare, dar mă puteți ajuta să‑mi acopăr barba?”  Carol,  care  era  creştină,  s‑a  rugat:  „Doamne,  acest  om  care  este  înaintea  mea  are  nevoie  să‑l  ajut  să  se  machieze  şi  mă  simt  dezgustată...  Doamne,  nu  pot  să  o  fac;  el,  un  bărbat,  vrea  să  se  îmbrace  ca  o  femeie,  mă  face  să  mă  simt  murdară  şi  mi  se  pare  dezgustător...”  Domnul  a  răspuns:  „Carol,  cel  care  este  înaintea  ta  nu  este  mai  păcătos  decât  oricine altcineva,  nici  chiar  decât acea femeie  pe  care tocmai ai  servit‑o”.  Carol  l‑a  ajutat.  Această poveste arată un anumit lucru şi că avem tendința de a judeca oamenii pe  care  nu  ne  simțim  confortabil  să‑i avem în  jurul  nostru, în  special LGBT.  De  câte ori am  construit  ziduri  în  jurul  nostru  ca  să  ne  izolăm  în  biserică  de  anumite  grupuri  din  societate? Dacă s‑ar spune adevărul, ne‑am simți la fel de dezgustați cum s‑a simțit Carol  în această poveste.  Dacă  ne‑am  putea  aminti  cum  ne‑am  implicat  cu  alți  creştini,  am  recunoaşte  că  a  fost numai după ce i‑am respectat şi după un anumit timp. Cum clădim respectul? Aceasta  se întâmplă numai când ne uităm la alți oameni aşa cum vrem să se uite ei la noi. Există  pericolul  ca  dacă  cineva,  gay  sau transgender,  îşi  învinge teama,  iar  Domnul  lucrează în  viața  sa, vine la biserica  noastră,  să  stricăm totul având aşteptări  nerealiste  de  la el.  Prin  aşteptări nerealiste înțeleg că aşteptăm să fie după tiparul nostru şi să fie ca noi. Putem de  asemenea  proiecta  o  atitudine  socială  de  genul:  „Acum  că  eşti  mântuit,  du‑te  să  te  întâlneşti cu o femeie şi căsătoreşte‑te”.  Trebuie  să  ne amintim  că  nu  heterosexualitatea  este obiectivul final,  ci  sfințenia şi  dragostea pentru Domnul, deci să tratăm pe fiecare cu respect. 2  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.newhopeoutreachtoronto.org 

Identitatea de gen. Ce are aceasta de‑a face cu homosexualitatea? 
Homosexualitatea nu este singura problemă cu care se confruntă tinerii de astăzi. Şi  datorită mişcării gay, se lansează o provocare chiar conceptului de bărbat şi femeie.  O privire asupra provocării  În cartea lor despre „activismul de gen”, Beyond the Binary [Dincolo de binar], cei de  la  rețeaua  GSA  definesc  identitatea  de  gen  drept  „sentimentul  interior  profund  al  unei  persoane de a fi bărbat, femeie, altceva, sau ceva între”. În cartea sa The New Gay Teenager  [Noul adolescent gay], Rich Savin‑Williams vorbeşte pe larg despre „fluiditatea” genului  la tineretul american. Să luăm de exemplu acest pasaj:  „Controversele  curente  cu  privire  la  etichetele  de  identitate  includ  faptul  dacă  transsexualitatea reflectă o identitate sexuală sau de gen, dacă… [termeni precum] „homo”  sunt  legitimi.  Fiindcă  identitățile  personale  ale  tuturor  sunt  negociate  în  timpul  adolescenței,  identitatea  sexuală  poate  fi  deosebit  de  susceptibilă  la  transformare  în  această perioadă.”  Savin‑Williams  vorbeşte  despre  diferiții  termeni  pe  care  adolescenții  îi  folosesc  pentru  a‑şi  exprima  identitatea  de  gen,  etichete  care  includ  ambi‑sexual,  polisexual,  lesbiană şi lista poate continua. Comunitatea gay realizează repede că nici măcar umbrela  LGBTQ  nu  este  destul  de  largă  pentru  a  cuprinde  confuzia  prin  care  trece  această  nouă  generație. Hollywoodul a produs numeroase filme care promovează o imagine pozitivă a  transsexualității şi activiştii continuă să facă presiuni asupra şcolilor pentru a implementa  metode şi programe care reflectă acest concept al genului „fluid”.  Adolescența  este  destul  de  nebună,  plină  de  dorință,  nesiguranță,  jenă  şi  necunoscut. Când granițele dispar şi discernământul iese pe fereastră, tot mai mulți tineri  sunt destinați să piardă ani de zile din viața lor în robia confuziei de gen.  Dând în vileag confuzia  Biblia  este  clară  cu  privire  la faptul  că  dorința lui  Dumnezeu  pentru  un  sistem  de  gen  binar  a  fost  o  reprezentare  intenționată  a  propriei  Sale  naturi  (Geneza  1:27).  Paşii  înainte ai acestei mişcări descoperă conspiratorul întunecat din spatele scenei al cărui prim  scop, ştim, este să distorsioneze imaginea lui Dumnezeu pe pământ şi să pretindă sufletele  copiilor  Săi.  Dar  nu  trebuie  să‑i  confundăm  pe  oamenii  înşelați  cu  Înşelătorul  însuşi.  Precum  Hristos,  misiunea  noastră  este  să  iubim  oamenii  zdrobiți  şi  să  vestim  eliberarea  care se găseşte în adevăr.  Ce cauzează criza identității de gen?  Rădăcinile transgenderismului au multe paralele cu homosexualitatea, dar nu sunt  complet la fel. Amândouă au răspunsuri defensive pe care oamenii le dezvoltă – destul de  inconştient  –  pentru a  se  proteja  de  durere  şi  respingere.  Diferă  percepția  unei  persoane 3  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

despre ceea ce este adevărat şi despre convingerile pe care le dezvoltă despre sine, despre  alții şi despre lumea din jur.  Ca  în  homosexualitate,  mulți  dintre  cei  care  se  luptă  cu  genul  lor  au  experiențe  traumatizante  în  trecutul  lor  care  includ  abuzul  sexual  sau  fizic,  respingerea  din  partea  membrilor de familie de acelaşi sex şi a tovarăşilor de aceeaşi vârstă, etc. Ceea ce face lupta  lor diferită este că în loc de (sau pe lângă) dorința şi fanteziile lor despre cei de acelaşi sex,  renunță  şi  la  propriul lor  gen. Ei  simt  că  nu  vor  fi în siguranță, iubiți  sau acceptați dacă  rămân aşa cum sunt. Tânjesc să ascundă ruşinea şi durerea lor în înfățişarea sexului opus.  Luați  în  considerare  acest  extras  din  mărturia  lui  Joseph  Cluse,  un  bărbat  pe  care  Dumnezeu l‑a răscumpărat din transsexualitate.  Mama  m‑a  născut  cu  trei  luni  prea  devreme.  M‑a  ținut  numai puțin,  înainte  ca  ei  să  mă  ducă  repede  la  incubatorul  spitalului  pentru  a  fi izolat  într‑o  cameră  „germ  free” în  următoarele  şase  luni.  Oamenii  nu  ştiau  atunci  despre  semnificația  legăturii  dintre  mamă  şi  copil  pentru  dezvoltarea  copilului  în  primele  ore  şi  zile.  Sunt  convins  că  despărțirea  şi  izolarea  pe  care  le‑am  experimentat  la  naştere  au  pregătit  calea  pentru  direcția  pe  care  avea  să  o  ia  viața  mea  în  anii  următori.  Când am absolvit liceul am hotărât să fug de orice uram în trecutul meu şi în mine însumi.  M‑am mutat la New Orleans şi am început să trăiesc şi să muncesc ca femeie pe scena cluburilor de  noapte.  Luam  droguri  tot  timpul,  ca  să  rămân  pe  cât  de  indiferent  posibil  şi  curând  am  adăugat  hormoni feminini. Fortăreața lui Satan în viața mea era de aşa natură, încât nu vedeam un alt curs  pentru viața mea decât o operație pentru schimbare completă de sex. Credeam că Dumnezeu făcuse  o greşeală că îmi dăduse atributele fizice ale unui bărbat, şi eram hotărât să „îndrept” lucrurile.  Joseph  a  trăit  ca  femeie  mai  mult  de  25  de  ani,  până  la  a  se  transforma  sexual  chirurgical. Dar acceptarea confuziei lui sexuale nu i‑a vindecat durerea aşa cum a crezut.  Cu trecerea anilor, s‑a prăbuşit în droguri şi alcoolism.  Drumul lung al vindecării  A păşi alături de cineva care se luptă ci identitatea sa sexuală poate fi solicitant şi va  fi  un  test  al  răbdării.  Precum  cu  homosexualitatea,  nu  există  rezolvări  rapide.  Un  lucru  bun de ținut minte este că dacă  a durat ani de zile ca să se ajungă acolo, va dura ani de  zile ca să se rezolve.  Chiar după  ce a  strigat  la  Dumnezeu  şi L‑a primit  pe Isus  Hristos ca  Mântuitorul  său personal, Joseph a mai trăit şase ani ca femeie – o femeie căsătorită, de fapt. Frângerea  lui Joseph mergea până în profunzimea ființei lui şi lucrarea interioară a Duhului în el a  început foarte încet, foarte blând. Rodul său nu s‑a văzut clar până mult mai târziu.  În  1997  m‑am  mutat  la  Kentucky  ca  să  iau  parte  la  un  program  de  misiune  numit  CrossOver, ca să uşurez vindecarea mea. Deşi încă trăiam ca JoAnna, eram sincer şi deschis despre  trecutul şi adevăratul meu sex. Punctul culminant al acelei perioade puternice cu Dumnezeu a fost  că  în  luna  ianuarie  a  anului  1999  mi‑am  reluat  adevărata  identitate  şi  am  început  să  trăiesc  ca  Joseph Cluse.  Să  trăiesc  ca  bărbat  pentru  prima dată în 25 de ani  a  fost  extrem de  înspăimântător  şi de  dificil. A fost greu pentru oamenii care mă cunoscuseră ca JoAnna să mă accepte ca Joseph. A fost 4  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

greu chiar şi pentru prietenii mei creştini să înțeleagă frângerea pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu,  o biruiam.  Prin experiența mea cu conferințele CrossOver şi Exodus, am ajuns să văd legătura comună  dintre toți oamenii, în robia lor față de un păcat sau altul. Această înțelegere a deschis pentru mine  o nouă lume a înțelegerii şi empatiei pentru semenii mei bărbați. Doresc să împărtăşesc adevărul pe  care  l‑am  învățat  în  călătoria  mea,  pentru  ca  alții  să  poată  găsi  speranță  în  ceea  ce  ştiu  că  este  adevărat – cu Dumnezeu nimic nu este imposibil.  Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to 

Bărbatul din oglindă 
de Sinclair „Sy” Rogers  Imaginați‑vă – eu căsătorit!  O zi de bucurie şi de sărbătoare, de împărtăşire a dragostei între familie şi prieteni.  Lângă  mine  se  afla  soția  mea,  femeia  pe  care  o  iubeam.  Dar  specială  cum  era,  nunta  noastră avea o semnificație mult mai adâncă.  Era o vreme când nu aş fi crezut niciodată că o asemenea împlinire poate fi posibilă  pentru mine. Cu numai trei ani în urmă, eram pierdut în căutarea identității mele; căutând  cu disperare dragoste şi acceptare. Eram transsexual – sau cel puțin aşa spunea psihiatrul  meu. Deşi din vedere fizic eram bărbat, mă simțeam „ prizonier” în trupul care nu trebuia.  Eram obsedat de dorința mea de a‑mi schimba sexul exterior şi de a‑mi conforma trupul  cu ceea ce credeam că eram cu adevărat – atât mental cât şi emoțional. M‑am convins pe  mine  însumi  şi  am  încercat  din  greu  să‑i  conving  pe  alții,  că  operația  de  schimbare  a  sexului era necesară pentru mine, ca să pot avea o viață împlinită.  Uitându‑mă la filme ca şi copil, am observat că fata era întotdeauna obiectul atenției  şi  afecțiunii  eroului.  Mă  durea  inima  când  mă  gândeam:  „Aş  vrea  să  fiu  aşa:”  Ani  mai  târziu, aveam să trăiesc fantezia mea din  copilărie şi să devin „ca o femeie” în speranța de  a fi în sfârşit iubit cu adevărat.  Prima jumătate a vieții mele a fost un lagăr de concentrare emoțională: mama mea  alcoolică  a  fost  omorâtă  într‑un  accident  de  maşină  când  aveam  patru  ani.  Înainte  de  aceasta, am  fost  molestat  sexual de  un  „prieten”  de  familie.  După  moartea  mamei  mele,  am fost despărțit de tatăl meu timp de un an. Trăiam într‑un vid emoțional. Identitatea şi  siguranța  mea  ca  bărbat  era  lăsată  neafirmată  şi  nehrănită.  Mai  târziu  la  şcoală,  am  fost  ridiculizat  în  mod  obişnuit,  respins  şi  abuzat  fizic  din  cauza  manierelor  mele  efeminate.  Deşi am încercat să mă „conformez” normei, am fost continuu etichetat drept homosexual  şi  drept  un  eşec  ca  bărbat.  Nu  e  de  mirare  că  aveam  probleme.  Ca  adolescent,  nu  mă  identificasem  încă drept  homosexual.  Totuşi eram  cu  siguranță  conştient  de atracția  mea  față de persoane de acelaşi sex şi simțeam teamă şi ruşine. Câțiva ani mai târziu, când m‑  am implicat în cele din urmă în peisajul gay, am simțit aşa o uşurare. M‑am simțit acceptat  şi înțeles. În sfârşit aparțineam unui loc. A fost grozav pentru un timp. În curând trăiam 5  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

palpitant  şi  periculos,  şi  întotdeauna  înconjurându‑mă  de oameni care  să‑mi  confirme  şi  să‑mi consolideze viața gay.  În cele din urmă am fost staționat în Hawaii. Acolo am urmărit complet întunericul,  cufundându‑mă în peisajul gay. Mulți homosexuali sunt maturi şi responsabili dar eu, ca  mulți alții, nu eram. Am ajuns implicat în prostituția cu minori, în abuzul de droguri şi în  viața de stradă, uneori periculoasă.  Dar am început şi să devin epuizat de stilul de viață gay în care eram implicat. În  spatele fațadei de acceptare şi a promisiunii de a fi iubit, am văzut mulți oameni nefericiți,  cinici şi disperați. Toți căutau evaziva „pereche perfectă”  care să‑i împlinească. Cuplurile  care susțineau că sunt îndrăgostite erau deseori obiectele invidiei şi îndoielii. „Cât va dura  de data aceasta? ... Este posibil ca aceasta să fie tot ce înseamnă viața?” mă întrebam. Cei  mai mulți dintre prietenii mei gay spuneau că ne‑am născut gay – nu ne puteam schimba.  Unii credeau chiar că Dumnezeu îi crease ca să fie homosexuali.  După ce am fost în turneu în Orient timp de câteva luni, am aflat că doi dintre cei  mai  apropiați  prieteni  gay  ai  mei  frecventau  o  „biserică  gay”  –  Biserica  Comunității  Metropolitane (BCM) din Honolulu. Înființată în Los Angeles în 1968, BCM le urează bun  venit  în  mod  deschis  homosexualilor  şi  interpretează  Biblia  pentru  a  înfățişa  un  Dumnezeu care binecuvântează relațiile homosexuale monogame.  Pe vremea aceea nu eram prea interesat de Dumnezeu, dar mi‑a  plăcut ideea unei  religii care să aprobe sexualitatea mea. Până în acel moment oamenii religioşi, deşi deseori  sinceri,  păreau  să‑mi  ofere  doar  un  mesaj  de  condamnare.  Credeam  că  Dumnezeu  îi  iubeşte pe heterosexuali. În cele din urmă doi prieteni gay ai mei au devenit primul cuplu  masculin „căsătorit” în statul Hawaii. Am fost unul dintre cavalerii de onoare la nunta lor.  În primăvara lui 1977, am terminat turneul datoriei militare active şi m‑am întors în  oraşul meu  natal.  Câteva luni  mai târziu, am  primit  o  scrisoare de la  prietenii  mei  gay –  „cuplul căsătorit” din Hawaii. Îmi spuneau că mariajul lor luase sfârşit şi că renunțaseră la  stilul de viață homosexual şi la identitatea homosexuală. Erau acum creştini. Spuneau că  învățăturile  bisericii  gay  nu  erau  adevărate,  dar  că  puteam  găsi  adevărul  eu  însumi  în  Biblie.  Sperau  că  voi  înțelege  şi  încheiau  spunând  că  se  rugau  pentru  mine.  Nu  mai  auzisem niciodată aşa ceva. „Ce trădători!” am gândit eu.  Propria  mea  ieşire  din  viața  gay  a  început  cu  încercarea  mea  de  a  dobândi  dragostea masculină devenind femeie printr‑o schimbare a sexului. Deşi în cele din urmă  nu am recurs la operație, urmam terapie cu hormoni şi trăiam ca femeie cam de un an şi  jumătate.  Totuşi,  chiar  atunci  am  înțeles  că  operația  nu‑mi  putea  rezolva  cu  adevărat  problemele  şi  nu‑mi  va  asigura  dragostea.  Înțelegând  că  nu‑mi  condusesem  viața  prea  bine pe cont propriu, în cele din urmă am început să‑L caut cu sinceritate pe Dumnezeu.  M‑am întors către Biblie, ştiind că voi afla răspunsul acolo.  „Veniți  acum  să  ne  judecăm”,  zice  Domnul.  „De  vor  fi  păcatele  voastre  cum  e  cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. Dacă  veți voi şi veți asculta, veți mânca roadele cele mai bune ale țării; dar dacă nu veți voi şi vă  veți răzvrăti, veți fi înghițiți de sabie, căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 1:18‑20)  Când am citit acest verset, am fost zdrobit. Amărăciunea, vina şi ruşinea pentru anii  pierduți  ai  vieții  mele  s‑au  revărsat  şi  am  plâns  la  piciorul  patului.  Mi‑am  recunoscut 6  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

eşecul  şi  vina  înaintea  lui  Dumnezeu  şi  am  strigat  la  El:  „Dumnezeule,  nu  pot  schimba  ceea ce sunt, dar vreau să fiu schimbat. Ştiu că Tu ai puterea. Fă‑mă bărbatul care vrei Tu  să fiu!”  Să fiu plăcut lui Dumnezeu, să fiu iubit şi nu respins de El – era tot ce vroiam. Când  mi‑am pus viața în mâinile Lui, încrezându‑mă în El, „omul vechi” a murit şi „noul eu” s‑a  născut! Ce mi se întâmplase? Nu eram sigur, dar mă simțeam bine. Liniştit. Curat. Iertat. Şi  încrezător  că  Dumnezeu  va  fi  acum  cu  mine  ca  să  mă  ajute  să  încep  să  trăiesc  o  viață  hotărât diferită.  Credința mea reaprinsă în Dumnezeu a fost cea care m‑a condus pe un drum nou,  ceea ce altădată credeam că este imposibil pentru mine. Nu că încercam să încetez să fiu  gay.  Nu  ştiam „cum”  – sau dacă  era  posibil.  Cu  toate acestea  eram  doritor  să  mă opresc  din  a‑mi  trăi  viața  impunând  condițiile  mele.  În  schimb,  i‑am  dat‑o  lui  Dumnezeu,  în  condițiile Lui. Aceasta a fost în ianuarie 1980.  Pe atunci, prietenii mei gay credeau că am înnebunit. Au zis că mă voi întoarce în  baruri  într‑o  săptămână  – o  lună –  un an.  Nu  m‑am  întors  niciodată.  Dar  nu a fost  uşor.  Am  trecut  printr‑o  mulțime  de  lupte  la  început,  dar  ca  în  cazul  eforturilor  care  merită,  perseverența a meritat. Astăzi mă bucur foarte mult de oportunitatea de a trăi dincolo de  problemele mele trecute. Mă bucur de faptul de a fi soț din 1982, şi de a fi tată. Nu este o  dovadă că nu sunt gay, dar este dovada unei vieți pe care n‑am crezut‑o niciodată posibilă.  Procesul  meu  de  recuperare  a  avut  nevoie  de  timp,  şi  de  efort,  şi  de  încurajare,  şi  de  responsabilitatea prietenilor mei care mă  sprijineau. Mai important, recuperarea a depins  de  dorința  mea  de  a  coopera  cu  Dumnezeu.  De‑a  lungul  anilor  şi  în  jurul  lumii,  orice  persoană pe care o cunosc personal .‑ sau de care ştiu – că a învins homosexualitatea, a fost  în  stare  să  o  facă  drept  consecință  directă  a  unei  vieți  încredințate  lui  Dumnezeu  şi  dedicate căii lui Hristos. Deşi nu‑mi voi trăi niciodată viața ca şi cum nu aş fi fost niciodată  homosexual, sunt capabil să trăiesc dincolo de faptul că am fost homosexual.  Fiind  cel  mai  dur  critic  al  meu,  uneori  mi‑e  greu  să  văd  schimbările  pe  care  Dumnezeu le‑a adus în viața mea. Poate că nu voi atinge niciodată standardul nerealist al  societății pentru masculinitate. Dar acum trăiesc după un set diferit de valori – privesc la  Isus. El este exemplul meu, ținta mea finală, şi obiectul dorinței mele.  În peste un deceniu de trăire a acestei provocatoare dar satisfăcătoare noi vieți, am  avut  oportunitatea  unică  de  a  călători  prin  lume  şi  de  a  sluji  celor  zdrobiți  sexual.  Am  întâlnit  multe  sute  (dacă  nu  mii)  de  bărbați  şi  femei  care  au  învins  diferite  tulburări  sexuale. Mult mai mulți sunt „în procesul de recuperare”, o expresie care cred că descrie  cu acuratețe triumful neîntrerupt al lui Dumnezeu în viețile celor împăcați cu El. Cum s‑a  spus  adesea,  „Dumnezeu  primeşte  glorie  din  proces  –  nu  doar  din  rezultatul  final.”  A  deveni creştin este doar începutul!  Într‑o seară când mă pregăteam de culcare, Domnul a vorbit inimii mele spunând:  „Priveşte  în  oglindă  –  spune‑Mi  ce  vezi.”  Am  privit  o  clipă  şi  am  spus:  „Văd  o  creație  nouă!” El a zis: „Da, dar priveşte din nou.”  Am făcut aşa şi apoi am spus: „Văd un copil al Regelui – un slujitor al lui Isus – şi  frumusețe din rămăşițele vieții mele trecute.” Dar ştiam că nu acestea erau răspunsurile pe  care le căuta El. Ce încerca să‑mi spună Domnul? M‑am uitat din nou în oglindă. 7  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

„Ce vezi, fiule?”  În cele din urmă am înțeles. „Văd că bărbatul, bărbatul din oglindă – sunt eu.”  Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org 

Găsind  adevărata  dragoste  şi  acceptare  în  harul  lui  Dumnezeu.  Fără  rochii şi bigudiuri 
de Danny  Era  duminică  noaptea  şi  predicam  la  Biserica  Comunității  St  Jamestown,  unde  pastorul  Mike  Grady  ne  invitase  pe  Alice  şi  pe  mine  ca  să  vorbim.  Mike  ne  spusese  că  această  biserică  din zona  comercială  fusese  un  salon  de  înfrumusețare  şi  că  era  dedicată  acum  gloriei  lui  Dumnezeu.  Faptul  că  am  realizat  că  predicam  într‑un  fost  salon  de  înfrumusețare mi‑a vorbit cu putere, din cauza locului de unde m‑a scos El. Domnul mi‑a  imprimat în memorie Ieremia 30:17: „Dar te voi vindeca, şi îți voi lega rănile, zice Domnul.  Căci ei te numesc: Cel izgonit”. Atât de mult din viața mea trecută includea fantezii despre  activitățile  care  aveau  loc  într‑un  salon  de  înfrumusețare,  fantezii  de  care  m‑a  eliberat  Dumnezeu. Aveam aproximativ 23 de ani când am intrat în biroul pastorului meu şi i‑am  făcut cunoscut cel mai mare secret al meu, dorința mea de a purta îmbrăcăminte feminină.  Ca şi creştin aveam o dorință disperată de a avea pacea care rămâne, şi totuşi aveam un  stil de viață secret. Toate cărțile spuneau că sunt travestit şi că nu există vindecare. Chiar  dacă mă simțeam prins în capcană, credeam că trebuie să existe un răspuns.  Această  dorință  de  a  purta  îmbrăcăminte  feminină  a  crescut  din  gânduri  neînsemnate ca şi copil, la o luptă zilnică în adolescență şi în primii ani după ce am trecut  de  20  de  ani.  Obiceiul  a  început  destul  de  nevinovat  când  aveam  cam  8  ani:  am  pus  corsetul  bunicii  mele  şi  m‑am  simțit bine.  Totuşi,  nu  era  prima  dată  când  eram  atras  de  îmbrăcămintea  şi  de  coafura  feminină.  Când  eram  mic  plângeam  până  ce  bărbații  mă  ridicau.  Mama, bunica  şi  noi,  cei  trei băieți, am  locuit  într‑un  sat  mic  până am  împlinit 10  ani. Tatăl meu lucra la sută de mile depărtare şi venea să ne viziteze de patru ori pe an.  Dar Dumnezeu ne‑a oferit o figură parentală minunată într‑un fermier vecin, şi noi, cei trei  băieți, am petrecut un timp minunat cu el.  Uneori prietenii din copilărie treceau dincolo de distracțiile admise şi în acest fel cel  mai bun prieten al meu m‑a făcut să experimentez lucruri pe acre doi băieți nu ar fi trebuit  niciodată să le experimenteze. Din cauza acestui abuz, am purtat în mine o ruşine care m‑a  făcut să evit să fiu îmbrățişat de bărbați. Am început să petrec timp având fantezii despre  cineva care va veni şi mă va transforma în fată. În acel timp toată familia noastră mergea la  biserică, şi totuşi am păstrat toate acele sentimente înăuntrul meu.  Când au început anii adolescenței, ne‑am mutat la Toronto ca să fim cu tatăl meu, şi  aceasta a fost grozav. Cu toate acestea, la 13 ani, când alți băieți se uitau după fete, eu am  început să‑mi pun în secret părul pe bigudiuri şi să port eşarfe. Acest lucru, împreună cu 8  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

nevoile tinereții, mă stimula sexual. Pentru mine, sexualitatea însemna să mă îmbrac ca o  fată şi să împlinesc fanteziile în creştere care îmi invadau mintea.  De ce făceam acele lucruri şi de ce aveam acele impulsuri? Creşterea mea fără tată,  abuzul sexual prin care am trecut şi faptul că eram înconjurat de femei adulte au fost toate  fapte  care  au  contribuit  la  dezvoltarea  impulsurilor  mele.  Apoi  dependența  mea  de  fanteziile  despre  femei,  ca  şi  alte  lucruri  au  alimentat  stilul  meu  de  viață.  Faptul  că  am  părăsit  şcoala  la  15  ani  m‑a  făcut  să  fiu  şi  mai  confuz,  şi  chiar  dacă  aveam  un  prieten  apropiat  care  era  întotdeauna  acolo  pentru  mine,  nu  i‑am  spus  niciodată.  Presiunea  financiară din familie şi singurătatea din timpul adolescenței m‑au făcut să evadez într‑o  lume a fanteziei, unde îmi trăiam visele secrete.  Am  petrecut  ore  întregi  în  biblioteci,  căutând  imagini  cu  femei  cu  părul  pe  bigudiuri ca să pot experimenta plăcerea sexuală; era o adevărată provocare pentru mine.  Vedeam femeile ca fiind perfecte şi frumoase şi îmi doream mult să fiu femeie. Cei care mă  cunoşteam  nu  ştiau  despre  lupta  pe  care  o  duceam.  Mergeam  din  magazin  în  magazin  căutând ceva ce ar fi purtat o femeie. Întotdeauna urmăream acelaşi tipar: cumpăram un  articol de îmbrăcăminte, îl puneam, mă excitam, îl aruncam şi apoi simțeam vină şi ruşine  zile în şir. Ceea ce credeam că mă va împlini mă făcea să fiu foarte gol pe dinăuntru.  Când aveam 21 de ani, tatăl meu aplecat acasă ca să fie cu Isus. Astfel, când mama  era plecată şi eram singur, aveam libertatea să mă îmbrac ca o fată. Plănuiam zile întregi ce  să cumpăr: peruci, rochii, bigudiuri şi pantaloni strâmți. Dacă ar exista o fotografie care să  arate cum eram în acele zile, aşa eram.  Mă îmbrăcam cu toate şi simțeam plăcere sexuală, iar apoi le aruncam şi simțeam  vină şi ruşine. Deşi devenisem creştin la vârsta de 8 ani, vina pe care o simțeam acum m‑a  făcut să îmi rededic viața lui Dumnezeu. Dar mă luptam atât de tare încât mă plimbam pe  străzi noaptea, fiindu‑mi teamă să fiu singur acasă, pentru că ştiam că voi face ceva ce voi  regreta mai târziu.  Era foarte greu să‑i fac cunoscut trecutul meu pastorului meu. Dar când m‑am dus  la el, nu a râs deloc, nici nu a fost şocat sau ruşinat. A ascultat şi s‑a rugat pentru mine, şi  din  când  în  când îmi  spunea:  „Într‑o zi  vei  fi  liber”.  Nu  ştiam  că  faptul  că  m‑am  dus  la  pastor a fost primul pas spre eliberarea mea! Domnul a folosit şi alți oameni care au spus:  „Eşti aşa cum te‑a făcut Dumnezeu (bărbat), aşa că porneşte de acolo”, şi „Domnul vrea să  intri în Cuvânt pentru că te va face iar bărbat”.  Dumnezeu lucra uneori minunat, dar eram încăpățânat şi cădeam iar şi iar în ispită.  Mă trezeam gândindu‑mă la îmbrăcămintea şi coafurile femeilor când mergeam la culcare,  şi  acestea  erau  primele  gânduri  din  mintea  mea  dimineața.  Rezistam  o  săptămână  sau  două,  dar  apoi  păcătuiam  şi  simțeam  teamă  şi  vină.  Aceste  gânduri  şi  sentimente  contradictorii m‑au făcut să mă gândesc la sinucidere. Era ca şi cum duşmanul îmi spunea:  „Nu vei fi niciodată liber”. Totuşi, Dumnezeu era acolo şi m‑a încurajat. Pe Strada Huntley  nr. 100, El mi‑a vorbit spunând: „Te iubesc aşa cum eşti”. Răspunsul meu a fost: „Doamne,  eu mă urăsc, Tu cum mă poți iubi?”.  Pastorul meu mi‑a recomandat consilierea creştină, dar când primul consilier mi‑a  spus: „Consiliez pe cineva cu problema ta de şapte ani”, i‑am spus la revedere. Mai târziu  am  găsit  un  consilier  care  a  vorbit,  a  ascultat,  a  plâns  şi  a  învățat  despre  unele  din 9  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

problemele de bază. Am privit şi la muzica şi autorii creştini care ofereau speranță, şi după  ce  am  împlinit  20  de  ani  am  început  să  am  întâlniri.  Din  când  în  când  cădeam,  dar  Dumnezeu  era  acolo  şi  nu  a  renunțat  niciodată  la  mine.  Anii  de  confuzie  nu  dispar  niciodată peste noapte, şi astfel a fost nevoie de ani şi ani ca să fiu liber.  Pe  25  ianuarie 1980 am  întâlnit‑o  pe  Alice  şi  doi ani  mai târziu  ne‑am  căsătorit. Îi  spusesem totul şi simțeam că voi fi bine. Aş vrea să pot spune că am fost OK. Regret faptul  că am cedat ispitei şi că am rănit‑o pe Alice de multe ori. Am mințit şi i‑am ascuns lucruri,  dar Dumnezeu era acolo ca să vindece. În cele din urmă, am mers la Eastern Pentecostal  Bible  College,  iar  apoi  ne‑am  simțit  îndemnați  să  ne  întoarcem  la  Toronto  ca  să  slujim.  Chiar  şi  după  trei ani  de  colegiu  biblic  şi zece  ani de  căsătorie,  tot  mai  cădeam  în  ispită  uneori,  deşi  mai  rar,  când  vedeam  o  femeie  într‑o  rochie  grozavă  sau  cu  părul  pe  bigudiuri.  Dar  Domnul  continua  să  mă  vindece  şi  să  mă  schimbe.  Am  găsit  pe  cineva  prin  Exodus North America, Reverendul Jerry Leach de la Crossover Ministries, care m‑a ajutat  să văd că nu eram singur în aceste lupte şi că libertatea era reală. Cum îmi doresc să fi ştiut  despre  misiunile  Exodus  mai  devreme!  De  asemenea,  prin  dare  de  seamă  şi  citirea  Cuvântului, ca şi prin alte materiale bune, m‑am dezvoltat în interior şi mi‑am întărit mai  mult imaginea masculină. Alice, soția mea, este atât de minunată, iar eu încă învăț să fiu  un soț bun.  În 1992, Domnul ne‑a îndemnat să slujim în comunitatea gay. Aceasta s‑a întâmplat  printr‑o  înlănțuire  de  evenimente,  văzând  nevoia  şi  simțindu‑ne  chemați.  Nu  ne‑am  aruncat  în  misiune,  dar  faptul  că  eram  implicat  în  bisericile  penticostale  a  condus  la  ordinarea  mea,  oferind  baza  pentru  această  misiune.  Datorită  trecutului  meu  şi  în  ciuda  faptului  că  nu am  fost  niciodată  gay, tot a trebuit  să  mă  confrunt  cu teama  de a intra  în  comunitatea  gay,  un  loc  nefamiliar.  Cam  pe  vremea aceea  am  învățat  mai  multe  despre  Exodus,  un  prieten  numit  Al  mi  s‑a  alăturat,  iar  împreună  am  început  ceea  ce  avea  să  devină  New  Hope  Outreach.  Domnul  ne‑a  confirmat  că  vroia  să  facem  aceasta  după  ce  Alice  şi  cu  mine  L‑am  căutat  în  rugăciune.  Una  din  motivațiile  care  mă  conduc  este  sentimentul de neajutorare prin care am trecut; şi deşi nu toată lumea simte la fel, oricine  are nevoie să audă că poate eliberat de Isus.  Acum,  în  2004,  New  Hope  Outreach,  cu  sloganul  de  misiune:  „Să  ajungem  cu  Evanghelia la cei cu stiluri de viață alternative”, este afiliată la Adunările Penticostale din  Canada şi la Exodus North America şi continuăm să ajungem cu Evanghelia la gay şi la cei  cu stiluri de viață transgender. Misiunea noastră este clădită pe respectul şi dragostea față  de oameni în Împărăția Sa.  Am să‑I mulțumesc pentru multe lui Dumnezeu în 2004: eliberare de stilul de viață  travestit, prin harul Său, prin dragostea Lui nesfârşită şi corectarea Lui; pentru darul unei  soții  frumoase  şi  masculinitatea  mea  restaurată.  Sunt  de  asemenea  mulțumitor  pentru  pastori,  prezbiteri,  consilieri  şi  prieteni  evlavioşi,  care  au  ascultat  şi  cărora  le‑a  păsat,  şi  pentru autorii care s‑au adresat problemelor identității de gen. De asemenea Îi mulțumesc  Domnului pentru Adunările Penticostale din Canada şi pentru Exodus. Uneori mă întreb  unde aş fi astăzi, dacă pastorul meu m‑ar fi respins sau ar fi râs. Deci sunt eu tot ce vrea  Dumnezeu să fiu? Nu! Prin harul Lui, lucrează încă în ceea ce mă priveşte. 10  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

„Căci  Eu  ştiu  gândurile,  pe  care  le am  cu  privire  la voi, zice  Domnul,  gânduri  de  pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11)  Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.tgihope.org 

Renunțarea la mască 
de John Paulk  Părinții  mei  au  divorțat  când  aveam  5  ani.  Tatăl  meu  ne‑a  luat  pe  sora  mea  şi  pe  mine în parc, a îngenuncheat lângă noi şi ne‑a spus la revedere. Tot restul copilăriei mele  am trăit cu o nesiguranță continuă că oamenii pe care îi iubeam vor pleca din viața mea.  În jurul băieților mă simțeam îngrozitor de nesigur şi diferit. Şi pentru că nu eram  bun la sporturi şi eram efeminat, îmi spuneau cuvinte jignitoare ca homo sau fătălău.  Am  început  să  consum  alcool  când  aveam  14  ani.  Am  băut  ca  să‑mi  amorțesc  durerea  dinăuntrul  meu  şi  ca  să  scap  de  sentimentele  de  ură  de  sine  şi  de  nepotrivire.  Apoi,  când  aveam  15  ani,  o  fată  de  la  şcoală  mi‑a  spus  despre  Isus  Hristos,  în  timp  ce  vorbeam  la telefon  într‑o  zi.  Am  crezut  tot  ce  a  spus  despre  Biblie  şi după  ce  am  închis  telefonul, am îngenuncheat  şi I‑am cerut  lui Isus  să  vină  în viața mea.  După aceea L‑am  căutat cu ardoare, dar din cauză că nimeni din familia mea nu era creştin, după cinci luni  am căzut de la credință.  Când eram în ultimul an la liceu, un prieten m‑a dus pentru prima dată la un bar  gay.  Mi  s‑a  deschis  o  lume  cu  totul  nouă.  Atenția  pe  care  o  primeam  de  la  bărbați  era  copleşitoare. Curând m‑am îndrăgostit de un tip numit Curt. Relația noastră sexuală părea  atât de firească. Am alunecat în stilul de viață gay şi am renunțat la visul meu din copilărie  de a avea o soție şi familie. Dar relația mea cu Curt a început să se deterioreze şi după un  an  ne‑am  despărțit.  Încă  o  dată  am  pierdut  pe  cineva  despre  care  credeam  că  va  sta  cu  mine  pentru  totdeauna.  Despărțirea  noastră  a  fost  atât  de  grea  pentru  mine  încât  am  renunțat la colegiu şi m‑am mutat iar acasă cu mama.  Am început să beau mai mult şi am devenit atât de nenorocit încât am încercat să‑  mi  iau  viața.  Apoi,  datorită  imaginii  de  sine  proaste  şi  a  lipsei  de  bani,  am  început  să  lucrez ca prostituat. Eram lăsat într‑o cameră de hotel şi îmi vindeam trupul pentru 80$ pe  oră.  Până  la  sfârşitul  acelei  veri,  eram  deja  distrus  emoțional.  Îmi  amintesc  că  plângeam  până  adormeam  când  veneam  acasă,  după  ce  acceptasem  să  fiu  folosit  sexual  toată  noaptea.  Un alt eveniment semnificativ a avut loc în acea vară. La un bar gay am văzut un  prieten îmbrăcat ca femeie. Înfățişarea lui feminină părea atât de reală. Am fost fascinat şi  într‑o noapte m‑a machiat şi mi‑a pus o perucă. Am fost uimit să văd o „femeie” frumoasă  privindu‑mă.  În  următorii  trei  ani  am  făcut  totul  pentru  a  fi  cea  mai  grozavă  femeie.  Eram  mândru  că  eram  travestit  şi  am  adoptat  chiar  şi  numele  „Candi”.  Curând  am  devenit  popular  ca  imitator  al  femeilor,  şi  nu  numai  pe  plan  local  ci  şi  în  statele  vecine.  Dar 11  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

înăuntrul meu tot mă uram. Într‑o noapte, pe podeaua de dans, I‑am spus lui Dumnezeu:  „Ştiu că mă poți ajuta – într‑o zi mă voi întoarce la Tine”.  În  octombrie  1985,  psihologul  meu  m‑a  confruntat  cu  privire  la  consumul  meu  ridicat de alcool. Am început să merg la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi. După şase luni în  care nu am mai băut, capul a început să mi se limpezească. Într‑o zi am pus toate rochiile,  pantofii  cu  toc  înalt,  perucile,  bijuteriile  şi  cosmeticele  într‑o  cutie  de  carton,  pe  care  am  aruncat‑o  la  pubelă.  „Candi,  nu  mai  am  nevoie  de  tine.  Îți  spun  la  revedere”,  am  zis.  Prietenii mei travestiți au încercat să mă convingă că mă voi întoarce.  La foarte puțin timp după aceea, un pastor de colegiu de la o biserică din apropiere  m‑a întrebat dacă îmi poate vorbi. A venit în apartamentul meu şi mi‑a spus despre Isus  Hristos.  L‑am  oprit  după  douăzeci  de  minute  şi  i‑am  zis:  „Ştiu  totul  despre  Evanghelie.  Am fost creştin când aveam 15 ani. Dar m‑am născut gay, aşa că las‑o baltă!”.  „Nu, nu te‑ai născut”, mi‑a răspuns el. Apoi a citit din Geneza 1:27, 31: „Dumnezeu  a făcut pe om... parte bărbătească şi parte femeiască i‑a făcut... Dumnezeu S‑a uitat la tot ce  făcuse; şi iată că erau foarte bune”. Prin aceasta adevărul a ieşit la lumină. Am fost convins  că homosexualitatea nu era ceva cu care m‑am născut sau ceva în care trebuia să rămân. În  acea săptămână mi‑am scos Biblia şi am început din nou să o citesc. După ce m‑am luptat  câteva  zile  cu  privire  la  decizia  pe  care  o  aveam  de  luat,  am  îngenuncheat  lângă  pat.  „Doamne, nu ştiu cum să ies din homosexualitate, dar Te voi urma. Indiferent cât de greu  va  fi,  nu  Te  voi  mai  părăsi.”  Era  10  februarie  1987.  În  sfârşit  găsisem  pe  cineva  care  nu  avea să mă părăsească niciodată.  Ceva înăuntrul meu era diferit acum. La o întâlnire gay a Alcoolicilor Anonimi, s‑a  discutat despre subiectul dacă homosexualii merg în cer. „Nu contează dacă eşti gay sau  hetero”, le‑am spus eu. „Dacă noi credem în Isus Hristos vom merge în cer.” Prietenii mei  au fost şocați. Nu mă mai auziseră niciodată spunând aşa ceva. De cei mai mulți dintre ei  nu am mai auzit niciodată.  În anul  următor,  m‑am luptat  destul.  Scăpasem  de  toate accesoriile  şi  pornografia  homosexuală, dar îmi era îngrozitor de teamă de respingerea din partea bărbaților hetero,  chiar  şi  la  biserica  mea.  În  acea  perioadă  am  găsit  numele  unei  misiuni  creştine  care  îi  slujea pe homosexuali. Am contactat misiunea şi în cele din urmă m‑am mutat în oraşul în  care  se  afla  acea  misiune.  Când  am  plecat,  mama  mea  mi‑a  spus.  „John,  ai  încercat  din  greu  să‑ți  schimbi viața  în  ultimul an. Sunt atât  de  mândră  de tine”. „Nu‑L am decât  de  Hristos pe care să mă bazez”, i‑am zis. „El a făcut schimbarea, nu eu.”  Cu sprijinul acelei misiuni, am descoperit că aveam un concept distorsionat despre  Dumnezeu. Mi‑a fost greu să accept realitatea iubirii şi acceptării Lui depline. Conceptul  de a fi iubit aşa cum eram era complet de neînțeles pentru mine. Dar Dumnezeu a vrut să  îmi schimbe identitatea ca bărbat. A făcut‑o, şi în timp nu m‑am mai îndoit de acceptarea  Lui. Am fost de asemenea capabil să‑mi iert părinții pentru că m‑au neglijat emoțional şi  pentru felul în care am simțit că m‑au respins.  Procesul  ieşirii  mele  din  homosexualitate  a  fost  încet,  dar  real.  Prieteniile  mele  masculine  s‑au  dezvoltat  până  m‑am  simțit  sigur  în  masculinitatea  mea  şi  am  ştiut  care  este  locul  meu  între  bărbați.  Şi  la  un  moment  dat,  chiar  dacă  Hristos  îmi  umpluse  deja  golul din inimă, mi‑a dat şi dorința de a avea încă pe cineva acolo. M‑am îndrăgostit de o 12  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

femeie frumoasă, evlavioasă, care ieşise şi ea din mediul homosexual. Ne‑am căsătorit în  1992.  Am  plâns  când  am  rostit  jurămintele  de  căsătorie,  ştiind  că  Hristos  îmi  împlinea  visul.  Puterea  transformatoare  a  lui  Dumnezeu  a  fost  atât  de  evidentă  în  timpul  nunții  noastre, încât mama mea şi tatăl meu vitreg s‑au rugat să‑L primească pe Isus Hristos în  acea  noapte.  În  trecut,  nu  am  putut  să  spun  niciodată:  „Sunt  bărbat”.  Dar  acum  sunt  o  persoană diferită, o „făptură nouă în Hristos”. Pot fi iubit tocmai pentru că sunt al Lui.  În trecut m‑am ascuns în spatele multor măşti pentru a mă proteja ca să nu mai fiu  rănit. Dar acum văd că ele stăteau doar în calea modului în care dragostea lui Dumnezeu  ajungea la mine. În Isus Hristos am găsit dragostea şi acceptarea pe care le căutam de atâta  timp.  Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.stonewallrevisited.com 

Sy Rogers 
Prima jumătate a vieții mele a fost o tabără de concentrare emoțională: mama mea  alcoolică  a  fost  omorâtă  într‑un  accident  de  maşină  când  aveam  patru  ani.  Mai  înainte,  fusesem  molestat sexual  de  un „prieten” de familie.  După  moartea  mamei  mele, am fost  despărțit  de  tatăl  meu  timp  de  un  an.  Trăiam  într‑un  gol  emoțional.  Identitatea  şi  siguranța mea ca băiat nu erau susținute şi hrănite. Mai târziu, la şcoală, am fost în mod  curent  ridiculizat,  respins  şi  abuzat  fizic  datorită  gesturilor  mele  efeminate.  Deşi  am  încercat să „mă conformez normelor”, am continuat să fie etichetat drept un homosexual şi  un  eşec  ca  bărbat.  Nu  este  de  mirare  că  aveam  probleme.  Ca  adolescent,  încă  nu  mă  identificasem  ca  homosexual.  Dar  eram  cu  siguranță  conştient  de  atracțiile  mele  față  de  acelaşi sex şi simțeam teamă şi ruşine. Câțiva ani mai târziu, când în cele din urmă m‑am  implicat în  scena  gay, am  simțit aşa  o  uşurare.  Mă  simțeam acceptat  şi înțeles.  Cel  puțin  aveam  un  loc  căruia  să‑i  aparțin.  Curând  trăiam  palpitant,  periculos  şi  costisitor,  şi  mă  înconjuram întotdeauna de oameni care susțineau şi promovau viața gay. Când trăiam în  Hawaii,  cei doi  colegi  de  apartament  ai  mei  au  devenit  soț  şi  soț  în  prima  căsătorie  gay  neoficială  din acel stat, într‑o biserică pro‑gay. Am fost cavalerul lor de onoare. Dar mai  târziu, ei aveau să fie primii care să îmi spună că învingerea homosexualității era posibilă –  începuseră  ei  înşişi  să o facă. Au  spus  că  Dumnezeu  îi ajuta  şi  că  se  rugau  pentru  mine.  Am râs cu dispreț, considerându‑i un fel de trădători.  Propria  mea  călătorie  de  ieşire  din  viața  gay  a  început  cu  încercarea  mea  de  a‑mi  asigura dragostea masculină devenind femeie printr‑o schimbare se sex. Deşi nu am ajuns  niciodată  să  fac operație,  urmam terapie  hormonală  şi trăiam  ca  femeie  cam  de  un an şi  jumătate.  Dar  chiar  şi  atunci  am  înțeles  că  operația  nu‑mi  putea  rezolva  cu  adevărat  problemele  şi  nu‑mi  putea  garanta  dragostea.  Realizând  că  nu  mi‑am  condus  viața  prea  bine pe cont propriu, în cele din urmă am început să‑L caut cu sinceritate pe Dumnezeu.  Credința  mea  renăscută  în  Dumnezeu  m‑a  condus  pe  un  drum  nou,  pe  care  altădată  îl  credeam imposibil pentru mine. Nu că aş fie încercat să nu mai fiu gay. Nu ştiam „cum”, 13  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

sau dacă era posibil. Eram totuşi dornic să încetez să trăiesc pe cont propriu. În schimb, m‑  am predat lui Dumnezeu acceptând condițiile Lui. Era în ianuarie 1980.  Pe  vremea  aceea,  prietenii  mei  gay  credeau  că  sunt  nebun.  Au  spus  că  mă  voi  întoarce în baruri într‑o săptămână, într‑o lună, într‑un an. Nu m‑am întors niciodată. Dar  nu a fost uşor. M‑am luptat mult la început, dar ca în cazul celor mai multe eforturi care  merită, perseverența mi‑a fost răsplătită. Astăzi mă bucur foarte mult de oportunitatea de  a fi depăşit fostele mele probleme. Mă bucur că sunt soț din 1982, şi tată. Nu este o dovadă  că nu sunt gay, dar este o dovadă a unei vieți despre care nu am crezut niciodată că este  posibilă. Procesul meu de recuperare a avut nevoie de timp, de efort, de încurajare şi de  responsabilitate  în  fața  prietenilor  care  mă  susțineau.  Mai  important,  recuperarea  mea  a  depins de dorința  mea de a  coopera  cu  Dumnezeu.  De‑a  lungul anilor  şi în toată  lumea,  toți  cei  pe  care  îi  ştiu  personal,  sau  de  care  ştiu  că  au  învins  homosexualitatea,  au  fost  capabili de aceasta ca o consecință directă a vieții închinate lui Dumnezeu şi dedicate căii  lui  Hristos.  Deşi  nu  îmi  voi  trăi  niciodată  viața  ca  şi  cum  nu  aş  fi  fost  niciodată  homosexual,  sunt  capabil  să  trăiesc  depăşind  faptul  că  am  fost  homosexual.  Şi  nu  sunt  unic. Sunt multe alte mii de foşti homosexuali, deşi cei mai mulți nu recunosc aceasta în  mod public. I‑am întâlnit aici în Singapore şi în Asia... de fapt, oriunde în lume!  Povestea dramatică a lui Sy Rogers de învingere a homosexualității a fost făcută cunoscută  pe  şase  continente  şi  în  numeroase  publicații  şi  interviuri  în  mass‑media.  A  fost  gazda  unor  emisiuni  TV  şi  radio  care  au  câştigat  premii  în  S.U.A.,  care  se  ocupau  în  mod  specific  cu  recuperarea din probleme sexuale.  Sy  a  slujit  ca  Preşedinte  al  Exodus  International  North  America,  parte  a  rețelei  internaționale de agenții creştine care fac misiune pentru cei zdrobiți sexual. Sy a fost de asemenea  selectat  ca  unul  dintre  Cei  Mai  Importanți  Tineri  Bărbați  din  America,  ca  şi  Who’s  Who  în  Serviciile Umane Profesionale.  Sy a slujit în bordul pastoral al Bisericii Mântuitorului Nostru din Singapore.  El şi soția lui Karen sunt căsătoriți din 1982. Au o fiică.  Mai multe informații despre Sy Rogers sunt disponibile la www.syrogers.com .  Extras  din  „Questions  I’m  Asked  Most  About  Homosexuality”  de  Sy  Rogers.  Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org 

Transformarea finală 
de Perry Desmond  Înfățişarea mea a devenit tot mai feminină cu trecerea lunilor. Injecțiile cu silicon mă ajutau  să arăt mai bine ca femeie. Dar înăuntrul meu mă simțeam mizerabil.  Povestea mea începe într‑un oraş mic din Louisiana pe 15 august 1936, când m‑am  născut.  Tatăl  meu  era  barcagiu  pe  râu  şi  bea  mult.  Mi‑a  fost  întotdeauna  teamă  de  el,  pentru  că  venea  acasă  noaptea  târziu,  strigând  şi  distrugând  lucrurile.  Am  început  să 14  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

construiesc o lume a fanteziei numai a mea. Visam la toate femeile frumoase din filmele pe  care mama mă ducea să le văd în weekenduri. Vroiam să fiu fată, dar eram băiat.  Mama lucra mereu. Mă duceam în camera ei când era plecată şi‑mi puneam rochiile  şi cerceii ei şi îmi dădeam cu rujul şi cu parfumul ei. Într‑o zi a venit acasă devreme şi m‑a  prins. „Să nu te mai prind făcând asta din nou!” a strigat ea. M‑a lovit, țipând: „Eşti băiat,  eşti băiat!”. Mi‑a smuls cerceii şi i‑a aruncat pe masa de toaletă. Am ieşit în fugă din casă,  plângând.  Îmi  era  teamă  să  mă  joc  cu  băieții.  Îmi  spuneau  „fetiță”  şi  „băiatul  mamei”.  La  şcoală era cel mai neplăcut pentru mine. Ceilalți băieți nu mă vroiau în preajma lor şi îmi  aruncau cuvinte de ocară. Erau câteva fete cu care mă puteam juca, dar mă jucam singur  tot mai mult, cu idolii mei din filme.  Oraşul  nostru  era  lângă  New  Orleans  şi  în  fiecare  an  aveam  un  carnaval  pentru  copii, în ultima zi înainte de Postul Paştelui. Toată lumea se costuma pentru paradă. Într‑  un  an  când  mama  era  la  lucru,  mi‑am  pus  o  fustă  şi  o  bluză  şi  m‑am îmbrăcat  ca o  fată  țigancă. Nimeni nu a ştiut cine eram. M‑am simțit foarte sigur pe mine însumi în spatele  deghizării mele. Toți credeau că sunt fată, şi am simțit că acesta eram eu cu adevărat. Am  simțit  o  putere  ciudată  curgând  înăuntrul  meu.  Aveam  să o  simt  de  multe  ori  în anii  ce  aveau să vină, de fiecare dată când mă îmbrăcam ca o femeie.  În  cele  din  urmă  am  absolvit  liceul.  La  17  ani,  eram  unul  dintre  cei  mai  tineri  membri  ai  clasei  mele  din  anul  I,  la  Universitatea  de  Stat  din  Louisiana.  Apoi,  pentru  prima dată în viața mea, am întâlnit o altă persoană ca mine. Lee era în clasa mea de dans  modern.  De  la  bun  început  am  început  să  petrecem  mult  timp  împreună.  Curând  m‑a  prezentat  aproape  la  fiecare  homosexual  din  campus.  Nu  mai  conta  că  heterosexualii  râdeau de mine şi îmi spuneau lucruri răutăcioase. Acum aveam un grup de oameni care  mă acceptau aşa cum eram. Nu a trecut mult până am devenit parte a comunității gay din  Baton Rouge. Am început să trăiesc cu Ralph, care avea cu 20 de ani mai mult decât mine.  Obişnuia  să  mă  ducă  la  un  bar  din  New  Orleans.  Aveam  încă  numai  17  ani,  aşa  că  ne  furişam în bar pe coridor. Niciodată înainte nu mai văzusem bărbați dansând împreună.  Am fost complet şocat, dar şi încântat de atmosfera în penumbră, vibrând de muzică, cu  mulți bărbați gay. „Aceasta e pentru mine”, i‑am spus lui Ralph. „Într‑o zi voi lucra într‑  un loc ca acesta.”  Când aveam 18 ani, am părăsit colegiul şi m‑am îndreptat către New Orleans. Am  lucrat ca ospătar la un loc care era un refugiu pentru prostituția masculină şi feminină. M‑  au lăsat să port machiaj şi ruj. Curând am devenit adept al prostituției masculine. M‑am  mutat cu un croitor bogat şi am început să port îmbrăcăminte feminină în fiecare zi. Într‑o  dimineață, am deschis  uşa  de la  intrare,  iar mama  era acolo.  A  fost  şocată  de  înfățişarea  mea.  M‑a  implorat  să  mă  întorc  acasă.  Am  hotărât  să  mă tund,  să  cumpăr  o  pereche  de  cizme  de  piele  şi  –  dintre  toate  lucrurile  –  m‑am  alăturat  Marinei.  Într‑o  primăvară,  în  permisie, am început să mă întâlnesc cu o prietenă din liceu. Ne‑am căsătorit, dar luna de  miere a fost un dezastru. Căsătoria a durat puțin. Mai târziu am divorțat. Am mărturisit  unui psihiatru că vroiam să încep să trăiesc ca femeie, şi în câteva săptămâni am fost trecut  în rezervă. 15  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

Am primit o slujbă de ospătar la un bar gay din New Orleans, şi am ajuns iar unde  începusem.  Am  început  o  rețea  de  prostituție  masculină  şi  am  obținut  încă  o  slujbă  ca  dansator  de  cor  într‑un  spectacol  de  travesti.  Aceasta  a  dus  apoi  la  o  altă  slujbă  de  travestit.  Eram  descris  ca  „Cel  mai  frumos  băiat  din  Sud”.  Curând  lucram  în  cluburi  de  noapte, bând mult între reprezentații.  Într‑o zi am auzit că tata era grav bolnav. Am telefonat acasă şi mama a spus că se  purta irațional. Tata se dusese la o trezire în cort cu două săptămâni înainte şi acum toată  ziua vorbea despre Isus şi citea Biblia. „Tot spune că Isus îl iubeşte”, a continuat ea. „Îmi  este  teamă.  Cred  că  a  înnebunit.”  M‑am  îngrijorat  din  cauza  tatei,  dar  cam  pe  vremea  aceea  s‑a  întâmplat  ceva  care  m‑a  făcut  curând  să  uit  complet  de  el.  Am văzut  un  vechi  prieten de‑al meu pe stradă. Arăta ca o femeie frumoasă. Am fost şocat şi i‑am pus multe  întrebări.  Mi‑a  dat  numele  doctorului  care  îi  administra  tratamentul.  L‑am  contactat  în  ziua  următoare  şi  am  început  imediat  o  serie  de  injecții  săptămânale  cu  hormoni.  Cu  trecerea lunilor, înfățişarea mea a devenit tot mai feminină. Injecțiile cu silicon în sâni mă  ajutau să arăt mai bine ca femeie.  Dar în înăuntrul meu mă simțeam tot mizerabil. Am deschis un grup de magazine  oculte  numit „Epoca  Vărsătorului” pe  Strada  Bourbon,  iar banii au  început  să  curgă  din  ziua deschiderii. Am decis că o operație de schimbare de sex era răspunsul la lipsa mea de  satisfacție şi am telefonat unui chirurg plastic din New York. Am aranjat o întâlnire pentru  primul stadiu al operației –  castrarea. Nu voi uita niciodată mirosul antiseptic al camerei  operatoare. Operația a fost făcută cu anestezie locală, dar nici drogurile injectate cu ace de  15  cm  nu  au  putut  înlătura  durerea  îngrozitoare a  operației.  A  fost  cea  mai  îngrozitoare  experiență din viața mea.  Iubitul meu de pe vremea aceea bea mai mult ca oricând. La două zile după ce am  fost în stare să mă ridic din pat, Wayne şi cu mine ne‑am certat mai tare ca niciodată. În  noaptea  aceea,  după  ce  a  ieşit  pe  uşă  poticnindu‑se,  am  înghițit  o  sticlă  întreagă  de  tranchilizante. Ar fi trebuit să mor, dar nu am reuşit decât să devin inconştient pentru 24  de ore. Nu am fost niciodată atât de jos în toată viața mea.  Trei  zile  mai  târziu,  a  sunat  telefonul.  Era  Wayne,  care  suna  de  la  instituția  psihiatrică unde se dusese pentru tratament, din cauza abuzului îngrozitor de droguri şi  alcool. „Perry,  s‑a  întâmplat  ceva!” aproape că a  strigat  el. „Trebuie  să  vorbesc  cu  tine –  astăzi!”. De‑abia mi‑am putut crede ochilor când l‑am văzut. Zâmbea, era absolut radios.  Când îl văzusem ultima oară, era palid şi părea mort pe dinăuntru, cu ochii privind fix în  gol.  Ce  mi‑a  spus  a  fost  cel  mai  şocant  lucru  pe  care  l‑am  auzit  vreodată.  „Perry,  sunt  mântuit. Îl am pe Isus în inimă. Mă simt minunat!” În anul care a urmat, a depus mărturie  față de mine de câte ori a avut ocazia. În cele din urmă am fost de acord să merg cu el la  biserică. Totul a fost ciudat pentru mine, dar am simțit ceva ce nu mai simțisem niciodată  în viață. Acei oameni se iubeau cu adevărat unul de celălalt. Puteam simți aceasta.  Lucrurile au început să se schimbe înăuntrul meu. Când mă duceam la lucru, totul  părea atât de sordid şi de lipsit de viață. În timp ce mă întorceam acasă, am decis să citesc  toată literatura creştină pe care mi‑o dăduse Wayne în acele luni. Am scos‑o şi am petrecut  toată ziua cufundat în ea. Am hotărât să vizitez întâlnirea de rugăciune a bisericii baptiste  de lângă spălătoria pe care o foloseam. În timpul slujbei, Domnul m‑a atins şi am început 16  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

să plâng. După aceea, m‑am dus la pastor şi i‑am spus printre lacrimi: „Îl vreau pe Isus.  Vreau să fiu mântuit”. I‑am spus pe scurt povestea mea. O expresie uimită a apărut pe fața  lui. A sugerat să vină la mine acasă ca să vorbim câteva zile mai târziu, ceea ce a şi făcut.  După  ce  mi‑a  explicat  amănunțit  Evanghelia,  a  spus  împreună  cu  mine  rugăciunea  păcătosului. În  cele  din  urmă a  plecat,  dar  eu  am rămas  pe  genunchi,  mărturisindu‑I  lui  Dumnezeu  toate  păcatele  mele.  Când  m‑am  ridicat,  mă  simțeam  ca  şi  cum  cineva  mă  curăța din interior. Pentru prima dată în viața mea, mă simțeam curat şi pur.  Aceasta a fost în februarie 1974. M‑am dus la biserică de câte ori era uşa deschisă.  Citeam  Biblia  literalmente  zi  şi  noapte.  Într‑o  zi  l‑am  întrebat  pe  profesorul  meu  biblic  dacă  trebuia  să  încep  să  mă  îmbrac  din  nou  ca  un  bărbat.  Mi‑a  arătat  Deuteronom  22:5.  „Perry, indiferent ce au adăugat sau au îndepărtat doctorii, vei fi întotdeauna bărbat. Aşa  te‑a creat Dumnezeu.” Am înțeles imediat. Trăisem o minciună. Dumnezeu vroia să trăiesc  conform adevărului. La început am crezut că nu o voi putea face niciodată. Dar după ce  m‑am rugat cu privire la aceasta, o pace mare a venit peste mine. Am ieşit în oraş şi am  cumpărat  îmbrăcăminte  bărbătească  –  pentru  prima  dată  în  şase  ani.  Curând  m‑am  obişnuit cu noua mea înfățişare şi a început marea  aventură a slujirii lui Isus.  Invitațiile  de  a‑mi  spune  povestea  au  început  să  curgă.  În  anii  care  au  trecut  de  atunci, am călătorit mii de kilometri, împărtăşind ce a făcut Dumnezeu în viața mea. Tot  nu‑mi vine să cred cât de mult m‑a schimbat. Uneori trebuie să mă ciupesc ca să mă asigur  că  nu  visez  doar.  Nu  ştiu  ce  va  aduce  viitorul  pentru  mine,  dar  ştiu  Cine  ține  viitorul.  Numele Lui este Isus, şi El este totul pentru mine.  Perry  Desmond  este  un  fost  transsexual  a  cărui  mărturie  a  fost  făcută  cunoscută  în  toată  lumea.  Pe  26  iunie  1984  a  mers  acasă  ca  să  fie  cu  Domnul.  Moartea  lui  s‑a  datorat  unui  atac  cerebral.  Fiind  unul  dintre  primii  deschizători  de  drumuri  în  mişcarea  Exodus,  dragostea  exuberantă a lui Perry pentru Mântuitorul Său va continua să fie o inspirație pentru mulți dintre  noi care am avut privilegiul de a‑l cunoaşte. Povestea lui completă poate fi găsită în cartea „Perry:  A transformed Transsexual” [Perry: Un transsexual transformat].  Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.stonewallrevisited.com 

Un om vindecat 
de Joseph Cluse  M‑am născut într‑o zi înăbuşitoare de iulie, într‑un oraş mic din Louisiana în 1954.  „Este băiat!” a anunțat doctorul, când m‑a dat mamei mele extenuate şi speriate, care mă  născuse cu trei luni prea devreme. M‑a ținut numai puțin, înainte ca ei să mă ducă repede  la incubatorul spitalului, pentru a fi izolat într‑o cameră „germ free” pentru următoarele  şase luni.  Au trimis‑o pe mama acasă şi i‑au permis doar vizite scurte la mine, în timp ce eu  mă  luptam  să  supraviețuiesc  şi  să  cresc.  Oamenii  nu  ştiau  atunci  despre  semnificația 17  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

legăturii  dintre  mamă  şi  copil  pentru  dezvoltarea  copilului,  în  primele  ore  şi  zile.  Sunt  convins că despărțirea şi izolarea pe care le‑am experimentat la naştere, au pregătit calea  pentru direcția pe care avea să o ia viața mea în anii următori.  La un anumit moment în istoria familiei mele, avusese loc o intruziune inițială de  molestare sexuală a unui copil. Acel copil crescuse ca să perpetueze abuzul sexual asupra  noii  generații,  instituise  astfel  un  blestem  al  generațiilor  asupra  familiei  mele.  O  rudă  masculină mai în vârstă m‑a victimizat de la vârsta de 7 ani, şi aceasta a continuat ani de  zile.  Acest  eveniment a  marcat începutul  unei  călătorii  întunecate,  care  avea  să  mă  ducă  atât de departe de Dumnezeu cât poate fi cineva.  Până  foarte  de  curând,  mi‑am  amintit  puțin  despre  copilăria  şi  adolescența  mea  timpurie. Am găsit un tipar în trecutul meu, care îl oglindeşte pe cel al multora care sunt  frânți din punct de vedere sexual: relație proastă sau deloc cu mama şi/sau cu tatăl, traumă  sexuală  timpurie  rezultând  în  ruşine  mare  şi  stimă  de  sine  scăzută  şi  un  număr  de  evenimente circumstanțiale care m‑au făcut să intru şi mai mult în confuzie cu privire la  sexul meu.  La vârsta de 10 ani, nişte băieți din banda din locul de campare m‑au violat. Această  experiență  a  îmbinat  ura  şi  mânia  adânc  înrădăcinate  pe  care  le  simțeam  deja  pentru  bărbați. Dar era un mod deformat de a primi o parte din afecțiunea după care tânjeam, aşa  că am adoptat‑o ca pe un mijloc. În ultimii ani de gimnaziu am făcut sex cu un număr de  alți  băieți  şi  cu  nişte  bărbați  adulți.  Chiar  când  mă  implicam  într‑un  asemenea  comportament, nu mă vedeam ca homosexual. Aveam sentimente negative puternice atât  față de  bărbați,  cât  şi  față de  femei, şi vedeam  că  femeile  erau  mai  puternice  şi  dețineau  controlul mai mult decât bărbații. Dorind această putere, credeam că trebuie nu numai să  joc rolul sexual al femeii, ci să devin de fapt femeie.  În  1970  familia  mea  s‑a  mutat  într‑o  parte  nouă  a  oraşului  şi  am  început  liceul.  Următorii doi ani s‑au dovedit a fi „mijlocul furtunii” pentru mine. Iubeam şcoala, m‑am  alăturat  mai  multor  cluburi,  mi‑am  făcut  prieteni  şi am avut  note  bune  şi totul  era  bine.  Apoi casa noastră a ars până în temelii. După aceea familia mea s‑a destrămat, părinții mei  au divorțat şi m‑am mutat cu mama mea înapoi în vechea vecinătate.  În  acel  an  am  devenit  implicat  în  abuzul  de droguri.  În  curând  am  avut  propriul  meu loc şi am intrat într‑o relație pe termen scurt cu un bărbat mai în vârstă. El mi‑a oferit  atenția şi afecțiunea pe care le căutasem, dar m‑a părăsit curând pentru un prieten de‑al  meu.  Am  fost  devastat  şi  inima  mea  a  început  să  devină  împietrită  cu  mai  multă  ură  şi  mânie.  Când am absolvit liceul, am hotărât să fug de orice uram în trecutul meu şi în mine  însumi. M‑am mutat la New Orleans şi am început să trăiesc şi să muncesc ca femeie pe  scena  cluburilor  de  noapte.  Luam  droguri  tot  timpul,  ca  să  rămân  pe  cât  de  indiferent  posibil, şi curând am adăugat hormoni feminini. Fortăreața lui Satan în viața mea era de  aşa  natură,  încât  nu  vedeam  un  alt  curs  pentru  viața  mea,  decât  o  operație  pentru  schimbare  completă  de  sex.  Credeam  că  Dumnezeu  făcuse  o  greşeală  că  îmi  dăduse  atributele fizice ale unui bărbat, şi eram hotărât să „îndrept” lucrurile. La sfârşitul anului  1975,  m‑am  mutat  la  San  Francisco  ca  să  trec  prin  consiliere  pentru  o  operație  de  schimbare  de  sex.  În  următorii  câțiva  ani,  m‑am  mutat  de  colo‑colo,  am  luat  mai  multe 18  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

droguri  şi  am  intrat  în  prostituție.  Mi‑am  făcut  un  nou  obicei:  alcoolul.  Am  început  o  dependență pe termen lung care în mod ironic, îmi va aduce într‑o zi salvarea.  La  mijlocul  anilor  70,  acea  zi  era  departe  în  viitor.  Hotărât  să  experimentez  metamorfoza mea, am făcut implant de sâni ca să mă apropii de transformarea mea fizică  deplină. În luna octombrie a anului 1979, am suferit o operație de schimbare de sex la un  spital din Colorado, şi am devenit JoAnna.  În primăvara lui 1980, un vis de‑o viață a devenit realitate pentru mine, când m‑am  căsătorit pentru prima dată în cadrul unei frumoase ceremonii iudaice. Soțul meu îşi adora  noua mireasă, dar noutatea unei relații monogame s‑a atenuat repede pentru mine. Eram  încă nou în viața mea de „femeie adevărată” şi am simțit că trebuia să dovedesc că sunt  astfel.  Eram  constant  necredincios  şi  am  înțeles  cât  de  necinstit  eram;  aşa  că  am  cerut  divorț.  O  a  doua  logodnă  a  luat  sfârşit  când  logodnicul  meu  a  aflat  adevărul  despre  trecutul meu. Următorii câțiva ani au fost o spirală descendentă a consumului de droguri  şi alcoolismului. M‑am simțit mai singur şi mai deprimat ca oricând şi îmi amintesc că m‑  am  gândit  prima  dată  la  moarte  şi  la  ce  se  întâmplă  după  ea.  Fiind  crescut  ca  şi  catolic,  credeam în viața după moarte, în cer şi în iad. În acel moment al vieții mele, eram convins  că dacă era să mor, voi merge în iad. A fost o înțelegere care m‑a tulburat, dar tot nu eram  pregătit să caut schimbarea care venea.  În 1986  m‑am  întors  acasă  la LaFayette.  A  fost  o perioadă  îngrozitoare.  Practicam  metoda  mea  obişnuită  de  automedicație,  ca  să  țin  sub  control  durerea  mea  spirituală  şi  emoțională,  şi  promiscuitatea  mea  a  atins  noi  cote,  în  timp  ce  încercam  cu  disperare  să  umplu goliciunea din inima mea. Eram singur pe lume.  De  Halloween  în  acel  an,  am  fost  implicat  într‑un  accident  de  maşină  când  eram  sub influența alcoolului. Aproape omorându‑mă pe mie însumi şi pe pasagerii mei, m‑am  confruntat  cu  inculparea  de a fi condus  sub  influența  alcoolului  şi  mă  aflam,  în  cele  din  urmă, la  capătul puterilor. În  disperarea  mea am  strigat la  Dumnezeu,  mi‑am  mărturisit  nevoia şi L‑am implorat să mi Se arate.  Într‑o lună, Dumnezeu m‑a eliberat de droguri, alcool şi păcatul sexual promiscuu.  Când Dumnezeu a început să lucreze în viața mea, am început să tânjesc şi mai mult după  vechiul  meu  vis  pentru  un  cămin  şi  o  familie.  Deşi  realizez  acum  că  nu  a  fost  voia  lui  Dumnezeu  să‑mi  schimb  sexul,  cred  de  asemenea  că  El  a  folosit  circumstanțele  care  au  avut loc în viața mea, ca să mă aducă la adevărul voii Lui pentru viața mea.  În 1988 am întâlnit un bărbat necăsătorit cu doi copii. Ne‑am mutat toți la Marietta,  Georgia,  unde  m‑am  căsătorit  pentru  a  doua  oară.  Dumnezeu  mi‑a  îngăduit  să  experimentez dragostea necondiționată pentru prima dată în viața mea, în următorii şase  ani.  Familia  mea  şi  cu  mine  eram  implicați  în  biserica  noastră  locală  şi  am  pornit  să  mă  recreez din nou – ca soția şi mama creştină desăvârşită. Frecventam studii biblice, slujeam  în  comitete  ale  bisericii  şi  ne‑am  deschis  casa  prietenilor  şi vecinilor  creştini.  Nimeni  nu  ştia  că  eram  transsexual;  mă  ştiau  şi  mă  acceptau  ca  pe  o  femeie  creştină  care  creştea  o  familie.  Oricât de perfectă părea viața mea în exterior, eu încă mă luptam în interior. Când  soțul meu şi cu mine am crescut în relația noastră cu Domnul, a început să devină evident 19  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

că  relația  pe  care  o aveam  unul  cu celălalt  era  în afara  voii  lui  Dumnezeu  pentru viețile  noastre.  În 1994, într‑un moment extrem de dureros, m‑am dus la soțul meu şi i‑am spus că  vroiam  să  am  tot  ce  a  promis  Biblia  pentru  o  căsătorie  şi  o  familie  binecuvântată,  şi  în  relația noastră aceasta nu se putea întâmpla. El a fost de acord să caute voia lui Dumnezeu  şi  curând  a  ajuns  la  înțelegerea  pe  care  o  aveam  eu  şi  a  găsit  vindecare  din  propria  lui  frângere.  Într‑un  act  de  ascultare,  am  pus  capăt  căsătoriei  noastre,  ca  să‑I  îngăduim  lui  Dumnezeu să continue lucrarea de vindecare în viețile noastre.  A‑mi lua rămas bun de la bărbatul despre care credeam că mă salvase de la o viață  singuratică de disperare şi de la copiii lui, a fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care  le‑am  făcut  vreodată.  Dumnezeu  mi‑a  promis  că  va  sta  lângă  mine  în  călătoria  către  vindecare şi Şi‑a ținut cuvântul.  M‑am  întors  în  Louisiana  continuând  să  trăiesc  ca  JoAnna,  dar  puteam  simți  că  Domnul mă ducea spre o nouă înțelegere a persoanei care eram eu în ochii Lui. A durat  trei ani, dar în dimineața zilei de 20 mai 1997, Dumnezeu mi‑a vorbit clar şi mi‑a arătat că  mă închinam unui idol pe care îl puneam mai presus de El – falsa mea identitate feminină.  Fusesem  din  punct  de  vedere  emoțional  femeie  de  când  îmi  puteam aminti,  şi  eram  din  punct de vedere fizic femeie de 18 ani; în descoperirea mea, am înțeles că niciunul dintre  aceste  lucruri  nu  conta.  Dumnezeu  nu  făcuse  o  greşeală  când  mă  crease  bărbat.  În  ochii  Lui nu fusesem niciodată altceva. Acea cunoaştere supranaturală a marcat un alt punct de  cotitură  crucial  în  viața  mea.  Eram  în  drum  către  Joseph,  bărbatul  care  intenționase  Dumnezeu să fiu.  În 1997 m‑am mutat la Kentucky ca să iau parte la un program de misiune numit  CrossOver,  ca  să  uşurez  vindecarea  mea.  Deşi  încă  trăiam  ca  JoAnna,  eram  sincer  şi  deschis despre trecutul şi adevăratul meu sex. După ce am fost la CrossOver pentru un an  şi jumătate, am simțit chemarea puternică a lui Dumnezeu la un post de 40 de zile, care să  mă pregătească pentru următoarea parte a călătoriei mele spirituale.  Punctul  culminant  al  acelei  perioade  puternice  cu  Dumnezeu  a  fost  că  în  luna  ianuarie a anului 1999 mi‑am reluat adevărata identitate şi am început să trăiesc ca Joseph  Cluse. Să trăiesc ca bărbat pentru prima dată în 25 de ani a fost extrem de înspăimântător  şi de dificil. A fost greu pentru oamenii care mă cunoscuseră ca JoAnna să mă accepte ca  Joseph. A fost greu chiar şi pentru prietenii mei creştini să înțeleagă frângerea pe care, cu  ajutorul lui Dumnezeu, o biruiam.  Prin experiența mea cu conferințele CrossOver şi Exodus, am ajuns să văd legătura  comună dintre toți oamenii, în robia lor față de un păcat sau altul. Aceia a căror frângere  se  manifestă  în  moduri  sexuale  –  promiscuitate,  dependență  sexuală,  dependență  de  pornografie, frigiditate,  homosexualitate  şi lesbianism,  comportament  de  travestit  sau  de  transsexual  –  toți  au  în  comun  unele  trăsături  şi  experiențe  comune  în  viețile  lor;  tipare  psihologice  şi  sociale  care  îl  pot  face  pe  un  individ vulnerabil la  păcatul  sexual.  Această  înțelegere a deschis pentru mine o nouă lume a înțelegerii şi empatiei pentru semenii mei  bărbați.  Doresc  să  împărtăşesc adevărul  pe  care  l‑am învățat  în  călătoria  mea,  pentru  ca  alții să poată găsi speranță în ceea ce ştiu că este adevărat – cu Dumnezeu nimic nu este  imposibil. 20  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

M‑am  îndepărtat  atât  de  mult  de  la  voia  desăvârşită  a  lui  Dumnezeu  –  părăsind  propria  mea  identitate,  într‑un  efort  de  a  găsi  fericirea  şi  pacea  minții.  Cu  toate  acestea,  sângele lui Isus m‑a eliberat şi m‑a făcut liber. Scopul meu a devenit să mă bucur cu cei cu  inima frântă, disprețuiți şi respinşi, neînțeleşi şi mizerabili.  Indiferent  care  este  frângerea  inimii  tale  –  că  este  un  păcat  sexual  sau  o  altă  manifestare a naturii căzute a omenirii – până ce acel păcat nu este pus la baza crucii lui  Hristos, te ține în robie.  Sunt un martor al adevărului incredibil al Evangheliei – poți fi liber! Indiferent cine  eşti,  El  te  poate  găsi  şi  te  poate  aduce  acasă.  Credeți  vestea  cea  bună,  dragi  prieteni;  în  Hristos există speranță!  Joseph  Cluse  a  făcut  cunoscută  mărturia  lui  impresionantă  la  Conferința  Exodus  despre  libertate din 2004. El slujeşte la Misiunile CrossOver, o misiune membră a Exodus din Lexington,  KY. Poți afla despre ei vizitând www.crossover‑inc.org sau telefonând la (859) 971 – 0006.  Articol scris inițial de Erin Milburn, publicat în The Christian Voice [Vocea creştină], ediția  din noiembrie 2001, un ziar creştin lunar din Harrodsburg, Kentucky.  Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to

21  www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com 

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->