Sunteți pe pagina 1din 4

INELUL DE LOGODNA

Inelul de logodna este o piatra pretioasa de o anumita "greutate"… Dar greutatea


sa se masoara mai mult in simbolismul pe care il contine decât in valoarea sa in carate.
Istoricul inelului de logodna
In secolul XV, europenii instariti au adaugat pentru prima oara diamantele la
inelele oferite la cununie, simbolizând longevitatea fidelitatii conjugale. La sfârsitul
anilor 1600, au inceput sa apara separat inelele de logodna, pe lânga cele oferite la
casatorie.
Bijutierii Renasterii au creat lucrari elaborate, cele mai deosebit fiind considerate
inelele gemene. Acestea erau doua inele care se puteau deschide pentru a descoperi
vederii continutul unor mici compartimente de sub montura inelului unde existau
minuscule figurine - de obicei un copil si un schelet pentru a reprezenta durata vietii.
In Brazilia, diamantele au fost descoperite in secolul XVIII, marind simtitor rezervele
mondiale de diamante. Astfel au aparut noi metode de slefuire, facându-le mai
stralucitoare, fiind apoi montate in argint pentru a le scoate in evidenta claritatea si
luminozitatea.
Majoritatea descoperirilor de surse de diamante au fost facute in Africa, in anii
1870, dând mai multor cupluri casatorite sansa de a-si procura inele cu diamante. Astfel
ideea de a exista separat inele de cununie si inele de logodna a prins contur si mai mult in
aceasta perioada. Tot ulterior acestor descoperiri, au fost inventate noi modalitati de
slefuire si montare a diamantelor, cea mai reprezentativa fiind montura unei singure
pietre in platina, pentru a scoate in evidenta valoarea si frumusetea diamantului. Din acest
moment, cele trei caracteristici ale pietrei pretioase - slefuire, culoare, claritate - au
devenit din ce in ce mai importante.
Inelul de logodna - oglinda a statutului financiar al cuplului
Eticheta secolului XX a decretat ca barbatii sa-si prezinte intentiile fata de o
femeie numai in prezenta unui inel cu piatra, cel mai mare si mai valoros pe care si-l
poate permite, aratând prin marimea si calitatea inelului de pe mâna consoartei nivelul
material si statutul financiar al cuplului. Daca ea prefera antichitati sau lucruri ieftine,
atunci cuplul trebuie sa indure statutul de oameni mai putin instariti. Daca piatra pertioasa
este mica, e iarasi un motiv de mila, chiar daca cei doi ar putea pune aceasta pe motivul
ca s-ar potrivi mai bine modului lor de viata. Daca piatra este imensa, aceasta poate
provoca speculatii nedorite asupra finantelor logodnicului si asupra tendintelor doamnei
spre o risipa ostentativa.
din fericire, oamenii nu mai tin cont de marimea inelului de logodna pentru a
aprecia nivelul financiar al unui cuplu. Fiecare inel are, de fapt, câte o poveste aparte de
spus. Adeseori poate fi vorba de o bijuterie de familie transmisa din generatie in
generatie. Alteori descrie atractia cuplului spre arta contemporana si modernism. Tot mai
multe cupluri iau parte impreuna la alegerea inelului de logodna, dar logodnicele tot
trebuie sa tresara in momentul de romantism intens in care gasesc inelul pe fundul unei
cupe de sampanie…
Inelele de logodna nu sunt pentru oricine, atât din punct de vedere temperamental,
cât si financiar. In fond, nici nu e neaparata nevoie de asa ceva. Inelele de logodna
reprezinta, de fapt, un standard burghez spre care unii simt o anumita inclinatie. Istoric
vorbind, puterea diamantului simbolizeaza dorinta ca parteneriatul pe viata dintre cei doi

1
sa fie invincibil. Poate ca tocmai acest gând ar trebui sa cântareasca mai mult la alegerea
unui inel decât valoarea in carate a acestuia.
Japonia - lider in calitatea diamantelor cumparate
In Statele Unite, marimea medie a diamantelor folosite pentru inelele de logodna
sunt de 75 de carate. Pretul mediu al ineleleor de logodna in America a crescut de la 1150
de dolari in 1987 la 1820 de dolari in 1997, depasind rata inflatiei. Costurile medii pentru
obtinerea unei licente de casatorie a crescut de la 10 dolari la 50, in aceeasi perioada.
Aproape 39 miliarde de dolari atinge suma vânzarilor de bijuterii cu diamante din
intreaga lume. Aproape 30% din cheltuielile pe bijuteriile cu diamante sunt atinse in
Japonia, iar 29% in Statele Unite, unde se cumpara diamante mai multe ca numar, dar
mai mici ca valoare. Inelul mediu cumparat in Japonia este de 2,5 ori mai scump.
Acum 30 de ani, doar 7% din miresele japoneze primeau inele de logodna cu diamant.
Acum 75% dintre japoneze au parte de un astfel de dar. Vânzarea inelelor de logodna cu
diamant acopera un sfert din totalul vânzarilor de diamante din lume. Marile companii de
publicitate din lume considera ca un barbat trebuie sa cheltuiasca salariul pe doua luni
pentru a cumpara un inel de logodna cu diamante.
Daca diamant nu se poate, aurul ramâne visul oricarei femei
Aurul, ca si pietrele pretioase, a suscitat dintotdeauna interesul doamnelor. O
bijuterie din aur vine sa dovedeasca dragostea cea mai aprinsa, legamântul pe viata in
casnicie sau bunastarea unora transformata in mania posesiunilor. Desi oferta de bijuterii
din aur este impresionanta la magazinele de specialitate, la atelierele de bijuterii
comenzile curg râu, o simpla incrustare a numelui pe o verigheta durând pâna la 2-3
saptamâni din cauza afluentei de clienti. "Lumea prefera sa-si toarne verighete noi, cu
materialul lor, decât sa cumpere de gata din magazin", spune un lucrator-bijutier. Acesta
poate fi si semn ca mostenirile au inceput sa curga in ultima vreme, averile in aur ale
unora crescând simtitor in ultimii ani de când s-au deschis "seifurile" de familie.
Prin consignatiile pe unde mai ieri, se mai rataceau câteva inele spre vânzare, acum bate
vântul. In legatura cu lipsa obiectelor din aur din vitrina, o patroana spune: "Nu mai luam
spre vânzare obiecte de valoare pentru ca nu avem posibilitatea de a le garanta siguranta
deplina. In consignatie gramul de aur costa mai putin decât la bijuteria, dar se vindeau
totusi destul de greu."
O noua posibilitate de cumparare a obiectelor din aur o aduc vânzatorii ambulanti,
care isi fac mai ales aparitia prin saloane de coafura, magazine aglomerate, in rândul
vânzatoarelor sau in orice loc unde relatia cu publicul asigura functionarea unei institutii.
Vorbaretul vânzator de aur plimba printre deget zeci de inele, doamnele amatoare
probeaza in draci, dar de cumparat cumpara cine poate. Cele mai ciudate moduri de a
obtine aur la preturi mici sunt casele de amanet. La unele case de amanet se ofera si
60.000 de lei pe gramul de aur, in timp ce gramul costa oficial peste 170.000 de lei. Cine
n-are cu ce sa-si recupereze bijuteriile, face o afacere proasta, spre satisfactia patronilor
de case de amanet.
Câteva doamne au raspuns intrebarii noastre "Când ati primit ultima bijuterie din
aur?"
Marilena, 25 de ani - "Nu am primit decât de la mama, la diverse aniversari.
Prietenul nu mi-a daruit niciodata, pentru ca totul e prea scump, dar imi spune mereu ca,
daca ar avea bani, mi-ar cumpara, si asta imi ajunge. Dar daca m-ar cere de nevasta, as
avea pretentia sa-mi ofere un inel sa macar verigheta."

2
Georgiana, 32 de ani: "In sapte ani de casnicie, sotul nu mi-a daruit niciodata un
inel. Nici verigheta nu mi-a cumparat-o el, pentru ca am primit-o de la bunici, ca dar de
nunta."
Andra, 22 de ani - "Am primit un lantisor de aur, de ziua mea, de la viitorul meu
sot, iar anul trecut bratara. Abia astept Craciunul!"
Corina, 46 de ani - "Mi-am cumparat singura toate bijuteriile pe care le am, din
banii mei, ori de câte ori mi-a placut ceva. Nu muncesc degeaba, nu? Trebuie sa ma simt
si eu femeie."
Sanda, 24 de ani - "Ultima oara mi-am luat un inel de jumatate de gram, de la
cineva care adusese un pumn de inele din Turcia. Era mic, foarte ieftin, asa ca mi-am
permis. Atât deocamdata."
Se pare ca vremea când "Ti-am luat un inel" era in voga ramâne valabila doar
pentru propria persoana. In timp ce Occidentul se da in vânt dupa pietre cât mai mari si
cât mai valoroase, românul apeleaza tot la rude si la trecutul familiei pentru a salva
onoarea unei nunti sau a unei aniversari mai speciale. Desi aurul ramâne visul oricarei
femei, din ce in ce mai putini barbati mai ofera partenerelor bijuterii scumpe.

Wedding Story
Dintotdeauna fetitele au visat la o nunta ca-n povesti. Si eu la fel. Ceea ce nu stiu
ele este ca mai intai de toate trebuie sa fii aleasa. Iar eu am fost! De asta sunt atat de
bucuroasa! Si tare emotionata. Arat ca o printesa cu voalul asta fin. Azi, toata lumea m-a
sorbit din priviri. Sa fie oare adevarat ce mi s-a intamplat? L-as pune pe Motanel sa ma
piste, dar si el imi pare ca picat din cer. Motanel e mirele. El a tinut mortis sa-i angajeze
pe cei de la Bon Mariage sa se ocupe de organizarea evenimentului si se pare ca a avut
fler.
Au fost asa de draguti tinerii acestia de la firma... Mai ales domnisoarele. Toata
dimineata au roit in jurul meu si m-au dichisit. N-au stat o clipa, ne-au insotit peste tot. Ei
s-au ocupat de toate!
Sunt niste simpatici si niste adevarati profesionisti. Pot sa spun ca ne-am si
imprietenit. O sa-mi fie dor de ei. Ati vazut ce modele de invitatii ne-au propus? Care mai
de care mai interesant...
Oferta e intr-atat de variata, incat nici nu stii ce-ar fi mai potrivit sa alegi. Tot ei
au venit si cu sfatul cel bun. La fel s-a intamplat si cu coafura si machiajul. Priveam in
oglinda si ma minunam: "Ce frumusete de mireasa!"
Iar buchetele de flori au fost superbe. Asa un cocktail de miresme imbatatoare
raspandeau in jurul nostru, incat nasul n-a mai avut nevoie decit de o cupa cu sampanie
ca sa devina vedeta petrecerii.
Eh! Petrecerea a fost de basm! Salonul restaurantului era gata decorat cand am
sosit noi. Balonase, inimioare, ghirlande, arcade, confetti si tot soiul de alte minunatii, de-
am zis ca trebuie sa fie si Harry Poter printr-un colt pe undeva.
Si s-a incins un cheeeef... Doamne, mai ceva ca pe sambodrom! Dantuiau nuntasii
de mama focului, de parca se anuntase ca vine Armaghedonul! Sarbe, hore, veselie, urari,
pupici... o nebunie!
Cine a spus ca muzica da tonul unei petreceri, mare dreptate a avut. M-au invartit
la dans nuntasii pina am ametit. Si ei la fel, dar din alta pricina. Nelipsitele licori care-ti
aprind inima pana-ti sfiraie calcaiele si ti se inmoaie genunchii.

3
Masa a fost udata din belsug, meniul - bogat, invitatii - indestulati si serviti cu
mare arta de ospatari dibaci, ce jonglau cu farfuriile pe degete, ca intr-o arena de circ.
Clipe de neuitat am trait cind, deodata, luminile s-au stins si Uriasul Monstru
dulce si aromat, etajat si glazurat, s-a ivit pe gheridon ca un bulgar de cometa prins intr-o
limba de foc si scantei. Dupa ce l-am taiat felii-felii in ovatiile asistentei, de era cat pe ce
sa ma patez cu frisca lui delicioasa, am iesit cu totii pe terasa, incantati de sutele de flori
incandescente ce brazdau noaptea sarutand pentru o clipa bolta cerului instelat.
Muti de uimire si admiratie, priveam cu totii miraculosul joc romantic si nocturn.
Motanel ma strangea la pieptul sau vanjos si ma dezmierda mangaindu-ma tandru pe
spate, in vreme ce blitzul aparatului de fotografiat se ingana cu suieratul mingiutelor de
pucioasa zvirlite spre vazduh.
Pana la urma, nu l-am zarit pe Harry Poter, cu toate ca eram atat de vrajita, incat
as fi vrut ca magia sa dureze o vesnicie. Precum amintirile intemnitate pentru totdeauna,
de nenea cameramanul, pe banda casetei sale video.
Ce mai, a fost minunat! Pacat ca s-a terminat! Acum ne indreptam catre
apartamentul nuptial, condusi alene de soferul limuzinei noastre luxoase.
Aceasta a fost povestea nuntii mele. Scurta, cat o zi si-o noapte, incat n-am apucat
sa vi le spun pe toate.
Dintotdeauna fetitele au visat la o nunta ca-n povesti. Si eu la fel. Ceea ce nu stiu
ele este ca mai intai trebuie sa fii aleasa. Iar eu am fost! Nu ma invidiati c-as fi prea
norocoasa. A! Nu v-am spus?! Sunt doar o rochie de mireasa.