Lucrarea nr.

5
Masurarea calităţii transmisiei în sistemele TV analogice şi digitale

1. SISTEME DVB
Sistemele de transmisie digitală a semnalului video (DVB) pe diverse canale
de comunicaţie sunt : terestre (DVB-T), satelitare (DVB-S), cablu (DVB-C) şi
către dispozitivele portabile handheld (DVB-H).

1.1 Sistemul DVB-T

1.1.1 Bazele sistemului
Sistemul este definit ca un bloc funcţional al unui echipament ce execută
adaptarea semnalelor TV în banda de bază de la ieşirea multiplexorului de
transport MPEG-2, cu caracteristicile canalului terestru. Asupra fluxului de date
sunt aplicate următoarele prelucrări (vezi Fig. 1.1.1):
adaptarea semnalului de la multiplexorul de transport MPEG şi randomizarea
acestuia pentru dispersia energiei;
codarea externă (utilizând codul Reed-Solomon);
întreţeserea externă (utilizând întreţeserea convoluţională);
codarea internă (utilizând codare convoluţională punctured);
întreţeserea internă;
rearanjarea datelor şi modulaţia;
transmisia OFDM.
Sistemul este compatibil cu semnale TV codate MPEG-2.
Deoarece sistemul a fost proiectat pentru ca serviciile de televiziune digitală
terestră să funcţioneze în cadrul spectrului UHF existent pentru transmisiuni
analogice, este necesar ca sistemul să ofere o protecţie suficientă împotriva
nivelurilor mari de interferenţă co-canal (CCI) şi de interferenţă de canal adiacent
(ACI) provenite din serviciile existente PAL/SECAM. De asemenea sistemul mai
trebuie să ofere o eficienţă maximă a spectrului când este folosit în cadrul benzilor
1
UHF. Această cerinţă poate fi îndeplinită utilizând reţele cu o singură frecvenţă
(SFN).
În cadrul benzii UHF lărgimea unui canal este de 8 MHz. Este posibilă şi
utilizarea unei lărgimi de bandă de 7 MHz. În acest scop toţi parametri sistemului
sunt modificaţi proporţional cu schimbarea frecvenţei de ceas a sistemului de la
64/7 MHz la 8,0 MHz. Structura cadrului şi prelucrările ce se efectuează asupra
fluxului de date, menţionate mai sus, sunt păstrate, modificându-se numai
cantitatea de date a sistemului prin micşorare cu un factor de 7/8 datorită
respectivei reduceri a lărgimii de bandă a semnalului.
Pentru a îndeplini aceste cerinţe, este specificat un sistem OFDM cu un cod
corector al erorii de concatenare. Pentru a spori gradul de asemănare cu
specificaţiile de bază satelitare şi de cablu, codarea şi întreţeserea externă sunt
comune, iar codarea internă este comună cu specificaţiile de bază satelitare. În
vederea obţinerii undei relaţii optime între topologia reţelei şi eficienţa frecvenţei
se foloseşte un interval de siguranţă flexibil. Aceasta va face ca sistemul să suporte
diferite configuraţii de reţea, cum ar fi de exemplu o reţea SFN de suprafaţă mare
cu un singur transmiţător, în care se menţine totuşi o eficienţă maximă a frecvenţei.
Sunt definite două moduri de funcţionare: modul 2k şi modul 8k.
Modul 2k este potrivit pentru cazul operării unui singur transmiţător şi
pentru reţele SFN mici cu distanţe limitate între transmiţătoare.
Modul 8k poate fi folosit atât în cazul operării unui singur transmiţător cât şi
în cazul reţelelor SFN mici sau mari.
Sistemul permite folosirea de niveluri diferite de modulaţie QAM şi rate
diferite de codare internă pentru a obţine un raport optim între rata de bit şi
robusteţe. De asemenea sistemul permite utilizarea a două niveluri de codare
ierarhică de canal şi de modulaţie, luând în considerare şi constelaţii uniforme şi
multi-rezoluţie. În acest caz diagrama bloc funcţională a sistemului va fi extinsă
pentru a include modulele reprezentate cu linie întreruptă în Fig. 1.1.1. Spliterul
separă fluxul de date de transport de intrare în două fluxuri MPEG de transport
2
independente, respectiv un flux cu prioritate mare şi unul cu prioritate mică. Aceste
două fluxuri de biţi sunt rearanjate în conformitate cu constelaţia de semnal de
către circuitul rearanjare şi modulaţie care prin urmare are un număr corespunzător
de intrări.
Pentru a garanta că semnalele emise de către astfel de sisteme ierarhice pot
fi recepţionate cu un receptor simplu, natura ierarhică este redusă la codarea şi
modulaţia ierarhică de canal fără a folosi codarea ierarhică a sursei. De aceea un
serviciu de program poate să fie distribuit simultan la o rată mică de bit, în cazul
versiunii severe şi la o rată de bit mai mare în cazul versiunii mai puţin severe.
Altfel, toate programele pot fi transmise pe fluxuri separate cu diferite grade de
severitate. În ambele cazuri, repetorul necesită doar un singur set de elemente
inverse: de-întreţeserea internă, decodorul intern, de-întreţeserea externă,
decodorul extern şi adaptarea multiplexării. Singura cerinţă suplimentară pentru
receptor este aceea de a fi capabil să efectueze demodularea/de-rearanjarea pentru
a obţine un singur flux selectat dintre cele emise.
Preţul plătit pentru economia făcută în cazul receptorului este acela că la
recepţie nu se poate comuta de pe un nivel pe altul, de exemplu pentru a selecta cel
mai sever nivel în cazul în care recepţia devine proastă, în timp ce se efectuează
decodarea semnalelor curente de imagine şi de sunet. Este necesară o pauză (cadrul
video se blochează pentru aproximativ 0,5 secunde, iar semnalul audio se întrerupe
timp de circa 0,2 secunde) în timp ce decodorul intern şi celelalte decodoare sunt
reconfigurate în mod convenabil iar achiziţia de date este blocată.

3
Figura 1.1.1: Diagrama bloc funcţională a sistemului DVB-T

1.2 Sistemul DVB-S

Se prezintă sistemul de modulaţie şi de codare de canal pentru servicii de
transmisie digitală de programe de televiziune (TV-clasică / HDTV) via satelit ,
necesare pentru distribuţia primară şi secundară în benzile FSS (Fixed Satellite
Service) şi BSS (Broadcast Satellite Service). Sistemul este proiectat pentru a
oferii servicii de tip „Direct la Consumator” (DTH) pentru Decodorul Integrat în
Receptor al consumatorului (IRD), precum şi pentru sisteme de antene colective
(Satellite Master Antenna Television - SMATV) şi pentru staţii de distribuţie
CATV, cu posibilitatea re-modulaţie.
Sistemul foloseşte modulaţie QPSK (Quaternary Phase Shift Keying) şi o
tehnică de protecţie la erorii bazată pe un cod convoluţional şi pe un cod Reed-
Solomon (RS) scurtat.
Sistemul este adaptat pentru a fi utilizat pe diferite benzi ale transponderului
de satelit. Este asigurată compatibilitatea cu serviciile TV codate MPEG-2, cu o

4
structură de transmisie sincronă cu pachetul multiplex. Exploatarea flexibilităţii
semnalului multiplex permite utilizarea capacităţii de transmisie pentru o varietate
de configuraţii de servicii TV, inclusiv pentru serviciile audio şi de date. Toate
componentele de servicii sunt multiplexate în timp (TDM) pe o singură purtătoare
digitală.

1.2.1 Definirea Sistemului de transmisie

Sistemul este definit ca un bloc funcţional al unui echipament ce execută
adaptarea semnalelor TV în banda de bază, de la ieşirea multiplexorului de
transport MPEG-2, la caracteristicile canalului de satelit. Asupra fluxului de date
sunt efectuate următoarele prelucrări (vezi Fig. 1.2.1):
adaptarea semnalului de la multiplexorul de transport MPEG şi randomizarea
acestuia pentru dispersia energiei;
codarea externă (utilizând codul Reed-Solomon);
- întreţeserea convoluţională;
- codarea internă (utilizând cod convoluţional punctured);
- formarea semnalului în banda de bază pentru modulaţie;
- modulaţia.

Figura 1.2.1: Diagrama bloc funcţională a sistemului DVB-S.

5
 Serviciile DTH via satelit sunt afectate în particular de limitările de putere,
de aceea, robusteţea la zgomot şi interferenţe va fi obiectivul principal al
proiectării, în dauna eficienţei spectrului. Pentru a obţine o eficienţă crescută a
puterii fără a strica excesiv eficienţa utilizării spectrului, sistemul va folosii
modulaţia QPSK şi concatenarea codurilor convoluţionale şi RS. Codul
convoluţional poate fi configurat flexibil, permiţând optimizarea performanţei
sistemului pentru o bandă dată a transponderului de satelit.
Deşi sistemul este optimizat pentru o singură purtătoare TDM per
transponder, se poate folosii şi pentru aplicaţii cu mai multe purtătoare FDM.
Sistemul este compatibil direct cu semnalele TV codate MPEG-2. Cadrul de
transmisie este sincronizat cu pachetele multiplex de transport MPEG-2. Dacă
semnalul recepţionat este deasupra pragului C/N şi C/I, tehnica de corecţie a erorii
FEC (Forward Error Correction) adoptată de sistem este elaborată pentru a oferii o
ţintă de calitate aproape fără erori (QEF) "Quasi Error Free". Prin QEF se înţelege
că putem avea cel mult un eveniment eronat necorectat într-o oră de transmisie,
corespunzător cu raportul erorii de bit BER = 10-11 ÷ 10-10 de la intrarea
demultiplexorului MPEG-2.

6
Figura 1.2.2: Diagrama bloc conceptuală a sistemului DVB-S la emisie şi la
recepţie.

1.2.2 Adaptarea la caracteristicile transponderului de satelit

Serviciile de transmisie digitală a programelor TV folosesc ambele benzi
FSS şi BSS de satelit. Alegerea benzii transponderului este o funcţie a satelitului,
iar alegerea ratelor de date necesare este a serviciului. Rata de simbol va fi ajustată
la caracteristicile transponderului dat.

1.2.3.1. Exemple de rate de bit versus banda transponderului

Rata de simbol RS de transmisie poate fi ajustată la caracteristicile unui
transponder dat, pentru a obţine capacitatea maximă de transmisie compatibilă cu
degradarea acceptabilă a semnalului datorită limitărilor de bandă a transponderului.
Tabelul 1.2.1 dă exemple de capacităţi realizabile de rate de bit utile ale unui
transponder de satelit cu lărgimea de bandă BW ce corespunde la BW/RS = 1,28.

7
 Pot fi adoptate şi alte valori BW/RS pentru diferite cerinţe ale serviciilor, în
funcţie de optimizarea relaţiei între capacitatea de transmisie şi degradarea Eb/N0.
Tabelul 1.2.1: Exemple de rate de bit versus banda transponderului.
BW BW RS Ru Ru Ru Ru Ru
(-3dB) (-3dB) (QPSK + (QPSK + (QPSK (QPSK (QPSK
(BW/RS=1.28) Convolut.1/2) Conv.2/3) + + +
[MHz] [MHz] [Mbaud] [Mbit/s] [Mbit/s] Conv. Conv. Conv.
3/4) 5/6) 7/8)
[Mbit/s] [Mbit/s] [Mbit/s]
54 48,6 42,2 38,9 51,8 58,3 64,8 68,0
46 41,4 35,9 33,1 44,2 49,7 55,2 58,0
40 36,0 31,2 28,8 38,4 43,2 48,0 50,4
36 32,4 28,1 25,9 34,6 38,9 43,2 45,4
33 29,7 25,8 23,8 31,7 35,6 39,6 41,6
30 27,0 23,4 21,6 28,8 32,4 36,0 37,8
27 24,3 21,1 19,4 25,9 29,2 32,4 34,0
26 23,4 20,3 18,7 25,0 28.1 31,2 32,8

Nota 1: Ru simbolizează rata de bit utilă după MUX-ul MPEG-2. RS (rata de

simbol) corespunde lărgimii de bandă la -3 dB a semnalului modulat.
Nota 2: Cifrele din tabelul de mai sus corespund unei degradări Eb/N0 de 1 dB (în
raport cu canalul AWGN) în cazul unui factor de roll-off de 0,35 şi o rată de
cod de 2/3, incluzând şi efectele introduse de IMUX, OMUX şi TWTA.

1.2.3 Cerinţe referitoare la erori

Un modem conectat în bucla IF, trebuie să satisfacă valorile Eb/No raportate
la BER prezentate în tabelul de mai jos.

8
Tabelul 1.2.2: Performanţa buclei IF a sistemului.
Eb/No necesar pentru
Rata de codare internă BER=2x10-4 după Viterbi
QEF după Reed-Solomon
1/2 4,5
2/3 5,0
3/4 5,5
5/6 6,0
7/8 6,4

Valorile Eb/N0 se referă la ratele de bit utile înainte de codarea RS şi includ

o limită de implementare de 0,8 dB a modemului şi banda de zgomot creşte
datorită codorului extern (10 log 188/204 = 0.36 dB).
QEF semnifică faptul că avem cel mult un eveniment eronat necorectat într-
o oră, pentru un BER ∈ (10 −10 ,10 −11 ) la intrarea demultiplexorului MPEG-2.

1.2.4 Exemple de posibile utilizări ale sistemului

Un exemplu de posibile performanţe ale sistemului DVB-S pentru o lărgime
de bandă nominală la -3dB a transponderului de 33 MHz este prezenta în tabelul de
mai jos.
Tabelul 1.2.3: Exemplu de performanţă a sistemului pentru o lărgime de bandă
a transponderului de 33 MHz.
Rata de bit Ru Rata de bit R’u Rata de Rata de Rata de C/N
(după MUX) (după RS) simbol codare internă codare (33 MHz)
[Mbit/s] [Mbit/s] [Mbaud] convoluţională externă RS [dB]
23.754 25.776 25.776 1/2 188/204 4.1
31.672 34.368 25.776 2/3 188/204 5.8
35.631 38.664 25.776 3/4 188/204 6.8
39.590 42.960 25.776 5/6 188/204 7.8
41.570 45.108 25.776 7/8 188/204 8.4

9
 1.3 Sistemul DVB-C
Descrierea ce urmează are ca scop prezentarea aspectelor ce realizează
armonizarea cu sistemul DVB-S prezentat în subcapitolul 1.2 şi are la bază faptul
că la intrarea sistemului avem tot semnal codat MPEG-2. De aemenea este utilizată
o tehnică adecvată de corecţie a erorii de tip FEC. Acest sistem poate fi folosit în
mod transparent împreună cu sistemul de modulaţie/codare de canal utilizat pentru
televiziunea digitală prin satelit (vezi sub-capitolul 1.2). Sistemul are la bază
modulaţia de amplitudine în cuadratură (QAM) şi permite constelaţiile 16, 32, 64,
128 sau 256-QAM.
FEC-ul este proiectat pentru a îmbunătăţi BER de la 10-4 până la 10-10 sau
chiar 10-11, asigurând o operare de tip QEF.

1.3.1 Structura sistemului de cablu

Sistemul transmisie a programelor TV prin cablu este definit ca fiind blocul
funcţional al unui echipament, ce efectuează adaptarea semnalelor TV în banda de
bază pentru caracteristicile canalului de cablu (vezi Fig. 1.3.1). În staţia de emisie,
semnalele TV sursă în banda de bază pot fi considerate ca fiind:
semnale de la satelit;
surse de programe locale.
Prelucrările descrise în paragrafele următoare se vor aplica în conformitate
cu diagrama bloc prezentată în Fig. 1.3.1.
Blocurile reprezentate în Fig. 1.3.1 au următoarele funcţiile de bază:
Interfaţa fizică BB - realizează adaptarea structurii datelor la formatul semnalului
sursă. Formarea cadrelor se face în strânsă legătură cu structura fluxului de
transport MPEG-2, inclusiv octeţii de sincronizare.
Randomizare şi inversare Sync1 – realizează inversarea primului octet de
sincronizare (Sync1) din structura fluxului de transport MPEG-2 şi realizează
randomizarea fluxului de date în scopul obţinerii măştii specifice a spectrului.

10
Codor Reed-Solomon (RS) - acest etaj aplică un cod RS scurtat fiecărui pachet de
transport randomizat, pentru a genera un pachet protejat la erori. Menţionăm că
acest cod va fi aplicat şi octetului de sincronizare.

11
 Figura 1.3.1: Diagrama bloc a elementelor staţiei de cablu
12
Întreţesere convoluţională – acest etaj efectuează o întreţesere
convoluţională de adâncime I = 12 a pachetelor protejate la erori.
Periodicitatea octeţilor de sincronizare rămâne neschimbată.
Conversia octet – m-tuplu – acest etaj efectuează o conversie a octeţilor
generaţi de circuitul de întreţesere în simboluri QAM.
Codarea diferenţială – pentru a obţine o constelaţie invariantă la rotiri se
aplică o codare diferenţială asupra primilor doi biţi MSB ai fiecărui simbol.
Formarea benzii de bază – acest etaj realizează corespondenţa între m-
tuplurile codate diferenţial şi semnale I şi Q precum şi o filtrare cu
cosinis ridicat a semnalelor I şi Q înainte de modulaţia QAM.

Modulaţia QAM şi interfaţa fizică (IF) – acest etaj efectuează modulaţia

QAM precum şi interfaţarea semnalului modulat cu canalul RF de cablu.
Receptorul de cablu – sistemul de recepţie efectuează prelucrarea inversă a
semnalului pentru a reconstitui semnalul în banda de bază.

1.3.2 Codarea de canal

Faţă de sistemul DVB-S menţionăm că în cadrul DVB-C, pentru a
obţine un nivel necesar adecvat de protecţie la erori pentru transmisia pe
cablu a datelor digitale, se foloseşte o corecţie de tip FEC bazată pe o codare
Reed-Solomon. Spre deosebire de sistemul de transmisie prin satelit, pentru
transmisia pe cablu nu se va aplica codare convoluţională. Corectarea
eventualelor grupuri de erori se realizează prin întreţeserea de octeţi.

1.3.2.1 Randomizarea pentru dispersia energiei

Această operaţiune se face la fel ca la sistemul DVB-S şi DVB-T .

1.3.2.2 Codarea Reed-Solomon şi întreţeserea convoluţională

Această operaţiune se face la fel ca la sistemul DVB-S şi DVB-T .
13
1.3.4 Modulaţia
Modulaţia sistemului este de tip QAM cu 16, 32, 64, 128 sau 256 de
puncte în diagrama constelaţiei.
Diagramele constelaţiilor pentru 16QAM, 32QAM şi 64QAM sunt
date în Fig. 1.3.2. Diagramele constelaţiilor pentru 128QAM şi 256QAM
sunt date în Fig. 1.3.3. Aceste diagrame de constelaţii reprezintă semnalul
transmis în sistemul de cablu.
Punctele din cadranul 1 vor fi convertite în cadranele 2, 3 şi 4 prin
schimbarea celor doi biţi MSB (Ik şi Qk) şi prin rotirea celor q biţi LSB
conform următoarei reguli prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 1.3.1: Conversia punctelor din constelaţie din cadranul 1 în alte

cadrane ale diagramei de constelaţie
Cadranul MSB-urile Rotaţia LSB-urilor
1 00
2 10 +π /2

3 11 +π

4 01 + 3π / 2

Receptoarele vor suporta cel puţin modulaţia 64QAM.

14
Figura 1.3.2: Diagramele constelaţiilor 16, 32 şi 64-QAM
15
Figura 1.3.3: Diagramele constelaţiilor 128 şi 256-QAM

16
1.4 Sistemul DVB-H
In acest subcapitol este prezentat sistemul de transmisie a semnalului
video şi a altor servicii multimedia pentru terminale handheld, utilizând
reţele digitale terestre (sistemul DVB-H ). In acest scop sunt identificate şi
exploatate toate funcţionalităţile compatibile stabilite în cadrul standardelor
anterioare de transmisie digitală a semnalului video pe diverse canale de
comunicaţie (DVB-T, DVB-S, DVB-C). In plus sunt oferite şi soluţii pentru
problemele specifice terminalelor handheld.

1.4.1 Bazele funcţionale ale sistemului DVB-H

Cu toate că sistemul de transmisie DVB-T şi-a dovedit capacitatea de
a servi atât terminalele fixe cât şi pe cele portabile, terminalele handheld
(definite ca echipamente mici alimentate cu baterii) necesită caracteristici
specifice ale sistemului de transmisie care le deserveşte şi anume:
deoarece alimentarea acestor terminale se face de la baterii, care au o putere
limitată, sistemul de transmisie va trebui să ofere posibilitatea întreruperii
ciclice a alimentării unor etaje din receptor pentru a creşte durata de utilizare
a bateriei;
fiind adresat utilizatorilor mobili, sistemul de transmisiune va trebui să
permită accesul fără întreruperi la serviciile DVB-H şi atunci când
utilizatorii trec dintr-o celulă într-alta (aşanumita situaţie handover);
în ceea ce priveşte deservirea unor situaţii variate de utilizare (în interiorul
sau în afara clădirilor, ca pietoni sau aflaţi în vehicule în mişcare), sistemul
de transmisie va trebui să ofere suficientă flexibilitate pentru a permite
recepţia serviciilor DVB-H la viteze variate, în timp ce se optimizează
puterea de acoperire a transmiţătorului;

17
 Un sistem DVB-H complet este definit prin combinarea elementelor
în nivelurile fizice şi de legătură precum şi prin informaţia de service. DVB-
H foloseşte următoarele elemente de tehnologie pentru nivelul de legătură şi
pentru nivelul fizic :
La nivel de legătură:
partiţionarea în timp (time slicing) pentru a reduce consumul mediu de
putere al terminalului şi pentru a face nesesizabil handover-ul;
corecţia anticipată a erorii (FEC) pentru datele multi-protocol încapsulate
(MPE-FEC) pentru o îmbunătăţire a performantelor C/N şi Doppler în
canalele mobile, precum şi pentru îmbunătăţirea toleranţei la interferenţele
de impuls.
La nivelul fizic:
Nivelul fizic este la fel ca la DVB-T, dar apar totuşi unele diferenţe:
DVB-H semnalizează în biţii TPS pentru a intensifica şi grăbii descoperirea
de servicii. Identificatorul celulei este de asemenea transmis mai departe prin
biţii TPS pentru a asigura handover-ul şi scanarea mai rapidă a semnalului
pentru receptoarele în mişcare;
modul 4k pentru a realiza o optimizare între mobilitate şi dimensiunea unei
celule SFN, permiţând recepţia cu o singură antenă în mediul SFN la viteze
mari, adăugând astfel flexibilitate în proiectarea reţelei ;
etaj de întreţesere de simbol pentru modurile 2k şi 4k pentru viitoare
îmbunătăţiri ale robusteţii în medii mobile şi în condiţii zgomot de impuls.
Trebuie menţionat faptul că atât time-slicing cât şi MPE-FEC, aşa
cum sunt ele implementate în nivelul de legătură, nu au nici o legătură cu
nivelul fizic DVB-T. Este de asemenea important de menţionat că unul
dintre obiectivele sistemului DVB-H îl constituie şi transmiterea

18
datagramelor IP sau a altor datagrame de reţea încapsulate în secţiunile
MPE.

1.4.2 Un exemplu structural al sistemului DVB-H

Un exemplu de utilizare a sistemului DVB-H pentru transmisia de
servicii IP este dat în Fig. 1.4.1. În acest exemplu şi serviciile MPEG-2
tradiţionale şi serviciile DVB-H time-sliced sunt transmise folosind acelaşi
multiplexor. Terminalul handheld decodează/utilizează doar serviciile IP.
Un model de construcţie a unui sistem complet DVB-H cap la cap
utilizând o reţea de telefonie mobilă este prezentat în Fig. 1.4.2.
Serviciile de televiziune pot fi distribuite de către DVB-H fără a fi
nevoie de un canal de interacţiune, sau în configuraţia arătată în Fig. 1.4.2,
un canal de interacţiune poate fi oferit uşor folosind o reţea celulară cum ar
fi reţeaua GSM.

Figura 1.4.1: O descriere conceptuală de utilizare a sistemului DVB-H.

19
Figura 1.4.2 : Un exemplu de structură de sistem pentru colaborarea între
operatorii de telefonie mobilă şi de televiziune

1.4.3 Structura conceptuală a unui receptor DVB-H

Structura conceptuală a unui receptor DVB-H este prezentată în Fig.
1.4.3. Acesta este alcătuit dintr-un demodulator şi un terminal DVB-H.
Demodulatorul DVB-H este format dintr-un demodulator DVB-T, un
modul de time slicing şi un modul de MPE-FEC.
Demodulatorul DVB-T recuperează pachetele cu flux de transport
MPEG-2 din semnalul recepţionat RF DVB-T. El poate lucra în trei moduri
de transmisie 8k, 4k şi 2k cu TPS-ul corespunzător.
Modulul de time slicing, specific sistemului DVB-H, are ca scop
reducerea consumului de putere al receptorului şi realizarea unui handover
nesesizabil.
Modulul MPE-FEC, specific sistemului DVB-H, realizează în cadrul
nivelului fizic o corecţie anticipată a erorii (FEC) permiţând receptorului să
facă faţă la situaţii particulare de recepţie dificilă.
20
Figura 1.4.3: Structura funcţională a unui receptor DVB-H.

1.4.4 Funcţionalităţi specifice sistemului DVB-H

În cele ce urmează sunt prezentate funcţionalităţile specifice
sistemului DVB-H şi anume:
partiţionarea în timp (time-slicing);
MPE-FEC;
utilizarea protocolului Internet pentru transmiterea datelor (IPDC);
modul 4k şi întreţeserea în profunzime.

1.4.4.1 Partiţionarea în timp (Time-Slicing)

Pentru fiecare dispozitiv handheld viaţa bateriei este foarte
importantă, utilizatorii preferând să îl folosească toată ziua, sau mai multe
zile fără a fi nevoie să-l încarce. Pentru a reduce din consumul de energie al
unui dispozitiv handheld, DVB-H foloseşte procedeul de partiţionare în timp
(time-slicing).
Time-slicing înseamnă că datele reprezentând un anume serviciu sunt
distribuite dispozitivelor handheld în pachete compacte, la un anumit
interval de timp. Datele video şi audio (1-2 Mbps), reprezintă în general

21
între 1-5 secunde din conţinutul ajuns într-un singur pachet. Când semnalul
recepţionat nu conţine pachetul dorit de date, tuner-ul din dispozitivul
handheld este inactiv şi de aceea foloseşte mai puţină putere. Cu toate
acestea, utilizatorul nu sesizează perioada de activitate sau de inactivitate a
receptorului din momentul în care datele din pachet sunt stocate în memoria
acestuia şi transmise mai departe.
Time-Slicing poate permite o reducere a consumului de putere de până
la 95% în comparaţie cu modul de operare convenţional şi continuu a
tunerelor DVB-T. Desigur că alte părţi ale receptorului cum ar fi
decodoarele video şi audio şi afişajul consumă continuu energie.

1.5 Analiză comparativă a sistemelor DVB

În acest subcapitol ne propunem să facem o prezentare comparativă a
diferenţelor conceptuale existente între sistemele DVB prezentate, luând ca
referinţă sistemul DVB-T. Această comparaţie va fi abordată în două etape:
pe de o parte vom prezenta asemănările şi diferenţele între sistemele DVB-
T, -S şi –C şi pe de lată parte între DVB-H şi DVB-T.
In ceea ce priveşte prima comparaţie, pentru a evidenţia mai uşor
asemănările şi diferenţele, vom include informaţiile respective într-un tabel
(vezi Tabelul 1.5.1).
Deoarece sistemul DVB-H este conceput ca o extensie a sistemului
DVB-T, analiza comparativă va consta în sublinierea funcţionalităţilor
suplimentare aduse la DVB-H. Astfel:
- la nivel de legătură, DVB-H are următoarele funcţiuni suplimentare:

22
partiţionarea în timp (time slicing) pentru a reduce consumul mediu de
putere al terminalului (cu până la 95%) şi pentru a face nesesizabil
handover-ul;
corecţia anticipată a erorii (FEC) pentru datele multi-protocol încapsulate
(MPE-FEC) pentru o îmbunătăţire a performanţelor în cea ce priveşte
raportul C/N şi frecvenţa Doppler în canalele mobile, precum şi pentru
îmbunătăţirea toleranţei la interferenţele de impuls.
- la nivelul fizic, DVB-H foloseşte în plus faţă de DVB-T:
semnalizarea TPS - pentru a intensifica şi grăbii descoperirea de servicii.
Identificatorul celulei este de asemenea transmis mai departe prin biţii TPS
pentru a asigura handover-ul şi scanarea mai rapidă a semnalului pentru
receptoarele în mişcare;
modul 4k - pentru a realiza o optimizare între mobilitate şi dimensiunea unei
celule SFN, permiţând recepţia cu o singură antenă în mediul SFN la viteze
mari, adăugând astfel flexibilitate în proiectarea reţelei ;
etaj de întreţesere de simbol pentru modurile 2k şi 4k - pentru viitoare
îmbunătăţiri ale robusteţii în medii mobile şi în condiţii zgomot de impuls.
- o funcţionalitate suplimentară importantă o constituie utilizarea
protocolului Internet pentru transmiterea datelor (IPDC), inclusiv fişiere.

Tabelul 1.5.1: Comparaţie între sistemele DVB-T, -S şi –C.

Criteriul DVB-T DVB-S DVB-C
Compatibilitatea cu DA DA DA
MPEG-2 la intrare
Adaptare flux Realizată prin
MPEG-2 la intrare negarea bitului Idem -T Idem -T
SYNC al primului

23
 pachet dintr-un grup
de 8
Dispersia energiei Prin randomizarea Idem -T Idem -T
datelor de intrare
Codarea externă Cod Reed-Solomon Idem -T Idem -T
scurtat
RS(204, 188, t=8)
Întreţeserea externă Întreţesere Idem -T Idem -T
convoluţională la
nivel de bit cu I=12.
Codarea internă Cod convoluţional Etajul de puncturing NU se face.
punctured bazat pe are două ieşiri (I şi Q)
codul mamă de rată faţă de una singură la
1/2 cu polinoamele -T
generatoare
G1=171OCT şi
G2=133OCT
Întreţesere internă Se realizează în NU se face Prin conversie
două etape: octet – m-tuplu şi
pe bit şi pe simbol codare diferenţială
Realizarea Conform Formarea BB Formarea BB
corespondenţei constelaţiilor de tip semnale I şi Q sunt (corespondenţe
(rearanjarea datelor) Gray pentru QPSK, filtrare cu m-tuplu – semnale I şi
16 şi 64 - QAM cosinus ridicat Q) şi filtrare cu
cosinus ridicat

Modulaţia OFDM cu QPSK convenţională 16, 32, 64, 128 sau 256
modulaţii: QPSK, cu cod Gray cu -QAM
16 şi 64 – QAM, 16 corespondenţe fixe
şi 64 –QAM (fără codare
neuniforme diferenţială)

24
Transmisie OFDM pentru Optimizat pentru TDM Semnalul QAM este
modurile 2k şi 8k pe o singură purtătoare filtrat şi transmis
(poate folosi şi mai etajului final RF
multe purtătoare cu
FDM)
Factori de rool-off 1, 2, sau 4 0,35 0,15
(α)
Proiecţia la erori RS(204,188,t=8) FEC în vedea QEF FEC în vedea QEF
(bazată pe codul RS şi (bazată numai pe codul
pe codarea RS)
convoluţională)
Robusteţe la zgomot Ridicată, mai ales Ridicată Bună
şi interferenţe pentru (obiectiv principal al (datorită şi FEC)
interferenţe CCI şi proiectării)
ACI

2. Masuratori
Pentru masuratori de calitate a receptiei TV se va folosi aparatul SEFRAM
7866, care permite masuratori asupra semnalelor TV analogice si digitale
transmise terestru, prin cablu si prin satelit.

2.1 Masuratori ale semnalelor digitale transmise prin satelit in standardul

DVB-S si a celor analogice transmise cu MF (modulatie de frecventa).
Se conecteaza iesirea convertorului de zgomot redus LNC la intrarea de
radiofrecventa a SEFRAM.

25
Se actioneaza functia CHECKSAT pentru a gasi usor un satelit din cei
memorati in aparat. Pentru fiecare din cei 9 sateliti memorati exista setate 4
transpondere.
Fiecare satelit este caracterizat prin : nume, pozitie orbitala, banda (C sau
Ku), 4 transpondere.
Fiecare transponder este caracterizat prin : frecventa, standard, viteza de
simbol, polaritate.
Se seteaza masuratorul TV in Satellite Mode.
Se selecteaza satelitul pe care se doreste pozitionarea.
Se actioneaza pozitionerul incet spre Est, apoi spre Vest pana se obtine
nivelul de semnal maxim pe transponderele presetate si se aude un semnal
sonor. Se cauta sa se obtina pe afisaj semnal verde pe indicator (sincronizare
si calitate buna a receptiei).
Se masoara nivelul de radiofrecventa la iesirea LNC. Pentru o receptie de
calitate DVB-S trebuie sa fie intre 47 si 77 dBmicrovolt. Pentru un canal
analogic TV trebuie sa fie intre 50 si 66 dB microvolt.

Se apasa butonul BER/MER pentru masurarea ratei erorilor.

Se va masura :
CBER – probabilitatea de eroare de bit inainte de decodorul Viterbi
VBER – probabilitatea de eroare de bit dupa decodorul Viterbi
UNC – rata erorilor dupa decodorul Reed Solomon (pachete pierdute)
MER – rata de eroare de modulatie (Modulation Error Rate)
Un pachet DVB-S QPSK are 204 bytes (octeti). Un pachet este eronat daca
are mai mult de 8 bytes eronati (corectie cu codare Reed Solomon).

26
Se apasa butonul Spectrum Analyzer.
Se vizualizeaza spectrul semnalelor transmise de transpondere pentru
satelitul dat. Se observa structura spectrului semnalelor DVB-S cu modulatie
QPSK si a celor analogice cu modulatie MF.

Masurarea raportului semnal/zgomot C/N

Pentru canalele analogice se selecteaza modul Max, iar pentru cele digitale
modul MaxHold.
Se deplaseaza cursorul pe purtatoarea transponderului (pe mijlocul
spectrului pentru un canal digital)
Se actioneaza functia Delta su se pune Ref pe nivelul cel mai mare al
semnalului.
Se muta apoi pe MaxHold si se deplaseaza cursorul pe o zona cu zgomot.
C/N este afisat pe mijlocul ecranului.

Vizualizarea constelatiei modulatiei QPSK.

Se apasa butonul Constellation.
Se vizualizeaza constelatia modulatiei QPSK si sunt indicate probabilitatile
de eroare de bit si de modulatie.

Se vizualizeaza permanent calitatea subiectiva a imaginii pe monitorul TV

suplimentar prin apasarea tastei TV si se coreleaza cu valorile BER, MER si
C/N. Se poate depista astfel cauza degradrii subiective a imaginii.

27
2.2 Masuratori ale semnalelor digitale transmise prin emitatoare terestre in
standardul DVB-T si a celor analogice transmise cu MA (modulatie de
amplitudine).
Se conecteaza iesirea antenei de receptie terestra la intrarea de
radiofrecventa a SEFRAM.
Se actioneaza butonul Autoset pentru a seta benzile de frecventa si
standardele emitatoarelor ce vor fi cautate.
Se lanseaza modul Scan. In cateva minute se va afisa lista programelor
terestre receptionate si parametrii lor (canal, frecventa, standard).

Se masoara nivelul de radiofrecventa la iesirea antenei prin actionarea

functiei Level Measurement. Pentru o receptie de calitate in standardul
DVB-T acesta trebuie sa fie intre 35 si 70 dBmicrovolt. Pentru un canal
analogic TV trebuie sa fie intre 57 si 74 dB microvolt.

Se apasa butonul Measurement Map. Pe tabel apare pentru fiecare program

apare nivelul, raportul C/N, BERi (primul BER dupa demodulare sau CBER
-Channel BER) , BERo (ultimul BER dupa decodorul Viterbi sau VBER),
PER (rata de eroare a pachetelor), MER (Rata de eroare de modulatie).

Se apasa butonul Spectrum Analyzer.

Se vizualizeaza spectrul semnalelor transmise analogic si digital. Se observa
structura spectrului semnalelor DVB-T cu modulatie OFDM (spectru
aproape plat) si a celor analogice cu modulatie MA pentru video si MF
pentru sunet (cu purtatoarele de imagine si sunet si energia concentrata in
jurul purtatoarelor).

28
Masurarea raportului semnal/zgomot C/N
Pentru canalele analogice se selecteaza modul Max, iar pentru cele digitale
modul MaxHold.
Se deplaseaza cursorul pe purtatoarea transponderului (pe mijlocul
spectrului pentru un canal digital)
Se actioneaza functia Delta su se pune Ref pe nivelul cel mai mare al
semnalului.
Se muta apoi pe MaxHold si se deplaseaza cursorul pe o zona cu zgomot.
C/N este afisat pe mijlocul ecranului.

Vizualizarea constelatiei modulatiei .

Se apasa butonul Constellation.
Se vizualizeaza constelatia modulatiei pentru o purtatoare si sunt indicate
probabilitatile de eroare de bit si de modulatie.

Se apasa de doua ori butonul Constellation si se masoara raspunsul la impuls

si ecourile. Daca ecoul este mai mare decat spatiul de garda se poate afecta
calitatea receptiei. Amplitudinea relativa a ecourilor si intarzierea in
microsecunde (sau km) sunt afisate.

Se vizualizeaza permanent calitatea subiectiva a imaginii pe monitorul TV

suplimentar prin apasarea tastei TV si se coreleaza cu valorile BER, MER,
C/N si intarziere. Se poate depista astfel cauza degradrii subiective a
imaginii.

29