Australia-Studiu de caz

Scurt istoric
Inainte de venirea europenilor, teritoriul Australiei era locuit de populatiile aborigene cu
sute de limbi si obiceiuri diferite, in functie de regiunea in care locuiau.
Primul contact consemnat al europenilor cu Australia a avut loc in martie 1606, cand
exploratorul olandez Willem Janszoon a cartografiat coasta vestica a peninsulei Cape York, din
Queensland. Abia in 1770, capitanul britanic James Cook, la bordul vasului Endeavour, a
efectuat o calatorie cu caracter stiintific in Pacificul de Sud, pentru a cartografia coasta de est a
Australiei si a revendica teritoriul in numele Coroanei Britanice.
Marea Britanie a decis sa utilizeze acest nou teritoriu drept colonie penitenciara; prima
flotila de 11 vase aducand aici circa 1500 de oameni, dintre care jumatate detinuti, a ajuns in
portul Sydney pe 26 ianuarie 1788, zi celebrata de atunci ca ziua nationala a Australiei. Din
1788 si pana in 1868, cand au incetat transporturile de detinuti, au fost adusi in Australia circa
160 000 de condamnati. In afara detinutilor, din 1790 au inceput sa emigreze catre Australia si
oameni liberi, atrasi de vastitatea teritoriului si bogatia rezultata din ferme, mine si comert si, in
anii 1850, de goana dupa aur.
Commonwealth of Australia, ca dominion al Imperiului Britanic, a luat fiinta la 1
ianuarie 1901, prin unirea celor celor sase colonii britanice sub o constitutie unica. In acel
moment populatia ne-indigena era de 3,8 milioane de locuitori, majoritatea cu descendenta
engleza, scotiana sau irlandeza. Capitala a fost stabilita la Canberra – Australian Capital
Territory (ACT) – in New South Wales.
Intre 1900 si 1914 s-au facut progrese insemnate in dezvoltarea capacitatilor agricole si
manufacturiere ale tarii si in punerea bazelor institutiilor guvernamentale si serviciilor sociale.
Primul Razboi Mondial a avut un impact devastator asupra Australiei. Din cele 3
milioane de barbati, 400 000 au plecat voluntar in razboi; 60 000 si-au pierdut viata, iar zeci de
mii au fost raniti. Dar atunci s-a nascut si una dintre cele mai trainice valori ale Australiei,
ANZAC, simbolizand curajul si devotamentul soldatilor australieni si neo-zeelandezi in batalia
de la Gallipoli.
Perioada interbelica a fost marcata de instabilitate, in special datorita Marii Crize.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, trupele australiene au avut o contributie
importanta in victoria aliatilor, atat in Europa, cat si in Asia si Pacific.
Dupa Razboi, in Australia a urmat o perioada de boom economic. Au venit aici milioane
de refugiati si imigranti, economia s-a dezvoltat puternic dupa 1950, au fost puse in aplicare
marile proiecte nationale, intre care Sistemul hidro-energetic din Snowy Mountains, socotit a
saptea minune a ingineriei lumii moderne, s-a extins reteaua de securitate sociala.
Cu o economie de piata avansata, competitiva pe plan international si cu o crestere
economica peste media tarilor dezvoltate, crestere inceputa in anii ’90, ca urmare a reformelor
din deceniul anterior, cu o diversitate religioasa si culturala, cu o comunitate artistica inovativa,
cu o varietate culinara, vestimentara si arhitecturala, Australia este astazi una dintre cele mai
cosmopolite si dinamice societati ale lumii.
Informatii generale
Denumirea tarii: Commonwealth of Australia sau, pe scurt, Australia.
Capitala: Canberra.
Emblema nationala:

Este formata dintr-un scut care cuprinde emblemele tuturor statelor federatiei, sustinut de
un cangur rosu si o pasare emu.
Imnul national: Advance Australia Fair.
Sistemul politic: monarhie constitutionala si democratie parlamentara.
Organizarea statala: stat federal, format din sase state si doua teritorii: Australian
Capital Territory, New South Wales, Northern Territory, Queensland, South Australia,
Tasmania, Victoria, Western Australia.
Teritorii subordonate: Insulele Ashmore si Cartier, Christmas, Cocos (Keeling), Coral
Sea, Heard si McDonald, Norfolk, Macquarie.
Seful statului: Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, reprezentata printr-un
Guvernator General (in prezent Gen.Maj.Rez. Michael Jeffery), desemnat de Regina, la
recomandarea primului-ministru. La nivelul statelor componente regina este reprezentata printrun
guvernator, iar la nivelul Northern Territory printr-un administrator.
Puterea legislativa: este exercitata de Paralamentul Federal al Australiei, cu sediul la
Canberra, format din Senat (Camera Superioara) (76 de locuri – 12 pentru fiecare din cele 6
state si cate doua pentru teritorii; senatorii se aleg pentru 6 ani, cu alegeri la fiecare trei ani
pentru jumatate din numarul acestora) si Camera Reprezentantilor (Camera Inferioara) (150 de
locuri cu membri alesi prin scrutin la fiecare trei ani).
Fiecare stat si teritoriu are propriul sau legislativ (unicameral pentru Northern Territory,
ACT si Queensland si bicameral pentru celelalte).
Partidul care castiga majoritatea pentru Camera Reprezentantilor formeaza guvernul, iar
liderul devine prim-ministru.
Puterea executiva: este exercitata la nivel federal de Guvernul Federal (Commonwealth
Government) si, la nivelul fiecarui stat, de guvernele locale.
In viata politica exista trei partide importante: Partidul Laburist (Labor Party), Partidul
Liberal (Liberal Party) si Partidul National (National Party). In Parlament exista si cativa
independenti si reprezentanti ai unor partide de mica insemnatate (incluzand Verzii si
Democratii Australieni).
Incepand din 1996, o coalitie condusa de primul-ministru John Winston Howard si
formata din Partidul Liberal si Partidul National s-a aflat la putere neintrerupt la nivel federal,
reusind cateva performante importante in domeniul legislatiei muncii si eliminarii deficitului
bugetar.
In 2007, Partidul Laburist a castigat alegerile pentru cele doua camere ale parlamentului,
aflandu-se la putere si la nivelul majoritatii statelor si teritoriilor (exceptie face Western
Australia, condus de o coalitie fromata din Partidul Liberal si Partidul National). Seful
guvernului este primul ministru Kevin Rudd, iar vice-prim-ministru Julia Gillard.
Votul este obligatoriu pentru toti cetatenii care au implinit varsta de 18 ani.
Puterea judecatoreasca: se exercita pe doua nivele:
● La nivel federal, prin:
- Inalta Curte (High Court of Australia)
- Curtea Federala (Federal Court of Australia)
- Curtea Familiei (Family Court of Australia)
- Curtea Federala a Magistratilor (Federal Magistrate’s Court of Australia)
- Tribunalul Administrativ de Apel (Administrative Appeals Tribunal)
● La nivelul statelor si teritoriilor, fiecare stat are propria organizare judecatoreasca.
Toate statele au o Curte Suprema, cu divizii proprii de apel.
Timpul (fusurile orare): Australia are trei fusuri orare: Eastern Standard Time (Ora
Standard din Est), pentru statele de pe coasta de Est (Tasmania, Victoria, New South Wales,
Queensland), cu 10 ore inainte fata de GMT; Central Standard Time (Ora Standard Centrala)
(pentru Northern Territory si South Australia), cu 30 de minute in urma fata de coasta de est si
cu 9 1/2 inainte fata de GMT; si Western Standard Time (Ora Standard de Vest), cu 2 ore in
urma fata de coasta de est si cu 8 ore inainte fata de GMT.
Moneda: Dolarul australian (AUD, A$)
Indicatori fizico-geografici
Australia se intinde pe o suprafata totala de 7.686.850 km2 ( din care 7.617.390km2 de
uscat si 68.920 km2 de apa) si este marginita de Marea Timor, Marea Arufa, Marea Coralilor,
Marea Tasmaniei si Oceanul Indian.
Clima: in general arida si semiarida; temperata in sud si est; tropicala in nord.
Relieful: cea mai mare parte campie desertica; campie fertila in sud-est.
Mediul Natural
Desi mare parte din teritoriu este arid sau semi-arid, Australia beneficiaza de o
diversitate a habitatelor, de la vegetatie alpina la paduri tropicale. Ferite de contactul cu alte
parti ale lumii si de daunatori, circa 85% din plantele cu inflorescente, 84% din mamifere, mai
bine de 45% din pasari si 89% din pesti sunt specii endemice.
Cea mai mare parte a plantelor sunt perene si multe s-au adaptat incendiilor si secetei,
inclusiv multe dintre speciile de eucalipt si salcam. Padurile de eucalipt reprezinta in prezent
mai bine de jumatate din totalul existent pe glob. Izolarea a permis supravietuirea unor arbori si
plante preistorice: ferigi arborescente, palmieri Cycad s.a.
Bine-cunoscuta fauna australiana cuprinde monotreme (platypus si echidna); marsupiale,
cu o structura cromozomiala diferita de mamiferele din restul lumii, intre care cangurul, koala,
woombat-ul; si pasari ca emu si kookaburra.
Presiunea exercitata asupra habitatului natural de dezvoltarea agriculturii si de aparitia
unor daunatori a dus la disparitia unor specii. Asa incat, in prezent, Australia dispune de un
cadru stiintific si legal (Environment Protection and Biodiversity Conservation Act 1999)
capabil sa evite astfel de situatii si sa protejeze cadrul natural unic.
Altitudini: cea mai joasa: lacul Eyre –15 m
cea mai inalta: varful Kosciuszko 2 229 m.
Infrastructura existenta
Australia dispune de 811.603 km de sosea (din care 314.090 km de sosea pavata), 41.015
km de cale ferata (2003), 444 aeroporturi (transportul aerian este cel mai eficient mod de
transport avand in vedere distantele mari dintre localitati) si 2.000 km cai navigabile (2004).
Principalele porturi sunt la : Adelaide, Brisbaine, Cairns, Darwin, Devenport, Launceston,
Melbourn, Sydney, etc. Australia mai dispune de 28.680 km conducte de gaz si 4.773 km
conducte de petrol (2004). Flota comerciala este formata din 52 de nave (est. 2004). Ramurile
militare cuprind : Armata, Flota navala si Fortele aeriene. Cheltuielile militare se ridica la
14,120 mld $, echivalentul a 2,8% din PIB. Sistemul financiar este modern si extrem de
variat: banci, societati de asigurare, bursa, societati de investitii, fonduri mutuale, asociatii de
credite, companii financiare, etc.
Comunicatiile
Linii telefonice in uz: 9.94 milioane
Telefoane celulare: 19.76 milioane
Sistemul de telefonie: -servicii excelente atat intern cat si international
-intern: sistem prin satelit; in zonele cu densitate scazuta a
-populatiei se foloseste mult roadio-telefonia
-international: codul de tara – 61; cabluri submarine spre Noua
-Zeelanda, Papua Noua Guinee si Indonezia; statii satelit – 19
Radio: AM 262, FM 345, unde scurte 1
Posturi de televiziune: 104 (1997)
Codul de tara pentru internet: .au. (65% din familiile australiene poseda calculator).
Posesori de internet: 9.458 milioane (2007)
Utilizatori de internet: 15.3 milioane (2007)
Indicatori demografici
Populatia: 21 007 310 locuitori (estimata la nivelul iulie 2008)
Structura pe varste:- 0-14 ani: 18.8%
- 15-64 ani: 67.9%
- 65 ani si peste: 13.3%
Rata de crestere a populatiei: 1.2221% (estimata pentru 2008)
Rata nasterilor: 12.55%
Rata mortalitatii: 6.68%; rata mortalitatii infantile: 4.82 la 1 000 de nasteri.
Rata migratiei: 6.34 imigranti la 1 000 locuitori (estimata pentru 2008)
Speranta de viata: 81.53 ani, din care: barbati: 79.16 ani; femei: 84.02 ani (est.2008).
Grupuri etnice: caucazieni 92%; asiatici 7%; aborigeni si altii 1%.
Religii: catolica 26.4%; anglicana 20.5%; alti crestini 20.5%; budisti 1.9%; musulmani
1.5%; altii 1.2%, nespecificate 12.7%; fara 15.3%.
 Principalele orase si importanta lor economica

Sydney
Cu o populatie de peste 4.2 milioane de locuitori, Sydney este cel mai mare oras al
Australiei si centrul activitatii economice in multe domenii. Fiind capitala statului cel mai
populat (New South Wales), prin portul Sydney se desfasoara un volum mare de importuri si
orasul trebuie inclus in programul oricarei vizite pe care furnizorii interesati o fac in Australia.
Melbourne
Capitala statului Victoria, al doilea mare oras al Australiei, cu o populatie de circa 3.7
milioane locuitori, Melbourne este un oras cosmopolit care, in mod traditional, a fost centrul
financiar si bancar al Australiei, opt din zece mari companii australiene avand sediul in
Melbourne. Portul Melbourne este cel mai important port cargo si cel mai mare port pentru
transportul in containere din emisfera sudica.
Aici isi au sediul multi dintre importatorii australieni, care au si retele nationale de
distributie. (De exemplu, aici este o piata mai buna de desfacere a tricotajelor din lana – datorita
climei mai reci, in timp ce in materie de mobilier, gusturile sunt mai apropiate de stilul
european.)
Brisbane
Este capitala statului Queensland, cu o populatie de 1.8 milioane de locuitori si, datorita
climei calde, cu un stil de viata mult mai relaxat.
Prin comparatie cu Sydney si Melbourne, in Brisbane se afla un numar mai mic de
importatori, desi majoritatea marfurilor cu amanuntul sunt importuri.
Ca oportunitati pentru importuri: produse care au legatura cu turismul (suveniruri,
cadouri), industria ospitaliera (constructii, mobilier, materiale de constructii), minerit (in special
echipament minier si mori de macinat minereu) si agricultura.
Perth
Este capitala celui mai intins stat al Australiei, Western Australia, situat pe coasta de
vest, la o distanta de 4 ore si jumatate de zbor de Sydney. Orasul are o populatie de 1.5 milioane
de locuitori, reprezentand 70% din populatia intregului stat.
Datorita izolarii, aici se gaseste un numar in crestere de de companii care fac importuri
directe, multe dintre ele avand retele de distributie la nivel national. Deoarece Perth este –
oarecum – o piata independenta, dificultatea pentru exportatorii straini o constituie cantitatea
relativ mica de marfuri cerute pe piata, dat fiind ca intreg statul are circa 2 milioane de locuitori.
Piata din Western Australia ofera oportunitati pentru exportatorii straini in domeniul
resurselor minerale, sectorului energetic si sectorului agricol.
Adelaide
Este capitala statului South Australia; are o populatie de 1.1 milioane locuitori si un
numar relativ mic de importatori si este un important centru manufacturier.
Pentru exportatorii straini, Adelaide nu reprezinta un centru de atractie, majoritatea
marfurilor cu amanuntul venind aici prin importatorii din Melbourne.
Canberra
Este capitala Australiei, are o populatie de circa 330000 locuitori si este centrat pe
probleme administrative.
Nu reprezinta un centru de interes pentru exportatorii straini.
Hobart
Capitala statului Tasmania, cu o populatie de 210000 locuitori. Majoritatea produselor de
import ajung prin importatorii din Melbourne.
Darwin
Situat in extremitatea nordica, este capitala Northern Territory. Cu o populatie de
110000 locuitori, volumul importurilor este, in general, mic.
Cu toate acestea, Darwin este important pentru bazele militare si dezvoltarea extractiei
de petrol si gaz din zona Timorului de Est. Northern Territory este important pentru industria
miniera.
In concluzie, desi cu o suprafata aproape cat a SUA, Australia nu dispune de acelasi
numar de segmente de piata si exportatorii straini vor trebui sa se axeze in principal pe Sydney
si Melbourne.
Economia Australiei
1. Prezentare generala
Australia are o economie de piata puternica si stabila, cu un PIB pe cap de locuitor (de
36300 $) care o situeaza la egalitate cu primele patru economii vest-europene.
In ultimii ani Australia a depasit economiile din tarile dezvoltate si a dovedit elasticitate
fata de schimbarile economice survenite la nivel mondial si regional.
In termeni reali, economia australiana a crescut, in decursul ultimilor 10 ani, in medie, cu
3.6% pe an, comparativ cu rata de crestere de 2.5% a economiilor din G7.
Cresterea constanta a productivitatii, mediul de afaceri solid si increderea
consumatorilor, ca si cresterea exporturilor de materii prime si produse agricole reprezinta un
stimulent pentru economie.
Atentia concentrata a Guvernului asupra reformelor, inflatia scazuta si legaturile din ce
in ce mai stranse cu China reprezinta alti factori cheie ai fortei economice.
Impactul secetei – problema cu care Australia s-a confrunta din plin in ultimii ani,
scaderea cererii in exterior, ca si cresterea importurilor au impins, insa, deficitul comercial de la
8 miliarde dolari in 2002 la 18 miliarde in 2005.
Balanta de cont curent este, de asemenea, in deficit.
In schimb, politica fiscala conservatoare a adus constant intre 2002-2006 un surplus
bugetar.
In principal, comertul Australiei este reprezentat de:
● Exporturi: carbune, aur, carne, lana, bauxita, minereu de fier, grau, echipamente
industriale si de transport.
Principalii parteneri la export ai Australiei pe 2007 au fost: Japonia (19.6%), UE (12.9%;
intre partenerii europeni primul loc il ocupa Marea Britanie - 5.2%), China (10.5%), SUA
(7.8%), Noua Zeelanda (7.9%), Korea (6.9%).
● Importuri: echipamente si masini electrice, calculatoare si echipamente de birou,
echipamente pentru telecomunicatii si subansamble, petrol si produse petroliere.
Principalii parteneri la import ai Australiei au fost: UE (23.3%; principalii parteneri din
UE sunt: Marea Britanie – 5.3% si Germania – 5.1%), SUA (14.4%), China (11.6%), Japonia
(9.8%), Singapore (5.9%).
Cu o populatie de 20 434 176 locuitori si o forta de munca de aproximativ 10.9 milioane,
Australia inregistreaza un deficit de forta de munca si se are in vedere aducerea de forta de
munca pe perioade determinate, in special pentru domeniul minier si al asistentei medicale.
Ca in cazul majoritatii economiilor dezvoltate, sectorul serviciilor este dominant si in
economia australiana.
Dar, desi economia australiana este dominata de sectorul serviciilor, agricultura si
mineritul furnizeaza 65% din totalul exporturilor. De aceea, o scadere a preturilor materiilor
prime la nivel mondial ar putea avea un puternic impact negativ asupra economiei.
Serviciile
Sectorul serviciilor este unul in plina dezvoltare, cu o crestere economica anuala de 3.8%
pentru ultimii cinci ani.
De retinut ca exportul de servicii al Australiei a crescut in ultimile doua decenii cu circa
10% anual, devansand rata de crestere a exportului de marfuri (de 7.7% anual).
Cu toate acestea, cea mai mare parte a castigului din export al Australiei provine din
exportul de marfuri, cu o valoare de A$154.4 miliarde in 2005-2006, fata de A$41.9 miliarde
pentru exportul de servicii.
Dezvoltarea sectorului serviciilor s-a datorat in mare masura cresterii cererii pentru
servicii noi si complexe, ca si aplicarii de noi tehnologii care vin in intampinarea acestei cereri,
in special in domeniile finantelor si al afacerilor, transportului, telecomunicatiilor, petrecerii
timpului liber.
Turismul aduce un castig important pentru Australia, reprezentand peste 60% din totalul
exportului de servicii si contribuind semnificativ la crearea de locuri de munca si la dezvoltarea
regionala.
Exporturile de servicii in domeniul educatiei joaca, de asemena, un rol important,
situandu-se pe locul al treilea, dupa transporturi si turism.
Sectorul serviciilor imobiliare reprezinta, de asemeni, un sector important, cu o
contributie de aproximativ 11.8% la PIB. Este si un sector cu o crestere foarte rapida, de 5.1%
anual, pentru ultimii 20 de ani.
Sectorul finantelor din Australia este un sector in crestere si stabil. Liberalizarea acestuia
la mijlocul anilor ’90 a facut posibila participarea pe pietele mondiale, iar prezenta unor banci
straine a crescut competitia pe piata interna a serviciilor financiare. Ca urmare, sectorul
finantelor si al asigurarilor a inregistrat o crestere anuala de circa 4.7% in decursul ultimilor 20
de ani.
Pietele financiare dinamice si eficiente, costurile competitive, stabilitatea politica si
economica si mersul inainte al reformelor reprezinta cativa dintre factorii predominanti care au
asigurat Australiei pozitia de centru financiar emergent in regiunea Asia-Pacific.
Industria
Majoritatea industriei australiene a fost sprijinita, in prima jumatate a secolului XX, de
tarife protectioniste. Cu toate acestea, multe ramuri industriale au beneficiat de prea putine
stimulente pentru a-si imbunatati eficienta sau pentru a concura pe alte piete.
In decursul ultimilor ani, industria australiana a castigat mult in eficienta, datorita
reformelor si folosirii unor tehnologii de varf, asa incat astazi se ridica un sector industrial
competitiv si orientat spre export si spre bunuri de inalta prelucrare.
Exporturile industriale ale Australiei au crescut in anul 2006-2007 cu 13.7% fata de anul
precedent, marfurile industriale reprezentand circa jumatate din totalul exportului de marfuri.
Comertul international si balanta de plati
In mod traditional Australia a fost o tara importatoare de capital si, de aceea, a inregistrat
deficite de cont curent.
In decursul anului 2006-07 deficitul de cont curent al Australiei a ajuns la 5.9% din PIB.
In schimb, deficitul balantei comerciale a scazut in 2006-07 la $12 miliarde, in principal
datorita cresterii exportului (10.2% in 2007).
2. Resursele Australiei
Dispunand de resurse din abundenta, populatia Australiei se bucura, inca din secolul al
XIX-lea, de un nivel de trai ridicat, cu investitii mari in infrastructura sociala, incluzand
educatia, formarea profesionala, sanatatea si transportul.
Agricultura continua sa fie importanta in economia nationala si regionala, in special
datorita dezvoltarii industriei alimentare, orientata cu precadere spre export.
Dar, in timp, valoarea pamantului si a surselor de apa au fost valorificate nu doar pentru
agricultura (recolte, pasunat, domeniul forestier, pescuit) ci, mai ales, ca baza pentru turism,
recreere si petrecerea timpului liber.
Probleme cu care se confrunta in acest domeniu:
- seceta si resursele limitate de apa potabila
- eroziunea solului datorata pasunatului excesiv si metodelor inapoiate ale unora dintre fermele
private
- salinitatea in crestere a solului datorata calitatii proaste a apei
- defrisarea pentru scopuri agricole, care pune in pericol habitatul natural
- Marea Bariera de Corali, de pe coasta de Nord-Est este amenintata de numarul ridicat de
ambarcatiuni, ca urmare a popularitatii turistice a zonei.
Exporturile agricole ale Australiei cuprind: grau, orz, carne de vita, vin, zahar si lana. In
majoritatea lor, acestea merg spre Japonia, China, Korea si Statele Unite. In ultimii ani, exista
tendinta diversificarii productiei agricole, de la orez la citrice.
Sectorul pescuitului este dezvoltat, Australia exportand in toata lumea: ton, creveti,
homari, perle. In anul 2005-2006 exportul de produse din pescuit al Australiei a fost estimat la
A$1.5 miliarde, cu 0.4% mai ridicat decat in anul precedent.
Pe ansamblu, exporturile din agricultura si pescuit au reprezentat 16% din totalul
exporturilor pentru anul 2005-2006.
Mineritul
Principalele resurse ale Australiei sunt: bauxita, carbune, minereu de fier, cositor, aur,
argint, uraniu, nichel, tungsten, plumb, zinc, diamante, gaze naturale, petrol.
Industria miniera australiana a inceput modest, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, odata
cu descoperirea carbunelui.
In 1823 au fost raportate urme de aur si, din cand in cand, urme de alte metale. Prima
mina a fost una de argint, in 1841. Exploatarea cuprului a inceput la Kapunda, in 1842 si la
Burra in 1844. Cam in aceeasi perioada a fost produsa pentru prima oara fonta, langa Mittagong,
New South Wales.
Descoperirea aurului aluvionar langa Bathurst a dat un puternic impuls mineritului
incepand cu 1850.
Bunastarea creata de noile mine de aur si afluenta de imigranti au reprezentat inceputul
tranzitiei de la o economie bazata pe agricultura si pasunat spre una industriala. Industria s-a
dezvoltat pentru satisfacerea nevoilor de utilaje si mijloace de transport ale minelor.
Inca mult timp dupa 1851, aurul a reprezentat principala tinta a mineritului, deosebit de
importanta fiind descoperirea de la Kalgoorlie Golden Mile din 1890, acesta devenind in timp
unul dintre cele mai mari centre ale lumii in mineritul aurului.
Prospectiunile asupra campurilor unde s-a gasit aur au necesitat, in timp, utilaje si fabrici
de tratare, deci capital. Asa incat mineritul individual sau in grup a fost inlocuit de companii,
care au angajat zeci si chiar sute de oameni. In aceste zone s-au dezvoltat orase, cu locuinte si
centre comerciale. Si, atunci cand mineritul a diminuat in aceste zone, orasele au rezistat,
devenind centre importante pentru zonele agricole invecinate sau noduri ale rutelor de transport.
Cautarea de aur a dus, curand, la descoperirea altor metale. In 1872 a inceput extragerea
cositorului in Tasmania si Queensland si, la inceputul anilor 1880, Australia a devenit
principalul producator de cositor al lumii.
Alte metale de baza au fost descoperite in anii care au urmat. Fabulosul filon de la
Broken Hill a fost descoperit in 1883 si a contribuit la dezvoltarea industriei, de mentionat fiind
cea a otelului de la Newcastle.
Fiecare mina avea nevoie de un oras pentru lucratori, producatorii de utilaje si facilitati
de transport, inclusiv porturi pentru incarcarea produselor ce se exportau catre restul lumii. Asa
incat, multe dintre orasele Australiei isi datoreaza existenta minelor descoperite pana spre
jumatatea secolului XX.
La inceputul secolului XX, industria miniera metalifera, alaturi de topitorii si rafinarii,
era deja pusa pe picioare. Dezvoltarea mineritului a continuat si in prima perioada a secolului
XX, dar a fost puternic afectata de scaderea pretului metalelor la sfarsitul Primului Razboi
Mondial.
In 1923 a fost descoperit depozitul de plumb-zinc-argint de la Mount Isa, a carui
exploatare a inceput in 1931.
Resurse metalifere si de carbune
In anii '50, principalele resurse extrase erau plumbul, zincul, cuprul, aurul si carbunele.
La mijlocul anilor '60 industria miniera australiana a inceput sa se extinda, atat in ce
priveste productia, cat si exportul, asa incat, la sfarsitul anilor '60, Australia devine o forta
mondiala in productia si exportul de carbune, bauxita, minereu de fier, nichel, mangan, titan si
zirconiu si se descopera primele zacaminte importante de uraniu. Aceasta s-a datorat si
studiilor geologice si geofizice sistematice, supravegheate de Bureau of Mineral Resources,
creat in 1946 si adaptarii metodelor de studiu la specificul austalian, intrucat multe dintre
metodele folosite in emisfera nordica nu erau potrivite solului arid al Australiei.
Transformarea unor depozite considerate a fi neeconomice in unele economice, prin
folosirea unor tehnologii avansate, care au redus costul exploatarii si transportului au fost
decisive prin implicarea Japoniei. Un exemplu il constituie dezvoltarea explotarilor de
suprafata ale carbunelui in bazinul Bowen din Queensland. Exporturile au crescut rapid si,
odata cu socurile petrolului din anii '70, Australia tinde sa devina cel mai mare exportator de
carbune din lume.
In afara de cresterea economica a Japoniei, expansiunea economiei mondiale din
perioada 1950-1960 a crescut cererea de minerale, asa incat, cu o industrie miniera bine pusa
la punct, Australia a avut forta sa dezvolte extragerea de noi zacaminte care sa vina in
intampinarea acestei cereri. S-a dezvoltat industria australiana de aluminiu, urmata de decizia
de a exploata bauxita de la Darling Range, din Western Australia. Perceptia despre epuizarea
zacamintelor de fier a cazut prin descoperirea imenselor resurse de la Pilbara, la mijlocul
anilor '60. Descoperirea de nichel in Western Australia de la sfarsitul anilor '60 a transformat
Australia intr-un producator de frunte de nichel, atat pentru nevoile interne, cat si pentru
export.
Resursele petroliere
Anii '60 au insemnat primele descoperiri importante in acest domeniu.
Primul camp petrolier comercial al Australiei a fost descoperit la Moonie, in
Queensland, in 1964. In perioada 1964-1965 au fost descoperite zacaminte importante de petrol
la Barrow Island, Western Australia si de gaz, la Barrocouta, la 25 de km coasta Gippsland.
Succesul exploatarii de la Gippsland a atras atentia asupra platoului continental al Australiei,
zona devenind in anii urmatori principala sursa de petrol si gaz a Australiei.
Trenduri in infrastructura
Pana la inceputul anilor '80, majoritatea minelor nou deschise au fost planificate a
desfasura operatiuni la scara mare. Aveau nevoie de forta de munca si, bineinteles, servicii
comunitare pe masura, ca si de facilitati pentru transportul milioanelor de tone produse anual.
Guvernele au conditionat concesiunile pentru deschiderea noilor mine de contributia
companiilor la asigurarea infrastructurii, nu doar cai ferate si porturi, dar si infrastructura
sociala: strazi, case, scoli, spitale si facilitati de recreere. Aceasta cerinta a guvernelor a fost
motivata si de faptul ca, resursele apartinand statului, era firesc ca o parte din beneficii sa
acopere nevoile publice generale.
La mijlocul anilor '80, companiile si-au schimbat viziunea asupra deschiderii de noi
mine, preferand sa asigure transportul aerian al lucratorilor decat sa construiasca orase miniere.
Hidrocarburile, sub forma de bitum brut, au fost descoperite pentru prima data in 1839,
la gurile raului Victoria, la frontiera dintre North Australia si Northern Territory.
Industria sisturilor petroliere este una dintre cele mai vechi ale Australiei.
 Petrolul (incluzand aici si gazele naturale) a aparut, totusi, mai tarziu pe scena productiei
minerale australiene.
Colapsul pretului petrolului din primul trimestru al anului 1986 nu a influentat
exploatarile australiene, investindu-se in continuare in studii si dezvoltarea acestei ramuri.
Studiile au aratat, de altfel, ca, in Australia, conditiile geologice au favorizat mai curand
formarea gazului decat a petrolului.
Marea Timorului a devenit, din 1983, un centru important in extractia de petrol, datorita
campurilor de la Jabiru, in timp ce, tarmul de Nord-Vest a devenit important in exploatarea de
gaz lichefiat.
In 1985, 96% din necesarul de petrol al Australiei era asigurat din productie proprie, in
timp, insa, nevoile interne crescand.
Perioada anilor '90 a reprezentat una de schimbari semnificative in industria miniera, o
perioada de crestere a eficientei si sigurantei exploatarilor, ca si o miscare spre globalizare,
pentru reducerea dependentei de resurse si diversitate, ca si pentru protectia mediului.
Industria miniera australiana a devenit, dintr-o industrie nationala, una mondiala. S-au
facut importante investitii in studiile si industria miniera a altor tari.
Australia si-a mentinut pozitia de cel mai mare exportator mondial de carbune
cocsificabil.
Castigurile industriei miniere au fost in aceasta perioada fluctuante, reflectand situatia
cererii mondiale. A devenit imperios necesar pentru industria minierea australiana mentinerea
unor costuri de productie scazute, situatie care a afectat in special companiile mici.
Au aparut, in compensatie, firmele care furnizeaza soft pentru industria miniera,
Australia furnizand la nivelul anului 1999 60-70% din soft-ul pentru industria miniera la nivel
mondial (date furnizate de Minerals Council of Australia for International Economics).
Desi exploatarile petrolifere au crescut ca numar si productie, se estimeaza ca Australia
este sub-explorata in privinta acestor rezerve.
Resurse cunoscute si potentiale
Australia dispune in acest moment de cele mai mari rezerve mondiale de plumb, nisipuri
mineralifere (ilmenit, rutil, zirconiu), tantal, uraniu, argint si zinc. Se mentine, de asemenea, in
topul primelor sase tari din lume in privinta rezervelor de carbune negru si brun, bauxita, cupru,
cobalt, diamante, minereu de fier, minereu de mangan si nichel. Exista in Australia peste 400 de
mine de marime medie si mare.
In general, explorarile incununate de succes si avansul tehnololgic au facut ca rezervele
deja cunoscute ale Australiei sa se mentina si chiar sa creasca, fiind cunoscut ca Australia inca
dispune de potential mineralier neexplorat.
Trendul resurselor Australiei la nivelul anului 2006
(date preluate din Australia's Identified Mineral Resources Report - 2006)
Pozitia la nivel mondial: Resursele Australiei de zinc, plumb, nichel, nisipuri minerale
(rutil si zirconiu), tantal, uraniu si carbune brun raman, in continuare, cele mai mari din lume, in
timp ce bauxita, carbunele negru, cuprul, aurul, minereul de fier, ilmenitul, litiul, minereul de
magneziu, niobiul, argintul si diamantele situeaza Australia in topul primelor 6 tari producatoare
ale lumii.
Resursele economice demonstrate accesibile exploatarii: Un numar restrans de
depozite sunt inaccesibile mineritului, datorita politicilor guvernamentale sau restrictiilor de
mediu.
Resursele si nivelul productiei minelor: Resursele demonstrate ale Australiei pot
sustine actualul nivel de productie al minelor pentru inca zeci de ani de acum incolo.
Resursele de aur sunt estimate a fi exploatabile pentru 20 de ani de acum incolo (la
nivelul actual de productie), cele de plumb la 30 de ani si cele de zinc la 30 de ani - acestea fiind
cele mai scazute. Aceste evaluari arata nevoia de a largi campul de explorare, pentru a putea
mentine nivelul de exploatare actual.
Explorarile mineraliere: Cheltuielile cu explorarile au crescut puternic, ajungandu-se in
2004-2005 la 1028.3 milioane dolari.
 Desi cheltuielile pentru explorari sunt dominate in continuare de cele pentru aur
($391.7), in 2005, acestea sunt deja mai mici fata de 2003-04; cheltuielile pentru toate celelalte
tipuri de explorari (cu exceptia diamantelor) au crescut. Cresteri insemnate s-au inregistrat
pentru uraniu (97%), ajungandu-se la 20.7 milioane dolari, minereu de fier (83%) - 116.4
milioane dolari, metale de baza - 261.1 milioane dolari si carbune - 128.8 milioane dolari.
Cresterea economica a Chinei si a cererii acesteia pentru resurse minerale, in special
metale de baza, minereu de fier si carbune joaca un rol important in perspectiva explorarilor din
Australia.
Pentru viitor, se estimeaza cresterea cheltuielilor pentru descoperirea de noi zacaminte.
3. Principalii indicatori economici
PIB – 760.8 miliarde $ (estimat pentru 2007)
– rata de crestere – 3.9%
– pe cap de locuitor – 36 300 $
PIB – pe sectoare ale economiei:
-agricultura: 3%
-industrie: 26.4%
-servicii: 70.6%
Cresterea economica: 3-3.5% (estimat pentru 2006-2007)
Forta de munca: 10,95 milioane, din care: in agricultura: -3.6%
-in industrie: 21.2%
-in servicii: 75.2%
Somajul: 4.4% (est. Pt. 2007)
Populatie sub limita de saracie: 0%
Venitul mediu: 1 050.90 AUD/saptamana (estimat pentru 2006-2007)
Rata inflatiei (consumer prices): 3.8% (2007)
Investitiile: 27.3% din PIB
Bugetul (2007):
-venituri: 321.3 miliarde $
-cheltuieli: 309.1 miliarde $
Datoria publica: 15.6% din PIB (2007)
Balanta de cont curent: -56.2 miliarde $
Valoarea exporturilor: 141.7 miliarde $ (2007)
Valoarea importurilor: 159.4 miliarde $ (2007)
Datoria externa: 826.4 miliarde $ (la 31 decembrie 2007)
Rata de crestere a productiei industriale: 3.8% (2007)
Productia de energie electrica: 236.7 miliarde kWh (2005)
Consumul de energie electrica: 219.8 miliarde kWh (2005)
Productia de petrol: 572 400 barili/zi (2005)
Productia de gaze naturale: 38.62 miliarde mc (2005)
Export de gaze naturale: 12.9 miliarde mc (2005)
4. Comertul exterior
4.1. Privire generala
Economia australiana se afla intr-o continua transformare, integrandu-se atat in comertul
mondial cat si in comertul pe zona Asia-Pacific. In ultimii 20 de ani comertul cu bunuri si
servicii a crescut in medie cu 8.6% pe an.
Avand un avantaj de aproape un secol in minerit si agricultura, Australia este in curs de
a-si dezvolta exportul de bunuri si servicii.
Australia este un asa numit „price taker” pe pietele internationale, cu o contributie de
circa 1% la comertul mondial.4
In 2006-07, valoarea totala a comertului cu bunuri a crescut cu 9%, ajungand la 349
miliarde dolari. Cresterea s-a bazat in primul rand pe castigurile importante din exporturi, care
au crescut cu 10.2% pe durata intregului an (15.6 miliarde $A), datorate mai ales preturilor
ridicate ale minereurilor. Tot in 2006-07, valoarea importurilor a crescut cu 7.9% (13.3
miliarde
$A).
Desi cresterea exporturilor a depasit-o pe aceea a importurilor, Australia inregistreaza in
continuare un deficit comercial ($12.7 miliarde in 2006-07).
Circa jumatate din comertul Australiei se desfasoara cu tarile din Asia, intre acestea cel
mai important partener fiind Japonia, cu un total de 14.3% din totalul comertului cu marfuri.
Pe ansamblu, cu circa 17% din totalul comertului cu marfuri, Uniunea Europeana
ramane cel mai important partener comercial al Australiei.
Mediul de afaceri pentru comert este unul favorabil, cu atat mai mult cu cat atat guvernul
federal cat si guvernele locale au fost preocupate sa simplifice legislatia si sa reduca tarifele
de
import.
Deficitul balantei de bunuri si servicii s-a ameliorat in anul financiar 2006-07, coborand
de la 8.5 miliarde euro la 6.5 miliarde euro, prin imbunatatirea raportului de schimb, datorat in
principal cresterii preturilor materiilor prime.
4.2. Importul
Importurile australiene si furnizorii externi
In ciuda unui numar relativ mic de locuitori, Australia este un importator important
pentru un numar mare de produse. Din 2000-2001, importurile de bunuri si servicii au crescut in
medie pe an cu 6%. Cei mai importanti furnizori pentru Australia sunt: UE, China, SUA,
Japonia, Singapore, Malaezia, Korea, Noua Zeelanda, Canada.
Importurile australiene sunt dominate de produse industriale. Tabelul de mai jos prezinta
evolutia importurilor pentru ultimiii 6 ani:

ANUL VALOAREA IN MILIOANE $A (FOB)

2002-03 133.129

2003-04 130.997

2004-05 149.468

2005-06 167.567

2006-07 180.786

Sursa: DFAT Composition Trade, Australia 2006-2007

Importurile australiene sunt dominate de bunuri de inalta prelucrare (ETMs). Importul de

produse industriale a crescut in 2006-07 cu 8%, importul de servicii in domeniul
transporturilor a crescut cu 7% si importul de alte servicii cu 13%.
Comertul total al Australiei s-a orientat in ultimii ani spre tarile in dezvoltare din Asia, in
special spre China. A crescut puternic importul de produse industriale si bunuri de consum din
aceste tari si este de asteptat ca acesti furnizori sa reprezinte competitori de temut pentru cei
nou veniti pe piata. China reprezinta, probabil, cea mai serioasa competitoare pentru un numar
de bunuri de consum, incluzand aparatura electronica, jucariile, textilele, imbracamintea si
incaltamintea.
SUA, Japonia si tarile din UE vor ramane furnizori importanti de masini si echipament
de transport, dar exporturile de echipamente de mai mica prelucrare vor avea in economiile
asiatice competitori de temut.
Mesajul-cheie pentru furnizorii straini este ca Australia va ramane o piata importanta
pentru un numar mare de produse industriale si echipamente, iar in privinta bunurilor de
consum, exista oportunitati pentru a umple „golurile” lasate de furnizori relativ „scumpi” cum
sunt Japonia, Taiwan si Korea.
Reguli generale pentru import
Accesul pe piata australiana a produselor manufacturate este relativ usor, cu tarife situate
in general pana la 5% (17.5% pentru confectii), dar cu restrictii mari in privinta produselor
agroalimentare.
Toate bunurile importate de Australia trebuie sa fie autorizate de catre vama.
Responsabilitatea obtinerii autorizatiilor vamale revine importatorului:
- pentru marfuri cu valoare mai mare de 250 A$ in cazul bunurilor importate pe cale maritima
si aeriana;
- pentru marfuri in valoare de peste 1000 A$ pentru cele intrate prin intermediul sistemului
postal.
Marfurile cu valoare mai mica pot fi autorizate prin folosirea unei documentatii
simplificate – Informal Clearance Document (ICD).
Vama nu impune persoanelor fizice sau firmelor sa detina o licenta de import si nici
forme speciale de factura.
Facturile trebuie insa sa contina anumite date, apreciate ca minim necesare:
- conditii de pret (ex: FOB, CIF)
- valuta folosita (A$, US$)
- numele si adresa vanzatoarului produsului
- numele si adresa cumparatorului
- descrierea completa a produsului
- numele navei (avionului) in care marfa soseste in Australia
- tara de origine
- cantitatea
- numarul de pachete, marca si numarul fiecarui pachet
- date cu privire la costul transportului si asigurarea acestuia
- pretul de vanzare catre cumparator
- costul operatiunilor de ambalare
- alte aranjamente care pot determina modificarea pretului, reduceri, compensatii etc.
Importatorii au obligatia sa se asigure ca bunurile care intra in Australia sunt corect
inscriptionate, in conformitate cu Commerce Trade Descriptions Act 1905 si cu Commerce
(Imports) Regulations 1940.
Importatorii trebuie sa pastreze documentele legate de tranzactiile comerciale realizate
pentru o perioada de 5 ani de la intrarea marfurilor in tara.
Autorizatiile vamale pot fi obtinute direct de catre importator sau de catre agenti vamali
recunoscuti de catre vama.
De regula, vama determina valoarea bunurilor importate, cea mai obisnuita metoda
folosita fiind bazata pe pretul platit pentru bunurile importate, iar atunci cand acest pret nu
poate fi acceptat, se trece la folosirea unor metode alternative de evaluare (reglementarile
OMC
“WTO Valuation Agreement”).
Taxele vamale
Taxele de import in Australia se practica raportat la pretul FOB al bunurilor. Pentru
determinarea valorii importurilor, Vama australiana foloseste rata de schimb din ziua
exportului.
Tariful de import practicat de Australia difera in functie de tara exportatoare: tarife
preferentiale pentru tarile in curs de dezvoltare si cele din Forumul Pacificului si pentru tarile
cu care Australia are semnate acorduri bilaterale: Papua Noua Guinee, Noua Zeelanda,
Singapore, SUA si Thailanda.
 Incepand cu 1 iulie 1996, taxa generala de import este de 5% din valoarea FOB.
Singurele produse care sunt supuse unor taxe mai mari sunt: textilele si imbracamintea
(17.5%),
incaltamintea (10%) si autovehiculele – dupa noul tarif vamal in vigoare de la 1 ianuarie
2007.
Dar Guvernul este hotarat sa reduca si aceste valori, astfel ca, pana in 2010-2015, taxele
vamale practicate de Australia sa nu fie mai mari de 5% pentru textile, imbracaminte si
incaltaminte.
Se acorda concesii produselor de imbracaminte si incaltaminte lucrate manual,
mergandu-se pana la scutirea de taxe vamale. Criteriile pentru acordarea acestor concesii sunt
foarte stricte si implica: bunurile sa fie lucrate numai cu unelte manuale si, in cazul obiectelor
de imbracaminte, sa fie in proportie de cel putin 90% din fibre naturale.
In baza prevederilor Legii Overseas Assembly Provisions (OAP) – legea pentru cei care
lucreaza in lohn - firmele australiene care lucreaza in lohn platesc taxe de import doar pentru
manopera.
Bunurile importate pot fi supuse la una sau mai multe taxe indirecte, si anume:
- GST (Good and Services Taxation)
- WET (Wine Equalisation Tax)
- LCT (Luxury Car Tax).
GST – taxa pe valoarea adaugata, este de 10% din valoarea marfii si se aplica la majoritatea
marfurilor, cu exceptia unor produse alimentare si medicale, a importurilor pentru reexport si
a componentelor incluse in bunuri destinate exporturilor.
WET - se aplica la vinuri din struguri si alte fructe, precum si la alte bauturi alcoolice (sherry,
cider) fiind de 29% din pretul de achizitie.
LCT - se aplica vehicolelor de lux, cu valoare mare, sau celor destinate unor incarcaturi mai
mici de 2 tone sau mai putin de 9 pasageri, al caror de pret de achizitie depaseste pragul de 57009
AUD (pragul de lux) si se calculeaza ca 33% din GST-ul aferent sumei care depaseste pragul de
lux.
4.3.Exportul
Multe dintre marfurile exportate trebuie sa fie notificate la vama, fie in mod electronic
(prin folosirea sistemului numit Export Integration Exit), fie prin completarea documentelor de
inregistrare, de catre exportator sau de catre un agent.
Bunurile care nu necesita o inregistrare prealabila la vama, ca exporturi, sunt:
- efectele personale ale pasagerilor si echipajului unor nave sau avioane, altele decat cele
care constituie incarcatura comerciala;
- livrarile postale cu valoare FOB mai mica de 2000 A$;
- containere care sunt exportate temporar, etc.
Exportatorul trebuie sa obtina permisul sau licenta de export cand bunurile care fac
obiectul operatiunii fac parte din grupa celor controlate de catre departamente sau agentii
federale.
Autorizatiile de export se obtin de la urmatoarele organisme:
- Environment Australia – pentru animale, plante;
- Therapeutic Goods Administration – medicamente si derivate;
- Department of Defence – produse supuse embargoului impus de ONU in domeniul militar;
- Departement of Health and Ageed Care – produse alimentare;
- Quarantine Agency – fructe si legume proaspete;
- Alte organisme specializate – pentru materiale nucleare, patrimoniu cultural, deseuri, bauturi
alcoolice.
 Mediul de afaceri
1. Infiintarea de companii
Este reglementata de The Corporation Act – 2001, iar organismul competent este
Comisia Australiana pentru Titluri de Valoare si Investitii – ASIC.
Exista doua optiuni de baza: fie deschiderea unei companii noi, fie achizitionarea uneia
existente.
Orice companie noua trebuie inregistrata la ASIC si trebuie sa primeasca un numar de
inregistrare –ABN- de la Biroul Australian de Taxe – ATO.
Principalele tipuri de companii sunt:
- Sole Trader (un singur proprietar fara asociati);
- Partnership (intre 2 si 20 asociati);
- Joint Venture;
- Stabilirea de subsidiare ale unor firme straine in Australia;
- Inregistrarea de companii straine in Australia (ceea ce implica existenta unui birou
inregistrat in Australia si un agent local).
Cele mai raspandite tipuri de companii australiene sunt cele cu responsabilitate limitata
pe actiuni si cu profil privat (proprietary), fiind necesar ca in aceste cazuri numele companiei
sa contina “Ltd” (limited) si “Pty” (proprietary).
2. Politica in domeniul concurentei
Legea Trade Practices Act – TPA, din 1974, interzice practicile de afaceri care lezeaza
mediul concurential in economie si se aplica tuturor companiilor care isi desfasoara activitatea
in Australia.
Legea respectiva are ca obiectiv supravegherea practicilor pietei, a achizitiilor si
fuziunilor pentru a se pastra un mediu concurential sanatos in economia australiana.
Reglementarile cu privire la fuziuni pot fi aplicate si la tranzactii produse in afara
Australiei, daca acestea au efecte asupra pietei interne.
Organismul abilitat sa asigure mediul concurential in economia australiana este Comisia
Australiana pentru Concurenta si Consumatori – ACCC.
3. Protectia consumatorului
Protectia consumatorului este asigurata atat prin Trade Practice Act, cat si prin
reglementari specifice adoptate de statele federatiei, avand ca obiectiv interzicerea practicilor
incorecte, precum orientarea gresita si inselarea consumatorului, precum si publicitatea
mincinoasa.
Se prevad, de asemenea, conditiile de garantie ce trebuie acordate consumatorilor,
standardele minime cu privire la informatiile despre produsele livrate pe piata, responsabilitatea
furnizorilor, producatorilor sau importatorilor, pentru produsele care nu corespund calitativ.
4. Protectia mediului
Pentru protectia cadrului natural, in Australia se exercita un control riguros al modului in
care companiile respecta reglementarile vizand protectia mediului. Obligatiile companiilor
sunt prevazute mai ales in legislatia statelor federale, in ultima perioada guvernul central
intervenind tot mai mult pentru unificarea criteriilor si exigentelor la nivel national.
Orice noua initiativa sau dezvoltarea unei afaceri existente impune o aprobare prealabila
cu privire la impactul asupra mediului (poluare aer, apa, pamant, sonora, patrimoniu national,
sanatatea populatiei, conservarea unor specii aflate in pericol).
Incalcarea reglementarilor in vigoare duce la responsabilizarea penala a conducerii
companiei.
5. Protectia proprietatii intelectuale
Australia este membra a Conventiei de la Paris referitoare la Protectia Proprietatii
Intelectuale, a Tratatului de Cooperare in domeniul Patentelor si a Conventiei Universale
asupra Drepturilor de Proprietate de la Berna.
Inregistrarea marcii confera proprietarului dreptul de a actiona in judecata pe cei care
folosesc aceeasi marca sau una similara pentru acelasi produs sau pentru produse similare.
Protectia inventiilor asigura monopolul asupra patentului pe o perioada limitata, de pana
la 20 ani, acordand detinatorului dreptului, exclusivitatea exploatarii.
Dreptul de proprietate intelectuala este protejat prin Trade Marks Act 1995, Copyright
Act 1968 si Olympic Insignia Protection Act 1987 si nu are nevoie de o inregistrare prealabila,
fiind aplicabil in mod automat in literatura, muzica, dramaturgie, cinematografie si alte
activitati artistice, software si, in general, pentru aplicatiile moderne din domeniul
informaticii, de tipul on-line si digital.
6. Achizitionarea de proprietati
Achizitionarea de proprietati in Australia este reglementata prin Legea Achizitiilor si
 Preluarile Straine – FATA, din 1975, fiind supravegheata direct de catre Foreign
Investment
Review Board si de catre Department of Treasury.
Potrivit reglementarilor in vigoare, organele abilitate pot respinge propuneri de investitii
straine daca se considera ca acestea contravin intereselor nationale.
Raspunsul negativ se transmite dupa minim 40 de zile de la primirea propunerii si se
refera mai ales la:
- achizitionarea a peste 15% dintr-o companie australiana, care are un patrimoniu mai mare
de 50 mil A$;
- achizitionarea de parti mai mici de 15%, dar care ar conduce la realizarea unei proportii,
detinuta de straini, de peste 40% din totalul actiunilor companiilor cu patrimoniu de peste 50
mil A$;
- cazul unei companii straine care doreste sa detina pamant, actiuni sau drepturi asupra unor
rezerve minerale care valoreaza peste 50 mil A$;
- aranjamente care determina ca afaceri australiene, valorate la peste 50 mil A$, sa fie
controlate de una sau mai multe persoane straine, prin achizitionarea de actiuni, prin
modificarea patrimoniului si emiterea de noi actiuni, prin acorduri de leasing, inchiriere,
management sau alte forme de participare la profit.
Guvernul central australian emite o autorizatie prealabila si in cazul in care un investitor
strain are intentia sa preia o companie offshore, a carei subsidiara din Australia are o valoare
mai mare de 50 mil A$.
Investitiile straine sunt, de asemenea, in mod strict controlate in anumite sectoare
imobiliare, mai ales in spatiul intravilan, fiind necesara emiterea de autorizatii prealabile
pentru realizarea lor.
7. Piata muncii
Piata muncii in Australia este reglementata la nivel central de catre Comisia Australiana
pentru Relatii Industriale – AIRC si de catre tribunalele din statele federale, specializate pe
relatiile industriale.
Institutiile amintite impun standardele minime si conditiile pentru contractele colective
de munca, acestea trebuind sa fie inregistrate la AIRC si la tribunalele regionale.
Personalul de conducere este angajat, in general, cu contracte individuale de munca, ce
nu sunt legate de cele colective.
In general, lucratorii din industrie si comert, ca si functionarii publici din Australia au o
saptamana de lucru de 35-40 ore si au 4 saptamani pe an de concediu platit (5 saptamani au
lucratorii in schimburi, in toate cele 7 zile zile ale saptamanii).
Zilele libere sunt stabilite atat la nivel national, cat si in statele federatiei, in functie de
sarbatorile specifice fiecaruia.
8. Regimul vizelor
Vizele pe termen scurt, pana la 90 zile, se acorda oamenilor de afaceri care intentioneaza
sa realizeze afaceri cu parteneri australieni, fiind necesara prezentarea de scrisori de invitatie
din partea companiei australiene cu care se afla in negocieri/contact.
Viza pe termen lung, pana la 4 ani, pot obtine investitorii straini, oamenii de afaceri,
cadrele de conducere si specialistii; ei obtin rezidenta temporara, impreuna cu familiile lor,
pentru maxim 4 ani.
Viza permanenta se poate acorda personalului cu inalta calificare, in domenii de interes
pentru Australia, in urma prezentarii unei documentatii de fundamentare pregatita de o
companie australiana angajatoare, care va trebui sa justifice necesitatea de a recurge la
personal strain.
Taxa pentru viza se plateste in momentul depunerii aplicatiei si, pentru categoriile
Business (Short Stay), Sponsored Business Visitor (Short Stay) si Business Visitor (Long
Validity) costa 70 A$.
 9. Politica fiscala
In Australia exista trei nivele la care se pot impune taxe si impozite: federal, statal si
local.
Cel mai important impozit este cel pe venit, impus de catre guvernul federal, care, la
nivel individual, este progresiv si, pentru rezidenti, are urmatoarea distributie:
Venitul impozabil Impozitul

A$0 – A$6,000 0

A$6,001 – A$30,000 15centi pentru fiecare dolar peste A$6,000

A$30,001 – A$75,000 A$3,600 plus 30centi pentru fiecare dolar peste A$30,000

A$75,001 – A$150,000 A$17,100 plus 40centi pentru fiecare dolar peste A$75,000

Peste A$150,000 A$47,100 plus 45centi pentru fiecare dolar peste A$150,000

La acest impozit, se adauga asigurarea de sanatate (Medicare), cu o valoare fixa de

1.5%.
Impozitul pe venitul individual se percepe numai la nivel federal, constituind principala
sursa de venit a Guvernului Federal. Guvernele locale nu percep nici un fel de impozit pe
venit.
La nivel federal, sistemul de impozitare este administrat de Australian Taxation Office.
Companiile si corporatiile australiene platesc un impozit fix (flat tax) asupra profitului,
de 30%.
Taxa pentru Bunuri si Servicii (GST) - respectiv taxa pe valoarea adaugata, este de 10%
si nu se aplica la bunuri considerate esentiale: produse alimentare proaspete, sanatate,
educatie.
Este perceputa la nivel federal si se redistribuie catre state, dupa o formula stabilita de
Commonwealth Grants Commission.
Guvernele locale sunt axate, in general, pe taxe pe proprietati (council rates), fie ele
rezidentiale, industriale sau comerciale.
Anul fiscal: 1 iulie – 30 iunie
Caracteristici ale mediului juriduc
Legislatia nationala se bazeaza pe dreptul britanic. Sistemul juridic este condus de Inalta
Curte a Australiei. Tara este afiliata la pste 60 de organizatii internationala, printre care:
ANZUS, APEC, ASEAN, Australia Group, BIS, EBRD, FAO, IAEA, IRBD, ICAO, ICC,
ICFTU, ICRM, IDA, ETC. Investitorii straini primesc „tratament national”; cei care investesc
o suma mai mare de 50 mil AUD au prioritate. Afacerile sunt respinse doar daca nu sunt
realizate in „interes national” sau afecteaza securitatea si dezvoltarea economiei tarii. La 1
iulie 2000 Australia a introdus un nou sistem de taxare, ceea ce a permis reducerea
impozitului pe venit. Proprietatea este foarte sigura in Australia, iar abuzurile politice si
cazurile de expropiere sunt foarte rare. Australia se situeaza pe locul 8 in privinta nivevului
scazut al coruptiei.
Coordonate ale mediului politic
Climatul politic al tarii este unul stabil. Ca tip de guvernare Australia este stat federal
parlamentar. Puterea legislativa este detinuta de parlamentul federal care cuprinde
guvernatorul general ( ca reprezentant al suveranului britanic), Senatul si Camera
Reprezentantilor. Puterea executiva este detinuta de suveranul britanic si este exercitata de
guvernatorul general, asistat de Consuiliul Federal Executiv.Australia este, in prezent, o
societate multiculturala, cu 40% din populatie formata din imigranti.
Mediul comercial
 Sectorul comertului de gros si cu amanuntul aduce o mare contributie la economia tarii,
detinand 11% din PIB. Numarul centrelor comerciale este foarte ridicat, acestea fiind situate
mai ales in marile orase ale tarii : 5125 de fast-food-uri, 5110 supermaket-uri, 5210 magazine
universale, etc. Cel mai important mall este Darling Harbour (complex cu peste 120 de
magazine). In magazine pretul poate fi negociat; pot fi obtinute reduceri de pret pana la
8-10% din valoarea produsului.
Mediul de marketing
- este unul foarte dinamic. Pe langa companiile nationale de publicitate, care formeaza
Asociatia Nationala de Publicitate din Australia, isi desfasoara activitatea 25 de sucursale ale
unor renumite companii de publicitate la nivel mondial ( Y&R Advertsing/DYR, McCann-
Erickon, Euro RSCG Worleide, BBDO Worlwide, etc.). Agentiile de cercetare a pietei din
Australia sunt grupate in diferite asociatii cum ar fi: Institutul Australian de Marketing,
Compania de cercetare a Pietei din Australia, etc. In tara exista 607 posturi de radio, 104
posturi de televiziune ( din care 5 nationale) si 293 de cotidiene si reviste de specialitate ( se
spune ca australienii dispun de mai multe ziare pe cap de ;ocuitor decat orice alt popor din
lume). In 2001 volumul investitiilor in publicitate a fost de 1.497,2 mil. $. Principalele
manifestari expozitionale internationale din Australia sunt: Australian Open Tennis,
Australian Grand Prix, Melbourne International Festival, Writers Festival ( melbourne).
Situatii de risc ridicat
In randul starilor conflictuale cu alte state pot fi mentionate disputa cu Indonezia referitoare
la delimitarea Marii Timor (datorita rezervelor de hidrocarburi din stramtoarea Timor),
precum si revendicarea unui teren ce apartine Antarticii. Tara este afectata de cicloni de-a
lungul coastei ( ex. Uraganul Tracy ce a distrus in 1974 orasul Darwin, reconstruit apoi);
secete frecvente, incedii de paduri. Sistemul sanitar este foarte bine pus la punct, de aceea
numarul persoanelor care sufera de boli deosebite este foarte mic. Tasmania produce cantitati
importante de sedative, guvernul incercand sa tina sub control cultivarea suprafetelor cu maci
de unde se extrage opiul.

Australia dispune de o economie de piata capitalista, in stilul tarilor vest-europene,

caracterizata printr-o crestere a consumului intern si a increderii consumatorilor in companiile
locale. Mediul solid de afaceri este sustinut de factori precum: reformele economice, legislatia
cu privire la investitiile straine, relatiile stranse cu China si nivelul scazut al inflatiei

BIBLIOGRAFIE:
Australian Government - Department of Foreign Affairs and Trade
http://www.dfat.gov.au
AUSTRALIA-Indrumar de afaceri 2009