Sunteți pe pagina 1din 2

“Cea mai frumoasã întrebare este: astãzi ce bine am fãcut?

CINE DĂ, LUI ÎŞI DĂ

O cucoanã bogatã avea un singur fiu. Îşi iubea copilul cu toatã puterea dar, în inima ei,
dragoste şi milã pentru alţii nu mai incãpea. Niciun nevoiaş nu plecase cu ceva în mânã, de la
casa ei, vreodatã.

Un bãtrân venea adesea la poarta cucoanei şi, deşi ştia cã nu va primi nimic, întindea
mâna, cerând aşa:

- Cine dã, lui îşi dã; cine face bine, lui îşi face.

Cuvintele acestea o supãrau rãu pe cucoanã şi, ca sã nu-l mai audã, s-a hotãrât sã scape de
el. A fãcut o pâine mare şi frumoasã în care a pus otravã şi, când a venit bãtrânul, i-a dat-o
întreagã.

Luând-o şi punând-o în traista lui peticitã, acesta a mulţumit spunând:

- Cine dã, lui îşi dã; cine face bine, lui îşi face.

A doua zi, bãiatul cucoanei a plecat la vânãtoare prin pãdurea din apropierea casei. Pe la
orele dupã amiezei se pregãtea sã se întoarcã acasã. Abia ieşise din pãdure, când s-a pornit o
furtunã grozavã. Sã meargã înainte, nu mai era chip. Cum ştia, chiar la marginea pãdurii, o colibã
locuitã de bãtrânul cerşetor, s-a gândit sã se adãposteascã acolo. La bãtaia grãbitã în uşã, a
deschis bãtrânul, poftindu-l pe singurul scaun ce avea şi aprinzând focul în vatrã. Ce bine venitã
era cãldura binefãcãtoare, dupã picãturile dese şi reci de ploaie. S-a aşezat tânãrul lângã foc,
întorcându-se când pe o parte, când pe alta. Era mult de când plecase de acasã. Furtuna nu mai
înceta. Foamea îl necãjea din ce în ce mai tare. Ghicind frãmântarea domnului, bãtrânul a scos,
dintre bucãţile de pâine din traistã primite din mâini miloase, pâinea cea rumenã şi, întinzând-o
oaspetelui sãu, i-a zis:

- Pofteşte şi-ţi potoleşte foamea. Trãiesc din mila altora. E tot ce am mai bun.
Tânãrul a mâncat cu poftã dar, nu dupã mult timp, i s-a fãcut rãu şi a murit. Doctorii au
cercetat cauza morţii şi au descoperit cã pâinea fusese otrãvitã. Luat din scurt, bãtrânul a arãtat
spre doamna de unde o primise, neştiind cã tânãrul era fiul acesteia. Zdrobitã de durere,
nemângâiata mamã şi-a mãrturisit fapta. Acum a-nţeles cuvintele bãtrânului, dar era prea târziu.