Sunteți pe pagina 1din 679

JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA
BOLILOR SPIRITUALE
Coperta: Mona Curcă

llustraţia copertei: Pogorârea la iad - Ciclul Patimilor, Mânăstirea


Vaiopcd, Muniele Athos.

Traducerea s-a făcut după volumul: Jean-Claude Larchet,


Therapeulique des maladies spirituelles. ediţia a treia, Les
Editions du Cerf, Paris, 1997.

Editura Sophia pcntru prezenta traducere.

Descrierea CUP a bibliotecii Naţionale


LARCHET, JEAN-CLAUDE
Terapeulica bolilor spirituale / Jean-Claude Larchet; trad.:
Marinela Bojin. - Bucureşti; Editura Sophia. 2001 p.; cm
ISBN: 973-8207-13-4

615.852
JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA
BOLILOR SPIRITUALE

în româneşte de Marinela Bojin

Tiparită cu binecuvântarea Prea


Sfinţitului Părinte GALACTION.
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Bucureşti. 2001
O nouă psihoterapie biblico-patristică
foarte necesară în vremea noastră

..Vindecă-mă. Doamne, că s-au tulburat oasele


mele: şi suflelul meu s-a tulburat foarte..."
(Psalmul VI. 2-3)

Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită.


Rănită, fiinţa umană se află aici, la marginea drumului, între viaţă şi moarte.
Dumnezeu coboară în această lume, vine la marginea acestui drum, întâlneşte
umanitatea - propria Sa umanitate accidentată. El o îngrijeşte, îi dă leacuri şi o
încredinţează Bisericii până la întoarcerea Sa. În Biserică, fiinţa umană va învăţa
să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârşitul veacurilor.
Evanghelia Bunului Samarinean ne indică punctul de plecare al adevăratei vieţi.
Într-o primă fază a vieţii în Hristos, rugăciunea este o activitate de curăţire a
inimii - faza terapeutică. A doua fază este cea în care, sufletul şi inima fiind puri-
ficate, rugăciunea este rugăciune adevărată, „rugăciune plină de foc", cum spune
Avva Isaac, citat de Casian. Această a doua fază presupune vindecarea suflelului,
dobândirea caracterului „nepătimaş". Atunci, fiinţa total îndreptată către Dumne-
zeu, unită integral cu Acesta prin Harul Duhului Sfânt în dragostea de Dumnezeu,
nu are ochi decât pentru Dumnezeu, nu are inimă şi gânduri decât pentru El. El
este în întregime în Dumnezeu, iar Dumnezeu este în întregime în el. Această
experienţă pe care începătorii o cunosc în mod intermitent, iar sfinţii în mod
continuu este o anticipare a lumii viitoare, când „Dumnezeu va fi totul în toate" (1
Cor. 15, 28) şi o cunoaştere a lui Hristos care este deja în „toate şi întru toţi" (Col.
3, II), Hristos este Omul viitorului, iar cel care trăieşte în El cunoaşte lumea
viitoare" (Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat,
EIBMBOR. 1998. pp. 233-234).
Descriind nosografia, semiologia şi palogeneza patimilor mai importante,
cartea prezintă şi remediile necesare unui creştin pravoslavnic, deoarece: „Şi acum
Hristos lucrează ca doctor al oamenilor". Cuviosul Ioan Carpatiul spune: „Marele
Doctor este aproape de cei ce se ostenesc". ,,El poartă neputinţele noastre şi cu
rana Sa ne-a tămăduit" (Isaia 53, 5) şi ne tămăduieşte. De faţă este şi acum.
punându-şi leacurile Sale mântuitoare". Iar în ceea ce-l priveşte, Sfântul Maxim
Mărturisitorul arată că Dumnezeiescul Doctor dă fiecăruia leacul potrivit: „După
cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac, nici
Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă un singur leac pentru toţi.
5
Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care noi,
care am fost astfel îngrijiţi, să-I dăm slavă şi mulţumită" (pp. 253-254).
În parcurgerea terapeuticii spirituale după Învăţătura Sfinţilor Părinţi, autorul
subliniază importanţa deosebită a părintelui duhovnicesc ca terapeut spiritual,
arătând că: „La noi, oamenii - spune Sfântul Grigorie de Nazianz - raţiunea şi
iubirea de sine, ca, şi neputinţa şi refuzul de a ne supune cu uşurinţă sunt cele mai
mari piedici în calea virtuţii. Ne ridicăm împotriva celor care ne vin în ajutor şi
toată râvna pe care ar trebui s-o îndreptăm spre arătarea bolii înaintea celor care ne
îngrijesc, noi o folosim ca să scăpăm de tratament. Ne folosim toată bărbăţia ca să
ne facem rău nouă înşine, şi mintea, ca să ne împotrivim însănătoşirii noastre"; sau
ne tăinuim greşelile, sau ni le îndreptăţim, „încăpăţânându-ne (...) în a nu ne lăsa
îngrijiţi cu leacurile înţelepciunii, care tămăduiesc neputinţa sufletului. Sau (...)
suntem în chip făţiş lipsiţi de ruşine faţă de păcatele noastre şi cu totul obraznici
faţă de cei care au sarcina de a ne îngriji".
Socotind că se poate lipsi de un părinte duhovnicesc, omul se amăgeşte singur.
Căci cel care voieşte cu adevărat să se facă sănătos şi să străbată până la capăt
calea nevoinţei are neapărat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul
scrie: „S-au înşelat cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au descoperit că n-au nevoie
de nici un povăţuitor". Iar Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Cei
care nu ascultă şi nu umblă potrivit sfatului seamănă foarte mult cu osteneală şi cu
sudoare, lucrând ca în vis". De accea. Sfântul Nichifor din Singurătate învaţă aşa:
„De nu afli povăţuitor, trebuie căutat cu osteneală" (p. 396).
În concluzie, tot conţinutul cărţii de faţă trimite deci la realizarea stării de
nepătimire - starea de sănătate a firii, însemnătatea ei pentru viaţa duhovnicească
este nepreţuită. Cel ce a dobândit-o s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a unit cu El:
„Sănătatea sufletului este nepătimirea şi cunoştinţa". Slobozirea de patimi e „o
înviere a sufletului care o precede pe aceea a trupului". Se învredniceşte de
nepătimire cel ce şi-a curăţit trupul de orice întinare, şi-a înălţat mintea deasupra
tuturor celor create, aceasta, mintea, stăpânindu-i simţurile întru totul. Un astfel de
om „adăposteşte pururea în sine pe Dumnezeu care-l ocârmuieşte în toate
cuvintele, faptele şi gândurile şi Care, prin lumina interioară ce-i luminează su-
fletul, îl face să audă oarecum glasul voii Sale dumnezeieşti". „Raiul nepătimirii,
ascuns în noi, ne încredinţează Ilie Ecdicul, este icoana raiului viitor".
Iată, în câteva cuvinte, de ce salutăm cu bucurie apariţia unor astfel de „apan-
thisma" (adunare de flori) din gândirea Sfinţilor Părinţi, atât de necesare creştini-
lor de astăzi şi de ce dorim să fie la îndemâna fiilor Bisericii noastre.

Cu arhiereşti binecuvântări,
GALACTION
Episcopul Alexandrici şi Teleormanului
La Hramul
Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul
23 septembrie 2001
Introducere

Ţinta creştinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a făcut om,


pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfinţii
Părinţi'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificaţia
întrupării Logosului. Unind în Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărţire, firea
dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru
început, arătându-Se astfel ca Adam cel nou, şi, încă şi mai mult, a dus-o la
desăvârşirea menită ei încă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi
participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4). El a dat astfel fiecărei persoane
umane, unită" cu El prin Duhul Sfânt, în Biserică, care este trupul Său, puterea de
a deveni dumnezeu prin har.
În iconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumnezeirea omului şi aducerea
în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor făpturilor create,1 lucrarea răscumpărătoare a
Domnului nostru Iisus Hristos, îndeosebi Patimile, răstignirea şi învierea Lui.
constituie momentul esenţial şi culminant al mântuirii noastre; prin ea, Dumnezeu-
Omul a scos firea omenească de sub tirania diavolului şi a duhurilor sale, a nimicit
puterea păcatului şi a biruit moartea, desfiinţând astfel stavilele care, în urma
păcatului strămoşesc, îl despărţeau pe om de Dumnezeu şi împiedicau unirea lui
deplină cu Acesta.
După cum remarca VI. Lossky,3 gândirea teologică apuseană a interpretat
lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos în termeni, în esenţă, juridici.
Înţelegerea mântuirii omului ca răscumpărare a lui îşi află, într-adevăr, temeiul
în Sfintele Scripturi şi îndeosebi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Dar nu
trebuie să uităm că, aşa cum arată acelaşi autor, „la Părinţi, ca şi în Scriptură,
găsim mai multe imagini care exprimă taina mântuirii noastre săvârşită de

De pildă: Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Prefaţă. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte
împotriva arienilor, I, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, X. 5-9, Sf.
Vasile cel Mare, citat de Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări. XLIII. 48. Sf. Grigorie de
Nyssa, Marele cuvânt catehetic, XXV. Sf. Chiril al Alexandria, Unul este Hristos, SC
97. p. 328.
Traducerea acestei lucrări se sprijină pe ostenelile admirabililor traducători ai
Sfinţilor Părinţi, fără de care ea nici nu s-ar fi putut realiza.
1
Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mărturisitorul. A se vedea studiul
nostru: La Divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris. 1996. p.
83-123. Cu privire la această temă, asa cum apare ea la predecesorii săi, a se vedea
ibidem, p. 20-59.
După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Paris. 1967, p. 95-108 <trad. rom.,
Bucureşti. 1998. p.91-104).
7
Terapeutica bolilor spirituale

Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Păstorului celui bun, care este o ima-
gine „bucolică" a lucrării Lui; cel tare, legal de Cel mai puternic decât el, care-i
răpeşte armele şi-i nimiceşte stăpânirea - este o imagine războinică ce revine
adesea la Părinţi şi în liturghie: Hristos biruind pe Satana, sfărâmând porţile iadu-
lui şi făcând din cruce stindardul biruinţei Sale. Aflăm, de asemenea, o imagine
medicală, cea a firii omeneşti bolnave şi slăbănogite, tămăduită prin doctoria
mântuirii; o alta, ca să zicem aşa, „diplomatică" - a iscusinţei dumnezeieşti care
vădeşte şi pierde viclenia diavolului etc."4. Într-adevăr, „ imaginea folosită cel mai
des, scoasă de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împrumutată din
domeniul relaţiilor juridice", dar, „luată în acest sens particular, răscumpărarea ca
imagine juridică a lucrării lui Hristos nu este decât una dintre alte multe imagini
posibile"; şi „folosind cuvântul răscumpărare... ca termen generic pentru a
desemna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, să nu uităm că această expresie
juridică are un caracter figurat: Hristos este Răscumpărătorul, tot aşa cum este şi
războinicul biruitor al morţii, şi aducător desăvârşit al jertfei etc.".5 Folosirea
exclusivă a acestei imagini juridice şi înţelegerea ei în sensul strict îşi vădeşte de
îndată limitele şi duce chiar, după cum a arătat mai ales Sfântul Grigorie de
Nazianz,6 la inconsecvenţe de ordin teologic.
Unul dintre ţelurile acestei cărţi este să dezvăluie locul esenţial pe care Tradiţia
ortodoxă l-a atribuit imaginii numită de Lossky „medicală". Ea apare, într-adevăr,
adeseori în învăţătura Sfinţilor Părinţi; o regăsim în aproape toate textele liturgice
ale Bisericii Ortodoxe, ca şi în slujbele Sfintelor Taine; sfintele sinoade au
cuprins-o în canoanele lor şi, în fine, a fost primită de întreaga Tradiţie. Iar aceasta
pentru că aşa cum ne vom strădui să arătăm, ea este o imagine cu totul potrivită
pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel
puţin egală cu cea oferită de imaginea răscumpărării.
De altfel, ea are un solid temei scripturistic. Răscumpărătorul nostru este
totodată şi Mântuitorul nostru; am fost, e drept, răscumpăraţi, dar am fost şi
mântuiţi. Adeseori se uită că verbul σω£ω (a salva), folosit în mod frecvent în
Noul Testament, înseamnă nu numai „a elibera" sau „a scăpa dintr-o primejdie", ci
şi „a vindeca", iar cuvântul σωtεpiα (mântuire) desemnează nu numai eliberarea,
ci şi vindecarea.7 Chiar numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuieşte'" (cf. Mt. 1.
21; Fapte4, 12), adică, altfel spus, „vindecă'". Iisus însusi Se arată pe Sine ca
doctor (cf. Mt. 8, 16-17; 9, 12. Mc. 2, 17. Lc. 4, 18, 23). In acest fel, adesea, este
vestit de prooroci (cf. Is. 53, 5; Ps. 102, 3), tot aşa Îl numesc Evangheliştii (cf. Mt.
8, 16-17); pilda Samarineaiuilui

4Cuvântări, XLV. 22.


5Loc/cit.,.. p. 94-95 (trad. rom.).
6 Cuvântăr, XLV. 22.
7
Acest dublu sens se regăseşte în limba coptă, iar în zilele noastre, în limba italiană,
în care „la salute" înseamnă în acelaşi timp „salvare" şi „sănătate".
8
Introducere
milostiv poate fi socotită, pe drept cuvânt, o reprezentare a lui Hristos ca doctor.8
Iar în timpul vieţii Sale pământeşti, mulţimile s-au îndreptat spre El ca spre un
doctor.9
Parinţii, aproape în unanimitate, încă din primul veac creştin, L-au numit
Doctor, însoţind acest titlu cu unele calificative, ca „mare", „ceresc", „cel mare"
şi, în funcţie de context, precizând: „al trupurilor" ori „al sufletelor" sau, cel mai
adesea, „al sufletelor şi al trupurilor", voind să arate astfel că El a venit ca să-1
vindece pe om în întregime. Numirea aceasta stă în centrul Liturghiei Sfântului
Ioan Gură de Aur şi se regăseşte în majoritatea formulelor sacramentale; ea apare
cu constanţă în aproape toate slujbele bisericeşti ortodoxe şi în multe rugăciuni.

Într-adevăr, Hristos vine şi Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o


aduce El este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă.
Părinţii şi întreaga Tradiţie, socotind starea adamică primordială ca starea de
sănătate a omenirii, au văzut, fireşte, în păcătoşenia omenirii căzute în urma
păcatului strămoşesc, o stare de boală, de multe feluri şi chipuri, care a cuprins
întreaga fiinţă a omului. Această concepţie a lor are temei scripturistic (Is. I, 6. ler.
8, 22; 28, 8; Ps. 13, l; 142, 7), de care ei s-au folosit ca să arate, urmând
proorocilor, neputinţa celor aflaţi sub Legea veche de a afla leacul unor rele atât de
mari, strigătul de suferinţă al atâtor generaţii şi chemarea lui Dumnezeu în ajutor,
şi, în sfârşit, răspunsul milostivirii lui Dumnezeu, adică întruparea Cuvântului.
singurul Care, fiind Dumnezeu, putea să le aducă tămăduirea aşteptată.
Astfel, opera mântuitoare a lui Dumnezeu-Omul se vădeşte, în fiecare moment
al ei, o lucrare de tămăduire a întregii omeniri asumată în Persoana Sa şi de
restaurare a ei în starea de sănătate spirituală pe care a cunoscut-o dintru început.
Şi mai mult încă Hristos duce firea omenească astfel restaurată la desăvârşirea
îndumnezeirii.

Această mântuire şi vindecare a întregii umanităţi şi îndumnezeirea ei împlinite


în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt dăruite prin Sfântul Duh
fiecărui creştin care, în Taina Botezului, se uneşte cu Hristos, în Biserică. Dar la
Botez ele nu sunt date decât ca potenţialitate; creştinul trebuie să-şi împroprieze
darul Duhului, şi acesta este rostul vieţii duhovniceşti, ai nevoinţei şi ascezei.
În Biserica Ortodoxă asceza nu are semnificaţia restrânsă care i s-a dat adesea
în Apus, ci desemnează tot ceea ce trebuie să împlinească creştinul

8 Cf. Origen. Omilii la Evanghelia după Luca, XXXIV; Comentariu la Evanghelia


după loan, XX. 28.
9
Cf. A. Harnack. Medichines aus der altesten Kirchengeschichete TU VIII, 4,
Leipzig. 1892. p. 37-147.
9
pentru a beneficia cu adevărat de mântuirea adusă de Hristos.
Marea Tradiţie ortodoxă priveşte lucrarea mântuirii ca o sinergie a
harului dumnezeiesc
Premise antropologice

Dumnezeu, toate virtuţile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul că omul poartă în el
chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemne altceva decât că, de
la început, firea omului a fost destinată să se împărtăşească de tot binele. (...) Se află
deci în noi tot binele, toată virtutea, toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate gândi ca
bun foarte”6. Sfântul Dorotei de Gaza ne învaţă, în acest sens, că: ,,La început, când a
făcut Dumnezeu pe om (...) l-a împodobit cu toată virtutea".7 Şi, de asemenea. Sfântul
Ioan Damaschinul spune că: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toată virtutea şi
plin de tot binele".8 lar Sfântul Maxim, la fel, scrie că „virtuţile sunt sădite în suflet de la
creaţie”9.
Deci, prin însăşi natura sa, omul este virtuos: „Prin fire avem virtuţile, care ne-au
fost dăruite de Dumnezeu, căci, făcându-l pe om, le-a sădit în el". „O dată cu firea,
Dumnezeu ne-a dat şi virtuţile", spune Sfântul Dorotei de Gaza.10 „Virtutea este în suflet
în chip firesc".11 „Virtuţile sum fireşti pentru om", scrie, de asemenea, Sfântul loan
Damaschinul.12
Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea
omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea
ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un
chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucăt menirea acesteia este de a le pune în
practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar
realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu,
colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii
sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste
virtuţi şi a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui ii
revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi
porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. I, 28). Şi de aceea ei
zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc şi trebuia, sporind în cele bune, să ajungă
la starea bărbatului desăvârşit",14

6 Despre facerea omului, IV. PG 44. 136 CD. Cf. ibidem.. 184 B.
7 Invăţături duhovniceşti, I. 1.
8 Dogmatica.II. 12.
9 Disputa cu Pyrrhus. PG 91. 309 C. Cf. Capete despre dragoste. III. 27. A se vedea, de
asemenea, Sf. Antonie cel Mare, Scrisori. I. 1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de
capete teologice. gnostice şi practice III. 90.
1
° Învăţăturii de suflet folositoare, XII. 134. ,
11
Cuvinte despre nevoinţă. 83.
12 Dogmatica, III. 14.
13 A se vedea, de pildă, Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări II, 17. Evagrie. Capete
gnostice. I. 39.
14 Cf Sf. Irineu, Demonstraţia propovăduirii apostolice. 12; Contra ereziilor, IV. 38.
1-2. Teofil al Antiohiei. Către Autolic, II. 25. Parafraza în 150 de capete a Sfântului
Simeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteannl. 50. Sf.
Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 257D.
16
Sănătatea primordială a omului
Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii,
majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac
distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu
în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemănării, potenţialitatea
asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului,
constă în deplinătatea chipului, potrivii firii sale în întregimea ei, şi ajungerea la
desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne
ca omul să o realizeze prin libera sa participate la harul îndumnezeitor. Sfântul
Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele; „Să facem om după chipul şi după asemănarea
Noastră", spune: „Pe cel dintâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a doua,
asemănarea, o dobândim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având
chipul lui Dumnezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui
Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potenţă, dar se
dobândeşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis:
„Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face
asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră putere asemănarea cu
Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi
dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrători acestei asemănări, pentru ca
să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca acele tablouri ieşite din măna
unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la
lauda altcuiva decât noi. Căci. într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat
este cu totul aidoma modelului, nu lăudăm portretul, ci-l admirăm pe pictorul care
l-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, şi nu altul, să fiu cel lăudat, mi-a lăsat grija de a
deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar
ajung la asemănare devenind creştin”15
Sfântul Grigorie de Nazianz explică de o manieră asemănătoare necesitatea
participării omului la dobândirea darului pe care Dumnezeu i l-a făcut; astfel, scrie
el, „sufletul dobândeşte obiectul doririi sale ca răsplata" a virtuţii, când mintea şi
raţiunea noastră se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudite din natură şi când
chipul va fi ajuns la asemănarea cu modelul lui, de a cărui fierbinte dorinţă este
stăpânit acum. Fiindcă şi faptul însuşi de a fi ele aduse la existenţă este culme a
bunătăţii Dumnezeirii şi nu simplu ca dar al lui Dumnezeu. În aceasta constă
desăvârşita Sa bunătate, că ne-a făcut stăpânitori ai binelui. Un bine care nu este
numai o sămânţă încredinţată naturii, ci şi cultivării lui, care stă în puterea voinţei
noastre".16
Părinţii, care disting între chip şi asemănare, pun virtuţile în legătură cu
asemănarea,17 voind astfel să arate că acestea se fac vădite şi se dezvoltă în

15 Cuvântul I despre facerea omului, I, 16.


16Cuvântări, II 17. Poeme, I, II,9,90-91.A sc vedea, de asemenea, Sf. Ioan Dumas-
chin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor.
" De pildă: Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 12. Sf. Maxim Mărtuirisitorul,
Capete despre' dragoste. III, 25; Cele 200 de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu
şi icono-
17
Premise antropologice
chip dinamic prin participarea activă şi conlucrarea constantă a omului cu harul
îndumnezeitor al Sfintei Treimi. Totuşi, nu se poate stabili o corespondenţă între
distincţia chip-asemănare şi distincţia natură-supranatură, în care asemănarea ar fi
o supranatură adăugată, prin harul lui Dumnezeu, unei naturi care ar putea fi
concepută ca independentă de ea şi care ar fi chipul. Potrivit Sfinţilor Părinţi, nu
numai chipul aparţine în chip firesc omului, ci şi asemănarea: asemănarea cu
Dumnezeu rezidă în însăşi natura omului şi în chiar faptul de a fi chip al lui
Dumnezeu există putinţa atingerii desăvârşirii sale prin ajungerea la asemănare, şi
omul a fost creat, s-o spunem încă o dată, având deja în chip natural această
asemănare, în virtutea chipului. Asemănarea nu este ceva adăugat unei naturi care
ar putea exista în chip firesc, independent de această asemănare, ci o sporire a
naturii date în chip. Omul, prin chipul lui Dumnezeu aflat în el, este în chip natural
într-un anume fel virtual desăvârşit,18 el este dotat în chip natural cu capacitate» de
a realiza această virtualitate, de a fi asemenea lui Dumnezeu, căci acesta este
scopul pentru care a fost creat, aceasta este menirea firească a naturii sale înseşi.
Acesta este înţelesul poruncilor dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. 1,
28); „Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lev. 20, 26);
„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5,
48). Putem spune deci, într-un sens dinamic, că omul este în chip natural deiform.19
Pentru ca asemănarea cu Dumnezeu, dată potenţial şi sădită în chip, să fie dusă
la desăvârşire trebuia ca Adam însuşi să voiască s-o împlinească deplin. Rod al
conlucrării voinţei omeneşti cu harul lui Dumnezeu, ea nu putea fi decât o lucrare
teantropică, înfăptuită de Dumnezeu şi de omul întors către El. Căci omul, în
virtutea însăşi a desăvârşirii pe care Dumnezeu o voise pentru el şi pe care o
întipărise în chipul Său din el, avea libertatea totală de a se uni cu Dumnezeu, dar
şi, de asemenea. de a refuza să conlucreze cu Acesta pentru împlinirea scopului
pentru care fusese creat.20 Dumnezeu îi dăduse totuşi omului o poruncă (Fac. 2, 16-
17), care să-1 ajute să se folosească bine de libertatea sa. Această libertate se
manifestă în natura sa originară desăvârşită, în adevărata ei finalitate, atâta vreme
cât ea conducea la alegerea permanentă şi unică a lui Dumnezeu. Prin această
alegere, constant menţinută prin liberul său arbitru, Adam rămânea în binele pentru
care fusese creat şi pe care şi-l apropria din ce în ce mai mult.
În Starea aceasta primordială în care ducea la împlinire scopul pentru care
fusese creat, Adam se ruga tot timpul la Dumnezeu, lăudându-L şi slăvin-

mia întrupării..., I, 13. Avva Dorotei, Învăţături de sufiet folositoare, XII, 134. SI. Nichita
Stithatul. Cele 300 de capete despre făptluire, despre fire,. despre cunoştinţă, III. 8. 11.
l8
Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XV,
19
Cf. V. Lossky. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. p. 96-97.
M.Lot-Borodine, La deification de l`homme, Paris. 1970. p. 188-191.
20
Cf. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II, 12.
18
Sănătatea primordială a omului

du-L neîncetat pe Creatorul său,21 potrivit voii Acestuia.22 Având sădite în suflet cugetele
cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu accstea,23 el petrecea pururea în contemplarea lui
Dumnezeu.24 Cunoscând prezenţa energiilor dumnezeieşti în cele create, el se ridica prin
făpturi la Creatorul lor25 şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el, care fusese făcut să le
stăpânească, făcându-se astfel mijlocitor „între Dumnezeu şi materie26 şi împlinind
slujirea care-i fusese încredinţată de Dumnezeu, de a uni lumea sensibilă cu cea
inteligibilă, „unind pe cele create cu cele necreate şi arătându-le în unitatea şi identitatea
lor",27 Vâzându-L pururea pe Dumnezeu în orice fiinţă, el Îl vedea, de asemenea, în sine
însuşi, căci curăţia inimii sale îi îngăduia să-L contemple în ea, ca într-o oglindă.28 El se
putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faţă către faţă.29 „Nefiind împiedicat de
nimic în cunoaşterea lui Dumnezeu, scrie Sfântul Atanasie cel Mare, el contempla
pururea, prin curăţia sa, chipul Tatălui, pe Dumnezeu Cuvântul".30 În această stare,
pentru Adam „Dumnezeu, Care locuia în el, era casa lui".31 Astfel, toţi Părinţii ni-l arată
pe primul om având relaţii de familiaritate cu Dumnezeu (nappnaia, iar cartea Facerii ni-
l arată, de altfel, vorbind în fiecare zi cu Acesta, în rai, cu toată libertatea. înveşmântat în
harul dumnezeiesc, 32 el vieţuia într-o permanentă şi deplină bucurie duhovnicească,
Părinţii vorbind în mod constant de dulceaţa, desfătarea, bucuria, veselia şi fericirea de
care se împărtăşea prin contemplarea lui Dumnezeu33, rod al alipirii lui de Dumnezeu,
care-l făcea părtaş al însăşi prea fericitei vieţi dumnezeieşti, Omul, spune Sfântul
Atanasie, trăia în rai „viaţa cea adevărată,”34 adică cea pentru care fusese creat, cea care
este scopul firesc al adevăratei sale naturi.
Adam fund unificat în sine şi aducând în el la unire toate celelalte făpturi, prin
permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul, nu

21 Cf. Avva Dorotei, Învăţături de suflet folositoare, I, I. Sf. loan Damaschin, loc. cit.
.1/.. 11; 30.
22 Sf. Ioan Damachin. loc. cit., I.1.
23 Cf. Ibidem, 30.
24
Cf. Sf. Atanasie eel Mare. Cuvânt împotriva elinilor, 2.
25 Cf. Sf. loan Damaschin. Dogmatica, II. 30.
26 Sf loan Damaschin. Dogmatica. 11. 30. Cf. 12. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări.
XXXVIII, l|;XLV,7.
27 Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 41.
28 Sf. Atanasie cel Mare. Cuvânt împotriva elinilor. 2.
29 Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, 6. Despre vederea lui Dumnezeu
de către Adam. a se vedea, de asemenea, Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti
(Col.ll), XLV. 1.
30 Cuvânt împotriva elinilor, 2.
31 Sf, loan Damaschin. Dogmatica, II. 11.
32. Ibidem,
33 Cf. Ibidem, 30. Sf. Atanasie cel Mare. Tratat despre întruparea Cuvântului, 3;
Cuvânl împotriva elinilor, 2. Avva Dorotei, Învăţături de suflet folositoare, I. 1.
34 Tratat despre întruparea Cuvântului, 3.
19
Premise antropologice

exista atunci dezbinare, nici în omul însuşi, nici între om şi semenii săi,35 nici între om şi
celelalte făpturi, nici între făpturi. Pacea domnea în toţi şi în toate. Omul ducea în rai o
viaţă „neîntristată, nedureroasă şi fără griji”,36 „având harul Celui ce i l-a dat şi având şi
puterea proprie a Cuvântului... trăind viaţa fericită şi lipsită de grijă"37, ”neavând a se
teme înlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup, iar inima îi era pe deplin
liniştită”, 38 , „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iraţională a pântecelui
nu erau încă în el nicidecum, ci în el era o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de întri-
stare".39
În rai omul avea „simţurile tefere şi nemişcate din starea lor firească”40 şi câtă vreme
el stăruia în starea în care fusese creat, de neîncetată legătură cu Dumnezeu, el avea
simţurile nevătămate.41 |,,Omul se afla odinioară, spune Sfântul Grigorie de Nyssa, în
stare de sănătate, mişcările sufletului aflându-se amestecate în noi ca nişte elemente,
într-un chip cumpănit prin raţiunea virtuţii"42
Starea paradisiacă, în care omul trăia potrivit naturii sale primordiale, ne apare astfel
ca o stare de sănătate, în care omul nu cunoştea vreo formă de boală, nici a trupului, nici
a sufletului, şi în care ducea o viaţă cu totul normală pentru că se conforma adevăratei
lui naturi şi adevăratei lui meniri.

Prin păcatul originar, Adam a părăsit calea pe care îl aşezase Dumnezeu la crearea
lui. Şi astfel. omul s-a abătut de la ţelul care-i era hărăzit prin însăşi natura sa. Încetând
să mai tindă cu toată fiinţa lui spre Dumnezeu şi să se mai deschidă cu toate puterile sale
harului necreat, şi-a întunecat oglinda sufletului, care a încetat să-L mai oglindească pe
Creatorul lui. Şi pentru că Adam nu s-a mai împărtăşit din Izvorul a toată desăvârşirea,
virtuţile i-au slăbit şi a pierdut asemănarea cu Dumnezeu, pe care începuse s-o
înfăptuiască din chiar momentul creării sale. Chipul lui Dumnezeu, de neşters, exista în
continuare în omul căzut," dar nu mai este scos la iveală şi luminat prin legătura omului
cu Dumnezeu şi, neajungând la desăvârşire prin dobândirea asemănării, care este
menirea lui cea adevărată, s-a desfigurat44 şi s-a întune-

35
Eva era, în acelaşi timp, şi soţie a l u i Adam, şi aproapele lui.
36
Sf. Atanasie cel Mare. Tratat despre întruparea Cuvântului, 3;
37
Idem, Cuvânt împotriva elinilor, 2.
38
Fericitul Augustin. Despre cetatea lui Dumnezeu. XIV. 26.
39
Sf Simeon Noul Teolog. Cateheze, XXV. 92-94.
40
Isaia Pustnicul, Asceticonul, I I . 2. (Despre păzirea minţii)
41
Cf. Avva Dorotei. Învăţături de suflet folositoare, 1 , 1 .
42
Despre Rugăciunea domnească, IV.
43
A se vedea, de pildă, Origen, Omilii la Cartea Facerii. XIII. 4, St. Macarie Egipteanul,
Omilii duhovniceşti (Col. III). XXVI. 5. I. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări XXVI. 10.
Sf. Ioan Damaschin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor. Sf. Simeon Nonl Teolog,
Cateheze, V, 395-445. Sf. Grigorie Palama, 150 de capete despre cunoştinţa naturală,
despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa morală şi despre făptiure, 39.
44
Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări. XXVI. 10.
20
Sănătatea primordială a omului

cat.45 În vreme ce înaintarea omului spre desăvârşire făcea strălucitor acest chip
luminat de Duhul, păcatul l-a întunecat dintr-o dată. Astfel, omul a uitat care este
adevărata sa natură, nu-şi mai cunoaşte adevăratul său destin, nu mai ştie care este
viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi.
Chiar dacă ulterior omenirea a reuşit, datorită glasurilor inspirate ale pro-
orocilor, să regăsească într-o oarecare măsură simţirea lui Dumnezeu, ea n-a ajuns
decât la „umbra bunurilor viitoare", iar nu la „însuşi chipul lucrurilor" (Evr.10, 1.)
Numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurată în natura sa
originară, iar omul şi-a redobândit capacitatea de a ajunge la desăvârşirea pentru
care fusese creat. Hristos, devenit om, fără a înceta să fie Dumnezeu, redă naturii
umane, prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divină, întreaga sa
perfecţiune originară, dusă la desăvârşire. Atunci, prin iubirea lui Dumnezeu
însuşi, în persoana Fiului Său, s-a împlinit şi s-a descoperit tuturor destinul final al
omenirii, desăvârşirea naturii umane unită în chip intim şi total cu Dumnezeu.
Adam n-a fost decât ..chip al Celui ce avea să vină" (Rom. 5, 14), căci el nu şi-a
împlinit acest destin; Hristos arată împlinirea făgăduinţei, ducând-o la suprema
desăvârşire, ..Mântuitorul a fost cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în
fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi", scrie Sfântul Nicolae Cabasila. 46
Chip al lui Dumnezeu cel nevăzut (Col. 1, 15). „strălucirea slavei şi chipul fiinţei
Sale" (Evr. 1, 3) în care locuieşte trupeşte plinătatea Dumnezeirii (Col. 2, 9), El
descoperă sensul profund al creării omului după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu: în natura Sa umană se manifestă natura dumnezeiască unită cu ea în
mod nedespărţit şi neamestecat. În El s-a realizat omul cel nou (Efes. 2. 5), în El
omenirea căzută este chemată la înnoire şi la imitarea Lui (Rom. 8. 29) până la
dobândirea asemănării.47 Prin dubla Sa natură de Dumnezeu-om, El a afătat că
omul este destinat să fie om-dumnezeu; „Dumnezeu Se face om pentru ca omul să
poată deveni dumnezeu", spun Sfinţii Părinţi. 48 În Hristos, Dumnezeu însuşi Se
arată omului ca normă a desăvârşirii şi a menirii sale, arătându-i în chip limpede că
natura sa este teantropică. Îi face vădit că nu este om desăvârşit decât cel unit cu
Dumnezeu - pentru că, în persoana lui Hristos, natura omenească s-a desăvârşit
prin unirea cu natura dumnezeiască - şi că numai prin asemănarea cu Hristos omul
poale realiza în el însuşi desăvârşirea teantropică. Omul nu este cu adevărat om
decât fiind dumnezeu, in Hristos.
45
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. 111). XXVI. 4. 4; 5,1.
46
Despre viaţa în Hristos, VI. 94.
47
Cf. Marcu Ascetul, Epistola către Nicolae Monahul. 9.
48
Cf. Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea
Cuvântului, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poieme dogmatice, X. 5-9. Sf. Grigorie de
Nyssa, Marele cuvânt catehetic, 25. 27. Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri etice, V,
56-58. Sf. Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos. VI. 64.
21
Sănătatea primordială a omului
rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos, spune; „Aceasta este
ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. Acesta este scopul
dumnezeiesc, gândit mai înainte de începutul lucrurilor (...)- Spre această ţintă
finală privind, Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Acesta este cu
adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale, când se vor readuna în
Dumnezeu cele făcute de El. (...) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul
fiinţial al lui Dumnezeu, devenit om. Căci Acesta a dezvăluit... însuşi adâncul cel
mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au
primit făpturile începutul existenţei. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui
Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul
existenţei şi sfârşitul lor".55 În ceea ce priveşte omul, aceste cuvinte sunt în duhul
învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales, înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte
rânduindu-ne, în a Sa iubire, să ne înfieze, prin Iisus Hristos" (Efes. 1,4-5), iar „pe
cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea
chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 8, 29); astfel
ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3, II).
În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei
omeneşti, vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. Chipul lui
Dumnezeu din om, întunecat prin păcatul lui Adam, răsare din nou în Cel care este
fără de păcat, cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam, înainte de cădere, căci
în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire, cu lotul
actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu, care s-a lucrat în
Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. Chipul şi
asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui -
Logosul lui Dumnezeu întrupat, El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -, şi anume aşa
cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la
desăvârşire. În Adam, se vedea numai chipul modelului; în Hristos, Se arată
Modelul însuşi; în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul - nici
confundându-se cu el, nici despărţindu-se, restaurându-1 şi ducându-l la
desăvârşire prin însăşi această unire. Referindu-se la această arătare strălucitoare a
chipului şi asemănării, la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul,
Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui
Dumnezeu S-a întrupat, făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om
asemenea Lui, pentru ca, prin asemănarea cu Fiul, omul să ajungă Să fie iubit de
Tatăl. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui
Dumnezeu, dar lucrul acesta nu era vădit, căci încă nu era văzut Cuvântul, Cel
după al cărui chip fusese el făcut; şi din această pricină asemănarea a fost cu
uşurinţă pierdută. Dar când S-a întrupat Cuvântul, El le-a arătat şi pe unul, şi pe
cealaltă. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era
chipul Său; şi a restabilit

55
Răspunsuri către Talasie, 60. PO 90.621 AB.
23
Sănătatea primordială a omului
rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos, spune; „Aceasta este
ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. Acesta este scopul
dumnezeiesc, gândit mai înainte de începutul lucrurilor (...)- Spre această ţintă
finală privind, Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Acesta este cu
adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale, când se vor readuna în
Dumnezeu cele făcute de El. (...) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul
fiinţial al lui Dumnezeu, devenit om. Căci Acesta a dezvăluit... însuşi adâncul cel
mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au
primit făpturile începutul existenţei. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui
Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul
existenţei şi sfârşitul lor".55 În ceea ce priveşte omul, aceste cuvinte sunt în duhul
învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales, înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte
rânduindu-ne, în a Sa iubire, să ne înfieze, prin Iisus Hristos" (Efes. 1,4-5), iar „pe
cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea
chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 8, 29); astfel
ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3, II).
În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei
omeneşti, vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. Chipul lui
Dumnezeu din om, întunecat prin păcatul lui Adam, răsare din nou în Cel care este
fără de păcat, cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam, înainte de cădere, căci
în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire, cu lotul
actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu, care s-a lucrat în
Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. Chipul şi
asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui -
Logosul lui Dumnezeu întrupat, El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -, şi anume aşa
cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la
desăvârşire. În Adam, se vedea numai chipul modelului; în Hristos, Se arată
Modelul însuşi; în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul - nici
confundându-se cu el, nici despărţindu-se, restaurându-1 şi ducându-l la
desăvârşire prin însăşi această unire. Referindu-se la această arătare strălucitoare a
chipului şi asemănării, la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul,
Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui
Dumnezeu S-a întrupat, făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea
Lui, pentru ca, prin asemănarea cu Fiul, omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. E
drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar
lucrul acesta nu era vădit, căci încă nu era văzut Cuvântul, Cel după al cărui chip
fusese el făcut; şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. Dar
când S-a întrupat Cuvântul, El le-a arătat şi pe unul, şi pe cealaltă. Şi a făcut arătat
chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său; şi a restabilit

55
Răspunsuri către Talasie, 60. PO 90.621 AB.
23
Premise antropologice

asemănarea în mod tainic făcându-1 pe om întru totul asemănător Tatălui celui


nevăzut, prin mijlocirea Cuvântului care era de acum văzut".56
În Hristos se descoperă pentru om arhetipul naturii sale adevărate, modelul spre care,
de la creare şi prin însăşi această natură, era menit să năzuiască,57 El fiind „cel dintâi
dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în Fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi,
atât în ce priveşte purtările în viaţă, cât şi în oricare alte privinţe", cum scrie Cabasila. 58
Venirea în trup a lui Hristos a arătat limpede omului că a-şi împlini fiinţa, a-şi urma
menirea, a trăi potrivit naturii sale, adică a trăi în chip desăvârşit înseamnă a se asemăna
lui Hristos, a fi una cu El şi a deveni dumnezeu în El59 Numai prin unirea cu Hristos
omul ajunge la plenitudinea fiinţei sale, îşi află integritatea şi integralitatea naturii lui,
descoperă sensul autentic, primordial şi ultim al existenţei, desăvârşirea faptelor şi a
întregii sale vieţi. În Hristos numai, omul poate fi om cu adevărat şi în chip deplin,
realizându-şi natura autentică în toate laturile ei. În Hristos, spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul, are loc „restaurarea firii";60 iar Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Prin
Hristos s-a restaurat integritatea firii noastre".
Pentru că omul este prin fire, prin origine, prin structura fiinţei sale şi prin scopul
pentru care a fost creat o făptură hristologică şi teocentrică, numai îndreptându-se spre
Dumnezeu el devine cu adevărat om; 61 numai alipindu-se cu totul de Hristos el poale fi
om real (dvGpojnoi;, după expresia Sfântului Grigorie de Nyssa) şi, am spune noi, om
normal, cu o sănătate deplină: „asemănarea cu Hristos (este) sănătatea şi desăvârşirea
sufletului", scrie Sfântul Grigorie Palama.62
În afara lui Hristos, omul nu este cu adevărat şi deplin om; se află dincoace de
natura sa, cu o parte din el amputată, rămânând în stare de alienare, după cum vom arăta
în cele ce urmează. Numai devenind dumnezeu prin înfierea în Hristos, omul devine om
întreg, desăvârşit, conformat naturii sale adevărate; căci nu există natură omenească
desăvârşită decât prin unire cu natura dumnezeiască, ceea ce s-a împlinit în Persoana lui
Hristos, şi orice om o poate realiza prin câştigarea asemănării cu El. Omul, o spunem
din nou, este prin natura sa teantropic, iar dacă nu este om-dumnezeu potrivit asemă-
nării cu Dumnezcu-omul, el nici nu este om; omul definit prin el însuşi, în

56
Contra ereziilor.V. 16,2.
57
Cf. Sfantul Grigorie de Nazianz.
58
Despre viaţa în Hristos, Fericirea a VIII-a.
59
Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Cei ce s-au înviednicit să se unească cu El şi să-
L dobândească Cap al lor - ia seama la cuvânt, rogu-te ! - se fac şi ei dumnezei prin
înfiere, asemenea Fiului lui Dumnezeu. O, minune ! Căci Tatăl îl îmbracă în veşmântul
dintâi (Lc. 15, 22), în haina Domnului, în care Acesta a fost îmbrăcat mai înainte de
zidirea lumii (In 17, 24), căci zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi
îmbăcat" (Gal. 3.27) (Discursuri etice. IV. 586-592).
60
Tâlcuire la Tatăl nostru, PG 90. 877D.
61
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la I. Corinteni, IX. 4; Qmilii la Calende, 3.
62
Treade, II, 1.43.
24
Sănătatea primordială a omului

mod independent de legătura sa cu Dumnezeu înscrisă în natura sa însăşi, este o


fiinţă neomenească; nu există natură omenească pură: omul este om-dumnezeu
sau nu este pur şi simplu.
Sfânta Scriptură şi Tradiţia compară starea omului care n-a ajuns încă la
asemănarea cu Hristos, care încă nu şi-a actualizat deplin potenţialităţile naturii
sale prin această asemănare, cu starea copilăriei. Înaintarea în unirea cu Hristos
este asemănată cu creşterea, iar împlinirea acestei uniri este asemănată cu starea
adultă, numită şi starea bărbatului, sau a bărbatului desăvârşit. Astfel, Apostolul
Pavel vorbeşte despre „zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la
unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului
desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos", pentru ca „să nu mai fim
copii (...), ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate întru El, Care este
capul - Hristos" (Efes. 4, L2-15),63 Tot el îndeamnă: „Îmbărbătaţi-vă" (I Cor. 16,
13), adică: fiţi bărbaţi. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie, în acelaşi sens şi
folosind aceeaşi imagine, că cel care doreşte să se unească cu Hristos „creşte în
fiecare zi în vârstă duhovnicească, desfiinţând cele ale cugetului pruncesc şi
înaintând spre desăvârşirea bărbătească (Efes. 4, 13-14). De aceea, pe măsura
vârstei i se schimbă şi puterile şi lucrările fireşti şi se face mai viteaz şi mai
tare...".64
Astfel, omul este chemat să ajungă desăvârşit, după chipul şi asemănarea cu
Hristos (Col. 1. 28; Evr. 14, "lO; 12. 2; 12, 23; lac. 1,4), în El şi prin El („fiţi
desăvârşiţi", Mat. 5, 48), iar astfel să se facă părtaş ai vieţii dumnezeieşti (2 Pt. 1,
4), „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie
asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 8.
29). ..El este pentru noi icoană fără pată; şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca
sufletul nostru să se asemene cu El", spune Clement Alexandrinul. 65 Iar Sfântul
Irineu spune: „Numai urmându-i faptele şi cuvintele avem părtăşie cu E1, şi prin
aceasta, noi, care am devenit făptură nouă, primim de la El, Cel cu totul desăvârşit
şi care era mai înainte de a se crea lumea, puterea de a spori în virtute; de la El,
Cel singur bun şi cu totul minimat, primim asemănarea cu El",66 Sfântul Isaac Sirul
spune că" „aşa făceau şi părinţii noştri din singurătate: ca să ajungă la acea
desăvârşire şi asemănare, primeau totdeauna în ei viaţa deplină a Domnului Iisus
Hristos".67

Omul dobândeşte asemănarea cu Hristos prin practicarea virtuţilor. 68


După
cum am văzut, omul are sădile în însăşi natura sa, încă de la creare, toate
63
Vezi. tie asemenea, I Cor. 14. 20; Evr. 5, 13-14; Gal. 4, 3.
64
Cateheze. XIV, 111-116. De asemenea, găsim această comparaţie la Sf. Varsanufie
şi Ioan,. Scrisori, 457.
65
Pedagogul, 4. 2.
66
Contra ereziilor. V, I . I .
67
Cuvinte despre nevoinţă, 81.
68
Cf. Clement Alexandrinul. Pedagogul, I. XII, 99. I. Sf. Nichila Stithatul. Cele 300
de capete .... III. 11. Sf. Ambrozie al Milanului. Despre binefacerile morţii, 17
25
Premise antropologice

virtuţile, care constitute chipul lui Dumnezeu din el; dar ele nu i-au fost date decât în
germene, iar al lui este a le face sa crească până când vor ajunge la deptina lor
desăvârşire, în aceasta constând realizarea asemănării cu Dumnezeu. În Hristos ni se
descoperă arhetipul virtuţii. El fiind începătorul şi plinitorul oricărei virtuţi. Vedem astfel
că virtuţile sădite în natura omului la facere şi dezvoltate prin împărtăşirea de harul
îndumnezeitor îşi iau fiinţa din virtuţile lui Hristos, după cum învaţă Sfântul Maxim
Mărturisitorul: „Astfel, nu încape îndoială ca fiinţa virtuţii din fiecare este Cuvântul
(Raţiunea) cel unul al lui Dumnezeu. Căci fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Domnul
nostru Iisus Hristos. Fiindcă s-a scris: «Care ni s-a făcut nouă de la Dumnezeu înţe-
lepciune, dreptate, sfinţire şi mântuire» (1 Cor. I, 30). Şi e vădit că acestea se spun
despre El în înţelesul absolut, ca fiind prin Sine însuşi înţelepciunea, dreptatea şi
sfinţenia (...). Dar dacă-i aşa, orice om care se împărtăşeşte de virtute printr-o
deprindere neclintită se împărtăşeşte neîndoielnic de Dumnezeu, fiinţa virtuţilor, ca
unul care a cultivat sincer, prin liberă hotărâre, sămânţa naturală a binelui şi a arătat
sfârşitul ca fiind una cu obârşia, iar obârşia una cu sfârşitul, mai bine zis obârşia şi
sfârşitul ca unul şi acelaşi lucru, fiind prin aceasta un vestitor nepervertit al lui
Dumnezeu, dacă scopul oricărui lucru se socoteşte că este obârşia şi sfârşitul lui;
obârşia, întrucât de acolo a primit pe lângă existenţă şi binele prin fire după
participare, iar scopul, întrucât recunoscându-şi cauza sa, străbate prin dispoziţie şi
hotărâre liberă cu toată sârguinţa drumul de laudă ce-l duce spre ea. Iar străbătând
acest drum devine dumnezeu, primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu, ca
unul ce a adăugat prin liberă alegere la binele natural al chipului asemănarea prin
virtuţi, datorită urcuşului firesc spre cauza proprie şi intrării în intimitatea ei.59
Fiul lui Dumnezeu are în crearea şi îndumnezeirea omului un rol central şi specific.
Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoperă şi se împlineşte în lume ca „taină a
lui Hristos" (Efes. 3, 4; Col. 1, 27; 2, 2; 4, 3; I Tim. 3, 16), Dar în taina lui Hristos se
descoperă şi se împlineşte taina iconomiei trinitare. Crearea omului şi îndumnezeirea
lui se arată a fi lucrarea comună a Prea Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Treimi, din buna
voire a Tatălui (Efes. I, 5, 9; Mat. 11. 26; Apoc. 4, 11) pe care o împlineşte în chip
ipostatic şi propriu (avcoxxxxx)70; Fiul (Evr. 10, 7; Ioan I, 3.4, 34; 5, 30). cu împreună-
lucrarea Sfântului Duh Care dă viaţă, sfinţeşte şi conduce la desăvârşire (Fac. 1,2; Lc.
I, 35; Fapte 2, 4-38; 2 Cor. 13, 13; Efes. I, 3-14; Tit 3, 4-6; I Cor. 6. 11; 12. 3-13; 2 Cor.
3-6). Astfel, fiecare dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi contribuie într-un anume fel
la împlinirea iconomiei dumnezeieşti, lucrând potrivit ipostasului ei specific, însă
lucrarea fiecăreia este totdeauna legată de a celorlalte în împlinirea voinţei comune.
Crearea omului (ca şi a lumii) le apare Sfinţilor Părinţi ca avându-şi originea în Sfatul
veşnic al Prea Sfintei şi Celei de o fiinţă Treimi. Părinţii şi întreaga Tradiţie a Bisericii
văd

69 Ambigua, 7 (f). PG 91. I081C-I084A.


70 Acest termen înseamnă, literal, „prin propria sa lucrare",

26
Sănătatea primordială a omului

în pluralul formulei „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Fac. 1, 26)
o expresie a caracterului trinitar al creării omului. Tot acest Sfat este cel care a
binevoit ca omul să fie făcut părtaş la viaţa veşnică şi preafericită a Sfintei Treimi,
De asemenea Sfinţii Părinţi spun că omul este creat după chipul Fiului lui
Dumnezeu - căci, zice Sfântul Chiril al Alexandriei, „pentru că trebuie să ne
numim fii ai lui Dumnezeu, ne este cu atât mai mult de trebuinţă să ne facem după
chipul Fiului, pentru ca să ni se potrivească pecetea înfierii"71 -, dar, în El, a fost de
fapt creat după chipul Sfintei Treimi. „Dacă omul a fost creat după chipul Fiului",
scrie în continuare Sfântul Chiril, „atunci el este după chipul lui Dumnezeu, căci
în El strălucesc însuşirile Celei de o fiinţă Treimi, Dumnezeirea fiind una după
fiinţă, în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh".72 Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui
nevăzut" (Col. 1, 15), strălucire a slavei şi chip al fiinţei Tatălui (Evr. 1, 3). Fiul,
prin întrupare, îl face cunoscut pe Tatăl (Mt. I1, 27; In 8. 19; 14, 6-7, 9). Şi în
Hristos, omul a fost chemat să ajungă la chipul desăvârşit al Tatălui: „Fiţi
desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48); „Fiţi
milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Lc. 6. 36). Tot darul, toată desă-
vârşirea şi toată virtutea pe care le primeşte omul prin participarea la Hristos îşi au
izvorul în Tatăl: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este,
pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iac. 1, 17). Astfel, în El, Hristos ne uneşte
cu Tatăl. Dar El ne uneşte de asemenea cu Sfântul Duh, căci Iisus, chemându-ne să
fim „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. 1, 4), vrea să ne introducă în însăşi viaţa Prea
Sfintei Treimi. Iar virtuţile (numite şi desăvârşiri, haruri, lucrări) prin care se
dobândeşte această părtăşie sunt slava, lumina, harul, energiile, desăvârşirile,
virtuţi comune Persoanelor Sfintei Treimi (cf. 2 Cor. 13, 13). De aceea Părinţii le
atribuie acestea când Tatălui, ca izvor al lor, când Fiului, Cel care le face văzute în
chip ipostatic şi la care îi face părtaşi pe oamenii care cred în El, când Sfântului
Duh, vistierul şi dătătorul lor. Şi astfel Părinţii le numesc când lumină sau slavă a
Tatălui, când har, lumină sau slavă a Fiului, când harul Sfântului Duh, Acestuia, ca
vistier şi dătător al acestor daruri, virtuţi sau energii necreate. I se dă adesea chiar
numele lor, fiind numit: Duhul milostivirii, Duhul înţelepciunii, Duhul puterii,
Duhul slavei, Duhul cunoştinţei, al temerii de Dumnezeu. Duhul adevărului (Is.,
42, 1-4; 61, l ; M t . 12, 18; In 14. 17; 15,26; Efes. 1, 17; Evr. 2, 4; Gal. 5, 22; 2
Tim. I, 7; I Pt. 4, 14 etc.). Proorocul Isaia şi Apocalipsa vorbesc despre Duhul la
plural: „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu" (Is. 11, 1-3; Apoc. 1,4; 3, I; 5, 6),
care, după Sfinţii Părinţi, arată energiile sau darurile Sfântului Duh.73 De aceea
putem spune, ca Sfântul Macarie Egipteanul. că omul a fost creat „după chipul
Duhului".74 afirmaţie în care se regăseşte

71
Explication des dogmes. ed. Pusey, t. V. p. 558.
72
Ibidem.
73
Sf Grigorie de Nazianz. Cuvântări, XLI. 3. Sf Grigorie Palama, Despre unire şi
deosebire, 33.
74
Omilii duhovniceşti (Col. III). XLVI. 5-6. Cf. Omilii duhovniceşti (Col. II). XLVI. 5-6.
27
Premise antropologice

învăţătura Sfântului Irineu75 şi a Părinţilor din vechime, care văd pe Duhul cel Sfânt în
suflarea de viaţă dată omului la crearea lui (Fac. 2, 7).
Atribuirea virtuţilor sădite în om şi lui Hristos, şi Sfântului Duh ne arată că ele sunt
energii comune celor Trei Persoane ale dumnezeieştii Treimi şi, mai mult, că, în crearea
şi îndumnezeirea omului, Fiul şi Duhul Sfânt conlucrează în ducerea la împlinire a
voinţei Tatălui, care este şi voinţa Lor. Sfântul Irineu spune că Fiul şi Duhul sunt
„mâinileTatălui",76 Astfel, omul şi toate lucrurile au fost create prin Fiul (In 1, 3), în
Duhul: „Tatăl creează toate prin Cuvântul în Duhul, spune Sfantul Atanasie cel Mare,
fiindcă unde este Cuvântul, acolo este şi Duhul. Şi cele create (de Tatăl) prin Cuvântul
au tăria existenţei lor de la Cuvântul în Duhul".77 Potrivit voinţei Tatălui, lucrarea Fiului
este de a da făpturilor existenţa, iar a Duhului, să le desâvârşească.78 Astfel oricare
virtute a omului se naşte de la Fiul, dar este însufleţită, sfinţită şi desăvârşită de Duhul
Sfânt în numele Tatălui. Astfel chipul şi asemănarea cu Dumnezeu din om au fost voite
de Tatăl, săvârşite de Fiul, în Duhul, şi desăvârşite de Duhul. Lucrarea mântuitoare a lui
Hristos s-a săvârşit cu împreună-lucrarea Duhului.79 Hristos îl face pe omul care se
întoarce spre El în stare să primească pe Duhul Sfânt, iar Duhul îl uneşte pe om cu
Hristos, şi prin El cu Tatăl. Duhul împărtăşeşte fiecărui membru al Trupului lui Hristos
plenitudinea Dumnezeirii. Prin El omul ajunge în Hristos la asemănarea cu Dumnezeu80
căci prin El se dau şi se lucrează toate darurile (1 Cor. 12, 11) şi toate virtuţile. El este,
după cum spune Sfântul Vasile cel Mare, izvorul sfinţeniei".81 El este Cel care îi arată
celui ce crede „chipul Celui nevăzut" şi, „în fericita contemplare a chipului... frumuseţea
negrăită a Arhetipului".82 Prin El, „cei ce sunt pe calea virtuţii se desăvârşesc", 83 El este
Cel care îl îndumnezeieşte pe om84, făcându-l asemenea cu Hristos şi, prin El, cu Tatăl,
„El este sfinţenia noastră", spune Sfântul Grigorie de Nazianz. 85
Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii sale, adică să ajungă la
asemănarea cu Hristos. Pentru ca Hristos să trăiască în el, trebuie să trăiască

75
Dumnezeu, spune el, „a pus în inima omului cerinţele virtuţii, judecata, ştiinţa. raţiunea,
credinţa, iubirea şi toate celelalte daruri, care sunt chipuri ale Duhului" Contra ereziilor, V.
6.1)
76
Ibidem.
77
Epistola către Serapion. III. 5.
78
Sf. Vasile cel Mare Despre Sfântul Duh, XVI (col. 136): „Domnul porunceşte, Cu-
vântul creează şi Duhul întăreşte. Iar „întărire", ce altceva ar putea să însemne dacă nu
„desăvârşirea în sfinţenie".
79
Ibidem, XVI (col. 140).
80
Ibidem. IX (col. 109).
81
Ibidem. XVI (col. 136).
82
Ibidem. IX (col. 109). Sf. Vasile spune, de asemenea: „Mintea noastră luminată de
Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi contemplează pe Tatăl, ca şi cum L-ar vedea într-o
oglindă" Epistole, 226. III)
83
Despre Sfântul Duh. IX (col. 109).
84
Cuvântări. XXXI. 29. PG 36. 159 BC. Sf. Chiril al Alexandriei. Despre Sfânta
Treime VII.
85
Loc.cit.

28
Sănătatea primordială a omului

în el Duhul cel Sfânt, trebuie să devină pnevmatofor. Asemănarea cu Hristos şi


împărtăşirea Sfântului Duh se dobândesc împreună şi se condiţionează reciproc.
Numai vieţuind în Hristos creştinul primeşte Duhul Sfânt trimis de Tatăl în
Numele Fiului (In 14.26) şi numai vieţuind întru Duhul se uneşte cu Hristos prin
împărtăşirea din virtuţile Lui, ca daruri ale Duhului.
Pentru ca omul să ajungă la desăvârşirea fiinţei lui în Hristos, după modelul
Lui, începătorul şi plinitorul firii sale, dobândind astfel mântuirea, adevărata viaţă
şi sănătatea deplină, el trebuie să trăiască potrivit Duhului, să ducă o viaţă
duhovnicească.
Omul a fost creat cu trup şi suflet şi a primit suflarea de viaţă, pentru ca să
primească Duhul şi să fie astfel cu totul înduhovnicit şi să trăiască în Duhul cu
toată fiinţa lui. Numai îndeplinind aceasta, omul îşi împlineşte destinul, trăind
potrivit adevăratei sale naturi: „Omul adevărat este omul duhovnicesc care este în
noi", scrie Clement Alexandrianul. 86 Omul nu este om deplin şi nu trăieşte cu
adevărat decât dacă trăieşte în Duhul; altfel el este mutilat, nedesăvârşit şi ca şi
mort. Sfântul Irineu spune aceasta cu toată claritatea: „Apostolul zice:
înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi" (I Cor. 2, 6). Îi numeşte
„desăvârşiţi" pe cei care au primit Duhul lui Dumnezeu (...). Pe aceştia Apostolul
îi numeşte de asemenea „duhovniceşti"; iar aceştia sunt duhovniceşti prin
împărtăşire de Duhul (...) Când Duhul Sfânt, amestecân-du-Se cu sufletul, Se
uneşte cu cel după chip, prin revărsarea harului Său se naşte omul duhovnicesc şi
desăvârşit, cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Când,
dimpotrivă, Duhul lipseşte din suflet, omul acela rămânând cu totul firesc şi
trupesc, va fi cu totul nedesăvârşit, având chipul lui Dumnezeu imprimat în el, dar
fără să dobândească asemănarea prin mijlocirea Duhului (...) Căci trupul nu este
omul deplin, ci doar o parte a omului. Iar sufletul, nici el nu este omul deplin, căci
nu este decât sufletul lui, deci o parte a lui. Nici duhul omului nu este omul întreg,
căci îl numim duh, iar nu om. Numai amestecul şi unirea tuturor acestora îl fac pe
om întreg. Şi de aceea Apostolul, tâlcuind cele zise de el, a arătat care este omul
desăvârşit şi duhovnicesc, moştenitorul mântuirii, atunci când le spune tesa-
lonicenilor în prima sa epistolă către ei: „Dumnezeul păcii însuşi să vă sfinţească
pe voi desăvârşit, şi duhul vostru, şi sufletul şi trupul să se păzească în întregime,
fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (...) Sunt desăvârşiţi
deci cei care, totodată, au pe Duhul pururi petrecând întru ei şi care îşi păstrează
curăţia şi a sufletelor, şi a trupurilor lor, adică păstrează credinţa în Dumnezeu şi
păzesc dreptatea faţă de aproapele".87 „Pe cei care primesc arvuna Duhului şi care,
fugind de poftele trupului, se supun Lui şi se arată întru toate vieţuind după
raţiune, Apostolul îi numeşte pe drept cuvânt „duhovniceşti", căci „Duhul
locuieşte în ei",88 şi „ipostasul nostru, adică cel compus din suflet şi trup, este cel
care, primind Duhul lui Dumnezeu, ajunge

86
Stromate II. IX. 42. I.
87
Contra ereziilor, V, 6.1.
88
Ibidem, 8, 2.
29
Premise antropologice

om duhovnicesc".89 „Trei sunt cele din care cste alcătuit omul desăvârşit: trupul,
sufletul şi duhul. 90 „Cei care se tem de Dumnezeu şi aşteaptă venirea Fiului Său şi
care, prin credinţă, fac din inimile lor sălaş Duhului lui Dumnezeu, aceia vor fi
«curaţi», «duhovniceşti» şi «vii pentru Dumnezeu», pentru că ei au Duhul Tatălui,
Care îl curăţeşte pe om şi-l ridică la viaţa lui Dumnezeu".91 „Şi prin acestea două
este om şi viu: viu prin împărtăşirea de Duhul, om prin substanţa trupului".92
”Deci, fără Duhul lui Dumnezeu, trupul este mort, lipsit de viaţă, iar unul ca acesta
nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (...). Dar acolo unde este Duhul
Tatălui, acolo omul este viu; trupul pe care a pus stăpânire Duhul uită ce este,
pentru a dobândi calităţile Duhului şi a deveni după chipul Cuvântului lui
Dumnezeu",93
După cum Sfântul Grigorie Palama spunea că sănătatea şi desăvârşirea
sufletului o constituie asemănarea cu Hristos,94 tot astfel şi Sfântul Simeon Noul
Teolog spune, dintr-un alt punct de vedere, dar în acelaşi sens, că sănătatea
sufletului este venirea şi prezenţa în el a Sfântului Duh: „Venind Acela, fiindcă
alungă toată boala şi toată neputinţa sufletească, Se numeşte sănătate, ca Unul care
ne dăruieşte sănătatea sufletului".95

Potrivit Sfinţilor Părinţi, pentru om sănătate înseamnă a se afla în toate


privinţele în starea corespunzătoare deplinătăţii fiinţei sale sau, altfel spus, într-o
totală adecvare cu adevărata sa natură. Or, natura sa adevărată şi adevărata sa
viaţă, cum am spus-o, este ajungerea la desăvârşirea fiinţei sale aşa cum a voit-o
Dumnezeu, înnoindu-se după chipul lui Hristos în Duhul Sfânt. Viaţa firească a
omului este viaţa în Hristos. De aceea Tertulian spune despre suflet că „este creştin
prin natura lui".96 Stă în firea omului să tindă spre Dumnezeu. Sufletul, spune
Sfântul Nichita Stithatul, „îşi are în chip firesc aplecarea proprie spre bunurile
dumnezeieşti" şi „îi este propriu să dorească cele nemuritoare".97 Sfântul Antonie
spune şi el: „Stă în firea omului ca întotdeauna să-L caute pe Dumnezeu şi să-I
slujească".98 Este firesc pentru suflet să se îndrepte spre cunoaşterea şi mărturisirea
lui Dumnezeu; aceasta este starea lui normală, semn de sănătate, după cum spune
Tertulian: „Sufletul... când îşi revine, ca dintr-o beţie, din somn, sau dintr-o boală
oarecare, recăpătându-şi sănătatea, îl cheamă pe Dumnezeu numai cu acest singur
nume, fiindcă numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevărat".99
Împărtăşirea din viaţa cea preafericită a Sfintei Treimi este ţinta firească a

89
Ibidem.
90
Ibidem.I.
91
Ibidem., 9, 2.
92
Ibidem.
93
Ibidem..9,3.
94
Triade. II. I, 42.
95
Discursuri etice,VII.
96
Apologetica, XVII. 6.
97
Despre suflet, 35.
98
Scrisori. V. 4.
99
Apologeticul. XVII, 5.
30
Sănătatea primordială a omului
firii şi a vieţii omeneşti, şi Sfântul Antonie cel Mare scrie cu privire la aceasta:
„Iubirea ce v-o port mă face să-L rog pe Dumnezeu să vă facă să priviţi cele
nevăzute ca moştenire a voastră. Cu adevărat, fiii mei, acestea nu sunt mai presus
de firea noastră, ci încununarea ei cea firească".100 Starea firească a omului este să
fie în întregime unit cu Dumnezeu. Aşa a fost Adam la crearea lui, iar Hristos a
venit ca să-i aducă aminte omului rătăcit de cea dintâi poruncă şi cea mai mare:
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din
tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Mc. 12, 30; Mt 11. 37; cf. Deut. 6, 5 ) , pe
care urmând-o îşi va regăsi adevărata sa fire.
Este vădit că numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacităţile sale, pentru a
ajunge să se unească cu El prin mijlocirea lor, omul se foloseşte de ele aşa cum se
cuvine, potrivit naturii lor. Şi aceasta constituie virtuţile sale, după cum scrie
Sfântul Vasile cel Mare: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să
împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (...) cu aceste puteri, lucrând corect şi
după cuviinţă, facem viaţa noastră virtuoasă prin sfinţenie (...) Iar definiţia virtuţii
cerule de Dumnezeu este folosirea acestor daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiin-
ţă, potrivit poruncii Lui".101 Altfel spus, a duce o viaţă virtuoasă nu înseamnă
pentru om altceva decât a trăi în conformitate cu propria sa natură, adică a-şi folosi
toate capacităţile în scopul pentru care au fast create: să se îndrepte spre
Dumnezeu şi să ajungă la asemănarea cu El. Identitatea dintre starea firească -
starea lui Adam în rai şi a omului restaurat în Hristos - şi cea virtuoasă este în mod
constant subliniată de Sfinţii Părinţi: „Oricât de numeroase ar fi virtuţile pe care le
practicăm, ele sunt toate practicate potrivit firii", scrie Evagrie.102 „Dacă rămânem
în starea naturală, suntem în virtute", spune Sfântul Ioan Damaschin.103 Iar Sfântul
Isaac Sirul spune şi el explicit că virtutea este starea firească a sufletului.104 Avva
Dorotei arată tot aşa că prin virtuţi „se învredniceşte omul a se regăsi pe sine şi a
reveni la ceea ce e după fire, prin curăţire, cu ajutorul poruncilor lui Hristos", 105 iar
Ioan din Singurătate spune că atunci când omul îşi curăţeşte sufletul prin lucrarea
virtuţilor „se aţine în rânduiala firii sale".106
Tot astfel Părinţii spun că adevărata sănătate a omului este această stare de
virtute. Virtutea este sănătatea sufletului cea după fire, scrie Avva Dorotei107 ca şi
Sfântul Vasile cel Mare,108 Evagrie109 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, care spune:
„Precum se raportează sănătatea... la trup, aşa se raportează

100
Loc. cit.
101
Regulile mari,2.
102
Marea scrisoare către Melania cea Bătrână,II.
103
Dogmatica,II,30.
104
Cuvinte despre nevoinţă, 83.
105
Învăţături de suflet folositoare, I, 10.
106
Dialog, ed. Hausherr, p. 64.
1107
Învăţături de suflet folositoare, XI. 10: „Răul este boală a sufletului care s-a lipsit
de sănătarea lui cea după fire, care este virtutea".
108
Omilii la Hexaemeron, IX. 4: „Virtutea este sănătatea sufletului".
109
Capete gnostice, I. 41. Vezi, de asemenea. Marea scrisoare către Melania cea
bătrână, II.
31
Premise antropologice

virtutea... la suflet".110 Tot la fel spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Virtutea este în mod
firesc sănătatea sufletului".111 Am putea spune chiar că virtutea este mult mai
folositoare sufletului decât este sănătatea pentru trup, căci, spune Sfântul Vasile
cel Mare, „virtuţile sunt mai proprii sufletului decât trupului sănătatea".112

Numai prin practicarea virtuţilor, şi în special a celei care este încununarea lor,
adică a iubirii de aproapele, omul ajunge la cunoaştere, la contemplarea cea
duhovnicească în care nu numai spiritul său, ci şi toate celelalte facultăţi ale sale113
lucrează potrivit scopului naturii sale. Căci omul, spune Stântul Simeon Noul
Teolog, „a fost zidit ca văzător al zidirii văzute şi pentru a fi introdus în cea
cunoscută cu mintea”114 Clement al Alexandriei spune despre om că este „cu
adevărat sad ceresc",115 şi că „a fost făcut pentru contemplarea cerului".116 Şi numai
într-o asemenca lucrare, care îi este cu totul potrivită, mintea omului şi, prin ea,
sufletul lui în întregime îşi dobândesc sănătatea deplină. „Precum se raportează
sănătatea... la trup (...) tot aşa se raportează cunoştinţa... la minte", scrie Sfântul
Maxim Mărturisitorul.117 „Atunci când firea cugetătoare va ajunge la contemplare,
care este lucrarea ei, atunci toate puterile vor fi sănătoase", spune Evagrie, 118 care,
la fel, consideră cunoaşterea duhovnicească drept „sănătatea sufletului".119 Sfântul
Talasie, de asemenea, spune că „sănătatea sufletului este cunoştinţa”.l20
Pe prima ei treaptă, această contemplare este cea a raţiunilor (XXXXX) du-
hovniceşti ale făpturilor, pe care Părinţii o numesc „contemplaţie naturală"
(xxxxxxxx xxxxxxx). Chiar dacă ea dă omului o adevărată cunoaştere a făpturilor
şi, mai ales, îl ridică prin ea la Făcătorul lor, ea nu este decât o cunoaştere
indirectă a lui Dumnezeu.
Numai prin cunoaşterea/contemplare a lui Dumnezeu însuşi, care este un dar al
lui Dumnezeu şi care se săvârşeşte prin harul Sfântului Duh, ajunge omul la
gradul înalt de desăvârşire la care este chemat prin natura sa, pentru că prin
această cunoaştere sau, mai bine zis, prin această „vedere" a lui Dumnezeu în
lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit.
110
Capete despre dragoste, IV, 46.
111
Cuvânt despre nevoinţă, 83.
112
Loc. cit.
113
Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade, I, 3. 15.
114
Cele 225 de capete teologice şi practice. II. 3.
115
Cuvânt de îndemn către elini (Prorepticul), X. 100. 3.
116
Ibidem.
117
Capete despre dragoste, IV, 46.
118
Capete gnostice , II, 15.
119
Ibidem.
120
Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte, II. 2.
32
2

Cauza cea dintâi a bolilor.


Păcatul strămoşesc

Asemănarea cu Dumnezeu, deşi deja dată în chip, rămânea să fie realizată prin
voia liberă a lui Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiască. Dar prin
chiar libertatea sa, Adam putea să urmeze o altă cale, „să părăsească binele şi să
meargă spre rău, separându-se de Dumnezeu prin libera lui alegere".1 Şarpele a
fost cel care i-a descoperit această cale diferită. ceea ce a constituit o ispită
permanentă pentru primul om. Această ispită avea rolul de a-i pune mereu la
încercare voinţa, alegerea lui Dumnezeu de către om dobândind astfel forţă şi
valoare. Fără putinţa de a înfăptui răul, Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul
liber, îndumnezeirea apărând ca singura cale posibilă, şi deci ca necesară şi impusă
prin însăşi natura lui. Dumnezeu voind ca omul să fie desăvârşit, atunci când l-a
creat după chipul Său, l-a înzestrat cu o libertate absolută, care-i permitea să
participe la propria îndumnezeire2 şi să dobândească în Dumnezeu asemănarea cu
E1.3 Dacă realizarea asemănării i-ar fi fost dată spre lucrare omului fără
posibilitatea unei alte alegeri, el n-ar fi fost în mod real virtuos, fiindcă, după cum
spune Sfântul Ioan Damaschin, „nu este virtute ceea ce se face silit".4 Existenţa
unei libertăţi absolute pentru om şi voia lui Dumnezeu ca omului „să-i revină
răsplata pentru strădania sa"5 şi „să nu fie altul lăudat pentru roada asemănării"16
implică necesitatea ispitirii omului. „Trebuia deci, spune Sfântul Ioan Damaschin,
ca omul să fie mai întâi ispitit; fără să fie ispitit şi încercat, omul n-ar fi avut nici
un merit".7 „O dată încercat, scrie Sfântul Grigorie de Nazianz, surfletul dobăn-
deşte cele nădăjduite ca plată a strădaniilor sale virtuoase, şi nu doar ca dar al lui
Dumnezeu".8

1
Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica. II. 12.
2
Cf. Sf. Vasile cel Mare, Omilii despre facerea omului. I. 16.
3
Ibidem.
4
IOC. cit. Sf. Grigorie de Nyssa scrie, în acelaşi sens: „Cel care a fost zidit întru totul
asemenea lui Dumnezeu, trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe voinţa proprie, pentru
ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie răsplata unor strădanii virtuoase"
(Marele cuvânt catehetic. V).
5
Sf. Vasile cel Mare, loc. cit.
6
Ibidem.
7
Loc. cit.
8
Cuvântări, II. 17. Cf. Poeme I. II. 9.
33
Premise antropologice
Toţi Părinţii insistă asupra faptului că Adam a fost creat de Dumnezeu cu totul
bun. În rai, în starea sa firească, omul trăia în întregime întru Bine: 9 nu numai că
nu făcea nimic rău, dar nici nu cunoştea răul, ispita dându-i nu cunoaşterea răului
în sine, ci numai a posibilităţii lui; cunoaşterea însăşi a răului apare ca urmare a
păcatului (Fac. 3, 22), iar nu ca principiu al lui. În rai, răul nu exista decât în şarpe,
încarnare a lui Satan, iar acesta nu se putea în nici un fel atinge de creaţie, atâta
vreme cât Adam rămânea stăpânitorul ei (cf. Fac. I, 28-30);'° tot aşa el nu avea nici
o putere asupra primului om, neputând face altceva decât să-l ispitească, ispitirea
lui rămânând fără nici o urmare atâta vreme cât omul refuza să i se supună. 11
Diavolul le-a spus lui primilor oameni: „veţi fi ca Dumnezeu" (Cf. Fac 3, 5), şi
în aceasta constă ispita.12 Căci Adam fusese într-adevăr destinat să devină
dumnezeu, dar prin participare la Dumnezeu însuşi, în El şi prin El. Şarpele le-a
propus oameni lor să devină „ca Dumnezeu" ((xxxxx), adică alţi dumnezei,
independent de Dumnezeu; să fie dumnezei fără Dumnezeu. Adam, cedând
amăgirilor Celui Rău, a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi, să se
autoîndumnezeiască, şi în aceasta constă păcatul său.13 Afirmarea absolutei sale
autonomii şi a voinţei de a se lipsi de Dumnezeu şi de a-I lua locul, sau de a se
înălţa înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia negarea, respingerea lui
Dumnezeu. Participarea lui Adam la viaţa dumnezeiască presupunea, aşa cum am
arătat, conlucrarea voinţei lui libere; îndepărtându-se de Dumnezeu, s-a lipsit de
harl4, care era pentru el adevărata viaţă a naturii sale. Dumnezeu le spusese lui
Adam şi Evei: „din rodul pomului celui din mijlocul raiului să nu mâncaţi din el,
nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi" (Fac. 3, 3); şarpele, dimpotrivă, le-a spus:
„nu, nu veţi muri !" (Fac. 3, 4). Urmările nefaste ale păcatului vădesc minciuna şi
înşelătoria diavolului: despărţindu-se de Izvorul a tot ce înseamnă viaţă, omul se
prăbuşeşte în moarte: moartea trupului său - care fusese creat ca putând fi nestrică-
cios -, care avea să survină ulterior, şi moartea de îndată a sufletului său.15 „Prin
păcat, scrie Sfântul Ioan Damaschin, a intrat moartea în lume, ca o fiară sălbatică
şi neîmblânzită, distrugând viaţa omenească".16 lar la Sfântul Grigorie Palama
citim: „După acea greşeală dintâi săvârşită în raiul lui

9
Cf., de pildă, Sf. Grigorie de Nyssa. Despre feciorie, XII. 2. Sf. Ioan Damaschin,
Dogmatica, IV. 20.
10
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. II). XI. 5.
11
Cf. Marcu Ascetul, Despre Botez. 22.
12
Cf. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti (Col. III). I. 3. 4
13
Cf. Sf. Ioan Gură de Aur. Omilii la statui. XI, 2, Sf. Simeon Noul Teolog. Discur-
suri etice, XIII. 60. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica. II. 30: Sf. Irineu, Contra erezii-
lor, V. 3, 1. Parafrază în 150 de capete la.., Sf. Macarie Egipteanul, 86.
14
Cf. Parafrază în 150 de capete la.., Sf. Macarie Egipteanul, 37; Omilii
duhovniceşti (Col. II). XII.
15
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri etice. II. 7.90. Sf. Grigorie Palama,
Omilii, 11: 16; 32. Capete fizice, teologice, etice şi practice. 36; 51.
16
Op.cit., III. 1.
34
Cauza cea dintâi a bolilor
Dumnezeu, prin călcarea poruncii... s-a ivit păcatul, iar noi am fost supuşi, înainte
de moartea trupească, morţii celei sufleteşti, care este despărţirea sufletului de
Dumnezeu".17
Depărtându-se de Principiul fiinţei sale şi a tot ce fiinţează, omul cade în
nefiinţă: „golindu-se de gândul la Dumnezeu şi întorcându-se spre cele ce nu sunt
- căci cele rele sunt cele ce nu sunt, iar cele bune sunt cele ce sunt -, o dată ce s-au
despărţit Dumnezeu, Care este, oamenii s-au golit şi de existenţă” spune Sfântul
Atanasie cel Mare.18
Iar din această despărţire i-au venit omului toate relele: căci s-a lipsit astfel de
bunurile dumnezeieşti de care se împărtăşise şi pe care prin fire le avea în chip
desăvârşit. Într-adevăr, „toate câte a făcut Dumnezeu, aşa cum s-au făcut, sunt
bune foarte. Dacă rămân aşa cum au fost zidite, sunt cu adevărat bune foarte. Dar
dacă se îndepărtează, în chip voluntar, de la starea conformă naturii şi dacă vin la
o stare contra naturii, ajung în rău", scrie Sfântul Ioan Damaschin. 19 Depărându-
se de Dumnezeu, negându-L şi nerecunoscându-L, omul se depărtează de natura
sa autentică şi de adevărata sa menire, care este asemănarea cu Dumnezeu prin
Duhul Sfânt, şi-si perverteşte astfel toate facultăţile, în chip firesc îndreptate spre
Dumnezeu, abătând de la adevărata lor ţintă năzuinţele cele bune sădite în firea
sa.20 Iar apoi, întreaga sa fiinţă, care a încetat să se îndrepte spre scopul ei firesc,
sufletul, ca şi trupul său, care nu şi-au mai respectat condiţia firească de alipire la
Dumnezeu, au căzut în cea mai rea neorânduială, Sfântul Maxim Mărturisitorul
arată astfel în ce constă căderea omului: „Cel ce, cu toate că e parte a lui
Dumnezeu pentru raţiunea virtuţii aflătoare în el, în baza cauzei sale, părăseşte
obârşia sa şi se lasă dus în chip nesocotit (neraţional - xxxxxxxxx) spre nimic, cu
drept cuvânt se zice că a căzut de sus, întrucât mi s-a mişcat spre obârşia şi cauza
proprie, după care, spre care şi pentru care a fost făcut. El se află într-un
vagabondaj nestatornic şi într-o neorânduială cumplită a sufletului şi a trupului, ca
unul ce s-a despărţit pe sine de cauza sa ce rămâne totdeauna nerătăcită şi con-
stantă, prin povârnirea de bunăvoie spre rău. Şi se spune în înţelesul propriu că s-a
rostogolit în rău, fiindcă, aflându-se în el capacitatea prin care putea să-şi ducă în
chip neabătut paşii spre Dumnezeu, a ales de bunăvoie ceea ce e rău şi nu există,
în locul a ceea ce bun şi există.
Răul şi păcatul sunt întotdeauna definite de Sfinţii Părinţi prin raportare
la natura firească a omului, la datoria sa de a fi teantropic. Rău şi păcat este
orice îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de devenirea sa dumnezeiască
-îndumezeirea la care este chemat prin natura sa - sau, altfel spus, orice abatere a
facultăţilor sale de la scopul lor firesc. „Răul, scrie Dionisie Areopagitul,

17
Omilii, I. 1. Cf. 16; Capete fizice, teologice,etice şi practice, 36; 51.
18
Tratat despre întruparea Cuvântului, 4.
19
Op. cit..IV, 20.
20
Cf. Sf. Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, VI. 97,
21
Ambigua, 7. PG 91. 1084D-I085A.
35
Premise antropologice

e contrar scopului, contrar firii, contrar cauzei, contrar principiului (începutului),


contrar ţintei, contrar normei, contrar voirii, contrar substanţei (ipostasului)".22
„Răul nu se contemplă" ca stând în legătură cu fiinţa făpturilor, ci în legătură cu
mişcarea lor greşită şi neraţională", spune Sfântul Maxim.23 „Voi spune că răul,
notează el în continuarea acestei idei, este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor)
sădite în fire de la scopul lor, şi altceva nimic (...) Iar scop numesc Cauza celor ce
sunt, după care se doresc în mod firesc toate",24 Despărţindu-l pe om de
Dumnezeu, păcatul îl aduce într-o stare contra naturii şi-l privează de existenţă şi
de bine, iar această stare, pentru om, înseamnă răul. „Râul nu este altceva decât
lipsa binelui şi o abatere de la starea conformă firii la una contrară firii", citim la
Sfântul Ioan Damaschin. 24 „Toate câte a făcut Dumnezeu, aşa cum s-au făcut, sunt
bune foarte. Dacă rămân aşa cum au fost zidite, sunt cu adevărat bune foarte. Dar
dacă se îndepărteză, în chip voluntar, de la starea conformă naturii şi dacă vin la o
stare contra naturii, ajung în rău. Potrivit firii lor, toate sunt roabe şi supuse Crea-
torului. Dar când una dintre făpturi s-a revoltat şi n-a ascultat de Făcător, a format
în ea însăşi râul. Căci răutatea (...) este abaterea de bunăvoie de la starea conformă
firii la una contrară firii, care este păcatul".26

Astfel, a spune că prin păcat omul ajunge într-o stare contrară firii este totuna
cu a spune că, depărtându-se de Dumnezeu, el se depărtează de sine însuşi, trăieşte
în afara a ceea ce el este în mod fundamental, nu trăieşte viaţa pentru care este
făcut, gândeşte şi acţionează cu totul dimpotrivă, într-un fel străin de adevărata sa
condiţie. Altfel spus, omul trăieşte într-o stare de înstrăinare. „Căci, fiind noi ai lui
Dumnezeu prin fire", scrie Sfântul Irineu, lepădarea de El „ne-a făcut potrivnici
firii" (alienavit nos contra naturam).27 Sfântul Macarie Egipteanul vorbeşte tot
despre înstrăinare, chiar dacă se exprimă în alt fel: „De când a călcat Adam
porunca (...) este pe lângă sufletul propriu-zis ca un al doilea suflet". 28 Iar Sfântul
Atanasie arată că sufletul omenesc, căzut în păcat, uitând că este după chipul lui
Dumnezeu şi nemaivăzând Cuvântul cu care se cuvenea să se asemene, „ajunge în
afară de sine".29
Tot astfel, îndepărtându-se de Dumnezeu, omul se lipseşte de starea
dumnezeiască care-i fusese hărăzită şi, după cum spune Sfântul Clement al
Alexandriei, se prăbuşeşte în starea omenească.30 De fapt, cade chiar într-o stare
22
Despre Numirile dumnezeişti, IV, 32.
23
Capete despre dragoste, IV, 14.
24
Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 253B.
25
Dogmatica, IV. 20.
26
Ibidem, Cf. II. 30. Avva Dorotei, la fel, scrie: „(Omul) a căzut din starea cea după
fire şi a ajuns în cea contrară firii, adică în păcat" (Învăţături de suflet folositoare, I.
1). Vezi, de asemenea. Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, 4.
27
Contra ereziilor, V. I. 1.
28
Omilii duhovniceşti (Col. II). XV, 35.
29
Cuvânt împotriva elinilor, 8.
30
Cuvânt de îndemn către elini, IX, 83. 2.
36
Cauza cea dintâi a bolilor
subumană, căci, aşa cum am văzut, umanul autentic nu există decât în divino-
uman; omul nu poate fi cu adevărat om decât în Dumnezeu, fiind om-dumnezeu în
Duhul, asemenea lui Hristos. De aceea Sfinţii Părinţi compară adesea starea
omului căzut cu cea a animalelor. 31 Sfântul Grigorie de Nyssa, de pildă, spune:
„După ce a lepădat omul chipul dumnezeiesc, s-a sălbăticit, după asemănarea firii
necuvântătoare, făcându-se, prin îndeletnicirile cele rele, leu şi pardos".32 Şi, la fel,
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul „«s-a asemănat dobitoacelor celor
fără de minte» (Ps. 48, 13), lucrând, căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot
chipul; ba le-a şi întrecut în iraţionalitate, mutând raţiunea cea după fire în ceea ce
e contrar firii".33
Întorcându-şi duhul de la Dumnezeu, acesta a fost lipsit de viaţa dumnezeiască,
s-a chircit" şi a intrat într-o stare de toropeală (Is. 29, 10; Rom. 11, 8), s-a
întunecat35 şi s-a făcut ca mort. Astfel omul ajunge să-şi uite cu total rostul său
duhovnicesc. Iar fără acesta, adică lipsit de dimensiunea esenţială a fiinţei sale,
prin care toate facultăţile lui erau luminate şi însufleţite, căpătau sens şi coeziune,
şi prin creşterea în Dumnezeu, omul se trezeşte dintr-o dată redus la o parte infimă
din ceea ce fusese, folosindu-şi numai o parte dintre posibilităţile sale. Din om
întreg cum fusese – duhovnicesc, firesc şi trupesc -, a rămas numai om firesc (1
Cor. 2, 14; luda 19) şi trupesc. Au fost afectate astfel însăşi structura fiinţei sale şi
buna rânduială a facultăţilor sale, care-l făceau om întreg, el rămânând doar o
sutime sau o miime om - ceea ce este o simplă figură de stil, căci, în realitate,
îmbrăcând condiţia omului căzut, omul a pierdut infinitul. Oricum, el a devenit om
nedeplin. Sfântul Irineu spune: „Când sufletului îi lipseşte Duhul Sfânt, omul,
rămânând cu adevărat doar firesc şi trupesc, este nedesăvârşit".36 De acum înainte,
omul va trăi într-o lume mărginită, strâmtă şi, aparent, închisă, având o existenţă
restrânsă la dimensiunea fiinţei sale căzute. Sufletul şi trupul lui, nemaiprimind
adevărata lor viaţa - cea dumnezeiască, pe care le-o împărtăşea Duhul Sfânt -, mor
spiritual. Sfântul Irineu spune, în această privinţă: „Omul desăvârşit este compus
din acestea trei: trupul, sufletul şi Duhul. Unul mântuieşte şi dă chip, adică Duhul
(...) Cei care nu-L au pe Acesta, Care mântuieşte şi zideşte spre viaţă, aceştia pe
drept cuvânt vor fi numiţi „trup şi sânge", căci n-au Duhul lui Dumnezeu în ei.
Pentru aceasta Domnul îi numeşte „morţi": „Lasă morţii
31
Vezi, spre pildă, Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, XIII. 67-68. Cateheze.
XXVIII, 418-419. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II. 10. Sf. Grigorie de Nyssa. De-
spre feciorie, IV. 5. Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre iubire, II. 52. Sf. Nichita
Stithatul, Despre suflet,34. A se vedea, de asemenea, Ps. 48, 13, 21: „Alăturatu-s-a
dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor". Sf. Macarie Egipteanul, Omilii
duhovniceşti (Col. III), VIII, 3, 1-5.
32
Tâlcuire la Cântarea cântărilor, Omilia a VIII-a.
33
Răspunsuri câtre Talasie, Prolog. PG 90, 253CD.
34
Cf. Ibidem.
35
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. II), XLV, 1, Parafrază
la...Sf. Macarie Egipteanul, 37.
36
Contra ereziilor, V. 6. I.
37
Premise tmlropulogice

să-şi îngroape morţii lor" (Lc 9, 60), căci nu-L au pe Duhul de viaţă data-tor*'." Sfântul
Grigorie Palama ajunge la aceeaşi concluzie Fn ceea co priveş-te urmurile pâcatului:
„După cum păn'isirea trupului de către suflet şi despăr-ţiiea sa de el este moartea
trupului, tot aşa părăsirea sufletului de către Dumnezeu şt despărţirea S:i de el cste
moarte a sufleîului".-"' Astfel. omul cSzut, orezând că trăieşte şi adeseori chiar gândind
cS trăieşte din plin, în realilate este un cadavru viu. La fel descrie Sfântul Simeon Noul
Tcolog condiţia omului câzut. asa cum o vede eel ce are discernământ duhovnicesc, dar
ne-cunoscută de cei ce-o ptftimesc: „Morţii nu se pot nici vedea între ei, nici nu se pot
plânge unul pe aliul. Numai cei cu adevfirai vii, vă?.ându-i astfel, gem si îi plâng. Căci
ei văd strain lucru şi vrednic de mirare: oameni peste care s-a abiitut moartea, care cred
că trăiesc $i chiar se mişcă. orbi cărora li se pare c;i văd şi surzi cu adevarat care cred câ
aud; trăiesc, vfld şi aud ca ani-malele; cugetă ca nişte nebuni lipsiţi de eunoşiinţa şi due
o viaţft de cadavre; cfci esie cu putinţă să traiesli fără să ai vk$| în tine, sil priveşti fără
să vezi şi să asculţi fară sS auzi cu adevăraf .w
Prin păcat, omul a câzut în toate relele, nenorocirile si necazurile,40 străine dc natura
sa şi care, atâta vreme cât vieţuia în conformitatc cu această natură. nu-l puteau atinge;
ele au apărut ca urmare a păcatului şi sunt pedepse ale lui. în principal. aceastâ pedeapsfi
consta în pierderea centrului spiritual al fiinţei sale, în zdnincinarea suflendui,41
pierderea puterilor primite la început,4' în mlburarea, rătacima şi stricarea tuturor
facultăţilor sale. într-un cuvânt, în starea de boală şi de suferinţă pe care au creat-o toatc
acestea, Pedeapsa n-a fost daiă de Dumne-zeu. ea decurge în mod firesc şi necesar din
cădere.*0 Atunci când Dumnezeu le-a aratat primilor oameni relele care vox veni din
călcarea poruncii (Fac. 3, 16-19), El nu face decâl s3 le spună dinaime care vor fi ele, şî
nu EI este Cei care le aduce asupra lor. După cum spune Psalmisnd, omul „groapa a
săpat şi a adâncit-o şi va cădea in groapa pe care a Ricut-o" (Ps. 7, l S). „Firea, spune
Sfân-lul Maxim Mârmrisiiorul, îi pedepseşte pe cei care i se impotrivesc, vietuind în
chip contrar ei; aceştia nu mai au ta îndemână toatc puterile fireşti, asa le-au fost

11
Ihidvm, 9, I.
* Om'tlii. 16. Despre mourtcii duhovnicească înţclciisiî Cfl unnar© a păcalului. u se ve-
dea, de asemenea. Sf. Macaric Egipteanul, Oirrilii litthorwceşii (Col. 111). XVIII. I. ."î
"/mne. 44, 214-231.
4
" Cf. Sf Irineu, Demonsiixtfia aropOvââMitU a/fos/olice, 17. Teofil ul Anliohici. Cătr*
Autolii. II. 25. Sf. Simeon Noul Tcolog, Diseumiri elfce, 1. 2: XIII, 39-73. 41 Cf. Xf,
Mncurie Egipteanul. Onrilii duhmmicesti (Col. 111). XXIV, 3. '' Ihulrnu
'' Sf Irineu prccizeaz.1: ..Pc cei care sc despart de El, Dumnezeu i\ lnsâ în dcspărţirea pe
care ei însişi au ides-o. Or, despftrţirea dc Dumnezcu înseamnâ inoarte; dcspilrţirea dc
LuininH. îiiiiineric. Despiuliiea dc Dumnezeii înseamnă pîcnlcrea luturor bunurilor care
nc via de la El. Cei care. deci. s-au lepfida! de Dumnezeu. an pierdul toaie accsiea şi au
cflzut ei înşişi sub pedeapsâ; căci nu Dumnezeu esle Ccl care a hotfrfll dînainte sâ-i
pedepseascâ, ci pedeapsa umiează din aceea ci s-au lipsit dc toi btnele'" [Cpntnt
greziibr, V. 27. 2). Cf. Clement Alexaiuliimil. Magopsu!. I. VIII. 69- 1.
^8
Cauzfi ceil dintâi a bolilor

date; iată-i micşoraţi din înlregi cum erau, şi iistfel pedepsiţj".*'1 Prin pâcal, natura
nmana, spune acelaşi Sfân» Părinte, „poartâ un râzboi nemilos cu ea însăşi"4*, ceea ce
înseamnă pentru om curate simicidere.*6
lar faptul ca omul îşi vatămă alât de grav firea,4'' lucrând împolriva a tot ce-i este în
chip fundamental foiosilor,4* ajungând păna la a-şi amputa fiinţa. cufundându-se cu totul
şi tot mai adiinc în suferinţă. nefiintâ* şi moarte, înde-pârtandu-se de plinătatea vieţii şi
de fericirea cea desăvârşită cu care fusese înzestrat la început, este cu adevărat nebunie,
spun Sfintii Părinţi. în acest sens. Awa Dorotei spune: „De unde am venit la toate
necazurile acestea? De ce am căzut în loată starea aceasta vrednica de plans? Nu din
pricina nebuniei noastre (Anovoia) ? (...) Şi pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidil omul
întru toată desfatarea, întni toatâ buctiria, întru toată odihna, întru toată slava ? Nu era în
rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta ! Şi a făcut (...) Dc aceea, Dumnezeu... zice:
„Acesta e nebun, acesta nu ştie să se bucure".4'
Sfinţii Părinţi privesc păcatul ca pe o faptS nebunească, iar starea pă-câtoasă în care
trăieşte omenirea cazută, ca pe o stare de nebunie.50 Ei urmează astfel Sfintei Scripturi
(cf. Pilde 5, 23; 9. 4,6, 13-18; 12. 23. Eccl. 10, 1-3) şi mai ales Sfântului Pavel, care
spune despre cei care ră-mân departe de Dumnezeu; „S-au rutăcil în gândurîle tor şi
inima lor cea

Amblgua, Cuvânt înainte.


Tăladre h rugâciunea TatSl'nostm. PG 90, 880A.
' Ct'. Sf. Gtigoiiede Nvssa. Marele ciivâm cnlehetic, VIII " Cf.
Sf. Irineu. Cotitra ereziihr, V, 3, 1. In Cf. Grigorie de Nyssa,
Tratat despre feciorie, XII. 2. J' /iiviift'i/iiii de sii/Jet
fotositoare. I. 8.
" Arfltând motivele pentni care S-a întruput Hristos, Origen nu sc sflcşte să spuna: „Noi
siintcm popor nehun şi lîpsil de minte" (OinHii Ui cartea Cilnfarea cânfătifar, II. 2). Tol
astfel vorbestc despre „neamul omenesc atins de ncbunin păcatului" fucpcvoQ şi niai
ales despre cei care, la venire» luî Hristos în tnip, I &-mi arătat duşmani ,.din pricina
unei boli a sufletului sail din pricina unor lulburari (fitcoxaon;) ale miniii" {('imlrei lui
Ce/siis. IV. 19). Clemen I Alcxandrinul vorbcştc despre ..lipsa de judccală (An6voia)" şi
despre ..nebunia (di/Oia) oauicnilor" care-L resping pe Dumnezeu l ('uvimt de indeitm
câfre rfini, IX. 83 şî 84, I), Sf. Varsanufie spune cfl: „nebunia este 1111 izvor il tuturor
relelor. Cflci nebufiia a născut neascultarea, tar neascultarea, ranu. Şi dupil rană\ aceeaşi
nebnnic ,i nâsciil nepâsarca, iar nepâsarea a produs putrezicîu-nea" {ScrUoarea 62). A
se veden. de ascmenea. Parafmz/i in fSQ efc eapete la... Sf. Macarie Egipte<uml% 50. Sf.
loan Gură de Aur, Omiiii Ui Malri. IX. 6; Despre duwof, I, 6; II. 3. Sf. Atanasie cel
Mm'e, Cuvd'tf brificirh/i elimlor. 4. Talasie Lîbtiinul, Ceipe-te despre dfagoste,
înfrâiiare $1 petrecerea cea după mime, I, 52. Sf. Isaac Sirul, Cu vime despre nevoinjd,
26; 30; 44; 80; 81. Isihic Sinaitul, ('uvânf despr* frezvie si vir-tute. II. 90. loan
Caxpatiul. Capete de mâttgâieto, 57. SI". Simeon Notd 'I'eolog. Ceie 225 de capete
teologtce si practice, I. 5; 111. 85. Cateheze-, VI, 32-33; XV. 48-53 Nichira Stidtatul,
Ceht .100 de capete,,., II. 6; III. 58, 59. 61. Alte rcfcrinţe vor fi date în capitohd lumător,
în care vorn vedea cum aceşti termeni (iiavla. (AOipla, o;0po-CTOVII. dfoia. AXoyla etc.)
sunt adesea nplicaţi atitudinilor idolaire ale oamenilor care s-au dcpâiiat de Duniaezeu.
39
Premise anirofw/wgice
nesocolită s-a întunecat. Zicând că sunl înţelepţi. au ajuns nebuni (feu.(0-
pă\nr\o<jav)" (Rom. 1,21-22).
Sfinţii Părinţi, referindu-se la păcatul slrâmoşesc şi la urmările sale, folo-sesc
încă şi mai adesea Icrmeni medicali; acesta, spun ei, este o boală foarte gravă, care
afectează întreaga fiinţă a omului, lipsîndu-l de sănâlatea pe care o avea la început.
Stfnmil Grigorie de Nyssa. după ce aminteşle că „odinioară omul se afla în slare de
sănătate", vorbeşte despre clipa căderii, arătand că tie iilunci „s*a născu! în firea
omenească păcatul, ca boala cea spre moarte1'.51 în acelaşi sens, scrie şi Sfânlul
Nicolae Cabasila: „De când Adam s-a încrezut în duhul cel tflu şi şi-a întors faţa de
la bunul său Stâpan, de alunci niiniea i s-a îiitunecat, sufletul şi-a pierdut sănătatea
şi tihna pe care le avusese. Din acel moment şi trupul s-a împerecheat cu sufletul şi
a avut aceeaşi soartă ca si el: s-a strica! şi el deodală cu saflotul"." Sfânlul Chiril al
AJexandriei se exprima' în acelaşi fel; „Firea a căzut în boala pâcalului prin
neasculumsa unuia";" „în Adam, fîrea omcnească a primil boala stricăciunii".S4
Acum vedem că aceaslă îmbolnavire şi aceasta degenerescenţă vin din f'aptul că
roate puterile omului, care i-au fost date pentru a se indrepta spre Dumneztru şi a
se uni cu El, au fost, prin păcat, abatute de la scopul lor firesc, ajungând să
funcţioneze contra firii, râtâcind şi mişcundu-se înlr-o direcţie cu toiul conlrară
adevăratei ior meniri," acţionând în chip dezordonat, lipsit de raţiu-ne, absurd,
smintit, cu totul nebunesc: „Când lipseşte Dumnezeu. spune SfSntul loan Gură de
Aur, totul se răstoarna cu susul în jos".56 lar Sfântul Grigorie de Nyssa spune
limpede că, folosind contra firii puterile sufletului său, omul este cHorcoc,,*'' adică
iielulocul lui, fără noimă, smintit, .si O;XX6KO--oq,''* adicii dt' o altă natură, într-
atâl de ciudat şi de strain - am putea traduce accst cuvânt chiar prin „alienat" -,
încât „nimeni n-ar putea înHiţişa cum se OUVine prostia şi nesocolinţa lui"; v' el
estc asemenea unui „oştean care s-ar duce la război îmbracat anapoda: cu casca
pusă de-a-ndoaseleu, acoperin-du-şi faţa, cu picioarele vârâte în plaloşâ, cu pieptul
învelit în jambiere şi ţi-nănd in niâna stăngă armele care trebuie purtate în drcapta".
„De ce nenoro-ciri nu va avea partc în război un asemenea oştean ? Tot astfel,
conchide eJ, „V8 pStimi în rimpul vîeţîi sale şi eel care arc cugetul lipsit de
rânduialfi şi se foloseşte greşit de puterile sulletului",00

/>.»/'"- Rtifţiu■■iunea durimeascd, IV, 2. v: Drspre


viaţa Ui tlrixtos. II. 38. " i 'omauariu /<< Epistola
cătr* Romani, PG 74, 789. u Ibidem.
5
Cf. Sf. Atanitfie al Alcxandrici. Cuvdnl mipolriva e.Iinilm. 4. Sf. Grigoiie dc Nyss».
Dfsfirr Kit/ţticiunea donuwim.â. IV. 2.
1(1
Omilii Ui Eptstoia <<iire Roniani, IV, I.
'' Ihspre feciarie,XV\\\, 3. M Ibidem. *
Ibidem. '" Ibidem.
40
3 Palologia omului cazut

I. Patologiu cunoaşterii

a) Pervertirea ,v/' decăderea ctmoaşterii şi a organelor sale

Sfinlii Parinţi au constatat ca, la omul Gfisufc cunoastcrea şi organele ei sum


bofnave. „Cum At fi sănîitos un suflet rational a cărui putcrc tie cunoaş-tere ar fi
bolnavă T\ se întreabă Sfântul Grigoric Palama.1
Aceasta" boală. în mod fundamental, const.1 în necofloasterea lui Pumne-zeu.
Adam, spune Stantul Maxim Mărturisitorul, „s-a îmbolnilvit de necu-nostinţa
cauzei sale"/ „Ceea ce sunt sSnătatea şi boala pentru trupul care vie-ţuieşte (...)
suiil cunoştinţa si neştiinţa pentru cuget'V spune tot el. La fel, Evagrie considers
„necunoaşteren" lui Dumnezeii ca „boalfl a suflelului"4, in timpce, dimpotriWt,
„sănătatea sufletului este nepi'itimirea şi cunoşiinţa"/ în-tr-adevîîr, mintea omului
este din fire făcută sâ" cauto lucruriie dumnezeieşti şi sâ tindă spre eunoaşterea lui
Dumnezeui'' atunci când lucreazâ potrivit firii sale, ea esie „sanâtoasâ".7
Dep.lrtându-se de Dumnezeii însa, eii se îmbolmî-vcştc, pentru că nu mai
lucreazA conform scopului ei firesc, ci contra firii sale. De aceca Sfântul Maxim
precizeaza: „neştiinţa şi nebunia (o:$pofci/ri) vin din reaua întrebuinţare a puterii
rationale".1'

1
I, Cuviînl de.spic cei ce sc linişiesc CII evluvie; al Ueilcia dintre celc din iirrmt. Despre
sfanta lutiiină. 17. Tiiiuli' fj, 3. 17. Vorbcsc. de iisemenca. de.spie „cugelarca bolnavu":
Sf. Isaac Siml. Ctfvinte despre rwvoinţâ, 30. Isihie Sinaitul, Capeie desprv tre&ie, 26.
:
Rmpunsuri căire Talasie. Prolog. Cf. ihiik'nu 52: .fiTBTB bolnavi de necunoşiinţ.i.
Iiicm ncctivcnil".
' Capete th'Sf/rtf dragoste, VI. 46
1
('npeteffWsHoe, II. 8.
' Talusie. Capete dcspre dmgoste, înfriinare ft pţttrecerea cea dupâ mmte, II, 2. Cf.
Evagrie, Cnpele gnostice, II, 8.
" Cf. Sf. Mnxiin MSrtiirisitorul. Reispunsuri cât/v 1'ahsii: 59. l'G 90. dlMli; ( W/.Wr- ,/,■-
sprr tiragoste. IV. 15; 44, Sf. Isaac Siml. Ctivintt dexpr? nevohifă, 84. Nichita Siiiha-
(ul, CeltS00 dt ct'petr ilespre Jtiptuire, Jirc şi ciinoşlinfii. III, 12-
7
Evagrie, Capeta gnostic?, II. 15.
* Capete ties/we dmgoste, IU, 3. Cf. Sf. lo;m Daniiischin. < 'imini minimal xi tie .xuflrt folositor.
41
Prr/ruy? tuilrofwlvgice

in timp ce sufletul omenesc „a fost făcut ca să-L vadă pe Dumnezeu şi sâ fie


luminat de El",* prin păcat el s-a pervertit, s-a indepărtat de Dumnezeu şi de
realilăţile spirituale, întorcându-se spre realităţile sensibile. singurele de care tine
seama.10
Totuşi, a-şi îndrepta privirea spre realităţile sensibile nu constituie un pfi-cat
penini om. Dumnezeu i-a dal omului ininlea mi numai pentni ca prin ea să hmJa
spre cunoaşterea Lui, ci şi pentru ca să poata cnnoaşte toate faptu-rile. pe ce)e
sensibile şi pe cele inteligibile." Deci. înainte de cadere, Adam le cunoştea pe
acestea, cunoaşterea lui fiind însă de ordin spiritual. El con-templa in chip f'iresc
ceea ce Sfinţii Părinţi numesc „raţiunile" spirituale (Xâyoi) ale fapturilor sau, altfel
spus, el le percepea în relaţie cu Creatonil lor; le cunoştea ca avându-şi în Acesla
obarşia şi ţelul; le vedea în întregime în Dumnezeu, îiiţelegand că de la El îşi au
ele fiinţa şi msuşirile, iar în ele fl vedea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale
necreate. Căci, aşa cum sub-liniază Sfâmul Maxim Măilurisitorul: „întreg
cosmosul inteligibil se aratâ în întreg cosmosul sensibil tn chip tainic prin formele
simbolice, celor ce pot să vadă; şi întreg cel sensîbil exisia în eel inteligibil.
simplificat în sensurile {hgoi) minţii, în acela se află acesta, prin înţelesuri (lagoi);
iar în acesta, acela, prin figuri. lar lucrarea lor cste una, ca „o roatâ în roata", cum
zicc mi-nunalul văzător at lucrurilor mari, lezechiel, vorbind, cred, despre cele
două lumi (1, 16). lar dumnezeiescul Apostol zice, la randul sâu: „Cele nevăzute
ale lui Dumnezeu se văd de la întemeierea lumii. înţelegfmdu-se din făpturi"
(Rom. I. 20). lar dacă prin cele ce se văd, se privesc cele ce nu se văd. cum s-a
scris, cu mult mai varios vor fi înţelese prin cele ce nu se văd cele ce se viid, de cat
re cei dedaţi contemplaţiei duhovniceşti. De fapt, coniemplaţia simbolîcă a celor
inteligibile prin cele vazute este ştiinţâ şj înţelegere duhov-nicească a celor vazute
prin cele nevăzute. Căci cele ce-şi sum unele altora indicaloare trebuie să vădească
reciproc prezenţa adevărată şi clară a celor-lalte şi relaţia neştirbităcu acelea".12
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, într-un sfârşrt, Adam, sporind şi
crescănd duhovniceşte, urma să vadă făpturile cu ochii lui Dumnezeu, adică ..să
primească cunoştinţa (fapturilor) ca dumnezeu, iar nu ca om. având dupa liar in
chip înţelept aceeaşi cunoştinţfi a lucrurilor ca Dumnezeu, datorită pre-facerii
minlii şi simţirii prin înduinnezeire'V* Omul ar fi putut atunci să spu-nă, împrcună
cu înţeleptul Solomon; Dumnezeu „mi-a dat cunoştinţa cea adevarata despre cele
ce sunt. ca să" ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor, inceputul şi sfarşitul şi
mijlocul vremurilor (...) firea dobitoacelor (...) pute-rea duhurilor şi gândurile
oamenilor, feluritele neamuri ale plantelor şi însu-

' Sf. Alanasie cel Marc. Cuvnni bnpOtriva rlinilor, VII.


' C ! SI" Maxim Martinisiforul. Rtteptmsuri catre TdfOsie, 59.
11
Cf. Sf. Uanc Sirul, Cuviiitr itespre >ievainlâ. 84.
- hfystogogia, cup. II. 15 Răspmsuri <>:"<■ Talasie.
Prolog. PG 90. 257D-2G0A.
42
I'titatagia onmhii conn
strife râdâcinilor. Toate ccle ascunse şi ccle aratate le-am cunoscui, fiindcă
Inţelepciunea, lucrătoarea tuturor. mi-a dal invatarunT (înţ. Sol. 7, 17-21).
La acest nivel, pentru Adam şi penlru cei care s-au făcut urmatori ai lui. păcatul
şi râul consiau în a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a privi făpiurile independent de
El; in a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea lor intcligibi' la d.iiorală energiilor
dumnezeieşti care se reveleazfl prin ele, ci în chip ini-pesc, în simpla lor aparenţa
sensibilă.14 Pomul cunoştinţei binelui şi răului. despre care vorbeşte cartea Facer ii
(2, 9), de care, sub nmeninţarea cu moar-tea, Dumnezeu l-a oprit pe Adam să se
atinga (3, 3). reprezintă. spune Sfiin-tul Maxim, creaţia vâzUtâ. „Contemplate
duhovniceşte, ea oferă cunoştinţa biiielui, iar luatâ mtpeşte, ofcră cunoştinţa
răului. Căci celor ce se împărtă-şesc de ea trupeşte Ii se face dascal în ale
patimilor, făefmdu-i s;1 uite de cele diimnezeieşti".1'' Oprindu-I să mîinânce din
rodul acestui pom, Dumnezeu voia să-l fereasca" pe om de primejdia care-l
păndea, aceea de a ajunge inain-te de vreme Ifl această a doua forma de
cunoaştere, neîncercata de el pânâ aiunci; trebuia ca mai întâi %H sporească în
cunoaşterea Creatorului său, şi iiiimai după aceea s-ar fi pUtUl bucura, fără nici un
neajuns, de creaţia văzu-tâ. Dai Adam s-agrăbil si, din pricina stării sale
copiklreşti. n-a fost în stare sft-şi asume în mod spiritual accastâ formă de
cunoaştere, căzând în păcat.
Prin păcar. ochii spirituali ai lui Adam se închid. şi în locul lor se deschid
ochii trupeşli. fntr-adevăr, cum spune Origen, „există doua feluri de ochi: unii, cei
care s-au deschis prin pacat; ceilalţi, de care se slujeau Adam şi Eva ca să va-dă.
înainte de cadere"/* Despre aceşti ocht trupeşf i, aclică despre acest fel trupesc de
a vedea realitatea, vorbeşte Sfânta Scriptură cănd zice c;1 „Ii s-au deschis ochii la
amâudoi" (Fac, 3, 7). Adam si Eva au văzut atunci că erau goi, se spune în
continuare, iar Sfântul Atanasie comenteazâ astfel: „S-au cunoscul pe ei goi nu
atfll de haine. ci cfl s-au facul goi de vederea telor dumnezeieşti şi şi-au mutat
cugefarea spre cele conrrare".1'' La fcl, Sfântul Simeon Noul Tcolog vorbeşte de-
spre schimbiirea şi decatlerea suferile de cunoaşterea primordială a omului: „în
locul cunoaşterii dumnezeieşti şi spirituale, (omul) a primit cunoaşterea tmpeas-
c<l. Orbindu-i ochii sufletului şi cSzând din viaţa cea nepieritoare. a începul să
vadâ cu ochti cei rrupeşti"-20
Să remarcâm că nu deschiderea ochilor trupeşti a produs închiderea ochi-lor
spirituali, ci invers; prin ignorarea lui Dumnezeu încetând să mai existe
cunoaşterea cea după Dumnezeu, acesteia îi ia locul cunoaşterea dupâ (rup.
..Kfnil. Bpune Sfântul Maxim, stă In necunoaşterea Cauzei celei bune a lu-
crurilor. Accasta orbind mintea omenească, dar deschiziind larg simţirea, l-a

14
Cf. Sf. Alanasie eel Mare. Cuvânt tmpotriva efinifor, VIII.
'• h><: cit.
'• Ibidem.
r
Ci Idem, ibidem.
" Origen, Omilii hi cartea Numerii, XVII.
" Cuvâru tmpotriva atmilor, III
'; CtXtehng, XV. 14-15. Cf. Disnimiri eiice. XIII, 54-56.
43
Premise tmtropologice
înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi l-a umplul de cunoş-tinţa
pătimaşa" a lucrurilor ce cad sub simţuri"."1 Sfântul Simeon Noul Teolog spune. la
fel: „în locul cunoştînţei dumnezeieşti şi duhovniceşti a primit cu-noştinţa
trupească"." Accasta s-ar putea explica prin faptul că rnintea, înce-tând de a-L mai
cunoaşle pe Dumnezeu şi, in general, realuflţile spirituale sau inleligibile. totuşi
linde să cunoască ceva, ciici. polrivit nalurii sale, nu înceteazâ de. a se misca;-'''
atunci ea se întoarce spre realit<tţile sensibile - mai precis spre făpturi, privite
numai în aparenţa lor sensibilă -. care de acum rămân pentru ea singurele pe care
le poate percepe, de vreme ce le-a negat, le-a refuzat ori le-a uilai pe celelalte,
după cum arată Sr'âmul Maxim; „Toată mintea omeneaseft, rîităcind şi abătfmdu-
se de la mişcarea cea după fire, se mişca spre patimi si simţuri si spre celc supuse
simţurilor. neavând unde sft se mişte in alia pane, o data ce s-a abătut de la
mişcarea care o duce in chip firesc către Dumnezeu".24
în timp ce, in starea lor originară, facultăţile cognitive ale omului erau lu-
minate de Sfântul Duh şi astfel cunoşteau lapturile potrivit naturii lor f'ireşti şi
potrivit naturii acelora. departându-se de Dumnezeu, ele s-au prcdat sirnţu-rilor,
primind prin ele toate cunoştinţele. Devenit călcător de poruncfi şi uitând de
Dumnezeu - spune Sfantul Simeon Noul Teolog -, omul şi-a amestecal toată
puterea înţelegatoare cu simţirea." De atunci, ctigetul omului a tost cu totul robil
de această lume.26
Mintea nu s-a lăsal condusă numai de simtire, ci şi de toale poftele pati-maşe
care se ivesc in suflel ca urmare a neştiinţei, care este, cum spune Mar-cu AscetuL
„pricina tuturor relelor'V7 alfituri de uitarea lui Dumnezeu şi irandavie.3" Aceste
trei atitudini negative, care nu pot fi desparţîte una de alia şi care se sprijină
reciproc,2'' sunt socotite de St'autul Marcu Ascetul (iar apoi de Sfântul loan
Damaschinso) „cei trei uriaşi puternici ai diavolului"," „palimile cele mai adânci şi
mai lăuntrice",12 prin care toate celelalie patimi lucrează, vieţuiesc şi prind puterc
in sufletele oamenilor."

:|
UK clt,
" Cf. Cateh+ze. XV, 22-24.
' Cf. Nichiiu Stithatul, Despre stifles, 42; 48; 55. Sf. Aiunasie ecl Mii»e. Cuvmii
tmpottivQ eltnUor, IV. !*Ambigua. I I . P G 9 I . I I I 2 A . -1 < uieheze, XV. 22-24.
'-* Cf Sf. Mticaric Egipleunul. Omilii tUmovmcesii (Col. 111). XXV, 5. 4. Omitti dubov-
nicesti (Col. II). XXIV. I. * Eptstold cut re Nieolne Momibul. 3; 10. :"Cf ibidem.
10. " IbuJtm, 13.
'" Cuvdnt mimmtit şi de suflet Jofosi/or.
i'.irisuiUi vat re Nieolne Monahul, 13. '-
Ibidem. 10. "Ibidem. 13.
44
Ptltologia oniii/ui cdzut

Cunoasterea omeneasol în starea păcătoasă, este cu totul predată patimi-lor, care nu


ajuns să fie pricina şi scopul ei.14 Parimile „arrag cugetarea spre eld'V33 Din pricina
neştiinţei, a Jipsci dc grijă şi a uiîării lui Dumnezeu şi, de asemenea. din supunerea faţă
de celelaite patimi, mintea omului se întune-că," devine oarbă,37 rălăceste,™ arunca
sufletul în beznă şi-l face pe om să se mişte într-o lume a întunericului."' Mai itiull,
robita de simţirc, cugetarea de-vine greoaie şi îngroşată.40 Ea devine incapabilă de
dreapta judecală41 şi de adevărata cunoaştere.42 Sfântul loan Gură de Aur spune că:
„După cum cei care sunr în întuneric nu pot cunoaşce natura lucnirilor, tot aşa cei care
vieţu-iesc în pâcat nu văd limpede lucrurile, şi alearga* dupâ umbre deşarte, soco-lind câ
sunt adevarate''.4' în ceea ce-l priveşte, SfanluJ Isaac subliniază faptul că parimile vatămă
într-atât sifnătatea fireasca a mintji, încăt o fac incapabilă de cunoaşterea spirituală:
,.Dacă mintea nu e sănatoasa în fire, nu lucreaza în ea cunoştinţd (duhovnicească), aşa
cum simţui (rupesc este lipsit de vedere când e valămai din nişte pricini oarecare".*14
De aceea, Sfântul Simeon Noul Teolog exclamă: „Ce sum lucmrile văzule, o,
Dumnezeul meu, nu pot să spun (...), am căziit cu roţii în mAndrie şi nu siintem în stare
sâ judecăm drepr dcspre făpturi".45 Fiind ..ţinut în lanţiil cunoştinţei lumeşti", omul nu
poate ..sc.tpa din cursele ratâcirii", iar „gândurile lui sunt neputincioase (bolnave)".
spune Sr'ântul Isaac SiruL4''
Astfel. omul dobfindeşte o cunoaştere mai apropiaiă de cea a animalelor, decâlde a
unui adevărat om. „Omul, greşind impotriva rafiunii (Logos), poa-

Cf. Sf. Atminsie eel Mare. Cuvânt tmpotriva e/itiilor, S. Sf. loan Damaschin, Oog-
iimina. II. 10. Sf. Maxim Mărturisitorul, Rthputmiri cătrr Tti/ayie. Prolog. H Sf. Isaac
Sirul. Cttvintv de.spiv nvvoinftl. 85. 16 Cf. Marcu Asceeul, Epislolii călre Nicolar
Monnliul. 3; J0. '7 Ibidem. JO. Cf. Isihie Sinuiiul, C'npeie despretre&ie ftVt/tutt,57,
Sf Isaat Sirul. Cin'iniedcipr? iwtrinţâ, 26. ' Cf. .Sffmml Autonie cel Mure. Scrisofi, V,
I. Sf. losui Gură de Aur. Omilii ta Bfit30d, XIII, I. Miircu Ascclul. Epislolâ cătrtr
Nicofa<> MonahuL 10; 12. Gîîsini ade-sea iri Sfanln Sciipiunl arlniiaţui câ, piin pflcat,
omul se aflîî în întuneric: Is. 9. I; Mi 4, 16: Lc I. 79; 11. 34-36; In J. 5; 3, 19; 8. 12; 12.
35. 46; Fapte 26. 18; Rom. I. 21: 2. 19; 13. 12. Efcs. 4. 18; 5. 8. 11: Col. I. 13; I Tcs. 5.
4; I Pt. 2. 9.
40
Cf. Sf. Grigorie de Nyssn, Dcsprr JMoiie. IV. 5; XI. 2. 2; Mtitele vuvâui catehetic,
8. Sf. Isaac Sirul- Cu\'inlr dvsprtf nevmnţd, 26. Evagrie. C/tvâiit t/fspw n/grfciuritr, 50.
Origen. Omilii hi loan, II. VII. 57. Sf. Maxim Măitiuisitortil. Ctipete despre dmgoste.
III. 56. Sf. loan Casian. Cotworhiri duhovniveşli. IX. 5. 6.
Jl
Cf. Sf. loan Gurfi dc Aur. Omilii In loan, V, 4. Sf. Isaac Sirul. ("itvintr drxprr nova-
inlii, 26. Calist şf Ignalic Xanthopol. <>/<- KHl de < ap&te, 41.
■*■' Cf Sf. Maxim MaiturjjutoruJ. Capo* desprt dragaste. 111. 20; IV. 65. Sf. loan
Scărarul. Scam, XV. 83. Avva Porotei, lîpîsio//', 2. Sf. loan Guril dc Aur, Omi/ii In
Golmnte. 3; Omitte la fisalmul 142. 3; Qmtfit In I Corinleni, XI. 4; Omilii h Kfcseni,
XIII. I; Omilii la hum. V, 4- Sf. Nicolae Cubasiln, Despn- i-ia(a m Hritfos, VII. 46. 0
Oinilie ta I'salnmt 142. 3.
41
Cuv/iUf despre nevoinfd. 69.
'' lmne. IV, 68-70.
" Ciivinif ilespre rwvoinfti, 19,
45
Premise antrupoUigice

te fi socotil pe bună drcptate fără raţiune (logos) si deci se aseamăna cu dobi-


toacele", scrie Clement Alexandrinul.47 Iar Sfântul Nichila Stithatul. la fel, spune
despre omul câzut că: „este mişcat împoiriva firii şi în chip neraţional (o\)
A.07iKa>ţ), trăieşte contrar raţiunii, înrobil simţurilor, căzut din demnita-tea sa
(...), iar nemişcăndu-se potrivit cu firea, s-a asemănat prin aceasta do-biioacelor,
căci cugctareu lui este moartă, iar din pricina relei lui purtari a fost biruit de
parlea neraţională a sufletuluiV*
înceiând de a-L mai vedea pe Dumnezeu în creaturi şi pe creaturi în Dumnezeu,
omul a pierdui întelegerea obârşiei şi a ţclului lor comune şi nu le mai sesizează
unitatea lor fundamental;*, având despre ele o cunoaştere parcehuă. divizată,
compozită.4" Iar atunci când încearcă să-şi unîfice această cunoaştere. nu o poate
face decât apelând la artificii produse de raţiune; or. aceasta, nemaiputând obţine
cunoştinţeîn mod spiritual, se spnjinâ iiiimai pe principii iirbitrare, definite de ea
însăşi, sau pe intuiţii sensibilc, lipsite de ori-ce obiectivitale. de vreme ce sunt
legate de perccpţia eronata a omului cazut.

înstrăinarea minţii în simţire este treapia cea mai de jos pe care ajungc spiritul
uman căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu şi din contemplarea natu-rala.
Exercitarea ei în activitatea raţională devenită autonomă este o etapă
intermediara/0 care însă este şi ea tot o formă de tostrămare ;i minţii omului/1
Omul căzut, eel mai adesea, crede că lucraiea minţii estc exclusiv raţio-nalâ.
ajungând să considere cunoaşterea raţională drept singnnil mod autcn-nc de
cunoaştere sau chiar singurul posibil, Predai laţiunii, omul cade, cum spun Sfinţii
Părinţi, în „robia cugelelor", care merge de la formele de gândire cele mai
empirice şi cele mai puţin organizate până la constructive ingenios elaborate ale
cugetării celci mai abstracte.
Fie c;i activează sub imperiul senzaţiei, fie in latura raţiunii care emite reflect»
autonome cu caracter abstract, mintea se află întoarsă spre cele din alară. Astfel,
ea îl desparte pe om mi numai de Dumnezeu, ci şi de sine. Este ceea ce Părinlii
numesc desparţirea mint» de inim;Y In starea ei firească, mintea era iinitâ cu
inima, care, ui limbajul scripturistic şi pnirislic. desem-neaza „omul lâuntric".
centnil ontologic al omului şi izvorul tuturor putenlor siile. Atunci cand activitalea
sa este de naturâ contemplativâ, potrivit naturii sale, mintea are o mişcare
circulară;" ea râmâne înlăuntrul inimii si nu se

41
Pffdagogul, I. XUI. 101. 3 - 102. I. K
Oespre mflel, "H.
w
Cf St Maxim Murturisitoml, Râspurmtri călţ* Talaue, Prolog. PG 90. 253C. "' Cf.
Ilie Ecdicul. Capelc despre nmostinţă. 110-111: ..Mintea se află uneori in (ma
inţelesurilor. alteori In cea u gândiuilor şi alleoii in ecu n simţirii": ,.Neaflundu-«
mintea in înţelesuii. se iiflă cu sigursinta in gâmluri. Iar aflâiulu-se în giinduri. nu se
:ifl;i in inţelesuri. Dnr aflfindu-sc în simtire. esle cu toale". il Cf. IbUIenu 4; 7.
:
Cf. Dionisic AreopagHul, Despiv. Niimirile dunmrxeiesli. 1V.9. St Grigorie Palama,
Triad*, 1.2. 5. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10.
46
Patohgia oinuUii căzw
răspândeşte în afară," „se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugele
la cele dumnezeieşti'V4 Părăsind lucrarea contemplative şi nemai-având o rnişcare
circulară, ci una în linie dreaptă", mintea iese din inimă, decj din central spiritual
al omului, şi se răspândeşte în afară, într-o activitale discursivă în care se risipeşte
şi se divizeazăSf\ scoţându-l pe om din sine însuşi şi în afara lui Dumnezeu,s7
Astfel, mintea se află înlr-o permanentă răspândire,** rătăcind încolo şi
încoace într-o continuă agitaiie/'" opusă stării de linişte (ricruxio;) care ca_
racterizeaza activitatea ei con tempi at ivjS. Gândurile, altădata concentrate şi
unificate, acum multe, felurite şi dezbinate, se revarsâ şi curg într-un flux ne-
incetat, devin confuze şi nesiatornice,''1 dezbinate''' şi împrăştiate'"1 şi risipite în
toate laturilefl\ târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fîinţă a omului. Pe
drept cuvânt Sfântul .Maxim vorbeşte despre „rătâcirea sufletului printre formele
văzute ale celor sensibile","* căci sufletul devine cumva mul-liplu, după chipul
multiplicităţii sensibile pe care e! însuşi a creat-o şi care nu e, de fapl. decât o
iluzie zămisliră din ncputinţa lui de a percepe unitatea obiecliva ii făpturilor,
pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul.
Separarea minţii de inimă. adevărată schizofrenie spirituals, în sensul eti-
mologic al cuvântuluj, căci ea divide (axlC«î mintea ($pf\v) oinuloi, duce la
divizarea întregului suflet. Urmând minţii, r.lspandită şi împărţită de mulţi-mea
gândurilor pe care ea însăşi le naste şi de senzaţiile pe care le primeşle, mate
celelalte facultăţi ale omului, hfirţuite şi zăpftcite pe deasupra de mulţi-mea
patimiior, sunt mânate, in mod contradictor»!, în toate djrecţiile, făcând din om o
fiinta divizată la toate nivelurile.
>
Vedem asttel cum necunoaşterea lui Dumnezeu a produs în om o mulritudine
de efecle patologice, pe atăt de ncfaste pe cat de henefică îi era cunoaşterea Lui.
De aceea Marcu Ascetul o numeşte „maica şi doica tiituroi* relelor".^ Sfântul
Nichita Stithatul rezumă aslfel efectele ei: „Cumplit lucru esle neştiinţa si mai

"Ibidem.
;
* Sf. Vasilc ccl Mans, Scrisoii, II. 2. Sf. Grigorie Palama. Triade, 1. 2. 5.
B
Cf, Ibidem-
"' Cf. Sf. Vasile eel Mure. tor, cit,; Cali&l şi lgnatie Xanlhopol, Cele o siild tie rapeie, 23.
" Cf. Sf. Nicodim Aghioriml, Enchiridion. 10.
* A se vecfoa. îirtre ulţii. S£ Macarie Egipteanul. Omilii dutunmrtsti (Col. III). XXV. 5, 4.
*' Cf. Sf. Macaiie Egipteanul. Oimtii duhovnkeşti (Col. II), IV, 4. Sf. Isaac Sinil.
Cuvinle de.spre nevowfă, 68.
a
Cf. Calisi s't Ignatie Xanlhopol. Cele a suit! de capete* 19, 2?. 24. 25.
w
Sf. Macurie Egipteanul, Omilii dnlu>vnic«$H (Col. II). XXXI. 6.
Cf. Sf. Nichiia Stithatul, (We .iOO de cupete. Ill, 19. "
Cf. Ibidem, 2; 6.
" Sf. MacariC Egipteanul. Omilii dtdwvnicesti (Col. U). VI. 3.
,:ţ
Mysiagogia, XXIII. PG 91. 697C. " Epistohl cthre
Nicotae Mmmluit, 10. Cf. 12.
47
Premise iml mpologtcr

presus de loale cele cumplile, fund un întuneric de sn-l pipăi cu mAna (cf. leş. 10, 2\).
Ea face suflctele in care intră întunecate; ea dezbină puterea cugetatoare m multe şi
desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. Tot ce adunâ ea este lipsit de raţiune. Căci ne
face in întregime neraţionali şi nesiinţitori. precum neştiinţa în-groşată se face sufleiuliii
covArsit de ea adânc pnlpăstios de iad, în care e adunată toatil osânda, durerea,
înlristarea şi suspinur.

b) Răul ca ireatitafe. Naşterea unei cunaasteri fantasmatice, Perceperea


detirantă a realităţii, la omul căziit.

..R'iul nu este de la Dumnezeu, nici nu este in Dumnezeu. nici n-a fost de la


început"/*1 Dumnezeu n-a creal răul. Toate fâpturile au fost la origine cu totiil bune şi
vieţuiau în întregime în bine. Adam, cum am văzut, a tost diiitru începul feril de tot râul.
Râul exista într-adevâr în Rai, în persoana Şarpelui, diavolul, dar acest rău nu-l atingea
nici pe om, nici creaţia; diavolul însuşi a fosl creut bun de către Dumnezeu şi prin voia
sa a cSzul din starea sa dintâi, de arhanghel, dcvenind ran.''1 Raul, spun Sfinţii Pârinţi,
este o invenţie, o născocire, o înşelătorie: „născocirea voinţei libere a diavolului",'* mai
întâi. îar apoi a omului. care s-a lăsat înşelat de Satana si a urmal calea lui. adică s-a
înstrăinat ca şi acela de Dumnezeu." ..Rfiututea care stăpâneşte pe oa-meni, scrie Sfunlul
Grigone de Nyssa, prin înşelarea diavolului, omul de bunăvoie a adus-o asupra sa, însuşi
lacându-se născocitor al lelelor,7* ne-aflându-se vreun rău creal de Dumnezeu (...); omul
este eel care, intr-un anu-rne fel. a devenil faciitor şi lucrâtor al răului".71 Astfel, raul nu
esle o creaţic a lui Dumnezeu, ci a diavolului şi a omului care conlucreazâ cu acela; esle
nn produs al voinţei diabolice si al celei omeneşti,74 care ar fi putut sâ nu existe deloc
daca diavolul nu s-ar fi întors împotriva lui Dumnezeu, şi care ar fi rămas numai In el şi
în ceilalţi îngeri căzuţi dacă omul n-ar fi primil sa-l urmeze. Dintru început răul exista ca
posibilitate pentru libertatea omului; acest lucru era indispensabil pemru ca libertatea
omului să fie desăvărşită. Dacâ omul n-ar fi putut face răul, n-ar fi fost cu adevarat liber.
Numai ca simplă posibilitate răul constituia o condiţie a libertăţii omului; nu se cerea

Cel*30Qdecapet*t 19.
* Sf, Atamisie eel Mare, Ctaânl tmpotriva e!inilort 7. Cf* Sf. Vasile eel Mare, Omiln la
Ihwat'itwron* II. 4. Dionisie Areopagitul, Despre Ntmtititv dtOWt&eitfti* IV. 21, n Cf
Sf. loan Darnaschin. DogtrtOtica* IV, 20. Dionisie Aieopagilul. Desire Nmmrilr
dutnttczfliestL IV, 23,
' Ihidem*
1
Cf Sf, loan Diimaschin, Dogmafica. II, 30. Sf. Maxim Mailurisitorul. RâspurtsuH
căff* Talasie, Prolog, PG 90, 253B.
:
Amistil formula esle aplicatâ şi diavolului de Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire fa
Cânttmta cântăHhr, IV, PG 44,48IB: Oespn dcsâvăişlt*, PG 46. 28IB IJ Detpm fi'riorie.
XII, 2. Omul esle nuinii „n&cocitor al rclclor" in IV, 5. A se vedea. de sisemenea: Omilii
la Ecrhtsiivst, VIII, 3; Tâtcuire la Cwitawa Cfmtarifar* II, PG 44, 796D. n Cf. Sf- Vasile eel
Mare, Omilii la Hexaettmw* I I , 4.
48
Patohgiti tmmliiî rdziii

actualizarea acestei posibilitftţi, săvârşirea lui efectivă. Dimpotrivâ, aşa cum vom
arâta în conlinuare, săvârşirea râului nu putea duce decât la căderea oinului din
desăvârşirea sa iniţială.
Nu numai că răul esie o născocire, ci, mai mull, el este o fantasmagorie, „Cele
rele... au fost plăsmuite prin gândurile omeneşti", scrie Sffmtul Atana-sie.^ Sfinţii
Părinţi spun că răul nu are subslanţă, el este pur şi simplu non-existenţă.76 Aceasta
nu înseamnă că el nu există într-un anume fel; el există ca negaţic. El este non-
existenţă întrucât este necunoaştere, negare, respingere. uitare de Dumnezeu care
esle Fiinţa prin excelenţă, izvor a tol ce există şi adevărata existenţă a tuturor celor
ce sunt. „Golindu-se de găndul la Dumnezeu, spune Sfântul Atanasie, s-au golil şi
de existenţă".77 Lepădând eunoaşierea de Dumnezeu, omul ajunge la o cunoaştere
care, necorespun-zfmd firii sale auientice, poate fi privitfl ca ficţiune, un produs al
imaginaţiei sale, o fantasml „Oamenii. spune îh coniinuare Sfilnt.u1 Atanasie,
respingând gândul binelui, au început sa gândească şi să-şi nascocească cele ce nu
sow".7* Dumnezeu singur fiind fiinţă cu adevăral şi în mod absoluţ, după cum El
însuşi i-a descoperit lui Moise: „Eu sum Cel ce sunî" (leş. 3, 14). Omul care
(rîîieşle în afara Lui nu poate cunoaşte deciit neantul. ..Strâmbân-du-se astfel şi
uitând cît este dupâ chipul lui Dumnezeu ccl bun, nu a mai vâzut prin puterea din
el pe Dumnezeu-Cuvâniul, după care a lost facut, Şi ajungând in afară de sine,
născoceşte cele ce nu sunl şi le dă chip lor." ' Ne-maivăzând chipul lui Dumnezeu
din el, temci al fiinţei sale, nici „raţiunile" spirituale ale celor create, omul rămâne
în faţa unei realităţi goliie de orice semnificaţie. Cunoscându-se pe sine şi făpturilc
în afara lui Dumnezeu, el ajunge sa cunoasca* neantul, Privind creaţia ca lipsita de
Dumnezeu, în timp ce. in realitate. Kl „pretutindenea este şi toate le plineşte".
omul ajunge să de-lireze, făcflndu-şi vădită nebunia: „Zis-acel nebun in inima sa:
Nu este Dumnezeu !", spune Psalmistul (Ps. 13, 1). Şi, deşi „cele nevazute ale Lui
se văd de la facereu lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi
diimnezeire" (Rom. I, 20), omul, având ochii sufletului închişi, ajunge să nu mai
cunoască nirnic, chiar atunci când crede că şlie ceva, luand neantul pe care-1
scruiează* cu mintea lui întunecata drept realitate. „Căci piecum atunci efmd
apare soarele şi lot pămantul e luminai de lumina lui. cineva. închizând ochii. îşi
naluceşte întunericul fărS să fie întuneric şi umblă rităcind în întu-neric, căzând de
multe ori şi rostogolindu-se în gropi şi socotind c3 nu e lu-

s
Cuvânl imfHiiriva el/ni/or, 4. Cf. /mum, 7; 8; TrtUiu desprt întntptuva dminluliii. 4; 5.
7
* Cf. Sf. Ataitiisie cel Mure. Cuvânl tmpolriva elxnihr. 7: ..mi exista vreo substanţa B
lâiilni"; Sf. Maxim MOrlurisitonil. R&ptwsuH retire Tahsie, Prolog. PG 90, 253AB.
Sf. Vasile ccl Mure. Omilii ia llcMiemeron. II. 4-5: „Râul nu arc o exislenţa vie însu-
fleţiitV'; Sf. Grigorie cle Nyssa. DtSpre feciorie, XH, 2. Dionisiy Areopagitul. Despnr
Nnmiiile dumnezeieşti, IV. 19-35. " i'raiot aUprt) înlruparefi Ciivânluliii, 3, XI. *
Cuvâni irnpntrivii f/inihr. 7, n Ibidem, &
4*>
Premise imlrofmlogice
mină, ci întuneric, căci părându-i-se că vede nu vede nîcidecum, tot aşa şi sufletul
oamenilor, închizându-şi ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu. şi-a născocit
cele rele, în care se inişcă, şi nu şlie câ nu face nimic, deşi i se pare că face ceva.
Căci dă un chip celor ce nu sum şi ceea ce s-a săvârşit nu răinâne cum S-a săvârşit,
ci, precum s-a stricat. aşa şi apare. Pentni că sufle-lul a fost făcul ca să vadă pe
Dumnezeu şi să fîe luminat de El. Dar în locul lui Dumnezeu, el a căutatcele
stricacioase şi mtunericul".*0
Acest fel de cunoaştere delirantă a omului păcâtos se manifests şi într-un all fel.
Depărtăndu-se de Dumnezeu, omul priveşte crealurile ca indepcndeii-te de
Crealorul lor, căci el crede cfi universul existii prin sine. Or, acesl mod de
cunoaşlere nu este decât pură imaginaţie, iluzie,*1 delir, de vreme ce tot ce există
prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu există; toate fîinţele îşi au sensul. valoarea şi
realitatea de la Dumnezeu, începutul şi sfârşitul, alfa şi omega oricârei fiîpturi.
Orice fiinţă este prin natura ei legată de Dumnezeu, şi a o privi in afara aceslei
legături ontologice înseamnă a n-o cunoaşte în mod real, ci a o cunoaşte aşa cum
nu este. Această lume pe care omul o priveşte ca existând în afara lui Dumnezeu
nu este decăt o fantasmd, o iluzie produsă de o minte care aiureazâ. Dc aceea
Sfântul Atanasie eel Mare, vorbind de-spre oamenii care privesc cele create fără a-
şi înălţa mintea la Creatorul lor, spune: „Aceştia sunt tare nebuni şi orbi. C?ici cum
ar fi cunoscut clădireii. sau corabia, sau lira, dacă n-ar fi lucrat un ineşter de
corâbii, dacâ n-ar fi clădit un arhitect şi dacă n-ar fi armonizat-o un muzician ?
Precum, deci. eel ce găndeşte aşa e nebun şi dincolo de orice nebunie, la fel nu mi
se par sănătoşi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu şi nu cred in Cuvăntul
(Raţiunea) Lui, Mânluitorul tuturor, Domnul nostru lisus Hristos, prin care Tatăl
orânduieşte şi susţine şi poartă de grijă de toate".82
Pierzând înţelegerea legăturii fiinţelor cu Dumnezeu, şi deci a caracterului lor
relativ, omul, inevitabil, |e priveşte ca pe ceva absolut, ele ajungând s«1 uzurpe în
mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu, pe Care-L neagă. Cultul creaturilor
înlocuieşte, pentru omul cflzut, adoraţia cuvenită Creatomlui. Avem de-a face cu
idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-nizate, în care crenturile sunt
explicit definite ca zei, ci şi de fiecare data când omul acordă unei fiinţe o
finalitate, o valoare şi un sens în sine, in loc ca acestea sa-i fie recunoscute ca
venind de la Dumnezeu, Găsiin idolatrie, de asemenea, în orice activitate, în orice
efort dedicate unei fiinţe luatâ în sine, iar nu lui Dumnezeu, prin mijlocirea ei.
Avem de-a face cu o atitudine

" Ibidem, 7. Gâsim o compuralie asemănătoare In Grigoiie lie Nyssa. Dejpre feciorit',
XII. 2.
11
Cf. Sf. Grigorie de Nyssu, Viafti tui Moise (U, 203). Sf. Mnciiric Egipteanul spune ciî
„cle la ciilcarea poruncii de câtre Adam, mintea stâ $i se umftgeşte în lume" Ktmilii dii-
hovniccftl.CoLB.XXtV, I).
:
Cuvânl împotriva elinihr, 47. Cf. Sf. Antonie eel Mure: ..Din pricimi nebnnici lor.
ei nu-L cunosc pe Dumnezeu si mi-I nduc laudu ca FacîUorului lor" {Scnsoarea V, 3).
B
Cf. Sf. Maxim Mârturisîtorul. RdspWUttrt către 'falmie, Prolog, PG 90. 257B.
50
PaiologUt omului ctîztit

idolatră faţâ de o fiinţă dc fiecare dată când ea încetează de a mai fi transparent;!


pentni Dumnezeu, când îucetează de a-L revela. adică, ailfcl spus, de fiecare datâ
când omul nu mai sestzează „raţiunile" ei spirituale şi encrgiile dumnezeieşti
prezenie în ea, care definesc adevărala ei naturft. Astfel înţe-leasă. fiinţa II
ascunde pe Dumnezeu, în loc să-L descopere; înlr-un amime fel se închide în sine,
în loc de a fi pentru om un fel de treaptă, ajutfindu-l să se înalţe spre Creatorul ei.
Şi atunci omul îi atribuie unei creaturi, redusă la neani de neştiinţa lui, slava pe
care se cuvine s-o aducă, prin mijlocirea ei, lui Dumnezeu. Sfântul Pavel numeşte
aceasta nebunie: „S-au rătticit în gândurile lor şi iniiTia lor cea nesocotită s-a
întunecat. Zicând că sunl înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui
Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al
păsărilor şi al celor cu patru picioare şi iil târâloarelor" (Rom. I, 21-23), Urmând
învăţâturii Aposlolului, toţi Sfinţii Părinţi vâd în idolatrie o forma de nebunie
spiritual;!. Astfel, Sfăntul Atana-siecel Mare scrie: „Oamenii ajunşi fărâde miiite
(nebuni) au nesocotit harul dat lor şi prin aceasta au întors atât de mult spaiele lui
Dumnezeu si au lulbu-ral atât de mult sufletul lor, încât... au uitat de cunoştinţa de
Dumnezeu şi şi-au plăsmuit zei în locul Lui - căci au făurit idoli în locul
adevărului şi au cinstit mai mult cele ce nu sunt, in locul lui Dumnezeu Cel ce
este, slujind faplurii in locul Facalorului".*4 Jar in altă parte spune: „învăţând
oamenii sa născocească pe seama lor rauuitea, care nu este. şi-au plăsmuit şi pe
zeii care nu sunt (...) Pierzându-şi mtntea... şi uitând de cunoştinţa de Dumnezeu,
fo-losindu-se dc o raţiune fermecată. mai bine zis de o lipsa de raţiune, şi-au
inchipuil celc văzute că sunt zeî, peniru câ slăveau zidirea în locul Ziditorului (cf.
Rom. 1, 25) şi au îndumnczeit lucrurile în locul cauzei lor, al Creatorului şi
Slapânuhii Dumnezeu".8* Şi, puţin mai sus, spune încă: „Şi neexistând nimeni
afară dc Sine (de Cuvânt). ci şi ceru] şi pămantul şi toate cele din ele atârnând de
El, totuşi unii oameni fâră minte, înlăturând cunoştinţa Lui şi credinţa in El, au
cinstit cele ce nu sunt; şi în loc de Dumnezeu au zeificat cele ce nu sum...,
pătimind astfel un lucru nebunesc si plin de impielute".8*1
Inchinandu-se creaturilor, in locul Creatorului, uamenii an „schimbat ade-vârul
lui Dumnezeu în minciună" (Rom. I, 25). Necunoscandu-L pe Dumnezeu,
Adevărul însuşi, adevarul oricărei fiinţe şi izvor a tot adevărul (In I, 9. 17; 8, 32;
14, 17; 1.5. 26; 16, 13. Efes. 4, 21; I In 5, 6), omul s-a lipsit de

M
Tratat despre tMni/xirea Cuvântnttd, 11. Cf. 15. u
Cuvi'tiu tmpotriva eiinitor, 8.
"'' Ibiditn, 47. Clement Alexandrinul scric şi el: „Niniic mi mi se pare că a umplut mai mull
ile nebunie (ucciAct) viuţa omenească precum îndclctnicirea cti atăta râvnă de cele mate-
rial e" iC'uvi'mi de indeitm vâtre clem, X, 99. I). Cf. Sf. loan Gtirâ dc Aur: .PârSsindu-L pe
Dumnezeu. s-au închin.it cenilui, din pricuia prostiei şi nebumei lor" (Despre diavol, I, 6).
In mod curent fonmele de idolatiie ale pilgfinismiilui au tost privite de Sfinţii Pâiinti ca for-
me de nebunie. A se vedea, pe lăngă allele: Crrrtslitnfiile apustolice. V. 15, 3. Clement
Alexandrinul. Cmvbtf de mdemn cat re elem (Pmtrcpticul). X, 96, 4. Istoiia cdiugârHor din
EfiijH, Via)» lui Simeon eel Bătran, 2. Per. Teodoret al Cirului. Vu-fite sjiiifilor pusttuci dhi
Sfito, I. 4; VI, 4; Cuvânt despre Pnnidenţd, II. 580A.
51
Premise antropoUtgice

once posibilitate de cunoaştere adevărată. El nu mai sesizeazS prin duhul său


i v . i i i i . i i c . i in Duhul şi. văzând astfel toate lucrurile deformate din pricina pă-
catului şi a patimilor, el ajunge la o falsa înţelegere a lor: ..păcăroşii, spune
Origen, nu vad cu ochii înţelegători. sănătoşi şi buni, ci cu cei mimiţi «mime
trupească» (Col. 2, 18)"; crezand că vede, este de fapi orb (Is 6, 9-10; In 9, 39; 2
Cor. 4, 4).B? Omul căzut traieşte astfel într-o lume falsificată. ireiilă, creată de el,
necunoscând adevărata semnificaţie a celor existente şi nici ra-porturile dinire ele.
Aceaslă confuzie este sporitii prin lucrarea Celui Rail, tBtâl minciunii (In 8, 44),
care, cum spune Sianlul loan Gură de Aur, „tulbu-ră în chip nenorocit cugetul
nostru şi face să râtâcească judecata noastră cu privire la dreapta preţuire a
lucrurilor"."" El vede aici o forma de nebunie, spunand despre omul pacătos cfi
este „cu adevârat lipsil de minte (...), necunoscând adevărata natură a lucrurilor".'"
Cum vedem, omul căzut, din pricina înţelegerii sale devenilă irupească, judccă
lucrurile după aparenţa lor sensibilă, neînţelegând ce sunl ele în esen-ţa lor
inteligibila. în faţa minţii sale sră un fel de văl care-l împiedică să sesi-zezc ceea
ce este dincolo de fcnomene, adică dincolo de lucruri aşa cum apar ele simţurilor,
rămânând într-o permanent;! iluzie. „lar acoperămâiil (văl) este înşelăciunea
senzaţiilor care leaga sufletul de suprafeţele lucrurilor sen-sibile şi împiedica
rrecerea lui la cele inteligibile"/1 Socolind ca adevărale cele care îi par lui aşa,
introduce cea mai desăvărşita confuzie în percepcrea realităţii; el ia drept adevărat
ceea ce este fals, socoteşte răul bine, iar binele rau.1" Ceea ce este cel mai puţfa
real, aparcnţa, o consideră drept realitate de-plină, iar ceea ce este cu adevărat real
- realitatea spirituals, inteligibilâ şi dmnnezeiascu -. drept cevu mai puţin real şi
chiar ceva ce nu există deloc. în delirul său, omul căzut vede totul de-a-ndoaselea,
lumea lui este o lume cu susul în jos. „Sunt mai lipsili de minte decât măgarii,
pentru că socotesc îndoielnice cele ce sunt mai limpezi decât cele ce se vad'\ spune
Sfântul loan Gură de Aur.92 Şi voind să-i aducă pe ascultătorii săi pe calea
cunoaşterii celei adevărafe, el adaugă: „Dacă spui că trebuie s;l crezi numai în ce
vezi, îţi voi spune şi eu că trebuie să crezi mai mull in cele pe care nu le vezi decât
în cele pe care le vezi. Par ciudate cuvintele mele, totuşi sunt adevărate".'" La
rândul său, Sfântul Macarie Egipteanul subliniaza rolul lucrării diavoleşti în
această confuzie şi iluzie: „Din cauză câ a încălcat porunca, (sufletul)... a ajuns
jucăria puterilor potrivnice. Acestea l-au scos din minţi şi au tocii fnclinarea lui
sprc cele cereşti, încAt e] nu mai vede cele ce i-au făcut şi crede că aşa a fost de la
începul".'*4

" Cf. Origen. Omilii la Ccnieo Nmteiv'. XVII.


,!
' Cairr Staghirie A&cetul. II. 2.
w
Ibidem.
"' Ambigtm, 10. PG9I, I II2B.
w
Cf. Sf. Giigoric Palnma. Triade. II. \ 73.
>
'<hmUifaMat,-i<X\\\,5.
" Ibidem.
'- Omlltt dutwvniveşii (Col. IT», XLV. 5. Cf. I.
52
Patologîa i'iiuiliii ceiztil
Pierzand înţelegerea adevăraiă a realităţii, pe car? o avea în Duhul Slant. dar
simtind în continuare setea de a cunoaşte, omul căzut ajunge nu la o altît nnică
cunoaştere, ci la o mul(ime de cunoştinţe, corespunzătoare muJlitudinii de
aparenţe prinire care se mişcă. Sfânlul Marcu Ascetul spune aslfel că ne-
cnnoaşterea şi uitarea de Dnmnezeu „tulbura sufletu) printr-o grozavft şi ne-
siatornicâ curiozitaie".''5 Dar cunoştinţele pe cans le capatfi in acest fel sum immai
parţiale, schinibâtoare. diferile, chiai' opuse, ca şi realităţile fenomena-le
cunoscuie. Prin aceste substitute ale cunoaşterii. omul nu face decât să cla-sez-c
ce|e aparente. care nu au în sine nici itrmă de obiectivitate. de vreme ce suiit
definite de o mime neputincioasă şi deformantl Cunoaşterea raţională, care
încearca" sa unifice cunoştinţele, depăşind formele aleatorii ale percepţiei
sensibile, nu poate face aceasta decăt în mod artificial, după cum am mai SpuS,
din pricina convenţiilor pe care şi le-a stabilit ea însjlşi şi care sunt, deci. cu lotul
relative.'"' Diversele cunoştinţe ale oniului mi sunt astfel decăl. pioiecţii iluzorii
ale conştiinţei sale decazute.''7 şi acolo unde pare c;l s-a attns o anumitâ
obieclivitate sau s-a ajuns la un adevăr - ca în cazul cunoaşterii ştiinţifice -, aceasta
obiectivimte şi acest adevar reprezintâ doar un acord provizoriu al unor conştiinţe
care operează cu acelaşi l i p de proiecţie şi care, înir-un anume fel. au ajuns sâ se
inţeleaga, în decăderea care lor comună. Această proiecţie poafe, de altfel, să
varieze potrivit valorilor la care se ra-porteazâ aceste conştiinţe şi scopurilor pe
care ele le urmăresc. Nici cunoş-timele stiintiflce nu sunt neutre, ci, cum
subliniaza Sfântul Grigorie Palama -care se întalneşte în aceastîl privinţă cu
reflecţiile epistemologice ccle niai moderne -. ele Stall în legătură cu scopurile
oamenilor, „îşi iau forma dupâ gatidirea celor care se folosesc de ele şi se schimba
cu uşurinţă după punctul de vedere al celor care le deţin'V'*
Aceasta este cu aiât mai adevărat cu cât cunoştinţelc omului nu vin numai sil
umple vidul intelectuaJ creat prin pierderea modului de cunoastere spiritual. ci au
şi scopul de a-i satisface nevoile, eel mai adesea de ordin material. şi care, cele
mai inulre, sunt dictate de patimi. „Când cunoaşterea urmeazâ poftelor trupeşti, ea
adOflS aceste moduri: bogăţia. slava deşartil, podoaba, tihna trupului, cautyrea
sârgujloare a înţelepciunii rationale, care e potrivitfi cu ciirmuirea lumii acesteia şi
din care (âsnesc noutăţile născocirilor, a meş-teşiigurilor şi a învslţiiturilor şi
celelalte care înciinuneazâ" trupul în lumea aceasta văzutâ".''''

EpistotĂ CtUnNîcofffe Af/inahtif, 10. '" Cf. Arhim. Sofronie. Sfarcfn/Situatt, Paris,
1973, p. l)i). Epislemologia c on tempo™-nă reciinouşte, cle ullfel. câ şrirnţa nu
cunoaştc realitaitea aşa aim cste.
Din panel clc v^deie filosofic, concepţia „idealistS" cu privire la cunouşiere e$te ce:i
jiilfvâiairi. ca tin a care descrie modal de cunoaşterc a omiiliii c;lzui, deşi nu face aceas-
i.i în mod conşiîenl. Niimai în Daninezcu omul poale dobântli o cunoaşiere perfect
iidecvată ohir, mini cunoscin. "'TntuieA. 1,6. " ('iti'iiur desjire nevtniiţă, 63.
53
/'remise uturopolojrice

Toate acestea îi pot oferi omului iluzia unei verilabile cunoaşteri şi, apa-rent, îi pot
umple golul pe care îl resimte, însă ele nu-i sunt de nici un folos temeinic, pentru că nu-
şi poate împlini prin ele adevăratul său destin, care este îndumnezeirea lui. Cunoaşterea
irupească, spune Sfântul Isaac Sirul, „se numeşte cunoştinţă deşarta, întrucât este goală
de orice grijă de Dumnezeu şi aduce o neputinţfl raţională în cugetare, punând-o sub
stăpflnirea trupului. Grija ei este cu totul in lumea aceasta".100 Nespunând niitiic despre
Dumnezeu, ca nu spune nimic esenţial nici despre om, nici despre creaturile de care
acesta este răspunzător din punct de vedcre spiritual. „Această cunoaştere, spune Sfântul
Simeon Noul Teolog, este cu adevărut o neconoaştere a orică-mi lucru bun".101

2. Palologia dorinţei şi a plăcerii

a) Dtvierea dorinţei şi perveptirea plâcerii


Omul a tost creal In vederea unirii cu Dumnezeu. Facultatea poftitoare (eni0\îu>la,
EJUGUJITI-CIK6V, feju9ty.irtiic.Ti 5\jyau.iţ) a fost sădită in firea sa pentru a putea să-L
dorească pe Dumnezeu, să tindă spre înalţarea la El şi spre unirea cu El.103 Aceasta
constituie folosirea fireascâ a acestci facultăţi, potrivit naturii ei,10' şi care o păstrează
sănâtoasă.IM „Dacă ochiul a fost fa-cut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea, iar
urechea pentru sunete şi toate celelaltc după rostul lor, atunci dorinţa sufletului se
împlineşte numai când îl află pe Dumnezeu", spune Sfântul Nicolae Cabasila. 1"* Spre
„Hrislos, Dumnezeul nostru, este toată râvna", spune Sfântul Simeon Noul Teolog.13'

"H; Ibidem.
"' Caieheze. XV. 20-21.
:
Este de remarcat, in cadnil dcinonslraUei noasti'e. cu miijorilalea Sfinţiloi PărinU grecî nu
folosesc fcnnentil femth^iia nunwi pentni dorinţcle siinţuale, ci şi pentru a desemnu clorirea
lui Dumnezeu (in afarS de Sfântul Maxim Miuiuiisitoml. prinrce alţii, a se vedea Fer.
Teodorri al Cirului, Tntiamenftil boUior eUtiesti, V. 77). Tot iistfel. ci mi ezitâ sa foloseascfi
cuvilntitl ipcoc; când e vorba de iubirea oniutui fata" de Dumnezeu (cf. Dionisic Aieopugilul.
Qesprtf Numitilc dtimitezeiesti, IV, 12). Ei folosesc. de asemeneu, cuvnnlul tfic'fi) pentni ;t
desemna afât placcrea dc ordin spiritual, cut si pe cea u simţurilor. cum e cazul la Sf.
Maxim Marturisitorul (vezi. între allele; Cele 15 ca/tete, 14; fidspwisioi caitv iolasie, I;
55; 58). De asemenca; SI". Isaac Sirul, Cuviiiie despre newtinfa, 23: Nichita Siiiliatul, < 'tit
SOOdectSHtiA,., I. 68. Evugrie. Tniiatnl pnuiic, 24.
1
Cf. wihifl Sinailul. Citpele despre irezvie, 126. Dionisic Areopagitul, Despre
Nu/tiirile diiimiezeieşlî, IV. 16. Sf. Maxim Murturisilorul, Rospumuri nitre Talosle,
Prolog; 49. Isaia Pustnicul. Cuvinte <mefice, II. 5, Nichita SliUiatul, Cele MKt de
ceipele.... I. 16.
" Nichita Stilhatul, Cele M)decapeie..., I, 15. IM
Despre viaţa hi Hrislos. II. 90. "" Caieheze, XX.
24-26.
54
I'atologia onuihu câzui

Unirea cu El este pentru om, potrivit scopului naturii sale înseşi. lot ce poate fi mai
vrednic <lc dorit: „încununarea tuturor celor clorite, spune Sfântul Vasile eel Mare, este
îndumnezeirea".107
De orice dorinţa este legatâ o plăcere; din îndreptarea fircaseă a dorinţei sale spre
Dumnezeu, omul primeşte o bucurie duhovniceasca" de nespus.108 „Zidind Urea
omenească, învaţă Sfâiitul Maxim Marturisitorul, Dumnezeu a dat minţii ei o unumită
capacitate dc plăcerc, prin care să se poată bucura în chip tainic de El".10'' „Această
plăcerc (u5ovn.) dumnezeiască şi preaferici-lă""c este pentru om suprema bucurie, căci
prin îrnpărtăşirea din viaţa lui Dumnezeu Cel nemărginit, omul primeşte o placere
nemărginitâ - numitâ do Hristos „bucurie deplină" (In 15, 11)111 -, pe care n-ar putea-o
dobândi în alt fel, pentru că orice este în afara lui Dumnezeu, fiind mărginit, nu poate
produce decât o plăcere neîndcstulătoare şi mărginită."2 Tot aşa, Sfântul Maxim spune
c;i nu există decât o singurâ bucurie, „unirea sufletului cu ("n\ ,'HI tul","1 şi o unică
plăcere, „dobândireacelordumnezeieşti".114
Adam în starea sa originară, care, o spunem încă o datâ, era starea fîreus-că a întregii
umanităţi, nu dorea nimic ahceva decâl pe Dumnezeu, îndrep-lându-şi spre El „toatfl
puterea lui de iubire""* şi de la El avându-şi desfă-tarea, bucuria, fericirea. Singur
Dumnezeu era pentru om izvorul plâcerilor: „Numai in El tşi afla omul desfâtarea",
spune Sfântul Grigoric de Nyssa; in Rai, omul nu cunoştea plăcerile „amestecate",
spune tot el In alta parte, ci „binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele eel
desâvârşit"."7 Altfel

!,î
Despre Sfăniul Dull, IX. 29.
* Cf. Sf. Alanusie ecl Mare. Cuvânr hupoiriva e-/inilor, 2. Sf. Maxim Mfliturisitoml,
lidspumurt către Talasie. 55. Psalmist ul spune: „Desfăteazîl-ie in Domnul" (Ps. 36. 4).
Sf. Origorie de Nyssn aratfi cfi Eden înseamnă „placere curatfl" (Dexpre facerea onut-
lui. XIX. PG44, 196D).
IW
kăspwsurt călre Talasie. 61 (p. 336-337). Vorbind despre venirea Ciivânrului lui
Dumnezeu in (rap penlni ii lestaina nulimi umanfl. Sf. Macaiie Egipleanul scrie c5 i»u-
uuii us a puteii ..sufletu! sit vicze şi să subzisle în dumnezeitea Lui şi sa ajiingă" la viaţa
nemiiritoaie si să se dcsfitlcze de o placere nestricacioasa' şi de o shivă negrăitu".
il'.itiifnm'i in ISO de capete.... 67).
110
Sf. Grigorie de Nyssa, Despre feciorie, V. Sf. Maxim Marturisitorul. la fel, numeste
6cui] „plăcerea snfletuhii după virtute" {Râspuwuti câlre. Talasie, 58, scolia 22).
111
Cf. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viaja m Hristos, II, 92.
Cf. Sf. Isaac Sirul, ('while despre nevomfd, 38.
11
' T.d.uue la Total nosiru, PG 90, 849D.
"'' Ibidem, 901 A. A se vedea, de asemenea, Evagrie. Capete %uosiice, 111, 64; IV, 49;
I'nuaitil pnuiic, 32. Clement Alexandrinul, Stromate, VI. 9, 75, I. Pantfrazd în 150
de capete,.., 106.
115
Sf. Maxim Maituiisitorul. Arnbigua, 120, PG 91, 1353C.
1,8
Despre feciorie, XII, 4,8. Vezi şi: Marele nivimt caicheiic, 8; Despre facerea
omului, XIX. PG 44. 197B; XX. PG 44. 200C.
117
Despre facerea omului, XIX. PG 44. I97B.
55
I'ri-iiiise aiitropoloRtce
spus, la rnceput omul nu cunoştea plâcerea legată de s i n i ţ u n ..Dumnezeu. care a
zidit fire a omenească, nu a creat împreună cu ea plflcerea... din siin-ţire", spune
Sfântul Maxim.11"
Diavolul. pizmuindu-l"" pe om peniru bucuria duhovnicească care-i era menila.
l-a fndcmnat cu viclenie să-şi mute dorinta de la Dumnezeu şi s-o în-drepte spre
cele necuvenite, lucru de care Dumnezeu, prin porunca Sa, voise să-l ferească.
„Diavolul, spune Sfântul Maxim Marturisitorul, prin amagire, l-a convins pe om
să-şi mute dorinţa sufletului de la ceea ce estfi îngăduit la ceea ce este oprit şi să se
abată spre caJcarea poruncii dumnezeieşti".13 Omul a fost astfel ispirit de diavol
spre placed care îi erau necunoscuie încă, dar care erau mai apropiate şi mai lesne
de dobandit'31 decât plâcerile spiritu-ale spre care îl îndemna firea sa, şi de care nu
se împartăşea încă decât în purte, urmând să intre în stApanirea lor deplină la
capăiul creşterii sale du-hovniceşti. Plâccrile pe care i le punea înainte Cel Rău
erau legate de dorirea celor sensibile, pe care omul în starea cea dintăi nu le
cunoştea ca atare.
Adam era merlit să se bucure şi de realitaţile sensibile (cf. Ftfc. 2, 16}.'" dar în
chip spirilual, adic<t în Dumnezeu, prin intermediul ..raţiunîlor" lor spi-rituale,
fagoi. Sfântul Maxim învaţă câ" Dumnezeu. -,1-a introdus între ftpturi ca eel din
urmâ pe om", „care este peste toate", „ca un laborator ce ţine şi leagâ roaie la un
loc", „ca o legătură naturală ce mijloceşte prin părţile sale inire extremităţile
universului şi aduce în sine la imitate cele despărţite după fire printr-o mare
distant;!". Dumnezeu a randuit ea omul „sil faca aratată prin sine marea tain;! a
(intei dumnezeieşti: unirea armonioasâ a extremitflţi-lor din fîpturi între ele. unire
ce înainteaza în sus şi pe rând de la cele ime-diate la cele mai îndepărtate şi dc la
cele mai de jos la cele mai înalle, sfâr-şindu-se în Dumnezeu".125 El trebuia ca. prin
cunoaşterea şi contemplarea ra-tumilor (foxoi) din lucruri şi prin iubire. s;l unifice
creaţia sensibilâ, iar apoi să unească cele sensibile cu cele iiUcligibile.,M
Dar Adam, printr-o rea folosire a liberlaţii sale, s-a abătul de la acest ţel. care
in final l-ar fi dus la unirea cu Dumnezeu. pe el $i întreaga creaţ ie unifi-cafâ în el;
şi-a pcrverlit astfel propria natura: „După ce a fost creat. omul... s-a mi scat, de
bunăvoie, contrar l'irii şi f3ră de minte (ftfofrcai:;)..., abuzand de puterea naturalâ
data lui prin creaţie spre unirea celor despărţite, ca mai vârtos să despartă cele
unite".l?ţ Adam a început să privcască şi sS dorească

'.'" tiiisfittnsif'i rtrire Talash; 61.


'" Aceasta triisfrtira este des subliniatit de Sfinţii Paiinţi. Vezi. de pil.hl: Sf. Maxim
Mâmirisitoml. RăspitnsuH câtn Taîasie, Prolog. Sf. Grigorie de Nyssu. Marek
atvânţ
caielwiic. 6.
IM
nicuire U, fa/eit ttostru, PG 90, 9WC <p.273).
'*' Cf, Sf. A'anasie eel Mare. CttVâfH iiripotriva t'tinilur, 3.
'" Cf. Sf. Macaiie Egipteanul. Omiliichihuvnic^li (Col. Il>. XIII. 1.
lv
Ambigm. 106. PG9I. l305B.Cf. 1305 C.
IM
Cf. ibidem, 1305D-I308A.
m
INttem, I308C.
56
I'atologia omsihii aizut

crealurile, vrfiad s;1 se bucure de ele in sine şi numui pentru sine, In mod egoist. adică
în afara lui Dumnezeu; sau, cum zice Sfântul Maxim, „încercând să dobândească, cum
nu trebuia, cele ale lui Dumnezeu, fără Dumnezeu şi ina-iiue de Dumnezeu, şi nu dupa"
Dumnezeu".126 Asrfe! el a înlocuit dorinţa şi place rea de ordin duhovnicesc, conforme
firii sale, cu o dorin'a şi o plăcere impesti. potrivnice firii13' „Plăcerea pe care a ajuns
omul s-o cunoască prin inşt-'lâeiunea diavolului i s-a fâcul pricinu căderii". spune
Sfântul Grigorie de Nyssa.1'" lar Sfiintul Chiril de Scythopolis spune şi el: ,jn locul
frumuseţii imeligibile, Adam a ales ceea ce a părut desfătator pentru ochii săi tru-
peşti".1" Explicând acest proces, Sfântul Maxim arată că „lipindu-se de cele
stricăcioase, întorcând spre materie dorinlu lui cea după fire", prin dulceaţa plăcerilor
trupeşti, şi-a îndepărtat miniea de la înţelegerea dumiiezeiască a Celor inlcligibile, care
îi era proprie dupa fire.no
Incetând de a-L mai dofi şi iubi pe Dumnezeu, omul a început să se iubeascâ pe sine
- iubire pe care Sfînţii Pflriiiţi. şi mai ales Sfântul Maxim Mâi'Hirisitonil, o numesc
filautic (OiActvrta) - şi realitatea sensibila, scoţând de aici îiuiinte din sine şi din
aceasta, în principal prin mijlocirea simţurilor, deci a trupului, place rile şi desfatarea.111
„Oamenii, spune Sfântul Alanasie eel Mare, nesocotind cele bune şi lenevindu-se cu
înţelegerea, au căuial mai VftrtGS cele mai apropiate de ei. lar mai aproape le-au fost
Irupul $i simţurilc ucestuia. De aceea şi-au dcspărţit minlea lor de cele inteligibile şi au
începur să se priveasca pe ei însişi. lar privindu-se pe ei inşişi şi cunoscându-şi trupul si
celelalie lucruri sensibile şi lăsăndu-se amăgiti de ele, au cazut în poflele lor, alegând
cele ale lor în locul contemplării lui Dumnezeu".113

Aceaslă abatere a doririi lu i Dumnezeu, sadita" în firea omeneiisca, aceaslă deviere


a puierii poftitoare a omului, care-l îndepârteaza de Dumnezeu, spre

'*7W<fem,42, M56C.
'•': Cf. Sf. Maxim Mărtiirisitonil. Has/wmuii c/tfre Tatasiâ, 61-
!* /)fSf>rt'Ji'iwrir, XII, 4.
i vita sjwiiithâ Sava, 3. 1" lâtruirc lo
Tolăl noslm, PG 90. 888C.
1
Trebuie să lemiircăm, o tluul cu Sf. loim Danuischi», că plăcerca siniuirilor sau i
cilrnii nu este ruunai Inipească: ..Dînrre plitceri. unelc sunl suHeteşti. allege (nipeşli.
Snfleieşti sum acelca c;ue apiirţin sufleiiilui în sine {...) Trupeşti sunl acelea la care
particîp» $i suflelnl ţa' trtipal, Pentru aceasta se mmiesc triipeşti toale cele care sc
lapoiicaza la hranil. la legiiiuii sexuale şi cclc asemeneu. Dnr nimeni nu va găsi pliiceri
proprii nurniii rnipiilui" (DoRiniitivri, II. 13). Sf, Maxim Mâmirisitoriil explicâ* plucerea
de onlin siinuial şi relatia ei cu ilorinţa dc acelaşi fel, spunând: J'lacerea pcniru cek
Opnte se nuşte (lînlr-o pa.smiu1 faţâ de ceva sensibil, prin niijlocirea Iucrarti sîmţurilor.
Fitndca plâcerea nu cs(e altceva decfil o forma" a senzaţiei modelaie în organul simlu-
lui prin vreun lucrii sensibil. sau un mod ai lncriirii simţuriloi dclcrniinat de o poftâ
neinţională. Căci pofta adângaliî la senzah'c sc transforms in plitcere. iitipriinaiul sen-
ZAţiei o fonaa. şi senzaţia mişcadî cle poftă aajflO plăcerea când atinge hicml sensibil"
ţAftfblgUO, 12. PG91 M12C).

57
I'remhf antropologir?
care era in chip firesc îndreptatâ, ducându-l, contrar firii sau raţiunii,131 spre o
realitaie sensibilă luata în sine constitute o pervert ire, o denaturare,114 o îm-
bolnăvire a acestei facultăţi, care afeciează, după cum vom vedea, întreaga natură
omenească. într-adevar, spune Sfantul Maxim, „răul esie abaterea lucrării puterilor
(facult^ţ.ilor) sădite în fire de la scopul lor, şi nimic altceva. Sau, iarăşi, răul este
mişcarea nesocotită a puterilor naUirale spre altceva de-cat scopul lor, în urma
unei judecaţi greşite. lar scop numesc Cauza celor ce sum, după care se doresc în
chip firesc toate".11' Corelativ, plăcerea după simţuri apare ca „lucrarea sufletului
contrarâ firii", care „nu poate avea alt în-ceput al naşlerii ei decât abaterea
sufletului de la cele conforme firii sale".156 De aceea Părinţii vorbcsc deseori
despre „boala poftei" şi consider?! iubirea tie plăcere ((JaAnjobyta) ca pe cea
dintâi şi cea mai mare boală sufletească a omului căzut.137

Ajunşi aici, ne ptitem întreba care este, în fond, cauza căderii omului: faptul că
omul şi-a fndreptal dorinţa spre realitatea sensibila l-a înstrfiinat de l^umneztţu sau
îndepărtarea de Dumnezeu l-a mânat spre aceasta ? Sfinţii Părinţi socotesc că cea
dintâi, arătând că. din pricina stftrii de copilarie pe care o avea la începui în Rai,
omul a ascultal indemnul Celui Rflu de a-şi însuşi „bunuri" mai uşor de dobândit
si mai la îndemâna lui, cum am văzuţ, puţin mai sus, ca spune Sfântul Atanasie.
Sfăntul Maxim Marturisitorul adopiă şi el o pozitfe asemănătoare: „Viclcanul.
acoperindu-şj de cele mai multe ori pizma sub chipul bunSvoinţei şi înduplecând
cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt, şi nu spre cauza,
a sfldit in el necunoştinţa cauzef'.1 M
Dar ne putem opri şi asupra celuilalt punct de vedere, Există, într-adevâr, o
interacţiune a acestor doua cauze, o dialectics pe care o indica Sfântul Maxim în
alt pasaj, 111 care descrie procesul căderii omiilui şi unde se vede cum dorirea
celor sensibile si a placerii adusă de ele, pe de o parte, şi uitarea Ue Dumnezeu. pe
de alta, dar şi iubirea egoistă de sine, se sporesc una pe alia, se condiţionează şi se
întăresc in mod reciproc: „Cu cat se îngrijea omul mai mult de cunostinţa celor
văzute prin simţire, cu atăt îşi strângea în junil său mai lare neştiinţa de Dumnezeu.
Şi cu cât îşi strfingea mai mult legâturile ne-stiinţei, cu alât se lipea mai mult de
experienţa gustiirii prin simţire a bunuri-lor mfttoriale cunoscute. Dar cu cât se
umplea mai mult de aceaslă experien-

"' Cf. Sf loan Diimaschin, Cuviini <U> sufiel fotosiror.


'" Cf. Nichita Stiihniul. Cefe MH) dt capete, I. 15; 16.
'■" Kâsfinnsuii ctiirr Talusîv, Prolog. Cf. Dionisie Areopagitul. Oesprv Niunirilr
thurme::,--
iesH, IV. 16.
" Râspunsuri câtre Tattisie. 58.
,:
A se vedea. în ceea cţ. priveşte iubirea de placere consider a tit explicit ca boulif:
'SpofU'Xiite. XV, 136, Avva Dorotei. fnvâfâluri ilf stiflpt fohmtiKire, XÎ. 10. I\phtt>l,\
7. I*)2. Sf. Maxim Marturisitorul, Ccipcw tlrs/m- dragtUte, II. 44; 70. Sf. loan Dantiis-
cliin. Cnvimt tie xu/fyt foiositor. Sf. Nichita Stithalul. (etc 360 tlr capote..., II. 22. m
Răsptmsuri cam Talaslt, Prolog. Cf. 65.
58
fafologia omu/ui crizitf
(a, cu atât se uprindea mai mult patima iubirii trupeşti de sine, care se năştea din
ea. Şi cu cat se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine (filau-ti;i). cu
atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii, care este rodul şi ţinta
iubirii trupeşti de sine".119

Multiplele forme ale dorinţei prin care omul căzut caută diferite moduri de
obţinere a desfătării simturilor, căreia îşi dedică de acum înuinte existenţa, dar şi
mijloacele prin care încearcă, psihologic şi fizic, sfi îndepărleze dure-rea care,
cum vom vedea. urmează plăceriî. constituie patimile, care apar ast-fel ca
mlscociri ale omului în scopul împlinirii noilor sale nevoi. Dorind ca „iubirea
trupeascfi de sine sa aibă unită cu ea numai plăcerea, rămânând nein-ceieatâ de
durere..., asa s-a strecural marea şi nenumărata mulţimc a patimi-lor stricScioase
în viaţa oamenilor", scrie Sfântul Maxim,1"" adăugând mai depaile: „Căutând
plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi strfl-duindu-ne să fugim de
durere din aceeaşi pricină, nSscocim surse neînchipui-te de patimi făcătoare de
stricăciune (...); iubirea fata" de partea lni văzută, adică faţă de imp, îl sileşle ca pe
un rob, prin pofta de plăcere şi frica de durere, să născocească multe forme ale
patimilor, dupa cum se nimeresc timpu-rile şi Incrurile şi dupS cum îl îndeamnă
modul lui de a fi".'*11

b) Iconomia dorinţei

Dorinţele spirituale, care sc înmănunchează în dorirea lui Dumnezeu, şi


dorinţele legate de simţuri, „carnalc", nu constituie, cum am putea crede la o
priniâ abordare, două feluri de dorinţi, diferite prin obiirşia lor: in fiinţa omului nu
există decăt o unică puiere de a dori (fcrciSuuict, fcTtiGHirrxiKCjv, ^jtiOttirruicri
5\)vctui<;).l4:
La omul pe care I-am definit ca normal (Adam Fnainte de cădere, sfftntul.
omul restaural în lisus Hristos), această putere doritoare, potrivit naiurii sale, este
în întregime îndreptatâ spre Dumnezeu, „obiectul"' firesc şi normal al dorinţei
omeneşti.
Dorinţelc legate de simţuri care apar la omul câzut şi păcătos, în natura lor
profunda\ nu sunt altceva decât această dorinţă. care, abătuta de la ţclul ei firesc, s-
a întors contra propriei firi. diviziindu-se potrivit realităţii sensibile, caracterizată
prin multiplicilate, spre care s-a îndrepiat
Astfel, toate dorinţele omului căzut apar din această decatlere şi reorientare
palologică a dorinţei fireşti initiate după Dumnezeu. prin întoarcerea ei contra firii,
prin perverlirea ei. Ele sunt simple succedanee, jar plăcerea sensibilă pe care omul
o dobilndeşte în acest fel nu este decăt un simulacru al dcsratării spirituiile

'" IbUU-m, Prolog.


"" Ibidem. Cf. Msircu Ascclnl. Desprv tegea duhovniceauti. 102. Sf. loiin Diimaschin,
('twain de sufiet fbla&iter, Teognost, Qespnfâptutirt ţi veder*, 4.
141
Ibidem.
I4J
Cf, Fci. Teodoret al Ciruhii. Tritttwwniul boh lor etixtesti. V. 77.
59
Premise antro/iolofjire

şi al adevăratului bine.1"11 O mulţime de învâţilturi palristice vin in sprijinul aces-lei


idei."11 Prin alipirca de imp. spune Siantul Maxim, „iubirea dutoratfi de noi numai lui
Dumnezeu se împarte".14^ Origen, arălând cele două direcţii divcrgente m care poate
merge aceastu unicâ facilitate de a iubi cxistenta m om, scrie încă şi mai precis; „Una
dintre maiiifestările sufletului esle dragostea. pe cai*e noi o folosim bine pentru a iubi
atunci când iubim înţelepciunea şi vîrtutea; însă când iubireu noaslra coboara la fapte
mai puţin bune, atunci carnea şi sângele sunt cele pe care le iubim".14'' Avva Isaia, la
rândul său, spune: „Dorirea cea după fire este dorirea minţii şi nu este fara dorirea lui
Dumnezeu; prectim nu e nici iubirea celor conforme firii. De aceea s-a numit Daniel
«bărbatul doririlor» (Dan. 9, 23). Vrajmaşul a schimbar aceastS dorire în poftjrey urâtii a
toată necurăţia".'47 Sffintul Grigorie de Nyssa este la fel de explicit atunci când vorbeşte
despre cei care ..după ce şi-au întors toata* puterea de a iubi si ;ui niuiat elatuil1,1* minţii
de la realitâţjle dunuiezeieşti spre lucruri pămAnteşu' şi jasnice, au lăsat ţarina sufletului
lor pradâ' patimilor; şi asa au încetat să se mai înalţe spre cele cereşti, iar dorirea (de
Dumnezeu şi a celor ccrcşti), aproape secătuită, abătută din drumul ei, s-a îndreptat spre
patimi". Tot el vorbeşte. în alt loc, despre omul care „răpind ca un rur iubirea datorată
numai lui Dumnezeu, o risipcste în poftc omeneşti".s Şi incii: ,.Să ne înălţâm deasupra
celor care atrag poftele omeneşti, care, deşi de rand, siricăcioase şi trecătoare, sunt
socotite fnimoase. şi de aceea vrednice de râvnit şi de mull preţ, şi să nu ne risipim
nebuneşie cu ele puterea noaslră de a iubi'Vv
O caracreristică esenţialâ a acestei facultăţi a omuiui, care dovedeşte că nu se poate
vorbi decât despre o unică dorinţă, estc faptul că ea nu se poate în-diepUi şi spre
Dumnezeu, şi spre realitatea sensibilă. „Nu vom afla într-o ini-mă mai multe patimi,
spune Sfântul loan Gura de Aur, căci se alungă una pe alia. Şi fiind inima împârţită între
ele, devine slabă. patima cea mai tare su-punându-le pe toate".1 3 lar Sfantul Isaac Sirul
arată că: „nu poale cineva do-bândi dragostea dc Dumnezeu o data cu poftirea lumii'Vs:'
„Nu stă în firea

■' ..Bunâtâţile ncestei vieţi. cure nu sum decfti un joe dc cuvinlc mincinoase. nici una
nu aducc in suflct dragostea şi bucuriu. Pentni cu puntf şi ceeu ce ne-ar pfueu bun nu-i
ilecut un mincinos idol al adevHraUihii Bine", scrie Sf. Nicolae Cabasila {Despre viafti
in llrislos, II. p. 87).
'" O gâsini mai ales la Sf. Grigorie de Nyssa (Berne feriorie, V; VI. 2: IX. I; XI. \ XVHI.
3) si la Sf. Maxim Miuliirisilonil. Capet* despre dmgofte, 111. 71: Kdspinisuri văirv
Takteie, 49: Tâlctdre la 7'aiâtnostm, PG 90. 896C :' imbigua, 10. PG9I, H44B.
I4
" OntiUi la {'tuitarea etinturilor, II. I.
' Oouăzeci si nouti de euviiUe asveiice, II. 1. '** OpjiT). care
poate fi ttadus ?i prin „impuls" sau ..doiinta".
})espre feeiohe, IX, I. M lhidein.2. ,s'
Ibidem. XI. 3. ": Omilii la loan, II, 5. v'
('iivintr despre nwoinfă, 4. Cf. 44.
60
PatoUigiei omulni timtl
puterii noastre iubitoare, spune limpede Sffmtul Grigorie de Nyssa, să slu-jsascfl
în acelaşi limp desfttărilor trupeşti şi unirii spirituale'V'4 „Căci, expli-că el mai
departe. ochiul rttJ poate vedea deodatâ douâ luciuri, ci numai dacă It' prîveşte pe
rând pe fieeare dinire ele; rtici limba nu ar pulea să slujească unor graiuri diferite,
rostind in aceeaşi clipă ctivinte evreieşti şi cuvinte gre-ceşti; nici urechea nu poate
asculia în acelaşi timp istorisirea unor întâmplâri oarecare şi cuvântul celui care dă
învăţătură".1" Să aminlim aici şi cele spuse de Apostolul Pavel: „Trupul pofteşte
împofriva duhutui, iar duhul, împotriva impuliii; căci acestea se împotrivesc unul
altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Gal. 5, 17). San cum a spus fnsuşi Hristos:
„Nimeni nu poate sa slu-jească la doi domni. căci sau pe unul ÎI va uri şi pc
celâlalt ÎI va iubi, sau de utuil se va lipi si pe celâlalt îl va dispreţui" (Ml 6. 24; Lc
16, 13).
Astfel. îndrepiăndu-şi dorinţa spre ceva. prin chiar acest fap( omul o în-
dcpartează de altceva. „Grija de una duce neapărat la lepâdarea celeiiallo". spune
Sfâiitul Grigorie de Nyssa.156 De aici reiese ca, cu cat omul doreşte şi iubeşte mai
mult cele ale lumii, cii atât mai puţin II doreşte şi [| iubeşte pe Dumnezeu. „De
asta dragostea noastră de Hristos este mai slabă, pentru c.1 ne irosim toatfl puterea
dragostei noastre în dragostea de cele lume-ştî".'" Cel care nu-şi îndreapta* toata*
dorinţa sa spre Dumnezeu, in chip necesar va dori fapturile şi va iubi lumea:'58 „La
eel care nu ştie s;1 umble pe calca duhovni-ceascfl (...) CoatS preocuparea lui se
mişcă numai in jurul trupului", scrie Sfam.ul Maxim Marturisitoml.11' lur Sfăntul
Grigorie Palama constata că omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul
sâu şi din toattf inima sa „aleargâ încoace şi încolo prin lume, irosindu-şi de
dragul ei cca mai mare. pane a iubirii sau chiar toata iubirea de care este in stare
inima lui".1W) Si [overs, eel care îşi îndreapta" toată dorinţa spre iubirea sinceră a
lui Dumnezeu. nu poate dori vreun lucru omenesc şi nu cunoaşte dorinţe pătimaşe,
căci şi-a îndreptat spre El şi spre reaJităţile spiriluale toată puterea iubirii sale. „în
Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta tnipului" (Gal. 5, 16), învaţâ" Apostolul
Pavel, iar Sttintul Diadoh al Foticeei se întreabâ: „Ce pof'tâ va mai avea de
bunătăţile lumii cel ce e hrănit de dragostea dumnezeiască?",1"1 „La cei cai'e şi-au
înâlţat mintea la Dumnezeu şi sufletul l-au aprins cu iubirea Lui, iiupul nu mai
pofteşte cele ce se împotrivesc duluilui", spune, în acelaşi sens, Sfânlul Grigorie
Palama.102 La rAndul sfiu, Sfflntul Simeon Noul Tcolog

1M
lh'.si>r« feciorie, XX, 3.

'''"'Ibidem.
" Omilii h Mfiei. IV. 9,
IVI
Folosim uici cuvfintul „luine" în accepţia sa duliovniceascfi traditional», in care el
deseinnează tnipiil şi patimile.
IW
Cuftelf despre i/ntgosle, IV, 65.
11
'lritid,; II.I. 18.
1,1
('iivâi/t ascetic m 100 de ca/wir. 90.
'"-* Triade, I. 2. 9.
61
Premise antropologi'e
scrie: „Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să tie târât spre poftele şi
dorinţele tnipului şi nici spre alte pofte ale lucrurilor şi patimilor văzute sau
nevăzute. Fiindcă pornirea inimii lui sau mai tlegrabă toatfl înclinarea vo-inţei lui
e legată de dulcea iubire a lui Dumnezeu. Deci aceasta fund legata. precum
spuneam, de Făciltonil ei. cum, spune-mi, se va putea aprinde tropul sau în general
sâ-şi împlinească poftele ei ? Nicidecum",1"1

Faptul că dorinţa. deviate* de la unul dintre cele doua domenii - spirilual sau
sensibil/trupesc - spre care s-ar fi îndrepial, se mişcă în mod necesar spredomeniul
opus, se explică prin caraclerul mobil al sufletului, prin faptul că omul nu
înceteaza sa dorească ceva şi, deci, dacă îşi retrage dorinţa de la un lucru spre care
o îndrepta pân;1 aliinci, el simte imedlat nevoia de a găsi un altul spre care să şi-o
îndrepte.1*4 Sfântul Nichiia Stilhatul spune: „Fîindcă sufletul este schimbător din
fire, el este supus schimbării; dacă el păriiseşte sârguinţa spre cele dumnezeieşti.
cade în grija de cele pâmânleşii'V'* Acelaşi argument i| foloseşte şi Sfânlul
Atanasie atunci cănd vorbeşle despre căderea omului în Rah „Căci flrea, fiind uşor
mişcătoare, nu încetează de a se mişca, chiar dacS se intoarce de la cele bune. Dar
ea nu se mai mişcă pe calea virtu-ţii, nici ca sâ vada pe Dumnezeu, ci, găndind la
cele ce nu sunt. preface ceea ce este în puterea ei, folosindu-se riui de aceasta
pentru poftele ce le-a născo-ctt. dat fiind că a fost creată şi cu voie liberal. Căct,
precum poate înclina spre cele bune, aşa poate să se şi întoarcâ de la cele bune. lar
intorcandu-se de la bine, se gfindcşte numaidecât la cele potrivnice. Căci nu poate
să mi se mişte deloc, fiind prin fire uşormişcătoare".""

Atunci când vom studia, in capitolul urmfltor, diferitele patimi, vom vedea că
există o iconomie a dorinţei nu numai in acest plan vertical pe care l-am evocat
aici - in care dorinţa se mişcă fie spre realităţile spirituale, fie spre cele sensibile.
trebuind să se îndepărteze de unele atunci când se îndreaptă spre cele opuse -, ci şi
unul orizontal, in care dorinţa omului se misca" printre diferitele obiecte ale
patimilor şi unde, la fel. Ifisându-se pradă unora, le părfiseşte pe altele.

c) Patohgia dorinfei .yi a piâcerii, la omul câzul


Vorbind despre dorinta pervertita* a omului căzut, Sfântul Vasile eel Mare
scrie: „Pofia este o boalfi a sufletului (fcjuOuuia voaoi; kail WxfK)"-167 Şi putem
spune c5 este aşa, din multe privinţe.

'" Catthet*, XXV. 109-121. Cf. 111. 175.


"" CI'. Origen. Omilii In CatttQ Numerii, XX. 2. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fedo
lie, VI. 2.
m
Despre mflet.W. cf. 41.
"' Cttvăttt impotriva climlor, IV.
"■ Serisori, 366.
62
fn/ohgia emiiitui rdzju

Mutându-şi dorinţa de la Dumnezeu, Care era ţelul ei firesc,"'* propriu, normal,


spre sine însuşi şi spre cele sensibile, şi aflandu-şi în ele desfătarea, în atara lui
Dumnezeu, omul a folosit-o in chip necuvenit.1""'' neindrumand-o conform firii
ei,170 ci acţionăiid contra firii. Supuniind simnjrilor puterea sa fireasca de a dori,
omul „şi-a văzul plăcerea mişcându-se potrîvnic firii, spre lucmrile sensibile, prin
mijlocirea simţurilor". ne spune Sfânlul Maxim Mar-turisitorul.171 lar la Sfântul
Nichita Stithatul găsim scris: „Dacă omul doreşte bunurile cele statornice dăruite
de Dumnezeu şi care sunt veşnice (...), atunci el se mişcă" potrivit firii"; „dacâ însă
hrăneşte în sufleiul său dorinţe îndrepta-te spre cele materiale, întoarse spre cele
pieritoare şi care nu pot dăinui (...), alunci el se mişcă într-un mod lipsit de raţiune
împoiriva firii".17- „Lipsit de raţiune" înseamna contrar raţiunii (Xoytţ), raţiune
care, în ultima analiză, în lumina învăţăturiî parristice. înseamnă confomiilaie cu
Logosul. Cuvântul, Alifi'l spus, îndepărtându-şi dorinţa de Hristbfi, omul aiurează.
purtându-se ca nit smintir, nebuneşte.171 De aceea Sfântul Maxim vorheşte despre
„nebu-nia minţii, care-şi mişcă, potrivnic f'irii. dorinţa spre lucmrile sensibile".174
Dorinţa rătăcitS a omiihii îl face să trăiască într-o lume pe dos. în care valorile
sunt riisturnate. în care lucmrile şi-au pierdut ordinea şi adevăratele proporţii:
„pofta face mai iubite decât Cauza şi Fiinlu cea unicâ" şi singura vrednicâ de dorit
(...) cele de- dupa ea";m omul ajunge sfi priveasca cu teama cele vrednice de dorit
şi să le respingă, tngrijindu-se de cele nevrednice,176 constată Sfântul Maxim.
Omul căzur ajunge astfel să traiască înlr-un mod cu totul delirant.
lar aceasta cu atăt mai mult cu cât, pierzand înţelegerea adevăratului
Dumnezeu, el ajunge, prin aceasta* reorientare a dorintei sale si prin descope-rirea
de noi dcsfătari, siî absolutizeze dorinţele şi plăcerile sensibile şi, prin ele.
obiectele pasiunilor sale, pe care le aşază în locul lui Dumnezeu, aşa cum arată
Sfântul Maxim: „împărtSşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin
simtire. asemenea dobitoacelor necuvanijUoare, şi aflând prin ex-perienţă că
împărtăsirea de cele sensibile susţine firea lui irupeasca şi vazuta, a părasit
frumuseţea dumnezeiasca' menitft sa* alcaluiasca podoaba lui spirituals si a
socotit zidirea vazuta drept Dumnezeu, îndiimnezeind-o datorita* fap-

""Cf. Sf. Grigoric dc Nvssu, D«spre feciorie. XVIII, 2; 3.


m
Ibidem. 3.
"° Ibidem.
'" Kthfitimtiri cat in Takufa, 61.
m
Deipn «^«,33:34
!
' Sfiinlul loan Guril de Aur spune: „Noi, cei care ne-um prexhit inimile mi iubirii celei
nebune. ci celei rmii nobile, celci mui imilte dintie iubiri..." {Oes/tre stntyiMgerea mi-
nut, I. 2).
1
* Kăspuusuri câtrt 7i'i/ci.w\ 61. IM Sf. Maxim Mfrfurisitorul.
Takuire la Total nostm. PG 90. 888C.
A
Kâspunsuri câlre TaUviie^ Prolog*
63
Premise an/mpologice

lului că e de trebuinţă* pentru susţinerea trupului"."7 Atunci omul îşi face din
icaliluţile sensîbile o mulţimc de false zeitâţi, idoli, care sum din aceeaşi plă-madă
cu dohnţcle lui pervertite şi pe măsura lor.
In relatiile Side cu creaturile, omul nu-L mai are în vedere pe Dumnezeu, ci
propria sa plăcere, iar singiira lui normă- sunt propriile pofte, El nu mai pri-veşte
creaturile în funcţie de hgoi lor - „raţiunile duhovniceşti" -, ci le considers ca
importance sau valoroase numai în măsura în care le doreşte şi în funcţie de
intensitatea placerii pe care ele i-o oferă, Aslfel luniea devine pen-Iru om proiecţia
fantasmatică a dorinţelor sale, iar creaturile. simple mijloace de satisfacere a
patimilor lui. instrumente de desfătare a simţurilor. Relaţiile omului cu celelalte
făpturi şi cu semenii sunt cu totul strâmbate. pentru că aceştia, pierzându-şi pentru
el valoarea spirituals, ajung simple obiecte de care se foloseşte pentru a-şi satisface
nenumaratele patimi, Raporturile dintre fiinţele omeneşti devin, in fond, raporturi
între obiecte supuse predate capri-ciilor. dorinţelor şi plflceritor simţurilor.
Mânat de dorinţa lui pervertită, omul cautit înlotdeauna într-o direcţic gre-şiul
binele propriu, şi binele în general, şi defineştc cu constants în mod greşit binele.
Iubindu-L pe Dumnezeu, omul iubea adevăralul Bine şi pe toa-te le judeca numai
în funcţte de El. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu si nedorindu-L decât pe El,
omul respingea răul. Prin păcat, el gustă din rodul pomului cunoştinţei binelui şi a
răului; dorind desfătarea cu cele sensibile, el părăseşte Binete absolut şi unic,
experiază răul şi inaugureaza* un mod de existenţă în care, pentru el, binele şi râul
ajung sfi se confunde. „Mâneând din pomul neascultfirii. (omul) încerca în simţire
cunoştinţa binelui şi răului amestecate în el", spune Sfântul Maxim.17*1 în
conştiinţa omului căzut, râul nu mai este privit ca rău, ci foarte adesea este socotir
bine. în starea de pacă-toşenie, plăcerea devine criteriul binelui; cunoaştcrea
binelui şi răului pe care au dobândit-o oamenii prin pacat nu mai este cu adevarat
cunoaşterea şi discernâmântul pe care le aveau atunci când cunoşteau adevăralul
Bine şi respingeau răul, ci mai curănd. după cum remarca* Sffiniul Grigorie de
Nyssa, ,jnclinarea... spre ceva ce-ţi stă la inimă".n" Omul poate astfel numi şi căuta
ca bun ceea ce este plăcut, pentru sîmplul motîv că-i place, chiar dacă, în mod
obiectiv, acesta este perjtru el dăunător; şi, tot asa, el poate s3 fugă, ca de ceva rău,
de ceea cc este, în chip obiectiv, bun, pentru că îi produce, în planul sensibilităţii,
neplăcere. Binele şi răul sum astfel definite în mod su-biectiv. pornind de la
dorinţt-'le sensibile şi în funcţie de plăcerea urmârită, creându-se o confuzie
permanentă între ceea ce omului îi apare, potrivit do-rinţei sale pervertite, a fi bine,
şi binele real şi autentic. Astfel, Sfântul Grigorie Palama scrie: „Cel cuceril §i
purtat de poftele cele rele pofteşte cele ce i se par lui bune, dar arată prin fapte că
nu cunoaşte ceea ce este cu adevărat

"Ibidem. "* ibidem. 1" Orsptv fnrerea


amului, XX. PG 44. I97CD.
64
Premise tuitropohgic*
cele de faţă şi la slava lor, a socotit că nu mai există nimic altceva alarâ de cele
văzute şi că numai cele vremelnice şi cele tnipeşti sum bune".""1 Aceasuî restnln-
gere a realităţii la o parte a ei şi viziunea deformală care rezultă de aici apar şi ele
ca o stare de delir, insutuită de dorinţa perveilită, cu aril mai mult cu cat omul,
dorind creatiirile dupa aparenţele lor şi în afara lui Dumnezeu şi socolind că se
bucurâ de ele, doreşte şi se bucură de o fantasmă, se alipeşte de ceva care, usa cum
am uratat deja, nici nu exislă în realilale.
Pervertirea facultăţii poftitoare mai are, pentru oameni, şi alte urmari. deosebit
de grave. „Aşa a devenit viaţa noastră plinâ de suspine".181' Ei îneep să divinizeze
înseşi „patimile cele rusinoase,, pc care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le
gândi'V'' * „cinstind, cum spune Sfanlul Maxim, pricinile care pierd (viaţa) şi
născocind şi cultivand prilcjuiilc corupcrii sale, dalorila ne-ştiinţei"'';l Prin
dorinţele sale conirare firii. omul cazut ajunge să se autodis-trugă. „Aşa s-a iăiat
firea cea unică în uenumarate părticele, 'şi noi, cei ce suntem de aceeaşi fire, ne
mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele".1''2 Prin plficcrca sensibilă, omul îşi
înveninează sufietul, scrie el în alia pane/''1 „Su-flcrul este mistuit de focul
plftcerilor trupeşti", spune Marcu Ascetul.1"'*
Sfântul Grigorie de Nyssa, în ceea ce-l priveşle, af'irmă ca „ceea ce pune
stăpânire pe voinţa noaslră şi o trage de la bine la rau e înlr-adevâr o neputin-ţă, o
slabiciiine",'9* o boală a firii noastre. într-adevăr, înlorcându-şi dorinţa de la
Dumnezeu şi predându-se simţirii, omul 1111 si-a pervertir numai puterea
poftitoare, ci şi-a lulburat întreaga fiinţa, toate facultâţile sale manifestân-du-se
aiiapoda şi fara nici o rânduială, cu totul la întâmplare. Ingrijindu-se numai de cele
nevrednice de dorit, omul, remarcă Sffinttil Maxim, ,jşi pre-schimbâ dispoziţia
sufletului deodata cu cele ce se împrăşlte, ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu
cele ce curg şi nu înţelege ca se pierde, din pricina lotalei orbiri a sufletului faţa de
adevaY'.l',,'
l.'na dintre cele mai grave lulburări pe care o are omul de înduraf este dez-
ordineii facultăţilor sale. SfSntuI Maxim spune că viţelul de aur, care sim-
bolizează realitatea sensibilă ridicată la rangul de idol, reprezintă în acelaşi
timp ..amestecarea şi confuzia puterilor naturale întieolaltâ"; sail mai curănd,
spune el, „împreunarea lor patimaşă şi nesocotita, care dă nastere lucrârii
ncsocotite a patimilor contra firii".I97
Efectcle schimbârii sensului dorinţei le resimte in primul rând mintea omului.
Despre patologia ei am vorbit in capiiolul precedent. Să semnalfim

m
Cm-am împotriva elimlor. 8, ""
Rmpimsuri ctilre Talosic. Prolog.
1 n
Sf. Simeon Noul Tcolog. Disctrsuri elite. XIII. 101-107. "
Râspiinsnri ctilre TaUxsie, Prolog. ' Ihule,,,.
'';' Amhigtui, 10. PG9I, II56C. m
Epi.sloiă ct'itre Niculoe Moiuilml, 7.
m
Martle cm-âm catelieîic, 16.
linspwisuii ctilre Totasie, Prolog.
" Ihidem, 16 (CCSG 7. p. 105).
66
Premise antTopologicr

celt* de faţă şi la slava lor, a socotit că nu mai există niinic .iliceva afară de cele
vâzute şi că numai cele vremelnice şi cele irupeşti sunl bune"."'" Această restrân-
gere a realitalii la o parte a ei şi viziunea deformată care rezultă de aicî apar şi ele
ca o stare de delir, instiniită de dorinţa pervertită, cu atăt mai mull cu cat omul.
dorind creaturDe după aparenţele lor şi in afara lui Dumnezeu şi socotind că se
bucură de ele, doreşte şi se bucura de o fantasma, se alipeşte de ceva care, asa cum
am arâtat deju, nici nu exislă Tn realilale.
Pervertirea facuttaţii poflitoare mai are, pentru oameni, şi alte urmari. deosebit
de grave. „Aşa a devenit viaţa noastr«i plinS de suspine".""' Ei încep să divinizeze
înseşi „palimile cele ruşinoase, pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gaudi",
„cinstind, cum spune Sfântul Maxim, pricinile care pierd (viaţa) şi nfiscocind şi
cultivând prilcjurilc coruperii sale, datorila ne-ştiinţei"'''; Prin dorinţele sale
conlrare fiiii, omul căzut ajunge s3 se autodis-trugfl. „Asa s-a tăiat firea cea unică
în nenumărate pârlicele. si noi, cei ce suntem de aceeaşi fire, ne mancăm unii pe
alţii ca reptilele si fiarele"."2 Prin plăcerea sensibila, omul îşi învenincază sufletul,
scrie e| în alta parte.1 „Su-fletul este mistuit de focul plScerilor trupeşii". spune
Marcu Ascetul.194
Sfântul Grigorie de Nyssa, în ceea ce-1 priveşte, afirmă că „ceea ce pune
slapânire pe voinţa noastra şi o Irage de la bine la rau e într-adevăr o neputin-ţii, o
slăbiciune',M o boala a firii noaslre. într-adevăr, întorcându-şi dorinţa de la
Dumnezeu şi predându-se simţirii. omul nu şi-a pervertit numai puterea poftitoare,
ci şi-a tulburat întreaga fiinţa, toate facultâţile sale manifestân-du-se anapoda şi
ffiră nici o randuială, cu tolul la înlămplare. îngrijindu-se numai de cele nevrednice
de dorii, omul, remarcă Sfântul Maxim, ,.îşi pre-schimbă dispoziţia suflctului
deodatâ cu cele ce se împrăştie, ca pe una ce se rostogoleşte împreunâ cu cele ce
curg şi nu înţelege că se pierde, din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de
adevăr".196
Una dinire cele mai grave lulbunVi pe care o are omul de îndurat este dez-
ordinea facultăţilor sale. Sfântul Maxim spune că viţelul de aur, care sim-bolizează
realitatea sensibilâ ridicată la rangul de idol, reprcziiitîi in ace las i timp
..amestecarea şi confuzia puterilor naturale înlreolalta"; sau mai curîind, spune el,
„împreunarea lor pătimaşă şi nesocotită, care dă naştere lucrilrii nesocotile a
patimilor contra firu".197
Efectele schimbării sensului dorinţei le resimte în primul rând minlea omului.
Despre patologia ei am vorbit în capilolul precedent. Să semnnlfim

1
( uvimi fmpotriva eUnitor, 8.
19
Rdrmiruuri cătrv Talmie, Prolog. "" Sf. Simeon Noul
Teolog. Discursuri etiee, XIII, 101-107.
11
Kâsfnuisuri ctitrc Ţaittsie, Prolog.
"■ tbidatu inAmingua. 10.PG9I.
II56C.
* lifristolă catrt' Nirolae Monahitl, 7.
m
Marete cuvSnt t-atehetic. 16.
itth'f/iinsnri vi'itrv Tiiltisif, Prolog.
m
Ibidem, 16 (CCSG 7, p. 105).
fif»
I'tiift/ogitt oimilui ct'tztK

aici numai faplui că, orbită de plăcere1''* şi înşelatâ de ea,lvl ea nu-şi mai CxercitS
funcţia sa naturală, de cunoastere. de contemplare şi de discernă-tnfint, nici pe
cea, de asemenea nalurală, de conducere a puterii poftiloare: dimpotrivă, lasându-
se înrobilâ de aceasta,'01 se pune In slujba ei,:c' făcând din căutarea şi punerea in
Incrare a mijloacelor care să-i permitii împlinirea pof'lelor, una dinlre principalele
ci activităţi.
L'n all efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftiloare este di-
vizarea tutnror facultâţilor oinului, în primul rând a dorinţei. In Adam, do-rinţa
omului avându-L ca unică ţinlă pe Dumnezeu şi tinzand fai'ă incetare şi cu totul
spre El, era desavârşit unificată; omul nil dorea nimic alteeva decât pe Dumnezeu
şi nu avea alia dorinţă decât cea legată de Dumnezeu. Abătan-du-se de la
Dumnezeu, dorinţa îsi pierde unilatea, iar îndreplându-se spre lumen sensibila,
privită" ca de sine stătăloare, în afara lui Dumnezeu. ajunge sâ se răspândeasca,
risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea minica decăzuta a omului. Ea
devine asttel multiform;"!. se divizeazfi într-o mullitu-dine de dorinţe elerogene şi
adesea contradictorii. „DespSrţiiuhi-se de cuge-larcn la acel Until şi cu adevărai
exislent, adică la Dumnezeu, şi de dorirea Lui, au câzut in pofte felurite şi
mărginite ale mipului", spune Sfâiitul Ata-nasie eel Mare. Legal de aceasta, omul
pierde unica şi adevărata bucurie. irainica şi slatornică, şt se risipeşte în mulţimea
plăcerilor sensibile: „lubind plâcerea, sufletul a început s-o caute pe felurite câi",
adauga Sfflntiil Aianasie."
Atras din toale părţilc de multele sale dorinţe, sufletul se risipeşle şi se
divizează. Minlea se răspândeşte în iienumârate direcţii, risipindu-se şi revâr-
sându-se în llecare cltpa spre ceea ce place simţurilor."* „Mintea pălimaşa, spune
Eviigrie, riităceşte în toale părţile. iarcând al'la prilejuri de împlinire a poftelor
sale nu poate fi in nici un chip oprită de la împlinirea b»". Prinsă in vârtejul
perpeluu al poftelor. minlea îşi pierde stabililatea şi pacea pe care le avea alunci
când îşi implinea lucrarca sa firească, de contemplare a celor diiinnczcieşti, este
târâlă de curgerea neincelatelor schimbari şi se află într-o neconienîtă frămănlare,
Suflelul esle divizat nu numai de mulţimea dorinţelor care-l bântuie, dar şi de
dualitatea de care este marcat prin cunoaşterea binelui şi a rilului pe care a
dobăndil-o prin păcat. „Căci cum se grabeşte să înfeleaga binele, no-

Cf. Marcii Ascetul, Dt&pre Irgea duht/wticeaxed. 103. " Cf.


Talasie. Cnprte despre dmgaste, IV, 15. " Cf. Sf. Isuuc Sinil.
Cuvinie drspre nrvoîitţd 18. " Cf, Marcu Ascetul. Epîsiolâ
răirr Niroltu' Mouahut. 7. ;"' Cf Nichila .Sfiihattil. Cele 300de
capetg.... III. 94-9S,
<'uvâtti fmpQtliVQ pâgeini/w, 3-
" Ibidem, 4.
11
Sf. Grigorie dc Nyssa. liespiv feiivrie. VI, 2. "":'
C'apele gnosiice. I, 85.
G7
Premise imtropotofiic.t*
tează Sfăntul Diadoh al Foticeei, îndată îşi aminteşte şi de rău. Fiindcă de la
neascultarea lui Adam, ţinereade minte a omului s-asfaşiatîn două".?ri
Omul. înrobil de dorinţe şi dc plăcerile simţurilor, se alieneaza în înlrcgi-
me. ,.La cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a
pofti se dcşartă în trup şi de aceea devin întregi trup", spune Sfăntul Grigorie
Palama.20B De ncum, omul are de suferit mărginirile impu.se de rrup şi suferinţele
legate de el. „Pofta de plăcere... preschimbS dispozi^ia sufleru-lui deodată cu cele
ce se împraştie, ca pe una ce se rostogoleşte împreună eu cele ce curg", spune
Sfântul Maxinv4' Legându-se de trup prin plăcere, omul ajunge în stricăciune şi
moarle.210 „Amăgiţi la început prin amăgirile plăcerii, am ales moartca în locul
vteţii"; „plăcerea păcâtoasâ* este maica morţii". spune înca Sfanlul Maxim.2"
Din duhovnicesc cum era în starea sa originarâ, omul, prin pervertirea doriniei.
devine psihic. trupesc, şi pierzând tra.săturile proprii firii sale." : se race
asermlnător animalelor;:n „pornirea dobitoceascn şi neraţională i-a fâcul să uile de
firea omeneuscă";214 „suflelul se pleacă spre plăcerile trupului cum se pleacă oaia.
când paşte, asupra păşunii".21*

Abătându-şi puterea doriloare de la Dumnezeir şi indreprând-o spre reali-taţile


sensibile, penlru a culege din ele o plăcere care se dobândeşte uşor şi iute. omul
vede curftnd că desfătarea râvnitâ se spulbenl numaidecat, şi plă-cerii. indară, îi
urmează durerea.
In slarea cea dintâi, omul nu cunoşlea durerear1'' bucuria duhovnicească pe care
i-o dădea comuniunea cu Sfânla Treime era cu (otul ferită de ea. Dar din clipa în
care, prin pâcat, a încelat sa mai fie duhovnicesc şi a devenil tmpesc. placerea s-a
în jug.it cu durerea,217 „Experienţa îl învaţB ca e cu neputinţfi sâ ajunga" sa aiba"
neconlenil plăcerea ca tovarăşă de viaţă şi sa rămână cu (otul neatins de durere";
sau, lot asa: ,.Omul aflfi prin fnsăşi experienţa sa cfi orice plăcere are ca urmaşfi în
mod sigur durerea", cum remarcă Sfantul Maxim.318

1
' ( uvâm ascetic Tn l(X) de capete, 88.
M
Ttiade, I. 2, 9. Cf. Sf. Maxim Mfinurialtapl. Ambigm 10. PG 91. 1112 C:
..Suflcliil ini'.L firuln se. piin niîjlociicu Inipiilui, contiai firii, spre celc sensibik'.
imbraciio forma pâmânteasca".
fuixpuiisnri vălre Tulnsie, Prolog. :iuCf. Sf. Maxim Mfii'turistroml. Râspunsuri
ctiire Talasi?, 61. Cf. Ibidem, scolin I I.
1
Ctij/ete (lespre CUnoţtitlţQ dr Ihitimezeu şi îroiiomîa hitniptirii, III. 18.
;|
- Cl". Sf. Nichita Slithatul. Cele JOOde rope/e.,.. I. 15. '" Cf. Sf. Grigorie
de Nyssa. Despre viaţa IttiMoise, II. 302. 2,4 ibidem.
:is
Idem. BespreftcioHe, IV, 5.
lfl
* Cf. Sf. Maxim Măj<iu isitorul, Hăxpumuri câire Tahsir, 61.
m
Cf. Sf. Maxim Marlurisiiarul. Râsptmsuri către Talasie. 58; 61. Sf. Nichiia Siifhiiml,
('tie MH)de captfe*., I. 23. 68. Sf, Maicu Ascclul, Desprr legeti Julunnir.uiMti, 42.
" Răspunsuri t'ătre Tcdasie, Prolog.
Paiologia omului ctitttl
Nu vorbim iiici numui de durerea fizica pe care o incearca* omul, ci şi,
indeosebi, de sufcrinţa psihică şi morală, care capăul forma tristeţii. „întrista-rea
(kimt]) sufletului este urmarea placer ii simţurilor, căci prin acesiea se iuişte
înfristarea", aflăm din scoliUe la „Răspunsurile către TaJasie".21* întor-c'mdu-si, o
dat;l cu dorinţa, şi mintea spre cele sensibile, omul îi oferâ puterii safe de
cunoaştere un obiect care nu corespunde rostujui ei şi care nu este nici pe masura
naturii sale. „Socotind lucrarea simlurilor... drepl o lucrare n.nmalil şi...
prinzându-se de cele corporate,.., purtata in chip nerational de acesiea, din prioina
simţirii care a biruit-o, mintea naste întristarea din suftei, infrucât acesta e lovit de
biciuirile dese ale conşiiinţei".^'
Dar această iristeţe vine şi din aceea ca obiectul dorinţei şi plflcerea care vine
de la el nu sum nici elc pe masura puterii de a dori a omului şi a bucu-riei care îi
era menită. Dorinţa a fost ssidită* în om ca să-1- doreascâ pe Duiti-nezeu şi sâ" se
bucure de El. „Dorinţa noastră fierbinte e fâcutâ pe masura... bunătăţii
nemurginite", arată Sfăntul Nicolae Cabasila.2-1 Dumnezeu, spune lui el, „este Cei
ce a poirivil astfel (pe măsura Luij sufletul nostru şi dorul dupfl fericire şi întreaga
noastră fiinţâ"';'" „câci şi inima pmeneasca aşa a fosl zidttă dintru început, mare şi
largă ca un rezervor, ca să poată cuprinde în ea pe însuşi Dumnezeu"."* Şi tol aşa,
omul avea din fire capacitates nesfârşită de a se bucura, pe măsura bogitţiei
bunătăţilor divine care-i fuseseră fagădui-Le, îndieptând spre cele sensibile puterea
iubirii sale, omul îj oferă acesteia numai obiecte mitrginite, cu o existenţă limitatâ.
particele neînsemnaie, cu to-lut relative, tl nu înceteaza~ însă să înseteze dupA
i n l i n i t şi absolut, pentm că, prin ciklere, facilitate» sa de a inbi şi-a schimbat
doar direcţia, nu şi natura, ramânând nemârginitâ, ca şi Cei spre care se îndrepuj în
chip firesc la nice-put. Jar omul cade, astfel, pradâ tristeţii sail, folosind un cuvtot
mat percu-tant peniru omul modern, jnsatisfacţiei, pemru cil nu-şi poate stinge
niciodaln dorinUi şi nu se poate bucura vtsşnic, Nici o realitate a acesîei lumi,
mărginita prin Datura ei, nu este în măsurâ' s,1 sature ncmârginitul dor al omului
dupâ nemârginire. ..Nimic din lumea celor zidite nu-i în scare să înlreacS dorinţa
noastrft spre fericire, ci toate sunt mat mici şi mai prejos decât ea".22' Dorinfeî
nesfarşrte de fericire care ţine de propria lui naturîl, nu i se mai oferă de-acttm
decflt phlceri fulgurante, care pier repede, likilnd în sufletul omului un gol
dureros. „Nimic din cele de jos nu ne pot săiura, nici nu poate pune capăt
dorinţelor noastre, ci veşnic rămânem însetaţi, ca şi când nu ni s-ar îrn-plini nici
una dintre dorinţele care ne mistuie. Toale acestea pentru ca* sufletul omenesc
esîe însetat dupâ* desflvârşire. dup.1 apa cea veşnică, şi atunci cum ar putea sit-J
saturfi această lumc a noastrâ, trecătoare ? La acest iucru se

*"Ibidem, 58. scolia 3. Cff itmtem. 58. ::o


Hâspnnsuri cătfn Tafttsie, 58.
1
Dfxpi-e viafa i'i firistox. VII,
'-' Ibidem, mIbiAm,XL --■'
:

tb&em, VII.
09
Premise aril ropohgiee

gflnden Domnul cftnd spunea ferneii samarinence: „Oricine va bea din aceas-tă
apă va înseia din nou; eel ce va bea însă din apa pe care Eu îi voi da-o, acela nu va
mai înseta in veac" (In 4, 13-14)
DezamSgit de fiecare data dupa" împlinirea dorinţelor sale, simţind mereu iin
gol în adâncul fiinţei sale, suferind din pricina nepotrivirii di litre ceea ce aflâ şi
năzuinţele sale profiinde (pe care continuă sa le aibă fără să le mai cu-noascâ*
adevăratul sens), rămas într-o lume de obiecte, omul cutreieră printre ele, trecând
de la until la allul, străbate una dup5 alia sferele acestei lumi, rTiră a ajunge
vreodală la capatul cautării sale. „Oricare at 11 bunătăţile cu care suntem încârcaţi,
fie şi chiar toate buiiătăţile lumii, noi privim mai departs şi căuiăm ceva ce
nicicând nu vom gâsi în această lume, a celor văzute. sau, mai pe scurt, nimic nu
poale satura aceasră dorinfâ si nici o putere din su-fleml nostril nu e in stare să
sature aceastâ sete după fericire"."
Omul căzut traieşte astfel într-o stare de permanent^ frustrare, într-o per-peniă
insatisfacţie fîinţială. Chiar dacă, uneori, împlinirea vreunei dorinţc îi 'l;i. pentru o
clipă, iluzia câ a aflat ceea ce căuta, întotdeauna obieclul dorinţei sale, pe care
pentru 0 clipfl l-a socotil absolut, sfărşeşte prin a se dovedi măr-ginit şi relativ; iar
atunci. omul descoperâ abisul care-l desparte de adevăratul absolut. Atunci
tristeţea inimii sale, chip al neliniştii în faţa acestui vid, rod al profundei sale
fnistrări, sporeşte. larcl încearca în van s-o lecuiasca prin ceea ce a nâscut-o; în loc
să admits că golul acesta chinuitor este absenţa lui Durnnezeu din sufletul său şi că
numai El îl poate umple (cf. In 4. 14), se încăpâţânează să vadă în el o chemare la
posedarea şi desfatarea cu alte şi alte noi obiecte care, continua el să creadă, într-
un sfârşh îi vor aduce fericirea mult rfivnită. Pentru a evita durerea care urmeazâ
oricarei ptâceri şi pentru ca nevoia sa nemărginita' dc fericirc să-şi afle împlinirea,
omul căzut îşi continuă alergarea nebuneasca* în căutarea de noi plăceri, pe care le
adnna şi le înmulţcşte, încercând să refaca* totalitatea, continuilatea şi absolutul
dupa care tânjeştc, crezând în chip desert că poate afla infinitul în acest abis în care
se scufunda tot mai mult,
Arătând cum în simţirea omiilui căzut plăcerea este legata de durere, Sfântnl
Maxim spune; „Şi fîindcă orice plăcere rea picre împreuna cu mo-dalităţile care o
produc. omul, afhlnd prin însaşi experienţa sa, că orice place-re are ca urmaşâ în
mod sigur durerea, îşi avea toată pornirea spre plâcere şi loată fuga dinspre durere,
Pentru cea dintâi lupia cu roata puterea, pe cea dc-a doua o combătea cu toată
sarguinţa, închipuimlu-şi ca* printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe
acestea una de alta şi iubirea irupeascâ de sine (c^iXainla) va avea unitâ cu ea
numai plăcerea, rămânând neîncercată de durere- Sub puterea patimii, el nu ştia,
precum se vede, ea* plăcerea nu poate fi niciodalii fara de durere. Căci în plăcere
e amestecal chinul durerii,

m
Ibidem, II.
"" thidem.Vn.
70
I'alologiti omiihti reizul
chiar dacă pare ascuos celor ce o gustifc, prin faptul c5 este mai puternică pati-m;i
plăcerii".227 Străduindu-se să ocolească durerea prin înnoirea şi înmulţi-rea
plăcerilor, omul nu lace decât să-şi sporească suferinţa; „Vrând să scă-păm de
simţirea chinuitoare a durerii, ne aflăm retugiul în plăcere, încercănd să ne
mângăiem firea torturată de chinurile durerii. Dar grâbindu-ne să tocim
împunsălurile durerii prin plâcere. înlărirn şi maî mult zapisul aceleia împo-triva
noastră, ncpulând ajunge la o plăcere eliberali* oV durere şi de osteneir."*
Altfel spus. în mod paradoxal, oinul pornit în câularea placerii, într-un sfârşît
nu aflâ altceva decât durerea, sub roate formele ei. Sfântul Maxim spune adeseori
că omul care alcargâ după plăcere nu-şi alinge niciodata ţelul. nepuu'mdu-se
bucura „nici de rodul simţirii, precum voia"." fncercarea oinului de a-şi afla
fericirea în afara lui Duinnezeu a fost diniru începul în mod necesar sorritfi
eşecului, pentru că era, în fapt. cum arata* limpede Sfân-nil Maxim Marturisitorul,
cu neputiiîţâ* de împlinil; omul a încercat „să do-bândească, cum nu Irebuia. cele
ale |ui Dumnezeu, i'ăra Dumiiezcu şi înainte de Dumnezeu, şi nu după Dumnezeu.
Iar aceasla nu se putea".330
Ne întrcbăm atunci: cum de-au pulul Adam şi cei care i-au urmat lui să dea
fericirea dumnezeiască spre care îi mâna însaşi firea lor în schimbul unor plilceri
de rând şi slricăcioase, culese din materie, care aveau urmâri atât de nenorocite?
Comparand bunurile pământeşti cu cele duhovniceşti, Sfântul loan Gura de Aur
socoteşte ca a le alege pe cele dintâi nu este allceva decăt curala nebunie: „Da,
plăcerea e scurlă şi trecăloare, scrie el. Aşa sunt toaie cele omeneşli. toate celc
trupeşii; nici n-au apucal sa vină, câ şi zboară. Aşa e desfatarea şi celclalte (...) Nu
au nimic trainic, nimic statornic, nimic nemiş-cat. Tree mai repede ca apa râurilor
şi lasâ* puslii ş\ goi pe cei îndriigostiţi de ele, Cele duhovniceşti însâ nu sunt aşa;
sunt train ice. stalornice, neschim-bătoare. întinse cât toată veşnicia, Nu este, oare,
o mare nebunie stf schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice, pe cele veşnice
cu cele vremelnice, pe cele ce rămân neconlenit cu cele ce zboară, pe cele ce lie
aduc în veacul ce va sil Tie multă desfalare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare
osândâ 7".'11

3. Patologia agresivităţii

Alăiuri dc puierea poltitoare, în sufletul omenesc sta" pulcrea agresivă sau


irascibilâ (£h)u.&;). Această putere ţine de însăşi fîrea omului, fiind una dintre
componentele sufletului omenesc înca de la crearea sa.

■ R(îs(nmmn către Tnlasie, Prolog.


^Ambigua, 10. PG9I. II56C.
'"•ihutem " Omi/ii fa f'ttcere, I,
4.
71
Premise ţmiropotogice

a) Cea dintai funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănâtate (Adam


înainte de cădere, omul restaurat in Hristos) cste de a se împotrivi la tot ceea ce-I
poate îndepărta pe acesta de Dumnezeu, abătându-l din calea spre îndumnezeire,
pe care a fost pus hi creaţie. Aceasta pulere a sufletului, spun Sfinţii Pfirinţi, a fost
pusă de Dumnezeu in suflelul omului pentru a pu-tea lupta iinpotriva răului, mai
precis penlni a respinge atacurile demonilor, a se împotrivi ispitclor, a nu primi şi a
reteza gândurile răutăţii pe care duşma-nii i le semănau în suflet.2i: în Rai, Adam şi
Eva erau ispitiţi de diavol. Ei se foloseau de această putere pentru a păzi porunca
pe care Duninezeu le-o dăduse; sau, altfel spus, pentru a rămîine pe calea pe care
le-o pusese înainte Dumnezeu atunci cand i-a facut, pentru a rftmâne uniţi cu
Dumnezeu şi pentru ca sa creascâ duhovniceşte în El. Prin aceastfi putere a
sufletului sadi-tâ în ei de Dumnezeu, puteau să se împotriveascâ ispitei, respingând
momc-lile Celui Ritu şi ferindu-se astfel de căderea în păcat. „Mânia neprihănită a
fost dâYuită firii noastre de Dumnezeu care ne-a zidit.,,, ca o artnâ a dreptii-ţii",
spune Sfântul Diadoh ;il Foticeei.2'3 Dacă s-ar fi folosit de ea impotrivii Şarpelui,
Eva n-ar fi ajuns să fie stilpAnită de plăcerea pătimaşă.'14 Sfântul Isihie Sinaitul
spune, la fel; această putere „ne-a fost data de Dumnezeu ca o platoşă şi ca un
arc","5 şi tot el vorbeste despre folosirea ei „în chip drept, potrivit naturii sale,
împotriva lui Satana, şarpele'V'"* Sfantul Grigorie de Nyssa spune si mai precis:
„C8l despre iuţime Ounoţ), mânie (opyri) şi urfl (u.iaoQ), acestea se cuvine să
vegheze la porţi, ca niste cfiini de paza. omul folosindu-se de puterea lor fireasca"
numai penlru ca să se păzească de păcat şi împotriva furului vrăjmaş care se
strecoarâ înkfuntm pentni a-i răpi co-moara sa dumnezeiasca\ ca să fure, să junghie
şi sa piarda"'/" Sfântul Ni-chita Stithatul scrie, in acehişi sens: „Dacă doriiUa şi
mintea tind potrivit firii spre cele dumnezeieşti, mania este pentru ele o armfl de
dreptate împotriva sarpelut care şopleşte cugetului şi-I amăgeşle să se facâ pârtas
plficerilor rrupului";'"1* „Din fire, partea pătimasâ (iuţimea) a sufletului <G\*l6c,),
spune Evagrie, luptă cu demonii'V" „trebuie să ne folosim de partea irascibilă ca
sfl ne pornim cu mânie împotriva Şarpclui".240 „Mânia (0\)u6q| bună este o

Cf. Evagric, Capete despre th-osebirea palimihr şi a găiidurtlor, 16. Sf. Diudoh ul
Fotîceei, Cuvâni ascetic tn tOO de capete. 62. Isihie Sinuitul. Capete despre trez\'îe ,"
vinule. 31.
"■iMC.rK.
w
Ibidem,
"' ('npeie despre Ire&'ir şi viiiute^ 31.
''* Ibidem, 126.
'" Despre feciorie. XVIII. 3.
"' Despre'mflel, 57. Cf. 33.
-'" TratatuipraclLc, 24.
"™ Idem. Ad Eulugium monachwn. 10.
72
Puloiof-ia ormittii căzm
potcrc a sufletului prin care se nimicesc gandurile rele", spune tot el în alia parte.-"
îndepârtând cu ajutorul acestei puteri a sufletului, folosită conform naturii sale
originare, toate opreliştile, omul poare să inainteze. fctră nici o abatere, spre unirea
cu Dumnezeu. Sufletul, spune Sfantul Maxim, „preface mania in vigoarea
nesfârşita" a dorului ce se bucură de cele dumnezeieşti":-4: de aceea el sfaîuiesle:
„să ne mişte ratiunea noastră spre căutarca iui Dumnezeu (...), iar iuţimea să lupte
pentru păstrafea Lui".243
îndeosebi datorită lucrării puterii irascibile omul poate să-şi menţinff dorinţa
indreptata mereu spre Dumnezeu, impiediciind-o să se întoarcă spre realităţile
sensibile către care îl mână ispita. Aslfel, Sfântul Macarie spune; „Când se trezesc
patimile, cei înţelepţi nu ascultâ de elc, ci mai degrabă se mânie pe poftele cele
rele şi se fac duşmanii lor".24"1 Aceasta se cuvine sâ fie atiiudinea obişnuită a
omului duhovnicesc, spune Sfântul Diadoh ai Fotice-ei,-'" care arată că mânia.
folosită în chip firesc, este de mare folos sufletului/4" Sfântul loan Casian dezvoltă
o aceeaşi învăţâ'turâ.1'7
Datorită războiului pe care omul duhovnicesc ÎI duce cu ajutorul acestei puteri,
el se poate pfistra curat de pacat: „E proprie minţii mania polrivitfi fi-rii. Câci fâră
mănie nu e nici curiUie in om. Mania aceasta lupta* impotriva se-minţelor
semănaie ca placeri uiselStoare de vrăjmaşul, în trup".:"
Mania se dovedeşie maj ales folositoare In rug.lciune atunci cAnd, pentru .1
ajunge la vederea curată, omul trebuie să respingă toate gândurile care în-cearcă
să-1 întoarcă de fa Dumnezeu. Evagrie scrie, in această privinţă: „Când aşti ispitit,
sa nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe, cu mănie, impotriva celui care te
tulbură. Dacâ spui (gândurilpr) ceva cu mfmie, încurci şi faci sădispară
inchipuirile iseate dc vrăjmaşi".îw
Respingfind. prin mania bine folosită, ispitele care-l asalteazn din toate pârţile,
omul dovedeşte cat de mult şi de adev;Va! îl iubeşte pe Dumnezeu. „E proprie
minţii ura cea contrara nlului... şi fănl ura impotriva duşmăniei nu se descoperii
cinste in suflet", scrie Avva lsaia.?so

b) O alta" funcţie fire;isca şi normala a acestei puteri a sufletului este să-i


permits omului să lupte pentru a dobăndi bunurile duhovniceşti, spre care tinde
prin însflşi natura sa2*1 şi ca să ajungă în împărălia ccrurilor, câci, po-

11
Pseiido-stiptiineitt, 9. ed. Friinkenberg. p. 431.
' Rtfapiuisuri cat re Tti/asie, 55. M Tâkuin
Ui Total nosiru, PG 90. 896C. '" Omilit
duhovnicejti (Col. II), XV, 51.
' ('Want iiwtîc in 100 de copefe. 43. '- Ibidem,
62. ;''; Cf AferamifUttlemânâstirtfii, VII, 3. 3; VIII.
7-8.
* Doiuizt'ti şi noud de rminte, II, 2. M* Tintoiul practic, 42. m DotuUeti v» noud
de awtttie, II. 8. ~" Cf. Sf. Maxim Mfirturisitonil. Hospunsuri cdtre Talmie, 39. Cf.
Ibidem, scolia I.
73
Premise antiVpofogfcg
trivit cuvintelor Măntuitorului: , jmpărăţia cerurilor se ia prin siăruînţă şi cei ce se
silesc pun mâna pe ea" (Mt. 11, 12); Jmpărăţia lui Dumnezeu se bine-vesteşte şi
fiecare se sileşte spre ea" (Lc 16, 16). Ea il ajutâ, dcci, pe om in lot ceea ce face
pentru a-şi împlini datoria, adicil să sporea-scfl duhovniceşte şi să ajungă la
asemânarea cu Dumnezeu. Astfel, Evagrie scrie: „Sufletul rational lucreazîi firesc
atunei când partea lui iute se luptă pentru virtute".-,: Tot ea îi permite omului să-şi
îndrepte şi să-şi înalţe toate cclelnlte puteri spre Dumnezeu. Mai întâi, mintea.
Astfel. Sfântul Maxim sfâtuieşte: „Mintea ClKâţ) sâ se înlinda întreaga spre
Dumnezeu, trasă de iuţime ca de un odgon".:?ţ De asemenea, ea îi permite omului
sa-şi îudrepte spre Dumnezeu întreaga dorinţa, căcj ea „întăreşte pofta 1*,354
„îmboldind mişcarea poflei spre dorirea lui Dumnezeu"/" îi permite, în sfârşit, să
lupte penini dobândirea buctiriei duhovnicesti dupiî care tânjeşte. Evagrie afirmâ*
că „din fire, partea pătimaşfi luptă... în vederea unei plficeri*\Mfi A lupta pentru
placere înseamnă a lupta pentru a ajunge la ea, dar şi pentru a o pastra. Cea de-a
doua funcţie a iiH'imii apare aici strâns legatâ de cea dintâi. De aceea, adaugS
Evagrie, ..îngerii ne insuflă plăcerea duhovniceaacă şi starea de fericire creată de
ea, peiuru a ne îndemna să ne întoarcem partea pătimaşă (itiţîrnea) impoiriva
dcmonilor".358

Atunci când această putere a sufletului este astfel exerciiaia\ capâtă forma iniei
mânii virtuoase, înţeleaptă şi sfântă, cea despre care vorbeşte Psalmis-tul, cftnd
zice: „Măniaţi-vă, dar nu grcşiţi" (Ps. 4, 4). Când omul se foloseşte astfel de
aceastâ putere a sufletului, potrivit naturii şi scopului ei firesc, el este înţelept210
şi ,.sc miscă în chip sănatos",260
Prin păcat, omul şi-a perveitil şi aceastS putere, nemaifolosind-o aşa cum se
cuvenca, ci într-un mod ncfîresc**' şi lipsit de ruthine,"'1 ea devenind bolnava:
„mânia {Q^ia;) necuvenită se iscă în sufletul eel bolnav", scrie Evagrie.263
In loc să se rfizboiascfl pentru adobândi şi a pastra bunurile duhovniceşti. ea
lupţă acum pentru bunurile materiale cele deşarte. spre care îl împing pc om
mintea sa pervertită şi pofta,264 Ea se pune în slujba dorinţelor patimaşe

™ Tmiaiul pmctiv, 86.


"' l'âttuire \a Taliil tiostm, PG 90. S96C
;M
Râspunsuri câtre Taktsie, 49. scolia G.
** Ibidem, 49.
Tratatul pnaetic, 24.
2
" Cf. ibidem.
m
ibidem.
259
Cf. Sf. Macarie EgipteamiJ. Omilii duhmmictfti (Col. H). XV. 51.
" Sf. Nichiiii Stilhiiiul, Cfffc W04e capete..,, I. 15.
,:
Cf. Isihie Sinaitul, Cttfn'le despfe tir?vi*.\ 31. Sf. Isaac Sirul. CuvmU dtfţpW rUcvo
inlă, 27.
;
Cf. Isihie Sinaiiul, loc. cit. Origen. Ontiiii ia Facere. I. 17. '"'
l'scmh sufilinwnt, 9. ed. Friinkcnberg. p. 431, :'" Cf Sf. Nichita
Stithatul. Oeaore sutler, M.
74
f'afologio omiilui nizut
care îl îmbolclesc pe omul ctfzut2" şi se dedică cu totul căutării şi păstr5rii plâcerii
legate de ele. Sfinţii Părinţi se referă adesea la legălura fundamental» dinrre
agresivitate si plăcere. Avva Dorotei, de pildă, spune că mfinifl omului ,.sr naşte
mai ales din iubirea de piăcere (((nXTjSo-Aa)".266 La omul căzut agresivitatca îşi
păstrează funcţia sa de lupta pentm a dobândi plăcerea, pen-tru că, aşa cum spune
Evagrie, „din fire ea lupta în vederea unei plăceri oare-care"; numai că, omul
parăsind bunurile dumnezeicşti şi Hpsindu-se astfel de bucuria duhovnicească
adusă de ele, această putere a sufletului sau se va stradui de acum să găsească şi
să păstreze cflt mai mult plăcerea trupeasca.
Am văzut ca experierea plăcerii sensibile este urmată faiă greş de durcre,
l'i/ica, dar şi psihioă şi moralâ. De aceea, la omul cfizut pulerea irascibilfi este
folosita şi oa să fugn* de durere3''7 şi, în general, de orice neplacere sau
2M
suferinţa.
împlinirea acestui ţel contrar firii implică o a dona formă de pervertire a
acestei puteri a sufletului. Nemaifiind folosită pentru a se război cu demonii .>i
momelile lor, penlni că de acum se învoieşte cu inclemnurile lor şi le îm-plineşte
voinţa, omul îşi intoarce iuţimea împotriva scmcnilor, văzând în oi fie obstacole
în împlinirea dorinţelor şi atingerea plflcerii, fie cauze ale sufc-rinţei legata de
iubirea egois(a pe care o are peniru sine însuşi. „Am ales cele maleriale în loc dc
ponmca iubirii şi, îngrijindu-ne de ele, ne rfizboim cu oamenii. in timp ce se
cuvenea să punem iubirea de oricc om mai presus de-cat cele văzute si decât
însuşi trupul nostru", spune Sfântul Maxim,3*9 indi-cand astfel filautia ca
principala cauză, căci ea „a sălbăticit facultatea iuţimii ilin noi, fiicfindu-ne să o
pornim. de dragu] plăcerii, unii împotriva altora".2™ în ceea ce-l priveşte, Evagrie
insistfi asupra faptuliii c;1 omul este aţâţat la aceasta de demoni, care, scrie el,
„alrăgându-ne ofttre poftele lumeşti, silesc partea pattmaşă să lupte. conlrar firii
sale, împotriva oamenilor".2"
Sfinţii Părinţi sunt unanimi în a sublmia şi în acest caz caracterul neflresc şi
iraţional al acestui mod dc folosire a puterii irascibile, care constituie o adevârată
pervertire a ei, o îndreptare a ei spre un scop contrar firiî. Chiar aşa se exprima
Evagrie, atunci când sfătuieşte: „Sâ nu te foloseşti rău de partea palimaşâ,
ajungand s-o foloseşti contrar firii. mâniindu-te împotriva frate-lui"-,f*\ „Mania
împotriva şarpelui este în noi prin fire, dar noi ne folosim de ea împotriva
aproapelui", spune cu amărăciune SfAnlul loan Scararul/" lar Avva Isaia scrie:
„Dar mânia noastră s-a mutai rmpolriva aproapelui, pentru

( f Sf. Alannsie ccl Miire. Cuvâni tmpoitivu vlinilor. 3. 106


fnvâfă/uri dr M'Jlrl folositoare. XII. 7. '? Cf SI' Maxim
Mi'utiiiisirorul. Râspunxuri <âtr<> Talosie, Prolog.
m
Ibidem.
(itvârtt ascetic. 7. ;;" fyhtote, 26
(28. PG 91. 620C).
m
Tnuaiul pmctii-. 24.
?:
' Ad Bufafputn tiumiulnim, 10.
"' Scam, XXVI. Partea a dona, 41.
75
Premise arttropologice
toate cele neînţelepte si nefolositoare";""1 „şi ura noastră s-a schimbat în por-nire
împotriva firii, spre a uri pe aproapele şi a ne scârbi de el".7" Sfântul Isihie
Sinaitul, la fel. vorbeşte despre „mânia pornită spre oameni împotriva firii". 2 7 '
Sfântul Nichita Stilhatul, spunând că, „dacă omul îşi într-armează mânia împotriva
şarpelui celni vechi, atiinci ea se mişcâ polrivit firii",277 ara-t& de asemenea
caractenil nefiresc al noii direcţii pe care pacatul a dat-o acestei mişcări a
sufletului şi caractenil ei iraţional; „Daca (omul) îşi într-ar-mează mania împotriva
semenilor (...), atunci ea se mişcă într-un mod lipsil de raţiune (ob XoyiKaJ^), iar
el vieţuieşte conlrar raţiunii (oAtywQ)",27* adicâ în mod nebunesc.
Mai nebunească încă este folosirea ei împotriva lui Dumnezeu. Astfel, de la
rostul ei firesc, de a se lupta împotriva a tot ce-1 putea înstrâina pe om de
Dumnezeu, prin pSoat agresivitatea ajunge să fie fojosită in sens cu totul contrar.
adică împotriva a tot ce l-ar putea apropia de Dumnezeu. mergând pânâ la a se
întoarce împotriva lui Dumnezeu însuşi. Astfel, Staniul Varsa-nufie spline: „In loc
de ura cea de la Dumnezeu, prin care se urasc cele rele, a aruncat in noi ura rea,
prin care urâm cele bune şi pe Dumnezeu rnsuşi1'.27*

Piitem observa acum că, în ceea ce priveşte facultatea irasctbila, func-ţionează


acelaşi principiu al iconomiei pe care 1-am subliniat atunci când am vorbit despre
puterea poftitoare a sufletului: în om există o unicii forţă agre-siv;l care poate fi
folosită în două feluri, mai precis, care poate fi îndreptată in două direcţii
contradictorii şi incompatibile. Cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Viaţa voită
a firii omcneşti e desfăcută numaidecat în două por-niri". Evagrie scrie şi el, în
acelaşi sens: „Partea pătimaşă lupta (...) in ve-derea unei placeri oarecare".2*1 Dar,
aşa cum am arâfat, una dintre aceste di-rccţii corespuncle scopului firesc, este
normală şi sanătoasă, cealaltă o înde-pârtează de la acest scop firesc, o face să
lucreze contrar naturii sale, condu-când la îmbolnâvirea ei.

In fapt, In ceea ce priveşte direcţia pe care o ia, puterea agresivâ este legată de
orientarea pe care omul o dă celorlake două puteri ale sufletului sâu: raţiunea şi
dorinţa, ea fiind folosită tocmai la împlinirea scopurilor acestora. Acest lucru ni-l
arata Sfântul Nichita Stithatul: .Juţîmea este la hotarul dintre pofta şi puterea ra-
ţională a sufletului, fiind fiecăreia dintre acestea ca un fel de armă în mişcarea lor
contrara firii, sau conformă firii. Pofta şi raţiunea, mişcându-se porrivii cu firea

m
tJvuâzed si notui de cwinte, II, 2,
:i
; Ibidem, 8.
i7
° Cttvânl desprv irezyie si viilule., 34. *"
Desprvsuflel. 33.
m
Ibidem, 34.
' Sriisori iluhovmceşii, 97. m
Despre „Feritiri", II. p. 345. :HI
I 'mUitut pntciic, 24.
76
I'atalogia oimiliti câztil
spre cele dumnezeieşti, iuţimea este fiecăreia dinrre ele o armâ* a dreptăţii, îm-
potriva şarpelui care le şopteşte şi le înfăţişeaza' numai împărtăşirea de placerile
tnipnkii şi bucuria de slava de la oameni. Dar abătându-se acestea de la mişcarea
potrivită firii şi mutându-se de la îndelelnicirea cu lucnirile dumnezeieşti spre cele
omeneşti. iuţimea li se face arnia nedreptăţii, spre pftcat. Acestea se vor lupta in
acesi caz si se vor nfipusli prin iuţime împotriva celor ce le înfrâneaza* pomirile şi
poftele lor".""

Vom vedea câ, la omul căzut, pulerea agresiva" bolnavă se vădeşie mai ales
prin mânie (în sensul larg pe care Sfinţii Părinţi îl dau acestui cuvânt). De aceea
ne vom îndrepla atenţia spre nenumaratele efecte patologice ale acestei stări.

4. Patologia lîbertăţii

Omul a fost creal liber, adicâ stăpân pe voinţa proprie şi având puterea de a voi
în felul în care doreşte, nefiind supus nici unei nccesităţi.^1 Libertatea (eXeneepta)
este una dintre însuşirile firii dumnczeicşti şi, creându-l pe om dupâ chipul S;1u,
Dumnezeu a pus in el aceasta" însuşire.-'" Sfântul Grigorie de ^jyssa aratfi ca:
„dacA sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirigui viaţa, atunci de buna" seamă
ca chipul din om n-ar mai fi until dumnezeiesc, ti lals. înstrainai si t'ârâ asemanare
cu originalul. Şi cum sâ mai vorbeşti de un chip al naiurii absolute, cand acesta e
sugrurnat şi robit de silă? Căci eel care a fost zidil intru totul asemenea lui
Dumnezeu trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe vointa proprie".aM
Conferind naturii umane libertatea, Dumnezeu a voit s-o facă astfel pârta-şfl
propriei Sale desâvârşiri.3*6 „Libertatea, spune Sfantul Grigorie de Nyssa, il arata
pe om făcut după chipul lui Dumnezeu, căci a nu depinde de nimic şi a avea loate
de la Sine este propriu preafericitei Dtimnezein"."h' „Prin liber-fate. omul este
asemenea cu Dumnezeu (\cr6usoq)", afirmă etH( Acesie ultima afirmaţii aratS c;î,
în mod esenţial, prin libertatea sa omul se aratfi ca fiitid

m
Ctle3Q0decapct*...,l 16.
-'"' Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea onutlm. XVI. PG 44. I84B. Mamie
vuvimi catrheiir, 5; 30. .Sf. Vasile eel Mare. Omitla: Că Dumnezeu nn este aulotvt
rrlctur. Sf loan Damaschin, Dogmatlca, II. 12. 2S. Sf. Maxim Mfutnrisitonil, Di.vputa
ru Pyrhu.v. I'G 9 1. 3241) Tala.sic. < 'apeie despre tinigosttt, înj'râiutre \i petrevrrea vt'a
dupâ rmnle, II. 16. Sf. Macarie Egipieanul, Omifii (Col. II). XV. 23; 25: 40. Sf. Irineti.
Contra ereztUor, IV, 37. 1:4.
1
Sf. Chiril al Alexandria. GUifire la Faeere. PG 96. 24C Sf. loan Damaschin,
Qognwtica, III. 14. m Maivlr cuvâni cateh&ic, 5.
■'*- a Sf. Maxim Muiturisitonil. Dispute ru /'.vr/w.v. PG 91. 304C. Sf. Grigorie Je
Nv&sa. I)esj>re (m eren umnliti, XVI. PG 44, I84B. '"' ('uvânt dtsprt mount*, PG
46. 524A.
"■ Ibidem.
11
Premise. tmtWpOiOgk *
făcui dupâ chipul lui Dumnezeu; ele nu se află in contradicţie en conceptia
Iradiţională. poirivit careia omul este chip al lui Dumnezeu prin sufletul său
rational, peniru că libeitatea este o însuşire a acestui suflet rational. Voinţa
(ufekrpic,), remarcâ Sfântul Maxim, este „voinţa sufleiului rational";2'1' miş-oarea
Hberâ caracterizeaza „cele naturale ale celor înţelegfitoare",?" Iar Sfân-lul
Grigorie de Nyssa remarea. în acelaşi sens, câ „vrerea noastră liberă (rtpo-
alpECTiţ) (este) acel ceva nesupus nimămri si liber pe deslinul sau, ale cărui
temelii stau în independenţacugetului nostru".2*1
Creându-l liber. Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unil cu El prin
împlinirea asemanarii, să fie cu adevărat binele lui propriu. Dumnezeu, învaţă
Sfântul Grigorie de Nazianz, „1-a cinstil pe om dAndu-i libertatea peniru ca binele
să-i aparţină cu adevărat celui care 1-a ales, nu mai puţin decfil Cehii care a pus
inceputul binelui In firea lui".:'Ji Obişnuitei obiecţii, că Dumnezeu n-ar fi trebuit
sit-1 fncu pe om liber, pentru ca, aslfel. sa nu po.ua cădea în păcat. Sfânlul Irineu îi
răspunde; „Dacâ ar ti fost aşa «...), comu-niunea cu Dumnezeu ar fi fosl lipsită de
oricc valonre şi n-ar fi fost vrednic de doril. binele pe care 1-ar fi dobândit ITiră să
se mişte liber spre el şi iără mci o grijă şi lucrare din panea lui, ci de la sine şi fărâ
nici un efort"; având „binele de la sine, şi nu prin liberă alegere (...), omul n-ar fi
înţeles mareţia accstui bine şi nici nu s-ar fi pului bucura de el"."1 Sfantul Macaiie
spune şi el; „Cand zici că omul eel bun este lipsit de libertate, îl lipseşti de laudă.
Cel ce este, din fire, bun, chiar dacă doreşte aceasta. nu este vrednic de laudă. pL-
niru că nu este vrednic de laudă (...) daca nu îmbrăţişează binele in chip liber".:'j;
lar Sfântul Grigorie dc Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru lolul asemenea lui
Dumnezeu, trebuia sa fie din fire liber şi stâpân pe vointa proprie, pentru ca apoi
participarea la bunurile dumnezeieşti să fie rasplata unor strâdanii virtuoase".3"
Omul n-ar fi putut cu adevărat să devină dumnezeu dacă i-ar fi lipsit mm dintre
însuşirile firii celei dimmezeieşti, libeitatea; iar, pe de altă pane, el n-ar fi fost cu
adevara! virtuos, virtuţile fiindu-i cum-va impuse, dacă nu le-ar fi câştigat prin
deschiderea liberă a voinţei sale la harul sfinţitor al lui Dumnezeu. „Nu este virtute
ceea ce se face silit",:'J spune Sffmtul loan Damaschin.
în starea firească de la început, libeitatea (feXe\)G£pla) consta pentru om in a
decide de until singur, ceea ce înseamnă a acţiona poirivit naturii sale. „Libertatea
este asemănarea cu acea neatârnare şi aiitodeterminare, care ne-a

' Scneii despre refe e/ouă viiinfe hi Hh.\ios (Opuscule teolt>\>ice si polttttiCH), 1. PCi
91. 2ID. Cf Dispute cu Pyrfau, PG 91. 293B. " ' Dkptaa cw Py/fm. PG 91. 301AB.
■ ' Marclecuv&tl calehelic, XXX.
' Cuvântarea XLV, PG 36, 632C. -'*'
Ctmtra ereziitor. IV, 37. 6. ;" Omitii
duHovrUeeffti (Col. II). XXVII. 21. **
Marele ciiviml raU'heiic, 5. :'"'
Oogmaiivtt. II. 12.
7S
Ptnologia omittni <<mt\

fosl dăruită dintru început de Dumnezeu", scrie Sffmlul Grigorie de Nyssa.''7


Sfântul Maxim Mărturisiton'l spune, în acelaşi sens, ca pentru om libcrtatea conslă
în punerea de acord a voinţei sale personate, sau a voinţei „gnomice" (socoiinţă)
(6feA.rma yixo(ivic6i') cu voinţa sa firească (QfeXriMCt $\>CUK6V). care (inde
spre bine, şi în desâvârşirea firii sale in Dumnezeu, Care este obâr-şia şi telul
sSu.~y>( Altfel spus, libcrtatea pentni fiecare om constă în a aiege îmotdeauna
Innele, în a-L alege înlotdeauna pe Dumnezeu.
Am arălal că stă în firea omului să tindâ spre Dumnezeu. ca să devina
dumnezeu, Aşa că numai păstrându-şi toate însuşirile conforme cu firca, în-
dreptate spre Dumnezeu, şi iiumai ajungând la asem.lnarea cu Logosul, omul este
cu adevaral om; numai aşa el poate să acţioncze conform cu propria lire, nefiind
determinal de nhnic din ufaiă sau strain de el. I .a fel, am ariUat ca in virtuţi so
află adevarata fire a omiilui, prin ele se luminează chipul lui Dumnezeu din el,
ajuiigântl la asemanarea cu El. Vieţuind in chip virluos, omul nu numai câ duce o
viaţă cu adevăral omeneasca şi acţionează in contbrmi-late cu ceea ce este, mişcat
de propria fire, lara a fi mânal de nimic din afarii şi sixain de el, care să-i
înrobească voinţa, dar, mai mult, el acţionează în conformitate cu Dumnezeu
însuşi, împârtaşindu-se de voinţa Sa suver;mă şi libcrtatea Lui absoluia. Omul unit
cu Dumnezeu prin virtute esle astfel h> duninezeil, fiind liber dupa cliipul
libertaţii lui Dumnezeu. adică „este părtaş la libertatea maririi rlilor lui
Dumnezeu", despre care vorbeşte Sfântul Apos-tol Pavel (Rom. 8, 21).
Slantul Grigorie de Nyssa învaţă că libcrtatea absolută a omului sta in irei
pnncipii. care se implică reeiproc, având în fond aceeaşi semnificaţic: ase-
mflnarca cu Dumnezeu, viaţa virtuoasă şi conformitatea cu firea. „Libcrtatea,
scrie el, este asemănarea cu ceea ce este neatârnat şi autodelerminat. asemâ-iiurc
care ne-a fosl dămită dintru incepul de Dumnezeu. (...) După nalură, li-Ix'rtatea
este una singură şi se înrudeşte numai cu ea însăşi; prin urmare, tot ce este liber
are legâturi de prietenic cu ceea ce se aseamănâ lui. Or, cum Dumnezeirea este
izvorul a loată virtutea, aşadar în Dumnezcire vor fi cei ce s-au eliberat de rautale,
pentru ca, dupâ cum zice Apostolul: Dumnezeu să lie totul în toate".29*
Libertatea desăvârşilă o afla omul în ascultarea poruncilor dumnezeieşti, care
îi arată cum poate sfi sporească în virtute şi să se uneasca din ce în ce mai deplin
cu Dumnezeu. Marcu Ascelul mimeşte poruncile „porunci ale libemltii", „lucrare
a libertăţu" sau, urmând Sfântului lacov (lac. 2, 12), „lege a libertăţii'V0' iar
FericituI Auguslin scrie: „Nu există decâl o singura*

'' Dwhgul despre xuflel xi Merc, p. 384 (85. PG 46. I0ID>.


"", A sc vedca, in special: Opnscuk teofogiee yx pultrmice, I. PG 91. I2C-I3A; I7C Epfo-
Utli'. 2, PG 91. 396C: (falosind cum se cuvine libenil aihitni)... convince socolinţii no;istr;î
>â pracedeze polrivii firii... avântl 0 iniîcil socotinţa $i o unică voinţil cu Dumnezeu, Arnhi-
ata, I0.PG9I. III6B; tci/tuhr U i'ltuâl nostru, PG 90. 8S0A;905A.
Diattfgul (ffsprr Mtflct xi invîrn-, p. 384.
"" Cf. Ih's/m' bolez, 5-7, 8.
79
l'rririise antropotoffice
libertate: cea a sfinţilor şi a celor care asculta de legea dumnezeiască". ' Căci aşa a
învăţat lisus Hristos: „Dacă veţi rfunâne in cuvâniul Meu... veţi cunoaşte
adevăYul, iar adevărul vâ va face liberi" (In 8, 31).
„Libenatea... se arata în voirea sufletului rational care este gata să se miş-te
spre orice ar vrea". spune Sfftntul Diadoh al Foticeei.502 Aceasta este liber-îatea pe
care a avut-o Adam în Rai. Voinţa sa îşi realiza ţelul firese, aceea de a rinde spre
bine,'"' mişcându-se în chip netulbural, de la sine, spre bine.304 Cunoscând
adevăralul bine şi numai pe el voind să-l cunoască. omul se în-drepta spre el fară
nici o şovflială; el nu punea în cumpanâ binele şi râul. su-puncrea şi împotrivirea,
ceea ce este cu totul bun şi ceea ce este mai puţin bun, Ştiind imde se aflâ binele
adevărat şi respingând cu totul raul, el nu ale-gea între ele, în sensul propriu, nu
examina mai multe posibililăţi, nu delibe-ra; se îndrepta de la sine spre bine, şi
folosind libenatea aşa cum se cuvine, se făcea asemănător Arhetipuluî sftii
dinvmezeiesc, căci. aşa cum spune Sfân-dil loan Damaschin. ,.cu privire la
Dumnezeu vorbim despre voinţă, dar nu vorbim despre preferinţn în sensul propriu
al cuvăntului, câci Dumnezeu nu delibereazâ. A deliberu înseamnă a nil avea
cunoşiinţa de cev;i (...) Dumnezeu, peniru că cunoaşte toaie, nu deliberează".10' Lni
Adam î» starea de nevi-novâţie i se potriveau cuvintele proorocului Isaia (7, 15-
16), adică ştia „să" arunce răul şi sa aleagă binele".
Adam a fosr creat de Dumnezeu în stare de înaintare spre îndumnezeire şi
tinzând de la sine spre bine. El stăruia pe această cale în chip liber, căci, în afară de
putinţa „de a rămâne şi a progresa in bine, ajutat fiind de darul dum-iii'zeiesc", o
avea şi pe aceea de a se „îmoarce de la bine şi să ajungă la rău (...), pentm molivul
că omul era înzestrat cu liberul arbitral",306 el „putea şi sa* cedeze atacurilor
diavolului. şi să nu cedeze, şi avea puterea să o fac<Y'.DU? Dumnezeu i-a dat, o data
cu libertatea, şi cunoştinţa bunei ci folosiri şi a funcţiei ei normale. Prin porunca de
a nu mânca din pomul cunoşiinţei răulm şi a binelui (Fac. 2, 17), i-a arăial mijlocul
de a o exercita fn chip desăvârşit. „Ştiind, spune Sfântul Atanasie eel Mare, că
libertatea de alegere a oameni-lor poate înclina în amandonS părţile, a voit să le
asigure de mai înainle hand dat lor, prin lege. Căci aşezându-i in raiul San, le-a dat
lor lege".30*
Totusi, omul era în mod constant ispitit de diavol să-şi folosească libena-[Qa
altfel decât îi arătase Dumnezeu, Care voia ca el să fie cu adevflral liber $i

Dcspre liberal urbifru. 1. 15.


"'~ <npt'le gtiastiat* 5.
m
Cf. Sf. Origorlo de Nys.su. Tâlcuire hi Cântarea CântiMbr, II, PO 44. 796D: ..tinea
libertflţii icMe să) tinda spre bine".
,,M
Cf. Sf. Maxim Mfulurisitoiul. CapctedejpredmgOXte, I. 36; Ambigua, PG9I. I353CD.
11
m
DegmaHca, II. 22.
lbutem, ii, 12.
"'' Sf. Marcu Asceiiil, Despre botez. 22. Cf. Sf. trineii. Contra «miihr. IV. 37. 2. Sf.
Macario Egipteanul. Qmtiii duhovnicejti (Col. II). XV, 2.S; 36; 40. XXVII, 10: 11. *"
Trtiiui deippe întrupttrea Cuvâniutui, 3.
80
Patologia omului etiz.u'
sâ cunoască adevăratul bine prin desăvârşirea sa integrală şi împlinirea natu-rii
sale. Atâta vreme cat. Adam nu ceda ispiiei, aceasia avea un rol pozitiv: ea facea
ca îndumnezeirea să fie cu adevarat dorită de om şi-i vâdea bărbăţia. „Trebuia ca
omul să fîe încercat mai intâi", arată Sfântul loan Damaschin. „Căci un bărbai
neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. Şi în încerca-re să se
desavârşească prin păzirea poruncii, ca astfel să primească nemurirea drcpt
răsplată a virtuţii".30" Prin ispită, libertatea se arată cu adevărat a fi libertate,
penlru că\ pe de o parte, omului i se descopera şi alte posibilităţi, iar, pe de alta.
pentm că prin ea este probata* voinţa; şi prin forţa cu care respin-ge, liber, tot ceea
ce încearcă să-1 îndepârteze de Dumnezeu, se arată în ce măsură omul îl iubeşte
pe Acesta.

în ciuda tuturor bunuritor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte, omul a cedat în
faţa ispitei diavolului. El şi-a folosit tibertatea de voinţă pentru a se îndepărta de
Dumnezeu şi a se face părtaş păcalului, spre care îl îndcmna Cel Viclean, lasându-
1 sfl p;1trund3 in e) şi în creaţie.
Toţi Sfinţii Parinţi insist 3 asupra faptului că răul, în om, dar şi în lume, este un
rezultat al relei folosinţe a libcrtâţii, cfl el a fost conceput, imaginai, inventat,
Great, apoi pus în lucrare de alegerea greşitâ pe care a fâcut-o prin liberul său
arbitru, prin voinţa sa personală sau, potrivit terminologiei folosi-te de Sfănrul
Maxim, prin voinţa sa „gnomică".310 „Ritul sta în alegerea gre-şitfl", spune Sfantul
Grigorie de Nyssa;3" „nimic rau nu existâ, dacă nu iese din voinţă";113 „puterea voii
noastre libere..., când e îndreptata spre păcat. provoacâ cel mai mare rău", adaugă
el;1" „pricina relelor... (este) prostia noastnl de a alege răul în locul binelui". 314
SfAntul Antonie cel Mare, vorbind despre relele care au venit asupra omului.
spune şi el ca: „tot ceea ce era astfel în afara firii noaslre, venea din libertatea
voinţei noastre".l|,i
înstrăinându-se de Dumnezeu, Adam înceteazâ de a mai avca o libertate
asemănătoare cu cea a Arhetipului său dunmezeiesc. El nu mai este liber po-irivit
asemănării cu Dumnezeu. Se împlineşte astfel vicleana făgăduinţă a Şarpelui: el
este ca Dumnezeu; el dobândeşte într-adevăr o forma de libertate care îi permite să
se determine într-un mod independent, raportându-se nu-mai la sine şi care-i dă
impresia că este absolul autonom, că îşi este suficient sieşi şi se poate defini după
o măsură proprie. Prin această libertate, el face din sine însuşi un dumnezeu, care
se vrea cu totul independent de adevaiatul Dumnezeu. Dar el nu face decât să se
amflgească în mod profund. Căci liber-

"" Dagmitica. II, 30.


11
" în afara referinţclor indicalc mai înainte, a se vedea -Sf. Marcu A&cctul. Despre botez,
22. 1 Despnficiorie, XII, 2. Cf. Mawt* cuvâm cawhetic, 7. Marele cuvtuil catehetic,
7. '" Onulii la llcclesiast. VIII, 3. Cf. Sf. Vasile cel Mare. Oinilia: Cd Dumnezeu nu
este auloml relelor.
m
.Sfilnlul Grigorie de Nyssa, Marele cuviint ratelwtiv, 5.
"' Scri.iori. 5 bis.
8]
Premise antrojtohgive
tatea care apare dupa cătJere şi prin care stăruie în cădere este o libertate care-1
ducc la pierzanie,*1" iar nu, aşa cum crede el, la suprcma împlinire. Prin aceasta
libertate decăzutâ, el este ca Dumnezeu. dar nu esle dumnezeu, in limp ce
libertatea pe care o avea la început, care-l mana spre Dumnezeu. il facea.
dimpotrivă, să devină într-adevăr dumnezeu prin har. Omul căzut in pâcat îşi
foloseşte libertatea care-i fusese data peniru a se îndrepta liber spre Dumnezeu,
intr-un mod patologic, spline Sfanlul Aumasie eel Mare. El „nu înţelege c5 n-a fast
făcut numai pentru a se mişca, ci ca să se mişte către cele spre care trebuie. De
aceea şi glasul Apostolului ne atrage luarea-aminte: «Toate îmi sunt slobode, dar
nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. 6, 12)".M
Sfâniul Maxim aratăcă prin păcat omul introduce separare şi dezbinare in
liberul său arbitru, adica disociază „voinţa gnomică" de voinţa natural*, iar prin
aceasla se înslrainează de natura lui,,lH se îndepărtează cu toate puterile fiinţei sale
de viaţa conformă cu firea luit ajungând să duc;1 o viaţă contra firii; se depărteaza*
de Bine, căzând în păcat, şi astfel se distruge pe sine în-suşi. „La început,
înşelătorul diavol l-a înşelat pe om... îmbhndu-i momeala plăcerii înfăţişată ca
iubire de sine. Iar prin aceasta l-a desparţit pe om de Dumnezeu şi pe noi
înlreolallă, făcându-ne prin alegerea socotinţci să părâ-sim cugetul drept şi să
împărţim in modul acesia firea, tăind-o în multe opinii şi închipuiri. Căci a facut ca
lege a trupului uneltirea şi nâscocirea de orice (el de păcat, folosindu-se peniru
aceasla de puterile noastre şi im pun And, ca sprijin al stăruinţei răului în roţi. lipsa
de acord a socolinţei lor. Prin aceasta a convins pe om să se abatâ de la mişcarea
cea după tire".3" Odată angajal. prin libenil sau arbitru pervertit, pe calea răului,
omul este din acel moment lârâf de rău, cum arată Sfânlul Grigorie de Nyssa:
„Sensul schimbării e pro-gresiv, dacă urmeazS legile firii; dacă însâ se abate de pe
drumul eel drept, sensul e regresiv. Pornit o data pe acest povârniş..., după ce a
părăsit binele. omul s-a aftindat în rele lot mai adânc". "(
Atunci când, în starea dintăi, Adam nu voia sâ cunoască nimic altceva decât pe
Dumnezeu şi nu voia să trâiască decât pentru a-l ft cu totul aseme-nea, liberul său
arbitru, cum am văzut, era in deplin acord cu voinia sa fireas-că, nu se îndepărta de
la norma sau lo$os-\\\ firii sale si se îndrepia de la sine spre Bine. Dobândind prin
pâcai cuno^linţa binelui şi a răului, omul nu-şi mai exercită in chip simplu liberul
său arbitru, el experiază acum nehotărarea şi nesiguran^a, se pierde în dualitatea
confuză a binelui şi răului, întunecai de patimi şi amâgit de gânduri, omul nu mai
recunoaşte imediat binele; confun-dand binele .şi răiil, luând eel mai adesea răul
drept bine, iar binele drept rău.

m
'Cf. SI'. Mucarie EgipteiUiul, Omitit <hihovmc,^ti (Col. II), XV. 23.
( uv,int hnpoiriva eUmfor, 4, "x Cf. Titlatire h Total tmstni, PG 90, 880A: 893B;
905A. Kf7.ynai.wri 'dire Tahsie. 42; EpLstvk, 2. "9 Epijjok, 2. p. 30. "° Murele want
cmehriU\ VIII-
82
I'atologia omului câzul

el este supus in mod constant, hi alegerile pe care le face, risen lui de a se înşela."1
Libertatea care stă în deliberare este o formâ alterntă a libertăţii pe care o avea la
inceput, când se afla în legfltiiră cu Dumnezeu. Este chiar negarea li-burtâţii, de vreme
ce omul căzut, separând-o de voinţa lui natural;!, care tin-dea spre bine, o foloseşle
pentru a face răul, făcând-o astfel, în mod parado-xal. să slujească la propria lui
înrobire. Depărtăndu-se de propria fire, omul nu se mai mişcâ cu voia sa, în chip
cuvenil, ci ajunge să fie mânat de ceea ce-i este strain; el este dus contra firii, adică la
rău.
Prin reaua folosire a Hbertâţii sale, omul devine rob al păcatului (cf, In 8. 34; 2 Pt.
2, 19; Rom. 6, 20; Is. 61, 1; Rom. 6, 6, |7; 8, 21; Gal. 5, I), subju-gat de poftele şi
desffitările simţurilor spre care s-a plecat (Tit 3. 3; Rom. 6, 19), slujitor al dumnezeilor
pe care şi i-a fiicut din creaturi ("Gal. 4, 3, 8-9). Sfinţii Părinţi subliniază mereu faplul
ca, atunci când se credea mai liber. omul era, de fapt, cu totul înrobit. „Sfârşitul
neaşteptat al acestei libertăţi ne-lavreme este robia", spune Sfântiil Isaac Sirul.1" Omul
căzut, care se crede liber, trăieşle de fapt (intuit de trap/13 stăpânit de- legea acestuia1"4
şi supus simţuriloi\':Werâ tirania poftelor.^6 este sclavul căutarii plâcerii si al teme-rii
de suferinţâ,':? slujitor al raulăţii,"K pe scurt, este robul patimilor.1"' Aces-tea exercitâ
asupra omului o adevăratâ tiranie, care-i înrobeşte sutletul/':,> în această stare, omul nu
mai esle el însuşi. El esle parazitat de palimile pe care păcatul le-a adus in sine, MAnat
de aceste porniri slraine de natura sa origina-râ, omul ajunge cu totul înstrăinat. Propriu
vorbind, nu mai este el eel care acţionează, ci legea pacatului care locuieşte în el (Rom.
7, 17, 20, 23).
Dar omul nu este numai robul palimilor sale, ci şi al diavolului şi al de-monilor
acestuia. El nu mai este doar ispitit, ci stăpânil şi zdrobit de tirania Cehii Ra*u. Vi|
Sfantul Isaac Sirul aratâ că „eel care nu şi-a supus voia sa lui Dumnezeu, va fi supus
potrivnicuIui".m Sfântul Macarie descrie astfel

*21 Cf. Sf. Maxim MflrturisUonil. Ambigua, 45. PG 91, I353C


"-"-' Cuvinte despre iwvoiiiţei, 42. ' Cf. Sf. Grigorie de
Nazianz. Cuvâniăti, XXXVII. 11. •'• Cf. Sf. Nichitii Siithutiil.
CeU 300 de capele..,. Ill, 76.
° Cf idem. Despre suflel, 34.
Cf. Clement Alexandrimil, Stromtiie, III, 7.
,aT
' Cf. Sf. Maxim M.Vlmisitorul. Răwunsitti cehre Ta/mU'. Prolog.
'* ibidem.
-' Aceastfi afirmaţie, care urmeaza învaţătura scripturistica cuprinsft în citatele bîblice
date mai aus, o inrillnim acleseori la Sfinţii I Yu nu i O voin regâsi de nut He ori în capi-
lohil urmutor, A se vedea, de pildfi: Sf. Maxim Martin isiiorul. Capefe despre dragasre,
HI, 12. Sf. Simeon Noiil Teolog, Capete teologice, gnosiice jtf practice, I, 78, Sf. Ni-
chitu Slithalnl. Despre suflet, 57; Cete MK) de capefe...t III. 75. Awa Dorotei, hwauiutti
iie suflet folosiioare* I Clemen! AlexajidrinuL Sfromate* II. 144» 3. Sf. Instil» Martini]
şi Filosoful, Apologia ttttâh 53. ■l>3 Cf. Sf loan Sciirarul, Scam XXVII, 42.
Vi
Ct S£ Simeon Noul Teolog, Cateheie. V, 409-413.
* Cuvinte despre nevoinţă, 42,
S3
Premise antropol&gice

această îndoită înrobire a omului, de către patimi şi de către puterile răului:


„Călcând porunca şi fiind izgonit din rai, omul a fost încătuşat în două chi-puri şi
cu două legături, Una (prin) hicrurile din această viaţa; cu iubirea !u-mii, adică a
plăcerilor Irupeşti şi a patimilor (...), înlr-un euvânt a tuturor lu-crurilor celor
văzute (...) Inlru cele lăuntrice, sufletul este înconjurat, împrej-iiniit, închis cu
ziduri şi înlănţuit cu lanţurile întunericului de cutre duhuriîe rîujtăţii".iil lar între
cele două cxislă o relatie evidentă: numai pentni că omul vieţuieşle în răutate au
asupra lui forţele demon ice o asemenea putere; prin patimi. omul li se deschide,
facându-le să vieţuiască în eL>w
în această stare, nu mai ramăne mare lucru din libenatea iniţială a omului. în
vreme ce în Dumnezeu şi în lucrarea virtuţilor, omul se mişea el însuşi po-trivil
firii sale şi se făcea pârtaş voinţei suverane a lui Dumnezeu, înstrăinân-du-se de
Acesta şi trăind contrar firii, în fap[ nu mai acţionează ej. ci o nalură siraină care a
pus slăpânire pe el, cea a palimilor care, prin păcai, au acoperil cu tolul firea sa
autentică, tiranjzând-o şi trăind pe seama ei.

5. Patologia memoriei

Memoria i-a fost data omului la creaţie pentru ca prin ea să-şi poală aduce
aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel mereu unit cu El, prin min-tea şi
inima sa. „De aceea ni s-a dai aducerea-aminte, pentru a-L purta (pe Hrisios) in
noi". scrie Sfântul Nicolae Cabasila^" Aducerea-aminte de Dumnezeu apare astfel
ca lege pentru om. Aşa spune şi Sfîuitul Macarie Egip-ieanul; „Creşrinul este dator
catordeauna sa-şi aminteasca de Dumnezeu".11' lar Sfantul Grigorie de Nazianz;
„Se cuvine sa ne aducem aminte de Dumnezeu mai des chiar decât rcspirăm; şi, ca
să spunem aşa, în afară de aceasla noi nu trebuie să facem nimic altceva''.337
Aducerea-aminte de Dumnezeu implică, la tin prim nivel, aducerea-aminte de
ponincile prin care omul se alipeşte de El, împluiindu-l voia; a pomncii date de
Dumnezeu m Rai, lui Adam şi Evei;33' a poruncilor date de Hristos omului re-
staurat prin Logosul mtrupat.11' Ea implică, de aceea, „aducerea-aminte de vir-
tuţi". care nu lasă loc pentm patimi.340
După cum ne arată acest ultim punct, „aducerea-aminte de Dumnezeu (u-vfKiri
Qcou)" mai înseamnă aducerea-aminte de binefacerile lui Dumne-

*P Omilii <tuhovnii:eşti (Col. II). XXI. 2.


m
Cf. ibidem.
*" Despre viafti in HfistOS, VI. p. 196.
m
Oniitii dubovnicefti (Col. II). XU1I. 3. Cf, Sf. Vaatto eel Mare. Epistok, XXII;
ftegutOS man. 5, Origen. Omilii la Cariea Nunierh\ XXIV, 2. ""'' Oirrf«/tfri.
XXVII. 4.
m
Cf. Sf Diadoh al Fotieeei. Cuvâtll ascetic in 100 de ctwete. 56.
** IhUlem. LU Cf, Sf. Isaac Sinil, CttvhUv ă&pfi$ nevoinţâ, 56.
84
Paiatogia otmilui câzut
zeu,14, penl.ru care fi aducem slavă şi mulţumită. Sfânlul Marcu Ascetul in-sista în
special asupra acesteia. „Aşadar, fiufe, începutul purtarii tale plâcute IMI
Dumnezeu trebuie să-l faci pornind de la aceasta: să te gândesti statornic şi
pururea, tntr-o meditaţie neîntreruptă, la toale binefacerile de care ţi-a fă-cut parte
iubitorul de oameni Dumnezeu, spre mântuirea sufletului tău; şi să nu încelezi a-ţi
aminti de multele şi marile Lui binefaceri, acoperindu-Ie cu ukarea pâcatului sau
trândăviei şi prin aceasta lăsând să treaca vremea cea-faftă farâ folos şi fară să
aduci mulţumire. Căci aceste amintiri neîncetate, impungând inima ca un ac, o
mişca totdeauna spre mărturisire, spre smere-nie. spre mulţurnjre adusă cu suflet
zdrobit şi spre toată sârguinţa bună. Ele ne îndeamnă să-I răsplătim lui Dumnezeu
cu purtările noastre bune şi cu toafă viitutea"; „cel ce se gândeşte totdeauna la
aceasta şi nu utta binefacerile lui Dumnezeu... se nevoieşte spre toată virtutea buna
si spre toatâ lucrarea dreptăţii, gata întotdeauna să facâ cu răvnă voia lui
Dumnezeu".343
Aceasta forma de aducere-aminte de Dumnezeu duce Fn chip firesc la
principala ei forma de manifestare, cea a rugăciunii neîncetate, cum o nu-mesc
Sfinţii Părinţi343 Ea, aşa cum subliniazâ Sfantui Diadoh al Foticeei. este a minţii,
care „cere o ocupaţie care să dea de lucru harniciei ei", singura îndeletnicire .,prin
care îşi poate alinge deplin scopul". Rugaciunea neînce-tatâ este în acelaşi timp
„lucrarea proprie minţl?', singura potrivită cu natu-ra ei. „Rugăciunea face mintea
sa-şi împlinească propria lucrare", spune Evagrie,346 care adaugâ: „Rugăciunea este
lucrarea demna de vrednicia mint» sau înirebuinţarea cea mai bună si mai curată a
ei".347 fn Rah Adam vieţuia „în rugăciune",348 având neîncetata aducere-aminte de
Dumnezeu.349 Tot ast-fel. sfinţii, care se întorc, în Hristos, la starea dintai a lui
Adam „şi se apropie de desăvârşire, au neîntrerupfă în inimd pomenirea
Domnului".350
Prin aceastfl continuă aducere-aminte de Dumnezeu omul poate într-ade-văr,
potrivit menirii sale, să se uneasca cu El. „Unirea duhovnicească este amintirea
nepecetluită, care arde în inimă cu un dor înfocat", spune Sfantui Isaac Sirul."1

,4
' Vezi. de aseinenea. Sf. Vasile eel Marc, Regulile xuici. 294.
142
EptstoM câire Niccfae MonahuL 2.
,4>
A se vedea, cu privire la acesr -subiect, I. HauslieiT. Noms du Christ et votes d'onii-
son. KOTIIC, I960. p. 156 sq, H. £ Sieben, „Mneme Theou", Dirfiounoire de spirifn.i
tile. 10. 1980. col. 1407-1414.
" f'uviint aseetic in too de capete, 59. "*
lludem, 61.
146
CuVâfU de.spre wgăcitme. S3.
w
Ibidem. 84.
m
Avva Dorotei. hivdftiiuri de suflet fataxitejare, I, I. Cf. Sf. loan Damaschin. Dog-
matics. II, 11.
-M° Cf Sf. Diadoh al Foticeei. Cm-â'tt ascetic in 100 de capete, 56. Sf. Grigorie
Sinaitul. Capete. 60-61.
™ Sf. Diadoh al Foticeei. Ciivânt ascetic in 100 de etipete, 88.
Cin'inte despre nex'Oi'ifti, 1.
85
Pranixe antropohgice

Prin aducerea-aminte de Dumnezeu omul se întăreşte în păstrarea şi lu-cr;irea


poruncilor; altfel spus. el poate să se fereasca de patimi şi să sporească în el
virtuţile.3"
Aducerea-aminte de Dumnezeu cste mai ales condiţia dragoslei de Dum-
nezeu,M8 care are dam I de a o trezi şi a o face s3 crească," 4 fiind nedespărţită de
ea.MS Aceasla este adevărat mai ales când e vorba despre forma sa desa-vârşită,
rugăciunea neîncetata. dar şi când e vorba de aducerea-aminte de binefacerile lui
Dumnezeu. Sfântul Marcu Ascetul sfatuieste astfel: „Punând înaintea ochilor tăi
binefacerile de care te-ai împartaşit de la începuUil vieţii [ale si pânâ acum, fie
trupeşti, fie duhovniceşti, zaboveşte cu gândul la ele, dup;1 cum s-a spus: MNu uita
toate răsplătirile Lui" (Ps. 102, 2). Fă aceasUi penini ca inima să ţi se mişte cu
uşurinţă spre frica lui Dumnezeu şi sprc dragoste (..,). Căci ruşinându-le de
amintirea atâtor bunălăţî, de care te-ai bu-curat din partea Stăpănului bun şi de
oameni iubitor, inima la se va umple de dragostea şi de donil Lui printr-o mişcare
pornită chiar din ea însftşi, mai bine-zis conlucrând şi darul de sus","6
Aducerea-aminte continuă de Dumnezeu in rugaciunc este pentru om şi UD
mod de a ajunge la vederea Lui, căci, aşa cum spune Sfânlul Isaac Sirul, in ea „îşi
află hrana de viaţă dătătoare pentm întipârirea vederii suflcteşti'V5 Sfântul Calist
Patriarhul spune, in acelasi sens, că ea face ca in „mintea curată să se arate razele
dumnezeiesti".'** Memoria însoţeşte lucrarea minţii păna pe treptele cele mai
înalte ale vieţii duhovniceşti,"' când omul „e răpit de amintirea (sutletului rational)
mai presus de fire la vederea lui Dumnezeu", pe care i-o dă Duhul.*'0
Prin aducerea-aminte de Dumnezeu, omul ll păslreazâ pe Dumnezeu inla-
untrul minţii sale1''1 şi Î1 face s& locuiască in inima sa. „Sălaşluirea lui Dumnezeu
in noi, spune Sfântul Vasile eel Mare, constii tocmai in a avea pe Dumnezeu
temeinicit în gând. Numai atunci devenim temple ale Duhului, când gândirea
statornica la El nu se mai lasfi intrerupta de grijile pământeşti şi cănd cugetul nu
se lasă tulburat de patimi trecătoare"."'2

">: Cf. Sf. Isaac Siml. < 'uviiiit' despre newtnfS, XXXUl. ,v Cf. Sf.
Macurie Egipteanul. < mân/dri (Col. I). XXXII. 3.
154
Cf. St Isaac Sirul. Cuvtote despre nevolnfd, 85. Sf. Diiuloh nl Foticeci. Cmom ascetic I" 100
de capete, 32. Sf. Grigorie Palama. Triad*. II, 2, 19 * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Capete
leohgice, gnoxlice .y/ prm tire. 1. 93.
'; Ibidem, 6.
m
Cttvinte despre nevointd, I. Acesl punct va fi cxaniinat în moil detaliat in parlea a
Vl-n.cap. 3.5.
,,s
Capete despre nigihiiine. 3.
IS
' Cf. Sf. Isaac Siml. Oivhite despre nevoinfâ, 33.
m
Ibidem. 65.
m
Cf. Sf. Grigorie Palauiu, Tr&tde, I. 2. 23.
,;
" BpistOle, 2. 4.
S(>
paiologia omuhâ căzut
Prin aocasta, aduccrea-aminle de Dumnezeu este pentru om izvoni] unei bu-
curii desâvârşile.1'' „naşte în suflet o plăcere negrăilă'*.^ aşa cum spune Psal-
niistul; „Adusu-mi-arn aminte de Dumnezeu şi m-am bucurat" (Ps. 76,4).
Prin gândul st atomic In Dumnezeu. omul nu face decât să cugete la „sin-gunil
lucru care irebuie", ducând o existenţă îndreptatfl în întregîme spre Dumnezeu,
potrivit menirii sale. Altfel spus, aducerea-aininle de Dumnezeu implică uitarea
cu totul a lumîi,JM ştergerea oricărei aininliri pătimaşe şi lu-meşti '6 Ea implică, de
a.semenea, uirarea de sine. Omul duhovnicesc, spune Sffmiul Isaac, „uilă chiar şi
de el înstişi şi de firea lui..., nemaiamintindu-şî deloc de veacul acesta. El se
îndeletniceşte cu cele privitoare la mSrirea lui Durtinezeu şi mereu se gândeşte Ia
ele". „El se mişcă împreuna cu acestea sprc amintirea lor. potrivit ireptei vieţuirii
lui (...) şi nu se mai gâiideşte şi mci nu-şi mai aduce aminte de lumea aceasta".3*'7
fntr-un cuvânt, „când po-menirea lui Dumnezeu pune stăpâmre pe întinderea
sufletului. pierde din mi-ma aminlirea (uturor celor văzute", spune el în altă
paile.'68
Dedicflndu-se în întregime aducerii-aminte de Dumnezeu, inemofia omu-lui in
starea sa iniţială. normală, era cu totul unitară, simplă şi offlOgCDă.588 Toatti
gfmdurile omului se îndreptau spre ceea ce constituia penlru cugelul său unicnl
obiecr al atenţiei. în aducerea-aminte neîncerată" de Dumnezeu. spuiie Sfântul
loan Casian, omul „trebuie să-şi fixeze toatâ atenţia într-un singur punci şi toate
gândurile sale să-şi aibă drumul liUmtric numai spre un singur ţei".17 Astfel
memorîa devine starornică şi nemişcată,-"ajungfmd la linişte şi pace.172
Memoria stăpânita1 în inlregime de aducerea aminle de DumnezeU a lep;V da)
..cu (otul orice formă şi orice chip", fiind niemoria „inimii curate".31
Prin aduccrea-aminte de Dumnezeu, omul se fereste de gândurile străiiie pe
care i le strecoara in suflet Cel viclean.17*' Ea îndeparlează cu desavârşire orice
gând rail"' şi nu îngaduie nici unei incliiuiri spre răutate să se niani-

* Cf, Hie Ecdicul, CutegetV <lin sentiitfele bitefepfitor, 12. Sf Diadoh al Foliccei,
('uvâni ascetic in 1(H) de capete, 60. " (:;ilist i'.mi.iiMMi Capetedespre rvgâciune,
3.
w
Cf. Sf. Diadoh al Foliccei. Cuvânt ascetic in 100 de capete, 56. Sf. Vasile ecl Mare.
ReguUlf niuri, 6.
,fi
Cf. .Sf. Isaac Sirtil. Cuvww despre nevoitiţti. 8 $i 10. Sf. Murcn Ascx-ml, Despre
c«i ,,',•irii<■<> se ttutreptemâ dinfttpte, 37. "I? Cuvifttt despre nevoinfă. 85.
" (t Sf. Gugorie Sinailul, Capett, 60-61.
< onvorbiri duliwmicasti, XXIV. 6. n;Cf, St.
Grigorio Sinaiiul. Captrtf, 61. ,î: Cf. Sf, Isaac Sim].
Cuvinte despre nevobtfă* 8.
•' Sf. Maxim Mainirisitorul. (iipvte despn amoftinfa de Ihmmezeu si leonomui hum-
iHtrii, II. 82. Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog, Capete ttttfogice, gnostic*sipractice. III. 32.
"■ Cf SI". Macarie Egipleaniil. Omilit duhovnicesti (Col. II). LIU. 16.
m
Cf Sf. Diadoh al Foliccei, CuvOnt ascetic in 100 de COpCte, 5; 97.
87
Premise antropofogice
feste,"f' Ea constituie o armă împotrîva demonilor;177 cu ajutorul ei omul nti numai
că esie feril dc atacurile lor, dar îi şi Tnvinge şi îi alungă.37*

Dacă memoria folosită potrivit firii sale este o memorie sănătoasa, prin păcat ea
funcţioneazâ contrar firii şi devine boinavl'" Boala constă, ca şi în cazul celorlalte
puteri ale sufletului pe care le-am sludiat. în pervertirea ei, mai precis într-o
inversare a activităţii sale: în timp ce în starea de nonnalitale a fîrii ome-neşti ea
slujeşle exclusiv aducerii-aminre de Dumnezeu şi dc bine, uitând prin aceasta de
realitatea sensibilă şi de rfiu, prin păcat ca devine, dimpotrivâ, uitare de Dumnezeu
şi a binelui, şi aducere-arninte de rău şi de lume,,8°
Aceastâ boală a memoriei afectează, desigur, mintea, care este organul ei;
mintea care-L uită pe Dumnezeu se înstrăineazâ înlr-o activilate care nu-i este
proprie, se stifocă şt, din punct de vedere duhovnicesc, esle cu adevărat moartă.
„Ceea ce i sc întâmplă pestelui iesit din upa\ aceea se îmiimpJa şi minţii care a
ieşit din pomenirea lui Dumnezeu şi s-a împrăştiat in ammtirile lumii". spune
Sfâniul Isaac Siral,"1 Toale celelalie puteri ale sufletului care depind de ea în mod
direct vor suferi aceleaşi efecte patologice. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că
uiiarea lui Dumnezeu şi a binelui este, alături de ncştiinl/t, principala patimă-boală
u părţii rationale a sufletului.'"7
Uitarea de Dumnezeu, alături de necunoaşterea Lui au un rol central Fn
căderea omului. Astfel, Sfântul Grigorie Palama vede în parăsirea „pomenirii şi
vederii lui Dumnezeu" esenţa păcatului slramosesc.3"3 lar la Sfântul Marcu Ascetul
aflăm scris: „Scriptura zice că: «iadul şi adâncul (pierzfirii) sunt cu-noscute
Domnului» (Pilde 15, I I ) . Acestea le zice dcspre neştiinţa şi uitarea inimii. Căci
iad este neştiinţa..., şi pierzare este uîtarea",SM şi amândouâ due la moartea
duhovnicească.3M Sfântui Marcu Ascetul, iar apoi Sfântul loan Damaschin, afirmă,
aşa cum am vflzut deja, că Uitarea (XiiOnJ. alături de ne-ştiinţă (dyyoia) şi
nepăsarea trândavă (pxx8\^ila), este unul dintre cei trei „uriaşi ai Celui Rau", de la
care vin toate patimile şi toate relele de care sufe-tii omul cazut.3B<" A flam la
Sfăntul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli

m
Ibidem, 3.
,?!
ibidem, 33.
' '"llmiem. 81.
"'" Sf. Isihic Sihaitul. Cuvuni despre trezvie si virtute. 32. si Sf. Grigorie Simiitul
K.'npete. 61). vorbesc in mod explicit despre boalu memoriei.
" Despre accastiî dubla" polaiitatc a memoriei. exercitalu" „polrivit firii" sau „contiar
fii îi" voibeşlc explicit Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre rwvainfă, 65.
"" Cuvinte etegpre nevoinfâ, 43.
2
Cf, Capete despre dmgosie, I, 68. Cf., de usemenea. Hdynatsuii câtre Tahsie. Prolog:
..Riiuiafea este o faptit a sufletului înţelegâtor. şi tinume uitarea bunăriîţii celor cltipă fire".
150 de capete desprf eunoşlinfa ttalundd, despre nmotiştereti lui Otimnezeu,
despre vuifn mornkl şi despreJapiuire, 46. Cf. 50.
Ih'spre legen didwvwceasctt 61-62. m
ibidem. 62.
m
Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistolu vutre Nitolae MoiahuK 10-13. Sf. loan Damas-
chin, CuvAnt de sujlel folosilor.
XX
PatoUigui omului câzul

spirituaie fund amen tale strâns legate una de alca, relaţiile dintre eie şi efectele
lor: „Cei trei uriaşi ai Celui R8u, care sunt socotiţi ca cei mai tari, sunt cele trei
reie amintite mai înainte: neştiinţa, maica tuluror reletor; uitarea, sora împreună-
lucrăloare şi slujitoare a ei; şi nepăsarea trandavă. care ţese veş-mântul şi
acoperământu! norului negru aşezat peste suflet şi care le sprijină pe amândouă, le
întăreşte, le susţine şi sădeşte in sufletul eel fără grijă raul înrădâcinat şi statornic.
Prin nepasarea trândavă, prin uitare şi prin neştiinţă se întăresc şi se măresc
proptelele celorlalte patimi. Câci ajutându-se întreo-laltâ si neputând să fiinţeze
fărâ să se susţină una pe alta, ele se dovedesc puteri lari ale Vrăjmaşului şi
capetenii pufernice ale Celui Rău. Prin ele se în-tăreşte şi pe ele se reazemă toată
oastea duhurilor iTiuiăţii, ca sâ-şi poată duce la îndeplinire planurile".**7
Am văzut deja că este greu de arfltat daca atracţia plăcerii simţurilor duce omul
la necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu, ori, dimpotriva, nestiinţa şi uitaresi de
Dumnezeu îl fac sâ se întoarcă spre realitatea văzută. Exista o dia-lectică a acestor
doua atitudini, aşa cum am văzut, care ne îndreptăţeşte să o socotim cauzăcând pe
una, când pe cealaltă\ Astfel, Sfântul Diadoh al Fori-ceei o pune înainte pe prima:
ispitiţi de plăcerea simţurilor, Adam şi Eva au început să uite de Dumnezeu. „Că
vederea, gustul şi celelalte simţuri slăbesc linerea de minte a inimii, când ne
folosim de ele pesie măsură. ne-o spune cea dintâi, Eva. Câci pană ce n-a privir la
pomul oprit cu plăcere, îşi amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. De aceea
era acoperită de aripile dragostei duninezeicşti... Darcând a privil la pom cu
plăcere şi s-a atins de el cu multa1 pofta" şi. în sfârşit, a gustat din rodul lui cu o
volupiate pulernică... toatfi pofla ei şi-a întors-o spre gusiarea lucrurilor de aici,
amestecand, din pricina fruc-lului placut la vedere. în greşeala ei, şi greşeala lui
Adam. De atunci, cu ane-voie îşi mai poate aduce aminte omul de Dumnezeu sau
de poruncile lui".3Wl Alţi l'ii mţi privesc procesul câderii in sens invers. O
apoftegmă spune: „Zi-ceau BiUrânii ell trei sunt puterile Vrăjmaşului din care
vine ioată greşeala: uiiarea, negrija şi pofta. Cu adevărat, de îndalâ ce vine uitarea,
ea naşte negrija, iar negrija naşte pofta, iar pofta îl duce pe om la c&Jere"."1"
Sfântul Isihie Sinaitul zice, în acelaşi sens: „de la uitare ajungem la negrijă, iar de
la negrija,., la pofte necuviincioase".3" Iar Sfăntul Macarie: „Mintea care alun-ga"
de la ea am in tire a lui Dumnezeu cade fie hi mânie, fie fn pofta trupeas-c*i".v"
Cele mai multe referinţe le g3sim la Sfăntul Marcu Ascetul, care spu-ne apriat:
„tot eel ce uită de Dumnezeu caută placerea (desfranataT' '"-'
Uitând de Dumnezeu, memoria se fragmentează" şi se risipeşle, intrând sub
stăpânirea mulţimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vflzută spre care s-a
întors omul. „începutul şi pricina gândurilor, scrie Sfântul Grigorie

" EpiJtală > <Ure Nicohr Mtmahul. 12. Cf. 13,


■ < 'tivâni ascetic î'i lOit tlr capde, 56.
"'.V"/''W^-N273. '" <'mum de.spre
lirzvir si virtule. 32.
; (htiilii tluhovnicejti <Col. II). LIV, 10.
" Qespn Ctn C* cied Că M' irulrejiieaz/t (iinftiftte. I3L
89
/'remise antropotogiee

Siruiiiul, este împărţirea, prin neascullare, a amintirii simple şi unilare. Prin aceastfl a
picrdut şi amintirea de Dumnezeu. CTici fâcăndu-sc din simplft, compusă, iar din
unitară, felurită, şi-a pierdiil unitatea împreună cu puterile ei". Această îmbolnavire a
memoriei are, evident, repercusiuni asupra tu-turor puterilor sufletului. Mintea, în care
înainte mi exista decâ! singur găn-diil la Dumnezeu, este acum bântuitâ de rnulţimea
feluritelor amintiri lu-meşti, al căror număr sporeşte tot mercu.
Memoria devine pentrti om, alături de imaginaţie. principal cale de acces pent™
gândurile strâine, care pătrund în sufletul său si-i prcocupă mintea; ea este UHB dintre
principalele surse ale „gândurilor care ne râpesc'*.594 De la ea primeşte omul cea mai
mare pane a reprezentarilor, care constituie pentm el tot atâtea sugestii ispilitoarc. Mai
ales ea este cea care aduce in minte „gân-durile simple", de care apoi se alipeşte în chip
pătimaş.5''* Sfântul Maxim spune: „prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe:
prin simţire. prin schimbâri în slarea organica* şi prin amîntire".^' Dar adesea memoria
produce ea însăşi in mod direct gânduri paiimaşe,1''' lucni pe care-l subli-niaza Slăntul
Talasie Libianul, care vede în aceastâ facilitate a minţii princi-pala lor sursă, şi cea mai
periculoasii: „trei sunt cflile prin care primeşti găn-duri: simţirea (lucrarea simţurilor),
amintirea si starea mustului (amcsteca-rea) din Imp. Dar cele mai stăruitoare sum ccle
din amintire".'"* Memoria produce astfel de gânduri penlru că ea păstreuză aminlirea
greşdilor trecutc şi urmcle patimilor care ni s-au făcut obişmiinţă""' şi mai ales a placerii
legate de elc,4" ceea ce da" reprezentarilor o mare putere de ademenire.*" Aslfel,
memoria este adesea trezita şi aţâţată de demoni, care încearea* să o împingă mai ales
spre asemenea amintiri.401
Pent™ toaie aceste motive, memoria devine la omul căzut una dintre principalele
cauze ale trezirii şi stflruirii patimilor.4" De aceea Sfăntul Isaac Siml spune
4H
ca ea csle lacaş al paiimilor, locul In care le poţi afla pe loate.'"'

,
"-' < ape'e fotirte jolosiumre..., 60.
v
" Cf. sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinfti. 33.
'* Cf. Sf. Maxim Mflrlurisitonil. Capete despre dragoste, I. 8-4; III. 42.
'' Capet* despre dmgosle. I I , 74.
m
CtU>idan, II. 84.
< 'apetedespre dragoste, tnfrânaresipetrecerea i ca dupâ minte, I. 46.
'' Cf. Sf. Uaac Sirul. Cuviiue despre fievalnţâ, 33. Iiir Evagrie remarcâ: ,.Dacă avem
iiniintiii pâtimaşe. aceasta se dsitorenza' faptului c:l de la bun incepm am primit himui-
Ic in noi cu pntiiinl; si invers: despre lucrurile pe cine le-am piimii in noi cu palimfi.
voni avea amintiri piUimaţe" (Tnifaintprtwtic. 34).
" Cf. Sf. Diadoh al Foticeei. Cuvditt ascetic in tOO de capete, 93. Sf. Maxim MaYlu-
lisiiorul. Capete despre dragost*. H, 19. m Cf. Sf. Maicu Ascetul. Eptstold cdtre Nindae
MfitiaJtuI, 10.
'-' Cf. Sf- Isaac Sirul, Cuvinte despre neioirifd. 33. Sf. Marcu Ascetul. Eplstolă către
Nicofae Monahid, 10. Evagrie. Cuvântdespre rugiiiitme, 10; 44-46.
' Cf. Sf. Talasie Libiiinul. Capete despre dragoste. infrtlnare.... III. 32; IV. 16. Cf. Sf.
Maxim Mărtmisiiorul. Capete despre dragoste. H. 85. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre
nevoinfti. 33.
Cf. Cuvinte despre nevoinfd. 8.
00
Paiologia omului câliif

Astfel că „aducerea aminte de rău (p:i/f]p;n tov> tcaKou)" ajunge să fie la omul
căzut odeprindere (ft^iţ).40* Aminlirea râului înlocuieşte, în grade dife-rite. aminlirea
binelui, singura care, la început, stăpânea în memorie; pentru ca aminrirea binelui nu
poate fi ştearsă şi înlocuita cu totnl, acesteia ii rămâne de acum înainte un loc mai mult
sau mai puţin redus în memorie.
Ca urmare, are loc o nouă divizare a memoriei, care nu exista la începui. Ea esle
scindatâ în două părţi, cum spune Sfânful Diadoh al Foticeei: „De cand minlea noastră
s-a rostogolit la chipul trtdoit al cunoştinţei, e silită, ehiar dacfl mi vrea, sa poarre în
aceeaşi clipă şi gânduri biine, şi gânduri rele (...). Căci cum se grabeşte să înţelcagă
binele. îndatâ îşi aminteşte şi de r;lu. FiindcS de la neascultaren lui Adam ţinerea de
minte a omului s-a sfaşiat în
dour.-"*
Amintirea binelui şi aminlirea răului nu ajuns doar să se invccineze, ci se
întrcpfltrund şi se amestecă, sporind confu/ia creată de multele şi fcluritele gi'tnduri care
stăpânesc memoria şi cugetarea omului.40'
Chiar dacă omul căzut se află, după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul, „acoperit de
vălmaşeala adrmcuhii uitării"40*, a-şi aminti de Dumnezeu şi de bine nu este cu
neputinţă peninj el, dar aceasta se face cu mai multă greutate. ,X)e alunci. cu anevoie îşi
mai poaie aduce aminte omul de Dumnezeu şi dc ponmcile Lui", spune SfAntul Diadoh
al Foticeei.401' „Neascultarea. unealla păcalului, nu a stricat numai amintirea simplfi a
sufletului faţa de bine, ci şi toate puterile lui, întunecând dorinţa fireasca care tindea
spre viituie".""0 înrr-adevâr, după cum am VăzUt, rnintea omului este stăpânita de
mulţimea amintirilor lumeşri şi a gândurilor, carc, chiardacâ nu sunl pătimftşe, sunt to-
CU$i străine de Dumnezeu. Aceste amintiri pătrund în minte din pricina iubirii dfl
lume. dar şi prin lucrnrea duhurilor rele care încearcâ mai ales prin acest mijloc să ţiiul
miniea departe de Dumnezeu."1" In ambele situaţii, amintirile

MS
Cf. Sf. Diudoh ul Foliceei, ('uvâril tiscefu m 100 de mpeie, 3; 5: 83: ('uvâ/it hi
flHilfore. (>.
1
" ' 'nvânf ascetic in loo de eapete, 88.
1,07
Cu privirc hi siarea de confuzje a memoriei. a se vedea Sf. Isaac Sinil. Citvinie
despre nrvoinţâ. 85,
" Capett despre Irezyie $ virttite. 116.
4a
" ('uvâni ascetic hi 1(H) tie capelc, 56. '
' ('iipeie fotirie jotmitotire..., 61 ■
1
Lucrare.i lor i sc arntS în chip I impede omului cat* înccarciî prin rugae tune să regă-
SeoACJl ailucerea-atniiile de Puiiinczeu, ilupi) cum .spune Evagrie: „Caml diavoful eel
pieaviclesm, făcând miilte. nu poate împicdica rugilciunea drepmlui... îl atfiţă hi
plut.eren păliimişil prin aducerca-aminte de liicrin i" (Cnvthit despre rugdeim*, 46. Cf.
44; 45; 68). în altă pane, el explica" pe larg: ..Ciuid le viUI dracii riWnind cu adevilrai la
mgâciune. îţj strccoaril gfuidurile unor hicnni iişa-zisc trebuincioase; şi. dupii pinin.'i
vreme. îţi fnră iunintirca lor, ca mişcflndu-ţi-se minlea $pie căutarca lor şi neaflfm-
du-)c. sil se tlescmajeze >i su" sc inliisrcze foaite, Apoi. cânil revine iarăşi la mgâciiine.
ii aduce aminte cele cilulate şi cclc atnintilc mai inaifHc, cu rnintea. c&utând siî le ia la
cunoşlintĂ sS piardă rugâciunea care aduce roaile" {Ihii/em, 10).
91
Premise anlropologice
memorie. Alipk in chip pătimaş de lumea sensibilâ. o lume închisă în ea în-săşi,
care nu i-L mai descoperâ pe Crealorul ei. omul îi cade cu totul pradă. Imaginile
pe care le are din această lume, in urma pcrcepţiei sau a amintiri-lor, nu mai sunt
cele pe care le avea Adam înainte de cSdere, adică transpa-rente pentru energiile
dumnezeieşli, nu mai sum prilejuri de neîncctaul adu-cere-aminte de Dumnezeu,
nu-l mai înaJţă spre El, ci sum cu iotul şi cu totul opace. înstrăinat printre obiectele
reduse la dimensiunile lor materiule, min-tea sa este făra* încetare populată şî
bâjituită de mulţimea gândurilor legate de ele şi de imaginile lor. Iar aceasta se
întâmplâ nu numai atunci când este treaz. ci şi în somn, când este năpădit de
închipuirile din vise.""7
Imaginaţia. aflatâ* în legătură cu o memorie ea însăşi pervertitâ" şi nemaifiind,
potrivit (irii sale, o facultate anexa* în procesul cunoaşterii, ajunge să stapaneasca
mintea şi o sileşte sil-i urmeze,44* înstrăinând-o.44 Atunci „mintea rătăceşte mereii
din naJucire în nălucire, căci atunci c*lnd se stinge una, din ea răsare altii".4"'
Imaginaţia pune stăpânire pe minte în multe feluri. „De aceea, spun Sl'inţii Calist
şi Ignatie Xanthopol, dumnezeieştii Părinţi vorbesc de multe ori despre ea şi
împotriva ei. S i î n t i i de mai înainte au socotit-o asemenea miticului Dedal ca o
închipuire cu multe chipuri şi multe capete, asemănăloare hidrei (...) Căci
blestemaţii ucigaşi, străbiUând ş) trecând prin ea, intră în comunicare cu sufletul,
făcându-l un fel de stup de viespi şi o peşteră de gânduri slerpe şi păti-maşe",4il
Prin aceasla, nu numai că ea „se opune foarte mult nigaciunii curate a inimii","' 2
dar nici nu mai lasă vreun loc pentru gfindul şi amintirea de Dumnezeu, care, în
chip firesc, ar trebui să-şi afle locul in sufletul omului. Sfânlul Varsanufle
aseamftnS sufletul, aşa cum a ieşit el de la Dumnezeu, adică înde-leltiicindu-se
numai cu aducerea-aminte de El, cu „o scăndură gala zugrăvifii", care nu mai
primeste nici un alt chip şi nici o alul culoare.4" In starea decazută a omului însă\
lucrurile se petrec cu totul dimpotrivă: piclura cea fromoasS este in întregime
mfizgâlita' de iinaginade cu chipuri şi forme nâscocite de ea, nemaiki-sând s5 se
vadă nimic din ceea ce era la început
In viaţa lăuntricâ a omului cilzut, îmaginaţiu ajunge să ocupe un loc atât de
mare şi să aibfi un rol atât de nefast pentru că ea se iruinifestă în strânsă le-găturâ
cu patimile. „Căci acum omul se mişcă in jurul nâlucirilor iraţionale ale
patimilor", arată Sfanrul Maxim MSrturisitorul.4H Pe de o parte, imagina-ţia
trezeşte palimile, dandu-Ie hrana care le face să lucreze şi sâ" sporească.45 Pe de
altă parte, patimile suscita" în chip deosebit lucrarea si plăsmuirile ima-

447
Cf. Sf. Nichitii Stirhatul, Celr 300 tie capete* fi\ 62.
448
Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dmgOSte, II, 56.
IU
Notum aici detlni(ia Sf. loan Scărarul: „Nalucirea esic ieşirea minţii'' (Scam. HI.
37). 430 loan din Singuriilate. Ctmvtnbire. cd. flauslicrr. p. 38. 4,1 CeU 100 tie
capete, 64. m Ibidem.
"' Scrisori ttuhavnicesti, 193. •"Ambixua. 120(45. PG
91. I353C). *"C\ Apoftexme, II. 22. Evugrie,
Tra/tttutpraclic, 34.
%
Patologia omulni remit
ginaliei; penl.ru că se hranesc mai ales cu aceste taehipltiri, patimile împing
îmaginaţiB sa zămisleascS imaginile care |e sunt potrivite - He ele vechi sau noi
-şi care Ic aduc desfătările pe care le caută.41' Sfânrul Maxim Mârturisi-torul
constată că: „Precum minţii celui flâmand i se năluceşte numaî pâine, iarcelui
însctat numai apă, la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mân-câri, iubitorului
de placeri forme de femet, iubitomlui tie slaviî deşartă cin-stiri de la oameni,
iubitorului de argini, câştigtiri. celuî ce ţine minte răul. râzbunare usupra celui ce
l-a supărat, pizmaşului, necazuri asupra celui piz-muil şi asa mai departe în toale
celelalte patimi'*.448
Acetista se întârnplă şi în starea de veghe, dar mai ales în somn. Cu „gân-durile
nesănătoase" se întâmplă la fel ca şi cu bolile, căci „boJile tmpului nu gunt
contraclate chiar în momentul când se ivesc, ci mai înaince". arata Sfan-IB] loan
Casian; aceste gânduri sunt ..semnul unei boli care zăcea înaunlm, ascunsă în cele
mai adânci alcătuiri ale sufletului (...) adusă la suprataţă de (xlihna somnului,
vădindu-se astfel fierbinţelile ascunse ule patimilor de care rie-am îmbolnăvit,
hărţuiţi de cugetări ncflfiflătoasp",459 Nevoitorii stiti bine ca visele sunl zămislile
de imaginaţie în legătură cu obişnuinţe trupţduî460 şi ale siifli-tului;*'" în acest din
urrrtă caz, ele sunl fie recompuneri ale unor resluri de ajninliri, eel mai adesea
legate de ocupaţitle şi de grijile din slarea de ve-ghe,4!,-'fie, legat de puterea
poftitoare. mijloace de satisfacere a dorinţelor, fie, îii legiltura cu puterea
irascibilă, ca reacţîi la mania sau temerile resimţite. dacă este vorba despre
coşmaruri. Astfel. Sfântul Simeon Noul Teolog spune câ „cele ce ocupă sufletul
sau cele în care petrece el în state de veghe, acelea reţin închipuirea şi cugetarea
lui şi în somn".4^1 Sfântul Nichita Stithatul reniarcu şi el cd .,după preocuparea
omului dinlăuntru şi dupa grijile lui sunt şi mişcările Irupului $i nălucirile ruinţii"
din timpul viselor.""1 Ear Sf'antul Maxim precizează: „Când creşte pofta
(feniBuuAot). mintea îşi niUuceşte ma-teriile plăcerilor în vremea somnului; iar
când creşte iuţimea (G^u,©;;), vede lucrurile pricinilitoare de fries".4" Sfântul
Simeon Noul Teolog scrie în ace-laşi sens: „Când partea poftiioare a sufletului
(krtiOi^iEXiKbv) e împinsă sprc pnlimile desfâtarilor şi spre plăcerile vieţii, tot
pe aceslea le vede sufletul si în vis. lurcand iuţimea sau mânia (0\ÎU.IK6'/)
sufletului e înfuriata împotriva semenilor, visează atacuri, razboaie şi lupte între
serpi şi ceriuri ca la judecatii cu duşmanii. Cand, în sfârşit. raţiunea lui
(XoyimiKbv) se înalţa

06
Cf. Sf. Iwac Siml. Cnvinte despre mvtnnfă. 8.
rT
ri Ibidem.
** Capete despre dmgox/e. II. 68: 69: 85.
•'" Mezdmintele mânăstlr&ti, VI. I I .
4
'* Cf, Sf. Grigoric de Nyssa. Itesptv faeerea amnluu XIII. PG 44. I72D.
*" Cf. ilwtem. I73C.
Sf. Giigorie de Nyssn, Prsprrprerea omului, XIII. PO 44. I72D. '
Capete teofogice, gnostic* ft practice, III.62. 4* Cele 300«to
capete, II. 60. '"' Capete despre dmgoste, II. 69.
97
Premise untropohgice

prin irufie şi mândrie, işi închipuie răpiri maripate în aer, şederi ş'i domnii pe
tronuri înalte, păşiri înaintea poporului în fruntea unor care de luplâ*,\4W M.miiiI
Nichita Stithatul arată înca şi mai precis legătura dintre vise şi diferi-tele patimi:
„Dacă cineva are sufletul iubitor de cele materiale şi de plăceri. îşi naluceşte
câştiguri de lucruri şi de bani sau chîpurî de femei şi împreunări pătimaşe, din care
vine îmbrăcămintea pătată şi întinăciunea trupului. lar dacă are sufletut lacom şi
iubitor de argint, vede totdeauna aur şi pe acesta îl dorcşte, se lăcomeşle după
dobânzi şi le aşază în vistierii, dar se vede şi osândit ca un om fară milă. Dacă are
un suflet înclinat spre mânie şi duşmă-nie, esle urmăril de fiare şi de şerpi veninoşi
şi e năpădit de lemeri şi spaiine. iaf dacă are sufletul îngâmfat de slavă deşarta, îşi
năluceşte laude şi primiri din partea mulţimii, scaune de stăpânire si de conducere
şi le socoteşte. chiar când e Ireaz, pe cele ce încă nu le are, ca şi cand le are sail le
va avea cu sigu-ranţă. Dacâ e cu suflelnl plin de mândrie şi de Irufie. se vede pe
sine purtat in trăsuri sirilluciioare şi uneori zburand în vSzdah şi pe toţi îi vede
tremurând de covârşîrea puterii lui."467 Astfel, prin prezenţa şi formele pe care le
iau, visele ne descoperă care şi cât de puternice sunt patimile noasire care le ză-
mislesc,46" arâtând în chip vădit faptul că sufletul este bolnav şi chiar de ce boala
suferă şi care parte a sa este vătămată în special, aşa cum scrie Evagrie: „Atunci
când, în închipuirile soninului, demonii atacând partea poftitoare u sufletului ne
arată (iar noi dăm buzna spre ele( înlmniri ale cunoscuiilor şi ospeţe ale
rubedeniilor. coruri de fernei şi câte şi mai citte (imagini) de felul acesta,
aţâţătoare la plăceri, înseamnă că partea cu pricina e bolnavă şi pati-ma teribil de
puteniicfi, Alunci când, dimpotrivă, ne lulbură partea pătimaşă a iuţimii, silindu-
ne să umblăm pe drumuri prăpăstioase, scoţându-nc în cale oameni înarmaţi.
precuin şi flare veninoase şi carnivore, iar noi, îngroziţi de aceste drumuri şi
hăituiţi de fiarele şi oamenti cu pricina, scăpâm cu fuga, (înseamna ca trebuie) să
ne îngrijim de partea pătimaşă a iuţimii".469

în cadrul acestei îndoite legături a imaginaţiei cu patimile, demonii. dupâ cum


arată Sfînţii Părinţi. joacă şi ei un rol important, fie Împingându-I pe om în astfel
de încliipuiri, ca răspuns la patimile sale şi prin mijlocirea lor, cum locmai am
arătat,470 fie iscând în el chipuri şi năluciri,471 cu scopul de a stârni patimile.'1'7 în
acest ultim caz, se poate întâmpla ca ei sa puna in cugetul

" < \ipe\e /eologlce, gnostic? si practice, III, 63.


™ Cele 300 lie capete, II, 60.
46,1
Cf. Eviigric, Tmtatul practic. 54. Sf. Grigoric dc Nyssa, Dexpre facerea unuilui.
XIII. PG 44. I72D; I73C.
w
Traliilul pniciic, 54. A se vedeu, de asemenea, Capete dexpre <leosehuv<t paiimilor
şi a gimdunlor, 4.
4711
Cf. Sf. Maxim Mărtiirisitorul, Capete de.spre linigaxte, II, 85.
■"' Cf. tstoria monuliilor tlin Egipt a hii loan dc LycopolU, 19. Sf. Maxim Mărtiirisi-
loml. Capete efespre dingoxte, II. 85.
J
* Cf. Maxim Marturisitorul, loc. ah.
1
>X
i'aivhgia omuhii vtizul

omului, în soinn, ca şi In starea de veghc, imagini cu totul noi penlru el. care nu sum
legate nici de vreo percepţie din prezent sail din trecut,47* aici create de el însuşi, şi pe
care înlr-un anume fcl cugetul esle silit să le primească.474 Scopul acestora este să-1
îrnpingâ pe om în greşeli noi sau să-l pună pe calea unor noi rautăţi, pe care nu umblase
încă. în toate aceste cazuri însă. duhurile cele rele vor sft-1 rătăcească pe om şi să-l ţină
depane de Dumnezeu.
Nalucirile imaginaţiei apar ca principal» forma pe care o iau momelilc şi
indemnurile diavoleşti spre pâcat:475 dacă în lextele ascetice gândurile (ko-ViCTjlot)
sum asociate deseori cu inchipuirile, aceasta se întâmplă tocmai penlru că eel mai
adesea gândurile stint, de fapt, simple închipuiri sau îşi au izvorul in ele. De aceea,
îmaginaţia este penlru ispite principala poartă de in-trare în suflel. „Sfinţii de mai
înainte au socotit-o... ca pe un pod al demoni-lor", arată Sfinţii Calist si Ignatie
Xanthopol.476 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie aşa: „Diavolii ne due punirea spre
păcătuire prin nălucire şi minciu-nii";"177 „neavând fantasia la dispoziţie, Satana nu
poate fauri gânduri minci-noase. penlru a le înfăţişa minţii spre amăgire mincinoasă".47*
lmaginaţia este principalul instrument al lucrârii diavoleşu împotriva sufle-tuliii, lie
in stnrea de veghe, fie in somn; prin ea diavolii îl hfirţuiesc pe om,47 căutând nu mimai
să-1 împînga* in păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimi-le. ci şi să-l umpe de
tulburare în felurite chipuri,""1" trezind în el mai ales tris-teţe, nelinişie şi îngrijorarc,4*1
amăgindu-l4"2 şi lTicându-1 să rătâcească din pricina mullimii nSlucirilor,4*3 ajungând
chiar sâ-l înrobească cu totul.*"1 Sfănlul Isihie Sinaitul spunc chiar câ imaginaţia a
pricinuit în principal căde-rea omului: „Şi aşa l-a despârţit pe Adam de Dumnezeu,
dându-i nălucirea demnitătii duinnezeiesti. Şi la fel obişnuieşte să-i amageascâ
vrăjmaşul min-cinos .şi viclean pe toţi cei ce p;ic;Uuiesc".4't,

471
Vedem accasla într-o istorisiie din Apoflegtiw, N 171: „Se spune despre un Bătifin câ
a venil ta Schîl având cu el pe tliil său. prune, care nil stia ce este femeia. Cfinil a
crexcut, diavolii i-au aiiilat chipiiri de fentei. iar cl i-a spus iai;'ihii său. care s-u miral
fotirte. Odata. ducandu-se in Egipi cu tatiil siin şi vitzfmd femei, i-a spus acestuia:
«Pîirinie. aceslea sum ecle care vin nonptca la mine In Schil (.,.>». lar Bfitrânul s-a
inmunat de viclcnia demonilor. care in pnstia aceea îi arăiau chip de femeie".
r
* Sfinţli Părinţi spun ciî. adesea, aslfel poate fi explicaln creaţia artistică.
475
A se vedea, dc cxeniplu. Evagrie, Tmta/ul practiv, 67. '■"'■ < <-lr
IQOcUcap&cGA,
'' Copete despre trczvie, 118.
m
Ibidem> 14.
t7
" Cf Sf Vttrsaniifie şi loan. Soisori dahovniccşti. 118.
m
Cf. ibidem, 10; 70. Ajwfiegnie. II. 22. Sf. Macarie Egipieanul, OtnUii thhovniceşti
(Col. II). LI. 3. *"' Cf. Sf. Varsanufie şi loan, Scrisori duhovnicrsii, I 18.
12
Cf. Undent, 78. Sf. Isihie Sinaitul. Capeie despre firi-rn- si virtafe, 6: 14.
"' Cf. Sf. Diadoh al Foliccei. Cuvdnt ascetic in 100 de cttpete, 38. m
Cf. Sf. lustin Martinil si Filosoful. Apologia ititâi, 14. "' ('itjirtr despre
trezxie şi virttue. II, 17.
99
Premisf anlrvfitiUtgur

Adam încă de la crearea sa a tost ispitit de Cel Rau. cunoscand deci ispili-rilc
aduse de acesta prin mijlocirea imaginaţiei. înainte de căderea în păcat însă, el nu
le dădea nici o atenţîe, nu sta la vorba cu ele şi a fortiori nu con-simţea să le
urmeze. Astfel, el nu cunoştea „închipuirea necuviincioasă";""" imaginaţia sa
neajungând la râu. Omul câzut. dimpotrivă, primeşte îndemnu-rile răutăţii şi !e
însuşeşte şwşi hrăneştc imaginaţia cu ele, zămislind şi dez-voltând imaginaţîa
păcăloasă, pe care am descris-o mai inainte, predându-se astfel cu toiul lucrării
diavoleşti şi urmarilorei nenorocite.
Sfinţii Părinţi subliniază astfel responsabilitatea omului4*7 în ceea ce pri-veşte
pervertîrea imaginaţiei sale, care duce la îmbolnăvirea ei: din pricină ctf n-a rftmas
credincios poruncilor dumne^eieşti1 n-a mai ascultat de glasul lui Dumnezeu, nu
şi-a ferit inima de cugetele straine. pe scurt, pentru că n-a ră-mas treaz şi veghetor
(vETtUKot;), omul a făcut din imaginaţie, care î-a foM datăca un fel de punte spre
Dumnezeu, „o punte penmi demoni".
Atâta vreme cât omul nn-şi regăseşte trezvia, adicit vigilenţa care caractcriza
nature saîn starea oea desăv&rşită si deplin sănfroasă, inima îi rămâne deschisâ la
mornelile mincinoasc ale Celui Viclean, aduse prin ini(locii'ea imaginaţiei, fund
napfklit ziua şi noaptea de imagini care-i t'ac mintea să râtăcească şi o abat de la
rostt.il ei, înstrăinănd-o şi ţinând-o departe de Dumnezeu.
Din faptul câ omul îşi imagineaza* cele care-1 îndepărteazâ de Durnnezeu, se
vede nu doar simpla îmbolnăvire a imaginaţiei, ci faptul că sufletul sâu în
întregime cste bolnav.

7. Patologia simţurilor şi a funcţiunilor trupcşii

Pftcatul strămoşesc a produs schimbări şi abateri şi a adus boalft nu numai la


nivelul puterilor sufletului; funcţiunile tmpeşii şi simţurile, modul în care omul se
foloscşte de diferitele organe ale corpului şi modalitălile de pcrcep-ţie senzorială
au fost şi ele perveitite, iar prin aceasta, îmbolnăvite.

Omul a fost creat în în( regime dupa chipul lui Dumnezeu. adica $i trupul, ca şi
suflcm!,4** având menirea de a înfâptui în intregimea sa asemiînarea cu Bl. pentru
ca, în final, să fie în îmregime îndumnezeit. La lucrarea virtuţilor, spun Sllnţii
Părinţi, ia parte şi trupul. Nu numai că exista chiar „virtuţi tru-peşti", dar prih trup
se împlinesc multe dintrc virtuţile sufletului. Anumite

"I Cf. Sf. Cnlist şi Ignatie Xamhopol. Cete 100 </<•. opete, 64.
4-7
Sf. Calis( şi Ignatie Xanlhopol, Ephtole ilnhovnUeşti. 102. A se vedea, de
asemenea. Sf. Nichim Siithatul. Celt- SOOtle <tti>etc... I. 5.
*™ Cf. Sf. Irincu. Co/Um eretiilor* V. 6, 1; 16. I. Oi'inonstmfia profttm'nluirti apasto-
tieet II; 32; 97. Sf. Grigorie Palunia. Proşopopee, PG ISO. 1361C, Confonn afimuniei
de^ îniâlniie la Sfinţii PăiinU\ că omul a fosi creal clupă cliipul lui Dumnezea-oinul.
100
Piilolugiti imiiiUn ctiztit
daruri ale Duhului, spune Sfântul Grigorie Palama, „se lucrează şi prin trup'\w
Trupul, în general, prin însuşirile si puterile sale, „ia şi el parte la sfinţenie".4*0
Lucrand împreuna* cu sufletul şi lasfindu-se cârmuil de el, trupul primeşte de la
acesta darul Sfântului Duh. Trupul esle şi el chemal la îndum-nezeire, alături de
suflet.4'' „Căci, scrie Sfântul Macarie Egipteanul, după cum Dumnezeu a creat
cerul şi pămâniul peutru ca omul sa-1 locuiasca\ tot aşa El a creat trupul şi sufletul
omului ca sil fie locuinţa Sa, ca să locuiască şi sfi se odihneasca în trup, ca în
propria-l casa, având sufletul drept mireasă frumoasa şi preaiubită".*1* Subliniind
unitatea fundamentals a color din care e format omul, unitatea fundamentals a
sufletului şi trupului in persoana omului si deslinul lor cornun, Sfăntul Grigorie
Palama spune: „Care durere, care piacere, care mişcare in trup, nu-i o lucrare atâl
a sufletului, cât şi a trupului 7 (...) Căci sunt şi pătimiri fericite şi lucrări comune
ale sufletului şi trupului care nu ţintuiesc duhul de trup, ci rklica trupul aproape de
vrednicia duhului şi-l induplecă şi pe el (pe trup) să linda" în sus. Care sunt
acestea? Cele duhovniceşti, care nu merg de la trup la duh..., ci tree de la minte la
trup şi prin cele ce le lucreaza şi le patimesc, ele pret'ac si trupul spre mai bine şi-l
indumnezeiesc (...) La bărbaţii duhovniceşti, hanil Duhului. treciind prin
mijlocirea sufletului la trup, îi d<i si acestuia sil pâtimească cele dumnezeieşti şi
sa* piUiinească în chip fericit împreuna1 cu sufletul. care patimeşte cele
dumnezeieşti şi care, o data ce pătimeşte cele dumnezeieşti, are şi ceva pati-milor,
lăudabil si dumnezeiesc. (...) mainland la împlinirea acestui rost fericit al ei, latura
palimitoare îndumnezeieşte şi trupul. nefiind mişcată de patimile (rupeşti şi
materiale (...), ci mai degraba ea însăşi in tore and spre sine trupul si Btrăgindu-I
de la plăccrea pentru cele rele şi insuflându-i prin sine o sfin-ţenie si o
îndumnezeire de care nu mai poate 11 jefuit".4"1

Una dintre l'uncţiunile elementare ale trupului este de a fi instrument al sufie-


ruliii in ceea ce priveşte relaţia sacu creaţia materială: prin mijlocirea simţiirilor
trupului, sufletul ia cunoştinţa* de cxistenţa crealiirilor sensibile si prin organele
trupului intră în mod concrel in legâturâ cu ele şi ucţioneazii asuprci lor.
Percepţia senzorialiî. uşă a cunoaşterii creaţiei materiale, este un proces in
acclaşi (imp somatic si psihic. La baza sa stă senzaţia. adică reacţia fizică a unui
simţ la stimulul unui obiect. Prin aceasta, i se comunicfi sufletului o informal ie
obiectivă cu privire la datele exterioare ale obiectului. Apoi intervene o a doua
operatic prin care datul senzorial este interpretat de toate celelal-te facultftţi ale
sufletului care contribuie la procesul cunoaşterii. Printr-un

' CuVârtt fumtni cei c* .si' finixtesc..., 2, 13.


m
lck-m. OnUHL 12, PG 150. I53C.
" Cf. Sf. Maxim Murturisitorul. Cele doiu'i sule i/r vapet? desj/rr cunoşlmfa de thim-
nezen fi icononiiu înlnipării I-'iului lui Dwytiu-zru. II. 88. Sf. Grigorie Piilanui. Triade.
III. 3, 12. Sf. Mucurie Rgipteanul. Omilii duhovntceşti (Col. II) IV. 3-4; XV, 38.
1
Omilii duhmwceyli (Col II). XLIX, 4.
" ('uvâiitpentni cffi' cese UtUft&t ... II. 12.
101
Premise antraf/ofoftice
proces complex, în care intervin inteligenţa, memoria, imaginaţia şi dorinţa,
obiectul, aşa cum este el prezentat de simţuri, este situat in spaţiu şi raportai la alle
obiectc, este numii, definit în ceea ce priveştc natura, scmnificatia, funcţia si
valoarea sa. Aceasiă interpretare, care constitute esenţialul în per-cepţia
senzorială, având ce temei un dat obiecliv - cel oferit de senzaţie. nu se opreşte
însă la acesta şi nu constitute o simplă descriere a lui, ci este ela-boratâ în funcţie
de valorile subiectului cunoscător. în ultimă instanţâ, de la acesta, mai mult decât
de la obiectul în sine, ia naştere percepţia. De aceea Sfântul loan Gură de Aur
spune: „Judecăţile noastre nu se formează după natura lucrurilor cu care venim în
atingere, ci după simţământul sufletului cu care le privim".4''4 De aici rezultă că
percepţia senzorială este legatâ de starea spirituaJă a celui care percepe, depinzând
dc starea tuturor facullăţilor sale care intervin în procesul de interpretare pomenit
mai sus; si îndeosebi de ceea ce el, de o mamera generală, cunoaşte, înţelege.
doreşte, îşi imaginează, îşi aminteşte...
în starea primordialâ a omului, toate facultăţile sale fund îndreptate spre
Dumnezeu, prin ele Adam percepea în Dumnezeu toate făpturile create şi, o data
cu aceasta, sesiza cu ajutorul raţiunii sale loţ>oi sau raţiunile lor spiritua-le.
Percepiia sa senzorială era aslfel subordonată contemplărti naturale {xao-plct
<()\KnKfi). în acest fel, el se folosea de toate facultăţile sale care participau la
percepţia senzorială şi în primul rând de toate simţurile sale, in mod firesc; sânătos
şi potrivjt scopului !or, păstrându-şi astfel sufletul curat. cum ne arată Sfântul
Maxim Mărturisitorui, care spune că aceasta este şi datoria ornului reînnoitîn
Hristos: jşi păzeşte cineva sufletul fără pată pentru Dumnezeu dacă se sileşte (...)
să-şi deprindă simţurile să privească şi să-şi imagi* neze în chip evlavios lumea
văzută şi cele din ea, vestind sufletului măreţia raţiunilor (X6voi) din ele".49S
Sfântul Nichita Stithatul spune şi el in această privinţă: „Când mintea pătrunde în
cele mai presus de fire, simţurile aflându-se în starea cea după fire, intră în chip
«epătimas în legătură cu pri-cinile lucrurilor, cercetând numai raţiunile şi firile lor
şi deosebind fară gre-şealS lucrările şi însuşirile lor, neîmpatiniindu-se şi
nemişcându-se cu plăcere spre ele în mod conlrar firii".4'"'
Undeva, in altă parte, tot el spune că „toate cele ce se lucrează în chip îm-părţit
în simţuri, vederea, auzul, mirosul, gustul, pipâitul, se mişcă potrivii firii dacă
biruie ceea ce este mai bun".*" Iar Sfinţii Părinţi, atunci când au prilejul, ne readuc
aminte de cum trcbuie folosite, potrivit firii, simmrile noastre. Sfântul Atanasie
precizează faptul că: „tnipul are ochi pentru a ve-dea zidirea şi, prin prea
armonioasa alcătuire a ei, a cunoaşte pe FăcătQr".49B

Catehrze, II. 4.
l'ele doua sute tie ctipelc ih'xpre miunflinfa tie Dimmvzeu.... I, 14.
Cele 3m <fe tapete..., I. 22.
Despr? siifh'1, M.
Cuviint hnpolrivu elinihr. 4.
102
Patohgia ortmhii lâzut

Sfântul loan Gură de Aur spune şi el, la fel: „Ochii v-au fast daţi pentru ca,
văzând cele create, să daţi slavă lui Dumnezeu'V'' sau: „Ochiul penlni uceasta a
fost creat, ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu, şi să slăviin pe Facătorul
lor".100 Sfantul Serapion de Thmuis ne aminteşte, legat de aceasta/ 01 cuvintele
Psalmistului: „Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ri-dical ochii mei. Ia(5,
precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, pre-cum sunt ochii slujnicei la
mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru" (Ps.
122, 1-2). Tot astfel, urechile au fost facute pentru ca omul să asculte „cuvintele
dumnezeieşti şi legile lui Dumnezeu"' şi pentru ca pe Dumnezeu să-L audă în
orice sunet din lumea aceasta. La fel şi mirosul i-a fost dat omului pentru ca el să
simtă în toate creaiurile „buna mireasmă a lui Hristos" (2 Cor. 2, 15);*" gustul,
pentru ca, gustând din hra-oft. să vadâ „că bun este Domnul" (Ps. 33, 8), iar
pipăitul, pentru ca să pipăie pe Dumnezeu in loate lucrurile (cf. I In I, 1). Scurt
vorbind, rostul simţurilor este să contribuie la unirea creaţiei văzute cu
Dumnezeu, căci aceasta este sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci
când 1-a creat.î:M Aşa scrie Sfântul Nichita Stithalul: „Ca fiinţe duruite cu simţuri
trebuie să simţim în chip cuvenil lucrurile supuse simţurilor, şi prin frumuseţea lor
să ne înălţăm la Cel ce le-a zidit şi Lui să-l aducem cunoştinţa lor fâră greşeală".505
PunAnd folosinţa simţurilor sub carmuirea minţii sale care contempla raţi-
unile spirituale ale făpturilor, Adam avea o percepţie obiectivă a acestora,
cunoscându-le adevărata lor naturâ, cunoscând filră greşeală, cum spune Sfăntul
Nichila Stithatul, lucrârile şi însuşirile lor.**'
Adam şi Eva, înainte de a păcătui, percepeau realitatea în mod identic, pentru
că, având toate facilitate şi toate simţurile lor orientate spre Dumnezeu Cel Unul,
pe toate le vedeau in Dumnezeu aşa cum le vede Dumnezeu.
în acelaşi fel ca simţurtle, în starea paradisiac^, toate organele trupului lu-crau
potrivit adevăratei lor naturi şi meniri, adicâ potrivit lui Dumnezeu şi în vederea
îndumnezeirii omului. Tot aşa trebuie să lucreze ele şi în omul reînnoit in Hristos,
după cum învaţă Apostolul Pavel: „Va îndemn, deci, fra-ţilor, pentru îndurările lui
Dumnezeu, să întaţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui
Dumnezeu" (Rom. 12, 1).
în fiinţa omencască, aşa cum a voit-o Dumnezeu. mâinile au rostul de a lucra
în Domnul cele de trebuinţă, de a sluji voii dumnezeieşti, de a se pune

■'">t)es,>re<Um>ol. 11,3.
*" Omitii h Facere, XXII. 3.
v
" HpisMlă câfre monahi, X.
" CuvâiU împotiiva eiinitor, 4. w,t Cf. Sf. Serapion dc
Thnniis. fîffixtotd călre mornihi. X.
14
Despre acest rol al omului. despre care mn vorbit deja, cf. Sf. Maxim Mărtuiisito-
nil, Ambigua, 41. PG 91, I308A. mCelettH)<iec«pete.... 72. Ibidnn. 1,22.
103
Premise anlropofogice
în slujba dreptâţii, şi îndeosebi de a fi ridicate în mgăciune către El.w Tol astfel,
picioarele au rostul firesc de a-i da oniului putinţa să meargă spre Dumnezeu şi
sâ* săvârşească binele,*08 în ceea ce privcşte limba, ea i-a fosi dată peniru a rosti
cuvintele adevărului şi ca sfi aducă neîncetat laudfl lui Dumnezeu. Fiecare organ
al trupului iucrează în chip firesc şi sănătos atunci cănd lucreaza* în Domnul şi se
mişca* de dragul Lui; inima fîicăndu-sc sălaş al rugăciunii şi bătând numai penlru
Dumnezeu inir-o rugaciune ritmată de su-flul plărnânilor...
într-un cuvânt, trupul omului este sănâtos din punct de vedere duhovni-cesc
atunci când tinde spre Dumnezeu prin loaic lucrările sale si devine ast-t'el templu
al Duhului Sfânt (1 Cor. 6, 19); când simţurile sale sunt „în bunâ iâiKluial.V'. M'4
ciind toate organele sale sum folo.site de om pentru a duce o viaţă virtuoasă, drept
ciii spre contemplarea lui Dniiinezeu şi miiloace do. uni-re cu El.

Prin păcat, aceastf rânduială a fost tulburatS. Omul, depărtându-se de Dum-


nezeu, şi-a abătut simţurile şi toaie organele irupului de la scopul lor firesc şi
normal peniru a le îndrepta, conir.ir firii, spre lumea sensibilă. Aslfel pcrvertite şi
iiiiprăşiiate,'*10 ele se îmbolnăvesc.1" At3t pe plan Irupcsc, cat şi sufletcsc, omul se
înstrăinează de firea sa fundamentala şi autenticâ, căpatând o fire cu toiul contrarâ,
decăzută. AUinci cănd Apostolul vorbcşte despre „omul cel vechi". spune Sfântul
Macarie Egipteanul, „el se referă la om în îniregimea lui, având pe lângă ochii săi
alţi ochi, pe lângă cap alt cap, pe lângă urechi alte urechi, pe lângS mâini alte
mâini, pe lângă picioare alte picioare. Pcotru că pe Io( omul trup şi sullet - 1-a
surpat şi 1-a întinat Cel Viclean; pe omul eel de dcmull l-a imbracat cu un altul, cu
un om vechi. întinat şi necural (...), nesupus legilor lui Dumnezeu (...). peiitru ca
omul să nu mai vada piecum se cuvine, ci sft vadâ şi sa audă ran; sâ aibă picioare
grabnice spre a face râii; mâini care s<i lucreze nelegiuirea, şi inimâ care sâ cugete
cele viclene"."11
In loc să-i dea minţii materia pentru contemplarea fîrească a celor v&zute.
ăimţutile sunt pricini ale unei mulOmi decugetâri trupeşfi şi deşarte.MI in loc

1
Cf Sf. Alaniisie eel Mare, Cuvănt împotrivn eliiii/or. 4. Sf. loan Gurii tie Aur, foe.
(•U., Sf. Macarie Bgipteunul. liphtoUi catre fiii rei ilithovnut'şti, 14. Sf. Serapion dc
Thmuis. Epixtotâ către motuihi, X. Sf. Grigorie Pahuna. Vuvăni penmt cei ce W
litustesa..., II. 20.
*" Cf. Sf. loan GurS de Aur, Inc. cii., Sf. Mnearic Egipteanul. Episiolă coin-fiii cei
thihavnfoesti. 14. Sf. Seiapion de Thmuis. loc. tit., Sf. Grigorie Paliinm. It>c. ril. 569 Cf.
Sf. Isaac Sirul. Cuvitite despre nrvoinfa, 58. ™ Cf. Ibidem, 60.
■" Sf. Isaac Sirul vorbeşte in mod explicil despre „boala <slabiciunea) sirnţurilor" (Cu
vinte despre ttevotnfâ, 23). despre fapiul că mintea oimilui cazut trebuie inai înlfki
..Si'i-şi linişlească simturile" şi să le lamăduiască de boiilă {ihUlenu 30). în CuviuUiil /.
el vorbeşie despve „boalii simtirilor". *': OmlUi duhovniceşli (Col. 11), II, 2. Sl*
Cf. Sf. Isihie Sinailul. Capeh> despre trezvie şi vhnite. 53.
104
ParoloRtti vimilui aătttt

sâ se supuna minţii, conlribuind la înălţarea ei spre Dumnezeu, simţurile o


înrobesc,51" plecfmd-o câtre lumea cea simţită, văzutjf în afara lui Dumnezeu.
înstrăinând mintea şi supunând-o acestei lumils,s lipsind-o de pălrunderea
realifăţilor spirituale. In acest sens vorbeşteSfftntul Isaac Sirul despre „boala
s.niţiiilor-:16
In loc de a sluji lui Dumnezeu, împlinindu-I voia, simţurile şi organele trupeşti
ale omului căzut sc pun în slujba dorinţelor lui trupesti şi slujesc la lucrarea
păcatului şi aţâţarca patirnilor.'"7 Omul se foloseşle de ele în primul i find penlru a
dobândi plăcerea simţuala pe care o caută. Aslfel, el se loloseş-te de ochi „aşa
cum nu se cuvine",*"1 pentru a-si oferi. după pofta sa, obiecle de care să-şi bucure
privirca. Işi foloseşte urechile, de asemenea, „aşa cum nu se cuviiie",51'' ca să
ascultc vorbe rele şi să se bucure de auzirea lor, ca să se piece spre cuvinte deşarte
şi să-şi înveselească prostcşte minieu cu ele. Gustul ajungc rob lacomiei. Mirosul
esle man at „spre mirosirea felurilelor parliimuri ce rrezesc pofrele trupeşti'V7
PipSitul, la rândul său, se face iniealtâ a mullor patimi. însinlinate de Dumnezeu,
facultajile cognitive ale omiilui nu mai inlerpretează potrivit Duhului datele
senzoriale. Nemaivăzând energiile dumnezeieşti din creaturi, care le definesc
adevărata lor natură, omul căzut nu mai are o percepţie a lor corecta, obiectivă,
adică confonna rcaliliiiii lor şi adecvata la ceea ce sunl ele in chip adevfirat.
„Aproape tot din ceea ce privim. noi vedem altiel decâl este". constatâ Sfântul
Ambrozie.v Omul vede tapturile în funcţie de dorinţele sale pălimaşe, le situează.
le or-donea/ii, le dii sens şi valoare în liincţie de patimilc sale. Urmeaza cfl
percep-i.ia devine subiectiva* şi schimb.ltoare, de vreme ce ea nu se mai
porriveşte cu realitatea însâşi a obiectelor, ci este o proiecţie a conştiinţei
decăzute a fiecărui oni, schimbându-se după felul, mulţimea şi rmlsura dorinţelor
sale piilhnaşe. Fapt.nl că, în ciuda acestor diferenţe, pulem spune câ\ în mare, toţi
oamenii percep realitatea aproape în acelaşi fel, nu înseamnâ deloc că per-cepţia
lor este una obiectivă, ci arată sîmpla polrivire a unor subiectiviiiiţi piulaşe la o
aceeasi cădere şi faptul că deformârile suferite de facultatea per-cepiivil ;i
urmaşilor lui Adam sunl fundamental aceleaşi.
Organele trupului sunt şi ele deviate de la rostul lor initial, de la funcţio-iiiiiva
loi fiiească şi încep să funcţioneze patologic. Arâlând care sunt urmă-rile
pacatului strămoşesc, Sfantul Atanasie explica felul In care sufletul face

'* Cf. Sf. Isaac Sinil. Cuvinte despre nevoinţâ, 23.


s
" De aceea Sf. Kichita Stilhatul vorbeşte desprc „robin simţuriloi" ((>/<• 300 de
ca-»».., I. 20).
' iiviiili' th'spri' iwvoiitţti, I. *IJ Cf. Sf. Maxim Mărlurisilorul. Ru.sjiunsuri itiirv
Inhisif, 50. Sf. Isaac Sirul. ("uvinle aespre iwvoinfa, I.
"* Sf. Maciuie Egipteumil. Oinilii duhovnlcesti (Col. II). II, 2.
M
ibidem,
■" Sf, Atanusie eel Mare, Cuvfint uupotriva etirrihr, 5. '*"
Cum câ moorlea e.sle nn bine, I0.
Kr>
Premise antropologice
să lucreze contrar firii toate funcţiunilc trupeşti; „Mişcându-se mintea spre ceea ce
e poirivnic, măinile au pornit să omoare (...) şi(-au dal) celelalte mă-dulare spre
desfrânare, în loc de a le folosi pentru naşterea de prunci. Şi în loc să folosească
limba spre cuvinte bune, au folosit-o spre hule şi bârfeli şi juramintc
mincinoase";"2 şi încâ mâinile „spre a fura şi a bate pe cei aseme-nea Ior";"( cât
priveşte picioarele, ele sunt „grabnice sâ alerge spre rău" (Pilde 6, 18);*24 stomacul
l-a întors spre „beţie şi lăcomie nesăturată".>; Sfântul loan Gură de Aur scrie şi el
in acesl sens: „Să luăm aminte la mă-dularele noastre şi vom vedea că, daca nu
luăm amintc, şi ele sunt pricină de cădere; nu pentru că asta le-ar sta în fire, ci din
lipsa noastră de grijâ".536
Lucrând contrar firii, simţurile şi organele trupului acţionează într-un chip lipsit
de raţiune, nebunesc. Sfânlul Nichita Stilhatul vorbeşte desprc „porni-rea
dobitocească", lipsită de judecală a simţurilor."7 Iar Sffintul Atanasie, subliniind
rolul suflelului în aceastâ răfăcirc a simţurilor, scrie aslfel: „Coii-ducătorul unui
cal de curse, suindii-se pe cl, dacâ dispreţuieşle ţinta spre care trebuie să-l conducă
şi abătându-se de la ea, mână calul precum poate - şi poate precuin voieşte - şi dc
multe ori îl repede spre cei pe care-i întfdneşte; şi iarâşi de muUe ori îl mână spre
prâpastie, fiind purtat de el spre ţinla spre care se poartă pe sine însuşi în
repcziciunea calului, socolind că, astfel aler-gând, nu s-a abfttut de la ţintă. Căci
gândeşte numai la alergare şi nu vede că s-a abătut de la ţintă. Tot aşa şi sufletul,
abătându-se de la calea spre Dumne-zeu şi mânând mădularele trupului spre
altceva decât spre ceea ce se cuvine, mai binc zis, mânându-se pe sine prin ele,
păcătuieşte şi-şi pricinuieşte răul, nevăzând ca" s-a rătăcit din drum şi s-a abătut de
la ţinta sa".

'" CuvâtU tmpotriva elinihr, 5. A se vedea. de asemeneu, Pikle 6. 17. Sf, loan Gură
de Aur, loc. dr.
' Autorul Pildelor vorbeşle şi el de „mainilc cure varsa sângc nevinovat" (Pilde 6.
17). Cf. St Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceyli (Col. II). II. 2. ** Cf. Sf.
Macarie Egipteanul. loc. rit.
1
Cuvtinf hnpotriva elinilor, 5.
** toe cit, l*7 Cele .100 •!>-
captte, I. 6.
*■ loc rit.
106
PARTEA A II-A

Descnerea, manifestările
şi felul în care se produc
bolile spirituale.
Patimile
I
Patîmilc, boli spii iluale

înlorcându-şi de la Dumnezeu faculiăţile sufletului şi trupului şi îndrep-tandu-


le spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla In ea plăcerea, omul face să se nască în
el parimile (H<A8TI). nuniite şi vicii (Kcttciai).
Toţi Sfinţii Părinţi spun ca acestea nu fac paile din firea omului.' „Ele nu tin de
chipul lui Dumnezeu", ne uminteşte Sfantul Vasile eel Mare/ „Palimi-I.e nu au fost
create la uiceput împreuna cu firea oamenilor. Căci altfel ar intra in definilia firii",
spune Sfântul Maxim Mărlurisilorul.3 Sfâniul Nichiia Stithalul spune că ele sum
„cu totul străine şi în nici un fel proprii firii sufletului".4 Sfantul Isaac Sirul, în
acelaşi sens, spune că „paiimile sum un adaos dintr-o pricina sufleteasca. Pentru ca
suflelnl este prin fire nepătimitor (...) Noi credem ca Dumnezeu a facut pe eel după
chipul Său nepătimaş (...)■ Deci, când se rnişca în chip pSlimaş, (sufletul) este in
chip vădit în afara firii, prccum ne asigură eei învSţaţi de Biserică. Deci paiimile
au inlrat hi suflet pe iuinâ şi mi e drept să se spuna că paiimile tin de suflet. chiar
dacâ acesta se itiişca în ele. Prin urmare, e vădit că se mişcă în cele din afară, când
e pâti-maş, nu în ale sale".3 „Mişcarea potrivnică firii este pătimaşă. Căci a spus
dumnezeiescul şi marele Vasile: «Sufletul, cănd se afla după fire, pelrece în cele
de sus; când se afla în afară de fire. pelrece jos. pc pamanl. lar cand e în cele de
SUS, esle nepâtimaş. §i când firea coboară din treaptu ei. paiimile pun Stfipânire
pe ea»".6 Acelaşi Sfânt Pârintc scrie în nltîî parte, lblosindu-se, cum vom vedea, de
un limbaj medical: „Deci e vadil că sănâtatea exislă in lire de mai înainte de boala
ce-i vine ca ceva ce nu ţine de ea (ca un accident). Şi dacă acestea sunl asa.
precum suni cu adevârat, vinulea este In suflet in chip fireac. lar cele ce-i vin ca
ceva deosebii (accidentele) sunt în afară de fire ("...). O dală ce se şlie şi se
marturiseştc de loţi că ţine de suflet curaţia în chip firesc, se cuvine să
îndrâznească şi să spunfi că (paiimile) nu tin de suflet nicidecum in chip firesc.
Pentru c;l boala e a doua, după sănătate".7 Acest pa-

A se vedea: Avva Dorotei, hivâfâturi de suflet folmitoare, XI. 134. Sf. loan Daimir.-
chin, Dogmatica, IV, 20. Evugrie. Serisvtt, 18. Sf. Amonie eel Mure. Srrisori, 5; 5 bis.
" Omilii iti-sftre. Jacrrea omului, 1. 8. ( Răsfnmfuiii câtre Taltisie, I.
4
Dcspre sujlei, 69.
Cuvinte despre Havofrtfâ, 82.
•■Ihittein. 83. ' Ibidem.
109
DescHtna, tnanţfBstârUeşifalul in <at«se prodttc botih spiritual*

saj este foarte aproape de ceea cc spune Evagrie: „Dacă boala, în raport cu
sanătatea. este a doua, este Limpede că rautatea este şi ea a doua, dupâ virtu-te".K
în ceea ce-l priveşte, Sfântul loan Scărarul spune că: „Păcatul sau pati-ma nu se
afla în fire în chip natural. Căci Dumnezeu nu e facătorul patimi-lor";"
„Dumnezeu nici n-a făcut, nici n-a zidit răul. Deci s-au amăgit unii spunănd c:l
unele dintre patimi sum fircşti m suflet".lu
Vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului. ca urmare a
piicatului strămoşesc. Sfântul Macarie învaţa1 în acest sens: „In urma neascul-tării
primului om, a intral în noi ceva strain de firea noastră, (a intrai) rău-taiea
patimilor, care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenil a doua fire".;i La fel
spune şi Sfântul Maxim MărtuHsitorul: „Spun, îiivaţând de la marcle Grigorie al
Nyssei, că ele odrăslesc m fire, după ce au patruns in partea cea mai puţin raţională
a ei, din pricina cflderii din starea de desăvâr-şire. Prin ele, in loc de chipul
dumnezeiesc şi fericil, îndată după călcarea po-runcii s-a făcut în om străvezie si
vădită asemanarea cu dobitoacele necuvân-tâioiirc".1* Altfel spus, patimile sunt
efectul relei folosinţe de către om a Libe-rului său arbitru, rod al voii personale
despărtUă de voinţa sa fireasca, daruit;i de Dumnezeu. Aşa spune Sfântul Isaac
Sirul; „Patimile sunt un adaos dinlr-o pricină sufletească, pentru că sufletul este
din fire nepătimitor".13 Sffintul loan Damaschin precizează: „Toate cate a fScut
Dumnezeu, aşa cum s-au fa-cut, sunt foarte bune. Dacă ramân aşa cum au fost
zidite, sunt foarte bune. Dar daca se îndepărtează, in chip voluntar. de la starea
conformă naiurii şi dac;1 vin la o stare contra naturii, ajung în rău. Potrivit firii lor
toate sunt roa-be şi supu.se Crcatorului. Dar când una dintre fapturi s-a revoliat şi
n-a ascul-tat de Făcător, a format in ea însăşi raul".1'1
Singure virtuţile, as a cum am arălat, tin de fire a omului; departându-sc de
lucrarea virtuţilor, acesta a adus in el patimile, aşa încât trebuie ca ele să fie
definite în primul rând in mod negativ, ca absenţă, ca lipsă a vinuţilor care le
corespund şi care constituie în om asemanarea lui cu Dumnezeu. lată ce Spune
Avv;i Dorotei: „Am scos virtuţile şi am sădit patimile contrare lor (...) Căei
virtuţile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire, Pentru că îndatfi ce a tacut
Dumnezeu pe om, a semănat în el virtuţile, precum zice: Să facem pe om după
chipul şi asemănarea noastră" {Fac, 1. 26) (...) dupfi ascmanare. adică după virtute
(...) Deci Dumnezeu ne-a dat în chip firesc virtuţile, dar patimile nu le avem in
chip firesc. Căci nici nu au vreo fiinţă sau vreun ipos-tas; ci sunt ca întunericul.
care nu există dupa fiinţa {...). ci din lipsa lumi-

" Capete gnastiet, 1.42. 1


Scow. XXVI, 41.
" r\<fhifi cuvdnt, partea a doua, 41. "
Oinilii duhovnicejti (Col. II). IV. 8.
;
Kttspunsitri viitre Totttsie, 1.
1
Cuvfafe tlesprr nevomfâ. 82.
- Oogmatiea, IV. 20.
110
Patimile, boli spimuole

nij.n Abătiindu-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plâcerc, a dat naştere patimilor
(bolilor) şi le-a întăril pe acestea împotriva sa"."' Sfântul loan Da-maschin învaţă tot
aşa: „Viciul nu este nimic allceva decat îndepărtarea vir-luţii, după cum şi întunericul
este îndepărtarea luminii. Dacă rSmânem în sta-rea naturală, suntem în virtute; dacă ne
abntem de lu starea naturală, adică de la viitute. şi venim la cea contra naturii, ajnngem
în viciu".17
Vinulilc constau în lucrarea potrivit firii sau. altfel spus, poirivii scopului pe care
Dumnezeu H le-a dat la crearea firii omeneşti, a facultăţilor, puterilor san lendinţelor
omului, Ele cores pund folosinţei şj sensului firesc şi rational O.oyiKOi;) al acestor
facultăţi, care, aşa cum am văzut, au rostul de a-I îndrcpta pe <>m câtre Dumnezeu şi
de a-l în^lţa la El, >-6YIK6I; însemnand dc altfel, pentru Sfinţii Părinţi, conform
Logosului, dnpă chipul şi asemănarea Căruia a fost creat omul. Patimile, dimpotrivă, se
ivesc datorită lucrării con-trii firii (adică împotriva scopului firesc şi normal sau, altfel
spus, împotriva lui Dumnezeu) a puterilor sutletului şi a organelor trupului,1" prin
devierea, pervert irea, reaua lor folosinţă (rtapctXpnjaK;). Astfel, Sfantul loan Damas-
chin defineşte patimile ca „abaterea de bunăvoie de ia starea conform;! firii la una
contrary firii".1" Sfantul Nichita Stithatul, tot aşa, consider^ că palimilc suni suscitaţe de
„putcrile suflctului în mişcarea împotriva firii".20 Sfantul loan Scruarui, la fel, spune câ:
„noi am schimbat însuşirile sustinăloare ale firii în patimi"."' Sfantul Talasie vorbeşte şi
el despre schimbarea vimitilor în plicate.52 lar Sfantul Vasile eel Mare arată că:
„Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să îinplinim toate poruncile pe care ni
le-a dat (...) cu aceste puteri lucrând cored şi după cuviinţă, facem viaţa noastră
virtuoasa ptin pietate; daca* însă nu folosim acţiunea lor, alunecâm spre mutate. lar de-
linirea rautatii este următoarea: folosirea rea şi împotriva poruncii Domnului a darurilor
pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să facem binele; dupâ cum toi

' Awn Doroici trimite uici la Sf. Vasile eel Mine, Oinilii la Hewmenvt. II. 5.
'' invaftittiri ile suflel Jblositoare. XII. 10. 11
Dogmatics, II, 30.
'* Sfinţii Pîirinţi fac deosebire. în general, între ..patimile suflctului1' şi ..patimile ini-
pului" (A se vecleu: Evagrie. Trauuul practic, 35; 36. Sf. Maxim Mfirturisilorul. Cape
Us despre dtagoste, I. 64. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ. 8. Sf. loan Damar,-
thin, Ciivi'tnt de suflel folosiior. Totuşi. patimile mipesti, dtipîi cum am vilzut, îşi mi
obfuxia în suflel şi este de la sine înţeles ca unumite patimi ptivesc în ucelaşi timp >i
iufletul, şi trupul. Fiecare patima, pe de altă parte. implied într-o oarecare musurâ to-
tnlilatea puterilor sufletului (inteligcnţa, voinţa. memoria, dotinUi, irascibilitalea. imti-
şinaţia etc.) Cu toatc că. strict vorbind, patimile jifectcazîi în, mod esenţial „paitea pîi-
timaţâ a sufletului", form at ă din putcrea doritoarc si puterea irascibîlă. cure stint puteri
pătirnaşe (KCtSiltlKai), Sfinţii Păiinţi vorbesc adesea si despre patimile „plUfii ratio-
nale a suflctului". care etiprinde inteligenţa sau mintea (vouţj,
Dogmatical iv. 20.
'' ( ./.' UKItie eapete, 1. 37. 1 Scam, Pat tea a dona a Cuvantului XXVI. 41. a Cf.
Capettt despre dragos/e. inj'miutre şi /wlreieiea ten du/ui mime, I. 89.
Ill
Oescrirrea, wdiiifestatile şifelul m tare » produc btititr spiritual*?

aşa de adevârat, definiţia virtuţii ccruie de Dumnezeu este folosirea acesior daruri
ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă, potrivii porunciî Sale".*1 Sfantul Grigorie
Palama invuţă tot aşa că „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă
naştere patimilor vrednice de dezaprobare". lar Sfântul Maxim, care vorbeşte
adesea despre caracteru! nefiresc al patimilor/s spune. în acest sens; „nimic nu e
rău din cele ce sunt, decât reaua întrebuinţare. care vine din negrija minţii de a
cultiva cele fireşti";2'' „în toate lucrurile reaua folosire este pâcat";-7 „pficatele ne
vin din reaua întrebuinţare a puterilor sufletului, a celei poftitoare, irascibile şi
rationale"."" Aşa învaţă şi Evagrie. Acesta. constatăud cS patimile distrug
„lucrarile fireşti ale sufletului"/'' arată pe larg cum se pe-trece acest lucru: „De
vreme ce cugetarea. imimea si pofta, dacă nu sunt fo-losite cum se cuvine, nasc
răutatea şi penlru că sta în puterea noastră să ne folosim de ele fie bine, fie rău.
este limpede c;1 rătil vine din folosirea în chip contrar firii a acestor puteri ale
sufletului. lar dacă este aşa, nu există nimic i;lu care să fi fost creat de
Dumnezeu".*0 Origen constată acelaşi lucru: „Ur-zitorul tuturor acţiunilor
sufleteşti, Dumnczeu. a adus la existenţfi toate lucrurile spre binele comun. însă, în
viaţă, se întâmpln adesea că lucrurile bunc ne indruma spre păcat, pcntni câ le dăm
întrebuinţare greşită'V De aceea, spune Sfântul Maxim, diavolul, „pornind razboi
împotriva virtuţii şi a cunoş-tinţei oamenilor. cautâ să le doboare sufletul prin
puterile (facultaţile) înnăs-cute ale lor", aţâţându-1 pe om sâ le folosească cum nu
se cuvine, îndreptân-dii-le spre cele necuvenite."
Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufletului de la rosiul lor duni-
nezeicsc firesc şi prin întrebuinţarea acestora in mod contrar firii, in vederea
obţinerii plăcerii simţuale, patimile sunt mişcfiri dereglate şi (rationale ale su-
fletului: „Patima, spune Sfantul Maxim, este o miseare a sufletului împotriva firii,
fie spre o iubire neraţională, fie spre o ur;l fiirâ judccată a vreunui lucru sau din
pricina vreunui lucru dintre cele supuse simţurilor"."
Penlru aceasta, dar, de asemenea, şi din cauza tuturor celorlalte tulbururi care
le sunt inerente, ca şi a numcroasclor dereglări pe care le produc in su-

_1
Ri'gtiliU' itmri, 2.
J
Ciiirinl peitfni ve.i ct? se lini^tesc..., II. 19.
5
Cf. Cai't'it1 tlesţnv âmgoste, II, 16; fiâspimsuri cat re Tttlnsir, 55. Scolîastul acesiei
luciăii vorbeşte în mod obişmiii dcsprc ..patimile contrare firii" (ibidem, 39. scolia 4:
scoliîi 9; 51, scolia4).
:<
('opete despre tlragosfe, III, 4.
" ibidem, 86.
'•' Ibidem, 3.
('apc.te gnostic*, IV, 22.
'"llwient, 111.59.
1
OmUie /a Vânhirea Cîitnârifor, II, I. A se veden. de usemeneu, Sf. Giigorie de
Nyssn. Desprefijcerea omului, XVIII, PG 44. I9.1B. '" Cf. Kaspun.su ri cătri'
To/asie. 50. " CapeJe dexprt dmgOSle, II. 16. Cf. Clcmenl Alexmulriiiul. Strvmate, II.
XIII. 59. 6; 61. 2.
112
Patimile, boli spirittuile
flet. patimile pot fi considerate, pe drept cuvfuH. forme de nebunie. Astfel,
Sfaniul Atanasie eel Mare vorbeşte despre „oamenii cfizuţi in nebunia pati-
milor".14 Stantul loan Gură de Aur spune că „patimile nu sunl altceva decât
nebunie",3'' iar in alta parte explică mai pe larg: „Fiecare dintre nenorocitcle
patimi zămislite în sufletul nostril naşte în noi un soi de beţîe (,„), întune-cându-
ne mintea, Căci beţia nu este nimic altceva decâl abalerea minţii în afara căilor ei
fireşti, rfttâcirea cugetelor şi pierderea conştiinţei"/' Căci citiin în Ecclesiast: „mi-
am dat seama că răutatea este o nebunie, (&<|>poo-i>UTi)" (Eccl. 7, 25). Sftnţii
Pârinţi prezintă foarte adesea viaţa dusă în păcat si patimile ca pe o adevărată
stare de nebunie.57
încâ şi mai adesea ei folosesc termenul de boalâ penlru a nuini patimile şi
Obisnuinţa cu pacalul care se naşte din ele. La aceasta ne invitâ chiar termenul
grecesc n&Ooc,, care denuineşte patima, prin rădâcina sa comuna cu /tdOTj şi
n&Onjia, care înseamna „boală"; apropierea dintre aceste noţiuni este, practic
implicită, dar in nenumărate rânduri Sfinţii Părinţi o stabilesc in mod explicit.
,.Prin lucrarea rriului, scrie Avva Dorotei, prtmim o oarecare deprin-dere străina
şi conirară firii, ajungem ca în obişnuîrea cu o boală veche şi de nevindecat'Y"
Patimile sunt „boli ale sufletului (vuxfţţ voooi)", spune (impede Clement
Alexandrinul." La fel spune şi Avva Amun.40 Sfântul Nichita Stithatul vorbeşte
despre „boala patimiî".4' Tot aşa şi Sfântul Macarie Egip-teanul.47 wDupă câlcarea
pomncii, spune el. sutletul a ciizut în boala patimi-lor";41 şi Dumnezeu „cunoaşte
de ce rele este înrobit sufletul, cum este el impiedicat sfl tucreze cele spre viaţă şi
cum zace el ripus de boala grea a patimi lor celor necinstite".44 Evagrie numeşte
„răulatea", privită ca mulţimea

" Cuvâtti impoinva e/milor. 19-'> Omilii- tn


HfiislaUi nîirr Coloseni. IX, I.
"• Qaeheze baptîmale, V. 4. Cf. 5; 6. Dtsprt diovol, 1. 7; Omilii h, MaieU XIX, 1;
Ihuilii In I Ctnititeiti, IX. I; 4.
" Cf. Sf. Grigoric dc Nyssa. Despre ferioiie, IV. 3. Sfinţii Vursanufîe şi loan. Sciisori.
17 (întrebare); 62; 97; 98; 201; 250. Fer. Teodoret al Cirului. Cuvânt elespiv Provide»-
l<i, I. PG 83, 560A. Herma. Pihtomt, Pililele. VI. 5. 3; IX. 22. 3. Sf. loan Gură de Aiir.
Cateheze baptlsmate, VI, 22. Sf. lustin Martinil şi Pilosoful. Dialogut cu iudeul
hxfon, «)3. Metodiu de Olimp, Banchehtl, V, 5. Sf. Simeon Koul Teolog. Cateheze.
XV. 48; 53: fmne, XX. 126-127. Sf. NichitaSiilhaiul. Cfefe SOOdt eapete, I. 34. m
învăţătttri de suftet folositotire, XI, 10. Cf. Sf. loan de Gaza. Scrisori, 463. "]
Prolreplic, XI. 115. 2. IC Scrisori, XFl. 5 (versiunea siriacfi).
•' Cfffe MX) de capete, 11. 22. Cf. îniicgiil capitol. in cave patimile sunt prezentate ca
boli, ca şi în Sutaîntâia. 34; 35; 51. w Omilii âahavnlcesti CCA. III). XXV, 2, I.
' Ibidem, XXVII. 2; 4. în acelaşi pasaj. el mai spune şi ca" „sufletul zace in boala
pacatului".
■' Ibidem, XXVI. 3. 4. Mai aflăm patimile nuniite dtept boli in: Parafmzei hi ISO de
capele In... S/'. Mnrarie EghXeamtl, 41; 100; Omilii duhovmcesti (Col. Ill), VII. 7, 2.
OmUU duhovniceşti (Col. II). IV. 26-27; LIU, I I .
113
Descrierea, manifestârile şifelut in care se pnniuc bolile spiritual?

patimilor ce se împotrivesc virluţii, „boală a sufletului" ,4S Sfântul Maxim, la rândul s3u,
învaţă că „precum se raporteaza sănătatea şi boala ta trupul viu. şi lumina şi întunericul
la ochi, toi aşa se raportează virtutea şi pacatul la suflet".46 lar Sfâmul Isaac Sinil scrie în
acelaşi fel: „Cu cele ale sufletului este toi aşa ca şi cu cele ale trupului. Dacă deci
virtutea este in chip firesc sănâratea sufletului, patimile sunt boli ale sufletului".*17 „Fărît
curiîţirea de patimi, nu se tămăduieşie sufletul de bolile pacalului", mai spune el.4" „în
suflet se află mulţime de boli", scrie Origen, după care, drept pilda, enumerâ diferitele
patirni.41* Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele nnilte de care ne vom
folosi atunci când vom analiza fiecare patimă.*1

Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli, întemeind astfel o
adevaratfl nosografie duhovnicească. Sfântul loan Casian arata* cum se pot deosebi şi
împarţi ele prin raportarea la diferitele „părţi" ale sufletului, sau la puterile acestuia, pe
care ele le afectează, şi recurge peniru aceasta demonstrate la o comparaţie clară cu
bolile trupului: „Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor, dupa calitatea părţii,
sau, ca să spun aşa, a port hi nii din suflet care a fost molipsită, iar numele patimilor si
ale stricăciu-nilor sun( fclurite. Aceasta se înţelege uneori mai usor prin comparaţia cu
bolile trupeşti, care pot avea o singuru cauză, dar felurile suferinţei sunt mul-te, Uupfi
membrele care au fost alinse de boala. Când este atacată de putorea veninului vătâmăior
fortâreaţa trupului, capul adica, aparc cefalalgia. Când acest venin a pal runs in urechi
sau in ochi, se produc otiUi şi oftalmia. Cand acexta a atacai încheieturile sau
extremităţile mâinilor, boala se numeşte gută, iar dacă s-a coboral la picioare, numele
bolii este podagra. Aceeaşi singură obârşie, veninul vătămător, produce boli cu atâtea
nume, câte p<irţi îile trupului a infectat. în acelasi chip, trecând de la cele văzute la cele
DevSzute, cre-dem că se aşază în părţile, sau, ca să spun aşa, în membrele sufletului
nostru. puterea fiecSrui viciu. înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri, adică iivând
drept obârşie raţiunca. voinţa şi sentimentul, care se pot tulbura din vreo pricină
oarecare. Când, aşadur, puterea patimii vătămatoare a împresurat pe una dintre acestea,
prin stricare, în locul ei se aşaza ceea cc numim vi-

" Capet* gnostic*. 1.41. Cf. Sf. Vasile eel Marc. Omilii ta llexaemeron, IX, 4: „Raul
esle o boalil a sufletului. iar virtuiea, sănătalea lui". 4'' i iifH-te itespre c/m^oste. TV. 46.
1
< uvlntt despre wvoînfă. 83. Snttcg Cuvuniul este îmeineiul pe accaslâ comparaţie. "
Ihtdem. 86. Mai aflâm lie asemenea palimile privite ca boli în Cuviintul 26, 30 şi. în iuai
mulie rânduri, în Episiola IV, în caie Sf. Isaac Sirul spunc că: „RfuKaiea este o boală
asufletiihii"; „cntă viemc suflelul sc uflă în boala palimilor. nu simle cu siinţi-rea cele
duhovniceşti".
* Ornilii lci Carlea Nunierii. XXV||, 12, A se vedea. cle a&eineney. Despre nigâcîune, 29. 10
Dcspre patîtnî. privite în (otaliiate ca boli. a ac vedea, de asemenea, Sf. loan
Damaschin, Cuvâni de sufJet jolosilor.
Ill
Patimile, bolt spiriitutle

ciu".-' In acesl text, pe care Î1 putem considera drept reprezentativ pentru fe-lu]
tic a privi al Sfinţilor Părinţi, palima apare limpede concepută şi definite ca
boalfi, şi nu in chip alegoric sou pur şi simpiu ca ilustrare, nici ca simplă
comparaţie, ci, aşa cum însuşi Sfîintul loan Casian o spune, in viitutea unei
autenlice analogii ontologice care cxistă încre afecţiunile trupului şi cele ale
sufletului, ceea ce permite să se vorbeasca' şi despre unele, şi despre altele în
lermeni medicali ideniici. în majoritatea cazurilor in care Sfinţii Pârinţi se
folosesc, pentru a descrie patimile. de un vocabular, aplicat în mod obişnuit la
patologia corporals, trebuie S3 şlim că nu este vorba despre simple figuri de stil.
ci despre un mod de a se exprima perfect adecval la realitatea descri-sa, despre o
manierâ precisâ şi directă de a arăta lucrurile aşa cum sunt, Ana-logia existentă
între cele doua* planuri ale realitaţii ar permite, în principiu, ca afecţiunile
somatice sâ fie descrise în termeni rezervaţi - dacă ar exista ase-menea lermeni -
bolilor sufletului, iar dacâ maladjile sufletului sunt in gene-nil pre/entate prin
vocabulanil rezervat patologiei corporate, aceasta se to-tftmplS pentni Ca este
mai simplu sit se meargă de la cele vizibile spre cele invizibile, decîit invers, mai
ales atunci când este vorba de instruirea celor care sunt puţin familiarizaţi cu
realităţile duhovniccşti.
0 mulţime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cftzut, şi anume tot atâtea
cAte mişcări patologice pot avca diferitele ltii facultăţi. în plus, numiS-rul lor
creşte prin combinarea unora dintre ele. Sfiintul loan Casian, ilustrân-du-şi
afirmaţiile de mai sus, ne da următoarea clasificare: „Dacîf este infec-tală de viciu
partea rationale va da naştere la vicii ca: chenodoxia," trufia, pizma. mândriu,
întumurarea, sfada, erezia. Daca va fi rănită voinţa (partea irascibilă) va produce
furie, nerabdare, tristeţc, nepftsare, laşitate, cnizimc. Iar dacă va strica partea
poftitoare va zămisli: gastrimarghia,M desfrânarea, arghirofilia, avuriţia şi poftele
vătămaloare şi pamantesti".*"1 Sfântul loan Da-maschin, care foloseşte acelaşi
principiu de clasificare, ne oferă o listă mai detaliată." In altă parte, el dă o altîl
listă, încă şi mai lungă, pe baza deose-birii dintre patimile sufletului şi patimile
trupului; „Patimile sufletului sunt uilarea, negrija şi neştiinţa, cele trei patimi prin
care ochiul sufletului - mm-Cea este orbit şi înrobit tuturor celorlalte patimi. care
sunt: lipsa de credinţă. părerea greşită, adică orice erezie, blasfemia, pornirea
nestăpânilâ, mânia. amarăciunea. luria, ura semenilor, pizma, calornnia, judecarea
scmenilor. tristeţea peste măsură, frica, lasitatea, cearta, împotrivirea, gelozia,
slava de-şartă, mândria, ipocrizia, minciuna, lipsa de crcdinţă, lăcomia, iubtrea
cclor materiale, iubirea avuţiilor pâmânteşti, trândavia, putinătatea de suflet. nere-

i'oiworfj'triilulwvniceşti, XXIV, 15. '"'


Adică slava deşartli. 1 San lâcomui
pămecelui. ■- //... tit. 8 Cf. ('uvâttt
liesuflel fo/osilor.
115
Oescriereu. tminijesiăiile şijeltd in iwe. se produc bolile spiritual*

cunoştinţa, cânirea, sminteala, îngâmfarea, lăudăroşenia, iubirea de stăpâni-re.


dorinţa de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, nesimţirea, linguşi-rea,
prefaciUoria, şiretenia, falsitatea, consimţirea sufletului cu păcatul, obiş-nuinţa cu
păcatul, rîîlăcirea gândurilor, iubirea de sine (...), iubirea de arginţi (...). cruzimea
şi rSulatea. Iar patimile tnipului sunt: lăcomia, îrnbiiibarca pântecelui, beţia (...),
desfrâul, adulterul, neruşinarea, necurăţia, plăcerea simţurilor şi iubirea plăcerilor
de tot felul, ademenirea copiilor (...). poftele celi! rele şi toate palimile nemşinale
cele împotriva firii; hoţia, pângărirea celor sfinte, tâlharia, uciderea. plăcerile
cărnii şi toate cele care se fac pentru îndulcirea trupului; ghicitul, vrăjile,
prevestirile, iubirea de podoabe, uşurăta-tea, nepăsarea (...), lenea, distracţiilc,
jocurile de noroc, reaua folosirc în chip pătimaş a plăcerilor himeşti, viaţa
iubiioare de (rup",*'' în ceea ce-1 priveşte, Sfâniul Maxim Măniirisilorul. adoptând
dasificarea stability pe baza celor trei funcţiuni principale ale sufletului, în paralel
mai face o clasificare a pati-milor în alte trei categorii; cele care provin din
căutarea plăcerii, cele care provin din ferirea de durere şi, în sfarşit, cele care se
nasc din unirea accstor două porniri. „Cautând plăcerea din pricina iubirii trupeşti
de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de durcre, din aceeaşi pricina, nascocim
surse neîn-chipuite de patimi făcătoare de stricăciune. Astfel, când ne îngrijim prin
plă-cere de iubirea trupească de noi înşine (QiAaurta), naşte lăcomia pântecelui,
mândria, slava deşartă, îngamfarea, iubirea de arginţi, zgârcenia, tirania,
l'anfaronada, aroganţa, nechibzuinţa, nebunia, pfirerea de sine, înfumurarea.
dispreţul, injuria. necurăţia, uşurătatea, risipa. neînfranarea, umblarea cu ca-pul
prin nori, moleşeala, pornirea de a maltrata. de-a lua în râs, vorbirea prea iiHilta,
vorbirea la nevreme, vorbirea urâtă şi toate câte sunl de felul acesta. lar când
ascuţim mai mult prin durere modul iubirii trupeşri de noj înşine ((|n-Xautta),
naşte mânia. pizma, ura, duşmănia, ţinerea de minte a răului. calomnia, bârfeala,
întriga, întristarea, deznădejdea. deffiimarea Providenţei, lâncezeala, neglijenţa,
descurajarea, dcprimarca, puţînfttalea de suflet, plân-sul la nevreme, tănguirea,
jalea, sfarâmarea suflelului, ciuda, gelozia şi toale câle ţin de o dispoziţie care a
fost lipsită de prilejurile plăcerii. In sfârşil. când din alle pricini se amesteca în
plăcere durerea, dând perversitatea (căci aşa numesc unii Intalnirea părţilor
contrare ale răutăţii), naşte făţărnicia, ironist, viclenia, prefăcStoria, linguşirea,
dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate câte sunt născociri ale acestui viclean
amestec"." „A le număra pe toate şi a le spune toate, cu înfăţişârile, modurile,
cauzele şi vremurile lor, nu e cu pu-linţS", adaugă Sfantul Maxim/* lată deci câ
aceasta listă. c« toată întinderea ei. nu este decât parţială, ca şi cea Sfânlului loan
Damaschin. citată mai sus,

" Ibidem.
'' RăsptmSUti nitre Talasîe. PrefuţiK
lh
Ibidem,
116
f'ntimile. bolt spiritiude

o simplă privire rapid aruncala asupra nenumaratelor patimi care-l pot lovi pe omul
căzut,
Printre acesie multiple boli spiritualc, există totuşi uncle care sunt funda-mentale,
mai generate şi generice (YEVH«Ă'KXTOI),' acest ultim termen aril-land c8 ele. într-un
W

anumii fel, le conţin şi le zămislcsc pe toate celelalte.''


Aceste patimi principale sunt în număr de opt. Evagrie le clasificS aslfel: „Găndurile
cele mai generale, in care se cuprind toate celelalte. siinl in nu-mâi de opt. Priraul este
gfmdul lăcomiei (yaoxpniapy\a)\ după el, vine eel al curviei (nopvela); al treilea este eel
al iubirii de arginţi (^iXapy^Aa);6 al jiiitnilea, gandul tristeţii (Xttaii); al cincilea, al
măniei (bpvfp; al şaselea. al akediei ((XKEOUX); al şaptelea, al slavei deşarte
(KevoSoţio*.); al optulea. al mândriei ibmţit#avia)".''•■ Lista aceasta fixată de Evagrie
a devenit trad it io-nalâ in ascetica ortodoxă.63
Cele opt patimi generice corespund celor şapte neamuri care trebuie to-vinse, în
afara de Egipt, cucerit deja, despre care vorbeşte Deuteronomul (7, I),'*1 Câteodată,
Sfinţii Pârinţi, socotind mândria şi slavadeşartâ o singură patimă, vorbesc numai despre
şapte patimit în acest caz ele corespunzând celor şapte demoni de care vorbeşte
Evanghelia (Mt. 12, 45; Mc. 16, 9; Lc. 8,2; 11,26>/v-
Izvorul acestor opt patimi principale şi al tuturor celorlalte pâcate care se nasc din
ele este filaucia {$\.\a\n\a) sau iubirea egoistâ de sine. Toate pats mile provin din
aceasta,"7 dar ea produce in primul rând trei patimi fttndtt* mentale. care le preced şi le
zămisîesc pc celelalte cinci, dim re cele opt principale, apoi pe toate celelalte: acestea
stint gastrimarghia, arghirofilia şi ehenodoxia.68 „Iubirea trupească de sine, cum s-a
spus adeseori, e pricina lu-

' Evagrie, Tratimd pimiic. 6. Găsim cleja aceaslrt expresie hi Clement Alexandriniil,
PedagogulţXtO, 101. I. ''"Cf. Bvagric. Thuatulprat tie, d, '''■ Sau aviiriţhi.
Tratatul practic, 5.
'•' II rega-sim mai ales la; Sf. loan Casian, Com'orbiri dtihovitieeşti, V, 2; Aşex'Umxielt'
mânăstinşli, V. I. Sf. loan Scărnrul. St,no, XXVll, 43; XX. I: XXVI. 2\ M. SI Gri-gaiic
eel Mure. Comentariii In lev, XXXI, 45. Sf. loan Damnschin. Cinimi de sufh'i fiihsiun:
Sf. Nil Sorski. firgula, V. Despre originea acestei clasificari. a se vedea I.
Haii&heiT. ..L'oiigine de In Ihcorie orienlale de h u i i pech6s capitaux", Oheittalui
Christiana, XXX. 3, 1933. p. 164-175. reluută în Etwles de spirititalite oriental?. Rome.
1969. p. 11-22.
,J
Cf. .Sf. loan Casian. Convorbiri duhovnicejti, V. 17-18. a
Cf. Sf. loan Sciuarul. Scam, XXI. I. '" A se vedea. dc
asemenea. Apoc. 17. 3, 9.
1
Cf. Sf. Maxim Mfumrisilorul. Copew despre tbttgOSte, HI. 5(» Sf. Talasie, Capet»
despre dntRoste. injrunare >/ peirererea cett duprl miiHe. HI. 86. Sf. Isaac Sirul. Cu
vtntf despre neuoiiifă. 71. Sf. loan Darnaschin. Cuvt'ml de \njlei fotfktUor. Sf. Isiliic
Sinaitul. Capefe despre ite:\te. 202. Sf. NichilaStilh.mil. Cele .WO tie ttipett, 11,6. H Cf.
Sf. Maxim Mfuturisiiornl, Capetv despre dragost*. II. 56: HI. 56. Sf. Talasie. (ttpete....
III. 87-90. Sf. loan Scărarul. Seam, XXI, I; XXVI. 2; 33; 93.
117
DeM-nerea, nmnifestârile si fe.lu! îti care W produr balile splriliude

turor gândurilor păiimaşe. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generate ale
poftei: al (ăcomiei pantecelui, al iubirii de arginţi şi al slavei deşarte".'" Ceea ce
spune Sfântul Părinte corespunde învăţatiirii lui Evagrie: „Dintre de-monii care se
împotrivesc lucrării (praxis)10 noastre, cei dintâi care se ridică cu lupla sunt cei
încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui, cei ce ne furi-sează în suflet iubirea de
arginţi şi cei ce ne momesc cu siava de la oameni. Toţi ceilalţi vin după
aceştia...".71 „De aceea, arată el în continnare, şi diavo-liil aceste trei gânduri I le-a
înfaţişat Mântuitorului: intâi, îndemnându-L sa facă pieirele pâini; al doilea,
fagăduindu-l toată lumea dacă i Se va închina, şi al treilea, spunandu-l că va fi
acoperil cu slavă daca va asculta de el".7' Aceste trei patimi primordiale sunt, într-
un ainime fel, cele mai imedia!e> cele care apar în primul rAnd şi cele mai
raspândite ]a oameni. Elc suril celc care deschid poarta penlru toale celelalte: „Nu
este cu putinţă să alunge cine-va de la sine pe diavolul, dacă n-a dispreţuit aceste
trei gânduri". scrie Eva-grfe. Vom vedea de altfel că, atâta vreme căt omul nu le
răpunc pe acestea treî, nu se poate elibera dc celelalte; şi, dimpotrivfi, atunci când
a reuşit să !c biruiasca, poaie cu uşurinţă sa le îndepănezc pe celeialte.74
Aceste Irei patimi principale au trei urmaşi imediaţi, învaţă Sfăntul Maxim:
„Din lâeomia pântecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei; din iubirea de
arginli (filarghiria), gftndul lăcomiei (pleonexta);7* iar din slava deşailă
(chenodoxia), gândul mândriei".76 Dupa acestea urmeazS toate celelalte, fară nici o
deosebire.77
Alragem atenţia totuşi că această ordine nu esre absoluta, ci indicil doar cum se
petrec în general lucrurile; iar faptul cîi o anume patimă conduce spre aha, arată
mai curând că ea o prilejuieşle pe aceea decât că esle, propriu vorbind. cnuza ei.
Daca, pe de altâ pane, este adevărat că o palimâ deschidc uşa alteia (de pildă. prin
lâcomie intră desfranarea), ea nu este singurul factor care o prilejuieşte.
în general vorbind, clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativă şi
exclusivă, aşa cum am spus deja, şi nu trebuie în nici un caz înţeleasă în mod rigid
şi scolaslic. De altfel, chiar Sfinţii Părinţi enumeră adesea şi alte diferite patinii,
potrivit împrejurărilor în care îşj expun învăţatura." Asemenea clasi-

''' ("«jn'ii' despredmgoxte. 111. 56. A sc vedea. de asemenea. Sf. Tnlasie. Cajnw.... III, 87.
" Acest tennen. cum vom vedea, desemneazu în mod traditional viaţa uscetică.
('&pete desjiri' deasebirea patbiulor şi a gândmHor, 1.
' Ibidem.
"Latucit,
74
Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXVI. 2. n Sail al zgârceniei. ,fi
Capet* tlespre dmgoste, III. 56. Cf. Sf. Talasie. Cape/*.... Ill, 89.
7
Cf. Sf. Maxim Marturisitoiul, lor. til.; Sf. Talasie, Capete.... III. 89.
8
A se vedea, întie altele: 2 Tim 3. 2. Sf. Macarie Egipteanul. Oinibi dubovnicesti
(Col. II). XL. I. Sf. Grigoric dc Nyssa, DeSpreJeciorie, IV. 5. Sf. Varsamifie şi loan.
Scrisori duboviure.?u\ 137 bis. Sf. Marcu Ascecul, &€spw legea dubovniveaxcă. 136;
US
Patimite. bolt spiritual?
ficări nu au o valoare absolută, ci sunt folositoare în instruîrea duhovnicească şi in
practica ascetică. Noi înşine am recurs la ele pentru că uşurează înţele-gerea
lucmrilor despre care vorbim şi abordarea unei realitaţi atât de complete si
diverse,
Este I impede, pe de alia parle. eft modurile de filiaţie înlre patimi pe care le-
am expus nu arară decât lendinţele generaie şi ele nu exclud şi alte modtiri de
generare şi alte tipuri de legăluri. Sfinţii Părinţi învaţâ în chip obişnuit că loate
palimile sunl legate între ele, se cuprind unele în altele şi se întăresc una f^ a',a- Ei
spun că fiecare dintre patimi zămisleşte altele.'" Astfel, Sf'ân-ml Marcu Ascetul
spune: „Să nu ni sc parâ ciudat că sunlem atraşi cu pulere nu numai de gândurile
care ne îndulcesc, ci şi de cele pe care nu le iubim defel; căci fiind ele înrudite
prin răutate, lucrează împreună îndcmnurile spre desîâtare, sprijinindu-se unele pe
altcle- Când lasă cineva un gând să zSbo-vească, îndulcindu-se cu el, va fi predat
altui gând. şi tot aşa va fi mânat şi de acela, târât de ele fără să ştie. din pricina
primirii celui din(âi".*J Sfăntul Gri-gorie de Nyssa stăruie mai mult asupra
legăturii dintre patimi, legătură care face ca ele sa se cheme unele pe altele:
„Aceste răutăţi se tin atât de strâns una de alia. încât daca pătrunde în sutlet una
dintre ele, celelalte, parca târâte de-o nevoie, intra şi ele o data cu ea, după cum,
alunci cănd tragem un lanţ de un capflt. se va mişca to1 lanţul, de la un cap la
altul. căci mişcarea trece din verigfi în verigă, începând cu prima şi pănS la cea
din urma. Tot asa şi pal i mile omeneşti se înlânţuie şi se leagă unele de altele, iar
dacfi biruie una» numaidecât urmează şi celelalte"."1
Trebuie sâ arăiam, pe de altii parte, ca ordinea in care patimi le intrâ în sutlet,
născându-se una pe alta, variază de la om la om, Astfel, spune SfAntuI loan
Casian. „aceste opt vicii. deşi asalteazâ lot neamul omenesc, totuşi nu-i atacâ pe
toţi la fel".*2 „La unii locul principal U deţine duhul desfrânârii, pe altul îl
asupreşte fiiria, în altul slava deşarta cste tirană, pe altul îl stăpâneşie trufia. Deşi
se constată câ toţi sunl loviţi de toate, totuşi în chip deosebil şi intr-o arrumitfi
mâsură suferim de ele".81

După cum arată aici Sfănlul loan Casian, pentru omul căzui estc o iluzie să-şi
închipuie că este scut it de patimi sau măcar de vreuna dintre ele. Dacă ni se pare
ca nu avem o patima, aceasta se întâmplâ pentru că pur şi simplu

Epistolâ cam Nicofae Momthul, 4. Sf. loan Scărurul. Scam, XXII, 28. Sf. lonn Da-
maschin, Cuvănt de sttflei jblositor. Sf. Isaac Sirul, Ctiviute despre nevoinfu. 30 '' în
afnrfi de uuiorii pe care-i voni cila miii jos, u se vedisii Sf. Crigone eel Mare, Co-
mentariu fa tov, VII. 8. Sf. loan ScSrarul. Scam, XXII. 28. Sf. Maxim Milrturisitonil.
Capete despre dragoste, 111. 56. Sf. Macarie Egipicanul. Ornitii dnhovnîveşti (Col. II).
XL. I. Sf. Marcu Ascetul, Despre tegea dulioviriceaseti, 96. *° Desprv Botez, 13.
H
Despre fedorie, tV, 5. " Convrhiri tlidiovriicesli, V, 13. ** Ibidem,

119
Dexnieifti, nuuufesliirile sijehd, in care îe pFodac halite spiritual'-

n-o vedern sau pentru că nu se manifestă in acel moment; totuşi ea existâ înlr-o
aniimită măsură în suflel şi se poate manifesta în orice clipă, numai sfl
se ivească prilejul.
Exislă oricum in suflel o adevfiratit iconomie a palimilor. care face ca, atunci
cănd o patima este mai puţin intcnsă şi pare chiar să lipseascâ, această relativă
lipsă a ei să fie compensată de o mai puternică dezvoltare a alteia sau a mai multor
a!tor patimi. Şi dimpotrivă, se poate constata că persoanele la care una sau alta
dinlre paiimi este în mod special dezvoltată aproape că sum sculite de alte palimi
sau cel puţin acestea existil într-o slabă mâsură.*'1 Ade-sea, simplui fapt că* unii
oameni sum prinşi în treburile şi grijile lumeşti este dc ajuns pimtru ca la aceştia
anumite patimi să dispară cu totul; dar lucrul accsta este valahil doar un anumit
limp, cfici ele apar dc îndată ce iniensitatea aciivităţii lor scade. Gâsim acest
proees descris de Sfântul loan Scararul. care spune că el însuşi a văzut cum „mulţi,
scăpând in lume barca inipului lor prin grijî. ocupaţii, nedormiri din pricina grijilor
vieţii (...), venind în via-ţa călugâreascS şi lepâdând toata" grija, s-au înlinai in
chip jahric de fierbin-ţcala irupului".^
între feluritele patimi, slava deşartă şi mândria au în eel mai mare grad
capacitatea de a face sii dispara alte patimi, prin faptul cil le iau cu totul locul
acelora. A&tfel, slava deşartă apare în anumite cazuri ca potrivniea lacomi-ei;"'' ea
goneşte adesea găndurile aduse de akedie şi de intrislare,1" dar şi mania'"' şî
desfrânarea."" La fel, mândria are şi ea puterea de a alunga din suflel toato
celelalte patimi, luandu-le cu toiul locul,'10 iar aceasta peniru că este în-cepatoarea
tuturor celorlalte şi le cuprinde într-un fcl pe toate. Omul mândru poale fi astfcl
sculil de toate celelalte palimi, afară, bineînţeles. de măndrie. Mândria însă nu
poate fi scoasă afară de alia" patimă şi ea stăruie în suflelul oricărui om câla vreme
nu-l scapă Dumnezeu de eu. „Se întămplâ câleodatâ, spune Sfântul loan Scăraml,
ca palimile să se retragă de la unii credincioşi. şi chiar de la cei nccredincioşi, în
afară de una singunf (care esle măndria); iar aceasta le este lăsală ca cea mai mare
dintre toate relele şi ca singură ia locul tuturorcelorlalte".'"

Patimile sun! adeseori numiie de Sfinţii Parinţi „ganduri (cugete)" sau „gânduri
păiimaşe", „gănduri trupeşti", „gânduri rele". pentru că ele se manifesto în om mai
înlâi locmai ca gânduri, fie ca acesle gânduri se vor intaptui

* Slantiil Viu'sanufic sc arata uimic şi se minuneaza cum cei care siuil iiiânaţi de pofla
de câslig si de a se razboi sunl lipsi|i de patima fricii {Scrisori (uihavnici-s/i. \49),
^Scara.M 12.
"" Sf. loan Scărand, Scam, XIV. 5.
"'Cf.ftbfamxxvn,
10.
**Ct. ibidem. XXI 19; 20.
w
Cf. Evagrie. Tratatttl pracfic, 58; loan Scăraml. Scam. XV. 63. w
Cf. Sf. loan Scararul, Scam, XXII. 6. Ibidem, XXVI. 39. Cf.
XXII. 6.
12(1
l'tiliitiile, bufi spiritual?
sail nn. „Dc nil păcatuieşte cineva mai întâi cu mintea, nu va păcâtui nici cu
lucrul", spune Sfânlul Maxim Mărturisitorul;^ „caci pâcatul este întrebu-inţarea
greşita a ideilor, căreia îi urmează reaua înlxebuinţare a lucrurilor",1" Chiar
patimile care par a ţine de trup, m realilate îşi au obârşia în suflet. Cele pe care
„precum socol cei mulţi, le caută Irupul. nu le caută însă niciodatâ ciuput. ca iinul
ce esre mort (fără suflet), ci suflelul, care-si caută plăcerile prin el", spune Sfântul
Simeon Noul Teolog.1'4 După cum vom vedea, aceste gânduri prin care se
exprimă în primul rand patimile nu sunt văzule de la bun incepul ca rele, ele
descoperindu-se ca atare numai în anumite condiţii.
De asemenea, patimile sum în mod frecvenl numile de Sfmţîl Pîirinţi „du-liuri
rele", „duhuri ale răutSţii", pentru că ele sunl insuflate şi îiureţiiuite de demoni şi
vădesc stapânirea acestora asupra suflelului omului. Fiecare soi de cuget rau. ca şi
fiecare patirrrâ de altfel, polrivil Sfinţilor Părinţî. are un demon care-i corespunde.
Prin paiimi, demonii pun stăpânirc pe sufletul şi tru-pul omului. exercifând asupra
lor o putere liranica.
Patimile mai sunt numik* „trup" (aâpţ) sau „lume" (Kocrpoţ), Asifel, g5-Stm
la Sfâniul Isaac Sirul această definiţie: „Lumea este nn nuine cuprinzător Care
îmbiâţişează toate patimile. Atunci când voim 58 numim patimile în în-tregime, le
numim lume. lar când voim să le arătăm dupft deosebirea nume-lor lor, le numim
patimi''. Tot aşa cum la Sfântul Aposlol Pavel şi la Sfinţii Pârinţi cuvântul „trup"'"
nu denumeşte, îndeobşte, trupul (ati)(ia), ci patimile care privesc sufletul şi trupul.
şi gâiidurile patimaşe. cuvântul „lume", folosit in ucest context, nu indica creaţia,
ci „vieţuirea trupească şi cugclul tru-pesc'V'1 In ac&SI sens este folosit cuvanlul
„lume" in versetele urmatoare din Epistola Sfântului loan: „Nu iubiţi lumea. nici
cele ce sunt in lume. Dacâ cineva iubeşte lumea. iubirea TatiUui nu este intru el;
pentru că tot ce este in lume, adică pofia trupului şi pofta ochilor si trufia vieţii. nu
sunt de lu Tatâl. ci sunt din lume" (I In 2, 15-16)."*

Patimile produc în suflet tot felul de neorândiiieli, tulburări şi smintiri. „De


indata ce o singura patimă ajungc să tulbure rânduiala (suflelului), scrie Sfăntu)
Grigoric eel Mare, ae gâseşte îndată alta gala să aducă şi ea stricăciu-ne. Şi cu
drept cuvănt spune Scriptura că „strigă atunci când împilarea a tie-cut once
margin) şi răcnesc hi mainile eclor puternici" (lov 35, 9); căci to-li-adevâr dacă
patimile cele de căpetenic, dintr-o pricinâ sau alta, s-au cui-hiirii in sufletul eel
înşelat, mulţimea nenumărată a celor care le urmează tl

"; Capeledapntdrttgosle, II. 78,


M
Catehe&s XXV, 77-79.
" Cuvinte dttxptv m-vomfa, 30.
'" A sc vedea .1. Bonsirvcn. „Chair". Dic/ioimaiie <ie SpititwUti, t. 2. Paris. 1953, col.
442, X. Leon-Diifour, Duiionnairr (fa Nouveau Ttsttimttnt. Paris. 1975. p. 159.
" St' Isaac Sinil, Cuvi/it* ifcspvr itrvoinţd, 30.
" Pmcm vedea aici an all fel dc clasificare a parimilor. în trei mari categorii.
121
Descrierea, nifiiiiffslârih' şi Jelul in can se pwduc bolile spiritual?

târăşte in toate soiurile de nebunie şi W tulbură cu strigătul lor de fiară";"''


..nenorocitul suflet care s-a lăsai amăgit fie şi pemru o singură daiă de aceste
patimi de capetcnie, sub lovitura păcaielor care se înmulţesc ajunge nebun şi
răvăşit cu furie de fiare", adaugă el.100
Astfel patimi le îi produc sufletului o stare de suferinţă asemanaioare celei pe
care o pot produce in trup bolile fizice. Avva Dorotci spune aşa: )tDac$ are cineva
In trup un amestec de sucuri amare, nu-l arde însuşi accst arnestec rau şi nu-l
tulbură pe el toUleaunu şi nu-i necăjeşte viaţa? Aşa este şi cu su-fletul pâtimaş.
Nenorocitul este chinuit totdeauna de relele deprinderi din el, având punirea amara
amintire şi dureroasa îndelelnicire cu palimile, care-] ard şi-1 înfierbantă
pururea'V Tot aşa spune şi Sfâmul loan Gură de Am: ..mai mull sufera sufletul din
pricina păcatelor dccât trupul de boli".,m
Pentru a-l vindeca pe om de aceste boli care, aunt palimile, pentru a-l sea-pa de
nebunia şî suferinţcle pe care i le provoacă, ca şi pentru a-l feri de elc, este nevoie
mai întâi de toate ca ele să fie bine cunoscute. „Negreşil, fâra a fi înfăţişat mai
întAi felul rănilor şi fără a fi cercelate începuiul $i cauzele boli-lor, nici bolnavilor
nu le va putea fi asigurată mgrijirca cuvenîtâ şi nici color sânătoşi putinţa de a-şi
pâstra o sănătate desăvârjşită", spune Sfântul loan Ca-sian.l;' lar la Sfâniul loan
Gură de Aur citim: „Aşa obişnuieşte Sfânta Scriptural sâ nu facă doar cunoscuta
greşeala cuiva, ci în acelaşi tinip sâ ne înveţe din care pricina a ajuns acela să
pâcătuiască; şi face aceasta pentru ca sa-i fereasc.1 pe cei care sum sSnatoşi de
primejdia unor căderi ascmănătoare. Aşa fac şi doctorii. atuiici când merg la cei
bolnavi; uiainie chiar de a cerceta răul, ci cuută să afle pricina pentru care s-a ivit,
peniru a-l (aia din radfci-nă".'c' „Negreşit, niciodatn nu vor pulea fi iralate bolile,
găsindu-se leacuri pentru suferinţe, mai înainte de a se atla printr-o atenta"
cercetare originile şi cauzele acestora", scrie Sfantul loan Casian.u,s In acelasi fel
vorheşte şi Sfântul loan Scărarul: „îmi dau mai dcgrabă cu pSrerea despre
sârguinţa pli-nă de grijă cu care trebuie să caule fiecare dinlre cei ce bolesc Ue
patimi, fe-lul tămaduirii lor, Cea dintâi tămăduire ar consta in a cunoaşte cineva
pricina patimii lui. C3ci odatd pricina aflată, noi, cei bolnavj, vom afla şi leacul tă-
măduiior. piin purtarea de grijă* a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doctorilor
duhovnîceşti".'00 Aflam la Sfantul Simeon Noul Teolog aceeaşi tnvgţStUTfi:
..Monahul irebuie sâ cunoascâ nu numai schimba>ilc şi prefacerile care au

"'■ Cwneniiiriu la !ov, VII. 28. ":" Ibidem,


" învttţâum <U' snflt-i ţbiositoare, XII, 3,
■' (hiuliihRmwim.iV. I.
0
:\ş,'/atniniele inâiuhlireşii. VII. 13. ,M
Omilii fa Ozia, III. 4.
' Asezti'iunlele nuituhtireşH. XII, 4. ""
Sjsom, VIII. 28.
122
Patimifa. l'oli spiritual

loc in sufleiul său, ci şi cauzele lor, ca sa ştie care sum acestea şi de unde se
mlflmplăîner.107
Cercelarea amănunţită a cauzelor şi originii palimilor are, de altfel, prin ea
însăşi o valoare lerapcuticS. Aflăm de la Sfăiilul loan Casian că mulţi au fost
vindecaţi de bolile lor suflcteşti numai uscullându-i pe părinţii cei duhovni-ceşti
vorbind despre pricinile, felufile şi chipurile patimilor/bolilor şi aratând care sunl
leacurile lor. „Bătrânii. cure au cunoscul nenumărate poiicniri şi că-dcri ale
multor monahi, au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri şi altelc cu mull
mai numeroase, peritni învăţarea tinerilor. Mulle dinlre aces-lea, prezenlate şi
puse in relief de batrâni (...), de nenumărale ori aflâiidu-le şi in noi, ne-am lecuil
de ele (...), îiivăţând în tâcere şi leacurile. şi cauzele vi-ciiiorcare ne otriWeau".10*
Descrierea aniănuiHită si meiodică a palimilor pe care o găsiin la St'intii
Piirinţi se arată a ii o adevărntă nosologie şi o autonticfl semiologie medicalfi,
care au drept scop elaborarea metodică, riguroasâ şi eflcace a unei terapeulici ,i
acestor boli ale sutletului. T.îmăduirea începe, aşa cum locmai am arătat, o data cu
dcl'inirea aceslor palimi, ca permiţându-i omului să-şi cunoască şi Să-şi inţeleagă
mişcarile suflclului, sa le descopere semnificaţia profundă şi sfi taie iute răul care
I-a cuprins sau e pe cale să-l ciiprindli; astfel. omul înce-tează de a mai fi
determinai orbeşle de mecanisme pe care nu le cunoaşte, ciiie-l lulbura şi-i
produc suferinţă. De allfel, Sfinţii Părinţi nii dcscriu numai bolile vădile şi uşor de
descoperit, ci, de asemeneu, şi pe cele care, cu toate există în suflet. răm.ln
ascunse pcntru cei care nu şi-au ascuţit disccmamân-(ul duhovnicesc, ca §i pe cele
care sunt doar, aşa-zicând, abia însămânţale şi care, dacfl omul nu se pazeşte,
sporesc pcsie masură. Nosologia şi semiolo-gia au desigur în accst caz un caracter
tcrapeutic. dar şi until profilactic. în acesl sens. Sfântul loan Casian spime: „Aşa
cum cei mai experimental dinlre medici se preocupă să vindece nu numai bolile
prezente. ba, prin înţeleapta lor experienţă. să le preîntâmpine chiar pe cele ce se
vor ivi, $i sit le prevină prin sfatun sau medicamenle. lot aslfel şi aceşli adevjlraţi
medici ai suflete-lor. înl&urând prin convorbiri duhovniceşli, ca prinlr-un remediu
ceresc, bolile sufleiului care s-ar ivi, nu îngăduie acesiora s9 prindfl rădăcini în
minţile linerilor. descoperindu-le, tolodală, şi cauzele patimilor ce-i ameninţâ, şi
leacurile de însănătoşire".l0g

'*' Cat&m% XXV. 5-8. Cf. 205-208. n


Aseziiininlflf mâmhiiri'ş/i, VII. 13. ""
thuU-m.M. 17.
2

I il;iuli;i

Filaulia (fluXawxta)1 este privită de multi Parinţi drept izvorul (uturor răutăţilor
suflelului," maica (uturor patimilor şi î» priniul rând a celor trei palimi de capetenie. din
care se nasc toate celelalte: gastrimarghia. arghirofi-lia şi chcnotfoxia. „După toate
semnele, din aceasta se nasc cele dintâi trei gânduri pătimaşe, care sunt şi cele mai
generate: lacomia păntecelui, a| iubi-rii de arginţi şi al slavei deşarte''.4
Exista o formă de fjlautie vinuoasă/ care ţine de fire a omului, amintita de Hi istos
atunci când vorbeşte clespre cea dintâi poruncă: ..să îubeşti pe aproa-pele lău ca pe tine
însuţi" (Mt 19, 19; 22, 39; Lc 10, 27), şi care conslă în a te iubi pe tine ca faptură a lui
Dumnezeu, creatâ după chipul Lui, a te iubi deci in Dumnezeu şi a-L iubi pe Dumnezeu
în (ine, Filautia ca pmimă este o per-venjic a ucestei cuvenite iubiri de sine şi constă,
dimpotriva, în „amorul pro-priu". în sensul negativ al acestui cuvânt. adicâ în iubirea
egoista de sine, iu-birea eului eazul, instrainat de Dumnezeu şi îndreptat spre lumea
materială, ducând o viaţă cu lotul Irupească, şi nu una spirituals. Penim acest motiv din
urmă. filaulia este in general definilă ca iubire trupească sat) iubire pâtimasă faţă de trup'
şi faţă Ue „aplecările l ui păcfiioasa"? Prin trup aici trebuie să

Aceasta patimă este desaisii de mai to|i Sfioţii Pfuinti (Apo&tolul Pavel însnşi folo-
seşie ucest teirricn. ca adjectiv, „iubitori de sine*' (iJrtXauxci) (2 Tim. 3. 12). Dar. fării
nii-i o indoiala, Sfantul Maxim Maiturisitorul este eel dire i-a ncordat cea mai mure
utenţie. în asa fel încât I. Hausherr a stiuliai spiritual itaiea accstui St ant Pârince în iin-
sambliil ei, toctnai pomind de la c-,\ {I'hilauliv. De In Wndrexsapour $Oi n la charitr
si'Uni Saint Miisime le Catijesseur. Rome. 1952). :Cf. Talasic. f'«/«■/<*.... 11.4.
' Cf. Sf. Maxim Mfirtiirisitorul. Caper* desprt dmgost*, 11, 59; III. 8: 56; 57; 59.
R&smtrmai caire Tulaxie, Prolog; Eptslate, 2. PG 91. 397A. D. Sf Talasie. Capete..., II;
I; 4; 111. 79; 86; 87. Evagrie. Senientiae.... 56-60. Sf. loan Dumaschin. Ct&ârtt <tt
suflei fotositor. Sf. Isihie Sinaiiul, Capet* despre rrazWe, 202. Sf. Nichita Stithatul. (We
'*«' de capete. 1. 28; II, 6. Sf. Isaac Sinil. Cuvhue despm rawrin/4. 71. Sf. Teo-dc,f nl
Edesei. l/na sulă capete Joane fofasitoaiv. 65. Avva Doroiei. Invafaiitri de xuflet
fbloxitaare (Epistola de introducere). 2.
- Capete despredragoste, II. 59. Cf. III. 56, Sf. Talasie. Capete..* III. 87-88. 1 Cf. Sf.
Maxim Mămutsiiorul. RâsponsuH câtre TaJast», Prolog. PG 90. 260CD. cate opune
,.ielei iubiri de noi înşine", pe cea „bunit şi duhovniceascâ' '• Cf. Sf Maxim
Marmrisitorul. Ca^te despre dragoste, II, 8; 59; 111. 8; 57. Sf. Talasie. (\i/>eie... II. 4.
Sf. Tcodor al Edesei. Una SUtâ capete jbaiiefotOtfl&tre, 93. Sf. loan Damaschin.
CuvâtU de xujîet fbbsHar. Sf. Nichiia StiihuUil. ( \>\e MKI de aapefe, 1, 28. ' Sf, loan
Damaschin, U>r. cit.
124
I'ilttiiim

înţelegein nu utâl. compusul somatic, aşa cum a lost el creat de Dumnezeu dinrni
începiit, supUS sufleluiui şi spiritualizat, ale c5rui organc foloseuu la înălţarea
spre Dumnezeu, cat trupul căzut, care a înrobit sufletul, ajungând să fie, prin
simnuile si mădularele sale, principalul organ al cunoasterii şi al desfiStănî de
lume, privitaexclusiv ca material^. adică in afara lui Dumnezeu. Altfel spus, aici
cuvânrul imp desemneaza ceea cc Apostolul Pave] şi s fan la tradiţîe numesc în
general „carne" (ocip^). Astfel, Sfântul Teodor al Edesei defineşte filaulia ca
„înclinare pătimaşă" şi ca „implinirea voii tmpuluf'.8 SlVinlul Nichita Stilhatul
scrie îii acelaşi sens: cei tiiipeşti, „fiind stăpaniţi de iubirea de sine (...) toată grija
lor şi-o îndreapta spre sânătatea şi plăcerea tru-pului'V' lar în altfl parte subliniază
limpede câl de cuprinzătoare este aceastâ patimfi: „Filautia. care este iubirea
neraţională a (rupului, face (pe om) iubitor de sine sail iubitor de sufletul sâu sau
de (rupul sâu".lu
Sfanlul Maxim Mămirisitorul descrie procesul care-l duce pe oni de la uitarea
lui Dumnezeu la iubirea de sine, iar de la iubirea de sine la patimâ: „Necunoaste-
rcftcauzei celei bune a lucnirilor (...) 1-a înstrăinat pe omcu toiul de cunoştinţa de
Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pâtimaşa a lucnirilor ce cad sub simţuri.
fmpărtăşindu-se deci omul fara măsură de aceasta numai prin simţire, asemenea
dobitoacelor necuvântatoare, şi afland prin experienţă că împârtăşirea dc cele
sensibile susţine firea lui trupeasca şi vâzută, a parăsit frumuseţea duinnezeiasca"
menită s.i alcătuiască podoaba lui spiritual;! şi a socotit zidirea văzutfi drcpt
Dumnezeu. indumnezeind-o datorită faptului ca e de trebuinţa pentni susţinerea
tnipului; iar trupul propriu legal prin fire de zidirea luată drcpt Dumnezeu, l-a
iubit cu toatâ puterea. Şi aşa, prin grija exclusiva de trup, a slujit cu toatS sârgu*
iiiţa /idirii în loc de a-1 sluji Ziditorului. Căci nu poate slilji cineva zidirii daca* nu
culiivii trupul, prectim nu poate sluji lui Dumnezeu dacii nu-şi curâţeşte suflelul
prin virluţi. Deci, prin grija de trup omul săvArşind slujirea cea stricăcioasă şi
umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine, avea în sine într-o lucrare
nemcetata placerea şi durerea"."
Filautia apare fundamental legată de plâcere: într-adevăr ea este ciîutare a
plăcerilor legate de simţuri, trupeşti, căutarc care, aşa cum am Văzut dejii. <i avut
un rol determinant in procesul ciklerii omulni. alaturi de uilarea de Dumnezeu.
care o sporeşte şi pe care o sporeşte, la rândul ei. Sfântul Maxim explicit: „Cu cât
se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor vâzute numai prin simţire, cu atât îşi
străngea in jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu. Şi cu cat îşi strângea mai
mult legăturile neştiinţei, cu atât se lipea mai mull de experienţa gustării prin
simţire a bunurilor materials cunoscute. Dar cu Cat se umplea mai mult de această
experienţă, cu atflt se aprindea mai mult putima iubirii trupesti de sine, care se
năştea din ea. Şt cu cat se tagrijca mai mull de patima iubirii trupeşti de sine, cu
atflt nâscocea mai multe moduri de

" l.hui suit/ cti[>eirJmirtejiitosi-/oiHv, 96.


9
Cefe300decapele.il. 6, 11 'Ibidem,
1,28. ' RdspunSUticâtre /alas-ir, Prolog.
125
t)est:rierea. manifesto/Hi' şi felul fti cure se produc holile Spiritual*

producers a placerii, care este şi roada si ţinta iubirii (rupeşti de sinc".IJ Tot
filautia, care-l impinge la căutarea neîncetată şi în multe chipuri a desfătării, il face
pe om să ocoleascâ durerea, care urmează inevilabil placerii.'1 Dupa Sfâiilul
Maxim, toate patimile se nasc ca răspuns la această dublă tendinţă.14 Acest ultim
punct Hind deja menţionat mai înuinte, in ccle ce urmează nu vom examina decăt
celelalte efecte patologice ale filauliei, pe care Sfâniul Nichita Siilhalul 0 numeşte
„atotrea",'* atât din pricina nalurii sale, cat si din pricina nenorocitelor ei urmâri.

Pentru că omul nu are. o realitate aotentică decâl în Dumnezeu, iubindii-se pe


sine in afara lui Dumnezeu. el nici nu se poate iubi cu adcvărat, ci doar se
amâgeşte. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că „iubitor de sine este eel care nu
se iubeşie decât pe sine, iar eel ce se iubeşte numai pe sine nu are cu adevaral
dragoste de sine".16
Nu numai că, iată, eel iubitor de sine nici nu se iubeşte cu adevaral. ci, tară să
Vlie, el chiar se urfişte. Aşa cum spune Sfamul Maxim Marturisitorul. „se umple
impotriva sa de iubirea trupeasca de sine".17 într-adevâr, negându-L pe Dumnezeu
prin iubirea cxclusiva de sine,1" omul ajunge să negc însăşi esenţa firii lui, re-
nunţa* la menirea sa dumnezeiască şi se rupe de izvorul adevaratei Side vieţi, în-
t'âptuind, asa cum am văzutdeja, o adevărată sinucidere spirituală. „Cu adevărat
lucru înfricoşător este - spune Sfamul Maxim - şi dincolo de orice osfuida a omorî
cu voia viaţa data nouă de Dumnezeu prin daml Duhului Stunt, prin iubirea faţă de
cele stricâcioase".1'' Astfel, omul încetcază de a mai lucra virtuţile -care stau in
legaliiră cu orientarea sa spre Dumnezeu - şi lasă sfi intre patimile, pnxJucându-şi
eel mai mare rau, pentru ca acestca aduc tot atâtea boli, tulburări, sfâşieri şi
suferinţe de tot felul. Prin iubirea de sine şi patimile pe care le aduce ea. „viaţa
oamenilor, spune SfantuI Maxim, a devenit plină de suspine, tei) cin-slind pricinile
care o pierd (...) datorită neştiinţei (...), şi cei ce sunt de aceeaşi fire se manânca
unii pe alţii ca fiarele".30
„Vai, iubire de sine, a toate urâioare!", slriga laolaUă Evagrie71, Teodor al
Edeser2 şi loan Damaschin~~: urâtoare de Dumnezeu, de sine şi de aproapele.M

' feftfaf*.
1
' fhi'Inn.
14
Ihu/enr
n
('eh-MH)ltr,ui"'lr,l.2&.
'*Citat la I. Huusherr. I'itiUiuiic, Ronm, 1952. p. 26.
'' Răspurvmri cut re TaUme. Prolog. |S Cf, Sf. Diadoh ul F'oliceci.
Cuvânt ascetic til HM) de cu/rele, 12.
* l>pistole. 25. PQ 91. 613D. :'"
RăspuTWtri câire Teilu.tit\ Prolog. "
Sententtae. PG 40. 1269A. Una sum
capwit,.,, 93.
;' Sfiniete I'amie/,*. I 3. PG 96. 412A.
'' Cf. ,Sf Petru Ditmuschinul, htvâţâluri ththovniceşît. încţput ilesprc tema cflrţii.
126
FiUmlia
Iubirea de Dumnezeu si de sine întru El implicit pentru om şi iubirea de
aproapele (cf. 1 In 5. 1), care, ca şi el, poartâ chipul lui Dumnezeu, esre che-mal
să fie flu al Lui prin înfiere şi dumnezeu prin liar; ciici celălalt ne cstc semen şi
frate în care-L regfisim pc Dumnezeu şi ne regăsim pe noi înşine. regăsim un all
madular al aceluiaşi Imp, o altă parte din Datura umană cea una. L'itându-L pe
Dumnezeu prin iubirea de sine, omul nu-si mai poate iubi cu adevărat aproapele,
căci nu mai vede temeiul acestei iubiri şi nu mai înţelege legătura transcendents
care-i uncşte pe (oti oamenii înlre ei şi deci şi cu sine. Filautia, prin lipsa ei de
raţiunc (ăXcfyia, adicâ prin neperceperca Logosului, principiu unificator al celor
depărtattv5 si in acelasi timp prin separarea de El), naşle dezbinarea celor care se
aflâ* in unire. Astfel, filautia stă la obârşia „dezbinării care domneşte între cei
uniţi prin fire",?ţ' Din pricina ei, „s-a tăiat firea cea unica in nenumilrate părticele",
sptine tot ei", aduugâiul: „iubirea de sine ne-a rupt la inceput prin plăcere în chip
înşelător de Dumnezeu şi unii de alţii; (.,.) ea a tiiiat in multe părţi firea cea
una".:* Rupandu-se de ceilalţi, prin iubirea de sine, omul îşi sfâşie propriile
nuldula-i« Or, spune Sfântul loan Gură de Aur, „a-si sfâşia mădularelo este lucra-
reacelui furios şi nebun".'0
Nemaisesizând în aproapele realitatea lui profundă si încetand de a mai fi unii
spiritual cu el, iubitonil Ue sine nu are parte de relaţii autenlice cu seme-nii sai.
Astfel, intre el si ceilalţi oameni se instaureazâ relaţii de suprafaţă, dominate de
nccunoaştere şi ignorare reciprocă. inscnsibililate, absenţa co-municării autentice,
chiar şi în situaţiile de apropiere obicctivă, precum cele din cadrul familiei. Pentru
eel iubitor de sine, ceilalţi oameni încetează de a-i mai fi apropiaţî, traţi ai sai, de
vreme ce sum fiii Aceluiaşi Părinte şi se impart ftşesc de o aceeaşi fire, aceştia
devenindu-i nisle strain i (Col. 1, 21) şi chiar mai ran: rivali şi vrăjmaşi.
Dar şi pentru că eel ce se iubeşte pe sine cautâ inamte de orice propria sa
plăcere, prin mijlocirea multelor patimi pe care le naşte filautia, acc;isla ajunge sa"
se opună iubirii de aproapele şi duce la lira fata de el- In loc de a avea în vedere
folosul şi binele celuilalt, omul stApânit du filautie caută numai afinnarea de sine
şi propriul folos. Adesea aproapele nu este penrni el decâl un siinplu mijloc de a
obţine placerea pe care şi-o doreşte. trecut astfel in raiidul obiectelor.
El poate fi, de asemenca, un concurent, un rival în ceea ce priveşte afir-marea
de sine şi căutarea plăcerii, şi atunci işi indreaptă asupra lui toată agre-sivitatea
sa. Filautia, spune Sfânlul Maxim Mfirturisitorul „a sălbalicit fa-cultatea iuţimii
din noi, facându-ne să ne pornim, de dragul placerii. unii

3
Cf. Sf. Maxim Mărturisitonil, TNcuin /« Tatălnostm, PG 90. 877B.
■h Idem. I<os[niimiri ram- TalasU'. 64.
■! Ibidem. Prolog.
18
Epistok, 26, PC 91. 620BC. Cf. 2. PG 91. 3%D
'■' Cf, Sf. loan GurS de Aur. Orni/ii lo ioan, XLV1II. 3. A M vedca, de nsemeneii, Roni.
12.5; I Cor. 12, 20.
'" Ibidfiri.

127
Descrierea, mtimfeslrfrile sifetxd fn care M prodnc bolifr spirituale

tmpotriva altora".51 „lubirea trupească. de sine a fiecăruia, spune in altă parte


Sfâniul Maxim, a sălbaticit prea blânda fire şi a taiut fiinţa cea Una în pftrţi multe
şi potrivnice, ba, cum mai r5u nu sc poate, chiar stricăcioase una alfe-ia".J2 Tot în
ea îşi are rădăcina dezbinarea naturii umane despre care am rot-bit mai SUs; după
cum spune acelaşi Sfant Pârinţe: „iubirea egoistă de sine a oamenilor (...) a tăiat
firea cea una în multe parţi şi a înarmai firea însăşi împotriva ei".**
Acolo unde exists* iubire dc Dumnezeu, „nu mai este elin şi iudeu, tăiere
imprejur şi netâiere împrejur. barbar şi scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi
Hristos" (Col. 3, I I ) . „all mai este parte barbătească şi parte femeiască" (Gal.
3.28). Acolo însă unde domneşte iubirea de sine, dimpotrivă, nu vedem decât
dezbinare, împotrivîre, rivalitate, invidie. gelozie, cearta, duşmănie, agresivitate.
manifestâri care sunt roade ale acestei patimi. ca şi nepulinţa de a trăi laolaltă.*4
nedreptatea,'1 înşelarea şi exploatarea unora de catre alţîi,36 uciderile'' şi
razboaiele.*8
PUautia apare astfel ca profund patogenă pe multe planuri şi este privitâ de
Sfinţii Părinţî, atiit în ceea ce priveşte nalura, cflt şi etectele sale, ca semn al
omului lipsit de minte3" si ca fiind ea însăşi neraţională'1<: şi cu totul nebunească.*1
Efectele ei patogene se datorează faptului că ea însăşi este o boală,42 care constă
in folosirea împotriva firii a unei tendinţc fireşti a omului, şi anume iubirea de sine
virtuoasă,41 legată indisolubil de iubirea de Dumnezeu şi de api'oapele. Astfel,
Sfântnl Maxim scrie: „(Prin iubirea de sine) înşel&toml diavol l-adespărţit pe
omde Dumnezeu şi pe noi intreolaltă. ffieându-ne... să parăsim cugetul drept şi să
împârţim în modul acesta firea"."
în paginile următoare vom examina principalele boli produse de aceastâ primâ
şi fundamentals boală a sutletului.

' Rclspunjltri rdirc Waste, 40. PG 90. 397C. "


hpisfoU, 3. PG91.408D.
'* Cf. Sf. loan Oamaschin. SfinJeU Pamlele. 13. PG 96. 420D. "■
Ibidem,
'" Cf. Fer. Teodoret al Cirului. Dejpre Providrnfei, 7, PG 83. 669D-676B.
17
Cf. Sf. Maxim Marhirisitorul. Tâkuire h Tcadlnostm, PG 90, 893A. ,s
Cf. Clement Alexandrinul. Pethgogul, III. II, 13,4.
* Sf. Petni Damaschin. învdţdiuri duhm>m<e.pi, fncepuf.,. („Ccl lipsii dt* minte (difoxov)
8te iubitor de sine").
-" Cf. Sf. Nichita Stithatul, Cele 300 de capete. 1. 28: „Iubirea de sine este iubirea
nciatioiiiila" a trupului".
Cf, Sf. Maxim Mnrturisitonil. Capete despredragoste, II, 59. 41 Cf. Sf, Maciirie
Egipteanul, Otmtii duhovnlcejfi (Col. H. LIII. 11. UV. 2. Sf f&aae Sinil. Citvlnte
despre newinţd. 26; 71. Avva Dorolci, hivdţdiuri duh&vtdcesti, Episto-Ut vain-
frnU'lv care « eenit xd i ae trimiid ..Cttviiitele".... 2.
4
' Cf. Sf. Maxim Marrurisitorul, Rdspumttri catre Talasie. Prolog. PG 90. 260D, unde
aoeasta apareîn mod implicit. •* fyisfola 2, PG9K396D.
12H
3
Gastrimarghia

Gastrimarghia (yacrtpinapYta) poate fi definita ca o căulare a plăcerii dc a mânca.


allfel spus ca dorinla de a mânca de dragul plăcerii sau, definită în chip negativ, prin
raportare la vimitea pe care o neagă. ca neinf ran area gurii şi a pântecelui.
Această patimă are două forme principale; se poale îndrepta spre o anume calitate a
mâncării, şi atunci înseamnă căutarea unor feluri de mâncare gus-toase. fine, delicate, şi
dorinţa ca mâncărurile să fie gătite cu multă grijă; poate. de asemenea, să aibă în vedere
în principal canlitatea mâncării, fiind atunci dorinţă de a manca mult.' în primul caz.
ceea ce se caută mai înainle de oricc este plăcerea gurii, a gustului; in eel de-al doilea,
plăcerea pântece-lui. In ambele situ aţ ii este vorba despre căutiirea unei placeri de
naturâ tm-peascS, de aceea gastrimarghia poate fi trecutâ printre „patimile trupeşti".
Darcu toate că trupul este direct implicat în această patima, gastrimarghia nu se naşte
direct din necesităţile acestuia, dovadă fiind faptul că dorinţa de-paşeşte adesea nevoia
reahl, tineori chiar foarte mult, mai ales in cazul buli-miet. Aceasta face sfi poată fi
privită şi ca o patimă a sufletului. Evagrie o numeşte, de allfel, „gând" rău, pîkimaş/ ca
şi Sfântul Maxim,"1 Intr-adevăr, irupul nu intervine decîU ca unealta a lucrării acestei
patimi.s Astfel, Rvagric scrie: „Cei care. în chip nesănătos, îşi hrănesc peste mfisurâ
carnea (...) sft se judece pe ei înşişi, nu carnea pe care o hrănesc".6
Nu ideea că hrana ar fi în ea însăşi necurată şi rea sau ca hrănirea ca func-ţie în sine
ar avea ceva rău în ea ducc la considerarea gastrimarghiei ca pa-

1
Aceastâ dislincţie este făcutâ de Avvii Doroici. ciire numeşte primii foimă Laimar-
ghie Xamapyla. iur pc a doua, gastrimarghia propriu-zisă yaoTpijiapyia {hivăţâmii
tie mflet jblosiiiHire, XV. 161). Sf. loan Casian adaugâo alia fonnâ. pe care o pHsea-
zâ în primul rflnd {CoHVofbiH ihihovntceşti, V. 11; Aşeniminlele tnâtmstireşti, V. 23).
şi anume dorinţa de U mânca înainte ile vrcmc. Sf. Grigorie cel Maie. în ceea ce-l
piivi'şie, distingc cinci moduli dc manifestare a gasuimarghiei (CoitWfUoHu tu fav,
XXX. 18». p i i i i i u l corespunzfind fonuei numiie de Sf. Casian în priinul râncl. iar cele-
lallc palm putfuul fi puse în celc douâ mari caiegoiii Mabilite de Avva Doiolei.
-' Cf. Sf. loan Scfuanil. S'ctmi, XIV. 30.
' Traiotutpntctic, 6; 7.
4
Capett despre dragosto, II, 59.
" Sf. Simeon Noul Teolog. Cctftfhe&C, XXV. 75-79.
'' Tratatut pmaiv, 53.
129
Dtrscrierea. nuuiifestârile şijetul hi care xe//roduc holile xpiriuiah

tima, căci. asa cum a spus lisus, „nu ceea ce intră în giirfl spurcă pe om" (Ml 15.
II) şi, cum învaţa* Apostolul, „orice făptură u lui Dumnezeu este bună şi nimic nu
esle de lepfldat, dacă se ia cu mul(umire" (1 Tim 4. 4). A uri hrana in sine, ca
lucru rău, ar fi „un lucni de osândâ şi cu totul drăcesc". spune Sffmtul Diadoh al
Foiiceei,7 adăugând îndală: „A mânca şi a bea din toate cele puse înainte.
mulţumind lui Dumnezeu, nu este ceva care se impolriveş-te canonului
cunoştinţei, cfici toate, zice, erau «bune foarte» (Fac. 1, 31)"."
Această paiimă nu priveşte deci hrana în sine, ci constă în felul greşit în care
omul se foloseşte de ea, aşacum arata" Sfântul Grigorie eel Mare: „Păca-tul nu sta
In hrană, ci in felul cum o primeşti. Dc accea, se poate să mănănci fcluri gustoase
şi gătite cu grija fără s3 păcătuieşti în vreun t'cl şi să înghiţi mâncSruri de rând si
sâ te întinezi cu elc".
Tot aşa, nu în a mânca stă patima, ci în starea sufleteasca a omului şi în scopul
pentru care se face. „Atunci cănd primcşti hrană, tot asa mănânci şi daea* o iei
pentru nevoia tnipului, şi dacă o iei pentni desfătare, ci, de ne vă-tămăm, din starea
noastra ne vătămăm", precizează Avva Dorotei. " Patima, deci, îşi are rădăcina în
atitudinea omului faţă de hranâ şi de actul hrănirîi, mai precis în abaterea acestora
dc la scopul lor firesc. Căci nlimenlele i-au fost date omului cu un anume scop, iar
a le folosi în all fel es(e o perversiu-ne, o rea folosire a lor. „Mâncările s-au facui
pentru două pricini: peniru hrana şi pentni tămâduire." Prin urmare. cei ce se
împfirtăşesc de elc în afarăde aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat
desfătărilof, folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă". spune Sfântul
Maxim Mărturisito-rUl. Omul, deci, respectă scopul firesc al alimenlelor şi al
hrânirii atunci când o face din nevoie, pentru a întreţine şi păstra viaţa tnipului sSu,
pentru a păstra sau a-şi recăpăta sănătatea, şi se foloseşte rau de ele atunci când le
transforms într-un mijloc de desfiliare."
Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană, firească, ci în dorirea plăcerii
dobândite prin mâncare. De aceea, abuzul - care constitute patima -nu înseamnă
nuniai a mflnca mai mult decAt îi esle de trebuinţa trupului. ci şi a câuta plăcerea
chiar in puţinul necesar.
Prin patima gas'rimarghiei. omul pâcătuieşte pentru ca\ dorind s;i se des-făteze
cu mâncarea, pune dorinţa de hrană şi plăcerea de a o avea înaintea doririi lui
Dumnezeu şi, predându-se acestei plăceri trupcşti, sc depărtează şi se lipseşte
desfătarea de cele duhovniceşti, care sunt cu totul mai înalte.

7
('mriin ascetic in 100 de ctjpete, 43.
" Ihidem, 44.
''Comenumiiliilov.XXX. 18.
:11
Cf. Ate tui Avva Dorotei dtferile eputole. A, 3),
1
Cf. Sf. Isaac Sintl. Cuvlnle despre nevotnfâ, 7.
"* Capete despre drxtsoste. III. 86.
" Cf. Sf. Grigorie eel Mare. he. cil. Sf. loan Casian. AseuhmiUele nuinaxtirrsti, V. 7;
8; 14. Avva Dorotei, he. cil.
130
(lastrirmtrglua
Lăcomiacsle în fond idolatrie, căci lacomii şi-au făcut din „pântece dum-
nezeul lor", spune Apostolul Pavel (Fil. 3, 19). Urrnând învâţăturii acestuia,
Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecelc este
dumnezeu sensibil".1J într-adevăr, prin iăcomie omul aduce jertHi pâmecelui şi
gurii sale. în loc sâ aducâ jeitR curatâ tui Dumnezeu, El face din simţul gusrului si
din fnncţiile digestive centrul şi esenţa fiinţci sale, reducajidu-sc aproape numai la
ele; se îngrijeşte de hrană mai mull decât de orice altceva şi uneori chiar inimai de
ea se îngrijeşte, nesocotind ceea ce. cu adevărat ar Ixe-bui să-l intereseze şi să-1
preocupe cu totul; îi aduce ei un adeviîrai cult, dato-rai numai lui Dumnezeii, şi
spre ea îsi Indreaptă întreaga dorinţâ. eare ar tre-bm inâlţalâ numai spre
Dumnezeu, Pe de altâ parte, prin patima lăcomiei hra-na capătă o valoare în sine
şi slujeşte plflcerii tmpeşti, în loc sa fie privită ca dar al lui Dumnezeu şi prin ea
să I se aducă slavii Diiruitorului. lar prin aceasta, de axemenea, omul se abate de
la rostui ei flresc, acela de a da slavă şi mulţumilă lui Dumnezeu. Hristos însuşi ne
descoperîi aceasta şi ne dfi pil-dfi de purtare cuvenită, atunci când, dând hrană
mulţimilor care-L înconju-rau, îi multuirteşte Tatălui pentru ea (M. ] 5 . 36; Mc 8,
6: In 6. 11, 23). Iar Stuntul Apostol Pavel spune limpede câ Dumnezeu a facui
..bucalele... spre gustare cu mulţumîre" (1 Tim 4, 3), sfiUuind prin urmare ca. „ori
de mâncaţi, on de beţi„., toatc spre slava lui Dumnezeu sa" le faceţi" (1 Cor 10,
31). Mai alcs aceastâ menire esenţială a hranei: de a fi consumată în chip
euharistic, este pervertită prin lăcomie. Cîlci, cuprins de aceastâ patimă. în loc sft
se bu-cure de hranâ mulţiiinindu-l lui Dumne?,eu, care i-a dat-o, şi prin ea să se
bucure de Dumnezeu, omul voieşte să se desfete cu bucatcle, uiţand de
Dumnezeu; şi în loc de a se folosi de mâncare pentni a se înâlţa la El, face din ea
stavilă între el şi Dumnezeu.
Adiicând mulţumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acest;» i-o da,
omul se sfinţeşle pe sine şi funcţiile trupcşli legate de actul hranirii, hrănin-du-se
astfel nu numai cu pâine, ci cu Insuşi Dumnezeu, mâncarea devenin-du-i un îndoii
izvor de viaţă. în acelaşi timp, el sfinţeşte alimentele pe care le primeşte (I Tim 4,
5) şi, prin ele, intregul cosmos, pe care-1 uneşte astfel cu Dumnezeu, aşa cum a şi
voil El dintru inceput, când l-a lacut pe om. Dimpo-irivă, lăcomia îl desparte de
Dumnezeu pe om şi. în el, pe toate cele create. Tn loc ca hrana să i-L descopere
pe Dumnezeu (Sfântul Isaac Sirul vorbcşte de „eel ce a văzut în hrana sa pe
Domnul"'*). în loc de a se face un mediu transparent al energiilor Sale necreate şi
sfi slujeascS Slăvirii Sale şi îndumne-zeirii omului, ea devine, prin greşeala
omului, atât pentru el, cât şi penlru lume o stavilă în întălnirea cu Dumnezeu.
încetând de a mai fi izvor de viaţâ, pentru că nu mai este legată de Izvorul Vieţii,
prin pierderea sensului ei spiritual in reaua folosire pe care i-o dă omul, ea devine
pricinâ a morţii. In vreme ce el se amăgeşte crezând că este cea care-1 line în
viaţd.'6

* ('nvtini /irnini rei ce sr lintşlesc cu m'lavir.,.. II, 3. 5.


* Cuvttitt despn nevoinfri, 43.
''Cf, ibidem-
131 -
Df.scrierta. nuuiifestdrile si felul m cart $g produr bolili* spiritual*?

în Inmina acestor considerente teologicc şi antropologice, patima lacomiei se


vădeşte mai gravă decât poate părea la prima vedere. Unîi dintre Sfinţii Părinţi, de
allfcl. merg până la a vedea în ea cauza pâcatului originar.17 Căci, într-adevăr,
gustând din fructul oprit, Adam a voit să se bucure farâ Dumne-zeu de acest rod,
care de fapt simbolizează întreaga hime «fflsibila. La acesl nivel originar, se vede
limpede faptul cfi lăcomia opereaza1 o ruptură, o separate a omului de Dumnezeu,
că ea înseamnă pentru om, şi prin el pentru intregul cosmos, pierderea comuniunii
cu Acesla. Gravitatea aceslei patimi se descoperă in faptul că ea a fost una dintre
cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4, 3).
Rezistându-i, Hristos, Noul Adam, restabileşte comuniunea dintre Dumnezeu şi
umanitate şi, prin ea, intre întregul cosmos şi Dumnezeire, comuniune pe care
Adam eel dintâi o rupsese. Răspunzându-i dia\ olului că „nu rjUmai cu paine va
irai omul, ci cu tot Ouvântul care iese din gura lui Dumnezeu", Hristos îi redă
omului adeva-raiul centm de gruviiaţie. lisus nu spune că omul nu sc hrăneşte cu
păine, ci aratfi legătura pe care acesta trebuie s-o menţină cu El însuşi. Cuvântul
lui Dumnezeu. El face vădite înstrăinarea şi idolatria instăpânite prin pâcat şi
vindeca firea omeneascâ care le căzuse pradă. El eliberează în starşit umani-tatea
din robia In care, prin mijlocirea acestei palimi. o ţinea diavolul după căderea
protopărinţilor.
Gastrimarghia, pentru toate aceste aspecte ale sale despre care am vorbit mai
sus, şi in special pentru cfl ea constitute o pervcrtire a folosirii fireşti şi normale a
hranei, este privită de Sfinţii Părmţi ca boalft. Sfântul loan Casi-an, de pildfl,
vorbind despre cele trei forme ale aceslei patimi, spune: „aflăm în ele pricini de
boli ale sufletului cu atât mai de temut cu cat sunt foartc iwineroase"/0 Se înţelege
că ea poate fi privită şi ca o forma de nebunie."1 Avva Dorotei. arătând originea
denumirilor de „laimarghie" şi „gastrimarghia", spune c5: .Jvlapyalveiv înseamna,
la autorii păgâni, a fi ieşit din sine, tar eel nebun este nuroit u.rj,pryo<;. lar această
boală (uoooţ) şi nebunie (uavta) de a voi să-şi umple cineva pântecele peste
măsurS o numesc gas-irimarghie (yconpiuxipYia), udică* nebunie a pâniecelui.
lar când e vorba doar de desfătarea gurii, îi spun laimarghie (Xcuuapyla), adică
nebunie a gurii" ."

" Cf. Sf. loiin Scăranil. Scant, XIV. 38. Sf. loiin Casiaiv CoHvorbiri dithuvnhvşti. V.
4. Calinic. Vinfo lui Ipafie, XXIV. 73. Sf. Isuac Sirul. Cuvinie drsprr nevohtfd. 85. Sf.
Nil Sorski. RrRitUt. V.
IK
Cf. Sf. Maxim Marturisiton.il. Rdspunsitri câlre Tahisie, Prolog. " Avva Doiolei.
Cuvmte despre nevomfrh XV. 161. Sf. loan Casian. Convorhiri tin-lnmtkeşli. VI.
11.
10
toe. at.
;
Cf. Fer. Teodoret 11I Cirului. Despre Providenfii, VI, PG 83. 656CD. Sf. Maxim
Maiturisitorul, Capets despre dntgoste. II, 59. " bmiţiilnri de suJJef Jblositmire.
XV. 161.
132
Gasirinuirghiii
Dar gasirimarghia estc boală şi nebunie mi numai peutru cele ce o privesc
direcl. ci şi peniru nenumăratele consecinţe patologice, care se produc pe multe
planuri.
In afara" de faptul ca face din om un rob al ei, ţinându-1 prins de dorinţa şi
plâcerea mâncării - acesla nemaiputandu-I, deci, sluji lui Dumnezeu şj de-
părtându-se de adevaratul centru al cxislenţ,ei sale -, gastrimarghia primej-duieşte
însăşi viaţa trupulup şi are în ceea ce priveşle sufletul muUe urmări nefasle.
Sfin|ii asceţi arată câ excesui de mâncare si de băutufă, oricare ar fi ele,
lipseţile minlea de târiV4 şj de vioiciune."s o ingreuiază,:1,' îi aduce întuneca-rc,':
loropealâ şi somn,2H care cuprind în aceeaşi mâsnră şi suflelu] în între-gime.
„TjllţRll îngreunal de mulţimea mâncărilor face mjiitea (vo\iţ) molâie (fciAoc)
(cuvănt care mai mseamnă şi: laş, Upsil de îndrazneală) şi leneşâ (£\|/aKli>nţ0<;)
(grcu de urnit, înceatâ)", spune Sfântul Diadoh al Foticeei.29 O asemenea stare a
sufletului îi îngreunează zbonil spre realităţile duhovniceşti, îl împiedica să ducă
aşa cum se cuvine lupta ascetică, duce la Irândăvie în rugaciune."1 naşte în el
negrija,11 într-un cuvânt îl slâbeşte pe orn cu totul. Sffmml Isaac Sirul spune că
„atunci jumîUate din puterea lui se face nepu-tincioasâ. încât se poaie spune că
(...) încă înainie de a inlra în lupta, se află înviiis fără să fie luplat. Şi fără nici o
osteneală a vrăjmaşilor săi, s-a supus voii impului sâu neputincios".32
Ca urmare a unei asemenea sritri, toate puterile sufletului sum folosile în chip
josnic, îndreprându-si dorinţele mai întâi spre cele trupeşti. Toate pali-mile, ne
spune Sfâmul Maxim - şi dintre ele mai ales aceasta, - „leaga min-tea de liicrurile
materiale şi o ţin la pamâm. stand cu loate deasupra ei, ase-nicm:a untii bolovan
foarle grcu, ea fiind prin f i r e mai tisoarâ şi mai sprintenă ca focul"." Sfantul
Grigorie de Nyssu, la rândul său, vorbeşte despre „omul a ciirui cugetare
îngroşalS il face să privească cele de jos", şî care „irâind numai penini pântece şi
cele care vin după pâiHece, este depfirtat cu totul de vieuiirea după Dumnezeu"."
în această siluaţie, mintea, înăbuşitâ de greutalea mâncarurilor, ori îşi pierde cu
tolul drcapta chibzuinţâ," ori aceasia este alterată şi împuţinată.

;" Cf. Sf. Vasile eel Mare. Regulite mati. 19; OmilU efespre post, II. :|
lilein. RegtiUle Mart, \9:Omitii desprt' post. I. 11dem. Qamii despre
post, I.
'" Cf. Avva Dorotei, hmifitfiiri desitjlet fotmifottre, XV, 161; 162-'*
Sf. Isaac Sirul. I'uvhit? ttespm nevoinfă, 26. ;* IbUleiti.
('mam ascetic in 100tie capere, 45. "'Cf. Evugrie, Cmvlni ihwpre ivgăchme, 50. Sf.
Isaac Sinil. ('uvintetlexpre iwvoitiţâ, 26. " Cf Sf. Isaac Sirul. Cuvinw drxpre woinţâ.
34.
;-' Ibidem, 69.
1
Capetedespredragosf*. III. 56.
4
DespreJeeiorie, IV. 5, Cf. Sf. Isaac Sinil. Cuvinwdesprertewjftifâ. 26.
Sf. loan Casian, Aynwniintele luihui.sfirt'sli. V, 6.
133
Descherea, mamj'estârile şi felul in cure se produc butile spirit uale

îmbuibarea si toropeala care îi urmează îl împiedicâ pe om sa ia seama la lucrurile


celc mai simple pe care i le cere credits», atală Avvu Pimen;"' cuge-tările îşi pierd
uscuţimea; gândirea nu-i mai esle pStrunzătoare şi ageră; minlea, spune Sfânlul
loan Casian, i ,.se clatinâ1 şi se poticneşte" ca ametiul d e v i n . '
Multa mancare şi binitura rnultă, spun Sfinţii Părinţi, due la „tulburarea
rmnţii".ÎB care înUneazii sufletul.>g O mulţime de gânduri pătimaşe (XOYKT-II-I ! se
iscă în suflet aducând „valuri de întinăciuni şi adânc dc necurăţii neşliute şi
negrăite".40 Sfântul Isaac Sirul arată şi el efectele lăcomiei „neru-şinate a
pâniecelui", spunând că ea face „mintea ncstăpânită şi împrăştiată peste tot
pamântul" şi aduce „închipuiri necurate în timpul nopţii, pricinuite de năluciri
spurcate şi de chipuri necuvenite care starnesc o poflă ce Irece în suflel şi-şi
împlineşte în suflel voile ei în chip necurat".41 „Stomacul plin şi sătul" face din
inimă „un loc al vedeniilor şi un balcon al nălucirilor necuve-nile".42 De aceea,
spune el: „să nu-ţi îngreuiezi pănlecele, ca să nu se zăpă-cească cugelul tău şi sft
fîi tulburat de împrăştiere (...), ba şi sufletul să-ţi fie întnnecat şi gândurile
tulburi".43 La rândul său, Sfântul Grigorie de Nyssa arată că ..pofta de mâncaruri şi
băutură, care duce la îmbuibare. naşte în trup, prin Mpsa de mâsură, rele pe care
voinţa noastrâ nu le maî poate stăpâni. caci rnai âles săturarea îl face pe om rob
patimilor mşinoase. Dacă vrem ca trupul sS ne rflmânS liniştit şi netulburat de
mişc^rile pătirnaşe pe care le aduce urn-plerea pântecelui, trebuie să veghem ca nu
dorinţa de plăcere, ci nevoia tru-pului să fie milsura purtaYii noastre cumpatate".44
Gastrimarghia lasă" cale libera" unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeş-te;45
de aceea Slînţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor46 şi prici-nă a
tuiuror railtailor.47 Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a palimilor odrăs-lite de ea,
punând-o, prin personifîcare, chiar pe ea să le arate: „fiul meu eel

w
Apojtegme. seria alfabefic», Phnen, 134.
" IMC. til.
n
Sf. Isaac Sirul. Ctivinte despre newinfu, 26 şi 56.
" Cf. Ibidem, 43; 69.
M
Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XIV. 31.
41
Cuvinte despre nevomfâ, 26.
41
Ibidem, 69.
" Ibidem. M.
44
Despre feciorie, XXI. 2.
44
Cf. Avvji Aiiunona, fitvăţâturi dulumticesti, IV. 16. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre
nt'vohifii, 26.
" Cf. Animoiiii. lor. tit.. 27. Sf. Maxim Mărtmisiloriil. liăspimsuri eătre Talasie. 65.
Cf ibidem, scolie. Sf. loan Scărarul, Scam, XIV. 38. Sf. Vasile eel N4are, Omtlii de-
spne pogt, I. Sf. loan Gură de Aur. Despre fgchrie, 71. Sf Grigorie eel Mure,
Comtm-
tariu fa tov, XXI. Sf. Nil Sorski. Reguto. V.
'7 Cf. Avva Doroiei. Im-uftituri de sujlet folositotire, XV. 161. Calinic, Vitiţa lui (patie,
XXIV. 72
134
GastiinutrRhw

întâi născut este slujitorul curviei; al doilea după el este ce] a] învârtoşării inimii; al
ireiJeae somnul. Apoi din ei porneşte o mare de gAnduri: valuri de iniinăciuni, adânc de
necurăţii ncştiute şi negrăite. Fiiccte mele: lenea, vorba muliă. îndrăzneala, născocirea
râsului, glumele, împoirivirea în cuvânt, gru-mazul ţeapăn, neauzirea, nesimţirea, robia,
fala, cutezanţa. iubirea de podoa-be. cflrora le urmează nigăciunea întinată şi gilnduiile
împrăştiate. dar adese-ori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate, cărora le urmează
iarăşi deznă-dejdea. cea mai cumplită dintre toate".411 Tol el spune în altă parte4Si că
aceas-1.1 patimâ secătuieşte izvorul lacriinilor de pocainta. a căror importunţă o vom
vedea mai jos. Dar palima gastrimarghici aduce mai ales şi de îndată desfra-narea, cum
s-a putut deja vedea din textele cilate.*0

Smm. XIV. 38. M


Ibidem, 22.
'" Cu privire la aceasta filiaţic. a se vedea. de pildâ; Sf. Maxim Mârturisiiorul. Capetr
tlespivdnigarte. I, 85; U, 60; III. 7, 57. Sf. loan Scîuanil. .Vrmw. XV. I, 38; XIV. 21.
23. 32. Sf. loan Casian. Convorbiri duhovniceşti. V, 10. 26; A^emmintf/f ntOtuhti-rvşti,
V. 6. 11. 21. Sf. Varsanufie şi loan. Scnsori duhoviriceşti, 503. Sf. Talasie. ('ii-ptte.j. III.
54. Sf. Isaac Sirul. ('uvitiie cfvspre wvoiiifa, 26; 43; 69: 85. Sf. Nil Soreki. faguta,V.
135
4

DesfVânarea

Patima desfrânSrii (iropvela) consrâ în întrebuinţarea patologică pe care omul o dă


sexualităţiî sale.1
înainte de orice altceva, este necesar sâ precizăm faptul că tblosirea sexu-alităţii nu
ţine deloc de originea firii umane şi ca aceasta a aparut numai ca urmare a păcatuiui
protopfirintilor. Numai după ce s-au întors de la Dunv nezeu, Adam şi Eva s-au doril şi
s-au unii trupeşte, învaţă M i n i n Părinli* fă-eand referire la cele spuse în Sfanta
Scriptura (cf. Fac. 3, 16; 4. 1). Astfel, Sfântiil loan Damaschin precizează: „Fecioria este
de la început şi dintru în-ceput a fosl sădilă în fireu oamenilor (...) în Rai domnea
fecioria (...) Când prin călcarea poruncii a intrat moartca în lume. atunci a cunoscut
Adam pe Eva, femeia lui. şi a zămislit şi a născufV La fel spune şi Sfântul loan Gură de
Aur: „După călcarea poruncii, dupiî sconterea din Rai, aiunci a luat feee-pui unirea
tmpeasca dinire Adam şi Eva. înaîntc de călcarea pomncii duceau viată îngerească (...)
Deci, la începul şi dinlru începul a slapânil fecioria" .J
In starea care a urmat căderii origtnare, pentru oameni fecioria ramfme norma
desăvârşirii. Totuşi, pentni faptul că permit perpefiiarea neamvilui omenesc m această
noufl stare in care se află, perpetuare care este binecuvântatii de Diim-nezeu (cf. Fac. 9,
7), relaţtile trupeşti in cadnil câsătoiiei nu sunt în nici un fel condamnabilc. şi Sfmţii
Parinţi» urmand exempkil Domnului lisus Hristos, Care

Cuvfintul nopvekx înseamnă. literal, proslituiie. Dai Sfinţii Parinţi niuiicsc cii ace&l
cuvânt toatc formele de palima lcgale de sexualilate.
Qogmatiat, IV. 24. Cf. II. 12; 20. ' thmtii ta lracert\ XVIJI, 3» Cf. Ifespre fi*ciori<\ 14,
Qăsiffl aeeeasi învftţăturS la: Sf. Irineu al Lyonului, DvmomtrafUt propoviutuirii
apostvtice* 14; 17. St\ Grigorie de Nyssa. Drspre facerea rmtntui. XVIL Sf, Chiril al
Icrusalimului. Catefteze* XIK 5. Sf. Alanasie eel Mare. Tâtcnire la Pxalnm! W, 7. Sf
Diadoh al Foticeei* Cuvân! ascetic in 100 ilr mpete, 56. Sf. loan Damaschin,
Dogmatic*** II 12; 20; IV. 24. SI Simeon Noul Tcolog. Cuteheze* XXV, 92-108, şi
alţii. Sfinţii Piirinţi «pun eâ daca oamenii ar fi rămas în starea de I \ început, Dumnezeu
ar fi făcul ca ei sa se înmulţeasca in chip asexual (a se vedea Sf Maxim Mflrrurisiiorul.
lntn>bâiit jwditmeriri ft rtisptmsuri* 3; AmbigUOi 4K PG 91, I309A). Dacjk, aiunci
cfind i-a creat. le-a dat organe sexuale, a faciil aceasla in vederea trebiiinţelor cmc aveau
s5 unneze cfldcrii lor In pScat, cadere pc care Dtininezeu o preşliii. lară cu ea sa fie in
vreun fel predelerminat;!; şi. de ase-iricnea, pentru ca fecioria să nu le fie impusâ de
fiiea lor. c\ sa He un rod al idegehi pcrsonalc. alcgere erne îi dâ cu udevfljw forţfl şi
valoare <a se vedea Sf loan GuriS de Aur. Desprefeciori&t 17; Omilii la Facere* XVIII,
4),
136
Dexfrti/uireci
a binecUVânial prin prczenţa Sa nunta din Cana, ca şi învăţătura Aposlolului (Evr.
13, 4; I Cor. 7, 28), îi recunosc acesteia deplina iiidreptăţire şi vorbesc chiar
despre valoarea ei,"1 socotind că şi ea este chemată la sfmţirea de care sunt
vrednice loale celelalte funcţjuni ale existenţei omeneşti.
In cadrul câsăioriei, palima dcsfrânării iiu const! deci, în folosirea fiincţi-ei
sexuaJe, ci in folosirea ei In mod necumpălat. Noţiunea de iiecump&arc, pe care o
întâlnim adesea la Sfinţii Parinţi. nu are un înţeles cantitativ, ci unul calitativ; ea
înseamnă aici, ca şi în alie cazuri, o rea folosire a acestei functii, o pcrvertire a ei,
o folosire contrary scopului ei firesc şi deci contra naturii $i aiiorrnaJa sau. altfel
spus, patologică. Astfel, SfAntuI Maxim MărtU' risitorul se exprimă foarte precis,
vorbind despre această palimă şi despre fljte paiimi: ..Nimic nu este rfiu din cele
ce sunt. decât reaua întrebuinţare (napctxPlon;), care vine din negrija minţii de-a
culliva cele fireşti".' Sfântul Isaac Sirul, atunci cănd vorbeşte despre patima
desfhînării, ne pune in fata unei perspective aseirulnatoare, subliniind de aceea
responsabilitatea pe care 0 are omul in dominarea mişcărilor fireşti: „Când cineva
e stârnif (...) de poftâ. nii-l sileşte putcrea naturală să ias^ din holaiul firii şi să
ajungă in afară de cele datorate, ci adaosul pe care îl facem firii prin prilejurile
primite prin voinţă. Căci Duirmezeu, toate câte le-a facul. le-a facul bune şi cu
măsu-ia. Si ofll limp se păzeşte mSsura cumpenei fireşti si drepte a pornirilor din
noi, mişcârile fireştj nu ne pot sili sa ieşim de pe calea cuvenită. Şi Irupul se
mişcă iHiniai in mişcârile bine orânduite".6
Putem vorbi de necumpătare sau, mai precis, de rea folosire, atunci când omul
se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobâtidirea placer» legate de ea,
atunci când face din plăcerea sexuala* un scop Tn sine,7 ceea ce este un lucru
pervers şi patologic din mai muJte motive.
Mai îniăi. se neagfi una dintre principalele meiiiri ale funcţiei sexuale, cea mai
vâditii şi care este înscrisâ în însăşi firea ei: procrcarea." AsU'el. Sfânlul Maxim
sptme că, îndeobşte, viciul (KCtida) „este o judecata gre^ita" cu privire la
înţclesurile lucrurilor, c3reia îi urmează reaua întrebuinlare a lucrurilor (abuzul de
lucruri)" şi, de pildă, „când este vorba despre femeie, judecata dieaptă cu privire
la împreunare tiebuie sa vadă scopul ei hi nasterea de prunci. Deci eel care
urmâieşte plăccrea greşeşte în judecata socotind ceea ce

' A sc vedea, cle excmplu: Sf, Crigorie de N'yssu, Desprefeciorle, VII Sf. Grigoric cle
IWianz. Cmântâri. XXXVII. 9. Sf. loan Gunl de Anr. Despre fedorie, 8; 9; 10; 25.
OttliUi deapre Oziii, III, 3. Omilii lit Pacete, XXI. 4. Omilii despre. OHsStorie, I, 2.
Si-
IICMIIII «Ifn Gangra (sec. IV), în Canonul 4. condniună „defaimaren lcgăturii ilinlre soţr".
11
Copete despre ttmgoste, III. 4. Cf. II. 17.
* ('nvinie despre fievdnţâ, XXVII.
'Cf. Sf. Mnxirn Marturisitorul. Capete despre tlwgoxte. II, 17.
"Cf Clement Alcxantlrinal. Pedtigogul, II, X, 83. I; 92. 2; Stromale, II. 143. 3; 144:
III. 72, I, Viisile al Ancirei. Despre feciorie. 38. Avva Dorofei, Mvâfftturi de suflet
fohsiltnire, XV, |62. Sf. Ioun Gura de Aur. (hnilii In iiioiei, XVII. I; Omilii despre
ithiilotie, I, 3; Despre feviorie. |0. Sf, Isiiac Sinil. Ctmnteitfspre nevoiiiftî. 27.
137
Drscrierea. trutnifpstarile şi fetut in care « pmduc bottle spiritual*

nu e bine, ca bine. Aşadar. unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie
împreunându-se cu ea".0 Această menîre, chiar firească cum este, nu este nici singura,10
nici cea mai important^." Penmi speţa umana, procre-area poate apărea mai curând ca un
rezultat firesc al unirii sexuale, decâl ca scopul ei.': Unirea sexuală esre in primul rând
unul dintre modurile de unire ale bfirbatului cu femeia. una dintre manifestarile iubirii
ce şi-o poartă unu] altuia, ea exprim<i aceastâ iubire pe un anumit plan al fiinţei lor. eel
trupesc," Cea dintâi tinta" a unirii sexuale este iubirea şi mullele binefaceri de ordin
Spiritual pe care omul le poate dobsuidi prin ea. în sânul cSsătoriei binecuvân-tatc şi in
legătura' cu alte moduri de unire conjugală.1'1 Trebuie totuşi să preci-t$m că iubirea
conjugal^. în viziunea creştină, este privitâ ca unire a douii persoane - adică a două fiinţe
privile în întregul lor, pe de o parte, şi în nalu-ra lor spiritual, pe de alta -, în Hristos, in
vederea ajungerii în împărăţia ce-rurilor, unire pecetluită în ceea ce prîveşte natura şi
menirea ei de harul Du-luilui Sfânt, dat prin taina cununiei. Această concepţie
subordonează unirea sexuală, ca şi toate celclalte moduri de unire dintre soţi,
dimensiunii spirit ruale pe care o au fiinţa şi iubirea lor.'* Trcbuie. de aceea, ca unirea
sexualft s;1 fie prccedată in chip fiinţial de unirea spirituala, cea care îi conferă sens şi
valoare, numai aşa respectându-se finalitatea ei, şi cea a naturii fiinţelor pe care le pune
în legătură."'
Atunci când unirea sexuală se produce in afara contextului ei spiritual şi se practical
numai penlru desfătarea simţurilor, inevitabil, ea îl mutilează pe om, pervertind profund
ordinea fireasca a raportului lui cu Dumnezeu, cu sine tnsusi şi cu aproapele.

1) Dorinţa exclusivă de plficere scxuală care caracterizează desfrânarea punc în


mişcare puterea poftitoare a omului şi o îndepărtează de la Dumnezeu. Care ar trebui sâ
fie scopul ei esenţial. Orbit de desfătarea simţurilor pe

* Capele despre. dmgosie, H, 17.


10
Cf. Vasile al Ancirei. Despre fecume, 38. Sf. Vasile ccl Marc. Omilie In muccnifa luttta,
5, PG 31, 248. Cuvănt ascetic desptv rerttmfarm lit ttwtr >ci despre desthvir^itva dtdwvni-
vemcâ. 2. PG 31. 629. Sf. loan Oura de Aur. Desprt ftnieui*. 9; 19; 25; 26; 34; Omilii
despre Ozja. III. 3. Omilii la Furefv, XXI. 4; Oniiiii despre căsăioiie, I, 2; 3; III. 5.
11
Cf. Sf. loan Gură de Aijr, Omitti despre ctîxătarie. I. 3: Despre feciorie, 19, Să
noiâin ca nici un text nou-tes(amen<ai refcrilor la câsătorie nu rnenlioneazii procrearea
ca scop sau jusiificare a acesteia.
;
Aceastu aparc în mod implicit in textul ritualului lainci cflsăioriei. Cf. E. Mcrcenier.
la priere des Eglises de rite byzantin. t, I, Chevctoync. 1937, p. 405. 13 Cf. Sf. Vasile al
Ancirei. Despre feciorie, 38.
M
Cf. ibidem. Sf Vasile eel Mare. Omitte la nmcenifa ltdita, 5. PG 31. 248; Cuvtim
tiMt'tir desprt rmuttffitoa la lume.... 2. PG 31, 629. Sf. loan Gurfl tic Aur. Despre
feciorie, 9; 19; 25; 26; 34; Omi/ii dt-spre <K>iu. III. 3; Oimlii la Facere. XXI. 4; Omil,,
despre castitotie, I, 2; 3; III, 5.
"" Cf. Vasile al Ancirei, Despre feciorie, 38.
< I. ibidem.
I3X
Df.sfrfmarea
cure i-o produce această patimă, omul se Hpseşte astfel de desfatarca spiritu-;il;l
cu bunurile cereşti. Desfrânarea. ca toate celelalle patimi, opereaza, după cum se
vede, o răsiurnare a valorilor la eel mai înalt nivel: ea duce la siluarea lui
Dumnezeu într-un plan secund, la uitarea şi hi negarea Lui. punând în locul S;1u
pliicerea simţurilor. tn general, ea face ca în existenţa celui pătimas irupul sa
treacă înaintea duhului: „Pofta (desfrânala) face mai iubite decât Cauza şi Fiinţa
cea unică şi singură de dorit (...) cele de după ea, şi de aceea socoteşte mai de
cinste trupul decât duhul. De asemenea, face mai atrăgătoa-re posesiunea celor
văzute decâl slava şi strălucirea celor duhovniceşti".17
Folosită firesc, sfinţită prin laina cununieî, iniegrară şi transfigurată în mod
spiritual de iubirea dinlre soţi trăitâ* in Dumnezeu, sexualitatea, ca toate celelalle
moduri de unire a lor, devine transparent;! faţă de Dumnezeu şi rea-lizează la
nivelul ei şi în chip analogic"1 o unire asemânătoare celei care exis-tă între Hristos
şi Biserică (cf. Efes. 5, 20-32), căpălând un sens mislic (cf. Efes. 5, 32). în patima
desfrânării, dimpotrivă, ea devine pcntm om un obstacol pe calea întâlniriî cu
Dumnezeu. Ea înceteazâ de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate în
sfînţenia Duhului şi deci, într-un anume fel, ea încetează de a mai fi. iocmai prin
lipsa ei de spiritualizare, un act spiritual, devenind un act pur carnal, margin it la
trup, opac la orice transcendent;!. Plăcerea privită ca scop în sine devine pcnlru
om un absolut, care-L exclude pe Dumnezeu şi-l ia locul. Prin desfrânare, omul
îşi face din vo-lupiatc un idol.

2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale in chipul lui Dumnezeu pe
care-l poartă în sine, ci în funcţiile sexuale. într-un anume fel, el se reduce la
acestea, tot aşa cum eel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce, cum am
vâzut. la funcţiile sale gustative şi digestive. Astfel omul se descentrează şi
vieţuieşte înstrăinat de sine. Nefiind, aşa cum se cuvine, supusă iubirii spi-rituale,
funciia sexualiî ajunge să ocupe in om un loc nespus de mare, poate chiar
exclusiv, şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă.
Astfel, cum arată Vasile al Ancirei, sufletul ajunge să fie târât de poftele
trupului: „Trupurile, căutând plăcerea care le este pe plac, atrag la aceasta şi
sufletele care sunt în ele, punându-tc in slujba patimii care le mişca, şi aşa ailing
să se inhămeze sufletele la carul patimilor trupesti".1''
Ordinea facultăţilor omului este aslfel tulburatfi, şi în funţa sa se instau-reazâ
un profund dczechilibru, provocat de faptul eft mintea, voinţa şi afecti-vitatea
încetează de a mai sta în slujba spiritului şi, nemaifiind modelate şi

17
Tâlvuire In Total nosim. PG 90. 888C
1
Analogia inlre unirea bîîrbaiului cu femeia şi unirea de n at m a" spiriruala a fost din
plin folosilii în Sfanta Scripinra. ca şi in scrierile patrislice. Ea n inspirar Cântarca
(YiiKiirilor. pentni a nu da dccăi accsl cxcmplu bine cunoscul " Desprejkâorie,
38.
139
Descrierea, nmnifi'Stiiiile şifelul in care « prwit/c bolile Spiritual*

ordonate de el, sunt puse în slujba poftei sexuale. mânatâ de cautarea plăce-rii.
Omul, stăpânit de instinct, ajunge asemenea animalelor.20
Prin desfrânare, multe dintre funcţiile trupului sunt abătiite de la ţelul lor
firesc, ajungând unelte ale plăcerii sexuale. Simţul vazului. care are un rol
fundamental în săvârşirea acestei patimi, ne ofertf, din acest punct de vedere, un
exemplu deosebit de instructive Sfântul loan Casian arat3 foarte bine fe-lul m
care, in acest caz, caracterul patologic decurge din folosirea contra na-turii, prin
pervertirea facultăţii perceptive: „Bolnavă de rana facută de sfigea-1a poftei
designate este inima, care priveşte pentru a se învfipăia de dorinţă. Darul vazului,
dămit cu rost de Ziditor, ea îl întoarce din cauza viciului spre licăloase slujiri".
Putem spune că, prin desfrânarc, întreg trupul este abfilut cle la rostul lui
firesc. Trupul omului, să amintim acest lucru, este chemat, ca şi sufletul şi
împreună cu acesta, la unirea cu Dumnezeu prin virtute, la sfiiiţire, îndum-nezeire
şi slavă şi are rostul de a face vădilă încă din aceasta lume slava lui Dumnezeu şi
arvuna împărăţiei prin prezenţa transfiguratoare a Duhului ?n el. „Nu ştiţi că trupul
vostru este templu al Duhului Sfant. Care este in voi, pe Care îl aveţi de la
Dumnezeu (...) Slăviţi, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru" (I Cor. 6, 19-20),
Potrivit învfiţăturn Apostolului, este limpede că trupul arc ca menire firească şi
normals sa fie afierosit lui Dumnezeu şi să-L slă-vcască pe Acesta şi să fie
pnevmatofor, tol aşa cum este şi sufletul cu care este unit. Spiinând, pe de altâ
parte, că „trupul nu este pentru desfrânare" (1 Cor. 6, 13), Sfântul Apostol Pavel
araia" vădit că, dedându-se acestei patimi. omul se foloseşte de inip într-un chip
nefiresc. Reducând trupul la un simplu instrument de pi ace re scxuală, omul
neagS dimensiunea spiritual^ a acestui trup şi desiinaţia sa transcendent,
dispreţuieşte chipul lui Dumnezeu după care este el însuşi fiictit şi „uitS de firea
omenească". Profanează ceea ce este prin fire sacru şi dciform, „piingăresc
templu! lui Dumnezeu",34 fac din lemplul Duhului Sfânt şi din salasul rugăciunii
cuib de lAlhari şi-l fac desfrânai (cf. 1 Cor, 6, 15)M pe eel care, împreunS cu
sufletul, este chemar la nuntire cu Hristos fa Biscricâ şi în căsHtorie, care este
icoanu* a aceleia.*'1 Omul desfrânat dispreţuieşte voia lui Dumnezeu in ceea ce
priveşte folosirea inipului (cf. I Tes. 4, 3-7); el pficătuieşte astfel impotriva
propriului trup(cf. 1 Cor. 6, 18) şi-L „defaimează pe Dumnezeu" însuşi (1 Tes. 4,
&).

*° Cf. Sf. Origoi ie de Nyssa, Viafa lui Moisv.


:I
Cf, Mt. 5. 27 Vasife al Ancirei. Desplt fecioria, 13, Sf loan Gurâ de Aur. Omilii la Matri,
XVII. I. Sf. toiin Casian, Aşezănthnelr iiuinasii n:\ti. VI, 12. /<» til. ' St Cii igorie de Nyssa,
Viafa lui Moise.
* Origcn, Omilii la Ctirtea ,\'umerii. X. I.
%
Reaminlim en nopueia înseamnă liternimente „prostihitu
* Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omilii la Fapit: XXIV, 4; Omilii la Epistola Cain
CohsenJ, VII. 5-6.

141»
Desfrâruirea

Şi penini că desfrânarea îl împinge pe om să-şi renege propria fire şi să se


lepede de Dumnezeu, de la Care a primit viaţă şi sens, desfrânarea poare fi privită
ca iZVOT al morţii pentru întreaga fiinţă.27
Considerable precedente cu privire la trup nu trebuie toluşi sâ ne facă să 11
ii.nii ca acesta nu este întotdeauna implicat în patima desfrânării, că, cel mai
adesea, nu intervine decât într-un al doilea rând. înainte de a fi fizică, sexua-litatea
umană este psihică. „Pofta care se împlincşte prin trup nu vine din Imp", ne spune
Clement Alexandrinul.28 Cel mai adesea, trupul este împins să păcătuiască de o
dorinţă care se naşte în inimă (Mc 7, 21) şi to! creşte pâna ajunge să implice
Irecerea la actul fizic. „Pofta inimii" are în ea germe-nele patîmii şi chiar ajunge
s-o săvârşească în chip deplin (cf. Mi. 5, 28).2'' Şi diica esle adevărat că, în
anumite cazuri, imboldul irupului iscă în sufiet pof-ta,3c putem spune totuşi c.1 şi
atunci sufletul este cel care are iniţiativa. în-trucfu el dispune de puterea de a
primi sau nu aceste îmboldiri, lăsându-le fîe sd se înteţească. fie, dimpotrivă,
răindu-le cu totul.11
Se cuvine însă subliniat faptul că patima desfrânflrii poatc fi savarşită cu
mintea,'2 prin desfătarea cu închipuirca desfranării, mai precis cu imaginile ei.
„Precum trupul are ca dime lucnirile, aşa şi mintea are ca lume ideile. Şi precum
trupul desfrânează cu trupul femeii, aşa şi mintea desfrânează cu ideea feineii prin
chipul trupului propriu. Căci vede în gând forma tmpului propriu amestecata cu
forma femeii (...) Câci cele ce le face trupul cu fapta în lumea lucrurilor, acelea le
face şi mintea în lumea gândurilor"." Atunci când acoste imagini nu sunt furnizate
de simţuri sau de memorie, cle pot fi făuritc. sub impulsul dorinţei, de
imaginaţie.34 Aceasta poate da naştere, sub prcsiu-nea unei dorinţe deosebit de
putemice, dar şi prin directa lucrare a demoni-lor, unor veritabile halucinaţii.
Demonul dcsfranarii, arata Evagrie, „îl face (pe suflet) sd spună ori să ascuite tot
felul de vorbe, ca şi cum lucrul cu prici-na ar fi chiar în faţa ochilor",1*
Desfrânarea îl face sa trăiască pe cel în care s-a încuibat într-o lume a
fantasmelor,,<' într-un univers ireal, căzut pradă de-liruhii şi forţelordemonice.

'" Cf. lac. 1, 14-15. Apofivgiiw, seria alfalwiicâ, Maloes. 8.


'' Stroniate, III. 4.
!
* Cf. Sf. Macarie Egiptcanul. Omi&i riuhovmceşti (Co!. II). XXVI, 13.
10
Aşa cum am arâtai la sfilrşitiil capitolului privind gasfrimarghia. referindu-ne la anu-
rniee efecte nle acestcia asupra vieţii suflelulni. prin mijlocirea tnipului. A st vedea. de
asementfa. înir-o perspective mai generală: Sf. Antonie cel Mare. Episto/e, I. 35-41.
ApoftigftK, serra alfabetica, Anlonie. 22.
Aceasta esle concept! a clasicfl a iisceticii orlodoxe. asupia careia vom reveni. ": A
se vedea, de exemplu; Apoftegiue, N 178. i'tun/ntzd bi 150 iff ctiprt?... la Sfâniul
Macarie Egipleamil. 116, Sf. Nichifa Stiihatul, CeleiOQdt raped; II, 17. ' * < 'uprte
iiesprr dmgostp. III. 53. "Cf. Evagrie. At/tirrtiaif. II. 21; Tralutnlpmclic. 8. "
Trataiul pmrtir, 8. * Cf. Sf. loan Gu\H 4c Aur, Omi/ii la Mntei. XVII. 2.
141
Descrterea, momfesfnh/f fi fitful in carr St pnnhn- bottle spiritual*

lubirea este deschidere spre celălalt şi dăruire Hberâ de sine. Persoanele unite
prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc, in schimb, una pe cealalta. In
această comuniune, fiecare dintre elc îşi îmbogăţeşte şi îşi împli-neşte întreaga
fiinţă", în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei; iubirea care. aşii cum se cuvine,
este înflacărată de har şi ţinteşte sa dobândeasca împăra-lia. sporînd în
spiritusilizare, îl înalţS pe om In infinitul dumnezeiesc.
Cu totul dimpotrivă, desfrânarea este o atitudine filaiilica. vădind o iubire
egoistă de sine. Ea îl mărgineşie la sinele egoisl pe cel posedal de ea şi îl în-chide
cu totul faţă de ceilalţi, împiedicând orice forma de comunicare şi schimbul de
bogaţie fiinţială, pcntni câ, stăpânit de ea, pătimaşul nu-şi urmă-reşte decât propria
sa plăcere, nu dăruieşte nimic celuilalt. iar de la acela asteaptS sa primească numai
ce-i cere dorinţa sa patimaş.l lar ce dobândeşte esce privit ca împlinirea propriei
sale dorinţe, iar nu ca dar al cekiilall; păti-masul şi-l însuşeşte pe celalalt, care nu
este pentru el decâi un simplu obiect al patimii sale, Desfrânarea îl intemmţeaza
astfel pe om în propriul eu. sau. mai precis şi mai restrictiv vorbind, în lumea
margînita şi închis;*i a scxualită-lii sale rrupeşti, a instinctelor şi a fantasmelor,
izolându-l cu tolul de univer-surile infinite ale iubirii şi spirttului.

3) Atunci când desfrânarea se irtanifcsta ca plăcere născută de închipuire,


celăliilt tiici nu mai există ca persoaiiă sau ca semen; e doar un obiect fantas-
matic, o simplă proiecţie a dorinţei celui pătimaş. O asemenea fantazare are cu
sigurauţa unele consecinţe asupra felului hi care desfrânaiul vede în reali-tate
(iinţelc concrete spre care se îndreaptă patinia sa. Se produce, inevitabil, o
suprapunere a imaginarului peste real, care ducc la deformarea celui din urmă.
Dar perceperea celuilalt in realitatea lui mi este falsificata numai de ima-
ginaţia care o precede. Atunci cănd această patimă ajunge să se manifeste într-o
relaţie directs, cu o persoana' concreta şi reala, ea opereazâ o micşorare a acestei
persoane. în desfrânare, omul nu-l întâlneşte pe celălalt ca pe o persoanil, nu-i mai
sesrzează dimensiunea spiritual;! si realitatea fundamenta-la, de fâptură creata
după chipul lui Dumnezeu; acesta esle redus la ceca ce, in aparenţa sa extcrioară,
râspunde poftei de placere a celui pătimaş; devine pentru acesta un simplu
instrument de placere. un obiect. în anumile cazuri, u este tăgâduită viaţa orice
viaţă launtrică, şi orice alia dimensiune a fiinţei sale care depâşeşte planul sexual,
si mai cu seamă consliinta, afectivitatea de tip superior, voinţa. Pe de alia parte,
eel pătimaş ignoră liberiatea celuilalt, de vrenie ce nu urmăreşte decât satisfacerea
dorinţei sale, care apare eel mai adesea ca o necesitate absolute pentru el şi care nu
ţine seama de dorinţele celuilalt. Prin urmare, semenului nu-i mai sum recunoscute
şi nici respectate alteritatea şi caracterul unic al lealîtăţiî sale personale, care nu se
pot revela decât ca expresie a libertălii şi ca manifestare a sr'erelor superioare ale
fiinţei sale. Reduse prin desfranare la dirnensiunca generică şi animalicft a
sexuali-
142
Osajrărut/tea
lîiţii carnale, fiinţele omeneşti pot fi, practic. schimbate unelc cu aliele, ca simple
obiectc.
Ca urmare a desfrânării. omul îl vede pe aproapelc situ aJtfel decât este, şi nu
aşa cum este. Altfel spus, el dobândeşte o viziune delirantă a celor spre care-l
mânâ patima sa. Şi aşa, toate raporturile sale cu aceste fiinţe sunt cu totul
pervertite.

Caracterul patologic şi patogen al desfrânarii apare deslul de evidenl la loate


nivelurile, putând astfel să înţelegem de ce Sfinţii Parinţi o numese ade-seori
boală şi văd în ea o forma de nebunie.
„Pot'ta cste o boală a sufletului (feiu0\)|ita voaoţ feo-ti yvxffc)", spune Stântul
Vasile eel Mare, vorbind mai ales despre cea care lucreazâ în cazul accstei
palimi.17 .Holnavă şi ranită de săgeala poftei desfrânalc este inima care vede
pcntru a se învăpăia de dorinţă (vonvupiscentia)", spune Sfântul loan Casian, care.
în alta parte, numeşte aceeaşi paiimă „boala cea mai rea {fanguor) sau, scurt,
„boală (morbtts)"*0 şi vorbeşte despre niiniea îmbol-n;i\ iifi imens aegra) de
loviturile ei.41 Vorbind despre aceasla patimă, Sfânuil Grigorie de Nyssa o
numeşte „boala plăcerii (vbaoţ xfjţ tlSovfK)".4* Sfăniul loan Gură de Aur, care,
ca şi Sfântul Casiaa, o califica drept „boală rea'V' spunc pe de altă parte: „boală
foarte rea a ochilor este desfrânarea; dar nu a ochilor Irupeşii, ci ai sufletului".44
Desfrânarea esle cel mai adesea privitâ ca o formă de nebunie. Sfânlul Vusile
vcde în manifestarile acestei patimi ..fapte săvârşitc de un suflel ne-bun şi
riirbat",4* iar Sfăntul loan Scflrarul spune ca ea „îl face pe cel ce păti-ineşte
aceasta ca pe un scos din minte şi ieşit din sine, beal de o poftă neîncetată dupiS
fiinţa ciivântâtoare şi necuvâiitătoare''.* Tot el spune încă: „(Dracul curviei).
intunecand adeseori mintea conducătoare, ii face pe oa-meni să sfivârseasca acele
lucruri pe care numai cei ieşiţi din minte le savâr-şesc".4' Sfantul loan Gui'ă de
Aur arată cum aceastii palimă râtâceşte minteu omului, îi iiuunecă, îi iulbură, îi
răvăseşte şi îi chinuie suflelul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un val pe ochii
irupului (împiedicându-i să vada), tot aşa, atunci când pofta necuratii pune
stăpânire pe suflet, îl lipseşte de orice prevcdere şi nu-l lasa să vadă altceva decât
lucrul care-i sta înaintc (...); tira-

" fyistpte, CCCLXVJ.


* AseţămUuelemânâstirestl, VI. 12.
* Ibidem,
*' Ihidvni.
*! Ibidem. Vfc 3, I. 16.
n
Viaja iui Moi.se. II. 302.
n
Omiiii l« 11 ( orintem. VIII. 6.
Omilii despre poitiiufâ, VI. 2. Despre desfiiuiarea piivită CH boaiil. a se vedca. de
asemenea. Sf. Nichita Stirhaiul, CeUf tOOde capete, II. 17. 41 Ornilia a XXI-a:
Despre n "ii ne lipi de ee/e hmiesii.., 4. PCi 31. 548. " Scura.XV,22. •: Ifodtfin. 77.
143
l>eseiierea. mtmifcslările sifelul m t:ai-e Jte finxluv bolile sf/iriliutlt'

nizal de aceste ispite, sufletu! este uşor înrobit de pacat; (...) având mereu In faţa
ochilor. în inimă şi in minte numai tin singur lucru (,..)- Ş' după cum orbii care,
stand in plină luniină. la amiază, nu văd nici o rază de soare, pen-tru cS ochii lor
sunt cu totul închişi, toi aşa nenorociţii cazuţi pradă acestei boli îşi închid urechile
la nenumăratele şi folositoarele învăţături pe care li le dau cei apropiaţi".4" Acclasi
Sfânt Parinte, in alt loc, numeşte placerea după care alearga desfrânatul „rnaica
nebuniei".4'

Din învăţaturile pe care le dau Sfinţii Părinţi cu privire la desfrănare reies, aşa
cum se poate remarca din citatele dc mai sus, trei efecte patologice mai
imporlante ale acestei patimi:
1) O tulburare şi un zbucium al sufletului, care însoţesc această patimă de la
ziunislirea dorinţei până la împlintrea eî.
2) 0 nelinişte care însoţeşte dintru început patima. în căutarca obiectului
dorinţei şi în elaborarea inijloacelor care să-i permitâ sa ajungă la e| (cu tot ceea ce
implica aceasta, mai ales nesignranţă, aşteptare plină de înfrigurare s.ui teamă de a
nu izbuti).*0 Apoi, de asemenea, o nelinişte care urmează îm-plinirii dorinţei.*1
Căci, aproape de îndată, plăcereu după care alergase se evaporă. I5s;"mdu-i
omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. privind-o ca pe ceva absolut,
aştepta de la ea o satisfacţie deplină. totală. netrccătoare. Atunci. pătimaşul
încearcă un sentiment de frustrare, însoţit de teamă. îar uneori chiar de o adevărată
spaimă. Şi. stăpânit de patima, crede câ un leac al suferinţei sale ar ft sa regăsească
plăcerea pierdută. lată cum, abia împlinită, dorinţa renaşte şi, o data cu ea,
rmilţimea de nelinişti. lar neliniştea este cu atâi mai niare cu cât împlinirea patimii
hrăneşte şi înteţeşte dorinţa. şi sporeş-le înscmnatîUea acordată plăcerii: astfel.
piedîcile ivite pe calea câutârii plă-cerii. ori de elite ori o cere patima. apar cu atăt
mai dureroase, iar dezamagi-rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii
dintre ceea ce aştepta de la plâcere şi ceea ce-i dă ea în reaiitate, tot mai mare.
ld
3) O întuiiecare a minţiî, a conştiinţei" şi o pierdere a puterii de jiiclecnta.'
In afara acestor trci efecte principale, aceasta patimă are drept urmare
toropeala minţiiss şi învârtoşarea inimii.*' Ea tiranizează*' sufletu) omului

-•' Omilii la II Corinteni, XI. 4. Cf. 3. ''


Oespre sirăpungerea i/iimii, I. 7.
*'Cf. Sf. loan Guru de Aur. Onrifii la I Corintenf, XXXVII. 4. H
Ibidem
* Despre lonCe accsiea. a se vedea ibiih-ni, XXXVII. 3-4: Omilii la I TimofeL II. 3. £
Cf. Sf. loan Scaiarul. Saira. XV. 83. Sf. Grigorie eel Mure, Comerttariu la lov,
XXXI. 45. Sf. loan Hiisosiom. Omilii hi I Corintrni, XI. 4. Sf. Nichita Stilhatul. C*le
300 dc captte, n 17. H Cf. Stf. Grigoric cel Maie. hc. cit.
H
Cf. Sf. loan Gur5 de Aur. Desţire xtrîipungvnra immii. II, 3. 56 IhiiUuu. " Sf.
loan Gnră dc Anr. Omilii la MattU, XV|l; | ■ OmUii h t ('orintrm. XI. 4.
144
Desfrîinarea

mai mult decât celelalte patimi, din pricina forţei ei cumplite. ,Din mullele patimi care
razboiesc gândurile oamenilor. nici o altă paiimă nu are asupra noastră o putcre
deopolriva cu boala plăcerii trupeşti", scric Sfântiil Grigorie de Nyssfl. 8 Din această
cauza, dar şi din pricina uimitoarei repeziciuni a lucrării demonice care o inspiră,™ ca
este „greu dc înfrănt şi de tnfrunta!".60
Ca loate celelalle patimi, ea nimiceşte virtuţile''1 si. legat de aceasta, ză-misleşie în
suflet tot felul de atitudini viciqase şi mai ales lipsa temerii de Dumnezcu, 63 scârba de
rugăciune,63 iubirea de sine,64 nesimţirea,65 alipirea de lume,"6 deznădejdea.67
Să notăm, în încheiere, că patimadesfrânării este zămislită, hrănita şi spo-rită mai
ales prin trei feluri de comportament pătimaş: mAndria''" şi slava deşartâ;"^ osândirea
aproapelui;™ salurarea pânteceUii71 şi somnul fâiă musurâ,7'

tt
Viafa Uii Moise, II. 301 (PSB. p. 106).
'" Cf. Evagrie: ..dep&ţind aproape nipiditatea minţii noasrre", Tralaiul praaic, 51; Cu-
vant thutprf rugdciuttt. 90.
w
Ibidem,
u
Cf. Sf. Grigorie eel Mare. Ctmmituriu h low XXI. 12.
Sf. lo;m ScăranU. Scam, XV, 22. '"
Ibidem.
,A
Sf. Grigorie eel Mare, foe. cit, a Sf.
loan Scărnml. Scam, XV. 22. '*' Sf.
Grigorie eel Mare. he. ail. n? Ibidem.
"'Cf. Apofiegme, N 592/24. Chiiil de Schilo|iolis. Viafa Sftmtului Sava, XLIX (139). SI
loan Seiliarul, Scam. XV. 53. Sf. loan Casian, Aşezâmintelc mâaâstîttţti, VI. I. 18, St".
Isiuic Sirul. Cuvuitr despre. ncvoinfâ, 34. "Cf. Sf. loan Scararul. Scant, XV. 79.
Apofiegme, he. cit.
'' Cf. Sf. loan Scararul. Scam, XV. 52. Apofiegme, he. cit. Sf. Vursumifie şi loan.
Scrisori duhovniceşti, 240.
Referinţele au fost dare la capitolul precedent. n
Amifiegrtw. N 592/24.
145
5 Argliirolllia şi pleoncxia

Arghirofilia (<^\\apy\nAa) desemnează in- mod general iubirea faţă de bani, ca


şi faţă de diferile ai(e forme de bogăţic maierială. Această iubire se manifesto prin
plăcerea de a avea bani, pi in grija de a-i pastra, prin greutatea de a te despărţi de
ei şi prin neplăcerea rcsimţitâ atunci când îi dai.1
fn ceea ce priveşte pleonexia (nXeove£ict), ea constă in voânţa de a dobân-di
bunuri noi şi de a avea câi mai multc. în (.imp ce, m mod obişnuit, cuvân-lul
$iXapv\xila se traduce prin „zgârcenie" (noţiunea aceasta trebuind să fie inţeleasă
intr-un sens mai larg decât eel folosit curent), nXeovE^ta este redaiă prin
„aviditale", „cupiditate", „lacomie de bani".
Cu toale că repreziniâ două stări pătimaşe diferite, iubirea de bani .şi laco-mia
după averi pot fi pusc laolaltă, pentru că amândouă sunl zămislite de una şi aceeaşi
poftă de bunuri materiale şi, în fapt, ele chiar merg mână in mana.J
Se impune aici o remarcă analogs celor pe care le-am f'âcui in capitolele
precedente: nu banii sau bunurile materiale intra in discuţie alunci când vorbim
despre aceste paiimi, ci atiludinea perversă a omului laţă de ele. Roslul banilor şi
al bunurilor materiale este de a fi folosiţi peniru ttaiul de zi cu zi, Cel lacom, ca şi
eel zgârcil nu respectă acest rost al lor, privindu-le, in mod patologic, ca valori in
sine, plăcându-le mai curând să aibâ bogăţii, decât să se folosească de elc* Cu
privire la acest subiecl, Sfânliil Maxim Mărturisitorul subliniaza, de asemcnea, câ
„nimic dintre cele create şi făcute de Dumnczcu nu este râu"\A că patima se naşte
din reaua folosire a puterilor sufletului/ în cazul nostni. a puterii poftiloare.6 Astfel,
spune Sfântul Maxim, „nu banii sun! răi, ci iubirea de bani (...). Nimic IHI e râu din
cele ce sunt, decât reaua întrebuinţare (napdxpiPK). Ci,re v'ne din negrija mînţii de a
cultiva cele fireşti".7
Caracterul patologic al arghirofiliei şi al pleonexiei este dat, deci, de reaua
folosire a puterii poftitoare, dar ş\ a tuturor celorlalte puleri pe care aceslea le
implică.

' Cf. Sf. Miixim Maitiirisilortil. Cctpetedex/tredragosle. III. I7-I8.


3
Ibidem, 18.
' în ceea cc privcşle acest aspect, a se veden Sf loan Gurfi de Am, QmiHi la M<tt,t.
LXXXffl, 2. Sf. Vitsile eel Mare. Omilii im/mtriva bogafHor. VII. 2. ('ttp0e despre
dragoste, III. 3.
1
Ibidem. \
Ibidem. '
Ibidem, 4.
I4r>
Arghirofifia fi p/eoiu-xio

Dar această rea folosire nu se dcfineşte doar in raporl cu burnt rile maic-riale.
Fundamental, ea se raportează la Dumnezeu şi priveşte, de aseinenea, rejatule
omului cu semen» sâi şi chiar cu sine însuşi.

In timp ce, la început, omul îşi îndrepta întreaga sa dorinţă spre Dumnezeu şi
dorea păstrarea bogaţiilor spirituale primite de la El, ca şi dobandirea allora noi.
urmând astl'el menirea firească a puterii sale poftitoare, in palimile despre care
vorbim el îşi abate dorinţa de la rostul ei normal. îndreptând-o numai spre ccle
materiale, folosindu-se de ele contra tlrii, doar pentru a le aduna şi păstra.
întemeindu-se pe una şi aceeasi putere poftitoare a sufletu-lui. iubirea de
Dumnezeu şi de bunurile spirituale, pe de o parte. şi iubirea de bani şi de avere,
pe de alta, se exclud reciproc şi sum cu totul incompatibile, dupil cum spune lisus
însuşi: „Ninicni nu poate să slujească la doi domni, caci sau pe unul îl va urî, şi pe
celâlalt il va iubi. sau de until se va lipi si pe celâlalt il vadispreţui; nu puteţi să
slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt 6, 24; Lc 16, 13). Cu câl iubeşte omul
mai mult banii şi se araU'i mai nesăţios de bogăpi, cu atfit se depărtează de
Dumnezeu, căci iubirea de bani „biruieşte toate cejelalte pofte. izgonind din sullet
orice altâ dorinţâ", cum spuntf Sl'ân-tul loan Gurâ de Aur." Sfâtuul Nichita
Stithatul scrie cu privire la aceasta; „iubirea cea rea de arginţi... face pe fiii
oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decat dragostea lui Hristos şi
înfaţişeaza pe Făcâtorul ma-teriei mai mic decat materia şi îi înduplccă să
slujească mai mull materiei decât lui Dumnezeu".'' ,.De iubeşti să fii prietenul lui
Hristos, să urăsti aunil si impatimirea lacomă de el, ca pe una ce întoarce cugctul
spre el si-l i'ăpeşte de la preadulcea iubire a lui lisus".10
De aceea, în viaţa celui zgarcit, ca şi a celui lacom de bogăţie, baniî şi ce-
lelalte forme de avuţie iau locul lui Dumnezeu, devenind pentni el adevăraţi idoli.
„Lacomia (de bani) este închinare la idoli", „lacomul de avere este în-chinâtor la
idoli", spune Apostolul Pavel (Col. 3, X Efes. 5, 5).I: Sigur că eel ca/ut pradd
acestor patimi nu-şi da seama cfl se poartă ca un idolatni; şi dacă, din punct de
vedere formal şi privii din afnrâ, el nu-şi adorâ* bogăţiile aşa cum lac cei care se
închinâ idolilor în cadnil iinui cull dedicat lor, in fond, el se poartâ la fel ca
acestia:12 adicâ le acordă averilor o valoare sacra, li se de-dica* întm totul, le
respectă şi lc venerează şi. chiar daca nu le aduce jertfe ca aceia, îşi risipeşte
pentru ele întreaga energie, toate forţele şi tot timpul; într-un ciivâiii, le sacrificS
sufletul sau."

('ttvântaJta: Nimeni nu poale vtiuiiiui pe eel rare mt .w vttlunia .singitr.


UeleMKUifvtipete.W.SS. " Ibidem. 56.
" Sf. loan Cit&iaii, Aşezâimnlele iiuvitistiresli, VII; 7, 5. Sf. loan Scururul. Scant, XVI.
2. Sf. Nichiia Stithatul. Cele .100 de capele. II. 55. 12 Cf. Sf. loan Giiră tie Am.
Omilii In loan, LXV, 3. ''Ibidem.
147
Di'.uriereo. mamfesitirile fifetut în care xe pmduc bolile spiiitutile

Chiar dacă avariţia şi lăcomia de averi nu ajung să-1 ullătore cu totul pe


Dumnezeu din suflet, ele vâdesc totuşi lipsă de credinţă şi de nîtdejde în El. Pe de
o parte, prin purtarea sa omul araiă că „nadăjduieşte mai mull in arginţi decâl in
Dumnezeu"14 şi se străduieşte să dobândească avuţie bazându-se nu-mai pe el
însuşi - în realitate, Dumnezeu fiind eel care are grijă de (oţi cei care I se roagă cu
credinfa (cf. Mt 6, 31-34); pe de altă parte, omul prctinde că astfel se îngrijeşte să-
şi asigure, oarecum stăpftnindu-l, viitorul - un viitor care, de fapt. nu-i aparţine -
şi-şi face planuri deşarte, în loc s5 se lase cu to-ml in voia lui Dumnezeu (Lc 12,
16-21). El încetează de a-L mai vedea pe Dumnezeu ca singurul său ajutor şi
sprijin şi, decî, înceteaza de a-l mai cere ajuiorul în rugăciune. socotind câ-şi poale
purta singur de grijă şi-şi poate singur carmui existenţa. Aşa ajunge omul să se
despartă cu totul de Dumnezeu.

Caracterul patologic al acestor patimi se manifesto şi prin modul de a se purta


al omului înrobit de ele, cu sine insuşi. El se arata" lipsil de cea mai elemental
iubire de sine, punând banii şi averile mai presus de sufletul sSu.n Preocupal de
pâstrarea bunurilor sale şi de dobândirea altora noi, el nu se mai îngrijeşte de suflet
şi de mântuirea lui. El uită, spune Sfântul loan Ca-sian. ,.de chipul şi înfăţişarea lui
Dumnezeu, pe care, slujindu-l Lui cu dărui-re, ar fi trebuit să le păstreze nepătate
în sine însuşi";"' „nu poate cineva cu adevărat să-şi iubească şi sufletul, şi
averea".17 Ocupat cu sporirea bogăţiei materiale, omul nu-şi valorifică infinitele
posibilităţi spirituale şi nil ajunge la împlinirea fiinţei lui, rămânând închis de
bunăvoie în mârginita lume căzutS El crede că adunând comori pe pământ (Mt 6,
19) se îmbogăţeşte şi-şi câş-tigă siguranţa Iraiului şi libertatea. De fapt. se
înstrăineazfi de adevărata sa menire şi îşi ţintuieşte cu tolul fiinţa şi viaţa de lume
şi trup, căci acolo unde este comoara oinului, acolo este şi inima sa (Ml 6, 21). El
întoarce astfel spa-tele singurelot bogăţii adevărate (Mt 6, 20), cele care vin de la
Dumnezeu, se lipseşle de comorile vieţii veşnice, sortindu-se sărăciei spirituale şi
pierzân-du-şi viaţa, în loc să o câştige (Mt 16, 25). Crezând că-şi află fericirea, de
tapt se condamnă la nefericire, căci plăcerea pe care încearcă s-o păstreze cât mai
mull este nestatornică şi amară şi irecătoare şi, mai devreme sau mai târziu, nu mai
r.lmâne nimic din ea ţcf. Mt. 6, 19; Lc 12. 16-20). Dar mai ales, luând locul
bucuriilor duhovniceşti infinit mat înalte şi singurele in stare să-1 mulţumească
deplin pe om, ea îl lipseşte de fericirea veşnică. Este limpede aslfel cfl prin
arghirofilie şi pleonexie omul ajunge „propriul sâu duşman",,B cum spune Sfântul
loan Qurâ de Aur.

'Sf. Maxim Muiliirisilonil, Capele desprc (Irago.stt'. 111. 18 s


Sf lonn Gură tie Aur. Oniitii tii I Cotiritem, XXIII. 5.
Asezt'unhitelc nu'inâsfhf^ti. VII, 7.
St loan Uuiii <)e Aur, Omilii ta I Corinrsm, XXIII. 6.
*QmiUiUt Mattri. LXXX.4.
MS
Arghirvfilia fi pleonexia

Aceste patimi, dc asemenea, tulbură relaţiile omiilui cu semeiiul sfiu. Do-bandirea


bogăţiilor, spun Sfinţii Părinţi, se face întotdeauna pe seama aproa-pelui," Ce] care
strange bogăţii „işi aduitf bunuri care nu sum ale sale",*0 şi cu cat are el mai multe, cu
alâl îl lipseşie mai mult pe semenul său, De ace-ea, Sfiintul loan Gură de Aur spune că
„cei bogaţi şi cei zgârciţi sunl un fel de hoţi"," iar Sfântul Vasile îi numeşte jefuitori şi
răpitori." Căci, într-ade-VfiT. roţi oainenii sunt egali: au toţi aceeaşi fire, toţi au fosi
făcuţi după chipul lui Durnnezeu, toţi au fost mântuiţi prin Hristos. Domnul nostrum4
Lumea cu bunurile ei a fast dâruitâ dc Creator tuturor oaitienilor, ca toţi să se bucure dc
e!e în egală măsură.3* lar dacă unii oameni an mai mult decât au ;ilţii, aceasla estc
impotriva voinţei lui Dumnezeu, ducând la o stare de lucruri nefirească şi anormaliV
l_a inceput n-a fost a$a,2G această stare a aparut ca urmare a pă-cutului stramoşesc27 şi
se menţine şi se dezvoltă din pricina patimilor ome-neşti. şi mai ales a zgârceniei şi
lăcomiei.:" Toţi oamenii se pot t'olosi şi bu-cura de lucrurile din această lume, şi ele „rtu
sunt proprietatea nimanui",*9 „Foloseşte-te dc bogăţie ca bun chivernisitor al ei, iar nu
spre propria des-laiare". spune Sfântul Vasile.30
Toţi Sfinţii PaYinti subliniază faptul câ* menirea bogăţiei este s;1 fie Impartial egal
între oameni.1' Ce] zgSrcit şi cel lacom de bogăţie însă nu fac aşa, cftci unul aduiia
banii, iar cclâlalt rşi sporeşto averile numai şi numai pentru pificerea şi folosul lor.
Amândoi „depăşesc liinitele legB *V adică se ingrijesc mai mult de ei decât de
aproapele," călcând porunca iubirii, care spune „să

• Cf. Sf. Ambiozie ul Milanuliti. ihvpn> Natxtt, 2; 56. Sf. Grigorie de Nyssa. Desprr fe
ciorir. IV. 1. Sf. Vasilc cel Marc. Omilîi hu/wfmti bogăţwi, VI, 7; Omilii împolmri bo-
gofifor, VII. 5, Sf. Grigoric ccl Mure. Canmnariu la lov, XV, 19. Sf loan Guru dc Aur.
main- faPsahnnN. 2. Sf. Simeon Noul Teolog, (alebeze. IX, 101-102; 206-213. :c Sf
Grigorie tie Nyssa. Despre feciorie. IV, 3.
-' Ibidem, I. A 5e veden. dc asemenea. Sf. loan Guru de Aur. Omilii la I Corintent,
XXIX, 8.
■- omilii la Lazăr. I. Cf. Omilii l„ I ('orintetit, X. 4. a Omilii impoiriva
bagafilof. VII. 5. (hnilii impoiriva bogafiei, VI. 5. '" Sf Grigorie de
Nazianz, Oirâniâri, XIV.
( I Sf. loan GtinS de Aur. Tâlemiv lit I'satw/d 4. 2. Sf. Ambrozie al Miluniilui. Desprf
Nulwl. 2. Sf. Grigorie dc Nazianz. lo<:. cil. Sf. Simeon Noul Tcolog, Cateheze. IX. 92. '' Cf.
Sf. Grigorie de Nazianz. lor. at. :: Ibidem
Ibidem. "' St* Simeon Noiil Teolog. Cateheze,
IX. 95-97.
" Omilii fmpotriW bogafihr, VII. 3. Cf. Sf. Grigoric de Nazianz. Om'mldri. XXVI .11. 11
Cf. Sf. loan Gun! de Aur. (hnilii la /''twere, XXXV, 5. Penrru aceastu. Sfinn'i Părinţi nu
ostenesc sil-i îndemnc pe cei bogaţi să-si înipaită averile. Vezi. de exemplu. Sf. Grigorie de
Nazianz. Cawim/iii, XTV. 26. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre iitbirea tie santci, I, 7. Sf.
Vasilecel Mare, (hnilii impoiiiva bogafihr, VII. 3. Mai'cu Asceinl. Dexjjre pwiiinfti, V. '"
Sf, Vasile cel Mare. Kegulile mid, 48.
"Ibidem. A se vedca. de asemenea, Sf. Marcu Ascelnl. Desprepociiinţti. V. Sf. Nichi-la
Stilriaiul. Celt 300 de eapete, 1.14.
149
Deacrierea, manifeslthile şifelul în care se proihu holile spirititale

iubeşti pe aproapele tău ca pe tine lnsuti".34 „Este cu neputinta\ spune Eva-gric, ca


iubirea să* stea (în om) laolaltă cu avuţiile".'* Zgârcitul şi lacomul de avnţic. nedorintf
altceva decât împlinirea poftei lor. uită de aproapele şi înce-tează sa"-I mai vadă ca
seaman şi frate. Ei ÎI nesocotesc astfel pe cel de ace-eaşi fire, cum spune Sfânlul
Ambrozie.1'' îl lipsesc pe aproapele lor de dem-niiaiea pe care Dumnezeu i-a dat-o
creându-l şi nu văd în el un tovarăş al lor, cum spune Sfântu] loan Gură de Aur."
Arghirofilia şi pleonexia nimicesc iubirea şi legălura cu aproapele şi prin aceea că îi
fac pe cei înrobiţi de ele sa nu mai vadă în semenii lor decâl pie-dici în calea îmbogăţirii
sau simple mijloace de dobândire a averilor. De aceea Sfântul loan Gurâ de Aur spunc
ca „lăcomia airage ura tuturor", ne „face urâţi de loţi, şi de cei nedreplăţiţi de noi, şi
chiar de cei carora nu le-am făcut nici o nedrepiatc".lh Nu numai că cel lacom de avuţie
irezeşte ura se-menilor, dar este el însuşi plin de ură faţă de ceilalţi. lar patima sa îl face
nepăsâror faţâ de aproapele,39 să sirntă sil;1 de acesta,4" să fie nemilos*" şi crud.1' Ele
nasc intotdeauna certuri şi tluşinănii.'* Bogâţia cunoaşte „numai neplăceri, spune Sfânlul
loan Gura de Aur; grijile, uneltirile. duşmănia, ura. teama".44 lar Sfântul loan Scărarul
aratâ că „ea a pricinuit urâ, furtişaguri, pizmuiri. despărţiri, duşmănii. certuri, ţinerea de
minte a răului, nemilostivi-rile şi uciderile".45 Această patimă este pricină de razboaie.4'1
In ceea ce pri-veşte pleonexia, Sfânlul Grigorie de Nyssa spune ca ea naşte „fie mania
faţă de cei de un rang cu noi, fie dispreţuirea celor aflaţi sub noi, fie pizma faţă de cel
care ne întrece (în bogăţie); iar pizma se însoţeşte cu făţărnicia, aceas-ta cu amărăciunea,
ajungând în urma la ura faţfl de toţi oamenii.47 Arghirofilia şi pleonexia fac din om
neom,4* preschimbândii-l într-o adeva>ata fiara.4''

u
S£ Viisile cel Mare. Regtihl? 'iiia. 48. Sf. Nichita Scithutul. (Vie MX) d&copgfe, I. 14.
1
rralatul practto. 18. " Despra Nabot, 2, * tâlcuire la Psalmut4, 2,
v
" Omilii la Fltipeni, XIV. 2. Cf. Omilii la EvreL I. 4.
m
Cf. Sf. Nichili, Slithalal. EpistoU: IV. 6.
40
Vczi mai jos.
41
Sf. loan Ourn dc Am. Omilii la Maîei, LXXXIII. 2.
-1
Cf. Sf. Nichilit Siithatul, Epistole, IV. 6.
4)
Cf. Sf. loan Sciuunil, Scam, XVI. 22.
44
Omilii lo Mat.i. LXXXIII. 3.
" IJJC. CÎI.
" C£ Sf. Vasile «I Mare, Omilii hnpatriva bogaţihr, VII. 7. Sf. Uihie Sinaitul,
Capete ilcspre ireivie. 59.
41
Oesprefccioiic, IV. 5.
45
Sf. loan Ciisiiin. Convorbiii tltilwvniccfli, V. 16.
** Cf. Sf. loan Guru dc Aui. Omilii la I Cvrimeni, IX. 4: Omilii la Maiei, XXV1I1. 5.
Omilii la loan. LXV. 3: Cttvtiniarea: Nimeiti mi poute vtHctma...
150
Arghirqfilia si pleonexia

Cei înrobiţi cu totul de ea „ajung să-şi schimbe firea, pierzându-şi chipu] cie otti şi
devenind adevSraţi monştri", spune Sfântul Grigorie de Nyssa.ţ0

Deaceea Sfinţii Părinţi spun că arghirofilia şi pleonexia sunt cu adevărat boli ale
sufletului/1
Ei insistă asupra faptului că fiecaxe dintre ele, dintru început cu totul rea, ajunge
înspăimântătoare când sporeşte şi se înrîidăcinează în om, nemaipu-land fi vindecată.
„Dacil n-o tăiem de la început, patima aceasta ne va aduce boală dc nevindecat", spune
Sfântul loan Gurâ de Aur." Tot asa, şi Sfântul loan Casian: „Dacă, neluată în seamă la
început. a şi pătruns în inim;V, ea ..dcvine mai primejdioasă decăt toate şi mai greu de
alungat'V1 Sfântul Nil Sorski arata şi el că ..dacâ accastă boală prinde radacini în suflet.
ajungc mai rea ca toate".S4
De asemenea, Sfinţii Pârinţi nu sc sfiesc sâ spună câ aceste patimi sunt adevărate
forme de nebunie."

Patogenia arghirofiliei şi a pleonexiei este data de faptul cil ele sunt patimi dc
nes&urai. Sfinţii Pfirinţi arată că e!e sporesc necontenit şi că nu cunosc sa-ţul, ncfiind
niciodală potolite. Dorinţa care stă la baza lor este nezâgăzuitâ şi, pe mâsură cc este
salisfâcută, sporeşte tot mai mult/'' Pentru Sfântul loan Gură de Aur, arghirofilia şi
pleonexia sum un soi de bulimic a sufletului: ..Nu este. scrie el, boalâ mai crudă decât
foaniea nestăpânită a pâritecelui; oricâl ar mânca omul, nimie nu o satură. Mutaţi acum
această boală trupeas-câ lu suflet. Poate fl, oare, ceva mai cumplit decât aceasta ? O
asemenea foa-me nepotolilit a sufletului este zgârcenia; cu cat se îmbuibă mai mult, cu
atflt

Despiv iubirea de sdmci. 2." '■ Cf. Sf. Io;in Gurfi de Aur. OmiUi la Matei. IX. 6; Lll.
6. Cuviml la inidarea ltd tudK Omilii la I Corimeni. XI. 4; Cuvi'inlarea: Nimeni tut
pimte vătâma... („aceastâ boală cumplitil... care nu are nici un lcac şi pune stăpîinire pc
toate inimile")'. Omilii la toall* LXV. 3; Omilii la I Corinleni. XXIll, 5; 6. Sf. Vasile
eel Mare. Eplslole. CLXXXVIH. 14; Omilii impoiriva bogăfieî, VI. 2. Sf. loan Casiiin,
Ayezămintele mâhâstfreşti, VII. 2, 14; Convorbiri duliirvniresti. IX. 5. Sf. loan
Scamrul. Scam, XVI. I. Sf. Nichifa Stithatul. Cele SOOde capefe, II. 55, Sf. Nil Sorski,
ReguJa, V. H Omilii la I Corinleni. XI. 4. B Aseiâminiele m/indxtiresli. VII. 2. *"
Reguta. V.
s
Cf. Sf. loan Guril de Aur. Către Staglurie Ascelul. U, 3; Omilii la I Corinleni, XXIll.
5: Omilii la Maid* Lll, 6; LXXXI. 3-4; Cwântarta: Nimeni nu penile vâlâma...; Omilii
la I Corinleni. XXIll. 5. Sf. Simeon Noul Teolog. Calebeze. IX. 227. Per. Teodorei ul
Cirului. Despre Providenţd, VI. PG 83. 656CD. Sf. Andrei Crheanul. Cwwmtl eel mare
de ptnuinjti. St. Vasile eel Mare, Omilii impoiriva bngafihr, VII. 3; Omilii la Psalmtd
14, II. 3.
" Of, Sf. Grigorie eel Mare. Comenuiriu la lov, XV. 9. Sf. loan Giuă de Aur. Omilii fa
Facere, XXII. Sf. Vasile eel Mare. Omilii mi/iotriva bogdfiei. VI, 5; Omilii impoiriva
bugitfi/or, VII. 5. Sf. Ambrozie al Milonului, Despre Nabot. 50; 4.
151
Desrrit'rea. numift-suirile şi feint in care M priului bolile Spiritual*

îi creşte pofta, Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are"/' Nesaţul îi alinge
şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci.SK Supuşi acestei patimi, cei săraci îi pizmuiesc pe
cei bogaţ.i, iar cei bogaţi, pe cei care au mai muii decât ci, căci, aşa cum spune
Sfâiitul Ambrozie, există câte unul care, „având de toaie din belşug se socoleşte
sărac'*."
Acest nesaţ vădeşte caracterul tiranic al arghirofiliei şi al pleonexiei care-l fac
pe om rob al bunurilor pe care le posetlâ,""' îl tin legat de bogăţiile pe care le are
sau la care râvneşte. îl mână să caule fară încetare alte şi alte noi avuţii; in slujba
acestor lucruri şi acestor ţeluri ajunge să-şi puna omul toate facul-tăţile sale
sufleteşii,*'1 patimile acestea dându-1 în srăpSnirea diavolului mai mult decât
oricare alta.fi: Arghirofilia şi pleonexia îl lipsesc pe om de liber-tate, literalmente
aliemuidu-l.
Pofta nesaţioasă de a avea cât mai mult şi de a păstra cele avute naşte în suflet.
din motivde îtisirate mai sus, o frămăntare coniinuă, tulburare şi ne-orânduiala"
neîncetate, Sufletul celui iubitor de avutie. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. nu are
„nicicănd linişte. nicicând siguranţă (...); nici ziua, nici noaptea nu le aduce vreo
uşurare (..,), fiind totdeauna harţuiţi din toate pârţile"."
Arghirofilia şi pleonexia zămislesc de la început in suflet o stare de tea-ma, de
nelinişte. Găsim la Sfantul Grigorie eel Mare descrisâ siarea de suflet a zgarcitului
şi a celui lacom de avere: „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare, îşi simte
sufletul apîisat, şi chiar mulţimea ei îl umple de neli-nişte, căci acum singura lui
grijă este cum să păstreze toată această bogăţie. Mai întâi sut'eră şi se framilnta din
pricina poftei lui nemasurate, care-| face să se întrebe cum va putea dobândi ceea
ce pofteşte. (...) Apoi, odata îm-pliniie dorinţcle, se iveşte o aliâ suferinţă: îl
chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobăndit cu atâta chin.'" 1 Şi copleşit de tot
felul de dureri, el este pedepsit chiar aici, pe pământ, pentru lăcomia sa nemăsurată
şi pentru dorinţa de a pâstra pentru sine tot ce are"."" Sfântul loan Gurâ de Aur îi
descrie în acelasi fel pe cei supuşi acestei patimi: ,,Cel lacom nu are nici o clips de
liniştc şi sufletul lui nu cunoaşte odihna. Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a
avea pe cele pe care nu le are încâ, le socoate pe cele dintâi ca pe o nimica f'aţă de

",: Omilii fa II I'imolei. V||. 2.


* Cf. Sf. loan Oură dc Aur. Ciivâmarea; Nimeni nu pottle vâtămit... w
Despre Ntihol, 50.
'"' .JZguiciţii sunl robii şi prizonierii HViiţiilor lor". spune Sf. loan Gura de Aur {Omilii
la Males. LXXXUI. 3).
1
Vezj. de pildS. Sf. loan Casian, Asezainimele mtmihliresit. VII. 24. "2 Sf. loan
Guru de Aur. Omilii la Malei. XIII. 4. Sf. loan Scitnirul. Seem, XVI. |. "' Tâkulre
la P.iabiml 142. 4. Cf. Omilii fa Malei. LXXXIII. 3.
..Bogaiul. chiar atunci când nu sufevă nici o pierdere. .se teme de ceea ce or putea să
i se îmumple", scrie în acelasi sens Sf. Io.in Gura* de Aur [Omilii la Hpislola eătM
K»»«m. XXIV.4). w Cotnenuiiiii fa h>\\ XV, 19.
152
Desciieri'it, nuimfestdrile stfeittl in tare M pWQUC halite spiritual*

mânleşti. şi de aceea cad in deznadejde. Ca şi nebunii, se tem de cele care nu sum


cu adevăral de lemur, le e frică de lucruri care adesea nici nu există şi fug din faţa
unor umbre. Câci lot nebunie se cheama* şi a (e tenie de pierderea banilor. Căci
lemcrea aceasia nu vine din fire, ci dintr-o rea voinlă. Dacâ ea ar fi cu adevfiral
prilej de supărare, tofi cei cure au suferit. pierderi ar trebui să fie cu loţii nişie
nenorociţi. dar nu este aşa, lar dacfi o aceeaşi înrâmplare ne-fericită nu naşte în
toţi oainenii aceeaşi mare supărnre. urmează că nu în firea lucrurilor stâ pricina
întristilrii. ci în reaua noastră cugerare".go
Starea delirantă se regăseşte de asemenea în altâ trăsjttura" patologicâ a
arghirof'iliei: caracterul obsesiv1" şi aproape halucinam pe care îl capătă banii şi
bogfiţiilc materiale în sufietui pe care ea îl stăpâneşte. Mintea unor asemenea
oameni e-ste bâniuita în permanenţâ de gundul la avuţii pe care |e au sau pe care
vor să le dobândeasca. Un asemenea mod de gândire deformează cu lotul
realitaiea înconjurâtoare. „Peste tot în jurul răn, tu nu vezi altceva deciU aur, îi
spune Sfântul Vasile cel Mare celui lacom de uverc. Pesre (or, pe el ţi-l
inchipuicştt. Aurul îţi bântuîe gândurile ziua, şi visele noaptea. Aşa cum nebunii
nu văd lumea aşa cum este, ci cum le-o arată minrea lor fulburara, sufleriil rfiu,
robii cu lolul de cugetarea la bani, vede peste lor aur şi argint"." Sfânlul loan Gură
de Aur. m mod analog, arata ca omul arins de arghirofilie si de pleonexie ajunge
să rfivneascil lucruri care nu există, mutându-se cu mintea Intr-O lume bântuitade
fantasme.*1
Caractenil patologic al acestor palimi se vădeşre şi în mullele palimi/boli pe
care le nasc in suflelul omului. Urmând celor spuse de Sftintul Apostol Pavel (I
Tim. 6, 10), Sfinţii Părinţi spun că iubirea de avuţii este rădăcina şi maica tuturor
relelor.'M Astfel. Sfantul Nichira Srilhatul se mrreaba: „Dacii această boală e un
rău asa de mare, încâr primeşre ca al doilea mime pe eel de slujire la idoli, nu
întrece orice răurate sufletul care boleste de bunăvoie de aceasra T*."
Arghirofilia şi pleonexia, aşa cum am arîttal, sting iubirea, zămislind ast-fel
roate patimile care se împotrivesc acesteia: nesimţirea, dezgustui, ura, duşmănia,
ţinerea de minte a raului, certurile, uciderile şi toate celelalte de acelaşi fel. Am
văzut câ ea naşte în suflet reama" şi întrisrarc. Trebuie sâ ară-

" Cf. Sf. Vusilc eel Mure. Omilii tmpotriVa btyâfiei, VII. I. "
Ibidem, VI, 1
' Cf. Omilii la l ('oriiieni. VII, 2. A se vedeii. dc iisemenea, Sf, Isanc Sirol, Cuvintr
deSp/V itevotnfri. 8.
- Ci SI loan Giuă de Aur. Omilii ta Malei. LIII. 4. Omilit ta loan, XL. 4; LXIX. I:
Omilii la I ('aiiiiti'ni, XXIII, 5. lonn Mosliu, IJrada du/wvfttceascâ tUmanaiiuf, 152.
Evagrie. Despn- drasebireu paiimihr ,« n gâiulnriloi; 1, PG 79. 1200. Sf. loan Casian.
\şi'Z<imînh>ltr piiinâslireyti. VII. 2; 11. Sf. Grigorie eel Mare. Cotnenitirin In low XV.
19. Sf. Talasie. Capete daptv dmg&tte.,., I. 34. Sf. loiui Damaschin. Cavâat minimal
\i de suflet foiositor. Sf. Nil Sor.ski. Regttta, V. *Geie300itecap€t*t%55.
156
Aighirufilia şi pUumesia

lăm că mai nasie mânia'" şi felurite forme de violenţă,'7 dar şi lenea,'" man-dria,'1'' slava
deşartă,100 şi cele care vin împreună cu aceslea donă din urmă: rndrazneala,"11 înălţarea
de sine,102 disprcţuirea aproapelui,10' nesupunerea,10 obrăznicia, aroganţa.105
In ineheiere. să arfltăm ce amime favorizează dez-voltarea arghirofîliei $i a
pleonexiei. Sfânlul Maxim învaţă că „trei sum pricinilc dragostei de bani: iu-birea de
plăcere, slava deşartă şi necredinţa. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa".106 lar
Sfântul loan Gură de Aur spune: „A voi să ai mai multe bunuri pămănleşti decâl allul
este semn de răcire a iubirii; lăcomia n-are alia prîcină decât măndria, ura şi
dispreţuirea semenilor".107

* Cf. Sf. loan Casinn. Cimvoilnri dukovtticeţtt, V. 10 Sf. Grigorie de Nyssn. Qespre
feciorie, IV. 5. lsihie Sinaitul. Capeie despre trez\'ie* 59. Sf. Nichita Stilhiitul, Despre
xuflet, % Sf. loan Scfuarul. Scatto, XVI. 21.
■ Cf. Sf Grigorie eel Mure. Cometiumu la low XXXI. 45. Isihie Sinairul. Capttc
despre irezvie, 59.
n
Sf. loan Gură de Aur. Tâtcuire la Psalmul 9, I; I I . Omitii la I Corinteru. XXIII, 5. w
Cf. SI". \oiwGw5de Aw, Tâlaihv la Psatmut 9. I; I I ; Omitii to Isaia. III. 7 "" Idem,
micuire la Psalmtd 9. 11. '" Sf, loiin Casiiui. Aşezămintelr mihiasiiivsfi, VII, 8.
Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omitii la Facere. XXXVII. S. ""
Ibidem.
1
Sf. loan Casiun, tor rit, ' Ibidem. Sf. loan Gura* de Aur.
Omitii la / Corintcm, IX, 4.
' Capetedespre dmgoste, III. 17.
^<>»<iiiilafrf?.snu,XV\iL3.
157
6

Tristeţea

fa Rai, omul nu cunoştea iristeţea (X-OJTTţ).1 Aceasta a apărut in urma pă-


calului adamic* şi este legată de slarea de cădere în care se afla omul. Ea nu line
deci de natura primordială şi fundamenuilă a omului.1 Totuşi, cu loate cil este o
urmare a greşelii lui Adam, tristeţea nu este ipso facto o patimă rea şi nu este nici
strâinn de firea omului.
Exisiâ, intr-adev.lr, două forme de tristeţe.rt Cea dinlâi intrîi în rândul celor
numiie de Sfinţii Părinţi „afecte lîreşti şi neprihâjute"/ adică stări care au apărut in
Urea omenească în urmn pficatului originar. dur care, cu toate că sum marairii ale
caderii sale din starea de desăvârşire initial;"!, nu Mint rele,' TrLsleţea, care face
parle dinire acesle aiecte nuiurale. nu numai că este ..neprihanita". dar poale sluji
drepi lemei al unei virtuţi: „intristarea cea dupfl Dumnezeu" (2 Cor. 7, 1Q),7 care-l
face pe om să se mâhneasca pent™ slarea decăzută in care se alia, su-şi plângâ
păcatele, să se întristeze de pierderea curâţiei sale de la Vnceput, să sufere din pri-
cina depărtării de Dumnezeu,* şi care este o stare de pocăinţa\ de doliu duhov-
nicesc (nfeuQo^), de strapuiigere a inimii (KOTdtwjfcit;), care ajunge la desăvârşire
in dam I lacrimilor. Aceastf vinute îi este absolut necesară omului câ/ui peniru a
regăai calea spre împârâţie şi a redobândi in Hristos starea paradisiacă. Astfel,
Sfântul Maxim scrie: „In cei ce se stfaduiesc, $i afectele devin bune. şi anume
când (,..) le folosesc spre câştigarea bunurilor ceresti. De piJdă (...) îniristarea (o
pol preface) in pocainla care aduce îndreplarea de pe urma pacatului din timpul de
aici'"."
Cea de-a doua forma de tristeţe, care face obieclul studiului de faţă, este,
dimpotrivă, o pat imă, o boalâ a sufletului, produsâ prin reaua întrebuinţare a

1
Cf. Apoftegrne, N 561. Sf. Aianasic eel Marc. Tftttai ăespre ţtţtruparea Cuvântutui,
I St loan Gunl de Aur. Oniilii (a xlatui, XI. 2.
;
Cf. ,Sf. Macarie Egipteiuiul, Omi/ii diihovmi.i'şii (Col. III). XXVIII. I. 2. Sf. Maxim
Măiiinisiiorul. Răspunsuri cat re. Talasie, 1. PG 90. 269A.
' Cf Apqflegrtie, N 561. Sf. Maxim Mamuisitorul, Rchpiuisuri vtiliv Talasie, I, PG 90,269A.
4
Cf. Sf. Maxim M&turisitonil. Râspunsuri câtre Talasie. 58. PG 90.592D; 593B; 596A.
* Sf. loan Diunaschin. Dagnmtica, 111. 20.
*Ihitktn.
' Cf. Sf. Nichilu Stithatul. Ctie .100 de captU, I. 60. Sf. Isihic Sinuilul, Capete despre
treMe, 136,
' Cf. Apoflegme, N 561. Sf. Simeon Noul Tcolog. Catekete, XXIX. 215-234.
" Rwpwimri cutrv Takisie. I. PG 90. 269B.
I5X
Tristerea
tristeţii pomenite maî sus. în loc de a se folosi de întristare pentru a-şi plânge
pâcatele şi a se mâhni pentru înstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierde-rea
bunurilor duhovnicesli, omul o foloseşte penlru a deplânge pierderea bu-nurilor
inaieriale;10 el se întristează pentru cS n-a putut să-şi împlinească vreo dorinţă sau
sa guste vreo plăcere, sau penlru că a suferit ceva neplâcut de la oameni. E] dn
tristeţii o folosinţA contrară firii, anormală." Aşa spune Sf'ân-tul loan Gurâ de
Aur, arătând că: „Nu nenorocirea. ci păcatul pe care-l facem trebuic să nc
întristeze. Dar omul a schimbul rânduiala şi nu face ceea ce tre-buie la timpul
cuvcnit: face mulţime de păeate şi nu se îndurereazâ din prici-na lor» dar de
îndală ce i se întâmplă ceva cat de cat neplăcut, cade in deznâ-dejde'\i: Astfcl,
tristeţea devine „o patimă tot atal de grea şi supărătoare ca mânia şi cautarea
plăcerii, şi aduce aceleaşi roade rele dacă nu ştim sîi ne folosim de ca potrivit
ratiunii şi în chip prevazăior".1
In această patimă omul vădeşte un îndoit comportament patologic: pe de o parte
el nu se înlristează - aşacum ar trebui să facă neîncetal - penlni slarea de decădere,
de păcal şi dc boală în care se aflâ, care este cu adevaral o stare vrednică de plans;
iar, pe de alta parte, se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu mcrită sa
te muhneşti.M Putinţa omului de a se intrista nu numai că nu este folosită aşa cum
a voil Dumnezeu atunci când i-a daniil-o, pentru a se îndeparta de păcat, ci.
dimpotrivă. ajunge să fie folositâ anapoda in chip lipsii dc raţiune, dacă ne
gândim la meiiirea ei firească -, ca să-şi roanifeste alipireade aceastfi lume.
intrând asifel, in mod paradoxal, in slujba păcatului.
In alaiii de ceea ce arată cuvăntul în sine, tristeţea (Xfenri) apare ca o stare de
suflet caracterizata prin lipsă de îndrăzneaiă,1* slăbiciune,|f' greutate şi du-rere
psihică. deznădejde,17 strâmtorare,1* apăşare a inimiy5 disperare dure-roasă,20
însoţită eel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaijiiă,11
Această stare poate avea multe cauze. dar este întotdeauna o reacţie pato-
logică a facullăţii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului, sau a amându-rora
împreună, fiind, deci, in mod csenţial legala de concupiscenţă şi dc mânîe.
„Uneori tristeţea, scrie Evagrie, apare din cauza neîmplinirii dorinţe-

10
Cf. Sf. Maxim Măiturisiionil. Kâspnwuri nine Tafosie. 58. PC 90. 592D: 593B; 596A.
1
Ibidem. mA.
Cat» Stuxiunc Ascend. III. 13.
s
Ibidem. 14.
' Bftte dc la sine înţelcs cit nu puneni in aceastîi categoric iristeţea resimliia* tie orti
peniru nenQrocirilc cure i se îniâmplâ aproapelui, care esle o forma1 dc coinputirnire. 1s
Cr. Sf. loan Onră de Aur. Cat re StoghirU Aseeiul, UK 13. w Ibidem. " Avva
Dorolci. iiivdfdturi de suflet fohsitwire, V, 6-7.
11
Ibidem.
Ibidem.
M
Sf. loan Casian. Aseztimintele tiuhulsti resit, IX. I. :|
Avva Doiotci. hivăţătuii.... V, 6-7.
159
Descrierea. inanife.sttiiile si fetal in care se produc balile Spiritual*

lor (oxfeprpit KDV feniOuiucov), alteori ea urmează mânici",32 Dar ea poate apărea
în suflet şi prin lucrarea directă a diavolilor sau chiar făra vreun motiv vădil în
conlinuare. vom examina In delaliu aceste diferile etiologii ale tristefii,

I) Cel mai adesea trisleţea este provocatâ de lipsa împlinirii uneia sau mai
multor dorinţe. „Tristeţea apare din lipsa unei plăceri trupeşti". arată Evagrie.23
Sfântul loan Casian spune şi el că tristeţea vine atunci când „cineva a văzut
spulberată speranţa ce-şi făurise în minte";24 şi că un soi de tristeţe ,ja naştere când
ni s-a z&lSrnicit o dorinţă".2^ Şi pentru că „dorinţa e începutul oricărei patimi"*'
fiecare palimă poate întotdeauna naşte tristeţe; eel care are „înclinare pătimaşă
pentru vreun lucru pământesc" este adesea supus tristeţii, spune lot Evagrie.17
Placerea fiind legată de dorinţă. puiem spune şi că „tris-teţea este lipsa unei plăceri
(<rcfepT|cric, f|6ovf>c). fie prezenle. fie viiroare".3* Sfâniul Maxim
Mărturisitorul3" şi Sfântul Talasie11' definesc trisieţea în acelaşi fel. Am văzut deja
că Sfantul Maxim subliniază faptul cil plficerea simţurilor esie în mod incvitabil
urmată de durere, care eel mai adesea este de natura psihica, iar nu fizică, luănd
forma tristcţii. De aceea e] spune că tristeţea este „sfârşitul plăcefii trupeşti".*1
Fiind efectul neîmplinirii dorinţei cam ale (în scnsul larg al acestui ter-men) şi
al plăcerii care este legată de ea, tristeţea vădeşte că cel atins de ea esle alipil de
bunurile acestei lumi. De aceea, Evagrie subliniază faptul că ea esle legatâ de toate
patimile, penlru că toate patimile implicit pofta,,? şi spune că „nu se poate respinge
un astfel de vrăjmaş dacă" avem vreo înclinare pă-timaşă pentni vreun lucru
pământesc"." Avva Dorotei spune şi el, în acelaşi sens: „Cel care nu dispreţuieşte
toate cele pamânteşti (...) nu poate scapa de tristeţe".>J lar Sfantul loan Scararul
arată că „eel care a urât lumca a scăpat de întristare; iar eel ce e împatimit de ceva
dintre cele văzute încă n-a scăpat de întristare. Căci cum nu se va întrista de lipsa a
ceea ce iubeşte ?"." Tot el spune încă: „Dacâ cineva socoteşte că nu simte nici o
împătimire faţâ de

■ Tratatitl practic, 10.


? Despre cele apt liulmri ale rdnttiţii. 11. PG 79. II56D
"" Aşezănusitele mâniistîresti, IX. 4.
('onvorfiiri duhovrticeţti, V, I I. -** Evagrie, Oespre cele opt
duhuti ale râuttlţii. 11. PC 79. 1156D. S Tratatutpractic, 19. a
Ibidem,
s
Răspurvniri către Talasie, 58. PG 90. 593A. '"
Despre dmgoste, înf'rănare..., 1. 75. "•
ttetspuimm către Ttikme. 58. PG 90. 592D. '2 Cf.
Despn cele opt duhuti a//1 rtiutafii, 11-12. '
TrataSulpractic, 19. M Setutnfe, 3. "Scam, n,
11.
I fin
Tristeţea

vrcun lucru, dar inima lui e întristată pentru lipsa lui, unul ca acesta se înşală cu
desăvârşire"."
De aceea întălniin adesca tristeţea născută din pierdcrea vreunui bun material" sail
din orice pagubă de acelasi fel." Alipirea pălimaşă a omului de viaţa pămfintească şi de
cele din ea care-i satisfac palimile, de asemenca, poate naşte rristeţea: fie din pricina
gândului la toate cele ce-i pot pune viaţa şi plăcerea în primejdic, fie chiar din pricina
necazurilor de lot fclul: boală,,y relele care i se pot întâmpla,4" moartea.'"
Trisleţea poate fi trezită. de asemenea. de pizma faţă de bunurile materiale ■ .in
morale ale altuia.4"
Ea poate fi cauzaia de lipsa onorurilor din partea lumii, fiind astfel legată
dechenodoxie.43
s.i HIi f . i i n şi faptul ca nu loldeauna tristeţea este provocată de neîmplinirea unei
anume dorinţe, legate de un lucru anume; ea poate sa fie legaliS de o in-salisfacţie de
ordin general, de un sentiment de frustrare privind întreagn ,!M: t i ' n i . i , vădind astfel
faptul ca nu sunt împlinite dorinţele profundc şi fiin-damenlale ale persoanei, chiar
dacă ea nu ştie limpede care sunt acestea.

2) O a doua cauză a tristeţii este mania. Astfel, Evagrie spune: „tristeţea urmează
mâniei"; într-adevăr. explică el, „mânia este o dorinţă de răzbunare care, neimplinită.
naste tristeţea".44 La fel scrie Sfântul Maxim: „întristarea (supărarea) este împletită cu
amintirea nlului. Prin urmare, cănd mintea va oglindi laţa fratelui cu suparare, vădit este
că-şi aminleşte rîUil de la el",45 Sfântul loan Casian. nedând alte precizări, spune şi el că
„tristeţea este une-ori urmarea unei mânii anterioare";4t' şi mai spune că existil un soi de
tristeţe care „ia naştere când încetează mânia".47
In afara de ţinerea de minte a răului, de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a se
răzbuna pe el, tristeţea este legată şi de alle sentimente. Uneori omul se întristează
pentru că mania sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau,
dimpotrivă, pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării sau pentru că n-a trezit, în cel
asupra căruia s-a pornil, reacţia pe care o aştepta.

,n
Ibidem, 16.
,?
Cf. Sf. loan Gură de Aur. Onnlii to staiui, V. 4; VII. 1.
'" Cf. Sf. loan Casian. Ctmvorlriri tluhovnweşli, V, 11. 8
Sf loan Gurâ dc Am. Omilii ta statui, VII. I. " Ibidem.
" Ibidem: V. 4. Sf. Giigorie dc Nyssa. Oesprtfeciorii: III. 3: 9. '*
Cf. Sf. Muxim Mnrturisiloml, Capete despre dmgoste, III, 91.
"' Cf. Sf. Isaac Sirul, t'm-hitf despre nevoinfâ, I. Evagrie. Dexpre cele opl dulutri ale
muîăfn, 12. PG 79. II58B Cf. Ttalattdpracth. 13.
' Drxpr* eete opt dulutri ale niuidfii, 11. PG 79. II56B. Cf. Trataltd pructic. 10; 25. d
Capet* desprr dmgoste, III, 89. Cf. 96. "' Afezfiniinlfle mâtuisiirrşti, IX, 4. 17
Coiivoiimi didiovnîceşti, V, 11.
161
Dtrscrierea, manifeslările şijetuf în curv se frotliu bolife sfiri!ua/e

Tristeţea poale fi generate şi de o jignire sau de ceea ce omul crede că a fast o


jignire: „fund nedreptăţiţi sau socotind că am fi nedreptăţiţi, ne mâhnim".4*
fn aproape toale aceste situaţii, aceasta* patimă vădeşte iubire de sine şi esle,
deci, legată de slava deşartă şi de mândrie, cum este legatâ de ele şi mania din care
se naştc ea uneori. Tristeţea vădeşte reacţia unui ego frusirat în dorinţa afirmării
de sine — skuaţie în care aceasta" a doua cauză a iristeţii apare ca înrudilă cu cea
Uintâi -, care crede că nu este apreciat la justa sa va-loare.4y Ţinerea de minte a
răului suferit, dc care se lcagă cel mai adesea tris-telea. este de alifel un
resentiment al mândriei rănite, iai mânia care naste tristeţea exprima" adesea
voinţa de reafirmare a eului, de redobândire a sigu-ranţei de sine şi de înălţarc în
ochii proprii şi în ochii celuilalt. în acest caz. iristeţea este expresia sentimentului
de eşec sau de neputinţa\ care-I cuprinde pe om în încercarea nereuşită de a-şi
recâştiga onoarea pierdută.

3) Uneori tristeţea apare ca nemotivata. „Câteodată însa, chiar făra să extste


vreun motiv care să ne pricinuiasca această cfidere (..,), suntem apăsaţi de o
neaşteptată tristeţe", arată Sfânrul loan GftSjan. Tot el, puţin mai sus, spune ca
există o tristeţe, care se manifesta ca o „dureroasă disperare... fără noimă". M In
acest soi de tristeţe, deosebirea dintre ea şi akedie, pe care o vom examina în
capitolul urm.ltor, este greu de stabilit.

4} Trebuie ştiut că demonii au un rol important în naşterea, dezvoltarea şi


menţinerea oricărei forme de tristeţe, dar mai ales a acesteia din Lirmă. DacS
spunem desprc ea că este nemolivaiă, facern aceasta pentru c;1 nu esţe direct lega-
lâ de o acţiune anume a persoanei atinse de ea. pemm câ nu este, precum cele-lalte,
efectul neîmplinirii unei dorinţe sau efect al mâniei, dar mi pcntru că n-ar avea ta
modul absolut nici o cauză. Sfinţii Parinţi spun că eel mai adesea ea apare în
sutletul omului prin lucrarea demonilor. Astfel, Sfântul loan Casian arată ca
„uneori însă, chiar fara să existe vreun motiv care să ne pricimiiascâ această că-
dere, din îmboldirea vicleanultii vrăjmaş suntem apăsaţi de o neaştcptată triste-
ţe"." Sfântul loan Gum de Aur. vorbind despre starea sufleteasca a prietenului său,
Stagirie, copleşît de o putemica tristeţe, subliniazâ în repetate rânduri rolul
influenţei demonice.^ El scrie aşa: „Diavolul este eel care îţi învăluieşte mintea cu
aceastâ* neagră tristeţe. întunecând-o, şi tot el se luptă sa ia de la tine once gând
bun care te-ar putea linişti şi întari. Şi aflându-ţi sufletul lipsit de acestea, îl
loveşte. umplându-l de răttî".

Dagmafica, II, 16. Cf. Marcu Ascetul, Drxpre cei cv cred ca se îmtrepleaza din
tapir, 180.
* Cf, Sf. Varsiinufie şi loan. Srrisori. 698. Avva Dorotei. Seiitinfe, 3.
" Afezăniiineit' inâwislîwşli, IX, 4. ' IbitU-m. II.
': Aşf?thmiiSi-k- miinfhtireştt, IX. 4. Cf. Avva Dorotei, hivaţtititri de suflvi folomoare,
V.6-7.
^QStreSlaşhirîeAscetul,l I; II, l. "
IhitlemAX, 1,
162
TtiXlefeo

De altfel, unul dintre efectele imediale ale lucrării diavoJeşti este locmai
apariţia in suflet a unei stări de întristare. „Gândurile de la draci sunt rulbti-rate şi
pline de întristare". spune Sfânlul Varsanufie." Şi putem afirma şi conlrariul:
orice stare de tristete rea 8 sufletului este intotdeauna semn al lu-crarii diavoleşti.
„Căci am auzit că cele ce se fac cu tulburare şi intristare... sunt ale dracilor",
spune marele Bătrân/0

Cu loale ofi adesea eveniinentele exterioare suscita şi motivează tristeţea,


trcbuii' sâ subliniem că, în realitate, nu ele sunt adevărata ei pricing ci doar simple
prilejuri de manifestare. Izvorul ei se află in sufletul omului, mai precis in
atitudinea lui faţă de cele ce îi vin din afarfi, ca şi faţă de sine însuşi. Omul este
deci eel răspunzător de tristeţea de care se lasă cuprins, iar împre-jurările şi relele
înseşi care i se întampiri nu-i pot servi drept scuză înte-meiatâ. „Bucuriile ca şi
întristările - scrie Sfâniul loan Gura de Aur - nu tin alat de firea lucrurilor. cat vin
din propriile noastre Ştări sufleteşti. Dacă ucestea sunt puse in chip înţelept in
buna rânduială. inima noastra* va fi întot-deauna mullumirâ. Adesea. bolile
trupului au drept cauză mai curimd vreo tulburare lăuntrică decâl starea rea a
vremii sau altă înrâurire din afară. Tot astfel se întâmpla şi cu bolile sufletului. Iar
daca* bolile trupeşti tin de firea noastră, acestea din urmă nu atarna decât de
voinţa noastra (si ne putem feri de ele)"."
Chiar şi atunci când diavolii sunt cei care trezesc sau menţin starile de iiisteţe,
ei nu pot să facă aceasta decât dacă afla" in suflet teren prielnic şi numai
folosindu-se de pariiciparea - mai mult sau mai ptiţin conştientă - a voinţei
omului. De aceea Sfântul loan Gură de Aur îi spune prietenului său, Stagirie: „Nu
demonul este pricinuitorul tristeţii neguroase care te-a cuprins. ci chiar tristeţea ta
il ajută să-ţi strecoare în sut'let aceste cugete rele".1"1 Ade-sen. tristeţea se află în
suf'let înainte de a interveni direct diavolul. el nefa-Când allceva decât să se
folosească de aceasta stare ca sil sporeascâ patima,

Patima triste|ii poate lua forma extrema a deznădejdii (antyvoitnc,)*' care este
una dintre manifestările ei cele mai grave. „O prea mare întristare este toarte
primejdîoasă, spune Sfântul loan Gură de Aur, cSci ea poate aduce chiar moaiteu
omului; de aceea Apostolul Pave] îi îndeanma pe Corinleni să-l ierte pe cel ce a
greşit. «ca să nu fie copleşit de prea nuilta întristare» (2 Cor. 2, 7)".*°

a
Scrisari dultovniceţti, 124. Cf. 70. ,A
Ibidem, 433. '? thmluluswtui. 1. 3.2 "
Oilre Stag/line Asretul. II. I.Cf. III. 13.
v
CI'. Sf. loan Scărarul, Scara, XXVI. 72. Sf. Simeon Noul Teolog. Cefo 225 de
mi'fir teologice şi practice, 1. 72. Sf. Nil Soiski, ttttgulo, V. '" Otmliila IIHI'I.
LXXVIII. I.
163
Desvrierea, numifimttitih fi felul tn cat-e să /irodnr botile Spiritual*

Diavolul joaca un rol deosebit de important în căderea omului în deznă-dejde,


şi prin ea poate provoca în suflet adevărate catastrofe. ..Demonul, spu-ne Sfantul
loan Gură de Aur, nu are altă armă mai de temui tmpotriva noas-tră ca
deznădejdea; de aceea, el se bucury mai puţin când păcfitiiim. decât atunci când ne
deznădăjduim din pricina păcatelor".''1 înir-adevăr, ajuns in-tr-o asemenea stare,
omul îşi pierde cu totul nădejdea în Dumnezeu, şi prin uceasta taie legatura cu El.
EI lasă astfel câmp tiber lucrării diavolului, pre-dându-se puterii lui şi sortindu-se
mortii spirituale. Căci „întrislarea lumii aduce moartc", scrie Sfântul Apostol Pavel
(2 Cor. 7, 10).w Sub efectul dez-nădejdii - uneori chiar ;il unei simple întristări -
omul ajunge sa se dedea patimilor celor mai distrugătoare, crezând cîi ele sunt un
leac pentru starea tin cea rea, fie şi numai pentru faptul că îl fac pentiii o clipă să
uite de starea în care se află. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune ca asemenea
oameni „petrec în nesimţire şi s-au dedat pe sine desfrânării, savărşind cu nesaţ
toate faptele necurăţiei" (Efes. 4, 19). Sfântul Grigorie eel Mare, având în minte
aceste cuvinte, spune că din întristare „vine rătăcirea minţii în cele
43
neîngăduite".
Pricina de moartc spirituals, deznadejdca ÎI duce pe om şi la moartea tru-
pească, împingându-l la sinucidere; nemaiaşteptând nimic de la viaţâ, el îşi pune
în gând să se omoare şi ajunge chiar s-o faeS. Pentru a explica această situaţic,
Sfântul loan Gura de Aur arată ca in acest caz poate fi vorba şi de o lucrare
diavolească, dar insistă asupra responsabiliiaţii omului: „Aceste gân-duri
aducatoare de moarte, ii scrie el lui Stagirie, nu vi n numai de la diavol, ci le
aduce însăşi întristmea ta. Da, deznădejdea ta mai mult decât duhul rău le aduce în
suflet şi poate că ea este singura lor pricină. Se ştie doar că mulţi oameni, fără să
fie chinuiţi de diavoli, din pricina unor puternice suferinţe voiesc in chip nebunesc
să-şi ia viaţa, numai ca să scape de el© < „O mare întristare, chiar fara* ajutonil
diavolului, dă naştere celor mai mari rele (...) Sub apăsarea deznadăjduirii,
nenorociţii de ei îsi pun laţul de gât sau îşi îm-planla un cuţit în piept sau se aruncă
în apă sau in alt chip se dau morţii. Chiar şi atunci când este văditft lucrarea
duhului râu în ei, oamenii pe ei in-şişi trebuie să se învinuiască pentru pierzania
lor, că s-au lăsat inrobiţi şi doborăţi de supărare".66

" IhniUi despre podiiiiţâ, I, 2.


": Cf. Sf. Nichita Scithatnl. Cele 300 de capeW. |. 60, Isihie Sinaitul, CopeU drsprr
trezvir, 135, Sf. Nil SoiskL RegitJa.V,
'' <'Otntrtiariu h lov, XXXI, 45.
M
Vetlem aceasta la Stagitic. piietenul Sfanluhii lo;in Gmă cle Aur. care martin iseşte
ca esie harţuit de ideea sinuciderii şi se atlă pc punctul de a o pune în t'nplă (cf. Cdlre
SinghiHe Ascelid, I. I şi 2; II, 1).
65
Căite StaghM* Ascetul II. I.
* Ihidem.
164
Trisiefea

Pentro toate aceste motive, tristeţea este privită de Sfmţii PSrinţi ca o boală a
sufletului''' de o mare gravitate şi cu efecte putemice. Cu atăt mai mull este aşa
cânU e vorba despre deznădejde.'*' .Mare este stăpânirea tristeţii, spune Sfâniul
loan Gură de Aur; ea este o boală a sufletului care cere multă puteie şi curaj
pentru a i tc fmpotrivi şi penti-u a izgoni răul pe care-l aduce".''
Sfinţii Parinţi prezintS adesea această palimft ca pe o fonnă de nebunie, nel
vizibilă atunci când este vorba despre deznădejde. Sfâma Sinclitichia, vorbind
despre „tristeţea care vine de la vrăjmas", spune c3 este „plinâ de nebunie" ~° lar
Sfântul loan Casian constată că ,*dac£i printr-un asali întâmplălor, sau prin diferite
ocazii neastcpiaie, tristeţea a avut putinţa să pună stăpânire pe sufleiul nostru.
aiunci... zguduie din temelii şi ne cufundă în grca deznădejde (iabefactat el
deprimit) mintea"; „dupii ce a pierdul orice judecata sănâtoasă, iar pacea inimii i
s-a rulburat. îl face pe om să* se comports ca unul ieşil din minţi (...). il doboară
şî-1 prăbuseşte într-o disperare dureroasă".71

Efectele patologice ale tristeţii sunt devastaloare. Astfel în Cartea lui Isus
Sirah stă scris că „pe mulţi i-a omorât întristarea" (Sir. 30, 21). Sfânuil lomi Gură
de Aur nu se fereşte să spună că „o mare trisleţe este mai vătămătoare pcnmi noi
decat loviiurile vrăjmaşului".72
Nu numai că „întristarea esle o stavilăîn calea binelui"." ea şi aduce în suflei
mulţime de rele. Sfântul Nil Sorski o numeşte .j-ădăcina tuluror răutâţilor".74
Pe lângă fapiul cft naşte deznădejdea şi relele ei urmîtri daca este lăsata sîî se
dezvolle, încă de la primele ei manifestSri patima tristeţii produce atitudini
pălimaşe, facându-1 pe om morocănos," rău,76 ranchiunos.77 plin de amară-
ciune.™ pizmaş,7'' lipsil de răbdare.*0 !n felul acesta, relaţiilc omului cu seme-nii
săi sunt profund tulburate/1

fl
Cf. Sf. loan Casian. Aşvzâtmntt'ie mânâstirejti, IX. 2. Sf. lo»n Guru de Aur, Omilii
in iiatui, XVII. 3; CâtovStaghirfe Ascetui, III. 14. Evagrie. Despre erffe "/'/ dnhuti uie
i.iiiuiui. 12, PG79. II58B; II58C. Sf. Isaac Sirul. Cwlme(Uxprenewinţă, 19. v Sf.
loun Giiră de Am. ('oin- Teodor cei CdzW. I. I (..acesi soi cle hoaliT). " QtmUi In
low, LXXVI1I. I. De uscmeneu. cl spune că ea tsie o tnnii, o plagă a sufletului
(OmHii fn sttum, VI. 1). '" Apuffffiiitf. seria alfnbelică, Sinclitichia. 21.
'' Aşez&ninlek inânăitireşft, IX. I. Cf. Sf. loiin Gura" <\c Aut. ( 'ritrr Stagftirie Asceml, 1.1
-71 Câor Staghirti Astviui, I. I. '* Evagiiric. Despre vete opt dtthnri >ilt' iiiwiiţii.
11. u Regttla, V. ' St. loan Casian. A$ezâminteU> nu'uuistireşii, IX. I I .
Sf. Giigorie eel Mare. CiunenUinu la lev, XXXI. 45, i:
ibidem,
* Ibidem.
" Sl'. loan Casian. foe, cil.
* IbUbm.
1,1
Cf. ibidem, 4.
105
De.scrierea. nuimfestorile ft fehil hi care se prmlitc holile spiriluale

Să mai notăm faptul că, asemcnea tuturor celorlalte patimi, tristeţea into-neca
suflelul"3 şi orbeşie mintca, tulburându-i pulerea de judecată.*1
Unul dintre efectele ei specifice esle ingreunarea sufletului.M Omul, este prill
ea cu tolul lipsil de putere, devine delasator,1" las,*6 paralizându-i orice lucrare."7
Mai ales acesi din urmă efecl este deosebii de grav, penlru că-I lipseşte pe om de
dinamismul necesar in lucrarea celor duhovniceşti. îl face să piarda rodul
eforturilor sale ascetice, „răpindu-i rugăciuneu'V mai ales atUnci când tristeţea
urmează făptuirii păcatului.*''

yl
Cf. Sfilntul loan Scaranil. Scant, Cuvântul 26, Cuprinsul pe scurt.... 9.
" Cf. Evagrie, Despre cele opt duhtiri ale rrliiiiifii. ] 2.
"J SI" Isaac Si ml, Ctivinte despre iwvoiitţtl, 8.
'' Cf. Sf Origorie eel Mare, Comentariu fa low XXXI. 45. Sf Nil Sorski. Regtifa. v.
'' Sf. loan C.isitin. Cvffvorbiri dttfwvnit c.yti. V. I(î.
Idem, Asezamintrle mibiastiresti. IX. 11. Sf. Nil .Sorski, Ret>ufa, V. "
Evagrie. Coin' iiumahi, 56. Cf. Despre ceie opt duhtiri ate niuu'ifii. 11. M';
Cf. Sf loan Scărarul. Scam, V. 9. I I.
16'»
7

Akedia

Akedia (AKT]6la) se înrudesle cu tristeţea' atât de mull, încăt rradiţia asce-tică


apuseană, al cărei inspirator este Sfânlul Grigore eel Mare, Ie pune laolaltâ.
socotindu-le una şi aceeaşi patimâ.2 Tradiţja răsăriteană însa* face deoscbire între
ele, privindu-le la două patimi distincte.3
Termenul &xr|8lo: a fost preluat în latinâ* sub foi-ma acedia, greu de tradus în
limbile moderne în chip simplu şi complet în acelaşi timp. Cuvintele „lene" sau
„plictis", prin care el este adesea redat, nu exprima" decăt o parte din realitatea
complexă desemnată de această noţiune.
Akedia corespunde, desigur. unei anumite stări de lene4 şi unui soi de pliclis,
dar alături de acestea ea mai cuprinde şi lehamite, silă. urât, lâncezea-lă,
moleşeakV descurajare.'' toropeala, lipsă de grijă, amorţeală, somnolenţă7 - akedia
împingându-l pe om la somnH fară ca el să fie cu adevărat obosit9 -, îngreunarea
trupului,10 ca şi a sufletului."
Existâ în akedie un sentiment de insatisfacţie vagă şi generalâ, astfel încât pe
omul aflat sub stăpânirea acestei patimi nu-l rnai interesează nimic, gaseşte toate
lucmrile lipsitc de sens şi f3ră rost şi nu mai aşteaptâ nimic de la viaţă.13
Akedia îl face pe om nestatornic cu sufletul şi cu trupul.n Minlea, incapa-bilă
de a se fixa, trece de la un lucru la altul. Indeosebi cănd este singur,

' Cf Sf loan Casinn. Aseziintinteti' rnânmtiresli, X. I. :


Cf. Sf. Grigore eel Mare, Qmtentariu h l&v, XXXI. 85.
' în afariî de Evagric şi Sf. loiin Ciisian. a se vedea şi: Sf. Atanasie eel Mare, Vitiţa
SJSiUuhii Antonie. 36; Paladie. Viaţa Sjibitu/ui loan Gnrti de Attr (în fe ed. Col-Iman-
Norton. p. 133); Sf. Maxim Mărturisitonil, Capeie tlespre dmgoste. I, 67; Sf. loan
.Scilmnil, Scant, XHI.
4
Cf, Sf. loan Casian, Convorhiri duhoxmiceşti, V. 16. ' CI. Henna.
l'âsiontl. Vedenia 111. 19 (11), 3. SE Simeon Noul Teolog, C 't-tf 225
de capete teologice si practice, I, 66.
7
Cf. Sf. loan Gură de Aur. Convorhiri duhovniietii. V. 16.
8
Cf St Simeon Noul Teolog. Cete 225 de capete..., I, 73, Sf. loan Casian. Convorbiri
dulxovmitsti. V. I I.
'Cf Sf. loan Scăranil, Scam, XIII. 5 şi I.
J
Cf. Sf. Arsenic Epistole, 19. Sf. Simeon Noul Teolog. Ce/e 225 de capete..., I, 66;
71. Sf. loan Scăranil. Seam, XIII. I.
'' Cf Sf. Isaac Sirul, Cnvitite dexpre rievoinfă, 8.
13
Cf. Sf. Diadoh al Foticeei. Cuvânl ascetic în o xutade capete. 58.
"Cf, Sf. loan Casian. Aşezâiitinteiemânthtireşti.X, 6. Cwtvoiinri duhovnicesti.V', 16.
167
liescrierea. inanifestarile fifelul in vare .vf prtnlttc bolile spiriluale

omul mi mai poate suferi să atea in locul m care se află. patima împingându-1 să iasă14
şi să colinde prin alte locuri. Adesea ajunge hoinar. râtăcind din loc în loc.n
In general, ea tl împinge pe om să caute cu orice preţ înlâlnirea cu cei-lalţi.'° Accste
întâlniri nu-i sunt, obiecliv vorbind, cu toiul necesare, dar, lârâi de paiimă, el le resimte
ca atare, căutând pretexle „bune" pentrn a le îndrep^ titţi.'^ Relaviilc sale cu oamenii
sunt cel mai adesea uşuratîce, înlreţinute prin vorbărie deşartă'\ născuifl dinir-o
curiozitate fară rost.1''
Se poate întămpla ca akedja sâ nască în sufletul stiîpânit de ea tin mare dez-gust faţă
de locul unde şade;20 îi oferă molive ca să fie nemulţumil de el şi-1 face sâ creadă. în
mod iluzoriu, că în allă paite i-ar fi mai bine.*1 „îl face să lânjească dupâ* alte locuri.
undc ar pulea găsi mai tişor cele de trebuinţă"." Akedia poaie, de asemenea, sa-1 facă pe
om să fugă de llicrurile pe care le are de împlinil, mai ales de munca sa, de care îl face să
fle nemulţumitr' împingându-l să caule alte aclivităţi, care, crede el, ar fi mai interesanţe
şi l-ar face fericit...
Toate aceste stări legate de akedic sum însoţile de neliiiişte, care, alături de sila de
toate, conslituie o caracterislică fundamentals a acesiei patimi.2"1
Demonul akediei atacă mai ales pe cei dedicaţi vieţuirii duhovniceşti; ftl încearcă să-
i înloarcă din cflile Duhului, să le împiedice în orice chip lucrarea pe care o cere o
asemenea viaţă şi mai ales să-i depărteze de la pravilă şi de la stăruinţa în nevoinţa
ascetics, să le tulbure liniştea şi nemişcarea care o înlesnesc.''' Astfel, Sfantul loan
Scărarul o prezintă ca pe o „lâncezeală a sufktului, o moleşeala a minţii în nevoinlâ, o
sc&rbă faţă Ue fagăduinţa câlugărească",37 Ea îl face pe monah „lene> şi neinslare de
nici o muncâ

'* Cf. Sf. loan Casian. Convorbhi ttuhovmceşii. V. I I.


15
Ac.easla se poate face şî cu închipuirca, şi în realilaie. Cf. Sf. loan Casian. Convot-biri
iluhovniceşti, V, 16; Asffzăimntetf niâ>uhiir*şti, X. 6. 0 Idem. Aşt&ămintele
mwu'isiirrşti, X. 2 (3). " Ibidem. '' Idem, ('onvarbiri iluhoi'wccşti, V, 16.
" fbtâan,
!1
' Cf. Evagric. Tnxlatul practic, 12. Antirclicul. VI. 26. Sf. loan Casian, A.yi'ză'tumHe
m<in<htiiYşti.X,2(\). 11 Cf. Sf. loan Casian, Afezămintete mănâstitr$ti. X, 2 (2). Sf.
Arsenic Epistole, 57.
' Rvagrie. Tmtatul pmctic, 12. Cf. Anlirericul. VI. 33. y
Ibidem.
Â
Sft loan Casian o defineşle în mai multc rândurt ca Jtn'diuni viute $iv$ tmxietos cor-
dii" (Aşeztbnintete mânâstireftit V, l; X, I, Canvorbiri duhtwniccjti* V. 2). A sc ve-dcn.
de iiscmcneu, Ctmvorhiri tluhmnUesti, V. 16; XXIV, 5. Aseztimhtfeie mânâsti-
my«.X,2<3).
* Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. CeU 225 de capete..<* l 6ft; 71.
2t
Cf Sf loan Sciuurul, Aşezonnntelt* mâmstireşiL X. 3.
-' Svartt. XIII. 2.
L68
Akfdkt
înauntrul chiliei, nemailasându-l să stea în casa şi să se dedea cititului"."" Robită
de această patimă, minlea lui „devine leneşă şi neputincioasă la orice lucrare
duhovnicească";'9 monahul ajunge trândav în tot lucrul lui Dumne-zeu,10 el nu mat
doreşte bunurile viitoare31 şi ajunge chiar să dispreţuiasca bunurile duhovniceşti."
Toţi Sfinţii Părinţi văd în akedie principala piedioS în calea rugăciunii." Sfânlul
loan Scărand arată că akedia. „lâncezeala sufte-teascâ", este „plictiseală în cilirea
psalmilor..., neputincioasa în rugaciune"." „Dracul trândăviei obişnuieşle să
războiască de cele mai multe ori mai ales pe cei ce au înaintal în rugăciune sau pe
cei ce se sârguiesc în ea". spune Sfântul Simeon Noul Teolog. 11 Ei arată că mai
ales la ceasul rugăciunîi acesta aduce toropeală în suflet şi în trup, împingandu-1
pe monah la somn: „Când nu se face cântarea de psalmi, trăndăvia sufletului nu se
arată. l<ir eând se sfârşeşte pravila, atunci se deschid ochu", spune Sfântul loan
Scara-rul.36 Dar „când soseşte vremea rugâciunii, iarăsi se îngretinează trupul.
Stand la rugăciune, îi scufundă pe călugari iarăşi în sonm şi le răpeşte stihul din
gură cu cascături necuvenile"."
Estc întru totul adevărat că akedia îi loveşte mai ales pe cei care se sirădu-iesc
să se supună unei asceze duhovniceşti statornice, care-şi reduc la strictul necesar
activităţile şi ieşirile în atara chiliei, care eaută singurătalea şi liniştea depline; iar
cu cât îşi rânduieşte omul mai mult viaţa şi se insingurează pentru a se dedica
rugăciunii curate care-l nneşte cu Dumnezeu, cu atât m;ii mull es(e încercat de
această patima de care au a se teme mai ales sihaştrii. Dar ea nu-i ocoleşte nici pe
cei care trăiesc fără nici o rânduialâ şi neavând nici o grijâ de sufletul lor. Pe
aceştia îi alacă sub alte forme; cum arată Sfân-tul Isaac Sinil, „cei care petrec în
faptele trupeşti sum cu tolul in afara* (de aceste ispite); dar lor le vine trândăvia
care e vădită tuturor".1"

Această akedie ia forma unui sentiment, adesea nedesluşit, de nemulţumi-nî,


tie plictiseala, de obosealft, de sila de sine şi de viaţă, de cei din jur, de

*" Sf. loan Casinn. AseiÂimmtvte mânăstitvşti, X, 2(1).


'Ibidem. '' Sf. Isaac Sinil, Cuvhue despre itewmfâ. 26.
Sf Diiicloh nl Foticeiî. Cm-ant ascetic in o sutti de capete. 58. '■
Ibidem
"Cf. Sf. Arsenic, kpLstole, 19. Sf. Isaac Sinil. Cuvinttt ăespre t&voirtfă, 57.
**-$Cam, XIII. 3.
•■ (•tie 22.1 ,h ccpete..., I. 73. Cf. 66.
v
'Sr,mi. XIII. 8. w Ibidem. 5.
'* Cuvhilt' despre itevoinfd, 57.
'* Cf. Sf. Diadoh al Foticeei: „gâiidul (lăndfiviei... îi înfăţişează şi viuţa aceasta Irecîi-
(oaie ca neavând nici an rost" (Cuvânt ascetic m 100 de capete. 58).
169
Desviierra. imnifestttrite fijelut in core w priuhtr bolile spiriluiile

locul m care vieţuiesc, de muncă şi de orice activitate.40 Ei sum, de aseme-nea.


cuprînşi de o nelinişte fâră moiiv, de o anxietate gcneralizatft, sau chiar de o stare
de angoasă, temporary sau continuă. De aici, cad într-o stare de lâncezeală, de
toropeală fizică şi psihică, Ue oboseală generală şi constants, nemotivară, de
somnolenţa sufletească şi trupeasca. Adcsea, pe lângă toate acestea si parca penuu
a le înrăutăţi. akedia îi impinge să facă mai multe lucruri deodată, să umble fără
rost dintr-un loc în altul, să se întalneasca" cu oameni care nu le sunl de nici un
folos şi, în general, să facă tot ceea cc le pare lor că i-ar putea scapa de nelinişte şi
plictiseală, de singurătate şi de ne-mulţumirea pe care o poarUl în suflet. Şi
crezând ei că astfel vor fi mulţumjţi si în sfarşîl se vor regilsi, de fapt se
înstnlinează tot mai mult de sine şi de datoria lor duhovniceasca", de adevarata lor
fire şi de menirea lor, iar prin aceasta se lipsesc de orice bucurie cu adevărat
deplină şi netrecâioare,
La cei care due viaţă ascetică, atacurile acestui demon şi manifestăj-ile acestei
patimi se înteţesc în jurul amiezii. „îndeosebi în jurul orei şase,41 scrie Sfântul loan
Casian. îl tuibură pe monah nişte friguri, care revin la anu-mite intervale şi, la
orele obişnuite acceselor, produc sufletului bolnav fler-binţeli violente. în sfârşit,
unii bătrâni spun că acesta este duhul cel de amia-ză, pomenit în Psalmul 90".A3
Printre aceşti „batr^ni" se află şi Evagrie. care spune c<i: „Demonul akediei, care
se mai numeşte şi «dcmonul de amiazîi»... se năpusteşte asupra călugarului pe ta
ceasul al patrulea41 şi dă lârcoale sufletului pâna pc la ul optulea44 ceas".4f

Ceea ce distinge în mod esenţial akedia de tristeţe este faptul că ea nu are un


motiv precis, sufletul fiind „tulburat fară de noimă'*. cum spune Sfântul loan
Casian.4'' Dar dacă ea nu are un motiv precis, aceasta nu înseamnă că ea nu are
anume cauze. Etiologia demoniaca, cum o arată citatele de mai sus, este
preponderentă.47 Lucrarea diavolilor presupune totiişi un teren prielnic. pentru a se
putea manifests. Sfantul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întris-larea cea după
lume due cu uşurinţa la akedie.4* „Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa
suflerului, şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii".

40
Cf. Avvu Piinen: ..TrandăvU stă pestc lot începniul" (fipq/tqpne, Penan Awn Pimcn, 149).
41
La araiază. Sfitntul loan Scararul o sitaeaza în ncelnşî moment (Scara. XIII, 5).
42
Asezfiminteie mei/iăvtireyti, X, I.
*' On 10.
"Oral*.
jS
Tmitttiil praefici 12. In capitohil 36. Evagrie sc folosc.ştc numni de aceasta expresie
.(lemonul de umiaza". peniru a desemnn akedia.
4,1
Aşezfwiiittete ntâitel*lîre$ti. X, 2.
41
A se vedeu. de asemenea: Pomfttmi &' '50 tie capftC... hi Sf Macniir ligiptmmtt,
129. Sf. NilSoiski. Regula, V.
*6HNet«....19ft
170
Akeditt

spune el iarăşi. Sfântul Macurie Egipieanul punc akedia pe seama lipsei de ertdiflţâ.50
lar Sfântul Isaac Sirul aral.1 c5 la monahi „trândăvia vine din împrâslierea cugetării".51
Descrierea tulburarilor aduse de akedie. pe care am prczenlai-o puţin mai înjinle, ne
îngaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului. aşa cum o şi soco-lesc, de altfel, Sfintfi
Părinţi."
Mulţimca nenorocitelor ei urmări pentru viaţa sufletului nu fac decât să îiuarească
această convingere.
Una dintre ele. fundamentală. este înlunecarea în întregime a sufletului; akcdia
întunecă mintea (voî>q)5! şi o orbeşle, aruncând sufletul în beznă.54 Astfel, sufletul nu
mai este în stare să cunoasca înţelesurile duhovniceşti. „Cu adevârat sufletul care a fost
rănit de săgeata acestei tulburnri, istovin-du-se, este îndepărtal de la orice contemplare a
virtuţilor şi de la văzul sensu-rilor spirituale", spune Sfântul loan Casian." Dar urmarea
cea mai gravă esle c«1 această patimă îl depărtează pe om de la cunoaşterea lui
Dumnezeu, ţinandu-l în trăndăvie şi neştiiiiţă.'16
Sfinţii Părinţi arata iarăşi ca akedia, care este o lăncczeală a sufletului" şi o
moleşeală a minţii, stinge flacăra duhului. ducându-1 la ncgrijă™ şi Lipsă de curaj,61
Dacă se însoţe^te cu tristetea, o sporeşte,''2 şi atunci omul ajunge uşor la de/riiklejde."
Tot din ea ies gandurile de hula'* şi cugetările nebu-neşti împotriva Făcătorului.*' Alte
urmări nenorocite sunt învârtoşarea inimii

"Ibidem* III. 51.


™ l\mifmza în 150 de capefe... hi Sf. Macarie Egipieanul, 49.
Ctfvîntc despre nwinţâ, 33. a Cf- Sf. loan Casiun. Aşezâimntele mânâstireşti. X, I; 2;
3; 4; 5: 7; 23. Evagrie. 0tfJ sprc cele opt duhitri ale râuttifii. I 3-14. Pumjmzd m 150 de
capete... la SJ'. Macaric Egiptcanid. 49. Sf. Maxim Mitrturisitonil, Capefe despre
dmgoxte% I. 67. Sf. Isaac Siml. ('iivinii' dexpre nevoinfă, 46. Sf. Talusîe. Crtpcte.... III.
51. ■' Sf. Simeon Noul Teolog. Celt- 225 de capete..., I. 66.
M
Cf. Sf. loan t' i.,un. Axeztlminlele mânăxtireşli, X. 2(3. 9). Sf. Simeon Noul Teolog.
Vele 225 de capete.-., I. 71. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte desprt nevoiuld, 57 (..vine pestc el
îimincric pe.ste întuncric").
Aşt'zantiniele inânâsthe.ţti, X. 4. '
Cf. Apoftegme, XI. 28.
" Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capete.... 1.71. Sf loan Scăi-.inil. Scam, XIII. I. "
Sf. loan Seal anil. Scam. I. M Sf. Simeon Noul Teolog, he. cit. "a. ibidem. 1.66. nl Cf.
ibidem. 72. * <f Sf. Nil Sorski./?«#"/«. V. ;,v Sf Simeon Noul Teolog. he. cit.. 72. ,Ji Cf.
ibidem, 66. Sf Nil Sorski, Rcgtda, V. w SI Simeon Noul Teolog. he. cit.. 66.
I7|
Descrierea, inanijesteirile si feltd hi core w pnidue hotile spiritual*

si manierea grabnică.'*' Tot din ea, spune Sfântul Isaac Sirul, „vine duhnl ieşirii
din minţi. din care răsar zcci de mii de ispite".1'7
Spre deosebire de celelalte palimi de căpetenie, akedia nu naşte o patirna
aniline, cfici ea le aduce in suflet pe aproape roale celelalte palimi. „Acest demon
nu este urmal îndcaproape de nici un altul", spune Evagrie,"* expli-când în altă
parte că „gândul akediei nu este urmat de altul, întâi pentru că este un gând
apasfitor, iar apoi pentru că are în el mai toate gândurile (re-le)".'"' Tot aşa spune şi
Sfantul Maxim Mărturisttorul: „Moleşeala (akedia)... stârneşte deodată aproape
toate patimile".70 Iar Sfantul Varsanufie scrie că ea „naste tot răul".71 De aceea,
Sfantul loan Scîirarul socoteşte ca akedia este „moartea atotcuprinzătoare a
rnonahului",71 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea că este „moartea
sufletului şi a minţii".7* încheind astfel: „Daca Dumnezeu i-ar îngadui să lucrcze
îinpotriva noastră după puterea ei, nici until dintre ncvoitori nu s-ar mântui
vreodată",7il
!n l'aţa mullimii acestor role |>e care lc isca akedia. Sfinţii Părinţii spun ca* ea
este cea mai apasatoare şi mai greu de îndurat patimă.', cea mai grea dintre „cele
opt întâistStătoare ale răutăţii" ' şi ca „nu este palimă mai rea decât dânsa".77
Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gu&tarea gheenei*'.7*

Spre deosebire de celelalte patimi despre care am vorbit, akedia nu constă in


reaua folosire a unei anumc puteri a sufletului. Sfantul Maxim Mărturisi-lorul
arată ca ea le perverteşte pe toate: „Toate patimile tin sau numai de iuţi-mea
sufletului, sau numai de partea lui poftitoare, sau de cea rationala... Dar akedia se
face stăpânâ peste toate puterile sufletului",'' Pe de altă pane, ea nu constă nici in
folosirea lor in chip contrar firii, pentru câ nu are in Datura omeneascS vreun bun
temei. De aceea, Evagrie arată că în cazul acestei

f
' Sf. loan Casiun. Cnmorhih mtfWVtli&f&ti V. |6. Sf. Isaac Sirul. (Un'inte dgsprt
iu'vt'înfu. 46
'"' Cuvinte despre riei-vinfti. 46. Cf. 55. M
Truliitnl pme/ic, 12.
' Tălcutre la Psaimul I.W, X PG 12. 1664B.
1
(>ij/rir despre dragoste, I, 67. " Schsori
ihihovnicfţli, 13. ' .S'iim.6.
"Cefe 325 de copetej, 74.
w
Ibidem.
5
' Sf. Maxim Mâiturisitorul. Capetc despre dragox/e, t, 67.
7
* Sf. loan Scărarul, Seara. XIII. 8.
'' Apitfiegnw. scria nlfabelîciî. Awn Pirncn. 149. * ( uvmle despre nwoinţâ, 46. 7''
Capefe despre dragoste. I. 67. Cf. Evagrie. Tâlvuire la Pxahmtl lit. 3, PG 12. 1664.
172
Akvtlitt

pulimi. firesc (Katcfc <t>\xjii/ - conform naturii) este să nu o ai deloc.80 într-un anume
fel, ea este, pe de o parte, amorţire şi vlaguire, iar pe de ahâ partc, zapâcire şi
neorânduialâ' a tuturor puicrilor sufletului care sum de folos in viaţa duhovnicească.
Sfântul Talasie arala (impede această dtialilate, alunci când o defineşte ca „neglijenţă
a sufletului". Akedia ar putea fi privită ca lipsă a „zelului" duhovnicesc cu care a fost
haYuit primul om şi pe care îl are şi omul înnoii în Hristos, tot ca dar al Sfântului Duh.
pentru ca sa-şi poată astfel împlini cu rfivnS fierbinte lucrarea duhovnicească.

Dtspre cele o\il gântliiri alf riiuitlfii. 13.


I

Mani
a

Patima mâniei (bpyf\) pornestc din pulerea irascibili* a stiflelului <0X3|A6Q) şi


cuprinde toate manifestable patologice ale agresivitâţii.
Puterea irascibilă, aşu cum am vflzut, i-a fost data omului la crearea sa §i face
parte din însăşj firea lui. Potrivit Proniei dumnezeieşti, ea era menită să-l ajule pe
om să luptc împotriva ispitelor şi a Ispititorului şi ca sa se fe-rească de păcat şi dc
rîiutate. Aşa se defineau, la origine, finalitatea ei fireas-căşi folosireaei normală.
Dar, aşa cum am aralat, prin pacat omul i-a schim-bal rosiul firesc şi. în loc de a
utiliza această puiere a sufletului pentm a se împotrivi Celui R;lu, el a îndreptat-o
contra aproapelui sail, folosindu-se de ea contrar naturii. Aceasta face din mânie,
sub toate formele ei, o patimă şi o boalfl a sufletului. Toate aceste aspecte fiind
deja pe larg dezbătute în prima parte a studiului nostru,1 nu vom revcni aici asupra
lor.
Mania se vadeşte a fi patimă ori dc câte ori ea se îndreapta* spre semenul
nostru. O asemenea mânie nimic n-o poate îndreptuţi." Omului i se cuvine să se
mânie numai pe Cel Rău, iar nu pe cei înşelaţi de acesta, căci, aşa cum spune
Apostolul: .Jupta noustrS nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva
rncepStoriilor, împotriva stapâniilor, împolriva stăpânitorilor întu-nericului acestui
veac, împotriva duhurilor răutfiţii. care sunt în vâzduhuri" (Efes. 6, 12). Păcalul
irebuie urât, iar nu eel care păcatuieşte. „Urăşte boahi. iar nu pe cel ce boleşte",
învaţă MaJca Sinclitichia.1
Mânia despre carc vorbeşte tradiţia ascetică nu constâ numai in manifes-tările
violente, cxteriorizate, care sum numite aşa în mod oblşnuit şi care stint. în
general, trecătoare şi-i afectează în mod special pe cei care au tin temperament
coleric. Sfinţii Paring privesc ca patima şi pun sub acest mime toate formele de
agresivitate ale omului, exteriorizate sau nu. faţişe sau ascunse, grosolane sau
subtile, si care, hi general, sunl îndreptate împotriva aproapelui. Aslfel, pe lângă
ceea ce se numeşte în chip obişnuit mănie, şi care consiituie manifestarea ei
cxteriorizată, vizibilă si violeută, forma acută

' în cnp. 3, 3.
:
Cf. Evagrie. Cuviint desţm* ni^ădmif, 24. Sf. Ioun Casian. Afezwiiinteh' mânâsii-
>rşii. VIII. 21; 22.
* Afioftefiiiif. serin iilfubelîcă. .Sinclitichia. 23.
174
Mâni
a

a patimii, în care mânia „izbucneşte şi se dezlănţuie",'1 Sfinţii Pârinţf disting:


resentimentul (iif|viţ) - care este o „mânie mocnita", interiorizaiă şi ascunsâ, care
are ca temei amintirea unei j i gni ri . a unei umilm. a nedieptăţilor suferite -,
ranchiuna ((ivriaucaKio:), ura OuooQi Ktooţ) si toate formele de ostilitate, de
animozitate, de duşinănie sau, pe scurt, de răutate. Proasla dispoziţie, acreala,
formele mai muli sau mai puţin dezvoltate de irilare (b£uxA.lct) şi manifestările
de nerăbdare sunl şi ele expresii ale acestei patîmi.6 Tot de această patimă sunt
legate indignarea şi batjocura, ironia şi glumele cu refe-rire la oameni. Puteni
adăuga aici şi sentimenlele, chiar nedezvoltate, de rea-voinţa", de la cele mai
grosolane - care se traduc prin răniatc şi voinţa văditâ de a face ran - pâiiă la cele
mai subtile, care pot consta, pe de o parte, in bucuria de necazurile sau de
nenorocirea care-1 loveşte pe semen, iar, pe de alta parte, in lipsa Intristafii pentru
relele care i se întâmplă sau chiar a nu le bucura de tericireu lui. 7 In contrast cu
acesle sentimente, adesea maninte, ascunse şi greu de observat chiar de eel afectat
de ele, formele extreme de violenţă. ca rivalitfiţile de tot felul,* bftaile, loviturile,
rănirile şi chiar omuci-derile9 sau rftzboaiele, derivă tor din patima mâniei, în
sensut larg dat acestui cuvânt de tradiţia ascetică. Mulţimea stărilor şi reacţiilor
sufleteşti legate de mânie ne ajută să înţelegem faprul că ea îl afecteaza pe om
aproape în pcrmanenţa. ca şi celelalte patimi, de altfcl.

Sfinţii Părinţi observă că în orice forma de mânie omul încearcâ un soi de


plăccre, care-1 face sa stăruie în ea. Astfel, Sfantul loan Gura de Aur zice: ..chiar
de ar avea de suferit de pe urma purtării sale, tadură totul cu uşurinţa, numai şi
numai ca să-şi împlineasca această plăcere a surletului. Că plăcere cste aprinderea
mânîei; o petrecere care munceşte suftetul mai cumplit decâl plăcerea trupeascp,
răvăşind toată sânătatea snfleUilui".10 Sfâmul loan Scara-ml spune şi el, atunci
când vorbeşte despre lînerea de minte a răiilui ş;i dcspre mânia care o însoţeştc.
că este ca un „piron înfipl în suflet, simţire neplaCUtă, iubiiă ca o dulceaţă a
amărâciunii".1' Avem aici însâ o legăturâ de ordin secundar cu plăcerea, care ne
arată cum aceasta înlrejine mânia (şi mai ales

1
Sf loiin Damaschin. Dvipnaticfi, II. 16.
s
A se vedea. de exempln: Efes, 4, 31; Col. 3, 8. Sf. loan Damaschin. Itn: ris. Evagrie. Tra-
utlut {Jttictir, II. Sf. loan Scănuiil, Snmi, VIII, 5. Sf. loan Casian. Aşt'zâmituete im
rţăxtirvsli, VIII, Convorbui tiahmiriceşti. V. 9. Awn Dorolei. fnvttyîutti <le sujU'i fhh
siuxm\ VIII, 89; 91; 93. Sf. Vusile cel Mare. Omitii. X. jinpolrivti cclor ce se inîînie. ' Cf.
Avvu Dorotei, lnniftuiin de xtifleifolosiltxire. VII. 90. Hcnna, Ptfct/nui, Pomncile, V, 3. 1 Cf.
Avva Dorotci, fnvâţtftitrî dt' suftet folositotire. VII. 93. * Sf. Vasik cel Miire. loc.
rir
fbidem. Sf. loan Casian. Cowoiitiri tinfwvtucefti. V. 16. Sf. loan Giuii clc Aur.
OmiHiiaM<ttei.XVl,6, <0 Despii' fwoţu'. III. 10.
Stunt, IX, 2.
175
Desrtierea. nuuiijkiiâritf sifelul in care « pritduc botile spiritmde

cu dorinţa de răzbunare), dar nu cum o produce. Originea diverselor mani-fesiări


ale acestei patimi poate fi aflată în legatura iniţiala şi mai profundă dintre ea şi
plăcere. Evagrie, reluând cuvintele unui monah îmbunStăţil, arată că „partea
pătimaşa se luptâ tot timpul ca să dobândeascâ plăceri".1" Sfântul Maxim
Mărturisitorul11 şi Avva Dorotei14 văd şi ei în iubirea de placerc «)i-XrjSoiAa)
principala cauză a mâniei. Mânia se naşte în om atunci cand vede că nu poate
ajunge la plăcerea râvnitâ," dar şi atunci când el se simte sau se teme sau chiar este
lipsit de plftcerea de care se bucura şi când „iubirea tru-peascft de sine (^iXavtia)
este lovita" de durere"."' Mânia sa se porneşte atunci împotriva celui care 1-a lipsit
de plăcere sau i se pare ca l-a lipsil de ea sau care constituie o ameninţare la adresa
ei sau i se pare că i-o primejduieş-te. De aceea Evagrie defineşte mânia ca „o
pornire împotriva celui care a greşit ori se crede că ar fî greşit cu ccva".IJ
Plăcerea simţuală este legată de dorinfa simţuală. Dorirea celor materiale şi
alipirea de ele sunt, de asemenca, cauze fundamentale aie mâniei. Aceasta ne face
să înţelegem o alta afirmaţie a monahului pomenit de Evagrie: „îmi retez plăcerile
ca să înlătur toate prilejurile părţii piHimase","1 ca şi ceea ce spune el în altă parte:
„înarmându-te împotriva mâniei, nu vei suferi nicioda-tâ pofta",1'' Sfântul Isaac
Sirul scrie în acelaşi sens: „Dacă suntcm atraşi une-ori de cele supuse simţurilor
(prin care ia uneori şi iuţimea prilejul spre o pornire contxară firii) (...), prin
acensta prefacem blândeţea firii în sălbăti-cie".lu Sesizăm aici ecoul cuvintelor
Sfântului lacov: „De unde vin războa-iele şi de unde certurile dintre voi ? Nu, oare.
de aici: din poftele voaslre care se luptă în mădularele voastre T (lac. 4, 1).
Din pricina iubirii bunurilor materiale şi a ptâcerilor pe care le produc ele, şi
pentru ca" le preferă pe acestea bunurilor şi desfatărilor duhovniceşti, ajunge omul
să cada* în patima mâniei, cum arată limpede Sfiinrul Maxim Martu-risitorul: „am
ales mai mult cele materiale in loc de porunca iubirii şi, îngrijindu-ne de ele, ne
războim cu oamenii. Se cuvine deci să punem iubirea de once om mai presus decât
cele văzute şi decât însuşi Irupul".2' Tot el mai spune şi c3 „noi nu putem sS-i
iubim pe cei ce ne urăsc, fiindca suntem iubi-

'" Trtt/iUiitpixtvlic, 99.


' Capete despre dragostf, I, 51. 11
hivâţâtun tie sujlet fohsiloare. XII. I3|.
" Cf. Maxim Măiturisitonil, Capet e despre ilnigoste, Ill, 20. Sf. Atunasie ccl Marc.
Citvâitt impottiva elini/or. 3.
"' Sf. Miixim Miulurisitorul, Rtispimstiri cat re Ttdasie, Prolog.
TnuattUpracttc, II.
" Ibidem, 99.
1
Cmwii despre ntgăaune, 27.
|;
* Ciiviiue despre ixevoinfă. 27,
-' Cuvântascetic, 7.
176
Man in

tori de materie şi de plăcere şî le punem po acesica mai presus de poruncu. Ba de


multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc".22
lubirea celor maleriale şi goana după plâcerea legată de ele se manifests in
mod diferit. aşa cum am văzut, in diferitele paiimi. Potrivit tradiţiei asce-tice,
exista irei mari categorii de paiimi sau trei forme principals de iubire a lumii, care
sunt pentru om pricini de mânie.'1 atiinci când îi este rapită* pI;V cerea care-i vine
de la ele, când se simte ameninţat s-o piardă sau când este împiedicat s-o
dobândească: lăcomia pântecelui (patima gastrimarghiei);" iubirea banilor şi a
bogăţiei sau in general a bunurilor materiale (patima ar-ghirofiliei şi pleonexiei);2'
iubirea de sine (cenodoxia2'' şi mandria27).
însă acestea sunt numai principalele pricini ale mâniei, cele mai frecvente şi
mai raspandite, căci ea poate avea numeroase alte cauze, pe care nu oricine le
poate sesiza cu uşurinţă, aşa cum arată Sfânlul loan Scararul. care, vorbind despre
ele, se exprima ca un adevarat medic duhovnicesc: „Precum fierbin-leala
mipurilor este Una, dar multe sunt pricinile înfierbântării. şi nu una, la fel şi
fierberea şi mişcarea maniei, dar poate şi a celorlaltc patimi, au multe si felurite
pricini şi prilejuri. De aceea este cu neputinţă a hotărî despre ele intr-un singur
chip. îmi dau mai degrabă cu pnrerea despre sârguinţa plină de grijă cu care
trebuie să caute ficcare dintre cei ce bolesc de ele felul tămădui-rii lor. Cea dintâi
tâmăduire ar consta in a cunoaşte cincva pricina patiinii lui. Căci odatâ pricina
aflată, noi, cei boinavi, vom afla şi leacul tămăduitor prin puftarea de grija a lui
Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti".2ft
In afara* de patimi le pomenite mai sus. trebuie să mai numarăm intre prin-
cipalele cauze ale mâniei şi patima desfrânării,3" ca şi prea multa odihnă a
trupului.10 Aceasta din urmă poate fi pusa* în legătură cu etiologia maniei dacă o
privim ca pe o lipsa de cumpatare: dAnd prea multâ hranâ trupului şi odihnindu-1
peste măsură, îi furnizăm un „capital" de energie care poate fi uşor folosit la
mtfirirea puterii agresive a sufletului, în acelaşi timp produ-cându-se o slăbire a
trezviei duhovniceşti şi a voinţei, care o pot controla şi stăpâni.

a
Ibidem. 8.
"' Cf. Evagric. Capet* despre deosehirea patimihr yi a gândiirihr, I; Epistote, 39;
Aniireeicul. Despre mânie, 30. Sf. loan Scararul. Seem, VIH; 36; XXVI. 33, M
Evagric. he, til. Sf, loan Scilruiul. Scam, VIII. 36. Avva Dorotei. îiivdfăiuri de
suflci foiosiioare, II. 29.
'Cf.Evagrie. he. e.ii. Sf, loan Scararul, Scam, VIII. 36; XXVI, 33. Avva Doroici,
lot eft, Sf. Maxim Miîmiri&itorul, Capetedesprt dmgosfe, I. 75; III, 20; IV, 41.
* Bvagiie. UH\ at, Sf. loan Scararul. Scant, VIII, 36. Avva Dorotei, Invauiiwi de suflel
folwtitotire. X. 108. Sf. Maxim Miimiiisitorul. Capete despre dmgt/ste, III. 20; IV. 41 Sf
loan Scararul. Scam, XXVI. 33.
»SKara.Vnr.28.
■' Sf loan Scaranil. Scam, VIII. 36.
111
Awn Dorotei, Setitinfe, 3.
177
Descrierea. mamfestârile si feint in care se proditc botite spititua/e

Dintre toate aceste surse ale mâniei, în mod sigur slava deşartâ şi mândria sunt
cele fundamentale.31 Vorbind despre ură, Sfântul Marcu Ascctiil spune: ..Această
boală îi loveşte pe cei care urmăresc întâietatea în ceea cc priveşte ononirile";32 iaf
când vorbeşte în genera] despre mânie arata că „patima aceasta se sprijină mai ales
pe mândrie; prin ea se întăreşte şi se face nebiruită"." Atunci cand omul este rănit
în amorul propriu, cănd se simte jignit, umilit, dcsconsiderat (mai ales în raport cu
părerea bună pe care o are despre sine şi pe care se aşteaptă ca si ceUalţi s-o
împărtăşească), el esle cuprins de teluritele forme de mânie. Ceea ce pare a fi
cauza extemă şi motivul ei întemeiat. nu esle in realitate decât un revelator şi un
catalizator al acestei patimi care-şi are originea In sufletul supus ei, în măndria
ascunsă acolo. ,J\Tu cuvintele unuia sau altuia provoacă in noi supararea, ci
mândria noaslră de a ne socoti mai biini decât eel care ne-a insultat, preţuirea
exageratii pe care fiecare o avem despre noi", arata Sfantul Vasile eel Mare.14 O
dovadă a contrario esle faptul că eel smerit ramâne paşnic şi blând chiar atunci
când este lovit cu mânie. Piin manie, prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţa
de răzbunare, omul cauta să-şi refacă, înaintea celui care l-a jignit. ca şi in propriii
ochi, imaginea pe care şi-a fâcut-o despre sine. la care ţine şi care socoteşte că i-a
fost înjosită.
Aceste ultime consideraţii nu sunt in dezacord cu ceea ce am spus mai sus. cu
privire la rolul pe care-1 joacă plăcerea în producerea mâniei; omul, cum vom
vedea in continuare, aflu in slava deşartă şi în mândrie o mare plâ-cere, care
ajunge sa fie ameninţată, micşorată şi chiar dislrusă cu totul de jig-nirile şi
umilinţele de tot felul, venite din partea semenilor. Mânia apare deci şi în acesr
caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei plâceri, dar mai adesea ca o reacţie
de apârare a plăcerii primejduite sau chiar pierdnte.

La fel ca toate celelalte patimi, mania, sub toate formele, este privită de Sflnţîi
Părinţi ca o boala a sufletului.*5 Mania „este o boala de care firea noastră se
scârbeşte tot atât de mult ca de lepra trupească", spune Sfantul loan Gură de Aur.'6
Penlru dereglările pe care le produce, ea este, îndeosebi, socotită o formă de
nebunie." „Nu este nici o deosebire între mânie şi nebunie", spune Sfantul loan

11
Cf. Sf. loan Scarantl, Scant, Vlll. 36; XXII. 1.
' Desfire fiorăinfă, 111.
EplStoiă către Nirolae Mimahnl, 8. 14
Omilii, X. 7 (împotriva. celoi ce se inănieţ.
'* în afara citatelor care vor unna, a se vedea: Sf. loan Casiiia Aserximintrte mânâstiresH,
VIII, 2; 6. Sf. loan Gură tie Aur. Tâtaiire la Psalnml I2X 1: Omilii la loan, V, 5;
XLVII], 3: Oinilii la Maiei. X. 6; LX, 1. Sf. Marcu Ascelul, DesprepOcautfiL III w Omilii
fa Fapte, XXXI. 4.
7
In afaifi de citatele cave vor unna. a se vedea: Henna. Pastoral. Porunca V. 2. 4.
Mctodiu de Olimp, Ikmc/ieiul, V. 6. Sf. loan Gurfl de Aur. Ttilcaire la Psalmul 123, I.
Omilii In h'apte, XXXI. 4. Sf. Grigorie eel Mare. Coitietuariit la low V. 45.
17S
Mânia

Gmă de Aur.M ..Mâniosul este înini lotul usemenea uimi nebun". mai spune el.
„Mania este o nebunie de scuită durată", scrie Sfantul Virile eel Mare.
Desigur mania poaic fi privitâ ca o forma de nebunie mai ales in maiiifes-
lilrile ci acute si violente. şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite.
Sfantul loan Scararul o priveşte chiar ca pe o forma de epilepsie a sufletu-Hii.""
Sfăntul Grigorie eel Mare, prezentându-ne o descriere mai precisă a acestei patimi
în formele ei paroxistice, arată astfel [impede că ea poate fi asimilata unei forme
de nebunie; „împunsa de boldul mâniei, inima se zbate, Inipul iremură, limba se
bâlbâie, obrajii se aprind, ochii scapara; omul de-vine dt- nerecunoscut chiar
pentru cei care-l cunosc. Unul ca acesta vorbeşte făra sâ şlie ce spune. Cu ce se
deosebeşte un asemenea om de un nebun ? De aceea adeseorî mânia porneşte
piimnii spre loviiuri cu o furie pe masura nebuniei sale. Mintea nu mai este în
stare sa ţină frâiele, căci a ajuns bâtaia de joe a unei puteri străine, şi daca furia
mişcă membrele omului facându-l sii loveasca, aceasta se întampla pentru că
înlâuntnil lui turbarea a înrobit sufletul, lipsindu-1 de fireasca lui putere de
stăpânire".42 Sfinlii Parinţi arata adesea, în acelaşi sens, că eel care ajunge la
asemenea forme violente de mâniecste asemenea unui posedat,*8 şi putem aminti
aici legaturn directă pe care ei o siabilesc între anumite forme de nebunie şi poses
ia demoniua.
Putem spune câ mania se înrudeşte si chiar se identified cu uncle forme de
nebunie şi de posesie demon icS pentru faptul ca au in comun un mare număr de
simrxoine cu lotul asemanfitoare. Să examinăm în detaliu aceasta patolo-gie, care
se vede limpede in formele cele mai violente ale mâniei, dar care poate fi regăsită
în diferite grade şi in celelalte forme ale ei.
Pe plan somatic, mania, in manifestable ei acute, provoacă o tulburare ca-
racteristica, uşor de observat din exterior, Mai ales la Sfântul loan Gură de Aur1'1
si la Sfântul Vasile eel Mare45 găsim o descriere tipică a acestei lulbu-rSri a
trupului. analogă celei prezentate de Sfantul Grigorie eel Mare, citată mai sus.
înlăuntrul trupului, mania se traduce prin tulbuiari de ordin fiziolo-gic.4; Fonnele
înăbuşite şi cronicc cunosc şi ele asemenea dereglări.47 Toate

'• Omilii la loan, XLVIH. 3.


' Ibidem, IV. 5.
'' Omilii, X. I (Impotriva celor ce se manic).
" Cf- team. VIH. 15.
Coiiii'tiiaiiu la lav, V. 45. " Cf. SI". Vasile eel Mine. Omilii, X
(Impotriva celot ce %e inanie). ** Omilii fa loan, IV, 5. '* Omiiia,
X (Impciirivii celot ce se. mânie),
"' Cf Sf. loan DiunascHin. DogttWtica, II, 16. Sf. Grigorie de Nuzianz. Poem* morale*
XXV. 35-40. PG 37. 8I6A. Sf. Vasile eel Marc. Omilii hi Ixaia, PG 30. 424A. Sf. Gri-
gorie tie Nyssa, Oespft jtuerea omului, XII; Desmr Hugârium'U doimwmcâ. PG 44.
II64C; Dialogul âesprt snjlrt şi tnviere. 38. Awn Doioiei, hivăţoluh dv suftet jolosi-
ware. VIII. 90. A .se veilea. de asemenea: Evagrie. f'raUiiulpractiG, II. Sf. loan Scil-
rarul, Sana, VIII; 6. " Cf. Evagrie, Tmtatul fmtctir. 11
179
tie.icrierea. numifestările yifetul in care xe pnxhtv holile spiritutile

acestea tulburâ* funcţionarea fireasca" a trupului şi-i zdmncină sănătatea. Sfântul


loan Gură de Aur atrage atenţia asupra acestui fapt, spun and că „mania vatămă
trupul";48 „cunosc mulţi oameni pe care i-a îmbolnavit mania".4'' far Stantul loan
Scărarul aratfi urmările pe care aceastft patiinâ ]e poate avea în ceea ce priveşte
modul de a se hrăni, ea conducând fie la anorexie, fie la bulimie.™
Dar mai ales tulburările pe care mania le naşte în suflet ne îndreptăţesc să o
privim ca pe una dint re cele mai grave boli ale lui şi ca pe o forma de ne-bunie.
„Mânia obişnuieşte mai mult decât celelalte paiimi sa lulbure şi sa za-păcească
suflelul", spune Sfuntul Diadoh al Foticeei,*1 şi, dupa el, Sffintul loan Scararul."
Mania, scrie Stantul Grigorie eel Mare, „tulbură sufletul, Î1 sfaşie şi-I sffirtecă","
„semănând în el zăpăceala".^ „Paltma neraţională a mâniei pustieşte, zăpăceşte şî
înlunecă tot sufletul'\ spune Sfântul Marcu Ascetul." „Ea strică sufletul" %\
„tulbură cu totul starea lui fireasca", aratil, de asemenea, Sfântul loan Gură de
Aur,56 care mai spune despre ea că slu-|eşte sufletul,57 „strică sănătalea sufletului,
mâncându-i, rupându-i, rozându-i toată puterea, făcându-I cu totul nefolositor".™
Tulburările pe care le naşte în suflet mânia sunt nenumârate. Mai întâi, ea
perttirbă atât de puternic activitatea rational;!, încât pare că omul îşi pierde uzul
raţiunii.^ „Mania alungâ silnic raţiunea şi scoate afară din legea firii cu-getarea",
scrie Sfâniul Maxim Mărturisitorul,''" „Când această patimă a izgonit ratiunea şi a
pus stăpânire pe suflet, (...) nu-i mai îngăduie (omului) să fie om, că nu mai are
ajutorul raţiunii", arată Sfantul Vasile eel Mare.61 Raţiunea fiindu-i „ca şi cuprinsă
de beţic şi întunecatâ","' omul nu mai poate judeca cored lucrurile.'"' Aşa arată
Sfântul loan Casian, scriind că: ..atâta timp cât (mânia) staruie în inimi, orbindu-ne
mintea cu vatămăloarele ei întu-

* Omi/ii h loan, XXV1. 4.


A
'thniliila Fapte, VI. 4.
M
5cora.Vm, 16.
S|
Cavâllt ascetic in lOOtle capete, 62.
" Scum, Cuprinsul pe scurt.... 21. Cf. VIII. 15.
B
< 'otitentmiu la tov, V, 45.
J
- ibidem.
B
Epistoiă câtre Nicolae Monahtl, 8.
v
' Despre pivoţie, III. 10.
" Omitii la fain. XLV1II, 3.
w
Omitii la Matei, IV. 9.
59
Cf Sf. Vasile ccl Mare. Omilil X (Impotriva celor ce se mânie). Sf. loan Gură dc
Am. Oniilii l« Faptâ, VI. 4. Sf. Qiigorie de Nazianz vorbeştc dcspre „mîînia nebunfi
eare smimeşte mintea" (Cuvâtifăii, XXV. 7).
' Tâiaâre ta TtBăl nostm, PG 90, 888C.
1
(htiilii, X. I (Impotrivacelor ce se manie). Sl'. lonn Guiîi de Aur. Omitii to loan,
IV, 4. Sf. Marcu Ascctul. Epistold câire Nico-lat Sfonahul, 8, M Ihittvm.
IXd
4

necimi. nu vom putea ajunge nici sa" judecăm cu dreaptă chibzuinţă (...)• dar sâ
mai încapă in noi lumina duhului şi u adevărului! Căci zice Scriptura:
«Tulburatu-s-a de manie ochiul meu» (Ps. 30. 10). Nici parte de adevăraia
inlclepciune nu vom avea (...), nici nu vom fi in stare sfi păstrăm cârma dreptâţii.
ajutaţi de un ascuţil discernământ al minţii (...) fiindcă «eel iute la mânie
savârşcşte nebunii» (Pilde 14, W)"'** „Nimic nu lulbură atât de mull curătia
minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fară socoleală, care izbucneş-te cu multă
furie", constată, la rândul său, Sfântul loan Gură de Aur.^
Omul aiunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei; raţiunea îi este cu totul
supusă patimii."" Cunoaşterea realităţii esle perturbată. chiar dacă, privite din
exterior, facultăţile lui cognitive par a lucra în mod cored, iar capacitatea de a
raţionaeste, forma) vorbind, teafftră.''7 Omul căzut pradâ agresivitâţii înce-teuz;1
de a mai sesiza realitatea aşa cum este, ajungflnd s-o vadă cu totul de-format.
patima naşte în el o cunoaştere delirantă, lcgatâ* de modul pătimaş în care o
vede. „Cu adevărat, spune Sfântul loan Gura" de Aur, un om cuprins de mânie se
aseamăna" cu un nebun. Uită-te câ* omul cuprins de rrrânie e ca şi nebun; când
demonul mâniei intra* în H. îl face să-şi iasa din minţi şi-1 impinge să facâ
lucniri potrivnicc celor ce se cuvin a li făcute. Mânioşii nu mai vâd bine, nici nu
fac ce trebuie, ci ca şi cum li s-ar fi stricat sîmţurile şj şi-ar fi pierdut minţile. aşa
fac totul (...) (ei sunt) striviţi cu totul de mânie'V* Tot el - comparand mania cu
beţia şi spunând despre ea că nu este altceva decât .,o ieşire a min(ii din mersiil ei
firesc, o rătăcire a raţiunii şi pierdere a cunoş-linţei""' - se întreabă: „Spune-mi,
oure prin ce se deosebesc cei aprinşi de manic si beţi de furie de cei se îmbată cu
vin ? Oare nu la fel se poartă şi unii şi alţii. oare nu dovedesc ei aceeaşi
neînfrânare şi nu în acelaşi fel se dezlăn-ţuiesc împotriva semenilor, nemaiştiind
ce spun si nevăzând limpede pe cei din faţa lor ? Şi dupâ cum nebuniî
(umvoucvoO şi cei care delirează* se anin-că în prfipastie lară să ştie ce fac. tot
aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi birriiţi de furie".7n Sfflnlul Vasile eel
Mare arată, ca şi Sfantul loan Gură de Aur." că, sub efectul mâniei, omul ajunge
să nu mai respecte ceea ce e fundamental valoros în el şi în semeni, nu-şi mai
recunoaşte aproapele şî-şi neglijeazâ chiar binele personal.'7 Delirul produs de
mănie are ca efect modificarea proporţiilor: întâmplftrile nu mai sunt percepute şi
trăite la ade-

1,1
\xe?imunti-fi'tiumthtireşti. VIII. I.
" Oejprf preofie, III. 10.
rt
Cf. Sf. Grigorie eel Miire. Comentaiiu fa low V. 45.
" Cî. ibidem.
* OllilU kt i'ocen-, Llll. 5.
" < 'iiwUezi' bnpiisniafi\ V, 4.
•' Ibidem, 5.
:i
Dtspnprtoffa III, 10.
!
' Oimlia X (împoliiva celor caie se miînie).
(81
Desviierea. tiuinifestdiile $i fetid in care se priniuc halite spirituale

văratele lor dimensiuni, ci unele sunt in mod exagerat îngroşate, iar altele cu totul
şterse sau abia băgate în seamă."
O altă irăsatură patologică esenţială a mâniei, care permite asimilarea ei unci
forme de nebunie sau unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge
cel căzul. pradă acestei patimi: acesla nu se ma) poate stiipâni, pare că nu mai
acţioneaza condus de raţiune şi din propria voinţa, ci ca şi cum ar fi împins să
gândească şi sâ" acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lni, pe care nu o
poate conlrola cu nici tin chip şi care-i înrobeşte sufletul şi trupul.74 Omul devine
literalmente o marionetă a patimii sale."
Această* alicnare nu este legală numai de formele violente ale mâniei; ea poate
fi observată şi în cazul ţinerii de minte a răului sau a urii înăbuşite, când toate
facultăţile omului sunt focalizate aSUpra obiectiilui împotriva câ-ruia se manifestă
aceste forme ale patimii. când omul esle ca şi silit să-şi amintească în permanenţa
de jignirea care i s-a adus şi să se gândească tor limpul la mijloacele cele mai
potrivite de a se râzbuna.76 Chiar si în cazul în care mania nu este decât o simplă
iritare, omul pare de asemenea mânat in 1'elul de a se comporta de o forţă din
afara lui şi care-i scapă de sub control, ceea ce se şi recunoaşte uneori, atunci cand
se spune despre un asemenea om că „e prost dispus".
în sfârşit. un ultim simptom patologic esenţial in cazul mâniei este agitaţia
psihomotorie de diferite grade care o caracterizează" şi care o apropie, şi din acest
punct de vedere, de manifestările de nebunie si de starite de posesie de-monicfi.
Compoiiamentul omului mânios devine dezordonut, lipsit de sens; omul se dedă
celor mai ciudate purtari, pe care in mod normal le-ar dezapro-ba. Cei mânioşi
sunt capabili de ..porniri violente şi nesti*pânite" şi de „apu-cături rele" şi nimeni
n-ar putea „descric chipul în care mânioşii dau drumul mâniei (...) tjpă, se
saibăticesc, se năpustesc cu tot atfita furie ca şi animalele (...); lot ce vede ajunge o
armă în mâna furiei", arată Sfantul Vasile."

Mania, spun Sfinţii Pârinţi, este pentru suflet un adevărat venin7" prin care
diavolul îl roade cu cruzime pe dinlfiuntru, Amintirea insultelor, ura ţ;i

'■• Sf. loan Gurfi de Aw. OmiiU la Mtitei. XVI. 8.


'* Cf. ibidem, IV. 9. Despre preoţie. III. 10. Sf. Vasile ccl Mare. Onriiia X, I (tmpo-
triva celor cc se inflnie). Sf. Grigorie eel Mare. Coiireittiiriu hi Im\ V. 45.
*Cf. Sf. Maxim Mârturisitorul, Capete despre dragosie. I, 51. Sf. Grigorie eel Marc.
/'". tit.
* Cf. Sf. Vasile eel Mare. Omilii. X. VI (împotrivu celor ce se rnânie).
" Cf. Sf Grigorie eel Mare. Comentariu to Im\ V, 45: XXXI. 45,
^ Otuitii. X. 2 (împotrivu celor ce sc rnilnie).
"' Cf. Sf. loan Giiră de Aur. (hmlii h Matei, LXXXI. 2: Omilii to I.HUK XXVI. % Sf.
loan Scaraml. Seara, IX. 2.
m
Sf Simeon Noul Teolog. Cele 225 df car>ete..., I. 47.
1X2
M/tnia

dorinţa de ruzbunare mai ales sum ca un venin care se răspândeşte peste tot în suflet,*1
oirăvind inima.*7 Sfinţii Părinţi o mai numesc „viermele minţu'" sau foe
atotmistuitor.*4 Păstrând în suflet mania, aminlirea răului, ura, dorinţa de răzbunare,
încetul cu încetul omul se distruge pe sine. „De păstrezi urâ faţa de duşman. ţi se pare
doar că te răzbuni pe el, dar te chinui pe tine însuţi", constată Sf. loan Gurâ de Aur; „ţi-
ai pus înlăuntni mania ca un calău care te biciuieşte, sau ca un vultur care-ţi sfflşie
mărunlaiele"."
Sub infltienţa accstor atitudini pătimaşe, omul nu-şi mai aflit pacea, fiind aruncai
îutr-o stare de mâhnire şi neîncetată nelinişte.";' „Omul cuprins de fu-rie mi cuno;işte
pacea; şi tot aşa eel care ţine în suflet ură împotriva duşma-niilui sâu", afirmă Sfântul
loan Gură de Aur."7 „Omul agitat de furie, spune 101 el. se învredniceşte de mii de
suferinţe; şi fiind tor timpul tulbuiat de na-vula gândurilor. petrecând zi şi noapte în
tulburare şi în neliniştea sufletultii, el suferă aici, pe pământ, loate chinurile iadului".'"'
In plaiml fundamental al relaţiei omului cu Dumnezeu, palima maniei are efecte
deosebit de nefaste. In primul rând, ea îl înstrâinează pe om de Dumnezeu."'' Nu numai
că ea se opune „mâniei vrednice de cinste", luându-i local. dar se împotriveşte.
loveşte''0 şi «tinge91 o virtute deosebit de preţioasă, care tine in chip firesc de suflet»93 şi
anume blfmdeţea, formă a iubirii, prin tan- mai ales omul se aseamănă cu Dumnezeu.
De aceea spune Sfântul Grigorie eel Mare că „pScatul măniei, alungând blândelea din
suflet, strică" ase-mănarea acestuiacu chipul eel dumnezeiesc'V'1 Altfel spus, Sfantul
Duh nu Se mai xalăşluieşte în om, ',A iar duhul eel ran, adus de purtarca pătimaşă a
acestuia, vine să-i ia locul/- Lipsit de Duhul Sfânt, care-i conferă ordine şi imitate,
sufletul se af!5 fără rânduială şi dezbinat: „De inclatS ce este lipsit de Duhul, spune
Sfântul Grigorie eel Mare, sufletul ajunge la nebunie văditâ şi

(1 Sf. loan Guril de Aur. Omilii la low,. XXVI. 3. *:Cf Sf. loan Scăranil. Scant, IX,
12: „Cel ce.,, ţine minis rinil are încuibaia în sine o viper» puitiitoare de venin
ucigător". "' Ihulrni. "* Sf. loan Gurt de Aiir. Omilii la stalui. XX. 6; Omilii la loan.
XXVI. 3.
< hnilii la suuui. XX. 2. *Cf. Sf. loan
ScOrarul. Scant, IX. 5.
" IMC. cit.
w
Omilii la loan, LXVIII. 3.
w
Sf. Vasile eel Mare. he. cit. (VII).
,:
" Sf. Grigorie eel Mare. Comentariu la lo\>. V. 45.
'" Cf. Evagiie, 1'mtaiui pmctic, 20.
SI", loan Ourfi de Aur. Omilii la Mtilei, XV, 11.
' toe, cit.
' Cf Sf. loan Scârarul, Scam, VIII. 17. Sf. Grigorie ecl Mare, Comeatariu la law V. 45.
Sf. loan Ca&ian. Aşezfiminlele mânâsti'reşti, VIII. 12. Sf. Vasile eel Mare. he. cit. n SI.
loan Casian, he. cit. Sf, Vasile ecl Mare. he. cit.
183
Dexcrierea, numijesiările xifehd in care se produc bo/i/e xpirituale

suferă împrăşlierea gândurilor şi neorânduiala mişcărilor din afară'V'0 Ace-laşi SfâiU


Parinte spune ca „atunci când mânia biruie blfindeţea sufletului, îl lulbură şi, ca spunem
aşa. îl sfâşie şi îl sfârtecă, împingându-l să se războias-că cu sine".''7 Părăsil de Duhul
Sfânt, care îl lumina, sufletul cade dintr-o data în întuneric,1'* mai întâi de toate
întunecându-se ochiul inimii:''' atunci omul cade din adevărata cunoastere.100
„Dumnezeu lipseşte de stnllucirea cu-noaşterii Sale sufletul pe care mania 1-a întunecat
cu neînţelegerea", scrie Sfantul Grigoric eel Mare.101 Mintea nu mai este în stare de
contemplarea duhovnicească.10* „Pornirea de mânie aprinzandu-se din orice motiv
întuneca ochii minţii, căci, varându-se în ei «bârna» ucigătoare a unei boli mai grele, nu
le îngăduie să mai vadă soarele dreptăţii", scrie Sfantul loan Casian."" Iar Evagrie
spune: „După cum celor care au vederea bolnavă, privind la soare, li se împăienjenesc
ochii de lacrimi şi văd tot felul de năluciri în văzduh, tot aşa mîntea (vovţ) tulburata* de
mânie nu poate sâ ajungă la contemplarea duhovnicească, ci un nor i se aşază peste cele
pe care doreşte să le priveas-că".10* în special omul nu mai poate sesiza prezenţa lui
Hristos în el.105
în accst context, e de la sine înţeles că mania este o piedicâ în calea rugă-eiunii'""
care, aşa cum spune Evagrie, este „vlăstarul blândeţii şi al lipsei de manic".107
„împiedicănd rugaciunea"1'*, mania duce la pierderea sănătăţii sufletului, care este
legată de ea, şi-l împiedică pe om sa ducîi adevarata viaţă pentru care a fost creat.
Mania care sporeşte şi înlăreşte agresivilatea rea, necuvenita,1011 duce in acelaşi timp
la slabirea agresivităţii virtuoase a sufletului, data omului pentru a lupta împotriva
păcatului. Puterea sufletului nu se mai exercilă in razboiul

';'' Coniemanu la /wi'.V. 45.


* ibidem.
* Cf. Sf. loan Casian. Aseztimintele mâiuixliresti. VIII. 22. Sf. Isaac Sinil. Cuvhite
dexpre nevoinfă, 27.
99
Sf. loan Scârnnil. Scant, VIII. 20. Sf. loan Casian. he, cit. Evagrie. Tratatul
practic, 24,
100
Evagrie, Tratalnl piratic, 24. Sf. Isihie Sinaitiil, Capete dexpre livzvie. A doua
sută, 34.
"' Comeniariu la low V. 45.
":Cf. Sf. Maxim Maimiisitorul. Capete dexpre dragoslo, III. 20.
■Xsezâinwtele mâiuistirexti. VIII: 6. ""
Capete gtumice. IV. 63.
IM
Cf. Sf. Maxim Miutui isitorul. Capete despre dragoste, IV.76.
106
Cf. Evagrie, Cuvâiit ilexpre ragăcitme, 13. 20. 21; Capete dexpre devsebirea fniii-
nutor xt a gandi/ri/or, 27; Tralatul practic, 23. Sf. Maxim Mărtuvi.sitonil. Capete
de.spre dragoste. I. 49; III. 20. :"! Cuvihit dexpre nigticiuae, 14. '** Ibidem. 25 m
Evagrie. Tratatulpractic. 20. Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 lie capete.... I. 47.
184
Mania

duhovnicesc,"0 fiind aproape paralizată.1" Suflelul devine ncputincios"2 şi tot ce face


spre îndreptarea lui face cu multă trudă."3
Toate aceste consecinţe patologice sunt cataslrofale pentm om, pentm că, în fond,
mania duce la moartea sufletească."4 Ea alungă* din suflet virtuţile" si mai înlâi de toale
stînge iubirea.'"' încetând sâ se îndrepte, potrivit menirii sale t'ireşli, spre omorârea
gândurilor drăceşti, ea „Sirica gitndurile celc bune dinnoi".117
Lipsit de virtuţi, sufletul cade pradă mulţimii patimilor. mai ales triste-ţii,'"1
akediei,n" fricii120 şi mandriei."1

"" Isihie Sinuitul. < 'apeie dvspre trtt&U, 31, '"


Sl'. loan Gură de Aur. Oinilii to Malei. IV. 9.
,,:
lbidrm.
" SI Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capetC, I, 47.
1,4
Cf. lov 5, 2. Sf. Maxim Mărturisitorul, Capefe despre dmgoste, IV. 75. Sf. Grigoric
cel Maie. Coineniariu lu lov, V, 45.
5
Sf. Isaiu Piistnicul, Douăzeci fi "owî de cuviitii: II. 2. m Cf. Sf. Grigoiic eel Mure.
Comenlariu la iov, V, 45. Sf. loan Gimi de Am. Omifo ta Maiei. XVI, 8.
117
Isihie Sînaitul. Capefe despre trezyie, 31. Cf. A tloua siila, 34.
1,8
EvHgiic, Tmttiitif pmctir, 20. Sf. Miixim Mărtumiforul. Ciipt'le de.spre dmgoste, ITI. 89.
", Evagrie. fo<\ dt„ 23. Sf. Maxim Mart urisi com I. for. tit.. I, 49. '■*';Cf. Sf. Maxim
Mnrluri&itonil. Caprtr tl?spr? dmgash: I.I, 70. '-' tlfidmt,
185
9
Fric
a

Sfinţii Părinţi pun între patîmi frica ((ţ>6po<;) şi toate stările de suflet ase~
mănătoare, care constituie forme sau intensity ale ei, ca teama, groaza, spai-ma,
panica, dar şi anxietaiea. angoasa, disperarea.1
în general, frica esle provocată de pericolul unei pierderi sau de o suferin-|;"i,
de ideea sau sentimentul că vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim
sau pe eel de care ne-am legal.'
Frica astfel definite poale fî la fel de bine o virlute, ca şi o patim.L „Dacâ" frica
este o palimîi, dupft cum vor unii, apoi nu orice fricft este palimă", spu* ne
Clement Alexandrinul.4 De aceea trebuie sa facem distincţia între două teluri de
fricel.

I) Cel dintăi, pe care Dumnezeu l-a sădit în om la crearea lui si care, deci, line
de firea sa, are două forme.
a) Prima sa formă este o forţă care-l ţine pe om lipit de fiinţa sa însăşf şi care-l
face sa se teamă de a nu-si pierde siifletiil şi trupul. Prin această frică în
manifeslarile ei cele mai elementare, omul se alipeşte de vlaţă, de existent şi se
teme de tot ceea ce i-ar putea-o răpi sau distruge şi are repulsie faţă dc non-
existenţă. Sfăntul Maxim Mftrturisitorul subliniaza" ca" această tending ţine de
însaşi firea omului: „cele ce sum facute din cele ce nu sunt au şi pule-re a de
persistent;! în Cel ce este, iar nu in ceea ce nu este, iar propriu acestora după fire
este pornirea spre cele ce le susţin şi ferirea de cele ce le strică";* ea face parte
dintre hgoi pe care Dumnezeu „i-a siidil de la început (in firea omenească) prin
creaţie"/ „Frica după fire este o putere ce sustine existenţa prin ferire (de cele ce-ar
putea-o distruge)", spune el in continuure." La fel spune şi Sfântul loan Damaschin
vorbind d'espre „repnlsia faţă de cele care distmg firea";9 putem zice ca" ea
corespunde instinctului de conservare,"1
1
Cf. Sf. loan Dmnaschin. Dof-maiica, II. 15; 12.
1
Cf. Ibidem. II. 12.
1
Cf, SI". Atnnasie eel Mare, Cuvâiti împotriva pâgânihr, ?>.
' Sinwuiti', 11.8,40.
* Sf. loan Diunuschin. Dogmatica, III. 23.
St. Maxim Miîrturisilonil. Dixputo cu I'yrhus, PG 91. 297CD.
Ihuivm
" Ibidem,
" Dogmattca, 111. 23.
"' Ibidem,
186
I'ti'tt

instinctului vital, tendinţei înnâscute a omului de a se menţine En viaţă şi a-şi perpetua


exisienţa. Ea se manifestă in particular ca frică de moarte, tendinţă firească de vreme ce
Creatoml ne-a dăruit viaţa pentru ca noi s-o păstrăm." iar stricâciunea şi moartea sunt
fenomene contrare foil
b) A doua forma este „frica de Dumnezeu", care pe o primîi Ireaptă este frica de
pedeapsa dumnezeiască,12 iar pe cea mai înalta* treapta* se arată ca frica de a nu fi
despărţit de Dumnezeu.
Aceastii a doua forma de frica este firesc legată de cea dintâi, căci omul • care-şi
iubeşte propria fiinţă şi viaţa sa şi se teme să" itu le piardă -, daca şlic care este natura
lor adcvaVatîi, nu poate decâl sa se teamă* de despărţirea de Dumnezeu, obârşia şi
scopul lor. din Care au izvorât şi spre care se îndreap-tă. Omul care înţelege temeiul real
al exislenţei sale nu se teme atât de pier-derea vieţii sale biologice, cat de pierderea
vieţii celei in Dumnezeu. La omul duhovnicesc, frica de moarte este hilaturata de frica
de Dumnezeu şi de tot ceea ce l-ar putea despărţi de Dumnezeu. adică de păcal şi de
răuiatea Vrăj-masului care aduc moartea sufletului (cf. Ml 10, 28; Lc 12, 5), singura
moarte de care cu adevărat trebuie să ne temem. cilci ea ne lipseşte de viaţâ pentru
vecie, in vreme ce moartea biologic;! nu face decâl să separe pentru un timp sufletul de
rnip şi distruge numai forma pământească şi stricficioasa a exis-tenţei omului.
Acest dintâi fel de frică, pe care tocmai am prezentat-o sub cele două forme ale sale,
constitute o virtuie14 pe care Adam a avut-o in starea sa primor-dială. Lntr-adevăr,
Adam era sortit să devinif nemuiilor prin hur, dar putea sa si moarîf, datorită liberului
său arbitm, dacâ s-ar fi opus prin acesta voinţei I'M Dumnezeu.'* De aceea, Dumnezeu
i-a zis lui Adam: „Din pomul cunos-tinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, in ziua
in care vei mânca din el, vei muri negresit!" (Fac. 2, 17). Frica - de a nu muri, ca şi de a
nu fi despăr-\\t de Dumnezeu - a fost unul din ire mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat
omului pentru a-l ajuta să-l pazească poninca şi sâ se ferească de urmările călcârii ei.

2» Al doilea fel de frică, pe care Sfinţii Părinţi o privesc ca putima. este o iirniare a
pâcatului strămoşesc."' Ea se manifesto întotdeauna ca aversiune a

" Ibidem.
'- Cf Sf. Maxim Mflrrurisiiorul. Rmpunswi ftftw TtiUme. I. PG 90. 269B. 1 Clement
Alcxandrinul. tie pildfi. scrie: „Frica de Dumnezeu... este... o fiicft lipsita de piitimiS;
ell nu »e temi de Dumnezeu, ci te temi sâ nu cazi ilin luirul lui Dumnezeu" {Sn-muite. II.
8. 40). Nu credein cîl aceastu este o virtu te pe care s-o fi iivut ACIJUH in slaicii SB
primordial;! ciici el era însufleţit de iubirca de Diunnezeu şi. diipâ cum spune Stantul
loan, „iubirea des'ivSt-sita" alungâ frica" (I In 4. 18). Cf, Sf. Isuuc Sirul, CuvitUe despre
iwvohiţâ, 38.
'" Cf. Sf. Maxim Mfiiturisilorul, Rospumuri către Talaxie. I. PG 90, 269B. IS A se
vedea. de pildu, Sf. Atunasie eel Mure. Tnaat despre inmipainx CuvCmtidui. 4. Sf
Gligotie Palama, Omilii. 29. PG 150. 369C; 31, PG 150, 388D. '"Cf. Sf, Maxim
MSrturisitorul, Itihpiimuri coire Takuie, I. PG 90. 269A.
187
Oeserterm, mariifestdrile şifehti în care se pirnlne bolile spirituaie

omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distwge existenţa, dar în cazul acesta
nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu, ci de existenţa sa de fiinţli
căzută, de care se alipeşte prin filautie. Sub aceasta formă, înainte de orice şi mai
întâi de toate, ea este frica* de moarle, dar nu din pricinile binecuvâniate ale
celuilall soi de frică. Ea capătă ce!e mai variate forme, pe care însă nu le vom
menţiona aici." Pentru a o caracteriza, vom spune, îm-preuna cu Sfâniul Maxim
Mârturisitorul, că ea face pane dintre patimile da-torate lipsirii de plăcere şi este
produsă ca şi ele de faptul ca iubirea de sine este răniUS de o suferinţă a sufletului
sau a trupului:1" omul se (erne sa* nu piardă - şi se teme şi de ceea ce l-ar face să
piardâ - un obiect1' din lumea sensibilă a cărui posedare (reală sau anticipat5 în
mod imaginar) îi oferă o anumilă desfatare sensibilă. Ideea sau sentimentul că îl
poate pierde naste în suflet o stare de rău şi de tulburare, ale cărei efecte omul le
resimte şi pe plan trupesc: „Uneori se înfricoşează mai întâi sufletul, alteori
trupul", dar oricum „de la unul trece şi la celălalt".20
Teama ca patimă vădeşte, în oricare dintre cazuri, alipirea de lumea aceasta, de
bunurile din ea şi de desfatarea simţuala de ele, şi iubirea vieţii de aici; căci omul
c<îzut crede câ viaţa aceasta i-a fost data ca să se bucure de toate plăcerile. De o
asemenea teaină ţine orice formă de teamă* de moarte, care nu este teama firească
de a nu-ţi pierde viaţa vfizuta ca dar al lui Dinrmezeu şi ca mijloc de înaintare spre
unirea cu El, ci este teama* de a nu pierde plăcerile Inmii. Această legătură
esenţialâ dintre patima fricii şi iubirea de viaţă po-trivit duhului ltimii - viaţă
privitit şi trăita cu totul trupeşle - este adeseori evidenţiată de învăţătura Sfinţilor
Părinţi. Astfel. Sfântul Isaac Siml scrie: „Când se aflâ cineva în cunoştinţa
trupeasca, se teme de moarte".?l în Pateric citim că un Bătrân a fost întrebat odată
de un frate: „Oare de ce imi este teamă când merg prin pustie ?". A răspuns acesta:
..Pentru că încâ trăieşti lumii !".22 lar în ulta parte: „Un frate l-a întrebat pe un But
ran: „De ce, atunci când ies singur noaptea afară, mi se face frică ?". lar Bătrânul i-
a spus: „Pen-tru că încă pui preţ pe viaţa în această lume".2'
In timp ce primul fel de frică este „după fire",24 acesta din urma, care este o
patimă rea, este „contrar firii" (napd Ototv)25 şi „contrară raţiunii" (no.-pdXiyyoc)-
2
'' Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia - care~l
făcea sa* rSimână fidel fiînţei sale autentice şi să-L iubească

T
Pcniru posibilele molive. vczi mai ales Sf. loan Dainyschm. Dogmatica, III, 23.
Cf. liâspitnsuii câire Talanie* Prolog. 1,1 Aici. cuvânttil obiect este hiat în
sensul său larg. iai nu ca lucru material. '"Sam, XX. 8.
'' CttviiUe despre nevtmifâ, 38. Cf. 63. "
Apofîeş-me, N 90. ^Ibidem, Bu IK
190.
;a Cf. Sf. Maxim Mârturisitorul. Dispuia at Pyrltus, PG 91, 297CD-B Ibidem. Sf. loan
Diimasclnn. Dogmatica. Ill, 23. M .Sf. loan Ditmaschin. he. cit. (Pr. D. Fecioru a
liaclus: „trildarea gfuulmilor" - n. dr.).
188
Frtca
pe Dumne/.eu -, acum fiindu-i frica să nu-şi piardâ fiinţa tui cea căzută şi să nu se
afle despărţit de lurnea aceasta, să nu-şi piardă viaţa dusă în cliip pă-limaş şi roate
plăcerile ei. în loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa dupS
duh, omul începc să se teamă de lot ceea ce-i primejduieşte extstenţa trupească şi
desfatările pe care !c culege din ea,

Frica de Dumnezeu şi frica „lumeaseă" nu sunt două atitudini deosebite prin


nature lor, ci sunt una şi aceeaşi atimdine fundamentală a omului, însă îndrcplată
spre ţeluri diferite. Accst lucru reiesc (impede din învaţătura Sfin-ţilor Pârinţi,
care arată cum una o exclude pe cealalta: dacă ţi-e teamă de ceva din In me
înseamnă câ nu ţi-e frică de Dumnezeu; şi, dimpotrivă, eel care se lcme de
Dumnezeu n-are frică de nimic: „Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va leme
decât numai de Stăpanul său. Dar cel ce nu se (eme înca de Acesta se teme şi de
umbra iui", scrie, de pildă, Sfântul loan Scărarul." De aceea Sfinţti Părinţi spun ca
teama ca patimă cstc înlesnită de „lipsa de rod a sufletului"/8 la care ajunge omul
cârid nu are Duhul eel dumnezeiesc sălăşlu-it in sufletul său: „... m-am temut,
cSci sunt gol", spune Adam după ce a caveat porunca (Fac. 3, 10).

La t'el ca toate celelalte patimi. frica este, pentru SfnHii Părinţi, o boală,2''
pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei
dispoziţii fireşti virtuoase într-0 patimă contrară firii), dar si din pricina
numeroaselor tulburari care o constitute si pe care le generează,
Mai întâi, frica vădeşte o relaţie patologică a omului cu Dumnezeu. Temân-
du-se să nu piardă ceva din bunurile lumii şi placertle ei, în loc de a se teme să
nu-L piarda pe Dumnezeu, şi deci pe sine, omul se desparte de Dumnezeu,
adeviiraful izvor al vieţii sale, pricinuitorul şi ţelul ftinţei lui, Cel care dă sens
existenţei sale şi îşi îndreaptă preocupările spre realitatea sensibilâ care devine
pentru el ceva absolut. După cum se vede limpedc, în aceasla" atitudine şi în
MIiii.il He sale nefaste regăsim întregul proces al păcatulut stramose.se.
In frică, Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii, ca
sens si centru al existenţei; El este negat, ignorat, respins ca proniator şi păzitor
plin de bunătate al fiecarei făpturi. Frica vădeşte amagirea în care a euzut omul
crezând câ a fost părăsit şi socotind cfi nu poatc sau ca nu trebuie sâ se bazeze
decât pe propriile lui puteri, fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu. „Un Bâlrân a
lost intrebat de un frate: De ce mă (em când sunt in pus-tie ? Şi i-a raspuns
Bătrânul: Pentru că te crczi singur şi nu vezi că Dumnezeu este cu tine".10
Amtntindu-ne câ Dumnezeu Se îngrijeşte pururea de noi (Ml 10. 29-31; Lc 12, 6-
7), Hristos însuşi risipeşte această amăgtre. Frica

Scam, XX, 10. ;-


ibidem. 9. B Cf,
JbMem, XX. 8.
Apoftegttut, Arm II, 17.
189
Dexcrierca, iimnifestmile şifetul îit cetre se ptoHtiC brtiiie spiritual?

este semn al lipsei de credinţă în purtarea Lui de grijă: „Pentru ce sunteţi aşa de
fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?", le spune lisus ucenicilor înspăimân-taţi de
furlună <Mc 4, 36-40).
Pe deasupra, frica mai vadeşte lipsa de credinţă în bunurile duhovniceşti. Câci
dacă omul le-ar iubi pe acestea, numai de pierderea lor s-ar teme, căci. dupăcum
spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, omul „nu trebuie să se leamă decât de o
sîngură durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti".31 Singure aceste bunuri au cu
adevărat o valoare absolută şi o importanţă vitaiă pent.ru om. Cel care îşi pune
credinţa în Dumnezeu, tacându-se părtaş învierii lui Hristos şi al vieţiî celei
dumnezeieşti, n-are a se teme nici pentru sufletul, nici pentru trupul sau şi nici
chiar dc moarte, prin care numai impul piere penlru o vreme, dar suflelul cu nimic
nu se vatăma (Mt 10,28; Lc 12, 4). Cel care se uneşte cu Dumnezeu allă in Rl
mulţLmea tuiuror bunâiaţilor şi nu se leme ca va fi lipsit de vreunul dinire
bunurile din lume,
A te leme, iarăşi, nu înseamnă numai a nu avea credinţă în existenţa darurilor
duhovniceşti, singurele adevărate, ci, în acelaşi limp, a te încrede în chip zadarnic
în bunurile materials a căror realitate. este amăgitoare şi care se tree ca floarea
ierbii, comori pe care rugina şi moliile le manâncii, iar hoţii le răpesc (Mt 6, 19;
Lc 12, 33). Şi pentru ca ele sum stricăcioase, iar el supus morţii, mai devreme sau
mai târziu, omul le pierde şi pe ele, şi desfătarea pe care i-o aduceau şi care, de
altfel, este lucru de rând şi de nimic faţă de bucuria pricinuită de bunătăţile
împăraţiei. în sufletul omului cazut se cuibareşte frica numai pentru că se lasă
înşelat de iluzoria realitate a lucmri-lor şi a placerilor din lume pe care le iubcşte;
dacă ar şti ce sunt ele cu ade-vârat, pierderea lor nu 1-ar afecta cu nimic.
Fiind lipsita de orice folos. frica se vâdeşte o data mai mult a fi iraţionala. Căci
omul nu poate să împietlice prin ea nimic din cele ce i se îmâmplă, nu se poate feri
de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admiţând ca ele într-ade-văr se vor
produce'}: „Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate sfl adauge staturii sale un cot'?"
(Mt 6, 27). SfAntul loan Damaschin arală că fricii şi grijii fara rost. pe care lisus
însuşi le condamnă. li se opune lipsa de grija plinfi de folos, a celui care se
încredinţează în orice lucru Proniei dumnezeieşti .*■
Caracterul patologic al fricii se aratS de asemenea in partea de imaginaţie, mai
mult sau mai puţin intensă\ pe care ea, in general, o implicii şi prin care omul
deformeaza realitatea, atribuindu-i laturi inexisiente. Astfel, in imagi-naţia sa
pericolele apar exageral de mari, iar pierderea unui lucru oarecare, iminentâ.1' Mai
mull, omul ajunge sfi-şi închipuie lucruri care nici nu existS. căci îmaginaţia sa
creează, anticipează şi face să se admitâ ca sigure, in present sau într-un viitor
apropiat, lucruri pe care nimic nu-l indreptăţeşte să creadă că se vor petrece in
realitate. Dc aceea, Sfântul loan Scărarul defineş-

" T&tcuin h Total iwstm, PG 90. 901 A,


12
Dogmuiica, II, 29.
'■' CT. Clement Alcxandrinul. Slromale, U. 8. 40.
190
b'rica

te asifel frica: „Frica lasft este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înain-le de
primejdie; sau ea este o simtire plină de tremurare a inimii, clălinată şi speriaulde
nenorociri îndoielnice".*4 Şi. observând cum frica face îndoielni-ce lucrurile cele
mai sigure şi mai evidenle şi cat de mult este amestecatâ" în aceasla tnchipuirea
omului. el adaugă: „Frica laşa este lipsa încredinţarii (în lucrurile de care eşti eel
mai încredinţaO"." Dar deformarea realităţii. neper-cepsrea a ceea ce există şi
perceperea celor inexistente sunt trasaiuri spccifi-ce delirului. Frica arată
întotdeauna că, în modul în care este percepul si trait reaiul, imaginalia domina
celelalte facultaţi sufleteşti şi le impune reprezen-tarile sale. „Spaima care duce la
încremenire este frica rezultata dintr-o mare închipuire". arată Sfăntul loan
Darnaschin."' Dar dacă frica sau spaima, chiar dacfi implies eel mai adesea mulră
imaginaţie, pot fi uneori motivate in mod obiectiv, majoritatea formelor de teamă,
şi mai ales neliniştea şi angoasa. se caracterizează prin lipsa oricSrei raţiuni
obiective care le-ar putea produce, prin dominarea părţii iraţionale din om.1'
Puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor
şi întâmplârilor sunt, sub imperiul fricii, paralizale. „Câci - găsim scris in Carlea
Tnţclepciunii lui Solomon - spaima nu este altceva (ară numai lepâdarea oricărui
ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată" (Int. Sol. 17, 11).

Zămislirea şi dezvoltarea fricii in suflct pot fi iscate şi prilcjuite de alte patimi


ale omului. Ea se arata a fi legată în primul rand de mandrie. Sfanlul Isaac Sinil
spune că: „eel lipsit de smerenie e lipsit şi de desavârşire. Şi cel lipsit de aceasta c
pururca înfricat".3* lar Sfâniul loan Scăraml arată că „su-llelul mândru este robul
fricii laşe, pentru că se bizuie pe sine şi se teme de zgomotele lucrurilor şi de
umbre".1,
I i i c a este legată şi de patima trfindăviei, cum ne aratâ Sfantul Simeon
NoulTeolog.40
In general, frica poate fi iscata de starea de păcat, aşa cum învaţă Sfântul
Apostol Pavel: ..Necaz şi srrâmtorare (ns'inişle, in fr.) peste sufletul oricărui om
care săvârşeşte răul" (Rin. 2, 9). Sfântul loan Gura de Aur spune: „Cel care
vieţtiieşte în pucat este îniotdeauna temător; şî după cum cei care au de străbătut
un drum înlr-o noapte întunecata şi fără lună tremură de frica, cu route că nu-i
ameninţa* nimeni şi nimic, lot aşa păcatoşii se tern tot timpul; cluar şi atunci când
nu-i mustră nimeni, conştiinţa lor încărcală îi face să se sperie de orice lucru, să se
ferească de toţi şi toate sa li se pară înfricoşătoare

".SVvmv. XX. 3.
" Ibidem
"' Dogmatiea, II. 15.
Ibuli'in. ' ('uvuiif despw
nevoinţâ, 21. "Scant. XX. 3.
te
Cet*223decapete.,^l,7Z
191
Dexcrierea. niamfestăiHe si j'ehil in car? St atomic UoiUv spirit'itnlr

şi înspâimantătoare, nefiind nimic care sa BU-i umple de nelinişte".41 Aceste remarci nu


se aplicâ numai celor care, dorind să traiască poirivit poruncilor sau eel puţin
cunoscându-le, le-au călcat şi, prin urmare, suferă mustrările conştiinţei, ci de asemenea
si celor care, trăind în afara credinţei şi în necu-noasterea poruncilor, au totuşi un
oarecare sentiment a! stării lor de păciitoşe-nie. Se pare chiar că starea de păcai trezeşte
frica, sub forma anxietăţii şi angoasei, cu atât mai mult cu cât omul nu are conşliinţa
limpede a păcatului său, Referindu-se la „frica sufleiului în care este o mărturie a
păcatului", Sfiintul Diadoh al l-oticeei îl sfătuieşte pe creştin să-şi mărturiseascîl chiar
greşelile cele fără de voie şi cele fără de ştiinţă. căci, spune el. „dacă nu ne vom
mănurisi cum trebuie şi pentru greşelile fără de voie. vom afla în noi în vremea ieşirii
noastre o oarecare fric;1 nelămurită".42
Frica, ca şi celelalte patimi, este direct legată de lucrarea diavolilor. Ei con-tribuie la
apariţia ei4* şi se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic penini lucrarea lor. caci le
este un bun aliat, dupâ cum arată Sfântul Diadoh al Foticeei, miii ales când este vorba
despre frica Icgaiă de săvârşirea păcatului.44

Pusilaniinitatea*

PusilanimitiUea (bXvyoyvxxa, SeiAAa) este adesea privită ca o formă a fricti.4^


având multe caractcristici comune. Totuşi ea are unele trăsaturi speci-fice şi în mod
repeţat i se acordă un loc aparte şi important, ceea ce impune să f'acem câteva remarci în
plus, care se referă numai la ea.
Pusilanimitatea ca palimă este definită de Sfântul loan Damaschin ca ..frica de a nu
izbuti, adică frica de nereuşită".4" Ea este caracterizată prin slă-biciune, lipsă de curaj in
faţa unui lticru care trebuie mdeplinii. Se deosebeş-te totuşi de laşitate, fiind ma» curând
timiditatc.
Sfînţii Părinţi o consideră boală. Origen o numără între patimile pe care cl Insuşi le-a
numit „boli ale sufletului , iar în Apoftegmele părintflor aflăm

r
- Omilii la loon. V, 4. Cf. Tălv.uirv In Pmbmil N2. 4. $
Cmviiu mri'licin IlHi </r VOpeiB. 100. " Cf. Sf. loan Seal
ami. Scam, XX, 9.
;' loc cit.
Acesi termen esle hadus in moduli foiinc feluriic in limbu româna. Astfel. Pfirintele
Feciorti l-a tradus ..nelinişte" (vezi DOgntatictt Sfantului loaji Damaschin, loc. rii. miii
jos): Pfirintele Sianiloac prin „frica laşă" (vezi Scant, loc. cit.) sail „lipsă tie bjlrbatie"
(Sf, Maxim, Ctipele despre dragaste, II, 70); Prof. David Popescu prin ..laşitate" (Sf.
loan Casia», vol. 57 din PSB), iar în Apoflegmtt, la locul cital ile Prof. Larchei. giisim
-Jenevire". iar in altă parte, .JmpuOnare dc suflct". Am păslral, de aceen, cuvantul
pusihii\imihiie. care, in principal. înscamna* micime de suflei si ciipiinde toatc întele-
stirile aiăiate mai su$ (n. Ir.) '' Sf loan Damaschin. Bogmalica. I I , IS. ** Ibidem, '
(hmlii fa Numerii. XXVII, 12.
l< )2
Frica
urmutoarea istorisire: „Un frate a venit la Avva Victor, eel ce pelrecea întru
tăcere in lavra lui, zicănd: Ce să fac, părinte, peniru că m5 biruieşte lenevi-rea ?
Zis-a lui bătrânul: Această boală, fiule, este sufletească".4*
Pusilanimitatea vădeşte îmbolnăvirea pulerii irascibile a sufletului (Guuoţ).
aşa cum arată Sfântul loan Casian.4"
Aceaslă patimă este de asemenea privită de Sfinţii Părinţi ca o forma de
nebunie; cum face, de pildu, Sfântul loan Gură de Aur,*' refcrindu-se la spu-sa
din Ride (14, 29).
C;i şi in cazul celorlalle patimi, pusilanimitatea îşi vadeşle caraclerul pa-
tologic in special prin aceea că este o alitudine nefirească, ce nu corespunde stârii
omului dinainte de cădere. Aslfel, Sfantul Apostol Pavel spune că ,.Dumnezeu nu
ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al îiiţelepciunu" (2 Tm I, 7).
In limp ce puterea despre care vorbeşie Apostoiul esle unul din Ire damrile
Sfântului Duh, care constitute chiptil lui Dumnezeu din om şi care îşi află
desăviirşirea în dobândirea asemănării cu Hristos, pusi-lanimilalea csle negarea
acesiei virtuţi. Ea a apărut în sufletui omului ca urmare a păcatului şi este cu totul
straină de natura sa autentică. De aceea Sfantul Varsanufie îl slatuieşte pe unul
dinire fiii sai duhovniceşti aslfel: „Zi fricii tale: Sunt strain de tine I .
Pusilanimitatea esle in orice caz. ca si frica, semn al Hpsei de credinţă.5" A li
lipsil de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu, în puterea Sfântului Duh.
care pururea îl sprijină pe ecl care-L cheama" pe Dumnezeu in ajutor. Unit cu
Dumnezeu şi primind Kami Său, îrnpărtăşindu-se de puterea Lui, omul nu are a
se leme de nimic alunci când vreu să facft ceva. Având credin-(3 ncclinlita* în
Dumnezeu, el poale, potrivit cuvinlelor lui lisus, să mule imiinii din loc,
Adesea. omul se (erne sâ acţioneze penlm că esle dominal de propria sa
imaginaţie. Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie esle, ca in cazul lutu-ror
formelor de frică, subliniată des de Sfinţii Părinţi. Şi în acesl caz, imagi-naţia nu
face decâl să deformeze realitatea, prezentand acţiunea pe care o are omul de
îndeplinil ca foarte grea, plină de primejdie sau cu roiul imposibilă, în limp ce, în
mod obieciiv, ea nu este deloc asa. Omul lipsil de curaj esle viclima unei amâgiri
şi chiar putem spune ca ajunge sa delireze, aşa cum aralâ Sfantul loan Scararul:
„Frica laşă (este o slabire a credinţei) arătatâ in aşteptarea plină de spaiină a unor
lucruri ncprevâzute (...) simiire plină de iremurare a inimii, clălinală şi speriată de
nenorociri îndoielnice" " Iar Avva Victor, in continuarea cuvinlelor cilate mai
sus, spune: „Precum celui bolnav

" Apoftegme, J 7.*>0.


' ('omorb/ri t/uhovniresti. XXIV, 15. A se vedea. tie asemenca. SI". Maxim Murlu-
risitorul, Capete despre draqosle, I I , 70,
m
OmUBiiaEvivt,XXB,$.
v
' Siri.uiri iliihttvuit-f\'ii, 31.
^: Sf loan Scararul, Strom* XX, 1:2.
*> Ibidem. XX, 2, 3.
193
Dest-rieren, manifestările $i f'elui in cure se prvthw holile spirinmle

de ochi, din cumplita durere, i sc pare că vede multă lumină, iîir celui sănfttos i sc
pare ca vede puţin, aşa şi eel slab la suflet, din puţintică încercare repede se
tulburâ, pârându-i-se câ este mare".54
Lipsa de curaj poate apârea ca o atitudine de copil, care stăruie în mod ncfiresc
la omul matur: „Frica laşâ, spune Sfântul loan Scararul, este o sim-lire
copilărească în sufletul îmbătrânit".58
Ea este în esenţâ legata dc patima chenodoxiei."' încât putem spune că „toţi cei
fricoşi sunl iubitori de slavă deşană"."
Pusilanimitatea il alienează pe om, luându-I cu totul în stăpânirea ei." Este o
patimă deosebit de periculoasă, fiindca blochează dinamismul omului, îi frânează
elanurile spre desăvârşire, îi încetineşte sau chiar îi paralizeazâ activiiatea şi inhibă
în multe împrejurări cxercitarea facultăţilor sale sufle-teşti. Ea se dovedeşte în
mod special dăunâtoare pentru lucrarea duhovni-cească. Este limpede că diavolul
are un interes special în a isca şi a întreţine această patimă, care tulbură sufletul şi-
1 împiedică să ducă la îndeplinirc cele ce are de tacut şi pentni care a fosl creat.*9

■ I.av.cU.
a
Scant, XX. 2. "
IbUiem. 57 Ibidem,
5, M Cf. ibidmn, I.
B
Cf. Aiwftrgnw. sciia alfabctică, Teodom. 3.
10

Chenodoxia

Chenodoxia (Keyofio^la), în limbaj curent numita" slavă deşartă suu vanitate, este o
patimă de cîlpetenie şi izvor de nenumârate alle boli ale sufletului.
SfAntuI loan Casian spune despre ea că se manifestă ,Jn mulle forme, câci are multe
feţe şi chipuri", dar că, !n esenţn, este „de două feluri",1 care sun! cele două trepte ale
sale.

I i Primul fel de slavă deşarta* e eel „prin care ne mnndrim penrni foloase maieriale
sail pentru lucruri care se văd".* Este cea mai obişnuită şi evidenlâ forma de
chenodoxie, care-l loveşte pe omul căzut foane uşor şi eel mai adesea. Ea const,i in a se
aiâta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care |e are sau pe care crede ca le are,
şi a dori să fie văzut, apreciat, admiral.' slimai. onoral, lăudal, într-un cuvânt sa fie
slfivit de ceilalţi oameni/'
Bunurile cu care, In acesl nivel, se mândreşte vanitosul sunt bumiri tru-pesii.s
piimAntesli,'' pentru care el aşteaptă de la oameni laude şi aprecieri.'
Vanitosul se poate astfel liluda, aşteptănd admiraţia celorlalţi, cu darurile sale
naturale," ca fnimuseţea (reală sau închipuili) trupului" sau a glasului,n de pilda, sau cu
puterea, chibzuinţa şi purtarea sa," ca şi cu tot ceea ce contribuie la o frumoasă
înfilţişare (haine luxoasel'î parfumuri. podoabe11 etc.).
El se poate lauda, de asemenea, cu îndemânarea sau cu priceperea sa intr-un anumil
domeniu. '"

( omorhm duJwviuces/i, V. I I
" lliii/i-w.
1
Sf. Grigorie eel Mare. ComeiiUtriit ta luv, VIII, 43-44.
* Cf. In 5, 44; I Tes. 2. 6. Sf. Vusile eel Mure. Rtgulih min, 36. AţmjU'gnw, N 479. Sl'.
Varsanufie şi loan, Sctisort ilnlit/vniceşti. 460; 261. " Sf, loan Casian. Convorbiri
duhovnlceşti, V. 11. ■'Cf. Fil. 3, 19.
1
Cf. loan Scaianil. Sram. XXI, 6. J Cf ibid.. XXI, 24. 29: XXV, 21. Avva Dorotei.
hivoţolun de mflrt jblositoarr. II, 7.
( I Avva Dorotei. loc. tit. 1
Ibidem*
1
Sf. Maxim Mămirisitorul, Citpete despre dmgmte. III. 84. Sf. loan Scaranil, Scam.
XXI, 5.
13
Avva Dorotei. invauilim de sttfletfotosiUxirv. II. 7. Sf. loan Scaranil. Scam, XXI, 4; 5. 1'
Si', loan Scaiarul. Scam, XXI. 4.
,l
Avva Dorotei. invtifiiluri de suJJel folositocire, II. 7. Sf. loan Gun'i dc uur. Despre
tltttva deşurtâ, 13.
195
Desnixreit, tiumifexUhile fifvlul in care se /troth" holile spiritual!'

Chenodoxia îl face pe om să se fălească şi să se vrea admiral pentru bogă-ţiile


şi bunurile maleriale pe care le-a dobândii. Din această pricinii, ea poate fi un
puiernic imbold pentru palima arghirofiliei, care, la rându-i, naşte şi sporeşte slava
deşartl Aslfel. Sftuitul Maxim Mârturisitorul scrie: „Slava de-ştliffi şi iubirea de
arginţi se nasc una pe alta, Cflci cei ce iubesc slava deşarta sc silesc să se
îmbogăţească; iar cei ce s-au îmbogâţit doresc s5 fie slăviţi".1^ Vedem că gustul
pentru lux şi fast este legal de ambele patimi; trezit de che-nodoxie"' şi
presupunând arghîrofîlia, odata" satisfăcui, le face pe amândouă să sporească,
Adesea chenodoxia îl lace pe om sfi riivneascâ la situaţii şi ranguri sociale
înalte.17
Aceustă patimă îl impinge să doreascS puterea sub toate formele sale;18 atunci
ea se însoţeşte şi pune în lucrare alte două paiimi, pe care Sfinţii Paring le numesc
„iubirea de stăpânire" (GiXapxla)1'1 şi „duhul iubirii de stâpa-nii*e". Este limpede
că eel care deţine puterea, robit de slava deşartft, va căuta lauda şi admiraţia
oamenilor şj se va şi strădui întotdeauna să placfi aceslora, pentru a întreţine şi a
le spori admiraţia şi pentru a păstra puterea şi foloasele care-i vin de laea.
Mai subi:ila\ pentni câ ţine mai puţin de cele materiale şi de cele care se văd.
deşi e lot atât de răspândita ca cea dintâi, este chenodoxia care constâ în
îngârnfarea cu calitîlţile iiUelcctuale (cu inteligenţa. imaginaţia, mcmoria etc., dar
şi cunoştinţele dobândite, cu înalta învaţfuunV cu o bună stapânire a lim-bilor, cu
talentul de a vorbi sau a sprie bine etc.),33 Cautând sa obţină peiiu toate acestea
admiraţia şi laudele celorlalţi. Ambiţiile în domeniul inteleciual şi cultural, ca şi în
eel politic sau financiar' sunt eel mai adesea produse de această patimă.

2) A doua formă de chenodoxie, aşa cum o aflftm descrisă la Sfântul loan


Casian, este cea în care omul se mândreşte „pentru cele spirituule şi ascunse, din
dorinţa de laudă deşurtă".*2 La monahul in care mai staruie încă patimile, ea st£i
alături de primul fel de slavă deşarta; iar dacji s-a lepitdat cu lotul de cele lumeşii,
ia locul acesteia. Pentru el, slava deşarta constă in faptul cu se

1
Capttedespre dmgoste. III. 83.
B
loan ilin Singurătatc, Ditdogdrsprem/lei şipatitrâlt ottwuqti,ed Huusheii;, p. 55,56.
'■' Sf. Maxim Mărliirisitorul, Capet* despnt dragosfe. III. 84, Cf. Avva Doroiei,
IwoiâSuri de fmflel fohsitmiic. II. 7.
Ih
loan ilin Singuritlate, lo<:. <ii
■' Cf. Sf. Grigorie de Nyssa. Desprefeciarie, IV. 5.
D
Cf. Sf. Muxini Mfuturisitorul, Oxptfy despre dmgoste, III, 84. Sf. loan Scflrurul.
Scare, XXI. 24.
I T. Sf. loon Hrisosiom. (Vine Staghirie Ascend. II. 3,
--' Convi/rbiii duhovnicesti. V, 11.
1%
OwnodoxUt
mânilreşte în sineu lui sau inaintea oamenilor cu virtuţîle sale şi cu asceza sa,
aştepuînd pcniru aceasta adiiiiraţia ŞÎ laudele celorlalţi." Mai ales atunci când
omul se luptil împoiriva patunilor şi când puiie în lucrare virluţile contrarc lor,
este i jîzboif de acesr $o\ de slavS deşarta. De aceea Sfântul loan Scârurui arala
ca „duhul slavei deşarte (se bucură) vâzand îjimulţindu-se virtutea"'4 şi sptme că.
dupa cum „fumica asteaptă să sc ispriWeasca slrânsul grâuJui, si Slavfl deşarta
aşteaptă sa se adune bog&ţia (duhovnîcească)".2* Evagrie eon-Statâ şi e] c-3
„dupa ce a biruil omul loate gândurile, se ive.sc acestea douâ: cel Bl l;ivci dcşart*
şi cel al niândriei"-'' şr, ]a fel, „gândul acesla (al slavei de$ar-ic) ilfac să crească
loţi dracii, dnpâ ce au fosl biruiţi" ~T Tot aşa şi SFântul Maxim Mămirisilorul
scrie: „Când birui vreuna dintre paiimile mai necinsti-te, lie pildâ' lăcomia
pântecului sau curvia sau mânia sau lăcomia. îndată se repede asupra ta gandul
slavei deşarte".^ Aşa se face câ cheiiodoxia poate lua locul (uturor celorlalte
palimi în sufleiul omiilui.

Aceastâ patima arc o putefO neobişnuita". Caiactenil ei subtil,3" capaoilatea de


a imbrăca nenumărate forme,'" de a se sirecura preiiitindeni şi de a alaca omul (-1
in mate pârţilo o fac greu de sesizat şi de recunoscui" şi fbarte grcu de com-
bniut.'"' inlr-adcvâr, orice lucru poate lî pentru om prilej de slavâ deşartâ; Evagrie
se aratâ iiimit de dibâcia diavolilor de a profita de această stare de fapl,'' dând şi
exemple lipice,'*1 ca şi Sfăntul loan Casian'* şi SfânCul loan Scărarul. „Frumos
înulţişeazâ bătrânii natura acestei boli - spune Sfâniul loiin Casiun - CAJKI o de-
Btriu in felul unui bulb de ceapâ, pe care, înJănirândii-i-se un înveliş. îl ar'li aco-
peric de allul. şi lot aşa. oricăte foi îi scoţi, lot iitâlea îi descoperi dedesiibf "' lar
Slauiul loan Scflrarul scrie astfel:,,ln toate striUuceşte soarele cu imbelşugare. Şi
de toate străduinţcle se bucurâ slava desartâ. De pild.î: sunt stăpânil de slava dc-
şaitfi când postesc; dezlegându-1, ca sfl nu fiu cunoscur (ca posiiror), iarăşi mâ

' Cf. ,Sf. Mnxiiii Muitncisitoiiil, Cnfwti- desprt dragpste, III, 84. Ev»grk\ Tratatui
Bmctic, 13; ofi 31.
' sv„,w. XXI. *
*tbtd«in, *
(T (>(//.;.• d&prtdeostbireapatlrtdtoryiagtindurilor, IJ,
'' ('apefe desprv deosebirea patimifor jti a gândurifor, 13. *
Capgţe desprv dntgoste, III. 59,
''' Cf. Ev'iigrie- Vmuttul jmirfu: 13. Sf. loan Casiun. Aşezdmiiitete mâru$Sftreţtit XI. I.
Rftguia -Sf. Nil Sorskr. V.
'"Cf. SI', loan Casian, AşfZ/iinintele ittâtuisiireşii, XI, I. 3, 4. Evagrie. Scrismi, 51, Sf.
loan Scdranil. Scant, XXI. 5.
': Sf. loan Casian. Aşeztmiintele nuliuhlireşli. XI. I.
'* Ibidem. 4. Evagrie. Tratatuipractic, 30.
' ibidem
11
Aşrz/itwii/r/r' nuhitistirt'fti, XI. 4.
*'h>, ,il'.. 5.
197
Descrierea, tiuinifeslâtilc .yifehtl in care se produc Iwlite xpirituale

sliipâneşte slava deşartă, pentm modestia mea; îmbrăcându-mă 'in haine luxoase,
sum biniit de ea, schimbându-le în haine nearătoase, iarăşi sum stăpaiiil do ea;
vorbind, sunt biniit de ea; tăcând, iarăşi sunt biniit de ea. Oricum voi amnca acest
glob cu trei coarne. totdeauna until stă drept şi el e eel din centra".17 De Defies,
conchidc Evagrie, ,,greu se scapâ" de gandul slavei deşarte. Căci ceea ce faci ca să
te curăţi dc el devine pricin;1 pentm aliă slavă deşartă"." Şiretenia che-nodoxici il
impinge pe om ca, paradoxal. s?i doved&iscă zel în ncvoinţete asceti-ce?9 să lupte
cu râvnă împotriva altor patimi.^ să practice virtuţile-,41 să dobân-deascfi unele
hurisme.42 Trebuie spus limpede că orice forma de asceză impul-sionată de
mândrie se dovedeşte într-un sfârşii cu tolul deşartă şi lîpsiul de orice rod;'" la fel
si virtuţile, dacâ sunt „adăpate de umezeala noroioasă a slavei deşarte şi prăsite de
dorinţa aratarii şi gunoite de lauda*.... îndata se usucif,*4 iar harisme-le sunt
înşelătoare 4> Astfel se pot vedea oameni care ajung la stralucile lucrări
diihovniceşti mânaţi de slava deşană, dar care „după ce se retrag dintre oameni in
viaţa călugarească... nu se mai mdeletnicesc cu nevoinţa lor mincinoasă şi prefa-
cută de mai înainte..., căci n-au puiiii rodi plantele umede în locurile nevoinţei
aspre şi lipsite de apa slavei deşarte,\4'J Mai mult, bunurile duhovniceşti astfel do-
bândite nu numai că sum lipsite de orice preţ înainlea lui Dumne/eu. dar sunt
„socotite de El la fel ca furtul. nedreptatea şi celelalte man pacate", cum aratfi
Sfantul Macarie Egipteanul,"'7 cure aminteşte spusa Psalmistului: „Dumnezeu a
risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps. 52.7)."*
Ca şi in cazul uiluror celorlalte patimi, omul primeşte din slava deşartă o
plăcere4'' care-l ţine legal dc ea şi pentru care este gata să facS si, paradoxal, sfi
sufere orice.*0 Din pricina acestei puternice placeri care-i susţinc iubirea de sine51,
omul se lasfi cu tolul înrobit de slava deşartă.SÎ

* Scam, XXI. 5.
a
Tratatul practic, 30.
' Avva Doroiei. fiivăfăiurt de KUJU'I fohsitvare, II. 7.
*' Cf. Sf. loan Scăranil. Scam, XIV, 10; XXI. 25, 27; XXVII. 45.
41
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii diifuntiiceţli (Col. 11), V, 10. Sf. loan Scararul.
Scam, XXI, 25. Avva Dorotet. hivâfături de uijlet folwiutare, U. 7.
"; Cf. Sf. loan Scârurul. Scum. VII. 29.
"a.ibidem, II, 10.
" Sf. loan Scararul. Scttra, II. 10; XI. 35.
*' Cf. ibidem, vn. 29.
''' Ibidem, II. 9. 10. Apofiegme, N 550.
7
ParaftazA in 150dc capete..., Cf. Omilii ththovniceşti (Col. II), V. |0; LIV, 2. 48
A se vcdeii, de asemenea. Avva Amtnona, Epistole. III. I 2.
*9 Cf. Sf. loan Gură dc Aur, Despw slava <lc,?ttrtti. 13. Sf. Marcu Ascetul, Episto/ii
cărre Nicolae Monahtd, 3. "'Cf. Sf. loan Gurade Aur. (VineSiaghirie Ascetul, II,
V
" Cf. Sf. Muxim Mârturisiiorul. Kaxpimsnri cot re Ttdmie. Prolog.
■ Cf. Sf. Grigorie de Kyssa. Desprefeciorie, IV. 5.
I9H
Chenadoxia

Chenodoxia este privila de Sfinţii Părinţi ca o boalâ" şi o formă de nebu-nie.M


Sfântul loan Gură de Aur, de pilda. spune limpede: „Slava dcşană esie un soi de
nebunie {jictyici TÎC feaiu» tiKei>ooof;icO''.** El arauV' că însuşi Apostolul Pavel
învaţă c;l cste o nebunie să se laucle omul pe sine însuşi (cf. 2 Cor. 12, 11) şi mai spune
că duhul slavei deşarte îl scoate pe om din fire. iar dupiî ce a pus stăpânire cu lotul pe
suflelul lui „îi lulbută minlea şi-l face s«l aiureze"."
Caracterul pato logic al siavei deşarfe, ca şt în cazul celorlalte patimi, line în mod
esenţial dc faptul că ea constă" în pervertirea unei atitudini fireşti si normale, prin
îndepărtarea de la exerciiarea ei „potrivit naturii", deci menirii ei lireşti, ajungând să se
manifeste înlr-un mod cotitrar iiaturii. Căci Dumne-zcu a sădil in firea omului să tindă
sprc slavâ, dar omului unil cu Dumnezeu îi era menilă slava dumnezeiască, iar nu cea
de la oameni, pe care o caută omul înrobit de patimâ şi pe care Părinţii o numesc „laudă
după irup" (cf. 2 Cor. II, 18). „Nu slava (e rea), ci slava deşarta", scrie Sfântul Maxim
Mărtu-risitorul, afîrmând acelaşi lucru pe care l-a spus despre toale eelelalte palimi.
amime că iese din „reaua întrebuinţare, care vine din negrija minţii de a cultiva cele
fireşti'V* după ce mai înainte arătase că „păcatele ne vin prin reaua înirebuinţare a
puterilor sufletului".*"' Sfântul loan Sciirarul învaţii la lel, spunflnd ca „prin fire se află
în suflet poftirea slavei, dar a celei de BUS. Aceastâ deosebire între cele doua" feluri de
slavă, cea care vine de la Duinne-zeu şi cea care vine de la oameni, se face in
majoritatea textelor care se rele-rfi la chenodoxie/'1 O aflăm limpede exprimară in
Evanghelia diipă loan (In 12. 43); Sfantul Apostol Pavel se referă la ea in mod implicit
atunci când spune că „întni Hristos lisus" se lauda şi ca a te lăud a în afara Lui este pri-
mejdios lucm (Filip. 3, 3; Gal. 6, 14). Sfântiil loan Scararul arată şi el ca ..este o slavă
care vine de la Dumnezeu: «Pe cei ce Mă slăvesc, zice, îi vqi

Cf Sf loan Casim Ayezâminlele niaiuhti resit. XI. 4. -Sf Maxim Martin isitorul. Ce/e
200 de Capete despre vanoşimţa de Ditnmeieu \i mmoiiuu iiitivpiirii..., I, 27;
RăsputlSUfi către Ta/asie, 56, scoliu 8. Sf. loan Gum de Am, Oniitii la Mates. XIX. I.
Sf Gligorie de Nazianz, Cuvtmtâri, II, 51. Sf. loim Scararul. Scam, XXV. 21. Origen.
Ciivâni despre mgârsiine, 19. Avva Ammona, Eplstote, XII. 5.
51
Cf. Hernia, Pastoral. Pilda VII. 4. Sf loan Guru dc Aur. (alre Staghirie Ascetltl, II.
V.Omdii In Evrei. XXI, I4, Oniitii la Atatei. III. 5; IV. 10; Despre slava deşartă, 8. 16.
SI. Maxim MărturisiLorul. Capete despre dragoste. II. 59. Sf Gligorie de Nyssa. De
spre feciorie, IV, 2. Sf. Gligorie eel Mare. Comentaiiu la low VIII. 43. Sf Simeon Noul
Teofoj:. t'alehece, XVII, 85. Sf loan din SinguruWte, Despre suflet si patimiie
ometiesri. cd. Huiisherr, p. 52. H Despre tlava deşartă, 10.
lâlaihe la Psatrmd 130.
Despre slava desart/i, 2. v r
apeie despre dragoste, I I I . 4. "
Ibidem, X "Scam. XXVI. 41.
în afara textelor citale mai sus. a se vedea Sf. Simeon Noul Teolog. Disctirsuri
0MW.L 12. 194-195,
199
besctierea, tnanifestările ,\i fflul in cctfV St produc botiU' Spiritual*

sliivi» (I Regi 2, 30). Şi este o slavă ce urmează din răutatea diavolcască".65 „Cei
ce se laudă, în Domnul să se luude", învaţă în două rândiiri Apostolul Piivel (1
Cor. I. 31; 2 Cor, 10, 17). Slava pe care omul o primeşte de la Dumnezeu prin
participare la slava I.ui în unire cu Hrisios este ..singura mă-rire adevârală", scrie
Grigcft.63 Este singura reală, veritabilă, absolută, eterna. Este, pc de alia parte.
singura care tine de menirea firească a naturii omeneşti şi singura pe masura
măreţiei pe care Dumnezeu a voit s-o dea omului. Ea este, spune Sfânlul loan
Gura de Aur, adevarata slavă, care i se cuvine pen-tru ca este om şi are suflet viu
l

îndepurtându-se dc Dumnezeu prin păcat, omul a încetat totodata sa mai lindă


spre această SÎavB, la care era menii prin firea lui; conlimiând însâ, prin însăşi
aceastfl fire, sâ ravneascfi slava, şi-a căutat în Ivinic;» niateriala impli-nirea
acestei dorinţe care stăruin in el. Şi accaSta slavă a lumii. „lauda dupâ imp", a pus-
o în locul slavei cercşti şi duhovniceşii. pe care mi mai este în siare s-o vadă şi s-o
dorească. „Au uilat cS sun( oameni şi de aceea merg de colo-colo, strangându-ţâ
din altă parte o slavă plină de batjocunT', spune Sfântul loan Gură de Aur.' ,s
Câutarea slavei lumeşti se vădeşte a fi o încerca-re deşartă de suplinire a slavei
celei cereşti pierduie prin păcat şi a virtuţilor, prin care omul, unindu-se cu
Dumnezeu. se poale face partaş al slave] dum-nezeieşti. Awa Dorotei scrie aslfel
cfl „cei ce poftesc slava sunt asemenea iinui om gol, care voieşte punirea să afle
un pelic mic sau orice allceva ca să-şi acopere uraţenia lui. Aşa şi cel gol de
viiHiţi caută slava oamenîlor". fn general, chenodoxia apare ca pervertirea, adică
devierea patologjcă a înclî-nării fireşti a omului spre slavă, şi ca un comportnment
palologic de substi-tuire, rezultat al unei fruslrfiri ontologice. Faptul că este vorba
aici de o ace-eaşi tendinţă îndreptata în sensuri diferite, iar nu de dou3 lendinţe
esenţial deosebilc, care ar putea sta împreună în sufletul omului, reiese din
afirmaţiile SfmţiJor Părinli, care subliniuză că întotdeauna căutarea slavei de la
Dumnezeu şi a celei deşarte se împatrivesc una alteia şi c;i una o sooale afara pe
cca-I;illâ, iar sporirea uneia înseamnă slăbirea celeilalte.67
Chenodoxia consrituie şi înir-un all sens o pervert ire a firii, cuvânlul fire de-
semnând aici toale bunurile pe care omul le-a primit de la Dumnezeu, fie că esie
vorba despre însuşirile sale naiurale sau de calitâţi (Jobândîte, sau despre virtuţi.
sau chiar de bunurile materiale pe care le posed;! Folosindu-se de loate aceslea
peniru propria lauda, in loc de a se sluji de ele spre slava lui Dumnezeu, omul.
spune Sfântul Maxim Marturisitorul. „falsified firea şi însăşi virtutea".6" Si, adau-

Srtim. XXI. 28.


('iivttiil ttetptt rugticiune. 19.
M
Otnilii laMatei. IV. 10. tf
IhUu-m.
'"'' tmăţâturi eh- suflrt folmitvare, II. 35.
"7 Qf, Sf. loan ScSrunil. Scam, Cuprinsul pe scurt ill luluror eclor mai îniiinic spase. 32.
" Răspunsuri dire Talasie, 64. PG 90. 7I6B.
200
Chetiinhxia
gă el, amestecând mândria cu slava deşartă, se ujunge la îngâmfare, prin care
omul „de la fire se înstrăinează. folosind toate ale firii împotriva firii şi stricând
frumuseţea si bunu tntocmire a firii prin reaua lor întrebuinţare".''''

Chenodoxia îl aninc-a pe om în amăgire şi delir, acestea fiind efecte palologice


liindumerUale care-i îndreptfiţesc pe Sfinţii Părinţi s-o numească „nebunie".
liu arată, spun Sfinţii Părinţi, câ omul a încetat să mai creada in Dumnezeu'" -
după cum învaţa Insuşi Domnul: „Cum puleţi voi sfi credeţi când pri-niili slavâ
unii de la alţii, si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cău-taţi ?" (In 5, 44)
- şi că s-a alipit cu totul de lume:71 eel înrobil de ea începe sii se încreadă în
oameni. de la care asteaptă slimă, admiraţie şi laude, şi în lot ceea ce ar putea să
trezească în semenii sâi astfel de atitudini în ceea ce-1 pnveşte. De aceea Sffuici.it
loan Scărarul il mi me sic pe iubitorul dc slava deşartâ „inchinâtor la idoli".7-' ca
şi Stantul Macarie Egipreanul.'1
La originea chenodoxiei, spune SITintuI loan din Singurătate. stă „neşliinţa
yicţii acesleia",74 care naşCe amăgirea în sufletul celui iubitor de slava deşartă. înrr-
adevar, acesta nu cunoaste nimicnicia acestei slave şi a lucmrilor cu care sc
mândreşte, acordându-le o importanţă pe care ele nu o au in realitate,™ El se
poarlii ca şi cum aceslea ar avea o valoans absolută şi etcniâ. fa limp ce ele sunl
cu tolul stricacioase şi trecătoare. El nu şlie că singură slava dumnezciascâ* este
dcsăvârşită şi veşnică şi ca numai temeiurile duhovniceşti de lauda în Domnul
sunl singiirelc cu adevarut teale. Aşa găsim scris la Sfâmul loan din Singurătate:
„Deoarece oamenii nu înţeleg câl dc stricăcioase sunl bunurilc acestei vieţi şi sla-
va can; vine de la ele şi peniru ca nu văd mareţia lucrurilor lui Dumnezeu, nici
înţelepciunea Proniei Sale, nici micimea firii omeneşlj, care de îndatiî ce a inflorit
se ofileste şi piere Inainte de a prinde putere, şi mai inainte de a se înnlţa se sme-
reşte; care este supusft schimbării, şi toate cele pe care le lace se deslramfl şi st-
naniiesc; şi pentru ca nu cugeta la toate acestea, poftesc laiide unii de la alţii si n
.in atftui înţelepciune cât să-si spiinu; La ce bun şi cât preţuieşte măndria care mă
înrobeşte şi pentru care mă bucur mai mull de vederea oamenilor decât de a lui
Dumnezeu, iar laudele de la ei îmi siint mai pe plac decât cele ale lui Dumnezeu,
iar slava de la ei, mai presus decai slava de la Stăpânul tuluror, şi pentru ce lepăd
mărirea ingcreasc^ pentru onorurile omeneşti ?",7' fnsuşi numele acestei patimi
arată că este dcşartă, stricacioasă, pieritoare şi de nimic, ca şi lumea, al că-
reichiptrece(l Cor. 7, 31) si din care se hrăneşte, pecareSfinţii Părinţi, urmând
Prooroctilui Isaia, o aseamănă cu floarea ierbii (ls 40, 6-7), cu visurile, cu umbra

"' Ibidem.
w
Cf Sf. Nichita Scithtittil. Cete 300decapettt..,, I. 14.
' Cf. Sf. loan Scăraful, Sr.ara, XXI. 26.
' Ibidem, 6.
'* OiHitii duhovnlct&l (Col. 111). XXI, 3, 2.
'* Dialog dfAjii-e sitjtet fî patimUe omeneşit. ed. Haushenr. p. 52.
*01 Sf. Nichitii Siitliiit.il. Celt 300decapete,.., I. 14.
?l
Un: clt. Cf. p. 54.
201
Oescriereo, itiaiiijrstarilr jtt fi'lul in mre St prvihu bolile spiritual»

şi cu toate celelalte lucruri repede trecăloare şi nestatomice. „Peniru ce oare, Î11-


treabă Slîintul loan Gum de Aur, fugi dupa umbre. în loc sa te ţii de adevăr ? De ce
cauţi cele stricăcioase, şi nu celc care rămăn în vcci ? (...) Lasa fumul, şi umbra, şi
iarba, şi pânza de păianjen şi loale cele care nici nu pot să-ţi spun în cuvin-te cat
sum de trecătoare si de nimic !".77 „Lucrurile omeneşti, mai spune el, sunt ca
praful şi pulberea, pe care le spulberă vannil; ca umbra şi ca fumul; ca frunza
căzută, pe care orice adiere o misca din loc in loc; ca floarea, ca visul. ca o boare
irecatoare; ca pana care zboară prin aer, ca apa care curge; şî chiar mai putin decât
toate acestea",™ Nu ne rămâne decât să subliniem caracterul patologic al alipirii
de toate aceste deşarte şi amagitoare realitâţi pământeşti. „Toate onomrile şi
măririle din lume nu sunr altceva decâl vorbe şi numai vorbe (.„). Cum poare fi
atunci omul atât de nebun încăt să alcrge după vorbe goale şi să iubeascfl fantas-
me de care ar trebui mai curând sâ" fugfi? (...) De aceea, văzand de câta nebunie
este plină viaţa noastra\ plânge şi suspina* Proorocul; şi dupăcum iin om, dacS-1
vede pe un aliul lepădănd liimina şi dorind înlunericul, l-ar întrcba de ce face o
asemenea nebunie, tot aşa şi Psalmistul întreabă pe cei rătâciţi: Penl.ru ce iubiţi
minciuna şi căutaţi deşărtăciunea T'.79
Chenodoxia oferâ* o viziune deliranta" asupra realităţii, căci, sub stiipânirea eî,
omul nu mai priveşte ca adevărate, de preţ şi importante cele care cu ade-varat
sunt asa, socotind astfel cele care sunt cu totul Hpsite de orice valoare; viziunea sa
asupra lumii este rulburată şi vede lucmrile de-a-ndoaselea; min-rea se înşală în
aprecierile pe care le face cu privire la lucruri în asemenea măsunl încât pare
cuprinsft de nebunie. Sfiintnl loan Gurii de Aur spune lim-pede că eel atins de
această patimă îşi pierde luciditatea şi nu se deosebeşte cu nimic de un nebun,""
Perceperea deliranta a realităţii ca efecf al chenodo-xiei apare adeseori în viaţa de
toate zilele. sub tbrmele celc mai grosolane. Sfantul Maxim, tie pildă, arata că
„precum parinţii trupeşti sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei nflscuţi din ei...,
şi copiii lor, chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs, Ii se vor părea cei mai
drăgălaşi şi mai frumoşi din-ire toţi, la fel minţii nebune îi vor părea gândurile ei,
chiar dacă vor fi cele mai prosteşti, cele mai întelepte dintre toate",*1
lar aceasta nu este adevarat numai când e vorba de primul fel de slavă de-şartă,
Căci şi sub stăpânirea celei dc-a doua omul ajunge la o cunoaştere deliranta, mai
ales în ceea ce-l priveşte. Căci, aşa cum spune Sfântul loan Scă-ranil, ea este o
patima amăgitoare, care pe toate le schirnbă şi le strîimbă.112 Prin ea omul îşi
atribuie calirăţi şi virtu(i pe care nu le are, dar nu-şi vede

77
Omitir la cuvintele: „Sti nu le temi... " (Ps. 48, 17), I. I.
" OtnitU h F.\>rei, IX. 5. A se vedeu. dc asemenea, toatfi aceasfă omilie. ca şi Omilii
la
Malei, LXV. 5.
" Omitie la Psahtuil 4, 6.
m
Caltheze btiptisnwle* V, 6.
s
Ciiftetf t/expre tlmsoste. 111. 58.
'V«m.XXI.2.
202
Clumodmia
pScatcle şi palimile ce-i zac în suflet."3 Tot aşa se amăgeşte omul şi atunci când
lie mundreşte cu vîituţile pe care într-adevâr le-a dobândtl. Căci, pe de o pane, el
se priveşte pe sine ca izvorul şi deţinătonil acestor virtuţi, în vreme ce ele sum
darul lui Dumnezeu şi numai Lui îi aparţin cu adevărat;*4 iar pe de aha pane,
după cum arată Sfântul loan Scărarul,*3 de îndata ce omul se laudS cu vinutile
sale, el încetează de a mai fi virtues, ajungând să se mân-dreasc8 cu un luciii pe
care 1-a pierdut.

Chenodoxia ÎI impinge pe eel înrobit de ea în tot felul de rele. Cei care


lucreaza binefe aşteptand să fie slăviţi de oameni cu adevărat şi-au luat plata lor,
învaţa lisus (Mt 6, 2); El îi deplângc pe aceştia, spunând: „Vai vouii, Cftnd toţi
oamenii vă vor vorbi de bine" (Lc. 6, 26). „Că Dumnezeu a risipit Oasele celor ce
plac oameni lor**, arată Psalmistul (Ps. 52, 7). „întristările şi durerile urmează
slavei deşarte... fie in timpul de fata, fie m eel viitor", scrie Sfantul Maxim.1"' lar
Sfantul loan Gurfi de Aur aratâ ca* „alergaiea după ono-ruri pricinuieşte inari
rele'"17 şi, vorbind despre câutarca locurilor de frunte sprc dobândirea slavei
deşarte, spune că „aceaslă patima* e tiranică".68 Sfântul Diadoh al Foticeei, in
ceea ce-1 privesle, arată că duliurile rele folosesc iubi-rea de slavfi ca prilej
penini răulatea lor şi prin ea, „ca printr-o oarecare portiţâ intunecoasă, ei izbutesc
să răpească sufletele".w
Această patimă nimiceşte pacea launtrică,90 tulburând sufletul în felurite chi-
puri. Sfantul Isaac Sirul arată că ea e pricină de „Uilburare neîncetatS si de ames-
tecare a gflndurilor".'" lar Sfantul Marcu Ascctul spune: „Când vezi vreun gam!
cft-ţi fagăduieşte Slflva omeneascâ, să şâi sigur că-ţi pregăieste tulburare","
Mai înlâi de toate iubirea de slava ÎI face pe om sii caute cu orice prcţ
admiraţia şi laudele semenilor. Aşa se face că sufletul lui e plin de nelinisie şi
neconlenitS grijă, iar el se agită peste măsură penlru ele. Dacfi nu le dobiln-deşte,
atunci neliniştea lui sporeşte şi mai mult. Adeseori eel iubitor de slavă deşaită nu
numai că nu primeşre atenţia şi admiraţia astcptate, dar ajunge la un rezultat cu
tolul contrar: „Slava deşartă, scrie Sfantul loan Scărarul. "ui loc sâ fie pricinâ de
cinste, de multe ori e pricina" de necinste , lar Sfantul Mar-cu Ascetul spune:
„Când vezi pe cineva îndurerat de multe oca>i, cunoaşte CS, după ce s-a umplut
de gânduri de-ale slavei deşarte, seceră acum cu scâr-

'" Acesl punct dc vedere va fi dezvollat in capiloliil consucrai mandrici.


Sam», XXI. 8. " ('apete despre
dragoste, II, 65. " OmtlU In Matei.
LX1I. 2. w/Mfem,iXV,4 n < "uvâni
ascetic tn too d? capete, 96.
* Apofle&iw. Vin.6. ' Citxiiiie
iti-.sjirt' iit'vohilii. 2.Y
': D'-s/nr tegea duhovnicecucâ, 90. Scam.
XXI, 19.
203
DeiCtitna, numifestâriltf şifchit hi rare se pnXfac holt/* spirilitn/f

bă spicele scminţelor din inima".'w !n locul admiraţie'i, el întâlneşte, în eel mai bun
caz, inditerenţii; dar mai rSu. e ca ajunge chiar să irezeascâ în seme-nii săi ură.
invidie şi gelozie; stârneşte critic! şi batjocurfl, mai ales atunci când vanitatea sa
Iranspare in cuvinic sau purtâri. „S3 no fcrim deci, fraţilor, sa" vorbirn despre noi
inşine. Aceasta alrage şi ura oamenilor, şi dispreţul lui Dunmezeu".M O asemenea
situaţie nu poale decât sa nască în suflelul omului iristeţe* şi nelinişte, pentru că
nu dobfmdcşte nici placerea pe care o cautâ" şi, lremind agresivitatea celorlalţi. nu
"re nici relaţii armonioase cu cci din jur, fiind nevoit sa cauie noi mijloace de a se.
pune în valoare, în locul celor care nu i-au reuşit,
Biruit de ehenodoxie, omul îşi pierde stripânireade sine şi ajuiige rob al ei şi ;il
tuturor celor de care are nevoie ca să-şi astâmpere patima. Sfântul loan Gurî» de
Aur subliniază caracierul deosebil de ttranic al acestei patimi, pe care el o
socoteşte „robin oea mai înjositoare şi mai de plâos"»91 m care ajung să cadă chiar
sufletele cele mai mari."" Ca orice siltâ patimă, ea îl face pe om dependent de
dorinţele şi plăcerile legate de împlinirea ei. ca şi de părerea oamenilor, şi rob al
celor carora caută să le placă şi de la care aşteaptă laude. „Vai. nefericitul de
mine !. strigâ Sfantul loan din Singirrătate, Dumnezeu m-a facul liber, iar en BID
mulţi stăpăni, căci voind sâ plac oamenilor. M\\
ajuns robul tuturor".
I'n all efect periculos al chenodoxiei esle faptul cn-I aruncă pe om într-o lume
fantasmagoricS. Sfantul Isaac Sirul spune că cei care „sunt mânaţi de slava deşartă
(...) îşi pierd puterea de judecată'V" Sub inspiraţia ej nefaslfi omul îşi imaginează
că are lot felul de calităţi, virtuţi şi merite, mulţime de bunuri; se vede pe sine in
siluaţiile şi locurile cele mai înalte, care-i aduc ad-miraţia şi laudele celorlalţi
oameni. „lubirea de slavă, scrie Sfantul Isaac Si-rul, (şi iubirea de plâcere) işi
închipuiesc şi nalucesc feţele şi stârnesc la poflă şî dorinţă".101 Una dint re
urmările patologice ale unei asemenea situaţii este câ-l înstrâinează pe om de
realitatea în care trăieşte, îî distrage atenţia de la cele din jur, ii încetineşte
aclivjtatea în lucrurite cele mai importante pe care le are Uc făcui şi-i paralizează
dinamismul vital, aducandu-i suflctul într-o stare de lotalâ amorţire. Aceste
trăsături patologice sunt descrise de Sfântul loan Casian asifel: „Bietul suOel,
dcvenit parcă jucăria unei somno-lenţe profunde. ajunge pradă unei astfel de
vanităţi, încât adesea, ademenitde dulceata unor asemenea gAnduri şi umplul de
aceste năhjciri, nu mai este in

* ttesprr ii'i <<• rtvtt ra w huirepieauxil'm f'tiptr, 127.


u
0mi/atoAftwW,m,5.
:
' Cf. Sf. Isaac Sirul, Cnviute desjm' jievoinţii. I; 5.
n
Omiiii taMalet, IV. 9-
'" Hwlfin. LXV.4.
'"' IMC. cit.. p. 52. Cf. Sf. loiin Gura cle Aur. Omilii l« MaMu, LXV, 5.
1
' ('iivmle âtspm nevvhiţâ, 5.
;;|
IbUJem, 8.
204
('heiwdo.xitt
stare să vadă nici cele ce se petrcc în juru-i, nici fraţii, cât timp, în culreienil
gândului, simte plăcere şi se lasă prins de cele cc a visat cu ochii deschişi, ca de
nişte lucruri aievea".102 Acesl proces de fantazarc poate sta la originea unor accese
de delir acute sail a halucinaţiilor. Evagrie constatâ" că „începutul ratâcirii mînţii
esle slava deşartă'\l,B Acest efect estc periculos mai ales pen-tru rnonahul cuprins
de această paiimă, căci stă în obiceiul dernonului slavei deşarte să alace cu putere
mai ales la vremea rugăciunii: „Când în sfârşit minlea se roagă cu curăţie şi fărit
patimă, nu mai vi n asupraci dracii din par-tea stăngâ, ci din cea drcaptă. Căci îi
vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi îi aduc înainte vreo formă dintre cele
plăcute simţirti. încâi să-i parit că a ajuns desfivârşit la scopul nigăciunii. lar
aceasla a spus-o un bărbat cunoscStor câ* se mlapiuieşte prin patima slavei
deşarte".104 Aceasla patimâ, spunc Evagrie in altă parte, face ca minlea sâ încerce
„sâ mfirgineascâ dumnezeirea în ehi-puri şi infaţişâri",10 iar diavolii se folosesc de
ea ca să-1 amăgcască şi să-l facâ sii rătăcească pe nefericitul care a lăsa(-o sfi
sporească în el. Paladie, în Istoria iausiacă, dă un exemplu de monah ajuns nebun
din această prictnă: ..Cugetarea îi era atinsă de neînfrânarea slavei deşarte". spune
eL1M
Pe plan dnhovnicesc, cfettele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de
nocive, Ea duce la moartea sufleiului,1"7 la orbirea mintii10" şi la lulburarea ei,' "
niicşorându-i putereadecunoaştere.
Ea nimiceşte toale viituţile pe care le-a dobândil oitiul1" şi lipseşte de rod
osienelilt' sale duhovniceşti.i!? Din pricina ei. spune Sfântiil Maxim, se pieixl
mulie Iwcruri bune în sine.1" Ncvoinţa ascetică şi virtuţile pe care ea cautâ sîl lc
sporeascii au drept scop unirea onuilui cu DumneZeu şi îinpărtăşirea de slava
dumnezeiasca. Prin chenodoxic', omul le abate de la menirea lor firească, penlru a
le pane în slujba propriei sale slave, aşleptând laude de la oameni, iar nu de la
Diimnezeu. asa cum se cuvine. Pierderea roadelor ascezei şi a vitiiiţilor, care este
o «idevilrata catastrota pe plan duhovnicesc, are urmarea de neînlălurat că naşte în

:\\,':'imiinli'/f nulnnstireşti. XI. 15.


" CuYiint despre nigăciurte, 116. "" ibidem. n. !■ Ibidem, 116. "
htoria biMiavii. LVHI. 5. 1117 Cf. Apejiegme, Bu 1. 121; Eth. 13,7,
Avva Ammona, Epislole, 1. 3.
* Cf. Sf. Mtiicu Ascetul. DttSpfB hgm duhoviiicvasvd- 103. Isihic Sinuihil. ('tivânt
detrpre in-rvif şi virtutc, 57.
1
Cf- Sf. Isaac Sirul. Cuvinie despre m-voinţâ. 5.
J
Cf. Âwa Animomi, hivtifături, IV, 15. Isihic Sjnaitul. Cuvâftl âespre irt-zvie şi
vtttuto, 58.
1
Cf. Sf. loan Scăiarul. Seam, XXI. 8. 9. Apofiegtne, N 592. 30. CSP 4. 19. Sf. loan
Guril clc Aur. Omilii la Malei, III, 5. ,Sf. Mucarie Egipteannl. Omliii duhovnîvt'sti (Col.
llli.XXI.3.2. "' Cf, Sf. loan Scararul, Scimi. XXI, 2. 6, 7.
" Capttfi (J>'S[»e dr<t}>ost<: II. 15, A se vedeu, dc ascinenea, Kthfnmsuri cătto Ttdmie,
56. PG90.580B.
205
Dexcrierea, mamfesuhile si felul în care se pradac bottle spiritual*

sufleiul omului o stare de mare suferinţâ; lipsit de aceste bunâlăţi de mare preţ şi de
bucuria duhovniceascâ pe care o dobândise prin ele, sufleiul se simtc gol, lipsit de rost,
plin de tulburarc şi nelinişte. sortit unei continue nemultumiri. lar dacă plăcerea legată
de slava dc^artă umple, pentm un rimp, sufletul, ea nu poate l'i însă păslrată multă
vreme, căci. aşa cum am văzut, este parţialâ. trecatoare şi irealâ. după chipul lucrurilor
pământeşti cu care se hrăneşte. şi, în final, arunc;1 sufletul în amăruciune şi deznădejde.
„Chenodoxia. scrie Stântul loan Casian, esle o hranâ a sufletului, pe care, pentru
moment. îl mângâie cu desfătare, dur apoi îl goleşte şi îl despoaie de orice virtute,
făcându-l stcrp şi lipsit de toate roa-dele duhului. Astfel îl face nu mimai să piaidă
meritele unor nemăsurate stră-danii, dar chiar să îndure chinuri mai mari".1 M
Nimicind virtuţile, chenodoxia mai întâi de toate face să apara" sau să re-aparâ în
sufletul care le-a pierdut patimile pe care ele le izgonisera," iar apoi deschide poarta
luturor celorlalle patimi.1"' Sfinţii Paring. aşa cum am văzut. o pun în rândul celor trei
pntimi aşa-numite generice, care sunt izvorul tuturorcelorlalte. Sî'ânlul Marcu Ascetul o
numeşte „rădăcina poftei ruşinoa-sc""7 şi „pricinâ a tot păcatur,"t şi „maică a relelor",11'1
ajătând că ea ducc ,Ja slujirea păcatului".12" înainte de orice ea aduce în suflet
mândria,171 căci ea îi cste înaintemergătoare.1" înccput,1" maicaV'14 şi toate patimile care
sunt legate de mândrie: hula1l2, judecarea116 şi defăimarea aproapelui,13' iubirea de
slăpânire, împietrirea inimii,,?,t neascultarea.lî9 Ea zămixleşie de asemenea mania"0 şi
loate cele care graviteaza" in jurul ei: ura,1" ţinerea de minte a

114
Asezdminiele mâriâstireşti, V, 2) (3).
Il
* Sf, loan Casian. Cotivoiinri duhovnicesti. V. 15,
'■' Cf, Eviigiic, Capeie despre deosebtrea inidnulor.... 13. Avva Ammona, hivăfântri.
IV, 2S.
117
Despre U'gea duliovmeească* 95.
'^ Ibidem, 99.
'['Ibidem. 105.
1
-'' Despre eel ,f eredcâse mdrepteazâdinfapte. 156.
131
Cf. Avva Ammonu. îtivâţâlaii, IV. 15. Evagrie, Tratalul pravtic, 13. Sf. Muxini Mămiri-
sitorul, Capete despre dm^oste, III. 61. Sf. Isaac Sirul, Cnvhite desprr nevvinţă. 23.
" Sf. loan Scărarul. Scara, XXI. 2.
'■" Ibidem. 1. '-'4 Ibidem. XXII, 2.
IU
Cf. Sf. Marcu Ascctul. Despre cei Ce cred rrfse hidreplea/ddin fapte. 87. ,îft
Cf. Sf. Miucu Ascetul, Despre legeti didiovnieeasca, 122.
'T Sf. loan din Singun'itatc. Dialog despre stijlef si /xitimile omeriefli, «i Huusherr. p. 52.
[
* .Xpofie&tw, VIII. 6.
IW
Sf. loan Casian. Convorbiri duhovnicesti. V. 16. Sf. Grigoric eel Mare. Cvmemariit la
low VIII, 43
1
" Cf. Sf. loan Scăranil. Scam, XXI, 19. Sf. Macatie Egiptcanul. Omila duhovnicepl
(Col. II). V. |0. Sf. Marcu Ascetul. Despre iegett duhavnUeased, 104. Sf. Isaac Sirul,
Cuvinte despre nevoinţtt. 5. Sf. Isihie Sinaitul, Cuvdnt despre Irezvie si virtuie, 59. "
Cf. Sf. Maxim Mărturisiiorul. Capete despre dragosle. 111.7. Sf. Isihie Sinaitul. loc.
cit„ 59. Sf. loan din Singurfitatc, he, cit,
206
< 'henodaxia
ifiuluî,"1 invidia,'*3 certurile,'14 neînţelegerile.1" Din ea mai ies încă: min-ciuna,1"'
făţărnicia,137 vorbele deşarte,',ÎB frica,n'' desfrânarea,14" iubirea de bani şi de
avutie141 şi, aşa cum am arătat deja, (ristcţea.143
în incheiere, să arătăm ca diavolii au un rol deosebit de activ în zămislirea şi
sporirea acestei palimi.14' Tot cc se face din slavă dcşarta e de la diavol, spune
Sfantul loan de Gaza.144 lar Sfântul Varsanufie arată că diavolii înles-nesc această
patimă pentru a duce sufletul la pierzare,14* Dacă nu o iscă ei în-şişî. în orice caz
se folosesc de ivirea şi stămirea ei în suflel pentru a-şi îin-plini prin ea lucrarea
lor nimicitoare,14* „Luând mai ales iubirea de slava ca prilej pentru răutatea lor si
sărind prin ea înlăuntm, ca printr-o oarecare portiţâ întunecoasă, ei izbutesc să
răpească sufletele", scrie Sfântul Diadoh al Foticeei.141 Cel care se lasft biruit de
aceaslă patimă împlineşte astfel voia Celui Rău,l4tt ajungând in cele din urmfl
robul şi marioneta acestuia. MCel care iubeşte slava de la oameni (...) se predă
vrăjmaşilor, iar aceştia aruncă sărmaaul suflel in multe rele, punând stăpânire
peel", spune Avva Isaia.149

In
Sf loan Scăraiu). Scara. XXI. 23-1" Sf. loan din
Singuraialc. he. cil., p. 52. 1 w Sf. Grigorie eel Mare.
Conwnlariu h lov, XXXI. 45. Ibidem, Sf. lonn Casian,
Convorhhi duhwnici-rilL V, 16.
B
Apttfiegme. XV. 21. Sf. Talasie Sinailul, Capete de.spre dragostf, I. 19. lW Sf.
Grigorie eel Mare. Conwntariiî Ui tav, XXXI. 45. Sf. Talasie Sinailul. ('opeie
despre dragoste.l, 19.
* Sf. loun Scîîranil, Scant, XI. 6. Sf. loan Casian. ('onvothin dufurVnteestt, V. 16, Sf.
loan Scara.ru). Scam, XX, I. 2.
l!
'Cf Evagrie, Tmtatulpractlc, 13. Sf. Isaac Sirul. <'minwd&sprenevofnjâ, 23. Nl
Sf. Maxim Mfiriurisitorul. Capete despre dnigostr, HI, 83.
I
Cf. Evagrie. Tratafulpraetic, 13. Sf. Isaac Sirul. Cuvmie despre ncvoinţâ, I.
' Cf. Sf. loan Scfirarul. Scam, III. 39; XXI. 9; 16; 20-22; 27; 28. Sf. Nichila Srilhainl.
Cele 300 de capete, \,BQ, '■" Scmori duhoimiceşti. 477. întrebare.
II
Scmori lUihovnut-fli. 259.
m
Cf. Sf. Marcu Ascetul, Dlsputa cu tin scohistic, 2.
" ('want ascetic t" 100 de capvtr. 96. Cf. Evagrie. Cttvânt despre mgâriime. 72,
** Apoflegm*. i 729. 1 Apofiegtne, Vffl, ?.
207
11
Mândria

Mândria (\mtp\ybavla) este atât de înrudită cu slava deşartă, încât mulţi St'inţi
Părinţi cred cfl nu esie cazul sa* se vorbeascâ despre cle ca despre douâ patimi. ci
ca de una singunl;1 de aceea, aceşti Părinţi spun en exists doar şapte patimi
„generice", iar nu opt. în învăţăturu PArinţllor cu privire la patimi, care arata* cu
care patimă (rebuie să ne luptâm mai întâi şi la ce spor du-hovnicesc sc ajunge
prin biruirea lor pe rând, vedem cum patimi le merg de la cele mai grosolane la
cele mai „subţiri", care sunt şi cel mai greu de învins; într-o asemenea ordine,
mândria urmează îndală dup;1 slava deşartă. Astfel privită, ea apare ca o culme a
chenodoxiei. De aceea Sfantul loan Scărarul scrie că „au numai atâta deosebire
între ele câtă are pnincul prin fire faţâ de bărbal şi grâul faţa de pâtne. Căci primul
(gând, al slavci deşartej e înce-putul, iar al doilea (al mândriei) sfârşitul".2 Ajunsă
la un anumit gracl, cheno-doxia duce în chip necesar la mândrie. „creşterea uneia
aduce apariţia celeî-lalte, prisosul de glorie deşartă da naştere truftei", subliniază
Sfântul loan Casian/1 Sfântul loan din Gaza spune, la fol, ca\ „crescând slava
deşartă, se ajunge la mândrie"/ Sfântul loan Sc5rnrul. pe de altă pane, arată câ,
Ddată biruitfl slava deşartă, iese şi mândria din suflet.''
Totuşi, din alt punct de vedere - mai puţin precizai de practica ascetică -, care
rănduieşte patimile dupa gravitatea lor, pornind dc la cele originare şi fundamental
şi continuând cu cele care deeurg din acestea,7 lîiândria apare ca cea dintfii
patimâ, de capetenie, al cărei prim născut esle slava deşartă, ceea ce face ca între
ele s.1 existe o legături* slrSnsa şi cu lotul specîală,
La iin anumit nivel, limita dintre acestc două patimi nu se mai vede lim-pede,
penim câele ajung sa* se întrepătrundă, lunecând una într-alta, Cu toate

1
Dnpu cum arsita Sf. loan .Scăninil (Scara, XXI. I), care-l dâ dc exemplu pc Sf.
Grigoiic eel Mure.
:
Ibidem. Cf. 27. 36.
1
Cf. ibiiteriu XXII. 2. Sf. Maxim Mărturisitonil. <'apţt* ilespre <lraRosH>. 111. 56.
J
('orivorbiri (liihoviiiceşli.V. 10.
' Sciisoii duhovnicitflt, 460.
".SV.im. XXI, I.
' Este niiii ulcs punclul de veclere al Sf. Grigoiic cel Mare (u se vedeu. dc pildă.
('amentariu In lov. XXXI. 45).
20X
Mandrill

aceslea. ele îşi păstrează trăsăturile specifice; în continuare vom arăta care ■■Mm
aceslea in ceea ce priveşte mândria, după cum am procedat şi cănd a lost vorba despre
slava deşartă.

Ca şi chenodoxia. mândria are două forme.* Una se manifesiă în raportu-rile


omului cu semenii săi,'J cealaltă priveşte legătura omului cu Dumnczeu.10

1) Cca dintâi formă a mândriei constă în convingerea omului că este superior faţft
de ceiialţi oamcni suu cel puţin faţă dc uniî dinlre ei,' dar şi în in-cerearea de a dobândi
această superioritate. dacă cumva nu erode că deja o arc.' Oricum, mândria constă in a
se înălţa1* omul pe sine, fie făra nicî un motiv anume, fie - cum se întâmplă eel mai
adesea - dîn aceleaşi prîcini care-i pot sluji ca prilcj pentru slava de&artă şi despre care
am vorbit deja (calităţi fizice, inlelectuale, spirituale, rang social, bogâţie etc.).14
Această înăllare îl face pe om să se preţuiască, să se admire1' şi să se laude în sinea sa.16
G5sim aceste atitudini şi în cazul chenodoxiei, dar acolo omul aşteaptă mai curând de
la alţii laude şi onoruri, în timp ce aici şi le acordă el însuşi,
înâlţându-se pe sine, implicit trufasul îl coboară pe aproapele său, îl pri-vcşte de
sus,1T îl dispreţuicşte,"1 „socotindu-l ca fund nimic'V" atitudini care constituie o altă
trăsătura fundamentals a acestei prime forme de mândric.
Mflndria il impinge pe om să se compare cu aproapele20 şi sîl-şi afirme su-
perioritatea, socotjndu-se cu totul deosebit, fundamental diferit de acela. Arhetipul
acestei atitudini îl aflăm în Evanghelie, când U auzim pe fariseu Spunând: „nu sunt ca
ceilalţi oameni (...) sau ca acest vameş" (he 18, 11). Manat de mundrie. omul simte
nevoia să se masonic cu ceilalţi,71 sâ stabilească ierarhii,

*Cf. Sf. loan Cnsian. Aşeiămi'itele mâiuhtiresti, XII. I; Cviworhiri duhovniceyti, V.


12. Awn Dorotei. fnvâţâturi de sujlet falositoare, II: 6.
" Cf. Sf. loan Casiiin. Asezâmintele mânâstinrşti, XII. 2. 1,1
Warn.
1
Cf. Avva Dorotei. htviifmuri de sujlet falositoare. 11. 6. Sf. Maxim Mfirturisiiorul.
Capete despre dragosle, III, 87. Sf. loan Gur'i dc Aur. Omilii la Matei, LXV, 5. Sf.
Hie Eciliciil. Culegere din sentinfele înfelepţihr, 38.
1
Sf. Grigorie de Nyssa defmeşte mfindria ca ..voinUi de a-i întrece pe ceilalO"
(Despre feriorie, IV. 2). A se vedea, dc asemenea, Sf. Vasile eel Mare, Re.guHle mici,
35. Sf. loan Gura dc Aur. Omilii la 2 Tesahmiceni. 1, 2.
h
Sf. Vasile eel Mare, be fit.. 56. Sf. Maxim M&lurUitoruj, ('apete despre dmgoste. III. 84,
'*Cf, Sf. Maxim M:Vturisitorul, IIH\ CU. Avva Dorotei. învâftUuri de sujletjalositoare, II, 7,
' Sf. Maxim Marturisitorul, Capefe despre dmgoste. III. 84. Sf. Grigorie eel Mare.
Canmtariu la low XXXIV. 23 " Sf. Grigorie eel Mare, toe, m Evagrie, Tratatulpractie,
14.
' Avva Dorotei, fnvdftUuti de sujlet folositoare. II, 6. Sf. Muxini Maiturisitorul.
Vtipete despre dmgoste, II, 38; III, 84. Sf. Talasie, Capete. IV. 29. Sf. loan ScHrarul.
Scam, XXII, I -2. Sf. loan Gura de Aur, Omilii la 2 Tesaloniceni, I, 2. ''• Avva Dorotei,
tec. clt., II. 6. *" Cf. Apoflegma, Seria alfubetică, Pafnutie, 3.
*Cf. Nichilu Stiihatul. Cel* .1(H) de capete.... I. 83.
209
I)r\crierea, ituinifestărHe şifehil in care se prmluc bo file spiritu/de

trSgând întotdcauna concluzia că este cu total superior, în toate privinţele, sau macar în
parte, într-un anuniit domeniu. Ajunge, de aceea, să-1 dispretaiască pe aproapele său22 şi
să-i critice aproape sistematic felul de a gândi şî a traV'
Această formă de mândrie se traduce prîntr-o suită de atiludini c;ire ne permit s-o
definim mai bine. Cel mândru, scrie Sfântul Vasile eel Mare, „se laudă şi exagereazfi, ca
să apart mai mult decflt este Tn realitate",24 El se aratâ ingâmfat,**1 trufaş şi plin de
sine,2'' sigur pe el,27 încrezător in sine.2" La aces-tea se adaugă adesea pretenţia că le ştic
pe toate2g şi convingerea că are întot-deauna dreptate,10 de untie se iscă îndreptaţirea de
sine,*' ca si spiritul de conlradicţie (împotrivirea în cuvânt)" (de asemenea caracteristice
penlru aceasia" patimă), dar şi dorinţa de a-i învaţa pe al(ii" şi de a stăpâni.14 Man-dria
îl face pe om orb la propriile sale greşeli" şi să refuze a priori orice cri-tică şi orice sfat,
să urască miistrtrile şi orice dojanâ;'6 el nu poate suferi sa" i se poruncească şi sâ* se
supuni* cuiva." Această patimă se manifests şi ca agresivitate; uneori, exprcsia acestei
agresivităţi cste ironia, dar şi asprimen cu care eel mândru răspunde atunci când i se
pune vreo întrebare, muţenia în anumite împrejurări,19 o ostilitate generală,40 dorinţa de
a-l jigni pe celă-lall, împlinită cu multâ uşurin(S.41 Aceastâ agresivitate se manifests
întotdea-una ca raspuns la cele mai mici crilici care i se aduc.42

2) în (imp ce prima formă de mândric îl face pe om sâ* se înalţe faţă de semenii săi,
a doua îl face să se înalţe faţă de însuşi Dumnezeu şi sil se ridice

" Cf. Sf. loiin Scfu'arul, Scam. XXII, I. Sf. Macuric Egiplctimil. Omilii dubovnicrţti
(Col. II), XXVII, 6.
;' Cf. Sf. Grigorie eel Marc. Cmwiiariu U< fev, XXXIV. 23.
liegulile mild, 56. ** Sf. Vasile eel Ware, he. eft. Cf. Herma. Pâstomf,
Pilda VIII. 75 (9). I.
Henna, lac. cit.
I
Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil, < 'npete despre dtttgOSte, III. 87.
28
Cf. Avva Dorotei. Invaftilun i/e suflet foloxitotire, I, 10.
M
Cf. Hermn. I'âstoml. loc. cit,
10
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 tie capete.... I. 46.
II
Avva Dorotei, Invâfâluri de sufUtl folositoare, I, 10.
': Sf. loan Sctirarui. Scam. XXII. 7. Sf. Simeon Noul Teolog. Ceie 225 de capita,.., I. 46. "
Hernia, Poslomi. Pilda VIII. 73(7), 4.
14
Sf. loan Scftranil, Scam, XXII, 8.
15
Cf. Hie Ecdicul, Culegere din se/ilmfele înfelepfilor..., 38.
"' Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXII. 2, 11.
17
ibidem, 8, 28.
" Cf. Sf. Grigorie eel Mare, Comentoriu la lov, XXXIV. 23. Sf. loan Casian. Afeză-
mintele mantlstirejli, XII, 29. " Sf. Grigorie eel Mare, toe cit.
* Cf. Sf. Talasie, Capet e despre dragosle, infrtinare.... IV. 29. Sf. loan Scftrarul.
Scorn, XXII. 28.
" Cf. Sf. loan Casinn, Asezwmnleie ntânâstiresli, XII. 29. Sf. Grigorie eel Mare. Co-
mentariu ta lov. XXXIV, 23.
*: Cf. ibidem.
210
Mtltulriti

împotriva Lui.41 Vedem astfel că mândria este o paiimă de o gravitate extre-i nu


SI mi n Părinţi nu incelează să spună că estc cea mai rea dintre (oalc pa-timile, 44
oentru că ea a dus la căderca lui Satan şi a îngerilor care au devenit diavoli,4 iar
apoi a omului insuşi.46 Fundamentul şi esenţa mândriei le aflăm ccrcetand tocmai
cauzele căderii originare. Am arătal dejacă pacatul strămo-şesc a consfat pentru
om - ca şi pentru diavol - în autoîndumnezeire. în re-vendtcarea pentru sine a unei
autonomii absolute şî în voinţa de a se dîspensa de Dumnezeu; în pretenţia de a
socoti ca proprii calitâţile sale, în căutarea unei slave numai pentru sine, fâcfuid
din eul propriu un centru absolut. şj in afirmarea propriei superiorirăti. Sfântul
loan Casian explică astfel păcatul şi câderea lui Satan; „Acesta, învesmîintat în
lumina dumnezeiască şi strălucind prin dărnicia Ziditorului printre celelalte puteri
cefeşti, s-a încrezut cfi deţine prin tăria propriei naturi, nu prin binefacerea acelei
dărnicii, splendoarea inţelepciunii şi frumuseţea virtuţilor cu care-l împodobise
harul Creatorului. Semoţindu-se pentru aceasta, ca şi cum nu-i mai era de
irebuinţă ajutorul divin pentru păstrarea acestei curăţii, s-a socotit asemenea lui
Dumnezeu, pretinzând că, întocmai ca şi Dumnezeu, nu are nevoie de nimenî.
Bizuin-du-se desigur pe liberul său urbitru de care dispunea, crezu că prin acest
fapt are din belşug toate căte îi sunt de trebuinţă pentm desăvârşirea virtuţjlor şi
pentru deplina fericire vcşnicS. Această singura cugetare a devenit penlru el prima
cădere".47 Tot el aminteşte spusa Psalmistului: „lata omul care nu şi-a pus pe
Dumnezeu ajutorul lui, ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei şi s-6 înla-ril mtru
deşertăciunea sa" (Ps. 51, 5-6).4* Şi adaugiî că\ pentru om, păcatul a constat în
ascultarea îndemiuilui diavolului, care in chip mincinos i-a spus; „vcţi fi ca
Dumnezeu".*1 Dar „nădăjduind sfl ajungS Dumnezeu, a pierdut şi ce era", spune
Sfântul loan Gurn" de Aur,50 arfitând că acest păcat s-a perpetual prin lucrarea
diavotului în toţi oamenii cuprinşi de mândrie; ,,toţî oamenii de mai târziu, care au
alunecat spre nccredinţă, au ajuns aici datorită mfui-driei, pentru că s-au închipuit
egalt cu Dumnezeu"."1

' Cf. Awn Dorolei. învăţâturi de sufîet fotositoare. II. 6. Sf Ioiin Casian. Aşeyunin-
trie
44
mânehtirefli, XII, 2; 7. Sf. loan Scfirurul. Scant, XXII, 1. 28.
A sc vcdea, de pildâ: Aitoflegm* N 558; N 641. Sf. loan Scârarul. '&cara, XXI.
36; XXVI, 39.
11
Cf. Apojttgtne, N 558. Sf. loan Casian, Aşeztiminiete numiteiireşti, XII. 4. Sf. IOIUI
.Scărarul, Scant, XXII. 12; XXVI. 39. Sf. loan Gură de Aur. Omilii la Ozia, UI. 3
Omilii la Mtiifi, XV. 2; LXV, 6. Omilii ta loan, IX. 2; XVI. 4.
" Sf. loan Casian. A^ezilmmiele ntâiuhthvyti, XII. 4-5. frtrafrază in 150 <te capete.--
In rele 50 de Cuvinie ate Sf. Macarie EgipteanuK 86; 115; Sf. Macarie Egipieanul,
Omilii dulumriceşti (Col. III). I, 3,4; (Col. II). XXVII, 6. Sf. loan Qurf de Aur, OmUu
In Matei, XV. 2; LXV, 6; Omilii la loan, IX. 2. Avva Dorotei. hivafaturi de sttflet
folositoare, I, 8. Sf. loan ScurnruJ. Scam* XXII. 28. " A/eztlmintete riuitiâvtirt'şti.
XII. 4. Cf. 5. " Ihidcm, 4. " Ibidem.
1
Omilii la Matei. XV. 2. Cf. Omilii la loan, IX. 2.
"nutiitaMa/ei.XV.2.
211
Descrîerea. manifexlăriif sifetul in carr xe prmiuv bottle spiiiHudc

Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu,*: care uneori, ca în cazul lui
Salan, ia forma revoltei fftţişe,*3 <lar de obicei se manifestă ca ..tagăduire a
ajutorului lui Dumnezeu şi fălire cu râvna 8a'\ Trufaşul refuză să-L pri-vească pe
Dumnezeu ca Ziditor al firii sale, ca început şi ţel al fiin(ei lui, ca izvor al tuturor
virtuţilor şi bunătăţilor, punându-le pe toate pe seama sa."
Cel mai adesea aceasiă formă de mândrie pune stăpânire pe monah, pe care îl
loveşte in mod deosebit," făcandu-1 să se conside» pe sine cauza vir-tuţilor şi
faptclor bune şi, implicit, să nu mai recunoască ajutorul care îi vine de la
Dumnezeu." Avva Dorotei spune că eel mândru „punc pe seama sa isprăvile
săvărşite, iar nu pe seama lui Dumnezeu"." Aceeasi învăţătură o găsim şi la
Evagrie" şi la Sfântul Maxim Mărturisitonil.00 După acesla din Urmfi, mandril este
eel care „se îngamfăcu bimurile primite de la Dumnezeu, ca şi cum ar fi ale
sale".61 Tot el spune că tot omul care socoieşte „virtutea şi cunoştinţa ca izbânzi
fireşti ale sale, nu ca damri dobândite prin har"" da dovadă de mândrie. Altfel
spus, omul se mândrcşte dacă vede în virtuţi expresia propriei sale valori şi
rezultatul propriilor merite, iar nu daruri ale Duhului Sfânt, izvoriind din
paiiiciparea la desâvârşirea dumnezeiască; tot aşa. dacîl îşi închipuie că a dobândit
biiuinţa asupra patimilor prin propriile puteri, iar nu prin ajutoml lui Dumnezeu.63
inţelegem asrfel de ce Sfinţii Părinţi arată că această. formă de mândrie
„loveşte în mod deosebit pe cei pe care-i descoperă că le-au fost de folos unele
virtuţi'""1 şi se manifestă cu mai multă tărie „după cc le-am învins şi am triumfal
asupra celorlalte (patimi)",',s Stantul loan Gură de Aur spunând chiar câ „toate
păcatele vin din lipsa noastră de grijS, dar de mândrie ne îm-

'■' Sf. loan Scârarul. Seam. XXII, I.


" Cţ. ibidem, 31.
"Ibidem. XXI1. 2.
" Cf. Sf- Maxim Mărtiiristiorul. Rttsptwxitn nitre Tatasie, 64. PG 90. 716B. Sf.
Mncarie Egipteanul. Omilii dtduivmcesti (Col. II). LIV, 4. M' Sf. loan Casian,
Corivoririri duhovmrex'i, V, 12.
1
Cf, Evagrie. I'mtatul pmctic, 14. Antireticttl, VIII. 25. Sf. Maxim Mărturisitoriil.
('aptt« de.tpre dmgoste, II, 38; III. 84.
''" lnvâfdiuri de sufîet fohxiltxire, II, 6. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnueşii
(Col II), UV. 4.
■'• JVratatul pmctit'. 14; Antireliml. VÎII, 25. '"
Captiedexpre dm&aste. II. 38; 111. 84. 61 Răspunsuri
cdlre lalasle, 52. PG 90.492A. Cf. 491A 1 Ihidrm.
493C.
* Evagrie, Antireticut, VIII. 25. Sf. Maxim Mârtnrisiionil, liihpnnsuri câtre Tatasie,
52. PG 90, 493A.
1,1
Sf. loan Casian, Cortvotbiii dubovniceşti', V, 12.
a
ibidem, 10. Sf. Maxim M&rturiritonil. Capeir despM drQgo&i, 11. 59. Sf. loan
Casîan, Axezdmintrte mândstiresti, XII, 24.
212
Mandria

bolnăvim atimci când facem binele . Căci în locul patimilor biruiie, in su-fletul
omului vine măndria.67
Dar nu numai atunci când omul se luplă cu patimile şi le biruieşte, se iveşte
mfwdria ca să le ia locul, ci şi atunci când, dintr-un motiv sau altul, ele
dormilcaz.1 sau nu ni se fac vfidite, fără ca aceasta sfi însemne că nu le avem
deloc sau că s-au împuţinat. Sfântul Maxim arată în acest sens că atunci „când
patimile îşi încetează lucrarea fie pentni ca se ascund pricinile lor, fie-penlru că se
depărteazâ dracii in chip viclean, sc strecoara milndria'V* iar' Sfăntul loan
Scărarul. vorbind despre această patimă, spune că „patimile s-au depărtat uneori
nu numai de la unii credincioşi, ci şi de la tinii lară credinţă. afară de una. Ele au
ISsat-o pe aceea singură sa* umple locul tuturor, ca una ce e cea dintâi dintre
ele".''"
Vedem din aceasta ca. dacâ această forma de măndrie îi ameninţâ in mod
special pe cei îmbunâtăţiţi, ar Fi greşit să credem că ceilalţi oameni sum scuLiU de
ea. Dar adesea ea nu mai este remarciiiă, pentru cfl s-a „cronicizal", le-a cuprins
iniiraga fiinţfl si. de fapt, îi menţine într-o stare de separare de Dumnezeu. lar a
lr;ii in afara lui Dumnezeu. a duce o existent;! cu totul autonomă şi independent;!
de El şi a se afirma pe sine ca unicul principiu şi ţel al propriei existence este o
manifestare a acestci rnândrii fundamental care perpetueazâ pacatul strămosesc.
Oricine trâieşte depârtat de Dumnezeu, fte chiar pentru scurtă vreme, aratâ ca nu-
L cunoaşte sau câ L-a uitat, că-L tagăduieşte şi vrea să se pună în locul Lui. dând
astfel dovadă de mândrie. Pulem spune că omul arată un oarecare grad de mândrie
ori de câte ori stăniie într-o stare de relativa depârtare de Dumnezeu; singur
sfântul. adică eel care a ajuns la unirea deplbia cu Dumnezeu şi cu totul
transparenl harului Său, a scăpat de această* patimfi; toţi ceilalţi oameni raman
robi ai ei, chiar dacă ignoră acest lucru sau îl ncaga, aşa cum ne aruiii Sfăntul loan
Scărarul, punându-ne înainie următoarea pilda: „Un biltrân fo;uîe cunoscă-(or îl
sfatuia duhovniceşte pe un tânăr care se trufea. lar acesta, orb fiind, zise: lartă-mă,
pâYinte, nu sum mândru. lar prea înţeleptul bătrân i-a spus; Ce alta do-vadâ mai
vădită* a patimei acesteia ne poţi da, fiule, decâl cuvânlul ce 1-ai zis: nu sunt
mândru ?".70

Cele două forme de mândrie pe care le-am prezentat, cu toate că sunt foarte
difcrite, nu sunt totuşi separate una de alta ^i independents Ele sunt cele dou;!
fete ale mândriei şi stau întotdeauna împrcună în sufletul omului L.i/.ni,
chiardacă uneori Una capătă mai multă amploare decât cealalt;!. Daca prima
dintre ele îl ridică pe om împotriva semenilor săi, iar cea de-a doua, împotriva lui
Dumnezeu.'' de fapt, aşa cum aratd Sfântul loan Casian. fîecare

yhni/ii hi Oziu. III. I.


" Sf. Maxim Mfuiurisitonil, Cnjjficdespre dmxoste, III. 59,
'■* Ibidem, II, 40.
'•'Scam. XXVI. 39.
*lbiâm,XXn. 14.
1
Sf. loun Cusinn. A.sezâminwli' mâwisfirefti, XII. 2.
213
Descrierea, itMmiJ'cstârile şifelni în care se produc bo/i/e x/tiritutife

dintre elc îl înalţă pe om în acelaşi timp împolriva lui Dumnezeu si a aproa-pelui.??


pentru câ atitudinea omului faţă de semenii săi este în fond legatS de atiludinea
faţă de Dumnezeu, şi invers." Este limpede, pe de altă parte, că prima formă de
mândrie îşi are izvorul şi temeiul în cea de-a doua: omul se trufeşte şi se laudă
pentru că nu recunoaşte faptul ciî virtuţile şi calitâţile şi loatc bunurile pe care
crede eft le are prin meritele sale îi vin de fapt de la Dumnezeu. Dacă î! înjoseşte
pe celălalt, în pane o face din acelaşi motiv; căci adispreţui pe cineva pentru
scăderile lui morale, de pildă, este totuna cu a punc fuptele bune pe seama puterii
omeneşii. in loc de a raporta binele la Dumnezeu, arata- Sfnntul Maxim
Mfirturisitorul.74
Crez«îndu-se superior altora. căutând să-i întreacă, socorindu-se mai pre-sus de
loţi si plasându-se în centrul tuturor evenimentelor; atribnindu-si toate calitaţilc şi
virtuţile sau socotind că măcar în ceea ce priveşte unele dintre ele este cu totul
desăvarşit, cel mandm ajunge sa se autoîndumnezeiască; el face din sine un mic
dumnezeu, luând asrfel locul adevăratului Dumnezeu, Cel care este cu adevărat
absolut, culmea si central, principiu] şi sfârşitul tuturor celor create; Cel care dă
sens şi valoare fiecflrui lucru; izvorul şi teineiul tuturor virtuţilor şi a tot binele şi
pricinuitoml desăvarşirii.
Pentru că se absolutizeaza pe sine, trufasul nu adinilc nici un rival, nu sufer.1
nici o comparaţie care I-ar punc in inferioritate, se teme de tot ceea ce i-ar putea
submina preţuirea de sine. Din aceasta pricină şi pentru a-şi afirma faţă de sine şi
faţa de ceilalţi superioritatea, el îl judeca f*tr5 mi 13 pe aproapele sau. îl dispreţu-
ieşte şi-l umileşte. lar faţă de tot ceea ce i-ar putea prcjudicia superioritatea se
arata aspru şi agresiv, voind s;Vşi apere cu orice preţ imaginea avantajoasa pe care
0 are despre sine şi pe care vrea s-o impună tuturor, El il dispreţuieşte "şi-1
umileşte pe aproapele sâu. pentru cfi-L tăg.Tduieşte pe Dumnezeu şi se pune pe
sine in locul Lui, nevoind să vadă chiptil lui Dumnezeu din ceilalţi oameni, chip
csire face din fiecare om un flu al lui Dumnezeu şi care-i conferă, prin participare,
demnilatea şi superioritatea lui Dumnezeu însuşi. Şi pentru câ nu-l mai cmsteşte
pe aproapele său ca faptură creatâ dupa chipul lui Dumnezeu, nemaicinstindu-L
deci in el pe Dumnezeu, ajunge, după cuvântul Avvei Dorotei, să-l ..nesocoteas-
că, ca nefiind nimic".
Omul se arată mandru şi înfumurat pentru că se increde In propriile sale puteri
- în loc să-şi pună nădejdea in haml dumnezeiesc, recunoscănd câ nu poate face
nimic fară ajutorul lui Dumnezeu - şi pentru cS îşi afirmă autono-mia absoluta,
refuzând să vadă în Dumnezeu principiul şi ţelul existenţei .sale. înlocuind voinţa
lui Dumnezeu cu voia sa impotriviloare şi facând din ea un principiu absolut, se
înţelege că va dori sa porunceascS altora, nu va asculta şi nu se va supune faţă de
nimeni şi de nimic.

,:
Ibidem.
"Cf I In 4. 20-21. 1 Capers
dt&pn drogoste, II, 38.
15
invaţiituii <l<> suflet foltmtoure. II.
214
Miindiia

Şi lot astfel. pentru că nu recunoaste in Hristos arhctipul firii sale, ci se socoleştc pe


sine masura tuturor lucrurilor, el lc judecă pe toate şi crede că Je şiie pe toate, sc crede
înţelepl, vrea să aibă întotdeauna dreptate şi să-i înveţe pe toţi şi nu suferă să fie cu
nimic contrazis. §i, într-un cuvânt, de aceea este plin de sine eel trufaş, fiindcă este cu
totul goi de Dumnezeu.

Sfinţii Părinţi socotesc mândria o boală7'' ..înfricoşaiă",77 „pesCe măsură de mare şi


foarte crudă"," „ucigătoare".7" Mândria, spune Sffintul Grigorie cel Mare, „vatămă
suflelul, după cum molima care se întinde peste tot vatămii înireg Irupul"."0 La fel zice
şi Sfânttil loan Gurâ de Aur, că „mândria este pentru sufletca febracare aprinde
mătltilarele Irupului",*'
De asemenea, Sfinţii Parinţi socotesc acoastS palimă drept o forma de nebunie.8'
Vorbind despre păcatul strămoşesc şi despre urmările tui devasta-toare. Avva Dorolei
spune: „De ce am cazul in toata starea aceasta vrednicii de plans? Nu din pricina
mândriei noastre ? Nu pentru nebunia (Anbvoia) noastră? (...) De aceea, Dumnezeu
vazând această neruşinare. zice: Accsta este nebun (uoJpoc,)".'" Sfântul loan Gur5 de
Aur spune răspicat: „Mândria nu este altceva decăt pierderea minţii, o boahl cumplită
pe care numai nebunia o naşte; căci nu este om mai lipsil de minte decât eel trufaş".-4
Acelaşi Slant Pîirinle mai spune c3 ,,cel pe care a pus stăpîinire această palimfi suferS
de aceeaşi boala ca si nebunii (paivou-fevoi)".115

* Tcnnenul este folosit. de pildă, de: Sf. loan Casian, Aşezthmntele mânăsiireşti. XI.
10: XII. I. 4. Sf. loan Gura de Aur, Omilia la cuvitiiete din haia, 111, 8; Omilii la Ozie.
III. I; 3; Omilii la loan, XVI. 4. Leonţiu de Neapole. Viaftt Sfânlnlui loan din Cipru,
42. Sf. Maxim Mărturtsitorul. Rdipumuri către TaUuie. 64. 798C. Sf. loan Scărarul.
Scam, IV. 41. Sf Isaac Sirul. Epistale, 4.
!? St Maxim Mtirturisitorul. Capete detpre dragoste, Ill, 87.
M
Sf. loan Gură de Am, Omilii la loan. XVI. 4.
" Sf, loan Casian, Aşezânuntete mănâstiresti, XII, 29.
*' Comeniariu la lev, XXXIV. 23. Aceeasi afirmaţie o regasim la Sf. loan Casian. lot:
ci!, 3.
:
' Omilii In I Thiu'iei, XVII. I.
*: In afară de rcferin(ele date infra, a se vedea: Henna, l'axiowl. Pilda VI. 65 (5>, 2. 3,
Sf. Vai'Bamifie şi loan. Scrisort didiovniresli, 424. Sf. loan Scfirarul. Scam, XXII, 1 ■
Sf. Isaac Sirul, Cuviiiie despre nevainfd, 34; 62. Hie Ecdicul. Ctdegerr din sentinfe/e
tnfp/trpfilor, 37.
lnvâţăluri de sujlet folasitoare, I, 8. M Omilii In loan, XXVI. 4. Sf. loan Gură de Aur
foloseşte adescori termenul dtnovoict, cue in.scarnniî lipsfi de judecatil, pentru a
desemiia inândiia. A se vedea, de pildii: Omilii la niviniele din Isaia, III, 6; Caleheze
bapliswtde* V. 4. A. Wenger (în Jean Chrysostome. Ihnt eaiecheses baplismales, SC,
nr. 50 bis. note 3. p. 202) scrie că „SITiniul loan Gurit de Aur in mod obisnuit dă ca
sinonim pentru ănbvoxa tcnnenul ii/tepnitavla (...) lar Field pe buna dreptate scrie:
„dtrcbvoia, superlyia, armgantia. Hoi sensu semper, ni jailor, apud Chryxoilonuni
accuril" <PG 58. 924)". Ciitefieze bnpiisnude, V. 5.
215
DeSCfiena, numijestări/e şifetul in rare se prfniiic bolile s/Mritueite

tn ce conslă caracterul palologic a! mândriei ? fl putem consulera. ca şi în cazul


celorlalle patimi, un cfecl a] pervertirii unei tendinţe fundamentale a firii
omenesti. Omul, aşa cum am vflzut, a fost creat penlru a sc înălţa la Dumnezeu şi
a ajunge la unirea cu El in plenitudineii iubirii şi a cunoaşrerii.
înălţarea omului la Dumnezeu urma să se faca prin împlinirea asemănării cu
Dumnezeu, pe temejul virluţilor care fuseseră sâdite în firea lui şi prin îm-
proprierea tot mai sportta" a harului dăruit de Prea Sfântul Duh- Prin sinergia
nevoinţei sale şi a harului dumnezeiesc, adică prin conlucrarea omului cu
Dumnezeu, avea omul să se îmilţe la siava dumnezeiască. lar înălţarea lui se
euvenea s-o facă în unire cu semenii săi şi, aducând in sine la imitate întreg
cosinosul, trebuia şi pe acesta $d-\ unească cu Dumnezeu in sine.*1. Or, omul a
pervertit această tending fireascâ* înălţândii-se mimai pe sine, mdumnezein-du-se
pe sine si - încrezându-se în euvintele inşejătoare ale saipelui - voind să ajungă ,.ca
Dumnezeu" prin sine însuşi, fără Dumnezeu. şi prin propriile puteri, fără hunil
Lui. Afirmandu-se şi înălţăndu-se pe sine in afara lui Dumnezeu, a ajuns sa se
afirme şi sâ sc înalţe împotriva L.ui; si refuzând comum-unea cu semenii, omul s-a
ridicat şi împotriva acestora, tăind astfel firea omenească cea una.
La baza mândriei mai stă şi o altâ pervcrtire, legato de cea pe care locmai am
arătat-o. Atitudinea fireascS a omului atunci când face sau când descope-fă în sine
ceva bun este de a-l atribui lui Dumnezeu, de a-l socoti un dar al Său şi de a-I
aduce slavă şi mulmrnire Dătittorului a tot binele. începător şi desăvârşitor al
tuluror celor bune, Hristos însuşi ne este pildă pentru aceasta. căci, rAspunzând
celui care-L numise „învflţătomle bun", ti spune: „De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu
este bun decflt until Dumnezeu" (Mc 10. 17-18). Cel măndru însă raporteaz«l
binele la sine însuşi, se ("ace pe sine cauzîl şi scop al binclui şi se slăveşte pe sine
însuşi."7 Astfel, spune Sfântul Maxim Martu-risitorul, omul ajunge sâ se
„foloseasca de bine pentru a face r.lul".1"'
Caracterul patologic al mandriei este dat şi de alte caracteristici ale ei. La baza
tuturor Jormelor sale, spun Sfinţii Pitrinţi, stă neştiinţa. „Nu multa cu-noştinţa" îl
duee pe om la nebunia măndriei, ci neştiinţa", spune Sfântul loan Gură de Aur.1"'
Această neştiinţă este, desigur. în primul rând necunoaşterea lui Dumnezeu.
„începutul trufiei omului este a părifsi pe Dumnezeu" (Inţ. Sir. 10, 12), adică a nu-
L cunoaşte. Sfâiuul loan Oură de Aur citeaz;! acest verset în repetate rânduri,w Din
necunoaşterca lui Dumnezeu eel mândru ajunge la o percepţie delirantă a realităţii;
el esle „ca şi orbii şi-şi pierde dreapta judecată", cum constată Sfântul Grigorie eel
Mare." lar Sfântul loan

"* Cu privire In această în.llţare a omului sprc Dumnezeu, a se vedeii Sf. Maxim
Mslrrurisiioml. Ambigua, 106. PG91. 1305A-I308B.
n
Cf. Sf. Maxim Marturisitorul. iithpumuri câtre Talasir. 64. PG 90, 716B
N
" ibidem. 52, PO 90.493C.
(hni/H (a I Timotei. XVII. I. 9n Omitii itt 2
Tesatmutxrti. I. 2- Omitii la I,Hm, XVI. 4. '" Commtariu
ia Im\ XXXIV. 23.
216
Mtindria
Gură de Aur spune, în acelaşi sens, că „eel înrobil de aceasiă patimă ajunge să nil
miii vadâ limpede lucrurile".92
Mai intâi de toate, ceJ mândru nu se vede pe sine asa cum esle In realitate. EJ
se trufeşte, se înalţa, se crede a fi cineva, jşi închipuie ca are o calitale sau aJta, in
[imp ce, in afara lui Dumnezeu, omul ,.nu esle decât ţârâflă", iar „bunurile" sale
sum stricacioase şi trecătoarc, sortite pieirii, ireale, m fond. „Pentru ce se imfeşte
eel ce este pămânl şi cenuşa. când în viaţâ f'iind el le leapada mereu dinăunlrul
sau (...) iar murind va moşteni... viermii ?", gă&im scris în Cartea lui Isus Sirah
(10, 9). lar Sfântul loan Gură de Aur spune, în acelaşi sens; „Cel care se trufcşte
pentru cele ce nu sunt decât umbre, care-şi înalţâ" inima pentru lucruri care se tree
ca floarea ierbii (cf, 1 Pi 1, 24) (...) nu este el, Oare, vrednic de râs ? Nu este el,
oare. asemenea unui sărac care n-are
■l\ miînânce, dar se lauda cu desfâtărilc de care, candva, într-o noapte, s-a
bucuraiîn vis?'\M
Acest delir este vădit inai ales atunci când omul mândru îşi atribuie cali-tăti pe
care nu le are şi când înire ceea ce-şi închipuie despre sine şi ceea ce este cu
adevăraC exist;! un dezacord vizibil pentru cei din jur. Astfel, Sfântul loan
Scăranil, într-una dinlrc definitive pe care le dă acestei patimi, spune câ"
..măndria esre sSracia cea mai de pe urmă a suflefului ce-şi naluceste bogăţia şi-şi
socoteste mtunericul, luinină".95
Dar chiar şi atunci căncl omul se laud» cu unele oalităţi pe care le are cu
adevflrai, el îşi atribuie sieşi, în mod nebunesc, bunuri care-i vin de la Dumnezeu
şi pe care nu le are decat prin participarea la bunât^ţile cefe dumnezc-ieşti. „Ce
ai. pe care să nu-J fi primit ? [ardaca l-ai primil. de ce les fâleşti, ca si cum nu l-ai
fi primit ?" (I Cor. 4, 7), se întreaba Apostolul Pavel.'"' Atunci efind face vreun
bine, omul nu este de fapt deciif un fel de unealtîl şi deci dti are pentni ce sa" se
niandrească.'' lar lucrul acesta nu este adevaiat numai Gflnd este vorba de faptele
bune pe care le săvârseşle, ci şi când gândeşte ce-va bun, şi penlru orice pornire
bună, şi penfru orice virtute, căci, aşa cum am araiat, roate i-au fost daruite de
Ziditorul sau şi numai cu harul Lui au putut fi ele împlinite. Punăndu-Ie pe seama
sa, eel trufas îşi sporeste delirul. pentni ca, de fapt, el ajunge să se socotească
dumnezeu, „Prin aceasta (a te lăuda pe line... şi a uita de Dumnezeu care a făcut
binele> nu numai ca pierzi binele. ci-ţi pricinuieşti osândă, îndrăznind să pui pe
seama ta aceea pentru care trebuie să înalţi mai degrabă mulţumită jubitorului de
oameni Dumnezeu". scrie Sfrintul Varsanufie.'18 Jar Sfânlul loan Scărarul
subliniază nebunia unei

1
(itifheze bffptisnKtft, V. 6,
" SI loan Scărarul. Scam, XXII. 18.
'•' Omilii la loan, XVI. 4.
"' A se vcclca. ca privire In aceasta: Sf loan Guru de Am, Omilii la I Timoiei, XVII, I
Sf. VarsanuFitf şi loan. Scftsori ditlwvtuceşti, 409. 412.
' Cf. Apoftesme, serin alfubetica, Avvn Petru Pioniful, 4. Sf. Varsamifie şi loan.
Sirisori duhovnirrfti, 411. ™ Scrifori duhm •nictiftl, 412.
217
Descriereu. moiufesitîrilf ţifetttt in cm? « proditt bolile spirituale

asemenea purtări: „E ruşine sS se mfindrească cineva cu podoabă slrăină, dar c nebunia


cea mai de pe urmă să se falească, prin închipuirea de sine, cu damrile lui Dumnezeu".'''1
Adevărata cunoaştere dc sine pcntm om constă în a şti că prin sine însuşi, în afara lui
Dumnezeu, nu esie decât praf şi pulbere. Dc aceea Sfântul loan Gură de Aur spune că
„acela. mai cu seamă, sc cunoaste pe sine, care soco-teşte c.1 nu e nimic".'"' Cel trufaş,
dimpotrivă, fălindu-se pentru (oare aceste motive pe care le-am arătat, dovedeşte o totals
necunoaştere de sine, cum spune în continuarea textuiui citat Sfântul loan Gură de Aur:
„eel mândru nu se cunoaşte deloc pe el însuşi'V"1 Aşa cum scrie Aposlolul Pavel: „De se
so-coteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşală pe sine însuşi" (Gal. 6, 3),
Neştiind ce este şi avimd o percepţie deliranta asupra propriei reaiităţi, omul mândru nu
mai poale cunoaşte cu adevSral pe nimeni şi nimic.107
Mai Intfti de toate, eel trufaş nu-şi cunoaşte semenul. Am spus deja câ \\ umileşte şi-l
dispreţuieşle, necunoscându-i demnitatea de fapturâ a lui Dumnezeu şi nerecunoscându-l
ca frale a] său hilru Hristos. Relaţiile cu semennl sunt de aceea perturbalc. în loc să-l
înalţe pe semenul său întru Dumnezeu, el se înalţS pe sine, iar din acela face un simplu
mijloc de laudă de sine, un soi de oglinda in care, in loc s3 vadă chipul lui Dumnezeu, îşi
vede reflectală propria imagine, sau eel putin cea pe care el însuşi şj-a facut-o despre
sine şi pe care aşteaptă ca celălall să i-o redea neşlirbita". Pe de altă parte, in loc să-i
simtă pe ceUUalt ca aproapele lui in Domnul, ca seaman al sau şi frate, omul irul'aş
caută sâ se separe de ceitalţi oameni, doreşte să se arate cu totul deose-bil şi superior fală
de ei, legâtura cu semenii căpătând în acest caz forma unei neincetate împotriviri.
Desigur. fiecare om esle cu totul unic, este o persoana" distinctă de toţi ceilalţi, adică
având un mod propriu de a realiza natura uma-nă şi de a face vădit chipul lui Dumnezeu
din el,"" chemată să-şi desflvăr-sească propriile daruri duhovniceşli;11" de aceea între
oameni sunt deosebiri, unii având mai multe calităţi şi daruri decât alţii. Dar toate aceste
deosebiri îşi regăsesc în Dumnezeu unitatea lor fundamental* (I Cor. 12, 4-6, 11). în
cadrul unor relaţii fireşti şi s&iătoase, unicitatea fiecărei persoane se afirmă în relaţie cu
a celorlalte, nu sub forma opoziţiei. ci a complementaritâţii, spre folosul comun (I Cor.
12, 7), în unitatea comunitiUii umanc al ca>ei arhetip este Biserica, trupul lui Hristos.
Fiecare om, ca şi mâdularele trupului, are un anumit rol, o anumita funcţie, are utilitalea
şi imporfanţa sa, şi nimeni nu poate spune că se poate lipsi de ceilalţi (1 Cor. 12, 21).
Nici un om nu este vrednic de dispreţ, iar valoarea şi demnitatea lui nu sunt cu nimic
mai prejos

"Seam. XXII. 15. "" ihmlii ht Mniei, XXV. 4. " Ibidem. 1 rt ibidem. IW Cf. V.
Lossky, Â Vintage el ă In ressembUmre de Dim, Paris. 1967. p. 109,
"w Cf. I Cor, 12.
2IX
Mdndritt

decât ale altora; ba chiar cei care an mai puţine calitaţi sau daruri sunt cei enrora
li se euvine mai multă cinsie (cf. 1 Cor. 12, 22-25). Omul mândru, în loc să-şi
folosească darurile proprii penlru a-i ajula pe ceilalţi, mai puţin hăruiţi, intrand
astfel înlr-o legătură de unire prin contemplarilatea lor trâită îa Dumnezeu, în
smerenie şi frăţietate, abate aceste daruri de la ţelul lor fi-resc şi ie foloseşle în
chip egoist penlru a-şi afirma unicitatea prin opoziţie faţă de aproapele sau,
stabilind o ierarhizare proprie. in care el es(e situat pe Ireapta cea mai înaltă, iar
loţi ceilalţi sunt puşi pe trcptele cele mai de jos. Astfel, deosebirile si chiar
inegalităţile, in loc să fie desfiinţiite în simţirea unitaţii de (nip al lui llristos,
dimpotrivă, prin mândrie sunt tot mai mult accentuate. Aproapele devine un rival,
iar mândria se vădeşfe a fi factor de dezbinare şi separare. perturbând profund
relaţiile dintre oameni şi devenind, prin urmare, sursâ a nenumărate rele.
Nemaifiind m stare, din pricina mândriei, să se îndrepte spre Dumnezeu şi s.i
se deschidă cu adevarat către eel de lânga el, omul se retrage in sine şi se inchide
in lumea mărginila a eului propriu, acţionănd întotdeauna sub impe-riul acestui eu
egoist pe care-l exaltă la infinit. Măndria constituie astfel ne-garea iubirii. ducând
la distrugerea legăturilor armonioase pe care, prin iubi-re, omul le stabileşte atât
cu Dumnezeu, cât şi, în El, cu sine însuşi şi cu cei din jur. Capacitatea de a iubi pe
care Dumnezeu i-a dal-o omului pentru a se uni cu El este pervertită de omul
Irufaş, care o abate de la menirea ei fireascii pentru a o tndrepta numai spre eul
propriu. El se iubeşte pe sine si numai pe sine. Astfel patima mândriei ajunge să
se identifice cu patima iubirii de sine.

Toţi Sfintfi Părinţi, aşa cum am spus, socotesc mândria o patima deosebit de
gravu. Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare. ..Demonul trufiei
pricinuieşte cea mai grea cădere a sufletului", scrie Evagrie."" Fiind o forma dc
nebunie, poate duce la stari acute şi tipice de nebunie în înţclcsul curenl aJ
termenuluL îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect, arătând că mândria ajunsă la
culine duce la nebunie: „(Demonul trufiei esle însoţit de...) eel mai cumplit dintre
rele, ieşirea din minţi (ăK<notcn.ţ ^pevdjy), nebunia (paula) şi vederea unei
mulţimi de demoni în aer".IDf' Iar în altă pane, el scrie: „îndata (după demonul
slavei deşarte) vine demonul mândriei, care aduce in chilia monahului fulgerări de
lumină neîncetate şi balauri înaripaţi, ducându-l la răul eel mai mare, pierderea
minţii (otiziipiQ ©peucov)". Intr-unul dintre capitolele ediţiei neprescurtate a
liatatului său, din care am extras citatul de mai sus,IOft Evagrie spune ca mândria
duce la ieşirea din minţi (tKC~*aoiţ):

1
Tratatut pmciic. 14. A se vedea, de asemenea: Sf. loan Gura de Am. Omitii la
Ojja, 111, 3. Hernia. I'mtontt. Pilda VIII. 75. I.
m
l#ccfo
" Cupeie despre deosebirea gândunfor. 23.
" J MuyUlennans, /\ iravcrs fa tradition mami-scrife d'Iîvagre ft' i'ontitju*?, Louvain,
1052. p. 47. 13-17.
219
Descrierrti, numifestârilt' ft ffltil în care sr produc ba/itr spiriltmle

monahul „vede cum aerul din chilie ia foc şi este strabălut noaplea de fulgere
slnllucitoare, şi locul tot este plin de etiopieni" (care, in limbajul ascetic al vremii,
îi indică în mod simbolic pe demoni). Descriind urmarile acestei stări,,oc' e! arată
cum saYmanul om „cu minţile rătăcite, smintit de teamă, uită câ este om". Citim
în Pateric cum unii monahi, în urma unei asceze în-dekmgate, din pricina
mandriei, „întru ieşire din minţi (ătcoaaaic, Opevcou) au venit";"0 şi tot aici, aflăm
despre un călugar care „umflându-se cu mândria, a fost luat în stăpânire de un duh
pitonicesc"."1 Istoria lausiacă ne prezintă şi ea douii cazuri asemănătoare: al
riionahului Valens"3 şi al lui Eron.1" care, „ajungând la multS mândrie", în urmă,
sub efectul acestei patimi şi-au ieşit din minţi. Se ştie, de asemenea, că patima
mândriei oferă un teren prielnic pentru vedeniile înşclătoare prin care diavolii îi
amăgesc pe monahi şi care sum, in fond, adevâralc halucinaţii. Sfântul loan
Scârarul, în cuvântul despre mândrie, descrie o asemenea situaţie: „CAnd dracul
se sălaş-luieşte în lucrftorii lui, atunci, arătându-sc în somn sau şi în stare de
veghe, ia chipul, zice-se, al unui sffint înger, sau mucenic, îi împărtăşeşte vreo
descoperire de taina, sau vreun dar (harismă). ca, amăgindu-se nenorociţii, să-şi
îasă cu totul din minţi"."*
Mândria are numeroase alte efecte palologicc. Sfinţii Părinţî spun că ea este
pricina tuturor relelor care-i vin omului,'" „Toate lucrurile rele ni se în-lâmphl din
pricina mândriei noastre". învaţă un Bătrân.''''' „Semeţia esle cau-Za şi rădaciua
bolilor", spune. în ceea ce-l priveşte, Sfântul loan Casian.117 „Potopul de rele care
au pangărit lumea a venit din pricina mandriei", afirmfl SfSntul loan Gură de
Aur,1"1 care în altâ pane zice că din cauza acestei patimi a ajuns omul să fie
„înconjurat dc scârbe şi dureri"."9
înstrainându-1 pe om de Dumnezeu,120 mândria îl lipseşte de ajutoml l.ui şi de
darurile dumnezeieşti.17' fl face sit piardă cunoştinţa duhovniceascaV" apoi toate
vjrtuţile dobandite. „Mandria. scrie Sfântul Grigorie eel Mare, nu

1
'■ llmlem. 17-19.
1,0
Apojtegme. seria alfabeticS. Awn Antonie. 39.
•• Apofuwne.KlOO.
1
I'aladie. h'toriu toitsiacâ. 25.
1
''■' Ihiiiem. 26.
' - Scam. XXII. 19.
'* Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori <luhovnicf)li. 63, Sf. loan Gură dc Aur. thnilii
la Ova. HI 3; Omitii la loan, IX. 2. Sf. Nicliila Stithatul. Ceia 30Q tie caprh- ... 1.85.
,l
*Apofiegm«, XV, 115. '" AseztimitUele mânâmreşti, XII. 8.
in
Omiiula Af«/«. XV,X
m
Ibidcm.lXV,6.
"" Ipoflegme, N 592/60.
111
Cf. Sf. Muxim Mărturisitorul. RăspunsuH cfitre TaUtsie, 52. PG 90, 492A; 493A.
SI Tulasie, C'ap&ie tlexprr ilrago.tif.... IV. 34.
|K
Cf. Sf. Muxim Msirtiirisitorul. Râspunsttri nitre Tolasie, 52. PG 90. 493A.
220
Mthidria

se mulţumeşte să piardă o singură virtute; ea loveşte tot sutlctul şi-l strică în


intregime, tot asa cum o boatâ molipsitoare, întinzându-se, răpune trupul în
iniregime".1 'y La fel spune şi Sfântul loan Casian: „Râul trufici... e întocmai cu o
boală generalizată, cumplită, care nu se împacă să vatăme un singur mă-dular, sau
o parte a lui, ci pravăleşte întregul corp într-o distrugere totală",124 şi tot cl arută
că, spre deosebire de alte patimi, care atacă numai virtutea care le este contrară.
trufia „surpă şi nimiceşte din temclii întreaga cetate a virtuţi-lor". Sfantul loan
Gură de Aur remarca, \a fel, că* „acest păcal singur risi-peşte tot binele din
suflet".136 lar Sfântul loan Scăraml spune şi el că „pe cât este îjituiiericul strain de
lumină. pe atât este cel mândni de strain de virrute".1-7
Este limpede c3 în acest fel mândria deschide poarta tuturor patimilor fntreaga
tradiţie patristică prezintă cu constanţă tnvăţălura polrivit căreia mândria este
„început",:w „rădifcina, izvor şi maică a tuturor păcatelor".IMi „Miindria este unul
dintre cele mai mari pflcate. râclacină şi izvor al oricărui păcaf, af'irma* Sfflntul
loan Gură de Aur.ni „Cele şapte păcate de cflpelenie sum vlăstare răsărire din
aceastâ rădăcinS rca", scrie Sfântul Grigorie cel Maic.13' lar Sfâniul Io;in Casian
notează: „Această boală, deşi este ultima in lupia pornita împotriva p.lcatelor, şi
în ordinea lor este aşezată la urma\ totuşi esre prima prin origine şi timp".1"
Cu toate că intr-adevflr mândria este pricină a tuturor palimilor, trebu-iesfi
arătăm totuşi că ea se înrudeşte mai indeaproape cu unele dintre ele. nâscAnd în
suflel îndeosebi mânia,"4 ura'" şi toate formele de agresivita-te," învârtoşarea
inirnii,11 judecarea aproapelui,1™ clevetiiea şi defaiinarea

" Comentarlu fo tov, XXXIV. 23.


11
.sţeztmriittrL'mânâsiirefU, XII. 3.
'lbulrm.
" OmiHi la loan, XVI, 4. Cf. Omilii la Ozw. III. I: Omitii 1a 2 Tesatoruceni, I. 2.
,î7
.Vraw.XXII. 26. Cf. 13.24.
'-'" Cf. Sf. Miixini MBrtuiisitoruI. Rtixpunxuri cdtre Talusie, 52. ptf 90. 493A. Avva
Ammona, fnvăţâiuri. dnliov/ticeşti. IV, 28. Sf. Simeon Noul Teolog, ('ete 225 de
capete..., I, 75. Sf. Nichita Slithatul. CeU M) de capete.... I, 84.
'•""Inf. Sir. 10. 13.
SI loan Gură de Aur, Omitii iff loan, IX. 2. Cf. Sf. loan Scăraml. Seam, XXII. I. 1"
Omilii la Matei, XV. 2. "- Cementariu la toy. XXXI. 45. Cf. XXIV. 23.
1
\sr;,uriinlrlc nuinaslireşti. XII. I. Cf. 6.
"* Sf. Grigorie cel Mare. Comentariu la lev, XXXIV. 45. Sf. Grigorie de Nyssa.
Despre fedoria, IV. 5. Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omilii la Matei, LXV. 5, 6. Sf. loan
Scăranil. Seem, XXII. 1.28 1 '*' Sf. loan Scaiurul, Scam, XXII. 28.
'" Cf. Sf. loan Casian. Aşezăminteie mânăstiresti, XII. 27. Sf. loan Scărarul. Scare,
XXII. 28. Sf. Talasie, Capete despre draxoste..., IV. 29.
lT
Sf, loan Casian. Asezămintele mânastireşti. XII. 25. Sf. loan Scflninil. .S'rara. XXII. 1. lM
Cf. Sf. loan Scăraml. Scara, XXII, I.
221
Oescrierea, manifest ările sijehit in care se proditc iwtite spitituale

Biserica Ortodoxă, urmând învăţătura Sfinţilor Părinţi răsăritem, considers că


pruncii prirnesc Ca moşlenire urmările pScalului strămoşesc, carc afec-teaza" firea
omenească, iar nu pficatul lui Adam în sine, care este legat numai de persoana liii
Adam."' Şi daca ştergerea pacatelor este una dinlre funcţiite botezului adulţilor, în ceea
ce-i priveşte pe copii, nu este cazul să vorbim clesprc aşa ceva, după cum subliniază
Fericilul Teodorel al Cirului, „dacă unicul scop al botezului ar fi ştergerea pacatelor, de
ce-ar mai fi botezaţi
pruncii nou-născuţi, care nu cunosc păcatul T'.

Trebuie însă să adăugăm că, chiar dacă la naştere oumenii nu moştenesc pâcatul lui
Adam şi chiar dacă sunl lipsiţi dc pacale personate, ei suni lotuşi moşteniloriî unei stări
de păcătoşenie care le vatâmă firea. De aceea, Sfântul Marcu Ascetul, arătând ca
oamenii n-au moştenit păcatul lui Adam, afirmâ (oluşi că din pricina păcatuluî aceluia
„toţi sun! sub păcat" (Rom. 3, 9),"* adi-că, altfel spus, în stare de păcătoşie. Sfăntul
Chiril al Alexandriei spune ace-laşi lucru atunci când, tâgăduind şi e] că omenirea ar fi
partaşă la greşeala lui Adam, spunc că ea „boleşte de păcat", că e părtaşa la „firea căzuia
sub legea pâcalului".19 Aşa se înţeleg şi cuvintele Psalmistului: „Ca iată intru fărăde-legi
m-am zâmislit şi în păcate m-a născul maica mea" (Ps. 50, 6). Aceasră stare de
păcătoşenie aralâ că firea omenească este slabă, neputincioasa. beteagă. pălimitoare şi
stricăcioasă,*" muritoare după trup şi, în general vor-bind, moartă din punct de vedere
duhovnicesc, altfel spus, starea de păcat arata înstrăinarea de Dumnezeu sau, mai precis,
depărtarea de El. Astfel, Slantul Marcu Ascetul scrie: „Murind primul om, adică
înslrăinându-se de Dumnezeu, nu mai puteam vieţui nici noi în Dumnezeu".21
Starea de păcat care afecteazH firea omenească nu este o pricină de învi-nuire a
omului atâta vreme cat el nu şi-a asumat-o în chip personal. Omul se naste cu o fire
bolnavă, patimitoare, stricăcioasa' şi muritoare ca urmare a pâ-

lâ) penlru a se jnstifica învS|ătura despre rnoşlenirea piicatului lui Adam, păcat cafe s-a
infins la loţi unnaşii siîi. Or, originiilul grec fe0' <i) nu poate avea accasta semnifi-ca|ic
şi îndreptitţcşte învăţătura Sfinţilor Părinli răsăriteni cu privire lu pScnhil oiigi-nar. care
este diferită. A se vedea J. Meyendorff, ,!E$' (5 (Rm 5. 12 chez Cyrille d'Alcxandrie et
Theodorel", Studia Patristicti. 4. 1961, p. 157-16U Initiation (I la itwologie byzantine,
Paris. 1975, p. 194-196.
IA
Atum.MI.i ca nou-născuţii sunf lipsîfi dc păcat o găsim. de pildă. la: SI Grigorie de Naziunz,
Cuvântări, XL. 23; Sf. Grigorie de Nvssa. Despre prnncii morn' inointf He vrenu: PG
46. 177-180; Sf. loan Gun* de Aur, Omilii la Matei. XXVIII. 3; Sf. Chiril al
Alexandriei, Cateheze baptismal*, IV, 19.
7
tstoria prescurtaui a evreilor, 5, 18, PG 83,512.
1
Despre paecihiţti, 10. Cf. Despre ttnirea ipostaticii, 8; 18.
" Tâtcuire fa Epistola cat re fiomani. PG 74, 789 (citatil rnai sus).
' In Icxlul citat din Sf. Chiril al Alexandriei. aflăin şi expresia: ..omul boleşte de stri-
ciiciune", care reia expresia „firea boleşle dc păcat", citatfi câicva ranchiri mai sus,
ambele fiind echivnlente. ' Despre Itotez, Raspunsul 12.
226
Tiwisrruterea bolilor sp'triluale in umanilatrti tiecelzuh?
catului lui Adam, iar nu al său; înstrăinarea dc Dumnezeu, in care se află la
naştere, este şi ea o slare de pacat, dar pe care nu el a ales-o, în care a intral fără
voia sa şi care nu are nimic comun cu departarea de Dumnezeu din pro-pria
voinţă, care este cu adevărat păcat, in sensul propriu al cuvântului. Sfân-tul
Maxim Mărlurisitorul face această distincţie chiar când este vorba despre Adam:
„Corupându-se mai întăi libera alegere a raţiunii naturale a lui Adam, a corupt
împreuna cu ea şi firea, care a pierdul ham I nepătimirii, şi aşa s-a ivii pâcutul.
Aşadar, caderea voînţei de la bine la i.m este cea dintâî şi ce;i m.ii vrednică de
osândă. A doua, întâmplată din pricina celei dintiti, este mu-farea fnii de la
nestricăciune la stricăciune, mutare ce nu poate fi osândilă. Căci două păcate s-au
ivit în protopărinte, prin călcarea poruncii dumneze-ieşti: unul vrednic de osândă.
şi unul care nu poate fi osândii, având drepl cauză pe cel vrednic de osândă. Cel
dintâi este al hotărârii libere. care a lepă-dat binele cu voia, al doilea al firii, care a
lepădat fărit voie, din pricina hotărârii libere, nemurirea".22
Pmncul nou-nâscut nu poate face astfel de păcate cu voia şi deci el nu este
vinovat de pacat. Omul păcătuieşte din momentul în care dispune în mod liber de
constiinţa şi voia sa; atunci el ajunge să păcătuiască „dupa usemSnarca greşelii lui
Adam" (Rom. 5, 14), făcându-se părtaş vinovăţiei aceluia şi devenind astfel îm-
preună-lfepunzâtCtr de urmârile păcatului strâmoşesc.

Nu poate fi (agăduit însă faptul că firea pe care omul o moşteneşte are o


anumitâ inclinare {ţ>oni\) spre ruu, spre pficat.2* „Ceea ce pune stâpiinire pt'
voinţa noastră şi o trage de la bine la riUi e într-adevăr o neputinţâ şi o slăbi-ciune
a firii noastre", scrie Sfâniul Grigorie de Nyssa,24 adăugfind ca\ în urma călciirii
poruncii de câtre Adam, firea noastră a suferit o schimbare, J'iind mânaţi de acum
numai sprc răutăţi"*'*
Această înclinare spre rău se manifests îndeosebi în patimi, pe care firea
omenească le moşteneşteîf şi care se manifest;! de îndală ce s-a născiit omul cum
găsim scris în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleacă la rău din
(inereţile lui" <8, 21). Sfântul loan Casian aratâ căde mici copiii au pop niri
pătimaşe: „Oare nu vedem, de pildă, mişcările spontane ale cftrnii nu mi-mai la
copii, care, fiind in stare de nevinovăţie, încâ n-au ajuns să facă deose-bîre miK-
bine şi rău, dar chiar la cei micuţi, pâna" şi la sugari ? Fără să vă-

"" ftiispunsuri t.âirv Talasie, 42.


w
Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Despre viafa hi Mnisv, II, 32. Fer. Teodoret al Cirului,
Ţâkuire Ui Psttbmtf 50, 7. Sf. loan Casian, ('onvoibiri titihovniceşli. 111. 12. Sf. Chiril
nl Alexanclriei. 't'ăhnirr fn lipistoln râlre Romtmi, V. 18. Sf. Mnxim MiUnirisîIonil.
Râspumuri retire t'alasie, 21.
:i
Mim>lf cuvânt Gatehetic, 16.
;" Ihldvm, 8.
* Cu privire la caraclerul eteditar ul patimilor, a se vcclca: Sf. Chiril al Alexandriei,
Camentarlu lu Evanghetia după loan, XIX. 19; Tâkuire hi EpistoUt câtr* Uomimi,
V.
18; VII, 15; Oespre închhuirea sv/ slujirea m duh şi itdevăr, 10.
227
Qesefierea, numifesumle ftfidul în care w protfttc ho/i/e spiriittafe

dească în ei nici eel mai mic semn al plăcerii, lotuş i, dintr-un imbold natural, ei arală cfl
posedă mişcările proprii cărnii. Nu vedem chiar la cei foarte mici violeniele înţepături
ale mâniei şi nu observăm adesea că, mai înainte de a fi ajuns a cunoaşte virtutea
răbdării, sunt sensibili la nedreptăţile pe care le su-feră şi sim! până şi jignirile unor
vorbe spuse în glumîi? B:i uneori, sub im-pulsul mâniei, pânâ şi dorinţa de a se
râzbuna ;ir avea-o, dacă nu le-ar lipsi puterea".37
Sfinţii Părinţi sublimază adeseori constrângerea bruîală pe care aceastâ tending la rău
o exercită asupra firii omeneşti, caracterul ei tiranic, sporit încă şi mai mult de lucrarea
diavolilor care o susţin, care duce lu o adcvărată înrobire a omului;2" este „legea
păcatului" despre care vorbeşte Sfântul Aposiol Pavel (cf. Rom 7. 14-21). Tot aşa spune
şi Avva Dorotei: „Omul este târat prin sikl şi tira-nie de vrâjmaşul sau, şi aproape şi cei
ce nu voiau sa pâcăn.iiasca'. pâcatuiau de sila"'."'' Sfiinnil Maxim Mărturisilorul
vorbeşte şi el de puterile răului care-1 asu-presc pe omul c;lzut, ajungând sa-l supună
aproape cu tbtuL,
Desigur, omul nu este silit să păcătuiască; pe de o part©, el continua* sa" aibâ
libenil său arbitni." iar pe de alta, el primeşte ajutorul lui Dumnezeu, dacă voieşte să-l
primeascâ.'2 Dar firea sa pervertită, adică înstrăinată de Dumnezeu şi întoarsă spre cele
sensibile şi stricăcioase, face ca omul sa se lase cu uşurinţă atras spre păcat şi sa se
îndrepte in chip pătimaş spre rău." Şi pentru câ voinţa sa este slabă şi neputincioasă, el
cade repede în ispitele diavoleşti,"*
Aşa alunecă sprc rail ecl mai adesea oamenii din pricina firii lor câzute. Şi lâsandu-
se omul târât în păcate, patimile sale sporesc şi-l îinping să păcătu-iască şi mai inult; şi
cu cât păcătuieşte mai mult, cu atât ele se îiitaresc.'* Sta-rea pătimitoare mosiemta" prin
fire, de la păcatoas5 fîîrfi voie cum era, devine, prin păcatul pe care-1 face om cu voia,
cu adevarat pflcatoasil.1'' Tot aşa stri-căciunea şi moartea. pe care la început oamenii le-
au moştenit fără voia lor, în urma păcatului lui Adam, devin acum pricina de pacate
personate, căci temându-se de boală şi moarte. „se lipesc prin dragostea dc viaţa, de
plăceri,

Aşezatmntele mânaxtirt'şti, VII. 3. :* Cf Sf. Maxim Marmrisitorul. Riisptinsitri către


Talasie. 21. Sf. Sofrctnie <il lerusali-imiliii. Omilii la Bunavrslire. PG 24. 323B;
Scrisoarea xinotktlâ. PG 87, 3I7D. fl hnoţoiuri de sujiel fo/imtaare, I, 4. "' Cf.
RâsptfftsuH câti* Talasie. 21.
(|
Cf. Sf. Atanasic ecl Mare. Cuvânt mipotriva eliiuliir, 4; 7. Sf. loan Gurfi de Aur.
Omilii In Faceir, XIX. I. Sf. Chiril ill lenisalimuliii. Caiehez.e baplismak, IV, 18-21. Sf.
Chiril ill Alexandria. Tâlcuire la Ephtola cat re Rontani, V. 18. : Cf. Sf. loan Guril de
Aur. Omilii la Facere. XIX. I, Sf. loan Casian. Cimvorluri tlnhovniceşli. III. 12.
"' Cf. Sf. Maxim Mamirisitonil. Râspiinsuri câtre Talasie, 21.
14
Cf. Sf. Giigoiic de Nazianz. Poeme morale, II. I. 45. Sf. Grigorie de Nyssa. Despre
Rugâchmtft aOttmtUUcă, IV. 2. Sf. loan Casian, Convorhiri dultoniiresli, III. 12. " Cf.
Sf. Maxim Măiturisitonil. fUtSPunsUri căire Talasie, 21. '" Cf. Sf. loan Guru" de Aur.
Omilii la Romani, XIII. I.
228
Transnniertti l--l,lor %punimiU in umatiilatni d>< a:\ati

. | i cind ele ar ft elcmenrele constitutive ale vieţii"," cizâad pradi patmu-lor. care no fac
decât si adevereasci si si le intăreaaci stncaciunea si con-Jitia de ftinţe supuse morr.ii
*
Prin pacalul pe care-I face cu voia sa, omul ii urmeazi lui Adam, devine impreunl
râspunzâlor cu ace I a şi cu toţi oamenii care fapluiesc si ei pacalul Of race in ftrea
omeneasci cAzulă, care Ic estr comuna Numai in acesl seas putem spune că oamcnii
sunl cu loţii vinov.ui pcnlru pacalul lui Adam."' De aceea Sfânlul Maxim
MârluriMtorul. dc/\ jlmno dialectica pâcatului si a pati-muii. şi robia la care ajungc
omul imi tin sfârsH. depiaage coodiţia umani .1 iwdci asadar. din pncina neasculr.ini .1
înir.ti picaful. iar din pficma puca-111I111 a inn,ti in Bm oamenilor irăsilura
pătimiloare (palimasa) prin nastcre şi iiindci neincetat cu aceasti trăsătură pătimitoare a
naşlerii prin pacal se improspata prim.» câlcare. nu era nâdejde de slobozire. ftrea fund
incâfutati prm aprobarea voinţei ei inu-o legiluri rea".*° De aftfeI. in descnerea pe care
an ficu-o fiecărei patimi in pane, am subliniat adesea aceasti dialectic*.
Dupi caderca in pacal. Dumnezeu. prut glasul proorocilor. a continual si
le dea oamenilor poninci p invaiălun. ceea ce n-at ft mil nici un sens d
ei n-ar ft avui putinţa do .i le implini, >i care .ir.ua cfl ei se puieau impolnvi
acesui inlaniuiri aparent fatale.41 De altfel. se stie ci sub Legea Vecbe. cu
nssr limilcle natuni umane căzule. au fosl oameni care an dus o viaţi dreap-
ti si plâcula lui Dumnezeu. Sfantul Sofrociie spune I impede ci oamenii care
au Iran sub Legea Vcche aveau puierea de a se impocrivi paiiniilor şi ci.
deci. crau direct răspunzâlon pentm picatele lor ..Cat pmeşte pâcatele < 1
in- . K i i / . i Legr.t owe poruncea 51 dădca pentru ficcare pacal pedeapta
cuvcniia. Proorocii care sirigă să fugim do ploal si si i.ium hinelc. dni in
care ne îndeamnâ si pirăsim catea rautitilor ( » invftatoni - care ne arali
cum sa ne ferim de ele".4- Sfantul loan Gura de Aur. vorbind despre fui lui
Adam, spune acelasi lucru: .Dumnezeul untversului | 1 Işi araiâ faţă de noi
toata bunâlaiea Sa; cunoscand lainele noastre si gaadorile din adancul suflc-
lului nostm. ne indeamnă, ne sfaiuiesle şi Hiatus! pornirile noa pre rail;

' I If IOM DsakSSChia. OofmUua. II. VJ St M^tim Mirlunsitonil. JMBBM falaae.


21 Tiramzai pururc* fir* w Mta de frica n*orbi. (otmil) trinaa at roan pUceni. nanui >i
aaraai prntni a u-ii
' Concepti.t potrmt cania tnclin-uea spre picat fMf \C*MÂ de faptal ci omul esie
nan rnorţn a fosl drz%olui ties «le Sf loan (imi de Aur iOimltt I.' Rtmutiu.
Mil I) *i Fei Teodocei al Cinilui {/'âl<mr,- la Gphtola utirr Jtomoaf, V. 12) J
M ..-ndorff. in capiiolul referilor U pacalul sirarnoteu: din volumul RaMaafa MaaaN
'MI. merge pan! U a traduce lexlul de la Rom-mi 4. 12 anfel. .moariea. din cauza ci-reij
lo*i au pitiluit".
" Cf Sf Gngone de Nyssa. /Vsprr Kugâiunr» demnrmed. V. 4 ■
Rm/Mimun •âlrr ŢaJaur. 21.
" ( 1 si IcxuGurade Am Omtik At/ocarv, MX. I
• 'iniiir lii Hiiiuivisttrr
Descrierea, inanifesiârile sîfetul hi care ,\e prodtw boiiJe spiriluale

nu ne conslrânge; ne da" leacuri potrivile, dar lasă ca voinţa noastrâ" sa


săvârşească lotul".41
Dar to! atăt de adevărat este că înainte ca Fiul lui Dumnezeu să Se înlru-peze şi
să împlinească lucrarea Sa răscumpărătoare, oamenii. chiar cei drepţi. nu puteau
scăpa de condiţia păcătoasă în care-i anincase pacatul slrâmoşesc şi sufereau
tirania firii lor pătimitoare şi înclinarea ci spre rău, ca şi robia stricăciunii şi a
morţii. Această stare de păcătoşenie era o stavitâ care împie-dica omenirea să
ajungă la dobândîrea deplină a harului lui Dumnezeu.44
Doar llristos putea să tămăduiască Firea omenească de boala grea in care zăcea
după căderea în păcat a lui Adam; numai El îi putea reda nepătimirea,
nestricăciunea şi nemurirea pe care ea le-a avut în starea cea dintâi; numai El
putea sft-l aducă din nou pe om pe calea îndumnezeirii, care-i fusese pusă înainte
la creaţie şi pentru care a şi fost creat.

°OndOtlaFacere,XK, I.
44
Cf. V. Lossky, Tftâologte mystique de fEglise d'Orient < Paris, 1944. p. 129.
230
PARTEA A III-A Condiţiile
generale ale tămăduirii
I

Hristos - TamâduiCorul

,.Câ Hhsios a venii en să-i vindece pc cci bolnavi, o spune El însuşi'*. arată
Sfântul Irineu.1 într-adevăr. lisus spune; „Nu cci sân&oşi 8U nevoie dc doctor, ci
cei bolnavi (...) n-am venit sa chem pe drepţi. ci pc păcătasi la pocăinţâ"' (Mt. 9,
12-13; Mc 2, 17; Lc 7, 31); si încâ: „cu adevarat Fmi vcţj spune: DocJore, vin-
uccă-le pe line iiusuţi' (Lc 4, 23); şi: „Duhul Domnului esie pestc Mine (...) M a
trimis sâ vindec pe cci zdrobiţi cu inima" (Lc 4. 18).
In deplina conformitate cu aceastB invăţiîUirâ it lui Hristos cu privire la Sine.
Slmiii Pârinţi şi întreaga Tradiţie bisericeasc.1 vâd în HI doctoral trimis de Taiâl
penlra a-i vindeca pe oamcni. care boleau din pricina urmârilor pă-cjtului
strâmoşesc, .>i peiiiru a-i reda firii omeneşti sâniUatea sa primordial a
('hiar înaintc de înlruparea Cuvăntuliii. Dumnezeu era privit drcpt „Ccl ce
vindecă toată bolile" (Ps. 102. 3).3 Şi. potrivit Sfinţilor Părinţi. proorocii - şi in
mod special Moise - au fost trimişi de Duhul Sfânt ca doctori care să în-gnjeascâ
pe poporul hu Israel care bolca de pâcal.' dar în faţa unei omeniri atât de grav
bolnave şi profund rănite de pftcat, ei n-au putul face nimic. ..Proorocii, spune
Sfântul Chiril al lerusalimului, au fost trimişi. ca si Moise, pcntra a-1 vindeca pe
Israel; şi ei. văisfifld lacrimi pentru el. l-au ingrijit, dar n au putui să stăvileascâ
răul care se intinscse (...), căci din creştet până în tâlpile picioarelor nu ramăsese
nici un loc sănatos; toc trupul ti en plin de răni m-curăţale. neunse cu uutdelemn
şi nelegate".' Avva Dorofci spune şi el, aproape cu aceleaşi cuvinte, că „Bunul
Dumnezeu (...) a trimis prooroci şi nici aceţtia a-au i/butii. Căci rfiutatea s-a
înturit şi mai mult, cum zicc Isaia Nici buba, riici rana. nici vânâiaia m\ mai eraii
calde şi nu se mai puiea punc nici plasOire, nici untdelemn. nici legâturâ pesie
ele>» (Isaia I, 6). Aşa zic.imt rflutatea nu era numai intr-o parte. nici i n i r - u n
singur lot. ci în lot trapul. C'uprinsese tot sufletul. Stfipflnea peste toate puterile
lui. Nu K mai putea pu-ne untdelemn ş.a.md. Toatc erau robitc păcamlui. toate
erau stâpânite de el. Căci zice şi leremia: «Am doftoricit Babilonul şi nu s-a
vindecat» <Ier. 51,

'Ad\- faifwiM/. III. 5,2.


.e v«fcd. de a&cinenea- let 17. 14; Inf. Sir 34. 19: 38. 2 Cf Oiigen. Omilii la
h/mnla, XIV. 1-2. Sf. Grigoric ile Nv**a. />r\frr viaţa lui
.■W>w. 11.261. 172; 278.
' (<urhr:<- baptitmal*, XII. 6-7.
233
Condifiile genem/e ale tânuidiurii

9)".* La fel spune şi Sfântul Macarie Egipteanul: „în vremea calcării poruncii de
către Adam, diavolul s-a străduit să r&neascft şi să înlunece pe omul eel lăuntric,
mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu. De aiunci, ochii lui au privit catre
cele rele şi către patimi, rămiinând închişi faţă de bunurile ce-reşti. Prin urmare,
aşa de grav a fost rănit. încât nimeni nu putea sa-l vindece (...) nici until dintre
drepţi, dintre Părinţi, dinire profeţi sau patriarhi n-a pului să vindece sufletul care
fusese de la început rănit cu o rană nevindecabila. A venil Moise, dar nu a putul să
aducă o vindecare completă. Au urmat preoţii, damrile, zeciuielile, sărbătorile,
lunile noi, apălările rituale, jertfirile, arderile de tot şi toate celclalte mijtoace de
îndreptare care existau în vremea Legii; dar sufletul n-a putul fi vindecat de
curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi, şi toată dreptatea ei n-a putut să-1
vindece".6 în mai toatc scrisorile sale, Sfântul Antonie eel Mare reia această temă
şi de fiecare dată foloseşte termeni legaţi de boala şi tămăduire. „în nesfârşita Sa
iubire de oameni, scrie el, Ziditonil nostru a binevoit să vină la noi, cei bolnavi şi
rătăciţi; şi penlru aceasta, mai întâi 1-a ridicat pe Moise, datittorul de Lege".7
„Acesta, care a pus temelie pentru casa Adevărului, a voil să vindece rana cea
adăncă şi în-tinsă şi să ne aducă la părtfişia cea dintru început (cu Dumnezeu). Dar
Moise a murit fără să fi izbândit. După el a venit mulţimea proorocilor. care au
zidit şi ei pe aceleaşi (emelii, dar nici ei n-au putut să vindece ranile cele rele ale
neamului omenesc; şi au mărturisit că sun» neputincioşi"." „Şi toţi cei care
primiserâ Duhul au văzut cat de mare şi de ne vindecat este rana şi că nici o
făpiură nu puten s-o vindece."5 „Apoi mulţimea sfinţilor s-a adunat şi a înăl-ţat
rugăciune cătrc Ziditorul tuturor. spunând: «Au doară nu mai este balsam în
Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica
popondui Meu ?» (ler 8, 22); «Am doftoricit Babilonul. dar nu s-a vindecat.
Lâsaţi-I şi haideţi să mergem ficcare în ţara noastrîi» (ler 51, 9)"."1 Sfântul Nicolae
Cabasila arată şi el, ca şi Sfântul Antonie," ca Legea a fost data oamenilor ca
mijloc de vindecarc, dar ea n-a putut decât sa-i pregătească pe oameni pentru „ca
ei să voiască cu orice preţ sfl-şi refacă sănatatea şi să ceară bucuros şi cât mai
grabnic să vină la ei doctorul" şi să „arate mai mult dor după sănătate", căci ea nu
era de ajuns pentru lecuirea lor.12 Sfântul Macarie spune, în acelaşi sens: „Tot aşa
cum umbra nu aduce nici un folos. nici nu vindecă suferinţele, tot asa şi Legea cea
veche nu putea să aline durerile şi sâ

5
Invâţăutri de suflet foloxiUnire, I, 3.
6
Omilil duhovmcesH (Col. H), XX. 4-6.
' Scritori, II, 2. Cf. IV, 2: „Vazfind ranu de ncvindecat şi atât dc rea (a omului), Diini-
nezeu, in marca Sa milostivire. a venil El însuşi la făpturile Sale (ca sS le vindece)", *
Ibidem, 111. 2. 9 Ibidem, II. 2. "} Ibidem, III. 2. 11 Ihidem.
'- Besot* vkiţo in HtUtos, I.
234
liristos Tâiiuuluiumil

vindece ramie suîletului, pentru că nu avea puterea să dea viaţă".'3 lar St.tiuul
Grigorie de Nazianz arată şi el câ\ „mai întAi mustrat în multe felmi pentru
nenumăratele sale plicate, care se înmulţeau ca lăstarelc dintr-o rădăci-nâ rea,
apoi sfâtuit sprc îndreptare, pentru mulle pricini şi în toi felul de îm-prejurări, prin
cuvânt, prin lege, prin prooroci, prin mulţimea binefacerilor. ori prin groaza
ameninţârilor, prin pedepse şi felurite semne (...), s-a făcui vâdit câ omul are
nevoie de un leac mai puternic, care să-1 vindece de boala răutăţii care sporea
peste măsură".N
După Origen, cbiar şi îngerii „veneau în ajutorul oamenilor şi-i faceau să-
iiătoşi, vindecându'i de boltle lor {...)■ Şi atât cât le sla în putere, îi ajulau pe
oameni".15 Dar ca şi proorocii, şi îngerii s-au dovedil neputincioşi, din prici-na
relei voinţe a oamenilor care nu voiau să se tămăduiascfi (..chiar dacă ei faceau
tot ce le sta în puicre pentru a-i vindeca pe oameni, aceştia nu voiau să se
viiKlece"16), dar mai ales pentm că boala era grea şi se întinsese la toată omenirea
căzută: „şi au văzut că leacurile lor erau prea slabe pentru boala de care sufereau
oamenii".17
Era limpede că omenirii îi trebuia, dupâ cum spune Sfântul loan Scăraml, un
doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe masura mririmii bolii şi rani-lorei.'*
Singiir lisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a facut om. ramănând în actflaşi timp
Dumnezeu, era doctonil potrîvît, şi de aceea, pentru c;l numai El putea să-I
vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesiarşita Sa milă şî iubire faţâ" de nearnul
omenesc şi ca raspuns la pliinsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de
sfînţi, L-a trimis pe pămâm, Sfântul Chiril al Jemsalimulut scric, in continuarea
textului citat mai sus: „După care, sfârşîndu-li-se lacri-mile, profeţii au strigat:
«Cine va da din Sion mântutre lui Israel ?» (Ps. 13, 6) şi încă: «Doamne, pleacă
cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5) (...), căci, iată, rănile oamenilor sunt mai man
decât leacurile noastre (...)t şi ticăloşia noiistrâ noi nu putem s-o îndreptăm, numai
Tu poţi sa ne îndrepţi şi să ne ri-dici".1" „Şi a ascultat Domnul rugăctunea
proorocilor §i nu Şi-a întors Tatăl lii(ii Sa de la nearnul omenesc rănit de moarte.
Şi pe însuşi Fiul Său L-a trimis, ca doctor care să-l tămâduiască".3u „Cuiioasteţi că
este împâral şi Doctor'*, „căci 11 ii.'.. împăratul nost.ru, punând începul
tămâtluirii, s-a îmbrăcal in sârăcîa noaslră şi l-a vindecai pe cel bolnav",!l
„RămAnând Dumnezeu şi

" Omilii duhffvniceţU (Col. II). XXXII. 5.


*Cwântâri. XLV, 9; XXXVIII. 13.
'' Omi/ii ta Evanghetui tfapă Lira, XIII. 2. Despre îngerii vindccutori. A se vedea: In
5. 4. SI", loan Scui'aml, Scam, I, 14. " Omilii la EvangHeda dupd Utai. XIII, 3.
,?
Ibidem, 2.
^Cf.Scom.l 14,
(\iti-hrzr bti/'tisnmle. XII. 7. "
ibidem. %. '-' ibidem, I.
235
Condifîîle general*? ale iimuuluîrii
păslrându-Şi cu adevărai neschimbată slava de Fiu, S-a facut, ca doctor foar-le
priceput, pe potriva slăbiciunii noastre"." La fel spune şi Avva Dororei: „Atunci
Bunul şi lubitorul de oameni Dumnezeu trimite pe Unul NAscut Fiul Său. Căci
numai Dumnezeu putea tămădui şi birui o aslfel de patimă. Şi pro-orocii au
cunoscut aceasta. De aceea spmie şi David in chip lămurit «Cel ce şezi pe
heruvimi, arata-Te, înalţa stapânirea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi» (Ps. 39, 2-
3). Şi «Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5). Şi aKele ca aceslea.
(...) Deci a venit Domnul noslru, făcandu-Se om pentru noi, ca, precum zice
Sfânlul Grigorie," să vindece pe cele asemenea prin ce-le asemenea, sufletul cu
suflei, trupul cu (nip".24 Avva Ammona spune lot aşa, că „Tatăl L-a trimis din cer
pe Fiul Său, pentni ca sâ vindece toaie nepu-linţele şi toate bolile oamenUor"." lar
Sfântul Antonie eel Mare. in mai mul-(e dintre scrisorile sale, reia această temă:
- „Rana era de nevindecat şi nici una dinrre fiipniri mi puiea s-o lecuiască, în
afară de Fiul cel Unul Nâscut. chip al Tatălui: EI, Mântuitorul noslru, era doctorul
cel bun, ştiut şi aşteptat de prooroci; şi de aceea, adunându-se toţi laolaltă, au
înalţat rugâciuni la Dumnezeu pentru neamul omenesc (...) lar Dumnezeu,
ariitându-Şi marea Sa iubire, a venit la noi, oamenii"."''
- „Rugfiminţile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu. care cereau adâncul bu-nătăţii
Sale, să-L trimită adicS pe Fîul Său Cel Unul NSscut. - căci, nefiind nici o
iViptură în stare să vindece rana cea adânca a omului, El sîngur putca s-o facă
venind la noi -, au ajuns la urechile Lui şi, mişcat de iubire, Acesta a spus: Fiul
Omului (...) binevoieşte să iei asupra Ta sarcina aceasta".27
- „Toată adunarea sfinţilor s-a strâns ca să-l ceara bunătâţii Tatălui un
Mântuitor care să vină sa* ne mântuiascâ pe noi toţi, spunând că numai El sin-
gureste doctond potrivit pentni rana noastnl. Şi prin voia TaUllui, El S-a lip-sii de
slava Sa şi, Dumnezeu Hind, a luat chip de sluga şi S-a dal pentru pacatele
noastre".2*1
- „Văzând că nici sfinţii şi că nici una dinlre fapturi nu poale vindeca rana
adâncă ce cuprinsese toate madularele şi ştiind c;1 duhul le era neputincios, Tatal
iiiluror fapturilor Şi-a arătat milostivirea şi, In marea Sa iubire de oameni, nu L-a
cruţat pe Fiul Sail Unul NAscut şi L-a dal pentru piicatele noastre. ca pe toţi să ne
mantuiasca*1.2*
- „Inima Făciitorului s-a umplul de milă pentni noi şi în neţărmurita Sa
bunatute El a voit s3 ne aducă la starea cea dinlai, care se cuvenea s;l fie pu-
;:
Ibidem, X. 5.
a
Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. CuvtouâH, XXVIII. 13; XLV, 9. '*
hiviiftiluri tie suffer Jolositoare, I, 4. 2S liphiole, 12. 3. "
Scrisori didiovniceşli, II. 2. r Ibidem, III. 2. * Ibidem, IV, 2. »
llndem, V. 2.
236
liitslos Ttinuuiiiitimil

rurea păstrală, Şi nu S-a cniţat pe Sine, ci S-a pogorât la făpturile sale, pentru a le
mântui'V'0
- „Cei care primiserâ Duhul au cunoscut câ nimeni dintre făpturi nu poale
vindeca rana cea adfmcă, ci numai Bunatatea Tatfilui, Care este Fiul Sail Cel
Unul Născut, trimis ca sa mântuiascS lumea. El esle doctorul eel mare care poate
să ne vindece de boală, Şi ei s-au rugal Tatalui şi Bunătâţii Sale",11 „Făcâtorul
nostru a văzut câ rana se întindea tot mai mult şi ca era nevoie de un doclor; de
aceea, lisus. Dumnezcu şi Ziditorul oameiiilor, a venit la ei să-i vindece"."
La rândul său, Sfântul Macarie Bgipteanul scrie: „Rana cu care am fost raniţi
era nevindecabila şi numai Dumnezeu putea s-o vindece, De accea a si venit în
persoană, pentru că nimeni şi nimic din ecle de demult - nici Legea, nici proorocii
- n-au putut s-o vindece, Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabila a
sufletului"." lar in alta parte, la fel, spune că omul „aşa de grav a fost rîlnit, încât
nimeni nu putea sa-l vindece. ci numai Domnul; El singur putea săvârşi acest
lucni. lar Acesta venind «a ridicat pacatul lumii» (loan 1, 29)". Şi pentru că (oţî
erau ncputincioşi, „a trebuit sS vină Mântuito-rul, doctorul eel adevărat, eel ce
vindeca in dar (...) El singur a adus marea şi mântuitoarea izbnvire şi însănătoşire
a sufletului; EI l-a eliberai din robie, El l-a scos din întuneric, El l-a preaslăvit cu
lumina Sa". în altă omilie spune. la fel: „Când a călcat Adam porunca şi s-a făcut
neascultător, odraslele nopţii - adică duhurite răutăţii - i-au sfâşiat mădularele
sufletului şi l-au lăsat fără puterea de a face binele, îiitunecăndu-l cu (otul şi
rănindu-l fără putinţă* de lecuire; si nu i-a fost cu puiinţa nici unuia dintrc
patriarhi sau dintre prooroci sii-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul sau,
putea s-o facă. Şi pentru aceasta, în neţărrnurita Sa bunatate, a venit întru alâta
umilinţă şi la licitloşia noastră peiitni a ridica sufletul căzut în răutate"."
Dar nu numai autorii citaţi mai sus, ci toţi Sfinţii Părinţi văd in Hristos pe
Doctorul venit la oameni pentru a-i vindeca de bolile şi de nebunia aduse de
pilcat şi dc urmările sale; ei vorbesc - încă din primele veacuri - despre mân-
tuirea pe care El a adus-o ca despre îngrijire şi tămaduire a neamului ome-IK'SC.
Astfel, de pildfl, Sfantul Ignatie al Antiohiei le scrie Efesenilor: „Un singur
doctor ('icnpoc,) este, trupesc si duhovnicesc, nascut şi nenâscut, Dum-

'" Ibidem, V bis.


»IbtdenuVlZ.
'■■ Ibidem.
" Oimlii tlultovnicvfti (Col. II). XXX. 8. *
Ibidem. XX. 5-6.
" Omlii duhoviticeftt (Col. III). XXIV. 3-4. A se vedea. de asemenea: Ibidem, XXV.
J. l-\, Omitii duhtnmicejfl (Col. II). XV. 47: Jnsusi a spâlat riinile ucestora. i-a vin-
decat şi i-a dus in citmara cea cereuscă"; XLVIII: „Pentru aceasta a si venit Domnul.
singur doctor adevurat. pentru ca să vindece sufletele celor credînciosi tie patimile
celc incurabile şî sil le cur3teasca tie imiidâiia leprei rautfuii".
2T7
Condifiiie general? (de lâmâduirii

nezeu in trap, în moarte viaţă adcvărată, din Maria şi din Durnnezeu (...) lisus
Hristos, Domnul nostru".36 Sfântul lustin Martirul şi Filosoful spune despre
Hristos că „S-a făcut pentru noi om şi fund astfel părtaş suferinţelor noastre. ne-a
adus vindecarea".37 Autorul Epistolei către Diognet scrie şi el câ Dumnezeu,
„arătand că în vremile de mai înaintc era cu neputinţă firii noastre să dobândeasca
viaţa, a arătat acum că Mântuilorul poate mântui şi face cele cu neputinţă; prin
acestea două a voit sîl credeni in bunatatea Lui. sa-L socotim (...) doctor (a!
nostru)".38 „Singurul doctor al rănilor noastre este niiinai lisus", spune Clement
Alexandrinul,1'' care arată şi că „Durnnezeu, Care este Tată, caută făprura Sa, o
vindeca de cade şi iarăşi o ridică",40 In omilia sa dedicată Epifaniei, când Biserica
sărbătoreşte arătarea lui Dumnezeu oamenilor. Sfântul Grigorie de Nazianz spune:
„Sărbătorim aslazi vin-decarea noastră de boală",^ şi încă: „să vedem (în
sărbiUoarea aceasta) lu-crarea vindecării noastre".4: Sfântul Grigorie de Nyssa, la
rândul sâu. scrie: ..Dociorul adevărat al bolilor sufletului, care, pentru cei stăpânili
de rău. a in-irat în vîaţa oamenitor. înlăturand (...) pricina facătoare de nioane, ne
readu-ce la sănătatea sufletească".411 Şi puţin mai departe: „Riindcă (...) prin
părăsi-rea vieţuirii celei bune din rai (...) firea noastră a fost luată în stăpânire de
boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte. a venit Doctoral eel adevărat,
tămăduind după legea doftoricească răul prin cele contrare lui",44 Sfâniul loan
Damaschin în capitolul din DogrmUica sa dedicat venirii in trap a lui Hristos
pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezeiasca întrupa-re, despre
purtarea de grija (iconomia) de noi şi despre mântuirea (în greceş-te: modul
vindecdrii) noastra", spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tată-lui... vindecAnd
neascultarea noastră".45 Mulţi Sfinţi Părinţi amintesc, în acest sens, proorocia lui
Isaia referitoare la Hristos: „El a luat asupra-Şi du-rerile noastre şi cu suferinţele
noastre S-a împovarat" (Is 53, 3).
Păcatul şi urmarile sale apar ca boală. dar şi ca forme de nebunie mani-festată
în multe chipuri. De aceea. Hristos este privit şi ca Cel care a venit ca să
„plăsmuiască din nou pe cel zdrobit, să-l faca viu pe cel omorăt şi să che-me iaraşi
la el din rătăcirea (minţii) plăsmuirea Lui".4'' lar Origen spune di-

* Câtre i-fesem, VII. 2. Apologia a dona,


Xlll. " Epistola vâtre Diognet, IX, 6. " Care
bogai se va mântui''. 29. 3. 40 ('uvi'mi de
indemn <ătre etitii. X, 91,3. " (Mvâmâri.
XXXVIM. 4. 11 Ibidem. "" Despre
Rugi'tciimea dotimetiscă, IV.
u
Ibidem.
a
DogiiHilirii. Ill, I.
" Sf. Simeon Noul Teolog, Discitmtii etice. I. 2.
238
liristox - TămăduiUmil

rect: „Neamul omenesc, atins de nebunia păcarului, irebuia vindecat prin mij-loacele pe care
(Cuvântul) le socotea poirivite celor atinşi de ea, pentru rea-ducerea lor pc căi înţelepte". JT
De aceea, Clement Alexandrinul poatc sputie: „pe eel care grăieşte cuvinte atât de
ncsocotile (netfxxvoovvxa) ÎI chem |a mântuirea care-l face saniUos la minte
(CTONttpovOTxrav)".4"
Aşa cum am arătal deja, chiiir numele lui lisus (leşua) înseamnă „Yahwe mâniLiicşte" (cf.
Ml. 1,21; Fapte 4, 12). Verbul ebraic yasha, care inseamnă „a salva", are în limba greacă
corespondentul otiţeiv, folosil în mod free-vent în Noul Testament, care înseamnă nu numai
„a elibera" sau ,.a salvfl dintr-un pericol", ci şi „a vindeca"; toi aşa, cuvântul acooxnpta
(mântuire) în-scamnă nu numai eliberare, scăpare. mânluîre, ci şi vindecare/1'' Putem stabili
S puralelă între Inaout; şi ksouxxi. Astfcl, Sfantul Chiril al lerusalimului ex-plica: ,Jisus, în
evreieşte, înseamnâ Mântuitor, dar în limba greacă se talcu-ieşte ulmildiiitor"/0 „Şi pe drept
cuvânt este numit «lisus», câci este un numc care I se ciivine pentru ca El mântuieşte
vindccând'. Am aratat deja câ Hristos însuşi Se prezintă ca doctor (cf. Mt 8. 16-17; 9, 12; Mc.
2, I7;U4, 18,23; 7, 31), că adeseori proorocii îi vestesc venirea în această calitate (cf. Is
53, .*>; Ps. 102. 3), iar evangheliştii îl numesc si ei tot aşa (cf. Mt, 8, I, 6-11). Pilda
samariteamilui milostiv, dup.1 Origen, poate fî ea însâşi privitS ca o prezentare a lui Hristos
ca Doctor.52 Să aminlim. m fine, că, în timpul unii Sale pămanteşti, mulţi oameni au venil la El
ca la un doctor."
Biserica Ortodoxa a integral acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca şi
conceperea mântuirii ca tfimadtiire, in ansamblul rituaiurilor sacramcntale54 şi al slujbelor
liiurgice,55 In însuşi rniezirl dimmezeiestii Liturghii a Sfantului loan

Contiti lui fV/.v/tv. IV, 19. (Prof Larchet traduce ultimcie cuvinte: „penlru a-i face pecei
nebiuri întregi |:i rninie"). ? < 'uviitil de indenm f litre elhii. XII- IJ8. 4.
* Cf. X, L. Dufour. Pirlionnahe (hi NotOVOU Testament. Paris. 1975. p. 485-4S6. P.
Gvdokiniov, Usages tie In vie spiiituelle, P.iris. 1969. p. 169-170: I. Hausherr. Btudta de
spihtuolite orientate, Rome. 1964, p. 317-318. Am arătat deja ca aces' dubhi sens «
regăseste şi fn limb" coptă, iar dinire limbile modeme. in limba Italian;! in care „la .salute"
înseamnă şi măntiiiie sau scăpare. dar şi sanalate. 111 C<it?heze btiptisnmle, X, 13.
'IhidenuA.
" Cf. Origen, OmilU lit Evimglielia du/nî Lnca. XXXIV; Cmnentiiriit la Evanghelia
ttitpâJaan, XX, 28,
B
Cu privire la acest aspect, a se vedea A- Hamack, ..Medicinisches aus der altesten
Kiichenyeschicfile". Texte uitd Uittersuchitngen, VIII. 4. Leipzig. 1892. p. 125 s.u. M Penlru
cilitorul occidental. Prof. Larchet recornanda* caiiea lui E. Mercenier. Ut pri-err dtt liglises de
rite byzantin, t, I. Chevelogne. 1937. care cuprindc (extelc acestor slujbe. In ccca ce-l
priveşle pe cilitorul reman, ace&ta Ic poare afla in cărţile dc ritual oi'todoxe (Uturgltier.
Mvtitfehiic, Censtov, Oc.toih etc.).
v
^ S,i citilm câleva excmple. scoase din slujbu Vecetniei şi a Urrcniei din ziua lie Duniinica:
„Prin Cădorea celni întâi zidit. cuniplil ne-ani rânit; dar ne-am viiulecat cu rana Ta, cu caie

239
Coiuliţiile generate tife lâmâduirii

Gură de Aur, Hristos este invocat. ca „Doctorul sufletelor şi al trupuriloi noastre'*.

Penrru că este în acelaşi timp şi Dumnezeu, şi om, unind în Persoana Sa


dumnezeiască cele două naiuri, divină* şi umană, Hristos, Logosul înlrupat, poate să
vindece firea omenească, bolnava din pricimi păcalului şi a urmări-lor lui funeste.
Pentru ca să-1 vindece pe omul căzut, Hristos trebuie să Se t'acă om, sa-Şi asunit* in
chip adevăral firea omenească. Aşa cum arată Sfăntul Maxim Mărturisitonil, „Domnul
fiind înţelepl, drept şi puicrnic după fire, se cădea ca înţelept. să nu ignore modul
tămăduirii'7(' şi, explică el în continuare, ..înţelepciunea şi-a arătat-o în modul
tămăduirii, facându-Se om fără vreo schiinbare sau ştirbire"."
Dacă ar fi numai Dumnezeu, farâ să fie în acel&şi timp şi om, iitiinci - spune Sfânlul
Chiril al lerusalimului - înseamnă că „El nu Şi-a asumai omenitatea, şi noi rainânem
straini de mfintuire'V* căci, aşa cum arată Sfâiitul Grigorie de Na-ziaiiz, „ceea ce nu
este asumat, nu este vindecat (to ytip 6:rcpoaAf:/rcoi;, &6eprt-ntxrxiv)"?' formula care
reia cuvânt cu cuvâm spusa Sfântului loan Damas-chin."' care mai adaugă: „CuvânUil ia
pe om în mtregime (...), ca să dea mântuire vindecare) omultii în înlregime" şi „pe toate
le-a lualca pe loaie să le vindece".**1 ntr-adevăr, Hristos a vindecat „pe eel asemenea
priiitr-unul asemenea", adică 1-a vindecat pe om facându-Se om. îmbracând firea
omenească în întregimc. „Neputinţafirii noastre (,,.) fiind peste măsură<Je irmre, avea
nevoicde un leac pe măsură. lar acest leac ni 1-a adus Zidiiorul nostru, Cai"e S-a facut
asemenea tâpturilor Sale şi Dumnezeu l'iind, S-a fifcut om ca noi", scrie Sfântul
Sofronie al lerusalimului/': Hristos, arata Sfântul loan Damaschin. ne-a „vindecat" „prin

Te-ai răflit pentni noi, Hiistoase" (Ginonul învierii. gl. I. cânlarea a 6-a, Durninica. la
UQcnie); „Muşcareu cea de voie. cea din rodul pomului. cii patinta cea de voie ai vindc-
cal-o. Diunnezeul parinţîlor..." (Ginonul Cnicii şi al învicrii, gl. II. cAntaiea a 7-a, Durni-
nicii. In Utvenie); „Cu ranaTk noi toţi ne-am vindecat" (Slihira 4. gl. Ill, Sâinbâtă* scara. la
Vecemie): „Firea noasnă ceu bolnavii ai vindecat-o. Slăpâne. uniml cu dfmsa în I^CcioînTi
docimia cea tâmăduitoaie. adicâ prcactirată Diimnezcirea Tn, Cuvfuitiile" (Canonul învierii.
gl. II. cfintarea a 4-a, Duminiciî, la Utrenie); „Vindecat-ai sfăifimarea prin cădere a orneni-
rii. Doiminc. cu Dnmnezeicscul Tnu sânge. clin non xidînd-o" (Cmonul lnvierii. gl. IV. cân-
larca I, Diuninică, la Utrenie); „Suilu-Te-ui pe Cruce. patimile inele vindecândule cu
palima pieacumUilui TÎUi imp pe care de voie l-ai piirial" (Canonul învierii, gl. IV. cantarea
a4-a, Duminicâ, la Ulienie). 16 Rfâpunsuri câlre Talasie, 61. PG 90. 629C. 51 ffibtat.
,M
Cateheze bat'th'tuiie, XII; I.
B
EpisUile tttoiogice, I. 32.
60
Dogmalica, III, 6 şi 18 („Ceea ce n-a fost lual. n-a fost vindecat").
fc
' Ibidem, 18.20.
"! ('tivânt despre loan Bottţ&orul, PG 84. 382B.
240
Hristox Tâmâeiuiwnd
luarea firii noastre".6' Şi tot cl spune în alti parte:04 Jntreaga fiinţă a Dumnezeirii
s-a unit cu întreaga fire omenească; Dumnezeu Cuvântul n-a lâsat nimic din cele
ce a sădii în Urea noastrît când ne-a plăsmuit la început, ci le-a luat pe toate, corp,
suftet gânditor şi rational şi însuşirile acestorn (...): El în ftitregîme m-a luat pe
mine în întrcgime, El în îniregime S-a unit cu mine in întreghne, ca să-mi
daruiascâ mie în întregime mântuire. Câci ceea ce este neluat, este nevindecat".
„Pc loate le-a lual, ca pe toate să le vindece", spune el încji o dată/s
Hristos Se face „pentru loţi, tot ceea ce suntem noi: trup, suflet, minte",66
asumăndu-Şi în îmregime fîrea omenească.
Ilristos, nâscându-Se din Fecioară, a fost lipsit de urmele păcatului strâ-
moşesc. luând astfel asupră-Şi firea care i s-a dat omului Ja facere, firea pe cure
Adam o avea Tn Rai. adîcă o natură tinzând firesc spre bine şi lipsîtâ de orice
înclinare spre pâcat, nepiltimitoare, nestricăcioasă şi nemuritoare.1'7 fn cuvântul
său la Naşterea Domnului, când Biserica sărbătoreşte întmparea Domnului,
Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Multe sărbatori are Biserica penrru a cinsri
tainele creştine ! Dar dintre toate cea mai mare este cea de astăzi, căci astâzi
(Mristos) pe mine, eel păcătos, desflvârşit m-a făcut şi m-a imois la starea cea
dinfâi din Rai a lui Adam".6-
Firea omenească asumată de Cuvâiitul lui Dumnezeu era încîi şi mai mull
desăvârşită şi îndtimnezeitâ datoritâ unirii ipostatice cu firea Lui cea dumne-
zeiască, de ale cărei energii se împărtâşea deplin,'''' fiecare dintre cle păstrân-du-şi
neatinse însuşirile fireşti. Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Maxim
Mâiiurisifonjl şi .M'.mtni loan Damaschin vorbesc despre perihoreza celor douii
firi,7<i care sunt deosebite, dar nu despărţite, unite, dar neamestecate. MVuinil
loan Damaschin spune că, „chiar dacă spuneni că firile Ooninufui pătrund una în
alia, totuşi ştim că întrepătrunderea (perihoreza) provine din pajtea fîrii
dumnezeieşti, Căci aceasta străbare prin toate, dupa" cum voieşte, dur prin ea nu
pnlrunde nimic. Şi ea împflrtâşeşte truptilui din inăririle saJe, dar ntmâne
nepătimitoare şi rui participă la palimile trupului".71 Enipostazi-uid natura
omenească şi unind-o astfel cu natura dumnezeiasca, Hristos, prin întruparea Sa. a
făcuf să cadă cea dintâi dintre cele trei stavile care-1 despâr-|euu pe om de
Dumnezeu, şi anume deosebirea de fire, celelalte fiind pacatul

® Dogmatic*. III. 1.
** Ihidsnu 6. a
ibidtm, 20.
'"Sf, Grigorie de Nazianz, Epuitole teotogice, I. 32. n7 Cf. Sf.
Maxim Miirdirfsitonil, /tâspumnii rain1 lahme, 21. ■*
Cuvântâri, XXXVfll, 16. ** Cf. Sf. loan Damaschin.
Dogmatica, III, 17.
3
Cf. Sf. Grigorie de Nazianz, Episttfi* teobgiee, I, 31. Sf. Maxim Măilmisitorul.
Oispum cu Pyrlms, PG 91. 345-348A. 71 Dogmatica. III. 7. Cf. 3.
241
Condiţiile generate ale tămâduihi

şi moartea.7: EI i-a redat firii omeneşti puterea de a primi în ea harul dumne-zeiesc


necreat, de care aceasta se lipsise prin păcatul strămoşesc,

Acestei asumări a firii. Hristos i-a adăugat şi o asumarc iconomicâ.?J Din marea
Sa iubire de oameni, EI intră în stare de chcnoză, şi binevoieşte să Se eoboare înir-
atât, incăt, într-un anumil fcl, renunţii la nalura Sa nepătimitoa-re, nestricăcioasă,
nemuritoare si dumnezeiască, pentru a-Şi asuma natura că-zuiă şi păcătoasă a
omului care suferea urmările păcatului strămoşesc; altfel spus, El ia asupra Lui
natura omenească pătimitoare, stricâcioasa* şi muritoa-re. Totuşi, asumându-Şi
această fire păcătoasă şi făcându-Se, aşa cum spune Apostolul, „păcat pentru noi"
(2 Cor. 5, 21), El nu a primii păcatul.74 „Fiind cu totul lipsit de pâcat şi de
siricăciune, explică Sfântul Grigorie de Nazianz, a vindecat toate greşelile şi
patimile noastre şi a şters necurăţia păcatului. Căci luând asupra Sagreşelile şi
bolile noastre, El nu s-a întinatcu nimic din ceca ce avea nevoie de leac, căci dacă
a binevoit sfl se lase ispilit în toate, pentru a Se face asemenea nouă, de pâcătuit
însă n-a păcătuk'V*
Astfel, Hrislos ia asupra Sa „trăsătura pătimitoare (a omului), însă fără de
păcat".70 Altfel spus, „Hristos a luat toate afectele fireşti şi neprihănite ale
omului",7' afară de „patimile de ocarfl".78
Astfel. El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama. lacrimile, sim-ţirea
durerii. suferinţa cea mai cumplită şi. intr-un sfârşit, moartea, altfel spus toate
scăderile şi mărginirile noastre ca urmări ale pncatului, pentru ca să ne scape din
ele; şi toate bolile, slăbiciunile şi neputinţele firii noastre, pentru ca să le vindece.
Aşa cum arată Sfântul Macarie eel Mare: „El, Care dclduse lea-curile cele
tămăduitoare, El, Care vindecase pe cei răniţi, S-a arătat ca unul dintre ei"." lar
Sfântul Antonie eel Mare adaugă: „Din pricina nebuniei noastre, El a luat
veşmântul nebuniei; şi din pricina slabiciunii. veşmântul slăbiciunii; şi pentni ca
eram săraci, S-a fâcut sărac; şi din pricinâ că noi ne dâduserăm morţii, S-a făcut
muritor ca noi".80 Formula Sfinţilor Părinţi pe care am citat-o mai sus, potrivit
careia ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat, se aplică nu numai naturii
umane enipostaziate de Hrislos în înire-

12
Cf. Sf. Nicolae Cubasila. Dtapn viafa in Hrislos. III.
1
' Gasini aceasla concepUe îndcosebi la Sf. Maxim Martiuisitorul (use vedeu sutdiu) nostril:
In dhinisalion de I'iumune xetim .sainl Mtixiim le Confesseur. Paris, 1996. p. 3 18-319).
!1
Cf. Sf. Maxim Muiturisitortil. Râspunsttri cdire 'falasie, 21.
w
Ckvd*«&i,XLV,13.
"' Sf. Maxim Murturisitoml. Rjbpu/auri cdtre Tahsie, 21.
17
Sf. loan Dainaschin. Dogtruttica. III. 20. Sf Maxim Mărturisitorul, Amhigna, 42. P(i
91. H16D. Sf. Sofronie al lerus&liinului. lifrixtota Sinodald, PG 87. 3173C.
!H
Sf Maicu Ascetul. Epistolă către Nicolae Monnhul. 9. Cf. Sf. Sofronie al lerusali-
mului. Omitie la loan BaiezAtomt, PG 87, 3328B
'*' Omilii duhovnicexii (Col. II). XXVI. 25.
m
Epistote, IV, 3.
242
Hristos - TW'iâduitornl
gime, trap, suflet şi minte, ci şi modului de existenţă al accslei naturi căzute pe
care, tocmai pentru aceasta, Hrislos a binevoit s-o ia asupra Sa.

Hristos ia asupra Lui urmârile păcatului pentru a le nimici mai întâi în propria
Sa persoană. Şi poate să facă aceasta întrucât, fiind fără de pacat si riiniânând
neînlînat de el, mi suferă tirania lui, nedând loc păcatuluj in el/1 şi peiiiru cfi in
toate ispitirile şi încercările la care S-a supus de bunavoie, Şi-a păstrat însuşirile
omeneşli nestrămutat îndreptate spre bine şi a supus întot-deauna voinţa Sa
omeneascS voinţei dumnezeieşti. Sfântul Chiril al Alexandria scrie: „Sufletu]
devenit suflet al Cuvfintului. care nu ştia de păcat, avea de acum siguranţa unei
aşezări nestrămutate în bine, devenind cu mull mai tare decât pflcatul care ne
slăpânise până atunci".*? „Luând sufletul onienesc. El l-a făcut pe acesta biruitor
asupra păcatului $i, aşa zicâncl. ca şi îmbibân-du-l cu o vopsea care nu mai iese,
i-a dat statornicia şi nestrămutarea firii Sale", spune el în continuare."
Stinţii Pflrinţi insistă în mod deosebit asupra acestui fapl, anume câ Hristos Şi-
fl supus întotdeauna voinţa omeneasca voinţei Sale dumnezeieşti, altfel spus. ei
arată c«l, întrucâl voinţa Sa dumnezeiască era în acelaşi limp cea a Tatalui care L-
a trimis, Hristos S-a arătai, ca om, întotdeauna asculrător faţii de Tatăl. lar prin
aceasta El a vindecat firea noastra, cclci piicatul lui Adam ii constat în
neascultarea de Dumnezeu; iar prin despărţirea voii sale de voia lui Dumnezeu au
venil urmările nenorocite ale neascultării; şi prin rfliacirea dintâi, firea omenească
s-a abâlut de la mcnirea ci firească, ajungand să trăiască nefiresc şi lipsindu-se de
harul dumnezeiesc şi de viaţa cea adevăra-tă. Tot aşa cum neascultarea lui Adam
l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu, de-săvârşita ascultare a lui Hristos faţă de
Tatăl Sau l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, a îndreptat firea cea stricată şi l-a
adus din nou pe om la unirea cu Dumnezeu. „(Hristos) ca om a supus, in El, şi
prin El, lui Dumnezeu şi Tatăl. ceea ce este omenesc", scrie Sfantul loan
Damaschin.M lar Sfântul Grigorie de Nyssa araul vindecarea firii noastre lucrat.1
de Cuvaniul întrupat, prin urmâloarele cuvinte: „Sănătatea sufletului este buna
mireasma a voii dumnezeieşti, precum căderea din voia cea buna (a Celui bun)
este boala siifliuului, care sfârşeşte în moarte, Fiindcă deci am shlbit (ne-am
îmbolna-vit) prin parăsirea vieţuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de
veninul neascultarii. şi de aceea firea noastra a fost luata în stăpânire de boala
aceasta rea şi pricinuitoare de moarte, a venit Doctoral eel adevărat, tămaduind
după legea doftoricească ran I prin cele contrare lui. Şi pe cei Iuaţi în stapânire
de

Cf, Sf. Maxim Mârturisitonil. BâspurauH câire Tatasie, 21 („a lămus inacccsibil $i
neat ins de (pulerile rele").
,:
Dittlog despre itilnipareti I-'iuhii l/tutia Nâsctif, SC. 97. p. 230. °
Ibidem. "Dogmatica, III, 18.
243
CondiţiiU- generate ate ffbn/iduirii

boaiă, din pricină că s-au despârţit de voia dumnezeiasca, îi elibereazâ" iarăşi de


boală prin unirea cu voia diimnezeiască".*s La fel spune şi Sfânlul loan Damaschin:
„(Hristos) Se face ascultător Tatălui..., vindecând neascultarea noastră".*'' lar Sfântul
Chiril al Alexandriei spune, la rândul său: „După cum în Adam firca omeneascâ a
primit stricăciunea prin neascullare (...). tot aşa în Hristos ea şi-a recapătat sănâlatea.
căci s-a fficut asculrăloare lui Dumne-zeu şi Tatăl, necunoscând păcatur."
Prin întreaga Sa activitate pămantească, prin toate faptele Sale mânlui-loare
Cuvântul lui Dumnezeu întrupat n-a făcul allceva decâl sâ lucreze în vederea
vindecării fîrii omeneşii.
Prin Botez, El, care era neîntinat de păcat, curăţeşte fîrea omenească, o re-naşte
şi o lumineaza. scoţând~o de sub stăpânirea puterîlor răutăţii si din ne-cnnoaşterea lui
Dumnezeu,m
Primind să fie ispitit în pustie, poirivit trăsăturilor pătimitoare firesti, dar biruind
ispita şi neprimind în nici un fe! răul în Sine,1" El l-a eliberat pc om din robia puteriior
rele care-1 îndeamnă la pacal''0 şi din patimile născute din setea de plăcere.*1

Mergând de bunâvoie la Patima Sa şi primind să sufere durerea în firea Sa


omenească pătimitoare. Hristos o biruieşte prin firea Sa dumnezeiasca ne-pătimitoare
şi-1 scoate pe om de sub stăpânirea ei (iranică*2 şi din robia palimilor pricinuite de
dureref" adică l-a scăpat pe om si de patimile la care ajuiige omul din frica de durere,
şi de cele prin care uicearca" să-şi uşureze suferinţa căutând plăcerile.'' 4 Aşa ne arată
şi cântările bisericeşli; „Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mcle vindecându-le cu patima
preacuratului Tău trup pe care de voic l-ai pui-tat".w Viiidecftndu-L pe om de patimile
sale, Hristos îl face să-şi redobândeasca aslfel folosinţa firească a puteriior sale
sufleteşti, allfel spus face ca elc să fie din nou îndreptate către Dumnezeu. Sfântul
Maxim Mârturisitonil scrie în acest sens: „Cel care l-a făcut pe om (...) Se face El
însuşi pătimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; şi astfel desfimţând
în trupul Său patimile noastre care întreeuseră orice măsură, în marca Sa iubire de
oameni retnnoieşte în Duhul puterile sufletului nostru".v''

Oe\j>re Rugăciuneo ttomtUQSCâ, IV.] M


Dogmalira. III, I.
** Ctnueulariu to Ephiota catre Romani, PG 74. 789. m Cf. slujba
Vecerniei şi cea a Utrenîci dc lu Boboleaza. M Cf. Sf. loan
Damaschin, DogmuiUa. III. 20. 90 Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil.
timfmn.suri câfre Tatasie, 21.
Ibidem.
2
' Cf. Sf. Maxim Miîiturisitorul. Rttspunsati rdtrr Tatasie. 61. 629C.
"Cf.JH(fem.'21.
M
Cf. ibidem, 61, PG 90, 629C.
(>
Canoanl tnvierii, gl. IV. câmarea a 4-u, Dumînicâ. la Utrenie.
' Capetedespre amoftinfa de Ihwmezeu $i iconomta întrupâtU, III. 14.
244
Itrisios Tomtuluitonil

Dintre loate faptele lucrării Sale mântuitoare. Patima, moartea şi învierea sum
cele mai mari. Prin ele d&râmă cele douâ stavile care mai rSmHsesera in-tre om
şi Dumnezeu, adică păcatul şi moartea,'" împăcându-ne cu El (Rom 5, 10; 2 Cor
5, 18); şi ne red:» astfel sănătatea deplină, cea a firii noastre dintru inceput.
nestricăciunea şi nemurirea.Vorbind despre Patima, moanea şi învi-erea
Domnului, Stan ml Grigorie de Nazianz spune: „Toate acestea erau pen-ini
Dumnezeu un mijloc de (...) vindecare a slabiciunii noastre, ca să-1
■■:■ i.i pe vechiul Adam in starea din care căzuse şi -;i i ducă din nou lângă
pomul vieţii" H
Rascumpaiarea omului este o mare taina, cu anevoie de înţeles în toalâ
profunzimea ei şi cu nepulinţă de explicat în cuvinle omeneşti. îndeosebi moartea
lui Hristos pe cruce apare ca .judecată ajudecaţii", după cum spune Sfâiitul
Maxim Mărturisitorul/" De aceea se cuvine ca taina aceasta să fie nţnăritfi şi
cinstită prin lăcere". cum învaţă SfantuI Grigorie de Nazianz.100 Sfinţii Părinţi
vorbcsc despre ea in lermeni apofatici. folosindu-se de imagini cure râmand
palide şi nu sum niciodată pe ma sura milreţici ei.
Să nolăm totuşi ca perspecliva adopt ată în general de crestinismul occidental -
care plasează răscumpâiarea într-un cadru esenţial etic si juridic. ca „salisfacţie"
sau „platâ". văzând în jertfa lui HristDS o datorie pe care Acesta o pliUeşte
Tatului în locul omului, pentru a-l pololi mania sau pentru a „satis-face" dreptatea
dumnezeiasca - este cu totul străină de învăţătura SfînfUor Pâiinţi răsâriteni şi
deTradiţia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se inrreabă Sfântul Grigorie
de Nazianz, care refuză o asemenea concepţie cu privire la răscumpărare, ciî Tatăl
primeşte jertfa nu pentru că ar fi poruncit-o in vreun fel sau pentru ca ar fi fost
cuinvu necesura" penlni El. ci din icono-mie? Trebuia ca neamul omenesc să fie
sfinţit de Cel ce este Dumnezeu, Care să ia asupra Sa firea omenească, Irebuia ca
El însuşi sa ne izbSveascS de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca să ne
cheme din nou la El prin Fail Sail, Care esie Mijlocitorul Care pe toate |c face
dupii voia Tatalui. Căruia fi este supus in toate"."1' Hristos răstignit pe cruce nu
adiicc o simplă „satisfactie" de ordin juridic, ci restaurarea ontologies a firii
omcneşti pe care a luai-o asupra Sa, Şi dacă numai Fiul lui Dumnezeu îl poale
răscum-păra pe om şi dacă pentru aceasta El trebuie să inoară cu tnipul, aceasta
nu se întamplă pentru en* numai El era pe măsura datoriei pe care omenirea pă-
ciitoasa o avea fata" de Dumnezeu şi pentru ca numai prin moartea Sa piilea sâ
plăteasca aceasta datorie. ci pentru ca" singur Dumnezeu putea sâ lecuiască de
rele neamul omenesc şi numai primind să nioara El. „Cel ce singur are
fl
Cf. Sf. Nicolae Cabnsila. Despre vkifo in Hrisias. HI.
" CnvâiHtîri leo/itgice. II, 25,
" WspiiMuri călre Talasit, 43. PG 90.408D; 61 633D; 63m 684A; 685B.
m
Cuvântârt tcologice, XLV, 22.
"" tbtdm,
245
Condiftile generate ate twiuuluitii
nemurire" (I Tim 6, 16), pulea sa-l izbăvească pe om din moarte, căci altfel, cum
spun Sfinţii Părinţi, ceea ce nu este asumat, nu poate fi vindecat.
Astfcl, după cum starea de stricăciune apare pentru cei mai mulţi diiitre Sflnţii
Părinţi ca o boala care l-a lovil pe om in urrna păcatului şi ca o consecinţă „fi-
rească" şi de neînlăturat a ace lui a, mai curand decâl o pedeapsă dalâ de Dumne-
zeu. lot aşa răscumpărarea adusă de Hristos esfe Înţeleas3 de ei ca o asumarc de
bunăvoie de calre Cuvânhil întrupat a condiţiei omcneşti, supusa suferinţelor şi
morţii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sale urmările pacatuluî,
adică bolile de natură spirituals ale omului, stricăciunea şi moartea, şi de a-i dărui
acestuia o viaţă nouiV în care firea omeneasca* să-şi regăsească deplina sănătate,
Nu este deci de mirare că Sfînţii PSrinţi vorbe.sc despre Patimile şi moartea man-
ttiitoare ale lui Hristos cade o adevăratâterapeutică. iarefectelc lorbmecuvânuite
asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevaială vindecare. Crucea Jui
Hristos, spune Sfântul Atanasie eel Mare, ,# adus vindecarea zidirii".102 „Cu ranile
Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfântul Antonie eel Mare,101
dupăcuvântul profetului Isaia: „Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat" (Is 53, 5).
Origen se foloseşte de termeni asemănători: ,Prin moartea Sa, care ne-a fost
datadrept leac (SdipuctKOv) pentru împotrivire şi păcat, ne-a cuntat pe toţi".lw lar
Biserica, aşa cum auzim la Utrenia din ziua fnălţării Sf'intei Cruci, cinsteşte Sfânta
Cruce prin care neamul omenesc „primeştc tSmăduirea suflcmlui şi a trupului şi a
toată boala",105
Primind de bunăvoie moartea, care este totodată pricină şi urmare a pâ-catului,
Hristos, Care este în acelaşi timp pâtimitor şi muritor, ca om. iar ca Dumnezeu
este ncpătimitor şi fără de itioarte, Stăpânul inorţii şi al vieţii, ni-miceşte în toţi
oamenii stricaciunea, moartea, pâcatul şi toate urmările sale.
El a primit de bunâvoie moartea, ca om. dar penlru că era Dumnezeu, nu a fost
ţinut de moarte.
Atunci cănd trupul MâiUuitorului a fost pus tn mormănt, era (nip strică-cios,
căci Hristos Şi-a asumat stricacîunea firii omeneşti; dar pentru ca" era rnipul
Cuvântului înlrupai, şi ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era dcspflrţit de el,
ci era unit cu el,"16 a ramas neatins de stricăciune.
Şi tot aşa, atunci când sufletiil Mântuitonilui s-a pogorfil la iad, n-a fost ţînut
de puterile care încercau să-l prindă, pentru că era unit in chip ipostatic cu Logosul
întrupat.107
S-a înfăţişat morţii, stricăciunii şi puterilor iadului ca un murilor de rând, dar
ca Dumnezeu, le-a nimicir,
113
Ctivânr tmpotriva elimlor, l,
" Srrisoh, II, 2; III, 2; IV, 2; V. 2 (lfprin runile Lui noi to|i ne-ain vindecat"): V bis; V, 3.
"*' ('timeiilahu la ICvanghclia dn/xi Itxm, I, 37.
|M
Troparul Vaueklor.
(:
*Cf. Sf. loan Diunaschin. Dogmatica. III. 27. ,r
Ibidem.
24ft
Hristos - Tămăduitoml
Data Hind neputinţa omului de a explica rational biruinţa lui Hristos, Sfin-(ii
Părinţi au recurs la simbolism, spunflnd adeseori că moartea. stricăciunea si
diavohil au fost prinşi ca de o momeala de firea omenească în care Se îmbrflcase
Mântiiitoml. Astfel, Sfăntul loan Damaschin scrie: „Aşadar, moartea se apropie
şi, înghiţind momeala corpului, este strâbâtută de undiţa Diinmezeirii; şi gustând
din inipul lipsil de păcat şi fflcfllor de viaţă, este distrust şi dă îndărăl pe loţi aceia
pe care altădată i-a înghiţîl. Caci după cum îniunericul dispare când vine lumina,
tol astfel şi stricăciunea cste alungată la apropierea vieţii".lc* Sfântul Maxim
Mărturisitorul, spunând că* Hristos, când a fost ispilit în pustie, l-a făcui pe
diavol să cadă pradă propriei viclenii, ară-landu-Se ca simplu om, dar bîruindu-l
de îndată prin respingerea ispitei, fo-loseşte aceeaşi imagine ca şi Sfântul loan
Damaschin,,0'' Şi aratâ cum, astfel, Hristos inversează procesul căderii: „Aşa cum
înghiţise acela mai înainte pe oni. momindu-l cu nădejdea dumnezeirii, tot aşa,
momil fiind mai pe urmă cu Firea omenească, (I-a silit) să dea afară pe cel
amăgit cu nădejdea dumnezeirii, amăgil fiind el însuşi cu nadejdea că va pune
mâna pe omenire; apoi ca s,1 se arate bogăţia covârşitoare a puterii dumnezeieşti
care biruie, prin slă-biciunea firii biruite, (ăria celui ce a biruiî-o mai tnainte; şi ca
să se arate că mai dcgrabă biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de momeala
trupului, decăldiavolul pe om cu făgăduinţa firii dumnezeieşti"."0
In moartea [ui Hristos îşi află pentru totdeauna moartea omul ccl vechi. Adam
eel dintâi, şi piere cu totul forma decâzută şi bolnavă a omenirii care suferea
lirania diavolului, a păcatului şi a morţii, „Cunoscând aceasta, cil omul nostru eel
vechi a fost răslignit împreunâ cu El, ca sa se nimiceascfi tmpul păcatului, pentru
a nu mai fi robi ai pic&tuloi" (Rom 6, 6). O dată pentru totdeauna şi pentru toţi,
El a dcsfiinţat păcatul prin jertfa Sa (Evr 9, 26). Prin moartea Sa „a surpat pe eel
ce are stajiânirea mortji, adicfi pe diavo-lul" (Evr 2, 14) şi „a izbăvit pe cei pe
care frica morţii îi ţinea în robie toatâ viaţa" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfântul
Atanasie eel Mare, „s-au petrecut cu el (cu trupul) in chip minunat amăndouă
acestea imprcuiul: moartea luturor s-a împlinit în trupul Domnului, şi moartea şi
stricăciunea au fost desfiinţale în el pentru Cuvânlul care era unit cu el".1"

in moartea lui Hristos, păcatul. strtcăciunea, moartea şi puterea Celui Rail au


fost nimicite; omul eel vechi a fost omorttt, a pierit vieţuirea cea rea, lega-tâ de
păcal şi supusă morţii, diavolul a fosl înlanţuit şi puterea lui surpată. Dar acest
moment esenţial şi indispensabil al mântuirii noastre, el singur nu era de ajuns:
„Dacă Hristos n-a înviat, zadarnica este credinţa voastrâ"

" Dognkilica, HI. 27.


" Râspmsuri cătnt Ta/asie, 64, PG 90. 7I3AB
ibidem.
' Tmtal d&pre intni/Hireo Ciiviinlului'. 20.
247
Condifiile general* ale Umuulinrii
(1 Cor 15, 17). Mântuirea omului îşi află sfârşitul şi împlinirea în învierea lui
Hristos; numai prin ea dobândeşle omul nepâtimirea, nesiricaciunea şi nemu-
rirea,"2 ajungând la o nouă viaţă. „Ne-am îngropat cu El în moarte (...) pen-tni ca.
precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa sfl umblâm şi noi întru
înnoirea vietii", scrie Apostolul Pavel (Rom. 6, 4). Iar Sfântul Gri-gorie dc
Nazianz spune: „Hristos u ieşit din mormiuit; ieşiţi din mlantuirea păcatului;
porţile iadului s-au deschis şi stăpânirea morţii a fost nimicitâ; Adam eel vechi a
fost lepădal şi s-a arătal desăvârşit Noul Adam (...); făprura" nouă s-a născut în
Hristos".113 în Hristos eel înviat omul a revenit la viaţă şi „trăieşte lui Dumnezeu"
(Rom. 6. 8-10),

Lucrarea răscumpărâtoare a lui Hristos nu este una de creare, ci de re-cre-are;


este înnoirea firii omului. restaurarea lui Adam eel dintâi. creat după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu, redobândiica de către om a firii sale adevârate, a
adevăratei sale vieţi şi a menirii sale. în firea sa restaurată prin unirea cu firea cea
dumnezeu-. ;i în Persouna lui Hristos distignit şi înviat, omul, ale cărui boli au fost
nimicite, îşi recapătă deplina sănătate a întregii sale fiinţe. în Hristos, el redevine
un om normal, îşi regăseşte puterile dintru început, potrivit firii lor, care este, s-o
amintim taefi o data, de a fi îndreptate spre Dumnezeu, Avva Dorotei spune astfcl,
referindu-se la Hristos; „A luat însăşi fiinţa noastră, însăşi pârga frilmântăturii
noastre şi se face un nou Adam, dupa chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col. 3, 10).
înnoieşte ceea cc estc după fire şi face iarăşi întregi şi nevătămate simţurile
noastre, cum au fost. fâcute la început","1 Mulţi Siinli Părinţi subliniază de
asemenea faptul câ Mântuitorul, Întrupându-Se, a restaurat firea omului şi i-a redat
astfel sonata-lea primordial;! pe care a avul-o Adam în rai. Sfântul loan
Damaschin scrie: „După călcarea poruncii, noi am căzut din cele după fire in cele
contrare firii, iar Mântuilorul din cele contra firii ne-a ridicat la cele după fire". 11'
Avva Isaia spune şi el la fel: „Cfici Cuvântul «trup S-a tacut» (loan 1, I4j, adică
om deplin; S-a fâcut în toale cele ca noi, ■ mini toate afară de pacat» <Evr. 4, 1 ; l
până la a schimba ceea ce e contrar firii in ce este conform firii, prin Sfantul Sâu
trup. Şi făcâiul mill! cu omul, i-a întors lariişi în Rai, dupâ ce a înviat, pe cei ce
merg pe urmele Lui...".116
Dar, în acelaşi limp, în Hristos eel invial umanitatea reslaurată este dusa" la
desăvârşirea deplin;!, adicS este îndumnezeită. Dupfi ce Şi-a implinit pan;! la
capât chenoza, adică după ce a primit de bunăvoie moartea şi S-a pogorât la lad,
Hristos Se ridică din nou la slava pe care o avea şi, in El, ridică întrea-

"- Cf. Sf. loan Damiuchin. Dogmatkn, HI. 28. 1,3


Citvântâri feu/ogive. XLV. I. 1 fttvăţâturi de
suflet fofositixire. I. 4. * Dogmatical^,!. '"'
Douăzeci şi tfOliâ de (WHEnftf, II, 2.
248
flristas - Tanttiduiionit
ga omen ire, cu totul vindecată şi izbăvîtă din păcat, care primeşte, prin învierea
Lui, viaţa veşnică. Prin înălţarea Sa la cer, Hristos ridică umanitatea
îiidumnezeită în Persoana Sa la Talăl şi o face să stea de-a dreapta Tatălui.'''

Mântuirea adusă de Hristos se întinde la loţi oameniî, din ioaie timpurile.


Hrislos „S-a arătat o dată. spre ştergerca păcatului" (Evr. 9, 12); El „a dobân-dii o
veşnică răscurnpărare" (Evr. 9, 12); noi „suntem sfinţiţi prin jertfa ttu-pulni lui
Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna" (Evr. 10, 10). Tot aşa cum prin Adam firea
omeneascâ s-a îmbolnâvit, prin Noul Adam ea a fost vinde-cata, mântuitâ şj
îndumnezeită în întregime şi pentru totdeauna.
Lucrarea Lui tămăduitoare nu s-a îndreptat numai asupra firii omeneşti re-
capitulate în El, ci asupra fiecămi om care vine la El: „Fiul lui Dumnezeu fund
viu şi lucrator (Evr. 4, 12) lucreaza în fiecare zi: lucreaza mântuirea tuluror",
spune Sfântul Atanasie eel Mare;1"1 adicS îl face pe fiecare om păr-taşîn mod
personal la vindecarea întregii firi pe care El a înfaptuit-o, plecân-du-Se cu iubire
spre (îecare, dând îngrijirea cuvenitâ fiecărei boli, dftruiud fiecărui om harul SSu,
dupâ nevoile sale şi pe măsura dorinţei omului de a dobândi ajutorul Lui. SfAntul
Nicolae Cabasila scrie aşa: „Hristos este Mijlo-citorul prin care ne-au venit toate
bunătHţile date nouă de la Dumnezeu sau, mai bine zis, pe care Dumnezeu ni le
da întotdeauna. Căci E! n-a mijlocit numai o data, dăruindu-ne toate cele pentru
care a mijlocit, pentru ca apoi să ne părăsească, ci mijloceşte în veci, nu prin
oarecare cuvinte sau prin ruga-ciuni, cum f'ac mijlocitorii de rand, ci cu fapta.
Dai* cum mijloceşte ? Unin-du-ne cu Sine şi împăi"ţindu-ne El însuşi darurile
proprii, după vrednicia şi dupâ măsura curâţiei fiecăruia".1" Aratând ca şi acum
Hristos lucreaza ca doctor al oamenilor, Cuviosul loan Carpatiul spune: „Marele
Doctor este aproape de eei ce se ostenesc. «El poartâ neputinţele noasire şi cu
rana Sa ne-a Utmiiduit» (Isaia 53, 5) şi ne tămiUiuieşte. De faţă este şi acum,
punân-du-şi leacurile Sale mântuitoare".™ lar în ceea ce-l priveşte, Sfântul
Maxim Marturtsitorul arată că dumnezeiescul Doctor da fiecăruia leacul potrivit:
„Dupa cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac,
nici Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă an singur leac pentru loţi Ci
săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care, noi care
am fost astfel îngrijiţi, să-l dăm slavă şi multumita".121
De aceea, Hristos nu este privit numai ca tamăduitonil firii omeneşti in
general, în cadrul teologiei referitoare la răscumpărarea înlregii omeniri, ci şi
cinstit ca atare şi chemat in ajutor de fiecare om care aşteaptă de la El vindecarea
suferinţelor sale sau ale aproapelui, aşa cum aflăm din multe texte

1
Cf, Sf. loan Damaschin. Dogmatic* IV. 1-2.
■ I'mien despre httrufxirca Cuvânluhii, XXXI.
Tatcirireaditmtiezeieşlii IJiurghii, XLIV. I. 1:0
Cuvâtn ascetic. ■ Zei'e capriole, 5.
249
Comliţule generate ate tânttuluirii

pairisticeu: şi lilurgice. EI este în general numit „doctor minunat", „cel mai mare doctor",
„doctor foarte priceput", „mai pricepul decât toţi doctorii",

™ Cf. Clemen! Romanul. Ephtofa către Corinreni, 59, 4, Sf Ignatie Teoforul, Cdtre Efeseni,
VII, 2, Sf, lustin Martirul şi Filosoful, Apologia a dona* 13. Episiofa călre Di-ogttef, IX, 6. Sf.
Irineu al Lyonului. Ctnttra ereziitor* III. 5, 2, Teofil al Antiohîei. Trei cărţi către Aurolu\ I. 7
(,.Dacă vrei. poţi să le vindeci. Dă-tc pe mftna doctorului şi-ţi va opera ochii suflelului şi ai
iuimii, Cine-i doctorul ? Dumnezeu. Cel ce vindecâ şi dă ■ i.ii.i prin Cuvanlul w înţelepciunea
Sn"). Clemenf Alexandrinul, Peilagogut, I. I, 2 („Cuvântul mângiiictor vindccă patintile
noaslre"); I, 4 („Cuvântul estc tanidduitor (...) şi fagadtiieţte vindecarea patimîlor care sunl in
not"); 3, I 2; 3, 3 („Dupîi cum cei bolnavi cu tmpiil au nevoie de doctor. lot aşa şi cei bolnavi
cu sufletul au nevoie de Pcdagog (...) ca să ne vindecc patimile noustrc"); 6. I („Pedagogul
nostni, Cuvantul, estc aşadaj' Cel cure vindcca prin sfaturilc sale palimile sutletului nostni care
stint im poliivii in ii In mod propriu se nuincştc rncdicina ajutoiul care se du Inipului cuprins dc
boli; mcdicina este o artil care se învaţît prin înţelepcîunea omenească, Cuvantul Tutâlui însa
este singurul doctor care vindecă slfibiciunilc omeneşti; este un vindecător (...) al sufletului
bolnnv"); 6. 2 („După Demociit. medîcinu vtndccS bolile trupului. dar inţclcpciiinea scapfi
aullclul dc palimi. Pedagogiil cet bun. înţelepciunea, Cuvfuiliil Tatălui, Cel cc I-a creat pc om.
Doctoral care vjndeca loala bolile omenihi. se îngri-jeşte de înueaga tapiura a ontului; îi
vindccfl şi trapul. $i suHelul"); 6. 4 („CuvQnlul vindecâ tnsttşi sufletul. cu sfaturile (...) şi cu
hainrile Sale"); 51. I („Ctivântul care estc unit cu iubirca tic oarneni. vindecti patimile şi în
acclaţî timp curaţeşte şi pacalc-le">; 83. 2 („noi, cei carc în această viaţă stintem bolnavi ilin
pricinu... palimilor noas-tre, avem nevoie de Mântuitor. lar Mânfuitorul mi dă numai doctorii
dulci, ci şi amare"); 83. 3; 88. I; 100» I (Xuvânml B fosl nimiit Manluitor* El a descoperit
penlni noi R0e$te doctorii spirifuale (...) da de şlirc de celc de care ticbuie să ne Ferim şi oferă
celoi bolnavi toalc lcactailc mantuiiiiM); 100. 2; III. 70, l; 98. 2 („El este Cel care vin-deciî şi
Irupul ţ\ sufletul nostni. vindeca omul în întreginic'-); Cuvânt ilr îwlrnm câtre <>frnt\ I, 8. 2;
X. 91, 3; Care hogat « vo mântui ?t 29, 3; Stromate. I, 21. Tertuliim. Sror/JMCf, 5; C0MM
hti \faniont III. 17. Origcn. Contm iia Cel04& IIIt 61; (hmtii Ui UviliC VIII, I; Omilii la Cartm
Proorocuhd lerwtua. XVIH, 5; Omilii la lezechiei I. 2; Omilii la SwmeL XXVIII, 6; Omilii la
Cartea Nţtmerii, XXVII. 12 („Carc Domn ? Cel care vindecă loate bolile tide („.). ln[r-adcv;V
suflclul are muhe boli (...) Cfind. Doarnne li^iise. Te vci îngriji dc bolile rnele? Când ma vei
vindeca, ca sS-Ţi spun: ^Binccuvintenzil, stilletc al men, pe Domnul. Care vindeca loate bolile
tale»? (P&, 102, 3)M); Omilii la Evanghelia ttupâ &V6ft XIII. 2-3, Sf, Antonie cel Marc,
lipUtok* II. 2; IIL 2. [V, 2; V. 2; V bis; VI, 2-3. ޣ Atanasie cel Mare. Tmtat tfcspn* intmparta
(^tvănîuhu, 18; 44; Onvî/j/ impotriva elinifor* 1, Mctodiii de Olimp, Despn hivirrea tntpuhlot\
42. 42. Sf. Vasile cel Mare, Epistoh*. XLVI, 6 („Marcle Doclor al suflete-loi e gala sil vindece
sufletul tftti** etc.); VII. I (MMarele Doctor al sufletelor vrea sit-l faca pe om dc.savarsil"V Sf.
Chiril al lerusalimului, Catt'heze Iwptismale* II, 6 („Rruii* te talc nu întrec şliinţa doctorului.
Tu numai sa I te incicdinţezi Lui .şi sa-1 spui raul tan'); X. 5; XII, I, 6 8. Para/raal.. la eete *>"
<t<- Cuvirtte ale Sfântului Macarte Egip-teanuts 72 („Dacă Hristos. venind. S-a făciit doctonil
şi tărn&diiitorul orbilor, al slabilnogilor, al suryilor (..♦) nu Se va arăta cu at&t mai mult cu
iubire de oiuneni şi cu liimaduîre fatil de sufletul nemuritor, ewe sufera de boala pacalului şi a
neştiinţei ?"); 100 (Sufletul iSfttt cu cluhul „cautil numai pe Doctorul cel bun ţi se increde in
tamaduirea Lui (...) care, venind. îl lecuteşte şi-l t£m5cluieţte şi-i înioarce frmnuseţea
nepStimitoare şî nestricacioasa"); Sf. Macajie Rgipleanul, Qmitit tiulwvniveşti (CoL II), IV, 25
(„Domnul. ventnd în lume, a fttcut. întni bunatatea Sii, pe cei orbi să vadii (..,) şi a tămaduit
toatfl boala din popor (.,.). Dcci. cu cîit mai vârtos Domnul Se Vfl
250
flristos* Ţihnăduittmtl

„adevâratul doctor"» „singurul doctor", „eel dintâi între doctori" etc.» penlm că El poate pe
toate sS le vindece: şi bolile sufJetului, şi bolile trupului; în chip fundamental ~ adică răind
pricinile lor profunde, iar nu numai manifes-

iipleca ciWre sitflctitl core se înloarce sprtf El şM rare mila şi ajutonil SăuM); 27 („a vc-nil
penini ca pe cei piîcătoşi să-i mtoiucâ hi El (.») şi să vindece pe cei ce cred intr-Insul (...) Eate
milosiiv şi datâtor de viafa. vindecil dtircrj şi patimî care nu se vindecâ ); XV, 30 (.Jlristos,
venind că(re omul eel grav bolnav, |-a vindecaf), 47;
XXVI. 23 d£l, Care se numcşte doctor, pentru că dil doctoria cea cerească $i divină şi
Wadccă patimile sufletuliii"); 25, 26; XXX, 9 (.Doninul. docroml eel adcvărat (...) EI
singur, vemml, poatc sit vindece sufletcltf noastre"); XLfV, 4; XLV1. 2 OmHii duJtov-
nicefti (Col. III). VII. 7, 2 („adevăratul Doctor. HristoO; XXIV. 3j XXV, 3, 2-3;
XXVII. 2. 4 UDomnul (...) udevăratul Docior"). Sf. Grigoiie de Nuzianz, Cuvântări,
D, 25; VIII. 18; XIV, 37; XXXVHI, 13; XLVt 9. 13, 26. Sfi Grigorie tk Nyssu, COrtfra
ltd Eunomht, 3, PG 45. 6J2C; f)?spn* Rugjciuwa dor/meascd* IV, 2 („Doctoral
adeviîral il patimilor (bolîlor) Miflctuliii"). Evagrie. lipistoh, 42. Apoftriţme, Am 180.
12; XVI, |S. Sf loan Casian, Comwbiri duhovtuvtştu VH. 30; XIX. 12 („Cclor ce-fi
oaută într-adevflr vindecare, riu le poi lip<u leactirile din pafteu acesttii adevărat medic
<il sulleiclor" etc.); Aştgâmintele ntârtastirefttt XII, 8. Sf. loan fiurfi de Am\ Oesprt
jWittrie* 17 (El lucreazâ .,ca medicul priccput care d;l leacuri difcrite. potrivil sttrii
cehii bolnav"); Omilii lo cmttttGie: „Sirâmtâ es/t* pOfiHa„,u, 2; QffSpre p&caiftfd, IV, 4
I..AIcrgu(j lu Doctorul suflcrclor"); 7. 6; Omilie hi Psidmid 6, 3; Câtrr tfwlor iel
i itft |, 4; tfmtfft /fi Facerv, I. I („duninezejc&cut doctor al sufletelor nowtr©*'); XXX, 6
(„Docionil stiflelctor"); Oespre diavoL I 5 („Duninezeu este adevSratul Doctor. singunil
Doctor id trupultii şi al suflelului"); (M /« M#i/ri, XIH, 1 (,.ca itn doctor pricepuT); XXVIII, 4
t.,acest Doctor diiranez^iesc11); XXrX, 2. Sf, Marcu A&cetul, Daprepocâinfât 6 (.,Doctor al
.stifleielor noastre"); CoftţfWersa eu m mtic, 20. Per. Twxtorcl al Cinilui» htoria
sfinfilormttcwiiri din Stria, XIV. 3; Hfsprr Providenfăt X. PGH3, 749C; Tratamentut bolihr
elinfS'U V, 4. Sf, Diadoh al Poiiceii, CuvAnt asceiiv in 100 de atpeie* 53, sr Vîasaniifie *î
loan, ScrisoH ihthiwtucryti (Avva VawanufieV 59 uCei cc se apropic de Dofronil no&(ru eel
inure sum lurninafi Jc El ţi El ti vindeca de toate bolile $ufJetc$tD; 61; 62; J07; 109: 199
Uisus estc Doctond sufietelof ţii al Irupurilor"); 532 („Doctorul c<rl raare care bolile noaslie
le-a lual": „Marele şi duhov-niccscal Doctor ceresc. care (ilinadineţte şi sufletele. şi
iiupuiile*1); 533, lAvva load), 170. :i2. 463. 464. 617 (Jnvîlţătonil şi Doctond sufkrclor. lisus
Donnnil"). Awa Dorottfit Umiţânm rfr sttflet Jbuattttmv^ I, 3. 4, 7; XI, 113» loan Carpatiul,
Cuvâtti 0J< <tu l.jnareie Doctor este aproape de ctfi ce sc osteneicM)> loan Moshu.
IJnlonttritt, 144 („Marek doctor al Mifletelor, Hristos, Diifimezeul no&tru. estc apro^pe şi
vrea să DC vindece"). Sf, Isaac Sirul. Cuvinif tlesprv nevoinfă* 5; 25 (Doiiinnl ,.ne vine in
ajii-ror ca un doctor ciifc, operand o boalit grea. nc aduce sanătatea 4'); 48 („Slnvă StâpAnu-
lui. Celui ce prin doftorii amare ne duce la desfătarea în sitnătate"). Sf Maxim Miîrtu-risitoruL
Capet* deapm dragOSte* II, 39 („ca un doctor bun şi de osimeni iubiior (Daiimezeu) vindeca
pe fiecare (..-) la timpul sail, cu leacul cuvenit"); 44 („Dupa pri-cina pjuiinilor aflilto;uc fri
suf|ctt aduce si doctorul suOctelor leacuri prin judecilfile Lui"); HI, 82. Sf. loan DamOschin,
Dogmatics III. I. Sf. Simeon Noul Teolog, lh\atmm elire. VD, 263-276 („fund raniţi, \\m\\ dc
felurite boli (...) chetTifliu pe Doctorul suftetelor şi al tmpuritor (...) CA, venind, &:1
tăinaduîască inimile noastre ifinilc^i să dm AfinAtate sufletclor no^tre, tare ziic sub povma
păcatului şi a rnortii") Sf. Nichilu Slithatul Cek MX) tie capefe. II, 22 („Doctoral sufletclor
noaxtrO; 23, Hie Ecdicul, CuUgerv din smtiinteli tnţetepfibr* 33, St Nicolae Cabasila, Despre
viaţa ttt Unstop tL 52. IV. 14, 88; VIf |0L 103. Sf. Grigorie Palama, Triad*'. II. U 40, 42 („$â
Cftadfi in Hri^tos (,,.) cîl singur El cste doctoral duhurilor").
251
Cmtdifiit? generate ale lămăihnrii

tările lor -, şi în chip deftnitiv, căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui, care au o
valoare absolută, nu ca leacurile omeneşti, care dau rezullate numai In pane şi sum
nesigure şi provizorii şi care, mai ales, nu pot tămitdui omul in iiitregu) lui,
trupeste si sufleteşte. De aceea, omul care s-a deznădăjduil de medicina omenească
sau care n-a găsit dociorul pricepul să-i Iccuiasca raul, poate fi sigur că va găsi în
Hristos dociorul care-i va vindeca orice boală şi suferinţă, oricare i-ar fi natura şi
gravilaiea, şi ca" se va însănătoşi pe deplin, aş a cum niciodatii, nimeni n-ar putca
s-o faca* prin mijloace omeneşti. Tâlcu-ind versctul 2 al Psalmului 6, in care
Proorocul David II cheama pe Dumne-zeu în ajutor, spunând: „Vindec;Vmă,
Doamne, că s-au lulburat oasele mele şi suflelul meu s-a lulburat foarte", Sfânrul
loan Gura de Aur stabileşte o paralelă între medicina omenească şi tămăduirea
adusă de Dumnezeu: „Adesea, în bolile trupeşti pe care le îngrijesc doctorii,
bolnavul ia leacuri şi doctorii, şi n-are nici un câştig din ele, fie penlru că i-a slăbit
foarte tare inipul, fie pentru că ştiinţa mediciniî este neputincioasă, t'ie pentru că
leacurile şi-au pierdut dintr-un moliv oarecare taria. Nu (ot aşa se pelrec lucrurile
cănd Dumnezeu este eel care ne îngrijeşte; numai de vă veţi apropia puţin dc El, şi
rana va* va fi negreşit vindecată. Căci nu avem aici de-a face cu o ştiinţa"
omenească, ci cu una dumnezeiasca, care vindecii fară greş, căci este mai
puternică dccât slabiciunea trupului, decât toate bolile şi ncputiniele. Dc aceea îl
cheamă Proorocul David pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doclor minimal".'*-* In
acelaşi sens, Sfânlul Macarie Egipleanul spune: „Domnul în-suşi. referindu-Se la
neputinţa doctorilor de atunci. zicea; «Cu adevăral îmi vcţi spune această pildil:
Doctore, vindecă-le pe tine însuţi» (Luca 4, 23). El voia să spună: Eu nu sunt ca
aceia care nici pe ei înşişi nu se ptileaii vindeca. Eu sunt Dociorul eel adevărat (...),
Cel ce poate să* vindece toatii boala şi toa-ră neputmţa sufletului (Matei 10, 1). Eu
sunt Mielul eel tarn de prihnna care s-a adus jertfîl o singura data pentru toţi şi pe
toli care vin la Mine Eu pot să-i vindec. într-adevâr, adevarata vindecare a
sufletului, doar de către Dumnezeu se face".134
Hristos, ca Doctorul eel plin de nesfârşila milâ şi iubire, voieşte sa-i vindece pe
toţi oamenii, fără a lipsi pc vreunul de mântuirea pe care a adus-o El; îi da omului
tot ajutonil şi sprijinul Său şi arală o neţărmurită râbdare chiar faţâ de cei care-L
tăgăduiesc şi-L hulcsc prin ctivinlele, gândurile şi faptele lor. Celor care au trâit în
nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea pati-milor, fară a privi la faptele lor
trecute, El le dă iertarea si-i cheama la „mfin-tuirea care-1 face (pe om) sanâtos la
minte . 5 ..Doctorul, spune Sfantul loan Gurâ de Aur, nu se supără, nici nu sc
necăjeşte când bolnavii, ieşili din minţi (din pricina durerii), il uniplu de ocara. ci
face tolul şi-şi dă toata silinţa sîî

Oinilie In Psaltittil 6.
Qmilii duhovnieejii (Col. II), XUV, 3.
Clement Alexnndrimil. Cuvimi tie huleimi <xilie e/tni. XII. I18, 5.
252
llristos - Tiiim'uhifoml
pună capal bolii acelora CJire se poartă auît de rau cu el. Doctorul nu cautft
folosul lui. ci pe al bolnavilor, iar dacfi bolnavii araiă că se îndreaptă cat de cut şi
îşi vin in fire, doctorul se bucură, se veseleşte şi !e dă leacuri amare cu miii
MUttS tragere de iiiimă, nu ca să se răzbune penlru ocările de mai inainte, ci ca
sfi le fie de mai mult fobs şi sa-i facâ deplin sanatoşi. Aşa şi Dumnş-zeu, când
cădem în păcate grele, în cumplită nebunie, toate care le spunc şi le face nu sunt
ca să se răzbune penlru viaţa pâcătoasă dusă* de noi, ci ca să ne scape de boală şi
păcate".126

1
a»rer<r«fortfriafertf,L4.
2 Tănuiduirea prin Sfintele Taine

I. Inlroduccre

în persoana Sa Hristos a vindecal firea omeneasca şi i-a redai penrru tot-


deauna adevarata si deplina sănătate. Persoanele umane nu se pot folosi însă de
binefacerile aduse de Hristos firii omeneşti recapitulate în El decât dacă se unesc
cu El.
lar această unire se poate realiza numai în Biserică, care este trupui divi-no-
uman al lui Hristos, şi numai prin lucrarea Sfântului Duh.
în mod fundamental, în Sfintele Taine noi sunlem puşi în legătură fiinţială cu
Hristos, prin lucrarea Sfântului Duh chemat de preoţii Bîsericii şi prin mijlocirea
formelor văzute care constituie ritualul acestor sfinte slujbe; numai ca meinbri ai
Bisericii putem fi încorporaţi în El, devenind prin Sfintele Taine „mădularc ale
trupului Lui" (Efes. 5, 30; 3, 6) şi „părtasi ai lui Hristos" (Evr. 3, 14), Miintuitorul
şi îndumnezeitorul firii noastrc.
Altfel spus, primind Sfintele Taine, mai înlâi de toate suntem deplin cură-ţiţi;
aceaslâ finalitate, care stă pe primul loc în cazul Spovedaniei şi at Mas-lului,
având o funcţie „reparatoare", este afirmat;1 in toate celelalte Taine, în mod
special la Bolez, prin care omul este spfilal de urmele păcatului strâmo-şesc, şi la
împărtăşanie, care este în mod traditional socotită drept leac curăţi-tor. Astfel,
Sfintele Taine, în grade diferite, suiH privite dc Biserica* drept mijloacc de
vindecare. Aşa că, pe acest plan, Biserica se vikleşlc a fi, după cuvântul Sfântului
loan Gură de Aur, „o farmacie duhovnicească, unde se pregătesc leacuri pentru
noi, ca să ne vindecăm de ramie pe care ni le face kiiuea".'
Scopul curăţitor şi vindecător al Sfintelor Taine deschide omului calea spre
primirea harului îndumnezeitor, care este cealaltâ finalitate a lor.
In Biserica, noi suntem, in Hristos, mântuiţi şi îndumnezeHi, şi anume prin
Diihul Sfânt, Cel Care ne uneşte cu Hristos; in Duhul Sfânt ne dăruieste nouă
Hristos harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor. De aceea, prin Sfintele
Taine noi primim, de asemenea, pe Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu Tatnl ni-Ldă
prin Fiul Său şi pe care Fiul îl trimite de laTatăl, şi Care, unin-du-ne cu Fiul, ne
uneşte cu Dumnezeu Tatâl; în chip special la Mirungere,

Oimlii ia Itxm, II, 5.


' 254
TânuUluirea prin Sfinte.te Taine

prin care eel nou botezal primeşte pecetea Duhului Sfânt, dar şi in loate celelalte
taine. îndeosebi la Botez şi Euharislie. Astfel. prin Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm
în Hristos, dar şi în Duhul Sfânt, iar prin Ei suntem unit) cu Dumnezeu TatiU.
Prin Sfintele Taine noi primim harut care le este cornun Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, har prin care suntem facuţi părtasi hi viaţa Prea Sfintei Tre-imi. De
aceea, Tainele nu pot fi privite ca acte izolate, care transmit fiecare un har special;
ele toate sum aspecte ale unei uiiice şi preaminunate Taine: Dumnezeu Cel in
Treime binevoieşte s.1 dăruiascâ neamului omenesc hanil Sîiu mântuitor şi
îndumnezeitor.
Biserica Ortodoxa a mărturisit întotdeauna şapte Sfinte Taine:3 Botezul,
Mirungerea (căreia în Occident îi corespunde Confirmarea), Euharistia, Po-căinţa,
Maslul. Nunta şi Hirotonia. Dintre ele, Botezul, Mirungerea şi Euharistia ocupă
locul central, ele fiind tainele de iniţiere creştină, în care se cu-prinde Tntreaga
iconomie dumnezeiască.1 în Biserica Ortodoxa, Mirungerea urmeaza imediat dupS
Botez (de aceea, m general tcrmenul „Botez" este fo-losii pentni a numi
ansamblul acestor două taine), iar eel botezal. şi uns cu Sfântul Mir, devenit
membru al Bisericii, este de indatâ împărtâşit, fie el chiar prune, iniţierea creştină
constituind un tot indivizibil.

2. Bolezul

Botezul este taina cea dinlâi şi fundamentală, pentru că prin ea omul se uneşte
CU Hristos în Bisericâ şi primeşte de hi Duhul Stant ceea ce lucrarea niântuitoare
a lui Hristos a adus neamului omenesc; pe de o pane, adica, este izbăvit de
urmarile pacatului strămoşesc, curăţit de păcate şi scos de sub tira-nia diavolului;
pe de alta, aslfel restaurat in firea sa, renaste la o viaţa nouă.

a) Prima funcfje a Botezului îl arală ca pe un leac.'1 primul dintre leacurile


sacramentale, eel care le precede pe celelalte cronologic şi ontologic, EI este
„singura doctorie (<t>apn&tcov) care poate vindeca". spune despre el Clement
Alcxandrinul,1 ca şi Sfântul Nicolae Cabasila." Iar Sfântiil Grigorie de Na-zianz îi
spune celui ce n-a primit înca Botezul: „De ce sâ cauţi leacuri care nu-ţi sunt cu
nimic folositoare ? (...) Vindeca-te singur, înainte ca nevoia să

" A se vedea: J. Meyendorff. luitUiiion ă hi theologie byztmiine, Piiris. 1975. p. 253. P.


Evdokimov. UOnhodoxie, Neuchâicl, 1965. p. 262.
' Cf. Sf. Grigorie Palama. Omilii, 60.
* A se vedea, de pildii: Sf. Grigorie de Naziaoz. Cuvâri/âri, XLII. 9; XJ1: XXXIV. Si lo<in
Gurfl ele Aur, CtUelwze ttoinimmte. II. 2. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viuţn in HrislOS, II.
>«%»£»/, I. VI, 29. 5.
1
ih'spre vififti in llnsios, II, 52.
255
< 'otulifiiie genemte ale lâitiădutrii

te silească; ai milă de tine: fli tu însuţi doctorul neputinţei tale şi agoniseşte-ţi


leacul care sigur te va tămădui".7
Primind Botezul, omul este vindecat de urmârilc patologice ale păcatului
strâmoşesc. Această ftincţic tSmaduitoare a Botezului este vizibilă de-a lun-gul
înlrcgului ritual.
Asifel, cxorcismele (lepădările) dinaintea Botezului'' se fac pent.ru a alun-ga şi
a îndepărta puterile demonice care înrobesc firca căzuta* a omului, în ele preotul
ÎI invocă pe „Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, Cel ce tămă-duieşte toată
boala şi toaiă nepuiinţa".*
Apoi, atunci când preotul binecuvântează apa Botezului, el îi cere lui
Dumnezeu „să se sfînţească apa aceasta cu puterea. cu lucrarea şi cu pogo-rârea
Sfantului Duh", pentru ca să vină asupra ei ..lucrarea cea curăţitoare a Treimii", ca
să fie spre „dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire (,..), dezlegare
legîiturilor". lar la binecuvântarea untdelemnului cu care va fi uns catehumenul, el
îi cere iarăşi lui Dumnezeu: „însuţi binecuvin-(ează... cu pulerea, cu lucrarea şi cu
pogorârea Sfântului Tău Duh". „spre în-lăturarea (vindecarea) tuturor rautăţilor".
Ungându-I apoi pe catehumen în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
pe rând: pe piept, pe spate, la amândouă urechile, la mâini şi la picioa-re, el cere,
la primele douâ ungeri. ca ele să fie „spre tămăduirea sufletului" şi „a trupului".
După această ungere, catehuinenul este afundat de trei ori in apă de către preot,
care zice: >.Se botează10 robul/roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatălui. Amin
(la prima afundare). Şi al Fiului. Amin (la a doua). Şi al Srâniului Duh. Amin (la a
treia)". Această întreită afundare, dincolo de semnificaţia ei trinitară evidenlă,
semnifică şi împlineşte în mod ritual par-ticiparea celui botezat la moartea lui
Hristos. Care a stat trei zile în mormânt cu trupul, iar cu sufletul a coborât la iad."
Căci, aşa cum învaţă Sfantul Apostol Pavel, „toţi câţi în Hristos ne-am botezat,
întru inoartca Lui ne-am botezat" (Rom. 6, 3).
Fiind astfel altoit prin Sfântul Duh în Hrislos, Cel care a biruit păcatul şi pe
diavol. toafe nepiitinţele firii câzute. stricăciunea şi moartea, cel botezat este spalat
de toate pâcatele, vindecal de bolile moştenite de la vechiul Adam, scos de sub
stăpftnirea vrajmaşului şi din robia păcatului. izbăvit din slricăciune şi din moaite.
Facându-se părtaş morţii lui Hristos. omul cel vechi din el moare, piere vechiul
Adam, iar trupul pâcatului este nimicit (Rom. 6, 6). De aceea Botezul este leac
tămăduitor, pentru că prin cl omul se face părtaş al morţii lui Hristos, prin care s-a
adus vindecarea firii omeneşti.

:
CmwMiri.XL. 12. Cf.9.
■ Vczi Molitfehiic.
* LepHdaieu a ircia.
"' lur mi ..le botez". ciîci. «$a cum spune SfOnlul lonn Gura de Aur: „Nil preotul eslc
cel ce bolează. ci Dumnezeu" {Omilii la Maiei, L. 3).
" Cf. Sf. Viisile cel Mare. Desprc Sfiiniul Duh. XV. 35. Sf. Chiril al lcnisiiliinului.
< 'nfi'lieze mhragogice. II. 4. Sf. loan Gură de Aur. PG 61. 347.
256
Twntiiltiirea prin Sfinirle Tahw
Asa anOS Sfântul Nicolae Cabasila, care spune că „multi au fost cei care au
căutat, de-a lungul vremurilor, un leac pentru bolile de care suferâ omenirea, dar
numai moartea lui Hristos a fost Î11 stare sft ne aducâ viaţa şi sanătatea cea
adevărată, De aceea, dacă vrem să ne nastem din now sau dacă vrem să Irăim
această viaţă fericită şi sfi ne îngrijim sa ne refacem sânatatea, utunci n-aveni
decât sa" luăm acest leac adus de Hristos".'-

b) Această primă funcţie a Botezu lui este strâns lcgată de a doua, care
constitute $i scopul Botezului. Cel botczat moare cu Hristos, ca să învieze cu lîl
şi ca să Irăiasci'i viaţa cea nouă pe care Hristos prin moartea Sa a adus-o
omenirii, „Deci ne-um îngropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, pre-cum
Hristos a in vial din morţi, prin slava Tatâlui, aşa să umbliim şi noi întru înnoirea
vieţii; dici daca ain crcscut împreuna" cu El prin asemanarea inorţii Lui, atunci
vom ft părtaşi si ai învierii Lui" (Rom. 6, 4-5).
Această laină îl face pe primitorul e» părtaş deplin al morţii şt al învierii lui
Hristos.11 Prin Botez omul moare vieţii lui păcăloase dc dinainte şi pri-mcste
naşterea la o viaţă nouă. fn acelaşi timp moarc şi se naşte.,J Apa botezului îl
primeste pe Adam eel vechi, cu bolile şi suferinţele sale şi, prin hand St.'iniului
Dull, din ea iese omul eel nou, deplin vindecut. „M-am scapat de lariideleci $i m-
am f;1cut de îndată sănătos", exefama- Sffintul Nicolae CabasUa '
Accastă strâns.1 împlctire şi întrcpătrundere şi acest rost al Botezu lui se fac
vădiicde-ii lungul întregii slujbe, începând cu rugâciunile de binecuvân-f.nv u
apei si untdclemnului, apoi în săvârsirea ritualului în sine. Mai îniâi, omul estc
uns cu untdelemn sfint.it pe piepi şi pe spate, „spre tamfidnirea su-fletului si a
irupului"; apoi la urechi, „spre ascultarea cuviiitelor credinţeî"; la rnâtnj, pentru
ca să se unească din nou cu Cel ce l-a creat („Mâinile Tale m-au tăcut $i m-au
zidit'") şi la picioare, pentru ca eel botezai ,,să umble pe căilc" Domnului.
Urmeazfi bolezul propriu-zis. când fiecare dintre cele trei alundari in apa\ prin
care eel botezat participa' la moartea lui Hristos, este iiimata de scoaterea lui din
apă, care semnifică piirtaşia la rnvierea lui Hristos, ridicarea la viaţa cea nouâ\
nestricăcioasă şi veşnic.1, pe care Hristos a ilaruil-o lumii prin învierea Sa.

Prin Botez, omul devine cu adevărat o fapturâ now! <2 Cor. 5, 17); el este in
imregime renăscut şi înnoit (Tit 3, 5). Fiind el moitdin pricina pflcatului, ajuns un
nimic. Bolezul îi redă fiinţa şi cxistenţa." Şi fîind el rob al pilcatului

' Da/pre viafa in Hristos, II. 86.


1
Rom. 6, 3-5 Sf. Grigorie dc Niiziiinz, CitvâtHiîri, XL. 9. S£ Chhil al
lerii&uliimilui. Caithezp mixtagogictt. III, 2. Cf. II, 6. "dibit/em. II.-4. " Despnr
viafa in Hristos, II, 43. "Cf.ibidem. 103.
257
Cotidifiiie getteralt' ale tămâduirii

şi sub slăpânirea vrăjmasului, Botezul îl face liber (cf. Rom. 6, 6, I4).IT Şi încă, fiind el
cAzut în întunericul necunoaşterii de Dumnezeu, primeşle. prin Botez, luminarca
Sfântului Duh.1* Prin Botez, porţile Raiului i se deschid din nou.lv Redobândeşte siarea
lui Adam dinainte de cădere,*,n se întoarce la inti-mifatea cu Dumnezeu pe care o avea
dintru început."1 Primeşte chiar cu mull mai mult. căci se imbracă în Hristos (Gal. 3, 27).
se împărrăşeşle de E\,22 se face asemenea Lui;21 şi rolodală primeşte Duhul cel Sfânt, şi
prin El îl pri-mcşte pe TalălM şi se întoarce la slarea de fiu.'s Intră în femilîa celor ce-L
iu-besc pe Dumnezeu, adică în ceaia sfinţilor,'6 şi prirnind pleniutdinea harului Prea
Sfintei Treimi, devine părtaş al vieţii celei dumnezeieşti.27

Vedem astfel că Bolezul este cu adevărat leac penlru omul căzut, Prin el acesta iese
din condiţia subumaniS şi contrara firii. în care căzuse prin păcai, şi rcgăsindu-şi
condiţia firească şi fiinţa sa cea adevărată, devine om cu ade-vârat. Botezul, scrie
Sfântul Nicolae Cabasila, nu este nimic altceva decâi naştere întru Hristos şi dobândire a
fiinţei şi firii noastre celei adevărate." Viaţa cea nouS pe care o primim la Botez este „o
viaţă care se potriveşte cu firea noastră", adaugă el.
Sfântul Grigorie de Nyssa, în acelaşi sens, spune că cei care vieţuiesc po-trivii
curăţiei pe care le-a dat-o Botezul, „se îndreaptă spre profunzimea adc-văratei lor
fiinţe".30 Şi tot Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului dă viaţă şi trâire
oamenilor, şi anume singura vieţuire adeVSntfă".*1
Prin Botez, chipul lui Dumnezeu din om, care fusese întunecat prin păcar, îşi
recapătă strâlucirea de altădară,13 acum ..întipărindu-se mai bine în suflet

17
Cf. Sf. Marcu Ascelul. Despre Botet. Răspunsul 9.
'* Numele de (jxoiiaucc. esie adesea dal de Sfinfii POrinfi Botezului (a sc vedea, rnai
ales: Sf. lusiin Martirul si Filosoful. Apologia înlâi. 6. Sf. Grigorie de Nazianz. Cu-
vfintiiri, XL. 3. 4. 6. Sf. Grigorie de Nyssa. Jmpotriva celor ce amânâ Boieztd, PG 46.
432A; Marele cuvâitt caiehetic, 32. Dionisie Areopagitul, lemrhia cereascu. III. I). ,0 Sf.
Vasile eel Mare. Despre Duhul Sfiinl, XV, 36. :" Ibidem, 35. Sf. Simeon Noul Teolog.
fame, LV. 48-49. ;; Sf. Grigorie dc Nyssa. Despre sffintul Boiez. PG 46. 600A. :' Sf.
Chîril ill Icrusalimului. Cateheze mislagogice, 111. I.
-' Cf. ibidem. Sf. loan Damaschin. Dogmativa, IV. 13. Sf. Siraeon Noul Teolog, Cate-
heze. XXIV. 172 ş.u.
M
Cf. Sf. Maicu Asceliil, Despre Botez. Rfispunsul 17. 29
Sf. Vasile eel Mare. Despre Sftmtul Duh, XV, 35. 36. ;e Sf.
Grigorie de Nyssa. Mareleeuvtirit caiehetic, 36.
7
Cf. Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce cred cu se indrepteaz/t din fapte, 118. Despre
Botez, Râspunsiii'ile 5. 6. 17.
-* Cf. Despre viaţa in Hristos, II, 8. 10. 15. 103.
29
Ibidem, 49.
M
Cateheze, XXXV.
'' Despre vidfa ft» Ilristos. II. 103.
n
Sf. Diadoh al Foliceei. Cuvânt ascetic hi 100 de capete, 89.
258
Tămădiiirea prin Sfmlele Ttiine

decât odinioară"," şi, mai mult, neamului omenesc îi este redalii asemănarea cu
Dumnezeu, cea pe care o avea îrminte de cădere.'4
Omul redevine om şi-şi redobândeşte sănalatea firii sale originare, puterea de
a duce o viaţă* cu adcvărat sănătoasâ şi firească. potrivit menirii sale, care cste să
vîcţuiască pentru Dumnezeu şi sa fie îndumnezeit de El şi în El.
Omul tncfiteazft de a mai fi mânat, înrâurit şi amăgit de puterile demonice.
Era slap&nit de râu şi înstrătnat de bîne, iar acum îşî recapSta" stilpfuiirea dc*
sine şi libertatea deplina. „Renăscuţi Hind prin Sfâlntiil Botez. ne dezlegăm din
robie şi ne f'acein liberi; şî dacă nu ascultăm din propria noasiră voinţă de
vrăjmaşul, e] nu poate să facă ccva într-allfc] împoiriva noastrfv", scrie Sfân-tul
Simeon Noul Teolog."
Eliberat de păcat şi lumînal prin Duhul Sfânt," omul scapă de cunoaşte-ica
greşită şi cu totul delirantă sprc care-l due parimile sale, adicâ esre vinde-cal de
oeştiinţă, şî dobândeşte adevSrata şi deplina cuaoaştere," cea dupii Dumnezeu.3*
„Botezul ne apropie de lumină şi ne îndepctrtează de răutflţile intujiericului''.
spune Sf'ănlul Nicolae Cabasila.''' adâugănd că el deschide „ochii suflelului în
faţa razei celei dumnezeicşti".4" lar Sfântul Diadoh al Fo-ticeei scrie: „Prccum
odinioară stăpânea rfltăcirea asupra sufletului, aşa, după Botez, stăpâneşte
adevărul asupra lui",41 Şi dobândind cunoştinţa cea adevă-rată, omul îşi recâşt iga
tolodată „viaţa cea adevarată"/1" cSci, pen tin el, aceas-ta este viaţa: sâ-L
cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat (In 17, 3).43
întreaga viaţă a celui botezat se transfigurează.44 El devine o faptura cu lotul
nouS (2 Cor. 5, 17). „Harul lui Dumnezeu, spune Sfântul loan Gură de Aur,
rezideşte şi întoarce sufletele şi încă şi mai fnimoase decât erau le fa-ce;',d* Ftinţa
omului este reorânduitâ. căpâtând o noiiâ* aşezare şi un sens înall. deiforme,
potrivit menirii sale. „Fericita zi a Botezului este socotită de creştini ca «zi a
numelui», deoarece tocmai în aceastîl zi suntem nâscuţi din nou si pecetluiţi
pentni o noua* vieţuire, iar sufletul nostru, care până atunci nu avea oici o formă
şi nici o rânduială, îşi ia forma şi conlinutul", scrie

'' Sf. Nicolae Cabasila. Despre vioţti in lliistos. II, 30.


u
Cf. Sf. loan Dnmaschin, Dogmaiira. IV. 13. Tertulian. De.spre Btttez, V. 7. Sf.
Nicolae Cabasila. Despre viaţa în Hristos, II. I I .
a
Cateheze, V, 442 ş.u.
" Cf. Sf. Vasile cel Marc. Despre Şfantul Duh, XV. 35. 1. 59. Sf. loan Guiil tlc Aur,
Gate-
heze baptismale, 1,3. Sf. Nicolae Cabasilu, Despre viafa in Ifristos, II, 14-15. Evr. 10. 32.
"Cf. Col. 3. 10.
■ Cf. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viafa in flristos, II, 87-89.
79
Ibidem, 15.
"Ibidem, 101.
" Cuvânt ascetic in 100 tie vapete, 76.
0
Sf. Nicolae Cabasila, Despre viafa in flristos, II, 101.
"ibidem.
'•' Sf. Grigorie de Nazianz, CuvântâH, XLII. 3.
a
Calehezfi baptismale, IV. 14.
259
(,mdiţiile xenentle ate ttinuittumi
Sfniitul Nicolae Cabasila.4'' Omul nu se mai supune existenţei bolnave la care era
silil prin naşterea în păcai. El se înalţă la o alia lume şi la o alia existenţâ: devine
cetâţean al fmpărăţiei luî Dumnezeu. ale cârei porţi î-au fost deschtse prin Botez/17
El prirneşte „noi mădulare şi simţiri noi", care-l pregătesc incă de aici pent.ru
viaţa cea veşnică.4" „Prin Botez, scrie Sfântul Nicolae Cabasi-hi, de unele ne
lepadUm, iar pe altele le dobândim. pe unele le aruncftm, pen-tru ca pe altcle sS le
câştigam",4'' „Renaşterea estc pentni noi începutul uneî alte vieţi, pecete, pavăzâ şi
luminare'', scrie Sfântiil loan Damaschin.5"
Pentni omul eel nou, toate „cele vechi au rrecui, iată toate s-au facut noi" (2
Cor. 5. 17). Şi această „viaţa nouâ* nu cunoaşre bîUrâneţea, nu suferâ de boalâ, nu
cade prada deznădejdii, nu se ofileşte o data cu treccrea timpiilui. nimic nu o poate
supune şi pe toate le biruteşte", spune Stftntul loan Oura de Aur.*1

3. Mirungcrea

Miningerea (|itptou.a) este nedespărţitâ de Botez, şi in Biserica Ortodoxa* ea


arc loc îndată dupa" acesta, potrivil unei stravechi tnidifii, Ea completeazS şi
împlineşte Botezul şi de aceea Sfântul Simeon al Tesalonicului scrie că „eel care
n-a fosl tins cu Sfantiil Mir nu este deplin botezat"."
Prin Mirungere, eel botezat primeşte pe Sfântul Duh" Putem spune ca, înlr-un
anume fel, ea este Cincizecimea sa personala.
„Miningerea este izvor de tărie şi lucrare'", scrie Sfântul Nicolae Cabasi-la.M
Prin ea. eel botezat primeşte de la SfAnlul Diih energia necesara* pentni a face să
rodeascâ* hanil primit la Botez, puterea de a-şi activa damrife du-hovniceşti. fn
vreme ce Botezul îi dăruieşte omului adevărata fiinţă şi viaţa, f3cându-i să fîinţeze
şi să vieţuiască în Hristos," Miningerea îl desăvârşeşte pe eel nou botezat, Irezind
la viaţă „puterile şi lucrarile lăuntrice înnidite" cu noua sa vieţuire,*" prin care
poate să creasca până la starea bărbatului dcsâvârşit. adica îndumnezeit în Hristos.
Lucrarea divina" care se manifestă în

■"' Desprt viaţa in Hrisros, II. 14.


" Cf. In 3, 3. 5.
" Sf. Nicolae Cabusilu. Ors/'re vitifci în ttrisio.w II. 51. w tbutem, 37. H
Dogmatica, IV, 9. ;| Otifhrze baptismal?, VI. 21. '■' DespreSjinteU Taine, 43. PO
155. I88A. ' A se vedeii, dc pildâ: Sf. Chiril al Terusiilimului. Cateheze mistagogiW.
III, 1-3. Sf. Nicolac Cubasila, Oespre vîafa in Ilrislos. Ill, 6. 8. *loc.dt, 11.5.
"/M&m.l 19.

260
Ttauiidiiiiva j'iin Sftnlft? Taint

această Sfânta Taină este, după cum spune Dionisicr Areopagitul. „obârşie şi
esenţă şi puterc desăvârşitfi a oricărei sfinţiri teurgice a noastre".
Slujba conslă in esenţă în ungerea celui nou borezat cu Sfântul Mir, myran,
cart\ fiind sfinţit ..nu mai esie, după epicleza, ulci pur $i sîmplu", ci ,.d;u .il lui
Hristos, devenit prin prezenţa Sfăntului Duh mijloc de comunicaic al puierii Sale
dumnezeieşti"." Preotul unge pe rând. facfind semnul sfimei cruci. rnmtea, ochii,
nările, buzele, urechile, pieptul, mâinile şi picioarele celui botezal, rostind la
fiecare ungere cuvintele: „Pecetea darultii SfâMului Duh" Asifel, fiecare dinire
simţurile şi mâdularele omului primeşte harul prin care omul capătâ puterea sil se
întoarcă spre Dumuezeu şi să lucreze în [oale polrivil voinţci Lui, beiieficiind de
prezenţa Sfâmului Duh, de energia Sfl de viaţa făcâtoare, sfînţitoare,
luminiUoare şi îndiininezeitoare. Desigur, nu numai orgaitfle care AU pi'imit
ungerea cu Mir prfmeso acesl dar. ci (oate puterHe irupiilui şi mai ales cele ale
sufletului, căci, aşa cum spune Sfântul Chiril a| lcrusalinuitui, „se unge irupul în
chip vazut cu Mir, iar sufletul se sfinţeşte in chip tainic*'.*5
l'ngerea cu Mir a membrelor ş\ a organelor simţurilor nu înseamiia doar
sfiaţiroa acestora; ea arala c3 înlreg omul primesle ham] dnninezeiesc delator de
viaţâ, luminător şi îndumnezeitor. Sfânlul Chiril al lcrusalimiiliii Spline ca „acest
dar sffint este pavîtză duhovniceasca" pentru (rup şi mântuirea
80
(U ffenilui",
Primind prin ungerea cu SfantuI Mir platoşa si armele Duhului,''1 omul poate
trace cu indrăzneala priii aceasla viaţa. fâra a sc teme de atacurile vrăj-maşulur"
şi de njci un all ran. putând spune cu Apostolul: „Toate le pot înlrii lliistos, Cel
care mă întareşte" (Filip. 4, I3).a Vindecal de slabjciunea spiri-(iialâ şi de toate
neputinţcle aduse de pflcat, având inviaia' dorinţa. voinţa în-tăritfl şi loale
celelalte puteri ale suflelului înloarse spre Dumnezeu, omul de-vine plin de râvnâ
şi fierbinto,'"1 lucrând polrivir voii lui Dumnezeu $i unv blând pe calen virtuţii,
iaf prin acea.sla firoa sa îşi află deplina sanfitat», împli-nindu-se conform nieiiirii
ei.

"lerartila biseiicească. IV. fll. 12. PG *. 485A Sf. Cliiril ill leni^ilimiiliii. CateHtzt
mislagogicf. III. 3,
" Sf, Chiril ill lerusalimului, lot. cit.
0
Ibidem.
«'lbulau.l.
M
Ibulan. 4.
nv
fbidem,
Ibidem. wcr.Rom.
12, II.
Z<)\
Condiftile general* ale tihiuuUUrii

4. Mărturisirea (Pocăinţa)

Prin Taina Pocâinţei (fe£ou.oA6YT|aiţ) sunt iertate păcatele comise după Bolez, iar
credinciosul esle împăcat cu Biserica. Păcătosul, în duh de pocăin-(a\ prin care-şi face
vădită părerea de rău pentru greşelile făcute şi voinţa de a se îndrepta. îşi mărturiseşte
p;*ica(ele înaimea lni Dumnezeu, în prezenţa preolului, şi primeşle de la Dumnezeu, de
la Care preotul cere iertarea păcă-losului. dezlegarea de ele.*3 De asemenea,
credinciosul primeşre de la preol sf'aturi duhovniceşti, polrivite stării \\\ care se află, şi,
dacă esle cazul, o epiti-mie,66 al cârei scop este de a-1 ajuUi sâ* afle din nou calea
virtuţilor, de la care s-a abătui prin păcat.

Examinând învăţiUura sî practica referitoare la Taina Mărturisirii, se poaie observa


cu uşurinţă caracterul lor terapeutic. Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradi-ţie a Bisericii,
textele slujbelor şi textele lilurgice vorbesc în termeni medicali despre aceasta* Taină,
despre efectele ei, ca şi despre rolul prcotiilui. „De vre-me ce ai venit la doctor, ia seama
să nu te întorci nevindecal", îi spune du-hovnicul penitenlului în rugâciunea
începătoare.67 Vorbind despre perioada bizantină, Părintelc John Meyendorff scrie:
„MărKirisirea şi peniienţa au fosl interpretate în primul rând ca forme de vindecare
duhovnicească, Căci însuşi pâcatul, în anlropologia creştină răsariteană, este mai întâi de
toale o boa-lă".'* Iar P. I-ain Eiitralgo remarcă, în acelaşi sens: „La mijlocul veacului al
Ill-lea, despre păcătos şi despre păcat se vorbea ca despre bolnav şi dcspre boală,
Referitor la aceasta, atestările sunl numeroase şi irnpresioiiante".*" Po-Irivit
Didusca/iei, episcopal ('caruia în primele veacuri îi revenea sarcina spovedirii şi a
dezlegării păcatelor), trebuie să fie „ca un doctor priceput, iubitor şi plin de mila".70
Constittiţiile apostolice, care în esenţă sunt o com-pilaţie, facuta la sfârşitul veacului al
IV-lea, din Didascalie, Didahie şi Dia-laxcis (sau Tradiţia apostolică), cuprind aceeaşî
învâţătura. Găsim în ele mai ales asemenea sfaturi: „Se cuvine să-i ajutăm pe cei
bolnavi, pe cei aflaţi în priraejdifl şi pe cei care se clatină; şi pe căt este cu pulînta să-i
vîndecăm prin propovâduirea Cuvântului, izb.lvindu-i din moarte. Căci cu adevărat «nu
cei

' A. Almazov sciie: ,.în Râsâril, s-u inţclcs înloidcuumi câ îertmea esle exprimată prin
rugâciune, şi chiur daca se uiilizează o formula declarative. fapdil câ icrtarea pâcatelor I
se utribuie lui Dumnezcu însuşi eslc de la sine inteles" (citiil de J Meyendort'f,
Initiation â hi theohgie byztmtinr, Paris, 1974. p. 261). "' < 'nnoii de f/ocăinfti, de
iridrepfare ti penitentului. a Textiil complet în MoUtfidnic,
■ Initiation â lu iheohgîe hyzi inline, Pnrii. 1974. p. 261. toc cît. xuprti.
M
Ma/udie et tui[itdiilite. Paris, 1970, p. 86. Penlru un snuliu mai complei cu privire la
Hceasră problerna. în sccolclc 1-1V. a nc vedea J. .laiiini, ,.La pcnitencia medicinal
desde la Didascalia apostolonmi a San Grcgorio dc NUa". iievîsta esnanofa de teo
logia. 7. 1947. p. 337-362.
?
" II. 20. 7.
262
Tămădnirea phn Sfbtfefe Taine
săniitoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi» (cf. Ml 9, I2)".71 „Episcopul {...) să-i
primească şi sa-i îngrijească pe cei care se căiesc de păcalele lor".73 „Sa* vindece
(oaia) cea bolnavă (...), s-o lege pe cea rănitâ, adică rătăcită. pră-btişitâ şi zdrobită
de păcate şi care şchioapătă ş\ abia mai merge, s-o mângâie cu vorbe de
încurajare. s-o uşureze dc povura păcatelor şi să-i aducă în suflet nădejdea'V Şi
înci'i. adresându-se către sine, episcopul spune: „Biserica lui Dumnezeu înseamnă
pace. DezlegAndu-i de greşelile lor pe cei păcătoşi, iidu-i hi ea sănătoşi şi fără
pată (...); ca un doctor priceput şi milos, vindecă pc loţi cei împovăraţi de păcatele
lor (...). Şi pentru câ eşti cu adevărai doclor (lovtpoc,) al Bisericii Domnului,
îngrijeşte şi dă leacuri potrivitc fiecaruia din-tre cei bolnavi şi în tot felul vindeoil,
lecuieşte şi adu-i deplin sânătoşi în Biserica Lui".74 „Ca un doctor iubitor şi plin
de milă, îngrijeşte-i pe cei păcă-toşi, folosind doctoriile potrivite pentru a-i
vindeca; şi mi numai taind, iid şi pi in leacuri usturătoare, ci şi legând şi oblojind,
dând leacuri plăcu-te şi care îrtchid repede ranile, răcorind şi îmbărbătând prin
ciivinte blande. Dardaca" ranaesle adâncă, spal-o şi leag-o bine, ca să nu se
întinda* şi la par-tea Bănătoasă; dacă este deja infectată. curăţ-o cu leacuri
usturătoare, adică dojcni; dacă se umflâ, aplicâ alifii aiiiare, ameninţarea cu
judtîcala ce va să fie: dacă s-a cangrenat, arde şi scoate afară partea rea, poruncind
posturi şi ajunâri"." Sfaturile din urmfi sunl foarte asemănâtoare cu cele pe care le
dă preotului Sfantul Ciprian al Cartaginei, cerându-i sâ se arate faţă de bolile
sufleiului tot atât dc hotărât şi categoric ca şi doctorul faţă de rănile trupului:
„Preotul Domnului Irebuie să folosească leacuri vindecătoare, Cei care tra-feazl
cu uşurâtate ranile in feet ate, lăsand veninul să se întinda în tot trupul, Bite un
doctor nepriceput şi rău. Rana trebuie deschisâ* şi curăţata, iar după ce s-u scos
partea cangrenată, trebuie să se aplice de îndatfi şj cu fermilate tratarnentul
potrivit Şi chiar dacă la început bolnuvul se împotriveşte, strigă şi se plănge câ nu
poate suporta durerea, după ce se va însănătoşi, îi va mul-|umi doctorului pentru
toate".*' Mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc despre aceaslil Sfâritâ Taină şi despre
rolul duhovnicului în termeni asemăn.ltori. Pe cei care au pâcătuit, Sfântul loan
Gură de Aur îi sfătuieşte: „Iniraţi în biserica si mărturisiţi-vă acolo pâcatele
voastre, caindu-vă penmi ele; caci acolo veţi afla doctorul care Vfi vindecă, iar nu
un judeciUor care sâ vfi osândeascS; acolo nu se cere pedepsirea păcătosului, ci
se dă iertarea păcalelor".77 Sfăntul Anastasie Sinaitul il slatuieşte pe creşttn sâ
caute „un bârbat duhovnicesc iscusit, care poate să ne vindece, şi lui să-i
mârturisim pScatele noastre".7"

71
II. 14. II.
"11.24.2.
71
II. 20.3-4.
'Ml. 20. 10-11.
a
II. 40, 5-7. Cf. 7-8.
* Despre cei câzuţi, 14.
Despre pocâînfâ, III,
4
l'G 89. 372,
261
('tmdîfii/e generate ate tâituUluirii
Ca şi medicul. duhovnicul trebuie sft dea fiecaiei boli leacul care i se potri-
veşle. Am văzut deja că în Constiluţule opo.sto/ive se spune: „Pentin câ eşti doctor
al Biscricii Domnului, dâ flecărui bolnav îngrijirea care i se potriveşte'V'* Accst
lucni esie foarre important, penlni că, asa cum arată Sfântul loan Scărarul, „uneori
se întâmpiri eft ceea ce penlni until este leac, pentru nllul este olravâ. Şi se
intiimplă altcori ca una şi aceeaşi datft unuJa la limp potrivit îi este leac, si la limp
nepolrivit îi este osândă".*0 Şi continuâ, spunând: „Am văzut doctor nepriceput,
care, defaimând pe eel zdrobit. nu i-a pricintiit nimic altceva decât deznadejdea. Şi
am v«Tzut doctor iscusit care, operand prin ocărâre inima umflala, n golit-o dc lot
purcriol".81 Pentru cfl „aceeasi câdere pricinuicste unuia o osândă însuiitâ Inţa de
cea sâvărşitâ de allul", esle deci necesar să se ţina seama de „felul celui ce sfi-
vărşeşte (pâcatul), de loc, de înaintare şi de mulre alfisto"*1 Sinodul din Trullo
{692) accentuează important^ aplicârii unui trauiment dtihovnicesc polrivit, utili-
zând chiar în formularile sale lermeni aparţinând domeniului medical, ceea ce arată
câ* socotirea păcatului drept boalâ* şi a duhovnicului drepi doctor nil este o
simplă figurâ de stil folosită de unii dîntre Stlnţii Părinţi, ci ciî ea este confirmală
de întrcaga Biserică şi ţine în mod esential dc modul în care ea concepe natura
acestor realitaţi: ,,Se cuvine ca acela care a prim it de la Dumnezeu puterea de a
lega şi de a dczlega păcatele să ţinn seama de natura pâcatului şi hotărârea cu care
eel care a păcltuit se întoarce de la pScatul sftu, şi astfel să dea bolii leacul potri-
vii. penlni ca nu cumva sâ întreacă mfisura, fie în blândeţe, fie in asprime, primej-
duind aslfel sftimtatea celui bolnav. într-adevâr, boala păcatului nu este o boala
uşoară, ci grea şi de multc fcluri, şi care scoate mulţi lastari ai răului. prin care
rfiutatea se întinde peste mftsura* şi se raspândeşlc tot mai mult daca" nu este opritfi
prin priceperea doctomlui. De aceea eel care se îndeletniceşte cu vindecarea su-
fletului Irebuie mai intiii sâ* cerceteze stares :>i intenţiile celui care a păcătuit şi sa
vadă dacă se îndreapt;! spiv vindecare sau daca\ dimpoiriv;'i, prin felul său de a
vieţui îşi pricinuieşte propria îmbolnăvire; s3 cerceteze. de asemenea, traiul şi
râiuluiala vieţîi de dinainte şi de după pâcat, şi dacă arată o purtare înţeleaptă şi se
câieşte cu adevărat; şi dacft nu se împolriveşte doctomlui şi dacă nu cumva, prin
leacurile date. rann suflciului nu s-a mftrit; şi astfel să i se dea ierturea pe cat me-
rits. Şi dupjl cum Dumnezeu face totul pentru om, la fel se cuvine să faca şi eel
căruia i s-aîncredintal sarcinade pastor, pentru ca să aducii în staul oaia rătăcită. tar
pe cea muşcată de şaipe s-o îngri jească cu blândeţe şi să n-o ducfl lu dezn.ldej-de.
dar nici, slftbmd fraiele, s-o facă să-şi piardît ori să-şî nesocoteascâ viaţa; ci să
luple împotriva raului lie prin leacuri usturătoare, lie prin doctorii alinatoarc şi
liniştitoaie şi să se străduiască să vindece rana, cercetând roadele câinţei. îndru-
mând şi conducându-l cu pricepere pe creşlinul chemal la o asemenea slavă. Cu
adevârat, trebuiesc bine cunoscute şi cele ce tin strict de drept, şi cele care tin de

J,
fl.20, II.
* Scam, XXVI, 20.
"Ibidem. 21,
n
Mim.XV,5&
264
Teuwutuirtw pii'i Sfhiirlr fai/ir

obicei; or, in cazul celor care mi primesc niâsurile riguroase de îndreptare, Irebuie
urmală tradiţia, după cum ne învaţă Sfântul Vasflc*.

Spovedania se dovedeşre a fi o terapie duhovniceascii eficace. din mai ■ i in Iff


puncte do vedere şi pe multe planuri.
Mai întâi de loate. măilurisirea păcatelor este prin sine elibernloare. Atâla vreme
cat mi este recunosc-iil efi atare şi atuta vreme cat nu este mămirisit altcuiva, pâcatul
se înrădricinează în suflet, creşte şi se întinde, îmbolniWin-du-1 în întregime.
inăcinâmJ, pustiind şi otiavind viala lăuntrică. Povara păca-tului este greu de purtat
de uniil singur, cu atiit mai mult cu cât el iscâ" tulbu-riii i a căror prieina omul nu o
poale înţelege uşor şi e prea slab si nepulincios ca h(\ le poatii sulpâni. De accea.
piîcalul este izvor de nclinişle, de angoasa. mai ales din cauza seutimemului de
vinovăţie care, în general, îl însoţeşrc, dai ţi pemru că păcalul trezeşte şi îniteţine
activitatea demonilor care, profi-tand de uceastă stare bolnavă, seamana" tulburare
şi neliniste in suffer prin toatG mijloacele, Păcatul îl face pe om sa nu mai ia seama
la valoarea sa şi să iiibă o vizîune pesimistii asupra funţei şi existenţei sale; el dâ
naştere unei Stftrj de tristeţe şi descurajare, ducând până la deznăde|de.
Prin întâlnirea CU duhovnicui în cadrul Tainei, penittfiitul găseşte bun priJej ca s;i
nipă tăcerea şi sâ iasS din însingurarea sa bolmîvicioasS, cure mi face de