JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA

BOLILOR SPIRITUALE

Coperta: Mona Curcă llustraţia copertei: Pogorârea la iad - Ciclul Patimilor, Mânăstirea Vaiopcd, Muniele Athos.

Traducerea s-a făcut după volumul: Jean-Claude Larchet, Therapeulique des maladies spirituelles. ediţia a treia, Les Editions du Cerf, Paris, 1997.

Editura Sophia pcntru prezenta traducere.

Descrierea CUP a bibliotecii Naţionale LARCHET, JEAN-CLAUDE Terapeulica bolilor spirituale / Jean-Claude Larchet; trad.: Marinela Bojin. - Bucureşti; Editura Sophia. 2001 p.; cm ISBN: 973-8207-13-4 615.852

JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA BOLILOR SPIRITUALE

în româneşte de Marinela Bojin

Tiparită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION. Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Bucureşti. 2001

O nouă psihoterapie biblico-patristică foarte necesară în vremea noastră
..Vindecă-mă. Doamne, că s-au tulburat oasele mele: şi suflelul meu s-a tulburat foarte..." (Psalmul VI. 2-3)

Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită. Rănită, fiinţa umană se află aici, la marginea drumului, între viaţă şi moarte. Dumnezeu coboară în această lume, vine la marginea acestui drum, întâlneşte umanitatea - propria Sa umanitate accidentată. El o îngrijeşte, îi dă leacuri şi o încredinţează Bisericii până la întoarcerea Sa. În Biserică, fiinţa umană va învăţa să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârşitul veacurilor. Evanghelia Bunului Samarinean ne indică punctul de plecare al adevăratei vieţi. Într-o primă fază a vieţii în Hristos, rugăciunea este o activitate de curăţire a inimii - faza terapeutică. A doua fază este cea în care, sufletul şi inima fiind purificate, rugăciunea este rugăciune adevărată, „rugăciune plină de foc", cum spune Avva Isaac, citat de Casian. Această a doua fază presupune vindecarea suflelului, dobândirea caracterului „nepătimaş". Atunci, fiinţa total îndreptată către Dumnezeu, unită integral cu Acesta prin Harul Duhului Sfânt în dragostea de Dumnezeu, nu are ochi decât pentru Dumnezeu, nu are inimă şi gânduri decât pentru El. El este în întregime în Dumnezeu, iar Dumnezeu este în întregime în el. Această experienţă pe care începătorii o cunosc în mod intermitent, iar sfinţii în mod continuu este o anticipare a lumii viitoare, când „Dumnezeu va fi totul în toate" (1 Cor. 15, 28) şi o cunoaştere a lui Hristos care este deja în „toate şi întru toţi" (Col. 3, II), Hristos este Omul viitorului, iar cel care trăieşte în El cunoaşte lumea viitoare" (Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat, EIBMBOR. 1998. pp. 233-234). Descriind nosografia, semiologia şi palogeneza patimilor mai importante, cartea prezintă şi remediile necesare unui creştin pravoslavnic, deoarece: „Şi acum Hristos lucrează ca doctor al oamenilor". Cuviosul Ioan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de cei ce se ostenesc". ,,El poartă neputinţele noastre şi cu rana Sa ne-a tămăduit" (Isaia 53, 5) şi ne tămăduieşte. De faţă este şi acum. punându-şi leacurile Sale mântuitoare". Iar în ceea ce-l priveşte, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că Dumnezeiescul Doctor dă fiecăruia leacul potrivit: „După cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac, nici Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă un singur leac pentru toţi.

5

Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care noi, care am fost astfel îngrijiţi, să-I dăm slavă şi mulţumită" (pp. 253-254). În parcurgerea terapeuticii spirituale după Învăţătura Sfinţilor Părinţi, autorul subliniază importanţa deosebită a părintelui duhovnicesc ca terapeut spiritual, arătând că: „La noi, oamenii - spune Sfântul Grigorie de Nazianz - raţiunea şi iubirea de sine, ca, şi neputinţa şi refuzul de a ne supune cu uşurinţă sunt cele mai mari piedici în calea virtuţii. Ne ridicăm împotriva celor care ne vin în ajutor şi toată râvna pe care ar trebui s-o îndreptăm spre arătarea bolii înaintea celor care ne îngrijesc, noi o folosim ca să scăpăm de tratament. Ne folosim toată bărbăţia ca să ne facem rău nouă înşine, şi mintea, ca să ne împotrivim însănătoşirii noastre"; sau ne tăinuim greşelile, sau ni le îndreptăţim, „încăpăţânându-ne (...) în a nu ne lăsa îngrijiţi cu leacurile înţelepciunii, care tămăduiesc neputinţa sufletului. Sau (...) suntem în chip făţiş lipsiţi de ruşine faţă de păcatele noastre şi cu totul obraznici faţă de cei care au sarcina de a ne îngriji". Socotind că se poate lipsi de un părinte duhovnicesc, omul se amăgeşte singur. Căci cel care voieşte cu adevărat să se facă sănătos şi să străbată până la capăt calea nevoinţei are neapărat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul scrie: „S-au înşelat cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au descoperit că n-au nevoie de nici un povăţuitor". Iar Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Cei care nu ascultă şi nu umblă potrivit sfatului seamănă foarte mult cu osteneală şi cu sudoare, lucrând ca în vis". De accea. Sfântul Nichifor din Singurătate învaţă aşa: „De nu afli povăţuitor, trebuie căutat cu osteneală" (p. 396). În concluzie, tot conţinutul cărţii de faţă trimite deci la realizarea stării de nepătimire - starea de sănătate a firii, însemnătatea ei pentru viaţa duhovnicească este nepreţuită. Cel ce a dobândit-o s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a unit cu El: „Sănătatea sufletului este nepătimirea şi cunoştinţa". Slobozirea de patimi e „o înviere a sufletului care o precede pe aceea a trupului". Se învredniceşte de nepătimire cel ce şi-a curăţit trupul de orice întinare, şi-a înălţat mintea deasupra tuturor celor create, aceasta, mintea, stăpânindu-i simţurile întru totul. Un astfel de om „adăposteşte pururea în sine pe Dumnezeu care-l ocârmuieşte în toate cuvintele, faptele şi gândurile şi Care, prin lumina interioară ce-i luminează sufletul, îl face să audă oarecum glasul voii Sale dumnezeieşti". „Raiul nepătimirii, ascuns în noi, ne încredinţează Ilie Ecdicul, este icoana raiului viitor". Iată, în câteva cuvinte, de ce salutăm cu bucurie apariţia unor astfel de „apanthisma" (adunare de flori) din gândirea Sfinţilor Părinţi, atât de necesare creştinilor de astăzi şi de ce dorim să fie la îndemâna fiilor Bisericii noastre. Cu arhiereşti binecuvântări, GALACTION Episcopul Alexandrici şi Teleormanului
La Hramul Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul 23 septembrie 2001

Introducere

Ţinta creştinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfinţii Părinţi'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificaţia întrupării Logosului. Unind în Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărţire, firea dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru început, arătându-Se astfel ca Adam cel nou, şi, încă şi mai mult, a dus-o la desăvârşirea menită ei încă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4). El a dat astfel fiecărei persoane umane, unită" cu El prin Duhul Sfânt, în Biserică, care este trupul Său, puterea de a deveni dumnezeu prin har. În iconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumnezeirea omului şi aducerea în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor făpturilor create,1 lucrarea răscumpărătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, îndeosebi Patimile, răstignirea şi învierea Lui. constituie momentul esenţial şi culminant al mântuirii noastre; prin ea, DumnezeuOmul a scos firea omenească de sub tirania diavolului şi a duhurilor sale, a nimicit puterea păcatului şi a biruit moartea, desfiinţând astfel stavilele care, în urma păcatului strămoşesc, îl despărţeau pe om de Dumnezeu şi împiedicau unirea lui deplină cu Acesta. După cum remarca VI. Lossky,3 gândirea teologică apuseană a interpretat lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos în termeni, în esenţă, juridici. Înţelegerea mântuirii omului ca răscumpărare a lui îşi află, într-adevăr, temeiul în Sfintele Scripturi şi îndeosebi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Dar nu trebuie să uităm că, aşa cum arată acelaşi autor, „la Părinţi, ca şi în Scriptură, găsim mai multe imagini care exprimă taina mântuirii noastre săvârşită de De pildă: Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Prefaţă. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, I, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, X. 5-9, Sf. Vasile cel Mare, citat de Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări. XLIII. 48. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, XXV. Sf. Chiril al Alexandria, Unul este Hristos, SC 97. p. 328. Traducerea acestei lucrări se sprijină pe ostenelile admirabililor traducători ai Sfinţilor Părinţi, fără de care ea nici nu s-ar fi putut realiza. 1 Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mărturisitorul. A se vedea studiul nostru: La Divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris. 1996. p. 83-123. Cu privire la această temă, asa cum apare ea la predecesorii săi, a se vedea ibidem, p. 20-59. După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Paris. 1967, p. 95-108 <trad. rom., Bucureşti. 1998. p.91-104).

7

Terapeutica bolilor spirituale Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Păstorului celui bun, care este o imagine „bucolică" a lucrării Lui; cel tare, legal de Cel mai puternic decât el, care-i răpeşte armele şi-i nimiceşte stăpânirea - este o imagine războinică ce revine adesea la Părinţi şi în liturghie: Hristos biruind pe Satana, sfărâmând porţile iadului şi făcând din cruce stindardul biruinţei Sale. Aflăm, de asemenea, o imagine medicală, cea a firii omeneşti bolnave şi slăbănogite, tămăduită prin doctoria mântuirii; o alta, ca să zicem aşa, „diplomatică" - a iscusinţei dumnezeieşti care vădeşte şi pierde viclenia diavolului etc."4. Într-adevăr, „ imaginea folosită cel mai des, scoasă de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împrumutată din domeniul relaţiilor juridice", dar, „luată în acest sens particular, răscumpărarea ca imagine juridică a lucrării lui Hristos nu este decât una dintre alte multe imagini posibile"; şi „folosind cuvântul răscumpărare... ca termen generic pentru a desemna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, să nu uităm că această expresie juridică are un caracter figurat: Hristos este Răscumpărătorul, tot aşa cum este şi războinicul biruitor al morţii, şi aducător desăvârşit al jertfei etc.".5 Folosirea exclusivă a acestei imagini juridice şi înţelegerea ei în sensul strict îşi vădeşte de îndată limitele şi duce chiar, după cum a arătat mai ales Sfântul Grigorie de Nazianz,6 la inconsecvenţe de ordin teologic. Unul dintre ţelurile acestei cărţi este să dezvăluie locul esenţial pe care Tradiţia ortodoxă l-a atribuit imaginii numită de Lossky „medicală". Ea apare, într-adevăr, adeseori în învăţătura Sfinţilor Părinţi; o regăsim în aproape toate textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe, ca şi în slujbele Sfintelor Taine; sfintele sinoade au cuprins-o în canoanele lor şi, în fine, a fost primită de întreaga Tradiţie. Iar aceasta pentru că aşa cum ne vom strădui să arătăm, ea este o imagine cu totul potrivită pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel puţin egală cu cea oferită de imaginea răscumpărării. De altfel, ea are un solid temei scripturistic. Răscumpărătorul nostru este totodată şi Mântuitorul nostru; am fost, e drept, răscumpăraţi, dar am fost şi mântuiţi. Adeseori se uită că verbul σω£ω (a salva), folosit în mod frecvent în Noul Testament, înseamnă nu numai „a elibera" sau „a scăpa dintr-o primejdie", ci şi „a vindeca", iar cuvântul σωtεpiα (mântuire) desemnează nu numai eliberarea, ci şi vindecarea.7 Chiar numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuieşte'" (cf. Mt. 1. 21; Fapte4, 12), adică, altfel spus, „vindecă'". Iisus însusi Se arată pe Sine ca doctor (cf. Mt. 8, 16-17; 9, 12. Mc. 2, 17. Lc. 4, 18, 23). In acest fel, adesea, este vestit de prooroci (cf. Is. 53, 5; Ps. 102, 3), tot aşa Îl numesc Evangheliştii (cf. Mt. 8, 16-17); pilda Samarineaiuilui 4Cuvântări, XLV. 22. 5Loc/cit.,.. p. 94-95 (trad. rom.). 6 Cuvântăr, XLV. 22. 7 Acest dublu sens se regăseşte în limba coptă, iar în zilele noastre, în limba italiană, în care „la salute" înseamnă în acelaşi timp „salvare" şi „sănătate". 8

Introducere milostiv poate fi socotită, pe drept cuvânt, o reprezentare a lui Hristos ca doctor.8 Iar în timpul vieţii Sale pământeşti, mulţimile s-au îndreptat spre El ca spre un doctor.9 Parinţii, aproape în unanimitate, încă din primul veac creştin, L-au numit Doctor, însoţind acest titlu cu unele calificative, ca „mare", „ceresc", „cel mare" şi, în funcţie de context, precizând: „al trupurilor" ori „al sufletelor" sau, cel mai adesea, „al sufletelor şi al trupurilor", voind să arate astfel că El a venit ca să-1 vindece pe om în întregime. Numirea aceasta stă în centrul Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur şi se regăseşte în majoritatea formulelor sacramentale; ea apare cu constanţă în aproape toate slujbele bisericeşti ortodoxe şi în multe rugăciuni. Într-adevăr, Hristos vine şi Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o aduce El este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă. Părinţii şi întreaga Tradiţie, socotind starea adamică primordială ca starea de sănătate a omenirii, au văzut, fireşte, în păcătoşenia omenirii căzute în urma păcatului strămoşesc, o stare de boală, de multe feluri şi chipuri, care a cuprins întreaga fiinţă a omului. Această concepţie a lor are temei scripturistic (Is. I, 6. ler. 8, 22; 28, 8; Ps. 13, l; 142, 7), de care ei s-au folosit ca să arate, urmând proorocilor, neputinţa celor aflaţi sub Legea veche de a afla leacul unor rele atât de mari, strigătul de suferinţă al atâtor generaţii şi chemarea lui Dumnezeu în ajutor, şi, în sfârşit, răspunsul milostivirii lui Dumnezeu, adică întruparea Cuvântului. singurul Care, fiind Dumnezeu, putea să le aducă tămăduirea aşteptată. Astfel, opera mântuitoare a lui Dumnezeu-Omul se vădeşte, în fiecare moment al ei, o lucrare de tămăduire a întregii omeniri asumată în Persoana Sa şi de restaurare a ei în starea de sănătate spirituală pe care a cunoscut-o dintru început. Şi mai mult încă Hristos duce firea omenească astfel restaurată la desăvârşirea îndumnezeirii. Această mântuire şi vindecare a întregii umanităţi şi îndumnezeirea ei împlinite în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt dăruite prin Sfântul Duh fiecărui creştin care, în Taina Botezului, se uneşte cu Hristos, în Biserică. Dar la Botez ele nu sunt date decât ca potenţialitate; creştinul trebuie să-şi împroprieze darul Duhului, şi acesta este rostul vieţii duhovniceşti, ai nevoinţei şi ascezei. În Biserica Ortodoxă asceza nu are semnificaţia restrânsă care i s-a dat adesea în Apus, ci desemnează tot ceea ce trebuie să împlinească creştinul 8 Cf. Origen. Omilii la Evanghelia după Luca, XXXIV; Comentariu la Evanghelia după loan, XX. 28. 9 Cf. A. Harnack. Medichines aus der altesten Kirchengeschichete TU VIII, 4, Leipzig. 1892. p. 37-147. 9

pentru a beneficia cu adevărat de mântuirea adusă de Hristos. Marea Tradiţie ortodoxă priveşte lucrarea mântuirii ca o sinergie a harului dumnezeiesc

Premise antropologice Dumnezeu, toate virtuţile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul că omul poartă în el chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemne altceva decât că, de la început, firea omului a fost destinată să se împărtăşească de tot binele. (...) Se află deci în noi tot binele, toată virtutea, toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate gândi ca bun foarte”6. Sfântul Dorotei de Gaza ne învaţă, în acest sens, că: ,,La început, când a făcut Dumnezeu pe om (...) l-a împodobit cu toată virtutea".7 Şi, de asemenea. Sfântul Ioan Damaschinul spune că: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toată virtutea şi plin de tot binele".8 lar Sfântul Maxim, la fel, scrie că „virtuţile sunt sădite în suflet de la creaţie”9. Deci, prin însăşi natura sa, omul este virtuos: „Prin fire avem virtuţile, care ne-au fost dăruite de Dumnezeu, căci, făcându-l pe om, le-a sădit în el". „O dată cu firea, Dumnezeu ne-a dat şi virtuţile", spune Sfântul Dorotei de Gaza.10 „Virtutea este în suflet în chip firesc".11 „Virtuţile sum fireşti pentru om", scrie, de asemenea, Sfântul loan Damaschinul.12 Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucăt menirea acesteia este de a le pune în practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste virtuţi şi a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui ii revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. I, 28). Şi de aceea ei zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc şi trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la starea bărbatului desăvârşit",14 6 Despre facerea omului, IV. PG 44. 136 CD. Cf. ibidem.. 184 B. 7 Invăţături duhovniceşti, I. 1. 8 Dogmatica.II. 12. 9 Disputa cu Pyrrhus. PG 91. 309 C. Cf. Capete despre dragoste. III. 27. A se vedea, de asemenea, Sf. Antonie cel Mare, Scrisori. I. 1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice. gnostice şi practice III. 90. 1 ° Învăţăturii de suflet folositoare, XII. 134. , 11 Cuvinte despre nevoinţă. 83. 12 Dogmatica, III. 14. 13 A se vedea, de pildă, Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări II, 17. Evagrie. Capete gnostice. I. 39. 14 Cf Sf. Irineu, Demonstraţia propovăduirii apostolice. 12; Contra ereziilor, IV. 38. 1-2. Teofil al Antiohiei. Către Autolic, II. 25. Parafraza în 150 de capete a Sfântului Simeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteannl. 50. Sf. Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 257D.
16

Sănătatea primordială a omului Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii, majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemănării, potenţialitatea asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului, constă în deplinătatea chipului, potrivii firii sale în întregimea ei, şi ajungerea la desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne ca omul să o realizeze prin libera sa participate la harul îndumnezeitor. Sfântul Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele; „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră", spune: „Pe cel dintâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a doua, asemănarea, o dobândim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având chipul lui Dumnezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potenţă, dar se dobândeşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis: „Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră putere asemănarea cu Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrători acestei asemănări, pentru ca să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca acele tablouri ieşite din măna unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la lauda altcuiva decât noi. Căci. într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat este cu totul aidoma modelului, nu lăudăm portretul, ci-l admirăm pe pictorul care l-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, şi nu altul, să fiu cel lăudat, mi-a lăsat grija de a deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar ajung la asemănare devenind creştin”15 Sfântul Grigorie de Nazianz explică de o manieră asemănătoare necesitatea participării omului la dobândirea darului pe care Dumnezeu i l-a făcut; astfel, scrie el, „sufletul dobândeşte obiectul doririi sale ca răsplata" a virtuţii, când mintea şi raţiunea noastră se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudite din natură şi când chipul va fi ajuns la asemănarea cu modelul lui, de a cărui fierbinte dorinţă este stăpânit acum. Fiindcă şi faptul însuşi de a fi ele aduse la existenţă este culme a bunătăţii Dumnezeirii şi nu simplu ca dar al lui Dumnezeu. În aceasta constă desăvârşita Sa bunătate, că ne-a făcut stăpânitori ai binelui. Un bine care nu este numai o sămânţă încredinţată naturii, ci şi cultivării lui, care stă în puterea voinţei noastre".16 Părinţii, care disting între chip şi asemănare, pun virtuţile în legătură cu asemănarea,17 voind astfel să arate că acestea se fac vădite şi se dezvoltă în
15 Cuvântul I despre facerea omului, I, 16. 16Cuvântări, II 17. Poeme, I, II,9,90-91.

A sc vedea, de asemenea, Sf. Ioan Dumaschin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor. " De pildă: Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 12. Sf. Maxim Mărtuirisitorul, Capete despre' dragoste. III, 25; Cele 200 de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu şi icono17

Premise antropologice chip dinamic prin participarea activă şi conlucrarea constantă a omului cu harul îndumnezeitor al Sfintei Treimi. Totuşi, nu se poate stabili o corespondenţă între distincţia chip-asemănare şi distincţia natură-supranatură, în care asemănarea ar fi o supranatură adăugată, prin harul lui Dumnezeu, unei naturi care ar putea fi concepută ca independentă de ea şi care ar fi chipul. Potrivit Sfinţilor Părinţi, nu numai chipul aparţine în chip firesc omului, ci şi asemănarea: asemănarea cu Dumnezeu rezidă în însăşi natura omului şi în chiar faptul de a fi chip al lui Dumnezeu există putinţa atingerii desăvârşirii sale prin ajungerea la asemănare, şi omul a fost creat, s-o spunem încă o dată, având deja în chip natural această asemănare, în virtutea chipului. Asemănarea nu este ceva adăugat unei naturi care ar putea exista în chip firesc, independent de această asemănare, ci o sporire a naturii date în chip. Omul, prin chipul lui Dumnezeu aflat în el, este în chip natural într-un anume fel virtual desăvârşit,18 el este dotat în chip natural cu capacitate» de a realiza această virtualitate, de a fi asemenea lui Dumnezeu, căci acesta este scopul pentru care a fost creat, aceasta este menirea firească a naturii sale înseşi. Acesta este înţelesul poruncilor dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. 1, 28); „Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lev. 20, 26); „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48). Putem spune deci, într-un sens dinamic, că omul este în chip natural deiform.19 Pentru ca asemănarea cu Dumnezeu, dată potenţial şi sădită în chip, să fie dusă la desăvârşire trebuia ca Adam însuşi să voiască s-o împlinească deplin. Rod al conlucrării voinţei omeneşti cu harul lui Dumnezeu, ea nu putea fi decât o lucrare teantropică, înfăptuită de Dumnezeu şi de omul întors către El. Căci omul, în virtutea însăşi a desăvârşirii pe care Dumnezeu o voise pentru el şi pe care o întipărise în chipul Său din el, avea libertatea totală de a se uni cu Dumnezeu, dar şi, de asemenea. de a refuza să conlucreze cu Acesta pentru împlinirea scopului pentru care fusese creat.20 Dumnezeu îi dăduse totuşi omului o poruncă (Fac. 2, 1617), care să-1 ajute să se folosească bine de libertatea sa. Această libertate se manifestă în natura sa originară desăvârşită, în adevărata ei finalitate, atâta vreme cât ea conducea la alegerea permanentă şi unică a lui Dumnezeu. Prin această alegere, constant menţinută prin liberul său arbitru, Adam rămânea în binele pentru care fusese creat şi pe care şi-l apropria din ce în ce mai mult. În Starea aceasta primordială în care ducea la împlinire scopul pentru care fusese creat, Adam se ruga tot timpul la Dumnezeu, lăudându-L şi slăvinmia întrupării..., I, 13. Avva Dorotei, Învăţături de sufiet folositoare, XII, 134. SI. Nichita Stithatul. Cele 300 de capete despre făptluire, despre fire,. despre cunoştinţă, III. 8. 11. l8 Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XV, 19 Cf. V. Lossky. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. p. 96-97. M.Lot-Borodine, La deification de l`homme, Paris. 1970. p. 188-191. 20 Cf. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II, 12. 18

în rai. Sf. Grigorie de Nazianz. Ioan Damachin. 2. Cuvânl împotriva elinilor. Grigorie de Nyssa. 11.28 El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faţă către faţă. Macarie Egipteanul. 19 . loc. bucuria. Sf. 30. iar cartea Facerii nil arată. 24 Cf. 2. de a uni lumea sensibilă cu cea inteligibilă. 34 Tratat despre întruparea Cuvântului. făcându-se astfel mijlocitor „între Dumnezeu şi materie26 şi împlinind slujirea care-i fusese încredinţată de Dumnezeu. în sine însuşi. Cuvântări. Maxim Mărturisitorul. Tratat despre întruparea Cuvântului. 32. cit. Care locuia în el. veselia şi fericirea de care se împărtăşea prin contemplarea lui Dumnezeu33. 11. Sf. toţi Părinţii ni-l arată pe primul om având relaţii de familiaritate cu Dumnezeu (nappnaia. prin curăţia sa. Ibidem.30 În această stare. Cuvânt împotriva elinilor.ll).. 31 Sf. 12. cu toată libertatea. 41. 30. era casa lui". de asemenea. Adam fund unificat în sine şi aducând în el la unire toate celelalte făpturi.27 Vâzându-L pururea pe Dumnezeu în orice fiinţă. Avva Dorotei. Dogmatica. 11. Dogmatica. Omilii duhovniceşti (Col. trăia în rai „viaţa cea adevărată. Sf. XLV. 23 Cf. „unind pe cele create cu cele necreate şi arătându-le în unitatea şi identitatea lor".7. cit. care-l făcea părtaş al însăşi prea fericitei vieţi dumnezeieşti. Sf. 2. Sf. Avva Dorotei. pentru Adam „Dumnezeu. nu 21 Cf.Sănătatea primordială a omului du-L neîncetat pe Creatorul său. loan Damaschin. 30. 25 Cf. 29 Cf. Cuvânt împotriva elinilor..29 „Nefiind împiedicat de nimic în cunoaşterea lui Dumnezeu. 27 Sf. II. 6. pe Dumnezeu Cuvântul". de asemenea. prin permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul.24 Cunoscând prezenţa energiilor dumnezeieşti în cele create. .22 Având sădite în suflet cugetele cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu accstea. el contempla pururea.1/. Ibidem. 30 Cuvânt împotriva elinilor. Ambigua. de altfel.XLV. desfătarea. 33 Cf. 30. 3. loan Damaschin. 1.21 potrivit voii Acestuia. I.”34 adică cea pentru care fusese creat. Dogmatica. loan Damaschin. 2. 30. Sf. l|. el se ridica prin făpturi la Creatorul lor25 şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el. II. Cf. 28 Sf. ca într-o oglindă. rod al alipirii lui de Dumnezeu. Ibidem. Învăţături de suflet folositoare. chipul Tatălui. 3. I.23 el petrecea pururea în contemplarea lui Dumnezeu. scrie Sfântul Atanasie cel Mare.1. XXXVIII. spune Sfântul Atanasie. Atanasie cel Mare. Învăţături de suflet folositoare. Omul. el Îl vedea. Atanasie cel Mare. care fusese făcut să le stăpânească. vorbind în fiecare zi cu Acesta. I. înveşmântat în harul dumnezeiesc. 1. Părinţii vorbind în mod constant de dulceaţa. 26 Sf loan Damaschin. cea care este scopul firesc al adevăratei sale naturi. 32 el vieţuia într-o permanentă şi deplină bucurie duhovnicească. Marele cuvânt catehetic. loc. a se vedea. Despre vederea lui Dumnezeu de către Adam.31 Astfel. căci curăţia inimii sale îi îngăduia să-L contemple în ea. 22 Sf. I. Atanasie eel Mare.

şi-a întunecat oglinda sufletului. Despre cetatea lui Dumnezeu. Omul ducea în rai o viaţă „neîntristată. 10. pe care începuse s-o înfăptuiască din chiar momentul creării sale. 44 Sf. (Despre păzirea minţii) 41 Cf. 40 Isaia Pustnicul. 42 Despre Rugăciunea domnească. neajungând la desăvârşire prin dobândirea asemănării. 1 . nedureroasă şi fără griji”. care este menirea lui cea adevărată. despre viaţa morală şi despre făptiure.. trăind viaţa fericită şi lipsită de grijă"37. Origen.39 În rai omul avea „simţurile tefere şi nemişcate din starea lor firească”40 şi câtă vreme el stăruia în starea în care fusese creat. XIV. Asceticonul. în care omul nu cunoştea vreo formă de boală. în stare de sănătate. Tratat despre întruparea Cuvântului. ci în el era o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de întristare". Sf. 2. 39. nici în omul însuşi. XXVI. V. Grigorie de Nazianz. iar inima îi era pe deplin liniştită”. Cateheze.41 |. şi în care ducea o viaţă cu totul normală pentru că se conforma adevăratei lui naturi şi adevăratei lui meniri. 150 de capete despre cunoştinţa naturală. nici între om şi semenii săi. despre cunoaşterea lui Dumnezeu. Prin păcatul originar. III).. Grigorie de Nazianz. Şi pentru că Adam nu s-a mai împărtăşit din Izvorul a toată desăvârşirea. şi soţie a l u i Adam. Cuvânt împotriva elinilor. de pildă. 37 Idem. Cuvântări XXVI. Avva Dorotei. s-a desfigurat44 şi s-a întune- Eva era. 395-445.Premise antropologice exista atunci dezbinare. XXV. Învăţături de suflet folositoare. ”neavând a se teme înlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup. I. St. Omilii la Cartea Facerii. nici a trupului. Atanasie cel Mare. XIII. 5. IV. virtuţile i-au slăbit şi a pierdut asemănarea cu Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu. în acelaşi timp. Cateheze. Sf. Sf. de neşters. 26. ne apare astfel ca o stare de sănătate. Adam a părăsit calea pe care îl aşezase Dumnezeu la crearea lui. „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iraţională a pântecelui nu erau încă în el nicidecum. şi aproapele lui. Ioan Damaschin. 92-94. Simeon Nonl Teolog. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. 1 . Şi astfel. Cuvânt minunat şi de suflet folositor. 4. Omilii duhovniceşti (Col." dar nu mai este scos la iveală şi luminat prin legătura omului cu Dumnezeu şi. I I . într-un chip cumpănit prin raţiunea virtuţii"42 Starea paradisiacă. 3.. Sf. 36 35 20 .36 „având harul Celui ce i l-a dat şi având şi puterea proprie a Cuvântului. în care omul trăia potrivit naturii sale primordiale. Grigorie Palama. Sf. 39 Sf Simeon Noul Teolog.35 nici între om şi celelalte făpturi. 43 A se vedea. nici a sufletului. nici între făpturi. 38 . 38 Fericitul Augustin. Încetând să mai tindă cu toată fiinţa lui spre Dumnezeu şi să se mai deschidă cu toate puterile sale harului necreat. Pacea domnea în toţi şi în toate. XXVI. care a încetat să-L mai oglindească pe Creatorul lui. 10. el avea simţurile nevătămate.Omul se afla odinioară. 2. de neîncetată legătură cu Dumnezeu. mişcările sufletului aflându-se amestecate în noi ca nişte elemente. omul s-a abătut de la ţelul care-i era hărăzit prin însăşi natura sa. exista în continuare în omul căzut. Macarie Egipteanul. Cuvântări.

8. Sf. ea n-a ajuns decât la „umbra bunurilor viitoare". VI. Sf. 5. 25.45 În vreme ce înaintarea omului spre desăvârşire făcea strălucitor acest chip luminat de Duhul.) Numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurată în natura sa originară. Sf. 27. Îi face vădit că nu este om desăvârşit decât cel unit cu Dumnezeu . 5-9. 54.Sănătatea primordială a omului cat. 5).chip al Celui ce avea să vină" (Rom. arătându-i în chip limpede că natura sa este teantropică. 2. Omilii duhovniceşti (Col. El a afătat că omul este destinat să fie om-dumnezeu. Sf. Tratat despre întruparea Cuvântului. s-a împlinit şi s-a descoperit tuturor destinul final al omenirii.. 46 45 21 . 48 În Hristos. 1. fără a înceta să fie Dumnezeu. 4. Cf. 9). Sf.Mântuitorul a fost cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi". în El omenirea căzută este chemată la înnoire şi la imitarea Lui (Rom. 1. Sf. Despre viaţa în Hristos. „strălucirea slavei şi chipul fiinţei Sale" (Evr. 3) în care locuieşte trupeşte plinătatea Dumnezeirii (Col. Contra ereziilor. Nicolae Cabasila. V. Hristos. căci el nu şi-a împlinit acest destin. dusă la desăvârşire. Grigorie de Nyssa. Adam n-a fost decât . 64. . 14). Omul nu este cu adevărat om decât fiind dumnezeu. 56-58. Atanasie cel Mare.pentru că. În El s-a realizat omul cel nou (Efes. 48 Cf.1. în persoana lui Hristos. prin iubirea lui Dumnezeu însuşi. 111). Atunci. 47 Cf. 1. Macarie Egipteanul. Grigorie de Nazianz. 46 Chip al lui Dumnezeu cel nevăzut (Col. iar omul şi-a redobândit capacitatea de a ajunge la desăvârşirea pentru care fusese creat. iar nu la „însuşi chipul lucrurilor" (Evr. VI. 9. V. Discursuri etice. 94.. „Dumnezeu Se face om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu". 4. natura omenească s-a desăvârşit prin unirea cu natura dumnezeiască . Poieme dogmatice. Simeon Noul Teolog.şi că numai prin asemănarea cu Hristos omul poale realiza în el însuşi desăvârşirea teantropică. Marcu Ascetul. datorită glasurilor inspirate ale proorocilor. Epistola către Nicolae Monahul. Dumnezeu însuşi Se arată omului ca normă a desăvârşirii şi a menirii sale. în persoana Fiului Său. prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divină. in Hristos. XXVI. ducând-o la suprema desăvârşire. nu-şi mai cunoaşte adevăratul său destin. omul a uitat care este adevărata sa natură. Irineu. devenit om. X. Sf. Hristos arată împlinirea făgăduinţei. întreaga sa perfecţiune originară. redă naturii umane. nu mai ştie care este viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi. Astfel. spun Sfinţii Părinţi. desăvârşirea naturii umane unită în chip intim şi total cu Dumnezeu. El descoperă sensul profund al creării omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: în natura Sa umană se manifestă natura dumnezeiască unită cu ea în mod nedespărţit şi neamestecat. scrie Sfântul Nicolae Cabasila.10. Chiar dacă ulterior omenirea a reuşit. Despre viaţa în Hristos. 2.47 Prin dubla Sa natură de Dumnezeu-om. Marele cuvânt catehetic. să regăsească într-o oarecare măsură simţirea lui Dumnezeu. 29) până la dobândirea asemănării. 15). păcatul l-a întunecat dintr-o dată. 5.

în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul . aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire. se vedea numai chipul modelului. 1. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. 60. Se arată Modelul însuşi. răsare din nou în Cel care este fără de păcat.. 23 . şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie.. 29). când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. Chipul lui Dumnezeu din om. spune. întunecat prin păcatul lui Adam. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării.. în a Sa iubire. PO 90. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. Acesta este scopul dumnezeiesc.621 AB. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3..55 În ceea ce priveşte omul. prin Iisus Hristos" (Efes. El le-a arătat şi pe unul. prin asemănarea cu Fiul. Dar când S-a întrupat Cuvântul. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. căci încă nu era văzut Cuvântul. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. înainte de întemeierea lumii. în Hristos. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. 8. Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. devenit om. să ne înfieze. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. II). care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească.nici confundându-se cu el.. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl.4-5). şi pe cealaltă. În Adam. nici despărţindu-se.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. mai înainte rânduindu-ne.. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său. Cel după al cărui chip fusese el făcut. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei.).Spre această ţintă finală privind. Căci Acesta a dezvăluit. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. dar lucrul acesta nu era vădit. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. (. pentru ca. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. înainte de cădere.

devenit om.. căci încă nu era văzut Cuvântul.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. Dar când S-a întrupat Cuvântul. Acesta este scopul dumnezeiesc. înainte de cădere.4-5). făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. 1. nici despărţindu-se. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales. Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. Cel după al cărui chip fusese el făcut. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire.. Chipul lui Dumnezeu din om. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. 8. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. În Adam. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. El le-a arătat şi pe unul. II). şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie.. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. (. prin asemănarea cu Fiul..nici confundându-se cu el. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său.Spre această ţintă finală privind.. se vedea numai chipul modelului. înainte de întemeierea lumii.55 În ceea ce priveşte omul. să ne înfieze. dar lucrul acesta nu era vădit. PO 90. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul . răsare din nou în Cel care este fără de păcat. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor".). 60. pentru ca. prin Iisus Hristos" (Efes. mai înainte rânduindu-ne. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său.. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. spune. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. şi pe cealaltă. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale.621 AB. întunecat prin păcatul lui Adam. în a Sa iubire. în Hristos. Căci Acesta a dezvăluit. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. Se arată Modelul însuşi. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. 29). Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. 23 .

are loc „restaurarea firii". asemenea Fiului lui Dumnezeu.V.43. prin origine. Sfantul Grigorie de Nazianz.se fac şi ei dumnezei prin înfiere. 60 Tâlcuire la Tatăl nostru. 59 Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Cei ce s-au înviednicit să se unească cu El şi săL dobândească Cap al lor . în Hristos v-aţi şi îmbăcat" (Gal. a fi una cu El şi a deveni dumnezeu în El59 Numai prin unirea cu Hristos omul ajunge la plenitudinea fiinţei sale. prin mijlocirea Cuvântului care era de acum văzut". era menit să năzuiască. O. atât în ce priveşte purtările în viaţă. Fericirea a VIII-a. după expresia Sfântului Grigorie de Nyssa) şi. după cum vom arăta în cele ce urmează. 24). cât şi în oricare alte privinţe". Numai devenind dumnezeu prin înfierea în Hristos. Qmilii la Calende. 24 . în haina Domnului. minune ! Căci Tatăl îl îmbracă în veşmântul dintâi (Lc. rogu-te ! . 61 Sfântul Ioan Gură de Aur. omul definit prin el însuşi. 877D. a-şi urma menirea. 586-592). Omul.27) (Discursuri etice. omul devine om întreg. scrie Sfântul Grigorie Palama. de la creare şi prin însăşi această natură. o spunem din nou. Omilii la I. 58 Despre viaţa în Hristos. 61 numai alipindu-se cu totul de Hristos el poale fi om real (dvGpojnoi. cum scrie Cabasila. a trăi potrivit naturii sale.57 El fiind „cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în Fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi. cu o sănătate deplină: „asemănarea cu Hristos (este) sănătatea şi desăvârşirea sufletului". îşi află integritatea şi integralitatea naturii lui.Premise antropologice asemănarea în mod tainic făcându-1 pe om întru totul asemănător Tatălui celui nevăzut. desăvârşit. în 56 57 Contra ereziilor. primordial şi ultim al existenţei. modelul spre care. IV. om normal. descoperă sensul autentic. omul poate fi om cu adevărat şi în chip deplin.ia seama la cuvânt. numai îndreptându-se spre Dumnezeu el devine cu adevărat om. adică a trăi în chip desăvârşit înseamnă a se asemăna lui Hristos. omul nu este cu adevărat şi deplin om.56 În Hristos se descoperă pentru om arhetipul naturii sale adevărate.62 În afara lui Hristos. cu o parte din el amputată. În Hristos. ceea ce s-a împlinit în Persoana lui Hristos. Corinteni. se află dincoace de natura sa. 22). 58 Venirea în trup a lui Hristos a arătat limpede omului că a-şi împlini fiinţa. În Hristos numai. 1. rămânând în stare de alienare. II. căci nu există natură omenească desăvârşită decât prin unire cu natura dumnezeiască. spune Sfântul Maxim Mărturisitorul..60 iar Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Prin Hristos s-a restaurat integritatea firii noastre". căci zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat. 3. IX. 62 Treade. 4. desăvârşirea faptelor şi a întregii sale vieţi. el nici nu este om. Pentru că omul este prin fire. 16. am spune noi.2. şi orice om o poate realiza prin câştigarea asemănării cu El. conformat naturii sale adevărate. prin structura fiinţei sale şi prin scopul pentru care a fost creat o făptură hristologică şi teocentrică. iar dacă nu este om-dumnezeu potrivit asemănării cu Dumnezcu-omul. PG 90. Cf. 15. este prin natura sa teantropic. realizându-şi natura autentică în toate laturile ei. în care Acesta a fost îmbrăcat mai înainte de zidirea lumii (In 17. 3.

Despre binefacerile morţii.).. 5. ci ţinând adevărul. 457. 28. I . Cele 300 de capete . Cateheze. în acelaşi sens şi folosind aceeaşi imagine. 4. cu starea copilăriei. iar astfel să se facă părtaş ai vieţii dumnezeieşti (2 Pt. 14. 1. 2... Apostolul Pavel vorbeşte despre „zidirea trupului lui Hristos. 17 68 Cuvinte despre nevoinţă. Scrisori. în El şi prin El („fiţi desăvârşiţi". I. 25 . XIV. toate 63 64 68 După Vezi. 16. lac. cum am văzut. „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. 1.4).Hristos" (Efes. pe măsura vârstei i se schimbă şi puterile şi lucrările fireşti şi se face mai viteaz şi mai tare. încă de la creare. omul este chemat să ajungă desăvârşit. L2-15). 4. 13-14). 23. tie asemenea. 81. să creştem întru toate întru El. 1.Sănătatea primordială a omului mod independent de legătura sa cu Dumnezeu înscrisă în natura sa însăşi. De aceea. Sf. 11. "lO. la starea bărbatului desăvârşit. Clement Alexandrinul. Cel cu totul desăvârşit şi care era mai înainte de a se crea lumea. nu există natură omenească pură: omul este om-dumnezeu sau nu este pur şi simplu. la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos". care încă nu şi-a actualizat deplin potenţialităţile naturii sale prin această asemănare.67 Omul dobândeşte asemănarea cu Hristos prin practicarea virtuţilor. 99. găsim această comparaţie la Sf. primim asemănarea cu El". 2. spune Clement Alexandrinul. Mat. Pedagogul.. Care este capul . omul are sădile în însăşi natura sa. I . 65 Iar Sfântul Irineu spune: „Numai urmându-i faptele şi cuvintele avem părtăşie cu E1. care am devenit făptură nouă. iar împlinirea acestei uniri este asemănată cu starea adultă.64 Astfel.. primim de la El. V. 13-14. 12. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie. 8. Sf. primeau totdeauna în ei viaţa deplină a Domnului Iisus Hristos". 67 Cf. puterea de a spori în virtute. că cel care doreşte să se unească cu Hristos „creşte în fiecare zi în vârstă duhovnicească.. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. . 12. 20. Nichila Stithatul.66 Sfântul Isaac Sirul spune că" „aşa făceau şi părinţii noştri din singurătate: ca să ajungă la acea desăvârşire şi asemănare. I. adică: fiţi bărbaţi.. Astfel. desfiinţând cele ale cugetului pruncesc şi înaintând spre desăvârşirea bărbătească (Efes. este o fiinţă neomenească. 5. 65 Pedagogul. 4). pentru ca „să nu mai fim copii (. Cel singur bun şi cu totul minimat. până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu. Evr. 4. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom..63 Tot el îndeamnă: „Îmbărbătaţi-vă" (I Cor. în iubire. de la El. 48). 3. I Cor. 29). 4. Varsanufie şi Ioan. 14.". Gal. Sfânta Scriptură şi Tradiţia compară starea omului care n-a ajuns încă la asemănarea cu Hristos. Ambrozie al Milanului. şi prin aceasta. noi. după chipul şi asemănarea cu Hristos (Col. şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca sufletul nostru să se asemene cu El". 13).. Înaintarea în unirea cu Hristos este asemănată cu creşterea. numită şi starea bărbatului. XII. 111-116. sau a bărbatului desăvârşit. 66 Contra ereziilor. III.El este pentru noi icoană fără pată. De asemenea. Evr.

. Crearea omului (ca şi a lumii) le apare Sfinţilor Părinţi ca avându-şi originea în Sfatul veşnic al Prea Sfintei şi Celei de o fiinţă Treimi. Dar dacă-i aşa. Lc. după cum învaţă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Astfel. 4. însă lucrarea fiecăreia este totdeauna legată de a celorlalte în împlinirea voinţei comune. 3. 11. I Cor. I081C-I084A. 11. 13. Şi e vădit că acestea se spun despre El în înţelesul absolut. 6. 27. primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu. 1. în aceasta constând realizarea asemănării cu Dumnezeu. dreptatea şi sfinţenia (. 4-6. 3. ca fiind prin Sine însuşi înţelepciunea. care constitute chipul lui Dumnezeu din el. El fiind începătorul şi plinitorul oricărei virtuţi. Ioan I. Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoperă şi se împlineşte în lume ca „taină a lui Hristos" (Efes. I. 3-13. 3-14. Căci fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. 30). 5. dreptate. 35. fiind prin aceasta un vestitor nepervertit al lui Dumnezeu. I. 4-38. 3. Acest termen înseamnă. 7 (f). Fapte 2. iar scopul. Dar în taina lui Hristos se descoperă şi se împlineşte taina iconomiei trinitare. Apoc. ca unul care a cultivat sincer. 10. Astfel. nu încape îndoială ca fiinţa virtuţii din fiecare este Cuvântul (Raţiunea) cel unul al lui Dumnezeu. PG 91. Mat.4. întrucât recunoscându-şi cauza sa. sfinţire şi mântuire» (1 Cor. iar al lui este a le face sa crească până când vor ajunge la deptina lor desăvârşire. I Tim. 3-6). 9. literal. În Hristos ni se descoperă arhetipul virtuţii. Crearea omului şi îndumnezeirea lui se arată a fi lucrarea comună a Prea Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Treimi.Premise antropologice virtuţile. ca unul ce a adăugat prin liberă alegere la binele natural al chipului asemănarea prin virtuţi. Fiindcă s-a scris: «Care ni s-a făcut nouă de la Dumnezeu înţelepciune. Părinţii şi întreaga Tradiţie a Bisericii văd Ambigua. I. Vedem astfel că virtuţile sădite în natura omului la facere şi dezvoltate prin împărtăşirea de harul îndumnezeitor îşi iau fiinţa din virtuţile lui Hristos. 3.. Fiul (Evr. întrucât de acolo a primit pe lângă existenţă şi binele prin fire după participare. 16). sfinţeşte şi conduce la desăvârşire (Fac. 34.59 Fiul lui Dumnezeu are în crearea şi îndumnezeirea omului un rol central şi specific. 26 69 70 . Iar străbătând acest drum devine dumnezeu. prin liberă hotărâre. fiinţa virtuţilor. 5. sămânţa naturală a binelui şi a arătat sfârşitul ca fiind una cu obârşia. Efes. lucrând potrivit ipostasului ei specific. orice om care se împărtăşeşte de virtute printr-o deprindere neclintită se împărtăşeşte neîndoielnic de Dumnezeu. 7. iar obârşia una cu sfârşitul. 12. 4. 13. dar ele nu i-au fost date decât în germene. 2. dacă scopul oricărui lucru se socoteşte că este obârşia şi sfârşitul lui. 1. 2 Cor. 30). Col. datorită urcuşului firesc spre cauza proprie şi intrării în intimitatea ei. I. mai bine zis obârşia şi sfârşitul ca unul şi acelaşi lucru. 4. cu împreunălucrarea Sfântului Duh Care dă viaţă.). Tit 3. fiecare dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi contribuie într-un anume fel la împlinirea iconomiei dumnezeieşti.2. 2 Cor. obârşia. „prin propria sa lucrare". 11) pe care o împlineşte în chip ipostatic şi propriu (avcoxxxxx)70. 2. din buna voire a Tatălui (Efes. 26. străbate prin dispoziţie şi hotărâre liberă cu toată sârguinţa drumul de laudă ce-l duce spre ea.

dar. 61.4. M t . Acestuia. precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Lc. 3). 15. Cel care le face văzute în chip ipostatic şi la care îi face părtaşi pe oamenii care cred în El. Tot darul. lumină sau slavă a Fiului. Şi în Hristos. 36). I1. după Sfinţii Părinţi. XLVI. fiind numit: Duhul milostivirii. ca Sfântul Macarie Egipteanul. în El. când Fiului. zice Sfântul Chiril al Alexandriei. 22.26. 73 Sf Grigorie de Nazianz. Duhul puterii. pentru ca să ni se potrivească pecetea înfierii"71 -. Duhul slavei. 17. virtuţi comune Persoanelor Sfintei Treimi (cf. Sf Grigorie Palama.).72 Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut" (Col.74 afirmaţie în care se regăseşte 71 72 Explication des dogmes. Omilii duhovniceşti (Col. omul a fost chemat să ajungă la chipul desăvârşit al Tatălui: „Fiţi desăvârşiţi. 1-4. XLI. Dumnezeirea fiind una după fiinţă. ne este cu atât mai mult de trebuinţă să ne facem după chipul Fiului. 4. Gal. In 8. vistierul şi dătătorul lor. Fiul şi Sfântul Duh". în El. De aceea Părinţii le atribuie acestea când Tatălui. Duhul adevărului (Is. In 14. energiile. 1.Sănătatea primordială a omului în pluralul formulei „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Fac. 13). chemându-ne să fim „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. 5. „Fiţi milostivi. Pusey. scrie în continuare Sfântul Chiril. 1. toată desăvârşirea şi toată virtutea pe care le primeşte omul prin participarea la Hristos îşi au izvorul în Tatăl: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este. al temerii de Dumnezeu. 26) o expresie a caracterului trinitar al creării omului. 14 etc. Proorocul Isaia şi Apocalipsa vorbesc despre Duhul la plural: „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu" (Is. 12. 13. 17. p. 5-6.căci. Hristos ne uneşte cu Tatăl. 27 . „pentru că trebuie să ne numim fii ai lui Dumnezeu. vrea să ne introducă în însăşi viaţa Prea Sfintei Treimi. Evr. 17). Efes. ca izvor al lor. I. 2 Tim. 14. 1-3. XLVI. 5-6. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că omul este creat după chipul Fiului lui Dumnezeu . haruri. 9). 15). 1. 2 Cor. strălucire a slavei şi chip al fiinţei Tatălui (Evr. Despre unire şi deosebire. 4). desăvârşirile. „Dacă omul a fost creat după chipul Fiului". 5. când har. a fost de fapt creat după chipul Sfintei Treimi. l . V. 3. Şi astfel Părinţii le numesc când lumină sau slavă a Tatălui. III). Duhul cunoştinţei. pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iac. când harul Sfântului Duh. 48).. I Pt. 27. 4. Iar virtuţile (numite şi desăvârşiri. t. Cuvântări. Ibidem. 1. 6. ca vistier şi dătător al acestor daruri. lumina. 3. virtuţi sau energii necreate. în Tatăl. 1. 1. Duhul înţelepciunii. I. 1. Apoc. 2. Dar El ne uneşte de asemenea cu Sfântul Duh. Tot acest Sfat este cel care a binevoit ca omul să fie făcut părtaş la viaţa veşnică şi preafericită a Sfintei Treimi. îl face cunoscut pe Tatăl (Mt. arată energiile sau darurile Sfântului Duh.73 De aceea putem spune. 6). harul. că omul a fost creat „după chipul Duhului". Astfel. I se dă adesea chiar numele lor. căci în El strălucesc însuşirile Celei de o fiinţă Treimi. 33. ed. 11. prin întrupare. Cf. 5. 7. 18. căci Iisus. 74 Omilii duhovniceşti (Col. 42. „atunci el este după chipul lui Dumnezeu. precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. lucrări) prin care se dobândeşte această părtăşie sunt slava. când Sfântului Duh. 19. Fiul. 558. care. 6-7. II).

care văd pe Duhul cel Sfânt în suflarea de viaţă dată omului la crearea lui (Fac. Atribuirea virtuţilor sădite în om şi lui Hristos. IX (col. şi Sfântului Duh ne arată că ele sunt energii comune celor Trei Persoane ale dumnezeieştii Treimi şi. XVI (col. Astfel chipul şi asemănarea cu Dumnezeu din om au fost voite de Tatăl. „a pus în inima omului cerinţele virtuţii. 136): „Domnul porunceşte. şi desăvârşite de Duhul. ca şi cum L-ar vedea într-o oglindă" Epistole. Despre Sfânta Treime VII. în Duhul: „Tatăl creează toate prin Cuvântul în Duhul.cit. cu Tatăl. săvârşite de Fiul. Prin El omul ajunge în Hristos la asemănarea cu Dumnezeu80 căci prin El se dau şi se lucrează toate darurile (1 Cor.. 109). judecata. iar Duhul îl uneşte pe om cu Hristos. „El este sfinţenia noastră". 28 . XXXI. Vasile spune. El este. fiindcă unde este Cuvântul. IX (col. 7). Duhul împărtăşeşte fiecărui membru al Trupului lui Hristos plenitudinea Dumnezeirii. 226. că. izvorul sfinţeniei". şi prin El cu Tatăl. ce altceva ar putea să însemne dacă nu „desăvârşirea în sfinţenie". 6. XVI (col. acolo este şi Duhul.81 El este Cel care îi arată celui ce crede „chipul Celui nevăzut" şi. omul şi toate lucrurile au fost create prin Fiul (In 1. III. 85 Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii sale. spune el. 3). spune Sfântul Grigorie de Nazianz. V. care sunt chipuri ale Duhului" Contra ereziilor. Fiul şi Duhul Sfânt conlucrează în ducerea la împlinire a voinţei Tatălui. 77 Epistola către Serapion.76 Astfel. sfinţită şi desăvârşită de Duhul Sfânt în numele Tatălui. Iar „întărire". adică să ajungă la asemănarea cu Hristos. 12. Sf. în crearea şi îndumnezeirea omului. 29. după cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Şi cele create (de Tatăl) prin Cuvântul au tăria existenţei lor de la Cuvântul în Duhul". lucrarea Fiului este de a da făpturilor existenţa. Lucrarea mântuitoare a lui Hristos s-a săvârşit cu împreună-lucrarea Duhului. 109). de asemenea: „Mintea noastră luminată de Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi contemplează pe Tatăl. frumuseţea negrăită a Arhetipului". 84 Cuvântări. Pentru ca Hristos să trăiască în el. ştiinţa. Cuvântul creează şi Duhul întăreşte.1) 76 Ibidem. Sf. 159 BC. credinţa. iar a Duhului. 79 Ibidem.82 Prin El. dar este însufleţită. „în fericita contemplare a chipului. în Duhul. 85 75 Loc. 2. IX (col. să le desâvârşească. făcându-l asemenea cu Hristos şi.. 136). III) 83 Despre Sfântul Duh. Chiril al Alexandriei. iubirea şi toate celelalte daruri. Vasile cel Mare Despre Sfântul Duh. care este şi voinţa Lor. 81 Ibidem. raţiunea. spune Sfantul Atanasie cel Mare. mai mult. XVI (col. „cei ce sunt pe calea virtuţii se desăvârşesc".77 Potrivit voinţei Tatălui. 82 Ibidem. prin El.78 Astfel oricare virtute a omului se naşte de la Fiul. PG 36. trebuie să trăiască Dumnezeu. 80 Ibidem. 83 El este Cel care îl îndumnezeieşte pe om84. Sfântul Irineu spune că Fiul şi Duhul sunt „mâinileTatălui". 11) şi toate virtuţile. 109). 78 Sf. 5.Premise antropologice învăţătura Sfântului Irineu75 şi a Părinţilor din vechime. 140).79 Hristos îl face pe omul care se întoarce spre El în stare să primească pe Duhul Sfânt.

.Sănătatea primordială a omului în el Duhul cel Sfânt.) Căci trupul nu este omul deplin. şi duhul vostru. adică păstrează credinţa în Dumnezeu şi păzesc dreptatea faţă de aproapele". nici el nu este omul deplin.26) şi numai vieţuind întru Duhul se uneşte cu Hristos prin împărtăşirea din virtuţile Lui. Nici duhul omului nu este omul întreg. adică cel compus din suflet şi trup. Pe aceştia Apostolul îi numeşte de asemenea „duhovniceşti".) Când Duhul Sfânt. moştenitorul mântuirii. deci o parte a lui. prin revărsarea harului Său se naşte omul duhovnicesc şi desăvârşit. întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (. 2. primind Duhul lui Dumnezeu. pentru ca să primească Duhul şi să fie astfel cu totul înduhovnicit şi să trăiască în Duhul cu toată fiinţa lui. 86 Omul nu este om deplin şi nu trăieşte cu adevărat decât dacă trăieşte în Duhul. au pe Duhul pururi petrecând întru ei şi care îşi păstrează curăţia şi a sufletelor.) Sunt desăvârşiţi deci cei care. Contra ereziilor. totodată. tâlcuind cele zise de el. cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Asemănarea cu Hristos şi împărtăşirea Sfântului Duh se dobândesc împreună şi se condiţionează reciproc. Omul a fost creat cu trup şi suflet şi a primit suflarea de viaţă. 88 Ibidem. 42. Numai îndeplinind aceasta..). fugind de poftele trupului. fără de prihană. având chipul lui Dumnezeu imprimat în el. Pentru ca omul să ajungă la desăvârşirea fiinţei lui în Hristos. 2.1. trăind potrivit adevăratei sale naturi: „Omul adevărat este omul duhovnicesc care este în noi". amestecân-du-Se cu sufletul. omul acela rămânând cu totul firesc şi trupesc. Numai amestecul şi unirea tuturor acestora îl fac pe om întreg. Când. va fi cu totul nedesăvârşit. se supun Lui şi se arată întru toate vieţuind după raţiune. căci nu este decât sufletul lui. iar aceştia sunt duhovniceşti prin împărtăşire de Duhul (. IX. dimpotrivă. el trebuie să trăiască potrivit Duhului. dar fără să dobândească asemănarea prin mijlocirea Duhului (.. nedesăvârşit şi ca şi mort. 8. a arătat care este omul desăvârşit şi duhovnicesc. omul îşi împlineşte destinul. căci îl numim duh. ca daruri ale Duhului. Sfântul Irineu spune aceasta cu toată claritatea: „Apostolul zice: înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi" (I Cor. Se uneşte cu cel după chip. 29 . Apostolul îi numeşte pe drept cuvânt „duhovniceşti". este cel care. căci „Duhul locuieşte în ei". scrie Clement Alexandrianul.. dobândind astfel mântuirea.87 „Pe cei care primesc arvuna Duhului şi care. altfel el este mutilat. 6. Şi de aceea Apostolul. iar nu om. Îi numeşte „desăvârşiţi" pe cei care au primit Duhul lui Dumnezeu (. I... să ducă o viaţă duhovnicească. V. Iar sufletul.88 şi „ipostasul nostru. Numai vieţuind în Hristos creştinul primeşte Duhul Sfânt trimis de Tatăl în Numele Fiului (In 14.. 6). Duhul lipseşte din suflet. şi sufletul şi trupul să se păzească în întregime. începătorul şi plinitorul firii sale. adevărata viaţă şi sănătatea deplină. trebuie să devină pnevmatofor. ci doar o parte a omului. atunci când le spune tesalonicenilor în prima sa epistolă către ei: „Dumnezeul păcii însuşi să vă sfinţească pe voi desăvârşit.. ajunge 86 87 Stromate II. după modelul Lui. şi a trupurilor lor.

De aceea Tertulian spune despre suflet că „este creştin prin natura lui". natura sa adevărată şi adevărata sa viaţă. sau dintr-o boală oarecare. înnoindu-se după chipul lui Hristos în Duhul Sfânt. trupul pe care a pus stăpânire Duhul uită ce este.91 „Şi prin acestea două este om şi viu: viu prin împărtăşirea de Duhul.98 Este firesc pentru suflet să se îndrepte spre cunoaşterea şi mărturisirea lui Dumnezeu. XVII. prin credinţă. într-o totală adecvare cu adevărata sa natură.89 „Trei sunt cele din care cste alcătuit omul desăvârşit: trupul. 2.94 tot astfel şi Sfântul Simeon Noul Teolog spune. 6.I. I. pentru că ei au Duhul Tatălui. lipsit de viaţă. trupul este mort. XVII. „îşi are în chip firesc aplecarea proprie spre bunurile dumnezeieşti" şi „îi este propriu să dorească cele nemuritoare". om prin substanţa trupului".99 Împărtăşirea din viaţa cea preafericită a Sfintei Treimi este ţinta firească a 89 Ibidem. V. sufletul şi duhul. aceasta este starea lui normală. 90 „Cei care se tem de Dumnezeu şi aşteaptă venirea Fiului Său şi care. Dar acolo unde este Duhul Tatălui.VII. 94 Triade.92 ”Deci. recăpătându-şi sănătatea. dintr-un alt punct de vedere. după cum spune Tertulian: „Sufletul. ca Unul care ne dăruieşte sănătatea sufletului". 99 Apologeticul. semn de sănătate. «duhovniceşti» şi «vii pentru Dumnezeu». 95 Discursuri etice. 90 30 . cum am spus-o. II. 35. Se numeşte sănătate. acolo omul este viu. 93 Ibidem. din somn.Premise antropologice om duhovnicesc".. Or. 92 Ibidem. 42. pentru om sănătate înseamnă a se afla în toate privinţele în starea corespunzătoare deplinătăţii fiinţei sale sau.. este ajungerea la desăvârşirea fiinţei sale aşa cum a voit-o Dumnezeu.). aceia vor fi «curaţi». Care îl curăţeşte pe om şi-l ridică la viaţa lui Dumnezeu".9. 98 Scrisori. 91 Ibidem. altfel spus.97 Sfântul Antonie spune şi el: „Stă în firea omului ca întotdeauna să-L caute pe Dumnezeu şi să-I slujească". ca dintr-o beţie. fiindcă alungă toată boala şi toată neputinţa sufletească. Ibidem.. fac din inimile lor sălaş Duhului lui Dumnezeu. îl cheamă pe Dumnezeu numai cu acest singur nume.. 5. 4.96 Stă în firea omului să tindă spre Dumnezeu. Sufletul. fiindcă numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevărat". că sănătatea sufletului este venirea şi prezenţa în el a Sfântului Duh: „Venind Acela.93 După cum Sfântul Grigorie Palama spunea că sănătatea şi desăvârşirea sufletului o constituie asemănarea cu Hristos. pentru a dobândi calităţile Duhului şi a deveni după chipul Cuvântului lui Dumnezeu". spune Sfântul Nichita Stithatul.3. 97 Despre suflet. când îşi revine. fără Duhul lui Dumnezeu. Viaţa firească a omului este viaţa în Hristos.95 Potrivit Sfinţilor Părinţi. 96 Apologetica.. 9. iar unul ca acesta nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (. dar în acelaşi sens..

Deut. 101 31 . 10. aşa se raportează 100 Loc.Sănătatea primordială a omului firii şi a vieţii omeneşti.2. 103 Dogmatica. de asemenea. potrivit naturii lor.101 Altfel spus. 108 Omilii la Hexaemeron. Regulile mari. 12.. 4: „Virtutea este sănătatea sufletului". acestea nu sunt mai presus de firea noastră. după cum scrie Sfântul Vasile cel Mare: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (.II.106 Tot astfel Părinţii spun că adevărata sănătate a omului este această stare de virtute. 105 iar Ioan din Singurătate spune că atunci când omul îşi curăţeşte sufletul prin lucrarea virtuţilor „se aţine în rânduiala firii sale". iar Hristos a venit ca să-i aducă aminte omului rătăcit de cea dintâi poruncă şi cea mai mare: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta.II. prin curăţire. pentru a ajunge să se unească cu El prin mijlocirea lor.108 Evagrie109 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mt 11. omul se foloseşte de ele aşa cum se cuvine. 102 Marea scrisoare către Melania cea Bătrână. din tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Mc. şi Sfântul Antonie cel Mare scrie cu privire la aceasta: „Iubirea ce v-o port mă face să-L rog pe Dumnezeu să vă facă să priviţi cele nevăzute ca moştenire a voastră. Aşa a fost Adam la crearea lui. Este vădit că numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacităţile sale. 64. suntem în virtute". adică a-şi folosi toate capacităţile în scopul pentru care au fast create: să se îndrepte spre Dumnezeu şi să ajungă la asemănarea cu El. spune Sfântul Ioan Damaschin.) cu aceste puteri. 6. ci încununarea ei cea firească". Hausherr. ele sunt toate practicate potrivit firii". Identitatea dintre starea firească starea lui Adam în rai şi a omului restaurat în Hristos . 105 Învăţături de suflet folositoare. IX. XI. pe care urmând-o îşi va regăsi adevărata sa fire. 30. 104 Cuvinte despre nevoinţă. Şi aceasta constituie virtuţile sale. 41. din tot sufletul tău. facem viaţa noastră virtuoasă prin sfinţenie (. 5 ) .. care este virtutea". Marea scrisoare către Melania cea bătrână.şi cea virtuoasă este în mod constant subliniată de Sfinţii Părinţi: „Oricât de numeroase ar fi virtuţile pe care le practicăm. II. la trup. 83. I.. cu ajutorul poruncilor lui Hristos". potrivit poruncii Lui". Virtutea este sănătatea sufletului cea după fire.30.. I. 10: „Răul este boală a sufletului care s-a lipsit de sănătarea lui cea după fire. cit.) Iar definiţia virtuţii cerule de Dumnezeu este folosirea acestor daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. Vezi. a duce o viaţă virtuoasă nu înseamnă pentru om altceva decât a trăi în conformitate cu propria sa natură. lucrând corect şi după cuviinţă. care spune: „Precum se raportează sănătatea.. fiii mei. 1107 Învăţături de suflet folositoare.100 Starea firească a omului este să fie în întregime unit cu Dumnezeu. scrie Evagrie. ed. scrie Avva Dorotei107 ca şi Sfântul Vasile cel Mare. 106 Dialog.102 „Dacă rămânem în starea naturală. 37. p.103 Iar Sfântul Isaac Sirul spune şi el explicit că virtutea este starea firească a sufletului. Cu adevărat.104 Avva Dorotei arată tot aşa că prin virtuţi „se învredniceşte omul a se regăsi pe sine şi a reveni la ceea ce e după fire. cf.. 109 Capete gnostice.

spune că „sănătatea sufletului este cunoştinţa”.. îl ridică prin ea la Făcătorul lor. 2. adică a iubirii de aproapele. la minte".111 Am putea spune chiar că virtutea este mult mai folositoare sufletului decât este sănătatea pentru trup. pentru că prin această cunoaştere sau. consideră cunoaşterea duhovnicească drept „sănătatea sufletului".110 Tot la fel spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Virtutea este în mod firesc sănătatea sufletului". omul ajunge la cunoaştere.Premise antropologice virtutea.. IV. 3. Sf. 120 Despre dragoste. mai bine zis. prin ea. care îi este cu totul potrivită. 117 Capete despre dragoste. 83. mai ales. 3. „Precum se raportează sănătatea. Cuvânt despre nevoinţă. spune Evagrie.) tot aşa se raportează cunoştinţa. 111 Capete despre dragoste. de asemenea.119 Sfântul Talasie. Cele 225 de capete teologice şi practice. 46. I. II. ea nu este decât o cunoaştere indirectă a lui Dumnezeu.112 Numai prin practicarea virtuţilor. „a fost zidit ca văzător al zidirii văzute şi pentru a fi introdus în cea cunoscută cu mintea”114 Clement al Alexandriei spune despre om că este „cu adevărat sad ceresc". 118 care.117 „Atunci când firea cugetătoare va ajunge la contemplare. II. „virtuţile sunt mai proprii sufletului decât trupului sănătatea". Chiar dacă ea dă omului o adevărată cunoaştere a făpturilor şi. spune Stântul Simeon Noul Teolog. şi în special a celei care este încununarea lor. Numai prin cunoaşterea/contemplare a lui Dumnezeu însuşi. la contemplarea cea duhovnicească în care nu numai spiritul său. 118 Capete gnostice . II.. Grigorie Palama. Triade. la fel. Căci omul. IV.. spune Sfântul Vasile cel Mare.. sufletul lui în întregime îşi dobândesc sănătatea deplină. 116 Ibidem. înfrânare şi petrecerea cea după minte. această contemplare este cea a raţiunilor (XXXXX) duhovniceşti ale făpturilor. la suflet". ci şi toate celelalte facultăţi ale sale113 lucrează potrivit scopului naturii sale. la trup (. 15.115 şi că „a fost făcut pentru contemplarea cerului". scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul. cit. 110 112 113 114 Cf.. atunci toate puterile vor fi sănătoase".l20 Pe prima ei treaptă.. pe care Părinţii o numesc „contemplaţie naturală" (xxxxxxxx xxxxxxx). 119 Ibidem. mintea omului şi. care este un dar al lui Dumnezeu şi care se săvârşeşte prin harul Sfântului Duh. 15.. Loc. 46. 100. 3. ajunge omul la gradul înalt de desăvârşire la care este chemat prin natura sa. X. care este lucrarea ei. 115 Cuvânt de îndemn către elini (Prorepticul). căci.116 Şi numai într-o asemenca lucrare. prin această „vedere" a lui Dumnezeu în lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit. 32 .

omul n-ar fi avut nici un merit". Sf. 8 Cuvântări. cit. îndumnezeirea apărând ca singura cale posibilă. „nu este virtute ceea ce se face silit". Sf. Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul liber. I. II. el n-ar fi fost în mod real virtuos. ca omul să fie mai întâi ispitit. care-i permitea să participe la propria îndumnezeire2 şi să dobândească în Dumnezeu asemănarea cu E1. „să părăsească binele şi să meargă spre rău. în acelaşi sens: „Cel care a fost zidit întru totul asemenea lui Dumnezeu. Această ispită avea rolul de a-i pune mereu la încercare voinţa. 17. 12.8 1 2 Sf. Adam putea să urmeze o altă cale. 33 . Dumnezeu voind ca omul să fie desăvârşit. Grigorie de Nyssa scrie. 5 Sf. II. pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie răsplata unor strădanii virtuoase" (Marele cuvânt catehetic. „Trebuia deci.3 Dacă realizarea asemănării i-ar fi fost dată spre lucrare omului fără posibilitatea unei alte alegeri. 7 Loc. spune Sfântul Ioan Damaschin. Vasile cel Mare. surfletul dobăndeşte cele nădăjduite ca plată a strădaniilor sale virtuoase. Vasile cel Mare. V).2 Cauza cea dintâi a bolilor.7 „O dată încercat. Păcatul strămoşesc Asemănarea cu Dumnezeu. Fără putinţa de a înfăptui răul. loc. atunci când l-a creat după chipul Său. Dogmatica. scrie Sfântul Grigorie de Nazianz. rămânea să fie realizată prin voia liberă a lui Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiască. alegerea lui Dumnezeu de către om dobândind astfel forţă şi valoare. Cf. Dar prin chiar libertatea sa. Poeme I. fiindcă.4 Existenţa unei libertăţi absolute pentru om şi voia lui Dumnezeu ca omului „să-i revină răsplata pentru strădania sa"5 şi „să nu fie altul lăudat pentru roada asemănării"16 implică necesitatea ispitirii omului. după cum spune Sfântul Ioan Damaschin. 16. l-a înzestrat cu o libertate absolută. ceea ce a constituit o ispită permanentă pentru primul om. trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe voinţa proprie. II. Ioan Damaschin. 3 Ibidem. 6 Ibidem. şi nu doar ca dar al lui Dumnezeu". Omilii despre facerea omului. deşi deja dată în chip. fără să fie ispitit şi încercat. 4 IOC. cit. 9. şi deci ca necesară şi impusă prin însăşi natura lui. Cf. cit.1 Şarpele a fost cel care i-a descoperit această cale diferită. separându-se de Dumnezeu prin libera lui alegere".

Adam. . 37. şarpele. 1. să fie dumnezei fără Dumnezeu. Dogmatica. de pildă. Ioan Damaschin. XII. Sf. ca să nu muriţi" (Fac. 11: 16. 4). XI. Despre Botez. Capete fizice. Ioan Damaschin. II). etice şi practice. 3. conlucrarea voinţei lui libere. dar nici nu cunoştea răul. 20. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. Irineu. Şarpele le-a propus oameni lor să devină „ca Dumnezeu" ((xxxxx).. ca o fiară sălbatică şi neîmblânzită. 5). Sf. I. Omilii duhovniceşti (Col. şi în aceasta constă păcatul său. 51. 16 Op. 30: Sf. III.... Macarie Egipteanul.cit. şi moartea de îndată a sufletului său. 3. omul trăia în întregime întru Bine: 9 nu numai că nu făcea nimic rău. 11 Diavolul le-a spus lui primilor oameni: „veţi fi ca Dumnezeu" (Cf. Despre feciorie. a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi. Simeon Noul Teolog. Sf. Sf. Omilii duhovniceşti (Col. Discursuri etice. II. dimpotrivă. 3. răul nu exista decât în şarpe. a intrat moartea în lume. XI. 7. care era pentru el adevărata viaţă a naturii sale. în El şi prin El. scrie Sfântul Ioan Damaschin. respingerea lui Dumnezeu. Fac. Ioan Gură de Aur.'° tot aşa el nu avea nici o putere asupra primului om. cunoaşterea însăşi a răului apare ca urmare a păcatului (Fac.16 lar la Sfântul Grigorie Palama citim: „După acea greşeală dintâi săvârşită în raiul lui 9 10 11 Cf. Fac 3. Cf. II.90. Sf. În rai. şi în aceasta constă ispita. Dumnezeu le spusese lui Adam şi Evei: „din rodul pomului celui din mijlocul raiului să nu mâncaţi din el. Parafrază în 150 de capete la. încarnare a lui Satan. 36. Omilii la statui. 32. omul se prăbuşeşte în moarte: moartea trupului său . care avea să survină ulterior. 3). 4 13 Cf. teologice. 22). 86. Parafrază în 150 de capete la. îndepărtându-se de Dumnezeu. independent de Dumnezeu. Sf.Premise antropologice Toţi Părinţii insistă asupra faptului că Adam a fost creat de Dumnezeu cu totul bun. I. adică alţi dumnezei. Urmările nefaste ale păcatului vădesc minciuna şi înşelătoria diavolului: despărţindu-se de Izvorul a tot ce înseamnă viaţă. Sf. 2. II). 3. cedând amăgirilor Celui Rău. XIII.care fusese creat ca putând fi nestricăcios -. ci numai a posibilităţii lui. ispitirea lui rămânând fără nici o urmare atâta vreme cât omul refuza să i se supună. 1. în starea sa firească. le-a spus: „nu. XII. Grigorie de Nyssa. Sf. sau de a se înălţa înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia negarea. s-a lipsit de harl4. 60. Macarie Egipteanul. Sf. V. Marcu Ascetul. 2. Contra ereziilor. Macarie Egipteanul. 15 Cf. III). Sf.. Simeon Noul Teolog. să se autoîndumnezeiască. 5. 22.15 „Prin păcat.. distrugând viaţa omenească".13 Afirmarea absolutei sale autonomii şi a voinţei de a se lipsi de Dumnezeu şi de a-I lua locul. Cf. iar acesta nu se putea în nici un fel atinge de creaţie. neputând face altceva decât să-l ispitească. Sf.12 Căci Adam fusese într-adevăr destinat să devină dumnezeu. 12 Cf. nici să vă atingeţi de el. Participarea lui Adam la viaţa dumnezeiască presupunea. Omilii. În rai. aşa cum am arătat. 14 Cf. 3. atâta vreme cât Adam rămânea stăpânitorul ei (cf. nu veţi muri !" (Fac. ispita dându-i nu cunoaşterea răului în sine. iar nu ca principiu al lui. 34 Dogmatica. dar prin participare la Dumnezeu însuşi. 28-30). IV. Discursuri etice. Grigorie Palama.

teologice. scrie Sfântul Ioan Damaschin. o dată ce s-au despărţit Dumnezeu. 21 Ambigua. Dacă rămân aşa cum au fost zidite. 1. a ales de bunăvoie ceea ce e rău şi nu există.IV. PG 91. omul se depărtează de natura sa autentică şi de adevărata sa menire. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată astfel în ce constă căderea omului: „Cel ce. altfel spus. înainte de moartea trupească. în chip firesc îndreptate spre Dumnezeu. Într-adevăr. au căzut în cea mai rea neorânduială. Şi se spune în înţelesul propriu că s-a rostogolit în rău.. cit. 4. Care este. părăseşte obârşia sa şi se lasă dus în chip nesocotit (neraţional . sufletul. negându-L şi nerecunoscându-L. 19 Op. Răul şi păcatul sunt întotdeauna definite de Sfinţii Părinţi prin raportare la natura firească a omului. care nu şi-au mai respectat condiţia firească de alipire la Dumnezeu.. care este asemănarea cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt.. ajung în rău". 20 Cf. aflându-se în el capacitatea prin care putea să-şi ducă în chip neabătut paşii spre Dumnezeu. fiindcă. 18 17 VI. spre care şi pentru care a fost făcut. „Răul. prin călcarea poruncii. s-a ivit păcatul. Omilii. în chip voluntar. scrie Dionisie Areopagitul.20 Iar apoi. 36. 19 Depărânduse de Dumnezeu. 7. în baza cauzei sale. sunt bune foarte. abătând de la adevărata lor ţintă năzuinţele cele bune sădite în firea sa. aşa cum s-au făcut. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. ca unul ce s-a despărţit pe sine de cauza sa ce rămâne totdeauna nerătăcită şi constantă. 16. Tratat despre întruparea Cuvântului. omul cade în nefiinţă: „golindu-se de gândul la Dumnezeu şi întorcându-se spre cele ce nu sunt . ca şi trupul său. El se află într-un vagabondaj nestatornic şi într-o neorânduială cumplită a sufletului şi a trupului. care este despărţirea sufletului de Dumnezeu".xxxxxxxxx) spre nimic. prin povârnirea de bunăvoie spre rău. Sf. la datoria sa de a fi teantropic. şi-si perverteşte astfel toate facultăţile. Cf.sau. iar noi am fost supuşi. Rău şi păcat este orice îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de devenirea sa dumnezeiască -îndumezeirea la care este chemat prin natura sa . 51. iar cele bune sunt cele ce sunt -. Nicolae Cabasila. cu drept cuvânt se zice că a căzut de sus. orice abatere a facultăţilor sale de la scopul lor firesc. „toate câte a făcut Dumnezeu. Capete fizice. Dar dacă se îndepărtează.căci cele rele sunt cele ce nu sunt. care a încetat să se îndrepte spre scopul ei firesc. 1084D-I085A.18 Iar din această despărţire i-au venit omului toate relele: căci s-a lipsit astfel de bunurile dumnezeieşti de care se împărtăşise şi pe care prin fire le avea în chip desăvârşit. întrucât mi s-a mişcat spre obârşia şi cauza proprie. după care. întreaga sa fiinţă. morţii celei sufleteşti. 20. I. sunt cu adevărat bune foarte. Despre viaţa în Hristos. oamenii s-au golit şi de existenţă” spune Sfântul Atanasie cel Mare. în locul a ceea ce bun şi există.etice şi practice. cu toate că e parte a lui Dumnezeu pentru raţiunea virtuţii aflătoare în el.17 Depărtându-se de Principiul fiinţei sale şi a tot ce fiinţează. 97.Cauza cea dintâi a bolilor Dumnezeu. 35 .

29 Tot astfel. II.24 Despărţindu-l pe om de Dumnezeu. pentru om.) este abaterea de bunăvoie de la starea conformă firii la una contrară firii. contrar substanţei (ipostasului)". Avva Dorotei. 1. 4. contrar normei. înseamnă răul. este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor) sădite în fire de la scopul lor. V. 30. IV. 1). notează el în continuarea acestei idei. omul se lipseşte de starea dumnezeiască care-i fusese hărăzită şi. după care se doresc în mod firesc toate".. scrie: „(Omul) a căzut din starea cea după fire şi a ajuns în cea contrară firii. adică în păcat" (Învăţături de suflet folositoare. cade chiar într-o stare Despre Numirile dumnezeişti. Altfel spus. Căci răutatea (.) este pe lângă sufletul propriu-zis ca un al doilea suflet". sunt cu adevărat bune foarte. iar această stare.. 29 Cuvânt împotriva elinilor. contrar cauzei. 83. 2. la fel. într-un fel străin de adevărata sa condiţie. Dacă rămân aşa cum au fost zidite. Dar când una dintre făpturi s-a revoltat şi n-a ascultat de Făcător. sunt bune foarte. Dar dacă se îndepărteză. el se depărtează de sine însuşi. omul trăieşte într-o stare de înstrăinare. I. care este păcatul". ajung în rău. citim la Sfântul Ioan Damaschin.. II). contrar principiului (începutului). contrar voirii. 8. uitând că este după chipul lui Dumnezeu şi nemaivăzând Cuvântul cu care se cuvenea să se asemene.23 „Voi spune că răul. 30 Cuvânt de îndemn către elini. păcatul îl aduce într-o stare contra naturii şi-l privează de existenţă şi de bine. 28 Omilii duhovniceşti (Col.30 De fapt. 32. aşa cum s-au făcut. PG 90. contrar firii. XV. fiind noi ai lui Dumnezeu prin fire". îndepărtându-se de Dumnezeu. I. Cf. 253B. 23 22 36 .. în chip voluntar. Prolog.. Capete despre dragoste. 14. după cum spune Sfântul Clement al Alexandriei. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii.. Sf. 35.Premise antropologice e contrar scopului. căzut în păcat. „ajunge în afară de sine". spune Sfântul Maxim. Atanasie cel Mare. 24 „Toate câte a făcut Dumnezeu.22 „Răul nu se contemplă" ca stând în legătură cu fiinţa făpturilor. Cuvânt împotriva elinilor. 27 Contra ereziilor. Potrivit firii lor. contrar ţintei. toate sunt roabe şi supuse Creatorului. chiar dacă se exprimă în alt fel: „De când a călcat Adam porunca (. IV. 26 Ibidem. ci în legătură cu mişcarea lor greşită şi neraţională". nu trăieşte viaţa pentru care este făcut. IV. 25 Dogmatica. IX. scrie Sfântul Irineu.) Iar scop numesc Cauza celor ce sunt. şi altceva nimic (. a format în ea însăşi râul.26 Astfel. a spune că prin păcat omul ajunge într-o stare contrară firii este totuna cu a spune că. lepădarea de El „ne-a făcut potrivnici firii" (alienavit nos contra naturam). de asemenea. 20. gândeşte şi acţionează cu totul dimpotrivă. „Râul nu este altceva decât lipsa binelui şi o abatere de la starea conformă firii la una contrară firii". 24 Răspunsuri către Talasie. depărtându-se de Dumnezeu. trăieşte în afara a ceea ce el este în mod fundamental. „Căci.27 Sfântul Macarie Egipteanul vorbeşte tot despre înstrăinare. se prăbuşeşte în starea omenească. Vezi. 28 Iar Sfântul Atanasie arată că sufletul omenesc.

căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot chipul. 32 Tâlcuire la Cântarea cântărilor. acesta a fost lipsit de viaţa dumnezeiască. prin care toate facultăţile lui erau luminate şi însufleţite. mutând raţiunea cea după fire în ceea ce e contrar firii". aceştia pe drept cuvânt vor fi numiţi „trup şi sânge". de asemenea.. s-a întunecat35 şi s-a făcut ca mort. VIII. Sf. 6. Pentru aceasta Domnul îi numeşte „morţi": „Lasă morţii Vezi. omul se trezeşte dintr-o dată redus la o parte infimă din ceea ce fusese. 36 Contra ereziilor. Maxim Mărturisitorul.. Sf.cea dumnezeiască. spre pildă. 3. 1-5. Sf. Din om întreg cum fusese – duhovnicesc. 11. Unul mântuieşte şi dă chip. 35 Cf. 33 Răspunsuri câtre Talasie. s-a chircit" şi a intrat într-o stare de toropeală (Is. Ioan Damaschin. Sfântul Irineu spune: „Când sufletului îi lipseşte Duhul Sfânt. Omilii duhovniceşti (Col. Macarie Egipteanul. 37. XXVIII. Parafrază la. Astfel omul ajunge să-şi uite cu total rostul său duhovnicesc. prin îndeletnicirile cele rele.ceea ce este o simplă figură de stil. 48. II). 13.Cauza cea dintâi a bolilor subumană. Prolog. 31 Sfântul Grigorie de Nyssa. în realitate. aparent.34. Macarie Egipteanul. Care mântuieşte şi zideşte spre viaţă. 48. Despre feciorie.33 Întorcându-şi duhul de la Dumnezeu. Sf.. ba le-a şi întrecut în iraţionalitate. omul va trăi într-o lume mărginită. făcându-se. adică lipsit de dimensiunea esenţială a fiinţei sale. firesc şi trupesc -. căci. De aceea Sfinţii Părinţi compară adesea starea omului căzut cu cea a animalelor. Sf. 253CD. Ibidem. având o existenţă restrânsă la dimensiunea fiinţei sale căzute. 2. XIII. Simeon Noul Teolog. de pildă. IV. Cateheze. sufletul şi Duhul. 1. şi prin creşterea în Dumnezeu. 13). este nedesăvârşit". Grigorie de Nyssa. 10. pe care le-o împărtăşea Duhul Sfânt -. asemenea lui Hristos. I. închisă. spune: „După ce a lepădat omul chipul dumnezeiesc. Iar fără acesta.Sf. a rămas numai om firesc (1 Cor. 29. Sufletul şi trupul lui.. lucrând. nemaiprimind adevărata lor viaţa . rămânând cu adevărat doar firesc şi trupesc. el rămânând doar o sutime sau o miime om . aşa cum am văzut. 5. Capete despre iubire. Oricum.32 Şi. care-l făceau om întreg. mor spiritual. 418-419. 37 31 . adică Duhul (. PG 90. 8). la fel. 67-68. Sf. A se vedea. 52. după asemănarea firii necuvântătoare. Sf. omul. căci n-au Duhul lui Dumnezeu în ei. Nichita Stithatul. strâmtă şi. folosindu-şi numai o parte dintre posibilităţile sale. fiind om-dumnezeu în Duhul. el a devenit om nedeplin.) Cei care nu-L au pe Acesta. Dogmatica II. căci.36 De acum înainte. Ps. în această privinţă: „Omul desăvârşit este compus din acestea trei: trupul. omul a pierdut infinitul. Rom. Au fost afectate astfel însăşi structura fiinţei sale şi buna rânduială a facultăţilor sale. Omilii duhovniceşti (Col. căpătau sens şi coeziune. Omilia a VIII-a. Despre suflet. leu şi pardos". umanul autentic nu există decât în divinouman. 10. 34 Cf. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul „«s-a asemănat dobitoacelor celor fără de minte» (Ps. III). s-a sălbăticit. V. 21: „Alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor". îmbrăcând condiţia omului căzut. Macarie Egipteanul. Sfântul Irineu spune. 14. XLV. Discursuri etice. II. omul nu poate fi cu adevărat om decât în Dumnezeu. luda 19) şi trupesc.

vă?. Simeon Noul Tcolog. omul a câzut în toate relele. sil priveşti fără să vezi şi să asculţi fară sS auzi cu adevăraf .Premise tmlropulogice să-şi îngroape morţii lor" (Lc 9. orbi cărora li se pare c. s-au lepfida! de Dumnezeu. Magopsu!. Xf. în realilate este un cadavru viu. nici nu se pot plânge unul pe aliul. trăiesc.*0 Atunci când Dumnezeu le-a aratat primilor oameni relele care vox veni din călcarea poruncii (Fac. căci nu Dumnezeu esle Ccl care a hotfrfll dînainte sâ-i pedepseascâ. care cred că trăiesc $i chiar se mişcă. 41 Cf. nu-l puteau atinge. „Firea. într-un cuvânt. 4 " Cf. 16-19). Clement Alexaiuliimil. La fel descrie Sfântul Simeon Noul Tcolog condiţia omului câzut. atâta vreme cât vieţuia în conformitatc cu această natură.w Prin păcat. aceştia nu mai au ta îndemână toatc puterile fireşti. de asemenea. omul „groapa a săpat şi a adâncit-o şi va cădea in groapa pe care a Ricut-o" (Ps. 3. Onrilii duhmmicesti (Col. 214-231. 69. 25. 7. . Pedeapsa n-a fost daiă de Dumne-zeu. 111). rătacima şi stricarea tuturor facultăţilor sale. I.i văd şi surzi cu adevarat care cred câ aud. 2: XIII. l S). ^8 11 . căci nu-L au pe Duhul de viaţă data-tor*'. ci pedeapsa umiează din aceea ci s-au lipsit dc toi btnele'" [Cpntnt greziibr. XXIV. Sf Irineu.4' în mlburarea. 9. u se vedea.-"' Astfel. Diseumiri elfce. ea decurge în mod firesc şi necesar din cădere. II. Dumnezeu i\ lnsâ în dcspărţirea pe care ei însişi au ides-o. gem si îi plâng. 3.ându-i astfel. 17. Macaric Egipteanul. Teofil ul Anliohici. Cei care. Cătr* Autolii. vietuind în chip contrar ei. îi pedepseşte pe cei care i se impotrivesc." Sfântul Grigorie Palama ajunge la aceeaşi concluzie Fn ceea co priveş-te urmurile pâcatului: „După cum păn'isirea trupului de către suflet şi despăr-ţiiea sa de el este moartea trupului.1. 44. Căci ei văd strain lucru şi vrednic de mirare: oameni peste care s-a abiitut moartea. Sf. Demonsiixtfia aropOvââMitU a/fos/olice. Cf. VIII. nenorocirile si necazurile. aceastâ pedeapsfi consta în pierderea centrului spiritual al fiinţei sale. în starea de boală şi de suferinţă pe care au creat-o toatc acestea. asa cum o vede eel ce are discernământ duhovnicesc. Despre mourtcii duhovnicească înţclciisiî Cfl unnar© a păcalului. orezând că trăieşte şi adeseori chiar gândind cS trăieşte din plin. şî nu EI este Cei care le aduce asupra lor. Or. I. spune Sfân-lul Maxim Mârmrisiiorul. Oirrilii litthorwceşii (Col. ele au apărut ca urmare a păcatului şi sunt pedepse ale lui. cfci esie cu putinţă să traiesli fără să ai vk$| în tine.40 străine dc natura sa şi care. despftrţirea dc Dumnezcu înseamnâ inoarte. îiiiiineric. asa le-au fost Ihidvm. 2).41 pierderea puterilor primite la început. După cum spune Psalmisnd. Despiuliiea dc Dumnezeii înseamnă pîcnlcrea luturor bunurilor care nc via de la El. '' Ihulrnu '' Sf Irineu prccizeaz. 111). 39-73. în principal. dcspilrţirea dc LuininH. Numai cei cu adevfirai vii."î "/mne. 1. vfld şi aud ca ani-malele. Sf.Pc cei care sc despart de El. în zdnincinarea suflendui. V. El nu face decâl s3 le spună dinaime care vor fi ele. 60). I. * Om'tlii. Mncurie Egipteanul. XVIII. 16. deci.. cugetă ca nişte nebuni lipsiţi de eunoşiinţa şi due o viaţft de cadavre. an pierdul toaie accsiea şi au cflzut ei înşişi sub pedeapsâ.1: . omul cSzut. 27. dar ne-cunoscută de cei ce-o ptftimesc: „Morţii nu se pot nici vedea între ei. tot aşa părăsirea sufletului de către Dumnezeu şt despărţirea S:i de el cste moarte a sufleîului".

Sf.i nâsciil nepâsarca.100 de capete. de ascmenea. este cu adevărat nebunie. II. Tol astfel vorbestc despre „neamul omenesc atins de ncbunin păcatului" fucpcvoQ şi niai ales despre cei care.. „S-au rutăcil în gândurîle tor şi inima lor cea Amblgua. Tratat despre feciorie. 3. 1-3) şi mai ales Sfântului Pavel. iar nepâsarea a produs putrezicîu-nea" {ScrUoarea 62). care spune despre cei care ră-mân departe de Dumnezeu. Macarie Egipte<uml% 50. II. 83 şî 84. III. Simeon Notd 'I'eolog. 2). II. Cotitra ereziihr. Awa Dorotei spune: „De unde am venit la toate necazurile acestea? De ce am căzut în loată starea aceasta vrednica de plans? Nu din pricina nebuniei noastre (Anovoia) ? (. (AOipla. IV. Eccl. înfrâiiare $1 petrecerea cea după mime..) sunt adesea nplicaţi atitudinilor idolaire ale oamenilor care s-au dcpâiiat de Duniaezeu. 6. Isihic Sinaitul.) ale miniii" {('imlrei lui Ce/siis. IX. Capete de mâttgâieto. 8. 58. Cateheze-. 23. Ceht . 39 . I. 880A. dfoia. 80. 12. 9. ('uvânf despr* frezvie si vir-tute. I. In Cf. Sf.. Atanasie cel Mm'e. Marele ciivâm cnlehetic. Talasie Lîbtiinul. Isaac Sirul. 6. PG 90.. ranu. 26. Despre duwof. ca pe o stare de nebunie.6. Varsanufie spune cfl: „nebunia este 1111 izvor il tuturor relelor. Clemen I Alcxandrinul vorbcştc despre . natura nmana.lipsa de judccală (An6voia)" şi despre . 6. întru toată slava ? Nu era în rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta ! Şi a făcut (. SI". 19). şi iistfel pedepsiţj". I). Sf. 85.. VIII " Cf. VI. Parafmz/i in fSQ efc eapete la. spun Sfintii Părinţi. 3. 30.. Cuvd'tf brificirh/i elimlor. 52.din pricina unei boli a sufletului sail din pricina unor lulburari (fitcoxaon. XII. I. V. Cuvânt înainte. AXoyla etc.4* ajungând păna la a-şi amputa fiinţa. 13-18.. nefiintâ* şi moarte. ceea ce înseamnă pentru om curate simicidere. Pilde 5. 81.) Dc aceea. XV. acesta nu ştie să se bucure".) Şi pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidil omul întru toată desfatarea. la venire» luî Hristos în tnip. Cu vime despre nevoinjd. Tăladre h rugâciunea TatSl'nostm. 59. tar neascultarea. zice: „Acesta e nebun. Ceie 225 de capete teologtce si practice. 57. 23.. Alte rcfcrinţe vor fi date în capitohd lumător. iar starea pă-câtoasă în care trăieşte omenirea cazută.Cauzfi ceil dintâi a bolilor date. 1. înde-pârtandu-se de plinătatea vieţii şi de fericirea cea desăvârşită cu care fusese înzestrat la început. o.4' Sfinţii Părinţi privesc păcatul ca pe o faptS nebunească. 4. în acest sens. I &-mi arătat duşmani . Sf. Sf. Omiiii Ui Malri. ' Ct'. II.0po-CTOVII.*6 lar faptul ca omul îşi vatămă alât de grav firea. spune acelaşi Sfân» Părinte. Sf. Cflci nebufiia a născut neascultarea. " Arfltând motivele pentni care S-a întruput Hristos. 44. Origen nu sc sflcşte să spuna: „Noi siintcm popor nehun şi lîpsil de minte" (OinHii Ui cartea Cilnfarea cânfătifar. 4.nebunia (di/Oia) oauicnilor" care-L resping pe Dumnezeu l ('uvimt de indeitm câfre rfini. iată-i micşoraţi din înlregi cum erau. 48-53 Nichira Stidtatul. „poartâ un râzboi nemilos cu ea însăşi"4*.*'1 Prin pâcal. Sf. în care vorn vedea cum aceşti termeni (iiavla.50 Ei urmează astfel Sfintei Scripturi (cf. 2. întni toatâ buctiria. 32-33. cufundându-se cu totul şi tot mai adiinc în suferinţă. IX. Grigorie de Nyssa. Şi dupil rană\ aceeaşi nebnnic .. J' /iiviift'i/iiii de sii/Jet fotositoare. Dumnezeu.. 61. întru toată odihna.. I. Ceipe-te despre dfagoste. 10.. Gtigoiiede Nvssa. 111.. loan Gură de Aur.. loan Caxpatiul. Irineu. 90. 5. A se veden.4'' lucrând împolriva a tot ce-i este în chip fundamental foiosilor.

" i 'omauariu /<< Epistola cătr* Romani. lipsîndu-l de sănâlatea pe care o avea la început. 1. 5 Cf.(0pă\nr\o<jav)" (Rom. după ce aminteşle că „odinioară omul se afla în slare de sănătate". II. 789. 4.am putea traduce accst cuvânt chiar prin „alienat" -." Sfânlul Chiril al AJexandriei se exprima' în acelaşi fel. întratâl de ciudat şi de strain . M Ibidem. Sf. „Firea a căzut în boala pâcalului prin neasculumsa unuia". ca boala cea spre moarte1'. I. vorbeşte despre clipa căderii. v' el estc asemenea unui „oştean care s-ar duce la război îmbracat anapoda: cu casca pusă de-a-ndoaseleu. omul este cHorcoc. totul se răstoarna cu susul în jos". smintit. acoperin-du-şi faţa. acesta. 38. cu picioarele vârâte în plaloşâ. IV.â.S4 Acum vedem că aceaslă îmbolnavire şi aceasta degenerescenţă vin din f'aptul că roate puterile omului. Sfinţii Părinţi. abatute de la scopul lor firesc.*'' adică iielulocul lui. IV. Sf. IV." acţionând în chip dezordonat. ajungând să funcţioneze contra firii. conchide eJ. smintit. folosind contra firii puterile sufletului său. '" Ibidem. Dfsfirr Kit/ţticiunea donuwim. . sufletul şi-a pierdut sănătatea şi tihna pe care le avusese.Premise anirofw/wgice nesocolită s-a întunecat.. 3.''* adicii dt' o altă natură.si O. cu pieptul învelit în jambiere şi ţi-nănd in niâna stăngă armele care trebuie purtate în drcapta". „V8 pStimi în rimpul vîeţîi sale şi eel care arc cugetul lipsit de rânduialfi şi se foloseşte greşit de puterile sulletului". este o boală foarte gravă. spun ei. 2. Zicând că sunl înţelepţi. prin păcat. absurd. au fost. cu totul nebunesc: „Când lipseşte Dumnezeu. râtâcind şi mişcundu-se înlr-o direcţie cu toiul conlrară adevăratei ior meniri. Cuvdnl mipolriva e.Iinilm. „De ce nenoro-ciri nu va avea partc în război un asemenea oştean ? Tot astfel.56 lar Sfântul Grigorie de Nyssa spune limpede că.Rtifţiu■■iunea durimeascd.51 în acelaşi sens." „în Adam. de alunci niiniea i s-a îiitunecat. au ajuns nebuni (feu. 40 . u Ibidem. '' Ihspre feciarie.»/'". Stfnmil Grigorie de Nyssa. lipsit de raţiu-ne. care afectează întreaga fiinţă a omului.00 />. Atanitfie al Alcxandrici. v: Drspre viaţa Ui tlrixtos. spune SfSntul loan Gură de Aur. fîrea omcnească a primil boala stricăciunii". scrie şi Sfânlul Nicolae Cabasila: „De când Adam s-a încrezut în duhul cel tflu şi şi-a întors faţa de la bunul său Stâpan.XX6KO--oq. 1(1 Omilii Ui Eptstoia <<iire Roniani. care i-au fost date pentru a se indrepta spre Dumneztru şi a se uni cu El. referindu-se la păcatul slrâmoşesc şi la urmările sale. încât „nimeni n-ar putea înHiţişa cum se OUVine prostia şi nesocolinţa lui". 2.21-22). * Ibidem. arătand că tie iilunci „s*a născu! în firea omenească păcatul. PG 74. Din acel moment şi trupul s-a împerecheat cu sufletul şi a avut aceeaşi soartă ca si el: s-a strica! şi el deodală cu saflotul". Grigoiie dc Nyss». folo-sesc încă şi mai adesea Icrmeni medicali.XV\\\. fără noimă.

■sprr tiragoste. lo. Capeta gnostic?. Adam. mintea omului este din fire făcută sâ" cauto lucruriie dumnezeieşti şi sâ tindă spre eunoaşterea lui Dumnezeui'' atunci când lucreazâ potrivit firii sale. III. pentru că nu mai lucreazA conform scopului ei firesc. Nichita Siiiha(ul. Patologiu cunoaşterii a) Pervertirea . VI. al Ueilcia dintre celc din iirrmt. II. 2. „s-a îmbolnilvit de necu-nostinţa cauzei sale"/ „Ceea ce sunt sSnătatea şi boala pentru trupul care vie-ţuieşte (. 30. II.7 Dep. 84.spic cei ce sc linişiesc CII evluvie.spie „cugelarca bolnavu": Sf.m Daniiischin..3 Palologia omului cazut I.) suiil cunoştinţa si neştiinţa pentru cuget'V spune tot el.v/' decăderea ctmoaşterii şi a organelor sale Sfinlii Parinţi au constatat ca. Capeie desprv tre&ie. Evagrie. Cnpele gnostice.i. II. 127 Evagrie. IV.1 Aceasta" boală. 17. Prolog. de. Evagrie considers „necunoaşteren" lui Dumnezeii ca „boalfl a suflelului"4. dlMli. de iisemenca. Cf. Sf. 46 ('npeteffWsHoe. l'G 90.. 15. 17. CeltS00 dt ct'petr ilespre Jtiptuire. Sf. Tiiiuli' fj.1' 1 I. 44. : Rmpunsuri căire Talasie. ea esie „sanâtoasâ". Cf. La fel. „sănătatea sufletului este nepi'itimirea şi cunoşiinţa"/ în-tr-adevîîr. 8. in timpce. 8.lrtându-se de Dumnezeii însa. Reispunsuri cât/v 1'ahsii: 59. Ctivintt dexpr? nevohifă. Isihie Sinaitul. Sf. 1 Iiicm ncctivcnil". IU. 3.fiTBTB bolnavi de necunoşiinţ. " Cf. Isaac Siml. Cf./. Mnxiin MSrtiirisitorul. * Capete ties/we dmgoste. în mod fundamental.1 în necofloasterea lui Pumne-zeu. const. De aceca Sfântul Maxim precizeaza: „neştiinţa şi nebunia (o:$pofci/ri) vin din reaua întrebuinţare a puterii rationale". Vorbcsc. 15. Despre sfanta lutiiină. ci contra firii sale. 41 .Wr. dimpotriWt. Isaac Siml. eii se îmbolmî-vcştc. ' Talusie. ihiik'nu 52: .. spune Stantul Maxim Mărturisitorul.xuflrt folositor. la omul Gfisufc cunoastcrea şi organele ei sum bofnave. înfriinare ft pţttrecerea cea dupâ mmte. Cuviînl de. „Cum At fi sănîitos un suflet rational a cărui putcrc tie cunoaş-tere ar fi bolnavă T\ se întreabă Sfântul Grigoric Palama. Ctfvinte despre rwvoinţâ. < 'imini minimal xi tie . ( W/. II. 26. Jirc şi ciinoşlinfii. ' Capete th'Sf/rtf dragoste. Capete dcspre dmgoste. 3.

cu mult mai varios vor fi înţelese prin cele ce nu se văd cele ce se viid. PG 90. cum zicc mi-nunalul văzător at lucrurilor mari. întorcându-se spre realităţile sensibile. ' C ! SI" Maxim Martinisiforul. El con-templa in chip f'iresc ceea ce Sfinţii Părinţi numesc „raţiunile" spirituale (Xâyoi) ale fapturilor sau. lar dacă prin cele ce se văd. Adam le cunoştea pe acestea..* prin păcat el s-a pervertit. .. 84. Cuviiitr itespre >ievainlâ. singurele de care tine seama. în acela se află acesta. sporind şi crescănd duhovniceşte. feluritele neamuri ale plantelor şi însu' Sf. datorită pre-facerii minlii şi simţirii prin înduinnezeire'V* Omul ar fi putut atunci să spu-nă. prin înţelesuri (lagoi). II. a-şi îndrepta privirea spre realităţile sensibile nu constituie un pfi-cat penini om. 20).. într-un sfârşrt. îiiţelegand că de la El îşi au ele fiinţa şi msuşirile. coniemplaţia simbolîcă a celor inteligibile prin cele vazute este ştiinţâ şj înţelegere duhov-nicească a celor vazute prin cele nevăzute.10 Totuşi. cum s-a scris. iar nu ca om. de cat re cei dedaţi contemplaţiei duhovniceşti. pe ce)e sensibile şi pe cele inteligibile. Rtteptmsuri catre TdfOsie. inceputul şi sfarşitul şi mijlocul vremurilor (. Prolog. 257D-2G0A. VII. acela. le vedea în întregime în Dumnezeu. se privesc cele ce nu se văd. la randul sâu: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la întemeierea lumii. lar dumnezeiescul Apostol zice. adică . celor ce pot să vadă. Sf. Alanasie cel Marc. aşa cum sub-liniază Sfâmul Maxim Măilurisitorul: „întreg cosmosul inteligibil se aratâ în întreg cosmosul sensibil tn chip tainic prin formele simbolice.12 Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că. I. De fapt. Căci cele ce-şi sum unele altora indicaloare trebuie să vădească reciproc prezenţa adevărată şi clară a celor-lalte şi relaţia neştirbităcu acelea". Dumnezeu „mi-a dat cunoştinţa cea adevarata despre cele ce sunt.) pute-rea duhurilor şi gândurile oamenilor. altfel spus.. cup. şi întreg cel sensîbil exisia în eel inteligibil. având dupa liar in chip înţelept aceeaşi cunoştinţfi a lucrurilor ca Dumnezeu.hfystogogia. ci şi pentru ca să poata cnnoaşte toate faptu-rile.să primească cunoştinţa (fapturilor) ca dumnezeu. Dumnezeu i-a dal omului ininlea mi numai pentni ca prin ea să hmJa spre cunoaşterea Lui. iar în ele fl vedea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale necreate. înainte de cadere. 15 Răspmsuri <>:"<■ Talasie. ca „o roatâ în roata"." Deci. le cunoştea ca avându-şi în Acesla obarşia şi ţelul. Cuvnni bnpOtriva rlinilor. Uanc Sirul. cunoaşterea lui fiind însă de ordin spiritual.) firea dobitoacelor (. Adam. vorbind. Căci. împrcună cu înţeleptul Solomon. lar lucrarea lor cste una. el le percepea în relaţie cu Creatonil lor.Prr/ruy? tuilrofwlvgice in timp ce sufletul omenesc „a fost făcut ca să-L vadă pe Dumnezeu şi sâ fie luminat de El". 42 . 16). lezechiel. despre cele două lumi (1. 11 Cf. cred. 59. urma să vadă făpturile cu ochii lui Dumnezeu. simplificat în sensurile {hgoi) minţii. iar în acesta. ca să" ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. prin figuri. s-a indepărtat de Dumnezeu şi de realilăţile spirituale.. înţelegfmdu-se din făpturi" (Rom.

III '. căzând în păcat. .. ibidem. Dumnezeu voia să-l fereasca" pe om de primejdia care-l păndea. '• Ibidem. Căci celor ce se împărtă-şesc de ea trupeşte Ii se face dascal în ale patimilor. aclică despre acest fel trupesc de a vedea realitatea.1 uite de cele diimnezeieşti". şi iiiimai după aceea s-ar fi pUtUl bucura. Adam si Eva au văzut atunci că erau goi.1'' Oprindu-I să mîinânce din rodul acestui pom. Bpune Sfântul Maxim. din pricina stării sale copiklreşti. creaţia vâzUtâ. 7. trebuia ca mai întâi %H sporească în cunoaşterea Creatorului său. ci în chip ini-pesc. de care se slujeau Adam şi Eva ca să va-dă.14 Pomul cunoştinţei binelui şi răului. XVII. Toate ccle ascunse şi ccle aratate le-am cunoscui. 17-21). Sf. (omul) a primit cunoaşterea tmpeasc<l.Kfnil. în simpla lor aparenţa sensibilă. iar Sfântul Atanasie comenteazâ astfel: „S-au cunoscul pe ei goi nu atfll de haine. Cf. spune Sfiin-tul Maxim. ceilalţi. ofcră cunoştinţa răului. Sol. sub nmeninţarea cu moar-tea. 7). Omilii hi cartea Numerii. fntr-adevăr. XIII. 3. pentru Adam şi penlru cei care s-au făcut urmatori ai lui. 54-56. Orbindu-i ochii sufletului şi cSzând din viaţa cea nepieritoare. ci invers. " Cuvâru tmpotriva atmilor. „Contemplate duhovniceşte.iiorală energiilor dumnezeieşti care se reveleazfl prin ele. Cuvânt tmpotriva efinifor. Ci Idem. înainte de cadere"/* Despre aceşti ocht trupeşf i. lucrătoarea tuturor. fiindcă Inţelepciunea. făefmdu-i s. păcatul şi râul consiau în a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a privi făpiurile independent de El. despre care vorbeşte cartea Facer ii (2. dar deschiziind larg simţirea. acesteia îi ia locul cunoaşterea dupâ (rup. neîncercata de el pânâ aiunci. mi-a dal invatarunT (înţ. 43 . ci cfl s-au facul goi de vederea telor dumnezeieşti şi şi-au mutat cugefarea spre cele conrrare". şi în locul lor se deschid ochii trupeşli. La acest nivel. de care. de creaţia văzu-tâ. VIII. iar luatâ mtpeşte. vorbeşte Sfânta Scriptură cănd zice c. CtXtehng. Disnimiri eiice. Accasta orbind mintea omenească. Alanasie eel Mare. reprezintă.1'' La fcl. n-a fost în stare sft-şi asume în mod spiritual accastâ formă de cunoaştere. r '• h><: cit. prin ignorarea lui Dumnezeu încetând să mai existe cunoaşterea cea după Dumnezeu.I'titatagia onmhii conn strife râdâcinilor. Sfântul Simeon Noul Tcolog vorbeşte despre schimbiirea şi decatlerea suferile de cunoaşterea primordială a omului: „în locul cunoaşterii dumnezeieşti şi spirituale. 3). fără nici un neajuns. ea oferă cunoştinţa biiielui. 14-15. ochii spirituali ai lui Adam se închid. Dumnezeu l-a oprit pe Adam să se atinga (3. stă In necunoaşterea Cauzei celei bune a lucrurilor. l-a 14 Cf. " Origen. „există doua feluri de ochi: unii. 9). Dai Adam s-agrăbil si. cei care s-au deschis prin pacat. a începul să vadâ cu ochti cei rrupeşti"-20 Să remarcâm că nu deschiderea ochilor trupeşti a produs închiderea ochi-lor spirituali. se spune în continuare. aceea de a ajunge inain-te de vreme Ifl această a doua forma de cunoaştere. XV. in a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea lor intcligibi' la d.1 „Ii s-au deschis ochii la amâudoi" (Fac. Prin păcar. cum spune Origen.

-''' atunci ea se întoarce spre realit<tţile sensibile . ' Cf. 5. le-a refuzat ori le-a uilai pe celelalte. Despre stifles. 10. XXV. Mticaric Egipleunul. "Ibidem. înce-tând de a-L mai cunoaşle pe Dumnezeu şi. neavând unde sft se mişte in alia pane."1 Sfântul Simeon Noul Teolog spune. după cum arată Sr'âmul Maxim.spune Sfantul Simeon Noul Teolog -. " IbuJtm. totuşi linde să cunoască ceva. 10. o data ce s-a abătut de la mişcarea care o duce in chip firesc către Dumnezeu".24 în timp ce. P G 9 I . I I I 2 A . polrivit nalurii sale. I I . Omilii tUmovmcesii (Col. 22-24. Sf. " Cf. vieţuiesc şi prind puterc in sufletele oamenilor. ele s-au prcdat sirnţu-rilor." „palimile cele mai adânci şi mai lăuntrice". IV. privite numai în aparenţa lor sensibilă -. nu înceteazâ de. realuflţile spirituale sau inleligibile. 13. 3. * Eptstold cut re Nieolne Momibul. -1 < uieheze. 10. primind prin ele toate cunoştinţele. 13. XXIV. omul şi-a amestecal toată puterea înţelegatoare cu simţirea. :"Cf ibidem. '-* Cf Sf. Cuvmii tmpottivQ eltnUor.2'' sunt socotite de St'autul Marcu Ascetul (iar apoi de Sfântul loan Damaschinso) „cei trei uriaşi puternici ai diavolului". departându-se de Dumnezeu. a se misca.12 prin care toate celelalie patimi lucrează. de vreme ce le-a negat. Devenit călcător de poruncfi şi uitând de Dumnezeu . 42." Accasta s-ar putea explica prin faptul că rnintea. care de acum rămân pentru ea singurele pe care le poate percepe. rîităcind şi abătfmduse de la mişcarea cea după fire.3" Aceste trei atitudini negative. care nu pot fi desparţîte una de alia şi care se sprijină reciproc. 48. 13.irisuiUi vat re Nieolne Monahul. cum spune Mar-cu AscetuL „pricina tuturor relelor'V7 alfituri de uitarea lui Dumnezeu şi irandavie. ci şi de toale poftele pati-maşe care se ivesc in suflel ca urmare a neştiinţei. care este.mai precis spre făpturi. 22-24. i'. ctigetul omului a tost cu totul robil de această lume. !*Ambigua." UK clt. Omitti dubovnicesti (Col. 'Ibidem. 4. facultăţile cognitive ale omului erau luminate de Sfântul Duh şi astfel cunoşteau lapturile potrivit naturii lor f'ireşti şi potrivit naturii acelora. ciici. in general. la fel: „în locul cunoştînţei dumnezeieşti şi duhovniceşti a primit cu-noştinţa trupească".Premise tmtropologice înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi l-a umplul de cunoş-tinţa pătimaşa" a lucrurilor ce cad sub simţuri". Nichiiu Stithatul. 111). in starea lor originară. XV. 44 :| . Aiunasie ecl Mii»e. 55. „Toată mintea omeneaseft. II). '" Cuvdnt mimmtit şi de suflet Jofosi/or." De atunci. I. se mişca spre patimi si simţuri si spre celc supuse simţurilor. XV.26 Mintea nu s-a lăsal condusă numai de simtire. Cateh+ze.

XI.40 Ea devine incapabilă de dreapta judecală41 şi de adevărata cunoaştere. 12. Cotworhiri duhovniveşli. omul nu poate . omul se aflîî în întuneric: Is. Sf. Despn. Sf. Cf.14 Parimile „arrag cugetarea spre eld'V33 Din pricina neştiinţei. '7 Ibidem." devine oarbă. ■*■' Cf Sf. 111. şi alearga* dupâ umbre deşarte. robita de simţirc. Avva Porotei. 9. 8.spiv nvvoinftl. Sf. VII. Ctipete despre dmgoste. a Jipsci dc grijă şi a uiîării lui Dumnezeu şi. loan Guril dc Aur.37 rălăceste. I. 19. Maxim MaiturjjutoruJ. 11: Col. Omitte la fisalmul 142. nu lucreaza în ea cunoştinţd (duhovnicească). Isihie Sinuiiul. Oogiimina. 2. Maxim Mărturisitorul. 5. 9. 34-36. 5. Sf. I Tcs. Rom."' Mai itiull. Rthputmiri cătrr Tti/ayie. 12. 41 Cuv/iUf despre nevoinfd. 26. 11. IV. Sf. 10.™ arunca sufletul în beznă şi-l face pe om să se mişte într-o lume a întunericului. Sf.tpa din cursele ratâcirii". Miircu Ascclul. Maxim Măitiuisitortil.KHl de < ap&te. de asemenea. Isaac Sirul. 68-70. IV.42 Sfântul loan Gură de Aur spune că: „După cum cei care sunr în întuneric nu pot cunoaşce natura lucnirilor. Sf. Capo* desprt dragaste. lîpîsio//'. Fapte 26. Omilii ta Bfit30d.i-ia(a m Hritfos. I.. Mtitele vuvâui catehetic. 6. Omilii In loan. 12.Sffmml Autonie cel Mure. II. tot aşa cei care vieţu-iesc în pâcat nu văd limpede lucrurile. greşind impotriva rafiunii (Logos). Omilii h Kfcseni. 26. am căziit cu roţii în mAndrie şi nu siintem în stare sâ judecăm drepr dcspre făpturi". 18. Grigorie de Nyssn. XI. Jl Cf.sc. SfanluJ Isaac subliniază faptul că parimile vatămă într-atât sifnătatea fireasca a mintji. Sf. Sf. 83. 4. Isaac Sirul. 2. " Ciivinif ilespre rwvoinfti. S. 4. Sf. II. 5. V. 16: Lc I. Isaac Sirul. 12. loan Damaschin. Dumnezeul meu. 69. „Omul. Dcsprr JMoiie. 18. 3. încăt o fac incapabilă de cunoaşterea spirituală: .). Cin'iniedcipr? iwtrinţâ. H Sf. J0.. Efcs. 20. poaCf. nu pot să spun (. 2. XV. mintea omului se întune-că. '' lmne. XIII. losui Gură de Aur.Sf. Qmtfit In I Corinleni. Omilii la hum. 3. I Pt. 8. 3. III.Dacă mintea nu e sănatoasa în fire. Scrisofi.57. din supunerea faţă de celelaite patimi. o. JO. loan Scărarul. IV. ("itvintr drxprr novainlii. Cuvânt tmpotriva e/itiilor. 5. este cu totul predată patimi-lor. 40 Cf.4' în ceea ce-l priveşte. Calist şf Ignalic Xanthopol. Evagrie. Epislolâ cătrtr Nicofa<> MonahuL 10. 50. 35. Sf. cugetarea de-vine greoaie şi îngroşată. 19.*14 De aceea. 4. VII. 2.Cu\'inlr dvsprtf nevmnţd. I.Ptltologia oniii/ui cdzut Cunoasterea omeneasol în starea păcătoasă. V. IX. Sfântul Simeon Noul Teolog exclamă: „Ce sum lucmrile văzule. Origen. In J. 4. V. piin pflcat. Mi 4. aşa cum simţui (rupesc este lipsit de vedere când e valămai din nişte pricini oarecare".ţinut în lanţiil cunoştinţei lumeşti".. 79. 45 . 3. 19. ' Cf. Nicolae Cubasiln. 41. 65. iar „gândurile lui sunt neputincioase (bolnave)". 56. 4. Atminsie eel Mare. . Marcu Asceeul. I. Scam. 13. 21: 2. loan Casian. Gîîsini ade-sea iri Sfanln Sciipiunl arlniiaţui câ. I. loan Gurfi dc Aur. Sf. Omilii hi loan. C'npeie despretre&ie ftVt/tutt. 46. XIII. 46. <>/<. 16 Cf.. 13. Epislolii călre Nicolar Monnliul. decâlde a unui adevărat om. C/tvâiit t/fspw n/grfciuritr.45 Fiind . Cttvintv de. Prolog. soco-lind câ sunt adevarate''. Omi/ii In Golmnte. omul dobfindeşte o cunoaştere mai apropiaiă de cea a animalelor. 26. care nu ajuns să fie pricina şi scopul ei. Sf Isaat Sirul. I.. 57. 3. spune Sr'ântul Isaac SiruL4'' Astfel. 5. 0 Oinilie ta I'salnmt 142. 8. 85.

ajungând să considere cunoaşterea raţională drept singnnil mod autcn-nc de cunoaştere sau chiar singurul posibil. Dnr aflfindu-sc în simtire.Neaflundu-« mintea in înţelesuii. centnil ontologic al omului şi izvorul tuturor putenlor siile. I. la fel. se iiflă cu sigursinta in gâmluri. sau pe intuiţii sensibilc. 7. care. de vreme ce sunt legate de perccpţia eronata a omului cazut. Niimirile dunmrxeiesli." ea râmâne înlăuntrul inimii si nu se Pffdagogul. ea îl desparte pe om mi numai de Dumnezeu. ui limbajul scripturistic şi pnirislic. divizată. Fie c. crede că lucraiea minţii estc exclusiv raţio-nalâ.07iKa>ţ). 1V.. mintea are o mişcare circulară.i in inţelesuri. înstrăinarea minţii în simţire este treapia cea mai de jos pe care ajungc spiritul uman căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu şi din contemplarea natu-rala. potrivit naturii sale. or. omul cade. Este ceea ce Părinlii numesc desparţirea mint» de inim. Triad*.. nu o poate face decât apelând la artificii produse de raţiune. Predai laţiunii. se spnjinâ iiiimai pe principii iirbitrare. Sf. Despiv. Exercitarea ei în activitatea raţională devenită autonomă este o etapă intermediara/0 care însă este şi ea tot o formă de tostrămare . compozită. scrie Clement Alexandrinul.i minţii omului/1 Omul căzut.2. definite de ea însăşi. lipsite de ori-ce obiectivitale. omul a pierdui întelegerea obârşiei şi a ţclului lor comune şi nu le mai sesizează unitatea lor fundamental. trăieşte contrar raţiunii. 46 41 . Prolog. Râspurmtri călţ* Talaue.. în „robia cugelelor".102. 110-111: . 1. 101. I. : Cf.4" Iar atunci când încearcă să-şi unîfice această cunoaştere. Enchiridion.Premise antrupoUigice te fi socotil pe bună drcptate fără raţiune (logos) si deci se aseamăna cu dobitoacele". mintea se află întoarsă spre cele din alară. nemaiputând obţine cunoştinţeîn mod spiritual.Y In starea ei firească. Astfel. iar din pricina relei lui purtari a fost biruit de parlea neraţională a sufletuluiV* înceiând de a-L mai vedea pe Dumnezeu în creaturi şi pe creaturi în Dumnezeu. nu se :ifl. Ilie Ecdicul. esle cu toale". căzut din demnita-tea sa (. mintea era iinitâ cu inima. 10. IbUIenu 4. cum spun Sfinţii Părinţi. Atunci cand activitalea sa este de naturâ contemplativâ. XUI. 3 . Dionisic AreopagHul.Mintea se află uneori in (ma inţelesurilor. care merge de la formele de gândire cele mai empirice şi cele mai puţin organizate până la constructive ingenios elaborate ale cugetării celci mai abstracte. aceasta.).47 Iar Sfântul Nichila Stithatul. fie in latura raţiunii care emite reflect» autonome cu caracter abstract. Nicodim Aghioritul. "H. PG 90. K Oespre mflel. Capelc despre nmostinţă. înrobil simţurilor. w Cf St Maxim Murturisitoml.*. "' Cf.. il Cf.i activează sub imperiul senzaţiei. căci cugctareu lui este moartă. eel mai adesea. Iar aflâiulu-se în giinduri. alteori In cea u gândiuilor şi alleoii in ecu n simţirii": . St Grigorie Palama. având despre ele o cunoaştere parcehuă.9. spune despre omul câzut că: „este mişcat împoiriva firii şi în chip neraţional (o\) A. desem-neaza „omul lâuntric". s-a asemănat prin aceasta do-biioacelor. iar nemişcăndu-se potrivit cu firea. 5. 253C. ci şi de sine.

''1 dezbinate''' şi împrăştiate'"1 şi risipite în toate laturilefl\ târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fîinţă a omului.. după chipul multiplicităţii sensibile pe care e! însuşi a creat-o şi care nu e. Scrisoii. mate celelalte facultăţi ale omului. U). Urmând minţii. 5. Isaac Sinil. Vasilc ccl Mans. Cali&l şi lgnatie Xanlhopol. II. 1. S£ Macarie Egipteanul. Ibidem. 25. Omilii dtdwvnicesti (Col. Separarea minţii de inimă. (We . decj din central spiritual al omului. altădata concentrate şi unificate. 24. 23. 2. 2?. Calisi s't Ignatie Xanlhopol. pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul. II). > Vedem asttel cum necunoaşterea lui Dumnezeu a produs în om o mulritudine de efecle patologice. 697C. 3. 4. " Cf. se revarsâ şi curg într-un flux neincetat.) care ca_ racterizeaza activitatea ei con tempi at ivjS. MacariC Egipteanul. hfirţuite şi zăpftcite pe deasupra de mulţi-mea patimiior. sunt mânate. Oimtii duhovnkeşti (Col. Sf.Patohgia oinuUii căzw răspândeşte în afară. făcând din om o fiinta divizată la toate nivelurile. şi se răspândeşte în afară. w Sf. Omilii dnlu>vnic«$H (Col."* căci sufletul devine cumva mul-liplu. IV. II). mintea se află înlr-o permanentă răspândire. devin confuze şi nesiatornice. 10. Sf. de fapl. Omilii dutunmrtsti (Col. decât o iluzie zămisliră din ncputinţa lui de a percepe unitatea obiecliva ii făpturilor. XXIII. in mod contradictor»!. pe atăt de ncfaste pe cat de henefică îi era cunoaşterea Lui. VI. mintea iese din inimă. Enchiridion. tor. Macurie Egipteanul. PG 91. Nichiia Stithatul. duce la divizarea întregului suflet. Sf. în toate djrecţiile. Vasile eel Mure. în sensul etimologic al cuvântuluj. Sf.lspandită şi împărţită de mulţi-mea gândurilor pe care ea însăşi le naste şi de senzaţiile pe care le primeşle. 6. Sf. a Cf. căci ea divide (axlC«î mintea ($pf\v) oinuloi.iOO de cupete. * Sf. " Epistohl cthre Nicotae Mmmluit.spre nevowfă. îirtre ulţii. Cf. acum multe.** rătăcind încolo şi încoace într-o continuă agitaiie/'" opusă stării de linişte (ricruxio. Cuvinle de. 10. 68. 19. . 5. Pe drept cuvânt Sfântul .s7 Astfel. Cf. 6. 47 . . Macaiie Egipteanul. Nicodim Aghioriml.Maxim vorbeşte despre „rătâcirea sufletului printre formele văzute ale celor sensibile". într-o activitale discursivă în care se risipeşte şi se divizeazăSf\ scoţându-l pe om din sine însuşi şi în afara lui Dumnezeu. Sf. Grigorie Palama.:ţ Mysiagogia. Ill. 4. adevărată schizofrenie spirituals. Cele a suit! de capete* 19. XXV. 2. *' Cf. Gândurile. felurite şi dezbinate. " Cf. * A se vecfoa. r. Triade. III). B Cf. " Sf. Cele o siild tie rapeie. ci una în linie dreaptă". 2." „se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugele la cele dumnezeieşti'V4 Părăsind lucrarea contemplative şi nemai-având o rnişcare circulară. 12. XXXI. Ibidem"' Cf. cit.^ Sfântul Nichita Stithatul rezumă aslfel efectele ei: „Cumplit lucru esle neştiinţa si mai "Ibidem. De aceea Marcu Ascetul o numeşte „maica şi doica tiituroi* relelor".

cum am văzut." . Sf. omul este eel care. 23. n Cf. 2\).. PG 44. 10. RâspurtsuH căff* Talasie.. Tâlcuire fa Cânttmta cântăHhr. Dacâ omul n-ar fi putut face răul. ci a diavolului şi a omului care conlucreazâ cu acela. * Sf. n Cf Sf. 28IB IJ Detpm fi'riorie. Prolog. A se vedea. este o invenţie. prin înşelarea diavolului. 2.'* mai întâi. Omul esle nuinii „n&cocitor al rclclor" in IV. fund un întuneric de sn-l pipăi cu mAna (cf. Perceperea detirantă a realităţii. în care e adunată toatil osânda. ea dezbină puterea cugetatoare m multe şi desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. XII. 3. Tâtcuire la Cwitawa Cfmtarifar* II. nici nu este in Dumnezeu. de sisemenea: Omilii la Ecrhtsiivst. Dogmafica. Omilii la Hexaettmw* I I . diavolul. de arhanghel. 5.7* ne-aflându-se vreun rău creal de Dumnezeu (. Cf* Sf. Râul exista într-adevâr în Rai. loan Diimaschin. diavolul însuşi a fosl creut bun de către Dumnezeu şi prin voia sa a cSzul din starea sa dintâi. leş. 20. Ea face suflctele in care intră întunecate. în persoana Şarpelui. IV. Despre Ntmtititv dtOWt&eitfti* IV. Desire Nmmrilr dutnttczfliestL IV. 4.R'iul nu este de la Dumnezeu. Grigorie de Nyssa. Toate fâpturile au fost la origine cu totiil bune şi vieţuiau în întregime în bine. şi care ar fi rămas numai In el şi în ceilalţi îngeri căzuţi dacă omul n-ar fi primil sa-l urmeze. scrie Sfunlul Grigone de Nyssa. 4. durerea.71 Astfel. DogtrtOtica* IV. înlristarea şi suspinur. Vasile eel Mare.48IB: Oespn dcsâvăişlt*. n-ar fi fost cu adevarat liber.74 care ar fi putut sâ nu existe deloc daca diavolul nu s-ar fi întors împotriva lui Dumnezeu. o născocire. nici n-a fost de la început"/*1 Dumnezeu n-a creal răul. Atamisie eel Mare. 30. Numai ca simplă posibilitate răul constituia o condiţie a libertăţii omului. Sf. raul nu esle o creaţic a lui Dumnezeu. 21. PG 46. însuşi lacându-se născocitor al lelelor. Maxim Mailurisitorul. precum neştiinţa în-groşată se face sufleiuliii covArsit de ea adânc pnlpăstios de iad.. 253B. PG 44. b) Răul ca ireatitafe. dcvenind ran. Naşterea unei cunaasteri fantasmatice. a devenil faciitor şi lucrâtor al răului". care s-a lăsat înşelat de Satana si a urmal calea lui. ' Ihidem* 1 Cf Sf. loan Darnaschin. acest lucru era indispensabil pemru ca libertatea omului să fie desăvărşită. îar apoi a omului..Premise iml mpologtcr presus de loale cele cumplile.Rfiututea care stăpâneşte pe oa-meni. a tost diiitru începul feril de tot râul. intr-un anu-rne fel. dar acest rău nu-l atingea nici pe om. Dintru început răul exista ca posibilitate pentru libertatea omului.). Omiln la Ihwat'itwron* II. adică s-a înstrăinat ca şi acela de Dumnezeu. la omul căziit. Tot ce adunâ ea este lipsit de raţiune. II. 796D. spun Sfinţii Pârinţi. Ctaânl tmpotriva e!inilort 7. PG 90.''1 Raul. : Amistil formula esle aplicatâ şi diavolului de Sf. Adam. Căci ne face in întregime neraţionali şi nesiinţitori. nu se cerea Cel*30Qdecapet*t 19. . 48 . o înşelătorie: „născocirea voinţei libere a diavolului". esle nn produs al voinţei diabolice si al celei omeneşti. Dionisie Aieopagilul. omul de bunăvoie a adus-o asupra sa. VIII.Vasile eel Mare. nici creaţia. Dionisie Areopagitul.

izvor a tol ce există şi adevărata existenţă a tuturor celor ce sunt. * Cf. el este o fantasmagorie. DtSpre feciorie. având ochii sufletului închişi. Dionisiy Areopagitul. deşi „cele nevazute ale Lui se văd de la facereu lumii. căzând de multe ori şi rostogolindu-se în gropi şi socotind c3 nu e luCuvânl imfHiiriva el/ni/or. Dimpotrivâ. uitare de Dumnezeu care esle Fiinţa prin excelenţă. s-au golil şi de existenţă". Maxim MOrlurisitonil. săvârşirea râului nu putea duce decât la căderea oinului din desăvârşirea sa iniţială. au fost plăsmuite prin gândurile omeneşti". 3.77 Lepădând eunoaşierea de Dumnezeu. ajunge să nu mai cunoască nirnic. îşi naluceşte întunericul fărS să fie întuneric şi umblă rităcind în întu-neric. 5. XH." ' Ne-maivăzând chipul lui Dumnezeu din el. scrie Sffmtul Atana-sie. luand neantul pe care-1 scruiează* cu mintea lui întunecata drept realitate. după cum El însuşi i-a descoperit lui Moise: „Eu sum Cel ce sunî" (leş. aşa cum vom arâta în conlinuare. El este nonexistenţă întrucât este necunoaştere. n Ibidem. spune îh coniinuare Sfilnt. Kl „pretutindenea este şi toate le plineşte". . 2. după care a lost facut. înţelegându-se din făpturi. omul ajunge să de-lireze. „Căci piecum atunci efmd apare soarele şi lot pămantul e luminai de lumina lui. PG 90. R&ptwsuH retire Tahsie. 7: . omul rămâne în faţa unei realităţi goliie de orice semnificaţie. 3.7* Dumnezeu singur fiind fiinţă cu adevăral şi în mod absoluţ. făcflndu-şi vădită nebunia: „Zis-acel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu !".Patohgiti tmmliiî rdziii actualizarea acestei posibilitftţi. Cuvânl tmpolriva elxnihr. & 7 s 4*> . IV. respingând gândul binelui. /mum. Cf. 4. Privind creaţia ca lipsita de Dumnezeu. un produs al imaginaţiei sale. Şi. săvârşirea lui efectivă. mai mull. 20). chiar atunci când crede că şlie ceva. 253AB. II. temci al fiinţei sale.76 Aceasta nu înseamnă că el nu există într-un anume fel. Despnr Nnmiiile dumnezeieşti. Vasile ccl Mure. Sf. Omilii ia llcMiemeron. au început sa gândească şi să-şi nascocească cele ce nu sow".u1 Atanasie. Sf. Prolog. Sf. omul. * Cuvâni irnpntrivii f/inihr. Cunoscându-se pe sine şi făpturilc în afara lui Dumnezeu. spune Sfântul Atanasie. închizând ochii. nu a mai vâzut prin puterea din el pe Dumnezeu-Cuvâniul. I. Nu numai că răul esie o născocire.. el este pur şi simplu non-existenţă. necorespun-zfmd firii sale auientice. născoceşte cele ce nu sunl şi le dă chip lor. 1). el ajunge sa cunoasca* neantul. TrtUiu desprt întntptuva dminluliii. omul ajunge la o cunoaştere care. poate fi privitfl ca ficţiune.. XI. Omul care (rîîieşle în afara Lui nu poate cunoaşte deciit neantul. in realitate. o fantasml „Oamenii.Strâmbân-du-se astfel şi uitând cît este dupâ chipul lui Dumnezeu ccl bun. 4. spune Psalmistul (Ps. " i'raiot aUprt) înlruparefi Ciivânluliii. Sf. 7. 19-35. 14). 4-5: „Râul nu arc o exislenţa vie însufleţiitV'. Ataitiisie cel Mure. Grigorie cle Nyssa. 13.^ Sfinţii Părinţi spun că răul nu are subslanţă.mi exista vreo substanţa B lâiilni". „Golindu-se de găndul la Dumnezeu. în timp ce. 7. el există ca negaţic. respingere. cineva. adică veşnica Lui putere şi diimnezeire" (Rom. 8. „Cele rele.. ci.. Şi ajungând in afară de sine. nici „raţiunile" spirituale ale celor create. negare.

Antonie eel Mure: . Prolog.82 Pierzând înţelegerea legăturii fiinţelor cu Dumnezeu. deşi i se pare că face ceva. Sf. 11 Cf. şi deci a caracterului lor relativ. la fel nu mi se par sănătoşi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu şi nu cred in Cuvăntul (Raţiunea) Lui. aşa şi apare. Sf. spune: „Aceştia sunt tare nebuni şi orbi. deci. ci şi de fiecare data când omul acordă unei fiinţe o finalitate. Avem de-a face cu o atitudine " Ibidem. Dejpre feciorit'. Pentni că sufle-lul a fost făcul ca să vadă pe Dumnezeu şi să fîe luminat de El. sau corabia.. Gâsim o compuralie asemănătoare In Grigoiie lie Nyssa. în care se inişcă. închizându-şi ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu. Sf. Or. PG 90. iar nu lui Dumnezeu. Grigorie de Nyssu. Dc aceea Sfântul Atanasie eel Mare. iluzie. o valoare şi un sens în sine. pe Care-L neagă. în care crenturile sunt explicit definite ca zei. 2. dacâ n-ar fi clădit un arhitect şi dacă n-ar fi armonizat-o un muzician ? Precum. tot aşa şi sufletul oamenilor. ci. Mnciiric Egipteanul spune ciî „cle la ciilcarea poruncii de câtre Adam. şi a o privi in afara aceslei legături ontologice înseamnă a n-o cunoaşte în mod real. în orice activitate. 257B. Dar în locul lui Dumnezeu. Depărtăndu-se de Dumnezeu. prin mijlocirea ei. el a căutatcele stricacioase şi mtunericul". 3). valoarea şi realitatea de la Dumnezeu. C?ici cum ar fi cunoscut clădireii.Premise imlrofmlogice mină. pentru omul cflzut. Căci dă un chip celor ce nu sum şi ceea ce s-a săvârşit nu răinâne cum S-a săvârşit. Sf. 203). ei nu-L cunosc pe Dumnezeu si mi-I nduc laudu ca FacîUorului lor" {Scnsoarea V. dacă n-ar fi lucrat un ineşter de corâbii. precum s-a stricat.*0 Acest fel de cunoaştere delirantă a omului păcâtos se manifests şi într-un all fel. prin care Tatăl orânduieşte şi susţine şi poartă de grijă de toate". de vreme ce tot ce există prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu există. 47.XXtV. alfa şi omega oricârei fiîpturi. 50 . in loc ca acestea sa-i fie recunoscute ca venind de la Dumnezeu. Maxim Mârturisîtorul. omul. omul priveşte crealurile ca indepcndeii-te de Crealorul lor. Cf. vorbind de-spre oamenii care privesc cele create fără aşi înălţa mintea la Creatorul lor. Această lume pe care omul o priveşte ca existând în afara lui Dumnezeu nu este decăt o fantasmd. căci părându-i-se că vede nu vede nîcidecum. : Cuvânl împotriva elinihr.Din pricimi nebnnici lor. |e priveşte ca pe ceva absolut. I). inevitabil. Domnul nostru lisus Hristos. Viafti tui Moise (U. toate fîinţele îşi au sensul. Avem de-a face cu idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-nizate.*1 delir. acesl mod de cunoaşlere nu este decât pură imaginaţie. şi-a născocit cele rele. mintea stâ $i se umftgeşte în lume" Ktmilii diihovniccftl. Cultul creaturilor înlocuieşte. şi nu şlie câ nu face nimic. 7. sau lira. ele ajungând s«1 uzurpe în mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu. de asemenea. Găsiin idolatrie. B Cf. adoraţia cuvenită Creatomlui. o iluzie produsă de o minte care aiureazâ. Mânluitorul tuturor.CoLB. căci el crede cfi universul existii prin sine. ci întuneric. începutul şi sfârşitul. eel ce găndeşte aşa e nebun şi dincolo de orice nebunie. în orice efort dedicate unei fiinţe luatâ în sine. RdspWUttrt către 'falmie. Orice fiinţă este prin natura ei legată de Dumnezeu. ci a o cunoaşte aşa cum nu este. XII.

Cf. ailfcl spus. omul s-a lipsit de M Tratat despre tMni/xirea Cuvântnttd.. Vu-fite sjiiifilor pusttuci dhi Sfito. care definesc adevărala ei naturft. au cinstit cele ce nu sunt.. uamenii an „schimbat ade-vârul lui Dumnezeu în minciună" (Rom. încât. 9. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi iil târâloarelor" (Rom. 17. 11. V. spune încă: „Şi neexistând nimeni afară dc Sine (de Cuvânt). în loc de a fi pentru om un fel de treaptă. adevarul oricărei fiinţe şi izvor a tot adevărul (In I. Şi atunci omul îi atribuie unei creaturi. peniru câ slăveau zidirea în locul Ziditorului (cf. I)..PaiologUt omului ctîztit idolatră faţâ de o fiinţă dc fiecare dată când ea încetează de a mai fi transparent.it cenilui. 1. Clement Alexandrinul. in locul Creatorului. 16. toţi Sfinţii Părinţi vâd în idolatrie o forma de nebunie spiritual. 15. Sfântul Pavel numeşte aceasta nebunie: „S-au rătticit în gândurile lor şi iniiTia lor cea nesocotită s-a întunecat. şi uitând de cunoştinţa de Dumnezeu. mai bine zis de o lipsa de raţiune. Necunoscandu-L pe Dumnezeu. 6). înlr-un amime fel se închide în sine. pe lăngă allele: Crrrtslitnfiile apustolice. lui Dumnezeu. 21. Clement Alexandrinul scric şi el: „Niniic mi mi se pare că a umplut mai mull ile nebunie (ucciAct) viuţa omenească precum îndclctnicirea cti atăta râvnă de cele material e" iC'uvi'mi de indeitm vâtre clem. 2. In mod curent fonmele de idolatiie ale pilgfinismiilui au tost privite de Sfinţii Pâiinti ca forme de nebunie. care nu este. 4. 26. 21-23). Teodoret al Cirului. II. Efes. u Cuvi'tiu tmpotriva eiinitor. fo-losindu-se dc o raţiune fermecată. în loc să-L descopere... Urmând învăţâturii Aposlolului. 8. slujind faplurii in locul Facalorului". au ajuns nebuni.) Pierzându-şi mtntea.PârSsindu-L pe Dumnezeu.. Adevărul însuşi. I. fiinţa II ascunde pe Dumnezeu. Per. al Creatorului şi Slapânuhii Dumnezeu". de fiecare datâ când omul nu mai sestzează „raţiunile" ei spirituale şi encrgiile dumnezeieşti prezenie în ea. s-au închin.. au uitat de cunoştinţa de Dumnezeu şi şi-au plăsmuit zei în locul Lui . adică. 15. 4. slava pe care se cuvine s-o aducă. 51 . I. când îucetează de a-L revela.. înlăturând cunoştinţa Lui şi credinţa in El. totuşi unii oameni fâră minte.*4 Jar in altă parte spune: „învăţând oamenii sa născocească pe seama lor rauuitea. Zicând că sunl înţelepţi. 580A. 17. 96. X. in locul lui Dumnezeu Cel ce este. 6). "'' Ibiditn.! pentni Dumnezeu. 32. 25) şi au îndumnczeit lucrurile în locul cauzei lor. 4. Cf. I In 5.căci au făurit idoli în locul adevărului şi au cinstit mai mult cele ce nu sunt. 4. Cmvbtf de mdemn cat re elem (Pmtrcpticul). redusă la neani de neştiinţa lui. I. A se vedea. Via)» lui Simeon eel Bătran. loan Gtirâ dc Aur: . şi-au plăsmuit şi pe zeii care nu sunt (. din pricuia prostiei şi nebumei lor" (Despre diavol.8* Şi. prin mijlocirea ei. pătimind astfel un lucru nebunesc si plin de impielute".!. Cuvânt despre Pnnidenţd. 1. ajutfindu-l să se înalţe spre Creatorul ei. şi-au inchipuil celc văzute că sunt zeî. 25).. ci şi ceru] şi pămantul şi toate cele din ele atârnând de El. X. 13. 99. Rom. şi în loc de Dumnezeu au zeificat cele ce nu sum. puţin mai sus. Astfel înţe-leasă. Istoiia cdiugârHor din EfiijH. Sf.8*1 Inchinandu-se creaturilor. Sfăntul Atana-siecel Mare scrie: „Oamenii ajunşi fărâde miiite (nebuni) au nesocotit harul dat lor şi prin aceasta au întors atât de mult spaiele lui Dumnezeu si au lulbu-ral atât de mult sufletul lor. 3.5. I. 14. VI. Astfel. 47. 8.

XVII. Cf. din pricina înţelegerii sale devenilă irupească. îţi voi spune şi eu că trebuie să crezi mai mull in cele pe care nu le vezi decât în cele pe care le vezi. iar ceea ce este cu adevărat real . o consideră drept realitate de-plină.Omlltt dutwvniveşii (Col. 4). II. ci cu cei mimiţi «mime trupească» (Col. 9-10. Aceaslă confuzie este sporitii prin lucrarea Celui Rail. . PG9I. lumea lui este o lume cu susul în jos.5. omul căzut. spune Origen. Giigoric Palnma. II. I.Premise antropoUtgice once posibilitate de cunoaştere adevărată.'" Cum vedem. Sfântul Macarie Egipteanul subliniaza rolul lucrării diavoleşti în această confuzie şi iluzie: „Din cauză câ a încălcat porunca. necunoscând adevărata semnificaţie a celor existente şi nici ra-porturile dinire ele. (sufletul). In 9.'" La rândul său. 52 . drept cevu mai puţin real şi chiar ceva ce nu există deloc. sănătoşi şi buni. totuşi sunt adevărate".! ' Cairr Staghirie A&cetul. tBtâl minciunii (In 8. aparcnţa.B? Omul căzut traieşte astfel într-o lume falsificată. 39. ireiilă. în faţa minţii sale sră un fel de văl care-l împiedică să sesi-zezc ceea ce este dincolo de fcnomene. i i c .păcăroşii. El nu mai sesizeazS prin duhul său i v . 5. > '<hmUifaMat. el ia drept adevărat ceea ce este fals. inteligibilâ şi dmnnezeiascu -.l crezi numai în ce vezi. socoteşte răul bine. XLV. „tulbu-ră în chip nenorocit cugetul nostru şi face să râtâcească judecata noastră cu privire la dreapta preţuire a lucrurilor". i in Duhul şi.-i<X\\\.'*4 " Cf. spunand despre omul pacătos cfi este „cu adevârat lipsil de minte (. Acestea l-au scos din minţi şi au tocii fnclinarea lui sprc cele cereşti. judccă lucrurile după aparenţa lor sensibilă. este de fapi orb (Is 6. \ 73. 2.92 Şi voind să-i aducă pe ascultătorii săi pe calea cunoaşterii celei adevărafe. Origen. creată de el. IT».realitatea spirituals. el ajunge la o falsa înţelegere a lor: . văzând astfel toate lucrurile deformate din pricina păcatului şi a patimilor. Par ciudate cuvintele mele. "' Ambigtm. nu vad cu ochii înţelegători. i i i i . care. '.1" Ceea ce este cel mai puţfa real. neînţelegând ce sunl ele în esen-ţa lor inteligibila.. iar binele rau.. rămânând într-o permanent. necunoscând adevărata natură a lucrurilor". 44). w Cf. Omilii la Ccnieo Nmteiv'. Sf."" El vede aici o forma de nebunie. 2 Cor. " Ibidem. pentru că socotesc îndoielnice cele ce sunt mai limpezi decât cele ce se vad'\ spune Sfântul loan Gură de Aur.! iluzie. w Ibidem.. în delirul său. el adaugă: „Dacă spui că trebuie s. 2. a ajuns jucăria puterilor potrivnice. încAt e] nu mai vede cele ce i-au făcut şi crede că aşa a fost de la începul". Triade.. crezand că vede. omul căzut vede totul de-a-ndoaselea. 10. cum spune Sianlul loan Gură de Aur. I II2B. 4..). „lar acoperămâiil (văl) este înşelăciunea senzaţiilor care leaga sufletul de suprafeţele lucrurilor sen-sibile şi împiedica rrecerea lui la cele inteligibile"/1 Socolind ca adevărale cele care îi par lui aşa. „Sunt mai lipsili de minte decât măgarii. introduce cea mai desăvărşita confuzie în percepcrea realităţii. 18)". adică dincolo de lucruri aşa cum apar ele simţurilor.

ca tin a care descrie modal de cunoaşterc a omiiliii c. 10.Patologîa i'iiuiliii ceiztil Pierzand înţelegerea adevăraiă a realităţii. „îşi iau forma dupâ gatidirea celor care se folosesc de ele şi se schimba cu uşurinţă după punctul de vedere al celor care le deţin'V'* Aceasta este cu aiât mai adevărat cu cât cunoştinţelc omului nu vin numai sil umple vidul intelectuaJ creat prin pierderea modului de cunoastere spiritual. 1. pe car? o avea în Duhul Slant. aceasta obiectivimte şi acest adevar reprezintâ doar un acord provizoriu al unor conştiinţe care operează cu acelaşi l i p de proiecţie şi care. pioiecţii iluzorii ale conştiinţei sale decazute.ca în cazul cunoaşterii ştiinţifice -. Prin aceste substitute ale cunoaşterii.'''' EpistotĂ CtUnNîcofffe Af/inahtif. '" Cf.6. dar simtind în continuare setea de a cunoaşte. "'TntuieA. Sofronie. l)i). care e potrivitfi cu ciirmuirea lumii acesteia şi din care (âsnesc noutăţile născocirilor. eel mai adesea de ordin material. depăşind formele aleatorii ale percepţiei sensibile. 1973. au ajuns sâ se inţeleaga. cautyrea sârgujloare a înţelepciunii rationale. cele mai inulre. " ('iti'iiur desjire nevtniiţă. de vreme ce suiit definite de o mime neputincioasă şi deformantl Cunoaşterea raţională. Nici cunoş-timele stiintiflce nu sunt neutre. de altfel. Niimai în Daninezcu omul poale dobântli o cunoaşiere perfect iidecvată ohir. ea adOflS aceste moduri: bogăţia. mini cunoscin. în decăderea care lor comună. Din panel clc v^deie filosofic.'"' Diversele cunoştinţe ale oniului mi sunt astfel decăl. înir-un anume fel.''5 Dar cunoştinţele pe cans le capatfi in acest fel sum immai parţiale.l s-a attns o anumitâ obieclivitate sau s-a ajuns la un adevăr . câ şrirnţa nu cunoaştc realitaitea aşa aim cste. „Când cunoaşterea urmeazâ poftelor trupeşti. deci. diferile.lzui. slava deşartil. podoaba. ci. Sfânlul Marcu Ascetul spune aslfel că necnnoaşterea şi uitarea de Dnmnezeu „tulbura sufletu) printr-o grozavft şi nesiatornicâ curiozitaie". deşi nu face aceasi. schinibâtoare. corespunzătoare muJlitudinii de aparenţe prinire care se mişcă. după cum am mai SpuS. ci la o mul(ime de cunoştinţe. omul nu face decât să cla-sez-c ce|e aparente. Paris. tihna trupului. care încearca" sa unifice cunoştinţele. chiai' opuse. sunt dictate de patimi. cu lotul relative. cum subliniaza Sfântul Grigorie Palama -care se întalneşte în aceastîl privinţă cu reflecţiile epistemologice ccle niai moderne -. p. care nu au în sine nici itrmă de obiectivitate. omul căzut ajunge nu la o altît nnică cunoaştere. ca şi realităţile fenomena-le cunoscuie. din pricina convenţiilor pe care şi le-a stabilit ea însjlşi şi care sunt.i în mod conşiîenl. Sfarcfn/Situatt. 63. Arhim. 53 . a meş-teşiigurilor şi a învslţiiturilor şi celelalte care înciinuneazâ" trupul în lumea aceasta văzutâ". şi care. nu poate face aceasta decăt în mod artificial. să varieze potrivit valorilor la care se ra-porteazâ aceste conştiinţe şi scopurilor pe care ele le urmăresc. ele Stall în legătură cu scopurile oamenilor. Epislemologia c on tempo™-nă reciinouşte. cle ullfel. concepţia „idealistS" cu privire la cunouşiere e$te ce:i jiilfvâiairi. Această proiecţie poafe.''7 şi acolo unde pare c. ci au şi scopul de a-i satisface nevoile.

Ibidem.. 77)... < 'tit SOOdectSHtiA.100 Nespunând niitiic despre Dumnezeu..IM „Dacă ochiul a fost fa-cut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea. Ei folosesc. Tniiatnl pnuiic. ci şi pentru a desemnu clorirea lui Dumnezeu (in afarS de Sfântul Maxim Miuiuiisitoml. " Nichita Stilhatul. 58). cu miijorilalea Sfinţiloi PărinU grecî nu folosesc fcnnentil femth^iia nunwi pentni dorinţcle siinţuale. I. Rospumuri nitre Talosle. Maxim Murturisilorul.13' "H. II. XX. : Este de remarcat. "' Caieheze. Cuviiiie despre newtinfa. a se vedea Fer. spune Sfântul Isaac Sirul. Isaac Sirul. I. între allele. Cele MKt de ceipele. SI". in cadnil dcinonslraUei noasti'e.irtiic. Cele M)decapeie. 16. Dionisic Areopagitul. ci mi ezitâ sa foloseascfi cuvilntitl ipcoc. 5. 23: Nichita Siiiliatul. 24-26. I. II. Cuvinte <mefice. IV. Citpele despre irezvie. potrivit naturii ei. 1 Cf. "" Caieheze. „se numeşte cunoştinţă deşarta. Evugrie. 90. Despre Nu/tiirile diiimiezeieşlî.iţ) a fost sădită in firea sa pentru a putea să-L dorească pe Dumnezeu. când e vorba de iubirea oniutui fata" de Dumnezeu (cf. 1"* Spre „Hrislos. Dionisic Aieopugilul.103 Aceasta constituie folosirea fireascâ a acestci facultăţi. 24. 126.t desemna afât placcrea dc ordin spiritual. să tindă spre înalţarea la El şi spre unirea cu El. cuvnnlul tfic'fi) pentni . IV. Prolog. îi pot umple golul pe care îl resimte. însă ele nu-i sunt de nici un folos temeinic. care este îndumnezeirea lui. IM Despre viaţa hi Hrislos. feju9ty. 68. atunci dorinţa sufletului se împlineşte numai când îl află pe Dumnezeu". 55..101 2. 54 . pentru că nuşi poate împlini prin ele adevăratul său destin. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Dumnezeul nostru. EJUGUJITI-CIK6V. 20-21. prinrce alţii. 12). Grija ei este cu totul in lumea aceasta". Palologia dorinţei şi a plăcerii a) Dtvierea dorinţei şi perveptirea plâcerii Omul a tost creal In vederea unirii cu Dumnezeu.. nici despre creaturile de care acesta este răspunzător din punct de vedcre spiritual. XV. De asemenca. cut si pe cea u simţurilor. întrucât este goală de orice grijă de Dumnezeu şi aduce o neputinţfl raţională în cugetare. apa-rent. Cele 15 ca/tete.. de asemeneu. Tot iistfel. spune Sfântul Nicolae Cabasila. iar urechea pentru sunete şi toate celelaltc după rostul lor.10' şi care o păstrează sănâtoasă. V. Sf. Qesprtf Numitilc dtimitezeiesti. cum e cazul la Sf. Teodorri al Cirului. Tntiamenftil boUior eUtiesti. wihifl Sinailul. punând-o sub stăpflnirea trupului. Facultatea poftitoare (eni0\îu>la. este cu adevărut o neconoaştere a orică-mi lucru bun". 16. Nichita SliUiatul./'remise uturopolojrice Toate acestea îi pot oferi omului iluzia unei verilabile cunoaşteri şi.Ti 5\jyau. ca nu spune nimic esenţial nici despre om. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. 15. „Această cunoaştere. I. Maxim Marturisitorul (vezi. Cunoaşterea irupească. 14. este toată râvna".. fidspwisioi caitv iolasie. Isaia Pustnicul. 49.

107 De orice dorinţa este legatâ o plăcere. 55. este îndumnezeirea". PG 44. Sf. Sfântul Maxim spune c. Cuvânr hupoiriva e-/inilor. Sf. Dumnezeu a dat minţii ei o unumită capacitate dc plăcerc. 67). omul primeşte o placere nemărginitâ . in Rai.d. pentru că orice este în afara lui Dumnezeu. din îndreptarea fircaseă a dorinţei sale spre Dumnezeu. Isaac Sirul. 901 A. Maxim Marturisitorul. Maxim Maituiisitorul. era starea fîreus-că a întregii umanităţi. "'' Ibidem. 1. Evagrie. 75.itiifnm'i in ISO de capete. Singur Dumnezeu era pentru om izvorul plâcerilor: „Numai in El tşi afla omul desfâtarea".î .. IX. A se vedea. Despre facerea omului. pe care n-ar putea-o dobândi în alt fel.8 Despre feciorie. Sf.10'' „Această plăcerc (u5ovn. Nicolae Cabasila. 58. 200C. o spunem încă o datâ.sufletu! sit vicze şi să subzisle în dumnezeitea Lui şi sa ajiingă" la viaţa nemiiritoaie si să se dcsfitlcze de o placere nestricacioasa' şi de o shivă negrăitu". 336-337). 111. nu dorea nimic ahceva decâl pe Dumnezeu. Clement Alexandrinul. XIX. Sf. care. 36.114 Adam în starea sa originară. Cf. PG44. 197B. Arnbigua. la fel. 61 (p.) dumnezeiască şi preaferici-lă""c este pentru om suprema bucurie. spune Sfântul Grigoric de Nyssa. IV. Psalmist ul spune: „Desfăteazîl-ie in Domnul" (Ps.. V. ('while despre nevomfd. XIX. I'nuaitil pnuiic.8. XX. de asemenea. îndrep-lându-şi spre El „toatfl puterea lui de iubire""* şi de la El avându-şi desfă-tarea. Sf. il'.. 8. 849D. 11)111 -. 111 Cf. nu poate produce decât o plăcere neîndcstulătoare şi mărginită. Grigorie de Nyssa. numeste 6cui] „plăcerea snfletuhii după virtute" {Râspuwuti câlre. 106. 9."7 Altfel Despre Sfăniul Dull. 29. PG 44. 49..I'atologia onuihu câzui Unirea cu El este pentru om. omul nu cunoştea plăcerile „amestecate". I. 32. VI. Alanusie ecl Mare. Vorbind despre venirea Ciivânrului lui Dumnezeu in (rap penlni ii lestaina nulimi umanfl. 4. Despre viaja m Hristos. 110 Sf. 55 !. fericirea. Maxim Mfliturisitoml. prin care să se poată bucura în chip tainic de El". bucuria. * Cf. Talasie. PG 91. II. 38. spune tot el In alta parte. Sf. 1353C. scolia 22).. Despre feciorie.'HI tul".i nu există decât o singurâ bucurie. lidspumurt către Talasie. Vezi şi: Marele nivimt caicheiic. 115 Sf.. omul primeşte o bucurie duhovniceasca" de nespus. căci prin îrnpărtăşirea din viaţa lui Dumnezeu Cel nemărginit. XIX. învaţă Sfâiitul Maxim Marturisitorul. 4). lot ce poate fi mai vrednic <lc dorit: „încununarea tuturor celor clorite.numitâ do Hristos „bucurie deplină" (In 15. 2. fiind mărginit. ci „binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele eel desâvârşit". „unirea sufletului cu ("n\ . 117 Despre facerea omului."2 Tot aşa. 120. Sf. I97B."1 şi o unică plăcere. PG 90. „dobândireacelordumnezeieşti". Stromate.. 11 ' T. potrivit scopului naturii sale înseşi.uue la Total nosiru. IW kăspwsurt călre Talasie. spune Sfântul Vasile eel Mare. Pantfrazd în 150 de capete. PG 44. 64.108 „Zidind Urea omenească. XII. 92. Capete %uosiice. Macaiie Egipleanul scrie c5 i»uuuii us a puteii . 196D). Origorie de Nyssn aratfi cfi Eden înseamnă „placere curatfl" (Dexpre facerea onutlui.

Marek atvânţ caielwiic. prin porunca Sa.raţiunîlor" lor spi-rituale. pe care omul în starea cea dintăi nu le cunoştea ca atare. s-a abătul de la acest ţel. Vezi. Sfântul Maxim învaţă câ" Dumnezeu.'" tiiisfittnsif'i rtrire Talash. Plâccrile pe care i le punea înainte Cel Rău erau legate de dorirea celor sensibile. IM nicuire U. unire ce înainteaza în sus şi pe rând de la cele ime-diate la cele mai îndepărtate şi dc la cele mai de jos la cele mai înalle. l305B..! a (intei dumnezeieşti: unirea armonioasâ a extremitflţi-lor din fîpturi între ele. nu a creat împreună cu ea plflcerea. IM Cf. Macaiie Egipteanul. 3. 2. 61. 16}. fa/eit ttostru. lucru de care Dumnezeu. RăspitnsuH câtn Taîasie. din siin-ţire".273). sfâr-şindu-se în Dumnezeu".Dumnezeu.hl: Sf. „ca o legătură naturală ce mijloceşte prin părţile sale inire extremităţile universului şi aduce în sine la imitate cele despărţite după fire printr-o mare distant.. „Diavolul.'" dar în chip spirilual. contrar l'irii şi f3ră de minte (ftfofrcai:. l-a convins pe om să-şi mute dorinţa sufletului de la ceea ce estfi îngăduit la ceea ce este oprit şi să se abată spre caJcarea poruncii dumnezeieşti". iar apoi să unească cele sensibile cu cele iiUcligibile. s. spune Sfântul Maxim... 1305D-I308A. prin amagire. lv Ambigm. Sf. abuzand de puterea naturalâ data lui prin creaţie spre unirea celor despărţite.l unifice creaţia sensibilâ. fagoi.). prin intermediul . '*' Cf. prin cunoaşterea şi contemplarea ra-tumilor (foxoi) din lucruri şi prin iubire.I'ri-iiiise aiitropoloRtce spus. Omiliichihuvnic^li (Col. Grigorie de Nyssu. pizmuindu-l"" pe om peniru bucuria duhovnicească care-i era menila.13 Omul a fost astfel ispirit de diavol spre placed care îi erau necunoscuie încă. CttVâfH iiripotriva t'tinilur. „care este peste toate".. Maxim Mâmirisitoml. l-a fndcmnat cu viclenie să-şi mute dorinta de la Dumnezeu şi s-o în-drepte spre cele necuvenite. Prolog.. care a zidit fire a omenească. '" Cf. de bunăvoie. -. „ca un laborator ce ţine şi leagâ roaie la un loc".11" Diavolul. de pil.. adic<t în Dumnezeu. s-a mi scat. Sf. la rnceput omul nu cunoştea plâcerea legată de s i n i ţ u n . pe el $i întreaga creaţ ie unifi-cafâ în el..M Dar Adam. 56 . dar care erau mai apropiate şi mai lesne de dobandit'31 decât plâcerile spiritu-ale spre care îl îndemna firea sa. Adam era merlit să se bucure şi de realitaţile sensibile (cf. spune Sfântul Maxim Marturisitorul.125 El trebuia ca.Cf. Ftfc. '" Aceasta triisfrtira este des subliniatit de Sfinţii Paiinţi. şi-a pcrverlit astfel propria natura: „După ce a fost creat.. XIII. Sf. 1. Dumnezeu a randuit ea omul „sil faca aratată prin sine marea tain. ca mai vârtos să despartă cele unite". Il>. 9WC <p. printr-o rea folosire a liberlaţii sale.l?ţ Adam a început să privcască şi sS dorească '. voise să-l ferească. 1305 C. PG9I.!". şi de care nu se împartăşea încă decât în purte. I308C. ibidem. urmând să intre în stApanirea lor deplină la capăiul creşterii sale du-hovniceşti. 106. omul.. PG 90. m INttem. 6.1-a introdus între ftpturi ca eel din urmâ pe om". care in final l-ar fi dus la unirea cu Dumnezeu. A'anasie eel Mare.

la legiiiuii sexuale şi cclc asemeneu. fără Dumnezeu şi ina-iiue de Dumnezeu. adică în afara lui Dumnezeu. unelc sunl suHeteşti.ue apiirţin sufleiiilui în sine {.42. Has/wmuii c/tfre Tatasiâ.1'" lar Sfiintul Chiril de Scythopolis spune şi el: . care îi era proprie dupa fire. cu o dorin'a şi o plăcere impesti. şi senzaţia mişcadî cle poftă aajflO plăcerea când atinge hicml sensibil" ţAftfblgUO. au căuial mai VftrtGS cele mai apropiate de ei. conforme firii sale. In mod egoist. 888C. o numesc filautic (OiActvrta) . scoţând de aici îiuiinte din sine şi din aceasta. Fitndca plâcerea nu cs(e altceva decfil o forma" a senzaţiei modelaie în organul simlului prin vreun lucrii sensibil. spre '*7W<fem. spunând: J'lacerea pcniru cek Opnte se nuşte (lînlr-o pa. sadita" în firea omeneiisca. 4. alegând cele ale lor în locul contemplării lui Dumnezeu". sau.iubire pe care Sfînţii Pflriiiţi. 12. loim Danuischi». Snfleieşti sum acelca c.111 „Oamenii. o tluul cu Sf. „încercând să dobândească.. au cazut în poflele lor. cele ale lui Dumnezeu. şi nu dupa" Dumnezeu". cum nu trebuia. deci a trupului.I'atologia omsihii aizut crealurile.Dînrre plitceri. De aceea şi-au dcspărţit minlea lor de cele inteligibile şi au începur să se priveasca pe ei însişi. '•': Cf. 13). place rile şi desfatarea. sau un mod ai lncriirii simţuriloi dclcrniinat de o poftâ neinţională. spune Sfântul Alanasie eel Mare. II. 1 Trebuie să lemiircăm. Căci pofta adângaliî la senzah'c sc transforms in plitcere. allege (nipeşli. care-l îndepârteaza de Dumnezeu. Adam a ales ceea ce a părut desfătator pentru ochii săi trupeşti". Pentru aceasta se mmiesc triipeşti toale cele care sc lapoiicaza la hranil. PG91 M12C). aceaslă deviere a puierii poftitoare a omului. Dnr nimeni nu va găsi pliiceri proprii nurniii rnipiilui" (DoRiniitivri. că plăcerca siniuirilor sau i cilrnii nu este ruunai Inipească: .no Incetând de a-L mai dofi şi iubi pe Dumnezeu. XII. M56C. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. şi mai ales Sfântul Maxim Mâi'Hirisitonil. lar privindu-se pe ei inşişi şi cunoscându-şi trupul si celelalie lucruri sensibile şi lăsăndu-se amăgiti de ele. 3.smiu1 faţâ de ceva sensibil. prin niijlocirea Iucrarti sîmţurilor. 61!* /)fSf>rt'Ji'iwrir. PG 90.1" Explicând acest proces.1 se bucure de ele in sine şi numui pentru sine. Sf. Maxim Mărtiirisitonil.. şi-a îndepărtat miniea de la înţelegerea dumiiezeiască a Celor inlcligibile..126 Asrfe! el a înlocuit dorinţa şi place rea de ordin duhovnicesc. nesocotind cele bune şi lenevindu-se cu înţelegerea. 57 . vrfiad s. iitipriinaiul senZAţiei o fonaa. în principal prin mijlocirea simţurilor.113 Aceaslă abatere a doririi lu i Dumnezeu. Sf. lar mai aproape le-au fost Irupul $i simţurilc ucestuia.şi realitatea sensibila. omul a început să se iubeascâ pe sine . întorcând spre materie dorinlu lui cea după fire".jn locul frumuseţii imeligibile. i vita sjwiiithâ Sava.) Trupeşti sunl acelea la care particîp» $i suflelnl ţa' trtipal. Sfântul Maxim arată că „lipindu-se de cele stricăcioase. prin dulceaţa plăcerilor trupeşti. potrivnice firii13' „Plăcerea pe care a ajuns omul s-o cunoască prin inşt-'lâeiunea diavolului i s-a fâcul pricinu căderii". 1" lâtruirc lo Tolăl noslm. cum zice Sfântul Maxim. Maxim Mâmirisitoriil explicâ* plucerea de onlin siinuial şi relatia ei cu ilorinţa dc acelaşi fel.

114 o îmbolnăvire a acestei facultăţi. priveşte iubirea de placere consider a tit explicit ca boulif: 'SpofU'Xiite. Maxim Marturisitorul. Şi cu cât îşi strfingea mai mult legâturile ne-stiinţei. ca spune Sfântul Atanasie. I*)2. 16.\ 7.I'remhf antropologir? care era in chip firesc îndreptatâ. " Râspunsuri câtre Tattisie. din pricina stftrii de copilarie pe care o avea la începui în Rai. cu atăt îşi strângea în junil său mai lare neştiinţa de Dumnezeu. spune Sfantul Maxim. . o denaturare. 111 care descrie procesul căderii omiilui şi unde se vede cum dorirea celor sensibile si a placerii adusă de ele.: A se vedea. Dar cu cât se umplea mai mult de aceaslă experien"' Cf. fnvâfâluri ilf stiflpt fohmtiKire. Cnvimt tie xu/fyt foiositor. o interacţiune a acestor doua cauze. XV. şi uitarea Ue Dumnezeu. Sf loan Diimaschin. Dionisie Areopagitul. Cuviini <U> sufiel fotosiror. cauza căderii omului: faptul că omul şi-a fndreptal dorinţa spre realitatea sensibila l-a înstrfiinat de l^umneztţu sau îndepărtarea de Dumnezeu l-a mânat spre aceasta ? Sfinţii Părinţi socotesc că cea dintâi.156 De aceea Părinţii vorbcsc deseori despre „boala poftei" şi consider?! iubirea tie plăcere ((JaAnjobyta) ca pe cea dintâi şi cea mai mare boală sufletească a omului căzut. IV. întreaga natură omenească. şi nimic altceva. care „nu poate avea alt în-ceput al naşlerii ei decât abaterea sufletului de la cele conforme firii sale". Cf. I. Prolog.11' Corelativ. după cum vom vedea. dar şi iubirea egoistă de sine. m Răsptmsuri cam Talaslt.131 spre o realitaie sensibilă luata în sine constitute o pervert ire.1 M Dar ne putem opri şi asupra celuilalt punct de vedere. Avva Dorotei. Sau.. acoperindu-şj de cele mai multe ori pizma sub chipul bunSvoinţei şi înduplecând cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt. cu alât se lipea mai mult de experienţa gustiirii prin simţire a bunuri-lor mfttoriale cunoscute. 10. Sfăntul Maxim Marturisitorul adopiă şi el o pozitfe asemănătoare: „Viclcanul. 22. răul este mişcarea nesocotită a puterilor naUirale spre altceva de-cat scopul lor. puţin mai sus. Există. omul a ascultal indemnul Celui Rflu de a-şi însuşi „bunuri" mai uşor de dobândit si mai la îndemâna lui. 15. 58. 44. iarăşi. se sporesc una pe alia. pe de alta.-iesH. II. „răul esie abaterea lucrării puterilor (facult^ţ. arătând că. Prolog. loan Dantiiscliin. Cefe MH) dt capete. 65. 136. ne ptitem întreba care este. o dialectics pe care o indica Sfântul Maxim în alt pasaj. Cf. lar scop numesc Cauza celor ce sum. a sfldit in el necunoştinţa cauzef'. 58 . plăcerea după simţuri apare ca „lucrarea sufletului contrarâ firii". în ceea cţ. pe de o parte. ducându-l. '" Cf.ilor) sădite în fire de la scopul lor. în urma unei judecaţi greşite. şi nu spre cauza.. (etc 360 tlr capote. în fond. Nichita Stiihniul. într-adevar. II. Sf.dragtUte. care afeciează. Sf.. după care se doresc în chip firesc toate". 70. XÎ. I\phtt>l. Ccipcw tlrs/m. Nichita Stithalul. Oesprv Niunirilr thurme::.137 Ajunşi aici. contrar firii sau raţiunii. într-adevâr. se condiţionează şi se întăresc in mod reciproc: „Cu cat se îngrijea omul mai mult de cunostinţa celor văzute prin simţire. '■" Kâsfinnsuii ctiirr Talusîv. Sf. cum am văzuţ. 16.

cum am putea crede la o priniâ abordare.. diviziindu-se potrivit realităţii sensibile. „obiectul"' firesc şi normal al dorinţei omeneşti. sfi îndepărleze dure-rea care. ^jtiOttirruicri 5\)vctui<. Prolog. fcTtiGHirrxiKCjv. Teognost. nSscocim surse neînchipui-te de patimi făcătoare de stricăciune (. prin întoarcerea ei contra firii. urmează plăceriî. această putere doritoare.119 Multiplele forme ale dorinţei prin care omul căzut caută diferite moduri de obţinere a desfătării simturilor. dar şi mijloacele prin care încearcă. potrivit naiurii sale.l4: La omul pe care I-am definit ca normal (Adam Fnainte de cădere.. ('twain de sufiet fbla&iter. care. îl sileşle ca pe un rob. abătuta de la ţclul ei firesc. Qespnfâptutirt ţi veder*. omul restaural în lisus Hristos). iubirea fata" de partea lni văzută. Msircu Ascclnl. nu constituie. spre care s-a îndrepiat Astfel. este în întregime îndreptatâ spre Dumnezeu. 77. cu atât se uprindea mai mult patima iubirii trupeşti de sine.. „carnalc". sfftntul. prin pofta de plăcere şi frica de durere. care este rodul şi ţinta iubirii trupeşti de sine". loiin Diimaschin. Tritttwwniul boh lor etixtesti. dupa cum se nimeresc timpu-rile şi Incrurile şi dupS cum îl îndeamnă modul lui de a fi". constituie patimile. Teodoret al Ciruhii. toate dorinţele omului căzut apar din această decatlere şi reorientare palologică a dorinţei fireşti initiate după Dumnezeu. prin perverlirea ei. Cf. scrie Sfântul Maxim. şi dorinţele legate de simţuri. jar plăcerea sensibilă pe care omul o dobilndeşte în acest fel nu este decăt un simulacru al dcsratării spirituiile '" IbUU-m. 102. rămânând nein-ceieatâ de durere. adică faţă de imp. Sf. 141 Ibidem. care sc înmănunchează în dorirea lui Dumnezeu. V. în natura lor profunda\ nu sunt altceva decât această dorinţă. psihologic şi fizic. Dorinţelc legate de simţuri care apar la omul câzut şi păcătos.). Desprv tegea duhovniceauti. să născocească multe forme ale patimilor. 59 . Dorind ca „iubirea trupeascfi de sine sa aibă unită cu ea numai plăcerea. I4J Cf. 4. Şi cu cat se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine (filau-ti.). căreia îşi dedică de acum înuinte existenţa. "" Ibidem. cu atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii. asa s-a strecural marea şi nenumărata mulţimc a patimi-lor stricScioase în viaţa oamenilor".1"" adăugând mai depaile: „Căutând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi strfl-duindu-ne să fugim de durere din aceeaşi pricină. caracterizată prin multiplicilate.'*11 b) Iconomia dorinţei Dorinţele spirituale. diferite prin obiirşia lor: in fiinţa omului nu există decăt o unică puiere de a dori (fcrciSuuict. două feluri de dorinţi. care se năştea din ea..fafologia omu/ui crizitf (a. sa întors contra propriei firi..i). Ele sunt simple succedanee. Fci. cum vom vedea. care apar ast-fel ca mlscociri ale omului în scopul împlinirii noilor sale nevoi.

sunt socotite fnimoase.după ce şi-au întors toata* puterea de a iubi si . iar dorirea (de Dumnezeu şi a celor ccrcşti). Capet* despre dmgofte. I. 111. scrie Sf. PG9I. spune Siantul Maxim. deşi de rand. v' ('iivintr despre nwoinfă. 9. Grigorie de Nyssa (Berne feriorie. p. patima cea mai tare su-punându-le pe toate". nici una nu aducc in suflct dragostea şi bucuriu.14^ Origen. aproape secătuită. arălând cele două direcţii divcrgente m care poate merge aceastu unicâ facilitate de a iubi cxistenta m om. „Nu vom afla într-o ini-mă mai multe patimi. II. prectim nu e nici iubirea celor conforme firii. despre omul care „răpind ca un rur iubirea datorată numai lui Dumnezeu.. în alt loc. '** OpjiT). 44. ' Oouăzeci si nouti de euviiUe asveiice. XI. căci se alungă una pe alia.Bunâtâţile ncestei vieţi. care. şi spre realitatea sensibilă. la rândul său.. '" O gâsini mai ales la Sf. \ XVHI. spune Sfântul loan Gura de Aur. H44B. 4. II.doiinta". .s Şi incii: . cure nu sum decfti un joe dc cuvinlc mincinoase. II. De aceea s-a numit Daniel «bărbatul doririlor» (Dan. V.14'' Avva Isaia. PG 90.2.Să ne înălţâm deasupra celor care atrag poftele omeneşti. 10. 3. care poate fi ttadus ?i prin „impuls" sau . VI.1 3 lar Sfantul Isaac Sirul arată că: „nu poale cineva do-bândi dragostea dc Dumnezeu o data cu poftirea lumii'Vs:' „Nu stă în firea ■' . „Una dintre maiiifestările sufletului esle dragostea. 3) si la Sf. estc faptul că ea nu se poate în-diepUi şi spre Dumnezeu. 5.1"11 O mulţime de învâţilturi palristice vin in sprijinul aces-lei idei. IX. devine slabă.1* minţii de la realitâţjle dunuiezeieşti spre lucruri pămAnteşu' şi jasnice.'47 Sffintul Grigorie de Nyssa este la fel de explicit atunci când vorbeşte despre cei care . care dovedeşte că nu se poate vorbi decât despre o unică dorinţă. abătută din drumul ei.Premise antro/iolofjire şi al adevăratului bine. Maxim Miuliirisilonil. 23). atunci carnea şi sângele sunt cele pe care le iubim". I4 " OntiUi la {'tuitarea etinturilor. o risipcste în poftc omeneşti". Nicolae Cabasila {Despre viafti in llrislos. 896C :' imbigua. Cf.. scrie încă şi mai precis. însă când iubireu noaslra coboara la fapte mai puţin bune. I. pe cai*e noi o folosim bine pentru a iubi atunci când iubim înţelepciunea şi vîrtutea.s' Ibidem.ui niuiat elatuil1. 71: Kdspinisuri văirv Takteie. şi să nu ne risipim nebuneşie cu ele puterea noaslră de a iubi'Vv O caracreristică esenţialâ a acestei facultăţi a omuiui. şi asa au încetat să se mai înalţe spre cele cereşti. 2: IX. s-a îndreptat spre patimi". 60 . ": Omilii la loan. 1. au lăsat ţarina sufletului lor pradâ' patimilor. I. 87)."11 Prin alipirca de imp. spune: „Dorirea cea după fire este dorirea minţii şi nu este fara dorirea lui Dumnezeu. şi de aceea vrednice de râvnit şi de mull preţ. Pentni cu puntf şi ceeu ce ne-ar pfueu bun nu-i ilecut un mincinos idol al adevHraUihii Bine". Vrajmaşul a schimbar aceastS dorire în poftjrey urâtii a toată necurăţia". 49: Tâlctdre la 7'aiâtnostm. Şi fiind inima împârţită între ele. Tot el vorbeşte. siricăcioase şi trecătoare.. „iubirea dutoratfi de noi numai lui Dumnezeu se împarte". II. M lhidein. })espre feeiohe. XI.

prin chiar acest fap( omul o îndcpartează de altceva. in care el deseinnează tnipiil şi patimile.1 ('iivâi/t ascetic m 100 de ca/wir. rostind in aceeaşi clipă ctivinte evreieşti şi cuvinte gre-ceşti. spune. „Grija de una duce neapărat la lepâdarea celeiiallo". 18.156 De aici reiese ca. XX. împotriva impuliii. îndrepiăndu-şi dorinţa spre ceva. „De asta dragostea noastră de Hristos este mai slabă. 5.. spune limpede Sffmtul Grigorie de Nyssa. II.PatoUigiei omulni timtl puterii noastre iubitoare. iar duhul. căci sau pe unul ÎI va uri şi pc celâlalt ÎI va iubi. 2.1 ne irosim toatfl puterea dragostei noastre în dragostea de cele lume-ştî".11' lur Sfăntul Grigorie Palama constata că omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul sâu şi din toattf inima sa „aleargâ încoace şi încolo prin lume. rtici limba nu ar pulea să slujească unor graiuri diferite. expli-că el mai departe. IVI Folosim uici cuvfintul „luine" în accepţia sa duliovniceascfi traditional». pentru c. 9. irosindu-şi de dragul ei cca mai mare.1W) Si [overs. I. eel care îşi îndreapta" toată dorinţa spre iubirea sinceră a lui Dumnezeu. spune Sfâiitul Grigorie de Nyssa.ul Maxim Marturisitoml.. Sfflntul Simeon Noul Tcolog 1M lh'. 3. " Omilii h Mfiei. 13). 90. nici urechea nu poate asculia în acelaşi timp istorisirea unor întâmplâri oarecare şi cuvântul celui care dă învăţătură".1 umble pe calca duhovni-ceascfl (. nu poate dori vreun lucru omenesc şi nu cunoaşte dorinţe pătimaşe. 17). învaţâ" Apostolul Pavel. '''"'Ibidem. cii atât mai puţin II doreşte şi [| iubeşte pe Dumnezeu.'" Cel care nu-şi îndreapta* toata* dorinţa sa spre Dumnezeu. Lc 16. 16). căci şi-a îndreptat spre El şi spre reaJităţile spiriluale toată puterea iubirii sale. 9.1" Să aminlim aici şi cele spuse de Apostolul Pavel: „Trupul pofteşte împofriva duhutui. 11 'lritid. 24. IV. IV. in chip necesar va dori fapturile şi va iubi lumea:'58 „La eel care nu ştie s. să slu-jsascfl în acelaşi limp desfttărilor trupeşti şi unirii spirituale'V'4 „Căci. iar Sttintul Diadoh al Foticeei se întreabâ: „Ce pof'tâ va mai avea de bunătăţile lumii cel ce e hrănit de dragostea dumnezeiască?". în acelaşi sens. Sfânlul Grigorie Palama. IW Cuftelf despre i/ntgosle. căci acestea se împotrivesc unul altuia. San cum a spus fnsuşi Hristos: „Nimeni nu poate sa slu-jească la doi domni.) CoatS preocuparea lui se mişcă numai in jurul trupului". 1. pane a iubirii sau chiar toata iubirea de care este in stare inima lui". scrie Sfam. „în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta tnipului" (Gal. 5. sau de utuil se va lipi si pe celâlalt îl va dispreţui" (Ml 6. 65.1"1 „La cei cai'e şi-au înâlţat mintea la Dumnezeu şi sufletul l-au aprins cu iubirea Lui.I. iiupul nu mai pofteşte cele ce se împotrivesc duluilui". ochiul rttJ poate vedea deodatâ douâ luciuri. Astfel. cu cat omul doreşte şi iubeşte mai mult cele ale lumii. ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Gal. '"-* Triade..si>r« feciorie. ci numai dacă It' prîveşte pe rând pe fieeare dinire ele. 61 .102 La rAndul sfiu.

in care dorinţa omului se misca" printre diferitele obiecte ale patimilor şi unde.spre care s-ar fi îndrepial. cf. 175.in care dorinţa se mişcă fie spre realităţile spirituale. c) Patohgia dorinfei . Ifisându-se pradă unora. m Despre mflet. 109-121. Sf. preface ceea ce este în puterea ei. trebuind să se îndepărteze de unele atunci când se îndreaptă spre cele opuse -.W.1"1 Faptul că dorinţa. Dar ea nu se mai mişcă pe calea virtu-ţii. la fel."" Atunci când vom studia. lar intorcandu-se de la bine.1 aliinci. fiind prin fire uşormişcătoare".spirilual sau sensibil/trupesc . IV.1*4 Sfântul Nichiia Stilhatul spune: „Fîindcă sufletul este schimbător din fire. 2. cum. nici ca sâ vada pe Dumnezeu. spune-mi. dacă el păriiseşte sârguinţa spre cele dumnezeieşti. el simte imedlat nevoia de a găsi un altul spre care să şi-o îndrepte. '" Catthet*. cade în grija de cele pâmânleşii'V'* Acelaşi argument i| foloseşte şi Sfânlul Atanasie atunci cănd vorbeşle despre căderea omului în Rah „Căci flrea. Deci aceasta fund legata. ci şi unul orizontal. Grigorie de Nyssa. se gfindcşte numaidecât la cele potrivnice.yi a piâcerii. vom vedea că există o iconomie a dorinţei nu numai in acest plan vertical pe care l-am evocat aici . prin faptul că omul nu înceteaza sa dorească ceva şi. fiind uşor mişcătoare. ci. XX. 366. Căci nu poate să mi se mişte deloc. 111. Căct. 41. Origen. deviate* de la unul dintre cele doua domenii . "' Cttvăttt impotriva climlor. XXV. Sfântul Vasile eel Mare scrie: „Pofia este o boalfi a sufletului (fcjuOuuia voaoi. 62 . se explică prin caraclerul mobil al sufletului. chiar dacS se intoarce de la cele bune. fie spre cele sensibile. din multe privinţe. "■ Serisori. se mişcă în mod necesar spredomeniul opus. "" CI'. Fiindcă pornirea inimii lui sau mai tlegrabă toatfl înclinarea vo-inţei lui e legată de dulcea iubire a lui Dumnezeu. 2. deci. de Făciltonil ei. kail WxfK)"-167 Şi putem spune c5 este aşa. la omul câzul Vorbind despre dorinta pervertita* a omului căzut. Omilii In CatttQ Numerii. dat fiind că a fost creată şi cu voie liberal. aşa poate să se şi întoarcâ de la cele bune. diferitele patimi. le părfiseşte pe altele. precum spuneam. precum poate înclina spre cele bune. VI. Despre fedo lie.Premise antropologi'e scrie: „Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să tie târât spre poftele şi dorinţele tnipului şi nici spre alte pofte ale lucrurilor şi patimilor văzute sau nevăzute. folosindu-se riui de aceasta pentru poftele ce le-a născo-ctt. găndind la cele ce nu sunt. dacă îşi retrage dorinţa de la un lucru spre care o îndrepta pân. se va putea aprinde tropul sau în general sâ-şi împlinească poftele ei ? Nicidecum". in capitolul urmfltor. nu încetează de a se mişca. el este supus schimbării. Cf.

îndepărtându-şi dorinţa de Hristbfi. Maxim Mfrfurisitorul.) cele de. Care era ţelul ei firesc. Omul căzur ajunge astfel să traiască înlr-un mod cu totul delirant."'* propriu. prin ele.).dupa ea". IM Sf. în care lucmrile şi-au pierdut ordinea şi adevăratele proporţii: „pofta face mai iubite decât Cauza şi Fiinlu cea unicâ" şi singura vrednicâ de dorit (. m Deipn «^«. siî absolutizeze dorinţele şi plăcerile sensibile şi.. 2). raţiune care. m Ibidem. a părasit frumuseţea dumnezeiasca' menitft sa* alcaluiasca podoaba lui spirituals si a socotit zidirea vazuta drept Dumnezeu. D«spre feciorie. 3. prin aceasta* reorientare a dorintei sale si prin descope-rirea de noi dcsfătari. înseamnă confomiilaie cu Logosul.171 De aceea Sfântul Maxim vorheşte despre „nebu-nia minţii. Grigoric dc Nvssu.w\ 61. prin mijlocirea simţurilor". pe care le aşază în locul lui Dumnezeu. 3. omul aiurează. cei care ne-um prexhit inimile mi iubirii celei nebune. 1 * Kăspuusuri câtrt 7i'i/ci.fn/ohgia emiiitui rdzju Mutându-şi dorinţa de la Dumnezeu. Sf. I. pierzand înţelegerea adevăratului Dumnezeu. purtându-se ca nit smintir.. ne spune Sfânlul Maxim Mar-turisitorul.171 lar la Sfântul Nichita Stithatul găsim scris: „Dacă omul doreşte bunurile cele statornice dăruite de Dumnezeu şi care sunt veşnice (. XVIII. în ultima analiză.. A Kâspunsuri câlre TaUviie^ Prolog* 63 . dorinţa spre lucmrile sensibile".„Lipsit de raţiune" înseamna contrar raţiunii (Xoytţ). Alifi'l spus. 888C. şi aflandu-şi în ele desfătarea. nebuneşte. întoarse spre cele pieritoare şi care nu pot dăinui (. asemenea dobitoacelor necuvanijUoare. ci celei rmii nobile.17. 61.170 ci acţionăiid contra firii. omul a folosit-o in chip necuvenit..174 Dorinţa rătăcitS a omiihii îl face să trăiască într-o lume pe dos.. Supuniind simnjrilor puterea sa fireasca de a dori.. PG 90. Takuire la Total nostm. în lumina învăţăturiî parristice. „dacâ însă hrăneşte în sufleiul său dorinţe îndrepta-te spre cele materiale. Cuvântul. în atara lui Dumnezeu. tngrijindu-se de cele nevrednice. celci mui imilte dintie iubiri. 2." {Oes/tre stntyiMgerea minut. lar aceasta cu atăt mai mult cu cât. şi aflând prin ex-perienţă că împărtăsirea de cele sensibile susţine firea lui irupeasca şi vazuta. alunci el se mişcă într-un mod lipsit de raţiune împoiriva firii".m omul ajunge sfi priveasca cu teama cele vrednice de dorit şi să le respingă.176 constată Sfântul Maxim. obiectele pasiunilor sale. îndiimnezeind-o datorita* fap- ""Cf. în care valorile sunt riisturnate. omul „şi-a văzul plăcerea mişcându-se potrîvnic firii. potrivnic f'irii. aşa cum arată Sfântul Maxim: „împărtSşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simtire. spre sine însuşi şi spre cele sensibile. normal. atunci el se mişcă" potrivit firii". el ajunge. "° Ibidem...). care-şi mişcă.33:34 ! ' Sfiinlul loan Guril de Aur spune: „Noi.1""'' neindrumand-o conform firii ei. '" Kthfitimtiri cat in Takufa. spre lucmrile sensibile.

în mod obiectiv. râul nu mai este privit ca rău. spune Sfântul Maxim. iar creaturile. In relatiile Side cu creaturile. 64 . ci propria sa plăcere. iar singiira lui normă. pornind de la dorinţt-'le sensibile şi în funcţie de plăcerea urmârită. dorinţelor şi plflceritor simţurilor. de ceea cc este."7 Atunci omul îşi face din icaliluţile sensîbile o mulţimc de false zeitâţi. el părăseşte Binete absolut şi unic. raporturi între obiecte supuse predate capri-ciilor. (omul) încerca în simţire cunoştinţa binelui şi răului amestecate în el". chiar dacă. dorind desfătarea cu cele sensibile. pentru sîmplul motîv că-i place. pentru el.jnclinarea. Raporturile dintre fiinţele omeneşti devin. binele şi râul ajung sfi se confunde. în planul sensibilităţii. simple mijloace de satisfacere a patimilor lui. bun. 1" Orsptv fnrerea amului. ajung simple obiecte de care se foloseşte pentru a-şi satisface nenumaratele patimi. idoli. şi binele real şi autentic.sunt propriile pofte. Astfel. XX. el poate s3 fugă. creându-se o confuzie permanentă între ceea ce omului îi apare. I97CD. care sum din aceeaşi plă-madă cu dohnţcle lui pervertite şi pe măsura lor. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu si nedorindu-L decât pe El. „Mâneând din pomul neascultfirii. neplăcere. şi. el gustă din rodul pomului cunoştinţei binelui şi a răului. a fi bine.17*1 în conştiinţa omului căzut. ca de ceva rău. instrumente de desfătare a simţurilor. pierzându-şi pentru el valoarea spirituals. El nu mai pri-veşte creaturile în funcţie de hgoi lor . în starea de pacă-toşenie. în chip obiectiv. şi defineştc cu constants în mod greşit binele. ci mai curănd. pentru că aceştia. omul iubea adevăralul Bine şi pe toa-te le judeca numai în funcţte de El. omul cautit înlotdeauna într-o direcţic gre-şiul binele propriu. dar arată prin fapte că nu cunoaşte ceea ce este cu adevărat "Ibidem. Binele şi răul sum astfel definite în mod su-biectiv. acesta este perjtru el dăunător. cunoaştcrea binelui şi răului pe care au dobândit-o oamenii prin pacat nu mai este cu adevarat cunoaşterea şi discernâmântul pe care le aveau atunci când cunoşteau adevăralul Bine şi respingeau răul. experiază răul şi inaugureaza* un mod de existenţă în care. şi binele în general. Relaţiile omului cu celelalte făpturi şi cu semenii sunt cu totul strâmbate.„raţiunile duhovniceşti" -.. plăcerea devine criteriul binelui. după cum remarca* Sffiniul Grigorie de Nyssa. spre ceva ce-ţi stă la inimă". . in fond. Aslfel luniea devine pen-Iru om proiecţia fantasmatică a dorinţelor sale. Sfântul Grigorie Palama scrie: „Cel cuceril §i purtat de poftele cele rele pofteşte cele ce i se par lui bune.n" Omul poate astfel numi şi căuta ca bun ceea ce este plăcut.. pentru că îi produce. Iubindu-L pe Dumnezeu. omul nu-L mai are în vedere pe Dumnezeu. omul respingea răul. potrivit do-rinţei sale pervertite. ci foarte adesea este socotir bine. Prin păcat. "* ibidem. Mânat de dorinţa lui pervertită.Premise an/mpologice lului că e de trebuinţă* pentru susţinerea trupului". tot asa. PG 44. ci le considers ca importance sau valoroase numai în măsura în care le doreşte şi în funcţie de intensitatea placerii pe care ele i-o oferă.

ci şi-a lulburat întreaga fiinţa.""1 Aceasuî restnlngere a realităţii la o parte a ei şi viziunea deformală care rezultă de aici apar şi ele ca o stare de delir.181' Ei îneep să divinizeze înseşi „patimile cele rusinoase.. Ingrijindu-se numai de cele nevrednice de dorit. cu aril mai mult cu cat omul.1''2 Prin plficcrca sensibilă. ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu cele ce curg şi nu înţelege ca se pierde. reprezintă în acelaşi timp . care simbolizează realitatea sensibilă ridicată la rangul de idol. insutuită de dorinţa perveilită.. „Aşa a devenit viaţa noastră plinâ de suspine". din pricina lotalei orbiri a sufletului faţa de adevaY'. se alipeşte de ceva care.I97 Efectcle schimbârii sensului dorinţei le resimte in primul rând mintea omului. toate facultâţile sale manifestân-du-se aiiapoda şi fara nici o rânduială. 8. deosebit de grave. 105). cum spune Sfanlul Maxim. care dă nastere lucrârii ncsocotite a patimilor contra firii".'na dintre cele mai grave lulburări pe care o are omul de înduraf este dezordineii facultăţilor sale. usa cum am uratat deja. Disctrsuri elite. II56C. Prolog. doreşte şi se bucură de o fantasmă.jşi pre-schimbâ dispoziţia sufletului deodata cu cele ce se împrăşlte. 16 (CCSG 7. linspwisuii ctilre Totasie. „Aşa s-a iăiat firea cea unică în uenumarate părticele. omul cazut ajunge să se autodis-trugă. scrie el în alia pane/''1 „Su-flcrul este mistuit de focul plftcerilor trupeşti". ' Ihule. m Martle cm-âm catelieîic. într-adevăr. 101-107. Să semnalfim m Cm-am împotriva elimlor. spune el. cu totul la întâmplare. spune Marcu Ascetul.' Amhigtui. pricinile care pierd (viaţa) şi născocind şi cultivand prilcjuiilc corupcrii sale. omul 1111 si-a pervertir numai puterea poftitoare.1"'* Sfântul Grigorie de Nyssa. " Râspiinsnri ctilre TaUxsie. o slabiciiine". m Epi. Simeon Noul Tcolog. Prolog. XIII. 66 . remarcă Sffinttil Maxim. SfSntuI Maxim spune că viţelul de aur. a socotit că nu mai există nimic altceva alarâ de cele văzute şi că numai cele vremelnice şi cele tnipeşti sum bune". af'irmă ca „ceea ce pune stăpânire pe voinţa noaslră şi o trage de la bine la rau e înlr-adevâr o neputin-ţă. Prolog. sail mai curănd. Pervertirea facultăţii poftitoare mai are. ne mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele". 16.Premise tuitropohgic* cele de faţă şi la slava lor.sloiă ct'itre Niculoe Moiuilml. 'şi noi.l'. Despre patologia ei am vorbit in capiiolul precedent.' l. dalorila ne-ştiinţei"''. 7.amestecarea şi confuzia puterilor naturale întieolaltâ".. PG9I. şi alte urmari. nici nu exislă în realilale.'9* o boală a firii noastre. omul îşi înveninează sufietul. omul. „împreunarea lor patimaşă şi nesocotita. ''.. dorind creatiirile dupa aparenţele lor şi în afara lui Dumnezeu şi socolind că se bucurâ de ele. "" Rmpimsuri ctilre Talosic. cei ce suntem de aceeaşi fire. înlorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii..l Prin dorinţele sale conirare firii.. pentru oameni. p. " Ihidem. 10. pc care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gândi'V'' * „cinstind. 1 n Sf. . în ceea ce-l priveşle.

105). cu tolul la înlămplare. Să semnnlfim 1 ( uvimi fmpotriva eUnitor. în ceea ce-1 priveşte. ne mancăm unii pe alţii ca reptilele si fiarele".196 Una dinire cele mai grave lulbunVi pe care o are omul de îndurat este dezordinea facultăţilor sale. II56C. remarcă Sfântul Maxim. omul.PG9I. 16 (CCSG 7. omul nu şi-a pervertit numai puterea poftitoare. "■ tbidatu inAmingua. „împreunarea lor pătimaşă şi nesocotită. doreşte şi se bucura de o fantasma.194 Sfântul Grigorie de Nyssa.. şi alte urmari. îngrijindu-se numai de cele nevrednice de dorii. pentru oameni. 7. se alipeşte de ceva care. dorind creaturDe după aparenţele lor şi in afara lui Dumnezeu şi socotind că se bucură de ele. Simeon Noul Teolog. 8. Despre patologia ei am vorbit în capilolul precedent. „cinstind. . într-adevăr.M o boala a firii noaslre. „Asa s-a tăiat firea cea unică în nenumărate pârlicele..Premise antTopologicr celt* de faţă şi la slava lor. cum spune Sfântul Maxim. care sim-bolizează realitatea sensibilâ ridicată la rangul de idol. toate facultâţile sale manifestân-du-se anapoda şi ffiră nici o randuială."2 Prin plăcerea sensibila.197 Efectele schimbării sensului dorinţei le resimte în primul rând minlea omului. 10. sau mai curîind. 19 fif» . Pervertirea facuttaţii poflitoare mai are. 16. Prolog. reprcziiitîi in ace las i timp . asa cum am arâtat deju. XIII. „Aşa a devenit viaţa noastr«i plinS de suspine". omul căzut ajunge s3 se autodis-trugfl. deosebit de grave. "" Sf. cei ce suntem de aceeaşi fire. 101-107. Discursuri etiee. întorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. Sfântul Maxim spune că viţelul de aur. Prin dorinţele sale conlrare fiiii. spune el. Prolog. ci şi-a tulburat întreaga fiinţa. itth'f/iinsnri vi'itrv Tiiltisif."'" Această restrângere a realitalii la o parte a ei şi viziunea deformată care rezultă de aicî apar şi ele ca o stare de delir. Prolog. p. 11 Kâsfnuisuri ctitrc Ţaittsie. pricinile care pierd (viaţa) şi nfiscocind şi cultivând prilcjurilc coruperii sale. care dă naştere lucrilrii nesocotile a patimilor contra firu". omul îşi învenincază sufletul.îşi pre-schimbă dispoziţia suflctului deodatâ cu cele ce se împrăştie. afirmă că „ceea ce pune slapânire pe voinţa noastra şi o Irage de la bine la rau e într-adevăr o neputin-ţii. * lifristolă catrt' Nirolae Monahitl. cu atăt mai mull cu cat omul. m Ibidem. m Marete cuvSnt t-atehetic. instiniită de dorinţa pervertită. Rdrmiruuri cătrv Talmie. nici nu exislă Tn realilale.iliceva afară de cele vâzute şi că numai cele vremelnice şi cele irupeşti sunl bune". ca pe una ce se rostogoleşte împreunâ cu cele ce curg şi nu înţelege că se pierde.""' Ei încep să divinizeze înseşi „palimile cele ruşinoase. o slăbiciune'. din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de adevăr".1 „Su-fletul este mistuit de focul plScerilor trupeşii". spune Marcu Ascetul. pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gaudi". scrie e| în alta parte.amestecarea şi confuzia puterilor naturale înlreolalta". si noi. a socotit că nu mai există niinic . datorila ne-ştiinţei"'''.

de contemplare a celor diiinnczcieşti. se divizeazfi într-o mullitu-dine de dorinţe elerogene şi adesea contradictorii. 2. 3" Ibidem. adică la Dumnezeu. era desavârşit unificată. Minlea se răspândeşte în iienumârate direcţii. privită" ca de sine stătăloare. riităceşte în toale părţile. de asemenea nalurală. irainica şi slatornică. Suflelul esle divizat nu numai de mulţimea dorinţelor care-l bântuie. 11 Sf. liespiv feiivrie. Prinsă in vârtejul perpeluu al poftelor. sufletul se risipeşle şi se divizează. Talasie. Abătan-du-se de la Dumnezeu. lasânduse înrobilâ de aceasta. nici pe cea. Legal de aceasta. omul pierde unica şi adevărata bucurie. în afara lui Dumnezeu. IV. şt se risipeşte în mulţimea plăcerilor sensibile: „lubind plâcerea. de conducere a puterii poftiloare: dimpotrivă. . minlea îşi pierde stabililatea şi pacea pe care le avea alunci când îşi implinea lucrarca sa firească. Cuvinie drspre nrvoîitţd 18. Marcii Ascetul. G7 . <'uvâtti fmpQtliVQ pâgeini/w. "":' C'apele gnosiice. III.. dar şi de dualitatea de care este marcat prin cunoaşterea binelui şi a rilului pe care a dobăndil-o prin păcat. adauga Sfflntiil Aianasie. 4.'01 se pune In slujba ei. " Cf. sufletul a început s-o caute pe felurite câi". dorinţa îsi pierde unilatea. Isuuc Sinil. Cele 300de capetg. Epîsiolâ răirr Niroltu' Mouahut. In Adam. omul nil dorea nimic alteeva decât pe Dumnezeu şi nu avea alia dorinţă decât cea legată de Dumnezeu. I. Sf. Grigorie dc Nyssa. risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea minica decăzuta a omului. iar îndreplându-se spre lumen sensibila. iarcând al'la prilejuri de împlinire a poftelor sale nu poate fi in nici un chip oprită de la împlinirea b»". au câzut in pofte felurite şi mărginite ale mipului". orbită de plăcere1''* şi înşelatâ de ea.:c' făcând din căutarea şi punerea in Incrare a mijloacelor care să-i permitii împlinirea pof'lelor. risipindu-se şi revârsându-se în llecare cltpa spre ceea ce place simţurilor. " Cf. do-rinţa omului avându-L ca unică ţinlă pe Dumnezeu şi tinzand fai'ă incetare şi cu totul spre El..I'tiift/ogitt oimilui ct'tztK aici numai faplui că. 85."' Cf Nichila . „DespSrţiiuhi-se de cuge-larcn la acel Until şi cu adevărai exislent. 7. Cnprte despre dmgaste. „Căci cum se grabeşte să înfeleaga binele. de contemplare şi de discernă-tnfint."!. 103..Sfiihattil.lvl ea nu-şi mai CxercitS funcţia sa naturală. " Cf. una dinlre principalele ci activităţi. Marcu Ascetul. şi de dorirea Lui. L'n all efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftiloare este divizarea tutnror facultâţilor oinului."* „Mintea pălimaşa. Ea devine asttel multiform. VI. 94-9S. în primul rând a dorinţei. de cunoastere. 15. ajunge sâ se răspândeasca. noCf. spune Eviigrie. este târâlă de curgerea neincelatelor schimbari şi se află într-o neconienîtă frămănlare." Atras din toale părţilc de multele sale dorinţe. Dt&pre Irgea duht/wticeaxed. spune Sfâiitul Ata-nasie eel Mare.

'" Cf. II. 2. Maxim Mfii'turistroml. Sf. .. sau. 18. Sf.se de rrup şi suferinţele legate de el. penlru a culege din ele o plăcere care se dobândeşte uşor şi iute. Dar din clipa în care. ţinereade minte a omului s-asfaşiatîn două"...210 „Amăgiţi la început prin amăgirile plăcerii. Maicu Ascclul.t* tează Sfăntul Diadoh al Foticeei. preschimbS dispozi^ia sufleru-lui deodată cu cele ce se împraştie. imbraciio forma pâmânteasca". In slarea cea dintâi. îi urmează durerea. spre celc sensibik'.Cl".2" Din duhovnicesc cum era în starea sa originarâ. I.318 ' ( uvâm ascetic Tn l(X) de capete.21* Abătându-şi puterea doriloare de la Dumnezeir şi indreprând-o spre reali-taţile sensibile. Cele JOOde rope/e. am ales moartca în locul vteţii". cum remarcă Sfantul Maxim. omul are de suferit mărginirile impu.L firuln se. prin pâcat. spune înca Sfanlul Maxim.| . Maxim Marlurisiiarul.. . asupra păşunii". placerea s-a în jug. trupesc. BespreftcioHe. 9.20B De ncum. 61. Fiindcă de la neascultarea lui Adam. omul ajunge în stricăciune şi moarle. 302.217 „Experienţa îl învaţB ca e cu neputinţfi sâ ajunga" sa aiba" neconlenil plăcerea ca tovarăşă de viaţă şi sa rămână cu (otul neatins de durere". PG 91. Ttiade. 61. Prolog. m Cf. fuixpuiisnri vălre Tulnsie.La cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a pofti se dcşartă în trup şi de aceea devin întregi trup". 15. Sf.?ri Omul. Hăxpumuri câire Tahsir. „plăcerea păcâtoasâ* este maica morţii". omul nu cunoşlea durerear1'' bucuria duhovnicească pe care i-o dădea comuniunea cu Sfânla Treime era cu (otul ferită de ea.4 ibidem. şi plă-cerii. Râsptmsuri către Talasie. spune Sfăntul Grigorie Palama. 23. :is Idem. prin pervertirea doriniei. I. M 1 . :iuCf. scolin I I. 1112 C: . 61. Sf. I.:n „pornirea dobitoceascn şi neraţională i-a fâcul să uile de firea omeneuscă". Grigorie de Nyssa. 5. 2. Maxim Măj<iu isitorul.Suflcliil ini'..Premise imtropotofiic. a încelat sa mai fie duhovnicesc şi a devenil tmpesc. Sf.214 „suflelul se pleacă spre plăcerile trupului cum se pleacă oaia. îndată îşi aminteşte şi de rău. Nichiia Siifhiiml. spune Sfântul Maxinv4' Legându-se de trup prin plăcere. Maxim Mfinurialtapl. contiai firii. Ambigm 10. 68.săturile proprii firii sale. 88. lfl * Cf. Prolog. Despre viaţa IttiMoise. Râspunsuri ctiire Talasi?. 1 Ctij/ete (lespre CUnoţtitlţQ dr Ihitimezeu şi îroiiomîa hitniptirii. devine psihic. " Răspunsuri t'ătre Tcdasie. Nichita Slithatul. III. piin niîjlociicu Inipiilui. Sf. omul vede curftnd că desfătarea râvnitâ se spulbenl numaidecat. ('tie MH)de captfe*.. omul. 42. Sf. se alieneaza în înlrcgime. lot asa: . înrobil de dorinţe şi dc plăcerile simţurilor. 58. Cf.. Ibidem. când paşte. Desprr legeti Julunnir. IV. şi pierzând tra. „Pofta de plăcere. ca pe una ce se rostogoleşte împreună eu cele ce curg".uiMti. Sf." : se race asermlnător animalelor. Cf.. indară..it cu durerea.Omul aflfi prin fnsăşi experienţa sa cfi orice plăcere are ca urmaşfi în mod sigur durerea".

.1 sature ncmârginitul dor al omului dupâ nemârginire.nmalil şi. 58.. mintea naste întristarea din suftei. „Dorinţa noastră fierbinte e fâcutâ pe masura. pe măsura bogitţiei bunătăţilor divine care-i fuseseră fagădui-Le. 1 Dfxpi-e viafa i'i firistox. omul îj oferă acesteia numai obiecte mitrginite. Nici o realitate a acesîei lumi.l cu dorinţa. ci şi. şi mintea spre cele sensibile. cu o existenţă limitatâ. care capăul forma tristeţii.. scolia 3. omul avea din fire capacitates nesfârşită de a se bucura.. drepl o lucrare n. nici nu poate pune capăt dorinţelor noastre..Paiologia omului ctitttl Nu vorbim iiici numui de durerea fizica pe care o incearca* omul.. infrucât acesta e lovit de biciuirile dese ale conşiiinţei". aflăm din scoliUe la „Răspunsurile către TaJasie".. Cff itmtem. omul îi oferâ puterii safe de cunoaştere un obiect care nu corespunde rostujui ei şi care nu este nici pe masura naturii sale. indeosebi. pradâ tristeţii sail. căci prin acesiea se iuişte înfristarea". „Socotind lucrarea simlurilor. pemru cil nu-şi poate stinge niciodaln dorinUi şi nu se poate bucura vtsşnic. „întrista-rea (kimt]) sufletului este urmarea placer ii simţurilor.. care pier repede.^' Dar această iristeţe vine şi din aceea ca obiectul dorinţei şi plflcerea care vine de la el nu sum nici elc pe masura puterii de a dori a omului şi a bucu-riei care îi era menită. likilnd în sufletul omului un gol dureros. pentm că.doreascâ pe Duiti-nezeu şi sâ" se bucure de El.21* întor-c'mdu-si. din prioina simţirii care a biruit-o.'" „câci şi inima pmeneasca aşa a fosl zidttă dintru început. „Nimic din cele de jos nu ne pot săiura. Dorinţa a fost ssidită* în om ca să-1. şi atunci cum ar putea sit-J saturfi această lumc a noastrâ. nu şi natura. „este Cei ce a poirivil astfel (pe măsura Luij sufletul nostru şi dorul dupfl fericire şi întreaga noastră fiinţâ"'. îndieptând spre cele sensibile puterea iubirii sale. 58. Jar omul cade. ramânând nemârginitâ. mIbiAm. jnsatisfacţiei. ca şi când nu ni s-ar îrn-plini nici una dintre dorinţele care ne mistuie. prin ciklere. particele neînsemnaie. astfel. 58. dup. Toale acestea pentru ca* sufletul omenesc esîe însetat dupâ* desflvârşire. nu este în măsurâ' s. ca să poată cuprinde în ea pe însuşi Dumnezeu".22' Dorinfeî nesfarşrte de fericire care ţine de propria lui naturîl. mărginita prin Datura ei. facilitate» sa de a inbi şi-a schimbat doar direcţia. cu to-lut relative. arată Sfăntul Nicolae Cabasila. purtata in chip nerational de acesiea. spune lui el. mare şi largă ca un rezervor. nu i se mai oferă de-acttm decflt phlceri fulgurante. ci veşnic rămânem însetaţi. : '-' Ibidem. ::o Hâspnnsuri cătfn Tafttsie. prinzându-se de cele corporate.1 apa cea veşnică. bunătăţii nemurginite". ca şi Cei spre care se îndrepuj în chip firesc la nice-put."* Şi tol aşa. o dat.. tl nu înceteaza~ însă să înseteze dupA i n l i n i t şi absolut. 09 .XL --■' tb&em. trecătoare ? La acest iucru se *"Ibidem..2-1 Dumnezeu. VII. de sufcrinţa psihică şi morală. folosind un cuvtot mat percu-tant peniru omul modern. VII..Nimic din lumea celor zidite nu-i în scare să înlreacS dorinţa noastrft spre fericire. ci toate sunt mat mici şi mai prejos decât ea".

rămânând neîncercată de durere. noi privim mai departs şi căuiăm ceva ce nicicând nu vom gâsi în această lume. omul descoperâ abisul care-l desparte de adevăratul absolut. iluzia câ a aflat ceea ce căuta." Omul căzut traieşte astfel într-o stare de permanent^ frustrare. Sfântnl Maxim spune. în loc să admits că golul acesta chinuitor este absenţa lui Durnnezeu din sufletul său şi că numai El îl poate umple (cf. 13-14) DezamSgit de fiecare data dupa" împlinirea dorinţelor sale. pentru o clipă. Pentru a evita durerea care urmeazâ oricarei ptâceri şi pentru ca nevoia sa nemărginita' dc fericirc să-şi afle împlinirea. nimic nu poale satura aceasră dorinfâ si nici o putere din su-fleml nostril nu e in stare să sature aceastâ sete după fericire". crezând în chip desert că poate afla infinitul în acest abis în care se scufunda tot mai mult. simţind mereu iin gol în adâncul fiinţei sale. „Oricare at 11 bunătăţile cu care suntem încârcaţi. împlinirea vreunei dorinţc îi 'l. afhlnd prin însaşi experienţa sa. a celor văzute. "" thidem. pe care le adnna şi le înmulţcşte. acela nu va mai înseta in veac" (In 4.i. omul. fie şi chiar toate buiiătăţile lumii. iar atunci. închipuimlu-şi ca* printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe acestea una de alta şi iubirea irupeascâ de sine (c^iXainla) va avea unitâ cu ea numai plăcerea. continua el să creadă. se încăpâţânează să vadă în el o chemare la posedarea şi desfatarea cu alte şi alte noi obiecte care. continuilatea şi absolutul dupa care tânjeştc. In 4. rămas într-o lume de obiecte.Vn. într-o per-peniă insatisfacţie fîinţială. Căci în plăcere e amestecal chinul durerii. pe cea dc-a doua o combătea cu toată sarguinţa. sau. încercând să refaca* totalitatea. chip al neliniştii în faţa acestui vid. II. Ibidem. mai pe scurt. larcl încearca în van s-o lecuiasca prin ceea ce a nâscut-o. că orice place-re are ca urmaşâ în mod sigur durerea. „Şi fîindcă orice plăcere rea picre împreuna cu mo-dalităţile care o produc. uneori. îşi avea toată pornirea spre plâcere şi loată fuga dinspre durere.Premise aril ropohgiee gflnden Domnul cftnd spunea ferneii samarinence: „Oricine va bea din aceas-tă apă va înseia din nou. 70 m . Chiar dacă. precum se vede. suferind din pricina nepotrivirii di litre ceea ce aflâ şi năzuinţele sale profiinde (pe care continuă sa le aibă fără să le mai cu-noascâ* adevăratul sens). omul căzut îşi continuă alergarea nebuneasca* în căutarea de noi plăceri. pe care pentru 0 clipfl l-a socotil absolut. străbate una dup5 alia sferele acestei lumi. Pentru cea dintâi lupia cu roata puterea. eel ce va bea însă din apa pe care Eu îi voi da-o. omul cutreieră printre ele. sporeşte. trecând de la until la allul. Atunci tristeţea inimii sale.Sub puterea patimii. întrun sfârşh îi vor aduce fericirea mult rfivnită. rod al profundei sale fnistrări. ea* plăcerea nu poate fi niciodalii fara de durere. 14). sfărşeşte prin a se dovedi măr-ginit şi relativ. întotdeauna obieclul dorinţei sale. rTiră a ajunge vreodală la capatul cautării sale. Arătând cum în simţirea omiilui căzut plăcerea este legata de durere. el nu ştia.

prin faptul c5 este mai puternică pati-m. cu neputiiîţâ* de împlinil. PG9I. ncpulând ajunge la o plăcere eliberali* oV durere şi de osteneir. Cele duhovniceşti însâ nu sunt aşa.). Aşa e desfatarea şi celclalte (.'11 3. precum voia". II56C. nici n-au apucal sa vină. neschim-bătoare. pentru că era.&. pe cele ce rămân neconlenit cu cele ce zboară. 71 . oare. Această putere ţine de însăşi fîrea omului.. fiind una dintre componentele sufletului omenesc înca de la crearea sa. încercănd să ne mângăiem firea torturată de chinurile durerii. sunt train ice. Iar aceasla nu se putea". i'ăra Dumiiezcu şi înainte de Dumnezeu. Patologia agresivităţii Alăiuri dc puierea poltitoare. ■ R(îs(nmmn către Tnlasie. şi nu după Dumnezeu." fncercarea oinului de a-şi afla fericirea în afara lui Duinnezeu a fost diniru începul în mod necesar sorritfi eşecului. I. într-un sfârşît nu aflâ altceva decât durerea. omul a încercat „să do-bândească.. înlărirn şi maî mult zapisul aceleia împo-triva noastră. care aveau urmâri atât de nenorocite? Comparand bunurile pământeşti cu cele duhovniceşti. ^Ambigua. scrie el. 10. pe cele veşnice cu cele vremelnice. cele ale |ui Dumnezeu.330 Ne întrcbăm atunci: cum de-au pulul Adam şi cei care i-au urmat lui să dea fericirea dumnezeiască spre care îi mâna însaşi firea lor în schimbul unor plilceri de rând şi slricăcioase. Tree mai repede ca apa râurilor şi lasâ* puslii ş\ goi pe cei îndriigostiţi de ele. omul nu lace decât să-şi sporească suferinţa. 4. Aşa sunt toaie cele omeneşli. o mare nebunie stf schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice. nepuu'mdu-se bucura „nici de rodul simţirii. sub roate formele ei. pe cele ce lie aduc în veacul ce va sil Tie multă desfalare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare osândâ 7". în fapt. în mod paradoxal. Dar grâbindu-ne să tocim împunsălurile durerii prin plâcere.) Nu au nimic trainic. ne aflăm retugiul în plăcere.I'alologiti omiihti reizul chiar dacă pare ascuos celor ce o gustifc. în sufletul omenesc sta" pulcrea agresivă sau irascibilâ (£h)u. Prolog. oinul pornit în câularea placerii. Sfântul Maxim spune adeseori că omul care alcargâ după plăcere nu-şi alinge niciodata ţelul.227 Străduindu-se să ocolească durerea prin înnoirea şi înmulţi-rea plăcerilor. Sfântul loan Gura de Aur socoteşte ca a le alege pe cele dintâi nu este allceva decăt curala nebunie: „Da. nimic statornic. cum nu Irebuia. câ şi zboară. „Vrând să scă-păm de simţirea chinuitoare a durerii. stalornice. toate celc trupeşii.i plăcerii". nimic nemiş-cat. cum arata* limpede Sfân-nil Maxim Marturisitorul. '"•ihutem " Omi/ii fa f'ttcere."* Altfel spus. întinse cât toată veşnicia. culese din materie. plăcerea e scurlă şi trecăloare. Nu este.

-'" TratatuipraclLc. a nu primi şi a reteza gândurile răutăţii pe care duşma-nii i le semănau în suflet. a fost pusă de Dumnezeu in suflelul omului pentru a pu-tea lupta iinpotriva răului.240 „Mânia (0\)u6q| bună este o Cf. 10. Sf. luptă cu demonii'V" „trebuie să ne folosim de partea irascibilă ca sfl ne pornim cu mânie împotriva Şarpclui". 3. potrivit naturii sale. Eva n-ar fi ajuns să fie stilpAnită de plăcerea pătimaşă. împotriva lui Satana. w Ibidem. 31.. Aceasta pulere a sufletului." vinule. ca niste cfiini de paza. mânie (opyri) şi urfl (u. 72 .Premise ţmiropotogice a) Cea dintai funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănâtate (Adam înainte de cădere. Isihie Sinuitul. "™ Idem.'14 Sfântul Isihie Sinaitul spune. 126. omul folosindu-se de puterea lor fireasca" numai penlru ca să se păzească de păcat şi împotriva furului vrăjmaş care se strecoarâ înkfuntm pentni a-i răpi co-moara sa dumnezeiasca\ ca să fure.. această putere „ne-a fost data de Dumnezeu ca o platoşă şi ca un arc".'"1* „Din fire. Ei se foloseau de această putere pentru a păzi porunca pe care Duninezeu le-o dăduse. omul restaurat in Hristos) cste de a se împotrivi la tot ceea ce-I poate îndepărta pe acesta de Dumnezeu. partea pătimasâ (iuţimea) a sufletului <G\*l6c. pe care a fost pus hi creaţie.). Adam şi Eva erau ispitiţi de diavol. in acehişi sens: „Dacă doriiUa şi mintea tind potrivit firii spre cele dumnezeieşti. şarpele'V'"* Sfantul Grigorie de Nyssa spune si mai precis: „C8l despre iuţime Ounoţ). "■iMC. Capete despre th-osebirea palimihr şi a găiidurtlor. „Mânia neprihănită a fost dâYuită firii noastre de Dumnezeu care ne-a zidit. puteau să se împotriveascâ ispitei. abătându-l din calea spre îndumnezeire.2'3 Dacă s-ar fi folosit de ea impotrivii Şarpelui. acestea se cuvine să vegheze la porţi. Cuvâni ascetic tn tOO de capete. 16. altfel spus. spune Evagrie. la fel. pentru a rftmâne uniţi cu Dumnezeu şi pentru ca sa creascâ duhovniceşte în El. Prin aceastfi putere a sufletului sadi-tâ în ei de Dumnezeu. 62.il Foticeei. mania este pentru ele o armfl de dreptate împotriva sarpelut care şopleşte cugetului şi-I amăgeşle să se facâ pârtas plficerilor rrupului". 24. "' ('npeie despre Ire&'ir şi viiiute^ 31. XVIII. Diudoh ul Fotîceei. respingând momc-lile Celui Ritu şi ferindu-se astfel de căderea în păcat. Evagric. a se împotrivi ispitclor. 33. Capete despre trez\'îe . să junghie şi sa piarda"'/" Sfântul Ni-chita Stithatul scrie. Cf. Ad Eulugium monachwn.."5 şi tot el vorbeste despre folosirea ei „în chip drept.iaoQ). spun Sfinţii Pfirinţi.2i: în Rai.rK. ca o artnâ a dreptii-ţii". ''* Ibidem. '" Despre feciorie. "' Despre'mflel. mai precis penlni a respinge atacurile demonilor. spune Sfântul Diadoh . 57. sau. pentru a rămîine pe calea pe care le-o pusese înainte Dumnezeu atunci cand i-a facut.

'" Omilit duhovnicejti (Col. iar iuţimea să lupte pentru păstrafea Lui". II. ' Rtfapiuisuri cat re Tti/asie. Maxim Mfirturisitonil. 431. ed. VII. M Tâkuin Ui Total nosiru. Dacâ spui (gândurilpr) ceva cu mfmie. * Doiuizt'ti şi noud de rminte. . cu mănie. 8.:" Mania se dovedeşie maj ales folositoare In rug. 55.Puloiof-ia ormittii căzm potcrc a sufletului prin care se nimicesc gandurile rele". XV. câci. 42. spune tot el în alia parte. în trup". el se poate pfistra curat de pacat: „E proprie minţii mania polrivitfi fi-rii. p. VIII. ci mai degrabă se mânie pe poftele cele rele şi se fac duşmanii lor".. 9.1'7 Datorită războiului pe care omul duhovnicesc ÎI duce cu ajutorul acestei puteri. impiediciind-o să se întoarcă spre realităţile sensibile către care îl mână ispita.. Evagrie scrie. 896C. „E proprie minţii ura cea contrara nlului.Va! îl iubeşte pe Dumnezeu. ispitele care-l asalteazn din toate pârţile.isca şi normala a acestei puteri a sufletului este să-i permits omului să lupte pentru a dobăndi bunurile duhovniceşti. Mania aceasta lupta* impotriva se-minţelor semănaie ca placeri uiselStoare de vrăjmaşul. omul dovedeşte cat de mult şi de adev. Hospunsuri cdtre Talmie. este de mare folos sufletului/4" Sfântul loan Casian dezvoltă o aceeaşi învăţâ'turâ.Ibidem. ' ('Want iiwtîc in 100 de copefe. spre care tinde prin însflşi natura sa2*1 şi ca să ajungă în împărălia ccrurilor. folosită în chip firesc.. sa nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe. 39. M* Tintoiul practic. prin mania bine folosită. spune Sfantul Maxim. folosită conform naturii sale originare. impotriva celui care te tulbură. Câci fâră mănie nu e nici curiUie in om. pentru . poPseiido-stiptiineitt. Friinkenberg. omul poare să inainteze. II). 43. încurci şi faci sădispară inchipuirile iseate dc vrăjmaşi".lciune atunci cAnd.243 îndeosebi datorită lucrării puterii irascibile omul poate să-şi menţinff dorinţa indreptata mereu spre Dumnezeu.îw Respingfind. fctră nici o abatere. 62.). 51.-" îndepârtând cu ajutorul acestei puteri a sufletului. scrie Avva lsaia. şi fănl ura impotriva duşmăniei nu se descoperii cinste in suflet". in această privinţă: „Când aşti ispitit.1 ajunge la vederea curată.''. m DotuUeti v» noud de awtttie. 73 11 . „Când se trezesc patimile. toate opreliştile. '. „preface mania in vigoarea nesfârşita" a dorului ce se bucură de cele dumnezeieşti":-4: de aceea el sfaîuiesle: „să ne mişte ratiunea noastră spre căutarca iui Dumnezeu (. Sfântul Macarie spune. scolia I. spune Sfântul Diadoh ai Fotice-ei. 3. 3. Cf AferamifUttlemânâstirtfii.-'" care arată că mânia. cei înţelepţi nu ascultâ de elc. PG 90. Sf. Aslfel. omul trebuie să respingă toate gândurile care în-cearcă să-1 întoarcă de fa Dumnezeu. ~" Cf. II. spre unirea cu Dumnezeu. 2. Sufletul.24"1 Aceasta se cuvine sâ fie atiiudinea obişnuită a omului duhovnicesc. Cf.?so b) O alta" funcţie fire. 7-8. Ibidem..

înţeleaptă şi sfântă. XV. H).. Isaac Sirul. ea îi permite omului sa-şi îudrepte spre Dumnezeu întreaga dorinţa. S96C . 12).:?ţ De asemenea. 15. dar şi pentru a o pastra. Sfântul Maxim sfâtuieşte: „Mintea ClKâţ) sâ se înlinda întreaga spre Dumnezeu. CuvmU dtfţpW rUcvo inlă. loc.) necuvenită se iscă în sufletul eel bolnav". cit. peiuru a ne îndemna să ne întoarcem partea pătimaşă (itiţîrnea) impoiriva dcmonilor". căcj ea „întăreşte pofta 1*. . scolia G. jmpărăţia cerurilor se ia prin siăruînţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Mt. 74 . 24. Cea de-a doua funcţie a iiH'imii apare aici strâns legatâ de cea dintâi. "' l'âttuire \a Taliil tiostm. 51. Cf. m ibidem.. nemaifolosind-o aşa cum se cuvenca. Cttfn'le despfe tir?vi*. 17. ed. 49. pe om in lot ceea ce face pentru a-şi împlini datoria. ci într-un mod ncfîresc**' şi lipsit de ruthine. să lupte penini dobândirea buctiriei duhovnicesti dupiî care tânjeşte. Ontiiii ia Facere. partea pătimaşfi luptă. De aceea. Ea il ajutâ. 9. . Jmpărăţia lui Dumnezeu se bine-vesteşte şi fiecare se sileşte spre ea" (Lc 16.358 Atunci când această putere a sufletului este astfel exerciiaia\ capâtă forma iniei mânii virtuoase. Astfel. PG 90. Mai întâi. ** Ibidem. Astfel. 11. 2 " Cf. '"' l'scmh sufilinwnt. ea lupţă acum pentru bunurile materiale cele deşarte..264 Ea se pune în slujba dorinţelor patimaşe ™ Tmiaiul pmctiv. Când omul se foloseşte astfel de aceastâ putere a sufletului.. M.260 Prin păcat. dar nu grcşiţi" (Ps.M Râspunsuri câtre Taktsie.\ 31. mintea. 27. 259 Cf. Isihie Sinaiiul. 49.263 In loc să se rfizboiascfl pentru adobândi şi a pastra bunurile duhovniceşti. Tratatul pnaetic. " Sf. Friinkcnberg. 4. 86. I.: Tot ea îi permite omului să-şi îndrepte şi să-şi înalţe toate cclelnlte puteri spre Dumnezeu. cea despre care vorbeşte Psalmis-tul. Nichita Stithatul. Sf."'1 ea devenind bolnava: „mânia {Q^ia. Isihie Sinaitul. ibidem. în vederea unei plficeri*\Mfi A lupta pentru placere înseamnă a lupta pentru a ajunge la ea. p.. Sf. scrie Evagrie. 4). adicil să sporea-scfl duhovniceşte şi să ajungă la asemânarea cu Dumnezeu. Oeaore sutler. :'" Cf Sf.354 „îmboldind mişcarea poflei spre dorirea lui Dumnezeu"/" îi permite. omul şi-a perveitil şi aceastS putere. Evagrie afirmâ* că „din fire. Evagrie scrie: „Sufletul rational lucreazîi firesc atunei când partea lui iute se luptă pentru virtute".sc miscă în chip sănatos".. I. Origen.Premise antiVpofogfcg trivit cuvintelor Măntuitorului: .: Cf.. Cfffc W04e capete.-.îngerii ne insuflă plăcerea duhovniceaacă şi starea de fericire creată de ea. trasă de iuţime ca de un odgon". Nichiiii Stilhiiiul. . spre care îl împing pc om mintea sa pervertită şi pofta. Omilii duhmmictfti (Col. în sfârşit. dcci. adaugS Evagrie. 431. 16). el este înţelept210 şi . potrivit naturii şi scopului ei firesc. Macarie EgipteamiJ. cftnd zice: „Măniaţi-vă.

XXVI. XII. De aceea.2™ în ceea ce-l priveşte. silesc partea pattmaşă să lupte. de orice neplacere sau 2M suferinţa.1 omul este aţâţat la aceasta de demoni. la omul cfizut pulerea irascibilfi este folosita şi oa să fugn* de durere3''7 şi. împlinirea acestui ţel contrar firii implică o a dona formă de pervertire a acestei puteri a sufletului. spune că mfinifl omului . fie cauze ale sufc-rinţei legata de iubirea egois(a pe care o are peniru sine însuşi. conlrar firii sale.266 La omul căzut agresivitatca îşi păstrează funcţia sa de lupta pentm a dobândi plăcerea.2" Sfinţii Părinţi sunt unanimi în a sublmia şi în acest caz caracterul neflresc şi iraţional al acestui mod dc folosire a puterii irascibile. 75 . Cuvâni tmpoitivu vlinilor. numai că. de dragu] plăcerii. 24. îngrijindu-ne de ele. dar noi ne folosim de ea împotriva aproapelui". PG 91. Am văzut ca experierea plăcerii sensibile este urmată faiă greş de durcre. dar şi psihioă şi moralâ. omul îşi intoarce iuţimea împotriva scmcnilor.f*\ „Mania împotriva şarpelui este în noi prin fire. Sfinţii Părinţi se referă adesea la legălura fundamental» dinrre agresivitate si plăcere. scrie el. 106 fnvâfă/uri dr M'Jlrl folositoare. „Am ales cele maleriale în loc dc ponmca iubirii şi. l'i/ica. „din fire ea lupta în vederea unei plăceri oare-care". 7. mâniindu-te împotriva frate-lui"-.. împotriva oamenilor". spune cu amărăciune SfAnlul loan Scararul/" lar Avva Isaia scrie: „Dar mânia noastră s-a mutai rmpolriva aproapelui.>i momelile lor. care constituie o adevârată pervertire a ei. această putere a sufletului sau se va stradui de acum să găsească şi să păstreze cflt mai mult plăcerea trupeasca. 620C). Partea a dona. ?: ' Ad Bufafputn tiumiulnim.. de pildă. văzând în oi fie obstacole în împlinirea dorinţelor şi atingerea plflcerii. . omul parăsind bunurile dumnezeicşti şi Hpsindu-se astfel de bucuria duhovnicească adusă de ele. fiicfindu-ne să o pornim. Chiar aşa se exprima Evagrie. Evagrie insistfi asupra faptuliii c. Alannsie ccl Miire. „alrăgându-ne ofttre poftele lumeşti.f'afologio omiilui nizut care îl îmbolclesc pe omul ctfzut2" şi se dedică cu totul căutării şi păstr5rii plâcerii legate de ele. Avva Dorotei. 41. aşa cum spune Evagrie. ajungand s-o foloseşti contrar firii. m Ibidem. Râspunxuri <âtr<> Talosie. 3. ne rfizboim cu oamenii. "' Scam. care." fyhtote. Prolog.sr naşte mai ales din iubirea de piăcere (((nXTjSo-Aa)". pentru ( f Sf. 26 (28. m Tnuaiul pmctii-. (itvârtt ascetic. in timp ce se cuvenea să punem iubirea de oricc om mai presus de-cat cele văzute si decât însuşi trupul nostru". în general. o îndreptare a ei spre un scop contrar firiî. Nemaifiind folosită pentru a se război cu demonii . 10. atunci când sfătuieşte: „Sâ nu te foloseşti rău de partea palimaşâ. 7. pen-tru că. căci ea „a sălbăticit facultatea iuţimii ilin noi. penlni că de acum se învoieşte cu inclemnurile lor şi le îm-plineşte voinţa. spune Sfântul Maxim. unii împotriva altora". '? Cf SI' Maxim Mi'utiiiisirorul.3*9 indi-cand astfel filautia ca principala cauză.

In ceea ce priveşte direcţia pe care o ia. In fapt. 97. în acelaşi sens: „Partea pătimaşă lupta (. iar el vieţuieşte conlrar raţiunii (oAtywQ)". aşa cum am arâfat. atunci ea se mişcă într-un mod lipsil de raţiune (ob XoyiKaJ^). Astfel.27* Piitem observa acum că. atiinci ea se mişcâ polrivit firii". Staniul Varsa-nufie spline: „In loc de ura cea de la Dumnezeu. 33. este normală şi sanătoasă.. o face să lucreze contrar naturii sale. care poate fi îndreptată in două direcţii contradictorii şi incompatibile.Juţîmea este la hotarul dintre pofta şi puterea raţională a sufletului. ' Sriisori iluhovmceşii. prin pSoat agresivitatea ajunge să fie fojosită in sens cu totul contrar. fiind fiecăreia dintre acestea ca un fel de armă în mişcarea lor contrara firii. mişcându-se porrivii cu firea tJvuâzed si notui de cwinte. . 24. „dacă omul îşi într-armează mânia împotriva şarpelui celni vechi. ea fiind folosită tocmai la împlinirea scopurilor acestora. în ceea ce priveşte facultatea irasctbila. vorbeşte despre „mânia pornită spre oameni împotriva firii".l care poate fi folosită în două feluri. spunând că.277 ara-t& de asemenea caractenil nefiresc al noii direcţii pe care pacatul a dat-o acestei mişcări a sufletului şi caractenil ei iraţional. la fel. mergând pânâ la a se întoarce împotriva lui Dumnezeu însuşi. :HI I 'mUitut pntciic.. m Ibidem.7" Sfântul Isihie Sinaitul. 2. Evagrie scrie şi el. func-ţionează acelaşi principiu al iconomiei pe care 1-am subliniat atunci când am vorbit despre puterea poftitoare a sufletului: în om există o unicii forţă agre-siv. „Daca (omul) îşi într-ar-mează mania împotriva semenilor (. Astfel. 2 7 ' Sfântul Nichita Stilhatul. II. Acest lucru ni-l arata Sfântul Nichita Stithatul: . m Despre „Feritiri". mai precis.27* adicâ în mod nebunesc.2*1 Dar. de la rostul ei firesc. condu-când la îmbolnâvirea ei. Pofta şi raţiunea. 8. i7 ° Cttvânl desprv irezyie si viilule. 34.. una dintre aceste di-rccţii corespuncle scopului firesc.. adică împotriva a tot ce l-ar putea apropia de Dumnezeu. :i m 76 . prin care se urasc cele rele. spre a uri pe aproapele şi a ne scârbi de el". p. Ibidem. a aruncat in noi ura rea. sau conformă firii. Mai nebunească încă este folosirea ei împotriva lui Dumnezeu. II.. cealaltă o înde-pârtează de la acest scop firesc.Premise arttropologice toate cele neînţelepte si nefolositoare". 345.) in ve-derea unei placeri oarecare". *" Desprvsuflel. prin care urâm cele bune şi pe Dumnezeu rnsuşi1'. Cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Viaţa voită a firii omcneşti e desfăcută numaidecat în două por-niri". puterea agresivâ este legată de orientarea pe care omul o dă celorlake două puteri ale sufletului sâu: raţiunea şi dorinţa. de a se lupta împotriva a tot ce-1 putea înstrâina pe om de Dumnezeu.""1 „şi ura noastră s-a schimbat în por-nire împotriva firii. 34.).

-'" Sfântul Grigorie de ^jyssa aratfi ca: „dacA sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirigui viaţa. 4. PG 44.. Sf loan Damaschin. 1:4. I'G 9 1. Omifii (Col. loan Damaschin. Dispute ru /'. XV. II). XVI.a Sf. Sf. prin libertatea sa omul se aratfi ca fiitid m Ctle3Q0decapct*. 11 . Şi cum sâ mai vorbeşti de un chip al naiurii absolute. il arata pe om făcut după chipul lui Dumnezeu. 1 Sf. Omitla: Că Dumnezeu nn este aulotvt rrlctur. iuţimea este fiecăreia dinrre ele o armâ* a dreptăţii. 5. . Dumnezeu a pus in el aceasta" însuşire. Contra ereztUor.I'atalogia oimiliti câztil spre cele dumnezeieşti. PG 46. I)esj>re (m eren umnliti.vputa ru Pyrhu. 12. Vasile eel Mare. PG 44. 5. 23. 14.î. 24C Sf. atunci de buna" seamă ca chipul din om n-ar mai fi until dumnezeiesc. 3241) Tala. II. Maxim Muiturisitonil.Sf. împotriva şarpelui care le şopteşte şi le înfăţişeaza' numai împărtăşirea de placerile tnipnkii şi bucuria de slava de la oameni. Dogmatlca."" Vom vedea câ..^1 Libertatea (eXeneepta) este una dintre însuşirile firii dumnczeicşti şi. 25: 40. De aceea ne vom îndrepla atenţia spre nenumaratele efecte patologice ale acestei stări. Irineti. "■ Ibidem. înstrainai si t'ârâ asemanare cu originalul. Patologia lîbertăţii Omul a fost creal liber. Sf. I84B. spre pftcat. 304C. III. Sf. Chiril al Alexandria. Macarie Egipieanul. înj'râiutre \i petrevrrea vt'a dupâ rmnle.sic. PG 91. Mamie vuvimi catrheiir. Acestea se vor lupta in acesi caz si se vor nfipusli prin iuţime împotriva celor ce le înfrâneaza* pomirile şi poftele lor".3*6 „Libertatea. 524A. 16. '"' ('uvânt dtsprt mount*. Qognwtica. GUifire la Faeere. Di. la omul căzut. 30. II. afirmă etH( Acesie ultima afirmaţii aratS c. Grigorie de Nyssa.aM Conferind naturii umane libertatea."h' „Prin liber-fate. 2S. în mod esenţial. XVI.1u. nefiind supus nici unei nccesităţi. omul este asemenea cu Dumnezeu (\cr6usoq)". căci a nu depinde de nimic şi a avea loate de la Sine este propriu preafericitei Dtimnezein".l 16. ti lals. Grigorie Je Nv&sa. cand acesta e sugrurnat şi robit de silă? Căci eel care a fost zidil intru totul asemenea lui Dumnezeu trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe vointa proprie".v. Despre facerea onutlm. Sf. I84B. adicâ stăpân pe voinţa proprie şi având puterea de a voi în felul în care doreşte. Sf. pulerea agresiva" bolnavă se vădeşie mai ales prin mânie (în sensul larg pe care Sfinţii Părinţi îl dau acestui cuvânt). spune Sfantul Grigorie de Nyssa. Dar abătându-se acestea de la mişcarea potrivită firii şi mutându-se de la îndelelnicirea cu lucnirile dumnezeieşti spre cele omeneşti. Maxim Mfutnrisitonil. creându-l pe om dupâ chipul S.. m Maivlr cuvâni cateh&ic. 37. < 'apeie despre tinigosttt. ■'*. Dumnezeu a voit s-o facă astfel pârta-şfl propriei Sale desâvârşiri. PG 96. IV. iuţimea li se face arnia nedreptăţii.v.vr/w. -'"' Cf.

aslfel. „Dacâ ar ti fost aşa «. IV. :'"' Oogmaiivtt. 6.2*1 Creându-l liber. PG 91. pentru ca. tmtWpOiOgk * făcui dupâ chipul lui Dumnezeu. remarcâ Sfântul Maxim. II). să fie cu adevărat binele lui propriu. II.). pLniru că nu este vrednic de laudă (. „Nu este virtute ceea ce se face silit". „Cand zici că omul eel bun este lipsit de libertate. pe de altă pane. „Libertatea este asemănarea cu acea neatârnare şi aiitodeterminare.:'J spune Sffmtul loan Damaschin.. PG 36. libeitatea (feXe\)G£pla) consta pentru om in a decide de until singur. învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz. îl lipseşti de laudă. comu-niunea cu Dumnezeu ar fi fosl lipsită de oricc valonre şi n-ar fi fost vrednic de doril. sa nu po. nu este vrednic de laudă. şi nu prin liberă alegere (." Omitii duHovrUeeffti (Col.Premise. virtuţile fiindu-i cum-va impuse.. Dumnezeu. omul n-ar fi înţeles mareţia accstui bine şi nici nu s-ar fi pului bucura de el". libeitatea.). 293B..ua cădea în păcat.:'j.2'1' miş-oarea Hberâ caracterizeaza „cele naturale ale celor înţelegfitoare".) daca nu îmbrăţişează binele in chip liber". ele nu se află in contradicţie en conceptia Iradiţională. iar. Sfânlul Irineu îi răspunde.:'Ji Obişnuitei obiecţii. ci de la sine şi fărâ nici un efort". în acelaşi sens. „1-a cinstil pe om dAndu-i libertatea peniru ca binele să-i aparţină cu adevărat celui care 1-a ales. Cel ce este. în starea firească de la început. 5. 37. PCi 91. ceea ce înseamnă a acţiona poirivit naturii sale. ** Marele ciiviml raU'heiic. 1. este „voinţa sufleiului rational".). el n-ar fi fost cu adevara! virtuos.. ■ ' Marclecuv&tl calehelic. ' Cuvântarea XLV. peniru că libeitatea este o însuşire a acestui suflet rational. Voinţa (ufekrpic. XXVII. chiar dacă doreşte aceasta. trebuia sa fie din fire liber şi stâpân pe vointa proprie.. lar Sfântul Grigorie dc Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru lolul asemenea lui Dumnezeu. ale cărui temelii stau în independenţacugetului nostru". . Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unil cu El prin împlinirea asemanarii. pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie rasplata unor strâdanii virtuoase". PG 91. 21. binele pe care 1-ar fi dobândit ITiră să se mişte liber spre el şi iără mci o grijă şi lucrare din panea lui.\ios (Opuscule teolt>\>ice si polttttiCH). 301AB. 2ID. nu mai puţin decfil Cehii care a pus inceputul binelui In firea lui".3" Omul n-ar fi putut cu adevărat să devină dumnezeu dacă i-ar fi lipsit mm dintre însuşirile firii celei dimmezeieşti."1 Sfantul Macaiie spune şi el.?" Iar Sfân-lul Grigorie de Nyssa remarea. -'*' Ctmtra ereziitor. din fire. bun. 12. având „binele de la sine. că Dumnezeu n-ar fi trebuit sit-1 fncu pe om liber.. care ne-a ' Scneii despre refe e/ouă viiinfe hi Hh. XXX. 632C. poirivit careia omul este chip al lui Dumnezeu prin sufletul său rational. Cf Dispute cu Pyrfau. 7S . " ' Dkptaa cw Py/fm. câ „vrerea noastră liberă (rtpoalpECTiţ) (este) acel ceva nesupus nimămri si liber pe deslinul sau. dacă nu le-ar fi câştigat prin deschiderea liberă a voinţei sale la harul sfinţitor al lui Dumnezeu.

mai mult. am ariUat ca in virtuţi so află adevarata fire a omiilui. prin ele se luminează chipul lui Dumnezeu din el. şi iiumai ajungând la asem. A sc vedca.î >â pracedeze polrivii firii. 8. Omul unit cu Dumnezeu prin virtute esle astfel h> duninezeil.. Arnhiata. numai aşa el poate să acţioncze conform cu propria lire.''7 Sfântul Maxim Mărturisiton'l spune.) După nalură. p. ajuiigântl la asemanarea cu El.29* Libertatea desăvârşilă o afla omul în ascultarea poruncilor dumnezeieşti. cum Dumnezeirea este izvorul a loată virtutea. in special: Opnscuk teofogiee yx pultrmice. „Libcrtatea. PG 90. I0. Slantul Grigorie de Nyssa învaţă că libcrtatea absolută a omului sta in irei pnncipii. care îi arată cum poate sfi sporească în virtute şi să se uneasca din ce în ce mai deplin cu Dumnezeu. III6B. Vieţuind in chip virluos. împârtaşindu-se de voinţa Sa suver. pentru ca. Diattfgul (ffsprr Mtflct xi invîrn-. Care este obâr-şia şi telul sSu. viaţa virtuoasă şi conformitatea cu firea. I2C-I3A.905A.. despre care vorbeşte Sfântul Apos-tol Pavel (Rom. care se implică reeiproc. asemâ-iiurc care ne-a fosl dămită dintru incepul de Dumnezeu. 384. 396C: (falosind cum se cuvine libenil aihitni). libcrtatea pentni fiecare om constă în a aiege îmotdeauna Innele. convince socolinţii no. PG 91. lara a fi mânal de nimic din afarii şi sixain de el. ca să devina dumnezeu. li-Ix'rtatea este una singură şi se înrudeşte numai cu ea însăşi.Ptnologia omittni <<mt\ fosl dăruită dintru început de Dumnezeu". sau a voinţei „gnomice" (socoiinţă) (6feA. scrie el. care să-i înrobească voinţa. prin urmare..a fel. în a-L alege înlotdeauna pe Dumnezeu. p. tci/tuhr U i'ltuâl nostru. omul nu numai câ duce o viaţă cu adevăral omeneasca şi acţionează in contbrmi-late cu ceea ce este. I . omul este cu adevaral om. 2.. I.PG9I. Or. adică „este părtaş la libertatea maririi rlilor lui Dumnezeu". Am arălal că stă în firea omului să tindâ spre Dumnezeu. ca pentru om libcrtatea conslă în punerea de acord a voinţei sale personate. având în fond aceeaşi semnificaţic: asemflnarca cu Dumnezeu. dupâ cum zice Apostolul: Dumnezeu să lie totul în toate". (. îndreptate spre Dumnezeu. 8S0A. „lucrare a libertăţu" sau. el acţionează în conformitate cu Dumnezeu însuşi. 12). "" Cf. 21). mişcat de propria fire.. I0ID>. 8. „lege a libertăţii'V0' iar FericituI Auguslin scrie: „Nu există decâl o singura* '' Dwhgul despre xuflel xi Merc. 79 . este asemănarea cu ceea ce este neatârnat şi autodelerminat. dar. tot ce este liber are legâturi de prietenic cu ceea ce se aseamănâ lui. 5-7. "". care (inde spre bine. urmând Sfântului lacov (lac. scrie Sffmlul Grigorie de Nyssa. 384 (85. aşadar în Dumnezcire vor fi cei ce s-au eliberat de rautale. fiind liber dupa cliipul libertaţii lui Dumnezeu..~y>( Altfel spus. Marcu Ascelul mimeşte poruncile „porunci ale libemltii". PG 91. Ih's/m' bolez. Aşa că numai păstrându-şi toate însuşirile conforme cu firca. 2. în acelaşi sens. avântl 0 iniîcil socotinţa $i o unică voinţil cu Dumnezeu. nefiind determinal de nhnic din ufaiă sau strain de el.istr.lnarea cu Logosul. I7C EpfoUtli'.mă şi libcrtatea Lui absoluia.rma yixo(ivic6i') cu voinţa sa firească (QfeXriMCt $\>CUK6V). şi în desâvârşirea firii sale in Dumnezeu. PG 46.

PO 44. dar nu vorbim despre preferinţn în sensul propriu al cuvăntului. se arata în voirea sufletului rational care este gata să se miş-te spre orice ar vrea". spune Sfântul Atanasie eel Mare. su-puncrea şi împotrivirea. nu deliberează". se îndrepta de la sine spre bine.. *" Trtiiui deippe întrupttrea Cuvâniutui.306 el „putea şi sa* cedeze atacurilor diavolului. 36.su. ii. II). căci.. ceea ce este cu totul bun şi ceea ce este mai puţin bun.. ajutat fiind de darul dum-iii'zeiesc".. el nu ale-gea între ele. omul se în-drepta spre el fară nici o şovflială. II.. de la sine. .i (.S. 2.DU? Dumnezeu i-a dat. o avea şi pe aceea de a se „îmoarce de la bine şi să ajungă la rău (. 22. şi avea puterea să o fac<Y'. Prin porunca de a nu mânca din pomul cunoşiinţei răulm şi a binelui (Fac. Căci aşezându-i in raiul San. 2. Origorlo de Nys. XXVII. o data cu libertatea. 796D: . 1. 3. 12. trineii. "'~ <npt'le gtiastiat* 5. 37. CapctedejpredmgOXte. în sensul propriu. peniru că cunoaşte toaie.30* Totusi. câci Dumnezeu nu delibereazâ. Maxim Mfulurisitoiul. aceea de a rinde spre bine. „Libenatea. Care voia ca el să fie cu adevflral liber $i Dcspre liberal urbifru. le-a dat lor lege". 2. I353CD. m lbutem.. omul era în mod constant ispitit de diavol să-şi folosească libena-[Qa altfel decât îi arătase Dumnezeu. A deliberu înseamnă a nil avea cunoşiinţa de cev. "'' Sf.. şi cunoştinţa bunei ci folosiri şi a funcţiei ei normale. 1516). iar adevărul vâ va face liberi" (In 8. spre bine. 10: 11. 22. PG9I.. II. nu examina mai multe posibililăţi. ' Căci aşa a învăţat lisus Hristos: „Dacă veţi rfunâne in cuvâniul Meu. Despre botez. . el nu punea în cumpanâ binele şi râul. 11 DegmaHca. 36.. 17). Adam a fosr creat de Dumnezeu în stare de înaintare spre îndumnezeire şi tinzând de la sine spre bine. nu delibe-ra..). Ştiind imde se aflâ binele adevărat şi respingând cu totul raul. Marcu Asceiiil. Sf.l'rririise antropotoffice libertate: cea a sfinţilor şi a celor care asculta de legea dumnezeiască". spune Sfftntul Diadoh al Foticeei. veţi cunoaşte adevăYul. adică ştia „să" arunce răul şi sa aleagă binele".502 Aceasta este liber-îatea pe care a avut-o Adam în Rai. şi să nu cedeze. prin lege. se făcea asemănător Arhetipuluî sftii dinvmezeiesc.304 Cunoscând adevăralul bine şi numai pe el voind să-l cunoască. 31). I. Cf. Ambigua. Tâlcuire hi Cântarea CântiMbr. El stăruia pe această cale în chip liber.cu privire la Dumnezeu vorbim despre voinţă. 80 . „Ştiind. Sf. Contra «miihr.tinea libertflţii icMe să) tinda spre bine". IV.'"' mişcându-se în chip netulbural. Qmtiii duhovnicejti (Col. Sf. m Cf. că libertatea de alegere a oameni-lor poate înclina în amandonS părţile. căci. 40.10' Lni Adam î» starea de nevi-novâţie i se potriveau cuvintele proorocului Isaia (7. pentm molivul că omul era înzestrat cu liberul arbitral".) Dumnezeu.. în afară de putinţa „de a rămâne şi a progresa in bine. i-a arăial mijlocul de a o exercita fn chip desăvârşit.M Cf. Sf. aşa cum spune Sfân-dil loan Damaschin. Macario Egipteanul. XV. a voit să le asigure de mai înainle hand dat lor. Voinţa sa îşi realiza ţelul firese. şi folosind libenatea aşa cum se cuvine. 15.

Cf.. VIII. Cf. 5 bis. el face din sine însuşi un dumnezeu. el dobândeşte într-adevăr o forma de libertate care îi permite să se determine într-un mod independent. apoi pus în lucrare de alegerea greşitâ pe care a fâcut-o prin liberul său arbitru.u' sâ cunoască adevăratul bine prin desăvârşirea sa integrală şi împlinirea natu-rii sale. spre care îl îndcmna Cel Viclean. Adam nu ceda ispiiei. lasându1 sfl p. Marele cuvtuil catehetic.30" Prin ispită. cfl el a fost conceput. Great. ca astfel să primească nemurirea drcpt răsplată a virtuţii". tot ceea ce încearcă să-1 îndepârteze de Dumnezeu. spune Sfantul Grigorie de Nyssa.113 „puterea voii noastre libere. „Trebuia ca omul să fîe încercat mai intâi".3" „nimic rau nu existâ. Prin această libertate. 7. prin voinţa sa personală sau. raportându-se nu-mai la sine şi care-i dă impresia că este absolul autonom. 2. provoacâ cel mai mare rău". aceasia avea un rol pozitiv: ea facea ca îndumnezeirea să fie cu adevarat dorită de om şi-i vâdea bărbăţia.Patologia omului etiz. Toţi Sfinţii Parinţi insist 3 asupra faptului că răul. iar. vorbind despre relele care au venit asupra omului. prin voinţa sa „gnomică". 1 Despnficiorie. a se vedea -Sf. când e îndreptata spre păcat. Atâta vreme cat. (este) prostia noastnl de a alege răul în locul binelui". potrivit terminologiei folosi-te de Sfănrul Maxim. Sf. liber. care se vrea cu totul independent de adevaiatul Dumnezeu.Sfilnlul Grigorie de Nyssa. dacă nu iese din voinţă". 11 8] .. pe de alta. '" Onulii la llcclesiast. inventat. în ciuda tuturor bunuritor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte.. 30. 3. şi prin forţa cu care respin-ge.l|. „Căci un bărbai neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. libertatea se arată cu adevărat a fi libertate.i înstrăinându-se de Dumnezeu. II. 7. pentm că prin ea este probata* voinţa. Şi în încerca-re să se desavârşească prin păzirea poruncii. că îşi este suficient sieşi şi se poate defini după o măsură proprie. Marcu A&cctul. omul a cedat în faţa ispitei diavolului. Adam înceteazâ de a mai avca o libertate asemănătoare cu cea a Arhetipului său dunmezeiesc. 5. El şi-a folosit tibertatea de voinţă pentru a se îndepărta de Dumnezeu şi a se face părtaş păcalului. Se împlineşte astfel vicleana făgăduinţă a Şarpelui: el este ca Dumnezeu. arată Sfântul loan Damaschin.. este un rezultat al relei folosinţe a libcrtâţii. Oinilia: Cd Dumnezeu nu este auloml relelor. Vasile cel Mare. El nu mai este liber po-irivit asemănării cu Dumnezeu. "' Scri. în om.1trund3 in e) şi în creaţie. dar şi în lume. se arată în ce măsură omul îl iubeşte pe Acesta. venea din libertatea voinţei noastre". 314 SfAntul Antonie cel Mare. Marele cuviint ratelwtiv.. omului i se descopera şi alte posibilităţi.iori. adaugă el. m . spune şi el ca: „tot ceea ce era astfel în afara firii noaslre. Mawt* cuvâm cawhetic. penlru că\ pe de o parte. " în afara referinţclor indicalc mai înainte.1" „pricina relelor. 22. XII. imaginai. Dar el nu face decât să se amflgească în mod profund. Căci liber"" Dagmitica. Despre botez.310 „Ritul sta în alegerea gre-şitfl".

3" Odată angajal. in limp ce libertatea pe care o avea la început. "° Murele want cmehriU\ VIII82 m . înşelătorul diavol l-a înşelat pe om.. omul s-a aftindat în rele lot mai adânc". prin libenil sau arbitru pervertit.. dar nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. Mucarie EgipteiUiul. 12)". Dobândind prin pâcai cuno^linţa binelui şi a răului. EpLstvk. folosindu-se peniru aceasla de puterile noastre şi im pun And.. PG 90. luând eel mai adesea răul drept bine. 2. iar prin aceasla se înslrainează de natura lui. ( uv. spline Sfanlul Aumasie eel Mare. el experiază acum nehotărarea şi nesiguran^a. "9 Epijjok. aşa cum crede el. era in deplin acord cu voinia sa fireas-că. omul este din acel moment lârâf de rău. pe calea răului. căzând în păcat. 4. 905A. lipsa de acord a socolinţei lor. "x Cf.^ti (Col. Adam nu voia sâ cunoască nimic altceva decât pe Dumnezeu şi nu voia să trâiască decât pentru a-l ft cu totul aseme-nea. Iar prin aceasta l-a desparţit pe om de Dumnezeu şi pe noi înlreolallă. "( Atunci când. De aceea şi glasul Apostolului ne atrage luarea-aminte: «Toate îmi sunt slobode. Căci a facut ca lege a trupului uneltirea şi nâscocirea de orice (el de păcat. 6. 2. adica disociază „voinţa gnomică" de voinţa natural*. după ce a părăsit binele. „La început.*1" iar nu. sensul e regresiv. II).1 o viaţă contra firii. XV.wri 'dire Tahsie.Premise antrojtohgive tatea care apare dupa cătJere şi prin care stăruie în cădere este o libertate care-1 ducc la pierzanie. cum am văzut. nu se îndepărta de la norma sau lo$os-\\\ firii sale si se îndrepia de la sine spre Bine. Omitit <hihovmc. întunecai de patimi şi amâgit de gânduri. dimpotrivă. 42. se pierde în dualitatea confuză a binelui şi răului. Titlatire h Total tmstni. confun-dand binele . 30. El „nu înţelege c5 n-a fast făcut numai pentru a se mişca. Prin aceasta a convins pe om să se abatâ de la mişcarea cea după tire". dacă însâ se abate de pe drumul eel drept. intr-un mod patologic. 880A: 893B. la suprcma împlinire. cum arată Sfânlul Grigorie de Nyssa: „Sensul schimbării e pro-gresiv.M Sfâniul Maxim aratăcă prin păcat omul introduce separare şi dezbinare in liberul său arbitru.şi răiil. se depărteaza* de Bine..int hnpoiriva eUmfor. îmbhndu-i momeala plăcerii înfăţişată ca iubire de sine. el este ca Dumnezeu. iar binele drept rău. Pornit o data pe acest povârniş. în starea dintăi. 23. Omul căzut in pâcat îşi foloseşte libertatea care-i fusese data peniru a se îndrepta liber spre Dumnezeu. il facea.. SI'. şi astfel se distruge pe sine în-suşi. ci ca să se mişte către cele spre care trebuie. ca sprijin al stăruinţei răului în roţi. făcându-ne prin alegerea socotinţci să părâ-sim cugetul drept şi să împărţim in modul acesia firea. p. să devină într-adevăr dumnezeu prin har.. tăind-o în multe opinii şi închipuiri. liberul său arbitru. omul nu mai recunoaşte imediat binele. 'Cf. care-l mana spre Dumnezeu.lH se îndepărtează cu toate puterile fiinţei sale de viaţa conformă cu firea luit ajungând să duc. omul nu-şi mai exercită in chip simplu liberul său arbitru. dar nu esle dumnezeu. Kf7. Prin aceasta libertate decăzutâ. dacă urmeazS legile firii.ynai.

nu mai este el eel care acţionează. Apologia ttttâh 53. 3. 21. 34. Awa Dorotei. CeU 300 de capele. Rom. Scam XXVII. Vi| Sfantul Isaac Sirul aratâ că „eel care nu şi-a supus voia sa lui Dumnezeu. Cuvâniăti. 57. care urmeaza învaţătura scripturistica cuprinsft în citatele bîblice date mai aus. |7. omul era. Rom. care-i înrobeşte sutletul/':. 4. 34. PG 91.t III. „Sfârşitul neaşteptat al acestei libertăţi ne-lavreme este robia". .. care tin-dea spre bine. 19. Propriu vorbind. atunci când se credea mai liber. 7. S3 . de pildfi: Sf.1" Omul căzut. 8. de vreme ce omul căzut. Cf. omul nu se mai mişcâ cu voia sa. făcând-o astfel. Nichitii Siithutiil. I353C "-"-' Cuvinte despre iwvoiiiţei. gnosiice jtf practice. ' Cf. XXXVII. Dar omul nu este numai robul palimilor sale. Stromtiie. III. ci ajunge să fie mânat de ceea ce-i este strain. el este dus contra firii. Sf. ci legea pacatului care locuieşte în el (Rom. 7. trăieşle de fapt (intuit de trap/13 stăpânit de. separând-o de voinţa lui natural. omul devine rob al păcatului (cf.':? slujitor al raulăţii. Despre suflet. 61."K pe scurt. 6. Este chiar negarea li-burtâţii. 5. Maxim MflrturisUonil. A se vedea. Gal. 20. omul nu mai esle el însuşi.legea acestuia1"4 şi supus simţuriloi\':Werâ tirania poftelor. El esle parazitat de palimile pe care păcatul le-a adus in sine. în mod parado-xal. Depărtăndu-se de propria fire. 23). -' Aceastfi afirmaţie. 75. adică la rău. omul ajunge cu totul înstrăinat. 17. subju-gat de poftele şi desffitările simţurilor spre care s-a plecat (Tit 3. 45. Răwunsitti cehre Ta/mU'. hi alegerile pe care le face.. 6. In 8. 78. care se crede liber. Maxim Martin isiiorul.. ° Cf idem. Sf. o inrillnim acleseori la Sfinţii I Yu nu i O voin regâsi de nut He ori în capilohil urmutor. Capete teologice. Prin reaua folosire a Hbertâţii sale. Simeon Noiil Teolog. I. 20. risen lui de a se înşela. Despre suflel. în chip cuvenil. când se afla în legfltiiră cu Dumnezeu. ■l>3 Cf.I'atologia omului câzul el este supus in mod constant. 2 Pt. I). hwauiutti iie suflet folosiioare* I Clemen! AlexajidrinuL Sfromate* II. Sf. El nu mai este doar ispitit. Maxim M. spune Sfântiil Isaac Sirul. 1. Grigorie de Nazianz. Cateheie.. MAnat de aceste porniri slraine de natura sa origina-râ.Vlmisitorul.aT ' Cf. '* ibidem. de fapt. •'• Cf. să slujească la propria lui înrobire. Clement Alexandrimil.1"' Aces-tea exercitâ asupra omului o adevăratâ tiranie. Capefe despre dragasre. ci stăpânil şi zdrobit de tirania Cehii Ra*u. Instil» Martini] şi Filosoful. 2. Nichitu Slithalnl.^6 este sclavul căutarii plâcerii si al teme-rii de suferinţâ. 8-9). 19).m Sfântul Macarie descrie astfel *21 Cf. Sf loan Sciirarul. va fi supus potrivnicuIui". 42. Sf.. 3. 409-413. * Cuvinte despre nevoinţă. Sfinţii Părinţi subliniază mereu faplul ca. o foloseşle pentru a face răul. Sf. 42. Is. Prolog. Rom."1 Libertatea care stă în deliberare este o formâ alterntă a libertăţii pe care o avea la inceput. Ill. HI. Cete MK) de capefe. ci şi al diavolului şi al de-monilor acestuia. Sf. Vi Ct S£ Simeon Noul Teolog. este robul patimilor.> în această stare. 6. 144» 3. Sf. 76. 6. 12. V. slujitor al dumnezeilor pe care şi i-a fiicut din creaturi ("Gal. Ambigua. 42.!. 11. cu totul înrobit.

) Inlru cele lăuntrice. 196.340 După cum ne arată acest ultim punct. Origen. Cuvâtll ascetic in 100 de ctwete. tiranjzând-o şi trăind pe seama ei. XXII. sufletul este înconjurat. omul li se deschide.11' lar Sfantul Grigorie de Nazianz. XXVII. ci o nalură siraină care a pus slăpânire pe el. facându-le să vieţuiască în eL>w în această stare. prin păcai.iil lar între cele două cxislă o relatie evidentă: numai pentni că omul vieţuieşle în răutate au asupra lui forţele demon ice o asemenea putere. p. înstrăinân-du-se de Acesta şi trăind contrar firii. *" Despre viafti in HfistOS. şi. 2. Sf Diadoh al Fotieeei.11' Ea implică.. Cf. „aducerea-aminte de virtuţi". nu mai ramăne mare lucru din libenatea iniţială a omului. VI. ibidem. pentru a-L purta (pe Hrisios) in noi". m 84 . Sf. aducerea-aminte de ponincile prin care omul se alipeşte de El. înlr-un euvânt a tuturor lu-crurilor celor văzute (. Sf. în afară de aceasla noi nu trebuie să facem nimic altceva''. XU1I. la tin prim nivel. scrie Sfântul Nicolae Cabasila^" Aducerea-aminte de Dumnezeu apare astfel ca lege pentru om. 56. cea a palimilor care. de către patimi şi de către puterile răului: „Călcând porunca şi fiind izgonit din rai. ca să spunem aşa.. în vreme ce în Dumnezeu şi în lucrarea virtuţilor. 2. cu iubirea !u-mii. LU Cf. II). „aducerea-aminte de Dumnezeu (u-vfKiri Qcou)" mai înseamnă aducerea-aminte de binefacerile lui Dumne*P Omilii <tuhovnii:eşti (Col. CttvhUv ă&pfi$ nevoinţâ.). 5. Aşa spune şi Sfîuitul Macarie Egip-ieanul. Isaac Sinil. Cf. m Cf. ""'' Oirrf«/tfri. II). m Oniitii dubovnicefti (Col. Una (prin) hicrurile din această viaţa. 4. „De aceea ni s-a dai aducerea-aminte. 5. ** IhUlem. omul a fost încătuşat în două chi-puri şi cu două legături. închis cu ziduri şi înlănţuit cu lanţurile întunericului de cutre duhuriîe rîujtăţii".Premise antropol&gice această îndoită înrobire a omului. XXI.. adică a plăcerilor Irupeşti şi a patimilor (. în fap[ nu mai acţionează ej. Patologia memoriei Memoria i-a fost data omului la creaţie pentru ca prin ea să-şi poală aduce aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel mereu unit cu El. Omilii la Cariea Nunierh\ XXIV. lui Adam şi Evei. împluiindu-l voia. 56. care nu lasă loc pentm patimi. de aceea.. prin patimi. „Se cuvine sa ne aducem aminte de Dumnezeu mai des chiar decât rcspirăm. „Creşrinul este dator catordeauna sa-şi aminteasca de Dumnezeu". au acoperil cu tolul firea sa autentică. a pomncii date de Dumnezeu m Rai. ftegutOS man. împrej-iiniit. Epistok. omul se mişea el însuşi po-trivil firii sale şi se făcea pârtaş voinţei suverane a lui Dumnezeu. Vaatto eel Mare.33' a poruncilor date de Hristos omului restaurat prin Logosul mtrupat. prin min-tea şi inima sa. 3.337 Aducerea-aminte de Dumnezeu implică.

col. la toale binefacerile de care ţi-a fă-cut parte iubitorul de oameni Dumnezeu. o mişca totdeauna spre mărturisire.349 Tot ast-fel. ™ Sf. Grigorie Sinaitul.343 Aceasta forma de aducere-aminte de Dumnezeu duce Fn chip firesc la principala ei forma de manifestare. cea a rugăciunii neîncetate. 142 . HauslieiT. loan Damaschin. Sf. "* lludem. spune Evagrie. este a minţii. care se întorc. £ Sieben. gata întotdeauna să facâ cu răvnă voia lui Dumnezeu". S3. II. Căci aceste amintiri neîncetate. şi să nu încelezi a-ţi aminti de multele şi marile Lui binefaceri. Capete. I. 1407-1414. 11. I. „Aşadar. KOTIIC. 146 CuVâfU de. singura potrivită cu natu-ra ei. spre mulţurnjre adusă cu suflet zdrobit şi spre toată sârguinţa bună. „cel ce se gândeşte totdeauna la aceasta şi nu utta binefacerile lui Dumnezeu. începutul purtarii tale plâcute IMI Dumnezeu trebuie să-l faci pornind de la aceasta: să te gândesti statornic şi pururea. 88. " f'uviint aseetic in too de capete. impungând inima ca un ac.348 având neîncetata aducere-aminte de Dumnezeu. Diadoh al Foticeei. 56.4 85 . să se uneasca cu El. Dogmatics. „Mneme Theou". . 59. penl.. hivdftiiuri de suflet fataxitejare. de aseinenea. Regulile xuici. cu privire la acesr -subiect.Paiatogia otmilui câzut zeu. în Hristos.spre wgăcitme. w Ibidem. Sf. spre mântuirea sufletului tău. tntr-o meditaţie neîntreruptă. I. 61. aşa cum subliniazâ Sfantui Diadoh al Foticeei.14. spre smere-nie. Sfânlul Marcu Ascetul in-sista în special asupra acesteia. -M° Cf Sf. singura îndeletnicire .. spune Sfantui Isaac Sirul. Sf. acoperindu-Ie cu ukarea pâcatului sau trândăviei şi prin aceasta lăsând să treaca vremea cea-faftă farâ folos şi fară să aduci mulţumire. Ele ne îndeamnă să-I răsplătim lui Dumnezeu cu purtările noastre bune şi cu toafă viitutea". Ciivânt ascetic in 100 de etipete. Cf. care „cere o ocupaţie care să dea de lucru harniciei ei". Vasile eel Marc. fiufe. „Rugăciunea face mintea sa-şi împlinească propria lucrare". care arde în inimă cu un dor înfocat". au neîntrerupfă în inimd pomenirea Domnului".. 1980. Dirfiounoire de spirifn. Diadoh al Foticeei. 1. Cm-â'tt ascetic in 100 de capete. EptstoM câire Niccfae MonahuL 2.i tile. 10. 156 sq.347 fn Rah Adam vieţuia „în rugăciune". 84. Rugaciunea neînce-tatâ este în acelaşi timp „lucrarea proprie minţl?'. Cin'inte despre nex'Oi'ifti. 294.prin care îşi poate alinge deplin scopul". I960. sfinţii. H.4> A se vedea. m Avva Dorotei. se nevoieşte spre toată virtutea buna si spre toatâ lucrarea dreptăţii. p."1 ' Vezi. „Unirea duhovnicească este amintirea nepecetluită. 60-61.346 care adaugâ: „Rugăciunea este lucrarea demna de vrednicia mint» sau înirebuinţarea cea mai bună si mai curată a ei". la starea dintai a lui Adam „şi se apropie de desăvârşire.350 Prin aceastfl continuă aducere-aminte de Dumnezeu omul poate într-ade-văr. potrivit menirii sale. Noms du Christ et votes d'oniison.ru care fi aducem slavă şi mulţumită. cum o nu-mesc Sfinţii Părinţi343 Ea.

Triad*. când gândirea statornica la El nu se mai lasfi intrerupta de grijile pământeşti şi cănd cugetul nu se lasă tulburat de patimi trecătoare". Capete leohgice. Căci ruşinându-le de amintirea atâtor bunălăţî. 3. rugăciunea neîncetata. I.. Sf. el poate să se fereasca de patimi şi să sporească în el virtuţile. St Isaac Sirul. 6. II."'2 ">: Cf.). 2. de care te-ai bu-curat din partea Stăpănului bun şi de oameni iubitor. Sf.1 cum s-a spus: MNu uita toate răsplătirile Lui" (Ps. Cuvtote despre nevolnfd. 93."' când omul „e răpit de amintirea (sutletului rational) mai presus de fire la vederea lui Dumnezeu". Numai atunci devenim temple ale Duhului. < 'uviiiit' despre newtnfS. Diiuloh nl Foticeci. Sf.MS Aceasla este adevărat mai ales când e vorba despre forma sa desa-vârşită. Macurie Egipteanul.Pranixe antropohgice Prin aducerea-aminte de Dumnezeu omul se întăreşte în păstrarea şi lu-cr. I. Sf. „Sălaşluirea lui Dumnezeu in noi. IS . omul ll păslreazâ pe Dumnezeu inlauntrul minţii sale1''1 şi Î1 face s& locuiască in inima sa. 1. zaboveşte cu gândul la ele. altfel spus. 4. Acesl punct va fi cxaniinat în moil detaliat in parlea a Vl-n. Cttvinte despre nevointd. 85." 4 fiind nedespărţită de ea. mai bine-zis conlucrând şi darul de sus". in acelasi sens. gnoxlice . 3. dup."6 Aducerea-aminte continuă de Dumnezeu in rugaciunc este pentru om şi UD mod de a ajunge la vederea Lui.y/ prm tire.s m S(> . m Cf. Tr&tde. 32.'** Memoria însoţeşte lucrarea minţii păna pe treptele cele mai înalte ale vieţii duhovniceşti. Oivhite despre nevoinfâ. dar şi când e vorba de aducerea-aminte de binefacerile lui Dumnezeu. spune Sfântul Vasile eel Mare. că ea face ca in „mintea curată să se arate razele dumnezeiesti".*'0 Prin aducerea-aminte de Dumnezeu. Sfântul Marcu Ascetul sfatuieste astfel: „Punând înaintea ochilor tăi binefacerile de care te-ai împartaşit de la începuUil vieţii [ale si pânâ acum. '. inima la se va umple de dragostea şi de donil Lui printr-o mişcare pornită chiar din ea însftşi.M8 care are dam I de a o trezi şi a o face s3 crească... constii tocmai in a avea pe Dumnezeu temeinicit în gând. Isaac Siml. 154 Cf. ' Cf. 2. fie trupeşti. căci. 3. 102. Simeon Noul Teolog. in ea „îşi află hrana de viaţă dătătoare pentm întipârirea vederii suflcteşti'V5 Sfântul Calist Patriarhul spune. 2). Grigorie Palama. 19 * Cf. Isaac Siml.3" Aducerea-aminte de Dumnezeu cste mai ales condiţia dragoslei de Dumnezeu. XXXII. Ibidem. 23.5. I). " BpistOle. < mân/dri (Col. aşa cum spune Sfânlul Isaac Sirul. m Ibidem. XXXUl. Sf.. Fă aceasUi penini ca inima să ţi se mişte cu uşurinţă spre frica lui Dumnezeu şi sprc dragoste (. Cmom ascetic I" 100 de capete.cap. .irea poruncilor. fie duhovniceşti. Sf. 65. . pe care i-o dă Duhul. Capete despre nigihiiine. Grigorie Palauiu. Sf.v Cf. 2. 33.

Sf Diadoh al Foliccei. Sf.. pierde din mi-ma aminlirea (uturor celor văzute". Captrtf. omul „trebuie să-şi fixeze toatâ atenţia într-un singur punci şi toate gândurile sale să-şi aibă drumul liUmtric numai spre un singur ţei". aducerea-aininle de Dumnezeu implică uitarea cu totul a lumîi. CutegetV <lin sentiitfele bitefepfitor.î: Cf. 32. Diadoh al Foliccei.17 Astfel memorîa devine starornică şi nemişcată. Cuvânt ascetic in 100 de capete. omul se fereste de gândurile străiiie pe care i le strecoara in suflet Cel viclean. Macarie Egipleaniil. . CuvOnt ascetic in 100 de COpCte. < onvorbiri duliwmicasti. 8 $i 10. ('uvâni ascetic in 1(H) de capete. Capete ttttfogice. Isaac Sim].) şi nu se mai gâiideşte şi mci nu-şi mai aduce aminte de lumea aceasta".iiMMi Capetedespre rvgâciune. Maxim Mainirisitorul. w Cf.mi. Cuvww despre nevoitiţti. "■ Cf SI". fiind niemoria „inimii curate". 60. ReguUlf niuri. uirarea de sine. Gugorie Sinailul. •' Sf. "I? Cuvifttt despre nevoinfă.'68 Dedicflndu-se în întregime aducerii-aminte de Dumnezeu. Altfel spus. 6. Capett.paiologia omuhâ căzut Prin aocasta. 37. 61. . 76.cu (otul orice formă şi orice chip". Hie Ecdicul. „El se mişcă împreuna cu acestea sprc amintirea lor.-"ajungfmd la linişte şi pace. XXIV.. LIU.'. Despre c«i . Vasile ecl Mare.•irii<■<> se ttutreptemâ dinfttpte. " (t Sf.. aduccrea-aminle de Dumnezeu este pentru om izvoni] unei bucurii desâvârşile. era cu totul unitară.3*'7 fntr-un cuvânt. II). Diadoh al Foliccei.^ aşa cum spune Psalniistul. III. 5. 60-61. 12.1'' „naşte în suflet o plăcere negrăilă'*. Isaac Sirtil. 87 .588 Toatti gfmdurile omului se îndreptau spre ceea ce constituia penlru cugelul său unicnl obiecr al atenţiei. 6.Sf.. în aducerea-aminte neîncerată" de Dumnezeu. de a. St. 85. „uilă chiar şi de el înstişi şi de firea lui. Sf. Simeon Noul Tcolog. n. Omilit duhovnicesti (Col.Cf. Omul duhovnicesc. Murcn Ascx-ml. spune el în altă paile. El se îndeletniceşte cu cele privitoare la mSrirea lui Durtinezeu şi mereu se gândeşte Ia ele". gnostic*sipractice.4). 56. Grigorio Sinaiiul. Cuvinte despre nevobtfă* 8. „când po-menirea lui Dumnezeu pune stăpâmre pe întinderea sufletului. normală..V da) . omul nu face decât să cugete la „sin-gunil lucru care irebuie". Sf. 3. ducând o existenţă îndreptatfl în întregîme spre Dumnezeu. Prin gândul st atomic In Dumnezeu. . II. nemaiamintindu-şî deloc de veacul acesta.ilist i'. inemofia omu-lui in starea sa iniţială. " (:. (iipvte despn amoftinfa de Ihmmezeu si leonomui humiHtrii.JM ştergerea oricărei aininliri pătimaşe şi lu-meşti '6 Ea implică. Cf.semenea.172 Memoria stăpânita1 în inlregime de aducerea aminle de DumnezeU a lep. potrivit menirii sale.. spuiie Sfântul loan Casian. 97.31 Prin aduccrea-aminte de Dumnezeu. „Adusu-mi-arn aminte de Dumnezeu şi m-am bucurat" (Ps. spune Sffmiul Isaac. Sf. m Cf Sf.17*' Ea îndeparlează cu desavârşire orice gând rail"' şi nu îngaduie nici unei incliiuiri spre răutate să se niani* Cf.. 82. 16. simplă şi offlOgCDă. potrivit ireptei vieţuirii lui (. Sf.fi Cf.

alături de necunoaşterea Lui au un rol central Fn căderea omului.'"7 Uitarea de Dumnezeu.Premise antropofogice feste. despre vuifn mornkl şi despreJapiuire. şi tinume uitarea bunăriîţii celor cltipă fire". de la care vin toate patimile şi toate relele de care sufe-tii omul cazut. uitare de Dumnezeu şi a binelui. 46. 81. Cf. Sfântul Grigorie Palama vede în parăsirea „pomenirii şi vederii lui Dumnezeu" esenţa păcatului slramosesc. se stifocă şt.. 2 Cf.Riiuiafea este o faptit a sufletului înţelegâtor. şi aducere-arninte de rău şi de lume.. în pervertirea ei.SM şi amândouâ due la moartea duhovnicească. dimpotrivâ. prin păcat ca devine.37* Dacă memoria folosită potrivit firii sale este o memorie sănătoasa. despre nmotiştereti lui Otimnezeu. exercitalu" „polrivit firii" sau „contiar fii îi" voibeşlc explicit Sf. care este organul ei. esle cu adevărat moartă. dar îi şi Tnvinge şi îi alungă. alături de ncştiinl/t."f' Ea constituie o armă împotrîva demonilor. vorbesc in mod explicit despre boalu memoriei. " Despre accastiî dubla" polaiitatc a memoriei. aşa cum am vflzut deja. I I ) . uitând prin aceasta de realitatea sensibilă şi de rfiu. 3. afirmă. mai precis într-o inversare a activităţii sale: în timp ce în starea de nonnalitale a fîrii ome-neşti ea slujeşle exclusiv aducerii-aminre de Dumnezeu şi dc bine. . Isaac Sirul.. Ih'spre legen didwvwceasctt 61-62. CuvAnt de sujlel folosilor. m Cf. Sf. Grigorie Simiitul K. Sf. Epistolu vutre Nitolae MoiahuK 10-13. şi pierzare este uîtarea". Astfel. Cuvuni despre trezvie si virtute. alături de ne-ştiinţă (dyyoia) şi nepăsarea trândavă (pxx8\^ila). 61). Capete despre dmgosie. spune Sfâniul Isaac Siral."1 Toale celelalie puteri ale sufletului care depind de ea în mod direct vor suferi aceleaşi efecte patologice. 65. Căci iad este neştiinţa. că Uitarea (XiiOnJ.3B<" A flam la Sfăntul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli Ibidem. Isihic Sihaitul. si Sf. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că uiiarea lui Dumnezeu şi a binelui este. 32. iar apoi Sfântul loan Damaschin. 62. ' '"llmiem.?! m XX . "" Cuvinte etegpre nevoinfâ. prin păcat ea funcţioneazâ contrar firii şi devine boinavl'" Boala constă. Acestea le zice dcspre neştiinţa şi uitarea inimii. Cf. de usemenea. „Ceea ce i sc întâmplă pestelui iesit din upa\ aceea se îmiimpJa şi minţii care a ieşit din pomenirea lui Dumnezeu şi s-a împrăştiat in ammtirile lumii". 68. Marcu Ascetul. loan Damaschin. 43. 33. 150 de capete desprf eunoşlinfa ttalundd. mintea. este unul dintre cei trei „uriaşi ai Celui Rau". "'" Sf. ca şi în cazul celorlalte puteri ale sufletului pe care le-am sludiat.3"3 lar la Sfântul Marcu Ascetul aflăm scris: „Scriptura zice că: «iadul şi adâncul (pierzfirii) sunt cu-noscute Domnului» (Pilde 15. 50..'npete. desigur. din punct de vedere duhovnicesc. m ibidem. principala patimă-boală u părţii rationale a sufletului. mintea care-L uită pe Dumnezeu se înstrăineazâ înlr-o activilate care nu-i este proprie. Prolog: . Hdynatsuii câtre Tahsie. Cuvinte despre rwvainfă. ibidem.177 cu ajutorul ei omul nti numai că esie feril dc atacurile lor. I.8° Aceastâ boală a memoriei afectează.3M Sfântui Marcu Ascetul...

care sunt socotiţi ca cei mai tari. când pe cealaltă\ Astfel. ■ < 'tivâni ascetic î'i lOit tlr capde.V"/''W^-N273. De atunci. cu ane-voie îşi mai poate aduce aminte omul de Dumnezeu sau de poruncile lui". iar negrija naşte pofta. LIV. din pricina fruc-lului placut la vedere. iar pofta îl duce pe om la c&Jere". ne-o spune cea dintâi."1" Sfântul Isihie Sinaitul zice. 13. 32.3" Iar Sfăntul Macarie: „Mintea care alun-ga" de la ea am in tire a lui Dumnezeu cade fie hi mânie. sora împreunălucrăloare şi slujitoare a ei.. ca sâ-şi poată duce la îndeplinire planurile".v" Cele mai multe referinţe le g3sim la Sfăntul Marcu Ascetul. memoria se fragmentează" şi se risipeşle. ea naşte negrija. când ne folosim de ele pesie măsură. '" <'mum de. aşa cum am văzut.3Wl Alţi l'ii mţi privesc procesul câderii in sens invers. uitarea. în sfârşit. Eva. „începutul şi pricina gândurilor. Sfântul Diadoh al Fori-ceei o pune înainte pe prima: ispitiţi de plăcerea simţurilor. relaţiile dintre eie şi efectele lor: „Cei trei uriaşi ai Celui R8u.spre lirzvir si virtule. " Qespn Ctn C* cied Că M' irulrejiieaz/t (iinftiftte... de îndalâ ce vine uitarea. Câci pană ce n-a privir la pomul oprit cu plăcere. care spu-ne apriat: „tot eel ce uită de Dumnezeu caută placerea (desfranataT' '"-' Uitând de Dumnezeu. maica tuluror reletor. Prin nepasarea trândavă. (htiilii tluhovnicejti <Col. 12. în acelaşi sens: „de la uitare ajungem la negrijă. prin uitare şi prin neştiinţă se întăresc şi se măresc proptelele celorlalte patimi. le întăreşte. "'. fie fn pofta trupeas-c*i". Exista o dia-lectică a acestor doua atitudini. Câci ajutându-se întreo-laltâ si neputând să fiinţeze fărâ să se susţină una pe alta. a gustat din rodul lui cu o volupiate pulernică. toatfi pofla ei şi-a întors-o spre gusiarea lucrurilor de aici. scrie Sfântul Grigorie " EpiJtală > <Ure Nicohr Mtmahul. De aceea era acoperită de aripile dragostei duninezeicşti. la pofte necuviincioase". amestecand. Cf. intrând sub stăpânirea mulţimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vflzută spre care s-a întors omul. sunt cele trei reie amintite mai înainte: neştiinţa.. 56. gustul şi celelalte simţuri slăbesc linerea de minte a inimii. care ne îndreptăţeşte să o socotim cauzăcând pe una. Darcând a privil la pom cu plăcere şi s-a atins de el cu multa1 pofta" şi. .. şi nepăsarea trandavă. ele se dovedesc puteri lari ale Vrăjmaşului şi capetenii pufernice ale Celui Rău. le susţine şi sădeşte in sufletul eel fără grijă raul înrădâcinat şi statornic. I3L 89 . nestiinţa şi uitaresi de Dumnezeu îl fac sâ se întoarcă spre realitatea văzută. ori. II).. negrija şi pofta. Prin ele se în-tăreşte şi pe ele se reazemă toată oastea duhurilor iTiuiăţii. Cu adevărat. îşi amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. Adam şi Eva au început să uite de Dumnezeu. care ţese veş-mântul şi acoperământu! norului negru aşezat peste suflet şi care le sprijină pe amândouă. dimpotriva. „Că vederea.**7 Am văzut deja că este greu de arfltat daca atracţia plăcerii simţurilor duce omul la necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu. 10.PatoUigui omului câzul spirituaie fund amen tale strâns legate una de alca. în greşeala ei. O apoftegmă spune: „Zi-ceau BiUrânii ell trei sunt puterile Vrăjmaşului din care vine ioată greşeala: uiiarea. şi greşeala lui Adam. iar de la negrija.

care pătrund în sufletul său si-i prcocupă mintea.Isaac Sirul. Sf. v . Capete despre dragoste. este împărţirea. 33. Sf. 10. principal cale de acces pent™ gândurile strâine. Prin aceastfl a picrdut şi amintirea de Dumnezeu. prin schimbâri în slarea organica* şi prin amîntire". Cuvinte despre nevoinfti. 33. 8-4. Sf.4" ceea ce da" reprezentarilor o mare putere de ademenire. alături de imaginaţie. ea este UHB dintre principalele surse ale „gândurilor care ne râpesc'*. '' Capet* despre dmgosle. 34). repercusiuni asupra tu-turor puterilor sufletului. şi-a pierdiil unitatea împreună cu puterile ei". H.'"' "-' < ape'e fotirte jolosiumre. 33. Această îmbolnavire a memoriei are. infrtlnare. evident.4" De aceea Sfăntul Isaac Siml spune 4H ca ea csle lacaş al paiimilor. Sf.594 De la ea primeşte omul cea mai mare pane a reprezentarilor. Eplstolă către Nicofae Monahid.. este acum bântuitâ de rnulţimea feluritelor amintiri lu-meşti. Uaac Sirul. care încearea* să o împingă mai ales spre asemenea amintiri. Evagrie. '* Cf. Isaac Sirul... memoria este adesea trezita şi aţâţată de demoni. Capete despre dragoste. a amintirii simple şi unilare. Iiir Evagrie remarcâ: . IV. H. I. I. sf. Sf. I I .5''* Sfântul Maxim spune: „prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe: prin simţire. < 'apetedespre dragoste. Talasie Libiiinul. Memoria devine pentrti om. 16. 32. Sf.1''' lucni pe care-l subli-niaza Slăntul Talasie Libianul. Marcu Ascetul. 19. memoria devine la omul căzut una dintre principalele cauze ale trezirii şi stflruirii patimilor. Cuvântdespre rugiiiitme. 46. 44-46. care constituie pentm el tot atâtea sugestii ispilitoarc.'"* Memoria produce astfel de gânduri penlru că ea păstreuză aminlirea greşdilor trecutc şi urmcle patimilor care ni s-au făcut obişmiinţă""' şi mai ales a placerii legate de elc. m Cf.. al căror număr sporeşte tot mercu. Sf. Capete despre dragoste. Maicu Ascetul. 85. m CtU>idan. '' Cf. 8. 84../'remise antropotogiee Siruiiiul. Cuvinte despre nevoinfti. amintirea si starea mustului (amcsteca-rea) din Imp. 60. ' Cf. Sf. Cuvinte despre nevoinfd. Cuvditt ascetic in tOO de capete. Diadoh al Foticeei. Cuvinte despre neioirifd. 74. si invers: despre lucrurile pe cine le-am piimii in noi cu palimfi. III. 10. Mai ales ea este cea care aduce in minte „gân-durile simple". 33.. Isaac Sirul. Mintea. Dar cele mai stăruitoare sum ccle din amintire". şi cea mai periculoasii: „trei sunt cflile prin care primeşti găn-duri: simţirea (lucrarea simţurilor). prin neascullare. Maxim MaYlulisiiorul. CTici fâcăndu-sc din simplft. Cf. voni avea amintiri piUimaţe" (Tnifaintprtwtic. Maxim Mflrlurisitonil.Dacă avem iiniintiii pâtimaşe. " Cf. care vede în aceastâ facilitate a minţii princi-pala lor sursă. 93. felurită. aceasta se dsitorenza' faptului c:l de la bun incepm am primit himuiIc in noi cu pntiiinl. Eptstold cdtre Nindae MfitiaJtuI. Capete despre dragost*. de care apoi se alipeşte în chip pătimaş. 42.*" Aslfel. Cf. 00 . în care înainte mi exista decâ! singur găn-diil la Dumnezeu. Cuviiue despre fievalnţâ. iar din unitară. Sf. tnfrânaresipetrecerea i ca dupâ minte. II. compusă. '-' Cf. Maxim Mărtmisiiorul. locul In care le poţi afla pe loate.^' Dar adesea memoria produce ea însăşi in mod direct gânduri paiimaşe. 10. III. " Cf. Sf.401 Pent™ toaie aceste motive..

are loc o nouă divizare a memoriei.eren păliimişil prin aducerca-aminte de liicrin i" (Cnvthit despre rugdeim*. 3. spune SfAntul Diadoh al Foticeei. a se vedea Sf. unealla păcalului. „acoperit de vălmaşeala adrmcuhii uitării"40*.i lor i sc arntS în chip I impede omului cat* înccarciî prin rugae tune să regăSeoACJl ailucerea-atniiile de Puiiinczeu. nu poate împicdica rugilciunea drepmlui. îţj strccoaril gfuidurile unor hicnni iişa-zisc trebuincioase.spune Evagrie: „Caml diavoful eel pieaviclesm. făcând miilte. ('uvâril tiscefu m 100 de mpeie. " Capett despre Irezyie $ virttite.Ciuid le viUI dracii riWnind cu adevilrai la mgâciune. cu anevoie îşi mai poaie aduce aminte omul de Dumnezeu şi dc ponmcile Lui". 10). 1 " ' 'nvânf ascetic in loo de eapete. 45. . 61 ■ 1 Lucrare. amintirile Cf. îndatâ îşi aminteşte şi de r. dar aceasta se face cu mai multă greutate. (>. Diudoh ul Foliceei. după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul. ii aduce aminte cele cilulate şi cclc atnintilc mai inaifHc.). sil se tlescmajeze >i su" sc inliisrcze foaite. singura care. a-şi aminti de Dumnezeu şi de bine nu este cu neputinţă peninj el.. sa poarre în aceeaşi clipă şi gânduri biine. ci şi toate puterile lui. chiardacâ nu sunl pătimftşe.. stăpânea în memorie.Paiologia omului câliif Astfel că „aducerea aminte de rău (p:i/f]p. 68). MS 91 . şi. Căci cum se grabeşte să înţelcagă binele. dar şi prin lucrnrea duhurilor rele care încearcâ mai ales prin acest mijloc să ţiiul miniea departe de Dumnezeu. nu a stricat numai amintirea simplfi a sufletului faţa de bine..'i vreme. c&utând siî le ia la cunoşlintĂ sS piardă rugâciunea care aduce roaile" {Ihii/em. 56. 44. ci se întrcpfltrund şi se amestecă. Apoi. aminlirea binelui. îţi fnră iunintirca lor. 46.n tov> tcaKou)" ajunge să fie la omul căzut odeprindere (ft^iţ). cum spune Sfânful Diadoh al Foticeei: „De cand minlea noastră s-a rostogolit la chipul trtdoit al cunoştinţei. îl atfiţă hi plut. sunt toCU$i străine de Dumnezeu. ca mişcflndu-ţi-se minlea $pie căutarca lor şi neaflfmdu-)c. 5: 83: ('uvâ/it hi flHilfore.07 Cu privirc hi siarea de confuzje a memoriei. rnintea omului este stăpânita de mulţimea amintirilor lumeşri şi a gândurilor. el explica" pe larg: . 85. întunecând dorinţa fireasca care tindea spre viituie". Ca urmare.""0 înrr-adevâr..-"* Amintirea binelui şi aminlirea răului nu ajuns doar să se invccineze. în altă pane. dupii pinin.lu. sporind confu/ia creată de multele şi fcluritele gi'tnduri care stăpânesc memoria şi cugetarea omului.40* Aminlirea râului înlocuieşte. care nu exista la începui. ehiar dacfl mi vrea. 1. şi gânduri rele (.40' Chiar dacă omul căzut se află. în grade dife-rite.. 116. Citvinie despre nrvoinţâ."1" In ambele situaţii. Cf. ' ' ('iipeie fotirie jotmitotire. Isaac Sinil. cu rnintea. carc.X)e alunci. FiindcS de la neascultaren lui Adam ţinerea de minte a omului s-a sfaşiat în dour. Sf.. acesteia ii rămâne de acum înainte un loc mai mult sau mai puţin redus în memorie. după cum am VăzUt. Aceste amintiri pătrund în minte din pricina iubirii dfl lume. 88. pentru ca aminrirea binelui nu poate fi ştearsă şi înlocuita cu totnl.. ilupi) cum .401' „Neascultarea. e silită.. la început. Ea esle scindatâ în două părţi. 4a " ('uvâni ascetic hi 1(H) tie capelc. cânil revine iarăşi la mgâciiine.

.

4"' Imaginaţia pune stăpânire pe minte în multe feluri. patimile suscita" în chip deosebit lucrarea si plăsmuirile ima447 448 Cf. care nu i-L mai descoperâ pe Crealorul ei.44* înstrăinând-o. I353C). Evugrie. S i î n t i i de mai înainte au socotit-o asemenea miticului Dedal ca o închipuire cu multe chipuri şi multe capete. Tra/tttutpraclic. Iar aceasta se întâmplâ nu numai atunci când este treaz. nemaiki-sând s5 se vadă nimic din ceea ce era la început In viaţa lăuntricâ a omului cilzut. aflatâ* în legătură cu o memorie ea însăşi pervertitâ" şi nemaifiind. cu „o scăndură gala zugrăvifii". o lume închisă în ea în-săşi. 34. Sf.4il Prin aceasla. ajunge să stapaneasca mintea şi o sileşte sil-i urmeze. „Căci acum omul se mişcă in jurul nâlucirilor iraţionale ale patimilor". nu numai că ea „se opune foarte mult nigaciunii curate a inimii". Nichitii Stirhatul.) Căci blestemaţii ucigaşi. m Ibidem. asemănăloare hidrei (.45 Pe de altă parte. 37). 56."' 2 dar nici nu mai lasă vreun loc pentru gfindul şi amintirea de Dumnezeu. când este năpădit de închipuirile din vise. Cf. nu mai sunt cele pe care le avea Adam înainte de cSdere. „De aceea.4" In starea decazută a omului însă\ lucrurile se petrec cu totul dimpotrivă: piclura cea fromoasS este in întregime mfizgâlita' de iinaginade cu chipuri şi forme nâscocite de ea. omul îi cade cu totul pradă. p.. spun Sl'inţii Calist şi Ignatie Xanthopol. aşa cum a ieşit el de la Dumnezeu. ci şi în somn. IU Notum aici detlni(ia Sf. *"C\ Apoftexme. arată Sfanrul Maxim MSrturisitorul. 430 loan din Singuriilate. care. dandu-Ie hrana care le face să lucreze şi sâ" sporească. min-tea sa este făra* încetare populată şî bâjituită de mulţimea gândurilor legate de ele şi de imaginile lor. Sfânlul Varsanufle aseamftnS sufletul. 120(45. % .4H Pe de o parte. ci sum cu iotul şi cu totul opace.44 Atunci „mintea rătăceşte mereii din naJucire în nălucire. nu mai sum prilejuri de neîncctaul adu-cere-aminte de Dumnezeu. II. 64. 193. nu-l mai înaJţă spre El. loan Scărarul: „Nalucirea esic ieşirea minţii'' (Scam. Sf.""7 Imaginaţia.Premise anlropologice memorie. potrivit (irii sale. 22. în chip firesc. adică înde-leltiicindu-se numai cu aducerea-aminte de El. o facultate anexa* în procesul cunoaşterii. •"Ambixua. HI.. ar trebui să-şi afle locul in sufletul omului. Imaginile pe care le are din această lume. care nu mai primeste nici un alt chip şi nici o alul culoare. Maxim Mărturisitorul. Alipk in chip pătimaş de lumea sensibilâ. căci atunci c*lnd se stinge una. intră în comunicare cu sufletul. adică transpa-rente pentru energiile dumnezeieşli. 4. "' Scrisori ttuhavnicesti.1 CeU 100 tie capete. II. PG 91. flauslicrr. Ctmvtnbire. imagina-ţia trezeşte palimile. Celr 300 tie capete* fi\ 62. 38. străbiUând ş) trecând prin ea. din ea răsare altii". in urma pcrcepţiei sau a amintiri-lor. făcându-l un fel de stup de viespi şi o peşteră de gânduri slerpe şi păti-maşe". înstrăinat printre obiectele reduse la dimensiunile lor materiule. cd. dumnezeieştii Părinţi vorbesc de multe ori despre ea şi împotriva ei. îmaginaţiu ajunge să ocupe un loc atât de mare şi să aibfi un rol atât de nefast pentru că ea se iruinifestă în strânsă le-găturâ cu patimile. Capete despre dmgOSte.

I72D. visează atacuri. Giigorie de Nyssn.Patologia omulni remit ginaliei..) adusă la suprataţă de (xlihna somnului.4^1 Sfântul Nichita Stithatul reniarcu şi el cd . iubitomlui tie slaviî deşartă cin-stiri de la oameni. Sf. ' Capete teofogice. II. Sf.. *" Cf. la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mân-câri. dacă este vorba despre coşmaruri.4!. I73C.-'fie. ca reacţîi la mania sau temerile resimţite. în sfârşit. 60.459 Nevoitorii stiti bine ca visele sunl zămislile de imaginaţie în legătură cu obişnuinţe trupţduî460 şi ale siifli-tului.448 Acetista se întârnplă şi în starea de veghe. eel mai adesea legate de ocupaţitle şi de grijile din slarea de ve-ghe. ** Capete despre dmgox/e.*'" în acest din urrrtă caz. penl. ele sunl fie recompuneri ale unor resluri de ajninliri. ci mai înaince". ilwtem. Iwac Siml.4" Sfântul Simeon Noul Teolog scrie în ace-laşi sens: „Când partea poftiioare a sufletului (krtiOi^iEXiKbv) e împinsă sprc pnlimile desfâtarilor şi spre plăcerile vieţii. patimile împing îmaginaţiB sa zămisleascS imaginile care |e sunt potrivite . lurcand iuţimea sau mânia (0\ÎU. I72D.. razboaie şi lupte între serpi şi ceriuri ca la judecatii cu duşmanii. Cand. râzbunare usupra celui ce l-a supărat.ru că se hranesc mai ales cu aceste taehipltiri.). mintea îşi niUuceşte ma-teriile plăcerilor în vremea somnului.IK6'/) sufletului e înfuriata împotriva semenilor. 69. raţiunea lui (XoyimiKbv) se înalţa Cf.. II. câştigtiri. Itesptv faeerea amnluu XIII. 8. acelea reţin închipuirea şi cugetarea lui şi în somn". ri Ibidem. Prsprrprerea omului. celuî ce ţine minte răul. PO 44. Sf. iubitorului de placeri forme de femet.©. III.62. PG 44. Astfel. ascunsă în cele mai adânci alcătuiri ale sufletului (. I I . căci „boJile tmpului nu gunt contraclate chiar în momentul când se ivesc.semnul unei boli care zăcea înaunlm. XIII. VI. iar când creşte iuţimea (G^u. 68: 69: 85. iubitorului de argini. II. Cnvinte despre mvtnnfă. pizmaşului. fie. iarcelui însctat numai apă. hărţuiţi de cugetări ncflfiflătoasp". 4 '* Cf. aceste gânduri sunt . vădindu-se astfel fierbinţelile ascunse ule patimilor de care rie-am îmbolnăvit. tot pe aceslea le vede sufletul si în vis.He ele vechi sau noi -şi care Ic aduc desfătările pe care le caută. '"' Capete despre dmgoste. Grigoric de Nyssa. vede lucrurile pricinilitoare de fries". Cu „gân-durile nesănătoase" se întâmplă la fel ca şi cu bolile. legat de puterea poftitoare. gnostic* ft practice. 4* Cele 300«to capete.. arata Sfan-IB] loan Casian. dar mai ales în somn.41' Sfânrul Maxim Mârturisi-torul constată că: „Precum minţii celui flâmand i se năluceşte numaî pâine. rT 06 97 . Sfântul Simeon Noul Teolog spune câ „cele ce ocupă sufletul sau cele în care petrece el în state de veghe.""1 Ear Sf'antul Maxim precizează: „Când creşte pofta (feniBuuAot).după preocuparea omului dinlăuntru şi dupa grijile lui sunt şi mişcările Irupului $i nălucirile ruinţii" din timpul viselor. necazuri asupra celui piz-muil şi asa mai departe în toale celelalte patimi'*. mijloace de satisfacere a dorinţelor. îii legiltura cu puterea irascibilă. •'" Mezdmintele mânăstlr&ti.

pe cele ce încă nu le are. PG 44. 4.miiiI Nichita Stithatul arată înca şi mai precis legătura dintre vise şi diferi-tele patimi: „Dacă cineva are sufletul iubitor de cele materiale şi de plăceri. ca şi cand le are sail le va avea cu sigu-ranţă. demonii atacând partea poftitoare u sufletului ne arată (iar noi dăm buzna spre ele( înlmniri ale cunoscuiilor şi ospeţe ale rubedeniilor. (înseamna ca trebuie) să ne îngrijim de partea pătimaşă a iuţimii". dar se vede şi osândit ca un om fară milă. precuin şi flare veninoase şi carnivore.'1'7 în acest ultim caz.Premise untropohgice prin irufie şi mândrie. II. Capete efespre dingoxte. XIII. silindune să umblăm pe drumuri prăpăstioase. prin prezenţa şi formele pe care le iau. din care vine îmbrăcămintea pătată şi întinăciunea trupului. aţâţătoare la plăceri. 85. 54. ■"' Cf. gnostic? si practice. Capete dexpre <leosehuv<t paiimilor şi a gimdunlor. ca răspuns la patimile sale şi prin mijlocirea lor. se lăcomeşle după dobânzi şi le aşază în vistierii. cum locmai am arătat. aşa cum scrie Evagrie: „Atunci când. îşi naluceşte câştiguri de lucruri şi de bani sau chîpurî de femei şi împreunări pătimaşe. 85. Maxim Mărtiirisitorul. de asemenea. scoţându-nc în cale oameni înarmaţi. 4711 Cf. Sf. 54. Dacâ e cu suflelnl plin de mândrie şi de Irufie.471 cu scopul de a stârni patimile. Eviigric. II. A se vedeu. I73C. 46. ™ Cele 300 lie capete.470 fie iscând în el chipuri şi năluciri. se poate întâmpla ca ei sa puna in cugetul " < \ipe\e /eologlce. scaune de stăpânire si de conducere şi le socoteşte. în închipuirile soninului. ne lulbură partea pătimaşă a iuţimii. Dexpre facerea unuilui.46" arâtând în chip vădit faptul că sufletul este bolnav şi chiar de ce boala suferă şi care parte a sa este vătămată în special. I72D. Sf.469 în cadrul acestei îndoite legături a imaginaţiei cu patimile. lar dacă are sufletut lacom şi iubitor de argint. loc. işi închipuie răpiri maripate în aer.1 Cf. tstoria monuliilor tlin Egipt a hii loan dc LycopolU. Grigoric dc Nyssa. Maxim Marturisitorul. 1 >X . demonii. îşi năluceşte laude şi primiri din partea mulţimii. Capete de. şederi ş'i domnii pe tronuri înalte. iar noi. păşiri înaintea poporului în fruntea unor care de luplâ*. înseamnă că partea cu pricina e bolnavă şi pati-ma teribil de puteniicfi. dupâ cum arată Sfînţii Părinţi. Sf. visele ne descoperă care şi cât de puternice sunt patimile noasire care le zămislesc. iaf dacă are sufletul îngâmfat de slavă deşarta. Maxim Mărtiirisiloml. 60. ah.spre linigaxte.\4W M. coruri de fernei şi câte şi mai citte (imagini) de felul acesta. se vede pe sine purtat in trăsuri sirilluciioare şi uneori zburand în vSzdah şi pe toţi îi vede tremurând de covârşîrea puterii lui. 19."467 Astfel. vede totdeauna aur şi pe acesta îl dorcşte. II. Dacă are un suflet înclinat spre mânie şi duşmă-nie. 63. dimpotrivă. III. esle urmăril de fiare şi de şerpi veninoşi şi e năpădit de lemeri şi spaiine. Alunci când. w Traliilul pniciic. îngroziţi de aceste drumuri şi hăituiţi de fiarele şi oamenti cu pricina. J * Cf. scăpâm cu fuga. chiar când e Ireaz. fie Împingându-I pe om în astfel de încliipuiri. Tmtatul practic. joacă şi ei un rol important.

imagini cu totul noi penlru el. Sf. I 18. prune.476 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie aşa: „Diavolii ne due punirea spre păcătuire prin nălucire şi minciu-nii". în soinn. Ajwfiegnie. penlru a le înfăţişa minţii spre amăgire mincinoasă". ca şi In starea de veghc. Satana nu poate fauri gânduri minci-noase. pe care nu umblase încă. 17. II). 118. Nalucirile imaginaţiei apar ca principal» forma pe care o iau momelilc şi indemnurile diavoleşti spre pâcat:475 dacă în lextele ascetice gândurile (ko-ViCTjlot) sum asociate deseori cu inchipuirile. 10.>». II.4*1 amăgindu-l4"2 şi lTicându-1 să rătâcească din pricina mullimii nSlucirilor. Sf. nelinişie şi îngrijorarc. de fapt. r * Sfinţli Părinţi spun ciî.4't.4*3 ajungând chiar sâ-l înrobească cu totul. Sf. 22. ducandu-se in Egipi cu tatiil siin şi vitzfmd femei. prin ea diavolii îl hfirţuiesc pe om.Uuiesc". 6: 14. Tmta/ul practiv. 67. 3. Soisori dahovniccşti. Cuvdnt ascetic in 100 de cttpete.i'aivhgia omuhii vtizul omului. şi pe care înlr-un anume fcl cugetul esle silit să le primească. diavolii i-au aiiilat chipiiri de fentei. duhurile cele rele vor sft-1 rătăcească pe om şi să-l ţină depane de Dumnezeu.ic. arată Sfinţii Calist si Ignatie Xanthopol. Apologia ititâi. Vedem accasla într-o istorisiie din Apoflegtiw.. "' Cf. simple închipuiri sau îşi au izvorul in ele.. lie in stnrea de veghe. iar cl i-a spus iai. Sf. ci şi să-l umpe de tulburare în felurite chipuri. Sf. în toate aceste cazuri însă. LI. i-a spus acestuia: «Pîirinie. Scrisori duhovnicrsii. Macarie Egipieanul. '■"'■ < <-lr IQOcUcap&cGA. Cfinil a crexcut.474 Scopul acestora este să-1 îrnpingâ pe om în greşeli noi sau să-l pună pe calea unor noi rautăţi. lar Bfitrânul s-a inmunat de viclcnia demonilor. Undent. Varsanufie şi loan.47 căutând nu mimai să-1 împînga* in păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimi-le. care s-u miral fotirte. Odata. m Cf. t7 " Cf Sf Vttrsaniifie şi loan.. II. 38. Şi la fel obişnuieşte să-i amageascâ vrăjmaşul min-cinos . De aceea. dc cxeniplu.47* lmaginaţia este principalul instrument al lucrârii diavoleşu împotriva sufle-tuliii. 99 471 .'ihii său. îmaginaţia este penlru ispite principala poartă de in-trare în suflel. „Sfinţii de mai înainte au socotit-o. 78. m Cf. 118. N 171: „Se spune despre un Bătifin câ a venil ta Schîl având cu el pe tliil său. aslfel poate fi explicaln creaţia artistică.""1" trezind în el mai ales tris-teţe. care nil stia ce este femeia. 14. 475 A se vedea. dându-i nălucirea demnitătii duinnezeiesti.47* aici create de el însuşi. '' Copete despre trczvie. 70.. Capeie despre firi-rn. care nu sum legate nici de vreo percepţie din prezent sail din trecut.şi viclean pe toţi cei ce p. Isihie Sinaitul. ca pe un pod al demoni-lor". m Ibidem> 14. "' ('itjirtr despre trezxie şi virttue.*"1 Sfănlul Isihie Sinaitul spunc chiar câ imaginaţia a pricinuit în principal căde-rea omului: „Şi aşa l-a despârţit pe Adam de Dumnezeu.si virtafe. OtnUii thhovniceşti (Col. fie in somn. 12 Cf. ibidem. Evagrie. aceslea sum ecle care vin nonptca la mine In Schil (. *"' Cf. care in pnstia aceea îi arăiau chip de femeie". adesea. Diadoh al Foliccei."177 „neavând fantasia la dispoziţie. lustin Martinil si Filosoful. aceasta se întâmplă tocmai penlru că eel mai adesea gândurile stint.

înainte de căderea în păcat însă. adicit vigilenţa care caractcriza mornelile mincinoasc ale Celui Viclean. nu sta la vorba cu ele şi a fortiori nu con-simţea să le urmeze. 64. Sf. ca şi suflcm!. Co/Um eretiilor* V. fund napfklit ziua şi noaptea de imagini care-i t'ac mintea să râtăcească şi o abat de la rostt. Sfinţii Părinţi subliniază astfel responsabilitatea omului4*7 în ceea ce pri-veşte pervertîrea imaginaţiei sale. Omul a fost creat în în( regime dupa chipul lui Dumnezeu. aduse prin ini(locii'ea imaginaţiei. opete. primeşte îndemnu-rile răutăţii şi !e însuşeşte şwşi hrăneştc imaginaţia cu ele. Sf. modul în care omul se foloscşte de diferitele organe ale corpului şi modalitălile de pcrcep-ţie senzorială au fost şi ele perveitite. Nu numai că exista chiar „virtuţi tru-peşti". La lucrarea virtuţilor. Calis( şi Ignatie Xanlhopol. Sf. de asemenea. ci faptul că sufletul sâu în întregime cste bolnav. înstrăinănd-o şi ţinând-o departe de Dumnezeu. Oi'inonstmfia profttm'nluirti apastotieet II.. adica $i trupul. Celt. pentru ca.).SOOtle <tti>etc. îmbolnăvite. iar prin aceasta. „o punte penmi demoni". *™ Cf. I. pe scurt. Confonn afimuniei de^ îniâlniie la Sfinţii PăiinU\ că omul a fosi creal clupă cliipul lui Dumnezea-oinul. omul a făcut din imaginaţie. zămislind şi dez-voltând imaginaţîa păcăloasă. în final. 32. Cete 100 </<•. să fie în îmregime îndumnezeit. 6. Anumite "I Cf. dar prih trup se împlinesc multe dintrc virtuţile sufletului.""" imaginaţia sa neajungând la râu. 100 nature saîn starea oea desăv&rşită si deplin sănfroasă. pe care am descris-o mai inainte. Grigorie Palunia. el nu cunoştea „închipuirea necuviincioasă". nu şi-a ferit inima de cugetele straine. Cnlist şi Ignatie Xamhopol. 1361C. Nichim Siithatul. spun Sllnţii Părinţi.4** având menirea de a înfâptui în intregimea sa asemiînarea cu Bl. ia parte şi trupul. 102. care duce la îmbolnăvirea ei: din pricină ctf n-a rftmas credincios poruncilor dumne^eieşti1 n-a mai ascultat de glasul lui Dumnezeu. care î-a foM datăca un fel de punte spre Dumnezeu. A se vedea. se vede nu doar simpla îmbolnăvire a imaginaţiei. Din faptul câ omul îşi imagineaza* cele care-1 îndepărteazâ de Durnnezeu. 16. PG ISO. 7. Sf. Patologia simţurilor şi a funcţiunilor trupcşii Pftcatul strămoşesc a produs schimbări şi abateri şi a adus boalft nu numai la nivelul puterilor sufletului.il ei. Irincu. dimpotrivă. pentru că n-a ră-mas treaz şi veghetor (vETtUKot. inima îi rămâne deschisâ la . Proşopopee. Astfel. 4-7 Sf. Atâta vreme cât omul nn-şi regăseşte trezvia. 97. I. Ephtole ilnhovnUeşti.Premisf anlrvfitiUtgur Adam încă de la crearea sa a tost ispitit de Cel Rau. predându-se astfel cu toiul lucrării diavoleşti şi urmarilorei nenorocite. 1.. cunoscand deci ispili-rilc aduse de acesta prin mijlocirea imaginaţiei. 5. el nu le dădea nici o atenţîe. Omul câzut. funcţiunile tmpeşii şi simţurile.

. " ('uvâiitpentni cffi' cese UtUft&t .. Trupul esle şi el chemal la îndum-nezeire. OnUHL 12. cât şi a trupului 7 (.). trupul primeşte de la acesta darul Sfântului Duh.. Mucurie Rgipteanul. 3. unitatea fundamentals a sufletului şi trupului in persoana omului si deslinul lor cornun. Grigorie Piilanui... XLIX. alături de suflet.. PG 150.. 12.si' finixtesc. 4. III.4'' „Căci. îi d<i si acestuia sil pâtimească cele dumnezeieşti şi sa* piUiinească în chip fericit împreuna1 cu sufletul.*1* Subliniind unitatea fundamentals a color din care e format omul. uşă a cunoaşterii creaţiei materiale. Apoi intervene o a doua operatic prin care datul senzorial este interpretat de toate celelal-te facultftţi ale sufletului care contribuie la procesul cunoaşterii.. 1 Omilii duhmwceyli (Col II).) La bărbaţii duhovniceşti. ci tree de la minte la trup şi prin cele ce le lucreaza şi le patimesc.. Cele doiu'i sule i/r vapet? desj/rr cunoşlmfa de thimnezen fi icononiiu înlnipării I-'iului lui Dwytiu-zru. Printr-un ' CuVârtt fumtni cei c* . ca să locuiască şi sfi se odihneasca în trup. " Cf.. Sfăntul Grigorie Palama spune: „Care durere.. ele pret'ac si trupul spre mai bine şi-l indumnezeiesc (.. Sf. ca în propria-l casa. are şi ceva pati-milor. 2. care nu merg de la trup la duh. spune Sfântul Grigorie Palama. o data ce pătimeşte cele dumnezeieşti.4*0 Lucrand împreuna* cu sufletul şi lasfindu-se cârmuil de el. lck-m. La baza sa stă senzaţia. XV. Sf. Prin aceasta. scrie Sfântul Macarie Egipteanul. i se comunicfi sufletului o informal ie obiectivă cu privire la datele exterioare ale obiectului. adică reacţia fizică a unui simţ la stimulul unui obiect. ci mai degraba ea însăşi in tore and spre sine trupul si Btrăgindu-I de la plăccrea pentru cele rele şi insuflându-i prin sine o sfin-ţenie si o îndumnezeire de care nu mai poate 11 jefuit". 3-4. hanil Duhului. nefiind mişcată de patimile (rupeşti şi materiale (. latura palimitoare îndumnezeieşte şi trupul. 38. 88. nu-i o lucrare atâl a sufletului. Triade. Percepţia senzorialiî. lăudabil si dumnezeiesc. II. care patimeşte cele dumnezeieşti şi care. după cum Dumnezeu a creat cerul şi pămâniul peutru ca omul sa-1 locuiasca\ tot aşa El a creat trupul şi sufletul omului ca sil fie locuinţa Sa. care mişcare in trup. (. I53C.Piilolugiti imiiiUn ctiztit daruri ale Duhului. treciind prin mijlocirea sufletului la trup. este un proces in acclaşi (imp somatic si psihic. m 101 .4"1 Una dintre l'uncţiunile elementare ale trupului este de a fi instrument al sufieruliii in ceea ce priveşte relaţia sacu creaţia materială: prin mijlocirea simţiirilor trupului. având sufletul drept mireasă frumoasa şi preaiubită". „ia şi el parte la sfinţenie". prin însuşirile si puterile sale.. „se lucrează şi prin trup'\w Trupul. II.. care piacere. Care sunt acestea? Cele duhovniceşti. 12.) mainland la împlinirea acestui rost fericit al ei. II) IV. 13.. sufletul ia cunoştinţa* de cxistenţa crealiirilor sensibile si prin organele trupului intră în mod concrel in legâturâ cu ele şi ucţioneazii asuprci lor. Sf. ci rklica trupul aproape de vrednicia duhului şi-l induplecă şi pe el (pe trup) să linda" în sus. Omilii duhovntceşti (Col..) Căci sunt şi pătimiri fericite şi lucrări comune ale sufletului şi trupului care nu ţintuiesc duhul de trup. în general. Maxim Murturisitorul.

. a cunoaşte pe FăcătQr". cercetând numai raţiunile şi firile lor şi deosebind fară gre-şealS lucrările şi însuşirile lor. mai mult decât de la obiectul în sine. Cuviint hnpolrivu elinihr. 102 . păstrându-şi astfel sufletul curat. sesiza cu ajutorul raţiunii sale loţ>oi sau raţiunile lor spiritua-le. sânătos şi potrivjt scopului !or. 4. ci este ela-boratâ în funcţie de valorile subiectului cunoscător. in altă parte. este situat in spaţiu şi raportai la alle obiectc. prin prea armonioasa alcătuire a ei. De aceea Sfântul loan Gură de Aur spune: „Judecăţile noastre nu se formează după natura lucrurilor cu care venim în atingere. funcţia si valoarea sa. Percepiia sa senzorială era aslfel subordonată contemplărti naturale {xao-plct <()\KnKfi). de la acesta.*" Iar Sfinţii Părinţi. cunoaşte.cel oferit de senzaţie. simmrile noastre. prin ele Adam percepea în Dumnezeu toate făpturile create şi. cum ne arată Sfântul Maxim Mărturisitorui. având ce temei un dat obiecliv . imaginaţia şi dorinţa. si îndeosebi de ceea ce el. în acest fel.... intră în chip «epătimas în legătură cu pri-cinile lucrurilor. 22. in mod firesc. el se folosea de toate facultăţile sale care participau la percepţia senzorială şi în primul rând de toate simţurile sale. potrivit firii. vestind sufletului măreţia raţiunilor (X6voi) din ele". o data cu aceasta. îşi aminteşte. 14. aşa cum este el prezentat de simţuri.49B Catehrze.4'"' Undeva. ci după simţământul sufletului cu care le privim".. simţurile aflându-se în starea cea după fire. l'ele doua sute tie ctipelc ih'xpre miunflinfa tie Dimmvzeu. pipâitul. vederea. neîmpatiniindu-se şi nemişcându-se cu plăcere spre ele în mod conlrar firii". care constitute esenţialul în per-cepţia senzorială. memoria. auzul. se mişcă potrivii firii dacă biruie ceea ce este mai bun". atunci când au prilejul. este numii.. obiectul. Aceasiă interpretare..4''4 De aici rezultă că percepţia senzorială este legatâ de starea spirituaJă a celui care percepe. doreşte. care spune că aceasta este şi datoria ornului reînnoitîn Hristos: jşi păzeşte cineva sufletul fără pată pentru Dumnezeu dacă se sileşte (. I.. îşi imaginează. I. toate facultăţile sale fund îndreptate spre Dumnezeu.Premise antraf/ofoftice proces complex. în ultimă instanţâ. depinzând dc starea tuturor facullăţilor sale care intervin în procesul de interpretare pomenit mai sus. scmnificatia. definit în ceea ce priveştc natura. II. Despr? siifh'1. Sfântul Atanasie precizează faptul că: „tnipul are ochi pentru a ve-dea zidirea şi. în starea primordialâ a omului. ia naştere percepţia. tot el spune că „toate cele ce se lucrează în chip îm-părţit în simţuri.. înţelege. nu se opreşte însă la acesta şi nu constitute o simplă descriere a lui. de o mamera generală. în care intervin inteligenţa.49S Sfântul Nichita Stithatul spune şi el in această privinţă: „Când mintea pătrunde în cele mai presus de fire. ne readuc aminte de cum trcbuie folosite. mirosul. Cele 3m <fe tapete. gustul. 4. M..) să-şi deprindă simţurile să privească şi să-şi imagi* neze în chip evlavios lumea văzută şi cele din ea.

în fiinţa omencască. 4. Maxim Mărtuiisitonil. sfântă. X. la fel: „Ochii v-au fast daţi pentru ca. v " HpisMlă câfre monahi.22. înainte de a păcătui. văzând cele create. urechile au fost facute pentru ca omul să asculte „cuvintele dumnezeieşti şi legile lui Dumnezeu"' şi pentru ca pe Dumnezeu să-L audă în orice sunet din lumea aceasta. Serapion dc Thnniis. Tot astfel. să întaţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. toate organele trupului lu-crau potrivit adevăratei lor naturi şi meniri.î:M Aşa scrie Sfântul Nichita Stithalul: „Ca fiinţe duruite cu simţuri trebuie să simţim în chip cuvenil lucrurile supuse simţurilor. mCelettH)<iec«pete. La fel şi mirosul i-a fost dat omului pentru ca el să simtă în toate creaiurile „buna mireasmă a lui Hristos" (2 Cor. PG 91. pentru ca. I308A. pentru îndurările lui Dumnezeu. 12. bine plăcută lui Dumnezeu" (Rom. şi prin frumuseţea lor să ne înălţăm la Cel ce le-a zidit şi Lui să-l aducem cunoştinţa lor fâră greşeală". despre care mn vorbit deja. 14 Despre acest rol al omului.*" gustul. 3.. 1). în starea paradisiac^. 8). cunoscându-le adevărata lor naturâ. w. în acelaşi fel ca simţurtle. Sf. fra-ţilor.505 PunAnd folosinţa simţurilor sub carmuirea minţii sale care contempla raţiunile spirituale ale făpturilor. " CuvâiU împotiiva eiinitor. gustând din hra-oft. adicâ potrivit lui Dumnezeu şi în vederea îndumnezeirii omului. 103 .Patohgia ortmhii lâzut Sfântul loan Gură de Aur spune şi el. cunoscând filră greşeală.. XXII. I In I. 72.. precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor. Ia(5. mâinile au rostul de a lucra în Domnul cele de trebuinţă. *" Omitii h Facere. deci. ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu.t Cf. cum spune Sfăntul Nichila Stithatul. Tot aşa trebuie să lucreze ele şi în omul reînnoit in Hristos. pentru ca să pipăie pe Dumnezeu in loate lucrurile (cf. 11. să daţi slavă lui Dumnezeu'V'' sau: „Ochiul penlni uceasta a fost creat. Cel ce locuieşti în cer. aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru" (Ps. X. lucrârile şi însuşirile lor. iar pipăitul.3.**' Adam şi Eva. legat de aceasta/ 01 cuvintele Psalmistului: „Către Tine. de a sluji voii dumnezeieşti. 1). după cum învaţă Apostolul Pavel: „Va îndemn. Adam avea o percepţie obiectivă a acestora. fîffixtotd călre mornihi. pe toate le vedeau in Dumnezeu aşa cum le vede Dumnezeu. căci aceasta este sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci când 1-a creat. 41. şi să slăviin pe Facătorul lor". să vadâ „că bun este Domnul" (Ps.100 Sfantul Serapion de Thmuis ne aminteşte. Scurt vorbind. 122. percepeau realitatea în mod identic. 2. cf. 1. Sf. Ambigua. 33. am ri-dical ochii mei. aşa cum a voit-o Dumnezeu. rostul simţurilor este să contribuie la unirea creaţiei văzute cu Dumnezeu. 15). pentru că. de a se pune ■'">t)es. 1-2). Ibidnn.>re<Um>ol. pre-cum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale. având toate facilitate şi toate simţurile lor orientate spre Dumnezeu Cel Unul.

cii. Fiecare organ al trupului iucrează în chip firesc şi sănătos atunci cănd lucreaza* în Domnul şi se mişca* de dragul Lui. 58. ■" Sf. 104 1 . uni-re cu El. Isaac Sirul vorbeşte in mod explicil despre „boala <slabiciunea) sirnţurilor" (Cu vinte despre ttevotnfâ. când simţurile sale sunt „în bunâ iâiKluial. Vuvăni penmt cei ce W litustesa. sâ aibă picioare grabnice spre a face râii.Si'i-şi linişlească simturile" şi să le lamăduiască de boiilă {ihUlenu 30). şi inimâ care sâ cugete cele viclene". loan GurS de Aur.. drept ciii spre contemplarea lui Dniiinezeu şi miiloace do. Sl* Cf. Sf. 14. şi îndeosebi de a fi ridicate în mgăciune către El. II. liphtoUi catre fiii rei ilithovnut'şti. pe lângă urechi alte urechi.. 2. depărtându-se de Dumnezeu.. peiitru ca omul să nu mai vada piecum se cuvine. Cuvănt împotrivn eliiii/or. foe. Sf. pe lângă picioare alte picioare.).1" At3t pe plan Irupcsc. pe lângă cap alt cap.. având pe lângă ochii săi alţi ochi. ™ Cf. întinat şi necural (. omul se înstrăinează de firea sa fundamentala şi autenticâ. tit. inima fîicăndu-sc sălaş al rugăciunii şi bătând numai penlru Dumnezeu inir-o rugaciune ritmată de su-flul plărnânilor. într-un cuvânt. Seiapion de Thmuis. X. Sf.'*10 ele se îmbolnăvesc.V'. It>c. Cuvitite despre nrvoinfa. M'4 ciind toate organele sale sum folo. pe lângS mâini alte mâini.. *" Cf. Capeh> despre trezvie şi vhnite. 20. Epixtotâ către motuihi. Inc. Sf. 53. Sf. nesupus legilor lui Dumnezeu (. „el se referă la om în îniregimea lui.1-a surpat şi 1-a întinat Cel Viclean. Grigorie Paliinm.*08 în ceea ce privcşte limba. Sf.. Macarie Bgipteunul.ir firii. căpatând o fire cu toiul contrarâ.site de om pentru a duce o viaţă virtuoasă. Prin păcat."11 In loc să-i dea minţii materia pentru contemplarea fîrească a celor v&zute. Isihie Sinailul. loan Gurii tie Aur. 23)..w Tol astfel. II. conir. decăzută. AUinci cănd Apostolul vorbcşte despre „omul cel vechi". 569 Cf. Sf.. Mnearic Egipteanul. cat şi sufletcsc. 4. spre lumea sensibilă. ea i-a fosi dată peniru a rosti cuvintele adevărului şi ca sfi aducă neîncetat laudfl lui Dumnezeu. 11). şi-a abătut simţurile şi toaie organele irupului de la scopul lor firesc şi normal peniru a le îndrepta. Grigorie Pahuna. mâini care s<i lucreze nelegiuirea. despre fapiul că mintea oimilui cazut trebuie inai înlfki . Serapion dc Thmuis... (•U. *': OmlUi duhovniceşli (Col. 6. Sf.. cu un om vechi. Aslfel pcrvertite şi iiiiprăşiiate. 14. pe omul eel de dcmull l-a imbracat cu un altul. 60. în CuviuUiil /. el vorbeşie despve „boalii simtirilor". ci sft vadâ şi sa audă ran.MI in loc Cf Sf. aceastf rânduială a fost tulburatS. Episiolă coin-fiii cei thihavnfoesti. ăimţutile sunt pricini ale unei mulOmi decugetâri trupeşfi şi deşarte. spune Sfântul Macarie Egipteanul..). Ibidem. Sf. trupul omului este sănâtos din punct de vedere duhovni-cesc atunci când tinde spre Dumnezeu prin loaic lucrările sale si devine ast-t'el templu al Duhului Sfânt (1 Cor. loc. Pcotru că pe Io( omul trup şi sullet .. Omul. picioarele au rostul firesc de a-i da oniului putinţa să meargă spre Dumnezeu şi sâ* săvârşească binele. ril. Isaac Sirul. 19). Alaniisie eel Mare. Sf.Premise anlropofogice în slujba dreptâţii.

■" Sf.. de la funcţio-iiiiiva loi fiiească şi încep să funcţioneze patologic. II). noi vedem altiel decâl este". 23. văzutjf în afara lui Dumnezeu. "* Sf. ci este o proiecţie a conştiinţei decăzute a fiecărui oni. Urmeaza cfl percep-i. de vreme ce ea nu se mai porriveşte cu realitatea însâşi a obiectelor. împlinindu-I voia. le or-donea/ii. Fapt. " De aceea Sf.i urmaşilor lui Adam sunl fundamental aceleaşi. Kichita Stilhatul vorbeşte desprc „robin simţuriloi" ((>/<• 300 de ca-»». '*" Cum câ moorlea e. „aşa cum nu se cuviiie". 50. Oinilii duhovnlcesti (Col.'"7 Omul se foloseşle de ele în primul i find penlru a dobândi plăcerea simţuala pe care o caută. Isaac Sirul. după pofta sa. omul căzut nu mai are o percepţie a lor corecta. însinlinate de Dumnezeu. I. constatâ Sfântul Ambrozie. mulţimea şi rmlsura dorinţelor sale piilhnaşe. nu înseamnâ deloc că per-cepţia lor este una obiectivă. toţi oamenii percep realitatea aproape în acelaşi fel. obiecle de care să-şi bucure privirca.s lipsind-o de pălrunderea realifăţilor spirituale. le dii sens şi valoare în liincţie de patimilc sale. I.niţiiilor-:16 In loc de a sluji lui Dumnezeu. Arâlând care sunt urmă-rile pacatului strămoşesc. 5. el se loloseş-te de ochi „aşa cum nu se cuvine".ParoloRtti vimilui aătttt sâ se supuna minţii. Sf. Sf. M ibidem. ' iiviiili' th'spri' iwvoiitţti. 2. ("uvinle aespre iwvoinfa.sjiunsuri itiirv Inhisif. Sf.*"1 pentru a-si oferi. obiectivă. se face iniealtâ a mullor patimi. Maciuie Egipteumil. Ru. ci arată sîmpla polrivire a unor subiectiviiiiţi piulaşe la o aceeasi cădere şi faptul că deformârile suferite de facultatea per-cepiivil . II. Işi foloseşte urechile. Isaac Sinil. de asemenea. Cuvinte despre nevoinţâ. în ciuda acestor diferenţe. I0. care le definesc adevărata lor natură.sle nn bine. simţurile şi organele trupeşti ale omului căzut sc pun în slujba dorinţelor lui trupesti şi slujesc la lucrarea păcatului şi aţâţarca patirnilor.51'' ca să ascultc vorbe rele şi să se bucure de auzirea lor. pulem spune câ\ în mare. adică confonna rcaliliiiii lor şi adecvata la ceea ce sunl ele in chip adevfirat.ia devine subiectiva* şi schimb. Maxim Mărlurisilorul. Sfantul Atanasie explica felul In care sufletul face '* Cf. 20). Aslfel. conlribuind la înălţarea ei spre Dumnezeu. *IJ Cf. Atanusie eel Mare. I. Mirosul esle man at „spre mirosirea felurilelor parliimuri ce rrezesc pofrele trupeşti'V7 PipSitul. ca să se piece spre cuvinte deşarte şi să-şi înveselească prostcşte minieu cu ele. Gustul ajungc rob lacomiei.v Omul vede tapturile în funcţie de dorinţele sale pălimaşe. In acest sens vorbeşteSfftntul Isaac Sirul despre „boala s. Organele trupului sunt şi ele deviate de la rostul lor initial. le situează. înstrăinând mintea şi supunând-o acestei lumils. s Kr> . simţurile o înrobesc. facultajile cognitive ale omiilui nu mai inlerpretează potrivit Duhului datele senzoriale. schimbându-se după felul. „Aproape tot din ceea ce privim. Cuvfint uupotriva etirrihr.. Nemaivăzând energiile dumnezeieşti din creaturi. la rândul său.nl că.51" plecfmd-o câtre lumea cea simţită.ltoare.

Premise antropologice să lucreze contrar firii toate funcţiunilc trupeşti. nevăzând ca" s-a rătăcit din drum şi s-a abătut de la ţinta sa". măinile au pornit să omoare (. nebunesc. 18). socolind că.. păcătuieşte şi-şi pricinuieşte răul. ' Autorul Pildelor vorbeşle şi el de „mainilc cure varsa sângc nevinovat" (Pilde 6. astfel aler-gând. scrie aslfel: „Coii-ducătorul unui cal de curse. Omilii duhovniceyli (Col. rit."( cât priveşte picioarele.*24 stomacul l-a întors spre „beţie şi lăcomie nesăturată". nu pentru că asta le-ar sta în fire. 5. în loc de a le folosi pentru naşterea de prunci. 1 Cuvtinf hnpotriva elinilor. St Macarie Egipteanul. '" CuvâtU tmpotriva elinihr. Sfânlul Nichita Stilhatul vorbeşte desprc „porni-rea dobitocească". abătându-se de la calea spre Dumne-zeu şi mânând mădularele trupului spre altceva decât spre ceea ce se cuvine. „Mişcându-se mintea spre ceea ce e poirivnic. mână calul precum poate . şi iarâşi de muUe ori îl mână spre prâpastie. simţurile şi organele trupului acţionează într-un chip lipsit de raţiune. daca nu luăm amintc.100 •!>captte. 6. dr. fiind purtat de el spre ţinla spre care se poartă pe sine însuşi în repcziciunea calului. mânându-se pe sine prin ele. subliniind rolul suflelului în aceastâ răfăcirc a simţurilor.şi dc multe ori îl repede spre cei pe care-i întfdneşte. 2. Macarie Egipteanul. loc. dacâ dispreţuieşle ţinta spre care trebuie să-l conducă şi abătându-se de la ea. II. A se vedea. ** Cf. 17. *■ loc rit. 106 . de asemeneu. şi ele sunt pricină de cădere. Sf. nu s-a abfttut de la ţintă. suindii-se pe cl. Sf. Pikle 6. au folosit-o spre hule şi bârfeli şi juramintc mincinoase". ele sunt „grabnice sâ alerge spre rău" (Pilde 6. Căci gândeşte numai la alergare şi nu vede că s-a abătut de la ţintă. lipsită de judecală a simţurilor. loan Gură de Aur. 17)."7 Iar Sffintul Atanasie. ci din lipsa noastră de grijâ". l*7 Cele ..şi poate precuin voieşte . mai binc zis."2 şi încâ mâinile „spre a fura şi a bate pe cei aseme-nea Ior". Cf.>. II). ** toe cit. I. Şi în loc să folosească limba spre cuvinte bune.536 Lucrând contrar firii. Tot aşa şi sufletul.) şi(-au dal) celelalte mă-dulare spre desfrânare. Sfântul loan Gură de Aur scrie şi el in acesl sens: „Să luăm aminte la mă-dularele noastre şi vom vedea că. loc. 5.

PARTEA A II-A Descnerea. Patimile . manifestările şi felul în care se produc bolile spirituale.

.

l boala e a doua.4 Sfantul Isaac Sirul. Dogmatica.e nu au fost create la uiceput împreuna cu firea oamenilor. 20. nu în ale sale". Şi dacă acestea sunl asa. omul face să se nască în el parimile (H<A8TI).. ne uminteşte Sfantul Vasile eel Mare/ „Palimi-I. Sf. 18. precum suni cu adevârat. e vădit că se mişcă în cele din afară. după sănătate".chin. pc pamanl.6 Acelaşi Sfânt Pârintc scrie în nltîî parte. lblosindu-se.) Noi credem ca Dumnezeu a facut pe eel după chipul Său nepătimaş (. Prin urmare.). 5 bis. ' Ibidem. Amonie eel Mure. pelrece jos. vinulea este In suflet in chip fireac. spune Sfântul Maxim Mărlurisilorul. Toţi Sfinţii Părinţi spun ca acestea nu fac paile din firea omului.7 Acest paA se vedea: Avva Dorotei. hivâfâturi de suflet folmitoare. I.. Căci a spus dumnezeiescul şi marele Vasile: «Sufletul. când e pâti-maş. ( Răsfnmfuiii câtre Taltisie. Jacrrea omului. " Omilii iti-sftre. 109 .' „Ele nu tin de chipul lui Dumnezeu". când se rnişca în chip pSlimaş. esle nepâtimaş. 4 Dcspre sujlei.)■ Deci.. loan Daimir. cum vom vedea. lar cand e în cele de SUS. boli spii iluale înlorcându-şi de la Dumnezeu faculiăţile sufletului şi trupului şi îndrep-tandule spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla In ea plăcerea. §i când firea coboară din treaptu ei. lar cele ce-i vin ca ceva deosebii (accidentele) sunt în afară de fire (". O dală ce se şlie şi se marturiseştc de loţi că ţine de suflet curaţia în chip firesc. când se afla în afară de fire. Pentru c. pelrece în cele de sus. de un limbaj medical: „Deci e vadil că sănâtatea exislă in lire de mai înainte de boala ce-i vine ca ceva ce nu ţine de ea (ca un accident). Evugrie.. (sufletul) este in chip vădit în afara firii. spune că „paiimile sum un adaos dintr-o pricina sufleteasca. prccum ne asigură eei învSţaţi de Biserică. Serisvtt. se cuvine să îndrâznească şi să spunfi că (paiimile) nu tin de suflet nicidecum in chip firesc. chiar dacâ acesta se itiişca în ele. Căci altfel ar intra in definilia firii". 8. 1. nuniite şi vicii (Kcttciai). Sf. Srrisori. Cuvinte despre Havofrtfâ.. Pentru ca suflelnl este prin fire nepătimitor (. paiimile pun Stfipânire pe ea»". XI. 134.3 „Mişcarea potrivnică firii este pătimaşă. 5.3 Sfâniul Nichiia Stithalul spune că ele sum „cu totul străine şi în nici un fel proprii firii sufletului". Deci paiimile au inlrat hi suflet pe iuinâ şi mi e drept să se spuna că paiimile tin de suflet.I Patîmilc. cănd se afla după fire. •■Ihittein. 83. 82. IV. 69.. în acelaşi sens.

K în ceea ce-l priveşte. IV. este Limpede că rautatea este şi ea a doua.Oogmatiea. aşa cum s-au fa-cut.i Dorotei: „Am scos virtuţile şi am sădit patimile contrare lor (. din pricina cflderii din starea de desăvâr-şire.13 Sffintul loan Damaschin precizează: „Toate cate a fScut Dumnezeu. Potrivit firii lor toate sunt roa-be şi supu.DescHtna. a intral în noi ceva strain de firea noastră. tnanţfBstârUeşifalul in <at«se prodttc botih spiritual* saj este foarte aproape de ceea cc spune Evagrie: „Dacă boala. Kttspunsitri viitre Totttsie. pentru că sufletul este din fire nepătimitor". Dacă ramân aşa cum au fost zidite. rod al voii personale despărtUă de voinţa sa fireasca. îndată după călcarea po-runcii s-a făcut în om străvezie si vădită asemanarea cu dobitoacele necuvân-tâioiirc".. precum zice: Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră" {Fac. partea a doua.. care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenil a doua fire". Dar daca se îndepărtează. 110 ." „Dumnezeu nici n-a făcut. 41. departându-sc de lucrarea virtuţilor. nici n-a zidit răul. ca absenţă. (a intrai) rău-taiea patimilor. este a doua... patimile sunt efectul relei folosinţe de către om a Libe-rului său arbitru. a semănat în el virtuţile. a format in ea însăşi raul".. 20.) Căei virtuţile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire. sunt foarte bune.. ci sunt ca întunericul. 1. ca urmare a piicatului strămoşesc. care nu există dupa fiinţa {.42. in chip voluntar. că ele odrăslesc m fire.1* Altfel spus. .).1'1 Singure virtuţile. . ci din lipsa lumi" Capete gnastiet. în raport cu sanătatea. ca lipsă a vinuţilor care le corespund şi care constituie în om asemanarea lui cu Dumnezeu. „Patimile sunt un adaos dinlr-o pricină sufletească. acesta a adus in el patimile. 1 Cuvfafe tlesprr nevomfâ. as a cum am arălat. 26) (.) Deci Dumnezeu ne-a dat în chip firesc virtuţile. Căci Dumnezeu nu e facătorul patimi-lor". XXVI. de la starea conformă naiurii şi dac. aşa încât trebuie ca ele să fie definite în primul rând in mod negativ. dar patimile nu le avem in chip firesc. 1 Scow. Sfântul loan Scărarul spune că: „Păcatul sau pati-ma nu se afla în fire în chip natural. 1. lată ce Spune Avv. tin de fire a omului. " Oinilii duhovnicejti (Col. Prin ele. adică după virtute (. II). Pentru că îndatfi ce a tacut Dumnezeu pe om. după ce au patruns in partea cea mai puţin raţională a ei. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul. Deci s-au amăgit unii spunănd c:l unele dintre patimi sum fircşti m suflet".se Crcatorului. 41. daruit.. Dar când una dintre fapturi s-a revoliat şi n-a ascul-tat de Făcător.1 vin la o stare contra naturii. sunt foarte bune. IV. Sfântul Macarie învaţa1 în acest sens: „In urma neascul-tării primului om. 8. ajung în rău. 1. " r\<fhifi cuvdnt. dupâ virtu-te". 82. in loc de chipul dumnezeiesc şi fericil. îiivaţând de la marcle Grigorie al Nyssei. Căci nici nu au vreo fiinţă sau vreun ipos-tas..i La fel spune şi Sfântul Maxim MărtuHsitorul: „Spun.lu Vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului.) dupfi ascmanare..i de Dumnezeu.

Maxim Mfirturisilorul. Trauuul practic. Oinilii la Hewmenvt. >-6YIK6I. altfel spus. poirivii scopului pe care Dumnezeu H le-a dat la crearea firii omeneşti. Totuşi. Dogmatical iv.patimile inipului" (A se vecleu: Evagrie.) al acestor facultăţi. patimile jifectcazîi în. 64.. lar delinirea rautatii este următoarea: folosirea rea şi împotriva poruncii Domnului a darurilor pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să facem binele.. 5. II. dnpă chipul şi asemănarea Căruia a fost creat omul. inj'miutre şi /wlreieiea ten du/ui mime.Patimile.' UKItie eapete. puterilor san lendinţelor omului. '' ( . patimile mipesti.) Cu toatc că.! firii la una contrary firii". Cape Us despre dtagoste.. Fiecare patima. 35. mod esenţial „paitea pîitimaţâ a sufletului". Ele cores pund folosinţei şj sensului firesc şi rational O. pervert irea. a dat naştere patimilor (bolilor) şi le-a întăril pe acestea împotriva sa". a facultăţilor. în general.oyiKOi. II. 89. pentru Sfinţii Părinţi. XII. imtişinaţia etc. Sf. consider^ că palimilc suni suscitaţe de „putcrile suflctului în mişcarea împotriva firii".patimile suflctului1' şi . dupâ cum toi ' Awn Doroici trimite uici la Sf. strict vorbind. 20. care etiprinde inteligenţa sau mintea (vouţj.20 Sfantul loan Scruarui. reaua lor folosinţă (rtapctXpnjaK. voinţa. 11 Dogmatics. însemnand dc altfel. dotinUi. tot aşa."' Sfântul loan Da-maschin învaţă tot aşa: „Viciul nu este nimic allceva decat îndepărtarea vir-luţii. loan Damar.1" Sfantul Nichita Stithatul. 1 Scam. adică de la viitute. Sf. şi venim la cea contra naturii. cure stint puteri pătirnaşe (KCtSiltlKai). '' invaftittiri ile suflel Jblositoare.. pe de altă parte. Astfel. şi trupul. aşa cum am văzut. Sf. I. Ill . 36. Dacă rSmânem în sta-rea naturală. care. suntem în virtute. ajnngem în viciu". spune câ: „noi am schimbat însuşirile sustinăloare ale firii în patimi".n Abătiindu-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plâcerc. irascibilitalea. 30. au rostul de a-I îndrcpta pe <>m câtre Dumnezeu şi de a-l în^lţa la El.) cu aceste puteri lucrând cored şi după cuviinţă. alunecâm spre mutate. implied într-o oarecare musurâ totnlilatea puterilor sufletului (inteligcnţa. la fel.1" prin devierea. Patimile. form at ă din putcrea doritoarc si puterea irascibîlă.17 Vinulilc constau în lucrarea potrivit firii sau. 1. îşi mi obfuxia în suflel şi este de la sine înţeles ca unumite patimi ptivesc în ucelaşi timp >i iufletul. Capettt despre dragos/e.52 lar Sfantul Vasile eel Mare arată că: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să îinplinim toate poruncile pe care ni le-a dat (. facem viaţa noastră virtuoasa ptin pietate. I. Pat tea a dona a Cuvantului XXVI. dtipîi cum am vilzut. memoria. 8. Cuvinte despre nevoinfâ. Vasile eel Mine. Isaac Sirul. Sfantul loan Damaschin defineşte patimile ca „abaterea de bunăvoie de ia starea conform. boli spimuole nij. conform Logosului. Sfinţii Păiinţi vorbesc adesea si despre patimile „plUfii rationale a suflctului". Ciivi'tnt de suflel folosiior. se ivesc datorită lucrării con-trii firii (adică împotriva scopului firesc şi normal sau."' Sfantul Talasie vorbeşte şi el despre schimbarea vimitilor în plicate. daca* însă nu folosim acţiunea lor. dimpotrivă. a Cf. dacă ne abntem de lu starea naturală.thin. 37. împotriva lui Dumnezeu) a puterilor sutletului şi a organelor trupului./.). altfel spus. după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii. '* Sfinţii Pîirinţi fac deosebire. 41. 10. între .

îndreptân-dii-le spre cele necuvenite."" Aşa învaţă şi Evagrie. Clcmenl Alexmulriiiul. 19. fie spre o iubire neraţională. aţâţându-1 pe om sâ le folosească cum nu se cuvine. Scolîastul acesiei luciăii vorbeşte în mod obişmiii dcsprc . Strvmate. constatăud cS patimile distrug „lucrarile fireşti ale sufletului"/'' arată pe larg cum se pe-trece acest lucru: „De vreme ce cugetarea. 59.-7 „pficatele ne vin din reaua întrebuinţare a puterilor sufletului. nu există nimic i. 50. Acesta. ('opete despre tlragosfe.. a adus la existenţfi toate lucrurile spre binele comun.. Cf.*1 Sfantul Grigorie Palama invuţă tot aşa că „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă naştere patimilor vrednice de dezaprobare". 112 :< . 111.1 rătil vine din folosirea în chip contrar firii a acestor puteri ale sufletului.su ri cătri' To/asie. fie spre o ur. Desprefijcerea omului. ('apc. 61. II. II. „pornind razboi împotriva virtuţii şi a cunoş-tinţei oamenilor. „nimic nu e rău din cele ce sunt. IV. irascibile şi rationale". 6. " ibidem.i ct? se lini^tesc. 39. wdiiifestatile şifelul m tare » produc btititr spiritual*? aşa de adevârat." Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufletului de la rosiul lor duninezeicsc firesc şi prin întrebuinţarea acestora in mod contrar firii. este o miseare a sufletului împotriva firii. 55. dacă nu sunt fo-losite cum se cuvine. scoliîi 9. de usemeneu. dar. A se veden. este limpede c. ca şi a numcroasclor dereglări pe care le produc in su_1 Ciiirinl peitfni ve. potrivii porunciî Sale". lar Sfântul Maxim. fiâspimsuri cat re Tttlnsir. 4. III. PG 44. 86. Cf. II.*0 Origen constată acelaşi lucru: „Ur-zitorul tuturor acţiunilor sufleteşti. 51. în viaţă.patimile contrare firii" (ibidem. 16. pcntni câ le dăm întrebuinţare greşită'V De aceea. însă.l fiirâ judccată a vreunui lucru sau din pricina vreunui lucru dintre cele supuse simţurilor". Kaspun. 1 OmUie /a Vânhirea Cîitnârifor. imimea si pofta. 22. '" Cf. se întâmpln adesea că lucrurile bunc ne indruma spre păcat. de asemenea. nasc răutatea şi penlru că sta în puterea noastră să ne folosim de ele fie bine.lu care să fi fost creat de Dumnezeu". diavolul. în acest sens. lar dacă este aşa. definiţia virtuţii ccruie de Dumnezeu este folosirea acesior daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. '"llwient.59." Penlru aceasta.. in vederea obţinerii plăcerii simţuale. Sf. 3. spune Sfântul Maxim. I9. a celei poftitoare. patimile sunt mişcfiri dereglate şi (rationale ale sufletului: „Patima. I. XVIII. II. care vorbeşte adesea despre caracteru! nefiresc al patimilor/s spune. şi din cauza tuturor celorlalte tulbururi care le sunt inerente. '•' Ibidem. 2. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti".Oescrirrea. 2.1B.. Giigorie de Nyssn. Cai't'it1 tlesţnv âmgoste. 16. II. scolia 4: 5 J Ri'gtiliU' itmri. decât reaua întrebuinţare. spune Sfantul Maxim. cautâ să le doboare sufletul prin puterile (facultaţile) înnăs-cute ale lor". scolia4). Dumnczeu. fie rău.te gnostic*. " CapeJe dexprt dmgOSle.2'' „în toate lucrurile reaua folosire este pâcat". XIII.

57 încâ şi mai adesea ei folosesc termenul de boalâ penlru a nuini patimile şi Obisnuinţa cu pacalul care se naşte din ele. OmUU duhovniceşti (Col. 10. IV.14 Stantul loan Gură de Aur spune că „patimile nu sunl altceva decât nebunie". Cateheze.41 şi Dumnezeu „cunoaşte de ce rele este înrobit sufletul. întune-cândune mintea. loan de Gaza. 463. 51. XXVI. I. Cf. Sf. XI. 41. Cfefe SOOdt eapete. 5 (versiunea siriacfi). S/'. 4. privită ca mulţimea " Cuvâtti impoinva e/milor. PG 83. IX. 1. Omilii h. 48. 3.tn HfiislaUi nîirr Coloseni. 560A. Mnrarie EghXeamtl. în acelaşi pasaj. Dialogut cu iudeul hxfon. 2. in cave patimile sunt prezentate ca boli. Teodoret al Cirului. V. 3. 1. 35. Scrisori. 34. forme de nebunie. rfttâcirea cugetelor şi pierderea conştiinţei"/' Căci citiin în Ecclesiast: „miam dat seama că răutatea este o nebunie. Sfaniul Atanasie eel Mare vorbeşte despre „oamenii cfizuţi in nebunia patimilor". 5. Fer. Herma. "• Qaeheze baptîmale. apropierea dintre aceste noţiuni este. 22. XXV. . 98. I. 62. La aceasta ne invitâ chiar termenul grecesc n&Ooc. Sfinţii Vursanufîe şi loan. lustin Martinil şi Pilosoful. 22.40 Sfântul Nichita Stithatul vorbeşte despre „boala patimiî". Banchehtl. Pililele. 5. XV. 2. 19-'> Omilii. 3. care înseamna „boală". 100. 34. Omilii duhovmcesti (Col. MaieU XIX. practic implicită. •' Cfffe MX) de capete. NichitaSiilhaiul.3'' iar in alta parte explică mai pe larg: „Fiecare dintre nenorocitcle patimi zămislite în sufletul nostril naşte în noi un soi de beţîe (. XI. prin rădâcina sa comuna cu /tdOTj şi n&Onjia. VI. 3. Sf. sutletul a ciizut în boala patimi-lor". Pihtomt. IX. 4. 126-127. 11. Grigoric dc Nyssa. IV.. Sf. 7. Mai aflăm patimile nuniite dtept boli in: Parafmzei hi ISO de capele In. prtmim o oarecare deprin-dere străina şi conirară firii. 115." La fel spune şi Avva Amun.„). m învăţătttri de suftet folositotire. Sf. Astfel. 7. I. spune el. Dtsprt diovol. Ihuilii In I Ctnititeiti. ' Ibidem. loan Gură de Aiir. Sciisori. IX. scrie Avva Dorotei. Cf.. 25). I. 2. 113 . el mai spune şi ca" „sufletul zace in boala pacatului". patimile pot fi considerate. "] Prolreplic.4' Tot aşa şi Sfântul Macarie Egip-teanul. Ill). V. 2. pe drept cuvfuH. Cateheze baptlsmate. 22. VI. cum este el impiedicat sfl tucreze cele spre viaţă şi cum zace el ripus de boala grea a patimi lor celor necinstite". (&<|>poo-i>UTi)" (Eccl.. 53: fmne. dar in nenumărate rânduri Sfinţii Părinţi o stabilesc in mod explicit. Sf. ca şi în Sutaîntâia. ■' Ibidem. îniicgiil capitol. LIU. spune (impede Clement Alexandrinul. Sf. I. Despre ferioiie.Patimile. XX.47 wDupă câlcarea pomncii. XFl. 4. 201. 17 (întrebare). 7. care denuineşte patima.. 5. Căci beţia nu este nimic altceva decâl abalerea minţii în afara căilor ei fireşti. " Cf. Metodiu de Olimp. 6. 250. ajungem ca în obişnuîrea cu o boală veche şi de nevindecat'Y" Patimile sunt „boli ale sufletului (vuxfţţ voooi)". III). Simeon Koul Teolog. 97. Cuvânt elespiv Provide»l<i. «)3. boli spirittuile flet. Sftnţii Pârinţi prezintă foarte adesea viaţa dusă în păcat si patimile ca pe o adevărată stare de nebunie. 26-27. 4.Prin lucrarea rriului. XXVII. II). VII. IC Scrisori. I I .44 Evagrie numeşte „răulatea". w Omilii âahavnlcesti CCA. Cf.

numele bolii este podagra. iar numele patimilor si ale stricăciu-nilor sun( fclurite. Aceasta se înţelege uneori mai usor prin comparaţia cu bolile trupeşti. cle a&eineney. iar virtuiea. 1 < uvlntt despre wvoînfă. Despre nigâcîune. capul adica. prin stricare. 10 Dcspre patîtnî. în membrele sufletului nostru. 12. TV. iar dacă s-a coboral la picioare. Cf.46 lar Sfâmul Isaac Sinil scrie în acelaşi fel: „Cu cele ale sufletului este toi aşa ca şi cu cele ale trupului. cre-dem că se aşază în părţile.*17 „Fărît curiîţirea de patimi. 86. " Ihtdem. înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri. patimile sunt boli ale sufletului". puterea patimii vătămatoare a împresurat pe una dintre acestea.41. Sf. dar felurile suferinţei sunt mul-te. care pot avea o singuru cauză. Sf. de asemenea.Descrierea. 1. puterea fiecSrui viciu. loan Damaschin. care se pot tulbura din vreo pricină oarecare. boala se numeşte gută. câte p<irţi îile trupului a infectat. la rândul s3u. voinţa şi sentimentul. XXV||.4" „în suflet se află mulţime de boli". 4'' i iifH-te itespre c/m^oste. Cand acexta a atacai încheieturile sau extremităţile mâinilor. şi recurge peniru aceasta demonstrate la o comparaţie clară cu bolile trupului: „Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor.4S Sfântul Maxim. drept pilda. în locul ei se aşaza ceea cc numim vi" Capet* gnostic*. toi aşa se raportează virtutea şi pacatul la suflet". 4: „Raul esle o boalil a sufletului. Când acest venin a pal runs in urechi sau in ochi. * Ornilii lci Carlea Nunierii. sau. în caie Sf. învaţă că „precum se raporteaza sănătatea şi boala ta trupul viu. Cuvâni de sufJet jolosilor. mai spune el. trecând de la cele văzute la cele DevSzute. „boală a sufletului" . pe care ele le afectează. Când. se produc otiUi şi oftalmia. nu simle cu siinţi-rea cele duhovniceşti". a ac vedea. Ill . ca să spun aşa. sănătalea lui". veninul vătămător. în Episiola IV. Vasile eel Marc. nu se tămăduieşie sufletul de bolile pacalului". şi lumina şi întunericul la ochi. Uupfi membrele care au fost alinse de boala. aşadur. aparc cefalalgia. 30 şi. în acelasi chip. scrie Origen. „cntă viemc suflelul sc uflă în boala palimilor. manifestârile şifelut in care se pnniuc bolile spiritual? patimilor ce se împotrivesc virluţii. Când este atacată de putorea veninului vătâmăior fortâreaţa trupului. privite în (otaliiate ca boli. enumerâ diferitele patirni. A se vedea. după care. în iuai mulie rânduri. sau la puterile acestuia. Sfântul loan Casian arata* cum se pot deosebi şi împarţi ele prin raportarea la diferitele „părţi" ale sufletului. Snttcg Cuvuniul este îmeineiul pe accaslâ comparaţie. a port hi nii din suflet care a fost molipsită. 46. Dacă deci virtutea este in chip firesc sănâratea sufletului. Aceeaşi singură obârşie. IX. Mai aflâm lie asemenea palimile privite ca boli în Cuviintul 26. Isaac Sirul spunc că: „RfuKaiea este o boală asufletiihii".41* Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele nnilte de care ne vom folosi atunci când vom analiza fiecare patimă.*1 Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli. dupa calitatea părţii. 83. sau. produce boli cu atâtea nume. ca să spun aşa. Omilii ta llexaemeron. întemeind astfel o adevaratfl nosografie duhovnicească. adică iivând drept obârşie raţiunca. 29.

bolt spiriitutle ciu". încă şi mai lungă. calornnia. pe care Î1 putem considera drept reprezentativ pentru fe-lu] tic a privi al Sfinţilor Părinţi.//. Sfiintul loan Casian. iubirea avuţiilor pâmânteşti.M desfrânarea. împotrivirea. luria.-' In acesl text. mai ales atunci când este vorba de instruirea celor care sunt puţin familiarizaţi cu realităţile duhovniccşti. 0 mulţime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cftzut." trufia. Ana-logia existentă între cele doua* planuri ale realitaţii ar permite. decîit invers. ceea ce permite să se vorbeasca' şi despre unele. şi nu in chip alegoric sou pur şi simpiu ca ilustrare.. iar dacâ maladjile sufletului sunt in gene-nil pre/entate prin vocabulanil rezervat patologiei corporate. judecarea scmenilor. sfada. XXIV. care foloseşte acelaşi principiu de clasificare. cearta. lăcomia. nici ca simplă comparaţie. cele trei patimi prin care ochiul sufletului . mândriu. şi anume tot atâtea cAte mişcări patologice pot avca diferitele ltii facultăţi. Iar dacă va strica partea poftitoare va zămisli: gastrimarghia. 15. mânia. ura semenilor. Daca va fi rănită voinţa (partea irascibilă) va produce furie. laşitate." In altă parte. lipsa de crcdinţă. putinătatea de suflet. ci. tristeţea peste măsură. de un vocabular. tit. trândavia. trebuie S3 şlim că nu este vorba despre simple figuri de stil. palima apare limpede concepută şi definite ca boalfi. tristeţc. întumurarea. minciuna. nepftsare. pentru a descrie patimile. gelozia. el dă o altîl listă. ipocrizia. cnizimc. ('uvâttt liesuflel fo/osilor. blasfemia. care sunt: lipsa de credinţă.Patimile. şi despre altele în lermeni medicali ideniici. ca afecţiunile somatice sâ fie descrise în termeni rezervaţi .mm-Cea este orbit şi înrobit tuturor celorlalte patimi. „Patimile sufletului sunt uilarea. 8 Cf. adică orice erezie. ci despre un mod de a se exprima perfect adecval la realitatea descri-sa. în principiu. lasitatea. ilustrân-du-şi afirmaţiile de mai sus. aplicat în mod obişnuit la patologia corporals. în majoritatea cazurilor in care Sfinţii Pârinţi se folosesc. slava de-şartă. arghirofilia.*"1 Sfântul loan Da-maschin. aşa cum însuşi Sfîintul loan Casian o spune. aceasta se to-tftmplS pentni Ca este mai simplu sit se meargă de la cele vizibile spre cele invizibile. negrija şi neştiinţa. în plus. ne da următoarea clasificare: „Dacîf este infec-tală de viciu partea rationale va da naştere la vicii ca: chenodoxia. părerea greşită. pizma. numiS-rul lor creşte prin combinarea unora dintre ele. nerabdare. 1 San lâcomui pămecelui. in viitutea unei autenlice analogii ontologice care cxistă încre afecţiunile trupului şi cele ale sufletului. pizma. ■. erezia.dacă ar exista ase-menea lermeni bolilor sufletului. ne oferă o listă mai detaliată.. pe baza deose-birii dintre patimile sufletului şi patimile trupului. 115 . amarăciunea. frica. mândria. '"' Adică slava deşartli. iubtrea cclor materiale. nerei'oiworfj'triilulwvniceşti. avuriţia şi poftele vătămaloare şi pamantesti". despre o manierâ precisâ şi directă de a arăta lucrurile aşa cum sunt. pornirea nestăpânilâ.

când ne îngrijim prin plă-cere de iubirea trupească de noi înşine (QiAaurta). '' RăsptmSUti nitre Talasîe. In sfârşil.). prefaciUoria. tâlharia. ciuda. întristarea. adoptând dasificarea stability pe baza celor trei funcţiuni principale ale sufletului. iubirea de sine (. de-a lua în râs. neruşinarea. calomnia. lâncezeala. iubirea de stăpâni-re.. prefăcStoria. cele care se nasc din unirea accstor două porniri. sminteala.. cele care provin din căutarea plăcerii. obiş-nuinţa cu păcatul. zgârcenia. viaţa iubiioare de (rup". lăudăroşenia. reaua folosirc în chip pătimaş a plăcerilor himeşti.. distracţiilc. jocurile de noroc. în sfarşit. nu este decât parţială. pornirea de a maltrata. înfumurarea... ironist. naşte lăcomia pântecelui. pângărirea celor sfinte. linguşirea. ţinerea de minte a răului. adulterul. l'anfaronada.. plăcerea simţurilor şi iubirea plăcerilor de tot felul. nechibzuinţa. plăcerile cărnii şi toate cele care se fac pentru îndulcirea trupului. gelozia şi toale câle ţin de o dispoziţie care a fost lipsită de prilejurile plăcerii..Oescriereu. viclenia. dând perversitatea (căci aşa numesc unii Intalnirea părţilor contrare ale răutăţii). linguşi-rea. îrnbiiibarca pântecelui. " Ibidem. poftele celi! rele şi toate palimile nemşinale cele împotriva firii. îngamfarea. lenea. întriga. c« toată întinderea ei. uşurătatea. ura. necurăţia. dcprimarca. dorinţa de a plăcea oamenilor. beţia (. cu înfăţişârile. cruzimea şi rSulatea." „A le număra pe toate şi a le spune toate. ademenirea copiilor (. naşte mânia. adaugă Sfantul Maxim/* lată deci câ aceasta listă. umblarea cu ca-pul prin nori. dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate câte sunt născociri ale acestui viclean amestec". ca şi cea Sfânlului loan Damaschin.). slava deşartă.). nesimţirea. neruşinarea. vorbirea la nevreme. se produc bolile spiritual* cunoştinţa. plân-sul la nevreme. neglijenţa. nascocim surse neîn-chipuite de patimi făcătoare de stricăciune. necurăţia. Sfâniul Maxim Măniirisilorul. ghicitul. nu e cu pu-linţS". puţînfttalea de suflet.). citată mai sus.. tănguirea. viclenia. prevestirile. sfarâmarea suflelului. cânirea.). iubirea de arginţi. jalea. consimţirea sufletului cu păcatul. falsitatea. în paralel mai face o clasificare a pati-milor în alte trei categorii. dispreţul. vrăjile.. aroganţa. hoţia.*'' în ceea ce-1 priveşte.. Iar patimile tnipului sunt: lăcomia. şiretenia. moleşeala. risipa. lar când ascuţim mai mult prin durere modul iubirii trupeşri de noj înşine ((|n-Xautta). deznădejdea. bârfeala. descurajarea. duşmănia. „Cautând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de durcre. Astfel. mândria. nebunia. cele care provin din ferirea de durere şi. uciderea. rîîlăcirea gândurilor. iubirea de podoabe. din aceeaşi pricina. desfrâul. 116 . vorbirea urâtă şi toate câte sunl de felul acesta. injuria. vorbirea prea iiHilta. nepăsarea (. uşurăta-tea. neînfranarea. PrefuţiK lh Ibidem. iubirea de arginţi (. deffiimarea Providenţei. tirania. tminijesiăiile şijeltd in iwe. când din alle pricini se amesteca în plăcere durerea. modurile. pfirerea de sine. cauzele şi vremurile lor. pizma. îngâmfarea. naşte făţărnicia.

III. al şaselea. 45. 3. 17-18. 45. 17. Talasie. Cu vtntf despre neuoiiifă. Sf. al treilea este eel al iubirii de arginţi (^iXapy^Aa). Scam. loan Darnaschin. 86. 11. al akediei ((XKEOUX). Aşex'Umxielt' mânăstinşli. Sf. 1969. 2. p. Haii&heiT. al slavei deşarte (KevoSoţio*. care le preced şi le zămisîesc pc celelalte cinci. I. 1 Cf.68 „Iubirea trupească de sine. XX. Apoc. Sf. Isiliic Sinaitul. 3. V. Nil Sorski. . loan Casian. Despre originea acestei clasificari. XXI. Priraul este gfmdul lăcomiei (yaoxpniapy\a)\ după el.' acest ultim termen aril-land c8 ele.6 al jiiitnilea. firgula. V.. Capefe despre ite:\te. Copew despre tbttgOSte. 87-90. despre care vorbeşte Deuteronomul (7. Talasie. arghirofilia şi ehenodoxia.. 9. XXXI. . loan Casian. Sf. într-un anumii fel. Maxim Mfumrisilorul.f'ntimile. SI Gri-gaiic eel Mure. al şaptelea. St. 2\ M. vorbesc numai despre şapte patimit în acest caz ele corespunzând celor şapte demoni de care vorbeşte Evanghelia (Mt. HI. Convorbiri duhovnicejti."7 dar ea produce in primul rând trei patimi fttndtt* mentale. '•' II rega-sim mai ales la. vine eel al curviei (nopvela). e pricina luW ' Evagrie. 164-175. reluută în Etwles de spirititalite oriental?.. Toate pats mile provin din aceasta. loan Scărarul. (ttpete. Sf. 11.2. Oheittalui Christiana.. HI.WO tie ttipett. PedagogulţXtO. H Cf. există totuşi uncle care sunt funda-mentale. in care se cuprind toate celelalte. Bvagric. I. 16. I). dc asemenea. 5.63 Cele opt patimi generice corespund celor şapte neamuri care trebuie to-vinse. d. 56: HI.26>/vIzvorul acestor opt patimi principale şi al tuturor celorlalte pâcate care se nasc din ele este filaucia {$\. I. Sf. cum s-a spus adeseori. Tratatul practic. '" A se vedea. Găsim cleja aceaslrt expresie hi Clement Alexandriniil. '''■ Sau aviiriţhi. loan Sciuarul. XXI. 56. Cele . Capet» despre dntRoste. Thuatulprat tie.''•■ Lista aceasta fixată de Evagrie a devenit trad it io-nalâ in ascetica ortodoxă. al măniei (bpvfp. loan Damnschin. Cuvt'ml de \njlei fotfktUor. 93. Sf. Maxim Mfuturisiiornl. Mc. V. 43. . le conţin şi le zămislcsc pe toate celelalte. Sf. Lc.\a\n\a) sau iubirea egoistâ de sine. mai generate şi generice (YEVH«Ă'KXTOI). bolt spiritiude o simplă privire rapid aruncala asupra nenumaratelor patimi care-l pot lovi pe omul căzut. V. 33. 11-22.no.'' Aceste patimi principale sunt în număr de opt. dim re cele opt principale. Sf.).J Cf. Rome. a Cf. Sfinţii Pârinţi.L'oiigine de In Ihcorie orienlale de h u i i pech6s capitaux". cucerit deja. I. Isaac Sirul. gandul tristeţii (Xttaii). în afara de Egipt. ''"Cf. 12. Sf. 202. Sf. 5(» Sf. apoi pe toate celelalte: acestea stint gastrimarghia. XXVI. al cincilea. injrunare >/ peirererea cett duprl miiHe. 9. 71. XXX. Seam. Tratimd pimiic. p. Comentariii In lev. 2.mil. 6. a se vedea I. I: XXVI. 8. al optulea. al mândriei ibmţit#avia)".Sf. socotind mândria şi slavadeşartâ o singură patimă. 117 . XXVll. Capetv despre dragost*. Com'orbiri dtihovitieeşti. Printre acesie multiple boli spiritualc. 101.6. Evagrie le clasificS aslfel: „Găndurile cele mai generale. loan Scărnrul. siinl in nu-mâi de opt.'*1 Câteodată. Cinimi de sufh'i fiihsiun: Sf. Sf. II. 1933. NichilaStilh.

arată el în continnare. 5. cum vom vedea. 136.. 89. Sf.lu! îti care W produr balile splriliude turor gândurilor păiimaşe. de asemenea. 2. Sf. atâta vreme căt omul nu le răpunc pe acestea treî. Varsamifie şi loan. aşa cum am spus deja. Elc suril celc care deschid poarta penlru toale celelalte: „Nu este cu putinţă să alunge cine-va de la sine pe diavolul.74 Aceste Irei patimi principale au trei urmaşi imediaţi. DeSpreJeciorie. nu se poate elibera dc celelalte.. III. Daca.76 Dupa acestea urmeazS toate celelalte. II). învaţă Sfăntul Maxim: „Din lâeomia pântecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei. Scrisori duboviure. Scam. Cf. Toţi ceilalţi vin după aceştia. Maxim Marturisitoiul. cnuza ei. XL. atunci când a reuşit să !c biruiasca. gândul mândriei". ci indicil doar cum se petrec în general lucrurile. 56. 2. Capete. este adevărat că o palimâ deschidc uşa alteia (de pildă." Asemenea clasi''' ("«jn'ii' despredmgoxte. Talasie. în general vorbind. til. desemneazu în mod traditional viaţa uscetică. întie altele: 2 Tim 3.. al doilea. gftndul lăcomiei (pleonexta). US .7' Aceste trei patimi primordiale sunt. De altfel. 87. Sf. chiar Sfinţii Părinţi enumeră adesea şi alte diferite patinii. Marcu Ascecul. îndemnându-L sa facă pieirele pâini. ' Ibidem.fi Capet* tlespre dmgoste. şi nu trebuie în nici un caz înţeleasă în mod rigid şi scolaslic. prin lâcomie intră desfranarea). Sf.". loan Scărarul. " Acest tennen. lor. A sc vedea. ea nu este singurul factor care o prilejuieşte. Talasie. scrie Eva-grfe.7* iar din slava deşailă (chenodoxia).. Oinibi dubovnicesti (Col. arată mai curând că ea o prilejuieşle pe aceea decât că esle. al iubirii de arginţi şi al slavei deşarte". Ill. Grigoric dc Nyssa. XXVI. Cajnw.'" Ceea ce spune Sfântul Părinte corespunde învăţatiirii lui Evagrie: „Dintre de-monii care se împotrivesc lucrării (praxis)10 noastre. întrun ainime fel.. iar faptul cîi o anume patimă conduce spre aha. Sf. Sf. din iubirea de arginli (filarghiria). "Latucit. poaie cu uşurinţă sa le îndepănezc pe celeialte. dimpotrivfi. IV. Sf. 74 Cf. Vom vedea de altfel că. cei ce ne furi-sează în suflet iubirea de arginţi şi cei ce ne momesc cu siava de la oameni.DeM-nerea. cei dintâi care se ridică cu lupla sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. şi. Sf. potrivit împrejurărilor în care îşj expun învăţatura. I. clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativă şi exclusivă. Macarie Egipteanul. spunandu-l că va fi acoperil cu slavă daca va asculta de el". 56. .. 7 Cf.77 Alragem atenţia totuşi că această ordine nu esre absoluta. 89.. fagăduindu-l toată lumea dacă i Se va închina.. &€spw legea dubovniveaxcă. 1. III. 8 A se vedea. şi al treilea. n Sail al zgârceniei. Tnlasie.. fară nici o deosebire. III. 111. ('&pete desjiri' deasebirea patbiulor şi a gândmHor. şi diavo-liil aceste trei gânduri I le-a înfaţişat Mântuitorului: intâi. dacă n-a dispreţuit aceste trei gânduri". pe de altâ pane. nmnifestârile si fe. propriu vorbind.71 „De aceea. cele mai imedia!e> cele care apar în primul rAnd şi cele mai raspândite ]a oameni.. Cape/*.. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generate ale poftei: al (ăcomiei pantecelui.. Sf.?u\ 137 bis.

aceasta se întâmplâ pentru că pur şi simplu Epistolâ cam Nicofae Momthul. lucrează împreună îndcmnurile spre desîâtare. " Convrhiri tlidiovriicesli. pe de altii parte. alunci cănd tragem un lanţ de un capflt. lonn Damaschin. Ctiviute despre nevoinfu. eft modurile de filiaţie înlre patimi pe care leam expus nu arară decât lendinţele generaie şi ele nu exclud şi alte modtiri de generare şi alte tipuri de legăluri. Sf. ** Ibidem. din pricina primirii celui din(âi". căci mişcarea trece din verigfi în verigă. Dacă ni se pare ca nu avem o patima. 8. Macarie Egipicanul. I. Despre tegea dulioviriceaseti. Noi înşine am recurs la ele pentru că uşurează înţele-gerea lucmrilor despre care vorbim şi abordarea unei realitaţi atât de complete si diverse. Marcu Ascetul. XXII. variază de la om la om. 111. loan ScSrarul. celelalte. intra şi ele o data cu ea. Sf. II). Sf. VII. şi tot aşa va fi mânat şi de acela. Sf. târât de ele fără să ştie. pe altul îl stăpâneşie trufia.*J Sfăntul Gri-gorie de Nyssa stăruie mai mult asupra legăturii dintre patimi. născându-se una pe alta. Deşi se constată câ toţi sunl loviţi de toate. după cum. Ornitii dnhovnîveşti (Col. 28. ci sunt folositoare în instruîrea duhovnicească şi in practica ascetică. de la un cap la altul. 96. Crigone eel Mare. spune SfAntuI loan Casian. bolt spiritual? ficări nu au o valoare absolută. Este I impede. Sf. se va mişca to1 lanţul. loan Scărurul."1 Trebuie sâ arăiam.'" Astfel. încât daca pătrunde în sutlet una dintre ele. Sf'ân-ml Marcu Ascetul spune: „Să nu ni sc parâ ciudat că sunlem atraşi cu pulere nu numai de gândurile care ne îndulcesc. pe altul îl asupreşte fiiria. Tot asa şi pal i mile omeneşti se înlânţuie şi se leagă unele de altele. Sf. se cuprind unele în altele şi se întăresc una f^ a'. Maxim Milrturisitonil. începând cu prima şi pănS la cea din urma. legătură care face ca ele sa se cheme unele pe altele: „Aceste răutăţi se tin atât de strâns una de alia. *° Desprv Botez. Astfel. H Despre fedorie.Ei spun că fiecare dintre patimi zămisleşte altele. 5. 30 '' în afnrfi de uuiorii pe care-i voni cila miii jos. căci fiind ele înrudite prin răutate. 13.a. 13. deşi asalteazâ lot neamul omenesc. parca târâte de-o nevoie. u se vedisii Sf. ca ordinea in care patimi le intrâ în sutlet. Scam. pe de alia parle. ■ 119 . Isaac Sirul. Sf. pentru omul căzui estc o iluzie să-şi închipuie că este scut it de patimi sau măcar de vreuna dintre ele. „aceste opt vicii. V. sprijinindu-se unele pe altcle. tV. totuşi în chip deosebil şi intr-o arrumitfi mâsură suferim de ele". îndulcindu-se cu el. 28. ci şi de cele pe care nu le iubim defel. va fi predat altui gând.Când lasă cineva un gând să zSbo-vească. Cuvănt de sttflei jblositor. 4. Sfinţii Părinţi învaţâ în chip obişnuit că loate palimile sunl legate între ele. Scam. XL.*2 „La unii locul principal U deţine duhul desfrânârii. Capete despre dragoste. 56. Comentariu fa tov.81 După cum arată aici Sfănlul loan Casian. totuşi nu-i atacâ pe toţi la fel".Patimite. în altul slava deşarta cste tirană. XXII. iar dacfi biruie una» numaidecât urmează şi celelalte".

Sf. s-au înlinai in chip jahric de fierbin-ţcala irupului". atunci cănd o patima este mai puţin intcnsă şi pare chiar să lipseascâ.. iar aceasta le este lăsală ca cea mai mare dintre toate relele şi ca singură ia locul tuturorcelorlalte".M 12. **Ct. care face ca.Dexnieifti. „Se întămplâ câleodatâ. Gâsim acest proees descris de Sfântul loan Scararul. Omul mândru poale fi astfcl sculil de toate celelalte palimi. afară. ibidem. 63. „gânduri rele". XIV.ftbfamxxvn. de măndrie.1" dar şi mania'"' şî desfrânarea. nedormiri din pricina grijilor vieţii (."" La fel. Ibidem. spune Sfântul loan Scăraml. 39. nuuufesliirile sijehd. în afară de una singunf (care esle măndria). loan Scararul.). Scam. fie ca acesle gânduri se vor intaptui * Slantiil Viu'sanufic sc arata uimic şi se minuneaza cum cei care siuil iiiânaţi de pofla de câslig si de a se razboi sunl lipsi|i de patima fricii {Scrisori (uihavnici-s/i. 6. şi chiar de la cei nccredincioşi.*'1 Ade-sea. prin faptul cil le iau cu totul locul acelora. "" Sf. Tratatttl pracfic.'" Patimile sun! adeseori numiie de Sfinţii Parinţi „ganduri (cugete)" sau „gânduri păiimaşe". simplui fapt că* unii oameni sum prinşi în treburile şi grijile lumeşti este dc ajuns pimtru ca la aceştia anumite patimi să dispară cu totul. bineînţeles. scăpând in lume barca inipului lor prin grijî. Evagrie. w Cf. w Cf. Scam. Mândria însă nu poate fi scoasă afară de alia" patimă şi ea stăruie în suflelul oricărui om câla vreme nu-l scapă Dumnezeu de eu."'' ea goneşte adesea găndurile aduse de akedie şi de intrislare. in care îe pFodac halite spiritual'n-o vedern sau pentru că nu se manifestă in acel moment. care spune că el însuşi a văzut cum „mulţi. Cf.'10 iar aceasta peniru că este în-cepatoarea tuturor celorlalte şi le cuprinde într-un fcl pe toate. venind în via-ţa călugâreascS şi lepâdând toata" grija. XXVI. "'Cf. 12(1 . loan Scăraml. ^Scara. dar lucrul accsta este valahil doar un anumit limp. A&tfel. 58. pentru că ele se manifesto în om mai înlâi locmai ca gânduri. mândria are şi ea puterea de a alunga din suflel toato celelalte patimi. 5. această relativă lipsă a ei să fie compensată de o mai puternică dezvoltare a alteia sau a mai multor a!tor patimi. 6. Şi dimpotrivă. luandu-le cu toiul locul. Exislă oricum in suflel o adevfiratit iconomie a palimilor. \49). ca palimile să se retragă de la unii credincioşi. „gănduri trupeşti". totuşi ea existâ înlr-o aniimită măsură în suflel şi se poate manifesta în orice clipă. 20. se poate constata că persoanele la care una sau alta dinlre paiimi este în mod special dezvoltată aproape că sum sculite de alte palimi sau cel puţin acestea existil într-o slabă mâsură. 10. ocupaţii. XXII. slava deşartă apare în anumite cazuri ca potrivniea lacomi-ei. numai sfl se ivească prilejul. XV. slava deşartă şi mândria au în eel mai mare grad capacitatea de a face sii dispara alte patimi. XXII.. Scam. cfici ele apar dc îndată ce iniensitatea aciivităţii lor scade. XXI 19.^ între feluritele patimi. loan Scărand.

„duhuri ale răutSţii". tulburări şi smintiri. Paris. nici cele ce sunt in lume. " Pmcm vedea aici an all fel dc clasificare a parimilor. ca iinul ce esre mort (fără suflet). demonii pun stăpânirc pe sufletul şi tru-pul omului. X. pentru că tot ce este in lume. 442. pentru că ele sunl insuflate şi îiureţiiuite de demoni şi vădesc stapânirea acestora asupra suflelului omului. Prin paiimi. ele descoperindu-se ca atare numai în anumite condiţii. patimile sum în mod frecvenl numile de Sfmţîl Pîirinţi „du-liuri rele". Cele pe care „precum socol cei mulţi. bufi spiritual? sail nn. ci sunt din lume" (I In 2. ci „vieţuirea trupească şi cugclul tru-pesc'V'1 In ac&SI sens este folosit cuvanlul „lume" in versetele urmatoare din Epistola Sfântului loan: „Nu iubiţi lumea."* Patimile produc în suflet tot felul de neorândiiieli. în trei mari categorii. aceste gânduri prin care se exprimă în primul rand patimile nu sunt văzule de la bun incepul ca rele. 1953. 159.l'tiliitiile. nu indica creaţia. „De indata ce o singura patimă ajungc să tulbure rânduiala (suflelului). Atunci când voim 58 numim patimile în în-tregime. cuvântul „lume". Bonsirvcn. ci patimile care privesc sufletul şi trupul. adică pofia trupului şi pofta ochilor si trufia vieţii. nu le caută însă niciodatâ ciuput. scrie Sfăntu) Grigoric eel Mare. Dic/ioimaiie <ie SpititwUti. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Asifel. t. ca şi fiecare patirrrâ de altfel.1'4 După cum vom vedea. şi gâiidurile patimaşe.1. 2. m realilate îşi au obârşia în suflet. 77-79. p. trupul (ati)(ia). are un demon care-i corespunde. Capeledapntdrttgosle. polrivil Sfinţilor Părinţî. căci to-li-adevâr dacă patimile cele de căpetenic. exercifând asupra lor o putere liranica. Dacâ cineva iubeşte lumea. spune Sfânlul Maxim Mărturisitorul. îndeobşte. Şi cu drept cuvănt spune Scriptura că „strigă atunci când împilarea a tie-cut once margin) şi răcnesc hi mainile eclor puternici" (lov 35. care-si caută plăcerile prin el". „Dc nil păcatuieşte cineva mai întâi cu mintea. II. s-au cui-hiirii in sufletul eel înşelat. lar când voim să le arătăm dupft deosebirea nume-lor lor. " St' Isaac Sinil. iubirea TatiUui nu este intru el. „Chair". le numim patimi''. folosit in ucest context. Leon-Diifour. nu sunt de lu Tatâl. g5-Stm la Sfâniul Isaac Sirul această definiţie: „Lumea este nn nuine cuprinzător Care îmbiâţişează toate patimile. 30. ci suflelul. '" A sc vedea . mulţimea nenumărată a celor care le urmează tl ". dintr-o pricinâ sau alta. 1975.1" Chiar patimile care par a ţine de trup. Paris.^ „caci pâcatul este întrebu-inţarea greşita a ideilor. " Cuvinte dttxptv m-vomfa. 78. Fiecare soi de cuget rau. Tot aşa cum la Sfântul Aposlol Pavel şi la Sfinţii Pârinţi cuvântul „trup"'" nu denumeşte. M Catehe&s XXV. le numim lume. 121 . căreia îi urmează reaua înlxebuinţare a lucrurilor". 30. ae gâseşte îndată alta gala să aducă şi ea stricăciu-ne. nu va păcâtui nici cu lucrul". De asemenea. Cuvi/it* ifcspvr itrvoinţd. 9). Duiionnairr (fa Nouveau Ttsttimttnt. 15-16). Patimile mai sunt numik* „trup" (aâpţ) sau „lume" (Kocrpoţ). col. le caută Irupul.

găsindu-se leacuri pentru suferinţe.m Pentru a-l vindeca pe om de aceste boli care. uiainie chiar de a cerceta răul.' lar la Sfâniul loan Gură de Aur citim: „Aşa obişnuieşte Sfânta Scriptural sâ nu facă doar cunoscuta greşeala cuiva. vom afla şi leacul tămăduiior. care-] ard şi-1 înfierbantă pururea'V Tot aşa spune şi Sfâmul loan Gură de Am: . ci cuută să afle pricina pentru care s-a ivit. VII. aunt palimile. ci în acelaşi tinip sâ ne înveţe din care pricina a ajuns acela să pâcătuiască. . 3. adaugă el. niciodatn nu vor pulea fi iralate bolile.M Omilii fa Ozia. Avva Dorotci spune aşa: )tDac$ are cineva In trup un amestec de sucuri amare.nenorocitul suflet care s-a lăsai amăgit fie şi pemru o singură daiă de aceste patimi de capetcnie. sub lovitura păcaielor care se înmulţesc ajunge nebun şi răvăşit cu furie de fiare". ' Asezti'iunlele nuituhtireşH.1 pe cei care sum sSnatoşi de primejdia unor căderi ascmănătoare. ":" Ibidem. 4. ca şi pentru a-l feri de elc. piin purtarea de grijă* a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doctorilor duhovnîceşti". mai înainte de a se atla printr-o atenta" cercetare originile şi cauzele acestora".'/atniniele inâiuhlireşii. atuiici când merg la cei bolnavi. având punirea amara amintire şi dureroasa îndelelnicire cu palimile. şi face aceasta pentru ca sa-i fereasc. " învttţâum <U' snflt-i ţbiositoare. XII. nifiiiiffslârih' şi Jelul in can se pwduc bolile spiritual? târăşte in toate soiurile de nebunie şi W tulbură cu strigătul lor de fiară". "" Sjsom. 13. Cea dintâi tămăduire ar consta in a cunoaşte cineva pricina patimii lui.s In acelasi fel vorheşte şi Sfântul loan Scărarul: „îmi dau mai dcgrabă cu pSrerea despre sârguinţa pli-nă de grijă cu care trebuie să caule fiecare dinlre cei ce bolesc Ue patimi..mai mull sufera sufletul din pricina păcatelor dccât trupul de boli".u. I.Descrierea. scrie Sfantul loan Casian.. 122 . C3ci odatd pricina aflată.. VIII.'c' „Negreşit. „Negreşil. Nenorocitul este chinuit totdeauna de relele deprinderi din el.'00 Aflam la Sfantul Simeon Noul Teolog aceeaşi tnvgţStUTfi: . 4. peniru a-l (aia din radfci-nă". 28. nu-l arde însuşi accst arnestec rau şi nu-l tulbură pe el toUleaunu şi nu-i necăjeşte viaţa? Aşa este şi cu su-fletul pâtimaş. este nevoie mai întâi de toate ca ele să fie bine cunoscute. Aşa fac şi doctorii.Monahul irebuie sâ cunoascâ nu numai schimba>ilc şi prefacerile care au "'■ Cwneniiiriu la !ov. noi. nici bolnavilor nu le va putea fi asigurată mgrijirca cuvenîtâ şi nici color sânătoşi putinţa de a-şi pâstra o sănătate desăvârjşită". XII.100 Astfel patimi le îi produc sufletului o stare de suferinţă asemanaioare celei pe care o pot produce in trup bolile fizice.. 0 :\ş. fâra a fi înfăţişat mai întAi felul rănilor şi fără a fi cercelate începuiul $i cauzele boli-lor. fe-lul tămaduirii lor. III. pentru a-l sea-pa de nebunia şî suferinţcle pe care i le provoacă. spune Sfântul loan Ca-sian.iV."'' . 28.l. ■' (hiuliihRmwim. VII. cei bolnavj.

felufile şi chipurile patimilor/bolilor şi aratând care sunl leacurile lor. T. de nenumărale ori aflâiidu-le şi in noi.10* Descrierea aniănuiHită si meiodică a palimilor pe care o găsiin la St'intii Piirinţi se arată a ii o adevărntă nosologie şi o autonticfl semiologie medicalfi. . sporesc pcsie masură. 205-208. Cf. nu îngăduie acesiora s9 prindfl rădăcini în minţile linerilor. îiivăţând în tâcere şi leacurile. înl&urând prin convorbiri duhovniceşli. în acesl sens. 13. Sfinţii Părinţi nii dcscriu numai bolile vădile şi uşor de descoperit. de asemeneu. tolodală.. cure au cunoscul nenumărate poiicniri şi că-dcri ale multor monahi. sa le descopere semnificaţia profundă şi sfi taie iute răul care I-a cuprins sau e pe cale să-l ciiprindli. aşa cum locmai am arătat..107 Cercelarea amănunţită a cauzelor şi originii palimilor are. „Bătrânii.. Nosologia şi semiolo-gia au desigur în accst caz un caracter tcrapeutic. şi leacurile de însănătoşire".l0g '*' Cat&m% XXV.ln ascunse pcntru cei care nu şi-au ascuţit disccmamân-(ul duhovnicesc. să le preîntâmpine chiar pe cele ce se vor ivi. 17. riguroasâ şi eflcace a unei terapeulici .). omul înce-tează de a mai fi determinai orbeşle de mecanisme pe care nu le cunoaşte. prin înţeleapta lor experienţă. şi cauzele vi-ciiiorcare ne otriWeau". prin ea însăşi o valoare lerapcuticS. ca §i pe cele care sunt doar. şi pe cele care. l'oli spiritual loc in sufleiul său. prezenlate şi puse in relief de batrâni (. bolile sufleiului care s-ar ivi. ne-am lecuil de ele (.M. cu toate există în suflet. ca sa ştie care sum acestea şi de unde se mlflmplăîner. aşa-zicând. ciiie-l lulbura şi-i produc suferinţă. n Aseziiininlflf mâmhiiri'ş/i. astfel. descoperindu-le. de altfel.îmăduirea începe. şi cauzele patimilor ce-i ameninţâ. ba. răm. dar şi until profilactic. Mulle dinlre aces-lea. lot aslfel şi aceşli adevjlraţi medici ai suflete-lor. 5-8. ca prinlr-un remediu ceresc. De allfel. VII. Aflăm de la Sfăiilul loan Casian că mulţi au fost vindecaţi de bolile lor suflcteşti numai uscullându-i pe părinţii cei duhovni-ceşti vorbind despre pricinile. ci. care au drept scop elaborarea metodică. peritni învăţarea tinerilor.Patimifa. au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri şi altelc cu mull mai numeroase. o data cu dcl'inirea aceslor palimi. abia însămânţale şi care. Sfântul loan Casian spime: „Aşa cum cei mai experimental dinlre medici se preocupă să vindece nu numai bolile prezente.)..i acestor boli ale sutletului. "" thuU-m. $i sit le prevină prin sfatun sau medicamenle. ci şi cauzele lor. ca permiţându-i omului să-şi cunoască şi Să-şi inţeleagă mişcarile suflclului. dacfl omul nu se pazeşte.

f'«/«■/<*. (\i/>eie. „După toate semnele. 28. Una SUtâ capete jbaiiefotOtfl&tre. 2.2 I il. Cf. 22. Sf. PG 90. Capete. Caper* desprt dmgost*. Sf. 1952). 59. Avva Doroiei. 11. din aceasta se nasc cele dintâi trei gânduri pătimaşe. . Talasic.. filaulia este in general definilă ca iubire trupească sat) iubire pâtimasă faţă de trup' şi faţă Ue „aplecările l ui păcfiioasa"? Prin trup aici trebuie să Aceasta patimă este desaisii de mai to|i Sfioţii Pfuinti (Apo&tolul Pavel însnşi foloseşie ucest teirricn..Capete despredragoste.. ' Cf. 202. 59. Ca^te despre dragoste.. Sf. 260CD. 4.să îubeşti pe aproa-pele lău ca pe tine însuţi" (Mt 19. Sf Maxim Marmrisitorul. 397A. De In Wndrexsapour $Oi n la charitr si'Uni Saint Miisime le Catijesseur.\ {I'hilauliv. 93. 1 Cf. 1. 27). Maxim Mămutsiiorul. l/na sulă capete Joane fofasitoaiv. II. ' Sf. Talasie. 8. cate opune . III. 8. :Cf. Sf Talasie. Rome. creatâ după chipul Lui. adicâ în iubirea egoista de sine.4. Sf.f nl Edesei. CuvâtU de xujîet fbbsHar. U>r. I. instrainat de Dumnezeu şi îndreptat spre lumea materială. Ct&ârtt <tt suflei fotositor.i Filaulia (fluXawxta)1 este privită de multi Parinţi drept izvorul (uturor răutăţilor suflelului. 87. care sunt şi cele mai generate: lacomia păntecelui. 28. PG 91. Isihie Sinaiiul. 124 . 71. în „amorul pro-priu".4 Exista o formă de fjlautie vinuoasă/ care ţine de fire a omului.iuli. 1. RâsponsuH câtre TaJast».* III. ca adjectiv. arghirofi-lia şi chcnotfoxia. Sfantul Maxim Maiturisitorul este eel dire i-a ncordat cea mai mure utenţie. III. Sf. iu-birea eului eazul. Isaac Sinil..ielei iubiri de noi înşine". fării nii-i o indoiala. Capet* despre rrazWe. 59. Sf. Lc 10. 8: 56. Sf. Nichiia StiihuUil. şi nu una spirituals.. Sf... Prolog. 12). Sf. (We '*«' de capete. II. Talasie. 65. R&smtrmai caire Tulaxie. Senientiae. şi care conslă în a te iubi pe tine ca faptură a lui Dumnezeu. Teo-dc. Hausherr a stiuliai spiritual itaiea accstui St ant Pârince în iinsambliil ei. 57. 86. ducând o viaţă cu lotul Irupească. loan Damaschin. Penim acest motiv din urmă.. Sf. 6. Maxim Mfirtiirisitorul. loan Damaschin. 87-88. 57. 56-60.. 111. Eptslate. II. Dar.. dimpotriva. pe cea „bunit şi duhovniceascâ' '• Cf. Filautia ca pmimă este o per-venjic a ucestei cuvenite iubiri de sine şi constă. 11. 56. Evagrie.. 39. ( \>\e MKI de aapefe. Sf. 79. 4. a| iubi-rii de arginţi şi al slavei deşarte''. a te iubi deci in Dumnezeu şi a-L iubi pe Dumnezeu în (ine. II.. Nichita Stithatul. Tcodor al Edesei. Sf. Invafaiitri de xuflet fbloxitaare (Epistola de introducere). din care se nasc toate celelalte: gastrimarghia. D. toctnai pomind de la c-. 59. „iubitori de sine*' (iJrtXauxci) (2 Tim. 19. 3. Cuvhue despm rawrin/4. Capete. II.. loan Dumaschin. în sensul negativ al acestui cuvânt. 2. în asa fel încât I. amintita de Hi istos atunci când vorbeşte clespre cea dintâi poruncă: . Prolog. 111. cit." maica (uturor patimilor şi î» priniul rând a celor trei palimi de capetenie.

9 Cefe300decapele.I'ilttiiim înţelegein nu utâl. a slujit cu toatS sârgu* iiiţa /idirii în loc de a-1 sluji Ziditorului. face (pe om) iubitor de sine sail iubitor de sufletul sâu sau de (rupul sâu". Şt cu cat se tagrijca mai mull de patima iubirii trupeşti de sine.8 SlVinlul Nichita Stilhatul scrie îii acelaşi sens: cei tiiipeşti. Căci nu poate slilji cineva zidirii daca* nu culiivii trupul. fmpărtăşindu-se deci omul fara măsură de aceasta numai prin simţire. care a înrobit sufletul. Deci. căutarc care. cu atât îşi străngea in jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu. iar trupul propriu legal prin fire de zidirea luată drcpt Dumnezeu. şi afland prin experienţă că împârtăşirea dc cele sensibile susţine firea lui trupeasca şi vâzută. aşa cum am Văzut dejii. <i avut un rol determinant in procesul ciklerii omulni. prin simnuile si mădularele sale. Sfântul Maxim explicit: „Cu cât se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor vâzute numai prin simţire. cu atflt se aprindea mai mult putima iubirii trupesti de sine. 1. care se năştea din ea. 96. indumnezeind-o datorită faptului ca e de trebuinţa pentni susţinerea tnipului. trupeşti. Astfel. aici cuvânrul imp desemneaza ceea cc Apostolul Pave] şi s fan la tradiţîe numesc în general „carne" (ocip^). avea în sine într-o lucrare nemcetata placerea şi durerea". care o sporeşte şi pe care o sporeşte. prin grija exclusiva de trup. prin grija de trup omul săvArşind slujirea cea stricăcioasă şi umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine. a parăsit frumuseţea duinnezeiasca" menită s. Prolog. cat trupul căzut. la rândul ei.) toată grija lor şi-o îndreapta spre sânătatea şi plăcerea tru-pului'V' lar în altfl parte subliniază limpede câl de cuprinzătoare este aceastâ patimfi: „Filautia.28. privitaexclusiv ca material^.) 1-a înstrăinat pe omcu toiul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pâtimaşa a lucnirilor ce cad sub simţuri. aşa cum a lost el creat de Dumnezeu dinrni începiit.. ale c5rui organc foloseuu la înălţarea spre Dumnezeu. compusul somatic. 125 . care este iubirea neraţională a (rupului. Şi cu cat îşi strângea mai mult legăturile neştiinţei.! şi a socotit zidirea văzutfi drcpt Dumnezeu. Şi aşa.lu Sfanlul Maxim Mămirisitorul descrie procesul care-l duce pe oni de la uitarea lui Dumnezeu la iubirea de sine. ajungând să fie.. prectim nu poate sluji lui Dumnezeu dacii nu-şi curâţeşte suflelul prin virluţi.. Altfel spus.il. l-a iubit cu toatâ puterea. principalul organ al cunoasterii şi al desfiStănî de lume." Filautia apare fundamental legată de plâcere: într-adevăr ea este ciîutare a plăcerilor legate de simţuri.i alcătuiască podoaba lui spiritual. 11 'Ibidem. ' RdspunSUticâtre /alas-ir. alaturi de uilarea de Dumnezeu. Dar cu Cat se umplea mai mult de această experienţă. „fiind stăpaniţi de iubirea de sine (. 6. adică in afara lui Dumnezeu. iar de la iubirea de sine la patimâ: „Necunoastercftcauzei celei bune a lucnirilor (. cu atflt nâscocea mai multe moduri de " l. asemenea dobitoacelor necuvântatoare. Sfântul Teodor al Edesei defineşte filaulia ca „înclinare pătimaşă" şi ca „implinirea voii tmpuluf'.hui suit/ cti[>eirJmirtejiitosi-/oiHv. cu atât se lipea mai mull de experienţa gustării prin simţire a bunurilor materials cunoscute.. supUS sufleluiui şi spiritualizat.

M ' feftfaf*. omul încetcază de a mai lucra virtuţile -care stau in legaliiră cu orientarea sa spre Dumnezeu . iată. încţput ilesprc tema cflrţii. 12. Ihu/enr 14 n ('eh-MH)ltr. 1269A. p. înt'âptuind. Prolog. toate patimile se nasc ca răspuns la această dublă tendinţă. 93. " Sententtae.). tulburări.. iar eel ce se iubeşte numai pe sine nu are cu adevaral dragoste de sine".. PG 40. 1952. pentru ca acestca aduc tot atâtea boli. slriga laolaUă Evagrie71. Diadoh ul F'oliceci. '' Răspurvmri cut re TaUme. şi cei ce sunt de aceeaşi fire se manânca unii pe alţii ca fiarele". I 3..şi lasă sfi intre patimile. pnxJucându-şi eel mai mare rau. .şi dincolo de orice osfuida a omorî cu voia viaţa data nouă de Dumnezeu prin daml Duhului Stunt. el nici nu se poate iubi cu adcvărat. negându-L pe Dumnezeu prin iubirea cxclusiva de sine.' Sfiniete I'amie/.1'' Astfel. a toate urâioare!".30 „Vai. spune SfantuI Maxim.) datorită neştiinţei (. '' Cf.2&. de sine şi de aproapele.t)est:rierea. in ccle ce urmează nu vom examina decăt celelalte efecte patologice ale filauliei. 412A. Cuvânt ascetic til HM) de cu/rele.. pe care Sfâniul Nichita Siilhalul 0 numeşte „atotrea".ui"'lr. tei) cin-slind pricinile care o pierd (. iubindii-se pe sine in afara lui Dumnezeu.IJ Tot filautia. manifesto/Hi' şi felul fti cure se produc holile Spiritual* producers a placerii. htvâţâluri ththovniceşît. PG 96. o realitate aotentică decâl în Dumnezeu. prin iubirea faţă de cele stricâcioase". 25. 1 ' fhi'Inn.16 Nu numai că. asa cum am văzutdeja. Una sum capwit. „Cu adevărat lucru înfricoşător este . I'itiUiuiic.. o adevărată sinucidere spirituală. eel iubitor de sine nici nu se iubeşte cu adevaral. 126 . a devenit plină de suspine. renunţa* la menirea sa dumnezeiască şi se rupe de izvorul adevaratei Side vieţi. Sf.. ci. '*Citat la I. cat si din pricina nenorocitelor ei urmâri. „viaţa oamenilor. Pentru că omul nu are. „se umple impotriva sa de iubirea trupeasca de sine". il face pe om să ocoleascâ durerea. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că „iubitor de sine este eel care nu se iubeşie decât pe sine. sfâşieri şi suferinţe de tot felul. 613D. el chiar se urfişte.tit\ Prolog. care urmează inevilabil placerii. ci doar se amâgeşte. Ronm. Huusherr. iubire de sine. Prin iubirea de sine şi patimile pe care le aduce ea. tară să Vlie.*. care-l impinge la căutarea neîncetată şi în multe chipuri a desfătării.'1 Dupa Sfâiilul Maxim. |S Cf. * l>pistole.spune Sfamul Maxim ..14 Acest ultim punct Hind deja menţionat mai înuinte.'* atât din pricina nalurii sale. care este şi roada si ţinta iubirii (rupeşti de sinc".1" omul ajunge să negc însăşi esenţa firii lui. Teodor al Edeser2 şi loan Damaschin~~: urâtoare de Dumnezeu. . :'" RăspuTWtri câire Teilu.Sf Petru Ditmuschinul.l.17 într-adevâr. Aşa cum spune Sfamul Maxim Marturisitorul. 26. PQ 91.

naşle dezbinarea celor care se aflâ* in unire. El poate fi.5. 1. Dar şi pentru că eel ce se iubeşte pe sine cautâ inamte de orice propria sa plăcere.isla ajunge sa" se opună iubirii de aproapele şi duce la lira fata de el. chiar şi în situaţiile de apropiere obicctivă. 21) şi chiar mai ran: rivali şi vrăjmaşi. un rival în ceea ce priveşte afir-marea de sine şi căutarea plăcerii. o altă parte din Datura umană cea una. acc. Maxim Mărturisitonil. „s-a tăiat firea cea unica in nenumilrate părticele". 26. 3%D '■' Cf. L'itându-L pe Dumnezeu prin iubirea de sine. 3 127 . esre che-mal să fie flu al Lui prin înfiere şi dumnezeu prin liar. Roni. A M vedca. poartâ chipul lui Dumnezeu. Orni/ii lo ioan. şi atunci işi indreaptă asupra lui toată agre-sivitatea sa. 1 In 5. 877B. omul nu-si mai poate iubi cu adevărat aproapele. iubitonil Ue sine nu are parte de relaţii autenlice cu seme-nii sai. de dragul placerii. 2.. un concurent. precum cele din cadrul familiei. aduugâiul: „iubirea de sine ne-a rupt la inceput prin plăcere în chip înşelător de Dumnezeu şi unii de alţii. I Cor.'0 Nemaisesizând în aproapele realitatea lui profundă si încetand de a mai fi unii spiritual cu el. ceilalţi oameni încetează de a-i mai fi apropiaţî. prin iubirea de sine. Pentru eel iubitor de sine. PC 91. Astfel.:* Rupandu-se de ceilalţi. omul stApânit du filautie caută numai afinnarea de sine şi propriul folos. dominate de nccunoaştere şi ignorare reciprocă. prin mijlocirea multelor patimi pe care le naşte filautia. Adesea aproapele nu este penrni el decâl un siinplu mijloc de a obţine placerea pe care şi-o doreşte. 12. ciici celălalt ne cstc semen şi frate în care-L regfisim pc Dumnezeu şi ne regăsim pe noi înşine. căci nu mai vede temeiul acestei iubiri şi nu mai înţelege legătura transcendents care-i uncşte pe (oti oamenii înlre ei şi deci şi cu sine. de vreme ce sum fiii Aceluiaşi Părinte şi se impart ftşesc de o aceeaşi fire. omul îşi sfâşie propriile nuldula-i« Or. filautia stă la obârşia „dezbinării care domneşte între cei uniţi prin fire". prin lipsa ei de raţiunc (ăXcfyia.. PG 90.TalasU'. de asemenca. trecut astfel in raiidul obiectelor. Cf.FiUmlia Iubirea de Dumnezeu si de sine întru El implicit pentru om şi iubirea de aproapele (cf. TNcuin /« Tatălnostm. Prolog. spune Sfântul loan Gură de Aur. PG 91. Filautia. 1). 20. 620BC. regăsim un all madular al aceluiaşi Imp. adicâ prin neperceperca Logosului. loan GurS de Aur. care. 64. „a-si sfâşia mădularelo este lucrareacelui furios şi nebun". intre el si ceilalţi oameni se instaureazâ relaţii de suprafaţă. absenţa co-municării autentice. 12. aceştia devenindu-i nisle strain i (Col. 3. de nsemeneii. principiu unificator al celor depărtattv5 si in acelasi timp prin separarea de El). sptine tot ei". Sf. unii Cf. ca şi el. Astfel. facându-ne să ne pornim. ■h Idem. I<os[niimiri ram. spune Sfânlul Maxim Mfirturisitorul „a sălbalicit fa-cultatea iuţimii din noi. (.?ţ' Din pricina ei. XLV1II. '" Ibidfiri. inscnsibililate. Filautia. Sf. ■! Ibidem. 18 Epistok.In loc de a avea în vedere folosul şi binele celuilalt.) ea a tiiiat in multe părţi firea cea una". traţi ai sai.

13. Cele 300 de capete.*8 PUautia apare astfel ca profund patogenă pe multe planuri şi este privitâ de Sfinţii Părinţî. 893A. Nichita Stithatul. ffieându-ne. Maxim Marhirisitorul. Sf. PG9K396D. Sf. PG 90.) a tăiat firea cea una în multe parţi şi a înarmai firea însăşi împotriva ei". chiar stricăcioase una alfe-ia". 17 Cf. „all mai este parte barbătească şi parte femeiască" (Gal. Maxim Mnrturisitonil. Episto-Ut vainfrnU'lv care « eenit xd i ae trimiid . Sf. PG 90. duşmănie. PG91. 2. fncepuf. a sălbaticit prea blânda fire şi a taiut fiinţa cea Una în pftrţi multe şi potrivnice.41 legată indisolubil de iubirea de Dumnezeu şi de api'oapele. 3. 40. atiit în ceea ce priveşte nalura. Maciirie Egipteanul. ca semn al omului lipsit de minte3" si ca fiind ea însăşi neraţională'1<: şi cu totul nebunească. Maxim Marrurisitorul. 28: „Iubirea de sine este iubirea nciatioiiiila" a trupului". * Sf. 260D. 1.** Acolo unde exists* iubire dc Dumnezeu. Dejpre Providrnfei.. Petni Damaschin. după cum spune acelaşi Sfant Pârinţe: „iubirea egoistă de sine a oamenilor (.42 care constă in folosirea împotriva firii a unei tendinţc fireşti a omului.. H. 11. •* fyisfola 2. 59.pi. 7. cum mai r5u nu sc poate. Acolo însă unde domneşte iubirea de sine. hivdţdiuri duh&vtdcesti. '" Cf. "■ Ibidem.. UV. 3. -" Cf. 12H . să parăsim cugetul drept şi să împârţim în modul acesta firea". 26. 2. („Ccl lipsii dt* minte (difoxov) 8te iubitor de sine"). mtimfeslrfrile sifetxd fn care M prodnc bolifr spirituale tmpotriva altora". şi anume iubirea de sine virtuoasă. Pethgogul. gelozie. unde aoeasta apareîn mod implicit. Rdspumttri catre Talasie. cflt şi etectele sale. de sine a fiecăruia. Sf. nu vedem decât dezbinare. II. Citvlnte despre newinţd. Teodoret al Cirului. învdţdiuri duhm>m<e. PG 83. loan Oamaschin. Sf.. Prolog. Clement Alexandrinul. 4 ' Cf. SfinJeU Pamlele.. 397C. barbar şi scit. Fer. ba.J2 Tot în ea îşi are rădăcina dezbinarea naturii umane despre care am rot-bit mai SUs. 13.Cttviiitele". III. Sf f&aae Sinil. II. 71.51 „lubirea trupească.36 uciderile'' şi razboaiele. ' Rclspunjltri rdirc Waste.28). 669D-676B. 3. PG 90. Avva Dorolci. dimpotrivă.*4 nedreptatea." în paginile următoare vom examina principalele boli produse de aceastâ primâ şi fundamentals boală a sutletului. 41 Cf. Cf. tăiere imprejur şi netâiere împrejur. manifestâri care sunt roade ale acestei patimi. împotrivîre.s Cf.. agresivitate. " hpisfoU. I I ) . 420D. Tâkuire h Tcadlnostm. Astfel.Descrierea.'1 înşelarea şi exploatarea unora de catre alţîi. „nu mai este elin şi iudeu. cearta. LIII. invidie.4. '* Cf. spune in altă parte Sfâniul Maxim. Sf.408D. rivalitate. Capete despredragoste.. . rob ori liber.*1 Efectele ei patogene se datorează faptului că ea însăşi este o boală. Otmtii duhovnlcejfi (Col.. ci toate şi întru toţi Hristos" (Col.. Sfântnl Maxim scrie: „(Prin iubirea de sine) înşel&toml diavol l-adespărţit pe omde Dumnezeu şi pe noi intreolaltă. ca şi nepulinţa de a trăi laolaltă. PG 96..

. în ceea ce-l piivi'şie. 11. Aşeniminlele tnâtmstireşti.s Astfel. şi atunci înseamnă căutarea unor feluri de mâncare gus-toase. Sf. de allfel. de asemenea. tineori chiar foarte mult. iar celelallc palm putfuul fi puse în celc douâ mari caiegoiii Mabilite de Avva Doiolei. XIV. 4 Capett despre dragosto. gastrimarghia propriu-zisă yaoTpijiapyia {hivăţâmii tie mflet jblosiiiHire. 161). " Sf. ciire numeşte primii foimă Laimarghie Xamapyla. -' Cf. în chip nesănătos. pe care o pHseazâ în primul rflnd {CoHVofbiH ihihovntceşti. XXX. ca neinf ran area gurii şi a pântecelui. Evagrie o numeşte. p i i i i i u l corespunzfind fonuei numiie de Sf. plăcerea pântece-lui. a gustului. Cctftfhe&C. S'ctmi. '' Tratatut pmaiv. Sf. fiind atunci dorinţă de a manca mult. in eel de-al doilea. XXV. II.. irupul nu intervine decîU ca unealta a lucrării acestei patimi. de aceea gastrimarghia poate fi trecutâ printre „patimile trupeşti". Grigorie cel Maie. XV. 129 1 .3 Gastrimarghia Gastrimarghia (yacrtpinapYta) poate fi definita ca o căulare a plăcerii dc a mânca. distingc cinci moduli dc manifestare a gasuimarghiei (CoitWfUoHu tu fav. îşi hrănesc peste mfisurâ carnea (.' în primul caz. Rvagric scrie: „Cei care. să aibă în vedere în principal canlitatea mâncării. 6. 53. gastrimarghia nu se naşte direct din necesităţile acestuia. 23). 7. Această patimă are două forme principale. In ambele situ aţ ii este vorba despre căutiirea unei placeri de naturâ tm-peascS. prin raportare la vimitea pe care o neagă. Simeon Noul Teolog. Aceasta face sfi poată fi privită şi ca o patimă a sufletului. ' Traiotutpntctic."1 Intr-adevăr. poate. 59. Casian în priinul râncl. allfel spus ca dorinla de a mânca de dragul plăcerii sau. V. fine. nu carnea pe care o hrănesc". se poale îndrepta spre o anume calitate a mâncării. Sf. şi dorinţa ca mâncărurile să fie gătite cu multă grijă. Darcu toate că trupul este direct implicat în această patima. definită în chip negativ. loan Scfuanil. 75-79. delicate. dovadă fiind faptul că dorinţa de-paşeşte adesea nevoia reahl. „gând" rău. loan Casian adaugâo alia fonnâ. 30. ceea ce se caută mai înainle de oricc este plăcerea gurii. mai ales in cazul buli-miet. iur pc a doua.) sft se judece pe ei înşişi. pîkimaş/ ca şi Sfântul Maxim. V. şi anume dorinţa de U mânca înainte ile vrcmc.6 Nu ideea că hrana ar fi în ea însăşi necurată şi rea sau ca hrănirea ca func-ţie în sine ar avea ceva rău în ea ducc la considerarea gastrimarghiei ca paAceastâ dislincţie este făcutâ de Avvii Doroici. 18».

cil. predându-se acestei plăceri trupcşti. ci în starea sufleteasca a omului şi în scopul pentru care se face. 130 . folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă". Grigorie eel Mare. pune dorinţa de hrană şi plăcerea de a o avea înaintea doririi lui Dumnezeu şi. 3)." Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană. cfici toate. " Ihidem. cum învaţa* Apostolul. zice." Această paiimă nu priveşte deci hrana în sine. 1 Cf. V. mai precis în abaterea acestora dc la scopul lor firesc. asa cum a spus lisus. Sf. 31)". 14. spune Sfântul Maxim Mărturisito-rUl. precizează Avva Dorotei. Prin patima gas'rimarghiei. 8. mulţumind lui Dumnezeu. 18. şi dacă o iei pentni desfătare. ar fi „un lucni de osândâ şi cu totul drăcesc". 7 ('mriin ascetic in 100 de ctjpete. căci. ca lucru rău. omul pâcătuieşte pentru ca\ dorind s. firească. cei ce se împfirtăşesc de elc în afarăde aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat desfătărilof. iar a le folosi în all fel es(e o perversiu-ne. nu în a mânca stă patima. erau «bune foarte» (Fac. Omul. „nu ceea ce intră în giirfl spurcă pe om" (Ml 15. „orice făptură u lui Dumnezeu este bună şi nimic nu esle de lepfldat. 43. 44.i se des-făteze cu mâncarea. îşi are rădăcina în atitudinea omului faţă de hranâ şi de actul hrănirîi. Ate tui Avva Dorotei dtferile eputole. AseuhmiUele nuinaxtirrsti.care constitute patima -nu înseamnă nuniai a mflnca mai mult decAt îi esle de trebuinţa trupului.Dtrscrierea. dacă se ia cu mul(umire" (1 Tim 4. cil. ci in felul cum o primeşti. Cuvlnle despre nevotnfâ. spune Sffmtul Diadoh al Foiiceei. loan Casian. din starea noastra ne vătămăm". "* Capete despre drxtsoste. Isaac Sintl. 86. he. ci şi a câuta plăcerea chiar in puţinul necesar. " Cf. „Atunci cănd primcşti hrană. aşacum arata" Sfântul Grigorie eel Mare: „Păca-tul nu sta In hrană. 7. :11 Cf. Avva Dorotei. de ne vă-tămăm. 1." Prin urmare. pentru a păstra sau a-şi recăpăta sănătatea. 4). o rea folosire a lor. nuuiifestârile şijetul hi care xe//roduc holile xpiriuiah tima. nu este ceva care se impolriveş-te canonului cunoştinţei. II) şi. 7. ci în dorirea plăcerii dobândite prin mâncare. care sunt cu totul mai înalte. Sf. III. sc depărtează şi se lipseşte desfătarea de cele duhovniceşti.XXX. ''Comenumiiliilov.7 adăugând îndală: „A mânca şi a bea din toate cele puse înainte. deci. se poate să mănănci fcluri gustoase şi gătite cu grija fără s3 păcătuieşti în vreun t'cl şi să înghiţi mâncSruri de rând si sâ te întinezi cu elc". Dc accea. abuzul . ci. tot asa mănânci şi daea* o iei pentru nevoia tnipului. A uri hrana in sine. De aceea. şi se foloseşte rau de ele atunci când le transforms într-un mijloc de desfiliare. „Mâncările s-au facui pentru două pricini: peniru hrana şi pentni tămâduire. Sf. A. ci constă în felul greşit în care omul se foloseşte de ea. respectă scopul firesc al alimenlelor şi al hrânirii atunci când o face din nevoie. pentru a întreţine şi păstra viaţa tnipului sSu. deci. he. " Patima. Tot aşa. Căci nlimenlele i-au fost date omului cu un anume scop.

.. 6: In 6. aşa cum a şi voil El dintru inceput. Urrnând învâţăturii acestuia. 3. II. 31). atunci când. spune Apostolul Pavel (Fil. face din ea stavilă între el şi Dumnezeu. în loc de a se face un mediu transparent al energiilor Sale necreate şi sfi slujeascS Slăvirii Sale şi îndumne-zeirii omului. ibidem* * 131 - . prin iăcomie omul aduce jertHi pâmecelui şi gurii sale.'6 ('nvtini /irnini rei ce sr lintşlesc cu m'lavir. nesocotind ceea ce. atât pentru el. de axemenea. intregul cosmos. prin ele. Iar Stuntul Apostol Pavel spune limpede câ Dumnezeu a facui . încetând de a mai fi izvor de viaţâ. Mai alcs aceastâ menire esenţială a hranei: de a fi consumată în chip euharistic... Mc 8. 23). hrănin-du-se astfel nu numai cu pâine. omul se abate de la rostui ei flresc. dato-rai numai lui Dumnezeii. eare ar tre-bm inâlţalâ numai spre Dumnezeu. şi spre ea îsi Indreaptă întreaga dorinţâ.1J într-adevăr. ''Cf. 19). dând hrană mulţimilor care-L înconju-rau. ci cu Insuşi Dumnezeu. Cuvttitt despn nevoinfri. prin pierderea sensului ei spiritual in reaua folosire pe care i-o dă omul. Cîlci. Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecelc este dumnezeu sensibil".» i-o da.bucalele.. pe toate cele create. în acelaşi timp.. mâncarea devenin-du-i un îndoii izvor de viaţă.. în loc sâ aducâ jeitR curatâ tui Dumnezeu. Tn loc ca hrana să i-L descopere pe Dumnezeu (Sfântul Isaac Sirul vorbcşte de „eel ce a văzut în hrana sa pe Domnul"'*). Dimpo-irivă. omul voieşte să se desfete cu bucatcle. prin greşeala omului. el sfinţeşte alimentele pe care le primeşte (I Tim 4. 5) şi. uiţand de Dumnezeu. cu adevărat ar Ixe-bui să-l intereseze şi să-1 preocupe cu totul. Adiicând mulţumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acest. „ori de mâncaţi. ea devine pricinâ a morţii. 5. 11. cât şi penlru lume o stavilă în întălnirea cu Dumnezeu. îi multuirteşte Tatălui pentru ea (M. în el.(lastrirmtrglua Lăcomiacsle în fond idolatrie. omul se sfinţeşle pe sine şi funcţiile trupcşli legate de actul hranirii. şi în loc de a se folosi de mâncare pentni a se înâlţa la El. El face din simţul gusrului si din fnncţiile digestive centrul şi esenţa fiinţci sale. pe care-1 uneşte astfel cu Dumnezeu. spre gustare cu mulţumîre" (1 Tim 4. ] 5 . şi prin ea să se bucure de Dumnezeu. se îngrijeşte de hrană mai mull decât de orice altceva şi uneori chiar inimai de ea se îngrijeşte. 36. când l-a lacut pe om. prin patima lăcomiei hra-na capătă o valoare în sine şi slujeşte plflcerii tmpeşti. în loc sft se bu-cure de hranâ mulţiiinindu-l lui Dumne?. In vreme ce el se amăgeşte crezând că este cea care-1 line în viaţd. este pervertită prin lăcomie. acela de a da slavă şi mulţumilă lui Dumnezeu. on de beţi„. lăcomia îl desparte de Dumnezeu pe om şi. cuprins de aceastâ patimă. în loc sa fie privită ca dar al lui Dumnezeu şi prin ea să I se aducă slavii Diiruitorului. lar prin aceasta. Pe de altâ parte. pentru că nu mai este legată de Izvorul Vieţii. reducajidu-sc aproape numai la ele. căci lacomii şi-au făcut din „pântece dumnezeul lor". îi aduce ei un adeviîrai cult. Hristos însuşi ne descoperîi aceasta şi ne dfi pil-dfi de purtare cuvenită.eu. 43. care i-a dat-o. 3). ea devine. 3. sfiUuind prin urmare ca. toatc spre slava lui Dumnezeu sa" le faceţi" (1 Cor 10.

Sf. 3). " Avva Doiolei. o ţinea diavolul după căderea protopărinţilor. Răspunzându-i dia\ olului că „nu rjUmai cu paine va irai omul. Rdspunsitri câlre Tahisie. spune: „aflăm în ele pricini de boli ale sufletului cu atât mai de temut cu cat sunt foartc iwineroase"/0 Se înţelege că ea poate fi privită şi ca o forma de nebunie. El face vădite înstrăinarea şi idolatria instăpânite prin pâcat şi vindeca firea omeneascâ care le căzuse pradă. El eliberează în starşit umani-tatea din robia In care. VI. la autorii păgâni. 85. 11. IK Cf. ci cu tot Ouvântul care iese din gura lui Dumnezeu". a fi ieşit din sine. udică* nebunie a pâniecelui. Hristos. şi prin el pentru intregul cosmos." " Cf. prin ea. adică nebunie a gurii" . comuniune pe care Adam eel dintâi o rupsese. Hristos îi redă omului adeva-raiul centm de gruviiaţie. o separate a omului de Dumnezeu. şi in special pentru cfl ea constitute o pervcrtire a folosirii fireşti şi normale a hranei. RrRitUt.Df. arătând originea denumirilor de „laimarghie" şi „gastrimarghia". restabileşte comuniunea dintre Dumnezeu şi umanitate şi. într-adevăr. Fer.pryo<. Sfântul loan Casi-an. Despre Providenfii. gustând din fructul oprit. . Calinic. Convorhiri tin-lnmtkeşli. 10 . Nil Sorski. care de fapt simbolizează întreaga hime «fflsibila. V. intre întregul cosmos şi Dumnezeire. Rezistându-i. Adam a voit să se bucure farâ Dumne-zeu de acest rod. 132 toe. loiin Scăranil. lisus nu spune că omul nu sc hrăneşte cu păine. pentru toate aceste aspecte ale sale despre care am vorbit mai sus. Sf. de pildfl. Cuvmte despre nevomfrh XV. PG 83. că ea înseamnă pentru om.17 Căci. lar această boală (uoooţ) şi nebunie (uavta) de a voi să-şi umple cineva pântecele peste măsurS o numesc gas-irimarghie (yconpiuxipYia). 4. se vede limpede faptul cfi lăcomia opereaza1 o ruptură. este privită de Sfinţii Părmţi ca boalft. Sf. Maxim Maiturisitorul. Cf. lar când e vorba doar de desfătarea gurii. 161. îi spun laimarghie (Xcuuapyla).rj. spune c5: . 161. loiin Casiaiv CoHvorbiri dithuvnhvşti. pierderea comuniunii cu Acesla. Sf. Noul Adam. at. 656CD. Prolog. Unîi dintre Sfinţii Părinţi. merg până la a vedea în ea cauza pâcatului originar.. XV. Capets despre dntgoste. 38. loan Casian. Gastrimarghia.il. Cuvântul lui Dumnezeu. Isuac Sirul. Maxim Marturisiton. VI. Teodoret 11I Cirului.Jvlapyalveiv înseamna. Cuvinie drsprr nevohtfd. Scant. de allfcl. nuuiifestdrile si felul m cart $g produr bolili* spiritual*? în Inmina acestor considerente teologicc şi antropologice. XXIV. V.scrierta. Sf. Sf."1 Avva Dorotei. Gravitatea aceslei patimi se descoperă in faptul că ea a fost una dintre cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4. Vinfo lui Ipafie. ci aratfi legătura pe care acesta trebuie s-o menţină cu El însuşi. tar eel nebun este nuroit u. II. 73. prin mijlocirea acestei palimi. vorbind despre cele trei forme ale aceslei patimi. La acesl nivel originar. patima lacomiei se vădeşte mai gravă decât poate părea la prima vedere. " bmiţiilnri de suJJef Jblositmire. XIV. 59. Sf.

-' Ibidem. Aynwniintele luihui. Isaac Sirul. Cuvinwdesprertewjftifâ.* IbUleiti. .) încă înainie de a inlra în lupta. s-a supus voii impului sâu neputincios". 5. ţinându-1 prins de dorinţa şi plâcerea mâncării .şi dintre ele mai ales aceasta. înăbuşitâ de greutalea mâncarurilor. Toate pali-mile. 50. V. Cf. OmilU efespre post. Cuvinw drxpre woinţâ.2H care cuprind în aceeaşi mâsnră şi suflelu] în între-gime.) (grcu de urnit. Sfin|ii asceţi arată câ excesui de mâncare si de băutufă. spune Sfântul Diadoh al Foticeei. 26.Gasirinuirghiii Dar gasirimarghia estc boală şi nebunie mi numai peutru cele ce o privesc direcl.': loropealâ şi somn. care se produc pe multe planuri. toate puterile sufletului sum folosile în chip josnic. ('mam ascetic in 100tie capere. îndreprându-si dorinţele mai întâi spre cele trupeşti. ea fiind prin f i r e mai tisoarâ şi mai sprintenă ca focul". hmifitfiiri desitjlet fotmifottre. 133 . Sf. IV.. Avva Dorotei. Sf. se află înviiis fără să fie luplat. este depfirtat cu totul de vieuiirea după Dumnezeu". ori îşi pierde cu tolul drcapta chibzuinţâ. încât se poaie spune că (. oricare ar fi ele. II. Qamii despre post. I'uvhit? ttespm nevoinfă. 45. " Cf Sf. I." Sfantul Grigorie de Nyssu. la rândul său. RegtiUle Mart. ase-nicm:a untii bolovan foarle grcu. loan Casian. Vasile eel Mare. Evugrie. înceatâ)". .sfirt'sli. 19. 162-'* Sf. :| lilein. Isaac Sinil.ei sale -.acesla nemaiputandu-I."1 naşte în el negrija.:1. 34. lipseţile minlea de târiV4 şj de vioiciune. Sf."s o ingreuiază. ci şi peniru nenumăratele consecinţe patologice. mintea. Upsil de îndrazneală) şi leneşâ (£\|/aKli>nţ0<. stand cu loate deasupra ei. gastrimarghia primej-duieşte însăşi viaţa trupulup şi are în ceea ce priveşle sufletul muUe urmări nefasle. Cmvlni ihwpre ivgăchme. XV.' îi aduce întuneca-rc. sluji lui Dumnezeu şj depărtându-se de adevaratul centru al cxislenţ." ori aceasia este alterată şi împuţinată. îl împiedica să ducă aşa cum se cuvine lupta ascetică.11 într-un cuvânt îl slâbeşte pe orn cu totul. "'Cf." Cf. deci.32 Ca urmare a unei asemenea sritri. 26. III. şî care „irâind numai penini pântece şi cele care vin după pâiHece. ('uvintetlexpre iwvoitiţâ. In afara" de faptul ca face din om un rob al ei. . Isaac Sinil.. „TjllţRll îngreunal de mulţimea mâncărilor face mjiitea (vo\iţ) molâie (fciAoc) (cuvănt care mai mseamnă şi: laş.29 O asemenea stare a sufletului îi îngreunează zbonil spre realităţile duhovniceşti. vorbeşte despre „omul a ciirui cugetare îngroşalS il face să privească cele de jos". 1 Capetedespredragosf*. duce la Irândăvie în rugaciune. 6. I. . 26. 4 DespreJeeiorie. 56. Sffmml Isaac Sirul spune că „atunci jumîUate din puterea lui se face nepu-tincioasâ. '" Cf. Regulite mati. 11dem. \9:Omitii desprt' post. Isaac Sirul. ne spune Sfâmul Maxim ." în această siluaţie. 69. Sf.„leaga min-tea de liicrurile materiale şi o ţin la pamâm. 161. Şi fără nici o osteneală a vrăjmaşilor săi.

44 Cf. XV. I.44 Gastrimarghia lasă" cale libera" unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeş-te. Cf ibidem.41 „Stomacul plin şi sătul" face din inimă „un loc al vedeniilor şi un balcon al nălucirilor necuve-nile". Phnen. 41 Ibidem. fitvăţâturi dulumticesti. ' Multa mancare şi binitura rnultă. til. 2. mamj'estârile şi felul in cure se produc butile spirit uale îmbuibarea si toropeala care îi urmează îl împiedicâ pe om sa ia seama la lucrurile celc mai simple pe care i le cere credits». 27. prin Mpsa de mâsură. 38. prin personifîcare. Sf. '7 Cf. Sf. Ibidem.. due la „tulburarea rmnţii". trebuie să veghem ca nu dorinţa de plăcere. Sf. " Cf.45 de aceea Slînţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor46 şi prici-nă a tuiuror railtailor. 69. Calinic. Im-uftituri de sujlet folositotire. 65. 41 Cuvinte despre nevomfâ. liăspimsuri eătre Talasie. Sf.Descherea.). seria alfabefic».40 Sfântul Isaac Sirul arată şi el efectele lăcomiei „neru-şinate a pâniecelui". XXIV. i . 71. Sf. pricinuite de năluciri spurcate şi de chipuri necuvenite care starnesc o poflă ce Irece în suflel şi-şi împlineşte în suflel voile ei în chip necurat". Isaac Sirul. Avva Doroiei. loan Scărarul. 31. 72 134 . ba şi sufletul să-ţi fie întnnecat şi gândurile tulburi". M Cf. V. Isaac Sirul. Scam. Despre fgchrie. ci nevoia tru-pului să fie milsura purtaYii noastre cumpatate". naşte în trup. spune Sfânlul loan Casian.. 69. 26. 16.. loan Scărarul. caci rnai âles săturarea îl face pe om rob patimilor mşinoase. " Ibidem. chiar pe ea să le arate: „fiul meu eel w n Apojtegme. Scam. 44 Despre feciorie. Omtlii despne pogt. Cuvinte despre nt'vohifii.42 De aceea. XXI. Sf. 26 şi 56. Sf. spunând că ea face „mintea ncstăpânită şi împrăştiată peste tot pamântul" şi aduce „închipuiri necurate în timpul nopţii. ca să nu se zăpă-cească cugelul tău şi sft fîi tulburat de împrăştiere (. Avvji Aiiunona."' cuge-tările îşi pierd uscuţimea. punând-o. Animoiiii. minlea. XIV. spune el: „să nu-ţi îngreuiezi pănlecele. XIV.se clatinâ1 şi se poticneşte" ca ametiul d e v i n . Sfântul Grigorie de Nyssa arată că . care duce la îmbuibare.pofta de mâncaruri şi băutură. rele pe care voinţa noastrâ nu le maî poate stăpâni.>g O mulţime de gânduri pătimaşe (XOYKT-II-I ! se iscă în suflet aducând „valuri de întinăciuni şi adânc dc necurăţii neşliute şi negrăite". Sf. spun Sfinţii Părinţi. Sf Grigorie eel Mure. Vasile eel N4are. 134. IV. Vitiţa lui (patie. Ctivinte despre newinfu. lor. Maxim Mărtmisiloriil. tit. scolie.ÎB care înUneazii sufletul. Reguto.. loan Gură de Aur.47 Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a palimilor odrăs-lite de ea. 161. M. " Cf. Dacă vrem ca trupul sS ne rflmânS liniştit şi netulburat de mişc^rile pătirnaşe pe care le aduce urn-plerea pântecelui.. XXI.43 La rândul său. 26. " IMC. gândirea nu-i mai esle pStrunzătoare şi ageră. Nil Sorski. 43. Comtmtariu fa tov. atală Avvu Pimen.

faguta. Capetr tlespivdnigarte. Nil Soreki. Isaac Sirul. îndrăzneala. 32. XV. 69: 85. cum s-a putut deja vedea din textele cilate. nesimţirea. al doilea după el este ce] a] învârtoşării inimii. M Ibidem. 11. cărora le urmează iarăşi deznă-dejdea. al ireiJeae somnul. 7. 60. Sf. ('ii-ptte. gru-mazul ţeapăn.V. Apoi din ei porneşte o mare de gAnduri: valuri de iniinăciuni. de pildâ. ('uvitiie cfvspre wvoiiifa. V. 21. 23. A^emmintf/f ntOtuhti-rvşti. neauzirea. 26.1 patimâ secătuieşte izvorul lacriinilor de pocainta. cea mai cumplită dintre toate". 38. adânc de necurăţii ncştiute şi negrăite. I. a se vedea. V. Varsanufie şi loan. Scnsori duhoviriceşti. U.GastiinutrRhw întâi născut este slujitorul curviei. 38. Sf. XIV. Sf. Sf.*0 Smm. cutezanţa. 6. născocirea râsului. Fiiccte mele: lenea. fala. Convorbiri duhovniceşti. 57. 10. I. robia. XIV.Vrmw. 22.j. Sf. 135 . '" Cu privire la aceasta filiaţic. Talasie. 85. III. 26. iubirea de podoa-be. . Dar palima gastrimarghici aduce mai ales şi de îndată desfra-narea. împoirivirea în cuvânt. loan Casian. Sf. III. dar adese-ori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate. 503. loan Scîuanil. 43. a căror importunţă o vom vedea mai jos. 54. glumele. 21. vorba muliă. Sf. cflrora le urmează nigăciunea întinată şi gilnduiile împrăştiate. Maxim Mârturisiiorul.411 Tol el spune în altă parte4Si că aceas-1.

Numai după ce s-au întors de la Dunv nezeu. 24. Catefteze* XIK 5. Dacjk..) Când prin călcarea poruncii a intrat moartca în lume. perpetuare care este binecuvântatii de Diim-nezeu (cf. I309A).. Ifespre fi*ciori<\ 14.) în Rai domnea fecioria (. alcgere erne îi dâ cu udevfljw forţfl şi valoare <a se vedea Sf loan GuriS de Aur. 1). literal. 7). Irineu al Lyonului. Astfel. 3. Adam şi Eva s-au doril şi s-au unii trupeşte. şi a zămislit şi a născufV La fel spune şi Sfântul loan Gură de Aur: „După călcarea poruncii.4 DesfVânarea Patima desfrânSrii (iropvela) consrâ în întrebuinţarea patologică pe care omul o dă sexualităţiî sale. şi Sfmţii Parinţi» urmand exempkil Domnului lisus Hristos. XVIL Sf. 24. învaţă M i n i n Părinli* fă-eand referire la cele spuse în Sfanta Scriptura (cf. 7. femeia lui. Dogmatic*** II 12. Tâtcnire la Pxalnm! W. II. este necesar sâ precizăm faptul că tblosirea sexu-alităţii nu ţine deloc de originea firii umane şi ca aceasta a aparut numai ca urmare a păcatuiui protopfirintilor. le-a dat organe sexuale.) Deci. Totuşi. 136 .J In starea care a urmat căderii origtnare. Desprefeciori&t 17. şi.!. cadere pc care Dtininezeu o preşliii. c\ sa He un rod al idegehi pcrsonalc. St\ Grigorie de Nyssa. Omilii la Facere* XVIII. Sfântiil loan Damaschin precizează: „Fecioria este de la început şi dintru în-ceput a fosl sădilă în fireu oamenilor (. 20. lntn>bâiit jwditmeriri ft rtisptmsuri* 3. 3» Cf. Chiril al Icrusalimului. Sf. 9. 4). Fac. Drspre facerea rmtntui. 56. 4. Qogmatiat. ' thmtii ta lracert\ XVIJI. IV. IV. aiunci a luat feee-pui unirea tmpeasca dinire Adam şi Eva. dupiî sconterea din Rai. proslituiie. aiunci cfind i-a creat. lară cu ea sa fie in vreun fel predelerminat. relaţtile trupeşti in cadnil câsătoiiei nu sunt în nici un fel condamnabilc. DvmomtrafUt propoviutuirii apostvtice* 14. Sf. a faciil aceasla in vederea trebiiinţelor cmc aveau s5 unneze cfldcrii lor In pScat. 12.. Sfinţii Piirinţi «pun eâ daca oamenii ar fi rămas în starea de I \ început.. 20. la începul şi dinlru începul a slapânil fecioria" . Cf. pentru oameni fecioria ramfme norma desăvârşirii. AmbigUOi 4K PG 91. 17. Sf Diadoh al Foticeei* Cuvân! ascetic in 100 ilr mpete. pentni faptul că permit perpefiiarea neamvilui omenesc m această noufl stare in care se află. şi alţii. înaîntc de călcarea pomncii duceau viată îngerească (. Dai Sfinţii Parinţi niuiicsc cii ace&l cuvânt toatc formele de palima lcgale de sexualilate. pentru ca fecioria să nu le fie impusâ de fiiea lor. Dumnezeu ar fi făcul ca ei sa se înmulţeasca in chip asexual (a se vedea Sf Maxim Mflrrurisiiorul.. 16. loan Damaschin. 92-108.1 înainte de orice altceva.. Cuteheze* XXV. Care Cuvfintul nopvekx înseamnă. SI Simeon Noul Tcolog. atunci a cunoscut Adam pe Eva. Alanasie eel Mare. Qăsiffl aeeeasi învftţăturS la: Sf. Fac. de ase-iricnea.

.' Sfântul Isaac Sirul. în folosirea fiincţi-ei sexuaJe. Desprefeciorle. mai precis.) de poftâ. (hnilii In iiioiei. ca şi în alie cazuri.6 Putem vorbi de necumpătare sau. Şi Irupul se mişcă iHiniai in mişcârile bine orânduite". 17. atunci când omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobâtidirea placer» legate de ea. Deci eel care urmâieşte plăccrea greşeşte în judecata socotind ceea ce ' A sc vedea. Cf. Sf. Capete despre tlwgoxte. X. 3. SiIICMIIII «Ifn Gangra (sec. I. Si ofll limp se păzeşte mSsura cumpenei fireşti si drepte a pornirilor din noi. I. condniună „defaimaren lcgăturii ilinlre soţr".Dexfrti/uireci a binecUVânial prin prczenţa Sa nunta din Cana. XXVII. nii-l sileşte putcrea naturală să ias^ din holaiul firii şi să ajungă in afară de cele datorate. Sf. In cadrul câsăioriei. decât reaua întrebuinţare (napctxPlon. 'Cf. patologică. Despre feviorie. SfAntuI Maxim MărtU' risitorul se exprimă foarte precis. Pedtigogul. II. „când este vorba despre femeie. vorbind despre această palimă şi despre fljte paiimi: . viciul (KCtida) „este o judecata gre^ita" cu privire la înţclesurile lucrurilor. OttliUi deapre Oziii. 137 . altfel spus. Căci Duirmezeu. Omilii lit Pacete. atunci cănd vorbeşte despre patima desfhînării. 28). de pildă. 92. pe care o întâlnim adesea la Sfinţii Parinţi.Nimic nu este rfiu din cele ce sunt. XVII. |62. 3. * ('nvinie despre fievdnţâ. Mnxirn Marturisitorul. II. III. se neagfi una dintre principalele meiiiri ale funcţiei sexuale. 13. "Cf Clement Alcxantlrinal. ne pune in fata unei perspective aseirulnatoare. Despre fedorie. Mai îniăi. Sf. cea mai vâditii şi care este înscrisâ în însăşi firea ei: procrcarea. Stromale. 72. 10. 25. 9. atunci când face din plăcerea sexuala* un scop Tn sine. 17. ca şi învăţătura Aposlolului (Evr. mişcârile fireştj nu ne pot sili sa ieşim de pe calea cuvenită. judecata dieaptă cu privire la împreunare tiebuie sa vadă scopul ei hi nasterea de prunci. o pcrvertire a ei. 2. II. 8. ci unul calitativ. o rea folosire a acestei functii. 144: III. 2. în Canonul 4. I. 4. II. I. ci adaosul pe care îl facem firii prin prilejurile primite prin voinţă. Sfânlul Maxim sptme că. Despre feciorie. de rea folosire. palima dcsfrânării iiu const! deci. Ctmnteitfspre nevoiiiftî. III. Omilii despre ithiilotie. IV). Cmântâri. Grigoric cle IWianz.7 ceea ce este un lucru pervers şi patologic din mai muJte motive. OHsStorie. nu are un înţeles cantitativ. îndeobşte. ea înseamnă aici. 11 Copete despre ttmgoste. Omilii despre. 27. |0. cle excmplu: Sf. ci in folosirea ei In mod necumpălat. 143. o folosire contrary scopului ei firesc şi deci contra naturii $i aiiorrnaJa sau. 38. 4. Avva Dorofei. care vine din negrija minţii de-a culliva cele fireşti". 4."1 socotind că şi ea este chemată la sfmţirea de care sunt vrednice loale celelalte funcţjuni ale existenţei omeneşti. Crigorie de N'yssu. subliniind de aceea responsabilitatea pe care 0 are omul in dominarea mişcărilor fireşti: „Când cineva e stârnif (.. îi recunosc acesteia deplina iiidreptăţire şi vorbesc chiar despre valoarea ei. Ioun Gura de Aur. XV. Sf.. Noţiunea de iiecump&arc. loan Gunl de Anr.). XXXVII. Viisile al Ancirei. XXI. c3reia îi urmează reaua întrebuinlare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" şi. Astfel. Mvâfftturi de suflet fohsiltnire. 3. VII Sf. Isiiac Sinil. toate câte le-a facul. 9." AsU'el. I Cor. I. le-a facul bune şi cu măsu-ia. 7. 83.

629. t. ibidem. 1) Dorinţa exclusivă de plficere scxuală care caracterizează desfrânarea punc în mişcare puterea poftitoare a omului şi o îndepărtează de la Dumnezeu. 2. ea îl mutilează pe om. E. Să noiâin ca nici un text nou-tes(amen<ai refcrilor la câsătorie nu rnenlioneazii procrearea ca scop sau jusiificare a acesteia. 25. Sf. 26. cu sine tnsusi şi cu aproapele. III. 405.0 Această menîre. cea care îi conferă sens şi valoare. în viziunea creştină. 1937. loan Gurfl tic Aur.adică a două fiinţe privile în întregul lor. unire pecetluită în ceea ce prîveşte natura şi menirea ei de harul Du-luilui Sfânt. în sânul cSsătoriei binecuvân-tatc şi in legătura' cu alte moduri de unire conjugală. I. ibidem. Despre feciorie. 4. unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie împreunându-se cu ea". pe de alta -. una dintre manifestarile iubirii ce şi-o poartă unu] altuia. dat prin taina cununiei. despre castitotie. Care ar trebui sâ fie scopul ei esenţial. eel trupesc. Oniiiii despre căsăioiie. 34. 26. Sf Vasile eel Mare. Chevctoync. la priere des Eglises de rite byzantin. "" Cf. Cf.Drscrierea. Aceastu aparc în mod implicit in textul ritualului lainci cflsăioriei. Desprt ftnieui*. XXI. III. Despre feciorie.. 19. chiar firească cum este. loan Gură de Aijr. 9. PG 31. Cuvtim tiMt'tir desprt rmuttffitoa la lume. 34. I. este privitâ ca unire a douii persoane ." Cea dintâi tinta" a unirii sexuale este iubirea şi mullele binefaceri de ordin Spiritual pe care omul le poate dobsuidi prin ea. Orbit de desfătarea simţurilor pe * Capele despre. p. şi cea a naturii fiinţelor pe care le pune în legătură."' Atunci când unirea sexuală se produce in afara contextului ei spiritual şi se practical numai penlru desfătarea simţurilor. PG 31. PG 31. 248. pe de o parte. H. decâl ca scopul ei. < I. ca şi toate celclalte moduri de unire dintre soţi.'* Trcbuie. Omilii despre Ozja. pervertind profund ordinea fireasca a raportului lui cu Dumnezeu. 19. Despre feciorie. Omil. 2. Sf. de aceea. 5." Penmi speţa umana. III. în Hristos.10 nici cea mai important^. 4. 629. 248. 38. I3X . Despre fecume. 5. 3. ca bine. Vasile ccl Marc. inevitabil. 10 Cf. I. PG 31. Omitte la nmcenifa ltdita. 3. Cuvănt ascetic desptv rerttmfarm lit ttwtr >ci despre desthvir^itva dtdwvnivemcâ. Sf. 19. 5. 5. . 3. Vasile al Ancirei. Vasile al Ancirei. Sf. Această concepţie subordonează unirea sexuală. Omilii la Furefv. XXI. ea exprim<i aceastâ iubire pe un anumit plan al fiinţei lor. ca unirea sexualft s. Omi/ii dt-spre <K>iu. 13 Cf. dimensiunii spirit ruale pe care o au fiinţa şi iubirea lor. Vasile al Ancirei. nu este nici singura.. 2. Sf. Omitti despre ctîxătarie.. şi în nalu-ra lor spiritual. 38. III. M Cf. 25. Omilie In muccnifa luttta. Aşadar. loan Oura de Aur. I. Oimlii la Facere. 2. Mcrcenier. dmgosie. trutnifpstarile şi fetut in care « pmduc bottle spiritual* nu e bine.1'1 Trebuie totuşi să preci-t$m că iubirea conjugal^. 17. 3: Despre feciorie. 38. 3.1 fie prccedată in chip fiinţial de unirea spirituala. in vederea ajungerii în împărăţia ce-rurilor. numai aşa respectându-se finalitatea ei. 9. 11 Cf.. procre-area poate apărea mai curând ca un rezultat firesc al unirii sexuale.': Unirea sexuală esre in primul rând unul dintre modurile de unire ale bfirbatului cu femeia.

el se reduce la acestea..Df. provocat de faptul eft mintea.l cu bunurile cereşti. supusă iubirii spi-rituale. ca toate celelalle moduri de unire a lor. ci în funcţiile sexuale. 32). căutând plăcerea care le este pe plac. dimpotrivă. Nefiind.il. Plăcerea privită ca scop în sine devine pcnlru om un absolut. opereaza. iocmai prin lipsa ei de spiritualizare. PG 90. 2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale in chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine. face mai atrăgătoa-re posesiunea celor văzute decâl slava şi strălucirea celor duhovniceşti". ea devine pcntm om un obstacol pe calea întâlniriî cu Dumnezeu. şi în funţa sa se instau-reazâ un profund dczechilibru. o răsiurnare a valorilor la eel mai înalt nivel: ea duce la siluarea lui Dumnezeu într-un plan secund. funciia sexualiî ajunge să ocupe in om un loc nespus de mare. într-un anume fel. la uitarea şi hi negarea Lui. opac la orice transcendent. şi de aceea socoteşte mai de cinste trupul decât duhul. atrag la aceasta şi sufletele care sunt în ele. tot aşa cum eel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce. sexualitatea. cum am vâzut. nemaifiind modelate şi Tâlvuire In Total nosim. poate chiar exclusiv. şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă. care-L exclude pe Dumnezeu şi-l ia locul. aşa cum se cuvine.) cele de după ea. iniegrară şi transfigurată în mod spiritual de iubirea dinlre soţi trăitâ* in Dumnezeu.17 Folosită firesc. pentni a nu da dccăi accsl cxcmplu bine cunoscul " Desprejkâorie. Desfrânarea. într-un anume fel. Astfel. Ea înceteazâ de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate în sfînţenia Duhului şi deci. un act spiritual. margin it la trup. 888C Analogia inlre unirea bîîrbaiului cu femeia şi unirea de n at m a" spiriruala a fost din plin folosilii în Sfanta Scripinra. tn general. în patima desfrânării. ca şi in scrierile patrislice. ea face ca în existenţa celui pătimas irupul sa treacă înaintea duhului: „Pofta (desfrânala) face mai iubite decât Cauza şi Fiinţa cea unică şi singură de dorit (..1'' Ordinea facultăţilor omului este aslfel tulburatfi. sfinţită prin laina cununieî. şi aşa ailing să se inhămeze sufletele la carul patimilor trupesti". ea încetează de a mai fi. punându-tc in slujba patimii care le mişca. punând în locul S. omul îşi face din vo-lupiatc un idol. omul se Hpseşte astfel de desfatarca spiritu-. ca toate celelalle patimi. 1 17 139 . 5.! faţă de Dumnezeu şi rea-lizează la nivelul ei şi în chip analogic"1 o unire asemânătoare celei care exis-tă între Hristos şi Biserică (cf.1u pliicerea simţurilor. 5.!. la funcţiile sale gustative şi digestive. Efes. Efes. devine transparent. Prin desfrânare. 38. voinţa şi afecti-vitatea încetează de a mai sta în slujba spiritului şi. 20-32). Ea n inspirar Cântarca (YiiKiirilor.sfrfmarea cure i-o produce această patimă. Astfel omul se descentrează şi vieţuieşte înstrăinat de sine. după cum se vede. căpălând un sens mislic (cf. De asemenea. devenind un act pur carnal. cum arată Vasile al Ancirei. sufletul ajunge să fie târât de poftele trupului: „Trupurile.

. 3-7). 12. la sfiiiţire. VII. 13). pe de altâ parte. 6. ea îl întoarce din cauza viciului spre licăloase slujiri". 13.20 Prin desfrânare. 4. 6. ajunge asemenea animalelor. X. I. Putem spune că. loan Gură de Aur. 5-6. Darul vazului. Mt. Viafa lui Moisv. Sf loan Gurâ de Aur. Omilii la Matri. „piingăresc templu! lui Dumnezeu". Sf. 27 Vasife al Ancirei. stăpânit de instinct.) Slăviţi. că „trupul nu este pentru desfrânare" (1 Cor. 141» . îndum-nezeire şi slavă şi are rostul de a face vădilă încă din aceasta lume slava lui Dumnezeu şi arvuna împărăţiei prin prezenţa transfiguratoare a Duhului ?n el. ajungând unelte ale plăcerii sexuale. &). este chemat. dar. sunt puse în slujba poftei sexuale. XVII. % Reaminlim en nopueia înseamnă liternimente „prostihitu * Cf.\'umerii. ne ofertf. din acest punct de vedere. la unirea cu Dumnezeu prin virtute. Omilii la Fapit: XXIV. Care este in voi. Sf. I Tes. 15)M pe eel care. este chemar la nuntire cu Hristos fa Biscricâ şi în căsHtorie. ' St Cii igorie de Nyssa. care este icoanu* a aceleia. 1 Cor. să amintim acest lucru. dispreţuieşte chipul lui Dumnezeu după care este el însuşi fiictit şi „uitS de firea omenească". Omilii la Ctirtea . omul neagS dimensiunea spiritual^ a acestui trup şi desiinaţia sa transcendent. 19-20).Descrierea. mânatâ de cautarea plăce-rii. Spiinând. împreunS cu sufletul. care priveşte pentru a se învfipăia de dorinţă. omul se foloseşte de inip într-un chip nefiresc. 5. nmnifi'Stiiiile şifelul in care « prwit/c bolile Spiritual* ordonate de el. Sfântul Apostol Pavel araia" vădit că. 4. 6. I. este limpede că trupul arc ca menire firească şi normals sa fie afierosit lui Dumnezeu şi să-L slă-vcască pe Acesta şi să fie pnevmatofor. tol aşa cum este şi sufletul cu care este unit. Reducând trupul la un simplu instrument de pi ace re scxuală. Simţul vazului. întreg trupul este abfilut cle la rostul lui firesc. Omul. caracterul patologic decurge din folosirea contra na-turii. dămit cu rost de Ziditor. *° Cf. Origoi ie de Nyssa. 1 Cor. Desplt fecioria. pe Care îl aveţi de la Dumnezeu (. 4.34 fac din lemplul Duhului Sfânt şi din salasul rugăciunii cuib de lAlhari şi-l fac desfrânai (cf.*'1 Omul desfrânat dispreţuieşte voia lui Dumnezeu in ceea ce priveşte folosirea inipului (cf. un exemplu deosebit de instructive Sfântul loan Casian arat3 foarte bine fe-lul m care. dedându-se acestei patimi. 18) şi-L „defaimează pe Dumnezeu" însuşi (1 Tes. 6. Sf. * Origcn. ca şi sufletul şi împreună cu acesta. :I Cf. prin desfrânarc. toiin Casian. multe dintre funcţiile trupului sunt abătiite de la ţelul lor firesc. el pficătuieşte astfel impotriva propriului trup(cf. pe Dumnezeu in trupul vostru" (I Cor. VI. care are un rol fundamental în săvârşirea acestei patimi. /<» til. Trupul omului. Potrivit învfiţăturn Apostolului. Profanează ceea ce este prin fire sacru şi dciform. in acest caz. Omilii la Epistola Cain CohsenJ. Aşezănthnelr iiuinasii n:\ti. „Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfant. Viafa lui Moise.. prin pervertirea facultăţii perceptive: „Bolnavă de rana facută de sfigea-1a poftei designate este inima.

Aceasta esle concept! a clasicfl a iisceticii orlodoxe. loan Gu\H 4c Aur. cle pot fi făuritc. "Cf. acelea le face şi mintea în lumea gândurilor".11 Se cuvine însă subliniat faptul că patima desfrânflrii poatc fi savarşită cu mintea. că.. At/tirrtiaif. prin mijlocirea tnipului. 17. 1. Anlonie. fie. II). de exemplu.Desfrâruirea Şi penini că desfrânarea îl împinge pe om să-şi renege propria fire şi să se lepede de Dumnezeu. 8. A st vedea. referindu-ne la anurniee efecte nle acestcia asupra vieţii suflelulni. „îl face (pe suflet) sd spună ori să ascuite tot felul de vorbe. XXVI.27 Considerable precedente cu privire la trup nu trebuie toluşi sâ ne facă să 11 ii. 141 . Omi&i riuhovmceşti (Co!. ! * Cf.1 şi atunci sufletul este cel care are iniţiativa. Macarie Egiptcanul. Omi/ii la Mntei. Antonie cel Mare.) Câci cele ce le face trupul cu fapta în lumea lucrurilor. de asementfa. 13. Episto/e. i'tun/ntzd bi 150 iff ctiprt?. II. Şi precum trupul desfrânează cu trupul femeii. N 178. sub impulsul dorinţei. ca şi cum lucrul cu prici-na ar fi chiar în faţa ochilor". ": A se vedea.<' într-un univers ireal. dar şi prin directa lucrare a demoni-lor. Sf. lăsându-le fîe sd se înteţească. 28). sexua-litatea umană este psihică. Căci vede în gând forma tmpului propriu amestecata cu forma femeii (.nii ca acesta nu este întotdeauna implicat în patima desfrânării. în anumite cazuri. ne spune Clement Alexandrinul. 2. seria alfalwiicâ. Demonul dcsfranarii. Apoftegiue. „Precum trupul are ca dime lucnirile.. nu intervine decât într-un al doilea rând. 5. 4. asupia careia vom reveni. Evagrie. '' Stroniate. CeleiOQdt raped. „Pofta care se împlincşte prin trup nu vine din Imp". III. trupul este împins să păcătuiască de o dorinţă care se naşte în inimă (Mc 7.2'' Şi diica esle adevărat că. ApoftigftK. 14-15.1* Desfrânarea îl face sa trăiască pe cel în care s-a încuibat într-o lume a fantasmelor. cel mai adesea.3c putem spune totuşi c. Mi. 116. mai precis cu imaginile ei. de la Care a primit viaţă şi sens. înainte de a fi fizică. ' * < 'uprte iiesprr dmgostp. înir-o perspective mai generală: Sf. I. II. de imaginaţie. Sf. Maloes. Apofivgiiw. 21) şi to! creşte pâna ajunge să implice Irecerea la actul fizic. 10 Aşa cum am arâtai la sfilrşitiil capitolului privind gasfrimarghia. XVII." Atunci când acoste imagini nu sunt furnizate de simţuri sau de memorie. " Trataiul pmrtir. III. 53. căzut pradă de-liruhii şi forţelordemonice.28 Cel mai adesea. la Sfâniul Macarie Egipleamil. în-trucfu el dispune de puterea de a primi sau nu aceste îmboldiri. 21.. * Cf. aşa şi mintea desfrânează cu ideea feineii prin chipul trupului propriu. '" Cf. serra alfabetica. 22. Tralutnlpmclic. sub prcsiu-nea unei dorinţe deosebit de putemice.34 Aceasta poate da naştere.. dimpotrivă. răindu-le cu totul.'2 prin desfătarea cu închipuirca desfranării. Nichifa Stiihatul. 35-41. unor veritabile halucinaţii. 8. imboldul irupului iscă în sufiet pof-ta. desfrânarea poare fi privită ca iZVOT al morţii pentru întreaga fiinţă. „Pofta inimii" are în ea germe-nele patîmii şi chiar ajunge s-o săvârşească în chip deplin (cf. arata Evagrie. lac. Sf.. aşa şi mintea are ca lume ideile. 8.

în anumile cazuri. desfrânarea este o atitudine filaiilica. fiecare dintre elc îşi îmbogăţeşte şi îşi împli-neşte întreaga fiinţă". iar nu ca dar al cekiilall. in schimb. o suprapunere a imaginarului peste real. Cu totul dimpotrivă. momfesfnh/f fi fitful in carr St pnnhn. îl înalţS pe om In infinitul dumnezeiesc. Ea îl mărgineşie la sinele egoisl pe cel posedal de ea şi îl în-chide cu totul faţă de ceilalţi. de vrenie ce nu urmăreşte decât satisfacerea dorinţei sale. care nu este pentru el decâi un simplu obiect al patimii sale.! si realitatea fundamenta-la. Persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc. inevitabil. Prin urmare. devine pentru acesta un simplu instrument de placere. voinţa. în lumea margînita şi închis. acesta esle redus la ceca ce. Reduse prin desfranare la dirnensiunca generică şi animalicft a sexuali142 . O asemenea fantazare are cu sigurauţa unele consecinţe asupra felului hi care desfrânaiul vede în reali-tate (iinţelc concrete spre care se îndreaptă patinia sa. o simplă proiecţie a dorinţei celui pătimaş. nu-i mai sesrzează dimensiunea spiritual. iar de la acela asteaptS sa primească numai ce-i cere dorinţa sa patimaş. care apare eel mai adesea ca o necesitate absolute pentru el şi care nu ţine seama de dorinţele celuilalt. un obiect. aşii cum se cuvine. si mai cu seamă consliinta. care nu se pot revela decât ca expresie a libertălii şi ca manifestare a sr'erelor superioare ale fiinţei sale. iubirea care.Descrterea. Pe de alia parte. omul nu-l întâlneşte pe celălalt ca pe o persoanil. în desfrânare. care ducc la deformarea celui din urmă. sporînd în spiritusilizare. semenului nu-i mai sum recunoscute şi nici respectate alteritatea şi caracterul unic al lealîtăţiî sale personale. în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei.*i a scxualită-lii sale rrupeşti. şi orice alia dimensiune a fiinţei sale care depâşeşte planul sexual. una pe cealalta. afectivitatea de tip superior. celăliilt tiici nu mai există ca persoaiiă sau ca semen. a instinctelor şi a fantasmelor. sau. mai precis şi mai restrictiv vorbind. este înflacărată de har şi ţinteşte sa dobândeasca împăra-lia. râspunde poftei de placere a celui pătimaş. pătimaşul nu-şi urmă-reşte decât propria sa plăcere.l lar ce dobândeşte esce privit ca împlinirea propriei sale dorinţe. eel pătimaş ignoră liberiatea celuilalt. nu dăruieşte nimic celuilalt. Dar perceperea celuilalt in realitatea lui mi este falsificata numai de imaginaţia care o precede. In această comuniune. de fâptură creata după chipul lui Dumnezeu. cu o persoana' concreta şi reala. Atunci cănd această patimă ajunge să se manifeste într-o relaţie directs. împiedicând orice forma de comunicare şi schimbul de bogaţie fiinţială. păti-masul şi-l însuşeşte pe celalalt. in aparenţa sa extcrioară. pcntni câ. vădind o iubire egoistă de sine. izolându-l cu tolul de univer-surile infinite ale iubirii şi spirttului. u este tăgâduită viaţa orice viaţă launtrică. e doar un obiect fantasmatic. stăpânit de ea.bottle spiritual* lubirea este deschidere spre celălalt şi dăruire Hberâ de sine. Desfrânarea îl intemmţeaza astfel pe om în propriul eu. ea opereazâ o micşorare a acestei persoane. 3) Atunci când desfrânarea se irtanifcsta ca plăcere născută de închipuire. Se produce.

. I.4' Sfantul loan Gui'ă de Aur arată cum aceastii palimă râtâceşte minteu omului. toate raporturile sale cu aceste fiinţe sunt cu totul pervertite. schimbate unelc cu aliele.). II.. " Scura. îi răvăseşte şi îi chinuie suflelul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un val pe ochii irupului (împiedicându-i să vada).XV. VI. Şi aşa. putând astfel să înţelegem de ce Sfinţii Parinţi o numese ade-seori boală şi văd în ea o forma de nebunie. * AseţămUuelemânâstirestl. II.fapte săvârşitc de un suflel ne-bun şi riirbat". ca simple obiectc. fiinţele omeneşti pot fi. spune Sfântul loan Casian. n Viaja iui Moi. ii face pe oa-meni să sfivârseasca acele lucruri pe care numai cei ieşiţi din minte le savâr-şesc". omul îl vede pe aproapelc situ aJtfel decât este. VI. 41 Ornilia a XXI-a: Despre n "ii ne lipi de ee/e hmiesii. spune Stântul Vasile eel Mare. 143 . beal de o poftă neîncetată dupiS fiinţa ciivântâtoare şi necuvâiitătoare''.Osajrărut/tea lîiţii carnale. Altfel spus.se. CCCLXVJ. de asemenea.. Ca urmare a desfrânării. care. practic. 302.4* Sfăniul loan Gură de Aur. 16. 17. *' Ihidvni. numeşte aceeaşi paiimă „boala cea mai rea {fanguor) sau. 6.Holnavă şi ranită de săgeala poftei desfrânalc este inima care vede pcntru a se învăpăia de dorinţă (vonvupiscentia)". în alta parte. 2.i\ iifi imens aegra) de loviturile ei. PCi 31. „boală (morbtts)"*0 şi vorbeşte despre niiniea îmbol-n. ci ai sufletului". el dobândeşte o viziune delirantă a celor spre care-l mânâ patima sa. scurt. „Pot'ta cste o boală a sufletului (feiu0\)|ita voaoţ feo-ti yvxffc)". CeUf tOOde capete. ca şi Sfântul Casiaa. tira" fyistpte. vorbind mai ales despre cea care lucreazâ în cazul accstei palimi. îl lipseşte de orice prevcdere şi nu-l lasa să vadă altceva decât lucrul care-i sta înaintc (..4* iar Sfăntul loan Scflrarul spune ca ea „îl face pe cel ce păti-ineşte aceasta ca pe un scos din minte şi ieşit din sine.* Tot el spune încă: „(Dracul curviei).17 . Sfânlul Vusile vcde în manifestarile acestei patimi . îi iiuunecă. dar nu a ochilor Irupeşii. Nichita Stirhaiul. Caracterul patologic şi patogen al desfrânarii apare deslul de evidenl la loate nivelurile. 77. 548.22. care. * Ibidem. Despre desfiiuiarea piivită CH boaiil.41 Vorbind despre aceasla patimă. o califica drept „boală rea'V' spunc pe de altă parte: „boală foarte rea a ochilor este desfrânarea. îi iulbură. 4. atunci când pofta necuratii pune stăpânire pe suflet. a se vedca. VIII. Vfc 3. 12. *! Ibidem. Sfânuil Grigorie de Nyssa o numeşte „boala plăcerii (vbaoţ xfjţ tlSovfK)". tot aşa.. Omilii despre poitiiufâ. Sf.44 Desfrânarea esle cel mai adesea privitâ ca o formă de nebunie. intunecand adeseori mintea conducătoare. şi nu aşa cum este. n Omiiii l« 11 ( orintem. •: Ifodtfin.

Sf. 144 . 4. loan Scaiarul. ori de elite ori o cere patima. stăpânit de patima.*' Ea tiranizează*' sufletu) omului -•' Omilii la II Corinteni. loan Guru de Aur... o data cu ea. Saira. Sf.). abia împlinită. aproape de îndată. Sf. II. tot mai mare. toi aşa nenorociţii cazuţi pradă acestei boli îşi închid urechile la nenumăratele şi folositoarele învăţături pe care li le dau cei apropiaţi".ui teamă de a nu izbuti). " Sf. aceasta patimă are drept urmare toropeala minţiiss şi învârtoşarea inimii. H Cf. in alt loc. pen-tru cS ochii lor sunt cu totul închişi. Grigorie eel Mure. I. n 17.4" Acclasi Sfânt Parinte. 45. 3. şi sporeş-le înscmnatîUea acordată plăcerii: astfel. rmilţimea de nelinişti. care însoţesc această patimă de la ziunislirea dorinţei până la împlintrea eî. aşa cum se poate remarca din citatele dc mai sus. în inimă şi in minte numai tin singur lucru (. C*le 300 dc captte. Grigoric cel Maie. aşteptare plină de înfrigurare s. nu văd nici o rază de soare. trei efecte patologice mai imporlante ale acestei patimi: 1) O tulburare şi un zbucium al sufletului. Omilii hi I Corintrni. loan Hiisosiom. Sf. o nelinişte care urmează îm-plinirii dorinţei. 83. XI. Comerttariu la lov. H Ibidem * Despre lonCe accsiea. de asemenea. *'Cf.. 4. XI. XXXI. 4. XV|l. H Cf. sufletu! este uşor înrobit de pacat. numeşte placerea după care alearga desfrânatul „rnaica nebuniei". îar uneori chiar de o adevărată spaimă. Stf. la amiază. 3-4: Omilii la I TimofeL II. XXXVII. apar cu atăt mai dureroase. 4. însoţit de teamă.*0 Apoi.l>eseiierea. Omilii la MattU.4' Din învăţaturile pe care le dau Sfinţii Părinţi cu privire la desfrănare reies. XXXVII. mtmifcslările sifelul m t:ai-e Jte finxluv bolile sf/iriliutlt' nizal de aceste ispite. lar neliniştea este cu atâi mai niare cu cât împlinirea patimii hrăneşte şi înteţeşte dorinţa.*1 Căci. Şi. crede câ un leac al suferinţei sale ar ft sa regăsească plăcerea pierdută. Nichita Stilhatul. Sf. 2) 0 nelinişte care însoţeşte dintru început patima. plăcereu după care alergase se evaporă. I5s. hc. XI. (. ld 3) O întuiiecare a minţiî. loan Gur5 de Aur.' In afara acestor trci efecte principale. Onrifii la I Corintenf. '' Oespre sirăpungerea i/iimii. £ Cf. 56 IhiiUuu. dorinţa renaşte şi. piedîcile ivite pe calea câutârii plă-cerii. pătimaşul încearcă un sentiment de frustrare.) având mereu In faţa ochilor. 7. netrccătoare.. Desţire xtrîipungvnra immii. a conştiinţei" şi o pierdere a puterii de jiiclecnta. 3. iar dezamagi-rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii dintre ceea ce aştepta de la plâcere şi ceea ce-i dă ea în reaiitate. totală.Ş' după cum orbii care."mdu-i omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. | ■ OmUii h t ('orintrm. Sf. loan Gnră dc Anr. XV. Atunci. aştepta de la ea o satisfacţie deplină. 3. cit. stand in plină luniină. privind-o ca pe ceva absolut. lată cum. Cf. a se vedea ibiih-ni. mai ales nesignranţă. în căutarca obiectului dorinţei şi în elaborarea inijloacelor care să-i permitâ sa ajungă la e| (cu tot ceea ce implica aceasta.

St". Sf. . he. .60 Ca loate celelalle patimi.™ ca este „greu dc înfrănt şi de tnfrunta!". în încheiere. N 592/24. nici o altă paiimă nu are asupra noastră o putcre deopolriva cu boala plăcerii trupeşti". 51. SI loan Seiliarul. XV. XV. 301 (PSB.A Sf.dep&ţind aproape nipiditatea minţii noasrre". Evagrie: . loan Scararul. n Amifiegrtw. 8 Din această cauza. XLIX (139). scric Sfântiil Grigorie de Nyssfl. 53. '" Cf. "Cf.7' tt Viafa Uii Moise. I.67 Să notăm. Scrisori duhovniceşti. Viafa Sftmtului Sava. w u Cf. N 592/24. din pricina forţei ei cumplite."^ osândirea aproapelui. loan Casian.65 alipirea de lume. Sf. ail. 63 scârba de rugăciune.63 iubirea de sine. a Sf. "'Cf. Sf.™ salurarea pânteceUii71 şi somnul fâiă musurâ. Vursumifie şi loan. că patimadesfrânării este zămislită. . loan Scararul. Scant. legat de aceasta. Scam. '' Cf. cit.m ScăranU. foe. dar şi din pricina uimitoarei repeziciuni a lucrării demonice care o inspiră. ea nimiceşte virtuţile''1 si. 90. Scam. 22. loan Scărnml. hrănita şi spo-rită mai ales prin trei feluri de comportament pătimaş: mAndria''" şi slava deşartâ. ncvoinfâ. ză-misleşie în suflet tot felul de atitudini viciqase şi mai ales lipsa temerii de Dumnezcu. 18. n? Ibidem. 12. Grigorie eel Mare. lo. 240. XV. VI. Tralaiul praaic. Scam. Cuvant thutprf rugdciuttt. Cuvuitr despre. Apofiegme. Aşezâmintelc mâaâstîttţti. cit.Desfrîinarea mai mult decât celelalte patimi. Sf. 145 Ibidem. Sf. he. Ctmmituriu h low XXI. '*' Sf. Referinţele au fost dare la capitolul precedent. 79. Grigorie eel Mare. Apofiegme. Grigorie eel Mare. Isiuic Sirul. XV. 34. Sf.64 nesimţirea. 22. '" Ibidem. p."6 deznădejdea. he. XV. Apofiegme.Din mullele patimi care razboiesc gândurile oamenilor.. Scam. II. 106). 52. Chiiil de Schilo|iolis. cit.

decât să se folosească de elc* Cu privire la acest subiecl. 2.1 fn ceea ce priveşte pleonexia (nXeove£ict). 2. câ „nimic dintre cele create şi făcute de Dumnczcu nu este râu"\A că patima se naşte din reaua folosire a puterilor sufletului/ în cazul nostni. Sfânliil Maxim Mărturisitorul subliniaza. „cupiditate". plăcându-le mai curând să aibâ bogăţii. Roslul banilor şi al bunurilor materiale este de a fi folosiţi peniru ttaiul de zi cu zi. ' Cf. ' Ibidem. cuvân-lul $iXapv\xila se traduce prin „zgârcenie" (noţiunea aceasta trebuind să fie inţeleasă intr-un sens mai larg decât eel folosit curent). in mod patologic. 18. Sf.5 Argliirolllia şi pleoncxia Arghirofilia (<^\\apy\nAa) desemnează in.imp ce. privindu-le. III. nXeovE^ta este redaiă prin „aviditale". Miixim Maitiirisilortil. a puterii poftiloare. ' în ceea cc privcşle acest aspect. ca şi eel zgârcil nu respectă acest rost al lor. „nu banii sun! răi..şi laco-mia după averi pot fi pusc laolaltă. Sf. Cel lacom. Cctpetedex/tredragosle.J Se impune aici o remarcă analogs celor pe care le-am f'âcui in capitolele precedente: nu banii sau bunurile materiale intra in discuţie alunci când vorbim despre aceste paiimi. ci atiludinea perversă a omului laţă de ele. spune Sfântul Maxim. ea constă in voânţa de a dobân-di bunuri noi şi de a avea câi mai multc. ('ttp0e despre dragoste. 3. 3 I4r> . Ibidem. Nimic IHI e râu din cele ce sunt. decât reaua întrebuinţare (napdxpiPK).6 Astfel. de asemcnea. deci.).mod general iubirea faţă de bani. LXXXffl. Vitsile eel Mare. ca valori in sine. Această iubire se manifesto prin plăcerea de a avea bani. \ Ibidem. QmiHi la M<tt. I7-I8. iubirea de bani . în (. Omilii im/mtriva bogafHor. III.re v'ne din negrija mînţii de a cultiva cele fireşti". de reaua folosire a puterii poftitoare. „lacomie de bani".7 Caracterul patologic al arghirofiliei şi al pleonexiei este dat.. dar ş\ a tuturor celorlalte puleri pe care aceslea le implică. m mod obişnuit. Ci. prin greutatea de a te despărţi de ei şi prin neplăcerea rcsimţitâ atunci când îi dai. ele chiar merg mână in mana. pentru că amândouă sunl zămislite de una şi aceeaşi poftă de bunuri materiale şi. ca şi faţă de diferile ai(e forme de bogăţic maierială. în fapt. 4.t. pi in grija de a-i pastra. a se veden Sf loan Gurfi de Am. Cu toale că repreziniâ două stări pătimaşe diferite. ci iubirea de bani (. 1 Ibidem. VII.

5). îşi risipeşte pentru ele întreaga energie.100 de capele.Arghirofifia fi p/eoiu-xio Dar această rea folosire nu se dcfineşte doar in raporl cu burnt rile maic-riale. in palimile despre care vorbim el îşi abate dorinţa de la rostul ei normal. Scant. „lacomul de avere este în-chinâtor la idoli". loan Scururul. li se de-dica* întm totul. II. 24. pe de o parte.10 De aceea.. Nichiia Stithatul. să urăsti aunil si impatimirea lacomă de el. dupil cum spune lisus însuşi: „Ninicni nu poate să slujească la doi domni. se exclud reciproc şi sum cu totul incompatibile. loan Cit&iaii.w vttlunia . cu atfit se depărtează de Dumnezeu. el nu-şi adorâ* bogăţiile aşa cum lac cei care se închinâ idolilor în cadnil iinui cull dedicat lor. Aşezâimnlele iiuvitistiresli. cum spuntf Sl'ân-tul loan Gurâ de Aur. toate forţele şi tot timpul. X Efes. Cu câl iubeşte omul mai mult banii şi se araU'i mai nesăţios de bogăpi. în viaţa celui zgarcit. spune Apostolul Pavel (Col. le sacrificS sufletul sau. 5. Fundamental. omul îşi îndrepta întreaga sa dorinţă spre Dumnezeu şi dorea păstrarea bogaţiilor spirituale primite de la El. rejatule omului cu semen» sâi şi chiar cu sine însuşi. " Ibidem. 12 Cf. „Lacomia (de bani) este închinare la idoli". Lc 16. ea se raportează la Dumnezeu şi priveşte.. Cele . nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt 6. chiar daca nu le aduce jertfe ca aceia. LXV. izgonind din sullet orice altâ dorinţâ". 13). folosindu-se de ele contra tlrii. In timp ce. 147 .W. devenind pentni el adevăraţi idoli. 3. face pe fiii oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decat dragostea lui Hristos şi înfaţişeaza pe Făcâtorul ma-teriei mai mic decat materia şi îi înduplccă să slujească mai mull materiei decât lui Dumnezeu". îndreptând-o numai spre ccle materiale. le respectă şi lc venerează şi. 56. loan Giiră tie Am. VII. din punct de vedere formal şi privii din afnrâ. in fond. urmând astl'el menirea firească a puterii sale poftitoare." ('ttvântaJta: Nimeni nu poale vtiuiiiui pe eel rare mt . ca şi dobandirea allora noi. 2. la început. UeleMKUifvtipete. ca pe una ce întoarce cugctul spre el si-l i'ăpeşte de la preadulcea iubire a lui lisus". într-un ciivâiii. 3. iubirea de Dumnezeu şi de bunurile spirituale. pe de alta. întemeindu-se pe una şi aceeasi putere poftitoare a sufletu-lui. caci sau pe unul îl va urî." Sfâtuul Nichita Stithatul scrie cu privire la aceasta. Sf. Sf. „iubirea cea rea de arginţi. doar pentru a le aduna şi păstra. de aseinenea.SS.'' .. el se poartâ la fel ca acestia:12 adicâ le acordă averilor o valoare sacra. baniî şi celelalte forme de avuţie iau locul lui Dumnezeu. şi iubirea de bani şi de avere. ca şi a celui lacom de bogăţie.singitr. XVI. 5.I: Sigur că eel ca/ut pradd acestor patimi nu-şi da seama cfl se poartă ca un idolatni. Omilii In loan. căci iubirea de bani „biruieşte toate cejelalte pofte. şi dacă. Sf.De iubeşti să fii prietenul lui Hristos. 55. ''Ibidem. 7. sau de until se va lipi si pe celâlalt il vadispreţui. şi pe celâlalt il va iubi. " Sf.

căci plăcerea pe care încearcă s-o păstreze cât mai mull este nestatornică şi amară şi irecătoare şi. 5. 18 s Sf lonn Gură tie Aur. şi averea". Lc 12. rămânând închis de bunăvoie în mârginita lume căzutS El crede că adunând comori pe pământ (Mt 6. în loc să o câştige (Mt 16. 20).un viitor care. 25). Omilii ta I Corinrsm. cele care vin de la Dumnezeu. 'Sf. XXIII.Di'. Capele desprc (Irago. ele vâdesc totuşi lipsă de credinţă şi de nîtdejde în El. ar fi trebuit să le păstreze nepătate în sine însuşi". sortindu-se sărăciei spirituale şi pierzân-du-şi viaţa.17 Ocupat cu sporirea bogăţiei materiale. 19) se îmbogăţeşte şi-şi câş-tigă siguranţa Iraiului şi libertatea. Pe de o parte. se lipseşle de comorile vieţii veşnice. viitorul . 111.uriereo. prin purtarea sa omul araiă că „nadăjduieşte mai mull in arginţi decâl in Dumnezeu"14 şi se străduieşte să dobândească avuţie bazându-se nu-mai pe el însuşi . St loan Uuiii <)e Aur. nu mai r. ea îl lipseşte de fericirea veşnică. Mt 6. mamfesitirile fifetut în care xe pmduc bolile spiiitutile Chiar dacă avariţia şi lăcomia de averi nu ajung să-1 ullătore cu totul pe Dumnezeu din suflet. LXXX. Crezând că-şi află fericirea. 6. XXIII. decî. luând locul bucuriilor duhovniceşti infinit mat înalte şi singurele in stare să-1 mulţumească deplin pe om. El uită. 16-20). *QmiUiUt Mattri. 19..stt'. Asezt'unhitelc nu'inâsfhf^ti. nu-i aparţine şi-şi face planuri deşarte. socotind câ-şi poale purta singur de grijă şi-şi poate singur carmui existenţa. Este limpede aslfel cfl prin arghirofilie şi pleonexie omul ajunge „propriul sâu duşman".în realitate. în loc s5 se lase cu to-ml in voia lui Dumnezeu (Lc 12. omul nu-şi valorifică infinitele posibilităţi spirituale şi nil ajunge la împlinirea fiinţei lui. . Oniitii tii I Cotiritem. pe de altă parte."' „nu poate cineva cu adevărat să-şi iubească şi sufletul..lmâne nimic din ea ţcf. pe care. Dumnezeu fiind eel care are grijă de (oţi cei care I se roagă cu credinfa (cf. omul prctinde că astfel se îngrijeşte săşi asigure.4. 6. De fapt.n Preocupal de pâstrarea bunurilor sale şi de dobândirea altora noi. 31-34). spune Sfântul loan Ca-sian. slujindu-l Lui cu dărui-re. 16-21). punând banii şi averile mai presus de sufletul sSu. cu sine insuşi. El se arata" lipsil de cea mai elemental iubire de sine. de fapt. căci acolo unde este comoara oinului. oarecum stăpftnindu-l. mai devreme sau mai târziu. 21). Caracterul patologic al acestor patimi se manifesto şi prin modul de a se purta al omului înrobit de ele. el nu se mai îngrijeşte de suflet şi de mântuirea lui. MS . El încetează de a-L mai vedea pe Dumnezeu ca singurul său ajutor şi sprijin şi.B cum spune Sfântul loan Qurâ de Aur. de tapt se condamnă la nefericire. Maxim Muiliirisilonil. Aşa ajunge omul să se despartă cu totul de Dumnezeu. înceteaza de a-l mai cere ajuiorul în rugăciune. acolo este şi inima sa (Ml 6. El întoarce astfel spa-tele singurelot bogăţii adevărate (Mt 6. Mt.de chipul şi înfăţişarea lui Dumnezeu. Dar mai ales. VII. 7. se înstrăineazfi de adevărata sa menire şi îşi ţintuieşte cu tolul fiinţa şi viaţa de lume şi trup.

Simeon Noul Teolog. de asemenea. toţi au fosi făcuţi după chipul lui Durnnezeu. Sf.*9 „Foloseşte-te dc bogăţie ca bun chivernisitor al ei. Vasile cel Mare. 2. VI. dc asemenea. "' St* Simeon Noiil Teolog. Cateheze. X. ca toţi să se bucure dc e!e în egală măsură. A 5e veden.ilţii. Sf. Om'mldri. aceasla estc impotriva voinţei lui Dumnezeu. V. Omilîi hu/wfmti bogăţwi. VII. Penrru aceastu. 2. Sf. Sf. (hnilii impoiriva bogafiei. 3.2G această stare a aparut ca urmare a pă-cutului stramoşesc27 şi se menţine şi se dezvoltă din pricina patimilor ome-neşti. loan Gun! de Aur. Grigorie de Nazianz. Mai'cu Asceinl. Amândoi „depăşesc liinitele legB *V adică se ingrijesc mai mult de ei decât de aproapele. I. XIV.faPsahnnN.14. ducând la o stare de lucruri nefirească şi anormaliV l_a inceput n-a fost a$a. 4. Vasilc cel Marc.1' Ce] zgSrcit şi cel lacom de bogăţie însă nu fac aşa. spun Sfinţii Părinţi. Ambiozie ul Milanuliti. Kegulile mid.30 Toţi Sfinţii PaYinti subliniază faptul câ* menirea bogăţiei este s. Sfiintul loan Gură de Aur spune că „cei bogaţi şi cei zgârciţi sunl un fel de hoţi". IX. (hnilii impoiiiva bogafihr." Ce] care strange bogăţii „işi aduitf bunuri care nu sum ale sale". loan GtinS de Aur. V. Omilii împolmri bogofifor.Arghirvfilia fi pleonexia Aceste patimi. dc asemenea." călcând porunca iubirii. Grigorie de Nyssa. '" Sf. Sf.1 fie Impartial egal între oameni. (hnilii la /''twere. Cawim/iii. se face întotdeauna pe seama aproa-pelui. (alebeze. 2. VI. Marcu Ascelnl. Sf. IV. 5. 92. lo<:. Do-bandirea bogăţiilor. Sf. 8. 149 . XV. at. XXXV. IV.omilii la Lazăr. 5. cftci unul aduiia banii. Cf. Dexjjre pwiiinfti. "Ibidem. spune Sfântul Vasile. " Omilii fmpotriW bogafihr. 3. Grigoric ccl Mure. Omilii l„ I ('orintetit. IX. Celt 300 de eapete. Canmnariu la lov. Sf loan Guru dc Aur. Sf. VII. Nichi-la Stilriaiul. XXVI . Grigorie de Nazianz.11. ihvpn> Natxtt. Vasilecel Mare. De ace-ea. 206-213. Sf. '" Sf Grigorie de Nazianz. Desprr fe ciorir. VII. Sfinn'i Părinţi nu ostenesc sil-i îndemnc pe cei bogaţi să-si înipaită averile. IX. :: Ibidem Ibidem. Sf. Domnul nostrum4 Lumea cu bunurile ei a fast dâruitâ dc Creator tuturor oaitienilor. tulbură relaţiile omiilui cu semeiiul sfiu. roţi oainenii sunt egali: au toţi aceeaşi fire. A se vedca. XXIX. Simeon Noul Tcolog. a Omilii impoiriva bagafilof. 101-102. Despre iitbirea tie santci." Căci. Sf. cu alâl îl lipseşie mai mult pe semenul său. 19. 3.:" Toţi oamenii se pot t'olosi şi bu-cura de lucrurile din această lume. I. care spune „să • Cf. Vezi. Sf. Oirâniâri. 5. Desprf Nulwl. lor. XTV. ■. VII. Sf. -' Ibidem. Sf. main. de exemplu. :c Sf Grigorie tie Nyssa. 7. 48. I. ( I Sf. 26. Cf." iar Sfântul Vasile îi numeşte jefuitori şi răpitori. '' Cf. şi mai ales a zgârceniei şi lăcomiei. iar cclâlalt rşi sporeşto averile numai şi numai pentru pificerea şi folosul lor. toţi au fost mântuiţi prin Hristos. iar nu spre propria des-laiare". într-ade-VfiT. Cateheze. Grigoric de Nazianz. cil. Ambrozie al Miluniilui. Sf. Sf. 1.3* lar dacă unii oameni an mai mult decât au . Grigorie dc Nazianz. Omilii la I Corintent. loan Guru de Aur.*0 şi cu cat are el mai multe. 1. 11 Cf. 56. Grigorie de Nyssa. 95-97. Desprepociiinţti. 2. Tâlemiv lit I'satw/d 4. 5. Sf. Despre feciorie. şi ele „rtu sunt proprietatea nimanui". 7.

5. ne „face urâţi de loţi. Nichili. dar este el însuşi plin de ură faţă de ceilalţi.4* preschimbândii-l într-o adeva>ata fiara. manifeslthile şifelul în care se proihu holile spirititale iubeşti pe aproapele tău ca pe tine lnsuti". uită de aproapele şi înce-tează sa"-I mai vadă ca seaman şi frate. Convorbiii tltilwvniccfli.34 „Este cu neputinta\ spune Eva-gric. 2. Sf. ca iubirea să* stea (în om) laolaltă cu avuţiile"." Arghirofilia şi pleonexia nimicesc iubirea şi legălura cu aproapele şi prin aceea că îi fac pe cei înrobiţi de ele sa nu mai vadă în semenii lor decâl pie-dici în calea îmbogăţirii sau simple mijloace de dobândire a averilor. ajungând în urma la ura faţfl de toţi oamenii. loan Sciuunil. 59. loan Ourn dc Am. 18. EpistoU: IV. I. v " Omilii la Fltipeni. Sf. fie dispreţuirea celor aflaţi sub noi. IV. Nichilit Siithatul. şi de cei nedreplăţiţi de noi. VII. 44 Omilii lo Mat. Vasile «I Mare. 150 . IX.Deacrierea. nedorintf altceva decât împlinirea poftei lor. Nichita Scithutul. teama". rralatul practto. * tâlcuire la Psalmut4. fie pizma faţă de cel care ne întrece (în bogăţie). Omilii la EvreL I. m Cf.4" să fie nemilos*" şi crud. 1 u " IJJC. LXXXIII. XVI. 3. (Vie MX) d&copgfe. De aceea Sfântul loan Gurâ de Aur spunc ca „lăcomia airage ura tuturor". nemilostivi-rile şi uciderile". Cf.4'1 In ceea ce pri-veşte pleonexia. Omilii la I Cvrimeni. IV. 41 Sf. 41 Oesprefccioiic.4'' S£ Viisile cel Mare. loan Ciisiiin.i. 40 Vczi mai jos. " Despra Nabot. 4) Cf.. duşmănia. ** Cf. cum spune Sfânlul Ambrozie. " C£ Sf. ţinerea de minte a răului. -1 Cf.1'' îl lipsesc pe aproapele lor de dem-niiaiea pe care Dumnezeu i-a dat-o creându-l şi nu văd în el un tovarăş al lor. Epistole. 2. Sfânlul Grigorie de Nyssa spune ca ea naşte „fie mania faţă de cei de un rang cu noi. lar patima sa îl face nepăsâror faţâ de aproapele. XXV1I1. certuri. 3: Cttvtiniarea: Nimeiti mi poute vtHctma. 16.. Sf. pizmuiri. Omilii la Maîei. Ei ÎI nesocotesc astfel pe cel de ace-eaşi fire. 45 Sf. Scam. 22. despărţiri. CÎI. Sf. XIV. 5. Omilii la loan. Capete ilcspre ireivie. uneltirile. spune Sfânlul loan Gura de Aur. 4: Omilii la Maiei. Omilii hnpatriva bogaţihr.44 lar Sfântul loan Scărarul aratâ că „ea a pricinuit urâ. 7.39 să sirntă sil. duşmănii. Regtihl? 'iiia. Sf. furtişaguri. 14. Slithalal. 48. 4. 6. loan Guru dc Aui.lh Nu numai că cel lacom de avuţie irezeşte ura se-menilor. şi chiar de cei carora nu le-am făcut nici o nedrepiatc".1' Ele nasc intotdeauna certuri şi tluşinănii.'* Bogâţia cunoaşte „numai neplăceri. LXV. grijile. 6. aceas-ta cu amărăciunea.1 de acesta.'* Zgârcitul şi lacomul de avnţic. V. Uihie Sinaitul. ura. iar pizma se însoţeşte cu făţărnicia.47 Arghirofilia şi pleonexia fac din om neom. 2. LXXXIII.45 Această patimă este pricină de razboaie. 2. cum spune Sfântu] loan Gură de Aur. Sf.

a şi pătruns în inim. 5. 5. 6. OmiUi la Matei. boalâ mai crudă decât foaniea nestăpânită a pâritecelui.... Omilii mi/iotriva bogdfiei. Nichifa Stithatul. VI. Simeon Noul Teolog. Vasile eel Mare.. VII. Sf. 227. Scam.ţ0 Deaceea Sfinţii Părinţi spun că arghirofilia şi pleonexia sunt cu adevărat boli ale sufletului/1 Ei insistă asupra faptului că fiecaxe dintre ele. patima aceasta ne va aduce boală dc nevindecat". Io. Sfinţii Pfirinţi arată că e!e sporesc necontenit şi că nu cunosc sa-ţul. 5: Omilii la Maid* Lll.Arghirqfilia si pleonexia Cei înrobiţi cu totul de ea „ajung să-şi schimbe firea." Patogenia arghirofiliei şi a pleonexiei este data de faptul cil ele sunt patimi dc nes&urai. 4. IX. LXXXI. 3. 6.. 6. Omilii la I Corinleni. arghirofilia şi pleonexia sum un soi de bulimic a sufletului: . Eplslole. Către Staglurie Ascelul. B Aseiâminiele m/indxtiresli. Cuvi'inlarea: Nimeni tut pimte vătâma. Poate fl. 5. XI. H Omilii la I Corinleni. XXII. şi Sfântul loan Casian: „Dacă. VII. („aceastâ boală cumplitil. ReguJa. Lll. V. I. " Of. XV. Comenuiriu la lov. Nil Sorski. Mutaţi acum această boală trupeas-câ lu suflet. 50. ea . loan Casiiin. 4. sporeşte tot mai mult/'' Pentru Sfântul loan Gură de Aur. Cuviml la inidarea ltd tudK Omilii la I Corimeni. Sf. dintru început cu totul rea. PG 83. 14. VII.S4 De asemenea. 4.. ncfiind niciodală potolite. 5.. 3. oricâl ar mânca omul. V. loan Giuă de Aur. 2. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. „Dacil n-o tăiem de la început. 2. 3-4. Sf. Teodorei ul Cirului.in Gurfi de Aur. CLXXXVIH. cu atflt Despiv iubirea de sdmci. Sf. XXIll. Despre Nabot. scrie el. Cwântarta: Nimeni nu penile vâlâma. IX. Sf. 6. Sf. ajunge înspăimântătoare când sporeşte şi se înrîidăcinează în om. Cele SOOde capefe. 14. ceva mai cumplit decât aceasta ? O asemenea foa-me nepotolilit a sufletului este zgârcenia. Omilii impoiriva bugitfi/or. Vasile eel Mare. II. 151 . Vasile eel Mare. XVI. XI. ajungc mai rea ca toate".Nu este." Tot asa. Omilii la toall* LXV. neluată în seamă la început. Cwwmtl eel mare de ptnuinjti. Omilii impoiriva bngafihr. IX. Sf. Omilii la Psalmtd 14. Ayezămintele mâhâstfreşti. 3. Grigorie eel Mare. Despre Providenţd. Calebeze. Sf. Omilii impoiriva bogăfieî." '■ Cf. 55. VII. loan Guril de Aur. pierzându-şi chipu] cie otti şi devenind adevSraţi monştri". 5. Ambrozie al Milonului. Convorbiri duliirvniresti.. Andrei Crheanul. Sf. XXIll. 656CD. 9. Omilii la I Corinleni. 3. oare. Sf. XXIll.V. nimie nu o satură. Sf. Sf. Sfinţii Pârinţi nu sc sfiesc sâ spună câ aceste patimi sunt adevărate forme de nebunie. U. 2. St. Omilii fa Facere.. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. 2. Per. II. Dorinţa care stă la baza lor este nezâgăzuitâ şi. nemaipu-land fi vindecată. Sf.dacâ accastă boală prinde radacini în suflet.. care nu are nici un lcac şi pune stăpîinire pc toate inimile")'. loan Scamrul. s Cf. Omilii la I Corinleni. VI.dcvine mai primejdioasă decăt toate şi mai greu de alungat'V1 Sfântul Nil Sorski arata şi el că . *" Reguta. VI. cu cat se îmbuibă mai mult. pe mâsură cc este salisfâcută.

îşi simte sufletul apîisat.. Sf. loan Gura de Aur {Omilii la Males.in Gura* de Aur [Omilii la Hpislola eătM K»»«m. Io. tulburare şi ne-orânduiala" neîncetate.. „având de toaie din belşug se socoleşte sărac'*. şi pe cei săraci.i.. XVI.. 24. de pildS.Bogaiul..JZguiciţii sunl robii şi prizonierii HViiţiilor lor". fiind totdeauna harţuiţi din toate pârţile"." Acest nesaţ vădeşte caracterul tiranic al arghirofiliei şi al pleonexiei care-l fac pe om rob al bunurilor pe care le posetlâ. V||. 2. din motivde îtisirate mai sus. loan Guru de Aur..) Apoi. Sf.Desrrit'rea.'" 1 Şi copleşit de tot felul de dureri.se teme de ceea ce or putea să i se îmumple".Cel lacom nu are nici o clips de liniştc şi sufletul lui nu cunoaşte odihna. 3. pe cei care au mai muii decât ci. chiar atunci când nu sufevă nici o pierdere. nici noaptea nu le aduce vreo uşurare (. el este pedepsit chiar aici.. Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a avea pe cele pe care nu le are încâ. căci. nu are „nicicănd linişte. 152 . in slujba acestor lucruri şi acestor ţeluri ajunge să-şi puna omul toate facul-tăţile sale sufleteşii.*'1 patimile acestea dându-1 în srăpSnirea diavolului mai mult decât oricare alta. 4."" Sfântul loan Gurâ de Aur îi descrie în acelasi fel pe cei supuşi acestei patimi: . Sf. w Cotnenuiiiii fa h>\\ XV. numift-suirile şi feint in care M priului bolile Spiritual* îi creşte pofta. 19. |. . iar cei bogaţi. Asezainimele mtmihliresit. Omilii la Malei. literalmente aliemuidu-l. cei săraci îi pizmuiesc pe cei bogaţ.iabiml 142.. aşa cum spune Sfâiitul Ambrozie. * Cf. loan Scitnirul. care-| face să se întrebe cum va putea dobândi ceea ce pofteşte. VII. există câte unul care. scrie în acelasi sens Sf. Pofta nesaţioasă de a avea cât mai mult şi de a păstra cele avute naşte în suflet. (. odata îm-pliniie dorinţcle.""' îl tin legat de bogăţiile pe care le are sau la care râvneşte. spune Sf. Seem. '"' . se iveşte o aliâ suferinţă: îl chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobăndit cu atâta chin. XXIV. le socoate pe cele dintâi ca pe o nimica f'aţă de ". nicicând siguranţă (. Mai întâi sut'eră şi se framilnta din pricina poftei lui nemasurate. 1 Vezj. Ciivâmarea. Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are"/' Nesaţul îi alinge şi pe cei bogaţi. de nelinişte. nici ziua. "' Tâkulre la P. 4.).SK Supuşi acestei patimi. Nimeni nu pottle vâtămit.4).: Omilii fa II I'imolei. LXXXUI. loan Oură dc Aur.. 3).). loan Casian. "2 Sf.fi: Arghirofilia şi pleonexia îl lipsesc pe om de liber-tate.. şi chiar mulţimea ei îl umple de neli-nişte. w Despre Ntihol. o frămăntare coniinuă." Arghirofilia şi pleonexia zămislesc de la început in suflet o stare de tea-ma. . pe pământ. LXXXIII. 50. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. Sufletul celui iubitor de avutie. căci acum singura lui grijă este cum să păstreze toată această bogăţie. Omilii fa Malei. XIII. Găsim la Sfantul Grigorie eel Mare descrisâ siarea de suflet a zgarcitului şi a celui lacom de avere: „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare. îl mână să caule fară încetare alte şi alte noi avuţii. pentru lăcomia sa nemăsurată şi pentru dorinţa de a pâstra pentru sine tot ce are". Cf.

.

Aurul îţi bântuîe gândurile ziua. 2. VII. nuimfestdrile stfeittl in tare M pWQUC halite spiritual* mânleşti. V. Omilit ta loan. Sf. Isanc Sirol. urmează că nu în firea lucrurilor stâ pricina întristilrii. sting iubirea. Sf. LXIX. 6. Am văzut câ ea naşte în suflet reama" şi întrisrarc. 11. Cavâat minimal \i de suflet foiositor. Urmând celor spuse de Sftintul Apostol Pavel (I Tim. vede peste lor aur şi argint".*1 Caractenil patologic al acestor palimi se vădeşre şi în mullele palimi/boli pe care le nasc in suflelul omului. Sf. duşmănia. 1. 4. Aşa cum nebunii nu văd lumea aşa cum este. Evagrie. VII. arata ca omul arins de arghirofilie si de pleonexie ajunge să rfivneascil lucruri care nu există. 4. şi de aceea cad in deznadejde. Vusilc eel Mure. şi visele noaptea." Sfânlul loan Gură de Aur. loiui Damaschin. Omilii la l ('oriiieni. Cuvintr deSp/V itevotnfri. Regttta. loan Casian. Sfinţii Părinţi spun că iubirea de avuţii este rădăcina şi maica tuturor relelor. uciderile şi toate celelalte de acelaşi fel. A se vedeii. sufleriil rfiu. 5. 19. Câci lot nebunie se cheama* şi a (e tenie de pierderea banilor. Un asemenea mod de gândire deformează cu lotul realitaiea înconjurâtoare. VI. Pesre (or. XL. ura. m mod analog. I: Omilii la I ('aiiiiti'ni. zămislind ast-fel roate patimile care se împotrivesc acesteia: nesimţirea. aşa cum am arîttal.'M Astfel. îi spune Sfântul Vasile cel Mare celui lacom de uverc. Despn. Capete daptv dmg&tte. Sf. 1200. tofi cei cure au suferit. IJrada du/wvfttceascâ tUmanaiiuf. 10). robii cu lolul de cugetarea la bani. dezgustui. Omilii ta Malei. lonn Mosliu. Sfantul Nichira Srilhatul se mrreaba: „Dacii această boală e un rău asa de mare. 8. 152. ci în reaua noastră cugerare". certurile. pe el ţi-l inchipuicştt. Grigorie eel Mare. I. " Ibidem. dc iisemenea. lar dacfi o aceeaşi înrâmplare ne-fericită nu naşte în toţi oainenii aceeaşi mare supărnre. pierderi ar trebui să fie cu loţii nişie nenorociţi. Căci lemcrea aceasia nu vine din fire. ci cum le-o arată minrea lor fulburara. PG 79.. LIII. *Geie300itecap€t*t%55. . Nil Sor. Sf. „Peste tot în jurul răn.Desciieri'it.. mutându-se cu mintea Intr-O lume bântuitade fantasme. tu nu vezi altceva deciU aur. 2. 1 ' Cf.. 34. Cotnenitirin In low XV. ci dintr-o rea voinlă.go Starea delirantă se regăseşte de asemenea în altâ trăsjttura" patologicâ a arghirof'iliei: caracterul obsesiv1" şi aproape halucinam pe care îl capătă banii şi bogfiţiilc materiale în sufietui pe care ea îl stăpâneşte.« n gâiulnriloi. 156 .drasebireu paiimihr .ski. Talasie. nu întrece orice răurate sufletul care boleste de bunăvoie de aceasra T*. Sf. Omilii tmpotriVa btyâfiei. le e frică de lucruri care adesea nici nu există şi fug din faţa unor umbre. \şi'Z<imînh>ltr piiinâslireyti. Trebuie sâ ară- " Cf. XXIII. Mintea unor asemenea oameni e-ste bâniuita în permanenţâ de gundul la avuţii pe care |e au sau pe care vor să le dobândeasca. încâr primeşre ca al doilea mime pe eel de slujire la idoli. ţinerea de minte a raului. Dacâ ea ar fi cu adevfiral prilej de supărare. se tem de cele care nu sum cu adevăral de lemur. VII." Arghirofilia şi pleonexia. dar nu este aşa. Sf. I. Ca şi nebunii.Ci SI loan Giuă de Aur.

S. slava deşartă şi necredinţa. Omitii to Isaia. loan Gura* de Aur. VII. Cf. 5."11 înălţarea de sine. 21. 1 Sf. Tâtcuire la Psalmul 9. 59. 45. XVI. loan Gură de Aur. Qespre feciorie. "" Ibidem. 4. Omitii la Facere. aroganţa. lsihie Sinaitul. Tâlaihv la Psatmut 9. Sf Grigorie eel Mure. Grigorie de Nyssn. Sf.'" man-dria. să arfltăm ce amime favorizează dez-voltarea arghirofîliei $i a pleonexiei.100 şi cele care vin împreună cu aceslea donă din urmă: rndrazneala. Sf. lăcomia n-are alia prîcină decât măndria.10' nesupunerea. 157 . Capttc despre irezvie. Omitii la I Corinteru.XV\iL3. 5. Omitii la / Corintcm. Sfânlul Maxim învaţă că „trei sum pricinilc dragostei de bani: iu-birea de plăcere. w Cf. I. Isihie Sinairul. Cometiumu la low XXXI. III. Sf. I I . Aşezămintelr mihiasiiivsfi. IX.106 lar Sfântul loan Gură de Aur spune: „A voi să ai mai multe bunuri pămănleşti decâl allul este semn de răcire a iubirii. micuire la Psalmtd 9. XXXVII. SI".snu. % Sf.107 * Cf.10 obrăznicia. V. \oiwGw5de Aw. ura şi dispreţuirea semenilor".'7 dar şi lenea. 10 Sf.'1'' slava deşartă. ' Capetedespre dmgoste. loiin Casiiui. Nichita Stilhiitul. loan Casiun. Despre xuflet. ^<>»<iiiilafrf?. IV. Sf. 8. Cimvoilnri dukovtticeţtt. n Sf. 17.105 In ineheiere. Capeie despre trez\'ie* 59.Aighirufilia şi pUumesia lăm că mai nasie mânia'" şi felurite forme de violenţă. XXIII. '" Sf. III. I I . loan Casinn. ' Ibidem. ■ Cf. loan Scfuarul. I. 11. 7 "" Idem. tor rit. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa".102 disprcţuirea aproapelui. Scatto. loan Gură de Aur.

7.. Aianasic eel Marc. dimpotrivă. de strapuiigere a inimii (KOTdtwjfcit. 20.) îniristarea (o pol preface) in pocainla care aduce îndreplarea de pe urma pacatului din timpul de aici'". Rchpiuisuri vtiliv Talasie. şi anume când (. N 561.rt Cea dinlâi intrîi în rândul celor numiie de Sfinţii Părinţi „afecte lîreşti şi neprihâjute"/ adică stări care au apărut in Urea omenească în urmn pficatului originar. Apoflegme. 1Q). su-şi plângâ păcatele. . I. să sufere din pricina depărtării de Dumnezeu. Sf. Cf. 1. cu toate că sum marairii ale caderii sale din starea de desăvârşire initial. care face obieclul studiului de faţă. tristeţea nu este ipso facto o patimă rea şi nu este nici strâinn de firea omului. *Ihitktn. . Macarie Egipteiuiul.) le folosesc spre câştigarea bunurilor ceresti.100 de captU. dur care. care face parle dinire acesle aiecte nuiurale. nu Mint rele. care ajunge la desăvârşire in dam I lacrimilor. Omi/ii diihovmi. o boalâ a sufletului.Sf. ' Cf Apqflegrtie.1 Totuşi. ' Cf. o pat imă. dar poale sluji drepi lemei al unei virtuţi: „intristarea cea dupfl Dumnezeu" (2 Cor. Exisiâ. Apoftegrne.7 care-l face pe om să se mâhneasca pent™ slarea decăzută in care se alia. XI. 4 Cf.i'şii (Col. 58. Aceastf vinute îi este absolut necesară omului câ/ui peniru a regăai calea spre împârâţie şi a redobândi in Hristos starea paradisiacă. 215-234. I. Talasie. N 561. Răspunsuri cat re. produsâ prin reaua întrebuinţare a 1 Cf.. ' Cf. Maxim Măiiinisiiorul. 596A. XXIX. Ctie . omul nu cunoştea iristeţea (X-OJTTţ). Oniilii (a xlatui. III). $i afectele devin bune. Isihic Sinuilul. loan Diunaschin. XXVIII. N 561. 111. Sf.neprihanita". Sf. Ea nu line deci de natura primordială şi fundamenuilă a omului. I. Astfel. Sf. . două forme de tristeţe. 593B." Cea de-a doua forma de tristeţe. " Rwpwimri cutrv Takisie."!. I. 2. Dagnmtica. Tftttai ăespre ţtţtruparea Cuvântutui. Maxim M&turisitonil. Maxim Mamuisitorul. 269A. intr-adev. nu numai că este . 60.' TrLsleţea. Catekete.. cu loate cil este o urmare a greşelii lui Adam. PG 90. Sf. 269B. Sfântul Maxim scrie: „In cei ce se stfaduiesc. I St loan Gunl de Aur. PG 90. Capete despre treMe. Sf..1 Aceasta a apărut in urma păcalului adamic* şi este legată de slarea de cădere în care se afla omul.). PG 90.269A.lr.592D.6 Tristeţea fa Rai. Nichilu Stithatul.* şi care este o stare de pocăinţa\ de doliu duhovnicesc (nfeuQo^). 136. De piJdă (. Râspunsuri câtre Talasie. * Sf. Simeon Noul Tcolog. Sf. este. 2. PG 90.. să se întristeze de pierderea curâţiei sale de la Vnceput.

I5X .

Cat» Stuxiunc Ascend. " Avva Dorolci.10 el se întristează pentru cS n-a putut să-şi împlinească vreo dorinţă sau sa guste vreo plăcere. E] dn tristeţii o folosinţA contrară firii. Dar omul a schimbul rânduiala şi nu face ceea ce tre-buie la timpul cuvcnit: face mulţime de păeate şi nu se îndurereazâ din prici-na lor» dar de îndală ce i se întâmplă ceva cat de cat neplăcut. w Ibidem.1 In această patimă omul vădeşte un îndoit comportament patologic: pe de o parte el nu se înlristează . scrie Evagrie. sau a amându-rora împreună.1* apăşare a inimiy5 disperare dure-roasă. 11 Ibidem.20 însoţită eel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaijiiă. Sf.|f' greutate şi du-rere psihică. 159 . cade in deznâ-dejde'\i: Astfcl. deznădejde. dacă ne gândim la meiiirea ei firească -. deci. iiivdfdturi de suflet fohsitwire.17 strâmtorare. III. PC 90. in mod csenţial legala de concupiscenţă şi dc mânîe. loan Onră de Aur. 6-7. M Sf. dar este întotdeauna o reacţie patologică a facullăţii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului. de păcal şi dc boală în care se aflâ. sau penlru că a suferit ceva neplâcut de la oameni. arătând că: „Nu nenorocirea. şi aduce aceleaşi roade rele dacă nu ştim sîi ne folosim de ca potrivit ratiunii şi în chip prevazăior". UK 13. Kâspnwuri nine Tafosie.aşacum ar trebui să facă neîncetal . Maxim Măiturisiionil. intrând asifel. ci. Sf. mA. in slujba păcatului.penlni slarea de decădere. hivăţătuii. Cat re StoghirU Aseeiul. 596A. loan Casian. 58. V. ' Bftte dc la sine înţelcs cit nu puneni in aceastîi categoric iristeţea resimliia* tie orti peniru nenQrocirilc cure i se îniâmplâ aproapelui. 592D: 593B. omul o foloseşte penlru a deplânge pierderea bu-nurilor inaieriale. care esle o forma1 dc coinputirnire. in mod paradoxal. iar. ci păcatul pe care-l facem trebuic să nc întristeze. pe de alta parte. Ibidem. tristeţea (Xfenri) apare ca o stare de suflet caracterizata prin lipsă de îndrăzneaiă. s Ibidem. In alaiii de ceea ce arată cuvăntul în sine." Aşa spune Sf'ân-tul loan Gurâ de Aur.1* slăbiciune..11 Această stare poate avea multe cauze. ajunge să fie folositâ anapoda in chip lipsii dc raţiune. fiind.M Putinţa omului de a se intrista nu numai că nu este folosită aşa cum a voil Dumnezeu atunci când i-a daniil-o. pentru a se îndeparta de păcat. Ibidem. 13. „Uneori tristeţea.. ca să-şi roanifeste alipireade aceastfi lume. dimpotrivă. 6-7. :| Avva Doiotci. anormală. Aseztimintele tiuhulsti resit. apare din cauza neîmplinirii dorinţe10 1 Cf. 1s Cr. tristeţea devine „o patimă tot atal de grea şi supărătoare ca mânia şi cautarea plăcerii.. IX. I. se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu mcrită sa te muhneşti. 14.Tristerea tristeţii pomenite maî sus. în loc de a se folosi de întristare pentru a-şi plânge pâcatele şi a se mâhni pentru înstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierde-rea bunurilor duhovnicesli. care este cu adevaral o stare vrednică de plans. V.

17 Placerea fiind legată de dorinţă. a Ibidem. De aceea e] spune că tristeţea este „sfârşitul plăcefii trupeşti".? şi spune că „nu se poate respinge un astfel de vrăjmaş dacă" avem vreo înclinare pă-timaşă pentni vreun lucru pământesc". 1. 19. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte ?". 3. PG 90. "• ttetspuimm către Ttikme.Descrierea. n.. spune lot Evagrie.>J lar Sfantul loan Scararul arată că „eel care a urât lumca a scăpat de întristare. eel care are „înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc" este adesea supus tristeţii. Despn cele opt duhuti a//1 rtiutafii. 1156D. tristeţea vădeşte că cel atins de ea esle alipil de bunurile acestei lumi. I I. 4.3* Sfâniul Maxim Mărturisitorul3" şi Sfântul Talasie11' definesc trisieţea în acelaşi fel.. V. 11-12. 75. 593A. PG 90. IX.) nu poate scapa de tristeţe".32 Dar ea poate apărea în suflet şi prin lucrarea directă a diavolilor sau chiar făra vreun motiv vădil în conlinuare. vom examina In delaliu aceste diferile etiologii ale tristefii.23 Sfântul loan Casian spune şi el că tristeţea vine atunci când „cineva a văzut spulberată speranţa ce-şi făurise în minte". fie viiroare". fie prezenle. M Setutnfe.*1 Fiind efectul neîmplinirii dorinţei cam ale (în scnsul larg al acestui ter-men) şi al plăcerii care este legată de ea. PC 79. -** Evagrie. S Tratatutpractic. arată Evagrie. luănd forma tristcţii. Oespre cele opt duhuti ale râuttlţii. De aceea.24 şi că un soi de tristeţe . f|6ovf>c). care eel mai adesea este de natura psihica. s Răspurvniri către Talasie. iar eel ce e împatimit de ceva dintre cele văzute încă n-a scăpat de întristare. penlru că toate patimile implicit pofta.2^ Şi pentru că „dorinţa e începutul oricărei patimi"*' fiecare palimă poate întotdeauna naşte tristeţe. 19." Tot el spune încă: „Dacâ cineva socoteşte că nu simte nici o împătimire faţâ de ■ Tratatitl practic. ' TrataSulpractic. inanife... I) Cel mai adesea trisleţea este provocatâ de lipsa împlinirii uneia sau mai multor dorinţe. '2 Cf. în acelaşi sens: „Cel care nu dispreţuieşte toate cele pamânteşti (. înf'rănare. 592D.. PG 79. II56D "" Aşezănusitele mâniistîresti." Avva Dorotei spune şi el. „Tristeţea apare din lipsa unei plăceri trupeşti". iar nu fizică. 11. Evagrie subliniază faptul că ea esle legatâ de toate patimile. ? Despre cele apt liulmri ale rdnttiţii. 11. alteori ea urmează mânici". Am văzut deja că Sfantul Maxim subliniază faptul cil plficerea simţurilor esie în mod incvitabil urmată de durere. '" Despre dmgoste. 58.. puiem spune şi că „tris-teţea este lipsa unei plăceri (<rcfepT|cric. 58. ('onvorfiiri duhovrticeţti. I fin . 10. "Scam.sttiiile si fetal in care se produc balile Spiritual* lor (oxfeprpit KDV feniOuiucov).ja naştere când ni s-a z&lSrnicit o dorinţă". 11.

in morale ale altuia. fiind astfel legată dechenodoxie. Isaac Sirul. Sf. 11. Sf. '* Cf. Evagrie spune: „tristeţea urmează mâniei". dar inima lui e întristată pentru lipsa lui. Uneori omul se întristează pentru că mania sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau. 17 Coiivoiimi didiovnîceşti. V. de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a se răzbuna pe el. 3: 9. 91. III. nedând alte precizări. 10. Giigorie dc Nyssa. Evagrie. Ibidem. Muxim Mnrturisiloml. poate naşte rristeţea: fie din pricina gândului la toate cele ce-i pot pune viaţa şi plăcerea în primejdic. " Ibidem: V.4" Ea poate fi cauzaia de lipsa onorurilor din partea lumii." Alipirea pălimaşă a omului de viaţa pămfintească şi de cele din ea care-i satisfac palimile. PG 79. ea poate sa fie legaliS de o in-salisfacţie de ordin general. d Capet* desprr dmgoste. de pizma faţă de bunurile materiale ■ .4" moartea. 4. dimpotrivă.. Trataltd pructic. Onnlii to staiui. Dexpre cele opl dulutri ale muîăfn.Tristeţea vrcun lucru. în cel asupra căruia s-a pornil.y relele care i se pot întâmpla. ' Drxpr* eete opt dulutri ale niuidfii. într-adevăr. III. '" Cf. „mânia este o dorinţă de răzbunare care. IX. 8 Sf loan Gurâ dc Am. Ttalattdpracth. naste tristeţea". cănd mintea va oglindi laţa fratelui cu suparare.n 161 . Astfel.4t' şi mai spune că existil un soi de tristeţe care „ia naştere când încetează mânia". Sf. 16. 4. Ctmvorlriri tluhovnweşli. 11. I. de asemenea. loan Gură de Aur. 1. Prin urmare. de asemenca.!M: t i ' n i . 11." De aceea întălniin adesca tristeţea născută din pierdcrea vreunui bun material" sail din orice pagubă de acelasi fel. V. I. pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării sau pentru că n-a trezit. chiar dacă ea nu ştie limpede care sunt acestea. i . " Ibidem. unul ca acesta se înşală cu desăvârşire". Oesprtfeciorii: III. II56B. vădind astfel faptul ca nu sunt împlinite dorinţele profundc şi fiin-damenlale ale persoanei. VII. 25. 89. neimplinită. Sf. i i n şi faptul ca nu loldeauna tristeţea este provocată de neîmplinirea unei anume dorinţe. Omilii ta statui. VII. Cf. 96.43 s. legate de un lucru anume. 13. vădit este că-şi aminleşte rîUil de la el".i HIi f . 2) O a doua cauză a tristeţii este mania. PG 79. II58B Cf. de un sentiment de frustrare privind întreagn . 12. spune şi el că „tristeţea este une-ori urmarea unei mânii anterioare". loan Casian. 4. Sf. explică el.47 In afara de ţinerea de minte a răului.45 Sfântul loan Casian. tristeţea este legată şi de alle sentimente. "' Cf. Cf. fie chiar din pricina necazurilor de lot fclul: boală. Cf. reacţia pe care o aştepta. "' Afezfiniinlfle mâtuisiirrşti.44 La fel scrie Sfântul Maxim: „întristarea (supărarea) este împletită cu amintirea nlului. V.'" Trisleţea poate fi trezită.? . t'm-hitf despre nevoinfâ. . Capete despre dmgoste.

spune ca există o tristeţe. DacS spunem desprc ea că este nemolivaiă. Tot el. iai mânia care naste tristeţea exprima" adesea voinţa de reafirmare a eului. deosebirea dintre ea şi akedie. 1.. IX. copleşît de o putemica tristeţe. este greu de stabilit. dar mai ales a acesteia din Lirmă. pemm câ nu este.. Varsiinufie şi loan. II. „Câteodată însa. Şi aflându-ţi sufletul lipsit de acestea. IX. Srrisori. facern aceasta pentru c. vorbind despre starea sufleteasca a prietenului său.l I. 4} Trebuie ştiut că demonii au un rol important în naşterea.4* fn aproape toale aceste situaţii. manifeslările şijetuf în curv se frotliu bolife sfiri!ua/e Tristeţea poale fi generate şi de o jignire sau de ceea ce omul crede că a fast o jignire: „fund nedreptăţiţi sau socotind că am fi nedreptăţiţi. V. iristeţea este expresia sentimentului de eşec sau de neputinţa\ care-I cuprinde pe om în încercarea nereuşită de a-şi recâştiga onoarea pierdută. ': Aşf?thmiiSi-k.4y Ţinerea de minte a răului suferit. suntem apăsaţi de o neaşteptată tristeţe". hivaţtititri de suflvi folomoare.6-7. subliniazâ în repetate rânduri rolul influenţei demonice. M In acest soi de tristeţe. " Afezăniiineit' inâwislîwşli. chiar fara să existe vreun motiv care să ne pricimiiascâ această cădere. cum este legatâ de ele şi mania din care se naştc ea uneori.. îl loveşte. 4. legată de slava deşartă şi de mândrie. Cf. dc care se lcagă cel mai adesea tris-telea.1 nu esţe direct legalâ de o acţiune anume a persoanei atinse de ea. Avva Dorotei. umplându-l de răttî". Sfântul loan Casian arată ca „uneori însă. * Cf. Marcu Ascetul. dezvoltarea şi menţinerea oricărei forme de tristeţe.). din îmboldirea vicleanultii vrăjmaş suntem apăsaţi de o neaştcptată tristeţe".ltor. l. 180. 698. dar mi pcntru că n-ar avea ta modul absolut nici o cauză. Dagmafica. ne mâhnim". precum cele-lalte. în acest caz. 4. 16." Sfântul loan Gum de Aur.miinfhtireştt. II. efectul neîmplinirii unei dorinţe sau efect al mâniei. Cf. deci. Astfel.^ El scrie aşa: „Diavolul este eel care îţi învăluieşte mintea cu aceastâ* neagră tristeţe. Sfinţii Parinţi spun că eel mai adesea ea apare în sutletul omului prin lucrarea demonilor. 3. aceasta* patimă vădeşte iubire de sine şi esle.Dtrscrierea. fără noimă". puţin mai sus. Sf. arată Sfânrul loan GftSjan. Avva Dorotei. Tristeţea vădeşte reacţia unui ego frusirat în dorinţa afirmării de sine — skuaţie în care aceasta" a doua cauză a iristeţii apare ca înrudilă cu cea Uintâi -. " IhitlemAX. şi tot el se luptă sa ia de la tine once gând bun care te-ar putea linişti şi întari. chiar făra să extste vreun motiv care să ne pricinuiasca această cfidere (. Stagirie. 162 . Seiitinfe. ' IbitU-m.. ^QStreSlaşhirîeAscetul. pe care o vom examina în capitolul urm. este de alifel un resentiment al mândriei rănite. întunecând-o. Drxpre cei cv cred ca se îmtrepleaza din tapir. 3) Uneori tristeţea apare ca nemotivata. de redobândire a sigu-ranţei de sine şi de înălţarc în ochii proprii şi în ochii celuilalt. II. care se manifesta ca o „dureroasă disperare. care crede că nu este apreciat la justa sa va-loare.

Sf. loan Scărarul.. 1. Cefo 225 de mi'fir teologice şi practice. „Gândurile de la draci sunt rulbti-rate şi pline de întristare". spune Sfântul loan Gură de Aur. „Bucuriile ca şi întristările .TtiXlefeo De altfel. '" Otmliila IIHI'I. 2.scrie Sfâniul loan Gura de Aur . „Căci am auzit că cele ce se fac cu tulburare şi intristare. I. ei nu pot să facă aceasta decât dacă afla" in suflet teren prielnic şi numai folosindu-se de pariiciparea . Cf.)*' care este una dintre manifestările ei cele mai grave. mai precis in atitudinea lui faţă de cele ce îi vin din afarfi. 72. Iar daca* bolile trupeşti tin de firea noastră. cat vin din propriile noastre Ştări sufleteşti. De aceea Sfântul loan Gură de Aur îi spune prietenului său.2 " Oilre Stag/line Asretul. 124. 70. ttttgulo. 3. ca şi faţă de sine însuşi. Adesea. Sf. în realitate. 433.nu tin alat de firea lucrurilor. II. Izvorul ei se află in sufletul omului. nu ele sunt adevărata ei pricing ci doar simple prilejuri de manifestare. Dacă ucestea sunt puse in chip înţelept in buna rânduială. III. I. bolile trupului au drept cauză mai curimd vreo tulburare lăuntrică decâl starea rea a vremii sau altă înrâurire din afară. 72. Sf. sunt ale dracilor". tristeţea se află în suf'let înainte de a interveni direct diavolul. inima noastra* va fi întot-deauna mullumirâ. V. 7)". 13. . cSci ea poate aduce chiar moaiteu omului..Cf. el nefa-Când allceva decât să se folosească de aceasta stare ca sil sporeascâ patima." Chiar şi atunci când diavolii sunt cei care trezesc sau menţin starile de iiisteţe. acestea din urmă nu atarna decât de voinţa noastra (si ne putem feri de ele)". spune marele Bătrân/0 Cu loale ofi adesea eveniinentele exterioare suscita şi motivează tristeţea. Patima triste|ii poate lua forma extrema a deznădejdii (antyvoitnc. Stagirie: „Nu demonul este pricinuitorul tristeţii neguroase care te-a cuprins.1"1 Ade-sen.*° a Scrisari dultovniceţti. «ca să nu fie copleşit de prea nuilta întristare» (2 Cor. iar împre-jurările şi relele înseşi care i se întampiri nu-i pot servi drept scuză înte-meiatâ." Şi putem afirma şi conlrariul: orice stare de tristete rea 8 sufletului este intotdeauna semn al lu-crarii diavoleşti. Scara.mai mult sau mai ptiţin conştientă . Nil Soiski. Simeon Noul Teolog. spune Sfânlul Varsanufie. „O prea mare întristare este toarte primejdîoasă.a voinţei omului. 1.A Ibidem. Omul este deci eel răspunzător de tristeţea de care se lasă cuprins. '? thmluluswtui. XXVI. ci chiar tristeţea ta il ajută să-ţi strecoare în sut'let aceste cugete rele". de aceea Apostolul Pave] îi îndeanma pe Corinleni să-l ierte pe cel ce a greşit. Tot astfel se întâmpla şi cu bolile sufletului. LXXVIII. trcbuii' sâ subliniem că. v CI'. unul dintre efectele imediale ale lucrării diavoJeşti este locmai apariţia in suflet a unei stări de întristare. 163 .

II. Căci „întrislarea lumii aduce moartc". spune că din întristare „vine rătăcirea minţii în cele 43 neîngăduite".. 60. Sfântul Grigorie eel Mare. I şi 2. numai ca să scape de el© < „O mare întristare. Se ştie doar că mulţi oameni. împingându-l la sinucidere. ajuns in-tr-o asemenea stare. fără să fie chinuiţi de diavoli. nenorociţii de ei îsi pun laţul de gât sau îşi îm-planla un cuţit în piept sau se aruncă în apă sau in alt chip se dau morţii. 65 Căite StaghM* Ascetul II. dă naştere celor mai mari rele (. Chiar şi atunci când este văditft lucrarea duhului râu în ei.in Gmă cle Aur.uneori chiar .66 " IhniUi despre podiiiiţâ.) Sub apăsarea deznadăjduirii.''1 înir-adevăr. şi prin uceasta taie legatura cu El. Isihie Sinaitul. piietenul Sfanluhii lo. Sf. 135. 1). I. Sfântul loan Gura de Aur arată ca in acest caz poate fi vorba şi de o lucrare diavolească. I. |.. Nichita Scithatnl. . de aceea. Sf. I. CopeU drsprr trezvir. scrie Sfântul Apostol Pavel (2 Cor. având în minte aceste cuvinte. că s-au lăsat inrobiţi şi doborăţi de supărare". Pentru a explica această situaţic. el se bucury mai puţin când păcfitiiim. Cdlre SinghiHe Ascelid.il unei simple întristări omul ajunge sa se dedea patimilor celor mai distrugătoare. din pricina unor puternice suferinţe voiesc in chip nebunesc să-şi ia viaţa. Nil SoiskL RegitJa. * Ihidem. fie şi numai pentru faptul că îl fac pentiii o clipă să uite de starea în care se află. numifimttitih fi felul tn cat-e să /irodnr botile Spiritual* Diavolul joaca un rol deosebit de important în căderea omului în deznă-dejde. nemaiaşteptând nimic de la viaţâ. XXXI. nu are altă armă mai de temui tmpotriva noas-tră ca deznădejdea. Cele 300 de capeW. 19). 7. EI lasă astfel câmp tiber lucrării diavolului. savărşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei" (Efes. 45. 2. decât atunci când ne deznădăjduim din pricina păcatelor". 164 .Desvrierea. şi prin ea poate provoca în suflet adevărate catastrofe. ii scrie el lui Stagirie. 10). nu vi n numai de la diavol. spu-ne Sfantul loan Gură de Aur. deznadejdca ÎI duce pe om şi la moartea trupească. crezând cîi ele sunt un leac pentru starea tin cea rea. ": Cf. ci le aduce însăşi întristmea ta. oamenii pe ei in-şişi trebuie să se învinuiască pentru pierzania lor. chiar fara* ajutonil diavolului. dar insistă asupra responsabiliiaţii omului: „Aceste gân-duri aducatoare de moarte. care martin iseşte ca esie harţuit de ideea sinuciderii şi se atlă pc punctul de a o pune în t'nplă (cf. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune ca asemenea oameni „petrec în nesimţire şi s-au dedat pe sine desfrânării. '' <'Otntrtiariu h lov. Pricina de moartc spirituals. deznădejdea ta mai mult decât duhul rău le aduce în suflet şi poate că ea este singura lor pricină..Demonul. M Vetlem aceasta la Stagitic. 4. el îşi pune în gând să se omoare şi ajunge chiar s-o faeS.V. pre-dându-se puterii lui şi sortindu-se mortii spirituale.w Sub efectul dez-nădejdii . Da. omul îşi pierde cu totul nădejdea în Dumnezeu.

'*' . Sf. Omilii in iiatui. 11. îl face pe om să* se comports ca unul ieşil din minţi (.Teodor cei CdzW. loiin Gura" <\c Aut. ('oin. sau prin diferite ocazii neastcpiaie. Cf.'' Sfinţii Parinţi prezintS adesea această palimft ca pe o fonnă de nebunie. I I . 1). CâtovStaghirfe Ascetui.. * IbUbm. vorbind despre „tristeţea care vine de la vrăjmas".77 plin de amarăciune.1 Cf. Astfel în Cartea lui Isus Sirah stă scris că „pe mulţi i-a omorât întristarea" (Sir.Mare este stăpânirea tristeţii. u Regttla. Sfântul Nil Sorski o numeşte . I. i: ibidem. De uscmeneu. ea este o boală a sufletului care cere multă puteie şi curaj pentru a i tc fmpotrivi şi penti-u a izgoni răul pe care-l aduce". IX. I.acesi soi cle hoaliT). II58C. încă de la primele ei manifestSri patima tristeţii produce atitudini pălimaşe." ea şi aduce în suflei mulţime de rele. 1. '" Apuffffiiitf." rău. loan Casian. A$ezâminteU> nu'uuistireşii. aiunci. loan Casian. Despre vete opt dtthnri >ilt' iiiwiiţii. lo»n Guru de Aur. " QtmUi In low. cl spune că ea tsie o tnnii.. Sf. ibidem. loan Casian. nel vizibilă atunci când este vorba despre deznădejde.™ pizmaş. Cwlme(Uxprenewinţă. IX. XXXI. I. ' St. I. facându-1 pe om morocănos. CiunenUinu la lev.j-ădăcina tuluror răutâţilor". cil. zguduie din temelii şi ne cufundă în grca deznădejde (iabefactat el deprimit) mintea". „dupii ce a pierdul orice judecata sănâtoasă. Sf.Trisiefea Pentro toate aceste motive. IX. relaţiilc omului cu seme-nii săi sunt profund tulburate/1 Cf. Sfâma Sinclitichia. 21. Sinclitichia. spune c3 este „plinâ de nebunie" ~° lar Sfântul loan Casian constată că . '* Evagiiric. tristeţea este privită de Sfmţii PSrinţi ca o boală a sufletului''' de o mare gravitate şi cu efecte putemice.74 Pe lângă fapiul cft naşte deznădejdea şi relele ei urmîtri daca este lăsata sîî se dezvolle.1 -71 Câor Staghirti Astviui. 19. foe. I (. * Ibidem.iiiuiui. 21).7'' lipsil de răbdare. XVII. spune Sfâniul loan Gură de Aur. III. LXXVI1I. o plagă a sufletului (OmHii fn sttum.. tristeţea a avut putinţa să pună stăpânire pe sufleiul nostru. PG79. 4. 30. Despre erffe "/'/ dnhuti uie i. il doboară şî-1 prăbuseşte într-o disperare dureroasă". Sf. Sfânuil lomi Gură de Aur nu se fereşte să spună că „o mare trisleţe este mai vătămătoare pcnmi noi decat loviiurile vrăjmaşului".. Aşvzâtmntt'ie mânâstirejti. Cu atăt mai mull este aşa cânU e vorba despre deznădejde. 105 fl .71 Efectele patologice ale tristeţii sunt devastaloare. II58B.. v Sf. '' Aşez&ninlek inânăitireşft. seria alfnbelică. Sf.72 Nu numai că „întristarea esle o stavilăîn calea binelui".). Giigorie eel Mare. I. 2.*0 !n felul acesta. 3. 45. V. iar pacea inimii i s-a rulburat.*dac£i printr-un asali întâmplălor. ( 'ritrr Stagftirie Asceml. Isaac Sirul. loun Giiră de Am. Evagrie.76 ranchiunos. " Sl'. VI. 1. 12. 14.

tulburându-i pulerea de judecată."7 Mai ales acesi din urmă efecl este deosebii de grav. Nil . îl face să piarda rodul eforturilor sale ascetice. V. 16'» yl .*'' Cf. '' Sf. „răpindu-i rugăciuneu'V mai ales atUnci când tristeţea urmează făptuirii păcatului.De. Sf Nil Sorski. devine delasator. Cf. Cvffvorbiri dttfwvnit c. V. Idem.Sorski. 9. " Cf. Coin' iiumahi.M Omul. Cf. Comentariu fa low XXXI.. 11. I I. penlru că-I lipseşte pe om de dinamismul necesar in lucrarea celor duhovniceşti. v. Cuvântul 26. Sfilntul loan Scaranil. 11. Cuprinsul pe scurt. Sf. tristeţea into-neca suflelul"3 şi orbeşie mintca. 56..1" las. loan C..yti.*6 paralizându-i orice lucrare. "J SI" Isaac Si ml.scrierea. asemcnea tuturor celorlalte patimi. ] 2. Sf loan Scărarul. IX. Scant. V. 9. 8. '' Cf.isitin. Despre ceie opt duhtiri ate niuu'ifii. Asezamintrle mibiastiresti. nuimfestorile ft fehil hi care se prmlitc holile spiriluale Să mai notăm faptul că. M'. 45. I(î. Regtifa. Despre cele opt duhtiri ale rrliiiiifii.*1 Unul dintre efectele ei specifice esle ingreunarea sufletului. Ctivinte despre iwvoiitţtl. Sf Origorie eel Mare. " Evagrie. Scam. Evagrie. este prill ea cu tolul lipsil de putere. Ret>ufa.

16. dar alături de acestea ea mai cuprinde şi lehamite. 6. X. loiin Ciisian. 71.10 ca şi a sufletului. loan . Convorbiri dulxovmitsti. V. nu exprima" decăt o parte din realitatea complexă desemnată de această noţiune. Cnvitite dexpre rievoinfă.. Sf. 19 (11). Cuvânl ascetic în o xutade capete. 'Cf Sf. silă. Cete 225 de capete. ' CI. 85. lâncezea-lă. Sf. I. Convorhiri duhoxmiceşti. Aşezâiitinteiemânthtireşti. I. Diadoh al Foticeei. urât. I. I I. XIII. 13 Cf. 73. prin care el este adesea redat. Ie pune laolaltâ. gaseşte toate lucmrile lipsitc de sens şi f3ră rost şi nu mai aşteaptâ nimic de la viaţă. 5 şi I. lipsă de grijă. loan Casian. I. Sf.'' toropeala. Sf. ' în afariî de Evagric şi Sf. incapa-bilă de a se fixa. loan Gură de Aur. XXXI. al cărei inspirator este Sfânlul Grigore eel Mare. I. Grigore eel Mare.3 Termenul &xr|8lo: a fost preluat în latinâ* sub foi-ma acedia.Scilmnil. SE Simeon Noul Teolog. Seam..7 Akedia Akedia (AKT]6la) se înrudesle cu tristeţea' atât de mull. ' Cf Sf loan Casinn. privindu-le la două patimi distincte. J Cf. a se vedea şi: Sf.. Viaţa Sjibitu/ui loan Gnrti de Attr (în fe ed. Sf. Akedia corespunde.n Minlea. Maxim Mărturisitonil. 66. Qmtentariu h l&v. Convorhiri duhovniietii. Capeie tlespre dmgoste.. 7 Cf. Col-ImanNorton. V. socotindu-le una şi aceeaşi patimâ. 67.. 19. amorţeală. 8. loan Casian. trece de la un lucru la altul. unei anumite stări de lene4 şi unui soi de pliclis. 36. astfel încât pe omul aflat sub stăpânirea acestei patimi nu-l rnai interesează nimic. V. Sf. Ce/e 225 de capete. moleşeakV descurajare. l'âsiontl. încăt rradiţia asce-tică apuseană. 3. Indeosebi cănd este singur. Arsenic Epistole. Scant. Isaac Sirul. somnolenţă7 . Henna. XHI. Sf.13 Akedia îl face pe om nestatornic cu sufletul şi cu trupul. Scam. Paladie. 16. Sf. desigur. . Sf. XIII. I. 133). "Cf. 4 Cf. îngreunarea trupului. Aseziintinteti' rnânmtiresli. Cuvintele „lene" sau „plictis". 58.. Simeon Noul Teolog." Existâ în akedie un sentiment de insatisfacţie vagă şi generalâ.2 Tradiţja răsăriteană însa* face deoscbire între ele. Sf. 8 Cf St Simeon Noul Teolog. C 't-tf 225 de capete teologice si practice. Vitiţa SJSiUuhii Antonie.X. 66. Atanasie eel Mare. loan Scăranil. : Cf. loan Casian. 16.V'. Sf.akedia împingându-l pe om la somnH fară ca el să fie cu adevărat obosit9 -. loan Scăranil. greu de tradus în limbile moderne în chip simplu şi complet în acelaşi timp. Vedenia 111. '' Cf Sf. Cwtvoiinri duhovnicesti. p.

167 .

şi în realilaie. râtăcind din loc în loc. ('onvarbiri iluhoi'wccşti. 12. VI. 33. o sc&rbă faţă Ue fagăduinţa câlugărească". 16.vf prtnlttc bolile spiriluale omul mi mai poate suferi să atea in locul m care se află. Aşezonnntelt* mâmstireşiL X. 15 Ac. V. Sfantul loan Scărarul o prezintă ca pe o „lâncezeală a sufktului. Aseztimhtfeie mânâstimy«. căutând pretexle „bune" pentrn a le îndrep^ titţi.2<3).'° Accste întâlniri nu-i sunt.n In general..X. Adesea ajunge hoinar.1'' Se poate întămpla ca akedja sâ nască în sufletul stiîpânit de ea tin mare dez-gust faţă de locul unde şade. Convot-biri iluhovniceşti.. 2t Cf Sf loan Sciuurul. X. Arsenic Epistole." Akedia poaie. Afezămintete mănâstitr$ti. Aşt&ămintele mwu'isiirrşti. A sc ve-dcn. patima împingându-1 să iasă14 şi să colinde prin alte locuri.liescrierea. V. A. 16. el le resimte ca atare..easla se poate face şî cu închipuirca. loan Casian.<* l 6ft. Antirclicul. Anlirericul. Simeon Noul Teolog. Â Sft loan Casian o defineşle în mai multc rândurt ca Jtn'diuni viute $iv$ tmxietos cordii" (Aşeztbnintete mânâstireftit V. Asffzăimntetf niâ>uhiir*şti. loan Casian. '' Idem. Tmtatul pmctic. ar fi mai interesanţe şi l-ar face fericit. să le tulbure liniştea şi nemişcarea care o înlesnesc. 2 (3). VI.2(\). I I. 3. Sf. V. alături de sila de toate. mai ales de munca sa. Evagric. lârâi de paiimă. I. să le împiedice în orice chip lucrarea pe care o cere o asemenea viaţă şi mai ales să-i depărteze de la pravilă şi de la stăruinţa în nevoinţa ascetics. că în allă paite i-ar fi mai bine.2"1 Demonul akediei atacă mai ales pe cei dedicaţi vieţuirii duhovniceşti. Sf. Canvorbiri duhtwniccjti* V.20 îi oferă molive ca să fie nemulţumil de el şi-1 face sâ creadă. 6. care. X. Convorbhi ttuhovmceşii. !1 L68 . 57.'^ Relaviilc sale cu oamenii sunt cel mai adesea uşuratîce. -' Svartt. conslituie o caracterislică fundamentals a acesiei patimi. dar. V. obiecliv vorbind. înlreţinute prin vorbărie deşartă'\ născuifl dinir-o curiozitate fară rost. 2). 0 Idem. crede el. în mod iluzoriu. y Ibidem. inanifestarile fifelul in vare . 12. CeU 225 de capete.yi'ză'tumHe m<in<htiiYşti. l. 2 (2). " fbtâan. Toate aceste stări legate de akedic sum însoţile de neliiiişte. Sf. Cf. ' Rvagrie. X. undc ar pulea găsi mai tişor cele de trebuinţă". ftl încearcă săi înloarcă din cflile Duhului. de iiscmcneu. loan Casian. Sf.*1 „îl face să lânjească dupâ* alte locuri. 2. * Cf.37 Ea îl face pe monah „lene> şi neinslare de nici o muncâ '* Cf. Tnxlatul practic. Cf. o moleşeala a minţii în nevoinlâ. 5. " Ibidem.X. cu toiul necesare. XIII. 16.''' Astfel. 11 Cf. Sf. Ctmvorhiri tluhmnUesti. loan Casian. 26. ' Cf. 71. de care îl face să fle nemulţumitr' împingându-l să caule alte aclivităţi. XXIV. ea tl împinge pe om să caute cu orice preţ înlâlnirea cu cei-lalţi. care. X. de asemenea. Sf. sa-1 facă pe om să fugă de llicrurile pe care le are de împlinil.

'* Cuvhilt' despre itevoinfd. împingandu-1 pe monah la somn: „Când nu se face cântarea de psalmi. I.." Toţi Sfinţii Părinţi văd în akedie principala piedioS în calea rugăciunii. spune Sfântul loan Scara-rul. trăndăvia sufletului nu se arată. Pe aceştia îi alacă sub alte forme. 58. Sf. Isaac Sinil." Estc întru totul adevărat că akedia îi loveşte mai ales pe cei care se sirădu-iesc să se supună unei asceze duhovniceşti statornice."" Robită de această patimă." „Dracul trândăviei obişnuieşle să războiască de cele mai multe ori mai ales pe cei ce au înaintal în rugăciune sau pe cei ce se sârguiesc în ea". spune Sfântul Simeon Noul Teolog.. minlea lui „devine leneşă şi neputincioasă la orice lucrare duhovnicească".. kpLstole. Isaac Sinil.. 57. neputincioasa în rugaciune". XIII. adesea nedesluşit. de sila de sine şi de viaţă. atunci se deschid ochu". cum arată Sfân-tul Isaac Sinil.10 el nu mat doreşte bunurile viitoare31 şi ajunge chiar să dispreţuiasca bunurile duhovniceşti. '* Cf. 3. 26. 57.. care eaută singurătalea şi liniştea depline. Cuvhue despre itewmfâ. l<ir eând se sfârşeşte pravila. de obosealft. X. Dar ea nu-i ocoleşte nici pe cei care trăiesc fără nici o rânduialâ şi neavând nici o grijâ de sufletul lor. 2(1). **-$Cam. 66.ii mull es(e încercat de această patima de care au a se teme mai ales sihaştrii. Sf.h ccpete. Arsenic. Cm-ant ascetic in o sutti de capete. nemailasându-l să stea în casa şi să se dedea cititului". îi înfăţişează şi viuţa aceasta Irecîi(oaie ca neavând nici an rost" (Cuvânt ascetic m 100 de capete. '' Sf. XIII..'9 monahul ajunge trândav în tot lucrul lui Dumne-zeu. cu atât m.1 . Cf. de nemulţumi-nî. v 'Sr. iar cu cât îşi rânduieşte omul mai mult viaţa şi se insingurează pentru a se dedica rugăciunii curate care-l nneşte cu Dumnezeu. de cei din jur. îi scufundă pe călugari iarăşi în sonm şi le răpeşte stihul din gură cu cascături necuvenile".Akfdkt înauntrul chiliei. AseiÂimmtvte mânăstitvşti. Diadoh al Foticeei: „gâiidul (lăndfiviei.1" Această akedie ia forma unui sentiment. 11 Ei arată că mai ales la ceasul rugăciunîi acesta aduce toropeală în suflet şi în trup. Sf. „cei care petrec în faptele trupeşti sum cu tolul in afara* (de aceste ispite). loan Casinn. •■ (•tie 22. de *" Sf. w Ibidem. Stand la rugăciune. 8. Sf Diiicloh nl Foticeiî. Cuvinttt ăespre t&voirtfă. „lâncezeala sufte-teascâ". care-şi reduc la strictul necesar activităţile şi ieşirile în atara chiliei. 19. 58)." Sfânlul loan Scărand arată că akedia. este „plictiseală în cilirea psalmilor.mi. '■ Ibidem "Cf. 5. 'Ibidem.36 Dar „când soseşte vremea rugâciunii. iarăsi se îngretinează trupul. tie plictiseala.. dar lor le vine trândăvia care e vădită tuturor". 169 . 73..

Evagrie sc folosc.TrandăvU stă pestc lot începniul" (fipq/tqpne. îl tuibură pe monah nişte friguri. La araiază. Sfitntul loan Scararul o sitaeaza în ncelnşî moment (Scara. „îndeosebi în jurul orei şase. nemotivară. 2. Sfantul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întris-larea cea după lume due cu uşurinţa la akedie. produc sufletului bolnav fler-binţeli violente. "Oral*. de aseme-nea. V. să umble fără rost dintr-un loc în altul. De aici.. cum o arată citatele de mai sus. care spune c<i: „Demonul akediei. XIII.. este preponderentă. 41 A se vedeu. X. sufletul fiind „tulburat fară de noimă'*. de toropeală fizică şi psihică.1 Aşezfwiiittete ntâitel*lîre$ti. *6HNet«. 129. de adevarata lor fire şi de menirea lor. NilSoiski. jS Tmitttiil praefici 12. X.. de o anxietate gcneralizatft. Adcsea. Etiologia demoniaca.47 Lucrarea diavolilor presupune totiişi un teren prielnic. temporary sau continuă.4'' Dar dacă ea nu are un motiv precis. imnifestttrite fijelut in core w priuhtr bolile spiriluiile locul m care vieţuiesc. aceasta nu înseamnă că ea nu are anume cauze. *' On 10. 40 41 Cf. de singurătate şi de ne-mulţumirea pe care o poarUl în suflet. hi Sf Macniir ligiptmmtt.. la orele obişnuite acceselor.41 scrie Sfântul loan Casian. 149). care revin la anu-mite intervale şi.4f Ceea ce distinge în mod esenţial akedia de tristeţe este faptul că ea nu are un motiv precis. care se mai numeşte şi «dcmonul de amiazîi». akedia îi impinge să facă mai multe lucruri deodată. I. unii bătrâni spun că acesta este duhul cel de amia-ză. în general. Penan Awn Pimcn. se năpusteşte asupra călugarului pe ta ceasul al patrulea41 şi dă lârcoale sufletului pâna pc la ul optulea44 ceas". de fapt se înstnlinează tot mai mult de sine şi de datoria lor duhovniceasca". de asemenea: Pomfttmi &' '50 tie capftC. iar prin aceasta se lipsesc de orice bucurie cu adevărat deplină şi netrecâioare. pe lângă toate acestea si parca penuu a le înrăutăţi. cad într-o stare de lâncezeală. cuprînşi de o nelinişte fâră moiiv.ştc numni de aceasta expresie .40 Ei sum. să se întalneasca" cu oameni care nu le sunl de nici un folos şi.. pentru a se putea manifests. peniru a desemnn akedia. La cei care due viaţă ascetică. de muncă şi de orice activitate. Regula. în sfârşit. să facă tot ceea cc le pare lor că i-ar putea scapa de nelinişte şi plictiseală. Avvu Piinen: . atacurile acestui demon şi manifestăj-ile acestei patimi se înteţesc în jurul amiezii.(lemonul de umiaza". Ue oboseală generală şi constants. In capitohil 36.Desviierra.A3 Printre aceşti „batr^ni" se află şi Evagrie. de somnolenţa sufletească şi trupeasca. cum spune Sfântul loan Casian.. Şi crezând ei că astfel vor fi mulţumjţi si în sfarşîl se vor regilsi. 42 Asezfiminteie mei/iăvtireyti.4* „Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa suflerului. şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii". pomenit în Psalmul 90". sau chiar de o stare de angoasă. 5). 4..19ft 170 .. Sf.

. . Celt. 49." Tot din ea ies gandurile de hula'* şi cugetările nebu-neşti împotriva Făcătorului. ' Cf.50 lar Sfântul Isaac Sirul aral.. aşa cum o şi soco-lesc. loan t' i. 33.1 c5 la monahi „trândăvia vine din împrâslierea cugetării". la SJ'. 66. 1. Simeon Noul Teolog. 4. Nil Sorski.ţti. 4. 57 (. 51..inil. Macarie Egipieanul. I. 67. Crtpcte. Maxim Mitrturisitonil. Macaric Egiptcanid. I. V. Sfintfi Părinţi.. cit. M Cf. I. Sf.54 Astfel. nl Cf. sufletul nu mai este în stare să cunoasca înţelesurile duhovniceşti." Mulţimca nenorocitelor ei urmări pentru viaţa sufletului nu fac decât să îiuarească această convingere. akcdia întunecă mintea (voî>q)5! şi o orbeşle. III. ţinandu-l în trăndăvie şi neştiiiiţă.. 3. I. ■' Sf.Ji Cf. I. " Sf. loan Seal anil.un.71. hi Sf. ('iivinii' dexpre nevoinfă. ducându-1 la ncgrijă™ şi Lipsă de curaj.Sf.ste întuncric")." Dar urmarea cea mai gravă esle c«1 această patimă îl depărtează pe om de la cunoaşterea lui Dumnezeu.. 71. aruncând sufletul în beznă. care este o lăncczeală a sufletului" şi o moleşeală a minţii. Scam. he.. Evagrie. o sporeşte. * <f Sf. Sf loan Scăi-. he. a Cf. ibidem. stinge flacăra duhului. Simeon Noul Teolog.-. V.. Sf. ne îngaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului.. pe care am prczenlai-o puţin mai înjinle. Vele 225 de capete. 9). fundamentală. 2. Simeon Noul Teolog. loan Casiun. este înlunecarea în întregime a sufletului.'16 Sfinţii Părinţi arata iarăşi ca akedia. ibidem.*' Alte urmări nenorocite sunt învârtoşarea inimii "Ibidem* III. "a. I7| .vine pestc el îimincric pe. X. cit. ibidem. 66. Isaac Siml.. Scam. Sf. Apoftegme. 2(3. 1.. . Una dintre ele.61 Dacă se însoţe^te cu tristetea. Ctfvîntc despre nwinţâ. 5: 7.225 de capete. 28. X. XIII..66. M Sf. cit. 49. Simeon Noul Teolog. I 3-14. spune Sfântul loan Casian. X. Pumjmzd m 150 de capete.. 72. Cele 225 de capete. Capefe despre dmgoxte% I.. " Sf. w SI Simeon Noul Teolog. 0tfJ sprc cele opt duhitri ale râuttifii. Isaac Sirul. XI.Akeditt spune el iarăşi. Cuvinte desprt nevoiuld. Sf... Sfântul Macurie Egipieanul punc akedia pe seama lipsei de ertdiflţâ... istovin-du-se. Aşt'zantiniele inânâsthe. 46. „Cu adevârat sufletul care a fost rănit de săgeata acestei tulburnri. he..51 Descrierea tulburarilor aduse de akedie. Sf. Talusîe. de altfel.v Sf Simeon Noul Teolog. ™ l\mifmza în 150 de capefe. Sf. 51. este îndepărtal de la orice contemplare a virtuţilor şi de la văzul sensu-rilor spirituale"./?«#"/«.''2 şi atunci omul ajunge uşor la de/riiklejde. Rcgtda. 23. Aşezâimntele mânâstireşti. Sf Nil Sorski. 72. 66. Axeztlminlele mânăxtireşli.

Awn Pirncn. akedia nu constă in reaua folosire a unei anumc puteri a sufletului. Capetc despre dragox/e.7* Spre deosebire de celelalte patimi despre care am vorbit.. 7 * Sf.77 Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gu&tarea gheenei*'. loan Scărarul. ' . stârneşte deodată aproape toate patimile". Dar akedia se face stăpânâ peste toate puterile sufletului". 1 (>ij/rir despre dragoste. inanijesteirile si feltd hi core w pnidue hotile spiritual* si manierea grabnică.'' Pe de altă pane. spune Evagrie.'"' Tot aşa spune şi Sfantul Maxim Mărturisttorul: „Moleşeala (akedia). iar apoi pentru că are în el mai toate gândurile (re-le)". 67. cfici ea le aduce in suflet pe aproape roale celelalte palimi.'*' Tot din ea.7* încheind astfel: „Daca Dumnezeu i-ar îngadui să lucrcze îinpotriva noastră după puterea ei.. X PG 12. Seara. nici until dintre ncvoitori nu s-ar mântui vreodată". Sf. 3.1'7 Spre deosebire de celelalte palimi de căpetenie. 67."* expli-când în altă parte că „gândul akediei nu este urmat de altul. ' Tălcutre la Psaimul I. pentru câ nu are in Datura omeneascS vreun bun temei.W. " Schsori ihihovnicfţli. * ( uvmle despre nwoinţâ. loan Casiun. 46.S'iim. |6.71 De aceea. w Ibidem. ea nu constă nici in folosirea lor in chip contrar firii. Maxim Mâiturisitorul. 12. Evagrie. 1664B. Sfantul Maxim Mărturisi-lorul arată ca ea le perverteşte pe toate: „Toate patimile tin sau numai de iuţi-mea sufletului. XIII. 13.. '' Apitfiegnw. 55. "Cefe 325 de copetej. PG 12. 172 f . 149. I. cea mai grea dintre „cele opt întâistStătoare ale răutăţii" ' şi ca „nu este palimă mai rea decât dânsa". sau numai de partea lui poftitoare. Evagrie arată că în cazul acestei ' Sf. De aceea. akedia nu naşte o patirna aniline. 8. 7'' Capefe despre dragoste. Sfinţii Părinţii spun ca* ea este cea mai apasatoare şi mai greu de îndurat patimă. Cf. 5 ' Sf. întâi pentru că este un gând apasfitor. sau de cea rationala. spune Sfântul Isaac Sirul..7il !n l'aţa mullimii acestor role |>e care lc isca akedia. t. Cnmorhih mtfWVtli&f&ti V. (Un'inte dgsprt iu'vt'înfu. M Truliitnl pme/ic. Tâlvuire la Pxahmtl lit. 67. scria nlfabelîciî. 46 '"' Cuvinte despre riei-vinfti. 46. 74. „Acest demon nu este urmal îndcaproape de nici un altul". Isaac Sirul. 1664. Cf. I.71 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea că este „moartea sufletului şi a minţii". „vine duhnl ieşirii din minţi.70 Iar Sfantul Varsanufie scrie că ea „naste tot răul".6. Sfantul loan Scîirarul socoteşte ca akedia este „moartea atotcuprinzătoare a rnonahului".'. din care răsar zcci de mii de ispite".Descrierea.

firesc (Katcfc <t>\xjii/ .80 într-un anume fel. Sfântul Talasie arala (impede această dtialilate. alunci când o defineşte ca „neglijenţă a sufletului". Dtspre cele o\il gântliiri alf riiuitlfii. tot ca dar al Sfântului Duh. 13. zapâcire şi neorânduialâ' a tuturor puicrilor sufletului care sum de folos in viaţa duhovnicească.conform naturii) este să nu o ai deloc. . amorţire şi vlaguire. pe de o parte.Akvtlitt pulimi. Akedia ar putea fi privită ca lipsă a „zelului" duhovnicesc cu care a fost haYuit primul om şi pe care îl are şi omul înnoii în Hristos. pentru ca sa-şi poată astfel împlini cu rfivnS fierbinte lucrarea duhovnicească. iar pe de ahâ partc. ea este.

învaţă MaJca Sinclitichia. iar nu pe cei înşelaţi de acesta. 23. Aslfel. Toate aceste aspecte fiind deja pe larg dezbătute în prima parte a studiului nostru. la origine. * Afioftefiiiif. Sfinţii Paring privesc ca patima şi pun sub acest mime toate formele de agresivitate ale omului. în general. 3. prin pacat omul i-a schim-bal rosiul firesc şi. VIII." Omului i se cuvine să se mânie numai pe Cel Rău. o patimă şi o boalfl a sufletului. Cuviint desţm* ni^ădmif. şi care consiituie manifestarea ei cxteriorizată. sunl îndreptate împotriva aproapelui. Aceasta face din mânie. aşa cum am aralat. care sum numite aşa în mod oblşnuit şi care stint. în loc de a utiliza această puiere a sufletului pentm a se împotrivi Celui R. si care. faţişe sau ascunse. împotriva stapâniilor. Puterea irascibilă. Păcalul irebuie urât. Aşa se defineau. 6. el a îndreptat-o contra aproapelui sail. trecătoare şi-i afectează în mod special pe cei care au tin temperament coleric. hi general.1 Mânia despre carc vorbeşte tradiţia ascetică nu constâ numai in manifes-tările violente. folosindu-se de ea contrar naturii. Dar.1 nu vom revcni aici asupra lor.Jupta noustrS nu este împotriva trupului şi a sângelui. ci împotriva rncepStoriilor. împolriva stăpânitorilor întu-nericului acestui veac.I 8 Mani a Patima mâniei (bpyf\) pornestc din pulerea irascibili* a stiflelului <0X3|A6Q) şi cuprinde toate manifestable patologice ale agresivitâţii. sub toate formele ei. Potrivit Proniei dumnezeieşti. finalitatea ei fireas-căşi folosireaei normală. i-a fost data omului la crearea sa §i face parte din însăşj firea lui. . grosolane sau subtile. Afezwiiinteh' mânâsii>rşii.Sinclitichia. Evagrie. iar nu eel care păcatuieşte. iar nu pe cel ce boleşte". Ioun Casian.lu. Sf. aşa cum spune Apostolul: . vizibilă si violeută. care sunt în vâzduhuri" (Efes. 12). cxteriorizate. serin iilfubelîcă. 24. 21. 3. „Urăşte boahi. aşu cum am vflzut. pe lângă ceea ce se numeşte în chip obişnuit mănie. Mania se vadeşte a fi patimă ori dc câte ori ea se îndreapta* spre semenul nostru. forma acută ' în cnp. 22. exteriorizate sau nu. O asemenea mânie nimic n-o poate îndreptuţi. : Cf. . ea era menită să-l ajule pe om să luptc împotriva ispitelor şi a Ispititorului şi ca sa se fe-rească de păcat şi dc rîiutate. căci. împotriva duhurilor răutfiţii.

174 .

Avvu Dorotei. pe de o parte. de duşinănie sau. s 1 175 . 91. 93. VII.care se traduc prin răniatc şi voinţa văditâ de a face ran . în sensut larg dat acestui cuvânt de tradiţia ascetică. acreala. formele extreme de violenţă. 2. 3. Vasik cel Miire. V. V. care are ca temei amintirea unei j i gni ri . o petrecere care munceşte suftetul mai cumplit decâl plăcerea trupeascp. rir fbidem. II. 31. în care mânia „izbucneşte şi se dezlănţuie". Hcnna. III. pe scurt. derivă tor din patima mâniei. Puteni adăuga aici şi sentimenlele. V. Mulţimea stărilor şi reacţiilor sufleteşti legate de mânie ne ajută să înţelegem faprul că ea îl afecteaza pe om aproape în pcrmanenţa. care pot consta.10 Sfâmul loan Scara-ml spune şi el. 8. Awn Dorolei. Sf. in bucuria de necazurile sau de nenorocirea care-1 loveşte pe semen. Evagrie. jinpolrivti cclor ce se inîînie. fnvttyîutti <le sujU'i fhh siuxm\ VIII.'1 Sfinţii Pârinţf disting: resentimentul (iif|viţ) .Mâni a a patimii. care ne arată cum aceasta înlrejine mânia (şi mai ales Sf loiin Damaschin. loviturile.1' Avem aici însâ o legăturâ de ordin secundar cu plăcerea. care-1 face sa stăruie în ea. că este ca un „piron înfipl în suflet. de răutate. VIII. loan Casian. Trautlut {Jttictir. ura OuooQi Ktooţ) si toate formele de ostilitate. adesea maninte. * Sf. Sf. loan Scănuiil. Stunt. OmiHiiaM<ttei.. numai şi numai ca să-şi împlineasca această plăcere a surletului. Sf. ascunse şi greu de observat chiar de eel afectat de ele. VII. a unei umilm. loan Casian. X. Proasla dispoziţie. 5. Sfinţii Părinţi observă că în orice forma de mânie omul încearcâ un soi de plăccre.pâiiă la cele mai subtile. Că plăcere cste aprinderea mânîei. Pomncile. loan Damaschin. IX. interiorizaiă şi ascunsâ.6. 90.care este o „mânie mocnita". Omitii. <0 Despii' fwoţu'. Sfantul loan Gura de Aur zice: . Astfel. II. rănirile şi chiar omuci-derile9 sau rftzboaiele. in lipsa Intristafii pentru relele care i se întâmplă sau chiar a nu le bucura de tericireu lui. 10. tadură totul cu uşurinţa. ' Cf. 93. Col. de animozitate. de altfcl. 1 Cf. 4. loc. fnvâţtftitrî dt' suftet folositotire. iar. ca rivalitfiţile de tot felul. Sf. 16. răvăşind toată sânătatea snfleUilui". 16.* bftaile. chiar nedezvoltate.XVl.chiar de ar avea de suferit de pe urma purtării sale.lct) şi manifestările de nerăbdare sunl şi ele expresii ale acestei patîmi.6 Tot de această patimă sunt legate indignarea şi batjocura. de la cele mai grosolane . Ptfct/nui. A se vedea. loan Giuii clc Aur.i dcspre mânia care o însoţeştc. Convorbui tiahmiriceşti. iubiiă ca o dulceaţă a amărâciunii". simţire neplaCUtă. 89. Sf. 9. Sf. Vusile cel Mare. de rea-voinţa". lnniftuiin de xtifleifolosiltxire. 7 In contrast cu acesle sentimente. atunci când vorbeşte despre lînerea de minte a răiilui ş. Aşt'zâmituete im rţăxtirvsli. ironia şi glumele cu refe-rire la oameni. Snmi. ranchiuna ((ivriaucaKio:). a nedieptăţilor suferite -. formele mai muli sau mai puţin dezvoltate de irilare (b£uxA. pe de alta parte. Itn: ris. ca şi celelalte patimi. Avva Dorotci. Dvipnaticfi. Cowoiitiri tinfwvtucefti. VIII. 3. de exempln: Efes.

27. "' Sf. 27.1" Sfântul Maxim Mărturisitorul11 şi Avva Dorotei14 văd şi ei în iubirea de placerc «)i-XrjSoiAa) principala cauză a mâniei. reluând cuvintele unui monah îmbunStăţil. " Cf. 3. Ill. Originea diverselor mani-fesiări ale acestei patimi poate fi aflată în legatura iniţiala şi mai profundă dintre ea şi plăcere.Desrtierea. nu vei suferi nicioda-tâ pofta". ajunge omul să cada* în patima mâniei. şi pentru ca" le preferă pe acestea bunurilor şi desfatărilor duhovniceşti. de asemenca.IJ Plăcerea simţuală este legată de dorinfa simţuală. Rtispimstiri cat re Ttdasie. cum arată limpede Sfiinrul Maxim Martu-risitorul: „am ales mai mult cele materiale in loc de porunca iubirii şi. Citvâitt impottiva elini/or.2' Tot el mai spune şi c3 „noi nu putem sS-i iubim pe cei ce ne urăsc. I. 11 hivâţâtun tie sujlet fohsiloare. " Ibidem. Miixim Miulurisitorul. 20. Atunasie ccl Marc. dar nu cum o produce. oare. De aceea Evagrie defineşte mânia ca „o pornire împotriva celui care a greşit ori se crede că ar fî greşit cu ccva". de aici: din poftele voaslre care se luptă în mădularele voastre T (lac."1 ca şi ceea ce spune el în altă parte: „înarmându-te împotriva mâniei. Maxim Măiturisitonil." dar şi atunci când el se simte sau se teme sau chiar este lipsit de plftcerea de care se bucura şi când „iubirea tru-peascft de sine (^iXavtia) este lovita" de durere". |. Mânia se naşte în om atunci cand vede că nu poate ajunge la plăcerea râvnitâ. Aceasta ne face să înţelegem o alta afirmaţie a monahului pomenit de Evagrie: „îmi retez plăcerile ca să înlătur toate prilejurile părţii piHimase". I3|. 51. fiindca suntem iubi'" Trtt/iUiitpixtvlic."' Mânia sa se porneşte atunci împotriva celui care 1-a lipsit de plăcere sau i se pare ca l-a lipsil de ea sau care constituie o ameninţare la adresa ei sau i se pare că i-o primejduieş-te. 176 . nuuiijkiiâritf sifelul in care « pritduc botile spiritmde cu dorinţa de răzbunare). TnuattUpracttc. * Ciiviiue despre ixevoinfă. 1). Capet e despre ilnigoste. ne războim cu oamenii..1'' Sfântul Isaac Sirul scrie în acelaşi sens: „Dacă suntcm atraşi une-ori de cele supuse simţurilor (prin care ia uneori şi iuţimea prilejul spre o pornire contxară firii) (. Sf. îngrijindu-ne de ele. Dorirea celor materiale şi alipirea de ele sunt. -' Cuvântascetic. prin acensta prefacem blândeţea firii în sălbăti-cie". 99.. Prolog. II. 1 Cmwii despre ntgăaune.). ' Capete despre dragostf.lu Sesizăm aici ecoul cuvintelor Sfântului lacov: „De unde vin războa-iele şi de unde certurile dintre voi ? Nu. Evagrie. Se cuvine deci să punem iubirea de once om mai presus decât cele văzute şi decât însuşi Irupul". 7. cauze fundamentale aie mâniei. XII. arată că „partea pătimaşa se luptâ tot timpul ca să dobândeascâ plăceri". 99. 4. Din pricina iubirii bunurilor materiale şi a ptâcerilor pe care le produc ele.

V cerea care-i vine de la ele." iubirea banilor şi a bogăţiei sau in general a bunurilor materiale (patima ar-ghirofiliei şi pleonexiei).22 lubirea celor maleriale şi goana după plâcerea legată de ele se manifests in mod diferit. Invauiiwi de suflel folwtitotire. Scam. 20. dar poate şi a celorlaltc patimi. XXVI. 36. he. care o pot controla şi stăpâni. III. 75. Avva Dorotei.Vnr. Evagric. Sf. 41 Sf loan Scararul. Sf. îi furnizăm un „capital" de energie care poate fi uşor folosit la mtfirirea puterii agresive a sufletului. dar multe sunt pricinile înfierbântării. Sf. in diferitele paiimi. 39.3" ca şi prea multa odihnă a trupului. Avva Doroici. * Bvagiie. loan Scararul. VIH. De aceea este cu neputinţă a hotărî despre ele intr-un singur chip. Maxim Miîmiri&itorul. 108. îmi dau mai degrabă cu pnrerea despre sârguinţa plină de grijă cu care trebuie să caute ficcare dintre cei ce bolesc de ele felul tămădui-rii lor. 36. care. Potrivit tradiţiei asce-tice. 36. Sf. loan Scilruiul.2ft In afara* de patimi le pomenite mai sus.'1 atiinci când îi este rapită* pI. e. Scam. aşa cum arată Sfânlul loan Scararul. la fel şi fierberea şi mişcarea maniei. Sf. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc".10 Aceasta din urmă poate fi pusa* în legătură cu etiologia maniei dacă o privim ca pe o lipsa de cumpatare: dAnd prea multâ hranâ trupului şi odihnindu-1 peste măsură. VIII. îiivdfăiuri de suflci foiosiioare. Aniireeicul. cei boinavi. Capet* despre deosehirea patimihr yi a gândiirihr.2' iubirea de sine (cenodoxia2'' şi mandria27). Sf. 41. se exprima ca un adevarat medic duhovnicesc: „Precum fierbin-leala mipurilor este Una. VIII. cele mai frecvente şi mai raspandite. Setitinfe. Maxim Miimiiisitorul. însă acestea sunt numai principalele pricini ale mâniei. 20. trebuie să mai numarăm intre principalele cauze ale mâniei şi patima desfrânării. 111 Awn Dorotei. til. 'Cf. III. a 177 . 3. Capete despre dmgt/ste. VIII. VIII. UH\ at. când se simte ameninţat s-o piardă sau când este împiedicat s-o dobândească: lăcomia pântecelui (patima gastrimarghiei). aşa cum am văzut. Ibidem. XXVI. Capetedesprt dmgosfe. loan Scararul. he. noi. 8. 33. Scant. căci ea poate avea numeroase alte cauze. I. exista irei mari categorii de paiimi sau trei forme principals de iubire a lumii. 30. II. Despre mânie. loan Scararul. şi nu una. Scam. Cea dintâi tâmăduire ar consta in a cunoaşte cincva pricina patiinii lui. Seem. în acelaşi timp produ-cându-se o slăbire a trezviei duhovniceşti şi a voinţei. 33. IV.ii. 36.28. Epistote. care sunt pentru om pricini de mânie. X. M Evagric. »SKara. IV. 33. I. 36. ■' Sf loan Scaranil. au multe si felurite pricini şi prilejuri. lot eft.Evagrie. Avva Dorotei. XXVI. Căci odatâ pricina aflată. vorbind despre ele. Scam.Man in tori de materie şi de plăcere şî le punem po acesica mai presus de poruncu. pe care nu oricine le poate sesiza cu uşurinţă. "' Cf. vom afla şi leacul tămăduitor prin puftarea de grija a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti". 29.

Această boală îi loveşte pe cei care urmăresc întâietatea în ceea cc priveşte ononirile". Sfântul Marcu Ascctiil spune: . Coitietuariit la low V. în măndria ascunsă acolo. mamfestârile si feint in care se proditc botite spititua/e Dintre toate aceste surse ale mâniei. 5. 3: Oinilii la Maiei. VIII. V. micşorată şi chiar dislrusă cu totul de jig-nirile şi umilinţele de tot felul. a se vedea: Sf. Sf. 14 Omilii. celoi ce se inănieţ." „Nu este nici o deosebire între mânie şi nebunie". venite din partea semenilor. Mânia apare deci şi în acesr caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei plâceri. care ajunge sa fie ameninţată. X. XXXI. Sf. I. înaintea celui care l-a jignit. loan Gură tie Aur. mania. Mctodiu de Olimp. 6. 6. . ci mândria noaslră de a ne socoti mai biini decât eel care ne-a insultat. 4. socotită o formă de nebunie. Piin manie." Atunci cand omul este rănit în amorul propriu. 7 (împotriva. Porunca V. Sf. La fel ca toate celelalte patimi.'6 Penlru dereglările pe care le produce.31 Vorbind despre ură. 36. aflu in slava deşartă şi în mândrie o mare plâ-cere. 2. Ikmc/ieiul. omul cauta să-şi refacă. 4. spune Sfantul loan Gură de Aur. prin ea se întăreşte şi se face nebiruită".J\Tu cuvintele unuia sau altuia provoacă in noi supararea.. 6. Sf. 2. EplStoiă către Nirolae Mimahnl. dar mai adesea ca o reacţie de apârare a plăcerii primejduite sau chiar pierdnte. sub toate formele. umilit. ca şi in propriii ochi. 1. XXXI. omul. Aceste ultime consideraţii nu sunt in dezacord cu ceea ce am spus mai sus. cum vom vedea in continuare. '* în afara citatelor care vor unna. prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţa de răzbunare. Omilii In h'apte. 7 In afaifi de citatele cave vor unna.*5 Mania „este o boala de care firea noastră se scârbeşte tot atât de mult ca de lepra trupească". Grigorie eel Mare. DesprepOcautfiL III w Omilii fa Fapte. X. Tâtaiire la Psalnml I2X 1: Omilii la loan. Ceea ce pare a fi cauza extemă şi motivul ei întemeiat. este privită de Sflnţîi Părinţi ca o boala a sufletului. 8. loan Casiiia Aserximintrte mânâstiresH.32 iaf când vorbeşte în genera] despre mânie arata că „patima aceasta se sprijină mai ales pe mândrie.14 O dovadă a contrario esle faptul că eel smerit ramâne paşnic şi blând chiar atunci când este lovit cu mânie. imaginea pe care şi-a fâcut-o despre sine. LX. Ttilcaire la Psalmul 123. îndeosebi. V. loan Scarantl. el esle cuprins de teluritele forme de mânie. XXII. Pastoral. arata Sfantul Vasile eel Mare. 4. a se vedea: Henna. 17S ' Desfire fiorăinfă. 1. 111. XLVII]. în mod sigur slava deşartâ şi mândria sunt cele fundamentale. spune Sfantul loan 11 Cf. ea este. Sf. loan Gurfl de Aur. dcsconsiderat (mai ales în raport cu părerea bună pe care o are despre sine şi pe care se aşteaptă ca si ceUalţi s-o împărtăşească).Descrierea. Scant. la care ţine şi care socoteşte că i-a fost înjosită. Marcu Ascelul. 45. . nu esle in realitate decât un revelator şi un catalizator al acestei patimi care-şi are originea In sufletul supus ei. cănd se simte jignit. Vlll. cu privire la rolul pe care-1 joacă plăcerea în producerea mâniei. preţuirea exageratii pe care fiecare o avem despre noi".

"' Cf Sf. Tmtatul fmtctir. Vasile eel Mine. 35-40. Sfantul loan Scararul o priveşte chiar ca pe o forma de epilepsie a sufletu-Hii. 11 179 . Omilii hi Ixaia. ochii scapara.M . IV. Coiiii'tiiaiiu la lav. Să examinăm în detaliu aceasta patolo-gie. X (Impciirivii celot ce se. citată mai sus. Sf. Omilii. V. 38. analogă celei prezentate de Sfantul Grigorie eel Mare. X. prezentându-ne o descriere mai precisă a acestei patimi în formele ei paroxistice."" Sfăntul Grigorie eel Mare. Putem spune câ mania se înrudeşte si chiar se identified cu uncle forme de nebunie şi de posesie demon icS pentru faptul ca au in comun un mare număr de simrxoine cu lotul asemanfitoare. X (Impotriva celot ce %e inanie). şi daca furia mişcă membrele omului facându-l sii loveasca.47 Toate '• Omilii la loan.42 Sfinlii Parinţi arata adesea.team. Sf. Grigorie tie Nyssa. Mai ales la Sfântul loan Gură de Aur1'1 si la Sfântul Vasile eel Mare45 găsim o descriere tipică a acestei lulbu-rSri a trupului. Desmr Hugârium'U doimwmcâ. f'raUiiulpractiG. căci a ajuns bâtaia de joe a unei puteri străine. loan Scilrarul. " Cf. Sana. 6. Grigorie de Nuzianz. aceasta se întampla pentru că înlâuntnil lui turbarea a înrobit sufletul. '' Omilii. că eel care ajunge la asemenea forme violente de mâniecste asemenea unui posedat. DogttWtica. PG 44. hivăţoluh dv suftet jolosiware. VIII. arată astfel [impede că ea poate fi asimilata unei forme de nebunie. lipsindu-1 de fireasca lui putere de stăpânire". Oespft jtuerea omului. VIH. Mintea nu mai este în stare sa ţină frâiele. IV. Sf. 15. 3. II64C. Awn Doioiei. in manifestable ei acute. Unul ca acesta vorbeşte făra sâ şlie ce spune. uşor de observat din exterior. A . dar care poate fi regăsită în diferite grade şi in celelalte forme ale ei. SI".*8 şi putem aminti aici legaturn directă pe care ei o siabilesc între anumite forme de nebunie şi poses ia demoniua. omul de-vine dt. Evagrie.4. Dialogul âesprt snjlrt şi tnviere. Fonnele înăbuşite şi cronicc cunosc şi ele asemenea dereglări. II. Pe plan somatic. PG 30. XII. VIII. inima se zbate. ' Ibidem. mania se traduce prin tulbuiari de ordin fiziolo-gic. mai spune el. ** Omilii fa loan. '* Omiiia. Poem* morale* XXV.nerecunoscut chiar pentru cei care-l cunosc.Mâniosul este înini lotul usemenea uimi nebun". " Cf. II. 5. 424A. PG 37. 45.Mânia Gmă de Aur. „Mania este o nebunie de scuită durată". care se vede limpede in formele cele mai violente ale mâniei. provoacă o tulburare caracteristica. Desigur mania poaic fi privitâ ca o forma de nebunie mai ales in maiiifeslilrile ci acute si violente. I (Impotriva celor ce se manic). limba se bâlbâie. şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite. XLVIH. Sf. 5. 90. loan DiunascHin. 8I6A. „împunsa de boldul mâniei. de asemenea: Evagrie. înlăuntrul trupului.se veilea. Inipul iremură.. în acelaşi sens. 16. mania. mânie). Vasile eel Marc. scrie Sfantul Virile eel Mare. Cu ce se deosebeşte un asemenea om de un nebun ? De aceea adeseorî mânia porneşte piimnii spre loviiuri cu o furie pe masura nebuniei sale. " Cf. obrajii se aprind.

aratil. „Mânia obişnuieşte mai mult decât celelalte paiimi sa lulbure şi sa za-păcească suflelul".61 Raţiunea fiindu-i „ca şi cuprinsă de beţic şi întunecatâ". XXV1.48 „cunosc mulţi oameni pe care i-a îmbolnavit mania". 8. 4.!. IXd .ibidem. Epistold câire Nico-lat Sfonahul." Mania. 45. " Omitii la fain. rozându-i toată puterea.. spune Sfuntul Diadoh al Foticeei. Sfântul loan Gură de Aur atrage atenţia asupra acestui fapt.^ „Mania alungâ silnic raţiunea şi scoate afară din legea firii cu-getarea". Marcu Ascctul.''" „Când această patimă a izgonit ratiunea şi a pus stăpânire pe suflet. XLV1II.57 „strică sănătalea sufletului. 4. B Epistoiă câtre Nicolae Monahtl. că nu mai are ajutorul raţiunii". 15. Cuprinsul pe scurt. zăpăceşte şî înlunecă tot sufletul'\ spune Sfântul Marcu Ascetul. ea conducând fie la anorexie. Vasile ccl Mare.4'' far Stantul loan Scărarul aratfi urmările pe care aceastft patiinâ ]e poate avea în ceea ce priveşte modul de a se hrăni. ea perttirbă atât de puternic activitatea rational. Sf. Qiigorie de Nazianz vorbeştc dcspre „mîînia nebunfi eare smimeşte mintea" (Cuvâtifăii. IV. XXV. de asemenea. J .) nu-i mai îngăduie (omului) să fie om. 3.. lonn Guiîi de Aur. mâncându-i. 4..icrierea. Oniilii l« Faptâ.56 care mai spune despre ea că slu-|eşte sufletul. 10. v ' Despre pivoţie. scrie Stantul Grigorie eel Mare. ' Tâiaâre ta TtBăl nostm. IV. 8. numifestările yifetul in care xe pnxhtv holile spiritutile acestea tulburâ* funcţionarea fireasca" a trupului şi-i zdmncină sănătatea.'"' Aşa arată Sfântul loan Casian.*1 şi. scriind că: ."' omul nu mai poate judeca cored lucrurile.. Sffintul loan Scararul. III. încât pare că omul îşi pierde uzul raţiunii.^ „Paltma neraţională a mâniei pustieşte. Î1 sfaşie şi-I sffirtecă". rupându-i. 16. S| Cavâllt ascetic in lOOtle capete. M 5cora. dupa el. Sf. făcându-I cu totul nefolositor". Sf. arată Sfantul Vasile eel Mare. spun and că „mania vatămă trupul". loan Gură dc Am. I (Impotrivacelor ce se manie). VIII.™ Dar mai ales tulburările pe care mania le naşte în suflet ne îndreptăţesc să o privim ca pe una dint re cele mai grave boli ale lui şi ca pe o forma de ne-bunie. V. M Ihittvm.™ Tulburările pe care le naşte în suflet mânia sunt nenumârate. 7). (. Sfântul loan Gură de Aur. orbindu-ne mintea cu vatămăloarele ei întu* Omi/ii h loan. 62. 59 Cf Sf.atâta timp cât (mânia) staruie în inimi. A 'thniliila Fapte. Sl'.Vm.. B < 'otitentmiu la tov. 1 (htiilii. 888C. scrie Sfâniul Maxim Mărturisitorul. PG 90. 21. " Scum.." „Ea strică sufletul" %\ „tulbură cu totul starea lui fireasca". fie la bulimie. 9. VI.tie. Mai întâi. X. Omilil X (Impotriva celor ce se mânie). 4." „semănând în el zăpăceala". w Omitii la Matei. Omitii to loan. VI. „tulbură sufletul. Cf.

" Cî. oure prin ce se deosebesc cei aprinşi de manic si beţi de furie de cei se îmbată cu vin ? Oare nu la fel se poartă şi unii şi alţii. 45. „Cu adevărat. nu-şi mai recunoaşte aproapele şî-şi neglijeazâ chiar binele personal. I.)• dar sâ mai încapă in noi lumina duhului şi u adevărului! Căci zice Scriptura: «Tulburatu-s-a de manie ochiul meu» (Ps.'7 Delirul produs de mănie are ca efect modificarea proporţiilor: întâmplftrile nu mai sunt percepute şi trăite la ade\xe?imunti-fi'tiumthtireşti.. o rătăcire a raţiunii şi pierdere a cunoş-linţei""' . ajutaţi de un ascuţil discernământ al minţii (. •' Ibidem. Mânioşii nu mai vâd bine. 10).se întreabă: „Spune-mi. ca şi Sfantul loan Gură de Aur."" Cunoaşterea realităţii esle perturbată. rt Cf. W)"'** „Nimic nu lulbură atât de mull curătia minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fară socoleală. nu vom putea ajunge nici sa" judecăm cu dreaptă chibzuinţă (. ! ' Oimlia X (împoliiva celor caie se miînie).. " Oejprf preofie. forma) vorbind. Llll. patima naşte în el o cunoaştere delirantă. nici nu vom fi in stare sfi păstrăm cârma dreptâţii.. iar capacitatea de a raţionaeste. care izbucneş-te cu multă furie". îl face să-şi iasa din minţi şi-1 impinge să facâ lucniri potrivnicc celor ce se cuvin a li făcute.4 necimi." că.1 . la rândul său. ci ca şi cum li s-ar fi stricat sîmţurile şj şi-ar fi pierdut minţile. Uită-te câ* omul cuprins de rrrânie e ca şi nebun. VIII... raţiunea îi este cu totul supusă patimii. Nici parte de adevăraia inlclepciune nu vom avea (. * OllilU kt i'ocen-. 10. :i Dtspnprtoffa III. tot aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi birriiţi de furie". facultăţile lui cognitive par a lucra în mod cored.) (ei sunt) striviţi cu totul de mânie'V* Tot el . un om cuprins de mânie se aseamăna" cu un nebun. ibidem. chiar dacă. nici nu fac ce trebuie. teafftră. 4. privite din exterior. spune Sfântul loan Gura" de Aur. nemaiştiind ce spun si nevăzând limpede pe cei din faţa lor ? Şi dupâ cum nebuniî (umvoucvoO şi cei care delirează* se anin-că în prfipastie lară să ştie ce fac. 10.) fiindcă «eel iute la mânie savârşcşte nebunii» (Pilde 14. lcgatâ* de modul pătimaş în care o vede.''7 Omul căzut pradâ agresivitâţii înce-teuz.. Sf.^ Omul aiunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei. Comentaiiu fa low V. constată. " < 'iiwUezi' bnpiisniafi\ V. (81 1.).1 de a mai sesiza realitatea aşa cum este.comparand mania cu beţia şi spunând despre ea că nu este altceva decât .o ieşire a min(ii din mersiil ei firesc. 30. 5. Sfântul loan Gură de Aur. omul ajunge să nu mai respecte ceea ce e fundamental valoros în el şi în semeni.7n Sfflnlul Vasile eel Mare arată. când demonul mâniei intra* în H. 5. oare nu dovedesc ei aceeaşi neînfrânare şi nu în acelaşi fel se dezlăn-ţuiesc împotriva semenilor. ajungflnd s-o vadă cu totul de-format. Grigorie eel Miire... sub efectul mâniei. aşa fac totul (. III..

pe care nu o poate conlrola cu nici tin chip şi care-i înrobeşte sufletul şi trupul. X. atunci cand se spune despre un asemenea om că „e prost dispus". Omilii. 51.76 Chiar si în cazul în care mania nu este decât o simplă iritare. loan Scaraml. Sf. când omul esle ca şi silit să-şi amintească în permanenţa de jignirea care i s-a adus şi să se gândească tor limpul la mijloacele cele mai potrivite de a se râzbuna.. pe care in mod normal le-ar dezapro-ba. Vasile eel Mare. pradă acestei patimi: acesla nu se ma) poate stiipâni. ibidem. (hmlii h Matei. XVI. spun Sfinţii Pârinţi. care permite asimilarea ei unci forme de nebunie sau unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge cel căzul. de manifestările de nebunie si de starite de posesie de-monicfi. omul pare de asemenea mânat in 1'elul de a se comporta de o forţă din afara lui şi care-i scapă de sub control. 45: XXXI. "' Cf. se saibăticesc. Despre preoţie. Capete despre dragosie. şi din acest punct de vedere. /'". iar altele cu totul şterse sau abia băgate în seamă. Vasile ccl Mare. ceea ce se şi recunoaşte uneori. ura ţ. VI (împotrivu celor ce se rnânie).. 1X2 . când toate facultăţile omului sunt focalizate aSUpra obiectiilui împotriva câ-ruia se manifestă aceste forme ale patimii. în sfârşit. loan Gurfi de Aw. *Cf. X. Comentariu to Im\ V. I (tmpotriva celor cc se inflnie). loan Giiră de Aur.. Sf. Sf. 2 (împotrivu celor ce sc rnilnie). 45. m Sf Simeon Noul Teolog." Mania. IX. OmiiU la Mtitei. I.. ci ca şi cum ar fi împins să gândească şi sâ" acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lni.. 2.. " Cf. 9. Compoiiamentul omului mânios devine dezordonut. tit. 45. Sf. omul se dedă celor mai ciudate purtari. LXXXI. lipsit de sens. este pentru suflet un adevărat venin7" prin care diavolul îl roade cu cruzime pe dinlfiuntru. * Cf. '* Cf.i '■• Sf. Sf. Cei mânioşi sunt capabili de . tiuinifestdiile $i fetid in care se priniuc halite spirituale văratele lor dimensiuni. un ultim simptom patologic esenţial in cazul mâniei este agitaţia psihomotorie de diferite grade care o caracterizează" şi care o apropie. pare că nu mai acţioneaza condus de raţiune şi din propria voinţa. 47. arată Sfantul Vasile. Sf Grigorie eel Mare. III." Această* alicnare nu este legală numai de formele violente ale mâniei. Grigorie eel Mare. 10. lot ce vede ajunge o armă în mâna furiei".. Sf. Amintirea insultelor.. Cele 225 df car>ete.HUK XXVI. IV. 2: Omilii to I. Seara.porniri violente şi nesti*pânite" şi de „apu-cături rele" şi nimeni n-ar putea „descric chipul în care mânioşii dau drumul mâniei (. Maxim Mârturisitorul. % Sf.74 Omul devine literalmente o marionetă a patimii sale. ci unele sunt in mod exagerat îngroşate.).Desviierea." O altă irăsatură patologică esenţială a mâniei.) tjpă. Onriiia X. Grigorie eel Marc. Coiireittiiriu hi Im\ V. I. ea poate fi observată şi în cazul ţinerii de minte a răului sau a urii înăbuşite. se năpustesc cu tot atfita furie ca şi animalele (. 8. ^ Otuitii.

mai ales omul se aseamănă cu Dumnezeu. loan Gurt de Aiir. Sfantul Duh nu Se mai xalăşluieşte în om. Scant. ea îl înstrâinează pe om de Dumnezeu. „De păstrezi urâ faţa de duşman.. XX. 20. 3. In primul rând. Grigorie ecl Mare. dorinţa de răzbunare. "' Ihulrni. IX. VIII. Sf. sufletul ajunge la nebunie văditâ şi (1 Sf. spune 101 el. 17. n SI."'' Nu numai că ea se opune „mâniei vrednice de cinste". " Sf. loveşte''0 şi «tinge91 o virtute deosebit de preţioasă. alungând blândelea din suflet. vine să-i ia locul/. spune Sfântul Grigorie eel Mare.'"' In plaiml fundamental al relaţiei omului cu Dumnezeu. 183 . care tine in chip firesc de suflet»93 şi anume blfmdeţea. V. Aşezfiminlele mânâsti'reşti. ţine minis rinil are încuibaia în sine o viper» puitiitoare de venin ucigător". w Omilii la loan.: '" Cf. Scam. (VII).A iar duhul eel ran. Sf. < hnilii la suuui. pe pământ. care-i conferă ordine şi imitate. *:Cf Sf. loan Casian.' „Omul cuprins de fu-rie mi cuno. 11. VIII. încetul cu încetul omul se distruge pe sine. loan Gurâ de Aur. "* Sf. XXVI. Omilii la stalui. 45. cit. loan ScOrarul. 1'mtaiui pmctic. Vasile eel Mare. ura. Vasile eel Mare. aminlirea răului. Omilii la low.*7 Sfinţii Părinţi o mai numesc „viermele minţu'" sau foe atotmistuitor."7 „Omul agitat de furie. dar te chinui pe tine însuţi". 6. luându-i local. 12: „Cel ce. w Sf.*4 Păstrând în suflet mania. şi fiind tor timpul tulbuiat de na-vula gândurilor..". Comentariu la lo\>. LXVIII. cit. he. ' toe. strică" ase-mănarea acestuiacu chipul eel dumnezeiesc'V'1 Altfel spus. 5. sau ca un vultur care-ţi sfflşie mărunlaiele". Vasile ecl Mare. Sf. " IMC. cit. loan Guril de Aur. Sf.işte pacea. loan Ca&ian. dar se împotriveşte.. Omilii la loan. 45. formă a iubirii. XXVI. şi tot aşa eel care ţine în suflet ură împotriva duşma-niilui sâu".*1 oirăvind inima. *Cf. 12. SI". loate chinurile iadului". Sf.M/tnia dorinţa de ruzbunare mai ales sum ca un venin care se răspândeşte peste tot în suflet. . '. se învredniceşte de mii de suferinţe. ţi se pare doar că te răzbuni pe el. 3. XX. cit. he. sufletul se af!5 fără rânduială şi dezbinat: „De inclatS ce este lipsit de Duhul. De aceea spune Sfântul Grigorie eel Mare că „pScatul măniei. Omilii la Mtilei. loan Ourfi de Aur. petrecând zi şi noapte în tulburare şi în neliniştea sufletultii. XV. 3. Scant. cit." Sub infltienţa accstor atitudini pătimaşe. he. loan Scăranil. ' Cf Sf. 2. loan Scârarul. prin tan. „ţiai pus înlăuntni mania ca un calău care te biciuieşte. adus de purtarca pătimaşă a acestuia. he. Evagiie. Comeatariu la law V. cit. omul nu-şi mai aflit pacea.Lipsit de Duhul Sfânt. Grigorie eel Mare. palima maniei are efecte deosebit de nefaste. el suferă aici. IX. fiind aruncai îutr-o stare de mâhnire şi neîncetată nelinişte. afirmă Sfântul loan Gură de Aur. constată Sf.

99 Sf. VIII. A doua sută. 184 . Aseztimintele mâiuixliresti. aşa cum spune Evagrie.. * ibidem. 22. li se împăienjenesc ochii de lacrimi şi văd tot felul de năluciri în văzduh. Sf. împingându-l să se războias-că cu sine". 20. numijesiările xifehd in care se produc bo/i/e xpirituale suferă împrăşlierea gândurilor şi neorânduiala mişcărilor din afară'V'0 Ace-laşi SfâiU Parinte spune ca „atunci când mânia biruie blfindeţea sufletului. I. Sf. VIII: 6. IV. Maxim Maimiisitorul. 21. loan Casian. Sf. şi-l împiedică pe om sa ducîi adevarata viaţă pentru care a fost creat. 24. cit. Tratatul practic. mania duce la pierderea sănătăţii sufletului.105 în accst context. Capete dexpre dragoslo. Puterea sufletului nu se mai exercilă in razboiul '. Sf. 45. privind la soare. e de la sine înţeles că mania este o piedicâ în calea rugă-eiunii'"" care. Mania care sporeşte şi înlăreşte agresivilatea rea. "" Capete gtumice. Tratalnl piratic. * Cf. 20. 100 Evagrie.107 „împiedicănd rugaciunea"1'*. Sf.. 24. 63.1'* mai întâi de toate întunecându-se ochiul inimii:''' atunci omul cade din adevărata cunoastere.sitonil. ■Xsezâinwtele mâiuistirexti.10* „Pornirea de mânie aprinzandu-se din orice motiv întuneca ochii minţii. Sf. Maxim Mărtuvi. 27. Isihie Sinaitiil. scrie Sfantul loan Casian. III. IM Cf. 106 Cf. sufletul cade dintr-o data în întuneric. loan Scârnnil.76. 25 m Evagrie. Cuvâiit ilexpre ragăcitme. ":Cf. 27. Evagrie.101 Mintea nu mai este în stare de contemplarea duhovnicească. este „vlăstarul blândeţii şi al lipsei de manic". :"! Cuvihit dexpre nigticiuae. 47..''7 Părăsil de Duhul Sfânt. '** Ibidem. Cuvhite dexpre nevoinfă. I. Capete despre dragoste. Simeon Noul Teolog. scrie Sfantul Grigoric eel Mare. Capete dexpre livzvie. 20. 45. necuvenita. Evagrie. Cf. "' Comeniariu la low V. Sf. 20.spre dragoste. nu le îngăduie să mai vadă soarele dreptăţii". IV. Capete dexpre devsebirea fniiinutor xt a gandi/ri/or.10* în special omul nu mai poate sesiza prezenţa lui Hristos în el. VIII. varându-se în ei «bârna» ucigătoare a unei boli mai grele. ci un nor i se aşază peste cele pe care doreşte să le priveas-că". ca spunem aşa."" Iar Evagrie spune: „După cum celor care au vederea bolnavă. Sf. Scant. Capete de.Dexcrierea. 13.100 „Dumnezeu lipseşte de stnllucirea cu-noaşterii Sale sufletul pe care mania 1-a întunecat cu neînţelegerea".V. tot aşa mîntea (vovţ) tulburata* de mânie nu poate sâ ajungă la contemplarea duhovnicească. care este legată de ea. III. căci. îl lulbură şi. he. 20. Isaac Sinil. care îl lumina. data omului pentru a lupta împotriva păcatului. 34. 23.1011 duce in acelaşi timp la slabirea agresivităţii virtuoase a sufletului.'' Coniemanu la /wi'. Tratatulpractic. Maxim Miutui isitorul. 14. Cele 225 lie capete. 49. Tralatul practic. îl sfâşie şi îl sfârtecă. loan Casian.

2. V. în fond. Evagrie. Capefe despre dmgoste. Maxim Mărturisitorul."0 fiind aproape paralizată. 89. Caprtr tl?spr? dmgash: I. 20. 34. 8. Coineniariu lu lov.I. spre omorârea gândurilor drăceşti. 185 . ea „Sirica gitndurile celc bune dinnoi". pentm că. mai ales triste-ţii. Maxim Mart urisi com I. 45. 31. loan Gimi de Am. Capefe despre trezyie. Cf.'"1 akediei. loan Gură de Aur. " SI Simeon Noul Teolog. 1. Sf.. Omifo ta Maiei. Cele 225 de capetC. '" Sl'.4 Cf. '-' tlfidmt. Sf.spre dmgoste. I.8 EvHgiic. Sf.Mania duhovnicesc. 49. tit. V. Grigoiic eel Mure. 5 Sf. mania duce la moartea sufletească.'"' încetând sâ se îndrepte. ITI.: lbidrm.1" Suflelul devine ncputincios"2 şi tot ce face spre îndreptarea lui face cu multă trudă.n" fricii120 şi mandriei. XVI. Ciipt'le de.Cf. A tloua siila."1 "" Isihie Sinuitul. 117 Isihie Sînaitul. Miixim Mărtumiforul. Isaiu Piistnicul. IV. fo<\ dt„ 23. lov 5. IV. < 'apeie dvspre trtt&U."4 Ea alungă* din suflet virtuţile" si mai înlâi de toale stînge iubirea.. 45. Sf. 47. Comenlariu la iov. 1. Tmttiitif pmctir. 75. . 31."3 Toate aceste consecinţe patologice sunt cataslrofale pentm om. m Cf.117 Lipsit de virtuţi. Sf. for. Douăzeci fi "owî de cuviitii: II. Grigoric cel Maie. 9. 2. '■*'. potrivit menirii sale t'ireşli. Maxim Mnrluri&itonil. Sf. Sf. 70. Oinilii to Malei. sufletul cade pradă mulţimii patimilor. I. ".

Maxim Miîrturisilonil."1 1 1 Cf. deci. omul se alipeşte de vlaţă. 12.4 De aceea trebuie sa facem distincţia între două teluri de fricel. II.40. line de firea sa.8.' Frica astfel definite poale fî la fel de bine o virlute. iar propriu acestora după fire este pornirea spre cele ce le susţin şi ferirea de cele ce le strică". 12. Dof-maiica. dar şi anxietaiea. PG 91. iar nu in ceea ce nu este. loan Dmnaschin. SI". de existent şi se teme de tot ceea ce i-ar putea-o răpi sau distruge şi are repulsie faţă dc nonexistenţă. " Ibidem. 15. " Dogmattca. Sf. groaza. spu* ne Clement Alexandrinul. loan Diunuschin. Dixputo cu I'yrhus. disperarea. care constituie forme sau intensity ale ei.L „Dacâ" frica este o palimîi. Sfăntul Maxim Mftrturisitorul subliniaza" ca" această tending ţine de însaşi firea omului: „cele ce sum facute din cele ce nu sunt au şi pule-re a de persistent." La fel spune şi Sfântul loan Damaschin vorbind d'espre „repnlsia faţă de cele care distmg firea". III. 11."i. "' Ibidem. de ideea sau sentimentul că vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim sau pe eel de care ne-am legal. Atnnasie eel Mare. Prin această frică în manifeslarile ei cele mai elementare. 297CD. ca teama. spai-ma. ' Sinwuiti'. ca şi o patim. are două forme. a) Prima sa formă este o forţă care-l ţine pe om lipit de fiinţa sa însăşf şi care-l face sa se teamă de a nu-si pierde siifletiil şi trupul. Ibidem. pe care Dumnezeu l-a sădit în om la crearea lui si care. Cf. II. apoi nu orice fricft este palimă". 1 Cf.9 Fric a Sfinţii Părinţi pun între patîmi frica ((ţ>6po<. 23. ?>. * Sf. Cuvâiti împotriva pâgânihr. Dogmatica.! în Cel ce este. angoasa.* ea face parte dintre hgoi pe care Dumnezeu „i-a siidil de la început (in firea omenească) prin creaţie"/ „Frica după fire este o putere ce sustine existenţa prin ferire (de cele ce-ar putea-o distruge)". frica esle provocată de pericolul unei pierderi sau de o suferin-|. Ihuivm .9 putem zice ca" ea corespunde instinctului de conservare. panica. I) Cel dintăi.) şi toate stările de suflet ase~ mănătoare. St. 111. dupft cum vor unii. 23.1 în general. spune el in continuure.

186 .

Sf. constitute o virtuie14 pe care Adam a avut-o in starea sa primor-dială. „iubirea des'ivSt-sita" alungâ frica" (I In 4. obârşia şi scopul lor. Cf. Sf Gligotie Palama. Sf. cat de pierderea vieţii celei in Dumnezeu. ca şi de a nu fi despăr-\\t de Dumnezeu . nu poate decâl sa se teamă* de despărţirea de Dumnezeu. 18). Atunasie eel Mure. PG 90. Adam era sortit să devinif nemuiilor prin hur. vei muri negresit!" (Fac. PG 150. Frica . Ea se manifestă in particular ca frică de moarte. PG 90. Sf. Omilii. Aceastii a doua forma de frica este firesc legată de cea dintâi. '" Cf. 369C. Isuuc Sirul. pe care Sfinţii Părinţi o privesc ca putima. de pildu. căci. 5). 269A.12 iar pe cea mai înalta* treapta* se arată ca frica de a nu fi despărţit de Dumnezeu. 17). PG 150. Ml 10. II. 38.. 29. in vreme ce moartea biologic. Tnaat despre inmipainx CuvCmtidui.. pe care tocmai am prezentat-o sub cele două forme ale sale. care pe o primîi Ireaptă este frica de pedeapsa dumnezeiască. tie pildfi. daca şlic care este natura lor adcvaVatîi..de a nu muri. Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Din pomul cunos-tinţei binelui şi răului să nu mănânci. cilci ea ne lipseşte de viaţâ pentru vecie. datorită liberului său arbitm."' Ea se manifesto întotdeauna ca aversiune a " Ibidem. Itihpiimuri coire Takuie. Acest dintâi fel de frică. singura moarte de care cu adevărat trebuie să ne temem. '"Cf. Sf. 1 Clement Alcxandrinul. adică de păcal şi de răuiatea Vrăj-masului care aduc moartea sufletului (cf. tendinţei înnâscute a omului de a se menţine En viaţă şi a-şi perpetua exisienţa. 8. diipâ cum spune Stantul loan. dar putea sa si moarîf. tendinţă firească de vreme ce Creatoml ne-a dăruit viaţa pentru ca noi s-o păstrăm. Lc 12. Maxim MSrturisitorul. I. Rospumuri către Talaxie. este o iirniare a pâcatului strămoşesc. 388D. 31. Maxim Mfiiturisilorul. căci omul • care-şi iubeşte propria fiinţă şi viaţa sa şi se teme să" itu le piardă -. 2. 269B.I'ti'tt instinctului vital. I. 2» Al doilea fel de frică. '. din Care au izvorât şi spre care se îndreap-tă. Rmpunswi ftftw TtiUme. La omul duhovnicesc. este.. Maxim Mflrrurisiiorul. CuvitUe despre iwvohiţâ. ci te temi sâ nu cazi ilin luirul lui Dumnezeu" {Sn-muite." iar stricâciunea şi moartea sunt fenomene contrare foil b) A doua forma este „frica de Dumnezeu". o fiicft lipsita de piitimiS. 40). ell nu »e temi de Dumnezeu. scrie: „Frica de Dumnezeu. in ziua in care vei mânca din el. 187 . I.'* De aceea. Omul care înţelege temeiul real al exislenţei sale nu se teme atât de pier-derea vieţii sale biologice. 4.Cf Sf.! nu face decâl să separe pentru un timp sufletul de rnip şi distruge numai forma pământească şi stricficioasa a exis-tenţei omului.! ciici el era însufleţit de iubirca de Diunnezeu şi. IS A se vedea.a fost unul din ire mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat omului pentru a-l ajuta să-l pazească poninca şi sâ se ferească de urmările călcârii ei. PG 90. 269B. dacâ s-ar fi opus prin acesta voinţei I'M Dumnezeu. Nu credein cîl aceastu este o virtu te pe care s-o fi iivut ACIJUH in slaicii SB primordial. Lntr-adevăr. frica de moarte este hilaturata de frica de Dumnezeu şi de tot ceea ce l-ar putea despărţi de Dumnezeu. 28.

alipirea de lumea aceasta. ci este teama* de a nu pierde plăcerile Inmii. XX. Ea capătă ce!e mai variate forme. 23. atunci când ies singur noaptea afară. . îm-preuna cu Sfâniul Maxim Mârturisitorul. este „contrar firii" (napd Ototv)25 şi „contrară raţiunii" (no. vczi mai ales Sf. A răspuns acesta: . (Pr. 63. Ideea sau sentimentul că îl poate pierde naste în suflet o stare de rău şi de tulburare.Pentru că încâ trăieşti lumii !". de care se alipeşte prin filautie. de bunurile din ea şi de desfatarea simţuala de ele. dar oricum „de la unul trece şi la celălalt". vom spune. care este o patimă rea. Sub aceasta formă.n.. care nu este teama firească de a nu-ţi pierde viaţa vfizuta ca dar al lui Dinrmezeu şi ca mijloc de înaintare spre unirea cu El. Dogmatica. că ea face pane dintre patimile da-torate lipsirii de plăcere şi este produsă ca şi ele de faptul ca iubirea de sine este răniUS de o suferinţă a sufletului sau a trupului:1" omul se (erne sa* nu piardă . Fecioru a liaclus: „trildarea gfuulmilor" . Sf. 1. 23. şi iubirea vieţii de aici. ci de existenţa sa de fiinţli căzută. cit.viaţă privitit şi trăita cu totul trupeşle .?l în Pateric citim că un Bătrân a fost întrebat odată de un frate: „Oare de ce imi este teamă când merg prin pustie ?". pe care însă nu le vom menţiona aici. iai nu ca lucru material. De o asemenea teaină ţine orice formă de teamă* de moarte. Dispuia at Pyrltus. mariifestdrile şifehti în care se pirnlne bolile spirituaie omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distwge existenţa. ale cărei efecte omul le resimte şi pe plan trupesc: „Uneori se înfricoşează mai întâi sufletul. Ill. " Apofîeş-me. Bu IK 190.24 acesta din urma. ^Ibidem. PG 91. loan Ditmaschin. '"Sam. M . 8. loan Dainyschm. D.1 Aici. lar Bătrânul ia spus: „Pen-tru că încă pui preţ pe viaţa în această lume".este adeseori evidenţiată de învăţătura Sfinţilor Părinţi. Cf. ea este frica* de moarle.20 Teama ca patimă vădeşte. 297CD-B Ibidem. 188 T .22 lar în ulta parte: „Un frate l-a întrebat pe un But ran: „De ce. dar în cazul acesta nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu.un obiect1' din lumea sensibilă a cărui posedare (reală sau anticipat5 în mod imaginar) îi oferă o anumilă desfatare sensibilă. Maxim Mârturisitorul. Această legătură esenţialâ dintre patima fricii şi iubirea de viaţă po-trivit duhului ltimii . se teme de moarte".care~l făcea sa* rSimână fidel fiînţei sale autentice şi să-L iubească Pcniru posibilele molive. N 90. Sf.Oeserterm. 38.şi se teme şi de ceea ce l-ar face să piardâ . alteori trupul". mi se face frică ?". loan Diimasclnn. dar nu din pricinile binecuvâniate ale celuilall soi de frică. Astfel. căci omul c<îzut crede câ viaţa aceasta i-a fost data ca să se bucure de toate plăcerile." Pentru a o caracteriza. '' CttviiUe despre nevtmifâ. Sfântul Isaac Siml scrie: „Când se aflâ cineva în cunoştinţa trupeasca. dr.). înainte de orice şi mai întâi de toate. Dogmatica. III. Cf. în oricare dintre cazuri.Sf. he. liâspitnsuii câire Talanie* Prolog. cuvânttil obiect este hiat în sensul său larg.-pdXiyyoc)2 '' Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia .2' In timp ce primul fel de frică este „după fire".a Cf.

dar si din pricina numeroaselor tulburari care o constitute si pe care le generează. dimpotrivă. în loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa dupS duh. şi. . 10. frica este. în aceasla" atitudine şi în MIiii. 189 . In frică. ci sunt una şi aceeaşi atimdine fundamentală a omului. pentru SfnHii Părinţi. JbMem. Frica de Dumnezeu şi frica „lumeaseă" nu sunt două atitudini deosebite prin nature lor. şi deci pe sine. Mai întâi. 3. însă îndrcplată spre ţeluri diferite. 29-31.10 Amtntindu-ne câ Dumnezeu Se îngrijeşte pururea de noi (Ml 10. XX. eel care se lcme de Dumnezeu n-are frică de nimic: „Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va leme decât numai de Stăpanul său. spune Adam după ce a caveat porunca (Fac.il He sale nefaste regăsim întregul proces al păcatulut stramose. respins ca proniator şi păzitor plin de bunătate al fiecarei făpturi. care arată cum una o exclude pe cealalta: dacă ţi-e teamă de ceva din In me înseamnă câ nu ţi-e frică de Dumnezeu. scrie. acum fiindu-i frica să nu-şi piardâ fiinţa tui cea căzută şi să nu se afle despărţit de lurnea aceasta. Accst lucru reiesc (impede din învaţătura Sfin-ţilor Pârinţi. o boală. Dar cel ce nu se (eme înca de Acesta se teme şi de umbra iui". pricinuitorul şi ţelul ftinţei lui. 17. 10). adeviiraful izvor al vieţii sale.se. frica vădeşte o relaţie patologică a omului cu Dumnezeu.ibidem. fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu. Apoftegttut. Lc 12. Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii. ignorat. de pildă. să nu-şi piardă viaţa dusă în cliip pă-limaş şi roate plăcerile ei." De aceea Sfinţti Părinţi spun ca teama ca patimă cstc înlesnită de „lipsa de rod a sufletului"/8 la care ajunge omul cârid nu are Duhul eel dumnezeiesc sălăşlu-it in sufletul său: „. Cel care dă sens existenţei sale şi îşi îndreaptă preocupările spre realitatea sensibilâ care devine pentru el ceva absolut. El este negat.eu -.. 8. m-am temut. omul începc să se teamă de lot ceea ce-i primejduieşte extstenţa trupească şi desfatările pe care !c culege din ea. „Un Bâlrân a lost intrebat de un frate: De ce mă (em când sunt in pus-tie ? Şi i-a raspuns Bătrânul: Pentru că te crczi singur şi nu vezi că Dumnezeu este cu tine". La t'el ca toate celelalte patimi. ca sens si centru al existenţei. B Cf. Frica vădeşte amagirea în care a euzut omul crezând câ a fost părăsit şi socotind cfi nu poatc sau ca nu trebuie sâ se bazeze decât pe propriile lui puteri. XX. Sfântul loan Scărarul. Temându-se să nu piardă ceva din bunurile lumii şi placertle ei. Hristos însuşi risipeşte această amăgtre.2'' pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei dispoziţii fireşti virtuoase într-0 patimă contrară firii). cSci sunt gol". în loc de a se teme să nu-L piarda pe Dumnezeu. După cum se vede limpedc. 9. Frica Scam. Arm II. 67)..Frtca pe Dumne/. omul se desparte de Dumnezeu.

poate sfl adauge staturii sale un cot'?" (Mt 6. 8. in general. nu se poate feri de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admiţând ca ele într-ade-văr se vor produce'}: „Şi cine dintre voi. omul ajunge sfi-şi închipuie lucruri care nici nu existS. este lucru de rând şi de nimic faţă de bucuria pricinuită de bunătăţile împăraţiei. singurele adevărate. Căci omul nu poate să împietlice prin ea nimic din cele ce i se îmâmplă. îngrijindu-se. dar suflelul cu nimic nu se vatăma (Mt 10. lucruri pe care nimic nu-l indreptăţeşte să creadă că se vor petrece in realitate. o implicii şi prin care omul deformeaza realitatea. iar hoţii le răpesc (Mt 6. 12 190 .1' Mai mull. Astfel. 27). 4).31 Singure aceste bunuri au cu adevărat o valoare absolută şi o importanţă vitaiă pent. Cel care se uneşte cu Dumnezeu allă in Rl mulţLmea tuiuror bunâiaţilor şi nu se leme ca va fi lipsit de vreunul dinire bunurile din lume. in imagi-naţia sa pericolele apar exageral de mari. şi desfătarea pe care i-o aduceau şi care. iarăşi. 901 A. a te încrede în chip zadarnic în bunurile materials a căror realitate. ci. A te leme. iminentâ. Dc aceea. mai mult sau mai puţin intensă\ pe care ea. frica se vâdeşte o data mai mult a fi iraţionala. numai de pierderea lor s-ar teme. Lc 12.Dexcrierca. Cel care îşi pune credinţa în Dumnezeu. '■' CT. li se opune lipsa de grija plinfi de folos. nici pentru trupul sau şi nici chiar dc moarte.ru om. de altfel. Câci dacă omul le-ar iubi pe acestea. Sfântul loan Scărarul defineş" T&tcuin h Total iwstm. PG 90. in present sau într-un viitor apropiat. în acelaşi limp. Dogmuiica. dupăcum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. SfAntul loan Damaschin arală că fricii şi grijii fara rost. omul „nu trebuie să se leamă decât de o sîngură durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti". frica mai vadeşte lipsa de credinţă în bunurile duhovniceşti. iar el supus morţii. căci. 29.*■ Caracterul patologic al fricii se aratS de asemenea in partea de imaginaţie. Lc 12. II. 33). căci îmaginaţia sa creează. nu înseamnă numai a nu avea credinţă în existenţa darurilor duhovniceşti. Fiind lipsita de orice folos. n-are a se teme nici pentru sufletul. pe care lisus însuşi le condamnă. Şi pentru ca ele sum stricăcioase. iimnifestmile şifetul îit cetre se ptoHtiC brtiiie spiritual? este semn al lipsei de credinţă în purtarea Lui de grijă: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?". 40. prin care numai impul piere penlru o vreme. 19. a celui care se încredinţează în orice lucru Proniei dumnezeieşti . le spune lisus ucenicilor înspăimân-taţi de furlună <Mc 4. atribuindu-i laturi inexisiente. dacă ar şti ce sunt ele cu ade-vârat. în sufletul omului cazut se cuibareşte frica numai pentru că se lasă înşelat de iluzoria realitate a lucmri-lor şi a placerilor din lume pe care le iubcşte. omul le pierde şi pe ele. Clement Alcxandrinul. pierderea lor nu 1-ar afecta cu nimic. anticipează şi face să se admitâ ca sigure. U. tacându-se părtaş învierii lui Hristos şi al vieţiî celei dumnezeieşti. este amăgitoare şi care se tree ca floarea ierbii. comori pe care rugina şi moliile le manâncii. Pe deasupra. iar pierderea unui lucru oarecare. Slromale.28. 36-40). mai devreme sau mai târziu.

9).1' Puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor şi întâmplârilor sunt. "Scant. conştiinţa lor încărcală îi face să se sperie de orice lucru. 3. ' ('uvuiif despw nevoinţâ.) peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul" (Rin. clălinată şi speriaulde nenorociri îndoielnice". Sfântul loan Gura de Aur spune: „Cel care vieţtiieşte în pucat este îniotdeauna temător. 3. cluar şi atunci când nu-i mustră nimeni. II. paralizale. lot aşa păcatoşii se tern tot timpul. prin dominarea părţii iraţionale din om.40 In general. neper-cepsrea a ceea ce există şi perceperea celor inexistente sunt trasaiuri spccifi-ce delirului.*4 Şi.SVvmv.7Z " Ibidem "' Dogmatiea. in fr. 2. şî după cum cei care au de străbătut un drum înlr-o noapte întunecata şi fără lună tremură de frica. Ea se arata a fi legată în primul rand de mandrie.1.. XX. Sfanlul Isaac Sinil spune că: „eel lipsit de smerenie e lipsit şi de desavârşire. aşa cum învaţă Sfântul Apostol Pavel: . cu route că nu-i ameninţa* nimeni şi nimic. 21. pentru că se bizuie pe sine şi se teme de zgomotele lucrurilor şi de umbre". observând cum frica face îndoielni-ce lucrurile cele mai sigure şi mai evidenle şi cat de mult este amestecatâ" în aceasla tnchipuirea omului." Dar deformarea realităţii.găsim scris in Carlea Tnţclepciunii lui Solomon . frica poate fi iscata de starea de păcat.^l.b'rica te asifel frica: „Frica lasft este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înain-le de primejdie. să se ferească de toţi şi toate sa li se pară înfricoşătoare ".3* lar Sfâniul loan Scăraml arată că „su-llelul mândru este robul fricii laşe. pot fi uneori motivate in mod obiectiv. imaginalia domina celelalte facultaţi sufleteşti şi le impune reprezen-tarile sale. XX. şi mai ales neliniştea şi angoasa. Şi cel lipsit de aceasta c pururca înfricat". 11). 191 . Sol.. 17."' Dar dacă frica sau spaima. sau ea este o simtire plină de tremurare a inimii.spaima nu este altceva (ară numai lepâdarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată" (Int. majoritatea formelor de teamă. arată Sfăntul loan Darnaschin. el adaugă: „Frica laşa este lipsa încredinţarii (în lucrurile de care eşti eel mai încredinţaO". Ibuli'in. în modul în care este percepul si trait reaiul. chiar dacfi implies eel mai adesea mulră imaginaţie. te Cet*223decapete. „Câci . Frica arată întotdeauna că. „Spaima care duce la încremenire este frica rezultata dintr-o mare închipuire". cum ne aratâ Sfantul Simeon NoulTeolog. sub imperiul fricii.Necaz şi srrâmtorare (ns'inişle. I i i c a este legată şi de patima trfindăviei. Zămislirea şi dezvoltarea fricii in suflct pot fi iscate şi prilcjuite de alte patimi ale omului. se caracterizează prin lipsa oricSrei raţiuni obiective care le-ar putea produce. 15.

12. Sf. vol. " Cf. 9. II. Scam. au totuşi un oarecare sentiment a! stării lor de păciitoşe-nie. le-au călcat şi. I I . David Popescu prin . trăind în afara credinţei şi în necu-noasterea poruncilor. „dacă nu ne vom mănurisi cum trebuie şi pentru greşelile fără de voie. care se referă numai la ea.. cit. Acesi termen esle hadus in moduli foiinc feluriic in limbu româna. căci. 100. iar în Apoflegmtt. ci de asemenea si celor care. V. Ctipele despre dragaste. Ir.41 Aceste remarci nu se aplicâ numai celor care. loan Casia». suferă mustrările conştiinţei. adică frica de nereuşită". in principal. 4. Referindu-se la „frica sufleiului în care este o mărturie a păcatului". loan Seal ami. $ Cmviiu mri'licin IlHi </r VOpeiB. Ei con-tribuie la apariţia ei4* şi se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic penini lucrarea lor. Prof.uirv In Pmbmil N2. care.' loc cit. XXVII. Origen o numără între patimile pe care cl Insuşi le-a numit „boli ale sufletului . Pfirintele Feciorti l-a tradus . Se pare chiar că starea de păcai trezeşte frica. Sfînţii Părinţi o consideră boală. Larchei. iar în Apoftegmele părintflor aflăm .) sail „lipsă tie bjlrbatie" (Sf.) '' Sf loan Damaschin. Sfiintul Diadoh al l-oticeei îl sfătuieşte pe creştin să-şi mărturiseascîl chiar greşelile cele fără de voie şi cele fără de ştiinţă.1 nelămurită". nefiind nimic care sa BU-i umple de nelinişte". înscamna* micime de suflei si ciipiinde toatc întelestirile aiăiate mai su$ (n. Cf. 70). Astfel. rii. la locul cital ile Prof.nelinişte" (vezi DOgntatictt Sfantului loaji Damaschin.laşitate" (Sf. dupâ cum arată Sfântul Diadoh al Foticeei. spune el. este direct legată de lucrarea diavolilor. Pusilanimitatea ca palimă este definită de Sfântul loan Damaschin ca . lipsă de curaj in faţa unui lticru care trebuie mdeplinii. prin urmare. ** Ibidem. iar in altă parte.42 Frica. loc. Tălv. ceea ce impune să f'acem câteva remarci în plus. ca şi celelalte patimi.Dexcrierea. ' (hmlii fa Numerii. vom afla în noi în vremea ieşirii noastre o oarecare fric. niamfestăiHe si j'ehil in car? St atomic UoiUv spirit'itnlr şi înspâimantătoare. Totuşi ea are unele trăsaturi speci-fice şi în mod repeţat i se acordă un loc aparte şi important. Se deosebeş-te totuşi de laşitate.4^ având multe caractcristici comune. sub forma anxietăţii şi angoasei. caci le este un bun aliat. Maxim. 57 din PSB).Omilii la loon. miii ales când este vorba despre frica Icgaiă de săvârşirea păcatului. IS.44 Pusilaniinitatea* PusilanimitiUea (bXvyoyvxxa. miii jos): Pfirintele Sianiloac prin „frica laşă" (vezi Scant. fiind ma» curând timiditatc. giisim -Jenevire".. cuvantul pusihii\imihiie. dorind să traiască poirivit poruncilor sau eel puţin cunoscându-le. Am păslral. XX. cu atât mai mult cu cât omul nu are conşliinţa limpede a păcatului său. l< )2 r .frica de a nu izbuti. loc. 4.4" Ea este caracterizată prin slă-biciune. Bogmalica.JmpuOnare dc suflct". . .. SeiAAa) este adesea privită ca o formă a fricti. de aceen.

fiule. să mule imiinii din loc. este sufletească". ea nu este deloc asa. SI". XX. Capete despre draqosle. în limp ce.5" A li lipsil de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu. I I . el poale.) simiire plină de iremurare a inimii. 1:2. in continuarea cuvinlelor cilate mai sus. aşa cum arată Sfântul loan Casian. Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie esle.*' refcrindu-se la spu-sa din Ride (14.. J 7. tie asemenca. aşa cum aralâ Sfantul loan Scararul: „Frica laşă (este o slabire a credinţei) arătatâ in aşteptarea plină de spaiină a unor lucruri ncprevâzute (.*>0. ^: Sf loan Scararul. ca si frica. omul nu are a se leme de nimic alunci când vreu să facft ceva. zicănd: Ce să fac. Şi în acesl caz. 70. *> Ibidem. Aslfel. 3. peniru că m5 biruieşte lenevi-rea ? Zis-a lui bătrânul: Această boală. părinte. Unit cu Dumnezeu şi primind Kami Său. Strom* XX. Adesea. In limp ce puterea despre care vorbeşie Apostoiul esle unul din Ire damrile Sfântului Duh. Sfântul loan Gură de Aur.. îrnpărtăşindu-se de puterea Lui. cum face. De aceea Sfantul Varsanufie îl slatuieşte pe unul dinire fiii sai duhovniceşti aslfel: „Zi fricii tale: Sunt strain de tine I . în mod obieciiv. ca in cazul lutu-ror formelor de frică. în puterea Sfântului Duh. clălinală şi speriată de nenorociri îndoielnice" " Iar Avva Victor. 7). Pusilanimitatea esle in orice caz.. 31. 29). prezentand acţiunea pe care o are omul de îndeplinil ca foarte grea. Maxim Murlurisitorul. pusilanimitatea îşi vadeşle caraclerul patologic in special prin aceea că este o alitudine nefirească. 15. care constitute chiptil lui Dumnezeu din om şi care îşi află desăviirşirea în dobândirea asemănării cu Hristos. ' ('omorb/ri t/uhovniresti.i şi in cazul celorlalle patimi. Ea a apărut în sufletui omului ca urmare a păcatului şi este cu totul straină de natura sa autentică. semn al Hpsei de credinţă. eel ce pelrecea întru tăcere in lavra lui. de pildu. ci al puterii şi al dragostei şi al îiiţelepciunu" (2 Tm I. m OmUBiiaEvivt. Omul lipsil de curaj esle viclima unei amâgiri şi chiar putem spune ca ajunge sa delireze. C. plină de primejdie sau cu roiul imposibilă. spune: „Precum celui bolnav " Apoftegme. 193 .Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii. subliniată des de Sfinţii Părinţi.uiri iliihttvuit-f\'ii. potrivit cuvinlelor lui lisus.XXB.4* Pusilanimitatea vădeşte îmbolnăvirea pulerii irascibile a sufletului (Guuoţ).Frica urmutoarea istorisire: „Un frate a venit la Avva Victor.$. 2. imagi-naţia nu face decâl să deformeze realitatea. omul se (erne sâ acţioneze penlm că esle dominal de propria sa imaginaţie. ce nu corespunde stârii omului dinainte de cădere.4" Aceaslă patimă este de asemenea privită de Sfinţii Părinţi ca o forma de nebunie. Având credin-(3 ncclinlita* în Dumnezeu. A se vedea. care pururea îl sprijină pe ecl care-L cheama" pe Dumnezeu in ajutor. pusi-lanimilalea csle negarea acesiei virtuţi. XXIV. Sfantul Apostol Pavel spune că . v ' Siri.

." Pusilanimitatea il alienează pe om. ■ I. ibidmn. sciia alfabctică. Ea se dovedeşte în mod special dăunâtoare pentru lucrarea duhovni-cească. Aiwftrgnw. pârându-i-se câ este mare". Teodom. luându-I cu totul în stăpânirea ei.54 Lipsa de curaj poate apârea ca o atitudine de copil.58 Ea este în esenţâ legata dc patima chenodoxiei. 3. 5. manifestările $i f'elui in cure se prvthw holile spirinmle de ochi. " IbUiem. îi frânează elanurile spre desăvârşire. este o sim-lire copilărească în sufletul îmbătrânit". care tulbură sufletul şi1 împiedică să ducă la îndeplinirc cele ce are de tacut şi pentni care a fosl creat. B Cf. care stăruie în mod ncfiresc la omul matur: „Frica laşâ. fiindca blochează dinamismul omului. i sc pare că vede multă lumină.*9 a Scant. din cumplita durere." Este o patimă deosebit de periculoasă. 2. I. aşa şi eel slab la suflet.Dest-rieren. XX. 57 Ibidem.cU. Este limpede că diavolul are un interes special în a isca şi a întreţine această patimă."' încât putem spune că „toţi cei fricoşi sunl iubitori de slavă deşană".av. M Cf. spune Sfântul loan Scararul. îi încetineşte sau chiar îi paralizeazâ activiiatea şi inhibă în multe împrejurări cxercitarea facultăţilor sale sufle-teşti. din puţintică încercare repede se tulburâ. iîir celui sănfttos i sc pare ca vede puţin.

4. Despre tltttva deşurtâ. 44. XXI. 29: XXV.10 Chenodoxia Chenodoxia (Keyofio^la). într-un cuvânt sa fie slfivit de ceilalţi oameni/' Bunurile cu care. 11. de asemenea. Scam. !n esenţn. care-l loveşte pe omul căzut foane uşor şi eel mai adesea." ca fnimuseţea (reală sau închipuili) trupului" sau a glasului. 7. II. I I " lliii/i-w. 1 Cf. Grigorie eel Mare.1 care sun! cele două trepte ale sale. Scam. Sf. Avva Dorotei. 24.n de pilda. loan Scaranil.s piimAntesli.l Avva Dorotei. 1 Sf. admiral. II. loan Scaiarul. chibzuinţa şi purtarea sa.i in a se aiâta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care |e are sau pe care crede ca le are. loan Gun'i dc uur. în limbaj curent numita" slavă deşartă suu vanitate. loan Casian. Maxim Mămirisitorul. J Cf ibid. Convorbiri duhovnlceşti. 7. 43-44. VIII. 36. Sf. câci are multe feţe şi chipuri". 6. ( I Avva Dorotei. XXI. dar că. şi a dori să fie văzut. Varsanufie şi loan. 1 Ibidem* 1 Sf. loc. 5. El se poate lauda. SfAntuI loan Casian spune despre ea că se manifestă . 195 . XXI. Scam.' slimai. Sram. 13. III. aşteptănd admiraţia celorlalţi." ca şi cu tot ceea ce contribuie la o frumoasă înfilţişare (haine luxoasel'î parfumuri. 3. V. I Tes. 460. V. Sl'. tit. 6. I i Primul fel de slavă deşarta* e eel „prin care ne mnndrim penrni foloase maieriale sail pentru lucruri care se văd". '" ( omorhm duJwviuces/i. 84. XXI. N 479. In acesl nivel. hivoţolun de mflrt jblositoarr. . II. podoabe11 etc. Fil. XXI. loan Scaianil. Citpete despre dmgmte. AţmjU'gnw. Sctisort ilnlit/vniceşti.). " Sf. 5. se mândreşte vanitosul sunt bumiri tru-pesii. sau cu puterea. cu darurile sale naturale. 7. este o patimă de cîlpetenie şi izvor de nenumârate alle boli ale sufletului. invtifiiluri de suJJel folositocire. invauilim de sttfletfotosiUxirv. Ea const. 1' Si'. ■'Cf. * Cf. cu îndemânarea sau cu priceperea sa intr-un anumil domeniu. In 5. loan Scaranil. onoral. ComeiiUtriit ta luv.' Vanitosul se poate astfel liluda. Sf. apreciat. 2. este „de două feluri". 13 Avva Dorotei. Vusile eel Mure. 21. 261. Sf. 4.Jn mulle forme.* Este cea mai obişnuită şi evidenlâ forma de chenodoxie.'' pentru care el aşteaptă de la oameni laude şi aprecieri.. 19. Rtgulih min. lăudal.

D Cf. deşi e lot atât de răspândita ca cea dintâi. slava deşarta constă in faptul cu se Capttedespre dmgoste. Capet* despnt dragosfe. (Vine Staghirie Ascend. dar şi cunoştinţele dobândite. 84. Avva Doroiei. Sf. 11.Desnixreit. II. Mai subi:ila\ pentni câ ţine mai puţin de cele materiale şi de cele care se văd.). Grigorie de Nyssa. Maxim Mărliirisitorul. Cf.ed Huusheii. Cflci cei ce iubesc slava deşarta sc silesc să se îmbogăţească. iar dacji s-a lepitdat cu lotul de cele lumeşii. Oxptfy despre dmgoste. III. va căuta lauda şi admiraţia oamenilor şj se va şi strădui întotdeauna să placfi aceslora. ea st£i alături de primul fel de slavă deşarta. Din această pricinii.*2 La monahul in care mai staruie încă patimile. pe care Sfinţii Paring le numesc „iubirea de stăpânire" (GiXapxla)1'1 şi „duhul iubirii de stâpa-nii*e". B 1 1% . Sftuitul Maxim Mârturisitorul scrie: „Slava de-ştliffi şi iubirea de arginţi se nasc una pe alta. loan ilin Singurătatc. Ditdogdrsprem/lei şipatitrâlt ottwuqti. V. care.33 Cautând sa obţină peiiu toate acestea admiraţia şi laudele celorlalţi. IV. Muxini Mfuturisitorul. 2) A doua formă de chenodoxie.56. lo<:. 24. cu talentul de a vorbi sau a sprie bine etc. este chenodoxia care constâ în îngârnfarea cu calitîlţile iiUelcctuale (cu inteligenţa. Sf. ia locul acesteia. Pentru el. 83. odata" satisfăcui. iar cei ce s-au îmbogâţit doresc s5 fie slăviţi". 84. 5. naşte şi sporeşte slava deşartl Aslfel. Ih loan ilin Singuritlate. imaginaţia. loon Hrisosiom. robit de slava deşartft. este cea în care omul se mândreşte „pentru cele spirituule şi ascunse. mcmoria etc. III. IwoiâSuri de fmflel fohsitmiic. Sf. 3. 55. Sf. Este limpede că eel care deţine puterea. III. 7. aşa cum o aflftm descrisă la Sfântul loan Casian. Ambiţiile în domeniul inteleciual şi cultural.1^ Vedem că gustul pentru lux şi fast este legal de ambele patimi. II. p. I T.18 atunci ea se însoţeşte şi pune în lucrare alte două paiimi.. Adesea chenodoxia îl lace pe om sfi riivneascâ la situaţii şi ranguri sociale înalte. --' Convi/rbiii duhovnicesti. la rându-i. din dorinţa de laudă deşurtă". loan Scflrurul. XXI. ea poate fi un puiernic imbold pentru palima arghirofiliei.. <ii ■' Cf. '■' Sf. le face pe amândouă să sporească. cu înalta învaţfuunV cu o bună stapânire a lim-bilor. ca şi în eel politic sau financiar' sunt eel mai adesea produse de această patimă. Desprefeciarie. Scare.17 Aceustă patimă îl impinge să doreascS puterea sub toate formele sale. pentru a întreţine şi a le spori admiraţia şi pentru a păstra puterea şi foloasele care-i vin de laea. trezit de che-nodoxie"' şi presupunând arghîrofîlia. tiumifexUhile fifvlul in care se /troth" holile spiritual!' Chenodoxia îl face pe om să se fălească şi să se vrea admiral pentru bogă-ţiile şi bunurile maleriale pe care le-a dobândii.

I..sc acestea douâ: cel Bl l. Scrismi. ': Sf. XI.'"' inlr-adcvâr. lot iitâlea îi descoperi dedesiibf "' lar Slauiul loan Scflrarul scrie astfel:. pe care. aştepuînd pcniru aceasta adiiiiraţia ŞÎ laudele celorlalţi.Sf. 4. 3. îndată se repede asupra ta gandul slavei deşarte". „Frumos înulţişeazâ bătrânii natura acestei boli . * Capgţe desprv dntgoste. Şi de toate străduinţcle se bucurâ slava desartâ.'" de a se sirecura preiiitindeni şi de a alaca omul (-1 in mate pârţilo o fac greu de sesizat şi de recunoscui" şi fbarte grcu de combniut. Rftguia -Sf." Mai ales atunci când omul se luptil împoiriva patunilor şi când puiie în lucrare virluţile contrarc lor.il'. De pild. *'h>.CAJKI o deBtriu in felul unui bulb de ceapâ.OwnodoxUt mânilreşte în sineu lui sau inaintea oamenilor cu virtuţîle sale şi cu asceza sa. Ev»grk\ Tratatui Bmctic. 4.î: sunt stăpânil de slava dcşaitfi când postesc. IJ. XXI. '' ('apefe desprv deosebirea patimifor jti a gândurifor. Aşezdmiiitete mâru$Sftreţtit XI. V. 30. XI. dezlegându-1. * *tbtd«in. Evagrie se aratâ iiimit de dibâcia diavolilor de a profita de această stare de fapl.'*1 ca şi Sfăntul loan Casian'* şi SfânCul loan Scărarul. şi lot aşa. '* Ibidem. 13. loan Scdranil.^ Aşa se face câ cheiiodoxia poate lua locul (uturor celorlalte palimi în sufleiul omiilui. iarăşi mâ ' Cf. oricăte foi îi scoţi. Scant. '"Cf.. îl ar'li acoperic de allul.• d&prtdeostbireapatlrtdtoryiagtindurilor. si Slavfl deşarta aşteaptă sa se adune bog&ţia (duhovnîcească)". ' ibidem Aşrz/itwii/r/r' nuhitistirt'fti. Mnxiiii Muitncisitoiiil. III. loan Casiun. . dnpâ ce au fosl biruiţi" ~T Tot aşa şi SFântul Maxim Mămirisilorul scrie: „Când birui vreuna dintre paiimile mai necinsti-te. 5. ]a fel.ivci dcşart* şi cel al niândriei"-'' şr.ln toate striUuceşte soarele cu imbelşugare. Aşeztmiintele nuliuhlireşli. ca sfl nu fiu cunoscur (ca posiiror).. ''' Cf. * (T (>(//. 13. înJănirândii-i-se un înveliş. 5. De aceea Sfântul loan Scârurui arala ca „duhul slavei deşarte (se bucură) vâzand îjimulţindu-se virtutea"'4 şi sptme că. ofi 31. 4. I. Sf. loan Casian. XXI.desprt dragpste.Vmuttul jmirfu: 13. 59. Ev'iigrie.. Aceastâ patima arc o putefO neobişnuita". se ive. 51. XI.'' dând şi exemple lipice. Tratatuipractic. Evagrie. ' sv„. dupa cum „fumica asteaptă să sc ispriWeasca slrânsul grâuJui. lie pildâ' lăcomia pântecului sau curvia sau mânia sau lăcomia. 84. I. III. AşfZ/iinintele ittâtuisiireşii. 11 197 . Cnfwti. loan Casian. Sf. este i jîzboif de acesr $o\ de slavS deşarta. Evagrie. .2* Evagrie eon-Statâ şi e] c-3 „dupa ce a biruil omul loate gândurile.w. Nil Sorskr. orice lucru poate lî pentru om prilej de slavâ deşartâ.3" capaoilatea de a imbrăca nenumărate forme. Caiactenil ei subtil. SI'.spune Sfâniul loiin Casiun . „gândul acesla (al slavei de$ar-ic) ilfac să crească loţi dracii.

vn. 11). iarăşi sum stăpaiiil do ea..yifehtl in care se produc Iwlite xpirituale sliipâneşte slava deşartă.. dacâ sunt „adăpate de umezeala noroioasă a slavei deşarte şi prăsite de dorinţa aratarii şi gunoite de lauda*. Grigorie de Kyssa. 10. Prolog.*0 Din pricina acestei puternice placeri care-i susţinc iubirea de sine51. 29. căci n-au puiiii rodi plantele umede în locurile nevoinţei aspre şi lipsite de apa slavei deşarte. paradoxal. Sf. Sf." Şiretenia che-nodoxici il impinge pe om ca. U. Scam. . loan Gurade Aur. cum aratfi Sfantul Macarie Egipteanul. Desprefeciorie. 41 Cf. "a. nu se mai mdeletnicesc cu nevoinţa lor mincinoasă şi prefacută de mai înainte.. V " Cf. ibidem. ".1 pentm aliă slavă deşartă".. omul primeşte din slava deşartă o plăcere4'' care-l ţine legal dc ea şi pentru care este gata să facS si. Scum. de asemenea. 5. îmbrăcându-mă 'in haine luxoase. Căci ceea ce faci ca să te curăţi dc el devine pricin. 10.Descrierea. 7. paradoxal.. (VineSiaghirie Ascetul. sunt biniit de ea. Episto/ii cărre Nicolae Monahtd.. Sf. Muxim Mârturisiiorul. 9. 3. *9 Cf. dar care „după ce se retrag dintre oameni in viaţa călugarească. Kaxpimsnri cot re Ttdmie. XXI. Avva Dorotet. " Sf. conchidc Evagrie. Sf. *' Cf. bunurile duhovniceşti astfel dobândite nu numai că sum lipsite de orice preţ înainlea lui Dumne/eu. Marcu Ascetul. II. Macarie Egipteanul. ''' Ibidem.'" la fel si virtuţile. loan Scârurul. II.. XXVII. nedreptatea şi celelalte man pacate". loan Scăranil. tăcând. |0. 5. LIV. 25. ■ Cf.. 45. Oricum voi amnca acest glob cu trei coarne. hivâfături de uijlet folwiutare.."* Ca şi in cazul uiluror celorlalte patimi. 10. *' Cf. schimbându-le în haine nearătoase.?ttrtti. IV. XI. loan Gură dc Aur.41 să dobân-deascfi unele hurisme. II. II). VII. II.7). "'Cf. 10. I9H .. V. 2.\4'J Mai mult. Despw slava <lc. I 2. fiivăfăiurt de KUJU'I fohsitvare. ' Avva Doroiei."'7 cure aminteşte spusa Psalmistului: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps. Omilii ththovniceşti (Col. XIV. 29. Omilii diifuntiiceţli (Col. Sf. Sf. II. dar sunt „socotite de El la fel ca furtul. s?i doved&iscă zel în ncvoinţete asceti-ce?9 să lupte cu râvnă împotriva altor patimi. pentm modestia mea. Scttra. V. XXI. sfi sufere orice. 30. iarăşi sunt biniit de ea. 25. loan Scararul. 13. îndata se usucif. 7 ParaftazA in 150dc capete.42 Trebuie spus limpede că orice forma de asceză impul-sionată de mândrie se dovedeşte într-un sfârşii cu tolul deşartă şi lîpsiul de orice rod.ibidem.SÎ * Scam. Epistole. a Tratatul practic. vorbind. III.greu se scapâ" de gandul slavei deşarte. loan Scararul. 35. sum biniit de ea. 10. Cf. Scam.^ să practice virtuţile-.. Sf.. XXI. 7.17 De Defies. Apofiegme. tiuinifeslâtilc . omul se lasfi cu tolul înrobit de slava deşartă. totdeauna until stă drept şi el e eel din centra". 27. N 550.*4 iar harisme-le sunt înşelătoare 4> Astfel se pot vedea oameni care ajung la stralucile lucrări diihovniceşti mânaţi de slava deşană. Cf. Sf. Sf. 48 A se vcdeii. Avva Amtnona. 52.

Sfantul Apostol Pavel se referă la ea in mod implicit atunci când spune că „întni Hristos lisus" se lauda şi ca a te lăud a în afara Lui este primejdios lucm (Filip. t'alehece. II. ci slava deşarta".M Sfântul loan Gură de Aur. 3. II. lâlaihe la Psatrmd 130. 56. XII. Sf Simeon Noul Teofoj:. loan Gum de Am. ajungând să se manifeste înlr-un mod cotitrar iiaturii. Avva Ammona. 4. Sf. XI. amime că iese din „reaua întrebuinţare. De spre feciorie. XVII. Sf Gligorie de Nazianz. I. 4. IV. 11) şi mai spune că duhul slavei deşarte îl scoate pe om din fire. Gal. I I I . Aceastâ deosebire între cele doua" feluri de slavă. 14). v r apeie despre dragoste. Simeon Noul Teolog. îi vqi Cf Sf loan Casim Ayezâminlele niaiuhti resit.. dar a celei de BUS. loim Scararul.este o slavă care vine de la Dumnezeu: «Pe cei ce Mă slăvesc. line în mod esenţial dc faptul că ea constă" în pervertirea unei atitudini fireşti si normale. Huiisherr. 2. 10.Chenadoxia Chenodoxia este privila de Sfinţii Părinţi ca o boalâ" şi o formă de nebu-nie. de pilda. 19. iar nu cea de la oameni. " Ibidem. scrie Sfântul Maxim Mărtu-risitorul. afîrmând acelaşi lucru pe care l-a spus despre toale eelelalte palimi. 6. 16.*"' Sfântul loan Sciirarul învaţii la lel. Sfântiil loan Scararul arată şi el ca . Comentaiiu la low VIII. 194-195.icO''. în afara textelor citale mai sus. I4. V. 5. 41. Pastoral. 51. 43. Căci Dumne-zcu a sădil in firea omului să tindă sprc slavâ. 2 Cor. spunflnd ca „prin fire se află în suflet poftirea slavei. Scam. zice. II. X "Scam. -Sf Maxim Martin isitorul. XXI.l cste o nebunie să se laucle omul pe sine însuşi (cf. Hernia. Disctirsuri 0MW. Despre suflet si patimiie ometiesri. XIX. 4. 2 Cor.. Ce/e 200 de Capete despre vanoşimţa de Ditnmeieu \i mmoiiuu iiitivpiirii. deci menirii ei lireşti. iar dupiî ce a pus stăpânire cu lotul pe suflelul lui „îi lulbută minlea şi-l face s«l aiureze". III. 5. I. Oniitii la Mates.. se face in majoritatea textelor care se rele-rfi la chenodoxie/'1 O aflăm limpede exprimară in Evanghelia diipă loan (In 12. Origen. 85. 10. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti'V* după ce mai înainte arătase că „păcatele ne vin prin reaua înirebuinţare a puterilor sufletului". scoliu 8. „Nu slava (e rea). dar omului unil cu Dumnezeu îi era menilă slava dumnezeiască. spune limpede: „Slava dcşană esie un soi de nebunie {jictyici TÎC feaiu» tiKei>ooof. Pilda VII.L 12." Caracterul pato logic al siavei deşarfe. Sf loan din SinguruWte. XXVI.Omdii In Evrei. (alre Staghirie Ascetltl. II.** El arauV' că însuşi Apostolul Pavel învaţă c. cea care vine de la Duinne-zeu şi cea care vine de la oameni. Sf Gligorie de Nyssa. 2. Despre slava deşartă. 21. 12. ca şt în cazul celorlalte patimi. SI. Ciivâni despre mgârsiine. H Despre tlava deşartă. Capete despre dragoste. 18). Sf. cd. a se vedea Sf. 8. Gligorie eel Mare. RăsputlSUfi către Ta/asie. IV. 27. Cuvtmtâri. 43). Sf. Eplstote. Despre slava desart/i. p. Oniitii la Atatei.. Maxim MărturisiLorul. 199 . 59. pe care o caută omul înrobit de patimâ şi pe care Părinţii o numesc „laudă după irup" (cf. prin îndepărtarea de la exerciiarea ei „potrivit naturii". 51 Cf. Sf loan Guru dc Aur. 52. 3. XXV.

a puso în locul slavei cercşti şi duhovniceşii. fie că esie vorba despre însuşirile sale naiurale sau de calitâţi (Jobândîte.singura mă-rire adevârală". „falsified firea şi însăşi virtutea". Şi este o slavă ce urmează din răutatea diavolcască".suflrt folmitvare. prin însăşi aceastfl fire. XXI. spune Sfânlul loan Gura de Aur. tnanifestările . Faptul că este vorba aici de o ace-eaşi tendinţă îndreptata în sensuri diferite.» niateriala impli-nirea acestei dorinţe care stăruin in el. 28.ui în unire cu Hrisios este . adevarata slavă. PG 90. adauSrtim. care subliniuză că întotdeauna căutarea slavei de la Dumnezeu şi a celei deşarte se împatrivesc una alteia şi c.. eterna. II. conlimiând însâ. sâ ravneascfi slava. în Domnul să se luude". care i se cuvine pen-tru ca este om şi are suflet viu l îndepurtându-se dc Dumnezeu prin păcat.6" Si. şi-a căutat în Ivinic.65 „Cei ce se laudă. strangându-ţâ din altă parte o slavă plină de batjocunT'.\i fflul in cctfV St produc botiU' Spiritual* sliivi» (I Regi 2. 17). şi ca un comportnment palologic de substi-tuire. învaţă în două rândiiri Apostolul Piivel (1 Cor.' . '"'' tmăţâturi eh. rezultat al unei fruslrfiri ontologice. scrie Grigcft. 35.67 Chenodoxia consrituie şi înir-un all sens o pervert ire a firii. 31. 2 Cor.i una o sooale afara pe cca-I. Ea este. omul. Sf. 10. adică devierea patologjcă a înclî-nării fireşti a omului spre slavă. iar sporirea uneia înseamnă slăbirea celeilalte. 10. 32. Scam. sau chiar de bunurile materiale pe care le posed. omul a încetat totodata sa mai lindă spre această SÎavB. iar nu de dou3 lendinţe esenţial deosebilc. singura care tine de menirea firească a naturii omeneşti şi singura pe masura măreţiei pe care Dumnezeu a voit s-o dea omului. absolută. 30). Aşa şi cel gol de viiHiţi caută slava oamenîlor". „Au uilat cS sun( oameni şi de aceea merg de colo-colo. spune Sfântul loan Gură de Aur. veritabilă. spune Sfântul Maxim Marturisitorul. „lauda dupâ imp". 64. Awa Dorotei scrie aslfel cfl „cei ce poftesc slava sunt asemenea iinui om gol. 19. 7I6B. care voieşte punirea să afle un pelic mic sau orice allceva ca să-şi acopere uraţenia lui. pe care mi mai este în siare s-o vadă şi s-o dorească. care ar putea sta împreună în sufletul omului.besctierea. ('iivttiil ttetptt rugticiune. Slava pe care omul o primeşte de la Dumnezeu prin participare la slava I. fn general. " Răspunsuri dire Talasie. prin care omul. M Otnilii laMatei. Cuprinsul pe scurt ill luluror eclor mai îniiinic spase. Este. sau despre virtuţi. in loc de a se sluji de ele spre slava lui Dumnezeu. IV.illâ. loan ScSrunil.! Folosindu-se de loate aceslea peniru propria lauda. se poale face partaş al slave] dum-nezeieşti. pc de alia parte. I. 200 . chenodoxia apare ca pervertirea. Şi accaSta slavă a lumii. cuvânlul fire desemnând aici toale bunurile pe care omul le-a primit de la Dumnezeu. unindu-se cu Dumnezeu. reiese din afirmaţiile SfmţiJor Părinli. la care era menii prin firea lui. tf IhUu-m.s Câutarea slavei lumeşti se vădeşte a fi o încerca-re deşartă de suplinire a slavei celei cereşti pierduie prin păcat şi a virtuţilor.63 Este singura reală. "7 Qf.

il. iar laudele de la ei îmi siint mai pe plac decât cele ale lui Dumnezeu. liu arată. folosind toate ale firii împotriva firii şi stricând frumuseţea si bunu tntocmire a firii prin reaua lor întrebuinţare".. Cete 300decapettt. prin care omul „de la fire se înstrăinează. care este supusft schimbării. iar slava de la ei. Haushenr. stă „neşliinţa yicţii acesleia".7-' ca şi Stantul Macarie Egipreanul. amestecând mândria cu slava deşartă. înrradevar. al căreichiptrece(l Cor. ?l Un: clt.7' fnsuşi numele acestei patimi arată că este dcşartă. La ce bun şi cât preţuieşte măndria care mă înrobeşte şi pentru care mă bucur mai mull de vederea oamenilor decât de a lui Dumnezeu. 14. mai presus decai slava de la Stăpânul tuluror. cu visurile. ' Cf.. Nichita Scithtittil. I.. XXI. '* Dialog dfAjii-e sitjtet fî patimUe omeneşit.'1 La originea chenodoxiei. Nichitii Siitliiit. acesta nu cunoaste nimicnicia acestei slave şi a lucmrilor cu care sc mândreşte. 2. De aceea Sffuici. '* OiHitii duhovnlct&l (Col. 52. 31) si din care se hrăneşte. şi toate cele pe care le lace se deslramfl şi stnaniiesc. *01 Sf. 7. cu umbra "' Ibidem. acestea fiind efecte palologice liindumerUale care-i îndreptfiţesc pe Sfinţii Părinţi s-o numească „nebunie". Aşa găsim scris la Sfâmul loan din Singurătate: „Deoarece oamenii nu înţeleg câl dc stricăcioase sunl bunurilc acestei vieţi şi slava can.. loan Scăraful. Sr. nici micimea firii omeneşlj. şi mai inainte de a se înnlţa se smereşte. spun Sfinţii Părinţi. 201 . stricacioasă. 3. 54. fa limp ce ele sunl cu tolul stricacioase şi trecătoare.in atftui înţelepciune cât să-si spiinu. nici înţelepciunea Proniei Sale. XXI. 6. se ujunge la îngâmfare. 26. acordându-le o importanţă pe care ele nu o au in realitate. ' Ibidem. El nu şlie că singură slava dumnezciascâ* este dcsăvârşită şi veşnică şi ca numai temeiurile duhovniceşti de lauda în Domnul sunl singiirelc cu adevarut teale. câ omul a încetat să mai creada in Dumnezeu'" după cum învaţa Insuşi Domnul: „Cum puleţi voi sfi credeţi când pri-niili slavâ unii de la alţii. şi în lot ceea ce ar putea să trezească în semenii sâi astfel de atitudini în ceea ce-1 pnveşte. 44) . urmând Prooroctilui Isaia.ara. 111). de la care asteaptă slimă. Sf.şi că s-a alipit cu totul de lume:71 eel înrobil de ea începe sii se încreadă în oameni.it loan Scărarul il mi me sic pe iubitorul dc slava deşartâ „inchinâtor la idoli". pecareSfinţii Părinţi.74 care naşCe amăgirea în sufletul celui iubitor de slava deşartă. vine de la ele şi peniru ca nu văd mareţia lucrurilor lui Dumnezeu. Celt 300decapete. care de îndatiî ce a inflorit se ofileste şi piere Inainte de a prinde putere. p. 6-7). Cf.™ El se poarlii ca şi cum aceslea ar avea o valoans absolută şi etcniâ. poftesc laiide unii de la alţii si n . şi pentru ce lepăd mărirea ingcreasc^ pentru onorurile omeneşti ?".'''' Chenodoxia îl aninc-a pe om în amăgire şi delir. I. 14. spune SITintuI loan din Singurătate. pieritoare şi de nimic.Chetiinhxia gă el. w Cf Sf. p. admiraţie şi laude. ca şi lumea.. o aseamănă cu floarea ierbii (ls 40.. şi pentru ca nu cugeta la toate acestea. ed. si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cău-taţi ?" (In 5.

în loc sa te ţii de adevăr ? De ce cauţi cele stricăcioase. min-rea se înşală în aprecierile pe care le face cu privire la lucruri în asemenea măsunl încât pare cuprinsft de nebunie. ca şi Omilii la Malei. " (Ps. 17). şi pânza de păianjen şi loale cele care nici nu pot să-ţi spun în cuvin-te cat sum de trecătoare si de nimic !".. Căci şi sub stăpânirea celei dc-a doua omul ajunge la o cunoaştere deliranta. Ii se vor părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi din-ire toţi. dar nu-şi vede 77 Omitir la cuvintele: „Sti nu le temi. şi copiii lor.79 Chenodoxia oferâ* o viziune deliranta" asupra realităţii.. „Toate onomrile şi măririle din lume nu sunr altceva decâl vorbe şi numai vorbe (. ca umbra şi ca fumul. „Peniru ce oare. ca frunza căzută. toatfi aceasfă omilie. itiaiiijrstarilr jtt fi'lul in mre St prvihu bolile spiritual» şi cu toate celelalte lucruri repede trecăloare şi nestatomice. la fel minţii nebune îi vor părea gândurile ei. pe care orice adiere o misca din loc in loc. şi dupăcum iin om... I. aşa cum spune Sfântul loan Scă-ranil. Sfantul Maxim. 'V«m.™ Nu ne rămâne decât să subliniem caracterul patologic al alipirii de toate aceste deşarte şi amagitoare realitâţi pământeşti. dacS-1 vede pe un aliul lepădănd liimina şi dorind înlunericul. tie pildă.Oescriereo.2. 58.. LXV. IX. socotind astfel cele care sunt cu totul Hpsite de orice valoare."" Perceperea deliranta a realităţii ca efecf al chenodo-xiei apare adeseori în viaţa de toate zilele. m Caltheze btiptisnwle* V.112 Prin ea omul îşi atribuie calirăţi şi virtu(i pe care nu le are. sub stiipânirea eî. chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs... şi umbra. omul nu mai priveşte ca adevărate. arata că „precum parinţii trupeşti sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei nflscuţi din ei. mai ales în ceea ce-l priveşte. " Omitie la Psahtuil 4. Î11treabă Slîintul loan Gum de Aur. viziunea sa asupra lumii este rulburată şi vede lucmrile de-a-ndoaselea.XXI. pe care le spulberă vannil. ca visul. 5. 202 . sub tbrmele celc mai grosolane. 6.ru ce iubiţi minciuna şi căutaţi deşărtăciunea T'. 6. văzand de câta nebunie este plină viaţa noastra\ plânge şi suspina* Proorocul. 111. şi iarba. ca o boare irecatoare.) Lasa fumul. şî chiar mai putin decât toate acestea". l-ar întrcba de ce face o asemenea nebunie. care pe toate le schirnbă şi le strîimbă. fugi dupa umbre.. Cum poare fi atunci omul atât de nebun încăt să alcrge după vorbe goale şi să iubeascfl fantasme de care ar trebui mai curând sâ" fugfi? (. ca apa care curge. A se vedeu. mai spune el.) De aceea. cele mai întelepte dintre toate". ea este o patima amăgitoare.\>rei. sunt ca praful şi pulberea. Sfiintnl loan Gurii de Aur spune lim-pede că eel atins de această patimă îşi pierde luciditatea şi nu se deosebeşte cu nimic de un nebun.. ca pana care zboară prin aer. Căci. dc asemenea.*1 lar aceasta nu este adevarat numai când e vorba de primul fel de slavă de-şartă. căci. chiar dacă vor fi cele mai prosteşti. I. s Ciiftetf t/expre tlmsoste.„). 48. tot aşa şi Psalmistul întreabă pe cei rătâciţi: Penl. de preţ şi importante cele care cu ade-varat sunt asa. ca floarea.77 „Lucrurile omeneşti. " OtnitU h F. şi nu celc care rămăn în vcci ? (. 5.

iar el se agită peste măsură penlru ele. Adeseori eel iubitor de slavă deşaită nu numai că nu primeşre atenţia şi admiraţia astcptate. 19.4 n < "uvâni ascetic tn too d? capete. Vin. XXI. Sam». 65.w Această patimă nimiceşte pacea launtrică. după ce s-a umplut de gânduri de-ale slavei deşarte. „Că Dumnezeu a risipit Oasele celor ce plac oameni lor**. „întristările şi durerile urmează slavei deşarte. scrie Sfantul Maxim. LX1I. Chenodoxia ÎI impinge pe eel înrobit de ea în tot felul de rele.1"' lar Sfantul loan Gurfi de Aur aratâ ca* „alergaiea după ono-ruri pricinuieşte inari rele'"17 şi.6. seceră acum cu scâr- '" Acesl punct dc vedere va fi dezvollat in capiloliil consucrai mandrici. Dacfi nu le dobiln-deşte. 26)."3 Tot aşa se amăgeşte omul şi atunci când lie mundreşte cu vîituţile pe care într-adevâr le-a dobândtl.sjirt' iit'vohilii. în vreme ce ele sum darul lui Dumnezeu şi numai Lui îi aparţin cu adevărat.iXV. XXI. lar Sfantul Mar-cu Ascetul spune: „Când vezi pe cineva îndurerat de multe oca>i. fie in timpul de fata. El îi deplângc pe aceştia.. atunci neliniştea lui sporeşte şi mai mult. Cei care lucreaza binefe aşteptand să fie slăviţi de oameni cu adevărat şi-au luat plata lor. dar ajunge la un rezultat cu tolul contrar: „Slava deşartă. Cftnd toţi oamenii vă vor vorbi de bine" (Lc.. vorbind despre câutarca locurilor de frunte sprc dobândirea slavei deşarte. arată Psalmistul (Ps. 2). fie m eel viitor". după cum arată Sfântul loan Scărarul.Y ': D'-s/nr tegea duhovnicecucâ. 6. * Apofle&iw. de multe ori e pricina" de necinste . spune că „aceaslă patima* e tiranică". el se priveşte pe sine ca izvorul şi deţinătonil acestor virtuţi. Sfantul Isaac Sirul arată că ea e pricină de „Uilburare neîncetatS si de amestecare a gflndurilor". " OmtlU In Matei. 7).'" lar Sfantul Marcu Ascctul spune: „Când vezi vreun gam! cft-ţi fagăduieşte Slflva omeneascâ. 203 . Aşa se face că sufletul lui e plin de nelinisie şi neconlenitS grijă. „ca printr-o oarecare portiţâ intunecoasă. 96. " ('apete despre dragoste. cunoaşte CS. II.*3 de îndata ce omul se laudS cu vinutile sale. "ui loc sâ fie pricinâ de cinste.68 Sfântul Diadoh al Foticeei. învaţa lisus (Mt 6. 52. el încetează de a mai fi virtues. 2. in ceea ce-1 privesle. ei izbutesc să răpească sufletele".*4 iar pe de aha pane. scrie Sfantul loan Scărarul. ' Citxiiiie iti-. 90. w/Mfem.90 tulburând sufletul în felurite chipuri. Căci. Scam." Mai înlâi de toate iubirea de slava ÎI face pe om sii caute cu orice prcţ admiraţia şi laudele semenilor. ajungând să se mân-dreasc8 cu un luciii pe care 1-a pierdut. arată că duliurile rele folosesc iubi-rea de slavfi ca prilej penini răulatea lor şi prin ea.Clumodmia pScatcle şi palimile ce-i zac în suflet. 2. pe de o pane. 8. să şâi sigur că-ţi pregăieste tulburare". spunând: „Vai vouii.

IV. ea îl face pe om dependent de dorinţele şi plăcerile legate de împlinirea ei. 0mi/atoAftwW.5. virtuţi şi merite. p. Sf. Isaac Sirul. . Omilii l« MaMu. căci voind sâ plac oamenilor. „S3 no fcrim deci. numifestâriltf şifchit hi rare se pnXfac holt/* spirilitn/f bă spicele scminţelor din inima". mai ales atunci când vanitatea sa Iranspare in cuvinic sau purtâri. mulţime de bunuri. M\\ ajuns robul tuturor". el întâlneşte. Aceste trăsături patologice sunt descrise de Sfântul loan Casian asifel: „Bietul suOel. 8. invidie şi gelozie.4. se vede pe sine in siluaţiile şi locurile cele mai înalte. loiin Gura cle Aur. I. u 204 .'w !n locul admiraţie'i.| IbUJem. ii încetineşte aclivjtatea în lucrurite cele mai importante pe care le are Uc făcui şi-i paralizează dinamismul vital.il tuturor celor de care are nevoie ca să-şi astâmpere patima. fraţilor. ca şi de părerea oamenilor.. e ca ajunge chiar să irezeascâ în seme-nii săi ură. lremind agresivitatea celorlalţi. Cf. nu "re nici relaţii armonioase cu cci din jur. 9'" Hwlfin. LXV. îî distrage atenţia de la cele din jur. sa" vorbirn despre noi inşine. 5. ajunge pradă unei astfel de vanităţi. inditerenţii. 127. pune în valoare. stârneşte critic! şi batjocurfl. încât adesea. şi dispreţul lui Dunmezeu". I'n all efect periculos al chenodoxiei esle faptul cn-I aruncă pe om într-o lume fantasmagoricS. Cnviute desjm' jievoinţii. „Vai. aducandu-i suflctul într-o stare de lotalâ amorţire. iar en BID mulţi stăpăni.DeiCtitna. fiind nevoit sa cauie noi mijloace de a se. nu mai este in * ttesprr ii'i <<• rtvtt ra w huirepieauxil'm f'tiptr. 1 ' ('iivmle âtspm nevvhiţâ. dcvenit parcă jucăria unei somno-lenţe profunde. Sfântul loan Gurî» de Aur subliniază caracierul deosebil de ttranic al acestei patimi. „lubirea de slavă. (şi iubirea de plâcere) işi închipuiesc şi nalucesc feţele şi stârnesc la poflă şî dorinţă".M O asemenea situaţie nu poale decât sa nască în suflelul omului iristeţe* şi nelinişte. dar mai rSu. strigâ Sfantul loan din Singirrătate. Aceasta alrage şi ura oamenilor.m. Dumnezeu m-a facul liber. 5. 5. scrie Sfantul Isaac Si-rul. care-i aduc ad-miraţia şi laudele celorlalţi oameni... Biruit de ehenodoxie. Sfantul Isaac Sirul spune că cei care „sunt mânaţi de slava deşartă (. 52. omul îşi pierde stripânireade sine şi ajuiige rob al ei şi .. ademenitde dulceata unor asemenea gAnduri şi umplul de aceste năhjciri.101 Una dint re urmările patologice ale unei asemenea situaţii este câ-l înstrâinează pe om de realitatea în care trăieşte. : ' Cf. pentru că nu dobfmdcşte nici placerea pe care o cautâ" şi.) îşi pierd puterea de judecată'V" Sub inspiraţia ej nefaslfi omul îşi imaginează că are lot felul de calităţi. LXV. şi rob al celor carora caută să le placă şi de la care aşteaptă laude. Sf. în eel mai bun caz."" Ca orice siltâ patimă. în locul celor care nu i-au reuşit. '"' IMC. cit. n Omiiii taMalet. nefericitul de mine !. pe care el o socoteşte „robin oea mai înjositoare şi mai de plâos"»91 m care ajung să cadă chiar sufletele cele mai mari.

Pierderea roadelor ascezei şi a vitiiiţilor. Mtiicu Ascetul. XXI. loan Guril clc Aur. Cuvâftl âespre irt-zvie şi vtttuto.10 iar diavolii se folosesc de ea ca să-1 amăgcască şi să-l facâ sii rătăcească pe nefericitul care a lăsa(-o sfi sporească în el. care este o «idevilrata catastrota pe plan duhovnicesc. 205 .':'imiinli'/f nulnnstireşti. Isihic Sinuihil. llli. Isihic Sjnaitul. . 57. 7. în Istoria iausiacă. 15. Bu 1. A se vedeu. hivtifături. Sf. PG90. penlru a le pane în slujba propriei sale slave. loan Scararul. J Cf. n. Ea duce la moartea sufleiului.XXI.103. spune eL1M Pe plan dnhovnicesc. Apofiegtne. aşleptând laude de la oameni. spune Sfântiil Maxim. !■ Ibidem. încâi să-i parit că a ajuns desfivârşit la scopul nigăciunii. "" ibidem. "' Cf. 1 Cf. se pieixl mulie Iwcruri bune în sine.' " niicşorându-i putereadecunoaştere. în culreienil gândului. Apejiegme. 5. nu mai vi n asupraci dracii din par-tea stăngâ. cât timp. asa cum se cuvine. 5.7. Paladie. Kthfnmsuri cătto Ttdmie. 15. ('tivânt detrpre in-rvif şi virtutc.Sf. Seam.3. DttSpfB hgm duhoviiicvasvd. IV.580B. căci stă în obiceiul dernonului slavei deşarte să alace cu putere mai ales la vremea rugăciunii: „Când în sfârşit minlea se roagă cu curăţie şi fărit patimă. 1. spunc Evagrie in altă parte. 13. dc ascinenea. 58. 15. ca de nişte lucruri aievea". " Capttfi (J>'S[»e dr<t}>ost<: II.i!? Din pricina ei. 116. Mucarie Egipteannl. Isaac Sirul. 2. nici fraţii.B Acest efect estc periculos mai ales pen-tru rnonahul cuprins de această paiimă. iar nu de la Diimnezeu.Cugetarea îi era atinsă de neînfrânarea slavei deşarte". are urmarea de neînlălurat că naşte în :\\. loan Scăiarul. dă un exemplu de monah ajuns nebun din această prictnă: .Sf. 5. Omilii la Malei. Sf. Omliii duhovnîvt'sti (Col. Prin chenodoxic'. Eth. 3. 56. Sf. Căci îi vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi îi aduc înainte vreo formă dintre cele plăcute simţirti. simte plăcere şi se lasă prins de cele cc a visat cu ochii deschişi. Scimi. XXI. Sf. lar aceasla a spus-o un bărbat cunoscStor câ* se mlapiuieşte prin patima slavei deşarte". N 592. Cuvinie despre m-voinţâ. Evagrie constatâ" că „începutul ratâcirii mînţii esle slava deşartă'\l.102 Acesl proces de fantazarc poate sta la originea unor accese de delir acute sail a halucinaţiilor. Ea nimiceşte toale viituţile pe care le-a dobândil oitiul1" şi lipseşte de rod osienelilt' sale duhovniceşti.104 Aceasla patimâ.1"7 la orbirea mintii10" şi la lulburarea ei. " htoria biMiavii. 9.2. III. ci din cea drcaptă. 6. Âwa Animomi. omul le abate de la menirea lor firească. 1117 Cf. * Cf. LVHI. 1 Cf. 8. XI. 121. 116. Epislole.('heiwdo. 19. " CuYiint despre nigăciurte. 30. Avva Ammona.xitt stare să vadă nici cele ce se petrcc în juru-i. face ca minlea sâ încerce „sâ mfirgineascâ dumnezeirea în ehi-puri şi infaţişâri".1" Ncvoinţa ascetică şi virtuţile pe care ea cautâ sîl lc sporeascii au drept scop unirea onuilui cu DumneZeu şi îinpărtăşirea de slava dumnezeiasca. cfettele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de nocive. CSP 4..

Cvmemariit la low VIII. scrie Stântul loan Casian. esle o hranâ a sufletului.. .lî9 Ea zămixleşie de asemenea mania"0 şi loate cele care graviteaza" in jurul ei: ura. 13. sufleiul se simtc gol. Sf. XXI. Astfel îl face nu mimai să piaidă meritele unor nemăsurate stră-danii. pentru moment. Sf. arunc.13' iubirea de slăpânire. loan Scărarul. [ * . Isihie Sinaitul. cit. 104.t neascultarea. * Sf. Macatie Egiptcanul. he. Capete despre dm^oste. Miucu Ascetul. 61. Sf. lipsit de aceste bunâlăţi de mare preţ şi de bucuria duhovniceascâ pe care o dobândise prin ele. lar dacă plăcerea legată de slava dc^artă umple. Sf. VIII. '['Ibidem."t şi „maică a relelor". loan Casian. 15. Capeie despre deosebtrea inidnulor. „Chenodoxia. 111.Ja slujirea păcatului". Eviigiic. «i Huusherr. V. Tratalul pravtic. căci. Sf. 1. 117 Despre U'gea duliovmeească* 95. împietrirea inimii. Scara. Grigoric eel Mare. judecarea116 şi defăimarea aproapelui. Despre legeti didiovnieeasca. sortit unei continue nemultumiri. XXII. chenodoxia mai întâi de toate face să apara" sau să re-aparâ în sufletul care le-a pierdut patimile pe care ele le izgonisera. aşa cum am văzut. II). Sf.îft Cf. Sf. îl mângâie cu desfătare.. Isihie Sinaitul. '■" Ibidem. Cnvhite desprr nevvinţă. IV. Evagrie. Isaac Sirul. este parţialâ. 59. III. Sf. ea nu poate l'i însă păslrată multă vreme. Scam.1" ţinerea de minte a 114 Il Asezdminiele mâriâstireşti.171 căci ea îi cste înaintemergătoare.1"' Sfinţii Paring. '-'4 Ibidem. Sf. Omila duhovnicepl (Col. Capete despre dragosle. loan Scăranil. 156.. Sf. dar chiar să îndure chinuri mai mari".?. 13. V. Sf. 87.1 sufletul în amăruciune şi deznădejde. 'T Sf. 122. hivăfântri. Maxim Mărturisiiorul.1 M Nimicind virtuţile. lipsit de rost. Sî'ânlul Marcu Ascetul o numeşte „rădăcina poftei ruşinoa-sc""7 şi „pricinâ a tot păcatur.Dexcrierea. pentm un rimp. Muxini Mămirisitorul. Cuvinte despre nevoinţtt. XXI. 206 . p. 131 Cf. V.Xpofie&tw. Dialog despre stijlef si /xitimile omeriefli. Avva Ammonu. Isaac Sirul. făcându-l stcrp şi lipsit de toate roa-dele duhului. 43 1 " Cf. Despre cei Ce cred rrfse hidreplea/ddin fapte. loan din Singurfitatc. loan Casian. 52. 19. o pun în rândul celor trei pntimi aşa-numite generice. '^ Ibidem. loan din Singun'itatc. 2) (3). Sf. Cotivoiinri duhovnicesti. 105. sufletul.f eredcâse mdrepteazâdinfapte.11'1 ajătând că ea ducc . plin de tulburarc şi nelinişte. care sunt izvorul tuturorcelorlalte. '■' Cf. V. " Sf. Cuvdnt despre Irezvie si virtuie. 5. pe care. îtivâţâlaii. 2.12" înainte de orice ea aduce în suflet mândria. Despre iegett duhavnUeased. IU Cf. în final. 6. trecatoare şi irealâ. şi. " Cf. 16. Avva Ammona. Sf. |0. 1 -'' Despre eel . după chipul lucrurilor pământeşti cu care se hrăneşte. mamfesuhile si felul în care se pradac bottle spiritual* sufleiul omului o stare de mare suferinţâ. dur apoi îl goleşte şi îl despoaie de orice virtute. Marcu Ascctul. IW Sf.1" maicaV'14 şi toate patimile care sunt legate de mândrie: hula1l2. 23.. cit„ 59. aşa cum am văzut. 15. Marcu Ascetul. Convorbiri duhovnicesti. IV. loc.7. 2. 99.1" înccput. 2S." iar apoi deschide poarta luturor celorlalle patimi.

143 în incheiere. Cttvânt despre mgâriime. (ristcţea. " ('want ascetic t" 100 de capvtr. Isaac Sirul.14* Dacă nu o iscă ei în-şişî. loan din Singuraialc. 2. 2. loan Scfirarul. II Scmori lUihovnut-fli. 259. Dlsputa cu tin scohistic. 23. scrie Sfântul Diadoh al Foticeei. Sf. \. 72. 477. Sf.. Nichila Srilhainl. Sf. 1 Apofiegtne.'14 neînţelegerile. Sf. Scam. Talasie Sinailul. 96. Cuvmie despre ncvoinţâ.spre dragostf. 20-22. l! 'Cf Evagrie. 83. XXXI. XXXI. '■" Scmori duhoimiceşti.) se predă vrăjmaşilor. 19.. Marcu Ascetul.137 vorbele deşarte. Cf. lW Sf. m Cf. Conwntariiî Ui tav. Sf. Evagrie. 1 w Sf.n'' desfrânarea. 45. i 729. Ibidem. XV. Sf.14' Tot cc se face din slavă dcşarta e de la diavol. XXI. 52. Scant. I Cf. Grigorie eel Mare. I. 16. I. <'minwd&sprenevofnjâ. aşa cum am arătat deja. loan Scara. Grigorie eel Mare. Cele 300 de capete. ('onvothin dufurVnteestt. 6. Sf. 21.l4tt ajungând in cele din urmfl robul şi marioneta acestuia.BQ.'*3 certurile. XI. 23-1" Sf. Sf. he. B Apttfiegme. cil. I."1 invidia.14" iubirea de bani şi de avutie141 şi. Isaac Sirul. 207 In . MCel care iubeşte slava de la oameni (. 16. ca printr-o oarecare portiţâ întunecoasă. Tratafulpraetic. 13. spune Avva Isaia. Nl Sf. loan Casian. HI. iar aceştia aruncă sărmaaul suflel in multe rele. să arătăm ca diavolii au un rol deosebit de activ în zămislirea şi sporirea acestei palimi.< 'henodaxia ifiuluî. Sf. loun Scîîranil. Vffl. Scara. p. 9.'. 27.1" Din ea mai ies încă: min-ciuna.ÎB frica. Capete despre dnigostr. Maxim Mfiriurisitorul. Evagrie.1"' făţărnicia. Conwnlariu h lov. 28. ?. Tmtatulpractlc. punând stăpânire peel". XXI.l.141 Cel care se lasft biruit de aceaslă patimă împlineşte astfel voia Celui Rău.149 Sf loan Scăraiu). Sf. III. XX.144 lar Sfântul Varsanufie arată că diavolii înles-nesc această patimă pentru a duce sufletul la pierzare. ('opeie despre dragoste. spune Sfantul loan de Gaza. 39. V. Capete de. 45. întrebare. * Sf.ru). 16. Talasie Sinailul. 13. în orice caz se folosesc de ivirea şi stămirea ei în suflel pentru a-şi îin-plini prin ea lucrarea lor nimicitoare. lonn Casian. 19.. Scam. ** Apoflegm*. Convorhhi duhwnici-rilL V. ' Cf.14* „Luând mai ales iubirea de slava ca prilej pentru răutatea lor si sărind prin ea înlăuntm. ei izbutesc să răpească sufletele".

încât mulţi St'inţi Părinţi cred cfl nu esie cazul sa* se vorbeascâ despre cle ca despre douâ patimi. arată câ.Scăninil (Scara. iese şi mândria din suflet. 20X . 10. Căci primul (gând. 460. pe de altă pane. de capetenie.V. subliniază Sfântul loan Casian/1 Sfântul loan din Gaza spune. al slavci deşartej e înce-putul. 45). Astfel privită. care sunt şi cel mai greu de învins. care-l dâ dc exemplu pc Sf. <'apţt* ilespre <lraRosH>. penim câele ajung sa* se întrepătrundă. la fol.7 lîiândria apare ca cea dintfii patimâ. 111. XXXI. ea apare ca o culme a chenodoxiei. De aceea Sfantul loan Scărarul scrie că „au numai atâta deosebire între ele câtă are pnincul prin fire faţâ de bărbal şi grâul faţa de pâtne. dc pildă. 1 Cf.1 de aceea. J ('orivorbiri (liihoviiiceşli. ceea ce face ca între ele s. limita dintre acestc două patimi nu se mai vede lim-pede. iar al doilea (al mândriei) sfârşitul". Cf. „creşterea uneia aduce apariţia celeî-lalte. mândria urmează îndală dup. ci ca de una singunl.im. lunecând una într-alta. într-o asemenea ordine. Grigoiic eel Mure. ' Este niiii ulcs punclul de veclere al Sf. prisosul de glorie deşartă da naştere truftei". ca\ „crescând slava deşartă. în învăţăturu PArinţllor cu privire la patimi. Ddată biruitfl slava deşartă. I. care arata* cu care patimă (rebuie să ne luptâm mai întâi şi la ce spor du-hovnicesc sc ajunge prin biruirea lor pe rând.11 Mândria Mândria (\mtp\ybavla) este atât de înrudită cu slava deşartă. al cărei prim născut esle slava deşartă. 56. cheno-doxia duce în chip necesar la mândrie. loan .1 existe o legături* slrSnsa şi cu lotul specîală. vedem cum patimi le merg de la cele mai grosolane la cele mai „subţiri". 36. 27.'' Totuşi. I). se ajunge la mândrie"/ Sfântul loan Sc5rnrul. ibiiteriu XXII.1 slava deşartă. din alt punct de vedere . XXI. Cu toate 1 Dnpu cum arsita Sf. : Ibidem.2 Ajunsă la un anumit gracl.mai puţin precizai de practica ascetică -. La iin anumit nivel. ' Sciisoii duhovnicitflt. care rănduieşte patimile dupa gravitatea lor.SV. ". 2. aceşti Părinţi spun en exists doar şapte patimi „generice". pornind dc la cele originare şi fundamental şi continuând cu cele care deeurg din acestea. Grigoiic cel Mare (u se vedeu. ('amentariu In lov. Sf. iar nu opt. XXI. Maxim Mărturisitonil.

Grigorie eel Mare. Sf. Mflndria il impinge pe om să se compare cu aproapele20 şi sîl-şi afirme superioritatea. Ca şi chenodoxia. Vtipete despre dmgoste. Sf. îl pri-vcşte de sus. omul simte nevoia să se masonic cu ceilalţi. IV. m Evagrie. Seria alfubetică. dacă cumva nu erode că deja o arc. 6. Awn Dorotei. fnvdftUuti de sujlet folositoare. 1 Sf. 29. Cviworhiri duhovniceyti.16 G5sim aceste atitudini şi în cazul chenodoxiei. Sf. III. ' Avva Dorotei. 56. loan Cnsian. XII. Sf. Manat de mundrie. A se vedea.voinUi de a-i întrece pe ceilalO" (Despre feriorie. Sf. Omilii la Matei. loan Gur'i dc Aur. Sf.1T îl dispreţuicşte. III. tec. IV. Capefe despre dmgoste. htviifmuri de sujlet falositoare. I. învâftUuri de sujletjalositoare. 2). toe. I -2. 209 . 1. Vasile eel Mare. Sf. Vasile eel Mare. 83. Grigorie eel Mare.. Avva Dorotei.1 Warn. Sf.) sau ca acest vameş" (he 18.cum se întâmplă eel mai adesea . ele îşi păstrează trăsăturile specifice. Arhetipul acestei atitudini îl aflăm în Evanghelie. în timp ce aici şi le acordă el însuşi. loan ScHrarul. loan Casiiin. Sf. 35.Mandrill aceslea. 23 " Sf. Canmtariu la low XXXIV. Capete. III. Capete despre dragosle.guHle mici. Scam. Muxini Maiturisitorul. 6. 12. *Cf. 84. 2. 2.* Una se manifesiă în raportu-rile omului cu semenii săi. Sf.'J cealaltă priveşte legătura omului cu Dumnczeu. 84. fundamental diferit de acela. Omilii la 2 Tesahmiceni. clt. Talasie. Pafnutie. Avva Dorotei. Nichilu Stiihatul.14 Această înăllare îl face pe om să se preţuiască. Sf. Apoflegma.10 1) Cca dintâi formă a mândriei constă în convingerea omului că este superior faţft de ceiialţi oamcni suu cel puţin faţă dc uniî dinlre ei. h Sf. ' Sf. 84. *Cf. Asezâmintele mânâstinrşti. după cum am procedat şi cănd a lost vorba despre slava deşartă. socotjndu-se cu totul deosebit. XXII. III. Sf. V. Cel* . 7. ('apete despre dmgoste.1(H) de capete. ''• Avva Dorotei. Culegere din sentinfele înfelepţihr. II: 6... implicit trufasul îl coboară pe aproapele său. fie . Tratatulpractie. Omilii la 2 Tesaloniceni.. 38. Sf. mândria are două forme. inlelectuale. fie făra nicî un motiv anume.dîn aceleaşi prîcini care-i pot sluji ca prilcj pentru slava de&artă şi despre care am vorbit deja (calităţi fizice."1 „socotindu-l ca fund nimic'V" atitudini care constituie o altă trăsătura fundamentals a acestei prime forme de mândric. 38. dc asemenea. II. loan Gura dc Aur.. Re. be fit.' dar şi în in-cerearea de a dobândi această superioritate. I. IIH\ CU. să se admire1' şi să se laude în sinea sa. II. 14. Maxim Mfirturisiiorul.. mândria constă in a se înălţa1* omul pe sine. " Cf.. înâlţându-se pe sine. rang social. când U auzim pe fariseu Spunând: „nu sunt ca ceilalţi oameni (.' Oricum. Maxim M&lurUitoruj. XII. 11). în continuare vom arăta care ■■Mm aceslea in ceea ce priveşte mândria. 11. dar acolo omul aşteaptă mai curând de la alţii laude şi onoruri. '*Cf. bogâţie etc. 6. Sf. II. 1 Cf.. Maxim Marturisitorul. 2. Aşeiămi'itele mâiuhtiresti. 87. Maxim M:Vturisitorul. 1. fnvâţâturi de sujlet falositoare.71 sâ stabilească ierarhii. II. loan Gura de Aur. 5. 3. *" Cf.). LXV. spirituale. Hie Eciliciil. I. Grigorie de Nyssa defmeşte mfindria ca .

7. M Cf. I'âstoml. 10 Cf. exprcsia acestei agresivităţi cste ironia. loan Scftrarul. II Avva Dorotei. 10. 4. în toate privinţele. I. Sf. I Cf. XXII. Grigorie eel Mare. 28 Cf. Grigorie eel Mare. Sf. II). 10. 8. ituinifestărHe şifehil in care se prmluc bo file spiritu/de trSgând întotdcauna concluzia că este cu total superior. XXII. XXXIV. Afezămintele mantlstirejli. Sf. 2. 46. 29.'6 el nu poate suferi sa" i se poruncească şi sâ* se supuni* cuiva. 15 Cf. Avva Dorotei. XXII. ibidem. " Hernia. ** Sf. " Cf. Henna. Omilii dubovnicrţti (Col. Culegere din se/ilmfele înfelepfilor. .2" La aces-tea se adaugă adesea pretenţia că le ştic pe toate2g şi convingerea că are întot-deauna dreptate. 56. Talasie. eft. de aceea. 14 Sf.40 dorinţa de a-l jigni pe celă-lall.. ': Sf. liegulile mild.I)r\crierea. 87. Comentariu ta lov.14 Man-dria îl face pe om orb la propriile sale greşeli" şi să refuze a priori orice cri-tică şi orice sfat. 75 (9). să urască miistrtrile şi orice dojanâ. I. Sf. 23. Maxim Mârturisitonil. Ceie 225 de capita.27 încrezător in sine. Sf. I. I. Comentoriu la lov.5 tie capete. XXXIV. " Sf.. Sf. XII. 6. Poslomi..*' ca si spiritul de conlradicţie (împotrivirea în cuvânt)" (de asemenea caracteristice penlru aceasia" patimă). Scorn. Scam. 29.24 El se aratâ ingâmfat. Scam. III.41 Aceastâ agresivitate se manifests întotdea-una ca raspuns la cele mai mici crilici care i se aduc.... loc.42 2) în (imp ce prima formă de mândric îl face pe om sâ* se înalţe faţă de semenii săi.. Sf. Sf. toe cit. < 'npete despre dtttgOSte. Vasile eel Ware. 23. Capet e despre dragosle. Sf. 73(7). împlinită cu multâ uşurin(S. he. IV. dar şi asprimen cu care eel mândru răspunde atunci când i se pune vreo întrebare. 17 ibidem. să-1 dispretaiască pe aproapele său22 şi să-i critice aproape sistematic felul de a gândi şî a traV' Această formă de mândrie se traduce prîntr-o suită de atiludini c. cit. Sf. Ajunge.. loiin Scfu'arul.. Pilda VIII. lac. Simeon Noul Teolog. loan Casian. *: Cf. Sf. sau macar în parte." Această patimă se manifests şi ca agresivitate.. „se laudă şi exagereazfi. Scam. Invaftilun i/e suflet foloxitotire. Cmwiiariu U< fev. I.ire ne permit s-o definim mai bine. 28. dar şi dorinţa de a-i învaţa pe al(ii" şi de a stăpâni. a doua îl face să se înalţe faţă de însuşi Dumnezeu şi sil se ridice " Cf. muţenia în anumite împrejurări. 23. Cel mândru. 8. 210 .19 o ostilitate generală. 11. ca să apart mai mult decflt este Tn realitate". Grigorie eel Mare..10 de untie se iscă îndreptaţirea de sine. Invâfâluri de sufUtl folositoare. 29.' Cf. loan Sctirarui. Hermn. Simeon Noul Teolog. XXII. Grigorie eel Marc. uneori.**1 trufaş şi plin de sine. Hie Ecdicul. Asezwmnleie ntânâstiresli..2'' sigur pe el. loan Scărarul. 46. "' Cf. Pilda VIII. * Cf. XXII. într-un anuniit domeniu. 28. infrtinare. " Cf. loan Scftranil. XXXIV. I. Scam. Sf. XXVII. Pâstomf. scrie Sfântul Vasile eel Mare. Sf. Herma. XII. loan Casinn. Macuric Egiplctimil. Cf. Cele 22. cit. 38.

II). Apojttgtne. II. " A/eztlmintete riuitiâvtirt'şti. III). '&cara. I. hivafaturi de sttflet folositoare. nu prin binefacerea acelei dărnicii.4.Scărarul. 2. crezu că prin acest fapt are din belşug toate căte îi sunt de trebuinţă pentm desăvârşirea virtuţjlor şi pentru deplina fericire vcşnicS. IX.în autoîndumnezeire. 115. XV. XII. Sf. Sf.-In rele 50 de Cuvinie ate Sf.ca şi pentru diavol . 4. în căutarea unei slave numai pentru sine. Omilii ta loan. 36.4* Şi adaugiî că\ pentru om. 11 Cf. IOIUI . 6. " Sf. XII. s-a socotit asemenea lui Dumnezeu. 2.50 arfitând că acest păcat s-a perpetual prin lucrarea diavotului în toţi oamenii cuprinşi de mândrie. XVI. 51. 5. întocmai ca şi Dumnezeu. 4. XII.*1 Dar „nădăjduind sfl ajungS Dumnezeu. 211 . loan Casian. 12. loan Scârarul. XXVI. splendoarea inţelepciunii şi frumuseţea virtuţilor cu care-l împodobise harul Creatorului. LXV. 2. " Ibidem. 8. 39. învesmîintat în lumina dumnezeiască şi strălucind prin dărnicia Ziditorului printre celelalte puteri cefeşti. 4. loan Casian. Sf.XV. Avva Dorotei. pretinzând că. XXII.47 Tot el aminteşte spusa Psalmistului: „lata omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui. Sf. Am arătal dejacă pacatul strămo-şesc a consfat pentru om . loan ScurnruJ. Cf. în pretenţia de a socoti ca proprii calitâţile sale. Sf. „Acesta. 2. păcatul a constat în ascultarea îndemiuilui diavolului.Mtltulriti împotriva Lui. şj in afirmarea propriei superiorirăti.. 1. 6. Awn Dorolei. UI."1 ' Cf. 1 Omilii la Matei. Omilii la Ozia. 6. 3 Omilii la Mtiifi. s-a încrezut cfi deţine prin tăria propriei naturi. " Ihidcm. Scant. nu are nevoie de nimenî.4 iar apoi a omului insuşi. Macarie Egipieanul. 2. loan Gură de Aur. Sf Ioiin Casian. 28. spune Sfântul loan Gurn" de Aur. au ajuns aici datorită mfui-driei. Sf. Omilii dulumriceşti (Col. IX. frtrafrază in 150 <te capete. A^ezilmmiele ntâiuhthvyti. Macarie EgipteanuK 86. Cf. loan Scfirurul. Scam* XXII. XXVII. OmUu In Matei. pentru că s-au închipuit egalt cu Dumnezeu". 5-6). care au alunecat spre nccredinţă. XXI. IX. în re-vendtcarea pentru sine a unei autonomii absolute şî în voinţa de a se dîspensa de Dumnezeu. 2. fâcfuid din eul propriu un centru absolut. Omilii la loan. 3. Sf.41 Vedem astfel că mândria este o paiimă de o gravitate extre-i nu SI mi n Părinţi nu incelează să spună că estc cea mai rea dintre (oalc pa-timile. 39. Omilii la loan. Bizuin-du-se desigur pe liberul său urbitru de care dispunea. „vcţi fi ca Dumnezeu". ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei şi s-6 înla-ril mtru deşertăciunea sa" (Ps. Sfântul loan Casian explică astfel păcatul şi câderea lui Satan. 44 A sc vcdea. a pierdut şi ce era". 4. N 558. LXV. Aşeztiminiete numiteiireşti. 6. N 641.46 Fundamentul şi esenţa mândriei le aflăm ccrcetand tocmai cauzele căderii originare. 28. 2. "nutiitaMa/ei. 7. I. XV. 44 oentru că ea a dus la căderca lui Satan şi a îngerilor care au devenit diavoli. XXVI. care in chip mincinos i-a spus. (Col.2.toţî oamenii de mai târziu. 4-5. Aşeyunintrie mânehtirefli. Semoţindu-se pentru aceasta. XII. de pildâ: Aitoflegm* N 558. ca şi cum nu-i mai era de irebuinţă ajutorul divin pentru păstrarea acestei curăţii. învăţâturi de sufîet fotositoare. XV. Sf. Scant. loan Qurf de Aur. Această singura cugetare a devenit penlru el prima cădere". XXII. .

" Aceeasi învăţătură o găsim şi la Evagrie" şi la Sfântul Maxim Mărturisitonil. Axezdmintrte mândstiresti. implicit. XII. ibidem. XXI1. ia forma revoltei fftţişe. ca în cazul lui Salan.s Stantul loan Gură de Aur spunând chiar câ „toate păcatele vin din lipsa noastră de grijS. punându-le pe toate pe seama sa. 1. II. PG 90. iar nu prin ajutoml lui Dumnezeu. I'mtatul pmctic. V. III. V. I. nu ca damri dobândite prin har"" da dovadă de mândrie. PG 90. loan Scârarul. LIV. 493A. Sf. formă de mândrie „loveşte în mod deosebit pe cei pe care-i descoperă că le-au fost de folos unele virtuţi'""1 şi se manifestă cu mai multă tărie „după cc le-am învins şi am triumfal asupra celorlalte (patimi)". 212 . 111.Maxim Mărtiiristiorul.492A. 716B. ca izvor al tuturor virtuţilor şi bunătăţilor. M' Sf. a ibidem. dar de mândrie ne îm'■' Sf. Sf. 84. Antireticttl. 1 Cf.00 După acesla din Urmfi. omul se mândrcşte dacă vede în virtuţi expresia propriei sale valori şi rezultatul propriilor merite. 491A 1 Ihidrm." Avva Dorotei spune că eel mândru „punc pe seama sa isprăvile săvărşite. 12.61 Tot el spune că tot omul care socoieşte „virtutea şi cunoştinţa ca izbânzi fireşti ale sale. Macarie Egipteanul. II. 52. Sf. Maxim Mârtnrisiionil." făcandu-1 să se conside» pe sine cauza vir-tuţilor şi faptclor bune şi. Seam. iar nu pe seama lui Dumnezeu". 12.tagăduire a ajutorului lui Dumnezeu şi fălire cu râvna 8a'\ Trufaşul refuză să-L pri-vească pe Dumnezeu ca Ziditor al firii sale.1 Sf. Altfel spus. 61 Răspunsuri cdlre lalasle. 4. 25. Capeir despM drQgo&i. 493C. 4.Descrîerea. 64. pe care îl loveşte in mod deosebit. Maxim M&rturiritonil. Antireliml. Sf. 25. * Evagrie. 14. ca şi cum ar fi ale sale". VÎII.63 inţelegem asrfel de ce Sfinţii Părinţi arată că această. II. II). 24. "Ibidem. loan Casian. loan Casîan. 38.. VIII. Rttsptwxitn nitre Tatasie. Sf. dacîl îşi închipuie că a dobândit biiuinţa asupra patimilor prin propriile puteri. " Cţ. loan Casian. " Cf. UV. Omilii duhovnueşii (Col II). liihpnnsuri câtre Tatasie. Sf. Omilii dtduivmcesti (Col.tpre dmgoste. 6. Mncarie Egipteanul. ■'• JVratatul pmctit'. Antireticut. 31. 38. 14. 10. Cortvotbiii dubovniceşti'.*3 <lar de obicei se manifestă ca . Maxim Mărturisitoriil.*: care uneori. tot aşa. '" Captiedexpre dm&aste. să nu mai recunoască ajutorul care îi vine de la Dumnezeu. ca început şi ţel al fiin(ei lui. iar nu daruri ale Duhului Sfânt. 52.'." Cel mai adesea aceasiă formă de mândrie pune stăpânire pe monah. Corivoririri duhovmrex'i. 2. 25. 84. 11. XXII. 59. ''" lnvâfdiuri de sufîet fohxiltxire. PG 90. izvoriind din paiiiciparea la desâvârşirea dumnezeiască. mandril este eel care „se îngamfăcu bimurile primite de la Dumnezeu. VIII. Cf. ('aptt« de. manifexlăriif sifetul in carr xe prmiuv bottle spiiiHudc Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu. Evagrie. Sf.

fără ca aceasta sfi însemne că nu le avem deloc sau că s-au împuţinat. punându-ne înainie următoarea pilda: „Un biltrân fo. fiule. 2. fte chiar pentru scurtă vreme. dând astfel dovadă de mândrie. nu sum mândru. 39. Căci în locul patimilor biruiie. Dar adesea ea nu mai este remarciiiă. singur sfântul.ni. ci şi atunci când. chiar dacă ignoră acest lucru sau îl ncaga.1 sau nu ni se fac vfidite.Mandria bolnăvim atimci când facem binele . XII. 14. *lbiâm. Sfântul Maxim arată în acest sens că atunci „când patimile îşi încetează lucrarea fie pentni ca se ascund pricinile lor. împotriva lui Dumnezeu. XXVI. lar a lr.XXn. aşa cum ne aruiii Sfăntul loan Scărarul.!. decâl cuvânlul ce 1-ai zis: nu sunt mândru ?". III. Oricine trâieşte depârtat de Dumnezeu. îi menţine într-o stare de separare de Dumnezeu. 1 Sf.i/.70 Cele două forme de mândrie pe care le-am prezentat. dacâ această forma de măndrie îi ameninţâ in mod special pe cei îmbunâtăţiţi.! cu totul autonomă şi independent. Daca prima dintre ele îl ridică pe om împotriva semenilor săi. pâYinte. Ele au ISsat-o pe aceea singură sa* umple locul tuturor. nu sunt totuşi separate una de alta ^i independents Ele sunt cele dou. spune că „patimile s-au depărtat uneori nu numai de la unii credincioşi.! de El şi a se afirma pe sine ca unicul principiu şi ţel al propriei existence este o manifestare a acestci rnândrii fundamental care perpetueazâ pacatul strămosesc. aratâ ca nuL cunoaşte sau câ L-a uitat. Pulem spune că omul arată un oarecare grad de mândrie ori de câte ori stăniie într-o stare de relativa depârtare de Dumnezeu. dintr-un motiv sau altul. ele dormilcaz. a duce o existent. de fapt. '■* Ibidem. fie-penlru că se depărteazâ dracii in chip viclean. 40. pentru cfl s-a „cronicizal". cu toate că sunt foarte difcrite. adică eel care a ajuns la unirea deplbia cu Dumnezeu şi cu totul transparenl harului Său. A. a scăpat de această* patimfi. se iveşte mfwdria ca să le ia locul. II. 59. zise: lartă-mă. orb fiind.67 Dar nu numai atunci când omul se luplă cu patimile şi le biruieşte. chiardacă uneori Una capătă mai multă amploare decât cealalt. Cnjjficdespre dmxoste. aşa cum aratd Sfântul loan Casian. loun Cusinn. fîecare yhni/ii hi Oziu. toţi ceilalţi oameni raman robi ai ei. ca una ce e cea dintâi dintre ele".! fete ale mândriei şi stau întotdeauna împrcună în sufletul omului L. sc strecoara milndria'V* iar' Sfăntul loan Scărarul. I. le-a cuprins iniiraga fiinţfl si. 213 . III. Maxim Mfuiurisitonil. Ce alta do-vadâ mai vădită* a patimei acesteia ne poţi da. '•'Scam. iar cea de-a doua. ci şi de la tinii lară credinţă. vorbind despre această patimă.sezâminwli' mâwisfirefti.ii in afara lui Dumnezeu.'' de fapt. afară de una. in su-fletul omului vine măndria. că-L tagăduieşte şi vrea să se pună în locul Lui. lar acesta. " Sf. lar prea înţeleptul bătrân i-a spus.''" Vedem din aceasta ca.uîe cunoscă-(or îl sfatuia duhovniceşte pe un tânăr care se trufea. ar Fi greşit să credem că ceilalţi oameni sum scuLiU de ea.

ajunge. Dacă î! înjoseşte pe celălalt. nu va asculta şi nu se va supune faţă de nimeni şi de nimic. nu sufer.Descrierea. căutând să-i întreacă. îl dispreţuieşte şi-l umileşte. 1 Capers dt&pn drogoste. demnilatea şi superioritatea lui Dumnezeu însuşi..sale. în pane o face din acelaşi motiv. înlocuind voinţa lui Dumnezeu cu voia sa impotriviloare şi facând din ea un principiu absolut. cel mandm ajunge sa se autoîndumnezeiască. trufasul nu adinilc nici un rival.şi pentru cS îşi afirmă autono-mia absoluta. pe de altă parte.în loc să-şi pună nădejdea in haml dumnezeiesc. să-l . . 214 . 20-21. arata. culmea si central. refuzând să vadă în Dumnezeu principiul şi ţelul existenţei .: Ibidem. prin participare. el face din sine un mic dumnezeu. voind s. după cuvântul Avvei Dorotei. II. că prima formă de mândrie îşi are izvorul şi temeiul în cea de-a doua: omul se trufeşte şi se laudă pentru că nu recunoaşte faptul ciî virtuţile şi calitâţile şi loatc bunurile pe care crede eft le are prin meritele sale îi vin de fapt de la Dumnezeu.Tduieşte pe Dumnezeu şi se pune pe sine in locul Lui.74 Crez«îndu-se superior altora. II. in loc de a raporta binele la Dumnezeu.1 nici o comparaţie care I-ar punc in inferioritate. principiu] şi sfârşitul tuturor celor create.Vşi apere cu orice preţ imaginea avantajoasa pe care 0 are despre sine şi pe care vrea s-o impună tuturor. ca nefiind nimic". şi invers. 38. el îl judeca f*tr5 mi 13 pe aproapele sau. Cel care este cu adevărat absolut.nesocotească. se teme de tot ceea ce i-ar putea submina preţuirea de sine. "Cf I In 4. lar faţă de tot ceea ce i-ar putea prcjudicia superioritatea se arata aspru şi agresiv. este totuna cu a punc fuptele bune pe seama puterii omeneşii. se înţelege că va dori sa porunceascS altora. Pentru că se absolutizeaza pe sine. Cel care dă sens şi valoare fiecflrui lucru. chip csire face din fiecare om un flu al lui Dumnezeu şi care-i conferă. recunoscănd câ nu poate face nimic fară ajutorul lui Dumnezeu . luând asrfel locul adevăratului Dumnezeu. nevoind să vadă chiptil lui Dumnezeu din ceilalţi oameni. de pildă.?? pentru câ atitudinea omului faţă de semenii săi este în fond legatS de atiludinea faţă de Dumnezeu. căci adispreţui pe cineva pentru scăderile lui morale. Omul se arată mandru şi înfumurat pentru că se increde In propriile sale puteri .Sfnntul Maxim Mfirturisitorul." Este limpede. itMmiJ'cstârile şifelni în care se produc bo/i/e x/tiritutife dintre elc îl înalţă pe om în acelaşi timp împolriva lui Dumnezeu si a aproa-pelui. Din aceasta pricină şi pentru a-şi afirma faţă de sine şi faţa de ceilalţi superioritatea. izvorul şi teineiul tuturor virtuţilor şi a tot binele şi pricinuitoml desăvarşirii. Şi pentru câ nu-l mai cmsteşte pe aproapele său ca faptură creatâ dupa chipul lui Dumnezeu. 15 invaţiituii <l<> suflet foltmtoure. El il dispreţuieşte "şi-1 umileşte pe aproapele sâu. nemaicinstindu-L deci in el pe Dumnezeu. pentru cfi-L tăg. atribnindu-si toate calitaţilc şi virtuţile sau socotind că măcar în ceea ce priveşte unele dintre ele este cu totul desăvarşit. socorindu-se mai pre-sus de loţi si plasându-se în centrul tuturor evenimentelor.

Miindiia Şi lot astfel. „vatămă suflelul.7" Mândria. 3. 8."0 La fel zice şi Sfânttil loan Gurâ de Aur. XXVI. IV. 4.*' De asemenea. 42. §i. loan Scărarul. Sf Isaac Sirul. lot: ci!. I. Sf.) De aceea. 64. *: In afară de rcferin(ele date infra. Avva Dorolei spune: „De ce am cazul in toata starea aceasta vrednicii de plans? Nu din pricina mândriei noastre ? Nu pentru nebunia (Anbvoia) noastră? (. XVI. loan Casian. Aceeasi afirmaţie o regasim la Sf. 111. ci se socoleştc pe sine masura tuturor lucrurilor.. l'axiowl. 215 . Sf. XXII. Scrisort didiovniresli. Vai'Bamifie şi loan. Rdipumuri către TaUuie. loan Gura de Aur. nr. Sf. 798C. 3. Scam. loan Scfirarul. *' Comeniariu la lev. : ' Omilii In I Thiu'iei.) lar Field pe buna dreptate scrie: „dtrcbvoia. Epistale. Hie Ecdicul. XVI. 202) scrie că „SITiniul loan Gurit de Aur in mod obisnuit dă ca sinonim pentru ănbvoxa tcnnenul ii/tepnitavla (. Viaftt Sfânlnlui loan din Cipru. 34. spune Sffintul Grigorie cel Mare. vrea să aibă întotdeauna dreptate şi să-i înveţe pe toţi şi nu suferă să fie cu nimic contrazis. de: Sf. p. XXXIV. Sfinţii Parinţi socotesc acoastS palimă drept o forma de nebunie. note 3. 23. pentru a desemiia inândiia. Ciitefieze bnpiisnude. V. 50 bis. 4. SC. 3. Scam. Aşezânuntete mănâstiresti. Pilda VI. cue in. Wenger (în Jean Chrysostome. Maxim Mărturtsitorul.. Omilia la cuvitiiete din haia. Ctdegerr din sentinfe/e tnfp/trpfilor. XI. Hoi sensu semper. într-un cuvânt. loan Gură de Aur foloseşte adescori termenul dtnovoict. loan Casian. Ill." „ucigătoare".'" Sfântul loan Gur5 de Aur spune răspicat: „Mândria nu este altceva decăt pierderea minţii.8' Vorbind despre păcatul strămoşesc şi despre urmările tui devasta-toare. XII. Omilii la Ozie.înfricoşaiă". Dumnezeu vazând această neruşinare. de pildii: Omilii la niviniele din Isaia. 62. că „mândria este pentru sufletca febracare aprinde mătltilarele Irupului". el lc judecă pe toate şi crede că Je şiie pe toate. Capete detpre dragoste. zice: Accsta este nebun (uoJpoc.. 87.)". 4.. fiindcă este cu totul goi de Dumnezeu. I. loan Casian. Aşezthmntele mânăsiireşti. armgantia. ni jailor. 41. 29. loan Gură de Am. Omilii la loan. de aceea este plin de sine eel trufaş. după cum molima care se întinde peste tot vatămii înireg Irupul". Caleheze bapliswtde* V.scarnniî lipsfi de judecatil. 10: XII. Sf. de pildă. superlyia. A se vedea. 4. 2. 1 ■ Sf. sc crede înţelepl. III. Ihnt eaiecheses baplismales. 65 (5>. apud Chryxoilonuni accuril" <PG 58. Cuviiiie despre nevainfd. 5. A. Sf. Leonţiu de Neapole. 37.. M Omilii In loan. Omilii la loan. lnvâţăluri de sujlet folasitoare.cel pe care a pus stăpîinire această palimfi suferS de aceeaşi boala ca si nebunii (paivou-fevoi)". pentru că nu recunoaste in Hristos arhctipul firii sale. a se vedea: Henna. 924)". 4.-4 Acelaşi Slant Pîirinle mai spune c3 . I. o boahl cumplită pe care numai nebunia o naşte. 8. 6. Sf. XVII. 4. " Sf. Isaac Sirul. M Sf. I. căci nu este om mai lipsil de minte decât eel trufaş". 424. III.77 „pesCe măsură de mare şi foarte crudă". Sfinţii Părinţi socotesc mândria o boală7'' . !? St Maxim Mtirturisitorul..115 * Tcnnenul este folosit.

lar înălţarea lui se euvenea s-o facă în unire cu semenii săi şi.493C.voind să ajungă . tăind astfel firea omenească cea una. fără hunil Lui. ti spune: „De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun decflt until Dumnezeu" (Mc 10. 64. iithpumuri câtre Talasir. desigur."7 Astfel. el esle „ca şi orbii şi-şi pierde dreapta judecată". în primul rând necunoaşterea lui Dumnezeu. XVII. aşa cum am vflzut. n Cf. se ("ace pe sine cauzîl şi scop al binclui şi se slăveşte pe sine însuşi. adică a nuL cunoaşte. 716B N " ibidem.Omitii la I. (hni/H (a I Timotei.ca Dumnezeu" prin sine însuşi. Hristos însuşi ne este pildă pentru aceasta. ca şi în cazul celorlalle patimi. „începutul trufiei omului este a părifsi pe Dumnezeu" (Inţ.1"' Această neştiinţă este. de a-l socoti un dar al Său şi de a-I aduce slavă şi mulmrnire Dătittorului a tot binele. Sfâiuul loan Oură de Aur citeaz. I. si refuzând comum-unea cu semenii. Atitudinea fireascS a omului atunci când face sau când descope-fă în sine ceva bun este de a-l atribui lui Dumnezeu. Ambigua. omul s-a ridicat şi împotriva acestora. 216 . a fost creat penlru a sc înălţa la Dumnezeu şi a ajunge la unirea cu El in plenitudineii iubirii şi a cunoaşrerii. Afirmandu-se şi înălţăndu-se pe sine in afara lui Dumnezeu.lul". omul ajunge sâ se „foloseasca de bine pentru a face r.ui. 10. Maxim Marturisitorul. „Nu multa cu-noştinţa" îl duee pe om la nebunia măndriei. legato de cea pe care locmai am arătat-o. adică prin conlucrarea omului cu Dumnezeu.Prin sinergia nevoinţei sale şi a harului dumnezeiesc. şi prin propriile puteri. Or.! acest verset în repetate rânduri. 9n Omitii itt 2 Tesatmutxrti. 106. începător şi desăvârşitor al tuluror celor bune. înălţarea omului la Dumnezeu urma să se faca prin împlinirea asemănării cu Dumnezeu. PG 90. 52. ci neştiinţa".*1. XVI. pe temejul virluţilor care fuseseră sâdite în firea lui şi prin împroprierea tot mai sportta" a harului dăruit de Prea Sfântul Duh. 17-18). 4. 1305A-I308B.. spune Sfântul Maxim Martu-risitorul.DeSCfiena. numijestări/e şifetul in rare se prfniiic bolile s/Mritueite tn ce conslă caracterul palologic a! mândriei ? fl putem consulera. '" Commtariu ia Im\ XXXIV. 12). rAspunzând celui care-L numise „învflţătomle bun". a se vedeii Sf. PO 90.w Din necunoaşterca lui Dumnezeu eel mândru ajunge la o percepţie delirantă a realităţii. 2. spun Sfinţii Pitrinţi. Sf.Hm. spune Sfântul loan Gură de Aur. mdumnezein-du-se pe sine si . a ajuns sa se afirme şi sâ sc înalţe împotriva L. I.llţare a omului sprc Dumnezeu. PG91. Omul. căci.încrezându-se în euvintele inşejătoare ale saipelui ." lar Sfântul loan "* Cu privire In această în. Sir. 23. stă neştiinţa. Cel măndru însă raporteaz«l binele la sine însuşi. omul a pervertit această tending fireascâ* înălţândii-se mimai pe sine. La baza tuturor Jormelor sale. La baza mândriei mai stă şi o altâ pervcrtire.1"' Caracterul patologic al mandriei este dat şi de alte caracteristici ale ei. cum constată Sfântul Grigorie eel Mare. un cfecl a] pervertirii unei tendinţe fundamentale a firii omenesti. fără Dumnezeu. Maxim Mslrrurisiioml. avea omul să se îmilţe la siava dumnezeiască. aducând in sine la imitate întreg cosinosul. trebuia şi pe acesta $d-\ unească cu Dumnezeu in sine.

măndria esre sSracia cea mai de pe urmă a suflefului ce-şi naluceste bogăţia şi-şi socoteste mtunericul. ™ Scrifori duhm •nictiftl. „Pentru ce se imfeşte eel ce este pămânl şi cenuşa. XVII. ca privire In aceasta: Sf loan Guru de Am. în acelaşi sens.'' lar lucrul acesta nu este adevaiat numai Gflnd este vorba de faptele bune pe care le săvârseşle. ' Cf. că „eel înrobil de aceasiă patimă ajunge să nil miii vadâ limpede lucrurile". oare. ireale. el îşi atribuie sieşi.92 Mai intâi de toate. „Ce ai. lar Sfântul loan Gură de Aur spune. ci şi când gândeşte ce-va bun. 18. Astfel. scrie Sfrintul Varsanufie.'18 Jar Sfânlul loan Scărarul subliniază nebunia unei (itifheze bffptisnKtft.. '•' Omilii la loan.. 411. pe care să nu-J fi primit ? [ardaca l-ai primil.'"' Atunci efind face vreun bine.) iar murind va moşteni. când în viaţâ f'iind el le leapada mereu dinăunlrul sau (. 7). de fapt. el ajunge să se socotească dumnezeu. ceJ mândru nu se vede pe sine asa cum esle In realitate. spune câ" . aşa cum am araiat. se înalţa. candva. 6. "' A se vcclca. într-una dinlrc definitive pe care le dă acestei patimi.95 Dar chiar şi atunci căncl omul se laud» cu unele oalităţi pe care le are cu adevflrai. 412. eel trufas îşi sporeste delirul. dar se lauda cu desfâtărilc de care.. care-şi înalţâ" inima pentru lucruri care se tree ca floarea ierbii (cf. şi a uita de Dumnezeu care a făcut binele> nu numai ca pierzi binele.Mtindria Gură de Aur spune. in [imp ce. s-a bucuraiîn vis?'\M Acest delir este vădit inai ales atunci când omul mândru îşi atribuie cali-tăti pe care nu le are şi când înire ceea ce-şi închipuie despre sine şi ceea ce este cu adevăraC exist. 4. îndrăznind să pui pe seama ta aceea pentru care trebuie să înalţi mai degrabă mulţumită jubitorului de oameni Dumnezeu". „Cel care se trufcşte pentru cele ce nu sunt decât umbre. 9). XVI. iar „bunurile" sale sum stricacioase şi trecătoarc. luinină".) nu este el. Sf.! un dezacord vizibil pentru cei din jur. VarsanuFitf şi loan.. „Prin aceasta (a te lăuda pe line. Punăndu-Ie pe seama sa. în acelaşi sens. bunuri care-i vin de la Dumnezeu şi pe care nu le are decat prin participarea la bunât^ţile cefe dumnezc-ieşti. " SI loan Scărarul. serin alfubetica. roate i-au fost daruite de Ziditorul sau şi numai cu harul Lui au putut fi ele împlinite. in afara lui Dumnezeu. EJ se trufeşte. jşi închipuie ca are o calitale sau aJta. gă&im scris în Cartea lui Isus Sirah (10. şi penfru orice virtute. I Sf. în mod nebunesc... 409. pentni ca. căci. Varsamifie şi loan.. Sirisori duhovnirrfti. se crede a fi cineva. Scftsori ditlwvtuceşti. 217 1 . 412. Oare. V. omul . omul nu este de fapt deciif un fel de unealtîl şi deci dti are pentni ce sa" se niandrească.nu esle decât ţârâflă". Avvn Petru Pioniful. într-o noapte. ci-ţi pricinuieşti osândă. se întreaba Apostolul Pavel. sortite pieirii. de ce les fâleşti. Apoftesme. Sfântul loan Scăranil.. Omilii la I Timoiei. XXII. 24) (. vrednic de râs ? Nu este el. 4. şi penlru orice pornire bună. 1 Pi 1. Scam. ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor.. 4. asemenea unui sărac care n-are ■l\ miînânce.. viermii ?". m fond.

dovedeşte o totals necunoaştere de sine. ca şi mâdularele trupului. în afara lui Dumnezeu. are utilitalea şi imporfanţa sa. Relaţiile cu semennl sunt de aceea perturbalc. " Ibidem. 4-6. 1967. unicitatea fiecărei persoane se afirmă în relaţie cu a celorlalte."" chemată să-şi desflvăr-sească propriile daruri duhovniceşli. in loc s3 vadă chipul lui Dumnezeu. 11). care soco-teşte c. ca seaman al sau şi frate. "" ihmlii ht Mniei. moiufesitîrilf ţifetttt in cm? « proditt bolile spirituale asemenea purtări: „E ruşine sS se mfindrească cineva cu podoabă slrăină. IW Cf.1 nu e nimic". şi nimeni nu poate spune că se poate lipsi de ceilalţi (1 Cor. Desigur. cum spune în continuarea textuiui citat Sfântul loan Gură de Aur: „eel mândru nu se cunoaşte deloc pe el însuşi'V"1 Aşa cum scrie Aposlolul Pavel: „De se so-coteşte cineva că este ceva. se înşală pe sine însuşi" (Gal. 7). un soi de oglinda in care.'''1 Adevărata cunoaştere dc sine pcntm om constă în a şti că prin sine însuşi. adică având un mod propriu de a realiza natura uma-nă şi de a face vădit chipul lui Dumnezeu din el. fiecare om esle cu totul unic. doreşte să se arate cu totul deose-bil şi superior fală de ei. Nici un om nu este vrednic de dispreţ. deşi nu este nimic. eel trufaş nu-şi cunoaşte semenul. necunoscându-i demnitatea de fapturâ a lui Dumnezeu şi nerecunoscându-l ca frale a] său hilru Hristos. XXV. fălindu-se pentru (oare aceste motive pe care le-am arătat.11" de aceea între oameni sunt deosebiri. are un anumit rol. sau eel putin cea pe care el însuşi şj-a facut-o despre sine şi pe care aşteaptă ca celălall să i-o redea neşlirbita". Dar toate aceste deosebiri îşi regăsesc în Dumnezeu unitatea lor fundamental* (I Cor. Â Vintage el ă In ressembUmre de Dim. dar c nebunia cea mai de pe urmă să se falească. Pe de altă parte.Descriereu. în cadrul unor relaţii fireşti şi s&iătoase. sc cunoaste pe sine. iar din acela face un simplu mijloc de laudă de sine. Lossky. în loc să-l înalţe pe semenul său întru Dumnezeu. 15. nu sub forma opoziţiei. Paris. unii având mai multe calităţi şi daruri decât alţii. trupul lui Hristos. 4. 12. iar valoarea şi demnitatea lui nu sunt cu nimic mai prejos "Seam. 12. cu damrile lui Dumnezeu". îşi vede reflectală propria imagine. dimpotrivă. 12. V.'"' Cel trufaş. omul mândru nu mai poale cunoaşte cu adevSral pe nimeni şi nimic. Fiecare om. el se înalţS pe sine. este o persoana" distinctă de toţi ceilalţi. I Cor. omul irul'aş caută sâ se separe de ceitalţi oameni. ci a complementaritâţii. mai cu seamă. 6. 3). p. Neştiind ce este şi avimd o percepţie deliranta asupra propriei reaiităţi. Am spus deja câ \\ umileşte şi-l dispreţuieşle. Dc aceea Sfântul loan Gură de Aur spune că „acela. legâtura cu semenii căpătând în acest caz forma unei neincetate împotriviri. nu esie decât praf şi pulbere. 109. 12. o anumita funcţie. "w Cf. XXII. 21). in loc să-i simtă pe ceUUalt ca aproapele lui in Domnul. 1 rt ibidem. 2IX . în unitatea comunitiUii umanc al ca>ei arhetip este Biserica. spre folosul comun (I Cor. prin închipuirea de sine.107 Mai Intfti de toate.

aşa cum am spus.ţ ^pevdjy).. I'mtontt. în loc să-şi folosească darurile proprii penlru a-i ajula pe ceilalţi. pierderea minţii (otiziipiQ ©peucov)". el scrie: „îndata (după demonul slavei deşarte) vine demonul mândriei. in care el es(e situat pe Ireapta cea mai înaltă. deosebirile si chiar inegalităţile. Aproapele devine un rival. de asemenea: Sf. 12. " J MuyUlennans. 23. intrand astfel înlr-o legătură de unire prin contemplarilatea lor trâită îa Dumnezeu. 3. în smerenie şi frăţietate. nebunia (paula) şi vederea unei mulţimi de demoni în aer". p. 1052.. Omul mândru. Astfel patima mândriei ajunge să se identifice cu patima iubirii de sine. care aduce in chilia monahului fulgerări de lumină neîncetate şi balauri înaripaţi. în El.) eel mai cumplit dintre rele. I. 14. poate duce la stari acute şi tipice de nebunie în înţclcsul curenl aJ termenuluL îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect. Astfel.IDf' Iar în altă pane."" Fiind o forma dc nebunie. Toţi Sfintfi Părinţi. iar loţi ceilalţi sunt puşi pe trcptele cele mai de jos. 13-17. prin iubi-re.IOft Evagrie spune ca mândria duce la ieşirea din minţi (tKC~*aoiţ): Tratatut pmciic. Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare. ieşirea din minţi (ăK<notcn. ducând la distrugerea legăturilor armonioase pe care. omul le stabileşte atât cu Dumnezeu. iar mândria se vădeşfe a fi factor de dezbinare şi separare.Demonul trufiei pricinuieşte cea mai grea cădere a sufletului".Mdndritt decât ale altora. 22-25). Intr-unul dintre capitolele ediţiei neprescurtate a liatatului său. dimpotrivă. Nemaifiind m stare. ducându-l la răul eel mai mare. cu sine însuşi şi cu cei din jur. Capacitatea de a iubi pe care Dumnezeu i-a dal-o omului pentru a se uni cu El este pervertită de omul Irufaş.. 75.i se deschidă cu adevarat către eel de lânga el. A se vedea. 47. socotesc mândria o patima deosebit de gravu. mai puţin hăruiţi. ba chiar cei care an mai puţine calitaţi sau daruri sunt cei enrora li se euvine mai multă cinsie (cf. El se iubeşte pe sine si numai pe sine. acţionănd întotdeauna sub impe-riul acestui eu egoist pe care-l exaltă la infinit. Pilda VIII. 1 Cor. care o abate de la menirea ei fireascii pentru a o tndrepta numai spre eul propriu. să se îndrepte spre Dumnezeu şi s. scrie Evagrie. m 1 " Cupeie despre deosebirea gândunfor. stabilind o ierarhizare proprie. din care am extras citatul de mai sus. cât şi. Măndria constituie astfel ne-garea iubirii. in loc să fie desfiinţiite în simţirea unitaţii de (nip al lui llristos. prin urmare. Hernia. Louvain. omul se retrage in sine şi se inchide in lumea mărginila a eului propriu. . Omitii la Ojja. sursâ a nenumărate rele. din pricina mândriei. 111. /\ iravcrs fa tradition mami-scrife d'Iîvagre ft' i'ontitju*?. prin mândrie sunt tot mai mult accentuate. loan Gura de Am. 219 l#ccfo . abate aceste daruri de la ţelul lor fi-resc şi ie foloseşle în chip egoist penlru a-şi afirma unicitatea prin opoziţie faţă de aproapele sau. perturbând profund relaţiile dintre oameni şi devenind. arătând că mândria ajunsă la culine duce la nebunie: „(Demonul trufiei esle însoţit de.

zice-se. 34. seria alfabeticS. Se ştie. in limbajul ascetic al vremii. XV.120 mândria îl lipseşte de ajutoml l. 493A. •• Apofuwne. ' .85.oc' e! arată cum saYmanul om „cu minţile rătăcite. 52. nu '■ llmlem.1"1 care în altâ pane zice că din cauza acestei patimi a ajuns omul să fie „înconjurat dc scârbe şi dureri". Sf. „Mandria. arătându-sc în somn sau şi în stare de veghe. XII. Scrisori <luhovnicf)li. Sf. în ceea ce-l priveşte. al unui sffint înger. PG 90. 1. atunci. XXII.. Muxim Mărturisitorul. Descriind urmarile acestei stări. Sf. in fond.117 „Potopul de rele care au pangărit lumea a venit din pricina mandriei". în urmă.ui şi de darurile dumnezeieşti.Descrierrti. HI 3...17' fl face sit piardă cunoştinţa duhovniceascaV" apoi toate vjrtuţile dobandite. h'toriu toitsiacâ. IV. afirmfl SfSntul loan Gură de Aur. 1 I'aladie. amăgindu-se nenorociţii. 115. „ajungând la multS mândrie". că patima mândriei oferă un teren prielnic pentru vedeniile înşclătoare prin care diavolii îi amăgesc pe monahi şi care sum."* Mândria are numeroase alte efecte palologicc. |K Cf. 1 ''■' Ihiiiem. Sfântul loan Casian. Awn Antonie. în urma unei asceze în-dekmgate. Nicliila Stithatul.. PG 90. ia chipul. Opevcou) au venit". Sf. N 592/60. sub efectul acestei patimi şi-au ieşit din minţi. şi locul tot este plin de etiopieni" (care. thnilii la Ova. să-şi îasă cu totul din minţi".KlOO. ca. în cuvântul despre mândrie. Sfinţii Părinţî spun că ea este pricina tuturor relelor care-i vin omului. '* Cf. XV. Varsanufie şi loan. . Omitii la loan. Ceia 30Q tie caprh.1" care.lXV.6. sau mucenic.0 1 220 . 26. 492A. '" AseztimitUele mânâmreşti. 52. adevâralc halucinaţii.Scam. de asemenea.'" „Toate lucrurile rele ni se în-lâmphl din pricina mândriei noastre".tif."9 înstrainându-1 pe om de Dumnezeu."1 Istoria lausiacă ne prezintă şi ea douii cazuri asemănătoare: al riionahului Valens"3 şi al lui Eron. Muxim Msirtiirisitorul..X m Ibidcm.''''' „Semeţia esle cau-Za şi rădaciua bolilor". C'ap&ie tlexprr ilrago. învaţă un Bătrân. a fost luat în stăpânire de un duh pitonicesc". Râspunsttri nitre Tolasie. sau vreun dar (harismă). 8. 19. îi împărtăşeşte vreo descoperire de taina. îi indică în mod simbolic pe demoni). 25. 111 Cf.. aflăm despre un călugar care „umflându-se cu mândria. loan Gură dc Aur. 63. 2. Sfântul loan Scârarul. „întru ieşire din minţi (ătcoaaaic. IX. numifestârilt' ft ffltil în care sr produc ba/itr spiriltmle monahul „vede cum aerul din chilie ia foc şi este strabălut noaplea de fulgere slnllucitoare. in Omiiula Af«/«. Citim în Pateric cum unii monahi.. smintit de teamă. 493A. SI Tulasie."0 şi tot aici.l *Apofiegm«. 39. din pricina mandriei. uită câ este om". spune. descrie o asemenea situaţie: „CAnd dracul se sălaş-luieşte în lucrftorii lui. Sf. RăspunsuH cfitre TaUtsie. scrie Sfântul Grigorie eel Mare. 17-19. "" Ipoflegme. 1. Apojtegme.

29.. Sf.sţeztmriittrL'mânâsiirefU. ci pravăleşte întregul corp într-o distrugere totală". Scare. Sf.1 'y La fel spune şi Sfântul loan Casian: „Râul trufici. 27. Sf. XXXIV. 5. loan Casian. nâscAnd în suflel îndeosebi mânia.:w „rădifcina. 13. CeU M) de capete. XXXI. IV. . sau o parte a lui. Despre fedoria.in Casian notează: „Această boală..S'rara."4 ura'" şi toate formele de agresivita-te.. III. tot asa cum o boatâ molipsitoare. SI loan Gură de Aur. Sfantul loan Gură de Aur remarca. loan Casian.1" Cu toate că intr-adevflr mândria este pricină a tuturor palimilor. 1.. Rtixpunxuri cdtre Talusie. Cf. XXII. XXII. Omilii la Ozw.1™ clevetiiea şi defaiinarea " Comentarlu fo tov. 1" Omilii la Matei. spre deosebire de alte patimi. IX. XVI. 23.ni „Cele şapte păcate de cflpelenie sum vlăstare răsărire din aceastâ rădăcinS rca". 26. loan Scăraml. " OmiHi la loan. XXIV. Sf. . XII. răpune trupul în iniregime". trebu-iesfi arătăm totuşi că ea se înrudeşte mai indeaproape cu unele dintre ele. Sf. 75. XXII. XV. '-'" Cf. scrie Sfântul Grigorie cel Maic. 23.1-7 Este limpede c3 în acest fel mândria deschide poarta tuturor patimilor fntreaga tradiţie patristică prezintă cu constanţă tnvăţălura polrivit căreia mândria este „început".136 lar Sfântul loan Scăraml spune şi el că „pe cât este îjituiiericul strain de lumină. loan Scăraml. Sf.. \a fel. dnliov/ticeşti. XII.Mthidria se mulţumeşte să piardă o singură virtute. Sf. Cf. '" Cf. Omilii la Matei.. I. Cf.. 5. 493A. XII. Omitii iff loan. '•""Inf. trufia „surpă şi nimiceşte din temclii întreaga cetate a virtuţi-lor". 28. 1. ". 2. .. care nu se împacă să vatăme un singur mă-dular. fnvăţâiuri. Sf. XII. Grigorie cel Mare. râclacină şi izvor al oricărui păcaf. loan Scaiurul.24. 45. 6. 10. XXXIV. I. loan Scflninil. LXV. 52..XXII.. Sf. Miixini MBrtuiisitoruI. şi în ordinea lor este aşezată la urma\ totuşi esre prima prin origine şi timp". Cf. 13. Scam. 1 "* Sf. Sf. Capete despre draxoste. loan Gură de Aur. 84. lT Sf. XXII. I." învârtoşarea inirnii.IMi „Miindria este unul dintre cele mai mari pflcate. XXII.13' lar Sfâniul Io. 28. Comentariu la lev. af'irma* Sfflntul loan Gură de Aur. I. izvor şi maică a tuturor păcatelor". 2. 4. 3. 45.uriinlrlc nuinaslireşti. Sf.. Nichita Slithatul. Avva Ammona. Seem. cumplită. întinzându-se.. IV.î7 . IV.11 judecarea aproapelui. Talasie.Cementariu la toy. Asezămintele mânastireşti. loan Scărarul. loan Scăranil. Scara. 11 'lbulrm.124 şi tot cl arută că. Cf. Sf. că* „acest păcal singur risi-peşte tot binele din suflet". Simeon Noul Teolog. ('ete 225 de capete. I: Omitii 1a 2 Tesatoruceni. Seam. I. 25. 221 \sr. Aşezăminteie mânăstiresti. 28. ea loveşte tot sutlctul şi-l strică în intregime. XXII. I.28 1 '*' Sf. pe atât este cel mândni de strain de virrute". Grigorie de Nyssa. Cf. Sir. lM Cf. 2. 6.lcatelor. care atacă numai virtutea care le este contrară. ptf 90. . e întocmai cu o boală generalizată.Vraw. deşi este ultima in lupia pornita împotriva p.

.

9). adică înslrăinându-se de Dumnezeu.omul boleşte de striciiciune". De aceea.Oescrierea. Aceasră stare de păcătoşenie aralâ că firea omenească este slabă. 5. beteagă. în stare de păcătoşie. neputincioasa. altfel spus. depărtarea de El. Cuvântări. patimitoare. chiar dacă la naştere oumenii nu moştenesc pâcatul lui Adam şi chiar dacă sunl lipsiţi dc pacale personate. Meyendorff. Chiril al Alexandriei. Cateheze baptismal*.512. 18. . Raspunsul 12. altfel spus. PG 83. Sf. de pildă. Despre prnncii morn' inointf He vrenu: PG 46. XL. manifest ările sijehit in care se proditc iwtite spitituale Biserica Ortodoxă. Sf. originiilul grec fe0' <i) nu poate avea accasta semnifi-ca|ic şi îndreptitţcşte învăţătura Sfinţilor Părinli răsăriteni cu privire lu pScnhil oiigi-nar. 177-180. care este legat numai de persoana liii Adam. urmând învăţătura Sfinţilor Părinţi răsăritem. la: SI Grigorie de Naziunz. p. starea de păcat arata înstrăinarea de Dumnezeu sau. Slantul Marcu Ascetul scrie: „Murind primul om. 7 tstoria prescurtaui a evreilor.21 Starea de păcat care afecteazH firea omenească nu este o pricină de învi-nuire a omului atâta vreme cat el nu şi-a asumat-o în chip personal.19 Aşa se înţeleg şi cuvintele Psalmistului: „Ca iată intru fărăde-legi m-am zâmislit şi în păcate m-a născul maica mea" (Ps. 789 (citatil rnai sus).*" muritoare după trup şi. care este diferită. pălimitoare şi stricăcioasă. • Trebuie însă să adăugăm că. 23.!E$' (5 (Rm 5. păcat cafe s-a infins la loţi unnaşii siîi. moartă din punct de vedere duhovnicesc. nu este cazul să vorbim clesprc aşa ceva. 10. 226 . 1975. care reia expresia „firea boleşle dc păcat". Omul se naste cu o fire bolnavă. 3. " Tâtcuire fa Epistola cat re fiomani. Cf. 6). Grigorie de Nvssa. PG 74. care nu cunosc păcatul T'. loan Gun* de Aur. ' Despre Itotez. de ce-ar mai fi botezaţi pruncii nou-născuţi. Chiril al Alexandriei. 18. IV. IA Atum. ambele fiind echivnlente. 1961. arătând ca oamenii n-au moştenit păcatul lui Adam. ei suni lotuşi moşteniloriî unei stări de păcătoşenie care le vatâmă firea."' Şi daca ştergerea pacatelor este una dinlre funcţiite botezului adulţilor. 8. „dacă unicul scop al botezului ar fi ştergerea pacatelor. că e părtaşa la „firea căzuia sub legea pâcalului". în ceea ce-i priveşte pe copii. aflăin şi expresia: . considers că pruncii prirnesc Ca moşlenire urmările pScalului strămoşesc. p. carc afec-teaza" firea omenească. citatfi câicva ranchiri mai sus. 50. Despre ttnirea ipostaticii. Sfântul Marcu Ascetul. Or. Studia Patristicti. Paris.i ca nou-născuţii sunf lipsîfi dc păcat o găsim. nu mai puteam vieţui nici noi în Dumnezeu". afirmâ (oluşi că din pricina păcatuluî aceluia „toţi sun! sub păcat" (Rom. 4. Omilii la Matei. 194-196. 12 chez Cyrille d'Alcxandrie et Theodorel". Sf. după cum subliniază Fericilul Teodorel al Cirului. 157-16U Initiation (I la itwologie byzantine. ' In Icxlul citat din Sf. iar nu pficatul lui Adam în sine. mai precis..MI. tâgăduind şi e] că omenirea ar fi partaşă la greşeala lui Adam. spunc că ea „boleşte de păcat". A se vedea J. 1 Despre paecihiţti. stricăcioasa' şi muritoare ca urmare a pâlâ) penlru a se jnstifica învS|ătura despre rnoşlenirea piicatului lui Adam. Sfăntul Chiril al Alexandriei spune ace-laşi lucru atunci când. Astfel. 19. XXVIII. în general vor-bind. 3."* adi-că.

VII. w Cf. Camentarlu lu Evanghetia după loan. Sfântul loan Casian aratâ căde mici copiii au pop niri pătimaşe: „Oare nu vedem. 5. mutare ce nu poate fi osândilă. 10. şi unul care nu poate fi osândii.ii vrednică de osândă. având drepl cauză pe cel vrednic de osândă. 8. Tâkuire hi EpistoUt câtr* Uomimi. este şi ea o slare de pacat.Tiwisrruterea bolilor sp'triluale in umanilatrti tiecelzuh? catului lui Adam.24 adăugfind ca\ în urma călciirii poruncii de câtre Adam. Omul păcătuieşte din momentul în care dispune în mod liber de constiinţa şi voia sa. V. Căci două păcate s-au ivit în protopărinte. 12. 111. care a lepădat fărit voie. care. care a lepă-dat binele cu voia. 16. 14). Ţâkuire Ui Psttbmtf 50. Sfân-tul Maxim Mărlurisitorul face această distincţie chiar când este vorba despre Adam: „Corupându-se mai întăi libera alegere a raţiunii naturale a lui Adam.âirv Talasie. Grigorie dc Nyssa. încâ n-au ajuns să facă deose-bîre miKbine şi rău. firea noastră a suferit o schimbare. Nu poate fi (agăduit însă faptul că firea pe care omul o moşteneşte are o anumitâ inclinare {ţ>oni\) spre ruu." Ihldvm.! de îndală ce s-a născiit omul cum găsim scris în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleacă la rău din (inereţile lui" <8. 19. J'iind mânaţi de acum numai sprc răutăţi"*'* Această înclinare spre rău se manifests îndeosebi în patimi. Despre viafa hi Mnisv. Teodoret al Cirului.i m. XIX. întâmplată din pricina celei dintiti. 18.m este cea dintâî şi ce. Aşadar. . 21. dar pe care nu el a ales-o. pâna" şi la sugari ? Fără să vă"" ftiispunsuri t. al doilea al firii. 42. Sf. 32. Sf. V. dar chiar la cei micuţi. 21). pe care firea omenească le moşteneşteîf şi care se manifest.2* „Ceea ce pune stâpiinire pt' voinţa noastră şi o trage de la bine la riUi e într-adevăr o neputinţâ şi o slăbi-ciune a firii noastre". :i Mim>lf cuvânt Gatehetic. Cel dintâi este al hotărârii libere. A doua. Oespre închhuirea sv/ slujirea m duh şi itdevăr. 't'ăhnirr fn lipistoln râlre Romtmi. Chiril nl Alexanclriei. făcându-se părtaş vinovăţiei aceluia şi devenind astfel împreună-lfepunzâtCtr de urmârile păcatului strâmoşesc. spre pficat. de pildă. fiind in stare de nevinovăţie. 18. a corupt împreuna cu ea şi firea. din pricina hotărârii libere. Chiril al Alexandriei. care a pierdul ham I nepătimirii. ('onvoibiri titihovniceşli. 15. mişcările spontane ale cftrnii nu mi-mai la copii. atunci el ajunge să păcătuiască „dupa usemSnarca greşelii lui Adam" (Rom. înstrăinarea dc Dumnezeu. in care se află la naştere. Sf. iar nu al său.22 Pmncul nou-nâscut nu poate face astfel de păcate cu voia şi deci el nu este vinovat de pacat. Fer. este mu-farea fnii de la nestricăciune la stricăciune. a se vcclca: Sf. in sensul propriu al cuvântului. Mnxim MiUnirisîIonil. * Cu privire la caraclerul eteditar ul patimilor. Râspumuri retire t'alasie. loan Casian. Sf. în care a intral fără voia sa şi care nu are nimic comun cu departarea de Dumnezeu din pro-pria voinţă. . şi aşa s-a ivii pâcutul. prin călcarea poruncii dumneze-ieşti: unul vrednic de osândă. II. scrie Sfâniul Grigorie de Nyssa. 7. care este cu adevărat păcat. caderea voînţei de la bine la i. nemurirea".

227 .

(| Cf. Cimvorluri tlnhovniceşli. 2.1'' Tot aşa stri-căciunea şi moartea. el cade repede în ispitele diavoleşti. dintr-un imbold natural. Sofrctnie <il lerusali-imiliii. loan Gurfi de Aur. PG 24. Maxim Mamirisitonil. el continua* sa" aibâ libenil său arbitni. Caiehez. I. devin acum pricina de pacate personate. Sf. 21. Omilii la Facere. 45. Convorhiri dultoniiresli. PG 87. Riisptinsitri către Talasie. Sf. căci temându-se de boală şi moarte. 21. face ca omul sa se lase cu uşurinţă atras spre păcat şi sa se îndrepte in chip pătimaş spre rău. Sf. I. sunt sensibili la nedreptăţile pe care le su-feră şi sim! până şi jignirile unor vorbe spuse în glumîi? B:i uneori.2" este „legea păcatului" despre care vorbeşte Sfântul Aposiol Pavel (cf. 18. fUtSPunsUri căire Talasie. caracterul ei tiranic. Tâlcuire la Ephtola cat re Rontani. Poeme morale. de plăceri. III. 4. Nu vedem chiar la cei foarte mici violeniele înţepături ale mâniei şi nu observăm adesea că. devine.'2 Dar firea sa pervertită. Maxim Marmrisitorul.ir avea-o. 4. Grigorie de Nyssa. Chiril ill Alexandria. 12. adică înstrăinată de Dumnezeu şi întoarsă spre cele sensibile şi stricăcioase. Atanasic ecl Mare. I. Omilii In Faceir. pe de o part©." Şi pentru câ voinţa sa este slabă şi neputincioasă. Sf. Sf. dacă nu le-ar lipsi puterea". patimile sale sporesc şi-l îinping să păcătu-iască şi mai inult. loan Guril de Aur. "' Cf. Chiril ill lenisalimuliii. Sf. loan Casian. dacă voieşte să-l primeascâ. '" Cf. : Cf. pâcatuiau de sila"'. V. XIX. 323B.'* Sta-rea pătimitoare mosiemta" prin fire. " Cf. Sf. Aşezatmntele mânaxtirt'şti. IV. pânâ şi dorinţa de a se râzbuna .lzut. 12.Qesefierea. loan Guru" de Aur. Sf. lotuş i. fl hnoţoiuri de sujiel fo/imtaare. Sf. Rom 7. Giigoiic de Nazianz. RâsptfftsuH câti* Talasie. 18-21. Cuvânt mipotriva eliiuliir. XIX.iiasca'. loan Casian. „se lipesc prin dragostea dc viaţa. XIII. Sf. numifesumle ftfidul în care w protfttc ho/i/e spiriittafe dească în ei nici eel mai mic semn al plăcerii. în urma păcatului lui Adam. şi aproape şi cei ce nu voiau sa pâcăn. Sf. Râspiinsuri câtre Talasie. de la păcatoas5 fîîrfi voie cum era. 3I7D. sub im-pulsul mâniei. VII. Desigur. 228 . Şi lâsanduse omul târât în păcate. Omilii la Romani. el primeşte ajutorul lui Dumnezeu. :* Cf Sf. 3. 7. Tot aşa spune şi Avva Dorotei: „Omul este târat prin sikl şi tira-nie de vrâjmaşul sau. Sf. ei arală cfl posedă mişcările proprii cărnii.37 Sfinţii Părinţi sublimază adeseori constrângerea bruîală pe care aceastâ tending la rău o exercită asupra firii omeneşti. Omilii la Bunavrslire.e baplismak. I. şi cu cât păcătuieşte mai mult. I. sporit încă şi mai mult de lucrarea diavolilor care o susţin. IV. pe care la început oamenii leau moştenit fără voia lor. 14-21). Sf. 14 Cf. 21. III." iar pe de alta. omul nu este silit să păcătuiască. Despre Rugâchmtft aOttmtUUcă. mai înainte de a fi ajuns a cunoaşte virtutea răbdării."* Aşa alunecă sprc rail ecl mai adesea oamenii din pricina firii lor câzute. ajungând sa-l supună aproape cu tbtuL. "' Cf. Maxim Măiturisitonil."'' Sfiinnil Maxim Mărturisilorul vorbeşte şi el de puterile răului care-1 asu-presc pe omul c. Scrisoarea xinotktlâ. care duce lu o adcvărată înrobire a omului. cu atât ele se îiitaresc. cu adevarat pflcatoasil. II. 21. prin păcatul pe care-1 face om cu voia.

ui pcnlru pacalul lui Adam. iar din pficma puca-111I111 a inn.t potrmt cania tnclin-uea spre picat fMf \C*MÂ de faptal ci omul esie nan rnorţn a fosl drz%olui ties «le Sf loan (imi de Aur iOimltt I. OofmUua. . devine impreunl râspunzâlor cu ace I a şi cu toţi oamenii care fapluiesc si ei pacalul Of race in ftrea omeneasci cAzulă. ftrea fund incâfutati prm aprobarea voinţei ei inu-o legiluri rea".ium hinelc. spune acelasi lucru: .-ndorff. /Vsprr Kugâiunr» demnrmed. 21.. ne indeamnă. merge pan! U a traduce lexlul de la Rom-mi 4. din pncina neasculr.ii * Prin pacalul pe care-I face cu voia sa.ir. nanui >i aaraai prntni a u-ii ' Concepti. din cauza ci-reij lo*i au pitiluit". (otmil) trinaa at roan pUceni. 12 anfel. a continual si le dea oamenilor poninci p invaiălun.t owe poruncea 51 dădca pentru ficcare pacal pedeapta cuvcniia. Mil I) *i Fei Teodocei al Cinilui {/'âl<mr.*° De aftfeI. şi robia la care ajungc omul imi tin sfârsH. i Legr.care ne arali cum sa ne ferim de ele"..' Rtmutiu."' De aceea Sfânlul Maxim MârluriMtorul.41 De altfel. 21 Tiramzai pururc* fir* w Mta de frica n*orbi. prut glasul proorocilor.ti in Bm oamenilor irăsilura pătimiloare (palimasa) prin nastcre şi iiindci neincetat cu aceasti trăsătură pătimitoare a naşlerii prin pacal se improspata prim. VJ St M^tim Mirlunsitonil. V.ua cfl ei se puieau impolnvi acesui inlaniuiri aparent fatale. Dumnezeu.1 iwdci asadar. in descnerea pe care an ficu-o fiecărei patimi in pane. deci. cunoscand lainele noastre si gaadorile din adancul suflclului nostm. depiaage coodiţia umani . se stie ci sub Legea Vecbe.4. omul ii urmeazi lui Adam. dc/\ jlmno dialectica pâcatului si a pati-muii. JMBBM falaae. Dupi caderca in pacal. Sfantul Sofrociie spune I impede ci oamenii care au Iran sub Legea Vcche aveau puierea de a se impocrivi paiiniilor şi ci. " Cf Sf Gngone de Nyssa. crau direct răspunzâlon pentm picatele lor . am subliniat adesea aceasti dialectic*. cu nssr limilcle natuni umane căzule.ti picaful. MX..i le implini.la Gphtola utirr Jtomoaf. II. ' I If IOM DsakSSChia.Dumnezeul untversului | 1 Işi araiâ faţă de noi toata bunâlaiea Sa.lor %punimiU in umatiilatni d>< a:\ati . au fosl oameni care an dus o viaţi dreapti si plâcula lui Dumnezeu.» câlcare.1 înir. K i i / . Proorocii care sirigă să fugim do ploal si si i. 4 ■ Rm/Mimun •âlrr ŢaJaur.moariea.ini . vorbind despre fui lui Adam.Cat pmeşte pâcatele < 1 in. 12) J M . care Ic estr comuna Numai in acesl seas putem spune că oamcnii sunl cu loţii vinov.Transnniertti l--l. ne sfaiuiesle şi Hiatus! pornirile noa pre rail. " ( 1 si IcxuGurade Am Omtik At/ocarv. in capiiolul referilor U pacalul sirarnoteu: din volumul RaMaafa MaaaN 'MI. care no fac decât si adevereasci si si le intăreaaci stncaciunea si con-Jitia de ftinţe supuse morr. V. | i cind ele ar ft elcmenrele constitutive ale vieţii". I • 'iniiir lii Hiiiuivisttrr . dni in care ne îndeamnâ si pirăsim catea rautitilor ( » invftatoni . ceea ce n-at ft mil nici un sens d ei n-ar ft avui putinţa do . nu era nâdejde de slobozire. >i care .Sfantul loan Gura de Aur.." cizâad pradi patmu-lor.

ca şi robia stricăciunii şi a morţii. 44 Cf. chiar cei drepţi. 129. 1944. dar lasă ca voinţa noastrâ" sa săvârşească lotul".\e prodtw boiiJe spiriluale nu ne conslrânge.Descrierea.41 Dar to! atăt de adevărat este că înainte ca Fiul lui Dumnezeu să Se înlru-peze şi să împlinească lucrarea Sa răscumpărătoare.XK. ne da" leacuri potrivile. nestricăciunea şi nemurirea pe care ea le-a avut în starea cea dintâi. care-i fusese pusă înainte la creaţie şi pentru care a şi fost creat. V.44 Doar llristos putea să tămăduiască Firea omenească de boala grea in care zăcea după căderea în păcat a lui Adam. Lossky. inanifesiârile sîfetul hi care . Tftâologte mystique de fEglise d'Orient < Paris. p. oamenii. °OndOtlaFacere. 230 . nu puteau scăpa de condiţia păcătoasă în care-i anincase pacatul slrâmoşesc şi sufereau tirania firii lor pătimitoare şi înclinarea ci spre rău. I. Această stare de păcătoşenie era o stavitâ care împie-dica omenirea să ajungă la dobândîrea deplină a harului lui Dumnezeu. numai El îi putea reda nepătimirea. numai El putea sft-l aducă din nou pe om pe calea îndumnezeirii.

PARTEA A III-A Condiţiile generale ale tămăduirii .

.

11.I Hristos .3 Şi.TamâduiCorul . riici rana. 17. 233 .let 17.Câ Hhsios a venii en să-i vindece pc cci bolnavi.■W>w. . toate erau stâpânite de el. In deplina conformitate cu aceastB invăţiîUirâ it lui Hristos cu privire la Sine. pcntra a-1 vindeca pe Israel.faifwiM/. dar n au putui să stăvileascâ răul care se intinscse (. nici untdelemn.. căci din creştet până în tâlpile picioarelor nu ramăsese nici un loc sănatos. Mc 2..baptitmal*.261..) M a trimis sâ vindec pe cci zdrobiţi cu inima" (Lc 4. Sf.2. Căci zice şi leremia: «Am doftoricit Babilonul şi nu s-a vindecat» <Ier. aproape cu aceleaşi cuvinte. Toatc erau robitc păcamlui.Proorocii. III. Căci rfiutatea s-a înturit şi mai mult.u n singur lot. Omilii la h/mnla. ei n-au putul face nimic.e v«fcd. nici legâturâ pesie ele>» (Isaia I. 6-7. văisfifld lacrimi pentru el. arată Sfântul Irineu. . 5. care boleau din pricina urmârilor pă-cjtului strâmoşesc. Aşa zic.. C'uprinsese tot sufletul. vinuccă-le pe line iiusuţi' (Lc 4..' Avva Dorofci spune şi el. 'Ad\. nici vânâiaia m\ mai eraii calde şi nu se mai puiea punc nici plasOire.şi in mod special Moise . potrivit Sfinţilor Părinţi. Inf. proorocii . nici i n i r .a. 278. „Nu cci sân&oşi 8U nevoie dc doctor. cum zicc Isaia Nici buba. au fost trimişi. 12-13.imt rflutatea nu era numai intr-o parte.1 vâd în HI doctoral trimis de Taiâl penlra a-i vindeca pe oamcni. Sir 34. Lc 7. 6).. ci cei bolnavi (. ci în lot trapul.. 51. de a&cinenea.) a trimis prooroci şi nici aceţtia a-au i/butii.) n-am venit sa chem pe drepţi. că „Bunul Dumnezeu (.. 1-2. şi ei. 18). . Stfipflnea peste toate puterile lui. o spune El însuşi'*. lisus spune. Dumnezeu era privit drcpt „Ccl ce vindecă toată bolile" (Ps.au fost trimişi de Duhul Sfânt ca doctori care să în-gnjeascâ pe poporul hu Israel care bolca de pâcal. ' (<urhr:<. 172. spune Sfântul Chiril al lerusalimului..>i peiiiru a-i reda firii omeneşti sâniUatea sa primordial a ('hiar înaintc de înlruparea Cuvăntuliii.md. 19: 38. şi: „Duhul Domnului esie pestc Mine (. neunse cu uutdelemn şi nelegate". 14. 23). 3). si încâ: „cu adevarat Fmi vcţj spune: DocJore.). 2 Cf Oiigen. 102. Slmiii Pârinţi şi întreaga Tradiţie bisericeasc.1 într-adevăr. XII. 9. 31). />r\frr viaţa lui .' dar în faţa unei omeniri atât de grav bolnave şi profund rănite de pftcat. l-au ingrijit. ci pc păcătasi la pocăinţâ"' (Mt. ca si Moise.. XIV. Grigoric ile Nv**a. Nu K mai putea pu-ne untdelemn ş. toc trupul ti en plin de răni m-curăţale.

III. 2. I.7 „Acesta. cei bolnavi şi rătăciţi. * Ibidem. lunile noi. Diininezeu. dar sufletul n-a putul fi vindecat de curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi.* La fel spune şi Sfântul Macarie Egipteanul: „în vremea calcării poruncii de către Adam. 2. mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu. II. 111. După el a venit mulţimea proorocilor." „Şi toţi cei care primiserâ Duhul au văzut cat de mare şi de ne vindecat este rana şi că nici o făpiură nu puten s-o vindece. 3. nici nu vindecă suferinţele. 2: „Vazfind ranu de ncvindecat şi atât dc rea (a omului). şi penlru aceasta. IV.Condifiile genem/e ale tânuidiurii 9)". De aiunci. H). Cf. Prin urmare."1 Sfântul Nicolae Cabasila arată şi el. 9)". „în nesfârşita Sa iubire de oameni. Omilil duhovmcesH (Col. XX. dintre Părinţi. încât nimeni nu putea sa-l vindece (. aşa de grav a fost rănit. spunând: «Au doară nu mai este balsam în Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica popondui Meu ?» (ler 8. dar ea n-a putut decât sa-i pregătească pe oameni pentru „ca ei să voiască cu orice preţ sfl-şi refacă sănatatea şi să ceară bucuros şi cât mai grabnic să vină la ei doctorul" şi să „arate mai mult dor după sănătate". II.12 Sfântul Macarie spune. tot asa şi Legea cea veche nu putea să aline durerile şi sâ 5 6 Invâţăutri de suflet foloxiUnire. Lâsaţi-I şi haideţi să mergem ficcare în ţara noastrîi» (ler 51. dar nici ei n-au putut să vindece ranile cele rele ale neamului omenesc. ochii lui au privit catre cele rele şi către patimi.) nici until dintre drepţi. '. zeciuielile. Au urmat preoţii. jertfirile. şi toată dreptatea ei n-a putut să-1 vindece"." ca Legea a fost data oamenilor ca mijloc de vindecarc.. dar nu a putul să aducă o vindecare completă. care a pus temelie pentru casa Adevărului. diavolul s-a străduit să r&neascft şi să înlunece pe omul eel lăuntric. Sfântul Antonie eel Mare reia această temă şi de fiecare dată foloseşte termeni legaţi de boala şi tămăduire. mai întâi 1-a ridicat pe Moise. şi au mărturisit că sun» neputincioşi". scrie el. Dar Moise a murit fără să fi izbândit. "} Ibidem. 11 Ihidem. rămiinând închişi faţă de bunurile ce-reşti. căci ea nu era de ajuns pentru lecuirea lor. ca şi Sfântul Antonie. 2. datittorul de Lege". dinire profeţi sau patriarhi n-a pului să vindece sufletul care fusese de la început rănit cu o rană nevindecabila. damrile."5 „Apoi mulţimea sfinţilor s-a adunat şi a înăl-ţat rugăciune cătrc Ziditorul tuturor. în acelaşi sens: „Tot aşa cum umbra nu aduce nici un folos. A venil Moise. a venil El însuşi la făpturile Sale (ca sS le vindece)". dar nu s-a vindecat. 2. 4-6. «Am doftoricit Babilonul. in marca Sa milostivire. care au zidit şi ei pe aceleaşi (emelii. sărbătorile. 22). a voil să vindece rana cea adăncă şi în-tinsă şi să ne aducă la părtfişia cea dintru început (cu Dumnezeu). 234 . 9 Ibidem.Besot* vkiţo in HtUtos. apălările rituale. arderile de tot şi toate celclalte mijtoace de îndreptare care existau în vremea Legii. ' Scritori. Ziditonil nostru a binevoit să vină la noi.6 în mai toatc scrisorile sale. I..

liristos Tâiiuuluiumil vindece ramie suîletului, pentru că nu avea puterea să dea viaţă".'3 lar St.tiuul Grigorie de Nazianz arată şi el câ\ „mai întAi mustrat în multe felmi pentru nenumăratele sale plicate, care se înmulţeau ca lăstarelc dintr-o rădăci-nâ rea, apoi sfâtuit sprc îndreptare, pentru mulle pricini şi în toi felul de îm-prejurări, prin cuvânt, prin lege, prin prooroci, prin mulţimea binefacerilor. ori prin groaza ameninţârilor, prin pedepse şi felurite semne (...), s-a făcui vâdit câ omul are nevoie de un leac mai puternic, care să-1 vindece de boala răutăţii care sporea peste măsură".N După Origen, cbiar şi îngerii „veneau în ajutorul oamenilor şi-i faceau săiiătoşi, vindecându'i de boltle lor {...)■ Şi atât cât le sla în putere, îi ajulau pe oameni".15 Dar ca şi proorocii, şi îngerii s-au dovedil neputincioşi, din prici-na relei voinţe a oamenilor care nu voiau să se tămăduiascfi (..chiar dacă ei faceau tot ce le sta în puicre pentru a-i vindeca pe oameni, aceştia nu voiau să se viiKlece"16), dar mai ales pentm că boala era grea şi se întinsese la toată omenirea căzută: „şi au văzut că leacurile lor erau prea slabe pentru boala de care sufereau oamenii".17 Era limpede că omenirii îi trebuia, dupâ cum spune Sfântul loan Scăraml, un doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe masura mririmii bolii şi rani-lorei.'* Singiir lisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a facut om. ramănând în actflaşi timp Dumnezeu, era doctonil potrîvît, şi de aceea, pentru c;l numai El putea să-I vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesiarşita Sa milă şî iubire faţâ" de nearnul omenesc şi ca raspuns la pliinsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de sfînţi, L-a trimis pe pămâm, Sfântul Chiril al Jemsalimulut scric, in continuarea textului citat mai sus: „După care, sfârşîndu-li-se lacri-mile, profeţii au strigat: «Cine va da din Sion mântutre lui Israel ?» (Ps. 13, 6) şi încă: «Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5) (...), căci, iată, rănile oamenilor sunt mai man decât leacurile noastre (...)t şi ticăloşia noiistrâ noi nu putem s-o îndreptăm, numai Tu poţi sa ne îndrepţi şi să ne ri-dici".1" „Şi a ascultat Domnul rugăctunea proorocilor §i nu Şi-a întors Tatăl lii(ii Sa de la nearnul omenesc rănit de moarte. Şi pe însuşi Fiul Său L-a trimis, ca doctor care să-l tămâduiască".3u „Cuiioasteţi că este împâral şi Doctor'*, „căci 11 ii.'.. împăratul nost.ru, punând începul tămâtluirii, s-a îmbrăcal in sârăcîa noaslră şi l-a vindecai pe cel bolnav",!l „RămAnând Dumnezeu şi " Omilii duhffvniceţU (Col. II). XXXII. 5. *Cwântâri. XLV, 9; XXXVIII. 13. '' Omi/ii ta Evanghetui tfapă Lira, XIII. 2. Despre îngerii vindccutori. A se vedea: In 5. 4. SI", loan Scui'aml, Scam, I, 14. " Omilii la EvangHeda dupd Utai. XIII, 3. ,? Ibidem, 2. ^Cf.Scom.l 14, (\iti-hrzr bti/'tisnmle. XII. 7. " ibidem. %. '-' ibidem, I. 235

Condifîîle general*? ale iimuuluîrii păslrându-Şi cu adevărai neschimbată slava de Fiu, S-a facut, ca doctor foar-le priceput, pe potriva slăbiciunii noastre"." La fel spune şi Avva Dororei: „Atunci Bunul şi lubitorul de oameni Dumnezeu trimite pe Unul NAscut Fiul Său. Căci numai Dumnezeu putea tămădui şi birui o aslfel de patimă. Şi pro-orocii au cunoscut aceasta. De aceea spmie şi David in chip lămurit «Cel ce şezi pe heruvimi, arata-Te, înalţa stapânirea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi» (Ps. 39, 23). Şi «Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5). Şi aKele ca aceslea. (...) Deci a venit Domnul noslru, făcandu-Se om pentru noi, ca, precum zice Sfânlul Grigorie," să vindece pe cele asemenea prin ce-le asemenea, sufletul cu suflei, trupul cu (nip".24 Avva Ammona spune lot aşa, că „Tatăl L-a trimis din cer pe Fiul Său, pentni ca sâ vindece toaie nepu-linţele şi toate bolile oamenUor"." lar Sfântul Antonie eel Mare. in mai mul-(e dintre scrisorile sale, reia această temă: - „Rana era de nevindecat şi nici una dinrre fiipniri mi puiea s-o lecuiască, în afară de Fiul cel Unul Nâscut. chip al Tatălui: EI, Mântuitorul noslru, era doctorul cel bun, ştiut şi aşteptat de prooroci; şi de aceea, adunându-se toţi laolaltă, au înalţat rugâciuni la Dumnezeu pentru neamul omenesc (...) lar Dumnezeu, ariitându-Şi marea Sa iubire, a venit la noi, oamenii"."'' - „Rugfiminţile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu. care cereau adâncul bu-nătăţii Sale, să-L trimită adicS pe Fîul Său Cel Unul NSscut. - căci, nefiind nici o iViptură în stare să vindece rana cea adânca a omului, El sîngur putca s-o facă venind la noi -, au ajuns la urechile Lui şi, mişcat de iubire, Acesta a spus: Fiul Omului (...) binevoieşte să iei asupra Ta sarcina aceasta".27 - „Toată adunarea sfinţilor s-a strâns ca să-l ceara bunătâţii Tatălui un Mântuitor care să vină sa* ne mântuiascâ pe noi toţi, spunând că numai El singureste doctond potrivit pentni rana noastnl. Şi prin voia TaUllui, El S-a lip-sii de slava Sa şi, Dumnezeu Hind, a luat chip de sluga şi S-a dal pentru pacatele noastre".2*1 - „Văzând că nici sfinţii şi că nici una dinlre fapturi nu poale vindeca rana adâncă ce cuprinsese toate madularele şi ştiind c;1 duhul le era neputincios, Tatal iiiluror fapturilor Şi-a arătat milostivirea şi, In marea Sa iubire de oameni, nu L-a cruţat pe Fiul Sail Unul NAscut şi L-a dal pentru piicatele noastre. ca pe toţi să ne mantuiasca*1.2* - „Inima Făciitorului s-a umplul de milă pentni noi şi în neţărmurita Sa bunatute El a voit s3 ne aducă la starea cea dinlai, care se cuvenea s;l fie pu;: a

Ibidem, X. 5. Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. CuvtouâH, XXVIII. 13; XLV, 9. '* hiviiftiluri tie suffer Jolositoare, I, 4. 2S liphiole, 12. 3. " Scrisori didiovniceşli, II. 2. r Ibidem, III. 2. * Ibidem, IV, 2. » llndem, V. 2. 236

liitslos Ttinuuiiiitimil rurea păstrală, Şi nu S-a cniţat pe Sine, ci S-a pogorât la făpturile sale, pentru a le mântui'V'0 - „Cei care primiserâ Duhul au cunoscut câ nimeni dintre făpturi nu poale vindeca rana cea adfmcă, ci numai Bunatatea Tatfilui, Care este Fiul Sail Cel Unul Născut, trimis ca sa mântuiascS lumea. El esle doctorul eel mare care poate să ne vindece de boală, Şi ei s-au rugal Tatalui şi Bunătâţii Sale",11 „Făcâtorul nostru a văzut câ rana se întindea tot mai mult şi ca era nevoie de un doclor; de aceea, lisus. Dumnezcu şi Ziditorul oameiiilor, a venit la ei să-i vindece"." La rândul său, Sfântul Macarie Bgipteanul scrie: „Rana cu care am fost raniţi era nevindecabila şi numai Dumnezeu putea s-o vindece, De accea a si venit în persoană, pentru că nimeni şi nimic din ecle de demult - nici Legea, nici proorocii - n-au putut s-o vindece, Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabila a sufletului"." lar in alta parte, la fel, spune că omul „aşa de grav a fost rîlnit, încât nimeni nu putea sa-l vindece. ci numai Domnul; El singur putea săvârşi acest lucni. lar Acesta venind «a ridicat pacatul lumii» (loan 1, 29)". Şi pentru că (oţî erau ncputincioşi, „a trebuit sS vină Mântuito-rul, doctorul eel adevărat, eel ce vindeca in dar (...) El singur a adus marea şi mântuitoarea izbnvire şi însănătoşire a sufletului; EI l-a eliberai din robie, El l-a scos din întuneric, El l-a preaslăvit cu lumina Sa". în altă omilie spune. la fel: „Când a călcat Adam porunca şi s-a făcut neascultător, odraslele nopţii - adică duhurite răutăţii - i-au sfâşiat mădularele sufletului şi l-au lăsat fără puterea de a face binele, îiitunecăndu-l cu (otul şi rănindu-l fără putinţă* de lecuire; si nu i-a fost cu puiinţa nici unuia dintrc patriarhi sau dintre prooroci sii-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul sau, putea s-o facă. Şi pentru aceasta, în neţărrnurita Sa bunatate, a venit întru alâta umilinţă şi la licitloşia noastră peiitni a ridica sufletul căzut în răutate"." Dar nu numai autorii citaţi mai sus, ci toţi Sfinţii Părinţi văd in Hristos pe Doctorul venit la oameni pentru a-i vindeca de bolile şi de nebunia aduse de pilcat şi dc urmările sale; ei vorbesc - încă din primele veacuri - despre mântuirea pe care El a adus-o ca despre îngrijire şi tămaduire a neamului ome-IK'SC. Astfel, de pildfl, Sfantul Ignatie al Antiohiei le scrie Efesenilor: „Un singur doctor ('icnpoc,) este, trupesc si duhovnicesc, nascut şi nenâscut, Dum'" Ibidem, V bis.

»IbtdenuVlZ.

'■■ Ibidem. " Oimlii tlultovnicvfti (Col. II). XXX. 8. * Ibidem. XX. 5-6. " Omlii duhoviticeftt (Col. III). XXIV. 3-4. A se vedea. de asemenea: Ibidem, XXV. J. l-\, Omitii duhtnmicejfl (Col. II). XV. 47: Jnsusi a spâlat riinile ucestora. i-a vindecat şi i-a dus in citmara cea cereuscă"; XLVIII: „Pentru aceasta a si venit Domnul. singur doctor adevurat. pentru ca să vindece sufletele celor credînciosi tie patimile celc incurabile şî sil le cur3teasca tie imiidâiia leprei rautfuii".
2T7

Condifiiie general? (de lâmâduirii nezeu in trap, în moarte viaţă adcvărată, din Maria şi din Durnnezeu (...) lisus Hristos, Domnul nostru".36 Sfântul lustin Martirul şi Filosoful spune despre Hristos că „S-a făcut pentru noi om şi fund astfel părtaş suferinţelor noastre. ne-a adus vindecarea".37 Autorul Epistolei către Diognet scrie şi el câ Dumnezeu, „arătand că în vremile de mai înaintc era cu neputinţă firii noastre să dobândeasca viaţa, a arătat acum că Mântuilorul poate mântui şi face cele cu neputinţă; prin acestea două a voit sîl credeni in bunatatea Lui. sa-L socotim (...) doctor (a! nostru)".38 „Singurul doctor al rănilor noastre este niiinai lisus", spune Clement Alexandrinul,1'' care arată şi că „Durnnezeu, Care este Tată, caută făprura Sa, o vindeca de cade şi iarăşi o ridică",40 In omilia sa dedicată Epifaniei, când Biserica sărbătoreşte arătarea lui Dumnezeu oamenilor. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Sărbătorim aslazi vin-decarea noastră de boală",^ şi încă: „să vedem (în sărbiUoarea aceasta) lu-crarea vindecării noastre".4: Sfântul Grigorie de Nyssa, la rândul sâu. scrie: ..Dociorul adevărat al bolilor sufletului, care, pentru cei stăpânili de rău. a in-irat în vîaţa oamenitor. înlăturand (...) pricina facătoare de nioane, ne readu-ce la sănătatea sufletească".411 Şi puţin mai departe: „Riindcă (...) prin părăsi-rea vieţuirii celei bune din rai (...) firea noastră a fost luată în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte. a venit Doctoral eel adevărat, tămăduind după legea doftoricească răul prin cele contrare lui",44 Sfâniul loan Damaschin în capitolul din DogrmUica sa dedicat venirii in trap a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezeiasca întrupa-re, despre purtarea de grija (iconomia) de noi şi despre mântuirea (în greceş-te: modul vindecdrii) noastra", spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tată-lui... vindecAnd neascultarea noastră".45 Mulţi Sfinţi Părinţi amintesc, în acest sens, proorocia lui Isaia referitoare la Hristos: „El a luat asupra-Şi du-rerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovarat" (Is 53, 3). Păcatul şi urmarile sale apar ca boală. dar şi ca forme de nebunie mani-festată în multe chipuri. De aceea. Hristos este privit şi ca Cel care a venit ca să „plăsmuiască din nou pe cel zdrobit, să-l faca viu pe cel omorăt şi să che-me iaraşi la el din rătăcirea (minţii) plăsmuirea Lui".4'' lar Origen spune di* Câtre i-fesem, VII. 2. Apologia a dona, Xlll. " Epistola vâtre Diognet, IX, 6. " Care bogai se va mântui''. 29. 3. 40 ('uvi'mi de indemn <ătre etitii. X, 91,3. " (Mvâmâri. XXXVIM. 4. 11 Ibidem. "" Despre Rugi'tciimea dotimetiscă, IV. u Ibidem. a DogiiHilirii. Ill, I. " Sf. Simeon Noul Teolog, Discitmtii etice. I. 2. 238

liristox - TămăduiUmil
rect: „Neamul omenesc, atins de nebunia păcarului, irebuia vindecat prin mij-loacele pe care (Cuvântul) le socotea poirivite celor atinşi de ea, pentru rea-ducerea lor pc căi înţelepte". JT De aceea, Clement Alexandrinul poatc sputie: „pe eel care grăieşte cuvinte atât de ncsocotile (netfxxvoovvxa) ÎI chem |a mântuirea care-l face saniUos la minte (CTONttpovOTxrav)".4" Aşa cum am arătal deja, chiiir numele lui lisus (leşua) înseamnă „Yahwe mâniLiicşte" (cf. Ml. 1,21; Fapte 4, 12). Verbul ebraic yasha, care inseamnă „a salva", are în limba greacă corespondentul otiţeiv, folosil în mod free-vent în Noul Testament, care înseamnă nu numai „a elibera" sau ,.a salvfl dintr-un pericol", ci şi „a vindeca"; toi aşa, cuvântul acooxnpta (mântuire) în-scamnă nu numai eliberare, scăpare. mânluîre, ci şi vindecare/1'' Putem stabili S puralelă între Inaout; şi ksouxxi. Astfcl, Sfantul Chiril al lerusalimului ex-plica: ,Jisus, în evreieşte, înseamnâ Mântuitor, dar în limba greacă se talcu-ieşte ulmildiiitor"/0 „Şi pe drept cuvânt este numit «lisus», câci este un numc care I se ciivine pentru ca El mântuieşte vindccând'. Am aratat deja câ Hristos însuşi Se prezintă ca doctor (cf. Mt 8. 16-17; 9, 12; Mc. 2, I7;U4, 18,23; 7, 31), că adeseori proorocii îi vestesc venirea în această calitate (cf. Is 53, .*>; Ps. 102. 3), iar evangheliştii îl numesc si ei tot aşa (cf. Mt, 8, I, 6-11). Pilda samariteamilui milostiv, dup.1 Origen, poate fî ea însâşi privitS ca o prezentare a lui Hristos ca Doctor.52 Să aminlim. m fine, că, în timpul unii Sale pămanteşti, mulţi oameni au venil la El ca la un doctor." Biserica Ortodoxa a integral acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca şi conceperea mântuirii ca tfimadtiire, in ansamblul rituaiurilor sacramcntale54 şi al slujbelor liiurgice,55 In însuşi rniezirl dimmezeiestii Liturghii a Sfantului loan Contiti lui fV/.v/tv. IV, 19. (Prof Larchet traduce ultimcie cuvinte: „penlru a-i face pecei nebiuri întregi |:i rninie"). ? < 'uviitil de indenm f litre elhii. XII- IJ8. 4. * Cf. X, L. Dufour. Pirlionnahe (hi NotOVOU Testament. Paris. 1975. p. 485-4S6. P. Gvdokiniov, Usages tie In vie spiiituelle, P.iris. 1969. p. 169-170: I. Hausherr. Btudta de spihtuolite orientate, Rome. 1964, p. 317-318. Am arătat deja ca aces' dubhi sens « regăseste şi fn limb" coptă, iar dinire limbile modeme. in limba Italian;! in care „la .salute" înseamnă şi măntiiiie sau scăpare. dar şi sanalate. 111 C<it?heze btiptisnmle, X, 13. 'IhidenuA. " Cf. Origen, OmilU lit Evimglielia du/nî Lnca. XXXIV; Cmnentiiriit la Evanghelia ttitpâJaan, XX, 28, B Cu privire la acest aspect, a se vedea A- Hamack, ..Medicinisches aus der altesten Kiichenyeschicfile". Texte uitd Uittersuchitngen, VIII. 4. Leipzig. 1892. p. 125 s.u. M Penlru cilitorul occidental. Prof. Larchet recornanda* caiiea lui E. Mercenier. Ut pri-err dtt liglises de rite byzantin, t, I. Chevelogne. 1937. care cuprindc (extelc acestor slujbe. In ccca ce-l priveşle pe cilitorul reman, ace&ta Ic poare afla in cărţile dc ritual oi'todoxe (Uturgltier. Mvtitfehiic, Censtov, Oc.toih etc.). v ^ S,i citilm câleva excmple. scoase din slujbu Vecetniei şi a Urrcniei din ziua lie Duniinica: „Prin Cădorea celni întâi zidit. cuniplil ne-ani rânit; dar ne-am viiulecat cu rana Ta, cu caie 239

Coiuliţiile generate tife lâmâduirii Gură de Aur, Hristos este invocat. ca „Doctorul sufletelor şi al trupuriloi noastre'*. Penrru că este în acelaşi timp şi Dumnezeu, şi om, unind în Persoana Sa dumnezeiască cele două naiuri, divină* şi umană, Hristos, Logosul înlrupat, poate să vindece firea omenească, bolnava din pricimi păcalului şi a urmări-lor lui funeste. Pentru ca să-1 vindece pe omul căzut, Hristos trebuie să Se t'acă om, sa-Şi asunit* in chip adevăral firea omenească. Aşa cum arată Sfăntul Maxim Mărturisitonil, „Domnul fiind înţelepl, drept şi puicrnic după fire, se cădea ca înţelept. să nu ignore modul tămăduirii'7(' şi, explică el în continuare, ..înţelepciunea şi-a arătat-o în modul tămăduirii, facându-Se om fără vreo schiinbare sau ştirbire"." Dacă ar fi numai Dumnezeu, farâ să fie în acel&şi timp şi om, iitiinci - spune Sfânlul Chiril al lerusalimului - înseamnă că „El nu Şi-a asumai omenitatea, şi noi rainânem straini de mfintuire'V* căci, aşa cum arată Sfâiitul Grigorie de Na-ziaiiz, „ceea ce nu este asumat, nu este vindecat (to ytip 6:rcpoaAf:/rcoi;, &6eprt-ntxrxiv)"?' formula care reia cuvânt cu cuvâm spusa Sfântului loan Damas-chin."' care mai adaugă: „CuvânUil ia pe om în mtregime (...), ca să dea mântuire vindecare) omultii în înlregime" şi „pe toate le-a lualca pe loaie să le vindece".**1 ntr-adevăr, Hristos a vindecat „pe eel asemenea priiitr-unul asemenea", adică 1-a vindecat pe om facându-Se om. îmbracând firea omenească în întregimc. „Neputinţafirii noastre (,,.) fiind peste măsură<Je irmre, avea nevoicde un leac pe măsură. lar acest leac ni 1-a adus Zidiiorul nostru, Cai"e S-a facut asemenea tâpturilor Sale şi Dumnezeu l'iind, S-a fifcut om ca noi", scrie Sfântul Sofronie al lerusalimului/': Hristos, arata Sfântul loan Damaschin. ne-a „vindecat" „prin Te-ai răflit pentni noi, Hiistoase" (Ginonul învierii. gl. I. cânlarea a 6-a, Durninica. la UQcnie); „Muşcareu cea de voie. cea din rodul pomului. cii patinta cea de voie ai vindccal-o. Diunnezeul parinţîlor..." (Ginonul Cnicii şi al învicrii, gl. II. cAntaiea a 7-a, Durninicii. In Utvenie); „Cu ranaTk noi toţi ne-am vindecat" (Slihira 4. gl. Ill, Sâinbâtă* scara. la Vecemie): „Firea noasnă ceu bolnavii ai vindecat-o. Slăpâne. uniml cu dfmsa în I^CcioînTi docimia cea tâmăduitoaie. adicâ prcactirată Diimnezcirea Tn, Cuvfuitiile" (Canonul învierii. gl. II. cfintarea a 4-a, Duminiciî, la Utrenie); „Vindecat-ai sfăifimarea prin cădere a ornenirii. Doiminc. cu Dnmnezeicscul Tnu sânge. clin non xidînd-o" (Cmonul lnvierii. gl. IV. cânlarca I, Diuninică, la Utrenie); „Suilu-Te-ui pe Cruce. patimile inele vindecândule cu palima pieacumUilui TÎUi imp pe care de voie l-ai piirial" (Canonul învierii, gl. IV. cantarea a4-a, Duminicâ, la Ulienie). 16 Rfâpunsuri câlre Talasie, 61. PG 90. 629C. 51 ffibtat. ,M Cateheze bat'th'tuiie, XII; I. B EpisUile tttoiogice, I. 32. 60 Dogmalica, III, 6 şi 18 („Ceea ce n-a fost lual. n-a fost vindecat"). fc ' Ibidem, 18.20. "! ('tivânt despre loan Bottţ&orul, PG 84. 382B.

240

Hristox Tâmâeiuiwnd luarea firii noastre".6' Şi tot cl spune în alti parte:04 Jntreaga fiinţă a Dumnezeirii s-a unit cu întreaga fire omenească; Dumnezeu Cuvântul n-a lâsat nimic din cele ce a sădii în Urea noastrît când ne-a plăsmuit la început, ci le-a luat pe toate, corp, suftet gânditor şi rational şi însuşirile acestorn (...): El în ftitregîme m-a luat pe mine în întrcgime, El în îniregime S-a unit cu mine in întreghne, ca să-mi daruiascâ mie în întregime mântuire. Câci ceea ce este neluat, este nevindecat". „Pc loate le-a lual, ca pe toate să le vindece", spune el încji o dată/s Hristos Se face „pentru loţi, tot ceea ce suntem noi: trup, suflet, minte",66 asumăndu-Şi în îmregime fîrea omenească. Ilristos, nâscându-Se din Fecioară, a fost lipsit de urmele păcatului strâmoşesc. luând astfel asupră-Şi firea care i s-a dat omului Ja facere, firea pe cure Adam o avea Tn Rai. adîcă o natură tinzând firesc spre bine şi lipsîtâ de orice înclinare spre pâcat, nepiltimitoare, nestricăcioasă şi nemuritoare.1'7 fn cuvântul său la Naşterea Domnului, când Biserica sărbătoreşte întmparea Domnului, Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Multe sărbatori are Biserica penrru a cinsri tainele creştine ! Dar dintre toate cea mai mare este cea de astăzi, căci astâzi (Mristos) pe mine, eel păcătos, desflvârşit m-a făcut şi m-a imois la starea cea dinfâi din Rai a lui Adam".6Firea omenească asumată de Cuvâiitul lui Dumnezeu era încîi şi mai mull desăvârşită şi îndtimnezeitâ datoritâ unirii ipostatice cu firea Lui cea dumnezeiască, de ale cărei energii se împărtâşea deplin,'''' fiecare dintre cle păstrân-du-şi neatinse însuşirile fireşti. Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Maxim Mâiiurisifonjl şi .M'.mtni loan Damaschin vorbesc despre perihoreza celor douii firi,7<i care sunt deosebite, dar nu despărţite, unite, dar neamestecate. MVuinil loan Damaschin spune că, „chiar dacă spuneni că firile Ooninufui pătrund una în alia, totuşi ştim că întrepătrunderea (perihoreza) provine din pajtea fîrii dumnezeieşti, Căci aceasta străbare prin toate, dupa" cum voieşte, dur prin ea nu pnlrunde nimic. Şi ea împflrtâşeşte truptilui din inăririle saJe, dar ntmâne nepătimitoare şi rui participă la palimile trupului".71 Enipostazi-uid natura omenească şi unind-o astfel cu natura dumnezeiasca, Hristos, prin întruparea Sa. a făcuf să cadă cea dintâi dintre cele trei stavile care-1 despâr-|euu pe om de Dumnezeu, şi anume deosebirea de fire, celelalte fiind pacatul ® Dogmatic*. III. 1. ** Ihidsnu 6. a ibidtm, 20. '"Sf, Grigorie de Nazianz, Epuitole teotogice, I. 32. n7 Cf. Sf. Maxim Miirdirfsitonil, /tâspumnii rain1 lahme, 21. ■* Cuvântâri, XXXVfll, 16. ** Cf. Sf. loan Damaschin. Dogmatica, III, 17. 3 Cf. Sf. Grigorie de Nazianz, Episttfi* teobgiee, I, 31. Sf. Maxim Măilmisitorul. Oispum cu Pyrlms, PG 91. 345-348A. 71 Dogmatica. III. 7. Cf. 3.
241

Condiţiile generate ale tămâduihi şi moartea.7: EI i-a redat firii omeneşti puterea de a primi în ea harul dumne-zeiesc necreat, de care aceasta se lipsise prin păcatul strămoşesc, Acestei asumări a firii. Hristos i-a adăugat şi o asumarc iconomicâ.?J Din marea Sa iubire de oameni, EI intră în stare de chcnoză, şi binevoieşte să Se eoboare îniratât, incăt, într-un anumil fcl, renunţii la nalura Sa nepătimitoa-re, nestricăcioasă, nemuritoare si dumnezeiască, pentru a-Şi asuma natura că-zuiă şi păcătoasă a omului care suferea urmările păcatului strămoşesc; altfel spus, El ia asupra Lui natura omenească pătimitoare, stricâcioasa* şi muritoa-re. Totuşi, asumându-Şi această fire păcătoasă şi făcându-Se, aşa cum spune Apostolul, „păcat pentru noi" (2 Cor. 5, 21), El nu a primii păcatul.74 „Fiind cu totul lipsit de pâcat şi de siricăciune, explică Sfântul Grigorie de Nazianz, a vindecat toate greşelile şi patimile noastre şi a şters necurăţia păcatului. Căci luând asupra Sagreşelile şi bolile noastre, El nu s-a întinatcu nimic din ceca ce avea nevoie de leac, căci dacă a binevoit sfl se lase ispilit în toate, pentru a Se face asemenea nouă, de pâcătuit însă n-a păcătuk'V* Astfel, Hrislos ia asupra Sa „trăsătura pătimitoare (a omului), însă fără de păcat".70 Altfel spus, „Hristos a luat toate afectele fireşti şi neprihănite ale omului",7' afară de „patimile de ocarfl".78 Astfel. El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama. lacrimile, sim-ţirea durerii. suferinţa cea mai cumplită şi. intr-un sfârşit, moartea, altfel spus toate scăderile şi mărginirile noastre ca urmări ale pncatului, pentru ca să ne scape din ele; şi toate bolile, slăbiciunile şi neputinţele firii noastre, pentru ca să le vindece. Aşa cum arată Sfântul Macarie eel Mare: „El, Care dclduse lea-curile cele tămăduitoare, El, Care vindecase pe cei răniţi, S-a arătat ca unul dintre ei"." lar Sfântul Antonie eel Mare adaugă: „Din pricina nebuniei noastre, El a luat veşmântul nebuniei; şi din pricina slabiciunii. veşmântul slăbiciunii; şi pentni ca eram săraci, S-a fâcut sărac; şi din pricinâ că noi ne dâduserăm morţii, S-a făcut muritor ca noi".80 Formula Sfinţilor Părinţi pe care am citat-o mai sus, potrivit careia ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat, se aplică nu numai naturii umane enipostaziate de Hrislos în înire12 1

Cf. Sf. Nicolae Cubasila. Dtapn viafa in Hrislos. III. ' Gasini aceasla concepUe îndcosebi la Sf. Maxim Martiuisitorul (use vedeu sutdiu) nostril: In dhinisalion de I'iumune xetim .sainl Mtixiim le Confesseur. Paris, 1996. p. 3 18-319). !1 Cf. Sf. Maxim Muiturisitortil. Râspunsttri cdire 'falasie, 21. w Ckvd*«&i,XLV,13. "' Sf. Maxim Murturisitoml. Rjbpu/auri cdtre Tahsie, 21. 17 Sf. loan Dainaschin. Dogtruttica. III. 20. Sf Maxim Mărturisitorul, Amhigna, 42. P(i 91. H16D. Sf. Sofronie al lerus&liinului. lifrixtota Sinodald, PG 87. 3173C. !H Sf Maicu Ascetul. Epistolă către Nicolae Monnhul. 9. Cf. Sf. Sofronie al lerusalimului. Omitie la loan BaiezAtomt, PG 87, 3328B '*' Omilii duhovnicexii (Col. II). XXVI. 25. m Epistote, IV, 3.
242

Hristos - TW'iâduitornl gime, trap, suflet şi minte, ci şi modului de existenţă al accslei naturi căzute pe care, tocmai pentru aceasta, Hrislos a binevoit s-o ia asupra Sa. Hristos ia asupra Lui urmârile păcatului pentru a le nimici mai întâi în propria Sa persoană. Şi poate să facă aceasta întrucât, fiind fără de pacat si riiniânând neînlînat de el, mi suferă tirania lui, nedând loc păcatuluj in el/1 şi peiiiru cfi in toate ispitirile şi încercările la care S-a supus de bunavoie, Şi-a păstrat însuşirile omeneşli nestrămutat îndreptate spre bine şi a supus întot-deauna voinţa Sa omeneascS voinţei dumnezeieşti. Sfântul Chiril al Alexandria scrie: „Sufletu] devenit suflet al Cuvfintului. care nu ştia de păcat, avea de acum siguranţa unei aşezări nestrămutate în bine, devenind cu mull mai tare decât pflcatul care ne slăpânise până atunci".*? „Luând sufletul onienesc. El l-a făcut pe acesta biruitor asupra păcatului $i, aşa zicâncl. ca şi îmbibân-du-l cu o vopsea care nu mai iese, i-a dat statornicia şi nestrămutarea firii Sale", spune el în continuare." Stinţii Pflrinţi insistă în mod deosebit asupra acestui fapl, anume câ Hristos Şifl supus întotdeauna voinţa omeneasca voinţei Sale dumnezeieşti, altfel spus. ei arată c«l, întrucâl voinţa Sa dumnezeiască era în acelaşi limp cea a Tatalui care La trimis, Hristos S-a arătai, ca om, întotdeauna asculrător faţii de Tatăl. lar prin aceasta El a vindecat firea noastra, cclci piicatul lui Adam ii constat în neascultarea de Dumnezeu; iar prin despărţirea voii sale de voia lui Dumnezeu au venil urmările nenorocite ale neascultării; şi prin rfliacirea dintâi, firea omenească s-a abâlut de la mcnirea ci firească, ajungand să trăiască nefiresc şi lipsindu-se de harul dumnezeiesc şi de viaţa cea adevăra-tă. Tot aşa cum neascultarea lui Adam l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu, de-săvârşita ascultare a lui Hristos faţă de Tatăl Sau l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, a îndreptat firea cea stricată şi l-a adus din nou pe om la unirea cu Dumnezeu. „(Hristos) ca om a supus, in El, şi prin El, lui Dumnezeu şi Tatăl. ceea ce este omenesc", scrie Sfantul loan Damaschin.M lar Sfântul Grigorie de Nyssa araul vindecarea firii noastre lucrat.1 de Cuvaniul întrupat, prin urmâloarele cuvinte: „Sănătatea sufletului este buna mireasma a voii dumnezeieşti, precum căderea din voia cea buna (a Celui bun) este boala siifliuului, care sfârşeşte în moarte, Fiindcă deci am shlbit (ne-am îmbolna-vit) prin parăsirea vieţuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de veninul neascultarii. şi de aceea firea noastra a fost luata în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte, a venit Doctoral eel adevărat, tămaduind după legea doftoricească ran I prin cele contrare lui. Şi pe cei Iuaţi în stapânire de Cf, Sf. Maxim Mârturisitonil. BâspurauH câire Tatasie, 21 („a lămus inacccsibil $i neat ins de (pulerile rele"). ,: Dittlog despre itilnipareti I-'iuhii l/tutia Nâsctif, SC. 97. p. 230. ° Ibidem. "Dogmatica, III, 18.
243

CondiţiiU- generate ate ffbn/iduirii boaiă, din pricină că s-au despârţit de voia dumnezeiasca, îi elibereazâ" iarăşi de boală prin unirea cu voia diimnezeiască".*s La fel spune şi Sfânlul loan Damaschin: „(Hristos) Se face ascultător Tatălui..., vindecând neascultarea noastră".*'' lar Sfântul Chiril al Alexandriei spune, la rândul său: „După cum în Adam firca omeneascâ a primit stricăciunea prin neascullare (...). tot aşa în Hristos ea şi-a recapătat sănâlatea. căci s-a fficut asculrăloare lui Dumne-zeu şi Tatăl, necunoscând păcatur." Prin întreaga Sa activitate pămantească, prin toate faptele Sale mânlui-loare Cuvântul lui Dumnezeu întrupat n-a făcul allceva decâl sâ lucreze în vederea vindecării fîrii omeneşii. Prin Botez, El, care era neîntinat de păcat, curăţeşte fîrea omenească, o re-naşte şi o lumineaza. scoţând~o de sub stăpânirea puterîlor răutăţii si din ne-cnnoaşterea lui Dumnezeu,m Primind să fie ispitit în pustie, poirivit trăsăturilor pătimitoare firesti, dar biruind ispita şi neprimind în nici un fe! răul în Sine,1" El l-a eliberat pc om din robia puteriior rele care-1 îndeamnă la pacal''0 şi din patimile născute din setea de plăcere.*1 Mergând de bunâvoie la Patima Sa şi primind să sufere durerea în firea Sa omenească pătimitoare. Hristos o biruieşte prin firea Sa dumnezeiasca ne-pătimitoare şi-1 scoate pe om de sub stăpânirea ei (iranică*2 şi din robia palimilor pricinuite de dureref" adică l-a scăpat pe om si de patimile la care ajuiige omul din frica de durere, şi de cele prin care uicearca" să-şi uşureze suferinţa căutând plăcerile.'' 4 Aşa ne arată şi cântările bisericeşli; „Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mcle vindecându-le cu patima preacuratului Tău trup pe care de voic l-ai pui-tat".w Viiidecftndu-L pe om de patimile sale, Hristos îl face să-şi redobândeasca aslfel folosinţa firească a puteriior sale sufleteşti, allfel spus face ca elc să fie din nou îndreptate către Dumnezeu. Sfântul Maxim Mârturisitonil scrie în acest sens: „Cel care l-a făcut pe om (...) Se face El însuşi pătimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; şi astfel desfimţând în trupul Său patimile noastre care întreeuseră orice măsură, în marca Sa iubire de oameni retnnoieşte în Duhul puterile sufletului nostru".v'' Oe\j>re Rugăciuneo ttomtUQSCâ, IV.] M Dogmalira. III, I. ** Ctnueulariu to Ephiota catre Romani, PG 74. 789. m Cf. slujba Vecerniei şi cea a Utrenîci dc lu Boboleaza. M Cf. Sf. loan Damaschin, DogmuiUa. III. 20. 90 Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil. timfmn.suri câfre Tatasie, 21.

Ibidem.
' Cf. Sf. Maxim Miîiturisitorul. Rttspunsati rdtrr Tatasie. 61. 629C. "Cf.JH(fem.'21.
M
(> 2

Canoanl tnvierii, gl. IV. câmarea a 4-u, Dumînicâ. la Utrenie.

Cf. ibidem, 61, PG 90, 629C.

' Capetedespre amoftinfa de Ihwmezeu $i iconomta întrupâtU, III. 14. 244

Itrisios Tomtuluitonil Dintre loate faptele lucrării Sale mântuitoare. Patima, moartea şi învierea sum cele mai mari. Prin ele d&râmă cele douâ stavile care mai rSmHsesera in-tre om şi Dumnezeu, adică păcatul şi moartea,'" împăcându-ne cu El (Rom 5, 10; 2 Cor 5, 18); şi ne red:» astfel sănătatea deplină, cea a firii noastre dintru inceput. nestricăciunea şi nemurirea.Vorbind despre Patima, moanea şi învi-erea Domnului, Stan ml Grigorie de Nazianz spune: „Toate acestea erau pen-ini Dumnezeu un mijloc de (...) vindecare a slabiciunii noastre, ca să-1 ■■:■ i.i pe vechiul Adam in starea din care căzuse şi -;i i ducă din nou lângă pomul vieţii" H Rascumpaiarea omului este o mare taina, cu anevoie de înţeles în toalâ profunzimea ei şi cu nepulinţă de explicat în cuvinle omeneşti. îndeosebi moartea lui Hristos pe cruce apare ca .judecată ajudecaţii", după cum spune Sfâiitul Maxim Mărturisitorul/" De aceea se cuvine ca taina aceasta să fie nţnăritfi şi cinstită prin lăcere". cum învaţă SfantuI Grigorie de Nazianz.100 Sfinţii Părinţi vorbcsc despre ea in lermeni apofatici. folosindu-se de imagini cure râmand palide şi nu sum niciodată pe ma sura milreţici ei. Să nolăm totuşi ca perspecliva adopt ată în general de crestinismul occidental care plasează răscumpâiarea într-un cadru esenţial etic si juridic. ca „salisfacţie" sau „platâ". văzând în jertfa lui HristDS o datorie pe care Acesta o pliUeşte Tatului în locul omului, pentru a-l pololi mania sau pentru a „satis-face" dreptatea dumnezeiasca - este cu totul străină de învăţătura SfînfUor Pâiinţi răsâriteni şi deTradiţia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se inrreabă Sfântul Grigorie de Nazianz, care refuză o asemenea concepţie cu privire la răscumpărare, ciî Tatăl primeşte jertfa nu pentru că ar fi poruncit-o in vreun fel sau pentru ca ar fi fost cuinvu necesura" penlni El. ci din icono-mie? Trebuia ca neamul omenesc să fie sfinţit de Cel ce este Dumnezeu, Care să ia asupra Sa firea omenească, Irebuia ca El însuşi sa ne izbSveascS de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca să ne cheme din nou la El prin Fail Sail, Care esie Mijlocitorul Care pe toate |c face dupii voia Tatalui. Căruia fi este supus in toate"."1' Hristos răstignit pe cruce nu adiicc o simplă „satisfactie" de ordin juridic, ci restaurarea ontologies a firii omcneşti pe care a luai-o asupra Sa, Şi dacă numai Fiul lui Dumnezeu îl poale răscum-păra pe om şi dacă pentru aceasta El trebuie să inoară cu tnipul, aceasta nu se întamplă pentru en* numai El era pe măsura datoriei pe care omenirea păciitoasa o avea fata" de Dumnezeu şi pentru ca numai prin moartea Sa piilea sâ plăteasca aceasta datorie. ci pentru ca" singur Dumnezeu putea sâ lecuiască de rele neamul omenesc şi numai primind să nioara El. „Cel ce singur are
fl

Cf. Sf. Nicolae Cabnsila. Despre vkifo in Hrisias. HI. " CnvâiHtîri leo/itgice. II, 25, " WspiiMuri călre Talasit, 43. PG 90.408D; 61 633D; 63m 684A; 685B. m Cuvântârt tcologice, XLV, 22.

"" tbtdm, 245

Condiftile generate ate twiuuluitii nemurire" (I Tim 6, 16), pulea sa-l izbăvească pe om din moarte, căci altfel, cum spun Sfinţii Părinţi, ceea ce nu este asumat, nu poate fi vindecat. Astfcl, după cum starea de stricăciune apare pentru cei mai mulţi diiitre Sflnţii Părinţi ca o boala care l-a lovil pe om in urrna păcatului şi ca o consecinţă „firească" şi de neînlăturat a ace lui a, mai curand decâl o pedeapsă dalâ de Dumnezeu. lot aşa răscumpărarea adusă de Hristos esfe Înţeleas3 de ei ca o asumarc de bunăvoie de calre Cuvânhil întrupat a condiţiei omcneşti, supusa suferinţelor şi morţii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sale urmările pacatuluî, adică bolile de natură spirituals ale omului, stricăciunea şi moartea, şi de a-i dărui acestuia o viaţă nouiV în care firea omeneasca* să-şi regăsească deplina sănătate, Nu este deci de mirare că Sfînţii PSrinţi vorbe.sc despre Patimile şi moartea manttiitoare ale lui Hristos cade o adevăratâterapeutică. iarefectelc lorbmecuvânuite asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevaială vindecare. Crucea Jui Hristos, spune Sfântul Atanasie eel Mare, ,# adus vindecarea zidirii".102 „Cu ranile Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfântul Antonie eel Mare,101 dupăcuvântul profetului Isaia: „Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat" (Is 53, 5). Origen se foloseşte de termeni asemănători: ,Prin moartea Sa, care ne-a fost datadrept leac (SdipuctKOv) pentru împotrivire şi păcat, ne-a cuntat pe toţi".lw lar Biserica, aşa cum auzim la Utrenia din ziua fnălţării Sf'intei Cruci, cinsteşte Sfânta Cruce prin care neamul omenesc „primeştc tSmăduirea suflcmlui şi a trupului şi a toată boala",105 Primind de bunăvoie moartea, care este totodată pricină şi urmare a pâ-catului, Hristos, Care este în acelaşi timp pâtimitor şi muritor, ca om. iar ca Dumnezeu este ncpătimitor şi fără de itioarte, Stăpânul inorţii şi al vieţii, ni-miceşte în toţi oamenii stricaciunea, moartea, pâcatul şi toate urmările sale. El a primit de bunâvoie moartea, ca om. dar penlru că era Dumnezeu, nu a fost ţinut de moarte. Atunci cănd trupul MâiUuitorului a fost pus tn mormănt, era (nip strică-cios, căci Hristos Şi-a asumat stricacîunea firii omeneşti; dar pentru ca" era rnipul Cuvântului înlrupai, şi ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era dcspflrţit de el, ci era unit cu el,"16 a ramas neatins de stricăciune. Şi tot aşa, atunci când sufletiil Mântuitonilui s-a pogorfil la iad, n-a fost ţînut de puterile care încercau să-l prindă, pentru că era unit in chip ipostatic cu Logosul întrupat.107 S-a înfăţişat morţii, stricăciunii şi puterilor iadului ca un murilor de rând, dar ca Dumnezeu, le-a nimicir, Ctivânr tmpotriva elimlor, l, " Srrisoh, II, 2; III, 2; IV, 2; V. 2 (lfprin runile Lui noi to|i ne-ain vindecat"): V bis; V, 3. "*' ('timeiilahu la ICvanghclia dn/xi Itxm, I, 37. |M Troparul Vaueklor. (: *Cf. Sf. loan Diunaschin. Dogmatica. III. 27. ,r Ibidem.
24ft
113

Hristos - Tămăduitoml Data Hind neputinţa omului de a explica rational biruinţa lui Hristos, Sfin-(ii Părinţi au recurs la simbolism, spunflnd adeseori că moartea. stricăciunea si diavohil au fost prinşi ca de o momeala de firea omenească în care Se îmbrflcase Mântiiitoml. Astfel, Sfăntul loan Damaschin scrie: „Aşadar, moartea se apropie şi, înghiţind momeala corpului, este strâbâtută de undiţa Diinmezeirii; şi gustând din inipul lipsil de păcat şi fflcfllor de viaţă, este distrust şi dă îndărăl pe loţi aceia pe care altădată i-a înghiţîl. Caci după cum îniunericul dispare când vine lumina, tol astfel şi stricăciunea cste alungată la apropierea vieţii".lc* Sfântul Maxim Mărturisitorul, spunând că* Hristos, când a fost ispilit în pustie, l-a făcui pe diavol să cadă pradă propriei viclenii, ară-landu-Se ca simplu om, dar bîruindu-l de îndată prin respingerea ispitei, fo-loseşte aceeaşi imagine ca şi Sfântul loan Damaschin,,0'' Şi aratâ cum, astfel, Hristos inversează procesul căderii: „Aşa cum înghiţise acela mai înainte pe oni. momindu-l cu nădejdea dumnezeirii, tot aşa, momil fiind mai pe urmă cu Firea omenească, (I-a silit) să dea afară pe cel amăgit cu nădejdea dumnezeirii, amăgil fiind el însuşi cu nadejdea că va pune mâna pe omenire; apoi ca s,1 se arate bogăţia covârşitoare a puterii dumnezeieşti care biruie, prin slă-biciunea firii biruite, (ăria celui ce a biruiî-o mai tnainte; şi ca să se arate că mai dcgrabă biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de momeala trupului, decăldiavolul pe om cu făgăduinţa firii dumnezeieşti"."0 In moartea [ui Hristos îşi află pentru totdeauna moartea omul ccl vechi. Adam eel dintâi, şi piere cu totul forma decâzută şi bolnavă a omenirii care suferea lirania diavolului, a păcatului şi a morţii, „Cunoscând aceasta, cil omul nostru eel vechi a fost răslignit împreunâ cu El, ca sa se nimiceascfi tmpul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai pic&tuloi" (Rom 6, 6). O dată pentru totdeauna şi pentru toţi, El a dcsfiinţat păcatul prin jertfa Sa (Evr 9, 26). Prin moartea Sa „a surpat pe eel ce are stajiânirea mortji, adicfi pe diavo-lul" (Evr 2, 14) şi „a izbăvit pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toatâ viaţa" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfântul Atanasie eel Mare, „s-au petrecut cu el (cu trupul) in chip minunat amăndouă acestea imprcuiul: moartea luturor s-a împlinit în trupul Domnului, şi moartea şi stricăciunea au fost desfiinţale în el pentru Cuvânlul care era unit cu el".1" in moartea lui Hristos, păcatul. strtcăciunea, moartea şi puterea Celui Rail au fost nimicite; omul eel vechi a fost omorttt, a pierit vieţuirea cea rea, lega-tâ de păcal şi supusă morţii, diavolul a fosl înlanţuit şi puterea lui surpată. Dar acest moment esenţial şi indispensabil al mântuirii noastre, el singur nu era de ajuns: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnica este credinţa voastrâ" " Dognkilica, HI. 27. " Râspmsuri cătnt Ta/asie, 64, PG 90. 7I3AB

ibidem.
' Tmtal d&pre intni/Hireo Ciiviinlului'. 20.

247

3 Citvântâri feu/ogive. scrie Apostolul Pavel (Rom. porţile iadului s-au deschis şi stăpânirea morţii a fost nimicitâ. adică după ce a primit de bunăvoie moartea şi S-a pogorât la lad. 11' Avva Isaia spune şi el la fel: „Cfici Cuvântul «trup S-a tacut» (loan 1. 1 . i-a întors lariişi în Rai. S-a fâcut în toale cele ca noi. Sfântul loan Damaschin scrie: „După călcarea poruncii. înnoieşte ceea cc estc după fire şi face iarăşi întregi şi nevătămate simţurile noastre. 1. 8-10).116 Dar. de a fi îndreptate spre Dumnezeu. ieşiţi din mlantuirea păcatului. în firea sa restaurată prin unirea cu firea cea dumnezeu-.! pe care a avul-o Adam în rai. 6. Iar Sfântul Gri-gorie dc Nazianz spune: „Hristos u ieşit din mormiuit. însăşi pârga frilmântăturii noastre şi se face un nou Adam. loan Damiuchin. care este. 248 . . el redevine un om normal.i în Persouna lui Hristos distignit şi înviat. Avva Dorotei spune astfcl. omul. Şi făcâiul mill! cu omul.) pen-tni ca.Condifiile general* ale Umuulinrii (1 Cor 15. restaurarea lui Adam eel dintâi. adică om deplin. aşa sfl umblâm şi noi întru înnoirea vietii". numai prin ea dobândeşle omul nepâtimirea. „Ne-am îngropat cu El în moarte (. XLV. I. I4j.! la capât chenoza. prin Sfantul Sâu trup. II. dupa chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col. 6. a adevăratei sale vieţi şi a menirii sale. Dupfi ce Şi-a implinit pan. ale cărui boli au fost nimicite. 17).!. * Dogmatical^. adicS este îndumnezeită. ridică întrea". HI. '"' Douăzeci şi tfOliâ de (WHEnftf. Sf. este înnoirea firii omului. precum Hristos a înviat din morţi. ■ mini toate afară de pacat» <Evr. 2.. l până la a schimba ceea ce e contrar firii in ce este conform firii. îşi regăseşte puterile dintru început. 4. „A luat însăşi fiinţa noastră. prin slava Tatălui. iar Mântuilorul din cele contra firii ne-a ridicat la cele după fire"."2 ajungând la o nouă viaţă. 3. ci de re-cre-are.. 1 fttvăţâturi de suflet fofositixire. 10). cum au fost. dupâ ce a înviat. I.!. Lucrarea răscumpărâtoare a lui Hristos nu este una de creare. noi am căzut din cele după fire in cele contrare firii. Întrupându-Se.. Mântuirea omului îşi află sfârşitul şi împlinirea în învierea lui Hristos. făprura" nouă s-a născut în Hristos". Adam eel vechi a fost lepădal şi s-a arătal desăvârşit Noul Adam (."1 Mulţi Siinli Părinţi subliniază de asemenea faptul câ Mântuitorul. potrivit firii lor. Hristos Se ridică din nou la slava pe care o avea şi. redobândiica de către om a firii sale adevârate. s-o amintim taefi o data. a restaurat firea omului şi i-a redat astfel sonata-lea primordial.". în acelaşi limp. 28.).. 4).Cf. îşi recapătă deplina sănătate a întregii sale fiinţe. creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. fâcute la început". referindu-se la Hristos. pe cei ce merg pe urmele Lui. Dogmatkn... in El.113 în Hristos eel înviat omul a revenit la viaţă şi „trăieşte lui Dumnezeu" (Rom. 4. nesiricaciunea şi nemurirea. în Hristos eel invial umanitatea reslaurată este dusa" la desăvârşirea deplin. în Hristos.

după vrednicia şi dupâ măsura curâţiei fiecăruia". loan Damaschin. mai bine zis. De faţă este şi acum. I. Dogmatic* IV. Prin înălţarea Sa la cer. XLIV.1" Aratând ca şi acum Hristos lucreaza ca doctor al oamenilor. 9. spre ştergerca păcatului" (Evr. aşa cum aflăm din multe texte 1 Cf. în cadrul teologiei referitoare la răscumpărarea înlregii omeniri. Sf. 10).™ lar în ceea ce-l priveşte. Dai* cum mijloceşte ? Unin-du-ne cu Sine şi împăi"ţindu-ne El însuşi darurile proprii. pentru ca apoi să ne părăsească. Hristos nu este privit numai ca tamăduitonil firii omeneşti in general. 10. 249 . 1-2. Hristos ridică umanitatea îiidumnezeită în Persoana Sa la Talăl şi o face să stea de-a dreapta Tatălui.1"1 adicS îl face pe fiecare om păr-taşîn mod personal la vindecarea întregii firi pe care El a înfaptuit-o. care primeşte. nici Dumnezeu. Tot aşa cum prin Adam firea omeneascâ s-a îmbolnâvit. cum f'ac mijlocitorii de rand. dând îngrijirea cuvenitâ fiecărei boli. noi „suntem sfinţiţi prin jertfa ttu-pulni lui Iisus Hristos. 1:0 Cuvâtn ascetic. 12). noi care am fost astfel îngrijiţi. 12) lucreaza în fiecare zi: lucreaza mântuirea tuluror". El „a dobân-dii o veşnică răscurnpărare" (Evr. Pentru care.flristas . prin Noul Adam ea a fost vinde-cata. o dată pentru totdeauna" (Evr. mântuitâ şj îndumnezeită în întregime şi pentru totdeauna. dupâ nevoile sale şi pe măsura dorinţei omului de a dobândi ajutorul Lui. dftruiud fiecărui om harul SSu. viaţa veşnică. ci asupra fiecămi om care vine la El: „Fiul lui Dumnezeu fund viu şi lucrator (Evr. SfAntul Nicolae Cabasila scrie aşa: „Hristos este Mijlo-citorul prin care ne-au venit toate bunătHţile date nouă de la Dumnezeu sau. 12). ■ I'mien despre httrufxirca Cuvânluhii. punân-du-şi leacurile Sale mântuitoare". cu totul vindecată şi izbăvîtă din păcat. dăruindu-ne toate cele pentru care a mijlocit. XXXI. Tatcirireaditmtiezeieşlii IJiurghii. Căci E! n-a mijlocit numai o data. 4. spune Sfântul Atanasie eel Mare. Cuviosul loan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de eei ce se ostenesc. 5. 9. Sfântul Maxim Marturtsitorul arată că dumnezeiescul Doctor da fiecăruia leacul potrivit: „Dupa cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac. prin învierea Lui. Care vindecă bolile sufletului.121 De aceea. nu dă an singur leac pentru loţi Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. plecân-du-Se cu iubire spre (îecare. ci cu fapta. ■ Zei'e capriole. ci mijloceşte în veci.''' Mântuirea adusă de Hristos se întinde la loţi oameniî.Tanttiduiionit ga omen ire. «El poartâ neputinţele noasire şi cu rana Sa ne-a Utmiiduit» (Isaia 53. ci şi cinstit ca atare şi chemat in ajutor de fiecare om care aşteaptă de la El vindecarea suferinţelor sale sau ale aproapelui. Lucrarea Lui tămăduitoare nu s-a îndreptat numai asupra firii omeneşti recapitulate în El. să-l dăm slavă şi multumita". Hrislos „S-a arătat o dată. nu prin oarecare cuvinte sau prin ruga-ciuni. din ioaie timpurile. pe care Dumnezeu ni le da întotdeauna. 5) şi ne tămiUiuieşte.

întni bunatatea Sii. venind. 3. ca sS-Ţi spun: ^Binccuvintenzil. Macajie Rgipleanul. 98. 7 (.. Tu numai sa I te incicdinţezi Lui . VII. I. Qmitit tiulwvniveşti (CoL II). 6 („Marcle Doclor al suflete-loi e gala sil vindece sufletul tftti** etc.. ™ Cf. Ctnttra ereziitor* III. 2. 6. [V. Omilii la Cartm Proorocuhd lerwtua. Sf. I. 3.savarsil"V Sf.) care. stilletc al men. Tertuliim. ci şi amare").). 2-3. este un vindecător (. l. I. 6. X. Dă-tc pe mftna doctorului şi-ţi va opera ochii suflelului şi ai iuimii. Onvî/j/ impotriva elinifor* 1. 3. I („Ctivântul care estc unit cu iubirca tic oarneni.) şi cu hainrile Sale"). ewe sufera de boala pacalului şi a neştiinţei ?"). dar inţclcpciiinea scapfi aullclul dc palimi.♦) nu Se va arăta cu at&t mai mult cu iubire de oiuneni şi cu liimaduîre fatil de sufletul nemuritor.. 5. VI. pe Domnul. lot aşa şi cei bolnavi cu sufletul au nevoie de Pcdagog (. îl lecuteşte şi-l t£m5cluieţte şi-i înioarce frmnuseţea nepStimitoare şî nestricacioasa"). Omilii la lezechiei I. X. 2 („Cuvântul mângiiictor vindccă patintile noaslre"). Ş£ Atanasie cel Mare. 4. avem nevoie de Mântuitor.. Care vindeca loate bolile tale»? (P&. 91. Ephtofa către Corinreni. lipUtok* II. 100» I (Xuvânml B fosl nimiit Manluitor* El a descoperit penlni noi R0e$te doctorii spirifuale (. Te vci îngriji dc bolile rnele? Când ma vei vindeca. III. 2 („noi. I („Pedagogul nostni. Stromate. 83.. lar Mânfuitorul mi dă numai doctorii dulci.. Irineu al Lyonului. XII. Cine-i doctorul ? Dumnezeu. 17. Origcn. IIL 2. medîcinu vtndccS bolile trupului. Omilii la SwmeL XXVIII.şi sa-1 spui raul tan').. al slabilnogilor. Vasile cel Mare. I 2. 3. 42. 44. EI este în general numit „doctor minunat".). 2. 6. I. Clemen! Romanul. 70.) al sufletului bolnnv").) şi fagadtiieţte vindecarea patimîlor care sunl in not"). Despn hivirrea tntpuhlot\ 42.. 5. 2. Apologia a dona* 13. XXVII. se îngri-jeşte de înueaga tapiura a ontului. 2. S-a făciit doctonil şi tărn&diiitorul orbilor. „cel mai mare doctor". 102. Para/raal. îi vindccfl şi trapul. estc aşadaj' Cel cure vindcca prin sfaturilc sale palimile sutletului nostni care stint im poliivii in ii In mod propriu se nuincştc rncdicina ajutoiul care se du Inipului cuprins dc boli. Trei cărţi către Aurolu\ I. 4 („CuvQnlul vindecâ tnsttşi sufletul. 25 („Domnul. 2. 6. 3 („Dupîi cum cei bolnavi cu tmpiil au nevoie de doctor. Peilagogut. poţi să le vindeci. venind. Dcci.. ln[r-adcv. 2-3. Sf. Sror/JMCf. cu cîit mai vârtos Domnul Se Vfl 250 . 51. pe cei orbi să vadii (. 6.ii. Pedagogiil cet bun.. 5. 3)M). Cel ce vindecâ şi dă ■ i. Cuvfuiliil Tatălui. 100 (Sufletul iSfttt cu cluhul „cautil numai pe Doctorul cel bun ţi se increde in tamaduirea Lui (. 21. Omilii la Cartea Nţtmerii. vindecti patimile şi în acclaţî timp curaţeşte şi pacalc-le">. al suryilor (. cu sfaturile (. XLVI.. I. „mai pricepul decât toţi doctorii".. (hmtii Ui UviliC VIII. V. 6 („Rruii* te talc nu întrec şliinţa doctorului. 59. Tmtat tfcspn* intmparta (^tvănîuhu. IV. Doctoral care vjndeca loala bolile omenihi. 2 („După Demociit.. lustin Martirul şi Filosoful. $i suHelul"). 5. Sf Ignatie Teoforul. Epistoh*. 8... Chiril al lerusalimului.i prin Cuvanlul w înţelepciunea Sn")... 100. Episiofa călre Di-ogttef. 6 8. Omilii la Evanghelia ttupâ &V6ft XIII. Catt'heze Iwptismale* II.. Mctodiii de Olimp. 2.) Cfind.). 4 („Cuvântul estc tanidduitor (.. I. 12 („Carc Domn ? Cel care vindecă loate bolile tide („.Comliţule generate ate tânttuluirii pairisticeu: şi lilurgice. Cuvantul. Care hogat « vo mântui ?t 29. VII. palimilor noas-tre.) ca să ne vindecc patimile noustrc")... Cuvânt ilr îwlrnm câtre <>frnt\ I. Clemenf Alexandrinul. Teofil al Antiohîei. 18. Contm iia Cel04& IIIt 61. Sf.Dacă vrei. 88. Sf.) şi a tămaduit toatfl boala din popor (.) da de şlirc de celc de care ticbuie să ne Ferim şi oferă celoi bolnavi toalc lcactailc mantuiiiiM).Cuvirtte ale Sfântului Macarte Egip-teanuts 72 („Dacă Hristos.V suflclul are muhe boli (. „doctor foarte priceput". Antonie cel Marc. înţelepciunea. C0MM hti \faniont III. Sf. a fttcut.. Doarnne li^iise. vindeca omul în întreginic'-). IX. 83. mcdicina este o artil care se învaţît prin înţelepcîunea omenească. 2. 2. XVIH. la eete *>" <t<. Cel cc I-a creat pc om. 2 („El este Cel care vin-deciî şi Irupul ţ\ sufletul nostni.. ventnd în lume. cei carc în această viaţă stintem bolnavi ilin pricinu. V bis. 3. I. Cuvantul Tutâlui însa este singurul doctor care vindecă slfibiciunilc omeneşti. Cdtre Efeseni. I (MMarele Doctor al sufletelor vrea sit-l faca pe om dc.

CuvAnt asceiiv in 100 de atpeie* 53. 263-276 („fund raniţi.u. 144 („Marek doctor al Mifletelor. 18. Evagrie. estc apro^pe şi vrea să DC vindece"). PG 45. Despre viaţa ttt Unstop tL 52. lAvva load). COrtfra ltd Eunomht. I. IV. 2 („Doctoral adeviîral il patimilor (bolîlor) Miflctuliii").acest Doctor diiranez^iesc11). 2. 25. 4. XXIV. 1 (. Sf. Celui ce prin doftorii amare ne duce la desfătarea în sitnătate"). XLfV. 251 .. 39 („ca un doctor bun şi de osimeni iubiior (Daiimezeu) vindeca pe fiecare (. venind că(re omul eel grav bolnav. 26.Jlristos. :i2. 44 („Dupa pri-cina pjuiinilor aflilto. Am 180. 6 („Docionil stiflelctor"). Comwbiri duhovtuvtştu VH. 2. XIX. 4.flristos* Ţihnăduittmtl „adevâratul doctor"» „singurul doctor". nc aduce sanătatea 4'). U 40. 2. QffSpre p&caiftfd.) Eate milosiiv şi datâtor de viafa. 2-3. 749C. care (ilinadineţte şi sufletele. loan fiurfi de Am\ Oesprt jWittrie* 17 (El lucreazâ . XXrX. Cuvâtti 0J< <tu l. cu leacul cuvenit"). Tratamentut bolihr elinfS'U V.) cîl singur El cste doctoral duhurilor"). Grigoiie de Nuzianz. 20.uc fri suf|ctt aduce si doctorul suOctelor leacuri prin judecilfile Lui"). Aştgâmintele ntârtastirefttt XII. 42 („$â Cftadfi in Hri^tos (. Awa Dorottfit Umiţânm rfr sttflet Jbuattttmv^ I. Sfi Grigorie tk Nyssu.) chetTifliu pe Doctorul suftetelor şi al tmpuritor (. D. 23. Sf. Hie Ecdicul. Grigorie Palama. (M /« M#i/ri. CoftţfWersa eu m mtic. 7.. Omilie hi Psidmid 6. Nichilu Slithatul Cek MX) tie capefe. 25. 109: 199 Uisus estc Doctond sufietelof ţii al Irupurilor").. 4 UDomnul (. III). 42. Dogmatics III.. Sf. Cuvântări. XXVIII.) CA.. 9 (. 6. 13. f)?spn* Rugjciuwa dor/meascd* IV. lipistoh. 26. loan DamOschin. 27 („a vc-nil penini ca pe cei piîcătoşi să-i mtoiucâ hi El (. Cuvinif tlesprv nevoinfă* 5. Twxtorcl al Cinilui» htoria sfinfilormttcwiiri din Stria.). Sf Maxim Miîrtu-risitoruL Capet* deapm dragOSte* II.. VIII.» penlm că El poate pe toate sS le vindece: şi bolile sufJetului. Sf. Oespre diavoL I 5 („Duninezeu este adevSratul Doctor. venind. Isaac Sirul.Doctor al . Câtrr tfwlor iel i itft |. sr Vîasaniifie *î loan. 48 („Slnvă StâpAnului. 61. St Nicolae Cabasila. CuUgerv din smtiinteli tnţetepfibr* 33. 23 d£l. 7. Triad*'. 3. 2 („adevăratul Doctor. 12 („Cclor ce-fi oaută într-adevflr vindecare. 464. |-a vindecaf). lisus Donnnil"). 2 OmHii duJtovnicefti (Col. Sf. PGH3. XIV. 3j XXV. |S. 170.-) la timpul sail. 3. J07. II. 12. operand o boalit grea. XIV. 3. 13. 113» loan Carpatiul. tfmtfft /fi Facerv. Care se numcşte doctor. I („duninezejc&cut doctor al sufletelor nowtr©*'). Omilii lo cmttttGie: „Sirâmtâ es/t* pOfiHa„. Diifimezeul no&tru. 6J2C.. XLVt 9. Sf. 22 („Doctoral sufletclor noaxtrO. potrivil sttrii cehii bolnav"). 8. &:1 tăinaduîască inimile noastre ifinilc^i să dm AfinAtate sufletclor no^tre. HI... 463.. 532 („Doctorul c<rl raare care bolile noaslie le-a lual": „Marele şi duhov-niccscal Doctor ceresc. 47. VII. tare ziic sub povma păcatului şi a rnortii") Sf. 7. 62. II. HristoO.») şi să vindece pe cei ce cred intr-Insul (. XXVI. XXX. XIH.. XVI. docroml eel adcvărat (. VIf |0L 103. 37.stifleielor noastre"). XI.. XLV1. riu le poi lip<u leactirile din pafteu acesttii adevărat medic <il sulleiclor" etc. I. Sf. IV. Sf loan Casian. IJnlonttritt.. Simeon Noul Teolog. şi iiupuiile*1). singunil Doctor id trupultii şi al suflelului"). Daprepocâinfât 6 (.) EI singur.. 4. Per. \\m\\ dc felurite boli (.ca medicul priccput care d. Hfsprr Providenfăt X. vemml. pentru că dil doctoria cea cerească $i divină şi Wadccă patimile sufletuliii"). Sf. 14. Hristos. ScrisoH ihthiwtucryti (Avva VawanufieV 59 uCei cc se apropic de Dofronil no&(ru eel inure sum lurninafi Jc El ţi El ti vindeca de toate bolile $ufJetc$tD.AIcrgu(j lu Doctorul suflcrclor"). XXVII. lh\atmm elire. 533. 30 (. XV. 617 (Jnvîlţătonil şi Doctond sufkrclor. 30...jnareie Doctor este aproape de ctfi ce sc osteneicM)> loan Moshu. 3.ne vine in ajii-ror ca un doctor ciifc...l leacuri difcrite. XXXVHI. VD. iar nu numai manifesiipleca ciWre sitflctitl core se înloarce sprtf El şM rare mila şi ajutonil SăuM). Diadoh al Poiiceii. Marcu A&cetul. 4. poatc sit vindece sufletcltf noastre"). Apoftriţme. în chip fundamental ~ adică răind pricinile lor profunde. şi bolile trupului. 3. 82.) udevăratul Docior").Doninul..ca itn doctor pricepuT). XXX. „eel dintâi între doctori" etc. 25 (Doiiinnl . 4 t. 4 I. 88. vindecil dtircrj şi patimî care nu se vindecâ ).

căci este mai puternică dccât slabiciunea trupului. 252 . II).Cmtdifiit? generate ale lămăihnrii tările lor -. poate fi sigur că va găsi în Hristos dociorul care-i va vindeca orice boală şi suferinţă.Vmă. căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui. omul care s-a deznădăjduil de medicina omenească sau care n-a găsit dociorul pricepul să-i Iccuiasca raul. nu pot tămitdui omul in iiitregu) lui. şi rana va* va fi negreşit vindecată. Eu sunt Mielul eel tarn de prihnna care s-a adus jertfîl o singura data pentru toţi şi pe toli care vin la Mine Eu pot să-i vindec. fie pentru că ştiinţa mediciniî este neputincioasă. bolnavul ia leacuri şi doctorii. El le dă iertarea si-i cheama la „mfin-tuirea care-1 face (pe om) sanâtos la minte . 1). 5. Sfânrul loan Gura de Aur stabileşte o paralelă între medicina omenească şi tămăduirea adusă de Dumnezeu: „Adesea.Doctorul. Căci nu avem aici de-a face cu o ştiinţa" omenească. şi ca" se va însănătoşi pe deplin. «Cu adevăral îmi vcţi spune această pildil: Doctore.. XUV. fară a privi la faptele lor trecute.). Cel ce poate să* vindece toatii boala şi toa-ră neputmţa sufletului (Matei 10. decât toate bolile şi ncputiniele. aş a cum niciodatii. în bolile trupeşti pe care le îngrijesc doctorii. oricare i-ar fi natura şi gravilaiea. care dau rezullate numai In pane şi sum nesigure şi provizorii şi care. Tâlcu-ind versctul 2 al Psalmului 6. care vindecii fară greş. adevarata vindecare a sufletului. ieşili din minţi (din pricina durerii). 23). şi în chip deftnitiv. nimeni n-ar putca s-o faca* prin mijloace omeneşti. 3.. Cuvimi tie huleimi <xilie e/tni. 5 .. Nu (ot aşa se pelrec lucrurile cănd Dumnezeu este eel care ne îngrijeşte. zicea. mai ales. îi da omului tot ajutonil şi sprijinul Său şi arală o neţărmurită râbdare chiar faţâ de cei care-L tăgăduiesc şi-L hulcsc prin ctivinlele. într-adevâr. fără a lipsi pc vreunul de mântuirea pe care a adus-o El. Clement Alexnndrimil. t'ie pentru că leacurile şi-au pierdut dintr-un moliv oarecare taria. De aceea. Doamne. nici nu sc necăjeşte când bolnavii. Celor care au trâit în nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea pati-milor. referindu-Se la neputinţa doctorilor de atunci. Eu sunt Dociorul eel adevărat (. Dc aceea îl cheamă Proorocul David pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doclor minimal". in care Proorocul David II cheama pe Dumne-zeu în ajutor. spunând: „Vindec.'*-* In acelaşi sens. El voia să spună: Eu nu sunt ca aceia care nici pe ei înşişi nu se ptileaii vindeca. spune Sfantul loan Gurâ de Aur. nu ca leacurile omeneşti. Qmilii duhovnieejii (Col. numai de vă veţi apropia puţin dc El. ci face tolul şi-şi dă toata silinţa sîî Oinilie In Psaltittil 6. nu se supără. I18. ci cu una dumnezeiasca. il uniplu de ocara. care au o valoare absolută. fie penlru că i-a slăbit foarte tare inipul. Sfânlul Macarie Egipleanul spune: „Domnul în-suşi. doar de către Dumnezeu se face". trupeste si sufleteşte. şi n-are nici un câştig din ele. ca Doctorul eel plin de nesfârşila milâ şi iubire. gândurile şi faptele lor. voieşte sa-i vindece pe toţi oamenii. că s-au lulburat oasele mele şi suflelul meu s-a lulburat foarte".134 Hristos. XII. vindecă-le pe tine însuţi» (Luca 4.

doctorul se bucură.L4. Aşa şi Dumnş-zeu.Tiiim'uhifoml pună capal bolii acelora CJire se poartă auît de rau cu el.126 1 a»rer<r«fortfriafertf. Doctorul nu cautft folosul lui. . iar dacfi bolnavii araiă că se îndreaptă cat de cut şi îşi vin in fire.llristos . ci ca sfi le fie de mai mult fobs şi sa-i facâ deplin sanatoşi. ci pe al bolnavilor. ci ca să ne scape de boală şi păcate". toate care le spunc şi le face nu sunt ca să se răzbune penlru viaţa pâcătoasă dusă* de noi. nu ca să se răzbune penlru ocările de mai inainte. când cădem în păcate grele. în cumplită nebunie. se veseleşte şi !e dă leacuri amare cu miii MUttS tragere de iiiimă.

Altfel spus. în Sfintele Taine noi sunlem puşi în legătură fiinţială cu Hristos. II. primind Sfintele Taine. Cel Care ne uneşte cu Hristos. 3. In Biserica. 5. ne uneşte cu Dumnezeu Tatâl. 14). in Duhul Sfânt ne dăruieste nouă Hristos harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor. mântuiţi şi îndumnezeHi. ca să ne vindecăm de ramie pe care ni le face kiiuea". şi anume prin Diihul Sfânt. în grade diferite. unde se pregătesc leacuri pentru noi. devenind prin Sfintele Taine „mădularc ale trupului Lui" (Efes.2 Tănuiduirea prin Sfintele Taine I. care este cealaltâ finalitate a lor. in Hristos.' Scopul curăţitor şi vindecător al Sfintelor Taine deschide omului calea spre primirea harului îndumnezeitor. pe Duhul Sfânt. 30. 3. Sfintele Taine. 6) şi „părtasi ai lui Hristos" (Evr. care este în mod traditional socotită drept leac curăţi-tor. pe Care Dumnezeu Tatnl ni-Ldă prin Fiul Său şi pe care Fiul îl trimite de laTatăl. prin Sfintele Taine noi primim. 5. care stă pe primul loc în cazul Spovedaniei şi at Mas-lului. este afirmat. având o funcţie „reparatoare".1 in toate celelalte Taine. prin lucrarea Sfântului Duh chemat de preoţii Bîsericii şi prin mijlocirea formelor văzute care constituie ritualul acestor sfinte slujbe. Biserica se vikleşlc a fi. „o farmacie duhovnicească. aceaslâ finalitate. Astfel. noi suntem. şi la împărtăşanie. ' 254 . prin care omul este spfilal de urmele păcatului strâmo-şesc. lar această unire se poate realiza numai în Biserică. de asemenea. unin-du-ne cu Fiul. Oimlii ia Itxm. care este trupui divi-nouman al lui Hristos. şi Care. numai ca meinbri ai Bisericii putem fi încorporaţi în El. în chip special la Mirungere. Persoanele umane nu se pot folosi însă de binefacerile aduse de Hristos firii omeneşti recapitulate în El decât dacă se unesc cu El. în mod fundamental. Aşa că. Inlroduccre în persoana Sa Hristos a vindecal firea omeneasca şi i-a redai penrru totdeauna adevarata si deplina sănătate. Miintuitorul şi îndumnezeitorul firii noastrc. şi numai prin lucrarea Sfântului Duh. De aceea. pe acest plan. mai înlâi de toate suntem deplin cură-ţiţi. suiH privite dc Biserica* drept mijloacc de vindecare. după cuvântul Sfântului loan Gură de Aur. în mod special la Bolez.

EI este „singura doctorie (<t>apn&tcov) care poate vindeca". Piiris. m general tcrmenul „Botez" este fo-losii pentni a numi ansamblul acestor două taine). Mirungerea (căreia în Occident îi corespunde Confirmarea). 2. Prin Sfintele Taine noi primim harut care le este cornun Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. fie el chiar prune. iniţierea creştină constituind un tot indivizibil.1 în Biserica Ortodoxa. Botezul. Dintre ele. Sf. Po-căinţa. Tainele nu pot fi privite ca acte izolate. adica. şi uns cu Sfântul Mir. de pildii: Sf. prin Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm în Hristos.1 ca şi Sfântul Nicolae Cabasila. devenit membru al Bisericii. curăţit de păcate şi scos de sub tira-nia diavolului. har prin care suntem facuţi părtasi hi viaţa Prea Sfintei Tre-imi. pe de alta. înainte ca nevoia să " A se vedea: J.te Taine prin care eel nou botezal primeşte pecetea Duhului Sfânt. Grigorie Palama. Neuchâicl. Biserica Ortodoxa a mărturisit întotdeauna şapte Sfinte Taine:3 Botezul. ' Cf." Iar Sfântiil Grigorie de Na-zianz îi spune celui ce n-a primit înca Botezul: „De ce sâ cauţi leacuri care nu-ţi sunt cu nimic folositoare ? (. 9. UOnhodoxie. >«%»£»/. este de indatâ împărtâşit. pentru că prin ea omul se uneşte CU Hristos în Bisericâ şi primeşte de hi Duhul Stant ceea ce lucrarea niântuitoare a lui Hristos a adus neamului omenesc. eel care le precede pe celelalte cronologic şi ontologic. Nunta şi Hirotonia. Astfel. 5. p. aslfel restaurat in firea sa. P.. XLII. a) Prima funcfje a Botezului îl arală ca pe un leac. 60. Despre viuţn in HrislOS. 29. CtUelwze ttoinimmte. Omilii. iar prin Ei suntem unit) cu Dumnezeu TatiU. în care se cu-prinde Tntreaga iconomie dumnezeiască. ele fiind tainele de iniţiere creştină. Nicolae Cabasila. 1975. 262.TânuUluirea prin Sfinte. îndeosebi la Botez şi Euharislie. ele toate sum aspecte ale unei uiiice şi preaminunate Taine: Dumnezeu Cel in Treime binevoieşte s. XJ1: XXXIV. VI.. II. II. I. dar şi în Duhul Sfânt.1 dăruiascâ neamului omenesc hanil Sîiu mântuitor şi îndumnezeitor. Euharistia. 52. este izbăvit de urmarile pacatului strămoşesc. Evdokimov. Mirungerea şi Euharistia ocupă locul central. Bolezul Botezul este taina cea dinlâi şi fundamentală. 255 . Cuvâri/âri.'1 primul dintre leacurile sacramentale. Meyendorff. renaste la o viaţa nouă. Grigorie de Naziaoz. Sf. 1 ih'spre vififti in llnsios. p. iar eel botezal. luitUiiion ă hi theologie byztmiine. Si lo<in Gurfl ele Aur.) Vindeca-te singur. Maslul. dar şi in loate celelalte taine. pe de o pane. * A se vedea. 2. Mirungerea urmeaza imediat dupS Botez (de aceea. spune despre el Clement Alcxandrinul. De aceea. 253. II. care transmit fiecare un har special. 1965.

6. diavolilor pieire (.. vindecal de bolile moştenite de la vechiul Adam. ■ Vczi Molitfehiic. pentru ca să vină asupra ei . Desprc Sfiiniul Duh.Se botează10 robul/roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatălui. II. „toţi câţi în Hristos ne-am botezat. L. cxorcismele (lepădările) dinaintea Botezului'' se fac pent.ru a alun-ga şi a îndepărta puterile demonice care înrobesc firca căzuta* a omului. 347. Şi al Fiului. iar trupul pâcatului este nimicit (Rom. cu lucrarea şi cu pogo-rârea Sfantului Duh". iar cu sufletul a coborât la iad. 12. 3). cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Tău Duh". pentru că prin cl omul se face părtaş al morţii lui Hristos. 6. catehuinenul este afundat de trei ori in apă de către preot. lar la binecuvântarea untdelemnului cu care va fi uns catehumenul. Chiril al lcnisiiliinului.* Apoi. în ele preotul ÎI invocă pe „Domnul Savaot. «$a cum spune SfOnlul lonn Gura de Aur: „Nil preotul eslc cel ce bolează. el îi cere lui Dumnezeu „să se sfînţească apa aceasta cu puterea. pe rând: pe piept. Şi al Srâniului Duh.XL.. Sf. Fiind astfel altoit prin Sfântul Duh în Hrislos. ci Dumnezeu" {Omilii la Maiei. 35.. loan Gură de Aur. prin care s-a adus vindecarea firii omeneşti. cu pulerea. Această ftincţic tSmaduitoare a Botezului este vizibilă de-a lun-gul înlrcgului ritual. Ungându-I apoi pe catehumen în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. scos de sub stăpftnirea vrajmaşului şi din robia păcatului. PG 61. Această întreită afundare. el îi cere iarăşi lui Dumnezeu: „însuţi binecuvin-(ează. „spre în-lăturarea (vindecarea) tuturor rautăţilor". dincolo de semnificaţia ei trinitară evidenlă. atunci când preotul binecuvântează apa Botezului. XV. toafe nepiitinţele firii câzute. < 'nfi'lieze mhragogice. Asifel. la primele douâ ungeri. 6).). întru inoartca Lui ne-am botezat" (Rom. 256 : . la amândouă urechile..le botez".lucrarea cea curăţitoare a Treimii". la mâini şi la picioa-re. ai milă de tine: fli tu însuţi doctorul neputinţei tale şi agoniseşte-ţi leacul care sigur te va tămădui". care zice: >. "' lur mi . izbăvit din slricăciune şi din moaite.. pe spate. * LepHdaieu a ircia. Facându-se părtaş morţii lui Hristos. Cel ce tămă-duieşte toată boala şi toaiă nepuiinţa". Viisile cel Mare." Căci. aşa cum învaţă Sfantul Apostol Pavel. După această ungere. omul cel vechi din el moare. Amin (la a doua). dezlegare legîiturilor". Amin (la prima afundare). 3). semnifică şi împlineşte în mod ritual par-ticiparea celui botezat la moartea lui Hristos. cel botezat este spalat de toate pâcatele.7 Primind Botezul.. ca ele să fie „spre tămăduirea sufletului" şi „a trupului". 4. Care a stat trei zile în mormânt cu trupul.< 'otulifiiie genemte ale lâitiădutrii te silească. ca să fie spre „dezlegare de păcate. ciîci. " Cf. stricăciunea şi moartea. De aceea Botezul este leac tămăduitor. Dumnezeul lui Israel. Sf. omul este vindecat de urmârilc patologice ale păcatului strâmoşesc. el cere.9. CmwMiri. Cf. Sf. vindecare de boli. Cel care a biruit păcatul şi pe diavol. piere vechiul Adam. Amin (la a treia)".

„M-am scapat de lariideleci $i mam f. începând cu rugâciunile de binecuvân-f. Caithezp mixtagogictt. „Deci ne-um îngropat cu El.-4.it pe piepi şi pe spate. atunci vom ft părtaşi si ai învierii Lui" (Rom. dar numai moartea lui Hristos a fost Î11 stare sft ne aducâ viaţa şi sanătatea cea adevărată. 9. Grigorie dc Niiziiinz." Şi fîind el rob al pilcatului ' Da/pre viafa in Hristos. 17). 86. II.1cut de îndată sănătos".să umble pe căilc" Domnului. Bolezul îi redă fiinţa şi cxistenţa. deplin vindecut. prin botez. prin slava Tatâlui.J Apa botezului îl primeste pe Adam eel vechi. Urmeazfi bolezul propriu-zis. ridicarea la viaţa cea nouâ\ nestricăcioasă şi veşnic. dici daca ain crcscut împreuna" cu El prin asemanarea inorţii Lui. dacă vrem să ne nastem din now sau dacă vrem să Irăim această viaţă fericită şi sfi ne îngrijim sa ne refacem sânatatea. Cel botczat moare cu Hristos.nv u apei si untdclemnului. II. ajuns un nimic. CitvâtHiîri. 6. aşa să umbliim şi noi întru înnoirea vieţii. 5). II.Twntiiltiirea prin Sfinirle Tahw Asa anOS Sfântul Nicolae Cabasila. Această laină îl face pe primitorul e» părtaş deplin al morţii şt al învierii lui Hristos. "Cf. apoi în săvârsirea ritualului în sine. De aceea. exefama.Sffintul Nicolae CabasUa ' Accastă strâns. pentru ca să se unească din nou cu Cel ce l-a creat („Mâinile Tale m-au tăcut $i m-au zidit'") şi la picioare. el este in imregime renăscut şi înnoit (Tit 3. Fiind el moitdin pricina pflcatului. 4-5). pentru ca. la rnâtnj. pre-cum Hristos a in vial din morţi. "dibit/em. utunci n-aveni decât sa" luăm acest leac adus de Hristos".1 împlctire şi întrcpătrundere şi acest rost al Botezu lui se fac vădiicde-ii lungul întregii slujbe. din ea iese omul eel nou. un leac pentru bolile de care suferâ omenirea.1.. ca să învieze cu lîl şi ca să Irăiasci'i viaţa cea nouă pe care Hristos prin moartea Sa a adus-o omenirii. omul devine cu adevărat o fapturâ now! <2 Cor. Mai îniâi. 43. pe care Hristos a ilaruil-o lumii prin învierea Sa. 6. Prin Botez. 1 Rom. in moarte. II. este iiimata de scoaterea lui din apă. III. 6. cu bolile şi suferinţele sale şi.'iniului Dull. prin hand St. XL. pentru ca eel botezai . când fiecare dintre cele trei alundari in apa\ prin care eel botezat participa' la moartea lui Hristos. 103.11 Prin Botez omul moare vieţii lui păcăloase dc dinainte şi pri-mcste naşterea la o viaţă nouă. de-a lungul vremurilor.. 3-5 Sf. care constitute $i scopul Botezului. fn acelaşi timp moarc şi se naşte. omul estc uns cu untdelemn sfint. apoi la urechi. care spune că „multi au fost cei care au căutat.'b) Această primă funcţie a Botezu lui este strâns lcgată de a doua. Cf. 257 . „spre ascultarea cuviiitelor credinţeî". " Despnr viafa in Hristos. 2. „spre tamfidnirea su-fletului si a irupului". 5.ibidem. S£ Chhil al lerii&uliimilui. care semnifică piirtaşia la rnvierea lui Hristos.

Sf.*. 10. Botezul îl face liber (cf. nu este nimic altceva decâi naştere întru Hristos şi dobândire a fiinţei şi firii noastre celei adevărate. '* Numele de (jxoiiaucc. Chîril ill Icrusalimului. M Cateheze.e Sf. Sf. căci se imbracă în Hristos (Gal. Sf. Sf. Vasile eel Mare. primeşle. -' Cf. Mareleeuvtirit caiehetic. 6. adică în ceaia sfinţilor. '' Despre vidfa ft» Ilristos. Despre cei ce cred cu se indrepteaz/t din fapte. lusiin Martirul si Filosoful. Sf. devine părtaş al vieţii celei dumnezeieşti. devine om cu ade-vârat. Despre Botet. loan Damaschin. III. ibidem.întipărindu-se mai bine în suflet Cf.30 Şi tot Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului dă viaţă şi trâire oamenilor. 118. Grigorie dc Nyssa. Despre viaţa in Hristos.lv Redobândeşte siarea lui Adam dinainte de cădere. Râspunsiii'ile 5. 49. se împărrăşeşle de E\."1 Primeşte chiar cu mull mai mult. 35. Maicu Asceliil. Cuvfintiiri. 15. Jmpotriva celor ce amânâ Boieztd. 7 Cf. Cuvânt ascetic hi 100 de capete. 111. Rfispunsul 17. lemrhia cereascu. Despre Botez. porţile Raiului i se deschid din nou. Răspunsul 9. Marele cuvâitt caiehetic. 258 17 . XXXV.'s Intră în femilîa celor ce-L iu-besc pe Dumnezeu. Apologia înlâi. care fusese întunecat prin păcar. 35.Cotidifiiie getteralt' ale tămâduirii şi sub slăpânirea vrăjmasului.13 acum . Grigorie de Nazianz. şi prin El îl pri-mcşte pe TalălM şi se întoarce la slarea de fiu. XXIV. Cateheze. 36. PG 46. şi rcgăsindu-şi condiţia firească şi fiinţa sa cea adevărată. .*1 Prin Botez. Rom. 3. 32. rnai ales: Sf. . Vasile eel Mare. Despre sffintul Boiez. Cateheze mislagogice. Dionisie Areopagitul.27 Vedem astfel că Bolezul este cu adevărat leac penlru omul căzut. II. Despre Duhul Sfiinl. „se îndreaptă spre profunzimea adc-văratei lor fiinţe".22 se face asemenea Lui. PG 46. în care căzuse prin păcai. 89.n se întoarce la inti-mifatea cu Dumnezeu pe care o avea dintru început. Marcu Ascelul. 103.0 Sf.u.1* Prin Botez. Simeon Noul Teolog. prin Botez. 17. I). scrie Sfântul Nicolae Cabasila. 6. luminarca Sfântului Duh.. n Sf. M Cf. Despre Botez. Dogmativa. Sf.. LV. 29 Sf. 13. 8. 36. adaugă el. Siraeon Noul Teolog. -* Cf. 3. Grigorie de Nyssa. I4). :' Sf. XV. Diadoh al Foliceei. şi anume singura vieţuire adeVSntfă". XL. Grigorie de Nyssa. 36. 103. Marcu Ascetul. 6. XV. esie adesea dal de Sfinfii POrinfi Botezului (a sc vedea. Botezul. 27). în acelaşi sens. spune că cei care vieţuiesc po-trivii curăţiei pe care le-a dat-o Botezul. I.'6 şi prirnind pleniutdinea harului Prea Sfintei Treimi." Viaţa cea nouS pe care o primim la Botez este „o viaţă care se potriveşte cu firea noastră".IT Şi încă. Sf. 48-49. fame. IV. 600A. II. chipul lui Dumnezeu din om. 172 ş.21 şi rolodală primeşte Duhul cel Sfânt. :" Ibidem. Prin el acesta iese din condiţia subumaniS şi contrara firii. Sfântul Grigorie de Nyssa. Sf. 6. Despre Sftmtul Duh. . îşi recapătă strâlucirea de altădară. 4. 29 Ibidem. 6. Sf. 432A. fiind el cAzut în întunericul necunoaşterii de Dumnezeu.

Grigorie de Nazianz. V. 3. Cf. Despre viafa in Ifristos. spune Sf'ănlul Nicolae Cabasila. ne dezlegăm din robie şi ne f'acein liberi.'4 Omul redevine om şi-şi redobândeşte sănalatea firii sale originare. scrie '' Sf. II." Eliberat de păcat şi lumînal prin Duhul Sfânt. potrivit menirii sale. e] nu poate să facă ccva într-allfc] împoiriva noastrfv". IV. XV. 15. care cste să vîcţuiască pentru Dumnezeu şi sa fie îndumnezeit de El şi în El. 14-15. 30. înrâurit şi amăgit de puterile demonice. puterea de a duce o viaţă* cu adcvărat sănătoasâ şi firească. a Calehezfi baptismale. mai mult. "ibidem. Sf.spre Btttez. Dogmaiira. Tertulian. 10. care până atunci nu avea oici o formă şi nici o rânduială. Col. Evr. loan Guiil tlc Aur. Despre viafa in flristos. "Ibidem. adicâ esre vinde-cal de oeştiinţă. Despre viafa in flristos. 3. Era slap&nit de râu şi înstrătnat de bîne. spune Sfântul loan Gură de Aur. 17).'. Nicolae Cabasila. Despre vioţti in lliistos. Ibidem.u. stăpâneşte adevărul asupra lui". căpâtând o noiiâ* aşezare şi un sens înall. 32. după Botez. Sf. 35. II. 1. 0 Sf. şî dacă nu ascultăm din propria noasiră voinţă de vrăjmaşul. „Harul lui Dumnezeu. Sf. Despre Şfantul Duh. 79 ■ Cf. Sf. 3). IV. 10. îşi ia forma şi conlinutul". omul îşi recâşt iga tolodată „viaţa cea adevarată"/1" cSci. " Cf. „Renăscuţi Hind prin Sfâlntiil Botez. 101. Vasile cel Marc.3* „Botezul ne apropie de lumină şi ne îndepctrtează de răutflţile intujiericului''. a Cateheze. '•' Sf. II. 1.''' adâugănd că el deschide „ochii suflelului în faţa razei celei dumnezeicşti".43 întreaga viaţă a celui botezat se transfigurează. 7. u "Cf. iar acum îşî recapSta" stilpfuiirea dc* sine şi libertatea deplina. deiforme. pen tin el. aşa. 259 . Despre viaţa în Hristos.44 El devine o faptura cu lotul nouS (2 Cor. 59. neamului omenesc îi este redalii asemănarea cu Dumnezeu. 13. Omul tncfiteazft de a mai fi mânat. II. Nicolae Cabasila. CuvântâH. De. Nicolae Cabasilu." omul scapă de cunoaşte-ica greşită şi cu totul delirantă sprc care-l due parimile sale. scrie Sfân-tul Simeon Noul Teolog.d* Ftinţa omului este reorânduitâ.3. 101. II. I I . rezideşte şi întoarce sufletele şi încă şi mai fnimoase decât erau le fa-ce. 87-89. 14. aceas-ta este viaţa: sâ-L cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat (In 17. Sf.41 Şi dobândind cunoştinţa cea adevă-rată.Tămădiiirea prin Sfmlele Ttiine decât odinioară".4" lar Sfântul Diadoh al Fo-ticeei scrie: „Prccum odinioară stăpânea rfltăcirea asupra sufletului. Nicolae Cabasila. " Cuvânt ascetic in 100 tie vapete. deoarece tocmai în aceastîl zi suntem nâscuţi din nou si pecetluiţi pentni o noua* vieţuire. loan Dnmaschin. „Fericita zi a Botezului este socotită de creştini ca «zi a numelui». V. Sf. şî dobândeşte adevSrata şi deplina cuaoaştere. iar sufletul nostru. Nicolae Cabasila. 5. 76. cea pe care o avea îrminte de cădere. Gateheze baptismale. XLII." şi. potrivit menirii sale." cea dupii Dumnezeu. 442 ş.

Cateheze mistagogiW." Prin Mirungere. 21. "/M&m.dt. „Miningerea este izvor de tărie şi lucrare'". Sf. care-l pregătesc incă de aici pent. 8. pe unele le aruncftm. iar pe altele le dobândim. PO 155. III. '■' DespreSjinteU Taine. H Dogmatica. " Sf. ea este Cincizecimea sa personala. 5.*1 3.5" Pentni omul eel nou. scrie Sfântiil loan Damaschin. 6.5. puterea de a-şi activa damrife du-hovniceşti. IV. toate „cele vechi au rrecui. nimic nu o poate supune şi pe toate le biruteşte". înlr-un anume fel. nu cade prada deznădejdii.mdiţiile xenentle ate ttinuittumi Sfniitul Nicolae Cabasila. pen-tru ca pe altcle sS le câştigam". El se înalţă la o alia lume şi la o alia existenţâ: devine cetâţean al fmpărăţiei luî Dumnezeu.(. Ill. " Cf. 9. 14.4'' „Renaşterea estc pentni noi începutul uneî alte vieţi. nu se ofileşte o data cu treccrea timpiilui.4'' Omul nu se mai supune existenţei bolnave la care era silil prin naşterea în păcai. de unele ne lepadUm. fn vreme ce Botezul îi dăruieşte omului adevărata fiinţă şi viaţa.| Otifhrze baptismal?. 17).4" „Prin Botez. eel botezat primeşte pe Sfântul Duh" Putem spune ca." Miningerea îl desăvârşeşte pe eel nou botezat. Nicolae Cabusilu. w tbutem. Mirungcrea Miningerea (|itptou. 51.ru viaţa cea veşnică. In 3. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-hi. ale cârei porţi î-au fost deschtse prin Botez/17 El prirneşte „noi mădulare şi simţiri noi".M Prin ea. pavăzâ şi luminare''. Ors/'re vitifci în ttrisio. 37. Şi această „viaţa nouâ* nu cunoaşre bîUrâneţea. VI. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-la. . iată toate s-au facut noi" (2 Cor. 11. 260 . eel botezat primeşte de la SfAnlul Diih energia necesara* pentni a face să rodeascâ* hanil primit la Botez. ' A se vedeii. 5. Lucrarea divina" care se manifestă în ■"' Desprt viaţa in Hrisros. Irezind la viaţă „puterile şi lucrarile lăuntrice înnidite" cu noua sa vieţuire. 1-3. dc pildâ: Sf. I88A. 43. potrivil unei stravechi tnidifii.w II. pecete.l 19. Chiril al Terusiilimului.*" prin care poate să creasca până la starea bărbatului dcsâvârşit.a) este nedespărţitâ de Botez. Oespre vîafa in Ilrislos. 3. şi in Biserica Ortodoxa* ea arc loc îndată dupa" acesta. Ea completeazS şi împlineşte Botezul şi de aceea Sfântul Simeon al Tesalonicului scrie că „eel care n-a fosl tins cu Sfantiil Mir nu este deplin botezat". f3cându-i să fîinţeze şi să vieţuiască în Hristos. nu suferâ de boalâ. spune Stftntul loan Oura de Aur. II. adica îndumnezeit în Hristos. *loc. Nicolac Cubasila.

3. 485A Sf. pieptul. "lerartila biseiicească. myran. cart\ fiind sfinţit . cit. 4. fll. Cel care mă întareşte" (Filip. după cum spune Dionisicr Areopagitul.'"1 lucrând polrivir voii lui Dumnezeu $i unv blând pe calen virtuţii. sfînţitoare. omul de-vine plin de râvnâ şi fierbinto. buzele. iaf prin acea. CateHtzt mislagogicf. nv fbidem. ci . " Sf.nu mai esie. 12. fâra a sc teme de atacurile vrăj-maşulur" şi de njci un all ran.l. Cliiril ill leni^ilimiiliii. având inviaia' dorinţa.u . iar sufletul se sfinţeşte in chip tainic*'. Ibidem. rnmtea.Ttauiidiiiiva j'iin Sftnlft? Taint această Sfânta Taină este. III. voinţa în-tăritfl şi loale celelalte puteri ale suflelului înloarse spre Dumnezeu. beiieficiind de prezenţa Sfâmului Duh. Sfânlul Chiril al lcrusalimiiliii Spline ca „acest dar sffint este pavîtză duhovniceasca" pentru (rup şi mântuirea 80 (U ffenilui". facfind semnul sfimei cruci. lot.d. de energia Sfl de viaţa făcâtoare. împli-nindu-se conform nieiiirii ei. după epicleza. luminător şi îndumnezeitor. Chiril ill lerusalimului." Preotul unge pe rând.. PG *. «'lbulau. Z<)\ . Slujba conslă in esenţă în ungerea celui nou borezat cu Sfântul Mir. I3).*5 l'ngerea cu Mir a membrelor ş\ a organelor simţurilor nu înseamiia doar sfiaţiroa acestora.. putând spune cu Apostolul: „Toate le pot înlrii lliistos. „obârşie şi esenţă şi puterc desăvârşitfi a oricărei sfinţiri teurgice a noastre". 4. wcr.sla firoa sa îşi află deplina sanfitat». rostind la fiecare ungere cuvintele: „Pecetea darultii SfâMului Duh" Asifel. 12. urechile. ci (oate puterHe irupiilui şi mai ales cele ale sufletului. mâinile şi picioarele celui botezal. „se unge irupul în chip vazut cu Mir.a Vindecal de slabjciunea spiri-(iialâ şi de toate neputinţcle aduse de pflcat. devenit prin prezenţa Sfăntului Duh mijloc de comunicaic al puierii Sale dumnezeieşti". aşa cum spune Sfântul Chiril a| lcrusalinuitui. Desigur. nările. IV.''1 omul poate trace cu indrăzneala priii aceasla viaţa. ulci pur $i sîmplu". fiecare dinire simţurile şi mâdularele omului primeşte harul prin care omul capătâ puterea sil se întoarcă spre Dumuezeu şi să lucreze în [oale polrivil voinţci Lui. 0 Ibidem. II. nu numai orgaitfle care AU pi'imit ungerea cu Mir prfmeso acesl dar. ea arala c3 înlreg omul primesle ham] dnninezeiesc delator de viaţâ. ochii.il lui Hristos. M Ibulan. luminiUoare şi îndiininezeitoare.Rom. Primind prin ungerea cu SfantuI Mir platoşa si armele Duhului. căci.

Găsim în ele mai ales asemenea sfaturi: „Se cuvine să-i ajutăm pe cei bolnavi. Mărturisirea (Pocăinţa) Prin Taina Pocâinţei (fe£ou. în duh de pocăin-(a\ prin care-şi face vădită părerea de rău pentru greşelile făcute şi voinţa de a se îndrepta. 261. care în esenţă sunt o com-pilaţie. de iridrepfare ti penitentului. dezlegarea de ele. Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradi-ţie a Bisericii. Penlru un snuliu mai complei cu privire la Hceasră problerna. p.lvindu-i din moarte.70 Constittiţiile apostolice. de la care s-a abătui prin păcat. ? " II. 1974.oA6YT|aiţ) sunt iertate păcatele comise după Bolez. Referitor la aceasta. în acelaşi sens: „La mijlocul veacului al Ill-lea. s-u inţclcs înloidcuumi câ îertmea esle exprimată prin rugâciune. se poaie observa cu uşurinţă caracterul lor terapeutic. „De vre-me ce ai venit la doctor. despre efectele ei.66 al cârei scop este de a-1 ajuUi sâ* afle din nou calea virtuţilor.. xuprti. 337-362. izb. ia seama să nu te întorci nevindecal". p. Initiation â hi theohgie byztmtinr.. este mai întâi de toale o boa-lă". despre păcătos şi despre păcat se vorbea ca despre bolnav şi dcspre boală. 262 . cuprind aceeaşî învâţătura. dacă esle cazul. din Didascalie. I-ain Eiitralgo remarcă. şi pe căt este cu pulînta să-i vîndecăm prin propovâduirea Cuvântului. Paris. Didahie şi Dia-laxcis (sau Tradiţia apostolică). ■ Initiation â lu iheohgîe hyzi inline. iar credinciosul esle împăcat cu Biserica. fapdil câ icrtarea pâcatelor I se utribuie lui Dumnezcu însuşi eslc de la sine inteles" (citiil de J Meyendort'f. p. în anlropologia creştină răsariteană. a nc vedea J. Căci cu adevărat «nu cei ' A. iubitor şi plin de mila". 1970. polrivite stării \\\ care se află. de la Care preotul cere iertarea păcă-losului. Părintelc John Meyendorff scrie: „MărKirisirea şi peniienţa au fosl interpretate în primul rând ca forme de vindecare duhovnicească. îşi mărturiseşte p.*3 De asemenea. o epiti-mie. 7. şi chiur daca se uiilizează o formula declarative. iievîsta esnanofa de teo logia. M Ma/udie et tui[itdiilite. şi.'* Iar P. Almazov sciie: . ca şi despre rolul prcotiilui. Păcătosul. 7. textele slujbelor şi textele lilurgice vorbesc în termeni medicali despre aceasta* Taină.67 Vorbind despre perioada bizantină. . toc cît.*" Po-Irivit Didusca/iei. credinciosul primeşre de la preol sf'aturi duhovniceşti. episcopal ('caruia în primele veacuri îi revenea sarcina spovedirii şi a dezlegării păcatelor).Condiftile general* ale tihiuuUUrii 4. "' < 'nnoii de f/ocăinfti. 20. trebuie să fie „ca un doctor priceput. Examinând învăţiUura sî practica referitoare la Taina Mărturisirii.La pcnitencia medicinal desde la Didascalia apostolonmi a San Grcgorio dc NUa". atestările sunl numeroase şi irnpresioiiante". 86. 1974. 261). Pnrii. şi primeşle de la Dumnezeu. p. Căci însuşi pâcatul. . îi spune du-hovnicul penitenlului în rugâciunea începătoare. în sccolclc 1-1V. Paris.*ica(ele înaimea lni Dumnezeu.laiiini. pe cei aflaţi în priraejdifl şi pe cei care se clatină. 1947. a Textiil complet în MoUtfidnic.în Râsâril. facuta la sfârşitul veacului al IV-lea. în prezenţa preolului.

şi lui să-i mârturisim pScatele noastre"." Sfaturile din urmfi sunl foarte asemănâtoare cu cele pe care le dă preotului Sfantul Ciprian al Cartaginei. s-o uşureze dc povura păcatelor şi să-i aducă în suflet nădejdea'V Şi înci'i. ca un doctor priceput şi milos. dacă se umflâ. care poate să ne vindece. 14. "11. 71 II. curăţ-o cu leacuri usturătoare. iar după ce s-u scos partea cangrenată. 261 .3-4. II.74 „Ca un doctor iubitor şi plin de milă.71 „Episcopul {.). spal-o şi leag-o bine. ci se dă iertarea păcalelor". îi va mul-|umi doctorului pentru toate". arde şi scoate afară partea rea. 5-7. 10-11. folosind doctoriile potrivite pentru a-i vindeca. 20.). îngrijeşte-i pe cei păcă-toşi. iar nu un judeciUor care sâ vfi osândeascS. s-o mângâie cu vorbe de încurajare... a 'Ml.*' Mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc despre aceaslil Sfâritâ Taină şi despre rolul duhovnicului în termeni asemăn. Şi pentru câ eşti cu adevărai doclor (lovtpoc. aplicâ alifii aiiiare. 40. lăsand veninul să se întinda în tot trupul. Cf.. Sfântul loan Gură de Aur îi sfătuieşte: „Iniraţi în biserica si mărturisiţi-vă acolo pâcatele voastre. dacă este deja infectată.Tămădnirea phn Sfbtfefe Taine săniitoşi au nevoie de doctor.) să-i primească şi sa-i îngrijească pe cei care se căiesc de păcalele lor".ltori. iid şi pi in leacuri usturătoare. după ce se va însănătoşi. dând leacuri plăcu-te şi care îrtchid repede ranile.73 „Sa* vindece (oaia) cea bolnavă (. s-o lege pe cea rănitâ. lecuieşte şi adu-i deplin sânătoşi în Biserica Lui". îngrijeşte şi dă leacuri potrivitc fiecaruia din-tre cei bolnavi şi în tot felul vindeoil.77 Sfăntul Anastasie Sinaitul il slatuieşte pe creşttn sâ caute „un bârbat duhovnicesc iscusit. adresându-se către sine. poruncind posturi şi ajunâri". Pe cei care au pâcătuit. cerându-i sâ se arate faţă de bolile sufleiului tot atât dc hotărât şi categoric ca şi doctorul faţă de rănile trupului: „Preotul Domnului Irebuie să folosească leacuri vindecătoare. I2)". Dardaca" ranaesle adâncă. şi mi numai taind.. caindu-vă penmi ele. DezlegAndu-i de greşelile lor pe cei păcătoşi. 7-8. episcopul spune: „Biserica lui Dumnezeu înseamnă pace. Despre pocâînfâ.) al Bisericii Domnului. 20.). Bite un doctor nepriceput şi rău.7" 71 II. ameninţarea cu judtîcala ce va să fie: dacă s-a cangrenat. vindecă pc loţi cei împovăraţi de păcatele lor (.. strigă şi se plănge câ nu poate suporta durerea. Rana trebuie deschisâ* şi curăţata. iidu-i hi ea sănătoşi şi fără pată (.. Cei care tra-feazl cu uşurâtate ranile in feet ate. 372.. Ml 9. * Despre cei câzuţi. adică rătăcită.24. ci şi legând şi oblojind. răcorind şi îmbărbătând prin ciivinte blande. 4 l'G 89. II.2. caci acolo veţi afla doctorul care Vfi vindecă. ci cei bolnavi» (cf. pră-btişitâ şi zdrobită de păcate şi care şchioapătă ş\ abia mai merge. III. ca să nu se întinda* şi la par-tea Bănătoasă. trebuie să se aplice de îndatfi şj cu fermilate tratarnentul potrivit Şi chiar dacă la început bolnuvul se împotriveşte. 14.. acolo nu se cere pedepsirea păcătosului. adică dojcni.

Cu adevârat. asa cum arată Sfântul loan Scărarul. ci ciî ea este confirmală de întrcaga Biserică şi ţine în mod esential dc modul în care ea concepe natura acestor realitaţi: . într-adevâr. 21. defaimând pe eel zdrobit. pentru nllul este olravâ. care. spunând: „Am văzut doctor nepriceput. prin care rfiutatea se întinde peste mftsura* şi se raspândeşlc tot mai mult daca" nu este opritfi prin priceperea doctomlui. Şi se intiimplă altcori ca una şi aceeaşi datft unuJa la limp potrivit îi este leac. XXVI. şi care scoate mulţi lastari ai răului. * Scam. de înaintare şi de mulre alfisto"*1 Sinodul din Trullo {692) accentuează important^ aplicârii unui trauiment dtihovnicesc polrivit. traiul şi râiuluiala vieţîi de dinainte şi de după pâcat. de asemenea. rann suflciului nu s-a mftrit. dar nici. fl. tar pe cea muşcată de şaipe s-o îngri jească cu blândeţe şi să n-o ducfl lu dezn. şi astfel să dea bolii leacul potrivii. penlni că.ldej-de. s3 cerceteze. slftbmd fraiele. şi dacă arată o purtare înţeleaptă şi se câieşte cu adevărat. trebuiesc bine cunoscute şi cele ce tin strict de drept. n Mim.Se cuvine ca acela care a prim it de la Dumnezeu puterea de a lega şi de a dczlega păcatele să ţinn seama de natura pâcatului şi hotărârea cu care eel care a păcltuit se întoarce de la pScatul sftu.. fie in asprime. cercetând roadele câinţei. n golit-o dc lot purcriol". De aceea eel care se îndeletniceşte cu vindecarea sufletului Irebuie mai intiii sâ* cerceteze stares :>i intenţiile celui care a păcătuit şi sa vadă dacă se îndreapt. prin leacurile date. Şi am v«Tzut doctor iscusit care. „uneori se întâmpiri eft ceea ce penlni until este leac.XV. Şi dupjl cum Dumnezeu face totul pentru om. s-o facă să-şi piardît ori să-şî nesocoteascâ viaţa. 20. "Ibidem. nu i-a pricintiit nimic altceva decât deznadejdea. lie prin doctorii alinatoarc şi liniştitoaie şi să se străduiască să vindece rana.'i. operand prin ocărâre inima umflala.81 Pentru cfl „aceeasi câdere pricinuicste unuia o osândă însuiitâ Inţa de cea sâvărşitâ de allul". si la limp nepolrivit îi este osândă". duhovnicul trebuie sft dea fiecaiei boli leacul care i se potriveşle. esle deci necesar să se ţina seama de „felul celui ce sfivărşeşte (pâcatul). la fel se cuvine să faca şi eel căruia i s-aîncredintal sarcinade pastor. prin felul său de a vieţui îşi pricinuieşte propria îmbolnăvire. de loc. dâ flecărui bolnav îngrijirea care i se potriveşte'V'* Accst lucni esie foarre important.20. primejduind aslfel sftimtatea celui bolnav. Am văzut deja că în Constiluţule opo.sto/ive se spune: „Pentin câ eşti doctor al Biscricii Domnului. utilizând chiar în formularile sale lermeni aparţinând domeniului medical. şi astfel să i se dea ierturea pe cat merits. ci să luple împotriva raului lie prin leacuri usturătoare. II.('tmdîfii/e generate ate tâituUluirii Ca şi medicul. boala păcatului nu este o boala uşoară. şi cele care tin de J. penlni ca nu cumva sâ întreacă mfisura. ci grea şi de multc fcluri. ceea ce arată câ* socotirea păcatului drept boalâ* şi a duhovnicului drepi doctor nil este o simplă figurâ de stil folosită de unii dîntre Stlnţii Părinţi.! spiv vindecare sau daca\ dimpoiriv.*0 Şi continuâ. pentru ca să aducii în staul oaia rătăcită. fie în blândeţe. şi dacft nu se împolriveşte doctomlui şi dacă nu cumva.5& 264 . îndrumând şi conducându-l cu pricepere pe creşlinul chemal la o asemenea slavă.

în general. De accea. inăcinâmJ.pe care Biserica Ortodoxă o păstreazâ ■. la P. măilurisirea păcatelor este prin sine elibernloare. le pri-veşte ca strâine de el şi se leapâda de ele. Irebuie urmală tradiţia. şi puterea tor slâbeşte. Elidepărtal de sine. devenindii-i din acel moment slrăine. toate acesteu constitute deja 1111 pas important. Zis-um: «Mărturi-gîrVoi ftirădelegea mea Domnului». c! dă pe taţa' boala care-J măcina nevfizul pe dinăunlru.. penittfiitul găseşte bun priJej ca s. IX.Teuwutuirtw pii'i Sfhiirlr fai/ir obicei. din mai ■ i in Iff puncte do vedere şi pe multe planuri.U . şiTu ai iertat nelegiuirea păcatului meu". Povara păca-tului este greu de purtat de uniil singur. Spovedania se dovedeşre a fi o terapie duhovniceascii eficace.3 şi 5-6). piîcalul este izvor de nclinişle. 265 . Atâla vreme cat mi este recunosc-iil efi atare şi atuta vreme cat nu este mămirisit altcuiva. in cazul celor care mi primesc niâsurile riguroase de îndreptare. Vorbind despre ceea ce-l tulbură. t. îl însoţeşrc. in viiuinea de sine fjlrâ nici o milă în faţa celuilalt. îinpărăţia întunericului pesrr care stăpânesc este dinii-o dată luminată. cu atiit mai mult cu cât el iscâ" tulbu-riii i a căror prieina omul nu o poale înţelege uşor şi e prea slab si nepulincios ca h(\ le poatii sulpâni. Pe de altâ parte. Ftmtt. „Că am tăcut. Prin aceasta. în forma ci tradiţională .) Păcatul men I-ani cunoscut si fărădelegea mea n-am ascuns-o.P. Ele uicetează de a-i mai popula lumea lăuiilricfi şi de a vieţui |X' seama sulletului său. ei nu-şi mai pot vedea de lucrarea lor nevfoutfi. Ioannou. Simpla înainlare spre celâlalt.. omul le scoate atarfi din stifletul sfiu. pustiind şi otiavind viala lăuntrică. Mfitturisindu-şi bolile sufleteşti. Discipline g&ifrale antique fir IX" slides).1 se dCSChidfl m faţfl luî etl MIK . seamana" tulburare şi neliniste in suffer prin toatG mijloacele. dai ţi pemru că păcalul trezeşte şi îniteţine activitatea demonilor care. Ei sum scoşi al'arâ din sullel 0 data cu pâcatuj caiv-i hrănea. Mai întâi de loate. după cum ne învaţă Sfântul Vasflc*. el dâ naştere unei Stftrj de tristeţe şi descurajare. spuiW Psalmistul (Fs. îmbolniWin-du-1 în întregime. pâcatul se înrădricinează în suflet. care-l duce pe om spre ieşirea din universal bântuît de bonlă al păcalului. ducând până la deznăde|de. biruirea mândriei. 1962. în-(Irâ/ru-ala de . Prin întâlnirea CU duhovnicui în cadrul Tainei. Rome.i nipă tăcerea şi sâ iasS din însingurarea sa bolmîvicioasS. 31. p. ea nu constă in simCanonul 102 M Sinotlului liulan. 239-241. rape fegâtiirile prin care era ţinut de ele. rostirea cu voce tare a relelor de care suferâ are peiHru 0111 uii efeet eliberator. mai ales din cauza seutimemului de vinovăţie care. îmbauânit-au oasele meJe (.IIU \ infrâflgaodU $j MiMiiea. Păcatul îl face pe om sa nu mai ia seama la valoarea sa şi să iiibă o vizîune pesimistii asupra funţei şi existenţei sale. or. creşte şi se întinde. pentru câ le-au l'ost descoperite curscle. profi-tand de uceastă stare bolnavă. cure mi face decât să-i spoi'eascâ raul. Importiinţa lerapeutioă a mărturisirii este cu atâr mai mare cu cat. de angoasa. vi-clenia diavolilor este descoperită.

pe cruce. dimpotrivă. Această atimdine inlesneşte o comunicare sufleteasca de mare intensitate.după cum află din rugăciunile de dinaintea spoveda-niei. dar. care-I carac-lerizeaza în mod obişnuit pe psihoterapeutul profan.nl matern al Sfânlului Duh. sau 266 . îi spune ce-l nelinişteşte. ci-l înţelege -. in duh de iubire. cu toatc lipsu-rile şi neîmplinirileei. pentru ca duhovnicul sfl-l poată înţelege mai bine şi ca să-i poată da apoi sfalurile cele mai potrivile pentru starea sa. cu o deplină deschidere fata de omul primit de îndată ca un frate aflal în suferinţă. încercând să-i arale cât mai desluşit stările sale de suflet. precum tatâl faţă de fiul rătăcitor întors acasă. neputinţele. Inir-adevăr. Această iubire. duce la stabilireii. l-a iertal pe tâlharul care s-a pocăit. înţeles şi compălimit. ce-1 înspaimântă. De ase-menea. a unei legâturi profunde şi foarte stranse şi realizează de la bun inceput o aunoslera de încredere. îi descoperă grijile şi necazurile sale. în care intră asculiarea cu răbdare şi smerenie a celuilalt . El trebuie însă să facă aceasta cu mult tact şi cu discrete. La început. Sfinţiţii duhovnici. rolul duhovnicului consta mai ales în a asculta. O asemenea deschidere esle uşurată dc credinţa creştinului ca Dumnezeu este bun şi milostiv . depăsind simpla „neutralitate binevoitoare" distantă. Intr-un cuvânt. ca si de orice curio-zitate deşartă. ce-I macină. i se deschide cu lotul. arătând şi împreju-rările in care s-au pelrecut. greşelile şi neputinţele sale. greutăţile pe care le în-tâmpină în viaţa de zi cu zi. ascultit mârturisirea păcaielorcu cea mai marc înţelegere şi milă. O asemenea atitudine a preotului. ca să poată îngriji cât mai bine. ca să arate ca tot ce face este din dorinţa de a veni în ajutorul celui care-şi marturiseşte păcatele. care nul apasn şi nu-1 împovărează pe om. Aceasta mai ales atunci când i se pare că i se ascunde ceva. respcctând întru totul libertatea celuilalt. atunci când este cazul. In duh de iubire. destăinuindu-i fi-resc şi cu deplină sinceritate toate problemele sale. care-1 face pe om să nu aibă teamă ori rcţinere în a-şi deschide sulletiil cu totul.C 'oHdiţUlt general* aft' tâmâduîrii pla înşirare a unei liste de păcate. fară de care tâmăduirea aşteptată şi care se lucrează prin Sfânta Tains! nu se poate produce. punând inaintea preotului întreaga sa viaţă. dar şi de faptul că se simte prirnit cu iubire şi ascultat cu atenţie. este de datoria du-hovnicului sa asculte cu atenţie tol ceea ce i se spune şi în nici un chip să nu judece pe eel care i se destăinuie. Penilentul mărtiiriseşte în chip spontan. să-1 lase sa1 vorbească asa cum crede acela de cuviinţă şi să dea dovadâ de multa blandeţe şi îndelungă răbdare. et îl face părtaş pe preot la tot ceea ce-l preocupă. pe care le rosteşte preotul -. esle delicală şi plinn de blândeţea care vino din harul mângâielor şi cu tot. direct şi din adâncul sufletului.pe care nu-I judecă. el pune întrebari şi cere lamuriri pentru a înţelege tolul cât mai bine. suferă alături de f'iii lor duhovniceşli şt se arată plini de iubire părinlească. sail că penitentul nu spune tot. lar mila şi iubirea duhovnicului se revarsf» ca mi balsam vindecător peste inima rănită şi zdrobitâ de păcat. putănd să primească astfel îngrijirile potrivite stârii în care se afla. asemenea lui Hristos Care. însolitâ de o sincere compălimire. se va feri să-i intre in suflet cu forţa sau să pătrundă în intimitatea lui. slăbîciunile.

Abia în clipa in care îi dă sfaturile cuvenite. ed. anumite patimi . din anumite cuvintc. de viaţa şi activitatea sa. prin urmare. pur şi simplu citind in inima lui. cum este cazul anumitor sfinţi duhov-nici care aveau harisma cunoaşterii inimii. despre viaţa sa. şi mai ales de felul bolii de care suferă.84 Totuşi. e de datoria duhovnicului sa" sesizeze atinidiniJe sau purtărtle sail stările de sutler pătimase pe care omul nu vrea sau nu poate sil le vadă el însuşi şi. de aceea. se poate ca anumite păcate sa* nu tie conştientizate. ca si de dificuit^ţile sale. har care i se dă în măsură mai mare sau mai mică. Discernământul de care face do-vad. pot sil întunece conştiinţa. despre personalitatea lui. oricare ar fi maYimea şi fineţea lui. 1992. ţinand com de persoitalitatea lui.ea ne-fiind anonimă.Tâmâthiîrea priit Sfinlete Tahucând se arată reţinut sau ezită în unele privinţe. îh care daruie. ca duhovnicul să-l cunoască bine pe penitent şi să urmărească evoluţia stării lui launlrice. ca şi lucrarea diavolească. intre duhovnic şi penitent se creează astfel o legfllurfi personală . de posibilităţile.şte din hclsug sfatiirile sale duhovniceşri. sau făcând apel la ceea ce ştie despre trecutul celui care se spovedesle. spare ca un har dumne-zeiesc legat de slujirea sa preoţeasca. 267 . oricum. p. ca in Biserica Roman o-Catolicit -. ci f3ră sfială spune toale câte ai facui. va tine Seama de cele pc care a ajuns s. din ezitări. ca să poată judeca in mod cored situaţia în care se află şi cum poate evolua. această cu-noaştere fund un dar de Ja Dumnezeu. Se poate ca duhovnicul să aibă o cunoaşterc directâ a stării fiului său duhovnicesc. potrivit nivelului său de sporire duhovniceasca. acum el arată care si ml mijloacele de vindecare pe care le pune în lucnirc pentru a fămădui bolile care i-au fost dezvăluite sau pe care el însuşi le-a descoperit. pentru câ în acest stadiu al '"' MoUtfetnic. iar cuvintele sale le socoteşte leac pentru suflet. mai ales în cazul in care ar putea astfel să-I răneascA. Asa se face că uneori creştinul primeşte de la duhovnicul său îndmmari care par fără legătură cu măYturisirea sa şi cu starea in care credea că se află. De alifel. Mai ales în această etapă a spovedaniei. el irehuie să gâsească în primul rând acea învftţăiură care se potriveşte eel mai bine omului pe care il are în taţă. poate face aluzie la ea. Arunci. în rugăciunea dina-intea spovedaniei se spune: „Nu rc ruşina. în rău sail în bine. fntr-adevâr.mai ales mândria şi slava deşartîl -. Duhovnicul nu-i arată întotdeauna penitentului că a ajuns sa-i cunoascS suflerul pe o Hemenea cale.1 le cunoasca* despre fiu] sflu duhovnicesc atunci când li dă aceste sfaturi. De aceea. nu le mărturiseşte ca atare. 59. Duhovnicul nu are menirea de a da învflţăminte teorcrice şi generale. din race rile sale.l duhovnicul. Duhovnicul poate atunci cunoaşte doar indirect starea nemaYmrisitâ' de penitent. din inflexiunile vocii. ca sa iei ie-rtare de la Domnul nostm lisus Hrisros". credincioşii sunt sfittui(i sâ se spovedească întotdeauna la acelaşi preot. Este de dorit. fnlr-adevâr. se vede de ce Tradiţia îl priveşte pe duhovnic ca pe un doctor. nici te (eme ca să ascunzi de mine vreun pacat. ca şi din atitudini sau din mimică. boala lui.

venirea Domnului in sufletul creştinului. iar preodil nu vorbeşte în numele său. momentul juridic al «satisfacerii» lipseşte cu 26X . fiind însoţite de rugâciune şi venind de la p persoană aviind harisme legate de siujirea sa.care.ita de calitatea de duliovnic şi. pierdui. după cliipul Sfânuilui loan Botezfitorul. îmbfirbiUează. Stând înaintca duhovnictilui. cuin s?i biruiască patima de care suferâ. nu sum speculative. măngăie. conforme cu voinţa lui Dumnezeu. fie cu cea mai desăvârşilii blândeţe. preottil nu apare ca un maestm care dii. în timpul spovedaniei creştinul trebuie sa aibă senii-menttil unei sincere câinţe. în esenţă practice. primile prin Taina Hirotoniei. in mod esenţial. făifi pulinţa de a se insela. cu înţelepciunea. creştinul nu se mai simte singur. cu alât rnai mult cu cat ele se spun înlr-un iimp si într-tin spaţiu eclezinle. ce Irebuie să facă pentru a-şi regîtei şi n-şi păsira sănalaiea pierdulă. cum sâ faoS l'aţâ unei porniri spre rân. îl învaţă. dar prin ele i se arala şi căile pe care poale ajungc la ea. cum să lucreze o anumilă vir-ivile. chipul desâvăişirii pe care lot creslinul este chemat siî o alinga. Acelaşi sens terapeulic îl are şi epitimia. ci cu adevărat lucrâtoare . îndeamna. râ-lacit din pricina păcatelor sale. ftcând drepte cărSrile Lui. sfaturile preotului îi redati coordonatele ade-vărate şi sigure care îi permil să redescopere calea şi sa ştie. Aiitoritutca morala leg. De aceea.care este cu atflt mai profund şi mai folositor cu cat se situează într-un acelaşi climai de îneredere. îiivăţături dogmatice şi abstracts ci ca un tata" care. fie cu asprime. de la înalţimea cate-drei. Prin cuvintele sale . crcdjnciosul reacţioneazâ la celc ce-i spune preotul.lăintiilnhii spovedaniei întrc ei se stabileşte tin dialog. Aceste îndrumâri. ele revelează cuvâniul si liarul lăinăduitor al lui Dumnezeu sub insptraţia Sfâniiiliii Duh.îl face in chip deosebil receptiv la sfaliirile pe care i le da duhovnicul in vederea vindecării sale. îi pune întrebări. ci în al Bisericii. firesc şi plin de iubire ca eel care a exislat în niomentul măruirisi-rii păcatelor -. fereşte de ifui. acesie sfaturi îi permit sfi-şi redobăndească dreapta judecală si dreapta vieţuire. disciila cu el pentru a lămuri aniimile aspecte. pe care o întâmpiuă de obicei sail care poate sa se ivească într-o împrejurare sail alta. cauoruil de pocăinţfl pe care duhovnicul i-l poate da creştinului. !n acest dialog . cum sa depăşeasca" o anumită greutate. de pildă. contribuie şi ele la această leceplivitate. toate acestca pentru o mai bunfi inţelegere a stării de fapt şi in vede-rea celei mai potrivite modalităţi de vindecare. dacă este cazul. mai ales atunci când creşiinul li se deschide cu lotul şi voioste din tol sufletul sa" se vindece. ceea ce le conferă 0 putere şi o Iucrare cu totul speciale. shnţenia personala a acestuia. sfătuieşie. îi rcaminiesc ţelul diihovnicesc spre care trebuie sfl se îndrepte. căldura şi iubirea care-i vin dc la Duhtil SI'ă»r. cuvintele rostite de preot nu sunt simple vorbe obişnuite.el pregfltcşte.în care stau nlâturi pnreiea de rău câ s-a inMrâinat de Dumnezeu şi voinţa hotnrâlă dc a se îndrepta pe viitor . Paul Evdokimov scrie în aceasiă privinţâ: „Epitimia nu este o pedeapsă. Această slare . In ceea ce-l priveşte. umplând văilo şi plecând munţii şi dealurile. cum să lupie impotriva unei înclinilri păcatoase.('oiuU/iilf generOiit tilt. netezind cele colţuroase şi îndreptând cele pe care le-a strâmbat păcaiui.

.

Ea stinge toaia boala". spune Sfantul loan Gură de Aur.). IV. şi noi devenim „hristofori". 30. odată introdus în noi.. 2. " Cf. 35.1* Prin această Sfântâ* Taină i se dă omului „o hranS nouă şi proprie naşterii celei de-a doua'\w Jn toatc privinţele accasla Taină esie desâvârşită. şi nu există nict una dintre trebuinţele credincioşi-lor pe care să nu o poata ea mulţumi cu toată deplinătatea".După ce am gustal odală din stficăciunea însâşi a firii.a Desprc vttiţtt'" Hristos... '" Despm viaţn in Hristos. ci mereu (. Cuteheze niistagtigive. care vindecă toată relele legate de păcat. scrie Sfântu] Grigorie de Nyssa. . 37. loan Casian.10> Sfântiil Nicolae Cabasila numeşte Euharistia „singurul leac împotriva răutăţilor flrii omeneşti". 9. Ce leac poate fi acesta? Nu ulnit decâi acel Trup minimal care a biruît moartea şi care s-a fScut izvor al vieţii noastre". Dogmatlca. cflci m. ne facem «părtaşi duronezeieştii firi»". VIII. '" Canede ntgâciunt ed cit.. Clement Alexundrinul. Dexpre vkiţa i/i flrisias.''? adăugănd: „Câci. după cuvântul înlru tot fericitu-lui Petru (2 Pi 1. 106. IV. 4). 2. 271 . Convorbiri duhmtiicesti. Ibidem.. să alunge influenţa primejdioasă a Otrăvii de mull (imp înrădâcinatâ în Irupul noslru. îi cere creştinul lui Hristos înainte de împărtăşire.3. scrie Sfântul Grtgorie de Nyssa. peniru ca.104 „De accea alergăm la acest leac nu numai o tlatâ. '■ Qmilii lu Mtitei.. " Mantle atvânt catehetic. IV.1 care să mi dea înapoi prin puierea acestei doctorii. . |3. spune mai de-partc SJYuituI Chiri! al Iemsalimului/'6 Prin aceasta SfănCă Tainfl. Cf. loitti Danmschin. Nicolae Cabasila. facut nemuritor prin putcrea lui Dumnezeu. 1. X.'tthmiduireu prin Sftntel*' Vain? noasire. Sf. avem nevoie de Cel care pe toale le uneşte. *Sf. scrie SIAntul Nicolae Cabasila. 37. VII. XX. Episiah câire Iţfesmi.Nu este boal. IV. IV. Sf. 34. p.106 Aceeaşi rugămime se face Sf Chîril al leiusalimiilui. MniYlr i imilil caU'hetii. prin primirea ei la părtăşia cu divinitatea". 3. 101 ci o socoit'sc chiai' leacul pri» excelenţă. după cum «pnţin aluat dospeşte toată framântătura». . Sf Ignufie Teoforul. Sf. IV.1na ajutătoare a doctorului trebuie sâ ne fie cât mai ta îndemână ca sîl poată vin-deca materia noaslrâ atunci când vfea să se sfrice'V0* „fmpărtflşirea cu prea-ciiniiele $i de viaţiî fiîciUoarele Tale Taine să-mi fie spre (Amăduirea sufletu-liii şi a trupului".100 De aceea Sfinţii Părinţi nu numai că văd în ea Jeac şi doctorie. după cuvântul Apostolului. 23. Qtvânlâri.Dumnezeu se uneşte cu firea uoastrâ1 cea stficăcioasă pentm a îndumnezei in acest fel omeniiatea." ' . tot aşa şi accst Trup. odată luând în noi acest leac. 15. într-o rugâciune alcătuîtâ de SfftntuI Vasile eel Mare. schiinbă şi transform^ întregul nosfru trup dupâ masufa Aceluia". 18.7. 201. " thfdan.'" „astfel. Cuviini df ţndemtt eătre etlni. 55. ' Ibidem. Grigorie de Niiziunz.

aducând-o la integritatea iniţială. 1:1 Ibidem. Va&ile ecl Mare). [" Ibidem. Rux'ti'itmHe ilinainle de itit/rârtâşire (Rugăciunea a şasea). '" Ibidem. Nicolae Qibasila.1"7 lar în altă rugăciune. vorbind despre Euharistic. arata Sfânail Nicolae Cabasila. 35. "* Ibidem* 52. Ele curaţâ sufletul şi trupul11' de toată întinâciunea păcatului. Dogmatiea. fee.5i . Omiiii ia îdan.:" aducând mântuirea suflelului şi a trupului."' Preacuratele Taine unifies făptura orneneasca dezbinalâ şi sfâşiată de păcat."1 Trupul şi sângele lui Hrisios.rv.""1 „reînnoieşte frumuseţea noaslra su-fletească de altfidatâ". răspândindu-se în trupul şi sufletul celui care le primeşte prin Sfâma împartăşanie şi amestecnndu-se cu ele. "* Mttrele euvdiif ratehelic. IV. avem nevoie de Cel care pe toate le uneşte". 11 Rngâdunea « ţasea kurinted* îtnpărtâfhvi&St. creşlinul cere ca împărtiişania sâ-i fie „spre însănătoşN tea smeritului meu suflet şi trup". Despre viafa în Hm- rew . dar ele nu sunt de ajuns şi nu aduc nici un folos dacă* nu sunt însoţite de leacul desăvârşit care este Euharistia. p. XLVI. 3. vol <"''. vol. ctt. "* Ibidem. 13. 272 .. loan Dnniuschin. Sf."1 îl vindecă pe om de bolile patimi-lor care s-au ahătut peste el din pricina negrijii sale de a vieţui potrivit daruri-lor primite la Bolez. ele îl fcresc pe creştin de tol raul şi de toată lucrarea diavolească.. lu St Nicolae Cabusila. "ibidem. 37.213. pe aceştia Domnul îi tămaduieşte". loan Gum ele Am). „După ce am gustat din otrava care a dus la stricâciune-a (dezbinarea) firii noaslrc. rii.11* Aşacum vedem din rugăciunile de dinainte $i de după împartăşire. Preacuratele Taine au puterea de a lumina cugeiul omuluî.'2 . Căinţa şi lupta împorriva pacatului comribuie desigur la u'imăduirea omului. Rugăciunca a doua inainte de îtnpăitâţiie (a Sf.. 23. scrie Sfăniul Grigorie de Nyssa. 113 Sf. : ' ftttgadunett a şasea (a Sf.. lw Sf Varsaiiufie ţi Io:in. 35. „îndreaplă chipul Săii în noi ori de câte ori dă semne că vrea sa se strice". a Sfântu-lui loan Gură de Aur.. 1 Ibidem.. . loan Gură de Aur.121 De asemenea. Vasilc cel Mare).('ondiţiile generate ate lămdduirii şi în prima rugăciune de după împărtăşanie. I."1 Trupul şi sângele lui Hristos. "' Cf.T Ibidem. Scrisosuea 464. vorbind despre Sfinlele Taine spune: „Pe cei păcătoşi care se apropie de Sfintele Taine ca nişte rAniţi şi ca unii ce ccr milă. Ibidem.108 Sfântul loan de Gaza. Sf."3 „vindecă maieria noastra atunci când vrea să se stri-ce"'"' şi „intâreşte iarăşi voinţa atunci când este îndoielnică".11* de a alunga gândurile răutăţii ' ° şi de a fi sta-vilă relelor obiceiuri.":' lucrea-zâ cu putere tămăduitoare în întreaga fiinţă a omiilui.

) în Evanghelii. 13). 2-3. XX.: Sf. aşa ceva numai împărtăşania poate face". s) loan I i. 2. Apologia tnlSt. numeroase vindecarî fScute de Sfinţii Apostoli fiind legate de ea: „Ungeau cn unldelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau" (Mc. Sf. 2. Omilu la loan.2-3. 51-58).128 în vreme ce însirâinarea de Dumnezeu i-a adus omului moartea. irineii. V. X. IV. Contm er&fflor. . numitâ şi taina „untdelemnului sfinţit". 13. in numele Domnului. IV. F. fiind cu adevărai singurul izvor de viaţâ dătâtor (cf. în împăr-tăşanie lucrurile slau chiar dimpotrivâ: însăşi Păinea vieţii schimbă. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. Contra erezjitor.11' la fel caSfânlul Ignatie Teoforul. 111 Cf... Irincii.. 57) şi viaţa dumnezeiască.niMschin. 12. 3. V. 13. 66. Grigorie dc Nyssa. ' Sf Irineu. Sf. Apostolul lacov vorbeşte despre ea şi în-deamna* la folosirea ei în Biserică. Dognuitica. 1'" Ibidem. 106. „(Omul) Irăieşte nu numai în urmu mâncării fireşiî. 2. loan Gwă de Aur. 2. care face vii pe cei ce gus-titdintr-însa".IM le ţin în viaţă. preface şi umple de viaţă pe cei ce se împărtăşeşte". 51 şi 53-54). loan Guiă dc Autl. In 6. In 6. 37. 37. Mtnr/f vitvânl tatehrlir. Dogmatics IV.:u Dtipre viaţa t» Hrislos. 2. V. căci aceasta nu ne dă prin sine viiiţiW. „A aduce iarăşi la viaţă pe cei care au muril din cauza pficatelor.'*1 care adaugă: „şi doctorie pentru a nu muii ci a trăi veşnic în Iisus Hristos". .. XLVI.1^ le întă-resc'" şi le fac mai puternice127 şi aduc „împăcarea pulcrilor sufletesti". " Ephiota cătrv Efesenl. 3. Conl/a enziilor. Sf.).pislola ct'ttre Efoseni. XX. Irineu. în sânge hrănitor. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe eel bolnav şi " Sf. 1 . „Hrana trupeasca" se preschimba.152 De aceea Clement Alexandrinul numeşte Euharistia „leacul (Odpuaicov) nemuri-rii". spunîlnd: „Esle cineva bolnav între voi ? Să chcme prooţii Bisericii şi să se roage pentni el. este o taina desri-nută creştinilor bolnavi. cu care ne hrănim.1" 6. Contra ereznlor. V. "' Cuvânt împatrîva efinihr. lustin Mnrtiml şi Filosofiil. loan Daniaschin. căci îl primeşte pe în-suşi Dumnczeu (In 6. ungându-I cu iinldelemn.Tăituithiirea piin Sfitttele TaitiiElc sum ydevărată hranâ pentru suflel şi ttUp. 6.Sf. 2. în timp ce Pâinea vieţii este însăşi viaţa. * RttgeSciutuvi " zecea ta Sf. 273 . făptura omului primeşte belşug de viaţă. 2 » Sf. Intalnim aceaslă Sfântă* Tain. " fîugăcktftea ■*>/■ Vaxile </f ilupcî sjîinto împăfiăsanie. Maslul Taina Maslului. 57).::u împărtâşania îi da omului viaţa cea veşnică (In 6. această Sfâiilă Taină ii rcpunt* pe om în slarea de comuniune cu Dumnezeu şi îi redă vîaţa (cf. 2.13* Pri-mind prin Prea Sfânta Taina pe însuşi Cei care estc pricimiitorul vieţîi şi Viaţa însăşi.ni fâcându-l nestricacios şi nemuritor.

27-13. Vom menţio-na doar aspectele semnificative ale acestei slujbe. 5. 1 -10. Cele şapte rugaciuni. 16-7. şi dc aceea o prezentăm aici. însuţi Stăpâne.9-13.13" Prima parte constă înir-o „slujbă de mângâiere" (napdicXrirjic. 10. numeroase evhologhii vechi cer. Ele ara-ta iubirea şi milostivirea pe care Dumnezeu le-a arătat-o înlotdeauna oarne. 5. balrânii (npeapvcfepoi) Bisericii despre care vorbeşte Apostolul Iacov. care cuprinde în trei man parţi. 2 şi Ml. 1-13.Condiţiite generate ale ttlmâduirii Dornnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate. "' Descrierea detaliată şi textul complei al slujbei pol fi gasite in MvUtjehric. 1.1rşeşte curent aceasta. Biserica foloseste texte dm Sfanta Scriptură care istorisesc vindecări minunate ale bolilor. înainte tie cea de-asupwa: I Tim. Maslul este săvârşil de un sobor de şapte preoţi. 22-6. chiai lie cfttre un singur preoi. diferite. ca toţi cei care participă la această slujbă s3 fie unşi cu untdelemn sfînţii. ci pe toţi cei care doresc aceasta. Ea se adresează în primul rand celor care sufera de boli trupeşti. ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbă-virea de toată patima şi întinăciunea (rupului şi a sufletului şi de (oată răutatea". 14-35). 8-11 si ML 25. Fiecare dinlre ungeri este precedată de citirea unor texte din Epistolele Sfinţilor Aposloli şi din Sranla Eviingheiie. 5. în mod obişnuit. ?JA . 21-28. înainte de cea de-a cincca: 2 Cor. înainlede cea dc-a trcia: 1 Cor. doi sau. In cazuri speciale. mainte de cea de-a patra: 2 Cor. I si 5-8. sfinţeşte untdelem-nul acesta. pe rând. 25-37. 8 şi Mi.Sfanta Taină în casele creştinilor şi este admînistrată chiar în lipsa oricărei boli trupeşti. I si ML 8. rostesc următoa-rea rugăciune: „Doamne. dar are şi menirea de a vindeca bolile sufleteşti.137 Apoi fiecare dinlre preoţii care-l ung pe eel bolnav rosteşte o rugaciune. 14-23. înainle de cea de-a şasea: Gal. 10-16 şi Lc. 7 Asifel. înainte de cea de-a doua: Rom. se vor ierta lui'* (lac.) pentru eel care va primi Sfânta Taină. alături de celelalte mijloace de llmăduire a sufletului. Biserica Ortodoxă Rusit aplică ungerea cu untdelemn sfinţit în cadnil Tainei Maslului luturor credincioşilor în Joia Mare. 19. iar in Biserica Ortodoxă Greacă se săv. 15. A treia parte a slujbei consta în ungerea ceiui bolnav de călre fiecare preot. ocup3 un loc esenţial în cadrul slujbei. Biserica a perpetual aceasta practică apostolică. se admite savdrsirea slujbei de călre Irei. ungfind cu untdelemn sfinţit nu nurnai pe cei care stau să moară. pentru aceste paisprezece citiri. chiar dacă ei nu suni grav bolnavi. în cazuri excepţionale. 14-23 şi ML9. care cu mila şi îndurările Tale tamăduieşti zdro-birile sufletelor şi ale trupurilor noastre. de altfel. I -7 si Lc. 5. 12. 15. 6. Dupa ce s-au rugat „ca să se sfinţească untdelennuil acesta prin lucrarea şi venirea Sfântului Duh". care-l privesc deopotrivă pe eel bolnav şi pe cei din preajma !ui. înainte de prima ungere se cites» lac. iar aceasta ungere se poate face ori de câte ori este nevoie. A doua parte are drept scop sfinţirea untdelemnului care se foloseşte pentru ungere. cei şapte preoţi. 10.

potrivir dublei semnificaţii a verbului <<7(d£eiv) folosîl de Sfânlul lacov: „Şî nigăciunea credinţei va mânlui/va vindeca pe cel bolnav si Domnu! îl va ridica şi de va fi făcui pacate.'/'âiiuidiiired priii Sfinteie Ttiine nilor. înnoirea întregii sale fiinţe şi a vieţii în Hristos.tămăduirea bolîlor su-fleieşti şi iertarea păcatelor.. doctoml sufletelor şi al impurilor. ci şi . înlreaga slujbîî de allfel are un caracter penitential.'! si mai imporlantă pe cea dintili. pun Sfânta Evanghelie deschisă pe captil celui bolnav. dar loate pun mângâierea suflelească alături de cea tnipească şi leagâ vindecarea sufleleasca* de cea irupeascâ şi. Urmează ungerea. Apoi cci şapte preoţi. însoţită de această rugăciune: „Părinle Sfinte. li cer să-l ţinîi în viaţă pe eel bolnav. Fiecare rugăciune insistă în mod speciaJ pe una dînlrc aceste cereri. să-1 vinIIL'CC' şi să-l înlârească Irupeşte. Dumnezeul nostru". care se explica prin faptul ca această Sfânlă Taină are drept scop nu numai vindecarea bolilor trupeşti. Dumnezeule. făra a o pune mai prejos pe cea din imna. împreună. întărirea sufletească. rostind o rugâciune de pocăinţă.) Cfl Tu eşii izvorul tfimăduirilor. prin care I se cere lui Dumne-Zeu iertarea pâcatelor lui. se vor ierta lui". Domnul nostru lisus Hristos.. .aşa cum am arătat . să-i uşurcze suferinţele. ta-măduieşte pe robul Tău acesta (N) de neputinţa rmpească şi sufletească ce 1-a cuprins şi-1 fă sâ viezc prin harul Hristosului Tău (. mântuirea şi shnţirea. să vindece toată boala şi să răscumpere din moarle. toate o arală ca fundamental. dar mai ales şi mai presus de orice I se cere lui Dumnezeu iertarea păcatelor lui. care ai trimis pe Unul-Născut Fiul Ta"u.

şi. El ri cere omului ca. cu toate că vindecarea şi mântuirea omului işi au unicul izvor în Hristos şi ne sunt dăruitc doar în Biserică. Voînţa omului este deci un ajuîor esenţial. asemenea lui Hristos. nu-i dă cu sila harul Său.. respectând liberlalea omului. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. I. Sfintele Taine ne dăruiesc viaţa în Hristos. A Lui e propriu-zis săvârşirea. II).1 se adaugă bunavoinţa. nu aparţine omului.* Condiliile subjective ale lăniăduîrîi şi snnătatea în Hristos 1. ci numai daca acesta vrea să-1 primească şi-l doreşte cu toată fiinţa sa. din respect faţa de libcrul arbilru.deşi poate -. în sfârsit. trebuie să existe condiţiile subjective.7 adău-gând că viaţa în Hristos stă într-o împreună-Iucrare a lui Dmnnczeu cu omul: . ci harului lui Dumnezeu. voinţă libera. lucrarea mantuitoare a Duhului depinde de voinfa omului". 448. are. Faplul însă că mintea este impulsionată. potrivit firii sale. sa fic gata sît împlinească voia Sa. care sunt Sfintele Taine. cunoscând. Prin urmare. Fără voinţa omului. pe lângă condiţiile objective ale tamăduirii şi îndumnezeirii noaslre. 276 . îinpreuna lucrarea de bunăvoie cu harul primil. care sunl libera noastră participare personală.lucrarea pomeşte de la Dumnezeu. „Omul. 66: Explicarea dunmezeiestti Uuirghii. a noastră e dorinţa de împreună-lucrare".1 Dumnezeu. dar cu „strădania binevoitoare a omului". Voinţa de a fi vindevat „Nii ne este de ajuns spre mantuire numai Botezul". el nu ia locul omului şi nu acţionează in locul lui. Omul care sc împărtăseşle de ele nu devine cu adevărat o nouă făptu-ră. spune Sfâniul Simeon Noul Tcolog. dacâ îşi îndreaptă loate puterile şi toată viaţa sa spre Dumnezeu. care se dă celui ce vrea (să faca voia Lui) <i crede (în El). prin Sfântul Duh. ele ' Discursuri etice.ire îi este dăruit prin Sfântul Duh. iubind. in primul rand. Altfel spus. decât dacă se deschide cu toată fiinţa sa harului c. ' Despre \Hafa to Hristos. scrie Sfânlul Macarie Egipteanul. 10. pe aceasta o cere Domnul.1 Puiem spune acelaşi lucru dcspre toate ceielalie Sfinte Taine. din partea noastr. Dumnezeu însuşi nu face nimic . că suportă osteneli şi că săvârşeşre o lucrare.'1 Altfel spus. 1. X..2. 5 Despre viaui in Hristos. XXXVII. 16 ' OttdM duhovnieeftl (Col. I. sa cunoasca. să iubească.

cum spune Sfantul Macarie Egipteanul. supiinîindu-i-se şi punânduşi fiinţa şi exîsienţa în acord cu el. Sfantul Nicolae Cabasila scrie: . 2/6-222.1* IV de a!Că pane. 6. St. Mcolae Cobaailfl. ca until care s-a făcul nevrednic de acesta şi de coinuniunea cu împâratul eel ceresc". IX. 19). La Botez. 16. XV. p. doar în parte. 9. •' OmiUt duhctvntctyti (Co). 17. aşa cum spune Sl'ântul Serafim Je Sarov. mai ales tic Maciuie Egipiejinul.tie I'&gUm //'Orient. 7.Condiţiite xultiertivr ale lanuMnirii si stiiuîmlea m ttrisl"* presupun totuşi asentimentul şi conlucrarea omului.• l'lioinme. Murcii Ascetul. 5. şi (riipul. 277 . să-l lacil să rodeasca" în el. a sc vecleji: V. neglijent fiind. Lossky. Otnitit duhamlcefti (Col. Dtipw \uiţ. 194-196. vointa ta nu KaBordScuB!". Ast-li-l.La începimil ei.hihovnuesii (Col. Dumnezeu revarsfl harul Sail in chip deplin asupra omului. ' lh-\jne viafn in ffristow VI. XV. I. Macarie Egiptcanul. ca „voia omului să concorde cu hand". şi in special la Botez. dacîl „sufletul (.'0 Aceasla nu însea-mnfi că harul primit fa Botez s-ar putea lua de la om: el îi aparţine de-acum prin lire.Hli(ia leologică ft WCCticâ orto<Joxi1. Marcu Asccttil. să staiuiasca în har şi să se fase pairuns de el. '•'Cf. care se află în el. Aceasta nu înseaninn că haruf i-ar fi dat omului cu măsură.* Ele se Iticreazii prin sinergia din ire haml dumnezeiesc şi stradania omeneascăV" Sfiiiuiil Macarie spune ca. Paris. Pailt |044. Ele cer. M. 1 ' 'tmvffrbireff cu ftfotovifov. iar omul trebuie sii-1 pâstreze şi să-1 facâ al său. iar prin aceasta îndatS ne curăţim si sufletul. Nicolae Cabusilu. omul trebuie s. /// deiţwalîim </. Sfânruf Diadoh al Poticeei sptine: „renaşlem prin apă i ). atunci este dezbrăcat de cinste şi este îmbrăca! cu ocafa". indifereni de evoluţia sa ulterioarîi. 1 0milii .l se straduiasca" sâ sporeascn harul. omul trebuie sa se străduiască sâ ptfsrreze harul primit. 7. dar a ne-o păstra pe mai departe întrea-gă şi ii rămâne vii în toata* vremea desfâşurării t*i cere sfriklanie şi din partea noastră. 1970. se ccr din partea noastră mulle incordSri şi grele strădanii".t m Hri&as. 7S. Sf. Sfantul Macarie Egipteanul explicS ast-fel accst lucru: „Ar fi de neînţeles cum de s-a scris: «Nu stingeţi Duhul» (I Tes. II). I. 2.. IOCIIJ şi imporranţa ei în tr. aceastil viaţîj atamă iiu-niai de alotputernicia MâiHiiitorului. Tlliologig mystiaiu.h Vorbind despre Botez.. Despre Bt'irz.11 Râmatie însâ ca el însusi să se dezvnlie în coiilbrniilate cu harul. Cuvâni ascetk' fti lOOde capete." Pede 0 parte. TeiTUenul siiteigie cste ficcvenl folosit ile SfinlM Paiinti.. II). dacă venim la Dumnezeu de bunăvoie. creştiriul primeşte pleniCudinea harului. XXVII. I. Raspnnsiuile 5. " CS. "Cu piivire ]n semnificuţia acesrei noţinni. esie îndepănat de la izvonil vieţii. sîS-I asimiJeze." Dar omul il poate pierde.) nu conlucrează cu harul Duhu-lui. lăsăndu-se pătruns şi (ransfor-mal de hiir.ot-Borodinc. din foată inima". II). deschizându-i-se în întregime. iirmează ca\ spre a putea sta pâna* la sfArşil în puterea hanilui... Sfânrul Grigorie de Nyssa arată că „schimbarea vteţii noaslre dobârulită prin 1 Ibidtm.7 Jn toate Sfiniele Ţaine. 5. dacS fu nu l-ai stinge atunci cand. p.. Sf.

Răspunsurile 2. PO90. Dumnezeu ne-a dfiruit plenitudinea hanilui Său. ansambltil celor două Taine: Boiczul propriu-zis şi Mi range KM " Despre Botez. PăYmţi. de vreme ce am fost scoşi de sub StSpânirea lui. 6. Câ( priveşie distincfia precedentă. 11 Cf. căci. Despre cei ce creel câ se bulrepteazxi din Jâpte. 280CD. la rândul sâu. mai ales în ti-aiatul său despre dumnezeiescul Botez. 6. Harul care ni s-a dat este cu totul desăvârşit. ROspunsuri cettre Talasie. cu loţi Sf. aceasta nu se datoreazît câtuşi de puţin UrmWor păcatului strămoşesc. • Amintim ca prin Botez Sf Mnrcu Ascetul înlelege în general. darurile sădite în firea sa prin har. căci am fost spâlaţi de acestea. Respectând libertatea noastră. 17. noi suntem cei nedesăvârşiţi faţif de el. 13 1 27S . dacă omul „duce după primirea tainei o viaţă la fel cu aceea dinaintea ei". iar al doilea. ibidem. şi nici liraiiiei diavolului. 89. a Cf.?0 curaţirea deplină. Despre tiotei. omul Irebuie să împlineasca' şi sâ" desăvârşească tn mod personal şi prin libera sa voie. Sfântul Marcu Ascetul este fărâ îndoialn cel care a afirmat cu cea mai mare tărie şi în modul cel mai direct toate acestea. pentni că nu se vede nicăieri în cel nou născut nici o urmăde dar al Duhului".17 Pintrc toţi Sfinţii Părinţi. 61.'1 eliberarea din robia păcatului" şi sfinţirea întregii sale liinţe.24 Harul pe care-l avem în chip deplin nu se face vatlit şi nu devine lucrător decât pe măsiira credinţei şi nă-dcjdii noastre şi. Răspunsiirile 5. omul primeşte harul desâvârşit al Sfântului Duh. este reslaurarea chipului lui Dumnezeu din om. '" Ibidem. în întrcaga sa fiinţă şi în (oatA viaţa sa. în general. care locuieşte în chip tainic in noi. (T ibidem. ibidem." La Botez. dacă nu se strilduieşte ca toatâ fiinţa sa şi întfeaga Iui viaţă să fie conforme cu chipnl lui Dumnezeu reslaurat prin Botez. 5. Rfispunsuiile 2 şi 5. '• Ihide/n. care se dă-ruieşte deîndatâ. Riispunsul 5.14 şi chiar ajunge să spună că. Raspunsul 5. de ultfel. Nuniai din pricina lipsei noastre de grija* ni se întampla" toate acestea şi noi suntem deci răspunzători pentru ele. Raspunsul 2.16 Sfântul Diadoh al Foticeei. „aşteaptiî să infăptuiascâ aceasta împreunâ cu noi". El nu ne sileşte să-i Morele cuvâni catelwtu\ 40. după cum scrie Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu poţi fi ceea ce n-ai ajuns". Maxim Măiiurisilonil. 1' ('uvânl ascetic in 100 tie ca/w/e. spune câ prin Botez harul cel sfânt aduce două bunuri: cel dintăi. 16 ibidem. a sc vedea Sf. Ibidem. făra a nc impune săvârşirea binelui. 3. pe mâsura împlinirii ponmcilor.Condifii/e generate ale tânuidiiirii Boiez nu-i propriu-zis o schimbare dacă noi rămânein tot in starea în care am fost". u Cf.1* Altfel spus.18 El insistă astipra faptului că „SfAntul Botez este desavârşit":|q prin el.21 Dacă după Bolez noi continufim să pac&uim şi sft vieţuim în chip pâti-mBŞi dacă şi după aceca suferim din pricina raului şi suntem bolnavi cu sufletul. atunci „apa (Botezului) e numai apă. care este ajungerea la asemânarea cu Dumiiezeu.

n O. " Cf. in duhul oredinţeişi ul nădcjdii. ibidem. Rfispunsurile 2 şi 5. 11. ibidem. 17. cu voia noastrS cădem. iar nu pe Adam sau pe diavol. : " Cf. 14.*' Având deptinâ libertate. 5.40 Feri-rea cu loml de rău este cu putinţa" prin hanil Botezului. '"Ci. păcatele pe care le facem după Botez sunt „abateri ale Ubertăţii". ibidem. II. Păcaliil lucrează si dupâ Botez HI noi pentru c.2* Greşelile care se fac dupa Botez nu se datorează vreunei nedesăviirşiri a acestuia. 13.41 Astfel. dar tainic (HWUKCOQ). 3. 13. ibidem. ibidem. punerea in lucrare a harului sfinţitor şi îndumnezeitor care ne-a lust dat in chip dcsăvărşit. ' Cf. căci am primit spăla-rea păcatelor şi eliberarea de sub tirania diavolului. * Cf. ibidem. <'I ibidem. la Botez cere şi ea străda-nie din purtea noastrii. Despte Botez. noi suntem în continuare supuşi ispiteî. 5. 11. 0 Cf.l i ne împotrivim şi sa lepadam momelile lui şi orîce rasârire de gând rău. ibidem. ibidem.) şi îşi vădeşte roadele pe niiisiira credinţei noastre." Dupa" Botez.('imthţiile xubieciive ate tâmudturii %vi sânutaiea în Hristos primim raudele. "' Cf. ibidem. iar dacă păcăluieste. Şi cu adevărat suntem cu totul liberi în faţa ispitei. 12. ibidem. 5. 111 Cf. 11. dar ţine de noi s. ibidem. şi nu suntem răspunzători pentru Ba.2h Omul este deplin curăţit prin Botez. 41 a. omul Irebuie să lupte ca să nti sc mai întoarcă hi cele dinaintc şi să nu mai cadă în păcai şi în parimi. 16.17 Iar de cadem in ispita. ci se fac din pricina lipsei noastre de credinţă şi din lipsa de grijîi faţa* de lucrarea poruncilor. "CX. ibidem. căci vine de la diavol. 279 . el ajunge întinat ca mai înainte. 2. ele nu ne pot atinge şi nici nu pot stărui in noi. Rfispunsurile 10 şi II. dar îi rămâne libertatea de a pâcătui. ibidem. El se arată lucrător (fcVEpyaic. 9. '* Ibidem.1 am ales sâ-l iubinv* şi din pricina lipsei noastre de grijă. 2. *XX. dar păstrarea curaţiei care nc-a lost dâruită cere împotrivirea la ispite şi împlinirea poruncilor. căci prin Botez am fosl cu totul eiiberaţi de înclinarea sprc rău moştenită prin păcatul Iui Adam'0 şi de tirania diavolului." caci prin Botez ni s-a daruit puterea de a rezista atacurilor Satanei şi de a birui ispita. Tot astfel. '■' Cf. 27 De aceea. " Cf.41 a n&lejdii42 şi a împlinirii poruncilor." Pc noi înştnc rrebuic sfi nc învinuim pentru păcatele noastre. 4> Cf. ibidem.M Lucrarea răului în noi are numai două cauzc: părăsirea poruncilor şi faptele rele (acute cu voia noastră după Botez. Dacă nu primim gândurile răutăţii. Despre pocămţă.13 iar uceasta nu ţine de noi.

cu toate câ prin ea creşlinului îi este dal In chip deplin însuşi Hristos. dacă la vremea lor nu s-au îngrijit destul de aceste râni şi dacă suflelul nu le-a fost pregătit pe cfil de mare era puterea de vindecare a hanilui luat". V. care este o recapitulare a acestei concepţii. dar mai întai de toate "Ciihitlenu 17. '? Cf. lucrarea Tai-nei fiind legată de dispozitia duhovniceasca" a celui care o primeşte. 56. şi haftil Euharistiei se da In chip deplin uiiiiror celor care se impârtăşesc de el. 236-250. vorbind în mod general. sunt unii „oameni care mai păstreaza semncle bolii şi urmele rănilor. Maxirn Mărturisilcmil. care să-i poatâ fi adăugal prin strfidaniile noastre -. dar aceasta nu se manifest. Sf Si meon Noul Tcolog. atunci. Rugăciunile dinainte de împâităşire4'' subliniază chiar că eel care „se împărtăşeşte cu nevrednicie. Aşa încfit fiecare îşi este distribui-torul propriu al hanilui1'. prin Sffintu Taină.căci este cu totul desăvârşit şi nimic nu-i lipseşte. mai trebuie ca omul să alerge cfltre El şi să-I cearfl ajutorul.45 Acelaşi lucru Î1 putem spune şi despre Euharistie. Riispunsul 17. Cf. *Cf. Nici in acest caz Dumnezeu nu-l sileste pe oin. Astfel. * Btsprt viafa in llristos. Cele donâ sure tie Cajtele despre cimoştiiiţu tie Dum* ttez/BUSi iciiiunniti inlnifHirii. ca să se învredniceasca* de lucrarea Sa tămâdu-itoare şi sfinţitoare şi ca s. II. a 280 .50 Nu este de-ajuns că există un Doctor atoipuiemtc. B Catetuatbaptismal*. o data cu Sfânlul loan Gură de Aur: „OdatS primit harul. IV. spune Sranlul Nicolae Cabasila. ea are putere prin sine. pe care o aflum mai ales în PisciirsiitHe sale tllce. are o concepţie aseriiănăioaic. MoUlfelnic. XIH. îl cheama' pe creştin să se deschida cu roatâ fiinţa sa spre primtreii Celui de care se împărtfişeşte. ilupa cutn vom arata in conliniiare.4'' Putem zice.47 De aceea.! decât dacă eel care s-a împar-tăsit este pregătit să o primeasca aşa cum se cuvine. 24. de noi şi de vrednicia noastra depind păstrarea lui şi arătarea lucrării sale". Care pîîlrunde în toate mădu-larele (rupiilui şi in toate puterile sufletului.CottdifiUe generate file lânuuhihii dacă harul mi poate spori in noi . ca şi cele de după îm-părtăşire.4" Lucrul acesta este valabil pentru toate celelalte Sfinle Taine. Sffin-tul Maxim spune.1-şi împroprieze harul prim it. Şi tot aceste rugăciuni. prin împlinirea poruncilor. dar lucrarea lui se aratâ in ficcare dupa vrednicie şi in mftsura impltnirii ponincilor. 5I6D. noi putem spori în har. 4U RasputWtri rotre Talasie. Sf. pentru ca omul si3 fie ipso facto izbSvii de suferinţele sale. 5.4* Virtuţile la care ajungem nu sunt decât o dezvSluire din ce în ce mai ampla a hanilui de la Botez. 55. 54. osanda sieşi mănâncă şi bea". Cf. că „fiecure dobândeşte dupfi ma-sura credinţei lui nrfltnrea lucrarii harului. ibidem. Ca şi harul Botezului. PG 90. ea nu acţioneaza" automat şi oarecum magic. care poate să vindece orice boala.

6. Pentru a dobândi de la Hristos tamăduîrea bolilor sale. daca crede cu tărie că va primi ajutor de la El şi dacă se caieşte dc viaţa sa rea si pâciîtoasă de mat înainte. totuşi nu-i lipseşte puterea de a se îngriji pentru viaţa 11 Omiili hi Matet. " Tot aşa spune şi Slanlul Vasilc eel Mare: „Marele Doctor al sufletelor e gata sâ vindece şi raul tail (.." Nu există nici o suferinţâ* pe care Dumnezeiescul Doctor sâ n-o poatâ vindecu: e de ajuns ca omul sS-l ceară ajutorul şi sa I se incredinţeze cu totul. dacă se apropie de Domnul. arata-l Lui răul care te macină". II. este necesar ca omul sâ" voiască cu adevfirat să se facă sanătos.) şi chiar daca" el nu se poate mişca. chiar dacâ este rapus de boala pacatului şi nu mai poate împlini ponincile care due la viata cea adevărată. 8. XLVI. ? EpLiiole.. ^Oimllidulwvniceşti (Col. chiar şi eel slabit cu totul de boală. „Nu stinl rânile tale mai mari decât şliinţa Doclonilui.l de Aur. faţă cu slăbiciunile căpătate din iK-ştiinţă. 2X1 .Condi[ii/e mbiecttvt ale tânuidiuiii $t stiiidtatea in HristOS trebuie să dorească cu loata* puterea să se vindece. f'arfi să mai poatft lucra ceva din cele trebuincioase. n-ar fi dobandit vindecarea".*1 lar Fericitul Teodoret al Cirului spune şi el: „Doctoral sufletelor nu-i sileşte pe cei care nu vor să se foloseasca" de Iea-curile Sale". să-şi vadîi 1 impede bolile şi. El trebuie să se întoarcă spre El şi să-L cheme în ajutor.v' Şi tot el nraiâ că oricare om. De aceea este cu totul de Irebuinţâ ca mai întâi de toate omul sâ ia seama la starea sa. sa nu se întoarcă de la Cel care singur poate să-1 vindece. râlăcire sau trebuinţă. poate să t'aca aceasta: . " Cateheze Iniptimude. „Hristos. XXVIII. întreaba totuşi iinde ar putea găsi un doctor bun şi-şi trimite prielenii sfi-1 aducfi la el.) Daca tu te dai pe line însuţi. nu si-au ascuns primejdiile rnnilor şi nici n-au respins cu minte. necugetată leacul. 12. cu minte smerită şi totuşi prevăzăloare. Tot aşa.Cel lovit de boalâ şi cuprins de fierbinţeală şi care zace în pat. totuşi vorbeşte despre ele şi minlea nu-i stă pe loc. ■Trvtamenftit holilor eliiifsti. şi va li deîndala izbăvit de boalii. Lasă-te cu credinţă în grija Lui. ci. V." Sfăntul Macarie Egip-teanul aratâ şi el că prime condiţie ca să te vindeci este sa te duci la doctor: „Daca eel orb n-ar f'i strigal.. indiNimna Sfântul Chiril al lerusalimului. au alergal la Medicul eel ceresc". scrie Sfăntul loan Casian. dumnezeiescul Doctor. 4 " ( onvorhiri duh&vntcejti. 4. XX.. iar femeia bolnava de curgerea sângelui n-ar li alergat ciUre Domnul. mai ales celor care nu şi-uu dispreţuit prin dezn. nu le pot lipsi leacurile din parlea acelui adevârat medic at sufletelor.. ci-şi vedc de gandurile ci (. cum spune Sfantul loan Gur. suflctul cftzut dupâ călcarea pomncii in boala patimilor şi râmas l'ara nici o putere. nu ne vindecfi făra" voia noastra". „Celor ce-şi caută într-ade-viîr vindccarea. Bl nu va mai sta la îndoialiT. XIX. cunoscândii-le.ldejde şi nepăsare bolile. II). 6. ciici.

Cnmlifiilt? gene. nici bogăţie. 4. cu toate că pentru asta n-avem nevoie nici de bani.)■ Când e vorba de inipnl nostru. iar daca. cade pradă bolii.ipete sanatatea". de ştiinţa sa. dar repe-de şi uşor poţi lămădui bolile sufletului. care din punct de vedere duhovni-cesc sunt mai puţin dăunătoare şi a căror tămaduire cere mult zbucium şi miilul osteneală: . XVII. iese un adevărat război.. de boală şi de putcrea leacului. ''■Omiliitastatui.*" Sfântul loan Gură de Aur arata* că simpla dorinţă şi voinţa de a ne însănătoşi sunt de ajuns pentru a dobândi de la Hristos vindecarea sufletului nostru.1'1 Sfântul loan Gură de Aur insista şi el asupra fap-tului că bolnavul trebuie să colaboreze cu docrorul. Când eel bolnav vine la doctor.*'> . 59. Simeon Noul Tcolog. a vrut ca această parte a noastră. să poată fi uşor tămâduită.).. ştiinţa lui şi leacurile au ca sprijin voinţa bolnavului. sau mai curAnd de patru. Dacă. în cazul bolilor sufleteşti. cea mai de preţ şi cea mai de trebuinţă. de nu se punc în rânduială dupa porunca lui. „Când e vorba de vindecarea trupului. putem vorbi de trei lucruri. nu precupeţim nimic.) Pentru ecle ale sufletului. :. nu se poate izbăvi de boală". III).. singurul Doctor care poate cu adevărat să-l vindece".. nici nu trebuie să tulburam liniştea altcuiva şi nici nu trebuie să suferim vreo durere. dimpotrivă. XXVII.. Pentru neputinţele trupului. trebuie să păzeascâ cele poruncite de el".17 într-un cuvânt. n-ai nevoie de nimic din toate acestea. Câtă ostenenlă nu ne dăm peniru a lecui rănile care ne fac sa* suferim (. de care trebuie să ne îngrijim mai întâi de Loate. cu toate ca nepuiinţclc lui nu sunr atât de siiparatoarc. boala este biruită. 2. w Cf. dar noi ne străduim să scăpăm mai curând de bolile trupeşti. 25 29. ci simpla hotărâre si voia noastră sunt de ajuns.v' Voinţa de vindecare trebuie s.mte ate lâmaduiiii sa şi poate să-L strige din adâncul inimii pe Domnul. ajunge să doreşti din toatâ inima să te vindeci. el chiar li se " OmiHt duhavnictftt (Col. Sf. Caieheie.i se arate nu numai în chemarea în ajutor a Doctorului. Domnul nostru. ca să înlesnească astfel acţiunea doctoriilor. şi toate intră in bună rânduială (. vindecarea sufletului nu cere nici drumuri lungi de făcut. de bolnav. Când doctorul.. pentru ca el să-şi rec. ajunge să vrei.60 adău-gănd: „Cel ce vine la doctor. ori cinci: de doctor.Nu este totdeauna uşor să lecuieşti relele trupeşti. aceasta înseamnă să rămânem i n i n i Hristos şi să primim cu toatii inima ceea ce vrea El să facă pentru vindecarea noastrâ. '" Scrisori tluhovniceşti. bolnavul nu le primeşte ajutorul si nu le sprijina. chemam mulţi doctori. ci şi în urmarea tratamentului. eel care voieşte să se tămăduiască nu are un lucru greu de făcut. spune SfAntul Varsanufie. fără nici o cheltuială şi făra durere (. lar de suflet tTU ţinem seama şi nu ne îngrijim defel dc el. aşa cum se intumpla uneori. dăm bani grei. e nevoie de doctorii scumpe şi mulţi bani. Când acestea se înfruntă. Căci Hristos.. VIII. 3. în-duram cele mat cumplite dureri.

crcdinţa este cea dintăi condiţîe a tămăduirii sale.. 30.. din „nesimţi-rea păcaiului" şi penlru a frânge învârtoşarea patimilor sale. rugăciunea. ci trebuie s. să-şi împroprieze şi să ducă la rodire harul tămfiduitor şi măntuitor dăruil de Sfân-tul Duh în Taineie Bisericii.Prin credinţă îl recunoaşte ca fiind singurul Doctor care-l poaie vindeca cu adevârat de bolile şi suferinţele sale. care. Doclorul sufletelor şi al trupurilor. Marcu Ascehil. împotrivindu-se mâinilor "OmiltelaPsalmul6.CondiţUle subjective ale tămâduirii fi mnduuea in Ilrisws împotriveştc şi ia partea bolii. '' Cf Sf. Cel bolnav Irebuic nu numai să sc întoarca spre Mristos. ' Scriw/i ttnhovniceşti. nu sc putea însîinătoşi decât crezâiid (. pocăinţa. 2. prin credinţa are siguranţa că va primi de la El izbavirea de boak'i si mantuirea.. nădejdea şi lucrarea poruncilor. Daprt liotez. Omul îşi aratâ voinţa deplină dc a fi vindecat şi contribuie personal la tamăduirea pe care i-o dă Dumnezeu prin cinci atitudini fundamental. l-a împiedicat să se dezbare de relele care-l stăpâneau înainte de converlire: „Starea sănătăţii sufletului meu. Fericilul Augustin măituriseşle că o astfel de împotrivire fa(ă de Dumnezeu. la început. după Botez. de unde vine pricina pierzării.. numai să rămânem cu El. refuza să fie îngrijită.. care se împotri-vesc harului tămăduitor şi mântuilor al lui Dumnezeu..1 creadă cu toată puterea în El. dacă nu din slăbiciunea voinţei noastre r\H întreabă Sfântul Varsanufle. La fe] se petrec lucrurile şi aici.3. mai bine spus. osteneaia omului căzui de a ieşi din starea de nepăsare faţa de decăderea sa şi faţă de bolile sale sufleteşti. 61. aici a vein de-a face cu mi lucru cu mult mai minunat (.. Ea este forţa cca mai putemică de care se poate folosi în acesi nou fel de vieţuire.64 Am văzut deja că cel botezai irebuie să dea dovadă de credinţii pentru a piKea păstra hanil pe care l-a primit prin Sfânta Taină şi pentni cn acesla sa se nrate lucrălor în el. I. Leacul i-reclinlei Credinţa este începătoarea vieţii celei noi pe care omul esfe chemai s-o ducă în Hristos. şi negreşil vor fi îndata tămă-duite". M Sf.). prin credinţă îl chcama în ajuior.ftî „Daca deci marele şi cerescul nostru Doctor ne-a dat leacurile şi cataplasmele. Nichila SUIhaluL Ofe MH) dc capete. Credinţa presupune. sau. de care depinde vieţuirea lui în Hristos şi care-1 fac în stare sa primească. RuspunMiiile 5 şi 17. iar acesta sunt: credinţa.65 Penlru eel care n-a fost bo(ezat sau penlru eel care. 283 . atunci ajunge sft se omoare singur. a căzut din m 'ii în boala păcatului. în orice caz.)• Atunci când Insuşi Dumnezeu estc Cel ce se îngrijeş-te de rilnile noastre.

dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr.76 ' Confessiaties (M/b1iirisiri). 92. " Fmgrnetitul IX. Sf. omul îşi recapată sanătatea re-cunosc. '' l. „Cunoaşterea luî Dumnezeu este vindecarea suflctului". „ca prin oglindâ". " Cf. I). ' Cf In 11. a realiiăţilor duhovniceşti. înainte de a se ajunge la cunoaşierea/experiere direc-lâ. Sl". după" cuvântul Sfâniului Apostol Pavel. Esie cunoaşterea pe care omul o dobândcşie prin aderarea liberă a minţii Ş' a luluror facul-EăţUor sale la adevărul descoperit oamenilor de Sfântul Duh prin cuvântul lui Hristos. 1V .7£* 141..il Ciruliii. 79. < :-U. II. ed Olto. iar celei de-a doua. Sf Maxim MiVlurisiionil.1 Sfântul Pnhomie. nu este oare aceasta pentm el vindecare si mântuire ?". S3. hr. Credmţa. menirea ei fireasca\ Iată cum prin însuşi aciul credinţei se lucreazH tfmiădui-rea puterilor sale sufleteşti. *• Via'ţa Sj: Pahomie Q). Doamne. '" Cf. cunoaşterea pe care o dobfmdeste prin credinţa este pricinuiloarea vindecării sale. 9I. Teocloret al Cîrulni.er. ' ln mâsura în care credinţa il îndreaplâ pe om spre Dumnezeu şi-l uneşte cu El. Credinţa îl vindecă pe om dc ceea ce Cu-viosul loan Carpatiul numeşte „boala necredhHei'V' Bolind din pricina necu-noaşterii lui Dumnezeu. Omilie la II ('oritileni. în acelaşi sens: „După cum binele Inipului este sânătatea. Ea este. ea tl elibcrează şi-l fereşte de alipirea patimasS de sine. III. Sf. Care ai facut leacurile credinţei şi le-ai împrăştiai pesle bolile globului pamântesc.işî duh nl creilinţei". 4. Fer. 116. 1 < 'opi'ii' de mângâS$re. " Cf. VI. este... tot aşa cunoaşterea lui Dumnezeu este binele suf'letu-lui'V* Dacă. „încre-dinţarea celor nădajduile. 25. atribuindu-le atata tărie". Evagrie. 46. TcodoCCl . loiin GwS ilc Aui. „călfnmt de credinţa 111 Domnul.1 maî ales în l'aptul că ea este cunoaştere şi-l duce pe om la cunoaştere." Indreptându-şi prin credinţi* dorinţa şi voinţa spre Hristos. M Ap0flegme.AVJ'IIHI acel. cit.('nruftfiilc generate ale fwndtlttirii Talc.300 ă* capett. 4. co-relativ. 47. care este rodnl credinţei70 omului ajuns la desăvârşire. Nicolue Cabiisila. 40. esie o mai-înaintecunoaştere. Capetedcsprtdrtigos!e. după ce a zăcut în neştiinţă şi rătacire. strâmbăndu-le fireasca folosire. adică de filautie. la cunoaşterea singurului Dumnezeu adeviîrai.'Funcţia sa lămadiiiioare st. Despre viafa tn Hristos. Cupete gtwstiie. 28. 28-1 .'4 iar Sfâniul lusiin spune. a proorocilor şi a sfinţilor. omul ajunge. dupa cum neştiinţa a f'osr cauza dintâi a căderii oimilui şj a îmbolnăvirii sale.lndu-L prin credinţă. prin marturia Aposlolilor. 4 (6). înlreab. II.. Nich'mi SiiiluKul. II. I. înir-un chip poirivit lor. I. '' Cf. pe care păcatul le tmbolnăvise. Tiatnim'iiiiil boliior eliueşti. 94. I. care implica în permanenţă dorinţa şi mai ales voinţa omului67 -astfel încât o putem defîni ca „liber consimţâmânt al sufletului'"' -. p. omul îi redă celei dintâi „obiectul" firesc asnpra căruia sa se reverse. învaţa un Sfânt Biltrân. cunoaştere.. 258.

Giigoiie palnmu. scrie Sfântul Varaunufie. IV. adâncft. sovăirii." credinţa îl slobozeşte de neştiinţâ şi. boala care-i înacină pe cei carc.. care-l fac pe om „asemenea valului mării. Atitta vreme cât era supus îndoielii. 3. . prin învSţătura Sa. Aslfel.wnăitiMi in llristns kiilicâwf cle deasupra nuntii omului unul dinlre văiurile care-l împiedic<i S3 vadfl. " Sf loan Gură cle Aur. cea care-i întregeşte omenitalea. Grijrorie cle Nyssn. 6. cugetorea săuâtoasă probând buna lor lu-crare. "' Tralanteniul frolilor ellnejfti.) sporeşte în el boala".('onJifiiff subfoctive tile itiinâtliiitii . însănătoşile şi înţeleplite. XXXIII. Af'Ia" latura duhovni-cească a fiinţei sale. IB. condiţii primofdiale. Matele cuvânl caU>hfti<\ Î9. spunc. scapă de umâgire şi de tot felul de rfităciri iscate de necunoaşterea adevâia'ei vieţi. Ttfade.*" Ajungântl prin credinţă la cunoaşterea Celui care esle Adevănil (In 14. Man-tuiiorul „i-a arătat plini de inţelepciune pe cei care altîidata* se arătaseră stricaţi şi cu totul nebuni'*.79 Prîn credinţâ.7h Prin crediiuă. II. Cel care „este şovaielnic in credinţa lui (. dacă esle drcapta credinţă." al'lându-şi pacea1" şi statomicia în bine. Tatcuire la Psahmit US. 285 ."' Credinţa pune capăt îndoidilor. desăvârşită. nehotarârii. I. Fericitul Teodoret al Cirului. 90>u. deplina". şi alta fac. Ajungand să-L cunoascS din nou pe Dumnezeu. loate cunoştinţele greşite cafe s-au incuibat în suflet şi care-| due la stricăciune sum risipite.re Se recunoaşte ca fund chipul lui Dumnezeu şi menit să ajungă la asemănarea cu Acesla. 32). omul îşi regîlseşte adevărata libertate (In S. ea tămaduieşte sufletul de dipsihie. MtirrU. mişcat de vâiil şi aruncat încoace şi încolo" şi „nestatornic în toate căile sale" (lac. omul înţeiege adevâratul sens al existenţei sale. sovăielnic şi necredin-cios. 6).. 8).3 Tmtimieittit! botitor cliiwşii. Fericitul Teodoret al Cirului araliî că. la fel. omul mi purea sa* fie decât bolnav. avand o credinţă şovăielnică. ale sănatăţii Sale. 3. loan Gunl de Aur. de absurditatea lumii îantasmagorice în care este astf'ol silit să trniasca. QlttiHe h cuvintcf#: „Să ftifi câtfl sileh'din umiâ. sum nestatomici 77 : Cf.valu-rile unei existcnţe nestatomice şi schimbatoare" şi intra .. lese din . facându-l om cu adevărat. 42. iar în locul lor vine cunoaşte-rca cea după DumnezeU.. Catehezr. puterilc intelecruale ale omului sunl curăţite. ** Sl'. Sf. de cunoaşterea rălăcitu cu privire Ja Dumnezeu. una gaiidesc. " Sf. ''l'. îşi redobandeşîe cunoaşterea de sine.. pierdutâ prin pacal. 85-88. de nelinişfea care-i mistuie fiinţa. ştie „al Cui fiu este'"" şi „care este adevărata sa fire". I..într-o viaţă neSChimbătoare". Atuiici când credinţa omului este putcrnică. Prin credinţă. Sf. 526.twthtt mtrhrtu. Simeon Noul Teolog."."3 de deznădejdea pricinuitâ de ele. "' & lisQrt iluhovnivesii.?/ . " Si Grigorie <le Nyssa.

îl împiedica sfl se împărtflşeascfl de slava Dumnezeirii (ibidem). IV. literal. 8 şi 4. „minte scindauY* şi chiar daca putem vorbi In umbele cazuri de o . ca cste pentni el o călăuză sigură. 7). 2. Sf. 2. îl ţinc înlre viaţă şi moarle. 2). la Sf. 2. Dognuttica. VIII. Termcnul 8l\|/o-\oţ apare în Epistola Sf&niului lacov în doiiă rânduri (I. ea face ca soarta omului să fie cu lolul nenorocilă (Sf. :î Sf loan Ourîl de Aiu\ Omi/ir h ntvinlele „Sâ ftifi câ hi vremurile din unnA. XXIII). il ducc la paiasirea caii iulevarului {ibidem. 2. 18. loan Casian {Aşezflmintele mânăslireştii VII.*7 Pentru că prin crcdinţă omul ajunge nu numai hi cunoaşterea de sine. nedesăvftrşită. X. 9). loan Casian. Sf. Simeon Noul Teolog (Cateheze.iea şi fTua mintc" (Herma. Varsanufie (Srrixari dtthowiceţii. e&le slabS. ** Sf. noî n-ain studiat-oşi n-arn amintit-oîn ca-pîtolul consacrat putologiei omului cKzut. in general de chenodoxie {ibidem. 2.KH Credinţa îi este sprijin in tot ce face şi ea u permite ca în tome împrcjurările să meargă pe calea cea dreaptă. Sf. iH Sf loan Ourfi de Aur. XIX. Pdstorut. h'uâ sft-şi dca seama {Sf. ii slăbcşte duhul şi I face neputin-cios (ibidem. I). „suflel înUoit". I). 236. Pilda I. 111. dnr n ciirui credinţiu aşa cuni am spus. 26)* De aceea. 2). Poruncu V. Clement Romanul (Hpistola întâi către Corintmi. Rcgăsim (ermenii 6i\|/uxla. Porunca X. estc legutft. dediciit cicdinţei Această boalfl este greu cle sfudiat in mod amănunţit. Altfel spus. cczura care acţionează şi înlr^o situate. I. 15). Clement Komanul. 3). 900-901). 2. putem spune că dipsihia este considerată de SI Parinţi ca fundamental t. Porunca IX. 10. 1. I. 7. Tâkuire la Psalnnd US. Isaac Sirul nuraeşle „credinţa bolnavâ" (cf. I. apiu^e ca ispititore apropicrcu ei de schizofirnie. 2). IX. 2. Xt 2: XIII. Mxcursuri etiee. 10. ci am prcferac sfl vorbini despre ea în ca-pitolul de faţfl. in general ci o boalâ a omului credincios. 2. ci şi la cunoaşterea tuturor lucrurilor. loan Gură de Aur (Tâlcuin hi Psaimuf II.s<l ea îl fereşte pe om de rătăcire şi nu-l lasă „pradă sorţti nestatornice a ceîor neîntăriţi (în credinţă)". XXVI. cbir m afara tuiei oarccare innidiri etimologice * 8iXf\>x)<& însemnfind. 13. I. 6t\|/i>X0^ 8iVUX*tv. A doua Eptetoiă către Vorintem. 4. XII. ea îl împiedicîi pe om sa lupte aşa cum sc cuvtne pentni Dumnezeu (Sf. Btvuxoţ: Vedcnia ni. 12. iar schi^ofrenia. XlXt 2) şi mai ales în Pdstond hit Henna (Siy^cc: Vedenia U. 15. loan Damaschin. XI. Aşezwnintele mămistiresti* VII. adesea în scrierile patristice din epocilc ultcrioare. XXVM. 2. II.personal itate scindatil". 102). 12. 13. XXVI. 2.. 4. f\ 286 . I. la Sf. în Epistoh lui Barnaba (XIX. dcoarece Sfinţii Părinţi vorbesc rar despre ea şi nu o dcscriu ca atare. 38). 18. ea este manifcslarea a ceeai cc Sf. loan Scărarul. 9. 6. îi găsim. 9. 2). 72. Date Hind acesle caiacterisrici ale dipsihiei. 90 Credinţa este. Pastorals PilUa VIII. Pastorut. dc useiiIL-IUM. II. 7. 7. Clement Romanul. 26. 8) şi în Psalmul 11. 5). Epistola întâi nitre Corintem. Prhtond. „duplex car" şi „duples animux")* Pornind de la accstc scuxte referiri pc care k cuprind texlclc citate. 2. 2). 2. 6. este sore triste^ii (Henna.4' 3. pentru cfl nu s-au predat pe dată şi cu totul lui Hrîstos. A dona lipistotd cafre Corinteni. X. şi in cealaltS se situează pe pliimui radical diferite. 4). XXIII. Poninca XI. îl face pc om leneş şi lipsit de grija cea mftnliiitoure (Sf. 900). Scam. 9)* Ea îl face pe om nesăbuit (dtcrijyetcţ) {ibidem. II. după cum spun *? Dipsihia (8iVt>Xla) nu estc o boalâ a omului ciizut..Condiţiite generate ale tâmâduiiii şi au iniina împârţită între iubirca lui Dumnezeu şi iubirea lumii. Simeon Noul Teolog» DtJtcttrsuri efice. Ctrrinte despre nevohifa. din pricina ei omul face faple rele. Sf loan Scararul {Scara. nu reuşeşte &a facii ceca cc-şi propnne (Herma. în EpLstoteie Sf.m«< "'cs în scricrile Ptirinţilor apostolici: în Oukihie (IV. I. Porunca X. 2. XI. Porunca IX. X. l. lipsindu-I de plinâtalea vieţii (Herma. XI. 846). Intălnim aceastfl noţiune. Chiril de Schitopolis (Viafa Cuviosidui loan Isihastul. Vcdenia. sub forma ei latineascu. 7.

30. De aceea prin credinfă şi pe măsura credinţci IttJ" primeşfe omul iertarca păcate-lor. 50.. Prin „puternica sa înclinare spre Cel UIJUL. 18. 24. Mf. trece de orice stavilă şi poate chiar să „mule munţii din loc" (Mţ. 3. 9. . Datoritâ ei. 9. 14. credinţa. 287 . 3.1'5 Petrii Damaschinuf'6 aratfi şi ei puterea pe care o are cre-dinţu de a naşte în suflete n&lejdea.27. |2: 8.5. 29. spune Sfanlul loan Gurâ cle Aur. 2. 3. născul din Dumnezcu (I In 5. nicî cea mai nuire nenorocire nu ne poate aruncu în deznadejde".43. "' Cf Mc.20. 1. 26. Dionisie Areopagieul. cu Care se uneşte prin credin[«1. ' lairmreta/'sabmti II\X " Sciisori iluhovnuisii. 9. 22. S. 17. 19. 1." Sfinţii Varsanu-fie. Lc. 8. 48. 2. 20). Mc.20:21. Credinia este peniru om condiţie si usa" a mâniuirii. 15. ' htdtie In II Corinteni. vindecarea bofilor sale şi siimltatea deplimV"" Celui ce crede în El. 5. 11 Ml. I Cor. 9( 2. 13. 7. 34: 10. 1 P(. I0r 38). 2). Efes. I). hicrâiid fn annonie şi pace.')V Toate puterile omului î$i regil-sesc în Dumnezeu. Evr.('iinififîiJe subiective ale tîlitu'itltlirii si sânălareo in Uristos cu rărie Sfimii Păiinţi. 5.BftCf. 18. II. Rom. ' Sf. III.cu Persoajia Sa. Pentru eel credincios (. Prin credinţă omul eel vechi piere şi se aratil omul nou.''* câci prin ea omul primes cu toară fiinţa sa lucrarea mantuitoare a jui Hristos. 4. 1.' ('artea iiiiâi. spune in aJtă parte Sfântul Părinie. 15. 23. se deschide cu totiil haruluj Sâu şi se face împreună-lucrător cu acesta. 8 13. Rom. In 3. Pe eel mon din pricina păcatului. 17. 8. 22. Hristos îi dă tămăduirea bolilor trupeşti şi suffeteşti. voinţa si cugelarea . 22. -/. „Dacă credem însă în Cel ce a venif şi a vindecal toată boala şi toată neputinţa m popor.. 3. .17.v: . EJ încetează de a mai fi un „cadavru viu" şi devine viu pc vecie. 25 28. 22-24. Fapfe. PG X 404C. 8) care-l iipării pe om si-f face de nebiruit. 17. 42. 16: 10. îmlrepiându-le spre Hristos ca spre un unic pol şi unifîcând întreaga fiintă a omului . I. credii»(a ÎI face viu (cf.8. 25-26.Având-o pe ea. pe care Hristos i-a redat-o oeamului omenesc şi care fi esfe dăruitâ prin Duhul Sfânt. prin ea primeşte via|a c^a ves-nică.'1 Isaac Sirul. 17. hrarhia hisericeaseii.nu numai dorinţa. 11./lirW aceUişi duh ui cnfdirtjtl".. Gal. 36. 16.. „Ea nu I as 3 ca suflelul să fie copleşil de relele prezente si-i uşureaza suferinţelc prin nădâjduirea celor viitoare". 26. ". rrienirea f ireasca şi sănă-larca deplinît. adevărata viaţă. 17. I/. credem cît "' Ibidem. rcunifica suflelul şi-l readnce la buna rânduială. 19. 8. Fuple 3. 50.sprijirt puternic şi liman neînviforat". 18. 2. 42. 5. 331. 9. eel fără de forma* devine frumos".V (Ml. '" Cuvhtie Aespre nevoinfâ. potrivit narurii lor. Spaima de moarte nu-I mai încătuşcaza' pe om şi nu-i mai frânge elanuriJe. se unesie cu El. Mc. 52: U. I Si . 5. hi limp ce pilcaiul sfâşie şi risipeşte puterile sufletului omenesc. 58. 3.'" Ea este plato-şa (I Tes.nimic nu esfe cu ne-pnfin|. biruieşte loale greufăţile. 24.

1"1' şi încă şi mai mare deosebire este între simpla primire a cuvântului lui Dumnezeu a celui ce vine la credinţâ. Tertulian o considers leac mântuitor prin excelenţâ.. care se împlineşte prin lucrarea poruncilor.. că „Dumnezeu vine în ajutorul ce-lor care doresc să se tămfiduiască. care ea însăşi vine din credinlâ şi care întemeiază adevfirata credinţa. atribuindu-le atăta tărie".: ('are hoqat M VO mânlui ?. 526."u între aceste două capete. 30. este mare deosebire între strădania de a crcde cele ce nu se văd şi deplina încredinţa-re. crezîind. Sfântul Macarie spune: „Dacă cineva nu se apropie de Domnul. 22. \. 39. iar între trezirea la cre-dinţă şi credinţa cea desHvarşită este o mare distanţă. Triad*.10.10' Fericitul Augustin. n-are decât o credin|5 deşartă. împins de propria-i voinţa" şi cu (ot sufletul şi nu se roagă cu cre-dinţă puternica. 17 Contra lui (W-WJ. I. 15. Ibidem. Cele 300 de capete. în acelaşi sens. plinâ-tatea Lui se revărsa peste ei ca sa vindecc".( oiidifiife general? ale lânuulutrii puternic este El să vindece mi numai boalele irupeşti. 29. 87. scrieSfântul Varsanufie. iJ Confessioites.10* Trebuie sft ştim însă că credinţa are mulie trepte. 4. I. VI. % 40. cxistă mulţimea de trepte pe care omul urcă spre unirea existenţială cu Dumnezeu. II. s-au vindecat îndată. şî vederea lui Dumnezeu. Scorpiace.. Sf. Isaac Sinil. Sf. Nichitu Stilbarul. iar noi n-am Serisoridnhimtiieşti. Ciivinte despir ni'voaifii.. mărturisiji-du-si pacatele tinereţii. adică lipsită de împlinirea poruncilor şi lucrarea vjrtuţilor. Sf. ci şi pe cele ale omului Ifiuntric". De ce aceia (orbul şi femeia bol-navâ de curgcrea sângelui).1"4 arSiând că Dutnnezeu „a făcut leacurile credinţei şi le-a împrăş-tial peste bolile globului pamântesc. * Serisori dulwvmcesti. )|uCf. Origoric Piilama.101 Inţelegem acum de ce credinţa este Una dinlre „feşele cele dc nedezlegat ale sănâtăţii şi mântuirii". m Tmtiwienlul bolilor elinesti. pipifind pe Cuvântul cu ajutorul credinţei."* Fericitul Teodoret al Cimlui spune. 526. şi tot aşa. spune: „Sufletul meu nu se putea însărultoşi decât crezând".106 Origen arată c& încă „fericiţii prooroci (. 48."1 Cel care crede. Teognost. cum scrie Clemenl Alexandrinul. prin care se dobândeşte o cunoaştere din iifară si în parte. Despre făptuire si contemplafie. pe care Sfintii Pariiiţi o soco-tesc totuna cu credinţa ajunsa la desăvârşire. 2X8 .şi de ce mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc limpede despre virtuţile ei tămăduitoare.. '* Cf. lar o ase-menea credinrn nu este de ajuns pentru ca omul să primească tâmăduirea de la Dumnezeu. 1 Cf. Astfel. ". dăniindu-Ie credinta'*. 107 lar Sfântul Varsanufie afirmS că „credinţa desavârşită se arata1 în vindecarea bolii noastre". nu dobândeşte vindecarea. dar este încâ bolnav duhovniceşte.).

deşi s(5 ca o puiere ascunsa* în noi. totuşi nu poate opri de la rău pe cei ce stau sub puterea lui."" făcându-sc astlel împreună-lucrător al vindecâ-iii sale. pentru ca acesta sii nu fie mântuii îinpolriva voii lui. dar nu-i opreşte pe aceia de a-l ispifi pe om. sâ ne apropiem cu adevărat de El. Leacul potfiinţei Boiezul il curăţa" pe om de loate păcatele sale. 60. 89."1 3. nici Satana nu sileSC voia omului"."'' Sfinţii Xmilii duhomieeşti (Col. El îl scoate pe om de snh stâpânirea diavoluJui şi a demonilor. Diadoh al Foticcei. Simeon Noul Teolog. 17. Dumnezeu îi lasâ deplinil libertate celui nou botezal şi nu face sfi înceteze momelile diavolilor. Ceh 225 de capete teofogtce şi pmctic. "Cf. Sâ* credein deci in El. iar nu de putinta de a pâcătui. CuvSnl ascmic tn tOOdecopete. ci.Mkm 289 1 .1 a o robi. „Taina Botezului lucreaza în noi. pentru cit ochiul eel mai sănătos nu poate lumina pe eel ce vrea til lot diitadinsul să zacă în îmuneric".RSspunsul2. liberi să ne întoarcem la riuilatea dintâi. dar ratii a face vreo sitâ asupra voinţei noastre şi tar. nu rămâne nimic neieriat. neieşind din calea drepta"(ti. el rSmâne în starea de sănătiite şi de cură'ie a firii. Dacâ omul se străduieşte cu toatit t'iin'a sa sa păstreze şi să-şi împroprieze harul dobândil prin Sfintele Taine. Despre Botez. DesptV viaţa in llristos."*' Căci. ci. dupfl cum arată Sfântul Nicolae Cabasila.) Noi n-am dobândit încă* vindecarea duhovnicească şi mântuirea pen-Iru că nu-L iubim din toaia inima $i nici nu credem in El cu adevărat. După primirea aeestei Sfm-te Taine. de asemenea. prîn lepăda-rcfl ispilelor. Mnrcu Ascetul. nici Dumnezeu.. 17.1 arate câ* voieşte să fie tămăduit de Hristos şi să vădeascâ mâ-BUra alipirii de Dumnezeu. Cf. snntem. III. al mântuirii şi indumnezeirii. II). împropriindu-şi tjâ sporind in chip personal si dc bunăvoîe darurile primite. 78. 8. nimic nevindecat. '"Cf.'N Botezul nu ne răpeşte însâ libetlarea de a alege ceea ce voim. Dar Botezul îl scapâ pe om de pacat. pentru ca să lucreze indata adevărata tămflduire în noi". sr. „Nici Botezul. llI/Wd<w. Mîutii Ascetul. s Suntem liberi să t'acem binele.Condt&ie sitbiecîiv? ale lâmfiduirii $i xantim/fu m Hrisii-s câşiigat vederea cu adevărat şi nu am fost vindecaţi de patimile cele ascun-se? (. Ruspunsurile 3 »i 5 "'a. 11. XX. s. nici pe om nu-l împiedică de a se lăsa în voia lor. Bespnr Hotez.1" I'oi aşa cum 1-a creat pe Adam liber şi a îngăduil ispitirea lui. Sf. II. Despre Hate:. potrivil harului pri-init. care i-a fost redată prin Botez. " Cf. Sf Marcu Ascciul.. Botezul îi duruieştc omului libertalea de a nu fi slapânil silnic şi Hîră voia lui de catre diavol n ?i puterea de a se TmpotrivJ ispitelor. 5. Sf. 1 (I ibidem Sf. nimic nespălat.

itea care leau fost redate. în sfârşit. nu au stflruit în curâţia şi sănăt.1-'1 prin care harul primil în chip tainic la Botez devine lucrător. în vreme ce loţi ceilalţi sunl feţi lepadaţi. Disatrsttri etire. din pricing cfl atunci când au primit această Taina. mărimea luminării. III. pe când alţii.Condifiile generate ate lămăduirii Părinţi arată cfi nu esle cu neputinţâ pentru om să ducă o viaţâ lipsilâ de păcal şi să împlineaseă toate poruncile lui Hristos. Despre Hotel. se îndoiesc chiar cfl exists un Duh Sfânt. ci au primit pri» libeitatea voinţei ispitele diavoleşti şi de bunavoie s-au înlors l. ''Inme. din pricină că nu s-au ingrijît de lucrarea poruncilor.126 Cf. după cuvântul de ]a Fapte 09. Simeon Noul Teolog. dacfi cfectelc Sfintelor Taine nu se fac simţite în cei care le-au pri-mir. Sfântul Simeon Noul Teolog. dar nu împlineşte poruncile..i păcatele lor. cu (oate că mulţi creş-lini nu-şi dau seama de aceasta.L.. 10. iar tot eel care 1-a primit în chip tainic (harul).1 deoarece n-au avul starea duhovnicească irebuincioasă pentru a primi harul dăruit prin ele. Acest lucru îl spune adese-ori Sfântul Marcu Ascetul: „Harul şi curfiţia care se află în noi în chip ascnns de la Botez nu ni se vor face văzute decâl atunci când vom fi străbatut bine drumul poruncilor (. nu s-au pregătit aşa cum sc cuvine pentru a-1 primi sau nu s-au nevoil să-I păstreze.121 dar puţini diiitre cei botezaţi au conştiinţa rnăriinii harului primil. vorbind despre ungerea cu Sfăntul Mir: „Ceca ce Sffintul Mir împărtăşeşte luturor creştinilor de totdeauna şi din orice vreme sunl darurile cele atât de folositoare sufletelor: darul cvlaviei şi al rugă-ciunii. 23.. 26. minunăţia unei asemenea naşteri din noii ! Dar.). ' Cf. VI. aceasta se îmâmpl. care să-1 fi cunoscut prin vederea tainică. darul părtăşiei. Sf. dacă aceştia nu şi-au regăsit sănălatea pentru care s-au rugat. Sf. al dragostei şi al înţelepciunii. passim.34. II. I. 290 . Sf. "-' Despre viata in Hristos. m Cf Sf. Cateheze buptimmie. 4-5. prccum şj aHele.': iar toate acestea. care nu-L cunosc pe Cel care i-a adus pc lume". vai. din zece mii. 133 Despre Botez. pe măsura neîmplinirii e luat în stăpânire de păcaf . V. Nicolae Cabasila. Raspumurile 4 si 5. vorbind despre Botez. ci stăruie în bolile lor. 2).2> „toţi au fosl eliberaţi prin hand l u i Hristos.. abia dacă este unul dintre o mie sau. Despre viafa in Hristos. 23. passim. O&pHi pocăinfă. 103-104:111. Miircu Asceenl. Nicolae Cabasila. mai bine zis. spune: „S-ar fi cuvenil ca noi toţi sS cunoaştem bogăţia harului. 211 234. iar alţii nu cunosc lucrarea Tainei acesteia.. Despre viafa ht Hristos.131 La fel spune şi Sfântul Nicolae Cabasila. X. (n-au cunoscut) binefacerilc pe care ea le poale da şi pe care Sfăntul Duh lc dăruieştedin plin".122 Asifel. 14. loan Gură de Aur. 157-163. Sf. ibidem. dar s-au predat pe ei înştşi En robia păcatelor prin faptul că n-au împlinit toate poruncile". Despre botez. Sf Marcu Ascetul. X. IV.

2. daca voim. „pentru ca aceia care din trândăvie şi ne-piirlarc de grijă cad din vîaţa veşnică. XIII. Tmule. Viuia Sf. I. '"' MetiHlii sau cele 100 de capete. ne puîem întoarce la frumuseţea şi strălucirca dintâi. Căci pocăinţa este a doua naştere din Dumnezeu si darul a cărui arvună am primit-o prin ciedinţă la Botez îl primim prin pocăinţă". spune Sfantul Isaac Sirul.. CuvfintuI 5. Dar dacâ. Scum. VI. 59.î şi necinste prin nenumăratele lui păcate. Grigoiie de Nazianz.) a se întoarce la vrednicia dumnezeiască pe care a pier-dul-o din pricina vieţii păcătoase". XXXIX. Cf.u. Vczi. p. sfi le poată afla şi să le sporească.. Sf Maicu Ascelul."" De aceea Sfăntul loan Scărarul spune că „pocăinţa este împrospătarea Botezului". După cum spune Sfântul loan Gură de Aur: „Există cale de în-toarcere.Co/idifiile subjective ale tt'muiduirii si sâtuauimi hi Hristos De aceea. Aşa cum am arâtat. Aceasta tema este in mod deoaebit dezvoltată dc Sf.111 şi mulţi Sfinţi P.XKX. 8. '' ('uvuiie despre itevoinţâ. 'Catcheze. SI. 222. V. 33. 1. 129ş. înti'-un anume fel. în dar. Hau&hcrr. II. De asemcneu.. numai să lucrăm şi noi pentru aceasta (. siinntatea şi loate celelalte daruri primite prin această Sfânta* Taina. s-a dat bamenilor după botez. 305. ibidem..139 Sfinţii Calisl şi Ignatie Xanthopol învaţâ şi ei la fel: „Noi primim în sănul dumnezeiesc. Cu vantun..) Sufletul întinat şi urâţit şi coborâl in ociir. 17. pentru ca sâ nu ramână pentru totdeaunu necunoscator al haru-lui Botezului şi pentru ca să nu-şi piardă pe vecie curăţia. Sf. VII. Imne. Cele 225 cle capete. II. 17. ne este cu putinţa prin pocăinţa şi prin împlinirea poruncilor îndumnezeitoare s. adică în sfinţita cristelniţâ. repede se poate înloarce la frumuseţea lui de altădata' dacft ne căim cu adevârat şi din tot sufleturV: Slantul Simeon Noul Teolog scrie la fel: „Cel care (după Botez) s-a înlinal pe sine însuşi prin fapte nelalocul lor şi fârădelegi (. Dumnezeu i-a dăruii omului păcătos leacul pocăinţei (uexcivoia). ci. pe urma\ prin reaua întrebuinţare a celor vremelnice şi prin grija de lucnnilc vîeţiî şi prin ceaţa patimilor îl acoperim pe acesta cum nu se cuvine. de usenienea. sa se reîntoarcă iarăşi prin pocăinţa la Hceasta cu o slav5 înca şi mai strălucită şi mai luminată".1 Seam. ar desăvârsi Botezul. A se vedea. Nichita Snilumil. 36. ed..138 Aceasta nu înseamnă însă ca* ea ar putea înlocui Botivul sau c. 23. acela are nevoie de pocăiniil pentru (. a 291 .lrinţi socotesc cftinţa un al doilea Botez t „a doua baie a sfintei renaşteri".). 125.. LV. ca un har pestc har. Sf..lw Tot el spune că Dumnezeu a dăruit acest leac (<t>dp|xaKOV) mântuitor. 73. Despre liotez. de asemeneu. 31. '•" Dtseursuri esice. loan Scăiurul.!. 24.1 prîmim şi sa dobfmdim iarăşi această strălucire mai presus de fire şi să vedem în chipul eel mai limpede arătareaei". Sf.l3: „Pocăinţa. Ruspunsul 5. ca şi cum. dimpotriv. Botezul îi dă • Caiehne baptismal*. Simeon. XL. 6. XXXII.1 ar aduce vreun dar pe care acela nu ni l-ar Fi daf. de pildft In: Catelieze. . 72. Simeon Noul Teolog.. hand dumnezeiesc cu totul desaVârşit. 7.2. Grigorie Palaina. Cf.

Desigur pocăinţa nu-l priveşte numai pe eel botezat. mai presus de orice virtute. 34. ca şi prin întoarcerea la slarea cea păcătoasă. Hristos vorbeşte o data mai mull despre pocfiinţă. arătand-o ca lucrare cu totul Irebuincioasă mîintuirii noastre (Mi. a început prin chcmarca la pociunţă. Rom. careia omul trebuie sâ i se dedice cu totul şi îna-inte de orice altceva. Isaac Sirul. sâ-l faca* din nou rodilor. 2. 3. De aceea. 15. Mc. Talasie Libianul scrie: „Hristos este Mântuitorul lumii întregi şi a dăruit oame"" Cf. 38. Isaac Sirul. 5. 5. II.30. Ea îl priveşte deci la fel de bine şi pe eel care n-a primit încă Botezul şi pe care Dumnezcu îl cheamiî la mântuire. 8. XIV. 1.căci nu poate fi pierdul vreodată -. 3. 13. 17.4. 3. 31. 1. în sine. Sfântul Simeon Noul Teolog socoteşte pocâinţa drept cea dintâi porunc. Scam.13. 4. dQpfievanghelislul Ltica(24. 20. să facîi din nou lncrător hanil sălăşluit în el. pc care. ca şi pe eel care. Sf. 4." Rolul pocăinţei dc după Botez este să-l întoarcfi pe creşlin de la păcarele şi patimile în care a recăzut. 162. XXIII. Ea cste necesară pentru tot omul care vrea să părăsească păcatul şi să se întoarcă la Dumnezeu. Lc.De atunci a început lisus sâ" propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă Giexavoevte). cf. Propovăduirea lîvangheliei. 21. 292 . 6. oricare ar fi starea lui duhovnicească. Sf. 47. Simeon Noul Teolog. dupfi Sfinţii Părinţi.24. 24. lisus însuşi şi Apostolii propovăduiesc în mod constant pocăinţa.1'. 55: „Pentru ca niciodată nil se pome dcsăvârşi lucrare» ei. VII. păcSroşi şi drepţi*'. 9). care a păcătuit. Avvu Pimen. la sfârşilul lucrării Sale în această lume. 10. pofrivii evanghelişlilor Malei si Marcu. 2 Tim. 19. înainte dc Inâlţarea Sa la cer. nici mântui pe om. în pocainta omul nu află un alt Botez şi nici nu-1 redobân-deşte pe cel dintâi . 17. 6. a Sf. Mc. In fapt.Cowfifii/e genetwt ale uimdduirii omului toi ceea ce-i trebuie pentru tămăduirea şi mântuirea sa.. 3. 26.7. 19. 44-45. ci roadele lui.1 ' Pocainta. Cu ea îşi începe Hristos. 4. 2 PL 3. 15). 3. Mc 1. 32. 5. din pricina lipsei de grijă şi a trândăviei sale. le pierduse. 2. căci s-a apropiat fnipărâţiacenirilor" (Mt. n-a ajuns încă lu desăvârşire. Vestea cea Bună a mântuirii noaslre. să" redobiindească starea de har în care-l aşezase Sfânta Taină. In Sfintele ScripJuri vedem cum Inainle-mergătorul Domnului. 73. 2. 3. înaintal pe calea virtuţii. '-b Cateheze. 8. 2 Cor. Fapte 2. 8). 15. I I .!. Lc. căci în ea se cuprinde toanl partea lui de lucrare pe care se cuvine s-o împlineasca pentru a primi vindecarea şi a se mfintni. 1. De asemenca.Este condiţia esenţiala a tamâduirii omului câzut. 7. Evr. 3. Cuvhue de$p?4 nrvoinfii. loan Scfuaml. 3. Sf. să lie din nou curăţit şi tâmăduit. ea li se cuvine toLdeamiu miuior celor ce voiesc să se mfmruiascît. toţi oamenii au nevoie întotdeauna de pocftinţă. este cea dintai şi cea mai mare lucrare duhovniceascâ. Cuvinte ăisprt in-vuirifa. 118. pocăinţa. 47). fundament al intoarcerii sale la sănătatea deplină şi al mântuirii sale. de pildfi: Apoftcgme. 4-5. Sf. 10. S2. mvăţătura publică: . 4-5. Cateheze. 25. 12. Cu aceastâ ehemare începe propovăduirea Sfântului loan Botezătorul (Mt. " A se vedea. 20. nu-1 poate nici vindeca. 17.

ci doreşte Sa se infoarca la Fil şi sa-si schimbe cu totul purtarea. Vaisanufie.2. XX. Reluat dc Sf.< 'ondifiile Mibn'i'tivi. nu înstrăinarea de Dumnezeu de odinioara..138 Pocăinţa este o adAncă şi vie simţire launtrică prin care omul îşi recunoaşte Secure dinire păcatele sale sau.. afată că pe viilor nu mai vreii să păcătulască. 5. de aceea. o intoarcere (aşa cum arată şi etimologia cuvântului neţdtvoict)..Jata ciire este definiţia deplina şi desăvârşita a pocăinţei: Sa nu mai savaYşim în nici un chip păcatele pentni care ne pocfiim sau pentru care conştunţu noastră are remuşcări". prin lepadarea patimilor şi prin vieţuirea în vlrtute. Important este vutorul. izhâvii şi măniuit. care nu priveşte atâf pacatuI in sine. Awa Nistero invaţa că omul este dator ca „in toatâ seara şi dimineaţa să facă socotealâ pentru ce a facut din cele ce voieşte Dumnezeu şi ce nu am făcut din cele ce nu voieşte El. iarnu irecutul.* II.>. 254. dând penim mântuirea tuturor oamenilor poruncile cuvenile măreţiei lui Dumnezeu.'43 fnceputul pocainţei este recunoasterea păcatelor. 1' onvorbiri dtiliovni<<-şii. S fan tul Efrcm Sirul spune in acest sens că „începulul mântuirii este cunoaşterea de sine". ''' De&prepecâinţă. Avvu Nistcto eel din chinovie. poirivil voii lui Dumnezeu. LI.ru a fi vindccat de ele. se leapăda de ea. prin aceasta. mai general. îşi arată omul cu adeviirat pocainţa. 5. u Ed. -Pocaiţi-vă».1*0 ca şi din răspunsul dat de Awa Pimen unui frate care l-a întrebat „ce este pocăinţa pentru păcat?": „a nu-1 mai lace de aici înainte". Sfântul loan Scăranil o numeştc „împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea buna a celor potrivnicc pficatelor". '" Apoftegme. de pi Ida. 76. nu mai vrea să stăruic în depârtarea de Dumnezeu.soii duhovnic^ii. mfruiuire. cheinându-L în ajulor. cere iertare de la Dumnezeu şi. Aasemani. Numai prin pfufi sirea cu totul a pScalului. cit. A-t' recunoaşte pâcalele este condiţia indispensabilă pentru a le părasi.'44 „Aşa se cuvine sâ fie poCapete d&prc dmgoste. la uxceput. foc. 122. ci înfoarcerea si alipirea de 1:1. şi aşa să-şi albeaseă toată viaţa".olr ttîinâditirii >7 stiiu'Uatra in HftStOS nilor pocăinla spre mftntuire". p. să înţelegem că toatâ" mulţimea po-nincilor se cuprinde in una singură: cea a căinţei pentru păcarele noastre". cat reîmoarcerea la Dumnezeu.. din aceste cuvinte nit* SfânUilui loan Casian: .. pcniru ca noi. I. starea sa păcîîtoasă. prin examinarea metodică a conştiinţei. Scri. spunând. Aoest caracter pozitiv al pocăinţei reiese [impede. însănătoşirca.138 Iar Sfântul Marcu Aseetul îşi începc cuvân-tul despre pocăinţă astfel: „Domnul nostru Iisus Hrislos (.V. 293 . a pus libertatea ca temelie a lor şi le-a fixat ţinta spre care să alerge.141 Scopul fundamental al pocătnţei este o schimbare totală. pent. ' Apofiegme. 122-mScara. nu boala.143 O asemenea cunoaştere de sine se do-b&ldeste. Sfinţii Părinţi văd pocâinţa ca pe Lin proces de convertire.

Cf.1"0 în pocăinţâ. cum am potrecut pâna atunci şi in ce am păcătuit". omul II are în vedere pe Dumnezeu. în acesl sens.. IM 5cora. într-un all fcl.îi scrie Sfântul Varsanufie unui monah -. "' Scrisori duhovniceşli. câ: „pocăinţa este lo-virea sufletului printr-o simţire adâncă". iarăşi. şi să iasa din egocentrismul sau pătimaş. o condiţie indispensabila <i înaintarii duhovniceşti şi o etapă esenţială in procesul de tămăduire. Cunoaşterea păcalelor este în sine curâţitoare şi eliberatoare.Ctmdifiile generate ate tămăduirit • căinţa". dupa cum spune Sfânlul Var-samific. la randul său îndeamnă: . scrutândii-1 cu nelinişte şi nefăcând nimic ca sa scape de el. 19). Sf. şi tot bolnav. „Pocăinţa este gfuidul osândirii de sine şi îngrijirea de sine neîngrijată (de lucrurile lumii)". fără de care. aceasta cercetare a conştiinţei trebuie tacută permanent. Ea îl scoale pe om din stipunerea oarbă faţă de păcal. 116. pentru a se putea tămădui de patimi şi ca să se mântuiască. din pri-oina uitării. Rămâne (intuit pe păcat şi pe propria stare sufletească.Jar fîindcă noi pâcătuim mull. N ' Scrisoii ditlwvnuesti. îl face să se depărtcze şi să se lepede dc el. omul se aflii tol in păcat. hivăţături tie sujîet fotosilonn'.V.s . sâ nu mai vadă stramb realitaiea. cu ochii păcătoşi ai eului său căzut. Sfântul loan Scararul spune.l4. N 264. sa se cercelcze pe sine in fiecare seara cum a Irecut ziua şi dimineaţa. dupfl cum vedem. Scrisoii duhovniceşti. neizbutind să se desprindă dc ele. după cuvantul Psal-mistului.2. 2**4 . 5. spre El îşi îndreaptă priApcrfUgmâ. Prin pocain-ţă. şi să se pocăiască iui Dumnezeu cum se cuvine pent™ cele ce le-a gresit" -. stare patologică. dimpotrivfi. Aceasta esle zdrobirea inimii. (rate . conchide un all Bătran.14' Avva Dorolei . Varsanufie si loan. să" ne cercetam şi la ceasul al şaselea (la amiază). ca să le cunoască lâ-murit pe fiecare.4B Cunoaşterea propriilor păcate este un aspect fundamental al pocăinţei. „Fericit eşti. dând ca pildă vieţuirea lui Avva Arsenic. şi ea trebuie sâ însoţească fiecare fapin a noastră şi fiecare gănd şi să (ie peniru om o grijă necontenită. In starea de remuşcare.> Sfăntul loan Scăraml sfătuieşie ca la fiecare ceas să facă omul socoteala faptelor sale. 2.1'"' Scopul pocăinţei nu este însă recunoaşterea în mod abstract a pacatului. 50. scrie Sfântul loan Scăra-ruI. cum a trecul noaptea. Căci cel ce le simte. Pocăinţa adevâratS este cea în care omul simie cu durere starea păcătoasă fn care se află.147 De (apt. 395. 498. XI. sub o alta formă. omul se arată cu duhul umilit şi inima înfrântă şi smerită (Ps.1"1 Această durere nu are nici o legătură cu cea pricinuită de remuşcare. „nimeni nu se poate mântui de patimi". " Steam. avem nevoie. m Ibidem* V. 526. fară îndoiala că se şî scârbeşte de cle şi se des-partedeelc". dacâ simţi peste lot câ ai păcate. IV.amintind învăţaturile Părinţilor din pusrie: „Părinţii au spus că fiecare trebuie să se curăţească cu de-amănuntul. în care eel pă-cătos rămâne închis faţfl în faţă cu păcatul sau.

Il. înaintând astfel mereu.154 Adesea. nu lasa patimile să se întărească în el". Prin ea sfl leapădă de (recutul său păcatos. în pocâintă nu este nici o urmă de sentiment bolnăvicios de vinovăţie.'" în fapt. ci pentru câ prin păcat s-a despărţir de Dumnezeu şi. de omul eel vechi. 8. Se cuvine sâ slim c. înaintarea se face cu încetineală. alerg la ţintă. XI. Nu din pricina p.l5: Departe dc a fi o simplă constaiare a greşelii şi de a rămâne fixată pe en. Avva Dorotei arată câ „de sc cercetează cineva pe sine astfel. Recunosciindu-şi pâcatul. prin harul lui Dumnezeu. pentru că omul. care nu face decât să tulbure sufletul şi sa-i slăhănogeasca puterile. iar nu rămânând ceea ce a fosl şi staruind în cele pe care le-a făcut potrivit legii păcatului. iar bolile sale merg spre vindecare. hiviiţcîturi tie suflet folosiitnire.1catului in sine suferă el. folosindu-se de un cuvânt din Păstorul lui Herma. 14). Sf.1" Cercetându-se în fiecare clipă şi căindu-se neîncetat. loan Scâranil. prin pocăinţa omul îi cere ierta-K lui Dumnezeu şi-şi manifestă voinţa de a se uni din nou cu El. 5. nu le mai face. înaintarea se vădeşte prin micşorarea numă-rului păcatelor şi prin slâbirea şi împuţinarea patimilor.. rămâne departe de El. îl va face de aci îiiiiinte de opt ori. „Uitănd cele ce sunt în urma mca şi linzând catre cele dinainte. săvârşeşte binele". 3. nici nu le mai spune. Omul îşi află tămăduirea patimilor şi mântuirea tinzând spre ceea ce trebuie să fie polrivit voii lui Dumnezeu. impotrivindu-se gândurilor palimaşe prin pocăinţa. 295 . El trebuie să se pocâiascJI pentru starea gencrală ft 3 ' Si risori dufuwnicefti. şi se sârguieşte să se pocăiascâ pentru cele ce a greşil şi să se îndrcpteze pe sine. h Cf. Şi pentru că prin pocainţă omul se vede întotdeauna deparie de măsura desăvSrsirii> cl nu se opreşte niciodată. MInvâfâluri de suftet foto$itoare% XI. Scam.. în fiecare zi. stflruind în pftcat. dar sporeşte cu timpul daca omul stăruie cu rabdare in starea de pocăinţâ. Ea este forţa prin care omul înaintează şi sporeşte duhovniceşte. Clement Alexan-drinul.1 omul trebuie să se căiască nu numai pcnrru anumite fapie sau cugetc păcătoase. pocăinţa se manifests deci ca depăşife a păcarului. omul ajunge sâ binuasca incetul cu încetul.Coiulifiile subiective ale ttimtuluiiii fi sâiuiialtut hi Hristos vireii. în acelaşi timp. 5/TOftwW. nici nu se întrisiează din pricina eului său rănit. spre măsura omului celui nou şi desăvârşil la care a fosl chemat prin creaţie-Priii pocăinţă. înaintând pe încetul cu Dumnezeu. pocaindu-se de cele ce a făcui. Avva Dorotei. spune: „Pocăinţa esle mare pricepere. şi aşa. ca să ajunga la Dumnezeu. şi tinde spre cele dinainte. şi chinuindu-şi sufletul său pentru cele ce a pfl-câtuit. slabiciunile şi neputin-ţele sale. dupâ cum ara-lă Sfântul Varsanufie. omul se depăşeşte făra încetare pe sine. spune Sfântul Apostol Pavel (Filip. 410. 12.". de a făcut pâcatul de nouă ori. toate patimile care luiesc în el şi astfel sâ-i fie tămăduite toate bolile sufletului. începe să-şi micşoreze patima.

Marcu Ascetul. Păcatul. lie ştiute. chiar dacă. nu exisla „om care sâ trâiasoa şi să tie lipsit de pilcat şi care să fi urmat intru lotul poruncile şi să nu fi neglijal nici una dintre ele". ne amâgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi" (I In 1. 30. 142 Despre pocmnfti. XII. la fel: „Se cuvine să păs-trăm mereu în minle amintirea pacatelor noastre. de nedesavârşire şi de înstrăinare de Dumnezeu. 4. lepădându-se de palimile carc le-au produs şi chemându-L în ajutor pentru aceasta pe Dumnezeu. de asemenea. Varsanufie şi loan. trebuie să-şi adlicl nminte ncîncetal de păcatele sale. n-am avea un pâcat anume. Sfântul Isaac Sirul defineşte pocăinţa ca fiind „cererea prelungitâ în (Ot ceasul a rugăciunii pline de străpungere ce se îndieaptă spre Dumnezeu pentru iertarea pncatelor trecute". Scrisori tluhovniveşti.160 Aşa cum învaţă insuşi Sffuitul Aposiol loan. loan Gtirâ de Aur. de altfel. de altfel.1* Se cuvine. 394. Or. Sf. Maxim Mărturisiionil. clar şi „întristarea şi grija pentni păzirea de cele viitoare". 16). A crede că eşti lipsit de pâcat arală necunoaslcre de sine şi de slarea in care te al'li.Cotitlifiile genenile ale liwuif/uiiii de păcătoşenie în care se află. De aceea. aşa cum arată Sfântul Marcu Ascetul.8). pacat. Scrisori efiihovniees/i.*° A se vedea. atâta vreme cat u-a ajuns la asemânarea cu Hristos. VII. omul se poate socoti pe sine m stare de pacat. 428.117 Sfântul loan Gură de Aur spune. de buniWoie. Despre poctiinfit. 4. nu consul numai în făptuirea răuliii. spun Sfinţii Paring. "* Despre pocainfâ. în rugăciu-nea care se citeste imediat inainte de Sfânia împurtaşanie se cere lui Dumnezeu iertarea pentru greselile fitciite „cu ştiinţa şi cu neşliinţa". 50. să* stâruim in slarea de pocăinţă. Cuvânt ascetic.. '9 A se vedea. Sf. Şi tot păcat este lipsa de grija" in a împlini voia Lui. chiar după ce ne-am curăţii de ele (. estc păcal orice fapta şi orice gând prin care omul. ca omul se amăgeşte crezând că este fără dc păcat. 161 Cf. Cieşlinul. XII. este vorba de recunoaşrerea stării de neputinţa şi slăbiciu-ne.161 în sensul propriu al cuvântului.162 De altfel. 4. Sfinţii Parinţi arată. Sf. De aceea Sfinţii Părinţi îl îndeamnă pe om sa se căiască pentru păca-tele sale. Vursanufie şi loan. în-!r-un anumit moment. 17). Altf'el spus..'-0 Nu este vorba aici de o aduce-re-aminle amănunţită a păcatelor facute şi a împrejurărilor in care s-au pelre-cut . se abate de la cele voite de Dumnezeu. VII. 2% . de pildfi: Sf. tot ceea ce il tine pe om instrăinat de Dumnezeu este. de asemenea. ci de conşuinţi» ca am păcătuii şi că oricând putem cădea din nou în acelasi păcat sau în ultele. In acesl sens. Aducerea-aminte de greşelile din irecut îl face pe om sa se teamă sâ nu cada din nou. Sf.) Aducerea-aminle de cele trecute este paza pentru cele viitoare".ceea ce 1ar impinge pe om în gandtil pătimaş la ele -. 157 Cuvirtie despre nevoinfâ. fie neştiute. Pocăinţa este deci necesară 1 A se vedea. şi să se fe-rească de ele în clipa de faţă şi pe viitor. ci si în nelucrarea binelui (lac. . Despre pocăînfâ. „dacâ zicem că pâcat nu avem. de pi Ida.|V' în Cartea Pilde-lorlui Solomon stă scris căchiar „eel drept cade de sapte ori" (Pilde 24. de pildfl. atâta vreme cat nu s-a unit desavârşit cu Dumnezeu.

zămislesc lacrimile (SctKp\xx). in nfara referinţelor dale mai jos. 111. VII. II. 297 . Sf. pe care doar puţini oameni ajung să-l do-bândeuscă. " Ihidnn. Simeon Noul Teolog. Sf. a se vedca Sf. mai bine spus. Cf. şi învăţătura Sfinţilor Părinţi despre pocainţa îi acordfi o impor-i n'i. de pildă.172 „po-uiinia este leac pentru rana păcatului". i white despre nevoinţâ. 2. Cele 225 de capett teofogice ţipractice.1'" . 50.. 23. VU. stă pocăinţa desăvârşită. omul trebuie să-şi cunoască ne-vredmcia. Convoihih duhorw<eSii.CondifiHe suhiertive ale lămăduiiii şi stlntîliileu hi HristM penlru toţi'" şi ea trebuie să se facă. care. despre care vom vorbi ulterior.trebuie sîi fim înloldeauna încredin-lali c. IV. 58. penl.). în afara referinţclor de mai jos. Simeon Noul Tcolog. Şi cel niiii .!. fraţilor. De aceea. Despre diavtd. 242. Orice ar face şi orice argândi. în fiecare ceas al vieţii.7. dc pildă. 2. Simeon Noul Tcolog. 36).16S .i fundamental. Sfânlul Varsanufie învaţâ: „în toate osândeştc-te pe line ca eel ce ai pâcătuit şi ai greşit".1'1 care. Scrisori duhovniceşH. I. 442. 1. B Cf. Sf. să înţeleagă cât este de departe de slava la care a fost chemai prin fire si de desăvârşirea la care ar puiea ajunge in unirea deplinăcu El. pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor. II. scrie Sfântul Isaac Siiuj. \ se vedea.|f'7 în ace&te» irci. V. 214. 4. Omtlii fa slaliu. Calekeze. sâ primim ca din mâna lui Dumnezeu pocainţa care ne este de folos Cf.1 păcăluim in toate: şi in cuvânt. Vorsanufw şi loan.X\X. a se vedea: Despre poceiinfâ. „Trebuie să ştim că avem nevoie în tot ceasul şi în cclc douâzeci şi pami de ceasuri ale nopţii si alc zilci de pocSin(3". m thidem. care este boala sufletului. 12. avem drept doctorie pOcainţa'V™ „să folosim. Despre idrvbirea inimJi.ru păcat. ' Acesi mod de a privi pocSinţa se întâlneşte cu constants la Sfânliil loan Gură de Aur.. Catehtize. 2. Pocăinţa este socotită de Sfinţii Păiinţi ca un leac deosebit de folositor. Awn Sisoe. „Eu în pBcat mfi cnlc şi în păcal mă scol". a £is Avva Sisoe (Âpqfîegme. !. |T' thidem. ibidem. Sf. XX. după cum învaţă Sfinţii Părinţi. şi în faptă. să-şi dea scama ca este mai prejos de ceea ce s-ar cuveni să Be dupâ" voiu lin Dumnezeu.după cum există doclorii pentni rănile irupului. 494: XXV. VIII. I. la rândul lor. 4. sv rixori duhovniceşli. XXV. 1 ' Discamtri elice. şi in gând". 58. V. zice: „pocainţa este vindecarea păcatului". leacul mântuitor al pocăinţei sail. m Desprvpocăinţâ. 5."* ulti-niii este nn dar al Sfântului Duh.idesea ei vorbesc despre aceastâ stare duhovniceasci* în termeni medicali '" Sfântul Simeon Noul Teolog se referă şi el la Jeacul (<|)o:p-\iaKQV) mântuitor" al pocăinţei.lr"' Din căinţa neîncetată se nasc doliul (întristarea) (nk'jQoţ) şi străpungerea inimii (Kaiăvxfyc. 8. 9.428. serie alfabetică. 11. loan Casian. 305.

pe care i le aduce pocăinţa. 1059.Dacă Dumnezeu vede cil cei păcătoşi se căiesc."1' Vindecat de patimi. m Jbitlmt4. omul ajunge să trăiască în chip virtuos. "" Ibidem. dacă ne cairn (. A. pocăinţa se vădeşte a fi pentru omul păcătos singura cale prin care se poate întoarce la lucrarea virtuţilor. nu ostenesc să Vft pun îii faţă leacul care vă alină suferinţele". peniru a-mi înlări cuvânlul.% '"' Ibidem. Cotebeze. V. Marcu Ascetul. *" Scrixori duboviiuesli.1* lar Awa Dorotei arată că „prin zdrobirea inimii.1*1 Pocăinţa este leac. cunoscând cu durere ticăloşia la '■'Ibidem. m Ibtdm. care au fosl repede şi deplin vindecaţi de pocăinţă. m ibidem.180 „să fim cu totul mcredinţaţi că mare este puterea acestui leac.1"3 Prin iertarea pacatelor şi tămăduirea de patimi. leacul care ne va izbflvi de boală şi care va şterge pâcalele noastre". ci mii de oameni plini de rani şi bube. cerând cu lacrimi de la Dumnezeu iertarea păcatelor. 1.1*2 starca în care el îşi recapătă deplina libertate şi sănătatea desăvârşită. 30. omul îşi poate regăsi pacea lăuntrică... : Cf. care estc pocăinta". aşa cum arata numeroasele citate de mai sus. sau trei. potrivit adevnratei sale naturi. el poate din nou să ducfi o viaţă sănatoasă. El are grijă de ei şi-i tâmăduieşte şi-i curăţă de orice urma a păcatului". ea fiind condiţia împlinirit tuturor celorlalte porunci.17'' „cu toţii suntcm păcâtoşî. m Dogmatic. 10. Sfântul loan Damaschin spunc. sau doi. Dumnezeu le va şterge cu totul. Sf. "" Cf. Sf.).. '" Ibidem. I. Simeon Noul Teolog. dar nu deznadăjduiţi. . pocăinţa. care sunt adevârate boli ale sufletului. fără să mai rămână vreun semn sau vreo urmă a lor".. scrie SITintuI Varsanufie. întinaţi de mulie patimi. prin asceză si osteneli. H IW . m imttfrîtnri de stifle/ Jolosifotire. fîrească.. stare la care nu poate ajunge fără ajutorul ei. şi de aceea mulţi Sfinţi Părinti o socotesc cea dintai poruncă."* „să primim. omul dobândeşte de la Dumnezeu curăţirea de păcate şi vindecarea de patimi. pentru că prin ea. de la starca cea contra naturii la starea naturala". in acest sens. că „pocăinfa este întoarcerea. 786. vm. fraţilor. Numai depărtându-se de patimi şi lepadând de la el orice răutate. vine omul în sfârşit la odihnă". VII. de-ar fi ucigasi şi plini pe tot irupul de rani. II.Con//i(ii/r gent rat* o/e uhtukluirii pentru lămăduirea noastra". nu un singur om.""* De alt-fel. nemairSmâ-nând vreo urmă sau vreun rest din vechea lor rituiate*'.17* „de-am fi cu totul acoperiţi de rănile pacalulut.IJi. Despre pocdinfâ.177 „iau drept martori. pocăinţa îl duce pe om la nepăUmire. Urmata îndelung şi cu sim-ţire vie si adâncă. „Sa ne intoarcem cu pocăinţa la Dumnezeu si va aduce toate la pace".

Dimlohal Foticeei. Convorbiri dtihavrtic*fti. " P&tomf.409.5). Apofiegme.3. Câtfemonahi. 197. care. loţi vi'ţi pieri". Marcii Ascetul. scrie alfabetîcâ. Recunoscând c. este o condiţie absolut necesara pentru vindecarea ei. lipsii de căinţă îl duce pe om la moane. Cux'âni ctxretic in 100 de capefe. spune Fnsuşi Hrisios (Lc 13. pe care omul o dobândeşte prin căinţă."1'' Şi. Sf. SI*. lesprepoalinfâ. poate omul să ajungă la sîmţirea vie şi sirăpuiigătoare a nevoii de a se hitoarce la El.l esle păcătos. iar cu puterea hamlui dumnezeiesc pe care-1 cere cu rugăciuni fierbinţi scoatc cu lotul din sufletul sau si pâcatul. Dindoh ill Foticetfi. dimpotriva. strâpungerea inimii şi lacrimile ca tcmeiuri ale împlinirii luturor virtuţilor. IM Evajţrte. „îşi recunosc nebunia (ocOpocruvri) lor". dacft n-ar cunoaş-le mul'imea pâcatelor şi gravitatea bolii sale."* Şi lot el spune. spune Sfăntul loan Gura de Aur. IV. omul iese din orbirea necunoaşterii de sine şi a lurnii. 44. njunge să îiiţeleagă cat de departe este de Dumnezeu şi-şj recunoaşte rătăci-rea. sesizând chiar şi cea mai mică dintre greşclile şi lipsurile sale. cum ar ajunge el să ceară CF.'": Alurici el prttrunde în adâncul sufletului său şi vede acolo boli care răman necunoscute pentru cel care vieţuieşte fn păcat. U învie pe cel mort cu surletttf*. Mpocăinţa îi îndreaptă". Dexftre rei <<• end <d n itulrejttează dm Jiip/e. 100. p. 7. ed. I. Care esie izvoml a toatâ virtutea. „Căinţa îl aduce la viaţă pe cel morl duhovniceşte". Sf. ScrisoriduhffvrtSceşti. '»Ibidm. a fost îmbol-năviră cu totul. 299 17 . şi să se deschidă CO totul hanilui Sfânlului Duh."7 Şi regâsind prin pociftnţă calea virtuţilor. XX. oameni care ajunseseră nebuni şi nepricepuţi (utopoi tcai c«7we"oi)diit pricina piîcatelor. 'i'l SI. omul ajunge sa se cunoascâ pe sine din ce în ce mai bine. t I. 394.Cimdifii/e stdriective ale tomcithiirii ft sâmUattm in llristos care a ajuns prin înstrâinarea de Dumnezeu. Numai lepSdand biiinele cele de piele ale păcatulut. 22. Assemani. „Pacă nu vă veţi pocăi. sa* vadâ lot mai I impede răutatea care zace în cl. prin patimi. Varsanufie. Cuviint ascetic in lOOde capete.w el urmăre-şte răul până in cele mai tăinuile ascuuzişuri ale sale şi-i vădeşte viclenia. In vreme ce prin abaterea de la calea dreptitţii sufletul a fost schimonosit. Pocăinţa este tămăduitoa-re mai ales pentru puterea lui de cunoaştere. "' Cf. se poale el îmbrâca din nou cu harul eel dnmnczeiesc. 119.670. VIII. Prin pocăinţă. AVVJI Dorotei. Efrem Sirul. Căci. Prin cainţâ. ' SI loan Casiun. 4. 134.1* îi ref'ace însuşirile fireşli. Caindu-se chiar pentru greşelile cele neşli-uie1'" si pentru cele fara" voie>. 10. scrie Hernia. cunoscând starea căzută în care se aflâ.1'" Stâruind necontenil în pocăinţă. hivdfdturi de siiflet fohsiumre. 53. 27. omul işi redobândcşte adevărala viii'â. Sf. Simeon Noul Teolog. „bicriniile. lucrând virtuţile cu orn înnoil şi deplin sânătos în Hristos. şiboaLv" Cunoaşterea stării sale păcătoase. i ateheze. Sf. *:Cf. Vedenia a IX-a.Iată de ce Sfmţîi Părinţi socotesc pocăinţa. 404. AVVII Pimen.

fata cu slăbiciiinile capalate din neştiin-ţă sail rătăcirc. aici cuprinzându-se şi realitâţilc duliovniceşti ceje mai lainice şi mai înalte. IV.nu le pot lipsi Icucurile din partea acelui adevarat medic al sufletelor. II.'''1* Or. au alergat la medicul 1 e e l c e w1s. se înlreaba Sfântul Simeon Noul Teolog.spune SfanUil loan Casian .. Iv ' Convorbiii duhavnicesti.) se descoperă numai celor care au facut pocăinţă fîerbinte şi s-au curăut frumos printr-o pocăinţa -sinceră si atât pe cat e măsura pocăinţei şi curaţirii lor. cele nevâ-zute şi necunoscute peniru cei care n-au facut pocăinţă (.Condiţiite genentle ale litnuuluirii ajutorul dumnezeiescului Doctor. 300 . Dumnezeu. ci şi. la care se ajunge prin pocăinţa. căci numai aşa ne lecuim. „Celor ce-şj cautiî într-adevăr vindecarea . nu-l mantuie cu sila.. a min^ Cauhtze.bolile. o cunoastere. XXVIII. ci este 0 cunoastere existenţială. 5. Care respecta liberiatea omului. 127-128. Cateheze. „Pocăinţa este usa care scoate din întuneric şi duce la lumină".1'" De aceea. 89-90. insuflată de Duhul Slant. Iţx Cf. Dumnezeu îl vindecă negreşit. mai ales celor care nu şi-au dispreţuit prin deznădejde şi !i■--i■. nu şi-au ascuns primejdiile rânilur şi nici n-au respins cu minte necugctata leacul pocainţei. iar minted îi este tot mai mult luminatfi de Duhul Sfânt. eel care se câieşte de păcalele sale. acrie Sfântul Simeon Noul Teolog. cu minte smeriia şi totuşi prevazatoare. axa cum am mai spus. XIX..1*9 c Dar nu numai la cunoaşterea de sine ajunge astfel omul. 676. prin hand lui Dumnezeu este curfiţit de patimi si in-ceiul cu încetul imunericul care se aştenuise peste puierea de cunoastere a sufleiului se risipeşte. tocmai prin pocâinţâ ajunge omul să-şi descopere boala. ci.. nu-şi face griji din pricina ei". la adevărata cunoastere a lot ccea ce există. 97 Despre diavol. abstracts.. Smr-ndevăr.l<J' Aşa cum am mai spus. I. pe masura curăţirii sale. Cf. spune mai pe larg: „Rodul şi t'apta pocăinţei sunt cele care alungă neştiinţa şi aduc cunoştinţa: mai întâi cunoşlinţa despre noi şi despre cele ale noastre. lar dacâ omul face aceasta.301 Din aceste rânduri reiese cîi aceaslă cunoaştere de sine si a lui Dumnezeu. ci aşteapia tn marea Lui niilostivire ca omul să-şi manifesto dorinţa de a fi vindecat şi să cearâ de la El ham I Siiu eel lămăduitor.). VII.). Stantul loan Gură de Aur dă următorul sfat: „Să recnnoaştem cu sihceritate ce-am ajuns şi cat de rele sunt rănile sufleiului nostru. nu este o cunoastere teoreticâ.it■-.-" lar in alia purte. 12. cele dumneze-ieşti (.. Dar pentru toţi cei-lalţi ele sunt necunoscute şi ascunse". eel care nu-şi cunoaşte boala. apoi despre cele mai presus de noi si despre tainele cele dumnezeieşti.. şi sa primească vindecarea. şi să ceară ajutor lui Dumnezeu. 304. ca să primească astfel tămăduirea snflt?-lului său ? „Cum s-ar lasa îngrijit de doctor eel care nici măcar nu ştie că e ranii şi zace răpus de boats ?". "'' Ohcunuti teolugice. •x Coiehet. Apoftegme. I627D {Avvu Zinon). acestora li se anila adâncurile Duhului (..i■.

Pocainţa sporeşte tăria onuilui în faţa găndurilor păcătoase semănate de dinvol îii suflet. 3). ca şi pri-mejdiile şi necazurile intâmpinate. Lacrimile de pocâinţă au. 28. 1 Scam. Sf. 6. Varsannfie. Coitvorbiri dufurvntc&ftl. Grigorie Palama. de pildiî. scric alfabetică. XXH. Sf. spun Sfinţii Părinţi.m. 17. potrivit menirii ei fi-reşti.1 ii singur vrăjmaş avem.Cf. care dintru început an fost unite şi împreuna lucrătoare în firea sa. pocăinţa are şi o funcţie de apărare şi prevenire. ''' Apoftegme.. Cel care-l are nu e atins de nici o loviturâ în razboi". II.2C Şi aşa omul biruieşte toate greutăţile. Scam.4. care este adevărata lucrare a minţii. de altfel. Avva Pimen. 41. 301 . IX. ^Dapnpocăiafă. prin pocă-inţă. I. Reunificarea lor este una dintre condiţiile csenţiale peniru a se ajunge la rugăciunea curată. Prin strâpungerea inimii . scrie Cf. se sme-rcşie cerând cu lacrimi şi suspine ajutorul Lui şi poate primi asttel harul Său tâmăduitor si mântuitor. simţind cu durere starea nenorocită în care se afiii şi înstrâinarea de Dumnezeu. Mustrarea inimii este. 14 Cf. 6. nil e biruit de nici un război (. Sf.i intări inima. Desprr rtigariune. iniorcăndu-l pe om la Dumnezeu şi înlesnindu-i rugăciunea catre El. 5. loan Scărarul. fie ele lăuntrice sail din afara. Avva PimerU 162. Triade. un nuinai că nmul se curaţeşte de întinăciunea păcatului. asupracaroia nu avem putere (. i I.). Numai aşa rugăciunea omului nu râmune pur inlelectuală. lar aceaslă sfâşiere şi ruplurâ stăruie ca boală şi rană adănca a fupturii sale. aşa cum spune Psalmistul: „Făcu-Cu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea" (Ps. ca o adevărată hrană. scrie Sfantul Varsanufie. Căci este o pavăză care înloarce toate săgeţile diavolului (Efes. in om se pelrece unirea acestor puleri. al cărei centru este ininia..106 Pocăinţa are de allfel puterea de a risipi tulbu-răiile aduse de diavoli şi de a-i alunga din suflei. iar aceasta este . Sf."c Vedein că.. aşa cum Invaţa Sfinţii Părinţi. SO1). 461. De accea. 2. '■•][ Vezi Apoftegme. serin alfabeiică. po-câinţa face ca omul să fie ajuiat în toi limpul şi în tot locul de Dumnezeu. Evugrie. 25. pe lânga funcţia tămă-duitoare. Scrisori ttuhavnictfli. 95.*07 Sfiln-lul loan Gură de Aur spune cfl „diavolul fuge îmotdeauna de împunsfuura ascuţiiâ a pocâinţei". 29. află sprijin pretutindeni'V" „Lacrimile păzesc neîncetal cu Numele lui Dumnezeu pe cel ce le-a dobandit".20* lar Sfaniul loan Scărarul îi face pe diavoli s*1 spună: . ci şi. 16). danil de .prin care se înlesneşte rugăciunea202 şi se face rodiroare..Ctmdifiile subtectbm ale tmntuluirii ft sâiiătaiea in Hristos \\\ coborâle în inimă şi unite cu ea.. Etiopiună. 13. dar care au fost desparţite prin pacat. Col. Atunci sa ne SOCOteşti ca pe o pânzâ de paianjen". Avva Pimen spune câ „ducă omul se va prihăni pe sine. Cel ce are „plânsul adevărat împreunat cu sirăpungerea inimii. ci se face din toatfl fiinţa sa.. arma de nebiruit în faţa ispitelor. V.n.201 si de accea cu adevărat se cuvine să fie împreunată cu ea 204 -. Scrisori âuhovniceşti. Aimfiegme. 26.)..i Ee defăima pe line însuţi in chip sincer înainlea lui Dumnezeu. loan Ciisitm.

cu simţirea vie si dureroasă a nepulinţei şi slăbiciunii sale. lor prin poc. Leacul rugăcîunii u) Rotut rugăciunii şi efectele ei tămăduitoare Prin credinţa. învâţiitură despre limşlire yi nigăeiune. şi mai ales prin Botez. rugâciunea este absolut necesară. adaugă el. Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun deeât cel ce s-a învrednicit să-i vadă pe îngeri". îi redau omului strălucirea dintai a chi-pului lui Dumnezeu din el şi res(atornicesc aseinănarea cu El. aşleaptă de la El iertarea lor. De aceea. lar pentru aceasta. cum spune Sfântul Grigorie Palama. care. nici că n-am fost văzători. doar ca poten-ţialitate. fraţilor. esen-ţial. dar vom da negreşii socoteală lui Dumne?£u ca n-am plâns peiuru păcatele noastre". 1. vorbeşte cu El si se uneşte cu El. „in chip tainic". Rugaciunea însoţeşte şi credinţa.6 Cf Sf. omul intră în legătură personalii cu Dumnezeu. Dar aceasla se face. câ n-um săvârşit minimi.s 'l'iei t'iipelt' deSpte ntgâciwie yi curâţki inimii. prin ea omul cere ajutorul lui Dumnezeu. 302 . aflat în " Srri. „legatura care uneşte făpturile cu Creatorul lor". Ea este. curăţirea de păcate. i.linţa râmâne neatins de patimi. la ieşirea sufletului. atunci când omul ajunge la nepatimire.2"' Prin mgăciune.73."14 4.21 Iar Sfântul Isaac Sinil laudă pocăinţa ca cea mai vretlnică stare duhovnicească a sufletului: „Cel ce-şi simte păcatele e mai bun decât cel ce scoală morţii prin rugăciunea hii. să sporească tn el şi prin el. pe toaie treptele vieţii sale duhovniceşti. 1.212 Se vede limpede că pocăinţa este o lucrare cu adevărat trebuincioasă omului. nici că n-am tcologhisit. 34.Comiifiîli' generate <de tibnăduirii Sfântul Varsanufie. recunoscându-şi starea de boală. se întoarce la El şi.sori tiuhovMcepi. Mirungere si Euha-ristie. prin plinătatea harului. şi căinţa. şi prin primirea Sfintelor Taine. se apropie de El. Sfăntul loan Scârarul spune: „Nu vom fi învinuiţi. iar rolul ei. Cel ce suspina un ceas pentni sufletul său e mai bun decât cel ce foloseşte lumii întregi prin gândirea lui.?. ca să primească de la El tămădmrea de patimi. Prin pocăinţă.i O astfel de legătură se creează.l\SVmWtVII. Prin rugăciune omul se aşazâ în faţa lui Dumnezeu. prin ea se Ueschide cu toată frinţa sa harului dumnezeiesc şi se uneşte cu El. :u Cuviritf despre tievoinfâ. dorind din tot sufletul să nu se mai despattă de El. aşa cum spune Sffintul Marcu Ascetul.211 şi. Creştinul urmează să faca lucrător harul prim it. desigur. omul îl recunoaşte pe 1 Iristos ca Dumnezeu şi Stăpân al său şi singurul iămăduitor al patimilor sale. . Grigorie Sinstitul. 461. căindu-se penlru greşelile sale.

pentru eă nu cereţi"(lac.Dacit este întni totul adevaVat că Sfânta Treime este prezetit. cunoscăndu-şi pacatul şi neputinţa.. '•' him/r. Sfântul loan Casian spune că prîn ea se ajunge la adevâxala rugaciu-ne.. Eu voi face"(In 14. rugfmdu-vă cu credinţă. ci peniru eft omul rîîmâne departe şi m afara Celui care-i este mai lâuntric decât toate cele dinliuintrul lui . ■'' Dtsptt Niwririle ditnmezeieşti. „Toate ciite veţî cere. 14). dar nu-l siJeşte pe oni să-l primească. oricine cere ia" (Ml. mai aproape de om decât însîişi inimfl sai|7 -.. Dumnezeu îndatâ îi asculta rugaciunea. rugâuilu-vă. Astfel. cum spune Sfântul Nicolae Cabasila.ll 1. Sfimii PaYinţi socotesc starea de cainţă ca absolut esenţialâ pentni rugăctune.4.1 I-J ceară. III. şi cerfuidu-l. fie că* nu şi-a împropriai cu toiul hurul primii. PG 3. 680BM Cf. De asemenea. sa credeţi că le-aţi prutiît. Pentru ca să fîe ascuJtată.. „Cereţi şi vi se va da. riigăciunea (rebuic făcuta aşa cum se cuvine. Dar prin rugăciunile preacurale şi sliiruitoare pe care I le aJuccni (.-2. omul cere haml lui Dumnezeu. 21. 22).Apropiindu-se astfel de Dumnezeu.30. veţi primi" (Ml. în mama Lui milosfivire. 24). Sf loan Gută de Aur. aceasta se întâmplă „pentru ca cere|i rău" (lac. VI. ţinta sa este acum să sporească în apropierea de El. scrie Sfântul Grigorie Palama.1 haruJ şi daml lui sunt deja prerente in noi: „Toate câte ccreţi.. Dacil omul nu şi-a însuşil hanil prezent în cl. Rugjlciunea trebuie să sc facS cu credinţă (Mt 21. „Orice cerem. acelasi lucru: . 7-8).. când. 303 . „Noi ne mgăm lui Dumnezeu. '' Cf. nu pentru câ Dumnezeu ar fi departe. nu orice faptură 5e sălăşhiieşte în Ea. primim de la El" (I In 3. < 'uvinte despm nrvmnfa. Hristos ne spune c.js'u aveţi. 98. 22). nu pentru 8-L aducc la noi. cu alte cuvinte. Isaac Sirul. 32. El aşteaptii.! în toate făptu-rile. Rugăciuiiea este cea prin care..2). 22). Auzim cum Hristos însuşi şi Apostolii Săi spun: „Cereţi si vi se va da.CoiuUfiile S'ibu'clive at? tămâihiitii si miiahitra fn Hiuivs el prin hiirul Său. ca oricine cere ia" (Luca II. 3). ci pentru a nc înalţ. ]. II.).M0 Dumnezeu fşi revarsă neuicetat hand Său asupra oatneniior. 7. m chip liber şi intm cunoşfjnţâ. fie din pricină că s-a înstrăinat de El prin păcat. Sf. Respectfuid libertatea omului. şi |e veţi avea" (Mc. dacă „cereţi şi nu primiri". Tâ/cuiiv Ui I'sahtiul4. ca acesta s.şi chiar. se predă lucrării mâniuitoare a harului şi se face tie bunăvoie şi hum cunoştinţă împreună-lucrător cu acesta la mântuirea şi în-dumnezcirea sa în Hristos prin SfantuI Duh. Sfantul Dionisie Areopagitul spune. 4.n pe noi spre El prin rugâciunea pe care i-o aducem şi pentru a ne intoarce la W. „Dacă veţicerecevain NumeleMeu. „sufletul nostru se daruieşte Sn Despr* vfaţa 'm Hristos. căci El este pretutindeni.9-10). aceasta se intăiTiplă pentru cfl nu s-a întors prin mgăciune spre Cel care i l-a dilruit şi Care este El însuşi prezent în acesl har şi ni Se da priii el: . Rugăciunea se vădeşte astfel a fi pricinuitoareu locuiriî desflvârsite a harului in om. 2. ajungem să ne săliişluim in Ea'*.

. 35. sa ne aducem aminte că zicc: «Cheamă-Mă pe Mine in ziua neoazului tiiu. Omilii fa Evrei. scapare Te-ai fîicut nouă în neam şi în neam» (Ps. Omilii fa Matei.2" Evagric scric şi el: „Simţirea rugăciunii estc adunarea cugetului. Sf. Isaac Sirul. Sf. esle prin aceasta pricinuitoarea tămăduirii omului şi a înloarcerii sale întru sanfltate. pentru a pnmi harul. I). IV. cu suspine nevăzute"."' râvna fierbinte/27 stăruinţa. 21. trebuie mai înlâi sa simtă cu durere catâ nevoie are de el. XIX. Omilic fa Stipfaim'mu Mure.i^). 4. 6. Omilie m Săptâmâiui Mare: Sf. împreunată cu evlavia. 89.. 4. Isaac Sirul. Prin ea omul I se adresează lui Hristos-Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. 4. Cuvbtie (tespre ttâvrinfă. Ttdcuire fa Psafand 7. XXIV.<'otivoihiri duhavntcetfi. 3. 5: TtUefare fa I'sttlnntl •/. XXX. 35. IV. zicând: «Doamne.. Macnrie Egipteanul. 5.) De aceea şi proorocul strigiî. '' f)i'\/irr I'Hxaciuritf. I Pu 4. de asemenea. alte condiţii ale rugâciunii bine primiie sunt: atenţia. Sf. XXIII. 4."1 Cel care ne vrea binele şi ştie care sum cu adevărai nevoile noastre. 7: Omilii la Ana. Omilii fa I Timoiet. Cf. " sf. VII. Epistole.23 Fără căiuţă. Omilii fa Efeseni. 2. 33. 12. Inlcmrr In I'sabmil'). Omilii fa fivre*. 5: inipotriva anomethr. cu strâpungerea inirnii. XXX. pentru a primi Ulmâtluirea de relele sale. 2. lorn» Casia». 4. Omilii fa Evrei. Col. trebuie sA cunoasca mulţimea greselilor sale şî să se căiască peniru ele. Sf. Isaac Sirul.Sf. "'' Cf. 14. XXVII. 12. loan Gura de Aur."2" privegherea si trezvia (vfjxj. XXVII. IX. I. loan Gurfl de Aur. :u Cf. °? Cf. w Căci pentru a se apropia de Dumnezeu. Sf. 7. rugăciunea nu este bine primUă. Omilii fa FfleffW. XXVII. II). XXVII. cu mătturisirea greşalelor. loan Gura de Aur. Sf loan Gura de Am. 2. 4. Impolrivu tmomeilor. Evagric Cuvtint despre rugtieiung* 4. Col. XXXI. Omilii fa Istdo. fiind pricinuitoarea primirii depline a hanilui. Omilii fa Motet. 5: Despre poaimfa. Sf. IX. „Slim . w Cf. Despre ntRaaune. 304 . Omilii fa Motet. Rugfciunea. II. Omilii tluhax-iiiceştl (Col. Rom. 7. 2. Omilii fa Evrei. 6. I In 5.*2* smerenia:2'' şi îndeosebi curâţia inimii. loan Guiă de Aur. Sf. Cuvinle despre nevoiiifd. V. Omilii fa Ana. XXIV. Cttvtntt despre iwvoiiifă. Omilii fa Mate/.: Se cuvine. cu durerea sufletului. 5: XXIII. în afară de credinţă şi căinţfi. . 5. ca şi unnaioarele vor fl axnanutiui cxantinalctn coniinuare. 5. Origen. tmpotrhia tmomeilor. IV. I. 1. 3. VII. Numai Dumne-zeu singur esre ajtitonil şi sprijinitorul său. 4. VII."'.Coitdiţiile generate ale tomtUfairii gemete şi suspine lui Dumnezeu". penlru a primi de la El vindecarea de toata răutatea. 43. " Cf. lar dacâ El cste scaparea noastra. viii.spune Sfantul Varsanufie . 5: OmtUi fa /•arm.că cei bolnavi au nevoie totdeauna de doctor şi de leacurile de la el (. 1 (if. 7. Omifa fa Efeseni. Această aiitudine. IV. Isaac Sirul. 6. 6: Tâfauiie fa Ps<limuI4. 12. şi tc voi izbfivi . LI. 1 Cf. ca cererea &a fic după voia lui Dumnezeu. XXV11. 3. omul trebuie să înţeleaga mai întâi cât de mull s-a depărtat de El. 4. Sf. Tăli'iire la I'snlmid 3S 3. 5. loan Gura de Aur. Ctmvorhiri duhovniceşti.

Condiţiile subiective ale U'tmădiiirii şi wnâtatea în Hrislos şi Mil vei preamări» (Ps.2î' „este izbăvirea noaslră. "'' 'Ueheze baptismaie."7 şi încă: „Rugăciu-nea este leacul mântuirii". 49. 5. 21.2" „să alergăm întotdea-una la Dumnezeu şi Lui să-1 cerem orice lucni. Sf. şi eu voi da vindecare rănilor voastre". căci prin ea îl cheamă in ' Sctisori dtdiovnicesti. '* Desprepocăinţâ. Omilie împolriva celor care se fotosese tn chip nedrept de aces! cm'ânt at Apostoltdui etc. 5). loan Scnrarul. De aceea nu este de mirare că Sfinţii Părinţi socotesc rugăciunca ca un leac2Kl deosebit de putcrnic şi folositor.- Scam. 2..24* în timp ce fară rugaciune omul nu poate face nimic („Fără Mine nu puleţi face nimic". sau să li se ardă vreo rană". Omilii la Evrei.240 SfSnlul Isaac Sirul arată şi el că „rugiîciunea este. 5.. 25-" fiiij'otrii'tt anomeilar. scrie Sfântul loan Gurâ de Aur. XXVin. ' Omilii taPacere. omul primeştc de la Hristos leacurile potrivit slarii sale şi izbăvirea de boalâ. Omilii la Ana. docloria sufletului şi leac pentm relele lui".2" Ca răspuns la rugăciunea sa. A se vedea. şi nelede şi uşor de străbătut căile presărare cu stavile". IV. 5.. Scam. 7. prin eaT toate îi sunl cu purinţă omului. person if'icând rugftciunea.. XXVII.. ea face cu putinţă cele ce par cu neputinţă. XLIX. ca să ne lă*maduirn'\2M şi îi învaţă pe cei căzuţi în boalji din pricina păcatului: „Nu căuiaţi sprijin la oameni. 25. căci nirnic nu este mai de fobs ca ruguciunea. o face sa spună: „Veniţi la mine. loan Gurîl de Aur.. împotriva anomeitor."2 Sfântul loan Gură de Aur spune că „Î1i timpul mgSciunii îi arărăm Doctorului rânile. DS . uşoare cele grele. 2. Sf.23'' „puterea rugăciunii (. 5. Singurul care poate să vă lecuiască rănile inimii este Cel care a creat toate făpturile şi cunoaşte toate fapiele noastre.)tau>efaPsahmd7A. „Ru-yâciunea este doctorie". când e sa ti se laie. VII. VII. V.. „Mare este puterea rugăciii-nii l". de asemenea. XXX. *'" Omilii lu Efeseni. Scrisori duhoviiiccsti. XXVTI. %2A. 7. alergaţi cu mintea la Doctorul sufletelor. ™Stw<u XXVIU. Ajunge să* strigam din adâncul ininiii spre El şi înaintea Lui să vărsam lacrimile noastre". Omilii la Facere.tudă neîncctal nemăsurata putere a rngăciunii. XXIV.2'12 Sfântul loan GurS de Aur l.Nimic nu este mai puternic decâl rugăciunea fierbinte şi curatâ. părăsind aceasta. la)". VII. In 15. 424. Vaisanufic. 12. nti priviţi spre cei care vfl dau numai un ajutor trccător. 7. Caieheze baptismal?. c. lft 305 . XXVIII.'*41 . 4.ici numaiea ne poate izbăvi de râutăţile de acum". 3. l.) vindeca bolile". * Omilii la Evrei. IV..2'" iar Sl'iinlul loan Scararul. 4. ajuior în ascuţişul bolilor". Sf. " Cuvuile despm nevoinfd.'134 lar Sfântul loan Scărarul îl sfătuieşte pe cel ce se roagă să ia drept pildă de rugăciune pe cea a „celor bolnavi în faţa doctorilor.

3. VII. din tot sufletul şi cu ardoarea i n i m i i .2d lar in allă parle arată: „Zilnic ne rănim în tol felul. fără sâ şlim noi cum. . în izbăvi-rea din pacal. 5.Candiţiile gene rale ale tămăriiiirii ajutor pe „Cel ce poate să facă. să dam ranilor noastre lea-cul potrivit penlru ele."4 Cf. Despre puterea pe care o are rugăciunea de a-1 curuji pc om de păcalele sale. Ciivani ascetic. prin puterea cca lucrătoare în noi. Sf."' Vir-lutea tămăduitoare a rugaciunii se vadeşte deci. 25. şi prin aceasta lucreaza fără să ştie bolnavul cum. a se vedea încîl: Sf. Sf. X. şi de aceea. este nevoie de o rugaciune neîncelată. 424. T* JV 30ft . VI. Isaac Sirul. 20). 14. care este rugficiunea. VII. şi cu dorinţa. „Rugăciunea."0 lar Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „Numele lui Dumnezeu îl chemăm şi cu gura. Cuvinte despre nevoinfâ. Căci Dumnezeu. 12). Bl Despre vtafa în Hristos. loan Gunl de Aur. Evagrie. şi cu gândul. " Seam. cu mull mai presus decât toate câte cercm sau pricepem noi" (Efes. : Omilii la Sâptânuina Mure. le dezrădăcineazâ din fiinţa sa şi le nimiceşte cu lo-tul. Evagrie. ": Cf. scrie Sfân-(ul Varsanufie. iertare pentru greşelile din trecut".*J' Origen scrie că orice rugaciune trebuie făcula „cu căinţă. Sf. 4. XXVII. Cvnvorbiri (hfhovnicesti. mai întâi. penlru a pune pe toate parlile prin care am greşil leacul eel mânmitor şi vindecător". XXXIII m Omilii la Evrxtt. 41. recunoscându-ne vinovaţi în faţa lui Dumnezeu de propriile noas-Ire păcate şi cerând. poate sii ne ierte păcalele şi sa ne curafcascS de ele". spune Sfântul loan Gură de Aur.î4i' Sfântul loan Scârarul spune şi el că rugăciunea este „leac tămaduitor al unor mari greşeli". 7.341 Căci aşa ne învaţă Apostolul loan: „iertate v-au fost păcatele pentru Numele Lui" (1 In 2. care sunt pentru el adevărate boli. toate patimile". 10. Ui Scrisori duhovnicesti. Ill. în prirnul rănd. loan Casian. Cuvâni despre mgâchme. 83. este leac împotriva otruviî pftcatului. 5. Sf loan Gura de Aur. sau pune un plaslure pe rană. în chip pro-fund. Despre pocăinţâ. mai înlâi de toate omul trebuie să-I ceară lui Dumnezeu ier(area şi curăţirea de ele. 101. Cateheze hapiismale. penlru lămăduirea lor. 2. rugăciunea îl tămâduieşte pe om de patimile sale. Maxim Marturisitorul. aşa si Numele lui Dumnezeu chemat de noi înlâlurâ. :^ Ibidem. 38s.252 In timp ce păcatele sunt greşeli de moment. „Ştim CH a chema neîncetat Numele lui Dumnezeu e un leac care nimiceste nu numai loate patimile. îrripvtriva anomeilor. ci însâşi lucrarea lor". XXVIII.^' arălAnd că felul în care se face acest lucru minunal ra-mane de neînţeles pentru om: „Precum impune doctoral leacul. dacă-L ru-gâm cu luare-aminte. patimile arală stăruinţa în pâcat.jr Despre rugddwta. Ciivani despre rugaciune. doctorie pentru greşelile noastre". Pentru că păcatul şi patimile sun» forme de boală şi rădăcinâ a tuturor bolilor.

unde s-au cuibărit paiimi de care nici nu ştie. 18). Scant. 19. C'uvăiii despre lucmrea cea OSewtStt hum Hrixtos.61. pentru a se regăsi pe sine. sau întrebuinla-rea cea mai bunâ" şi mai curală a ei".r"/««fart. „rugflciunea lui lisus" are 0 mare putere. '" none?capete. loan Gurădc Aur. I Cf Sf.. în primul rând ele sum simţite de minle (vouţ). 260AB." 0 data cu patimile. 400A. 26ID. . se trezeste. 83. XXVIII. Calisl ţt Ignatie Xanift&ptH.*1 Jar în această privinţă. 4. câci.. I.361 De acuni ea iese din înstrăinarea în care era ţiiiiitîl de lumea sensibilă şi a reprezcniârilor iluzorii. aşa cum arală Evagrie.2*" Roudele lâmâduitoare ale rugăciunii sunt numeroase. . 65. 6. II Cf. 312CD: 392B. Sfântul Varsanufie scrie astfel: „Mă rog ziua şi noaptea să fiu curătil de patimilc mele. VII. împoiriva <au> meilor. mintea îndepărtează si leapădă orice reprezcn-tare (imagine sau gând> străină de rugăciune. 396A."0 redevine sprintenă2*1 şi revine la vi. loan Gurii de Aur. 307 . 12. XX. crestinul. 6.rugaciunea face mintea să-şi fmplinească propria lucra-rt". EpLstote.deiuttr. 62. pe care pâcatuJ a fiicut-o greoaie $i ca şi moartă. 29.368 „rugâciunea esle lucrarea demnă de vrcdnicia minţii. 84. Cele 100 de capete ale sf.Condifii/e xubiective ale lărwhimiîî si siinâlaieti in llrisias Rugâciunea este un „leac care curăţă suflctul""5 până în tainiţele sale cele mai întunecale. 7. Joan Scăranil.1 în ea întreaga M loan Gurfi de Aiir. 25. Sf. w Cf.iţ.mintea este din fire prcdis-pusă a se ruga". Care „cenrcâ inimile şi riirunchii" (Ps. arătate şi ascunse". en care lulbura sufletul şi-] rănesc de moaite: pe diavol şi duhuhle cele rele. trcbuie să se căiască si de aceste paiimi neştiute şi săL roage pe Durnnezeu să-l izbâveascâ de ele.-s risipjfid nenorocitcle urmăii ale lucrarii lor. ÎJTCf. „Care lumineaza* cele ascunse ale întunericului şi vâdeşte sfalurile ini-milor" (I Cor. Tcolip) a! FUadelfiei. 59. '"' Idem. ' Cf. IV. VII. 4.l pe cei care sum pricinuitorii lor. mintea. 5) şi Care are pulerea de a nimici p<îcatul şi de a picrde cu (otul patimile. 9). 49. loan Scărarul. Oiiiitii la Săptâmâna Mart.267 Lucrfind poirivit firii sale. îşi concentreaz. :n * Evagi'ie. Sf. Cele 100 de capete ale lui Calisl $i Ignotie X«ntlwpot. Nil de Ancira. Oespre rugâdun*. Scrisori duhovniceşti. pe care păcatul îl împiedică să-şi vjidă „adfmcurile cele ascunse". De aceea. -M Tratatul practic. Rugăciunea are puterea de a stinge pâcatele şi pati-mile cele mai ascunse şi neşliute pentru că ea cere ajuloml Celui „care veclc in ascuns" (Ml. Capete gnostice. Prin rugăciune. Tulcuixt la Psabml 129. Origcn. Cateheze tHtptiwuile. °*C(.-': căcj „în rugăciune stă viaţa ei". PC 79.1'"1 ajungâitd la lucrarca proprie meiiirii sale. ''"' (want despre nte. mgăciunen pune pe fug. Sf. '. Seam. I. 7. Sf.i.

diavolii inceteaza" de a mai lupta nenorocilul suflet care le împlineştc coutc voile. Evagrie. De . Sf.177 Rugăciunea duce la pacea şi liniştea sufletiilui prin puterea pe care o are. XXIV. !}i Cf. De ai dobândit ncvoinţa neîntreruplă. 24. Evagrie. nu poate fi com-bâtută direct. de a risipi frica. 4. şi sâ nu treci de aici (lov 38. va veni tn line Cel ce. Convorttiri didioi-ntceşfi. dar e propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici. 49. n. ". Legala eel niai adesea de lucrarea diavolilor. ''* Cf. din pricina caractemlui ei nemotivat. \9. ' Intiutul ţmtctic. Tmtatul pmctic. neliniş-tea angoasa -. la modul antiretic. pe de o parte. 47. Eliberată de tot iicest zbucium. 15. Nu poate fi legat duhul. prin întoarcerea din împrăştierea ei obişnuită".2'1 o adună „în ea însăşi.. 25. dăruieşte aceastâ pace întregului suflei şi chiar trupului. carc pătrunde în toate ungherele sufletului şi-î atacă chiar si tnipul. 57. 308 . I I ) .l cunoască liniştea-1" şi pacea şi. Tmtattdprartir. idem.. 16). Prima convorbire cu părinlele Serenas. 16. Ctmvorbiri dnhovmceşti. Cf.:73 dândii-i lărie şi stabilitate. vedem din cele ce învaţă Sfântul loan Scărarul: „E proprie minţii nestatomicia. 14. XXVIII. îi spune în rugăciune: Vino până aici. :r! Cf. 6.. p. aceasta poate fi bimită numai prin rugăciune. m Cf.. ciire se iveşte atunci câiid.linden. adică opunându-i argumenie logice. mintea omului ajuiige s. toatc se supun Luf'.). Dar unde e Ziditonil duhului. neliniştea (angoasa) fiind pricina celei mai mari nepuiinţe şi slăbiciuni. lăsându-1 pe om pradă propriului chin şi cu totul ncputincios. ea nu poate sta niciodata în repaos. însoţită de slavă deşartă şi trufie.) şi te voi izbăvi şi MS vei preaslăvi" (Ps. "' Cele 100 de vapele ate lui Cotist şi Ignatie Xanlhopoi. 69. şi îndeosebi forma ei cea mai perfidS. 57. Tmlatul praciic. Sf. Nu este vorba nicidecum de liniştea cea după Irup.. in chip viclean. loan Casian. 27'' ci de pacea ca dar al Sfântului Duh. 17. HaiMherr in coinentariul său lit Tralatul despre mgticiime al lui Evagrie. in Scarti. o tulbură şi o fat să culreiere şi să rătAceascâ fărn rost. X. ci. însoţită de smereiiie şi cflinţiî deplină. 0 Sf. rugăciunea însă scoate mintea „din rătăcirea şi robiaei obişnuită". cum aratfi Evagrie. Ccnv&rblridukavniceştl. singurul care-l poate face pe om în stare să-şi domine neastiimpărul minţiî. loan Casiim. Numai puterea lui Dumnezeu chemat în rugăciune îl poate rfimădui pe om de această boală înfricoţâtoare. CS este aşa.2''11 şi regăseşte. care..27î Stutornicia minţii esie un rod al sinergiei realizale în rugăciune între slrădania omului şî harul dumnezeiesc. „Şi Mă cheama" pe Mine în ziua necazului (în texlul francez: angotsse. jntrea-ga tărie". A doua iraduccre (pentni feppwxcxi) este propusă de I. aleargă prin propria ei mobilitate şi zboară în loate direcţiile'V"' având a suferi mişcarea neîncetată a gândurilor care o agită.('ondif/iie generate ate tămădititii putere <Je cugetare şi de înţelegere. atunci cAnd se uneşle cu inima. 65. închizând între ţitrmuri marea minţii. loan Casiun. (rad. '* Cf. Cuvăni despre mgticiime. 18. ibidem.209 Slarea decăzută a omului face ca mimea omului să fie „înlotdeauna mobilă şi chiar foarte mobilă (. 96. „sănătatea deplină".

m OmiUidutimtucepi (Col. Ciivâm despre lucaren tea «sctut. Asttel."*' Dupa" cum spune Sfântul Macarie Egipteanul. 32. care nu se mai iuţeşte împotriva aproapelui şi pentru a dobândi lucrurile lu-mii pe care le pofteşte.)'i xdnfitatea til flristos aceea. urmănd Psalmisiului. " Tmalul practic. alungă orice reprezentare. care ajunge singurul ţel al luturor pulerilor sufletului. sufletul. XXXIII. ci se pomeşte contra diavolilor şi gjîndurilor. ?i de aceea cu totul bolnavă şi molipsind şi celelalte puteri ale sufletului pe care le abate de la calea duhovnicească. Prin nigăciune. de orice natura ar fi ea şi mai îrttâi de toate orice imagine. cum aratfi Bvagrie. 49. luând parte cu to.adică. Ce/e l(X) de capett "le lui CaH.'r.Condifiile sithiecliv? ale ttimâduirii . Rugăciunea. 7. uitare a lui Dumnezeu. care. cugetarea la Dumnezeu. fie eltf cugete ale răutăţii. 23. Duhul omului nu mai este fărămiţat în nenumăratele şi feluritele gânduri pe care it. nu mai rât&cesc în lumea sensibilă şi nu mai lucrează contrar (îrii.w iittiv f/ristas. tămăduindu-l de toate manifestable ei patologice. căci prin luarea-aminte ea strange toale cugetele într-unul singur. dar care caută să fure mintea de la rugăciune şi să-l întoarcâ pe om de la Dumnezeu. Sfantul loan Scărarul. îl scoatc pe oin de sub stă-pânirea liranicâ a itnaginaţiei. ea este aducere-aminte de lume şi.Teolipt al FihuleJfiei. de asemenea. fii aceastâ* folosire a lor potrivit firii şi menirii lor.?" Aşa ajunge memoria sît se schimbe cu totul şi sâ devină. tie gânduri simple.iiele la rugăciune. putcrea poftitoare. se ajunge )a unificarea în întregime a minţii27" şi a sufletului. "' Cf. revine la frumuseţea. iar suflctul nu mai este târat în lOHte părţile de purcrile sale. Cf. în starea decflzutâ a omului. spune: „Loveşte-i pe vrăjmaşi cu Numelc lui lisus. pe de o parte. ci şi iruilţimea lor o stinge.vi IgnatU Xatilhopol. 79. în rugflciune. şi astfel îşi regasesc si ele lucrarea proprie. „rîîul uitării si cele ce izvorăsc din ea le vindeca* sigur paza minţii şi chemaiea neîncetată a Domnului nostru lisus Hristos". putcrile sufletului. preamăreşte pe Cel ce te-a izbăvit". câci nu e în cer şi pe pflrnânt armă mai tare. cum spune Stăntul Isihie Sinaitul. II). ('ttvănl ilespre trezvie.37* Rugâciunea nu numai că opreşte vifoful gândurilor. 109 . K Cf. Rugâciunea."1 Atunci cănd mintea s-a unit cu inima.il . care încetează de a mai râvni lucruriledin lume. prin aceasta. XX. ci se întorc şi se îndreaptiî sprc Dumnezeu. 3. pentru a-L dori numai pe Dumnezeu. ele îşi redobândese silnă-latea pierduul. St'. rugăciunea „vindecâ partea pătimaşă a sufleru-\a\". pentru care i-au şi fost date omului de Creatorul sau. care lucreaza fiecare pe temeiuri deosebire unele tie altele şi în scopuri lipsite de înţeles şi rânduialii. Or. Izbăvit de boalii. rânduiala şi bunăcuviinţa sa dintfii. pentru a fi curata. tămăduieşte memoria.naşte nttacirea sa în lumea sensibila. uitare a lumii şi încetare a risipirii cugetelor şi „adu"* Seam. şi pe cea agresivă. pe care păcatul îl facuse asemenea unei case ruinate.

VII.. ci ridică trupul aproape de vrednicia duhului şi-l în-duplec. Triade. care este întru totul potrivită naturii sale. peniru n desemna rugăciunea şi îndeosebi .. 12. Cf. m -ţ&dmuVUX 12. '" Sirtinate. păs-uând o alitudine cuvenilă.. S u m mctiinii inîci. Dorirea fierbinte a lui Dumnezeu.281 regăsindu-şi. m Sf. Sf. rostite cu voce [are sau în gând. Grigorie Palarna. născătoare de gânduri stricătoare.2" Prin această lucrare. . 2. scrie Clement Alexandrinul/''1 Rugadunea ajută în acest fel la îm-plinirea sfatului Apostolului: „Vă îndemn deci fraţilor. pcniru îndurârile lui Dumnezeu. care spunc că „unirea du-hovnicească este aminlirea nepeceUuită care arde în inimă cu un dor înfocat". curăţindu-se răul putfn câte puţin suh dogoarea bunei pomeniri. vădită deplin în această mgăciune. „curăţeşle toate puterile sufletului şi ale trupului". II. inima.) Aminlirea o lămăduieşle."* A se vedea. naturii sale specifice. care constmi în aplecareu capului şi a inmchiului şi atingeiea pământului cn vârful degetelor.. sănătatea. sufletul să se îmoarcă cu desâvîirşire la strălucirea sa firească. sfântă. joacă un rol fundamental. în smerenia mgâciunii ea îşi regăseşte fireasca unitaie diiitâi. armonizăndu-se cu sufletul. ca închinarea voastră cea duhovnieească" (Rom. câci si el parlicipa la ea. întin-dem mâinile la cer şi ne sculăm în picioare. im CtiYiiiU' drsf>rv rirvnmţâ. I. „E propriu bârbalului iubitor de vimiie să |ina pururea pămânlul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu.".Conc/ifiU? fţenrnile ale îihmUluirii cere-amtnle de Dumnczeu (u-vtiuti OEOU)". rnfunile şi fruntea atingând pâmîintul. *'"'' Melaniili. dc pildii. I. prin ea toate celelalie puteri ale sufletnlui aflân-duse în prezenţa !ui Dumnezeu..Mini prosternâri care însoţesc anumilc fonnule de nigăciune. ca aşa. m "■ ('uvwn ascestc in tOQdecapereî 97. Ea este astfel una dintre „lucrSrile comune ale sufletului şi Irupului care nu liniuiesc duhul de trup. 40. . Sfântul Grigorie Sinaitul scrie aşa: „Tămăduirea amintirii este întoarcerea de la aminlirea rea. XV. care sunl piosiernari ale întregiilui Irup. şi melanii niari. întărită prin rugaciune". a împraştiat-o şi a sfârtecal-o ill multe şi felurile ainintiri. dându-i din puterile sale. Scam. afirmaţia lui Evagrie că rugâciunea eurată îJ uneşte pe om cu Dumnezeu se întâlneşte cu cea a SfAntului Isaac Sim]. 61. Caci memoria din fire esle simplă şi numai pacatul. la slarea ei simplă de la începul (. în care tnipul şi în special centrul său. sS înfiiţjşaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. 310 Cuvinw fi'lithic.-" La capătul aceslui drum.! şi pe el să tindă în sus'\Wl îndeosebi în „rugăciunea lui lisus".2** indeosebi prin metanii* „Când ne rugam.Prin curăţire. spre şi mai multa slavă". tolosindu-şi facultaţile proprii ca să înlesneascii rugâciunea şi chiar rugându-se el însuşi după mCisura şi potrivit. 12. pomenirea stâruiloare a lui Dumnezeu.i sufletului şi îndeosebi a : *'' Aceastil expresie esle frecvcnl folositît dc Sfinţii Pa>inţi $i se regaseşte consiiint în Hilocalie.. memoria contribuie la tămăduirca îmregului suflet. loan Scărarul. ridieăm capul.Rngăciunca lui lisus". aşa cum am vazut. 100. trupul însoţind râvna duhului noslru".. bine plă-cută lui Dumnezeu. în această fircască folosire a ei. 1).2* Nici iiupiil nu râ\mâne lipsit de efectul lămăduiior al rugăciunii.

ca să-şi aminteascu de porunci-le lui Dumnezeu. prin care ele sunt abătute de la lucrarea lor după pofta tru-pului.ÎM Prin aceasta. I53C. îl scoale din mărginirea înrobitoare a eului său pfltimaş pentru a-l deschide iflfinitului dumnezeiesc. 102. da-loritâ ci. abolindu-se starea de scparare dinure suflet şi trup.. trecând de la o activiiate care nu ţine seama de Dumnezeu la o lucrare potrivit voinţei Lui. Ea uuificâ astfel tmpul.2"'7 Datorită ei. unilicarea şi pacea pe care rugaciunea le aduce în suflet.. omul este izbăvjt . In rugăciune. rugăciunea implicit. ' Ibidem. r*IdMn. Dupa cuvântul Aposiolului. prin concentrarea care se cere în limpul C\. 3. prin rugăciune. cum spune Sfântul Grigorie Palama. astfel curătîtă. omul poate primi în întreaga lui făpturâ haml dumneze-iesc. căci parlea pătimitoare. se curăţă şi trupul. . 12. XXVIII. altlel spus. potrivit adevăratei lor menjri fireşti. blândeţe. 2.Vr«m.2'"' Din loate acestea vedem cS rugăciunea ÎI face pe om liber cu adevăral. 311 . dobândind puterea de a pune capiU pornirilor păcatoa-se". 2. III. Tâtcuire h Psalmul 129. îl atrage de la plăcerea pentru cele rele'V91 „când înlă-untrul sufletului. dupfi cuvântul lui David. nu mai este înstroinat şi bolnav. (oate celelaltc mădulare ale trupului sunt vindecate prin rugâciunc.. nu inai lucrează împotriva firii. \. loan Scâraml. cu pace. 12.0mWf. Trial*. Rugficiunea il scoate pe om din înstrăinarea păcatului. atunci ia parte şi Irupul la sfinţenie. nu mai este supus legii pacatului care locuieşte în el W /Wdem. De asemenea. omu! îşi regaseşte unitaiea armonioasă a constiluţiei sale psiho-so-marice fireşti.12. curaj şi în-ţi'lcpcitine. spre a le împlîni pe cle" (Ps. „paza simţurilor". urechile le face să asculte „învăţănirile dumnezeteşti nu numai ca sa le audă pe ele. dar îl şi reuneşte cu sufletul. P* IbUem.n.M* „Harul Duhului. 21). 8. PG 150. care nu mai esle mişcat „dc patimilc trupeşii şi materiale". trupul se împărtăşeşte nemijlocit de rânduiala. folosindu-şi puterile şi facul-Caţîle pentru a-l plăcea lui Dumnezeu. rugăciu-nea il scoafe din robia lor'''1 şj-l izbăveşte de nenorocitele lor urmări. Sf. este nimicit asaltul răului.CoiuUfii/f subjective (tie tâinâiluirii ţi f/ăiutlafeti îit liristos luturit sale pafimiloare... tnipul încetează de a mai fi robil de lumea sen-sibilă. într-ailevar. 28. loan Gurfl cle Aur. Ea face ca limba să rosiească cuvinte adresate lui Dumnezeu. I8). ci. îi dă şi «icesiuia să pătimeasca (să experieze) cele dumnezeieşti.2. 20. caracteris-ticâ firii câzute. „mui-nile ?i picioarele noastre slujesc voii dumnczeiesti". şi-şi rţgăseştc iidevărata fire şi sămltatea spirituală. să vorbească despre El şi îiitru El.. -'M. w A sc vedea. II.ÎW Astfel. trecând prin mijlocirea suflelului la rrup. Rugăciunea face ca dîferitele facultăţi ule trupului să lucreze în vederea atingerii unui unic şi ace-litşi ţcl: Dumnezeu. „întor-când spre sine trupul. „Se reînioarce către sine".din robia stricăciunii" (Rom. Tămăduindu-I pe om de pîicat si de patimi.12. Sf. de pildă.lcm. în chip fericit îm-preună cu sufietul". nu mai este mănat de puteri rele şi str&ne. w Ibidem.

care se îndreapta* pe data spre Cel cu totul Bun.Comlifiite generate ate lăitiădidrii (Cf. omul ajunge la „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom. "" Ibidem.302 Unit cu Dumnezeu prin rugifciune.în chipul cel mai înalt şi profund cu putinţă . 85. 17. 2. ţelul lor f'iresc.0 9 în general. câci aceasta constă. Rom. Ill. Se cuvine să urătam că. v. Sf. '. 7. „Puterea celui ce se linişteşte stă în bogâţia rugăciunu". 10). 7. spune SfAntul loan Gură d e A u r3. Pentru că in rugăciune omu] ajunge să cunoască adevăratul Bine şi să alerge spre El fără să mai stea pe gânduri. Simpla redo-bândire a firii sale autentice îi redă libertatea. XXX. 25. 31). iar libertatea este. rugăciunea îl eliberează pe om pentru că acesta primeşte prin ea lumina Duhului. 23). din lumea fantasmaticâ creată de forma de cunoaştere delirantă la care l-au dus pacatul şi patimile. ci-1 şi scoate din amăgire. 22. 5. 7. îşi regăseşte în Dumnezeu adevărata sa fiinţă şi ajunge astfel să săvârşească el însuşi binele pe care-1 voieşte. ''" Cuvânt ascetic în 10(1 de capete. Catelteze baptismal*. „Rugăciunea. hnpoltiva anonieilor. de mult folos pentru mantuire. 8. împărtăşindu-se de slava Sa. ce) drept la e] îşi află scăparea şi este la adăpost" (Pilde 18. Ţ Idem. 21.l de Am. rugăcîunea are şi darul de al feri pe om de boala păcatului. omul primeşte în schimb pulerea de a cunoaşte . din ea izvorăşte deplinătatea puterilor sale. Omilii ta Facere.™0 Rugăciunea îl face pe om liber şi penlru faptul că îi în-dreaptă dorinţa şi voinţa către Dumnezeu. „voinţa sufletului rational. rugăciunea îl întăreşte pe om. îJ fereşte nu numai de greşeli. adăpost şi liman. Omilii h Fapte. scrie m Cf. Isaac Sirul. loan Gur. loan Guiă tie Aur. VII. care. "IK Sf. pe lângă darul tămăduirii. adică se face pâilas prin har al libertăţii lui Dumnezeu. după cum arată Sfânlul Dîadoh al Foticeci. 14. căci ea păzeşte sufletele noastre"."* „Turn puteniic este Numele Domnului. Puterea sa de ferire se vădeşte în doua fcluri: „Rugăciunea pe cele bune le păstrează neştirbite şi îndepărtează pe data relele'*. VII. 5. aşa cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa.™1 In sfârşit. VII. libertatea pe care 0 primeşte prin ea nu este libertatea nedeplină a celui care alege in urma unei îndelungate chibzuinţe. ci cea cu totul desăvârşită. II. 1(10 împtnriva anomtilor. loan Damaschin. Diatogul despre. 312 .'03 „Rugaciunea este un mare bine. suflet şi tnvîere. 2. spune Sfântul loan Gurfi de Aur. Sf. care e gata să se mişte spre ceea ce vrea". ""* Omilii h tipistola retire FiHmon. 20.w Sfinţii Parinţi o numesc adesea armură\w pavăzS.adevănil care-l face liber (In 8. mai arată el. III. Cuvinte despre nevoinfâ. Dogma'ica.Sf. în identitatea cu propria fire şi în con-formitatea cu ea. este păzitoarea sănătăţii". 21). luminându-i min-lea.*17 zid de apărare.

Coiulifiile stibieclivr ate laituiduirii şi sânăuitea î/i Hristox Stânwl loan Scaraml.310 Şt iriai ales rugâciunea îl face pe om puiernic la vreme de ispilă, prin ea se împolriveşte şi biruieşte îndemnurile Ja păcai, 1" termdu-1 de a mai cădea în boala patimilor. „Privegheaţi şi vă rugaţi, Ca sa nu intraţi în ispita'* (Ml. 26, 41); „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispilă" (Lc 22, 40), spune Domnul nostni lisus Hristos. Puterea ei de păzire este atât de mare, încât „este cu neputiinâ peniru ceJ care se roagă aşa cum se cuvine, cu inimâ fierbinte, şi care-L clieam;! neîncelat în ajulor pe Dumnezeu, sâ cadu vreodată in păcat".5': Prin rugăciune fierbinfe, cu adevărat omul dobândcşte întotdeauna ajuforul dumnezeiesc, care-l face în stare să rnfrunte orice vrăjmas, Lupta împotriva ispitelor esle, de fapt, lupla împoiriva diavolilor care le seamănă în sutlet, iar prin rugaciune omul este întaYil pentru a o putea duce. Piilerea irascibilă a suflcrului este cca care are de dus acest razboi. Prin rugăciufie, ea dobAndeşte forţele necesare penlru a ieşi bJruitoare. Darea întareşte şi mintea şi o face vitează şi cu luare-aminte pentru a conduce bălăljile duse c!e putcrea irascibilă „împolriva puterilor vrăjmaşe","' spre folosuf tuturor celorlalte puteri ale sufletului."4 Astfel omul stă neclintit în faţa aiacurilor du.şnuiriilor, zadarnicind sfnturile lor cele viclene, fle ele câl de ascunse, şi litcândii-i cu totul neputjncioşi. „Cel care stă înaintea lui Dumnezeu întru sinl(irea inimiî în rugăciune sră ca un stâlp neclintit, nebatjocoril de nici unul dintre vrajmaşii cei tievăzuţi", spune Sfanlul loan Scărarul,311 Prin aceasta. rugăcuinea FJ fereşte pe om de loare bofile şi de formele de nebunie pricinuite nemijlocil de diavoli. Ea ÎI fereşfe mai ales de mult temuta angoasă, care se strecoară în suflet, îl înfricoşeaza' şi-l face slab.516 Rugăciunea îl face pe om să se lepede încetul cu încetul de liime317 şi de sine uisuşi. C;1ci, aşa cum arală Sfântul Isaac Strul, „rugaciunea este omorâ-rea gândurilor voinţei după viaţa trupului. Ce! care se roagă este întru totul deopotrivă cu cel ce a murit lumii". lar a starui în rugăciune este una cu „a se lăgădui cineva pe sine însuşi"."* Rugăciunea îl face pe om să-şi biruiască fi-rea căzuJă319 $i duce la omorârea omului ceJui vechi;320 si unindu-se prin ea " Seara, XXVII, 54. Sf loan Guiil de Aur. împotriva anomeitor. VII, 7; Omitii la Fapie, III. I. Sf. Isihie Sioaiiiif, i'nvânl desprc irezvie $i vifiute, 61.
' ' Omilii ia Ami, TV. 5.

m

"'CY. Bvagrie. Tmtatiitpmctic, 49. 73. 89. •4 Cf. ibidem, 49. "' Seam, XVIII. 4. 16 Cf. Sf, loan Giiră de Aw. Omilii la Am, IV. $. Sf. loan .Sciiriinil, Scam, XX. 6 şi 10. ' .Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 de capele teologiet fi practice, I. 18. Sf. loan Gurilde Aw, fmpotrivaanamelhr, VII. 7; Talcuire la Psalmul 129, I. " Citvinfe despre nevoinfo, 6% Sf loan Gurfi de Aw. Omilii la Facer* XLIX. 3. " Cf. Sf. loan de Gaza, Scrtsoti duhovmcesti, 143. Sf Diadoh al Foliceei. OtvâiH (Oeetic in 100 de capele, 85.
313

Condiţiile general? ale tămâdxdni cu Dumnezcu» se îmbracă în omul nou, Prin lucrarea care-i estc proprie, adi-câ „vorbirea cu Dumnezeu*1,321 rugăciunea ne duce „la unirea in chip tatnic cu Dumnezeu'V" cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritale cu El323 pe care o avea Adam in Rai- Ea estc „unirea omului şi a lui Dumnezeu"j şi pentru ca esle pricinuitoarea luturor virtuţilon32- îndeosebi prin virtutea iubirii - pc care, mai mult decat oricare alta lucrare duhovnicească, are darul s-o tre-zească*120 şi s-o sporească1 — îl leagă ea pe om de Dumnezeu. „Rugăciunea se face penlru ca să dobândim dragostea de Dumnezcu. Căci in ea aflam pricinile ca să iubim pc Dumnezeu"» serie Siântul Isaac Sirul/12* „Dragostea este rodul rugaciunii", spune el in altâ parti1 lar Sfântul Maxim Marturisitorul urată legatura strânsă dinlre dragoste şi rugăciunea curală: „Cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu» acela se şi roagă cu tolul neimprăştiat. Şi eel ce se roagă cu totul neîmprăştial, acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat"."0 lntr-un cuvânt, atunci când „rugăciunea intra înlr-un suflet, loate virtiiţile intril împrcunâ cu ea1*.11 lar omul îşi redobândeşte astfel sănatatea (uturor puterilor sufleteşti si a întregii sale fiinţe, bucurându-sc de „mulţimea nesfâr-şită a bunurilor" pe care le pricinuieşte rugăciunea,"3 Pentru că prin „rugăciune, Doctorul sufletelor curăţeşte mintea'V33 suflc-lul şi trupul omului, prin ea se ajunge la cunoaşterea duhovniceuscă. Tămă-duindu-1 de patimi» Dumnezeiescul Doctor îl scoate pe om din întunericul care-l împiedica să cunoască aşa cum se cuvine toate cele ce sunt şi-1 făcea să rătacească» amăgindu-t prin tol felul de închipuiri şi năluciri, lipsindu-I de cunoaşterea singurului lucru de trebuinţă pentru el« Curăţit de patimi, omul Estc dcfmiţiu pc cure i-o du Evagrie. în Qtvânt despre rtfgâciunt, 3, Termenul lolo&it cle el. 6j.uA.ta. se poute traduce şi prin: tovfirăşîu, prietenia dc fîccure 21 >i iniimă. lcgiltura si convorbireu fumiliarii, familial ilulcii O definite iiscniănătoure cste diilă şt de Sf. loan Giiră de Aurt Omiîii la Facere% XXX, 5. A sc vcdcn. dc asc-nicnca, St\ Isaac Sirul, CuvitUe despre nevotnţâ^ 35. <:: Sfi Grigorie Paluma, Despre ntgâchme. PQ 150. 1117B. m Cf. Evagrie» Cuvâttt despre mgâcitme. 77. iU Sf. loan Scfirnrul, Scam* XXVIII, K * Sf. Grigorie de Nyssa o numcştc „Vlri al virtuţiloi, cilci prin ca ccrem şi celelalte virniii de la Duumczcu" (Despre nmduiala cea dupâ Dunme&u si despre tievomţa twt tuli'Vfinitâ* PG 46,30IDK iiir Sfimtul loan SebaruL jOpiHtoarf u virtuţiloi" (Amm, XXVIII. 2). ** Cf. S£ Maxim Mărturisitonil. Capete despM tbogast*, 1. I I . Sf. Teolipt al Filatlel-fiei. Cuvâm despnt tucrttrea cea OSCUnsă in i/ristos..t .V Gtffc 100 tie capetâ ale lui CaltSl fi Ignatie Xanthopot. 57, 58, *17 Cf Sf. IOÎUI Giira dc Aur, Tâlcuire la PsalmuJ 4% 2. ** Oivhtte tfespre nevoinfâ. 35, Ihtdt-nu 6<) ('apetv desprt? dragoste% II, L Sf. loiin Gurade Aur. citat în Ctttt HXi de vapete ale lui Calist şi Igntttie Xantho(tol> 29 m Sf lorn» Gurfl de Aur. Cateheie baptismal** VII. 25. Cf. GuVQtU îtttpotitva rmomei-hrţ V. 7. m Evagric. Capete despre tleosebirea patimilor fi o gândurilor
1

314

Condiţiile stthievtive ale ttwuuhurii şi săiiâlatea in ilrislm primeşte lumiiui Duhului Sfant.13"1 Tot ccea ce mai înainte era dc neînţeles pcntru el devine cu totu! limpedc. Omul ajunge mai întâi de toate să se cunoască pe sine îdsuşi aşa cum este. SfiinUil Isihie Sinaitul arata că singură rugăciiinea îi dă omului „cunoştinţa lîUiniricâ'*.1^ lar Sfântul loan Scărarul o socoteşte, în aceaslă priviniii, ca „vâclirea stiirii diiiăonlru".33'' lfStarea la lăunîricâ ţi-o arată rugăciunea. Câci cuvânlătorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugârului", scrie el îii altâ parte.117 fn rugflciunc, luminat de Sfantul Duh, omul devine conşiient de eele care altădală ii rumâiieau neştiute, ajungand să-şi cunoască strâTundurile în care zac „patimile cele ascunse";*1* el află totodată şi rnijlocul prin care se po<Ue lecui de ele. „Aşa cum raffeml, lucrând prin Irup, simte mădularele bolnavc, tot aşa şi mîntea, prin lucrarc proprie (prin rugaciunej, învaţă să-şi cunoască puterile proprii şi, prin cele care i se împotrivesc, descoperă pomnca în stare să o vindece", scrie Evagrie;" Asifel omul poate înninta spre vindecarea deplină a suflefiiluî său. Când omul se roagă fierbinte, spune Sfaiilul Peiiu Damaschinul. „inintea începe să-si vadfi greşelile sale ca nisipul mârii. Şi aceasui este începutul luminîlrii sufletului şi dovada sfinătăţii lui'. Astfel, omul ajunge prin rugăciune la cunoa$terea adevăliiiei sale firi, se vede în realilafea sa spiritual de chip al lui Dumnezeu. De aici, rogaciunea se vădeşie a fi cheia ndevăralei cunoaşteri a semenilor si a tuluror «lor ce sunt în lume. caci „celui ce se cunoasie pe sine i s-a dat cunoştinţa mturor",''-' si ,.în cunoştinţa de sine se afla" plinfltatea cunoştinţei tatafot".3* 0 dal.î cu cunoaşterea de sine, asa cum vom vedea mai departe, în rugâ-Ciune omul dobândeşte cea mai înaltâ formă de ciinoaştere a lui Dumnezeu de care poale să aibă patte: cea pe care însuşi Dumnezeu binevoicşte S'O 3 vH iluruiasca prin harul Duhului Său cel Sfânt. ' bf Meioda de rugăciuiie isihastă Tot ceea ce am spus mai fnainte se poale rapoita la toate forme le de mgăciune, dar priveşte îndeosebi şi mai presus de orice „rugăciunea lui lisus" * Cf. Sf. loan GIIITI dc A«r. Cuvânt tmpoirivu <momeihn\ III. 6; VII, 7. Sf. Isaac Sirul. Cuvmtt' de.ipre ttevoinţâ. 13. Cuvâni aespre trvzvie fi virtute. 61. 1 "' Ibidem, 38. ""Cf Sf. Isaac Skid, ('i/viiiwdesprerie\'oirifci, 17. w hattitulpmrtir, 82. " litvăfături dtdtov'riceţti, Cuftea I, Wl Cf. Sf. Isihie SinsiiCul. Cuvâttl despre trezvie fi vitltue. <> I m Sf. Isaac Sirul, Oivinie despre rievoinfri. 16. Acelaşi liicru il spunc $i .Sf Peim Daiiijischiniil. tnvăţâiuri duJiavniceţti'. Carlea I. Sf. loan Gură de Aur, Omifii la Mutri, XXV, 4. " Sf Isaac Si ml. Cuvhuedesptf nevoînfă. 16. h */WdB«.32. 315

îcflw.xxvni. i.

Condi fit le generate ale tămădulrii {li)Oo\) ebxfi), care ocupă un loc cu totul special in spiritualitatea ortodoxă, fiind considerată forma cea mai desăvârşită de rugSciune, care adună în ea virtuţile tuluror celorlalte. Ei i se dă numcle de mgăciune (npoaevxfl) în sensul strict al cuvfmtiilui de către Sfinţii Părinţi. fiind pusa mai presus de once altă forma de rugaciune, in special de psalmodiere,"3 Aceasta rugâciune desavârşită este legatâ esenţîal de contcmplare şi de aceea, în încheierea lucrării noastre de faţă, vom reveni asupra ei. arătând că este „lucrure mai mare decAt toate'*.*4' RugHciunea aceasta, socotită culmea vieţii duhovniceşti, este totodată şi temelie a ei, fiind unul dintre mijloacele principale prin care omul prin harul lui Dumnezeu* se curăţeşte dc pacatele sale, se vindecă de patimi şi dobandeşte mulţimea virtuţilor. Ea este, cum spun Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol» „începutul a toata lucrarea de Dum-nezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubită".w De aceea, nu numai ca suntcm în-dreplaţiţi să vorbim despre ea In aceasta parte a studiului nostru, ci este chiar necesar. Această rugăciune îşi are originea mtr-o veche practică de la începuturile monahismuluiUl* (unii Sfinţi Părinţi îi atribuie chiar o origine apostolică)* constând în rostirea neîncetata în gând14y a unei formule scurte^0 de rugaciune, care, data fiind scurtimea ei, înlesneşte rostirea necurmată a rugăciunii şi reculegerea, necesară pentru ca nigăciunea să fie curată. In cadnil acestei practici au fost folosile diferile formule de rugaciune scurtă,3'1 însă una dintre ele s-a impus începând din secolele V»Vfl,™ ajun-

* Cf Evugrie* Cuvânt despre rttgaciune* 83, 85. Sf Origorie Sinaitul. Despre liniftin* fi despre re/e dotui feturi ate mgdciunii% 5-9. Sf Simeon Noul Tcolog. Meioda Sfiniei rvgdciuni fi atenfii. uu Sf Grigorie Sinaitul Despre fetid cum trebuie sâ fadd la ntgdciune eel ce se linifteţte. 147 CelelWde capete.... %. m Cf Per. Augustin: „Se spnne cfi în Egipt, momihii fnc rugaciuni desc şi foarte scurte" (/{pistole, 130, PL 33, 501D), Aceasta chesliune a fost studiatii in mod detaliat de cSlre I. Hau&hcrr, Noms du Christ et votes d'oraison, Rome, 1960. p. 123 ş.u. De uncle numele, care i se dfl adesea. de Kpwtii iwXtv (meditare asoDDsS). Cu privire la accst subiect, a se vedea I. Hausherr. op. c&, p. 167-179. 0 Ea este de accea numitft adeseort „monologhic" sau „nigaciitne de un singur cuvânt/gfind" (npco£%i) JLOVoX6yi<rco<;). Cf, Sf. loan Scilrarul. Scant, XV, 50; XXVIII. 4, 9, Ilic Edicul, Cutegere din sentinfele iafetepfitor sfrtidafnici, Capele despre rugaciune. 94; Capete despre fâptaire ft contemplate, 174. 184. Sf Grigorie Palama. Tret capete despre ntgdciune ft curdfia inimii, 3, Sf Nicodim AghiorittiL iinchiridion, 10* 151 Cu privire hi accst subiecu a se vedea I Hau&hcrr. Noms du Christ et votes d'oraison* Rome. I960, p. 172-215. 13 Cf B, Kjivoch6inc. „Dale du lexte traditionnel dc la Pricre de J6stis°, Messagerdc l'e.\archat du Patriarche ntsse en Europe occidental?* 7-8, 1951. p. 55-59. Sf MarcU Efesiul atirmft originea apostolica a acestei fonnule (in Despre atvintele preasfintei rugaciuni; Doanme listtse liristoase. Fiul lui Dumnezeu. mihdefte-mâ* (ext prezentat M*

l

Condiţiite subiective ale tămâdtiirii şi sehuitatea in Hri.stos giintl formula tradiţională a rugăciunii lui lisus: „Doamne lisuse Hristoase, Rul lui Dumnezeu, miluieşte-ma !"."3 Aceasta formula s-a impus pană la urma penrm numeroasele ei calilăţi. a) Este o rugăciune deplina prin care I se cer lui Dumnezeu în acelaşi tinip ajutorul, mila şi iertarea (grecescul VkkvfStw având toate aceste sensuri). care cuprinde în esenţă" formulele evanghelîce ale rugaciunii celor zece leproşi <cf. Lc. 17, 13), a orbului din lerihon (Lc. 18, 38; Mc. 10, 47) şi a celor doi orbi (Mt. 20, 31). b) Are un pronunţat caracter dc pocăinţa, încă şi mai sporit atunci când se adauga cuvântul „păcătosul", după cum s-a rugat varneşul (Lc. 18, 13). râspun-/âncl astfcl îndemnului rostit de lisus la începulul predicii Sale: „Pocăiţi-va !". c) Este o mărturisire de credinţa, cuprinzand principjilcle adevjîniri de cre-dinţă creş(inii:"J afirmaţia că în unica Persoană dumnezeiască a lui Hristos sum unite firea dumnezeiască şi cea omenească; afirmaţia că Dumnezeu este în Treime; afirmaţia că lisus Hristos este Mântuitoml nostru. într-adevăr, nu-mindu-L, in rugâciunc, pc lisus Hristos „Dorrm", măiturisim unicitatea Per-Soanei sale şi dumnezeirea Sa; numinduL ,Jisus", mărturisim llrea Sa ome-nească; mirnindu-L „Hristos", mărturisim „cele două naturi, cea dumnezeias-că şi cea omeneasc.1, într-o singura persoana şi un sîngur ipostas";55'' numin-du-L „Fiul lui Dumnezeu", îl rnărturisirn ca Fiu unic al Tatălui, întarind tot-odatâ mărturisirea dumnezeirii Lui; totodată, astfel îl chemăm în rugâciune pe Dumnezeu Tat.1I; şi pentru că nimeni nu poale spune „Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt" (I Cor. 12, 3), rugăciunea îl cuphnde şi pe Sfântul Duh. în sfârşit, Spunfind ..miluieşte-mă". mărturisirn că lisus Hristos este Mântuitorul nostru. De aceea, aşa cum arată Pelerinul rus, „Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea lui lisus cuprinde întreaga Evanghelie","6 ca anonim în Filocalia grcacîl. t V. p. 63-68). O afirmaţie asemăniUoarc gasim în Ce.le fOOdf captte ale lui Calist şi Iffiififie Xanshopol. 50. " l 'ncori acestei formule i se adauga* cuvfuiHil „pficătosur, iar alleoti -apare prescurtata\ sub forma: ..lîsusc. miluieşte-mă". Teza siistimiiil dc „Un monah al Bisericii Riisiiritiilui" (L. Gillct) în lucrarea sa hi priere tie Msus (Chevetogne. 1947, a IV-a edifie în 1963), polhvit căreia ea s-ur ptitea reduce la rostîrea doar a nuiiiehii lui lisus cste l i j i . . n i Ac icmci palristic, aşa curn a demon slrai I. Hausherr (a căruî lucraic citală inai uis arc ca scop locmai rcspingerea acestei leze) şi dnpit cum a subliniat Arhiepiscopnl Basile Kmochcine în recenzia pe care a făctit-o lucrării lui I. Hamherr {Messager ile lexarchat tin Pntriairhe rttsw en Europe oreideixlaU-, 46-47. 1964. p. 180-183). A se vcdca. <lc asenienea. cu privire la acest subject: A. Scrimu. ..Reflexion sur les î-ydunes e) la l'onclion <lc la tradition athonite", în Millt-naire du YIonl-Athos, t. II. Chevefognc. 1964. p. 301-324. * Ba este comenlatiî în acest sens în texml cilal maî sus, din Pilocalia greaca. intitulal; Dtljpre i'iivintele preasfiittei rugâciuiti, f)oam/ie lixttse llristoase, Fiut lui liumne-:•■}!. miliiiesie-iiu'i.' -■ IMm. htarisirih unui pe/erin nis. Islorisirea a doua.

317

CotuiiţiUe generate aie tâmâduirii dţ Prin însâşi aceaslă mărturisire, ea îi aduce lui Dumnezeu lauda, cinslea şi slava care I se cuvin. e) Cuprinde numele lui lisus, care, fiind legal de Persoana lui Hristos, are ptitere din puterea Lui, ÎI aşaza* în prezenţa Sa şi-1 face părtaş al puterii Sale pe cel care-L cheamă aşa cum se cuvine, tot aşa cum icoana îl pune pe cre-dincios în prezenţa sfântului reprezentat în ea, făcându-l sa" se împărtăşeasca astfel de sfinţenia aceluia. f) De aceea, acesr Nume, care este mai presus de oricc nume, are îndeo-sebi puterea de a-i birui pe vrajmaşii nevăzuţi ai omului. Aşa cum spune Sfântul loan Scaranil: „Loveşte şi biruieşte pe vrajmaşi cu numele lui lîsus, căci nu este în cer şi pe pământ armă mai tare".1" Şi putere are înca de a-1 înălţa pe om pe culmile vieţii duhovniceşti. Fiind o rugăciune scurtă, ea are două calităţi: a) Lesne de memorat şi putfuid fi spusa în gând, cu uşurinţii, repede ş\ în orice împrejurare, ea Fi îngăduie omului să împlinească porunca lui Mristos de a ne ruga mereu (Lx. 18, I) şi îndemnul Apostolului, care reia porunca Lui: ,.Rugaţi-vă neîncetat I" (1 Tes. 5, 17), pe care Sfinţii PâYinţi le-au luai în sensul lor strict, straduitidu-se să aibă o stare permanentă (Kcnricra<riQ, status) de rugâciune reală, prin practicarea unei rugăciuni neînlrempte Practicarea rugăciunii lui lisus constă în repetarea cuvintelor ei de cât mai nuilte ori, pîină când devine tot atat. de dea^ă ca respiraţia sau bâtivile inimiî. fiind astfel, chiar şi în timpul somnului.**' o neîneetată „aducere-aininte de Dumnezeu" (u.ufpr| eeou). după cum o numesc îndeobşte Sfinţii Părinţi. Astt'el, Sfântul loan Scărarul spune: „la asupra ta în chip uedespărţit (ca şi aerul pe care-1 respiri) cuvântul Celui ce zice: «Cel ce va răbda pâna la starşit se va mfmtui» (Mf. 10, 22)";"" „aducerea-aminte de Dumnezeu s5 se facâ una cu răsuflarea ta".,M Sfântul Isihie Sinaitul, care reia adeseori acesl îndemn,"'1 aratâ cft în aceasta" rugăciune „inima rasuflă şi cheamâ punirea şt neîncetat numai pe Hristos lisus, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu".1'7 Şi încăi „Cu adevărat fericit este cel ce s-n lipit în cugetare de rugăciunea lui lisus şi-L strigă pe El neîncetat din inima, cum s-a unir aerul cu trupurile noastre sau flacaracu ceara'V"1 " Scara, XX, 6. Cf. Sf. Isihie Sinuilul, Capete despre tivzvieşi virtute. A dona siila, 51, 73. Cf. Sf. loan Sciuaml. Seam, XXVII. Despre fclurile liniştirilor..., 42. Cete fOO dr COpete <de fui ( ali.fi fi Ignatie Xanlhopal. 25. "\SV,//-,i. IV. 113. ■*■ Ibidem, XXVII; 62. w Capete dtsprv Matyie fi vtrtute, 100. Cf. A dotta sutâ, 80. 81. 87 <..să se lipeascâ numele lui lisus de răstiflarea ta"; „sa se lipeascfi rugăciuneu lui lisus dc riisuflurca la": „tinesle cu rasuflarea şi numele lui lisus"). a Ibident, 5. Cf. ,4 dona sută, 85 („respirând necontenil însfişi pwerea lui Dumnezeu Tiiiiîl >i înţclepcîunea lui Dumnezeu, Hrislos lisus"). *' Ibidem, 94.
w

3IK

Coiuiiţiile subjective aid umuttluirii ft sâniitaiea hi firistos Această rugăciune, care mai Intâi se rosteşte cu gura, apoi în gând,36J ajunge să se facă în chip desăvârşit, de la sine, de către inima oniului, de unde numele de „rugaciunea inimii", cum i se mai spune uneori. b) Omul are datoria, după îndemnul Apostolului (1 Tes. 5, 17), să se roa> ge neincetai, aducându-i Iui Dumnezeu o rugăciune „curată" (cf. 2 Tim. 2, 22). Acesta este, după Sfinţii Părinţi, scopul oricârei nevoinţe,ÎM şi, cum vom vedea ulterior, rugăciunea curată tfste cea care-1 duce pe om la cunoaşterea/contemplarea Iui Dumnezeu, care este ţelul şi culmen vieţii cfeştine. SiTmtul Isaac Siml scrie că „toate felurile şi chipurile rugăciunii cu care se roagfl omul sunt rânduite pânii la nigăciunea curatâ* (care este rodul şi sfârşitul lor)".1"' Vom vedea ulterior ce anume este rugaciunea curată, în toa-le scnsurile acestui cuvânt. Aici dorim sa luminâm doar sensul elementar, legat de însuşi caracterul rugăciunii Iui lisus: este vorba de o rugăciune neimprăştiată (dnepioncfea'tcoţ), în care nu este amestecată nici o cugetare stniinâ de ea.367 Aceasla presupune o desâvârşită concentrare a minţii, o tota-Jil reculegere a tuturor puterilor sufleluJui. Priti scurtimea ei. rugaciunea lui Iisus înlesneşte o asemenea concenlrare, leiindu-l pc om de ratăcirea cugetelor şi împrăştierea minţii, lucru care uşor se poate întâmpla în cazu! unei nigaciuni mai lungi, Ea este deplin potrivită îndcmnului pe care-1 face Sfântul loan Scărarul: „Nu te porni la vorbărie, ca nu ciiinva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Vn cuvânt al va-nicşului a făcul pe Dumnezeu îndurator şi un cuvârtt spus cu credinţă l-a rnimtiii( pe tiilhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minlii naluuiri şi împriişfierc. lar un singur cuvânt o aduna".'6* fn altâ parte. acelaşi Sfânt Pa-rinrc aminteşte învăţătura Apostolului: „Marele lucrfitor al marii şi desăvârşi-tei mgâciuni zice; «Voiesc sîl spun cinci cuvinte cu mjjitea mea» şi cele următoare (I Cor. 14, 19)",369 Să observăm cS formula prescurtatfi a rugăciu-nii Jui lisus în limba grcaeă este compusă exact din cinci cuvinte: K<)pie 1J1*TOX> Xpiaxfe, k\krp6v \ie, De.sigur, pentru a ajunge la o asemenea concentrare, scurtimea mgilciunii nu este de ajuns. In timpul roslirii ei, eel care se roagă trebuie să aibă o anu-mitâ stare duhovniceascâ şi psihică şi o ţinutS anume a trupului. care să-i permits să se roage fiirâ împrăştiere. Sfinţii Pârinţi leagă lucrarea rugăciunii

Cf. Sf. Grigorie Stmiitul, Cu/n irebuie sa ţttdă hi rugâtiune <el ce ?e h'nişreyfe. " Cl". Sf. loan Ciisian. ('omoilnn duhovnivesti. IX. 7. '" CminSi' desprt'ievoiitfă, 32. p Cf, ibidem. Evugrie. Tmia/nlpractic, 69; Cuvâat despre n^diinne. 34 Sf. Varsanullc. Scrisori duhovniceyti, 150. " Smm. XXVIII. 9. "' Ihtdem, 23. 319

Condi title general? ale liunâduirii lui lisus de o metodă,'7i unul din elementele ei cele mai cunoscute fiind o anumită „tehnică" psiho-fizica. Punerea ei în praclică presupune unelc condiţii: izolarea,171 liniştea," lipsa luminnV" nemişcarea,-174 poziţia şezandă. m Scopul acestei „tehnici" esle: a) să-I faca pe Imp pfirtaş la rugâc iune, astfel ca binefacerile ei s5 se reverse şi asupra lui; b) s;l înlesnească curgerea neîntrerupră a rugSciunii prin legarea ei de rii-mul respiraţiei. Mulţi dintre Sfinţii Părinţi invaţă* ca prima parte a rugăciunii, „Doamne lisuse Hristoase (Fiul hii Dumnezeu)", să se spună o datâ cu inspi-rarea aerului, iar a doua, „miluieşte-ma' (pe mine, păcătosul)", atunci când aerul este dai afară. Cu privire la acest subiect, cxisiă însă meicxle diferite; 77 c) să înlesneascâ* concentrarea, reculegerea, atentia.' Acesra este ţelul principal al metodei. Astfel, Sfinţii CalisC şi Ignatie Xanthopol arată că „acestea n-au fosl slarornicite de Sfinţii Părinţi pentrii allceva decilt ca nişte mijloace ajutAtoare pent.ru adunarea minţii in ea însăşi, prin intoareerea din imprâştierea ei obişnuita si prin luareaaminri:".''* Adunarea minţii. sau rectilegerea, este, altfel spus, readucerea minţii în inimă. Penlni a înţelege ce înseamnă aceasta. trebuie să şrim câ „inîrmî" in limbajul ascetic ii ortodoxe desemnează două realităţi: una spirituals. duhovnicească, şi alta fizicn. Cuvântul inima numeşte, pe de o parle, potrivit principalei accepţiuni neo-testamenlare a aceslui termen, omul lăuntric,37'' pulerile sufletului luale la un

m

Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistotă cdtre Nicolae Monuhut, 12-13. Cete 1(H) de eapete afe lui ('a/ist şi Ignatie Xanthopol. 18. Unul dintre principalelc iralute privind mgăciiincu lui lîsus se intituleaza; M66o£cţ trjţ Upaţ rcpooei^e*;. r| Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Metoda xfinlei nigdriimi fi utcnfixmi. Sf. Nichifor din Singurătule, Cuvânt de.spre mgâcUme. trezvie. şi paza inimii. * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. he. ctt. CeJe 100 de capete ale lid Calisi si Ignatie Xuniliopot. 23. 24. 25. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. m Cf ibidem ';' (:i. < 'r/e 100 de capete ale lUi Ignatie fi Calisi Xanthopol. 24. ' Sf. Nichifor din Singurăiale. ('iivăni despre nigăeinne... Teolipi al Filadelfiei, Cuvfint despre tiierarea cea asctinsâ in IJristos. Sf. Simeon Noul Teolog. Metodtt sfmtei nigdeiuni si atenfiuni. Cele 100 de capete ale lui ignatie fi Calist Xanthopol. 23, 25. Sf. Grigorie Sinuitul. Despre linistire şi despre tele doud feturi tile ntgăriunîi (..şezând pe nil scaun înalt ca de-o palnuV'J; Despre. feint rum trebuie sd sadti la ntgâciune eel ce se liitisleste.. ,7ftCf. Sf. Grigorie Paltunn. Triade, II. 2. 12. m Cf. Cele 100 de COpete ale lui Ignatie si Calist Xanthopol, 18. m Ibidem, 24. fl A se vedea. de pilda, Sf. Grigorie de Nyssa. Omilii la i'ericiri, VI. 4. Sf. Isaac Stall* Cuvinie despre ne\>oinfd, 30. Sf. Teolipt al Filadelfiei. Cttvânl despre lucrareo cea astiiiisii in llristos, Sf. Nicodim Aghioritul, Enchiridion. 10.

320

f 'ondifiilr subieclive ale fâmddnirii si sănâlatra in Hristos loc.""1 mai precis, r&lăcina lor.3*1 Ea este central fiinţial al omului. lăunrnil său proftmtl; este toi una cu persoana lui. Pe tie altă parte. inima desemnează, potrivii accepţiei obişnuite, organul ca atare, al trupuliii. Or. Părinţii isihasti au constalat din propria experienţîi ca între inima „duhovnicească" şi cea fizică, centru şi principiu de viaţă" al Inipului, există o corcspondenţa* analogică şi - îii vinutea unitilţii dinlre suflet şi trup. din care e compusă făptura omenească - o legătură strfuisă, prima aflându-şi salas în cea de-a doua,w astfel ca" ceea ce-o lulbură pe una, o tulbură şi pe cenlaltă, cu toate ca inima duhovnkească nu depinde, prin natura ei. de inima irupească. Mintea însăşi este unul dinrre organele inimii duhovnicesti,"11 cel mai im-portani dintre ele, numindu-se. de aceea, uneori chiar „inimă", prin metoni* niae, deşi ntimirea de „ochi al inimii", adeseori data ei de ditre Sfinţii Părinţi, îi este mull mai potrivită. Cu toate eft este prin naturfl nematerială <â independent de tnip, îşi arc şi ea sălaşul în inima fizicft. Totuşi. in chip obişnuit, mintea este despăiţita dc inimă, se r;lspândeşte şi H risipeşle în mulţimca gândurilor în afara inimii, ieşind astfel din sine in-s&şi. Şi nu aflăm aici vreo contradicţie, căci, daca rnintea prin nalura sau eaenţa ci (ofccrta) îşi are sălaşul în inima, prin aclivitatea ei (tvtţryeia), poata ţeşi şi se poatc îndepfilta;*85 esie vorba aici de una dinlre cele două forme de aciivilate ale ei, cea pe care Sfântul Dionisie Areopagitul o numeşte „mişcare in linie dreapta",'*" cea care corespunde activităţii rationale, al cărei organ rstc creierul.'*' A doua aclivitatc a sa, numita de Sfânlul Dionisie „circula-ra".'HTt „e mai înaltă şi mai proprie'*;38; Bo aceaslă lucrare, mintea „neîmpniv

' Cf, Sf. Simeon Noul Teo!og, Metvda sftnlei nigăciwii si tiienfiuitî. Sf. Nichifor din Singurâtuic. dnâiti despre rugdciune. "' Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte drs/m- iicvohifa. 83. " Cf. Sf Grigorie Palania, Triad*. I, 2, 3. Sf. Nichifor din Singurătatc. Ciivâni desprv mgăduns... Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion, 10. Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 83. m Cf Sf. Grigorie Palanm, Triads, I. 2. 3; II, 2. 27-30. Unirea dinlre minte şi trup, şi deci dinlre niirile şi inimii. esle simţită si înţeleasâ ca o realitate care poate fi experia-(i'i, dar gieu de explicat conceptual. Astfel. Sf. Grigorie Pahima scrie: ,.Bu socotesc c8 piucin vorbi dc o atingcrc inire accslea si dc o folosire (a trupului dc ciltre inimâ) şi de o ;miestecare îmre ele. Care este însîi, şi cum se sâvârşeşte iiceasiă legiîiuru între o naturiî mintnlîi, spirituals!, şi UIID trupească. sau Imp. râmane tuturor oamenilor indeob-sţe un lucm neîn|eles" (Triads, II. 2. 28. Cf. 29). * Cf Sf. Grigorie Pjdama. Triads, I. 2. 5. Acca3tî1 di&lincttc înlre naliirîf şi lucrarc esle reluată în ibidem U. 25 şi 26. w Despre Nnmirile dumnczeUşti, IV. 9. Sf. Sf. Grigorie Palaina. Triads. I. 2, 5. Sf. Nicodim Aghioriiul, Enchiridion, 10. mSt Nicodim Aghioritul. Enchiridion. 10. : " Despre Numirilc dwrmezeitştl, IV, 9. Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade. I. 2. 5. Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion. 10. ,v; Sf. Grigorie Palania, Triads, I. 2. 5. 321

Condifiilr generate ale u'wu'uUiirii liindu-se asupra celor de afară..., sc înioarce la sine",390 se regăseşte pe sine.-1"1 rămânand unită cu inima. Şi aşa ea este rerita* de orice rătâcire.392 Acestei a doua Jucrări a minţii îi aparţine în chip firesc fapia rugăciuniî. Şi pentru ca sâ i se poată dedica in înlregime, cea dintâi lucrare a ei (rebuie sa inceteze; altfel spus, min(ea trebuie „adunată din rătăcirile ei pe afară", întoarsă înlauntru, adusa* Tn inimă, şi ţinuiă acolo. Părinţii isihaşti, sprijinindu-se pe legălura dintrc inima de carne şi cea duhovnicească, au preconizat o mclodfi psihofizică, cu ajutorul căreia să se „închidă" mai lesne „netmpescul în casa trupeasca". după cum spune Sfântul loan Scărarul.191 1 1) Mai întâi. stand cu capul aplecat şj cu bârbia sprijinită în piept, ^ ochii fiind închişi, se caută concentrarea privirii pe locul inimii sau, cum sfâtuieşte Sfântul Simeon Noul Teolog, spre mijlocul pânlecelui."* Sfântul Grigorie Palama explică această practîcă astfel: „Cel care se sileşte să-şi întoarca mintea la ea însăşi, ca să nu se mai mişte în linie dreaptă, ci circular (...). pe lângă faptul că in felul acesta se aduna, pe câl posibil, de-afară înir-o mişcare circulară, asemănătoare mişcârii minţii pe care vrea s-o rcalizeze in sine, realizeaza prin aceaslâ poziţie a corpului şi o întoarcere înlăuntnil inimii a pUlerit minţii ce se revarsă prin vaz afară".'96 2) Pe de alia* parte, se cauta încetinirea respiraţjei. reţinerea puţin a sul'15-rii. ..ca sâ nu respiri UŞOT'. lar aceasla, din palm moiive: a) Aşacum aratS Sfântul Grigorie Sinailul, „siiflarea plămânilor, ciire por-neştc de la inimâ. huunecă mintea şi risipeşte cugetarea, răpind-o de acolo, Ca urmare, sau o predă roabă uitării, sau o face să cugete unele în locul allora, îndreptându-se, fără să simta, spre cele ce nu (rcbuie'V''* Dacă respi-raţia lăsată în voia ei înlesneşte nestatornicia minfii, dimpolrivă, stăpânită şi '" Ibulem. '" Cf. Sf. Vasile eel Mare, Epistole, I, Sf. Teolipi al Filadelfiei, Qtvânt ilespi-e lucrarra ceet ascumă îti llrislos. I. C'e/e 1(H) de capeie ale lui Ignat'te şi Ctilisi Xanllwpol, 19. Sf. Nicodim Aghîoritiil, Enchiridion, 10. ,w Cf. Sf. Dionisie Areopagitul. fiespre Numirile dunmezeiepi. IV. 9. Sf. Grigoric Palamu, Triade, I. 2. 5. Sf. Nichifordin Singurătatc. Cuvimi dtispr* mgăctme. "".SVrt/w. XXVII, 5. 4 Cf. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. 15 Meloda sfmlei nigiithmi ţi atenfîimi: ..Apoi sprijineşte-ţi băibia ta de picptu) tau şi mişcă ochiul tău sensibil împreufiă cu mintea spre mijlocul pântecehii sau spre biiric". N. trad: tn Filoc. rom.. vol. VIII. p 536, Părinlelc D. Stâniloae trece acest lexi inir-o notil (928). ardtând ca c vorba dtf versiunea paleogreacâ. Pitiinlele Stfuiiloae afirmil ca e vorba dc o compilaţie râu-voitoaie şi că uceastă recomandare. daiă fiind ilogica ei l,.caci cum ar putea fi cftutat lociil inimii cu o minie îndreplatâ spve buiic 7"), nu puiea fi normalivâ. '" Triade, l 2, 8. Sf. Simeon Noul Teolog. Meio/Ia sfiniei nigdciuni ţi afenfiuni. Sf. Grigorie Sinailul. Despre /iniştire .yi tfrspre. cele două fetnri ale nigâciunii. 322

Condifiile xubiectivr a/r tâmtitfuiiii si .swxăU'.leii in Ihistox rcţiiuiin, o disciplinează.m Dc altfel, se constată c,1 „atunci când omul cugetă intens la ceva şi mai ales atunci când se află cu trupul şi sufletul in stare de repaos, acest du-ie-vino al răsuflării se linişteşte". Şi invers, încettnirea respiraţiei înlesneşte concentrarea minţii.401 b) Reţinerea i'ăsuflării şi poziţia incomodă a trupului produc o anumitâ* greulale şi chiar o dureie, °2 care, după Sfinţii Părinţi. sunl de marc fobs celui ce se roagă. Pe de o parte, aceasta contribuie la reculegere. „înfrânarea cu masurâ a rasuflftrii, arata" SfSntul Nicodim Aghioritul. tulburâ si apasă inima, fTicând-o să sufere din pricina lipsei aerului de care are nevoie prin fire, lar astfel inintea mai Icsne se aduna din împrăştiere şi se înloarce în inima, locmai din pricina durerii şi greutăţii pe care le simte inima".401 Pe de altă parte, dupa cum arata Sfântul Nicodim. „această greutate şi durerc o fac să scuipe afara* momeala otrăvită a plăccrii şi păcatului pe carc a înghiţise. Şi aşa, potrivit spusei doclorUor din vechiine, cu cele contrare se vindecă cele contrare".4'* c) Jnfrlnarefl cu măsură a răsuflării. după cum spune în continuare Sfân-lul Nicodim Aghiorilul, subţiază inima cea tare şi îngioşata. lar cele umede din inimă fiind potrivit apâsate, încălzite, se fac din aceasla pricină mai moi, mai simţitoare, smerite, g.ltite spre strapungerea inimii şi în stare să verse lesne lacrimi. Pe de altă parte, se subţiază şi mintea, iar cugetarea devine neschimbată şi străvezie".4!" d) Prin reţinerea respiraţiei, „toate celelalle pulc-'ri ale sufletului se unificfi şi ele şi revin la minte, iar prin minte, sc întorc la Dumnezeu". Altfel spus, meuxla face ca toate facultăţile omului să se adune în rugăciune şi să Be indrepte spre Dumnezeu, omul devenind în întregime rugSciune şi unindu-se intrcgcu Dumnezeu. 3) în sfârşit, prin metoda psiho-fizicâ mintea este lipita de respiraţie şi silită să intre o data cu ea în piept, pânfi la locul inimii.4"7 Sfimtul Nichifor din singurătate învaţă aşa: „Adunandu-ţi mintea, înipinge-o şi sileşle-o pe ca-lea nărilor pe care intră aerul în inimă să coboarc împreună cu aerul inspirat în inirnă".'11"1 lar Sfinţii Ignatie şi Calisl Xunthopol spun la fel: „Adunându-ţi mintea din umblarea şi ratăcirea ei pe afarfi şi împingând-o uşor înauntrul

' Sf. Grigoric Sinuilul. Desprt fitlul eum trtbuie m ţadâ lo mgdiiniw cft ce se
hitişft'şte,

"' St. Giigorie Palnma. Triade, I, 2. 7. *' Ibidem. 11 Cf. Sf. Grigorie Siniiiiul. Despre Uitiştire şi deSfUV irU' două feluri a/e ntgâciuniî; Btsprv fr/id aim trehuie sâ şadă la ntgăcîune cel ce se li/iisteşte. ■' Encluridhn, 10. " Ibidem. w Ibidem. "Ibidem . a Cf. CeU 100 de capele ale iui Ignatie fi Ctdisi Xanthopol. 20. 23. J|JI Cuvânt despre tvgădwte,

323

('oiuiipile generate ate lânulduiiii inimii, prin inspirarea aerului pe nas, umple-ocu «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă»".40* Sa notăm faptul că aceastâ tehnică Irebuie practicatâ sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc încercat. deoarece, în caz contrar, există riscul ca ea să producâ tulburări grave atât pcntru Imp, câ! şi pcntru psihic, Odată prezenlale principiile acestci merodc, se cuvine sfi subliniem faptul cil en nil este de neaparatâ Irebuinţă şi că rostul ei este doar sa" înlesneasca" rugăciunea.4'0 Sfinţii Parinţi îi acordfl un rol propedeutic şi o recomandâ mai ales mcepatorilor,*" admiţând ca se poate ajunge la acelaşi rezultal şi pe altă cale. Astfel, Sfânlul Nichifor din Singurălate, unul dinlre principalii promo-tori ai acestei metode. scrie: „Dacă, ostenindu-te inulf, o, frate, nu poţi lotuşi intra în părţile inimii precum ţi-am ariUat, fă ceea ce-ţi spun, şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauţi. Dă-i cugetării tale, depărtând de la ea orice gând - şi aceasta o poţi dacă vrei -, da-i deci pe: Doamne lisuse Hristoasc, l-'iul lui Dumnezeu, miluieşie-mn !, vi silcşte-te ca in loc de orice all gând să strigi pururea înliluntru aceste cuvinte. lar ţinând nceasta mai multă vreme. (\ se va deschide prin aceasta şi intrarea inimii, precum ţi-am scris, fară nici o îndoială, cum am cunoscut şi noi prin cercare".Jiî în oricc caz, nu există nici o metodă care să poată aduce prin ea însăşi roade duhovniceşti, acestea fiind numai şi numai daruri ale harului dumneze-icsc, lar harul se dă ca răsplată a credinţei şi râvnei în rugăciune; metoda doar uşurează atenţia la rugăchine.411 Metoda fizică înlesneşte dmmiil minţii către inima, dar ini îl face mai uşor. Inlradevăr, numai după un timp îndelungul şi dupa" multe şi mari stră-duinţe şi lupie se poate ajunge la rugăciunea neîncetată şi curatS a inimii,"1"1 iar aceasta este un liar pe care puţini bărbaţi duhovniceşti îl dobândesc,*1 abia unul dintr-un neam, cum spune Sfântul Isaac Sirul.4"1 Rugăciunea lui lisus face parte din viaţa asceticâ, de care este străns lega-ta, fiind în acelaşi limp început şi desaVârşire a ei. într-adevăr, fiind o formâ de rugăciune, ea este, ca orice rugăciune, condiţia esenţjală a vieţii duCele 100 de capete ate lui Calîst şi Igiuitie Xtmthnpol. 25. ' Cf. ibidem, 24. 1 Cf. Sf. Grigoric Sinaitul. Despre felul cum irebuie să sadti la rugăchme cet ce se liiuşteşte. 1'' 'uii'mi despre mgacîune. s „Cum zice Sfânlul Nil. luarea-aminte. căutuiiri rugâciunr. va uflu i'iiguciunc. Penlru cîî nigâeiunen umieazn luarii-aminic. inăeur că e altcev;i." Ce/e 1(K) de rttpete ate tut Colisi si Ignatie Xanthopol, 24. 414 Cf. ibidem. 52. Sf. Grigorie Palama. Tritute, 1. 2. 8; Trei capete. 2. '' Celt 100 de capete ale lui Catijtt si Ignatie Xaiiiliopol, 52. Sf. Isihie SinailuL Cuvtmt despre ireivie si virtafeA-, A douu sutfl. 5. Sf. Maxim Mărlurisitonil, Capete despre dragoste. IV. 51. 41 " < mime desprerwvohifâ. 32.
Jlt

\M

prin care sunt păzite. lipsind aces-IO. Asttel. Teolipt al Filaclclfiei. cu aceste condiţii de natură duhovniceascfi. inima es(e curăţită de orice mişcare p&imaşă. " A se vedea. 86.'120 pe care Sfinţii Părinţi le socotesc deosebit de nnportiiiite şi absoluf necesare. iar nu numai din credinţă" (lac. Sfmtele Scripturi $i Tradiţia amintesc întotdcauna faptul că. 2. Trebuie să menţionăm. pocSinţa.41'' în vreme ce. inima şi niinlea. 45. 25.I. mi sunt de ajuns penfru manluirea şi îndumnezeirea omului. Mettnla sfmiei nigăciuru şi ateninmi. CuviOii despre tucmrea cea aXeuruâ i/um Hristos. 17).sciiertfa acesrei metodc ocupfi doar Ctileva pagini. * A se vedea. lar ca rugăciune curată neîncetatâ. spunând: „credinţa are Dc nltfel. în acelaşi timp. de asemenea. pentru a aduce roade şi pentru a se chema desăvârşită. adici* urcarea pe rand a Irepielor împlinirii poruncilor şi lucrării luturor vinuţilor. 5. adică. RugSciunca lui lisus trebuie sa fie neapârai însoţită de trezvie (vffntic.423 5. . ea n» este de nici un t'olos.vr Ignatie Xaii'lwpol. moarlă este" flac. op. Ciivăni ttespre (m ftirea cea uscunsâ in Hristos. Sfântul Isaac Sim! reia aceastsl învăţătură. 2. iar mintea. de. 81.'"" smerenia419 şi dragoslea de Durrmezeu. Leaciil poriindlor Credinţa. aşa cum se aratâ a fi în forma ei dftsăvârşitâ. m Intre alţii. rrebuie să subliniem faptul cfl lucrarea rugăciunii lui lisus <XK lupta tmpotriva patimilor şi deph'na despătimire42' şj. 26). De asemenea. îri raport. înlre alţii: Sf. Cete t(XI de rapeie ate ltd Cafist . dimpofrivâ. ea este nedespărţită de împlinirea niiiiror ponincilordumnezeieşti. „Cacî precum Irupul fâi'ă de suflet morl esie. 10. 325 .Condifiile . Cuvânt despre lucrarea cea tU\ wtsă inim ffristos. de orice reprezentare (imagine sau gând) strilină de cuprinsul nigăciunîi. în Fi local it'.. Cete liX/ de cttpete ale lui Calisl si tgnalie Xanlhopot. ea presupune vîeţuirea ascetică drept condiţie a ci. Noud capet». Aceştî doi Sfinli Părinţi din unnă spun limpede: . pe cure o vom prezenta ulterior. v 'Cf. rugăciunea. Simeon Noul Teolog. Teolipt al Filadelfiei. daca* nu sunt în-soţiie de păzirea şi împlinirea ponincilor dumnezeieşti. lucrarea tuturor virtuţilor.vnhiecHvf a/e tantaduirii. Sfântul Apostol lacov spune: „Aşa e cu credinţa: dacâ nu are fapre. 3. Nrcodim Aghioriiul. 80. împreunalc cu primirea Sfintelor Taine.«' sântilttiea in HrisîiKs hovniceşti. Cele HX) de ctipele tile ltd CaUH fi Ignatie Xanthopot. Teolipi al Filadelfiei. credinţa trebuie sS se arate în luorarea poroncilor. 87. 25. ciinoaşe cfi iu sluvfl desaria" 4t9 A se vedea. ibidem. 24). e moartă în ea însăşi" (lac. Sf.Dacă n-ui fiangeie de iniinâ.43' Altfel spus. Enchiridion.). Sf Teolipt al Filaddfici. strapungcrca inimii. astfel şi credinţa fâră de fapte. între alţii: Sf. în acelaşi limp. meloda psi-ho-fizicâ se vădeşte a fi doar un simplu acesoriu. „Vedeţi dar că dirt fapte este îndreplat omid. 2. ck Sf. de pilda: Sf. în viciiie ce sfinlele ncvoinţe ale dcsuvârsirii sunl prezcntute de-a liingul a sure de pagini. inlie alţii.A se vedea.

după cum învaţă însuşi Mântuitorul Hristos. ci de voinţa de a te întoarce si a-ţi schimba viaţa (este. prin hoiărârea de a-şi orândui viaţa potrivjt poruncilor lui Hristos. 18. Sf. 47). este învederată prin fapte. spune că . dacîi omul primeşte prin el deplinătalea harului. va intra în fmpăraţia cerurilor. învaţîi SfantuI Simeon Noul Teolog/"' care merge până !a a spune ca „cei care se sprijim! numai pe credinţă. "u Despre tUgăaum. 22). Hristos Şi-a încc-put propovăduii-ea chemându-i pe oameni la pocăinţă (Ml. cu adevărat sunt lipsiţi de credinţa (dnuxtoi)". Pazirea poruncilor apare ca urmarea fwească a pocâinţei. **Vmw. " Omilii la Matei. 197.trebuie sa fim cu rnultâ luare-aminte asupra vieţii noastre.ai8. de asemenea. I. Despre cei ce crediil se iluirt'ptt'a-. Marcu Ascetul. Discursuri eliee. „fmplinind poruncile. 7.4" SfantuI Marcu Ascetul spune chiar câ dragostea faţa de Hristos şi împlinirea poruncilor sum totuna. VII. pentru că pâzim poruncile Lui şi cele pliicute înaintea Lui facem" (I In 3.L. Rugâciunea nu este ascultată decât dacă cel ce se roa-gjî păzeşte poruncile lui Dumnezeu: „Şi orice cerem.. dacă nu cumva ea este chiar una dintre caracteristicile ei esenţiale. Simeon Noul Teolog. primim de la El. dar nu desăvarşeşte pe eel care nu impli- 424 ('uvinte despre iievoinţâ. IV. ci că tânjeşte cu toată fiinţa după ele şi s-a aşezat pe calea care duce la ele. după cum spune Origen. 4. la fel. ci eel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Mt. să ducem o viaţă dreaplă şi curatâ". f° Dogmatica.410 Chiar Botezul nu înseanină nîmic (ară lucrarea poruncilor.. Aşa arata" el că tămădui-rea şi mântuirea sa nu sunt o simplă dorinţiJ vagă şi deşartă. una dintre conola-ţiile cuvânfului net&voiot). rugăciunea nu este de ajuns pentru ca omul să se mântuiască: „Nu oricine îmi zice.42K SfantuI loan Gură de Aur.Condiţiile generate ale liiirwdnirit nevoie de fapte". XII. roadele lui nu se văd decât în ma-sura in care omul împlineste poruncile. X. „S3-vârşirea binelui şi împlinireii poruncilor". Mc I. Alături de credinţa.'"5 . SI*. 7. 326 .": Omul işi arată în mod cone ret voinţa de a fi izbăvit şi mântuit. trecuta" sau prezentă. aflăm la temelia mânruirii pocăinţa. 22. de aJlfel. 15) şi Şi-a încheiat lucrarea tot cu aceastâ chemare (Luca 24. este cucernică şi îndeplineşte poruncile Acefuia care ne-a reînnoit". ne anUum dragostea faţă de Ce] ce ne-a elibe-rat". 17. după ce. A se vedea. arată că „en (credinţa) se desâvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos..21). la fel. „fac pane din rugâciune". Tot aşa. Rilspimsul 3.424 SfantuI loan Damaschin.a dinfapie.Să nu se încreadă cineva numai în credinţa in Hrislos".. 4:fl Discursuri etica. Doamne.a Despre Hotel. 4" Cf. . XI. Nu este vorba aici de simpla pârere de rău faţă de starea de pacat. Aşa cum spune SfantuI Marcu Ascetul: „SfantuI Botez este desăvârşit. arată că „nu-i de ajuns numai sâ crezi (penlru ca să te mantuieşti)".'1" căci. 10. Doamne.

8-9). 56.. iar lucrarea lui să-i He vădhii.4'7 In chip obiectiv. 54. Hristos le porunceşte ca unor credincioşi si se nevoiască să nu se mai uiroarca* spre cele dinapoi (adică la păcat)". şi numai aşa sporeste ornul în har. si încă: „Harul desâvărşit al Duhului (ne-a fosl) dăruit nouă pri-ma dată prin Botez.4'2 lar în altă pane arată câ „celor botezaţi în Hristos li s-a daruit harul în chip lainic. 11 Suta >lr cape.. **Cf. „Păzind poruncile". păstrându-se curat de orice răutate şi stăniind în viaţa cea nouâ adusâ de ele. „Harul lui Dumnezeu se păstreazâ prin lucrarea poruncilor". căci numai prin har.41* Simpla împlinire a poruncilor nu-l mântuieşte pe om şi nu-l îndumnezeieşte. scrie Sfantul Simeon Noul Teolog. Sfântu! Marcu AsceWil scrie: „Cei ce no-am învrednicit de baia nasterii de-a dona. 7. Rllspunsul 3. mai întâi de loate.. se mâniuicşie eel credincios (Efes. De3prvcdcecrtdcă3eîndrepieazâdinjapte<6l< Cf. Xni. dar peiitru ca s-o dobândească cu adevarat. Cele W0decapete. aşa îl poate afla din nou. 327 . zestrea harului răinâne oricum.41B Poruncile deci îl ajutâ pe om să-şi pastreze sSnătatea duhovniceasca dohâudită prin Sfinlcle Taine. Sf.4lK Or.440 Astfel.. Simeon Noul teolog. Despre Botez.. 198-221. dar nu ne sileste sa-l primim.4*4 Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Hristos. " Despre eei <e cred câ se huirepteazâ din fapte. Sf. Rilspunsurile 4 şi 5. '' fnvăfâturi dtdiovmceşti. "■' Despre Hotel.lt de Dumnezeu ritvântâtoarr si fâptuitottre (leologice şi practice). se descoperă".6ş\ 7.. priinirea hanilui şi conlucrarea cu el se vădesc prin faptuirea poruncilor. spline Sfântul Petru DamaschiKd. 23. porunca lui Dumnezeu îl ajuta pe Adam să nu iasă din calea pe cure fusese pus de la crearea sa şi să-şi pastreze astfel firea în starea diniru început. 2. Răspunsul 3. care este darul lui Dumnezeu. dar ni se descoperă nouă şi ni se arată pe masura lucrării poruncilor". Acest dar se aflâ* în noi. in rai.441 lar în altă parte explică acest lucru: „Celor ce au primit puterea de a unplini poruncile. Dar rară împlinirea lor nimeni nn poate ajunge la bunătâţile ragăduite. I If. iar dacfl s-a îndepartat de el.'"' poruncile lui Hristos. care locuieşte în chip uscuns. ci peiuru pâzirea ourăţiei date nouă". Omilil. săvârsim faptele bune nu pentru răsplată.. ci nc respecta libertatea . numai aşa poate fi făcul lucrător. caci doar astfcl se poate păstra hand primil prin Sfintele Taine.44* '" Oespre Botez. omul trebuie sA se predea debunavoie harului şi să con lucreze cu el. dar el lucrează în ei pe măsura împlinirii ponmci-lor". Râspunsul 5. începul despre teina cărţii. „rămânem cum am fost botezaţi". au menirea de a-1 ajuta pe crestin sâ* se menţină în starea sa înnoită şi să pastreze daruriJe primite. Grigorie Palama.Condîfiite sidtiective ede uinuidiurii si si'intiuitett tn Hristos neşte poi-uncile". Dupfi cum.. Sf. nu siluieşte voinţa noastră.. Despre Botez. Marcu Ascetiil. Râspunsnl I. ' CI.. 296. Cartea întui. Despre Botez.. dar se poale descoperi doar prin lucrarea poruncilor". căci Dumnezeu daniieşte harul. a dăruit celor bolezaţi harul desâvârşit al Sfântului Duh. fiind Dumnezeu desăvârşil.'"1 „harul. Dtscursuri eiice. pe mAsura împlinirii poruncilor. II.

nu strain de om . .. cu toaie că cele la care îndeamnâ corespund întru toiul. când voi căuta spre toate poruncile Tale" (Ps. ] 10). ma bucur de legea lui Dumnezeu. restaural.im pe ele. ele nu se împlinesc uşor şi de la sine. fnlr-adevăr. 25. 13). împărtăşirca tot mai mare de har.Condiţiile generate ale uuiuuhtim Psalmislul arata adeseori cat de puternice sum ponincile ca sâ ne rereascâ de rau: „Atunci nu mă voi ruşina. iar aceasta nu doar prin voinţa de a-L primi. să primeascăde la Dumnezeu harul ceresc al Duhului. care voiesc să fac bine. până la măsura vfirstei deplinăta|ii în Hristos (Efes."" întradevflr. „muluî pace an cei ce iubesc legea Ta şi nil se sminiesc" (Ps. 328 .44' De aceea. cat mai degrabă să ne pfizim pe noi prin ele. 118. II. 14-29.şi cu alât mai puţin ca inlerdicţii sau labuuri .. căci se împotrivesc înclinărilor păcătoase ale firii căzutc şi ale lumii în care trăit-'şte. pflnă la atingerea asemănării desaviirşite 0U Dumnezeu. Că.. ci-l şi ajută să înmulţeascâ talanUi (cf. Dar poruncile nu numai că-l fac pe creştin în stare să păstreze darurile Botezului. „Pusu-mi-au pâ&*toşii cursă mie. lar o asemenea lucrare nu se poale face fără împlinirea poruncilor. 118. după omul eel lăuntric. care-l împiedică pe ccl ce ascultă de ele să se întoarcă la „nebunia păcatului". se face prin conlucrarea omului cu Duhul Sfânt. prin întreaga sa viaţă. 21-23). să cadă din nou in bolile cele sufleteşti cam sunl palimile. Mt.! prin Botez. 7: „păzejte poruncile lui Dumnezeu.6).4S OmUii duhovniceytt (Col. caci. viaţa duhovniceasca a Omului după Botez şi Mirungere trebuie sii fie 0 viaţă de sporire şi creştere prin puterea Sfântului Duh. J44 Discursuti etice. dar văd în rnădularele mele o allă lege. dar omul nu se ('uvânl ascetic in 100 de capete. ca şi vădirea roadelor. ci ca un fel de parapet.câci Dumnezeu nu-Şi ia înapoi darurile Sale. adică prin lucrarea poruncilor. să spo-rească şi sa se dcsăvârşeasca în Duhul Sfânt. a unei însuşiri din ce în ce mai depline ii hamlui primil prin Sfintele Taine. legea că răul este legal de mine. Făi'ă ea. XIX. Sfântnl Simeon Noul Teolog face remarca subtilă că poruncile ne sum dale nu atât ca să le pă/. Aceaslă creştere ta forma unei tor mai mari aproprieri. cum vom vedea. 7. luptându-se împotriva legii minţii mele şi tacându-mă rob legii păcatului. care este în madularele mele" (Rom. darde la poruncile Tale n-am rătăcif (Ps. ponincile nu trebuie privite ca obligaţii . „Găsesc deci în mine. se cuvine să se sileasca" a împlini toate poruncile lui Dumnezeu". cu toate puterile fiinţei sale şi in tot ceea ce face. 165).444 Pe de altă parte. naturii profunde şi adevărate a omului. Mc l<).. 12-27) care i-au fost daţi de Sffuitul Dim. harul rămâne ceva strain pentru om. 4. 96. (iar atunci) nu se va abate la gânduri sau la cuvinte rele". Sfântul Mac-arie cel Mare spune că „cel care voieşte. 118.dc natură legalists. II). sau mai degrabfi păzeş-le-ie pe line însuţi prin porunci. Sfânbil Diadoh al Foticeei scrie şi el In acest sens: „Se cuvine ca mintiîa să se ocupe pururea cu păzirea sflntelor porunci şi cu pomenirea adnnciî a Domnului slavei. 7. ci prin participare activă. ele isi merită cu adevflrat immcle de ponmci. ca să nu pitţeşti ceea ce a păţil Adam".

26) prin infiere (Rom. fficându-Se ascultător în toate Tatălui. 167. Nicolne Cabasila. I.CoiiHiţuIt' subit-ctive ale uimăduitii si sâiuitnieti in llrîMos poate uni cu harul. Gal. li s-a dat tuturor puterea de u se face fii ai lui Dumnezeu (In I. Cf. omul nu-şi mai împlîneşte voia sa. făcându-se urmă-loi lui Hristos. Putem spune. lucrâm poruncile..i n-au pîtait poruncile". „Prin sălăşluirea Duhului Sfant. deplin şi real prezente. nouă ni se cuvine a spori în el. 329 .44* Nu harul Sfâniului Duh. Rom. spune Sfântul Petru Damaschin. 15.450 „In măsura în care. Carteu întâi. omule. 5) şi dumiiezeu prin har. în chip concret şi fiinţial. 35. "'' Cf Despre Botez. de asemenea. Care Şi-a supus întru totul voinţa Sa omeneascii voinţei dum-nezeieşti. III. " Imne. 12). Despre vitifn in /hisim. acesta este fratele Meu" (Mc. spune el. credinţa în El („toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin ' Cf.4'1' Aslfel. 3. o. lar poruncile arată cu adevărat care esic voiii lui Dumnezeu. 12. Efes. nu-l poate vâdi prin faptele şi felul său dc vieţuire. cf. n Invâfâturi duhovnlceţli. 5. 36. este desăvârşil laţâ de noi. marturisindu-şi cu adevărat. care ai fost botezal in Hristos. 3. Roadele harului..'|S1 care-l înslrainează de Dumnezeu. dă numai lucrarea pentru care ai luat puterea şi te pregăteşle ca sa primeşli aratarea Celui cc locuieşle înlni tine". Raspunsul 5. nu-l poate face desăvârsit lucrator în fiinţa sa. că ascultarea poruncilor îl face pe om fiu al lui Dumnezeu prin înfiere pentni că prin ele omul se poartă asa cum se cuvine unui fiu inaintea Tatalui. Desprt viaţa m Hristos. Păzind poruncile. prin păzirea poruncilor Ltd . 14. 8. '" Ibidem. " Cf. în masura în care el vieţuieşte in chip concrei polrivil poruncilor lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cei care nu K impartăşesc de roadele harului primit la Botez sunt „slăbănogi şi neputin-ciosj. Despre cei ce rred cci se indrepteaza din fapte. dar „în chip tainîc". L. nu noate fi cu adevârai iransformat de el. împlineşte voia lui Dumnezeu. Gal. Despre Hotez. 14. dar noi suntem nedesăvârşiţi fata" de el. dimpotrivâ. Raspun&urilc 4. Sf. Drept aceea. Mt. cure ni s-a dat în toala" plinătatea lui sporeşte în noi. *> Cf.441 „Sfânwl Botcz. penlru c. 20. nu-l simte lucrăior şi de viaţă facător pentru el. 8.44' Sffuitul Marcu Ascetul. şi. început despre buna câiţiî. deplin descoperită şi desâvârsil îniplinită de Hristos. 4. III. '" Ibidem. aşa cum am vâzui. 5 şi 17. acesta făcându-se vfidii şi dând roade numai în niăsura în care omul păzcşte şi împlineşte poruncile. insistă asupra faptului că la Botez omul primeşle deplinătatea hamlui dumnezeiesc. Atunci omul se face frate al lui Hristos: „Oricine face voia lui Dumnezeu. nii pot fi simţite de om dccâl în măsura în care el este plin de luare-aminte si de rftvnîi în făptuirea poruncrlor. 1. Nicolae Cabnsilu. crezîtnd. nu poate creşte în el şi prin el. 61.451 Şi numai împlinind poruncile se poate omul face fiu al lui Dumnezeu (Lc. ibidem. 50). lucrcazăşi Duhul Sfant în noi roadele Sale".

118. de care Sfântul Apostol Pavel ne învaţa să ne ferim: . nici un ansamblu de reguli morale abstracte. 15-17). Prin trimiterea Sfanlului Duh Hristos Se face văzut. Gal. Hristos însuşi arată goli-ciunea şi deşertaciunea lor funciară. .4*11 de aceea. 8). învaţă Mantuitorul Hristos. spunând despre cei care le practical .4" Sfântul Isaac Sirul spune răspicat: „Nici unul dinlre cei care n-au păzit poruncile şi n-au umblat pe urmele fericiţilor Apostoli nu s-a învrednicit să se cheme sfânt". fie ele. 21).4. cu totul excep-ţionale. '" DiscursuH etici. o data cu Sfinţii Calist şi Ignatie Xanlhopol. Alunci creştinul poate să strige cu bucuria Psalmistului: „Gura mea am deschis şi am aflal (Duh). „De Mă iubiţi. şi-L face văzut şi pe Talăl. 19 i. ÎI g&sese pe măsura împlinirii lor".. lubirii de fiu a omului faţâ dc Tatăl ceresc îi râspuiide iubirea de Tata a hii Dumnezeu pentm ccl făcut fiu prin infiere şi a Fiului pentru fratele sihi adoptiv: „Cel care Ma iubeşte pe Mine va fi iubit de TatfU Meu şi-1 voi iubi şi Eu şi Mă voi arăla lui" {In 14. si n-am aflat pe Domnul". Toate acestea.IhUiem.4" iar Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Domnul e ascuns in poruncile Sale. omul se deschide harului Duhului. ca poruncile sum . cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. Putem spune deci.? Uwafuturi iluhovnicepi. 190. împlinindu-le. 26) şi ar&ându-şi iubirea faţă de El. Şi cei ce-L cauta" pe El.ru Damaschin afirmă chiar câ poruncile sunt „daruri ale harului lui Dumnezeu". °* De«M» Ugea ttuhovniveascti.In m CeleI00<kcap*te. că de poruncile Tale am dorit" (Ps. 435-436. 2. acela este care MiS iubeşte" (In 14. ''" Bpistote. căci..îndumnezeitoare'Vs| iiir celor bolezaţi. cu Tatăl. pentni a fi înţelese as a cum se cuvine. omul nu poate zice cu dreptate: „Am împlinit poruncile.4St Sfiînlul Pel. Ciirtea întâi.131). unindu-se astfel cu Hristos ş'u în El. trebuie puse în legă-turS cu cele spuse mai înainte şi cunoscând (impede că poruncile nu sunt un cod juridic. Incepiit despre lema cărţii.CottttifiHe genrmlt' aU Khnătlttirii credinţa în Hristos lisus". . şi nici precepte de felul celor oferite de înţelepţii lumii acesteia. păziţi poruncile Mele. 330 . Poruncile se vădesc a fi pricinuitoare ale sfinţirii şi îndumnezeirii omului prin Duhul Sfânt. definite a priori şi elaborate in urma unor experienţe omencşti.i. li s-a dat „să do-bândească prin lucrarea poruncilor sfinţenia". celui Oare-şi arală iubirea t'aţă de Dumnezeu ascultand şi împlinind poruncile Lui.. Duhul Adevămlui" (In 14. 21). dupii înţelesurile cele slabe ale lumii" (Co|. de altfel. păziţi ponincilc Mele" (In 14.Luaţi aminte sa* nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelaciune din predania omenească. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mfingâielor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac. X. 15) şi „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeste.„4. 3. „De Mâ iubiţi.. IV.

dupfi cum aţi fost învăţaţi" (Col.. facut „după Dumnezeu" (Efes. 145. şi încâ: „porunca Lui este viaţa veşnică" (In 12. Hristos nu-i oferâ omului simple precepte morale. şi judecâţile Tale nu le-am uitat" (Ps. in Care Se afli* El după file". în care nu este izbăvirc" (Ps. sfântă. 1. 118. lar prin acestea Cuvântul îi duce pe cei lucrători spre Tat». Gal. precum aţi primit pe Hristos lisus. 6). omul adevărat. întariţi în credinţă. ci Hristos trSieştc în mine" (Gal.Deci. împartăşindu-ne de omenitatea Sa îndumnezcită. scolia 3. 13. „omul nou" (Efes. 10). 35. 30). devenînd „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. Sf. că în poruncile Tale am crezut" (Ps.4). 8). adăugand îndatS: „Căci înlni El locuieşte. 2. asemenea lui Hristos. ci desăvarşil prin unirea desavArşită cu Dumnezeu. 1 Cf. în care a unit Urea umană cu firea dumnezeiască. ci îmbrăcăndu-ne în El (cf. 4. Stantul Apostol Pavel opune în\â|ăturilor „din predania omeneascâ. „care se înnoieşte. 9). căci sum simple învăţaturi omeneşti. 2. atunci putem striga cu Psalmistul: „In veac nu voi uira îndreplările Tale. omul ajunge la viaţa cea dumnezehiscâ: „De vrei să intri în viaţâ. 50).. 5. aşa să umblaţi inlru El.. 19. i'apele des/rre dmgosie. 118. Fnradăcinaţi şi zidiţi Hind într-însul. El binevoieşte ca noi sfi ne facem cu adevărat şi întru totul asemenea Lui. 67). mjroiioiy. Domnul. unită cu primirea Sfintelor Taine. 66). „învaţă-mă. 27). în fiii oamenilor. „Ponincile Tale sum gândirea mea" (Ps. ceea ce înseamnă nu nu-ni. Pemm că prin păzirea poruncilor ne facem. au puiere mAntuitoare şi îndumnezeitoare.Cmulifiifr sidriective n\e tâmâduîrii şi mntiuitfit hi Hristos zadar Mâ cinstesc. păzeşte poruncile" (Ml. Talasie Libianul. 7.20). Scoliastul Raspunsurilorcălre Talasie spune limpede: „Cuvanuil lui Dumnezeu Se arată în cei lucrători întrupal în porunci. 118.ii că poruncile sum adevărale. „Nu v8 încredeţi. întemeiate fund pe Persoana în-sâşi a Fiutui lui Dumnezeu făcut om. lar daca păzim şi împlinim ponincile Sale. Ele nu-l pot mântui pe om. iniplinindu-le El însuşi în chip desăvârşit. Doamne" (Ps. penlni că sum prin nature lor divino-umane. aşa cum am fi urmat şi imitat un înţelept sau un erou.. In 14. 15. lisus ne descopera' în Persoana Sa..4''1 Aceastâ legătură direct. 118.. 3. «'I . 143). Astfel. dupa chipul Celui ce l-a zjdit" (Col. I )■ nu din afară. 93). 2. 2. şi cu Apostolul: „nu eu mat trăiesc. 3. 7: Ml.. 24).. prin ele ajungem la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. toată plinâtatca Dumnezeirii" (Col. 9).463 Prin împlinirea poruncilor. 17). Prin poruncile Sale. sănătoasă. Adam eel Nou. trupeşte. 2. 3). după înţelesurile eel slabe ale lumii". ci că ele vin de la Adevărul însuşi şi due la Răspmsuri câtre Tattaie. pe cele „dupa* Hristos" (Col. lar înainte de toate acestea spune: . iar în Hristos venim la Tatăl (cf. îi descopera prin cuvintele şi prin faptele Sale. sa fim „următori ai lui Dumnezeu" (Efes. nu doar restaurat. 15). cunoştinţa."» între împli-nirea poruncilor şi cunoaşterea adevarului este adeseori pomenitâ de Psalmist: „Calea adevarului am ales. adică cea teantropică. că într-însele m-ai viat. prin Duhul Sfânt. ci. învaţând învăţături care sum porunci omeneşti" (Mc. prin felul Său de a fi> modelul desâvârşit al vieţuirii omeneşti în forma ei desăvârşitit. dimpotrivă.. Poruncile lui Hristos.

. 3. 408. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu. 332 . cf. Sfintii Părinţi subliniază rostul poruncilor de a curâţi Cf. să ne grabim în tot chipul. Vom vedea mai departe 00 împlinirea poruncilor îl ducc pe om până la cunoaşterea cea mai înalta şi mai deplinâ. 40. aşa cum arată Sfântul Apostol loan: „Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscul. ne due la cunoaştcrea lui Dumnezeu. împlinind poruncile. Cf. in urma Botezului. Sf. dupS putinţă. Râspunsiiiile 4 si 5. 30-31).icli o ascmenea cunoaştere este doar a celor desăvârşîţi. Sfântul Marcu Ascetul arată ca omul. lh'sf>re Hotel. X. Isaac Stall. care în fapt le cuprind pe toate celelalte (Mt. că „începutul oricârei lucrări după Dumnezeu este. 16. i i i i de toate pacatele şi eliberat de tirania patimilor. 418. ca şi Sfantul Marcu Ascetul.ii poruncile Lui nu le păzeşte. :i. să vicţuim după legea tuturor poruncilor îndumnezeiloare ale Mân-luitorului. Esle deci foarle firesc ca. Iar sfârşitul este sa ne inloarcem. pentru că Dumnezeu este iubire" (1 In 4. prin lucrarea Sfântului Duh. „pe cat cuprinde fiecare". 3-4). 4. 13. Sf.4s: I J. iar apoi.. aşa cum arata Sfântul Simeon Noul Teolog. se cuvine să ne silim în tot chipul sâ ne curâţim şi să facem cat mai vădită ară-(area Duhului in noi prin implinirea. omul să-şi recapete curăţia şi. daca recade in robia lor. în general. 12.Condifiiie generate ale tâmâduirii Bl. Cf. dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor. 22. Triade.' în acest sens. toate celelalte daniri primite prin Botez. 40. este i n i . 7. EpUtolt.J'. a tuturor acestor poniiici".'"'. Grigorie Pnlama. la zestrea data nouă de sus şi de la început din sfinţita cristclniţă. Rom. şi. cu toată puterea. II. Dumnezeu Se aralâ şi Se face cunoscut in oarecare masura tuturor celor care ascultă şi împlinesc poruncile Sale. 7-8).463 Pazirea poruncilor este îiuotdeauna singurul criteriu al adevăratei cunoaş-leri a lui Dumnezeu. mincinos este şi îulru el adevarul nu se află" <I In 2. 3. 17. daca pazim poruncile Lui.*'1 pentru că Dumnezeu este iubire: „şi oricine iubeşte este iinscut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. II. să le redobândească. DisctiKvitri etiee. Răspunsiil 3. Mc. 6. Sf.. 9). 77. IV. ihidem. Şi mai ales împlinirea primelor două porunci: iubi-rea lui Dumnezeu şi a aproapelui (Mt. Grigorie Pahima. singurcle carc-l fac să conlucreze cu hand primil şi să ajungâ in fapt la curaţia care i-a fosl lainic dă^uită. Cele lOOde capetc. vederea lui Dumnezeu in lumina cea neapropiată şi îndumnezeitoare. la care ajung cei vrednici de primirea acestui dar. Cf. de bunavoie sa lasat prada pacaiului şî putimilor şi s-a înstrSinal de har. 75. Triad*.. totuşi. Rostul poruncilor esle mai întâi de a-l a ji i l n pe creştin să păstrcze darurile primite la Botez şi să le faca roditoare. Sfinţii Calisi si Ignatie Xanthopol spun. Cel ce zice: L-am cunoscut. prin păzirea lor. De aceea. 22. dupâ" acesta. este din lipsa sa de grija in împlinirca poruncilor. „însa harul accsla este înecat de patimi. adică la desăvârşita alcâtuire şi naştere duhovnicească a noastră prin bar".. dacă.

333 .K Poruncile. '. iar rostul şi valoarea lor tâmăduitoarc. 462-463. aduce şi Doctoml sufletelor leacuri prin judecălile LujM. aceea sunt poruncile pcntru sufletul păti-maş'Y'™ Şi înca: „la curăţia sufletului (se ajunge) pe calea batătorită şi legiui-lă piin pâzirea poruncilor.w ictmomia htirufMirii. Peniru Sfantul Simeon Noul Teolog. ne-a dat iarăşi. Deci e vâditcă prin păzirea lor vine din nou sănătatea. [V. mjmiuire şi pelrecere.scrie Slăiuul Isaac Sirul . Cuvântâri. în vieţuirea mult ostenitoare. ** tnvăţătnri dc sujlet fvlositoare. 1. Cf. Sf. Nu trebuie sa dorim noi şi sâ nădujduim ctirăţirea sufletului fără lucraren lor. 6.. 7. De aceea nc-a da( tiouă pomncile Lui de viaţă facătoa-rc. „Tu şlii . 77. 8. Grigorie de Nazianz. ('apele despre limgoste. Sa nu zici ca" Dumnezeu poate BS Be dăruiască curaţia sufJetuIui şi fâfll lucrarea poruncilor. C«peie aqspnr cunoytinţa tie Diimnez&u . ci şi de paiimile înseşi". îi redau prin tnsuşi acest fapt sănătatea sufletească a firii sale celei dinlru înccput.I. 54. 13. •'•' Ibidem. Discumoi etice. Sf. 25. Avva Dorotei scrie: „Cunoscând Bunul Dumnezeu slăbiciunea noastră şi ştiind de mai înainte că vom păcătui iarăşi şi după Sfânlul Botez. I. m Ibidem. 55. Sf. răbtlată pânâ la sân-ge". Cafcheze.42. deosebil de im-portante. ne arată Sfantul Isaac Sirul. ele sunt leacuri (iJdpuaKa) pe care omul le d3 sufletului său bolnav de pulimi. IX. „a tost să curate din suflei rautatea primei noastre neascultări şi să-1 preschimbe porrivii Stfirii lui de la începui.n ceo dltpă minis.' ' uwheze. XIV.('oiidifiile subtfitivf ate tânuultihH ft smuiitilca in f/risios dc piîcale şi de patimi. I.473 Se vede I impede că Sfinţii Părinţi socotesc poruncile leacuri in sensul proprin al cuvânlului. m Triads II. iiumai prin liar'V"1'' Scopul venirii iui Hrislos. 70-76. 4:' Ibidem. să putem iarăşi să ne curăţim prin păzirea lor nu numai dc păcatele noaslre. III. Maxim Măniirisitorul. ^Epixiok. 5. 44. 17. Sfântul Grigorie Palama spune la fcl: „Doar prin împlinirea pomncilor vine sanătatea sufletului". XIV. după bunălatea Lui. II. Talusic Libiumil.467 Astfel. Sf. Cf. sfinre porunci care ne curăţesc pc noi. cu pe nişte lcaciiri curaţitoare ale stării noastre pătimase. adică fară să umblăm niai imâi pccalea care duce spre curăţia sufletului. dacă vom voi. XXXIX. Căci ceea ce sum leacuri le pentru trupul bolnav.. 16. t 'apele despre dragoxie..474 Tot aşa spune şi Sfântul Maxîm Mărturisitorul: „Căci după pricina patimilor aflătoare în suflet. „nu sc poale ajunge la sanalatea şi desavâr-şîiea suflclului decâi prin iubire şi păzirea poruncilor'*. ca.4TS La Sfantul Isaac Sirul găsitn o mulţime de asemenea texte: „Mântuitonil ne-a dat nouă poruncile Lui de viaţă facătoare ca pe nişte leacuri curăţitoare ale starii noastre '" Cf.W. II.că păcatul a inlral în noi prin călcarea poruncilor. pe care deja o cAstigase prin Botez. Simeon Noul Teolog. 3. curăţindu-1 pc om de toată răutatea şi făcându-l sâ redescopere hiinil care este în el.

12. 1-2. XLV. I.477 „sufletul nu se poate curăţi de nu va păzi poruncilc care s-au dat de Domnul ca leacuri pentru curtîţirea lui de patimi şi de greşeli".""' „ce sum leacurile pentru irupul bolnav. Şi nici nu 47 477 ' 1-puloU: IV. „ca să putem sa ascultăm şi să ne mi'mtuim". Căci nu putem spune ca doctorul fiind necercat n-a dat doctoriile potrivite. îl înnoiesc şi-l sfinţesc şi-i tămădlriesc în chip ascuns toate madularele lui. 4*1 lăudând în învâţătura sa iscusinţa Doctomlui (HristOS) si bunătatea leacuiilor (adicâ poruncile) de care se poate folosi creştinul pentru tâmâduirea sa. care nu tace..4^ La fel. Căci e vădit ce patimă vindeca fiecare poruncă in suflet.) poruncile cele noi şi duhovniceşti. dar. într-un chip liniştit. Dar cu sufletul nu este aşa. hl * hivăţâttiri de suflet folositmir#.) si ne învaţă poruncile cele potrivile pentru o dreaptă vieţuire T'. el nu are cuviint de îndreptăţire: „La boala trupească se întâmpla aceasta (lipsa de vindecare) din felurite pricini: fie că doctoriile fiind vechi nu sunt lucratoare. nici nu neglijează de a ne arăla pficatcle care ne due la pieirc. 7. Căci doctorul sufletelor este Hristos şi El ciinoaşte toate şi dă doctoria potrivitâ fiecărei patimi (. ru . 100. I. 17.) dă de şlire de celc ce trebuic sa ne ferim şi oferă celor bolnavi toate leacurile mântuirii (. Legea este Jeac pentru sufle-tV0 iar pentru Sfântul Grigorie de Nazianz. ci. fie că doctorul este neiscusit şi dă o altâ doctorie dec. Ibidem. spre a ne desavârşi simţirea şi a ne mântui (. Deci doctorul nu este neiscusit. pe care nu l-am fi primit cu toatâ inima.. 4KI Cuvânttiri. aceea sunt poruncilc penini sufletul pătimaş". ■""' Despre f'eciorie. după asemănarea femeii ce suferea de curgerea sângelui"..t 'i "iilt!/ill.. El a descoperit penlru noi aceste doctorii spiritual..lt cea care trebuie. Şi lucrarea (encrgia) acestora o simle atiit cel ce tămadu-ieşte. pe care sufletul le păzeşte cu frica de Diunnezeu.4f" Clement Alexandrimil scrie şi el: „Cuvân-tul a fost numit Mântuitor. XII.. „un leac bun şi uşor" pe care Hristos ni l-a dat pentru a ne fi de folos şi penlm a ne spriji-ni. iar dacă omul nu primeşte vindecarea. să nu-i aducern cea mai mare mulţumire Pcdagogului celuî dumnezeiesc. şi pentru Sfântul loan Gură de Aur.. socotindu-1 mai potrivit pentru noi decât unul amar şi usturător. dimpotriva. fiecare patimă are ca doctorie porunca potrivnică ei.A>n Awa Dorotei arata oft Hristos „ne daruieşte leacul" pentru călcarea ponincilor dumnezeieşti. ni le dezvaluie (..) Bol-navii se supărfi pe doctorul care nu le dâ nici un sfat pentru însănătoşirea lor I Cum. M ' Pethftogul..).. ™ Ibidem. fie ca bolnavul nu ascultă şi nu păzeşte cele ce i se rânduicsc de doctor.generate ale tâmăduirii pătimaşe". cât şi cel ce se tilmăduieşte. 47 " Ibidem. simplu grăind.'17* „lucrarea ascunsa a ponincilor tămăduieşte puterea sufletului (.

II. în care l-a aşezai pă-cjitul. Deci nimic mi Fmpiedică insanâtoşireii sufletului. '"' Capele desp/v frezvie.41"' „Cine poate spune că în|elege puierea poruncilor lui Dumnezeu şi puierile sufletului şi cum cele dintâi le vindcca' pe cele din urma* ?". se face prin împli-nirea poruncilor. 7'mMHtl pnu-tir. a întregii sale fiinţe şi a întregii safe vieţj călre El.. spre o vieţuire după dreptarea şi voia lui Dumnezeu. ci îndreptarea sufletului". înloarcerea omului din căile sale rfltăcite. cea pentm care a lost creat.. se innoiesc mai mult. 335 . 118. Asa ajunge omul sil sporească în a f'i tot mai bun şi Sil faptuiască tot bitiele de care t'Nto în stare ca fttpturii a lui Dumnezeu. decftl aumai viaţa lui lipsităde rAnduialâ". 37. aşa cum spune Psalmistul: „Prin ce îşi va îndrepta lânărul (adicH omul care n-a ajuns la masura vârstei deplin.4^ lar peniru i arăta (impede câ acesta este ţolul împlinirii pomncilor şi peniru a îndepărta cu total respectarea lor formal.4" unplinirea poruncilor îl vindecă pe om de palimi. înaintând spre desăvârşirea la care El il " Ibidem.. pofta şi raţiunea) si să le facă sănâ-toase prin cele ce le poruncesc..7.1 cură-|im dc patifni omul cel lăuntric". 9. 118.ltăţii lui Hristos) Cfllea sa? Prin păzirea cuvintelor Talc" (Ps. I. Peniru aceasta a rfmduit celor de sub lege poruncile". Căci. îndreptarea sufletului. Câci pomncilc lui HristOS nu se învechesc niciodată. Mai bine zis. 66). 9). tftmfldttindu-i mai întâi puterile sufletesti de lucrarea împotriva firii prin care vin acestea. prin îndrep-tare» luturor puterilor sale sufletesti. 128).4"9 Rânduindu-si fiinţa şi îndreptând-o spre Dumnezeu prin lucrarea poruncilor.Condiţiit? suhieciive ale Hiincidtiirii $i aăndtăHtCt hi Hristos se poaie sptine că doctoriile. S»mul işi duce la împlinire menirea sa firească. nu Jucreuzâ.!. 64. XI. „îndrepiarile Tale mn tnvaţâ. Evagrie. 118. ci le şi tasănltosează cu adcvărat în cei care le urmează". ' Capeie gnostke.4" Pentni că bolile sufleteşti ale otnului siini pricinuite de îndepănarea lui de Dumiiezeu. se întreabă. Căci pe masură ce sum în lucrare mai muli. nu numai urniăresc. în acelaşi sens. toata calea nedreaptil am urfU" (Ps. m Ibidem. Avva Do-rotci spune câ „Dumnezeu ne învaţa prin sfmlele Sale porunci cum s. fiind vechi. " Ciivtiife des/'r? nevoiftţă. 16. Cl*. lamikhiirea lor se (ace prin înloarcerea omului la El. Sfântul Isaac Sinil spune şi el: „Caci Hristos cere. „Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-arn îndreptat. care nu-l poate schimba pe om cu nimic şi flu-i uduce nici o rasplata. I m Ibidem. 54. 79. el spune chiar că „Hristos nu cere lucrarea v'irturilor. că in poruncile Tale am crezut" (Ps.4** lar SfânCul FiJolei Sinaitu! spune şi mai I impede: „Toate poruncile diimnezeieşlii Evanghelii urmăresc să îndrepte ce-le irei parţi ale suflctului (adicâ iutimea.

iar Apostolul scrie: „prin nă- Cham XL. cu menirea lui. de a le spori şi desaVarşi. aşa cum am văzui. III. Cuvinte despre nevoinfa. Sfantul Simeon Noul Teolog.Condiftile generate tile Uimăduirii cheamfi (cf. 48). XXIV. lucrarea poruncilor şi viaţa virtuoasă ajung să fie una şi aceeaşi. ziditoml inimilor noastre. 10-11. cu ceea ce pome fi el cu adevărat. fnvafâmri de sujlet JhloxiUxire. a stricat-o.. ne-a mânluii pe noi. Cf. cum arată Sfântul Grigorie I'alama: „Domnul. Căci cu adevăiat.4'* 6. arata Sfânlul Talasie Libianul. renâscându-ne. cea pe care o avea Adam în rai şi pe care. la facere. idealuri fară nici o legătură cu însuşirilc.).. „Pricinilc vinuţilor sum poruncile". la fel. aşa se conformează el adevăratei sale firi. viitutile \in de firea omului şi prin ele se pastrează omul deplin sănătos. Dan. *vi Ibidem. când a venit la noi. Lcacul nădejdii Nădejdea (feXrulţ) este o aha condiţie esenţiala a tămăduirii sufleteşti a omului şi a rrtântuirii sale.''" lar. cei care eram cu touil căzuţi. adică pâcatele şi patimile. 58-59. prin care poale împlini virtuţile. odată dobandile. înfrânwr şi petreceren cea diifhi minie. Cf. Dumnezeu îl mântuieşte pe eel ce nadajduieşle in El. 6. atunci cftnd S-a coborat pe pfunânt.491 recast igundu-si astfel sănâtatea de la început. înire adevărata naturft a omului şi natura poruncilor pe care i le-a dat Dumnezeu exislă o unitate profunda. 54-57. Sf.490 Poruncile se vădesc astfel a fi mijloace prin care omul poatc reveni la ceea ce e dupâ fire. Isaac Sirul. „lar prin făptuirea virtuţilor se face plinirea poruncilor". luând imp omenesc. Awu Dorotei. căci prin plinirea poruncilor se face lucrarea virtuţilor". cea pe care Hristos i-a redat-o neamului omenesc ducând-o in persoana Sa la desăvârsire. de a le păstra. spune proorocul Daniel (cf. alt-fcl spus. cea cu care s-a imbracat la Botez şi pe care are datoria să s-o puna el însuşi în slujba vimiţii. ne-a dat porunci cu lotul potrivite pentru firea noastrâ zidilăde El dintru început". cu puterile şi aspiraţiile sale spirituale. ""' Capele despw dmgoxte. ceea ce arata o data mai mult ca acesle porunci nu sum principii abstracte sau ceriiiţe apriorice. Poruncile sunt inlru totul legate de virtuţi. pentru că ele au rostul de a scoate afară din suflet tot ceea ce li se împotriveşte acestora. spune în continuare Sfântul Simeon Noul Teolog. acum. Care pe (oatc le ştie. căci virtuţile nu sum altceva decât împlinirea poruncilor. şi.4'*: „Din porunci se nasc virtutile (. înlr-un sfâişil. 24). 81 *" Catelwze. spune. sau. dintru început El l-a facut pe am cu totul potrivit penlru primirea învăţăturii pe care avea s-o aducă El la venirea Sa in trup. ci ele corespund înuu totul firii sale adevârate. I. Mt 5. a cerut de la noi ceea ce El însuşi a pus in inimile noastre dintru Fncepul. prin calcarea poruncii. 4V| m 336 . I. de aceea. căci. 37.

7)'0Î şi a preafericitei vederi a slavei lui Dumnezeu (cf. 4. „lisus Hristos. 3): „Dacă nădăjduim ceea ce nu vedcm. Nădejdea creştină este aşteptarea plină de încredere a mantuirii (cf. cu răbdare şi încredere. .Bom. 12. Fapte 23. în general. M Cf. De aceea Sfântul Apostol Petru scrie. nădăjduiţi desăvârşii in harul care vi se va da vouă.). 25). Clement Atexandrinul. 8. 6. de pe pămânl. 2. 19). 1 In 3. a vieţii celci veşnice (cf. Sf. câci. Is. asacum spune Sfântul Apostol Pavel. CXL. sunlem mai de plans decâttoţioamenii"(l Cor. 9.*" Ea cere răbdare şi stăruinţă (\mo^. 337 . loan GOrl de Aur. Vjisile ccl Mare. Isaac Sirul. 5. în a aştepta „ceea cc nu primim îndata (. Rom. aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur. 12. nădejdea noastră" (1 Tim. I Tes. " Cf. ea este una dinire „feşelecele de nedezlegat ale sanAtăţii şi mântuirii". 15. prin care *'* Cf Sf loan Guri? dc Aur. 1. Clement Alexandrinul. Tit I.. 8)300 şi a bunătăţilor ce vor sa fie. II. 2A). 1. fără a ne deznădăjdui vreo-datfi". la arătarea lui lisus Hristos" (1 Pl. 8. XIV. nu sunt biinătăţi ale acestei lumî. Rom. Stromate. alături de cele douâ pomenile mai sus. care este o formâ* a răbdăfii legată strâns de nădejde (cf. 19-20). Care ne trimite Duhul cel Sfânt şi Care ne face cu purinţă intrarea la Tatăl. 8. ' ('an liogni se va mântui ?. pe care încă nu le-ai dobândit. 1 Pl. Prin nădejde aştcptiUn într-adevăr plinătatca bunătâţilor din veacul ce va sâ lie. Nădejdea creştină se îndreaptă spre Dumnezeu (cf. Col..496 Clement Alexandri-ntil spune că.*" care in . 1. Rom. Sf. nădejdea este una dinlre cele tret virtuţi creştinc fundamental (cf. I. 12. <T. I Tim. trezindu-vă.Condifiile sub/ecth'e ale ithnâduirii $i xiiiuikilea in Uristos dejde ne-am mântuit" (Rom.ovt\). B Cf. 21). 2 Cor. X. I. loiin Scfiranil. îndeosebi spre Hristos (cf. Ptvlagogul. Sf. 91. OmiUi h Ronutni. 3-4. 13). "Cl". 5. Tâhuire faPwlwl4. 4). din pârga lor. care cuprind toate celelalte virtuţi şi le tin unite înireolaltă. ci bunuri duhovniceşti şi dumnezeteşii. Efes. 3. la modul prezent: „încingând mij-loacele cugetului vostm. 1. 15. 7. I Cor. Mâniuitorul nostru. 12. 4. 12.24. Sf.'01 îndeosebi a învierii mor-ţilortcf. 10. 1. 8. 5.. 3. 2. 1 Cor. ca „aşteptare a bunătâţilor". scrie Siimiul Aposlol Pavel (Rom. 42. * sau. Nădejdea poate fi ast-fel definită. 15. 2. 1. Rom.1). 24.. „dacă nadâjduim în Hristos numai îri viaţa aceasta. 15.*9* Alăturt de credinţâ şi iubire. XXX. Dumnezeu tacul om.Tătaiii* l<t Psalmul 146. 1. 29. 2.am. 58. aşteptâm prin răbdare (stămitoare)". 13). 2. dar ea este şi dorire a gustării încă de aici.n Cf. I Tcs.4''' Nâdejdea stă în a aştepta îinplinirea celor dorite. 24. Cuvî/tle tttrspre nevoinfâ. 27). 6. 13. Sc. Kpistoie.

aşa cum spune Apostolul. 34). Sfânlul Petru Damaschin îndeamnă „Nădajduieslc în Dumnezeu. «nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine» (Ml.2. se arala ca pulere de a „rumine tare in mijlocul necazurilor". şi 1:1 (. având credinţa că. Ps. 117. Clement Romanul. cum spune Sfântul Isaac Sirul. 123. care sunl in sine mărginite şi supuse neslatorniciei şi stricăciunii. 22. „nemincinoasâ şi nestricâ"cioasă'\5:. omul nu va fi nicicand înşelat în aşreptările sale.. în vreme ce a nădajdui în bunurile din aceasttl lume. Sf. Grigorie eel Mare.1"* Atunci când cere ajutor de la Dumnezeu. 17. 4. Şi dacă aruncăm grija noaslră asupra Lui (1 P( 5. 3).. Sc va îngriji El însuşi de noi. '" Scrisori duhovniceftt. 2. nădâjduirea bunurilor dumnczeieşti esle „tare". Nurnai să nu părâseşti pe Doctor". aşa cum El însuşi a spus. ci la cele ce nu se văd" şi carc sunl „veşnice" (2 Cor. 0.50* să arunci asupra Lui toala grija şi nevoia. 5). M> Cf.*07 Nadejde mai înseamnă sâ aştepţi de la Dumnczcu şi numai de la El tot bi-nele pe care-l doreşti. nadejdea îi esle de mare folos omului. căci. 5. Tâlcuire la I'salmul 117. Corinteni. nadejdea. Sf. 5H Sf. 5). loan Guril de Aur. XIV. cf 819. nici sa" le increzi în propriile puteri (cf. Sf. precum voieste". adevărată şi aiotînţeleapiă" de cea „mincinoasă" .l îndeosebi în asemenea clipe. 0 Cf. htvâfâtuti duhovniceşti. Epistota nitre. I. cftzuţi in boalâ cumpliia şi in cea mai adâncă suferinţă. Căci Se îngrijeşte El dc noi. Scrisori duhovniveifti. 8-9.Nu Mă voi depftrta de tine şi nu te voi părăsi" (losua 1.us Dc mult preţ şi de mart* folos ne este nadejdea. unită cu stăruinţii. Mare bine esle pocâinţa atlevSrală. Sf. C3ci nădejdea mi priveşte „la cele ce se văd. 338 .51 Punându-şi nădejdea în Dumnezeu. Isaac Sirul.513 care este nădejdea cea lumească. Curtea întât.1 şi cu dreapta socoteală şi întru cunoştinţă (. loan Guru de Aur. Vnisanufie. Petni Damaschin. 3. 1 ('ttvinte despre nevoinfâ..şi rStăeită.. 6. 3. "' Invafafuii duhm<tiice$ii. Omilii la Koimmi. loan Gur. mai ales alunci când.Condifiîie gmeHl** "It U'irmiduiiii suntem mantuiţi şi îndumnezeiţi. lYdcuire la Psahmil 117. Cuvtnte tiespre iwvinnţâ. *"' Cf. 826.*" Prin aceasta se deosebeşte.). nu ne va lipsi de el: .1 de Aur. XXII... Tâiciure la Psalmut 117. pentm cii nu uuotdeaiina îl primeşte deîndal.J0* Nădejdea mai este şi aşleptarea ajutorului pe care-l cerem de la Dumne-zeu. I Tim. 6. *" Sf. 17. 5). Sf. Astfel. 145. şi îţi va dărui cu iubire de oameni o cale pe care nu o slii penrru a mfiniui sufletul tâu aflat în robie. ■"" Cf. s" Cf Sf loan Gurâ" dc Aur. 7). Cartea întâi. 22. nu mai vedem nici o ieşire. XI. ler. Aşa ÎTivaţă Sfântul Varsanufie: „Având irâdejdea (în Hristos lisus). înseamnă a fi amăgir mai intotdeauna. 18).w' neas-teptănd nimic de la lume510 sau de la oameni (cf. o asemenea n«idejde „nu ruşi-nează" (Rom. Sf. Comenmriu la lov. „nădejdea cea bun.) îţi primeşte nâdejdea şi rabdarea. Dacă nadejdea noastră n-a fost implini"" Cf..

" i'\ Gal. HI. se indreapta spre Cel care cu adevaYat îi poate ierta pdcatele şi-l poale izbavi de boală. 5. .5lS Nădcjdea este strâns legata de credinţă. aşa cum spurie Sfantul Aposto] Pavel. Policaip al Sniimei.aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur . 2-3. dacă mai întai n-ar nădâjdui stf primeasca de la El vinde-i area. Simeon Noul Tcolog. cum ar pu-tea omul năilajdui m tamaduirea sa. după cum cithn în Epis-lolo izisă a) lui Bariwha. ca" boala sa nu e lipsită de leac şi câ Hristos este Cel care-l poate izbavi dc toatâ răutatea prin atotputernica Lui lucrare mântuitoare. Ccf care-I poate viiuloca şi mântui. Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă nu crezi. pocâinţa apare ca o condiţie a iu"idejdii. „cel aflat in afara nădejdii. Carted I v' Saimri iliihovmctsti. 51.. CeU 225 dr capei* tvologice }i pmctietr.este pentru că . nSdejdea este şi ea condiţie a pocainţei: numai pentru DO* niidajdiiieşte în Dumnezeu. . pentru că sunteţi neputincioşh AHa sa" fîe de aîi înainte năclejdea *castră".i va fi vindecat. Sf Isaac Sirut ('tniiiwtjesprenevomţă. I).: Cf. facându-1 sănătos şi ducându-1 la o viaţă cu totul noul „Pacătosul care nu nădăjduieşte în harul dumnezeiesc se afunda în I 6. CXLI."1 Dar. . Sf. nu nădăjduieşti"/19 Omul mi poate cu adevăral jiaclăjdui în tamăduirea sa decaf daca* crede eu tărie că ea se poate înfăptui. 22. 5. E 339 . III. 43.\tox fii.uummvtke. omul o face cu nădejdea că Hristos Işi va arăta mila Sa.. De la bun începui. Sf. Nădejdea este de asemenea strâns unită cu pocăinta.. peiitru ca.începur al credinţei noastre". . De altfel. Imiiunun duhovnic&fH.n-aţi nădă]-duit cum se cuvine şi aţi lepfldat nadejdea şi n-aţi aşCeptal cu răbdare pânâ* la sfârşit. sănâtatea şi miuuuirea sa. 141142. Iiislin Martiml şi Rlosofol. Epistola <■>>"•■ Ftâpaii. " Ih. 33. Sf. Peiru Daraaschin. Cf. de vreme ce Dumnezeu nu-J mâiriuieşte pe om in chip silit şi fărfi ca omul însuşi s. la rândul său. De aceea. se poate omul desprinde de trecurul său păcă-108 . 231. Tor aşa şi invers: nădejdea presupune credinţa şi vine ihdata după ea> Astfel. Ea este. Outiogul ru hu/eut Irijbn.i conliicreze la izbăvirea sa? Numai prin pocăinţa omul poale ajunge la nădejdea sigura a iertării şi vindecârii sale. ' Cf. Sf.CattjBfffle snhiective ate tâmffdinrii ţi s<hiaiiii. 11. ÎI va auaji de patimi şi-l va vindeca de bolile sale sufleteşti. cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog.>i. dacă nu-şi arata* prin pocittnţa voinţa de a rt vindccat. cunoscând starea de boala in care l-au adus patimile şi crezând cu tărie c.credinţa este încredinţarea celor n&lajduite" (Evr. este in chip vfidit şi în afara credijiţeiV Omul n-ar crede cu adevărat in Dumnezeu.Mf' Credinţa presupu-ne nădejdea.ţ?l: Văzfindu-şi starea ncnorocită în t-aur sg iitla şi nifirturisindu-si pilcatele înaintea lui Dumnezeu şi cerând ierta-re pentru ele.-<i in tIri.

tâlcuind Psahnul 4."* „Dupil mila si harul lui Dumnezeu. 2.. învăţându-ne prin aceasta sfi nu ne inlenieiem niklejdea man-uiini noastre numai pe bunîîtatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu. nadejdea este legată de împlinirea poruncilor. itc Cf. dar şi pentni rugăciunea de mul-ţiimire. Sf. I Cor. in nimic altceva să nu va puneţi nădejdea. iar pe de alta. 7. '■'* Cf.. Simeon Noul Tcolog. EpisioUi ctitiv NicoUte.. '" ci".52' Omul nu poalc nadajdui că va primi bunălâţile împiirăţiei dacă nu vieţuieşte dupS voia lui Dumnezeu. ci şi pe viriutea din propriile noaslre fapte". Dtscursuri efice. Sf. Pe de o pane. De aceea Sfitntul Simeon Noul Teolog scrie: „Prin neglijarea pomncitor. prin care omul are pururea „aducerea-aminte siatornică de bineface-rile de care i-a ("Scut parte iubiiorul de oameni Dumnezeu" şi. Sf. (omul cade) din nădejdea în Dumnezeu". căci eel care se roaga* nîîdăjduieşte ca va primi cele cerute. nădăjduieşte totuşi să primească mai multe şi mai mari daruri de la El. pentru că nădej-dea ca viitute nu poate exista şi nu poate spori decât împreună cu celelalte virtuţi şi cu condiţia esenţială ca omul să se curăţească de patimile care li se impotrivesc."=■!() . OmiUilaMalei. Pe de altâ parte. ci numai in virtutea voastra". ascultând şi păzind poruncile Lui. arată că proorocul David ne îndeamnă nu numai „să venim la cunoasterea lui Dumnezeu.. "" Cf ibidem. "6 Cf. **' Cf. 51. ci şi să ducem o viaţă plinii de toată curăţia. Sf.V. Ill. 13t7)"cşismerenia"' due la nadejde. 8. nu poate nădăjdui în mântuirea sa. idem. Cuvinle despre nevoinţă. Miiicu A5cctul. recunoscân-du-şi nevrednicia.4. 33.5" în al treilea rând.5. 7. Isaac Sirut Cuvinle despre nevomţâ..Condifii/e general* tdr lâmtîiluirii nebunia sa. ". Isaac Sirul. 16). împlinirea poruncilor nu se poate face fără nădejde. Marcu Ascetul. Sf. [1. îndeosebi iubirea id. 2 Tes. Se cuvine sa arătăm că." Lucru adevăral mai ales pentru rugăciunea prin care omul cere anume de la Dumnezeu darul nădejdii (cf.. .526 în sfârşil. spune el în altă parte. Sfântul loan Gură de Aur. Dispute in un scohsHc. V. 137-141. este o condiţie a rugăciunii. 56. pentru marea Sa milostivire. ':" IdJcuire la Psahmil4. mai ales al celei neîncetate:''21 rugăciunea naşte nădejdea/'4 o înlăreşte şi o face statornică. t'flr 225 decapete. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. 26. nădejdea este strâns legată de rugăciune.. în vreme ce omul care crede cu nâilejde tare că va fi iertat vine la pocăinţâ". Cefe 225 de capete. Monahui. Nă-dejdea este in general unul dintre resorturile de bază ale hotărârii omului de a ('uti'lti'Zi' ha/'lisriuxlf.. şi deci nu vieţuieşte m chip virtuos. 2. nădejdea estc rod a] rugăciunii.521 Cel care nu face voia lui Dumnezeu nu se fereşte de păcat şi stăniieşte în pattmi. dintre toate virtuţile.

însuşi se îngrijeşte de boala sa". II. 56. VI. 12). "Cf. Să arătâm.S41 Şi tot niulejdea este cea care-l sprijinâ pe om în lucrarea nevoinţei. Scrisori didwvriiceşti. 198. 3."1 făcându-1 să le îndure cu răbdare şi chiar cu bucurie (cf."6 . care nu aşteaptă tămăduirea fflgaduitfi de Hristos. chiar in mijlocul celor mai mari tulbu-rări. spune el în altă parted" „Creştinului îi e-ste de mare folos virtutea nădejdii. loan Guisf de Aiir. 37. 33. Regulile mici. prin aceasta chiar. Sfântul Isaac Sirul scrie cu privire la aceasta: „Pe toate căile pe care umblă otimenii in lume. m Cf Sf. Vjisile eel Mare.Jn nenorocirile noastre suntem îmbSrbătaţi de nădejdea dobândirii bunătftyilor celor veşnice. uneori chiar singnrul liman (cf. 13. Sf. „Nădejdea uşureazâ" toate durerile de aici. Cf. LXVH. 58. ea îi sporeşte zehil. de aceea. Evr. Rom. . 12. rt Cf.Cf. XXX.'31 în toate încercărilc nădejdea este un liman sîgur. ('tivinn' despre nevoinţă. de odihnfl*40 şi pace. în vreme ce omul care are nădejde tare câ* va fi vindecat. Sf. căci. 19) carc-l ţine pe om legal de Dumnezeu. 5. Scam. loan Scăraml. 341 . Tâlemre la Psatouil lit).Condifiite subiecfive ale tâmăditirii fi xtintÎMiea hi HriStot trăi după legea lui Dumnezeu. care este finalitatea lor naturală şi firească. lepâdând orice râutate şi întorcându-se cu toata" fiinţa Sflspre EL „Cel care nu aşleaptă izbăvirea. I. pentru c. I. 8. Dimpotrtvă. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. Sf Isuac Shul. Cf. 32. de pe pămfint". II. '7 Oitiilii despre necazuri. Omlii la Facere. Viirsunufie şi loan. '" Cateheze baptlsmale.142 care.1 nu-şi dă îndată roadele sale. 6. *• Omi/ii fa loan. arată Sfântul loan Gurâ de Aur. nu au pace în ei pânâ* ce nu se vor apropin prin nădejde de Dumnezeu. ea reorientează lucrarea purerilor sale su-fleteşti spre Dumnezeu. nu se lasă copleşit de suferinţele din aceasta tfiaţS". îl înlăreşte5" şi-i dă stăruintă şi scatornicie în strâdaniile sale de curăţirc şi tămăduire în Hristos. ea este ancoră neclintită şi tare (Evr. Sf Vtirsiinufie şi loan. 58. aşteptând bunătăţile ce vor să fîe.H Vmilii la statui. Scrisorididwwiiceşii'. rfimâne în «area sa păcătoasâ\ care esle pentru el o adev3rată boalfl. Cuvlntedesprerievoinfti. 200. Omitii la Tit.*12 îl mişcă spre împlinirea poruncilor. şi chiar se va lăsa imobjt tor mai mult de patimile sale. 15. sigure. este plinfi de greutate şi dă prilej de ". ' Cf ibidem. Prin aceasta ea se arata* a (1 izvor de linişte"9 şi. eel care nadajduieşte în vindecarea sa se va strădui să facă tot ce trebuie ca s-o primească de la Doctoral eel dumnezeicsc.534 Niklejdea are încă multe alte foloase. îşi sporeştc peste măsură răutatea. 6. Sf. mai întâi. I. Nu dobândeşte inima pace din osteneal«l şi din smin-tcli. 18). pâna ce nu se va săiăşlui în ea nildejdea şi pâna ce aceasta nu va da ini-mii pace şi nu va rcvftrsa din sine bucurie în ea". Cel lipsit de orice nădejde. XVII. ajutorul pe care-l dă omului in necazurile şi greutăţile pe care le întâmpină în această viaţă. 4. neclintite şi netrecătoare". '"Cf.

„care numai la un Incru sc gândeşte". Talmire la Psahnul 12. Sf. roadele Uirnăduitoare ale nădejdii mi sunt numai acestea. iar aceasla este adevărat şi pentni bolile trupeşti. ca un doctor iscusit şi-a dat ca leac buna nâdejde. II). N 196. 16. Sffintul Macarie Egipteanul scrie: „Dacâ omul nu este însufleţil de. *** Cf. citim în Pateric că un sihastru. ii7 Cf.54* Prin nădejde ajunge omul la credinţa cea tare"5 şi îndrăzneala (cf. 2. 2. Sf.*" Cu atât mai mult nădejdea îl poate lamădui pc om de tristeţe. şi nfi ridicfldeasupra viforului răutaţilordin aceaslă viaţa". Cf."1 dar mai ales pentru cele ale sufletiilui. 1 "Cm-tlnum.. III. Pentru că nădejdea.u Desigur."* care stă alaturi de tris" (hmlii duhovniceţti 'Col. 12.. Grigorie eel Muie. nici povara. "' SI. îndreaptă loată nudejcleu ta spre Dumnezeu şi te va odihni" (Serisori ihi/iorriieeşli..Ea lecuieşte aketUa. XXVI. II. '" Cf. 61. dacă ne ţinem strâns de ea. 27. Cf. nu poate să suporte necazurile. neîngrijita la timp. „văzându-se biniit de mâhnire. Sf.55.'. 3. sub greuuitea acestora. să suporte necazuri şi să meargă pe calea cea îngustă". 2. 6)S46 de care are nevoie pentm a duce lupla cea bună. nici să meargă pe calea cea strâmta. Sf.'. ca un lanţ puternic agăţat de ceruri. Ciprian al Cartaginei. Despre moarle. loan Gur» etc Aur. 3. arata Sfâniul loan Gură de Aur. 12. "* Apofiesme. 508. Sfântul Grigorie de Nazianz spune că „nădejdea este un leac foarte folositor pentrii bolile noastre"*50.Condifiiie generate ale lămăduirii deznădejde. 342 .*" îndeosebi deznădejdea care îl cuprinde pe oni atunci când îşi vede starea sa pacăloasă: „Există o deznădejde din mulţimea de păcate şi din povara conştiinţei şi a întristării de nesuportat. spunand: Cred că Dumnezeu Cel iubitor de oameni Se va mi-lostivi de mine. Evagrie.. păcătosul". 2 Cor. Ibidem. Maî intâi de toate nădejdea este un lcac foarte potrivit pentru patimiie care i sc împotrivesc. aşa cum arată Sffintul loan Scărarul.Daca" t\\ v» veni vreo slabiciune sail vreo boală. Astfel. Sfuntul Vmsanufie scrie: . care se află în el îl face în stare să trudeascâ. XVII.efcâzul. m Cf. Adică. duce la deznădejdea ucigaşă. buna nădejde".*4* „Nadejdea. (şi pe ea o) tămaduieşte. ne ţine sufletele noastre. 'Calre Ten/or. Traialul practic. w Ibidem. din pricina copleşirii sufletului de mulţimea rănilor şi o scufundare a lui în adâncul deznildejdii. Afwjiegme. Grigorie eel Mare. XX. Ps. ne trage încetul cu încelul la înălţimea aceea. 32). .6. 551 Astfel. Tot ea îl scapă de îndoială"7 şi de . N 585. 3.. loan Scărarul. XXVI.. „ea omoară deznădejdea". XXX.. Astfel.. m Despre togea ctobovnieetisca.4> .Cf. 29. dacă nu zice: Voi căpăta izbăvirea şi viaţa. Coinenlciriu la lov. Cartea nguletpastorate. I."4 care. Scant. Ma Scam.dipsthie. nădejde.4K şi de aceea Sfântul Marcu Ascetul o numeşte „nădejde simplă". 41. Evr. 3.

"(I Xpnjiegme. îl fereşte pe om de nelinişte. 21). ca nicioda-ta s<i nu cadfl tulbuiăndu-se. aşa cum spune Apostolul Pavel (1 Tes. Prolog. 36. XI.. f* Cf. Coiivorlririduhovniir. „nădejdea respinge atacul futuror viciilor". Cum vu moartea este un bine. m Sf.s° crezând Celui carc ne-a fagflduit „vindecarea rănilor pe care nj le-a facut pacatul". să-şi înalţe m in tea prin nâdejdea la Dumnezeu. Dacă. 8). asa m Seam. Sf. *' lnvâuitim dnfiovniceşti. acesta se curâţeşte pe sine. Despre eei ce cred eâ se hxdrepieoZii din ftiptf. Ea ÎI apără de atacurile diavolilor. Sf.-nu vor greşi toţi cei ce nfidajduiesc în El" (Ps. Scrisoii dtdwvnicesfi. ci şi unul de ferire şi pază. MiU'CU Asccliil. Nâdejdea mi are numai un rost tămăduitor. dragostea naşte nâdejdea. Am 131. scrie Apostolul loan (1 In 3( 3). RaSpunsul 5: Dispuui cu uti xoiastie. * Sf. Despre /rgeii duhovnice&ted. 2. 5.Toale le-a fifcu( Dunmczeii spre folosul noslru"). „Oricine şi-a pus în El nadcjdca. 20. coif care acoperă şi ocro-teşte capul omului duhovnicesc. aşa cum am vă/. 17. pentru ca prin ea se îndreaptă spre Doctoral ceresc. Varsanurle.esti.5" Fiind condiţic esenţiala a vindecarii de patimi şi ferindu-l pe om de a mai cfidea tn ele. până la cea tnai de pe urmâ suflare". Cajica I (cap. Ambrozie al Ylilanului. aşii cum Accla curat este". ''■'■■ Tralatul pmclic. 17. Sfântul Marcu Ascetul arată că ea ajută la lepfi-darea din iniină a gflndurilor şi poftelor piWimaşe.ut. 5 (Primaconvorbire cu Pariniele Serenas). după cuvânlul Psalmistiilui: . scrie Sfântul Peiru Damaschin.w Se cuvine să subliniem îndcosebi legatura ei strânsâ cu iubirea.564 „Când îl vor smeri (vrăjmaşit).165 într-un cuvant. Ciprian.XXX. 33.1*'' Ea îl îndeamnâ pe orn seî sc curăţească de toată răutatea. care esle culmea viiiuţilor. 617 Cf. . loan Casian. 65. Despre Botez. 17.Condiţiite sulneelive ale lâmâditirii si sănăhiwo i'i Htislos te(e şi deznădeje. 70b. * Cf.v'' Ea ÎI fereşte dc căderc. VII.<ii. I. "" Cf. în care sunt cuprinse cu toatele. Ea este. Sf. Convorlftri dithovnic. la randul ei nSdejdea „este uşa îubirii". 343 . omorând cu sabia acesteia pe aceea".1"1 Această maică a virtuţilor îi cste de folos omului pentru tămâduirea tutu-ror celorJaltc boli sufleteşti. spune Sfâniul loan Scararul. Despre tnoarte. Despre legea duhttvnicească. '' Cf Sf. nădejdea esle pricinuitoarea vîrtuţilor.561 Dc aceea Evagrie merge până la a spune că din nădejde şi răbdarea neclintita „se naşte nepStimîrea1. „Călugărul cu «ădejde tare junghie lenea (akedia). Căci. loan Casian. de asemenea."7 Nădejdea. nici sâ nu deznădăjduiască înfricoşându-se. Ea este o condiţie esenţială a tâmăduirii spirituale a omului. pentru a dobândi bumllăţjle la care nădăjdu-ieşte şi ca să se arate vrednic de unirca cu Cel în care si-a pus cu adevărai toată nâdejdea.

.l de Dumnezeu."4 pârga fericirii din Impfuăţie.S6s Sfântul loan Scărarul spune şi el că „lipsa nădejdii este pieirea uibirii". 16-18. 571 Cuvâiti ascetic în HH) de eayeie. care spune ca: „Nădejdea este bogăţia bogăţiei nearătate""2 şî că „ea este vistieria neîndoielnică dinainte de vistieria (care va să fie)". alrfel decât prin credinţa sincera şi nădejde tare şi neîndoie!nică". XXX. 3.*6' iar „tăria iubirii este nădejdea". numai câştigând „nadejdea netacută de ruşine (. . într-un fel a şi atins deja ţelul spre care tinde. Prolog (Definiţii). pregustarea celor dorite."1 De aceea. primind prin ea într-o anume m.l. sn Ibidem.."0 Sfântul Diadoh al Foticeei defineşte nSdejdca ca o „căiătorie iubitoare a minţii spre cele nădăjduite". 570 Ibidem.Condiţiile generate ale lâmătfuirii cum arată SfantuI Simeon Noul Teolog. ibidem. atunci când omul are nădejde iare. Căci e cu neputinţă vreunui om sa dobândească iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu. XXX. 12. Comentariu la Iov. nădejdea este însoţită de bucuria duhovnicească."1 într-adevăr. V. 143-145. "' Cf. 57î Scant. 16.. Grigorie eel Mare. m Scam.. Cf. Aşa arată SfantuI loan Scararul.r-.) veţi avea în ea şi întreaga iubire faţ. XX. Sf.. *" Discursurierice.. 17.

344 .

. A se vedea. Dacă. Acest lucru il subliniazil Evagrie: „Dac. 309C : Dogmatic». Starea dintâi. 14. Grigorie de Nyssa. 345 1 . aceasta nu înseamnă că vjrtu-(ile nu mai sunt definitorii pentru natura sa adcvarată. III. acoperind-o şi vieţuind pe seama ei. După cum spun Sfântul Maxinr şi Sfâmul loan Damaschin. III. 14.* fntr-adevăr. sa'niUatea este cea dintâi. SfantuI Maxim Mărturisitorul arata" că virtuţile .frumuseţea firească a omului. ca şi pentru trup. 312 At Dogmatica. PG 91. virtuţile tin. care rulburit rânduiala fireasca. iar pa-iiniile. ca veşmântul înlinal al cehii căzui în mocirla păcatului.1 Disputant Pyrfua. firească.: Sfântul Anlonie eel Mare arată. patiniile sunt străine de om. Dvsprefeciorie. el cade din nou in păcat şi se lasă pradă patimilor. ţinând de natura lui.rui se introduc (In suflet) ca ceva nou. bolile lui.' iar Sfaiitul loan Damaschin spune. IOI aşa. ' Vtafti Cuviasului Părintehd nmtru Antvmr. la ret. asa cum am văzut. Pogmatica. Ill. Or. hi rimp ce boala vine dupa aceea. PG 91. care asctinde . XX 4 Sf. patimile sunt ca rugina faţă de fier. nici nu ia i'iin-ţă tn afară de noi.' se aştern peste adevîirata sa fire.) Virtutea are nevoie nurnai de voinţa noastră. de asemenea. ci este un lucru cu putinţâ de împlinit de către noi si un lu-cru uşor (. totuşi. San. lx)c. cit. normals. dimpotrivu.7 Recursul la noţiunile de sănHtate şi boală ne îngăduie să înţelegem înca" ş\ mai bine lucrurile: am vîizut ca" virtuţile constitute sănătatea sufletului. că virtutea nu se dobândeşte ca ceva „adus din afară". iar creştinul o reciiştiga' prin Taina Botezului. cfi virtutea „nu e departe de noi. in realjla-tc. Sf. împmmutând de la Sfântul Grigorie de Nyssa o altă comparaţie. se introduce ca un element strain. a fost restau-ratii de Hristos. de însăşi fi-rea omului: Dumnezeu le-a sădit în el dintru început... trebuie sa respectăm ordinea fenomenelor: pentru suflet. din afara". Fîindcă este in noi şi in fiinţadin noi". loan Damaschin. via din afara. ' Otyuta at Pyrhus. 14.'' faţâ de firea virtuoasă a sufletului.fara" a-i pulea şterge strălucirea . 2. facAndu-1 dupa chipul şi asemânarea Sa. XII. pjerdută prin călcarea poruncii.4 Proccsul tâmăduirji: converlirea lăuiitrR-ă Omul trebuie să aibă de la bun începul coDştiinţa faptului că vinutea la cure vrea să ajungâ nu este o realifate cu totul noua\ srrăină de firea lui şi situate uiideva in afara sa.

care la origine tindeau in chip natural spre Dumnezeu. înstrăinarca de El. 10. 14. 19: . adica de îiuoarcere. 35. a se înapoia. Lc. adică prin îndepărtarea de realităţile trupeşti şi re-întoarcerea la Dumnezeu şi îndreptarea tuturor pu-terilor sufleteşti spre împlinirea voii Lui. 2. în apropierea din nou de El. a se înloarcc înapoi. prin întoar-cerea la El cu toatii fiinţa. Sl'ântul Irineii arată limpede că această întoarcere a omului ciitre Dumnezeu este condiţia esenţială a taniăduirii sale: „Că Domnul a venit ca să-i vin-dece pe cei bolnavi.. iar boala vine ca a doua după sănătate.lac. l.. dimpotrivii. 16. care arata o schimbare de mentalitate. 6. 1 Tcs. 22. de aceea. 10.) Cum. fe«iOTpo<|ji| (acţiunea de a se întoarce. a se intoarce înapoi. 11. 1. sum si ei frecvent folosiţi. boli ale sufletului. ele au lost însâ întoarse de la El prin păcat şi indreptaie. 18-20. Papte 3. 5." Sfântul Isaac Sirul spune şi el că: „virtutea este în chip firesc sănălatea sufleîului. Is.. ti se îndrepia spre. Este limpede. a vieţui după virtute înseamnă de fapt „să~ ne reîntoarcem la sanătatea noastră ca de la o orbire oarecare la Iumina proprie sau ca de la o boală oarecare la sănătatea noasiră cea după fire". Ter-incnii U£Tavc£(D şi UCKSVOIO:. Cti/wre gnostic*. a se întoarce din diiim.. a-şi veni îniru sine. orice rău-tate înseamnă îndepărlarea omului de Dumnezeu. u se reîntoarce). mai curând decftl l»i schiinbarea m sine. 9. I. 26. în: Is. 17. aşa ctini invaţă Avva Dorotei.'' De aceea. stâruind în faptele şi gândurilor lor păcătoase? Şi oare. 16-27. Aşa înţelcgem de ce foarte adesea Sfintele Scripturi şi toaul Traditia vorbesc despre mântuire ca despre o converting. deci. 19-20: 1 Pl.Deci pocăiţi-vil şi vă întoarceţi O^'a^loaTE Kail femoTpfeyaTe)'*. in general. Fnpte 3.) Deci e vădit câ sănătatea exislă în fire de mai înainte de boalii ce-i vine ca ceva ce nn (ine de ea (ca un accidenl). 19. este limpede că răutatea vine dupâ ce mai întâî a fosi virtutea". 7. 2 Cor. In Vcchiul Testament. schimbare a direcţiei şi sensului. lar ce