JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA

BOLILOR SPIRITUALE

Coperta: Mona Curcă llustraţia copertei: Pogorârea la iad - Ciclul Patimilor, Mânăstirea Vaiopcd, Muniele Athos.

Traducerea s-a făcut după volumul: Jean-Claude Larchet, Therapeulique des maladies spirituelles. ediţia a treia, Les Editions du Cerf, Paris, 1997.

Editura Sophia pcntru prezenta traducere.

Descrierea CUP a bibliotecii Naţionale LARCHET, JEAN-CLAUDE Terapeulica bolilor spirituale / Jean-Claude Larchet; trad.: Marinela Bojin. - Bucureşti; Editura Sophia. 2001 p.; cm ISBN: 973-8207-13-4 615.852

JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA BOLILOR SPIRITUALE

în româneşte de Marinela Bojin

Tiparită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION. Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Bucureşti. 2001

O nouă psihoterapie biblico-patristică foarte necesară în vremea noastră
..Vindecă-mă. Doamne, că s-au tulburat oasele mele: şi suflelul meu s-a tulburat foarte..." (Psalmul VI. 2-3)

Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită. Rănită, fiinţa umană se află aici, la marginea drumului, între viaţă şi moarte. Dumnezeu coboară în această lume, vine la marginea acestui drum, întâlneşte umanitatea - propria Sa umanitate accidentată. El o îngrijeşte, îi dă leacuri şi o încredinţează Bisericii până la întoarcerea Sa. În Biserică, fiinţa umană va învăţa să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârşitul veacurilor. Evanghelia Bunului Samarinean ne indică punctul de plecare al adevăratei vieţi. Într-o primă fază a vieţii în Hristos, rugăciunea este o activitate de curăţire a inimii - faza terapeutică. A doua fază este cea în care, sufletul şi inima fiind purificate, rugăciunea este rugăciune adevărată, „rugăciune plină de foc", cum spune Avva Isaac, citat de Casian. Această a doua fază presupune vindecarea suflelului, dobândirea caracterului „nepătimaş". Atunci, fiinţa total îndreptată către Dumnezeu, unită integral cu Acesta prin Harul Duhului Sfânt în dragostea de Dumnezeu, nu are ochi decât pentru Dumnezeu, nu are inimă şi gânduri decât pentru El. El este în întregime în Dumnezeu, iar Dumnezeu este în întregime în el. Această experienţă pe care începătorii o cunosc în mod intermitent, iar sfinţii în mod continuu este o anticipare a lumii viitoare, când „Dumnezeu va fi totul în toate" (1 Cor. 15, 28) şi o cunoaştere a lui Hristos care este deja în „toate şi întru toţi" (Col. 3, II), Hristos este Omul viitorului, iar cel care trăieşte în El cunoaşte lumea viitoare" (Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat, EIBMBOR. 1998. pp. 233-234). Descriind nosografia, semiologia şi palogeneza patimilor mai importante, cartea prezintă şi remediile necesare unui creştin pravoslavnic, deoarece: „Şi acum Hristos lucrează ca doctor al oamenilor". Cuviosul Ioan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de cei ce se ostenesc". ,,El poartă neputinţele noastre şi cu rana Sa ne-a tămăduit" (Isaia 53, 5) şi ne tămăduieşte. De faţă este şi acum. punându-şi leacurile Sale mântuitoare". Iar în ceea ce-l priveşte, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că Dumnezeiescul Doctor dă fiecăruia leacul potrivit: „După cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac, nici Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă un singur leac pentru toţi.

5

Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care noi, care am fost astfel îngrijiţi, să-I dăm slavă şi mulţumită" (pp. 253-254). În parcurgerea terapeuticii spirituale după Învăţătura Sfinţilor Părinţi, autorul subliniază importanţa deosebită a părintelui duhovnicesc ca terapeut spiritual, arătând că: „La noi, oamenii - spune Sfântul Grigorie de Nazianz - raţiunea şi iubirea de sine, ca, şi neputinţa şi refuzul de a ne supune cu uşurinţă sunt cele mai mari piedici în calea virtuţii. Ne ridicăm împotriva celor care ne vin în ajutor şi toată râvna pe care ar trebui s-o îndreptăm spre arătarea bolii înaintea celor care ne îngrijesc, noi o folosim ca să scăpăm de tratament. Ne folosim toată bărbăţia ca să ne facem rău nouă înşine, şi mintea, ca să ne împotrivim însănătoşirii noastre"; sau ne tăinuim greşelile, sau ni le îndreptăţim, „încăpăţânându-ne (...) în a nu ne lăsa îngrijiţi cu leacurile înţelepciunii, care tămăduiesc neputinţa sufletului. Sau (...) suntem în chip făţiş lipsiţi de ruşine faţă de păcatele noastre şi cu totul obraznici faţă de cei care au sarcina de a ne îngriji". Socotind că se poate lipsi de un părinte duhovnicesc, omul se amăgeşte singur. Căci cel care voieşte cu adevărat să se facă sănătos şi să străbată până la capăt calea nevoinţei are neapărat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul scrie: „S-au înşelat cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au descoperit că n-au nevoie de nici un povăţuitor". Iar Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Cei care nu ascultă şi nu umblă potrivit sfatului seamănă foarte mult cu osteneală şi cu sudoare, lucrând ca în vis". De accea. Sfântul Nichifor din Singurătate învaţă aşa: „De nu afli povăţuitor, trebuie căutat cu osteneală" (p. 396). În concluzie, tot conţinutul cărţii de faţă trimite deci la realizarea stării de nepătimire - starea de sănătate a firii, însemnătatea ei pentru viaţa duhovnicească este nepreţuită. Cel ce a dobândit-o s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a unit cu El: „Sănătatea sufletului este nepătimirea şi cunoştinţa". Slobozirea de patimi e „o înviere a sufletului care o precede pe aceea a trupului". Se învredniceşte de nepătimire cel ce şi-a curăţit trupul de orice întinare, şi-a înălţat mintea deasupra tuturor celor create, aceasta, mintea, stăpânindu-i simţurile întru totul. Un astfel de om „adăposteşte pururea în sine pe Dumnezeu care-l ocârmuieşte în toate cuvintele, faptele şi gândurile şi Care, prin lumina interioară ce-i luminează sufletul, îl face să audă oarecum glasul voii Sale dumnezeieşti". „Raiul nepătimirii, ascuns în noi, ne încredinţează Ilie Ecdicul, este icoana raiului viitor". Iată, în câteva cuvinte, de ce salutăm cu bucurie apariţia unor astfel de „apanthisma" (adunare de flori) din gândirea Sfinţilor Părinţi, atât de necesare creştinilor de astăzi şi de ce dorim să fie la îndemâna fiilor Bisericii noastre. Cu arhiereşti binecuvântări, GALACTION Episcopul Alexandrici şi Teleormanului
La Hramul Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul 23 septembrie 2001

Introducere

Ţinta creştinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfinţii Părinţi'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificaţia întrupării Logosului. Unind în Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărţire, firea dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru început, arătându-Se astfel ca Adam cel nou, şi, încă şi mai mult, a dus-o la desăvârşirea menită ei încă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4). El a dat astfel fiecărei persoane umane, unită" cu El prin Duhul Sfânt, în Biserică, care este trupul Său, puterea de a deveni dumnezeu prin har. În iconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumnezeirea omului şi aducerea în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor făpturilor create,1 lucrarea răscumpărătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, îndeosebi Patimile, răstignirea şi învierea Lui. constituie momentul esenţial şi culminant al mântuirii noastre; prin ea, DumnezeuOmul a scos firea omenească de sub tirania diavolului şi a duhurilor sale, a nimicit puterea păcatului şi a biruit moartea, desfiinţând astfel stavilele care, în urma păcatului strămoşesc, îl despărţeau pe om de Dumnezeu şi împiedicau unirea lui deplină cu Acesta. După cum remarca VI. Lossky,3 gândirea teologică apuseană a interpretat lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos în termeni, în esenţă, juridici. Înţelegerea mântuirii omului ca răscumpărare a lui îşi află, într-adevăr, temeiul în Sfintele Scripturi şi îndeosebi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Dar nu trebuie să uităm că, aşa cum arată acelaşi autor, „la Părinţi, ca şi în Scriptură, găsim mai multe imagini care exprimă taina mântuirii noastre săvârşită de De pildă: Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Prefaţă. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, I, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, X. 5-9, Sf. Vasile cel Mare, citat de Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări. XLIII. 48. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, XXV. Sf. Chiril al Alexandria, Unul este Hristos, SC 97. p. 328. Traducerea acestei lucrări se sprijină pe ostenelile admirabililor traducători ai Sfinţilor Părinţi, fără de care ea nici nu s-ar fi putut realiza. 1 Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mărturisitorul. A se vedea studiul nostru: La Divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris. 1996. p. 83-123. Cu privire la această temă, asa cum apare ea la predecesorii săi, a se vedea ibidem, p. 20-59. După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Paris. 1967, p. 95-108 <trad. rom., Bucureşti. 1998. p.91-104).

7

Terapeutica bolilor spirituale Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Păstorului celui bun, care este o imagine „bucolică" a lucrării Lui; cel tare, legal de Cel mai puternic decât el, care-i răpeşte armele şi-i nimiceşte stăpânirea - este o imagine războinică ce revine adesea la Părinţi şi în liturghie: Hristos biruind pe Satana, sfărâmând porţile iadului şi făcând din cruce stindardul biruinţei Sale. Aflăm, de asemenea, o imagine medicală, cea a firii omeneşti bolnave şi slăbănogite, tămăduită prin doctoria mântuirii; o alta, ca să zicem aşa, „diplomatică" - a iscusinţei dumnezeieşti care vădeşte şi pierde viclenia diavolului etc."4. Într-adevăr, „ imaginea folosită cel mai des, scoasă de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împrumutată din domeniul relaţiilor juridice", dar, „luată în acest sens particular, răscumpărarea ca imagine juridică a lucrării lui Hristos nu este decât una dintre alte multe imagini posibile"; şi „folosind cuvântul răscumpărare... ca termen generic pentru a desemna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, să nu uităm că această expresie juridică are un caracter figurat: Hristos este Răscumpărătorul, tot aşa cum este şi războinicul biruitor al morţii, şi aducător desăvârşit al jertfei etc.".5 Folosirea exclusivă a acestei imagini juridice şi înţelegerea ei în sensul strict îşi vădeşte de îndată limitele şi duce chiar, după cum a arătat mai ales Sfântul Grigorie de Nazianz,6 la inconsecvenţe de ordin teologic. Unul dintre ţelurile acestei cărţi este să dezvăluie locul esenţial pe care Tradiţia ortodoxă l-a atribuit imaginii numită de Lossky „medicală". Ea apare, într-adevăr, adeseori în învăţătura Sfinţilor Părinţi; o regăsim în aproape toate textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe, ca şi în slujbele Sfintelor Taine; sfintele sinoade au cuprins-o în canoanele lor şi, în fine, a fost primită de întreaga Tradiţie. Iar aceasta pentru că aşa cum ne vom strădui să arătăm, ea este o imagine cu totul potrivită pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel puţin egală cu cea oferită de imaginea răscumpărării. De altfel, ea are un solid temei scripturistic. Răscumpărătorul nostru este totodată şi Mântuitorul nostru; am fost, e drept, răscumpăraţi, dar am fost şi mântuiţi. Adeseori se uită că verbul σω£ω (a salva), folosit în mod frecvent în Noul Testament, înseamnă nu numai „a elibera" sau „a scăpa dintr-o primejdie", ci şi „a vindeca", iar cuvântul σωtεpiα (mântuire) desemnează nu numai eliberarea, ci şi vindecarea.7 Chiar numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuieşte'" (cf. Mt. 1. 21; Fapte4, 12), adică, altfel spus, „vindecă'". Iisus însusi Se arată pe Sine ca doctor (cf. Mt. 8, 16-17; 9, 12. Mc. 2, 17. Lc. 4, 18, 23). In acest fel, adesea, este vestit de prooroci (cf. Is. 53, 5; Ps. 102, 3), tot aşa Îl numesc Evangheliştii (cf. Mt. 8, 16-17); pilda Samarineaiuilui 4Cuvântări, XLV. 22. 5Loc/cit.,.. p. 94-95 (trad. rom.). 6 Cuvântăr, XLV. 22. 7 Acest dublu sens se regăseşte în limba coptă, iar în zilele noastre, în limba italiană, în care „la salute" înseamnă în acelaşi timp „salvare" şi „sănătate". 8

Introducere milostiv poate fi socotită, pe drept cuvânt, o reprezentare a lui Hristos ca doctor.8 Iar în timpul vieţii Sale pământeşti, mulţimile s-au îndreptat spre El ca spre un doctor.9 Parinţii, aproape în unanimitate, încă din primul veac creştin, L-au numit Doctor, însoţind acest titlu cu unele calificative, ca „mare", „ceresc", „cel mare" şi, în funcţie de context, precizând: „al trupurilor" ori „al sufletelor" sau, cel mai adesea, „al sufletelor şi al trupurilor", voind să arate astfel că El a venit ca să-1 vindece pe om în întregime. Numirea aceasta stă în centrul Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur şi se regăseşte în majoritatea formulelor sacramentale; ea apare cu constanţă în aproape toate slujbele bisericeşti ortodoxe şi în multe rugăciuni. Într-adevăr, Hristos vine şi Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o aduce El este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă. Părinţii şi întreaga Tradiţie, socotind starea adamică primordială ca starea de sănătate a omenirii, au văzut, fireşte, în păcătoşenia omenirii căzute în urma păcatului strămoşesc, o stare de boală, de multe feluri şi chipuri, care a cuprins întreaga fiinţă a omului. Această concepţie a lor are temei scripturistic (Is. I, 6. ler. 8, 22; 28, 8; Ps. 13, l; 142, 7), de care ei s-au folosit ca să arate, urmând proorocilor, neputinţa celor aflaţi sub Legea veche de a afla leacul unor rele atât de mari, strigătul de suferinţă al atâtor generaţii şi chemarea lui Dumnezeu în ajutor, şi, în sfârşit, răspunsul milostivirii lui Dumnezeu, adică întruparea Cuvântului. singurul Care, fiind Dumnezeu, putea să le aducă tămăduirea aşteptată. Astfel, opera mântuitoare a lui Dumnezeu-Omul se vădeşte, în fiecare moment al ei, o lucrare de tămăduire a întregii omeniri asumată în Persoana Sa şi de restaurare a ei în starea de sănătate spirituală pe care a cunoscut-o dintru început. Şi mai mult încă Hristos duce firea omenească astfel restaurată la desăvârşirea îndumnezeirii. Această mântuire şi vindecare a întregii umanităţi şi îndumnezeirea ei împlinite în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt dăruite prin Sfântul Duh fiecărui creştin care, în Taina Botezului, se uneşte cu Hristos, în Biserică. Dar la Botez ele nu sunt date decât ca potenţialitate; creştinul trebuie să-şi împroprieze darul Duhului, şi acesta este rostul vieţii duhovniceşti, ai nevoinţei şi ascezei. În Biserica Ortodoxă asceza nu are semnificaţia restrânsă care i s-a dat adesea în Apus, ci desemnează tot ceea ce trebuie să împlinească creştinul 8 Cf. Origen. Omilii la Evanghelia după Luca, XXXIV; Comentariu la Evanghelia după loan, XX. 28. 9 Cf. A. Harnack. Medichines aus der altesten Kirchengeschichete TU VIII, 4, Leipzig. 1892. p. 37-147. 9

pentru a beneficia cu adevărat de mântuirea adusă de Hristos. Marea Tradiţie ortodoxă priveşte lucrarea mântuirii ca o sinergie a harului dumnezeiesc

Premise antropologice Dumnezeu, toate virtuţile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul că omul poartă în el chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemne altceva decât că, de la început, firea omului a fost destinată să se împărtăşească de tot binele. (...) Se află deci în noi tot binele, toată virtutea, toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate gândi ca bun foarte”6. Sfântul Dorotei de Gaza ne învaţă, în acest sens, că: ,,La început, când a făcut Dumnezeu pe om (...) l-a împodobit cu toată virtutea".7 Şi, de asemenea. Sfântul Ioan Damaschinul spune că: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toată virtutea şi plin de tot binele".8 lar Sfântul Maxim, la fel, scrie că „virtuţile sunt sădite în suflet de la creaţie”9. Deci, prin însăşi natura sa, omul este virtuos: „Prin fire avem virtuţile, care ne-au fost dăruite de Dumnezeu, căci, făcându-l pe om, le-a sădit în el". „O dată cu firea, Dumnezeu ne-a dat şi virtuţile", spune Sfântul Dorotei de Gaza.10 „Virtutea este în suflet în chip firesc".11 „Virtuţile sum fireşti pentru om", scrie, de asemenea, Sfântul loan Damaschinul.12 Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucăt menirea acesteia este de a le pune în practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste virtuţi şi a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui ii revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. I, 28). Şi de aceea ei zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc şi trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la starea bărbatului desăvârşit",14 6 Despre facerea omului, IV. PG 44. 136 CD. Cf. ibidem.. 184 B. 7 Invăţături duhovniceşti, I. 1. 8 Dogmatica.II. 12. 9 Disputa cu Pyrrhus. PG 91. 309 C. Cf. Capete despre dragoste. III. 27. A se vedea, de asemenea, Sf. Antonie cel Mare, Scrisori. I. 1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice. gnostice şi practice III. 90. 1 ° Învăţăturii de suflet folositoare, XII. 134. , 11 Cuvinte despre nevoinţă. 83. 12 Dogmatica, III. 14. 13 A se vedea, de pildă, Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări II, 17. Evagrie. Capete gnostice. I. 39. 14 Cf Sf. Irineu, Demonstraţia propovăduirii apostolice. 12; Contra ereziilor, IV. 38. 1-2. Teofil al Antiohiei. Către Autolic, II. 25. Parafraza în 150 de capete a Sfântului Simeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteannl. 50. Sf. Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 257D.
16

Sănătatea primordială a omului Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii, majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemănării, potenţialitatea asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului, constă în deplinătatea chipului, potrivii firii sale în întregimea ei, şi ajungerea la desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne ca omul să o realizeze prin libera sa participate la harul îndumnezeitor. Sfântul Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele; „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră", spune: „Pe cel dintâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a doua, asemănarea, o dobândim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având chipul lui Dumnezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potenţă, dar se dobândeşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis: „Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră putere asemănarea cu Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrători acestei asemănări, pentru ca să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca acele tablouri ieşite din măna unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la lauda altcuiva decât noi. Căci. într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat este cu totul aidoma modelului, nu lăudăm portretul, ci-l admirăm pe pictorul care l-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, şi nu altul, să fiu cel lăudat, mi-a lăsat grija de a deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar ajung la asemănare devenind creştin”15 Sfântul Grigorie de Nazianz explică de o manieră asemănătoare necesitatea participării omului la dobândirea darului pe care Dumnezeu i l-a făcut; astfel, scrie el, „sufletul dobândeşte obiectul doririi sale ca răsplata" a virtuţii, când mintea şi raţiunea noastră se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudite din natură şi când chipul va fi ajuns la asemănarea cu modelul lui, de a cărui fierbinte dorinţă este stăpânit acum. Fiindcă şi faptul însuşi de a fi ele aduse la existenţă este culme a bunătăţii Dumnezeirii şi nu simplu ca dar al lui Dumnezeu. În aceasta constă desăvârşita Sa bunătate, că ne-a făcut stăpânitori ai binelui. Un bine care nu este numai o sămânţă încredinţată naturii, ci şi cultivării lui, care stă în puterea voinţei noastre".16 Părinţii, care disting între chip şi asemănare, pun virtuţile în legătură cu asemănarea,17 voind astfel să arate că acestea se fac vădite şi se dezvoltă în
15 Cuvântul I despre facerea omului, I, 16. 16Cuvântări, II 17. Poeme, I, II,9,90-91.

A sc vedea, de asemenea, Sf. Ioan Dumaschin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor. " De pildă: Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 12. Sf. Maxim Mărtuirisitorul, Capete despre' dragoste. III, 25; Cele 200 de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu şi icono17

Premise antropologice chip dinamic prin participarea activă şi conlucrarea constantă a omului cu harul îndumnezeitor al Sfintei Treimi. Totuşi, nu se poate stabili o corespondenţă între distincţia chip-asemănare şi distincţia natură-supranatură, în care asemănarea ar fi o supranatură adăugată, prin harul lui Dumnezeu, unei naturi care ar putea fi concepută ca independentă de ea şi care ar fi chipul. Potrivit Sfinţilor Părinţi, nu numai chipul aparţine în chip firesc omului, ci şi asemănarea: asemănarea cu Dumnezeu rezidă în însăşi natura omului şi în chiar faptul de a fi chip al lui Dumnezeu există putinţa atingerii desăvârşirii sale prin ajungerea la asemănare, şi omul a fost creat, s-o spunem încă o dată, având deja în chip natural această asemănare, în virtutea chipului. Asemănarea nu este ceva adăugat unei naturi care ar putea exista în chip firesc, independent de această asemănare, ci o sporire a naturii date în chip. Omul, prin chipul lui Dumnezeu aflat în el, este în chip natural într-un anume fel virtual desăvârşit,18 el este dotat în chip natural cu capacitate» de a realiza această virtualitate, de a fi asemenea lui Dumnezeu, căci acesta este scopul pentru care a fost creat, aceasta este menirea firească a naturii sale înseşi. Acesta este înţelesul poruncilor dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. 1, 28); „Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lev. 20, 26); „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48). Putem spune deci, într-un sens dinamic, că omul este în chip natural deiform.19 Pentru ca asemănarea cu Dumnezeu, dată potenţial şi sădită în chip, să fie dusă la desăvârşire trebuia ca Adam însuşi să voiască s-o împlinească deplin. Rod al conlucrării voinţei omeneşti cu harul lui Dumnezeu, ea nu putea fi decât o lucrare teantropică, înfăptuită de Dumnezeu şi de omul întors către El. Căci omul, în virtutea însăşi a desăvârşirii pe care Dumnezeu o voise pentru el şi pe care o întipărise în chipul Său din el, avea libertatea totală de a se uni cu Dumnezeu, dar şi, de asemenea. de a refuza să conlucreze cu Acesta pentru împlinirea scopului pentru care fusese creat.20 Dumnezeu îi dăduse totuşi omului o poruncă (Fac. 2, 1617), care să-1 ajute să se folosească bine de libertatea sa. Această libertate se manifestă în natura sa originară desăvârşită, în adevărata ei finalitate, atâta vreme cât ea conducea la alegerea permanentă şi unică a lui Dumnezeu. Prin această alegere, constant menţinută prin liberul său arbitru, Adam rămânea în binele pentru care fusese creat şi pe care şi-l apropria din ce în ce mai mult. În Starea aceasta primordială în care ducea la împlinire scopul pentru care fusese creat, Adam se ruga tot timpul la Dumnezeu, lăudându-L şi slăvinmia întrupării..., I, 13. Avva Dorotei, Învăţături de sufiet folositoare, XII, 134. SI. Nichita Stithatul. Cele 300 de capete despre făptluire, despre fire,. despre cunoştinţă, III. 8. 11. l8 Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XV, 19 Cf. V. Lossky. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. p. 96-97. M.Lot-Borodine, La deification de l`homme, Paris. 1970. p. 188-191. 20 Cf. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II, 12. 18

a se vedea. Ambigua. de asemenea. de asemenea. veselia şi fericirea de care se împărtăşea prin contemplarea lui Dumnezeu33. Atanasie cel Mare. 34 Tratat despre întruparea Cuvântului. Cuvânl împotriva elinilor. l|.Sănătatea primordială a omului du-L neîncetat pe Creatorul său. I. 2.1. care-l făcea părtaş al însăşi prea fericitei vieţi dumnezeieşti. căci curăţia inimii sale îi îngăduia să-L contemple în ea. ca într-o oglindă. Avva Dorotei.27 Vâzându-L pururea pe Dumnezeu în orice fiinţă. 30. iar cartea Facerii nil arată. Dogmatica. pe Dumnezeu Cuvântul".7. de a uni lumea sensibilă cu cea inteligibilă. XXXVIII.24 Cunoscând prezenţa energiilor dumnezeieşti în cele create. 3. Tratat despre întruparea Cuvântului. I. Sf. 33 Cf. el contempla pururea. Dogmatica. 11.30 În această stare.31 Astfel. Sf. Maxim Mărturisitorul.. 2.”34 adică cea pentru care fusese creat. prin permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul. cea care este scopul firesc al adevăratei sale naturi. Atanasie cel Mare. era casa lui".ll). 6. Cuvânt împotriva elinilor. cit. făcându-se astfel mijlocitor „între Dumnezeu şi materie26 şi împlinind slujirea care-i fusese încredinţată de Dumnezeu. Care locuia în el. 27 Sf. Ibidem. Grigorie de Nyssa. loc. 23 Cf. Ibidem. 11. Sf. toţi Părinţii ni-l arată pe primul om având relaţii de familiaritate cu Dumnezeu (nappnaia.22 Având sădite în suflet cugetele cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu accstea.XLV. 30. 32. II. 1. 2. Omul. Avva Dorotei. 29 Cf.28 El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faţă către faţă. el se ridica prin făpturi la Creatorul lor25 şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el. pentru Adam „Dumnezeu. în sine însuşi. Ioan Damachin. I. Despre vederea lui Dumnezeu de către Adam. Cuvânt împotriva elinilor. 30. prin curăţia sa. Macarie Egipteanul. . Grigorie de Nazianz.23 el petrecea pururea în contemplarea lui Dumnezeu. Dogmatica. 30. în rai.21 potrivit voii Acestuia. cu toată libertatea. spune Sfântul Atanasie. 11. XLV. 32 el vieţuia într-o permanentă şi deplină bucurie duhovnicească. de altfel. trăia în rai „viaţa cea adevărată. cit. 24 Cf. Învăţături de suflet folositoare. 1. loan Damaschin. 31 Sf. Marele cuvânt catehetic. II. Părinţii vorbind în mod constant de dulceaţa. desfătarea. 41.. Atanasie eel Mare. Sf. scrie Sfântul Atanasie cel Mare. care fusese făcut să le stăpânească. Ibidem. 19 . 3. Sf. rod al alipirii lui de Dumnezeu. Învăţături de suflet folositoare.29 „Nefiind împiedicat de nimic în cunoaşterea lui Dumnezeu. nu 21 Cf. chipul Tatălui. el Îl vedea. 2.1/. 30 Cuvânt împotriva elinilor. bucuria. I. loan Damaschin. Sf. Cf. 12. „unind pe cele create cu cele necreate şi arătându-le în unitatea şi identitatea lor". 26 Sf loan Damaschin. Adam fund unificat în sine şi aducând în el la unire toate celelalte făpturi. 30. 25 Cf. înveşmântat în harul dumnezeiesc. loan Damaschin. Cuvântări. 28 Sf. 22 Sf. Omilii duhovniceşti (Col. loc. vorbind în fiecare zi cu Acesta. Sf.

Ioan Damaschin. nici între făpturi. 92-94. XIV. Adam a părăsit calea pe care îl aşezase Dumnezeu la crearea lui. Simeon Nonl Teolog. Asceticonul. III). virtuţile i-au slăbit şi a pierdut asemănarea cu Dumnezeu. ne apare astfel ca o stare de sănătate.. şi soţie a l u i Adam. 37 Idem. Omilii la Cartea Facerii. în acelaşi timp. iar inima îi era pe deplin liniştită”. St. 5. Cuvânt minunat şi de suflet folositor. XXVI. 39. 10. 36 35 20 . el avea simţurile nevătămate. 1 . Macarie Egipteanul. de pildă. omul s-a abătut de la ţelul care-i era hărăzit prin însăşi natura sa. V.39 În rai omul avea „simţurile tefere şi nemişcate din starea lor firească”40 şi câtă vreme el stăruia în starea în care fusese creat. Sf. într-un chip cumpănit prin raţiunea virtuţii"42 Starea paradisiacă. 38 .41 |. Sf. mişcările sufletului aflându-se amestecate în noi ca nişte elemente. XXVI. s-a desfigurat44 şi s-a întune- Eva era. Încetând să mai tindă cu toată fiinţa lui spre Dumnezeu şi să se mai deschidă cu toate puterile sale harului necreat. (Despre păzirea minţii) 41 Cf. 395-445. I I . care a încetat să-L mai oglindească pe Creatorul lui.35 nici între om şi celelalte făpturi. Şi pentru că Adam nu s-a mai împărtăşit din Izvorul a toată desăvârşirea. şi aproapele lui. Şi astfel. ”neavând a se teme înlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup. Tratat despre întruparea Cuvântului. care este menirea lui cea adevărată. I. Pacea domnea în toţi şi în toate. nedureroasă şi fără griji”. 10.. Cuvântări. Omul ducea în rai o viaţă „neîntristată.36 „având harul Celui ce i l-a dat şi având şi puterea proprie a Cuvântului. Chipul lui Dumnezeu. şi-a întunecat oglinda sufletului. nici a sufletului. Origen. Învăţături de suflet folositoare. Grigorie de Nazianz. 38 Fericitul Augustin. „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iraţională a pântecelui nu erau încă în el nicidecum. Cateheze. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. 44 Sf. 4.Omul se afla odinioară. XIII. 42 Despre Rugăciunea domnească. 1 . Cuvânt împotriva elinilor. nici în omul însuşi." dar nu mai este scos la iveală şi luminat prin legătura omului cu Dumnezeu şi. 3. Cuvântări XXVI. IV. neajungând la desăvârşire prin dobândirea asemănării. Atanasie cel Mare. exista în continuare în omul căzut. nici între om şi semenii săi. nici a trupului. Despre cetatea lui Dumnezeu. pe care începuse s-o înfăptuiască din chiar momentul creării sale. 40 Isaia Pustnicul. Omilii duhovniceşti (Col. ci în el era o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de întristare"..Premise antropologice exista atunci dezbinare. şi în care ducea o viaţă cu totul normală pentru că se conforma adevăratei lui naturi şi adevăratei lui meniri. Prin păcatul originar. despre viaţa morală şi despre făptiure. Grigorie de Nazianz. despre cunoaşterea lui Dumnezeu. de neîncetată legătură cu Dumnezeu. Cateheze. 2. Sf. 39 Sf Simeon Noul Teolog. 26. în care omul trăia potrivit naturii sale primordiale. Avva Dorotei. 150 de capete despre cunoştinţa naturală. Sf. în stare de sănătate. în care omul nu cunoştea vreo formă de boală. Grigorie Palama. 2. trăind viaţa fericită şi lipsită de grijă"37. de neşters. Sf. 43 A se vedea. XXV.

prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divină. Sf. 5. Omul nu este cu adevărat om decât fiind dumnezeu. desăvârşirea naturii umane unită în chip intim şi total cu Dumnezeu. Sf. 46 45 21 . Îi face vădit că nu este om desăvârşit decât cel unit cu Dumnezeu . omul a uitat care este adevărata sa natură. X. V. spun Sfinţii Părinţi. VI. Tratat despre întruparea Cuvântului. Atunci.47 Prin dubla Sa natură de Dumnezeu-om. s-a împlinit şi s-a descoperit tuturor destinul final al omenirii. ea n-a ajuns decât la „umbra bunurilor viitoare". 3) în care locuieşte trupeşte plinătatea Dumnezeirii (Col.45 În vreme ce înaintarea omului spre desăvârşire făcea strălucitor acest chip luminat de Duhul. iar omul şi-a redobândit capacitatea de a ajunge la desăvârşirea pentru care fusese creat. în persoana lui Hristos. Macarie Egipteanul. prin iubirea lui Dumnezeu însuşi. ducând-o la suprema desăvârşire.şi că numai prin asemănarea cu Hristos omul poale realiza în el însuşi desăvârşirea teantropică.Sănătatea primordială a omului cat. Contra ereziilor. nu-şi mai cunoaşte adevăratul său destin. Despre viaţa în Hristos. XXVI. VI. in Hristos. 29) până la dobândirea asemănării. redă naturii umane. iar nu la „însuşi chipul lucrurilor" (Evr. arătându-i în chip limpede că natura sa este teantropică. Sf.. Sf.pentru că. 54. 48 În Hristos. căci el nu şi-a împlinit acest destin. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. Chiar dacă ulterior omenirea a reuşit. 9. „Dumnezeu Se face om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu". 8. Despre viaţa în Hristos. Atanasie cel Mare. 5). 4. Astfel.) Numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurată în natura sa originară. Hristos. 111). 47 Cf. fără a înceta să fie Dumnezeu. Simeon Noul Teolog. Irineu.Mântuitorul a fost cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi". 2.1. Marele cuvânt catehetic. El a afătat că omul este destinat să fie om-dumnezeu. 48 Cf. 64. Grigorie de Nazianz. Adam n-a fost decât . Marcu Ascetul. 2. 46 Chip al lui Dumnezeu cel nevăzut (Col. să regăsească într-o oarecare măsură simţirea lui Dumnezeu. Sf. 1. „strălucirea slavei şi chipul fiinţei Sale" (Evr. dusă la desăvârşire. în El omenirea căzută este chemată la înnoire şi la imitarea Lui (Rom. Epistola către Nicolae Monahul. 1. Discursuri etice. 9). 15). Poieme dogmatice. devenit om. natura omenească s-a desăvârşit prin unirea cu natura dumnezeiască . Omilii duhovniceşti (Col. Dumnezeu însuşi Se arată omului ca normă a desăvârşirii şi a menirii sale. 4. datorită glasurilor inspirate ale proorocilor. Sf. 56-58. El descoperă sensul profund al creării omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: în natura Sa umană se manifestă natura dumnezeiască unită cu ea în mod nedespărţit şi neamestecat.chip al Celui ce avea să vină" (Rom. Nicolae Cabasila. nu mai ştie care este viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi. 14). 5. V. 1. păcatul l-a întunecat dintr-o dată. În El s-a realizat omul cel nou (Efes. 94. Sf. în persoana Fiului Său. Grigorie de Nyssa. întreaga sa perfecţiune originară.. 5-9. . 25. Cf. 27.10. Hristos arată împlinirea făgăduinţei.

Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său.. (. dar lucrul acesta nu era vădit. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. răsare din nou în Cel care este fără de păcat. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". În Adam. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. pentru ca.. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Căci Acesta a dezvăluit. întunecat prin păcatul lui Adam. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu.. nici despărţindu-se. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. în Hristos. El le-a arătat şi pe unul. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -.55 În ceea ce priveşte omul.621 AB. Se arată Modelul însuşi. în a Sa iubire. 23 . să ne înfieze.. Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (.. mai înainte rânduindu-ne. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale.Spre această ţintă finală privind. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. 60. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. Cel după al cărui chip fusese el făcut. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales. devenit om. căci încă nu era văzut Cuvântul. se vedea numai chipul modelului. Chipul lui Dumnezeu din om. prin Iisus Hristos" (Efes. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. înainte de întemeierea lumii. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. PO 90. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. Dar când S-a întrupat Cuvântul. prin asemănarea cu Fiul. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. 8. II).) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul .nici confundându-se cu el. 29). restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. Acesta este scopul dumnezeiesc. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. spune. înainte de cădere. şi pe cealaltă.4-5). iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte.).. 1.

Acesta este scopul dumnezeiesc. şi pe cealaltă. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. Se arată Modelul însuşi. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale.. şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. prin Iisus Hristos" (Efes. (. Căci Acesta a dezvăluit. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul . la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. 29). Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti.). în a Sa iubire. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. El le-a arătat şi pe unul. 60.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. PO 90. II).. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. În Adam. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat. Cel după al cărui chip fusese el făcut. mai înainte rânduindu-ne.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. înainte de întemeierea lumii. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. Chipul lui Dumnezeu din om.. înainte de cădere..4-5). prin asemănarea cu Fiul. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. dar lucrul acesta nu era vădit. Dar când S-a întrupat Cuvântul. 23 . El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". în Hristos. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. căci încă nu era văzut Cuvântul.55 În ceea ce priveşte omul. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. întunecat prin păcatul lui Adam. Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. 8. pentru ca.Spre această ţintă finală privind. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. se vedea numai chipul modelului. spune.621 AB.nici confundându-se cu el. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire.. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. devenit om. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. să ne înfieze. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate.. 1. răsare din nou în Cel care este fără de păcat. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. nici despărţindu-se.

57 El fiind „cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în Fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi. 877D. el nici nu este om. iar dacă nu este om-dumnezeu potrivit asemănării cu Dumnezcu-omul. PG 90. prin mijlocirea Cuvântului care era de acum văzut". 24). 4. de la creare şi prin însăşi această natură. căci nu există natură omenească desăvârşită decât prin unire cu natura dumnezeiască.V. 61 Sfântul Ioan Gură de Aur. prin origine. 3. în care Acesta a fost îmbrăcat mai înainte de zidirea lumii (In 17. 24 . este prin natura sa teantropic.2. prin structura fiinţei sale şi prin scopul pentru care a fost creat o făptură hristologică şi teocentrică. a trăi potrivit naturii sale. era menit să năzuiască. după cum vom arăta în cele ce urmează. om normal. spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. IV.se fac şi ei dumnezei prin înfiere.ia seama la cuvânt. am spune noi. a-şi urma menirea. Cf.27) (Discursuri etice. Omilii la I. o spunem din nou.Premise antropologice asemănarea în mod tainic făcându-1 pe om întru totul asemănător Tatălui celui nevăzut. omul poate fi om cu adevărat şi în chip deplin. O. cu o parte din el amputată. şi orice om o poate realiza prin câştigarea asemănării cu El. În Hristos numai. 60 Tâlcuire la Tatăl nostru. Numai devenind dumnezeu prin înfierea în Hristos.43. a fi una cu El şi a deveni dumnezeu în El59 Numai prin unirea cu Hristos omul ajunge la plenitudinea fiinţei sale. 3. cu o sănătate deplină: „asemănarea cu Hristos (este) sănătatea şi desăvârşirea sufletului". primordial şi ultim al existenţei. 15. 22). în 56 57 Contra ereziilor. Omul. descoperă sensul autentic. Corinteni. în Hristos v-aţi şi îmbăcat" (Gal. scrie Sfântul Grigorie Palama. cât şi în oricare alte privinţe". minune ! Căci Tatăl îl îmbracă în veşmântul dintâi (Lc. adică a trăi în chip desăvârşit înseamnă a se asemăna lui Hristos. omul devine om întreg.56 În Hristos se descoperă pentru om arhetipul naturii sale adevărate. II. Qmilii la Calende. rămânând în stare de alienare. 62 Treade. IX. 61 numai alipindu-se cu totul de Hristos el poale fi om real (dvGpojnoi. căci zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat. realizându-şi natura autentică în toate laturile ei. atât în ce priveşte purtările în viaţă. modelul spre care. omul nu este cu adevărat şi deplin om.. Sfantul Grigorie de Nazianz. rogu-te ! . după expresia Sfântului Grigorie de Nyssa) şi. Fericirea a VIII-a. 58 Venirea în trup a lui Hristos a arătat limpede omului că a-şi împlini fiinţa. 586-592). omul definit prin el însuşi. 1. 59 Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Cei ce s-au înviednicit să se unească cu El şi săL dobândească Cap al lor . 16. numai îndreptându-se spre Dumnezeu el devine cu adevărat om. cum scrie Cabasila. desăvârşit. ceea ce s-a împlinit în Persoana lui Hristos.62 În afara lui Hristos. în haina Domnului. 58 Despre viaţa în Hristos. În Hristos. îşi află integritatea şi integralitatea naturii lui. are loc „restaurarea firii". asemenea Fiului lui Dumnezeu.60 iar Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Prin Hristos s-a restaurat integritatea firii noastre". Pentru că omul este prin fire. desăvârşirea faptelor şi a întregii sale vieţi. conformat naturii sale adevărate. se află dincoace de natura sa.

I. 4. este o fiinţă neomenească. 17 68 Cuvinte despre nevoinţă. Ambrozie al Milanului.67 Omul dobândeşte asemănarea cu Hristos prin practicarea virtuţilor. 1. III. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. 16. care am devenit făptură nouă. 13). Evr. Varsanufie şi Ioan. 3. spune Clement Alexandrinul. Cel cu totul desăvârşit şi care era mai înainte de a se crea lumea. Clement Alexandrinul. să creştem întru toate întru El. "lO. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. pentru ca „să nu mai fim copii (. primim asemănarea cu El". adică: fiţi bărbaţi. „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. 23. toate 63 64 68 După Vezi. Despre binefacerile morţii. 457.. Pedagogul. XII. . 4. 4. 4. 12. 12. 111-116. 2. V.. cu starea copilăriei. 1.4). de la El. 20. Cel singur bun şi cu totul minimat.. tie asemenea. 14. lac. omul este chemat să ajungă desăvârşit.. De asemenea.". în iubire. 48). Sf. 4). Apostolul Pavel vorbeşte despre „zidirea trupului lui Hristos.. L2-15). 14. 1. 2.. primim de la El. încă de la creare. sau a bărbatului desăvârşit. iar astfel să se facă părtaş ai vieţii dumnezeieşti (2 Pt. pe măsura vârstei i se schimbă şi puterile şi lucrările fireşti şi se face mai viteaz şi mai tare. după chipul şi asemănarea cu Hristos (Col. I . ci ţinând adevărul. noi. cum am văzut. 13-14.66 Sfântul Isaac Sirul spune că" „aşa făceau şi părinţii noştri din singurătate: ca să ajungă la acea desăvârşire şi asemănare. XIV. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie. primeau totdeauna în ei viaţa deplină a Domnului Iisus Hristos". I Cor. până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu. 28. 13-14). Care este capul .Sănătatea primordială a omului mod independent de legătura sa cu Dumnezeu înscrisă în natura sa însăşi. 65 Pedagogul.Hristos" (Efes. în El şi prin El („fiţi desăvârşiţi". 25 . 5. 67 Cf. I. numită şi starea bărbatului. Mat. Cateheze.).63 Tot el îndeamnă: „Îmbărbătaţi-vă" (I Cor. nu există natură omenească pură: omul este om-dumnezeu sau nu este pur şi simplu. Astfel. găsim această comparaţie la Sf.. iar împlinirea acestei uniri este asemănată cu starea adultă. 8. în acelaşi sens şi folosind aceeaşi imagine. şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca sufletul nostru să se asemene cu El". 29). Scrisori. Înaintarea în unirea cu Hristos este asemănată cu creşterea.. la starea bărbatului desăvârşit. Sf. 11.64 Astfel. şi prin aceasta. 5.. 99. 81. Gal.El este pentru noi icoană fără pată. Evr. Nichila Stithatul. desfiinţând cele ale cugetului pruncesc şi înaintând spre desăvârşirea bărbătească (Efes. puterea de a spori în virtute. la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos". care încă nu şi-a actualizat deplin potenţialităţile naturii sale prin această asemănare. Sfânta Scriptură şi Tradiţia compară starea omului care n-a ajuns încă la asemănarea cu Hristos. omul are sădile în însăşi natura sa. I . Cele 300 de capete . De aceea. 66 Contra ereziilor. 65 Iar Sfântul Irineu spune: „Numai urmându-i faptele şi cuvintele avem părtăşie cu E1. că cel care doreşte să se unească cu Hristos „creşte în fiecare zi în vârstă duhovnicească.

4. 3. Crearea omului şi îndumnezeirea lui se arată a fi lucrarea comună a Prea Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Treimi. 7. 5. 10. prin liberă hotărâre. ca unul ce a adăugat prin liberă alegere la binele natural al chipului asemănarea prin virtuţi. Vedem astfel că virtuţile sădite în natura omului la facere şi dezvoltate prin împărtăşirea de harul îndumnezeitor îşi iau fiinţa din virtuţile lui Hristos. 34. Lc. care constitute chipul lui Dumnezeu din el. 11. I. 16). 2 Cor. fiecare dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi contribuie într-un anume fel la împlinirea iconomiei dumnezeieşti. după cum învaţă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Astfel. I Tim. Ioan I. iar al lui este a le face sa crească până când vor ajunge la deptina lor desăvârşire. 1. fiind prin aceasta un vestitor nepervertit al lui Dumnezeu. 3. 13. literal. 2 Cor. obârşia. iar scopul. Crearea omului (ca şi a lumii) le apare Sfinţilor Părinţi ca avându-şi originea în Sfatul veşnic al Prea Sfintei şi Celei de o fiinţă Treimi. din buna voire a Tatălui (Efes. 3. 1. El fiind începătorul şi plinitorul oricărei virtuţi. 4. I. 26. 13. Astfel.. Fapte 2. 3-14. orice om care se împărtăşeşte de virtute printr-o deprindere neclintită se împărtăşeşte neîndoielnic de Dumnezeu. „prin propria sa lucrare". 2. 12. în aceasta constând realizarea asemănării cu Dumnezeu. dacă scopul oricărui lucru se socoteşte că este obârşia şi sfârşitul lui. Tit 3. Acest termen înseamnă. Şi e vădit că acestea se spun despre El în înţelesul absolut. lucrând potrivit ipostasului ei specific. dar ele nu i-au fost date decât în germene. 27. sămânţa naturală a binelui şi a arătat sfârşitul ca fiind una cu obârşia. însă lucrarea fiecăreia este totdeauna legată de a celorlalte în împlinirea voinţei comune. ca unul care a cultivat sincer. Dar dacă-i aşa. mai bine zis obârşia şi sfârşitul ca unul şi acelaşi lucru. străbate prin dispoziţie şi hotărâre liberă cu toată sârguinţa drumul de laudă ce-l duce spre ea. Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoperă şi se împlineşte în lume ca „taină a lui Hristos" (Efes. întrucât recunoscându-şi cauza sa. PG 91. 3. Iar străbătând acest drum devine dumnezeu. 35. 3-13. 7 (f). întrucât de acolo a primit pe lângă existenţă şi binele prin fire după participare. 30). dreptate. primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu. ca fiind prin Sine însuşi înţelepciunea. 6. 30).2. Fiul (Evr. 26 69 70 . Mat. 5. iar obârşia una cu sfârşitul.Premise antropologice virtuţile. Căci fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. I Cor. 4. nu încape îndoială ca fiinţa virtuţii din fiecare este Cuvântul (Raţiunea) cel unul al lui Dumnezeu. 2. sfinţire şi mântuire» (1 Cor. În Hristos ni se descoperă arhetipul virtuţii. Părinţii şi întreaga Tradiţie a Bisericii văd Ambigua. 4-6.59 Fiul lui Dumnezeu are în crearea şi îndumnezeirea omului un rol central şi specific.). Efes. sfinţeşte şi conduce la desăvârşire (Fac. I. Apoc. I081C-I084A.. I. 3-6). 9. 11) pe care o împlineşte în chip ipostatic şi propriu (avcoxxxxx)70. Dar în taina lui Hristos se descoperă şi se împlineşte taina iconomiei trinitare. dreptatea şi sfinţenia (.4. datorită urcuşului firesc spre cauza proprie şi intrării în intimitatea ei. Col. cu împreunălucrarea Sfântului Duh Care dă viaţă. fiinţa virtuţilor. 11. Fiindcă s-a scris: «Care ni s-a făcut nouă de la Dumnezeu înţelepciune. 4-38.

III). II). căci în El strălucesc însuşirile Celei de o fiinţă Treimi. 27 . Duhul puterii. 1. ne este cu atât mai mult de trebuinţă să ne facem după chipul Fiului. când Fiului. 7. Dumnezeirea fiind una după fiinţă. virtuţi sau energii necreate. „Fiţi milostivi.4. când harul Sfântului Duh. I1. 1. 18.. In 14. 17).căci. 1. Duhul cunoştinţei. Fiul. a fost de fapt creat după chipul Sfintei Treimi. V. 4. l . strălucire a slavei şi chip al fiinţei Tatălui (Evr. Efes. 5-6. 61. lucrări) prin care se dobândeşte această părtăşie sunt slava. 73 Sf Grigorie de Nazianz. al temerii de Dumnezeu. „Dacă omul a fost creat după chipul Fiului". 6). lumina. ed.). Tot darul. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că omul este creat după chipul Fiului lui Dumnezeu . 74 Omilii duhovniceşti (Col. 15. Cuvântări. p. 1. care. Şi astfel Părinţii le numesc când lumină sau slavă a Tatălui. Cel care le face văzute în chip ipostatic şi la care îi face părtaşi pe oamenii care cred în El. XLVI. ca izvor al lor. 3. 2 Cor. energiile. 42. 5. I Pt. când har. 2. Duhul slavei. harul. XLVI. virtuţi comune Persoanelor Sfintei Treimi (cf. ca vistier şi dătător al acestor daruri. 2 Tim. Astfel. arată energiile sau darurile Sfântului Duh. M t .72 Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut" (Col. 36). vrea să ne introducă în însăşi viaţa Prea Sfintei Treimi. lumină sau slavă a Fiului. Duhul înţelepciunii. 33. 14. 27. Tot acest Sfat este cel care a binevoit ca omul să fie făcut părtaş la viaţa veşnică şi preafericită a Sfintei Treimi. 558. când Sfântului Duh. căci Iisus. 9). 13). XLI.73 De aceea putem spune. toată desăvârşirea şi toată virtutea pe care le primeşte omul prin participarea la Hristos îşi au izvorul în Tatăl: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este. Duhul adevărului (Is. Omilii duhovniceşti (Col.74 afirmaţie în care se regăseşte 71 72 Explication des dogmes. îl face cunoscut pe Tatăl (Mt. 48). Proorocul Isaia şi Apocalipsa vorbesc despre Duhul la plural: „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu" (Is. t. pentru ca să ni se potrivească pecetea înfierii"71 -. Sf Grigorie Palama. 17. I se dă adesea chiar numele lor. 3. 6. Despre unire şi deosebire. „pentru că trebuie să ne numim fii ai lui Dumnezeu. 15). 13. 14 etc. că omul a fost creat „după chipul Duhului". în El. haruri. I. 3). 1. dar. Fiul şi Sfântul Duh". 5. 6-7. ca Sfântul Macarie Egipteanul. precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Lc. în El. chemându-ne să fim „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. Pusey. vistierul şi dătătorul lor. fiind numit: Duhul milostivirii. Apoc. omul a fost chemat să ajungă la chipul desăvârşit al Tatălui: „Fiţi desăvârşiţi. zice Sfântul Chiril al Alexandriei. De aceea Părinţii le atribuie acestea când Tatălui. 22. 1-3. Acestuia. 1. 1-4. 17. In 8. prin întrupare. după Sfinţii Părinţi. Ibidem.Sănătatea primordială a omului în pluralul formulei „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Fac. „atunci el este după chipul lui Dumnezeu. Iar virtuţile (numite şi desăvârşiri. pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iac.26. 19. scrie în continuare Sfântul Chiril. desăvârşirile. Gal. în Tatăl. Dar El ne uneşte de asemenea cu Sfântul Duh. 11. I. 1. Evr. precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. Cf. Hristos ne uneşte cu Tatăl. 12. 5. Şi în Hristos. 5-6. 26) o expresie a caracterului trinitar al creării omului. 4). 4.

„cei ce sunt pe calea virtuţii se desăvârşesc". 159 BC. Cuvântul creează şi Duhul întăreşte. în Duhul. spune Sfantul Atanasie cel Mare. 84 Cuvântări. 140). 11) şi toate virtuţile. 5. Fiul şi Duhul Sfânt conlucrează în ducerea la împlinire a voinţei Tatălui.78 Astfel oricare virtute a omului se naşte de la Fiul. 80 Ibidem. să le desâvârşească. fiindcă unde este Cuvântul. XXXI. Prin El omul ajunge în Hristos la asemănarea cu Dumnezeu80 căci prin El se dau şi se lucrează toate darurile (1 Cor. făcându-l asemenea cu Hristos şi. Despre Sfânta Treime VII. 83 El este Cel care îl îndumnezeieşte pe om84.. adică să ajungă la asemănarea cu Hristos. care văd pe Duhul cel Sfânt în suflarea de viaţă dată omului la crearea lui (Fac.cit. iar a Duhului. trebuie să trăiască Dumnezeu. Chiril al Alexandriei.77 Potrivit voinţei Tatălui. şi Sfântului Duh ne arată că ele sunt energii comune celor Trei Persoane ale dumnezeieştii Treimi şi. care sunt chipuri ale Duhului" Contra ereziilor. III.79 Hristos îl face pe omul care se întoarce spre El în stare să primească pe Duhul Sfânt. 28 . 7). 2. şi prin El cu Tatăl. dar este însufleţită. de asemenea: „Mintea noastră luminată de Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi contemplează pe Tatăl. Atribuirea virtuţilor sădite în om şi lui Hristos. IX (col. Vasile cel Mare Despre Sfântul Duh. 109). 85 75 Loc. 109). lucrarea Fiului este de a da făpturilor existenţa. Astfel chipul şi asemănarea cu Dumnezeu din om au fost voite de Tatăl. Duhul împărtăşeşte fiecărui membru al Trupului lui Hristos plenitudinea Dumnezeirii. 82 Ibidem. PG 36. săvârşite de Fiul. în crearea şi îndumnezeirea omului. 109). ştiinţa. III) 83 Despre Sfântul Duh. iubirea şi toate celelalte daruri. sfinţită şi desăvârşită de Duhul Sfânt în numele Tatălui. 6. XVI (col. 226. XVI (col. 79 Ibidem. 3).Premise antropologice învăţătura Sfântului Irineu75 şi a Părinţilor din vechime. spune el. 77 Epistola către Serapion.1) 76 Ibidem. ca şi cum L-ar vedea într-o oglindă" Epistole. că. Şi cele create (de Tatăl) prin Cuvântul au tăria existenţei lor de la Cuvântul în Duhul". omul şi toate lucrurile au fost create prin Fiul (In 1. mai mult. iar Duhul îl uneşte pe om cu Hristos. Lucrarea mântuitoare a lui Hristos s-a săvârşit cu împreună-lucrarea Duhului. Sf. spune Sfântul Grigorie de Nazianz. „El este sfinţenia noastră".81 El este Cel care îi arată celui ce crede „chipul Celui nevăzut" şi. 136): „Domnul porunceşte. prin El. frumuseţea negrăită a Arhetipului". 78 Sf.82 Prin El.76 Astfel. ce altceva ar putea să însemne dacă nu „desăvârşirea în sfinţenie". 29. 85 Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii sale. 12. IX (col. Sfântul Irineu spune că Fiul şi Duhul sunt „mâinileTatălui". „a pus în inima omului cerinţele virtuţii. Pentru ca Hristos să trăiască în el. acolo este şi Duhul. Vasile spune. după cum spune Sfântul Vasile cel Mare. care este şi voinţa Lor.. „în fericita contemplare a chipului. credinţa. 136). 81 Ibidem. izvorul sfinţeniei". Iar „întărire". Sf. cu Tatăl. şi desăvârşite de Duhul. raţiunea. V. El este. judecata. XVI (col. în Duhul: „Tatăl creează toate prin Cuvântul în Duhul. IX (col.

şi a trupurilor lor. a arătat care este omul desăvârşit şi duhovnicesc. totodată. tâlcuind cele zise de el. pentru ca să primească Duhul şi să fie astfel cu totul înduhovnicit şi să trăiască în Duhul cu toată fiinţa lui. ajunge 86 87 Stromate II. Asemănarea cu Hristos şi împărtăşirea Sfântului Duh se dobândesc împreună şi se condiţionează reciproc. Pe aceştia Apostolul îi numeşte de asemenea „duhovniceşti". dobândind astfel mântuirea. dar fără să dobândească asemănarea prin mijlocirea Duhului (. 42.26) şi numai vieţuind întru Duhul se uneşte cu Hristos prin împărtăşirea din virtuţile Lui. Omul a fost creat cu trup şi suflet şi a primit suflarea de viaţă. 6. ca daruri ale Duhului.. începătorul şi plinitorul firii sale. Pentru ca omul să ajungă la desăvârşirea fiinţei lui în Hristos.. fără de prihană. 86 Omul nu este om deplin şi nu trăieşte cu adevărat decât dacă trăieşte în Duhul. iar nu om.Sănătatea primordială a omului în el Duhul cel Sfânt. altfel el este mutilat. amestecân-du-Se cu sufletul.. va fi cu totul nedesăvârşit. deci o parte a lui. iar aceştia sunt duhovniceşti prin împărtăşire de Duhul (. trăind potrivit adevăratei sale naturi: „Omul adevărat este omul duhovnicesc care este în noi". Sfântul Irineu spune aceasta cu toată claritatea: „Apostolul zice: înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi" (I Cor. primind Duhul lui Dumnezeu.. Când. Apostolul îi numeşte pe drept cuvânt „duhovniceşti". având chipul lui Dumnezeu imprimat în el. 8. întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (. IX. Duhul lipseşte din suflet. căci îl numim duh.) Sunt desăvârşiţi deci cei care. 6). 2. el trebuie să trăiască potrivit Duhului. adică păstrează credinţa în Dumnezeu şi păzesc dreptatea faţă de aproapele". adică cel compus din suflet şi trup. să ducă o viaţă duhovnicească. Numai vieţuind în Hristos creştinul primeşte Duhul Sfânt trimis de Tatăl în Numele Fiului (In 14. este cel care. 2.) Când Duhul Sfânt... după modelul Lui. nici el nu este omul deplin. Numai amestecul şi unirea tuturor acestora îl fac pe om întreg. scrie Clement Alexandrianul.. 88 Ibidem. adevărata viaţă şi sănătatea deplină.) Căci trupul nu este omul deplin. V. căci nu este decât sufletul lui. Nici duhul omului nu este omul întreg. trebuie să devină pnevmatofor. omul acela rămânând cu totul firesc şi trupesc. Iar sufletul. au pe Duhul pururi petrecând întru ei şi care îşi păstrează curăţia şi a sufletelor. dimpotrivă. se supun Lui şi se arată întru toate vieţuind după raţiune.). atunci când le spune tesalonicenilor în prima sa epistolă către ei: „Dumnezeul păcii însuşi să vă sfinţească pe voi desăvârşit. ci doar o parte a omului. prin revărsarea harului Său se naşte omul duhovnicesc şi desăvârşit. cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Îi numeşte „desăvârşiţi" pe cei care au primit Duhul lui Dumnezeu (. Se uneşte cu cel după chip. I. căci „Duhul locuieşte în ei". Contra ereziilor. nedesăvârşit şi ca şi mort. 29 . Şi de aceea Apostolul. Numai îndeplinind aceasta.1.87 „Pe cei care primesc arvuna Duhului şi care. fugind de poftele trupului. omul îşi împlineşte destinul.88 şi „ipostasul nostru. şi duhul vostru.. şi sufletul şi trupul să se păzească în întregime. moştenitorul mântuirii.

. Dar acolo unde este Duhul Tatălui. acolo omul este viu. 98 Scrisori..93 După cum Sfântul Grigorie Palama spunea că sănătatea şi desăvârşirea sufletului o constituie asemănarea cu Hristos. Sufletul. 42. De aceea Tertulian spune despre suflet că „este creştin prin natura lui". XVII. înnoindu-se după chipul lui Hristos în Duhul Sfânt. 94 Triade. semn de sănătate. «duhovniceşti» şi «vii pentru Dumnezeu». sau dintr-o boală oarecare.. 92 Ibidem. Se numeşte sănătate. 93 Ibidem. pentru că ei au Duhul Tatălui. pentru om sănătate înseamnă a se afla în toate privinţele în starea corespunzătoare deplinătăţii fiinţei sale sau.98 Este firesc pentru suflet să se îndrepte spre cunoaşterea şi mărturisirea lui Dumnezeu. prin credinţă. fiindcă numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevărat". aceia vor fi «curaţi». 95 Discursuri etice. fiindcă alungă toată boala şi toată neputinţa sufletească. 2. lipsit de viaţă. 9. când îşi revine. 96 Apologetica.9. Viaţa firească a omului este viaţa în Hristos. după cum spune Tertulian: „Sufletul.Premise antropologice om duhovnicesc". este ajungerea la desăvârşirea fiinţei sale aşa cum a voit-o Dumnezeu. că sănătatea sufletului este venirea şi prezenţa în el a Sfântului Duh: „Venind Acela. „îşi are în chip firesc aplecarea proprie spre bunurile dumnezeieşti" şi „îi este propriu să dorească cele nemuritoare".VII. 90 30 .3.95 Potrivit Sfinţilor Părinţi.97 Sfântul Antonie spune şi el: „Stă în firea omului ca întotdeauna să-L caute pe Dumnezeu şi să-I slujească". dar în acelaşi sens. într-o totală adecvare cu adevărata sa natură. Ibidem. 6. trupul este mort. cum am spus-o. II. 4. iar unul ca acesta nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (.92 ”Deci. 35.I.. trupul pe care a pus stăpânire Duhul uită ce este. pentru a dobândi calităţile Duhului şi a deveni după chipul Cuvântului lui Dumnezeu".). spune Sfântul Nichita Stithatul. I.96 Stă în firea omului să tindă spre Dumnezeu. om prin substanţa trupului". V. fac din inimile lor sălaş Duhului lui Dumnezeu. ca dintr-o beţie.99 Împărtăşirea din viaţa cea preafericită a Sfintei Treimi este ţinta firească a 89 Ibidem. 5. altfel spus.. Care îl curăţeşte pe om şi-l ridică la viaţa lui Dumnezeu". dintr-un alt punct de vedere.91 „Şi prin acestea două este om şi viu: viu prin împărtăşirea de Duhul. natura sa adevărată şi adevărata sa viaţă. 99 Apologeticul. 90 „Cei care se tem de Dumnezeu şi aşteaptă venirea Fiului Său şi care. aceasta este starea lui normală. îl cheamă pe Dumnezeu numai cu acest singur nume. 91 Ibidem. Or. 97 Despre suflet. ca Unul care ne dăruieşte sănătatea sufletului". din somn.94 tot astfel şi Sfântul Simeon Noul Teolog spune. recăpătându-şi sănătatea.89 „Trei sunt cele din care cste alcătuit omul desăvârşit: trupul.. sufletul şi duhul. fără Duhul lui Dumnezeu. XVII.

din tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Mc. 12. 6.Sănătatea primordială a omului firii şi a vieţii omeneşti.101 Altfel spus. pe care urmând-o îşi va regăsi adevărata sa fire. IX. cit. iar Hristos a venit ca să-i aducă aminte omului rătăcit de cea dintâi poruncă şi cea mai mare: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta. care este virtutea". 10. I.2.. ci încununarea ei cea firească".30.. Vezi..108 Evagrie109 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul.II. 106 Dialog... lucrând corect şi după cuviinţă. Este vădit că numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacităţile sale. Deut. suntem în virtute". 4: „Virtutea este sănătatea sufletului". 104 Cuvinte despre nevoinţă. 83. Şi aceasta constituie virtuţile sale.) Iar definiţia virtuţii cerule de Dumnezeu este folosirea acestor daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. 37. p. scrie Evagrie. 105 Învăţături de suflet folositoare. II.102 „Dacă rămânem în starea naturală. acestea nu sunt mai presus de firea noastră. pentru a ajunge să se unească cu El prin mijlocirea lor. ed. spune Sfântul Ioan Damaschin.II. cu ajutorul poruncilor lui Hristos".100 Starea firească a omului este să fie în întregime unit cu Dumnezeu. aşa se raportează 100 Loc. omul se foloseşte de ele aşa cum se cuvine.. XI.106 Tot astfel Părinţii spun că adevărata sănătate a omului este această stare de virtute. Hausherr. 108 Omilii la Hexaemeron. Identitatea dintre starea firească starea lui Adam în rai şi a omului restaurat în Hristos . scrie Avva Dorotei107 ca şi Sfântul Vasile cel Mare. după cum scrie Sfântul Vasile cel Mare: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (. 105 iar Ioan din Singurătate spune că atunci când omul îşi curăţeşte sufletul prin lucrarea virtuţilor „se aţine în rânduiala firii sale". 1107 Învăţături de suflet folositoare. de asemenea. facem viaţa noastră virtuoasă prin sfinţenie (. adică a-şi folosi toate capacităţile în scopul pentru care au fast create: să se îndrepte spre Dumnezeu şi să ajungă la asemănarea cu El. Virtutea este sănătatea sufletului cea după fire. fiii mei. care spune: „Precum se raportează sănătatea. ele sunt toate practicate potrivit firii". potrivit naturii lor. 30. 102 Marea scrisoare către Melania cea Bătrână.) cu aceste puteri. 103 Dogmatica. din tot sufletul tău. 64. 101 31 . Mt 11. cf. şi Sfântul Antonie cel Mare scrie cu privire la aceasta: „Iubirea ce v-o port mă face să-L rog pe Dumnezeu să vă facă să priviţi cele nevăzute ca moştenire a voastră. Regulile mari.104 Avva Dorotei arată tot aşa că prin virtuţi „se învredniceşte omul a se regăsi pe sine şi a reveni la ceea ce e după fire. 10: „Răul este boală a sufletului care s-a lipsit de sănătarea lui cea după fire. prin curăţire.şi cea virtuoasă este în mod constant subliniată de Sfinţii Părinţi: „Oricât de numeroase ar fi virtuţile pe care le practicăm. 109 Capete gnostice. la trup. I.103 Iar Sfântul Isaac Sirul spune şi el explicit că virtutea este starea firească a sufletului. potrivit poruncii Lui". a duce o viaţă virtuoasă nu înseamnă pentru om altceva decât a trăi în conformitate cu propria sa natură. 41. 5 ) . Cu adevărat. Marea scrisoare către Melania cea bătrână. Aşa a fost Adam la crearea lui.

adică a iubirii de aproapele. 3.Premise antropologice virtutea. sufletul lui în întregime îşi dobândesc sănătatea deplină. înfrânare şi petrecerea cea după minte.. prin această „vedere" a lui Dumnezeu în lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit. consideră cunoaşterea duhovnicească drept „sănătatea sufletului".117 „Atunci când firea cugetătoare va ajunge la contemplare. 32 . spune că „sănătatea sufletului este cunoştinţa”. 15. 118 care. „virtuţile sunt mai proprii sufletului decât trupului sănătatea". omul ajunge la cunoaştere. Chiar dacă ea dă omului o adevărată cunoaştere a făpturilor şi. spune Evagrie. căci. îl ridică prin ea la Făcătorul lor. pentru că prin această cunoaştere sau. mai ales.) tot aşa se raportează cunoştinţa. Cele 225 de capete teologice şi practice. Grigorie Palama. 2. care îi este cu totul potrivită.119 Sfântul Talasie. 15.. 3.. 3. 117 Capete despre dragoste. 83. prin ea. cit.115 şi că „a fost făcut pentru contemplarea cerului". şi în special a celei care este încununarea lor. 46. IV. la trup (. 111 Capete despre dragoste. Loc.110 Tot la fel spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Virtutea este în mod firesc sănătatea sufletului". ea nu este decât o cunoaştere indirectă a lui Dumnezeu. atunci toate puterile vor fi sănătoase". II. 120 Despre dragoste. Căci omul. mintea omului şi. de asemenea. spune Sfântul Vasile cel Mare... Cuvânt despre nevoinţă.116 Şi numai într-o asemenca lucrare. Numai prin cunoaşterea/contemplare a lui Dumnezeu însuşi.111 Am putea spune chiar că virtutea este mult mai folositoare sufletului decât este sănătatea pentru trup. 46.. la contemplarea cea duhovnicească în care nu numai spiritul său. mai bine zis. 119 Ibidem. „a fost zidit ca văzător al zidirii văzute şi pentru a fi introdus în cea cunoscută cu mintea”114 Clement al Alexandriei spune despre om că este „cu adevărat sad ceresc". spune Stântul Simeon Noul Teolog. X.l20 Pe prima ei treaptă.. la fel. II. ajunge omul la gradul înalt de desăvârşire la care este chemat prin natura sa. la suflet". 115 Cuvânt de îndemn către elini (Prorepticul). 118 Capete gnostice . Triade. ci şi toate celelalte facultăţi ale sale113 lucrează potrivit scopului naturii sale. I. 100. scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul. această contemplare este cea a raţiunilor (XXXXX) duhovniceşti ale făpturilor. Sf. 116 Ibidem. care este lucrarea ei. care este un dar al lui Dumnezeu şi care se săvârşeşte prin harul Sfântului Duh.112 Numai prin practicarea virtuţilor. IV. II. „Precum se raportează sănătatea. la minte". 110 112 113 114 Cf. pe care Părinţii o numesc „contemplaţie naturală" (xxxxxxxx xxxxxxx)..

şi deci ca necesară şi impusă prin însăşi natura lui. deşi deja dată în chip. fără să fie ispitit şi încercat. Vasile cel Mare. 12.2 Cauza cea dintâi a bolilor. Poeme I. Această ispită avea rolul de a-i pune mereu la încercare voinţa. 9. Omilii despre facerea omului. Păcatul strămoşesc Asemănarea cu Dumnezeu. trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe voinţa proprie. Grigorie de Nyssa scrie. scrie Sfântul Grigorie de Nazianz. surfletul dobăndeşte cele nădăjduite ca plată a strădaniilor sale virtuoase. V). cit. Adam putea să urmeze o altă cale. Cf. „să părăsească binele şi să meargă spre rău. Vasile cel Mare. Ioan Damaschin. atunci când l-a creat după chipul Său. I. separându-se de Dumnezeu prin libera lui alegere". 5 Sf.8 1 2 Sf. Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul liber. cit. Fără putinţa de a înfăptui răul. rămânea să fie realizată prin voia liberă a lui Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiască.3 Dacă realizarea asemănării i-ar fi fost dată spre lucrare omului fără posibilitatea unei alte alegeri. care-i permitea să participe la propria îndumnezeire2 şi să dobândească în Dumnezeu asemănarea cu E1. fiindcă. Dar prin chiar libertatea sa. loc.4 Existenţa unei libertăţi absolute pentru om şi voia lui Dumnezeu ca omului „să-i revină răsplata pentru strădania sa"5 şi „să nu fie altul lăudat pentru roada asemănării"16 implică necesitatea ispitirii omului. Sf. 8 Cuvântări. 16. alegerea lui Dumnezeu de către om dobândind astfel forţă şi valoare. 4 IOC. cit. „Trebuia deci. îndumnezeirea apărând ca singura cale posibilă.7 „O dată încercat. l-a înzestrat cu o libertate absolută. 6 Ibidem. el n-ar fi fost în mod real virtuos. spune Sfântul Ioan Damaschin. Sf. 3 Ibidem. II. Dumnezeu voind ca omul să fie desăvârşit. omul n-ar fi avut nici un merit". în acelaşi sens: „Cel care a fost zidit întru totul asemenea lui Dumnezeu. Dogmatica. după cum spune Sfântul Ioan Damaschin. II. şi nu doar ca dar al lui Dumnezeu".1 Şarpele a fost cel care i-a descoperit această cale diferită. „nu este virtute ceea ce se face silit". 7 Loc. ceea ce a constituit o ispită permanentă pentru primul om. Cf. ca omul să fie mai întâi ispitit. II. pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie răsplata unor strădanii virtuoase" (Marele cuvânt catehetic. 17. 33 .

5). scrie Sfântul Ioan Damaschin. încarnare a lui Satan. Adam. II. conlucrarea voinţei lui libere. Despre feciorie. îndepărtându-se de Dumnezeu. În rai. Ioan Damaschin. Şarpele le-a propus oameni lor să devină „ca Dumnezeu" ((xxxxx). Parafrază în 150 de capete la. respingerea lui Dumnezeu. 11 Diavolul le-a spus lui primilor oameni: „veţi fi ca Dumnezeu" (Cf. Dogmatica. 14 Cf. Urmările nefaste ale păcatului vădesc minciuna şi înşelătoria diavolului: despărţindu-se de Izvorul a tot ce înseamnă viaţă. . ca să nu muriţi" (Fac. a intrat moartea în lume. Macarie Egipteanul. teologice. III. 51. IV. Omilii la statui. a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi. II). 3. şi în aceasta constă ispita. Sf. răul nu exista decât în şarpe. Participarea lui Adam la viaţa dumnezeiască presupunea. 30: Sf. de pildă. II. în El şi prin El. Sf. Sf. adică alţi dumnezei. 34 Dogmatica. 3. Dumnezeu le spusese lui Adam şi Evei: „din rodul pomului celui din mijlocul raiului să nu mâncaţi din el. Irineu. Sf. cedând amăgirilor Celui Rău. să fie dumnezei fără Dumnezeu. Cf. Grigorie Palama. 2.cit. II). Sf. 1. iar acesta nu se putea în nici un fel atinge de creaţie. Capete fizice. şi în aceasta constă păcatul său. I. ispita dându-i nu cunoaşterea răului în sine. Macarie Egipteanul. dar nici nu cunoştea răul. distrugând viaţa omenească".16 lar la Sfântul Grigorie Palama citim: „După acea greşeală dintâi săvârşită în raiul lui 9 10 11 Cf. XI. Despre Botez.. I.. 37. Omilii. Macarie Egipteanul. atâta vreme cât Adam rămânea stăpânitorul ei (cf. aşa cum am arătat. dimpotrivă. cunoaşterea însăşi a răului apare ca urmare a păcatului (Fac. 3. Sf. 32. 3.12 Căci Adam fusese într-adevăr destinat să devină dumnezeu.Premise antropologice Toţi Părinţii insistă asupra faptului că Adam a fost creat de Dumnezeu cu totul bun. 4 13 Cf. 22. 28-30). 20. XII. independent de Dumnezeu. Ioan Damaschin. 1. Marcu Ascetul. ca o fiară sălbatică şi neîmblânzită. ci numai a posibilităţii lui. III). sau de a se înălţa înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia negarea. Sf. Omilii duhovniceşti (Col. Sf. 36. şi moartea de îndată a sufletului său. 5. dar prin participare la Dumnezeu însuşi. Fac 3. Ioan Gură de Aur. XII. Simeon Noul Teolog.. în starea sa firească. omul trăia în întregime întru Bine: 9 nu numai că nu făcea nimic rău. Macarie Egipteanul.. Omilii duhovniceşti (Col. 7. 16 Op. 60.13 Afirmarea absolutei sale autonomii şi a voinţei de a se lipsi de Dumnezeu şi de a-I lua locul.care fusese creat ca putând fi nestricăcios -. Grigorie de Nyssa. omul se prăbuşeşte în moarte: moartea trupului său . neputând face altceva decât să-l ispitească. Sf. Omilii duhovniceşti (Col. 86. 22). 11: 16. V. Discursuri etice.. În rai.15 „Prin păcat. 3. care avea să survină ulterior. etice şi practice. iar nu ca principiu al lui. să se autoîndumnezeiască. Contra ereziilor. Fac. Cf. 4). care era pentru el adevărata viaţă a naturii sale. ispitirea lui rămânând fără nici o urmare atâta vreme cât omul refuza să i se supună. 3). nu veţi muri !" (Fac.. le-a spus: „nu. Sf. Parafrază în 150 de capete la. nici să vă atingeţi de el. 12 Cf. Sf.'° tot aşa el nu avea nici o putere asupra primului om. Simeon Noul Teolog. s-a lipsit de harl4.90. şarpele. XIII. 15 Cf. Discursuri etice. XI. 2.

Răul şi păcatul sunt întotdeauna definite de Sfinţii Părinţi prin raportare la natura firească a omului. s-a ivit păcatul. la datoria sa de a fi teantropic. Dar dacă se îndepărtează. omul cade în nefiinţă: „golindu-se de gândul la Dumnezeu şi întorcându-se spre cele ce nu sunt . 51. aşa cum s-au făcut. sunt bune foarte.etice şi practice. întrucât mi s-a mişcat spre obârşia şi cauza proprie.. 36. Dacă rămân aşa cum au fost zidite. 35 . în chip firesc îndreptate spre Dumnezeu. şi-si perverteşte astfel toate facultăţile. fiindcă. 97. 1. ajung în rău". 19 Op. 21 Ambigua. omul se depărtează de natura sa autentică şi de adevărata sa menire. Într-adevăr. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată astfel în ce constă căderea omului: „Cel ce. scrie Dionisie Areopagitul.. altfel spus. care este despărţirea sufletului de Dumnezeu".20 Iar apoi. Capete fizice. 19 Depărânduse de Dumnezeu. scrie Sfântul Ioan Damaschin. după care. în locul a ceea ce bun şi există. negându-L şi nerecunoscându-L. prin povârnirea de bunăvoie spre rău. „toate câte a făcut Dumnezeu. întreaga sa fiinţă. aflându-se în el capacitatea prin care putea să-şi ducă în chip neabătut paşii spre Dumnezeu. Şi se spune în înţelesul propriu că s-a rostogolit în rău. prin călcarea poruncii. cit. care nu şi-au mai respectat condiţia firească de alipire la Dumnezeu. în baza cauzei sale. ca şi trupul său. Despre viaţa în Hristos.sau. iar noi am fost supuşi. teologice. 4. Tratat despre întruparea Cuvântului. au căzut în cea mai rea neorânduială. oamenii s-au golit şi de existenţă” spune Sfântul Atanasie cel Mare. Nicolae Cabasila..căci cele rele sunt cele ce nu sunt. sufletul. ca unul ce s-a despărţit pe sine de cauza sa ce rămâne totdeauna nerătăcită şi constantă. Rău şi păcat este orice îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de devenirea sa dumnezeiască -îndumezeirea la care este chemat prin natura sa . Cf. I. 18 17 VI. sunt cu adevărat bune foarte. spre care şi pentru care a fost făcut. El se află într-un vagabondaj nestatornic şi într-o neorânduială cumplită a sufletului şi a trupului. orice abatere a facultăţilor sale de la scopul lor firesc.17 Depărtându-se de Principiul fiinţei sale şi a tot ce fiinţează. care a încetat să se îndrepte spre scopul ei firesc. înainte de moartea trupească. 7. morţii celei sufleteşti. 1084D-I085A. 20 Cf.18 Iar din această despărţire i-au venit omului toate relele: căci s-a lipsit astfel de bunurile dumnezeieşti de care se împărtăşise şi pe care prin fire le avea în chip desăvârşit. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. Care este. iar cele bune sunt cele ce sunt -. în chip voluntar. „Răul.xxxxxxxxx) spre nimic. 20. cu toate că e parte a lui Dumnezeu pentru raţiunea virtuţii aflătoare în el. a ales de bunăvoie ceea ce e rău şi nu există. care este asemănarea cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. 16. Omilii.Cauza cea dintâi a bolilor Dumnezeu. cu drept cuvânt se zice că a căzut de sus. părăseşte obârşia sa şi se lasă dus în chip nesocotit (neraţional . PG 91. Sf.IV. abătând de la adevărata lor ţintă năzuinţele cele bune sădite în firea sa. o dată ce s-au despărţit Dumnezeu.

23 22 36 . Dar dacă se îndepărteză.. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. 35.29 Tot astfel. 1. 28 Omilii duhovniceşti (Col. se prăbuşeşte în starea omenească.. II. nu trăieşte viaţa pentru care este făcut.. 1).27 Sfântul Macarie Egipteanul vorbeşte tot despre înstrăinare. Altfel spus. chiar dacă se exprimă în alt fel: „De când a călcat Adam porunca (. lepădarea de El „ne-a făcut potrivnici firii" (alienavit nos contra naturam). scrie Sfântul Irineu. şi altceva nimic (. iar această stare. V. sunt cu adevărat bune foarte. după cum spune Sfântul Clement al Alexandriei. 14. Sf. IV. toate sunt roabe şi supuse Creatorului. la fel. XV. contrar cauzei. 30. „Căci.Premise antropologice e contrar scopului. omul se lipseşte de starea dumnezeiască care-i fusese hărăzită şi.. 2. uitând că este după chipul lui Dumnezeu şi nemaivăzând Cuvântul cu care se cuvenea să se asemene. în chip voluntar. depărtându-se de Dumnezeu. IV.23 „Voi spune că răul. contrar ţintei. Vezi. 32. contrar voirii. Potrivit firii lor.24 Despărţindu-l pe om de Dumnezeu.) este pe lângă sufletul propriu-zis ca un al doilea suflet". citim la Sfântul Ioan Damaschin. care este păcatul". este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor) sădite în fire de la scopul lor. a format în ea însăşi râul. într-un fel străin de adevărata sa condiţie. Atanasie cel Mare. I. păcatul îl aduce într-o stare contra naturii şi-l privează de existenţă şi de bine. trăieşte în afara a ceea ce el este în mod fundamental. fiind noi ai lui Dumnezeu prin fire". sunt bune foarte.) Iar scop numesc Cauza celor ce sunt. spune Sfântul Maxim. „ajunge în afară de sine". 28 Iar Sfântul Atanasie arată că sufletul omenesc. gândeşte şi acţionează cu totul dimpotrivă. după care se doresc în mod firesc toate". Avva Dorotei. 24 Răspunsuri către Talasie. IX.) este abaterea de bunăvoie de la starea conformă firii la una contrară firii. Cuvânt împotriva elinilor.26 Astfel. I. Capete despre dragoste. 24 „Toate câte a făcut Dumnezeu. 4. înseamnă răul. de asemenea. Dar când una dintre făpturi s-a revoltat şi n-a ascultat de Făcător. cade chiar într-o stare Despre Numirile dumnezeişti. IV. 20. 253B. omul trăieşte într-o stare de înstrăinare. PG 90. 8. contrar normei. Căci răutatea (. adică în păcat" (Învăţături de suflet folositoare. 30 Cuvânt de îndemn către elini. ci în legătură cu mişcarea lor greşită şi neraţională". 26 Ibidem. 25 Dogmatica. 29 Cuvânt împotriva elinilor. ajung în rău. contrar principiului (începutului). a spune că prin păcat omul ajunge într-o stare contrară firii este totuna cu a spune că. II).. căzut în păcat.22 „Răul nu se contemplă" ca stând în legătură cu fiinţa făpturilor. aşa cum s-au făcut. „Râul nu este altceva decât lipsa binelui şi o abatere de la starea conformă firii la una contrară firii". Dacă rămân aşa cum au fost zidite. îndepărtându-se de Dumnezeu.. pentru om. contrar substanţei (ipostasului)". Cf. el se depărtează de sine însuşi. 83. contrar firii. 27 Contra ereziilor. Prolog. notează el în continuarea acestei idei. scrie: „(Omul) a căzut din starea cea după fire şi a ajuns în cea contrară firii.30 De fapt.

el a devenit om nedeplin. De aceea Sfinţii Părinţi compară adesea starea omului căzut cu cea a animalelor. omul. în realitate. 48. el rămânând doar o sutime sau o miime om . fiind om-dumnezeu în Duhul.. 31 Sfântul Grigorie de Nyssa. Unul mântuieşte şi dă chip. 33 Răspunsuri câtre Talasie. firesc şi trupesc -. II. Sufletul şi trupul lui. 37 31 . 21: „Alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor". 13. 67-68. mutând raţiunea cea după fire în ceea ce e contrar firii". IV. XXVIII. 10. acesta a fost lipsit de viaţa dumnezeiască. omul se trezeşte dintr-o dată redus la o parte infimă din ceea ce fusese. având o existenţă restrânsă la dimensiunea fiinţei sale căzute. leu şi pardos". Sf. făcându-se. Macarie Egipteanul. 52. 35 Cf. Maxim Mărturisitorul. Din om întreg cum fusese – duhovnicesc. 48. Pentru aceasta Domnul îi numeşte „morţi": „Lasă morţii Vezi. 11. 1. 1-5. în această privinţă: „Omul desăvârşit este compus din acestea trei: trupul. Cateheze. 37. Prolog. asemenea lui Hristos. Discursuri etice. ba le-a şi întrecut în iraţionalitate. Sf.Cauza cea dintâi a bolilor subumană. Ibidem.33 Întorcându-şi duhul de la Dumnezeu. a rămas numai om firesc (1 Cor. este nedesăvârşit". 14. omul a pierdut infinitul. adică lipsit de dimensiunea esenţială a fiinţei sale. 6. XIII.. căpătau sens şi coeziune. omul nu poate fi cu adevărat om decât în Dumnezeu. omul va trăi într-o lume mărginită. XLV. căci n-au Duhul lui Dumnezeu în ei. prin care toate facultăţile lui erau luminate şi însufleţite. Sfântul Irineu spune. mor spiritual. 3. aşa cum am văzut. Capete despre iubire. Grigorie de Nyssa.34.cea dumnezeiască. Astfel omul ajunge să-şi uite cu total rostul său duhovnicesc. rămânând cu adevărat doar firesc şi trupesc. II). Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul „«s-a asemănat dobitoacelor celor fără de minte» (Ps. Sfântul Irineu spune: „Când sufletului îi lipseşte Duhul Sfânt. 13). aceştia pe drept cuvânt vor fi numiţi „trup şi sânge". căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot chipul. Despre suflet. după asemănarea firii necuvântătoare. care-l făceau om întreg.32 Şi. spune: „După ce a lepădat omul chipul dumnezeiesc. 418-419. adică Duhul (. 5. 8). Omilii duhovniceşti (Col. A se vedea. III). Macarie Egipteanul.Sf. umanul autentic nu există decât în divinouman. s-a chircit" şi a intrat într-o stare de toropeală (Is. căci. nemaiprimind adevărata lor viaţa . la fel. strâmtă şi. Oricum. Despre feciorie. s-a sălbăticit. luda 19) şi trupesc. VIII. Ps. de asemenea. Sf.. sufletul şi Duhul. căci. 10. Sf. lucrând. pe care le-o împărtăşea Duhul Sfânt -. Care mântuieşte şi zideşte spre viaţă. V.) Cei care nu-L au pe Acesta. Iar fără acesta. şi prin creşterea în Dumnezeu. aparent. de pildă. 253CD. prin îndeletnicirile cele rele. Omilii duhovniceşti (Col. închisă. Parafrază la.36 De acum înainte. Rom. I. Sf. folosindu-şi numai o parte dintre posibilităţile sale. PG 90. Simeon Noul Teolog. Sf. îmbrăcând condiţia omului căzut. Macarie Egipteanul. Sf.ceea ce este o simplă figură de stil. 32 Tâlcuire la Cântarea cântărilor. Nichita Stithatul. Ioan Damaschin. 36 Contra ereziilor.. s-a întunecat35 şi s-a făcut ca mort. spre pildă. Dogmatica II. 34 Cf. 2. Omilia a VIII-a. Au fost afectate astfel însăşi structura fiinţei sale şi buna rânduială a facultăţilor sale. 29.

. La fel descrie Sfântul Simeon Noul Tcolog condiţia omului câzut."î "/mne.*0 Atunci când Dumnezeu le-a aratat primilor oameni relele care vox veni din călcarea poruncii (Fac. aceastâ pedeapsfi consta în pierderea centrului spiritual al fiinţei sale. 17. u se vedea. l S). 2: XIII. orbi cărora li se pare c. orezând că trăieşte şi adeseori chiar gândind cS trăieşte din plin. asa le-au fost Ihidvm. Or.ându-i astfel. omul a câzut în toate relele. îiiiiineric. 9. trăiesc. ci pedeapsa umiează din aceea ci s-au lipsit dc toi btnele'" [Cpntnt greziibr. Teofil ul Anliohici. 16. 16-19). Sf.i văd şi surzi cu adevarat care cred câ aud. 214-231. care cred că trăiesc $i chiar se mişcă. ele au apărut ca urmare a păcatului şi sunt pedepse ale lui. XXIV. V. 41 Cf. de asemenea. Numai cei cu adevfirai vii. dar ne-cunoscută de cei ce-o ptftimesc: „Morţii nu se pot nici vedea între ei. Cf. vfld şi aud ca ani-malele. cugetă ca nişte nebuni lipsiţi de eunoşiinţa şi due o viaţft de cadavre. sil priveşti fără să vezi şi să asculţi fară sS auzi cu adevăraf . XVIII. II. în realilate este un cadavru viu. într-un cuvânt. Onrilii duhmmicesti (Col. căci nu-L au pe Duhul de viaţă data-tor*'.40 străine dc natura sa şi care. Cei care. 2). nenorocirile si necazurile. 4 " Cf. El nu face decâl s3 le spună dinaime care vor fi ele. Oirrilii litthorwceşii (Col.1. despftrţirea dc Dumnezcu înseamnâ inoarte. 7. 60). cfci esie cu putinţă să traiesli fără să ai vk$| în tine. nici nu se pot plânge unul pe aliul. dcspilrţirea dc LuininH. Dumnezeu i\ lnsâ în dcspărţirea pe care ei însişi au ides-o. asa cum o vede eel ce are discernământ duhovnicesc.1: . în starea de boală şi de suferinţă pe care au creat-o toatc acestea. I. îi pedepseşte pe cei care i se impotrivesc. Cătr* Autolii. Macaric Egipteanul. Despiuliiea dc Dumnezeii înseamnă pîcnlcrea luturor bunurilor care nc via de la El. După cum spune Psalmisnd. aceştia nu mai au ta îndemână toatc puterile fireşti. 27.4' în mlburarea. Mncurie Egipteanul. şî nu EI este Cei care le aduce asupra lor. 39-73.Premise tmlropulogice să-şi îngroape morţii lor" (Lc 9. I. 111).41 pierderea puterilor primite la început. căci nu Dumnezeu esle Ccl care a hotfrfll dînainte sâ-i pedepseascâ. VIII. ea decurge în mod firesc şi necesar din cădere. spune Sfân-lul Maxim Mârmrisiiorul. Xf. 1. Magopsu!. vă?. an pierdul toaie accsiea şi au cflzut ei înşişi sub pedeapsâ. Diseumiri elfce. Demonsiixtfia aropOvââMitU a/fos/olice. Sf Irineu.Pc cei care sc despart de El.." Sfântul Grigorie Palama ajunge la aceeaşi concluzie Fn ceea co priveş-te urmurile pâcatului: „După cum păn'isirea trupului de către suflet şi despăr-ţiiea sa de el este moartea trupului. atâta vreme cât vieţuia în conformitatc cu această natură.-"' Astfel. omul „groapa a săpat şi a adâncit-o şi va cădea in groapa pe care a Ricut-o" (Ps. 111). 25. 3.w Prin păcat. nu-l puteau atinge. în zdnincinarea suflendui. '' Ihulrnu '' Sf Irineu prccizeaz. gem si îi plâng. I. Căci ei văd strain lucru şi vrednic de mirare: oameni peste care s-a abiitut moartea. s-au lepfida! de Dumnezeu. în principal. Pedeapsa n-a fost daiă de Dumne-zeu. „Firea. deci. Clement Alexaiuliimil. 3. Despre mourtcii duhovnicească înţclciisiî Cfl unnar© a păcalului. Sf. tot aşa părăsirea sufletului de către Dumnezeu şt despărţirea S:i de el cste moarte a sufleîului". 44. 69. omul cSzut. vietuind în chip contrar ei. ^8 11 . * Om'tlii. rătacima şi stricarea tuturor facultăţilor sale. Simeon Noul Tcolog.

IX. Pilde 5. 8. Grigorie de Nyssa. Tratat despre feciorie. 4. Ceie 225 de capete teologtce si practice. cufundându-se cu totul şi tot mai adiinc în suferinţă. 32-33. 3. Cflci nebufiia a născut neascultarea. 57. XII. 30.6. Cateheze-.. Atanasie cel Mm'e.. 85. Isaac Sirul. 59. întni toatâ buctiria.. Simeon Notd 'I'eolog. ca pe o stare de nebunie. 12. Tăladre h rugâciunea TatSl'nostm.nebunia (di/Oia) oauicnilor" care-L resping pe Dumnezeu l ('uvimt de indeitm câfre rfini. I &-mi arătat duşmani . 44.100 de capete. I. înfrâiiare $1 petrecerea cea după mime.4' Sfinţii Părinţi privesc păcatul ca pe o faptS nebunească. 19).. iată-i micşoraţi din înlregi cum erau. SI". 61. 880A.din pricina unei boli a sufletului sail din pricina unor lulburari (fitcoxaon. „S-au rutăcil în gândurîle tor şi inima lor cea Amblgua. Cotitra ereziihr. 9. 81. „poartâ un râzboi nemilos cu ea însăşi"4*. IV. o. (AOipla. II. Clemen I Alcxandrinul vorbcştc despre . Ceipe-te despre dfagoste. 52.*'1 Prin pâcal...4* ajungând păna la a-şi amputa fiinţa.4'' lucrând împolriva a tot ce-i este în chip fundamental foiosilor. loan Caxpatiul. ' Ct'. loan Gură de Aur. 39 . în care vorn vedea cum aceşti termeni (iiavla. 5. 83 şî 84. In Cf.lipsa de judccală (An6voia)" şi despre . Gtigoiiede Nvssa. Omiiii Ui Malri. Sf. Sf. natura nmana. VIII " Cf. 6. 6.. tar neascultarea. AXoyla etc. spun Sfintii Părinţi. Şi dupil rană\ aceeaşi nebnnic . Talasie Lîbtiinul.. Sf. II.. II. Marele ciivâm cnlehetic. iar starea pă-câtoasă în care trăieşte omenirea cazută. este cu adevărat nebunie. XV.. V. Origen nu sc sflcşte să spuna: „Noi siintcm popor nehun şi lîpsil de minte" (OinHii Ui cartea Cilnfarea cânfătifar. Cuvd'tf brificirh/i elimlor. A se veden.Cauzfi ceil dintâi a bolilor date. întru toată odihna. 23. J' /iiviift'i/iiii de sii/Jet fotositoare. II. care spune despre cei care ră-mân departe de Dumnezeu. 90. 6. Irineu. III. " Arfltând motivele pentni care S-a întruput Hristos.) sunt adesea nplicaţi atitudinilor idolaire ale oamenilor care s-au dcpâiiat de Duniaezeu. IX. 4. I). Alte rcfcrinţe vor fi date în capitohd lumător. acesta nu ştie să se bucure". Sf. dfoia. 2. 2).) Şi pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidil omul întru toată desfatarea. Ceht . 23. PG 90. Tol astfel vorbestc despre „neamul omenesc atins de ncbunin păcatului" fucpcvoQ şi niai ales despre cei care. 1-3) şi mai ales Sfântului Pavel.0po-CTOVII. Capete de mâttgâieto. 13-18. 48-53 Nichira Stidtatul.. nefiintâ* şi moarte. Varsanufie spune cfl: „nebunia este 1111 izvor il tuturor relelor. 111.. Parafmz/i in fSQ efc eapete la. 10. ceea ce înseamnă pentru om curate simicidere.) ale miniii" {('imlrei lui Ce/siis. Despre duwof. de ascmenea.50 Ei urmează astfel Sfintei Scripturi (cf. I. ('uvânf despr* frezvie si vir-tute. spune acelaşi Sfân» Părinte. 80. înde-pârtandu-se de plinătatea vieţii şi de fericirea cea desăvârşită cu care fusese înzestrat la început.i nâsciil nepâsarca. Awa Dorotei spune: „De unde am venit la toate necazurile acestea? De ce am căzut în loată starea aceasta vrednica de plans? Nu din pricina nebuniei noastre (Anovoia) ? (. Sf. ranu. Isihic Sinaitul. VI. 58.*6 lar faptul ca omul îşi vatămă alât de grav firea. şi iistfel pedepsiţj".. Dumnezeu. întru toată slava ? Nu era în rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta ! Şi a făcut (.) Dc aceea. la venire» luî Hristos în tnip. 3. iar nepâsarea a produs putrezicîu-nea" {ScrUoarea 62). Cuvânt înainte. Macarie Egipte<uml% 50. în acest sens. I. zice: „Acesta e nebun. Eccl. 26. 1. I. Cu vime despre nevoinjd.. Sf. Sf.

789. 1. 2. referindu-se la păcatul slrâmoşesc şi la urmările sale. 2. IV. '' Ihspre feciarie. este o boală foarte gravă. smintit. Cuvdnl mipolriva e. smintit. Sf." Sfânlul Chiril al AJexandriei se exprima' în acelaşi fel. Grigoiie dc Nyss». Stfnmil Grigorie de Nyssa. spune SfSntul loan Gură de Aur.00 />. 1(1 Omilii Ui Eptstoia <<iire Roniani. absurd. u Ibidem. 4. folosind contra firii puterile sufletului său. Sf. încât „nimeni n-ar putea înHiţişa cum se OUVine prostia şi nesocolinţa lui". omul este cHorcoc. II. „De ce nenoro-ciri nu va avea partc în război un asemenea oştean ? Tot astfel. IV. * Ibidem.si O. cu totul nebunesc: „Când lipseşte Dumnezeu. v: Drspre viaţa Ui tlrixtos." acţionând în chip dezordonat. râtâcind şi mişcundu-se înlr-o direcţie cu toiul conlrară adevăratei ior meniri. scrie şi Sfânlul Nicolae Cabasila: „De când Adam s-a încrezut în duhul cel tflu şi şi-a întors faţa de la bunul său Stâpan." „în Adam.Premise anirofw/wgice nesocolită s-a întunecat. ajungând să funcţioneze contra firii. folo-sesc încă şi mai adesea Icrmeni medicali. au fost. de alunci niiniea i s-a îiitunecat. care afectează întreaga fiinţă a omului. I. 5 Cf.Iinilm. " i 'omauariu /<< Epistola cătr* Romani. totul se răstoarna cu susul în jos". . conchide eJ. cu pieptul învelit în jambiere şi ţi-nănd in niâna stăngă armele care trebuie purtate în drcapta".XV\\\. care i-au fost date pentru a se indrepta spre Dumneztru şi a se uni cu El. M Ibidem. după ce aminteşle că „odinioară omul se afla în slare de sănătate". PG 74. IV. întratâl de ciudat şi de strain . fîrea omcnească a primil boala stricăciunii". Sfinţii Părinţi.(0pă\nr\o<jav)" (Rom. Zicând că sunl înţelepţi. lipsit de raţiu-ne. ca boala cea spre moarte1'.51 în acelaşi sens.am putea traduce accst cuvânt chiar prin „alienat" -. Atanitfie al Alcxandrici. v' el estc asemenea unui „oştean care s-ar duce la război îmbracat anapoda: cu casca pusă de-a-ndoaseleu. '" Ibidem. 38.56 lar Sfântul Grigorie de Nyssa spune limpede că. acesta. cu picioarele vârâte în plaloşâ. au ajuns nebuni (feu..''* adicii dt' o altă natură.*'' adică iielulocul lui. 40 . „Firea a căzut în boala pâcalului prin neasculumsa unuia". sufletul şi-a pierdut sănătatea şi tihna pe care le avusese. vorbeşte despre clipa căderii. „V8 pStimi în rimpul vîeţîi sale şi eel care arc cugetul lipsit de rânduialfi şi se foloseşte greşit de puterile sulletului". abatute de la scopul lor firesc. lipsîndu-l de sănâlatea pe care o avea la început.â. Din acel moment şi trupul s-a împerecheat cu sufletul şi a avut aceeaşi soartă ca si el: s-a strica! şi el deodală cu saflotul". fără noimă. 3. Dfsfirr Kit/ţticiunea donuwim. arătand că tie iilunci „s*a născu! în firea omenească păcatul.Rtifţiu■■iunea durimeascd. prin păcat. spun ei.S4 Acum vedem că aceaslă îmbolnavire şi aceasta degenerescenţă vin din f'aptul că roate puterile omului.»/'". acoperin-du-şi faţa.XX6KO--oq.21-22).

Despre sfanta lutiiină. Evagrie. : Rmpunsuri căire Talasie. De aceca Sfântul Maxim precizeaza: „neştiinţa şi nebunia (o:$pofci/ri) vin din reaua întrebuinţare a puterii rationale". 8. „sănătatea sufletului este nepi'itimirea şi cunoşiinţa"/ în-tr-adevîîr. Isihie Sinaitul. 15./.Wr. l'G 90. în mod fundamental. 15. IV. 26. Mnxiin MSrtiirisitorul..■sprr tiragoste. Nichita Siiiha(ul.lrtându-se de Dumnezeii însa. „Cum At fi sănîitos un suflet rational a cărui putcrc tie cunoaş-tere ar fi bolnavă T\ se întreabă Sfântul Grigoric Palama. Sf. Cnpele gnostice. Isaac Siml. de iisemenca.v/' decăderea ctmoaşterii şi a organelor sale Sfinlii Parinţi au constatat ca. < 'imini minimal xi tie . Reispunsuri cât/v 1'ahsii: 59.7 Dep. Sf.1 în necofloasterea lui Pumne-zeu. 1 Iiicm ncctivcnil". Capeta gnostic?. Prolog. Ctfvinte despre rwvoinţâ.. „s-a îmbolnilvit de necu-nostinţa cauzei sale"/ „Ceea ce sunt sSnătatea şi boala pentru trupul care vie-ţuieşte (. 3. VI. 17.1 Aceasta" boală. al Ueilcia dintre celc din iirrmt. 17. II. 41 . ' Capete th'Sf/rtf dragoste. II. Adam. lo. 8. II. Ctivintt dexpr? nevohifă.fiTBTB bolnavi de necunoşiinţ.. la omul Gfisufc cunoastcrea şi organele ei sum bofnave. const.spie „cugelarca bolnavu": Sf.spic cei ce sc linişiesc CII evluvie. ' Talusie. 84. eii se îmbolmî-vcştc. La fel. III. Capeie desprv tre&ie. Cuviînl de. de. pentru că nu mai lucreazA conform scopului ei firesc.xuflrt folositor. ihiik'nu 52: . înfriinare ft pţttrecerea cea dupâ mmte. Cf. ea esie „sanâtoasâ".1' 1 I. 3.m Daniiischin. * Capete ties/we dmgoste.) suiil cunoştinţa si neştiinţa pentru cuget'V spune tot el. Cf. Vorbcsc. 46 ('npeteffWsHoe.3 Palologia omului cazut I. dimpotriWt. IU. Jirc şi ciinoşlinfii. Evagrie considers „necunoaşteren" lui Dumnezeii ca „boalfl a suflelului"4. Patologiu cunoaşterii a) Pervertirea . Capete dcspre dmgoste. dlMli. spune Stantul Maxim Mărturisitorul. Cf. Isaac Siml. ( W/. II. mintea omului este din fire făcută sâ" cauto lucruriie dumnezeieşti şi sâ tindă spre eunoaşterea lui Dumnezeui'' atunci când lucreazâ potrivit firii sale. 127 Evagrie. 44. " Cf. CeltS00 dt ct'petr ilespre Jtiptuire. in timpce.i. Tiiiuli' fj. ci contra firii sale. 30. 2. Sf.

I. Adam. lar dacă prin cele ce se văd. altfel spus. urma să vadă făpturile cu ochii lui Dumnezeu. el le percepea în relaţie cu Creatonil lor. lezechiel. Căci. iar nu ca om. acela. în acela se află acesta. Prolog. înţelegfmdu-se din făpturi" (Rom. Dumnezeu „mi-a dat cunoştinţa cea adevarata despre cele ce sunt. Alanasie cel Marc. Uanc Sirul. iar în ele fl vedea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale necreate. aşa cum sub-liniază Sfâmul Maxim Măilurisitorul: „întreg cosmosul inteligibil se aratâ în întreg cosmosul sensibil tn chip tainic prin formele simbolice. prin înţelesuri (lagoi). le cunoştea ca avându-şi în Acesla obarşia şi ţelul. înainte de cadere. ca să" ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. prin figuri. feluritele neamuri ale plantelor şi însu' Sf. de cat re cei dedaţi contemplaţiei duhovniceşti..10 Totuşi. Cuviiitr itespre >ievainlâ. la randul sâu: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la întemeierea lumii. iar în acesta. . 15 Răspmsuri <>:"<■ Talasie. se privesc cele ce nu se văd. 11 Cf. datorită pre-facerii minlii şi simţirii prin înduinnezeire'V* Omul ar fi putut atunci să spu-nă. s-a indepărtat de Dumnezeu şi de realilăţile spirituale. Dumnezeu i-a dal omului ininlea mi numai pentni ca prin ea să hmJa spre cunoaşterea Lui. 257D-2G0A. lar lucrarea lor cste una. ' C ! SI" Maxim Martinisiforul. simplificat în sensurile {hgoi) minţii. Cuvnni bnpOtriva rlinilor. Sf.12 Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că. coniemplaţia simbolîcă a celor inteligibile prin cele vazute este ştiinţâ şj înţelegere duhov-nicească a celor vazute prin cele nevăzute.* prin păcat el s-a pervertit. întorcându-se spre realităţile sensibile. îiiţelegand că de la El îşi au ele fiinţa şi msuşirile. El con-templa in chip f'iresc ceea ce Sfinţii Părinţi numesc „raţiunile" spirituale (Xâyoi) ale fapturilor sau. PG 90. inceputul şi sfarşitul şi mijlocul vremurilor (. 59. adică . Rtteptmsuri catre TdfOsie. cup. şi întreg cel sensîbil exisia în eel inteligibil. despre cele două lumi (1. vorbind. le vedea în întregime în Dumnezeu. Adam le cunoştea pe acestea. lar dumnezeiescul Apostol zice. II. pe ce)e sensibile şi pe cele inteligibile.hfystogogia. cunoaşterea lui fiind însă de ordin spiritual.Prr/ruy? tuilrofwlvgice in timp ce sufletul omenesc „a fost făcut ca să-L vadă pe Dumnezeu şi sâ fie luminat de El".) pute-rea duhurilor şi gândurile oamenilor." Deci. sporind şi crescănd duhovniceşte. celor ce pot să vadă. ci şi pentru ca să poata cnnoaşte toate faptu-rile. De fapt. 20).. a-şi îndrepta privirea spre realităţile sensibile nu constituie un pfi-cat penini om. cred... singurele de care tine seama. având dupa liar in chip înţelept aceeaşi cunoştinţfi a lucrurilor ca Dumnezeu. 42 . într-un sfârşrt. cum s-a scris. 16). cu mult mai varios vor fi înţelese prin cele ce nu se văd cele ce se viid.. 84. VII. cum zicc mi-nunalul văzător at lucrurilor mari.) firea dobitoacelor (.să primească cunoştinţa (fapturilor) ca dumnezeu. ca „o roatâ în roata". Căci cele ce-şi sum unele altora indicaloare trebuie să vădească reciproc prezenţa adevărată şi clară a celor-lalte şi relaţia neştirbităcu acelea". împrcună cu înţeleptul Solomon.

XVII. prin ignorarea lui Dumnezeu încetând să mai existe cunoaşterea cea după Dumnezeu. La acest nivel. 7. cei care s-au deschis prin pacat. se spune în continuare. Adam si Eva au văzut atunci că erau goi. Sfântul Simeon Noul Tcolog vorbeşte despre schimbiirea şi decatlerea suferile de cunoaşterea primordială a omului: „în locul cunoaşterii dumnezeieşti şi spirituale. spune Sfiin-tul Maxim. cum spune Origen. şi în locul lor se deschid ochii trupeşli. Sf. 9). neîncercata de el pânâ aiunci. Disnimiri eiice. din pricina stării sale copiklreşti. ea oferă cunoştinţa biiielui.14 Pomul cunoştinţei binelui şi răului. r '• h><: cit. in a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea lor intcligibi' la d. lucrătoarea tuturor. ofcră cunoştinţa răului. Alanasie eel Mare. „există doua feluri de ochi: unii. Toate ccle ascunse şi ccle aratate le-am cunoscui. 43 . Dai Adam s-agrăbil si. dar deschiziind larg simţirea. fntr-adevăr. CtXtehng. ibidem. Cuvânt tmpotriva efinifor. Căci celor ce se împărtă-şesc de ea trupeşte Ii se face dascal în ale patimilor. ci cfl s-au facul goi de vederea telor dumnezeieşti şi şi-au mutat cugefarea spre cele conrrare". a începul să vadâ cu ochti cei rrupeşti"-20 Să remarcâm că nu deschiderea ochilor trupeşti a produs închiderea ochi-lor spirituali. 14-15. iar luatâ mtpeşte.1 „Ii s-au deschis ochii la amâudoi" (Fac. stă In necunoaşterea Cauzei celei bune a lucrurilor. Omilii hi cartea Numerii. (omul) a primit cunoaşterea tmpeasc<l. aceea de a ajunge inain-te de vreme Ifl această a doua forma de cunoaştere. 7).1'' La fcl. XIII. " Origen. 3). despre care vorbeşte cartea Facer ii (2. fiindcă Inţelepciunea. ochii spirituali ai lui Adam se închid. Orbindu-i ochii sufletului şi cSzând din viaţa cea nepieritoare. în simpla lor aparenţa sensibilă.Kfnil. ceilalţi. şi iiiimai după aceea s-ar fi pUtUl bucura. Dumnezeu voia să-l fereasca" pe om de primejdia care-l păndea. sub nmeninţarea cu moar-tea. 54-56. '• Ibidem. III '. de care. făefmdu-i s. ci invers.1'' Oprindu-I să mîinânce din rodul acestui pom. Bpune Sfântul Maxim. Dumnezeu l-a oprit pe Adam să se atinga (3. VIII. păcatul şi râul consiau în a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a privi făpiurile independent de El. creaţia vâzUtâ. „Contemplate duhovniceşte. l-a 14 Cf. XV. pentru Adam şi penlru cei care s-au făcut urmatori ai lui. aclică despre acest fel trupesc de a vedea realitatea. vorbeşte Sfânta Scriptură cănd zice c. reprezintă.I'titatagia onmhii conn strife râdâcinilor. Cf.1 uite de cele diimnezeieşti". 17-21)..iiorală energiilor dumnezeieşti care se reveleazfl prin ele. înainte de cadere"/* Despre aceşti ocht trupeşf i. fără nici un neajuns. de creaţia văzu-tâ. " Cuvâru tmpotriva atmilor. ci în chip ini-pesc. 3. . mi-a dal invatarunT (înţ. trebuia ca mai întâi %H sporească în cunoaşterea Creatorului său. n-a fost în stare sft-şi asume în mod spiritual accastâ formă de cunoaştere. Ci Idem. Accasta orbind mintea omenească. de care se slujeau Adam şi Eva ca să va-dă. căzând în păcat. Prin păcar. iar Sfântul Atanasie comenteazâ astfel: „S-au cunoscul pe ei goi nu atfll de haine. Sol. acesteia îi ia locul cunoaşterea dupâ (rup.

13." „palimile cele mai adânci şi mai lăuntrice". Omilii tUmovmcesii (Col. in starea lor originară. realuflţile spirituale sau inleligibile. cum spune Mar-cu AscetuL „pricina tuturor relelor'V7 alfituri de uitarea lui Dumnezeu şi irandavie. XXIV. o data ce s-a abătut de la mişcarea care o duce in chip firesc către Dumnezeu". ci şi de toale poftele pati-maşe care se ivesc in suflel ca urmare a neştiinţei. Nichiiu Stithatul. I I I 2 A . -1 < uieheze. Despre stifles." UK clt. 13. XV. 13.-''' atunci ea se întoarce spre realit<tţile sensibile . i'. Omitti dubovnicesti (Col.mai precis spre făpturi. 10. nu înceteazâ de.spune Sfantul Simeon Noul Teolog -." Accasta s-ar putea explica prin faptul că rnintea. !*Ambigua. care este. IV.irisuiUi vat re Nieolne Monahul.3" Aceste trei atitudini negative.26 Mintea nu s-a lăsal condusă numai de simtire. înce-tând de a-L mai cunoaşle pe Dumnezeu şi. se mişca spre patimi si simţuri si spre celc supuse simţurilor. ciici.2'' sunt socotite de St'autul Marcu Ascetul (iar apoi de Sfântul loan Damaschinso) „cei trei uriaşi puternici ai diavolului". ' Cf. '-* Cf Sf. 55. I I . facultăţile cognitive ale omului erau luminate de Sfântul Duh şi astfel cunoşteau lapturile potrivit naturii lor f'ireşti şi potrivit naturii acelora. I. care nu pot fi desparţîte una de alia şi care se sprijină reciproc. la fel: „în locul cunoştînţei dumnezeieşti şi duhovniceşti a primit cu-noştinţa trupească". a se misca. ctigetul omului a tost cu totul robil de această lume. XV. le-a refuzat ori le-a uilai pe celelalte. 5. Devenit călcător de poruncfi şi uitând de Dumnezeu . după cum arată Sr'âmul Maxim. 10. departându-se de Dumnezeu. Cateh+ze. 'Ibidem. polrivit nalurii sale.Premise tmtropologice înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi l-a umplul de cunoş-tinţa pătimaşa" a lucrurilor ce cad sub simţuri". '" Cuvdnt mimmtit şi de suflet Jofosi/or. care de acum rămân pentru ea singurele pe care le poate percepe. omul şi-a amestecal toată puterea înţelegatoare cu simţirea. Cuvmii tmpottivQ eltnUor. „Toată mintea omeneaseft. II). XXV. "Ibidem. 22-24."1 Sfântul Simeon Noul Teolog spune. 111). 4. neavând unde sft se mişte in alia pane. 42. 22-24. :"Cf ibidem. vieţuiesc şi prind puterc in sufletele oamenilor. Aiunasie ecl Mii»e. 10. 3. * Eptstold cut re Nieolne Momibul. P G 9 I . Mticaric Egipleunul. rîităcind şi abătfmduse de la mişcarea cea după fire. in general.12 prin care toate celelalie patimi lucrează. 44 :| . de vreme ce le-a negat. totuşi linde să cunoască ceva. ele s-au prcdat sirnţu-rilor. " IbuJtm. 48.24 în timp ce." De atunci. " Cf. Sf. privite numai în aparenţa lor sensibilă -. primind prin ele toate cunoştinţele.

12. ■*■' Cf Sf.57.Ptltologia oniii/ui cdzut Cunoasterea omeneasol în starea păcătoasă. 5.. 111. piin pflcat. II. Omilii In loan. Omilii hi loan. 26. Scam. ' Cf. C'npeie despretre&ie ftVt/tutt. " Ciivinif ilespre rwvoinfti. Efcs. Isaac Sirul. I. Mtitele vuvâui catehetic. Nicolae Cubasiln. „Omul. IV. 5. 10. Epislolii călre Nicolar Monnliul. Omitte la fisalmul 142. 2.4' în ceea ce-l priveşte. ("itvintr drxprr novainlii.). 41. J0. Omilii ta Bfit30d. 3. Omilii h Kfcseni. 83. Scrisofi. am căziit cu roţii în mAndrie şi nu siintem în stare sâ judecăm drepr dcspre făpturi". Despn. 8.40 Ea devine incapabilă de dreapta judecală41 şi de adevărata cunoaştere.KHl de < ap&te. Sf. 68-70. JO. 2. Jl Cf. XIII. 2. 45 . 4. 12. III. 26. loan Casian. încăt o fac incapabilă de cunoaşterea spirituală: . 35. I. 13. Maxim Măitiuisitortil. Rthputmiri cătrr Tti/ayie. omul dobfindeşte o cunoaştere mai apropiaiă de cea a animalelor. 3.sc. Omi/ii In Golmnte. 57. robita de simţirc. 19.. de asemenea. loan Guril dc Aur.Sf. Sf Isaat Sirul. loan Damaschin. 79. Sf. 46. este cu totul predată patimi-lor. Miircu Ascclul. a Jipsci dc grijă şi a uiîării lui Dumnezeu şi. Grigorie de Nyssn. 3. In J. I Tcs. omul nu poate . 5. aşa cum simţui (rupesc este lipsit de vedere când e valămai din nişte pricini oarecare". Maxim MaiturjjutoruJ. Mi 4. Marcu Asceeul. o. Evagrie. cugetarea de-vine greoaie şi îngroşată. V. .42 Sfântul loan Gură de Aur spune că: „După cum cei care sunr în întuneric nu pot cunoaşce natura lucnirilor. VII. '7 Ibidem. Capo* desprt dragaste. Calist şf Ignalic Xanthopol.Sffmml Autonie cel Mure.ţinut în lanţiil cunoştinţei lumeşti". Maxim Mărturisitorul. Rom. Cf. Fapte 26.Cu\'inlr dvsprtf nevmnţd. Ctipete despre dmgoste. I. Sf. tot aşa cei care vieţu-iesc în pâcat nu văd limpede lucrurile. XI. 46. Sf. Atminsie eel Mare. poaCf. Sf. Dcsprr JMoiie. 41 Cuv/iUf despre nevoinfd. Isihie Sinuiiul. Omilii la hum. spune Sr'ântul Isaac SiruL4'' Astfel. 20. Oogiimina. 16 Cf."' Mai itiull. greşind impotriva rafiunii (Logos). şi alearga* dupâ umbre deşarte. I. IV. Dumnezeul meu. 21: 2. Sf. Sf. C/tvâiit t/fspw n/grfciuritr. 26.tpa din cursele ratâcirii". Sf. Avva Porotei. losui Gură de Aur. 40 Cf.i-ia(a m Hritfos. 8. H Sf. 6. Cin'iniedcipr? iwtrinţâ. <>/<. Prolog.45 Fiind . din supunerea faţă de celelaite patimi. loan Gurfi dc Aur. 4. soco-lind câ sunt adevarate''. 0 Oinilie ta I'salnmt 142. XIII. 3. 5. 3. 4. 13. Epislolâ cătrtr Nicofa<> MonahuL 10. nu lucreaza în ea cunoştinţd (duhovnicească). Origen. 56. 4. '' lmne." devine oarbă. V. Sf. omul se aflîî în întuneric: Is. mintea omului se întune-că.14 Parimile „arrag cugetarea spre eld'V33 Din pricina neştiinţei. 34-36. Isaac Sirul. Isaac Sirul.™ arunca sufletul în beznă şi-l face pe om să se mişte într-o lume a întunericului.*14 De aceea.. 12. loan Scărarul. 18. 9. V. Sf. 18. Cotworhiri duhovniveşli. lîpîsio//'. II. I. IV. 50. Cuvânt tmpotriva e/itiilor. Cttvintv de. 8. 19. decâlde a unui adevărat om. Gîîsini ade-sea iri Sfanln Sciipiunl arlniiaţui câ. 69. I. I Pt.. SfanluJ Isaac subliniază faptul că parimile vatămă într-atât sifnătatea fireasca a mintji. iar „gândurile lui sunt neputincioase (bolnave)". 19. nu pot să spun (.Dacă mintea nu e sănatoasa în fire. VII.spiv nvvoinftl.. 65. 4. XI. Qmtfit In I Corinleni. 16: Lc I. Sfântul Simeon Noul Teolog exclamă: „Ce sum lucmrile văzule. care nu ajuns să fie pricina şi scopul ei. IX.37 rălăceste. 2. Sf. Sf. 5. 9. 11: Col. S. XV. 12. 85. 11.

. iar din pricina relei lui purtari a fost biruit de parlea neraţională a sufletuluiV* înceiând de a-L mai vedea pe Dumnezeu în creaturi şi pe creaturi în Dumnezeu. Exercitarea ei în activitatea raţională devenită autonomă este o etapă intermediara/0 care însă este şi ea tot o formă de tostrămare . I. aceasta. or. spune despre omul câzut că: „este mişcat împoiriva firii şi în chip neraţional (o\) A.47 Iar Sfântul Nichila Stithatul. s-a asemănat prin aceasta do-biioacelor. 10. care. la fel. fie in latura raţiunii care emite reflect» autonome cu caracter abstract. scrie Clement Alexandrinul. mintea era iinitâ cu inima. XUI. Fie c.. Iar aflâiulu-se în giinduri.102. Sf. w Cf St Maxim Murturisitoml.4" Iar atunci când încearcă să-şi unîfice această cunoaştere. Ilie Ecdicul. 5.Premise antrupoUigice te fi socotil pe bună drcptate fără raţiune (logos) si deci se aseamăna cu dobitoacele". desem-neaza „omul lâuntric". il Cf.9. definite de ea însăşi. 7. divizată. Niimirile dunmrxeiesli. înstrăinarea minţii în simţire este treapia cea mai de jos pe care ajungc spiritul uman căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu şi din contemplarea natu-rala. iar nemişcăndu-se potrivit cu firea. "H. 46 41 . având despre ele o cunoaştere parcehuă. ea îl desparte pe om mi numai de Dumnezeu. căzut din demnita-tea sa (.2.Mintea se află uneori in (ma inţelesurilor. crede că lucraiea minţii estc exclusiv raţio-nalâ. 3 . Despiv. alteori In cea u gândiuilor şi alleoii in ecu n simţirii": . ui limbajul scripturistic şi pnirislic. Predai laţiunii. ajungând să considere cunoaşterea raţională drept singnnil mod autcn-nc de cunoaştere sau chiar singurul posibil. sau pe intuiţii sensibilc. de vreme ce sunt legate de perccpţia eronata a omului cazut. Nicodim Aghioritul. Prolog. se spnjinâ iiiimai pe principii iirbitrare.i in inţelesuri. căci cugctareu lui este moartă.i minţii omului/1 Omul căzut. înrobil simţurilor. PG 90. K Oespre mflel.i activează sub imperiul senzaţiei. ci şi de sine. Capelc despre nmostinţă. 110-111: . 101. 1.Neaflundu-« mintea in înţelesuii. Este ceea ce Părinlii numesc desparţirea mint» de inim. "' Cf. 1V.07iKa>ţ).*. lipsite de ori-ce obiectivitale. în „robia cugelelor". cum spun Sfinţii Părinţi. Enchiridion. se iiflă cu sigursinta in gâmluri. nemaiputând obţine cunoştinţeîn mod spiritual. Atunci cand activitalea sa este de naturâ contemplativâ. compozită. centnil ontologic al omului şi izvorul tuturor putenlor siile. IbUIenu 4. Râspurmtri călţ* Talaue. nu se :ifl. : Cf. potrivit naturii sale. eel mai adesea. esle cu toale". mintea se află întoarsă spre cele din alară. mintea are o mişcare circulară. nu o poate face decât apelând la artificii produse de raţiune. I." ea râmâne înlăuntrul inimii si nu se Pffdagogul.Y In starea ei firească.). care merge de la formele de gândire cele mai empirice şi cele mai puţin organizate până la constructive ingenios elaborate ale cugetării celci mai abstracte. St Grigorie Palama. omul cade.. Triad*. 253C.. Astfel. trăieşte contrar raţiunii. Dnr aflfindu-sc în simtire. Dionisic AreopagHul. omul a pierdui întelegerea obârşiei şi a ţclului lor comune şi nu le mai sesizează unitatea lor fundamental.

B Cf. 23." „se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugele la cele dumnezeieşti'V4 Părăsind lucrarea contemplative şi nemai-având o rnişcare circulară. Grigorie Palama. în sensul etimologic al cuvântuluj. Sf. * Sf. şi se răspândeşte în afară. (We . Urmând minţii. Vasile eel Mure. sunt mânate. Cuvinle de. > Vedem asttel cum necunoaşterea lui Dumnezeu a produs în om o mulritudine de efecle patologice. Cele a suit! de capete* 19. II).** rătăcind încolo şi încoace într-o continuă agitaiie/'" opusă stării de linişte (ricruxio. decât o iluzie zămisliră din ncputinţa lui de a percepe unitatea obiecliva ii făpturilor. 4. a Cf. tor. 6. 2?. U). 68. " Epistohl cthre Nicotae Mmmluit. 19. ci una în linie dreaptă". II. III). pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul. Omilii dnlu>vnic«$H (Col. w Sf. S£ Macarie Egipteanul.^ Sfântul Nichita Stithatul rezumă aslfel efectele ei: „Cumplit lucru esle neştiinţa si mai "Ibidem.iOO de cupete. Oimtii duhovnkeşti (Col. MacariC Egipteanul. în toate djrecţiile. " Cf. Sf. Sf. 12.lspandită şi împărţită de mulţi-mea gândurilor pe care ea însăşi le naste şi de senzaţiile pe care le primeşle. Pe drept cuvânt Sfântul . XXXI. Cf. Vasilc ccl Mans. " Cf. 2. Omilii dtdwvnicesti (Col.. duce la divizarea întregului suflet. Nicodim Aghioriml. 2. Cf. 47 . 1. 24. PG 91. mate celelalte facultăţi ale omului.s7 Astfel. Nichiia Stithatul. * A se vecfoa. Enchiridion. 4. XXIII. 697C. Macurie Egipteanul. Scrisoii. Cali&l şi lgnatie Xanlhopol. Omilii dutunmrtsti (Col. r. mintea se află înlr-o permanentă răspândire. după chipul multiplicităţii sensibile pe care e! însuşi a creat-o şi care nu e. felurite şi dezbinate. " Sf.''1 dezbinate''' şi împrăştiate'"1 şi risipite în toate laturilefl\ târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fîinţă a omului. devin confuze şi nesiatornice. de fapl. pe atăt de ncfaste pe cat de henefică îi era cunoaşterea Lui. 6.Maxim vorbeşte despre „rătâcirea sufletului printre formele văzute ale celor sensibile". 5."* căci sufletul devine cumva mul-liplu. 5. Separarea minţii de inimă. . Ibidem.) care ca_ racterizeaza activitatea ei con tempi at ivjS. 3. altădata concentrate şi unificate. îirtre ulţii. 25.Patohgia oinuUii căzw răspândeşte în afară. se revarsâ şi curg într-un flux neincetat. cit. 10. in mod contradictor»!. IV. adevărată schizofrenie spirituals. Macaiie Egipteanul. Ibidem"' Cf. într-o activitale discursivă în care se risipeşte şi se divizeazăSf\ scoţându-l pe om din sine însuşi şi în afara lui Dumnezeu.spre nevowfă. mintea iese din inimă. Isaac Sinil. 10. Ill. XXV. II). *' Cf. acum multe. Triade. Cele o siild tie rapeie. Sf. Calisi s't Ignatie Xanlhopol.:ţ Mysiagogia. Sf. . Sf. decj din central spiritual al omului. 2. Gândurile. De aceea Marcu Ascetul o numeşte „maica şi doica tiituroi* relelor". căci ea divide (axlC«î mintea ($pf\v) oinuloi. hfirţuite şi zăpftcite pe deasupra de mulţi-mea patimiior. VI. făcând din om o fiinta divizată la toate nivelurile.

adică s-a înstrăinat ca şi acela de Dumnezeu.Vasile eel Mare. 253B. a devenil faciitor şi lucrâtor al răului". intr-un anu-rne fel. Prolog. 3. însuşi lacându-se născocitor al lelelor. prin înşelarea diavolului. esle nn produs al voinţei diabolice si al celei omeneşti. Toate fâpturile au fost la origine cu totiil bune şi vieţuiau în întregime în bine. b) Răul ca ireatitafe. Ctaânl tmpotriva e!inilort 7. o născocire. la omul căziit. care s-a lăsat înşelat de Satana si a urmal calea lui. nici creaţia. Dionisie Areopagitul.Premise iml mpologtcr presus de loale cele cumplile. RâspurtsuH căff* Talasie. A se vedea. Cf* Sf. DogtrtOtica* IV.. înlristarea şi suspinur. ea dezbină puterea cugetatoare m multe şi desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. 4. dcvenind ran. n-ar fi fost cu adevarat liber. de arhanghel. Sf. 10. Grigorie de Nyssa. Adam. îar apoi a omului. şi care ar fi rămas numai In el şi în ceilalţi îngeri căzuţi dacă omul n-ar fi primil sa-l urmeze. Desire Nmmrilr dutnttczfliestL IV. Tâlcuire fa Cânttmta cântăHhr. PG 46. 4. precum neştiinţa în-groşată se face sufleiuliii covArsit de ea adânc pnlpăstios de iad. raul nu esle o creaţic a lui Dumnezeu. 21. . omul este eel care. este o invenţie. Căci ne face in întregime neraţionali şi nesiinţitori. nu se cerea Cel*30Qdecapet*t 19. a tost diiitru începul feril de tot râul. 20.48IB: Oespn dcsâvăişlt*.R'iul nu este de la Dumnezeu.. Perceperea detirantă a realităţii. 2. loan Darnaschin.. loan Diimaschin. de sisemenea: Omilii la Ecrhtsiivst. ci a diavolului şi a omului care conlucreazâ cu acela. cum am văzut. 28IB IJ Detpm fi'riorie. Dionisie Aieopagilul. IV. Râul exista într-adevâr în Rai. ' Ihidem* 1 Cf Sf. : Amistil formula esle aplicatâ şi diavolului de Sf. diavolul însuşi a fosl creut bun de către Dumnezeu şi prin voia sa a cSzul din starea sa dintâi. durerea. n Cf Sf. PG 44. dar acest rău nu-l atingea nici pe om. Vasile eel Mare. Numai ca simplă posibilitate răul constituia o condiţie a libertăţii omului. scrie Sfunlul Grigone de Nyssa. Dintru început răul exista ca posibilitate pentru libertatea omului. Maxim Mailurisitorul. 796D. n Cf. acest lucru era indispensabil pemru ca libertatea omului să fie desăvărşită. diavolul.). Omilii la Hexaettmw* I I . Naşterea unei cunaasteri fantasmatice.71 Astfel. 30. Dogmafica. * Sf. Tâtcuire la Cwitawa Cfmtarifar* II.. Tot ce adunâ ea este lipsit de raţiune.'* mai întâi.7* ne-aflându-se vreun rău creal de Dumnezeu (. Despre Ntmtititv dtOWt&eitfti* IV. Sf. Omul esle nuinii „n&cocitor al rclclor" in IV. spun Sfinţii Pârinţi. PG 44.''1 Raul. fund un întuneric de sn-l pipăi cu mAna (cf. în care e adunată toatil osânda. 23. Omiln la Ihwat'itwron* II.Rfiututea care stăpâneşte pe oa-meni. Ea face suflctele in care intră întunecate. omul de bunăvoie a adus-o asupra sa. 48 . o înşelătorie: „născocirea voinţei libere a diavolului". Dacâ omul n-ar fi putut face răul." . PG 90. Atamisie eel Mare. VIII. II. nici nu este in Dumnezeu.74 care ar fi putut sâ nu existe deloc daca diavolul nu s-ar fi întors împotriva lui Dumnezeu. leş. XII. 5. 2\). în persoana Şarpelui. nici n-a fost de la început"/*1 Dumnezeu n-a creal răul.

5. 14). Prolog. uitare de Dumnezeu care esle Fiinţa prin excelenţă. DtSpre feciorie. 19-35. el ajunge sa cunoasca* neantul. nu a mai vâzut prin puterea din el pe Dumnezeu-Cuvâniul.76 Aceasta nu înseamnă că el nu există într-un anume fel. respingând gândul binelui. Cf. Kl „pretutindenea este şi toate le plineşte". spune Psalmistul (Ps. 1). * Cuvâni irnpntrivii f/inihr. Sf. omul ajunge să de-lireze. . necorespun-zfmd firii sale auientice. " i'raiot aUprt) înlruparefi Ciivânluliii. cineva. Despnr Nnmiiile dumnezeieşti. Privind creaţia ca lipsita de Dumnezeu. II. R&ptwsuH retire Tahsie. Dimpotrivâ. 20). TrtUiu desprt întntptuva dminluliii. 4-5: „Râul nu arc o exislenţa vie însufleţiitV'. temci al fiinţei sale. aşa cum vom arâta în conlinuare. Ataitiisie cel Mure. Nu numai că răul esie o născocire. respingere. s-au golil şi de existenţă". spune îh coniinuare Sfilnt. I. omul. Cuvânl tmpolriva elxnihr. o fantasml „Oamenii. Cunoscându-se pe sine şi făpturilc în afara lui Dumnezeu. 253AB. 7. născoceşte cele ce nu sunl şi le dă chip lor. având ochii sufletului închişi. Sf. „Golindu-se de găndul la Dumnezeu. închizând ochii.Strâmbân-du-se astfel şi uitând cît este dupâ chipul lui Dumnezeu ccl bun. îşi naluceşte întunericul fărS să fie întuneric şi umblă rităcind în întu-neric. 13. săvârşirea râului nu putea duce decât la căderea oinului din desăvârşirea sa iniţială. au început sa gândească şi să-şi nascocească cele ce nu sow". Vasile ccl Mure. Sf." ' Ne-maivăzând chipul lui Dumnezeu din el. mai mull. Maxim MOrlurisitonil. săvârşirea lui efectivă. în timp ce. negare.Patohgiti tmmliiî rdziii actualizarea acestei posibilitftţi. 3. nici „raţiunile" spirituale ale celor create.u1 Atanasie. 7: . 4.^ Sfinţii Părinţi spun că răul nu are subslanţă. scrie Sffmtul Atana-sie. căzând de multe ori şi rostogolindu-se în gropi şi socotind c3 nu e luCuvânl imfHiiriva el/ni/or. /mum.7* Dumnezeu singur fiind fiinţă cu adevăral şi în mod absoluţ... spune Sfântul Atanasie. Şi ajungând in afară de sine. adică veşnica Lui putere şi diimnezeire" (Rom. n Ibidem. Sf. 4. înţelegându-se din făpturi. chiar atunci când crede că şlie ceva. 7. PG 90. 3. un produs al imaginaţiei sale. Omul care (rîîieşle în afara Lui nu poate cunoaşte deciit neantul. ci.mi exista vreo substanţa B lâiilni". „Căci piecum atunci efmd apare soarele şi lot pămantul e luminai de lumina lui. au fost plăsmuite prin gândurile omeneşti". XH. poate fi privitfl ca ficţiune. Şi. 8.77 Lepădând eunoaşierea de Dumnezeu. El este nonexistenţă întrucât este necunoaştere. Grigorie cle Nyssa. după cum El însuşi i-a descoperit lui Moise: „Eu sum Cel ce sunî" (leş. XI. el este o fantasmagorie. in realitate. izvor a tol ce există şi adevărata existenţă a tuturor celor ce sunt. luand neantul pe care-1 scruiează* cu mintea lui întunecata drept realitate. Omilii ia llcMiemeron. făcflndu-şi vădită nebunia: „Zis-acel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu !". IV. ajunge să nu mai cunoască nirnic. deşi „cele nevazute ale Lui se văd de la facereu lumii. Dionisiy Areopagitul.. omul rămâne în faţa unei realităţi goliie de orice semnificaţie. „Cele rele. el există ca negaţic. omul ajunge la o cunoaştere care. după care a lost facut. & 7 s 4*> .. 2. el este pur şi simplu non-existenţă. * Cf.

în orice efort dedicate unei fiinţe luatâ în sine. valoarea şi realitatea de la Dumnezeu. 47. sau lira. Antonie eel Mure: . o iluzie produsă de o minte care aiureazâ. ci întuneric. toate fîinţele îşi au sensul. omul. Gâsim o compuralie asemănătoare In Grigoiie lie Nyssa. Grigorie de Nyssu. PG 90. : Cuvânl împotriva elinihr. Or. Această lume pe care omul o priveşte ca existând în afara lui Dumnezeu nu este decăt o fantasmd. Dar în locul lui Dumnezeu. Cf. ele ajungând s«1 uzurpe în mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu.Premise imlrofmlogice mină. Mânluitorul tuturor. în care se inişcă. la fel nu mi se par sănătoşi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu şi nu cred in Cuvăntul (Raţiunea) Lui. deşi i se pare că face ceva. sau corabia.CoLB. de asemenea. mintea stâ $i se umftgeşte în lume" Ktmilii diihovniccftl. XII. |e priveşte ca pe ceva absolut. căci părându-i-se că vede nu vede nîcidecum. 50 . acesl mod de cunoaşlere nu este decât pură imaginaţie. prin mijlocirea ei. de vreme ce tot ce există prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu există. Sf. o valoare şi un sens în sine. 2. RdspWUttrt către 'falmie. 7. căci el crede cfi universul existii prin sine. şi deci a caracterului lor relativ.. omul priveşte crealurile ca indepcndeii-te de Crealorul lor. Pentni că sufle-lul a fost făcul ca să vadă pe Dumnezeu şi să fîe luminat de El. vorbind de-spre oamenii care privesc cele create fără aşi înălţa mintea la Creatorul lor. Viafti tui Moise (U. închizându-şi ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu. prin care Tatăl orânduieşte şi susţine şi poartă de grijă de toate". alfa şi omega oricârei fiîpturi. B Cf. ci şi de fiecare data când omul acordă unei fiinţe o finalitate. în orice activitate. dacă n-ar fi lucrat un ineşter de corâbii. 257B. Avem de-a face cu idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-nizate. ei nu-L cunosc pe Dumnezeu si mi-I nduc laudu ca FacîUorului lor" {Scnsoarea V. adoraţia cuvenită Creatomlui. şi nu şlie câ nu face nimic. ci. pe Care-L neagă. pentru omul cflzut. Avem de-a face cu o atitudine " Ibidem.82 Pierzând înţelegerea legăturii fiinţelor cu Dumnezeu. Mnciiric Egipteanul spune ciî „cle la ciilcarea poruncii de câtre Adam. Căci dă un chip celor ce nu sum şi ceea ce s-a săvârşit nu răinâne cum S-a săvârşit. Depărtăndu-se de Dumnezeu. şi a o privi in afara aceslei legături ontologice înseamnă a n-o cunoaşte în mod real. Maxim Mârturisîtorul. Domnul nostru lisus Hristos. şi-a născocit cele rele. începutul şi sfârşitul. el a căutatcele stricacioase şi mtunericul". Orice fiinţă este prin natura ei legată de Dumnezeu. in loc ca acestea sa-i fie recunoscute ca venind de la Dumnezeu. aşa şi apare.*0 Acest fel de cunoaştere delirantă a omului păcâtos se manifests şi într-un all fel. spune: „Aceştia sunt tare nebuni şi orbi. Prolog. Cultul creaturilor înlocuieşte. eel ce găndeşte aşa e nebun şi dincolo de orice nebunie. Dejpre feciorit'. C?ici cum ar fi cunoscut clădireii. Sf. 11 Cf.XXtV. ci a o cunoaşte aşa cum nu este. Sf. deci. inevitabil. tot aşa şi sufletul oamenilor. dacâ n-ar fi clădit un arhitect şi dacă n-ar fi armonizat-o un muzician ? Precum. în care crenturile sunt explicit definite ca zei. I).*1 delir. Sf. Dc aceea Sfântul Atanasie eel Mare. iluzie. Găsiin idolatrie. 3). 203). iar nu lui Dumnezeu. precum s-a stricat.Din pricimi nebnnici lor.

13. adică. Cf. puţin mai sus. 47. Vu-fite sjiiifilor pusttuci dhi Sfito. adevarul oricărei fiinţe şi izvor a tot adevărul (In I. 6). au cinstit cele ce nu sunt. 2. 1. toţi Sfinţii Părinţi vâd în idolatrie o forma de nebunie spiritual. 8. X. 4. I). 4. ajutfindu-l să se înalţe spre Creatorul ei. fiinţa II ascunde pe Dumnezeu.!. I. Per. 4. 25) şi au îndumnczeit lucrurile în locul cauzei lor. I. redusă la neani de neştiinţa lui. din pricuia prostiei şi nebumei lor" (Despre diavol. au ajuns nebuni. 26. 21. Şi atunci omul îi atribuie unei creaturi. in locul Creatorului. Sf.! pentni Dumnezeu. 25). 17.. 21-23). şi-au inchipuil celc văzute că sunt zeî. înlăturând cunoştinţa Lui şi credinţa in El. Urmând învăţâturii Aposlolului. înlr-un amime fel se închide în sine. Clement Alexandrinul scric şi el: „Niniic mi mi se pare că a umplut mai mull ile nebunie (ucciAct) viuţa omenească precum îndclctnicirea cti atăta râvnă de cele material e" iC'uvi'mi de indeitm vâtre clem. 96. şi uitând de cunoştinţa de Dumnezeu. Rom. 14. s-au închin. Sfântul Pavel numeşte aceasta nebunie: „S-au rătticit în gândurile lor şi iniiTia lor cea nesocotită s-a întunecat. 32. Sfăntul Atana-siecel Mare scrie: „Oamenii ajunşi fărâde miiite (nebuni) au nesocotit harul dat lor şi prin aceasta au întors atât de mult spaiele lui Dumnezeu si au lulbu-ral atât de mult sufletul lor.8* Şi.PaiologUt omului ctîztit idolatră faţâ de o fiinţă dc fiecare dată când ea încetează de a mai fi transparent. I In 5. Cuvânt despre Pnnidenţd. mai bine zis de o lipsa de raţiune. u Cuvi'tiu tmpotriva eiinitor. 8. 580A.căci au făurit idoli în locul adevărului şi au cinstit mai mult cele ce nu sunt. 15..5. X. totuşi unii oameni fâră minte. care definesc adevărala ei naturft. în loc de a fi pentru om un fel de treaptă. 17. al Creatorului şi Slapânuhii Dumnezeu".. 11. "'' Ibiditn. 3. uamenii an „schimbat ade-vârul lui Dumnezeu în minciună" (Rom. de fiecare datâ când omul nu mai sestzează „raţiunile" ei spirituale şi encrgiile dumnezeieşti prezenie în ea. 4. Teodoret al Cirului. prin mijlocirea ei. 15. Astfel înţe-leasă.*4 Jar in altă parte spune: „învăţând oamenii sa născocească pe seama lor rauuitea. Adevărul însuşi. pătimind astfel un lucru nebunesc si plin de impielute". omul s-a lipsit de M Tratat despre tMni/xirea Cuvântnttd. ci şi ceru] şi pămantul şi toate cele din ele atârnând de El.8*1 Inchinandu-se creaturilor. In mod curent fonmele de idolatiie ale pilgfinismiilui au tost privite de Sfinţii Pâiinti ca forme de nebunie... II. 9. Efes.. I.it cenilui. Clement Alexandrinul.. slava pe care se cuvine s-o aducă. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi iil târâloarelor" (Rom. 1. au uitat de cunoştinţa de Dumnezeu şi şi-au plăsmuit zei în locul Lui .. şi în loc de Dumnezeu au zeificat cele ce nu sum. Istoiia cdiugârHor din EfiijH.PârSsindu-L pe Dumnezeu. 99. in locul lui Dumnezeu Cel ce este. 51 . Cmvbtf de mdemn cat re elem (Pmtrcpticul). VI. I. încât. spune încă: „Şi neexistând nimeni afară dc Sine (de Cuvânt). Cf. slujind faplurii in locul Facalorului".. Zicând că sunl înţelepţi. peniru câ slăveau zidirea în locul Ziditorului (cf.) Pierzându-şi mtntea. V. şi-au plăsmuit şi pe zeii care nu sunt (. lui Dumnezeu. când îucetează de a-L revela. loan Gtirâ dc Aur: . Necunoscandu-L pe Dumnezeu. în loc să-L descopere. 16. Astfel. fo-losindu-se dc o raţiune fermecată. pe lăngă allele: Crrrtslitnfiile apustolice. A se vedea. Via)» lui Simeon eel Bătran. 6). care nu este. ailfcl spus.

Triade. spunand despre omul pacătos cfi este „cu adevârat lipsil de minte (. "' Ambigtm. sănătoşi şi buni. II.)..! iluzie. Sf.! ' Cairr Staghirie A&cetul. Aceaslă confuzie este sporitii prin lucrarea Celui Rail. 44). i i c . el ia drept adevărat ceea ce este fals. \ 73. 2.. o consideră drept realitate de-plină. adică dincolo de lucruri aşa cum apar ele simţurilor. rămânând într-o permanent. necunoscând adevărata natură a lucrurilor". el adaugă: „Dacă spui că trebuie s. lumea lui este o lume cu susul în jos.. XLV. 4. 9-10. 4). II. 39.92 Şi voind să-i aducă pe ascultătorii săi pe calea cunoaşterii celei adevărafe.păcăroşii. Origen. iar ceea ce este cu adevărat real . crezand că vede. creată de el. ci cu cei mimiţi «mime trupească» (Col. neînţelegând ce sunl ele în esen-ţa lor inteligibila. i i i i . introduce cea mai desăvărşita confuzie în percepcrea realităţii. judccă lucrurile după aparenţa lor sensibilă. (sufletul). nu vad cu ochii înţelegători. w Cf. 5. este de fapi orb (Is 6. aparcnţa. pentru că socotesc îndoielnice cele ce sunt mai limpezi decât cele ce se vad'\ spune Sfântul loan Gură de Aur.-i<X\\\. omul căzut. a ajuns jucăria puterilor potrivnice. Giigoric Palnma.'*4 " Cf. necunoscând adevărata semnificaţie a celor existente şi nici ra-porturile dinire ele. 2. Acestea l-au scos din minţi şi au tocii fnclinarea lui sprc cele cereşti. . Omilii la Ccnieo Nmteiv'.Premise antropoUtgice once posibilitate de cunoaştere adevărată.5. I II2B. omul căzut vede totul de-a-ndoaselea. Par ciudate cuvintele mele. 18)".. iar binele rau. ireiilă. cum spune Sianlul loan Gură de Aur. I. i in Duhul şi. din pricina înţelegerii sale devenilă irupească. care. „lar acoperămâiil (văl) este înşelăciunea senzaţiilor care leaga sufletul de suprafeţele lucrurilor sen-sibile şi împiedica rrecerea lui la cele inteligibile"/1 Socolind ca adevărale cele care îi par lui aşa. îţi voi spune şi eu că trebuie să crezi mai mull in cele pe care nu le vezi decât în cele pe care le vezi. tBtâl minciunii (In 8. inteligibilâ şi dmnnezeiascu -. în delirul său. în faţa minţii sale sră un fel de văl care-l împiedică să sesi-zezc ceea ce este dincolo de fcnomene. spune Origen. 2 Cor.1" Ceea ce este cel mai puţfa real.'" Cum vedem. totuşi sunt adevărate". w Ibidem.. încAt e] nu mai vede cele ce i-au făcut şi crede că aşa a fost de la începul".Omlltt dutwvniveşii (Col. " Ibidem. XVII. „tulbu-ră în chip nenorocit cugetul nostru şi face să râtâcească judecata noastră cu privire la dreapta preţuire a lucrurilor". > '<hmUifaMat.l crezi numai în ce vezi. In 9. 52 . El nu mai sesizeazS prin duhul său i v . drept cevu mai puţin real şi chiar ceva ce nu există deloc."" El vede aici o forma de nebunie.B? Omul căzut traieşte astfel într-o lume falsificată. el ajunge la o falsa înţelegere a lor: . „Sunt mai lipsili de minte decât măgarii.realitatea spirituals. IT». socoteşte răul bine. 10. văzând astfel toate lucrurile deformate din pricina păcatului şi a patimilor. '. Sfântul Macarie Egipteanul subliniaza rolul lucrării diavoleşti în această confuzie şi iluzie: „Din cauză câ a încălcat porunca.'" La rândul său. PG9I. Cf.

ci au şi scopul de a-i satisface nevoile. care încearca" sa unifice cunoştinţele. chiai' opuse. l)i). Sfânlul Marcu Ascetul spune aslfel că necnnoaşterea şi uitarea de Dnmnezeu „tulbura sufletu) printr-o grozavft şi nesiatornicâ curiozitaie". ele Stall în legătură cu scopurile oamenilor. ea adOflS aceste moduri: bogăţia. ci la o mul(ime de cunoştinţe. a meş-teşiigurilor şi a învslţiiturilor şi celelalte care înciinuneazâ" trupul în lumea aceasta văzutâ". concepţia „idealistS" cu privire la cunouşiere e$te ce:i jiilfvâiairi. 1973. omul căzut ajunge nu la o altît nnică cunoaştere. cautyrea sârgujloare a înţelepciunii rationale. Nici cunoş-timele stiintiflce nu sunt neutre. Această proiecţie poafe. cum subliniaza Sfântul Grigorie Palama -care se întalneşte în aceastîl privinţă cu reflecţiile epistemologice ccle niai moderne -. Niimai în Daninezcu omul poale dobântli o cunoaşiere perfect iidecvată ohir. dar simtind în continuare setea de a cunoaşte. nu poate face aceasta decăt în mod artificial. şi care. cle ullfel. câ şrirnţa nu cunoaştc realitaitea aşa aim cste. 53 . să varieze potrivit valorilor la care se ra-porteazâ aceste conştiinţe şi scopurilor pe care ele le urmăresc. p. Prin aceste substitute ale cunoaşterii. au ajuns sâ se inţeleaga. de vreme ce suiit definite de o mime neputincioasă şi deformantl Cunoaşterea raţională. ca tin a care descrie modal de cunoaşterc a omiiliii c. diferile. 1. ci.''7 şi acolo unde pare c. Sfarcfn/Situatt. de altfel. „îşi iau forma dupâ gatidirea celor care se folosesc de ele şi se schimba cu uşurinţă după punctul de vedere al celor care le deţin'V'* Aceasta este cu aiât mai adevărat cu cât cunoştinţelc omului nu vin numai sil umple vidul intelectuaJ creat prin pierderea modului de cunoastere spiritual. podoaba. omul nu face decât să cla-sez-c ce|e aparente. 10. '" Cf. care nu au în sine nici itrmă de obiectivitate.''5 Dar cunoştinţele pe cans le capatfi in acest fel sum immai parţiale. " ('iti'iiur desjire nevtniiţă. din pricina convenţiilor pe care şi le-a stabilit ea însjlşi şi care sunt. care e potrivitfi cu ciirmuirea lumii acesteia şi din care (âsnesc noutăţile născocirilor.Patologîa i'iiuiliii ceiztil Pierzand înţelegerea adevăraiă a realităţii.'"' Diversele cunoştinţe ale oniului mi sunt astfel decăl. sunt dictate de patimi. mini cunoscin. pe car? o avea în Duhul Slant. eel mai adesea de ordin material.lzui. Din panel clc v^deie filosofic. corespunzătoare muJlitudinii de aparenţe prinire care se mişcă. ca şi realităţile fenomena-le cunoscuie.6. slava deşartil. 63. deci. aceasta obiectivimte şi acest adevar reprezintâ doar un acord provizoriu al unor conştiinţe care operează cu acelaşi l i p de proiecţie şi care. schinibâtoare. Epislemologia c on tempo™-nă reciinouşte. după cum am mai SpuS. cu lotul relative. înir-un anume fel. deşi nu face aceasi. în decăderea care lor comună.l s-a attns o anumitâ obieclivitate sau s-a ajuns la un adevăr .ca în cazul cunoaşterii ştiinţifice -.'''' EpistotĂ CtUnNîcofffe Af/inahtif. Paris. Arhim. tihna trupului. „Când cunoaşterea urmeazâ poftelor trupeşti. Sofronie.i în mod conşiîenl. pioiecţii iluzorii ale conştiinţei sale decazute. depăşind formele aleatorii ale percepţiei sensibile. "'TntuieA. cele mai inulre.

spune Sfântul Nicolae Cabasila.IM „Dacă ochiul a fost fa-cut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea. 5. 16. Maxim Murturisilorul.. 77). EJUGUJITI-CIK6V. Cele MKt de ceipele. este cu adevărut o neconoaştere a orică-mi lucru bun". "" Caieheze. „Această cunoaştere. este toată râvna". iar urechea pentru sunete şi toate celelaltc după rostul lor.10' şi care o păstrează sănâtoasă. 24-26. V. apa-rent. Cuviiiie despre newtinfa. Grija ei este cu totul in lumea aceasta". prinrce alţii. care este îndumnezeirea lui. XX. îi pot umple golul pe care îl resimte. Cuvinte <mefice. Cunoaşterea irupească. "' Caieheze. Dionisic Areopagitul. I. Tniiatnl pnuiic. Ibidem. între allele. 49. 15. potrivit naturii ei.13' "H. De asemenca. 20-21. Palologia dorinţei şi a plăcerii a) Dtvierea dorinţei şi perveptirea plâcerii Omul a tost creal In vederea unirii cu Dumnezeu. fidspwisioi caitv iolasie. feju9ty. Ei folosesc. Dumnezeul nostru. 126. 1 Cf. întrucât este goală de orice grijă de Dumnezeu şi aduce o neputinţfl raţională în cugetare.Ti 5\jyau. Citpele despre irezvie.. însă ele nu-i sunt de nici un folos temeinic.. Nichita SliUiatul. ci mi ezitâ sa foloseascfi cuvilntitl ipcoc. de asemeneu. Maxim Marturisitorul (vezi.100 Nespunând niitiic despre Dumnezeu. I. 16. wihifl Sinailul./'remise uturopolojrice Toate acestea îi pot oferi omului iluzia unei verilabile cunoaşteri şi. pentru că nuşi poate împlini prin ele adevăratul său destin. cut si pe cea u simţurilor. 54 . spune Sfântul Simeon Noul Teolog. 68. să tindă spre înalţarea la El şi spre unirea cu El. 1"* Spre „Hrislos. cu miijorilalea Sfinţiloi PărinU grecî nu folosesc fcnnentil femth^iia nunwi pentni dorinţcle siinţuale. Cele M)decapeie.irtiic. II. Qesprtf Numitilc dtimitezeiesti. Dionisic Aieopugilul. Isaia Pustnicul.. Facultatea poftitoare (eni0\îu>la. spune Sfântul Isaac Sirul. 23: Nichita Siiiliatul. Prolog. 55.103 Aceasta constituie folosirea fireascâ a acestci facultăţi.101 2. 24. ci şi pentru a desemnu clorirea lui Dumnezeu (in afarS de Sfântul Maxim Miuiuiisitoml. „se numeşte cunoştinţă deşarta. Cele 15 ca/tete. IV. Tot iistfel. când e vorba de iubirea oniutui fata" de Dumnezeu (cf.t desemna afât placcrea dc ordin spiritual.. Sf. 58). nici despre creaturile de care acesta este răspunzător din punct de vedcre spiritual.. " Nichita Stilhatul. Isaac Sirul. 12). II. a se vedea Fer. Tntiamenftil boUior eUtiesti.. Rospumuri nitre Talosle. 90. cuvnnlul tfic'fi) pentni .. Despre Nu/tiirile diiimiezeieşlî. in cadnil dcinonslraUei noasti'e. punând-o sub stăpflnirea trupului. IV. 14. Teodorri al Cirului. SI". cum e cazul la Sf. < 'tit SOOdectSHtiA. I. : Este de remarcat. spune Sfântul Simeon Noul Teolog.iţ) a fost sădită in firea sa pentru a putea să-L dorească pe Dumnezeu. XV. ca nu spune nimic esenţial nici despre om. Evugrie. I. IM Despre viaţa hi Hrislos. atunci dorinţa sufletului se împlineşte numai când îl află pe Dumnezeu".

36. pentru că orice este în afara lui Dumnezeu. este îndumnezeirea". „dobândireacelordumnezeieşti". numeste 6cui] „plăcerea snfletuhii după virtute" {Râspuwuti câlre. Cf. pe care n-ar putea-o dobândi în alt fel. PG 90. XIX. A se vedea. omul nu cunoştea plăcerile „amestecate". Origorie de Nyssn aratfi cfi Eden înseamnă „placere curatfl" (Dexpre facerea onutlui. ci „binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele eel desâvârşit". o spunem încă o datâ.10'' „Această plăcerc (u5ovn. Despre facerea omului. 196D).) dumnezeiască şi preaferici-lă""c este pentru om suprema bucurie. fericirea. Maxim Maituiisitorul. Sf. 336-337).114 Adam în starea sa originară. omul primeşte o placere nemărginitâ . I97B. 29. Sf. 111 Cf. spune Sfântul Vasile eel Mare. IW kăspwsurt călre Talasie.uue la Total nosiru. ('while despre nevomfd. potrivit scopului naturii sale înseşi. Talasie. 67). 55 !. Maxim Marturisitorul. fiind mărginit.. PG 44.8. îndrep-lându-şi spre El „toatfl puterea lui de iubire""* şi de la El avându-şi desfă-tarea.I'atologia onuihu câzui Unirea cu El este pentru om. bucuria. Despre viaja m Hristos.sufletu! sit vicze şi să subzisle în dumnezeitea Lui şi sa ajiingă" la viaţa nemiiritoaie si să se dcsfitlcze de o placere nestricacioasa' şi de o shivă negrăitu". la fel. căci prin îrnpărtăşirea din viaţa lui Dumnezeu Cel nemărginit. 11)111 -. spune tot el In alta parte. XIX.108 „Zidind Urea omenească. de asemenea. XII. Sf. Stromate.itiifnm'i in ISO de capete. XIX. 64. I. lot ce poate fi mai vrednic <lc dorit: „încununarea tuturor celor clorite. 849D. 197B. Cuvânr hupoiriva e-/inilor. PG 91. 115 Sf. 8.. 92.8 Despre feciorie. V."1 şi o unică plăcere. PG44. PG 44. Pantfrazd în 150 de capete. VI. 4). spune Sfântul Grigoric de Nyssa. 9. in Rai. 11 ' T. Arnbigua. 110 Sf.i nu există decât o singurâ bucurie. "'' Ibidem. 111. era starea fîreus-că a întregii umanităţi. 58..'HI tul". 75. Isaac Sirul. scolia 22). Alanusie ecl Mare. Nicolae Cabasila.numitâ do Hristos „bucurie deplină" (In 15. 120.. 200C."2 Tot aşa. omul primeşte o bucurie duhovniceasca" de nespus. Dumnezeu a dat minţii ei o unumită capacitate dc plăcerc. 117 Despre facerea omului. II. Grigorie de Nyssa. IX. „unirea sufletului cu ("n\ .107 De orice dorinţa este legatâ o plăcere.d. il'. 106. 55. învaţă Sfâiitul Maxim Marturisitorul. nu poate produce decât o plăcere neîndcstulătoare şi mărginită. XX.. Sf. lidspumurt către Talasie. Vezi şi: Marele nivimt caicheiic. I'nuaitil pnuiic. 2. Clement Alexandrinul. 901 A. Maxim Mfliturisitoml. Capete %uosiice.. Psalmist ul spune: „Desfăteazîl-ie in Domnul" (Ps. prin care să se poată bucura în chip tainic de El". 32. 1. Evagrie. 4. 49.î . 38. 1353C. Sf. Macaiie Egipleanul scrie c5 i»uuuii us a puteii . Despre feciorie. din îndreptarea fircaseă a dorinţei sale spre Dumnezeu. care. 61 (p. Sf."7 Altfel Despre Sfăniul Dull. PG 44. IV. Vorbind despre venirea Ciivânrului lui Dumnezeu in (rap penlni ii lestaina nulimi umanfl. Sf. Sfântul Maxim spune c.. nu dorea nimic ahceva decâl pe Dumnezeu. * Cf. Singur Dumnezeu era pentru om izvorul plâcerilor: „Numai in El tşi afla omul desfâtarea".

contrar l'irii şi f3ră de minte (ftfofrcai:.! a (intei dumnezeieşti: unirea armonioasâ a extremitflţi-lor din fîpturi între ele. prin intermediul . '*' Cf. pe care omul în starea cea dintăi nu le cunoştea ca atare.). fa/eit ttostru. '" Cf. pe el $i întreaga creaţ ie unifi-cafâ în el.Cf. 16}. Plâccrile pe care i le punea înainte Cel Rău erau legate de dorirea celor sensibile.l?ţ Adam a început să privcască şi sS dorească '. m INttem. Sf. la rnceput omul nu cunoştea plâcerea legată de s i n i ţ u n .'" tiiisfittnsif'i rtrire Talash. PG 90. şi-a pcrverlit astfel propria natura: „După ce a fost creat. prin cunoaşterea şi contemplarea ra-tumilor (foxoi) din lucruri şi prin iubire. Omiliichihuvnic^li (Col. 2. 1305D-I308A. IM nicuire U... „ca o legătură naturală ce mijloceşte prin părţile sale inire extremităţile universului şi aduce în sine la imitate cele despărţite după fire printr-o mare distant. 56 . printr-o rea folosire a liberlaţii sale. care in final l-ar fi dus la unirea cu Dumnezeu.Dumnezeu. urmând să intre în stApanirea lor deplină la capăiul creşterii sale du-hovniceşti. lv Ambigm.. voise să-l ferească.. Dumnezeu a randuit ea omul „sil faca aratată prin sine marea tain. Il>.11" Diavolul. '" Aceasta triisfrtira este des subliniatit de Sfinţii Paiinţi. unire ce înainteaza în sus şi pe rând de la cele ime-diate la cele mai îndepărtate şi dc la cele mai de jos la cele mai înalle.. prin amagire. din siin-ţire". Adam era merlit să se bucure şi de realitaţile sensibile (cf. Vezi. adic<t în Dumnezeu. I308C. 1305 C.l unifice creaţia sensibilâ. Sf. Ftfc.. sfâr-şindu-se în Dumnezeu". 1..raţiunîlor" lor spi-rituale. lucru de care Dumnezeu. abuzand de puterea naturalâ data lui prin creaţie spre unirea celor despărţite. XIII. spune Sfântul Maxim. l305B. Sf. A'anasie eel Mare. IM Cf. „care este peste toate".I'ri-iiiise aiitropoloRtce spus. „ca un laborator ce ţine şi leagâ roaie la un loc". Maxim Mâmirisitoml. 3.!".. s-a abătul de la acest ţel. şi de care nu se împartăşea încă decât în purte. Marek atvânţ caielwiic. fagoi.'" dar în chip spirilual. CttVâfH iiripotriva t'tinilur. omul. dar care erau mai apropiate şi mai lesne de dobandit'31 decât plâcerile spiritu-ale spre care îl îndemna firea sa. l-a convins pe om să-şi mute dorinţa sufletului de la ceea ce estfi îngăduit la ceea ce este oprit şi să se abată spre caJcarea poruncii dumnezeieşti".125 El trebuia ca. Sfântul Maxim învaţă câ" Dumnezeu. 61. l-a fndcmnat cu viclenie să-şi mute dorinta de la Dumnezeu şi s-o în-drepte spre cele necuvenite. de bunăvoie. Macaiie Egipteanul..13 Omul a fost astfel ispirit de diavol spre placed care îi erau necunoscuie încă. 6.1-a introdus între ftpturi ca eel din urmâ pe om". de pil. Grigorie de Nyssu. RăspitnsuH câtn Taîasie.hl: Sf. Prolog. prin porunca Sa.273). 9WC <p. care a zidit fire a omenească. s-a mi scat. 106. ca mai vârtos să despartă cele unite". -. PG9I. pizmuindu-l"" pe om peniru bucuria duhovnicească care-i era menila. ibidem. „Diavolul. s. spune Sfântul Maxim Marturisitorul. nu a creat împreună cu ea plflcerea.. iar apoi să unească cele sensibile cu cele iiUcligibile.M Dar Adam.

De aceea şi-au dcspărţit minlea lor de cele inteligibile şi au începur să se priveasca pe ei însişi. Adam a ales ceea ce a părut desfătator pentru ochii săi trupeşti".jn locul frumuseţii imeligibile. sau un mod ai lncriirii simţuriloi dclcrniinat de o poftâ neinţională. Has/wmuii c/tfre Tatasiâ. Sfântul Maxim arată că „lipindu-se de cele stricăcioase. şi nu dupa" Dumnezeu".. Căci pofta adângaliî la senzah'c sc transforms in plitcere.iubire pe care Sfînţii Pflriiiţi. care îi era proprie dupa fire. In mod egoist. potrivnice firii13' „Plăcerea pe care a ajuns omul s-o cunoască prin inşt-'lâeiunea diavolului i s-a fâcul pricinu căderii". i vita sjwiiithâ Sava. cum nu trebuia. allege (nipeşli.şi realitatea sensibila. lar mai aproape le-au fost Irupul $i simţurilc ucestuia. alegând cele ale lor în locul contemplării lui Dumnezeu". Sf. II.1 se bucure de ele in sine şi numui pentru sine. 4. 1 Trebuie să lemiircăm. „încercând să dobândească.Dînrre plitceri. în principal prin mijlocirea simţurilor.126 Asrfe! el a înlocuit dorinţa şi place rea de ordin duhovnicesc. 888C. întorcând spre materie dorinlu lui cea după fire".smiu1 faţâ de ceva sensibil. lar privindu-se pe ei inşişi şi cunoscându-şi trupul si celelalie lucruri sensibile şi lăsăndu-se amăgiti de ele. şi-a îndepărtat miniea de la înţelegerea dumiiezeiască a Celor inlcligibile. Pentru aceasta se mmiesc triipeşti toale cele care sc lapoiicaza la hranil. M56C. omul a început să se iubeascâ pe sine .42.113 Aceaslă abatere a doririi lu i Dumnezeu. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. XII. Fitndca plâcerea nu cs(e altceva decfil o forma" a senzaţiei modelaie în organul simlului prin vreun lucrii sensibil. sadita" în firea omeneiisca. Dnr nimeni nu va găsi pliiceri proprii nurniii rnipiilui" (DoRiniitivri. nesocotind cele bune şi lenevindu-se cu înţelegerea. '•': Cf. au căuial mai VftrtGS cele mai apropiate de ei. o tluul cu Sf. iitipriinaiul senZAţiei o fonaa. Sf. PG 90. 12.. spre '*7W<fem. fără Dumnezeu şi ina-iiue de Dumnezeu. 13).no Incetând de a-L mai dofi şi iubi pe Dumnezeu. sau. şi mai ales Sfântul Maxim Mâi'Hirisitonil.I'atologia omsihii aizut crealurile. spunând: J'lacerea pcniru cek Opnte se nuşte (lînlr-o pa. adică în afara lui Dumnezeu. 3. la legiiiuii sexuale şi cclc asemeneu..1'" lar Sfiintul Chiril de Scythopolis spune şi el: . că plăcerca siniuirilor sau i cilrnii nu este ruunai Inipească: . prin niijlocirea Iucrarti sîmţurilor. au cazut în poflele lor. Maxim Mâmirisitoriil explicâ* plucerea de onlin siinuial şi relatia ei cu ilorinţa dc acelaşi fel. conforme firii sale. Maxim Mărtiirisitonil. cum zice Sfântul Maxim. prin dulceaţa plăcerilor trupeşti. 1" lâtruirc lo Tolăl noslm. o numesc filautic (OiActvrta) . 57 . deci a trupului. cele ale lui Dumnezeu.) Trupeşti sunl acelea la care particîp» $i suflelnl ţa' trtipal. care-l îndepârteaza de Dumnezeu.111 „Oamenii. scoţând de aici îiuiinte din sine şi din aceasta. aceaslă deviere a puierii poftitoare a omului. spune Sfântul Alanasie eel Mare. cu o dorin'a şi o plăcere impesti. loim Danuischi». PG91 M12C).1" Explicând acest proces.ue apiirţin sufleiiilui în sine {. Snfleieşti sum acelca c. şi senzaţia mişcadî cle poftă aajflO plăcerea când atinge hicml sensibil" ţAftfblgUO. place rile şi desfatarea. vrfiad s. unelc sunl suHeteşti. 61!* /)fSf>rt'Ji'iwrir.

Prolog. '■" Kâsfinnsuii ctiirr Talusîv. I*)2. Sau. Dar cu cât se umplea mai mult de aceaslă experien"' Cf.156 De aceea Părinţii vorbcsc deseori despre „boala poftei" şi consider?! iubirea tie plăcere ((JaAnjobyta) ca pe cea dintâi şi cea mai mare boală sufletească a omului căzut. 70. cu atăt îşi strângea în junil său mai lare neştiinţa de Dumnezeu. 10. întreaga natură omenească. 22. 58 . XÎ. după care se doresc în chip firesc toate". priveşte iubirea de placere consider a tit explicit ca boulif: 'SpofU'Xiite. care afeciează. „răul esie abaterea lucrării puterilor (facult^ţ. 16. loan Dantiiscliin. 111 care descrie procesul căderii omiilui şi unde se vede cum dorirea celor sensibile si a placerii adusă de ele. II. IV.1 M Dar ne putem opri şi asupra celuilalt punct de vedere. II. şi nu spre cauza.ilor) sădite în fire de la scopul lor. în urma unei judecaţi greşite. I\phtt>l. Dionisie Areopagitul. o interacţiune a acestor doua cauze. Sf loan Diimaschin.I'remhf antropologir? care era in chip firesc îndreptatâ. după cum vom vedea.. şi nimic altceva.137 Ajunşi aici. acoperindu-şj de cele mai multe ori pizma sub chipul bunSvoinţei şi înduplecând cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt. a sfldit in el necunoştinţa cauzef'. Sf. 16. Oesprv Niunirilr thurme::. în ceea cţ. Maxim Marturisitorul. răul este mişcarea nesocotită a puterilor naUirale spre altceva de-cat scopul lor. Ccipcw tlrs/m. Sf. XV. Cuviini <U> sufiel fotosiror.11' Corelativ. puţin mai sus. 136.-iesH.dragtUte.. Cnvimt tie xu/fyt foiositor. pe de alta. (etc 360 tlr capote. arătând că. Cefe MH) dt capete. în fond. pe de o parte. ducându-l. Cf. I. Cf. 44.. dar şi iubirea egoistă de sine. Sf. cu alât se lipea mai mult de experienţa gustiirii prin simţire a bunuri-lor mfttoriale cunoscute. într-adevar. se sporesc una pe alia. Sfăntul Maxim Marturisitorul adopiă şi el o pozitfe asemănătoare: „Viclcanul. fnvâfâluri ilf stiflpt fohmtiKire. Există.: A se vedea. Nichita Stithalul. Avva Dorotei. plăcerea după simţuri apare ca „lucrarea sufletului contrarâ firii". Nichita Stiihniul. 58. lar scop numesc Cauza celor ce sum. Prolog. '" Cf. omul a ascultal indemnul Celui Rflu de a-şi însuşi „bunuri" mai uşor de dobândit si mai la îndemâna lui.131 spre o realitaie sensibilă luata în sine constitute o pervert ire. ne ptitem întreba care este. care „nu poate avea alt în-ceput al naşlerii ei decât abaterea sufletului de la cele conforme firii sale". o dialectics pe care o indica Sfântul Maxim în alt pasaj.\ 7. cum am văzuţ. 15. m Răsptmsuri cam Talaslt.114 o îmbolnăvire a acestei facultăţi. o denaturare. " Râspunsuri câtre Tattisie. 65. Şi cu cât îşi strfingea mai mult legâturile ne-stiinţei. se condiţionează şi se întăresc in mod reciproc: „Cu cat se îngrijea omul mai mult de cunostinţa celor văzute prin simţire. într-adevâr. cauza căderii omului: faptul că omul şi-a fndreptal dorinţa spre realitatea sensibila l-a înstrfiinat de l^umneztţu sau îndepărtarea de Dumnezeu l-a mânat spre aceasta ? Sfinţii Părinţi socotesc că cea dintâi. din pricina stftrii de copilarie pe care o avea la începui în Rai. ca spune Sfântul Atanasie. spune Sfantul Maxim. contrar firii sau raţiunii. . şi uitarea Ue Dumnezeu. iarăşi.

Desprv tegea duhovniceauti. asa s-a strecural marea şi nenumărata mulţimc a patimi-lor stricScioase în viaţa oamenilor". constituie patimile. urmează plăceriî. prin pofta de plăcere şi frica de durere. rămânând nein-ceieatâ de durere. Prolog. toate dorinţele omului căzut apar din această decatlere şi reorientare palologică a dorinţei fireşti initiate după Dumnezeu. care apar ast-fel ca mlscociri ale omului în scopul împlinirii noilor sale nevoi. Dorinţelc legate de simţuri care apar la omul câzut şi păcătos. psihologic şi fizic.1"" adăugând mai depaile: „Căutând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi strfl-duindu-ne să fugim de durere din aceeaşi pricină. 59 . Cf. nu constituie. prin perverlirea ei.'*11 b) Iconomia dorinţei Dorinţele spirituale. dar şi mijloacele prin care încearcă. care sc înmănunchează în dorirea lui Dumnezeu. Dorind ca „iubirea trupeascfi de sine sa aibă unită cu ea numai plăcerea. ^jtiOttirruicri 5\)vctui<. cu atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii. diviziindu-se potrivit realităţii sensibile.. dupa cum se nimeresc timpu-rile şi Incrurile şi dupS cum îl îndeamnă modul lui de a fi". în natura lor profunda\ nu sunt altceva decât această dorinţă. şi dorinţele legate de simţuri. loiin Diimaschin. Teognost. spre care s-a îndrepiat Astfel.l4: La omul pe care I-am definit ca normal (Adam Fnainte de cădere. Sf.. sa întors contra propriei firi. "" Ibidem. prin întoarcerea ei contra firii. caracterizată prin multiplicilate. 102. Şi cu cat se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine (filau-ti.). Qespnfâptutirt ţi veder*. Teodoret al Ciruhii. „carnalc". cum vom vedea. 77. I4J Cf. potrivit naiurii sale.i). căreia îşi dedică de acum înuinte existenţa. două feluri de dorinţi. să născocească multe forme ale patimilor. sfftntul. iubirea fata" de partea lni văzută. sfi îndepărleze dure-rea care. diferite prin obiirşia lor: in fiinţa omului nu există decăt o unică puiere de a dori (fcrciSuuict.. care este rodul şi ţinta iubirii trupeşti de sine".119 Multiplele forme ale dorinţei prin care omul căzut caută diferite moduri de obţinere a desfătării simturilor.fafologia omu/ui crizitf (a. fcTtiGHirrxiKCjv. Fci. V. scrie Sfântul Maxim. această putere doritoare.). care se năştea din ea. îl sileşle ca pe un rob. jar plăcerea sensibilă pe care omul o dobilndeşte în acest fel nu este decăt un simulacru al dcsratării spirituiile '" IbUU-m.. adică faţă de imp. ('twain de sufiet fbla&iter. „obiectul"' firesc şi normal al dorinţei omeneşti. nSscocim surse neînchipui-te de patimi făcătoare de stricăciune (. Msircu Ascclnl. care. 141 Ibidem.. cu atât se uprindea mai mult patima iubirii trupeşti de sine. 4. omul restaural în lisus Hristos). abătuta de la ţclul ei firesc. cum am putea crede la o priniâ abordare. Tritttwwniul boh lor etixtesti. Ele sunt simple succedanee. este în întregime îndreptatâ spre Dumnezeu.

II. IX. p. „Una dintre maiiifestările sufletului esle dragostea. Pentni cu puntf şi ceeu ce ne-ar pfueu bun nu-i ilecut un mincinos idol al adevHraUihii Bine". şi de aceea vrednice de râvnit şi de mull preţ. sunt socotite fnimoase.2. care poate fi ttadus ?i prin „impuls" sau . o risipcste în poftc omeneşti". 111. devine slabă. . 3) si la Sf. scrie încă şi mai precis. 44. atunci carnea şi sângele sunt cele pe care le iubim". Vrajmaşul a schimbar aceastS dorire în poftjrey urâtii a toată necurăţia". Şi fiind inima împârţită între ele. şi să nu ne risipim nebuneşie cu ele puterea noaslră de a iubi'Vv O caracreristică esenţialâ a acestei facultăţi a omuiui. care dovedeşte că nu se poate vorbi decât despre o unică dorinţă. II. Nicolae Cabasila {Despre viafti in llrislos. s-a îndreptat spre patimi". 87). Cf.s' Ibidem. \ XVHI. XI. Tot el vorbeşte. 60 .14'' Avva Isaia. De aceea s-a numit Daniel «bărbatul doririlor» (Dan. „Nu vom afla într-o ini-mă mai multe patimi. 9. au lăsat ţarina sufletului lor pradâ' patimilor. II. cure nu sum decfti un joe dc cuvinlc mincinoase. şi asa au încetat să se mai înalţe spre cele cereşti. 5. II. V. PG9I. '** OpjiT). scrie Sf. 896C :' imbigua.. abătută din drumul ei. v' ('iivintr despre nwoinfă. I. H44B. '" O gâsini mai ales la Sf. aproape secătuită.'47 Sffintul Grigorie de Nyssa este la fel de explicit atunci când vorbeşte despre cei care . Grigorie de Nyssa (Berne feriorie. 3. nici una nu aducc in suflct dragostea şi bucuriu. 71: Kdspinisuri văirv Takteie. în alt loc. arălând cele două direcţii divcrgente m care poate merge aceastu unicâ facilitate de a iubi cxistenta m om.s Şi incii: . „iubirea dutoratfi de noi numai lui Dumnezeu se împarte". patima cea mai tare su-punându-le pe toate".1* minţii de la realitâţjle dunuiezeieşti spre lucruri pămAnteşu' şi jasnice. spune Siantul Maxim. })espre feeiohe.ui niuiat elatuil1. spune Sfântul loan Gura de Aur. spune: „Dorirea cea după fire este dorirea minţii şi nu este fara dorirea lui Dumnezeu. PG 90. estc faptul că ea nu se poate în-diepUi şi spre Dumnezeu. 2: IX.Să ne înălţâm deasupra celor care atrag poftele omeneşti. la rândul său.1"11 O mulţime de învâţilturi palristice vin in sprijinul aces-lei idei. Capet* despre dmgofte. 49: Tâlctdre la 7'aiâtnostm.."11 Prin alipirca de imp. ": Omilii la loan. siricăcioase şi trecătoare. I4 " OntiUi la {'tuitarea etinturilor. 10.. 4.Premise antro/iolofjire şi al adevăratului bine. însă când iubireu noaslra coboara la fapte mai puţin bune. XI.14^ Origen. deşi de rand. M lhidein. Maxim Miuliirisilonil. care.1 3 lar Sfantul Isaac Sirul arată că: „nu poale cineva do-bândi dragostea dc Dumnezeu o data cu poftirea lumii'Vs:' „Nu stă în firea ■' . ' Oouăzeci si nouti de euviiUe asveiice.Bunâtâţile ncestei vieţi.. prectim nu e nici iubirea celor conforme firii. pe cai*e noi o folosim bine pentru a iubi atunci când iubim înţelepciunea şi vîrtutea. şi spre realitatea sensibilă. 23). I. 1.doiinta". I. iar dorirea (de Dumnezeu şi a celor ccrcşti). VI. căci se alungă una pe alia.după ce şi-au întors toata* puterea de a iubi si . despre omul care „răpind ca un rur iubirea datorată numai lui Dumnezeu.

spune Sfâiitul Grigorie de Nyssa.1" Să aminlim aici şi cele spuse de Apostolul Pavel: „Trupul pofteşte împofriva duhutui.. spune limpede Sffmtul Grigorie de Nyssa. 61 . expli-că el mai departe. 90. căci sau pe unul ÎI va uri şi pc celâlalt ÎI va iubi.ul Maxim Marturisitoml. IV. prin chiar acest fap( omul o îndcpartează de altceva. rtici limba nu ar pulea să slujească unor graiuri diferite. 9. „în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta tnipului" (Gal. „Grija de una duce neapărat la lepâdarea celeiiallo". irosindu-şi de dragul ei cca mai mare. San cum a spus fnsuşi Hristos: „Nimeni nu poate sa slu-jească la doi domni. Lc 16. rostind in aceeaşi clipă ctivinte evreieşti şi cuvinte gre-ceşti. „De asta dragostea noastră de Hristos este mai slabă. iar Sttintul Diadoh al Foticeei se întreabâ: „Ce pof'tâ va mai avea de bunătăţile lumii cel ce e hrănit de dragostea dumnezeiască?". Astfel.1 ('iivâi/t ascetic m 100 de ca/wir. pentru c. sau de utuil se va lipi si pe celâlalt îl va dispreţui" (Ml 6. I. 5. învaţâ" Apostolul Pavel. căci şi-a îndreptat spre El şi spre reaJităţile spiriluale toată puterea iubirii sale.1"1 „La cei cai'e şi-au înâlţat mintea la Dumnezeu şi sufletul l-au aprins cu iubirea Lui. ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Gal. iiupul nu mai pofteşte cele ce se împotrivesc duluilui". 11 'lritid. Sfflntul Simeon Noul Tcolog 1M lh'. in care el deseinnează tnipiil şi patimile.. " Omilii h Mfiei. nu poate dori vreun lucru omenesc şi nu cunoaşte dorinţe pătimaşe. ochiul rttJ poate vedea deodatâ douâ luciuri.) CoatS preocuparea lui se mişcă numai in jurul trupului". 17).156 De aici reiese ca. 3. spune. 13). iar duhul. 24.1W) Si [overs. căci acestea se împotrivesc unul altuia. cii atât mai puţin II doreşte şi [| iubeşte pe Dumnezeu. IW Cuftelf despre i/ntgosle.si>r« feciorie. ci numai dacă It' prîveşte pe rând pe fieeare dinire ele. 65. '''"'Ibidem. nici urechea nu poate asculia în acelaşi timp istorisirea unor întâmplâri oarecare şi cuvântul celui care dă învăţătură".1 umble pe calca duhovni-ceascfl (. 5.PatoUigiei omulni timtl puterii noastre iubitoare. 16). IV. 18.I. eel care îşi îndreapta" toată dorinţa spre iubirea sinceră a lui Dumnezeu. '"-* Triade. XX.'" Cel care nu-şi îndreapta* toata* dorinţa sa spre Dumnezeu. în acelaşi sens. 9. împotriva impuliii. IVI Folosim uici cuvfintul „luine" în accepţia sa duliovniceascfi traditional».11' lur Sfăntul Grigorie Palama constata că omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul sâu şi din toattf inima sa „aleargâ încoace şi încolo prin lume. pane a iubirii sau chiar toata iubirea de care este in stare inima lui". îndrepiăndu-şi dorinţa spre ceva. scrie Sfam. 2. in chip necesar va dori fapturile şi va iubi lumea:'58 „La eel care nu ştie s.1 ne irosim toatfl puterea dragostei noastre în dragostea de cele lume-ştî". Sfânlul Grigorie Palama. să slu-jsascfl în acelaşi limp desfttărilor trupeşti şi unirii spirituale'V'4 „Căci. 1.102 La rAndul sfiu. cu cat omul doreşte şi iubeşte mai mult cele ale lumii.. II.

diferitele patimi. Origen. fie spre cele sensibile. dacă el păriiseşte sârguinţa spre cele dumnezeieşti. 2. Dar ea nu se mai mişcă pe calea virtu-ţii. nu încetează de a se mişca.1*4 Sfântul Nichiia Stilhatul spune: „Fîindcă sufletul este schimbător din fire. se mişcă în mod necesar spredomeniul opus. folosindu-se riui de aceasta pentru poftele ce le-a născo-ctt. de Făciltonil ei. fiind uşor mişcătoare. ci. 62 ."" Atunci când vom studia. 2. ci şi unul orizontal. m Despre mflet. "' Cttvăttt impotriva climlor. IV. găndind la cele ce nu sunt. le părfiseşte pe altele. "■ Serisori. prin faptul că omul nu înceteaza sa dorească ceva şi. Ifisându-se pradă unora. se gfindcşte numaidecât la cele potrivnice. lar intorcandu-se de la bine.Premise antropologi'e scrie: „Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să tie târât spre poftele şi dorinţele tnipului şi nici spre alte pofte ale lucrurilor şi patimilor văzute sau nevăzute.1 aliinci.W. la omul câzul Vorbind despre dorinta pervertita* a omului căzut. nici ca sâ vada pe Dumnezeu. VI. el este supus schimbării. preface ceea ce este în puterea ei. el simte imedlat nevoia de a găsi un altul spre care să şi-o îndrepte. c) Patohgia dorinfei . cf. 109-121. XXV. spune-mi. deviate* de la unul dintre cele doua domenii . '" Catthet*. la fel. in care dorinţa omului se misca" printre diferitele obiecte ale patimilor şi unde. cum. Deci aceasta fund legata.1"1 Faptul că dorinţa. chiar dacS se intoarce de la cele bune. Căct. 111. "" CI'. se va putea aprinde tropul sau în general sâ-şi împlinească poftele ei ? Nicidecum". deci. Căci nu poate să mi se mişte deloc. aşa poate să se şi întoarcâ de la cele bune. fiind prin fire uşormişcătoare". XX. trebuind să se îndepărteze de unele atunci când se îndreaptă spre cele opuse -.in care dorinţa se mişcă fie spre realităţile spirituale. precum poate înclina spre cele bune. din multe privinţe. 366. vom vedea că există o iconomie a dorinţei nu numai in acest plan vertical pe care l-am evocat aici . dacă îşi retrage dorinţa de la un lucru spre care o îndrepta pân. Cf. cade în grija de cele pâmânleşii'V'* Acelaşi argument i| foloseşte şi Sfânlul Atanasie atunci cănd vorbeşle despre căderea omului în Rah „Căci flrea. 41. kail WxfK)"-167 Şi putem spune c5 este aşa. Sfântul Vasile eel Mare scrie: „Pofia este o boalfi a sufletului (fcjuOuuia voaoi. Grigorie de Nyssa. Fiindcă pornirea inimii lui sau mai tlegrabă toatfl înclinarea vo-inţei lui e legată de dulcea iubire a lui Dumnezeu. 175. dat fiind că a fost creată şi cu voie liberal. precum spuneam. se explică prin caraclerul mobil al sufletului. in capitolul urmfltor. Sf.spirilual sau sensibil/trupesc .spre care s-ar fi îndrepial.yi a piâcerii. Despre fedo lie. Omilii In CatttQ Numerii.

obiectele pasiunilor sale. în ultima analiză. Care era ţelul ei firesc.dupa ea".174 Dorinţa rătăcitS a omiihii îl face să trăiască într-o lume pe dos.m omul ajunge sfi priveasca cu teama cele vrednice de dorit şi să le respingă. Maxim Mfrfurisitorul. XVIII.. pe care le aşază în locul lui Dumnezeu. tngrijindu-se de cele nevrednice. omul aiurează.. ci celei rmii nobile.. 61. 2. aşa cum arată Sfântul Maxim: „împărtSşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simtire. prin mijlocirea simţurilor". Omul căzur ajunge astfel să traiască înlr-un mod cu totul delirant.w\ 61.17. asemenea dobitoacelor necuvanijUoare. în care lucmrile şi-au pierdut ordinea şi adevăratele proporţii: „pofta face mai iubite decât Cauza şi Fiinlu cea unicâ" şi singura vrednicâ de dorit (. '" Kthfitimtiri cat in Takufa. şi aflând prin ex-perienţă că împărtăsirea de cele sensibile susţine firea lui irupeasca şi vazuta. omul „şi-a văzul plăcerea mişcându-se potrîvnic firii. în atara lui Dumnezeu. Sf. în care valorile sunt riisturnate. prin aceasta* reorientare a dorintei sale si prin descope-rirea de noi dcsfătari.). siî absolutizeze dorinţele şi plăcerile sensibile şi. m Ibidem. cei care ne-um prexhit inimile mi iubirii celei nebune. 1 * Kăspuusuri câtrt 7i'i/ci. el ajunge. prin ele. care-şi mişcă. lar aceasta cu atăt mai mult cu cât. alunci el se mişcă într-un mod lipsit de raţiune împoiriva firii". „dacâ însă hrăneşte în sufleiul său dorinţe îndrepta-te spre cele materiale. Supuniind simnjrilor puterea sa fireasca de a dori.fn/ohgia emiiitui rdzju Mutându-şi dorinţa de la Dumnezeu. 888C. a părasit frumuseţea dumnezeiasca' menitft sa* alcaluiasca podoaba lui spirituals si a socotit zidirea vazuta drept Dumnezeu.. Cuvântul. întoarse spre cele pieritoare şi care nu pot dăinui (. atunci el se mişcă" potrivit firii".170 ci acţionăiid contra firii. potrivnic f'irii. m Deipn «^«..„Lipsit de raţiune" înseamna contrar raţiunii (Xoytţ)."'* propriu. IM Sf. spre sine însuşi şi spre cele sensibile. normal. Grigoric dc Nvssu.171 De aceea Sfântul Maxim vorheşte despre „nebu-nia minţii.) cele de. purtându-se ca nit smintir.176 constată Sfântul Maxim. Alifi'l spus. îndiimnezeind-o datorita* fap- ""Cf.. "° Ibidem. Takuire la Total nostm. omul a folosit-o in chip necuvenit. înseamnă confomiilaie cu Logosul. pierzand înţelegerea adevăratului Dumnezeu. A Kâspunsuri câlre TaUviie^ Prolog* 63 . 3. 3. în lumina învăţăturiî parristice.171 lar la Sfântul Nichita Stithatul găsim scris: „Dacă omul doreşte bunurile cele statornice dăruite de Dumnezeu şi care sunt veşnice (. celci mui imilte dintie iubiri.).1""'' neindrumand-o conform firii ei. D«spre feciorie. nebuneşte. îndepărtându-şi dorinţa de Hristbfi. 2). şi aflandu-şi în ele desfătarea." {Oes/tre stntyiMgerea minut..33:34 ! ' Sfiinlul loan Guril de Aur spune: „Noi.. raţiune care. dorinţa spre lucmrile sensibile". I. ne spune Sfânlul Maxim Mar-turisitorul. PG 90. spre lucmrile sensibile.

după cum remarca* Sffiniul Grigorie de Nyssa. pentru că îi produce. pierzându-şi pentru el valoarea spirituals. cunoaştcrea binelui şi răului pe care au dobândit-o oamenii prin pacat nu mai este cu adevarat cunoaşterea şi discernâmântul pe care le aveau atunci când cunoşteau adevăralul Bine şi respingeau răul. Sfântul Grigorie Palama scrie: „Cel cuceril §i purtat de poftele cele rele pofteşte cele ce i se par lui bune. spune Sfântul Maxim. omul nu-L mai are în vedere pe Dumnezeu.17*1 în conştiinţa omului căzut. plăcerea devine criteriul binelui.„raţiunile duhovniceşti" -.jnclinarea. şi binele în general. a fi bine. ci propria sa plăcere. el gustă din rodul pomului cunoştinţei binelui şi a răului. "* ibidem. (omul) încerca în simţire cunoştinţa binelui şi răului amestecate în el". Aslfel luniea devine pen-Iru om proiecţia fantasmatică a dorinţelor sale. omul respingea răul. omul cautit înlotdeauna într-o direcţic gre-şiul binele propriu. El nu mai pri-veşte creaturile în funcţie de hgoi lor . în starea de pacă-toşenie. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu si nedorindu-L decât pe El. Raporturile dintre fiinţele omeneşti devin."7 Atunci omul îşi face din icaliluţile sensîbile o mulţimc de false zeitâţi. I97CD. Astfel. PG 44. bun. şi. dorind desfătarea cu cele sensibile. Mânat de dorinţa lui pervertită. instrumente de desfătare a simţurilor. în planul sensibilităţii. în chip obiectiv. dar arată prin fapte că nu cunoaşte ceea ce este cu adevărat "Ibidem. în mod obiectiv. ci mai curănd.sunt propriile pofte. pornind de la dorinţt-'le sensibile şi în funcţie de plăcerea urmârită. pentru sîmplul motîv că-i place.n" Omul poate astfel numi şi căuta ca bun ceea ce este plăcut. 64 . Binele şi răul sum astfel definite în mod su-biectiv. Iubindu-L pe Dumnezeu. „Mâneând din pomul neascultfirii. raporturi între obiecte supuse predate capri-ciilor. ci foarte adesea este socotir bine. omul iubea adevăralul Bine şi pe toa-te le judeca numai în funcţte de El. in fond. iar creaturile. Prin păcat. creându-se o confuzie permanentă între ceea ce omului îi apare. tot asa. spre ceva ce-ţi stă la inimă". pentru el. Relaţiile omului cu celelalte făpturi şi cu semenii sunt cu totul strâmbate. şi defineştc cu constants în mod greşit binele. iar singiira lui normă. In relatiile Side cu creaturile. el părăseşte Binete absolut şi unic. chiar dacă. dorinţelor şi plflceritor simţurilor. râul nu mai este privit ca rău.. binele şi râul ajung sfi se confunde. ci le considers ca importance sau valoroase numai în măsura în care le doreşte şi în funcţie de intensitatea placerii pe care ele i-o oferă. experiază răul şi inaugureaza* un mod de existenţă în care. idoli. simple mijloace de satisfacere a patimilor lui. potrivit do-rinţei sale pervertite. ajung simple obiecte de care se foloseşte pentru a-şi satisface nenumaratele patimi. ca de ceva rău.. el poate s3 fugă. pentru că aceştia. şi binele real şi autentic. de ceea cc este. XX. 1" Orsptv fnrerea amului. .Premise an/mpologice lului că e de trebuinţă* pentru susţinerea trupului". acesta este perjtru el dăunător. care sum din aceeaşi plă-madă cu dohnţcle lui pervertite şi pe măsura lor. neplăcere.

într-adevăr. deosebit de grave. înlorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. Prolog. ci şi-a lulburat întreaga fiinţa. doreşte şi se bucură de o fantasmă. 16. 1 n Sf. nici nu exislă în realilale.""1 Aceasuî restnlngere a realităţii la o parte a ei şi viziunea deformală care rezultă de aici apar şi ele ca o stare de delir.amestecarea şi confuzia puterilor naturale întieolaltâ". „Aşa a devenit viaţa noastră plinâ de suspine". insutuită de dorinţa perveilită. " Ihidem.. 10. o slabiciiine".1"'* Sfântul Grigorie de Nyssa. usa cum am uratat deja. 'şi noi. Ingrijindu-se numai de cele nevrednice de dorit. Simeon Noul Tcolog. II56C. 101-107. " Râspiinsnri ctilre TaUxsie.. "" Rmpimsuri ctilre Talosic. scrie el în alia pane/''1 „Su-flcrul este mistuit de focul plftcerilor trupeşti".1''2 Prin plficcrca sensibilă.181' Ei îneep să divinizeze înseşi „patimile cele rusinoase. omul cazut ajunge să se autodis-trugă.. Prolog. dalorila ne-ştiinţei"''. Prolog. PG9I. a socotit că nu mai există nimic altceva alarâ de cele văzute şi că numai cele vremelnice şi cele tnipeşti sum bune". 16 (CCSG 7. SfSntuI Maxim spune că viţelul de aur. se alipeşte de ceva care.l'. omul. XIII. m Martle cm-âm catelieîic. spune el. sail mai curănd. ne mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele". din pricina lotalei orbiri a sufletului faţa de adevaY'..l Prin dorinţele sale conirare firii. 8. Să semnalfim m Cm-am împotriva elimlor. 105). Disctrsuri elite. remarcă Sffinttil Maxim.. cei ce suntem de aceeaşi fire..I97 Efectcle schimbârii sensului dorinţei le resimte in primul rând mintea omului. care simbolizează realitatea sensibilă ridicată la rangul de idol. cu aril mai mult cu cat omul. şi alte urmari. ' Ihule.Premise tuitropohgic* cele de faţă şi la slava lor. m Epi.sloiă ct'itre Niculoe Moiuilml.'na dintre cele mai grave lulburări pe care o are omul de înduraf este dezordineii facultăţilor sale. af'irmă ca „ceea ce pune stăpânire pe voinţa noaslră şi o trage de la bine la rau e înlr-adevâr o neputin-ţă. pentru oameni. spune Marcu Ascetul.' Amhigtui. Pervertirea facultăţii poftitoare mai are. pc care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gândi'V'' * „cinstind.' l. 66 . cu totul la întâmplare.jşi pre-schimbâ dispoziţia sufletului deodata cu cele ce se împrăşlte. ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu cele ce curg şi nu înţelege ca se pierde. „Aşa s-a iăiat firea cea unică în uenumarate părticele. omul 1111 si-a pervertir numai puterea poftitoare. p. care dă nastere lucrârii ncsocotite a patimilor contra firii". Despre patologia ei am vorbit in capiiolul precedent. linspwisuii ctilre Totasie. în ceea ce-l priveşle. dorind creatiirile dupa aparenţele lor şi în afara lui Dumnezeu şi socolind că se bucurâ de ele.'9* o boală a firii noastre. cum spune Sfanlul Maxim. 7. „împreunarea lor patimaşă şi nesocotita. pricinile care pierd (viaţa) şi născocind şi cultivand prilcjuiilc corupcrii sale. omul îşi înveninează sufietul. . toate facultâţile sale manifestân-du-se aiiapoda şi fara nici o rânduială. ''. reprezintă în acelaşi timp .

Despre patologia ei am vorbit în capilolul precedent. Sfântul Maxim spune că viţelul de aur. 105)."'" Această restrângere a realitalii la o parte a ei şi viziunea deformată care rezultă de aicî apar şi ele ca o stare de delir. 16. 7.M o boala a firii noaslre.Premise antTopologicr celt* de faţă şi la slava lor.amestecarea şi confuzia puterilor naturale înlreolalta". cu tolul la înlămplare. Simeon Noul Teolog.îşi pre-schimbă dispoziţia suflctului deodatâ cu cele ce se împrăştie. Prolog. instiniită de dorinţa pervertită. reprcziiitîi in ace las i timp . îngrijindu-se numai de cele nevrednice de dorii. spune Marcu Ascetul. nici nu exislă Tn realilale. Să semnnlfim 1 ( uvimi fmpotriva eUnitor. pentru oameni.194 Sfântul Grigorie de Nyssa. 11 Kâsfnuisuri ctitrc Ţaittsie. „Asa s-a tăiat firea cea unică în nenumărate pârlicele. XIII. "■ tbidatu inAmingua. Pervertirea facuttaţii poflitoare mai are. spune el. „împreunarea lor pătimaşă şi nesocotită. "" Sf. datorila ne-ştiinţei"'''. şi alte urmari. Rdrmiruuri cătrv Talmie.PG9I. pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gaudi". care dă naştere lucrilrii nesocotile a patimilor contra firu". Prolog. itth'f/iinsnri vi'itrv Tiiltisif.iliceva afară de cele vâzute şi că numai cele vremelnice şi cele irupeşti sunl bune". în ceea ce-1 priveşte. întorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. o slăbiciune'. ci şi-a tulburat întreaga fiinţa. omul nu şi-a pervertit numai puterea poftitoare. m Marete cuvSnt t-atehetic. 10. remarcă Sfântul Maxim. ca pe una ce se rostogoleşte împreunâ cu cele ce curg şi nu înţelege că se pierde. * lifristolă catrt' Nirolae Monahitl. 8. Prin dorinţele sale conlrare fiiii. „Aşa a devenit viaţa noastr«i plinS de suspine".. dorind creaturDe după aparenţele lor şi in afara lui Dumnezeu şi socotind că se bucură de ele. afirmă că „ceea ce pune slapânire pe voinţa noastra şi o Irage de la bine la rau e într-adevăr o neputin-ţii. într-adevăr. „cinstind. doreşte şi se bucura de o fantasma. 19 fif» . si noi. m Ibidem. cum spune Sfântul Maxim. deosebit de grave. cei ce suntem de aceeaşi fire. se alipeşte de ceva care. Prolog. pricinile care pierd (viaţa) şi nfiscocind şi cultivând prilcjurilc coruperii sale. sau mai curîind. din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de adevăr". omul. toate facultâţile sale manifestân-du-se anapoda şi ffiră nici o randuială. omul îşi învenincază sufletul. II56C. cu atăt mai mull cu cat omul. 16 (CCSG 7. omul căzut ajunge s3 se autodis-trugfl. Discursuri etiee.197 Efectele schimbării sensului dorinţei le resimte în primul rând minlea omului. p.1 „Su-fletul este mistuit de focul plScerilor trupeşii". 101-107. ne mancăm unii pe alţii ca reptilele si fiarele". a socotit că nu mai există niinic . scrie e| în alta parte.196 Una dinire cele mai grave lulbunVi pe care o are omul de îndurat este dezordinea facultăţilor sale.. care sim-bolizează realitatea sensibilâ ridicată la rangul de idol.""' Ei încep să divinizeze înseşi „palimile cele ruşinoase. . asa cum am arâtat deju."2 Prin plăcerea sensibila.

risipindu-se şi revârsându-se în llecare cltpa spre ceea ce place simţurilor. omul nil dorea nimic alteeva decât pe Dumnezeu şi nu avea alia dorinţă decât cea legată de Dumnezeu."' Cf Nichila .:c' făcând din căutarea şi punerea in Incrare a mijloacelor care să-i permitii împlinirea pof'lelor. orbită de plăcere1''* şi înşelatâ de ea. Talasie.. <'uvâtti fmpQtliVQ pâgeini/w. Cele 300de capetg. 94-9S.. 85. irainica şi slatornică.'01 se pune In slujba ei. „DespSrţiiuhi-se de cuge-larcn la acel Until şi cu adevărai exislent."!. Epîsiolâ răirr Niroltu' Mouahut.. şi de dorirea Lui. liespiv feiivrie." Atras din toale părţilc de multele sale dorinţe. Marcu Ascetul. 3" Ibidem. se divizeazfi într-o mullitu-dine de dorinţe elerogene şi adesea contradictorii. VI. Dt&pre Irgea duht/wticeaxed. în afara lui Dumnezeu. au câzut in pofte felurite şi mărginite ale mipului". de contemplare şi de discernă-tnfint. minlea îşi pierde stabililatea şi pacea pe care le avea alunci când îşi implinea lucrarca sa firească. L'n all efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftiloare este divizarea tutnror facultâţilor oinului. privită" ca de sine stătăloare. de cunoastere. In Adam. Cuvinie drspre nrvoîitţd 18. Prinsă in vârtejul perpeluu al poftelor. IV. Minlea se răspândeşte în iienumârate direcţii. nici pe cea. "":' C'apele gnosiice. iarcând al'la prilejuri de împlinire a poftelor sale nu poate fi in nici un chip oprită de la împlinirea b»". omul pierde unica şi adevărata bucurie. risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea minica decăzuta a omului. Grigorie dc Nyssa. Marcii Ascetul. 2. G7 . Legal de aceasta. adauga Sfflntiil Aianasie. 11 Sf. riităceşte în toale părţile. iar îndreplându-se spre lumen sensibila. de asemenea nalurală.Sfiihattil. . noCf. de conducere a puterii poftiloare: dimpotrivă. Ea devine asttel multiform. " Cf. III. adică la Dumnezeu. spune Sfâiitul Ata-nasie eel Mare. sufletul se risipeşle şi se divizează. " Cf."* „Mintea pălimaşa. 15.I'tiift/ogitt oimilui ct'tztK aici numai faplui că. do-rinţa omului avându-L ca unică ţinlă pe Dumnezeu şi tinzand fai'ă incetare şi cu totul spre El. dar şi de dualitatea de care este marcat prin cunoaşterea binelui şi a rilului pe care a dobăndil-o prin păcat. „Căci cum se grabeşte să înfeleaga binele.lvl ea nu-şi mai CxercitS funcţia sa naturală. Cnprte despre dmgaste. Abătan-du-se de la Dumnezeu. Isuuc Sinil. spune Eviigrie. una dinlre principalele ci activităţi. Sf. I. de contemplare a celor diiinnczcieşti. 4. sufletul a început s-o caute pe felurite câi". dorinţa îsi pierde unilatea. Suflelul esle divizat nu numai de mulţimea dorinţelor care-l bântuie. este târâlă de curgerea neincelatelor schimbari şi se află într-o neconienîtă frămănlare. ajunge sâ se răspândeasca. " Cf. 7. 103. era desavârşit unificată. în primul rând a dorinţei. şt se risipeşte în mulţimea plăcerilor sensibile: „lubind plâcerea. lasânduse înrobilâ de aceasta.

Maxim Mfinurialtapl.. devine psihic. scolin I I.. 58. Cele JOOde rope/e. Prolog. a încelat sa mai fie duhovnicesc şi a devenil tmpesc." : se race asermlnător animalelor.2" Din duhovnicesc cum era în starea sa originarâ. Râspunsuri ctiire Talasi?. cum remarcă Sfantul Maxim.| . Sf. 61. 15. II.Suflcliil ini'. omul ajunge în stricăciune şi moarle. „plăcerea păcâtoasâ* este maica morţii". :is Idem. 302. I.Omul aflfi prin fnsăşi experienţa sa cfi orice plăcere are ca urmaşfi în mod sigur durerea". spune Sfântul Maxinv4' Legându-se de trup prin plăcere. Prolog. Desprr legeti Julunnir. Fiindcă de la neascultarea lui Adam.. IV. . 61.:n „pornirea dobitoceascn şi neraţională i-a fâcul să uile de firea omeneuscă". Sf.217 „Experienţa îl învaţB ca e cu neputinţfi sâ ajunga" sa aiba" neconlenil plăcerea ca tovarăşă de viaţă şi sa rămână cu (otul neatins de durere". se alieneaza în înlrcgime. Ambigm 10. 5. omul. 1 Ctij/ete (lespre CUnoţtitlţQ dr Ihitimezeu şi îroiiomîa hitniptirii. PG 91.. Hăxpumuri câire Tahsir. Cf. Sf. I. 2. Râsptmsuri către Talasie. contiai firii.210 „Amăgiţi la început prin amăgirile plăcerii. fuixpuiisnri vălre Tulnsie.Premise imtropotofiic.. . penlru a culege din ele o plăcere care se dobândeşte uşor şi iute.214 „suflelul se pleacă spre plăcerile trupului cum se pleacă oaia. Dar din clipa în care. ('tie MH)de captfe*. In slarea cea dintâi. 88.săturile proprii firii sale. imbraciio forma pâmânteasca". trupesc. 61. am ales moartca în locul vteţii". placerea s-a în jug.21* Abătându-şi puterea doriloare de la Dumnezeir şi indreprând-o spre reali-taţile sensibile.se de rrup şi suferinţele legate de el. m Cf.La cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a pofti se dcşartă în trup şi de aceea devin întregi trup". Cf. preschimbS dispozi^ia sufleru-lui deodată cu cele ce se împraştie. Maxim Marlurisiiarul. Despre viaţa IttiMoise.it cu durerea.. asupra păşunii". Sf. BespreftcioHe. M 1 .20B De ncum. piin niîjlociicu Inipiilui.. şi plă-cerii. omul nu cunoşlea durerear1'' bucuria duhovnicească pe care i-o dădea comuniunea cu Sfânla Treime era cu (otul ferită de ea. spune înca Sfanlul Maxim.t* tează Sfăntul Diadoh al Foticeei. III. omul vede curftnd că desfătarea râvnitâ se spulbenl numaidecat. Maxim Mfii'turistroml.Cl". spune Sfăntul Grigorie Palama. sau. indară. 42.uiMti. Sf. prin pervertirea doriniei. I.?ri Omul. Grigorie de Nyssa. lfl * Cf. Sf.318 ' ( uvâm ascetic Tn l(X) de capete. ţinereade minte a omului s-asfaşiatîn două".. 18. îi urmează durerea. Nichita Slithatul. Sf. 2. 9. Maicu Ascclul. 23. :iuCf. " Răspunsuri t'ătre Tcdasie. Ttiade. spre celc sensibik'. îndată îşi aminteşte şi de rău. omul are de suferit mărginirile impu. şi pierzând tra. '" Cf. când paşte. înrobil de dorinţe şi dc plăcerile simţurilor.L firuln se.4 ibidem. lot asa: .. Sf. „Pofta de plăcere. Ibidem. 68. Nichiia Siifhiiml. Maxim Măj<iu isitorul. 1112 C: . ca pe una ce se rostogoleşte împreună eu cele ce curg". prin pâcat.

nu şi natura.l cu dorinţa. îndieptând spre cele sensibile puterea iubirii sale. mărginita prin Datura ei. căci prin acesiea se iuişte înfristarea". ci veşnic rămânem însetaţi. folosind un cuvtot mat percu-tant peniru omul modern. 58. infrucât acesta e lovit de biciuirile dese ale conşiiinţei"..2-1 Dumnezeu. Toale acestea pentru ca* sufletul omenesc esîe însetat dupâ* desflvârşire. Jar omul cade. mare şi largă ca un rezervor. dup. pentm că..1 sature ncmârginitul dor al omului dupâ nemârginire.. arată Sfăntul Nicolae Cabasila. nici nu poate pune capăt dorinţelor noastre. 1 Dfxpi-e viafa i'i firistox.Nimic din lumea celor zidite nu-i în scare să înlreacS dorinţa noastrft spre fericire. facilitate» sa de a inbi şi-a schimbat doar direcţia. „este Cei ce a poirivil astfel (pe măsura Luij sufletul nostru şi dorul dupfl fericire şi întreaga noastră fiinţâ"'. ca şi Cei spre care se îndrepuj în chip firesc la nice-put. omul îj oferă acesteia numai obiecte mitrginite. ci şi. cu o existenţă limitatâ. ca să poată cuprinde în ea pe însuşi Dumnezeu"... de sufcrinţa psihică şi morală. ca şi când nu ni s-ar îrn-plini nici una dintre dorinţele care ne mistuie. mIbiAm. VII. scolia 3. 58. ::o Hâspnnsuri cătfn Tafttsie. Cff itmtem. mintea naste întristarea din suftei. omul avea din fire capacitates nesfârşită de a se bucura. prinzându-se de cele corporate. . aflăm din scoliUe la „Răspunsurile către TaJasie". „Dorinţa noastră fierbinte e fâcutâ pe masura. particele neînsemnaie. din prioina simţirii care a biruit-o. spune lui el.. ci toate sunt mat mici şi mai prejos decât ea". 58. indeosebi. şi atunci cum ar putea sit-J saturfi această lumc a noastrâ... ramânând nemârginitâ. bunătăţii nemurginite". o dat. pemru cil nu-şi poate stinge niciodaln dorinUi şi nu se poate bucura vtsşnic. 09 . Nici o realitate a acesîei lumi. „Socotind lucrarea simlurilor.doreascâ pe Duiti-nezeu şi sâ" se bucure de El. nu i se mai oferă de-acttm decflt phlceri fulgurante.'" „câci şi inima pmeneasca aşa a fosl zidttă dintru început. drepl o lucrare n..nmalil şi. „Nimic din cele de jos nu ne pot săiura. omul îi oferâ puterii safe de cunoaştere un obiect care nu corespunde rostujui ei şi care nu este nici pe masura naturii sale. VII. purtata in chip nerational de acesiea.1 apa cea veşnică. şi mintea spre cele sensibile. likilnd în sufletul omului un gol dureros. : '-' Ibidem. prin ciklere. nu este în măsurâ' s.21* întor-c'mdu-si.XL --■' tb&em."* Şi tol aşa. tl nu înceteaza~ însă să înseteze dupA i n l i n i t şi absolut. jnsatisfacţiei. pe măsura bogitţiei bunătăţilor divine care-i fuseseră fagădui-Le. pradâ tristeţii sail.^' Dar această iristeţe vine şi din aceea ca obiectul dorinţei şi plflcerea care vine de la el nu sum nici elc pe masura puterii de a dori a omului şi a bucu-riei care îi era menită. care capăul forma tristeţii..Paiologia omului ctitttl Nu vorbim iiici numui de durerea fizica pe care o incearca* omul. care pier repede. „întrista-rea (kimt]) sufletului este urmarea placer ii simţurilor.22' Dorinfeî nesfarşrte de fericire care ţine de propria lui naturîl. cu to-lut relative. astfel. trecătoare ? La acest iucru se *"Ibidem. Dorinţa a fost ssidită* în om ca să-1.

continua el să creadă. Căci în plăcere e amestecal chinul durerii. întotdeauna obieclul dorinţei sale." Omul căzut traieşte astfel într-o stare de permanent^ frustrare. încercând să refaca* totalitatea. sfărşeşte prin a se dovedi măr-ginit şi relativ. că orice place-re are ca urmaşâ în mod sigur durerea. iluzia câ a aflat ceea ce căuta. „Şi fîindcă orice plăcere rea picre împreuna cu mo-dalităţile care o produc. "" thidem. noi privim mai departs şi căuiăm ceva ce nicicând nu vom gâsi în această lume. ea* plăcerea nu poate fi niciodalii fara de durere. el nu ştia. mai pe scurt. precum se vede. 13-14) DezamSgit de fiecare data dupa" împlinirea dorinţelor sale. trecând de la until la allul. sau. a celor văzute. îşi avea toată pornirea spre plâcere şi loată fuga dinspre durere. străbate una dup5 alia sferele acestei lumi. pe cea dc-a doua o combătea cu toată sarguinţa.i. închipuimlu-şi ca* printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe acestea una de alta şi iubirea irupeascâ de sine (c^iXainla) va avea unitâ cu ea numai plăcerea. în loc să admits că golul acesta chinuitor este absenţa lui Durnnezeu din sufletul său şi că numai El îl poate umple (cf. omul cutreieră printre ele. se încăpâţânează să vadă în el o chemare la posedarea şi desfatarea cu alte şi alte noi obiecte care. Pentru a evita durerea care urmeazâ oricarei ptâceri şi pentru ca nevoia sa nemărginita' dc fericirc să-şi afle împlinirea. Pentru cea dintâi lupia cu roata puterea. pentru o clipă. omul. pe care le adnna şi le înmulţcşte. chip al neliniştii în faţa acestui vid. Ibidem. împlinirea vreunei dorinţc îi 'l. larcl încearca în van s-o lecuiasca prin ceea ce a nâscut-o. pe care pentru 0 clipfl l-a socotil absolut. suferind din pricina nepotrivirii di litre ceea ce aflâ şi năzuinţele sale profiinde (pe care continuă sa le aibă fără să le mai cu-noascâ* adevăratul sens). eel ce va bea însă din apa pe care Eu îi voi da-o. omul descoperâ abisul care-l desparte de adevăratul absolut. In 4. 14).Vn.Premise aril ropohgiee gflnden Domnul cftnd spunea ferneii samarinence: „Oricine va bea din aceas-tă apă va înseia din nou. acela nu va mai înseta in veac" (In 4. continuilatea şi absolutul dupa care tânjeştc. uneori. crezând în chip desert că poate afla infinitul în acest abis în care se scufunda tot mai mult. Chiar dacă. nimic nu poale satura aceasră dorinfâ si nici o putere din su-fleml nostril nu e in stare să sature aceastâ sete după fericire". rămas într-o lume de obiecte. afhlnd prin însaşi experienţa sa. sporeşte. iar atunci. Atunci tristeţea inimii sale. întrun sfârşh îi vor aduce fericirea mult rfivnită.Sub puterea patimii. Sfântnl Maxim spune. II. simţind mereu iin gol în adâncul fiinţei sale. rTiră a ajunge vreodală la capatul cautării sale. rod al profundei sale fnistrări. Arătând cum în simţirea omiilui căzut plăcerea este legata de durere. 70 m . „Oricare at 11 bunătăţile cu care suntem încârcaţi. într-o per-peniă insatisfacţie fîinţială. omul căzut îşi continuă alergarea nebuneasca* în căutarea de noi plăceri. fie şi chiar toate buiiătăţile lumii. rămânând neîncercată de durere.

stalornice. omul a încercat „să do-bândească. în fapt. II56C. câ şi zboară. i'ăra Dumiiezcu şi înainte de Dumnezeu. Aşa e desfatarea şi celclalte (. plăcerea e scurlă şi trecăloare. 10. pe cele ce rămân neconlenit cu cele ce zboară. nimic nemiş-cat. în mod paradoxal. oare. înlărirn şi maî mult zapisul aceleia împo-triva noastră. Sfântul loan Gura de Aur socoteşte ca a le alege pe cele dintâi nu este allceva decăt curala nebunie: „Da. Nu este. nimic statornic.'11 3. Cele duhovniceşti însâ nu sunt aşa. pentru că era. Tree mai repede ca apa râurilor şi lasâ* puslii ş\ goi pe cei îndriigostiţi de ele. I. toate celc trupeşii. omul nu lace decât să-şi sporească suferinţa. o mare nebunie stf schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice." fncercarea oinului de a-şi afla fericirea în afara lui Duinnezeu a fost diniru începul în mod necesar sorritfi eşecului. 4. PG9I. ^Ambigua. sunt train ice. într-un sfârşît nu aflâ altceva decât durerea. Această putere ţine de însăşi fîrea omului. încercănd să ne mângăiem firea torturată de chinurile durerii.330 Ne întrcbăm atunci: cum de-au pulul Adam şi cei care i-au urmat lui să dea fericirea dumnezeiască spre care îi mâna însaşi firea lor în schimbul unor plilceri de rând şi slricăcioase. Iar aceasla nu se putea". cum nu Irebuia. „Vrând să scă-păm de simţirea chinuitoare a durerii. '"•ihutem " Omi/ii fa f'ttcere. culese din materie. scrie el. şi nu după Dumnezeu.) Nu au nimic trainic. pe cele veşnice cu cele vremelnice. ncpulând ajunge la o plăcere eliberali* oV durere şi de osteneir. Sfântul Maxim spune adeseori că omul care alcargâ după plăcere nu-şi alinge niciodata ţelul. precum voia". Aşa sunt toaie cele omeneşli.&.227 Străduindu-se să ocolească durerea prin înnoirea şi înmulţi-rea plăcerilor.. neschim-bătoare."* Altfel spus. nepuu'mdu-se bucura „nici de rodul simţirii. nici n-au apucal sa vină. Dar grâbindu-ne să tocim împunsălurile durerii prin plâcere.i plăcerii". prin faptul c5 este mai puternică pati-m. în sufletul omenesc sta" pulcrea agresivă sau irascibilâ (£h)u. pe cele ce lie aduc în veacul ce va sil Tie multă desfalare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare osândâ 7". cum arata* limpede Sfân-nil Maxim Marturisitorul. cele ale |ui Dumnezeu. ■ R(îs(nmmn către Tnlasie. cu neputiiîţâ* de împlinil. fiind una dintre componentele sufletului omenesc înca de la crearea sa. întinse cât toată veşnicia.). Patologia agresivităţii Alăiuri dc puierea poltitoare. 71 . ne aflăm retugiul în plăcere.. sub roate formele ei. Prolog. care aveau urmâri atât de nenorocite? Comparand bunurile pământeşti cu cele duhovniceşti.I'alologiti omiihti reizul chiar dacă pare ascuos celor ce o gustifc. oinul pornit în câularea placerii.

31. a nu primi şi a reteza gândurile răutăţii pe care duşma-nii i le semănau în suflet. in acehişi sens: „Dacă doriiUa şi mintea tind potrivit firii spre cele dumnezeieşti. spune Evagrie. 126. omul folosindu-se de puterea lor fireasca" numai penlru ca să se păzească de păcat şi împotriva furului vrăjmaş care se strecoarâ înkfuntm pentni a-i răpi co-moara sa dumnezeiasca\ ca să fure. ca o artnâ a dreptii-ţii". Capete despre th-osebirea palimihr şi a găiidurtlor.. spun Sfinţii Pfirinţi. Diudoh ul Fotîceei. şarpele'V'"* Sfantul Grigorie de Nyssa spune si mai precis: „C8l despre iuţime Ounoţ).iaoQ). Ei se foloseau de această putere pentru a păzi porunca pe care Duninezeu le-o dăduse. partea pătimasâ (iuţimea) a sufletului <G\*l6c. abătându-l din calea spre îndumnezeire. w Ibidem. Adam şi Eva erau ispitiţi de diavol. împotriva lui Satana. 72 . a fost pusă de Dumnezeu in suflelul omului pentru a pu-tea lupta iinpotriva răului. pentru a rftmâne uniţi cu Dumnezeu şi pentru ca sa creascâ duhovniceşte în El. 57. '" Despre feciorie. această putere „ne-a fost data de Dumnezeu ca o platoşă şi ca un arc". 16. Ad Eulugium monachwn.'"1* „Din fire. 62. "' Despre'mflel. „Mânia neprihănită a fost dâYuită firii noastre de Dumnezeu care ne-a zidit.. mânie (opyri) şi urfl (u. 24. 10.'14 Sfântul Isihie Sinaitul spune. pe care a fost pus hi creaţie. "™ Idem.2i: în Rai.. Cuvâni ascetic tn tOO de capete. XVIII. 33. 3. Evagric." vinule.rK. Prin aceastfi putere a sufletului sadi-tâ în ei de Dumnezeu. respingând momc-lile Celui Ritu şi ferindu-se astfel de căderea în păcat. altfel spus. ca niste cfiini de paza. luptă cu demonii'V" „trebuie să ne folosim de partea irascibilă ca sfl ne pornim cu mânie împotriva Şarpclui". ''* Ibidem. a se împotrivi ispitclor.). Eva n-ar fi ajuns să fie stilpAnită de plăcerea pătimaşă. -'" TratatuipraclLc. să junghie şi sa piarda"'/" Sfântul Ni-chita Stithatul scrie. potrivit naturii sale. spune Sfântul Diadoh . Cf.2'3 Dacă s-ar fi folosit de ea impotrivii Şarpelui."5 şi tot el vorbeste despre folosirea ei „în chip drept. puteau să se împotriveascâ ispitei.il Foticeei. Isihie Sinuitul. acestea se cuvine să vegheze la porţi. "■iMC. Capete despre trez\'îe . Sf. pentru a rămîine pe calea pe care le-o pusese înainte Dumnezeu atunci cand i-a facut. Aceasta pulere a sufletului.Premise ţmiropotogice a) Cea dintai funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănâtate (Adam înainte de cădere. omul restaurat in Hristos) cste de a se împotrivi la tot ceea ce-I poate îndepărta pe acesta de Dumnezeu. sau. "' ('npeie despre Ire&'ir şi viiiute^ 31. la fel. mania este pentru ele o armfl de dreptate împotriva sarpelut care şopleşte cugetului şi-I amăgeşle să se facâ pârtas plficerilor rrupului". mai precis penlni a respinge atacurile demonilor.240 „Mânia (0\)u6q| bună este o Cf.

Puloiof-ia ormittii căzm potcrc a sufletului prin care se nimicesc gandurile rele".:" Mania se dovedeşie maj ales folositoare In rug. Câci fâră mănie nu e nici curiUie in om.-'" care arată că mânia.. 73 11 . ci mai degrabă se mânie pe poftele cele rele şi se fac duşmanii lor". Aslfel. poPseiido-stiptiineitt. in această privinţă: „Când aşti ispitit. 896C.. spre unirea cu Dumnezeu. VIII.24"1 Aceasta se cuvine sâ fie atiiudinea obişnuită a omului duhovnicesc. M* Tintoiul practic. Cf AferamifUttlemânâstirtfii. p. ' ('Want iiwtîc in 100 de copefe. Sufletul. omul trebuie să respingă toate gândurile care în-cearcă să-1 întoarcă de fa Dumnezeu. M Tâkuin Ui Total nosiru. Mania aceasta lupta* impotriva se-minţelor semănaie ca placeri uiselStoare de vrăjmaşul. toate opreliştile. '" Omilit duhovnicejti (Col. Sfântul Macarie spune. 42.''. „E proprie minţii ura cea contrara nlului. 2.Ibidem. în trup". omul dovedeşte cat de mult şi de adev.). scrie Avva lsaia. Hospunsuri cdtre Talmie. 8. 7-8.îw Respingfind. pentru . iar iuţimea să lupte pentru păstrafea Lui".243 îndeosebi datorită lucrării puterii irascibile omul poate să-şi menţinff dorinţa indreptata mereu spre Dumnezeu. 62. folosită conform naturii sale originare. spre care tinde prin însflşi natura sa2*1 şi ca să ajungă în împărălia ccrurilor. II. m DotuUeti v» noud de awtttie. . 51. el se poate pfistra curat de pacat: „E proprie minţii mania polrivitfi fi-rii. II. 43. PG 90.Va! îl iubeşte pe Dumnezeu. impiediciind-o să se întoarcă spre realităţile sensibile către care îl mână ispita. ' Rtfapiuisuri cat re Tti/asie.1 ajunge la vederea curată. 3. omul poare să inainteze. scolia I. şi fănl ura impotriva duşmăniei nu se descoperii cinste in suflet". 55. VII. 9. spune tot el în alia parte. Ibidem. ispitele care-l asalteazn din toate pârţile. Cf.1'7 Datorită războiului pe care omul duhovnicesc ÎI duce cu ajutorul acestei puteri. sa nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe. II). Sf. impotriva celui care te tulbură. Maxim Mfirturisitonil. cei înţelepţi nu ascultâ de elc. „preface mania in vigoarea nesfârşita" a dorului ce se bucură de cele dumnezeieşti":-4: de aceea el sfaîuiesle: „să ne mişte ratiunea noastră spre căutarca iui Dumnezeu (.-" îndepârtând cu ajutorul acestei puteri a sufletului. prin mania bine folosită. 39. este de mare folos sufletului/4" Sfântul loan Casian dezvoltă o aceeaşi învăţâ'turâ.. * Doiuizt'ti şi noud de rminte.?so b) O alta" funcţie fire. fctră nici o abatere. Dacâ spui (gândurilpr) ceva cu mfmie. cu mănie. „Când se trezesc patimile. '. 3. spune Sfantul Maxim. spune Sfântul Diadoh ai Fotice-ei. folosită în chip firesc. încurci şi faci sădispară inchipuirile iseate dc vrăjmaşi". Friinkenberg. ~" Cf.. Evagrie scrie. XV.isca şi normala a acestei puteri a sufletului este să-i permits omului să lupte pentru a dobăndi bunurile duhovniceşti.lciune atunci cAnd. ed. câci. 431.

Mai întâi. Cfffc W04e capete. pe om in lot ceea ce face pentru a-şi împlini datoria. 16).354 „îmboldind mişcarea poflei spre dorirea lui Dumnezeu"/" îi permite. Ea il ajutâ. în vederea unei plficeri*\Mfi A lupta pentru placere înseamnă a lupta pentru a ajunge la ea. " Sf. ibidem. Astfel. 2 " Cf. dar şi pentru a o pastra. S96C .358 Atunci când această putere a sufletului este astfel exerciiaia\ capâtă forma iniei mânii virtuoase. Isihie Sinaiiul. Oeaore sutler. 86. scrie Evagrie. să lupte penini dobândirea buctiriei duhovnicesti dupiî care tânjeşte. . 15. "' l'âttuire \a Taliil tiostm. omul şi-a perveitil şi aceastS putere. el este înţelept210 şi . cit. cftnd zice: „Măniaţi-vă.: Cf. Nichita Stithatul. 27.-. Ontiiii ia Facere. ed.. jmpărăţia cerurilor se ia prin siăruînţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Mt. trasă de iuţime ca de un odgon". dcci. 24. Isaac Sirul. loc. M. Sf. Când omul se foloseşte astfel de aceastâ putere a sufletului. 49.: Tot ea îi permite omului să-şi îndrepte şi să-şi înalţe toate cclelnlte puteri spre Dumnezeu. spre care îl împing pc om mintea sa pervertită şi pofta. Isihie Sinaitul. adaugS Evagrie.M Râspunsuri câtre Taktsie. I. Origen.\ 31. înţeleaptă şi sfântă. cea despre care vorbeşte Psalmis-tul. 11. 51.) necuvenită se iscă în sufletul eel bolnav". ea lupţă acum pentru bunurile materiale cele deşarte. H). scolia G. Cea de-a doua funcţie a iiH'imii apare aici strâns legatâ de cea dintâi. Sfântul Maxim sfâtuieşte: „Mintea ClKâţ) sâ se înlinda întreaga spre Dumnezeu. Astfel. 12). dar nu grcşiţi" (Ps. ** Ibidem. 17. peiuru a ne îndemna să ne întoarcem partea pătimaşă (itiţîrnea) impoiriva dcmonilor"... m ibidem.:?ţ De asemenea. Evagrie afirmâ* că „din fire.. Nichiiii Stilhiiiul. Cf. . Friinkcnberg.264 Ea se pune în slujba dorinţelor patimaşe ™ Tmiaiul pmctiv. Jmpărăţia lui Dumnezeu se bine-vesteşte şi fiecare se sileşte spre ea" (Lc 16. 9. potrivit naturii şi scopului ei firesc. Evagrie scrie: „Sufletul rational lucreazîi firesc atunei când partea lui iute se luptă pentru virtute". Sf. Macarie EgipteamiJ. 431.260 Prin păcat.. 259 Cf. ea îi permite omului sa-şi îudrepte spre Dumnezeu întreaga dorinţa. adicil să sporea-scfl duhovniceşte şi să ajungă la asemânarea cu Dumnezeu. 49. 4."'1 ea devenind bolnava: „mânia {Q^ia. . :'" Cf Sf.263 In loc să se rfizboiascfl pentru adobândi şi a pastra bunurile duhovniceşti. nemaifolosind-o aşa cum se cuvenca. PG 90. p. CuvmU dtfţpW rUcvo inlă.îngerii ne insuflă plăcerea duhovniceaacă şi starea de fericire creată de ea.. Omilii duhmmictfti (Col. ci într-un mod ncfîresc**' şi lipsit de ruthine..Premise antiVpofogfcg trivit cuvintelor Măntuitorului: . căcj ea „întăreşte pofta 1*. Tratatul pnaetic. 4).sc miscă în chip sănatos". în sfârşit. I. XV. Cttfn'le despfe tir?vi*. '"' l'scmh sufilinwnt. partea pătimaşfi luptă. mintea. 74 . De aceea.

7.sr naşte mai ales din iubirea de piăcere (((nXTjSo-Aa)". împlinirea acestui ţel contrar firii implică o a dona formă de pervertire a acestei puteri a sufletului. spune Sfântul Maxim. Evagrie insistfi asupra faptuliii c. spune cu amărăciune SfAnlul loan Scararul/" lar Avva Isaia scrie: „Dar mânia noastră s-a mutai rmpolriva aproapelui. 26 (28. Alannsie ccl Miire. îngrijindu-ne de ele. numai că. penlni că de acum se învoieşte cu inclemnurile lor şi le îm-plineşte voinţa." fyhtote. 3. m Ibidem.266 La omul căzut agresivitatca îşi păstrează funcţia sa de lupta pentm a dobândi plăcerea. aşa cum spune Evagrie. dar şi psihioă şi moralâ.3*9 indi-cand astfel filautia ca principala cauză. '? Cf SI' Maxim Mi'utiiiisirorul.. conlrar firii sale. spune că mfinifl omului . XII. Nemaifiind folosită pentru a se război cu demonii . Am văzut ca experierea plăcerii sensibile este urmată faiă greş de durcre. De aceea. XXVI. .>i momelile lor. pentru ( f Sf. această putere a sufletului sau se va stradui de acum să găsească şi să păstreze cflt mai mult plăcerea trupeasca. scrie el. în general. omul parăsind bunurile dumnezeicşti şi Hpsindu-se astfel de bucuria duhovnicească adusă de ele. 10. care. la omul cfizut pulerea irascibilfi este folosita şi oa să fugn* de durere3''7 şi. l'i/ica. fie cauze ale sufc-rinţei legata de iubirea egois(a pe care o are peniru sine însuşi. de dragu] plăcerii. "' Scam. de pildă. Partea a dona. ajungand s-o foloseşti contrar firii. Avva Dorotei. 75 . „alrăgându-ne ofttre poftele lumeşti. „din fire ea lupta în vederea unei plăceri oare-care". omul îşi intoarce iuţimea împotriva scmcnilor. unii împotriva altora".1 omul este aţâţat la aceasta de demoni. ne rfizboim cu oamenii. care constituie o adevârată pervertire a ei.. (itvârtt ascetic. fiicfindu-ne să o pornim. mâniindu-te împotriva frate-lui"-. in timp ce se cuvenea să punem iubirea de oricc om mai presus de-cat cele văzute si decât însuşi trupul nostru". Râspunxuri <âtr<> Talosie. 24. împotriva oamenilor". Sfinţii Părinţi se referă adesea la legălura fundamental» dinrre agresivitate si plăcere. Cuvâni tmpoitivu vlinilor. silesc partea pattmaşă să lupte. căci ea „a sălbăticit facultatea iuţimii ilin noi. PG 91. văzând în oi fie obstacole în împlinirea dorinţelor şi atingerea plflcerii. dar noi ne folosim de ea împotriva aproapelui". Chiar aşa se exprima Evagrie.2" Sfinţii Părinţi sunt unanimi în a sublmia şi în acest caz caracterul neflresc şi iraţional al acestui mod dc folosire a puterii irascibile. 106 fnvâfă/uri dr M'Jlrl folositoare. ?: ' Ad Bufafputn tiumiulnim.f'afologio omiilui nizut care îl îmbolclesc pe omul ctfzut2" şi se dedică cu totul căutării şi păstr5rii plâcerii legate de ele. Prolog. m Tnuaiul pmctii-. 620C). pen-tru că. 41. 7.f*\ „Mania împotriva şarpelui este în noi prin fire.2™ în ceea ce-l priveşte. o îndreptare a ei spre un scop contrar firiî. „Am ales cele maleriale în loc dc ponmca iubirii şi. de orice neplacere sau 2M suferinţa. atunci când sfătuieşte: „Sâ nu te foloseşti rău de partea palimaşâ.

27* Piitem observa acum că.) in ve-derea unei placeri oarecare". iar el vieţuieşte conlrar raţiunii (oAtywQ)".. atunci ea se mişcă într-un mod lipsil de raţiune (ob XoyiKaJ^).Premise arttropologice toate cele neînţelepte si nefolositoare". ea fiind folosită tocmai la împlinirea scopurilor acestora. Cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Viaţa voită a firii omcneşti e desfăcută numaidecat în două por-niri". 345. „dacă omul îşi într-armează mânia împotriva şarpelui celni vechi. In fapt. de la rostul ei firesc. „Daca (omul) îşi într-ar-mează mania împotriva semenilor (. In ceea ce priveşte direcţia pe care o ia. mai precis. :HI I 'mUitut pntciic. puterea agresivâ este legată de orientarea pe care omul o dă celorlake două puteri ale sufletului sâu: raţiunea şi dorinţa. i7 ° Cttvânl desprv irezyie si viilule. una dintre aceste di-rccţii corespuncle scopului firesc.7" Sfântul Isihie Sinaitul. de a se lupta împotriva a tot ce-1 putea înstrâina pe om de Dumnezeu.Juţîmea este la hotarul dintre pofta şi puterea raţională a sufletului. ' Sriisori iluhovmceşii.2*1 Dar. . în acelaşi sens: „Partea pătimaşă lupta (. Astfel. m Despre „Feritiri".. sau conformă firii. II.. II. func-ţionează acelaşi principiu al iconomiei pe care 1-am subliniat atunci când am vorbit despre puterea poftitoare a sufletului: în om există o unicii forţă agre-siv. Ibidem. este normală şi sanătoasă. :i m 76 . o face să lucreze contrar naturii sale. 97.. p.277 ara-t& de asemenea caractenil nefiresc al noii direcţii pe care pacatul a dat-o acestei mişcări a sufletului şi caractenil ei iraţional. prin care se urasc cele rele. aşa cum am arâfat. Evagrie scrie şi el. prin care urâm cele bune şi pe Dumnezeu rnsuşi1'. 2.""1 „şi ura noastră s-a schimbat în por-nire împotriva firii. în ceea ce priveşte facultatea irasctbila.l care poate fi folosită în două feluri.27* adicâ în mod nebunesc. m Ibidem. 24. adică împotriva a tot ce l-ar putea apropia de Dumnezeu. la fel. Acest lucru ni-l arata Sfântul Nichita Stithatul: . condu-când la îmbolnâvirea ei. 2 7 ' Sfântul Nichita Stilhatul. Staniul Varsa-nufie spline: „In loc de ura cea de la Dumnezeu. care poate fi îndreptată in două direcţii contradictorii şi incompatibile. Mai nebunească încă este folosirea ei împotriva lui Dumnezeu.). prin pSoat agresivitatea ajunge să fie fojosită in sens cu totul contrar. spunând că. a aruncat in noi ura rea. mergând pânâ la a se întoarce împotriva lui Dumnezeu însuşi. vorbeşte despre „mânia pornită spre oameni împotriva firii". Pofta şi raţiunea. *" Desprvsuflel. 33. 34.. atiinci ea se mişcâ polrivit firii". 8. fiind fiecăreia dintre acestea ca un fel de armă în mişcarea lor contrara firii. cealaltă o înde-pârtează de la acest scop firesc. Astfel. mişcându-se porrivii cu firea tJvuâzed si notui de cwinte. spre a uri pe aproapele şi a ne scârbi de el". 34.

. PG 96. PG 46. Irineti. il arata pe om făcut după chipul lui Dumnezeu. 11 .aM Conferind naturii umane libertatea. cand acesta e sugrurnat şi robit de silă? Căci eel care a fost zidil intru totul asemenea lui Dumnezeu trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe vointa proprie". Grigorie Je Nv&sa. Dumnezeu a voit s-o facă astfel pârta-şfl propriei Sale desâvârşiri.."" Vom vedea câ. 1 Sf. Omitla: Că Dumnezeu nn este aulotvt rrlctur. IV. ti lals. Despre facerea onutlm. '"' ('uvânt dtsprt mount*. împotriva şarpelui care le şopteşte şi le înfăţişeaza' numai împărtăşirea de placerile tnipnkii şi bucuria de slava de la oameni. 3241) Tala. III.Sf. Contra ereztUor. 16. Sf.l 16. în mod esenţial. 23. Dumnezeu a pus in el aceasta" însuşire. 524A.1u. Maxim Mfutnrisitonil. PG 44. atunci de buna" seamă ca chipul din om n-ar mai fi until dumnezeiesc. II. prin libertatea sa omul se aratfi ca fiitid m Ctle3Q0decapct*. 304C. iuţimea li se face arnia nedreptăţii.a Sf. Macarie Egipieanul. 4. 5. Sf. 2S. Dogmatlca. înj'râiutre \i petrevrrea vt'a dupâ rmnle.. Grigorie de Nyssa. II). Qognwtica. XVI. 37. 1:4.v. iuţimea este fiecăreia dinrre ele o armâ* a dreptăţii. Dispute ru /'. Patologia lîbertăţii Omul a fost creal liber. PG 44. m Maivlr cuvâni cateh&ic. Omifii (Col. GUifire la Faeere. II. De aceea ne vom îndrepla atenţia spre nenumaratele efecte patologice ale acestei stări. I84B. "■ Ibidem. Maxim Muiturisitonil. . Sf.I'atalogia oimiliti câztil spre cele dumnezeieşti. Mamie vuvimi catrheiir.î. XVI. Şi cum sâ mai vorbeşti de un chip al naiurii absolute. ■'*. Sf. 5. Sf loan Damaschin. loan Damaschin.vr/w. înstrainai si t'ârâ asemanare cu originalul.^1 Libertatea (eXeneepta) este una dintre însuşirile firii dumnczeicşti şi.-'" Sfântul Grigorie de ^jyssa aratfi ca: „dacA sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirigui viaţa. I'G 9 1. -'"' Cf. afirmă etH( Acesie ultima afirmaţii aratS c. Sf. Di. creându-l pe om dupâ chipul S. 14. adicâ stăpân pe voinţa proprie şi având puterea de a voi în felul în care doreşte."h' „Prin liber-fate.vputa ru Pyrhu. pulerea agresiva" bolnavă se vădeşie mai ales prin mânie (în sensul larg pe care Sfinţii Părinţi îl dau acestui cuvânt). I84B. 24C Sf. Dar abătându-se acestea de la mişcarea potrivită firii şi mutându-se de la îndelelnicirea cu lucnirile dumnezeieşti spre cele omeneşti.3*6 „Libertatea. PG 91. Vasile eel Mare. 25: 40. la omul căzut. spune Sfantul Grigorie de Nyssa. nefiind supus nici unei nccesităţi. Chiril al Alexandria. I)esj>re (m eren umnliti.sic. XV. spre pftcat. < 'apeie despre tinigosttt. omul este asemenea cu Dumnezeu (\cr6usoq)".v. 12. Acestea se vor lupta in acesi caz si se vor nfipusli prin iuţime împotriva celor ce le înfrâneaza* pomirile şi poftele lor". 30. căci a nu depinde de nimic şi a avea loate de la Sine este propriu preafericitei Dtimnezein".

peniru că libeitatea este o însuşire a acestui suflet rational. bun.. iar. 2ID.:'J spune Sffmtul loan Damaschin. sa nu po. este „voinţa sufleiului rational". 21.\ios (Opuscule teolt>\>ice si polttttiCH). îl lipseşti de laudă. care ne-a ' Scneii despre refe e/ouă viiinfe hi Hh. :'"' Oogmaiivtt. „1-a cinstil pe om dAndu-i libertatea peniru ca binele să-i aparţină cu adevărat celui care 1-a ales. „Nu este virtute ceea ce se face silit". II. binele pe care 1-ar fi dobândit ITiră să se mişte liber spre el şi iără mci o grijă şi lucrare din panea lui. nu este vrednic de laudă. II). pentru ca.. comu-niunea cu Dumnezeu ar fi fosl lipsită de oricc valonre şi n-ar fi fost vrednic de doril.Premise. „Libertatea este asemănarea cu acea neatârnare şi aiitodeterminare. remarcâ Sfântul Maxim. pLniru că nu este vrednic de laudă (." Omitii duHovrUeeffti (Col. Sfânlul Irineu îi răspunde. chiar dacă doreşte aceasta.ua cădea în păcat. ale cărui temelii stau în independenţacugetului nostru". Voinţa (ufekrpic.. Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unil cu El prin împlinirea asemanarii. ' Cuvântarea XLV. ** Marele ciiviml raU'heiic. pe de altă pane. XXX. aslfel. 301AB. Cel ce este. dacă nu le-ar fi câştigat prin deschiderea liberă a voinţei sale la harul sfinţitor al lui Dumnezeu.:'j. câ „vrerea noastră liberă (rtpoalpECTiţ) (este) acel ceva nesupus nimămri si liber pe deslinul sau.). ceea ce înseamnă a acţiona poirivit naturii sale. trebuia sa fie din fire liber şi stâpân pe vointa proprie. să fie cu adevărat binele lui propriu. având „binele de la sine. pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie rasplata unor strâdanii virtuoase". XXVII. Cf Dispute cu Pyrfau. el n-ar fi fost cu adevara! virtuos..). ci de la sine şi fărâ nici un efort". în starea firească de la început. 37. PG 91. libeitatea (feXe\)G£pla) consta pentru om in a decide de until singur. ele nu se află in contradicţie en conceptia Iradiţională. „Cand zici că omul eel bun este lipsit de libertate. 632C.2'1' miş-oarea Hberâ caracterizeaza „cele naturale ale celor înţelegfitoare". virtuţile fiindu-i cum-va impuse. Dumnezeu. nu mai puţin decfil Cehii care a pus inceputul binelui In firea lui". din fire. omul n-ar fi înţeles mareţia accstui bine şi nici nu s-ar fi pului bucura de el". 5. PCi 91. 293B.:'Ji Obişnuitei obiecţii. şi nu prin liberă alegere (. „Dacâ ar ti fost aşa «. 12. în acelaşi sens.?" Iar Sfân-lul Grigorie de Nyssa remarea.) daca nu îmbrăţişează binele in chip liber". 7S . PG 36. lar Sfântul Grigorie dc Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru lolul asemenea lui Dumnezeu. învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz. . tmtWpOiOgk * făcui dupâ chipul lui Dumnezeu. că Dumnezeu n-ar fi trebuit sit-1 fncu pe om liber.3" Omul n-ar fi putut cu adevărat să devină dumnezeu dacă i-ar fi lipsit mm dintre însuşirile firii celei dimmezeieşti. PG 91.. 1.).. -'*' Ctmtra ereziitor. libeitatea. 6. " ' Dkptaa cw Py/fm. ■ ' Marclecuv&tl calehelic.2*1 Creându-l liber. poirivit careia omul este chip al lui Dumnezeu prin sufletul său rational. IV."1 Sfantul Macaiie spune şi el.

omul nu numai câ duce o viaţă cu adevăral omeneasca şi acţionează in contbrmi-late cu ceea ce este. (. A sc vedca. având în fond aceeaşi semnificaţic: asemflnarca cu Dumnezeu. mai mult.. care îi arată cum poate sfi sporească în virtute şi să se uneasca din ce în ce mai deplin cu Dumnezeu. scrie el. I0. PG 91. 2. pentru ca. şi în desâvârşirea firii sale in Dumnezeu.~y>( Altfel spus.istr. urmând Sfântului lacov (lac. libcrtatea pentni fiecare om constă în a aiege îmotdeauna Innele. în a-L alege înlotdeauna pe Dumnezeu.) După nalură. cum Dumnezeirea este izvorul a loată virtutea. „lucrare a libertăţu" sau. Am arălal că stă în firea omului să tindâ spre Dumnezeu. tci/tuhr U i'ltuâl nostru. Omul unit cu Dumnezeu prin virtute esle astfel h> duninezeil. convince socolinţii no.29* Libertatea desăvârşilă o afla omul în ascultarea poruncilor dumnezeieşti. PG 46. dar..Ptnologia omittni <<mt\ fosl dăruită dintru început de Dumnezeu". numai aşa el poate să acţioncze conform cu propria lire. Vieţuind in chip virluos. în acelaşi sens. „Libcrtatea. 8S0A.. III6B. p. este asemănarea cu ceea ce este neatârnat şi autodelerminat. prin ele se luminează chipul lui Dumnezeu din el. 8. despre care vorbeşte Sfântul Apos-tol Pavel (Rom. ajuiigântl la asemanarea cu El. şi iiumai ajungând la asem.905A. PG 90. Arnhiata. PG 91. 396C: (falosind cum se cuvine libenil aihitni). 384 (85. Aşa că numai păstrându-şi toate însuşirile conforme cu firca.î >â pracedeze polrivii firii. viaţa virtuoasă şi conformitatea cu firea. 12). dupâ cum zice Apostolul: Dumnezeu să lie totul în toate". I. 8. nefiind determinal de nhnic din ufaiă sau strain de el.rma yixo(ivic6i') cu voinţa sa firească (QfeXriMCt $\>CUK6V). Or. îndreptate spre Dumnezeu. 21). lara a fi mânal de nimic din afarii şi sixain de el.lnarea cu Logosul. adică „este părtaş la libertatea maririi rlilor lui Dumnezeu". 5-7. avântl 0 iniîcil socotinţa $i o unică voinţil cu Dumnezeu. I7C EpfoUtli'. I . Marcu Ascelul mimeşte poruncile „porunci ale libemltii". 2.. aşadar în Dumnezcire vor fi cei ce s-au eliberat de rautale.a fel..mă şi libcrtatea Lui absoluia. fiind liber dupa cliipul libertaţii lui Dumnezeu. "" Cf. 79 . el acţionează în conformitate cu Dumnezeu însuşi.. I0ID>. omul este cu adevaral om. asemâ-iiurc care ne-a fosl dămită dintru incepul de Dumnezeu. prin urmare. "". I2C-I3A. ca pentru om libcrtatea conslă în punerea de acord a voinţei sale personate. tot ce este liber are legâturi de prietenic cu ceea ce se aseamănâ lui. care (inde spre bine. li-Ix'rtatea este una singură şi se înrudeşte numai cu ea însăşi.PG9I. Care este obâr-şia şi telul sSu. Ih's/m' bolez. ca să devina dumnezeu. „lege a libertăţii'V0' iar FericituI Auguslin scrie: „Nu există decâl o singura* '' Dwhgul despre xuflel xi Merc.''7 Sfântul Maxim Mărturisiton'l spune. 384. Slantul Grigorie de Nyssa învaţă că libcrtatea absolută a omului sta in irei pnncipii. scrie Sffmlul Grigorie de Nyssa. sau a voinţei „gnomice" (socoiinţă) (6feA. mişcat de propria fire. care se implică reeiproc. p. in special: Opnscuk teofogiee yx pultrmice. Diattfgul (ffsprr Mtflct xi invîrn-. am ariUat ca in virtuţi so află adevarata fire a omiilui. care să-i înrobească voinţa. împârtaşindu-se de voinţa Sa suver.

Sf. Sf. *" Trtiiui deippe întrupttrea Cuvâniutui. pentm molivul că omul era înzestrat cu liberul arbitral". A deliberu înseamnă a nil avea cunoşiinţa de cev. „Libenatea..). căci. PG9I.. le-a dat lor lege"... 11 DegmaHca. Contra «miihr. ii. şi folosind libenatea aşa cum se cuvine. el nu ale-gea între ele. şi avea puterea să o fac<Y'...cu privire la Dumnezeu vorbim despre voinţă. El stăruia pe această cale în chip liber. căci. ajutat fiind de darul dum-iii'zeiesc".. 37. veţi cunoaşte adevăYul. o data cu libertatea. Tâlcuire hi Cântarea CântiMbr. Prin porunca de a nu mânca din pomul cunoşiinţei răulm şi a binelui (Fac. 36. XV. Căci aşezându-i in raiul San. "'' Sf. de la sine. câci Dumnezeu nu delibereazâ. se îndrepta de la sine spre bine. 10: 11. Qmtiii duhovnicejti (Col. „Ştiind. CapctedejpredmgOXte. m Cf. 15. nu delibe-ra. ceea ce este cu totul bun şi ceea ce este mai puţin bun. el nu punea în cumpanâ binele şi râul. Voinţa sa îşi realiza ţelul firese. i-a arăial mijlocul de a o exercita fn chip desăvârşit. Cf. spune Sfântul Atanasie eel Mare. a voit să le asigure de mai înainle hand dat lor. Macario Egipteanul. aşa cum spune Sfân-dil loan Damaschin. 22. . nu examina mai multe posibililăţi..tinea libertflţii icMe să) tinda spre bine". spune Sfftntul Diadoh al Foticeei. 2. II. Maxim Mfulurisitoiul. Marcu Asceiiil. iar adevărul vâ va face liberi" (In 8.304 Cunoscând adevăralul bine şi numai pe el voind să-l cunoască. se făcea asemănător Arhetipuluî sftii dinvmezeiesc. 22. m lbutem. 3. 80 . se arata în voirea sufletului rational care este gata să se miş-te spre orice ar vrea". 796D: . 1. că libertatea de alegere a oameni-lor poate înclina în amandonS părţile. Sf.. II. 36. 17). II).i (. Sf.S. 40. XXVII.306 el „putea şi sa* cedeze atacurilor diavolului. Origorlo de Nys.l'rririise antropotoffice libertate: cea a sfinţilor şi a celor care asculta de legea dumnezeiască". şi cunoştinţa bunei ci folosiri şi a funcţiei ei normale. omul era în mod constant ispitit de diavol să-şi folosească libena-[Qa altfel decât îi arătase Dumnezeu. . 2.10' Lni Adam î» starea de nevi-novâţie i se potriveau cuvintele proorocului Isaia (7.su. aceea de a rinde spre bine. Ştiind imde se aflâ binele adevărat şi respingând cu totul raul. dar nu vorbim despre preferinţn în sensul propriu al cuvăntului. 31). şi să nu cedeze.M Cf. "'~ <npt'le gtiastiat* 5.30* Totusi. Adam a fosr creat de Dumnezeu în stare de înaintare spre îndumnezeire şi tinzând de la sine spre bine.502 Aceasta este liber-îatea pe care a avut-o Adam în Rai. PO 44. I353CD.DU? Dumnezeu i-a dat. omul se în-drepta spre el fară nici o şovflială. Care voia ca el să fie cu adevflral liber $i Dcspre liberal urbifru. o avea şi pe aceea de a se „îmoarce de la bine şi să ajungă la rău (. Ambigua.. su-puncrea şi împotrivirea. Despre botez. adică ştia „să" arunce răul şi sa aleagă binele".. 12. în sensul propriu. IV. 1516). spre bine. trineii. ' Căci aşa a învăţat lisus Hristos: „Dacă veţi rfunâne in cuvâniul Meu. prin lege. 2. nu deliberează". I. în afară de putinţa „de a rămâne şi a progresa in bine.) Dumnezeu. peniru că cunoaşte toaie.'"' mişcându-se în chip netulbural.

22. liber... " în afara referinţclor indicalc mai înainte. el dobândeşte într-adevăr o forma de libertate care îi permite să se determine într-un mod independent. cfl el a fost conceput. 314 SfAntul Antonie cel Mare. Dar el nu face decât să se amflgească în mod profund. omul a cedat în faţa ispitei diavolului. 7. '" Onulii la llcclesiast. dacă nu iese din voinţă". potrivit terminologiei folosi-te de Sfănrul Maxim.310 „Ritul sta în alegerea gre-şitfl". pe de alta. Mawt* cuvâm cawhetic. 30.1" „pricina relelor. şi prin forţa cu care respin-ge. iar.1trund3 in e) şi în creaţie. Despre botez. se arată în ce măsură omul îl iubeşte pe Acesta. Oinilia: Cd Dumnezeu nu este auloml relelor. în om. pentm că prin ea este probata* voinţa.. prin voinţa sa „gnomică". a se vedea -Sf. care se vrea cu totul independent de adevaiatul Dumnezeu. „Căci un bărbai neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. el face din sine însuşi un dumnezeu. 5. 11 8] . Toţi Sfinţii Parinţi insist 3 asupra faptului că răul. Atâta vreme cat. dar şi în lume. 7. Căci liber"" Dagmitica. venea din libertatea voinţei noastre". m . Adam înceteazâ de a mai avca o libertate asemănătoare cu cea a Arhetipului său dunmezeiesc. Marele cuvtuil catehetic. 1 Despnficiorie. inventat.Patologia omului etiz. când e îndreptata spre păcat..i înstrăinându-se de Dumnezeu.3" „nimic rau nu existâ. "' Scri. penlru că\ pe de o parte. 2. Marele cuviint ratelwtiv. arată Sfântul loan Damaschin.30" Prin ispită. raportându-se nu-mai la sine şi care-i dă impresia că este absolul autonom. El nu mai este liber po-irivit asemănării cu Dumnezeu. „Trebuia ca omul să fîe încercat mai intâi". Adam nu ceda ispiiei. tot ceea ce încearcă să-1 îndepârteze de Dumnezeu. prin voinţa sa personală sau. El şi-a folosit tibertatea de voinţă pentru a se îndepărta de Dumnezeu şi a se face părtaş păcalului. (este) prostia noastnl de a alege răul în locul binelui". ca astfel să primească nemurirea drcpt răsplată a virtuţii". 5 bis. Vasile cel Mare. provoacâ cel mai mare rău". spune şi el ca: „tot ceea ce era astfel în afara firii noaslre. Se împlineşte astfel vicleana făgăduinţă a Şarpelui: el este ca Dumnezeu. vorbind despre relele care au venit asupra omului. apoi pus în lucrare de alegerea greşitâ pe care a fâcut-o prin liberul său arbitru. că îşi este suficient sieşi şi se poate defini după o măsură proprie.iori. lasându1 sfl p. Great. aceasia avea un rol pozitiv: ea facea ca îndumnezeirea să fie cu adevarat dorită de om şi-i vâdea bărbăţia. omului i se descopera şi alte posibilităţi. libertatea se arată cu adevărat a fi libertate.Sfilnlul Grigorie de Nyssa.u' sâ cunoască adevăratul bine prin desăvârşirea sa integrală şi împlinirea natu-rii sale. adaugă el. Marcu A&cctul. 3. în ciuda tuturor bunuritor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte. Cf.. imaginai. Prin această libertate. XII.l|. Cf. spune Sfantul Grigorie de Nyssa. VIII. Sf.113 „puterea voii noastre libere. II. este un rezultat al relei folosinţe a libcrtâţii. Şi în încerca-re să se desavârşească prin păzirea poruncii. spre care îl îndcmna Cel Viclean.

( uv. XV. PG 90. dar nu esle dumnezeu. „La început.. spline Sfanlul Aumasie eel Mare. Căci a facut ca lege a trupului uneltirea şi nâscocirea de orice (el de păcat. 2. confun-dand binele . luând eel mai adesea răul drept bine. omul nu-şi mai exercită in chip simplu liberul său arbitru. II).^ti (Col. prin libenil sau arbitru pervertit. "9 Epijjok. omul nu mai recunoaşte imediat binele. el experiază acum nehotărarea şi nesiguran^a. 'Cf. adica disociază „voinţa gnomică" de voinţa natural*. EpLstvk. Adam nu voia sâ cunoască nimic altceva decât pe Dumnezeu şi nu voia să trâiască decât pentru a-l ft cu totul aseme-nea. De aceea şi glasul Apostolului ne atrage luarea-aminte: «Toate îmi sunt slobode. il facea. p. "x Cf. Prin aceasta libertate decăzutâ. omul s-a aftindat în rele lot mai adânc". Kf7. care-l mana spre Dumnezeu. Omitit <hihovmc. făcându-ne prin alegerea socotinţci să părâ-sim cugetul drept şi să împărţim in modul acesia firea. dimpotrivă. Iar prin aceasta l-a desparţit pe om de Dumnezeu şi pe noi înlreolallă. înşelătorul diavol l-a înşelat pe om. dacă însâ se abate de pe drumul eel drept.M Sfâniul Maxim aratăcă prin păcat omul introduce separare şi dezbinare in liberul său arbitru.*1" iar nu.Premise antrojtohgive tatea care apare dupa cătJere şi prin care stăruie în cădere este o libertate care-1 ducc la pierzanie. "( Atunci când. lipsa de acord a socolinţei lor. dacă urmeazS legile firii. şi astfel se distruge pe sine în-suşi. dar nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. SI'. se depărteaza* de Bine. "° Murele want cmehriU\ VIII82 m . folosindu-se peniru aceasla de puterile noastre şi im pun And. în starea dintăi. Pornit o data pe acest povârniş. ci ca să se mişte către cele spre care trebuie. 905A. 12)". nu se îndepărta de la norma sau lo$os-\\\ firii sale si se îndrepia de la sine spre Bine. 2. căzând în păcat.ynai. să devină într-adevăr dumnezeu prin har.wri 'dire Tahsie. era in deplin acord cu voinia sa fireas-că. aşa cum crede el. 30. 880A: 893B.int hnpoiriva eUmfor. 4.şi răiil. El „nu înţelege c5 n-a fast făcut numai pentru a se mişca. iar prin aceasla se înslrainează de natura lui. cum am văzut. 23. Omul căzut in pâcat îşi foloseşte libertatea care-i fusese data peniru a se îndrepta liber spre Dumnezeu. 42. ca sprijin al stăruinţei răului în roţi. liberul său arbitru..3" Odată angajal. îmbhndu-i momeala plăcerii înfăţişată ca iubire de sine. iar binele drept rău. se pierde în dualitatea confuză a binelui şi răului.. Titlatire h Total tmstni. sensul e regresiv. întunecai de patimi şi amâgit de gânduri. Mucarie EgipteiUiul. tăind-o în multe opinii şi închipuiri..1 o viaţă contra firii. in limp ce libertatea pe care o avea la început. Prin aceasta a convins pe om să se abatâ de la mişcarea cea după tire".. după ce a părăsit binele. intr-un mod patologic. Dobândind prin pâcai cuno^linţa binelui şi a răului.lH se îndepărtează cu toate puterile fiinţei sale de viaţa conformă cu firea luit ajungând să duc. el este ca Dumnezeu. la suprcma împlinire.. pe calea răului. omul este din acel moment lârâf de rău. cum arată Sfânlul Grigorie de Nyssa: „Sensul schimbării e pro-gresiv. 6.

Maxim MflrturisUonil. 34. 42. 21.. 19. să slujească la propria lui înrobire. gnosiice jtf practice. omul nu se mai mişcâ cu voia sa. 61. 78. 45. 23).legea acestuia1"4 şi supus simţuriloi\':Werâ tirania poftelor.1"' Aces-tea exercitâ asupra omului o adevăratâ tiranie. Vi Ct S£ Simeon Noul Teolog. de vreme ce omul căzut.. * Cuvinte despre nevoinţă. 2.m Sfântul Macarie descrie astfel *21 Cf. ° Cf idem. când se afla în legfltiiră cu Dumnezeu.!. Despre suflet. care-i înrobeşte sutletul/':.I'atologia omului câzul el este supus in mod constant. 1. Cete MK) de capefe. va fi supus potrivnicuIui". 19). El nu mai este doar ispitit. 11. 42. PG 91. Simeon Noiil Teolog. separând-o de voinţa lui natural. care se crede liber. ci şi al diavolului şi al de-monilor acestuia. Sf. Ill. I. 75. 2 Pt. subju-gat de poftele şi desffitările simţurilor spre care s-a plecat (Tit 3. Rom. 20. 6.t III. risen lui de a se înşela. I353C "-"-' Cuvinte despre iwvoiiiţei. atunci când se credea mai liber. 20. Awa Dorotei. o foloseşle pentru a face răul. Apologia ttttâh 53. III. '* ibidem."1 Libertatea care stă în deliberare este o formâ alterntă a libertăţii pe care o avea la inceput. adică la rău. 3. omul ajunge cu totul înstrăinat. Sf. XXXVII. Dar omul nu este numai robul palimilor sale. •'• Cf.':? slujitor al raulăţii. făcând-o astfel. 4. Vi| Sfantul Isaac Sirul aratâ că „eel care nu şi-a supus voia sa lui Dumnezeu. spune Sfântiil Isaac Sirul. In 8. Sfinţii Părinţi subliniază mereu faplul ca. Sf. Nichitii Siithutiil. Prolog. în mod parado-xal. o inrillnim acleseori la Sfinţii I Yu nu i O voin regâsi de nut He ori în capilohil urmutor. 8-9). nu mai este el eel care acţionează. Sf. I).. Capete teologice. Scam XXVII. omul era.1" Omul căzut. Depărtăndu-se de propria fire. Instil» Martini] şi Filosoful. 6. 6. Despre suflel. El esle parazitat de palimile pe care păcatul le-a adus in sine. 17. el este dus contra firii. ■l>3 Cf. -' Aceastfi afirmaţie. în chip cuvenil. Ambigua. care urmeaza învaţătura scripturistica cuprinsft în citatele bîblice date mai aus. Cf. Sf. Maxim Martin isiiorul.> în această stare.aT ' Cf. Clement Alexandrimil.Vlmisitorul. Rom. 409-413. Rom. trăieşle de fapt (intuit de trap/13 stăpânit de. Gal. slujitor al dumnezeilor pe care şi i-a fiicut din creaturi ("Gal. 7. omul nu mai esle el însuşi."K pe scurt. |7. Prin reaua folosire a Hbertâţii sale. Sf. 3. 7. 42. Cateheie. Is. HI. 57. ci legea pacatului care locuieşte în el (Rom. cu totul înrobit.. 6. ci stăpânil şi zdrobit de tirania Cehii Ra*u. MAnat de aceste porniri slraine de natura sa origina-râ. Sf. „Sfârşitul neaşteptat al acestei libertăţi ne-lavreme este robia". Răwunsitti cehre Ta/mU'. hi alegerile pe care le face. Sf loan Sciirarul. ' Cf. Stromtiie. . 8. 144» 3. 12. de pildfi: Sf. A se vedea. V. Capefe despre dragasre. care tin-dea spre bine. omul devine rob al păcatului (cf. Cuvâniăti. ci ajunge să fie mânat de ceea ce-i este strain. este robul patimilor.^6 este sclavul căutarii plâcerii si al teme-rii de suferinţâ. Este chiar negarea li-burtâţii.. CeU 300 de capele. 76. 34. hwauiutti iie suflet folosiioare* I Clemen! AlexajidrinuL Sfromate* II. de fapt. Propriu vorbind. Maxim M. 5. S3 . Grigorie de Nazianz. Nichitu Slithalnl.

înlr-un euvânt a tuturor lu-crurilor celor văzute (. a pomncii date de Dumnezeu m Rai. cu iubirea !u-mii. ca să spunem aşa. în fap[ nu mai acţionează ej. „aducerea-aminte de virtuţi". II). sufletul este înconjurat. închis cu ziduri şi înlănţuit cu lanţurile întunericului de cutre duhuriîe rîujtăţii". Una (prin) hicrurile din această viaţa. prin păcai.11' lar Sfantul Grigorie de Nazianz. omul se mişea el însuşi po-trivil firii sale şi se făcea pârtaş voinţei suverane a lui Dumnezeu. LU Cf. omul li se deschide. cea a palimilor care.340 După cum ne arată acest ultim punct. m Oniitii dubovnicefti (Col. Origen. XU1I. ftegutOS man.. tiranjzând-o şi trăind pe seama ei. lui Adam şi Evei. VI. nu mai ramăne mare lucru din libenatea iniţială a omului. Sf. p. 3. ci o nalură siraină care a pus slăpânire pe el. m 84 . 2. 56.). ** IhUlem. 2. omul a fost încătuşat în două chi-puri şi cu două legături. facându-le să vieţuiască în eL>w în această stare. adică a plăcerilor Irupeşti şi a patimilor (.Premise antropol&gice această îndoită înrobire a omului.iil lar între cele două cxislă o relatie evidentă: numai pentni că omul vieţuieşle în răutate au asupra lui forţele demon ice o asemenea putere. Sf Diadoh al Fotieeei. XXI. Cf. „aducerea-aminte de Dumnezeu (u-vfKiri Qcou)" mai înseamnă aducerea-aminte de binefacerile lui Dumne*P Omilii <tuhovnii:eşti (Col. ""'' Oirrf«/tfri. Aşa spune şi Sfîuitul Macarie Egip-ieanul. şi. împluiindu-l voia. înstrăinân-du-se de Acesta şi trăind contrar firii. împrej-iiniit. de către patimi şi de către puterile răului: „Călcând porunca şi fiind izgonit din rai. scrie Sfântul Nicolae Cabasila^" Aducerea-aminte de Dumnezeu apare astfel ca lege pentru om. în afară de aceasla noi nu trebuie să facem nimic altceva''. XXVII.11' Ea implică. 4. în vreme ce în Dumnezeu şi în lucrarea virtuţilor. pentru a-L purta (pe Hrisios) in noi". XXII. II).337 Aducerea-aminte de Dumnezeu implică. Patologia memoriei Memoria i-a fost data omului la creaţie pentru ca prin ea să-şi poală aduce aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel mereu unit cu El. au acoperil cu tolul firea sa autentică. *" Despre viafti in HfistOS. la tin prim nivel. Sf.. „Creşrinul este dator catordeauna sa-şi aminteasca de Dumnezeu". ibidem. Cf. Cuvâtll ascetic in 100 de ctwete.. prin patimi.33' a poruncilor date de Hristos omului restaurat prin Logosul mtrupat. aducerea-aminte de ponincile prin care omul se alipeşte de El. 5. prin min-tea şi inima sa. 56. Isaac Sinil. m Cf. 196. de aceea. „De aceea ni s-a dai aducerea-aminte.) Inlru cele lăuntrice. 5. Vaatto eel Mare. „Se cuvine sa ne aducem aminte de Dumnezeu mai des chiar decât rcspirăm. Omilii la Cariea Nunierh\ XXIV. Epistok. CttvhUv ă&pfi$ nevoinţâ.. care nu lasă loc pentm patimi.

I. 294. 61. la starea dintai a lui Adam „şi se apropie de desăvârşire. Dogmatics.346 care adaugâ: „Rugăciunea este lucrarea demna de vrednicia mint» sau înirebuinţarea cea mai bună si mai curată a ei". „cel ce se gândeşte totdeauna la aceasta şi nu utta binefacerile lui Dumnezeu. 1407-1414. aşa cum subliniazâ Sfantui Diadoh al Foticeei. Cf. de aseinenea. singura potrivită cu natu-ra ei. să se uneasca cu El. Cm-â'tt ascetic in 100 de capete. Rugaciunea neînce-tatâ este în acelaşi timp „lucrarea proprie minţl?'. „Rugăciunea face mintea sa-şi împlinească propria lucrare". p.348 având neîncetata aducere-aminte de Dumnezeu. se nevoieşte spre toată virtutea buna si spre toatâ lucrarea dreptăţii. spre mulţurnjre adusă cu suflet zdrobit şi spre toată sârguinţa bună.. Regulile xuici.Paiatogia otmilui câzut zeu. Noms du Christ et votes d'oniison.spre wgăcitme. care arde în inimă cu un dor înfocat". o mişca totdeauna spre mărturisire. -M° Cf Sf.i tile. HauslieiT. acoperindu-Ie cu ukarea pâcatului sau trândăviei şi prin aceasta lăsând să treaca vremea cea-faftă farâ folos şi fară să aduci mulţumire. Capete. spune Evagrie. " f'uviint aseetic in too de capete.. Diadoh al Foticeei. loan Damaschin. 142 . Diadoh al Foticeei. I. 156 sq. Ele ne îndeamnă să-I răsplătim lui Dumnezeu cu purtările noastre bune şi cu toafă viitutea". w Ibidem.347 fn Rah Adam vieţuia „în rugăciune". . I. ™ Sf. Căci aceste amintiri neîncetate. 88.14. Sf. 10. Ciivânt ascetic in 100 de etipete.ru care fi aducem slavă şi mulţumită. EptstoM câire Niccfae MonahuL 2.prin care îşi poate alinge deplin scopul". 59. Cin'inte despre nex'Oi'ifti. 56. şi să nu încelezi a-ţi aminti de multele şi marile Lui binefaceri.350 Prin aceastfl continuă aducere-aminte de Dumnezeu omul poate într-ade-văr.349 Tot ast-fel. singura îndeletnicire . Sfânlul Marcu Ascetul in-sista în special asupra acesteia. Dirfiounoire de spirifn. II. gata întotdeauna să facâ cu răvnă voia lui Dumnezeu". au neîntrerupfă în inimd pomenirea Domnului". hivdftiiuri de suflet fataxitejare. care „cere o ocupaţie care să dea de lucru harniciei ei". fiufe.4> A se vedea. Grigorie Sinaitul."1 ' Vezi. tntr-o meditaţie neîntreruptă. este a minţii. 1980. potrivit menirii sale. impungând inima ca un ac. spune Sfantui Isaac Sirul. £ Sieben. care se întorc. „Aşadar. "* lludem. 60-61. cea a rugăciunii neîncetate. col. 1. spre smere-nie. la toale binefacerile de care ţi-a fă-cut parte iubitorul de oameni Dumnezeu.4 85 . cu privire la acesr -subiect. H. 84. S3. spre mântuirea sufletului tău. 11. Sf. „Mneme Theou". KOTIIC. cum o nu-mesc Sfinţii Părinţi343 Ea. în Hristos. sfinţii. Sf. începutul purtarii tale plâcute IMI Dumnezeu trebuie să-l faci pornind de la aceasta: să te gândesti statornic şi pururea. penl. „Unirea duhovnicească este amintirea nepecetluită.343 Aceasta forma de aducere-aminte de Dumnezeu duce Fn chip firesc la principala ei forma de manifestare. 146 CuVâfU de.. I960. Vasile eel Marc. m Avva Dorotei.

Sf.cap. zaboveşte cu gândul la ele. m Ibidem. " BpistOle. '. II. 33. 4. rugăciunea neîncetata. dup. inima la se va umple de dragostea şi de donil Lui printr-o mişcare pornită chiar din ea însftşi. Triad*. 3. Numai atunci devenim temple ale Duhului."6 Aducerea-aminte continuă de Dumnezeu in rugaciunc este pentru om şi UD mod de a ajunge la vederea Lui. Ibidem. 2). aşa cum spune Sfânlul Isaac Sirul. 93. Sf. căci.. 65. 6.1 cum s-a spus: MNu uita toate răsplătirile Lui" (Ps. < 'uviiiit' despre newtnfS. Simeon Noul Teolog.irea poruncilor. 2. Fă aceasUi penini ca inima să ţi se mişte cu uşurinţă spre frica lui Dumnezeu şi sprc dragoste (. dar şi când e vorba de aducerea-aminte de binefacerile lui Dumnezeu. Grigorie Palama.. 1. Oivhite despre nevoinfâ. in acelasi sens.5.). 23.*'0 Prin aducerea-aminte de Dumnezeu.v Cf. Grigorie Palauiu. Capete leohgice. Căci ruşinându-le de amintirea atâtor bunălăţî. 102."'2 ">: Cf." 4 fiind nedespărţită de ea..'** Memoria însoţeşte lucrarea minţii păna pe treptele cele mai înalte ale vieţii duhovniceşti. pe care i-o dă Duhul. mai bine-zis conlucrând şi darul de sus".s m S(> . fie trupeşti. 154 Cf. 32. altfel spus. IS . Cttvinte despre nevointd. omul ll păslreazâ pe Dumnezeu inlauntrul minţii sale1''1 şi Î1 face s& locuiască in inima sa. ' Cf. < mân/dri (Col. Diiuloh nl Foticeci. de care te-ai bu-curat din partea Stăpănului bun şi de oameni iubitor.y/ prm tire. Sf.M8 care are dam I de a o trezi şi a o face s3 crească. Capete despre nigihiiine. el poate să se fereasca de patimi şi să sporească în el virtuţile. că ea face ca in „mintea curată să se arate razele dumnezeiesti". Isaac Siml. Sf. St Isaac Sirul. când gândirea statornica la El nu se mai lasfi intrerupta de grijile pământeşti şi cănd cugetul nu se lasă tulburat de patimi trecătoare". . gnoxlice . Acesl punct va fi cxaniinat în moil detaliat in parlea a Vl-n. Sf. fie duhovniceşti. spune Sfântul Vasile eel Mare. 2. Sfântul Marcu Ascetul sfatuieste astfel: „Punând înaintea ochilor tăi binefacerile de care te-ai împartaşit de la începuUil vieţii [ale si pânâ acum. I. I.Pranixe antropohgice Prin aducerea-aminte de Dumnezeu omul se întăreşte în păstrarea şi lu-cr. XXXII.MS Aceasla este adevărat mai ales când e vorba despre forma sa desa-vârşită. 2. „Sălaşluirea lui Dumnezeu in noi. Tr&tde. XXXUl. Macurie Egipteanul. Sf. 3. constii tocmai in a avea pe Dumnezeu temeinicit în gând. 19 * Cf.3" Aducerea-aminte de Dumnezeu cste mai ales condiţia dragoslei de Dumnezeu.. Isaac Siml. in ea „îşi află hrana de viaţă dătătoare pentm întipârirea vederii suflcteşti'V5 Sfântul Calist Patriarhul spune. I). 85. 3. Cmom ascetic I" 100 de capete. m Cf. Cuvtote despre nevolnfd. . Sf."' când omul „e răpit de amintirea (sutletului rational) mai presus de fire la vederea lui Dumnezeu".

. Murcn Ascx-ml. „Adusu-mi-arn aminte de Dumnezeu şi m-am bucurat" (Ps. Simeon Noul Tcolog.. „El se mişcă împreuna cu acestea sprc amintirea lor. 87 . II). .î: Cf. omul „trebuie să-şi fixeze toatâ atenţia într-un singur punci şi toate gândurile sale să-şi aibă drumul liUmtric numai spre un singur ţei". 8 $i 10.31 Prin aduccrea-aminte de Dumnezeu. n. LIU. Sf.^ aşa cum spune Psalniistul. Maxim Mainirisitorul. •' Sf. " (:.Cf. 60-61. 60.. Macarie Egipleaniil. Cuvww despre nevoitiţti. ReguUlf niuri. Isaac Sirtil. Grigorio Sinaiiul. CutegetV <lin sentiitfele bitefepfitor.'68 Dedicflndu-se în întregime aducerii-aminte de Dumnezeu. Sf Diadoh al Foliccei. de a. Isaac Sim].ilist i'. .cu (otul orice formă şi orice chip". " (t Sf.'.3*'7 fntr-un cuvânt. ducând o existenţă îndreptatfl în întregîme spre Dumnezeu.iiMMi Capetedespre rvgâciune.172 Memoria stăpânita1 în inlregime de aducerea aminle de DumnezeU a lep. Cf.semenea. „uilă chiar şi de el înstişi şi de firea lui.Sf. spune Sffmiul Isaac. potrivit ireptei vieţuirii lui (. Omul duhovnicesc. uirarea de sine.17*' Ea îndeparlează cu desavârşire orice gând rail"' şi nu îngaduie nici unei incliiuiri spre răutate să se niani* Cf. omul nu face decât să cugete la „sin-gunil lucru care irebuie". 6. omul se fereste de gândurile străiiie pe care i le strecoara in suflet Cel viclean. Omilit duhovnicesti (Col. ('uvâni ascetic in 1(H) de capete. Hie Ecdicul. normală. potrivit menirii sale.JM ştergerea oricărei aininliri pătimaşe şi lu-meşti '6 Ea implică. 6. Vasile ecl Mare. Cuvânt ascetic in 100 de capete. aduccrea-aminle de Dumnezeu este pentru om izvoni] unei bucurii desâvârşile. inemofia omu-lui in starea sa iniţială. fiind niemoria „inimii curate". era cu totul unitară. Altfel spus. Sf. (iipvte despn amoftinfa de Ihmmezeu si leonomui humiHtrii. Capett.paiologia omuhâ căzut Prin aocasta. pierde din mi-ma aminlirea (uturor celor văzute". 82. aducerea-aininle de Dumnezeu implică uitarea cu totul a lumîi. 85. Sf. CuvOnt ascetic in 100 de COpCte. gnostic*sipractice.fi Cf.. 16. Captrtf. "■ Cf SI".. „când po-menirea lui Dumnezeu pune stăpâmre pe întinderea sufletului. < onvorbiri duliwmicasti. St.•irii<■<> se ttutreptemâ dinfttpte. nemaiamintindu-şî deloc de veacul acesta.V da) . XXIV. Capete ttttfogice.4). "I? Cuvifttt despre nevoinfă. 56.17 Astfel memorîa devine starornică şi nemişcată.) şi nu se mai gâiideşte şi mci nu-şi mai aduce aminte de lumea aceasta". 32. Prin gândul st atomic In Dumnezeu.. 61. Despre c«i . simplă şi offlOgCDă. Cuvinte despre nevobtfă* 8.. 76. Gugorie Sinailul. El se îndeletniceşte cu cele privitoare la mSrirea lui Durtinezeu şi mereu se gândeşte Ia ele". 12. spune el în altă paile. m Cf Sf. 37. 5. III. spuiie Sfântul loan Casian. . w Cf. Diadoh al Foliccei.1'' „naşte în suflet o plăcere negrăilă'*. Diadoh al Foliccei. în aducerea-aminte neîncerată" de Dumnezeu. Sf. II. 3.mi.-"ajungfmd la linişte şi pace.588 Toatti gfmdurile omului se îndreptau spre ceea ce constituia penlru cugelul său unicnl obiecr al atenţiei. Sf. 97.

61). Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că uiiarea lui Dumnezeu şi a binelui este. iar apoi Sfântul loan Damaschin. în pervertirea ei. .177 cu ajutorul ei omul nti numai că esie feril dc atacurile lor. care este organul ei. desigur. m Cf. 2 Cf. uitare de Dumnezeu şi a binelui. Prolog: . spune Sfâniul Isaac Siral..'npete. mintea.?! m XX . Epistolu vutre Nitolae MoiahuK 10-13. "'" Sf. I. 150 de capete desprf eunoşlinfa ttalundd. prin păcat ea funcţioneazâ contrar firii şi devine boinavl'" Boala constă. Cf. " Despre accastiî dubla" polaiitatc a memoriei. alături de ncştiinl/t. Astfel. Marcu Ascetul. "" Cuvinte etegpre nevoinfâ."1 Toale celelalie puteri ale sufletului care depind de ea în mod direct vor suferi aceleaşi efecte patologice. 46.SM şi amândouâ due la moartea duhovnicească. dimpotrivâ. Ih'spre legen didwvwceasctt 61-62. ' '"llmiem. Sf.Premise antropofogice feste. loan Damaschin. Hdynatsuii câtre Tahsie. Cf. „Ceea ce i sc întâmplă pestelui iesit din upa\ aceea se îmiimpJa şi minţii care a ieşit din pomenirea lui Dumnezeu şi s-a împrăştiat in ammtirile lumii". 33. despre vuifn mornkl şi despreJapiuire. 68. esle cu adevărat moartă. m ibidem.'"7 Uitarea de Dumnezeu. şi tinume uitarea bunăriîţii celor cltipă fire". Isihic Sihaitul. exercitalu" „polrivit firii" sau „contiar fii îi" voibeşlc explicit Sf. Sfântul Grigorie Palama vede în parăsirea „pomenirii şi vederii lui Dumnezeu" esenţa păcatului slramosesc. Grigorie Simiitul K.37* Dacă memoria folosită potrivit firii sale este o memorie sănătoasa. ibidem. că Uitarea (XiiOnJ. şi pierzare este uîtarea". uitând prin aceasta de realitatea sensibilă şi de rfiu. Cuvinte despre rwvainfă. şi aducere-arninte de rău şi de lume. alături de ne-ştiinţă (dyyoia) şi nepăsarea trândavă (pxx8\^ila).. Acestea le zice dcspre neştiinţa şi uitarea inimii. aşa cum am vflzut deja. mintea care-L uită pe Dumnezeu se înstrăineazâ înlr-o activilate care nu-i este proprie. Capete despre dmgosie.8° Aceastâ boală a memoriei afectează. se stifocă şt.. Sf.3M Sfântui Marcu Ascetul. dar îi şi Tnvinge şi îi alungă. despre nmotiştereti lui Otimnezeu. 62. 3. Isaac Sirul. Căci iad este neştiinţa. vorbesc in mod explicit despre boalu memoriei..Riiuiafea este o faptit a sufletului înţelegâtor. din punct de vedere duhovnicesc. de usemenea.. I I ) . prin păcat ca devine. ca şi în cazul celorlalte puteri ale sufletului pe care le-am sludiat. mai precis într-o inversare a activităţii sale: în timp ce în starea de nonnalitale a fîrii ome-neşti ea slujeşle exclusiv aducerii-aminre de Dumnezeu şi dc bine.. 81. Cuvuni despre trezvie si virtute. principala patimă-boală u părţii rationale a sufletului.3"3 lar la Sfântul Marcu Ascetul aflăm scris: „Scriptura zice că: «iadul şi adâncul (pierzfirii) sunt cu-noscute Domnului» (Pilde 15. de la care vin toate patimile şi toate relele de care sufe-tii omul cazut. CuvAnt de sujlel folosilor. 50. afirmă."f' Ea constituie o armă împotrîva demonilor. este unul dintre cei trei „uriaşi ai Celui Rau".3B<" A flam la Sfăntul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli Ibidem. 65. 32. alături de necunoaşterea Lui au un rol central Fn căderea omului. si Sf. 43.

în sfârşit. 13. care ţese veş-mântul şi acoperământu! norului negru aşezat peste suflet şi care le sprijină pe amândouă. Adam şi Eva au început să uite de Dumnezeu. aşa cum am văzut. iar de la negrija.3" Iar Sfăntul Macarie: „Mintea care alun-ga" de la ea am in tire a lui Dumnezeu cade fie hi mânie. '" <'mum de. iar negrija naşte pofta. ele se dovedesc puteri lari ale Vrăjmaşului şi capetenii pufernice ale Celui Rău. de îndalâ ce vine uitarea. Darcând a privil la pom cu plăcere şi s-a atins de el cu multa1 pofta" şi.v" Cele mai multe referinţe le g3sim la Sfăntul Marcu Ascetul. îşi amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. prin uitare şi prin neştiinţă se întăresc şi se măresc proptelele celorlalte patimi. a gustat din rodul lui cu o volupiate pulernică. când pe cealaltă\ Astfel. ca sâ-şi poată duce la îndeplinire planurile". maica tuluror reletor. uitarea. când ne folosim de ele pesie măsură.. le întăreşte.. care spu-ne apriat: „tot eel ce uită de Dumnezeu caută placerea (desfranataT' '"-' Uitând de Dumnezeu. în greşeala ei.V"/''W^-N273.spre lirzvir si virtule. ori. scrie Sfântul Grigorie " EpiJtală > <Ure Nicohr Mtmahul.PatoUigui omului câzul spirituaie fund amen tale strâns legate una de alca. amestecand. ■ < 'tivâni ascetic î'i lOit tlr capde. ne-o spune cea dintâi.. fie fn pofta trupeas-c*i". I3L 89 ."1" Sfântul Isihie Sinaitul zice. ea naşte negrija. toatfi pofla ei şi-a întors-o spre gusiarea lucrurilor de aici. De aceea era acoperită de aripile dragostei duninezeicşti. sora împreunălucrăloare şi slujitoare a ei. (htiilii tluhovnicejti <Col. intrând sub stăpânirea mulţimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vflzută spre care s-a întors omul. "'. 56. le susţine şi sădeşte in sufletul eel fără grijă raul înrădâcinat şi statornic.. 32. memoria se fragmentează" şi se risipeşle. nestiinţa şi uitaresi de Dumnezeu îl fac sâ se întoarcă spre realitatea văzută.3Wl Alţi l'ii mţi privesc procesul câderii in sens invers. şi nepăsarea trandavă. II). negrija şi pofta. dimpotriva. Câci ajutându-se întreo-laltâ si neputând să fiinţeze fărâ să se susţină una pe alta. Prin ele se în-tăreşte şi pe ele se reazemă toată oastea duhurilor iTiuiăţii. 10. Câci pană ce n-a privir la pomul oprit cu plăcere. Exista o dia-lectică a acestor doua atitudini.. iar pofta îl duce pe om la c&Jere". la pofte necuviincioase". relaţiile dintre eie şi efectele lor: „Cei trei uriaşi ai Celui R8u. Cu adevărat. Eva. „Că vederea.**7 Am văzut deja că este greu de arfltat daca atracţia plăcerii simţurilor duce omul la necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu. în acelaşi sens: „de la uitare ajungem la negrijă. „începutul şi pricina gândurilor. care sunt socotiţi ca cei mai tari. Sfântul Diadoh al Fori-ceei o pune înainte pe prima: ispitiţi de plăcerea simţurilor. Cf. din pricina fruc-lului placut la vedere. cu ane-voie îşi mai poate aduce aminte omul de Dumnezeu sau de poruncile lui". 12. De atunci. gustul şi celelalte simţuri slăbesc linerea de minte a inimii. sunt cele trei reie amintite mai înainte: neştiinţa. . LIV. Prin nepasarea trândavă. " Qespn Ctn C* cied Că M' irulrejiieaz/t (iinftiftte. O apoftegmă spune: „Zi-ceau BiUrânii ell trei sunt puterile Vrăjmaşului din care vine ioată greşeala: uiiarea.. şi greşeala lui Adam. care ne îndreptăţeşte să o socotim cauzăcând pe una.

00 . prin neascullare. ' Cf. Prin aceastfl a picrdut şi amintirea de Dumnezeu. Cuvinte despre nevoinfd. tnfrânaresipetrecerea i ca dupâ minte. Maicu Ascetul.Dacă avem iiniintiii pâtimaşe. 33. care pătrund în sufletul său si-i prcocupă mintea. repercusiuni asupra tu-turor puterilor sufletului.. m Cf. I I . '' Capet* despre dmgosle. " Cf.^' Dar adesea memoria produce ea însăşi in mod direct gânduri paiimaşe. Isaac Sirul. Maxim Mărtmisiiorul. Diadoh al Foticeei. v .*" Aslfel. H. locul In care le poţi afla pe loate.. Cf. Maxim MaYlulisiiorul. a amintirii simple şi unilare. este acum bântuitâ de rnulţimea feluritelor amintiri lu-meşti. 8-4. care încearea* să o împingă mai ales spre asemenea amintiri. '' Cf. infrtlnare. 33. Sf. 33. Cuvinte despre nevoinfti. Sf. care constituie pentm el tot atâtea sugestii ispilitoarc. Uaac Sirul. H. şi cea mai periculoasii: „trei sunt cflile prin care primeşti găn-duri: simţirea (lucrarea simţurilor). 60. " Cf. compusă. Sf. Capete despre dragost*. III. 8.. 16. 10. aceasta se dsitorenza' faptului c:l de la bun incepm am primit himuiIc in noi cu pntiiinl.'"* Memoria produce astfel de gânduri penlru că ea păstreuză aminlirea greşdilor trecutc şi urmcle patimilor care ni s-au făcut obişmiinţă""' şi mai ales a placerii legate de elc. Cuvinte despre nevoinfti.594 De la ea primeşte omul cea mai mare pane a reprezentarilor. I.4" De aceea Sfăntul Isaac Siml spune 4H ca ea csle lacaş al paiimilor. 93.. 84. al căror număr sporeşte tot mercu. Capete despre dragoste. Sf.5''* Sfântul Maxim spune: „prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe: prin simţire. I./'remise antropotogiee Siruiiiul. Capete despre dragoste. memoria devine la omul căzut una dintre principalele cauze ale trezirii şi stflruirii patimilor. principal cale de acces pent™ gândurile strâine. Evagrie. 10. Eplstolă către Nicofae Monahid. '-' Cf. şi-a pierdiil unitatea împreună cu puterile ei". Dar cele mai stăruitoare sum ccle din amintire". II. Sf. Sf. Cuvântdespre rugiiiitme. Marcu Ascetul.. 32. 10. III. '* Cf. evident. Memoria devine pentrti om. Sf. felurită. si invers: despre lucrurile pe cine le-am piimii in noi cu palimfi.'"' "-' < ape'e fotirte jolosiumre. Isaac Sirul. 44-46. Cuvinte despre neioirifd. 74. Această îmbolnavire a memoriei are. alături de imaginaţie.. 33. iar din unitară. Sf. care vede în aceastâ facilitate a minţii princi-pala lor sursă. IV. Mai ales ea este cea care aduce in minte „gân-durile simple". 19. este împărţirea. sf. în care înainte mi exista decâ! singur găn-diil la Dumnezeu.Isaac Sirul. Eptstold cdtre Nindae MfitiaJtuI..1''' lucni pe care-l subli-niaza Slăntul Talasie Libianul. Talasie Libiiinul. Iiir Evagrie remarcâ: .4" ceea ce da" reprezentarilor o mare putere de ademenire. Cf. amintirea si starea mustului (amcsteca-rea) din Imp. ea este UHB dintre principalele surse ale „gândurilor care ne râpesc'*. 85. Sf. voni avea amintiri piUimaţe" (Tnifaintprtwtic.401 Pent™ toaie aceste motive. Cuvditt ascetic in tOO de capete. 34). Capete despre dragoste. < 'apetedespre dragoste. de care apoi se alipeşte în chip pătimaş. m CtU>idan. Maxim Mflrlurisitonil. Mintea. 46. Cuviiue despre fievalnţâ. 42. prin schimbâri în slarea organica* şi prin amîntire". Sf. memoria este adesea trezita şi aţâţată de demoni. CTici fâcăndu-sc din simplft.

56. Căci cum se grabeşte să înţelcagă binele. îţj strccoaril gfuidurile unor hicnni iişa-zisc trebuincioase. Aceste amintiri pătrund în minte din pricina iubirii dfl lume.eren păliimişil prin aducerca-aminte de liicrin i" (Cnvthit despre rugdeim*.Paiologia omului câliif Astfel că „aducerea aminte de rău (p:i/f]p. făcând miilte. 85. 61 ■ 1 Lucrare. Ea esle scindatâ în două părţi. ilupi) cum . Isaac Sinil. nu a stricat numai amintirea simplfi a sufletului faţa de bine. FiindcS de la neascultaren lui Adam ţinerea de minte a omului s-a sfaşiat în dour. sa poarre în aceeaşi clipă şi gânduri biine. îl atfiţă hi plut.Ciuid le viUI dracii riWnind cu adevilrai la mgâciune. a se vedea Sf.. cu anevoie îşi mai poaie aduce aminte omul de Dumnezeu şi dc ponmcile Lui". cum spune Sfânful Diadoh al Foticeei: „De cand minlea noastră s-a rostogolit la chipul trtdoit al cunoştinţei. după cum am VăzUt. a-şi aminti de Dumnezeu şi de bine nu este cu neputinţă peninj el. ci se întrcpfltrund şi se amestecă. 46.401' „Neascultarea..07 Cu privirc hi siarea de confuzje a memoriei.. are loc o nouă divizare a memoriei. 88.""0 înrr-adevâr. dupii pinin. dar şi prin lucrnrea duhurilor rele care încearcâ mai ales prin acest mijloc să ţiiul miniea departe de Dumnezeu. acesteia ii rămâne de acum înainte un loc mai mult sau mai puţin redus în memorie. spune SfAntul Diadoh al Foticeei. Diudoh ul Foliceei. şi. întunecând dorinţa fireasca care tindea spre viituie". după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul. sil se tlescmajeze >i su" sc inliisrcze foaite.'i vreme. chiardacâ nu sunl pătimftşe.. nu poate împicdica rugilciunea drepmlui. Ca urmare. îndatâ îşi aminteşte şi de r. ii aduce aminte cele cilulate şi cclc atnintilc mai inaifHc. în grade dife-rite.X)e alunci. el explica" pe larg: . Sf.40' Chiar dacă omul căzut se află. dar aceasta se face cu mai multă greutate. " Capett despre Irezyie $ virttite. . aminlirea binelui. ehiar dacfl mi vrea. 116.spune Evagrie: „Caml diavoful eel pieaviclesm. 5: 83: ('uvâ/it hi flHilfore. 3. ('uvâril tiscefu m 100 de mpeie..i lor i sc arntS în chip I impede omului cat* înccarciî prin rugae tune să regăSeoACJl ailucerea-atniiile de Puiiinczeu. 1 " ' 'nvânf ascetic in loo de eapete. ca mişcflndu-ţi-se minlea $pie căutarca lor şi neaflfmdu-)c. unealla păcalului.. „acoperit de vălmaşeala adrmcuhii uitării"40*. pentru ca aminrirea binelui nu poate fi ştearsă şi înlocuita cu totnl. şi gânduri rele (.40* Aminlirea râului înlocuieşte. cu rnintea.. e silită. sunt toCU$i străine de Dumnezeu. îţi fnră iunintirca lor. amintirile Cf. MS 91 . la început. c&utând siî le ia la cunoşlintĂ sS piardă rugâciunea care aduce roaile" {Ihii/em. ci şi toate puterile lui. 45. Citvinie despre nrvoinţâ. sporind confu/ia creată de multele şi fcluritele gi'tnduri care stăpânesc memoria şi cugetarea omului. singura care. (>. 1. 4a " ('uvâni ascetic hi 1(H) tie capelc. Apoi. 44."1" In ambele situaţii.lu. 68).-"* Amintirea binelui şi aminlirea răului nu ajuns doar să se invccineze.). în altă pane. carc.. 10). ' ' ('iipeie fotirie jotmitotire. care nu exista la începui. stăpânea în memorie.n tov> tcaKou)" ajunge să fie la omul căzut odeprindere (ft^iţ). Cf. cânil revine iarăşi la mgâciiine. rnintea omului este stăpânita de mulţimea amintirilor lumeşri şi a gândurilor.

.

arată Sfanrul Maxim MSrturisitorul.44* înstrăinând-o. 37).) Căci blestemaţii ucigaşi. Sfânlul Varsanufle aseamftnS sufletul. o lume închisă în ea în-săşi. 64. cu „o scăndură gala zugrăvifii". căci atunci c*lnd se stinge una.4il Prin aceasla. Ctmvtnbire. S i î n t i i de mai înainte au socotit-o asemenea miticului Dedal ca o închipuire cu multe chipuri şi multe capete.. îmaginaţiu ajunge să ocupe un loc atât de mare şi să aibfi un rol atât de nefast pentru că ea se iruinifestă în strânsă le-găturâ cu patimile. omul îi cade cu totul pradă. străbiUând ş) trecând prin ea. dandu-Ie hrana care le face să lucreze şi sâ" sporească. în chip firesc. 430 loan din Singuriilate. adică transpa-rente pentru energiile dumnezeieşli. intră în comunicare cu sufletul. II. IU Notum aici detlni(ia Sf. HI. care nu i-L mai descoperâ pe Crealorul ei. PG 91. Sf. nu numai că ea „se opune foarte mult nigaciunii curate a inimii". înstrăinat printre obiectele reduse la dimensiunile lor materiule. nu mai sunt cele pe care le avea Adam înainte de cSdere.4"' Imaginaţia pune stăpânire pe minte în multe feluri.Premise anlropologice memorie. „De aceea.1 CeU 100 tie capete. Celr 300 tie capete* fi\ 62.."' 2 dar nici nu mai lasă vreun loc pentru gfindul şi amintirea de Dumnezeu. I353C). 4. 38. potrivit (irii sale. ajunge să stapaneasca mintea şi o sileşte sil-i urmeze. "' Scrisori ttuhavnicesti. Sf. Tra/tttutpraclic.""7 Imaginaţia. 22. Cf. cd. dumnezeieştii Părinţi vorbesc de multe ori despre ea şi împotriva ei. flauslicrr. nemaiki-sând s5 se vadă nimic din ceea ce era la început In viaţa lăuntricâ a omului cilzut. 120(45.45 Pe de altă parte. spun Sl'inţii Calist şi Ignatie Xanthopol. Capete despre dmgOSte. „Căci acum omul se mişcă in jurul nâlucirilor iraţionale ale patimilor".44 Atunci „mintea rătăceşte mereii din naJucire în nălucire. Alipk in chip pătimaş de lumea sensibilâ. ci sum cu iotul şi cu totul opace. m Ibidem. nu mai sum prilejuri de neîncctaul adu-cere-aminte de Dumnezeu. când este năpădit de închipuirile din vise. Evugrie. min-tea sa este făra* încetare populată şî bâjituită de mulţimea gândurilor legate de ele şi de imaginile lor. imagina-ţia trezeşte palimile. Nichitii Stirhatul. 56. loan Scărarul: „Nalucirea esic ieşirea minţii'' (Scam. Imaginile pe care le are din această lume. nu-l mai înaJţă spre El.4" In starea decazută a omului însă\ lucrurile se petrec cu totul dimpotrivă: piclura cea fromoasS este in întregime mfizgâlita' de iinaginade cu chipuri şi forme nâscocite de ea. p. Iar aceasta se întâmplâ nu numai atunci când este treaz. patimile suscita" în chip deosebit lucrarea si plăsmuirile ima447 448 Cf. care nu mai primeste nici un alt chip şi nici o alul culoare. din ea răsare altii". Maxim Mărturisitorul. o facultate anexa* în procesul cunoaşterii. II. ar trebui să-şi afle locul in sufletul omului. asemănăloare hidrei (. care. *"C\ Apoftexme. aşa cum a ieşit el de la Dumnezeu. adică înde-leltiicindu-se numai cu aducerea-aminte de El. •"Ambixua. % . aflatâ* în legătură cu o memorie ea însăşi pervertitâ" şi nemaifiind. 34.4H Pe de o parte. in urma pcrcepţiei sau a amintiri-lor. ci şi în somn. făcându-l un fel de stup de viespi şi o peşteră de gânduri slerpe şi păti-maşe". 193.

îii legiltura cu puterea irascibilă. Sfântul Simeon Noul Teolog spune câ „cele ce ocupă sufletul sau cele în care petrece el în state de veghe. 4* Cele 300«to capete. iubitomlui tie slaviî deşartă cin-stiri de la oameni. eel mai adesea legate de ocupaţitle şi de grijile din slarea de ve-ghe. patimile împing îmaginaţiB sa zămisleascS imaginile care |e sunt potrivite . legat de puterea poftitoare. dacă este vorba despre coşmaruri. tot pe aceslea le vede sufletul si în vis. Sf. III. PO 44. ele sunl fie recompuneri ale unor resluri de ajninliri. ilwtem. dar mai ales în somn. I73C.. Sf.4^1 Sfântul Nichita Stithatul reniarcu şi el cd .""1 Ear Sf'antul Maxim precizează: „Când creşte pofta (feniBuuAot). raţiunea lui (XoyimiKbv) se înalţa Cf. I I . Cand. arata Sfan-IB] loan Casian. la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mân-câri. Cnvinte despre mvtnnfă.). iar când creşte iuţimea (G^u. ri Ibidem.-'fie. ci mai înaince". •'" Mezdmintele mânăstlr&ti. gnostic* ft practice.459 Nevoitorii stiti bine ca visele sunl zămislile de imaginaţie în legătură cu obişnuinţe trupţduî460 şi ale siifli-tului. acelea reţin închipuirea şi cugetarea lui şi în somn". căci „boJile tmpului nu gunt contraclate chiar în momentul când se ivesc. ascunsă în cele mai adânci alcătuiri ale sufletului (. ca reacţîi la mania sau temerile resimţite.semnul unei boli care zăcea înaunlm. necazuri asupra celui piz-muil şi asa mai departe în toale celelalte patimi'*. mijloace de satisfacere a dorinţelor. în sfârşit. vădindu-se astfel fierbinţelile ascunse ule patimilor de care rie-am îmbolnăvit. I72D. '"' Capete despre dmgoste.. XIII.) adusă la suprataţă de (xlihna somnului.*'" în acest din urrrtă caz..ru că se hranesc mai ales cu aceste taehipltiri. Prsprrprerea omului. *" Cf.după preocuparea omului dinlăuntru şi dupa grijile lui sunt şi mişcările Irupului $i nălucirile ruinţii" din timpul viselor. PG 44. hărţuiţi de cugetări ncflfiflătoasp". 4 '* Cf. 60. fie.IK6'/) sufletului e înfuriata împotriva semenilor.Patologia omulni remit ginaliei. câştigtiri. VI. penl. Iwac Siml. iubitorului de argini. Sf. Itesptv faeerea amnluu XIII. vede lucrurile pricinilitoare de fries". 69.448 Acetista se întârnplă şi în starea de veghe. II. 8. Grigoric de Nyssa.. celuî ce ţine minte răul. razboaie şi lupte între serpi şi ceriuri ca la judecatii cu duşmanii. mintea îşi niUuceşte ma-teriile plăcerilor în vremea somnului.4" Sfântul Simeon Noul Teolog scrie în ace-laşi sens: „Când partea poftiioare a sufletului (krtiOi^iEXiKbv) e împinsă sprc pnlimile desfâtarilor şi spre plăcerile vieţii.He ele vechi sau noi -şi care Ic aduc desfătările pe care le caută. lurcand iuţimea sau mânia (0\ÎU.©.62. pizmaşului. Cu „gân-durile nesănătoase" se întâmplă la fel ca şi cu bolile. aceste gânduri sunt . ** Capete despre dmgox/e. Giigorie de Nyssn. râzbunare usupra celui ce l-a supărat. rT 06 97 .. 68: 69: 85. visează atacuri.4!. Astfel. iarcelui însctat numai apă. I72D. II. ' Capete teofogice. iubitorului de placeri forme de femet.41' Sfânrul Maxim Mârturisi-torul constată că: „Precum minţii celui flâmand i se năluceşte numaî pâine. II.

îşi năluceşte laude şi primiri din partea mulţimii. Alunci când. Eviigric. 60. esle urmăril de fiare şi de şerpi veninoşi şi e năpădit de lemeri şi spaiine. (înseamna ca trebuie) să ne îngrijim de partea pătimaşă a iuţimii". Sf. Capete de.Premise untropohgice prin irufie şi mândrie.1 Cf. iar noi. ■"' Cf. şederi ş'i domnii pe tronuri înalte. XIII. II. de asemenea.miiiI Nichita Stithatul arată înca şi mai precis legătura dintre vise şi diferi-tele patimi: „Dacă cineva are sufletul iubitor de cele materiale şi de plăceri. 63. iaf dacă are sufletul îngâmfat de slavă deşarta. 85.470 fie iscând în el chipuri şi năluciri. aţâţătoare la plăceri. scoţându-nc în cale oameni înarmaţi. chiar când e Ireaz. Maxim Mărtiirisitorul.\4W M. 1 >X . lar dacă are sufletut lacom şi iubitor de argint.46" arâtând în chip vădit faptul că sufletul este bolnav şi chiar de ce boala suferă şi care parte a sa este vătămată în special. demonii. din care vine îmbrăcămintea pătată şi întinăciunea trupului."467 Astfel. visele ne descoperă care şi cât de puternice sunt patimile noasire care le zămislesc. dimpotrivă. păşiri înaintea poporului în fruntea unor care de luplâ*. loc. II. coruri de fernei şi câte şi mai citte (imagini) de felul acesta. ™ Cele 300 lie capete. dupâ cum arată Sfînţii Părinţi. Sf. îngroziţi de aceste drumuri şi hăituiţi de fiarele şi oamenti cu pricina. îşi naluceşte câştiguri de lucruri şi de bani sau chîpurî de femei şi împreunări pătimaşe. aşa cum scrie Evagrie: „Atunci când. Capete efespre dingoxte. işi închipuie răpiri maripate în aer. Grigoric dc Nyssa. silindune să umblăm pe drumuri prăpăstioase. 19. 46. prin prezenţa şi formele pe care le iau. scaune de stăpânire si de conducere şi le socoteşte. Dacă are un suflet înclinat spre mânie şi duşmă-nie. vede totdeauna aur şi pe acesta îl dorcşte. w Traliilul pniciic. fie Împingându-I pe om în astfel de încliipuiri. ca răspuns la patimile sale şi prin mijlocirea lor. cum locmai am arătat. scăpâm cu fuga. ne lulbură partea pătimaşă a iuţimii. 4711 Cf. se lăcomeşle după dobânzi şi le aşază în vistierii. pe cele ce încă nu le are.'1'7 în acest ultim caz.spre linigaxte. PG 44. demonii atacând partea poftitoare u sufletului ne arată (iar noi dăm buzna spre ele( înlmniri ale cunoscuiilor şi ospeţe ale rubedeniilor. I73C. III. J * Cf. se vede pe sine purtat in trăsuri sirilluciioare şi uneori zburand în vSzdah şi pe toţi îi vede tremurând de covârşîrea puterii lui. Maxim Marturisitorul. Capete dexpre <leosehuv<t paiimilor şi a gimdunlor. I72D. joacă şi ei un rol important. Sf. Dacâ e cu suflelnl plin de mândrie şi de Irufie. în închipuirile soninului. II. înseamnă că partea cu pricina e bolnavă şi pati-ma teribil de puteniicfi. 54. Tmtatul practic. 4. gnostic? si practice. se poate întâmpla ca ei sa puna in cugetul " < \ipe\e /eologlce.471 cu scopul de a stârni patimile. A se vedeu. dar se vede şi osândit ca un om fară milă. Dexpre facerea unuilui. tstoria monuliilor tlin Egipt a hii loan dc LycopolU. Maxim Mărtiirisiloml. precuin şi flare veninoase şi carnivore. 54. ah.469 în cadrul acestei îndoite legături a imaginaţiei cu patimile. 85. ca şi cand le are sail le va avea cu sigu-ranţă.

ducandu-se in Egipi cu tatiil siin şi vitzfmd femei. Nalucirile imaginaţiei apar ca principal» forma pe care o iau momelilc şi indemnurile diavoleşti spre pâcat:475 dacă în lextele ascetice gândurile (ko-ViCTjlot) sum asociate deseori cu inchipuirile.4*1 amăgindu-l4"2 şi lTicându-1 să rătâcească din pricina mullimii nSlucirilor. Sf."177 „neavând fantasia la dispoziţie. ca pe un pod al demoni-lor". 70. Sf. Tmta/ul practiv. Isihie Sinaitul. i-a spus acestuia: «Pîirinie.476 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie aşa: „Diavolii ne due punirea spre păcătuire prin nălucire şi minciu-nii".4't. 118.47 căutând nu mimai să-1 împînga* in păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimi-le. îmaginaţia este penlru ispite principala poartă de in-trare în suflel. ca şi In starea de veghc. lustin Martinil si Filosoful. care nil stia ce este femeia. m Cf. simple închipuiri sau îşi au izvorul in ele. Odata. care nu sum legate nici de vreo percepţie din prezent sail din trecut. dc cxeniplu. 12 Cf.. Vedem accasla într-o istorisiie din Apoflegtiw. *"' Cf. II).""1" trezind în el mai ales tris-teţe. Diadoh al Foliccei. penlru a le înfăţişa minţii spre amăgire mincinoasă". 475 A se vedea. „Sfinţii de mai înainte au socotit-o.i'aivhgia omuhii vtizul omului. 22. Sf. m Cf. 67. arată Sfinţii Calist si Ignatie Xanthopol. 78. Varsanufie şi loan. iar cl i-a spus iai. ci şi să-l umpe de tulburare în felurite chipuri. dându-i nălucirea demnitătii duinnezeiesti.Uuiesc". Soisori dahovniccşti. care in pnstia aceea îi arăiau chip de femeie". adesea. II. aslfel poate fi explicaln creaţia artistică. Şi la fel obişnuieşte să-i amageascâ vrăjmaşul min-cinos . "' Cf..*"1 Sfănlul Isihie Sinaitul spunc chiar câ imaginaţia a pricinuit în principal căde-rea omului: „Şi aşa l-a despârţit pe Adam de Dumnezeu. ibidem. Sf. 3. şi pe care înlr-un anume fcl cugetul esle silit să le primească. De aceea. I 18. fie in somn. în soinn.474 Scopul acestora este să-1 îrnpingâ pe om în greşeli noi sau să-l pună pe calea unor noi rautăţi. lar Bfitrânul s-a inmunat de viclcnia demonilor. 6: 14.>». t7 " Cf Sf Vttrsaniifie şi loan. pe care nu umblase încă. 118. de fapt. duhurile cele rele vor sft-1 rătăcească pe om şi să-l ţină depane de Dumnezeu. 38. Cuvdnt ascetic in 100 de cttpete. 10. Satana nu poate fauri gânduri minci-noase. LI. "' ('itjirtr despre trezxie şi virttue. '■"'■ < <-lr IQOcUcap&cGA. Evagrie. Macarie Egipieanul. N 171: „Se spune despre un Bătifin câ a venil ta Schîl având cu el pe tliil său. '' Copete despre trczvie. nelinişie şi îngrijorarc.47* aici create de el însuşi. Capeie despre firi-rn.ic. imagini cu totul noi penlru el. Apologia ititâi.. 14. diavolii i-au aiiilat chipiiri de fentei.47* lmaginaţia este principalul instrument al lucrârii diavoleşu împotriva sufle-tuliii. m Ibidem> 14. Cfinil a crexcut. aceasta se întâmplă tocmai penlru că eel mai adesea gândurile stint. r * Sfinţli Părinţi spun ciî. Sf..'ihii său. II.4*3 ajungând chiar sâ-l înrobească cu totul.si virtafe. în toate aceste cazuri însă. prin ea diavolii îl hfirţuiesc pe om. 17.şi viclean pe toţi cei ce p. lie in stnrea de veghe. care s-u miral fotirte. prune. 99 471 . OtnUii thhovniceşti (Col. aceslea sum ecle care vin nonptca la mine In Schil (. Scrisori duhovnicrsii. Undent. Ajwfiegnie.

Atâta vreme cât omul nn-şi regăseşte trezvia. pe care am descris-o mai inainte. Patologia simţurilor şi a funcţiunilor trupcşii Pftcatul strămoşesc a produs schimbări şi abateri şi a adus boalft nu numai la nivelul puterilor sufletului. el nu le dădea nici o atenţîe. Nichim Siithatul. Din faptul câ omul îşi imagineaza* cele care-1 îndepărteazâ de Durnnezeu. Confonn afimuniei de^ îniâlniie la Sfinţii PăiinU\ că omul a fosi creal clupă cliipul lui Dumnezea-oinul. pe scurt. „o punte penmi demoni". Cnlist şi Ignatie Xamhopol. pentru că n-a ră-mas treaz şi veghetor (vETtUKot. primeşte îndemnu-rile răutăţii şi !e însuşeşte şwşi hrăneştc imaginaţia cu ele. Calis( şi Ignatie Xanlhopol. 100 nature saîn starea oea desăv&rşită si deplin sănfroasă. 5. 1. 6. 16. în final.. Proşopopee. opete. dimpotrivă. 64.. 102. se vede nu doar simpla îmbolnăvire a imaginaţiei. 32. A se vedea. pentru ca. cunoscand deci ispili-rilc aduse de acesta prin mijlocirea imaginaţiei. el nu cunoştea „închipuirea necuviincioasă". Astfel. Sf. Sf. PG ISO.4** având menirea de a înfâptui în intregimea sa asemiînarea cu Bl. Irincu. Anumite "I Cf.Premisf anlrvfitiUtgur Adam încă de la crearea sa a tost ispitit de Cel Rau. I. adicit vigilenţa care caractcriza mornelile mincinoasc ale Celui Viclean. adica $i trupul. 4-7 Sf. nu şi-a ferit inima de cugetele straine. spun Sllnţii Părinţi. ca şi suflcm!. aduse prin ini(locii'ea imaginaţiei. inima îi rămâne deschisâ la . modul în care omul se foloscşte de diferitele organe ale corpului şi modalitălile de pcrcep-ţie senzorială au fost şi ele perveitite. Co/Um eretiilor* V. care duce la îmbolnăvirea ei: din pricină ctf n-a rftmas credincios poruncilor dumne^eieşti1 n-a mai ascultat de glasul lui Dumnezeu.SOOtle <tti>etc. 7. 97.). Sfinţii Părinţi subliniază astfel responsabilitatea omului4*7 în ceea ce pri-veşte pervertîrea imaginaţiei sale. Nu numai că exista chiar „virtuţi tru-peşti". zămislind şi dez-voltând imaginaţîa păcăloasă. ia parte şi trupul. care î-a foM datăca un fel de punte spre Dumnezeu. funcţiunile tmpeşii şi simţurile.""" imaginaţia sa neajungând la râu. fund napfklit ziua şi noaptea de imagini care-i t'ac mintea să râtăcească şi o abat de la rostt. înstrăinănd-o şi ţinând-o departe de Dumnezeu. Grigorie Palunia. Celt. înainte de căderea în păcat însă.il ei. ci faptul că sufletul sâu în întregime cste bolnav. Cete 100 </<•. omul a făcut din imaginaţie. nu sta la vorba cu ele şi a fortiori nu con-simţea să le urmeze. Omul a fost creat în în( regime dupa chipul lui Dumnezeu. I. Sf. Sf. Oi'inonstmfia profttm'nluirti apastotieet II. de asemenea. predându-se astfel cu toiul lucrării diavoleşti şi urmarilorei nenorocite. dar prih trup se împlinesc multe dintrc virtuţile sufletului. Omul câzut. 1361C. îmbolnăvite. La lucrarea virtuţilor. să fie în îmregime îndumnezeit. Ephtole ilnhovnUeşti. iar prin aceasta. *™ Cf.

. „se lucrează şi prin trup'\w Trupul. I53C. III.. scrie Sfântul Macarie Egipteanul. lck-m. „ia şi el parte la sfinţenie". " Cf... unitatea fundamentals a sufletului şi trupului in persoana omului si deslinul lor cornun. Sfăntul Grigorie Palama spune: „Care durere.Piilolugiti imiiiUn ctiztit daruri ale Duhului. Sf. 13. Omilii duhovntceşti (Col. ci rklica trupul aproape de vrednicia duhului şi-l induplecă şi pe el (pe trup) să linda" în sus. Apoi intervene o a doua operatic prin care datul senzorial este interpretat de toate celelal-te facultftţi ale sufletului care contribuie la procesul cunoaşterii.. XLIX. 12. adică reacţia fizică a unui simţ la stimulul unui obiect. Percepţia senzorialiî. o data ce pătimeşte cele dumnezeieşti. sufletul ia cunoştinţa* de cxistenţa crealiirilor sensibile si prin organele trupului intră în mod concrel in legâturâ cu ele şi ucţioneazii asuprci lor. 1 Omilii duhmwceyli (Col II). care nu merg de la trup la duh. 2. în general. PG 150. îi d<i si acestuia sil pâtimească cele dumnezeieşti şi sa* piUiinească în chip fericit împreuna1 cu sufletul. care piacere..4*0 Lucrand împreuna* cu sufletul şi lasfindu-se cârmuil de el. Sf. care mişcare in trup.. ci tree de la minte la trup şi prin cele ce le lucreaza şi le patimesc. 12. II. latura palimitoare îndumnezeieşte şi trupul.*1* Subliniind unitatea fundamentals a color din care e format omul. 3. ele pret'ac si trupul spre mai bine şi-l indumnezeiesc (. ca în propria-l casa.4"1 Una dintre l'uncţiunile elementare ale trupului este de a fi instrument al sufieruliii in ceea ce priveşte relaţia sacu creaţia materială: prin mijlocirea simţiirilor trupului. (... Prin aceasta. trupul primeşte de la acesta darul Sfântului Duh. după cum Dumnezeu a creat cerul şi pămâniul peutru ca omul sa-1 locuiasca\ tot aşa El a creat trupul şi sufletul omului ca sil fie locuinţa Sa. " ('uvâiitpentni cffi' cese UtUft&t . ca să locuiască şi sfi se odihneasca în trup. II) IV. 38. cât şi a trupului 7 (. având sufletul drept mireasă frumoasa şi preaiubită". II. este un proces in acclaşi (imp somatic si psihic. 4.. hanil Duhului. Triade. Cele doiu'i sule i/r vapet? desj/rr cunoşlmfa de thimnezen fi icononiiu înlnipării I-'iului lui Dwytiu-zru.si' finixtesc.. alături de suflet. Mucurie Rgipteanul. treciind prin mijlocirea sufletului la trup. ci mai degraba ea însăşi in tore and spre sine trupul si Btrăgindu-I de la plăccrea pentru cele rele şi insuflându-i prin sine o sfin-ţenie si o îndumnezeire de care nu mai poate 11 jefuit". La baza sa stă senzaţia.) La bărbaţii duhovniceşti. Maxim Murturisitorul.. XV. 88.) Căci sunt şi pătimiri fericite şi lucrări comune ale sufletului şi trupului care nu ţintuiesc duhul de trup. nefiind mişcată de patimile (rupeşti şi materiale (. OnUHL 12.)... m 101 . lăudabil si dumnezeiesc. spune Sfântul Grigorie Palama.) mainland la împlinirea acestui rost fericit al ei. are şi ceva pati-milor.. prin însuşirile si puterile sale. Trupul esle şi el chemal la îndum-nezeire. nu-i o lucrare atâl a sufletului. i se comunicfi sufletului o informal ie obiectivă cu privire la datele exterioare ale obiectului. Sf. Grigorie Piilanui.4'' „Căci. Care sunt acestea? Cele duhovniceşti. care patimeşte cele dumnezeieşti şi care. Printr-un ' CuVârtt fumtni cei c* .. 3-4. uşă a cunoaşterii creaţiei materiale.

si îndeosebi de ceea ce el. se mişcă potrivii firii dacă biruie ceea ce este mai bun". în acest fel.Premise antraf/ofoftice proces complex.49B Catehrze. îşi aminteşte.. in mod firesc. funcţia si valoarea sa. Percepiia sa senzorială era aslfel subordonată contemplărti naturale {xao-plct <()\KnKfi).49S Sfântul Nichita Stithatul spune şi el in această privinţă: „Când mintea pătrunde în cele mai presus de fire. este situat in spaţiu şi raportai la alle obiectc. simmrile noastre. memoria. nu se opreşte însă la acesta şi nu constitute o simplă descriere a lui. de o mamera generală. el se folosea de toate facultăţile sale care participau la percepţia senzorială şi în primul rând de toate simţurile sale. pipâitul. cercetând numai raţiunile şi firile lor şi deosebind fară gre-şealS lucrările şi însuşirile lor. care spune că aceasta este şi datoria ornului reînnoitîn Hristos: jşi păzeşte cineva sufletul fără pată pentru Dumnezeu dacă se sileşte (. sânătos şi potrivjt scopului !or.4'"' Undeva. cum ne arată Sfântul Maxim Mărturisitorui. mai mult decât de la obiectul în sine. îşi imaginează. ne readuc aminte de cum trcbuie folosite. aşa cum este el prezentat de simţuri. imaginaţia şi dorinţa.. mirosul.*" Iar Sfinţii Părinţi. I. prin ele Adam percepea în Dumnezeu toate făpturile create şi.. a cunoaşte pe FăcătQr". intră în chip «epătimas în legătură cu pri-cinile lucrurilor. Sfântul Atanasie precizează faptul că: „tnipul are ochi pentru a ve-dea zidirea şi. cunoaşte. o data cu aceasta. vestind sufletului măreţia raţiunilor (X6voi) din ele". Cuviint hnpolrivu elinihr. păstrându-şi astfel sufletul curat. care constitute esenţialul în per-cepţia senzorială.. potrivit firii. înţelege. sesiza cu ajutorul raţiunii sale loţ>oi sau raţiunile lor spiritua-le. 14. atunci când au prilejul. M. doreşte.4''4 De aici rezultă că percepţia senzorială este legatâ de starea spirituaJă a celui care percepe. Aceasiă interpretare. Cele 3m <fe tapete. depinzând dc starea tuturor facullăţilor sale care intervin în procesul de interpretare pomenit mai sus. simţurile aflându-se în starea cea după fire. 102 . II. 22.cel oferit de senzaţie. definit în ceea ce priveştc natura. Despr? siifh'1. în starea primordialâ a omului.. 4. ci este ela-boratâ în funcţie de valorile subiectului cunoscător. I. gustul... scmnificatia. de la acesta.. obiectul.. toate facultăţile sale fund îndreptate spre Dumnezeu.) să-şi deprindă simţurile să privească şi să-şi imagi* neze în chip evlavios lumea văzută şi cele din ea. în ultimă instanţâ. in altă parte. neîmpatiniindu-se şi nemişcându-se cu plăcere spre ele în mod conlrar firii". vederea. ia naştere percepţia. prin prea armonioasa alcătuire a ei. este numii.. în care intervin inteligenţa. auzul. De aceea Sfântul loan Gură de Aur spune: „Judecăţile noastre nu se formează după natura lucrurilor cu care venim în atingere. ci după simţământul sufletului cu care le privim". tot el spune că „toate cele ce se lucrează în chip îm-părţit în simţuri. l'ele doua sute tie ctipelc ih'xpre miunflinfa tie Dimmvzeu. 4. având ce temei un dat obiecliv .

cunoscându-le adevărata lor naturâ. pentru că. 41. 1. văzând cele create. 15). w. PG 91. 33. de a se pune ■'">t)es. 2. 103 . ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu. Tot astfel.**' Adam şi Eva.*" gustul. precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor.t Cf.Patohgia ortmhii lâzut Sfântul loan Gură de Aur spune şi el. Serapion dc Thnniis. să vadâ „că bun este Domnul" (Ps. XXII. I308A. mâinile au rostul de a lucra în Domnul cele de trebuinţă. legat de aceasta/ 01 cuvintele Psalmistului: „Către Tine. Adam avea o percepţie obiectivă a acestora. în acelaşi fel ca simţurtle. fra-ţilor. rostul simţurilor este să contribuie la unirea creaţiei văzute cu Dumnezeu. de a sluji voii dumnezeieşti. să întaţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. urechile au fost facute pentru ca omul să asculte „cuvintele dumnezeieşti şi legile lui Dumnezeu"' şi pentru ca pe Dumnezeu să-L audă în orice sunet din lumea aceasta. 11. iar pipăitul. pentru ca să pipăie pe Dumnezeu in loate lucrurile (cf. am ri-dical ochii mei. *" Omitii h Facere. v " HpisMlă câfre monahi.. 14 Despre acest rol al omului. pre-cum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale. I In I. lucrârile şi însuşirile lor. sfântă.22. 12.. Sf. înainte de a păcătui.3. Cel ce locuieşti în cer. 1). " CuvâiU împotiiva eiinitor. adicâ potrivit lui Dumnezeu şi în vederea îndumnezeirii omului. să daţi slavă lui Dumnezeu'V'' sau: „Ochiul penlni uceasta a fost creat. şi să slăviin pe Facătorul lor".100 Sfantul Serapion de Thmuis ne aminteşte. 1-2). despre care mn vorbit deja. având toate facilitate şi toate simţurile lor orientate spre Dumnezeu Cel Unul. Ia(5. cum spune Sfăntul Nichila Stithatul. aşa cum a voit-o Dumnezeu. X.. şi prin frumuseţea lor să ne înălţăm la Cel ce le-a zidit şi Lui să-l aducem cunoştinţa lor fâră greşeală". pentru ca. cunoscând filră greşeală. 72. căci aceasta este sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci când 1-a creat. Ibidnn. pentru îndurările lui Dumnezeu. în fiinţa omencască. La fel şi mirosul i-a fost dat omului pentru ca el să simtă în toate creaiurile „buna mireasmă a lui Hristos" (2 Cor. Tot aşa trebuie să lucreze ele şi în omul reînnoit in Hristos.505 PunAnd folosinţa simţurilor sub carmuirea minţii sale care contempla raţiunile spirituale ale făpturilor. X. aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru" (Ps. gustând din hra-oft. cf. mCelettH)<iec«pete. Maxim Mărtuiisitonil. 8).>re<Um>ol. Scurt vorbind. 122. Ambigua. bine plăcută lui Dumnezeu" (Rom. în starea paradisiac^. Sf.î:M Aşa scrie Sfântul Nichita Stithalul: „Ca fiinţe duruite cu simţuri trebuie să simţim în chip cuvenil lucrurile supuse simţurilor. toate organele trupului lu-crau potrivit adevăratei lor naturi şi meniri. percepeau realitatea în mod identic. deci. fîffixtotd călre mornihi. la fel: „Ochii v-au fast daţi pentru ca. 3. pe toate le vedeau in Dumnezeu aşa cum le vede Dumnezeu. după cum învaţă Apostolul Pavel: „Va îndemn. 1). 4.

6. Sf. despre fapiul că mintea oimilui cazut trebuie inai înlfki . X. 58. Sf. cu un om vechi. Fiecare organ al trupului iucrează în chip firesc şi sănătos atunci cănd lucreaza* în Domnul şi se mişca* de dragul Lui.. depărtându-se de Dumnezeu. M'4 ciind toate organele sale sum folo.. având pe lângă ochii săi alţi ochi. foe. It>c.. 20. 14. nesupus legilor lui Dumnezeu (. tit. căpatând o fire cu toiul contrarâ. Sf. *': OmlUi duhovniceşli (Col. ■" Sf. şi inimâ care sâ cugete cele viclene". pe lângS mâini alte mâini. 23). loc. liphtoUi catre fiii rei ilithovnut'şti. pe lângă picioare alte picioare. pe omul eel de dcmull l-a imbracat cu un altul.). Sf. Serapion dc Thmuis. el vorbeşie despve „boalii simtirilor". AUinci cănd Apostolul vorbcşte despre „omul cel vechi".Premise anlropofogice în slujba dreptâţii. ci sft vadâ şi sa audă ran. 569 Cf. spune Sfântul Macarie Egipteanul.. Isihie Sinailul. picioarele au rostul firesc de a-i da oniului putinţa să meargă spre Dumnezeu şi sâ* săvârşească binele. Grigorie Paliinm. Ibidem. „el se referă la om în îniregimea lui. 4.w Tol astfel. ea i-a fosi dată peniru a rosti cuvintele adevărului şi ca sfi aducă neîncetat laudfl lui Dumnezeu.). conir. Isaac Sirul. inima fîicăndu-sc sălaş al rugăciunii şi bătând numai penlru Dumnezeu inir-o rugaciune ritmată de su-flul plărnânilor. Vuvăni penmt cei ce W litustesa. ăimţutile sunt pricini ale unei mulOmi decugetâri trupeşfi şi deşarte. când simţurile sale sunt „în bunâ iâiKluial. Mnearic Egipteanul. 60. Macarie Bgipteunul.. 14. omul se înstrăinează de firea sa fundamentala şi autenticâ.. 53. cii. Isaac Sirul vorbeşte in mod explicil despre „boala <slabiciunea) sirnţurilor" (Cu vinte despre ttevotnfâ. Prin păcat. Pcotru că pe Io( omul trup şi sullet . 104 1 . Omul. pe lângă urechi alte urechi..MI in loc Cf Sf. Episiolă coin-fiii cei thihavnfoesti. Sl* Cf. Sf. spre lumea sensibilă. 11). II. ™ Cf. pe lângă cap alt cap.. Epixtotâ către motuihi.V'. peiitru ca omul să nu mai vada piecum se cuvine. şi îndeosebi de a fi ridicate în mgăciune către El. Sf. loan Gurii tie Aur. decăzută... Seiapion de Thmuis. Cuvănt împotrivn eliiii/or. 19). şi-a abătut simţurile şi toaie organele irupului de la scopul lor firesc şi normal peniru a le îndrepta. (•U.1-a surpat şi 1-a întinat Cel Viclean. drept ciii spre contemplarea lui Dniiinezeu şi miiloace do.'*10 ele se îmbolnăvesc.*08 în ceea ce privcşte limba. Sf. Aslfel pcrvertite şi iiiiprăşiiate. II. *" Cf."11 In loc să-i dea minţii materia pentru contemplarea fîrească a celor v&zute. loan GurS de Aur. Capeh> despre trezvie şi vhnite. Alaniisie eel Mare. Sf.ir firii.site de om pentru a duce o viaţă virtuoasă. într-un cuvânt.. întinat şi necural (. Inc. Grigorie Pahuna.Si'i-şi linişlească simturile" şi să le lamăduiască de boiilă {ihUlenu 30). Sf. Sf.. aceastf rânduială a fost tulburatS. sâ aibă picioare grabnice spre a face râii. în CuviuUiil /.1" At3t pe plan Irupcsc. 2. Cuvitite despre nrvoinfa. ril. cat şi sufletcsc. trupul omului este sănâtos din punct de vedere duhovni-cesc atunci când tinde spre Dumnezeu prin loaic lucrările sale si devine ast-t'el templu al Duhului Sfânt (1 Cor.. mâini care s<i lucreze nelegiuirea. uni-re cu El.

■" Sf. omul căzut nu mai are o percepţie a lor corecta. "* Sf. constatâ Sfântul Ambrozie. ' iiviiili' th'spri' iwvoiitţti. el se loloseş-te de ochi „aşa cum nu se cuvine". Maxim Mărlurisilorul. văzutjf în afara lui Dumnezeu. Isaac Sinil. obiectivă.sjiunsuri itiirv Inhisif. de asemenea. Sf. Urmeaza cfl percep-i. Fapt. *IJ Cf.ParoloRtti vimilui aătttt sâ se supuna minţii.'"7 Omul se foloseşle de ele în primul i find penlru a dobândi plăcerea simţuala pe care o caută. care le definesc adevărata lor natură. II). Oinilii duhovnlcesti (Col. le or-donea/ii. Cuvinte despre nevoinţâ. 2.ltoare. Arâlând care sunt urmă-rile pacatului strămoşesc. s Kr> . înstrăinând mintea şi supunând-o acestei lumils. „aşa cum nu se cuviiie".ia devine subiectiva* şi schimb. M ibidem. ci este o proiecţie a conştiinţei decăzute a fiecărui oni. noi vedem altiel decâl este".s lipsind-o de pălrunderea realifăţilor spirituale. le dii sens şi valoare în liincţie de patimilc sale.nl că. Atanusie eel Mare. obiecle de care să-şi bucure privirca. Maciuie Egipteumil. '*" Cum câ moorlea e.i urmaşilor lui Adam sunl fundamental aceleaşi. Nemaivăzând energiile dumnezeieşti din creaturi. schimbându-se după felul. „Aproape tot din ceea ce privim. se face iniealtâ a mullor patimi. Sf. Sfantul Atanasie explica felul In care sufletul face '* Cf. în ciuda acestor diferenţe. însinlinate de Dumnezeu. Organele trupului sunt şi ele deviate de la rostul lor initial.*"1 pentru a-si oferi.. ci arată sîmpla polrivire a unor subiectiviiiiţi piulaşe la o aceeasi cădere şi faptul că deformârile suferite de facultatea per-cepiivil . Sf. de la funcţio-iiiiiva loi fiiească şi încep să funcţioneze patologic. I. ("uvinle aespre iwvoinfa. de vreme ce ea nu se mai porriveşte cu realitatea însâşi a obiectelor. nu înseamnâ deloc că per-cepţia lor este una obiectivă. împlinindu-I voia. Ru. 20). după pofta sa. Isaac Sirul. 50. I0.v Omul vede tapturile în funcţie de dorinţele sale pălimaşe. I.sle nn bine. la rândul său. 5. adică confonna rcaliliiiii lor şi adecvata la ceea ce sunl ele in chip adevfirat. II. mulţimea şi rmlsura dorinţelor sale piilhnaşe. simţurile şi organele trupeşti ale omului căzut sc pun în slujba dorinţelor lui trupesti şi slujesc la lucrarea păcatului şi aţâţarca patirnilor. I. le situează. Kichita Stilhatul vorbeşte desprc „robin simţuriloi" ((>/<• 300 de ca-»». Işi foloseşte urechile.niţiiilor-:16 In loc de a sluji lui Dumnezeu. simţurile o înrobesc. Cuvfint uupotriva etirrihr. " De aceea Sf. ca să se piece spre cuvinte deşarte şi să-şi înveselească prostcşte minieu cu ele. Aslfel. conlribuind la înălţarea ei spre Dumnezeu. In acest sens vorbeşteSfftntul Isaac Sirul despre „boala s. Mirosul esle man at „spre mirosirea felurilelor parliimuri ce rrezesc pofrele trupeşti'V7 PipSitul.. pulem spune câ\ în mare. toţi oamenii percep realitatea aproape în acelaşi fel. 23. facultajile cognitive ale omiilui nu mai inlerpretează potrivit Duhului datele senzoriale.51" plecfmd-o câtre lumea cea simţită. Gustul ajungc rob lacomiei.51'' ca să ascultc vorbe rele şi să se bucure de auzirea lor.

şi iarâşi de muUe ori îl mână spre prâpastie. ele sunt „grabnice sâ alerge spre rău" (Pilde 6. Sfântul loan Gură de Aur scrie şi el in acesl sens: „Să luăm aminte la mă-dularele noastre şi vom vedea că. ** toe cit. loc. lipsită de judecală a simţurilor. St Macarie Egipteanul. Sf. loc.100 •!>captte. nevăzând ca" s-a rătăcit din drum şi s-a abătut de la ţinta sa".>.. Sfânlul Nichita Stilhatul vorbeşte desprc „porni-rea dobitocească". l*7 Cele . mânându-se pe sine prin ele. măinile au pornit să omoare (. mai binc zis. mână calul precum poate . de asemeneu. 1 Cuvtinf hnpotriva elinilor. socolind că. *■ loc rit. nebunesc. ci din lipsa noastră de grijâ". rit. Macarie Egipteanul. suindii-se pe cl. nu pentru că asta le-ar sta în fire.şi poate precuin voieşte . 18)."2 şi încâ mâinile „spre a fura şi a bate pe cei aseme-nea Ior". 2. '" CuvâtU tmpotriva elinihr. 17. şi ele sunt pricină de cădere. ** Cf. au folosit-o spre hule şi bârfeli şi juramintc mincinoase". 17).Premise antropologice să lucreze contrar firii toate funcţiunilc trupeşti. 5. subliniind rolul suflelului în aceastâ răfăcirc a simţurilor. A se vedea. Cf. scrie aslfel: „Coii-ducătorul unui cal de curse.536 Lucrând contrar firii. dacâ dispreţuieşle ţinta spre care trebuie să-l conducă şi abătându-se de la ea. Sf. 5."( cât priveşte picioarele. II). astfel aler-gând. loan Gură de Aur. Pikle 6.şi dc multe ori îl repede spre cei pe care-i întfdneşte. în loc de a le folosi pentru naşterea de prunci. 106 . „Mişcându-se mintea spre ceea ce e poirivnic."7 Iar Sffintul Atanasie. păcătuieşte şi-şi pricinuieşte răul.. abătându-se de la calea spre Dumne-zeu şi mânând mădularele trupului spre altceva decât spre ceea ce se cuvine. fiind purtat de el spre ţinla spre care se poartă pe sine însuşi în repcziciunea calului. daca nu luăm amintc.) şi(-au dal) celelalte mă-dulare spre desfrânare. nu s-a abfttut de la ţintă. II. I. Omilii duhovniceyli (Col. Căci gândeşte numai la alergare şi nu vede că s-a abătut de la ţintă. dr. Tot aşa şi sufletul.*24 stomacul l-a întors spre „beţie şi lăcomie nesăturată". ' Autorul Pildelor vorbeşle şi el de „mainilc cure varsa sângc nevinovat" (Pilde 6. simţurile şi organele trupului acţionează într-un chip lipsit de raţiune. 6. Şi în loc să folosească limba spre cuvinte bune.

Patimile .PARTEA A II-A Descnerea. manifestările şi felul în care se produc bolile spirituale.

.

18. paiimile pun Stfipânire pe ea»". loan Daimir. Prin urmare. spune Sfântul Maxim Mărlurisilorul. 82. 5.) Noi credem ca Dumnezeu a facut pe eel după chipul Său nepătimaş (. esle nepâtimaş. Cuvinte despre Havofrtfâ. spune că „paiimile sum un adaos dintr-o pricina sufleteasca.4 Sfantul Isaac Sirul. " Omilii iti-sftre. în acelaşi sens. 8.e nu au fost create la uiceput împreuna cu firea oamenilor. Toţi Sfinţii Părinţi spun ca acestea nu fac paile din firea omului. nu în ale sale". ' Ibidem. ne uminteşte Sfantul Vasile eel Mare/ „Palimi-I.. Deci paiimile au inlrat hi suflet pe iuinâ şi mi e drept să se spuna că paiimile tin de suflet. omul face să se nască în el parimile (H<A8TI). (sufletul) este in chip vădit în afara firii. 5 bis.l boala e a doua. 134.chin. Căci a spus dumnezeiescul şi marele Vasile: «Sufletul. Pentru ca suflelnl este prin fire nepătimitor (. cum vom vedea. vinulea este In suflet in chip fireac..I Patîmilc. Sf. când se afla în afară de fire. boli spii iluale înlorcându-şi de la Dumnezeu faculiăţile sufletului şi trupului şi îndrep-tandule spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla In ea plăcerea. prccum ne asigură eei învSţaţi de Biserică. Căci altfel ar intra in definilia firii".3 Sfâniul Nichiia Stithalul spune că ele sum „cu totul străine şi în nici un fel proprii firii sufletului". 109 .)■ Deci. Sf. Pentru c.. •■Ihittein. e vădit că se mişcă în cele din afară. Dogmatica. O dală ce se şlie şi se marturiseştc de loţi că ţine de suflet curaţia în chip firesc. când se rnişca în chip pSlimaş. ( Răsfnmfuiii câtre Taltisie. se cuvine să îndrâznească şi să spunfi că (paiimile) nu tin de suflet nicidecum in chip firesc.' „Ele nu tin de chipul lui Dumnezeu". lblosindu-se.3 „Mişcarea potrivnică firii este pătimaşă. IV. lar cele ce-i vin ca ceva deosebii (accidentele) sunt în afară de fire (". Serisvtt. 1. 69. precum suni cu adevârat. cănd se afla după fire. 20. 83. chiar dacâ acesta se itiişca în ele. când e pâti-maş. §i când firea coboară din treaptu ei. de un limbaj medical: „Deci e vadil că sănâtatea exislă in lire de mai înainte de boala ce-i vine ca ceva ce nu ţine de ea (ca un accident)..7 Acest paA se vedea: Avva Dorotei. Evugrie. nuniite şi vicii (Kcttciai). după sănătate". I.). pelrece jos. Amonie eel Mure. hivâfâturi de suflet folmitoare. XI... Şi dacă acestea sunl asa. Jacrrea omului. 4 Dcspre sujlei. pelrece în cele de sus. Srrisori.6 Acelaşi Sfânt Pârintc scrie în nltîî parte. pc pamanl. lar cand e în cele de SUS.

Sfântul Macarie învaţa1 în acest sens: „In urma neascul-tării primului om.DescHtna. XXVI. IV. sunt foarte bune... 1 Scow.1'1 Singure virtuţile. că ele odrăslesc m fire. in chip voluntar. Deci s-au amăgit unii spunănd c:l unele dintre patimi sum fircşti m suflet". II). din pricina cflderii din starea de desăvâr-şire. " Oinilii duhovnicejti (Col. 8.1* Altfel spus.). Căci Dumnezeu nu e facătorul patimi-lor". Pentru că îndatfi ce a tacut Dumnezeu pe om. îiivaţând de la marcle Grigorie al Nyssei. de la starea conformă naiurii şi dac.. Prin ele. in loc de chipul dumnezeiesc şi fericil.. în raport cu sanătatea. sunt foarte bune. partea a doua. a format in ea însăşi raul". ... IV. 82. 41. ca lipsă a vinuţilor care le corespund şi care constituie în om asemanarea lui cu Dumnezeu.Oogmatiea. „Patimile sunt un adaos dinlr-o pricină sufletească. Sfântul loan Scărarul spune că: „Păcatul sau pati-ma nu se afla în fire în chip natural. 20.) Căei virtuţile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire. Kttspunsitri viitre Totttsie. 110 . departându-sc de lucrarea virtuţilor. . patimile sunt efectul relei folosinţe de către om a Libe-rului său arbitru. este a doua.) dupfi ascmanare.K în ceea ce-l priveşte. aşa încât trebuie ca ele să fie definite în primul rând in mod negativ. 1 Cuvfafe tlesprr nevomfâ. este Limpede că rautatea este şi ea a doua. ci din lipsa lumi" Capete gnastiet. după ce au patruns in partea cea mai puţin raţională a ei.1 vin la o stare contra naturii. Dar daca se îndepărtează. 26) (. (a intrai) rău-taiea patimilor. Dar când una dintre fapturi s-a revoliat şi n-a ascul-tat de Făcător.) Deci Dumnezeu ne-a dat în chip firesc virtuţile. a intral în noi ceva strain de firea noastră. 1. Potrivit firii lor toate sunt roa-be şi supu. îndată după călcarea po-runcii s-a făcut în om străvezie si vădită asemanarea cu dobitoacele necuvân-tâioiirc". 1. adică după virtute (. rod al voii personale despărtUă de voinţa sa fireasca. precum zice: Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră" {Fac.42. tin de fire a omului. as a cum am arălat. 1. tnanţfBstârUeşifalul in <at«se prodttc botih spiritual* saj este foarte aproape de ceea cc spune Evagrie: „Dacă boala. daruit.. pentru că sufletul este din fire nepătimitor"..se Crcatorului. Căci nici nu au vreo fiinţă sau vreun ipos-tas." „Dumnezeu nici n-a făcut. 41. ajung în rău.lu Vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului.. a semănat în el virtuţile.i Dorotei: „Am scos virtuţile şi am sădit patimile contrare lor (. ca absenţă. Dacă ramân aşa cum au fost zidite. dupâ virtu-te". ci sunt ca întunericul. aşa cum s-au fa-cut.i de Dumnezeu. " r\<fhifi cuvdnt. nici n-a zidit răul. lată ce Spune Avv. care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenil a doua fire".13 Sffintul loan Damaschin precizează: „Toate cate a fScut Dumnezeu.i La fel spune şi Sfântul Maxim MărtuHsitorul: „Spun. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul. acesta a adus in el patimile. care nu există dupa fiinţa {. ca urmare a piicatului strămoşesc. dar patimile nu le avem in chip firesc.

! firii la una contrary firii". Ele cores pund folosinţei şj sensului firesc şi rational O. Sfinţii Păiinţi vorbesc adesea si despre patimile „plUfii rationale a suflctului". 5. după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii. a dat naştere patimilor (bolilor) şi le-a întăril pe acestea împotriva sa". Trauuul practic. 41."' Sfântul loan Da-maschin învaţă tot aşa: „Viciul nu este nimic allceva decat îndepărtarea vir-luţii. '' invaftittiri ile suflel Jblositoare. între . patimile jifectcazîi în.) cu aceste puteri lucrând cored şi după cuviinţă. Vasile eel Mine. care.oyiKOi.) Cu toatc că. dupâ cum toi ' Awn Doroici trimite uici la Sf. 11 Dogmatics. spune câ: „noi am schimbat însuşirile sustinăloare ale firii în patimi". daca* însă nu folosim acţiunea lor. care etiprinde inteligenţa sau mintea (vouţj. pervert irea. boli spimuole nij. II. a facultăţilor. şi trupul. Dogmatical iv. mod esenţial „paitea pîitimaţâ a sufletului". Oinilii la Hewmenvt. a Cf. I. dnpă chipul şi asemănarea Căruia a fost creat omul. dacă ne abntem de lu starea naturală. 8. Totuşi. '' ( . Isaac Sirul.. cure stint puteri pătirnaşe (KCtSiltlKai). Patimile. 36. 37.52 lar Sfantul Vasile eel Mare arată că: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să îinplinim toate poruncile pe care ni le-a dat (. irascibilitalea. Astfel. dtipîi cum am vilzut.17 Vinulilc constau în lucrarea potrivit firii sau. aşa cum am văzut. adică de la viitute. au rostul de a-I îndrcpta pe <>m câtre Dumnezeu şi de a-l în^lţa la El. Cape Us despre dtagoste.1" prin devierea.' UKItie eapete. I.1" Sfantul Nichita Stithatul. lar delinirea rautatii este următoarea: folosirea rea şi împotriva poruncii Domnului a darurilor pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să facem binele. pe de altă parte. puterilor san lendinţelor omului. împotriva lui Dumnezeu) a puterilor sutletului şi a organelor trupului. XII. ajnngem în viciu". II. implied într-o oarecare musurâ totnlilatea puterilor sufletului (inteligcnţa. Dacă rSmânem în sta-rea naturală.. facem viaţa noastră virtuoasa ptin pietate./. strict vorbind.patimile suflctului1' şi . memoria. Cuvinte despre nevoinfâ. Sfantul loan Damaschin defineşte patimile ca „abaterea de bunăvoie de ia starea conform. Sf. >-6YIK6I. şi venim la cea contra naturii. Ill .n Abătiindu-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plâcerc. voinţa. reaua lor folosinţă (rtapctXpnjaK.patimile inipului" (A se vecleu: Evagrie. form at ă din putcrea doritoarc si puterea irascibîlă. tot aşa. Ciivi'tnt de suflel folosiior. Maxim Mfirturisilorul. Sf. 35. Pat tea a dona a Cuvantului XXVI. îşi mi obfuxia în suflel şi este de la sine înţeles ca unumite patimi ptivesc în ucelaşi timp >i iufletul. 89. pentru Sfinţii Părinţi. 1.). 30. 20. imtişinaţia etc. poirivii scopului pe care Dumnezeu H le-a dat la crearea firii omeneşti.. Sf. însemnand dc altfel..thin. dotinUi. Capettt despre dragos/e. patimile mipesti. consider^ că palimilc suni suscitaţe de „putcrile suflctului în mişcarea împotriva firii". dimpotrivă. altfel spus. alunecâm spre mutate.Patimile."' Sfantul Talasie vorbeşte şi el despre schimbarea vimitilor în plicate.20 Sfantul loan Scruarui. '* Sfinţii Pîirinţi fac deosebire. în general. conform Logosului. loan Damar. la fel. inj'miutre şi /wlreieiea ten du/ui mime. altfel spus. 64. Fiecare patima. 10.) al acestor facultăţi. 1 Scam. suntem în virtute. se ivesc datorită lucrării con-trii firii (adică împotriva scopului firesc şi normal sau.

Strvmate. cautâ să le doboare sufletul prin puterile (facultaţile) înnăs-cute ale lor". Kaspun. Cai't'it1 tlesţnv âmgoste. 2. scoliîi 9. a adus la existenţfi toate lucrurile spre binele comun. wdiiifestatile şifelul m tare » produc btititr spiritual*? aşa de adevârat. XIII. " CapeJe dexprt dmgOSle. constatăud cS patimile distrug „lucrarile fireşti ale sufletului"/'' arată pe larg cum se pe-trece acest lucru: „De vreme ce cugetarea. Cf.i ct? se lini^tesc. ('apc. este o miseare a sufletului împotriva firii. şi din cauza tuturor celorlalte tulbururi care le sunt inerente. de usemeneu. PG 44.Oescrirrea. in vederea obţinerii plăcerii simţuale. I. 22. fie rău. dar. 61. scolia 4: 5 J Ri'gtiliU' itmri. „nimic nu e rău din cele ce sunt..lu care să fi fost creat de Dumnezeu". în viaţă. XVIII.su ri cătri' To/asie. fie spre o iubire neraţională. '" Cf.patimile contrare firii" (ibidem.1B. Acesta. fiâspimsuri cat re Tttlnsir. este limpede c.te gnostic*. în acest sens. 50. A se veden. '•' Ibidem. patimile sunt mişcfiri dereglate şi (rationale ale sufletului: „Patima. Scolîastul acesiei luciăii vorbeşte în mod obişmiii dcsprc ." Penlru aceasta. a celei poftitoare. fie spre o ur. II. 59.1 rătil vine din folosirea în chip contrar firii a acestor puteri ale sufletului. însă. scolia4). III. '"llwient. „pornind razboi împotriva virtuţii şi a cunoş-tinţei oamenilor. Cf. 16... II. I9. 51. decât reaua întrebuinţare. spune Sfantul Maxim. Desprefijcerea omului. dacă nu sunt fo-losite cum se cuvine. " ibidem. de asemenea. 16. 3." Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufletului de la rosiul lor duninezeicsc firesc şi prin întrebuinţarea acestora in mod contrar firii.-7 „pficatele ne vin din reaua întrebuinţare a puterilor sufletului.*1 Sfantul Grigorie Palama invuţă tot aşa că „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă naştere patimilor vrednice de dezaprobare"."" Aşa învaţă şi Evagrie. 86. irascibile şi rationale". Sf. potrivii porunciî Sale". se întâmpln adesea că lucrurile bunc ne indruma spre păcat. imimea si pofta. nu există nimic i. 111. Dumnczeu. care vorbeşte adesea despre caracteru! nefiresc al patimilor/s spune. ('opete despre tlragosfe. definiţia virtuţii ccruie de Dumnezeu este folosirea acesior daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. 19. diavolul. lar dacă este aşa. II. 55.l fiirâ judccată a vreunui lucru sau din pricina vreunui lucru dintre cele supuse simţurilor". aţâţându-1 pe om sâ le folosească cum nu se cuvine. 1 OmUie /a Vânhirea Cîitnârifor. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti".59. nasc răutatea şi penlru că sta în puterea noastră să ne folosim de ele fie bine. îndreptân-dii-le spre cele necuvenite. 2. ca şi a numcroasclor dereglări pe care le produc in su_1 Ciiirinl peitfni ve. Giigorie de Nyssn. Clcmenl Alexmulriiiul.2'' „în toate lucrurile reaua folosire este pâcat".*0 Origen constată acelaşi lucru: „Ur-zitorul tuturor acţiunilor sufleteşti. 112 :< .. pcntni câ le dăm întrebuinţare greşită'V De aceea. II. 4. II. lar Sfântul Maxim. IV. 39. spune Sfântul Maxim. 6.

întune-cândune mintea. Sf. lustin Martinil şi Pilosoful. Cf. în acelaşi pasaj. IV. 5. 560A. Banchehtl. La aceasta ne invitâ chiar termenul grecesc n&Ooc. Sf. 25). I I . 5 (versiunea siriacfi). ajungem ca în obişnuîrea cu o boală veche şi de nevindecat'Y" Patimile sunt „boli ale sufletului (vuxfţţ voooi)"." La fel spune şi Avva Amun. Ill). XXV. XI. Fer.Patimile. privită ca mulţimea " Cuvâtti impoinva e/milor. IX. I. Sfaniul Atanasie eel Mare vorbeşte despre „oamenii cfizuţi in nebunia patimilor". Cateheze. Pihtomt. dar in nenumărate rânduri Sfinţii Părinţi o stabilesc in mod explicit. spune (impede Clement Alexandrinul. Sfinţii Vursanufîe şi loan. 26-27.Prin lucrarea rriului. cum este el impiedicat sfl tucreze cele spre viaţă şi cum zace el ripus de boala grea a patimi lor celor necinstite". XX. 3. Cfefe SOOdt eapete.14 Stantul loan Gură de Aur spune că „patimile nu sunl altceva decât nebunie".. Sf. Dtsprt diovol. Mnrarie EghXeamtl. . 5. Omilii h. 3.41 şi Dumnezeu „cunoaşte de ce rele este înrobit sufletul. boli spirittuile flet. Sf. 2. Herma. 22. " Cf. Pililele. 34. ca şi în Sutaîntâia. I. el mai spune şi ca" „sufletul zace in boala pacatului". Sftnţii Pârinţi prezintă foarte adesea viaţa dusă în păcat si patimile ca pe o adevărată stare de nebunie. «)3. care înseamna „boală". XI. 7. V. Simeon Koul Teolog. 4.3'' iar in alta parte explică mai pe larg: „Fiecare dintre nenorocitcle patimi zămislite în sufletul nostril naşte în noi un soi de beţîe (. prtmim o oarecare deprin-dere străina şi conirară firii. PG 83. practic implicită.. S/'. •' Cfffe MX) de capete. Teodoret al Cirului. scrie Avva Dorotei. 4. III).44 Evagrie numeşte „răulatea".. VI. Ihuilii In I Ctnititeiti. MaieU XIX. 6. Sciisori. 113 . Mai aflăm patimile nuniite dtept boli in: Parafmzei hi ISO de capele In. Scrisori.tn HfiislaUi nîirr Coloseni. Omilii duhovmcesti (Col. V. 22. 34. I. w Omilii âahavnlcesti CCA. rfttâcirea cugetelor şi pierderea conştiinţei"/' Căci citiin în Ecclesiast: „miam dat seama că răutatea este o nebunie. "] Prolreplic. I. apropierea dintre aceste noţiuni este. IC Scrisori. ' Ibidem. IV. 2. 1. Cateheze baptlsmate. 250. 98. VII. 1. I. m învăţătttri de suftet folositotire. XXVII. ■' Ibidem. Sf. Despre ferioiie.4' Tot aşa şi Sfântul Macarie Egip-teanul. care denuineşte patima. 51. 7. 22. forme de nebunie. Dialogut cu iudeul hxfon. 126-127. 97. Cf. IX. loan de Gaza. 4. XXVI. (&<|>poo-i>UTi)" (Eccl. Căci beţia nu este nimic altceva decâl abalerea minţii în afara căilor ei fireşti.57 încâ şi mai adesea ei folosesc termenul de boalâ penlru a nuini patimile şi Obisnuinţa cu pacalul care se naşte din ele. OmUU duhovniceşti (Col. XFl. 4. IX. spune el.47 wDupă câlcarea pomncii. 3. sutletul a ciizut în boala patimi-lor". 2. Cf. loan Gură de Aiir. 17 (întrebare). 62. XV. Sf. 48. Cuvânt elespiv Provide»l<i. 100. 7. LIU. Astfel. 41. 3. patimile pot fi considerate. NichitaSiilhaiul. pe drept cuvfuH. 463. 2. 5. 35. 19-'> Omilii. 10.. 115. îniicgiil capitol. 11. Grigoric dc Nyssa. in cave patimile sunt prezentate ca boli. 201. II). Metodiu de Olimp. VI. "• Qaeheze baptîmale. prin rădâcina sa comuna cu /tdOTj şi n&Onjia.40 Sfântul Nichita Stithatul vorbeşte despre „boala patimiî". 53: fmne.„).

privite în (otaliiate ca boli. 30 şi. capul adica. drept pilda.*1 Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli. a port hi nii din suflet care a fost molipsită. 86. la rândul s3u.4S Sfântul Maxim. Sf. puterea patimii vătămatoare a împresurat pe una dintre acestea.41* Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele nnilte de care ne vom folosi atunci când vom analiza fiecare patimă. ca să spun aşa. pe care ele le afectează.Descrierea. adică iivând drept obârşie raţiunca. iar dacă s-a coboral la picioare.46 lar Sfâmul Isaac Sinil scrie în acelaşi fel: „Cu cele ale sufletului este toi aşa ca şi cu cele ale trupului. sau. cle a&eineney. 83. învaţă că „precum se raporteaza sănătatea şi boala ta trupul viu. 10 Dcspre patîtnî. " Ihtdem. dupa calitatea părţii. 46. 1 < uvlntt despre wvoînfă. Cf. Ill . sau la puterile acestuia. întemeind astfel o adevaratfl nosografie duhovnicească. în acelasi chip. 29. după care. Snttcg Cuvuniul este îmeineiul pe accaslâ comparaţie. înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri. de asemenea. puterea fiecSrui viciu. Când este atacată de putorea veninului vătâmăior fortâreaţa trupului. sau. „cntă viemc suflelul sc uflă în boala palimilor. în iuai mulie rânduri.*17 „Fărît curiîţirea de patimi. se produc otiUi şi oftalmia. Aceasta se înţelege uneori mai usor prin comparaţia cu bolile trupeşti. patimile sunt boli ale sufletului". boala se numeşte gută. iar numele patimilor si ale stricăciu-nilor sun( fclurite. Uupfi membrele care au fost alinse de boala. şi recurge peniru aceasta demonstrate la o comparaţie clară cu bolile trupului: „Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor. ca să spun aşa. mai spune el. nu simle cu siinţi-rea cele duhovniceşti". dar felurile suferinţei sunt mul-te. aparc cefalalgia. Dacă deci virtutea este in chip firesc sănâratea sufletului. Sfântul loan Casian arata* cum se pot deosebi şi împarţi ele prin raportarea la diferitele „părţi" ale sufletului. manifestârile şifelut in care se pnniuc bolile spiritual? patimilor ce se împotrivesc virluţii. Vasile eel Marc. în locul ei se aşaza ceea cc numim vi" Capet* gnostic*. Cand acexta a atacai încheieturile sau extremităţile mâinilor. şi lumina şi întunericul la ochi. 4: „Raul esle o boalil a sufletului. Sf. aşadur. Despre nigâcîune. 1. Omilii ta llexaemeron. sănătalea lui". scrie Origen. iar virtuiea.41. veninul vătămător. Isaac Sirul spunc că: „RfuKaiea este o boală asufletiihii". în caie Sf. numele bolii este podagra. 4'' i iifH-te itespre c/m^oste. Mai aflâm lie asemenea palimile privite ca boli în Cuviintul 26. nu se tămăduieşie sufletul de bolile pacalului". toi aşa se raportează virtutea şi pacatul la suflet". loan Damaschin. cre-dem că se aşază în părţile. produce boli cu atâtea nume. în membrele sufletului nostru. enumerâ diferitele patirni. în Episiola IV. care se pot tulbura din vreo pricină oarecare. * Ornilii lci Carlea Nunierii. A se vedea.4" „în suflet se află mulţime de boli". XXV||. IX. câte p<irţi îile trupului a infectat. 12. care pot avea o singuru cauză. Aceeaşi singură obârşie. Când. Când acest venin a pal runs in urechi sau in ochi. voinţa şi sentimentul. prin stricare. Cuvâni de sufJet jolosilor. a ac vedea. „boală a sufletului" . trecând de la cele văzute la cele DevSzute. TV.

pornirea nestăpânilâ. arghirofilia. ceea ce permite să se vorbeasca' şi despre unele. Iar dacă va strica partea poftitoare va zămisli: gastrimarghia. ilustrân-du-şi afirmaţiile de mai sus. lăcomia. in viitutea unei autenlice analogii ontologice care cxistă încre afecţiunile trupului şi cele ale sufletului. şi despre altele în lermeni medicali ideniici. trebuie S3 şlim că nu este vorba despre simple figuri de stil.. ca afecţiunile somatice sâ fie descrise în termeni rezervaţi . împotrivirea. cele trei patimi prin care ochiul sufletului . '"' Adică slava deşartli. XXIV. calornnia. în principiu. ne da următoarea clasificare: „Dacîf este infec-tală de viciu partea rationale va da naştere la vicii ca: chenodoxia. 8 Cf. bolt spiriitutle ciu". erezia. mânia.-' In acesl text. care sunt: lipsa de credinţă. ipocrizia.Patimile. lasitatea." trufia. slava de-şartă." In altă parte. tristeţea peste măsură. ura semenilor. cearta. judecarea scmenilor. de un vocabular. 15. ■. în plus. luria. pentru a descrie patimile. pizma. sfada. putinătatea de suflet. adică orice erezie. întumurarea.*"1 Sfântul loan Da-maschin. 1 San lâcomui pămecelui. Ana-logia existentă între cele doua* planuri ale realitaţii ar permite. iar dacâ maladjile sufletului sunt in gene-nil pre/entate prin vocabulanil rezervat patologiei corporate. gelozia.M desfrânarea. decîit invers. ne oferă o listă mai detaliată. minciuna. negrija şi neştiinţa. mândriu.dacă ar exista ase-menea lermeni bolilor sufletului. care foloseşte acelaşi principiu de clasificare. „Patimile sufletului sunt uilarea. el dă o altîl listă. numiS-rul lor creşte prin combinarea unora dintre ele. nerei'oiworfj'triilulwvniceşti. aceasta se to-tftmplS pentni Ca este mai simplu sit se meargă de la cele vizibile spre cele invizibile. părerea greşită.mm-Cea este orbit şi înrobit tuturor celorlalte patimi. amarăciunea. tit. nici ca simplă comparaţie. ci despre un mod de a se exprima perfect adecval la realitatea descri-sa. nepftsare. blasfemia. cnizimc. pizma. nerabdare. 0 mulţime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cftzut. şi anume tot atâtea cAte mişcări patologice pot avca diferitele ltii facultăţi. încă şi mai lungă. aşa cum însuşi Sfîintul loan Casian o spune. lipsa de crcdinţă. tristeţc. trândavia. ci. şi nu in chip alegoric sou pur şi simpiu ca ilustrare. aplicat în mod obişnuit la patologia corporals. frica. pe baza deose-birii dintre patimile sufletului şi patimile trupului. avuriţia şi poftele vătămaloare şi pamantesti". laşitate. mândria. 115 . în majoritatea cazurilor in care Sfinţii Pârinţi se folosesc. mai ales atunci când este vorba de instruirea celor care sunt puţin familiarizaţi cu realităţile duhovniccşti.//. iubirea avuţiilor pâmânteşti.. Daca va fi rănită voinţa (partea irascibilă) va produce furie. despre o manierâ precisâ şi directă de a arăta lucrurile aşa cum sunt. Sfiintul loan Casian. pe care Î1 putem considera drept reprezentativ pentru fe-lu] tic a privi al Sfinţilor Părinţi. ('uvâttt liesuflel fo/osilor. palima apare limpede concepută şi definite ca boalfi. iubtrea cclor materiale.

neînfranarea. duşmănia. cauzele şi vremurile lor. desfrâul. cele care provin din ferirea de durere şi.. nu e cu pu-linţS". cânirea. ţinerea de minte a răului. Sfâniul Maxim Măniirisilorul. când din alle pricini se amesteca în plăcere durerea. dorinţa de a plăcea oamenilor. prefaciUoria. modurile. In sfârşil. vorbirea prea iiHilta. ghicitul. nesimţirea. ca şi cea Sfânlului loan Damaschin. adaugă Sfantul Maxim/* lată deci câ aceasta listă. ura.). cruzimea şi rSulatea. adulterul.. cele care se nasc din unirea accstor două porniri. jocurile de noroc. tănguirea. reaua folosirc în chip pătimaş a plăcerilor himeşti. zgârcenia. neglijenţa. risipa. PrefuţiK lh Ibidem. tâlharia." „A le număra pe toate şi a le spune toate. descurajarea.*'' în ceea ce-1 priveşte. iubirea de stăpâni-re. şiretenia. neruşinarea. iubirea de sine (. necurăţia. rîîlăcirea gândurilor. " Ibidem. pornirea de a maltrata. l'anfaronada. vrăjile. beţia (. nebunia. obiş-nuinţa cu păcatul. adoptând dasificarea stability pe baza celor trei funcţiuni principale ale sufletului. iubirea de arginţi (.. deffiimarea Providenţei. citată mai sus. puţînfttalea de suflet. sminteala. mândria. linguşirea. plăcerile cărnii şi toate cele care se fac pentru îndulcirea trupului. ironist.. necurăţia. sfarâmarea suflelului. lar când ascuţim mai mult prin durere modul iubirii trupeşri de noj înşine ((|n-Xautta). nechibzuinţa.. plân-sul la nevreme. neruşinarea. c« toată întinderea ei. vorbirea la nevreme. jalea.. din aceeaşi pricina. injuria.).. prefăcStoria. dcprimarca. tminijesiăiile şijeltd in iwe. viaţa iubiioare de (rup". lâncezeala. iubirea de arginţi..). slava deşartă. umblarea cu ca-pul prin nori. înfumurarea. dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate câte sunt născociri ale acestui viclean amestec". iubirea de podoabe. vorbirea urâtă şi toate câte sunl de felul acesta. în paralel mai face o clasificare a pati-milor în alte trei categorii. în sfarşit. deznădejdea. întriga. nepăsarea (.). naşte făţărnicia. Astfel. cu înfăţişârile. pfirerea de sine. '' RăsptmSUti nitre Talasîe. viclenia. naşte lăcomia pântecelui. îngamfarea. pângărirea celor sfinte. lenea. uciderea. de-a lua în râs. ciuda. consimţirea sufletului cu păcatul. distracţiilc. îrnbiiibarca pântecelui. bârfeala. se produc bolile spiritual* cunoştinţa. cele care provin din căutarea plăcerii. tirania. viclenia. Iar patimile tnipului sunt: lăcomia. uşurătatea. linguşi-rea. aroganţa. gelozia şi toale câle ţin de o dispoziţie care a fost lipsită de prilejurile plăcerii. falsitatea. hoţia. îngâmfarea. calomnia..Oescriereu. poftele celi! rele şi toate palimile nemşinale cele împotriva firii. dispreţul. nu este decât parţială. nascocim surse neîn-chipuite de patimi făcătoare de stricăciune. moleşeala. lăudăroşenia.. plăcerea simţurilor şi iubirea plăcerilor de tot felul. 116 . naşte mânia. întristarea. uşurăta-tea.). prevestirile. „Cautând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de durcre. când ne îngrijim prin plă-cere de iubirea trupească de noi înşine (QiAaurta). dând perversitatea (căci aşa numesc unii Intalnirea părţilor contrare ale răutăţii). pizma. ademenirea copiilor (.

. arghirofilia şi ehenodoxia. al slavei deşarte (KevoSoţio*. într-un anumii fel. Toate pats mile provin din aceasta. Sf. Sf.WO tie ttipett. Sf.63 Cele opt patimi generice corespund celor şapte neamuri care trebuie to-vinse.6. Convorbiri duhovnicejti. Thuatulprat tie. există totuşi uncle care sunt funda-mentale. Evagrie le clasificS aslfel: „Găndurile cele mai generale. 11.no. loan Damnschin. 9. Sf. II. 5. al măniei (bpvfp. ''"Cf. Bvagric. Cinimi de sufh'i fiihsiun: Sf. 2\ M. 45. XXI. mai generate şi generice (YEVH«Ă'KXTOI). siinl in nu-mâi de opt. reluută în Etwles de spirititalite oriental?. V. XXXI. 56: HI. a se vedea I. d. in care se cuprind toate celelalte. Oheittalui Christiana.. Tratatul practic. HI. Despre originea acestei clasificari. loan Casian. 45. 12. 33. în afara de Egipt."7 dar ea produce in primul rând trei patimi fttndtt* mentale. V. Sf. . Sf. 1933. Sf. 2. 3. 101. Sfinţii Pârinţi. 202.. 1 Cf. al treilea este eel al iubirii de arginţi (^iXapy^Aa). 17-18. Priraul este gfmdul lăcomiei (yaoxpniapy\a)\ după el. I.J Cf. Capefe despre ite:\te. le conţin şi le zămislcsc pe toate celelalte. cucerit deja. care le preced şi le zămisîesc pc celelalte cinci. '" A se vedea. Cu vtntf despre neuoiiifă. Sf.\a\n\a) sau iubirea egoistâ de sine. (ttpete.f'ntimile. loan Casian. Comentariii In lev. 11-22.68 „Iubirea trupească de sine. loan Sciuarul. Lc. 117 . HI.''•■ Lista aceasta fixată de Evagrie a devenit trad it io-nalâ in ascetica ortodoxă. 5(» Sf. 17. cum s-a spus adeseori. Maxim Mfuturisiiornl. loan Scărnrul.'' Aceste patimi principale sunt în număr de opt. Printre acesie multiple boli spiritualc. 43. SI Gri-gaiic eel Mure. al optulea.' acest ultim termen aril-land c8 ele. Aşex'Umxielt' mânăstinşli. p. XXVll. V. I. Mc. bolt spiritiude o simplă privire rapid aruncala asupra nenumaratelor patimi care-l pot lovi pe omul căzut. XXVI. . '•' II rega-sim mai ales la. 8. 9. Sf. Com'orbiri dtihovitieeşti. Tratimd pimiic. firgula. St. vine eel al curviei (nopvela). Sf. Isaac Sirul. gandul tristeţii (Xttaii). Haii&heiT. I. Talasie. dc asemenea. 3. Seam. 86. Nil Sorski. dim re cele opt principale. al akediei ((XKEOUX). Apoc. Copew despre tbttgOSte.'*1 Câteodată.2. Cuvt'ml de \njlei fotfktUor. p.26>/vIzvorul acestor opt patimi principale şi al tuturor celorlalte pâcate care se nasc din ele este filaucia {$\. I). 1969. Isiliic Sinaitul. '''■ Sau aviiriţhi. Capetv despre dragost*. Sf. H Cf. al şaselea. PedagogulţXtO. Găsim cleja aceaslrt expresie hi Clement Alexandriniil. V. 6.). 71. al şaptelea. Rome.6 al jiiitnilea. socotind mândria şi slavadeşartâ o singură patimă. Scam. Capet» despre dntRoste. 11.. I: XXVI. 87-90. 16. NichilaStilh. e pricina luW ' Evagrie. XXI. loan Scărarul. I. vorbesc numai despre şapte patimit în acest caz ele corespunzând celor şapte demoni de care vorbeşte Evanghelia (Mt. apoi pe toate celelalte: acestea stint gastrimarghia. a Cf. Cele . 164-175. al mândriei ibmţit#avia)". Maxim Mfumrisilorul.mil. despre care vorbeşte Deuteronomul (7. loan Darnaschin. injrunare >/ peirererea cett duprl miiHe. Sf. 93. Talasie. XXX.. 56. 2.Sf. al cincilea. III. XX.L'oiigine de In Ihcorie orienlale de h u i i pech6s capitaux".

'" Ceea ce spune Sfântul Părinte corespunde învăţatiirii lui Evagrie: „Dintre de-monii care se împotrivesc lucrării (praxis)10 noastre. şi diavo-liil aceste trei gânduri I le-a înfaţişat Mântuitorului: intâi. A sc vedea. Cf.71 „De aceea. ('&pete desjiri' deasebirea patbiulor şi a gândmHor. în general vorbind.DeM-nerea. învaţă Sfăntul Maxim: „Din lâeomia pântecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei... dimpotrivfi. Tnlasie. scrie Eva-grfe. propriu vorbind. Sf. Sf. şi.lu! îti care W produr balile splriliude turor gândurilor păiimaşe. nu se poate elibera dc celelalte. Sf. atunci când a reuşit să !c biruiasca. Vom vedea de altfel că. pe de altâ pane.fi Capet* tlespre dmgoste. al iubirii de arginţi şi al slavei deşarte". clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativă şi exclusivă. arată mai curând că ea o prilejuieşle pe aceea decât că esle. poaie cu uşurinţă sa le îndepănezc pe celeialte. XXVI. 56.74 Aceste Irei patimi principale au trei urmaşi imediaţi. n Sail al zgârceniei. 7 Cf.". "Latucit. Sf. 56. Sf. 2. 111. Sf.. şi nu trebuie în nici un caz înţeleasă în mod rigid şi scolaslic. întrun ainime fel. nmnifestârile si fe. cei dintâi care se ridică cu lupla sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. întie altele: 2 Tim 3. Talasie. 89. 1. Scrisori duboviure. arată el în continnare..7* iar din slava deşailă (chenodoxia).?u\ 137 bis. cnuza ei. I. Cape/*. din iubirea de arginli (filarghiria).. fagăduindu-l toată lumea dacă i Se va închina. Ill. de asemenea. 2. III. îndemnându-L sa facă pieirele pâini. Elc suril celc care deschid poarta penlru toale celelalte: „Nu este cu putinţă să alunge cine-va de la sine pe diavolul... al doilea. desemneazu în mod traditional viaţa uscetică. Sf. cei ce ne furi-sează în suflet iubirea de arginţi şi cei ce ne momesc cu siava de la oameni. DeSpreJeciorie. gftndul lăcomiei (pleonexta). Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generate ale poftei: al (ăcomiei pantecelui. Capete.7' Aceste trei patimi primordiale sunt. " Acest tennen. 5. Sf. gândul mândriei". Maxim Marturisitoiul. XL. fară nici o deosebire. Talasie.. Daca. 136." Asemenea clasi''' ("«jn'ii' despredmgoxte. ea nu este singurul factor care o prilejuieşte. US .. potrivit împrejurărilor în care îşj expun învăţatura. lor. III. cele mai imedia!e> cele care apar în primul rAnd şi cele mai raspândite ]a oameni. Oinibi dubovnicesti (Col. dacă n-a dispreţuit aceste trei gânduri". . prin lâcomie intră desfranarea). cum vom vedea. Cajnw. 74 Cf. De altfel. Grigoric dc Nyssa. 87. Macarie Egipteanul. ' Ibidem.76 Dupa acestea urmeazS toate celelalte. &€spw legea dubovniveaxcă. şi al treilea. Toţi ceilalţi vin după aceştia. Marcu Ascecul.77 Alragem atenţia totuşi că această ordine nu esre absoluta.. II). aşa cum am spus deja. 8 A se vedea. III. Sf. Varsamifie şi loan. loan Scărarul. iar faptul cîi o anume patimă conduce spre aha. ci indicil doar cum se petrec în general lucrurile. chiar Sfinţii Părinţi enumeră adesea şi alte diferite patinii. spunandu-l că va fi acoperil cu slavă daca va asculta de el". til. IV. 89. atâta vreme căt omul nu le răpunc pe acestea treî... este adevărat că o palimâ deschidc uşa alteia (de pildă. Scam.

căci mişcarea trece din verigfi în verigă. tV. Marcu Ascetul. loan Scărurul. Noi înşine am recurs la ele pentru că uşurează înţele-gerea lucmrilor despre care vorbim şi abordarea unei realitaţi atât de complete si diverse. XXII. spune SfAntuI loan Casian. aceasta se întâmplâ pentru că pur şi simplu Epistolâ cam Nicofae Momthul. Sf.81 După cum arată aici Sfănlul loan Casian. îndulcindu-se cu el. Astfel. parca târâte de-o nevoie."1 Trebuie sâ arăiam. pe de altii parte.Când lasă cineva un gând să zSbo-vească. Despre tegea dulioviriceaseti. Scam. deşi asalteazâ lot neamul omenesc. Sfinţii Părinţi învaţâ în chip obişnuit că loate palimile sunl legate între ele. ci şi de cele pe care nu le iubim defel. pe altul îl stăpâneşie trufia. Dacă ni se pare ca nu avem o patima. " Convrhiri tlidiovriicesli. lonn Damaschin. târât de ele fără să ştie. căci fiind ele înrudite prin răutate. Scam. Este I impede.'" Astfel. 28. 8. II). Sf. 30 '' în afnrfi de uuiorii pe care-i voni cila miii jos. eft modurile de filiaţie înlre patimi pe care leam expus nu arară decât lendinţele generaie şi ele nu exclud şi alte modtiri de generare şi alte tipuri de legăluri. Tot asa şi pal i mile omeneşti se înlânţuie şi se leagă unele de altele. loan ScSrarul. sprijinindu-se unele pe altcle.a. celelalte. u se vedisii Sf. 13. în altul slava deşarta cste tirană.Ei spun că fiecare dintre patimi zămisleşte altele. ■ 119 . ca ordinea in care patimi le intrâ în sutlet. pe altul îl asupreşte fiiria. 56. se cuprind unele în altele şi se întăresc una f^ a'. 4. 5. Cuvănt de sttflei jblositor. de la un cap la altul. 96. XL. Ornitii dnhovnîveşti (Col. totuşi nu-i atacâ pe toţi la fel". intra şi ele o data cu ea. Sf. născându-se una pe alta. Capete despre dragoste. H Despre fedorie. Sf'ân-ml Marcu Ascetul spune: „Să nu ni sc parâ ciudat că sunlem atraşi cu pulere nu numai de gândurile care ne îndulcesc. şi tot aşa va fi mânat şi de acela. Isaac Sirul. Macarie Egipicanul. pentru omul căzui estc o iluzie să-şi închipuie că este scut it de patimi sau măcar de vreuna dintre ele. ci sunt folositoare în instruîrea duhovnicească şi in practica ascetică. Sf. Ctiviute despre nevoinfu. încât daca pătrunde în sutlet una dintre ele.Patimite. va fi predat altui gând. „aceste opt vicii. Sf. Crigone eel Mare. legătură care face ca ele sa se cheme unele pe altele: „Aceste răutăţi se tin atât de strâns una de alia. Comentariu fa tov.*J Sfăntul Gri-gorie de Nyssa stăruie mai mult asupra legăturii dintre patimi. Maxim Milrturisitonil. VII. se va mişca to1 lanţul. iar dacfi biruie una» numaidecât urmează şi celelalte". totuşi în chip deosebil şi intr-o arrumitfi mâsură suferim de ele". lucrează împreună îndcmnurile spre desîâtare. alunci cănd tragem un lanţ de un capflt. din pricina primirii celui din(âi".*2 „La unii locul principal U deţine duhul desfrânârii. 111. V. după cum. I. Deşi se constată câ toţi sunl loviţi de toate. ** Ibidem. pe de alia parle. 28. Sf. bolt spiritual? ficări nu au o valoare absolută. XXII. variază de la om la om. *° Desprv Botez. Sf. 13. începând cu prima şi pănS la cea din urma.

ca palimile să se retragă de la unii credincioşi. in care îe pFodac halite spiritual'n-o vedern sau pentru că nu se manifestă in acel moment. XXVI. Scam. Tratatttl pracfic.'" Patimile sun! adeseori numiie de Sfinţii Parinţi „ganduri (cugete)" sau „gânduri păiimaşe".. 10."" La fel. XIV."'' ea goneşte adesea găndurile aduse de akedie şi de intrislare. luandu-le cu toiul locul.M 12.*'1 Ade-sea. pentru că ele se manifesto în om mai înlâi locmai ca gânduri. „Se întămplâ câleodatâ. slava deşartă şi mândria au în eel mai mare grad capacitatea de a face sii dispara alte patimi. loan Scăraml. 6.1" dar şi mania'"' şî desfrânarea. şi chiar de la cei nccredincioşi. spune Sfântul loan Scăraml. Sf. Scam. Ibidem. Evagrie. iar aceasta le este lăsală ca cea mai mare dintre toate relele şi ca singură ia locul tuturorcelorlalte". „gănduri trupeşti". 39.Dexnieifti. loan Scărand.). A&tfel. venind în via-ţa călugâreascS şi lepâdând toata" grija. s-au înlinai in chip jahric de fierbin-ţcala irupului". fie ca acesle gânduri se vor intaptui * Slantiil Viu'sanufic sc arata uimic şi se minuneaza cum cei care siuil iiiânaţi de pofla de câslig si de a se razboi sunl lipsi|i de patima fricii {Scrisori (uihavnici-s/i. numai sfl se ivească prilejul. XXII. XV. care face ca. mândria are şi ea puterea de a alunga din suflel toato celelalte patimi. în afară de una singunf (care esle măndria). prin faptul cil le iau cu totul locul acelora. 5. care spune că el însuşi a văzut cum „mulţi. „gânduri rele". slava deşartă apare în anumite cazuri ca potrivniea lacomi-ei. XXI 19. Cf. cfici ele apar dc îndată ce iniensitatea aciivităţii lor scade. ibidem. simplui fapt că* unii oameni sum prinşi în treburile şi grijile lumeşti este dc ajuns pimtru ca la aceştia anumite patimi să dispară cu totul. de măndrie. 58. 20. XXII. afară. atunci cănd o patima este mai puţin intcnsă şi pare chiar să lipseascâ. 12(1 . ocupaţii. totuşi ea existâ înlr-o aniimită măsură în suflel şi se poate manifesta în orice clipă. "" Sf.'10 iar aceasta peniru că este în-cepatoarea tuturor celorlalte şi le cuprinde într-un fcl pe toate. Scam. 6. 63. \49). Omul mândru poale fi astfcl sculil de toate celelalte palimi. se poate constata că persoanele la care una sau alta dinlre paiimi este în mod special dezvoltată aproape că sum sculite de alte palimi sau cel puţin acestea existil într-o slabă mâsură. nedormiri din pricina grijilor vieţii (. această relativă lipsă a ei să fie compensată de o mai puternică dezvoltare a alteia sau a mai multor a!tor patimi. **Ct. w Cf. bineînţeles. Şi dimpotrivă.ftbfamxxvn. nuuufesliirile sijehd. "'Cf. Exislă oricum in suflel o adevfiratit iconomie a palimilor.^ între feluritele patimi. scăpând in lume barca inipului lor prin grijî. ^Scara. Mândria însă nu poate fi scoasă afară de alia" patimă şi ea stăruie în suflelul oricărui om câla vreme nu-l scapă Dumnezeu de eu. w Cf. loan Scararul.. Gâsim acest proees descris de Sfântul loan Scararul. dar lucrul accsta este valahil doar un anumit limp.

demonii pun stăpânirc pe sufletul şi tru-pul omului. pentru că tot ce este in lume. Asifel. în trei mari categorii. bufi spiritual? sail nn. adică pofia trupului şi pofta ochilor si trufia vieţii. Dacâ cineva iubeşte lumea. trupul (ati)(ia). le numim lume. ci patimile care privesc sufletul şi trupul. Şi cu drept cuvănt spune Scriptura că „strigă atunci când împilarea a tie-cut once margin) şi răcnesc hi mainile eclor puternici" (lov 35. ele descoperindu-se ca atare numai în anumite condiţii. Atunci când voim 58 numim patimile în în-tregime. 78. tulburări şi smintiri. nu va păcâtui nici cu lucrul". nu le caută însă niciodatâ ciuput. Duiionnairr (fa Nouveau Ttsttimttnt. 30. " Pmcm vedea aici an all fel dc clasificare a parimilor. îndeobşte. 30. mulţimea nenumărată a celor care le urmează tl ". patimile sum în mod frecvenl numile de Sfmţîl Pîirinţi „du-liuri rele". '" A sc vedea . m realilate îşi au obârşia în suflet. ca iinul ce esre mort (fără suflet). scrie Sfăntu) Grigoric eel Mare. " Cuvinte dttxptv m-vomfa.^ „caci pâcatul este întrebu-inţarea greşita a ideilor. polrivil Sfinţilor Părinţî. t. 1975. Prin paiimi. ci suflelul. ci „vieţuirea trupească şi cugclul tru-pesc'V'1 In ac&SI sens este folosit cuvanlul „lume" in versetele urmatoare din Epistola Sfântului loan: „Nu iubiţi lumea. folosit in ucest context.1" Chiar patimile care par a ţine de trup. nu sunt de lu Tatâl. „duhuri ale răutSţii". Leon-Diifour."* Patimile produc în suflet tot felul de neorândiiieli. cuvântul „lume". s-au cui-hiirii in sufletul eel înşelat. „Dc nil păcatuieşte cineva mai întâi cu mintea. Fiecare soi de cuget rau. Capeledapntdrttgosle. „De indata ce o singura patimă ajungc să tulbure rânduiala (suflelului). 77-79.l'tiliitiile. ci sunt din lume" (I In 2.1'4 După cum vom vedea. exercifând asupra lor o putere liranica. care-si caută plăcerile prin el". 442. M Catehe&s XXV. căreia îi urmează reaua înlxebuinţare a lucrurilor". De asemenea. ae gâseşte îndată alta gala să aducă şi ea stricăciu-ne. " St' Isaac Sinil. spune Sfânlul Maxim Mărturisitorul. Dic/ioimaiie <ie SpititwUti. 121 . şi gâiidurile patimaşe. nici cele ce sunt in lume. 9). le caută Irupul. pentru că ele sunl insuflate şi îiureţiiuite de demoni şi vădesc stapânirea acestora asupra suflelului omului. iubirea TatiUui nu este intru el. 15-16). aceste gânduri prin care se exprimă în primul rand patimile nu sunt văzule de la bun incepul ca rele. căci to-li-adevâr dacă patimile cele de căpetenic. Bonsirvcn. X. 2. Cuvi/it* ifcspvr itrvoinţd.1. le numim patimi''. nu indica creaţia. ca şi fiecare patirrrâ de altfel. Paris. col. Paris. Cele pe care „precum socol cei mulţi. Tot aşa cum la Sfântul Aposlol Pavel şi la Sfinţii Pârinţi cuvântul „trup"'" nu denumeşte. lar când voim să le arătăm dupft deosebirea nume-lor lor. are un demon care-i corespunde. g5-Stm la Sfâniul Isaac Sirul această definiţie: „Lumea este nn nuine cuprinzător Care îmbiâţişează toate patimile. II. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Patimile mai sunt numik* „trup" (aâpţ) sau „lume" (Kocrpoţ). p. dintr-o pricinâ sau alta. 159. „Chair". 1953.

cei bolnavj. nici bolnavilor nu le va putea fi asigurată mgrijirca cuvenîtâ şi nici color sânătoşi putinţa de a-şi pâstra o sănătate desăvârjşită". VII. uiainie chiar de a cerceta răul. . Cea dintâi tămăduire ar consta in a cunoaşte cineva pricina patimii lui. care-] ard şi-1 înfierbantă pururea'V Tot aşa spune şi Sfâmul loan Gură de Am: .s In acelasi fel vorheşte şi Sfântul loan Scărarul: „îmi dau mai dcgrabă cu pSrerea despre sârguinţa pli-nă de grijă cu care trebuie să caule fiecare dinlre cei ce bolesc Ue patimi.1 pe cei care sum sSnatoşi de primejdia unor căderi ascmănătoare. ca şi pentru a-l feri de elc. "" Sjsom. Aşa fac şi doctorii. I. 0 :\ş. VIII. fe-lul tămaduirii lor.Monahul irebuie sâ cunoascâ nu numai schimba>ilc şi prefacerile care au "'■ Cwneniiiriu la !ov. pentru a-l sea-pa de nebunia şî suferinţcle pe care i le provoacă. 4. noi.. 28. spune Sfântul loan Ca-sian. fâra a fi înfăţişat mai întAi felul rănilor şi fără a fi cercelate începuiul $i cauzele boli-lor. XII. vom afla şi leacul tămăduiior. Avva Dorotci spune aşa: )tDac$ are cineva In trup un amestec de sucuri amare. atuiici când merg la cei bolnavi. 28. ci cuută să afle pricina pentru care s-a ivit. C3ci odatd pricina aflată. 3. „Negreşil. sub lovitura păcaielor care se înmulţesc ajunge nebun şi răvăşit cu furie de fiare".l. scrie Sfantul loan Casian. adaugă el. 122 . XII. 4.nenorocitul suflet care s-a lăsai amăgit fie şi pemru o singură daiă de aceste patimi de capetcnie. este nevoie mai întâi de toate ca ele să fie bine cunoscute. având punirea amara amintire şi dureroasa îndelelnicire cu palimile. ' Asezti'iunlele nuituhtireşH.'c' „Negreşit. peniru a-l (aia din radfci-nă". Nenorocitul este chinuit totdeauna de relele deprinderi din el. III.u.'/atniniele inâiuhlireşii.' lar la Sfâniul loan Gură de Aur citim: „Aşa obişnuieşte Sfânta Scriptural sâ nu facă doar cunoscuta greşeala cuiva.. ■' (hiuliihRmwim. 13. " învttţâum <U' snflt-i ţbiositoare. nu-l arde însuşi accst arnestec rau şi nu-l tulbură pe el toUleaunu şi nu-i necăjeşte viaţa? Aşa este şi cu su-fletul pâtimaş.m Pentru a-l vindeca pe om de aceste boli care.100 Astfel patimi le îi produc sufletului o stare de suferinţă asemanaioare celei pe care o pot produce in trup bolile fizice. şi face aceasta pentru ca sa-i fereasc. nifiiiiffslârih' şi Jelul in can se pwduc bolile spiritual? târăşte in toate soiurile de nebunie şi W tulbură cu strigătul lor de fiară". ":" Ibidem. găsindu-se leacuri pentru suferinţe.mai mull sufera sufletul din pricina păcatelor dccât trupul de boli".iV..'00 Aflam la Sfantul Simeon Noul Teolog aceeaşi tnvgţStUTfi: .. niciodatn nu vor pulea fi iralate bolile. mai înainte de a se atla printr-o atenta" cercetare originile şi cauzele acestora".M Omilii fa Ozia. VII."'' . ci în acelaşi tinip sâ ne înveţe din care pricina a ajuns acela să pâcătuiască.Descrierea. piin purtarea de grijă* a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doctorilor duhovnîceşti". aunt palimile.

aşa-zicând. 205-208. cu toate există în suflet. l'oli spiritual loc in sufleiul său. o data cu dcl'inirea aceslor palimi.. „Bătrânii. "" thuU-m.). şi pe cele care. ne-am lecuil de ele (. dacfl omul nu se pazeşte. Nosologia şi semiolo-gia au desigur în accst caz un caracter tcrapeutic. Mulle dinlre aces-lea.. îiivăţând în tâcere şi leacurile.). omul înce-tează de a mai fi determinai orbeşle de mecanisme pe care nu le cunoaşte. prin înţeleapta lor experienţă.M. $i sit le prevină prin sfatun sau medicamenle. n Aseziiininlflf mâmhiiri'ş/i. felufile şi chipurile patimilor/bolilor şi aratând care sunl leacurile lor.. peritni învăţarea tinerilor.îmăduirea începe.i acestor boli ale sutletului. şi leacurile de însănătoşire". prezenlate şi puse in relief de batrâni (. ba. 13.ln ascunse pcntru cei care nu şi-au ascuţit disccmamân-(ul duhovnicesc. ca permiţându-i omului să-şi cunoască şi Să-şi inţeleagă mişcarile suflclului. abia însămânţale şi care. lot aslfel şi aceşli adevjlraţi medici ai suflete-lor. de asemeneu. ci. riguroasâ şi eflcace a unei terapeulici . au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri şi altelc cu mull mai numeroase.10* Descrierea aniănuiHită si meiodică a palimilor pe care o găsiin la St'intii Piirinţi se arată a ii o adevărntă nosologie şi o autonticfl semiologie medicalfi. Cf. astfel. bolile sufleiului care s-ar ivi. să le preîntâmpine chiar pe cele ce se vor ivi. de altfel. VII. şi cauzele vi-ciiiorcare ne otriWeau". sporesc pcsie masură.Patimifa.107 Cercelarea amănunţită a cauzelor şi originii palimilor are. descoperindu-le. ca §i pe cele care sunt doar. De allfel. Sfântul loan Casian spime: „Aşa cum cei mai experimental dinlre medici se preocupă să vindece nu numai bolile prezente. înl&urând prin convorbiri duhovniceşli. aşa cum locmai am arătat. care au drept scop elaborarea metodică. 5-8. ca prinlr-un remediu ceresc. 17. tolodală. dar şi until profilactic. ci şi cauzele lor. Sfinţii Părinţi nii dcscriu numai bolile vădile şi uşor de descoperit. prin ea însăşi o valoare lerapcuticS. T. Aflăm de la Sfăiilul loan Casian că mulţi au fost vindecaţi de bolile lor suflcteşti numai uscullându-i pe părinţii cei duhovni-ceşti vorbind despre pricinile.l0g '*' Cat&m% XXV. răm. ca sa ştie care sum acestea şi de unde se mlflmplăîner. sa le descopere semnificaţia profundă şi sfi taie iute răul care I-a cuprins sau e pe cale să-l ciiprindli. în acesl sens. ciiie-l lulbura şi-i produc suferinţă.. cure au cunoscul nenumărate poiicniri şi că-dcri ale multor monahi. nu îngăduie acesiora s9 prindfl rădăcini în minţile linerilor. şi cauzele patimilor ce-i ameninţâ. . de nenumărale ori aflâiidu-le şi in noi.

. Caper* desprt dmgost*. Invafaiitri de xuflet fbloxitaare (Epistola de introducere).* III. (We '*«' de capete. toctnai pomind de la c-. 22. loan Damaschin. 6. 8. Cf. 11. Ca^te despre dragoste. Penim acest motiv din urmă. adicâ în iubirea egoista de sine. 1952). şi nu una spirituals. 56. II. D. instrainat de Dumnezeu şi îndreptat spre lumea materială. Senientiae.. Eptslate. ( \>\e MKI de aapefe.4 Exista o formă de fjlautie vinuoasă/ care ţine de fire a omului. şi care conslă în a te iubi pe tine ca faptură a lui Dumnezeu. Rome. în sensul negativ al acestui cuvânt. Sf. filaulia este in general definilă ca iubire trupească sat) iubire pâtimasă faţă de trup' şi faţă Ue „aplecările l ui păcfiioasa"? Prin trup aici trebuie să Aceasta patimă este desaisii de mai to|i Sfioţii Pfuinti (Apo&tolul Pavel însnşi foloseşie ucest teirricn.i Filaulia (fluXawxta)1 este privită de multi Parinţi drept izvorul (uturor răutăţilor suflelului..să îubeşti pe aproa-pele lău ca pe tine însuţi" (Mt 19. 57.. Sfantul Maxim Maiturisitorul este eel dire i-a ncordat cea mai mure utenţie.. amintita de Hi istos atunci când vorbeşte clespre cea dintâi poruncă: . Capete. Avva Doroiei. „După toate semnele. Talasic. 8.f nl Edesei. 56-60. Cuvhue despm rawrin/4. a| iubi-rii de arginţi şi al slavei deşarte''. 2. Sf. dimpotriva. arghirofi-lia şi chcnotfoxia. 111. II. Lc 10. f'«/«■/<*.4. 1.2 I il. (\i/>eie. RâsponsuH câtre TaJast». Dar. Sf Maxim Marmrisitorul. Sf. Tcodor al Edesei. Prolog. II. I. care sunt şi cele mai generate: lacomia păntecelui. :Cf. 3. Sf.\ {I'hilauliv. cate opune . creatâ după chipul Lui. Ct&ârtt <tt suflei fotositor. 19. 1... ducând o viaţă cu lotul Irupească. CuvâtU de xujîet fbbsHar. Sf. Sf. 79. Hausherr a stiuliai spiritual itaiea accstui St ant Pârince în iinsambliil ei. Nichiia StiihuUil. 28. 86. De In Wndrexsapour $Oi n la charitr si'Uni Saint Miisime le Catijesseur. Nichita Stithatul... 12).Capete despredragoste. 87-88. 2. 59. 39. Sf. fării nii-i o indoiala. Sf. R&smtrmai caire Tulaxie. din aceasta se nasc cele dintâi trei gânduri pătimaşe.. Sf Talasie. 57. PG 91. din care se nasc toate celelalte: gastrimarghia. Sf. ca adjectiv. Capete.. a te iubi deci in Dumnezeu şi a-L iubi pe Dumnezeu în (ine. ' Cf. l/na sulă capete Joane fofasitoaiv. Talasie. 71. Talasie. iu-birea eului eazul. 260CD.. U>r. Filautia ca pmimă este o per-venjic a ucestei cuvenite iubiri de sine şi constă. „iubitori de sine*' (iJrtXauxci) (2 Tim. 1 Cf. Sf. PG 90. în asa fel încât I.. cit. Una SUtâ capete jbaiiefotOtfl&tre. ' Sf. 59. 4. loan Dumaschin. Sf. 111.." maica (uturor patimilor şi î» priniul rând a celor trei palimi de capetenie. Capet* despre rrazWe. III. pe cea „bunit şi duhovniceascâ' '• Cf. II. III. 397A. în „amorul pro-priu". 124 . Isihie Sinaiiul. Teo-dc. 59.ielei iubiri de noi înşine". II. 4. . 87. 27). 93. 65. 202. Prolog. 8: 56. Evagrie. Sf. Isaac Sinil. loan Damaschin. 59. 28. Maxim Mămutsiiorul.iuli. Maxim Mfirtiirisitorul. 11.

Şi cu cat îşi strângea mai mult legăturile neştiinţei. Deci. <i avut un rol determinant in procesul ciklerii omulni. l-a iubit cu toatâ puterea. şi afland prin experienţă că împârtăşirea dc cele sensibile susţine firea lui trupeasca şi vâzută.) toată grija lor şi-o îndreapta spre sânătatea şi plăcerea tru-pului'V' lar în altfl parte subliniază limpede câl de cuprinzătoare este aceastâ patimfi: „Filautia. Căci nu poate slilji cineva zidirii daca* nu culiivii trupul. 96. „fiind stăpaniţi de iubirea de sine (.i alcătuiască podoaba lui spiritual. iar de la iubirea de sine la patimâ: „Necunoastercftcauzei celei bune a lucnirilor (. a slujit cu toatS sârgu* iiiţa /idirii în loc de a-1 sluji Ziditorului. avea în sine într-o lucrare nemcetata placerea şi durerea". prectim nu poate sluji lui Dumnezeu dacii nu-şi curâţeşte suflelul prin virluţi. prin grija exclusiva de trup.I'ilttiiim înţelegein nu utâl. cat trupul căzut. prin simnuile si mădularele sale. principalul organ al cunoasterii şi al desfiStănî de lume. compusul somatic. cu atflt nâscocea mai multe moduri de " l. 125 . prin grija de trup omul săvArşind slujirea cea stricăcioasă şi umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine.. cu atât îşi străngea in jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu. 9 Cefe300decapele. face (pe om) iubitor de sine sail iubitor de sufletul sâu sau de (rupul sâu". ale c5rui organc foloseuu la înălţarea spre Dumnezeu. aşa cum a lost el creat de Dumnezeu dinrni începiit.il. fmpărtăşindu-se deci omul fara măsură de aceasta numai prin simţire. care este iubirea neraţională a (rupului. trupeşti. Altfel spus.hui suit/ cti[>eirJmirtejiitosi-/oiHv. aici cuvânrul imp desemneaza ceea cc Apostolul Pave] şi s fan la tradiţîe numesc în general „carne" (ocip^). privitaexclusiv ca material^." Filautia apare fundamental legată de plâcere: într-adevăr ea este ciîutare a plăcerilor legate de simţuri.28.) 1-a înstrăinat pe omcu toiul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pâtimaşa a lucnirilor ce cad sub simţuri. indumnezeind-o datorită faptului ca e de trebuinţa pentni susţinerea tnipului. supUS sufleluiui şi spiritualizat. Şt cu cat se tagrijca mai mull de patima iubirii trupeşti de sine. care a înrobit sufletul. a parăsit frumuseţea duinnezeiasca" menită s.. 6.! şi a socotit zidirea văzutfi drcpt Dumnezeu. Astfel.8 SlVinlul Nichita Stilhatul scrie îii acelaşi sens: cei tiiipeşti. care o sporeşte şi pe care o sporeşte. asemenea dobitoacelor necuvântatoare. 11 'Ibidem. cu atât se lipea mai mull de experienţa gustării prin simţire a bunurilor materials cunoscute. iar trupul propriu legal prin fire de zidirea luată drcpt Dumnezeu. cu atflt se aprindea mai mult putima iubirii trupesti de sine. ajungând să fie. Sfântul Maxim explicit: „Cu cât se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor vâzute numai prin simţire. Sfântul Teodor al Edesei defineşte filaulia ca „înclinare pătimaşă" şi ca „implinirea voii tmpuluf'. 1. ' RdspunSUticâtre /alas-ir. care se năştea din ea. căutarc care.. aşa cum am Văzut dejii. Şi aşa. Prolog. la rândul ei.lu Sfanlul Maxim Mămirisitorul descrie procesul care-l duce pe oni de la uitarea lui Dumnezeu la iubirea de sine. alaturi de uilarea de Dumnezeu. Dar cu Cat se umplea mai mult de această experienţă.. adică in afara lui Dumnezeu.

1 ' fhi'Inn.14 Acest ultim punct Hind deja menţionat mai înuinte.'1 Dupa Sfâiilul Maxim. il face pe om să ocoleascâ durerea. '' Răspurvmri cut re TaUme. " Sententtae. ci doar se amâgeşte.M ' feftfaf*.şi dincolo de orice osfuida a omorî cu voia viaţa data nouă de Dumnezeu prin daml Duhului Stunt. . o adevărată sinucidere spirituală. htvâţâluri ththovniceşît. iubire de sine. eel iubitor de sine nici nu se iubeşte cu adevaral. înt'âptuind. Prolog. iubindii-se pe sine in afara lui Dumnezeu.17 într-adevâr. 25. de sine şi de aproapele. care este şi roada si ţinta iubirii (rupeşti de sinc". Una sum capwit. PQ 91. a toate urâioare!". PG 40. slriga laolaUă Evagrie71.. o realitate aotentică decâl în Dumnezeu....*. 1952. tei) cin-slind pricinile care o pierd (. Pentru că omul nu are. asa cum am văzutdeja. ci. Diadoh ul F'oliceci. 93. PG 96. Teodor al Edeser2 şi loan Damaschin~~: urâtoare de Dumnezeu. el nici nu se poate iubi cu adcvărat. iată.16 Nu numai că. I'itiUiuiic. p. Huusherr.ui"'lr.şi lasă sfi intre patimile. 1269A.Sf Petru Ditmuschinul. omul încetcază de a mai lucra virtuţile -care stau in legaliiră cu orientarea sa spre Dumnezeu . sfâşieri şi suferinţe de tot felul. Prin iubirea de sine şi patimile pe care le aduce ea. in ccle ce urmează nu vom examina decăt celelalte efecte patologice ale filauliei.spune Sfamul Maxim . tulburări. a devenit plină de suspine. Ihu/enr 14 n ('eh-MH)ltr. încţput ilesprc tema cflrţii. 12. „viaţa oamenilor.. tară să Vlie. pentru ca acestca aduc tot atâtea boli.'* atât din pricina nalurii sale. manifesto/Hi' şi felul fti cure se produc holile Spiritual* producers a placerii.t)est:rierea. Aşa cum spune Sfamul Maxim Marturisitorul. '' Cf.. pnxJucându-şi eel mai mare rau. 126 .tit\ Prolog. care-l impinge la căutarea neîncetată şi în multe chipuri a desfătării. el chiar se urfişte. I 3. 26. şi cei ce sunt de aceeaşi fire se manânca unii pe alţii ca fiarele". „Cu adevărat lucru înfricoşător este . prin iubirea faţă de cele stricâcioase". „se umple impotriva sa de iubirea trupeasca de sine". . |S Cf. cat si din pricina nenorocitelor ei urmâri. * l>pistole. toate patimile se nasc ca răspuns la această dublă tendinţă.IJ Tot filautia.30 „Vai. Cuvânt ascetic til HM) de cu/rele. care urmează inevilabil placerii.' Sfiniete I'amie/.). spune SfantuI Maxim. 613D.1" omul ajunge să negc însăşi esenţa firii lui. Ronm.l. Sf. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că „iubitor de sine este eel care nu se iubeşie decât pe sine.) datorită neştiinţei (. 412A. iar eel ce se iubeşte numai pe sine nu are cu adevaral dragoste de sine". :'" RăspuTWtri câire Teilu. pe care Sfâniul Nichita Siilhalul 0 numeşte „atotrea". renunţa* la menirea sa dumnezeiască şi se rupe de izvorul adevaratei Side vieţi.2&. negându-L pe Dumnezeu prin iubirea cxclusiva de sine.. '*Citat la I.1'' Astfel.

loan GurS de Aur. 1). dominate de nccunoaştere şi ignorare reciprocă. principiu unificator al celor depărtattv5 si in acelasi timp prin separarea de El). poartâ chipul lui Dumnezeu. acc. un rival în ceea ce priveşte afir-marea de sine şi căutarea plăcerii. '" Ibidfiri. El poate fi.isla ajunge sa" se opună iubirii de aproapele şi duce la lira fata de el. de asemenca. Astfel. Sf. I<os[niimiri ram. Maxim Mărturisitonil. traţi ai sai. Roni. 3 127 . unii Cf. PG 90. TNcuin /« Tatălnostm. 1 In 5.:* Rupandu-se de ceilalţi. ca şi el.. 2. spune Sfântul loan Gură de Aur. ceilalţi oameni încetează de a-i mai fi apropiaţî. 21) şi chiar mai ran: rivali şi vrăjmaşi. „s-a tăiat firea cea unica in nenumilrate părticele". XLV1II. aduugâiul: „iubirea de sine ne-a rupt la inceput prin plăcere în chip înşelător de Dumnezeu şi unii de alţii. care. 877B. I Cor. Prolog. Pentru eel iubitor de sine.) ea a tiiiat in multe părţi firea cea una". regăsim un all madular al aceluiaşi Imp. 20. şi atunci işi indreaptă asupra lui toată agre-sivitatea sa. A M vedca. PG 91. 620BC. omul stApânit du filautie caută numai afinnarea de sine şi propriul folos. prin iubirea de sine.?ţ' Din pricina ei. un concurent. prin lipsa ei de raţiunc (ăXcfyia. Cf. Filautia.FiUmlia Iubirea de Dumnezeu si de sine întru El implicit pentru om şi iubirea de aproapele (cf. Dar şi pentru că eel ce se iubeşte pe sine cautâ inamte de orice propria sa plăcere. esre che-mal să fie flu al Lui prin înfiere şi dumnezeu prin liar. „a-si sfâşia mădularelo este lucrareacelui furios şi nebun". ■h Idem. omul nu-si mai poate iubi cu adevărat aproapele. Sf. omul îşi sfâşie propriile nuldula-i« Or. căci nu mai vede temeiul acestei iubiri şi nu mai înţelege legătura transcendents care-i uncşte pe (oti oamenii înlre ei şi deci şi cu sine. 3. filautia stă la obârşia „dezbinării care domneşte între cei uniţi prin fire". Adesea aproapele nu este penrni el decâl un siinplu mijloc de a obţine placerea pe care şi-o doreşte.TalasU'. 12. inscnsibililate. precum cele din cadrul familiei.. trecut astfel in raiidul obiectelor. 12. adicâ prin neperceperca Logosului. 3%D '■' Cf. sptine tot ei". (. intre el si ceilalţi oameni se instaureazâ relaţii de suprafaţă.In loc de a avea în vedere folosul şi binele celuilalt. Astfel. absenţa co-municării autentice. o altă parte din Datura umană cea una. de vreme ce sum fiii Aceluiaşi Părinte şi se impart ftşesc de o aceeaşi fire. Filautia. iubitonil Ue sine nu are parte de relaţii autenlice cu seme-nii sai.5. PC 91. facându-ne să ne pornim. 1. 64. Orni/ii lo ioan. prin mijlocirea multelor patimi pe care le naşte filautia. ■! Ibidem. naşle dezbinarea celor care se aflâ* in unire. aceştia devenindu-i nisle strain i (Col. chiar şi în situaţiile de apropiere obicctivă. de nsemeneii. de dragul placerii. L'itându-L pe Dumnezeu prin iubirea de sine. 18 Epistok.'0 Nemaisesizând în aproapele realitatea lui profundă si încetand de a mai fi unii spiritual cu el. 26. ciici celălalt ne cstc semen şi frate în care-L regfisim pc Dumnezeu şi ne regăsim pe noi înşine. spune Sfânlul Maxim Mfirturisitorul „a sălbalicit fa-cultatea iuţimii din noi.

Otmtii duhovnlcejfi (Col. Prolog. Capete despredragoste. rivalitate.** Acolo unde exists* iubire dc Dumnezeu. LIII. III. 59. Astfel. cum mai r5u nu sc poate. PG 90.s Cf. * Sf. dimpotrivă. Sf. Maxim Marrurisitorul. PG 90. şi anume iubirea de sine virtuoasă. 397C. cearta. „all mai este parte barbătească şi parte femeiască" (Gal.. Sf.. " hpisfoU. Cf. -" Cf. nu vedem decât dezbinare. Clement Alexandrinul.*8 PUautia apare astfel ca profund patogenă pe multe planuri şi este privitâ de Sfinţii Părinţî. barbar şi scit. mtimfeslrfrile sifetxd fn care M prodnc bolifr spirituale tmpotriva altora". 669D-676B. „nu mai este elin şi iudeu.. Sfântnl Maxim scrie: „(Prin iubirea de sine) înşel&toml diavol l-adespărţit pe omde Dumnezeu şi pe noi intreolaltă.) a tăiat firea cea una în multe parţi şi a înarmai firea însăşi împotriva ei". 893A. ' Rclspunjltri rdirc Waste. Pethgogul.42 care constă in folosirea împotriva firii a unei tendinţc fireşti a omului. învdţdiuri duhm>m<e.Descrierea. hivdţdiuri duh&vtdcesti. "■ Ibidem. Sf.36 uciderile'' şi razboaiele. a sălbaticit prea blânda fire şi a taiut fiinţa cea Una în pftrţi multe şi potrivnice.. Sf. PG9K396D.. fncepuf. unde aoeasta apareîn mod implicit. Teodoret al Cirului. Acolo însă unde domneşte iubirea de sine.51 „lubirea trupească. cflt şi etectele sale. spune in altă parte Sfâniul Maxim. Sf. PG 83. Episto-Ut vainfrnU'lv care « eenit xd i ae trimiid . Cele 300 de capete. manifestâri care sunt roade ale acestei patimi. ci toate şi întru toţi Hristos" (Col. PG 96." în paginile următoare vom examina principalele boli produse de aceastâ primâ şi fundamentals boală a sutletului. ca semn al omului lipsit de minte3" si ca fiind ea însăşi neraţională'1<: şi cu totul nebunească. să parăsim cugetul drept şi să împârţim în modul acesta firea".Cttviiitele". duşmănie. loan Oamaschin. Dejpre Providrnfei. II. 13. 12H . Citvlnte despre newinţd.*4 nedreptatea. Maciirie Egipteanul. Rdspumttri catre Talasie. 3. Fer.41 legată indisolubil de iubirea de Dumnezeu şi de api'oapele. 4 ' Cf. ca şi nepulinţa de a trăi laolaltă. Tâkuire h Tcadlnostm. 3. 71. 28: „Iubirea de sine este iubirea nciatioiiiila" a trupului". '" Cf. („Ccl lipsii dt* minte (difoxov) 8te iubitor de sine"). '* Cf. I I ) .. Maxim Mnrturisitonil. 40. Maxim Marhirisitorul. 7. •* fyisfola 2. ffieându-ne. tăiere imprejur şi netâiere împrejur.28). Petni Damaschin. 17 Cf. invidie. după cum spune acelaşi Sfant Pârinţe: „iubirea egoistă de sine a oamenilor (. 420D.. Sf f&aae Sinil. ba.. . SfinJeU Pamlele.J2 Tot în ea îşi are rădăcina dezbinarea naturii umane despre care am rot-bit mai SUs.'1 înşelarea şi exploatarea unora de catre alţîi. 26. 1. de sine a fiecăruia..408D.*1 Efectele ei patogene se datorează faptului că ea însăşi este o boală. PG91. 11. 260D. Nichita Stithatul.. gelozie. II. împotrivîre. 3.4. atiit în ceea ce priveşte nalura. 13. H. agresivitate. chiar stricăcioase una alfe-ia". rob ori liber. 2. Sf. UV.pi. PG 90. Avva Dorolci. 2. 41 Cf.

4 Capett despre dragosto. Darcu toate că trupul este direct implicat în această patima.6 Nu ideea că hrana ar fi în ea însăşi necurată şi rea sau ca hrănirea ca func-ţie în sine ar avea ceva rău în ea ducc la considerarea gastrimarghiei ca paAceastâ dislincţie este făcutâ de Avvii Doroici. şi anume dorinţa de U mânca înainte ile vrcmc. ' Traiotutpntctic. V. 23). să aibă în vedere în principal canlitatea mâncării. ciire numeşte primii foimă Laimarghie Xamapyla. ceea ce se caută mai înainle de oricc este plăcerea gurii. loan Casian adaugâo alia fonnâ. pe care o pHseazâ în primul rflnd {CoHVofbiH ihihovntceşti. 18». şi atunci înseamnă căutarea unor feluri de mâncare gus-toase. ca neinf ran area gurii şi a pântecelui. -' Cf. Evagrie o numeşte. In ambele situ aţ ii este vorba despre căutiirea unei placeri de naturâ tm-peascS.' în primul caz. " Sf. 129 1 . Casian în priinul râncl. „gând" rău. Această patimă are două forme principale. XIV. şi dorinţa ca mâncărurile să fie gătite cu multă grijă. de allfel. 161). 53. Aceasta face sfi poată fi privită şi ca o patimă a sufletului. 6. Sf. p i i i i i u l corespunzfind fonuei numiie de Sf. în chip nesănătos. Cctftfhe&C. S'ctmi. 75-79. iar celelallc palm putfuul fi puse în celc douâ mari caiegoiii Mabilite de Avva Doiolei. pîkimaş/ ca şi Sfântul Maxim. fine. 30. îşi hrănesc peste mfisurâ carnea (. loan Scfuanil. Rvagric scrie: „Cei care. mai ales in cazul buli-miet. Simeon Noul Teolog. allfel spus ca dorinla de a mânca de dragul plăcerii sau. se poale îndrepta spre o anume calitate a mâncării. delicate."1 Intr-adevăr. in eel de-al doilea. de asemenea. tineori chiar foarte mult. de aceea gastrimarghia poate fi trecutâ printre „patimile trupeşti".s Astfel. poate. II. 7. fiind atunci dorinţă de a manca mult.) sft se judece pe ei înşişi. XV. Sf. prin raportare la vimitea pe care o neagă. gastrimarghia propriu-zisă yaoTpijiapyia {hivăţâmii tie mflet jblosiiiHire.. V. nu carnea pe care o hrănesc". Aşeniminlele tnâtmstireşti. Grigorie cel Maie. în ceea ce-l piivi'şie. 11. dovadă fiind faptul că dorinţa de-paşeşte adesea nevoia reahl. gastrimarghia nu se naşte direct din necesităţile acestuia.3 Gastrimarghia Gastrimarghia (yacrtpinapYta) poate fi definita ca o căulare a plăcerii dc a mânca. Sf. plăcerea pântece-lui. 59. a gustului. irupul nu intervine decîU ca unealta a lucrării acestei patimi. XXV. iur pc a doua. definită în chip negativ. '' Tratatut pmaiv. distingc cinci moduli dc manifestare a gasuimarghiei (CoitWfUoHu tu fav. XXX..

A. ci în dorirea plăcerii dobândite prin mâncare. Prin patima gas'rimarghiei. abuzul . " Cf. nu este ceva care se impolriveş-te canonului cunoştinţei. iar a le folosi în all fel es(e o perversiu-ne. 44. A uri hrana in sine. cum învaţa* Apostolul. nuuiifestârile şijetul hi care xe//roduc holile xpiriuiah tima. 18. II) şi. zice. spune Sffmtul Diadoh al Foiiceei. erau «bune foarte» (Fac. firească. Sf. " Ihidem. spune Sfântul Maxim Mărturisito-rUl. "* Capete despre drxtsoste. tot asa mănânci şi daea* o iei pentru nevoia tnipului. Sf. Sf. Omul. ci. nu în a mânca stă patima.care constitute patima -nu înseamnă nuniai a mflnca mai mult decAt îi esle de trebuinţa trupului. 1.i se des-făteze cu mâncarea. Căci nlimenlele i-au fost date omului cu un anume scop. Ate tui Avva Dorotei dtferile eputole. loan Casian. şi se foloseşte rau de ele atunci când le transforms într-un mijloc de desfiliare. III. 3). pentru a păstra sau a-şi recăpăta sănătatea. aşacum arata" Sfântul Grigorie eel Mare: „Păca-tul nu sta In hrană. omul pâcătuieşte pentru ca\ dorind s. pentru a întreţine şi păstra viaţa tnipului sSu. De aceea. şi dacă o iei pentni desfătare. se poate să mănănci fcluri gustoase şi gătite cu grija fără s3 păcătuieşti în vreun t'cl şi să înghiţi mâncSruri de rând si sâ te întinezi cu elc". cil. 1 Cf. îşi are rădăcina în atitudinea omului faţă de hranâ şi de actul hrănirîi. precizează Avva Dorotei. ''Comenumiiliilov. de ne vă-tămăm.XXX. 4)." Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană. 7. mai precis în abaterea acestora dc la scopul lor firesc. respectă scopul firesc al alimenlelor şi al hrânirii atunci când o face din nevoie. :11 Cf. Tot aşa. căci. asa cum a spus lisus. o rea folosire a lor. ci şi a câuta plăcerea chiar in puţinul necesar. Dc accea. AseuhmiUele nuinaxtirrsti. 31)"." Această paiimă nu priveşte deci hrana în sine. „Atunci cănd primcşti hrană. „nu ceea ce intră în giirfl spurcă pe om" (Ml 15. 7 ('mriin ascetic in 100 de ctjpete. Grigorie eel Mare. ca lucru rău. cfici toate. 14. predându-se acestei plăceri trupcşti." Prin urmare. cil. 43. din starea noastra ne vătămăm". he. he. ci in felul cum o primeşti. 8. deci.7 adăugând îndală: „A mânca şi a bea din toate cele puse înainte. folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă". pune dorinţa de hrană şi plăcerea de a o avea înaintea doririi lui Dumnezeu şi. sc depărtează şi se lipseşte desfătarea de cele duhovniceşti. V. Isaac Sintl. 86.Dtrscrierea. Cuvlnle despre nevotnfâ. ci constă în felul greşit în care omul se foloseşte de ea. ar fi „un lucni de osândâ şi cu totul drăcesc". Avva Dorotei. 7. ci în starea sufleteasca a omului şi în scopul pentru care se face. 130 . „orice făptură u lui Dumnezeu este bună şi nimic nu esle de lepfldat. cei ce se împfirtăşesc de elc în afarăde aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat desfătărilof. " Patima. mulţumind lui Dumnezeu. care sunt cu totul mai înalte. „Mâncările s-au facui pentru două pricini: peniru hrana şi pentni tămâduire. deci. dacă se ia cu mul(umire" (1 Tim 4.

prin iăcomie omul aduce jertHi pâmecelui şi gurii sale. este pervertită prin lăcomie. El face din simţul gusrului si din fnncţiile digestive centrul şi esenţa fiinţci sale.'6 ('nvtini /irnini rei ce sr lintşlesc cu m'lavir. 5) şi. atât pentru el.. de axemenea. el sfinţeşte alimentele pe care le primeşte (I Tim 4. cu adevărat ar Ixe-bui să-l intereseze şi să-1 preocupe cu totul. ] 5 . spre gustare cu mulţumîre" (1 Tim 4. Adiicând mulţumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acest.eu. 11.. care i-a dat-o. ibidem* * 131 - .. atunci când. în loc sft se bu-cure de hranâ mulţiiinindu-l lui Dumne?. îi aduce ei un adeviîrai cult. spune Apostolul Pavel (Fil. pe care-1 uneşte astfel cu Dumnezeu. cât şi penlru lume o stavilă în întălnirea cu Dumnezeu. Cîlci. dând hrană mulţimilor care-L înconju-rau. încetând de a mai fi izvor de viaţâ. 3). 3. intregul cosmos. nesocotind ceea ce. se îngrijeşte de hrană mai mull decât de orice altceva şi uneori chiar inimai de ea se îngrijeşte. sfiUuind prin urmare ca. Dimpo-irivă. ea devine pricinâ a morţii. în loc de a se face un mediu transparent al energiilor Sale necreate şi sfi slujeascS Slăvirii Sale şi îndumne-zeirii omului. eare ar tre-bm inâlţalâ numai spre Dumnezeu. 36. şi în loc de a se folosi de mâncare pentni a se înâlţa la El. îi multuirteşte Tatălui pentru ea (M. uiţand de Dumnezeu. on de beţi„. „ori de mâncaţi. prin ele. lăcomia îl desparte de Dumnezeu pe om şi. în el.» i-o da. Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecelc este dumnezeu sensibil". în loc sa fie privită ca dar al lui Dumnezeu şi prin ea să I se aducă slavii Diiruitorului. 23). aşa cum a şi voil El dintru inceput. 31). prin patima lăcomiei hra-na capătă o valoare în sine şi slujeşte plflcerii tmpeşti. pe toate cele create.. ea devine. ci cu Insuşi Dumnezeu. hrănin-du-se astfel nu numai cu pâine. Mc 8. Cuvttitt despn nevoinfri. 19).1J într-adevăr. omul se sfinţeşle pe sine şi funcţiile trupcşli legate de actul hranirii. prin pierderea sensului ei spiritual in reaua folosire pe care i-o dă omul. prin greşeala omului.. Mai alcs aceastâ menire esenţială a hranei: de a fi consumată în chip euharistic. Iar Stuntul Apostol Pavel spune limpede câ Dumnezeu a facui . Pe de altâ parte. Hristos însuşi ne descoperîi aceasta şi ne dfi pil-dfi de purtare cuvenită. toatc spre slava lui Dumnezeu sa" le faceţi" (1 Cor 10.bucalele. când l-a lacut pe om. mâncarea devenin-du-i un îndoii izvor de viaţă. căci lacomii şi-au făcut din „pântece dumnezeul lor". omul se abate de la rostui ei flresc. II. ''Cf.(lastrirmtrglua Lăcomiacsle în fond idolatrie. acela de a da slavă şi mulţumilă lui Dumnezeu. pentru că nu mai este legată de Izvorul Vieţii. şi prin ea să se bucure de Dumnezeu. face din ea stavilă între el şi Dumnezeu. în loc sâ aducâ jeitR curatâ tui Dumnezeu. 43. omul voieşte să se desfete cu bucatcle. In vreme ce el se amăgeşte crezând că este cea care-1 line în viaţd. 3. 6: In 6. dato-rai numai lui Dumnezeii. cuprins de aceastâ patimă. lar prin aceasta. în acelaşi timp. Urrnând învâţăturii acestuia. Tn loc ca hrana să i-L descopere pe Dumnezeu (Sfântul Isaac Sirul vorbcşte de „eel ce a văzut în hrana sa pe Domnul"'*). şi spre ea îsi Indreaptă întreaga dorinţâ. reducajidu-sc aproape numai la ele.. 5..

spune: „aflăm în ele pricini de boli ale sufletului cu atât mai de temut cu cat sunt foartc iwineroase"/0 Se înţelege că ea poate fi privită şi ca o forma de nebunie. într-adevăr. Sf. lisus nu spune că omul nu sc hrăneşte cu păine. udică* nebunie a pâniecelui. 73. 656CD. intre întregul cosmos şi Dumnezeire. RrRitUt. Sfântul loan Casi-an. Sf. adică nebunie a gurii" . lar când e vorba doar de desfătarea gurii. 11. ci aratfi legătura pe care acesta trebuie s-o menţină cu El însuşi. gustând din fructul oprit. Calinic. prin mijlocirea acestei palimi. Noul Adam. Gravitatea aceslei patimi se descoperă in faptul că ea a fost una dintre cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4. PG 83. Maxim Maiturisitorul. la autorii păgâni." " Cf. " Avva Doiolei."1 Avva Dorotei. Fer.rj. tar eel nebun este nuroit u. loan Casian. VI. XXIV. 161. 4. comuniune pe care Adam eel dintâi o rupsese. Sf. XV. Maxim Marturisiton. Cuvinie drsprr nevohtfd. care de fapt simbolizează întreaga hime «fflsibila. Despre Providenfii. restabileşte comuniunea dintre Dumnezeu şi umanitate şi. se vede limpede faptul cfi lăcomia opereaza1 o ruptură.Df. Convorhiri tin-lnmtkeşli. Gastrimarghia. patima lacomiei se vădeşte mai gravă decât poate părea la prima vedere. Isuac Sirul. 59. Teodoret 11I Cirului. Adam a voit să se bucure farâ Dumne-zeu de acest rod. 132 toe. Nil Sorski. La acesl nivel originar. El eliberează în starşit umani-tatea din robia In care. spune c5: . Sf. loiin Scăranil. pierderea comuniunii cu Acesla. VI. Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvmte despre nevomfrh XV. V. IK Cf. nuuiifestdrile si felul m cart $g produr bolili* spiritual*? în Inmina acestor considerente teologicc şi antropologice. este privită de Sfinţii Părmţi ca boalft. at. de allfcl. prin ea. îi spun laimarghie (Xcuuapyla). Vinfo lui Ipafie. 10 .scrierta. că ea înseamnă pentru om. " bmiţiilnri de suJJef Jblositmire. vorbind despre cele trei forme ale aceslei patimi. ci cu tot Ouvântul care iese din gura lui Dumnezeu". a fi ieşit din sine. şi in special pentru cfl ea constitute o pervcrtire a folosirii fireşti şi normale a hranei. lar această boală (uoooţ) şi nebunie (uavta) de a voi să-şi umple cineva pântecele peste măsurS o numesc gas-irimarghie (yconpiuxipYia). o separate a omului de Dumnezeu. II. merg până la a vedea în ea cauza pâcatului originar. . Cf. loiin Casiaiv CoHvorbiri dithuvnhvşti. Sf. Sf. pentru toate aceste aspecte ale sale despre care am vorbit mai sus.17 Căci.il. XIV. de pildfl. 3). o ţinea diavolul după căderea protopărinţilor. V. Scant. Prolog. Capets despre dntgoste. 161.pryo<. arătând originea denumirilor de „laimarghie" şi „gastrimarghia". Sf. El face vădite înstrăinarea şi idolatria instăpânite prin pâcat şi vindeca firea omeneascâ care le căzuse pradă. 38. şi prin el pentru intregul cosmos. Rezistându-i.Jvlapyalveiv înseamna. Hristos. Unîi dintre Sfinţii Părinţi. Hristos îi redă omului adeva-raiul centm de gruviiaţie. 85.. Răspunzându-i dia\ olului că „nu rjUmai cu paine va irai omul. Rdspunsitri câlre Tahisie.

:1. 6. " Cf Sf. 4 DespreJeeiorie.acesla nemaiputandu-I. s-a supus voii impului sâu neputincios". I. îndreprându-si dorinţele mai întâi spre cele trupeşti." Sfantul Grigorie de Nyssu.." ori aceasia este alterată şi împuţinată.) încă înainie de a inlra în lupta. lipseţile minlea de târiV4 şj de vioiciune. Cuvinw drxpre woinţâ. 56.11 într-un cuvânt îl slâbeşte pe orn cu totul."1 naşte în el negrija. încât se poaie spune că (. este depfirtat cu totul de vieuiirea după Dumnezeu". . 1 Capetedespredragosf*. deci."s o ingreuiază. stand cu loate deasupra ei.29 O asemenea stare a sufletului îi îngreunează zbonil spre realităţile duhovniceşti.' îi aduce întuneca-rc. „TjllţRll îngreunal de mulţimea mâncărilor face mjiitea (vo\iţ) molâie (fciAoc) (cuvănt care mai mseamnă şi: laş. . '" Cf. la rândul său. In afara" de faptul ca face din om un rob al ei. II. 5. "'Cf. . Isaac Sinil. Sf. se află înviiis fără să fie luplat. mintea. RegtiUle Mart. Cf.„leaga min-tea de liicrurile materiale şi o ţin la pamâm. ne spune Sfâmul Maxim . ase-nicm:a untii bolovan foarle grcu. 26.': loropealâ şi somn. Vasile eel Mare. . ('mam ascetic in 100tie capere. 34. I'uvhit? ttespm nevoinfă. Aynwniintele luihui. Sffmml Isaac Sirul spune că „atunci jumîUate din puterea lui se face nepu-tincioasâ.2H care cuprind în aceeaşi mâsnră şi suflelu] în între-gime. oricare ar fi ele.) (grcu de urnit. Cmvlni ihwpre ivgăchme. Sfin|ii asceţi arată câ excesui de mâncare si de băutufă. spune Sfântul Diadoh al Foticeei.sfirt'sli. Evugrie.ei sale -. Regulite mati. hmifitfiiri desitjlet fotmifottre. 26." Cf. V.. XV." în această siluaţie. Cuvinwdesprertewjftifâ. ea fiind prin f i r e mai tisoarâ şi mai sprintenă ca focul".32 Ca urmare a unei asemenea sritri. Isaac Sirul. duce la Irândăvie în rugaciune. I. Qamii despre post. Sf. 161.şi dintre ele mai ales aceasta. 69. 26. IV.Gasirinuirghiii Dar gasirimarghia estc boală şi nebunie mi numai peutru cele ce o privesc direcl. 45. 11dem. Şi fără nici o osteneală a vrăjmaşilor săi. OmilU efespre post. sluji lui Dumnezeu şj depărtându-se de adevaratul centru al cxislenţ. Isaac Sirul.-' Ibidem. vorbeşte despre „omul a ciirui cugetare îngroşalS il face să privească cele de jos". toate puterile sufletului sum folosile în chip josnic. ci şi peniru nenumăratele consecinţe patologice. înceatâ)". Sf. ţinându-1 prins de dorinţa şi plâcerea mâncării . :| lilein. 162-'* Sf. ('uvintetlexpre iwvoitiţâ. loan Casian. Upsil de îndrazneală) şi leneşâ (£\|/aKli>nţ0<. Toate pali-mile. gastrimarghia primej-duieşte însăşi viaţa trupulup şi are în ceea ce priveşle sufletul muUe urmări nefasle.* IbUleiti. înăbuşitâ de greutalea mâncarurilor. 133 . \9:Omitii desprt' post. îl împiedica să ducă aşa cum se cuvine lupta ascetică. şî care „irâind numai penini pântece şi cele care vin după pâiHece. Avva Dorotei. Sf. 19. Isaac Sinil. care se produc pe multe planuri. III. ori îşi pierde cu tolul drcapta chibzuinţâ. 50.

XIV. care duce la îmbuibare. Scam. naşte în trup. 26.>g O mulţime de gânduri pătimaşe (XOYKT-II-I ! se iscă în suflet aducând „valuri de întinăciuni şi adânc dc necurăţii neşliute şi negrăite". 31. 41 Ibidem. Vasile eel N4are. Sf Grigorie eel Mure. due la „tulburarea rmnţii". 72 134 .40 Sfântul Isaac Sirul arată şi el efectele lăcomiei „neru-şinate a pâniecelui". Isaac Sirul. prin Mpsa de mâsură. prin personifîcare.. gândirea nu-i mai esle pStrunzătoare şi ageră. V. 26 şi 56. fitvăţâturi dulumticesti. 41 Cuvinte despre nevomfâ. loan Scărarul. XV. Isaac Sirul. " IMC. Sfântul Grigorie de Nyssa arată că .se clatinâ1 şi se poticneşte" ca ametiul d e v i n .. til. XIV. Despre fgchrie. rele pe care voinţa noastrâ nu le maî poate stăpâni. 65. chiar pe ea să le arate: „fiul meu eel w n Apojtegme. XXI. " Cf.44 Gastrimarghia lasă" cale libera" unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeş-te. Sf. Sf.pofta de mâncaruri şi băutură. 2. i . M. liăspimsuri eătre Talasie. ci nevoia tru-pului să fie milsura purtaYii noastre cumpatate". Sf. Sf. spune el: „să nu-ţi îngreuiezi pănlecele. spunând că ea face „mintea ncstăpânită şi împrăştiată peste tot pamântul" şi aduce „închipuiri necurate în timpul nopţii. Phnen.Descherea. Omtlii despne pogt. tit. Nil Sorski. Dacă vrem ca trupul sS ne rflmânS liniştit şi netulburat de mişc^rile pătirnaşe pe care le aduce urn-plerea pântecelui. 71. 44 Cf.42 De aceea. XXI. Avva Doroiei.. Animoiiii. punând-o. trebuie să veghem ca nu dorinţa de plăcere.ÎB care înUneazii sufletul. 69. 38. Reguto. Cf ibidem.45 de aceea Slînţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor46 şi prici-nă a tuiuror railtailor. Sf. Ibidem. loan Scărarul. Comtmtariu fa tov. 27.. Ctivinte despre newinfu. seria alfabefic». " Cf. I. minlea. 161."' cuge-tările îşi pierd uscuţimea. Sf. 16.41 „Stomacul plin şi sătul" face din inimă „un loc al vedeniilor şi un balcon al nălucirilor necuve-nile". " Ibidem. Sf.. atală Avvu Pimen. loan Gură de Aur. XXIV.). IV. caci rnai âles săturarea îl face pe om rob patimilor mşinoase. pricinuite de năluciri spurcate şi de chipuri necuvenite care starnesc o poflă ce Irece în suflel şi-şi împlineşte în suflel voile ei în chip necurat". Im-uftituri de sujlet folositotire. scolie. spune Sfânlul loan Casian. ba şi sufletul să-ţi fie întnnecat şi gândurile tulburi". Avvji Aiiunona. Scam. M Cf. Calinic. '7 Cf. 44 Despre feciorie. mamj'estârile şi felul in cure se produc butile spirit uale îmbuibarea si toropeala care îi urmează îl împiedicâ pe om sa ia seama la lucrurile celc mai simple pe care i le cere credits». 134. spun Sfinţii Părinţi.47 Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a palimilor odrăs-lite de ea. 69. ' Multa mancare şi binitura rnultă.43 La rândul său. lor. Maxim Mărtmisiloriil. ca să nu se zăpă-cească cugelul tău şi sft fîi tulburat de împrăştiere (. Cuvinte despre nt'vohifii. Vitiţa lui (patie. Sf. 43. 26.

V. V. îndrăzneala. gru-mazul ţeapăn. III. născocirea râsului.GastiinutrRhw întâi născut este slujitorul curviei. 60. al ireiJeae somnul.*0 Smm. glumele. '" Cu privire la aceasta filiaţic. 22. 43. 6. Sf. de pildâ.Vrmw. robia. XIV. U. 11. Scnsori duhoviriceşti. Isaac Sirul. 23. Varsanufie şi loan. loan Casian. 21. Convorbiri duhovniceşti. cum s-a putut deja vedea din textele cilate. Nil Soreki. împoirivirea în cuvânt. 135 . . I. Sf. a căror importunţă o vom vedea mai jos. cflrora le urmează nigăciunea întinată şi gilnduiile împrăştiate. Sf. 54. XIV. 26. fala. al doilea după el este ce] a] învârtoşării inimii. adânc de necurăţii ncştiute şi negrăite. 7. faguta. A^emmintf/f ntOtuhti-rvşti. 57.1 patimâ secătuieşte izvorul lacriinilor de pocainta. cărora le urmează iarăşi deznă-dejdea. Fiiccte mele: lenea. dar adese-ori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate. Sf. Dar palima gastrimarghici aduce mai ales şi de îndată desfra-narea. 85. M Ibidem. 26.411 Tol el spune în altă parte4Si că aceas-1. 21. III. cutezanţa. neauzirea. 69: 85. 32. loan Scîuanil. vorba muliă. iubirea de podoa-be. ('ii-ptte. cea mai cumplită dintre toate". 38. Sf. ('uvitiie cfvspre wvoiiifa. Capetr tlespivdnigarte. Maxim Mârturisiiorul. XV. 38. Apoi din ei porneşte o mare de gAnduri: valuri de iniinăciuni. 503. nesimţirea. Talasie. I. 10. a se vedea. V. Sf. Sf.j.

Desprefeciori&t 17. Omilii la Facere* XVIII. St\ Grigorie de Nyssa. 7. 20. pentru ca fecioria să nu le fie impusâ de fiiea lor. loan Damaschin. literal.) Când prin călcarea poruncii a intrat moartca în lume. Ifespre fi*ciori<\ 14. cadere pc care Dtininezeu o preşliii. Sf Diadoh al Foticeei* Cuvân! ascetic in 100 ilr mpete. 9. şi alţii.J In starea care a urmat căderii origtnare. aiunci a luat feee-pui unirea tmpeasca dinire Adam şi Eva. Care Cuvfintul nopvekx înseamnă. alcgere erne îi dâ cu udevfljw forţfl şi valoare <a se vedea Sf loan GuriS de Aur. Qogmatiat.. Astfel.) Deci.. Numai după ce s-au întors de la Dunv nezeu.. femeia lui. de ase-iricnea. I309A).. 92-108. a faciil aceasla in vederea trebiiinţelor cmc aveau s5 unneze cfldcrii lor In pScat. este necesar sâ precizăm faptul că tblosirea sexu-alităţii nu ţine deloc de originea firii umane şi ca aceasta a aparut numai ca urmare a păcatuiui protopfirintilor. Drspre facerea rmtntui.1 înainte de orice altceva. pentru oameni fecioria ramfme norma desăvârşirii. Sf. 1).) în Rai domnea fecioria (. 4. la începul şi dinlru începul a slapânil fecioria" . 7).4 DesfVânarea Patima desfrânSrii (iropvela) consrâ în întrebuinţarea patologică pe care omul o dă sexualităţiî sale.!. Tâtcnire la Pxalnm! W. Chiril al Icrusalimului. ' thmtii ta lracert\ XVIJI. II. şi Sfmţii Parinţi» urmand exempkil Domnului lisus Hristos. relaţtile trupeşti in cadnil câsătoiiei nu sunt în nici un fel condamnabilc. Dacjk. AmbigUOi 4K PG 91. Fac. 3» Cf. 17. Dai Sfinţii Parinţi niuiicsc cii ace&l cuvânt toatc formele de palima lcgale de sexualilate. dupiî sconterea din Rai. 4). Sfântiil loan Damaschin precizează: „Fecioria este de la început şi dintru în-ceput a fosl sădilă în fireu oamenilor (. Adam şi Eva s-au doril şi s-au unii trupeşte. proslituiie. 16. Dumnezeu ar fi făcul ca ei sa se înmulţeasca in chip asexual (a se vedea Sf Maxim Mflrrurisiiorul. Alanasie eel Mare. înaîntc de călcarea pomncii duceau viată îngerească (. Sf. 56. IV. Sfinţii Piirinţi «pun eâ daca oamenii ar fi rămas în starea de I \ început. le-a dat organe sexuale. şi. învaţă M i n i n Părinli* fă-eand referire la cele spuse în Sfanta Scriptura (cf. c\ sa He un rod al idegehi pcrsonalc. Cf. 24. 136 . pentni faptul că permit perpefiiarea neamvilui omenesc m această noufl stare in care se află. Catefteze* XIK 5. perpetuare care este binecuvântatii de Diim-nezeu (cf. Qăsiffl aeeeasi învftţăturS la: Sf. atunci a cunoscut Adam pe Eva. 3. aiunci cfind i-a creat. DvmomtrafUt propoviutuirii apostvtice* 14.. Dogmatic*** II 12. IV. 20. Fac. lară cu ea sa fie in vreun fel predelerminat.. şi a zămislit şi a născufV La fel spune şi Sfântul loan Gură de Aur: „După călcarea poruncii. SI Simeon Noul Tcolog. XVIL Sf. lntn>bâiit jwditmeriri ft rtisptmsuri* 3. Irineu al Lyonului. Cuteheze* XXV. 12. Totuşi. 24.

le-a facul bune şi cu măsu-ia. Noţiunea de iiecump&arc. nu are un înţeles cantitativ. Şi Irupul se mişcă iHiniai in mişcârile bine orânduite". |62. OttliUi deapre Oziii. toate câte le-a facul. o rea folosire a acestei functii. 28). VII Sf. Cmântâri. |0. 72. Omilii despre ithiilotie. Ctmnteitfspre nevoiiiftî. se neagfi una dintre principalele meiiiri ale funcţiei sexuale. 83. Despre fedorie. II. Mvâfftturi de suflet fohsiltnire. I Cor. XXVII. 143. 3. mişcârile fireştj nu ne pot sili sa ieşim de pe calea cuvenită.' Sfântul Isaac Sirul. Sfânlul Maxim sptme că. de pildă. atunci cănd vorbeşte despre patima desfhînării. atunci când omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobâtidirea placer» legate de ea. * ('nvinie despre fievdnţâ. 17. Despre feciorie. 13. 3. cle excmplu: Sf. care vine din negrija minţii de-a culliva cele fireşti". îi recunosc acesteia deplina iiidreptăţire şi vorbesc chiar despre valoarea ei. III. Astfel. în folosirea fiincţi-ei sexuaJe. Mai îniăi. patologică.). In cadrul câsăioriei. condniună „defaimaren lcgăturii ilinlre soţr". Si ofll limp se păzeşte mSsura cumpenei fireşti si drepte a pornirilor din noi.Nimic nu este rfiu din cele ce sunt. altfel spus. decât reaua întrebuinţare (napctxPlon. pe care o întâlnim adesea la Sfinţii Parinţi. SiIICMIIII «Ifn Gangra (sec. ne pune in fata unei perspective aseirulnatoare. 9. nii-l sileşte putcrea naturală să ias^ din holaiul firii şi să ajungă in afară de cele datorate.7 ceea ce este un lucru pervers şi patologic din mai muJte motive. 'Cf. viciul (KCtida) „este o judecata gre^ita" cu privire la înţclesurile lucrurilor. 2.. Isiiac Sinil." AsU'el. I. I. Sf. 17. 4. mai precis. Capete despre tlwgoxte. II. ci unul calitativ. Omilii despre. XV. 38. Deci eel care urmâieşte plăccrea greşeşte în judecata socotind ceea ce ' A sc vedea. 27. Ioun Gura de Aur. vorbind despre această palimă şi despre fljte paiimi: . OHsStorie. în Canonul 4. 11 Copete despre ttmgoste. palima dcsfrânării iiu const! deci. ca şi în alie cazuri. ci adaosul pe care îl facem firii prin prilejurile primite prin voinţă. 2. Viisile al Ancirei. Grigoric cle IWianz.) de poftâ. atunci când face din plăcerea sexuala* un scop Tn sine. 3. Stromale. 4. (hnilii In iiioiei. I. Sf. cea mai vâditii şi care este înscrisâ în însăşi firea ei: procrcarea. c3reia îi urmează reaua întrebuinlare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" şi. 25. III. Cf. X. subliniind de aceea responsabilitatea pe care 0 are omul in dominarea mişcărilor fireşti: „Când cineva e stârnif (. 10. II. Despre feviorie. 92. Căci Duirmezeu. XXXVII. XVII. 144: III. Omilii lit Pacete. I. îndeobşte.. loan Gunl de Anr.. "Cf Clement Alcxantlrinal. Sf. „când este vorba despre femeie. SfAntuI Maxim MărtU' risitorul se exprimă foarte precis. 137 ."1 socotind că şi ea este chemată la sfmţirea de care sunt vrednice loale celelalte funcţjuni ale existenţei omeneşti. Sf. de rea folosire. judecata dieaptă cu privire la împreunare tiebuie sa vadă scopul ei hi nasterea de prunci. Mnxirn Marturisitorul. Pedtigogul.6 Putem vorbi de necumpătare sau. ea înseamnă aici. 8. o folosire contrary scopului ei firesc şi deci contra naturii $i aiiorrnaJa sau. 4. ci in folosirea ei In mod necumpălat. o pcrvertire a ei.Dexfrti/uireci a binecUVânial prin prczenţa Sa nunta din Cana. 9. Avva Dorofei. IV). ca şi învăţătura Aposlolului (Evr. 7. Crigorie de N'yssu. Desprefeciorle. I. XXI. II.

38. Despre fecume. 19. dat prin taina cununiei. Sf. 629. H. Oniiiii despre căsăioiie. Vasile al Ancirei. Această concepţie subordonează unirea sexuală. < I. III. 248.adică a două fiinţe privile în întregul lor." Cea dintâi tinta" a unirii sexuale este iubirea şi mullele binefaceri de ordin Spiritual pe care omul le poate dobsuidi prin ea. 4. ibidem. III. Care ar trebui sâ fie scopul ei esenţial. 5. 13 Cf. 19. 629. 10 Cf. Cuvtim tiMt'tir desprt rmuttffitoa la lume. dimensiunii spirit ruale pe care o au fiinţa şi iubirea lor. 248. 2. 3. inevitabil. I.10 nici cea mai important^. pervertind profund ordinea fireasca a raportului lui cu Dumnezeu. Orbit de desfătarea simţurilor pe * Capele despre. pe de o parte. 25. Sf. 1) Dorinţa exclusivă de plficere scxuală care caracterizează desfrânarea punc în mişcare puterea poftitoare a omului şi o îndepărtează de la Dumnezeu. PG 31. . şi cea a naturii fiinţelor pe care le pune în legătură. 26. Cuvănt ascetic desptv rerttmfarm lit ttwtr >ci despre desthvir^itva dtdwvnivemcâ. 3: Despre feciorie.Drscrierea. I. Vasile al Ancirei. 5. 34. este privitâ ca unire a douii persoane . XXI. despre castitotie. 17. 5.1 fie prccedată in chip fiinţial de unirea spirituala. 3. 34. 19. 11 Cf. III. M Cf.. Omilii despre Ozja. decâl ca scopul ei. de aceea. chiar firească cum este. I3X . 2. Vasile al Ancirei. Cf. nu este nici singura. cea care îi conferă sens şi valoare. la priere des Eglises de rite byzantin. pe de alta -. 5. numai aşa respectându-se finalitatea ei. in vederea ajungerii în împărăţia ce-rurilor. p. 9. "" Cf. 26. Aceastu aparc în mod implicit in textul ritualului lainci cflsăioriei. Despre feciorie. 9. ea exprim<i aceastâ iubire pe un anumit plan al fiinţei lor. t. dmgosie. eel trupesc. 3. E. Omitte la nmcenifa ltdita. III. unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie împreunându-se cu ea".1'1 Trebuie totuşi să preci-t$m că iubirea conjugal^.'* Trcbuie." Penmi speţa umana. în viziunea creştină. Sf. Sf. ea îl mutilează pe om. Aşadar. PG 31. ca unirea sexualft s. Omil. 405. ca bine. Să noiâin ca nici un text nou-tes(amen<ai refcrilor la câsătorie nu rnenlioneazii procrearea ca scop sau jusiificare a acesteia. Despre feciorie.. 38. 25. 38. Desprt ftnieui*. I. procre-area poate apărea mai curând ca un rezultat firesc al unirii sexuale. ibidem. şi în nalu-ra lor spiritual. loan Oura de Aur. cu sine tnsusi şi cu aproapele. Oimlii la Facere. trutnifpstarile şi fetut in care « pmduc bottle spiritual* nu e bine. Despre feciorie. în Hristos. 1937.. 3. Vasile ccl Marc. unire pecetluită în ceea ce prîveşte natura şi menirea ei de harul Du-luilui Sfânt.0 Această menîre. loan Gură de Aijr. una dintre manifestarile iubirii ce şi-o poartă unu] altuia. Chevctoync. 4. PG 31.. Sf Vasile eel Mare.': Unirea sexuală esre in primul rând unul dintre modurile de unire ale bfirbatului cu femeia. PG 31. în sânul cSsătoriei binecuvân-tatc şi in legătura' cu alte moduri de unire conjugală. I. XXI. Omilii la Furefv. ca şi toate celclalte moduri de unire dintre soţi. Sf."' Atunci când unirea sexuală se produce in afara contextului ei spiritual şi se practical numai penlru desfătarea simţurilor. Omitti despre ctîxătarie. 2. Mcrcenier. loan Gurfl tic Aur. Omi/ii dt-spre <K>iu. Omilie In muccnifa luttta. 2.

supusă iubirii spi-rituale. iocmai prin lipsa ei de spiritualizare. provocat de faptul eft mintea.sfrfmarea cure i-o produce această patimă.! faţă de Dumnezeu şi rea-lizează la nivelul ei şi în chip analogic"1 o unire asemânătoare celei care exis-tă între Hristos şi Biserică (cf. Prin desfrânare. tot aşa cum eel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce. la uitarea şi hi negarea Lui. Ea înceteazâ de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate în sfînţenia Duhului şi deci. cum arată Vasile al Ancirei. Ea n inspirar Cântarca (YiiKiirilor. la funcţiile sale gustative şi digestive. căutând plăcerea care le este pe plac. Plăcerea privită ca scop în sine devine pcnlru om un absolut. ea devine pcntm om un obstacol pe calea întâlniriî cu Dumnezeu. sufletul ajunge să fie târât de poftele trupului: „Trupurile. sexualitatea. ca toate celelalle patimi.Df. el se reduce la acestea. Nefiind.1u pliicerea simţurilor. punând în locul S. aşa cum se cuvine. o răsiurnare a valorilor la eel mai înalt nivel: ea duce la siluarea lui Dumnezeu într-un plan secund. într-un anume fel.l cu bunurile cereşti. margin it la trup. şi aşa ailing să se inhămeze sufletele la carul patimilor trupesti". 5.17 Folosită firesc. pentni a nu da dccăi accsl cxcmplu bine cunoscul " Desprejkâorie.!. devine transparent. care-L exclude pe Dumnezeu şi-l ia locul. tn general. căpălând un sens mislic (cf. Desfrânarea. în patima desfrânării.. ci în funcţiile sexuale. 20-32).) cele de după ea. 38. 5. şi de aceea socoteşte mai de cinste trupul decât duhul. omul îşi face din vo-lupiatc un idol.1'' Ordinea facultăţilor omului este aslfel tulburatfi. voinţa şi afecti-vitatea încetează de a mai sta în slujba spiritului şi. 32). într-un anume fel. un act spiritual.il. face mai atrăgătoa-re posesiunea celor văzute decâl slava şi strălucirea celor duhovniceşti". atrag la aceasta şi sufletele care sunt în ele. ea face ca în existenţa celui pătimas irupul sa treacă înaintea duhului: „Pofta (desfrânala) face mai iubite decât Cauza şi Fiinţa cea unică şi singură de dorit (. opac la orice transcendent. ea încetează de a mai fi. şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă. Efes. Efes. funciia sexualiî ajunge să ocupe in om un loc nespus de mare. ca şi in scrierile patrislice. omul se Hpseşte astfel de desfatarca spiritu-. dimpotrivă. 1 17 139 . ca toate celelalle moduri de unire a lor. devenind un act pur carnal. opereaza. 2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale in chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine. nemaifiind modelate şi Tâlvuire In Total nosim. şi în funţa sa se instau-reazâ un profund dczechilibru. De asemenea. după cum se vede. 888C Analogia inlre unirea bîîrbaiului cu femeia şi unirea de n at m a" spiriruala a fost din plin folosilii în Sfanta Scripinra. Astfel. Astfel omul se descentrează şi vieţuieşte înstrăinat de sine. PG 90. iniegrară şi transfigurată în mod spiritual de iubirea dinlre soţi trăitâ* in Dumnezeu. punându-tc in slujba patimii care le mişca.. poate chiar exclusiv. cum am vâzut. sfinţită prin laina cununieî.

6. Origoi ie de Nyssa. „Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfant. Aşezănthnelr iiuinasii n:\ti. Trupul omului. 27 Vasife al Ancirei. Spiinând. mânatâ de cautarea plăce-rii. /<» til. pe Care îl aveţi de la Dumnezeu (. dedându-se acestei patimi. loan Gură de Aur. ' St Cii igorie de Nyssa. in acest caz. Viafa lui Moisv. Desplt fecioria. este chemat. Potrivit învfiţăturn Apostolului. Putem spune că. 6. &). Omilii la Ctirtea . la unirea cu Dumnezeu prin virtute. ne ofertf. omul neagS dimensiunea spiritual^ a acestui trup şi desiinaţia sa transcendent.\'umerii. Sf. 6. % Reaminlim en nopueia înseamnă liternimente „prostihitu * Cf. XVII. 4. pe Dumnezeu in trupul vostru" (I Cor. 19-20). tol aşa cum este şi sufletul cu care este unit. 6. care priveşte pentru a se învfipăia de dorinţă. VII. Sfântul Apostol Pavel araia" vădit că. Omilii la Matri. 3-7). Mt. omul se foloseşte de inip într-un chip nefiresc. 1 Cor. ca şi sufletul şi împreună cu acesta.) Slăviţi. 18) şi-L „defaimează pe Dumnezeu" însuşi (1 Tes. Simţul vazului. dispreţuieşte chipul lui Dumnezeu după care este el însuşi fiictit şi „uitS de firea omenească". toiin Casian. 4. el pficătuieşte astfel impotriva propriului trup(cf. Profanează ceea ce este prin fire sacru şi dciform.. ajungând unelte ale plăcerii sexuale. Darul vazului.20 Prin desfrânare. un exemplu deosebit de instructive Sfântul loan Casian arat3 foarte bine fe-lul m care. Care este in voi. întreg trupul este abfilut cle la rostul lui firesc. este chemar la nuntire cu Hristos fa Biscricâ şi în căsHtorie.*'1 Omul desfrânat dispreţuieşte voia lui Dumnezeu in ceea ce priveşte folosirea inipului (cf. nmnifi'Stiiiile şifelul in care « prwit/c bolile Spiritual* ordonate de el. îndum-nezeire şi slavă şi are rostul de a face vădilă încă din aceasta lume slava lui Dumnezeu şi arvuna împărăţiei prin prezenţa transfiguratoare a Duhului ?n el. 4. 5. este limpede că trupul arc ca menire firească şi normals sa fie afierosit lui Dumnezeu şi să-L slă-vcască pe Acesta şi să fie pnevmatofor. ajunge asemenea animalelor.34 fac din lemplul Duhului Sfânt şi din salasul rugăciunii cuib de lAlhari şi-l fac desfrânai (cf. I Tes. Sf. Omul. 141» . caracterul patologic decurge din folosirea contra na-turii. :I Cf. X.. din acest punct de vedere. Reducând trupul la un simplu instrument de pi ace re scxuală. Sf loan Gurâ de Aur. 12. 13). că „trupul nu este pentru desfrânare" (1 Cor. stăpânit de instinct. împreunS cu sufletul. I. Sf. ea îl întoarce din cauza viciului spre licăloase slujiri". Omilii la Fapit: XXIV. care este icoanu* a aceleia. VI. prin pervertirea facultăţii perceptive: „Bolnavă de rana facută de sfigea-1a poftei designate este inima. Omilii la Epistola Cain CohsenJ. 13. 5-6. „piingăresc templu! lui Dumnezeu". * Origcn. care are un rol fundamental în săvârşirea acestei patimi. pe de altâ parte. prin desfrânarc. dămit cu rost de Ziditor. sunt puse în slujba poftei sexuale. *° Cf.Descrierea. 1 Cor. I. la sfiiiţire. Viafa lui Moise. multe dintre funcţiile trupului sunt abătiite de la ţelul lor firesc. 15)M pe eel care. dar. să amintim acest lucru.

căzut pradă de-liruhii şi forţelordemonice. aşa şi mintea are ca lume ideile.1 şi atunci sufletul este cel care are iniţiativa. fie. 2. 10 Aşa cum am arâtai la sfilrşitiil capitolului privind gasfrimarghia. loan Gu\H 4c Aur. 13. 116. Episto/e. '' Stroniate. asupia careia vom reveni. unor veritabile halucinaţii.Desfrâruirea Şi penini că desfrânarea îl împinge pe om să-şi renege propria fire şi să se lepede de Dumnezeu. sub impulsul dorinţei.2'' Şi diica esle adevărat că. I. 8. de asementfa. CeleiOQdt raped. Apoftegiue.nii ca acesta nu este întotdeauna implicat în patima desfrânării. 21) şi to! creşte pâna ajunge să implice Irecerea la actul fizic. sexua-litatea umană este psihică. 5. „îl face (pe suflet) sd spună ori să ascuite tot felul de vorbe. „Pofta care se împlincşte prin trup nu vine din Imp". Omi/ii la Mntei. ! * Cf.34 Aceasta poate da naştere. lac. Antonie cel Mare. „Precum trupul are ca dime lucnirile. A st vedea. Aceasta esle concept! a clasicfl a iisceticii orlodoxe. * Cf. At/tirrtiaif. înainte de a fi fizică. în-trucfu el dispune de puterea de a primi sau nu aceste îmboldiri.<' într-un univers ireal. Nichifa Stiihatul. de la Care a primit viaţă şi sens. 141 . cle pot fi făuritc. seria alfalwiicâ. cel mai adesea. XXVI. referindu-ne la anurniee efecte nle acestcia asupra vieţii suflelulni. lăsându-le fîe sd se înteţească. prin mijlocirea tnipului.28 Cel mai adesea. de imaginaţie. la Sfâniul Macarie Egipleamil. aşa şi mintea desfrânează cu ideea feineii prin chipul trupului propriu. Demonul dcsfranarii. mai precis cu imaginile ei. serra alfabetica..27 Considerable precedente cu privire la trup nu trebuie toluşi sâ ne facă să 11 ii. XVII. " Trataiul pmrtir. II). Maloes. că. N 178.3c putem spune totuşi c. ca şi cum lucrul cu prici-na ar fi chiar în faţa ochilor". „Pofta inimii" are în ea germe-nele patîmii şi chiar ajunge s-o săvârşească în chip deplin (cf. Apofivgiiw. 4. 22. ' * < 'uprte iiesprr dmgostp. răindu-le cu totul. dimpotrivă. Mi. Sf. Sf. acelea le face şi mintea în lumea gândurilor". arata Evagrie.) Câci cele ce le face trupul cu fapta în lumea lucrurilor. III.'2 prin desfătarea cu închipuirca desfranării. Şi precum trupul desfrânează cu trupul femeii. înir-o perspective mai generală: Sf. Evagrie. 53. '" Cf. i'tun/ntzd bi 150 iff ctiprt?. dar şi prin directa lucrare a demoni-lor. sub prcsiu-nea unei dorinţe deosebit de putemice. II.. "Cf.1* Desfrânarea îl face sa trăiască pe cel în care s-a încuibat într-o lume a fantasmelor. în anumite cazuri.. Omi&i riuhovmceşti (Co!. ": A se vedea.11 Se cuvine însă subliniat faptul că patima desfrânflrii poatc fi savarşită cu mintea. 14-15. 17. Sf.. ne spune Clement Alexandrinul. imboldul irupului iscă în sufiet pof-ta. desfrânarea poare fi privită ca iZVOT al morţii pentru întreaga fiinţă. 35-41. nu intervine decât într-un al doilea rând. II. Căci vede în gând forma tmpului propriu amestecata cu forma femeii (. 8.. ApoftigftK. Tralutnlpmclic. de exemplu." Atunci când acoste imagini nu sunt furnizate de simţuri sau de memorie. III. 8. 1. 21. trupul este împins să păcătuiască de o dorinţă care se naşte în inimă (Mc 7. Anlonie. 28). Macarie Egiptcanul.

Reduse prin desfranare la dirnensiunca generică şi animalicft a sexuali142 . sau. in aparenţa sa extcrioară. nu-i mai sesrzează dimensiunea spiritual.*i a scxualită-lii sale rrupeşti. aşii cum se cuvine. u este tăgâduită viaţa orice viaţă launtrică. iar de la acela asteaptS sa primească numai ce-i cere dorinţa sa patimaş. iar nu ca dar al cekiilall. în anumile cazuri.Descrterea. O asemenea fantazare are cu sigurauţa unele consecinţe asupra felului hi care desfrânaiul vede în reali-tate (iinţelc concrete spre care se îndreaptă patinia sa. devine pentru acesta un simplu instrument de placere. nu dăruieşte nimic celuilalt. Persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc. ea opereazâ o micşorare a acestei persoane. păti-masul şi-l însuşeşte pe celalalt. Prin urmare. stăpânit de ea. Cu totul dimpotrivă. este înflacărată de har şi ţinteşte sa dobândeasca împăra-lia. mai precis şi mai restrictiv vorbind. eel pătimaş ignoră liberiatea celuilalt. în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei. Ea îl mărgineşie la sinele egoisl pe cel posedal de ea şi îl în-chide cu totul faţă de ceilalţi.bottle spiritual* lubirea este deschidere spre celălalt şi dăruire Hberâ de sine. în desfrânare. Dar perceperea celuilalt in realitatea lui mi este falsificata numai de imaginaţia care o precede. celăliilt tiici nu mai există ca persoaiiă sau ca semen. Atunci cănd această patimă ajunge să se manifeste într-o relaţie directs. râspunde poftei de placere a celui pătimaş. vădind o iubire egoistă de sine. de vrenie ce nu urmăreşte decât satisfacerea dorinţei sale. împiedicând orice forma de comunicare şi schimbul de bogaţie fiinţială. iubirea care. In această comuniune. care apare eel mai adesea ca o necesitate absolute pentru el şi care nu ţine seama de dorinţele celuilalt. semenului nu-i mai sum recunoscute şi nici respectate alteritatea şi caracterul unic al lealîtăţiî sale personale. si mai cu seamă consliinta. una pe cealalta. Desfrânarea îl intemmţeaza astfel pe om în propriul eu. izolându-l cu tolul de univer-surile infinite ale iubirii şi spirttului. care nu se pot revela decât ca expresie a libertălii şi ca manifestare a sr'erelor superioare ale fiinţei sale. afectivitatea de tip superior. sporînd în spiritusilizare. Pe de alia parte.l lar ce dobândeşte esce privit ca împlinirea propriei sale dorinţe. in schimb. pătimaşul nu-şi urmă-reşte decât propria sa plăcere. în lumea margînita şi închis. pcntni câ. care nu este pentru el decâi un simplu obiect al patimii sale. o simplă proiecţie a dorinţei celui pătimaş. un obiect. o suprapunere a imaginarului peste real. momfesfnh/f fi fitful in carr St pnnhn. şi orice alia dimensiune a fiinţei sale care depâşeşte planul sexual. e doar un obiect fantasmatic. acesta esle redus la ceca ce. care ducc la deformarea celui din urmă.! si realitatea fundamenta-la. cu o persoana' concreta şi reala. 3) Atunci când desfrânarea se irtanifcsta ca plăcere născută de închipuire. omul nu-l întâlneşte pe celălalt ca pe o persoanil. inevitabil. îl înalţS pe om In infinitul dumnezeiesc. fiecare dintre elc îşi îmbogăţeşte şi îşi împli-neşte întreaga fiinţă". desfrânarea este o atitudine filaiilica. voinţa. de fâptură creata după chipul lui Dumnezeu. a instinctelor şi a fantasmelor. Se produce.

* Tot el spune încă: „(Dracul curviei).. tira" fyistpte. 2. ii face pe oa-meni să sfivârseasca acele lucruri pe care numai cei ieşiţi din minte le savâr-şesc". 302.4* iar Sfăntul loan Scflrarul spune ca ea „îl face pe cel ce păti-ineşte aceasta ca pe un scos din minte şi ieşit din sine. Sf. n Viaja iui Moi. schimbate unelc cu aliele. *! Ibidem.17 . I.. care. Sfânlul Vusile vcde în manifestarile acestei patimi . Şi aşa. Omilii despre poitiiufâ.. Sfânuil Grigorie de Nyssa o numeşte „boala plăcerii (vbaoţ xfjţ tlSovfK)". 548. îl lipseşte de orice prevcdere şi nu-l lasa să vadă altceva decât lucrul care-i sta înaintc (. numeşte aceeaşi paiimă „boala cea mai rea {fanguor) sau. toate raporturile sale cu aceste fiinţe sunt cu totul pervertite. care. " Scura. Caracterul patologic şi patogen al desfrânarii apare deslul de evidenl la loate nivelurile. omul îl vede pe aproapelc situ aJtfel decât este. de asemenea. 16. *' Ihidvni.i\ iifi imens aegra) de loviturile ei. a se vedca. 17. beal de o poftă neîncetată dupiS fiinţa ciivântâtoare şi necuvâiitătoare''. VI. 4. VI.44 Desfrânarea esle cel mai adesea privitâ ca o formă de nebunie. ca simple obiectc. o califica drept „boală rea'V' spunc pe de altă parte: „boală foarte rea a ochilor este desfrânarea. 41 Ornilia a XXI-a: Despre n "ii ne lipi de ee/e hmiesii. Altfel spus. Vfc 3. îi iulbură.4* Sfăniul loan Gură de Aur. Despre desfiiuiarea piivită CH boaiil. intunecand adeseori mintea conducătoare. Nichita Stirhaiul. n Omiiii l« 11 ( orintem. fiinţele omeneşti pot fi. spune Sfântul loan Casian. * AseţămUuelemânâstirestl. „Pot'ta cste o boală a sufletului (feiu0\)|ita voaoţ feo-ti yvxffc)". * Ibidem. practic. putând astfel să înţelegem de ce Sfinţii Parinţi o numese ade-seori boală şi văd în ea o forma de nebunie. •: Ifodtfin. spune Stântul Vasile eel Mare. în alta parte. şi nu aşa cum este. atunci când pofta necuratii pune stăpânire pe suflet.41 Vorbind despre aceasla patimă. CeUf tOOde capete. îi iiuunecă. PCi 31. vorbind mai ales despre cea care lucreazâ în cazul accstei palimi. CCCLXVJ.Holnavă şi ranită de săgeala poftei desfrânalc este inima care vede pcntru a se învăpăia de dorinţă (vonvupiscentia)". scurt.. ca şi Sfântul Casiaa.XV.se. ci ai sufletului". 12. dar nu a ochilor Irupeşii.fapte săvârşitc de un suflel ne-bun şi riirbat".. Ca urmare a desfrânării. 77. tot aşa. II. îi răvăseşte şi îi chinuie suflelul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un val pe ochii irupului (împiedicându-i să vada). „boală (morbtts)"*0 şi vorbeşte despre niiniea îmbol-n.).Osajrărut/tea lîiţii carnale. el dobândeşte o viziune delirantă a celor spre care-l mânâ patima sa. 143 . 6.22. VIII.4' Sfantul loan Gui'ă de Aur arată cum aceastii palimă râtâceşte minteu omului. II.

Sf. loan Hiisosiom. care însoţesc această patimă de la ziunislirea dorinţei până la împlintrea eî. 56 IhiiUuu. loan Gur5 de Aur. ori de elite ori o cere patima.*' Ea tiranizează*' sufletu) omului -•' Omilii la II Corinteni. 4. XXXVII. 4. in alt loc. nu văd nici o rază de soare. Sf. cit. XXXI. Saira.*0 Apoi.. Cf. Onrifii la I Corintenf. | ■ OmUii h t ('orintrm. în căutarca obiectului dorinţei şi în elaborarea inijloacelor care să-i permitâ sa ajungă la e| (cu tot ceea ce implica aceasta. aşteptare plină de înfrigurare s. pen-tru cS ochii lor sunt cu totul închişi. o data cu ea. 3. însoţit de teamă. privind-o ca pe ceva absolut. iar dezamagi-rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii dintre ceea ce aştepta de la plâcere şi ceea ce-i dă ea în reaiitate. trei efecte patologice mai imporlante ale acestei patimi: 1) O tulburare şi un zbucium al sufletului. Grigorie eel Mure. (. Omilii la MattU. apar cu atăt mai dureroase.l>eseiierea. la amiază. şi sporeş-le înscmnatîUea acordată plăcerii: astfel. îar uneori chiar de o adevărată spaimă. sufletu! este uşor înrobit de pacat. dorinţa renaşte şi. mtmifcslările sifelul m t:ai-e Jte finxluv bolile sf/iriliutlt' nizal de aceste ispite. 4. mai ales nesignranţă. C*le 300 dc captte. £ Cf. Sf. XV|l. o nelinişte care urmează îm-plinirii dorinţei. XI. 4. lar neliniştea este cu atâi mai niare cu cât împlinirea patimii hrăneşte şi înteţeşte dorinţa. H Cf. lată cum. Atunci. abia împlinită. totală.. netrccătoare. H Ibidem * Despre lonCe accsiea. hc. ld 3) O întuiiecare a minţiî.4" Acclasi Sfânt Parinte. Şi. loan Guru de Aur. toi aşa nenorociţii cazuţi pradă acestei boli îşi închid urechile la nenumăratele şi folositoarele învăţături pe care li le dau cei apropiaţi". pătimaşul încearcă un sentiment de frustrare. Sf. de asemenea. 83. în inimă şi in minte numai tin singur lucru (. 7. plăcereu după care alergase se evaporă. loan Scaiarul. XI.). H Cf. *'Cf. piedîcile ivite pe calea câutârii plă-cerii. XV.' In afara acestor trci efecte principale. Desţire xtrîipungvnra immii. numeşte placerea după care alearga desfrânatul „rnaica nebuniei". tot mai mare. stăpânit de patima. Grigoric cel Maie. aceasta patimă are drept urmare toropeala minţiiss şi învârtoşarea inimii. Stf. 144 . a se vedea ibiih-ni.Ş' după cum orbii care. 2) 0 nelinişte care însoţeşte dintru început patima. Nichita Stilhatul. " Sf. 3-4: Omilii la I TimofeL II. rmilţimea de nelinişti. Omilii hi I Corintrni.. '' Oespre sirăpungerea i/iimii. Comerttariu la lov. I5s.ui teamă de a nu izbuti). a conştiinţei" şi o pierdere a puterii de jiiclecnta.4' Din învăţaturile pe care le dau Sfinţii Părinţi cu privire la desfrănare reies. 3. loan Gnră dc Anr.. 3. n 17.*1 Căci. aştepta de la ea o satisfacţie deplină. XI. I.) având mereu In faţa ochilor. XXXVII. stand in plină luniină. Sf. aproape de îndată. 45. aşa cum se poate remarca din citatele dc mai sus. II."mdu-i omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. crede câ un leac al suferinţei sale ar ft sa regăsească plăcerea pierdută. Sf.

Evagrie: ."6 deznădejdea. Grigorie eel Mare. loan Scararul. loan Scararul. Viafa Sftmtului Sava. ea nimiceşte virtuţile''1 si. XV. N 592/24. ncvoinfâ. he. Tralaiul praaic.™ salurarea pânteceUii71 şi somnul fâiă musurâ. '' Cf. Scam. Scrisori duhovniceşti. 63 scârba de rugăciune. 8 Din această cauza. în încheiere.™ ca este „greu dc înfrănt şi de tnfrunta!". w u Cf. Aşezâmintelc mâaâstîttţti. N 592/24. n? Ibidem. scric Sfântiil Grigorie de Nyssfl. 51. . he. XV.63 iubirea de sine. XV. 145 Ibidem.65 alipirea de lume. XV. loan Scărnml. ză-misleşie în suflet tot felul de atitudini viciqase şi mai ales lipsa temerii de Dumnezcu. 53. Sf. lo.. ail. Isiuic Sirul. . Cuvuitr despre. '" Cf.Desfrîinarea mai mult decât celelalte patimi. 79. Ctmmituriu h low XXI. Apofiegme. foe."^ osândirea aproapelui. "Cf. loan Casian. he.m ScăranU. St". Apofiegme. hrănita şi spo-rită mai ales prin trei feluri de comportament pătimaş: mAndria''" şi slava deşartâ. Scant.60 Ca loate celelalle patimi. Sf. Scam. 18. 90. 52. Chiiil de Schilo|iolis. cit. din pricina forţei ei cumplite. '*' Sf. dar şi din pricina uimitoarei repeziciuni a lucrării demonice care o inspiră. SI loan Seiliarul. "'Cf.dep&ţind aproape nipiditatea minţii noasrre".A Sf.7' tt Viafa Uii Moise. 22. cit. n Amifiegrtw. Grigorie eel Mare. 301 (PSB. că patimadesfrânării este zămislită. legat de aceasta. Sf. 22. Cuvant thutprf rugdciuttt. cit. Scam. Referinţele au fost dare la capitolul precedent. VI. 34.Din mullele patimi care razboiesc gândurile oamenilor. I. nici o altă paiimă nu are asupra noastră o putcre deopolriva cu boala plăcerii trupeşti". . '" Ibidem. 240. Sf. XV. 12. Grigorie eel Mare. 106). p. Sf. XLIX (139). Sf. Vursumifie şi loan. Apofiegme.67 Să notăm. II. Scam. a Sf.64 nesimţirea.

Sfânliil Maxim Mărturisitorul subliniaza.şi laco-mia după averi pot fi pusc laolaltă.J Se impune aici o remarcă analogs celor pe care le-am f'âcui in capitolele precedente: nu banii sau bunurile materiale intra in discuţie alunci când vorbim despre aceste paiimi. QmiHi la M<tt. decât reaua întrebuinţare (napdxpiPK). dar ş\ a tuturor celorlalte puleri pe care aceslea le implică. pentru că amândouă sunl zămislite de una şi aceeaşi poftă de bunuri materiale şi.mod general iubirea faţă de bani. ea constă in voânţa de a dobân-di bunuri noi şi de a avea câi mai multc. ('ttp0e despre dragoste. prin greutatea de a te despărţi de ei şi prin neplăcerea rcsimţitâ atunci când îi dai. „lacomie de bani". de reaua folosire a puterii poftitoare. III. 3 I4r> . câ „nimic dintre cele create şi făcute de Dumnczcu nu este râu"\A că patima se naşte din reaua folosire a puterilor sufletului/ în cazul nostni. in mod patologic. plăcându-le mai curând să aibâ bogăţii. Ibidem. deci.1 fn ceea ce priveşte pleonexia (nXeove£ict). III. Omilii im/mtriva bogafHor.t. 4. Cu toale că repreziniâ două stări pătimaşe diferite. Această iubire se manifesto prin plăcerea de a avea bani. ca valori in sine. 1 Ibidem. Sf. „nu banii sun! răi. Miixim Maitiirisilortil. a se veden Sf loan Gurfi de Am. ci iubirea de bani (. Vitsile eel Mare. ' Ibidem. cuvân-lul $iXapv\xila se traduce prin „zgârcenie" (noţiunea aceasta trebuind să fie inţeleasă intr-un sens mai larg decât eel folosit curent). spune Sfântul Maxim. LXXXffl. VII. Sf.6 Astfel. \ Ibidem.. în (. I7-I8. „cupiditate". decât să se folosească de elc* Cu privire la acest subiecl.imp ce. ca şi eel zgârcil nu respectă acest rost al lor. 2. m mod obişnuit. de asemcnea. nXeovE^ta este redaiă prin „aviditale". în fapt. 3. ele chiar merg mână in mana. ' în ceea cc privcşle acest aspect. ' Cf. 18. Nimic IHI e râu din cele ce sunt.5 Argliirolllia şi pleoncxia Arghirofilia (<^\\apy\nAa) desemnează in.. ca şi faţă de diferile ai(e forme de bogăţic maierială. privindu-le.). ci atiludinea perversă a omului laţă de ele. iubirea de bani .7 Caracterul patologic al arghirofiliei şi al pleonexiei este dat. a puterii poftiloare. Ci. Roslul banilor şi al bunurilor materiale este de a fi folosiţi peniru ttaiul de zi cu zi. pi in grija de a-i pastra. 2. Cel lacom.re v'ne din negrija mînţii de a cultiva cele fireşti". Cctpetedex/tredragosle.

3. întemeindu-se pe una şi aceeasi putere poftitoare a sufletu-lui. îşi risipeşte pentru ele întreaga energie.singitr. caci sau pe unul îl va urî. 12 Cf. „lacomul de avere este în-chinâtor la idoli". nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt 6. in palimile despre care vorbim el îşi abate dorinţa de la rostul ei normal. spune Apostolul Pavel (Col." ('ttvântaJta: Nimeni nu poale vtiuiiiui pe eel rare mt . izgonind din sullet orice altâ dorinţâ".'' . ca şi dobandirea allora noi. 56. ''Ibidem.. şi dacă. ca şi a celui lacom de bogăţie. UeleMKUifvtipete. Cu câl iubeşte omul mai mult banii şi se araU'i mai nesăţios de bogăpi. iubirea de Dumnezeu şi de bunurile spirituale. ea se raportează la Dumnezeu şi priveşte. 7. Aşezâimnlele iiuvitistiresli.w vttlunia . se exclud reciproc şi sum cu totul incompatibile. In timp ce. într-un ciivâiii. li se de-dica* întm totul.. dupil cum spune lisus însuşi: „Ninicni nu poate să slujească la doi domni. Sf. Scant. baniî şi celelalte forme de avuţie iau locul lui Dumnezeu. toate forţele şi tot timpul. LXV. ca pe una ce întoarce cugctul spre el si-l i'ăpeşte de la preadulcea iubire a lui lisus". in fond. pe de alta. Lc 16. cum spuntf Sl'ân-tul loan Gurâ de Aur. chiar daca nu le aduce jertfe ca aceia. pe de o parte.W. sau de until se va lipi si pe celâlalt il vadispreţui. căci iubirea de bani „biruieşte toate cejelalte pofte. Sf. le respectă şi lc venerează şi. loan Cit&iaii. la început. XVI. şi iubirea de bani şi de avere. devenind pentni el adevăraţi idoli.SS. 5). 24." Sfâtuul Nichita Stithatul scrie cu privire la aceasta. de aseinenea. Nichiia Stithatul. Sf. " Ibidem. 55. 2. şi pe celâlalt il va iubi. omul îşi îndrepta întreaga sa dorinţă spre Dumnezeu şi dorea păstrarea bogaţiilor spirituale primite de la El. 13). 5. X Efes. să urăsti aunil si impatimirea lacomă de el. loan Scururul. doar pentru a le aduna şi păstra. „iubirea cea rea de arginţi. loan Giiră tie Am. " Sf. Cele . cu atfit se depărtează de Dumnezeu. Fundamental. „Lacomia (de bani) este închinare la idoli". le sacrificS sufletul sau.10 De aceea.De iubeşti să fii prietenul lui Hristos. II. urmând astl'el menirea firească a puterii sale poftitoare. din punct de vedere formal şi privii din afnrâ. în viaţa celui zgarcit.I: Sigur că eel ca/ut pradd acestor patimi nu-şi da seama cfl se poartă ca un idolatni. 147 . face pe fiii oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decat dragostea lui Hristos şi înfaţişeaza pe Făcâtorul ma-teriei mai mic decat materia şi îi înduplccă să slujească mai mull materiei decât lui Dumnezeu".Arghirofifia fi p/eoiu-xio Dar această rea folosire nu se dcfineşte doar in raporl cu burnt rile maic-riale.. 5.100 de capele. VII. rejatule omului cu semen» sâi şi chiar cu sine însuşi. folosindu-se de ele contra tlrii. 3. el se poartâ la fel ca acestia:12 adicâ le acordă averilor o valoare sacra. el nu-şi adorâ* bogăţiile aşa cum lac cei care se închinâ idolilor în cadnil iinui cull dedicat lor. Omilii In loan. îndreptând-o numai spre ccle materiale.

viitorul . de fapt. se înstrăineazfi de adevărata sa menire şi îşi ţintuieşte cu tolul fiinţa şi viaţa de lume şi trup. 19) se îmbogăţeşte şi-şi câş-tigă siguranţa Iraiului şi libertatea. ea îl lipseşte de fericirea veşnică. cele care vin de la Dumnezeu. Pe de o parte. De fapt. . oarecum stăpftnindu-l. El întoarce astfel spa-tele singurelot bogăţii adevărate (Mt 6. Dumnezeu fiind eel care are grijă de (oţi cei care I se roagă cu credinfa (cf. 16-20). în loc să o câştige (Mt 16. el nu se mai îngrijeşte de suflet şi de mântuirea lui. 6. El uită. Maxim Muiliirisilonil. căci plăcerea pe care încearcă s-o păstreze cât mai mull este nestatornică şi amară şi irecătoare şi. Mt.uriereo. spune Sfântul loan Ca-sian. omul prctinde că astfel se îngrijeşte săşi asigure. LXXX. Capele desprc (Irago.. pe de altă parte. prin purtarea sa omul araiă că „nadăjduieşte mai mull in arginţi decâl in Dumnezeu"14 şi se străduieşte să dobândească avuţie bazându-se nu-mai pe el însuşi . El se arata" lipsil de cea mai elemental iubire de sine. 111. Mt 6. pe care. Oniitii tii I Cotiritem. XXIII. de tapt se condamnă la nefericire. 18 s Sf lonn Gură tie Aur. nu mai r. Este limpede aslfel cfl prin arghirofilie şi pleonexie omul ajunge „propriul sâu duşman".stt'. căci acolo unde este comoara oinului. cu sine insuşi. 20). 19. Aşa ajunge omul să se despartă cu totul de Dumnezeu."' „nu poate cineva cu adevărat să-şi iubească şi sufletul. 16-21). mai devreme sau mai târziu. ele vâdesc totuşi lipsă de credinţă şi de nîtdejde în El. Lc 12. 25).B cum spune Sfântul loan Qurâ de Aur. acolo este şi inima sa (Ml 6. omul nu-şi valorifică infinitele posibilităţi spirituale şi nil ajunge la împlinirea fiinţei lui. Asezt'unhitelc nu'inâsfhf^ti.un viitor care. punând banii şi averile mai presus de sufletul sSu. Dar mai ales. El încetează de a-L mai vedea pe Dumnezeu ca singurul său ajutor şi sprijin şi.n Preocupal de pâstrarea bunurilor sale şi de dobândirea altora noi. nu-i aparţine şi-şi face planuri deşarte. 5. rămânând închis de bunăvoie în mârginita lume căzutS El crede că adunând comori pe pământ (Mt 6. Omilii ta I Corinrsm. XXIII. *QmiUiUt Mattri. în loc s5 se lase cu to-ml in voia lui Dumnezeu (Lc 12.17 Ocupat cu sporirea bogăţiei materiale. Crezând că-şi află fericirea.în realitate.Di'. Caracterul patologic al acestor patimi se manifesto şi prin modul de a se purta al omului înrobit de ele. MS .lmâne nimic din ea ţcf. 21). mamfesitirile fifetut în care xe pmduc bolile spiiitutile Chiar dacă avariţia şi lăcomia de averi nu ajung să-1 ullătore cu totul pe Dumnezeu din suflet. ar fi trebuit să le păstreze nepătate în sine însuşi".4.de chipul şi înfăţişarea lui Dumnezeu. înceteaza de a-l mai cere ajuiorul în rugăciune. VII. sortindu-se sărăciei spirituale şi pierzân-du-şi viaţa. luând locul bucuriilor duhovniceşti infinit mat înalte şi singurele in stare să-1 mulţumească deplin pe om. se lipseşle de comorile vieţii veşnice. slujindu-l Lui cu dărui-re. socotind câ-şi poale purta singur de grijă şi-şi poate singur carmui existenţa. decî. 7.. 6. 31-34). şi averea". St loan Uuiii <)e Aur. 'Sf.

XTV. Sf. XXIX. 3. 2.ilţii. 1. Om'mldri. 2. Mai'cu Asceinl. tulbură relaţiile omiilui cu semeiiul sfiu. Grigorie de Nazianz. IX. VII. :: Ibidem Ibidem. Amândoi „depăşesc liinitele legB *V adică se ingrijesc mai mult de ei decât de aproapele. Sf." iar Sfântul Vasile îi numeşte jefuitori şi răpitori. Grigoric de Nazianz.omilii la Lazăr. a Omilii impoiriva bagafilof. lor. :c Sf Grigorie tie Nyssa. Penrru aceastu. 26. Grigorie de Nazianz. 2. Cf. 95-97. X. de exemplu. ihvpn> Natxtt.*0 şi cu cat are el mai multe. Sf. Sf. Vasilecel Mare. (hnilii impoiriva bogafiei. Sf. toţi au fost mântuiţi prin Hristos. loan GtinS de Aur. 2. Sf. Grigoric ccl Mure. Sf.:" Toţi oamenii se pot t'olosi şi bu-cura de lucrurile din această lume. 4. IX. Simeon Noul Tcolog. Sf. Sf. XV. Nichi-la Stilriaiul. '' Cf. Tâlemiv lit I'satw/d 4. De ace-ea. 1. '" Sf Grigorie de Nazianz. at. A 5e veden. 48. Vezi. Sf. 101-102. Cf. -' Ibidem. spun Sfinţii Părinţi. Dexjjre pwiiinfti. de asemenea. Sf. A se vedca. Kegulile mid. iar cclâlalt rşi sporeşto averile numai şi numai pentru pificerea şi folosul lor. 3.3* lar dacă unii oameni an mai mult decât au . Omilii la I Corintent. cftci unul aduiia banii. Celt 300 de eapete.11. aceasla estc impotriva voinţei lui Dumnezeu. cu alâl îl lipseşie mai mult pe semenul său. Despre iitbirea tie santci.14.30 Toţi Sfinţii PaYinti subliniază faptul câ* menirea bogăţiei este s. Vasile cel Mare. dc asemenea. 5. Sf. main. Do-bandirea bogăţiilor. şi mai ales a zgârceniei şi lăcomiei.*9 „Foloseşte-te dc bogăţie ca bun chivernisitor al ei. Grigorie de Nyssa. ■. spune Sfântul Vasile. (hnilii la /''twere. Ambiozie ul Milanuliti. 5. IV. 19. Cateheze. Sf. "' St* Simeon Noiil Teolog. Oirâniâri. Canmnariu la lov. XXVI . ( I Sf. VII. XXXV." călcând porunca iubirii. Simeon Noul Teolog. Omilii l„ I ('orintetit. I. Omilii împolmri bogofifor. 149 .2G această stare a aparut ca urmare a pă-cutului stramoşesc27 şi se menţine şi se dezvoltă din pricina patimilor ome-neşti. Domnul nostrum4 Lumea cu bunurile ei a fast dâruitâ dc Creator tuturor oaitienilor. Sf. loan Guru de Aur. Sfinn'i Părinţi nu ostenesc sil-i îndemnc pe cei bogaţi să-si înipaită averile. 5. V. Desprr fe ciorir. " Omilii fmpotriW bogafihr. VII. Sf. ducând la o stare de lucruri nefirească şi anormaliV l_a inceput n-a fost a$a." Ce] care strange bogăţii „işi aduitf bunuri care nu sum ale sale". Desprf Nulwl. IV. Marcu Ascelnl. 3.1' Ce] zgSrcit şi cel lacom de bogăţie însă nu fac aşa. Grigorie dc Nazianz. Despre feciorie. VII. Cateheze. 7. lo<:. Grigorie de Nyssa. Cawim/iii. VI. cil. Ambrozie al Miluniilui. I. (hnilii impoiiiva bogafihr. 8. Desprepociiinţti. V. I.1 fie Impartial egal între oameni. Omilîi hu/wfmti bogăţwi. Sf loan Guru dc Aur. loan Gun! de Aur. VI. şi ele „rtu sunt proprietatea nimanui". Vasilc cel Marc. dc asemenea." Căci. se face întotdeauna pe seama aproa-pelui. 206-213. 56. iar nu spre propria des-laiare". care spune „să • Cf. 7. Sfiintul loan Gură de Aur spune că „cei bogaţi şi cei zgârciţi sunl un fel de hoţi". IX. ca toţi să se bucure dc e!e în egală măsură. '" Sf. într-ade-VfiT. (alebeze. 5. "Ibidem. 92. Sf.Arghirvfilia fi pleonexia Aceste patimi. XIV. Sf. toţi au fosi făcuţi după chipul lui Durnnezeu.faPsahnnN. roţi oainenii sunt egali: au toţi aceeaşi fire. 11 Cf.

ţinerea de minte a răului. Sf. 18. Vasile «I Mare. furtişaguri. loan Ciisiiin. V. 59. 1 u " IJJC. 44 Omilii lo Mat.i. ne „face urâţi de loţi. 150 . Omilii la EvreL I. Omilii hnpatriva bogaţihr. -1 Cf. 4) Cf. CÎI. 5. 2. 3: Cttvtiniarea: Nimeiti mi poute vtHctma. Capete ilcspre ireivie.47 Arghirofilia şi pleonexia fac din om neom. despărţiri. manifeslthile şifelul în care se proihu holile spirititale iubeşti pe aproapele tău ca pe tine lnsuti". (Vie MX) d&copgfe.4" să fie nemilos*" şi crud. * tâlcuire la Psalmut4. I.1'' îl lipsesc pe aproapele lor de dem-niiaiea pe care Dumnezeu i-a dat-o creându-l şi nu văd în el un tovarăş al lor.1 de acesta. nemilostivi-rile şi uciderile". 41 Oesprefccioiic. ajungând în urma la ura faţfl de toţi oamenii. şi de cei nedreplăţiţi de noi. XVI. şi chiar de cei carora nu le-am făcut nici o nedrepiatc". loan Sciuunil. Sfânlul Grigorie de Nyssa spune ca ea naşte „fie mania faţă de cei de un rang cu noi. v " Omilii la Fltipeni. nedorintf altceva decât împlinirea poftei lor." Arghirofilia şi pleonexia nimicesc iubirea şi legălura cu aproapele şi prin aceea că îi fac pe cei înrobiţi de ele sa nu mai vadă în semenii lor decâl pie-dici în calea îmbogăţirii sau simple mijloace de dobândire a averilor. Epistole. 2. iar pizma se însoţeşte cu făţărnicia. 6. 7. grijile. Slithalal. 22. aceas-ta cu amărăciunea. Omilii la I Cvrimeni. Nichilit Siithatul. ** Cf. Cf.4* preschimbândii-l într-o adeva>ata fiara. 4. dar este el însuşi plin de ură faţă de ceilalţi.45 Această patimă este pricină de razboaie. pizmuiri. Omilii la loan.4'' S£ Viisile cel Mare. 16. 14.4'1 In ceea ce pri-veşte pleonexia. IX. Sf. rralatul practto. Sf. Uihie Sinaitul.'* Zgârcitul şi lacomul de avnţic. uneltirile. LXXXIII. 2.lh Nu numai că cel lacom de avuţie irezeşte ura se-menilor. fie dispreţuirea celor aflaţi sub noi. 45 Sf.1' Ele nasc intotdeauna certuri şi tluşinănii. m Cf. 41 Sf. teama". ca iubirea să* stea (în om) laolaltă cu avuţiile". Scam.34 „Este cu neputinta\ spune Eva-gric. Ei ÎI nesocotesc astfel pe cel de ace-eaşi fire. Nichili. Sf. LXXXIII. EpistoU: IV. 40 Vczi mai jos. Convorbiii tltilwvniccfli. lar patima sa îl face nepăsâror faţâ de aproapele. Nichita Scithutul. VII. loan Guru dc Aui. XXV1I1. uită de aproapele şi înce-tează sa"-I mai vadă ca seaman şi frate. " Despra Nabot. IV. Regtihl? 'iiia. Omilii la Maîei. loan Ourn dc Am. IV. 6. " C£ Sf. duşmănii. De aceea Sfântul loan Gurâ de Aur spunc ca „lăcomia airage ura tuturor". 2. LXV.39 să sirntă sil.. XIV.. 3. 4: Omilii la Maiei. 48.Deacrierea.44 lar Sfântul loan Scărarul aratâ că „ea a pricinuit urâ. duşmănia. fie pizma faţă de cel care ne întrece (în bogăţie). spune Sfânlul loan Gura de Aur. cum spune Sfântu] loan Gură de Aur. ura.'* Bogâţia cunoaşte „numai neplăceri. Sf. cum spune Sfânlul Ambrozie. Sf. 5. certuri.

dintru început cu totul rea. Nichifa Stithatul. Omilii la I Corinleni. VI. („aceastâ boală cumplitil. Sfinţii Pârinţi nu sc sfiesc sâ spună câ aceste patimi sunt adevărate forme de nebunie. 5. Omilii impoiriva bngafihr. ajunge înspăimântătoare când sporeşte şi se înrîidăcinează în om. ncfiind niciodală potolite. 3. ea . Lll. " Of. Sf. IX. XI.. 6. B Aseiâminiele m/indxtiresli. Dorinţa care stă la baza lor este nezâgăzuitâ şi. Omilii impoiriva bugitfi/or. Vasile eel Mare.. 4. Ayezămintele mâhâstfreşti. Ambrozie al Milonului. boalâ mai crudă decât foaniea nestăpânită a pâritecelui. VII. Sf. Sf. Sf. pierzându-şi chipu] cie otti şi devenind adevSraţi monştri".V. 2. II. 6. 2. Omilii la toall* LXV. Cwwmtl eel mare de ptnuinjti. 55.. „Dacil n-o tăiem de la început. OmiUi la Matei. Sf. CLXXXVIH. Cwântarta: Nimeni nu penile vâlâma. Convorbiri duliirvniresti. 5. Omilii fa Facere. Mutaţi acum această boală trupeas-câ lu suflet. scrie el. VII. 3. Scam. XXIll. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. I. Cuvi'inlarea: Nimeni tut pimte vătâma. VII. IX. V. cu atflt Despiv iubirea de sdmci. 6. 5. Vasile eel Mare.dcvine mai primejdioasă decăt toate şi mai greu de alungat'V1 Sfântul Nil Sorski arata şi el că . Poate fl. loan Casiiin.. Sf.dacâ accastă boală prinde radacini în suflet. 6. 50. a şi pătruns în inim.in Gurfi de Aur. Comenuiriu la lov.. Despre Providenţd. XV. 5. LXXXI. 9.ţ0 Deaceea Sfinţii Părinţi spun că arghirofilia şi pleonexia sunt cu adevărat boli ale sufletului/1 Ei insistă asupra faptului că fiecaxe dintre ele. 2. 2. care nu are nici un lcac şi pune stăpîinire pc toate inimile")'. XXIll. Sf. Sf. Grigorie eel Mare. Simeon Noul Teolog. ajungc mai rea ca toate". Sf. oare. Nil Sorski. pe mâsură cc este salisfâcută. Omilii impoiriva bogăfieî. II. arghirofilia şi pleonexia sum un soi de bulimic a sufletului: . s Cf. VII. Omilii mi/iotriva bogdfiei. Io. 656CD. 5. ReguJa. 14.Nu este. PG 83. Cele SOOde capefe." Patogenia arghirofiliei şi a pleonexiei este data de faptul cil ele sunt patimi dc nes&urai. *" Reguta. şi Sfântul loan Casian: „Dacă. Cuviml la inidarea ltd tudK Omilii la I Corimeni. 3. Către Staglurie Ascelul. Despre Nabot. nimie nu o satură. sporeşte tot mai mult/'' Pentru Sfântul loan Gură de Aur. VI. loan Guril de Aur. XVI. Omilii la I Corinleni. IX. Teodorei ul Cirului. Per. Omilii la I Corinleni." Tot asa. loan Scamrul.. Sfinţii Pfirinţi arată că e!e sporesc necontenit şi că nu cunosc sa-ţul. U. loan Giuă de Aur. ceva mai cumplit decât aceasta ? O asemenea foa-me nepotolilit a sufletului este zgârcenia. 4. XXIll. H Omilii la I Corinleni. VI. XXII.. Calebeze. Andrei Crheanul. Sf. Sf. 14. Sf. cu cat se îmbuibă mai mult. nemaipu-land fi vindecată. Vasile eel Mare. St. V. neluată în seamă la început. patima aceasta ne va aduce boală dc nevindecat".. 227." '■ Cf.Arghirqfilia si pleonexia Cei înrobiţi cu totul de ea „ajung să-şi schimbe firea. oricâl ar mânca omul. spune Sfântul loan Gurâ de Aur.. 151 . Omilii la Psalmtd 14. Sf. XI. Eplslole.S4 De asemenea. 3-4. 5: Omilii la Maid* Lll. 3. 4..

iar cei bogaţi. el este pedepsit chiar aici. V||. 3.in Gura* de Aur [Omilii la Hpislola eătM K»»«m.Cel lacom nu are nici o clips de liniştc şi sufletul lui nu cunoaşte odihna.. XVI.) Apoi. . le socoate pe cele dintâi ca pe o nimica f'aţă de ". Nimeni nu pottle vâtămit.4). "' Tâkulre la P...*'1 patimile acestea dându-1 în srăpSnirea diavolului mai mult decât oricare alta. Găsim la Sfantul Grigorie eel Mare descrisâ siarea de suflet a zgarcitului şi a celui lacom de avere: „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare. Sufletul celui iubitor de avutie. loan Scitnirul. 50. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. 1 Vezj.SK Supuşi acestei patimi.). tulburare şi ne-orânduiala" neîncetate. din motivde îtisirate mai sus.Bogaiul. (. Ciivâmarea. LXXXIII. Mai întâi sut'eră şi se framilnta din pricina poftei lui nemasurate. pentru lăcomia sa nemăsurată şi pentru dorinţa de a pâstra pentru sine tot ce are". odata îm-pliniie dorinţcle. Sf. 152 . Seem. w Cotnenuiiiii fa h>\\ XV. Cf. 24. se iveşte o aliâ suferinţă: îl chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobăndit cu atâta chin. literalmente aliemuidu-l.. chiar atunci când nu sufevă nici o pierdere. LXXXUI. pe cei care au mai muii decât ci. există câte unul care. loan Gura de Aur {Omilii la Males. 4.). fiind totdeauna harţuiţi din toate pârţile".i. scrie în acelasi sens Sf. Sf. nici ziua. in slujba acestor lucruri şi acestor ţeluri ajunge să-şi puna omul toate facul-tăţile sale sufleteşii. pe pământ. şi pe cei săraci. '"' . |. Io.'" 1 Şi copleşit de tot felul de dureri. Pofta nesaţioasă de a avea cât mai mult şi de a păstra cele avute naşte în suflet. 4.. aşa cum spune Sfâiitul Ambrozie. cei săraci îi pizmuiesc pe cei bogaţ. o frămăntare coniinuă.""' îl tin legat de bogăţiile pe care le are sau la care râvneşte. nici noaptea nu le aduce vreo uşurare (...Desrrit'rea. "2 Sf. loan Casian.se teme de ceea ce or putea să i se îmumple". 3).JZguiciţii sunl robii şi prizonierii HViiţiilor lor". „având de toaie din belşug se socoleşte sărac'*. îl mână să caule fară încetare alte şi alte noi avuţii. nicicând siguranţă (. loan Oură dc Aur...iabiml 142. XIII. nu are „nicicănd linişte. Omilii la Malei. de pildS. căci acum singura lui grijă este cum să păstreze toată această bogăţie. XXIV. VII. Sf. * Cf. îşi simte sufletul apîisat. 2." Acest nesaţ vădeşte caracterul tiranic al arghirofiliei şi al pleonexiei care-l fac pe om rob al bunurilor pe care le posetlâ."" Sfântul loan Gurâ de Aur îi descrie în acelasi fel pe cei supuşi acestei patimi: . spune Sf." Arghirofilia şi pleonexia zămislesc de la început in suflet o stare de tea-ma. Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are"/' Nesaţul îi alinge şi pe cei bogaţi. de nelinişte. Asezainimele mtmihliresit.. numift-suirile şi feint in care M priului bolile Spiritual* îi creşte pofta.fi: Arghirofilia şi pleonexia îl lipsesc pe om de liber-tate.: Omilii fa II I'imolei. w Despre Ntihol. Omilii fa Malei. Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a avea pe cele pe care nu le are încâ. căci. care-| face să se întrebe cum va putea dobândi ceea ce pofteşte. loan Guru de Aur. . şi chiar mulţimea ei îl umple de neli-nişte. 19.

.

LXIX. Omilii tmpotriVa btyâfiei. Mintea unor asemenea oameni e-ste bâniuita în permanenţâ de gundul la avuţii pe care |e au sau pe care vor să le dobândeasca. loiui Damaschin. Dacâ ea ar fi cu adevfiral prilej de supărare. vede peste lor aur şi argint". duşmănia. ura." Sfânlul loan Gură de Aur. nuimfestdrile stfeittl in tare M pWQUC halite spiritual* mânleşti. " Ibidem. tofi cei cure au suferit.*1 Caractenil patologic al acestor palimi se vădeşre şi în mullele palimi/boli pe care le nasc in suflelul omului. VII. XL. robii cu lolul de cugetarea la bani. 2. nu întrece orice răurate sufletul care boleste de bunăvoie de aceasra T*. IJrada du/wvfttceascâ tUmanaiiuf. mutându-se cu mintea Intr-O lume bântuitade fantasme. . Sf. îi spune Sfântul Vasile cel Mare celui lacom de uverc. 2. Căci lemcrea aceasia nu vine din fire. Talasie. sting iubirea. lonn Mosliu. 4. aşa cum am arîttal. se tem de cele care nu sum cu adevăral de lemur. A se vedeii. ci cum le-o arată minrea lor fulburara. Omilii ta Malei. Despn. Sf. „Peste tot în jurul răn. Ca şi nebunii." Arghirofilia şi pleonexia. 1. 5.. Grigorie eel Mare. LIII. Cotnenitirin In low XV. 1200. dc iisemenea. m mod analog.. 1 ' Cf. 11. VII. Aşa cum nebunii nu văd lumea aşa cum este. VII.'M Astfel. I. Sfinţii Părinţi spun că iubirea de avuţii este rădăcina şi maica tuturor relelor. Câci lot nebunie se cheama* şi a (e tenie de pierderea banilor. XXIII. Sf.go Starea delirantă se regăseşte de asemenea în altâ trăsjttura" patologicâ a arghirof'iliei: caracterul obsesiv1" şi aproape halucinam pe care îl capătă banii şi bogfiţiilc materiale în sufietui pe care ea îl stăpâneşte. sufleriil rfiu. 8. 10). Am văzut câ ea naşte în suflet reama" şi întrisrarc. le e frică de lucruri care adesea nici nu există şi fug din faţa unor umbre. tu nu vezi altceva deciU aur. uciderile şi toate celelalte de acelaşi fel. zămislind ast-fel roate patimile care se împotrivesc acesteia: nesimţirea. VI.ski. Cuvintr deSp/V itevotnfri. 19. 34. Trebuie sâ ară- " Cf. Urmând celor spuse de Sftintul Apostol Pavel (I Tim. Sfantul Nichira Srilhatul se mrreaba: „Dacii această boală e un rău asa de mare. I. încâr primeşre ca al doilea mime pe eel de slujire la idoli. şi visele noaptea. ci dintr-o rea voinlă. ci în reaua noastră cugerare". Sf. Aurul îţi bântuîe gândurile ziua. Sf. 4. PG 79. Un asemenea mod de gândire deformează cu lotul realitaiea înconjurâtoare. dezgustui. şi de aceea cad in deznadejde. arata ca omul arins de arghirofilie si de pleonexie ajunge să rfivneascil lucruri care nu există. Capete daptv dmg&tte.. I: Omilii la I ('aiiiiti'ni. 152. Isanc Sirol. Nil Sor. V. ţinerea de minte a raului. 6.Ci SI loan Giuă de Aur. lar dacfi o aceeaşi înrâmplare ne-fericită nu naşte în toţi oainenii aceeaşi mare supărnre. Vusilc eel Mure. certurile. Pesre (or. 156 . pierderi ar trebui să fie cu loţii nişie nenorociţi. Sf. Evagrie. dar nu este aşa.Desciieri'it. Omilii la l ('oriiieni. urmează că nu în firea lucrurilor stâ pricina întristilrii. Sf. Regttta. *Geie300itecap€t*t%55. Cavâat minimal \i de suflet foiositor.drasebireu paiimihr . loan Casian. \şi'Z<imînh>ltr piiinâslireyti.« n gâiulnriloi. Omilit ta loan. pe el ţi-l inchipuicştt.

loan Gură de Aur.105 In ineheiere. tor rit. Grigorie de Nyssn. SI". micuire la Psalmtd 9. 17. 21. Tâlaihv la Psatmut 9. \oiwGw5de Aw.XV\iL3. Despre xuflet. 11. Aşezămintelr mihiasiiivsfi.Aighirufilia şi pUumesia lăm că mai nasie mânia'" şi felurite forme de violenţă. 5. 10 Sf. Omitii la Facere. Omitii to Isaia.'7 dar şi lenea. lsihie Sinaitul. Capttc despre irezvie. Cometiumu la low XXXI. Nichita Stilhiitul. I I . 4. 59. % Sf. I. S. Sf. I I .snu. lăcomia n-are alia prîcină decât măndria. loiin Casiiui. să arfltăm ce amime favorizează dez-voltarea arghirofîliei $i a pleonexiei.102 disprcţuirea aproapelui. ' Ibidem. ^<>»<iiiilafrf?. Qespre feciorie. Sf. slava deşartă şi necredinţa. III. loan Scfuarul. XVI. 7 "" Idem. ura şi dispreţuirea semenilor".'1'' slava deşartă. III. Isihie Sinairul. '" Sf. 45.106 lar Sfântul loan Gură de Aur spune: „A voi să ai mai multe bunuri pămănleşti decâl allul este semn de răcire a iubirii. w Cf. loan Casiun. XXIII. 5. I. ' Capetedespre dmgoste.107 * Cf."11 înălţarea de sine. aroganţa. Tâtcuire la Psalmul 9. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa". Sfânlul Maxim învaţă că „trei sum pricinilc dragostei de bani: iu-birea de plăcere. V. n Sf.10' nesupunerea. Cimvoilnri dukovtticeţtt. Omitii la I Corinteru. IV.10 obrăznicia. 1 Sf.100 şi cele care vin împreună cu aceslea donă din urmă: rndrazneala.'" man-dria. loan Gura* de Aur. Sf. Sf Grigorie eel Mure. Sf. Omitii la / Corintcm. 8. IX. Scatto. Cf. VII. "" Ibidem. XXXVII. loan Casinn. Capeie despre trez\'ie* 59. ■ Cf. loan Gură de Aur. 157 .

*Ihitktn. Capete despre treMe. tristeţea nu este ipso facto o patimă rea şi nu este nici strâinn de firea omului. 60. III). $i afectele devin bune. Isihic Sinuilul. 136.269A. Maxim M&turisitonil. De piJdă (.) îniristarea (o pol preface) in pocainla care aduce îndreplarea de pe urma pacatului din timpul de aici'". Sf.. o pat imă. Râspunsuri câtre Talasie. cu loate cil este o urmare a greşelii lui Adam. este. Aianasic eel Marc. care ajunge la desăvârşire in dam I lacrimilor. " Rwpwimri cutrv Takisie. PG 90. omul nu cunoştea iristeţea (X-OJTTţ).i'şii (Col. loan Diunaschin. să se întristeze de pierderea curâţiei sale de la Vnceput. dur care. dimpotrivă. o boalâ a sufletului. Nichilu Stithatul. Sf. . 20.. două forme de tristeţe. 1Q). I. I.592D. Sf.lr. Omi/ii diihovmi. N 561. Dagnmtica. 593B. Sf. N 561. ' Cf Apqflegrtie. I. Tftttai ăespre ţtţtruparea Cuvântutui. su-şi plângâ păcatele. de strapuiigere a inimii (KOTdtwjfcit. Astfel. XI. XXIX. Sfântul Maxim scrie: „In cei ce se stfaduiesc. 7. * Sf. care face obieclul studiului de faţă. 4 Cf. Macarie Egipteiuiul. ' Cf. Talasie. N 561. nu Mint rele.. . Simeon Noul Tcolog. Ctie . Catekete. 1. Sf. Exisiâ. Sf.) le folosesc spre câştigarea bunurilor ceresti. XXVIII. nu numai că este . dar poale sluji drepi lemei al unei virtuţi: „intristarea cea dupfl Dumnezeu" (2 Cor. 269A. 58.6 Tristeţea fa Rai.* şi care este o stare de pocăinţa\ de doliu duhovnicesc (nfeuQo^).neprihanita".Sf.100 de captU.).1 Aceasta a apărut in urma păcalului adamic* şi este legată de slarea de cădere în care se afla omul. Aceastf vinute îi este absolut necesară omului câ/ui peniru a regăai calea spre împârâţie şi a redobândi in Hristos starea paradisiacă. intr-adev.1 Totuşi. 596A. produsâ prin reaua întrebuinţare a 1 Cf. Rchpiuisuri vtiliv Talasie." Cea de-a doua forma de tristeţe. şi anume când (. 111.7 care-l face pe om să se mâhneasca pent™ slarea decăzută in care se alia."!.. Sf. PG 90. Apoflegme. Răspunsuri cat re. . Maxim Mamuisitorul. Apoftegrne. 2. PG 90. cu toate că sum marairii ale caderii sale din starea de desăvârşire initial. Maxim Măiiinisiiorul. 2. 269B. Ea nu line deci de natura primordială şi fundamenuilă a omului. 215-234..rt Cea dinlâi intrîi în rândul celor numiie de Sfinţii Părinţi „afecte lîreşti şi neprihâjute"/ adică stări care au apărut in Urea omenească în urmn pficatului originar. I. să sufere din pricina depărtării de Dumnezeu. care face parle dinire acesle aiecte nuiurale. PG 90.' TrLsleţea. ' Cf. I St loan Gunl de Aur. Cf. Oniilii (a xlatui.

I5X .

in slujba păcatului. Ibidem. „Uneori tristeţea. Cat re StoghirU Aseeiul. deci. ci păcatul pe care-l facem trebuic să nc întristeze. Sf.1 In această patimă omul vădeşte un îndoit comportament patologic: pe de o parte el nu se înlristează . :| Avva Doiotci. ajunge să fie folositâ anapoda in chip lipsii dc raţiune. Kâspnwuri nine Tafosie. 11 Ibidem. loan Casian. Aseztimintele tiuhulsti resit. ca să-şi roanifeste alipireade aceastfi lume. dar este întotdeauna o reacţie patologică a facullăţii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului.17 strâmtorare. IX. sau a amându-rora împreună. care este cu adevaral o stare vrednică de plans. V. cade in deznâ-dejde'\i: Astfcl. V. ci. intrând asifel.20 însoţită eel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaijiiă. M Sf." Aşa spune Sf'ân-tul loan Gurâ de Aur. iar. care esle o forma1 dc coinputirnire. in mod csenţial legala de concupiscenţă şi dc mânîe. arătând că: „Nu nenorocirea.|f' greutate şi du-rere psihică. 13.. pe de alta parte. III.penlni slarea de decădere. scrie Evagrie. apare din cauza neîmplinirii dorinţe10 1 Cf. omul o foloseşte penlru a deplânge pierderea bu-nurilor inaieriale. Maxim Măiturisiionil. 6-7. E] dn tristeţii o folosinţA contrară firii. 6-7. in mod paradoxal. Dar omul a schimbul rânduiala şi nu face ceea ce tre-buie la timpul cuvcnit: face mulţime de păeate şi nu se îndurereazâ din prici-na lor» dar de îndală ce i se întâmplă ceva cat de cat neplăcut. s Ibidem. " Avva Dorolci. tristeţea devine „o patimă tot atal de grea şi supărătoare ca mânia şi cautarea plăcerii. w Ibidem. sau penlru că a suferit ceva neplâcut de la oameni. 14. I. Sf. dacă ne gândim la meiiirea ei firească -. mA. fiind.10 el se întristează pentru cS n-a putut să-şi împlinească vreo dorinţă sau sa guste vreo plăcere. loan Onră de Aur. 58. ' Bftte dc la sine înţelcs cit nu puneni in aceastîi categoric iristeţea resimliia* tie orti peniru nenQrocirilc cure i se îniâmplâ aproapelui. şi aduce aceleaşi roade rele dacă nu ştim sîi ne folosim de ca potrivit ratiunii şi în chip prevazăior".1* apăşare a inimiy5 disperare dure-roasă.. 1s Cr. Cat» Stuxiunc Ascend.M Putinţa omului de a se intrista nu numai că nu este folosită aşa cum a voil Dumnezeu atunci când i-a daniil-o.. se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu mcrită sa te muhneşti. pentru a se îndeparta de păcat. 596A. dimpotrivă. anormală. Ibidem. tristeţea (Xfenri) apare ca o stare de suflet caracterizata prin lipsă de îndrăzneaiă. 592D: 593B. UK 13. PC 90.1* slăbiciune. în loc de a se folosi de întristare pentru a-şi plânge pâcatele şi a se mâhni pentru înstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierde-rea bunurilor duhovnicesli. de păcal şi dc boală în care se aflâ. deznădejde. iiivdfdturi de suflet fohsitwire. In alaiii de ceea ce arată cuvăntul în sine. 159 .Tristerea tristeţii pomenite maî sus.aşacum ar trebui să facă neîncetal .11 Această stare poate avea multe cauze. hivăţătuii.

1. "Scam. 19. eel care are „înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc" este adesea supus tristeţii.2^ Şi pentru că „dorinţa e începutul oricărei patimi"*' fiecare palimă poate întotdeauna naşte tristeţe. S Tratatutpractic. PG 90.. arată Evagrie. De aceea. „Tristeţea apare din lipsa unei plăceri trupeşti". PG 90. De aceea e] spune că tristeţea este „sfârşitul plăcefii trupeşti".. 3.ja naştere când ni s-a z&lSrnicit o dorinţă". '2 Cf. iar eel ce e împatimit de ceva dintre cele văzute încă n-a scăpat de întristare. Evagrie subliniază faptul că ea esle legatâ de toate patimile. a Ibidem.sttiiile si fetal in care se produc balile Spiritual* lor (oxfeprpit KDV feniOuiucov). fie viiroare".3* Sfâniul Maxim Mărturisitorul3" şi Sfântul Talasie11' definesc trisieţea în acelaşi fel. n.. 58.) nu poate scapa de tristeţe". M Setutnfe. "• ttetspuimm către Ttikme. în acelaşi sens: „Cel care nu dispreţuieşte toate cele pamânteşti (. puiem spune şi că „tris-teţea este lipsa unei plăceri (<rcfepT|cric. PG 79. I I. 75. 11. penlru că toate patimile implicit pofta. 11. tristeţea vădeşte că cel atins de ea esle alipil de bunurile acestei lumi. f|6ovf>c). I) Cel mai adesea trisleţea este provocatâ de lipsa împlinirii uneia sau mai multor dorinţe. care eel mai adesea este de natura psihica.24 şi că un soi de tristeţe . vom examina In delaliu aceste diferile etiologii ale tristefii. 593A." Tot el spune încă: „Dacâ cineva socoteşte că nu simte nici o împătimire faţâ de ■ Tratatitl practic. 19. 58.32 Dar ea poate apărea în suflet şi prin lucrarea directă a diavolilor sau chiar făra vreun motiv vădil în conlinuare. spune lot Evagrie. I fin . V. ('onvorfiiri duhovrticeţti. înf'rănare. fie prezenle. -** Evagrie. Despn cele opt duhuti a//1 rtiutafii. 11.. luănd forma tristcţii. ? Despre cele apt liulmri ale rdnttiţii.23 Sfântul loan Casian spune şi el că tristeţea vine atunci când „cineva a văzut spulberată speranţa ce-şi făurise în minte". 10.Descrierea. IX. 4.>J lar Sfantul loan Scararul arată că „eel care a urât lumca a scăpat de întristare. 1156D.." Avva Dorotei spune şi el. Oespre cele opt duhuti ale râuttlţii.*1 Fiind efectul neîmplinirii dorinţei cam ale (în scnsul larg al acestui ter-men) şi al plăcerii care este legată de ea. ' TrataSulpractic. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte ?". II56D "" Aşezănusitele mâniistîresti. inanife.? şi spune că „nu se poate respinge un astfel de vrăjmaş dacă" avem vreo înclinare pă-timaşă pentni vreun lucru pământesc". Am văzut deja că Sfantul Maxim subliniază faptul cil plficerea simţurilor esie în mod incvitabil urmată de durere. PC 79. s Răspurvniri către Talasie.. iar nu fizică. alteori ea urmează mânici".17 Placerea fiind legată de dorinţă. '" Despre dmgoste. 592D. 11-12.

spune şi el că „tristeţea este une-ori urmarea unei mânii anterioare". Evagrie. Sf. '" Cf. chiar dacă ea nu ştie limpede care sunt acestea. 2) O a doua cauză a tristeţii este mania.y relele care i se pot întâmpla. 96. explică el. IX. 11. Sf. de asemenca.n 161 .43 s. fie chiar din pricina necazurilor de lot fclul: boală. VII. ea poate sa fie legaliS de o in-salisfacţie de ordin general. dimpotrivă. 4. loan Gură de Aur. tristeţea este legată şi de alle sentimente. i . V. I. Evagrie spune: „tristeţea urmează mâniei". Cf. în cel asupra căruia s-a pornil.4" Ea poate fi cauzaia de lipsa onorurilor din partea lumii. neimplinită. III. Capete despre dmgoste. d Capet* desprr dmgoste. 11. vădit este că-şi aminleşte rîUil de la el".. PG 79. Uneori omul se întristează pentru că mania sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau. într-adevăr. reacţia pe care o aştepta. naste tristeţea". Ttalattdpracth. de asemenea. '* Cf." Alipirea pălimaşă a omului de viaţa pămfintească şi de cele din ea care-i satisfac palimile. III. "' Afezfiniinlfle mâtuisiirrşti. Cf." De aceea întălniin adesca tristeţea născută din pierdcrea vreunui bun material" sail din orice pagubă de acelasi fel. cănd mintea va oglindi laţa fratelui cu suparare. 10. de pizma faţă de bunurile materiale ■ . legate de un lucru anume.i HIi f . 25. " Ibidem: V.47 In afara de ţinerea de minte a răului. Sf. 3: 9. V.? .4t' şi mai spune că existil un soi de tristeţe care „ia naştere când încetează mânia".in morale ale altuia. Muxim Mnrturisiloml. 1. VII. 12. unul ca acesta se înşală cu desăvârşire". Cf. 91. vădind astfel faptul ca nu sunt împlinite dorinţele profundc şi fiin-damenlale ale persoanei. V.44 La fel scrie Sfântul Maxim: „întristarea (supărarea) este împletită cu amintirea nlului. II58B Cf.'" Trisleţea poate fi trezită. Sf. 8 Sf loan Gurâ dc Am. "' Cf. „mânia este o dorinţă de răzbunare care. Oesprtfeciorii: III. " Ibidem. PG 79. I. 16. Giigorie dc Nyssa.!M: t i ' n i . 4. Omilii ta statui. Onnlii to staiui. loan Casian. Sf. dar inima lui e întristată pentru lipsa lui. Dexpre cele opl dulutri ale muîăfn.Tristeţea vrcun lucru. Ctmvorlriri tluhovnweşli. 89. poate naşte rristeţea: fie din pricina gândului la toate cele ce-i pot pune viaţa şi plăcerea în primejdic. II56B. Ibidem. 4. de un sentiment de frustrare privind întreagn . 17 Coiivoiimi didiovnîceşti. Trataltd pructic. . 13. 11. Astfel. t'm-hitf despre nevoinfâ. pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării sau pentru că n-a trezit. nedând alte precizări.4" moartea. Isaac Sirul. fiind astfel legată dechenodoxie. Prin urmare. ' Drxpr* eete opt dulutri ale niuidfii.45 Sfântul loan Casian. i i n şi faptul ca nu loldeauna tristeţea este provocată de neîmplinirea unei anume dorinţe. de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a se răzbuna pe el.

care se manifesta ca o „dureroasă disperare. Seiitinfe. 698. precum cele-lalte. hivaţtititri de suflvi folomoare. şi tot el se luptă sa ia de la tine once gând bun care te-ar putea linişti şi întari. 162 . umplându-l de răttî". subliniazâ în repetate rânduri rolul influenţei demonice.. din îmboldirea vicleanultii vrăjmaş suntem apăsaţi de o neaştcptată tristeţe".6-7. Sfinţii Parinţi spun că eel mai adesea ea apare în sutletul omului prin lucrarea demonilor. manifeslările şijetuf în curv se frotliu bolife sfiri!ua/e Tristeţea poale fi generate şi de o jignire sau de ceea ce omul crede că a fast o jignire: „fund nedreptăţiţi sau socotind că am fi nedreptăţiţi. legată de slava deşartă şi de mândrie. cum este legatâ de ele şi mania din care se naştc ea uneori. îl loveşte. * Cf.1 nu esţe direct legalâ de o acţiune anume a persoanei atinse de ea. efectul neîmplinirii unei dorinţe sau efect al mâniei. iristeţea este expresia sentimentului de eşec sau de neputinţa\ care-I cuprinde pe om în încercarea nereuşită de a-şi recâştiga onoarea pierdută. vorbind despre starea sufleteasca a prietenului său.^ El scrie aşa: „Diavolul este eel care îţi învăluieşte mintea cu aceastâ* neagră tristeţe. Tristeţea vădeşte reacţia unui ego frusirat în dorinţa afirmării de sine — skuaţie în care aceasta" a doua cauză a iristeţii apare ca înrudilă cu cea Uintâi -. ^QStreSlaşhirîeAscetul. chiar făra să extste vreun motiv care să ne pricinuiasca această cfidere (.l I. 16. 4} Trebuie ştiut că demonii au un rol important în naşterea. " IhitlemAX. dc care se lcagă cel mai adesea tris-telea. Avva Dorotei. Sfântul loan Casian arată ca „uneori însă. pe care o vom examina în capitolul urm. Avva Dorotei. DacS spunem desprc ea că este nemolivaiă. Cf. II. este de alifel un resentiment al mândriei rănite. IX. facern aceasta pentru c. pemm câ nu este.4* fn aproape toale aceste situaţii.miinfhtireştt. „Câteodată însa. l. Stagirie. II. aceasta* patimă vădeşte iubire de sine şi esle. spune ca există o tristeţe. dar mi pcntru că n-ar avea ta modul absolut nici o cauză. 4. ': Aşf?thmiiSi-k. 3) Uneori tristeţea apare ca nemotivata. arată Sfânrul loan GftSjan. Srrisori. Dagmafica. II. întunecând-o. Şi aflându-ţi sufletul lipsit de acestea. V. 1. suntem apăsaţi de o neaşteptată tristeţe". ne mâhnim". este greu de stabilit. fără noimă". care crede că nu este apreciat la justa sa va-loare. M In acest soi de tristeţe.. copleşît de o putemica tristeţe.. Drxpre cei cv cred ca se îmtrepleaza din tapir. Sf. Astfel. de redobândire a sigu-ranţei de sine şi de înălţarc în ochii proprii şi în ochii celuilalt. deci. 3. 4. dezvoltarea şi menţinerea oricărei forme de tristeţe.Dtrscrierea. în acest caz.). Tot el. chiar fara să existe vreun motiv care să ne pricimiiascâ această cădere.ltor. deosebirea dintre ea şi akedie.4y Ţinerea de minte a răului suferit. Marcu Ascetul. Cf. dar mai ales a acesteia din Lirmă. ' IbitU-m. Varsiinufie şi loan. iai mânia care naste tristeţea exprima" adesea voinţa de reafirmare a eului. " Afezăniiineit' inâwislîwşli. puţin mai sus. IX. 180." Sfântul loan Gum de Aur..

Omul este deci eel răspunzător de tristeţea de care se lasă cuprins. 124. Sf. inima noastra* va fi întot-deauna mullumirâ. bolile trupului au drept cauză mai curimd vreo tulburare lăuntrică decâl starea rea a vremii sau altă înrâurire din afară. de aceea Apostolul Pave] îi îndeanma pe Corinleni să-l ierte pe cel ce a greşit. spune marele Bătrân/0 Cu loale ofi adesea eveniinentele exterioare suscita şi motivează tristeţea. De aceea Sfântul loan Gură de Aur îi spune prietenului său.. trcbuii' sâ subliniem că. Stagirie: „Nu demonul este pricinuitorul tristeţii neguroase care te-a cuprins. 433. II. în realitate.1"1 Ade-sen. ttttgulo. unul dintre efectele imediale ale lucrării diavoJeşti este locmai apariţia in suflet a unei stări de întristare.2 " Oilre Stag/line Asretul.nu tin alat de firea lucrurilor. v CI'. ci chiar tristeţea ta il ajută să-ţi strecoare în sut'let aceste cugete rele". «ca să nu fie copleşit de prea nuilta întristare» (2 Cor.A Ibidem. Patima triste|ii poate lua forma extrema a deznădejdii (antyvoitnc. 70. 163 . V." Chiar şi atunci când diavolii sunt cei care trezesc sau menţin starile de iiisteţe. loan Scărarul. acestea din urmă nu atarna decât de voinţa noastra (si ne putem feri de ele)". „Bucuriile ca şi întristările . '" Otmliila IIHI'I. Adesea. mai precis in atitudinea lui faţă de cele ce îi vin din afarfi.. I. Cefo 225 de mi'fir teologice şi practice. Simeon Noul Teolog. Scara. cat vin din propriile noastre Ştări sufleteşti. LXXVIII. Sf. '? thmluluswtui. I. 72. Sf. nu ele sunt adevărata ei pricing ci doar simple prilejuri de manifestare. 13.TtiXlefeo De altfel. spune Sfânlul Varsanufie.a voinţei omului. 1. iar împre-jurările şi relele înseşi care i se întampiri nu-i pot servi drept scuză înte-meiatâ. ei nu pot să facă aceasta decât dacă afla" in suflet teren prielnic şi numai folosindu-se de pariiciparea . Tot astfel se întâmpla şi cu bolile sufletului. sunt ale dracilor". 72. 1. III.)*' care este una dintre manifestările ei cele mai grave. 3. „Gândurile de la draci sunt rulbti-rate şi pline de întristare"." Şi putem afirma şi conlrariul: orice stare de tristete rea 8 sufletului este intotdeauna semn al lu-crarii diavoleşti. Dacă ucestea sunt puse in chip înţelept in buna rânduială. ca şi faţă de sine însuşi. . cSci ea poate aduce chiar moaiteu omului. 7)". Iar daca* bolile trupeşti tin de firea noastră. el nefa-Când allceva decât să se folosească de aceasta stare ca sil sporeascâ patima. Nil Soiski. Izvorul ei se află in sufletul omului. tristeţea se află în suf'let înainte de a interveni direct diavolul. spune Sfântul loan Gură de Aur. XXVI.Cf. „Căci am auzit că cele ce se fac cu tulburare şi intristare. 2.mai mult sau mai ptiţin conştientă . „O prea mare întristare este toarte primejdîoasă.*° a Scrisari dultovniceţti.scrie Sfâniul loan Gura de Aur . Cf.

Căci „întrislarea lumii aduce moartc".uneori chiar . 60. numai ca să scape de el© < „O mare întristare. nu are altă armă mai de temui tmpotriva noas-tră ca deznădejdea.Demonul. ii scrie el lui Stagirie. ci le aduce însăşi întristmea ta. Nil SoiskL RegitJa. deznădejdea ta mai mult decât duhul rău le aduce în suflet şi poate că ea este singura lor pricină. şi prin uceasta taie legatura cu El. spune că din întristare „vine rătăcirea minţii în cele 43 neîngăduite". el se bucury mai puţin când păcfitiiim. crezând cîi ele sunt un leac pentru starea tin cea rea. 4. deznadejdca ÎI duce pe om şi la moartea trupească. II. numifimttitih fi felul tn cat-e să /irodnr botile Spiritual* Diavolul joaca un rol deosebit de important în căderea omului în deznă-dejde. M Vetlem aceasta la Stagitic. 1).Desvrierea. 19). nu vi n numai de la diavol. I. |. Sfântul loan Gura de Aur arată ca in acest caz poate fi vorba şi de o lucrare diavolească. decât atunci când ne deznădăjduim din pricina păcatelor". 164 .66 " IhniUi despre podiiiiţâ. Sfântul Grigorie eel Mare.V. Pricina de moartc spirituals. având în minte aceste cuvinte. Chiar şi atunci când este văditft lucrarea duhului râu în ei. dar insistă asupra responsabiliiaţii omului: „Aceste gân-duri aducatoare de moarte.) Sub apăsarea deznadăjduirii. Pentru a explica această situaţic. din pricina unor puternice suferinţe voiesc in chip nebunesc să-şi ia viaţa. XXXI.w Sub efectul dez-nădejdii . fără să fie chinuiţi de diavoli. el îşi pune în gând să se omoare şi ajunge chiar s-o faeS. Da. de aceea.''1 înir-adevăr. pre-dându-se puterii lui şi sortindu-se mortii spirituale. 45. Sf.. scrie Sfântul Apostol Pavel (2 Cor. piietenul Sfanluhii lo. Cdlre SinghiHe Ascelid. Cele 300 de capeW. care martin iseşte ca esie harţuit de ideea sinuciderii şi se atlă pc punctul de a o pune în t'nplă (cf. CopeU drsprr trezvir.. 65 Căite StaghM* Ascetul II.il unei simple întristări omul ajunge sa se dedea patimilor celor mai distrugătoare. '' <'Otntrtiariu h lov. I. ajuns in-tr-o asemenea stare. nemaiaşteptând nimic de la viaţâ. I şi 2. I. chiar fara* ajutonil diavolului.. împingându-l la sinucidere. şi prin ea poate provoca în suflet adevărate catastrofe.in Gmă cle Aur. savărşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei" (Efes. 7. 135. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune ca asemenea oameni „petrec în nesimţire şi s-au dedat pe sine desfrânării. . omul îşi pierde cu totul nădejdea în Dumnezeu. Sf. ": Cf. oamenii pe ei in-şişi trebuie să se învinuiască pentru pierzania lor. Nichita Scithatnl. EI lasă astfel câmp tiber lucrării diavolului. dă naştere celor mai mari rele (. că s-au lăsat inrobiţi şi doborăţi de supărare". fie şi numai pentru faptul că îl fac pentiii o clipă să uite de starea în care se află. Isihie Sinaitul. Se ştie doar că mulţi oameni. spu-ne Sfantul loan Gură de Aur. 2. * Ihidem. 10). nenorociţii de ei îsi pun laţul de gât sau îşi îm-planla un cuţit în piept sau se aruncă în apă sau in alt chip se dau morţii.

. IX. 21). îl face pe om să* se comports ca unul ieşil din minţi (. Sfânuil lomi Gură de Aur nu se fereşte să spună că „o mare trisleţe este mai vătămătoare pcnmi noi decat loviiurile vrăjmaşului".). Evagrie. 12. tristeţea este privită de Sfmţii PSrinţi ca o boală a sufletului''' de o mare gravitate şi cu efecte putemice.1 -71 Câor Staghirti Astviui. încă de la primele ei manifestSri patima tristeţii produce atitudini pălimaşe. 21.72 Nu numai că „întristarea esle o stavilăîn calea binelui". LXXVI1I.1 Cf. 1. IX. VI. Sfântul Nil Sorski o numeşte .. iar pacea inimii i s-a rulburat. I. il doboară şî-1 prăbuseşte într-o disperare dureroasă". I I . ea este o boală a sufletului care cere multă puteie şi curaj pentru a i tc fmpotrivi şi penti-u a izgoni răul pe care-l aduce".71 Efectele patologice ale tristeţii sunt devastaloare. I. De uscmeneu. o plagă a sufletului (OmHii fn sttum. loun Giiră de Am. relaţiilc omului cu seme-nii săi sunt profund tulburate/1 Cf. II58B. lo»n Guru de Aur. 45. Astfel în Cartea lui Isus Sirah stă scris că „pe mulţi i-a omorât întristarea" (Sir.iiiuiui. Sf. 2. I. Sf. ' St. „dupii ce a pierdul orice judecata sănâtoasă. tristeţea a avut putinţa să pună stăpânire pe sufleiul nostru. CiunenUinu la lev." rău. vorbind despre „tristeţea care vine de la vrăjmas". Isaac Sirul. 1.. III. loiin Gura" <\c Aut. 1).™ pizmaş. nel vizibilă atunci când este vorba despre deznădejde. 3. Sfâma Sinclitichia. seria alfnbelică. spune Sfâniul loan Gură de Aur..'' Sfinţii Parinţi prezintS adesea această palimft ca pe o fonnă de nebunie. " QtmUi In low. A$ezâminteU> nu'uuistireşii. Despre vete opt dtthnri >ilt' iiiwiiţii. v Sf. Cu atăt mai mull este aşa cânU e vorba despre deznădejde. zguduie din temelii şi ne cufundă în grca deznădejde (iabefactat el deprimit) mintea". Aşvzâtmntt'ie mânâstirejti. IX. 19. '* Evagiiric. * IbUbm.j-ădăcina tuluror răutâţilor".*dac£i printr-un asali întâmplălor. I (.acesi soi cle hoaliT). Sf. '' Aşez&ninlek inânăitireşft. Omilii in iiatui.77 plin de amarăciune. XXXI. * Ibidem. foe. 30.Mare este stăpânirea tristeţii. 14. ( 'ritrr Stagftirie Asceml. PG79. loan Casian. XVII. sau prin diferite ocazii neastcpiaie. 11. facându-1 pe om morocănos. aiunci. Sf. 105 fl .76 ranchiunos. loan Casian. 4. Giigorie eel Mare." ea şi aduce în suflei mulţime de rele. spune c3 este „plinâ de nebunie" ~° lar Sfântul loan Casian constată că . '" Apuffffiiitf. Cwlme(Uxprenewinţă. Sinclitichia. Despre erffe "/'/ dnhuti uie i. loan Casian. Cf. I. u Regttla. CâtovStaghirfe Ascetui. I. ('oin. i: ibidem.Trisiefea Pentro toate aceste motive. cl spune că ea tsie o tnnii.'*' .7'' lipsil de răbdare.*0 !n felul acesta. " Sl'.74 Pe lângă fapiul cft naşte deznădejdea şi relele ei urmîtri daca este lăsata sîî se dezvolle. cil. II58C. Sf..Teodor cei CdzW. V. ibidem.

v.*1 Unul dintre efectele ei specifice esle ingreunarea sufletului. Cuprinsul pe scurt. V. Cvffvorbiri dttfwvnit c. Regtifa. Evagrie. Despre cele opt duhtiri ale rrliiiiifii. IX. I I. Sf. tulburându-i pulerea de judecată. '' Sf. '' Cf. Nil .*6 paralizându-i orice lucrare. 9. penlru că-I lipseşte pe om de dinamismul necesar in lucrarea celor duhovniceşti.. Ret>ufa. Idem."7 Mai ales acesi din urmă efecl este deosebii de grav. 56. " Evagrie. Despre ceie opt duhtiri ate niuu'ifii. 11. Sf loan Scărarul. 9. „răpindu-i rugăciuneu'V mai ales atUnci când tristeţea urmează făptuirii păcatului. Scant. Cf. asemcnea tuturor celorlalte patimi.Sorski. "J SI" Isaac Si ml. " Cf. Cf.. V.*'' Cf. tristeţea into-neca suflelul"3 şi orbeşie mintca.De. Sf Nil Sorski. Coin' iiumahi. V. Sfilntul loan Scaranil. 45.. Ctivinte despre iwvoiitţtl. Scam. 8.isitin. nuimfestorile ft fehil hi care se prmlitc holile spiriluale Să mai notăm faptul că. 11.scrierea. devine delasator. M'. loan C. este prill ea cu tolul lipsil de putere. ] 2. Asezamintrle mibiastiresti.1" las. Comentariu fa low XXXI. 16'» yl . îl face să piarda rodul eforturilor sale ascetice. Sf Origorie eel Mare. Cuvântul 26. I(î.M Omul.yti.

8 Cf St Simeon Noul Teolog. Sf. socotindu-le una şi aceeaşi patimâ. Viaţa Sjibitu/ui loan Gnrti de Attr (în fe ed. 58. desigur. .n Minlea. Col-ImanNorton. Cnvitite dexpre rievoinfă. C 't-tf 225 de capete teologice si practice. incapa-bilă de a se fixa. Convorbiri dulxovmitsti. Arsenic Epistole.. Capeie tlespre dmgoste. Sf. : Cf. moleşeakV descurajare. al cărei inspirator este Sfânlul Grigore eel Mare. "Cf.akedia împingându-l pe om la somnH fară ca el să fie cu adevărat obosit9 -. unei anumite stări de lene4 şi unui soi de pliclis. 16. Scant. I. XIII. ' în afariî de Evagric şi Sf. V. 133). loan Scăranil. loan Casian. Simeon Noul Teolog. Aseziintinteti' rnânmtiresli. '' Cf Sf. J Cf. lâncezea-lă. prin care el este adesea redat. 16. Ie pune laolaltâ. 'Cf Sf. 16. I. Vedenia 111. Cuvintele „lene" sau „plictis". Aşezâiitinteiemânthtireşti. Sf. Atanasie eel Mare. 73.'' toropeala. p.2 Tradiţja răsăriteană însa* face deoscbire între ele. 5 şi I.10 ca şi a sufletului. trece de la un lucru la altul. nu exprima" decăt o parte din realitatea complexă desemnată de această noţiune. I. lipsă de grijă.3 Termenul &xr|8lo: a fost preluat în latinâ* sub foi-ma acedia. Vitiţa SJSiUuhii Antonie. I I. ' CI. loan Casian. Sf. I. 66. Convorhiri duhoxmiceşti. gaseşte toate lucmrile lipsitc de sens şi f3ră rost şi nu mai aşteaptâ nimic de la viaţă.X. ' Cf Sf loan Casinn. Akedia corespunde. Henna. 3.. 85. 71." Existâ în akedie un sentiment de insatisfacţie vagă şi generalâ. 7 Cf. 8.V'. 6. Cete 225 de capete. l'âsiontl. Grigore eel Mare. Cuvânl ascetic în o xutade capete.Scilmnil. privindu-le la două patimi distincte. dar alături de acestea ea mai cuprinde şi lehamite. Sf. silă. XXXI. loan Gură de Aur. loan Scăranil. greu de tradus în limbile moderne în chip simplu şi complet în acelaşi timp. Ce/e 225 de capete. Seam. Scam. astfel încât pe omul aflat sub stăpânirea acestei patimi nu-l rnai interesează nimic. Qmtentariu h l&v. Sf. amorţeală. I.. a se vedea şi: Sf. 19 (11). XHI. îngreunarea trupului. loiin Ciisian. XIII. 19. Sf. loan . Sf. Isaac Sirul. încăt rradiţia asce-tică apuseană. somnolenţă7 . Indeosebi cănd este singur. 66.13 Akedia îl face pe om nestatornic cu sufletul şi cu trupul. 36. 67. 13 Cf. 4 Cf. urât. I. V..7 Akedia Akedia (AKT]6la) se înrudesle cu tristeţea' atât de mull. Cwtvoiinri duhovnicesti. Sf. Sf. Sf. Paladie. SE Simeon Noul Teolog. V. Diadoh al Foticeei. Convorhiri duhovniietii. X. Maxim Mărturisitonil.. loan Casian..

167 .

Aşezonnntelt* mâmstireşiL X. 26.yi'ză'tumHe m<in<htiiYşti. V. 2t Cf Sf loan Sciuurul. Toate aceste stări legate de akedic sum însoţile de neliiiişte. obiecliv vorbind. Evagric. de asemenea. el le resimte ca atare. -' Svartt. " fbtâan.<* l 6ft. 16. 16. loan Casian. Sf. " Ibidem. 71. Tmtatul pmctic. loan Casian. Arsenic Epistole. 12. căutând pretexle „bune" pentrn a le îndrep^ titţi. că în allă paite i-ar fi mai bine. inanifestarile fifelul in vare . Aseztimhtfeie mânâstimy«. care. A.'° Accste întâlniri nu-i sunt.. Tnxlatul practic. 2 (2). 2.20 îi oferă molive ca să fie nemulţumil de el şi-1 face sâ creadă. o sc&rbă faţă Ue fagăduinţa câlugărească". Asffzăimntetf niâ>uhiir*şti. Simeon Noul Teolog. XIII. VI. să le tulbure liniştea şi nemişcarea care o înlesnesc. 2). X. cu toiul necesare.easla se poate face şî cu închipuirca. X. sa-1 facă pe om să fugă de llicrurile pe care le are de împlinil. 5. 11 Cf. Â Sft loan Casian o defineşle în mai multc rândurt ca Jtn'diuni viute $iv$ tmxietos cordii" (Aşeztbnintete mânâstireftit V. râtăcind din loc în loc. Sf. 3. Afezămintete mănâstitr$ti. să le împiedice în orice chip lucrarea pe care o cere o asemenea viaţă şi mai ales să-i depărteze de la pravilă şi de la stăruinţa în nevoinţa ascetics. 2 (3).X. ' Rvagrie.. l. V. mai ales de munca sa. ('onvarbiri iluhoi'wccşti. Anlirericul. * Cf. Aşt&ămintele mwu'isiirrşti. Ctmvorhiri tluhmnUesti. loan Casian. conslituie o caracterislică fundamentals a acesiei patimi. V. crede el. 12. undc ar pulea găsi mai tişor cele de trebuinţă". de care îl face să fle nemulţumitr' împingându-l să caule alte aclivităţi. şi în realilaie. I. Canvorbiri duhtwniccjti* V. Sf.*1 „îl face să lânjească dupâ* alte locuri. Convot-biri iluhovniceşti." Akedia poaie. lârâi de paiimă. 0 Idem. ' Cf..1'' Se poate întămpla ca akedja sâ nască în sufletul stiîpânit de ea tin mare dez-gust faţă de locul unde şade.''' Astfel. I I. înlreţinute prin vorbărie deşartă'\ născuifl dinir-o curiozitate fară rost. Sfantul loan Scărarul o prezintă ca pe o „lâncezeală a sufktului. Convorbhi ttuhovmceşii. ar fi mai interesanţe şi l-ar face fericit. 6. X. patima împingându-1 să iasă14 şi să colinde prin alte locuri. X.n In general.2"1 Demonul akediei atacă mai ales pe cei dedicaţi vieţuirii duhovniceşti. CeU 225 de capete. ftl încearcă săi înloarcă din cflile Duhului.X. Sf. Antirclicul. !1 L68 . alături de sila de toate. Cf. 33. care. Sf. A sc ve-dcn. ea tl împinge pe om să caute cu orice preţ înlâlnirea cu cei-lalţi. VI. de iiscmcneu.2<3). în mod iluzoriu. o moleşeala a minţii în nevoinlâ. '' Idem. Sf. y Ibidem. 15 Ac.liescrierea.37 Ea îl face pe monah „lene> şi neinslare de nici o muncâ '* Cf. XXIV. loan Casian. 57.vf prtnlttc bolile spiriluale omul mi mai poate suferi să atea in locul m care se află. Cf.'^ Relaviilc sale cu oamenii sunt cel mai adesea uşuratîce.2(\). 16. Adesea ajunge hoinar. V. dar.

împingandu-1 pe monah la somn: „Când nu se face cântarea de psalmi. cum arată Sfân-tul Isaac Sinil. 169 .ii mull es(e încercat de această patima de care au a se teme mai ales sihaştrii. iar cu cât îşi rânduieşte omul mai mult viaţa şi se insingurează pentru a se dedica rugăciunii curate care-l nneşte cu Dumnezeu. Cm-ant ascetic in o sutti de capete. care eaută singurătalea şi liniştea depline. AseiÂimmtvte mânăstitvşti.1 . •■ (•tie 22. XIII. tie plictiseala. de sila de sine şi de viaţă. Cuvinttt ăespre t&voirtfă. '■ Ibidem "Cf. Diadoh al Foticeei: „gâiidul (lăndfiviei. '* Cuvhilt' despre itevoinfd."" Robită de această patimă.h ccpete. 19. atunci se deschid ochu". de cei din jur. '* Cf. Stand la rugăciune. îi scufundă pe călugari iarăşi în sonm şi le răpeşte stihul din gură cu cascături necuvenile".. XIII. Isaac Sinil. loan Casinn. îi înfăţişează şi viuţa aceasta Irecîi(oaie ca neavând nici an rost" (Cuvânt ascetic m 100 de capete.Akfdkt înauntrul chiliei. adesea nedesluşit.. 73.mi. Pe aceştia îi alacă sub alte forme. de nemulţumi-nî.'9 monahul ajunge trândav în tot lucrul lui Dumne-zeu. Cf.. kpLstole. 26. X.. „cei care petrec în faptele trupeşti sum cu tolul in afara* (de aceste ispite). care-şi reduc la strictul necesar activităţile şi ieşirile în atara chiliei. 2(1). 58.. '' Sf.1" Această akedie ia forma unui sentiment.10 el nu mat doreşte bunurile viitoare31 şi ajunge chiar să dispreţuiasca bunurile duhovniceşti. de obosealft. Arsenic. 3. Dar ea nu-i ocoleşte nici pe cei care trăiesc fără nici o rânduialâ şi neavând nici o grijâ de sufletul lor. minlea lui „devine leneşă şi neputincioasă la orice lucrare duhovnicească". trăndăvia sufletului nu se arată. este „plictiseală în cilirea psalmilor.. Isaac Sinil. **-$Cam. l<ir eând se sfârşeşte pravila. nemailasându-l să stea în casa şi să se dedea cititului". 5. Sf." Estc întru totul adevărat că akedia îi loveşte mai ales pe cei care se sirădu-iesc să se supună unei asceze duhovniceşti statornice. Sf Diiicloh nl Foticeiî. de *" Sf. 'Ibidem. Cuvhue despre itewmfâ. 66. I. dar lor le vine trândăvia care e vădită tuturor". 57. w Ibidem." Toţi Sfinţii Părinţi văd în akedie principala piedioS în calea rugăciunii." Sfânlul loan Scărand arată că akedia. neputincioasa în rugaciune". 11 Ei arată că mai ales la ceasul rugăciunîi acesta aduce toropeală în suflet şi în trup. spune Sfântul loan Scara-rul.36 Dar „când soseşte vremea rugâciunii. v 'Sr.. 8. iarăsi se îngretinează trupul. „lâncezeala sufte-teascâ".. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Sf." „Dracul trândăviei obişnuieşle să războiască de cele mai multe ori mai ales pe cei ce au înaintal în rugăciune sau pe cei ce se sârguiesc în ea". Sf. 58). cu atât m. 57.

hi Sf Macniir ligiptmmtt. Adcsea. XIII. akedia îi impinge să facă mai multe lucruri deodată.4f Ceea ce distinge în mod esenţial akedia de tristeţe este faptul că ea nu are un motiv precis.47 Lucrarea diavolilor presupune totiişi un teren prielnic. de toropeală fizică şi psihică. imnifestttrite fijelut in core w priuhtr bolile spiriluiile locul m care vieţuiesc. în sfârşit. X. care spune c<i: „Demonul akediei. *6HNet«.. cum o arată citatele de mai sus. NilSoiski.1 Aşezfwiiittete ntâitel*lîre$ti.4'' Dar dacă ea nu are un motiv precis. de adevarata lor fire şi de menirea lor. „îndeosebi în jurul orei şase.. jS Tmitttiil praefici 12. 5). produc sufletului bolnav fler-binţeli violente. La araiază. sau chiar de o stare de angoasă.TrandăvU stă pestc lot începniul" (fipq/tqpne. este preponderentă. în general. pe lângă toate acestea si parca penuu a le înrăutăţi. Evagrie sc folosc. la orele obişnuite acceselor. "Oral*. de aseme-nea. pentru a se putea manifests. se năpusteşte asupra călugarului pe ta ceasul al patrulea41 şi dă lârcoale sufletului pâna pc la ul optulea44 ceas". La cei care due viaţă ascetică. iar prin aceasta se lipsesc de orice bucurie cu adevărat deplină şi netrecâioare. Sf. Sfitntul loan Scararul o sitaeaza în ncelnşî moment (Scara. cad într-o stare de lâncezeală.19ft 170 . aceasta nu înseamnă că ea nu are anume cauze.4* „Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa suflerului. 41 A se vedeu. atacurile acestui demon şi manifestăj-ile acestei patimi se înteţesc în jurul amiezii. I. să umble fără rost dintr-un loc în altul. de somnolenţa sufletească şi trupeasca.(lemonul de umiaza". 129. temporary sau continuă.Desviierra. pomenit în Psalmul 90". De aici. 42 Asezfiminteie mei/iăvtireyti. care se mai numeşte şi «dcmonul de amiazîi». 40 41 Cf. sufletul fiind „tulburat fară de noimă'*. Ue oboseală generală şi constants.. de asemenea: Pomfttmi &' '50 tie capftC. Şi crezând ei că astfel vor fi mulţumjţi si în sfarşîl se vor regilsi. X. 4..A3 Printre aceşti „batr^ni" se află şi Evagrie. peniru a desemnn akedia. Regula. 149). Penan Awn Pimcn. să se întalneasca" cu oameni care nu le sunl de nici un folos şi. de singurătate şi de ne-mulţumirea pe care o poarUl în suflet. de muncă şi de orice activitate. cuprînşi de o nelinişte fâră moiiv... Etiologia demoniaca.ştc numni de aceasta expresie . cum spune Sfântul loan Casian.41 scrie Sfântul loan Casian. care revin la anu-mite intervale şi. nemotivară. 2. să facă tot ceea cc le pare lor că i-ar putea scapa de nelinişte şi plictiseală. Sfantul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întris-larea cea după lume due cu uşurinţa la akedie. de fapt se înstnlinează tot mai mult de sine şi de datoria lor duhovniceasca". unii bătrâni spun că acesta este duhul cel de amia-ză. In capitohil 36.40 Ei sum.. de o anxietate gcneralizatft. Avvu Piinen: .. V. îl tuibură pe monah nişte friguri. şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii". *' On 10.

.''2 şi atunci omul ajunge uşor la de/riiklejde. Aşezâimntele mânâstireşti. he. " Sf. 71. istovin-du-se.. Axeztlminlele mânăxtireşli. 51. I. Ctfvîntc despre nwinţâ. este îndepărtal de la orice contemplare a virtuţilor şi de la văzul sensu-rilor spirituale". 28.. 66. ibidem. 46.. ." Dar urmarea cea mai gravă esle c«1 această patimă îl depărtează pe om de la cunoaşterea lui Dumnezeu. Apoftegme. stinge flacăra duhului. Simeon Noul Teolog.225 de capete. Nil Sorski. Isaac Siml. Scam. hi Sf. Simeon Noul Teolog.ţti. Aşt'zantiniele inânâsthe. fundamentală. he. X..Ji Cf. loan Casiun. Macaric Egiptcanid. Sf. ™ l\mifmza în 150 de capefe. I. I. 72. Simeon Noul Teolog... Talusîe. III. V. ducându-1 la ncgrijă™ şi Lipsă de curaj. I.. cit.. 67. Cuvinte desprt nevoiuld. XIII.71. Capefe despre dmgoxte% I.61 Dacă se însoţe^te cu tristetea. aruncând sufletul în beznă.. M Sf. 23. ibidem.*' Alte urmări nenorocite sunt învârtoşarea inimii "Ibidem* III. 49.. cit./?«#"/«. loan Seal anil. 9). Sf. a Cf. Sf Nil Sorski. 1. Scam.un. la SJ'. Rcgtda. Celt.. * <f Sf. 2. ne îngaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului. aşa cum o şi soco-lesc. XI. 2(3. Sf. Pumjmzd m 150 de capete... akcdia întunecă mintea (voî>q)5! şi o orbeşle. nl Cf. Vele 225 de capete. 51. ('iivinii' dexpre nevoinfă. Isaac Sirul. Maxim Mitrturisitonil. Macarie Egipieanul. Cele 225 de capete. Sfântul Macurie Egipieanul punc akedia pe seama lipsei de ertdiflţâ. w SI Simeon Noul Teolog.ste întuncric").66. M Cf. o sporeşte.-. V." Tot din ea ies gandurile de hula'* şi cugetările nebu-neşti împotriva Făcătorului. I7| . 4. 1.. 66. "a. Sf. Crtpcte. 5: 7. ' Cf. 49. ■' Sf.Sf. „Cu adevârat sufletul care a fost rănit de săgeata acestei tulburnri. ibidem. care este o lăncczeală a sufletului" şi o moleşeală a minţii. Sfintfi Părinţi. este înlunecarea în întregime a sufletului. Sf. 57 (.v Sf Simeon Noul Teolog. X. he.Akeditt spune el iarăşi.." Mulţimca nenorocitelor ei urmări pentru viaţa sufletului nu fac decât să îiuarească această convingere.. Sf.. I 3-14.vine pestc el îimincric pe. Evagrie. Simeon Noul Teolog.'16 Sfinţii Părinţi arata iarăşi ca akedia.54 Astfel. .1 c5 la monahi „trândăvia vine din împrâslierea cugetării".50 lar Sfântul Isaac Sirul aral. I.51 Descrierea tulburarilor aduse de akedie. de altfel.inil. loan t' i. ţinandu-l în trăndăvie şi neştiiiiţă.. " Sf. 66. X. Una dintre ele. pe care am prczenlai-o puţin mai înjinle. 3. 0tfJ sprc cele opt duhitri ale râuttifii. 72. Sf loan Scăi-. spune Sfântul loan Casian. sufletul nu mai este în stare să cunoasca înţelesurile duhovniceşti. 4. cit. 33.

5 ' Sf. Evagrie. Isaac Sirul. 13. Tâlvuire la Pxahmtl lit.W.77 Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gu&tarea gheenei*'. „vine duhnl ieşirii din minţi. 55. M Truliitnl pme/ic. Cf. întâi pentru că este un gând apasfitor. Sfantul Maxim Mărturisi-lorul arată ca ea le perverteşte pe toate: „Toate patimile tin sau numai de iuţi-mea sufletului.1'7 Spre deosebire de celelalte palimi de căpetenie. w Ibidem.S'iim. inanijesteirile si feltd hi core w pnidue hotile spiritual* si manierea grabnică. akedia nu naşte o patirna aniline. nici until dintre ncvoitori nu s-ar mântui vreodată". Seara..'*' Tot din ea. Dar akedia se face stăpânâ peste toate puterile sufletului". cea mai grea dintre „cele opt întâistStătoare ale răutăţii" ' şi ca „nu este palimă mai rea decât dânsa".71 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea că este „moartea sufletului şi a minţii".Descrierea. Evagrie arată că în cazul acestei ' Sf. din care răsar zcci de mii de ispite". spune Evagrie. ea nu constă nici in folosirea lor in chip contrar firii.'' Pe de altă pane. „Acest demon nu este urmal îndcaproape de nici un altul". 1664. 46. |6.. 74. spune Sfântul Isaac Sirul.. * ( uvmle despre nwoinţâ.71 De aceea. I. 1 (>ij/rir despre dragoste. Capetc despre dragox/e. Cf.6. De aceea. sau numai de partea lui poftitoare.70 Iar Sfantul Varsanufie scrie că ea „naste tot răul". pentru câ nu are in Datura omeneascS vreun bun temei. (Un'inte dgsprt iu'vt'înfu. 1664B. 149. 46 '"' Cuvinte despre riei-vinfti.7* încheind astfel: „Daca Dumnezeu i-ar îngadui să lucrcze îinpotriva noastră după puterea ei. Sfinţii Părinţii spun ca* ea este cea mai apasatoare şi mai greu de îndurat patimă. I. t.. "Cefe 325 de copetej. cfici ea le aduce in suflet pe aproape roale celelalte palimi. 12. XIII. 7 * Sf.'. 67. loan Casiun. Maxim Mâiturisitorul. Sfantul loan Scîirarul socoteşte ca akedia este „moartea atotcuprinzătoare a rnonahului".7* Spre deosebire de celelalte patimi despre care am vorbit. scria nlfabelîciî. ' . stârneşte deodată aproape toate patimile". 46. 172 f . 67.7il !n l'aţa mullimii acestor role |>e care lc isca akedia. ' Tălcutre la Psaimul I. 8. Sf.'"' Tot aşa spune şi Sfantul Maxim Mărturisttorul: „Moleşeala (akedia). sau de cea rationala. akedia nu constă in reaua folosire a unei anumc puteri a sufletului. Cnmorhih mtfWVtli&f&ti V. " Schsori ihihovnicfţli. Awn Pirncn. iar apoi pentru că are în el mai toate gândurile (re-le)". 3. PG 12. 7'' Capefe despre dragoste. 67. loan Scărarul. X PG 12. '' Apitfiegnw."* expli-când în altă parte că „gândul akediei nu este urmat de altul.

alunci când o defineşte ca „neglijenţă a sufletului". pe de o parte. amorţire şi vlaguire. iar pe de ahâ partc. Akedia ar putea fi privită ca lipsă a „zelului" duhovnicesc cu care a fost haYuit primul om şi pe care îl are şi omul înnoii în Hristos. Dtspre cele o\il gântliiri alf riiuitlfii.conform naturii) este să nu o ai deloc. pentru ca sa-şi poată astfel împlini cu rfivnS fierbinte lucrarea duhovnicească. zapâcire şi neorânduialâ' a tuturor puicrilor sufletului care sum de folos in viaţa duhovnicească. . Sfântul Talasie arala (impede această dtialilate. 13. firesc (Katcfc <t>\xjii/ .80 într-un anume fel. tot ca dar al Sfântului Duh. ea este.Akvtlitt pulimi.

exteriorizate sau nu. pe lângă ceea ce se numeşte în chip obişnuit mănie. Aşa se defineau. 22. . * Afioftefiiiif." Omului i se cuvine să se mânie numai pe Cel Rău. Sf. împotriva stapâniilor. Aceasta face din mânie. el a îndreptat-o contra aproapelui sail. care sunt în vâzduhuri" (Efes. „Urăşte boahi. : Cf. 6. căci. ci împotriva rncepStoriilor.I 8 Mani a Patima mâniei (bpyf\) pornestc din pulerea irascibili* a stiflelului <0X3|A6Q) şi cuprinde toate manifestable patologice ale agresivitâţii. şi care consiituie manifestarea ei cxteriorizată. iar nu pe cel ce boleşte". i-a fost data omului la crearea sa §i face parte din însăşj firea lui. forma acută ' în cnp. Păcalul irebuie urât. aşa cum spune Apostolul: . aşu cum am vflzut. Dar. finalitatea ei fireas-căşi folosireaei normală.Jupta noustrS nu este împotriva trupului şi a sângelui. folosindu-se de ea contrar naturii. O asemenea mânie nimic n-o poate îndreptuţi. 24. . împotriva duhurilor răutfiţii. serin iilfubelîcă. în general. care sum numite aşa în mod oblşnuit şi care stint. Aslfel. 21. sub toate formele ei. Ioun Casian. împolriva stăpânitorilor întu-nericului acestui veac. Toate aceste aspecte fiind deja pe larg dezbătute în prima parte a studiului nostru. Sfinţii Paring privesc ca patima şi pun sub acest mime toate formele de agresivitate ale omului. aşa cum am aralat. cxteriorizate. vizibilă si violeută. si care. în loc de a utiliza această puiere a sufletului pentm a se împotrivi Celui R.lu. 12).1 nu vom revcni aici asupra lor.1 Mânia despre carc vorbeşte tradiţia ascetică nu constâ numai in manifes-tările violente. faţişe sau ascunse. o patimă şi o boalfl a sufletului. prin pacat omul i-a schim-bal rosiul firesc şi. 3. Mania se vadeşte a fi patimă ori dc câte ori ea se îndreapta* spre semenul nostru. VIII. iar nu eel care păcatuieşte. trecătoare şi-i afectează în mod special pe cei care au tin temperament coleric. Evagrie. iar nu pe cei înşelaţi de acesta. Potrivit Proniei dumnezeieşti. la origine. 3. învaţă MaJca Sinclitichia. Afezwiiinteh' mânâsii>rşii. ea era menită să-l ajule pe om să luptc împotriva ispitelor şi a Ispititorului şi ca sa se fe-rească de păcat şi dc rîiutate. sunl îndreptate împotriva aproapelui. 23. Puterea irascibilă.Sinclitichia. hi general. grosolane sau subtile. Cuviint desţm* ni^ădmif.

174 .

simţire neplaCUtă. Awn Dorolei. Sf. Sf. 89. iubiiă ca o dulceaţă a amărâciunii". III. Hcnna. 90. atunci când vorbeşte despre lînerea de minte a răiilui ş. 2.lct) şi manifestările de nerăbdare sunl şi ele expresii ale acestei patîmi. chiar nedezvoltate. ascunse şi greu de observat chiar de eel afectat de ele. V.. lnniftuiin de xtifleifolosiltxire. 7 In contrast cu acesle sentimente.6 Tot de această patimă sunt legate indignarea şi batjocura. pe de o parte. Vusile cel Mare. fnvâţtftitrî dt' suftet folositotire. care are ca temei amintirea unei j i gni ri . Proasla dispoziţie.'1 Sfinţii Pârinţf disting: resentimentul (iif|viţ) . Vasik cel Miire. VIII. OmiHiiaM<ttei. V. loan Giuii clc Aur. Că plăcere cste aprinderea mânîei. loan Casian. 91. a nedieptăţilor suferite -. 93. Sf. Trautlut {Jttictir. adesea maninte. 9. de la cele mai grosolane . Mulţimea stărilor şi reacţiilor sufleteşti legate de mânie ne ajută să înţelegem faprul că ea îl afecteaza pe om aproape în pcrmanenţa. de exempln: Efes. de animozitate. Puteni adăuga aici şi sentimenlele. de răutate. loviturile. jinpolrivti cclor ce se inîînie. Dvipnaticfi.XVl. care-1 face sa stăruie în ea. în sensut larg dat acestui cuvânt de tradiţia ascetică. Sf. interiorizaiă şi ascunsâ. * Sf. II.10 Sfâmul loan Scara-ml spune şi el. ' Cf. loan Casian. Avva Dorotci. care ne arată cum aceasta înlrejine mânia (şi mai ales Sf loiin Damaschin. 5.6. 4.pâiiă la cele mai subtile. de duşinănie sau. că este ca un „piron înfipl în suflet. Astfel. fnvttyîutti <le sujU'i fhh siuxm\ VIII. care pot consta. VII.care este o „mânie mocnita". 3. derivă tor din patima mâniei.i dcspre mânia care o însoţeştc. de rea-voinţa". Pomncile. s 1 175 . 93. 1 Cf. a unei umilm. <0 Despii' fwoţu'. Avvu Dorotei. 16. VII. Cowoiitiri tinfwvtucefti. Sfinţii Părinţi observă că în orice forma de mânie omul încearcâ un soi de plăccre.care se traduc prin răniatc şi voinţa văditâ de a face ran . 8. în care mânia „izbucneşte şi se dezlănţuie". ca şi celelalte patimi. tadură totul cu uşurinţa. 16. Stunt. loan Scănuiil. ura OuooQi Ktooţ) si toate formele de ostilitate. 31. acreala. Sfantul loan Gura de Aur zice: . Ptfct/nui. ca rivalitfiţile de tot felul. formele mai muli sau mai puţin dezvoltate de irilare (b£uxA. Aşt'zâmituete im rţăxtirvsli. II. Snmi. de altfcl. formele extreme de violenţă. VIII. Convorbui tiahmiriceşti. iar. 10. numai şi numai ca să-şi împlineasca această plăcere a surletului. răvăşind toată sânătatea snfleUilui". Omitii. rir fbidem. A se vedea. ironia şi glumele cu refe-rire la oameni. IX.1' Avem aici însâ o legăturâ de ordin secundar cu plăcerea. X.Mâni a a patimii. Itn: ris.* bftaile. Col. 3. loan Damaschin. pe de alta parte. o petrecere care munceşte suftetul mai cumplit decâl plăcerea trupeascp.chiar de ar avea de suferit de pe urma purtării sale. rănirile şi chiar omuci-derile9 sau rftzboaiele. Evagrie. in bucuria de necazurile sau de nenorocirea care-1 loveşte pe semen. loc. Sf. V. Sf. in lipsa Intristafii pentru relele care i se întâmplă sau chiar a nu le bucura de tericireu lui. ranchiuna ((ivriaucaKio:). pe scurt.

cauze fundamentale aie mâniei. îngrijindu-ne de ele. Se cuvine deci să punem iubirea de once om mai presus decât cele văzute şi decât însuşi Irupul". 27. fiindca suntem iubi'" Trtt/iUiitpixtvlic. Prolog. -' Cuvântascetic. reluând cuvintele unui monah îmbunStăţil. XII. Miixim Miulurisitorul. Originea diverselor mani-fesiări ale acestei patimi poate fi aflată în legatura iniţiala şi mai profundă dintre ea şi plăcere. nuuiijkiiâritf sifelul in care « pritduc botile spiritmde cu dorinţa de răzbunare).Desrtierea. 11 hivâţâtun tie sujlet fohsiloare. Atunasie ccl Marc. I.IJ Plăcerea simţuală este legată de dorinfa simţuală.). II. 7. 27. 51." dar şi atunci când el se simte sau se teme sau chiar este lipsit de plftcerea de care se bucura şi când „iubirea tru-peascft de sine (^iXavtia) este lovita" de durere". Ill. " Ibidem. ' Capete despre dragostf. cum arată limpede Sfiinrul Maxim Martu-risitorul: „am ales mai mult cele materiale in loc de porunca iubirii şi. Sf. Citvâitt impottiva elini/or. Evagrie. "' Sf. TnuattUpracttc. 1)."1 ca şi ceea ce spune el în altă parte: „înarmându-te împotriva mâniei. 3. Aceasta ne face să înţelegem o alta afirmaţie a monahului pomenit de Evagrie: „îmi retez plăcerile ca să înlătur toate prilejurile părţii piHimase".lu Sesizăm aici ecoul cuvintelor Sfântului lacov: „De unde vin războa-iele şi de unde certurile dintre voi ? Nu.2' Tot el mai spune şi c3 „noi nu putem sS-i iubim pe cei ce ne urăsc. 20.1'' Sfântul Isaac Sirul scrie în acelaşi sens: „Dacă suntcm atraşi une-ori de cele supuse simţurilor (prin care ia uneori şi iuţimea prilejul spre o pornire contxară firii) (. 176 . 1 Cmwii despre ntgăaune. prin acensta prefacem blândeţea firii în sălbăti-cie". 99.. arată că „partea pătimaşa se luptâ tot timpul ca să dobândeascâ plăceri". dar nu cum o produce. De aceea Evagrie defineşte mânia ca „o pornire împotriva celui care a greşit ori se crede că ar fî greşit cu ccva". ne războim cu oamenii.. Din pricina iubirii bunurilor materiale şi a ptâcerilor pe care le produc ele. Dorirea celor materiale şi alipirea de ele sunt. I3|. |. oare. 4."' Mânia sa se porneşte atunci împotriva celui care 1-a lipsit de plăcere sau i se pare ca l-a lipsil de ea sau care constituie o ameninţare la adresa ei sau i se pare că i-o primejduieş-te.1" Sfântul Maxim Mărturisitorul11 şi Avva Dorotei14 văd şi ei în iubirea de placerc «)i-XrjSoiAa) principala cauză a mâniei. Maxim Măiturisitonil. şi pentru ca" le preferă pe acestea bunurilor şi desfatărilor duhovniceşti. Rtispimstiri cat re Ttdasie. Mânia se naşte în om atunci cand vede că nu poate ajunge la plăcerea râvnitâ. 99. de aici: din poftele voaslre care se luptă în mădularele voastre T (lac. nu vei suferi nicioda-tâ pofta". Capet e despre ilnigoste. de asemenca. * Ciiviiue despre ixevoinfă. " Cf. ajunge omul să cada* în patima mâniei.

Avva Doroici. XXVI.Vnr. însă acestea sunt numai principalele pricini ale mâniei. şi nu una. Scam.10 Aceasta din urmă poate fi pusa* în legătură cu etiologia maniei dacă o privim ca pe o lipsa de cumpatare: dAnd prea multâ hranâ trupului şi odihnindu-1 peste măsură. dar poate şi a celorlaltc patimi. 8. XXVI. he. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc". 'Cf. în acelaşi timp produ-cându-se o slăbire a trezviei duhovniceşti şi a voinţei. se exprima ca un adevarat medic duhovnicesc: „Precum fierbin-leala mipurilor este Una. aşa cum arată Sfânlul loan Scararul.2' iubirea de sine (cenodoxia2'' şi mandria27). noi. 39.3" ca şi prea multa odihnă a trupului. Capetedesprt dmgosfe. care.22 lubirea celor maleriale şi goana după plâcerea legată de ele se manifests in mod diferit. Maxim Miimiiisitorul. căci ea poate avea numeroase alte cauze. trebuie să mai numarăm intre principalele cauze ale mâniei şi patima desfrânării. in diferitele paiimi. 30. loan Scilruiul. Avva Dorotei. Maxim Miîmiri&itorul. la fel şi fierberea şi mişcarea maniei. loan Scararul. VIII. I. dar multe sunt pricinile înfierbântării. Despre mânie. VIII. Sf. Seem. 33. Setitinfe.2ft In afara* de patimi le pomenite mai sus. III. til. 75. 36. e. Potrivit tradiţiei asce-tice. II. Scant. Aniireeicul.Man in tori de materie şi de plăcere şî le punem po acesica mai presus de poruncu. 29. Sf. cei boinavi. Sf. 36. îiivdfăiuri de suflci foiosiioare. Capete despre dmgt/ste. X. Invauiiwi de suflel folwtitotire. Sf." iubirea banilor şi a bogăţiei sau in general a bunurilor materiale (patima ar-ghirofiliei şi pleonexiei). VIII. Cea dintâi tâmăduire ar consta in a cunoaşte cincva pricina patiinii lui. III. a 177 . Scam. când se simte ameninţat s-o piardă sau când este împiedicat s-o dobândească: lăcomia pântecelui (patima gastrimarghiei). au multe si felurite pricini şi prilejuri.ii. he. loan Scararul. Scam. IV. Avva Dorotei. exista irei mari categorii de paiimi sau trei forme principals de iubire a lumii. ■' Sf loan Scaranil. Capet* despre deosehirea patimihr yi a gândiirihr. UH\ at. XXVI. Scam. lot eft. "' Cf.'1 atiinci când îi este rapită* pI. îi furnizăm un „capital" de energie care poate fi uşor folosit la mtfirirea puterii agresive a sufletului. M Evagric. Ibidem.Evagrie. 36. Epistote. 3.28. De aceea este cu neputinţă a hotărî despre ele intr-un singur chip. 20. I. 111 Awn Dorotei. care sunt pentru om pricini de mânie. pe care nu oricine le poate sesiza cu uşurinţă. 33. 33. 41 Sf loan Scararul. vorbind despre ele. aşa cum am văzut.V cerea care-i vine de la ele. * Bvagiie. VIII. Sf. VIH. care o pot controla şi stăpâni. Evagric. IV. 36. loan Scararul. »SKara. cele mai frecvente şi mai raspandite. 20. 108. 36. 41. vom afla şi leacul tămăduitor prin puftarea de grija a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti". Sf. îmi dau mai degrabă cu pnrerea despre sârguinţa plină de grijă cu care trebuie să caute ficcare dintre cei ce bolesc de ele felul tămădui-rii lor. Căci odatâ pricina aflată.

socotită o formă de nebunie. ca şi in propriii ochi. '* în afara citatelor care vor unna. el esle cuprins de teluritele forme de mânie. loan Scarantl. înaintea celui care l-a jignit. celoi ce se inănieţ. 1. îndeosebi.31 Vorbind despre ură. în măndria ascunsă acolo. dar mai adesea ca o reacţie de apârare a plăcerii primejduite sau chiar pierdnte. mamfestârile si feint in care se proditc botite spititua/e Dintre toate aceste surse ale mâniei. 7 In afaifi de citatele cave vor unna. X. 111. 1. Ikmc/ieiul. 6. Pastoral. loan Gură tie Aur. 17S ' Desfire fiorăinfă. mania. în mod sigur slava deşartâ şi mândria sunt cele fundamentale. umilit. Vlll. 4. EplStoiă către Nirolae Mimahnl. cu privire la rolul pe care-1 joacă plăcerea în producerea mâniei. sub toate formele. 5. XXII. Piin manie.Descrierea. Sf. este privită de Sflnţîi Părinţi ca o boala a sufletului. omul cauta să-şi refacă. Sf. VIII. X.'6 Penlru dereglările pe care le produce. La fel ca toate celelalte patimi. 8. 7 (împotriva. Mctodiu de Olimp. XXXI. V..*5 Mania „este o boala de care firea noastră se scârbeşte tot atât de mult ca de lepra trupească". a se vedea: Sf. Sf. 45. V. venite din partea semenilor. cănd se simte jignit. . Ceea ce pare a fi cauza extemă şi motivul ei întemeiat. ci mândria noaslră de a ne socoti mai biini decât eel care ne-a insultat. omul. micşorată şi chiar dislrusă cu totul de jig-nirile şi umilinţele de tot felul. dcsconsiderat (mai ales în raport cu părerea bună pe care o are despre sine şi pe care se aşteaptă ca si ceUalţi s-o împărtăşească). 2. LX. Sf. la care ţine şi care socoteşte că i-a fost înjosită.J\Tu cuvintele unuia sau altuia provoacă in noi supararea. Grigorie eel Mare. Sf. 14 Omilii. imaginea pe care şi-a fâcut-o despre sine. 4. a se vedea: Henna. Aceste ultime consideraţii nu sunt in dezacord cu ceea ce am spus mai sus.32 iaf când vorbeşte în genera] despre mânie arata că „patima aceasta se sprijină mai ales pe mândrie. Mânia apare deci şi în acesr caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei plâceri. Omilii In h'apte." Atunci cand omul este rănit în amorul propriu. prin ea se întăreşte şi se face nebiruită". Tâtaiire la Psalnml I2X 1: Omilii la loan. preţuirea exageratii pe care fiecare o avem despre noi"." „Nu este nici o deosebire între mânie şi nebunie". XXXI.Această boală îi loveşte pe cei care urmăresc întâietatea în ceea cc priveşte ononirile". . arata Sfantul Vasile eel Mare. 3: Oinilii la Maiei. XLVII]. loan Casiiia Aserximintrte mânâstiresH. Ttilcaire la Psalmul 123. Marcu Ascelul. care ajunge sa fie ameninţată. Porunca V. Scant. I. 6. Sfântul Marcu Ascctiil spune: . Coitietuariit la low V. nu esle in realitate decât un revelator şi un catalizator al acestei patimi care-şi are originea In sufletul supus ei. aflu in slava deşartă şi în mândrie o mare plâ-cere. spune Sfantul loan 11 Cf. 2. cum vom vedea in continuare. 36. DesprepOcautfiL III w Omilii fa Fapte. ea este. 6. loan Gurfl de Aur. spune Sfantul loan Gură de Aur. prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţa de răzbunare.14 O dovadă a contrario esle faptul că eel smerit ramâne paşnic şi blând chiar atunci când este lovit cu mânie. 4.

ochii scapara. „Mania este o nebunie de scuită durată". Să examinăm în detaliu aceasta patolo-gie. Evagrie. prezentându-ne o descriere mai precisă a acestei patimi în formele ei paroxistice. care se vede limpede in formele cele mai violente ale mâniei. Sf. I (Impotriva celor ce se manic). PG 44.nerecunoscut chiar pentru cei care-l cunosc. Tmtatul fmtctir. DogttWtica. X (Impotriva celot ce %e inanie)."" Sfăntul Grigorie eel Mare. 5. arată astfel [impede că ea poate fi asimilata unei forme de nebunie. mânie). VIII. Mintea nu mai este în stare sa ţină frâiele. PG 37. aceasta se întampla pentru că înlâuntnil lui turbarea a înrobit sufletul. inima se zbate. Grigorie tie Nyssa. căci a ajuns bâtaia de joe a unei puteri străine.M . SI". Sf.*8 şi putem aminti aici legaturn directă pe care ei o siabilesc între anumite forme de nebunie şi poses ia demoniua. in manifestable ei acute. II64C. loan Scilrarul. hivăţoluh dv suftet jolosiware. II. 5. X. limba se bâlbâie. în acelaşi sens. IV. Cu ce se deosebeşte un asemenea om de un nebun ? De aceea adeseorî mânia porneşte piimnii spre loviiuri cu o furie pe masura nebuniei sale. şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite. Omilii hi Ixaia. 6. mai spune el. 11 179 . Grigorie de Nuzianz. Putem spune câ mania se înrudeşte si chiar se identified cu uncle forme de nebunie şi de posesie demon icS pentru faptul ca au in comun un mare număr de simrxoine cu lotul asemanfitoare. f'raUiiulpractiG. Pe plan somatic. de asemenea: Evagrie.. Mai ales la Sfântul loan Gură de Aur1'1 si la Sfântul Vasile eel Mare45 găsim o descriere tipică a acestei lulbu-rSri a trupului. Sana. Sf. loan DiunascHin. ' Ibidem. Vasile eel Mine. '' Omilii. Awn Doioiei. Fonnele înăbuşite şi cronicc cunosc şi ele asemenea dereglări.se veilea. mania. 424A. Desmr Hugârium'U doimwmcâ. Oespft jtuerea omului. Dialogul âesprt snjlrt şi tnviere. obrajii se aprind. 8I6A. Vasile eel Marc. scrie Sfantul Virile eel Mare. 3. V. 15. uşor de observat din exterior. mania se traduce prin tulbuiari de ordin fiziolo-gic. X (Impciirivii celot ce se.42 Sfinlii Parinţi arata adesea. Omilii. XII. "' Cf Sf. lipsindu-1 de fireasca lui putere de stăpânire". provoacă o tulburare caracteristica. XLVIH. Desigur mania poaic fi privitâ ca o forma de nebunie mai ales in maiiifeslilrile ci acute si violente. Sf. " Cf. ** Omilii fa loan.team. " Cf. 90. II. dar care poate fi regăsită în diferite grade şi in celelalte forme ale ei. 45. 35-40. Poem* morale* XXV. Coiiii'tiiaiiu la lav. citată mai sus. şi daca furia mişcă membrele omului facându-l sii loveasca.47 Toate '• Omilii la loan. 16.Mânia Gmă de Aur. Inipul iremură. că eel care ajunge la asemenea forme violente de mâniecste asemenea unui posedat. înlăuntrul trupului. '* Omiiia. „împunsa de boldul mâniei. IV. PG 30.Mâniosul este înini lotul usemenea uimi nebun". VIII. Unul ca acesta vorbeşte făra sâ şlie ce spune. 38. Sfantul loan Scararul o priveşte chiar ca pe o forma de epilepsie a sufletu-Hii. A . " Cf. analogă celei prezentate de Sfantul Grigorie eel Mare.4. omul de-vine dt. VIH.

Omitii to loan. Sf. 4. 59 Cf Sf. B Epistoiă câtre Nicolae Monahtl. Cf. arată Sfantul Vasile eel Mare. Mai întâi. " Omitii la fain.61 Raţiunea fiindu-i „ca şi cuprinsă de beţic şi întunecatâ".™ Tulburările pe care le naşte în suflet mânia sunt nenumârate." „semănând în el zăpăceala". VI..!. M 5cora.ibidem. V. VI.^ „Mania alungâ silnic raţiunea şi scoate afară din legea firii cu-getarea". 10. 62. zăpăceşte şî înlunecă tot sufletul'\ spune Sfântul Marcu Ascetul. Sf.''" „Când această patimă a izgonit ratiunea şi a pus stăpânire pe suflet. fie la bulimie. 16.56 care mai spune despre ea că slu-|eşte sufletul.Vm. scrie Sfâniul Maxim Mărturisitorul.'"' Aşa arată Sfântul loan Casian." Mania.. S| Cavâllt ascetic in lOOtle capete. mâncându-i.. 21. III. 8. aratil. făcându-I cu totul nefolositor".. rozându-i toată puterea. spun and că „mania vatămă trupul".48 „cunosc mulţi oameni pe care i-a îmbolnavit mania". Sfântul loan Gură de Aur.57 „strică sănătalea sufletului." „Ea strică sufletul" %\ „tulbură cu totul starea lui fireasca". XXV. „tulbură sufletul. 15.tie. 3. scrie Stantul Grigorie eel Mare. XLV1II.) nu-i mai îngăduie (omului) să fie om. ' Tâiaâre ta TtBăl nostm.4'' far Stantul loan Scărarul aratfi urmările pe care aceastft patiinâ ]e poate avea în ceea ce priveşte modul de a se hrăni. I (Impotrivacelor ce se manie). IV. IV. rupându-i.^ „Paltma neraţională a mâniei pustieşte.™ Dar mai ales tulburările pe care mania le naşte în suflet ne îndreptăţesc să o privim ca pe una dint re cele mai grave boli ale lui şi ca pe o forma de ne-bunie. ea conducând fie la anorexie. scriind că: . XXV1. Marcu Ascctul. X. Cuprinsul pe scurt. w Omitii la Matei. (. Omilil X (Impotriva celor ce se mânie). VIII. Î1 sfaşie şi-I sffirtecă". B < 'otitentmiu la tov. lonn Guiîi de Aur. 8. 9. Vasile ccl Mare. 4. spune Sfuntul Diadoh al Foticeei. loan Gură dc Am. Sl'. de asemenea. 1 (htiilii. dupa el. orbindu-ne mintea cu vatămăloarele ei întu* Omi/ii h loan. Qiigorie de Nazianz vorbeştc dcspre „mîînia nebunfi eare smimeşte mintea" (Cuvâtifăii. 7). ea perttirbă atât de puternic activitatea rational. M Ihittvm.icrierea. " Scum.atâta timp cât (mânia) staruie în inimi. PG 90. 888C.. A 'thniliila Fapte. numifestările yifetul in care xe pnxhtv holile spiritutile acestea tulburâ* funcţionarea fireasca" a trupului şi-i zdmncină sănătatea. încât pare că omul îşi pierde uzul raţiunii. v ' Despre pivoţie. Sfântul loan Gură de Aur atrage atenţia asupra acestui fapt..*1 şi. 45. Sf."' omul nu mai poate judeca cored lucrurile. J . Epistold câire Nico-lat Sfonahul. „Mânia obişnuieşte mai mult decât celelalte paiimi sa lulbure şi sa za-păcească suflelul". 4. Sffintul loan Scararul. Oniilii l« Faptâ. IXd . 4. că nu mai are ajutorul raţiunii".

10). * OllilU kt i'ocen-. când demonul mâniei intra* în H. ibidem. Sfântul loan Gură de Aur. un om cuprins de mânie se aseamăna" cu un nebun.o ieşire a min(ii din mersiil ei firesc. aşa fac totul (. sub efectul mâniei.). " < 'iiwUezi' bnpiisniafi\ V.1 de a mai sesiza realitatea aşa cum este. Llll. rt Cf. nici nu fac ce trebuie. 5. ! ' Oimlia X (împoliiva celor caie se miînie). iar capacitatea de a raţionaeste. omul ajunge să nu mai respecte ceea ce e fundamental valoros în el şi în semeni...1 . Nici parte de adevăraia inlclepciune nu vom avea (. 45. la rândul său. constată. Mânioşii nu mai vâd bine.. III. o rătăcire a raţiunii şi pierdere a cunoş-linţei""' . nu vom putea ajunge nici sa" judecăm cu dreaptă chibzuinţă (. ca şi Sfantul loan Gură de Aur. ajutaţi de un ascuţil discernământ al minţii (. facultăţile lui cognitive par a lucra în mod cored. oure prin ce se deosebesc cei aprinşi de manic si beţi de furie de cei se îmbată cu vin ? Oare nu la fel se poartă şi unii şi alţii. W)"'** „Nimic nu lulbură atât de mull curătia minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fară socoleală. privite din exterior.^ Omul aiunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei. spune Sfântul loan Gura" de Aur.7n Sfflnlul Vasile eel Mare arată.. 4. lcgatâ* de modul pătimaş în care o vede. nu-şi mai recunoaşte aproapele şî-şi neglijeazâ chiar binele personal. Uită-te câ* omul cuprins de rrrânie e ca şi nebun.'7 Delirul produs de mănie are ca efect modificarea proporţiilor: întâmplftrile nu mai sunt percepute şi trăite la ade\xe?imunti-fi'tiumthtireşti. tot aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi birriiţi de furie". teafftră. Sf. chiar dacă.. raţiunea îi este cu totul supusă patimii. îl face să-şi iasa din minţi şi-1 impinge să facâ lucniri potrivnicc celor ce se cuvin a li făcute. forma) vorbind. Comentaiiu fa low V. •' Ibidem. 30.se întreabă: „Spune-mi." că. „Cu adevărat. 5.comparand mania cu beţia şi spunând despre ea că nu este altceva decât . nici nu vom fi in stare sfi păstrăm cârma dreptâţii. VIII.) (ei sunt) striviţi cu totul de mânie'V* Tot el . " Cî. patima naşte în el o cunoaştere delirantă. 10. ajungflnd s-o vadă cu totul de-format. I. " Oejprf preofie.)• dar sâ mai încapă in noi lumina duhului şi u adevărului! Căci zice Scriptura: «Tulburatu-s-a de manie ochiul meu» (Ps.''7 Omul căzut pradâ agresivitâţii înce-teuz.. :i Dtspnprtoffa III. ci ca şi cum li s-ar fi stricat sîmţurile şj şi-ar fi pierdut minţile. care izbucneş-te cu multă furie".4 necimi. 10. nemaiştiind ce spun si nevăzând limpede pe cei din faţa lor ? Şi dupâ cum nebuniî (umvoucvoO şi cei care delirează* se anin-că în prfipastie lară să ştie ce fac... Grigorie eel Miire."" Cunoaşterea realităţii esle perturbată.) fiindcă «eel iute la mânie savârşcşte nebunii» (Pilde 14. (81 1.. oare nu dovedesc ei aceeaşi neînfrânare şi nu în acelaşi fel se dezlăn-ţuiesc împotriva semenilor.

Cei mânioşi sunt capabili de . ci ca şi cum ar fi împins să gândească şi sâ" acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lni. Sf. când omul esle ca şi silit să-şi amintească în permanenţa de jignirea care i s-a adus şi să se gândească tor limpul la mijloacele cele mai potrivite de a se râzbuna. iar altele cu totul şterse sau abia băgate în seamă. '* Cf. 2." Această* alicnare nu este legală numai de formele violente ale mâniei. "' Cf. Sf.74 Omul devine literalmente o marionetă a patimii sale. Sf. Omilii. % Sf. spun Sfinţii Pârinţi. I. III. Cele 225 df car>ete. 8. se năpustesc cu tot atfita furie ca şi animalele (. atunci cand se spune despre un asemenea om că „e prost dispus". Capete despre dragosie." Mania. IV. *Cf. Maxim Mârturisitorul. ura ţ.. I. tit. şi din acest punct de vedere. 45: XXXI. Sf Grigorie eel Mare. loan Giiră de Aur. Compoiiamentul omului mânios devine dezordonut.). Vasile eel Mare. omul se dedă celor mai ciudate purtari. 9. Amintirea insultelor. loan Scaraml.. se saibăticesc. Sf. Sf. 51. OmiiU la Mtitei. * Cf. 2 (împotrivu celor ce sc rnilnie). 1X2 . IX..Desviierea. m Sf Simeon Noul Teolog. loan Gurfi de Aw. (hmlii h Matei. pradă acestei patimi: acesla nu se ma) poate stiipâni. pe care in mod normal le-ar dezapro-ba. X. Grigorie eel Marc.. tiuinifestdiile $i fetid in care se priniuc halite spirituale văratele lor dimensiuni. când toate facultăţile omului sunt focalizate aSUpra obiectiilui împotriva câ-ruia se manifestă aceste forme ale patimii. Despre preoţie. X. este pentru suflet un adevărat venin7" prin care diavolul îl roade cu cruzime pe dinlfiuntru. un ultim simptom patologic esenţial in cazul mâniei este agitaţia psihomotorie de diferite grade care o caracterizează" şi care o apropie. Seara. Coiireittiiriu hi Im\ V. care permite asimilarea ei unci forme de nebunie sau unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge cel căzul. lipsit de sens.. Comentariu to Im\ V. ibidem. pe care nu o poate conlrola cu nici tin chip şi care-i înrobeşte sufletul şi trupul.HUK XXVI. VI (împotrivu celor ce se rnânie). omul pare de asemenea mânat in 1'elul de a se comporta de o forţă din afara lui şi care-i scapă de sub control. Grigorie eel Mare. de manifestările de nebunie si de starite de posesie de-monicfi.) tjpă. ea poate fi observată şi în cazul ţinerii de minte a răului sau a urii înăbuşite. Sf. /'". I (tmpotriva celor cc se inflnie). ci unele sunt in mod exagerat îngroşate... arată Sfantul Vasile. Vasile ccl Mare. ^ Otuitii. LXXXI. pare că nu mai acţioneaza condus de raţiune şi din propria voinţa. XVI." O altă irăsatură patologică esenţială a mâniei.i '■• Sf. 47. 45. 10.porniri violente şi nesti*pânite" şi de „apu-cături rele" şi nimeni n-ar putea „descric chipul în care mânioşii dau drumul mâniei (. 45. Onriiia X. " Cf.76 Chiar si în cazul în care mania nu este decât o simplă iritare. în sfârşit. ceea ce se şi recunoaşte uneori.. lot ce vede ajunge o armă în mâna furiei". 2: Omilii to I.

loan ScOrarul. Omilii la Mtilei. 3.. strică" ase-mănarea acestuiacu chipul eel dumnezeiesc'V'1 Altfel spus. luându-i local. Grigorie eel Mare. VIII. se învredniceşte de mii de suferinţe. 11. 2. VIII.*4 Păstrând în suflet mania. Sf. he. Omilii la loan. 3. 17. Omilii la stalui. spune Sfântul Grigorie eel Mare. cit. sufletul ajunge la nebunie văditâ şi (1 Sf. .*1 oirăvind inima. Vasile eel Mare. cit. încetul cu încetul omul se distruge pe sine. Scant."7 „Omul agitat de furie. loan Ca&ian. Sf. cit. (VII). palima maniei are efecte deosebit de nefaste. < hnilii la suuui. şi tot aşa eel care ţine în suflet ură împotriva duşma-niilui sâu". ţine minis rinil are încuibaia în sine o viper» puitiitoare de venin ucigător". *Cf. loan Gurt de Aiir.M/tnia dorinţa de ruzbunare mai ales sum ca un venin care se răspândeşte peste tot în suflet. he.'"' In plaiml fundamental al relaţiei omului cu Dumnezeu. petrecând zi şi noapte în tulburare şi în neliniştea sufletultii.. 45. Sf. loan Ourfi de Aur. V. he. fiind aruncai îutr-o stare de mâhnire şi neîncetată nelinişte. el suferă aici. „De păstrezi urâ faţa de duşman. Vasile eel Mare. spune 101 el. dar te chinui pe tine însuţi". XX. " Sf. Grigorie ecl Mare. loan Casian. omul nu-şi mai aflit pacea. Sfantul Duh nu Se mai xalăşluieşte în om. loan Scârarul."'' Nu numai că ea se opune „mâniei vrednice de cinste".: '" Cf. IX. "* Sf. şi fiind tor timpul tulbuiat de na-vula gândurilor. *:Cf Sf. XXVI. formă a iubirii. ura. loan Gurâ de Aur. 20. prin tan. cit. IX. Sf. sau ca un vultur care-ţi sfflşie mărunlaiele". care-i conferă ordine şi imitate.' „Omul cuprins de fu-rie mi cuno. pe pământ.Lipsit de Duhul Sfânt. ţi se pare doar că te răzbuni pe el. Sf.mai ales omul se aseamănă cu Dumnezeu. ' Cf Sf. sufletul se af!5 fără rânduială şi dezbinat: „De inclatS ce este lipsit de Duhul.A iar duhul eel ran. care tine in chip firesc de suflet»93 şi anume blfmdeţea. vine să-i ia locul/.işte pacea. 45. „ţiai pus înlăuntni mania ca un calău care te biciuieşte. w Omilii la loan. Comentariu la lo\>. 12. SI". 3. " IMC. Vasile ecl Mare. constată Sf. ' toe.*7 Sfinţii Părinţi o mai numesc „viermele minţu'" sau foe atotmistuitor. De aceea spune Sfântul Grigorie eel Mare că „pScatul măniei. n SI. ea îl înstrâinează pe om de Dumnezeu. XX. cit. Aşezfiminlele mânâsti'reşti. XV. 6. In primul rând. Scam. adus de purtarca pătimaşă a acestuia. Omilii la low. XXVI. LXVIII. loan Guril de Aur. he. alungând blândelea din suflet. aminlirea răului. Evagiie. "' Ihulrni. 1'mtaiui pmctic. loate chinurile iadului"." Sub infltienţa accstor atitudini pătimaşe. cit. 12: „Cel ce. w Sf. afirmă Sfântul loan Gură de Aur. 5. loan Scăranil. dar se împotriveşte. 183 . loveşte''0 şi «tinge91 o virtute deosebit de preţioasă.". Scant.. Comeatariu la law V. dorinţa de răzbunare. '.

Dexcrierea. 23. 25 m Evagrie. 45."" Iar Evagrie spune: „După cum celor care au vederea bolnavă. I. Mania care sporeşte şi înlăreşte agresivilatea rea. Sf. 63. 22. Sf. Sf. Maxim Miutui isitorul.. Capete dexpre livzvie. Evagrie. Simeon Noul Teolog. VIII. III. mania duce la pierderea sănătăţii sufletului. "" Capete gtumice. nu le îngăduie să mai vadă soarele dreptăţii". Capete dexpre dragoslo. Tratatul practic. Isaac Sinil. cit.'' Coniemanu la /wi'. * ibidem. şi-l împiedică pe om sa ducîi adevarata viaţă pentru care a fost creat. 27.100 „Dumnezeu lipseşte de stnllucirea cu-noaşterii Sale sufletul pe care mania 1-a întunecat cu neînţelegerea". Tralatul practic. ca spunem aşa. privind la soare. Puterea sufletului nu se mai exercilă in razboiul '. he. 20. Capete de. VIII: 6. 106 Cf..spre dragoste. 34. care este legată de ea. "' Comeniariu la low V. 20. 27. Scant.''7 Părăsil de Duhul Sfânt. :"! Cuvihit dexpre nigticiuae.V. 100 Evagrie. Cf. Capete dexpre devsebirea fniiinutor xt a gandi/ri/or. 20. Sf. '** Ibidem. VIII.105 în accst context. care îl lumina. 24. căci. 49.1011 duce in acelaşi timp la slabirea agresivităţii virtuoase a sufletului. Aseztimintele mâiuixliresti. 24. e de la sine înţeles că mania este o piedicâ în calea rugă-eiunii'"" care. loan Scârnnil. Sf. împingându-l să se războias-că cu sine".101 Mintea nu mai este în stare de contemplarea duhovnicească. Evagrie. Capete despre dragoste.76. îl lulbură şi. îl sfâşie şi îl sfârtecă. scrie Sfantul loan Casian. ■Xsezâinwtele mâiuistirexti. 14. Maxim Mărtuvi. ":Cf.10* „Pornirea de mânie aprinzandu-se din orice motiv întuneca ochii minţii. scrie Sfantul Grigoric eel Mare. aşa cum spune Evagrie. IV. Sf. III. Sf. Sf. data omului pentru a lupta împotriva păcatului. Maxim Maimiisitorul. 45. IM Cf. * Cf. 20. 99 Sf. este „vlăstarul blândeţii şi al lipsei de manic". Isihie Sinaitiil. 21.107 „împiedicănd rugaciunea"1'*.1'* mai întâi de toate întunecându-se ochiul inimii:''' atunci omul cade din adevărata cunoastere. 47. Cuvhite dexpre nevoinfă.10* în special omul nu mai poate sesiza prezenţa lui Hristos în el. Cuvâiit ilexpre ragăcitme. Tratalnl piratic. varându-se în ei «bârna» ucigătoare a unei boli mai grele. Tratatulpractic. ci un nor i se aşază peste cele pe care doreşte să le priveas-că". 20. li se împăienjenesc ochii de lacrimi şi văd tot felul de năluciri în văzduh. loan Casian. IV. I. tot aşa mîntea (vovţ) tulburata* de mânie nu poate sâ ajungă la contemplarea duhovnicească.sitonil. Cele 225 lie capete. 184 .. loan Casian. numijesiările xifehd in care se produc bo/i/e xpirituale suferă împrăşlierea gândurilor şi neorânduiala mişcărilor din afară'V'0 Ace-laşi SfâiU Parinte spune ca „atunci când mânia biruie blfindeţea sufletului. 13. necuvenita. A doua sută. sufletul cade dintr-o data în întuneric.

'"' încetând sâ se îndrepte. Maxim Mărturisitorul. 45. Caprtr tl?spr? dmgash: I. Capefe despre trezyie. 5 Sf. Tmttiitif pmctir. '" Sl'.Mania duhovnicesc. în fond. '-' tlfidmt. IV. loan Gimi de Am.4 Cf. 49. IV. ea „Sirica gitndurile celc bune dinnoi". '■*'. Capefe despre dmgoste. pentm că."4 Ea alungă* din suflet virtuţile" si mai înlâi de toale stînge iubirea. tit. I.n" fricii120 şi mandriei. 75. 1. Douăzeci fi "owî de cuviitii: II. Sf. V. Sf. Evagrie. sufletul cade pradă mulţimii patimilor. Oinilii to Malei. Grigoric cel Maie.I. ITI. Cf. potrivit menirii sale t'ireşli. Maxim Mnrluri&itonil. XVI. 31. 2. Sf. 185 .8 EvHgiic. spre omorârea gândurilor drăceşti. lov 5. Sf. Sf. < 'apeie dvspre trtt&U. 9. Comenlariu la iov. Ciipt'le de. Omifo ta Maiei.. Isaiu Piistnicul. fo<\ dt„ 23. I.'"1 akediei. 31.: lbidrm. Cele 225 de capetC. " SI Simeon Noul Teolog.spre dmgoste. 117 Isihie Sînaitul. Miixim Mărtumiforul. loan Gură de Aur."0 fiind aproape paralizată. 89..117 Lipsit de virtuţi. Sf. 34."3 Toate aceste consecinţe patologice sunt cataslrofale pentm om. 47. Sf. mai ales triste-ţii. . A tloua siila. mania duce la moartea sufletească. 2. ".1" Suflelul devine ncputincios"2 şi tot ce face spre îndreptarea lui face cu multă trudă. for. Grigoiic eel Mure. 45. Coineniariu lu lov. 20. 70. 8."1 "" Isihie Sinuitul.Cf. 1. Maxim Mart urisi com I. m Cf. V.

) şi toate stările de suflet ase~ mănătoare. iar nu in ceea ce nu este. disperarea. 15. loan Diunuschin. St. 297CD. deci. 12. spune el in continuure. line de firea sa. Sfăntul Maxim Mftrturisitorul subliniaza" ca" această tending ţine de însaşi firea omului: „cele ce sum facute din cele ce nu sunt au şi pule-re a de persistent. " Dogmattca. I) Cel dintăi. II. Maxim Miîrturisilonil. angoasa. spai-ma. "' Ibidem. Cf. pe care Dumnezeu l-a sădit în om la crearea lui si care. omul se alipeşte de vlaţă. Ibidem. 11. Atnnasie eel Mare. 111. Dogmatica. II." La fel spune şi Sfântul loan Damaschin vorbind d'espre „repnlsia faţă de cele care distmg firea". de ideea sau sentimentul că vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim sau pe eel de care ne-am legal.' Frica astfel definite poale fî la fel de bine o virlute. care constituie forme sau intensity ale ei. spu* ne Clement Alexandrinul. panica. loan Dmnaschin."i.9 Fric a Sfinţii Părinţi pun între patîmi frica ((ţ>6po<. Cuvâiti împotriva pâgânihr. ca teama. dupft cum vor unii.9 putem zice ca" ea corespunde instinctului de conservare. Dixputo cu I'yrhus.L „Dacâ" frica este o palimîi. 23.40."1 1 1 Cf. dar şi anxietaiea. groaza. 12. de existent şi se teme de tot ceea ce i-ar putea-o răpi sau distruge şi are repulsie faţă dc nonexistenţă. iar propriu acestora după fire este pornirea spre cele ce le susţin şi ferirea de cele ce le strică". 1 Cf. apoi nu orice fricft este palimă". ca şi o patim. * Sf. Dof-maiica. frica esle provocată de pericolul unei pierderi sau de o suferin-|. are două forme. PG 91. 23. III.! în Cel ce este. ' Sinwuiti'. Ihuivm .4 De aceea trebuie sa facem distincţia între două teluri de fricel.8.* ea face parte dintre hgoi pe care Dumnezeu „i-a siidil de la început (in firea omenească) prin creaţie"/ „Frica după fire este o putere ce sustine existenţa prin ferire (de cele ce-ar putea-o distruge)".1 în general. Sf. Prin această frică în manifeslarile ei cele mai elementare. a) Prima sa formă este o forţă care-l ţine pe om lipit de fiinţa sa însăşf şi care-l face sa se teamă de a nu-si pierde siifletiil şi trupul. SI". ?>. " Ibidem.

186 .

28. 269B.I'ti'tt instinctului vital. adică de păcal şi de răuiatea Vrăj-masului care aduc moartea sufletului (cf. de pildu. dacâ s-ar fi opus prin acesta voinţei I'M Dumnezeu. Maxim MSrturisitorul. 2. care pe o primîi Ireaptă este frica de pedeapsa dumnezeiască.12 iar pe cea mai înalta* treapta* se arată ca frica de a nu fi despărţit de Dumnezeu. '. nu poate decâl sa se teamă* de despărţirea de Dumnezeu. este o iirniare a pâcatului strămoşesc. o fiicft lipsita de piitimiS.'* De aceea. Ml 10. Rmpunswi ftftw TtiUme. Lntr-adevăr. Tnaat despre inmipainx CuvCmtidui. singura moarte de care cu adevărat trebuie să ne temem. căci." iar stricâciunea şi moartea sunt fenomene contrare foil b) A doua forma este „frica de Dumnezeu". dar putea sa si moarîf. Omilii. pe care Sfinţii Părinţi o privesc ca putima. 5). II. 2» Al doilea fel de frică. Sf. Omul care înţelege temeiul real al exislenţei sale nu se teme atât de pier-derea vieţii sale biologice. cat de pierderea vieţii celei in Dumnezeu. 1 Clement Alcxandrinul. CuvitUe despre iwvohiţâ. 31. 29. diipâ cum spune Stantul loan. PG 90. Aceastii a doua forma de frica este firesc legată de cea dintâi.. tie pildfi. IS A se vedea. 38. 269A. 18). 40). vei muri negresit!" (Fac. ell nu »e temi de Dumnezeu. 269B. ca şi de a nu fi despăr-\\t de Dumnezeu . '" Cf. Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Din pomul cunos-tinţei binelui şi răului să nu mănânci. 369C. din Care au izvorât şi spre care se îndreap-tă. tendinţă firească de vreme ce Creatoml ne-a dăruit viaţa pentru ca noi s-o păstrăm. Adam era sortit să devinif nemuiilor prin hur.de a nu muri."' Ea se manifesto întotdeauna ca aversiune a " Ibidem.. constitute o virtuie14 pe care Adam a avut-o in starea sa primor-dială. căci omul • care-şi iubeşte propria fiinţă şi viaţa sa şi se teme să" itu le piardă -. in ziua in care vei mânca din el.a fost unul din ire mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat omului pentru a-l ajuta să-l pazească poninca şi sâ se ferească de urmările călcârii ei. Sf. obârşia şi scopul lor. Lc 12. Atunasie eel Mure. 8. in vreme ce moartea biologic. PG 150. datorită liberului său arbitm. ci te temi sâ nu cazi ilin luirul lui Dumnezeu" {Sn-muite. Rospumuri către Talaxie. scrie: „Frica de Dumnezeu. Maxim Mfiiturisilorul. 388D. La omul duhovnicesc. Sf. cilci ea ne lipseşte de viaţâ pentru vecie. '"Cf. „iubirea des'ivSt-sita" alungâ frica" (I In 4..! ciici el era însufleţit de iubirca de Diunnezeu şi. I. Nu credein cîl aceastu este o virtu te pe care s-o fi iivut ACIJUH in slaicii SB primordial. Ea se manifestă in particular ca frică de moarte. tendinţei înnâscute a omului de a se menţine En viaţă şi a-şi perpetua exisienţa. este.. 17). Frica .Cf Sf. I. PG 90. I. PG 90. Isuuc Sirul. Acest dintâi fel de frică. daca şlic care este natura lor adcvaVatîi. Maxim Mflrrurisiiorul. Cf. PG 150. pe care tocmai am prezentat-o sub cele două forme ale sale. 187 . Sf Gligotie Palama. 4.! nu face decâl să separe pentru un timp sufletul de rnip şi distruge numai forma pământească şi stricficioasa a exis-tenţei omului. Sf. Itihpiimuri coire Takuie. frica de moarte este hilaturata de frica de Dumnezeu şi de tot ceea ce l-ar putea despărţi de Dumnezeu.

23. Sub aceasta formă. III. iai nu ca lucru material. ale cărei efecte omul le resimte şi pe plan trupesc: „Uneori se înfricoşează mai întâi sufletul. mariifestdrile şifehti în care se pirnlne bolile spirituaie omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distwge existenţa.?l în Pateric citim că un Bătrân a fost întrebat odată de un frate: „Oare de ce imi este teamă când merg prin pustie ?". ci de existenţa sa de fiinţli căzută. Ea capătă ce!e mai variate forme. PG 91.a Cf. (Pr. ^Ibidem.este adeseori evidenţiată de învăţătura Sfinţilor Părinţi. he." Pentru a o caracteriza. dar oricum „de la unul trece şi la celălalt". că ea face pane dintre patimile da-torate lipsirii de plăcere şi este produsă ca şi ele de faptul ca iubirea de sine este răniUS de o suferinţă a sufletului sau a trupului:1" omul se (erne sa* nu piardă . Sfântul Isaac Siml scrie: „Când se aflâ cineva în cunoştinţa trupeasca.).un obiect1' din lumea sensibilă a cărui posedare (reală sau anticipat5 în mod imaginar) îi oferă o anumilă desfatare sensibilă. vom spune. ci este teama* de a nu pierde plăcerile Inmii. care nu este teama firească de a nu-ţi pierde viaţa vfizuta ca dar al lui Dinrmezeu şi ca mijloc de înaintare spre unirea cu El. . loan Ditmaschin. Cf. cuvânttil obiect este hiat în sensul său larg.Oeserterm. N 90. pe care însă nu le vom menţiona aici. se teme de moarte". cit. căci omul c<îzut crede câ viaţa aceasta i-a fost data ca să se bucure de toate plăcerile. '"Sam. Această legătură esenţialâ dintre patima fricii şi iubirea de viaţă po-trivit duhului ltimii .Sf. şi iubirea vieţii de aici. de bunurile din ea şi de desfatarea simţuala de ele.24 acesta din urma.viaţă privitit şi trăita cu totul trupeşle . Ill.1 Aici.n. loan Diimasclnn. lar Bătrânul ia spus: „Pen-tru că încă pui preţ pe viaţa în această lume". M . dar nu din pricinile binecuvâniate ale celuilall soi de frică. 23. Fecioru a liaclus: „trildarea gfuulmilor" . A răspuns acesta: . loan Dainyschm. care este o patimă rea. 63. 38. Dogmatica. Dispuia at Pyrltus. Ideea sau sentimentul că îl poate pierde naste în suflet o stare de rău şi de tulburare. 8. D. '' CttviiUe despre nevtmifâ. alipirea de lumea aceasta. ea este frica* de moarle. XX. în oricare dintre cazuri. 188 T .şi se teme şi de ceea ce l-ar face să piardâ .22 lar în ulta parte: „Un frate l-a întrebat pe un But ran: „De ce. vczi mai ales Sf. liâspitnsuii câire Talanie* Prolog.. este „contrar firii" (napd Ototv)25 şi „contrară raţiunii" (no.care~l făcea sa* rSimână fidel fiînţei sale autentice şi să-L iubească Pcniru posibilele molive. Bu IK 190. De o asemenea teaină ţine orice formă de teamă* de moarte. atunci când ies singur noaptea afară. dr. de care se alipeşte prin filautie. alteori trupul".-pdXiyyoc)2 '' Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia . dar în cazul acesta nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu. " Apofîeş-me.20 Teama ca patimă vădeşte. mi se face frică ?". 297CD-B Ibidem.Pentru că încâ trăieşti lumii !". îm-preuna cu Sfâniul Maxim Mârturisitorul. 1. Cf. Sf. Dogmatica. Astfel. Sf.2' In timp ce primul fel de frică este „după fire". Maxim Mârturisitorul. înainte de orice şi mai întâi de toate.

Frica vădeşte amagirea în care a euzut omul crezând câ a fost părăsit şi socotind cfi nu poatc sau ca nu trebuie sâ se bazeze decât pe propriile lui puteri. 17. acum fiindu-i frica să nu-şi piardâ fiinţa tui cea căzută şi să nu se afle despărţit de lurnea aceasta. 10. JbMem. . scrie.Frtca pe Dumne/. Frica Scam.eu -. cSci sunt gol". In frică. frica vădeşte o relaţie patologică a omului cu Dumnezeu. frica este. Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii. m-am temut.." De aceea Sfinţti Părinţi spun ca teama ca patimă cstc înlesnită de „lipsa de rod a sufletului"/8 la care ajunge omul cârid nu are Duhul eel dumnezeiesc sălăşlu-it in sufletul său: „.10 Amtntindu-ne câ Dumnezeu Se îngrijeşte pururea de noi (Ml 10. Apoftegttut. ca sens si centru al existenţei. 29-31. 8. Hristos însuşi risipeşte această amăgtre. 10). pentru SfnHii Părinţi. 67). XX. de pildă. să nu-şi piardă viaţa dusă în cliip pă-limaş şi roate plăcerile ei. respins ca proniator şi păzitor plin de bunătate al fiecarei făpturi. La t'el ca toate celelalte patimi. Frica de Dumnezeu şi frica „lumeaseă" nu sunt două atitudini deosebite prin nature lor. Sfântul loan Scărarul. şi.ibidem. adeviiraful izvor al vieţii sale. o boală. în loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa dupS duh. 3. XX. însă îndrcplată spre ţeluri diferite. B Cf. eel care se lcme de Dumnezeu n-are frică de nimic: „Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va leme decât numai de Stăpanul său. 189 . omul se desparte de Dumnezeu. pricinuitorul şi ţelul ftinţei lui. „Un Bâlrân a lost intrebat de un frate: De ce mă (em când sunt in pus-tie ? Şi i-a raspuns Bătrânul: Pentru că te crczi singur şi nu vezi că Dumnezeu este cu tine". fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu. 9. spune Adam după ce a caveat porunca (Fac. Cel care dă sens existenţei sale şi îşi îndreaptă preocupările spre realitatea sensibilâ care devine pentru el ceva absolut. După cum se vede limpedc.2'' pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei dispoziţii fireşti virtuoase într-0 patimă contrară firii). în loc de a se teme să nu-L piarda pe Dumnezeu. dimpotrivă.se. El este negat. Lc 12. dar si din pricina numeroaselor tulburari care o constitute si pe care le generează.il He sale nefaste regăsim întregul proces al păcatulut stramose. ci sunt una şi aceeaşi atimdine fundamentală a omului. şi deci pe sine. în aceasla" atitudine şi în MIiii. Temându-se să nu piardă ceva din bunurile lumii şi placertle ei. Accst lucru reiesc (impede din învaţătura Sfin-ţilor Pârinţi. care arată cum una o exclude pe cealalta: dacă ţi-e teamă de ceva din In me înseamnă câ nu ţi-e frică de Dumnezeu. Dar cel ce nu se (eme înca de Acesta se teme şi de umbra iui".. Arm II. Mai întâi. ignorat. omul începc să se teamă de lot ceea ce-i primejduieşte extstenţa trupească şi desfatările pe care !c culege din ea.

ci. 19. lucruri pe care nimic nu-l indreptăţeşte să creadă că se vor petrece in realitate. SfAntul loan Damaschin arală că fricii şi grijii fara rost. in general. mai devreme sau mai târziu. omul ajunge sfi-şi închipuie lucruri care nici nu existS. a te încrede în chip zadarnic în bunurile materials a căror realitate. Cel care se uneşte cu Dumnezeu allă in Rl mulţLmea tuiuror bunâiaţilor şi nu se leme ca va fi lipsit de vreunul dinire bunurile din lume. Fiind lipsita de orice folos. PG 90. frica se vâdeşte o data mai mult a fi iraţionala. Lc 12. Cel care îşi pune credinţa în Dumnezeu. iarăşi. 901 A. Dogmuiica. 4). pierderea lor nu 1-ar afecta cu nimic. singurele adevărate. in present sau într-un viitor apropiat. Clement Alcxandrinul. 27). 36-40). iimnifestmile şifetul îit cetre se ptoHtiC brtiiie spiritual? este semn al lipsei de credinţă în purtarea Lui de grijă: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?". nu înseamnă numai a nu avea credinţă în existenţa darurilor duhovniceşti. Dc aceea. dar suflelul cu nimic nu se vatăma (Mt 10. nici pentru trupul sau şi nici chiar dc moarte. A te leme. le spune lisus ucenicilor înspăimân-taţi de furlună <Mc 4. U. Pe deasupra. omul „nu trebuie să se leamă decât de o sîngură durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti". este amăgitoare şi care se tree ca floarea ierbii. comori pe care rugina şi moliile le manâncii. II. pe care lisus însuşi le condamnă. n-are a se teme nici pentru sufletul. li se opune lipsa de grija plinfi de folos. de altfel. o implicii şi prin care omul deformeaza realitatea. nu se poate feri de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admiţând ca ele într-ade-văr se vor produce'}: „Şi cine dintre voi. poate sfl adauge staturii sale un cot'?" (Mt 6.Dexcrierca. 8. atribuindu-i laturi inexisiente. 40. iar pierderea unui lucru oarecare. 29. a celui care se încredinţează în orice lucru Proniei dumnezeieşti . dupăcum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.*■ Caracterul patologic al fricii se aratS de asemenea in partea de imaginaţie. dacă ar şti ce sunt ele cu ade-vârat. Slromale. tacându-se părtaş învierii lui Hristos şi al vieţiî celei dumnezeieşti. în acelaşi limp. 12 190 . căci. 33). Lc 12. in imagi-naţia sa pericolele apar exageral de mari. îngrijindu-se.1' Mai mull. iar el supus morţii. Sfântul loan Scărarul defineş" T&tcuin h Total iwstm. este lucru de rând şi de nimic faţă de bucuria pricinuită de bunătăţile împăraţiei. mai mult sau mai puţin intensă\ pe care ea. anticipează şi face să se admitâ ca sigure. omul le pierde şi pe ele. în sufletul omului cazut se cuibareşte frica numai pentru că se lasă înşelat de iluzoria realitate a lucmri-lor şi a placerilor din lume pe care le iubcşte. numai de pierderea lor s-ar teme.31 Singure aceste bunuri au cu adevărat o valoare absolută şi o importanţă vitaiă pent. prin care numai impul piere penlru o vreme. Astfel. iar hoţii le răpesc (Mt 6. căci îmaginaţia sa creează.28. Câci dacă omul le-ar iubi pe acestea. şi desfătarea pe care i-o aduceau şi care. iminentâ.ru om. Şi pentru ca ele sum stricăcioase. Căci omul nu poate să împietlice prin ea nimic din cele ce i se îmâmplă. frica mai vadeşte lipsa de credinţă în bunurile duhovniceşti. '■' CT.

arată Sfăntul loan Darnaschin. frica poate fi iscata de starea de păcat. conştiinţa lor încărcală îi face să se sperie de orice lucru. paralizale. Şi cel lipsit de aceasta c pururca înfricat". „Câci .găsim scris in Carlea Tnţclepciunii lui Solomon . prin dominarea părţii iraţionale din om. 3. in fr.b'rica te asifel frica: „Frica lasft este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înain-le de primejdie. chiar dacfi implies eel mai adesea mulră imaginaţie. Sfântul loan Gura de Aur spune: „Cel care vieţtiieşte în pucat este îniotdeauna temător. Ibuli'in." Dar deformarea realităţii. te Cet*223decapete. sub imperiul fricii.7Z " Ibidem "' Dogmatiea.SVvmv. în modul în care este percepul si trait reaiul. clălinată şi speriaulde nenorociri îndoielnice". 191 . el adaugă: „Frica laşa este lipsa încredinţarii (în lucrurile de care eşti eel mai încredinţaO". I i i c a este legată şi de patima trfindăviei. Frica arată întotdeauna că."' Dar dacă frica sau spaima.spaima nu este altceva (ară numai lepâdarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată" (Int.1' Puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor şi întâmplârilor sunt.40 In general. pot fi uneori motivate in mod obiectiv. pentru că se bizuie pe sine şi se teme de zgomotele lucrurilor şi de umbre". „Spaima care duce la încremenire este frica rezultata dintr-o mare închipuire". imaginalia domina celelalte facultaţi sufleteşti şi le impune reprezen-tarile sale. ' ('uvuiif despw nevoinţâ. 15.. şi mai ales neliniştea şi angoasa. se caracterizează prin lipsa oricSrei raţiuni obiective care le-ar putea produce. cluar şi atunci când nu-i mustră nimeni. XX. Ea se arata a fi legată în primul rand de mandrie. 17. lot aşa păcatoşii se tern tot timpul. 9).1. să se ferească de toţi şi toate sa li se pară înfricoşătoare ". neper-cepsrea a ceea ce există şi perceperea celor inexistente sunt trasaiuri spccifi-ce delirului. "Scant.*4 Şi. aşa cum învaţă Sfântul Apostol Pavel: . observând cum frica face îndoielni-ce lucrurile cele mai sigure şi mai evidenle şi cat de mult este amestecatâ" în aceasla tnchipuirea omului. majoritatea formelor de teamă.) peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul" (Rin. sau ea este o simtire plină de tremurare a inimii.Necaz şi srrâmtorare (ns'inişle. 3. 2.^l. şî după cum cei care au de străbătut un drum înlr-o noapte întunecata şi fără lună tremură de frica. Sfanlul Isaac Sinil spune că: „eel lipsit de smerenie e lipsit şi de desavârşire.. XX. Sol. Zămislirea şi dezvoltarea fricii in suflct pot fi iscate şi prilcjuite de alte patimi ale omului. II. cum ne aratâ Sfantul Simeon NoulTeolog. 21. 11).3* lar Sfâniul loan Scăraml arată că „su-llelul mândru este robul fricii laşe. cu route că nu-i ameninţa* nimeni şi nimic.

vol. Pfirintele Feciorti l-a tradus .Omilii la loon. de aceen. Bogmalica. fiind ma» curând timiditatc. giisim -Jenevire". loan Seal ami. caci le este un bun aliat. lipsă de curaj in faţa unui lticru care trebuie mdeplinii. sub forma anxietăţii şi angoasei. ** Ibidem. miii jos): Pfirintele Sianiloac prin „frica laşă" (vezi Scant.' loc cit. Ir. 4. căci. Sf. IS. $ Cmviiu mri'licin IlHi </r VOpeiB. Totuşi ea are unele trăsaturi speci-fice şi în mod repeţat i se acordă un loc aparte şi important.1 nelămurită".laşitate" (Sf. „dacă nu ne vom mănurisi cum trebuie şi pentru greşelile fără de voie. ca şi celelalte patimi. suferă mustrările conştiinţei. XXVII.. Cf.JmpuOnare dc suflct". niamfestăiHe si j'ehil in car? St atomic UoiUv spirit'itnlr şi înspâimantătoare.frica de a nu izbuti. Maxim. 12. in principal. cit. cuvantul pusihii\imihiie. Ctipele despre dragaste.) '' Sf loan Damaschin. care. Se deosebeş-te totuşi de laşitate. loc. ci de asemenea si celor care. l< )2 r . Sfiintul Diadoh al l-oticeei îl sfătuieşte pe creştin să-şi mărturiseascîl chiar greşelile cele fără de voie şi cele fără de ştiinţă. au totuşi un oarecare sentiment a! stării lor de păciitoşe-nie. cu atât mai mult cu cât omul nu are conşliinţa limpede a păcatului său. iar în Apoftegmele părintflor aflăm .Dexcrierea. Ei con-tribuie la apariţia ei4* şi se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic penini lucrarea lor.44 Pusilaniinitatea* PusilanimitiUea (bXvyoyvxxa. le-au călcat şi. Sfînţii Părinţi o consideră boală. nefiind nimic care sa BU-i umple de nelinişte". rii. . ' (hmlii fa Numerii. miii ales când este vorba despre frica Icgaiă de săvârşirea păcatului.41 Aceste remarci nu se aplicâ numai celor care. care se referă numai la ea. V. Origen o numără între patimile pe care cl Insuşi le-a numit „boli ale sufletului . trăind în afara credinţei şi în necu-noasterea poruncilor. Se pare chiar că starea de păcai trezeşte frica. este direct legată de lucrarea diavolilor. II. 57 din PSB).42 Frica. Astfel. SeiAAa) este adesea privită ca o formă a fricti. XX. Prof.. Scam. înscamna* micime de suflei si ciipiinde toatc întelestirile aiăiate mai su$ (n. iar în Apoflegmtt. 9. I I . Tălv. 70). dupâ cum arată Sfântul Diadoh al Foticeei. loc. 100.uirv In Pmbmil N2. Referindu-se la „frica sufleiului în care este o mărturie a păcatului". Pusilanimitatea ca palimă este definită de Sfântul loan Damaschin ca . la locul cital ile Prof. .4" Ea este caracterizată prin slă-biciune. Larchei. Acesi termen esle hadus in moduli foiinc feluriic in limbu româna. spune el. ceea ce impune să f'acem câteva remarci în plus. iar in altă parte..nelinişte" (vezi DOgntatictt Sfantului loaji Damaschin. vom afla în noi în vremea ieşirii noastre o oarecare fric.4^ având multe caractcristici comune. Am păslral. loan Casia». dorind să traiască poirivit poruncilor sau eel puţin cunoscându-le. adică frica de nereuşită". " Cf.) sail „lipsă tie bjlrbatie" (Sf. David Popescu prin . prin urmare. 4.

193 . ca si frica. 7). care pururea îl sprijină pe ecl care-L cheama" pe Dumnezeu in ajutor. zicănd: Ce să fac. ca in cazul lutu-ror formelor de frică. J 7. 2. Având credin-(3 ncclinlita* în Dumnezeu. *> Ibidem. 70. pusilanimitatea îşi vadeşle caraclerul patologic in special prin aceea că este o alitudine nefirească. în limp ce. este sufletească". m OmUBiiaEvivt. I I .. Unit cu Dumnezeu şi primind Kami Său. eel ce pelrecea întru tăcere in lavra lui. De aceea Sfantul Varsanufie îl slatuieşte pe unul dinire fiii sai duhovniceşti aslfel: „Zi fricii tale: Sunt strain de tine I . Maxim Murlurisitorul.. în mod obieciiv. Omul lipsil de curaj esle viclima unei amâgiri şi chiar putem spune ca ajunge sa delireze. ce nu corespunde stârii omului dinainte de cădere. Ea a apărut în sufletui omului ca urmare a păcatului şi este cu totul straină de natura sa autentică. imagi-naţia nu face decâl să deformeze realitatea. ci al puterii şi al dragostei şi al îiiţelepciunu" (2 Tm I..Frica urmutoarea istorisire: „Un frate a venit la Avva Victor. Aslfel. pusi-lanimilalea csle negarea acesiei virtuţi. SI". prezentand acţiunea pe care o are omul de îndeplinil ca foarte grea. de pildu. XXIV. v ' Siri.*' refcrindu-se la spu-sa din Ride (14. aşa cum aralâ Sfantul loan Scararul: „Frica laşă (este o slabire a credinţei) arătatâ in aşteptarea plină de spaiină a unor lucruri ncprevâzute (.) simiire plină de iremurare a inimii. A se vedea. spune: „Precum celui bolnav " Apoftegme. Capete despre draqosle. tie asemenca. potrivit cuvinlelor lui lisus. plină de primejdie sau cu roiul imposibilă. ' ('omorb/ri t/uhovniresti. părinte. Adesea. Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie esle. Sfantul Apostol Pavel spune că . fiule. 1:2. omul nu are a se leme de nimic alunci când vreu să facft ceva. subliniată des de Sfinţii Părinţi.uiri iliihttvuit-f\'ii. aşa cum arată Sfântul loan Casian. în puterea Sfântului Duh. care constitute chiptil lui Dumnezeu din om şi care îşi află desăviirşirea în dobândirea asemănării cu Hristos. peniru că m5 biruieşte lenevi-rea ? Zis-a lui bătrânul: Această boală. să mule imiinii din loc.4* Pusilanimitatea vădeşte îmbolnăvirea pulerii irascibile a sufletului (Guuoţ). 3. îrnpărtăşindu-se de puterea Lui.*>0. semn al Hpsei de credinţă.$. In limp ce puterea despre care vorbeşie Apostoiul esle unul din Ire damrile Sfântului Duh. ^: Sf loan Scararul. clălinală şi speriată de nenorociri îndoielnice" " Iar Avva Victor. in continuarea cuvinlelor cilate mai sus. Pusilanimitatea esle in orice caz. C. Strom* XX.4" Aceaslă patimă este de asemenea privită de Sfinţii Părinţi ca o forma de nebunie. 15. 29). Sfântul loan Gură de Aur.i şi in cazul celorlalle patimi. ea nu este deloc asa. cum face.5" A li lipsil de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu. el poale. Şi în acesl caz.XXB. omul se (erne sâ acţioneze penlm că esle dominal de propria sa imaginaţie. 31. XX.Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii.

Teodom.54 Lipsa de curaj poate apârea ca o atitudine de copil. sciia alfabctică. este o sim-lire copilărească în sufletul îmbătrânit"." Pusilanimitatea il alienează pe om. 57 Ibidem. pârându-i-se câ este mare". i sc pare că vede multă lumină. M Cf. îi frânează elanurile spre desăvârşire.Dest-rieren. XX. 5. care tulbură sufletul şi1 împiedică să ducă la îndeplinirc cele ce are de tacut şi pentni care a fosl creat. Aiwftrgnw. luându-I cu totul în stăpânirea ei. manifestările $i f'elui in cure se prvthw holile spirinmle de ochi. aşa şi eel slab la suflet. Ea se dovedeşte în mod special dăunâtoare pentru lucrarea duhovni-cească. care stăruie în mod ncfiresc la omul matur: „Frica laşâ. din cumplita durere. ■ I. din puţintică încercare repede se tulburâ. Este limpede că diavolul are un interes special în a isca şi a întreţine această patimă. .cU."' încât putem spune că „toţi cei fricoşi sunl iubitori de slavă deşană". B Cf. îi încetineşte sau chiar îi paralizeazâ activiiatea şi inhibă în multe împrejurări cxercitarea facultăţilor sale sufle-teşti. spune Sfântul loan Scararul. fiindca blochează dinamismul omului. 3. iîir celui sănfttos i sc pare ca vede puţin.*9 a Scant. 2.58 Ea este în esenţâ legata dc patima chenodoxiei. I.av." Este o patimă deosebit de periculoasă. ibidmn. " IbUiem.

loan Casian. Maxim Mămirisitorul. 6. este „de două feluri". hivoţolun de mflrt jblositoarr. 7.i in a se aiâta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care |e are sau pe care crede ca le are. Despre tltttva deşurtâ. 460. XXI. şi a dori să fie văzut. cu îndemânarea sau cu priceperea sa intr-un anumil domeniu." ca şi cu tot ceea ce contribuie la o frumoasă înfilţişare (haine luxoasel'î parfumuri. Sf. SfAntuI loan Casian spune despre ea că se manifestă . 7. tit. invtifiiluri de suJJel folositocire.1 care sun! cele două trepte ale sale. 5. El se poate lauda. 1' Si'. 24. Citpete despre dmgmte. XXI. se mândreşte vanitosul sunt bumiri tru-pesii. 19. 261. * Cf. XXI.'' pentru care el aşteaptă de la oameni laude şi aprecieri. III. 36. J Cf ibid. XXI. 5. 4. loc. Avva Dorotei. 4.' slimai. Sf. II. 1 Cf. ComeiiUtriit ta luv. Scam. 2. 1 Sf." ca fnimuseţea (reală sau închipuili) trupului" sau a glasului. 1 Ibidem* 1 Sf. onoral. II.' Vanitosul se poate astfel liluda. cu darurile sale naturale. de asemenea. N 479. Fil.10 Chenodoxia Chenodoxia (Keyofio^la). podoabe11 etc. aşteptănd admiraţia celorlalţi. 29: XXV. 6. " Sf. în limbaj curent numita" slavă deşartă suu vanitate. I Tes. 44. lăudal. I I " lliii/i-w. In 5. Vusile eel Mure. loan Scaianil. V.. Sf. Sf. AţmjU'gnw. loan Gun'i dc uur. într-un cuvânt sa fie slfivit de ceilalţi oameni/' Bunurile cu care. 43-44. 21.). sau cu puterea. '" ( omorhm duJwviuces/i. invauilim de sttfletfotosiUxirv. Ea const. Sctisort ilnlit/vniceşti. Grigorie eel Mare. VIII. Varsanufie şi loan. II. loan Scaranil. 195 . In acesl nivel. admiral. !n esenţn. 13 Avva Dorotei. 84. Sl'. Sram. Scam.n de pilda. ( I Avva Dorotei. loan Scaiarul. apreciat. Convorbiri duhovnlceşti. 11. . loan Scaranil. V. I i Primul fel de slavă deşarta* e eel „prin care ne mnndrim penrni foloase maieriale sail pentru lucruri care se văd".* Este cea mai obişnuită şi evidenlâ forma de chenodoxie. XXI. chibzuinţa şi purtarea sa. Rtgulih min. 7. ■'Cf.s piimAntesli. câci are multe feţe şi chipuri".l Avva Dorotei. dar că. este o patimă de cîlpetenie şi izvor de nenumârate alle boli ale sufletului. care-l loveşte pe omul căzut foane uşor şi eel mai adesea. 3. 13.Jn mulle forme. Scam.

ia locul acesteia. lo<:. Sf. III. II.. cu talentul de a vorbi sau a sprie bine etc. trezit de che-nodoxie"' şi presupunând arghîrofîlia. Pentru el. Desprefeciarie. Sf. robit de slava deşartft. care. Mai subi:ila\ pentni câ ţine mai puţin de cele materiale şi de cele care se văd.56. 2) A doua formă de chenodoxie.18 atunci ea se însoţeşte şi pune în lucrare alte două paiimi. III.. tiumifexUhile fifvlul in care se /troth" holile spiritual!' Chenodoxia îl face pe om să se fălească şi să se vrea admiral pentru bogă-ţiile şi bunurile maleriale pe care le-a dobândii.33 Cautând sa obţină peiiu toate acestea admiraţia şi laudele celorlalţi. le face pe amândouă să sporească. naşte şi sporeşte slava deşartl Aslfel. Avva Doroiei.). 24. 83. D Cf. iar cei ce s-au îmbogâţit doresc s5 fie slăviţi". Cf. III. 55. la rându-i.17 Aceustă patimă îl impinge să doreascS puterea sub toate formele sale.Desnixreit. IV. Oxptfy despre dmgoste. Sftuitul Maxim Mârturisitorul scrie: „Slava de-ştliffi şi iubirea de arginţi se nasc una pe alta. mcmoria etc. loon Hrisosiom. Este limpede că eel care deţine puterea. cu înalta învaţfuunV cu o bună stapânire a lim-bilor. ca şi în eel politic sau financiar' sunt eel mai adesea produse de această patimă. Adesea chenodoxia îl lace pe om sfi riivneascâ la situaţii şi ranguri sociale înalte.*2 La monahul in care mai staruie încă patimile. Grigorie de Nyssa. Cflci cei ce iubesc slava deşarta sc silesc să se îmbogăţească. Ditdogdrsprem/lei şipatitrâlt ottwuqti. deşi e lot atât de răspândita ca cea dintâi. B 1 1% . imaginaţia.ed Huusheii. 11. este chenodoxia care constâ în îngârnfarea cu calitîlţile iiUelcctuale (cu inteligenţa. 7. (Vine Staghirie Ascend. IwoiâSuri de fmflel fohsitmiic. loan ilin Singurătatc. ea poate fi un puiernic imbold pentru palima arghirofiliei. dar şi cunoştinţele dobândite. 5. Maxim Mărliirisitorul. XXI. II. Capet* despnt dragosfe. aşa cum o aflftm descrisă la Sfântul loan Casian. 3. --' Convi/rbiii duhovnicesti. p. este cea în care omul se mândreşte „pentru cele spirituule şi ascunse. Sf. Ambiţiile în domeniul inteleciual şi cultural. din dorinţa de laudă deşurtă".1^ Vedem că gustul pentru lux şi fast este legal de ambele patimi. loan Scflrurul. slava deşarta constă in faptul cu se Capttedespre dmgoste. Ih loan ilin Singuritlate. va căuta lauda şi admiraţia oamenilor şj se va şi strădui întotdeauna să placfi aceslora. Muxini Mfuturisitorul. pentru a întreţine şi a le spori admiraţia şi pentru a păstra puterea şi foloasele care-i vin de laea. ea st£i alături de primul fel de slavă deşarta. I T. 84. 84. pe care Sfinţii Paring le numesc „iubirea de stăpânire" (GiXapxla)1'1 şi „duhul iubirii de stâpa-nii*e". <ii ■' Cf. Sf. odata" satisfăcui. Din această pricinii. iar dacji s-a lepitdat cu lotul de cele lumeşii. V. '■' Sf. Scare.

5.spune Sfâniul loiin Casiun . 4. ': Sf. Sf. loan Casiun.il'. iarăşi mâ ' Cf. XXI. Scrismi.w. 30.'*1 ca şi Sfăntul loan Casian'* şi SfânCul loan Scărarul. * Capgţe desprv dntgoste. ofi 31.. „gândul acesla (al slavei de$ar-ic) ilfac să crească loţi dracii. Evagrie. XI. 51. '' ('apefe desprv deosebirea patimifor jti a gândurifor.• d&prtdeostbireapatlrtdtoryiagtindurilor. . „Frumos înulţişeazâ bătrânii natura acestei boli . I. loan Casian. . 13.2* Evagrie eon-Statâ şi e] c-3 „dupa ce a biruil omul loate gândurile. Tratatuipractic. De aceea Sfântul loan Scârurui arala ca „duhul slavei deşarte (se bucură) vâzand îjimulţindu-se virtutea"'4 şi sptme că.3" capaoilatea de a imbrăca nenumărate forme. 13. I. III. XI. este i jîzboif de acesr $o\ de slavS deşarta. 5..ln toate striUuceşte soarele cu imbelşugare. XXI.'"' inlr-adcvâr. aştepuînd pcniru aceasta adiiiiraţia ŞÎ laudele celorlalţi.Vmuttul jmirfu: 13. ' sv„. oricăte foi îi scoţi. De pild. Ev»grk\ Tratatui Bmctic. loan Casian. dupa cum „fumica asteaptă să sc ispriWeasca slrânsul grâuJui. lot iitâlea îi descoperi dedesiibf "' lar Slauiul loan Scflrarul scrie astfel:. dnpâ ce au fosl biruiţi" ~T Tot aşa şi SFântul Maxim Mămirisilorul scrie: „Când birui vreuna dintre paiimile mai necinsti-te. I. 4. Şi de toate străduinţcle se bucurâ slava desartâ. SI'. Aşeztmiintele nuliuhlireşli. ]a fel. 59. Aşezdmiiitete mâru$Sftreţtit XI. loan Scdranil. dezlegându-1. Sf. şi lot aşa. ' ibidem Aşrz/itwii/r/r' nuhitistirt'fti. XI. Ev'iigrie. îndată se repede asupra ta gandul slavei deşarte". înJănirândii-i-se un înveliş. V. ''' Cf. se ive. Cnfwti. 84. ca sfl nu fiu cunoscur (ca posiiror). '"Cf. pe care. Evagrie. * *tbtd«in. Mnxiiii Muitncisitoiiil.^ Aşa se face câ cheiiodoxia poate lua locul (uturor celorlalte palimi în sufleiul omiilui.sc acestea douâ: cel Bl l.î: sunt stăpânil de slava dcşaitfi când postesc. Aceastâ patima arc o putefO neobişnuita". AşfZ/iinintele ittâtuisiireşii.'" de a se sirecura preiiitindeni şi de a alaca omul (-1 in mate pârţilo o fac greu de sesizat şi de recunoscui" şi fbarte grcu de combniut." Mai ales atunci când omul se luptil împoiriva patunilor şi când puiie în lucrare virluţile contrarc lor. Nil Sorskr. 3.'' dând şi exemple lipice. 11 197 . '* Ibidem. si Slavfl deşarta aşteaptă sa se adune bog&ţia (duhovnîcească)". Evagrie se aratâ iiimit de dibâcia diavolilor de a profita de această stare de fapl..desprt dragpste. lie pildâ' lăcomia pântecului sau curvia sau mânia sau lăcomia. Caiactenil ei subtil. orice lucru poate lî pentru om prilej de slavâ deşartâ. III. *'h>. 4.OwnodoxUt mânilreşte în sineu lui sau inaintea oamenilor cu virtuţîle sale şi cu asceza sa. îl ar'li acoperic de allul.Sf.CAJKI o deBtriu in felul unui bulb de ceapâ. Rftguia -Sf. Scant. * (T (>(//. IJ..ivci dcşart* şi cel al niândriei"-'' şr.

Sf. 11). paradoxal. Scum... U. 2. XIV. |0.'" la fel si virtuţile... I 2. 7 ParaftazA in 150dc capete. XXI. Sf. Sf. II. paradoxal.greu se scapâ" de gandul slavei deşarte.7). Desprefeciorie.^ să practice virtuţile-. XXI. vorbind. iarăşi sunt biniit de ea. ". 48 A se vcdeii. Căci ceea ce faci ca să te curăţi dc el devine pricin. 29." Şiretenia che-nodoxici il impinge pe om ca. loan Scararul.. 29. de asemenea. Marcu Ascetul. dar care „după ce se retrag dintre oameni in viaţa călugarească. 13. 25. 27. 35.41 să dobân-deascfi unele hurisme. îndata se usucif. II. 10. ..*0 Din pricina acestei puternice placeri care-i susţinc iubirea de sine51. Sf. V " Cf. omul se lasfi cu tolul înrobit de slava deşartă.\4'J Mai mult. îmbrăcându-mă 'in haine luxoase. ''' Ibidem. Muxim Mârturisiiorul. conchidc Evagrie. totdeauna until stă drept şi el e eel din centra". Sf. cum aratfi Sfantul Macarie Egipteanul. nedreptatea şi celelalte man pacate". 7. II. ■ Cf. Apofiegme. Sf. "a. loan Scăranil.Descrierea. Avva Dorotet. Scttra. Scam. loan Scârurul. *9 Cf.*4 iar harisme-le sunt înşelătoare 4> Astfel se pot vedea oameni care ajung la stralucile lucrări diihovniceşti mânaţi de slava deşană. vn. dacâ sunt „adăpate de umezeala noroioasă a slavei deşarte şi prăsite de dorinţa aratarii şi gunoite de lauda*. 52. V. Omilii ththovniceşti (Col. IV. LIV. iarăşi sum stăpaiiil do ea.?ttrtti. Avva Amtnona. a Tratatul practic. Sf. Sf. Sf. 9. 5. schimbându-le în haine nearătoase. II). *' Cf. 5. XXVII. Epistole.. Oricum voi amnca acest glob cu trei coarne. căci n-au puiiii rodi plantele umede în locurile nevoinţei aspre şi lipsite de apa slavei deşarte. N 550. loan Scararul. s?i doved&iscă zel în ncvoinţete asceti-ce?9 să lupte cu râvnă împotriva altor patimi. II. 10.17 De Defies. 25.yifehtl in care se produc Iwlite xpirituale sliipâneşte slava deşartă. dar sunt „socotite de El la fel ca furtul. II. 10. 45. Cf.. sfi sufere orice. 10. loan Gură dc Aur. Omilii diifuntiiceţli (Col. VII. Episto/ii cărre Nicolae Monahtd. Macarie Egipteanul.ibidem. I9H .. pentm modestia mea. (VineSiaghirie Ascetul.1 pentm aliă slavă deşartă". sunt biniit de ea. Scam. XXI.SÎ * Scam. tiuinifeslâtilc . bunurile duhovniceşti astfel dobândite nu numai că sum lipsite de orice preţ înainlea lui Dumne/eu. sum biniit de ea. loan Gurade Aur. ' Avva Doroiei. Kaxpimsnri cot re Ttdmie."'7 cure aminteşte spusa Psalmistului: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps.. fiivăfăiurt de KUJU'I fohsitvare.42 Trebuie spus limpede că orice forma de asceză impul-sionată de mândrie se dovedeşte într-un sfârşii cu tolul deşartă şi lîpsiul de orice rod. Despw slava <lc."* Ca şi in cazul uiluror celorlalte patimi. 41 Cf. ibidem. hivâfături de uijlet folwiutare. 3. Prolog. nu se mai mdeletnicesc cu nevoinţa lor mincinoasă şi prefacută de mai înainte. tăcând. III. " Sf.. omul primeşte din slava deşartă o plăcere4'' care-l ţine legal dc ea şi pentru care este gata să facS si. V.. *' Cf. 30. XI. Cf. "'Cf. 7. 10. Grigorie de Kyssa.

lâlaihe la Psatrmd 130. ca şt în cazul celorlalte patimi. „Nu slava (e rea). 6. în afara textelor citale mai sus. 4. îi vqi Cf Sf loan Casim Ayezâminlele niaiuhti resit. Aceastâ deosebire între cele doua" feluri de slavă. t'alehece. 19. I4. Oniitii la Mates.L 12. 10.Omdii In Evrei. XII. XI. Huiisherr. loan Gum de Am. 3. Sf Simeon Noul Teofoj:. 21. Avva Ammona. 11) şi mai spune că duhul slavei deşarte îl scoate pe om din fire.este o slavă care vine de la Dumnezeu: «Pe cei ce Mă slăvesc. I. Sf loan din SinguruWte. cd. v r apeie despre dragoste. p. ajungând să se manifeste înlr-un mod cotitrar iiaturii. De spre feciorie. Disctirsuri 0MW. se face in majoritatea textelor care se rele-rfi la chenodoxie/'1 O aflăm limpede exprimară in Evanghelia diipă loan (In 12. iar nu cea de la oameni. Sfântiil loan Scararul arată şi el ca . 2 Cor. Sfantul Apostol Pavel se referă la ea in mod implicit atunci când spune că „întni Hristos lisus" se lauda şi ca a te lăud a în afara Lui este primejdios lucm (Filip. 4. spune limpede: „Slava dcşană esie un soi de nebunie {jictyici TÎC feaiu» tiKei>ooof. dar a celei de BUS.. amime că iese din „reaua întrebuinţare. 2. spunflnd ca „prin fire se află în suflet poftirea slavei. 56. 10. IV.*"' Sfântul loan Sciirarul învaţii la lel. Sf Gligorie de Nyssa. 2 Cor. Sf. II. 199 . 52. XIX.. Capete despre dragoste.icO''.. IV. Hernia. Sf. Eplstote.M Sfântul loan Gură de Aur. de pilda. " Ibidem. XXI. scoliu 8. 5. XXV. SI. Pastoral. Maxim MărturisiLorul. Gligorie eel Mare." Caracterul pato logic al siavei deşarfe. (alre Staghirie Ascetltl. 16. Scam. Despre slava desart/i. 12. Cuvtmtâri. II. dar omului unil cu Dumnezeu îi era menilă slava dumnezeiască. I I I . prin îndepărtarea de la exerciiarea ei „potrivit naturii". Sf. 18). 51 Cf. line în mod esenţial dc faptul că ea constă" în pervertirea unei atitudini fireşti si normale. II. ci slava deşarta". 59. deci menirii ei lireşti.. a se vedea Sf. I. Despre slava deşartă. 8. 5. III. 43. Ce/e 200 de Capete despre vanoşimţa de Ditnmeieu \i mmoiiuu iiitivpiirii. X "Scam.l cste o nebunie să se laucle omul pe sine însuşi (cf. 51. Comentaiiu la low VIII. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti'V* după ce mai înainte arătase că „păcatele ne vin prin reaua înirebuinţare a puterilor sufletului".Chenadoxia Chenodoxia este privila de Sfinţii Părinţi ca o boalâ" şi o formă de nebu-nie. Despre suflet si patimiie ometiesri. Sf Gligorie de Nazianz. -Sf Maxim Martin isitorul. afîrmând acelaşi lucru pe care l-a spus despre toale eelelalte palimi. 3. 43). zice. 14). Sf loan Guru dc Aur. scrie Sfântul Maxim Mărtu-risitorul. Simeon Noul Teolog. Ciivâni despre mgârsiine. Gal. XXVI. 4. Origen. 41. RăsputlSUfi către Ta/asie. loim Scararul. Căci Dumne-zcu a sădil in firea omului să tindă sprc slavâ. 2. V. II. 85. H Despre tlava deşartă. Pilda VII. 194-195. XVII. Oniitii la Atatei. iar dupiî ce a pus stăpânire cu lotul pe suflelul lui „îi lulbută minlea şi-l face s«l aiureze".** El arauV' că însuşi Apostolul Pavel învaţă c. pe care o caută omul înrobit de patimâ şi pe care Părinţii o numesc „laudă după irup" (cf. cea care vine de la Duinne-zeu şi cea care vine de la oameni. 27.

strangându-ţâ din altă parte o slavă plină de batjocunT'. unindu-se cu Dumnezeu. 30). învaţă în două rândiiri Apostolul Piivel (1 Cor. 32. loan ScSrunil. 31. Sf. adauSrtim.' . II. Şi accaSta slavă a lumii. pc de alia parte. 10. spune Sfântul loan Gură de Aur. tnanifestările . sau chiar de bunurile materiale pe care le posed. adevarata slavă. adică devierea patologjcă a înclî-nării fireşti a omului spre slavă. I. ('iivttiil ttetptt rugticiune.65 „Cei ce se laudă. singura care tine de menirea firească a naturii omeneşti şi singura pe masura măreţiei pe care Dumnezeu a voit s-o dea omului. „falsified firea şi însăşi virtutea". sâ ravneascfi slava. M Otnilii laMatei. chenodoxia apare ca pervertirea. omul a încetat totodata sa mai lindă spre această SÎavB. se poale face partaş al slave] dum-nezeieşti. '"'' tmăţâturi eh. Aşa şi cel gol de viiHiţi caută slava oamenîlor". 19. " Răspunsuri dire Talasie. scrie Grigcft. care subliniuză că întotdeauna căutarea slavei de la Dumnezeu şi a celei deşarte se împatrivesc una alteia şi c. cuvânlul fire desemnând aici toale bunurile pe care omul le-a primit de la Dumnezeu.. 35. reiese din afirmaţiile SfmţiJor Părinli. spune Sfânlul loan Gura de Aur. iar nu de dou3 lendinţe esenţial deosebilc. care ar putea sta împreună în sufletul omului.\i fflul in cctfV St produc botiU' Spiritual* sliivi» (I Regi 2.i una o sooale afara pe cca-I.s Câutarea slavei lumeşti se vădeşte a fi o încerca-re deşartă de suplinire a slavei celei cereşti pierduie prin păcat şi a virtuţilor. prin care omul. la care era menii prin firea lui. eterna. şi-a căutat în Ivinic. Cuprinsul pe scurt ill luluror eclor mai îniiinic spase. sau despre virtuţi. fie că esie vorba despre însuşirile sale naiurale sau de calitâţi (Jobândîte.suflrt folmitvare. Awa Dorotei scrie aslfel cfl „cei ce poftesc slava sunt asemenea iinui om gol. spune Sfântul Maxim Marturisitorul. 10. a puso în locul slavei cercşti şi duhovniceşii. conlimiând însâ. in loc de a se sluji de ele spre slava lui Dumnezeu.» niateriala impli-nirea acestei dorinţe care stăruin in el. „Au uilat cS sun( oameni şi de aceea merg de colo-colo. 200 . 2 Cor. în Domnul să se luude". „lauda dupâ imp". rezultat al unei fruslrfiri ontologice.besctierea.ui în unire cu Hrisios este . pe care mi mai este în siare s-o vadă şi s-o dorească. 28.63 Este singura reală. veritabilă. şi ca un comportnment palologic de substi-tuire. iar sporirea uneia înseamnă slăbirea celeilalte.! Folosindu-se de loate aceslea peniru propria lauda. Şi este o slavă ce urmează din răutatea diavolcască". care voieşte punirea să afle un pelic mic sau orice allceva ca să-şi acopere uraţenia lui.singura mă-rire adevârală". Faptul că este vorba aici de o ace-eaşi tendinţă îndreptata în sensuri diferite. XXI. prin însăşi aceastfl fire. fn general. tf IhUu-m. Slava pe care omul o primeşte de la Dumnezeu prin participare la slava I. care i se cuvine pen-tru ca este om şi are suflet viu l îndepurtându-se dc Dumnezeu prin păcat. PG 90. 17). Ea este. omul. IV. absolută. Scam. Este. "7 Qf.illâ.6" Si.67 Chenodoxia consrituie şi înir-un all sens o pervert ire a firii. 7I6B. 64.

2. fa limp ce ele sunl cu tolul stricacioase şi trecătoare.it loan Scărarul il mi me sic pe iubitorul dc slava deşartâ „inchinâtor la idoli". pecareSfinţii Părinţi. spune SITintuI loan din Singurătate. prin care omul „de la fire se înstrăinează. înrradevar.il. 14. pieritoare şi de nimic. p. cu umbra "' Ibidem. cu visurile. 111).ara.. p. care de îndatiî ce a inflorit se ofileste şi piere Inainte de a prinde putere. I. '* Dialog dfAjii-e sitjtet fî patimUe omeneşit. La ce bun şi cât preţuieşte măndria care mă înrobeşte şi pentru care mă bucur mai mull de vederea oamenilor decât de a lui Dumnezeu. şi pentru ca nu cugeta la toate acestea. vine de la ele şi peniru ca nu văd mareţia lucrurilor lui Dumnezeu.74 care naşCe amăgirea în sufletul celui iubitor de slava deşartă. admiraţie şi laude. 6. amestecând mândria cu slava deşartă.. XXI. loan Scăraful. Celt 300decapete. poftesc laiide unii de la alţii si n . ' Cf. stă „neşliinţa yicţii acesleia". ed. acordându-le o importanţă pe care ele nu o au in realitate. folosind toate ale firii împotriva firii şi stricând frumuseţea si bunu tntocmire a firii prin reaua lor întrebuinţare". nici micimea firii omeneşlj. de la care asteaptă slimă. ?l Un: clt. Cf. 44) .'1 La originea chenodoxiei.. XXI. Aşa găsim scris la Sfâmul loan din Singurătate: „Deoarece oamenii nu înţeleg câl dc stricăcioase sunl bunurilc acestei vieţi şi slava can. ca şi lumea. De aceea Sffuici.. 31) si din care se hrăneşte. Sr.™ El se poarlii ca şi cum aceslea ar avea o valoans absolută şi etcniâ. 26. spun Sfinţii Părinţi.'''' Chenodoxia îl aninc-a pe om în amăgire şi delir. si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cău-taţi ?" (In 5. acestea fiind efecte palologice liindumerUale care-i îndreptfiţesc pe Sfinţii Părinţi s-o numească „nebunie". Haushenr. 7. urmând Prooroctilui Isaia. '* OiHitii duhovnlct&l (Col. şi pentru ce lepăd mărirea ingcreasc^ pentru onorurile omeneşti ?". şi mai inainte de a se înnlţa se smereşte. Sf. şi toate cele pe care le lace se deslramfl şi stnaniiesc. nici înţelepciunea Proniei Sale. 54. 3.şi că s-a alipit cu totul de lume:71 eel înrobil de ea începe sii se încreadă în oameni.7' fnsuşi numele acestei patimi arată că este dcşartă. stricacioasă. al căreichiptrece(l Cor.Chetiinhxia gă el. care este supusft schimbării. mai presus decai slava de la Stăpânul tuluror. 14. şi în lot ceea ce ar putea să trezească în semenii sâi astfel de atitudini în ceea ce-1 pnveşte. se ujunge la îngâmfare. 52. liu arată..in atftui înţelepciune cât să-si spiinu. acesta nu cunoaste nimicnicia acestei slave şi a lucmrilor cu care sc mândreşte. ' Ibidem. o aseamănă cu floarea ierbii (ls 40. câ omul a încetat să mai creada in Dumnezeu'" după cum învaţa Insuşi Domnul: „Cum puleţi voi sfi credeţi când pri-niili slavâ unii de la alţii. Cete 300decapettt. w Cf Sf. I. 201 . iar laudele de la ei îmi siint mai pe plac decât cele ale lui Dumnezeu. Nichita Scithtittil. *01 Sf. Nichitii Siitliiit. El nu şlie că singură slava dumnezciascâ* este dcsăvârşită şi veşnică şi ca numai temeiurile duhovniceşti de lauda în Domnul sunl singiirelc cu adevarut teale.. iar slava de la ei.7-' ca şi Stantul Macarie Egipreanul. 6-7).

mai ales în ceea ce-l priveşte.. " (Ps. I.™ Nu ne rămâne decât să subliniem caracterul patologic al alipirii de toate aceste deşarte şi amagitoare realitâţi pământeşti.. şi dupăcum iin om. chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs. Căci. şi iarba. socotind astfel cele care sunt cu totul Hpsite de orice valoare.. 111. şî chiar mai putin decât toate acestea". l-ar întrcba de ce face o asemenea nebunie. şi umbra.77 „Lucrurile omeneşti. dar nu-şi vede 77 Omitir la cuvintele: „Sti nu le temi.112 Prin ea omul îşi atribuie calirăţi şi virtu(i pe care nu le are. sub tbrmele celc mai grosolane. ca frunza căzută. " Omitie la Psahtuil 4. ca visul. min-rea se înşală în aprecierile pe care le face cu privire la lucruri în asemenea măsunl încât pare cuprinsft de nebunie. 5. care pe toate le schirnbă şi le strîimbă. 202 . A se vedeu. dc asemenea. viziunea sa asupra lumii este rulburată şi vede lucmrile de-a-ndoaselea. ca floarea. ca umbra şi ca fumul.) De aceea. mai spune el. 48. ca şi Omilii la Malei. tot aşa şi Psalmistul întreabă pe cei rătâciţi: Penl. Cum poare fi atunci omul atât de nebun încăt să alcrge după vorbe goale şi să iubeascfl fantasme de care ar trebui mai curând sâ" fugfi? (.79 Chenodoxia oferâ* o viziune deliranta" asupra realităţii. 58.. 'V«m. 6. toatfi aceasfă omilie. cele mai întelepte dintre toate".. aşa cum spune Sfântul loan Scă-ranil. şi copiii lor. LXV. 6. Ii se vor părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi din-ire toţi. 17). sub stiipânirea eî. tie pildă. la fel minţii nebune îi vor părea gândurile ei.XXI. în loc sa te ţii de adevăr ? De ce cauţi cele stricăcioase. 5.ru ce iubiţi minciuna şi căutaţi deşărtăciunea T'. sunt ca praful şi pulberea. omul nu mai priveşte ca adevărate.\>rei.*1 lar aceasta nu este adevarat numai când e vorba de primul fel de slavă de-şartă.. m Caltheze btiptisnwle* V. şi nu celc care rămăn în vcci ? (. „Peniru ce oare. ca apa care curge. Căci şi sub stăpânirea celei dc-a doua omul ajunge la o cunoaştere deliranta. s Ciiftetf t/expre tlmsoste."" Perceperea deliranta a realităţii ca efecf al chenodo-xiei apare adeseori în viaţa de toate zilele.Oescriereo. ea este o patima amăgitoare. I. pe care orice adiere o misca din loc in loc.2.. Î11treabă Slîintul loan Gum de Aur. de preţ şi importante cele care cu ade-varat sunt asa.. şi pânza de păianjen şi loale cele care nici nu pot să-ţi spun în cuvin-te cat sum de trecătoare si de nimic !". ca o boare irecatoare. IX. itiaiiijrstarilr jtt fi'lul in mre St prvihu bolile spiritual» şi cu toate celelalte lucruri repede trecăloare şi nestatomice. Sfantul Maxim. Sfiintnl loan Gurii de Aur spune lim-pede că eel atins de această patimă îşi pierde luciditatea şi nu se deosebeşte cu nimic de un nebun. ca pana care zboară prin aer. chiar dacă vor fi cele mai prosteşti. arata că „precum parinţii trupeşti sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei nflscuţi din ei. dacS-1 vede pe un aliul lepădănd liimina şi dorind înlunericul. căci.) Lasa fumul. fugi dupa umbre. pe care le spulberă vannil. " OtnitU h F.„). „Toate onomrile şi măririle din lume nu sunr altceva decâl vorbe şi numai vorbe (.. văzand de câta nebunie este plină viaţa noastra\ plânge şi suspina* Proorocul.

El îi deplângc pe aceştia. după cum arată Sfântul loan Scărarul. in ceea ce-1 privesle. 6. 2.. „Că Dumnezeu a risipit Oasele celor ce plac oameni lor**. spunând: „Vai vouii.Y ': D'-s/nr tegea duhovnicecucâ. II. dar ajunge la un rezultat cu tolul contrar: „Slava deşartă.*4 iar pe de aha pane. Cftnd toţi oamenii vă vor vorbi de bine" (Lc. el se priveşte pe sine ca izvorul şi deţinătonil acestor virtuţi. arată Psalmistul (Ps.4 n < "uvâni ascetic tn too d? capete. seceră acum cu scâr- '" Acesl punct dc vedere va fi dezvollat in capiloliil consucrai mandrici. în vreme ce ele sum darul lui Dumnezeu şi numai Lui îi aparţin cu adevărat. învaţa lisus (Mt 6. " OmtlU In Matei. 2. Dacfi nu le dobiln-deşte. atunci neliniştea lui sporeşte şi mai mult. Vin.68 Sfântul Diadoh al Foticeei.w Această patimă nimiceşte pacea launtrică. vorbind despre câutarca locurilor de frunte sprc dobândirea slavei deşarte. ' Citxiiiie iti-. 2)."3 Tot aşa se amăgeşte omul şi atunci când lie mundreşte cu vîituţile pe care într-adevâr le-a dobândtl. 90. Aşa se face că sufletul lui e plin de nelinisie şi neconlenitS grijă. "ui loc sâ fie pricinâ de cinste. 7). " ('apete despre dragoste. Adeseori eel iubitor de slavă deşaită nu numai că nu primeşre atenţia şi admiraţia astcptate. scrie Sfantul loan Scărarul. 96.*3 de îndata ce omul se laudS cu vinutile sale. XXI.. de multe ori e pricina" de necinste . Sfantul Isaac Sirul arată că ea e pricină de „Uilburare neîncetatS si de amestecare a gflndurilor". „ca printr-o oarecare portiţâ intunecoasă. după ce s-a umplut de gânduri de-ale slavei deşarte. 8. 19. cunoaşte CS. pe de o pane.6. LX1I.'" lar Sfantul Marcu Ascctul spune: „Când vezi vreun gam! cft-ţi fagăduieşte Slflva omeneascâ. fie m eel viitor". scrie Sfantul Maxim. * Apofle&iw. 65. Sam». Cei care lucreaza binefe aşteptand să fie slăviţi de oameni cu adevărat şi-au luat plata lor. fie in timpul de fata. iar el se agită peste măsură penlru ele. „întristările şi durerile urmează slavei deşarte.90 tulburând sufletul în felurite chipuri. 203 .sjirt' iit'vohilii. arată că duliurile rele folosesc iubi-rea de slavfi ca prilej penini răulatea lor şi prin ea. w/Mfem. 26). 52. Chenodoxia ÎI impinge pe eel înrobit de ea în tot felul de rele. spune că „aceaslă patima* e tiranică".iXV. ei izbutesc să răpească sufletele". lar Sfantul Mar-cu Ascetul spune: „Când vezi pe cineva îndurerat de multe oca>i. el încetează de a mai fi virtues." Mai înlâi de toate iubirea de slava ÎI face pe om sii caute cu orice prcţ admiraţia şi laudele semenilor.Clumodmia pScatcle şi palimile ce-i zac în suflet.1"' lar Sfantul loan Gurfi de Aur aratâ ca* „alergaiea după ono-ruri pricinuieşte inari rele'"17 şi. XXI. Căci. ajungând să se mân-dreasc8 cu un luciii pe care 1-a pierdut. Scam. să şâi sigur că-ţi pregăieste tulburare".

u 204 . căci voind sâ plac oamenilor.'w !n locul admiraţie'i. ca şi de părerea oamenilor. se vede pe sine in siluaţiile şi locurile cele mai înalte. Dumnezeu m-a facul liber. lremind agresivitatea celorlalţi. LXV.5. ajunge pradă unei astfel de vanităţi. n Omiiii taMalet. (şi iubirea de plâcere) işi închipuiesc şi nalucesc feţele şi stârnesc la poflă şî dorinţă". scrie Sfantul Isaac Si-rul..il tuturor celor de care are nevoie ca să-şi astâmpere patima.4. ademenitde dulceata unor asemenea gAnduri şi umplul de aceste năhjciri. dar mai rSu. strigâ Sfantul loan din Singirrătate. 5. numifestâriltf şifchit hi rare se pnXfac holt/* spirilitn/f bă spicele scminţelor din inima". fiind nevoit sa cauie noi mijloace de a se. 0mi/atoAftwW. mai ales atunci când vanitatea sa Iranspare in cuvinic sau purtâri. şi rob al celor carora caută să le placă şi de la care aşteaptă laude. iar en BID mulţi stăpăni. încât adesea. 5. I. IV.) îşi pierd puterea de judecată'V" Sub inspiraţia ej nefaslfi omul îşi imaginează că are lot felul de calităţi. Aceasta alrage şi ura oamenilor. I'n all efect periculos al chenodoxiei esle faptul cn-I aruncă pe om într-o lume fantasmagoricS. Omilii l« MaMu.. „Vai. ea îl face pe om dependent de dorinţele şi plăcerile legate de împlinirea ei. nefericitul de mine !."" Ca orice siltâ patimă. omul îşi pierde stripânireade sine şi ajuiige rob al ei şi . 1 ' ('iivmle âtspm nevvhiţâ. Aceste trăsături patologice sunt descrise de Sfântul loan Casian asifel: „Bietul suOel. ii încetineşte aclivjtatea în lucrurite cele mai importante pe care le are Uc făcui şi-i paralizează dinamismul vital. el întâlneşte. LXV. 8. mulţime de bunuri. 52.| IbUJem. '"' IMC. nu mai este in * ttesprr ii'i <<• rtvtt ra w huirepieauxil'm f'tiptr.DeiCtitna. 5. pe care el o socoteşte „robin oea mai înjositoare şi mai de plâos"»91 m care ajung să cadă chiar sufletele cele mai mari. Isaac Sirul. 9'" Hwlfin. şi dispreţul lui Dunmezeu". fraţilor. M\\ ajuns robul tuturor". Sf. invidie şi gelozie. Cf.101 Una dint re urmările patologice ale unei asemenea situaţii este câ-l înstrâinează pe om de realitatea în care trăieşte. cit. virtuţi şi merite. sa" vorbirn despre noi inşine.m. stârneşte critic! şi batjocurfl. e ca ajunge chiar să irezeascâ în seme-nii săi ură. inditerenţii.. p. care-i aduc ad-miraţia şi laudele celorlalţi oameni. îî distrage atenţia de la cele din jur. Sfantul Isaac Sirul spune că cei care „sunt mânaţi de slava deşartă (. Cnviute desjm' jievoinţii. pentru că nu dobfmdcşte nici placerea pe care o cautâ" şi. 127. : ' Cf. dcvenit parcă jucăria unei somno-lenţe profunde.M O asemenea situaţie nu poale decât sa nască în suflelul omului iristeţe* şi nelinişte. „S3 no fcrim deci. Sf. aducandu-i suflctul într-o stare de lotalâ amorţire. pune în valoare. Sfântul loan Gurî» de Aur subliniază caracierul deosebil de ttranic al acestei patimi. „lubirea de slavă. loiin Gura cle Aur. Biruit de ehenodoxie.. . nu "re nici relaţii armonioase cu cci din jur. în locul celor care nu i-au reuşit. în eel mai bun caz.

Cuvinie despre m-voinţâ. Evagrie constatâ" că „începutul ratâcirii mînţii esle slava deşartă'\l. Omliii duhovnîvt'sti (Col. Seam. "" ibidem.104 Aceasla patimâ. Sf. III. 57.3. Sf. Prin chenodoxic'. hivtifături. dă un exemplu de monah ajuns nebun din această prictnă: . Ea duce la moartea sufleiului. llli. . penlru a le pane în slujba propriei sale slave. Paladie.10 iar diavolii se folosesc de ea ca să-1 amăgcască şi să-l facâ sii rătăcească pe nefericitul care a lăsa(-o sfi sporească în el. care este o «idevilrata catastrota pe plan duhovnicesc. aşleptând laude de la oameni. 6. iar nu de la Diimnezeu.1" Ncvoinţa ascetică şi virtuţile pe care ea cautâ sîl lc sporeascii au drept scop unirea onuilui cu DumneZeu şi îinpărtăşirea de slava dumnezeiasca. 116. 15. Ea nimiceşte toale viituţile pe care le-a dobândil oitiul1" şi lipseşte de rod osienelilt' sale duhovniceşti. loan Scararul.xitt stare să vadă nici cele ce se petrcc în juru-i.2. Scimi.Cugetarea îi era atinsă de neînfrânarea slavei deşarte". căci stă în obiceiul dernonului slavei deşarte să alace cu putere mai ales la vremea rugăciunii: „Când în sfârşit minlea se roagă cu curăţie şi fărit patimă. 5. 3. " CuYiint despre nigăciurte. "' Cf. 15. Omilii la Malei. ('tivânt detrpre in-rvif şi virtutc.102 Acesl proces de fantazarc poate sta la originea unor accese de delir acute sail a halucinaţiilor. 121.B Acest efect estc periculos mai ales pen-tru rnonahul cuprins de această paiimă. Apofiegtne. CSP 4. nu mai vi n asupraci dracii din par-tea stăngâ.Sf. 1 Cf. spune Sfântiil Maxim. Sf. 9. Eth. Âwa Animomi. ca de nişte lucruri aievea". DttSpfB hgm duhoviiicvasvd. Mucarie Egipteannl.' " niicşorându-i putereadecunoaştere. XI. are urmarea de neînlălurat că naşte în :\\. 30. loan Scăiarul. 15. în Istoria iausiacă. spunc Evagrie in altă parte. !■ Ibidem.i!? Din pricina ei. 205 . " htoria biMiavii. Kthfnmsuri cătto Ttdmie. n.1"7 la orbirea mintii10" şi la lulburarea ei. ci din cea drcaptă. LVHI. Pierderea roadelor ascezei şi a vitiiiţilor. cfettele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de nocive.580B. 5. 8. Căci îi vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi îi aduc înainte vreo formă dintre cele plăcute simţirti. " Capttfi (J>'S[»e dr<t}>ost<: II.XXI. cât timp. Isaac Sirul.('heiwdo. face ca minlea sâ încerce „sâ mfirgineascâ dumnezeirea în ehi-puri şi infaţişâri". 1117 Cf.':'imiinli'/f nulnnstireşti. se pieixl mulie Iwcruri bune în sine. XXI. A se vedeu. lar aceasla a spus-o un bărbat cunoscStor câ* se mlapiuieşte prin patima slavei deşarte".103. Apejiegme. încâi să-i parit că a ajuns desfivârşit la scopul nigăciunii. simte plăcere şi se lasă prins de cele cc a visat cu ochii deschişi. Avva Ammona. 2. Isihic Sjnaitul. J Cf. 116. 58. N 592. Epislole. 1. dc ascinenea. 7. PG90. IV.Sf. spune eL1M Pe plan dnhovnicesc. * Cf. Isihic Sinuihil. Cuvâftl âespre irt-zvie şi vtttuto. în culreienil gândului. 13.. XXI. 1 Cf. 56. Bu 1. 19. Sf. 5. asa cum se cuvine. Mtiicu Ascetul. nici fraţii. omul le abate de la menirea lor firească. loan Guril clc Aur.7.

'T Sf. '^ Ibidem. 43 1 " Cf. Sf. 131 Cf. . este parţialâ. Cotivoiinri duhovnicesti. '['Ibidem. 117 Despre U'gea duliovmeească* 95. trecatoare şi irealâ. Grigoric eel Mare. 23. Isaac Sirul. hivăfântri. Maxim Mărturisiiorul. Evagrie.1 sufletul în amăruciune şi deznădejde. lar dacă plăcerea legată de slava dc^artă umple. plin de tulburarc şi nelinişte. 15.?. Convorbiri duhovnicesti. îl mângâie cu desfătare. loan Scăranil. * Sf. 2. cit„ 59. 5. loan Casian. 6. Sf. ea nu poate l'i însă păslrată multă vreme. he. 2) (3). 16. Capete despre dragosle.. Despre cei Ce cred rrfse hidreplea/ddin fapte. XXII.1" maicaV'14 şi toate patimile care sunt legate de mândrie: hula1l2. Capeie despre deosebtrea inidnulor. 52.t neascultarea. 206 .12" înainte de orice ea aduce în suflet mândria. Sf. Isihie Sinaitul. judecarea116 şi defăimarea aproapelui.13' iubirea de slăpânire.lî9 Ea zămixleşie de asemenea mania"0 şi loate cele care graviteaza" in jurul ei: ura. Eviigiic. 111. Cvmemariit la low VIII. '■" Ibidem. scrie Stântul loan Casian. Sf. IV. lipsit de rost. Scara.Ja slujirea păcatului". lipsit de aceste bunâlăţi de mare preţ şi de bucuria duhovniceascâ pe care o dobândise prin ele. V. " Cf. şi. Isaac Sirul. Dialog despre stijlef si /xitimile omeriefli.1 M Nimicind virtuţile. 156. după chipul lucrurilor pământeşti cu care se hrăneşte. Sf. Tratalul pravtic. 2. '■' Cf. '-'4 Ibidem. Cuvdnt despre Irezvie si virtuie. Marcu Ascctul. căci.Dexcrierea. XXI. Sî'ânlul Marcu Ascetul o numeşte „rădăcina poftei ruşinoa-sc""7 şi „pricinâ a tot păcatur.. aşa cum am văzut. V. II). sufleiul se simtc gol.îft Cf. 19.. III.171 căci ea îi cste înaintemergătoare. Cuvinte despre nevoinţtt.. care sunt izvorul tuturorcelorlalte. Cnvhite desprr nevvinţă. 87. IW Sf. 105. " Sf. VIII. pentru moment. 59. Sf. îtivâţâlaii. „Chenodoxia. esle o hranâ a sufletului. sufletul. împietrirea inimii. 61. făcându-l stcrp şi lipsit de toate roa-dele duhului. Sf. 99. dur apoi îl goleşte şi îl despoaie de orice virtute. 15. 2S. 1 -'' Despre eel . 13. Capete despre dm^oste. Scam. Sf. loan din Singun'itatc. V. Avva Ammona. 13. în final. chenodoxia mai întâi de toate face să apara" sau să re-aparâ în sufletul care le-a pierdut patimile pe care ele le izgonisera. Isihie Sinaitul. loc. dar chiar să îndure chinuri mai mari"."t şi „maică a relelor".f eredcâse mdrepteazâdinfapte. mamfesuhile si felul în care se pradac bottle spiritual* sufleiul omului o stare de mare suferinţâ. p. Miucu Ascetul. Avva Ammonu. Macatie Egiptcanul. 1. Sf. Muxini Mămirisitorul. pe care.Xpofie&tw. V. loan Casian. |0.1"' Sfinţii Paring. IU Cf. sortit unei continue nemultumiri. Sf. aşa cum am văzut. Despre iegett duhavnUeased. Sf.1" înccput. 104.7. Astfel îl face nu mimai să piaidă meritele unor nemăsurate stră-danii. Sf. cit. loan Scărarul. arunc. Despre legeti didiovnieeasca. [ * . o pun în rândul celor trei pntimi aşa-numite generice. «i Huusherr. loan din Singurfitatc.11'1 ajătând că ea ducc . Marcu Ascetul. XXI.1" ţinerea de minte a 114 Il Asezdminiele mâriâstireşti." iar apoi deschide poarta luturor celorlalle patimi. pentm un rimp. IV. Omila duhovnicepl (Col. Sf. 122.

14* Dacă nu o iscă ei în-şişî. <'minwd&sprenevofnjâ. 1 Apofiegtne.1" Din ea mai ies încă: min-ciuna.'*3 certurile. punând stăpânire peel". Sf. XV. în orice caz se folosesc de ivirea şi stămirea ei în suflel pentru a-şi îin-plini prin ea lucrarea lor nimicitoare. Sf. XXXI. I. ?.) se predă vrăjmaşilor. Sf.144 lar Sfântul Varsanufie arată că diavolii înles-nesc această patimă pentru a duce sufletul la pierzare. Grigorie eel Mare. 2.. Scant. III. 39. ca printr-o oarecare portiţâ întunecoasă."1 invidia. Cele 300 de capete. I. spune Avva Isaia. p.14' Tot cc se face din slavă dcşarta e de la diavol. m Cf. he.l. II Scmori lUihovnut-fli. Convorhhi duhwnici-rilL V. Ibidem. Maxim Mfiriurisitorul. Conwntariiî Ui tav. B Apttfiegme. HI. ('onvothin dufurVnteestt. Sf. 16. XXXI.. 20-22. 16. Nl Sf. \. 19.spre dragostf.ru). ('opeie despre dragoste. 19. Evagrie. 9. Talasie Sinailul. Sf. 96. MCel care iubeşte slava de la oameni (. 6. ** Apoflegm*. Sf. Sf. loan din Singuraialc. 52. 13. " ('want ascetic t" 100 de capvtr. loan Scfirarul. Tmtatulpractlc. * Sf.n'' desfrânarea.14" iubirea de bani şi de avutie141 şi. aşa cum am arătat deja.1"' făţărnicia. Scara. 207 In . Conwnlariu h lov. l! 'Cf Evagrie.l4tt ajungând in cele din urmfl robul şi marioneta acestuia.ÎB frica. '■" Scmori duhoimiceşti. 477. Evagrie. 21. Capete despre dnigostr. iar aceştia aruncă sărmaaul suflel in multe rele. spune Sfantul loan de Gaza. I. 45. ' Cf. XI. XX. Isaac Sirul. Tratafulpraetic. Sf. Scam. cil. 28. să arătăm ca diavolii au un rol deosebit de activ în zămislirea şi sporirea acestei palimi.149 Sf loan Scăraiu). 13. 1 w Sf. ei izbutesc să răpească sufletele". Scam. 23-1" Sf. i 729. loan Casian.141 Cel care se lasft biruit de aceaslă patimă împlineşte astfel voia Celui Rău. Cttvânt despre mgâriime. Capete de.< 'henodaxia ifiuluî. Talasie Sinailul. V.143 în incheiere. loun Scîîranil. lonn Casian. XXI. scrie Sfântul Diadoh al Foticeei. 23. Dlsputa cu tin scohistic. 16. 259. I Cf.14* „Luând mai ales iubirea de slava ca prilej pentru răutatea lor si sărind prin ea înlăuntm. Nichila Srilhainl. Isaac Sirul. 72. Sf.. întrebare. 2. Cuvmie despre ncvoinţâ.137 vorbele deşarte. Vffl. 83. (ristcţea. Sf. Cf. loan Scara. Grigorie eel Mare. lW Sf.'14 neînţelegerile. 45.'.BQ. 27. XXI. Marcu Ascetul.

ci ca de una singunl. J ('orivorbiri (liihoviiiceşli. de capetenie. vedem cum patimi le merg de la cele mai grosolane la cele mai „subţiri".11 Mândria Mândria (\mtp\ybavla) este atât de înrudită cu slava deşartă. 1 Cf. <'apţt* ilespre <lraRosH>.1 existe o legături* slrSnsa şi cu lotul specîală. Grigoiic cel Mare (u se vedeu. arată câ.im. 460. Cu toate 1 Dnpu cum arsita Sf. dc pildă. care sunt şi cel mai greu de învins. iar nu opt. în învăţăturu PArinţllor cu privire la patimi. XXI. ceea ce face ca între ele s. iar al doilea (al mândriei) sfârşitul". se ajunge la mândrie"/ Sfântul loan Sc5rnrul. Maxim Mărturisitonil. prisosul de glorie deşartă da naştere truftei". I). subliniază Sfântul loan Casian/1 Sfântul loan din Gaza spune.1 de aceea. ' Este niiii ulcs punclul de veclere al Sf. ('amentariu In lov.1 slava deşartă. lunecând una într-alta. care-l dâ dc exemplu pc Sf. cheno-doxia duce în chip necesar la mândrie. pe de altă pane. într-o asemenea ordine. 2. La iin anumit nivel. ". care arata* cu care patimă (rebuie să ne luptâm mai întâi şi la ce spor du-hovnicesc sc ajunge prin biruirea lor pe rând. 36. din alt punct de vedere . Astfel privită. 111. De aceea Sfantul loan Scărarul scrie că „au numai atâta deosebire între ele câtă are pnincul prin fire faţâ de bărbal şi grâul faţa de pâtne. ea apare ca o culme a chenodoxiei. aceşti Părinţi spun en exists doar şapte patimi „generice". 56. „creşterea uneia aduce apariţia celeî-lalte. ca\ „crescând slava deşartă. 20X . I.Scăninil (Scara. pornind dc la cele originare şi fundamental şi continuând cu cele care deeurg din acestea. 10. 45).SV. Cf.mai puţin precizai de practica ascetică -.2 Ajunsă la un anumit gracl. care rănduieşte patimile dupa gravitatea lor. Grigoiic eel Mure.7 lîiândria apare ca cea dintfii patimâ.'' Totuşi. Sf. Ddată biruitfl slava deşartă. mândria urmează îndală dup. XXI. la fol. XXXI. : Ibidem. limita dintre acestc două patimi nu se mai vede lim-pede. penim câele ajung sa* se întrepătrundă. al slavci deşartej e înce-putul. Căci primul (gând. încât mulţi St'inţi Părinţi cred cfl nu esie cazul sa* se vorbeascâ despre cle ca despre douâ patimi. ibiiteriu XXII. 27. iese şi mândria din suflet. al cărei prim născut esle slava deşartă.V. ' Sciisoii duhovnicitflt. loan .

IV. Maxim Mfirturisiiorul. Cel* . Arhetipul acestei atitudini îl aflăm în Evanghelie. 11. IIH\ CU."1 „socotindu-l ca fund nimic'V" atitudini care constituie o altă trăsătura fundamentals a acestei prime forme de mândric.1(H) de capete. 11). 1. 7. Seria alfubetică. III.' Oricum. Sf. m Evagrie. 23 " Sf. dc asemenea. mândria constă in a se înălţa1* omul pe sine. XII. 2.1 Warn.voinUi de a-i întrece pe ceilalO" (Despre feriorie. socotjndu-se cu totul deosebit. Sf. Scam. Maxim M:Vturisitorul. II. Sf. Nichilu Stiihatul.. înâlţându-se pe sine. 83. rang social. fie făra nicî un motiv anume. să se admire1' şi să se laude în sinea sa. Grigorie de Nyssa defmeşte mfindria ca . Sf. Hie Eciliciil. I. fie . Omilii la 2 Tesahmiceni. implicit trufasul îl coboară pe aproapele său. Omilii la 2 Tesaloniceni.* Una se manifesiă în raportu-rile omului cu semenii săi. " Cf. 2). III.dîn aceleaşi prîcini care-i pot sluji ca prilcj pentru slava de&artă şi despre care am vorbit deja (calităţi fizice. III. Apoflegma.. 38. omul simte nevoia să se masonic cu ceilalţi.) sau ca acest vameş" (he 18. Sf. *Cf. 35. Sf. în timp ce aici şi le acordă el însuşi. dar acolo omul aşteaptă mai curând de la alţii laude şi onoruri. Capete. 3. Sf. Avva Dorotei.. 6. XII. Asezâmintele mânâstinrşti. 38. Pafnutie. Manat de mundrie. Re. loan Gur'i dc Aur. 1 Sf. Avva Dorotei. Capete despre dragosle. h Sf. 14.10 1) Cca dintâi formă a mândriei constă în convingerea omului că este superior faţft de ceiialţi oamcni suu cel puţin faţă dc uniî dinlre ei.). Tratatulpractie. '*Cf. când U auzim pe fariseu Spunând: „nu sunt ca ceilalţi oameni (. clt. I. Cviworhiri duhovniceyti. IV. loan Cnsian. Grigorie eel Mare. Culegere din sentinfele înfelepţihr. 5. ' Avva Dorotei. 1. Vasile eel Mare. Vtipete despre dmgoste. 84. 29. Canmtariu la low XXXIV. fundamental diferit de acela. Awn Dorotei. învâftUuri de sujletjalositoare. inlelectuale. Sf. 6. 12. în continuare vom arăta care ■■Mm aceslea in ceea ce priveşte mândria. 87. Sf.16 G5sim aceste atitudini şi în cazul chenodoxiei. Sf. 1 Cf.. LXV.71 sâ stabilească ierarhii. *Cf.cum se întâmplă eel mai adesea . ('apete despre dmgoste. ''• Avva Dorotei. V..guHle mici.Mandrill aceslea. htviifmuri de sujlet falositoare. ' Sf. Sf. Mflndria il impinge pe om să se compare cu aproapele20 şi sîl-şi afirme superioritatea. II. bogâţie etc.. mândria are două forme. Aşeiămi'itele mâiuhtiresti.1T îl dispreţuicşte. Talasie.14 Această înăllare îl face pe om să se preţuiască. loan Gura dc Aur. Sf. Maxim Marturisitorul. tec. spirituale. Omilii la Matei. Maxim M&lurUitoruj.' dar şi în in-cerearea de a dobândi această superioritate.. loan Casiiin. dacă cumva nu erode că deja o arc. Ca şi chenodoxia. Sf. 2. Vasile eel Mare. I -2. ele îşi păstrează trăsăturile specifice. după cum am procedat şi cănd a lost vorba despre slava deşartă. loan ScHrarul. 84. fnvdftUuti de sujlet folositoare. *" Cf. II: 6. îl pri-vcşte de sus. loan Gura de Aur. III. II. A se vedea. 84. 209 . 6. 56. II. Capefe despre dmgoste. XXII. Grigorie eel Mare. fnvâţâturi de sujlet falositoare. Muxini Maiturisitorul. be fit. Sf.. 2. toe. I.'J cealaltă priveşte legătura omului cu Dumnczeu.

loiin Scfu'arul. Pâstomf. 28 Cf. " Cf. Scam. să urască miistrtrile şi orice dojanâ. XXII. ** Sf. I Cf. 29.. XXXIV. XXII. Avva Dorotei. toe cit. 29. 11.. 29. loan Scărarul. Ceie 225 de capita. 28.40 dorinţa de a-l jigni pe celă-lall. I. 23. loan Sctirarui. 7. Sf. 23. I. Sf. Scam.14 Man-dria îl face pe om orb la propriile sale greşeli" şi să refuze a priori orice cri-tică şi orice sfat.19 o ostilitate generală. 28. XXXIV. 2. loc. Henna. scrie Sfântul Vasile eel Mare. Sf. Sf. 210 .. Sf. I. " Cf. Sf. să-1 dispretaiască pe aproapele său22 şi să-i critice aproape sistematic felul de a gândi şî a traV' Această formă de mândrie se traduce prîntr-o suită de atiludini c. "' Cf. uneori. 14 Sf.24 El se aratâ ingâmfat. 73(7).. 38. 87. loan Scftranil. ': Sf. 17 ibidem. Sf. I. Comentariu ta lov.. XII. ituinifestărHe şifehil in care se prmluc bo file spiritu/de trSgând întotdcauna concluzia că este cu total superior. Scam. I. I.42 2) în (imp ce prima formă de mândric îl face pe om sâ* se înalţe faţă de semenii săi. XII. cit. Cel mândru. XXVII. „se laudă şi exagereazfi.2'' sigur pe el. 6. " Hernia. Grigorie eel Mare. în toate privinţele.. Macuric Egiplctimil. Grigorie eel Mare. 8. dar şi asprimen cu care eel mândru răspunde atunci când i se pune vreo întrebare.41 Aceastâ agresivitate se manifests întotdea-una ca raspuns la cele mai mici crilici care i se aduc. " Sf. ibidem..ire ne permit s-o definim mai bine. infrtinare. Afezămintele mantlstirejli. II). lac. Maxim Mârturisitonil. Simeon Noul Teolog. liegulile mild. Hermn. 15 Cf. 10. Cf. exprcsia acestei agresivităţi cste ironia. Sf. < 'npete despre dtttgOSte. . 4. XXII. Comentoriu la lov.27 încrezător in sine. ca să apart mai mult decflt este Tn realitate". *: Cf.2" La aces-tea se adaugă adesea pretenţia că le ştic pe toate2g şi convingerea că are întot-deauna dreptate. împlinită cu multâ uşurin(S. Sf. 56. II Avva Dorotei. Cele 22.10 de untie se iscă îndreptaţirea de sine." Această patimă se manifests şi ca agresivitate. III. * Cf. a doua îl face să se înalţe faţă de însuşi Dumnezeu şi sil se ridice " Cf. M Cf. I'âstoml. XXII. muţenia în anumite împrejurări. loan Scftrarul. Herma. Invâfâluri de sufUtl folositoare.**1 trufaş şi plin de sine. Poslomi. Pilda VIII. Grigorie eel Marc. Sf. Hie Ecdicul. sau macar în parte.' Cf.5 tie capete. Asezwmnleie ntânâstiresli.*' ca si spiritul de conlradicţie (împotrivirea în cuvânt)" (de asemenea caracteristice penlru aceasia" patimă). de aceea. 10 Cf. eft. Ajunge. Vasile eel Ware. IV.. 46. 46. Grigorie eel Mare. loan Casian... Capet e despre dragosle. XXXIV..I)r\crierea. Culegere din se/ilmfele înfelepfilor. Omilii dubovnicrţti (Col. 23. Sf. loan Casinn. Invaftilun i/e suflet foloxitotire. Sf. Sf.'6 el nu poate suferi sa" i se poruncească şi sâ* se supuni* cuiva. he. 10. XXII. 75 (9). cit. Pilda VIII. 8. Scorn. Simeon Noul Teolog. Talasie. dar şi dorinţa de a-i învaţa pe al(ii" şi de a stăpâni. Scam.. Cmwiiariu U< fev. într-un anuniit domeniu.

toţî oamenii de mai târziu. loan Scfirurul. Omilii ta loan.*1 Dar „nădăjduind sfl ajungS Dumnezeu. XV. 2. N 641. 5-6). ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei şi s-6 înla-ril mtru deşertăciunea sa" (Ps. Această singura cugetare a devenit penlru el prima cădere". 5.. III). 4. pretinzând că. 28. păcatul a constat în ascultarea îndemiuilui diavolului.-In rele 50 de Cuvinie ate Sf. XXII. 4. 39. . care au alunecat spre nccredinţă. Avva Dorotei. Sf Ioiin Casian. '&cara. învesmîintat în lumina dumnezeiască şi strălucind prin dărnicia Ziditorului printre celelalte puteri cefeşti. 6. Cf. 12.4 iar apoi a omului insuşi. OmUu In Matei.Scărarul. nu are nevoie de nimenî. IOIUI . 6. 2.Mtltulriti împotriva Lui. de pildâ: Aitoflegm* N 558. 115. 2. „Acesta. UI. 8. 2. " Ibidem. învăţâturi de sufîet fotositoare. Apojttgtne. " Sf. Sf. Scant. I. au ajuns aici datorită mfui-driei.4. II).46 Fundamentul şi esenţa mândriei le aflăm ccrcetand tocmai cauzele căderii originare.XV.2. Macarie EgipteanuK 86. 2. întocmai ca şi Dumnezeu. loan Gură de Aur. XXI. s-a socotit asemenea lui Dumnezeu. loan Qurf de Aur. 11 Cf. 28. LXV.41 Vedem astfel că mândria este o paiimă de o gravitate extre-i nu SI mi n Părinţi nu incelează să spună că estc cea mai rea dintre (oalc pa-timile. IX. Bizuin-du-se desigur pe liberul său urbitru de care dispunea. nu prin binefacerea acelei dărnicii. 51. Sf. Sfântul loan Casian explică astfel păcatul şi câderea lui Satan. XII. splendoarea inţelepciunii şi frumuseţea virtuţilor cu care-l împodobise harul Creatorului. Omilii la Ozia. 36.47 Tot el aminteşte spusa Psalmistului: „lata omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui. spune Sfântul loan Gurn" de Aur. 211 . Scam* XXII. " A/eztlmintete riuitiâvtirt'şti. "nutiitaMa/ei. N 558. Aşeyunintrie mânehtirefli. frtrafrază in 150 <te capete. XXII.în autoîndumnezeire. care in chip mincinos i-a spus. XV. a pierdut şi ce era". 39. 4. loan Casian. 3 Omilii la Mtiifi.4* Şi adaugiî că\ pentru om. XII. I. Am arătal dejacă pacatul strămo-şesc a consfat pentru om . Sf. loan ScurnruJ. loan Casian. XII. 4-5. A^ezilmmiele ntâiuhthvyti."1 ' Cf. Omilii la loan. LXV. 2. 1. Omilii la loan.ca şi pentru diavol . „vcţi fi ca Dumnezeu". IX. XVI. Sf. XXVI. XV. în căutarea unei slave numai pentru sine. 4. XXVII. 1 Omilii la Matei. " Ihidcm. hivafaturi de sttflet folositoare. 3. s-a încrezut cfi deţine prin tăria propriei naturi. 6. în re-vendtcarea pentru sine a unei autonomii absolute şî în voinţa de a se dîspensa de Dumnezeu. Omilii dulumriceşti (Col. (Col. crezu că prin acest fapt are din belşug toate căte îi sunt de trebuinţă pentm desăvârşirea virtuţjlor şi pentru deplina fericire vcşnicS. fâcfuid din eul propriu un centru absolut. Sf. şj in afirmarea propriei superiorirăti. 44 A sc vcdea. în pretenţia de a socoti ca proprii calitâţile sale. XXVI. XII. Cf.50 arfitând că acest păcat s-a perpetual prin lucrarea diavotului în toţi oamenii cuprinşi de mândrie. II. Macarie Egipieanul. pentru că s-au închipuit egalt cu Dumnezeu". Sf. Sf. Scant. IX. Aşeztiminiete numiteiireşti. Awn Dorolei. Semoţindu-se pentru aceasta. loan Scârarul. Sf. 2. 7. 44 oentru că ea a dus la căderca lui Satan şi a îngerilor care au devenit diavoli. ca şi cum nu-i mai era de irebuinţă ajutorul divin pentru păstrarea acestei curăţii. 6.

31.*3 <lar de obicei se manifestă ca . ■'• JVratatul pmctit'.. 4. 25. 25. Altfel spus. Sf. tot aşa. Sf. formă de mândrie „loveşte în mod deosebit pe cei pe care-i descoperă că le-au fost de folos unele virtuţi'""1 şi se manifestă cu mai multă tărie „după cc le-am învins şi am triumfal asupra celorlalte (patimi)".tagăduire a ajutorului lui Dumnezeu şi fălire cu râvna 8a'\ Trufaşul refuză să-L pri-vească pe Dumnezeu ca Ziditor al firii sale. UV. nu ca damri dobândite prin har"" da dovadă de mândrie. 12. 84. Sf. V.00 După acesla din Urmfi." Cel mai adesea aceasiă formă de mândrie pune stăpânire pe monah. "Ibidem. iar nu pe seama lui Dumnezeu". dacîl îşi închipuie că a dobândit biiuinţa asupra patimilor prin propriile puteri. pe care îl loveşte in mod deosebit. 10. Maxim Mărturisitoriil. Rttsptwxitn nitre Tatasie. Antireliml. " Cţ. XXII. 12. 6. Antireticut. manifexlăriif sifetul in carr xe prmiuv bottle spiiiHudc Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu. " Cf. liihpnnsuri câtre Tatasie. * Evagrie. Macarie Egipteanul. 14. PG 90.'. M' Sf. mandril este eel care „se îngamfăcu bimurile primite de la Dumnezeu. ('aptt« de. I. ca izvor al tuturor virtuţilor şi bunătăţilor. I'mtatul pmctic. ia forma revoltei fftţişe. 212 . 38. LIV. II. 38.492A. 61 Răspunsuri cdlre lalasle. V. Antireticttl. loan Casian.61 Tot el spune că tot omul care socoieşte „virtutea şi cunoştinţa ca izbânzi fireşti ale sale. 111.tpre dmgoste." Avva Dorotei spune că eel mândru „punc pe seama sa isprăvile săvărşite. 1 Cf. 52. Maxim Mârtnrisiionil. 493A. izvoriind din paiiiciparea la desâvârşirea dumnezeiască. 52. ''" lnvâfdiuri de sufîet fohxiltxire. II. dar de mândrie ne îm'■' Sf. a ibidem. Corivoririri duhovmrex'i. ca în cazul lui Salan. Cf. să nu mai recunoască ajutorul care îi vine de la Dumnezeu.63 inţelegem asrfel de ce Sfinţii Părinţi arată că această.Descrîerea. iar nu daruri ale Duhului Sfânt.s Stantul loan Gură de Aur spunând chiar câ „toate păcatele vin din lipsa noastră de grijS. Mncarie Egipteanul. 716B.*: care uneori. punându-le pe toate pe seama sa." Aceeasi învăţătură o găsim şi la Evagrie" şi la Sfântul Maxim Mărturisitonil. PG 90. 84. 59. 11.Maxim Mărtiiristiorul. II). Seam. II. 1. Sf. XII. Sf. Omilii duhovnueşii (Col II)." făcandu-1 să se conside» pe sine cauza vir-tuţilor şi faptclor bune şi. 2. Maxim M&rturiritonil. Omilii dtduivmcesti (Col. implicit. loan Scârarul. loan Casîan. Cortvotbiii dubovniceşti'. PG 90. VÎII. Sf.1 Sf. 25. ca început şi ţel al fiin(ei lui. loan Casian. 64. ibidem. VIII. 4. iar nu prin ajutoml lui Dumnezeu. 24. 491A 1 Ihidrm. Capeir despM drQgo&i. ca şi cum ar fi ale sale". '" Captiedexpre dm&aste. Axezdmintrte mândstiresti. III. 14. Sf. XXI1. VIII. omul se mândrcşte dacă vede în virtuţi expresia propriei sale valori şi rezultatul propriilor merite. Evagrie. 493C.

pentru cfl s-a „cronicizal". le-a cuprins iniiraga fiinţfl si. *lbiâm. pâYinte.67 Dar nu numai atunci când omul se luplă cu patimile şi le biruieşte. XII. adică eel care a ajuns la unirea deplbia cu Dumnezeu şi cu totul transparenl harului Său. de fapt. a duce o existent. cu toate că sunt foarte difcrite. Cnjjficdespre dmxoste. ar Fi greşit să credem că ceilalţi oameni sum scuLiU de ea. sc strecoara milndria'V* iar' Sfăntul loan Scărarul. împotriva lui Dumnezeu. '■* Ibidem. afară de una. III. îi menţine într-o stare de separare de Dumnezeu. că-L tagăduieşte şi vrea să se pună în locul Lui. aşa cum ne aruiii Sfăntul loan Scărarul. lar acesta. ci şi atunci când. Ce alta do-vadâ mai vădită* a patimei acesteia ne poţi da.! de El şi a se afirma pe sine ca unicul principiu şi ţel al propriei existence este o manifestare a acestci rnândrii fundamental care perpetueazâ pacatul strămosesc. fiule. nu sunt totuşi separate una de alta ^i independents Ele sunt cele dou. ca una ce e cea dintâi dintre ele".ii in afara lui Dumnezeu.''" Vedem din aceasta ca. " Sf. Sfântul Maxim arată în acest sens că atunci „când patimile îşi încetează lucrarea fie pentni ca se ascund pricinile lor. 59. a scăpat de această* patimfi. se iveşte mfwdria ca să le ia locul. dintr-un motiv sau altul. 213 .1 sau nu ni se fac vfidite. fie-penlru că se depărteazâ dracii in chip viclean. A.! fete ale mândriei şi stau întotdeauna împrcună în sufletul omului L.!. spune că „patimile s-au depărtat uneori nu numai de la unii credincioşi. Daca prima dintre ele îl ridică pe om împotriva semenilor săi. fără ca aceasta sfi însemne că nu le avem deloc sau că s-au împuţinat. '•'Scam. loun Cusinn. singur sfântul. 40. dacâ această forma de măndrie îi ameninţâ in mod special pe cei îmbunâtăţiţi. chiar dacă ignoră acest lucru sau îl ncaga. lar prea înţeleptul bătrân i-a spus. vorbind despre această patimă. lar a lr. fîecare yhni/ii hi Oziu. chiardacă uneori Una capătă mai multă amploare decât cealalt. ele dormilcaz. dând astfel dovadă de mândrie.! cu totul autonomă şi independent.sezâminwli' mâwisfirefti.uîe cunoscă-(or îl sfatuia duhovniceşte pe un tânăr care se trufea.70 Cele două forme de mândrie pe care le-am prezentat. XXVI. 14. I. 2. 39. nu sum mândru. Maxim Mfuiurisitonil. Ele au ISsat-o pe aceea singură sa* umple locul tuturor.XXn. zise: lartă-mă. II. aratâ ca nuL cunoaşte sau câ L-a uitat. Pulem spune că omul arată un oarecare grad de mândrie ori de câte ori stăniie într-o stare de relativa depârtare de Dumnezeu. in su-fletul omului vine măndria.ni. 1 Sf. punându-ne înainie următoarea pilda: „Un biltrân fo. Căci în locul patimilor biruiie. III. iar cea de-a doua.Mandria bolnăvim atimci când facem binele . orb fiind. aşa cum aratd Sfântul loan Casian. ci şi de la tinii lară credinţă. Oricine trâieşte depârtat de Dumnezeu. fte chiar pentru scurtă vreme. toţi ceilalţi oameni raman robi ai ei. Dar adesea ea nu mai este remarciiiă.'' de fapt.i/. decâl cuvânlul ce 1-ai zis: nu sunt mândru ?".

arata. după cuvântul Avvei Dorotei. prin participare. demnilatea şi superioritatea lui Dumnezeu însuşi. "Cf I In 4. El il dispreţuieşte "şi-1 umileşte pe aproapele sâu.1 nici o comparaţie care I-ar punc in inferioritate. Dacă î! înjoseşte pe celălalt.Vşi apere cu orice preţ imaginea avantajoasa pe care 0 are despre sine şi pe care vrea s-o impună tuturor. luând asrfel locul adevăratului Dumnezeu. in loc de a raporta binele la Dumnezeu.74 Crez«îndu-se superior altora. ajunge. că prima formă de mândrie îşi are izvorul şi temeiul în cea de-a doua: omul se trufeşte şi se laudă pentru că nu recunoaşte faptul ciî virtuţile şi calitâţile şi loatc bunurile pe care crede eft le are prin meritele sale îi vin de fapt de la Dumnezeu. nevoind să vadă chiptil lui Dumnezeu din ceilalţi oameni. căutând să-i întreacă. chip csire face din fiecare om un flu al lui Dumnezeu şi care-i conferă. refuzând să vadă în Dumnezeu principiul şi ţelul existenţei . socorindu-se mai pre-sus de loţi si plasându-se în centrul tuturor evenimentelor.şi pentru cS îşi afirmă autono-mia absoluta. Cel care dă sens şi valoare fiecflrui lucru. se înţelege că va dori sa porunceascS altora. el face din sine un mic dumnezeu. se teme de tot ceea ce i-ar putea submina preţuirea de sine. nemaicinstindu-L deci in el pe Dumnezeu. Cel care este cu adevărat absolut. de pildă. 38. îl dispreţuieşte şi-l umileşte. II. Din aceasta pricină şi pentru a-şi afirma faţă de sine şi faţa de ceilalţi superioritatea.: Ibidem. în pane o face din acelaşi motiv. principiu] şi sfârşitul tuturor celor create." Este limpede. 1 Capers dt&pn drogoste. înlocuind voinţa lui Dumnezeu cu voia sa impotriviloare şi facând din ea un principiu absolut. căci adispreţui pe cineva pentru scăderile lui morale. este totuna cu a punc fuptele bune pe seama puterii omeneşii. II. lar faţă de tot ceea ce i-ar putea prcjudicia superioritatea se arata aspru şi agresiv.în loc să-şi pună nădejdea in haml dumnezeiesc. itMmiJ'cstârile şifelni în care se produc bo/i/e x/tiritutife dintre elc îl înalţă pe om în acelaşi timp împolriva lui Dumnezeu si a aproa-pelui. să-l .Tduieşte pe Dumnezeu şi se pune pe sine in locul Lui.nesocotească. Omul se arată mandru şi înfumurat pentru că se increde In propriile sale puteri . nu sufer. Pentru că se absolutizeaza pe sine. şi invers.sale. 214 .Descrierea. . cel mandm ajunge sa se autoîndumnezeiască. recunoscănd câ nu poate face nimic fară ajutorul lui Dumnezeu . culmea si central. trufasul nu adinilc nici un rival.Sfnntul Maxim Mfirturisitorul. el îl judeca f*tr5 mi 13 pe aproapele sau. ca nefiind nimic". nu va asculta şi nu se va supune faţă de nimeni şi de nimic.?? pentru câ atitudinea omului faţă de semenii săi este în fond legatS de atiludinea faţă de Dumnezeu. atribnindu-si toate calitaţilc şi virtuţile sau socotind că măcar în ceea ce priveşte unele dintre ele este cu totul desăvarşit. pe de altă parte. pentru cfi-L tăg. Şi pentru câ nu-l mai cmsteşte pe aproapele său ca faptură creatâ dupa chipul lui Dumnezeu. izvorul şi teineiul tuturor virtuţilor şi a tot binele şi pricinuitoml desăvarşirii. voind s. 15 invaţiituii <l<> suflet foltmtoure.. 20-21.

202) scrie că „SITiniul loan Gurit de Aur in mod obisnuit dă ca sinonim pentru ănbvoxa tcnnenul ii/tepnitavla (. §i. 1 ■ Sf. 10: XII. „vatămă suflelul. M Omilii In loan. Leonţiu de Neapole. 111. Dumnezeu vazând această neruşinare. fiindcă este cu totul goi de Dumnezeu. 215 . XVI. ni jailor.. Maxim Mărturtsitorul. 8. Sf Isaac Sirul. ci se socoleştc pe sine masura tuturor lucrurilor. Pilda VI. lot: ci!. lnvâţăluri de sujlet folasitoare. cue in.) De aceea. Aşezthmntele mânăsiireşti. Omilii la Ozie.scarnniî lipsfi de judecatil. Vai'Bamifie şi loan.7" Mândria.. el lc judecă pe toate şi crede că Je şiie pe toate. SC. Sf.) lar Field pe buna dreptate scrie: „dtrcbvoia. 4. vrea să aibă întotdeauna dreptate şi să-i înveţe pe toţi şi nu suferă să fie cu nimic contrazis. A se vedea. Epistale. Aşezânuntete mănâstiresti. 37. IV. 924)". 4. 62. XXII.-4 Acelaşi Slant Pîirinle mai spune c3 . I. Scam. A. de aceea este plin de sine eel trufaş. Caleheze bapliswtde* V. XII. XVI. Sf. Aceeasi afirmaţie o regasim la Sf. Capete detpre dragoste. III. l'axiowl. Omilii la loan. !? St Maxim Mtirturisitorul. Sfinţii Părinţi socotesc mândria o boală7'' . nr. 64. o boahl cumplită pe care numai nebunia o naşte. I. 23. Scam. 4. V. loan Scărarul. 50 bis. de pildă. Wenger (în Jean Chrysostome. 8.115 * Tcnnenul este folosit. XVII. că „mândria este pentru sufletca febracare aprinde mătltilarele Irupului". spune Sffintul Grigorie cel Mare. 424. 5. Hie Ecdicul. XXVI. loan Gura de Aur. sc crede înţelepl. I. Sf. Ctdegerr din sentinfe/e tnfp/trpfilor. Cuviiiie despre nevainfd. 2. *: In afară de rcferin(ele date infra. p. XI. Rdipumuri către TaUuie. armgantia. 4. Avva Dorolei spune: „De ce am cazul in toata starea aceasta vrednicii de plans? Nu din pricina mândriei noastre ? Nu pentru nebunia (Anbvoia) noastră? (. loan Casian. Sf.. Ill.înfricoşaiă". 87.)". de: Sf. XXXIV. loan Scfirarul. : ' Omilii In I Thiu'iei. Sf. a se vedea: Henna. 3. 65 (5>. apud Chryxoilonuni accuril" <PG 58. " Sf. Viaftt Sfânlnlui loan din Cipru. loan Casian. 3. 29. într-un cuvânt. 34. zice: Accsta este nebun (uoJpoc."0 La fel zice şi Sfânttil loan Gurâ de Aur. Isaac Sirul.. pentru a desemiia inândiia. III. loan Gură de Am. 42. M Sf. 4. Omilia la cuvitiiete din haia. I. Hoi sensu semper.Miindiia Şi lot astfel.8' Vorbind despre păcatul strămoşesc şi despre urmările tui devasta-toare. de pildii: Omilii la niviniele din Isaia. căci nu este om mai lipsil de minte decât eel trufaş". Ihnt eaiecheses baplismales. loan Casian. Ciitefieze bnpiisnude.'" Sfântul loan Gur5 de Aur spune răspicat: „Mândria nu este altceva decăt pierderea minţii. după cum molima care se întinde peste tot vatămii înireg Irupul". 6. pentru că nu recunoaste in Hristos arhctipul firii sale. 4. Omilii la loan.*' De asemenea.cel pe care a pus stăpîinire această palimfi suferS de aceeaşi boala ca si nebunii (paivou-fevoi)". note 3. Sfinţii Parinţi socotesc acoastS palimă drept o forma de nebunie. Scrisort didiovniresli.. Sf.77 „pesCe măsură de mare şi foarte crudă". 3. *' Comeniariu la lev. superlyia. loan Gură de Aur foloseşte adescori termenul dtnovoict." „ucigătoare". 41.. 798C.

lul". un cfecl a] pervertirii unei tendinţe fundamentale a firii omenesti.*1. spune Sfântul loan Gură de Aur."7 Astfel. avea omul să se îmilţe la siava dumnezeiască.DeSCfiena. mdumnezein-du-se pe sine si . 716B N " ibidem. n Cf. înălţarea omului la Dumnezeu urma să se faca prin împlinirea asemănării cu Dumnezeu.1"' Această neştiinţă este. omul ajunge sâ se „foloseasca de bine pentru a face r. (hni/H (a I Timotei. 2. „începutul trufiei omului este a părifsi pe Dumnezeu" (Inţ. 23. 10. desigur. adică prin conlucrarea omului cu Dumnezeu. Cel măndru însă raporteaz«l binele la sine însuşi. legato de cea pe care locmai am arătat-o. Sfâiuul loan Oură de Aur citeaz. aducând in sine la imitate întreg cosinosul. Maxim Mslrrurisiioml. PO 90.Omitii la I. spune Sfântul Maxim Martu-risitorul. Afirmandu-se şi înălţăndu-se pe sine in afara lui Dumnezeu. a se vedeii Sf. PG91. 52. ci neştiinţa". a fost creat penlru a sc înălţa la Dumnezeu şi a ajunge la unirea cu El in plenitudineii iubirii şi a cunoaşrerii. în primul rând necunoaşterea lui Dumnezeu. XVII.493C. PG 90.încrezându-se în euvintele inşejătoare ale saipelui . ca şi în cazul celorlalle patimi. „Nu multa cu-noştinţa" îl duee pe om la nebunia măndriei. 64. I.1"' Caracterul patologic al mandriei este dat şi de alte caracteristici ale ei. Omul. XVI. '" Commtariu ia Im\ XXXIV. trebuia şi pe acesta $d-\ unească cu Dumnezeu in sine. Or. La baza mândriei mai stă şi o altâ pervcrtire.ui.llţare a omului sprc Dumnezeu. Hristos însuşi ne este pildă pentru aceasta.ca Dumnezeu" prin sine însuşi. iithpumuri câtre Talasir. el esle „ca şi orbii şi-şi pierde dreapta judecată". rAspunzând celui care-L numise „învflţătomle bun". 9n Omitii itt 2 Tesatmutxrti.! acest verset în repetate rânduri. tăind astfel firea omenească cea una. cum constată Sfântul Grigorie eel Mare. pe temejul virluţilor care fuseseră sâdite în firea lui şi prin împroprierea tot mai sportta" a harului dăruit de Prea Sfântul Duh. omul a pervertit această tending fireascâ* înălţândii-se mimai pe sine. căci. ti spune: „De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun decflt until Dumnezeu" (Mc 10. fără Dumnezeu. şi prin propriile puteri. Ambigua. Maxim Marturisitorul. numijestări/e şifetul in rare se prfniiic bolile s/Mritueite tn ce conslă caracterul palologic a! mândriei ? fl putem consulera." lar Sfântul loan "* Cu privire In această în.. aşa cum am vflzut. I. Sir. de a-l socoti un dar al Său şi de a-I aduce slavă şi mulmrnire Dătittorului a tot binele. 12). si refuzând comum-unea cu semenii. omul s-a ridicat şi împotriva acestora. începător şi desăvârşitor al tuluror celor bune. La baza tuturor Jormelor sale.Prin sinergia nevoinţei sale şi a harului dumnezeiesc. adică a nuL cunoaşte. Atitudinea fireascS a omului atunci când face sau când descope-fă în sine ceva bun este de a-l atribui lui Dumnezeu.voind să ajungă . lar înălţarea lui se euvenea s-o facă în unire cu semenii săi şi. se ("ace pe sine cauzîl şi scop al binclui şi se slăveşte pe sine însuşi. 106. spun Sfinţii Pitrinţi. 4. fără hunil Lui. a ajuns sa se afirme şi sâ sc înalţe împotriva L. stă neştiinţa. Sf. 216 . 17-18). 1305A-I308B.w Din necunoaşterca lui Dumnezeu eel mândru ajunge la o percepţie delirantă a realităţii.Hm.

412. scrie Sfrintul Varsanufie. " SI loan Scărarul. că „eel înrobil de aceasiă patimă ajunge să nil miii vadâ limpede lucrurile"..'18 Jar Sfânlul loan Scărarul subliniază nebunia unei (itifheze bffptisnKtft. pentni ca. de ce les fâleşti. şi penfru orice virtute..'"' Atunci efind face vreun bine.măndria esre sSracia cea mai de pe urmă a suflefului ce-şi naluceste bogăţia şi-şi socoteste mtunericul. Scftsori ditlwvtuceşti.Mtindria Gură de Aur spune. 4. VarsanuFitf şi loan. omul . EJ se trufeşte.nu esle decât ţârâflă". se întreaba Apostolul Pavel. '•' Omilii la loan. dar se lauda cu desfâtărilc de care. Sirisori duhovnirrfti. lar Sfântul loan Gură de Aur spune.) nu este el. Apoftesme. ci-ţi pricinuieşti osândă. 24) (. pe care să nu-J fi primit ? [ardaca l-ai primil. roate i-au fost daruite de Ziditorul sau şi numai cu harul Lui au putut fi ele împlinite.. el îşi atribuie sieşi.! un dezacord vizibil pentru cei din jur. ca privire In aceasta: Sf loan Guru de Am. se crede a fi cineva. căci..) iar murind va moşteni. Varsamifie şi loan. gă&im scris în Cartea lui Isus Sirah (10. Punăndu-Ie pe seama sa. în acelaşi sens. aşa cum am araiat. într-una dinlrc definitive pe care le dă acestei patimi.. Scam.. XVII. „Cel care se trufcşte pentru cele ce nu sunt decât umbre. 411. Sf. 4. se înalţa. 18. Omilii la I Timoiei. iar „bunurile" sale sum stricacioase şi trecătoarc. in afara lui Dumnezeu. asemenea unui sărac care n-are ■l\ miînânce. vrednic de râs ? Nu este el. omul nu este de fapt deciif un fel de unealtîl şi deci dti are pentni ce sa" se niandrească. 4. s-a bucuraiîn vis?'\M Acest delir este vădit inai ales atunci când omul mândru îşi atribuie cali-tăti pe care nu le are şi când înire ceea ce-şi închipuie despre sine şi ceea ce este cu adevăraC exist.. spune câ" . ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor. când în viaţâ f'iind el le leapada mereu dinăunlrul sau (.'' lar lucrul acesta nu este adevaiat numai Gflnd este vorba de faptele bune pe care le săvârseşle. şi penlru orice pornire bună. eel trufas îşi sporeste delirul. şi a uita de Dumnezeu care a făcut binele> nu numai ca pierzi binele. ireale. ™ Scrifori duhm •nictiftl. „Pentru ce se imfeşte eel ce este pămânl şi cenuşa. luinină". I Sf.. în acelaşi sens. într-o noapte. serin alfubetica. jşi închipuie ca are o calitale sau aJta. de fapt. 7). 1 Pi 1. 217 1 . Sfântul loan Scăranil.. îndrăznind să pui pe seama ta aceea pentru care trebuie să înalţi mai degrabă mulţumită jubitorului de oameni Dumnezeu". m fond.95 Dar chiar şi atunci căncl omul se laud» cu unele oalităţi pe care le are cu adevflrai. ceJ mândru nu se vede pe sine asa cum esle In realitate. XXII. oare.. el ajunge să se socotească dumnezeu. ' Cf. candva. "' A se vcclca. ci şi când gândeşte ce-va bun. XVI. sortite pieirii. 412. Avvn Petru Pioniful. care-şi înalţâ" inima pentru lucruri care se tree ca floarea ierbii (cf. bunuri care-i vin de la Dumnezeu şi pe care nu le are decat prin participarea la bunât^ţile cefe dumnezc-ieşti. „Prin aceasta (a te lăuda pe line. 9). Astfel. in [imp ce. în mod nebunesc. Oare. 6. V. viermii ?". 409. „Ce ai.92 Mai intâi de toate.

XXII. eel trufaş nu-şi cunoaşte semenul. 1 rt ibidem. Fiecare om. ca seaman al sau şi frate.'''1 Adevărata cunoaştere dc sine pcntm om constă în a şti că prin sine însuşi."" chemată să-şi desflvăr-sească propriile daruri duhovniceşli. Neştiind ce este şi avimd o percepţie deliranta asupra propriei reaiităţi. nu sub forma opoziţiei. 21). iar valoarea şi demnitatea lui nu sunt cu nimic mai prejos "Seam. Nici un om nu este vrednic de dispreţ. ca şi mâdularele trupului. în cadrul unor relaţii fireşti şi s&iătoase. necunoscându-i demnitatea de fapturâ a lui Dumnezeu şi nerecunoscându-l ca frale a] său hilru Hristos. are un anumit rol.1 nu e nimic". în loc să-l înalţe pe semenul său întru Dumnezeu. ci a complementaritâţii. omul mândru nu mai poale cunoaşte cu adevSral pe nimeni şi nimic. prin închipuirea de sine. I Cor. Dc aceea Sfântul loan Gură de Aur spune că „acela. iar din acela face un simplu mijloc de laudă de sine. 6. Desigur. 12. mai cu seamă. are utilitalea şi imporfanţa sa.Descriereu. p. 4. Dar toate aceste deosebiri îşi regăsesc în Dumnezeu unitatea lor fundamental* (I Cor. in loc să-i simtă pe ceUUalt ca aproapele lui in Domnul. unicitatea fiecărei persoane se afirmă în relaţie cu a celorlalte. în unitatea comunitiUii umanc al ca>ei arhetip este Biserica. sc cunoaste pe sine. se înşală pe sine însuşi" (Gal. "" ihmlii ht Mniei. 3). trupul lui Hristos. Â Vintage el ă In ressembUmre de Dim. IW Cf. 1967. unii având mai multe calităţi şi daruri decât alţii. 12.'"' Cel trufaş. este o persoana" distinctă de toţi ceilalţi. care soco-teşte c. 7). Am spus deja câ \\ umileşte şi-l dispreţuieşle. "w Cf. sau eel putin cea pe care el însuşi şj-a facut-o despre sine şi pe care aşteaptă ca celălall să i-o redea neşlirbita". îşi vede reflectală propria imagine. 2IX . 11). 12.107 Mai Intfti de toate. doreşte să se arate cu totul deose-bil şi superior fală de ei. o anumita funcţie. cum spune în continuarea textuiui citat Sfântul loan Gură de Aur: „eel mândru nu se cunoaşte deloc pe el însuşi'V"1 Aşa cum scrie Aposlolul Pavel: „De se so-coteşte cineva că este ceva. Pe de altă parte. omul irul'aş caută sâ se separe de ceitalţi oameni. legâtura cu semenii căpătând în acest caz forma unei neincetate împotriviri. 12. 15. dovedeşte o totals necunoaştere de sine. " Ibidem. nu esie decât praf şi pulbere. un soi de oglinda in care. XXV. Lossky. fiecare om esle cu totul unic. dar c nebunia cea mai de pe urmă să se falească. V. Relaţiile cu semennl sunt de aceea perturbalc. moiufesitîrilf ţifetttt in cm? « proditt bolile spirituale asemenea purtări: „E ruşine sS se mfindrească cineva cu podoabă slrăină. şi nimeni nu poate spune că se poate lipsi de ceilalţi (1 Cor. deşi nu este nimic.11" de aceea între oameni sunt deosebiri. fălindu-se pentru (oare aceste motive pe care le-am arătat. in loc s3 vadă chipul lui Dumnezeu. Paris. în afara lui Dumnezeu. 109. dimpotrivă. 4-6. adică având un mod propriu de a realiza natura uma-nă şi de a face vădit chipul lui Dumnezeu din el. spre folosul comun (I Cor. el se înalţS pe sine. cu damrile lui Dumnezeu".

loan Gura de Am. care o abate de la menirea ei fireascii pentru a o tndrepta numai spre eul propriu. intrand astfel înlr-o legătură de unire prin contemplarilatea lor trâită îa Dumnezeu. Hernia. iar mândria se vădeşfe a fi factor de dezbinare şi separare.ţ ^pevdjy). aşa cum am spus. în loc să-şi folosească darurile proprii penlru a-i ajula pe ceilalţi. 47. din care am extras citatul de mai sus. el scrie: „îndata (după demonul slavei deşarte) vine demonul mândriei.IDf' Iar în altă pane. omul le stabileşte atât cu Dumnezeu. Astfel patima mândriei ajunge să se identifice cu patima iubirii de sine.IOft Evagrie spune ca mândria duce la ieşirea din minţi (tKC~*aoiţ): Tratatut pmciic.. 12. ducându-l la răul eel mai mare. /\ iravcrs fa tradition mami-scrife d'Iîvagre ft' i'ontitju*?.i se deschidă cu adevarat către eel de lânga el. Astfel. 3. Aproapele devine un rival. 111. nebunia (paula) şi vederea unei mulţimi de demoni în aer". ba chiar cei care an mai puţine calitaţi sau daruri sunt cei enrora li se euvine mai multă cinsie (cf.. 1 Cor. 1052. iar loţi ceilalţi sunt puşi pe trcptele cele mai de jos. deosebirile si chiar inegalităţile. care aduce in chilia monahului fulgerări de lumină neîncetate şi balauri înaripaţi. Toţi Sfintfi Părinţi. omul se retrage in sine şi se inchide in lumea mărginila a eului propriu. 219 l#ccfo . Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare. stabilind o ierarhizare proprie. 75. 13-17. ieşirea din minţi (ăK<notcn. in care el es(e situat pe Ireapta cea mai înaltă. " J MuyUlennans. mai puţin hăruiţi. arătând că mândria ajunsă la culine duce la nebunie: „(Demonul trufiei esle însoţit de. Intr-unul dintre capitolele ediţiei neprescurtate a liatatului său. m 1 " Cupeie despre deosebirea gândunfor. p.. prin mândrie sunt tot mai mult accentuate. in loc să fie desfiinţiite în simţirea unitaţii de (nip al lui llristos. să se îndrepte spre Dumnezeu şi s. în smerenie şi frăţietate. pierderea minţii (otiziipiQ ©peucov)". ducând la distrugerea legăturilor armonioase pe care. cu sine însuşi şi cu cei din jur. I. Omul mândru. Omitii la Ojja. sursâ a nenumărate rele. Măndria constituie astfel ne-garea iubirii. de asemenea: Sf. El se iubeşte pe sine si numai pe sine. . 22-25).Demonul trufiei pricinuieşte cea mai grea cădere a sufletului". prin iubi-re. acţionănd întotdeauna sub impe-riul acestui eu egoist pe care-l exaltă la infinit. Nemaifiind m stare. Louvain. prin urmare.) eel mai cumplit dintre rele.Mdndritt decât ale altora. Capacitatea de a iubi pe care Dumnezeu i-a dal-o omului pentru a se uni cu El este pervertită de omul Irufaş. I'mtontt. scrie Evagrie."" Fiind o forma dc nebunie. dimpotrivă. socotesc mândria o patima deosebit de gravu. abate aceste daruri de la ţelul lor fi-resc şi ie foloseşle în chip egoist penlru a-şi afirma unicitatea prin opoziţie faţă de aproapele sau. perturbând profund relaţiile dintre oameni şi devenind. poate duce la stari acute şi tipice de nebunie în înţclcsul curenl aJ termenuluL îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect. A se vedea. în El. Pilda VIII. cât şi. 23. 14. din pricina mândriei.

17-19. descrie o asemenea situaţie: „CAnd dracul se sălaş-luieşte în lucrftorii lui. PG 90. afirmfl SfSntul loan Gură de Aur. „ajungând la multS mândrie". îi împărtăşeşte vreo descoperire de taina. îi indică în mod simbolic pe demoni). 52.6. uită câ este om". Sfântul loan Casian. 25. XV. 1 I'aladie. spune."0 şi tot aici. ' . h'toriu toitsiacâ.1"1 care în altâ pane zice că din cauza acestei patimi a ajuns omul să fie „înconjurat dc scârbe şi dureri". în cuvântul despre mândrie. '* Cf. Varsanufie şi loan. 8. zice-se. amăgindu-se nenorociţii.X m Ibidcm. al unui sffint înger. din pricina mandriei.oc' e! arată cum saYmanul om „cu minţile rătăcite. 39.''''' „Semeţia esle cau-Za şi rădaciua bolilor". Sf. '" AseztimitUele mânâmreşti.17' fl face sit piardă cunoştinţa duhovniceascaV" apoi toate vjrtuţile dobandite. 111 Cf. 115. „întru ieşire din minţi (ătcoaaaic. Se ştie. numifestârilt' ft ffltil în care sr produc ba/itr spiriltmle monahul „vede cum aerul din chilie ia foc şi este strabălut noaplea de fulgere slnllucitoare. HI 3. că patima mândriei oferă un teren prielnic pentru vedeniile înşclătoare prin care diavolii îi amăgesc pe monahi şi care sum.. 1. XII.ui şi de darurile dumnezeieşti. 1. seria alfabeticS.0 1 220 .117 „Potopul de rele care au pangărit lumea a venit din pricina mandriei". 52. Muxim Msirtiirisitorul.. sub efectul acestei patimi şi-au ieşit din minţi."1 Istoria lausiacă ne prezintă şi ea douii cazuri asemănătoare: al riionahului Valens"3 şi al lui Eron. Scrisori <luhovnicf)li... de asemenea. RăspunsuH cfitre TaUtsie.85. 19. sau mucenic.l *Apofiegm«.lXV. Sfântul loan Scârarul. Citim în Pateric cum unii monahi. IV. şi locul tot este plin de etiopieni" (care. în ceea ce-l priveşte.'" „Toate lucrurile rele ni se în-lâmphl din pricina mândriei noastre". in fond. Omitii la loan. C'ap&ie tlexprr ilrago. Muxim Mărturisitorul. învaţă un Bătrân. 2. thnilii la Ova. Opevcou) au venit". aflăm despre un călugar care „umflându-se cu mândria.. . 26. în urmă. in Omiiula Af«/«. ca. PG 90. sau vreun dar (harismă)."* Mândria are numeroase alte efecte palologicc. 493A. Sf. Râspunsttri nitre Tolasie. in limbajul ascetic al vremii. SI Tulasie. să-şi îasă cu totul din minţi". 493A. Sf. XXII. 34.KlOO. Awn Antonie. Sf. în urma unei asceze în-dekmgate. XV..tif. ia chipul. Sfinţii Părinţî spun că ea este pricina tuturor relelor care-i vin omului. 1 ''■' Ihiiiem. Descriind urmarile acestei stări. N 592/60. Apojtegme."9 înstrainându-1 pe om de Dumnezeu. nu '■ llmlem. smintit de teamă. atunci. Sf.. IX. 63. "" Ipoflegme. scrie Sfântul Grigorie eel Mare. „Mandria.Scam. •• Apofuwne.1" care.120 mândria îl lipseşte de ajutoml l. Ceia 30Q tie caprh. |K Cf. arătându-sc în somn sau şi în stare de veghe. adevâralc halucinaţii. a fost luat în stăpânire de un duh pitonicesc".Descrierrti. 492A. loan Gură dc Aur. Nicliila Stithatul.

Sf. ptf 90. cumplită. şi în ordinea lor este aşezată la urma\ totuşi esre prima prin origine şi timp". loan Scărarul. 28. Asezămintele mânastireşti. Avva Ammona. XXXIV. lT Sf. întinzându-se. 493A.11 judecarea aproapelui. ". 28.1 'y La fel spune şi Sfântul loan Casian: „Râul trufici. Sir. Cf.Mthidria se mulţumeşte să piardă o singură virtute. 1. Sf. loan Casian. 52. XV. XXXIV. care nu se împacă să vatăme un singur mă-dular. I: Omitii 1a 2 Tesatoruceni. Comentariu la lev. Rtixpunxuri cdtre Talusie.S'rara. râclacină şi izvor al oricărui păcaf. e întocmai cu o boală generalizată. Cf. Despre fedoria. trufia „surpă şi nimiceşte din temclii întreaga cetate a virtuţi-lor". deşi este ultima in lupia pornita împotriva p. 5. XII.28 1 '*' Sf. dnliov/ticeşti. XXII.XXII. . care atacă numai virtutea care le este contrară.lcatelor. Cf. IV. loan Scflninil. Scam.. Aşezăminteie mânăstiresti. Sf. I.136 lar Sfântul loan Scăraml spune şi el că „pe cât este îjituiiericul strain de lumină. . XXII. XXII. Cf. Capete despre draxoste. 84.24. 1" Omilii la Matei. '•""Inf. IV. 2.. Cf. fnvăţâiuri. ci pravăleşte întregul corp într-o distrugere totală". loan Scăranil. Omitii iff loan. loan Casian. 23. CeU M) de capete.sţeztmriittrL'mânâsiirefU. loan Gură de Aur. '" Cf. Sf. SI loan Gură de Aur. XXII. 45.:w „rădifcina.. tot asa cum o boatâ molipsitoare. XXXI. Seam. Sf. Sf. IV. 29. Talasie. 26. .13' lar Sfâniul Io. XXII.. lM Cf. XXII."4 ura'" şi toate formele de agresivita-te. 2. Sf..1™ clevetiiea şi defaiinarea " Comentarlu fo tov. '-'" Cf. Sf. loan Scăraml. I. loan Scaiurul. Sfantul loan Gură de Aur remarca. scrie Sfântul Grigorie cel Maic. Simeon Noul Teolog. Scare. Miixini MBrtuiisitoruI. Seem. Sf. XVI. I. 1. IX. Sf. Omilii la Ozw.Cementariu la toy. 23. 6. Omilii la Matei. izvor şi maică a tuturor păcatelor". 10. XXIV. Grigorie cel Mare.. 13. 221 \sr. af'irma* Sfflntul loan Gură de Aur. 11 'lbulrm. I.124 şi tot cl arută că.." învârtoşarea inirnii. . Sf. 75. 3. \a fel. Sf. 4.ni „Cele şapte păcate de cflpelenie sum vlăstare răsărire din aceastâ rădăcinS rca". III. ea loveşte tot sutlctul şi-l strică în intregime.Vraw. 13.IMi „Miindria este unul dintre cele mai mari pflcate. Scara. trebu-iesfi arătăm totuşi că ea se înrudeşte mai indeaproape cu unele dintre ele. că* „acest păcal singur risi-peşte tot binele din suflet".1-7 Este limpede c3 în acest fel mândria deschide poarta tuturor patimilor fntreaga tradiţie patristică prezintă cu constanţă tnvăţălura polrivit căreia mândria este „început". loan Scăraml..î7 .uriinlrlc nuinaslireşti. 6. I. XII. XII. 25. ('ete 225 de capete. 2. LXV. nâscAnd în suflel îndeosebi mânia. sau o parte a lui.in Casian notează: „Această boală. XII. spre deosebire de alte patimi. 45.1" Cu toate că intr-adevflr mândria este pricină a tuturor palimilor. 1 "* Sf. I.. 28. pe atât este cel mândni de strain de virrute"... Cf. Nichita Slithatul. 27. răpune trupul în iniregime".. " OmiHi la loan. 5. Grigorie de Nyssa.

.

Slantul Marcu Ascetul scrie: „Murind primul om.!E$' (5 (Rm 5. 12 chez Cyrille d'Alcxandrie et Theodorel". • Trebuie însă să adăugăm că. 789 (citatil rnai sus). Despre prnncii morn' inointf He vrenu: PG 46. Studia Patristicti. de ce-ar mai fi botezaţi pruncii nou-născuţi. în general vor-bind. Paris. " Tâtcuire fa Epistola cat re fiomani. 3. care este legat numai de persoana liii Adam. Sf. iar nu pficatul lui Adam în sine.omul boleşte de striciiciune". Or. 1961. altfel spus. Sfântul Marcu Ascetul. ambele fiind echivnlente. spunc că ea „boleşte de păcat". XL. stricăcioasa' şi muritoare ca urmare a pâlâ) penlru a se jnstifica învS|ătura despre rnoşlenirea piicatului lui Adam. 8. 157-16U Initiation (I la itwologie byzantine. Grigorie de Nvssa. Sf.i ca nou-născuţii sunf lipsîfi dc păcat o găsim. în stare de păcătoşie."' Şi daca ştergerea pacatelor este una dinlre funcţiite botezului adulţilor.MI.. neputincioasa. IV.Oescrierea. Omul se naste cu o fire bolnavă. 19. altfel spus. Cuvântări. IA Atum. originiilul grec fe0' <i) nu poate avea accasta semnifi-ca|ic şi îndreptitţcşte învăţătura Sfinţilor Părinli răsăriteni cu privire lu pScnhil oiigi-nar. citatfi câicva ranchiri mai sus. mai precis. 18. starea de păcat arata înstrăinarea de Dumnezeu sau. loan Gun* de Aur. Despre ttnirea ipostaticii. afirmâ (oluşi că din pricina păcatuluî aceluia „toţi sun! sub păcat" (Rom. De aceea. Meyendorff. de pildă. care reia expresia „firea boleşle dc păcat". ei suni lotuşi moşteniloriî unei stări de păcătoşenie care le vatâmă firea. „dacă unicul scop al botezului ar fi ştergerea pacatelor. carc afec-teaza" firea omenească. Cateheze baptismal*. la: SI Grigorie de Naziunz. aflăin şi expresia: .19 Aşa se înţeleg şi cuvintele Psalmistului: „Ca iată intru fărăde-legi m-am zâmislit şi în păcate m-a născul maica mea" (Ps. 6). PG 83. Sf. 10. pălimitoare şi stricăcioasă. Raspunsul 12. Astfel. 7 tstoria prescurtaui a evreilor. 23. care nu cunosc păcatul T'. păcat cafe s-a infins la loţi unnaşii siîi. p. Chiril al Alexandriei. tâgăduind şi e] că omenirea ar fi partaşă la greşeala lui Adam. A se vedea J. PG 74. ' In Icxlul citat din Sf. 1975. 9). considers că pruncii prirnesc Ca moşlenire urmările pScalului strămoşesc. .*" muritoare după trup şi. Omilii la Matei. urmând învăţătura Sfinţilor Părinţi răsăritem. 194-196. 226 . că e părtaşa la „firea căzuia sub legea pâcalului"."* adi-că. arătând ca oamenii n-au moştenit păcatul lui Adam. în ceea ce-i priveşte pe copii. XXVIII. 177-180. după cum subliniază Fericilul Teodorel al Cirului. 5. 3. chiar dacă la naştere oumenii nu moştenesc pâcatul lui Adam şi chiar dacă sunl lipsiţi dc pacale personate. nu mai puteam vieţui nici noi în Dumnezeu". ' Despre Itotez. beteagă.512. manifest ările sijehit in care se proditc iwtite spitituale Biserica Ortodoxă. 50. 4. Chiril al Alexandriei. Aceasră stare de păcătoşenie aralâ că firea omenească este slabă. p.21 Starea de păcat care afecteazH firea omenească nu este o pricină de învi-nuire a omului atâta vreme cat el nu şi-a asumat-o în chip personal. care este diferită. Sfăntul Chiril al Alexandriei spune ace-laşi lucru atunci când. Cf. 1 Despre paecihiţti. 18. moartă din punct de vedere duhovnicesc. depărtarea de El. adică înslrăinându-se de Dumnezeu. patimitoare. nu este cazul să vorbim clesprc aşa ceva.

înstrăinarea dc Dumnezeu.24 adăugfind ca\ în urma călciirii poruncii de câtre Adam. atunci el ajunge să păcătuiască „dupa usemSnarca greşelii lui Adam" (Rom. dar pe care nu el a ales-o. nemurirea".i m. Teodoret al Cirului. Cel dintâi este al hotărârii libere. .22 Pmncul nou-nâscut nu poate face astfel de păcate cu voia şi deci el nu este vinovat de pacat. 14). Chiril al Alexandriei. in care se află la naştere. A doua. Aşadar. Nu poate fi (agăduit însă faptul că firea pe care omul o moşteneşte are o anumitâ inclinare {ţ>oni\) spre ruu. XIX. Sfân-tul Maxim Mărlurisitorul face această distincţie chiar când este vorba despre Adam: „Corupându-se mai întăi libera alegere a raţiunii naturale a lui Adam. 7. 18. 't'ăhnirr fn lipistoln râlre Romtmi. având drepl cauză pe cel vrednic de osândă. dar chiar la cei micuţi. făcându-se părtaş vinovăţiei aceluia şi devenind astfel împreună-lfepunzâtCtr de urmârile păcatului strâmoşesc. II. Camentarlu lu Evanghetia după loan. Sf. Mnxim MiUnirisîIonil. .! de îndală ce s-a născiit omul cum găsim scris în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleacă la rău din (inereţile lui" <8. Ţâkuire Ui Psttbmtf 50. Omul păcătuieşte din momentul în care dispune în mod liber de constiinţa şi voia sa. Sf. Sfântul loan Casian aratâ căde mici copiii au pop niri pătimaşe: „Oare nu vedem. încâ n-au ajuns să facă deose-bîre miKbine şi rău. care a pierdul ham I nepătimirii. 42. a se vcclca: Sf.ii vrednică de osândă. iar nu al său. J'iind mânaţi de acum numai sprc răutăţi"*'* Această înclinare spre rău se manifests îndeosebi în patimi. şi aşa s-a ivii pâcutul. Sf. 21). :i Mim>lf cuvânt Gatehetic. în care a intral fără voia sa şi care nu are nimic comun cu departarea de Dumnezeu din pro-pria voinţă. VII. * Cu privire la caraclerul eteditar ul patimilor. Oespre închhuirea sv/ slujirea m duh şi itdevăr. din pricina hotărârii libere. Râspumuri retire t'alasie. care a lepădat fărit voie. 111.âirv Talasie. V. mişcările spontane ale cftrnii nu mi-mai la copii. 12. prin călcarea poruncii dumneze-ieşti: unul vrednic de osândă.m este cea dintâî şi ce. a corupt împreuna cu ea şi firea. scrie Sfâniul Grigorie de Nyssa. care. de pildă. este mu-farea fnii de la nestricăciune la stricăciune. Fer. 10. 18. pe care firea omenească le moşteneşteîf şi care se manifest. 32. loan Casian." Ihldvm. al doilea al firii. mutare ce nu poate fi osândilă. care este cu adevărat păcat. 15. Chiril nl Alexanclriei. Sf. 5. 8. V. 21. Grigorie dc Nyssa. Despre viafa hi Mnisv. in sensul propriu al cuvântului. este şi ea o slare de pacat. 19. spre pficat. care a lepă-dat binele cu voia. firea noastră a suferit o schimbare. 16. Tâkuire hi EpistoUt câtr* Uomimi. şi unul care nu poate fi osândii. w Cf. caderea voînţei de la bine la i. Căci două păcate s-au ivit în protopărinte.Tiwisrruterea bolilor sp'triluale in umanilatrti tiecelzuh? catului lui Adam. ('onvoibiri titihovniceşli. întâmplată din pricina celei dintiti. pâna" şi la sugari ? Fără să vă"" ftiispunsuri t. fiind in stare de nevinovăţie.2* „Ceea ce pune stâpiinire pt' voinţa noastră şi o trage de la bine la riUi e într-adevăr o neputinţâ şi o slăbi-ciune a firii noastre".

227 .

'" Cf. mai înainte de a fi ajuns a cunoaşte virtutea răbdării. Sf. Maxim Măiturisitonil. 2. Omilii In Faceir. Tot aşa spune şi Avva Dorotei: „Omul este târat prin sikl şi tira-nie de vrâjmaşul sau. Caiehez. Cimvorluri tlnhovniceşli. Sf. cu adevarat pflcatoasil. IV. III. Omilii la Romani.'* Sta-rea pătimitoare mosiemta" prin fire. devin acum pricina de pacate personate. care duce lu o adcvărată înrobire a omului. I. loan Guril de Aur. XIII. Chiril ill lenisalimuliii.iiasca'. de plăceri. I. fUtSPunsUri căire Talasie. "' Cf. XIX. 21. I. Râspiinsuri câtre Talasie. Aşezatmntele mânaxtirt'şti. PG 24. pe care la început oamenii leau moştenit fără voia lor. dintr-un imbold natural.Qesefierea. PG 87. căci temându-se de boală şi moarte.ir avea-o. sub im-pulsul mâniei. 12. :* Cf Sf. „se lipesc prin dragostea dc viaţa. Omilii la Bunavrslire. numifesumle ftfidul în care w protfttc ho/i/e spiriittafe dească în ei nici eel mai mic semn al plăcerii. în urma păcatului lui Adam. Maxim Marmrisitorul. II. 21. 14 Cf. Sf. sunt sensibili la nedreptăţile pe care le su-feră şi sim! până şi jignirile unor vorbe spuse în glumîi? B:i uneori. 45. Sf.37 Sfinţii Părinţi sublimază adeseori constrângerea bruîală pe care aceastâ tending la rău o exercită asupra firii omeneşti. (| Cf."'' Sfiinnil Maxim Mărturisilorul vorbeşte şi el de puterile răului care-1 asu-presc pe omul c. pânâ şi dorinţa de a se râzbuna . 3. dacă nu le-ar lipsi puterea". "' Cf. sporit încă şi mai mult de lucrarea diavolilor care o susţin. 7. devine.e baplismak. Sf. : Cf. Poeme morale. Sf. loan Gurfi de Aur. Maxim Mamirisitonil. Riisptinsitri către Talasie." iar pe de alta. 18. 4. face ca omul sa se lase cu uşurinţă atras spre păcat şi sa se îndrepte in chip pătimaş spre rău. 14-21). loan Casian. lotuş i. III. Sf. prin păcatul pe care-1 face om cu voia. loan Casian. 21. Sofrctnie <il lerusali-imiliii. dacă voieşte să-l primeascâ. Sf. Omilii la Facere. Tâlcuire la Ephtola cat re Rontani. 18-21. VII. el primeşte ajutorul lui Dumnezeu. Scrisoarea xinotktlâ."* Aşa alunecă sprc rail ecl mai adesea oamenii din pricina firii lor câzute. ajungând sa-l supună aproape cu tbtuL." Şi pentru câ voinţa sa este slabă şi neputincioasă. XIX. fl hnoţoiuri de sujiel fo/imtaare. I. Despre Rugâchmtft aOttmtUUcă.2" este „legea păcatului" despre care vorbeşte Sfântul Aposiol Pavel (cf. omul nu este silit să păcătuiască. Atanasic ecl Mare. " Cf. IV.'2 Dar firea sa pervertită. Cuvânt mipotriva eliiuliir. V. RâsptfftsuH câti* Talasie. Convorhiri dultoniiresli. Sf. Sf. ei arală cfl posedă mişcările proprii cărnii.1'' Tot aşa stri-căciunea şi moartea. Grigorie de Nyssa. Giigoiic de Nazianz. loan Guru" de Aur. Rom 7. Sf. 12. 3I7D. patimile sale sporesc şi-l îinping să păcătu-iască şi mai inult. Chiril ill Alexandria. I. el continua* sa" aibâ libenil său arbitni. pâcatuiau de sila"'. el cade repede în ispitele diavoleşti. Nu vedem chiar la cei foarte mici violeniele înţepături ale mâniei şi nu observăm adesea că. cu atât ele se îiitaresc. adică înstrăinată de Dumnezeu şi întoarsă spre cele sensibile şi stricăcioase. 323B. 228 . şi cu cât păcătuieşte mai mult. 4. şi aproape şi cei ce nu voiau sa pâcăn. Desigur.lzut. caracterul ei tiranic. 21. Sf. Sf. Şi lâsanduse omul târât în păcate. pe de o part©. de la păcatoas5 fîîrfi voie cum era.

ne sfaiuiesle şi Hiatus! pornirile noa pre rail. Proorocii care sirigă să fugim do ploal si si i. au fosl oameni care an dus o viaţi dreapti si plâcula lui Dumnezeu. prut glasul proorocilor. 21 Tiramzai pururc* fir* w Mta de frica n*orbi. ceea ce n-at ft mil nici un sens d ei n-ar ft avui putinţa do . ' I If IOM DsakSSChia. devine impreunl râspunzâlor cu ace I a şi cu toţi oamenii care fapluiesc si ei pacalul Of race in ftrea omeneasci cAzulă. care Ic estr comuna Numai in acesl seas putem spune că oamcnii sunl cu loţii vinov.care ne arali cum sa ne ferim de ele". K i i / . /Vsprr Kugâiunr» demnrmed. II. VJ St M^tim Mirlunsitonil.1 înir.-ndorff.» câlcare. 12) J M . " Cf Sf Gngone de Nyssa. nu era nâdejde de slobozire.ti in Bm oamenilor irăsilura pătimiloare (palimasa) prin nastcre şi iiindci neincetat cu aceasti trăsătură pătimitoare a naşlerii prin pacal se improspata prim. V. se stie ci sub Legea Vecbe. Sfantul Sofrociie spune I impede ci oamenii care au Iran sub Legea Vcche aveau puierea de a se impocrivi paiiniilor şi ci. am subliniat adesea aceasti dialectic*. cu nssr limilcle natuni umane căzule. omul ii urmeazi lui Adam. V. cunoscand lainele noastre si gaadorile din adancul suflclului nostm. " ( 1 si IcxuGurade Am Omtik At/ocarv.ium hinelc.4..la Gphtola utirr Jtomoaf.. ftrea fund incâfutati prm aprobarea voinţei ei inu-o legiluri rea". care no fac decât si adevereasci si si le intăreaaci stncaciunea si con-Jitia de ftinţe supuse morr. iar din pficma puca-111I111 a inn.ua cfl ei se puieau impolnvi acesui inlaniuiri aparent fatale.t owe poruncea 51 dădca pentru ficcare pacal pedeapta cuvcniia. | i cind ele ar ft elcmenrele constitutive ale vieţii".*° De aftfeI. i Legr. din cauza ci-reij lo*i au pitiluit".ui pcnlru pacalul lui Adam.lor %punimiU in umatiilatni d>< a:\ati . (otmil) trinaa at roan pUceni. in descnerea pe care an ficu-o fiecărei patimi in pane. deci. JMBBM falaae. 21.t potrmt cania tnclin-uea spre picat fMf \C*MÂ de faptal ci omul esie nan rnorţn a fosl drz%olui ties «le Sf loan (imi de Aur iOimltt I. vorbind despre fui lui Adam. 12 anfel. nanui >i aaraai prntni a u-ii ' Concepti. crau direct răspunzâlon pentm picatele lor . ne indeamnă. depiaage coodiţia umani ..ti picaful.' Rtmutiu. Dumnezeu. MX. din pncina neasculr." cizâad pradi patmu-lor.Transnniertti l--l. şi robia la care ajungc omul imi tin sfârsH. Dupi caderca in pacal. Mil I) *i Fei Teodocei al Cinilui {/'âl<mr.ini .ir.Sfantul loan Gura de Aur. a continual si le dea oamenilor poninci p invaiălun.1 iwdci asadar. .moariea. OofmUua. 4 ■ Rm/Mimun •âlrr ŢaJaur..i le implini. in capiiolul referilor U pacalul sirarnoteu: din volumul RaMaafa MaaaN 'MI.Dumnezeul untversului | 1 Işi araiâ faţă de noi toata bunâlaiea Sa. spune acelasi lucru: .Cat pmeşte pâcatele < 1 in. >i care . I • 'iniiir lii Hiiiuivisttrr .ii * Prin pacalul pe care-I face cu voia sa. dc/\ jlmno dialectica pâcatului si a pati-muii.41 De altfel."' De aceea Sfânlul Maxim MârluriMtorul. dni in care ne îndeamnâ si pirăsim catea rautitilor ( » invftatoni . merge pan! U a traduce lexlul de la Rom-mi 4.

p. °OndOtlaFacere. ca şi robia stricăciunii şi a morţii. 44 Cf.XK. numai El putea sft-l aducă din nou pe om pe calea îndumnezeirii. chiar cei drepţi. I. Tftâologte mystique de fEglise d'Orient < Paris. numai El îi putea reda nepătimirea. 129. dar lasă ca voinţa noastrâ" sa săvârşească lotul".41 Dar to! atăt de adevărat este că înainte ca Fiul lui Dumnezeu să Se înlru-peze şi să împlinească lucrarea Sa răscumpărătoare. Lossky.44 Doar llristos putea să tămăduiască Firea omenească de boala grea in care zăcea după căderea în păcat a lui Adam. V. nestricăciunea şi nemurirea pe care ea le-a avut în starea cea dintâi. ne da" leacuri potrivile.\e prodtw boiiJe spiriluale nu ne conslrânge. 230 . nu puteau scăpa de condiţia păcătoasă în care-i anincase pacatul slrâmoşesc şi sufereau tirania firii lor pătimitoare şi înclinarea ci spre rău. inanifesiârile sîfetul hi care . oamenii. 1944. Această stare de păcătoşenie era o stavitâ care împie-dica omenirea să ajungă la dobândîrea deplină a harului lui Dumnezeu. care-i fusese pusă înainte la creaţie şi pentru care a şi fost creat.Descrierea.

PARTEA A III-A Condiţiile generale ale tămăduirii .

.

3 Şi. au fost trimişi. 18). XIV.a... Omilii la h/mnla..' dar în faţa unei omeniri atât de grav bolnave şi profund rănite de pftcat.).faifwiM/. 278. neunse cu uutdelemn şi nelegate". 12-13. 14.I Hristos .. Inf. 2 Cf Oiigen. ci cei bolnavi (.■W>w. 19: 38. .2. Stfipflnea peste toate puterile lui. 9. ca si Moise.Câ Hhsios a venii en să-i vindece pc cci bolnavi.. 1-2. 'Ad\.u n singur lot. />r\frr viaţa lui .) a trimis prooroci şi nici aceţtia a-au i/butii. nici untdelemn. 51. proorocii . vinuccă-le pe line iiusuţi' (Lc 4. Toatc erau robitc păcamlui.. aproape cu aceleaşi cuvinte. cum zicc Isaia Nici buba. Lc 7. că „Bunul Dumnezeu (. văisfifld lacrimi pentru el.1 vâd în HI doctoral trimis de Taiâl penlra a-i vindeca pe oamcni.TamâduiCorul . In deplina conformitate cu aceastB invăţiîUirâ it lui Hristos cu privire la Sine.>i peiiiru a-i reda firii omeneşti sâniUatea sa primordial a ('hiar înaintc de înlruparea Cuvăntuliii.. Dumnezeu era privit drcpt „Ccl ce vindecă toată bolile" (Ps. riici rana.) M a trimis sâ vindec pe cci zdrobiţi cu inima" (Lc 4. 3).md. toc trupul ti en plin de răni m-curăţale. Sir 34. o spune El însuşi'*. ei n-au putul face nimic. 6-7.e v«fcd. Căci rfiutatea s-a înturit şi mai mult. spune Sfântul Chiril al lerusalimului. Aşa zic. lisus spune. 6). XII.1 într-adevăr. 23). arată Sfântul Irineu. si încâ: „cu adevarat Fmi vcţj spune: DocJore.au fost trimişi de Duhul Sfânt ca doctori care să în-gnjeascâ pe poporul hu Israel care bolca de pâcal. ' (<urhr:<. 31). 5. pcntra a-1 vindeca pe Israel. 17.261.) n-am venit sa chem pe drepţi. de a&cinenea. Mc 2. toate erau stâpânite de el. potrivit Sfinţilor Părinţi. căci din creştet până în tâlpile picioarelor nu ramăsese nici un loc sănatos.' Avva Dorofci spune şi el. nici i n i r . 233 .Proorocii. . Nu K mai putea pu-ne untdelemn ş. ci în lot trapul. şi ei. C'uprinsese tot sufletul. şi: „Duhul Domnului esie pestc Mine (. nici vânâiaia m\ mai eraii calde şi nu se mai puiea punc nici plasOire. 11.. .baptitmal*. 102. Sf.let 17... Căci zice şi leremia: «Am doftoricit Babilonul şi nu s-a vindecat» <Ier.şi in mod special Moise .imt rflutatea nu era numai intr-o parte. ci pc păcătasi la pocăinţâ"' (Mt. 172. care boleau din pricina urmârilor pă-cjtului strâmoşesc. dar n au putui să stăvileascâ răul care se intinscse (. nici legâturâ pesie ele>» (Isaia I. l-au ingrijit. III. Slmiii Pârinţi şi întreaga Tradiţie bisericeasc. Grigoric ile Nv**a. „Nu cci sân&oşi 8U nevoie dc doctor.

II. apălările rituale. Dar Moise a murit fără să fi izbândit. I. care au zidit şi ei pe aceleaşi (emelii.12 Sfântul Macarie spune. încât nimeni nu putea sa-l vindece (. şi au mărturisit că sun» neputincioşi". ochii lui au privit catre cele rele şi către patimi. diavolul s-a străduit să r&neascft şi să înlunece pe omul eel lăuntric. H). tot asa şi Legea cea veche nu putea să aline durerile şi sâ 5 6 Invâţăutri de suflet foloxiUnire. jertfirile.. şi penlru aceasta. scrie el. care a pus temelie pentru casa Adevărului. 4-6. Omilil duhovmcesH (Col. 2: „Vazfind ranu de ncvindecat şi atât dc rea (a omului). în acelaşi sens: „Tot aşa cum umbra nu aduce nici un folos.) nici until dintre drepţi. spunând: «Au doară nu mai este balsam în Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica popondui Meu ?» (ler 8. 2. damrile. 2. 11 Ihidem. 234 . Lâsaţi-I şi haideţi să mergem ficcare în ţara noastrîi» (ler 51." „Şi toţi cei care primiserâ Duhul au văzut cat de mare şi de ne vindecat este rana şi că nici o făpiură nu puten s-o vindece. căci ea nu era de ajuns pentru lecuirea lor. XX. datittorul de Lege". sărbătorile.Besot* vkiţo in HtUtos. 111. zeciuielile. a voil să vindece rana cea adăncă şi în-tinsă şi să ne aducă la părtfişia cea dintru început (cu Dumnezeu). IV. dar ea n-a putut decât sa-i pregătească pe oameni pentru „ca ei să voiască cu orice preţ sfl-şi refacă sănatatea şi să ceară bucuros şi cât mai grabnic să vină la ei doctorul" şi să „arate mai mult dor după sănătate".."5 „Apoi mulţimea sfinţilor s-a adunat şi a înăl-ţat rugăciune cătrc Ziditorul tuturor. dar nu s-a vindecat. ca şi Sfântul Antonie.* La fel spune şi Sfântul Macarie Egipteanul: „în vremea calcării poruncii de către Adam. 22). mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu. mai întâi 1-a ridicat pe Moise. II. dar nu a putul să aducă o vindecare completă. 9)". in marca Sa milostivire. '. a venil El însuşi la făpturile Sale (ca sS le vindece)". Diininezeu. lunile noi. nici nu vindecă suferinţele. 2. 2. De aiunci. ' Scritori. "} Ibidem. Prin urmare. Sfântul Antonie eel Mare reia această temă şi de fiecare dată foloseşte termeni legaţi de boala şi tămăduire. A venil Moise. dinire profeţi sau patriarhi n-a pului să vindece sufletul care fusese de la început rănit cu o rană nevindecabila. arderile de tot şi toate celclalte mijtoace de îndreptare care existau în vremea Legii. şi toată dreptatea ei n-a putut să-1 vindece"."1 Sfântul Nicolae Cabasila arată şi el.Condifiile genem/e ale tânuidiurii 9)". rămiinând închişi faţă de bunurile ce-reşti. dintre Părinţi. III. dar nici ei n-au putut să vindece ranile cele rele ale neamului omenesc." ca Legea a fost data oamenilor ca mijloc de vindecarc. Cf. cei bolnavi şi rătăciţi. «Am doftoricit Babilonul. 9 Ibidem. „în nesfârşita Sa iubire de oameni. 3. Ziditonil nostru a binevoit să vină la noi. aşa de grav a fost rănit. * Ibidem.7 „Acesta. Au urmat preoţii. După el a venit mulţimea proorocilor.6 în mai toatc scrisorile sale. dar sufletul n-a putul fi vindecat de curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi. I.

liristos Tâiiuuluiumil vindece ramie suîletului, pentru că nu avea puterea să dea viaţă".'3 lar St.tiuul Grigorie de Nazianz arată şi el câ\ „mai întAi mustrat în multe felmi pentru nenumăratele sale plicate, care se înmulţeau ca lăstarelc dintr-o rădăci-nâ rea, apoi sfâtuit sprc îndreptare, pentru mulle pricini şi în toi felul de îm-prejurări, prin cuvânt, prin lege, prin prooroci, prin mulţimea binefacerilor. ori prin groaza ameninţârilor, prin pedepse şi felurite semne (...), s-a făcui vâdit câ omul are nevoie de un leac mai puternic, care să-1 vindece de boala răutăţii care sporea peste măsură".N După Origen, cbiar şi îngerii „veneau în ajutorul oamenilor şi-i faceau săiiătoşi, vindecându'i de boltle lor {...)■ Şi atât cât le sla în putere, îi ajulau pe oameni".15 Dar ca şi proorocii, şi îngerii s-au dovedil neputincioşi, din prici-na relei voinţe a oamenilor care nu voiau să se tămăduiascfi (..chiar dacă ei faceau tot ce le sta în puicre pentru a-i vindeca pe oameni, aceştia nu voiau să se viiKlece"16), dar mai ales pentm că boala era grea şi se întinsese la toată omenirea căzută: „şi au văzut că leacurile lor erau prea slabe pentru boala de care sufereau oamenii".17 Era limpede că omenirii îi trebuia, dupâ cum spune Sfântul loan Scăraml, un doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe masura mririmii bolii şi rani-lorei.'* Singiir lisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a facut om. ramănând în actflaşi timp Dumnezeu, era doctonil potrîvît, şi de aceea, pentru c;l numai El putea să-I vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesiarşita Sa milă şî iubire faţâ" de nearnul omenesc şi ca raspuns la pliinsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de sfînţi, L-a trimis pe pămâm, Sfântul Chiril al Jemsalimulut scric, in continuarea textului citat mai sus: „După care, sfârşîndu-li-se lacri-mile, profeţii au strigat: «Cine va da din Sion mântutre lui Israel ?» (Ps. 13, 6) şi încă: «Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5) (...), căci, iată, rănile oamenilor sunt mai man decât leacurile noastre (...)t şi ticăloşia noiistrâ noi nu putem s-o îndreptăm, numai Tu poţi sa ne îndrepţi şi să ne ri-dici".1" „Şi a ascultat Domnul rugăctunea proorocilor §i nu Şi-a întors Tatăl lii(ii Sa de la nearnul omenesc rănit de moarte. Şi pe însuşi Fiul Său L-a trimis, ca doctor care să-l tămâduiască".3u „Cuiioasteţi că este împâral şi Doctor'*, „căci 11 ii.'.. împăratul nost.ru, punând începul tămâtluirii, s-a îmbrăcal in sârăcîa noaslră şi l-a vindecai pe cel bolnav",!l „RămAnând Dumnezeu şi " Omilii duhffvniceţU (Col. II). XXXII. 5. *Cwântâri. XLV, 9; XXXVIII. 13. '' Omi/ii ta Evanghetui tfapă Lira, XIII. 2. Despre îngerii vindccutori. A se vedea: In 5. 4. SI", loan Scui'aml, Scam, I, 14. " Omilii la EvangHeda dupd Utai. XIII, 3. ,? Ibidem, 2. ^Cf.Scom.l 14, (\iti-hrzr bti/'tisnmle. XII. 7. " ibidem. %. '-' ibidem, I. 235

Condifîîle general*? ale iimuuluîrii păslrându-Şi cu adevărai neschimbată slava de Fiu, S-a facut, ca doctor foar-le priceput, pe potriva slăbiciunii noastre"." La fel spune şi Avva Dororei: „Atunci Bunul şi lubitorul de oameni Dumnezeu trimite pe Unul NAscut Fiul Său. Căci numai Dumnezeu putea tămădui şi birui o aslfel de patimă. Şi pro-orocii au cunoscut aceasta. De aceea spmie şi David in chip lămurit «Cel ce şezi pe heruvimi, arata-Te, înalţa stapânirea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi» (Ps. 39, 23). Şi «Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5). Şi aKele ca aceslea. (...) Deci a venit Domnul noslru, făcandu-Se om pentru noi, ca, precum zice Sfânlul Grigorie," să vindece pe cele asemenea prin ce-le asemenea, sufletul cu suflei, trupul cu (nip".24 Avva Ammona spune lot aşa, că „Tatăl L-a trimis din cer pe Fiul Său, pentni ca sâ vindece toaie nepu-linţele şi toate bolile oamenUor"." lar Sfântul Antonie eel Mare. in mai mul-(e dintre scrisorile sale, reia această temă: - „Rana era de nevindecat şi nici una dinrre fiipniri mi puiea s-o lecuiască, în afară de Fiul cel Unul Nâscut. chip al Tatălui: EI, Mântuitorul noslru, era doctorul cel bun, ştiut şi aşteptat de prooroci; şi de aceea, adunându-se toţi laolaltă, au înalţat rugâciuni la Dumnezeu pentru neamul omenesc (...) lar Dumnezeu, ariitându-Şi marea Sa iubire, a venit la noi, oamenii"."'' - „Rugfiminţile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu. care cereau adâncul bu-nătăţii Sale, să-L trimită adicS pe Fîul Său Cel Unul NSscut. - căci, nefiind nici o iViptură în stare să vindece rana cea adânca a omului, El sîngur putca s-o facă venind la noi -, au ajuns la urechile Lui şi, mişcat de iubire, Acesta a spus: Fiul Omului (...) binevoieşte să iei asupra Ta sarcina aceasta".27 - „Toată adunarea sfinţilor s-a strâns ca să-l ceara bunătâţii Tatălui un Mântuitor care să vină sa* ne mântuiascâ pe noi toţi, spunând că numai El singureste doctond potrivit pentni rana noastnl. Şi prin voia TaUllui, El S-a lip-sii de slava Sa şi, Dumnezeu Hind, a luat chip de sluga şi S-a dal pentru pacatele noastre".2*1 - „Văzând că nici sfinţii şi că nici una dinlre fapturi nu poale vindeca rana adâncă ce cuprinsese toate madularele şi ştiind c;1 duhul le era neputincios, Tatal iiiluror fapturilor Şi-a arătat milostivirea şi, In marea Sa iubire de oameni, nu L-a cruţat pe Fiul Sail Unul NAscut şi L-a dal pentru piicatele noastre. ca pe toţi să ne mantuiasca*1.2* - „Inima Făciitorului s-a umplul de milă pentni noi şi în neţărmurita Sa bunatute El a voit s3 ne aducă la starea cea dinlai, care se cuvenea s;l fie pu;: a

Ibidem, X. 5. Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. CuvtouâH, XXVIII. 13; XLV, 9. '* hiviiftiluri tie suffer Jolositoare, I, 4. 2S liphiole, 12. 3. " Scrisori didiovniceşli, II. 2. r Ibidem, III. 2. * Ibidem, IV, 2. » llndem, V. 2. 236

liitslos Ttinuuiiiitimil rurea păstrală, Şi nu S-a cniţat pe Sine, ci S-a pogorât la făpturile sale, pentru a le mântui'V'0 - „Cei care primiserâ Duhul au cunoscut câ nimeni dintre făpturi nu poale vindeca rana cea adfmcă, ci numai Bunatatea Tatfilui, Care este Fiul Sail Cel Unul Născut, trimis ca sa mântuiascS lumea. El esle doctorul eel mare care poate să ne vindece de boală, Şi ei s-au rugal Tatalui şi Bunătâţii Sale",11 „Făcâtorul nostru a văzut câ rana se întindea tot mai mult şi ca era nevoie de un doclor; de aceea, lisus. Dumnezcu şi Ziditorul oameiiilor, a venit la ei să-i vindece"." La rândul său, Sfântul Macarie Bgipteanul scrie: „Rana cu care am fost raniţi era nevindecabila şi numai Dumnezeu putea s-o vindece, De accea a si venit în persoană, pentru că nimeni şi nimic din ecle de demult - nici Legea, nici proorocii - n-au putut s-o vindece, Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabila a sufletului"." lar in alta parte, la fel, spune că omul „aşa de grav a fost rîlnit, încât nimeni nu putea sa-l vindece. ci numai Domnul; El singur putea săvârşi acest lucni. lar Acesta venind «a ridicat pacatul lumii» (loan 1, 29)". Şi pentru că (oţî erau ncputincioşi, „a trebuit sS vină Mântuito-rul, doctorul eel adevărat, eel ce vindeca in dar (...) El singur a adus marea şi mântuitoarea izbnvire şi însănătoşire a sufletului; EI l-a eliberai din robie, El l-a scos din întuneric, El l-a preaslăvit cu lumina Sa". în altă omilie spune. la fel: „Când a călcat Adam porunca şi s-a făcut neascultător, odraslele nopţii - adică duhurite răutăţii - i-au sfâşiat mădularele sufletului şi l-au lăsat fără puterea de a face binele, îiitunecăndu-l cu (otul şi rănindu-l fără putinţă* de lecuire; si nu i-a fost cu puiinţa nici unuia dintrc patriarhi sau dintre prooroci sii-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul sau, putea s-o facă. Şi pentru aceasta, în neţărrnurita Sa bunatate, a venit întru alâta umilinţă şi la licitloşia noastră peiitni a ridica sufletul căzut în răutate"." Dar nu numai autorii citaţi mai sus, ci toţi Sfinţii Părinţi văd in Hristos pe Doctorul venit la oameni pentru a-i vindeca de bolile şi de nebunia aduse de pilcat şi dc urmările sale; ei vorbesc - încă din primele veacuri - despre mântuirea pe care El a adus-o ca despre îngrijire şi tămaduire a neamului ome-IK'SC. Astfel, de pildfl, Sfantul Ignatie al Antiohiei le scrie Efesenilor: „Un singur doctor ('icnpoc,) este, trupesc si duhovnicesc, nascut şi nenâscut, Dum'" Ibidem, V bis.

»IbtdenuVlZ.

'■■ Ibidem. " Oimlii tlultovnicvfti (Col. II). XXX. 8. * Ibidem. XX. 5-6. " Omlii duhoviticeftt (Col. III). XXIV. 3-4. A se vedea. de asemenea: Ibidem, XXV. J. l-\, Omitii duhtnmicejfl (Col. II). XV. 47: Jnsusi a spâlat riinile ucestora. i-a vindecat şi i-a dus in citmara cea cereuscă"; XLVIII: „Pentru aceasta a si venit Domnul. singur doctor adevurat. pentru ca să vindece sufletele celor credînciosi tie patimile celc incurabile şî sil le cur3teasca tie imiidâiia leprei rautfuii".
2T7

Condifiiie general? (de lâmâduirii nezeu in trap, în moarte viaţă adcvărată, din Maria şi din Durnnezeu (...) lisus Hristos, Domnul nostru".36 Sfântul lustin Martirul şi Filosoful spune despre Hristos că „S-a făcut pentru noi om şi fund astfel părtaş suferinţelor noastre. ne-a adus vindecarea".37 Autorul Epistolei către Diognet scrie şi el câ Dumnezeu, „arătand că în vremile de mai înaintc era cu neputinţă firii noastre să dobândeasca viaţa, a arătat acum că Mântuilorul poate mântui şi face cele cu neputinţă; prin acestea două a voit sîl credeni in bunatatea Lui. sa-L socotim (...) doctor (a! nostru)".38 „Singurul doctor al rănilor noastre este niiinai lisus", spune Clement Alexandrinul,1'' care arată şi că „Durnnezeu, Care este Tată, caută făprura Sa, o vindeca de cade şi iarăşi o ridică",40 In omilia sa dedicată Epifaniei, când Biserica sărbătoreşte arătarea lui Dumnezeu oamenilor. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Sărbătorim aslazi vin-decarea noastră de boală",^ şi încă: „să vedem (în sărbiUoarea aceasta) lu-crarea vindecării noastre".4: Sfântul Grigorie de Nyssa, la rândul sâu. scrie: ..Dociorul adevărat al bolilor sufletului, care, pentru cei stăpânili de rău. a in-irat în vîaţa oamenitor. înlăturand (...) pricina facătoare de nioane, ne readu-ce la sănătatea sufletească".411 Şi puţin mai departe: „Riindcă (...) prin părăsi-rea vieţuirii celei bune din rai (...) firea noastră a fost luată în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte. a venit Doctoral eel adevărat, tămăduind după legea doftoricească răul prin cele contrare lui",44 Sfâniul loan Damaschin în capitolul din DogrmUica sa dedicat venirii in trap a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezeiasca întrupa-re, despre purtarea de grija (iconomia) de noi şi despre mântuirea (în greceş-te: modul vindecdrii) noastra", spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tată-lui... vindecAnd neascultarea noastră".45 Mulţi Sfinţi Părinţi amintesc, în acest sens, proorocia lui Isaia referitoare la Hristos: „El a luat asupra-Şi du-rerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovarat" (Is 53, 3). Păcatul şi urmarile sale apar ca boală. dar şi ca forme de nebunie mani-festată în multe chipuri. De aceea. Hristos este privit şi ca Cel care a venit ca să „plăsmuiască din nou pe cel zdrobit, să-l faca viu pe cel omorăt şi să che-me iaraşi la el din rătăcirea (minţii) plăsmuirea Lui".4'' lar Origen spune di* Câtre i-fesem, VII. 2. Apologia a dona, Xlll. " Epistola vâtre Diognet, IX, 6. " Care bogai se va mântui''. 29. 3. 40 ('uvi'mi de indemn <ătre etitii. X, 91,3. " (Mvâmâri. XXXVIM. 4. 11 Ibidem. "" Despre Rugi'tciimea dotimetiscă, IV. u Ibidem. a DogiiHilirii. Ill, I. " Sf. Simeon Noul Teolog, Discitmtii etice. I. 2. 238

liristox - TămăduiUmil
rect: „Neamul omenesc, atins de nebunia păcarului, irebuia vindecat prin mij-loacele pe care (Cuvântul) le socotea poirivite celor atinşi de ea, pentru rea-ducerea lor pc căi înţelepte". JT De aceea, Clement Alexandrinul poatc sputie: „pe eel care grăieşte cuvinte atât de ncsocotile (netfxxvoovvxa) ÎI chem |a mântuirea care-l face saniUos la minte (CTONttpovOTxrav)".4" Aşa cum am arătal deja, chiiir numele lui lisus (leşua) înseamnă „Yahwe mâniLiicşte" (cf. Ml. 1,21; Fapte 4, 12). Verbul ebraic yasha, care inseamnă „a salva", are în limba greacă corespondentul otiţeiv, folosil în mod free-vent în Noul Testament, care înseamnă nu numai „a elibera" sau ,.a salvfl dintr-un pericol", ci şi „a vindeca"; toi aşa, cuvântul acooxnpta (mântuire) în-scamnă nu numai eliberare, scăpare. mânluîre, ci şi vindecare/1'' Putem stabili S puralelă între Inaout; şi ksouxxi. Astfcl, Sfantul Chiril al lerusalimului ex-plica: ,Jisus, în evreieşte, înseamnâ Mântuitor, dar în limba greacă se talcu-ieşte ulmildiiitor"/0 „Şi pe drept cuvânt este numit «lisus», câci este un numc care I se ciivine pentru ca El mântuieşte vindccând'. Am aratat deja câ Hristos însuşi Se prezintă ca doctor (cf. Mt 8. 16-17; 9, 12; Mc. 2, I7;U4, 18,23; 7, 31), că adeseori proorocii îi vestesc venirea în această calitate (cf. Is 53, .*>; Ps. 102. 3), iar evangheliştii îl numesc si ei tot aşa (cf. Mt, 8, I, 6-11). Pilda samariteamilui milostiv, dup.1 Origen, poate fî ea însâşi privitS ca o prezentare a lui Hristos ca Doctor.52 Să aminlim. m fine, că, în timpul unii Sale pămanteşti, mulţi oameni au venil la El ca la un doctor." Biserica Ortodoxa a integral acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca şi conceperea mântuirii ca tfimadtiire, in ansamblul rituaiurilor sacramcntale54 şi al slujbelor liiurgice,55 In însuşi rniezirl dimmezeiestii Liturghii a Sfantului loan Contiti lui fV/.v/tv. IV, 19. (Prof Larchet traduce ultimcie cuvinte: „penlru a-i face pecei nebiuri întregi |:i rninie"). ? < 'uviitil de indenm f litre elhii. XII- IJ8. 4. * Cf. X, L. Dufour. Pirlionnahe (hi NotOVOU Testament. Paris. 1975. p. 485-4S6. P. Gvdokiniov, Usages tie In vie spiiituelle, P.iris. 1969. p. 169-170: I. Hausherr. Btudta de spihtuolite orientate, Rome. 1964, p. 317-318. Am arătat deja ca aces' dubhi sens « regăseste şi fn limb" coptă, iar dinire limbile modeme. in limba Italian;! in care „la .salute" înseamnă şi măntiiiie sau scăpare. dar şi sanalate. 111 C<it?heze btiptisnmle, X, 13. 'IhidenuA. " Cf. Origen, OmilU lit Evimglielia du/nî Lnca. XXXIV; Cmnentiiriit la Evanghelia ttitpâJaan, XX, 28, B Cu privire la acest aspect, a se vedea A- Hamack, ..Medicinisches aus der altesten Kiichenyeschicfile". Texte uitd Uittersuchitngen, VIII. 4. Leipzig. 1892. p. 125 s.u. M Penlru cilitorul occidental. Prof. Larchet recornanda* caiiea lui E. Mercenier. Ut pri-err dtt liglises de rite byzantin, t, I. Chevelogne. 1937. care cuprindc (extelc acestor slujbe. In ccca ce-l priveşle pe cilitorul reman, ace&ta Ic poare afla in cărţile dc ritual oi'todoxe (Uturgltier. Mvtitfehiic, Censtov, Oc.toih etc.). v ^ S,i citilm câleva excmple. scoase din slujbu Vecetniei şi a Urrcniei din ziua lie Duniinica: „Prin Cădorea celni întâi zidit. cuniplil ne-ani rânit; dar ne-am viiulecat cu rana Ta, cu caie 239

Coiuliţiile generate tife lâmâduirii Gură de Aur, Hristos este invocat. ca „Doctorul sufletelor şi al trupuriloi noastre'*. Penrru că este în acelaşi timp şi Dumnezeu, şi om, unind în Persoana Sa dumnezeiască cele două naiuri, divină* şi umană, Hristos, Logosul înlrupat, poate să vindece firea omenească, bolnava din pricimi păcalului şi a urmări-lor lui funeste. Pentru ca să-1 vindece pe omul căzut, Hristos trebuie să Se t'acă om, sa-Şi asunit* in chip adevăral firea omenească. Aşa cum arată Sfăntul Maxim Mărturisitonil, „Domnul fiind înţelepl, drept şi puicrnic după fire, se cădea ca înţelept. să nu ignore modul tămăduirii'7(' şi, explică el în continuare, ..înţelepciunea şi-a arătat-o în modul tămăduirii, facându-Se om fără vreo schiinbare sau ştirbire"." Dacă ar fi numai Dumnezeu, farâ să fie în acel&şi timp şi om, iitiinci - spune Sfânlul Chiril al lerusalimului - înseamnă că „El nu Şi-a asumai omenitatea, şi noi rainânem straini de mfintuire'V* căci, aşa cum arată Sfâiitul Grigorie de Na-ziaiiz, „ceea ce nu este asumat, nu este vindecat (to ytip 6:rcpoaAf:/rcoi;, &6eprt-ntxrxiv)"?' formula care reia cuvânt cu cuvâm spusa Sfântului loan Damas-chin."' care mai adaugă: „CuvânUil ia pe om în mtregime (...), ca să dea mântuire vindecare) omultii în înlregime" şi „pe toate le-a lualca pe loaie să le vindece".**1 ntr-adevăr, Hristos a vindecat „pe eel asemenea priiitr-unul asemenea", adică 1-a vindecat pe om facându-Se om. îmbracând firea omenească în întregimc. „Neputinţafirii noastre (,,.) fiind peste măsură<Je irmre, avea nevoicde un leac pe măsură. lar acest leac ni 1-a adus Zidiiorul nostru, Cai"e S-a facut asemenea tâpturilor Sale şi Dumnezeu l'iind, S-a fifcut om ca noi", scrie Sfântul Sofronie al lerusalimului/': Hristos, arata Sfântul loan Damaschin. ne-a „vindecat" „prin Te-ai răflit pentni noi, Hiistoase" (Ginonul învierii. gl. I. cânlarea a 6-a, Durninica. la UQcnie); „Muşcareu cea de voie. cea din rodul pomului. cii patinta cea de voie ai vindccal-o. Diunnezeul parinţîlor..." (Ginonul Cnicii şi al învicrii, gl. II. cAntaiea a 7-a, Durninicii. In Utvenie); „Cu ranaTk noi toţi ne-am vindecat" (Slihira 4. gl. Ill, Sâinbâtă* scara. la Vecemie): „Firea noasnă ceu bolnavii ai vindecat-o. Slăpâne. uniml cu dfmsa în I^CcioînTi docimia cea tâmăduitoaie. adicâ prcactirată Diimnezcirea Tn, Cuvfuitiile" (Canonul învierii. gl. II. cfintarea a 4-a, Duminiciî, la Utrenie); „Vindecat-ai sfăifimarea prin cădere a ornenirii. Doiminc. cu Dnmnezeicscul Tnu sânge. clin non xidînd-o" (Cmonul lnvierii. gl. IV. cânlarca I, Diuninică, la Utrenie); „Suilu-Te-ui pe Cruce. patimile inele vindecândule cu palima pieacumUilui TÎUi imp pe care de voie l-ai piirial" (Canonul învierii, gl. IV. cantarea a4-a, Duminicâ, la Ulienie). 16 Rfâpunsuri câlre Talasie, 61. PG 90. 629C. 51 ffibtat. ,M Cateheze bat'th'tuiie, XII; I. B EpisUile tttoiogice, I. 32. 60 Dogmalica, III, 6 şi 18 („Ceea ce n-a fost lual. n-a fost vindecat"). fc ' Ibidem, 18.20. "! ('tivânt despre loan Bottţ&orul, PG 84. 382B.

240

Hristox Tâmâeiuiwnd luarea firii noastre".6' Şi tot cl spune în alti parte:04 Jntreaga fiinţă a Dumnezeirii s-a unit cu întreaga fire omenească; Dumnezeu Cuvântul n-a lâsat nimic din cele ce a sădii în Urea noastrît când ne-a plăsmuit la început, ci le-a luat pe toate, corp, suftet gânditor şi rational şi însuşirile acestorn (...): El în ftitregîme m-a luat pe mine în întrcgime, El în îniregime S-a unit cu mine in întreghne, ca să-mi daruiascâ mie în întregime mântuire. Câci ceea ce este neluat, este nevindecat". „Pc loate le-a lual, ca pe toate să le vindece", spune el încji o dată/s Hristos Se face „pentru loţi, tot ceea ce suntem noi: trup, suflet, minte",66 asumăndu-Şi în îmregime fîrea omenească. Ilristos, nâscându-Se din Fecioară, a fost lipsit de urmele păcatului strâmoşesc. luând astfel asupră-Şi firea care i s-a dat omului Ja facere, firea pe cure Adam o avea Tn Rai. adîcă o natură tinzând firesc spre bine şi lipsîtâ de orice înclinare spre pâcat, nepiltimitoare, nestricăcioasă şi nemuritoare.1'7 fn cuvântul său la Naşterea Domnului, când Biserica sărbătoreşte întmparea Domnului, Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Multe sărbatori are Biserica penrru a cinsri tainele creştine ! Dar dintre toate cea mai mare este cea de astăzi, căci astâzi (Mristos) pe mine, eel păcătos, desflvârşit m-a făcut şi m-a imois la starea cea dinfâi din Rai a lui Adam".6Firea omenească asumată de Cuvâiitul lui Dumnezeu era încîi şi mai mull desăvârşită şi îndtimnezeitâ datoritâ unirii ipostatice cu firea Lui cea dumnezeiască, de ale cărei energii se împărtâşea deplin,'''' fiecare dintre cle păstrân-du-şi neatinse însuşirile fireşti. Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Maxim Mâiiurisifonjl şi .M'.mtni loan Damaschin vorbesc despre perihoreza celor douii firi,7<i care sunt deosebite, dar nu despărţite, unite, dar neamestecate. MVuinil loan Damaschin spune că, „chiar dacă spuneni că firile Ooninufui pătrund una în alia, totuşi ştim că întrepătrunderea (perihoreza) provine din pajtea fîrii dumnezeieşti, Căci aceasta străbare prin toate, dupa" cum voieşte, dur prin ea nu pnlrunde nimic. Şi ea împflrtâşeşte truptilui din inăririle saJe, dar ntmâne nepătimitoare şi rui participă la palimile trupului".71 Enipostazi-uid natura omenească şi unind-o astfel cu natura dumnezeiasca, Hristos, prin întruparea Sa. a făcuf să cadă cea dintâi dintre cele trei stavile care-1 despâr-|euu pe om de Dumnezeu, şi anume deosebirea de fire, celelalte fiind pacatul ® Dogmatic*. III. 1. ** Ihidsnu 6. a ibidtm, 20. '"Sf, Grigorie de Nazianz, Epuitole teotogice, I. 32. n7 Cf. Sf. Maxim Miirdirfsitonil, /tâspumnii rain1 lahme, 21. ■* Cuvântâri, XXXVfll, 16. ** Cf. Sf. loan Damaschin. Dogmatica, III, 17. 3 Cf. Sf. Grigorie de Nazianz, Episttfi* teobgiee, I, 31. Sf. Maxim Măilmisitorul. Oispum cu Pyrlms, PG 91. 345-348A. 71 Dogmatica. III. 7. Cf. 3.
241

Condiţiile generate ale tămâduihi şi moartea.7: EI i-a redat firii omeneşti puterea de a primi în ea harul dumne-zeiesc necreat, de care aceasta se lipsise prin păcatul strămoşesc, Acestei asumări a firii. Hristos i-a adăugat şi o asumarc iconomicâ.?J Din marea Sa iubire de oameni, EI intră în stare de chcnoză, şi binevoieşte să Se eoboare îniratât, incăt, într-un anumil fcl, renunţii la nalura Sa nepătimitoa-re, nestricăcioasă, nemuritoare si dumnezeiască, pentru a-Şi asuma natura că-zuiă şi păcătoasă a omului care suferea urmările păcatului strămoşesc; altfel spus, El ia asupra Lui natura omenească pătimitoare, stricâcioasa* şi muritoa-re. Totuşi, asumându-Şi această fire păcătoasă şi făcându-Se, aşa cum spune Apostolul, „păcat pentru noi" (2 Cor. 5, 21), El nu a primii păcatul.74 „Fiind cu totul lipsit de pâcat şi de siricăciune, explică Sfântul Grigorie de Nazianz, a vindecat toate greşelile şi patimile noastre şi a şters necurăţia păcatului. Căci luând asupra Sagreşelile şi bolile noastre, El nu s-a întinatcu nimic din ceca ce avea nevoie de leac, căci dacă a binevoit sfl se lase ispilit în toate, pentru a Se face asemenea nouă, de pâcătuit însă n-a păcătuk'V* Astfel, Hrislos ia asupra Sa „trăsătura pătimitoare (a omului), însă fără de păcat".70 Altfel spus, „Hristos a luat toate afectele fireşti şi neprihănite ale omului",7' afară de „patimile de ocarfl".78 Astfel. El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama. lacrimile, sim-ţirea durerii. suferinţa cea mai cumplită şi. intr-un sfârşit, moartea, altfel spus toate scăderile şi mărginirile noastre ca urmări ale pncatului, pentru ca să ne scape din ele; şi toate bolile, slăbiciunile şi neputinţele firii noastre, pentru ca să le vindece. Aşa cum arată Sfântul Macarie eel Mare: „El, Care dclduse lea-curile cele tămăduitoare, El, Care vindecase pe cei răniţi, S-a arătat ca unul dintre ei"." lar Sfântul Antonie eel Mare adaugă: „Din pricina nebuniei noastre, El a luat veşmântul nebuniei; şi din pricina slabiciunii. veşmântul slăbiciunii; şi pentni ca eram săraci, S-a fâcut sărac; şi din pricinâ că noi ne dâduserăm morţii, S-a făcut muritor ca noi".80 Formula Sfinţilor Părinţi pe care am citat-o mai sus, potrivit careia ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat, se aplică nu numai naturii umane enipostaziate de Hrislos în înire12 1

Cf. Sf. Nicolae Cubasila. Dtapn viafa in Hrislos. III. ' Gasini aceasla concepUe îndcosebi la Sf. Maxim Martiuisitorul (use vedeu sutdiu) nostril: In dhinisalion de I'iumune xetim .sainl Mtixiim le Confesseur. Paris, 1996. p. 3 18-319). !1 Cf. Sf. Maxim Muiturisitortil. Râspunsttri cdire 'falasie, 21. w Ckvd*«&i,XLV,13. "' Sf. Maxim Murturisitoml. Rjbpu/auri cdtre Tahsie, 21. 17 Sf. loan Dainaschin. Dogtruttica. III. 20. Sf Maxim Mărturisitorul, Amhigna, 42. P(i 91. H16D. Sf. Sofronie al lerus&liinului. lifrixtota Sinodald, PG 87. 3173C. !H Sf Maicu Ascetul. Epistolă către Nicolae Monnhul. 9. Cf. Sf. Sofronie al lerusalimului. Omitie la loan BaiezAtomt, PG 87, 3328B '*' Omilii duhovnicexii (Col. II). XXVI. 25. m Epistote, IV, 3.
242

Hristos - TW'iâduitornl gime, trap, suflet şi minte, ci şi modului de existenţă al accslei naturi căzute pe care, tocmai pentru aceasta, Hrislos a binevoit s-o ia asupra Sa. Hristos ia asupra Lui urmârile păcatului pentru a le nimici mai întâi în propria Sa persoană. Şi poate să facă aceasta întrucât, fiind fără de pacat si riiniânând neînlînat de el, mi suferă tirania lui, nedând loc păcatuluj in el/1 şi peiiiru cfi in toate ispitirile şi încercările la care S-a supus de bunavoie, Şi-a păstrat însuşirile omeneşli nestrămutat îndreptate spre bine şi a supus întot-deauna voinţa Sa omeneascS voinţei dumnezeieşti. Sfântul Chiril al Alexandria scrie: „Sufletu] devenit suflet al Cuvfintului. care nu ştia de păcat, avea de acum siguranţa unei aşezări nestrămutate în bine, devenind cu mull mai tare decât pflcatul care ne slăpânise până atunci".*? „Luând sufletul onienesc. El l-a făcut pe acesta biruitor asupra păcatului $i, aşa zicâncl. ca şi îmbibân-du-l cu o vopsea care nu mai iese, i-a dat statornicia şi nestrămutarea firii Sale", spune el în continuare." Stinţii Pflrinţi insistă în mod deosebit asupra acestui fapl, anume câ Hristos Şifl supus întotdeauna voinţa omeneasca voinţei Sale dumnezeieşti, altfel spus. ei arată c«l, întrucâl voinţa Sa dumnezeiască era în acelaşi limp cea a Tatalui care La trimis, Hristos S-a arătai, ca om, întotdeauna asculrător faţii de Tatăl. lar prin aceasta El a vindecat firea noastra, cclci piicatul lui Adam ii constat în neascultarea de Dumnezeu; iar prin despărţirea voii sale de voia lui Dumnezeu au venil urmările nenorocite ale neascultării; şi prin rfliacirea dintâi, firea omenească s-a abâlut de la mcnirea ci firească, ajungand să trăiască nefiresc şi lipsindu-se de harul dumnezeiesc şi de viaţa cea adevăra-tă. Tot aşa cum neascultarea lui Adam l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu, de-săvârşita ascultare a lui Hristos faţă de Tatăl Sau l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, a îndreptat firea cea stricată şi l-a adus din nou pe om la unirea cu Dumnezeu. „(Hristos) ca om a supus, in El, şi prin El, lui Dumnezeu şi Tatăl. ceea ce este omenesc", scrie Sfantul loan Damaschin.M lar Sfântul Grigorie de Nyssa araul vindecarea firii noastre lucrat.1 de Cuvaniul întrupat, prin urmâloarele cuvinte: „Sănătatea sufletului este buna mireasma a voii dumnezeieşti, precum căderea din voia cea buna (a Celui bun) este boala siifliuului, care sfârşeşte în moarte, Fiindcă deci am shlbit (ne-am îmbolna-vit) prin parăsirea vieţuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de veninul neascultarii. şi de aceea firea noastra a fost luata în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte, a venit Doctoral eel adevărat, tămaduind după legea doftoricească ran I prin cele contrare lui. Şi pe cei Iuaţi în stapânire de Cf, Sf. Maxim Mârturisitonil. BâspurauH câire Tatasie, 21 („a lămus inacccsibil $i neat ins de (pulerile rele"). ,: Dittlog despre itilnipareti I-'iuhii l/tutia Nâsctif, SC. 97. p. 230. ° Ibidem. "Dogmatica, III, 18.
243

CondiţiiU- generate ate ffbn/iduirii boaiă, din pricină că s-au despârţit de voia dumnezeiasca, îi elibereazâ" iarăşi de boală prin unirea cu voia diimnezeiască".*s La fel spune şi Sfânlul loan Damaschin: „(Hristos) Se face ascultător Tatălui..., vindecând neascultarea noastră".*'' lar Sfântul Chiril al Alexandriei spune, la rândul său: „După cum în Adam firca omeneascâ a primit stricăciunea prin neascullare (...). tot aşa în Hristos ea şi-a recapătat sănâlatea. căci s-a fficut asculrăloare lui Dumne-zeu şi Tatăl, necunoscând păcatur." Prin întreaga Sa activitate pămantească, prin toate faptele Sale mânlui-loare Cuvântul lui Dumnezeu întrupat n-a făcul allceva decâl sâ lucreze în vederea vindecării fîrii omeneşii. Prin Botez, El, care era neîntinat de păcat, curăţeşte fîrea omenească, o re-naşte şi o lumineaza. scoţând~o de sub stăpânirea puterîlor răutăţii si din ne-cnnoaşterea lui Dumnezeu,m Primind să fie ispitit în pustie, poirivit trăsăturilor pătimitoare firesti, dar biruind ispita şi neprimind în nici un fe! răul în Sine,1" El l-a eliberat pc om din robia puteriior rele care-1 îndeamnă la pacal''0 şi din patimile născute din setea de plăcere.*1 Mergând de bunâvoie la Patima Sa şi primind să sufere durerea în firea Sa omenească pătimitoare. Hristos o biruieşte prin firea Sa dumnezeiasca ne-pătimitoare şi-1 scoate pe om de sub stăpânirea ei (iranică*2 şi din robia palimilor pricinuite de dureref" adică l-a scăpat pe om si de patimile la care ajuiige omul din frica de durere, şi de cele prin care uicearca" să-şi uşureze suferinţa căutând plăcerile.'' 4 Aşa ne arată şi cântările bisericeşli; „Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mcle vindecându-le cu patima preacuratului Tău trup pe care de voic l-ai pui-tat".w Viiidecftndu-L pe om de patimile sale, Hristos îl face să-şi redobândeasca aslfel folosinţa firească a puteriior sale sufleteşti, allfel spus face ca elc să fie din nou îndreptate către Dumnezeu. Sfântul Maxim Mârturisitonil scrie în acest sens: „Cel care l-a făcut pe om (...) Se face El însuşi pătimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; şi astfel desfimţând în trupul Său patimile noastre care întreeuseră orice măsură, în marca Sa iubire de oameni retnnoieşte în Duhul puterile sufletului nostru".v'' Oe\j>re Rugăciuneo ttomtUQSCâ, IV.] M Dogmalira. III, I. ** Ctnueulariu to Ephiota catre Romani, PG 74. 789. m Cf. slujba Vecerniei şi cea a Utrenîci dc lu Boboleaza. M Cf. Sf. loan Damaschin, DogmuiUa. III. 20. 90 Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil. timfmn.suri câfre Tatasie, 21.

Ibidem.
' Cf. Sf. Maxim Miîiturisitorul. Rttspunsati rdtrr Tatasie. 61. 629C. "Cf.JH(fem.'21.
M
(> 2

Canoanl tnvierii, gl. IV. câmarea a 4-u, Dumînicâ. la Utrenie.

Cf. ibidem, 61, PG 90, 629C.

' Capetedespre amoftinfa de Ihwmezeu $i iconomta întrupâtU, III. 14. 244

Itrisios Tomtuluitonil Dintre loate faptele lucrării Sale mântuitoare. Patima, moartea şi învierea sum cele mai mari. Prin ele d&râmă cele douâ stavile care mai rSmHsesera in-tre om şi Dumnezeu, adică păcatul şi moartea,'" împăcându-ne cu El (Rom 5, 10; 2 Cor 5, 18); şi ne red:» astfel sănătatea deplină, cea a firii noastre dintru inceput. nestricăciunea şi nemurirea.Vorbind despre Patima, moanea şi învi-erea Domnului, Stan ml Grigorie de Nazianz spune: „Toate acestea erau pen-ini Dumnezeu un mijloc de (...) vindecare a slabiciunii noastre, ca să-1 ■■:■ i.i pe vechiul Adam in starea din care căzuse şi -;i i ducă din nou lângă pomul vieţii" H Rascumpaiarea omului este o mare taina, cu anevoie de înţeles în toalâ profunzimea ei şi cu nepulinţă de explicat în cuvinle omeneşti. îndeosebi moartea lui Hristos pe cruce apare ca .judecată ajudecaţii", după cum spune Sfâiitul Maxim Mărturisitorul/" De aceea se cuvine ca taina aceasta să fie nţnăritfi şi cinstită prin lăcere". cum învaţă SfantuI Grigorie de Nazianz.100 Sfinţii Părinţi vorbcsc despre ea in lermeni apofatici. folosindu-se de imagini cure râmand palide şi nu sum niciodată pe ma sura milreţici ei. Să nolăm totuşi ca perspecliva adopt ată în general de crestinismul occidental care plasează răscumpâiarea într-un cadru esenţial etic si juridic. ca „salisfacţie" sau „platâ". văzând în jertfa lui HristDS o datorie pe care Acesta o pliUeşte Tatului în locul omului, pentru a-l pololi mania sau pentru a „satis-face" dreptatea dumnezeiasca - este cu totul străină de învăţătura SfînfUor Pâiinţi răsâriteni şi deTradiţia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se inrreabă Sfântul Grigorie de Nazianz, care refuză o asemenea concepţie cu privire la răscumpărare, ciî Tatăl primeşte jertfa nu pentru că ar fi poruncit-o in vreun fel sau pentru ca ar fi fost cuinvu necesura" penlni El. ci din icono-mie? Trebuia ca neamul omenesc să fie sfinţit de Cel ce este Dumnezeu, Care să ia asupra Sa firea omenească, Irebuia ca El însuşi sa ne izbSveascS de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca să ne cheme din nou la El prin Fail Sail, Care esie Mijlocitorul Care pe toate |c face dupii voia Tatalui. Căruia fi este supus in toate"."1' Hristos răstignit pe cruce nu adiicc o simplă „satisfactie" de ordin juridic, ci restaurarea ontologies a firii omcneşti pe care a luai-o asupra Sa, Şi dacă numai Fiul lui Dumnezeu îl poale răscum-păra pe om şi dacă pentru aceasta El trebuie să inoară cu tnipul, aceasta nu se întamplă pentru en* numai El era pe măsura datoriei pe care omenirea păciitoasa o avea fata" de Dumnezeu şi pentru ca numai prin moartea Sa piilea sâ plăteasca aceasta datorie. ci pentru ca" singur Dumnezeu putea sâ lecuiască de rele neamul omenesc şi numai primind să nioara El. „Cel ce singur are
fl

Cf. Sf. Nicolae Cabnsila. Despre vkifo in Hrisias. HI. " CnvâiHtîri leo/itgice. II, 25, " WspiiMuri călre Talasit, 43. PG 90.408D; 61 633D; 63m 684A; 685B. m Cuvântârt tcologice, XLV, 22.

"" tbtdm, 245

Condiftile generate ate twiuuluitii nemurire" (I Tim 6, 16), pulea sa-l izbăvească pe om din moarte, căci altfel, cum spun Sfinţii Părinţi, ceea ce nu este asumat, nu poate fi vindecat. Astfcl, după cum starea de stricăciune apare pentru cei mai mulţi diiitre Sflnţii Părinţi ca o boala care l-a lovil pe om in urrna păcatului şi ca o consecinţă „firească" şi de neînlăturat a ace lui a, mai curand decâl o pedeapsă dalâ de Dumnezeu. lot aşa răscumpărarea adusă de Hristos esfe Înţeleas3 de ei ca o asumarc de bunăvoie de calre Cuvânhil întrupat a condiţiei omcneşti, supusa suferinţelor şi morţii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sale urmările pacatuluî, adică bolile de natură spirituals ale omului, stricăciunea şi moartea, şi de a-i dărui acestuia o viaţă nouiV în care firea omeneasca* să-şi regăsească deplina sănătate, Nu este deci de mirare că Sfînţii PSrinţi vorbe.sc despre Patimile şi moartea manttiitoare ale lui Hristos cade o adevăratâterapeutică. iarefectelc lorbmecuvânuite asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevaială vindecare. Crucea Jui Hristos, spune Sfântul Atanasie eel Mare, ,# adus vindecarea zidirii".102 „Cu ranile Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfântul Antonie eel Mare,101 dupăcuvântul profetului Isaia: „Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat" (Is 53, 5). Origen se foloseşte de termeni asemănători: ,Prin moartea Sa, care ne-a fost datadrept leac (SdipuctKOv) pentru împotrivire şi păcat, ne-a cuntat pe toţi".lw lar Biserica, aşa cum auzim la Utrenia din ziua fnălţării Sf'intei Cruci, cinsteşte Sfânta Cruce prin care neamul omenesc „primeştc tSmăduirea suflcmlui şi a trupului şi a toată boala",105 Primind de bunăvoie moartea, care este totodată pricină şi urmare a pâ-catului, Hristos, Care este în acelaşi timp pâtimitor şi muritor, ca om. iar ca Dumnezeu este ncpătimitor şi fără de itioarte, Stăpânul inorţii şi al vieţii, ni-miceşte în toţi oamenii stricaciunea, moartea, pâcatul şi toate urmările sale. El a primit de bunâvoie moartea, ca om. dar penlru că era Dumnezeu, nu a fost ţinut de moarte. Atunci cănd trupul MâiUuitorului a fost pus tn mormănt, era (nip strică-cios, căci Hristos Şi-a asumat stricacîunea firii omeneşti; dar pentru ca" era rnipul Cuvântului înlrupai, şi ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era dcspflrţit de el, ci era unit cu el,"16 a ramas neatins de stricăciune. Şi tot aşa, atunci când sufletiil Mântuitonilui s-a pogorfil la iad, n-a fost ţînut de puterile care încercau să-l prindă, pentru că era unit in chip ipostatic cu Logosul întrupat.107 S-a înfăţişat morţii, stricăciunii şi puterilor iadului ca un murilor de rând, dar ca Dumnezeu, le-a nimicir, Ctivânr tmpotriva elimlor, l, " Srrisoh, II, 2; III, 2; IV, 2; V. 2 (lfprin runile Lui noi to|i ne-ain vindecat"): V bis; V, 3. "*' ('timeiilahu la ICvanghclia dn/xi Itxm, I, 37. |M Troparul Vaueklor. (: *Cf. Sf. loan Diunaschin. Dogmatica. III. 27. ,r Ibidem.
24ft
113

Hristos - Tămăduitoml Data Hind neputinţa omului de a explica rational biruinţa lui Hristos, Sfin-(ii Părinţi au recurs la simbolism, spunflnd adeseori că moartea. stricăciunea si diavohil au fost prinşi ca de o momeala de firea omenească în care Se îmbrflcase Mântiiitoml. Astfel, Sfăntul loan Damaschin scrie: „Aşadar, moartea se apropie şi, înghiţind momeala corpului, este strâbâtută de undiţa Diinmezeirii; şi gustând din inipul lipsil de păcat şi fflcfllor de viaţă, este distrust şi dă îndărăl pe loţi aceia pe care altădată i-a înghiţîl. Caci după cum îniunericul dispare când vine lumina, tol astfel şi stricăciunea cste alungată la apropierea vieţii".lc* Sfântul Maxim Mărturisitorul, spunând că* Hristos, când a fost ispilit în pustie, l-a făcui pe diavol să cadă pradă propriei viclenii, ară-landu-Se ca simplu om, dar bîruindu-l de îndată prin respingerea ispitei, fo-loseşte aceeaşi imagine ca şi Sfântul loan Damaschin,,0'' Şi aratâ cum, astfel, Hristos inversează procesul căderii: „Aşa cum înghiţise acela mai înainte pe oni. momindu-l cu nădejdea dumnezeirii, tot aşa, momil fiind mai pe urmă cu Firea omenească, (I-a silit) să dea afară pe cel amăgit cu nădejdea dumnezeirii, amăgil fiind el însuşi cu nadejdea că va pune mâna pe omenire; apoi ca s,1 se arate bogăţia covârşitoare a puterii dumnezeieşti care biruie, prin slă-biciunea firii biruite, (ăria celui ce a biruiî-o mai tnainte; şi ca să se arate că mai dcgrabă biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de momeala trupului, decăldiavolul pe om cu făgăduinţa firii dumnezeieşti"."0 In moartea [ui Hristos îşi află pentru totdeauna moartea omul ccl vechi. Adam eel dintâi, şi piere cu totul forma decâzută şi bolnavă a omenirii care suferea lirania diavolului, a păcatului şi a morţii, „Cunoscând aceasta, cil omul nostru eel vechi a fost răslignit împreunâ cu El, ca sa se nimiceascfi tmpul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai pic&tuloi" (Rom 6, 6). O dată pentru totdeauna şi pentru toţi, El a dcsfiinţat păcatul prin jertfa Sa (Evr 9, 26). Prin moartea Sa „a surpat pe eel ce are stajiânirea mortji, adicfi pe diavo-lul" (Evr 2, 14) şi „a izbăvit pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toatâ viaţa" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfântul Atanasie eel Mare, „s-au petrecut cu el (cu trupul) in chip minunat amăndouă acestea imprcuiul: moartea luturor s-a împlinit în trupul Domnului, şi moartea şi stricăciunea au fost desfiinţale în el pentru Cuvânlul care era unit cu el".1" in moartea lui Hristos, păcatul. strtcăciunea, moartea şi puterea Celui Rail au fost nimicite; omul eel vechi a fost omorttt, a pierit vieţuirea cea rea, lega-tâ de păcal şi supusă morţii, diavolul a fosl înlanţuit şi puterea lui surpată. Dar acest moment esenţial şi indispensabil al mântuirii noastre, el singur nu era de ajuns: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnica este credinţa voastrâ" " Dognkilica, HI. 27. " Râspmsuri cătnt Ta/asie, 64, PG 90. 7I3AB

ibidem.
' Tmtal d&pre intni/Hireo Ciiviinlului'. 20.

247

Lucrarea răscumpărâtoare a lui Hristos nu este una de creare. 28."2 ajungând la o nouă viaţă. numai prin ea dobândeşle omul nepâtimirea.. în firea sa restaurată prin unirea cu firea cea dumnezeu-. dupâ ce a înviat. fâcute la început". ci de re-cre-are. S-a fâcut în toale cele ca noi. iar Mântuilorul din cele contra firii ne-a ridicat la cele după fire". 4. noi am căzut din cele după fire in cele contrare firii. adică după ce a primit de bunăvoie moartea şi S-a pogorât la lad. Dogmatkn. 248 . ridică întrea". 1 .. de a fi îndreptate spre Dumnezeu. precum Hristos a înviat din morţi. .113 în Hristos eel înviat omul a revenit la viaţă şi „trăieşte lui Dumnezeu" (Rom. Sfântul loan Damaschin scrie: „După călcarea poruncii. ieşiţi din mlantuirea păcatului. 10).! pe care a avul-o Adam în rai. Dupfi ce Şi-a implinit pan. 8-10). 17). Mântuirea omului îşi află sfârşitul şi împlinirea în învierea lui Hristos. potrivit firii lor.. pe cei ce merg pe urmele Lui.. „Ne-am îngropat cu El în moarte (. prin Sfantul Sâu trup. a restaurat firea omului şi i-a redat astfel sonata-lea primordial. prin slava Tatălui. însăşi pârga frilmântăturii noastre şi se face un nou Adam. I4j. * Dogmatical^. Avva Dorotei spune astfcl. XLV. 6.3 Citvântâri feu/ogive. Sf. ■ mini toate afară de pacat» <Evr.116 Dar. „A luat însăşi fiinţa noastră. 2. a adevăratei sale vieţi şi a menirii sale. în Hristos. este înnoirea firii omului. în Hristos eel invial umanitatea reslaurată este dusa" la desăvârşirea deplin. 3. adicS este îndumnezeită. in El."1 Mulţi Siinli Părinţi subliniază de asemenea faptul câ Mântuitorul. creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. făprura" nouă s-a născut în Hristos". i-a întors lariişi în Rai. adică om deplin.! la capât chenoza. I. Iar Sfântul Gri-gorie dc Nazianz spune: „Hristos u ieşit din mormiuit.i în Persouna lui Hristos distignit şi înviat. omul.. Adam eel vechi a fost lepădal şi s-a arătal desăvârşit Noul Adam (. înnoieşte ceea cc estc după fire şi face iarăşi întregi şi nevătămate simţurile noastre. redobândiica de către om a firii sale adevârate. referindu-se la Hristos. el redevine un om normal. loan Damiuchin. 1. HI. ale cărui boli au fost nimicite. II. scrie Apostolul Pavel (Rom. s-o amintim taefi o data. porţile iadului s-au deschis şi stăpânirea morţii a fost nimicitâ. cum au fost. în acelaşi limp. nesiricaciunea şi nemurirea. Hristos Se ridică din nou la slava pe care o avea şi.) pen-tni ca.Condifiile general* ale Umuulinrii (1 Cor 15.".. 11' Avva Isaia spune şi el la fel: „Cfici Cuvântul «trup S-a tacut» (loan 1. dupa chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col. care este. 1 fttvăţâturi de suflet fofositixire. aşa sfl umblâm şi noi întru înnoirea vietii". 4.Cf. 4). l până la a schimba ceea ce e contrar firii in ce este conform firii.!. îşi regăseşte puterile dintru început. 6. I. restaurarea lui Adam eel dintâi.!. Şi făcâiul mill! cu omul. îşi recapătă deplina sănătate a întregii sale fiinţe. Întrupându-Se.). '"' Douăzeci şi tfOliâ de (WHEnftf.

pe care Dumnezeu ni le da întotdeauna. 12).Tanttiduiionit ga omen ire. Cuviosul loan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de eei ce se ostenesc. 1-2. loan Damaschin. prin Noul Adam ea a fost vinde-cata.121 De aceea. spune Sfântul Atanasie eel Mare.1" Aratând ca şi acum Hristos lucreaza ca doctor al oamenilor. I. ci mijloceşte în veci. 5. mai bine zis. nu dă an singur leac pentru loţi Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. dăruindu-ne toate cele pentru care a mijlocit. SfAntul Nicolae Cabasila scrie aşa: „Hristos este Mijlo-citorul prin care ne-au venit toate bunătHţile date nouă de la Dumnezeu sau. Sf. mântuitâ şj îndumnezeită în întregime şi pentru totdeauna. ci şi cinstit ca atare şi chemat in ajutor de fiecare om care aşteaptă de la El vindecarea suferinţelor sale sau ale aproapelui. Pentru care. 5) şi ne tămiUiuieşte. să-l dăm slavă şi multumita". cum f'ac mijlocitorii de rand. spre ştergerca păcatului" (Evr. care primeşte.flristas . plecân-du-Se cu iubire spre (îecare. 4. 9. Tatcirireaditmtiezeieşlii IJiurghii. Sfântul Maxim Marturtsitorul arată că dumnezeiescul Doctor da fiecăruia leacul potrivit: „Dupa cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac.1"1 adicS îl face pe fiecare om păr-taşîn mod personal la vindecarea întregii firi pe care El a înfaptuit-o. aşa cum aflăm din multe texte 1 Cf. noi „suntem sfinţiţi prin jertfa ttu-pulni lui Iisus Hristos. De faţă este şi acum. pentru ca apoi să ne părăsească. punân-du-şi leacurile Sale mântuitoare". Căci E! n-a mijlocit numai o data. 10. XXXI. 12) lucreaza în fiecare zi: lucreaza mântuirea tuluror". ci asupra fiecămi om care vine la El: „Fiul lui Dumnezeu fund viu şi lucrator (Evr. Dai* cum mijloceşte ? Unin-du-ne cu Sine şi împăi"ţindu-ne El însuşi darurile proprii.''' Mântuirea adusă de Hristos se întinde la loţi oameniî. prin învierea Lui. ■ Zei'e capriole. «El poartâ neputinţele noasire şi cu rana Sa ne-a Utmiiduit» (Isaia 53. ci cu fapta. din ioaie timpurile. dând îngrijirea cuvenitâ fiecărei boli. 12). în cadrul teologiei referitoare la răscumpărarea înlregii omeniri. Hristos nu este privit numai ca tamăduitonil firii omeneşti in general. după vrednicia şi dupâ măsura curâţiei fiecăruia". 9. dupâ nevoile sale şi pe măsura dorinţei omului de a dobândi ajutorul Lui. nu prin oarecare cuvinte sau prin ruga-ciuni. dftruiud fiecărui om harul SSu. Hristos ridică umanitatea îiidumnezeită în Persoana Sa la Talăl şi o face să stea de-a dreapta Tatălui. Lucrarea Lui tămăduitoare nu s-a îndreptat numai asupra firii omeneşti recapitulate în El.™ lar în ceea ce-l priveşte. 10). 249 . 1:0 Cuvâtn ascetic. Tot aşa cum prin Adam firea omeneascâ s-a îmbolnâvit. Care vindecă bolile sufletului. El „a dobân-dii o veşnică răscurnpărare" (Evr. Prin înălţarea Sa la cer. Hrislos „S-a arătat o dată. ■ I'mien despre httrufxirca Cuvânluhii. XLIV. Dogmatic* IV. o dată pentru totdeauna" (Evr. noi care am fost astfel îngrijiţi. viaţa veşnică. nici Dumnezeu. cu totul vindecată şi izbăvîtă din păcat.

. 91. 2. 2. Tu numai sa I te incicdinţezi Lui . Contm iia Cel04& IIIt 61. XXVII.. 59. Omilii la Evanghelia ttupâ &V6ft XIII. 2. 6. lot aşa şi cei bolnavi cu sufletul au nevoie de Pcdagog (. Dă-tc pe mftna doctorului şi-ţi va opera ochii suflelului şi ai iuimii. Pedagogiil cet bun. palimilor noas-tre. 17. 6. Omilii la Cartm Proorocuhd lerwtua. 4 („Cuvântul estc tanidduitor (.) da de şlirc de celc de care ticbuie să ne Ferim şi oferă celoi bolnavi toalc lcactailc mantuiiiiM). (hmtii Ui UviliC VIII.V suflclul are muhe boli (. 3 („Dupîi cum cei bolnavi cu tmpiil au nevoie de doctor. Origcn. cu cîit mai vârtos Domnul Se Vfl 250 . 83. 3. Epistoh*. Clemenf Alexandrinul. I („Pedagogul nostni. Chiril al lerusalimului.. 3.. 2. Macajie Rgipleanul. poţi să le vindeci.. mcdicina este o artil care se învaţît prin înţelepcîunea omenească.) şi a tămaduit toatfl boala din popor (. 83. Catt'heze Iwptismale* II.) Cfind. lar Mânfuitorul mi dă numai doctorii dulci. Qmitit tiulwvniveşti (CoL II). [V. avem nevoie de Mântuitor. 5. Care vindeca loate bolile tale»? (P&.i prin Cuvanlul w înţelepciunea Sn"). S-a făciit doctonil şi tărn&diiitorul orbilor.. este un vindecător (. vindeca omul în întreginic'-)... X. Ş£ Atanasie cel Mare. I. IIL 2. Apologia a dona* 13. I. 2 („După Demociit. 100 (Sufletul iSfttt cu cluhul „cautil numai pe Doctorul cel bun ţi se increde in tamaduirea Lui (. „mai pricepul decât toţi doctorii".ii..) şi fagadtiieţte vindecarea patimîlor care sunl in not"). 3. Sf. Tertuliim. „cel mai mare doctor". 8. Doarnne li^iise. Sf. ewe sufera de boala pacalului şi a neştiinţei ?"). V. la eete *>" <t<. $i suHelul"). 4 („CuvQnlul vindecâ tnsttşi sufletul. 4..) care. 7 (. 44. 6.. pe cei orbi să vadii (. 5.)... EI este în general numit „doctor minunat". 2. l. Te vci îngriji dc bolile rnele? Când ma vei vindeca. ln[r-adcv. Sf.. Cuvantul Tutâlui însa este singurul doctor care vindecă slfibiciunilc omeneşti. 100» I (Xuvânml B fosl nimiit Manluitor* El a descoperit penlni noi R0e$te doctorii spirifuale (. VI. 18. întni bunatatea Sii.. 6 („Marcle Doclor al suflete-loi e gala sil vindece sufletul tftti** etc. X. 6.. Cine-i doctorul ? Dumnezeu. I 2. ™ Cf. Tmtat tfcspn* intmparta (^tvănîuhu. 5. 2-3.. cei carc în această viaţă stintem bolnavi ilin pricinu. ventnd în lume. 88. Trei cărţi către Aurolu\ I. Sf. 2 („Cuvântul mângiiictor vindccă patintile noaslre"). 42. a fttcut. Teofil al Antiohîei.). ca sS-Ţi spun: ^Binccuvintenzil. VII. XVIH. III.. se îngri-jeşte de înueaga tapiura a ontului. Sf. Doctoral care vjndeca loala bolile omenihi.. IX. Cel ce vindecâ şi dă ■ i. 6 („Rruii* te talc nu întrec şliinţa doctorului. XLVI. I (MMarele Doctor al sufletelor vrea sit-l faca pe om dc. 2. 3)M)..Dacă vrei. înţelepciunea. 3. îl lecuteşte şi-l t£m5cluieţte şi-i înioarce frmnuseţea nepStimitoare şî nestricacioasa").) şi cu hainrile Sale"). 102. îi vindccfl şi trapul. cu sfaturile (. I. 6. 51..Comliţule generate ate tânttuluirii pairisticeu: şi lilurgice.). stilletc al men. 2 („El este Cel care vin-deciî şi Irupul ţ\ sufletul nostni. Dcci. Cuvfuiliil Tatălui. dar inţclcpciiinea scapfi aullclul dc palimi. 100. Stromate. IV. Care hogat « vo mântui ?t 29. 6 8. ci şi amare"). Omilii la Cartea Nţtmerii. I.. Despn hivirrea tntpuhlot\ 42. XII. Peilagogut. Omilii la lezechiei I. venind.şi sa-1 spui raul tan'). venind. 3. pe Domnul. VII. Onvî/j/ impotriva elinifor* 1. 25 („Domnul. Irineu al Lyonului. Episiofa călre Di-ogttef. 21. C0MM hti \faniont III. Ctnttra ereziitor* III. 2. al slabilnogilor. 5. „doctor foarte priceput". Cdtre Efeseni. Para/raal. I. vindecti patimile şi în acclaţî timp curaţeşte şi pacalc-le">..) al sufletului bolnnv"). Omilii la SwmeL XXVIII. Cuvantul.Cuvirtte ale Sfântului Macarte Egip-teanuts 72 („Dacă Hristos. Sror/JMCf. Cel cc I-a creat pc om.♦) nu Se va arăta cu at&t mai mult cu iubire de oiuneni şi cu liimaduîre fatil de sufletul nemuritor. Antonie cel Marc. Cuvânt ilr îwlrnm câtre <>frnt\ I. Ephtofa către Corinreni. Mctodiii de Olimp. 70. I. al suryilor (. Vasile cel Mare. Sf Ignatie Teoforul.savarsil"V Sf. medîcinu vtndccS bolile trupului. estc aşadaj' Cel cure vindcca prin sfaturilc sale palimile sutletului nostni care stint im poliivii in ii In mod propriu se nuincştc rncdicina ajutoiul care se du Inipului cuprins dc boli. 2 („noi.) ca să ne vindecc patimile noustrc"). 98. V bis. lustin Martirul şi Filosoful. 2. I. I („Ctivântul care estc unit cu iubirca tic oarneni. 12 („Carc Domn ? Cel care vindecă loate bolile tide („. Clemen! Romanul. 2-3. lipUtok* II.

II. Cuvâtti 0J< <tu l. 3. 47. 42 („$â Cftadfi in Hri^tos (.. operand o boalit grea. 12 („Cclor ce-fi oaută într-adevflr vindecare. XIX. Cuvântări. 2 („adevăratul Doctor. 30 (.. XLVt 9. 20. 26. singunil Doctor id trupultii şi al suflelului"). CoftţfWersa eu m mtic. Twxtorcl al Cinilui» htoria sfinfilormttcwiiri din Stria. Câtrr tfwlor iel i itft |. 82. Cuvinif tlesprv nevoinfă* 5. Grigorie Palama. Daprepocâinfât 6 (. CuUgerv din smtiinteli tnţetepfibr* 33. poatc sit vindece sufletcltf noastre"). 3. Simeon Noul Teolog. Comwbiri duhovtuvtştu VH.AIcrgu(j lu Doctorul suflcrclor"). lh\atmm elire. 749C. Awa Dorottfit Umiţânm rfr sttflet Jbuattttmv^ I.. care (ilinadineţte şi sufletele. Hfsprr Providenfăt X. Sf. HristoO.u. XXIV. XXVII. 30. 23 d£l. Dogmatics III. XIV. XXVI. Grigoiie de Nuzianz. 4 t. Evagrie. lipistoh. 2-3. 25 (Doiiinnl . 4 UDomnul (. XXVIII. 13. Oespre diavoL I 5 („Duninezeu este adevSratul Doctor. COrtfra ltd Eunomht. Hristos. 4 I. 3.flristos* Ţihnăduittmtl „adevâratul doctor"» „singurul doctor".) cîl singur El cste doctoral duhurilor"). 7.l leacuri difcrite. 2. XLfV. I. XVI. vindecil dtircrj şi patimî care nu se vindecâ ). D. VIf |0L 103. pentru că dil doctoria cea cerească $i divină şi Wadccă patimile sufletuliii").. ScrisoH ihthiwtucryti (Avva VawanufieV 59 uCei cc se apropic de Dofronil no&(ru eel inure sum lurninafi Jc El ţi El ti vindeca de toate bolile $ufJetc$tD. 13. 6.. 251 . HI. 88. 113» loan Carpatiul. Nichilu Slithatul Cek MX) tie capefe. 109: 199 Uisus estc Doctond sufietelof ţii al Irupurilor"). Isaac Sirul.. XXX. Sfi Grigorie tk Nyssu. în chip fundamental ~ adică răind pricinile lor profunde. IV.). lisus Donnnil").. 2 OmHii duJtovnicefti (Col. 18.. Despre viaţa ttt Unstop tL 52. Triad*'. lAvva load). Sf. 3j XXV. 2. Aştgâmintele ntârtastirefttt XII. :i2. Sf Maxim Miîrtu-risitoruL Capet* deapm dragOSte* II. PGH3. 4. 25. 7.ca medicul priccput care d.) EI singur. 2 („Doctoral adeviîral il patimilor (bolîlor) Miflctuliii").Doctor al . venind. Sf.») şi să vindece pe cei ce cred intr-Insul (. Care se numcşte doctor. 26.uc fri suf|ctt aduce si doctorul suOctelor leacuri prin judecilfile Lui"). I. şi bolile trupului. 39 („ca un doctor bun şi de osimeni iubiior (Daiimezeu) vindeca pe fiecare (. 4. Sf loan Casian. I („duninezejc&cut doctor al sufletelor nowtr©*'). riu le poi lip<u leactirile din pafteu acesttii adevărat medic <il sulleiclor" etc.) udevăratul Docior"). iar nu numai manifesiipleca ciWre sitflctitl core se înloarce sprtf El şM rare mila şi ajutonil SăuM). PG 45. XIH. „eel dintâi între doctori" etc. Sf. \\m\\ dc felurite boli (. 3. Marcu A&cetul.) chetTifliu pe Doctorul suftetelor şi al tmpuritor (. Diifimezeul no&tru. 61. 4.. Apoftriţme. J07. nc aduce sanătatea 4'). |-a vindecaf). potrivil sttrii cehii bolnav"). St Nicolae Cabasila. &:1 tăinaduîască inimile noastre ifinilc^i să dm AfinAtate sufletclor no^tre. 27 („a vc-nil penini ca pe cei piîcătoşi să-i mtoiucâ hi El (. şi iiupuiile*1). CuvAnt asceiiv in 100 de atpeie* 53. venind că(re omul eel grav bolnav. Diadoh al Poiiceii. 48 („Slnvă StâpAnului. XXXVHI. 1 (. Per. 8. XV. loan fiurfi de Am\ Oesprt jWittrie* 17 (El lucreazâ . 42. XXrX. 170..Jlristos. tfmtfft /fi Facerv. 2. Sf. docroml eel adcvărat (. f)?spn* Rugjciuwa dor/meascd* IV. Hie Ecdicul. 9 (. |S. Celui ce prin doftorii amare ne duce la desfătarea în sitnătate"). tare ziic sub povma păcatului şi a rnortii") Sf.. XI. 4. VIII. 617 (Jnvîlţătonil şi Doctond sufkrclor. 44 („Dupa pri-cina pjuiinilor aflilto.. (M /« M#i/ri. 25. 22 („Doctoral sufletclor noaxtrO. cu leacul cuvenit"). IJnlonttritt. vemml...Doninul.. Omilii lo cmttttGie: „Sirâmtâ es/t* pOfiHa„. loan DamOschin. 6J2C. III). IV. 263-276 („fund raniţi. Omilie hi Psidmid 6.» penlm că El poate pe toate sS le vindece: şi bolile sufJetului. Am 180. QffSpre p&caiftfd. U 40.stifleielor noastre").-) la timpul sail. 144 („Marek doctor al Mifletelor. 7. XIV. sr Vîasaniifie *î loan.ca itn doctor pricepuT). 12.jnareie Doctor este aproape de ctfi ce sc osteneicM)> loan Moshu..ne vine in ajii-ror ca un doctor ciifc.. II. Sf.acest Doctor diiranez^iesc11). 533.) Eate milosiiv şi datâtor de viafa. VII. 3. 23. 62.) CA. VD. estc apro^pe şi vrea să DC vindece"). 532 („Doctorul c<rl raare care bolile noaslie le-a lual": „Marele şi duhov-niccscal Doctor ceresc.. Sf. Sf.. 14. XXX. 6 („Docionil stiflelctor"). 463. XLV1. Tratamentut bolihr elinfS'U V. 464. 37.

decât toate bolile şi ncputiniele.. Clement Alexnndrimil. Eu sunt Mielul eel tarn de prihnna care s-a adus jertfîl o singura data pentru toţi şi pe toli care vin la Mine Eu pot să-i vindec. ci face tolul şi-şi dă toata silinţa sîî Oinilie In Psaltittil 6. Eu sunt Dociorul eel adevărat (. El voia să spună: Eu nu sunt ca aceia care nici pe ei înşişi nu se ptileaii vindeca. gândurile şi faptele lor. spune Sfantul loan Gurâ de Aur. îi da omului tot ajutonil şi sprijinul Său şi arală o neţărmurită râbdare chiar faţâ de cei care-L tăgăduiesc şi-L hulcsc prin ctivinlele.. referindu-Se la neputinţa doctorilor de atunci. ca Doctorul eel plin de nesfârşila milâ şi iubire. nimeni n-ar putca s-o faca* prin mijloace omeneşti. că s-au lulburat oasele mele şi suflelul meu s-a lulburat foarte". fie pentru că ştiinţa mediciniî este neputincioasă. şi rana va* va fi negreşit vindecată. XUV. 1). Nu (ot aşa se pelrec lucrurile cănd Dumnezeu este eel care ne îngrijeşte. bolnavul ia leacuri şi doctorii.Vmă. 23). Qmilii duhovnieejii (Col. care dau rezullate numai In pane şi sum nesigure şi provizorii şi care. Cuvimi tie huleimi <xilie e/tni. nu pot tămitdui omul in iiitregu) lui. trupeste si sufleteşte. XII. vindecă-le pe tine însuţi» (Luca 4.). 5 . numai de vă veţi apropia puţin dc El. t'ie pentru că leacurile şi-au pierdut dintr-un moliv oarecare taria. fie penlru că i-a slăbit foarte tare inipul.'*-* In acelaşi sens. fără a lipsi pc vreunul de mântuirea pe care a adus-o El. zicea. 5. căci este mai puternică dccât slabiciunea trupului. II). omul care s-a deznădăjduil de medicina omenească sau care n-a găsit dociorul pricepul să-i Iccuiasca raul. fară a privi la faptele lor trecute. spunând: „Vindec.Doctorul. nici nu sc necăjeşte când bolnavii. 252 . Tâlcu-ind versctul 2 al Psalmului 6. Dc aceea îl cheamă Proorocul David pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doclor minimal". adevarata vindecare a sufletului. il uniplu de ocara. Cel ce poate să* vindece toatii boala şi toa-ră neputmţa sufletului (Matei 10. care vindecii fară greş. voieşte sa-i vindece pe toţi oamenii. ci cu una dumnezeiasca. «Cu adevăral îmi vcţi spune această pildil: Doctore. căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui. doar de către Dumnezeu se face".. ieşili din minţi (din pricina durerii). aş a cum niciodatii. şi ca" se va însănătoşi pe deplin. Sfânrul loan Gura de Aur stabileşte o paralelă între medicina omenească şi tămăduirea adusă de Dumnezeu: „Adesea. nu se supără. Căci nu avem aici de-a face cu o ştiinţa" omenească. şi în chip deftnitiv. El le dă iertarea si-i cheama la „mfin-tuirea care-1 face (pe om) sanâtos la minte . şi n-are nici un câştig din ele. Doamne. I18. Celor care au trâit în nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea pati-milor. în bolile trupeşti pe care le îngrijesc doctorii.134 Hristos.Cmtdifiit? generate ale lămăihnrii tările lor -. nu ca leacurile omeneşti. 3. poate fi sigur că va găsi în Hristos dociorul care-i va vindeca orice boală şi suferinţă. oricare i-ar fi natura şi gravilaiea. in care Proorocul David II cheama pe Dumne-zeu în ajutor. De aceea. într-adevâr. Sfânlul Macarie Egipleanul spune: „Domnul în-suşi. care au o valoare absolută. mai ales.

când cădem în păcate grele. toate care le spunc şi le face nu sunt ca să se răzbune penlru viaţa pâcătoasă dusă* de noi. . nu ca să se răzbune penlru ocările de mai inainte. iar dacfi bolnavii araiă că se îndreaptă cat de cut şi îşi vin in fire. ci ca să ne scape de boală şi păcate". Aşa şi Dumnş-zeu. ci ca sfi le fie de mai mult fobs şi sa-i facâ deplin sanatoşi. Doctorul nu cautft folosul lui.126 1 a»rer<r«fortfriafertf.llristos . în cumplită nebunie. ci pe al bolnavilor. se veseleşte şi !e dă leacuri amare cu miii MUttS tragere de iiiimă.L4.Tiiim'uhifoml pună capal bolii acelora CJire se poartă auît de rau cu el. doctorul se bucură.

pe Care Dumnezeu Tatnl ni-Ldă prin Fiul Său şi pe care Fiul îl trimite de laTatăl. Cel Care ne uneşte cu Hristos. numai ca meinbri ai Bisericii putem fi încorporaţi în El. lar această unire se poate realiza numai în Biserică. unde se pregătesc leacuri pentru noi. în grade diferite. în mod special la Bolez. mântuiţi şi îndumnezeHi. Astfel. care este cealaltâ finalitate a lor. ne uneşte cu Dumnezeu Tatâl. care stă pe primul loc în cazul Spovedaniei şi at Mas-lului.1 in toate celelalte Taine. şi numai prin lucrarea Sfântului Duh. in Duhul Sfânt ne dăruieste nouă Hristos harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor. devenind prin Sfintele Taine „mădularc ale trupului Lui" (Efes. Aşa că. 6) şi „părtasi ai lui Hristos" (Evr. după cuvântul Sfântului loan Gură de Aur. este afirmat. pe acest plan.2 Tănuiduirea prin Sfintele Taine I. noi suntem. Oimlii ia Itxm. prin lucrarea Sfântului Duh chemat de preoţii Bîsericii şi prin mijlocirea formelor văzute care constituie ritualul acestor sfinte slujbe. în mod fundamental. care este trupui divi-nouman al lui Hristos. şi Care.' Scopul curăţitor şi vindecător al Sfintelor Taine deschide omului calea spre primirea harului îndumnezeitor. 3. care este în mod traditional socotită drept leac curăţi-tor. prin Sfintele Taine noi primim. unin-du-ne cu Fiul. De aceea. Inlroduccre în persoana Sa Hristos a vindecal firea omeneasca şi i-a redai penrru totdeauna adevarata si deplina sănătate. şi la împărtăşanie. în chip special la Mirungere. mai înlâi de toate suntem deplin cură-ţiţi. pe Duhul Sfânt. Altfel spus. 3. 14). 5. ' 254 . având o funcţie „reparatoare". prin care omul este spfilal de urmele păcatului strâmo-şesc. ca să ne vindecăm de ramie pe care ni le face kiiuea". aceaslâ finalitate. suiH privite dc Biserica* drept mijloacc de vindecare. şi anume prin Diihul Sfânt. Miintuitorul şi îndumnezeitorul firii noastrc. Biserica se vikleşlc a fi. de asemenea. Sfintele Taine. 30. în Sfintele Taine noi sunlem puşi în legătură fiinţială cu Hristos. In Biserica. 5. Persoanele umane nu se pot folosi însă de binefacerile aduse de Hristos firii omeneşti recapitulate în El decât dacă se unesc cu El. primind Sfintele Taine. „o farmacie duhovnicească. in Hristos. II.

Biserica Ortodoxa a mărturisit întotdeauna şapte Sfinte Taine:3 Botezul. eel care le precede pe celelalte cronologic şi ontologic. * A se vedea. pe de o pane. renaste la o viaţa nouă. Piiris. Sf. II. Maslul. 2. 255 . Po-căinţa. Nicolae Cabasila. în care se cu-prinde Tntreaga iconomie dumnezeiască. spune despre el Clement Alcxandrinul. îndeosebi la Botez şi Euharislie. 262. 2.'1 primul dintre leacurile sacramentale. ' Cf. care transmit fiecare un har special. Bolezul Botezul este taina cea dinlâi şi fundamentală.. luitUiiion ă hi theologie byztmiine. XLII. 9. 1 ih'spre vififti in llnsios. 1965. p.1 în Biserica Ortodoxa. prin Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm în Hristos. 60. P. I. a) Prima funcfje a Botezului îl arală ca pe un leac. de pildii: Sf. Neuchâicl. II. 5.) Vindeca-te singur. Euharistia. iar eel botezal.te Taine prin care eel nou botezal primeşte pecetea Duhului Sfânt. 253. pe de alta. Despre viuţn in HrislOS. Nunta şi Hirotonia. dar şi în Duhul Sfânt. XJ1: XXXIV. p. Grigorie de Naziaoz. Omilii. Grigorie Palama. 29. 52. Botezul. II. 1975. Cuvâri/âri. pentru că prin ea omul se uneşte CU Hristos în Bisericâ şi primeşte de hi Duhul Stant ceea ce lucrarea niântuitoare a lui Hristos a adus neamului omenesc. ele fiind tainele de iniţiere creştină. adica. este de indatâ împărtâşit. curăţit de păcate şi scos de sub tira-nia diavolului. UOnhodoxie. VI. De aceea. iar prin Ei suntem unit) cu Dumnezeu TatiU. devenit membru al Bisericii.. m general tcrmenul „Botez" este fo-losii pentni a numi ansamblul acestor două taine). Tainele nu pot fi privite ca acte izolate. aslfel restaurat in firea sa." Iar Sfântiil Grigorie de Na-zianz îi spune celui ce n-a primit înca Botezul: „De ce sâ cauţi leacuri care nu-ţi sunt cu nimic folositoare ? (. Mirungerea (căreia în Occident îi corespunde Confirmarea). Sf. Astfel. ele toate sum aspecte ale unei uiiice şi preaminunate Taine: Dumnezeu Cel in Treime binevoieşte s. Prin Sfintele Taine noi primim harut care le este cornun Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Mirungerea şi Euharistia ocupă locul central. şi uns cu Sfântul Mir.1 dăruiascâ neamului omenesc hanil Sîiu mântuitor şi îndumnezeitor. fie el chiar prune. EI este „singura doctorie (<t>apn&tcov) care poate vindeca". este izbăvit de urmarile pacatului strămoşesc. har prin care suntem facuţi părtasi hi viaţa Prea Sfintei Tre-imi. Mirungerea urmeaza imediat dupS Botez (de aceea. >«%»£»/. dar şi in loate celelalte taine. Evdokimov. Meyendorff. înainte ca nevoia să " A se vedea: J. CtUelwze ttoinimmte. iniţierea creştină constituind un tot indivizibil. Si lo<in Gurfl ele Aur. Dintre ele.1 ca şi Sfântul Nicolae Cabasila.TânuUluirea prin Sfinte.

ca ele să fie „spre tămăduirea sufletului" şi „a trupului"." Căci. la primele douâ ungeri. cxorcismele (lepădările) dinaintea Botezului'' se fac pent.XL. toafe nepiitinţele firii câzute. Asifel. 4. Sf. cu pulerea. lar la binecuvântarea untdelemnului cu care va fi uns catehumenul. 6. 35. atunci când preotul binecuvântează apa Botezului. „toţi câţi în Hristos ne-am botezat. Facându-se părtaş morţii lui Hristos. ai milă de tine: fli tu însuţi doctorul neputinţei tale şi agoniseşte-ţi leacul care sigur te va tămădui"..7 Primind Botezul. 3). iar trupul pâcatului este nimicit (Rom. < 'nfi'lieze mhragogice. PG 61. Amin (la prima afundare). „spre în-lăturarea (vindecarea) tuturor rautăţilor".. ci Dumnezeu" {Omilii la Maiei. După această ungere. scos de sub stăpftnirea vrajmaşului şi din robia păcatului. el cere. în ele preotul ÎI invocă pe „Domnul Savaot. 6. ca să fie spre „dezlegare de păcate.le botez".* Apoi. care zice: >. iar cu sufletul a coborât la iad. întru inoartca Lui ne-am botezat" (Rom. Sf. 6). Şi al Srâniului Duh. prin care s-a adus vindecarea firii omeneşti. la mâini şi la picioa-re.. piere vechiul Adam. pentru ca să vină asupra ei . Viisile cel Mare. Amin (la a doua). 12. Dumnezeul lui Israel. omul este vindecat de urmârilc patologice ale păcatului strâmoşesc. II. Ungându-I apoi pe catehumen în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 3). pe spate.lucrarea cea curăţitoare a Treimii". Cel care a biruit păcatul şi pe diavol. cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Tău Duh". Această întreită afundare. Cf. ciîci. " Cf. izbăvit din slricăciune şi din moaite.. 347. CmwMiri. Care a stat trei zile în mormânt cu trupul. Amin (la a treia)". 256 : . aşa cum învaţă Sfantul Apostol Pavel. vindecare de boli. loan Gură de Aur. diavolilor pieire (. dincolo de semnificaţia ei trinitară evidenlă.. catehuinenul este afundat de trei ori in apă de către preot. * LepHdaieu a ircia. Chiril al lcnisiiliinului. pentru că prin cl omul se face părtaş al morţii lui Hristos. semnifică şi împlineşte în mod ritual par-ticiparea celui botezat la moartea lui Hristos.Se botează10 robul/roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatălui.. el îi cere lui Dumnezeu „să se sfînţească apa aceasta cu puterea. ■ Vczi Molitfehiic. De aceea Botezul este leac tămăduitor. Această ftincţic tSmaduitoare a Botezului este vizibilă de-a lun-gul înlrcgului ritual. dezlegare legîiturilor". la amândouă urechile. "' lur mi . cu lucrarea şi cu pogo-rârea Sfantului Duh". vindecal de bolile moştenite de la vechiul Adam. pe rând: pe piept.). el îi cere iarăşi lui Dumnezeu: „însuţi binecuvin-(ează. cel botezat este spalat de toate pâcatele. Şi al Fiului. XV. stricăciunea şi moartea. Fiind astfel altoit prin Sfântul Duh în Hrislos. Cel ce tămă-duieşte toată boala şi toaiă nepuiinţa". Desprc Sfiiniul Duh. omul cel vechi din el moare. L. Sf.ru a alun-ga şi a îndepărta puterile demonice care înrobesc firca căzuta* a omului.9. «$a cum spune SfOnlul lonn Gura de Aur: „Nil preotul eslc cel ce bolează.< 'otulifiiie genemte ale lâitiădutrii te silească.

utunci n-aveni decât sa" luăm acest leac adus de Hristos".nv u apei si untdclemnului. „spre ascultarea cuviiitelor credinţeî".Sffintul Nicolae CabasUa ' Accastă strâns. S£ Chhil al lerii&uliimilui.1. este iiimata de scoaterea lui din apă.it pe piepi şi pe spate. din ea iese omul eel nou. el este in imregime renăscut şi înnoit (Tit 3. Grigorie dc Niiziiinz. Mai îniâi. Prin Botez. dacă vrem să ne nastem din now sau dacă vrem să Irăim această viaţă fericită şi sfi ne îngrijim sa ne refacem sânatatea. 257 . II. 43.1cut de îndată sănătos". in moarte. prin botez. „Deci ne-um îngropat cu El. pentru ca. ca să învieze cu lîl şi ca să Irăiasci'i viaţa cea nouă pe care Hristos prin moartea Sa a adus-o omenirii." Şi fîind el rob al pilcatului ' Da/pre viafa in Hristos. "dibit/em. care spune că „multi au fost cei care au căutat. pe care Hristos a ilaruil-o lumii prin învierea Sa. 5). 103. 4-5). apoi la urechi. pentru ca să se unească din nou cu Cel ce l-a creat („Mâinile Tale m-au tăcut $i m-au zidit'") şi la picioare. la rnâtnj.ibidem. 6. prin slava Tatâlui. XL. care constitute $i scopul Botezului.. 5. omul estc uns cu untdelemn sfint. II.'b) Această primă funcţie a Botezu lui este strâns lcgată de a doua. III. fn acelaşi timp moarc şi se naşte. 17). " Despnr viafa in Hristos. „spre tamfidnirea su-fletului si a irupului". de-a lungul vremurilor. Urmeazfi bolezul propriu-zis. 1 Rom. Cf. cu bolile şi suferinţele sale şi.-4. II. 6. dar numai moartea lui Hristos a fost Î11 stare sft ne aducâ viaţa şi sanătatea cea adevărată. 6.. începând cu rugâciunile de binecuvân-f.1 împlctire şi întrcpătrundere şi acest rost al Botezu lui se fac vădiicde-ii lungul întregii slujbe. ridicarea la viaţa cea nouâ\ nestricăcioasă şi veşnic. când fiecare dintre cele trei alundari in apa\ prin care eel botezat participa' la moartea lui Hristos. 86. 3-5 Sf. De aceea. 2. "Cf. Bolezul îi redă fiinţa şi cxistenţa. Această laină îl face pe primitorul e» părtaş deplin al morţii şt al învierii lui Hristos. CitvâtHiîri.să umble pe căilc" Domnului. Caithezp mixtagogictt.Twntiiltiirea prin Sfinirle Tahw Asa anOS Sfântul Nicolae Cabasila.'iniului Dull. care semnifică piirtaşia la rnvierea lui Hristos. ajuns un nimic. un leac pentru bolile de care suferâ omenirea. aşa să umbliim şi noi întru înnoirea vieţii. omul devine cu adevărat o fapturâ now! <2 Cor. pentru ca eel botezai . exefama. pre-cum Hristos a in vial din morţi. prin hand St. II.J Apa botezului îl primeste pe Adam eel vechi. apoi în săvârsirea ritualului în sine.11 Prin Botez omul moare vieţii lui păcăloase dc dinainte şi pri-mcste naşterea la o viaţă nouă. atunci vom ft părtaşi si ai învierii Lui" (Rom. 9. Cel botczat moare cu Hristos. Fiind el moitdin pricina pflcatului. „M-am scapat de lariideleci $i mam f. deplin vindecut. dici daca ain crcscut împreuna" cu El prin asemanarea inorţii Lui.

Grigorie de Nyssa. Sf. Diadoh al Foliceei. Sf.'6 şi prirnind pleniutdinea harului Prea Sfintei Treimi. Marcu Ascelul. 6.e Sf. 27). 4. căci se imbracă în Hristos (Gal.30 Şi tot Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului dă viaţă şi trâire oamenilor. şi rcgăsindu-şi condiţia firească şi fiinţa sa cea adevărată.13 acum . 35. '* Numele de (jxoiiaucc. în acelaşi sens. Sf. Sf.*. Mareleeuvtirit caiehetic. devine părtaş al vieţii celei dumnezeieşti.0 Sf. Rfispunsul 17. Cuvânt ascetic hi 100 de capete. 29 Ibidem. 6. 48-49. '' Despre vidfa ft» Ilristos. I). lemrhia cereascu.u. Dogmativa. în care căzuse prin păcai. fiind el cAzut în întunericul necunoaşterii de Dumnezeu. 89. Sf. Marele cuvâitt caiehetic. 36. 15. IV.. -* Cf. fame. care fusese întunecat prin păcar. . XV. Despre Botez. Botezul. Prin el acesta iese din condiţia subumaniS şi contrara firii.22 se face asemenea Lui. Sf."1 Primeşte chiar cu mull mai mult. Simeon Noul Teolog. 7 Cf. :" Ibidem. 13. XXIV. 6.*1 Prin Botez. Despre viaţa in Hristos. nu este nimic altceva decâi naştere întru Hristos şi dobândire a fiinţei şi firii noastre celei adevărate. 6. 103. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. devine om cu ade-vârat. 32. loan Damaschin. Sf. Sf.întipărindu-se mai bine în suflet Cf. Jmpotriva celor ce amânâ Boieztd. 118. 3. şi prin El îl pri-mcşte pe TalălM şi se întoarce la slarea de fiu. M Cf. PG 46. 6. 36. Botezul îl face liber (cf. lusiin Martirul si Filosoful. XV. II. chipul lui Dumnezeu din om." Viaţa cea nouS pe care o primim la Botez este „o viaţă care se potriveşte cu firea noastră". 258 17 . Vasile eel Mare.IT Şi încă.Cotidifiiie getteralt' ale tămâduirii şi sub slăpânirea vrăjmasului. 103. :' Sf. Despre cei ce cred cu se indrepteaz/t din fapte. 172 ş. şi anume singura vieţuire adeVSntfă". 8. primeşle. Rom. Marcu Ascetul. adică în ceaia sfinţilor. Cuvfintiiri. Dionisie Areopagitul. Chîril ill Icrusalimului. prin Botez. esie adesea dal de Sfinfii POrinfi Botezului (a sc vedea. Grigorie de Nazianz. PG 46. ibidem. Siraeon Noul Teolog. I4). LV. porţile Raiului i se deschid din nou. Cateheze. II.21 şi rolodală primeşte Duhul cel Sfânt. Apologia înlâi. M Cateheze. 111. III.'s Intră în femilîa celor ce-L iu-besc pe Dumnezeu. 49. -' Cf. Despre Botet. adaugă el. 29 Sf. Sf. 36. I. Vasile eel Mare.27 Vedem astfel că Bolezul este cu adevărat leac penlru omul căzut. . Râspunsiii'ile 5. 35. Grigorie de Nyssa. „se îndreaptă spre profunzimea adc-văratei lor fiinţe". rnai ales: Sf. Maicu Asceliil. spune că cei care vieţuiesc po-trivii curăţiei pe care le-a dat-o Botezul. XL. Despre Sftmtul Duh. .lv Redobândeşte siarea lui Adam dinainte de cădere. se împărrăşeşle de E\. 17. n Sf. XXXV.1* Prin Botez. Cateheze mislagogice. Despre Duhul Sfiinl.n se întoarce la inti-mifatea cu Dumnezeu pe care o avea dintru început. îşi recapătă strâlucirea de altădară. Despre sffintul Boiez. 3. 10. Grigorie dc Nyssa. Răspunsul 9. luminarca Sfântului Duh.. Sfântul Grigorie de Nyssa. 432A. 600A. Despre Botez.

V. 7. şî dobândeşte adevSrata şi deplina cuaoaştere.3. II. adicâ esre vinde-cal de oeştiinţă. Despre vioţti in lliistos." Eliberat de păcat şi lumînal prin Duhul Sfânt. potrivit menirii sale. 10. Evr. scrie '' Sf. neamului omenesc îi este redalii asemănarea cu Dumnezeu. 0 Sf. spune Sfântul loan Gură de Aur. Despre viafa in flristos. Dogmaiira. Gateheze baptismale. „Renăscuţi Hind prin Sfâlntiil Botez. pen tin el. iar sufletul nostru.'4 Omul redevine om şi-şi redobândeşte sănalatea firii sale originare. „Harul lui Dumnezeu. loan Guiil tlc Aur. De. " Cf.4" lar Sfântul Diadoh al Fo-ticeei scrie: „Prccum odinioară stăpânea rfltăcirea asupra sufletului. Nicolae Cabasilu. 14-15." cea dupii Dumnezeu. loan Dnmaschin. II. Despre viafa in Ifristos. Era slap&nit de râu şi înstrătnat de bîne. 442 ş. II. Despre viaţa în Hristos. îşi ia forma şi conlinutul". Sf. Nicolae Cabasila. Col. XLII. 17). 59. CuvântâH. stăpâneşte adevărul asupra lui". omul îşi recâşt iga tolodată „viaţa cea adevarată"/1" cSci. deiforme. 3. 76. Grigorie de Nazianz. potrivit menirii sale. 15. Tertulian. 3). V. care până atunci nu avea oici o formă şi nici o rânduială. 14. „Fericita zi a Botezului este socotită de creştini ca «zi a numelui». ne dezlegăm din robie şi ne f'acein liberi. a Calehezfi baptismale.spre Btttez.3* „Botezul ne apropie de lumină şi ne îndepctrtează de răutflţile intujiericului''. Nicolae Cabasila. scrie Sfân-tul Simeon Noul Teolog. aceas-ta este viaţa: sâ-L cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat (In 17. aşa. 3. 32. Sf. Cf. I I . II. 30. după Botez. 35. 10. Sf. cea pe care o avea îrminte de cădere. '•' Sf. 101. a Cateheze. 5. IV. e] nu poate să facă ccva într-allfc] împoiriva noastrfv". 259 . care cste să vîcţuiască pentru Dumnezeu şi sa fie îndumnezeit de El şi în El. 79 ■ Cf.44 El devine o faptura cu lotul nouS (2 Cor. IV.41 Şi dobândind cunoştinţa cea adevă-rată. Vasile cel Marc.Tămădiiirea prin Sfmlele Ttiine decât odinioară".d* Ftinţa omului este reorânduitâ. Ibidem. 87-89. 101.u. căpâtând o noiiâ* aşezare şi un sens înall. şî dacă nu ascultăm din propria noasiră voinţă de vrăjmaşul. Sf. Despre viafa in flristos. II. 1.'.''' adâugănd că el deschide „ochii suflelului în faţa razei celei dumnezeicşti". Nicolae Cabasila. înrâurit şi amăgit de puterile demonice. iar acum îşî recapSta" stilpfuiirea dc* sine şi libertatea deplina. deoarece tocmai în aceastîl zi suntem nâscuţi din nou si pecetluiţi pentni o noua* vieţuire. Omul tncfiteazft de a mai fi mânat. u "Cf. puterea de a duce o viaţă* cu adcvărat sănătoasâ şi firească. Sf. Despre Şfantul Duh. rezideşte şi întoarce sufletele şi încă şi mai fnimoase decât erau le fa-ce. "ibidem." şi. mai mult. spune Sf'ănlul Nicolae Cabasila. Sf." omul scapă de cunoaşte-ica greşită şi cu totul delirantă sprc care-l due parimile sale. 1. Nicolae Cabasila. " Cuvânt ascetic in 100 tie vapete. XV. 13.43 întreaga viaţă a celui botezat se transfigurează. "Ibidem.

nu cade prada deznădejdii. nu suferâ de boalâ.a) este nedespărţitâ de Botez.(. IV. I88A. pen-tru ca pe altcle sS le câştigam".5. 5. spune Stftntul loan Oura de Aur. nimic nu o poate supune şi pe toate le biruteşte". Mirungcrea Miningerea (|itptou. eel botezat primeşte de la SfAnlul Diih energia necesara* pentni a face să rodeascâ* hanil primit la Botez. " Cf. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-hi. pe unele le aruncftm. adica îndumnezeit în Hristos.ru viaţa cea veşnică. 3. scrie Sfântiil loan Damaschin. toate „cele vechi au rrecui. II. Nicolae Cabusilu. iată toate s-au facut noi" (2 Cor.4'' Omul nu se mai supune existenţei bolnave la care era silil prin naşterea în păcai. 37. „Miningerea este izvor de tărie şi lucrare'". Ill. Ors/'re vitifci în ttrisio." Miningerea îl desăvârşeşte pe eel nou botezat. nu se ofileşte o data cu treccrea timpiilui. Sf.w II. fn vreme ce Botezul îi dăruieşte omului adevărata fiinţă şi viaţa. Oespre vîafa in Ilrislos. 21. dc pildâ: Sf. "/M&m. 43. " Sf. de unele ne lepadUm. pavăzâ şi luminare''. înlr-un anume fel. 6. 260 . Cateheze mistagogiW. puterea de a-şi activa damrife du-hovniceşti. ale cârei porţi î-au fost deschtse prin Botez/17 El prirneşte „noi mădulare şi simţiri noi". *loc. 17). 11. care-l pregătesc incă de aici pent. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-la.*" prin care poate să creasca până la starea bărbatului dcsâvârşit. III. '■' DespreSjinteU Taine. 8. PO 155. 51. Şi această „viaţa nouâ* nu cunoaşre bîUrâneţea. pecete. Nicolac Cubasila. şi in Biserica Ortodoxa* ea arc loc îndată dupa" acesta. potrivil unei stravechi tnidifii. ea este Cincizecimea sa personala. Ea completeazS şi împlineşte Botezul şi de aceea Sfântul Simeon al Tesalonicului scrie că „eel care n-a fosl tins cu Sfantiil Mir nu este deplin botezat". Lucrarea divina" care se manifestă în ■"' Desprt viaţa in Hrisros. . 14. H Dogmatica.4" „Prin Botez. 5. 1-3. El se înalţă la o alia lume şi la o alia existenţâ: devine cetâţean al fmpărăţiei luî Dumnezeu.l 19.| Otifhrze baptismal?. iar pe altele le dobândim.mdiţiile xenentle ate ttinuittumi Sfniitul Nicolae Cabasila.*1 3. Chiril al Terusiilimului.dt.4'' „Renaşterea estc pentni noi începutul uneî alte vieţi. f3cându-i să fîinţeze şi să vieţuiască în Hristos." Prin Mirungere. 9. w tbutem. VI. In 3. eel botezat primeşte pe Sfântul Duh" Putem spune ca. ' A se vedeii.5" Pentni omul eel nou.M Prin ea. Irezind la viaţă „puterile şi lucrarile lăuntrice înnidite" cu noua sa vieţuire.

Desigur. " Sf. Ibidem.a Vindecal de slabjciunea spiri-(iialâ şi de toate neputinţcle aduse de pflcat. nările. 4. fll. CateHtzt mislagogicf.. urechile. 3. 4. Z<)\ . ochii. cart\ fiind sfinţit .''1 omul poate trace cu indrăzneala priii aceasla viaţa. fiecare dinire simţurile şi mâdularele omului primeşte harul prin care omul capătâ puterea sil se întoarcă spre Dumuezeu şi să lucreze în [oale polrivil voinţci Lui. Primind prin ungerea cu SfantuI Mir platoşa si armele Duhului." Preotul unge pe rând. M Ibulan.*5 l'ngerea cu Mir a membrelor ş\ a organelor simţurilor nu înseamiia doar sfiaţiroa acestora. rnmtea. lot. cit. ci (oate puterHe irupiilui şi mai ales cele ale sufletului.'"1 lucrând polrivir voii lui Dumnezeu $i unv blând pe calen virtuţii. „obârşie şi esenţă şi puterc desăvârşitfi a oricărei sfinţiri teurgice a noastre". după cum spune Dionisicr Areopagitul. iar sufletul se sfinţeşte in chip tainic*'.Rom. mâinile şi picioarele celui botezal. pieptul. Sfânlul Chiril al lcrusalimiiliii Spline ca „acest dar sffint este pavîtză duhovniceasca" pentru (rup şi mântuirea 80 (U ffenilui". facfind semnul sfimei cruci.d.sla firoa sa îşi află deplina sanfitat». fâra a sc teme de atacurile vrăj-maşulur" şi de njci un all ran. putând spune cu Apostolul: „Toate le pot înlrii lliistos. luminător şi îndumnezeitor. iaf prin acea. după epicleza. devenit prin prezenţa Sfăntului Duh mijloc de comunicaic al puierii Sale dumnezeieşti". „se unge irupul în chip vazut cu Mir. de energia Sfl de viaţa făcâtoare. III.l.. sfînţitoare. 485A Sf. buzele. voinţa în-tăritfl şi loale celelalte puteri ale suflelului înloarse spre Dumnezeu. căci.u .nu mai esie. ci . ea arala c3 înlreg omul primesle ham] dnninezeiesc delator de viaţâ. omul de-vine plin de râvnâ şi fierbinto. Cliiril ill leni^ilimiiliii.il lui Hristos. rostind la fiecare ungere cuvintele: „Pecetea darultii SfâMului Duh" Asifel. aşa cum spune Sfântul Chiril a| lcrusalinuitui.Ttauiidiiiiva j'iin Sftnlft? Taint această Sfânta Taină este. IV. având inviaia' dorinţa. nv fbidem. «'lbulau. 0 Ibidem. wcr. II. myran. nu numai orgaitfle care AU pi'imit ungerea cu Mir prfmeso acesl dar. Cel care mă întareşte" (Filip. "lerartila biseiicească. Chiril ill lerusalimului. beiieficiind de prezenţa Sfâmului Duh. PG *. I3). 12. 12. Slujba conslă in esenţă în ungerea celui nou borezat cu Sfântul Mir. luminiUoare şi îndiininezeitoare. împli-nindu-se conform nieiiirii ei. ulci pur $i sîmplu".

Referitor la aceasta.Condiftile general* ale tihiuuUUrii 4.66 al cârei scop este de a-1 ajuUi sâ* afle din nou calea virtuţilor. Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradi-ţie a Bisericii. 262 . care în esenţă sunt o com-pilaţie.*3 De asemenea. polrivite stării \\\ care se află. toc cît. Părintelc John Meyendorff scrie: „MărKirisirea şi peniienţa au fosl interpretate în primul rând ca forme de vindecare duhovnicească. fapdil câ icrtarea pâcatelor I se utribuie lui Dumnezcu însuşi eslc de la sine inteles" (citiil de J Meyendort'f.. . ia seama să nu te întorci nevindecal". se poaie observa cu uşurinţă caracterul lor terapeutic. în duh de pocăin-(a\ prin care-şi face vădită părerea de rău pentru greşelile făcute şi voinţa de a se îndrepta. ca şi despre rolul prcotiilui. dacă esle cazul. Penlru un snuliu mai complei cu privire la Hceasră problerna. dezlegarea de ele. şi chiur daca se uiilizează o formula declarative. episcopal ('caruia în primele veacuri îi revenea sarcina spovedirii şi a dezlegării păcatelor). iar credinciosul esle împăcat cu Biserica. 1947. 1974.'* Iar P. p. în anlropologia creştină răsariteană. . Mărturisirea (Pocăinţa) Prin Taina Pocâinţei (fe£ou. în sccolclc 1-1V.laiiini. iievîsta esnanofa de teo logia. este mai întâi de toale o boa-lă". şi pe căt este cu pulînta să-i vîndecăm prin propovâduirea Cuvântului. facuta la sfârşitul veacului al IV-lea. "' < 'nnoii de f/ocăinfti.lvindu-i din moarte. „De vre-me ce ai venit la doctor. p. Căci cu adevărat «nu cei ' A. în acelaşi sens: „La mijlocul veacului al Ill-lea. I-ain Eiitralgo remarcă. ? " II.în Râsâril. 1974. despre efectele ei. M Ma/udie et tui[itdiilite. şi primeşle de la Dumnezeu. Păcătosul. Găsim în ele mai ales asemenea sfaturi: „Se cuvine să-i ajutăm pe cei bolnavi. xuprti. o epiti-mie. şi. 1970. p. din Didascalie. despre păcătos şi despre păcat se vorbea ca despre bolnav şi dcspre boală. pe cei aflaţi în priraejdifl şi pe cei care se clatină. textele slujbelor şi textele lilurgice vorbesc în termeni medicali despre aceasta* Taină.oA6YT|aiţ) sunt iertate păcatele comise după Bolez. 7. Paris.70 Constittiţiile apostolice.67 Vorbind despre perioada bizantină. trebuie să fie „ca un doctor priceput. p. a Textiil complet în MoUtfidnic. cuprind aceeaşî învâţătura. Examinând învăţiUura sî practica referitoare la Taina Mărturisirii. Paris. s-u inţclcs înloidcuumi câ îertmea esle exprimată prin rugâciune. îi spune du-hovnicul penitenlului în rugâciunea începătoare. 20. credinciosul primeşre de la preol sf'aturi duhovniceşti. 337-362. Căci însuşi pâcatul. atestările sunl numeroase şi irnpresioiiante". Almazov sciie: . a nc vedea J. de la Care preotul cere iertarea păcă-losului. în prezenţa preolului. ■ Initiation â lu iheohgîe hyzi inline. Didahie şi Dia-laxcis (sau Tradiţia apostolică). Initiation â hi theohgie byztmtinr. izb. de iridrepfare ti penitentului.*" Po-Irivit Didusca/iei. 86. 7. de la care s-a abătui prin păcat.. 261).*ica(ele înaimea lni Dumnezeu. iubitor şi plin de mila". îşi mărturiseşte p. Pnrii.La pcnitencia medicinal desde la Didascalia apostolonmi a San Grcgorio dc NUa". 261.

"11. poruncind posturi şi ajunâri". episcopul spune: „Biserica lui Dumnezeu înseamnă pace. lecuieşte şi adu-i deplin sânătoşi în Biserica Lui".. ci se dă iertarea păcalelor". 14. 10-11.74 „Ca un doctor iubitor şi plin de milă. 372.. dacă este deja infectată.. 5-7. aplicâ alifii aiiiare. 7-8. Bite un doctor nepriceput şi rău.. îngrijeşte şi dă leacuri potrivitc fiecaruia din-tre cei bolnavi şi în tot felul vindeoil. Şi pentru câ eşti cu adevărai doclor (lovtpoc. ca să nu se întinda* şi la par-tea Bănătoasă. care poate să ne vindece. Dardaca" ranaesle adâncă. îi va mul-|umi doctorului pentru toate". arde şi scoate afară partea rea. caindu-vă penmi ele. iid şi pi in leacuri usturătoare.71 „Episcopul {. I2)". ci şi legând şi oblojind. iar nu un judeciUor care sâ vfi osândeascS. 40.) al Bisericii Domnului. s-o uşureze dc povura păcatelor şi să-i aducă în suflet nădejdea'V Şi înci'i. 71 II.24. Cei care tra-feazl cu uşurâtate ranile in feet ate. lăsand veninul să se întinda în tot trupul. Sfântul loan Gură de Aur îi sfătuieşte: „Iniraţi în biserica si mărturisiţi-vă acolo pâcatele voastre.. * Despre cei câzuţi. şi mi numai taind. strigă şi se plănge câ nu poate suporta durerea. II.2.77 Sfăntul Anastasie Sinaitul il slatuieşte pe creşttn sâ caute „un bârbat duhovnicesc iscusit. acolo nu se cere pedepsirea păcătosului. după ce se va însănătoşi. DezlegAndu-i de greşelile lor pe cei păcătoşi. II. dând leacuri plăcu-te şi care îrtchid repede ranile. s-o mângâie cu vorbe de încurajare. şi lui să-i mârturisim pScatele noastre". cerându-i sâ se arate faţă de bolile sufleiului tot atât dc hotărât şi categoric ca şi doctorul faţă de rănile trupului: „Preotul Domnului Irebuie să folosească leacuri vindecătoare. adresându-se către sine.73 „Sa* vindece (oaia) cea bolnavă (. adică dojcni.7" 71 II. îngrijeşte-i pe cei păcă-toşi.. spal-o şi leag-o bine.. Ml 9. ci cei bolnavi» (cf. a 'Ml." Sfaturile din urmfi sunl foarte asemănâtoare cu cele pe care le dă preotului Sfantul Ciprian al Cartaginei. 20. vindecă pc loţi cei împovăraţi de păcatele lor (. 20.). Rana trebuie deschisâ* şi curăţata..).). ca un doctor priceput şi milos. s-o lege pe cea rănitâ. ameninţarea cu judtîcala ce va să fie: dacă s-a cangrenat. Despre pocâînfâ. curăţ-o cu leacuri usturătoare.3-4. iar după ce s-u scos partea cangrenată. iidu-i hi ea sănătoşi şi fără pată (.*' Mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc despre aceaslil Sfâritâ Taină şi despre rolul duhovnicului în termeni asemăn. răcorind şi îmbărbătând prin ciivinte blande. 261 . Pe cei care au pâcătuit. caci acolo veţi afla doctorul care Vfi vindecă.) să-i primească şi sa-i îngrijească pe cei care se căiesc de păcalele lor".ltori.Tămădnirea phn Sfbtfefe Taine săniitoşi au nevoie de doctor. III. pră-btişitâ şi zdrobită de păcate şi care şchioapătă ş\ abia mai merge. trebuie să se aplice de îndatfi şj cu fermilate tratarnentul potrivit Şi chiar dacă la început bolnuvul se împotriveşte. dacă se umflâ. Cf. 4 l'G 89. adică rătăcită. folosind doctoriile potrivite pentru a-i vindeca. 14.

boala păcatului nu este o boala uşoară. şi cele care tin de J. spunând: „Am văzut doctor nepriceput. într-adevâr. de înaintare şi de mulre alfisto"*1 Sinodul din Trullo {692) accentuează important^ aplicârii unui trauiment dtihovnicesc polrivit. ci ciî ea este confirmală de întrcaga Biserică şi ţine în mod esential dc modul în care ea concepe natura acestor realitaţi: .! spiv vindecare sau daca\ dimpoiriv. penlni ca nu cumva sâ întreacă mfisura. şi dacft nu se împolriveşte doctomlui şi dacă nu cumva. de loc. asa cum arată Sfântul loan Scărarul.*0 Şi continuâ. operand prin ocărâre inima umflala. 20. n Mim. pentru nllul este olravâ.XV. 21. penlni că. Am văzut deja că în Constiluţule opo.'i.('tmdîfii/e generate ate tâituUluirii Ca şi medicul. si la limp nepolrivit îi este osândă". trebuiesc bine cunoscute şi cele ce tin strict de drept. şi astfel să i se dea ierturea pe cat merits.81 Pentru cfl „aceeasi câdere pricinuicste unuia o osândă însuiitâ Inţa de cea sâvărşitâ de allul". s-o facă să-şi piardît ori să-şî nesocoteascâ viaţa. lie prin doctorii alinatoarc şi liniştitoaie şi să se străduiască să vindece rana. la fel se cuvine să faca şi eel căruia i s-aîncredintal sarcinade pastor.Se cuvine ca acela care a prim it de la Dumnezeu puterea de a lega şi de a dczlega păcatele să ţinn seama de natura pâcatului şi hotărârea cu care eel care a păcltuit se întoarce de la pScatul sftu. slftbmd fraiele. * Scam. II. îndrumând şi conducându-l cu pricepere pe creşlinul chemal la o asemenea slavă. cercetând roadele câinţei.20. Şi dupjl cum Dumnezeu face totul pentru om. n golit-o dc lot purcriol". traiul şi râiuluiala vieţîi de dinainte şi de după pâcat. fl. Şi am v«Tzut doctor iscusit care. Cu adevârat. fie în blândeţe. Şi se intiimplă altcori ca una şi aceeaşi datft unuJa la limp potrivit îi este leac. dar nici. ceea ce arată câ* socotirea păcatului drept boalâ* şi a duhovnicului drepi doctor nil este o simplă figurâ de stil folosită de unii dîntre Stlnţii Părinţi.sto/ive se spune: „Pentin câ eşti doctor al Biscricii Domnului.. defaimând pe eel zdrobit. „uneori se întâmpiri eft ceea ce penlni until este leac. şi dacă arată o purtare înţeleaptă şi se câieşte cu adevărat. ci grea şi de multc fcluri. prin care rfiutatea se întinde peste mftsura* şi se raspândeşlc tot mai mult daca" nu este opritfi prin priceperea doctomlui. primejduind aslfel sftimtatea celui bolnav. duhovnicul trebuie sft dea fiecaiei boli leacul care i se potriveşle. pentru ca să aducii în staul oaia rătăcită. tar pe cea muşcată de şaipe s-o îngri jească cu blândeţe şi să n-o ducfl lu dezn. nu i-a pricintiit nimic altceva decât deznadejdea. prin leacurile date. care. "Ibidem.ldej-de. rann suflciului nu s-a mftrit.5& 264 . dâ flecărui bolnav îngrijirea care i se potriveşte'V'* Accst lucni esie foarre important. ci să luple împotriva raului lie prin leacuri usturătoare. utilizând chiar în formularile sale lermeni aparţinând domeniului medical. s3 cerceteze. fie in asprime. şi astfel să dea bolii leacul potrivii. de asemenea. esle deci necesar să se ţina seama de „felul celui ce sfivărşeşte (pâcatul). şi care scoate mulţi lastari ai răului. De aceea eel care se îndeletniceşte cu vindecarea sufletului Irebuie mai intiii sâ* cerceteze stares :>i intenţiile celui care a păcătuit şi sa vadă dacă se îndreapt. XXVI. prin felul său de a vieţui îşi pricinuieşte propria îmbolnăvire.

239-241. dai ţi pemru că păcalul trezeşte şi îniteţine activitatea demonilor care. t. Prin întâlnirea CU duhovnicui în cadrul Tainei. 1962. îmbolniWin-du-1 în întregime. şi puterea tor slâbeşte. creşte şi se întinde. Povara păca-tului este greu de purtat de uniil singur. De accea.pe care Biserica Ortodoxă o păstreazâ ■.P. Mai întâi de loate. spuiW Psalmistul (Fs. Atâla vreme cat mi este recunosc-iil efi atare şi atuta vreme cat nu este mămirisit altcuiva. pustiind şi otiavind viala lăuntrică. Rome. mai ales din cauza seutimemului de vinovăţie care. ei nu-şi mai pot vedea de lucrarea lor nevfoutfi.U . care-l duce pe om spre ieşirea din universal bântuît de bonlă al păcalului. 265 . după cum ne învaţă Sfântul Vasflc*. în-(Irâ/ru-ala de . pentru câ le-au l'ost descoperite curscle.. 31. p.i nipă tăcerea şi sâ iasS din însingurarea sa bolmîvicioasS. îmbauânit-au oasele meJe (. rape fegâtiirile prin care era ţinut de ele. penittfiitul găseşte bun priJej ca s. le pri-veşte ca strâine de el şi se leapâda de ele. la P. toate acesteu constitute deja 1111 pas important. Simpla înainlare spre celâlalt. pâcatul se înrădricinează în suflet. rostirea cu voce tare a relelor de care suferâ are peiHru 0111 uii efeet eliberator.3 şi 5-6). şiTu ai iertat nelegiuirea păcatului meu".Teuwutuirtw pii'i Sfhiirlr fai/ir obicei. Vorbind despre ceea ce-l tulbură.IIU \ infrâflgaodU $j MiMiiea. Ei sum scoşi al'arâ din sullel 0 data cu pâcatuj caiv-i hrănea. devenindii-i din acel moment slrăine. inăcinâmJ. profi-tand de uceastă stare bolnavă. Ele uicetează de a-i mai popula lumea lăuiilricfi şi de a vieţui |X' seama sulletului său. in viiuinea de sine fjlrâ nici o milă în faţa celuilalt. ea nu constă in simCanonul 102 M Sinotlului liulan. in cazul celor care mi primesc niâsurile riguroase de îndreptare.1 se dCSChidfl m faţfl luî etl MIK . cure mi face decât să-i spoi'eascâ raul. piîcalul este izvor de nclinişle. seamana" tulburare şi neliniste in suffer prin toatG mijloacele. îinpărăţia întunericului pesrr care stăpânesc este dinii-o dată luminată. or. în general. Ftmtt. Prin aceasta. Importiinţa lerapeutioă a mărturisirii este cu atâr mai mare cu cat.. ducând până la deznăde|de. de angoasa. vi-clenia diavolilor este descoperită. Elidepărtal de sine. omul le scoate atarfi din stifletul sfiu. Păcatul îl face pe om sa nu mai ia seama la valoarea sa şi să iiibă o vizîune pesimistii asupra funţei şi existenţei sale. cu atiit mai mult cu cât el iscâ" tulbu-riii i a căror prieina omul nu o poale înţelege uşor şi e prea slab si nepulincios ca h(\ le poatii sulpâni. din mai ■ i in Iff puncte do vedere şi pe multe planuri. în forma ci tradiţională . măilurisirea păcatelor este prin sine elibernloare. el dâ naştere unei Stftrj de tristeţe şi descurajare. „Că am tăcut. biruirea mândriei. Spovedania se dovedeşre a fi o terapie duhovniceascii eficace. Mfitturisindu-şi bolile sufleteşti. c! dă pe taţa' boala care-J măcina nevfizul pe dinăunlru. îl însoţeşrc. Irebuie urmală tradiţia.) Păcatul men I-ani cunoscut si fărădelegea mea n-am ascuns-o. IX. Pe de altâ parte. Zis-um: «Mărturi-gîrVoi ftirădelegea mea Domnului». Ioannou. Discipline g&ifrale antique fir IX" slides).

destăinuindu-i fi-resc şi cu deplină sinceritate toate problemele sale. Inir-adevăr. duce la stabilireii. dar. slăbîciunile. ca să poată îngriji cât mai bine. asemenea lui Hristos Care. pe care le rosteşte preotul -. O asemenea atitudine a preotului. sau 266 . el pune întrebari şi cere lamuriri pentru a înţelege tolul cât mai bine. ca să arate ca tot ce face este din dorinţa de a veni în ajutorul celui care-şi marturiseşte păcatele. pe cruce. sail că penitentul nu spune tot. putănd să primească astfel îngrijirile potrivite stârii în care se afla.pe care nu-I judecă. care-I carac-lerizeaza în mod obişnuit pe psihoterapeutul profan. ascultit mârturisirea păcaielorcu cea mai marc înţelegere şi milă. arătând şi împreju-rările in care s-au pelrecut. neputinţele. greutăţile pe care le în-tâmpină în viaţa de zi cu zi. ce-I macină. precum tatâl faţă de fiul rătăcitor întors acasă. greşelile şi neputinţele sale. Penilentul mărtiiriseşte în chip spontan. et îl face părtaş pe preot la tot ceea ce-l preocupă. direct şi din adâncul sufletului. să-1 lase sa1 vorbească asa cum crede acela de cuviinţă şi să dea dovadâ de multa blandeţe şi îndelungă răbdare. ca si de orice curio-zitate deşartă. Aceasta mai ales atunci când i se pare că i se ascunde ceva. l-a iertal pe tâlharul care s-a pocăit. dar şi de faptul că se simte prirnit cu iubire şi ascultat cu atenţie. punând inaintea preotului întreaga sa viaţă. care-1 face pe om să nu aibă teamă ori rcţinere în a-şi deschide sulletiil cu totul. Această atimdine inlesneşte o comunicare sufleteasca de mare intensitate. esle delicală şi plinn de blândeţea care vino din harul mângâielor şi cu tot. Această iubire. ci-l înţelege -. fară de care tâmăduirea aşteptată şi care se lucrează prin Sfânta Tains! nu se poate produce. în care intră asculiarea cu răbdare şi smerenie a celuilalt . dimpotrivă. lar mila şi iubirea duhovnicului se revarsf» ca mi balsam vindecător peste inima rănită şi zdrobitâ de păcat. in duh de iubire.C 'oHdiţUlt general* aft' tâmâduîrii pla înşirare a unei liste de păcate. Intr-un cuvânt. încercând să-i arale cât mai desluşit stările sale de suflet.nl matern al Sfânlului Duh. cu o deplină deschidere fata de omul primit de îndată ca un frate aflal în suferinţă.după cum află din rugăciunile de dinaintea spoveda-niei. depăsind simpla „neutralitate binevoitoare" distantă. El trebuie însă să facă aceasta cu mult tact şi cu discrete. La început. înţeles şi compălimit. Sfinţiţii duhovnici. In duh de iubire. care nul apasn şi nu-1 împovărează pe om. ce-1 înspaimântă. respcctând întru totul libertatea celuilalt. pentru ca duhovnicul sfl-l poată înţelege mai bine şi ca să-i poată da apoi sfalurile cele mai potrivile pentru starea sa. rolul duhovnicului consta mai ales în a asculta. a unei legâturi profunde şi foarte stranse şi realizează de la bun inceput o aunoslera de încredere. atunci când este cazul. suferă alături de f'iii lor duhovniceşli şt se arată plini de iubire părinlească. cu toatc lipsu-rile şi neîmplinirileei. se va feri să-i intre in suflet cu forţa sau să pătrundă în intimitatea lui. îi spune ce-l nelinişteşte. însolitâ de o sincere compălimire. este de datoria du-hovnicului sa asculte cu atenţie tol ceea ce i se spune şi în nici un chip să nu judece pe eel care i se destăinuie. De ase-menea. îi descoperă grijile şi necazurile sale. O asemenea deschidere esle uşurată dc credinţa creştinului ca Dumnezeu este bun şi milostiv . i se deschide cu lotul.

în rău sail în bine. sau făcând apel la ceea ce ştie despre trecutul celui care se spovedesle. Duhovnicul nu-i arată întotdeauna penitentului că a ajuns sa-i cunoascS suflerul pe o Hemenea cale. pur şi simplu citind in inima lui. se vede de ce Tradiţia îl priveşte pe duhovnic ca pe un doctor. ca sa iei ie-rtare de la Domnul nostm lisus Hrisros". iar cuvintele sale le socoteşte leac pentru suflet. în rugăciunea dina-intea spovedaniei se spune: „Nu rc ruşina. oricum.mai ales mândria şi slava deşartîl -.şte din hclsug sfatiirile sale duhovniceşri. De aceea. anumite patimi . Mai ales în această etapă a spovedaniei. din anumite cuvintc. poate face aluzie la ea. Arunci. ţinand com de persoitalitatea lui. boala lui. ca şi din atitudini sau din mimică. 59. ca să poată judeca in mod cored situaţia în care se află şi cum poate evolua. va tine Seama de cele pc care a ajuns s. Discernământul de care face do-vad.84 Totuşi. potrivit nivelului său de sporire duhovniceasca. prin urmare. fnlr-adevâr. din ezitări. e de datoria duhovnicului sa" sesizeze atinidiniJe sau purtărtle sail stările de sutler pătimase pe care omul nu vrea sau nu poate sil le vadă el însuşi şi. Duhovnicul nu are menirea de a da învflţăminte teorcrice şi generale. Abia în clipa in care îi dă sfaturile cuvenite. această cu-noaştere fund un dar de Ja Dumnezeu. ed. el irehuie să gâsească în primul rând acea învftţăiură care se potriveşte eel mai bine omului pe care il are în taţă. intre duhovnic şi penitent se creează astfel o legfllurfi personală . credincioşii sunt sfittui(i sâ se spovedească întotdeauna la acelaşi preot. 1992. Asa se face că uneori creştinul primeşte de la duhovnicul său îndmmari care par fără legătură cu măYturisirea sa şi cu starea in care credea că se află. pentru câ în acest stadiu al '"' MoUtfetnic. Este de dorit. Se poate ca duhovnicul să aibă o cunoaşterc directâ a stării fiului său duhovnicesc. 267 .l duhovnicul.Tâmâthiîrea priit Sfinlete Tahucând se arată reţinut sau ezită în unele privinţe. îh care daruie. nici te (eme ca să ascunzi de mine vreun pacat. din race rile sale. nu le mărturiseşte ca atare. ca si de dificuit^ţile sale. cum este cazul anumitor sfinţi duhov-nici care aveau harisma cunoaşterii inimii. de posibilităţile. pot sil întunece conştiinţa. fntr-adevâr. De alifel. ca in Biserica Roman o-Catolicit -. de viaţa şi activitatea sa. din inflexiunile vocii. oricare ar fi maYimea şi fineţea lui.1 le cunoasca* despre fiu] sflu duhovnicesc atunci când li dă aceste sfaturi. ca duhovnicul să-l cunoască bine pe penitent şi să urmărească evoluţia stării lui launlrice. acum el arată care si ml mijloacele de vindecare pe care le pune în lucnirc pentru a fămădui bolile care i-au fost dezvăluite sau pe care el însuşi le-a descoperit. şi mai ales de felul bolii de care suferă. mai ales în cazul in care ar putea astfel să-I răneascA. despre viaţa sa.ea ne-fiind anonimă. har care i se dă în măsură mai mare sau mai mică. ca şi lucrarea diavolească. spare ca un har dumne-zeiesc legat de slujirea sa preoţeasca. p. despre personalitatea lui. ci f3ră sfială spune toale câte ai facui. se poate ca anumite păcate sa* nu tie conştientizate. Duhovnicul poate atunci cunoaşte doar indirect starea nemaYmrisitâ' de penitent. de aceea.

!n acest dialog . îi rcaminiesc ţelul diihovnicesc spre care trebuie sfl se îndrepte. umplând văilo şi plecând munţii şi dealurile. in mod esenţial. De aceea.lăintiilnhii spovedaniei întrc ei se stabileşte tin dialog. în timpul spovedaniei creştinul trebuie sa aibă senii-menttil unei sincere câinţe. fereşte de ifui. contribuie şi ele la această leceplivitate. preottil nu apare ca un maestm care dii. toate acestca pentru o mai bunfi inţelegere a stării de fapt şi in vede-rea celei mai potrivite modalităţi de vindecare. primile prin Taina Hirotoniei. cuin s?i biruiască patima de care suferâ. Aceste îndrumâri. chipul desâvăişirii pe care lot creslinul este chemat siî o alinga. îiivăţături dogmatice şi abstracts ci ca un tata" care. cu înţelepciunea. creştinul nu se mai simte singur. cum să lupie impotriva unei înclinilri păcatoase. de la înalţimea cate-drei. făifi pulinţa de a se insela. fiind însoţite de rugâciune şi venind de la p persoană aviind harisme legate de siujirea sa.care este cu atflt mai profund şi mai folositor cu cat se situează într-un acelaşi climai de îneredere. de pildă. măngăie. îndeamna. Acelaşi sens terapeulic îl are şi epitimia.în care stau nlâturi pnreiea de rău câ s-a inMrâinat de Dumnezeu şi voinţa hotnrâlă dc a se îndrepta pe viitor .ita de calitatea de duliovnic şi. conforme cu voinţa lui Dumnezeu. pe care o întâmpiuă de obicei sail care poate sa se ivească într-o împrejurare sail alta.el pregfltcşte. firesc şi plin de iubire ca eel care a exislat în niomentul măruirisi-rii păcatelor -. In ceea ce-l priveşte. crcdjnciosul reacţioneazâ la celc ce-i spune preotul. ftcând drepte cărSrile Lui. pierdui. ele revelează cuvâniul si liarul lăinăduitor al lui Dumnezeu sub insptraţia Sfâniiiliii Duh. dar prin ele i se arala şi căile pe care poale ajungc la ea. disciila cu el pentru a lămuri aniimile aspecte. râ-lacit din pricina păcatelor sale. cauoruil de pocăinţfl pe care duhovnicul i-l poate da creştinului. Paul Evdokimov scrie în aceasiă privinţâ: „Epitimia nu este o pedeapsă. ci în al Bisericii. cum sâ faoS l'aţâ unei porniri spre rân. îl învaţă. mai ales atunci când creşiinul li se deschide cu lotul şi voioste din tol sufletul sa" se vindece. cum sa depăşeasca" o anumită greutate.care. cu alât rnai mult cu cat ele se spun înlr-un iimp si într-tin spaţiu eclezinle. Prin cuvintele sale . ceea ce le conferă 0 putere şi o Iucrare cu totul speciale. după cliipul Sfânuilui loan Botezfitorul. momentul juridic al «satisfacerii» lipseşte cu 26X . îmbfirbiUează. nu sum speculative. sfaturile preotului îi redati coordonatele ade-vărate şi sigure care îi permil să redescopere calea şi sa ştie. Această slare . ci cu adevărat lucrâtoare . venirea Domnului in sufletul creştinului. în esenţă practice. sfătuieşie. fie cu cea mai desăvârşilii blândeţe. căldura şi iubirea care-i vin dc la Duhtil SI'ă»r. acesie sfaturi îi permit sfi-şi redobăndească dreapta judecală si dreapta vieţuire.('oiuU/iilf generOiit tilt. Stând înaintca duhovnictilui.îl face in chip deosebil receptiv la sfaliirile pe care i le da duhovnicul in vederea vindecării sale. cuvintele rostite de preot nu sunt simple vorbe obişnuite. netezind cele colţuroase şi îndreptând cele pe care le-a strâmbat păcaiui. iar preodil nu vorbeşte în numele său. cum să lucreze o anumilă vir-ivile. Aiitoritutca morala leg. fie cu asprime. îi pune întrebări. dacă este cazul. shnţenia personala a acestuia. ce Irebuie să facă pentru a-şi regîtei şi n-şi păsira sănalaiea pierdulă.

.

55. Ea stinge toaia boala". 9. '" Despm viaţn in Hristos. p. loan Casian. MniYlr i imilil caU'hetii. . " thfdan. loitti Danmschin. tot aşa şi accst Trup. 2. 37. VII. Ibidem. . facut nemuritor prin putcrea lui Dumnezeu.100 De aceea Sfinţii Părinţi nu numai că văd în ea Jeac şi doctorie. odată introdus în noi. Dexpre vkiţa i/i flrisias. avem nevoie de Cel care pe toale le uneşte. Clement Alexundrinul. 18... IV. Cf. 34.1na ajutătoare a doctorului trebuie sâ ne fie cât mai ta îndemână ca sîl poată vin-deca materia noaslrâ atunci când vfea să se sfrice'V0* „fmpărtflşirea cu prea-ciiniiele $i de viaţiî fiîciUoarele Tale Taine să-mi fie spre (Amăduirea sufletu-liii şi a trupului". scrie SIAntul Nicolae Cabasila. " Cf.104 „De accea alergăm la acest leac nu numai o tlatâ. XX. '" Canede ntgâciunt ed cit.1* Prin această Sfântâ* Taină i se dă omului „o hranS nouă şi proprie naşterii celei de-a doua'\w Jn toatc privinţele accasla Taină esie desâvârşită. Cuviini df ţndemtt eătre etlni. îi cere creştinul lui Hristos înainte de împărtăşire. '■ Qmilii lu Mtitei. ne facem «părtaşi duronezeieştii firi»". Sf. 2. după cum «pnţin aluat dospeşte toată framântătura». *Sf. X. Nicolae Cabasila. 35.106 Aceeaşi rugămime se face Sf Chîril al leiusalimiilui. 37.a Desprc vttiţtt'" Hristos. 101 ci o socoit'sc chiai' leacul pri» excelenţă. IV. VIII. 106. |3. spune Sfantul loan Gură de Aur. 23.''? adăugănd: „Câci. 30. 1. schiinbă şi transform^ întregul nosfru trup dupâ masufa Aceluia". Grigorie de Niiziunz.. 3. care vindecă toată relele legate de păcat. IV. cflci m.1 care să mi dea înapoi prin puierea acestei doctorii. şi nu există nict una dintre trebuinţele credincioşi-lor pe care să nu o poata ea mulţumi cu toată deplinătatea". Episiah câire Iţfesmi. Qtvânlâri.'tthmiduireu prin Sftntel*' Vain? noasire. şi noi devenim „hristofori"...Dumnezeu se uneşte cu firea uoastrâ1 cea stficăcioasă pentm a îndumnezei in acest fel omeniiatea. Ce leac poate fi acesta? Nu ulnit decâi acel Trup minimal care a biruît moartea şi care s-a fScut izvor al vieţii noastre".10> Sfântiil Nicolae Cabasila numeşte Euharistia „singurul leac împotriva răutăţilor flrii omeneşti". Sf. să alunge influenţa primejdioasă a Otrăvii de mull (imp înrădâcinatâ în Irupul noslru. după cuvântul înlru tot fericitu-lui Petru (2 Pi 1. scrie Sfântu] Grigorie de Nyssa. Dogmatlca. într-o rugâciune alcătuîtâ de SfftntuI Vasile eel Mare. 201.'" „astfel..3. spune mai de-partc SJYuituI Chiri! al Iemsalimului/'6 Prin aceasta SfănCă Tainfl." ' . " Mantle atvânt catehetic. 271 . prin primirea ei la părtăşia cu divinitatea".). Convorbiri duhmtiicesti. IV. ci mereu (.După ce am gustal odală din stficăciunea însâşi a firii. scrie Sfântul Grtgorie de Nyssa. Sf Ignufie Teoforul. peniru ca. Sf. IV. Cuteheze niistagtigive. . 4). ' Ibidem. IV.Nu este boal. odată luând în noi acest leac. după cuvântul Apostolului.7. 15.

[" Ibidem. vol. "* Mttrele euvdiif ratehelic. loan Gură de Aur. arata Sfânail Nicolae Cabasila. Omiiii ia îdan. vol <"''. „îndreaplă chipul Săii în noi ori de câte ori dă semne că vrea sa se strice".. Căinţa şi lupta împorriva pacatului comribuie desigur la u'imăduirea omului. creşlinul cere ca împărtiişania sâ-i fie „spre însănătoşN tea smeritului meu suflet şi trup". ele îl fcresc pe creştin de tol raul şi de toată lucrarea diavolească.108 Sfântul loan de Gaza. "* Ibidem. IV.11* Aşacum vedem din rugăciunile de dinainte $i de după împartăşire. Rugăciunca a doua inainte de îtnpăitâţiie (a Sf. "* Ibidem* 52.1"7 lar în altă rugăciune. .5i . : ' ftttgadunett a şasea (a Sf. Nicolae Qibasila. scrie Sfăniul Grigorie de Nyssa. loan Gum ele Am).'2 . XLVI.. 113 Sf. 13. avem nevoie de Cel care pe toate le uneşte". 11 Rngâdunea « ţasea kurinted* îtnpărtâfhvi&St. Sf. vorbind despre Sfinlele Taine spune: „Pe cei păcătoşi care se apropie de Sfintele Taine ca nişte rAniţi şi ca unii ce ccr milă. Despre viafa în Hm- rew . Vasilc cel Mare)."' Preacuratele Taine unifies făptura orneneasca dezbinalâ şi sfâşiată de păcat. Scrisosuea 464. Ele curaţâ sufletul şi trupul11' de toată întinâciunea păcatului."1 îl vindecă pe om de bolile patimi-lor care s-au ahătut peste el din pricina negrijii sale de a vieţui potrivit daruri-lor primite la Bolez. Rux'ti'itmHe ilinainle de itit/rârtâşire (Rugăciunea a şasea)."1 Trupul şi sângele lui Hristos. Ibidem. 35. 1 Ibidem.""1 „reînnoieşte frumuseţea noaslra su-fletească de altfidatâ". lu St Nicolae Cabusila. lw Sf Varsaiiufie ţi Io:in. p. rii. 37. „După ce am gustat din otrava care a dus la stricâciune-a (dezbinarea) firii noaslrc.213. răspândindu-se în trupul şi sufletul celui care le primeşte prin Sfâma împartăşanie şi amestecnndu-se cu ele.. vorbind despre Euharistic.. dar ele nu sunt de ajuns şi nu aduc nici un folos dacă* nu sunt însoţite de leacul desăvârşit care este Euharistia."3 „vindecă maieria noastra atunci când vrea să se stri-ce"'"' şi „intâreşte iarăşi voinţa atunci când este îndoielnică"."1 Trupul şi sângele lui Hrisios. loan Dnniuschin.":' lucrea-zâ cu putere tămăduitoare în întreaga fiinţă a omiilui. 1:1 Ibidem. Dogmatiea. a Sfântu-lui loan Gură de Aur. fee.('ondiţiile generate ate lămdduirii şi în prima rugăciune de după împărtăşanie. I. 3. "ibidem. ctt.:" aducând mântuirea suflelului şi a trupului. 35. aducând-o la integritatea iniţială.T Ibidem.11* de a alunga gândurile răutăţii ' ° şi de a fi sta-vilă relelor obiceiuri. Sf. 272 .121 De asemenea..rv. "' Cf.. pe aceştia Domnul îi tămaduieşte". 23. Va&ile ecl Mare). '" Ibidem. Preacuratele Taine au puterea de a lumina cugeiul omuluî.

). Mtnr/f vitvânl tatehrlir. loan Gwă de Aur. * RttgeSciutuvi " zecea ta Sf. 273 .1^ le întă-resc'" şi le fac mai puternice127 şi aduc „împăcarea pulcrilor sufletesti". s) loan I i. V.ni fâcându-l nestricacios şi nemuritor. în împăr-tăşanie lucrurile slau chiar dimpotrivâ: însăşi Păinea vieţii schimbă. 2 » Sf. în sânge hrănitor. Intalnim aceaslă Sfântă* Tain. Irincii. Conl/a enziilor.'*1 care adaugă: „şi doctorie pentru a nu muii ci a trăi veşnic în Iisus Hristos". care face vii pe cei ce gus-titdintr-însa". 51-58).1" 6. loan Daniaschin. Omilu la loan. V. 37. „Hrana trupeasca" se preschimba.) în Evanghelii. in numele Domnului. 51 şi 53-54). preface şi umple de viaţă pe cei ce se împărtăşeşte". " fîugăcktftea ■*>/■ Vaxile </f ilupcî sjîinto împăfiăsanie.. făptura omului primeşte belşug de viaţă.:u Dtipre viaţa t» Hrislos. Sf.152 De aceea Clement Alexandrinul numeşte Euharistia „leacul (Odpuaicov) nemuri-rii".pislola ct'ttre Efoseni.. 1'" Ibidem. 2. căci aceasta nu ne dă prin sine viiiţiW.. 13.niMschin. Contra ereznlor. XLVI. 111 Cf. ungându-I cu iinldelemn. 2. aşa ceva numai împărtăşania poate face". In 6. XX. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. 1 . 106. 66. fiind cu adevărai singurul izvor de viaţâ dătâtor (cf.IM le ţin în viaţă. „(Omul) Irăieşte nu numai în urmu mâncării fireşiî. Dogmatics IV. „A aduce iarăşi la viaţă pe cei care au muril din cauza pficatelor. 13).13* Pri-mind prin Prea Sfânta Taina pe însuşi Cei care estc pricimiitorul vieţîi şi Viaţa însăşi. Dognuitica. 57). loan Guiă dc Autl.Tăituithiirea piin Sfitttele TaitiiElc sum ydevărată hranâ pentru suflel şi ttUp. V. 6. F. 3. "' Cuvânt împatrîva efinihr. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe eel bolnav şi " Sf. XX. 2. X. Apologia tnlSt. Sf. ' Sf Irineu. Sf. In 6.::u împărtâşania îi da omului viaţa cea veşnică (In 6. 2. în timp ce Pâinea vieţii este însăşi viaţa. această Sfâiilă Taină ii rcpunt* pe om în slarea de comuniune cu Dumnezeu şi îi redă vîaţa (cf. 2. 57) şi viaţa dumnezeiască. 37. 2. irineii. este o taina desri-nută creştinilor bolnavi. 12. IV.128 în vreme ce însirâinarea de Dumnezeu i-a adus omului moartea. lustin Mnrtiml şi Filosofiil. 2. Irineu. V.. Maslul Taina Maslului.2-3.: Sf. numitâ şi taina „untdelemnului sfinţit".11' la fel caSfânlul Ignatie Teoforul. IV. Contm er&fflor. spunîlnd: „Esle cineva bolnav între voi ? Să chcme prooţii Bisericii şi să se roage pentni el. 13. 2-3. Grigorie dc Nyssa. cu care ne hrănim. căci îl primeşte pe în-suşi Dumnczeu (In 6. 3. . . Apostolul lacov vorbeşte despre ea şi în-deamna* la folosirea ei în Biserică. " Ephiota cătrv Efesenl.Sf. Contra erezjitor. numeroase vindecarî fScute de Sfinţii Apostoli fiind legate de ea: „Ungeau cn unldelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau" (Mc.

balrânii (npeapvcfepoi) Bisericii despre care vorbeşte Apostolul Iacov. 1-13. Fiecare dinlre ungeri este precedată de citirea unor texte din Epistolele Sfinţilor Aposloli şi din Sranla Eviingheiie. Cele şapte rugaciuni. înainte de cea de-a cincca: 2 Cor. "' Descrierea detaliată şi textul complei al slujbei pol fi gasite in MvUtjehric. înainte de prima ungere se cites» lac. care cuprinde în trei man parţi.13" Prima parte constă înir-o „slujbă de mângâiere" (napdicXrirjic. ci pe toţi cei care doresc aceasta. 5. A treia parte a slujbei consta în ungerea ceiui bolnav de călre fiecare preot. I si 5-8. 8 şi Mi. 21-28. 27-13. 25-37. Vom menţio-na doar aspectele semnificative ale acestei slujbe. 16-7.1rşeşte curent aceasta. 19. A doua parte are drept scop sfinţirea untdelemnului care se foloseşte pentru ungere. se admite savdrsirea slujbei de călre Irei. înainle de cea de-a şasea: Gal. sfinţeşte untdelem-nul acesta.) pentru eel care va primi Sfânta Taină.Sfanta Taină în casele creştinilor şi este admînistrată chiar în lipsa oricărei boli trupeşti. 15. I -7 si Lc. 14-23 şi ML9. de altfel. chiar dacă ei nu suni grav bolnavi. cei şapte preoţi. 10. 12. chiai lie cfttre un singur preoi. Biserica foloseste texte dm Sfanta Scriptură care istorisesc vindecări minunate ale bolilor. pe rând. ?JA . înainte tie cea de-asupwa: I Tim. ca toţi cei care participă la această slujbă s3 fie unşi cu untdelemn sfînţii. 6. 8-11 si ML 25. 5. iar aceasta ungere se poate face ori de câte ori este nevoie. 5. care cu mila şi îndurările Tale tamăduieşti zdro-birile sufletelor şi ale trupurilor noastre.Condiţiite generate ale ttlmâduirii Dornnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate. ocup3 un loc esenţial în cadrul slujbei. numeroase evhologhii vechi cer. înainte de cea de-a doua: Rom. 15. 5. Biserica Ortodoxă Rusit aplică ungerea cu untdelemn sfinţit în cadnil Tainei Maslului luturor credincioşilor în Joia Mare. I si ML 8. 10-16 şi Lc. 14-23. dar are şi menirea de a vindeca bolile sufleteşti.137 Apoi fiecare dinlre preoţii care-l ung pe eel bolnav rosteşte o rugaciune.9-13. 14-35). mainte de cea de-a patra: 2 Cor. alături de celelalte mijloace de llmăduire a sufletului. înainlede cea dc-a trcia: 1 Cor. 10. 1 -10. ungfind cu untdelemn sfinţit nu nurnai pe cei care stau să moară. 22-6. se vor ierta lui'* (lac. iar in Biserica Ortodoxă Greacă se săv. ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbă-virea de toată patima şi întinăciunea (rupului şi a sufletului şi de (oată răutatea". Ele ara-ta iubirea şi milostivirea pe care Dumnezeu le-a arătat-o înlotdeauna oarne. Dupa ce s-au rugat „ca să se sfinţească untdelennuil acesta prin lucrarea şi venirea Sfântului Duh". pentru aceste paisprezece citiri. 7 Asifel. 1. 2 şi Ml. care-l privesc deopotrivă pe eel bolnav şi pe cei din preajma !ui. Maslul este săvârşil de un sobor de şapte preoţi. în cazuri excepţionale. în mod obişnuit. însuţi Stăpâne. In cazuri speciale. diferite. Ea se adresează în primul rand celor care sufera de boli trupeşti. Biserica a perpetual aceasta practică apostolică. rostesc următoa-rea rugăciune: „Doamne. doi sau. şi dc aceea o prezentăm aici.

împreună. Fiecare rugăciune insistă în mod speciaJ pe una dînlrc aceste cereri. ci şi . dar mai ales şi mai presus de orice I se cere lui Dumnezeu iertarea păcatelor lui. potrivir dublei semnificaţii a verbului <<7(d£eiv) folosîl de Sfânlul lacov: „Şî nigăciunea credinţei va mânlui/va vindeca pe cel bolnav si Domnu! îl va ridica şi de va fi făcui pacate. ta-măduieşte pe robul Tău acesta (N) de neputinţa rmpească şi sufletească ce 1-a cuprins şi-1 fă sâ viezc prin harul Hristosului Tău (. însoţită de această rugăciune: „Părinle Sfinte. înnoirea întregii sale fiinţe şi a vieţii în Hristos. întărirea sufletească. prin care I se cere lui Dumne-Zeu iertarea pâcatelor lui.tămăduirea bolîlor su-fleieşti şi iertarea păcatelor. făra a o pune mai prejos pe cea din imna. Urmează ungerea. dar loate pun mângâierea suflelească alături de cea tnipească şi leagâ vindecarea sufleleasca* de cea irupeascâ şi. care ai trimis pe Unul-Născut Fiul Ta"u. toate o arală ca fundamental. Apoi cci şapte preoţi.'! si mai imporlantă pe cea dintili. să vindece toată boala şi să răscumpere din moarle. li cer să-l ţinîi în viaţă pe eel bolnav. să-i uşurcze suferinţele.aşa cum am arătat . care se explica prin faptul ca această Sfânlă Taină are drept scop nu numai vindecarea bolilor trupeşti.. pun Sfânta Evanghelie deschisă pe captil celui bolnav.) Cfl Tu eşii izvorul tfimăduirilor. doctoml sufletelor şi al impurilor. rostind o rugâciune de pocăinţă. Domnul nostru lisus Hristos.. . se vor ierta lui". Dumnezeul nostru". să-1 vinIIL'CC' şi să-l înlârească Irupeşte. Dumnezeule.'/'âiiuidiiired priii Sfinteie Ttiine nilor. înlreaga slujbîî de allfel are un caracter penitential. mântuirea şi shnţirea.

* Condiliile subjective ale lăniăduîrîi şi snnătatea în Hristos 1. nu-i dă cu sila harul Său. El ri cere omului ca. voinţă libera.2. care sunt Sfintele Taine. respectând liberlalea omului. şi.1 se adaugă bunavoinţa. că suportă osteneli şi că săvârşeşre o lucrare. îinpreuna lucrarea de bunăvoie cu harul primil. ci numai daca acesta vrea să-1 primească şi-l doreşte cu toată fiinţa sa. 10. 16 ' OttdM duhovnieeftl (Col.. in primul rand. X.deşi poate -. Altfel spus. 5 Despre viaui in Hristos.lucrarea pomeşte de la Dumnezeu. decât dacă se deschide cu toată fiinţa sa harului c. care se dă celui ce vrea (să faca voia Lui) <i crede (în El). Fără voinţa omului. cu toate că vindecarea şi mântuirea omului işi au unicul izvor în Hristos şi ne sunt dăruitc doar în Biserică. dacâ îşi îndreaptă loate puterile şi toată viaţa sa spre Dumnezeu. sa fic gata sît împlinească voia Sa. 1. Sfintele Taine ne dăruiesc viaţa în Hristos. ' Despre \Hafa to Hristos.1 Puiem spune acelaşi lucru dcspre toate ceielalie Sfinte Taine. iubind. cunoscând. spune Sfâniul Simeon Noul Tcolog. Dumnezeu însuşi nu face nimic . 66: Explicarea dunmezeiestti Uuirghii. trebuie să existe condiţiile subjective. are. a noastră e dorinţa de împreună-lucrare". 276 . nu aparţine omului. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. lucrarea mantuitoare a Duhului depinde de voinfa omului". Omul care sc împărtăseşle de ele nu devine cu adevărat o nouă făptu-ră. ci harului lui Dumnezeu. Prin urmare. el nu ia locul omului şi nu acţionează in locul lui. sa cunoasca. Voinţa de a fi vindevat „Nii ne este de ajuns spre mantuire numai Botezul". asemenea lui Hristos. potrivit firii sale. din respect faţa de libcrul arbilru. I.1 Dumnezeu. XXXVII. prin Sfântul Duh. 448. II)..ire îi este dăruit prin Sfântul Duh. să iubească. din partea noastr. în sfârsit. „Omul. dar cu „strădania binevoitoare a omului". I.7 adău-gând că viaţa în Hristos stă într-o împreună-Iucrare a lui Dmnnczeu cu omul: . pe lângă condiţiile objective ale tamăduirii şi îndumnezeirii noaslre. care sunl libera noastră participare personală. Voînţa omului este deci un ajuîor esenţial. scrie Sfânlul Macarie Egipteanul. Faplul însă că mintea este impulsionată. pe aceasta o cere Domnul. A Lui e propriu-zis săvârşirea.'1 Altfel spus. ele ' Discursuri etice.

Sfânruf Diadoh al Poticeei sptine: „renaşlem prin apă i ). sîS-I asimiJeze.Condiţiite xultiertivr ale lanuMnirii si stiiuîmlea m ttrisl"* presupun totuşi asentimentul şi conlucrarea omului. 2.• l'lioinme. Ast-li-l. XXVII. /// deiţwalîim </.. Sfantul Nicolae Cabasila scrie: . Murcii Ascetul. aceastil viaţîj atamă iiu-niai de alotputernicia MâiHiiitorului. esie îndepănat de la izvonil vieţii. Sfantul Macarie Egipteanul explicS ast-fel accst lucru: „Ar fi de neînţeles cum de s-a scris: «Nu stingeţi Duhul» (I Tes. St. IX.* Ele se Iticreazii prin sinergia din ire haml dumnezeiesc şi stradania omeneascăV" Sfiiiuiil Macarie spune ca. " CS. Cuvâni ascetk' fti lOOde capete. Sf.h Vorbind despre Botez. Lossky. 6. 1 ' 'tmvffrbireff cu ftfotovifov. 7S. Paris. 1970. 7. să staiuiasca în har şi să se fase pairuns de el.. Pailt |044. indifereni de evoluţia sa ulterioarîi. iar prin aceasta îndatS ne curăţim si sufletul. 194-196. 5.La începimil ei. I. să-l lacil să rodeasca" în el. I. Dumnezeu revarsfl harul Sail in chip deplin asupra omului. "Cu piivire ]n semnificuţia acesrei noţinni. TeiTUenul siiteigie cste ficcvenl folosit ile SfinlM Paiinti. omul trebuie s. Tlliologig mystiaiu. vointa ta nu KaBordScuB!". şi in special la Botez. Macarie Egiptcanul. atunci este dezbrăcat de cinste şi este îmbrăca! cu ocafa"." Dar omul il poate pierde. II). 2/6-222. mai ales tic Maciuie Egipiejinul. Otnitit duhamlcefti (Col.11 Râmatie însâ ca el însusi să se dezvnlie în coiilbrniilate cu harul.) nu conlucrează cu harul Duhu-lui. 1 0milii . deschizându-i-se în întregime. aşa cum spune Sl'ântul Serafim Je Sarov.l se straduiasca" sâ sporeascn harul.. IOCIIJ şi imporranţa ei în tr.ot-Borodinc. p. Raspnnsiuile 5. Sfânrul Grigorie de Nyssa arată că „schimbarea vteţii noaslre dobârulită prin 1 Ibidtm.Hli(ia leologică ft WCCticâ orto<Joxi1.tie I'&gUm //'Orient. •' OmiUt duhctvntctyti (Co).. Dtipw \uiţ. se ccr din partea noastră mulle incordSri şi grele strădanii". dacîl „sufletul (. p. dar a ne-o păstra pe mai departe întrea-gă şi ii rămâne vii în toata* vremea desfâşurării t*i cere sfriklanie şi din partea noastră.hihovnuesii (Col. XV. M. '•'Cf. II). I. neglijent fiind. ' lh-\jne viafn in ffristow VI. lăsăndu-se pătruns şi (ransfor-mal de hiir.'0 Aceasla nu însea-mnfi că harul primit fa Botez s-ar putea lua de la om: el îi aparţine de-acum prin lire. Aceasta nu înseaninn că haruf i-ar fi dat omului cu măsură. Despre Bt'irz. ca until care s-a făcul nevrednic de acesta şi de coinuniunea cu împâratul eel ceresc". iirmează ca\ spre a putea sta pâna* la sfArşil în puterea hanilui. supiinîindu-i-se şi punânduşi fiinţa şi exîsienţa în acord cu el... 19).7 Jn toate Sfiniele Ţaine. Nicolae Cabusilu. care se află în el. 277 .1* IV de a!Că pane. omul trebuie sa se străduiască sâ ptfsrreze harul primit. La Botez. 7. dacă venim la Dumnezeu de bunăvoie. şi (riipul. ca „voia omului să concorde cu hand"." Pede 0 parte. II). a sc vecleji: V. Mcolae Cobaailfl.t m Hri&as. din foată inima". cum spune Sfantul Macarie Egipteanul. creştiriul primeşte pleniCudinea harului. doar în parte. Ele cer. 9. Marcu Asccttil. XV. 16. 5. iar omul trebuie sii-1 pâstreze şi să-1 facâ al său. dacS fu nu l-ai stinge atunci cand. 17. Sf.

61. după cum scrie Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu poţi fi ceea ce n-ai ajuns". ibidem. de vreme ce am fost scoşi de sub StSpânirea lui. Dumnezeu ne-a dfiruit plenitudinea hanilui Său.16 Sfântul Diadoh al Foticeei. iar al doilea. atunci „apa (Botezului) e numai apă. de ultfel. la rândul sâu.17 Pintrc toţi Sfinţii Părinţi. Nuniai din pricina lipsei noastre de grija* ni se întampla" toate acestea şi noi suntem deci răspunzători pentru ele. Ibidem. Răspunsiirile 5. El nu ne sileşte să-i Morele cuvâni catelwtu\ 40. în întrcaga sa fiinţă şi în (oatA viaţa sa. Sfântul Marcu Ascetul este fărâ îndoialn cel care a afirmat cu cea mai mare tărie şi în modul cel mai direct toate acestea. noi suntem cei nedesăvârşiţi faţif de el. 6. căci am fost spâlaţi de acestea. a Cf. 11 Cf. cu loţi Sf.24 Harul pe care-l avem în chip deplin nu se face vatlit şi nu devine lucrător decât pe măsiira credinţei şi nă-dcjdii noastre şi. omul primeşte harul desâvârşit al Sfântului Duh. 1' ('uvânl ascetic in 100 tie ca/w/e. este reslaurarea chipului lui Dumnezeu din om. aceasta nu se datoreazît câtuşi de puţin UrmWor păcatului strămoşesc. căci.'1 eliberarea din robia păcatului" şi sfinţirea întregii sale liinţe. 6. Raspunsul 5. 280CD. darurile sădite în firea sa prin har. Despre cei ce creel câ se bulrepteazxi din Jâpte. Riispunsul 5. Respectând libertatea noastră.1* Altfel spus. Harul care ni s-a dat este cu totul desăvârşit. a sc vedea Sf.14 şi chiar ajunge să spună că. PO90. spune câ prin Botez harul cel sfânt aduce două bunuri: cel dintăi. Rfispunsuiile 2 şi 5. în general. şi nici liraiiiei diavolului. dacă omul „duce după primirea tainei o viaţă la fel cu aceea dinaintea ei".18 El insistă astipra faptului că „SfAntul Botez este desavârşit":|q prin el. 16 ibidem. dacă nu se strilduieşte ca toatâ fiinţa sa şi întfeaga Iui viaţă să fie conforme cu chipnl lui Dumnezeu reslaurat prin Botez. '• Ihide/n.21 Dacă după Bolez noi continufim să pac&uim şi sft vieţuim în chip pâti-mBŞi dacă şi după aceca suferim din pricina raului şi suntem bolnavi cu sufletul. (T ibidem." La Botez. omul Irebuie să împlineasca' şi sâ" desăvârşească tn mod personal şi prin libera sa voie. pentni că nu se vede nicăieri în cel nou născut nici o urmăde dar al Duhului". 17. ibidem. 5. ROspunsuri cettre Talasie. pe mâsura împlinirii ponmcilor.?0 curaţirea deplină. Despre tiotei. ansambltil celor două Taine: Boiczul propriu-zis şi Mi range KM " Despre Botez. „aşteaptiî să infăptuiascâ aceasta împreunâ cu noi". Câ( priveşie distincfia precedentă. Raspunsul 2. care este ajungerea la asemânarea cu Dumiiezeu. mai ales în ti-aiatul său despre dumnezeiescul Botez. u Cf. PăYmţi. 13 1 27S . Răspunsurile 2. 3. • Amintim ca prin Botez Sf Mnrcu Ascetul înlelege în general. '" Ibidem. care se dă-ruieşte deîndatâ.Condifii/e generate ale tânuidiiirii Boiez nu-i propriu-zis o schimbare dacă noi rămânein tot in starea în care am fost". făra a nc impune săvârşirea binelui. care locuieşte în chip tainic in noi. 89. Maxim Măiiurisilonil.

ibidem. "CX. ibidem. 4> Cf. Păcaliil lucrează si dupâ Botez HI noi pentru c. 9. ibidem.41 a n&lejdii42 şi a împlinirii poruncilor. Tot astfel. căci am primit spăla-rea păcatelor şi eliberarea de sub tirania diavolului. iar dacă păcăluieste. ci se fac din pricina lipsei noastre de credinţă şi din lipsa de grijîi faţa* de lucrarea poruncilor. ' Cf. 13. 11. '"Ci. 27 De aceea. Dacă nu primim gândurile răutăţii." caci prin Botez ni s-a daruit puterea de a rezista atacurilor Satanei şi de a birui ispita. 41 a. 5. ibidem. omul Irebuie să lupte ca să nti sc mai întoarcă hi cele dinaintc şi să nu mai cadă în păcai şi în parimi. 12. cu voia noastrS cădem.1 am ales sâ-l iubinv* şi din pricina lipsei noastre de grijă.2* Greşelile care se fac dupa Botez nu se datorează vreunei nedesăviirşiri a acestuia.l i ne împotrivim şi sa lepadam momelile lui şi orîce rasârire de gând rău. 0 Cf. ibidem.2h Omul este deplin curăţit prin Botez. dar îi rămâne libertatea de a pâcătui. noi suntem în continuare supuşi ispiteî. n O. 11. ibidem. căci prin Botez am fosl cu totul eiiberaţi de înclinarea sprc rău moştenită prin păcatul Iui Adam'0 şi de tirania diavolului. " Cf. in duhul oredinţeişi ul nădcjdii. la Botez cere şi ea străda-nie din purtea noastrii. păcatele pe care le facem după Botez sunt „abateri ale Ubertăţii". *XX. ibidem. 111 Cf.17 Iar de cadem in ispita. ibidem. '■' Cf. 11. 14.('imthţiile xubieciive ate tâmudturii %vi sânutaiea în Hristos primim raudele. iar nu pe Adam sau pe diavol. Rfispunsurile 2 şi 5. ibidem. : " Cf. punerea in lucrare a harului sfinţitor şi îndumnezeitor care ne-a lust dat in chip dcsăvărşit.13 iar uceasta nu ţine de noi. "' Cf. Despre pocămţă. el ajunge întinat ca mai înainte.) şi îşi vădeşte roadele pe niiisiira credinţei noastre. şi nu suntem răspunzători pentru Ba. El se arată lucrător (fcVEpyaic. 17.*' Având deptinâ libertate. '* Ibidem. " Cf. 3. ibidem. 279 . ibidem. dar păstrarea curaţiei care nc-a lost dâruită cere împotrivirea la ispite şi împlinirea poruncilor. ibidem.41 Astfel. ele nu ne pot atinge şi nici nu pot stărui in noi. 2. 5. Şi cu adevărat suntem cu totul liberi în faţa ispitei. ibidem.40 Feri-rea cu loml de rău este cu putinţa" prin hanil Botezului. ibidem. * Cf. <'I ibidem. Rfispunsurile 10 şi II. dar tainic (HWUKCOQ). 13. 5.M Lucrarea răului în noi are numai două cauzc: părăsirea poruncilor şi faptele rele (acute cu voia noastră după Botez." Pc noi înştnc rrebuic sfi nc învinuim pentru păcatele noastre." Dupa" Botez. căci vine de la diavol. dar ţine de noi s. Despte Botez. 16. 2. II.

că „fiecure dobândeşte dupfi ma-sura credinţei lui nrfltnrea lucrarii harului. Sf Si meon Noul Tcolog. ea nu acţioneaza" automat şi oarecum magic. 55. a 280 . care poate să vindece orice boala. Care pîîlrunde în toate mădu-larele (rupiilui şi in toate puterile sufletului.! decât dacă eel care s-a împar-tăsit este pregătit să o primeasca aşa cum se cuvine. Maxirn Mărturisilcmil.50 Nu este de-ajuns că există un Doctor atoipuiemtc. mai trebuie ca omul să alerge cfltre El şi să-I cearfl ajutorul. '? Cf. de noi şi de vrednicia noastra depind păstrarea lui şi arătarea lucrării sale". dar mai întai de toate "Ciihitlenu 17. sunt unii „oameni care mai păstreaza semncle bolii şi urmele rănilor. o data cu Sfânlul loan Gură de Aur: „OdatS primit harul. care este o recapitulare a acestei concepţii. XIH. prin Sffintu Taină. IV. dar lucrarea lui se aratâ in ficcare dupa vrednicie şi in mftsura impltnirii ponincilor.47 De aceea. MoUlfelnic. Aşa încfit fiecare îşi este distribui-torul propriu al hanilui1'. V. ibidem.45 Acelaşi lucru Î1 putem spune şi despre Euharistie. ilupa cutn vom arata in conliniiare. Rugăciunile dinainte de împâităşire4'' subliniază chiar că eel care „se împărtăşeşte cu nevrednicie. dar aceasta nu se manifest. atunci. îl cheama' pe creştin să se deschida cu roatâ fiinţa sa spre primtreii Celui de care se împărtfişeşte.4* Virtuţile la care ajungem nu sunt decât o dezvSluire din ce în ce mai ampla a hanilui de la Botez. pe care o aflum mai ales în PisciirsiitHe sale tllce. II. ca şi cele de după îm-părtăşire. 5. Cele donâ sure tie Cajtele despre cimoştiiiţu tie Dum* ttez/BUSi iciiiunniti inlnifHirii. Cf. are o concepţie aseriiănăioaic. Şi tot aceste rugăciuni.CottdifiUe generate file lânuuhihii dacă harul mi poate spori in noi . care să-i poatâ fi adăugal prin strfidaniile noastre -. 236-250. Ca şi harul Botezului.căci este cu totul desăvârşit şi nimic nu-i lipseşte. Cf. pentru ca omul si3 fie ipso facto izbSvii de suferinţele sale. vorbind în mod general. PG 90. noi putem spori în har. 56. Astfel. 24. 5I6D. ca să se învredniceasca* de lucrarea Sa tămâdu-itoare şi sfinţitoare şi ca s. 54. Sffin-tul Maxim spune. şi haftil Euharistiei se da In chip deplin uiiiiror celor care se impârtăşesc de el. 4U RasputWtri rotre Talasie. Sf. lucrarea Tai-nei fiind legată de dispozitia duhovniceasca" a celui care o primeşte. spune Sranlul Nicolae Cabasila. cu toate câ prin ea creşlinului îi este dal In chip deplin însuşi Hristos. Nici in acest caz Dumnezeu nu-l sileste pe oin.4'' Putem zice. dacă la vremea lor nu s-au îngrijit destul de aceste râni şi dacă suflelul nu le-a fost pregătit pe cfil de mare era puterea de vindecare a hanilui luat". * Btsprt viafa in llristos. B Catetuatbaptismal*. osanda sieşi mănâncă şi bea". *Cf.4" Lucrul acesta este valabil pentru toate celelalte Sfinle Taine. Riispunsul 17. ea are putere prin sine. prin împlinirea poruncilor.1-şi împroprieze harul prim it.

scrie Sfăntul loan Casian.. sa nu se întoarcă de la Cel care singur poate să-1 vindece." Sfăntul Macarie Egip-teanul aratâ şi el că prime condiţie ca să te vindeci este sa te duci la doctor: „Daca eel orb n-ar f'i strigal. dumnezeiescul Doctor. faţă cu slăbiciunile căpătate din iK-ştiinţă.. El trebuie să se întoarcă spre El şi să-L cheme în ajutor. poate să t'aca aceasta: . este necesar ca omul sâ" voiască cu adevfirat să se facă sanătos. chiar şi eel slabit cu totul de boală. II). râlăcire sau trebuinţă. 12. iar femeia bolnava de curgerea sângelui n-ar li alergat ciUre Domnul. XLVI. necugetată leacul. daca crede cu tărie că va primi ajutor de la El şi dacă se caieşte dc viaţa sa rea si pâciîtoasă de mat înainte. f'arfi să mai poatft lucra ceva din cele trebuincioase. Pentru a dobândi de la Hristos tamăduîrea bolilor sale. ? EpLiiole. XXVIII. arata-l Lui răul care te macină". XX. " Cateheze Iniptimude. „Celor ce-şi caută într-ade-viîr vindccarea. Lasă-te cu credinţă în grija Lui. ci-şi vedc de gandurile ci (..) şi chiar daca" el nu se poate mişca. indiNimna Sfântul Chiril al lerusalimului. şi va li deîndala izbăvit de boalii. " Tot aşa spune şi Slanlul Vasilc eel Mare: „Marele Doctor al sufletelor e gata sâ vindece şi raul tail (.*1 lar Fericitul Teodoret al Cirului spune şi el: „Doctoral sufletelor nu-i sileşte pe cei care nu vor să se foloseasca" de Iea-curile Sale".l de Aur.v' Şi tot el nraiâ că oricare om. Bl nu va mai sta la îndoialiT. suflctul cftzut dupâ călcarea pomncii in boala patimilor şi râmas l'ara nici o putere. Tot aşa. totuşi vorbeşte despre ele şi minlea nu-i stă pe loc. chiar dacâ este rapus de boala pacatului şi nu mai poate împlini ponincile care due la viata cea adevărată. ci. cunoscândii-le. dacă se apropie de Domnul. ^Oimllidulwvniceşti (Col. 4. mai ales celor care nu şi-uu dispreţuit prin dezn. 6. ciici.) Daca tu te dai pe line însuţi. n-ar fi dobandit vindecarea". totuşi nu-i lipseşte puterea de a se îngriji pentru viaţa 11 Omiili hi Matet. să-şi vadîi 1 impede bolile şi. cum spune Sfantul loan Gur..Cel lovit de boalâ şi cuprins de fierbinţeală şi care zace în pat. De aceea este cu totul de Irebuinţâ ca mai întâi de toate omul sâ ia seama la starea sa. 2X1 . ■Trvtamenftit holilor eliiifsti. V. 4 " ( onvorhiri duh&vntcejti.Condi[ii/e mbiecttvt ale tânuidiuiii $t stiiidtatea in HristOS trebuie să dorească cu loata* puterea să se vindece..ldejde şi nepăsare bolile. întreaba totuşi iinde ar putea găsi un doctor bun şi-şi trimite prielenii sfi-1 aducfi la el." Nu există nici o suferinţâ* pe care Dumnezeiescul Doctor sâ n-o poatâ vindecu: e de ajuns ca omul sS-l ceară ajutorul şi sa I se incredinţeze cu totul. XIX. nu ne vindecfi făra" voia noastra". 8. „Hristos. nu si-au ascuns primejdiile rnnilor şi nici n-au respins cu minte. 6. II. cu minte smerită şi totuşi prevăzăloare. nu le pot lipsi leacurile din parlea acelui adevârat medic at sufletelor. „Nu stinl rânile tale mai mari decât şliinţa Doclonilui. au alergal la Medicul eel ceresc".

Dacă.. iar daca. ajunge să doreşti din toatâ inima să te vindeci. lar de suflet tTU ţinem seama şi nu ne îngrijim defel dc el.1'1 Sfântul loan Gură de Aur insista şi el asupra fap-tului că bolnavul trebuie să colaboreze cu docrorul.) Pentru ecle ale sufletului. 59. fără nici o cheltuială şi făra durere (. ci simpla hotărâre si voia noastră sunt de ajuns. dimpotrivă. vindecarea sufletului nu cere nici drumuri lungi de făcut. w Cf. dar repe-de şi uşor poţi lămădui bolile sufletului.. Simeon Noul Tcolog. 4. 3. singurul Doctor care poate cu adevărat să-l vindece". n-ai nevoie de nimic din toate acestea. ca să înlesnească astfel acţiunea doctoriilor.*" Sfântul loan Gură de Aur arata* că simpla dorinţă şi voinţa de a ne însănătoşi sunt de ajuns pentru a dobândi de la Hristos vindecarea sufletului nostru. de bolnav.Nu este totdeauna uşor să lecuieşti relele trupeşti.v' Voinţa de vindecare trebuie s. cu toate că pentru asta n-avem nevoie nici de bani. el chiar li se " OmiHt duhavnictftt (Col. ci şi în urmarea tratamentului. trebuie să păzeascâ cele poruncite de el". Câtă ostenenlă nu ne dăm peniru a lecui rănile care ne fac sa* suferim (. de boală şi de putcrea leacului.*'> . să poată fi uşor tămâduită. ştiinţa lui şi leacurile au ca sprijin voinţa bolnavului.17 într-un cuvânt..mte ate lâmaduiiii sa şi poate să-L strige din adâncul inimii pe Domnul. care din punct de vedere duhovni-cesc sunt mai puţin dăunătoare şi a căror tămaduire cere mult zbucium şi miilul osteneală: . Caieheie. pentru ca el să-şi rec. III).). Domnul nostru. spune SfAntul Varsanufie.)■ Când e vorba de inipnl nostru. 25 29. XVII. :. Când doctorul. XXVII. aşa cum se intumpla uneori. de nu se punc în rânduială dupa porunca lui. în cazul bolilor sufleteşti.. cu toate ca nepuiinţclc lui nu sunr atât de siiparatoarc. dar noi ne străduim să scăpăm mai curând de bolile trupeşti. '" Scrisori tluhovniceşti. „Când e vorba de vindecarea trupului. nu precupeţim nimic. e nevoie de doctorii scumpe şi mulţi bani. ''■Omiliitastatui. Căci Hristos.ipete sanatatea". Când acestea se înfruntă. dăm bani grei. aceasta înseamnă să rămânem i n i n i Hristos şi să primim cu toatii inima ceea ce vrea El să facă pentru vindecarea noastrâ.i se arate nu numai în chemarea în ajutor a Doctorului. Când eel bolnav vine la doctor.Cnmlifiilt? gene. bolnavul nu le primeşte ajutorul si nu le sprijina. cade pradă bolii. ajunge să vrei.. a vrut ca această parte a noastră. sau mai curAnd de patru. cea mai de preţ şi cea mai de trebuinţă.. 2. VIII. ori cinci: de doctor. Pentru neputinţele trupului. boala este biruită.60 adău-gănd: „Cel ce vine la doctor. în-duram cele mat cumplite dureri. nu se poate izbăvi de boală". de ştiinţa sa. putem vorbi de trei lucruri. eel care voieşte să se tămăduiască nu are un lucru greu de făcut. nici nu trebuie să tulburam liniştea altcuiva şi nici nu trebuie să suferim vreo durere. şi toate intră in bună rânduială (. Sf. nici bogăţie. chemam mulţi doctori. iese un adevărat război.. de care trebuie să ne îngrijim mai întâi de Loate.

Prin credinţă îl recunoaşte ca fiind singurul Doctor care-l poaie vindeca cu adevârat de bolile şi suferinţele sale. mai bine spus.ftî „Daca deci marele şi cerescul nostru Doctor ne-a dat leacurile şi cataplasmele. sau. prin credinţă îl chcama în ajuior. osteneaia omului căzui de a ieşi din starea de nepăsare faţa de decăderea sa şi faţă de bolile sale sufleteşti.. prin credinţa are siguranţa că va primi de la El izbavirea de boak'i si mantuirea. Omul îşi aratâ voinţa deplină dc a fi vindecat şi contribuie personal la tamăduirea pe care i-o dă Dumnezeu prin cinci atitudini fundamental. ci trebuie s. Fericilul Augustin măituriseşle că o astfel de împotrivire fa(ă de Dumnezeu. Nichila SUIhaluL Ofe MH) dc capete. numai să rămânem cu El. dacă nu din slăbiciunea voinţei noastre r\H întreabă Sfântul Varsanufle. I. RuspunMiiile 5 şi 17.3.65 Penlru eel care n-a fost bo(ezat sau penlru eel care. 283 .). 30. M Sf. după Botez. 2. pocăinţa. l-a împiedicat să se dezbare de relele care-l stăpâneau înainte de converlire: „Starea sănătăţii sufletului meu. de care depinde vieţuirea lui în Hristos şi care-1 fac în stare sa primească. împotrivindu-se mâinilor "OmiltelaPsalmul6. a căzut din m 'ii în boala păcatului. refuza să fie îngrijită. care se împotri-vesc harului tămăduitor şi mântuilor al lui Dumnezeu. La fe] se petrec lucrurile şi aici. Doclorul sufletelor şi al trupurilor.)• Atunci când Insuşi Dumnezeu estc Cel ce se îngrijeş-te de rilnile noastre. care. iar acesta sunt: credinţa. Cel bolnav Irebuic nu numai să sc întoarca spre Mristos. la început.. atunci ajunge sft se omoare singur. de unde vine pricina pierzării.. aici a vein de-a face cu mi lucru cu mult mai minunat (. să-şi împroprieze şi să ducă la rodire harul tămfiduitor şi măntuitor dăruil de Sfân-tul Duh în Taineie Bisericii.. '' Cf Sf. şi negreşil vor fi îndata tămă-duite". în orice caz. Ea este forţa cca mai putemică de care se poate folosi în acesi nou fel de vieţuire. Marcu Ascehil.1 creadă cu toată puterea în El.. Daprt liotez.. 61.64 Am văzut deja că cel botezai irebuie să dea dovadă de credinţii pentru a piKea păstra hanil pe care l-a primit prin Sfânta Taină şi pentni cn acesla sa se nrate lucrălor în el. Leacul i-reclinlei Credinţa este începătoarea vieţii celei noi pe care omul esfe chemai s-o ducă în Hristos. crcdinţa este cea dintăi condiţîe a tămăduirii sale.. rugăciunea. din „nesimţi-rea păcaiului" şi penlru a frânge învârtoşarea patimilor sale.CondiţUle subjective ale tămâduirii fi mnduuea in Ilrisws împotriveştc şi ia partea bolii. nu sc putea însîinătoşi decât crezâiid (. Credinţa presupune. ' Scriw/i ttnhovniceşti. nădejdea şi lucrarea poruncilor.

258. ed Olto. 4. S3. 1V . Sf Maxim MiVlurisiionil. I. Credmţa. 40. Sf.76 ' Confessiaties (M/b1iirisiri). *• Via'ţa Sj: Pahomie Q). cunoaşterea pe care o dobfmdeste prin credinţa este pricinuiloarea vindecării sale. dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr. ea tl elibcrează şi-l fereşte de alipirea patimasS de sine.er. " Fmgrnetitul IX. esie o mai-înaintecunoaştere. Esie cunoaşterea pe care omul o dobândcşie prin aderarea liberă a minţii Ş' a luluror facul-EăţUor sale la adevărul descoperit oamenilor de Sfântul Duh prin cuvântul lui Hristos. '" Cf.. omul îi redă celei dintâi „obiectul" firesc asnpra căruia sa se reverse. cit... ' Cf In 11. „încre-dinţarea celor nădajduile. care implica în permanenţă dorinţa şi mai ales voinţa omului67 -astfel încât o putem defîni ca „liber consimţâmânt al sufletului'"' -. 28. I). este. '' l. 9I. menirea ei fireasca\ Iată cum prin însuşi aciul credinţei se lucreazH tfmiădui-rea puterilor sale sufleteşti. înainte de a se ajunge la cunoaşierea/experiere direc-lâ. Credinţa îl vindecă pe om dc ceea ce Cu-viosul loan Carpatiul numeşte „boala necredhHei'V' Bolind din pricina necu-noaşterii lui Dumnezeu. la cunoaşterea singurului Dumnezeu adeviîrai. 46. loiin GwS ilc Aui.. Tiatnim'iiiiil boliior eliueşti. înlreab. Despre viafa tn Hristos." Indreptându-şi prin credinţi* dorinţa şi voinţa spre Hristos. 28-1 . 116. dupa cum neştiinţa a f'osr cauza dintâi a căderii oimilui şj a îmbolnăvirii sale. înir-un chip poirivit lor.il Ciruliii. Nicolue Cabiisila. TcodoCCl .'Funcţia sa lămadiiiioare st. Doamne. nu este oare aceasta pentm el vindecare si mântuire ?". 92. 25. 47. Fer. ' ln mâsura în care credinţa il îndreaplâ pe om spre Dumnezeu şi-l uneşte cu El.'4 iar Sfâniul lusiin spune. învaţa un Sfânt Biltrân. a proorocilor şi a sfinţilor.AVJ'IIHI acel.işî duh nl creilinţei". Teocloret al Cîrulni. omul ajunge. Sf. " Cf. Omilie la II ('oritileni. III. I. a realiiăţilor duhovniceşti. M Ap0flegme. I. " Cf. Cupete gtwstiie. prin marturia Aposlolilor. omul îşi recapată sanătatea re-cunosc. VI. co-relativ. hr. strâmbăndu-le fireasca folosire. II. 79.lndu-L prin credinţă. Nich'mi SiiiluKul.7£* 141. „ca prin oglindâ". Evagrie. p.1 Sfântul Pnhomie.300 ă* capett. 4. 94. II. < :-U. adică de filautie. Capetedcsprtdrtigos!e. 4 (6). atribuindu-le atata tărie". tot aşa cunoaşterea lui Dumnezeu este binele suf'letu-lui'V* Dacă.. în acelaşi sens: „După cum binele Inipului este sânătatea. Ea este. cunoaştere. care este rodnl credinţei70 omului ajuns la desăvârşire. „Cunoaşterea luî Dumnezeu este vindecarea suflctului". II. Sl". „călfnmt de credinţa 111 Domnul. '' Cf. Care ai facut leacurile credinţei şi le-ai împrăştiai pesle bolile globului pamântesc. 1 < 'opi'ii' de mângâS$re.1 maî ales în l'aptul că ea este cunoaştere şi-l duce pe om la cunoaştere. iar celei de-a doua. pe care păcatul le tmbolnăvise.('nruftfiilc generate ale fwndtlttirii Talc. după ce a zăcut în neştiinţă şi rătacire. după" cuvântul Sfâniului Apostol Pavel.

sovăirii. ale sănatăţii Sale.. 3. " Si Grigorie <le Nyssa.valu-rile unei existcnţe nestatomice şi schimbatoare" şi intra . 42. cugetorea săuâtoasă probând buna lor lu-crare.) sporeşte în el boala". Catehezr. II. de cunoaşterea rălăcitu cu privire Ja Dumnezeu. sovăielnic şi necredin-cios. Man-tuiiorul „i-a arătat plini de inţelepciune pe cei care altîidata* se arătaseră stricaţi şi cu totul nebuni'*. pierdutâ prin pacal. Fericitul Teodoret al Cirului araliî că. scrie Sfântul Varaunufie. iar în locul lor vine cunoaşte-rca cea după DumnezeU. una gaiidesc. XXXIII. spunc. scapă de umâgire şi de tot felul de rfităciri iscate de necunoaşterea adevâia'ei vieţi. Grijrorie cle Nyssn. Cel care „este şovaielnic in credinţa lui (. 526.twthtt mtrhrtu. de nelinişfea care-i mistuie fiinţa. . "' & lisQrt iluhovnivesii. IB. 85-88. Atuiici când credinţa omului este putcrnică. îşi redobandeşîe cunoaşterea de sine. "' Tralanteniul frolilor ellnejfti."3 de deznădejdea pricinuitâ de ele. 90>u.re Se recunoaşte ca fund chipul lui Dumnezeu şi menit să ajungă la asemănarea cu Acesla. boala care-i înacină pe cei carc.. MtirrU.. 6. Simeon Noul Teolog.('onJifiiff subfoctive tile itiinâtliiitii . dacă esle drcapta credinţă. Aslfel." credinţa îl slobozeşte de neştiinţâ şi. nehotarârii. Prin credinţă.. I. Tatcuire la Psahmit US. Sf. Matele cuvânl caU>hfti<\ Î9. I. desăvârşită. Ttfade.într-o viaţă neSChimbătoare". care-l fac pe om „asemenea valului mării. omul înţeiege adevâratul sens al existenţei sale. " Sf. Sf. omul mi purea sa* fie decât bolnav.?/ . ştie „al Cui fiu este'"" şi „care este adevărata sa fire". Giigoiie palnmu.*" Ajungântl prin credinţă la cunoaşterea Celui care esle Adevănil (In 14.."." al'lându-şi pacea1" şi statomicia în bine. 3. Atitta vreme cât era supus îndoielii. IV. de absurditatea lumii îantasmagorice în care este astf'ol silit să trniasca. sum nestatomici 77 : Cf.7h Prin crediiuă. mişcat de vâiil şi aruncat încoace şi încolo" şi „nestatornic în toate căile sale" (lac. lese din ."' Credinţa pune capăt îndoidilor. loate cunoştinţele greşite cafe s-au incuibat în suflet şi care-| due la stricăciune sum risipite.wnăitiMi in llristns kiilicâwf cle deasupra nuntii omului unul dinlre văiurile care-l împiedic<i S3 vadfl. Fericitul Teodoret al Cirului. Af'Ia" latura duhovni-cească a fiinţei sale. la fel. adâncft.3 Tmtimieittit! botitor cliiwşii. 32). ''l'. " Sf loan Gură cle Aur. 6). însănătoşile şi înţeleplite. prin învSţătura Sa. ea tămaduieşte sufletul de dipsihie. facându-l om cu adevărat. şi alta fac. Ajungand să-L cunoascS din nou pe Dumnezeu. 8). cea care-i întregeşte omenitalea. QlttiHe h cuvintcf#: „Să ftifi câtfl sileh'din umiâ. ** Sl'. deplina". avand o credinţă şovăielnică.79 Prîn credinţâ. puterilc intelecruale ale omului sunl curăţite. 285 . omul îşi regîlseşte adevărata libertate (In S.. loan Gunl de Aur. condiţii primofdiale.

îl ţinc înlre viaţă şi moarle. noî n-ain studiat-oşi n-arn amintit-oîn ca-pîtolul consacrat putologiei omului cKzut. Aşezwnintele mămistiresti* VII. f\ 286 . XXIII. in general ci o boalâ a omului credincios. îl face pc om leneş şi lipsit de grija cea mftnliiitoure (Sf. Porunca IX. XXVI. este sore triste^ii (Henna. Termcnul 8l\|/o-\oţ apare în Epistola Sf&niului lacov în doiiă rânduri (I. 2). 3). 18. cczura care acţionează şi înlr^o situate. 10. X. dcoarece Sfinţii Părinţi vorbesc rar despre ea şi nu o dcscriu ca atare.Condiţiite generate ale tâmâduiiii şi au iniina împârţită între iubirca lui Dumnezeu şi iubirea lumii. 4). 38). IV. 900). apiu^e ca ispititore apropicrcu ei de schizofirnie. 4. I.s<l ea îl fereşte pe om de rătăcire şi nu-l lasă „pradă sorţti nestatornice a ceîor neîntăriţi (în credinţă)". 2. 2). Pastorals PilUa VIII. Pilda I. Xt 2: XIII. 236. Mxcursuri etiee. 2). la Sf. l. ea îl împiedicîi pe om sa lupte aşa cum sc cuvtne pentni Dumnezeu (Sf.m«< "'cs în scricrile Ptirinţilor apostolici: în Oukihie (IV.KH Credinţa îi este sprijin in tot ce face şi ea u permite ca în tome împrcjurările să meargă pe calea cea dreaptă. A dona lipistotd cafre Corinteni. din pricina ei omul face faple rele. în EpLstoteie Sf. 8 şi 4.*7 Pentru că prin crcdinţă omul ajunge nu numai hi cunoaşterea de sine. Intălnim aceastfl noţiune. XXVI. Sf. dnr n ciirui credinţiu aşa cuni am spus. 10. 4. sub forma ei latineascu. Epistola întâi nitre Corintem..personal itate scindatil". Pdstorut. 7. 2. Clement Komanul. 2. I). 2. 12. Btvuxoţ: Vedcnia ni. pentru cfl nu s-au predat pe dată şi cu totul lui Hrîstos. 7). în Epistoh lui Barnaba (XIX. „minte scindauY* şi chiar daca putem vorbi In umbele cazuri de o . estc legutft. XI. literal. VIII. II. Clement Romanul (Hpistola întâi către Corintmi. cbir m afara tuiei oarccare innidiri etimologice * 8iXf\>x)<& însemnfind. Altfel spus. 12. :î Sf loan Ourîl de Aiu\ Omi/ir h ntvinlele „Sâ ftifi câ hi vremurile din unnA. 2. Date Hind acesle caiacterisrici ale dipsihiei. îi găsim. Porunca X. 2. il ducc la paiasirea caii iulevarului {ibidem. 72. XlXt 2) şi mai ales în Pdstond hit Henna (Siy^cc: Vedenia U. Poninca XI. ci şi la cunoaşterea tuturor lucrurilor. 8) şi în Psalmul 11. 6t\|/i>X0^ 8iVUX*tv. 18. in general de chenodoxie {ibidem. Prhtond. I. dediciit cicdinţei Această boalfl este greu cle sfudiat in mod amănunţit. nedesăvftrşită. XI. ca cste pentni el o călăuză sigură.. 26)* De aceea. Pastorut. 846). ii slăbcşte duhul şi I face neputin-cios (ibidem. Chiril de Schitopolis (Viafa Cuviosidui loan Isihastul. iar schi^ofrenia. I). 13. 2. ** Sf.4' 3. 2. loan Damaschin. după cum spun *? Dipsihia (8iVt>Xla) nu estc o boalâ a omului ciizut. şi in cealaltS se situează pe pliimui radical diferite. I. 102). 5). nu reuşeşte &a facii ceca cc-şi propnne (Herma. loan Casian. II. 13. XXIII). 6. 111. II. 900-901). Porunca X. XI. la Sf. Clement Romanul. 2. putem spune că dipsihia este considerată de SI Parinţi ca fundamental t. Sf. 9)* Ea îl face pe om nesăbuit (dtcrijyetcţ) {ibidem. h'uâ sft-şi dca seama {Sf. 15). IX. 6. iH Sf loan Ourfi de Aur. loan Scărarul. I. adesea în scrierile patristice din epocilc ultcrioare. 2. lipsindu-I de plinâtalea vieţii (Herma. 1. I. XIX. Dognuttica. Ctrrinte despre nevohifa. Sf loan Scararul {Scara. ea este manifcslarea a ceeai cc Sf. X. XXVM. 2). loan Casian {Aşezflmintele mânăslireştii VII. e&le slabS. îl împiedica sfl se împărtflşeascfl de slava Dumnezeirii (ibidem). 2. Porunca IX.iea şi fTua mintc" (Herma. 7. Simeon Noul Teolog (Cateheze. 15. Simeon Noul Teolog» DtJtcttrsuri efice. Sf. 90 Credinţa este. 2. 9). ci am prcferac sfl vorbini despre ea în ca-pitolul de faţfl. Poruncu V. „duplex car" şi „duples animux")* Pornind de la accstc scuxte referiri pc care k cuprind texlclc citate. Tâkuire la Psalnnd US. dc useiiIL-IUM. Scam. ea face ca soarta omului să fie cu lolul nenorocilă (Sf. 2). A doua Eptetoiă către Vorintem. 7. Rcgăsim (ermenii 6i\|/uxla. 2. I. „suflel înUoit". Varsanufie (Srrixari dtthowiceţii. X. loan Gură de Aur (Tâlcuin hi Psaimuf II. 9. 9. 7. Isaac Sirul nuraeşle „credinţa bolnavâ" (cf. 26. XII. Vcdenia.

24. 5. 5. 20).('iinififîiJe subiective ale tîlitu'itltlirii si sânălareo in Uristos cu rărie Sfimii Păiinţi. Mf.'1 Isaac Sirul.cu Persoajia Sa. potrivit narurii lor. trece de orice stavilă şi poate chiar să „mule munţii din loc" (Mţ. Rom. Prin credinţă omul eel vechi piere şi se aratil omul nou. Prin „puternica sa înclinare spre Cel UIJUL.v: . . 29. Gal. 3. hrarhia hisericeaseii./lirW aceUişi duh ui cnfdirtjtl". S. EJ încetează de a mai fi un „cadavru viu" şi devine viu pc vecie. 48. cu Care se uneşte prin credin[«1. 4. 22. 17. I).nimic nu esfe cu ne-pnfin|. In 3. PG X 404C..20. 9. III. credinţa. '" Cuvhtie Aespre nevoinfâ. Evr. De aceea prin credinfă şi pe măsura credinţci IttJ" primeşfe omul iertarca păcate-lor. ' lairmreta/'sabmti II\X " Sciisori iluhovnuisii. hi limp ce pilcaiul sfâşie şi risipeşte puterile sufletului omenesc." Sfinţii Varsanu-fie. I Si . 1. 11. 42. 22. 3. 50. 52: U. 18. 23. 1.')V Toate puterile omului î$i regil-sesc în Dumnezeu. ' htdtie In II Corinteni. Datoritâ ei. se deschide cu totiil haruluj Sâu şi se face împreună-lucrător cu acesta. 8. 16. vindecarea bofilor sale şi siimltatea deplimV"" Celui ce crede în El.43. 17. 50. credem cît "' Ibidem. ". 2. 36. născul din Dumnezcu (I In 5. Mc. rcunifica suflelul şi-l readnce la buna rânduială. 9. 1. 5. Lc. |2: 8. 42. adevărata viaţă.''* câci prin ea omul primes cu toară fiinţa sa lucrarea mantuitoare a jui Hristos. 17. 15.nu numai dorinţa.'" Ea este plato-şa (I Tes. Fapfe. -/.BftCf. 9. Efes.. Rom. 1 P(. I Cor. 287 . 19. Pe eel mon din pricina păcatului. 5. 25 28. „Dacă credem însă în Cel ce a venif şi a vindecal toată boala şi toată neputinţa m popor. spune in aJtă parte Sfântul Părinie.17. 8.V (Ml. II. 18. 3. . 24. I0r 38). Spaima de moarte nu-I mai încătuşcaza' pe om şi nu-i mai frânge elanuriJe.. Pentru eel credincios (. credii»(a ÎI face viu (cf. spune Sfanlul loan Gurâ cle Aur. „Ea nu I as 3 ca suflelul să fie copleşil de relele prezente si-i uşureaza suferinţelc prin nădâjduirea celor viitoare". I. 58.sprijirt puternic şi liman neînviforat". 19. 9.Având-o pe ea.20:21. Fuple 3. 22. îmlrepiându-le spre Hristos ca spre un unic pol şi unifîcând întreaga fiintă a omului . 2. 2. 18. 9( 2.' ('artea iiiiâi. hicrâiid fn annonie şi pace. 11 Ml. 3. 8) care-l iipării pe om si-f face de nebiruit. 26. 17.8. se unesie cu El. pe care Hristos i-a redat-o oeamului omenesc şi care fi esfe dăruitâ prin Duhul Sfânt.. 8. 22-24. nicî cea mai nuire nenorocire nu ne poate aruncu în deznadejde". 30. 8 13. I/. Credinia este peniru om condiţie si usa" a mâniuirii. prin ea primeşte via|a c^a ves-nică. 3. 7. 331. biruieşte loale greufăţile. "' Cf Mc. 2). 15.1'5 Petrii Damaschinuf'6 aratfi şi ei puterea pe care o are cre-dinţu de a naşte în suflete n&lejdea.5. Mc. Hristos îi dă tămăduirea bolilor trupeşti şi suffeteşti. 25-26. ' Sf. Dionisie Areopagieul. 34: 10. 14. eel fără de forma* devine frumos".27. 16: 10. voinţa si cugelarea . 13. 26. rrienirea f ireasca şi sănă-larca deplinît. 17.

crezîind. Sf. Ibidem. Astfel. că „Dumnezeu vine în ajutorul ce-lor care doresc să se tămfiduiască. * Serisori dulwvmcesti. m Tmtiwienlul bolilor elinesti.101 Inţelegem acum de ce credinţa este Una dinlre „feşele cele dc nedezlegat ale sănâtăţii şi mântuirii". dăniindu-Ie credinta'*.1"1' şi încă şi mai mare deosebire este între simpla primire a cuvântului lui Dumnezeu a celui ce vine la credinţâ. prin care se dobândeşte o cunoaştere din iifară si în parte. II. iar noi n-am Serisoridnhimtiieşti. 15. Triad*.10.( oiidifiife general? ale lânuulutrii puternic este El să vindece mi numai boalele irupeşti. împins de propria-i voinţa" şi cu (ot sufletul şi nu se roagă cu cre-dinţă puternica. )|uCf. Nichitu Stilbarul. Despre făptuire si contemplafie. Sfântul Macarie spune: „Dacă cineva nu se apropie de Domnul. şi tot aşa. iar între trezirea la cre-dinţă şi credinţa cea desHvarşită este o mare distanţă. Sf. 39.. nu dobândeşte vindecarea. pe care Sfintii Pariiiţi o soco-tesc totuna cu credinţa ajunsa la desăvârşire. 526. şî vederea lui Dumnezeu. Cele 300 de capete. 17 Contra lui (W-WJ. lar o ase-menea credinrn nu este de ajuns pentru ca omul să primească tâmăduirea de la Dumnezeu.şi de ce mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc limpede despre virtuţile ei tămăduitoare. I. % 40. adică lipsită de împlinirea poruncilor şi lucrarea vjrtuţilor.. este mare deosebire între strădania de a crcde cele ce nu se văd şi deplina încredinţa-re."1 Cel care crede. cum scrie Clemenl Alexandrinul. mărturisiji-du-si pacatele tinereţii. atribuindu-le atăta tărie".10' Fericitul Augustin. s-au vindecat îndată. ci şi pe cele ale omului Ifiuntric". Sf. pipifind pe Cuvântul cu ajutorul credinţei. în acelaşi sens.).: ('are hoqat M VO mânlui ?."u între aceste două capete. Teognost. De ce aceia (orbul şi femeia bol-navâ de curgcrea sângelui). care ea însăşi vine din credinlâ şi care întemeiază adevfirata credinţa.106 Origen arată c& încă „fericiţii prooroci (. ". 29. '* Cf. 2X8 . iJ Confessioites. scrieSfântul Varsanufie. Ciivinte despir ni'voaifii. Isaac Sinil. 48.1"4 arSiând că Dutnnezeu „a făcut leacurile credinţei şi le-a împrăş-tial peste bolile globului pamântesc. I. spune: „Sufletul meu nu se putea însărultoşi decât crezând". care se împlineşte prin lucrarea poruncilor. 526. 1 Cf. 4. Scorpiace. 87.. 22. Origoric Piilama. n-are decât o credin|5 deşartă. 30. plinâ-tatea Lui se revărsa peste ei ca sa vindecc". VI.. cxistă mulţimea de trepte pe care omul urcă spre unirea existenţială cu Dumnezeu.. dar este încâ bolnav duhovniceşte. Tertulian o considers leac mântuitor prin excelenţâ."* Fericitul Teodoret al Cimlui spune.10* Trebuie sft ştim însă că credinţa are mulie trepte. \. 107 lar Sfântul Varsanufie afirmS că „credinţa desavârşită se arata1 în vindecarea bolii noastre".

iar nu de putinta de a pâcătui. CuvSnl ascmic tn tOOdecopete. 5. de asemenea. Ceh 225 de capete teofogtce şi pmctic. împropriindu-şi tjâ sporind in chip personal si dc bunăvoîe darurile primite. "Cf.1 a o robi. „Taina Botezului lucreaza în noi. Ruspunsurile 3 »i 5 "'a. Sf Marcu Ascciul. liberi să ne întoarcem la riuilatea dintâi. 8. deşi s(5 ca o puiere ascunsa* în noi. Sf. Mnrcu Ascetul. El îl scoate pe om de snh stâpânirea diavoluJui şi a demonilor. DesptV viaţa in llristos. nici Dumnezeu. pentru ca să lucreze indata adevărata tămflduire în noi". neieşind din calea drepta"(ti. 1 (I ibidem Sf. Despre Botez. nici Satana nu sileSC voia omului". Despre Hate:. dupfl cum arată Sfântul Nicolae Cabasila. Sâ* credein deci in El. 11. pentru cit ochiul eel mai sănătos nu poate lumina pe eel ce vrea til lot diitadinsul să zacă în îmuneric". nimic nespălat. nimic nevindecat. 17. nici pe om nu-l împiedică de a se lăsa în voia lor. s Suntem liberi să t'acem binele."*' Căci. care i-a fost redată prin Botez.1" I'oi aşa cum 1-a creat pe Adam liber şi a îngăduil ispitirea lui. Leacul potfiinţei Boiezul il curăţa" pe om de loate păcatele sale. sâ ne apropiem cu adevărat de El. Diadoh al Foticcei. totuşi nu poate opri de la rău pe cei ce stau sub puterea lui. llI/Wd<w.Mkm 289 1 . prîn lepăda-rcfl ispilelor. potrivil harului pri-init. Sf. XX. " Cf. Botezul îi duruieştc omului libertalea de a nu fi slapânil silnic şi Hîră voia lui de catre diavol n ?i puterea de a se TmpotrivJ ispitelor. ci.'N Botezul nu ne răpeşte însâ libetlarea de a alege ceea ce voim. 78. s. Dumnezeu îi lasâ deplinil libertate celui nou botezal şi nu face sfi înceteze momelile diavolilor. III. nu rămâne nimic neieriat. Mîutii Ascetul. dar nu-i opreşte pe aceia de a-l ispifi pe om.1 arate câ* voieşte să fie tămăduit de Hristos şi să vădeascâ mâ-BUra alipirii de Dumnezeu. Dacâ omul se străduieşte cu toatit t'iin'a sa sa păstreze şi să-şi împroprieze harul dobândil prin Sfintele Taine. Simeon Noul Teolog. Cf. 89. 60."1 3. Dar Botezul îl scapâ pe om de pacat. II. Bespnr Hotez.."" făcându-sc astlel împreună-lucrător al vindecâ-iii sale. După primirea aeestei Sfm-te Taine.) Noi n-am dobândit încă* vindecarea duhovnicească şi mântuirea pen-Iru că nu-L iubim din toaia inima $i nici nu credem in El cu adevărat. '"Cf. II)."'' Sfinţii Xmilii duhomieeşti (Col. snntem. dar ratii a face vreo sitâ asupra voinţei noastre şi tar. pentru ca acesta sii nu fie mântuii îinpolriva voii lui.RSspunsul2. „Nici Botezul. al mântuirii şi indumnezeirii.Condt&ie sitbiecîiv? ale lâmfiduirii $i xantim/fu m Hrisii-s câşiigat vederea cu adevărat şi nu am fost vindecaţi de patimile cele ascun-se? (. sr. 17. el rSmâne în starea de sănătiite şi de cură'ie a firii. ci..

2> „toţi au fosl eliberaţi prin hand l u i Hristos. prccum şj aHele. ibidem. Sfântul Simeon Noul Teolog.131 La fel spune şi Sfântul Nicolae Cabasila. Sf.i păcatele lor.L.itea care leau fost redate. 133 Despre Botez. aceasta se îmâmpl. 14. Despre viafa in Hristos. Despre Hotel. I. mai bine zis.. IV. darul părtăşiei. iar alţii nu cunosc lucrarea Tainei acesteia.). X. m Cf Sf.1 deoarece n-au avul starea duhovnicească irebuincioasă pentru a primi harul dăruit prin ele. Nicolae Cabasila. "-' Despre viata in Hristos.. care să-1 fi cunoscut prin vederea tainică. ci au primit pri» libeitatea voinţei ispitele diavoleşti şi de bunavoie s-au înlors l. ci stăruie în bolile lor. loan Gură de Aur. din pricing cfl atunci când au primit această Taina. passim. ''Inme. Nicolae Cabasila. ' Cf. al dragostei şi al înţelepciunii..1-'1 prin care harul primil în chip tainic la Botez devine lucrător. Acest lucru îl spune adese-ori Sfântul Marcu Ascetul: „Harul şi curfiţia care se află în noi în chip ascnns de la Botez nu ni se vor face văzute decâl atunci când vom fi străbatut bine drumul poruncilor (. passim. în sfârşit. din zece mii. dacfi cfectelc Sfintelor Taine nu se fac simţite în cei care le-au pri-mir. 23. 290 . 211 234. II. mărimea luminării. minunăţia unei asemenea naşteri din noii ! Dar. Miircu Asceenl. Raspumurile 4 si 5.34.121 dar puţini diiitre cei botezaţi au conştiinţa rnăriinii harului primil. Sf. cu (oate că mulţi creş-lini nu-şi dau seama de aceasta. spune: „S-ar fi cuvenil ca noi toţi sS cunoaştem bogăţia harului. 26. Despre viafa ht Hristos. X.. vorbind despre ungerea cu Sfăntul Mir: „Ceca ce Sffintul Mir împărtăşeşte luturor creştinilor de totdeauna şi din orice vreme sunl darurile cele atât de folositoare sufletelor: darul cvlaviei şi al rugă-ciunii. O&pHi pocăinfă. iar tot eel care 1-a primit în chip tainic (harul). abia dacă este unul dintre o mie sau. 103-104:111. III.': iar toate acestea. Cateheze buptimmie. dar s-au predat pe ei înştşi En robia păcatelor prin faptul că n-au împlinit toate poruncile". din pricină că nu s-au ingrijît de lucrarea poruncilor. Sf. 4-5. V. VI. care nu-L cunosc pe Cel care i-a adus pc lume". nu au stflruit în curâţia şi sănăt. Sf. Simeon Noul Teolog. pe când alţii. dar nu împlineşte poruncile. (n-au cunoscut) binefacerilc pe care ea le poale da şi pe care Sfăntul Duh lc dăruieştedin plin". pe măsura neîmplinirii e luat în stăpânire de păcaf . Disatrsttri etire.126 Cf. Sf Marcu Ascetul.122 Asifel. 10. după cuvântul de ]a Fapte 09.. vai. se îndoiesc chiar cfl exists un Duh Sfânt. Despre botez. vorbind despre Botez. 157-163. 23. nu s-au pregătit aşa cum sc cuvine pentru a-1 primi sau nu s-au nevoil să-I păstreze. dacă aceştia nu şi-au regăsit sănălatea pentru care s-au rugat. în vreme ce loţi ceilalţi sunl feţi lepadaţi.Condifiile generate ate lămăduirii Părinţi arată cfi nu esle cu neputinţâ pentru om să ducă o viaţâ lipsilâ de păcal şi să împlineaseă toate poruncile lui Hristos. 2).

72. Tmule. 17. Ruspunsul 5.. Cu vantun.1 Seam. '' ('uvuiie despre itevoinţâ. Viuia Sf. 129ş. p. XXXII. Dumnezeu i-a dăruii omului păcătos leacul pocăinţei (uexcivoia). loan Scăiurul. Botezul îi dă • Caiehne baptismal*. I.XKX.. II. Cele 225 cle capete.. Grigoiie de Nazianz. Simeon. 33. Sf. După cum spune Sfântul loan Gură de Aur: „Există cale de în-toarcere. Cf. XL. Cf. s-a dat bamenilor după botez. înti'-un anume fel. repede se poate înloarce la frumuseţea lui de altădata' dacft ne căim cu adevârat şi din tot sufleturV: Slantul Simeon Noul Teolog scrie la fel: „Cel care (după Botez) s-a înlinal pe sine însuşi prin fapte nelalocul lor şi fârădelegi (. 7. Despre liotez.) a se întoarce la vrednicia dumnezeiască pe care a pier-dul-o din pricina vieţii păcătoase". ed. de asemeneu. 24.). de usenienea. 73. '"' MetiHlii sau cele 100 de capete.Co/idifiile subjective ale tt'muiduirii si sâtuauimi hi Hristos De aceea. 2. 1. adică în sfinţita cristelniţâ. siinntatea şi loate celelalte daruri primite prin această Sfânta* Taina.l3: „Pocăinţa.139 Sfinţii Calisl şi Ignatie Xanthopol învaţâ şi ei la fel: „Noi primim în sănul dumnezeiesc. ar desăvârsi Botezul. ca un har pestc har. 125. Nichita Snilumil. 305. 'Catcheze. 59. Aşa cum am arâtat. Sf. CuvfintuI 5. '•" Dtseursuri esice.. Simeon Noul Teolog. Imne.lw Tot el spune că Dumnezeu a dăruit acest leac (<t>dp|xaKOV) mântuitor.!. sfi le poată afla şi să le sporească. Sf Maicu Ascelul.) Sufletul întinat şi urâţit şi coborâl in ociir...î şi necinste prin nenumăratele lui păcate. Hau&hcrr. De asemcneu. hand dumnezeiesc cu totul desaVârşit.. SI. Aceasta tema este in mod deoaebit dezvoltată dc Sf. pe urma\ prin reaua întrebuinţare a celor vremelnice şi prin grija de lucnnilc vîeţiî şi prin ceaţa patimilor îl acoperim pe acesta cum nu se cuvine.lrinţi socotesc cftinţa un al doilea Botez t „a doua baie a sfintei renaşteri". 17.1 prîmim şi sa dobfmdim iarăşi această strălucire mai presus de fire şi să vedem în chipul eel mai limpede arătareaei". ne este cu putinţa prin pocăinţa şi prin împlinirea poruncilor îndumnezeitoare s. Scum.. Sf. a 291 . în dar. Vczi. ne puîem întoarce la frumuseţea şi strălucirca dintâi. spune Sfantul Isaac Sirul. ca şi cum. II.u. XXXIX. 6.1 ar aduce vreun dar pe care acela nu ni l-ar Fi daf. 31. sa se reîntoarcă iarăşi prin pocăinţa la Hceasta cu o slav5 înca şi mai strălucită şi mai luminată". „pentru ca aceia care din trândăvie şi ne-piirlarc de grijă cad din vîaţa veşnică. . 222.111 şi mulţi Sfinţi P. VII. XIII.138 Aceasta nu înseamnă însă ca* ea ar putea înlocui Botivul sau c. V. de pildft In: Catelieze. 23. acela are nevoie de pocăiniil pentru (.2. VI. Căci pocăinţa este a doua naştere din Dumnezeu si darul a cărui arvună am primit-o prin ciedinţă la Botez îl primim prin pocăinţă". 8. ibidem.. pentru ca sâ nu ramână pentru totdeaunu necunoscator al haru-lui Botezului şi pentru ca să nu-şi piardă pe vecie curăţia. A se vedea. Dar dacâ. LV. numai să lucrăm şi noi pentru aceasta (. Grigorie Palaina."" De aceea Sfăntul loan Scărarul spune că „pocăinţa este împrospătarea Botezului". dimpotriv. daca voim. 36. ci.

24. De asemenca.1 ' Pocainta. de pildfi: Apoftcgme. 24. Cu aceastâ ehemare începe propovăduirea Sfântului loan Botezătorul (Mt. 15. Cu ea îşi începe Hristos. XXIII. toţi oamenii au nevoie întotdeauna de pocftinţă. la sfârşilul lucrării Sale în această lume. 4. arătand-o ca lucrare cu totul Irebuincioasă mîintuirii noastre (Mi. In Sfintele ScripJuri vedem cum Inainle-mergătorul Domnului. Simeon Noul Teolog. căci în ea se cuprinde toanl partea lui de lucrare pe care se cuvine s-o împlineasca pentru a primi vindecarea şi a se mfintni. Desigur pocăinţa nu-l priveşte numai pe eel botezat. 73. 2.De atunci a început lisus sâ" propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă Giexavoevte). 17. 17. 20. 7. 13. 10. 15. le pierduse. 3. 2 Tim. în sine. Lc.1'. mvăţătura publică: . 47. loan Scfuaml. VII. Lc. ca şi pe eel care. care a păcătuit. înaintal pe calea virtuţii. Avvu Pimen. Talasie Libianul scrie: „Hristos este Mântuitorul lumii întregi şi a dăruit oame"" Cf. 3. Propovăduirea lîvangheliei. nici mântui pe om. 1.Este condiţia esenţiala a tamâduirii omului câzut. 1." Rolul pocăinţei dc după Botez este să-l întoarcfi pe creşlin de la păcarele şi patimile în care a recăzut. 5. mai presus de orice virtute. 3. Cuvhue de$p?4 nrvoinfii. 17. '-b Cateheze. a Sf. căci s-a apropiat fnipărâţiacenirilor" (Mt. careia omul trebuie sâ i se dedice cu totul şi îna-inte de orice altceva. Sf. 2. cf. ci roadele lui. Mc. 21.13. 3. înainte dc Inâlţarea Sa la cer. ea li se cuvine toLdeamiu miuior celor ce voiesc să se mfmruiascît. 10. 3. pocăinţa. 8). Cateheze. Sf. oricare ar fi starea lui duhovnicească. 32. 8.. Sfântul Simeon Noul Teolog socoteşte pocâinţa drept cea dintâi porunc. 1. 162. 55: „Pentru ca niciodată nil se pome dcsăvârşi lucrare» ei.Cowfifii/e genetwt ale uimdduirii omului toi ceea ce-i trebuie pentru tămăduirea şi mântuirea sa. 31. pofrivii evanghelişlilor Malei si Marcu. S2. fundament al intoarcerii sale la sănătatea deplină şi al mântuirii sale. 47). 4-5. din pricina lipsei de grijă şi a trândăviei sale. să facîi din nou lncrător hanil sălăşluit în el. Hristos vorbeşte o data mai mull despre pocfiinţă. sâ-l faca* din nou rodilor. Ea îl priveşte deci la fel de bine şi pe eel care n-a primit încă Botezul şi pe care Dumnezcu îl cheamiî la mântuire. 5. 19. 34. păcSroşi şi drepţi*'. Evr.7. 292 . Mc 1. 118. 4. I I . Isaac Sirul. 15). 44-45. Ea cste necesară pentru tot omul care vrea să părăsească păcatul şi să se întoarcă la Dumnezeu. 6. 38.!. 6. să" redobiindească starea de har în care-l aşezase Sfânta Taină.căci nu poate fi pierdul vreodată -. Scam. 5.4. II. XIV. n-a ajuns încă lu desăvârşire. dQpfievanghelislul Ltica(24. " A se vedea. nu-1 poate nici vindeca. 4. 12. să lie din nou curăţit şi tâmăduit. 26. Sf. 2 Cor. 4-5. Rom. lisus însuşi şi Apostolii propovăduiesc în mod constant pocăinţa. a început prin chcmarca la pociunţă. în pocainta omul nu află un alt Botez şi nici nu-1 redobân-deşte pe cel dintâi . Sf. Fapte 2. 25. 3. De aceea.30. Isaac Sirul. este cea dintai şi cea mai mare lucrare duhovniceascâ. 2. 19. 3. 20. ca şi prin întoarcerea la slarea cea păcătoasă. 8. 2 PL 3. Mc. Cuvinte ăisprt in-vuirifa. pc care. dupfi Sfinţii Părinţi. Vestea cea Bună a mântuirii noaslre. 3. In fapt. 9).

141 Scopul fundamental al pocătnţei este o schimbare totală.2. cit. Aasemani. nu mai vrea să stăruic în depârtarea de Dumnezeu. care nu priveşte atâf pacatuI in sine. o intoarcere (aşa cum arată şi etimologia cuvântului neţdtvoict). ' Apofiegme. Sfântul loan Scăranil o numeştc „împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea buna a celor potrivnicc pficatelor". nu înstrăinarea de Dumnezeu de odinioara. afată că pe viilor nu mai vreii să păcătulască. Sfinţii Părinţi văd pocâinţa ca pe Lin proces de convertire. ci doreşte Sa se infoarca la Fil şi sa-si schimbe cu totul purtarea. iarnu irecutul. şi aşa să-şi albeaseă toată viaţa". poirivil voii lui Dumnezeu. dând penim mântuirea tuturor oamenilor poruncile cuvenile măreţiei lui Dumnezeu.'43 fnceputul pocainţei este recunoasterea păcatelor. ci înfoarcerea si alipirea de 1:1.138 Iar Sfântul Marcu Aseetul îşi începc cuvân-tul despre pocăinţă astfel: „Domnul nostru Iisus Hrislos (.. cat reîmoarcerea la Dumnezeu. de aceea. 293 .* II. însănătoşirca. prin examinarea metodică a conştiinţei. de pi Ida.1*0 ca şi din răspunsul dat de Awa Pimen unui frate care l-a întrebat „ce este pocăinţa pentru păcat?": „a nu-1 mai lace de aici înainte". prin lepadarea patimilor şi prin vieţuirea în vlrtute. 5. cheinându-L în ajulor. A-t' recunoaşte pâcalele este condiţia indispensabilă pentru a le părasi. se leapăda de ea. 122.Jata ciire este definiţia deplina şi desăvârşita a pocăinţei: Sa nu mai savaYşim în nici un chip păcatele pentni care ne pocfiim sau pentru care conştunţu noastră are remuşcări". prin aceasta. izhâvii şi măniuit. mai general. S fan tul Efrcm Sirul spune in acest sens că „începulul mântuirii este cunoaşterea de sine". Vaisanufie. ''' De&prepecâinţă.. Reluat dc Sf.138 Pocăinţa este o adAncă şi vie simţire launtrică prin care omul îşi recunoaşte Secure dinire păcatele sale sau. I. LI. p. XX. nu boala. Scri.143 O asemenea cunoaştere de sine se do-b&ldeste. pent. 122-mScara. a pus libertatea ca temelie a lor şi le-a fixat ţinta spre care să alerge. la uxceput. pcniru ca noi.. îşi arată omul cu adeviirat pocainţa. foc.'44 „Aşa se cuvine sâ fie poCapete d&prc dmgoste.olr ttîinâditirii >7 stiiu'Uatra in HftStOS nilor pocăinla spre mftntuire".. spunând. starea sa păcîîtoasă.. Important este vutorul. 1' onvorbiri dtiliovni<<-şii. -Pocaiţi-vă».soii duhovnic^ii.ru a fi vindccat de ele. mfruiuire. din aceste cuvinte nit* SfânUilui loan Casian: . 254. Avvu Nistcto eel din chinovie. să înţelegem că toatâ" mulţimea po-nincilor se cuprinde in una singură: cea a căinţei pentru păcarele noastre". u Ed. Aoest caracter pozitiv al pocăinţei reiese [impede.>.V. '" Apoftegme. 76. 5.< 'ondifiile Mibn'i'tivi. cere iertare de la Dumnezeu şi. Numai prin pfufi sirea cu totul a pScalului. Awa Nistero invaţa că omul este dator ca „in toatâ seara şi dimineaţa să facă socotealâ pentru ce a facut din cele ce voieşte Dumnezeu şi ce nu am făcut din cele ce nu voieşte El.

amintind învăţaturile Părinţilor din pusrie: „Părinţii au spus că fiecare trebuie să se curăţească cu de-amănuntul. pentru a se putea tămădui de patimi şi ca să se mântuiască. Scrisoii duhovniceşti. Cf. câ: „pocăinţa este lo-virea sufletului printr-o simţire adâncă". după cuvantul Psal-mistului. „Pocăinţa este gfuidul osândirii de sine şi îngrijirea de sine neîngrijată (de lucrurile lumii)".l4. omul II are în vedere pe Dumnezeu.1'"' Scopul pocăinţei nu este însă recunoaşterea în mod abstract a pacatului. în care eel pă-cătos rămâne închis faţfl în faţă cu păcatul sau.4B Cunoaşterea propriilor păcate este un aspect fundamental al pocăinţei. N 264. 50. IV. Aceasta esle zdrobirea inimii. 395. omul se arată cu duhul umilit şi inima înfrântă şi smerită (Ps. îl face să se depărtcze şi să se lepede dc el. "' Scrisori duhovniceşli.V. din pri-oina uitării. ca să le cunoască lâ-murit pe fiecare. sâ nu mai vadă stramb realitaiea. cum am potrecut pâna atunci şi in ce am păcătuit". 498. sub o alta formă. dând ca pildă vieţuirea lui Avva Arsenic. „nimeni nu se poate mântui de patimi". Căci cel ce le simte. Sf. într-un all fcl. scrie Sfântul loan Scăra-ruI. avem nevoie. „Fericit eşti.îi scrie Sfântul Varsanufie unui monah -. şi tot bolnav. dacâ simţi peste lot câ ai păcate. 2**4 . Sfântul loan Scararul spune.1"1 Această durere nu are nici o legătură cu cea pricinuită de remuşcare. hivăţături tie sujîet fotosilonn'. fară îndoiala că se şî scârbeşte de cle şi se des-partedeelc".1"0 în pocăinţâ. şi să iasa din egocentrismul sau pătimaş.> Sfăntul loan Scăraml sfătuieşie ca la fiecare ceas să facă omul socoteala faptelor sale.. (rate . " Steam. dupfl cum vedem.s . fără de care. IM 5cora. In starea de remuşcare.14' Avva Dorolei . să" ne cercetam şi la ceasul al şaselea (la amiază). dupa cum spune Sfânlul Var-samific. 5. Cunoaşterea păcalelor este în sine curâţitoare şi eliberatoare.147 De (apt. cum a trecul noaptea. iarăşi. XI. scrutândii-1 cu nelinişte şi nefăcând nimic ca sa scape de el. conchide un all Bătran. cu ochii păcătoşi ai eului său căzut. Ea îl scoale pe om din stipunerea oarbă faţă de păcal. Prin pocain-ţă. neizbutind să se desprindă dc ele. şi ea trebuie sâ însoţească fiecare fapin a noastră şi fiecare gănd şi să (ie peniru om o grijă necontenită. 526. şi să se pocăiască iui Dumnezeu cum se cuvine pent™ cele ce le-a gresit" -. în acesl sens. Varsanufie si loan.2.Ctmdifiile generate ate tămăduirit • căinţa". dimpotrivfi.Jar fîindcă noi pâcătuim mull. 19). 2. spre El îşi îndreaptă priApcrfUgmâ. omul se aflii tol in păcat. Pocăinţa adevâratS este cea în care omul simie cu durere starea păcătoasă fn care se află. o condiţie indispensabila <i înaintarii duhovniceşti şi o etapă esenţială in procesul de tămăduire. la randul său îndeamnă: . m Ibidem* V. sa se cercelcze pe sine in fiecare seara cum a Irecut ziua şi dimineaţa. stare patologică. N ' Scrisoii ditlwvnuesti. aceasta cercetare a conştiinţei trebuie tacută permanent. 116. Rămâne (intuit pe păcat şi pe propria stare sufletească.

h Cf. nu le mai face. în pocâintă nu este nici o urmă de sentiment bolnăvicios de vinovăţie. spre măsura omului celui nou şi desăvârşil la care a fosl chemat prin creaţie-Priii pocăinţă. înaintarea se vădeşte prin micşorarea numă-rului păcatelor şi prin slâbirea şi împuţinarea patimilor. Avva Dorotei. înaintând pe încetul cu Dumnezeu. în acelaşi timp.. 5. îl va face de aci îiiiiinte de opt ori.". Sf. loan Scâranil. spune: „Pocăinţa esle mare pricepere. prin pocăinţa omul îi cere ierta-K lui Dumnezeu şi-şi manifestă voinţa de a se uni din nou cu El.154 Adesea. şi chinuindu-şi sufletul său pentru cele ce a pfl-câtuit. ca să ajunga la Dumnezeu. alerg la ţintă. de omul eel vechi. 8. nici nu le mai spune. începe să-şi micşoreze patima. pentru că omul. în fiecare zi. Nu din pricina p. prin harul lui Dumnezeu. care nu face decât să tulbure sufletul şi sa-i slăhănogeasca puterile. 12. XI. ci pentru câ prin păcat s-a despărţir de Dumnezeu şi. impotrivindu-se gândurilor palimaşe prin pocăinţa. Ea este forţa prin care omul înaintează şi sporeşte duhovniceşte. El trebuie să se pocâiascJI pentru starea gencrală ft 3 ' Si risori dufuwnicefti. 5/TOftwW.l5: Departe dc a fi o simplă constaiare a greşelii şi de a rămâne fixată pe en. nu lasa patimile să se întărească în el". slabiciunile şi neputin-ţele sale. pocăinţa se manifests deci ca depăşife a păcarului. Se cuvine sâ slim c. omul ajunge sâ binuasca incetul cu încetul.1catului in sine suferă el. „Uitănd cele ce sunt în urma mca şi linzând catre cele dinainte. dupâ cum ara-lă Sfântul Varsanufie. şi tinde spre cele dinainte. spune Sfântul Apostol Pavel (Filip. 410. Scam. nici nu se întrisiează din pricina eului său rănit. 295 . săvârşeşte binele".. iar bolile sale merg spre vindecare. Prin ea sfl leapădă de (recutul său păcatos.1" Cercetându-se în fiecare clipă şi căindu-se neîncetat. toate patimile care luiesc în el şi astfel sâ-i fie tămăduite toate bolile sufletului. 3. Şi pentru că prin pocainţă omul se vede întotdeauna deparie de măsura desăvSrsirii> cl nu se opreşte niciodată. înaintarea se face cu încetineală. dar sporeşte cu timpul daca omul stăruie cu rabdare in starea de pocăinţâ. Recunosciindu-şi pâcatul. omul se depăşeşte făra încetare pe sine. MInvâfâluri de suftet foto$itoare% XI. hiviiţcîturi tie suflet folosiitnire. iar nu rămânând ceea ce a fosl şi staruind în cele pe care le-a făcut potrivit legii păcatului. 14). Clement Alexan-drinul. rămâne departe de El. şi aşa.1 omul trebuie să se căiască nu numai pcnrru anumite fapie sau cugetc păcătoase.'" în fapt.Il. de a făcut pâcatul de nouă ori. stflruind în pftcat. pocaindu-se de cele ce a făcui. înaintând astfel mereu.Coiulifiile subiective ale ttimtuluiiii fi sâiuiialtut hi Hristos vireii. şi se sârguieşte să se pocăiascâ pentru cele ce a greşil şi să se îndrcpteze pe sine. Avva Dorotei arată câ „de sc cercetează cineva pe sine astfel. folosindu-se de un cuvânt din Păstorul lui Herma. Omul îşi află tămăduirea patimilor şi mântuirea tinzând spre ceea ce trebuie să fie polrivit voii lui Dumnezeu.

loan Gtirâ de Aur.) Aducerea-aminle de cele trecute este paza pentru cele viitoare". De aceea. Vursanufie şi loan. omul se poate socoti pe sine m stare de pacat. estc păcal orice fapta şi orice gând prin care omul. la fel: „Se cuvine să păs-trăm mereu în minle amintirea pacatelor noastre. Despre pocăînfâ. de pi Ida. în-!r-un anumit moment. de nedesavârşire şi de înstrăinare de Dumnezeu.'-0 Nu este vorba aici de o aduce-re-aminle amănunţită a păcatelor facute şi a împrejurărilor in care s-au pelre-cut .8). Sfântul Isaac Sirul defineşte pocăinţa ca fiind „cererea prelungitâ în (Ot ceasul a rugăciunii pline de străpungere ce se îndieaptă spre Dumnezeu pentru iertarea pncatelor trecute". atâta vreme cat u-a ajuns la asemânarea cu Hristos. de pildfi: Sf. 4. fie neştiute. 157 Cuvirtie despre nevoinfâ. lepădându-se de palimile carc le-au produs şi chemându-L în ajutor pentru aceasta pe Dumnezeu. atâta vreme cat nu s-a unit desavârşit cu Dumnezeu. în rugăciu-nea care se citeste imediat inainte de Sfânia împurtaşanie se cere lui Dumnezeu iertarea pentru greselile fitciite „cu ştiinţa şi cu neşliinţa". ci de conşuinţi» ca am păcătuii şi că oricând putem cădea din nou în acelasi păcat sau în ultele. XII. 394. aşa cum arată Sfântul Marcu Ascetul.. 50. '9 A se vedea. nu consul numai în făptuirea răuliii. Sfinţii Parinţi arată. n-am avea un pâcat anume. VII.*° A se vedea. 4.. este vorba de recunoaşrerea stării de neputinţa şi slăbiciu-ne. de altfel. 30. trebuie să-şi adlicl nminte ncîncetal de păcatele sale. Sf. Or. Cuvânt ascetic. De aceea Sfinţii Părinţi îl îndeamnă pe om sa se căiască pentru păca-tele sale. ci si în nelucrarea binelui (lac. de asemenea.117 Sfântul loan Gură de Aur spune. chiar dacă.162 De altfel. 16). tot ceea ce il tine pe om instrăinat de Dumnezeu este. Maxim Mărturisiionil. Pocăinţa este deci necesară 1 A se vedea. Cieşlinul.Cotitlifiile genenile ale liwuif/uiiii de păcătoşenie în care se află. Scrisori efiihovniees/i. 428. Sf. Marcu Ascetul.|V' în Cartea Pilde-lorlui Solomon stă scris căchiar „eel drept cade de sapte ori" (Pilde 24. ne amâgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi" (I In 1. Varsanufie şi loan. spun Sfinţii Paring. In acesl sens. ca omul se amăgeşte crezând că este fără dc păcat. de altfel. XII. Şi tot păcat este lipsa de grija" in a împlini voia Lui. 142 Despre pocmnfti. clar şi „întristarea şi grija pentni păzirea de cele viitoare". 17). A crede că eşti lipsit de pâcat arală necunoaslcre de sine şi de slarea in care te al'li. pacat. „dacâ zicem că pâcat nu avem. 2% . chiar după ce ne-am curăţii de ele (. 161 Cf. lie ştiute. "* Despre pocainfâ.1* Se cuvine. de buniWoie.161 în sensul propriu al cuvântului. nu exisla „om care sâ trâiasoa şi să tie lipsit de pilcat şi care să fi urmat intru lotul poruncile şi să nu fi neglijal nici una dintre ele". VII. Scrisori tluhovniveşti. 4. să* stâruim in slarea de pocăinţă.ceea ce 1ar impinge pe om în gandtil pătimaş la ele -. Sf. de asemenea. Aducerea-aminte de greşelile din irecut îl face pe om sa se teamă sâ nu cada din nou. şi să se fe-rească de ele în clipa de faţă şi pe viitor. Altf'el spus. se abate de la cele voite de Dumnezeu. Păcatul. de pildfl. . Despre poctiinfit.160 Aşa cum învaţă insuşi Sffuitul Aposiol loan. Sf.

XXV. „Trebuie să ştim că avem nevoie în tot ceasul şi în cclc douâzeci şi pami de ceasuri ale nopţii si alc zilci de pocSin(3".ru păcat. în afara referinţclor de mai jos. a se vedea: Despre poceiinfâ. Simeon Noul Tcolog. 442. serie alfabetică. pe care doar puţini oameni ajung să-l do-bândeuscă. Cele 225 de capett teofogice ţipractice. 242. 494: XXV. 297 . 4. penl. IV. 2. la rândul lor. 50.172 „po-uiinia este leac pentru rana păcatului". 111. să-şi dea scama ca este mai prejos de ceea ce s-ar cuveni să Be dupâ" voiu lin Dumnezeu.. despre care vom vorbi ulterior. 8. VII. mai bine spus.lr"' Din căinţa neîncetată se nasc doliul (întristarea) (nk'jQoţ) şi străpungerea inimii (Kaiăvxfyc. şi in gând". in nfara referinţelor dale mai jos. Sf. avem drept doctorie pOcainţa'V™ „să folosim. care este boala sufletului. Catehtize. \ se vedea. Sf.trebuie sîi fim înloldeauna încredin-lali c. Orice ar face şi orice argândi. şi în faptă. 23. " Ihidnn. 214. 36). Cf. I. 2. Omtlii fa slaliu. 12. II. 305.7. stă pocăinţa desăvârşită.X\X. m thidem.după cum există doclorii pentni rănile irupului. pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor. Pocăinţa este socotită de Sfinţii Păiinţi ca un leac deosebit de folositor. Scrisori duhovniceşH. 4. !. Simeon Noul Teolog. V. „Eu în pBcat mfi cnlc şi în păcal mă scol".1 păcăluim in toate: şi in cuvânt. Despre diavtd. Awn Sisoe. să înţeleagă cât este de departe de slava la care a fost chemai prin fire si de desăvârşirea la care ar puiea ajunge in unirea deplinăcu El. 11.idesea ei vorbesc despre aceastâ stare duhovniceasci* în termeni medicali '" Sfântul Simeon Noul Teolog se referă şi el la Jeacul (<|)o:p-\iaKQV) mântuitor" al pocăinţei. sâ primim ca din mâna lui Dumnezeu pocainţa care ne este de folos Cf. 1. Vorsanufw şi loan.|f'7 în ace&te» irci. XX.1'1 care. în fiecare ceas al vieţii. Calekeze.). 58. sv rixori duhovniceşli. scrie Sfântul Isaac Siiuj. şi învăţătura Sfinţilor Părinţi despre pocainţa îi acordfi o impor-i n'i. 9. i white despre nevoinţâ. zămislesc lacrimile (SctKp\xx). Convoihih duhorw<eSii. 1 ' Discamtri elice.1'" .. 5.i fundamental. Sf. care. I. a se vedca Sf. omul trebuie să-şi cunoască ne-vredmcia. a £is Avva Sisoe (Âpqfîegme. VU. ibidem. 2. Despre idrvbirea inimJi. leacul mântuitor al pocăinţei sail. Simeon Noul Tcolog. 58."* ulti-niii este nn dar al Sfântului Duh. II.428. De aceea. Şi cel niiii . Sf. VIII. loan Casian. dc pildă. ' Acesi mod de a privi pocSinţa se întâlneşte cu constants la Sfânliil loan Gură de Aur. |T' thidem. m Desprvpocăinţâ. V. după cum învaţă Sfinţii Părinţi. B Cf. fraţilor.CondifiHe suhiertive ale lămăduiiii şi stlntîliileu hi HristM penlru toţi'" şi ea trebuie să se facă. de pildă.!. Sfânlul Varsanufie învaţâ: „în toate osândeştc-te pe line ca eel ce ai pâcătuit şi ai greşit". zice: „pocainţa este vindecarea păcatului".16S .

Dumnezeu le va şterge cu totul. Numai depărtându-se de patimi şi lepadând de la el orice răutate. şi de aceea mulţi Sfinţi Părinti o socotesc cea dintai poruncă. 10. m imttfrîtnri de stifle/ Jolosifotire. II.. H IW . "" Ibidem.17'' „cu toţii suntcm păcâtoşî. sau doi. omul ajunge să trăiască în chip virtuos. Simeon Noul Teolog. Urmata îndelung şi cu sim-ţire vie si adâncă. sau trei. cunoscând cu durere ticăloşia la '■'Ibidem. leacul care ne va izbflvi de boală şi care va şterge pâcalele noastre".180 „să fim cu totul mcredinţaţi că mare este puterea acestui leac. pocăinţa. '" Ibidem. Sf. că „pocăinfa este întoarcerea. ea fiind condiţia împlinirit tuturor celorlalte porunci. . vine omul în sfârşit la odihnă". el poate din nou să ducfi o viaţă sănatoasă. de-ar fi ucigasi şi plini pe tot irupul de rani.177 „iau drept martori.1* lar Awa Dorotei arată că „prin zdrobirea inimii. m ibidem. peniru a-mi înlări cuvânlul.. Despre pocdinfâ. aşa cum arata numeroasele citate de mai sus. vm.IJi. prin asceză si osteneli. Sfântul loan Damaschin spunc. fîrească. pe care i le aduce pocăinţa. V. pocăinţa se vădeşte a fi pentru omul păcătos singura cale prin care se poate întoarce la lucrarea virtuţilor. *" Scrixori duboviiuesli.. pocăinţa îl duce pe om la nepăUmire. Marcu Ascetul. Sf.""* De alt-fel. "" Cf. ci mii de oameni plini de rani şi bube.. dar nu deznadăjduiţi. VII.% '"' Ibidem. care estc pocăinta". omul dobândeşte de la Dumnezeu curăţirea de păcate şi vindecarea de patimi.Dacă Dumnezeu vede cil cei păcătoşi se căiesc. m Jbitlmt4.1*2 starca în care el îşi recapătă deplina libertate şi sănătatea desăvârşită. m Ibtdm.. I. A. nu un singur om. nemairSmâ-nând vreo urmă sau vreun rest din vechea lor rituiate*'. cerând cu lacrimi de la Dumnezeu iertarea păcatelor. fără să mai rămână vreun semn sau vreo urmă a lor". Cotebeze. 1059. întinaţi de mulie patimi. stare la care nu poate ajunge fără ajutorul ei. care sunt adevârate boli ale sufletului. El are grijă de ei şi-i tâmăduieşte şi-i curăţă de orice urma a păcatului". in acest sens.1"3 Prin iertarea pacatelor şi tămăduirea de patimi. : Cf. de la starca cea contra naturii la starea naturala". 1. pentru că prin ea.)."1' Vindecat de patimi. „Sa ne intoarcem cu pocăinţa la Dumnezeu si va aduce toate la pace". omul îşi poate regăsi pacea lăuntrică. dacă ne cairn (. fraţilor.17* „de-am fi cu totul acoperiţi de rănile pacalulut. 30.1*1 Pocăinţa este leac. nu ostenesc să Vft pun îii faţă leacul care vă alină suferinţele". 786."* „să primim. potrivit adevnratei sale naturi. scrie SITintuI Varsanufie. m Dogmatic. care au fosl repede şi deplin vindecaţi de pocăinţă.Con//i(ii/r gent rat* o/e uhtukluirii pentru lămăduirea noastra".

Sf. Sf. strâpungerea inimii şi lacrimile ca tcmeiuri ale împlinirii luturor virtuţilor. 134. se poale el îmbrâca din nou cu harul eel dnmnczeiesc. Cuviint ascetic in lOOde capete. Apofiegme. loţi vi'ţi pieri". şiboaLv" Cunoaşterea stării sale păcătoase. Prin cainţâ. „bicriniile. Caindu-se chiar pentru greşelile cele neşli-uie1'" si pentru cele fara" voie>. VIII. Numai lepSdand biiinele cele de piele ale păcatulut. „îşi recunosc nebunia (ocOpocruvri) lor".Iată de ce Sfmţîi Părinţi socotesc pocăinţa. spune Fnsuşi Hrisios (Lc 13. Dexftre rei <<• end <d n itulrejttează dm Jiip/e. Sf. lesprepoalinfâ. „Pacă nu vă veţi pocăi. i ateheze."1'' Şi. Convorbiri dtihavrtic*fti. *:Cf. 10.Cimdifii/e stdriective ale tomcithiirii ft sâmUattm in llristos care a ajuns prin înstrâinarea de Dumnezeu. 4.1'" Stâruind necontenil în pocăinţă. p. 27.'": Alurici el prttrunde în adâncul sufletului său şi vede acolo boli care răman necunoscute pentru cel care vieţuieşte fn păcat. 197. Marcii Ascetul. care. iar cu puterea hamlui dumnezeiesc pe care-1 cere cu rugăciuni fierbinţi scoatc cu lotul din sufletul sau si pâcatul. Efrem Sirul. Cux'âni ctxretic in 100 de capefe. AVVII Pimen. poate omul să ajungă la sîmţirea vie şi sirăpuiigătoare a nevoii de a se hitoarce la El.409. U învie pe cel mort cu surletttf*. ed.670. scrie alfabetîcâ. Sf."7 Şi regâsind prin pociftnţă calea virtuţilor. " P&tomf. 119. Câtfemonahi. omul iese din orbirea necunoaşterii de sine şi a lurnii. omul ajunge sa se cunoascâ pe sine din ce în ce mai bine. Prin pocăinţă."* Şi lot el spune. "' Cf. Căci. dimpotriva. sesizând chiar şi cea mai mică dintre greşclile şi lipsurile sale. 100. AVVJI Dorotei. njunge să îiiţeleagă cat de departe este de Dumnezeu şi-şj recunoaşte rătăci-rea. 53. spune Sfăntul loan Gura de Aur. omul işi redobândcşte adevărala viii'â. Dimlohal Foticeei. 404. In vreme ce prin abaterea de la calea dreptitţii sufletul a fost schimonosit. Vedenia a IX-a. Recunoscând c. pe care omul o dobândeşte prin căinţă. a fost îmbol-năviră cu totul. cum ar ajunge el să ceară CF.5). 44. Assemani. ScrisoriduhffvrtSceşti. 'i'l SI. scrie Hernia. Dindoh ill Foticetfi. 394.1* îi ref'ace însuşirile fireşli. IM Evajţrte. ' SI loan Casiun. lipsii de căinţă îl duce pe om la moane. I.w el urmăre-şte răul până in cele mai tăinuile ascuuzişuri ale sale şi-i vădeşte viclenia. oameni care ajunseseră nebuni şi nepricepuţi (utopoi tcai c«7we"oi)diit pricina piîcatelor. lucrând virtuţile cu orn înnoil şi deplin sânătos în Hristos. prin patimi. şi să se deschidă CO totul hanilui Sfânlului Duh. SI*. XX. cunoscând starea căzută în care se aflâ. Mpocăinţa îi îndreaptă". 7. dacft n-ar cunoaş-le mul'imea pâcatelor şi gravitatea bolii sale. Pocăinţa este tămăduitoa-re mai ales pentru puterea lui de cunoaştere. Varsanufie.l esle păcătos. este o condiţie absolut necesara pentru vindecarea ei. '»Ibidm.3. „Căinţa îl aduce la viaţă pe cel morl duhovniceşte". 299 17 . hivdfdturi de siiflet fohsiumre. IV. Simeon Noul Teolog. t I. sa* vadâ lot mai I impede răutatea care zace în cl. Care esie izvoml a toatâ virtutea. 22.

ca să primească astfel tămăduirea snflt?-lului său ? „Cum s-ar lasa îngrijit de doctor eel care nici măcar nu ştie că e ranii şi zace răpus de boats ?". Dumnezeu. IV.spune SfanUil loan Casian . au alergat la medicul 1 e e l c e w1s. I627D {Avvu Zinon). „Pocăinţa este usa care scoate din întuneric şi duce la lumină". nu este o cunoastere teoreticâ. 12. 89-90. tocmai prin pocâinţâ ajunge omul să-şi descopere boala. Care respecta liberiatea omului.it■-.1'" De aceea. acrie Sfântul Simeon Noul Teolog. 5.. acestora li se anila adâncurile Duhului (. ci aşteapia tn marea Lui niilostivire ca omul să-şi manifesto dorinţa de a fi vindecat şi să cearâ de la El ham I Siiu eel lămăduitor. Apoftegme.. nu şi-au ascuns primejdiile rânilur şi nici n-au respins cu minte necugctata leacul pocainţei.bolile.. apoi despre cele mai presus de noi si despre tainele cele dumnezeieşti. 97 Despre diavol. 300 .l<J' Aşa cum am mai spus.. insuflată de Duhul Slant. aici cuprinzându-se şi realitâţilc duliovniceşti ceje mai lainice şi mai înalte.1*9 c Dar nu numai la cunoaşterea de sine ajunge astfel omul. ci şi. cu minte smeriia şi totuşi prevazatoare. la adevărata cunoastere a lot ccea ce există.) se descoperă numai celor care au facut pocăinţă fîerbinte şi s-au curăut frumos printr-o pocăinţa -sinceră si atât pe cat e măsura pocăinţei şi curaţirii lor.i■. •x Coiehet.301 Din aceste rânduri reiese cîi aceaslă cunoaştere de sine si a lui Dumnezeu. Dar pentru toţi cei-lalţi ele sunt necunoscute şi ascunse". cele dumneze-ieşti (.-" lar in alia purte. 676.). a min^ Cauhtze. nu-l mantuie cu sila. Smr-ndevăr. Stantul loan Gură de Aur dă următorul sfat: „Să recnnoaştem cu sihceritate ce-am ajuns şi cat de rele sunt rănile sufleiului nostru. eel care nu-şi cunoaşte boala. ci este 0 cunoastere existenţială. „Celor ce-şj cautiî într-adevăr vindecarea . căci numai aşa ne lecuim. prin hand lui Dumnezeu este curfiţit de patimi si in-ceiul cu încetul imunericul care se aştenuise peste puierea de cunoastere a sufleiului se risipeşte. mai ales celor care nu şi-au dispreţuit prin deznădejde şi !i■--i■. ci.'''1* Or. axa cum am mai spus. VII. se înlreaba Sfântul Simeon Noul Teolog. şi sa primească vindecarea.. la care se ajunge prin pocăinţa. şi să ceară ajutor lui Dumnezeu. Cf. Dumnezeu îl vindecă negreşit. "'' Ohcunuti teolugice. 304.). 127-128. pe masura curăţirii sale. eel care se câieşte de păcalele sale. II. Iţx Cf.. abstracts. fata cu slăbiciiinile capalate din neştiin-ţă sail rătăcirc.. nu-şi face griji din pricina ei".nu le pot lipsi Icucurile din partea acelui adevarat medic al sufletelor. o cunoastere. cele nevâ-zute şi necunoscute peniru cei care n-au facut pocăinţă (. XIX. Iv ' Convorbiii duhavnicesti. spune mai pe larg: „Rodul şi t'apta pocăinţei sunt cele care alungă neştiinţa şi aduc cunoştinţa: mai întâi cunoşlinţa despre noi şi despre cele ale noastre.. iar minted îi este tot mai mult luminatfi de Duhul Sfânt. I. XXVIII. Cateheze. lar dacâ omul face aceasta.Condiţiite genentle ale litnuuluirii ajutorul dumnezeiescului Doctor.

Numai aşa rugăciunea omului nu râmune pur inlelectuală. scrie Sfantul Varsanufie. po-câinţa face ca omul să fie ajuiat în toi limpul şi în tot locul de Dumnezeu. nil e biruit de nici un război (. Sf. 3). 28. 14 Cf. Col. 26. serin alfabeiică.106 Pocăinţa are de allfel puterea de a risipi tulbu-răiile aduse de diavoli şi de a-i alunga din suflei. Mustrarea inimii este. iar aceasta este . 2. Evugrie. 95. Scam. 17.prin care se înlesneşte rugăciunea202 şi se face rodiroare. 6. Avva PimerU 162. XXH.n. IX.. ^Dapnpocăiafă.. 16). ca o adevărată hrană. prin pocă-inţă.i intări inima.). '■•][ Vezi Apoftegme. Triade. asupracaroia nu avem putere (. Reunificarea lor este una dintre condiţiile csenţiale peniru a se ajunge la rugăciunea curată. iniorcăndu-l pe om la Dumnezeu şi înlesnindu-i rugăciunea catre El.i Ee defăima pe line însuţi in chip sincer înainlea lui Dumnezeu. Scrisori âuhovniceşti. V. se sme-rcşie cerând cu lacrimi şi suspine ajutorul Lui şi poate primi asttel harul Său tâmăduitor si mântuitor. Scrisori ttuhavnictfli. Avva Pimen spune câ „ducă omul se va prihăni pe sine. simţind cu durere starea nenorocită în care se afiii şi înstrâinarea de Dumnezeu."c Vedein că. Lacrimile de pocâinţă au. Grigorie Palama.... 6. Pocainţa sporeşte tăria onuilui în faţa găndurilor păcătoase semănate de dinvol îii suflet. Sf. spun Sfinţii Părinţi. 461. 41. de pildiî. danil de . ''' Apoftegme. care dintru început an fost unite şi împreuna lucrătoare în firea sa.2C Şi aşa omul biruieşte toate greutăţile. care este adevărata lucrare a minţii. Coitvorbiri dufurvntc&ftl. potrivit menirii ei fi-reşti.. 25. 29. i I.Ctmdifiile subtectbm ale tmntuluirii ft sâiiătaiea in Hristos \\\ coborâle în inimă şi unite cu ea. lar aceaslă sfâşiere şi ruplurâ stăruie ca boală şi rană adănca a fupturii sale.20* lar Sfaniul loan Scărarul îi face pe diavoli s*1 spună: . arma de nebiruit în faţa ispitelor.m. ca şi pri-mejdiile şi necazurile intâmpinate. Varsannfie. Sf.).1 ii singur vrăjmaş avem. SO1). scrie Cf. Desprr rtigariune.4. fie ele lăuntrice sail din afara.*07 Sfiln-lul loan Gură de Aur spune cfl „diavolul fuge îmotdeauna de împunsfuura ascuţiiâ a pocâinţei". Aimfiegme.. pe lânga funcţia tămă-duitoare. ci şi.Cf. 5. in om se pelrece unirea acestor puleri. I. Prin strâpungerea inimii . Atunci sa ne SOCOteşti ca pe o pânzâ de paianjen". loan Scărarul. aşa cum spune Psalmistul: „Făcu-Cu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea" (Ps. loan Ciisitm. De accea. II. Sf. al cărei centru este ininia.201 si de accea cu adevărat se cuvine să fie împreunată cu ea 204 -. dar care au fost desparţite prin pacat. 1 Scam. un nuinai că nmul se curaţeşte de întinăciunea păcatului. află sprijin pretutindeni'V" „Lacrimile păzesc neîncetal cu Numele lui Dumnezeu pe cel ce le-a dobandit". pocăinţa are şi o funcţie de apărare şi prevenire. Cel care-l are nu e atins de nici o loviturâ în razboi". Avva Pimen. Etiopiună. Căci este o pavăză care înloarce toate săgeţile diavolului (Efes. 301 . ci se face din toatfl fiinţa sa. Cel ce are „plânsul adevărat împreunat cu sirăpungerea inimii. aşa cum Invaţa Sfinţii Părinţi. de altfel. 13. scric alfabetică.

căindu-se penlru greşelile sale. îi redau omului strălucirea dintai a chi-pului lui Dumnezeu din el şi res(atornicesc aseinănarea cu El. prin plinătatea harului."14 4. lor prin poc. nici că n-am tcologhisit. dar vom da negreşii socoteală lui Dumne?£u ca n-am plâns peiuru păcatele noastre". doar ca poten-ţialitate. rugâciunea este absolut necesară. se întoarce la El şi. învâţiitură despre limşlire yi nigăeiune. atunci când omul ajunge la nepatimire.?. De aceea. să sporească tn el şi prin el. :u Cuviritf despre tievoinfâ. aşleaptă de la El iertarea lor. prin ea se Ueschide cu toată frinţa sa harului dumnezeiesc şi se uneşte cu El. aflat în " Srri. Ea este. . dorind din tot sufletul să nu se mai despattă de El. prin ea omul cere ajutorul lui Dumnezeu.Comiifiîli' generate <de tibnăduirii Sfântul Varsanufie. Creştinul urmează să faca lucrător harul prim it. 1.l\SVmWtVII. cu simţirea vie si dureroasă a nepulinţei şi slăbiciunii sale. 461.2"' Prin mgăciune. Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun deeât cel ce s-a învrednicit să-i vadă pe îngeri".211 şi.212 Se vede limpede că pocăinţa este o lucrare cu adevărat trebuincioasă omului. „legatura care uneşte făpturile cu Creatorul lor". Cel ce suspina un ceas pentni sufletul său e mai bun decât cel ce foloseşte lumii întregi prin gândirea lui.s 'l'iei t'iipelt' deSpte ntgâciwie yi curâţki inimii. şi mai ales prin Botez. esen-ţial. şi căinţa. 302 . adaugă el. „in chip tainic". cum spune Sfântul Grigorie Palama. fraţilor. care.6 Cf Sf. Mirungere si Euha-ristie. 1. Prin pocăinţă.linţa râmâne neatins de patimi. iar rolul ei.sori tiuhovMcepi. recunoscându-şi starea de boală. omul îl recunoaşte pe 1 Iristos ca Dumnezeu şi Stăpân al său şi singurul iămăduitor al patimilor sale.i O astfel de legătură se creează. Rugaciunea însoţeşte şi credinţa. Dar aceasla se face. lar pentru aceasta.21 Iar Sfântul Isaac Sinil laudă pocăinţa ca cea mai vretlnică stare duhovnicească a sufletului: „Cel ce-şi simte păcatele e mai bun decât cel ce scoală morţii prin rugăciunea hii. i. Leacul rugăcîunii u) Rotut rugăciunii şi efectele ei tămăduitoare Prin credinţa. vorbeşte cu El si se uneşte cu El. omul intră în legătură personalii cu Dumnezeu. curăţirea de păcate. Prin rugăciune omul se aşazâ în faţa lui Dumnezeu. şi prin primirea Sfintelor Taine. câ n-um săvârşit minimi. se apropie de El. Grigorie Sinstitul.73. Sfăntul loan Scârarul spune: „Nu vom fi învinuiţi. desigur. 34. ca să primească de la El tămădmrea de patimi. nici că n-am fost văzători. pe toaie treptele vieţii sale duhovniceşti. la ieşirea sufletului. aşa cum spune Sffintul Marcu Ascetul.

. Rugăciuiiea este cea prin care.4. nu orice faptură 5e sălăşhiieşte în Ea. „Toate ciite veţî cere. fie din pricină că s-a înstrăinat de El prin păcat. rugâuilu-vă. Auzim cum Hristos însuşi şi Apostolii Săi spun: „Cereţi si vi se va da. 7. căci El este pretutindeni.). primim de la El" (I In 3. „Noi ne mgăm lui Dumnezeu.Apropiindu-se astfel de Dumnezeu. „sufletul nostru se daruieşte Sn Despr* vfaţa 'm Hristos. PG 3. scrie Sfântul Grigorie Palama. şi cerfuidu-l. dar nu-l siJeşte pe oni să-l primească. Eu voi face"(In 14. ţinta sa este acum să sporească în apropierea de El. Pentru ca să fîe ascuJtată.Dacit este întni totul adevaVat că Sfânta Treime este prezetit.. aceasta se întâmplă „pentru ca cere|i rău" (lac. Sf loan Gută de Aur. nu pentru 8-L aducc la noi. riigăciunea (rebuic făcuta aşa cum se cuvine. VI. Astfel. Dar prin rugăciunile preacurale şi sliiruitoare pe care I le aJuccni (. ci pentru a nc înalţ.. când.. omul cere haml lui Dumnezeu. „Orice cerem. „Dacă veţicerecevain NumeleMeu. 3). nu pentru câ Dumnezeu ar fi departe.. cunoscăndu-şi pacatul şi neputinţa. ■'' Dtsptt Niwririle ditnmezeieşti. ]. Isaac Sirul. dacă „cereţi şi nu primiri". Rugjlciunea trebuie să sc facS cu credinţă (Mt 21. Dacil omul nu şi-a însuşil hanil prezent în cl. Hristos ne spune c. ci peniru eft omul rîîmâne departe şi m afara Celui care-i este mai lâuntric decât toate cele dinliuintrul lui . „Cereţi şi vi se va da.M0 Dumnezeu fşi revarsă neuicetat hand Său asupra oatneniior. De asemenea. oricine cere ia" (Ml. sa credeţi că le-aţi prutiît. 21. 303 .. 98. rugfmdu-vă cu credinţă. fie că* nu şi-a împropriai cu toiul hurul primii. mai aproape de om decât însîişi inimfl sai|7 -. Tâ/cuiiv Ui I'sahtiul4. pentru eă nu cereţi"(lac. 14). ca oricine cere ia" (Luca II. în mama Lui milosfivire. Sfantul Dionisie Areopagitul spune. El aşteaptii. acelasi lucru: . m chip liber şi intm cunoşfjnţâ. II. 22).şi chiar. ajungem să ne săliişluim in Ea'*. Sfimii PaYinţi socotesc starea de cainţă ca absolut esenţialâ pentni rugăctune.. Sfântul loan Casian spune că prîn ea se ajunge la adevâxala rugaciu-ne. < 'uvinte despm nrvmnfa. 680BM Cf. cum spune Sfântul Nicolae Cabasila. 22). Rugăciunea se vădeşte astfel a fi pricinuitoareu locuiriî desflvârsite a harului in om. 7-8).! în toate făptu-rile. 32. Dumnezeu îndatâ îi asculta rugaciunea. Respectfuid libertatea omului.-2. III.ll 1. Sf. şi |e veţi avea" (Mc. aceasta se intăiTiplă pentru cfl nu s-a întors prin mgăciune spre Cel care i l-a dilruit şi Care este El însuşi prezent în acesl har şi ni Se da priii el: .9-10).CoiuUfiile S'ibu'clive at? tămâihiitii si miiahitra fn Hiuivs el prin hiirul Său.1 I-J ceară.2). ca acesta s.30. veţi primi" (Ml. cu alte cuvinte. 24). 2.1 haruJ şi daml lui sunt deja prerente in noi: „Toate câte ccreţi. se predă lucrării mâniuitoare a harului şi se face tie bunăvoie şi hum cunoştinţă împreună-lucrător cu acesta la mântuirea şi în-dumnezcirea sa în Hristos prin SfantuI Duh. '' Cf. 4. '•' him/r. 22).n pe noi spre El prin rugâciunea pe care i-o aducem şi pentru a ne intoarce la W.js'u aveţi.

7: Omilii la Ana.i^). XXIV. loan Gurfl de Aur. LI. esle prin aceasta pricinuitoarea tămăduirii omului şi a înloarcerii sale întru sanfltate. 2. Omilii tluhax-iiiceştl (Col. Omilii fa Efeseni. lorn» Casia». Col. Omilii fa Istdo. XXV11. VII. XIX. împreunată cu evlavia. IX. Isaac Sirul. XXX. 5: Despre poaimfa. 4. IV. Tăli'iire la I'snlmid 3S 3. Sf.<'otivoihiri duhavntcetfi. 7.Coitdiţiile generate ale tomtUfairii gemete şi suspine lui Dumnezeu". Sf. 3. XXX. 7. Cf. alte condiţii ale rugâciunii bine primiie sunt: atenţia. 2. Omilii fa I Timoiet."1 Cel care ne vrea binele şi ştie care sum cu adevărai nevoile noastre. XXVII. 5. XXVII. 1. 33."2" privegherea si trezvia (vfjxj. 4. 5. 2. "'' Cf. 7. IX. trebuie sA cunoasca mulţimea greselilor sale şî să se căiască peniru ele. trebuie mai înlâi sa simtă cu durere catâ nevoie are de el. XXVII. 1 Cf. „Slim . Omilii fa Evrei. Rugfciunea. scapare Te-ai fîicut nouă în neam şi în neam» (Ps. 6. Omilii fa Evrei. 6.că cei bolnavi au nevoie totdeauna de doctor şi de leacurile de la el (. Despre ntRaaune. Sf loan Gura de Am. Isaac Sirul. 5: XXIII. zicând: «Doamne. °? Cf. I). Sf. Omilii fa Mate/. Sf. VII.Sf.2" Evagric scric şi el: „Simţirea rugăciunii estc adunarea cugetului. 14. loan Guiă de Aur. :u Cf.23 Fără căiuţă. pentru a pnmi harul. " sf. Impolrivu tmomeilor. 6."' râvna fierbinte/27 stăruinţa. cu suspine nevăzute". Sf. de asemenea.spune Sfantul Varsanufie . Numai Dumne-zeu singur esre ajtitonil şi sprijinitorul său. 4. lar dacâ El cste scaparea noastra. 2. cu mătturisirea greşalelor. 5. pentru a primi Ulmâtluirea de relele sale. tmpotrhia tmomeilor. loan Gura de Aur. sa ne aducem aminte că zicc: «Cheamă-Mă pe Mine in ziua neoazului tiiu. Cttvtntt despre iwvoiiifă. . şi tc voi izbfivi . Omilie m Săptâmâiui Mare: Sf. 12. II). Col. IV. Omilii fa Evrei. XXIV. Omifa fa Efeseni. Ttdcuire fa Psafand 7. Omilii fa Motet. VII. w Cf. Origen. fiind pricinuitoarea primirii depline a hanilui.. 12. " Cf. 89. viii. 21.) De aceea şi proorocul strigiî. Omilii fa Matei. 4. Cuvinle despre nevoiiifd. Omilic fa Stipfaim'mu Mure. penlru a primi de la El vindecarea de toata răutatea. 304 . Sf. 5: inipotriva anomethr. I. I Pu 4. 5: TtUefare fa I'sttlnntl •/. Isaac Sirul. 6: Tâfauiie fa Ps<limuI4. XXIII. Epistole. rugăciunea nu este bine primUă. 3. 35. 5. Omilii fa Ana. Inlcmrr In I'sabmil'). '' f)i'\/irr I'Hxaciuritf. Omilii fa fivre*. Macnrie Egipteanul. Isaac Sirul. Sf. XXVII. loan Gura de Aur. omul trebuie să înţeleaga mai întâi cât de mull s-a depărtat de El. w Căci pentru a se apropia de Dumnezeu."'. 3. Ctmvorhiri duhovniceşti. cu durerea sufletului. 5: OmtUi fa /•arm. loan Gura de Aur. Omilii fa Motet. V. Rom. II. Prin ea omul I se adresează lui Hristos-Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. 4. IV. cu strâpungerea inirnii. Această aiitudine. IV. Sf. Cuvbtie (tespre ttâvrinfă. 4. Evagric Cuvtint despre rugtieiung* 4. 1 (if. 4. în afară de credinţă şi căinţfi. ca şi unnaioarele vor fl axnanutiui cxantinalctn coniinuare.. I In 5. ca cererea &a fic după voia lui Dumnezeu. 43. Omilii fa FfleffW. 35.: Se cuvine.*2* smerenia:2'' şi îndeosebi curâţia inimii. I.. 12. 4. XXXI.

VII. XXVIII. loan Scnrarul. VII. Vaisanufic. 4. VII. 7. omul primeştc de la Hristos leacurile potrivit slarii sale şi izbăvirea de boalâ. alergaţi cu mintea la Doctorul sufletelor. DS . 21. împotriva anomeitor. scrie Sfântul loan Gurâ de Aur. o face sa spună: „Veniţi la mine. " Cuvuile despm nevoinfd.'*41 . 49. XLIX. sau să li se ardă vreo rană". l.'134 lar Sfântul loan Scărarul îl sfătuieşte pe cel ce se roagă să ia drept pildă de rugăciune pe cea a „celor bolnavi în faţa doctorilor. Omilii la Evrei. In 15. părăsind aceasta. şi eu voi da vindecare rănilor voastre". *'" Omilii lu Efeseni. când e sa ti se laie. ca să ne lă*maduirn'\2M şi îi învaţă pe cei căzuţi în boalji din pricina păcatului: „Nu căuiaţi sprijin la oameni. şi nelede şi uşor de străbătut căile presărare cu stavile".2'12 Sfântul loan GurS de Aur l. 25. Sf. IV.24* în timp ce fară rugaciune omul nu poate face nimic („Fără Mine nu puleţi face nimic". de asemenea.)tau>efaPsahmd7A."2 Sfântul loan Gură de Aur spune că „Î1i timpul mgSciunii îi arărăm Doctorului rânile. 4.- Scam.240 SfSnlul Isaac Sirul arată şi el că „rugiîciunea este.. căci nirnic nu este mai de fobs ca ruguciunea.) vindeca bolile". A se vedea. „Ru-yâciunea este doctorie".tudă neîncctal nemăsurata putere a rngăciunii.. ea face cu putinţă cele ce par cu neputinţă. 2. 7. 2. lft 305 . 12. 7. uşoare cele grele. ajuior în ascuţişul bolilor".Nimic nu este mai puternic decâl rugăciunea fierbinte şi curatâ.2" Ca răspuns la rugăciunea sa. Scam. XXVin. Omilii la Facere. prin eaT toate îi sunl cu purinţă omului.ici numaiea ne poate izbăvi de râutăţile de acum". Ajunge să* strigam din adâncul ininiii spre El şi înaintea Lui să vărsam lacrimile noastre". Scrisori duhoviiiccsti.. ™Stw<u XXVIU. "'' 'Ueheze baptismaie.. Omilii la Ana. nti priviţi spre cei care vfl dau numai un ajutor trccător. 5. loan Gurîl de Aur. person if'icând rugftciunea. 3. * Omilii la Evrei. '* Desprepocăinţâ.2" „să alergăm întotdea-una la Dumnezeu şi Lui să-1 cerem orice lucni. Caieheze baptismal?. „Mare este puterea rugăciii-nii l". căci prin ea îl cheamă in ' Sctisori dtdiovnicesti.. la)"..2î' „este izbăvirea noaslră. c. 5). 5. De aceea nu este de mirare că Sfinţii Părinţi socotesc rugăciunca ca un leac2Kl deosebit de putcrnic şi folositor.. 5.23'' „puterea rugăciunii (. Omilie împolriva celor care se fotosese tn chip nedrept de aces! cm'ânt at Apostoltdui etc. 424.2'" iar Sl'iinlul loan Scararul. Sf. XXX."7 şi încă: „Rugăciu-nea este leacul mântuirii". ' Omilii taPacere. Sf. %2A. 25-" fiiij'otrii'tt anomeilar. XXVII. 5. XXIV.. Singurul care poate să vă lecuiască rănile inimii este Cel care a creat toate făpturile şi cunoaşte toate fapiele noastre. IV. XXVTI. docloria sufletului şi leac pentm relele lui".Condiţiile subiective ale U'tmădiiirii şi wnâtatea în Hrislos şi Mil vei preamări» (Ps. V.

este nevoie de o rugaciune neîncelată. aşa si Numele lui Dumnezeu chemat de noi înlâlurâ. toate patimile". care este rugficiunea. sau pune un plaslure pe rană. Sf loan Gura de Aur. 83.Candiţiile gene rale ale tămăriiiirii ajutor pe „Cel ce poate să facă. XXVII. să dam ranilor noastre lea-cul potrivit penlru ele. recunoscându-ne vinovaţi în faţa lui Dumnezeu de propriile noas-Ire păcate şi cerând. VII. 4. doctorie pentru greşelile noastre". ": Cf. XXVIII. 2. dacă-L ru-gâm cu luare-aminte. în prirnul rănd. Căci Dumnezeu. penlru a pune pe toate parlile prin care am greşil leacul eel mânmitor şi vindecător". poate sii ne ierte păcalele şi sa ne curafcascS de ele". 3.341 Căci aşa ne învaţă Apostolul loan: „iertate v-au fost păcatele pentru Numele Lui" (1 In 2. Evagrie. 101. rugăciunea îl tămâduieşte pe om de patimile sale.2d lar in allă parle arată: „Zilnic ne rănim în tol felul.î4i' Sfântul loan Scârarul spune şi el că rugăciunea este „leac tămaduitor al unor mari greşeli". ."4 Cf. Maxim Marturisitorul. 424. Isaac Sirul. 10. 5. iertare pentru greşelile din trecut". le dezrădăcineazâ din fiinţa sa şi le nimiceşte cu lo-tul. VII. este leac împotriva otruviî pftcatului. Ill. care sunt pentru el adevărate boli.^' arălAnd că felul în care se face acest lucru minunal ra-mane de neînţeles pentru om: „Precum impune doctoral leacul. 41. Ciivani ascetic. Pentru că păcatul şi patimile sun» forme de boală şi rădăcinâ a tuturor bolilor. şi cu dorinţa. Evagrie. a se vedea încîl: Sf. fără sâ şlim noi cum. Despre puterea pe care o are rugăciunea de a-1 curuji pc om de păcalele sale. şi de aceea. :^ Ibidem."' Vir-lutea tămăduitoare a rugaciunii se vadeşte deci. patimile arală stăruinţa în pâcat. " Seam. Cateheze hapiismale. XXXIII m Omilii la Evrxtt. 20). în izbăvi-rea din pacal. VI. Despre pocăinţâ. 14. mai înlâi de toate omul trebuie să-I ceară lui Dumnezeu ier(area şi curăţirea de ele. ci însâşi lucrarea lor". din tot sufletul şi cu ardoarea i n i m i i . Ciivani despre rugaciune. Cvnvorbiri (hfhovnicesti. Sf. 12). „Ştim CH a chema neîncetat Numele lui Dumnezeu e un leac care nimiceste nu numai loate patimile. cu mull mai presus decât toate câte cercm sau pricepem noi" (Efes. Bl Despre vtafa în Hristos. mai întâi. loan Casian. X. 7. spune Sfântul loan Gură de Aur. 5. prin puterea cca lucrătoare în noi.jr Despre rugddwta. îrripvtriva anomeilor. : Omilii la Sâptânuina Mure. scrie Sfân-(ul Varsanufie. Cuvinte despre nevoinfâ.252 In timp ce păcatele sunt greşeli de moment. „Rugăciunea. Sf. şi prin aceasta lucreaza fără să ştie bolnavul cum. şi cu gândul. Cuvâni despre mgâchme. în chip pro-fund. 25. Sf. loan Gunl de Aur. penlru lămăduirea lor. Ui Scrisori duhovnicesti.*J' Origen scrie că orice rugaciune trebuie făcula „cu căinţă. T* JV 30ft ."0 lar Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „Numele lui Dumnezeu îl chemăm şi cu gura. 38s.

Tcolip) a! FUadelfiei.361 De acuni ea iese din înstrăinarea în care era ţiiiiitîl de lumea sensibilă şi a reprezcniârilor iluzorii. 12. EpLstote. loan Gurii de Aur. 260AB. :n * Evagi'ie. ''"' (want despre nte. 29. împoiriva <au> meilor. 4.1'"1 ajungâitd la lucrarca proprie meiiirii sale. 5) şi Care are pulerea de a nimici p<îcatul şi de a picrde cu (otul patimile. VII. aşa cum arală Evagrie. ' Cf. Scant. Cateheze tHtptiwuile. 62. Oiiiitii la Săptâmâna Mart. '"' Idem. 9). Calisl ţt Ignatie Xanift&ptH."0 redevine sprintenă2*1 şi revine la vi. arătate şi ascunse".Condifii/e xubiective ale lărwhimiîî si siinâlaieti in llrisias Rugâciunea este un „leac care curăţă suflctul""5 până în tainiţele sale cele mai întunecale. Seam. w Cf.mintea este din fire prcdis-pusă a se ruga".368 „rugâciunea esle lucrarea demnă de vrcdnicia minţii. -M Tratatul practic. Rugăciunea are puterea de a stinge pâcatele şi pati-mile cele mai ascunse şi neşliute pentru că ea cere ajuloml Celui „care veclc in ascuns" (Ml. 7.1 în ea întreaga M loan Gurfi de Aiir.. IV. pe care păcatul îl împiedică să-şi vjidă „adfmcurile cele ascunse". pe care pâcatuJ a fiicut-o greoaie $i ca şi moartă. îşi concentreaz. câci. '" none?capete. se trezeste. Cele 100 de capete ale sf. I. '. loan Scărarul. en care lulbura sufletul şi-] rănesc de moaite: pe diavol şi duhuhle cele rele. .rugaciunea face mintea să-şi fmplinească propria lucra-rt". Capete gnostice. unde s-au cuibărit paiimi de care nici nu ştie. De aceea. ÎJTCf. 49. „Care lumineaza* cele ascunse ale întunericului şi vâdeşte sfalurile ini-milor" (I Cor. °*C(." 0 data cu patimile.l pe cei care sum pricinuitorii lor. 4. 65. 26ID. C'uvăiii despre lucmrea cea OSewtStt hum Hrixtos.-': căcj „în rugăciune stă viaţa ei".i. II Cf. 19. pentru a se regăsi pe sine. I Cf Sf. 84. 307 . Scrisori duhovniceşti. sau întrebuinla-rea cea mai bunâ" şi mai curală a ei". Sf. . 59. crestinul. Joan Scăranil. în primul rând ele sum simţite de minle (vouţ). 400A. Nil de Ancira. Sf. loan Gurădc Aur.61. Cele 100 de capete ale lui Calisl $i Ignotie X«ntlwpot.r"/««fart. I. Origcn. Prin rugăciune. Care „cenrcâ inimile şi riirunchii" (Ps. 396A. mintea îndepărtează si leapădă orice reprezcn-tare (imagine sau gând> străină de rugăciune. Sfântul Varsanufie scrie astfel: „Mă rog ziua şi noaptea să fiu curătil de patimilc mele.267 Lucrfind poirivit firii sale. mintea. XX. 83. 6. Tulcuixt la Psabml 129. XXVIII. mgăciunen pune pe fug. trcbuie să se căiască si de aceste paiimi neştiute şi săL roage pe Durnnezeu să-l izbâveascâ de ele. 312CD: 392B.*1 Jar în această privinţă. 6.iţ.deiuttr. VII. 25. 18). „rugflciunea lui lisus" are 0 mare putere. Oespre rugâdun*. Sf. PC 79..2*" Roudele lâmâduitoare ale rugăciunii sunt numeroase. 7.-s risipjfid nenorocitcle urmăii ale lucrarii lor. Sf.

va veni tn line Cel ce.l cunoască liniştea-1" şi pacea şi. ibidem.) şi te voi izbăvi şi MS vei preaslăvi" (Ps. 27'' ci de pacea ca dar al Sfântului Duh. Tmtattdprartir. De ai dobândit ncvoinţa neîntreruplă. 57. :r! Cf. 4. dar e propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici.177 Rugăciunea duce la pacea şi liniştea sufletiilui prin puterea pe care o are. ' Intiutul ţmtctic. toatc se supun Luf'. Sf. diavolii inceteaza" de a mai lupta nenorocilul suflet care le împlineştc coutc voile. din pricina caractemlui ei nemotivat. 16). 57. prin întoarcerea din împrăştierea ei obişnuită".27î Stutornicia minţii esie un rod al sinergiei realizale în rugăciune între slrădania omului şî harul dumnezeiesc. Numai puterea lui Dumnezeu chemat în rugăciune îl poate rfimădui pe om de această boală înfricoţâtoare... Tmtatul pmctic. la modul antiretic.. '* Cf.linden.. „Şi Mă cheama" pe Mine în ziua necazului (în texlul francez: angotsse. şi sâ nu treci de aici (lov 38. însoţită de smereiiie şi cflinţiî deplină. Convorttiri didioi-ntceşfi. 49.2''11 şi regăseşte. 69. rugăciunea însă scoate mintea „din rătăcirea şi robiaei obişnuită". ". ''* Cf. m Cf.209 Slarea decăzută a omului face ca mimea omului să fie „înlotdeauna mobilă şi chiar foarte mobilă (. loan Casian. 96. neliniştea (angoasa) fiind pricina celei mai mari nepuiinţe şi slăbiciuni. adică opunându-i argumenie logice.. Evagrie. loan Casiun.). Dar unde e Ziditonil duhului. 18. in Scarti. !}i Cf. aleargă prin propria ei mobilitate şi zboară în loate direcţiile'V"' având a suferi mişcarea neîncetată a gândurilor care o agită. p. singurul care-l poate face pe om în stare să-şi domine neastiimpărul minţiî. \9. XXVIII. neliniş-tea angoasa -. X. CS este aşa. 6. Nu poate fi legat duhul. Legala eel niai adesea de lucrarea diavolilor. pe de o parte. de a risipi frica. vedem din cele ce învaţă Sfântul loan Scărarul: „E proprie minţii nestatomicia. 16. 308 . De .('ondif/iie generate ate tămădititii putere <Je cugetare şi de înţelegere. in chip viclean.:73 dândii-i lărie şi stabilitate. "' Cele 100 de vapele ate lui Cotist şi Ignatie Xanlhopoi.2'1 o adună „în ea însăşi. dăruieşte aceastâ pace întregului suflei şi chiar trupului. 47. 65. Tmlatul praciic. Prima convorbire cu părinlele Serenas. atunci cAnd se uneşle cu inima. loan Casiim. A doua iraduccre (pentni feppwxcxi) este propusă de I. 15. Ctmvorbiri dnhovmceşti. Cuvăni despre mgticiime. Cf. însoţită de slavă deşartă şi trufie. jntrea-ga tărie". cum aratfi Evagrie. carc pătrunde în toate ungherele sufletului şi-î atacă chiar si tnipul. aceasta poate fi bimită numai prin rugăciune.. închizând între ţitrmuri marea minţii. o tulbură şi o fat să culreiere şi să rătAceascâ fărn rost. 24. 17. ea nu poate sta niciodata în repaos. care. idem. I I ) . n. HaiMherr in coinentariul său lit Tralatul despre mgticiime al lui Evagrie. „sănătatea deplină". Sf. (rad. 0 Sf. Evagrie. Nu este vorba nicidecum de liniştea cea după Irup. lăsându-1 pe om pradă propriului chin şi cu totul ncputincios. mintea omului ajuiige s. XXIV. îi spune în rugăciune: Vino până aici. ci. şi îndeosebi forma ei cea mai perfidS. ciire se iveşte atunci câiid. Eliberată de tot iicest zbucium. 25. nu poate fi com-bâtută direct. 14. Ccnv&rblridukavniceştl.

spune: „Loveşte-i pe vrăjmaşi cu Numelc lui lisus. îl scoatc pe oin de sub stă-pânirea liranicâ a itnaginaţiei.w iittiv f/ristas. pe de o parte. cugetarea la Dumnezeu.il .iiele la rugăciune. Cf. tămăduindu-l de toate manifestable ei patologice. nu mai rât&cesc în lumea sensibilă şi nu mai lucrează contrar (îrii. Izbăvit de boalii. II). sufletul. ?i de aceea cu totul bolnavă şi molipsind şi celelalte puteri ale sufletului pe care le abate de la calea duhovnicească. cum aratfi Bvagrie. Or. ci se pomeşte contra diavolilor şi gjîndurilor. rânduiala şi bunăcuviinţa sa dintfii. fii aceastâ* folosire a lor potrivit firii şi menirii lor. Rugâciunea. care încetează de a mai râvni lucruriledin lume. pentru a fi curata.'r. tămăduieşte memoria. luând parte cu to. 3. urmănd Psalmisiului. iar suflctul nu mai este târat în lOHte părţile de purcrile sale. Ce/e l(X) de capett "le lui CaH. cum spune Stăntul Isihie Sinaitul. „rîîul uitării si cele ce izvorăsc din ea le vindeca* sigur paza minţii şi chemaiea neîncetată a Domnului nostru lisus Hristos". pentru a-L dori numai pe Dumnezeu. dar care caută să fure mintea de la rugăciune şi să-l întoarcâ pe om de la Dumnezeu. uitare a lumii şi încetare a risipirii cugetelor şi „adu"* Seam.naşte nttacirea sa în lumea sensibila. şi pe cea agresivă.)'i xdnfitatea til flristos aceea. ci se întorc şi se îndreaptiî sprc Dumnezeu. câci nu e în cer şi pe pflrnânt armă mai tare.?" Aşa ajunge memoria sît se schimbe cu totul şi sâ devină.adică. 79. Ciivâm despre lucaren tea «sctut.37* Rugâciunea nu numai că opreşte vifoful gândurilor."1 Atunci cănd mintea s-a unit cu inima. alungă orice reprezentare."*' Dupa" cum spune Sfântul Macarie Egipteanul. "' Cf. pentru care i-au şi fost date omului de Creatorul sau. se ajunge )a unificarea în întregime a minţii27" şi a sufletului. Duhul omului nu mai este fărămiţat în nenumăratele şi feluritele gânduri pe care it. care. 32. preamăreşte pe Cel ce te-a izbăvit". St'.Teolipt al FihuleJfiei. " Tmalul practic. Asttel. ea este aducere-aminte de lume şi. care lucreaza fiecare pe temeiuri deosebire unele tie altele şi în scopuri lipsite de înţeles şi rânduialii. căci prin luarea-aminte ea strange toale cugetele într-unul singur. prin aceasta. Prin nigăciune. care nu se mai iuţeşte împotriva aproapelui şi pentru a dobândi lucrurile lu-mii pe care le pofteşte.vi IgnatU Xatilhopol. rugăciunea „vindecâ partea pătimaşă a sufleru-\a\". ('ttvănl ilespre trezvie. de asemenea. XXXIII. în starea decflzutâ a omului. Sfantul loan Scărarul. în rugflciune. putcrea poftitoare. de orice natura ar fi ea şi mai îrttâi de toate orice imagine. ci şi iruilţimea lor o stinge. ele îşi redobândese silnă-latea pierduul. putcrile sufletului. care ajunge singurul ţel al luturor pulerilor sufletului. revine la frumuseţea. 7. 109 . fie eltf cugete ale răutăţii. XX. Rugăciunea. pe care păcatul îl facuse asemenea unei case ruinate. uitare a lui Dumnezeu. m OmiUidutimtucepi (Col. 49. şi astfel îşi regasesc si ele lucrarea proprie. tie gânduri simple. K Cf. 23.Condifiile sithiecliv? ale ttimâduirii .

joacă un rol fundamental.. ci ridică trupul aproape de vrednicia duhului şi-l în-duplec. m -ţ&dmuVUX 12. inima.Prin curăţire.. '" Sirtinate. rostite cu voce [are sau în gând. sfântă. aşa cum am vazut. şi melanii niari. trupul însoţind râvna duhului noslru". „E propriu bârbalului iubitor de vimiie să |ina pururea pămânlul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu. în smerenia mgâciunii ea îşi regăseşte fireasca unitaie diiitâi. . „curăţeşle toate puterile sufletului şi ale trupului". ca închinarea voastră cea duhovnieească" (Rom. la slarea ei simplă de la începul (.Conc/ifiU? fţenrnile ale îihmUluirii cere-amtnle de Dumnczeu (u-vtiuti OEOU)". 2. S u m mctiinii inîci. 12.281 regăsindu-şi. care constmi în aplecareu capului şi a inmchiului şi atingeiea pământului cn vârful degetelor.i sufletului şi îndeosebi a : *'' Aceastil expresie esle frecvcnl folositît dc Sfinţii Pa>inţi $i se regaseşte consiiint în Hilocalie. II."* A se vedea. m "■ ('uvwn ascestc in tOQdecapereî 97. prin ea toate celelalie puteri ale sufletnlui aflân-duse în prezenţa !ui Dumnezeu. 40. Cf. armonizăndu-se cu sufletul. în această fircască folosire a ei... vădită deplin în această mgăciune. 310 Cuvinw fi'lithic. sufletul să se îmoarcă cu desâvîirşire la strălucirea sa firească.2" Prin această lucrare. sănătatea..! şi pe el să tindă în sus'\Wl îndeosebi în „rugăciunea lui lisus". . im CtiYiiiU' drsf>rv rirvnmţâ. Ea este astfel una dintre „lucrSrile comune ale sufletului şi Irupului care nu liniuiesc duhul de trup. spre şi mai multa slavă". ridieăm capul. întărită prin rugaciune". VII. loan Scărarul..". Grigorie Palarna. 61.Rngăciunca lui lisus". dc pildii.-" La capătul aceslui drum. *'"'' Melaniili. pomenirea stâruiloare a lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie Sinaitul scrie aşa: „Tămăduirea amintirii este întoarcerea de la aminlirea rea.) Aminlirea o lămăduieşle. întin-dem mâinile la cer şi ne sculăm în picioare. Scam. Dorirea fierbinte a lui Dumnezeu. I. tolosindu-şi facultaţile proprii ca să înlesneascii rugâciunea şi chiar rugându-se el însuşi după mCisura şi potrivit. care este întru totul potrivită naturii sale. Triade. curăţindu-se răul putfn câte puţin suh dogoarea bunei pomeniri. afirmaţia lui Evagrie că rugâciunea eurată îJ uneşte pe om cu Dumnezeu se întâlneşte cu cea a SfAntului Isaac Sim]. XV. pcniru îndurârile lui Dumnezeu. dându-i din puterile sale.2** indeosebi prin metanii* „Când ne rugam. bine plă-cută lui Dumnezeu. care spunc că „unirea du-hovnicească este aminlirea nepeceUuită care arde în inimă cu un dor înfocat". sS înfiiţjşaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. a împraştiat-o şi a sfârtecal-o ill multe şi felurile ainintiri. peniru n desemna rugăciunea şi îndeosebi . memoria contribuie la tămăduirca îmregului suflet. câci si el parlicipa la ea. scrie Clement Alexandrinul/''1 Rugadunea ajută în acest fel la îm-plinirea sfatului Apostolului: „Vă îndemn deci fraţilor.. în care tnipul şi în special centrul său. păs-uând o alitudine cuvenilă. ca aşa. născătoare de gânduri stricătoare. 1). naturii sale specifice. I. Sf. rnfunile şi fruntea atingând pâmîintul. 100. 12. m Sf.Mini prosternâri care însoţesc anumilc fonnule de nigăciune. Caci memoria din fire esle simplă şi numai pacatul.2* Nici iiupiil nu râ\mâne lipsit de efectul lămăduiior al rugăciunii. care sunl piosiernari ale întregiilui Irup.

cum spune Sfântul Grigorie Palama.. unilicarea şi pacea pe care rugaciunea le aduce în suflet..ÎW Astfel. II. 2.12. omul este izbăvjt . Dupa cuvântul Aposiolului..2. cu pace.din robia stricăciunii" (Rom. prin care ele sunt abătute de la lucrarea lor după pofta tru-pului. îl scoale din mărginirea înrobitoare a eului său pfltimaş pentru a-l deschide iflfinitului dumnezeiesc. r*IdMn. tnipul încetează de a mai fi robil de lumea sen-sibilă. . abolindu-se starea de scparare dinure suflet şi trup. trupul se împărtăşeşte nemijlocit de rânduiala. rugăciu-nea il scoafe din robia lor'''1 şj-l izbăveşte de nenorocitele lor urmări. \. „întor-când spre sine trupul. blândeţe. în chip fericit îm-preună cu sufietul". III. dobândind puterea de a pune capiU pornirilor păcatoa-se". „paza simţurilor". care nu mai esle mişcat „dc patimilc trupeşii şi materiale". rugăciunea implicit. loan Scâraml. loan Gurfl cle Aur. este nimicit asaltul răului. -'M. Rugăciunea face ca dîferitele facultăţi ule trupului să lucreze în vederea atingerii unui unic şi ace-litşi ţcl: Dumnezeu. Sf. nu inai lucrează împotriva firii. astfel curătîtă. 28. curaj şi în-ţi'lcpcitine.2'"' Din loate acestea vedem cS rugăciunea ÎI face pe om liber cu adevăral. se curăţă şi trupul. prin concentrarea care se cere în limpul C\..n.12. PG 150.CoiuUfii/f subjective (tie tâinâiluirii ţi f/ăiutlafeti îit liristos luturit sale pafimiloare. 2. I8). Ea face ca limba să rosiească cuvinte adresate lui Dumnezeu. prin rugăciune. (oate celelaltc mădulare ale trupului sunt vindecate prin rugâciunc. „mui-nile ?i picioarele noastre slujesc voii dumnczeiesti". să vorbească despre El şi îiitru El. Tâtcuire h Psalmul 129. caracteris-ticâ firii câzute. De asemenea. ca să-şi aminteascu de porunci-le lui Dumnezeu. omul poate primi în întreaga lui făpturâ haml dumneze-iesc. w Ibidem. w A sc vedea. Ea uuificâ astfel tmpul. 21). altlel spus. nu mai este mănat de puteri rele şi str&ne. dupfi cuvântul lui David. de pildă. Sf.M* „Harul Duhului. ci. Rugficiunea il scoate pe om din înstrăinarea păcatului.. 12. urechile le face să asculte „învăţănirile dumnezeteşti nu numai ca sa le audă pe ele. 8.ÎM Prin aceasta. îi dă şi «icesiuia să pătimeasca (să experieze) cele dumnezeieşti. îl atrage de la plăcerea pentru cele rele'V91 „când înlă-untrul sufletului. potrivit adevăratei lor menjri fireşti. nu mai este înstroinat şi bolnav. ' Ibidem. spre a le împlîni pe cle" (Ps.. Tămăduindu-I pe om de pîicat si de patimi.Vr«m. trecând de la o activiiate care nu ţine seama de Dumnezeu la o lucrare potrivit voinţei Lui. „Se reînioarce către sine". Trial*.2"'7 Datorită ei. căci parlea pătimitoare. 20. In rugăciune. da-loritâ ci. dar îl şi reuneşte cu sufletul. 102. I53C. trecând prin mijlocirea suflelului la rrup. şi-şi rţgăseştc iidevărata fire şi sămltatea spirituală. omu! îşi regaseşte unitaiea armonioasă a constiluţiei sale psiho-so-marice fireşti. folosindu-şi puterile şi facul-Caţîle pentru a-l plăcea lui Dumnezeu. 3.lcm. XXVIII. într-ailevar. atunci ia parte şi Irupul la sfinţenie. P* IbUem.0mWf. 12. nu mai este supus legii pacatului care locuieşte în el W /Wdem. 311 .

în identitatea cu propria fire şi în con-formitatea cu ea. Simpla redo-bândire a firii sale autentice îi redă libertatea.™1 In sfârşit. aşa cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa. 5. care. 312 . libertatea pe care 0 primeşte prin ea nu este libertatea nedeplină a celui care alege in urma unei îndelungate chibzuinţe.*17 zid de apărare. omul primeşte în schimb pulerea de a cunoaşte .0 9 în general. Ill. ţelul lor f'iresc. iar libertatea este. 2. Se cuvine să urătam că. 1(10 împtnriva anomtilor.l de Am. XXX. suflet şi tnvîere. Isaac Sirul. 22. 8. 17. „voinţa sufletului rational. ci-1 şi scoate din amăgire. din ea izvorăşte deplinătatea puterilor sale. rugăciunea îl întăreşte pe om. Ţ Idem. „Rugăciunea. VII. 25. care se îndreapta* pe data spre Cel cu totul Bun. mai arată el. ce) drept la e] îşi află scăparea şi este la adăpost" (Pilde 18. v. 2. 23).adevănil care-l face liber (In 8.Comlifiite generate ate lăitiădidrii (Cf. 21. spune Sfântul loan Gurfi de Aur. III. 10). 5. pe lângă darul tămăduirii. de mult folos pentru mantuire. care e gata să se mişte spre ceea ce vrea". Pentru că in rugăciune omu] ajunge să cunoască adevăratul Bine şi să alerge spre El fără să mai stea pe gânduri. Sf. 85.în chipul cel mai înalt şi profund cu putinţă . Sf. omul ajunge la „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom. loan Guiă tie Aur. II."* „Turn puteniic este Numele Domnului. ""* Omilii h tipistola retire FiHmon. Omilii ta Facere. 14. 21). Puterea sa de ferire se vădeşte în doua fcluri: „Rugăciunea pe cele bune le păstrează neştirbite şi îndepărtează pe data relele'*.302 Unit cu Dumnezeu prin rugifciune. scrie m Cf. "IK Sf. "" Ibidem. luminându-i min-lea. îşi regăseşte în Dumnezeu adevărata sa fiinţă şi ajunge astfel să săvârşească el însuşi binele pe care-1 voieşte. căci ea păzeşte sufletele noastre". ci cea cu totul desăvârşită. câci aceasta constă. loan Damaschin. din lumea fantasmaticâ creată de forma de cunoaştere delirantă la care l-au dus pacatul şi patimile. VII. Catelteze baptismal*. împărtăşindu-se de slava Sa. adică se face pâilas prin har al libertăţii lui Dumnezeu. Rom. 20. Dogma'ica. ''" Cuvânt ascetic în 10(1 de capete.w Sfinţii Parinţi o numesc adesea armură\w pavăzS. „Puterea celui ce se linişteşte stă în bogâţia rugăciunu". spune SfAntul loan Gură d e A u r3. rugăciunea îl eliberează pe om pentru că acesta primeşte prin ea lumina Duhului. Cuvinte despre nevoinfâ.™0 Rugăciunea îl face pe om liber şi penlru faptul că îi în-dreaptă dorinţa şi voinţa către Dumnezeu.'03 „Rugaciunea este un mare bine. 7. 7. este păzitoarea sănătăţii". adăpost şi liman. rugăcîunea are şi darul de al feri pe om de boala păcatului. loan Gur. îJ fereşte nu numai de greşeli. '. VII. hnpoltiva anonieilor. 31). 7. după cum arată Sfânlul Dîadoh al Foticeci. Omilii h Fapte.Sf. Diatogul despre.

Coiulifiile stibieclivr ate laituiduirii şi sânăuitea î/i Hristox Stânwl loan Scaraml.310 Şt iriai ales rugâciunea îl face pe om puiernic la vreme de ispilă, prin ea se împolriveşte şi biruieşte îndemnurile Ja păcai, 1" termdu-1 de a mai cădea în boala patimilor. „Privegheaţi şi vă rugaţi, Ca sa nu intraţi în ispita'* (Ml. 26, 41); „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispilă" (Lc 22, 40), spune Domnul nostni lisus Hristos. Puterea ei de păzire este atât de mare, încât „este cu neputiinâ peniru ceJ care se roagă aşa cum se cuvine, cu inimâ fierbinte, şi care-L clieam;! neîncelat în ajulor pe Dumnezeu, sâ cadu vreodată in păcat".5': Prin rugăciune fierbinfe, cu adevărat omul dobândcşte întotdeauna ajuforul dumnezeiesc, care-l face în stare să rnfrunte orice vrăjmas, Lupta împotriva ispitelor esle, de fapt, lupla împoiriva diavolilor care le seamănă în sutlet, iar prin rugaciune omul este întaYil pentru a o putea duce. Piilerea irascibilă a suflcrului este cca care are de dus acest razboi. Prin rugăciufie, ea dobAndeşte forţele necesare penlru a ieşi bJruitoare. Darea întareşte şi mintea şi o face vitează şi cu luare-aminte pentru a conduce bălăljile duse c!e putcrea irascibilă „împolriva puterilor vrăjmaşe","' spre folosuf tuturor celorlalte puteri ale sufletului."4 Astfel omul stă neclintit în faţa aiacurilor du.şnuiriilor, zadarnicind sfnturile lor cele viclene, fle ele câl de ascunse, şi litcândii-i cu totul neputjncioşi. „Cel care stă înaintea lui Dumnezeu întru sinl(irea inimiî în rugăciune sră ca un stâlp neclintit, nebatjocoril de nici unul dintre vrajmaşii cei tievăzuţi", spune Sfanlul loan Scărarul,311 Prin aceasta. rugăcuinea FJ fereşte pe om de loare bofile şi de formele de nebunie pricinuite nemijlocil de diavoli. Ea ÎI fereşfe mai ales de mult temuta angoasă, care se strecoară în suflet, îl înfricoşeaza' şi-l face slab.516 Rugăciunea îl face pe om să se lepede încetul cu încetul de liime317 şi de sine uisuşi. C;1ci, aşa cum arală Sfântul Isaac Strul, „rugaciunea este omorâ-rea gândurilor voinţei după viaţa trupului. Ce! care se roagă este întru totul deopotrivă cu cel ce a murit lumii". lar a starui în rugăciune este una cu „a se lăgădui cineva pe sine însuşi"."* Rugăciunea îl face pe om să-şi biruiască fi-rea căzuJă319 $i duce la omorârea omului ceJui vechi;320 si unindu-se prin ea " Seara, XXVII, 54. Sf loan Guiil de Aur. împotriva anomeitor. VII, 7; Omitii la Fapie, III. I. Sf. Isihie Sioaiiiif, i'nvânl desprc irezvie $i vifiute, 61.
' ' Omilii ia Ami, TV. 5.

m

"'CY. Bvagrie. Tmtatiitpmctic, 49. 73. 89. •4 Cf. ibidem, 49. "' Seam, XVIII. 4. 16 Cf. Sf, loan Giiră de Aw. Omilii la Am, IV. $. Sf. loan .Sciiriinil, Scam, XX. 6 şi 10. ' .Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 de capele teologiet fi practice, I. 18. Sf. loan Gurilde Aw, fmpotrivaanamelhr, VII. 7; Talcuire la Psalmul 129, I. " Citvinfe despre nevoinfo, 6% Sf loan Gurfi de Aw. Omilii la Facer* XLIX. 3. " Cf. Sf. loan de Gaza, Scrtsoti duhovmcesti, 143. Sf Diadoh al Foliceei. OtvâiH (Oeetic in 100 de capele, 85.
313

Condiţiile general? ale tămâdxdni cu Dumnezcu» se îmbracă în omul nou, Prin lucrarea care-i estc proprie, adi-câ „vorbirea cu Dumnezeu*1,321 rugăciunea ne duce „la unirea in chip tatnic cu Dumnezeu'V" cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritale cu El323 pe care o avea Adam in Rai- Ea estc „unirea omului şi a lui Dumnezeu"j şi pentru ca esle pricinuitoarea luturor virtuţilon32- îndeosebi prin virtutea iubirii - pc care, mai mult decat oricare alta lucrare duhovnicească, are darul s-o tre-zească*120 şi s-o sporească1 — îl leagă ea pe om de Dumnezeu. „Rugăciunea se face penlru ca să dobândim dragostea de Dumnezcu. Căci in ea aflam pricinile ca să iubim pc Dumnezeu"» serie Siântul Isaac Sirul/12* „Dragostea este rodul rugaciunii", spune el in altâ parti1 lar Sfântul Maxim Marturisitorul urată legatura strânsă dinlre dragoste şi rugăciunea curală: „Cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu» acela se şi roagă cu tolul neimprăştiat. Şi eel ce se roagă cu totul neîmprăştial, acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat"."0 lntr-un cuvânt, atunci când „rugăciunea intra înlr-un suflet, loate virtiiţile intril împrcunâ cu ea1*.11 lar omul îşi redobândeşte astfel sănatatea (uturor puterilor sufleteşti si a întregii sale fiinţe, bucurându-sc de „mulţimea nesfâr-şită a bunurilor" pe care le pricinuieşte rugăciunea,"3 Pentru că prin „rugăciune, Doctorul sufletelor curăţeşte mintea'V33 suflc-lul şi trupul omului, prin ea se ajunge la cunoaşterea duhovniceuscă. Tămă-duindu-1 de patimi» Dumnezeiescul Doctor îl scoate pe om din întunericul care-l împiedica să cunoască aşa cum se cuvine toate cele ce sunt şi-1 făcea să rătacească» amăgindu-t prin tol felul de închipuiri şi năluciri, lipsindu-I de cunoaşterea singurului lucru de trebuinţă pentru el« Curăţit de patimi, omul Estc dcfmiţiu pc cure i-o du Evagrie. în Qtvânt despre rtfgâciunt, 3, Termenul lolo&it cle el. 6j.uA.ta. se poute traduce şi prin: tovfirăşîu, prietenia dc fîccure 21 >i iniimă. lcgiltura si convorbireu fumiliarii, familial ilulcii O definite iiscniănătoure cste diilă şt de Sf. loan Giiră de Aurt Omiîii la Facere% XXX, 5. A sc vcdcn. dc asc-nicnca, St\ Isaac Sirul, CuvitUe despre nevotnţâ^ 35. <:: Sfi Grigorie Paluma, Despre ntgâchme. PQ 150. 1117B. m Cf. Evagrie» Cuvâttt despre mgâcitme. 77. iU Sf. loan Scfirnrul, Scam* XXVIII, K * Sf. Grigorie de Nyssa o numcştc „Vlri al virtuţiloi, cilci prin ca ccrem şi celelalte virniii de la Duumczcu" (Despre nmduiala cea dupâ Dunme&u si despre tievomţa twt tuli'Vfinitâ* PG 46,30IDK iiir Sfimtul loan SebaruL jOpiHtoarf u virtuţiloi" (Amm, XXVIII. 2). ** Cf. S£ Maxim Mărturisitonil. Capete despM tbogast*, 1. I I . Sf. Teolipt al Filatlel-fiei. Cuvâm despnt tucrttrea cea OSCUnsă in i/ristos..t .V Gtffc 100 tie capetâ ale lui CaltSl fi Ignatie Xanthopot. 57, 58, *17 Cf Sf. IOÎUI Giira dc Aur, Tâlcuire la PsalmuJ 4% 2. ** Oivhtte tfespre nevoinfâ. 35, Ihtdt-nu 6<) ('apetv desprt? dragoste% II, L Sf. loiin Gurade Aur. citat în Ctttt HXi de vapete ale lui Calist şi Igntttie Xantho(tol> 29 m Sf lorn» Gurfl de Aur. Cateheie baptismal** VII. 25. Cf. GuVQtU îtttpotitva rmomei-hrţ V. 7. m Evagric. Capete despre tleosebirea patimilor fi o gândurilor
1

314

Condiţiile stthievtive ale ttwuuhurii şi săiiâlatea in ilrislm primeşte lumiiui Duhului Sfant.13"1 Tot ccea ce mai înainte era dc neînţeles pcntru el devine cu totu! limpedc. Omul ajunge mai întâi de toate să se cunoască pe sine îdsuşi aşa cum este. SfiinUil Isihie Sinaitul arata că singură rugăciiinea îi dă omului „cunoştinţa lîUiniricâ'*.1^ lar Sfântul loan Scărarul o socoteşte, în aceaslă priviniii, ca „vâclirea stiirii diiiăonlru".33'' lfStarea la lăunîricâ ţi-o arată rugăciunea. Câci cuvânlătorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugârului", scrie el îii altâ parte.117 fn rugflciunc, luminat de Sfantul Duh, omul devine conşiient de eele care altădală ii rumâiieau neştiute, ajungand să-şi cunoască strâTundurile în care zac „patimile cele ascunse";*1* el află totodată şi rnijlocul prin care se po<Ue lecui de ele. „Aşa cum raffeml, lucrând prin Irup, simte mădularele bolnavc, tot aşa şi mîntea, prin lucrarc proprie (prin rugaciunej, învaţă să-şi cunoască puterile proprii şi, prin cele care i se împotrivesc, descoperă pomnca în stare să o vindece", scrie Evagrie;" Asifel omul poate înninta spre vindecarea deplină a suflefiiluî său. Când omul se roagă fierbinte, spune Sfaiilul Peiiu Damaschinul. „inintea începe să-si vadfi greşelile sale ca nisipul mârii. Şi aceasui este începutul luminîlrii sufletului şi dovada sfinătăţii lui'. Astfel, omul ajunge prin rugăciune la cunoa$terea adevăliiiei sale firi, se vede în realilafea sa spiritual de chip al lui Dumnezeu. De aici, rogaciunea se vădeşie a fi cheia ndevăralei cunoaşteri a semenilor si a tuluror «lor ce sunt în lume. caci „celui ce se cunoasie pe sine i s-a dat cunoştinţa mturor",''-' si ,.în cunoştinţa de sine se afla" plinfltatea cunoştinţei tatafot".3* 0 dal.î cu cunoaşterea de sine, asa cum vom vedea mai departe, în rugâ-Ciune omul dobândeşte cea mai înaltâ formă de ciinoaştere a lui Dumnezeu de care poale să aibă patte: cea pe care însuşi Dumnezeu binevoicşte S'O 3 vH iluruiasca prin harul Duhului Său cel Sfânt. ' bf Meioda de rugăciuiie isihastă Tot ceea ce am spus mai fnainte se poale rapoita la toate forme le de mgăciune, dar priveşte îndeosebi şi mai presus de orice „rugăciunea lui lisus" * Cf. Sf. loan GIIITI dc A«r. Cuvânt tmpoirivu <momeihn\ III. 6; VII, 7. Sf. Isaac Sirul. Cuvmtt' de.ipre ttevoinţâ. 13. Cuvâni aespre trvzvie fi virtute. 61. 1 "' Ibidem, 38. ""Cf Sf. Isaac Skid, ('i/viiiwdesprerie\'oirifci, 17. w hattitulpmrtir, 82. " litvăfături dtdtov'riceţti, Cuftea I, Wl Cf. Sf. Isihie SinsiiCul. Cuvâttl despre trezvie fi vitltue. <> I m Sf. Isaac Sirul, Oivinie despre rievoinfri. 16. Acelaşi liicru il spunc $i .Sf Peim Daiiijischiniil. tnvăţâiuri duJiavniceţti'. Carlea I. Sf. loan Gură de Aur, Omifii la Mutri, XXV, 4. " Sf Isaac Si ml. Cuvhuedesptf nevoînfă. 16. h */WdB«.32. 315

îcflw.xxvni. i.

Condi fit le generate ale tămădulrii {li)Oo\) ebxfi), care ocupă un loc cu totul special in spiritualitatea ortodoxă, fiind considerată forma cea mai desăvârşită de rugSciune, care adună în ea virtuţile tuluror celorlalte. Ei i se dă numcle de mgăciune (npoaevxfl) în sensul strict al cuvfmtiilui de către Sfinţii Părinţi. fiind pusa mai presus de once altă forma de rugaciune, in special de psalmodiere,"3 Aceasta rugâciune desavârşită este legatâ esenţîal de contcmplare şi de aceea, în încheierea lucrării noastre de faţă, vom reveni asupra ei. arătând că este „lucrure mai mare decAt toate'*.*4' RugHciunea aceasta, socotită culmea vieţii duhovniceşti, este totodată şi temelie a ei, fiind unul dintre mijloacele principale prin care omul prin harul lui Dumnezeu* se curăţeşte dc pacatele sale, se vindecă de patimi şi dobandeşte mulţimea virtuţilor. Ea este, cum spun Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol» „începutul a toata lucrarea de Dum-nezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubită".w De aceea, nu numai ca suntcm în-dreplaţiţi să vorbim despre ea In aceasta parte a studiului nostru, ci este chiar necesar. Această rugăciune îşi are originea mtr-o veche practică de la începuturile monahismuluiUl* (unii Sfinţi Părinţi îi atribuie chiar o origine apostolică)* constând în rostirea neîncetata în gând14y a unei formule scurte^0 de rugaciune, care, data fiind scurtimea ei, înlesneşte rostirea necurmată a rugăciunii şi reculegerea, necesară pentru ca nigăciunea să fie curată. In cadnil acestei practici au fost folosile diferile formule de rugaciune scurtă,3'1 însă una dintre ele s-a impus începând din secolele V»Vfl,™ ajun-

* Cf Evugrie* Cuvânt despre rttgaciune* 83, 85. Sf Origorie Sinaitul. Despre liniftin* fi despre re/e dotui feturi ate mgdciunii% 5-9. Sf Simeon Noul Tcolog. Meioda Sfiniei rvgdciuni fi atenfii. uu Sf Grigorie Sinaitul Despre fetid cum trebuie sâ fadd la ntgdciune eel ce se linifteţte. 147 CelelWde capete.... %. m Cf Per. Augustin: „Se spnne cfi în Egipt, momihii fnc rugaciuni desc şi foarte scurte" (/{pistole, 130, PL 33, 501D), Aceasta chesliune a fost studiatii in mod detaliat de cSlre I. Hau&hcrr, Noms du Christ et votes d'oraison, Rome, 1960. p. 123 ş.u. De uncle numele, care i se dfl adesea. de Kpwtii iwXtv (meditare asoDDsS). Cu privire la accst subiect, a se vedea I. Hausherr. op. c&, p. 167-179. 0 Ea este de accea numitft adeseort „monologhic" sau „nigaciitne de un singur cuvânt/gfind" (npco£%i) JLOVoX6yi<rco<;). Cf, Sf. loan Scilrarul. Scant, XV, 50; XXVIII. 4, 9, Ilic Edicul, Cutegere din sentinfele iafetepfitor sfrtidafnici, Capele despre rugaciune. 94; Capete despre fâptaire ft contemplate, 174. 184. Sf Grigorie Palama. Tret capete despre ntgdciune ft curdfia inimii, 3, Sf Nicodim AghiorittiL iinchiridion, 10* 151 Cu privire hi accst subiecu a se vedea I Hau&hcrr. Noms du Christ et votes d'oraison* Rome. I960, p. 172-215. 13 Cf B, Kjivoch6inc. „Dale du lexte traditionnel dc la Pricre de J6stis°, Messagerdc l'e.\archat du Patriarche ntsse en Europe occidental?* 7-8, 1951. p. 55-59. Sf MarcU Efesiul atirmft originea apostolica a acestei fonnule (in Despre atvintele preasfintei rugaciuni; Doanme listtse liristoase. Fiul lui Dumnezeu. mihdefte-mâ* (ext prezentat M*

l

Condiţiite subiective ale tămâdtiirii şi sehuitatea in Hri.stos giintl formula tradiţională a rugăciunii lui lisus: „Doamne lisuse Hristoase, Rul lui Dumnezeu, miluieşte-ma !"."3 Aceasta formula s-a impus pană la urma penrm numeroasele ei calilăţi. a) Este o rugăciune deplina prin care I se cer lui Dumnezeu în acelaşi tinip ajutorul, mila şi iertarea (grecescul VkkvfStw având toate aceste sensuri). care cuprinde în esenţă" formulele evanghelîce ale rugaciunii celor zece leproşi <cf. Lc. 17, 13), a orbului din lerihon (Lc. 18, 38; Mc. 10, 47) şi a celor doi orbi (Mt. 20, 31). b) Are un pronunţat caracter dc pocăinţa, încă şi mai sporit atunci când se adauga cuvântul „păcătosul", după cum s-a rugat varneşul (Lc. 18, 13). râspun-/âncl astfcl îndemnului rostit de lisus la începulul predicii Sale: „Pocăiţi-va !". c) Este o mărturisire de credinţa, cuprinzand principjilcle adevjîniri de cre-dinţă creş(inii:"J afirmaţia că în unica Persoană dumnezeiască a lui Hristos sum unite firea dumnezeiască şi cea omenească; afirmaţia că Dumnezeu este în Treime; afirmaţia că lisus Hristos este Mântuitoml nostru. într-adevăr, nu-mindu-L, in rugâciunc, pc lisus Hristos „Dorrm", măiturisim unicitatea Per-Soanei sale şi dumnezeirea Sa; numinduL ,Jisus", mărturisim llrea Sa ome-nească; mirnindu-L „Hristos", mărturisim „cele două naturi, cea dumnezeias-că şi cea omeneasc.1, într-o singura persoana şi un sîngur ipostas";55'' numin-du-L „Fiul lui Dumnezeu", îl rnărturisirn ca Fiu unic al Tatălui, întarind tot-odatâ mărturisirea dumnezeirii Lui; totodată, astfel îl chemăm în rugâciune pe Dumnezeu Tat.1I; şi pentru că nimeni nu poale spune „Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt" (I Cor. 12, 3), rugăciunea îl cuphnde şi pe Sfântul Duh. în sfârşit, Spunfind ..miluieşte-mă". mărturisirn că lisus Hristos este Mântuitorul nostru. De aceea, aşa cum arată Pelerinul rus, „Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea lui lisus cuprinde întreaga Evanghelie","6 ca anonim în Filocalia grcacîl. t V. p. 63-68). O afirmaţie asemăniUoarc gasim în Ce.le fOOdf captte ale lui Calist şi Iffiififie Xanshopol. 50. " l 'ncori acestei formule i se adauga* cuvfuiHil „pficătosur, iar alleoti -apare prescurtata\ sub forma: ..lîsusc. miluieşte-mă". Teza siistimiiil dc „Un monah al Bisericii Riisiiritiilui" (L. Gillct) în lucrarea sa hi priere tie Msus (Chevetogne. 1947, a IV-a edifie în 1963), polhvit căreia ea s-ur ptitea reduce la rostîrea doar a nuiiiehii lui lisus cste l i j i . . n i Ac icmci palristic, aşa curn a demon slrai I. Hausherr (a căruî lucraic citală inai uis arc ca scop locmai rcspingerea acestei leze) şi dnpit cum a subliniat Arhiepiscopnl Basile Kmochcine în recenzia pe care a făctit-o lucrării lui I. Hamherr {Messager ile lexarchat tin Pntriairhe rttsw en Europe oreideixlaU-, 46-47. 1964. p. 180-183). A se vcdca. <lc asenienea. cu privire la acest subject: A. Scrimu. ..Reflexion sur les î-ydunes e) la l'onclion <lc la tradition athonite", în Millt-naire du YIonl-Athos, t. II. Chevefognc. 1964. p. 301-324. * Ba este comenlatiî în acest sens în texml cilal maî sus, din Pilocalia greaca. intitulal; Dtljpre i'iivintele preasfiittei rugâciuiti, f)oam/ie lixttse llristoase, Fiut lui liumne-:•■}!. miliiiesie-iiu'i.' -■ IMm. htarisirih unui pe/erin nis. Islorisirea a doua.

317

CotuiiţiUe generate aie tâmâduirii dţ Prin însâşi aceaslă mărturisire, ea îi aduce lui Dumnezeu lauda, cinslea şi slava care I se cuvin. e) Cuprinde numele lui lisus, care, fiind legal de Persoana lui Hristos, are ptitere din puterea Lui, ÎI aşaza* în prezenţa Sa şi-1 face părtaş al puterii Sale pe cel care-L cheamă aşa cum se cuvine, tot aşa cum icoana îl pune pe cre-dincios în prezenţa sfântului reprezentat în ea, făcându-l sa" se împărtăşeasca astfel de sfinţenia aceluia. f) De aceea, acesr Nume, care este mai presus de oricc nume, are îndeo-sebi puterea de a-i birui pe vrajmaşii nevăzuţi ai omului. Aşa cum spune Sfântul loan Scaranil: „Loveşte şi biruieşte pe vrajmaşi cu numele lui lîsus, căci nu este în cer şi pe pământ armă mai tare".1" Şi putere are înca de a-1 înălţa pe om pe culmile vieţii duhovniceşti. Fiind o rugăciune scurtă, ea are două calităţi: a) Lesne de memorat şi putfuid fi spusa în gând, cu uşurinţii, repede ş\ în orice împrejurare, ea Fi îngăduie omului să împlinească porunca lui Mristos de a ne ruga mereu (Lx. 18, I) şi îndemnul Apostolului, care reia porunca Lui: ,.Rugaţi-vă neîncetat I" (1 Tes. 5, 17), pe care Sfinţii PâYinţi le-au luai în sensul lor strict, straduitidu-se să aibă o stare permanentă (Kcnricra<riQ, status) de rugâciune reală, prin practicarea unei rugăciuni neînlrempte Practicarea rugăciunii lui lisus constă în repetarea cuvintelor ei de cât mai nuilte ori, pîină când devine tot atat. de dea^ă ca respiraţia sau bâtivile inimiî. fiind astfel, chiar şi în timpul somnului.**' o neîneetată „aducere-aininte de Dumnezeu" (u.ufpr| eeou). după cum o numesc îndeobşte Sfinţii Părinţi. Astt'el, Sfântul loan Scărarul spune: „la asupra ta în chip uedespărţit (ca şi aerul pe care-1 respiri) cuvântul Celui ce zice: «Cel ce va răbda pâna la starşit se va mfmtui» (Mf. 10, 22)";"" „aducerea-aminte de Dumnezeu s5 se facâ una cu răsuflarea ta".,M Sfântul Isihie Sinaitul, care reia adeseori acesl îndemn,"'1 aratâ cft în aceasta" rugăciune „inima rasuflă şi cheamâ punirea şt neîncetat numai pe Hristos lisus, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu".1'7 Şi încăi „Cu adevărat fericit este cel ce s-n lipit în cugetare de rugăciunea lui lisus şi-L strigă pe El neîncetat din inima, cum s-a unir aerul cu trupurile noastre sau flacaracu ceara'V"1 " Scara, XX, 6. Cf. Sf. Isihie Sinuilul, Capete despre tivzvieşi virtute. A dona siila, 51, 73. Cf. Sf. loan Sciuaml. Seam, XXVII. Despre fclurile liniştirilor..., 42. Cete fOO dr COpete <de fui ( ali.fi fi Ignatie Xanlhopal. 25. "\SV,//-,i. IV. 113. ■*■ Ibidem, XXVII; 62. w Capete dtsprv Matyie fi vtrtute, 100. Cf. A dotta sutâ, 80. 81. 87 <..să se lipeascâ numele lui lisus de răstiflarea ta"; „sa se lipeascfi rugăciuneu lui lisus dc riisuflurca la": „tinesle cu rasuflarea şi numele lui lisus"). a Ibident, 5. Cf. ,4 dona sută, 85 („respirând necontenil însfişi pwerea lui Dumnezeu Tiiiiîl >i înţclepcîunea lui Dumnezeu, Hrislos lisus"). *' Ibidem, 94.
w

3IK

Coiuiiţiile subjective aid umuttluirii ft sâniitaiea hi firistos Această rugăciune, care mai Intâi se rosteşte cu gura, apoi în gând,36J ajunge să se facă în chip desăvârşit, de la sine, de către inima oniului, de unde numele de „rugaciunea inimii", cum i se mai spune uneori. b) Omul are datoria, după îndemnul Apostolului (1 Tes. 5, 17), să se roa> ge neincetai, aducându-i Iui Dumnezeu o rugăciune „curată" (cf. 2 Tim. 2, 22). Acesta este, după Sfinţii Părinţi, scopul oricârei nevoinţe,ÎM şi, cum vom vedea ulterior, rugăciunea curată tfste cea care-1 duce pe om la cunoaşterea/contemplarea Iui Dumnezeu, care este ţelul şi culmen vieţii cfeştine. SiTmtul Isaac Siml scrie că „toate felurile şi chipurile rugăciunii cu care se roagfl omul sunt rânduite pânii la nigăciunea curatâ* (care este rodul şi sfârşitul lor)".1"' Vom vedea ulterior ce anume este rugaciunea curată, în toa-le scnsurile acestui cuvânt. Aici dorim sa luminâm doar sensul elementar, legat de însuşi caracterul rugăciunii Iui lisus: este vorba de o rugăciune neimprăştiată (dnepioncfea'tcoţ), în care nu este amestecată nici o cugetare stniinâ de ea.367 Aceasla presupune o desâvârşită concentrare a minţii, o tota-Jil reculegere a tuturor puterilor sufleluJui. Priti scurtimea ei. rugaciunea lui Iisus înlesneşte o asemenea concenlrare, leiindu-l pc om de ratăcirea cugetelor şi împrăştierea minţii, lucru care uşor se poate întâmpla în cazu! unei nigaciuni mai lungi, Ea este deplin potrivită îndcmnului pe care-1 face Sfântul loan Scărarul: „Nu te porni la vorbărie, ca nu ciiinva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Vn cuvânt al va-nicşului a făcul pe Dumnezeu îndurator şi un cuvârtt spus cu credinţă l-a rnimtiii( pe tiilhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minlii naluuiri şi împriişfierc. lar un singur cuvânt o aduna".'6* fn altâ parte. acelaşi Sfânt Pa-rinrc aminteşte învăţătura Apostolului: „Marele lucrfitor al marii şi desăvârşi-tei mgâciuni zice; «Voiesc sîl spun cinci cuvinte cu mjjitea mea» şi cele următoare (I Cor. 14, 19)",369 Să observăm cS formula prescurtatfi a rugăciu-nii Jui lisus în limba grcaeă este compusă exact din cinci cuvinte: K<)pie 1J1*TOX> Xpiaxfe, k\krp6v \ie, De.sigur, pentru a ajunge la o asemenea concentrare, scurtimea mgilciunii nu este de ajuns. In timpul roslirii ei, eel care se roagă trebuie să aibă o anu-mitâ stare duhovniceascâ şi psihică şi o ţinutS anume a trupului. care să-i permits să se roage fiirâ împrăştiere. Sfinţii Pârinţi leagă lucrarea rugăciunii

Cf. Sf. Grigorie Stmiitul, Cu/n irebuie sa ţttdă hi rugâtiune <el ce ?e h'nişreyfe. " Cl". Sf. loan Ciisian. ('omoilnn duhovnivesti. IX. 7. '" CminSi' desprt'ievoiitfă, 32. p Cf, ibidem. Evugrie. Tmia/nlpractic, 69; Cuvâat despre n^diinne. 34 Sf. Varsanullc. Scrisori duhovniceyti, 150. " Smm. XXVIII. 9. "' Ihtdem, 23. 319

Condi title general? ale liunâduirii lui lisus de o metodă,'7i unul din elementele ei cele mai cunoscute fiind o anumită „tehnică" psiho-fizica. Punerea ei în praclică presupune unelc condiţii: izolarea,171 liniştea," lipsa luminnV" nemişcarea,-174 poziţia şezandă. m Scopul acestei „tehnici" esle: a) să-I faca pe Imp pfirtaş la rugâc iune, astfel ca binefacerile ei s5 se reverse şi asupra lui; b) s;l înlesnească curgerea neîntrerupră a rugSciunii prin legarea ei de rii-mul respiraţiei. Mulţi dintre Sfinţii Părinţi invaţă* ca prima parte a rugăciunii, „Doamne lisuse Hristoase (Fiul hii Dumnezeu)", să se spună o datâ cu inspi-rarea aerului, iar a doua, „miluieşte-ma' (pe mine, păcătosul)", atunci când aerul este dai afară. Cu privire la acest subiect, cxisiă însă meicxle diferite; 77 c) să înlesneascâ* concentrarea, reculegerea, atentia.' Acesra este ţelul principal al metodei. Astfel, Sfinţii CalisC şi Ignatie Xanthopol arată că „acestea n-au fosl slarornicite de Sfinţii Părinţi pentrii allceva decilt ca nişte mijloace ajutAtoare pent.ru adunarea minţii in ea însăşi, prin intoareerea din imprâştierea ei obişnuita si prin luareaaminri:".''* Adunarea minţii. sau rectilegerea, este, altfel spus, readucerea minţii în inimă. Penlni a înţelege ce înseamnă aceasta. trebuie să şrim câ „inîrmî" in limbajul ascetic ii ortodoxe desemnează două realităţi: una spirituals. duhovnicească, şi alta fizicn. Cuvântul inima numeşte, pe de o parle, potrivit principalei accepţiuni neo-testamenlare a aceslui termen, omul lăuntric,37'' pulerile sufletului luale la un

m

Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistotă cdtre Nicolae Monuhut, 12-13. Cete 1(H) de eapete afe lui ('a/ist şi Ignatie Xanthopol. 18. Unul dintre principalelc iralute privind mgăciiincu lui lîsus se intituleaza; M66o£cţ trjţ Upaţ rcpooei^e*;. r| Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Metoda xfinlei nigdriimi fi utcnfixmi. Sf. Nichifor din Singurătule, Cuvânt de.spre mgâcUme. trezvie. şi paza inimii. * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. he. ctt. CeJe 100 de capete ale lid Calisi si Ignatie Xuniliopot. 23. 24. 25. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. m Cf ibidem ';' (:i. < 'r/e 100 de capete ale lUi Ignatie fi Calisi Xanthopol. 24. ' Sf. Nichifor din Singurăiale. ('iivăni despre nigăeinne... Teolipi al Filadelfiei, Cuvfint despre tiierarea cea asctinsâ in IJristos. Sf. Simeon Noul Teolog. Metodtt sfmtei nigdeiuni si atenfiuni. Cele 100 de capete ale lui ignatie fi Calist Xanthopol. 23, 25. Sf. Grigorie Sinuitul. Despre linistire şi despre tele doud feturi tile ntgăriunîi (..şezând pe nil scaun înalt ca de-o palnuV'J; Despre. feint rum trebuie sd sadti la ntgâciune eel ce se liitisleste.. ,7ftCf. Sf. Grigorie Paltunn. Triade, II. 2. 12. m Cf. Cele 100 de COpete ale lui Ignatie si Calist Xanthopol, 18. m Ibidem, 24. fl A se vedea. de pilda, Sf. Grigorie de Nyssa. Omilii la i'ericiri, VI. 4. Sf. Isaac Stall* Cuvinie despre ne\>oinfd, 30. Sf. Teolipt al Filadelfiei. Cttvânl despre lucrareo cea astiiiisii in llristos, Sf. Nicodim Aghioritul, Enchiridion. 10.

320

f 'ondifiilr subieclive ale fâmddnirii si sănâlatra in Hristos loc.""1 mai precis, r&lăcina lor.3*1 Ea este central fiinţial al omului. lăunrnil său proftmtl; este toi una cu persoana lui. Pe tie altă parte. inima desemnează, potrivii accepţiei obişnuite, organul ca atare, al trupuliii. Or. Părinţii isihasti au constalat din propria experienţîi ca între inima „duhovnicească" şi cea fizică, centru şi principiu de viaţă" al Inipului, există o corcspondenţa* analogică şi - îii vinutea unitilţii dinlre suflet şi trup. din care e compusă făptura omenească - o legătură strfuisă, prima aflându-şi salas în cea de-a doua,w astfel ca" ceea ce-o lulbură pe una, o tulbură şi pe cenlaltă, cu toate ca inima duhovnkească nu depinde, prin natura ei. de inima irupească. Mintea însăşi este unul dinrre organele inimii duhovnicesti,"11 cel mai im-portani dintre ele, numindu-se. de aceea, uneori chiar „inimă", prin metoni* niae, deşi ntimirea de „ochi al inimii", adeseori data ei de ditre Sfinţii Părinţi, îi este mull mai potrivită. Cu toate eft este prin naturfl nematerială <â independent de tnip, îşi arc şi ea sălaşul în inima fizicft. Totuşi. in chip obişnuit, mintea este despăiţita dc inimă, se r;lspândeşte şi H risipeşle în mulţimca gândurilor în afara inimii, ieşind astfel din sine in-s&şi. Şi nu aflăm aici vreo contradicţie, căci, daca rnintea prin nalura sau eaenţa ci (ofccrta) îşi are sălaşul în inima, prin aclivitatea ei (tvtţryeia), poata ţeşi şi se poatc îndepfilta;*85 esie vorba aici de una dinlre cele două forme de aciivilate ale ei, cea pe care Sfântul Dionisie Areopagitul o numeşte „mişcare in linie dreapta",'*" cea care corespunde activităţii rationale, al cărei organ rstc creierul.'*' A doua aclivitatc a sa, numita de Sfânlul Dionisie „circula-ra".'HTt „e mai înaltă şi mai proprie'*;38; Bo aceaslă lucrare, mintea „neîmpniv

' Cf, Sf. Simeon Noul Teo!og, Metvda sftnlei nigăciwii si tiienfiuitî. Sf. Nichifor din Singurâtuic. dnâiti despre rugdciune. "' Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte drs/m- iicvohifa. 83. " Cf. Sf Grigorie Palania, Triad*. I, 2, 3. Sf. Nichifor din Singurătatc. Ciivâni desprv mgăduns... Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion, 10. Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 83. m Cf Sf. Grigorie Palanm, Triads, I. 2. 3; II, 2. 27-30. Unirea dinlre minte şi trup, şi deci dinlre niirile şi inimii. esle simţită si înţeleasâ ca o realitate care poate fi experia-(i'i, dar gieu de explicat conceptual. Astfel. Sf. Grigorie Pahima scrie: ,.Bu socotesc c8 piucin vorbi dc o atingcrc inire accslea si dc o folosire (a trupului dc ciltre inimâ) şi de o ;miestecare îmre ele. Care este însîi, şi cum se sâvârşeşte iiceasiă legiîiuru între o naturiî mintnlîi, spirituals!, şi UIID trupească. sau Imp. râmane tuturor oamenilor indeob-sţe un lucm neîn|eles" (Triads, II. 2. 28. Cf. 29). * Cf Sf. Grigorie Pjdama. Triads, I. 2. 5. Acca3tî1 di&lincttc înlre naliirîf şi lucrarc esle reluată în ibidem U. 25 şi 26. w Despre Nnmirile dumnczeUşti, IV. 9. Sf. Sf. Grigorie Palaina. Triads. I. 2, 5. Sf. Nicodim Aghioriiul, Enchiridion, 10. mSt Nicodim Aghioritul. Enchiridion. 10. : " Despre Numirilc dwrmezeitştl, IV, 9. Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade. I. 2. 5. Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion. 10. ,v; Sf. Grigorie Palania, Triads, I. 2. 5. 321

Condifiilr generate ale u'wu'uUiirii liindu-se asupra celor de afară..., sc înioarce la sine",390 se regăseşte pe sine.-1"1 rămânand unită cu inima. Şi aşa ea este rerita* de orice rătâcire.392 Acestei a doua Jucrări a minţii îi aparţine în chip firesc fapia rugăciuniî. Şi pentru ca sâ i se poată dedica in înlregime, cea dintâi lucrare a ei (rebuie sa inceteze; altfel spus, min(ea trebuie „adunată din rătăcirile ei pe afară", întoarsă înlauntru, adusa* Tn inimă, şi ţinuiă acolo. Părinţii isihaşti, sprijinindu-se pe legălura dintrc inima de carne şi cea duhovnicească, au preconizat o mclodfi psihofizică, cu ajutorul căreia să se „închidă" mai lesne „netmpescul în casa trupeasca". după cum spune Sfântul loan Scărarul.191 1 1) Mai întâi. stand cu capul aplecat şj cu bârbia sprijinită în piept, ^ ochii fiind închişi, se caută concentrarea privirii pe locul inimii sau, cum sfâtuieşte Sfântul Simeon Noul Teolog, spre mijlocul pânlecelui."* Sfântul Grigorie Palama explică această practîcă astfel: „Cel care se sileşte să-şi întoarca mintea la ea însăşi, ca să nu se mai mişte în linie dreaptă, ci circular (...). pe lângă faptul că in felul acesta se aduna, pe câl posibil, de-afară înir-o mişcare circulară, asemănătoare mişcârii minţii pe care vrea s-o rcalizeze in sine, realizeaza prin aceaslâ poziţie a corpului şi o întoarcere înlăuntnil inimii a pUlerit minţii ce se revarsă prin vaz afară".'96 2) Pe de alia* parte, se cauta încetinirea respiraţjei. reţinerea puţin a sul'15-rii. ..ca sâ nu respiri UŞOT'. lar aceasla, din palm moiive: a) Aşacum aratS Sfântul Grigorie Sinailul, „siiflarea plămânilor, ciire por-neştc de la inimâ. huunecă mintea şi risipeşte cugetarea, răpind-o de acolo, Ca urmare, sau o predă roabă uitării, sau o face să cugete unele în locul allora, îndreptându-se, fără să simta, spre cele ce nu (rcbuie'V''* Dacă respi-raţia lăsată în voia ei înlesneşte nestatornicia minfii, dimpolrivă, stăpânită şi '" Ibulem. '" Cf. Sf. Vasile eel Mare, Epistole, I, Sf. Teolipi al Filadelfiei, Qtvânt ilespi-e lucrarra ceet ascumă îti llrislos. I. C'e/e 1(H) de capeie ale lui Ignat'te şi Ctilisi Xanllwpol, 19. Sf. Nicodim Aghîoritiil, Enchiridion, 10. ,w Cf. Sf. Dionisie Areopagitul. fiespre Numirile dunmezeiepi. IV. 9. Sf. Grigoric Palamu, Triade, I. 2. 5. Sf. Nichifordin Singurătatc. Cuvimi dtispr* mgăctme. "".SVrt/w. XXVII, 5. 4 Cf. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. 15 Meloda sfmlei nigiithmi ţi atenfîimi: ..Apoi sprijineşte-ţi băibia ta de picptu) tau şi mişcă ochiul tău sensibil împreufiă cu mintea spre mijlocul pântecehii sau spre biiric". N. trad: tn Filoc. rom.. vol. VIII. p 536, Părinlelc D. Stâniloae trece acest lexi inir-o notil (928). ardtând ca c vorba dtf versiunea paleogreacâ. Pitiinlele Stfuiiloae afirmil ca e vorba dc o compilaţie râu-voitoaie şi că uceastă recomandare. daiă fiind ilogica ei l,.caci cum ar putea fi cftutat lociil inimii cu o minie îndreplatâ spve buiic 7"), nu puiea fi normalivâ. '" Triade, l 2, 8. Sf. Simeon Noul Teolog. Meio/Ia sfiniei nigdciuni ţi afenfiuni. Sf. Grigorie Sinailul. Despre /iniştire .yi tfrspre. cele două fetnri ale nigâciunii. 322

Condifiile xubiectivr a/r tâmtitfuiiii si .swxăU'.leii in Ihistox rcţiiuiin, o disciplinează.m Dc altfel, se constată c,1 „atunci când omul cugetă intens la ceva şi mai ales atunci când se află cu trupul şi sufletul in stare de repaos, acest du-ie-vino al răsuflării se linişteşte". Şi invers, încettnirea respiraţiei înlesneşte concentrarea minţii.401 b) Reţinerea i'ăsuflării şi poziţia incomodă a trupului produc o anumitâ* greulale şi chiar o dureie, °2 care, după Sfinţii Părinţi. sunl de marc fobs celui ce se roagă. Pe de o parte, aceasta contribuie la reculegere. „înfrânarea cu masurâ a rasuflftrii, arata" SfSntul Nicodim Aghioritul. tulburâ si apasă inima, fTicând-o să sufere din pricina lipsei aerului de care are nevoie prin fire, lar astfel inintea mai Icsne se aduna din împrăştiere şi se înloarce în inima, locmai din pricina durerii şi greutăţii pe care le simte inima".401 Pe de altă parte, dupa cum arata Sfântul Nicodim. „această greutate şi durerc o fac să scuipe afara* momeala otrăvită a plăccrii şi păcatului pe carc a înghiţise. Şi aşa, potrivit spusei doclorUor din vechiine, cu cele contrare se vindecă cele contrare".4'* c) Jnfrlnarefl cu măsură a răsuflării. după cum spune în continuare Sfân-lul Nicodim Aghiorilul, subţiază inima cea tare şi îngioşata. lar cele umede din inimă fiind potrivit apâsate, încălzite, se fac din aceasla pricină mai moi, mai simţitoare, smerite, g.ltite spre strapungerea inimii şi în stare să verse lesne lacrimi. Pe de altă parte, se subţiază şi mintea, iar cugetarea devine neschimbată şi străvezie".4!" d) Prin reţinerea respiraţiei, „toate celelalle pulc-'ri ale sufletului se unificfi şi ele şi revin la minte, iar prin minte, sc întorc la Dumnezeu". Altfel spus, meuxla face ca toate facultăţile omului să se adune în rugăciune şi să Be indrepte spre Dumnezeu, omul devenind în întregime rugSciune şi unindu-se intrcgcu Dumnezeu. 3) în sfârşit, prin metoda psiho-fizicâ mintea este lipita de respiraţie şi silită să intre o data cu ea în piept, pânfi la locul inimii.4"7 Sfimtul Nichifor din singurătate învaţă aşa: „Adunandu-ţi mintea, înipinge-o şi sileşle-o pe ca-lea nărilor pe care intră aerul în inimă să coboarc împreună cu aerul inspirat în inirnă".'11"1 lar Sfinţii Ignatie şi Calisl Xunthopol spun la fel: „Adunându-ţi mintea din umblarea şi ratăcirea ei pe afarfi şi împingând-o uşor înauntrul

' Sf. Grigoric Sinuilul. Desprt fitlul eum trtbuie m ţadâ lo mgdiiniw cft ce se
hitişft'şte,

"' St. Giigorie Palnma. Triade, I, 2. 7. *' Ibidem. 11 Cf. Sf. Grigorie Siniiiiul. Despre Uitiştire şi deSfUV irU' două feluri a/e ntgâciuniî; Btsprv fr/id aim trehuie sâ şadă la ntgăcîune cel ce se li/iisteşte. ■' Encluridhn, 10. " Ibidem. w Ibidem. "Ibidem . a Cf. CeU 100 de capele ale iui Ignatie fi Ctdisi Xanthopol. 20. 23. J|JI Cuvânt despre tvgădwte,

323

('oiuiipile generate ate lânulduiiii inimii, prin inspirarea aerului pe nas, umple-ocu «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă»".40* Sa notăm faptul că aceastâ tehnică Irebuie practicatâ sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc încercat. deoarece, în caz contrar, există riscul ca ea să producâ tulburări grave atât pcntru Imp, câ! şi pcntru psihic, Odată prezenlale principiile acestci merodc, se cuvine sfi subliniem faptul cil en nil este de neaparatâ Irebuinţă şi că rostul ei este doar sa" înlesneasca" rugăciunea.4'0 Sfinţii Parinţi îi acordfl un rol propedeutic şi o recomandâ mai ales mcepatorilor,*" admiţând ca se poate ajunge la acelaşi rezultal şi pe altă cale. Astfel, Sfânlul Nichifor din Singurălate, unul dinlre principalii promo-tori ai acestei metode. scrie: „Dacă, ostenindu-te inulf, o, frate, nu poţi lotuşi intra în părţile inimii precum ţi-am ariUat, fă ceea ce-ţi spun, şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauţi. Dă-i cugetării tale, depărtând de la ea orice gând - şi aceasta o poţi dacă vrei -, da-i deci pe: Doamne lisuse Hristoasc, l-'iul lui Dumnezeu, miluieşie-mn !, vi silcşte-te ca in loc de orice all gând să strigi pururea înliluntru aceste cuvinte. lar ţinând nceasta mai multă vreme. (\ se va deschide prin aceasta şi intrarea inimii, precum ţi-am scris, fară nici o îndoială, cum am cunoscut şi noi prin cercare".Jiî în oricc caz, nu există nici o metodă care să poată aduce prin ea însăşi roade duhovniceşti, acestea fiind numai şi numai daruri ale harului dumneze-icsc, lar harul se dă ca răsplată a credinţei şi râvnei în rugăciune; metoda doar uşurează atenţia la rugăchine.411 Metoda fizică înlesneşte dmmiil minţii către inima, dar ini îl face mai uşor. Inlradevăr, numai după un timp îndelungul şi dupa" multe şi mari stră-duinţe şi lupie se poate ajunge la rugăciunea neîncetată şi curatS a inimii,"1"1 iar aceasta este un liar pe care puţini bărbaţi duhovniceşti îl dobândesc,*1 abia unul dintr-un neam, cum spune Sfântul Isaac Sirul.4"1 Rugăciunea lui lisus face parte din viaţa asceticâ, de care este străns lega-ta, fiind în acelaşi limp început şi desaVârşire a ei. într-adevăr, fiind o formâ de rugăciune, ea este, ca orice rugăciune, condiţia esenţjală a vieţii duCele 100 de capete ate lui Calîst şi Igiuitie Xtmthnpol. 25. ' Cf. ibidem, 24. 1 Cf. Sf. Grigoric Sinaitul. Despre felul cum irebuie să sadti la rugăchme cet ce se liiuşteşte. 1'' 'uii'mi despre mgacîune. s „Cum zice Sfânlul Nil. luarea-aminte. căutuiiri rugâciunr. va uflu i'iiguciunc. Penlru cîî nigâeiunen umieazn luarii-aminic. inăeur că e altcev;i." Ce/e 1(K) de rttpete ate tut Colisi si Ignatie Xanthopol, 24. 414 Cf. ibidem. 52. Sf. Grigorie Palama. Tritute, 1. 2. 8; Trei capete. 2. '' Celt 100 de capete ale lui Catijtt si Ignatie Xaiiiliopol, 52. Sf. Isihie SinailuL Cuvtmt despre ireivie si virtafeA-, A douu sutfl. 5. Sf. Maxim Mărlurisitonil, Capete despre dragoste. IV. 51. 41 " < mime desprerwvohifâ. 32.
Jlt

\M

Cuvânt despre lucrarea cea tU\ wtsă inim ffristos. Nrcodim Aghioriiul. 5. op. pentru a aduce roade şi pentru a se chema desăvârşită. ibidem. în acelaşi limp. 10.Dacă n-ui fiangeie de iniinâ. Teolipt al Filaclclfiei. în Fi local it'. de asemenea. ea presupune vîeţuirea ascetică drept condiţie a ci. Noud capet». ea este nedespărţită de împlinirea niiiiror ponincilordumnezeieşti. inima şi niinlea.43' Altfel spus. . 17). Cete t(XI de rapeie ate ltd Cafist . strapungcrca inimii. 80. împreunalc cu primirea Sfintelor Taine. daca* nu sunt în-soţiie de păzirea şi împlinirea ponincilor dumnezeieşti. Sfântul Isaac Sim! reia aceastsl învăţătură. CuviOii despre tucmrea cea aXeuruâ i/um Hristos. 2. moarlă este" flac. ea n» este de nici un t'olos. " A se vedea.41'' în vreme ce. Trebuie să menţionăm. de pilda: Sf. 3. Sfmtele Scripturi $i Tradiţia amintesc întotdcauna faptul că.. Sfântul Apostol lacov spune: „Aşa e cu credinţa: dacâ nu are fapre. de orice reprezentare (imagine sau gând) strilină de cuprinsul nigăciunîi. astfel şi credinţa fâră de fapte.I. e moartă în ea însăşi" (lac. dimpofrivâ. meloda psi-ho-fizicâ se vădeşte a fi doar un simplu acesoriu. inlie alţii. pocSinţa. iar mintea. 325 . Enchiridion. lucrarea tuturor virtuţilor. „Vedeţi dar că dirt fapte este îndreplat omid. pe cure o vom prezenta ulterior. v 'Cf. m Intre alţii. rugăciunea. înlre alţii: Sf. 24). Asttel. 25. Cele HX) de ctipele tile ltd CaUH fi Ignatie Xanthopot. „Cacî precum Irupul fâi'ă de suflet morl esie. RugSciunca lui lisus trebuie sa fie neapârai însoţită de trezvie (vffntic. Sf Teolipt al Filaddfici.423 5. adică. prin care sunt păzite. Ciivăni ttespre (m ftirea cea uscunsâ in Hristos. aşa cum se aratâ a fi în forma ei dftsăvârşitâ. în acelaşi timp. Sf. îri raport.'120 pe care Sfinţii Părinţi le socotesc deosebit de nnportiiiite şi absoluf necesare. lipsind aces-IO. 2. inima es(e curăţită de orice mişcare p&imaşă. între alţii: Sf.vnhiecHvf a/e tantaduirii. Simeon Noul Teolog. 86. lar ca rugăciune curată neîncetatâ. în viciiie ce sfinlele ncvoinţe ale dcsuvârsirii sunl prezcntute de-a liingul a sure de pagini. adici* urcarea pe rand a Irepielor împlinirii poruncilor şi lucrării luturor vinuţilor. mi sunt de ajuns penfru manluirea şi îndumnezeirea omului. 87. Teolipt al Filadelfiei. * A se vedea. de. ciinoaşe cfi iu sluvfl desaria" 4t9 A se vedea.Condifiile . 81. 45. Aceştî doi Sfinli Părinţi din unnă spun limpede: .«' sântilttiea in HrisîiKs hovniceşti.'"" smerenia419 şi dragoslea de Durrmezeu. 26). rrebuie să subliniem faptul cfl lucrarea rugăciunii lui lisus <XK lupta tmpotriva patimilor şi deph'na despătimire42' şj. 25. ck Sf. credinţa trebuie sS se arate în luorarea poroncilor. Cete liX/ de cttpete ale lui Calisl si tgnalie Xanlhopot.vr Ignatie Xaii'lwpol. De asemenea. spunând: „credinţa are Dc nltfel.).A se vedea. Leaciil poriindlor Credinţa. iar nu numai din credinţă" (lac. Mettnla sfmiei nigăciuru şi ateninmi.sciiertfa acesrei metodc ocupfi doar Ctileva pagini. cu aceste condiţii de natură duhovniceascfi. Teolipi al Filadelfiei. 2.

ai8. Hristos Şi-a încc-put propovăduii-ea chemându-i pe oameni la pocăinţă (Ml. Doamne. 47).a Despre Hotel.trebuie sa fim cu rnultâ luare-aminte asupra vieţii noastre. 7. dar nu desăvarşeşte pe eel care nu impli- 424 ('uvinte despre iievoinţâ. dacîi omul primeşte prin el deplinătalea harului. 10. primim de la El. IV. Rilspimsul 3. 197. 4. rugăciunea nu este de ajuns pentru ca omul să se mântuiască: „Nu oricine îmi zice. 7.. ci că tânjeşte cu toată fiinţa după ele şi s-a aşezat pe calea care duce la ele. XII. după ce.42K SfantuI loan Gură de Aur. Aşa cum spune SfantuI Marcu Ascetul: „SfantuI Botez este desăvârşit. . **Vmw. după cum învaţă însuşi Mântuitorul Hristos. SI*. pentru că pâzim poruncile Lui şi cele pliicute înaintea Lui facem" (I In 3. VII. va intra în fmpăraţia cerurilor.a dinfapie. trecuta" sau prezentă. Doamne.Să nu se încreadă cineva numai în credinţa in Hrislos". cu adevărat sunt lipsiţi de credinţa (dnuxtoi)". arată că „en (credinţa) se desâvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos.": Omul işi arată în mod cone ret voinţa de a fi izbăvit şi mântuit. XI.21).. ci de voinţa de a te întoarce si a-ţi schimba viaţa (este.'1" căci. 17. 4:fl Discursuri etica. Pazirea poruncilor apare ca urmarea fwească a pocâinţei. Aşa arata" el că tămădui-rea şi mântuirea sa nu sunt o simplă dorinţiJ vagă şi deşartă. Marcu Ascetul. Mc I. la fel. Discursuri eliee. este învederată prin fapte. Tot aşa. este cucernică şi îndeplineşte poruncile Acefuia care ne-a reînnoit". Despre cei ce crediil se iluirt'ptt'a-. la fel. „fac pane din rugâciune".. ne anUum dragostea faţă de Ce] ce ne-a elibe-rat". f° Dogmatica. Sf. 18.'"5 .Condiţiile generate ale liiirwdnirit nevoie de fapte". dacă nu cumva ea este chiar una dintre caracteristicile ei esenţiale. Alături de credinţa. 22. de aJlfel. 4" Cf. 15) şi Şi-a încheiat lucrarea tot cu aceastâ chemare (Luca 24. X.. învaţîi SfantuI Simeon Noul Teolog/"' care merge până !a a spune ca „cei care se sprijim! numai pe credinţă. " Omilii la Matei.L. spune că . să ducem o viaţă dreaplă şi curatâ". arată că „nu-i de ajuns numai sâ crezi (penlru ca să te mantuieşti)".424 SfantuI loan Damaschin. Nu este vorba aici de simpla pârere de rău faţă de starea de pacat. ci eel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Mt. Simeon Noul Teolog. „fmplinind poruncile. aflăm la temelia mânruirii pocăinţa. Rugâciunea nu este ascultată decât dacă cel ce se roa-gjî păzeşte poruncile lui Dumnezeu: „Şi orice cerem. după cum spune Origen. de asemenea. 22). A se vedea. "u Despre tUgăaum. prin hoiărârea de a-şi orândui viaţa potrivjt poruncilor lui Hristos. roadele lui nu se văd decât în ma-sura in care omul împlineste poruncile. „S3-vârşirea binelui şi împlinireii poruncilor". I.410 Chiar Botezul nu înseanină nîmic (ară lucrarea poruncilor. una dintre conola-ţiile cuvânfului net&voiot). 326 .4" SfantuI Marcu Ascetul spune chiar câ dragostea faţa de Hristos şi împlinirea poruncilor sum totuna.

41B Poruncile deci îl ajutâ pe om să-şi pastreze sSnătatea duhovniceasca dohâudită prin Sfinlcle Taine. dar ni se descoperă nouă şi ni se arată pe masura lucrării poruncilor". '' fnvăfâturi dtdiovmceşti. „Harul lui Dumnezeu se păstreazâ prin lucrarea poruncilor". Grigorie Palama. Dupfi cum.8-9).Condîfiite sidtiective ede uinuidiurii si si'intiuitett tn Hristos neşte poi-uncile".4*4 Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Hristos.'"' poruncile lui Hristos. scrie Sfantul Simeon Noul Teolog. dar se poale descoperi doar prin lucrarea poruncilor". 11 Suta >lr cape. Omilil.. priinirea hanilui şi conlucrarea cu el se vădesc prin faptuirea poruncilor. Hristos le porunceşte ca unor credincioşi si se nevoiască să nu se mai uiroarca* spre cele dinapoi (adică la păcat)". **Cf. si încă: „Harul desâvărşit al Duhului (ne-a fosl) dăruit nouă pri-ma dată prin Botez. 198-221. ' CI. căci numai prin har. săvârsim faptele bune nu pentru răsplată. aşa îl poate afla din nou. Despre Botez. începul despre teina cărţii.4'2 lar în altă pane arată câ „celor botezaţi în Hristos li s-a daruit harul în chip lainic. in rai.4'7 In chip obiectiv. zestrea harului răinâne oricum. 2.. ci peiuru pâzirea ourăţiei date nouă". omul trebuie sA se predea debunavoie harului şi să con lucreze cu el.44* '" Oespre Botez. 54. Cele W0decapete. De3prvcdcecrtdcă3eîndrepieazâdinjapte<6l< Cf. au menirea de a-1 ajuta pe crestin sâ* se menţină în starea sa înnoită şi să pastreze daruriJe primite. spline Sfântul Petru DamaschiKd. Dtscursuri eiice. I If. " Despre eei <e cred câ se huirepteazâ din fapte.440 Astfel. caci doar astfcl se poate păstra hand primil prin Sfintele Taine. căci Dumnezeu daniieşte harul. Dar rară împlinirea lor nimeni nn poate ajunge la bunătâţile ragăduite. Despre Botez. Sf.4lK Or.. Râspunsnl I. Sf. pe mAsura împlinirii poruncilor.. ci nc respecta libertatea .'"1 „harul. iar lucrarea lui să-i He vădhii. 56. iar dacfl s-a îndepartat de el.lt de Dumnezeu ritvântâtoarr si fâptuitottre (leologice şi practice). dar el lucrează în ei pe măsura împlinirii ponmci-lor". dar nu ne sileste sa-l primim. numai aşa poate fi făcul lucrător. şi numai aşa sporeste ornul în har. porunca lui Dumnezeu îl ajuta pe Adam să nu iasă din calea pe cure fusese pus de la crearea sa şi să-şi pastreze astfel firea în starea diniru început.441 lar în altă parte explică acest lucru: „Celor ce au primit puterea de a unplini poruncile. dar peiitru ca s-o dobândească cu adevarat.. Marcu Ascetiil. a dăruit celor bolezaţi harul desâvârşit al Sfântului Duh. se descoperă"... „Păzind poruncile". Acest dar se aflâ* în noi.. Răspunsul 3. care este darul lui Dumnezeu.. 296. Rilspunsurile 4 şi 5.. 327 .. „rămânem cum am fost botezaţi". nu siluieşte voinţa noastră. 23. Xni. păstrându-se curat de orice răutate şi stăniind în viaţa cea nouâ adusâ de ele. Sf. II. care locuieşte în chip uscuns. 7. mai întâi de loate. Cartea întui. "■' Despre Hotel.41* Simpla împlinire a poruncilor nu-l mântuieşte pe om şi nu-l îndumnezeieşte. Rllspunsul 3. Sfântu! Marcu AsceWil scrie: „Cei ce no-am învrednicit de baia nasterii de-a dona.6ş\ 7. fiind Dumnezeu desăvârşil. Despre Botez. se mâniuicşie eel credincios (Efes. Simeon Noul teolog. Râspunsul 5.

J44 Discursuti etice. care voiesc să fac bine. Mc l<). cat mai degrabă să ne pfizim pe noi prin ele. fnlr-adevăr. naturii profunde şi adevărate a omului. după omul eel lăuntric. care este în madularele mele" (Rom. ci ca un fel de parapet. care-l împiedică pe ccl ce ascultă de ele să se întoarcă la „nebunia păcatului". Sfântul Mac-arie cel Mare spune că „cel care voieşte.Condiţiile generate ale uuiuuhtim Psalmislul arata adeseori cat de puternice sum ponincile ca sâ ne rereascâ de rau: „Atunci nu mă voi ruşina. 118. ponincile nu trebuie privite ca obligaţii . „Găsesc deci în mine. ma bucur de legea lui Dumnezeu. 14-29. să primeascăde la Dumnezeu harul ceresc al Duhului..şi cu alât mai puţin ca inlerdicţii sau labuuri . 96. să spo-rească şi sa se dcsăvârşeasca în Duhul Sfânt.444 Pe de altă parte. cum vom vedea. 165). XIX. II.44' De aceea. harul rămâne ceva strain pentru om. cu toaie că cele la care îndeamnâ corespund întru toiul.. Dar poruncile nu numai că-l fac pe creştin în stare să păstreze darurile Botezului. pflnă la atingerea asemănării desaviirşite 0U Dumnezeu.câci Dumnezeu nu-Şi ia înapoi darurile Sale. 7. se cuvine să se sileasca" a împlini toate poruncile lui Dumnezeu". să cadă din nou in bolile cele sufleteşti cam sunl palimile. caci. dar omul nu se ('uvânl ascetic in 100 de capete. 4. 7. Sfântnl Simeon Noul Teolog face remarca subtilă că poruncile ne sum dale nu atât ca să le pă/. Că.4S OmUii duhovniceytt (Col. nu strain de om . ca să nu pitţeşti ceea ce a păţil Adam". darde la poruncile Tale n-am rătăcif (Ps. „muluî pace an cei ce iubesc legea Ta şi nil se sminiesc" (Ps. luptându-se împotriva legii minţii mele şi tacându-mă rob legii păcatului.. ci prin participare activă. II). legea că răul este legal de mine. viaţa duhovniceasca a Omului după Botez şi Mirungere trebuie sii fie 0 viaţă de sporire şi creştere prin puterea Sfântului Duh. cu toate puterile fiinţei sale şi in tot ceea ce face. restaural. adică prin lucrarea poruncilor.! prin Botez. „Pusu-mi-au pâ&*toşii cursă mie. ca şi vădirea roadelor. 118. a unei însuşiri din ce în ce mai depline ii hamlui primil prin Sfintele Taine. 118. 12-27) care i-au fost daţi de Sffuitul Dim. se face prin conlucrarea omului cu Duhul Sfânt.im pe ele. Făi'ă ea. Sfânbil Diadoh al Foticeei scrie şi el In acest sens: „Se cuvine ca mintiîa să se ocupe pururea cu păzirea sflntelor porunci şi cu pomenirea adnnciî a Domnului slavei. prin întreaga sa viaţă. 25. căci se împotrivesc înclinărilor păcătoase ale firii căzutc şi ale lumii în care trăit-'şte. iar aceasta nu doar prin voinţa de a-L primi. ci-l şi ajută să înmulţeascâ talanUi (cf. împărtăşirca tot mai mare de har.dc natură legalists. ele isi merită cu adevflrat immcle de ponmci. .6). dar văd în rnădularele mele o allă lege. ] 10). 328 . 13). lar o asemenea lucrare nu se poale face fără împlinirea poruncilor. ele nu se împlinesc uşor şi de la sine. când voi căuta spre toate poruncile Tale" (Ps. Aceaslă creştere ta forma unei tor mai mari aproprieri.. 7: „păzejte poruncile lui Dumnezeu. (iar atunci) nu se va abate la gânduri sau la cuvinte rele"."" întradevflr. Mt. până la măsura vfirstei deplinăta|ii în Hristos (Efes. sau mai degrabfi păzeş-le-ie pe line însuţi prin porunci. 21-23).

dar noi suntem nedesăvârşiţi fata" de el. acesta făcându-se vfidii şi dând roade numai în niăsura în care omul păzcşte şi împlineşte poruncile. III. făcându-se urmă-loi lui Hristos. *> Cf. dimpotrivâ. Atunci omul se face frate al lui Hristos: „Oricine face voia lui Dumnezeu.44* Nu harul Sfâniului Duh.i n-au pîtait poruncile". 12. Raspunsul 5. lar poruncile arată cu adevărat care esic voiii lui Dumnezeu. marturisindu-şi cu adevărat. '" Ibidem. Carteu întâi.441 „Sfânwl Botcz. nu-l simte lucrăior şi de viaţă facător pentru el. Sf. 3. Cf. nu-l poate vâdi prin faptele şi felul său dc vieţuire. Despre cei ce rred cci se indrepteaza din fapte. cf. I. 329 . spune Sfântul Petru Damaschin. nouă ni se cuvine a spori în el. nu noate fi cu adevârai iransformat de el. spune el. " Cf. 15.451 Şi numai împlinind poruncile se poate omul face fiu al lui Dumnezeu (Lc.'|S1 care-l înslrainează de Dumnezeu. o. Mt. nii pot fi simţite de om dccâl în măsura în care el este plin de luare-aminte si de rftvnîi în făptuirea poruncrlor. deplin şi real prezente. 8. insistă asupra faptului că la Botez omul primeşle deplinătatea hamlui dumnezeiesc. fficându-Se ascultător în toate Tatălui. şi. cure ni s-a dat în toala" plinătatea lui sporeşte în noi. Gal. 12). în masura în care el vieţuieşte in chip concrei polrivil poruncilor lui Dumnezeu. 20. 5 şi 17. ibidem. Nicolne Cabasila. Putem spune. Raspun&urilc 4. 26) prin infiere (Rom. Roadele harului..44' Sffuitul Marcu Ascetul. '" Ibidem. dar „în chip tainîc". nu-l poate face desăvârsit lucrator în fiinţa sa. 36. Drept aceea. penlru c. Efes. 3. li s-a dat tuturor puterea de u se face fii ai lui Dumnezeu (In I. credinţa în El („toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin ' Cf. Păzind poruncile. 14. "'' Cf Despre Botez. 8. crezîtnd. aşa cum am vâzui. 5) şi dumiiezeu prin har. III. „Prin sălăşluirea Duhului Sfant. în chip concret şi fiinţial.450 „In măsura în care. n Invâfâturi duhovnlceţli. Rom. că ascultarea poruncilor îl face pe om fiu al lui Dumnezeu prin înfiere pentni că prin ele omul se poartă asa cum se cuvine unui fiu inaintea Tatalui. început despre buna câiţiî. 61. Nicolae Cabnsilu. este desăvârşil laţâ de noi. dă numai lucrarea pentru care ai luat puterea şi te pregăteşle ca sa primeşli aratarea Celui cc locuieşle înlni tine". de asemenea. lucrcazăşi Duhul Sfant în noi roadele Sale". prin păzirea poruncilor Ltd . Despre vitifn in /hisim. 4. Despre Hotez. acesta este fratele Meu" (Mc. 50). omul nu-şi mai împlîneşte voia sa. 167.. 35. omule. Gal. care ai fost botezal in Hristos. împlineşte voia lui Dumnezeu.4'1' Aslfel. lucrâm poruncile. deplin descoperită şi desâvârsil îniplinită de Hristos. L. 1. nu poate creşte în el şi prin el. " Imne.CoiiHiţuIt' subit-ctive ale uimăduitii si sâiuitnieti in llrîMos poate uni cu harul. Care Şi-a supus întru totul voinţa Sa omeneascii voinţei dum-nezeieşti. 5. 14. Desprt viaţa m Hristos. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cei care nu K impartăşesc de roadele harului primit la Botez sunt „slăbănogi şi neputin-ciosj.

. cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog.i. Duhul Adevămlui" (In 14. că de poruncile Tale am dorit" (Ps. împlinindu-le. cu Tatăl.ru Damaschin afirmă chiar câ poruncile sunt „daruri ale harului lui Dumnezeu". păziţi ponincilc Mele" (In 14. Incepiit despre lema cărţii. 19 i. 21). trebuie puse în legă-turS cu cele spuse mai înainte şi cunoscând (impede că poruncile nu sunt un cod juridic. ca poruncile sum . 26) şi ar&ându-şi iubirea faţă de El.4*11 de aceea. X. de altfel.4" iar Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Domnul e ascuns in poruncile Sale. Gal. nici un ansamblu de reguli morale abstracte. fie ele. 190.„4. si n-am aflat pe Domnul". omul se deschide harului Duhului. spunând despre cei care le practical . Hristos însuşi arată goli-ciunea şi deşertaciunea lor funciară. cu totul excep-ţionale.. 330 . unindu-se astfel cu Hristos ş'u în El. acela este care MiS iubeşte" (In 14. 2. păziţi poruncile Mele. celui Oare-şi arală iubirea t'aţă de Dumnezeu ascultand şi împlinind poruncile Lui. . ''" Bpistote. lubirii de fiu a omului faţâ dc Tatăl ceresc îi râspuiide iubirea de Tata a hii Dumnezeu pentm ccl făcut fiu prin infiere şi a Fiului pentru fratele sihi adoptiv: „Cel care Ma iubeşte pe Mine va fi iubit de TatfU Meu şi-1 voi iubi şi Eu şi Mă voi arăla lui" {In 14. 21). o data cu Sfinţii Calist şi Ignatie Xanlhopol.IhUiem. „De Mâ iubiţi. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mfingâielor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac. 15) şi „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeste. 118. de care Sfântul Apostol Pavel ne învaţa să ne ferim: . 435-436.CottttifiHe genrmlt' aU Khnătlttirii credinţa în Hristos lisus". IV. 3. '" DiscursuH etici.In m CeleI00<kcap*te. şi-L face văzut şi pe Talăl.îndumnezeitoare'Vs| iiir celor bolezaţi.131). li s-a dat „să do-bândească prin lucrarea poruncilor sfinţenia".4St Sfiînlul Pel.? Uwafuturi iluhovnicepi. pentni a fi înţelese as a cum se cuvine.. ÎI g&sese pe măsura împlinirii lor". Toate acestea. „De Mă iubiţi.Luaţi aminte sa* nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelaciune din predania omenească. Alunci creştinul poate să strige cu bucuria Psalmistului: „Gura mea am deschis şi am aflal (Duh). dupii înţelesurile cele slabe ale lumii" (Co|. Şi cei ce-L cauta" pe El. °* De«M» Ugea ttuhovniveascti.4" Sfântul Isaac Sirul spune răspicat: „Nici unul dinlre cei care n-au păzit poruncile şi n-au umblat pe urmele fericiţilor Apostoli nu s-a învrednicit să se cheme sfânt". Ciirtea întâi. căci. învaţă Mantuitorul Hristos. Poruncile se vădesc a fi pricinuitoare ale sfinţirii şi îndumnezeirii omului prin Duhul Sfânt. şi nici precepte de felul celor oferite de înţelepţii lumii acesteia.4. Putem spune deci. 8). . definite a priori şi elaborate in urma unor experienţe omencşti. Prin trimiterea Sfanlului Duh Hristos Se face văzut. omul nu poate zice cu dreptate: „Am împlinit poruncile. 15-17)..

3). adăugand îndatS: „Căci înlni El locuieşte.463 Prin împlinirea poruncilor. lar înainte de toate acestea spune: . întemeiate fund pe Persoana în-sâşi a Fiutui lui Dumnezeu făcut om..4). sa fim „următori ai lui Dumnezeu" (Efes. 3. 1. şi încâ: „porunca Lui este viaţa veşnică" (In 12.20). învaţând învăţături care sum porunci omeneşti" (Mc. 50).. lar daca păzim şi împlinim ponincile Sale. 27). 145. 66). ci Hristos trSieştc în mine" (Gal. trupeşte. 5. Poruncile lui Hristos. iniplinindu-le El însuşi în chip desăvârşit. Stantul Apostol Pavel opune în\â|ăturilor „din predania omeneascâ. 1 Cf. 67). mjroiioiy. Astfel. „învaţă-mă. facut „după Dumnezeu" (Efes. 93). 2. în fiii oamenilor. omul adevărat. Doamne" (Ps. Fnradăcinaţi şi zidiţi Hind într-însul. ceea ce înseamnă nu nu-ni. nu doar restaurat.Cmulifiifr sidriective n\e tâmâduîrii şi mntiuitfit hi Hristos zadar Mâ cinstesc. în care nu este izbăvirc" (Ps. sănătoasă. i'apele des/rre dmgosie. 30). Sf. El binevoieşte ca noi sfi ne facem cu adevărat şi întru totul asemenea Lui. împartăşindu-ne de omenitatea Sa îndumnezcită. 13. 2. 2. ci îmbrăcăndu-ne în El (cf. Scoliastul Raspunsurilorcălre Talasie spune limpede: „Cuvanuil lui Dumnezeu Se arată în cei lucrători întrupal în porunci. iar în Hristos venim la Tatăl (cf..Deci. întariţi în credinţă. Domnul. că în poruncile Tale am crezut" (Ps. Ele nu-l pot mântui pe om. 118. ci. prin felul Său de a fi> modelul desâvârşit al vieţuirii omeneşti în forma ei desăvârşitit. îi descopera prin cuvintele şi prin faptele Sale. 9). şi cu Apostolul: „nu eu mat trăiesc. unită cu primirea Sfintelor Taine.. 15.. „care se înnoieşte.. ci că ele vin de la Adevărul însuşi şi due la Răspmsuri câtre Tattaie. atunci putem striga cu Psalmistul: „In veac nu voi uira îndreplările Tale. 2. toată plinâtatca Dumnezeirii" (Col. Pemm că prin păzirea poruncilor ne facem. sfântă. 24). aşa cum am fi urmat şi imitat un înţelept sau un erou. după înţelesurile eel slabe ale lumii". 19. „omul nou" (Efes. „Nu v8 încredeţi. penlni că sum prin nature lor divino-umane. asemenea lui Hristos. Hristos nu-i oferâ omului simple precepte morale. «'I . I )■ nu din afară. 8). dupa chipul Celui ce l-a zjdit" (Col. 118. păzeşte poruncile" (Ml. precum aţi primit pe Hristos lisus. că într-însele m-ai viat. pe cele „dupa* Hristos" (Col. dimpotrivă.. aşa să umblaţi inlru El. In 14. 17). 3. căci sum simple învăţaturi omeneşti. 7. dupfi cum aţi fost învăţaţi" (Col. „Ponincile Tale sum gândirea mea" (Ps. 6). Adam eel Nou. 9). 143). adică cea teantropică. 118.4''1 Aceastâ legătură direct. lar prin acestea Cuvântul îi duce pe cei lucrători spre Tat». lisus ne descopera' în Persoana Sa. omul ajunge la viaţa cea dumnezehiscâ: „De vrei să intri în viaţâ."» între împli-nirea poruncilor şi cunoaşterea adevarului este adeseori pomenitâ de Psalmist: „Calea adevarului am ales. cunoştinţa. devenînd „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. scolia 3. în care a unit Urea umană cu firea dumnezeiască. 7: Ml.. şi judecâţile Tale nu le-am uitat" (Ps. in Care Se afli* El după file". 15). Prin poruncile Sale. prin Duhul Sfânt. au puiere mAntuitoare şi îndumnezeitoare. ci desăvarşil prin unirea desavArşită cu Dumnezeu. prin ele ajungem la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. 4. 10).ii că poruncile sum adevărale.. 118. Talasie Libianul. 35. 2. Gal.

30-31). Grigorie Pahima.. lh'sf>re Hotel. care în fapt le cuprind pe toate celelalte (Mt. daca recade in robia lor. prin lucrarea Sfântului Duh. că „începutul oricârei lucrări după Dumnezeu este. Esle deci foarle firesc ca. De aceea. cf. „pe cat cuprinde fiecare". iar apoi. la care ajung cei vrednici de primirea acestui dar. cu toată puterea. Cf. totuşi. şi. 13. a tuturor acestor poniiici". adică la desăvârşita alcâtuire şi naştere duhovnicească a noastră prin bar". Triade. să le redobândească. 3. DisctiKvitri etiee. dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor. 16. 7-8). 40. Triad*. II. 9). Isaac Stall. 77. ca şi Sfantul Marcu Ascetul. 408. daca pazim poruncile Lui. 22. Iar sfârşitul este sa ne inloarcem. 332 . Sf. „însa harul accsla este înecat de patimi. Şi mai ales împlinirea primelor două porunci: iubi-rea lui Dumnezeu şi a aproapelui (Mt. 17. să vicţuim după legea tuturor poruncilor îndumnezeiloare ale Mân-luitorului. mincinos este şi îulru el adevarul nu se află" <I In 2. IV.Condifiiie generate ale tâmâduirii Bl. 40. Cf. în general. este i n i .463 Pazirea poruncilor este îiuotdeauna singurul criteriu al adevăratei cunoaş-leri a lui Dumnezeu. Sfântul Marcu Ascetul arată ca omul. toate celelalte daniri primite prin Botez. vederea lui Dumnezeu in lumina cea neapropiată şi îndumnezeitoare.icli o ascmenea cunoaştere este doar a celor desăvârşîţi. ne due la cunoaştcrea lui Dumnezeu. împlinind poruncile. este din lipsa sa de grija in împlinirca poruncilor.J'.. Sfinţii Calisi si Ignatie Xanthopol spun. i i i i de toate pacatele şi eliberat de tirania patimilor. aşa cum arata Sfântul Simeon Noul Teolog. X. Sfintii Părinţi subliniază rostul poruncilor de a curâţi Cf. Mc. singurcle carc-l fac să conlucreze cu hand primil şi să ajungâ in fapt la curaţia care i-a fosl lainic dă^uită. II. prin păzirea lor.'"'. se cuvine să ne silim în tot chipul sâ ne curâţim şi să facem cat mai vădită ară-(area Duhului in noi prin implinirea. 75. pentru că Dumnezeu este iubire" (1 In 4. :i. Cel ce zice: L-am cunoscut. 22... Cf. 4. dacă.4s: I J. omul să-şi recapete curăţia şi. 3-4). 6.' în acest sens. Sf. 3. 418. ihidem. 7. Sf.*'1 pentru că Dumnezeu este iubire: „şi oricine iubeşte este iinscut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cele lOOde capetc. Râspunsiiiile 4 si 5. 12. in urma Botezului. Rostul poruncilor esle mai întâi de a-l a ji i l n pe creştin să păstrcze darurile primite la Botez şi să le faca roditoare. dupâ" acesta. EpUtolt. Dumnezeu Se aralâ şi Se face cunoscut in oarecare masura tuturor celor care ascultă şi împlinesc poruncile Sale. dupS putinţă. să ne grabim în tot chipul. Rom. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu. aşa cum arată Sfântul Apostol loan: „Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscul. Răspunsiil 3. Vom vedea mai departe 00 împlinirea poruncilor îl ducc pe om până la cunoaşterea cea mai înalta şi mai deplinâ.. Grigorie Pnlama. la zestrea data nouă de sus şi de la început din sfinţita cristclniţă.ii poruncile Lui nu le păzeşte. de bunavoie sa lasat prada pacaiului şî putimilor şi s-a înstrSinal de har.

scrie Slăiuul Isaac Sirul .' ' uwheze. I. 54. 13. sfinre porunci care ne curăţesc pc noi.I. Sf.473 Se vede I impede că Sfinţii Părinţi socotesc poruncile leacuri in sensul proprin al cuvânlului. Avva Dorotei scrie: „Cunoscând Bunul Dumnezeu slăbiciunea noastră şi ştiind de mai înainte că vom păcătui iarăşi şi după Sfânlul Botez. IX. Peniru Sfantul Simeon Noul Teolog. ele sunt leacuri (iJdpuaKa) pe care omul le d3 sufletului său bolnav de pulimi. Cf. 25. Cafcheze. Căci ceea ce sum leacuri le pentru trupul bolnav. II. II. 6. De aceea nc-a da( tiouă pomncile Lui de viaţă facătoa-rc. deosebil de im-portante. „Tu şlii . 8. ne-a dat iarăşi.42. Nu trebuie sa dorim noi şi sâ nădujduim ctirăţirea sufletului fără lucraren lor. mjmiuire şi pelrecere. Sf. I.467 Astfel. „nu sc poale ajunge la sanalatea şi desavâr-şîiea suflclului decâi prin iubire şi păzirea poruncilor'*.W. adică fară să umblăm niai imâi pccalea care duce spre curăţia sufletului. Cuvântâri. Sf. 44. Maxim Măniirisitorul. ^Epixiok. 70-76. îi redau prin tnsuşi acest fapt sănătatea sufletească a firii sale celei dinlru înccput. 333 . pe care deja o cAstigase prin Botez.w ictmomia htirufMirii. Simeon Noul Teolog. 16.că păcatul a inlral în noi prin călcarea poruncilor. Sf. să putem iarăşi să ne curăţim prin păzirea lor nu numai dc păcatele noaslre.('oiidifiile subtfitivf ate tânuultihH ft smuiitilca in f/risios dc piîcale şi de patimi. t 'apele despre dragoxie. dacă vom voi.474 Tot aşa spune şi Sfântul Maxîm Mărturisitorul: „Căci după pricina patimilor aflătoare în suflet. în vieţuirea mult ostenitoare. m Ibidem. XXXIX. [V. •'•' Ibidem. Sfântul Grigorie Palama spune la fcl: „Doar prin împlinirea pomncilor vine sanătatea sufletului".. Grigorie de Nazianz.. cu pe nişte lcaciiri curaţitoare ale stării noastre pătimase. XIV. aceea sunt poruncile pcntru sufletul păti-maş'Y'™ Şi înca: „la curăţia sufletului (se ajunge) pe calea batătorită şi legiui-lă piin pâzirea poruncilor. '. C«peie aqspnr cunoytinţa tie Diimnez&u . 4:' Ibidem. 462-463. 5. III.K Poruncile. XIV. 1. m Triads II. ** tnvăţătnri dc sujlet fvlositoare. iiumai prin liar'V"1'' Scopul venirii iui Hrislos. iar rostul şi valoarea lor tâmăduitoarc. Deci e vâditcă prin păzirea lor vine din nou sănătatea.4TS La Sfantul Isaac Sirul găsitn o mulţime de asemenea texte: „Mântuitonil ne-a dat nouă poruncile Lui de viaţă facătoare ca pe nişte leacuri curăţitoare ale starii noastre '" Cf. răbtlată pânâ la sân-ge". curăţindu-1 pc om de toată răutatea şi făcându-l sâ redescopere hiinil care este în el. „a tost să curate din suflei rautatea primei noastre neascultări şi să-1 preschimbe porrivii Stfirii lui de la începui.n ceo dltpă minis. ci şi de paiimile înseşi". 3.. Sa nu zici ca" Dumnezeu poate BS Be dăruiască curaţia sufJetuIui şi fâfll lucrarea poruncilor. 55. 77. 17. Cf. ca. 7. ne arată Sfantul Isaac Sirul. după bunălatea Lui. aduce şi Doctoml sufletelor leacuri prin judecălile LujM. Talusic Libiumil. Discumoi etice. ('apele despre limgoste.

socotindu-1 mai potrivit pentru noi decât unul amar şi usturător. Deci doctorul nu este neiscusit. iar dacă omul nu primeşte vindecarea.. 1-2. Şi nici nu 47 477 ' 1-puloU: IV.) dă de şlire de celc ce trebuic sa ne ferim şi oferă celor bolnavi toate leacurile mântuirii (. ci. dar. ™ Ibidem. Legea este Jeac pentru sufle-tV0 iar pentru Sfântul Grigorie de Nazianz. pe care sufletul le păzeşte cu frica de Diunnezeu.. 7. 4KI Cuvânttiri. fie ca bolnavul nu ascultă şi nu păzeşte cele ce i se rânduicsc de doctor.). XLV.. să nu-i aducern cea mai mare mulţumire Pcdagogului celuî dumnezeiesc.4f" Clement Alexandrimil scrie şi el: „Cuvân-tul a fost numit Mântuitor. Căci doctorul sufletelor este Hristos şi El ciinoaşte toate şi dă doctoria potrivitâ fiecărei patimi (.. M ' Pethftogul. Căci nu putem spune ca doctorul fiind necercat n-a dat doctoriile potrivite.4^ La fel. Şi lucrarea (encrgia) acestora o simle atiit cel ce tămadu-ieşte.lt cea care trebuie. într-un chip liniştit. el nu are cuviint de îndreptăţire: „La boala trupească se întâmpla aceasta (lipsa de vindecare) din felurite pricini: fie că doctoriile fiind vechi nu sunt lucratoare. fie că doctorul este neiscusit şi dă o altâ doctorie dec. spre a ne desavârşi simţirea şi a ne mântui (.'17* „lucrarea ascunsa a ponincilor tămăduieşte puterea sufletului (. Dar cu sufletul nu este aşa. simplu grăind. fiecare patimă are ca doctorie porunca potrivnică ei.477 „sufletul nu se poate curăţi de nu va păzi poruncilc care s-au dat de Domnul ca leacuri pentru curtîţirea lui de patimi şi de greşeli". „ca să putem sa ascultăm şi să ne mi'mtuim". XII. ru . El a descoperit penlru noi aceste doctorii spiritual. 12. I. „un leac bun şi uşor" pe care Hristos ni l-a dat pentru a ne fi de folos şi penlm a ne spriji-ni. I. nici nu neglijează de a ne arăla pficatcle care ne due la pieirc.) Bol-navii se supărfi pe doctorul care nu le dâ nici un sfat pentru însănătoşirea lor I Cum. 4*1 lăudând în învâţătura sa iscusinţa Doctomlui (HristOS) si bunătatea leacuiilor (adicâ poruncile) de care se poate folosi creştinul pentru tâmâduirea sa..) si ne învaţă poruncile cele potrivile pentru o dreaptă vieţuire T'..""' „ce sum leacurile pentru irupul bolnav. 17.t 'i "iilt!/ill. 47 " Ibidem. ■""' Despre f'eciorie. îl înnoiesc şi-l sfinţesc şi-i tămădlriesc în chip ascuns toate madularele lui. hl * hivăţâttiri de suflet folositmir#..generate ale tâmăduirii pătimaşe". 100.) poruncile cele noi şi duhovniceşti. şi pentru Sfântul loan Gură de Aur. dimpotriva.. aceea sunt poruncilc penini sufletul pătimaş".. ni le dezvaluie (. cât şi cel ce se tilmăduieşte.A>n Awa Dorotei arata oft Hristos „ne daruieşte leacul" pentru călcarea ponincilor dumnezeieşti. pe care nu l-am fi primit cu toatâ inima. Căci e vădit ce patimă vindeca fiecare poruncă in suflet. care nu tace. după asemănarea femeii ce suferea de curgerea sângelui". Ibidem..

118. 79. I. fiind vechi. Căci.!. „Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-arn îndreptat. înaintând spre desăvârşirea la care El il " Ibidem. înloarcerea omului din căile sale rfltăcite. 9). că in poruncile Tale am crezut" (Ps. nu Jucreuzâ. decftl aumai viaţa lui lipsităde rAnduialâ".. Cl*. îndreptarea sufletului... Deci nimic mi Fmpiedică insanâtoşireii sufletului.ltăţii lui Hristos) Cfllea sa? Prin păzirea cuvintelor Talc" (Ps. 16. Evagrie.41"' „Cine poate spune că în|elege puierea poruncilor lui Dumnezeu şi puierile sufletului şi cum cele dintâi le vindcca' pe cele din urma* ?". se întreabă. se innoiesc mai mult. ' Capeie gnostke. 9. 66). 335 . II. 118. ci îndreptarea sufletului". nu numai urniăresc. ci le şi tasănltosează cu adcvărat în cei care le urmează". „îndrepiarile Tale mn tnvaţâ. Avva Do-rotci spune câ „Dumnezeu ne învaţa prin sfmlele Sale porunci cum s. care nu-l poate schimba pe om cu nimic şi flu-i uduce nici o rasplata. în acelaşi sens.4** lar SfânCul FiJolei Sinaitu! spune şi mai I impede: „Toate poruncile diimnezeieşlii Evanghelii urmăresc să îndrepte ce-le irei parţi ale suflctului (adicâ iutimea. S»mul işi duce la împlinire menirea sa firească. m Ibidem. 64. în care l-a aşezai pă-cjitul.7. 37. prin îndrep-tare» luturor puterilor sale sufletesti.4"9 Rânduindu-si fiinţa şi îndreptând-o spre Dumnezeu prin lucrarea poruncilor. a întregii sale fiinţe şi a întregii safe vieţj călre El. el spune chiar că „Hristos nu cere lucrarea v'irturilor.4" unplinirea poruncilor îl vindecă pe om de palimi. '"' Capele desp/v frezvie.1 cură-|im dc patifni omul cel lăuntric". spre o vieţuire după dreptarea şi voia lui Dumnezeu. tftmfldttindu-i mai întâi puterile sufletesti de lucrarea împotriva firii prin care vin acestea. 54. Peniru aceasta a rfmduit celor de sub lege poruncile". lamikhiirea lor se (ace prin înloarcerea omului la El. I m Ibidem. Căci pe masură ce sum în lucrare mai muli. Sfântul Isaac Sinil spune şi el: „Caci Hristos cere. " Ciivtiife des/'r? nevoiftţă. 128). aşa cum spune Psalmistul: „Prin ce îşi va îndrepta lânărul (adicH omul care n-a ajuns la masura vârstei deplin.4" Pentni că bolile sufleteşti ale otnului siini pricinuite de îndepănarea lui de Dumiiezeu.4^ lar peniru i arăta (impede câ acesta este ţolul împlinirii pomncilor şi peniru a îndepărta cu total respectarea lor formal. se face prin împli-nirea poruncilor. Asa ajunge omul sil sporească în a f'i tot mai bun şi Sil faptuiască tot bitiele de care t'Nto în stare ca fttpturii a lui Dumnezeu. cea pentm care a lost creat. toata calea nedreaptil am urfU" (Ps. 7'mMHtl pnu-tir.. Câci pomncilc lui HristOS nu se învechesc niciodată. 118. XI.Condiţiit? suhieciive ale Hiincidtiirii $i aăndtăHtCt hi Hristos se poaie sptine că doctoriile. Mai bine zis. pofta şi raţiunea) si să le facă sănâ-toase prin cele ce le poruncesc.

cei care eram cu touil căzuţi.490 Poruncile se vădesc astfel a fi mijloace prin care omul poatc reveni la ceea ce e dupâ fire. ceea ce arata o data mai mult ca acesle porunci nu sum principii abstracte sau ceriiiţe apriorice.. a cerut de la noi ceea ce El însuşi a pus in inimile noastre dintru Fncepul. de aceea. I.). spune în continuare Sfântul Simeon Noul Teolog. Isaac Sirul. pentru că ele au rostul de a scoate afară din suflet tot ceea ce li se împotriveşte acestora. cea pe care Hristos i-a redat-o neamului omenesc ducând-o in persoana Sa la desăvârsire. dintru început El l-a facut pe am cu totul potrivit penlru primirea învăţăturii pe care avea s-o aducă El la venirea Sa in trup. cea pe care o avea Adam în rai şi pe care.4'*: „Din porunci se nasc virtutile (. Dan.4'* 6. Sfantul Simeon Noul Teolog. cu puterile şi aspiraţiile sale spirituale. Mt 5. *vi Ibidem. I. înire adevărata naturft a omului şi natura poruncilor pe care i le-a dat Dumnezeu exislă o unitate profunda. Căci cu adevăiat. 54-57. ziditoml inimilor noastre.. arata Sfânlul Talasie Libianul. înlr-un sfâişil. Cf. 4V| m 336 . alt-fcl spus. atunci cftnd S-a coborat pe pfunânt. prin calcarea poruncii. viitutile \in de firea omului şi prin ele se pastrează omul deplin sănătos. ne-a dat porunci cu lotul potrivite pentru firea noastrâ zidilăde El dintru început". 37. Cuvinte despre nevoinfa. şi. Awu Dorotei. căci prin plinirea poruncilor se face lucrarea virtuţilor". acum. căci. fnvafâmri de sujlet JhloxiUxire. aşa cum am văzui. luând imp omenesc. 24). a stricat-o. prin care poale împlini virtuţile. spune proorocul Daniel (cf. aşa se conformează el adevăratei sale firi. 48). idealuri fară nici o legătură cu însuşirilc. sau. lucrarea poruncilor şi viaţa virtuoasă ajung să fie una şi aceeaşi. 6. ne-a mânluii pe noi. Lcacul nădejdii Nădejdea (feXrulţ) este o aha condiţie esenţiala a tămăduirii sufleteşti a omului şi a rrtântuirii sale. 10-11.Condiftile generate tile Uimăduirii cheamfi (cf. renâscându-ne. odată dobandile.''" lar. „lar prin făptuirea virtuţilor se face plinirea poruncilor". „Pricinilc vinuţilor sum poruncile". cu menirea lui. adică pâcatele şi patimile. de a le păstra.491 recast igundu-si astfel sănâtatea de la început. înfrânwr şi petreceren cea diifhi minie. la fel. Dumnezeu îl mântuieşte pe eel ce nadajduieşle in El. ci ele corespund înuu totul firii sale adevârate. Care pe (oatc le ştie. 81 *" Catelwze. Cf. cea cu care s-a imbracat la Botez şi pe care are datoria să s-o puna el însuşi în slujba vimiţii. cu ceea ce pome fi el cu adevărat. Poruncile sunt inlru totul legate de virtuţi. de a le spori şi desaVarşi. căci virtuţile nu sum altceva decât împlinirea poruncilor. Sf. iar Apostolul scrie: „prin nă- Cham XL. spune. ""' Capele despw dmgoxte. la facere. 58-59. cum arată Sfântul Grigorie I'alama: „Domnul. când a venit la noi. XXIV. III.

câci. 3. 9. Sf. 5. 1. Rom. „lisus Hristos. ' ('an liogni se va mântui ?. 7. Sc. * sau. Fapte 23.1). 12. Tit I. Ptvlagogul. 1 Cor. 24. I Tes. 2. Efes. Tâhuire faPwlwl4. Clement Atexandrinul. Vjisile ccl Mare. I Cor. 4). pe care încă nu le-ai dobândit. asacum spune Sfântul Apostol Pavel. De aceea Sfântul Apostol Petru scrie. Prin nădejde aştcptiUn într-adevăr plinătatca bunătâţilor din veacul ce va sâ lie. aşteptâm prin răbdare (stămitoare)". B Cf. 4. „dacă nadâjduim în Hristos numai îri viaţa aceasta. îndeosebi spre Hristos (cf. I Tcs. 1. I. 15.24. 5. la arătarea lui lisus Hristos" (1 Pl. 24. XIV. dar ea este şi dorire a gustării încă de aici. Rom. 337 . Nădejdea creştină este aşteptarea plină de încredere a mantuirii (cf. care cuprind toate celelalte virtuţi şi le tin unite înireolaltă. 12. 2A). nădejdea noastră" (1 Tim. Rom.4''' Nâdejdea stă în a aştepta îinplinirea celor dorite. 27).'01 îndeosebi a învierii mor-ţilortcf.Bom. 13. Nădejdea creştină se îndreaptă spre Dumnezeu (cf. sunlem mai de plans decâttoţioamenii"(l Cor.*" care in . 1. trezindu-vă. 1.n Cf.ovt\). 10. 21). 29. 13). nădejdea este una dinlre cele tret virtuţi creştinc fundamental (cf. 6. ci bunuri duhovniceşti şi dumnezeteşii. 2. fără a ne deznădăjdui vreo-datfi". de pe pămânl. 5. ca „aşteptare a bunătâţilor". 8. 42. 1. loan GOrl de Aur. Dumnezeu tacul om..*9* Alăturt de credinţâ şi iubire. Rom. <T. "Cl". Sf. OmiUi h Ronutni.).. XXX. 15. 19).496 Clement Alexandri-ntil spune că. Is. 2. în general. ea este una dinire „feşelecele de nedezlegat ale sanAtăţii şi mântuirii". nădăjduiţi desăvârşii in harul care vi se va da vouă. 15. Cuvî/tle tttrspre nevoinfâ. Mâniuitorul nostru. nu sunt biinătăţi ale acestei lumî.. 19-20). 3): „Dacă nădăjduim ceea ce nu vedcm. Clement Alexandrinul. cu răbdare şi încredere. X. 7)'0Î şi a preafericitei vederi a slavei lui Dumnezeu (cf. 13). 12. " Cf. 8)300 şi a bunătăţilor ce vor sa fie. 6. prin care *'* Cf Sf loan Guri? dc Aur.. 3-4. Sf.am. 1. a vieţii celci veşnice (cf. Nădejdea poate fi ast-fel definită. 3.Condifiile sub/ecth'e ale ithnâduirii $i xiiiuikilea in Uristos dejde ne-am mântuit" (Rom. 8.Tătaiii* l<t Psalmul 146. Sf. 1 In 3. alături de cele douâ pomenile mai sus. aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur. 15. 4. în a aştepta „ceea cc nu primim îndata (. la modul prezent: „încingând mij-loacele cugetului vostm. 2. care este o formâ* a răbdăfii legată strâns de nădejde (cf. I Tim. Care ne trimite Duhul cel Sfânt şi Care ne face cu purinţă intrarea la Tatăl. 8. 91. 8. M Cf. 25). din pârga lor. Col. 12. Kpistoie. Stromate. 12.*" Ea cere răbdare şi stăruinţă (\mo^. . II. 58. I. 2 Cor. 1 Pl. scrie Siimiul Aposlol Pavel (Rom. CXL. loiin Scfiranil. 2. Isaac Sirul. 1.

6. 1 ('ttvinte despre nevoinfâ. Cartea întâi.. 18). 22.) îţi primeşte nâdejdea şi rabdarea. ■"" Cf.513 care este nădejdea cea lumească. I. 338 .. Vnisanufie. Astfel. cf 819. 34).*07 Nadejde mai înseamnă sâ aştepţi de la Dumnczcu şi numai de la El tot bi-nele pe care-l doreşti.. 17.2. omul nu va fi nicicand înşelat în aşreptările sale. 5). cum spune Sfântul Isaac Sirul. *"' Cf. 117.. 145. lYdcuire la Psahmil 117. nadejdea. Epistota nitre. 3). înseamnă a fi amăgir mai intotdeauna. 3. şi îţi va dărui cu iubire de oameni o cale pe care nu o slii penrru a mfiniui sufletul tâu aflat în robie. Căci Se îngrijeşte El dc noi. nu mai vedem nici o ieşire.51 Punându-şi nădejdea în Dumnezeu.). 5H Sf. '" Scrisori duhovniceftt. 7).w' neas-teptănd nimic de la lume510 sau de la oameni (cf.şi rStăeită.Condifiîie gmeHl** "It U'irmiduiiii suntem mantuiţi şi îndumnezeiţi. XI. Nurnai să nu părâseşti pe Doctor".l îndeosebi în asemenea clipe.. Şi dacă aruncăm grija noaslră asupra Lui (1 P( 5. 17. htvâfâtuti duhovniceşti. Omilii la Koimmi. XIV.*" Prin aceasta se deosebeşte. nici sa" le increzi în propriile puteri (cf. 2. 5). având credinţa că. C3ci nădejdea mi priveşte „la cele ce se văd. 3.1 şi cu dreapta socoteală şi întru cunoştinţă (. Ps. pentm cii nu uuotdeaiina îl primeşte deîndal. Sf. nadejdea îi esle de mare folos omului. Sc va îngriji El însuşi de noi. o asemenea n«idejde „nu ruşi-nează" (Rom. *" Sf. Tâlcuire la I'salmul 117. Comenmriu la lov. Dacă nadejdea noastră n-a fost implini"" Cf. adevărată şi aiotînţeleapiă" de cea „mincinoasă" . ler. s" Cf Sf loan Gurâ" dc Aur. „nemincinoasâ şi nestricâ"cioasă'\5:. Isaac Sirul. 8-9. 6. 123. 0. Petni Damaschin. mai ales alunci când.Nu Mă voi depftrta de tine şi nu te voi părăsi" (losua 1. 5. Aşa ÎTivaţă Sfântul Varsanufie: „Având irâdejdea (în Hristos lisus). Grigorie eel Mare. Sf. cftzuţi in boalâ cumpliia şi in cea mai adâncă suferinţă. Sfânlul Petru Damaschin îndeamnă „Nădajduieslc în Dumnezeu. „nădejdea cea bun. Cuvtnte tiespre iwvinnţâ. nădâjduirea bunurilor dumnczeieşti esle „tare". Sf.. nu ne va lipsi de el: . aşa cum El însuşi a spus. Sf. 4. Sf. «nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine» (Ml. XXII. Sf. aşa cum spune Apostolul. se arala ca pulere de a „rumine tare in mijlocul necazurilor".1 de Aur. care sunl in sine mărginite şi supuse neslatorniciei şi stricăciunii..50* să arunci asupra Lui toala grija şi nevoia. şi 1:1 (. ci la cele ce nu se văd" şi carc sunl „veşnice" (2 Cor. 826. loan Gur. 5). precum voieste". Curtea întât.1"* Atunci când cere ajutor de la Dumnezeu. Scrisori duhovniveifti. Mare bine esle pocâinţa atlevSrală. căci. 0 Cf. M> Cf. Corinteni. "' Invafafuii duhm<tiice$ii. 22. Tâiciure la Psalmut 117. Clement Romanul.us Dc mult preţ şi de mart* folos ne este nadejdea. unită cu stăruinţii. în vreme ce a nădajdui în bunurile din aceasttl lume.J0* Nădejdea mai este şi aşleptarea ajutorului pe care-l cerem de la Dumne-zeu. loan Guril de Aur. I Tim. loan Guru de Aur.

cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. „cel aflat in afara nădejdii. " i'\ Gal. De aceea. Sf. sănâtatea şi miuuuirea sa. Sf. Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă nu crezi. pocâinţa apare ca o condiţie a iu"idejdii. Iiislin Martiml şi Rlosofol. la rândul său. omul o face cu nădejdea că Hristos Işi va arăta mila Sa.\tox fii. Ea este. 51.CattjBfffle snhiective ate tâmffdinrii ţi s<hiaiiii.: Cf. facându-1 sănătos şi ducându-1 la o viaţă cu totul noul „Pacătosul care nu nădăjduieşte în harul dumnezeiesc se afunda în I 6.n-aţi nădă]-duit cum se cuvine şi aţi lepfldat nadejdea şi n-aţi aşCeptal cu răbdare pânâ* la sfârşit.aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur . 5. de vreme ce Dumnezeu nu-J mâiriuieşte pe om in chip silit şi fărfi ca omul însuşi s. 231. peiitru ca. Epistola <■>>"•■ Ftâpaii. 141142. 22. ca" boala sa nu e lipsită de leac şi câ Hristos este Cel care-l poate izbavi dc toatâ răutatea prin atotputernica Lui lucrare mântuitoare. 11.uummvtke.i va fi vindecat. nu nădăjduieşti"/19 Omul mi poate cu adevăral jiaclăjdui în tamăduirea sa decaf daca* crede eu tărie că ea se poate înfăptui. Imiiunun duhovnic&fH. după cum cithn în Epis-lolo izisă a) lui Bariwha. III.. nSdejdea este şi ea condiţie a pocainţei: numai pentru DO* niidajdiiieşte în Dumnezeu. Cf. Sf. 33. dacă nu-şi arata* prin pocittnţa voinţa de a rt vindccat. este in chip vfidit şi în afara credijiţeiV Omul n-ar crede cu adevărat in Dumnezeu."1 Dar. 5. se indreapta spre Cel care cu adevaYat îi poate ierta pdcatele şi-l poale izbavi de boală. Simeon Noul Tcolog.i conliicreze la izbăvirea sa? Numai prin pocăinţa omul poale ajunge la nădejdea sigura a iertării şi vindecârii sale. Sf Isaac Sirut ('tniiiwtjesprenevomţă. ' Cf. 2-3. E 339 . HI. Ccf care-I poate viiuloca şi mântui. Policaip al Sniimei. CeU 225 dr capei* tvologice }i pmctietr.Mf' Credinţa presupu-ne nădejdea. . .începur al credinţei noastre". Sf. se poate omul desprinde de trecurul său păcă-108 . Outiogul ru hu/eut Irijbn. aşa cum spurie Sfantul Aposto] Pavel. cunoscând starea de boala in care l-au adus patimile şi crezând cu tărie c..este pentru că . 43. Peiru Daraaschin. De altfel.credinţa este încredinţarea celor n&lajduite" (Evr. ÎI va auaji de patimi şi-l va vindeca de bolile sale sufleteşti. pentru că sunteţi neputincioşh AHa sa" fîe de aîi înainte năclejdea *castră". Tor aşa şi invers: nădejdea presupune credinţa şi vine ihdata după ea> Astfel. .5lS Nădcjdea este strâns legata de credinţă. Nădejdea este de asemenea strâns unită cu pocăinta. " Ih. dacă mai întai n-ar nădâjdui stf primeasca de la El vinde-i area.ţ?l: Văzfindu-şi starea ncnorocită în t-aur sg iitla şi nifirturisindu-si pilcatele înaintea lui Dumnezeu şi cerând ierta-re pentru ele.. De la bun începui. Carted I v' Saimri iliihovmctsti.>i. . I). CXLI.-<i in tIri. cum ar pu-tea omul năilajdui m tamaduirea sa.

7. Cefe 225 de capete. [1. Sf.." Lucru adevăral mai ales pentru rugăciunea prin care omul cere anume de la Dumnezeu darul nădejdii (cf. Dtscursuri efice.Condifii/e general* tdr lâmtîiluirii nebunia sa.521 Cel care nu face voia lui Dumnezeu nu se fereşte de păcat şi stăniieşte în pattmi. Isaac Sirul. nadejdea este legată de împlinirea poruncilor.V. împlinirea poruncilor nu se poate face fără nădejde. Pe de altâ parte.4. in nimic altceva să nu va puneţi nădejdea. Se cuvine sa arătăm că. t'flr 225 decapete. Nă-dejdea este in general unul dintre resorturile de bază ale hotărârii omului de a ('uti'lti'Zi' ha/'lisriuxlf. prin care omul are pururea „aducerea-aminte siatornică de bineface-rile de care i-a ("Scut parte iubiiorul de oameni Dumnezeu" şi. Cuvinle despre nevoinţă. dintre toate virtuţile. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. nu poate nădăjdui în mântuirea sa. 2 Tes. nădejdea estc rod a] rugăciunii. Sf. Marcu Ascetul..5. spune el în altă parte. "6 Cf. în vreme ce omul care crede cu nâilejde tare că va fi iertat vine la pocăinţâ".. Sf. pentru că nădej-dea ca viitute nu poate exista şi nu poate spori decât împreună cu celelalte virtuţi şi cu condiţia esenţială ca omul să se curăţească de patimile care li se impotrivesc."* „Dupil mila si harul lui Dumnezeu. 8.. (omul cade) din nădejdea în Dumnezeu". '" ci". iar pe de alta.. Monahui. 51. ". 2. ascultând şi păzind poruncile Lui. 33. 2. Isaac Sirut Cuvinle despre nevomţâ.. 16). dar şi pentni rugăciunea de mul-ţiimire. ci şi să ducem o viaţă plinii de toată curăţia. este o condiţie a rugăciunii. mai ales al celei neîncetate:''21 rugăciunea naşte nădejdea/'4 o înlăreşte şi o face statornică. Sf. Simeon Noul Tcolog. ci numai in virtutea voastra".526 în sfârşil. Miiicu A5cctul. 7. "" Cf ibidem. Pe de o pane. 56. EpisioUi ctitiv NicoUte. nădejdea este strâns legată de rugăciune. îndeosebi iubirea id."=■!() . idem. V. 13t7)"cşismerenia"' due la nadejde. Ill. De aceea Sfitntul Simeon Noul Teolog scrie: „Prin neglijarea pomncitor. nădăjduieşte totuşi să primească mai multe şi mai mari daruri de la El. arată că proorocul David ne îndeamnă nu numai „să venim la cunoasterea lui Dumnezeu. căci eel care se roaga* nîîdăjduieşte ca va primi cele cerute. ci şi pe viriutea din propriile noaslre fapte". Dispute in un scohsHc. ':" IdJcuire la Psahmil4. Sf. '■'* Cf. 137-141. **' Cf. itc Cf. pentru marea Sa milostivire.52' Omul nu poalc nadajdui că va primi bunălâţile împiirăţiei dacă nu vieţuieşte dupS voia lui Dumnezeu. tâlcuind Psahnul 4. şi deci nu vieţuieşte m chip virtuos. 26. OmiUilaMalei. I Cor. Sfântul loan Gură de Aur.. recunoscân-du-şi nevrednicia. învăţându-ne prin aceasta sfi nu ne inlenieiem niklejdea man-uiini noastre numai pe bunîîtatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu.. .5" în al treilea rând.

15. care este finalitatea lor naturală şi firească. I.*12 îl mişcă spre împlinirea poruncilor. Scam. pentru c. pâna ce nu se va săiăşlui în ea nildejdea şi pâna ce aceasta nu va da ini-mii pace şi nu va rcvftrsa din sine bucurie în ea". de odihnfl*40 şi pace. 58. XVII. '" Cateheze baptlsmale. Omlii la Facere. *• Omi/ii fa loan. însuşi se îngrijeşte de boala sa". m Cf Sf. Cf. îl înlăreşte5" şi-i dă stăruintă şi scatornicie în strâdaniile sale de curăţirc şi tămăduire în Hristos. chiar in mijlocul celor mai mari tulbu-rări. aşteptând bunătăţile ce vor să fîe. 6. Cf. "Cf. 56.S41 Şi tot niulejdea este cea care-l sprijinâ pe om în lucrarea nevoinţei. Dimpotrtvă. rt Cf. II.'31 în toate încercărilc nădejdea este un liman sîgur. 341 . 6.Jn nenorocirile noastre suntem îmbSrbătaţi de nădejdea dobândirii bunătftyilor celor veşnice. Sf.Condifiite subiecfive ale tâmăditirii fi xtintÎMiea hi HriStot trăi după legea lui Dumnezeu. Să arătâm. 58. Viirsunufie şi loan. 12). loan Guisf de Aiir. Scrisori didwvriiceşti. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. eel care nadajduieşte în vindecarea sa se va strădui să facă tot ce trebuie ca s-o primească de la Doctoral eel dumnezeicsc. uneori chiar singnrul liman (cf. '"Cf. Prin aceasta ea se arata* a (1 izvor de linişte"9 şi. mai întâi. LXVH. arată Sfântul loan Gurâ de Aur. Nu dobândeşte inima pace din osteneal«l şi din smin-tcli. nu se lasă copleşit de suferinţele din aceasta tfiaţS".H Vmilii la statui."1 făcându-1 să le îndure cu răbdare şi chiar cu bucurie (cf. ea este ancoră neclintită şi tare (Evr.534 Niklejdea are încă multe alte foloase. . Cel lipsit de orice nădejde. II. rfimâne în «area sa păcătoasâ\ care esle pentru el o adev3rată boalfl. Rom. 3. în vreme ce omul care are nădejde tare câ* va fi vindecat. ea reorientează lucrarea purerilor sale su-fleteşti spre Dumnezeu. Evr. Scrisorididwwiiceşii'. nu au pace în ei pânâ* ce nu se vor apropin prin nădejde de Dumnezeu. căci."6 . 5. ea îi sporeşte zehil. XXX. 4. 33. lepâdând orice râutate şi întorcându-se cu toata" fiinţa Sflspre EL „Cel care nu aşleaptă izbăvirea. neclintite şi netrecătoare". 200. şi chiar se va lăsa imobjt tor mai mult de patimile sale. 13. VI. Tâlemre la Psatouil lit). I. este plinfi de greutate şi dă prilej de ". care nu aşteaptă tămăduirea fflgaduitfi de Hristos. ajutorul pe care-l dă omului in necazurile şi greutăţile pe care le întâmpină în această viaţă. prin aceasta chiar. Regulile mici. Sf Vtirsiinufie şi loan. Omitii la Tit. Sf. 37. 12. '7 Oitiilii despre necazuri. 18). 198. îşi sporeştc peste măsură răutatea.142 care. de aceea.1 nu-şi dă îndată roadele sale. 8. Sf. Sfântul Isaac Sirul scrie cu privire la aceasta: „Pe toate căile pe care umblă otimenii in lume. Sf Isuac Shul. sigure. Cuvlntedesprerievoinfti. Vjisile eel Mare. 32. loan Scăraml. „Nădejdea uşureazâ" toate durerile de aici. de pe pămfint". spune el în altă parted" „Creştinului îi e-ste de mare folos virtutea nădejdii. ('tivinn' despre nevoinţă. I.Cf. ' Cf ibidem. 19) carc-l ţine pe om legal de Dumnezeu.

Ea lecuieşte aketUa. 2. XXVI. Evr. I. 3.*4* „Nadejdea. Cartea nguletpastorate. 27.. buna nădejde".dipsthie.. ne ţine sufletele noastre. 41. Sf. 61. Tot ea îl scapă de îndoială"7 şi de . Sffintul Macarie Egipteanul scrie: „Dacâ omul nu este însufleţil de.6. 2.. 2.. Adică. 16.. Evagrie."4 care. Sf. 12. Ps. nu poate să suporte necazurile. spunand: Cred că Dumnezeu Cel iubitor de oameni Se va mi-lostivi de mine. nici să meargă pe calea cea strâmta. din pricina copleşirii sufletului de mulţimea rănilor şi o scufundare a lui în adâncul deznildejdii. dacă ne ţinem strâns de ea. nădejde.4> .Condifiiie generate ale lămăduirii deznădejde. Ciprian al Cartaginei. citim în Pateric că un sihastru. XXVI. neîngrijita la timp. "* Apofiesme. sub greuuitea acestora. m Despre togea ctobovnieetisca. Ma Scam.*" Cu atât mai mult nădejdea îl poate lamădui pc om de tristeţe. Sf. N 196. 1 "Cm-tlnum. . Astfel. ca un doctor iscusit şi-a dat ca leac buna nâdejde. II. Despre moarle. "' SI. XX."* care stă alaturi de tris" (hmlii duhovniceţti 'Col. XVII. şi nfi ridicfldeasupra viforului răutaţilordin aceaslă viaţa". ii7 Cf. Talmire la Psahnul 12. Coinenlciriu la lov. Cf.4K şi de aceea Sfântul Marcu Ascetul o numeşte „nădejde simplă".'. ca un lanţ puternic agăţat de ceruri.. 6)S46 de care are nevoie pentm a duce lupla cea bună.. Grigorie eel Muie."1 dar mai ales pentru cele ale sufletiilui. Traialul practic. 2 Cor. să suporte necazuri şi să meargă pe calea cea îngustă".55. Grigorie eel Mare. care se află în el îl face în stare să trudeascâ.Daca" t\\ v» veni vreo slabiciune sail vreo boală. 'Calre Ten/or. Pentru că nădejdea. XXX. „ea omoară deznădejdea". III.efcâzul. Sfântul Grigorie de Nazianz spune că „nădejdea este un leac foarte folositor pentrii bolile noastre"*50. '" Cf. nici povara. duce la deznădejdea ucigaşă. „văzându-se biniit de mâhnire. „care numai la un Incru sc gândeşte". 342 . Afwjiegme. 3. 508. Astfel.. loan Scărarul.Cf.'. N 585. păcătosul". 29. arata Sfâniul loan Gură de Aur. *** Cf. 12. iar aceasla este adevărat şi pentni bolile trupeşti. Sfuntul Vmsanufie scrie: . m Cf. 32).u Desigur. w Ibidem. Maî intâi de toate nădejdea este un lcac foarte potrivit pentru patimiie care i sc împotrivesc.*" îndeosebi deznădejdea care îl cuprinde pe oni atunci când îşi vede starea sa pacăloasă: „Există o deznădejde din mulţimea de păcate şi din povara conştiinţei şi a întristării de nesuportat. 3. 551 Astfel. ne trage încetul cu încelul la înălţimea aceea. II).54* Prin nădejde ajunge omul la credinţa cea tare"5 şi îndrăzneala (cf. (şi pe ea o) tămaduieşte. 3. Cf. aşa cum arată Sffintul loan Scărarul. dacă nu zice: Voi căpăta izbăvirea şi viaţa. Sf. roadele Uirnăduitoare ale nădejdii mi sunt numai acestea. Scant. loan Gur» etc Aur. Ibidem. îndreaptă loată nudejcleu ta spre Dumnezeu şi te va odihni" (Serisori ihi/iorriieeşli.

17.-nu vor greşi toţi cei ce nfidajduiesc în El" (Ps. loan Casian. f* Cf. 65. loan Casian.. care esle culmea viiiuţilor. să-şi înalţe m in tea prin nâdejdea la Dumnezeu. "" Cf. Am 131. Dacă. 36. m Sf.564 „Când îl vor smeri (vrăjmaşit). Ea este.ut. coif care acoperă şi ocro-teşte capul omului duhovnicesc. . Sfântul Marcu Ascetul arată că ea ajută la lepfi-darea din iniină a gflndurilor şi poftelor piWimaşe. *' lnvâuitim dnfiovniceşti. 17. Ambrozie al Ylilanului. 8). scrie Sfântul Peiru Damaschin. Sf.1*'' Ea îl îndeamnâ pe orn seî sc curăţească de toată răutatea.v'' Ea ÎI fereşte dc căderc. I. după cuvânlul Psalmistiilui: . Despre Botez. Despre legea duhttvnicească.esti."7 Nădejdea. aşii cum Accla curat este". VII. „nădejdea respinge atacul futuror viciilor". Scrisoii dtdwvnicesfi. 343 . îl fereşte pe om de nelinişte. Varsanurle. aşa cum spune Apostolul Pavel (1 Tes. pentru a dobândi bumllăţjle la care nădăjdu-ieşte şi ca să se arate vrednic de unirca cu Cel în care si-a pus cu adevărai toată nâdejdea. de asemenea.w Se cuvine să subliniem îndcosebi legatura ei strânsâ cu iubirea. "(I Xpnjiegme. Coiivorlririduhovniir. Sf. MiU'CU Asccliil. * Sf. 2. '' Cf Sf.XXX.Toale le-a fifcu( Dunmczeii spre folosul noslru"). Ea este o condiţie esenţială a tâmăduirii spirituale a omului. omorând cu sabia acesteia pe aceea". ci şi unul de ferire şi pază. 20.561 Dc aceea Evagrie merge până la a spune că din nădejde şi răbdarea neclintita „se naşte nepStimîrea1. Cum vu moartea este un bine. 17. Convorlftri dithovnic. nici sâ nu deznădăjduiască înfricoşându-se. la randul ei nSdejdea „este uşa îubirii". Ea ÎI apără de atacurile diavolilor. „Oricine şi-a pus în El nadcjdca. Despre /rgeii duhovnice&ted. ''■'■■ Tralatul pmclic. ca nicioda-ta s<i nu cadfl tulbuiăndu-se. Ciprian. „Călugărul cu «ădejde tare junghie lenea (akedia). Nâdejdea mi are numai un rost tămăduitor. 33. 5.<ii. 617 Cf.Condiţiite sulneelive ale lâmâditirii si sănăhiwo i'i Htislos te(e şi deznădeje. acesta se curâţeşte pe sine.1"1 Această maică a virtuţilor îi cste de folos omului pentru tămâduirea tutu-ror celorJaltc boli sufleteşti. 21). RaSpunsul 5: Dispuui cu uti xoiastie. Despre tnoarte.5" Fiind condiţic esenţiala a vindecarii de patimi şi ferindu-l pe om de a mai cfidea tn ele.s° crezând Celui carc ne-a fagflduit „vindecarea rănilor pe care nj le-a facut pacatul". aşa cum am vă/. nădejdea esle pricinuitoarea vîrtuţilor. dragostea naşte nâdejdea. în care sunt cuprinse cu toatele. Sf. 5 (Primaconvorbire cu Pariniele Serenas). * Cf. spune Sfâniul loan Scararul. Căci. Prolog. până la cea tnai de pe urmâ suflare". Despre eei ce cred eâ se hxdrepieoZii din ftiptf. Cajica I (cap. scrie Apostolul loan (1 In 3( 3). asa m Seam. pentru ca prin ea se îndreaptă spre Doctoral ceresc. XI.165 într-un cuvant. 70b.

"4 pârga fericirii din Impfuăţie. Prolog (Definiţii). XXX. atunci când omul are nădejde iare. 16. Cf."1 într-adevăr. m Scam.l de Dumnezeu. XXX. 143-145. Grigorie eel Mare.. ibidem."0 Sfântul Diadoh al Foticeei defineşte nSdejdca ca o „căiătorie iubitoare a minţii spre cele nădăjduite".. V. Sf. *" Discursurierice. numai câştigând „nadejdea netacută de ruşine (. alrfel decât prin credinţa sincera şi nădejde tare şi neîndoie!nică". 17.l.. 12.."1 De aceea. "' Cf. primind prin ea într-o anume m. 57î Scant. 16-18. într-un fel a şi atins deja ţelul spre care tinde. Comentariu la Iov. pregustarea celor dorite. 570 Ibidem.Condiţiile generate ale lâmătfuirii cum arată SfantuI Simeon Noul Teolog.. sn Ibidem.r-. Aşa arată SfantuI loan Scararul. care spune ca: „Nădejdea este bogăţia bogăţiei nearătate""2 şî că „ea este vistieria neîndoielnică dinainte de vistieria (care va să fie)". XX. nădejdea este însoţită de bucuria duhovnicească.S6s Sfântul loan Scărarul spune şi el că „lipsa nădejdii este pieirea uibirii".*6' iar „tăria iubirii este nădejdea". 3. 571 Cuvâiti ascetic în HH) de eayeie. .. Căci e cu neputinţă vreunui om sa dobândească iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu.) veţi avea în ea şi întreaga iubire faţ.

344 .

IOI aşa.4 Proccsul tâmăduirji: converlirea lăuiitrR-ă Omul trebuie să aibă de la bun începul coDştiinţa faptului că vinutea la cure vrea să ajungâ nu este o realifate cu totul noua\ srrăină de firea lui şi situate uiideva in afara sa.1 Disputant Pyrfua. După cum spun Sfântul Maxinr şi Sfâmul loan Damaschin. Grigorie de Nyssa. Or.: Sfântul Anlonie eel Mare arată.' se aştern peste adevîirata sa fire. dimpotrivu. normals. ca şi pentru trup. ca veşmântul înlinal al cehii căzui în mocirla păcatului. ' Vtafti Cuviasului Părintehd nmtru Antvmr. via din afara. firească.. iar pa-iiniile. hi rimp ce boala vine dupa aceea.fara" a-i pulea şterge strălucirea . de asemenea. Dvsprefeciorie. SfantuI Maxim Mărturisitorul arata" că virtuţile . ţinând de natura lui. trebuie sa respectăm ordinea fenomenelor: pentru suflet. de însăşi fi-rea omului: Dumnezeu le-a sădit în el dintru început. Starea dintâi. 312 At Dogmatica. Fîindcă este in noi şi in fiinţadin noi". ci este un lucru cu putinţâ de împlinit de către noi si un lu-cru uşor (. patimile sunt ca rugina faţă de fier. împmmutând de la Sfântul Grigorie de Nyssa o altă comparaţie. San.frumuseţea firească a omului. din afara". Acest lucru il subliniazil Evagrie: „Dac. Sf.' iar Sfaiitul loan Damaschin spune. aceasta nu înseamnă că vjrtu-(ile nu mai sunt definitorii pentru natura sa adcvarată. PG 91. virtuţile tin. care asctinde . XX 4 Sf. iar creştinul o reciiştiga' prin Taina Botezului. că virtutea nu se dobândeşte ca ceva „adus din afară". Pogmatica. ' Otyuta at Pyrhus. PG 91. 14. 345 1 .. Dacă. se introduce ca un element strain. 14. sa'niUatea este cea dintâi. III.* fntr-adevăr.rui se introduc (In suflet) ca ceva nou. la ret.. XII. 14. loan Damaschin. 2. cit.7 Recursul la noţiunile de sănHtate şi boală ne îngăduie să înţelegem înca" ş\ mai bine lucrurile: am vîizut ca" virtuţile constitute sănătatea sufletului. in realjla-tc.) Virtutea are nevoie nurnai de voinţa noastră. a fost restau-ratii de Hristos. cfi virtutea „nu e departe de noi. 309C : Dogmatic». pjerdută prin călcarea poruncii.'' faţâ de firea virtuoasă a sufletului. facAndu-1 dupa chipul şi asemânarea Sa. A se vedea. lx)c. patiniile sunt străine de om. III. nici nu ia i'iin-ţă tn afară de noi. care rulburit rânduiala fireasca. asa cum am văzut. acoperind-o şi vieţuind pe seama ei. bolile lui. Ill. totuşi. el cade din nou in păcat şi se lasă pradă patimilor.

45. 3. mântui-rea. a sentimentelor. Cti/wre gnostic*. 28. astfel. înstrăinarca de El. atunci când am siudiai patologia omului căzut. schimbare a direcţiei şi sensului. se vor Ulmadui cei su-lerinzi ? (. XI. l. in general. 19. care arata o schimbare de mentalitate. orice rău-tate înseamnă îndepărlarea omului de Dumnezeu. 13. mai curând decftl l»i schiinbarea m sine. care la origine tindeau in chip natural spre Dumnezeu. 41. ca şi tot binele stau. iar palimile sunt boli ale sufletului (. 346 . iar boala vine ca a doua după sănătate. fe«iOTpo<|ji| (acţiunea de a se întoarce. Ter-incnii U£Tavc£(D şi UCKSVOIO:. I.. 7. 17. în apropierea din nou de El. 14. stâruind în faptele şi gândurilor lor păcătoase? Şi oare. ' ('tivittfe desptv nevoinţâ.. 21.) Oare. ti se îndrepia spre. Anumile pasaje folosesc anibele notiuni. 19-20: 1 Pl. ca" hiloarcerea la săniUate constS pentru om in recâştigarea firii sale originare printr-o mişcare in versa. 15... conlrar firii şi în chip lipsit de mintc. 10. a se înloarcc înapoi. 5. 1. prin întoar-cerea la El cu toatii fiinţa.9. spre realităţile sensibile. dimpotrivii. Şi dacă acestea sunl aşa. Este limpede.1 htvăfăfuh f/r sujletjblositoart. I. Aşa înţelcgem de ce foarte adesea Sfintele Scripturi şi toaul Traditia vorbesc despre mântuire ca despre o converting. lar cele ce-i vin ca ceva deosebit (accidentele) sunt în afară de fire". deci. femonptijjtij (n se întoarce spre.. se produc prin pervcrrirea nalurii omului. a vieţui după virtute înseamnă de fapt „să~ ne reîntoarcem la sanătatea noastră ca de la o orbire oarecare la Iumina proprie sau ca de la o boală oarecare la sănătatea noasiră cea după fire". este limpede că răutatea vine dupâ ce mai întâî a fosi virtutea". ele au lost însâ întoarse de la El prin păcat şi indreptaie. de aceea. 9. am vâzut cum palimile. 35.) Cum.10 inir-adevăr.. 19: . 1 Tcs. ca rcferindu-se mai ales la stare