Sunteți pe pagina 1din 1

“Preţuiţi orice lucru la timp.

CĂUTĂTORUL DE PIETRE

Un om mergea pe malul mãrii şi privea îngândurat în jos. O groapã, proaspãt fãcutã de


apa mãrii, i-a atras atenţia. Dând nisipul la o parte, omul a gãsit un sac plin cu nişte pietre de care
nu mai vãzuse. L-a scos de acolo şi, cu el în braţe, s-a îndreptat spre casã. Drumul era lung şi
nisipul îl fãcea şi mai greu. Ca sã-şi uşureze sarcina, zvârlea din când în când câte o piatrã, pânã
ce a rãmas cu una singurã. A scos-o din sac şi, cu ea în mânã, s-a dus la un giuvaergiu cunoscut:

- E o piatrã frumoasã şi preţioasã! Dacã mi-o dai, ţi-o plãtesc cu cât îmi ceri.

Nu-i venea sã creadã ceea ce auzea. Nu a stat mult pe gânduri şi s-a repezit înapoi, pe
drumul pe care venise, sã caute pietrele aruncate. Era prea târziu – n-a mai gãsit niciuna. În urma
lui, probabil un alt cãlãtor, le adunase pe toate şi nu pregetase sã le ducã pe acelaşi lung şi
anevoios drum.

El s-a întors trudit, cu mâinile goale şi trist, pentru cã avusese în braţele lui o avere pe
care nu o ştiuse preţui şi pãstra. Câţi în lume nu fac cu comorile sufleteşti ce a fãcut omul nostru
cu pietrele?