CURS 1

OBIECTUL CERCETARII CRIMINOLOGICE

In sens etimologic cuvantul criminologie este compus din 2 cuvinte grecesti:

crimen, care inseamna acuzatie, infractiune si logos, care inseamna discurs, stiinta. Astfel
putem defini criminologia ca stiinta crimei sau ca studiul stiintific asupra fenomenului
criminal.
Obiectul principal de studio il constituie fenomenul criminal care are 3
componente: crima, criminalul si criminalitatea. In alte doctrine fenomenul criminal
cuprinde in locul elementului criminalitatii, victima, astfel fenomenul criminal fiind
compus din crima, criminal si victima. S-a constat acest interes pentru victima incepand
cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel si in dreptul penal a inceput sa se
acorde un interes deosebit victimei, iar cu timpul, datorita interesului deosebit acordat
acestui element, a luat nastere o noua stiinta, victimologia(la inceput considerata fi parted
din stiinta criminologica).
Prima conceptie doctrinara in cadrul careia fenomenul criminal este compus din
crima, criminal si criminalitate mai are ca obiect de cercetare si practica anticriminala.
Pentru primul element al ambelor conceptii si anume, crima, se folosesc mai multi
termeni: delict, comportament deviant, infractiune, notiunea de comportament deviant
fiind mai larga ca cea de delict pentru ca ar cuprinde si diferite manifestari care
favorizeaza criminalitatea (alcoolismul, prostitutia, consumatorii de droguri etc.). Astfel
un cercetator american a alcatuit catalogul de la San Francisco, in cadrul caruia, erau
enumerate faptele incluse in notiunea de comportament deviant. Nu toate delictele sunt
comportamente deviante si nu toate comportamentele deviante sunt si delicte conform
unui cercetator american. Conceptul de crima nu echivaleaza intotdeauna cu cel de omor,
el reprezinta in sens nejuridic o infractiune cu intentie contra vietii(omor) insa prin
aceasta nu trebuie intelese neaparat cele trei notiuni de omor. De asemenea, tot in sens
nejuridic elementul de crima mai reprezinta si faptele care au avut ca efect moartea
victimei insa fara a se urmari cu intentie acest rezultat. In sens penal este bine cunoscut
faptul ca, in actualul cod penal, nu exista notiunea de crima, ea fiind intr-adevar inclusa
in codurile penale anterioare. Din punct de vedere criminologic, crima, dupa cum am
mentionat si mai sus, se regaseste in notiunile de delict , fenomen deviant, infractiune. Nu
exista insa o echivalenta perfecta intre notiunea de crima si cea de fenomen deviant,
delict sau infractiune.
Chiar daca nu tote faptele care prezinta un anumit pericol social nu sunt
incriminate de dreptul penal, criminologia nu adopta aceeasi atitudine fata de acest gen de
fapte. Astfel dreptul penal nu va incrimina faptele care, in prezent, nu reprezinta
infractiuni, dar care pot deveni in viitor si nici faptele care au reprezentat infractiuni in
trecut. Astfel pentru ca o fapta sa fie considerata infractiune in dreptul penal trebuie
indeplinite cele trei conditii( sa fie inclusa in normele penale, sa fie savarsita cu vinovatie
si sa prezinte pericol social).

1
CURS 2

CRIMINALITATEA

In general, pin criminalitate intelegem ansamblul faptelor penale comise intr-o

anumita perioada de timp, pe un anumit teritoriu.
Sens mai restrans: diferite categorii de criminalitate - le putem obtine regrupand
faptele penale in fct de diverse criterii:
I Casificarea subiectiva
- se refera la acele categorii de criminalitate obtinute prin raportare la un element ales in
mod arbitrar in functie de interesul cercetarii criminologice. (ex: teritoriu – criminalitatea
nationala).

II Clasificarea obiectiva
- se refera la categoriile de criminalitate obtinute prin raportare la un element
constant, obiectiv, gradul de cunoastere a faptelor penale de catre organele de
justitie penala.
4 cat.: - crim. Reala
- cifra neagra a criminalitatii
- crim. Aparenta
- crim. Legala

Crim. Reala = ansamblul faptelor penale comise in realitate, indiferent daca au ajuns
sau nu la cunostinta org. de justitie penala
Cifra neagra = ans. faptelor penale comise, dar care nu ajung la cun. org. de urmarire
penale (crim. ascunsa)
Factori care o genereaza: a)abilitatea infractorilor
b) ineficienta organelor de cercetare penala
c) pasivitatea victimelor

a) acele ipoteze in care infractorul opereaza intr-un asemenea fel incat urmele
materiale ale infractiunii si rezultatele socialmente periculoase sunt imposibil de
depistat de catre org. de cercetare penala;
b) 207 C. Proc. Penala – inef org de cercetare ale politiei
208 – “ - -inef. org. de cercetare penala
209 – “ - -inef. org parchetului
Exemple de manifestare: lipsa de organizare, incompetenta profesionala,
incorectitudine

c) – persoanele vatamate direct sau indirec in urma unei infractiuni nu reclama

aceste fapte organelor de justitie penala si acestea nici nu pot lua la cunostinta in
alt mod despre comiterea acestor fapte

Posibilitati de evaluare a criminalitatii- 2 tehnici:

1. Anchetele de auto-confesiune
2. Anchetele de victimizare

2
 Criminalitatea aparenta= fapte care ajung la cun organelor de urm. penala (denunt,
plangere, sesizare din oficiu)
Cauzele crim. aparente : 1. Cauze care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau
exercitarea acesteia
2. Dosarele cu autor necunoscut

Crim. legala = faptele pt. care s-a pron. o hot. judecatoreasca de condamnare ramasa
definitiva
Criminalitatea, inteleasa ca ans. de fapte penale sau cu justificata aparenta penala
repr. un fragment final al fenomenului criminal ca obiect de cercetare a criminologiei.
Fenomenul criminal perceput ca realitate umana si sociala, iar nu ca simpla
abstractie juridica include o realitate individuala, crima, si agentul acesteia, criminalul,
precum si o realitate colectiva, sociala, criminalitatea.

CURS 3

PRACTICA ANTICRIMINALA

Dublul caracter al cercetarii criminologice

 Cercetare fundamentala
 Cercetare aplicativa
Acest caracter duce la dublarea obiectului de studiu al criminologiei, pe langa
studiul criminal si studiul practicii anticriminale.
Preocuparile practice legate de fenomenul criminal sunt directionate in 3 categorii:
1. prevenirea si combaterea fenomenului criminal
2. reactia sociala impotriva crimei
3. mijloacele de lupta impotriva criminalitatii:
a. mijl. juridice- totalitatea normelor de drept care contribuie direct sau
indirect la combaterea fenomenului criminal
b. mijl. Empirice- sunt practicile institutionale ( Politia, Parchetul, Instantele
de judecata, Penitenciare ) care vizeaza combaterea fenomenului criminal.
-din a si b rezulta 3 domenii principale in care se dezvolta practica
anticriminala: A: domeniul dr. penal si al aplicarii lui
B: domeniul tratamentului delincventilor
C: domeniul prevenirii criminalitatii
Practica anticriminala reprezinta sistemul mijloacelor apicate de stat in scopul
stapanirii fenomenului criminal.

3
 CAPITOLUL II

MODALITATI DE CUNOASTERE, PROCEDEE SI

SCOPUL LOR IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA

I. MODALITATI DE CUNOASTERE IN CERCETAREA ,

II. METODELE UTILIZATE
III. SCOPUL CERCETARII CRIMINOLOGICE

I. Exista diverse criterii privind persoanele care intocmesc studiile privind

cercetarea criminologica
Din punct de vedere cronologic putem identifica 4 tipuri de cunoastere :
1. cunoasterea descriptiva- primele cercetari au fost de natura descriptiva si au avut ca
obiect cercetarea criminalitatii – aprecieri cantitative , motiv pt care in domeniul
acestui tip de cunoastere utilizam notiuni precum : volum, structura si dinamica
fenomenului criminal ( volum-delimitare strict cantitativa; structura-delimitare in
functie de diferite categorii de fapte penale; dinamica-evolutie in timp si spatiu a
fen. criminal). O evolutie in timp si spatiu a fenomenului criminal comporta 3 tipuri
de descriere:
a. tendinta pe termen lung- trendul criminalitatii
b. variatiile sezoniere- oscilatie a criminalitatii in functie de anotimpuri
c. miscarile occidentale- criminalitatea in timpul unui razboi, calamitate, etc.
In ceea ce priveste evolutia in spatiu pot fi utilizate criterii geografice sau
statale.
Dinamica implica nu doar o cunoastere cantitativa ci si una calitativa-
cand se fac aprecieri asupra trendului nu este suficient sa se aiba in vedere doar
indicii cantitativi ci si alti factori si in functie de care sa fie corijate statisticile.

2. cunoasterea cauzala ( etiologia criminala) – se incearca aflarea cauzelor, conditiilor

si factorilor ce determina sau favorizeaza fenomenul criminal.Aceasta cunoastere s-a
nascut odata cu Scoala Pozitivista Italiana.
Spre deosebire de cunoasterea descriptiva, in cunoasterea cauzala avem de a face cu
o cunoastere calitativa iar procesele utilizate sunt cele de cauze, conditii, fapte.
Poate fi divizata fie in functie de obiectul de studiu, etiologia crimei ca fenomen
individual si etiologia crimei ca fenomen colectiv sau in functie de directia de
cercetare: biologica, psihologica, sociologica.

3. cunoasterea dinamica- se urmareste intelegerea proceselor ce insotesc “trecerea la

act”. Este vorba despre o cunoastere calitativa ce urmeaza explicarea conduitei
criminale printr-o succesiune de etape:
 este interesata de conduita criminala ca actiune izolata, ca
realitate bine individualizata in viata autorului.

4
  este interesata de cunoasterea conduitei criminale ca o
explicatie in sine diferita de trecutul infractorului, factorii
exogeni sau endogeni.

4. cunoasterea axiological- este propriu celui de-al doilea obiect al cunoasterii

criminologice si anume evaluarii practicii anticriminale. Se urmareste stabilirea
gradului de eficacitate, a mijloacelor legale utilizate in practica anticriminala.
In utilizarea mijloacelor de combatere a fenomenului anticriminal trebuie analizata
nu doar eficienta anumitor metode ci si legalitatea lor.

II. PROCEDEE UTILIZATE IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA.

METODE SI TEHNICI.

Cuvantul “metoda” provine din grec. “meta”=spre si “odos”=cale, reprezentand

“calea ce trebuie urmata”.
Metoda stiintifica reprezinta ansamblul procedeelor ce conduc gandirea spre
cunoastere.

1. metoda inductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care gandirea trece de la

particular la general, o metoda mai putin riguroasa, dar care a stat la baza marilor
descoperiri.
2. metoda deductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care un principiu general
este aplicat la cazuri speciale ( particulare).
3. metoda empirica este bazata pe observarea realitatii sip e experiment. A fost
elaborata de John Stuard Mill, primul care a abordat problema epistemologiei care
reprezenta studierea metodelor cercetarii stiintifice.Putem distinge 3 etape:
 observarea faptelor- in ceea ce priveste studierea faptelor , in studiul
criminal nu avem de a face cu fapte obiective, intrucat delincventa se
caracterizeaza prin subiectivitate, istoricitate.Observatorul filtreaza
subiectiv ceea ce observa.
 inductia ipotezei
 verificarea experimentala- nu se pot produce crime in laborator

Metode:
1. cantitative- folosesc masura ca si mijloc de cunoastere ( statisticile si prelucrarea
lor).
2. calitative- folosesc ca metode de cercetare in caracterizarea obiectului de studiu.

Tehnicile reprezinta felul practice in care se utilizeaza o metoda.

Tehnica presupune o colectare a datelor, pe cand metoda permite o cunoastere de
ansamblu.
Tehnici:
1. macrocriminologice- permit obtinerea de date in vederea studierii criminalitatii:

5
 a. statisticile criminale- procedee prin care se exprima numeric diferite categorii
de criminalitate- procedee cantitative
b. statistici- de masa- reflecta totalitatea fenomenului criminal intr-o perioada
-de serie- se raporteaza la anumite fapte penale
Statisticile pot fi viciate si putem avea factori obiectivi care viciaza:
modificari intervenite in sistemul de inregistrare, modificari
legislative, fluctuatii in activitatea represiva a organelor judiciare;
si factori subiectivi: prezentarea trunchiata a unor date, falsificarea
datelor, distorsionarile care au loc in urma unor campanii
impotriva unor fapte ( ex Campania anticoruptie)
c. tehnicile de evaluare a cifrei negre
d. estimarile privind costul crimei- evaluarea prejudiciilor materiale cauzate prin
savarsirea diferitelor fapte penale precum si evaluarea cheltuielilor necesare
pentru intretinerea aparatului represiv al statului.
2. microcriminologice- permit obtinerea unor date privind crima ca fenomen
individual:
a. examenul clinic- asemanator tehnicilor medicale si consta intr-un examen
general patologic, psihiatric si psihanalitic. Poate fi precedat de un studiu
de personalitate si succedat de o analiza sociala completa.Autorul este
Ettiene de Grec.
b. Biografiile criminale- reprezinta procedee de investigare a trecutului
delincventului. Se realizeaza prin interviuri cu acesta sau prin exploatarea
unor surse cu caracter biologic ( cazierul judiciar, jurnalele tinute de
delincventi, actele civile).Biografiile trebuie folosite cu anumite limitari
deoarece delincventii au tendinta sa exagereze.
c. Studiile de urmarire ( follow-up)- se examineaza evolutia individului pe
parcursul unei perioade, reprezinta metode, dinamice si evolutive si la
origine prin intermediul lor se urmarea reintegrarea sociala a
delincventilor. Elaborate de sotii Bluek, care au intocmit tabele de
predictie si de sotii Glaser care au evidentiat importanta locului de munca
in recidiva.
d. Studiile prin cohorte- au fost inspirate de studiile de urmarire insa prin
intermediul acestora se are in vedere evolutia sau devenirea unui ansamblu
de subiecti intitulat cohorta.Acestia au trecut impreuna un eveniment
essential al existentei lor.

Finalitatea cercetarii presupune stabilirea scopului si functiilor.Scopul

poate fi imediat ( cunoasterea fenomenului criminal in toata complexitatea lui) si unul
mediat ( stabilirea celor mai eficiente mijloace pentru combaterea fenomenului criminal.
Functiile : descriptiva ( se realizeaza stabilirea caracteristicilor fenomenului criminal),
explicativa ( cunoasterea cauzala si conditiile ce determina fenomenul criminal),
predictiva (anticipeaza evolutia fenomenului criminal), profilactica ( presupune celor mai
adecvate metode in combaterea fenomenului criminal).

6
 CAPITOLUL III
DEFINIREA CRIMINOLOGIEI

Pentru definirea criminologiei trebuie mai intai sa o distingem de alte stiinte

criminale si sa descoperim particularitatile prin care se poate individualiza.Distinctia de
penal si politica anticriminala.
Cercetarea criminological are o
 latura teoretica (criminologie teoretica)- axata pe fenomenul criminal, exclusive,
culegand si prelucrand date.
 latura practica (criminologie aplicativa)- se axeaza asupra practicii anticriminale
pentru a o evalua dar indirect se axeaza sip e fenomenul criminal pentru a analiza
impactul pe care practica anticriminala o are asupra fenomenului criminal.

CURS 4

Comparatie intre drept penal si criminologie

Dr. penal = o ramura a sistemului de drept ce se raporteaza la normele si institutiile dr

penal ca drept pozitiv.
Doctrina dr penal = conceptiile si teoriile privind dr penal
Criminologia este intr-un raport de interdependenta atat cu dr penal cat si cu doctrina dr
penal.
Diferente intre criminologie si dr penal apar intrucat dr penal este o stiinta normativa in
care utilizam cu precadere rationamente deductive.
Criminologia = o stiinta empirica in care utilizam rationamente inductive.

Criminologie – politica anticriminala

Politica penala (anticriminala) = in sens strict –actiune represiva a statului.

Astazi se opteaza pt o abordare manageriala fiind considerata o gestiune a fenomenului
criminal.
Politica anticriminala are dublul ob. de studiu = stiinta politica anticriminala- o zona
teoretica de analiza a fen. criminal si practica anticriminala – zona aplicativa de punere
in miscare a strategiilor de raspuns.
Intre zona teoretica si cea practica a politicii anticriminale apare decizia de politica
anticriminala – vointa politica si care are caracter statal . Ea este parte integranta a
strategiilor de raspuns contra fenomenului criminal.

Politica anticriminala – ansamblul teoriilor si strategiilor concepute in scopul stapanirii

fen. criminal si sistemul mijloacelor aplicate efectiv de stat in acelasi scop.

7
Controlul fen. Criminal - In zona controlului fen. criminal intra atat cunoasterea cat si
stapanirea fen. criminal. Raporturile stranse intre criminologie, dr penal si politica
anticriminala duc la crearea unui sistem de control.

Criminologie = anasamblul cercetarilor cu caracter stiintific ce se ocupa pe de-e parte de

studiul fenomenului criminal urmarind cunoasterea acestuia , iar pe de alta parte de
evaluarea practicii anticriminale in scopul optimizarii ei.

Studiul criminologiei etiologice

Criminologia ca stiinta trebuie separata de explicatiile extrastiintifice legate de
conceptiile magice/ religioase etc.
Desi criminologia se contureaza ca stiinta la mijlocul sec XIX odata cu aparitia scolii
pozitiviste, trebuie remarcat si aportul cercetarilor empirice cu privire la dezvoltarea
acestei ramuri . Putem discuta de th. extrastiintifice, prestiintifice si stiintifice .
dintotdeauna a existat un interes cu privire la crima insa cercetari efective exista incepand
cu sec. XV odata cu aparitia perioadei renascentiste privind cautarea adevarului material
care a stimulat cercetarea criminologiei.
La nasterea criminologiei ca stiinta , gandirea utopica din perioada renascentista ( utopia
soc. – Thomas Moss), noua filozofie politica a lui Beccaria , ideile reformiste privind
sistemul penitenciar si colectiile de cazuri practice din jurisprudenta, studiile in
fenomenul psihiatriei , fenologiei.

Primele explicatii cu privire la fenomenul criminal

Beccaria - precursor al gandirii criminologice

C. Beccaria a fost considerat parintele dr penal modern. Opera sa in domeniul dr penal
consta intr-o lucrare de mici proportii “ Despre delicte si pedepse” (1764).
Cartea a avut un mare succes si de aceea a fost tradusa in mai multe limbi. Discipol al lui
Montesquieu – Beccaria isi fundamenteaza ideile referitoare la transformarile care trebuie
sa aiba loc in sistemul penal – th . c. social.
Ideile exprimate au stat la baza Declaratiei dr omului si cetateanului (1789) care au
demarat un sistem juridic penal anacronic si au fixat bazele unui sistem penal modern,
multe din principiile afirmate atunci fiind valabile si astazi.

Principalele idei din opera lui Beccaria

 2 idei principale – demolarea inst. anacronice, din gandirea jur. penala si stabilirea
unor noi principii de baza in dr penal

1. Codificarea riguroasa a delictelor si pedepselor .

Necesitatea elaborarii unui cod de legi scrise , clare si accesibile.

Beccaria pune accentul pe principiul nullum crime sine legem, nulla poena sine legem -
art 8 C . penal .
Beccaria – “ nu poate fi limitat cetateanul in dr. sale decat prin vointa legii”. Ei trebuie
protejati impotriva abuzului de puteri. Cetatenii trebuie sa cunoasca ceea ce este permis,

8
ceea ce este interzis , de aceea trebuie elaborate legi scrise clare si accesibile care sa
stopeze abuzurile magistratilor.

2. Justificarea pedepselor prin caracterul lor retributiv, descurajant si util pentru

pastrarea ordinii sociale .

Pedeapsa se intemeia pe liberul arbitru a.i. sa constituie o justa rasplata pt delict si sa fie
proportionala cu acesta.

3. Necesitatea aplicarii unor pedepse moderate dar certe si prompte .

Se aplicau atunci pedepse barbare . Beccaria – “ violenta pedepselor e contagioasa si

determina cresterea violentei in comportamentul cetatenilor. Salbaticia pedepselor e
inumana, inutila intrucat un rol preventiv il cere nu cruzimea pedepsei ci siguranta si
promptitudinea aplicarii ei.

4. Desfiintarea pedepsei cu moartea .

Beccaria este primul care pune sub semnul intrebarii dr. de a recurge la pedeapsa cu
moartea si este primul care propune abolirea ei.
Propunerea sa se intemeia pe th. c. social. in sensul ca atunci cand a intrat in societate
omul a cedat mici parti din libertatea sa, insa e de neconceput ca a fost de acord sa cedeze
chiar dr la viata sa.
Beccaria admite ca sunt 2 exceptii :
- in perioadele de anarhie , cand o pers. ar putea reprezenta un pericol pentru
siguranta statului chiar cand ar fi lipsita de libertatea sa.
- impiedicarea savarsirii unor noi crime nu ar fi posibila decat prin eliminarea
faptuitorului.

5. Introducerea sistemului acuzatorial si proc. penala

Procedura penala se baza pe un sistem inchizitorial ( probele erau secrete).

Beccaria – “ necesitatea ca judecata si probele sa fie publice”
Nu e de acord cu procedurile secrete si e impotriva delatiunii , impotriva procedurii prin
care inculpatul era obligat sa depuna un juramant.

6. Desfiintarea torturii ca mijloc de ancheta

Beccaria – tortura este un mijloc de a-i condamna pe cei slabi si de a-i achita pe sceleratii
robusti.

7. Necesitatea prevenirii delictelor.

Accentul pe care il pune pe preventie “ e mai usor sa previi decat sa pedepsesti “

Actualitatea ideilor lui Beccaria

Multe din idei sunt de actualitate .

9
Principiul legalitatii – in majoritatea codurilor penale uneori si in constitutii.

Nu ne referim neaparat la lipsa unor texte normative sau la texte scrise in latina , ci la
faptul ca si astazi cunoasterea legislatiei reprezinta o prioritate .
Ne confruntam cu o inflatie legislativa care nu permite o cunoastere temeinica a
legislatiei penale.
Tehnicizarea excesiva a textului legal ( text clar si accesibil ).
In practica judiciara a Curtii de la Strasbourg – normele jur –clare si previzibile .
In ist. dr. penal principiul 2) formulat de Sc. clasica a reprezentat un moment important
(s-a facut o corelatie intre norma penala si fapta penala ). Dupa esecul Sc. clasice s-a pus
mare accent pe delincvent si reeducarea acestuia .
Majoritatea legislatiilor europene au revenit la principiul sc. clasice (pedeaspa = o
rasplata pt fapta savarsita ). Delincventul are liber arbitru si pedeapsa este o bariera in
calea manifestarilor lui .
Ineficienta aplicarii unor pedepse inumane a fost confirmata de studii recente.
“ Oamenii vor fi mai intimidati de o probabilitate de 10% de a primi un an de inchisoare ,
decat de o probabilitate de 5% a primi doi ani de inchisoare.( cercetator canadian
Cusson).
Pedeapsa cu moartea exista in state civilizate unde ea un a fost aleasa .
Se repune in discutie necesitatea unei astfel de pedepse ( in statele unde ea a fost
abrogata).

Sistemul procesual

Sistemul acuzatorial – in statele anglo saxone .

Sistemul mixt sau inchizitorial – contine faza urmaririi penale care pastreaza intr.-o
anumita masura un caracter secret.
Se incearca o desecretizare si a acestei faza la nivel european .
Tortura, desi declarata ca ilegala de multa vreme ( Conventia europeana impotriva torturii
, pedepselor inumane sau degradante – 1987) se constata ca in cadrul proceselor penale
inca se folosesc metode care ne amintesc de tortura.
Prevenirea criminalitatii este o componenta a politicii anticriminale si se elaboreaza
practici si strategii pentru prevenirea criminalitatii.

Concluzii
Desi aceasta lucrare s-a bazat mai mult pe intentie are o incontestabila dimensiune
stiintifica , ideile sale au fost preluate de alti cercetatori care le-au dezvoltat si care au
creat scoli de gandire.

Meritele ei deosebite – rolul certitudinii pedepsei in combaterea fenomenului criminal

-- rolul criminogen al unor institutii juridice si al unor practici, idee
preluata si dezvoltata de criminología reactiei sociale.

10
CURS 5
PRINCIPALELE SCOLI CRIMINOLOGICE

SCOALA CARTOGRAFICA sau GEOGRAFICA

Aceasta scoala este cunoscuta sub diferite denumiri si anume:

 “Statistica Morala”
 “Scoala Cartografica”
 “Aritmetica politica”
 “aritmetica sociala”
 “Fizica sau Mecanica Sociala”

In cadrul scolii crima este conceputa ca un fenomen de masa, fapt social, de aceea
metodele utilizate sunt cele cantitative. Nu se vorbeste de criminal, ci se vorbeste de
crima; subiectul de studio nu este un criminal concret ci unul mediu.
Studiile nu sunt interesate de etiologia crimei ci de formele ei de aparitie,
distributie, structura, volum, ca atare de cuantificarea criminologiei.
Unii autori considera ca aceste teorii au reprezentat inceputul criminologiei ca
stiinta si Quetelet si nu Compte ar fi adevaratul parinte al sociologiei.
Sociologia criminala a luat nastere in sec.XIX, in Europa, si la inceput nu existau
preocupari pt. excesele din sistemele penale, ci existau preocupari doar in raport cu
cresterea criminalitatii si legate de conditiile sociale din acea epoca. Pe fondul tuturor
transformarilor sociale are loc o inflorire a stiintelor sociale. Primele studii sociale sunt
preponderant empirice si interpretarile sunt simpliste, in general.
Dezvoltarea studiilor sociale a fost determinate de interesul manifestat de
matematicieni celebri Laplace, dar nu in mod direct ci prin aceea ca s-a elaborate teoria
analitica a probabilitatilor care conduce la consolidarea stiintei statisticii pe baza
calculului probabilitatilor.
Belgianul Quetelet si francezul Guerry sunt cei doi criminologi care au pus bazele
Scolii Cartografice.

Quetelet-(1796-1874)-fondatorul “Statisticii Morale”. Cele mai valoroase opere

ale sale sunt : “Despre om si dezvoltarea facultatilor sale”, “Eseu de fizica sociala”
(1835), a fost republicata sub numele de “Fizica sociala” sau “Eseu cu privire la
dezvoltarea facultatilor omului”(1869). Cele mai importante postulate sunt:
1. Crima reprezinta un fenomen social de masa si nu este o problema individuala.
Delincventul concret si decizia sa nu altereaza semnificativ volumul si structura
criminalitatii, de aceea foloseste formula “om mediu”.
2. Criminalitatea reprezinta un fenomen regulat si constant, de aceea se inregistreaza
o periodicitate asemanatoare celei intalnite in mecanica.
3. Normalitatea delictului, in sensul ca trebuie sa concepem crima ca pe un fenomen
normal, inevitabil si chiar necesar.

11
 4. Singura metoda de a investiga criminalitatea este cea statistica. Autorul are o
pozitie determinista, in sensul ca apreciaza ca fenomenul criminal poate fi redus
prin imbunatatirea conditiilor de viata. Facultatile umane sunt distribuite pe o
curba asemanatoare cu cea din legea lui Gaus, astfel incat in centru se situeaza cea
mai mare parte a indivizilor iar la capete cazurile exceptionale. Exista o corelatie
statistica intre determinarile pe care le au delincventii si factorii eterogeni :
analfabetismul, mizeria, situarea geografica, si din corelarea lor elaboreaza legea
tehnica formata din 3 principii: iarna se comit mai multe delicate ca vara; delictele
contra persoanelor se comit vara si cele sexuale primavera; iarna se comit cele
patrimoniale.

Guerry- jurist de formatie, a publicat in 1833 “Eseu asupra statisticii morale in

Franta”. Un studiu despre geografia delictelor din Franta in care o particularitate o
constituie metoda cartilografica constanta. A constatat regularitatea fenomenului
criminal, opera este mai mult descriptiva decat valorativa, nu face multe comentarii pe
marginea statisticilor prezentate. Este de parere cu Quetelet si anume ca nici saracia si
nici instructia scolara nu au o mare influenta asupra acestei criminalitati.
Constata ca in N Frantei criminalitatea este constituita dominant din delicate
contra patrimoniului, in timp ce in partea Meridionala predomina cele contra persoanei,
in sensul ca cele din S sunt jumatate din cele inregistrate in N, pe cand nr delictelor
contra persoanei este dublu.
Repartizarea delictelor pe anotimpuri intocmita de Quetelet este valabila; aceste
studii ale Scolii Cartografice au fost uitate dupa aparitia Scolii Pozitiviste. Studiile au fost
utilizate de Scoala Criminologica de la Chicago care concepea crima ca pe un fenomen
social si colectiv.

SCOALA LYONEZA

Lacassagne , principalul autor (1843-1924), a fost prof. de medicina legala la

Universitatea din Lion; teoria lui se bazeaza pe distinctia intre 2 tipuri de factori si anume
individuali si sociali. Primii factori sunt insignifianti si pot indica o predispozitie spre
delict.
Determinanti pentru fenomenul criminal sunt factorii sociali care fac sa germineze
tendintele si inclinatiile individuale. Autorul recunoaste ca omul criminal prezinta mai
multe deficiente corporale si psihice decat omul normal, insa sip e acestea le pune pe
seama mediului social. In aparitia acestor anomalii un rol important il joaca mizeria si
conditiile de educatie, saracia. De aceea Scoala Lyoneza a mai fost cunoscuta si sub
denumirea de “Scoala Mediului Social”.
Lacassagne s-a facut cunoscut la primul congres de criminologie de la Roma
(1885), unde a facut o critica acerba Scolii Pozitiviste Italiene. Teza avea la baza 4 idei :
 Orice act daunator existentei unei societati este o crima
 Orice crima este un obstacol in calea progresului
 Mediul social este “zeama” in care ia nastere criminalitatea
 Microbul este criminalul care nu are nicio importanta pana in ziua in care isi
gaseste “zeama in care sa fermenteze”
‹‹ Societatile isi au criminalii pe care ii merita! ››

12
SCOALA INTERPSIHOLOGICA

Gabriel Tarde, a fost jurist, psiholog si sociolog si a condus impreuna cu Lacassagne

arhivele antropologiei criminale. Rivalitatea sa cu … i-a inchis portile….. si de aceea a
condus cursul doar la Academia de Stiinte Morale si Politice.
Desi a avut stranse legaturi cu Ferry poate fi considerat cel mai mare critic al
Scolii Pozitiviste, in special al ideilor elaborate de Lombroso. Cand a scris “Statistica
criminala” nu cities opera lui Lombroso, Ferry sau Garofalo, dar ulterior scrierile acestora
i-au permis sa-si desavarseasca opera.
Principalele lucrari sunt: “Criminalitatea comparata” (1886), “Legile imitatiei”
(1890), “Filosofia penala” (1890).
Scoala sa poarta denumirea de interpsihologica intrucat a conceput sociologia ca
pe o interpsihologie atata vreme cat nu avem de a face cu relatii criminale. Pentru Tarde
crima nu reprezinta un fenomen antropologic ci unul social guvernat de imitatie. Teoria
sa este guvernata de 3 concepte: inventie, imitatie si opozitie.
Inventiile sunt creatii ale indivizilor geniali ce se raspandesc prin intermediul
fenomenului social in baza proceselor de imitatie pana ce intalnesc un obstacol. Acest
obstacol poate fi depasit chiar daca nu va lua nastere un alt proces. Inventia este germenul
progresului si are o stransa relatie cu stratificarea sociala si cu diferentele nationale.
Imitatia este inerenta vietii sociale, societatea reprezinta un grup de personae care
imita si de aceea crima nu este departe de a fi o moda si o imitatie. El rezuma cele 3 legi
ale imitatiei in urmatoarele principii:
 Omul imita pe celalalt in proportie directa cu gradul de proximitate sau intimidate.
 Cel superior este imitat de cel inferior
 Diferite mode criminale concura si se exclude reciproc in timp
Teoria sa cu privire la imitatie a fost ulterior preluata si dezvoltata de Sutherland.
Prin analiza facuta criminalitatii a observat ca la sf. sec. XIX a crescut nr delictelor si a
scazut cel al crimelor pe fundalul general de crestere al fenomenului criminal. Autorul
arata ca aceasta scadere este aparenta pentru ca in realitate nr crimelor a crescut. Era o
deformare in statisticile criminale cauzata de o trecere a faptelor din categoria crimelor in
cea a delictelor pentru evitarea curtilor cu juri.
In opera sa Tarde identifica 5 factori care contribuie la cresterea criminalitatii:
1. destramarea moralei traditionale bazata pe un system etic crestin
2. dezvoltarea in clasele medii si joase a dorintei de bunastare si progress
3. cresterea mobilitatii sociale si geografice dublata de o slabire a pozitiilor claselor
dominante traditionale
4. exodul catre orase care a destabilizat piata muncii
5. existenta unor formatii subculturale deviante correlate cu distrugerea monopolului
social si cu inseguritatea claselor privilegiate care pierd in societate rolul de a
servi ca model.
Autorul concluzioneaza ca in acea epoca imoralitatea este cea care stralucea
imitativ si un rau devenea sursa altor rele. Aceasta teorie nu a fost lipsita de critici si I s-a
imputat autorului ca foloseste legile mecanice ale imitatiei in domenii care impugn
optiuni personale desi recunoaste existenta liberului arbitru. Cu toate aceste critici
intemeiate teoria lui a fost preluata in teoriile psihologice moderne.

13
SCOALA SOCIOLOGICA

Emile Durkheim (1858-1917)- “Despre diviziunea sociala a muncii”, “Suicidul”,

“Regulile metodei sociologice”, “Doua legi ale evolutiei penale”.
Este considerat unul dintre parintii sociologiei remarcandu-se prin aceea ca reduce
faptele morale si faptele sociale pe care le considera independente de constiinta
individului. A ramas celebru prin introducerea in societate a termenului de “anomie”,
care reprezinta slabirea rolului normei sociale. Autorul precizeaza ca aceasta apare
urmare a tendintelor crescande ale individului spre satisfacerea unor idealuri de confort
material. Imposibilitatea realizarii acestor idealuri pe cai legale poate conduce la
incalcarea normei.
In opera sa, accidental, a cuprins si probleme de interes pentru criminology, a
cuprins crima ca pe un fenomen de normalitate sociala, de factor de sanatate publica si
fiind un fenomen permanent ea trebuie analizata intotdeauna intr-un context cultural,
raportat la timp si spatiu si nu analizata in mod abstract.

SCOALA SOCIALISTA

Explicatiile fenomenului criminal in cadrul Scolii Socialiste au avut la baza

opiniile formulate de Marx (1918-1983), Engels (1820-1895).
Originea criminologiei socialiste este elaborata in opinia lui Engels sub denumirea
de “Situatia clasei muncitoare in Anglia”. A pus in relatie criminalitatea cu lupta de clasa
in cadrul societatii. Considera ca furtul este forma cea mai primitive de protest desi nu va
reprezenta nicioata reflexul general al spiritului muncitoresc.
A pus bazele noii reflexii materialiste si deterministe. Desi gandirea sa
criminological este imprecisa, s-au impus 2 teze:
 efemeritatea istorica a delictului in sensul ca odata cu disparitia societatii va
disparea si delictul care nu este decat un produs patologic al acesteia.
 Utilitatea delictului intrucat intr-o societate delictul produce certe beneficii nu
doar pentru cei care il comit ci si pentru ceilalti intrucat el ofera prilejul creerii
unor legi, tratate, existentei unei administratii in penitenciare, profesii ( avocat),
aparat administrative al justitiei, etc.

CURS 6

POZITIVISMUL ITALIAN

Se spune ca inceputurile crim sunt legate de aparitia Scolii pozitiviste italiene.

PREMISELE APARITIEI POZ ITALIAN:

14
-semiesecul Scolii clasice a dr penal, care nu a putut propune solutii viabile pentru
limitarea fenomenului criminal;
-dezvoltarea cercetarii stiintifice in general si in particular aplicarea metodei inductiei
pozitiviste,caracteristica pentru sec al-XIX-lea
-o influenta a avut-o si teoria evolutionista,in special studiile stiintifice ale lui Darwin-in
opera “Despre originile speciilorpe calea selectiei naturale”
-studiile efectuate in frenologie si psihologie din prima jumatate a sec al-XIX-lea-cele
intocmite de Gall si Morel;
Frenologia este o precursoare a stiintelor moderne: neurofiziologie si neuropsihiatrie,
care s-a dezvoltat in sec al –XIX-lea fara a depasi insa stadiul de prestiinta.
Conform acestor studii fiecare functie animica isi are reprezentarea org in creier,din
punct de vedere etiologic ,cauza crimei rezida in malformatiile si disfunctiile cerebrale.

Franz Josef Gall (1758-1828)

-origine italiana,stabilit in Franta

-a publicat in 1810 “Craneologie” sau “Craneoscopie”;
-pentru intocmirea acestei lucrari a vizitat penitenciare si spitale de bo adevaoli mintale
-a elaborat o adevarata teorie asupra diverselor malformatii cranienesi a alcatuit o harta
cerebrala,compusa din 3 regiuni:
-conform lui Gall 3 zone din harta ar putea interesa studiul fenomenului criminal:
1) in spatele canalului auditiv extern- corespunde instinctului de aparare;
2) zona situata deasupra canalului auditiv – corespunde tendintei de omor;
3) zona din partea de mijloc a arcului frontal,la nivelul arcadei spancenoase-
Corespunde instictului de proprietate si tendintei spre furt.
Admitand ca oasele boltei craniene se muleaza peste cortex,asa incat acolo unde exista o
dezvoltare a cortexului trebuie sa costatam o preeminenta osoasa,iar unde este atrofiat- o
adancitura. Ar rezulta ca la o simpla palpare exterioara se poate observa in ce grad una
din aceste tendinte e dezvoltata. Gall considera ca prin aceste constatari craneoscopice s-
ar aduce servicii justitiei penale fara a o inlocui.

Benedict Auguste Morel (1809-1873)

-de profesie medic psihiatru

-a efectuat numeroase cercetari pe care le-a publicat in lucrarea “ Tratat privind
degenerescentele fizice,intelectuale si morale ale speciei umane”
-concepe degenerescentele ca pe o maladie ereditara ce are ca efect o deviere a
individului de la tipul normal;
-trateaza problema nebuniei morale si propune includerea acesteia in sfera
nebuniilor ereditare
- face o clasificare a maladiilor mentale ,aratand care sunt predispuse catre crima.

Cesare Lombroso(1835-1909)

-s-a nascut la Viena intr-o fam de israeliti

-a fost un tanar precoce la 15 ani a publicat Istoria Romei;

15
 -la 30 de ani avea deja publicate 12 carti care cuprindeau studii despre cretinism,
pelagra,proprietatile dezinfectante ale alcoolului etc;
- a facut studii de medicina in Pavia,Padova si Viena;
- teza sa de doctorat “Cretinismul in Lombardia”
- lucrand ca medic militar a facut studii antropometrice comparand datele obtinute
din analiza a peste 3 milioane de soldati din diferite zone ale italiei
- 1862-1873 se ocupa cu studiul bolnavilor mintali
- 1876 Torino- licreaza ca medic legist si preda medicina legala
- 1884 medic la inchisoarea din Torino,ocazie cu care a facut studii asupra
detinutilor de acolo.
In aceeasi perioada il cunoaste pe Ferri si pun pun bazele revistei: “ Arhivele psihiatriei si
antropologiei criminale”. A castigat recunoastere internationala la primul Congres de
antropologie criminala de la Roma-1885.
Cele mai importante lucrari ale sale:
- Omul criminal;
- Femeia criminala;
- Omul de geniu ( geniu si demonia);
- Crima. Cauza si remediu.

TEORIA ANORMALITATII BIOLOGICE

Opera lui lombroso a inregistrat o evolutie a teoriei omului criminal si am putea

aceasta evolutie in 3 etape:
1) ipoteza atavismului:
La orig lucrarilor sale a stat descoperirea la craniul unui detinut,in zona occipitala a unei
fosete accentuate pe care o putem regasi doar la craniile primitive. Aceasta foseta i-a dat
ideea atavismului la omul criminal,adica oprirea in dezv pe lantul filogenetic.( omul
criminal seamana cu omul primitiv) Pornind de la aceasata ideea a studiat 383 de cranii si
a stab stigmatele omului criminal:
- sinusurile frontale pronuntate;
- pometii si falcile voluminoase;
- orbitele mari si departate;
- asimetrii ale fetei si deschiderilor nazale.
Urmarind aceasta ideea a studiat organismele inferioare-omul salbatic si copilul in care
vedea un mic primitiv.Face un studiu al omului criminal din punct de vedere fiziologicc
si anatomic. Vorbeste despre analgezie (lipsa durerii) care il apropie si mai mult pe
criminal de omul salbatic. S-a ocupat de unele aspecte socio-culturale: studii despre
tatuaje,jargon ,alcoolism,credinte religioase,literatura scrisa de detinuti etc.
2) etapa in care studiaza malformatiile morfo-functionale de natura degenerativa:
Studiile s-au fixat aasupra componentei de ordin psihic si reia ideea lui Morel,privind
nebunia moralape care o considera o maladie ereditara degenerativa. Face o paralela intre
nebunul moral si criminalul nascut. I n aceasta etapa considera stigmatele omului
criminal ca fiind degenerescente.

3) a treia etapa este dedicata epilepsiei care alaturi de atavism este un factor
principal in etiologia crimei.

16
 El vede in epilepsie o punte de leggatura intre omul criminal,criminalul nebun si nebunul
moral. Afirma ca epilepsia este una dintre psihozele cele mai atavice si nucleul tuturor
degenerescentelor.

TH lombrosiana parcurge 3 etape:

1) etapa atavismului-sustinuta de existenta fosetei occipitale si a altor stigmate;
2) raportul dintre degenerescente si criminalitate –demonstreaza prin maladiile
morfologice si functionale de natura degenerativa;
3) perceperea crimei ca forma a epilepsiei,fiind de parere ca in cazul unor persoane
convulsiile determinate de epilepsie sunt inlocuite de pornirile catre crima.
Fenomenul criminal este determinat de anomalitatea biologica bazata pe atavism
organicsi psihic si pe o patologie epileptica.
Unii critici afirma ca Lombroso a luat in calcul doar elemente antopo-biologice,in
realitate a facut referire si la o alti factori care au relevanta in fenomenul criminal (factori
sociali ,ambientali etc). A marcat o interactiune intre acestia , afirmand ca natura e o
materie prima si circumstantele opereaza in structura biologica( a analizat relevanta unor
factori socio-ec: saracia,alcoolul).

Importanta operei sale:

Th lansata de acesta nu trebuie privita ca unica explicatie a fenomenului criminal,iar

factorul biologic nu trebuie considerat unicul care contribuie la formarea personalitatii
criminale. Importanta sa nu trebuie negata deoarece theoriile actuale in special studiile
genetice au confirmat cele afirmate de L. Teoria sa este importanta in acea epoca si
pentru faptul ca starneste reactii adverse, a potentat studii le in paguba celor care
ssutineau importanta factorilor sociali in etiologia crimei.Atunci cand este criticata opera
sa se porneste de la ideea ca L. este creatorul “ omului criminal”- ideea falsa, a dorit sa
creeza criminalul om, ca exista un anumit determinism ,anumite tendintecu care unii se
nasc si ca eforturile de a le invinge sunt mai mari decat ale uniu om normal.

CURS 8

Caracteristicile Scolii Pozitiviste

1) studiul complet al fenomenului criminal ca realitate umana si sociala si in mod
corelativ, contestarea viziunii abstracte asupra criminalitatii
2) formularea unor concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal pe metoda
inductiei pozitiviste si renuntarea la deductia apriorica speculativa
3) negarea liberului arbitru si inlocuirea lui cu determinismul bio-psiho-social
4) inlocuirea ideii de raspundere morala cu cea de raspundere sociala
5) justificarea activitatii juridico-penale prin ratiuni de aparare sociala ce presupun
masuri de protectie a societatii: separarea sau eliminarea precum si masurile preventive
care pot fi educative sau curative

17
 Teoriile etiologice moderne

Ulterior studiilor multifactoriale intcmite de Ferri, teoriile etiologice au

reprezentat preocuparile in criminologie pana la mijlocul secolului XX cand au fost
inlocuite cu teoriile privind reactia sociala si cu cele privind trecerea la actiuni. Insa si
unele din aceste teorii abordeaza cauzalitatea fenomenului criminal desi nu se considera
etiologice, multe din ele concep criminalitatea pornind de la cauzalitate.
Caracteristiciile teoriilor etiologice moderne:
1) admit ca delincventa este un fenomen multifactorial. Diverse categorii de teorii s-
au axat pe analiza anumitor factori considerati preponderenti: factorii biologici, morali
sau sociali fara a nega multifactorialitatea.
2) Toate aceste teorii au un factor comun, si anume, cel psihologic, plecand de la
premisa ca aceasta componenta se gaseste in comportamentul criminal, ca de altfel in
orice tip de comportament
In functie de cei 3 factori mentionati si de preeminenta factorului psihic vom imparti
aceste teori in 3 categorii:
1) teoriile psiho-biologice
2) teoriile psiho-sociale
3) teoriile psiho-morale

1) Teoriile psiho-biologice
Ideea centrala este aceea ca fenomenul criminal/crima sunt determinate de factorii
biologici.

a) Teoria bio-tipologica
Cuprinde mai multe variante ce au in comun sustinerea ideii conform careia exista o
relationare intre activitatea criminala si biotip. Corelarea se stabileste in functie :
- de structura corpului si vorbeste de teoriile morfo-
caracteriologice
- de somatotip – tipul corpului plecand de la embrion
- de tipul endocranian.
Structura corpului – Teoria lui Ernest Kreshmer
Face parte din scoala criminologica germana, a elaborat o dubla clasificare
tipologica realizand pe de o parte o distinctie intre tipurile constitutionale lecto-somatic,
atletic, picnic si displastic, iar pe de alta parte a facut o distinctie intre tipurile
psihologice: schizomatic, ciclomatic etc.
In functie de structura corpului, Kreshman stabileste 5 categorii de tipuri
constitutionale:
- tipul lepto-somatic/leptomorf – in aceasta categorie intra indivizi
care au de obicei un corp prelungit, capul mic si nasul mic. Pot fi
reprezentati grafic printr-o linie verticala.
- Tipul atletic – intra in aceasta categorie indivizii ce se
evidentiaza printr-un sistem osteo-muscular bine dezvoltat. Ca
reprezentare grafica – un trapez cu baza mare sus
- Tipul pignic – este alcatuit din indivizi ale caror cavitati viscerale
sunt foarte dezvoltate, au un abdomen proeminent si un cap

18
 mare. Prezinta extremitati scurte si tendinte spre obezitate.
Reprezentarea grafica – un cerc.
- Tipul displastic – format din indivizi ce prezinta caracteristici
duse la extrema
- Caracteristiciile celorlalte 3 tipuri: indivizii care sufera de
gigantism, obezitate, infantilism. Nu are o reprezentaregrafica
- Tipul mixt – cel mai frecvent. Intalnim caracteristici ale
celorlalte tipuri mentionate anterior combinate pe cale ereditara.
Relationand aceste tipuri constitionale cu tipurile psihologice se ajunge la
urmatoarele concluzii:
- tipul picnic inregistreaza rata cea mai scazut de delincventa si
rareori intalnim in aceasta categorie criminali de obicei
- tipul leptomorf – sunt predispusi la recidiva, iar resocializarea nu
are mare influenta asupra lor, de regula intalnim in randul lor
hoti si escroci
- tipul atleto-morf – intalnim in aceasta categorie indivizi violenti,
numarul cel mai mare de indivizi care comit fapte penale provin
din aceasta categorie. Cei din acest tip comit cu predilectie
infractiuni contra persoanei
- tipul displastic e alcatuit din indivizi inapoiati de regula in plan
psihic si morfologic; comit de regula delicte sexuale incep
cariera criminala dupa 18 ani insa sunt predispusi la recidiva.
Kreshmer e considerat parintele teoriilor somato-tipice. E recunoscut pentru ca a
respins ipotza unui tip somatic de delinvent. I s-a reprosat in constructia teoriei sale un
deficit empiric: desi a cercetat 4414 cazuri nu a alcatuit o statistica si de aceea nu exista
informatii cu privire la distributia acestor tipuri in randul populatiei.

b) Teoria inadaptarii bio-psihice elaborate de criminologul suedez Olof Kinberg in

lucrarea “Problemele fundamentale ale Criminologiei”.
In aceasta lucrare Kinberg reia iedile lui Lombroso incercand sa fundamenteze
caracteristiciile principale ale delincventului printr-un complex bio-psihic. Autorul pleaca
de la ideea ca omul e o fiinta nu doar biologica, ci si psihologica ce se caracterizeaza
prin plasticitate, adica isi modifica reactiile si in functie de factorii psihologici si sociali.
Daca aceasta plasticitate nu se coreleaza cu influenta mediului, se creeaza o stare de
inadaptare intre organism si mediu. O parte a acestor forme pot sa conduca la o
inadaptare sociala. Manifestarea inadaptarii sub forma unei incalcari a legii reprezinta un
raspuns al individului la diversii stimuli din mediu.
Pentru a stabili cauzele criminalitatii ar trebui sa facem un studiu al psihologiei
individului si aici trebuie sa avem in vedere 2 caracteristici: nucleul constitutional si
functia morala.
Nucleul constitutional reprezinta totalitatea tendintelor reactionare ale
individului . Exista 4 trasaturi:
- capacitate – nivelul maxim pe care il poate atinge inteligenta sub
influenta unor conditii de mediu optime
- validitatea – cantitatea de energie de care dispune un individ

19
 - stabilitatea – capacitatea/facultatea individului de a dobandi
comportamente ferme fixate pe obiceiuri durabile astfel incat sa
poata face acelasi lucru economisind forta
- soliditatea – coeziunea interna a persoanei
Aceste trasaturi sunt intalnite la toti indivizii, dar in cantitatea variabila astfel
incat putem crea perechi opuse: supercapacitatea – subcapacitate; supervaliditate
–subvaliditate etc
Functia morala reprezinta modalitatea si profunzimea asimilarii valorilor morale.
E compusa din elemente emotionale si elemente cognitive. In functie de variatia acestei
componente avem:
1)indivizi a caror functii morale se reduce la unele cunostiinte dar carora le lipsesc
elementele emotionale. Integram in aceasta categorie debilii mintali.
2) indivizii care nu mai poseda functii morale dar care reactioneaza emotional –
categoria asa-zisilor oameni normali
3) indivzii a caror functii morale a suferit modificariin urma unor leziuni patologice
ale tesutului cerebral: traumatisme cerebrale si care au afectate elementele
emotionale. Ei savarsesc fapte antisociale.
4) Indivizii care cunosc regulile morale, raspund emotional dar au o imaginatie
deformata a sensului realitatii.
In urma combinarii nucleului constitutiv cu functiile morale obtinem indivzi
neadaptati care vor reactiona contrar legii penale.
Kinberg observa ca nu putem clasifica oamenii in 2 grupuri: buni si rai si ca in
fiecare individ se gasesc lucruri bune si rele, difera masura acestor elemente.

Teoria constitutiei crimiale elaborate de Benigno di Tullo

Aceasta teorie a fost elaborata si prezentata in lucrarea “Tratat de antropolgie
criminala” unde autorul defineste constitutia criminala ca o stare de predispozitie
specifica spre cimra, o capacitate ce exista la anumiti indivizi de a comite acte criminale
in urma unor instigari exterioare care raman sub pragul ce opereaza asupra celorlalti
indivizi.
Studiul cimei nu poate fi unul exclusiv biologic ori exclusiv sociologic ci
totdeauna va trebui sa fie bio-sociologic. Autorul inceasca sa determine factorii care
conduc la formarea personalitatii criminale:
- ereditatea – dar aceasta este o posibilitate sporita ca cineva sa urmeze cariera
criminala daca poseda date ereditare in acest sens, insa nu trebuie privita ca o determinare
absoluta;
- disfunctionalitatatile cerebrale si hormonale
- varsta si crizele biologice pe care le determina varsta: pubertatea, cu
modificarile pe care le implica si procesele involutive de imbatranire
Predispozitia catre crima reprezinta un ansamblu de conditii organice si psihice
ereditare, congenitale dobandite care diminuand rezistenta individului la stimulii externi
ii permite acestuia sa devina criminal.
Autorul nu neaga importanta factorilor sociali si a celor fizici, insa acestia capata
importanta in moemntul in care intalnesc o constitutie criminala.

Teoria genetica

20
 Odata cu dezvoltarea tehniciilor de investigare a metodelor moderne de cercetare
s-a incercat o fundamentare a ideilor lansate de Lombroso prin corelarea
comportamentului criminal cu disfunctiile genetice.
In anii ’70 s-au intensificat studiile in acest domeniu si teoriile elaborate sunt
cunoscute sub numele de teoriile genetice sau teoriile privind aberatiile cromozomiale.
Aceste teorii pleaca de la observarea ca fiecare celula cuprinde 23 de perechi de
cromozomi din care 22 de perechi reprezinta soma sau partea nereproductiva si o pereche
de cromozomi permite gama/germenul.
La femei, ambii cromozomi sunt similari ca masura si forma, de aceea se
utilizeaza pentru acestia formula XX; la barbati, unul dintre ei e mai mic, formula e XY.
Femei 46 XX; barbati 46 XY.
Odata cu descrierea cariotipului in 1954, au fost descoperite si anomaliile ale
acestuia si aceste anomalii au fost corelate cu anumite inclinari spre crima.
Principiile marformatii observate:
1) Sindromul Turner – in cadrul acestei malformatii se observa lipsa unui
cromozom. Fomula e XO. Nu s-a descoperit nicio fromula YO care ar
fi probabil letala.
2) Excesul de cromozomi: distinctie intre malformatiile observate unde
putem intalni formulele de tipul XXX, XXXX sau XXXX, la barabti
intalnim sindromul KLINEFELTER unde intalnim un X in plus –
XXY, XXXY, XXXY.
3) Trisomia XYY sau XYYY. – sindromul TURNER
La femei afecteaza cam 1 din 5000 de femei. Ele prezinta structura joasa,
gat scurt, piept larg si uter mic. Nu s-a facut vreo asemanare intre acest
sindrom si vreo tendinta criminala.
2) Sindromul KLINEFELTER – este prezent in randul celor condamnati: 2% din
detinuti prezinta astfel de anomalii si de regula o asemenea disfunctionalitate
prezinta si anomanlii mentale. Ca si aparenta, subiectii au circumferinta toracica
diminuata, solduri largi, picioare lungi, un balans larg al corpului si atrofii
testiculare. E asociat cu un nivel scazul al intelectului si faptele comise de acestia
sunt diverse dar se observa o tendinta catre fapte cu tematica sexuala, subiectii
prezinta tendinte spre alcoolism, sexualitate si deseori prezinta sterilitate.
3) Trisomia XYY – cea mai mediatizata anomalie cromozomiala motiv pentru care a
fost numita “cromozomul cimei”. A fost descoperita in 1961 de Sanberg si
Jacobs.
Jacobs a relevat ca intr-un spital de maxima siguratna pentru blonaci, 12 sin 196
sufera de anomalii cariotipice, iar 7 dintre ei prezentau trisomia XYY.
Rice a facut un studiu si a constat ca din 199 internati cu bloi mentale, 2 aveau
aceasta anomalie. Aceasta descoperire a fost considerata semnificativa, intrucat se
considera ca in popilatia normala, procentul aceste anomalii e de 1.5%. Jacobs ii
caracterizeaza pe cei cu acest sindrom ca periculosi, violenti cu predilectie spre
crima.
In situatiile din acea perioada se punea accent pe agresivitatea acestor indivzi
decat pe anormalitate. Aceasta idee se baza pe ..

21
CURS 9

TEORIILE PSIHO-SOCIALE

I. Teoria asociatiilor diferentiate – Edwin Sutherland

II. Teoria conflictelor de culturi – Thorsten Sellin
III. Teoria anomiei – Robert Merton
IV. Teoria angajamentului – Howard Becker

I. Teoria asociatiilor diferentiate - Edwin Sutherland

A fost construita de Edwin Sutherland, criminolog american, in lucrarea

publicata in 1934 – „Criminologie”, editata ulterior ca „Principii de Criminologie”.
Sutherland credea ca in plan metodologic nu se poate vorbi de caracterul stiintific
al unei teorii criminologice daca aceasta nu raspunde exigentelor la care este supusa orice
teorie stiintifica. De aceea exista 2 tipuri de teorii stiintificecriminale:
- fie in functie de elementele care intra in joc in momentul in care
infractiunea este comisa si atunci este vorba de teorii mecaniciste,
situationale sau dinamice;
- fie este vb de teorii construite de elementele care si-au exercitat influenta
anterior si atunci este vorba de teorii istorice sau genetice.
Teoria lui face parte din aceasta a doua categorie.
Autorul arata ca explicatiile activitatii criminale presupun mai multi pasi. Astfel,
in investigatiile sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe / economica –(cei dintr-o
clasa sociala bine pozitionata: infractiuni comise de SC, coruptie), a ajuns la concluzia ca
nu se poate referi la comportamentul deviant, la disfuntiile sau la neadaptarile indivizilor
din clasa joasa, ci la invatarea efectiva a valorilor criminale, invatare care poate interveni
in orice cultura si in orice clasa sociala.
Presupunerea de la care pleaca in aceasta teorie a invatarii este aceea de organizare a
societatii diferentiata care la randul sau este conectata la ideea de conflict social.
Organizarea sociala diferentiata presupune ca in comunitate exista diverse asociatii
structurale in jurul unor interese si scopuri diverse, legatura ce integreaza indivizii in
aceste grupuri si subgrupuri constand in substratul psihologic de a-si atinge anumite
interese care sunt comune membrilor gruparii. Din cauza divergentei ce exista in
organizarea sociala este inevitabil ca unele din aceste grupuri sa sprijine modele de
comportament deviant, ca altele adopta o pozitie neutra, iar altii infrunta valorile
criminale si adopta valorile majoritare.

22
 Capacitatea si motivarea necesare pentru comiterea delictului se invata de individ
prin contactul cu valori, atitudini, modele de comportament criminal.
Crima nu se mosteneste si nu se inventeaza, nu este ceva irational, crima se invata.
Aceasta teoria a fost rezumata in 9 postulate:
1) Comportamentul criminal se invata asa cum invata omul in orice activitate, prin
mecanisme identice;
2) Comportamentu criminal se invata prin interactiunea cu alte persoane prin
intermediul unui proces de comunicare. Este necesara o invatare activa din partea
individului. Nu este nevoie ca acesta sa traiasca intr-un mediu criminogen, ci este
nevoie de un proces de invatare a modelelor criminale la care sa participe si
ceilalti din grup.
3) Partea decisiva a procesului de invatare are loc prin intermediul relatiilor
apropiate. Astfel invatarea are loc mai ales in cadrul unui grup restrans, iar
influenta criminogena este proportionala cu gradul de intimitate al contactului
interpersonal. De exemplu este inferioara influenta pe care o exercita mediile de
comunicare in masa in comparatie cu cea exercitata de familie sau de grupul de
prieteni pentru ca acestia din urma favorizeaza interpretarea experientelor zilnice
si contribuie in mod eficace ca individul sa depaseasca bariere controlului social
si sa isi asume valorile criminale.
4) Invatarea comportamentului criminal include tehnici de comitere a delictului
foarte simple unori, alteori sofisticate, presupune asimilarea modului de orientare
a mobilurilor, a rationamentelor si a atitudinilor. Se invata asadar nu doar
comportamentul criminal, ci si modus operandi, argoul si celelalte simboluri si
intrumente de comunicare din lumea criminala.
5) Orientarea mobilurilor se face in functie de interpretari favorabile sau
defavorabile dispozitiior legale.
6) O persoana devine delincvent atunci cand intepretarile favorabile violarii legilor
le depasesc pe cele de conformare. Aceasta se intampla cand prin contactele
diferentiate se invata mai multe modele criminale decat metodele de conformare.
7) Asociatiile si contactele diferentiate pot varia in privinta duratei, frecventei,
intensitatii. De exemplu impactul pe care il are orice model in primii ani de viata
poate fi mai semnificativ decat cel exercitat in etape posterioare, iar modelul este
cu atat mai convingator pentru individ cu cat prestigiul ce este atribuit persoanei
sau grupului uman este mai mare.
8) Procesul de invatare nu presupune doar imitatie, ci implica toate mecanismele
inerente oricarui proces de invatare
9) Comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, dar nu
explica prin aceasta; de exemplu hotul fura pentru a avea bani, dar tot pentru a
avea bani omul cinstit munceste.

II. Teoriile conflictului de culturi – Thorsten Sellin

Acesta teoria a fost elaborata in lucrarea „Conflictul cultural si crima”, publicata in 1938.
Autorul pleaca de la explicarea notiunii de cultura si conflict.

23
Cultura = totalitatea ideilor, a institutiilor si produselor muncii care, aplicata la grupuri
determinate de fiinte umane, permite a se vorbi de regiuni culturale, despre tipuri de
cultura etc. In acest sens si cea mai primitiva populatie poseda o cultura.
Conflict cultural = lupta intre valorile morale ori norme de conduita opuse sau aflate in
dezacord.
Codul moral al unui individ depinde de experientele pe care le-a trait in diverse grupuri
sociale. Fiecare grup are propriile norme de conduita ce se impun a fi respectate. In
lumea moderna apar tot mai des conflicte din cauza din cauza diferentelor etnice, sociale,
religioase, de varsta etc. Se poate vorbi de un conflict de culturi atunci cand conduita unei
persoane acceptata intr-o societate nu este apreciata in aceeasi maniera in toate grupurile
carora le datoreaza supunere.
De cele mai multe ori, conflictul normativ intre cele doua sisteme de referinta este
receptat la nivel pshihic, iar alteori acest conflict nu afecteaza psihicul persoanei.
Exista 3 sisteme generatoate de conflict:
1. conflictul poate sa apara intre 2 atitudini perfect morale, dar bazate pe valori
diferite. Este cazul colonizarii, cand asimilarea legislativa este prea rapida;
2. conflictul poate fi determinat de legi arbitrare (ca in cazul starii de ocupatie) sau
daca legislatia favorizeaza coruptia, iar indivizii se supun unor conceptii morale
sanatoase. Ex.: Corsica;
3. conflictul intre legi conforme cu valori socialmente acceptate si indivizi ce au
coduri de morala particulara. Ex.: imigranti.
Aceasta teorie este mai degraba valabila pentru sociologie americana, care reprezenta
la acea data un model multucultural, insa observatiile lui Sellin incep sa fie valabile
pentru tot mai multe state.

III. Teoria anomiei – elaborata de sociologul american Robert Merton

Teoria a fost publicata in lucrarea „Teoria sociala si structura sociala” aparuta in 1949.
Anomia este definita ca starea sociala de absenta sau slabire a normei, ceea ce duce la o
lipsa de coeziune intre membrii societatii.
Cultura reprezinta ansamblul de norme si institutii care guverneaza conduita indivizilor in
societate si desemneaza scopurile spre care acestia trebuie sa tinda.
Organizarea sociala reprezinta ansamblul de norme ce reglementeaza accesul la cultura si
care indica mijloacele autorizate pentru atingerea scopurilor.
Starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile
propuse si mijloacele legitime accesibile unor categorii sociale. Este o teorie valabila mai
degraba societatii americane.

IV. Teoria angajamentului – apartine sociologului american Howard Becker si a fost

publicata in lucrarea „Outsiders” in 1963.
Teoria apartine curentului interactionist, ce se inscrie in zona mai larga a criminologiei
reactiei sociale, care considera ca delincventul este o creatie a structurii sociale, structuri
eticheteaza individul ca deviant.

24
Becker inverseaza intrebarile „de ce anumti indivizi comit crime?” si spune atentiei
intrebarea „de ce anumiti indivizi respecta legea?”. Astfel, in Teoria angajamentului se
sustine ca indivizii nu comit crime pentru a nu pierde avantajele pe care le presupune
viata sociala in care este angajat. Daca un individ comite o infractiune, este pentru ca nu
este suficient de angajat in viata sociala si nu are ce pierde.
Pe langa aceasta cale spre delincventa, autorul mai gaseste una - aceea a tehnicilor de
neutralizare ce reprezinta justificarile pe care le utilizeaza un individ pentru a justifica
propriile actiuni.
1) O prima justificare: delincventii se considera in general descarcati de responsabilitatea
savarsirii faptei, intrucat asociaza imaginea lor cu cea a unei mingi de biliard care este
aruncata dintr-o situatie in alta, fara a se putea impotrivi.
2) O a doua situatie: cand faptuitorul motiveaza ca prejudiciul e inexistent, de exemplu
afirma despre un furt ca ar fi un simplu imprumut.
3) O treia situatie: cand incearca sa convinga pe altii ca vatamarea e justa. De ex.: in
cazul agresiunilor comise impotriva homosexualilor, atacurilor impotriva minoritatilor,
vandalismul conceput ca o razbunare impotriva profesorului ori a reprezentantului
administratiei scolare care nu a fost „corect”.
4) O a patra tehnica implica o condamnare a celor ce condamna; acestia pot fi considerati
de catre infractor ipocriti, delincventi deghizati ori indivizi impinsi de ura personala.
Si acesta teorie are o aplicabilitate restransa, indepartarea de norme se face prin acordarea
prioritatii respectului altei norme considerata mai presanta sau care cere o loialitate de tip
superior. De aceea nu poate fi considerata o explicatia general valabila a crimei.

CURS 10

TEORIILE PSIHO-MORALE

Isi propun studierea mentalitatii criminale, modul in care aceasta se formeaza si se

structureaza si trasaturile care o disting de mentalitatea non-criminala.
Se impart in 2 categorii: A. Teoriile psiho-morale de factura psihanalitica
B. Teoriile psiho-morale “autonome”

A. Teoriile psiho-morale de factura psihanalitica

Au la baza rationamente intalnite in psihanaliza. Ele fructifa in special rezultatele
cercetarilor si opera freudiana.
Contributia lui Freud la dezvoltarea gandirii criminologice:
1. Explicatiile privind structura si functionarea aparatului psihic
2. Explicatiile privind etiologia si tratamentul nevrozelor
3. Referirile la fenomenul criminal

1. Freud considera initial ca aparatul psihic e compus din 3 instrumente si anume

inconstient, constient si preconstient. In functie de aceasta impartire, Freud explica visele,
actele ratate si aparitia nevrozelor.

25
 Ulterior Freud spune ca aparatul psihic e format din sine, eu(raportarea la present,
presupune componenta constienta si inconstienta) si supraeu(super-instanta intre sine si
eu).

2. Etiologia nevrozelor are la baza 3 elemente(3 factori):

- Factorul ereditar
- Renuntarea reala – frustrarile fata de bariera sociala
- Influenta unor evenimente din prima copilarie
Prima copilarie se imparte in 2 etape:
a) Etapa autoerotismului – instinctual sexual e canalizat asupra propiei personae
b) Apare un obiect sexual exterior; instinctual sexual se transfera asupra unei alte
personae (heteroerotism)

a) Instinctual sexual parcurge 3 faze in functie de cele 3 zone erogene la care se

fixeaza libidoul:
- Orala
- Anala
- Genital
In aceasta perioada, instinctual sexual poate sa prezinte unele fixatii care vor
genera ulterior tendinte perverse/nevrotice.

b) Apare, se dezvolta Complexul Oedipian atunci cand individual isi stabileste un

obiect sexual exterior si inevitabil, e unul dintre parinti, cel de sex opus.
In esenta complexul Oedipian=tendinta copilului de a poseda parintele de sex
opus combinata combinata cu tendinta de suprimare a parintelui de acelasi sex.
Orice individ trece prin aceasta perioada. Acest conflict se rezolva diferit de la o
perosana la alta. Daca acest conflict se rezolva prin sublimare(isi gaseste alt obiect
sexual), va avea o personalitate normal, iar daca se rezolva prin refulare(alungarea in
subconstient) va avea o personalitate nevrotica.
Convingerea ca Complexul Oedipian=nucleul tuturor nevrozelor: teoriile privind
fixatiile libidoul si cele privind Complexul Oedipian sunt preluate de teoriile
personalitatii antisociale. Intregul mecanism al antinevrozelor e preluat de teoriile
criminalului nevrotic.

Metoda de tratament este cea a terapiei prin transfer:prluare din criminologia

clinica in tratamentul delincventului.

3. Referintele la fenomenul criminal

 Totem si tabu – Freud examineaza anumite tabu-uri cu relevant
criminological: uciderea si incestul. Considera ca orice transgresare a tabu-ului e expresia
unei dorinte refulate.
Cum dorintele sunt o expresie a instinctului rezulta ca orice transgresare a tabu-
ului are o origine instinctual.
Freud aprecia ca singurul instinct uman care merita a fi analizat este instinctual
sexual (a fost acuzat de pansexualism)

26
 De asemenea considera ca prin complexul lui Oedip poate fi explicate toata istoria
umanitatii, inceputurile religiei, ale morale, ale relatiilor sociale.
Complexul Oedipian in viziunea lui Freud – pacatul orginar, uciderea lui pater
familias si posedarea femeii ce genereaza o constienta a vinovatiei(culpabilitate)la stare
general umana. De asemenea individualizeaza ca si comportamentul criminal se explica
printr-un instinct sexual gresit canalizat.
 2 studii de maturitate: “Dincolo de maturitate”, “Eul si sinele” – o alta
viziune asupra instinctelor: exista si altele decat instinctual sexual sunt demne de luat in
seama: dualitatea eros-thanatos.
Eros – instinctele vietii, unde instinctul sexual joaca rolul principal; vizeaza spre
prelungirea si complexificarea vietii.
Thanatos-readucerea organismului la starea anorganica; sunt representative
:sadismul, masochismul.
Sunt o noua posibilitate de explicare a fenomenului criminal, de unde reiese ca
instinctul morbid are un rol important in aparitia comportamentului criminal.
 Crima are la baza drept cauza un sentiment de culpabilitate tipic
nevrozelor (inconstient, anterior trecerii la fapte). Individual decide sa lege sentimental
de culpabilitate de un act concret, real, care sa antreneze pedeapsa ce e resimtita ca o
izbavire; creeaza premizele recidivei.
Explicarea criminologiei pe baza sentimentului de vinovatie nu schimba originea
instinctuala si doar o intermediaza de sentimentul de vinovatie. E consecutiv unor instinct
condamnabile/tendinte in dezacord cu morala sociala.
1. Teoria criminalului nevrotic (“Criminalul si judecatorii sai” - Staub)
- Criminalitatea imaginara(apare in vise, fantezii, acte ratate)
- Criminalitatea ocazionala(din cauza unor amenintari, agresiuni
asupra eu-ului, supraeul isi suspenda vocatia morala)
- Criminalitatea obisnuita, genereaza 3 tipuri de criminali:
 Criminalii organici(cazuri patologice)
 Criminalii normali(personae psihic sanatoase, anormale din
punct de vedere social; nu exista un conflict intre eu si
supraeu; sunt personae care traiesc in colectivitati criminale
si se copmporta conform moralei)
 Criminalii nevrotici(actioneaza in baza unor mobiluri
incontrolabile; intervine culpabilitatea, nevoia de pedeapsa;
supraeul e invins de sine)
2. Teoria personalitatii antisociale
Individual e vazut de la nastere ca fiinta eminamente instinctive, ghidat de
principiul placerii.
Adaptarea la principiul realitatii(care guverneaza relatiile sociale) se face intr-un
proces lent, complex, ce cuprinde in mare 3 etape:
- Primele relatii intre parinte si copil
- Faza formarii supra-eului
- Faza relatiilor de grup iin cadrul familiei
Personalitatea viitoare a individului e influentata de orice carente aparute in aceste
etape.

27
 B. Teoriile “autonome”
 Teoria instinctelor
 Teoria personalitatii criminale

CURS 11

CRIMINOLOGIE DINAMICA

Explicatiile non-cauzale cu privire la fenomenul crminologic au aparut in a doua

jumatate a sec.XX si in ultima vreme tind sa se constituie ca o subramura a criminologiei.
Criminologia dinamica reprezinta acea ramura a criminalitatii teoretice care se
ocupa de studierea fenomenului criminal din punctual de vedere al mecanismelor si al
proceselor care insotesc trecerea la act.
Originea acestor explicatii non-cauzale o regasim in conceptia utilitarista a scolii
clasice. De aceea, teoriile dinamice sunt considerate ca fiind o intoarcere la Beccaria si o
respingere a lui Lombroso.

Trecerea la act ca prelungire a explicatiilor etiologice

In literature de specialitate explicatiile privind trecerea la act sunt cunoscute ca

teorii dinamice complementare. Avem modele generale de trecere la act si modele
particulare. Cele din urma sunt impartite in trei categorii:
1.modele in care rolul determinant este atribuit personalitatii;
2.modele in care rolul determinant este atribuit situatiei;
3.modele de analiza privind trecerea la act.

Modele particulare

Delincventul parcurge trei etape pana la savarsirea infractiunii:

1.etapa asentimentului ineficace reprezentand perioada inconstienta cand trairile
subterane ce tind spre crima apar spontan in zona constientului. In acest moment apare
idea disparitiei eventuale a victimei. Poate aparea la oricine, dar sub influenta factorilor
morali,afectivi poate fi indepartata ideea criminala.

2.etapa asentimentului formulat, etapa in care procesele subconstiente nu au disparut, insa

lucrurile se petrec in mare parte in mod constient. Subiectul oscileaza intre dorinta ca
victima sa dispara si ideea ca ar putea ajuta la aceasta disparitie. Eo etapa contradictorie,
de ezitari si e posibil ca un eveniment accidental(exp: betia) sa declanseze actul criminal,
avand drept consecinta o pregatire deficitara si lipsita de precautii privind imunitatea.

3.etapa crizei, etapa care presupune ca decizia disparitiei sa fie luata . Criminalul se
gaseste intr-o stare morala si fizica acuta, iar explozia e iminenta.
Drumul spre crima poate fi oprit in oricare din cele trei etape, trecerea la act se
poate face inainte de a se ajunge la fapta si atunci crima are sanse sa esueze.

28
 Trecerea la act reprezinta rezultatul luptei unor tendinte opuse ce pot aparea sau
nu in zona constientului. Exista si situatii in care pot aparea factori conjucturali care sa
faciliteze sau nu trecerea la act.
Exista si acte care nu parcurg nici o etapa din aceasta schema si in aceasta situatie
subiectul releva o mare usurinta in savarsirea faptelor penale.

Model propus de J.Pinatel

Pinatel descrie actul criminal ca un observatory care analizeaza “dinamica

personalitatii agentului”. Acest model se deosebeste de modelul lui E. de Greef care
analizeaza trecerea la act ca si cum ar fi traita de subiect.
Pentru ca subiectul sa treaca la actul criminal este nevoie sa nu fie retinut de
oprobiul social asociat raufactorilor insemnand o auto-legitimare subiectiva care e
subliniata de egocentrism. Faptul ca subiectul nu e tinut de amenintarea publica
exercitata prin pedeapsa este axplicat prin labilitate. Obstacolele materiale ce ar putea
impiedica executarea crimei sunt inlaturate prin agresivitate. Cand se ajunge in situatia de
a comite crima subiectul nu trebuie sa fie retinut de sentimentul ca produce un rau
aproapelui. Indiferenta afectiva asigura aceasta ultima etapa a trecerii la act.

Modelul lui H.Becker

Consta in succesiunea secventelor care conduc persoana actorului in interactiune

cu situatia precriminala pana la consumarea actului. Becker considera ca greseala
modelului anterior de trecere la act este ca toti factorii ce contribuie la producerea
fenomenului actioneaza simultan. El numeste aceste modele sincronice. El considera ca
fiecare fraza necesita o explicatie si reunirea acestor explicatii contribuie la explicarea
comportamentului de ansamblu.
Pune accent doar pe contributia factorilor constienti si rationali in trecerea la act.
(ex: o persoana consumatoare de droguri, in prima faza persoana se gaseste in situatia de
a procura droguri, in a doua faza se manifesta dorinta de a face experimental drogului,iar
in a treia faza se pune problema de ce o persoana devine fumator constant de marijuana.).
Caracterul rational al acestei fapte nu trebuie absolutizat. De regula cand o fapta e
comisa pentru prima oara exista intentie, dar forta motivatoare poate fi intr-un plan
indepartat. Autorul afirma insa ca actele nonconforme sunt comise de indivizi care nu au
intentia de a actiona in acest sens si de aceea pentru astfel de comportamente e nevoie de
o explicatie speciala.

Modelul general al arborelui elaborate de A.Cohen

El foloseste termenul de devianta in sens larg. Pune accentual pe influenta

factorilor sociali asupra deviantei si formuleaza o teorie a subculturilor care se apropie de
cea a lui Sellin.Considera ca modelele anterioare accentuau situatia sau infractorul.
Considera ca devianta nu e o simpla interactiune actor-situatie, ci rezulta in urma unor
procese de interactiune. Individul poate alege o directie,dar aceasta nu reprezinta o
determinare, el poate alege ulterior intre doua sau trei posibilitati si ca atare alegerea va
depinde atat de autor cat si de situatie.

29
Teoriile dinamice

Explica actul criminal in sine in afara oricarei referinte la trecutul infractorului

care e diferit de modelele privind trecerea la act ca prelungire a explicatiilor etiologoce,
reprezentand teorii generale ale actului criminal.

Teoria retinerii- vezi in manual(nu a predat)

Teoria strategica elaborata de Maurice Cusson

S-a inspirit in elaborarea teoriei din doua surse principale: autobiografiile

criminale si gandirea unor sociologi care folosesc un discurs fara ocrespodenta in
criminology. Din formularea acestor surse,autorul creeaza o analiza strategica a
delincventei prin care arata ca activitatea delictuala aduce mai multe avantaje decat cele
imaginate. De regula apare ca un mijloc pentru realizarea scopurilor pe care le urmareste
majoritatea oamenilor,scopuri cum ar fi excitatia,posesiunea,apararea propriilor
interese,dominatia etc. Multi adolescenti se lasa tentati de crima,dar putini ajuns sa se
angajeze profound in ea. De obicei fac acest lucru pentru ca intampina greutati la scoala,
munca si pentru faptul ca frecventeaza prieteni care ii lanseaza in tehnicile criminale.
Analiza strategica concepe delictul ca pe un comportament orientat spre rezultat, avand
rationalitatea sa proprie si tinand cont de comportamentul adversarilor si de
oportunitatile deschise pentru subiect.
Patru elemente trebuie luate in calcul: rezultatul,comportamentul,rationalitatea si
conflictul
Comportamentul este definit ca o succesiune de acte,analiza strategica fiind mai
interesata de ce anume fac oamenii decat de ce sunt ei,e mai interesata de actiune decat
de personalitatea subiectului.
Strategiile reprezinta actiuni ale omului asupra mediului sau si asupra celorlalti.
Constau din miscari de atac si aparare.
Rezultatele trebuie distinse de scopuri si pentru a face distinctie trebuie pusa
intrebarea ce aduce crima autorului ei, pentru ca delinceventul isi face un calcul in acest
sens.
In legatura cu rationalitatea ,analiza strategica prezuma capacitatea delincventului
de a lua decizii rationale, va opta pentru solutii eficace tinand seama de interesele sale si
de constrangeri.
Exista trei situatii in care ratiunea e limitata:
1.atunci cand autorul nu are obiective clare;
2.situatiile limiteaza actiunea;
3.informatia ii lipseste.
In privinta conflictelor,analiza strategic ail consider ape delincvent actor ce decide
tinand cont de atitudinea adversarilor sai. De accea delincventul joaca pe doua
fronturi:are o strategie pentru victima si una pentru autor.
Teoria strategica pune accentul pe actul criminal si nu e interesata de actor si lasa
un loc redus factorului afectiv.

30
CURS 12

ELEMENTE MACRO SI MICROCRIMINOLOGIE

Putem defini criminologia ca partea criminalitatii care studiaza fenomenul

criminal ca realitate criminala.
Vom analiza:
- studiul crimei
- studiul criminalului (tipologia de criminal)
Exista 3 clasificari care au relevanta din punct de vedere criminologic, dar si din
punct de vedere penal. Putem vorbi de:
1) delincventi adulti si tineri delincventi
2) delincventi de ocazie si delincventi de obicei
3) delincventi normali si delincv. anormali din punct de vedere mental sau
bolnavi mental

Bolnavi mental => 5 categorii:

1. alienatii
2. debilii mental
3. caracterialii
4. perversii
5. alcoolicii si toxicomanii

1. Exista doua tipuri de alienati:

a) tulburarile durabile ale inteligentei si constiintei => arieratia/inapoierea
mentala si dementa
b) maladiile mentale evolutive

La arieratiile mentale starea individului nu a atins niciodata un nivel intelectual

suficient de dezvoltat pt. a poseda un grad minim de discernamant. Prima forma a
arieratiei este idiotenia, un deficit intelectual foarte profund. Imbecilitatea este un deficit
profund (nu foarte profund).
Arieratii sunt iresponsabili si nu au discernamant.
Dementa este o stare ce intervine dupa ce subiectul a parcurs o evolutie
intelectuala si se produce o slabire progresiva a facultatilor mentale, care este ireversibila
si care il aduce in acelasi stadiu cu arieratul. Ca forme ale dementei mentionam:
- dementa senila
- paralizarea (?)
- dementa traumatica

31
 Dementii – ii intalnim mai des ca autori ai faptelor penale, pt. ca arieratii sunt
cunoscuti ca oameni cu deficit de intelect => ca atare sunt protejati.
Dementa a aparut mai tarziu. Localizarea ei ca boala se face in practica (?) dupa
ce se comite o infractiune. Specifice pt. dementi sunt: infractiunea de furt, violenta,
delictele sexuale.

Maladiile evolutive: psihoza si nevroza.

Psihozele reprezinta alterari ale functiilor psihice esentiale. Controlul de sine si
judecata in capul lor sunt afectate. Cel care sufera de o astfel de boala nu are constiinta
propriei boli. Pot fi date ca exemple schizofrenia, paranoia, fobia maniaco-depresiva,
epilepsia.
Nevrozele au de-a face cu tulburarile psihice pe care bolnavii le resping. Acestia
au constiinta propriei boli, dar domina aceste boli. Exemple: isteria, neurastenia, nevroza
de angoasa, nevroza obsesionala, fobiile si cleptomania.
Psihozele se afla de multe ori la originea unor acte criminale, cum ar fi omorul,
infractiunile contra bunelor moravuri, violentele. Nevroticii ajung rar sa comita
infractiuni, comitandu-le doar in cazuri extreme. (piromani, cleptomani)

2. Debilii mintal prezinta o stare de insuficienta mintala, situata intre arieratia

mintala a imbecililor si dezvoltarea normala. Exista diferite grade, in functie de
coeficientul de inteligenta. Exista debilitatea profunda, debilitatea lejera si o stare de
subnormalitate. Starea de subnormalitate se poate depista doar in urma unui control
psihologic. Debilitatea profunda si cea lejera pot fi sesizate direct.
Relatia debil mintal – criminalitate este o dimensiune foarte discutata si
discutabila, in sensul ca exista putini cercetatori care au un grad de certitudine din acest
punct de vedere si 2 constatari pot fi retinute. Statisticile arata ca procentul debililor in
populatia penitenciara este mai mare decat procentul debililor mintal in populatia totala.
In general sunt infractori primari – debilii in randul recidivistilor se regasesc rar =>
concluzia ca este suficienta o singura experienta.
Criminalitatea spec: comit fapte de natura patrimoniala (ex. Furturi, delicte
sexuale, infr. de violenta, vatamare corporala, loviri cauzabile de moarte). Mai rar
infractiuni contra vietii.

3. Caracterialii

Acestia au tulburari de caracter sau comportament. Prin caracter se intelege

aceleasi tendinte de natura afective care dirijeaza reactia individului la conditiile de
mediu exterior. Oamenii isi pot stapani aceste tendinte, dar exista o categorie de persoane
la care unele tendinte sunt in asa fel incat le domina intreaga personalitate.
Reprezinta o categorie psihopatologica in care pot fi incluse persoane care
prezinta un dezechilibru datorita unor tendinte afective exagerate ce le domina
personalitatea. Principalele tulburari de caracter sunt definitive si ele pornesc de la
maladiile evolutive (psihoza si nevroza), fiind considerate ca variante atenuate ale
psihozelor si nevrozelor, iar caracterial pot fi considerati psihopati si nevropati.
Din punct de vedere criminologic, caracterialii (mai ales subcategoria
psihopatilor) se intalnesc des in randurile delincventilor. Numarul psihopatilor in

32
populatia delincventa trebuie interpretat prudent. Exista psihologi care contesta existenta
acestor categorii si care sustin ca orice individ care comite o fapta devianta poate fi cu
usurinta calificat drept psihopat.

4. Perversitatea

Este o anomalie afectiva. Persoana este lipsita de activitate, prodund egocentrica

si agresiva. Face rau din placere si este deseori intalnita in randul delincventilor.
Perversii sunt recidivisti incorigibili si fac parte din lumea interlopa. (?)

5. Alcoolicii si toxicomanii

Alcoolicii => ingestia de alcool provoaca 2 tipuri de tulburari mintale:

- alcoolizarea (betia pasagera)
- alcoolismul (betia cronica)

Alcoolizarea are 2 faze: 1) sub-betia – diminuarea atentiei, cresterea timpului de

reactie, diminuarea reflexelor etc.
2) betia propriu-zisa – o stare de agresivitate, o dorinta
sexuala; de obicei in aceasta stare se provoaca delirul => la multe infractiuni de violenta.

Alcoolismul actioneaza asupra sistemului nervos in 2 modalitati:

1) modifica fondul mental al individului, care devine agresiv, impulsiv si isi pierde
simtul moral. Infractiuni savarsite: furtul, abandonarea de familie, infractiuni
contra vietii sexuale, ale importantei vietii.
2) Existenta unor episoade delirante acute: delirum tremens, unde subiectul isi
imagineaza pericole iminente pe care le resimte ca fiind reale si pt. a scapa de sub
presiunea lor poate savarsi infractiuni de violenta sau infr. impotriva vietii

Toxicomanii => presupun absorbtia de substante naturale/sintetice ce provoaca o

perturbare a personalitatii si poate duce la dependenta.
 Legea 143/2000

Vorbim de toxicoman doar in cazul ingestiei repetate de substante, ceea ce

conditioneaza la o dependenta fizica/psihica si nu si atunci cand vorbim de consum
ocazional de astfel de substante => doar persoanele dependente.
Exista substante care au influente definitive asupra organismului:
1) drogurile usoare – produc o excitatie psihica atunci cand sunt consumate
impreuna cu alcoolul. Se poate ajunge la savarsirea unor infractiuni de
violenta (ex: hasis, marijuana)
2) drogurile puternice – cu ele se obtine o diminuare a functiilor intelectuale
si se provoaca o stare de indiferenta (ex: morfina, heroina, LSD, ecstasy)

33
 Spre deosebire de drogurile usoare, drogurile grele duc la pasivitate ceea ce
inseamna ca nu exista o criminalitate determinata in mod direct de consumul lor. Exista
insa o criminalitate legata de consumul lor de droguri sau mai bine zis determinata de
imposibilitatea ca la un moment dat consumatorul sa isi asigure pe cai ilicite drogul =>
pt. a face rost de bani, consumatorul comite infractiuni contra patrimoniului si uneori
infractiuni contra vietii sexuale, prostitutie, incest, perversiuni sexuale.
Anormalii mintal

Reprezinta o categorie dificil de tratat. Canepa spunea ca fie acestia au/nu au

discernamant, inchisoarea reprezinta o injustitie, iar libertatea un pericol. Problema e cu
atat de mult mai dificila cu cat in ultima vreme pretinsa stare stare de anormalitate
psihologica incepe sa devina o stare de normalitate.

MACROCRIMINOLOGIA

 Reprezinta studiul criminalitatii ca un aspect de masa, colectiv, al fenomenului

criminal. De la Goethe la Merton s-a rulat ideea ca frecvent societatii ii este specific un
anumit tip de criminalitate.
In societatea contemporana criminalitatea poate fi impartita in 7 categorii:
1) criminalitatea banala
2) delincventa juvenila
3) criminalitatea din imprudenta
4) criminalitatea de afaceri
5) crim. sociala sau contestatara
6) crim. terorista
7) crim. organizata

1) => a avut un curs ascendent in ultima suta de ani. Persoanele care comit asemenea
fapte intra in categ. criminalilor de drept comun si putem include aici tot ce nu
intra celelalte 6 categorii care urmeaza.
2) => aria faptelor comise de catre adolescenti este in continua expansiune, iar pe de
alta parte coboara varsta la care sunt comise fapte foarte grave
3) => in aceasta categorie intra infractiuni produse din culpa (ex: accidentele de
circulatie, de muzica)
Se constata o crestere a acestor fapte pt. ca dezvoltarea tehnicii introduce noi riscuri in
societate => posibilitatea producerii unor astfel infractiuni este mult mai mare (ex: culpa
medicala)
4) => spre deosebire de criminalitatea organizata (crim. gulerelor albe), nu vorbim
aici de autori care isi procura principalele mijloace de subzistenta din savarsirea
de infractiuni. In aceasta categorie intra actiuni comise in exercitarea profesiei, de
cei care activeaza in domeniul afacerii, comertului.
5) => fapte comise de grupuri de persoane ce au revendicari de natura sociala,
economica, socio-culturala, morala si care in cadrul manifestarii lor prin care se
exprima savarsesc anumite infractiuni: distrugerea, violenta etc.

34
6) => terorismul reprezinta infractiunile de violenta comise in scopul de a induce
teroarea si care au un mobil politic sau ideologic. Specific pt. perioada actuala
este impletirea terorismului national cu cel international
7) => include faptele penale comise de grupari criminale organizate. Terminologia
corecta este “criminalitatea organizata”, NU “crima organizata”. E o criminalitate
de trafic, bazata pe coruptie si care afecteaza societatea. Arhetipul acestei tip de
criminalitate => mafia, dar in epoca contemporana, structura si maniera
diversificata, care a depasit cu mult sfera de actiune a org. clasice de tip mafiot.

35