JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA

BOLILOR SPIRITUALE

Coperta: Mona Curcă llustraţia copertei: Pogorârea la iad - Ciclul Patimilor, Mânăstirea Vaiopcd, Muniele Athos.

Traducerea s-a făcut după volumul: Jean-Claude Larchet, Therapeulique des maladies spirituelles. ediţia a treia, Les Editions du Cerf, Paris, 1997.

Editura Sophia pcntru prezenta traducere.

Descrierea CUP a bibliotecii Naţionale LARCHET, JEAN-CLAUDE Terapeulica bolilor spirituale / Jean-Claude Larchet; trad.: Marinela Bojin. - Bucureşti; Editura Sophia. 2001 p.; cm ISBN: 973-8207-13-4 615.852

JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA BOLILOR SPIRITUALE

în româneşte de Marinela Bojin

Tiparită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION. Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Bucureşti. 2001

O nouă psihoterapie biblico-patristică foarte necesară în vremea noastră
..Vindecă-mă. Doamne, că s-au tulburat oasele mele: şi suflelul meu s-a tulburat foarte..." (Psalmul VI. 2-3)

Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită. Rănită, fiinţa umană se află aici, la marginea drumului, între viaţă şi moarte. Dumnezeu coboară în această lume, vine la marginea acestui drum, întâlneşte umanitatea - propria Sa umanitate accidentată. El o îngrijeşte, îi dă leacuri şi o încredinţează Bisericii până la întoarcerea Sa. În Biserică, fiinţa umană va învăţa să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârşitul veacurilor. Evanghelia Bunului Samarinean ne indică punctul de plecare al adevăratei vieţi. Într-o primă fază a vieţii în Hristos, rugăciunea este o activitate de curăţire a inimii - faza terapeutică. A doua fază este cea în care, sufletul şi inima fiind purificate, rugăciunea este rugăciune adevărată, „rugăciune plină de foc", cum spune Avva Isaac, citat de Casian. Această a doua fază presupune vindecarea suflelului, dobândirea caracterului „nepătimaş". Atunci, fiinţa total îndreptată către Dumnezeu, unită integral cu Acesta prin Harul Duhului Sfânt în dragostea de Dumnezeu, nu are ochi decât pentru Dumnezeu, nu are inimă şi gânduri decât pentru El. El este în întregime în Dumnezeu, iar Dumnezeu este în întregime în el. Această experienţă pe care începătorii o cunosc în mod intermitent, iar sfinţii în mod continuu este o anticipare a lumii viitoare, când „Dumnezeu va fi totul în toate" (1 Cor. 15, 28) şi o cunoaştere a lui Hristos care este deja în „toate şi întru toţi" (Col. 3, II), Hristos este Omul viitorului, iar cel care trăieşte în El cunoaşte lumea viitoare" (Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat, EIBMBOR. 1998. pp. 233-234). Descriind nosografia, semiologia şi palogeneza patimilor mai importante, cartea prezintă şi remediile necesare unui creştin pravoslavnic, deoarece: „Şi acum Hristos lucrează ca doctor al oamenilor". Cuviosul Ioan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de cei ce se ostenesc". ,,El poartă neputinţele noastre şi cu rana Sa ne-a tămăduit" (Isaia 53, 5) şi ne tămăduieşte. De faţă este şi acum. punându-şi leacurile Sale mântuitoare". Iar în ceea ce-l priveşte, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că Dumnezeiescul Doctor dă fiecăruia leacul potrivit: „După cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac, nici Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă un singur leac pentru toţi.

5

Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care noi, care am fost astfel îngrijiţi, să-I dăm slavă şi mulţumită" (pp. 253-254). În parcurgerea terapeuticii spirituale după Învăţătura Sfinţilor Părinţi, autorul subliniază importanţa deosebită a părintelui duhovnicesc ca terapeut spiritual, arătând că: „La noi, oamenii - spune Sfântul Grigorie de Nazianz - raţiunea şi iubirea de sine, ca, şi neputinţa şi refuzul de a ne supune cu uşurinţă sunt cele mai mari piedici în calea virtuţii. Ne ridicăm împotriva celor care ne vin în ajutor şi toată râvna pe care ar trebui s-o îndreptăm spre arătarea bolii înaintea celor care ne îngrijesc, noi o folosim ca să scăpăm de tratament. Ne folosim toată bărbăţia ca să ne facem rău nouă înşine, şi mintea, ca să ne împotrivim însănătoşirii noastre"; sau ne tăinuim greşelile, sau ni le îndreptăţim, „încăpăţânându-ne (...) în a nu ne lăsa îngrijiţi cu leacurile înţelepciunii, care tămăduiesc neputinţa sufletului. Sau (...) suntem în chip făţiş lipsiţi de ruşine faţă de păcatele noastre şi cu totul obraznici faţă de cei care au sarcina de a ne îngriji". Socotind că se poate lipsi de un părinte duhovnicesc, omul se amăgeşte singur. Căci cel care voieşte cu adevărat să se facă sănătos şi să străbată până la capăt calea nevoinţei are neapărat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul scrie: „S-au înşelat cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au descoperit că n-au nevoie de nici un povăţuitor". Iar Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Cei care nu ascultă şi nu umblă potrivit sfatului seamănă foarte mult cu osteneală şi cu sudoare, lucrând ca în vis". De accea. Sfântul Nichifor din Singurătate învaţă aşa: „De nu afli povăţuitor, trebuie căutat cu osteneală" (p. 396). În concluzie, tot conţinutul cărţii de faţă trimite deci la realizarea stării de nepătimire - starea de sănătate a firii, însemnătatea ei pentru viaţa duhovnicească este nepreţuită. Cel ce a dobândit-o s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a unit cu El: „Sănătatea sufletului este nepătimirea şi cunoştinţa". Slobozirea de patimi e „o înviere a sufletului care o precede pe aceea a trupului". Se învredniceşte de nepătimire cel ce şi-a curăţit trupul de orice întinare, şi-a înălţat mintea deasupra tuturor celor create, aceasta, mintea, stăpânindu-i simţurile întru totul. Un astfel de om „adăposteşte pururea în sine pe Dumnezeu care-l ocârmuieşte în toate cuvintele, faptele şi gândurile şi Care, prin lumina interioară ce-i luminează sufletul, îl face să audă oarecum glasul voii Sale dumnezeieşti". „Raiul nepătimirii, ascuns în noi, ne încredinţează Ilie Ecdicul, este icoana raiului viitor". Iată, în câteva cuvinte, de ce salutăm cu bucurie apariţia unor astfel de „apanthisma" (adunare de flori) din gândirea Sfinţilor Părinţi, atât de necesare creştinilor de astăzi şi de ce dorim să fie la îndemâna fiilor Bisericii noastre. Cu arhiereşti binecuvântări, GALACTION Episcopul Alexandrici şi Teleormanului
La Hramul Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul 23 septembrie 2001

Introducere

Ţinta creştinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfinţii Părinţi'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificaţia întrupării Logosului. Unind în Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărţire, firea dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru început, arătându-Se astfel ca Adam cel nou, şi, încă şi mai mult, a dus-o la desăvârşirea menită ei încă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4). El a dat astfel fiecărei persoane umane, unită" cu El prin Duhul Sfânt, în Biserică, care este trupul Său, puterea de a deveni dumnezeu prin har. În iconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumnezeirea omului şi aducerea în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor făpturilor create,1 lucrarea răscumpărătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, îndeosebi Patimile, răstignirea şi învierea Lui. constituie momentul esenţial şi culminant al mântuirii noastre; prin ea, DumnezeuOmul a scos firea omenească de sub tirania diavolului şi a duhurilor sale, a nimicit puterea păcatului şi a biruit moartea, desfiinţând astfel stavilele care, în urma păcatului strămoşesc, îl despărţeau pe om de Dumnezeu şi împiedicau unirea lui deplină cu Acesta. După cum remarca VI. Lossky,3 gândirea teologică apuseană a interpretat lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos în termeni, în esenţă, juridici. Înţelegerea mântuirii omului ca răscumpărare a lui îşi află, într-adevăr, temeiul în Sfintele Scripturi şi îndeosebi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Dar nu trebuie să uităm că, aşa cum arată acelaşi autor, „la Părinţi, ca şi în Scriptură, găsim mai multe imagini care exprimă taina mântuirii noastre săvârşită de De pildă: Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Prefaţă. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, I, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, X. 5-9, Sf. Vasile cel Mare, citat de Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări. XLIII. 48. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, XXV. Sf. Chiril al Alexandria, Unul este Hristos, SC 97. p. 328. Traducerea acestei lucrări se sprijină pe ostenelile admirabililor traducători ai Sfinţilor Părinţi, fără de care ea nici nu s-ar fi putut realiza. 1 Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mărturisitorul. A se vedea studiul nostru: La Divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris. 1996. p. 83-123. Cu privire la această temă, asa cum apare ea la predecesorii săi, a se vedea ibidem, p. 20-59. După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Paris. 1967, p. 95-108 <trad. rom., Bucureşti. 1998. p.91-104).

7

Terapeutica bolilor spirituale Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Păstorului celui bun, care este o imagine „bucolică" a lucrării Lui; cel tare, legal de Cel mai puternic decât el, care-i răpeşte armele şi-i nimiceşte stăpânirea - este o imagine războinică ce revine adesea la Părinţi şi în liturghie: Hristos biruind pe Satana, sfărâmând porţile iadului şi făcând din cruce stindardul biruinţei Sale. Aflăm, de asemenea, o imagine medicală, cea a firii omeneşti bolnave şi slăbănogite, tămăduită prin doctoria mântuirii; o alta, ca să zicem aşa, „diplomatică" - a iscusinţei dumnezeieşti care vădeşte şi pierde viclenia diavolului etc."4. Într-adevăr, „ imaginea folosită cel mai des, scoasă de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împrumutată din domeniul relaţiilor juridice", dar, „luată în acest sens particular, răscumpărarea ca imagine juridică a lucrării lui Hristos nu este decât una dintre alte multe imagini posibile"; şi „folosind cuvântul răscumpărare... ca termen generic pentru a desemna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, să nu uităm că această expresie juridică are un caracter figurat: Hristos este Răscumpărătorul, tot aşa cum este şi războinicul biruitor al morţii, şi aducător desăvârşit al jertfei etc.".5 Folosirea exclusivă a acestei imagini juridice şi înţelegerea ei în sensul strict îşi vădeşte de îndată limitele şi duce chiar, după cum a arătat mai ales Sfântul Grigorie de Nazianz,6 la inconsecvenţe de ordin teologic. Unul dintre ţelurile acestei cărţi este să dezvăluie locul esenţial pe care Tradiţia ortodoxă l-a atribuit imaginii numită de Lossky „medicală". Ea apare, într-adevăr, adeseori în învăţătura Sfinţilor Părinţi; o regăsim în aproape toate textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe, ca şi în slujbele Sfintelor Taine; sfintele sinoade au cuprins-o în canoanele lor şi, în fine, a fost primită de întreaga Tradiţie. Iar aceasta pentru că aşa cum ne vom strădui să arătăm, ea este o imagine cu totul potrivită pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel puţin egală cu cea oferită de imaginea răscumpărării. De altfel, ea are un solid temei scripturistic. Răscumpărătorul nostru este totodată şi Mântuitorul nostru; am fost, e drept, răscumpăraţi, dar am fost şi mântuiţi. Adeseori se uită că verbul σω£ω (a salva), folosit în mod frecvent în Noul Testament, înseamnă nu numai „a elibera" sau „a scăpa dintr-o primejdie", ci şi „a vindeca", iar cuvântul σωtεpiα (mântuire) desemnează nu numai eliberarea, ci şi vindecarea.7 Chiar numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuieşte'" (cf. Mt. 1. 21; Fapte4, 12), adică, altfel spus, „vindecă'". Iisus însusi Se arată pe Sine ca doctor (cf. Mt. 8, 16-17; 9, 12. Mc. 2, 17. Lc. 4, 18, 23). In acest fel, adesea, este vestit de prooroci (cf. Is. 53, 5; Ps. 102, 3), tot aşa Îl numesc Evangheliştii (cf. Mt. 8, 16-17); pilda Samarineaiuilui 4Cuvântări, XLV. 22. 5Loc/cit.,.. p. 94-95 (trad. rom.). 6 Cuvântăr, XLV. 22. 7 Acest dublu sens se regăseşte în limba coptă, iar în zilele noastre, în limba italiană, în care „la salute" înseamnă în acelaşi timp „salvare" şi „sănătate". 8

Introducere milostiv poate fi socotită, pe drept cuvânt, o reprezentare a lui Hristos ca doctor.8 Iar în timpul vieţii Sale pământeşti, mulţimile s-au îndreptat spre El ca spre un doctor.9 Parinţii, aproape în unanimitate, încă din primul veac creştin, L-au numit Doctor, însoţind acest titlu cu unele calificative, ca „mare", „ceresc", „cel mare" şi, în funcţie de context, precizând: „al trupurilor" ori „al sufletelor" sau, cel mai adesea, „al sufletelor şi al trupurilor", voind să arate astfel că El a venit ca să-1 vindece pe om în întregime. Numirea aceasta stă în centrul Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur şi se regăseşte în majoritatea formulelor sacramentale; ea apare cu constanţă în aproape toate slujbele bisericeşti ortodoxe şi în multe rugăciuni. Într-adevăr, Hristos vine şi Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o aduce El este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă. Părinţii şi întreaga Tradiţie, socotind starea adamică primordială ca starea de sănătate a omenirii, au văzut, fireşte, în păcătoşenia omenirii căzute în urma păcatului strămoşesc, o stare de boală, de multe feluri şi chipuri, care a cuprins întreaga fiinţă a omului. Această concepţie a lor are temei scripturistic (Is. I, 6. ler. 8, 22; 28, 8; Ps. 13, l; 142, 7), de care ei s-au folosit ca să arate, urmând proorocilor, neputinţa celor aflaţi sub Legea veche de a afla leacul unor rele atât de mari, strigătul de suferinţă al atâtor generaţii şi chemarea lui Dumnezeu în ajutor, şi, în sfârşit, răspunsul milostivirii lui Dumnezeu, adică întruparea Cuvântului. singurul Care, fiind Dumnezeu, putea să le aducă tămăduirea aşteptată. Astfel, opera mântuitoare a lui Dumnezeu-Omul se vădeşte, în fiecare moment al ei, o lucrare de tămăduire a întregii omeniri asumată în Persoana Sa şi de restaurare a ei în starea de sănătate spirituală pe care a cunoscut-o dintru început. Şi mai mult încă Hristos duce firea omenească astfel restaurată la desăvârşirea îndumnezeirii. Această mântuire şi vindecare a întregii umanităţi şi îndumnezeirea ei împlinite în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt dăruite prin Sfântul Duh fiecărui creştin care, în Taina Botezului, se uneşte cu Hristos, în Biserică. Dar la Botez ele nu sunt date decât ca potenţialitate; creştinul trebuie să-şi împroprieze darul Duhului, şi acesta este rostul vieţii duhovniceşti, ai nevoinţei şi ascezei. În Biserica Ortodoxă asceza nu are semnificaţia restrânsă care i s-a dat adesea în Apus, ci desemnează tot ceea ce trebuie să împlinească creştinul 8 Cf. Origen. Omilii la Evanghelia după Luca, XXXIV; Comentariu la Evanghelia după loan, XX. 28. 9 Cf. A. Harnack. Medichines aus der altesten Kirchengeschichete TU VIII, 4, Leipzig. 1892. p. 37-147. 9

pentru a beneficia cu adevărat de mântuirea adusă de Hristos. Marea Tradiţie ortodoxă priveşte lucrarea mântuirii ca o sinergie a harului dumnezeiesc

Premise antropologice Dumnezeu, toate virtuţile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul că omul poartă în el chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemne altceva decât că, de la început, firea omului a fost destinată să se împărtăşească de tot binele. (...) Se află deci în noi tot binele, toată virtutea, toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate gândi ca bun foarte”6. Sfântul Dorotei de Gaza ne învaţă, în acest sens, că: ,,La început, când a făcut Dumnezeu pe om (...) l-a împodobit cu toată virtutea".7 Şi, de asemenea. Sfântul Ioan Damaschinul spune că: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toată virtutea şi plin de tot binele".8 lar Sfântul Maxim, la fel, scrie că „virtuţile sunt sădite în suflet de la creaţie”9. Deci, prin însăşi natura sa, omul este virtuos: „Prin fire avem virtuţile, care ne-au fost dăruite de Dumnezeu, căci, făcându-l pe om, le-a sădit în el". „O dată cu firea, Dumnezeu ne-a dat şi virtuţile", spune Sfântul Dorotei de Gaza.10 „Virtutea este în suflet în chip firesc".11 „Virtuţile sum fireşti pentru om", scrie, de asemenea, Sfântul loan Damaschinul.12 Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucăt menirea acesteia este de a le pune în practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste virtuţi şi a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui ii revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. I, 28). Şi de aceea ei zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc şi trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la starea bărbatului desăvârşit",14 6 Despre facerea omului, IV. PG 44. 136 CD. Cf. ibidem.. 184 B. 7 Invăţături duhovniceşti, I. 1. 8 Dogmatica.II. 12. 9 Disputa cu Pyrrhus. PG 91. 309 C. Cf. Capete despre dragoste. III. 27. A se vedea, de asemenea, Sf. Antonie cel Mare, Scrisori. I. 1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice. gnostice şi practice III. 90. 1 ° Învăţăturii de suflet folositoare, XII. 134. , 11 Cuvinte despre nevoinţă. 83. 12 Dogmatica, III. 14. 13 A se vedea, de pildă, Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări II, 17. Evagrie. Capete gnostice. I. 39. 14 Cf Sf. Irineu, Demonstraţia propovăduirii apostolice. 12; Contra ereziilor, IV. 38. 1-2. Teofil al Antiohiei. Către Autolic, II. 25. Parafraza în 150 de capete a Sfântului Simeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteannl. 50. Sf. Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 257D.
16

Sănătatea primordială a omului Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii, majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemănării, potenţialitatea asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului, constă în deplinătatea chipului, potrivii firii sale în întregimea ei, şi ajungerea la desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne ca omul să o realizeze prin libera sa participate la harul îndumnezeitor. Sfântul Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele; „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră", spune: „Pe cel dintâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a doua, asemănarea, o dobândim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având chipul lui Dumnezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potenţă, dar se dobândeşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis: „Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră putere asemănarea cu Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrători acestei asemănări, pentru ca să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca acele tablouri ieşite din măna unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la lauda altcuiva decât noi. Căci. într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat este cu totul aidoma modelului, nu lăudăm portretul, ci-l admirăm pe pictorul care l-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, şi nu altul, să fiu cel lăudat, mi-a lăsat grija de a deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar ajung la asemănare devenind creştin”15 Sfântul Grigorie de Nazianz explică de o manieră asemănătoare necesitatea participării omului la dobândirea darului pe care Dumnezeu i l-a făcut; astfel, scrie el, „sufletul dobândeşte obiectul doririi sale ca răsplata" a virtuţii, când mintea şi raţiunea noastră se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudite din natură şi când chipul va fi ajuns la asemănarea cu modelul lui, de a cărui fierbinte dorinţă este stăpânit acum. Fiindcă şi faptul însuşi de a fi ele aduse la existenţă este culme a bunătăţii Dumnezeirii şi nu simplu ca dar al lui Dumnezeu. În aceasta constă desăvârşita Sa bunătate, că ne-a făcut stăpânitori ai binelui. Un bine care nu este numai o sămânţă încredinţată naturii, ci şi cultivării lui, care stă în puterea voinţei noastre".16 Părinţii, care disting între chip şi asemănare, pun virtuţile în legătură cu asemănarea,17 voind astfel să arate că acestea se fac vădite şi se dezvoltă în
15 Cuvântul I despre facerea omului, I, 16. 16Cuvântări, II 17. Poeme, I, II,9,90-91.

A sc vedea, de asemenea, Sf. Ioan Dumaschin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor. " De pildă: Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 12. Sf. Maxim Mărtuirisitorul, Capete despre' dragoste. III, 25; Cele 200 de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu şi icono17

Premise antropologice chip dinamic prin participarea activă şi conlucrarea constantă a omului cu harul îndumnezeitor al Sfintei Treimi. Totuşi, nu se poate stabili o corespondenţă între distincţia chip-asemănare şi distincţia natură-supranatură, în care asemănarea ar fi o supranatură adăugată, prin harul lui Dumnezeu, unei naturi care ar putea fi concepută ca independentă de ea şi care ar fi chipul. Potrivit Sfinţilor Părinţi, nu numai chipul aparţine în chip firesc omului, ci şi asemănarea: asemănarea cu Dumnezeu rezidă în însăşi natura omului şi în chiar faptul de a fi chip al lui Dumnezeu există putinţa atingerii desăvârşirii sale prin ajungerea la asemănare, şi omul a fost creat, s-o spunem încă o dată, având deja în chip natural această asemănare, în virtutea chipului. Asemănarea nu este ceva adăugat unei naturi care ar putea exista în chip firesc, independent de această asemănare, ci o sporire a naturii date în chip. Omul, prin chipul lui Dumnezeu aflat în el, este în chip natural într-un anume fel virtual desăvârşit,18 el este dotat în chip natural cu capacitate» de a realiza această virtualitate, de a fi asemenea lui Dumnezeu, căci acesta este scopul pentru care a fost creat, aceasta este menirea firească a naturii sale înseşi. Acesta este înţelesul poruncilor dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. 1, 28); „Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lev. 20, 26); „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48). Putem spune deci, într-un sens dinamic, că omul este în chip natural deiform.19 Pentru ca asemănarea cu Dumnezeu, dată potenţial şi sădită în chip, să fie dusă la desăvârşire trebuia ca Adam însuşi să voiască s-o împlinească deplin. Rod al conlucrării voinţei omeneşti cu harul lui Dumnezeu, ea nu putea fi decât o lucrare teantropică, înfăptuită de Dumnezeu şi de omul întors către El. Căci omul, în virtutea însăşi a desăvârşirii pe care Dumnezeu o voise pentru el şi pe care o întipărise în chipul Său din el, avea libertatea totală de a se uni cu Dumnezeu, dar şi, de asemenea. de a refuza să conlucreze cu Acesta pentru împlinirea scopului pentru care fusese creat.20 Dumnezeu îi dăduse totuşi omului o poruncă (Fac. 2, 1617), care să-1 ajute să se folosească bine de libertatea sa. Această libertate se manifestă în natura sa originară desăvârşită, în adevărata ei finalitate, atâta vreme cât ea conducea la alegerea permanentă şi unică a lui Dumnezeu. Prin această alegere, constant menţinută prin liberul său arbitru, Adam rămânea în binele pentru care fusese creat şi pe care şi-l apropria din ce în ce mai mult. În Starea aceasta primordială în care ducea la împlinire scopul pentru care fusese creat, Adam se ruga tot timpul la Dumnezeu, lăudându-L şi slăvinmia întrupării..., I, 13. Avva Dorotei, Învăţături de sufiet folositoare, XII, 134. SI. Nichita Stithatul. Cele 300 de capete despre făptluire, despre fire,. despre cunoştinţă, III. 8. 11. l8 Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XV, 19 Cf. V. Lossky. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. p. 96-97. M.Lot-Borodine, La deification de l`homme, Paris. 1970. p. 188-191. 20 Cf. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II, 12. 18

II. Care locuia în el. în sine însuşi. 30. Cuvânl împotriva elinilor.7. căci curăţia inimii sale îi îngăduia să-L contemple în ea. înveşmântat în harul dumnezeiesc. veselia şi fericirea de care se împărtăşea prin contemplarea lui Dumnezeu33. pe Dumnezeu Cuvântul".Sănătatea primordială a omului du-L neîncetat pe Creatorul său. spune Sfântul Atanasie.22 Având sădite în suflet cugetele cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu accstea. 2. a se vedea. în rai. care-l făcea părtaş al însăşi prea fericitei vieţi dumnezeieşti. 30. 25 Cf. Macarie Egipteanul. 6. 2.27 Vâzându-L pururea pe Dumnezeu în orice fiinţă. Atanasie cel Mare. Ioan Damachin. 19 .1/. pentru Adam „Dumnezeu. 1.XLV. Sf. 22 Sf.28 El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faţă către faţă. 31 Sf. 1.. I. Sf. toţi Părinţii ni-l arată pe primul om având relaţii de familiaritate cu Dumnezeu (nappnaia. loan Damaschin. 30 Cuvânt împotriva elinilor. el Îl vedea. Avva Dorotei. Sf. l|. loan Damaschin. 28 Sf. 23 Cf. Despre vederea lui Dumnezeu de către Adam. desfătarea. Marele cuvânt catehetic. 24 Cf. nu 21 Cf. cit. Ibidem.”34 adică cea pentru care fusese creat. Cf. rod al alipirii lui de Dumnezeu.. 3.1. loc. 12. 2. Dogmatica. Sf. de asemenea. prin curăţia sa. 26 Sf loan Damaschin. XXXVIII. 41. Dogmatica. Învăţături de suflet folositoare. bucuria. Învăţături de suflet folositoare. 30.29 „Nefiind împiedicat de nimic în cunoaşterea lui Dumnezeu. iar cartea Facerii nil arată. Sf. prin permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul.23 el petrecea pururea în contemplarea lui Dumnezeu. I. care fusese făcut să le stăpânească. scrie Sfântul Atanasie cel Mare. Sf. cit. II. . 33 Cf. loc. trăia în rai „viaţa cea adevărată. Atanasie cel Mare. vorbind în fiecare zi cu Acesta. Cuvânt împotriva elinilor. de asemenea. 2.24 Cunoscând prezenţa energiilor dumnezeieşti în cele create. 11. Atanasie eel Mare. 32 el vieţuia într-o permanentă şi deplină bucurie duhovnicească. de a uni lumea sensibilă cu cea inteligibilă. Omul. Adam fund unificat în sine şi aducând în el la unire toate celelalte făpturi. „unind pe cele create cu cele necreate şi arătându-le în unitatea şi identitatea lor".21 potrivit voii Acestuia. Sf. XLV. Cuvânt împotriva elinilor. Cuvântări. 30. Tratat despre întruparea Cuvântului. era casa lui". 34 Tratat despre întruparea Cuvântului. Omilii duhovniceşti (Col. 32. Ibidem. 29 Cf. ca într-o oglindă. el se ridica prin făpturi la Creatorul lor25 şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el. el contempla pururea. Ambigua.ll).30 În această stare. Părinţii vorbind în mod constant de dulceaţa. chipul Tatălui. 3. 11.31 Astfel. Maxim Mărturisitorul. Grigorie de Nyssa. făcându-se astfel mijlocitor „între Dumnezeu şi materie26 şi împlinind slujirea care-i fusese încredinţată de Dumnezeu. Ibidem. I. I. Dogmatica. cea care este scopul firesc al adevăratei sale naturi. Grigorie de Nazianz. cu toată libertatea. 27 Sf. loan Damaschin. Avva Dorotei. de altfel. 30. 11.

Ioan Damaschin. 37 Idem. I. în care omul trăia potrivit naturii sale primordiale. nici în omul însuşi. şi-a întunecat oglinda sufletului. 26. XXVI. despre viaţa morală şi despre făptiure. de neşters..39 În rai omul avea „simţurile tefere şi nemişcate din starea lor firească”40 şi câtă vreme el stăruia în starea în care fusese creat. nedureroasă şi fără griji”. (Despre păzirea minţii) 41 Cf. XIII. Sf. în care omul nu cunoştea vreo formă de boală. Pacea domnea în toţi şi în toate. Avva Dorotei.Omul se afla odinioară. nici a sufletului. 5. nici între om şi semenii săi. 39 Sf Simeon Noul Teolog. 38 Fericitul Augustin. Şi astfel. Macarie Egipteanul. nici între făpturi. despre cunoaşterea lui Dumnezeu. XIV. XXV. 1 . 40 Isaia Pustnicul. care a încetat să-L mai oglindească pe Creatorul lui. XXVI. Şi pentru că Adam nu s-a mai împărtăşit din Izvorul a toată desăvârşirea. s-a desfigurat44 şi s-a întune- Eva era. Omilii duhovniceşti (Col. 2. omul s-a abătut de la ţelul care-i era hărăzit prin însăşi natura sa. 10. 395-445. de pildă.41 |. Tratat despre întruparea Cuvântului. Cuvânt împotriva elinilor. 44 Sf. Sf. Grigorie Palama. 36 35 20 . Cuvântări XXVI. „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iraţională a pântecelui nu erau încă în el nicidecum. Omilii la Cartea Facerii. 4. şi aproapele lui. Sf. în stare de sănătate. V. spune Sfântul Grigorie de Nyssa.." dar nu mai este scos la iveală şi luminat prin legătura omului cu Dumnezeu şi. 92-94. 10. Cateheze. 43 A se vedea. Învăţături de suflet folositoare. 3. IV. Despre cetatea lui Dumnezeu. III). St. Cuvântări. ”neavând a se teme înlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup. Asceticonul. Cateheze.. Prin păcatul originar. iar inima îi era pe deplin liniştită”.35 nici între om şi celelalte făpturi. exista în continuare în omul căzut. 1 . pe care începuse s-o înfăptuiască din chiar momentul creării sale. Omul ducea în rai o viaţă „neîntristată. Adam a părăsit calea pe care îl aşezase Dumnezeu la crearea lui. nici a trupului.Premise antropologice exista atunci dezbinare. I I . virtuţile i-au slăbit şi a pierdut asemănarea cu Dumnezeu. Încetând să mai tindă cu toată fiinţa lui spre Dumnezeu şi să se mai deschidă cu toate puterile sale harului necreat. de neîncetată legătură cu Dumnezeu. ne apare astfel ca o stare de sănătate. el avea simţurile nevătămate. Grigorie de Nazianz. în acelaşi timp. neajungând la desăvârşire prin dobândirea asemănării. Sf. Simeon Nonl Teolog. şi în care ducea o viaţă cu totul normală pentru că se conforma adevăratei lui naturi şi adevăratei lui meniri. 42 Despre Rugăciunea domnească. ci în el era o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de întristare". Atanasie cel Mare. Cuvânt minunat şi de suflet folositor. Sf.36 „având harul Celui ce i l-a dat şi având şi puterea proprie a Cuvântului. 2. Origen. într-un chip cumpănit prin raţiunea virtuţii"42 Starea paradisiacă. Grigorie de Nazianz. Chipul lui Dumnezeu. 38 . mişcările sufletului aflându-se amestecate în noi ca nişte elemente. care este menirea lui cea adevărată. 150 de capete despre cunoştinţa naturală. şi soţie a l u i Adam. trăind viaţa fericită şi lipsită de grijă"37. 39.

94. să regăsească într-o oarecare măsură simţirea lui Dumnezeu. Despre viaţa în Hristos. Epistola către Nicolae Monahul. ea n-a ajuns decât la „umbra bunurilor viitoare". păcatul l-a întunecat dintr-o dată. omul a uitat care este adevărata sa natură. Irineu. Adam n-a fost decât . Macarie Egipteanul. Discursuri etice. Simeon Noul Teolog.. Contra ereziilor. Sf. 9. Cf. 54. întreaga sa perfecţiune originară. VI. 48 Cf. Marcu Ascetul.10. Hristos arată împlinirea făgăduinţei. Astfel. 56-58. 2.pentru că. .) Numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurată în natura sa originară. Poieme dogmatice. nu mai ştie care este viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi. 4. datorită glasurilor inspirate ale proorocilor. În El s-a realizat omul cel nou (Efes. 29) până la dobândirea asemănării. desăvârşirea naturii umane unită în chip intim şi total cu Dumnezeu. 64. în persoana Fiului Său. s-a împlinit şi s-a descoperit tuturor destinul final al omenirii. prin iubirea lui Dumnezeu însuşi. Sf. 9). 48 În Hristos. 8. 1. Grigorie de Nyssa. Chiar dacă ulterior omenirea a reuşit. „Dumnezeu Se face om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu". redă naturii umane. Sf. Tratat despre întruparea Cuvântului. 15). 46 Chip al lui Dumnezeu cel nevăzut (Col. iar nu la „însuşi chipul lucrurilor" (Evr. 5). in Hristos. fără a înceta să fie Dumnezeu. Marele cuvânt catehetic. VI. 25. 47 Cf. natura omenească s-a desăvârşit prin unirea cu natura dumnezeiască . Sf. Îi face vădit că nu este om desăvârşit decât cel unit cu Dumnezeu . 46 45 21 . scrie Sfântul Nicolae Cabasila. 14). iar omul şi-a redobândit capacitatea de a ajunge la desăvârşirea pentru care fusese creat. Hristos.47 Prin dubla Sa natură de Dumnezeu-om. El descoperă sensul profund al creării omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: în natura Sa umană se manifestă natura dumnezeiască unită cu ea în mod nedespărţit şi neamestecat.45 În vreme ce înaintarea omului spre desăvârşire făcea strălucitor acest chip luminat de Duhul. Omilii duhovniceşti (Col. 5-9. XXVI. Grigorie de Nazianz. dusă la desăvârşire.1. prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divină. spun Sfinţii Părinţi. 111).Sănătatea primordială a omului cat. 27.Mântuitorul a fost cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi". Atunci. V. X.şi că numai prin asemănarea cu Hristos omul poale realiza în el însuşi desăvârşirea teantropică. Despre viaţa în Hristos. nu-şi mai cunoaşte adevăratul său destin. 1. 1. 3) în care locuieşte trupeşte plinătatea Dumnezeirii (Col. Sf. 5. El a afătat că omul este destinat să fie om-dumnezeu. în persoana lui Hristos.. devenit om. Sf.chip al Celui ce avea să vină" (Rom. ducând-o la suprema desăvârşire. în El omenirea căzută este chemată la înnoire şi la imitarea Lui (Rom. „strălucirea slavei şi chipul fiinţei Sale" (Evr. Dumnezeu însuşi Se arată omului ca normă a desăvârşirii şi a menirii sale. V. Atanasie cel Mare. Nicolae Cabasila. 4. Sf. 5. Omul nu este cu adevărat om decât fiind dumnezeu. arătându-i în chip limpede că natura sa este teantropică. căci el nu şi-a împlinit acest destin. 2.

55 În ceea ce priveşte omul. spune. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. înainte de cădere.. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. în Hristos. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3. 1. dar lucrul acesta nu era vădit.621 AB. 23 ... cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. prin Iisus Hristos" (Efes. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. mai înainte rânduindu-ne. 29). şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. răsare din nou în Cel care este fără de păcat.. devenit om. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. Chipul lui Dumnezeu din om.. se vedea numai chipul modelului. Cel după al cărui chip fusese el făcut. prin asemănarea cu Fiul. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat.). întunecat prin păcatul lui Adam. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. El le-a arătat şi pe unul. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. şi pe cealaltă. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul . În Adam. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom.. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. pentru ca. Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său. (. în a Sa iubire. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale.Spre această ţintă finală privind. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească.4-5). gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. 8. să ne înfieze. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. nici despărţindu-se.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. 60. II). Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Se arată Modelul însuşi.nici confundându-se cu el. Acesta este scopul dumnezeiesc. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. Dar când S-a întrupat Cuvântul. înainte de întemeierea lumii. PO 90. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. căci încă nu era văzut Cuvântul. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. Căci Acesta a dezvăluit.

Chipul lui Dumnezeu din om. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat.Spre această ţintă finală privind..Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. dar lucrul acesta nu era vădit. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire.55 În ceea ce priveşte omul. 8. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. 1. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. prin Iisus Hristos" (Efes.. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. răsare din nou în Cel care este fără de păcat. Cel după al cărui chip fusese el făcut. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul . omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. întunecat prin păcatul lui Adam. El le-a arătat şi pe unul. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. în a Sa iubire. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom.. prin asemănarea cu Fiul. se vedea numai chipul modelului. PO 90. Se arată Modelul însuşi. 60..). înainte de cădere. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. în Hristos. înainte de întemeierea lumii. şi pe cealaltă. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. În Adam. Căci Acesta a dezvăluit. Dar când S-a întrupat Cuvântul. 29).. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. (. pentru ca. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. căci încă nu era văzut Cuvântul. nici despărţindu-se. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. II).nici confundându-se cu el. să ne înfieze. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său. şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire.621 AB. devenit om. spune.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. Acesta este scopul dumnezeiesc. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte.. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. mai înainte rânduindu-ne. 23 .4-5). când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El.

în haina Domnului.62 În afara lui Hristos. 58 Despre viaţa în Hristos. 15. căci zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat. realizându-şi natura autentică în toate laturile ei. Fericirea a VIII-a. cât şi în oricare alte privinţe". în 56 57 Contra ereziilor. se află dincoace de natura sa. adică a trăi în chip desăvârşit înseamnă a se asemăna lui Hristos. 3. descoperă sensul autentic. era menit să năzuiască. iar dacă nu este om-dumnezeu potrivit asemănării cu Dumnezcu-omul. după cum vom arăta în cele ce urmează. căci nu există natură omenească desăvârşită decât prin unire cu natura dumnezeiască. 62 Treade. În Hristos numai. 60 Tâlcuire la Tatăl nostru. cum scrie Cabasila. omul poate fi om cu adevărat şi în chip deplin. 877D. desăvârşirea faptelor şi a întregii sale vieţi. 16. îşi află integritatea şi integralitatea naturii lui. el nici nu este om.43. primordial şi ultim al existenţei. minune ! Căci Tatăl îl îmbracă în veşmântul dintâi (Lc. asemenea Fiului lui Dumnezeu. omul devine om întreg. Numai devenind dumnezeu prin înfierea în Hristos. şi orice om o poate realiza prin câştigarea asemănării cu El. desăvârşit. 3.60 iar Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Prin Hristos s-a restaurat integritatea firii noastre". rămânând în stare de alienare. în Hristos v-aţi şi îmbăcat" (Gal. Cf. o spunem din nou. prin mijlocirea Cuvântului care era de acum văzut". În Hristos. cu o parte din el amputată. 58 Venirea în trup a lui Hristos a arătat limpede omului că a-şi împlini fiinţa. după expresia Sfântului Grigorie de Nyssa) şi. omul nu este cu adevărat şi deplin om. a trăi potrivit naturii sale.V. PG 90. 24 .27) (Discursuri etice.2. modelul spre care. spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. 59 Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Cei ce s-au înviednicit să se unească cu El şi săL dobândească Cap al lor .ia seama la cuvânt. cu o sănătate deplină: „asemănarea cu Hristos (este) sănătatea şi desăvârşirea sufletului". Omul. Pentru că omul este prin fire. O. are loc „restaurarea firii".57 El fiind „cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în Fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi. ceea ce s-a împlinit în Persoana lui Hristos. a fi una cu El şi a deveni dumnezeu în El59 Numai prin unirea cu Hristos omul ajunge la plenitudinea fiinţei sale. 586-592).se fac şi ei dumnezei prin înfiere. Sfantul Grigorie de Nazianz. numai îndreptându-se spre Dumnezeu el devine cu adevărat om. este prin natura sa teantropic. scrie Sfântul Grigorie Palama. 1. de la creare şi prin însăşi această natură. atât în ce priveşte purtările în viaţă. prin structura fiinţei sale şi prin scopul pentru care a fost creat o făptură hristologică şi teocentrică. în care Acesta a fost îmbrăcat mai înainte de zidirea lumii (In 17. 4. 22). prin origine. omul definit prin el însuşi. II.56 În Hristos se descoperă pentru om arhetipul naturii sale adevărate. 24). rogu-te ! . am spune noi. Qmilii la Calende.Premise antropologice asemănarea în mod tainic făcându-1 pe om întru totul asemănător Tatălui celui nevăzut.. 61 numai alipindu-se cu totul de Hristos el poale fi om real (dvGpojnoi. Corinteni. conformat naturii sale adevărate. IX. 61 Sfântul Ioan Gură de Aur. a-şi urma menirea. om normal. Omilii la I. IV.

iar astfel să se facă părtaş ai vieţii dumnezeieşti (2 Pt. III.4). primim de la El.. Cateheze. puterea de a spori în virtute. 1. Nichila Stithatul. 1. primeau totdeauna în ei viaţa deplină a Domnului Iisus Hristos". 111-116. 48). 3.. Clement Alexandrinul. Cel singur bun şi cu totul minimat.). De aceea. XII. 65 Pedagogul. Sf.. 25 . Ambrozie al Milanului. 12. 16. 20. numită şi starea bărbatului. Despre binefacerile morţii. I. în acelaşi sens şi folosind aceeaşi imagine. 457. la starea bărbatului desăvârşit. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie. 4). I. Evr. să creştem întru toate întru El. ci ţinând adevărul. lac. şi prin aceasta. Varsanufie şi Ioan. Pedagogul. toate 63 64 68 După Vezi. 14.El este pentru noi icoană fără pată. care am devenit făptură nouă. 13). care încă nu şi-a actualizat deplin potenţialităţile naturii sale prin această asemănare. tie asemenea. 23. I . nu există natură omenească pură: omul este om-dumnezeu sau nu este pur şi simplu. Cel cu totul desăvârşit şi care era mai înainte de a se crea lumea. 4. 17 68 Cuvinte despre nevoinţă. încă de la creare.67 Omul dobândeşte asemănarea cu Hristos prin practicarea virtuţilor. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom.. . 5. cu starea copilăriei. la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos". mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. adică: fiţi bărbaţi. 4.. V. I Cor. 1. iar împlinirea acestei uniri este asemănată cu starea adultă. 8. Sfânta Scriptură şi Tradiţia compară starea omului care n-a ajuns încă la asemănarea cu Hristos. Scrisori. în El şi prin El („fiţi desăvârşiţi".. după chipul şi asemănarea cu Hristos (Col. Sf. sau a bărbatului desăvârşit. XIV. pe măsura vârstei i se schimbă şi puterile şi lucrările fireşti şi se face mai viteaz şi mai tare.Hristos" (Efes. Înaintarea în unirea cu Hristos este asemănată cu creşterea. 28. găsim această comparaţie la Sf. Gal. desfiinţând cele ale cugetului pruncesc şi înaintând spre desăvârşirea bărbătească (Efes. 66 Contra ereziilor. Mat. 4. Care este capul . 14.Sănătatea primordială a omului mod independent de legătura sa cu Dumnezeu înscrisă în natura sa însăşi. 4. 2. primim asemănarea cu El". Astfel. Cele 300 de capete . Evr.. 99. spune Clement Alexandrinul. şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca sufletul nostru să se asemene cu El".66 Sfântul Isaac Sirul spune că" „aşa făceau şi părinţii noştri din singurătate: ca să ajungă la acea desăvârşire şi asemănare. 11. omul are sădile în însăşi natura sa. este o fiinţă neomenească. că cel care doreşte să se unească cu Hristos „creşte în fiecare zi în vârstă duhovnicească. cum am văzut. 29). 13-14). de la El.64 Astfel. 13-14. 81. 67 Cf. noi. pentru ca „să nu mai fim copii (. 12. I . omul este chemat să ajungă desăvârşit. 5. „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu..63 Tot el îndeamnă: „Îmbărbătaţi-vă" (I Cor.. De asemenea. 2. Apostolul Pavel vorbeşte despre „zidirea trupului lui Hristos. în iubire. L2-15).". 65 Iar Sfântul Irineu spune: „Numai urmându-i faptele şi cuvintele avem părtăşie cu E1. "lO.

dreptatea şi sfinţenia (. Efes. sămânţa naturală a binelui şi a arătat sfârşitul ca fiind una cu obârşia. I081C-I084A. 11) pe care o împlineşte în chip ipostatic şi propriu (avcoxxxxx)70. 3. Şi e vădit că acestea se spun despre El în înţelesul absolut. ca fiind prin Sine însuşi înţelepciunea. 4-38. 10. ca unul ce a adăugat prin liberă alegere la binele natural al chipului asemănarea prin virtuţi. 27. Tit 3. Apoc. Ioan I. 12. întrucât recunoscându-şi cauza sa. Acest termen înseamnă. 11. 3-14. 26 69 70 . 3-6). I. Fapte 2. 16).. Vedem astfel că virtuţile sădite în natura omului la facere şi dezvoltate prin împărtăşirea de harul îndumnezeitor îşi iau fiinţa din virtuţile lui Hristos. Părinţii şi întreaga Tradiţie a Bisericii văd Ambigua. 2. 3. 2. 4-6. 26. cu împreunălucrarea Sfântului Duh Care dă viaţă. „prin propria sa lucrare". Col. literal. 4.4. 3-13. 7 (f). I. 5. 2 Cor. Iar străbătând acest drum devine dumnezeu. 3. orice om care se împărtăşeşte de virtute printr-o deprindere neclintită se împărtăşeşte neîndoielnic de Dumnezeu. Astfel..). iar al lui este a le face sa crească până când vor ajunge la deptina lor desăvârşire. 34. dacă scopul oricărui lucru se socoteşte că este obârşia şi sfârşitul lui. Dar în taina lui Hristos se descoperă şi se împlineşte taina iconomiei trinitare. ca unul care a cultivat sincer. 13. El fiind începătorul şi plinitorul oricărei virtuţi.Premise antropologice virtuţile. dar ele nu i-au fost date decât în germene. Lc. 3. iar obârşia una cu sfârşitul. fiinţa virtuţilor.59 Fiul lui Dumnezeu are în crearea şi îndumnezeirea omului un rol central şi specific. 4. iar scopul. I Cor. I Tim. sfinţire şi mântuire» (1 Cor. Dar dacă-i aşa. Crearea omului şi îndumnezeirea lui se arată a fi lucrarea comună a Prea Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Treimi. datorită urcuşului firesc spre cauza proprie şi intrării în intimitatea ei. 13. fiecare dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi contribuie într-un anume fel la împlinirea iconomiei dumnezeieşti. dreptate. obârşia. Mat. Fiindcă s-a scris: «Care ni s-a făcut nouă de la Dumnezeu înţelepciune. fiind prin aceasta un vestitor nepervertit al lui Dumnezeu. Căci fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. 7. străbate prin dispoziţie şi hotărâre liberă cu toată sârguinţa drumul de laudă ce-l duce spre ea. prin liberă hotărâre. din buna voire a Tatălui (Efes. 4. mai bine zis obârşia şi sfârşitul ca unul şi acelaşi lucru. nu încape îndoială ca fiinţa virtuţii din fiecare este Cuvântul (Raţiunea) cel unul al lui Dumnezeu. 2 Cor. după cum învaţă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Astfel. 1. 30). 1. 9. I. 35. Fiul (Evr. I. lucrând potrivit ipostasului ei specific. 5. în aceasta constând realizarea asemănării cu Dumnezeu. primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu. Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoperă şi se împlineşte în lume ca „taină a lui Hristos" (Efes. sfinţeşte şi conduce la desăvârşire (Fac. Crearea omului (ca şi a lumii) le apare Sfinţilor Părinţi ca avându-şi originea în Sfatul veşnic al Prea Sfintei şi Celei de o fiinţă Treimi. 6. însă lucrarea fiecăreia este totdeauna legată de a celorlalte în împlinirea voinţei comune. care constitute chipul lui Dumnezeu din el. întrucât de acolo a primit pe lângă existenţă şi binele prin fire după participare. În Hristos ni se descoperă arhetipul virtuţii. PG 91. 30). 11.2.

72 Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut" (Col. 6. M t . In 14. Ibidem. Tot darul. Duhul adevărului (Is. Omilii duhovniceşti (Col. 15). fiind numit: Duhul milostivirii.). dar. care. 5-6. 2 Tim. când har. 5. Cf. „atunci el este după chipul lui Dumnezeu. când Sfântului Duh. 73 Sf Grigorie de Nazianz. 17. Fiul şi Sfântul Duh". 1-3. 7. Şi în Hristos. toată desăvârşirea şi toată virtutea pe care le primeşte omul prin participarea la Hristos îşi au izvorul în Tatăl: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este. Duhul cunoştinţei. 74 Omilii duhovniceşti (Col. în El.26. Duhul înţelepciunii.4. 13). Iar virtuţile (numite şi desăvârşiri. omul a fost chemat să ajungă la chipul desăvârşit al Tatălui: „Fiţi desăvârşiţi. 15. 18. când Fiului. harul. Astfel. 36). Hristos ne uneşte cu Tatăl. ca izvor al lor. ca vistier şi dătător al acestor daruri. ca Sfântul Macarie Egipteanul. 22. „Fiţi milostivi. I se dă adesea chiar numele lor. 3. pentru ca să ni se potrivească pecetea înfierii"71 -. 4). precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. De aceea Părinţii le atribuie acestea când Tatălui. căci în El strălucesc însuşirile Celei de o fiinţă Treimi. 9). haruri. 26) o expresie a caracterului trinitar al creării omului. 27 . arată energiile sau darurile Sfântului Duh.73 De aceea putem spune. 6). zice Sfântul Chiril al Alexandriei. lucrări) prin care se dobândeşte această părtăşie sunt slava. chemându-ne să fim „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. p.74 afirmaţie în care se regăseşte 71 72 Explication des dogmes. 14 etc. lumină sau slavă a Fiului. 2 Cor. 48). III). 2. 1. t. I1. 17. 4. 1. 5-6.Sănătatea primordială a omului în pluralul formulei „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Fac. 14. Dumnezeirea fiind una după fiinţă. Proorocul Isaia şi Apocalipsa vorbesc despre Duhul la plural: „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu" (Is. Efes. Despre unire şi deosebire. 1. 12. în El. 42. Acestuia. 61. 17). 19. 1. ed. Apoc. I. „pentru că trebuie să ne numim fii ai lui Dumnezeu. V. In 8. în Tatăl. Sf Grigorie Palama. energiile. 5. XLI. II). Duhul slavei. Cel care le face văzute în chip ipostatic şi la care îi face părtaşi pe oamenii care cred în El. după Sfinţii Părinţi. I Pt. 1. prin întrupare. scrie în continuare Sfântul Chiril. Tot acest Sfat este cel care a binevoit ca omul să fie făcut părtaş la viaţa veşnică şi preafericită a Sfintei Treimi. lumina. Evr.. Dar El ne uneşte de asemenea cu Sfântul Duh. Fiul. vrea să ne introducă în însăşi viaţa Prea Sfintei Treimi. Cuvântări. 558. 5. Şi astfel Părinţii le numesc când lumină sau slavă a Tatălui. 1. că omul a fost creat „după chipul Duhului". l . XLVI. virtuţi comune Persoanelor Sfintei Treimi (cf. virtuţi sau energii necreate. 1. căci Iisus. 6-7. îl face cunoscut pe Tatăl (Mt. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că omul este creat după chipul Fiului lui Dumnezeu . Pusey. 11. vistierul şi dătătorul lor. „Dacă omul a fost creat după chipul Fiului". desăvârşirile. XLVI. 33. I. 3. Gal. 4. 13. a fost de fapt creat după chipul Sfintei Treimi. 27. ne este cu atât mai mult de trebuinţă să ne facem după chipul Fiului.căci. Duhul puterii. pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iac. al temerii de Dumnezeu. 1-4. 3). când harul Sfântului Duh. strălucire a slavei şi chip al fiinţei Tatălui (Evr. precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Lc.

iar a Duhului. 226. XXXI. 78 Sf. XVI (col. 159 BC. 3). după cum spune Sfântul Vasile cel Mare. XVI (col. 85 Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii sale. spune el. 109). ca şi cum L-ar vedea într-o oglindă" Epistole. raţiunea. IX (col. III) 83 Despre Sfântul Duh. trebuie să trăiască Dumnezeu. 140). Duhul împărtăşeşte fiecărui membru al Trupului lui Hristos plenitudinea Dumnezeirii. V. 80 Ibidem. ce altceva ar putea să însemne dacă nu „desăvârşirea în sfinţenie". Fiul şi Duhul Sfânt conlucrează în ducerea la împlinire a voinţei Tatălui. sfinţită şi desăvârşită de Duhul Sfânt în numele Tatălui. izvorul sfinţeniei". să le desâvârşească. Lucrarea mântuitoare a lui Hristos s-a săvârşit cu împreună-lucrarea Duhului.81 El este Cel care îi arată celui ce crede „chipul Celui nevăzut" şi. judecata. omul şi toate lucrurile au fost create prin Fiul (In 1. credinţa. şi prin El cu Tatăl. Prin El omul ajunge în Hristos la asemănarea cu Dumnezeu80 căci prin El se dau şi se lucrează toate darurile (1 Cor. 79 Ibidem. fiindcă unde este Cuvântul. în crearea şi îndumnezeirea omului. 2. prin El. frumuseţea negrăită a Arhetipului". Şi cele create (de Tatăl) prin Cuvântul au tăria existenţei lor de la Cuvântul în Duhul". El este. Vasile spune. 5. PG 36. lucrarea Fiului este de a da făpturilor existenţa. „a pus în inima omului cerinţele virtuţii. III. care este şi voinţa Lor. Sf.76 Astfel. 11) şi toate virtuţile. IX (col. Atribuirea virtuţilor sădite în om şi lui Hristos.. şi desăvârşite de Duhul. săvârşite de Fiul. „cei ce sunt pe calea virtuţii se desăvârşesc". 29. în Duhul: „Tatăl creează toate prin Cuvântul în Duhul. 12. Pentru ca Hristos să trăiască în el.82 Prin El. Vasile cel Mare Despre Sfântul Duh. 109). 109). în Duhul. Astfel chipul şi asemănarea cu Dumnezeu din om au fost voite de Tatăl. mai mult. acolo este şi Duhul. „în fericita contemplare a chipului. Sf..1) 76 Ibidem. care sunt chipuri ale Duhului" Contra ereziilor. şi Sfântului Duh ne arată că ele sunt energii comune celor Trei Persoane ale dumnezeieştii Treimi şi. 83 El este Cel care îl îndumnezeieşte pe om84. 7). iubirea şi toate celelalte daruri. făcându-l asemenea cu Hristos şi. Chiril al Alexandriei. 84 Cuvântări.cit. spune Sfantul Atanasie cel Mare. ştiinţa. iar Duhul îl uneşte pe om cu Hristos.79 Hristos îl face pe omul care se întoarce spre El în stare să primească pe Duhul Sfânt. Sfântul Irineu spune că Fiul şi Duhul sunt „mâinileTatălui".78 Astfel oricare virtute a omului se naşte de la Fiul. Cuvântul creează şi Duhul întăreşte. 136): „Domnul porunceşte. Iar „întărire".77 Potrivit voinţei Tatălui. dar este însufleţită. 6. că. XVI (col. 85 75 Loc.Premise antropologice învăţătura Sfântului Irineu75 şi a Părinţilor din vechime. 81 Ibidem. IX (col. 77 Epistola către Serapion. cu Tatăl. 136). „El este sfinţenia noastră". care văd pe Duhul cel Sfânt în suflarea de viaţă dată omului la crearea lui (Fac. 28 . Despre Sfânta Treime VII. adică să ajungă la asemănarea cu Hristos. spune Sfântul Grigorie de Nazianz. de asemenea: „Mintea noastră luminată de Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi contemplează pe Tatăl. 82 Ibidem.

IX.. fugind de poftele trupului. Şi de aceea Apostolul. 2. Numai vieţuind în Hristos creştinul primeşte Duhul Sfânt trimis de Tatăl în Numele Fiului (In 14. amestecân-du-Se cu sufletul. deci o parte a lui.1.. căci nu este decât sufletul lui. şi sufletul şi trupul să se păzească în întregime. 8. iar aceştia sunt duhovniceşti prin împărtăşire de Duhul (. începătorul şi plinitorul firii sale. trebuie să devină pnevmatofor. I. Pentru ca omul să ajungă la desăvârşirea fiinţei lui în Hristos. să ducă o viaţă duhovnicească.87 „Pe cei care primesc arvuna Duhului şi care. 6. Duhul lipseşte din suflet. se supun Lui şi se arată întru toate vieţuind după raţiune. ajunge 86 87 Stromate II. după modelul Lui. nici el nu este omul deplin. Pe aceştia Apostolul îi numeşte de asemenea „duhovniceşti". adică păstrează credinţa în Dumnezeu şi păzesc dreptatea faţă de aproapele". dimpotrivă. Numai îndeplinind aceasta. a arătat care este omul desăvârşit şi duhovnicesc. scrie Clement Alexandrianul. şi duhul vostru. totodată. trăind potrivit adevăratei sale naturi: „Omul adevărat este omul duhovnicesc care este în noi". dobândind astfel mântuirea. 6). va fi cu totul nedesăvârşit. nedesăvârşit şi ca şi mort.. altfel el este mutilat. Omul a fost creat cu trup şi suflet şi a primit suflarea de viaţă.26) şi numai vieţuind întru Duhul se uneşte cu Hristos prin împărtăşirea din virtuţile Lui. omul îşi împlineşte destinul. adevărata viaţă şi sănătatea deplină. Asemănarea cu Hristos şi împărtăşirea Sfântului Duh se dobândesc împreună şi se condiţionează reciproc. au pe Duhul pururi petrecând întru ei şi care îşi păstrează curăţia şi a sufletelor. tâlcuind cele zise de el. este cel care. întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (. omul acela rămânând cu totul firesc şi trupesc. Îi numeşte „desăvârşiţi" pe cei care au primit Duhul lui Dumnezeu (. iar nu om. Contra ereziilor. Se uneşte cu cel după chip.) Când Duhul Sfânt. V. 88 Ibidem. pentru ca să primească Duhul şi să fie astfel cu totul înduhovnicit şi să trăiască în Duhul cu toată fiinţa lui. el trebuie să trăiască potrivit Duhului. Iar sufletul. având chipul lui Dumnezeu imprimat în el.. căci îl numim duh. Sfântul Irineu spune aceasta cu toată claritatea: „Apostolul zice: înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi" (I Cor.) Căci trupul nu este omul deplin. atunci când le spune tesalonicenilor în prima sa epistolă către ei: „Dumnezeul păcii însuşi să vă sfinţească pe voi desăvârşit. ci doar o parte a omului. căci „Duhul locuieşte în ei". Nici duhul omului nu este omul întreg.) Sunt desăvârşiţi deci cei care.88 şi „ipostasul nostru. primind Duhul lui Dumnezeu. moştenitorul mântuirii. fără de prihană.. Când. 29 . 86 Omul nu este om deplin şi nu trăieşte cu adevărat decât dacă trăieşte în Duhul..Sănătatea primordială a omului în el Duhul cel Sfânt. ca daruri ale Duhului. adică cel compus din suflet şi trup. cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.. Apostolul îi numeşte pe drept cuvânt „duhovniceşti". 2. Numai amestecul şi unirea tuturor acestora îl fac pe om întreg. şi a trupurilor lor. dar fără să dobândească asemănarea prin mijlocirea Duhului (. 42.). prin revărsarea harului Său se naşte omul duhovnicesc şi desăvârşit..

din somn.). I.Premise antropologice om duhovnicesc". când îşi revine. Or.. că sănătatea sufletului este venirea şi prezenţa în el a Sfântului Duh: „Venind Acela. „îşi are în chip firesc aplecarea proprie spre bunurile dumnezeieşti" şi „îi este propriu să dorească cele nemuritoare".98 Este firesc pentru suflet să se îndrepte spre cunoaşterea şi mărturisirea lui Dumnezeu. XVII. fără Duhul lui Dumnezeu.96 Stă în firea omului să tindă spre Dumnezeu. sau dintr-o boală oarecare.3. într-o totală adecvare cu adevărata sa natură. 5.99 Împărtăşirea din viaţa cea preafericită a Sfintei Treimi este ţinta firească a 89 Ibidem. 4..VII. sufletul şi duhul. Dar acolo unde este Duhul Tatălui. fac din inimile lor sălaş Duhului lui Dumnezeu. Care îl curăţeşte pe om şi-l ridică la viaţa lui Dumnezeu"..94 tot astfel şi Sfântul Simeon Noul Teolog spune. 95 Discursuri etice. recăpătându-şi sănătatea. natura sa adevărată şi adevărata sa viaţă. om prin substanţa trupului". semn de sănătate. Viaţa firească a omului este viaţa în Hristos. II. 90 30 . aceasta este starea lui normală. altfel spus. fiindcă alungă toată boala şi toată neputinţa sufletească. spune Sfântul Nichita Stithatul.97 Sfântul Antonie spune şi el: „Stă în firea omului ca întotdeauna să-L caute pe Dumnezeu şi să-I slujească".91 „Şi prin acestea două este om şi viu: viu prin împărtăşirea de Duhul. ca Unul care ne dăruieşte sănătatea sufletului". Se numeşte sănătate. 97 Despre suflet.. iar unul ca acesta nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (.93 După cum Sfântul Grigorie Palama spunea că sănătatea şi desăvârşirea sufletului o constituie asemănarea cu Hristos. după cum spune Tertulian: „Sufletul. prin credinţă. Sufletul. aceia vor fi «curaţi». pentru a dobândi calităţile Duhului şi a deveni după chipul Cuvântului lui Dumnezeu". V. 94 Triade.89 „Trei sunt cele din care cste alcătuit omul desăvârşit: trupul. dintr-un alt punct de vedere. 90 „Cei care se tem de Dumnezeu şi aşteaptă venirea Fiului Său şi care. 93 Ibidem. 42. acolo omul este viu. 91 Ibidem. trupul pe care a pus stăpânire Duhul uită ce este..92 ”Deci. lipsit de viaţă. 96 Apologetica. pentru că ei au Duhul Tatălui.95 Potrivit Sfinţilor Părinţi. trupul este mort.I.9. cum am spus-o. înnoindu-se după chipul lui Hristos în Duhul Sfânt. ca dintr-o beţie. 2. 92 Ibidem. 99 Apologeticul. 6. Ibidem. De aceea Tertulian spune despre suflet că „este creştin prin natura lui". dar în acelaşi sens. pentru om sănătate înseamnă a se afla în toate privinţele în starea corespunzătoare deplinătăţii fiinţei sale sau. «duhovniceşti» şi «vii pentru Dumnezeu». îl cheamă pe Dumnezeu numai cu acest singur nume. fiindcă numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevărat". XVII. este ajungerea la desăvârşirea fiinţei sale aşa cum a voit-o Dumnezeu. 9. 98 Scrisori. 35..

ele sunt toate practicate potrivit firii". adică a-şi folosi toate capacităţile în scopul pentru care au fast create: să se îndrepte spre Dumnezeu şi să ajungă la asemănarea cu El. cit. scrie Evagrie. a duce o viaţă virtuoasă nu înseamnă pentru om altceva decât a trăi în conformitate cu propria sa natură. 109 Capete gnostice.2. lucrând corect şi după cuviinţă. 64. potrivit poruncii Lui". Virtutea este sănătatea sufletului cea după fire. Mt 11. suntem în virtute". I. aşa se raportează 100 Loc. 108 Omilii la Hexaemeron. ed.104 Avva Dorotei arată tot aşa că prin virtuţi „se învredniceşte omul a se regăsi pe sine şi a reveni la ceea ce e după fire. 10: „Răul este boală a sufletului care s-a lipsit de sănătarea lui cea după fire. pe care urmând-o îşi va regăsi adevărata sa fire. 4: „Virtutea este sănătatea sufletului". Aşa a fost Adam la crearea lui. 30. Vezi. scrie Avva Dorotei107 ca şi Sfântul Vasile cel Mare. Deut. Identitatea dintre starea firească starea lui Adam în rai şi a omului restaurat în Hristos . 105 Învăţături de suflet folositoare.30. Cu adevărat.Sănătatea primordială a omului firii şi a vieţii omeneşti. ci încununarea ei cea firească". Este vădit că numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacităţile sale. spune Sfântul Ioan Damaschin. 10.. Regulile mari.106 Tot astfel Părinţii spun că adevărata sănătate a omului este această stare de virtute. 83. 5 ) . care este virtutea". 101 31 .100 Starea firească a omului este să fie în întregime unit cu Dumnezeu.103 Iar Sfântul Isaac Sirul spune şi el explicit că virtutea este starea firească a sufletului.) Iar definiţia virtuţii cerule de Dumnezeu este folosirea acestor daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. facem viaţa noastră virtuoasă prin sfinţenie (. Marea scrisoare către Melania cea bătrână. IX. iar Hristos a venit ca să-i aducă aminte omului rătăcit de cea dintâi poruncă şi cea mai mare: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta. la trup. cf.II. 41. 6. 104 Cuvinte despre nevoinţă.şi cea virtuoasă este în mod constant subliniată de Sfinţii Părinţi: „Oricât de numeroase ar fi virtuţile pe care le practicăm.102 „Dacă rămânem în starea naturală. şi Sfântul Antonie cel Mare scrie cu privire la aceasta: „Iubirea ce v-o port mă face să-L rog pe Dumnezeu să vă facă să priviţi cele nevăzute ca moştenire a voastră. din tot sufletul tău. din tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Mc. pentru a ajunge să se unească cu El prin mijlocirea lor. potrivit naturii lor. prin curăţire. 1107 Învăţături de suflet folositoare.) cu aceste puteri. acestea nu sunt mai presus de firea noastră. II.. fiii mei. de asemenea. XI. I. 102 Marea scrisoare către Melania cea Bătrână....101 Altfel spus. 12. Şi aceasta constituie virtuţile sale. 103 Dogmatica. 106 Dialog. după cum scrie Sfântul Vasile cel Mare: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (. omul se foloseşte de ele aşa cum se cuvine.II. p. cu ajutorul poruncilor lui Hristos".108 Evagrie109 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. Hausherr. 37. care spune: „Precum se raportează sănătatea. 105 iar Ioan din Singurătate spune că atunci când omul îşi curăţeşte sufletul prin lucrarea virtuţilor „se aţine în rânduiala firii sale"..

la minte". 115 Cuvânt de îndemn către elini (Prorepticul). de asemenea. 32 . Triade. cit. la contemplarea cea duhovnicească în care nu numai spiritul său. prin această „vedere" a lui Dumnezeu în lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit. ajunge omul la gradul înalt de desăvârşire la care este chemat prin natura sa.. X. 46. prin ea. 83. 2. 3. îl ridică prin ea la Făcătorul lor. spune Sfântul Vasile cel Mare. căci. scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul. la trup (. care este lucrarea ei. spune Stântul Simeon Noul Teolog.. 46.) tot aşa se raportează cunoştinţa. II. spune că „sănătatea sufletului este cunoştinţa”. înfrânare şi petrecerea cea după minte.l20 Pe prima ei treaptă. Chiar dacă ea dă omului o adevărată cunoaştere a făpturilor şi. 116 Ibidem. 120 Despre dragoste. IV. atunci toate puterile vor fi sănătoase".. 118 care. 119 Ibidem. 15. Cuvânt despre nevoinţă. 110 112 113 114 Cf. mai bine zis. la suflet"..110 Tot la fel spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Virtutea este în mod firesc sănătatea sufletului". mintea omului şi. II. şi în special a celei care este încununarea lor. Grigorie Palama. această contemplare este cea a raţiunilor (XXXXX) duhovniceşti ale făpturilor. sufletul lui în întregime îşi dobândesc sănătatea deplină.119 Sfântul Talasie.117 „Atunci când firea cugetătoare va ajunge la contemplare. 3. pentru că prin această cunoaştere sau. 111 Capete despre dragoste. „Precum se raportează sănătatea. II. 3. care este un dar al lui Dumnezeu şi care se săvârşeşte prin harul Sfântului Duh. la fel. I. ea nu este decât o cunoaştere indirectă a lui Dumnezeu. 15. pe care Părinţii o numesc „contemplaţie naturală" (xxxxxxxx xxxxxxx). Loc. IV.. omul ajunge la cunoaştere. „a fost zidit ca văzător al zidirii văzute şi pentru a fi introdus în cea cunoscută cu mintea”114 Clement al Alexandriei spune despre om că este „cu adevărat sad ceresc". Sf.111 Am putea spune chiar că virtutea este mult mai folositoare sufletului decât este sănătatea pentru trup.112 Numai prin practicarea virtuţilor. „virtuţile sunt mai proprii sufletului decât trupului sănătatea".Premise antropologice virtutea. care îi este cu totul potrivită.. 100. consideră cunoaşterea duhovnicească drept „sănătatea sufletului". mai ales.115 şi că „a fost făcut pentru contemplarea cerului". Căci omul.116 Şi numai într-o asemenca lucrare.. adică a iubirii de aproapele. ci şi toate celelalte facultăţi ale sale113 lucrează potrivit scopului naturii sale. 118 Capete gnostice . Numai prin cunoaşterea/contemplare a lui Dumnezeu însuşi. spune Evagrie.. Cele 225 de capete teologice şi practice. 117 Capete despre dragoste.

7 „O dată încercat. Dumnezeu voind ca omul să fie desăvârşit. 8 Cuvântări. omul n-ar fi avut nici un merit".8 1 2 Sf. 6 Ibidem. „să părăsească binele şi să meargă spre rău. trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe voinţa proprie. atunci când l-a creat după chipul Său. cit. 5 Sf. Această ispită avea rolul de a-i pune mereu la încercare voinţa. Poeme I. ceea ce a constituit o ispită permanentă pentru primul om. şi deci ca necesară şi impusă prin însăşi natura lui.2 Cauza cea dintâi a bolilor. Dar prin chiar libertatea sa. după cum spune Sfântul Ioan Damaschin. care-i permitea să participe la propria îndumnezeire2 şi să dobândească în Dumnezeu asemănarea cu E1. alegerea lui Dumnezeu de către om dobândind astfel forţă şi valoare. 7 Loc. 4 IOC. II. „Trebuia deci. Fără putinţa de a înfăptui răul. Omilii despre facerea omului. Dogmatica. Sf. Vasile cel Mare.4 Existenţa unei libertăţi absolute pentru om şi voia lui Dumnezeu ca omului „să-i revină răsplata pentru strădania sa"5 şi „să nu fie altul lăudat pentru roada asemănării"16 implică necesitatea ispitirii omului. „nu este virtute ceea ce se face silit". Păcatul strămoşesc Asemănarea cu Dumnezeu. îndumnezeirea apărând ca singura cale posibilă. rămânea să fie realizată prin voia liberă a lui Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiască. Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul liber. deşi deja dată în chip. separându-se de Dumnezeu prin libera lui alegere". spune Sfântul Ioan Damaschin. fiindcă. Adam putea să urmeze o altă cale. cit. I. Cf. II.3 Dacă realizarea asemănării i-ar fi fost dată spre lucrare omului fără posibilitatea unei alte alegeri. V). II. Sf. fără să fie ispitit şi încercat. Vasile cel Mare. scrie Sfântul Grigorie de Nazianz. el n-ar fi fost în mod real virtuos. 33 . Grigorie de Nyssa scrie.1 Şarpele a fost cel care i-a descoperit această cale diferită. 12. în acelaşi sens: „Cel care a fost zidit întru totul asemenea lui Dumnezeu. 3 Ibidem. 9. Ioan Damaschin. Cf. l-a înzestrat cu o libertate absolută. cit. loc. 16. surfletul dobăndeşte cele nădăjduite ca plată a strădaniilor sale virtuoase. ca omul să fie mai întâi ispitit. 17. şi nu doar ca dar al lui Dumnezeu". pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie răsplata unor strădanii virtuoase" (Marele cuvânt catehetic.

Omilii la statui. 37. ca să nu muriţi" (Fac. 2. încarnare a lui Satan. Şarpele le-a propus oameni lor să devină „ca Dumnezeu" ((xxxxx). ispitirea lui rămânând fără nici o urmare atâta vreme cât omul refuza să i se supună. ispita dându-i nu cunoaşterea răului în sine. În rai.. de pildă. independent de Dumnezeu. Fac 3. 51. omul se prăbuşeşte în moarte: moartea trupului său . care era pentru el adevărata viaţă a naturii sale. Fac. ca o fiară sălbatică şi neîmblânzită. Grigorie de Nyssa. II. Sf. 3). 2. Dogmatica. Capete fizice. Contra ereziilor. în El şi prin El. 15 Cf. 3. Discursuri etice. Sf. 3. Macarie Egipteanul. 32. Grigorie Palama. I. Despre feciorie. Ioan Damaschin. XIII. aşa cum am arătat. în starea sa firească. a intrat moartea în lume. 60. Simeon Noul Teolog. Omilii duhovniceşti (Col. distrugând viaţa omenească". I. III). III. Sf. Parafrază în 150 de capete la. a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi.'° tot aşa el nu avea nici o putere asupra primului om. le-a spus: „nu. dar nici nu cunoştea răul. să fie dumnezei fără Dumnezeu. iar acesta nu se putea în nici un fel atinge de creaţie. conlucrarea voinţei lui libere. XII.13 Afirmarea absolutei sale autonomii şi a voinţei de a se lipsi de Dumnezeu şi de a-I lua locul. ci numai a posibilităţii lui. În rai. Macarie Egipteanul. neputând face altceva decât să-l ispitească. 3. XII. atâta vreme cât Adam rămânea stăpânitorul ei (cf. V. 22). 22. şi în aceasta constă ispita. cunoaşterea însăşi a răului apare ca urmare a păcatului (Fac. 30: Sf. 34 Dogmatica. 3.15 „Prin păcat.12 Căci Adam fusese într-adevăr destinat să devină dumnezeu. 28-30). Parafrază în 150 de capete la.16 lar la Sfântul Grigorie Palama citim: „După acea greşeală dintâi săvârşită în raiul lui 9 10 11 Cf. II). 5. etice şi practice. 14 Cf. Macarie Egipteanul. XI. 5).. Cf. Omilii duhovniceşti (Col. şi moartea de îndată a sufletului său. teologice. 36. II. XI. Ioan Gură de Aur. Macarie Egipteanul. Sf. şarpele.. 3. Sf. adică alţi dumnezei. sau de a se înălţa înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia negarea. Irineu. dimpotrivă.90. şi în aceasta constă păcatul său. să se autoîndumnezeiască. 4). iar nu ca principiu al lui. dar prin participare la Dumnezeu însuşi. Dumnezeu le spusese lui Adam şi Evei: „din rodul pomului celui din mijlocul raiului să nu mâncaţi din el.cit. 86.care fusese creat ca putând fi nestricăcios -. nici să vă atingeţi de el. Simeon Noul Teolog. îndepărtându-se de Dumnezeu. Omilii. scrie Sfântul Ioan Damaschin. . Participarea lui Adam la viaţa dumnezeiască presupunea. Marcu Ascetul. Ioan Damaschin. 7. Discursuri etice. răul nu exista decât în şarpe.. IV. Urmările nefaste ale păcatului vădesc minciuna şi înşelătoria diavolului: despărţindu-se de Izvorul a tot ce înseamnă viaţă. Sf. 20. Sf. 4 13 Cf. Omilii duhovniceşti (Col. Sf. omul trăia în întregime întru Bine: 9 nu numai că nu făcea nimic rău. 11 Diavolul le-a spus lui primilor oameni: „veţi fi ca Dumnezeu" (Cf.Premise antropologice Toţi Părinţii insistă asupra faptului că Adam a fost creat de Dumnezeu cu totul bun. Cf. Sf.. cedând amăgirilor Celui Rău. s-a lipsit de harl4. 1. 1. 11: 16. nu veţi muri !" (Fac. Despre Botez.. respingerea lui Dumnezeu. Sf. care avea să survină ulterior. 16 Op. Adam. II). Sf. 12 Cf.

etice şi practice. Tratat despre întruparea Cuvântului. în chip firesc îndreptate spre Dumnezeu. 4. ca şi trupul său. prin povârnirea de bunăvoie spre rău. cu toate că e parte a lui Dumnezeu pentru raţiunea virtuţii aflătoare în el. Dar dacă se îndepărtează. 36. negându-L şi nerecunoscându-L. 16.. PG 91. care este despărţirea sufletului de Dumnezeu".sau. 1. 19 Op.17 Depărtându-se de Principiul fiinţei sale şi a tot ce fiinţează. iar noi am fost supuşi. prin călcarea poruncii. care este asemănarea cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Şi se spune în înţelesul propriu că s-a rostogolit în rău. ajung în rău". 21 Ambigua. în chip voluntar. s-a ivit păcatul. în baza cauzei sale. înainte de moartea trupească. fiindcă.xxxxxxxxx) spre nimic. Dacă rămân aşa cum au fost zidite.20 Iar apoi.Cauza cea dintâi a bolilor Dumnezeu. Despre viaţa în Hristos. la datoria sa de a fi teantropic. scrie Dionisie Areopagitul. Într-adevăr. sunt bune foarte. aflându-se în el capacitatea prin care putea să-şi ducă în chip neabătut paşii spre Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată astfel în ce constă căderea omului: „Cel ce. care a încetat să se îndrepte spre scopul ei firesc. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. „Răul. abătând de la adevărata lor ţintă năzuinţele cele bune sădite în firea sa.18 Iar din această despărţire i-au venit omului toate relele: căci s-a lipsit astfel de bunurile dumnezeieşti de care se împărtăşise şi pe care prin fire le avea în chip desăvârşit. „toate câte a făcut Dumnezeu. întrucât mi s-a mişcat spre obârşia şi cauza proprie. părăseşte obârşia sa şi se lasă dus în chip nesocotit (neraţional . El se află într-un vagabondaj nestatornic şi într-o neorânduială cumplită a sufletului şi a trupului. 7. Omilii. sunt cu adevărat bune foarte. 19 Depărânduse de Dumnezeu. după care. I. 18 17 VI. care nu şi-au mai respectat condiţia firească de alipire la Dumnezeu. omul cade în nefiinţă: „golindu-se de gândul la Dumnezeu şi întorcându-se spre cele ce nu sunt . întreaga sa fiinţă.IV. 20. teologice. Cf. Capete fizice. morţii celei sufleteşti. 20 Cf. a ales de bunăvoie ceea ce e rău şi nu există. Rău şi păcat este orice îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de devenirea sa dumnezeiască -îndumezeirea la care este chemat prin natura sa . 97. în locul a ceea ce bun şi există. spre care şi pentru care a fost făcut. Nicolae Cabasila. sufletul. au căzut în cea mai rea neorânduială. aşa cum s-au făcut. 1084D-I085A. Răul şi păcatul sunt întotdeauna definite de Sfinţii Părinţi prin raportare la natura firească a omului. 51. cu drept cuvânt se zice că a căzut de sus.. cit. iar cele bune sunt cele ce sunt -. o dată ce s-au despărţit Dumnezeu. 35 . omul se depărtează de natura sa autentică şi de adevărata sa menire. Care este. ca unul ce s-a despărţit pe sine de cauza sa ce rămâne totdeauna nerătăcită şi constantă. şi-si perverteşte astfel toate facultăţile.. scrie Sfântul Ioan Damaschin.căci cele rele sunt cele ce nu sunt. Sf. orice abatere a facultăţilor sale de la scopul lor firesc. oamenii s-au golit şi de existenţă” spune Sfântul Atanasie cel Mare. altfel spus.

32. Potrivit firii lor. 30. Vezi. omul se lipseşte de starea dumnezeiască care-i fusese hărăzită şi.. scrie: „(Omul) a căzut din starea cea după fire şi a ajuns în cea contrară firii... şi altceva nimic (. „Căci. chiar dacă se exprimă în alt fel: „De când a călcat Adam porunca (. 28 Omilii duhovniceşti (Col. 14. iar această stare. păcatul îl aduce într-o stare contra naturii şi-l privează de existenţă şi de bine. depărtându-se de Dumnezeu. 25 Dogmatica.24 Despărţindu-l pe om de Dumnezeu. spune Sfântul Maxim. înseamnă răul. contrar principiului (începutului). sunt bune foarte. de asemenea. 1).29 Tot astfel. fiind noi ai lui Dumnezeu prin fire". el se depărtează de sine însuşi. contrar firii. IV. 29 Cuvânt împotriva elinilor. contrar cauzei. toate sunt roabe şi supuse Creatorului. XV. PG 90. IV. ci în legătură cu mişcarea lor greşită şi neraţională". citim la Sfântul Ioan Damaschin. Cf. la fel. a spune că prin păcat omul ajunge într-o stare contrară firii este totuna cu a spune că. 20. Dar dacă se îndepărteză. „Râul nu este altceva decât lipsa binelui şi o abatere de la starea conformă firii la una contrară firii".) este pe lângă sufletul propriu-zis ca un al doilea suflet". într-un fel străin de adevărata sa condiţie. scrie Sfântul Irineu.30 De fapt.26 Astfel. 4. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. 83. ajung în rău.Premise antropologice e contrar scopului. în chip voluntar. 8. 26 Ibidem. V. II). 24 „Toate câte a făcut Dumnezeu. 253B.. 35. Avva Dorotei. I. căzut în păcat. Capete despre dragoste. „ajunge în afară de sine". contrar voirii.. Dar când una dintre făpturi s-a revoltat şi n-a ascultat de Făcător. sunt cu adevărat bune foarte. Cuvânt împotriva elinilor. I. Prolog. 23 22 36 . contrar ţintei. 28 Iar Sfântul Atanasie arată că sufletul omenesc. 27 Contra ereziilor.) este abaterea de bunăvoie de la starea conformă firii la una contrară firii. adică în păcat" (Învăţături de suflet folositoare. contrar normei.27 Sfântul Macarie Egipteanul vorbeşte tot despre înstrăinare. gândeşte şi acţionează cu totul dimpotrivă. IX. 30 Cuvânt de îndemn către elini. după care se doresc în mod firesc toate". lepădarea de El „ne-a făcut potrivnici firii" (alienavit nos contra naturam). contrar substanţei (ipostasului)". II. îndepărtându-se de Dumnezeu. 2. trăieşte în afara a ceea ce el este în mod fundamental. este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor) sădite în fire de la scopul lor. 1.) Iar scop numesc Cauza celor ce sunt. care este păcatul".. 24 Răspunsuri către Talasie. IV. după cum spune Sfântul Clement al Alexandriei. Altfel spus. cade chiar într-o stare Despre Numirile dumnezeişti. nu trăieşte viaţa pentru care este făcut. aşa cum s-au făcut. notează el în continuarea acestei idei. se prăbuşeşte în starea omenească. Atanasie cel Mare. Căci răutatea (.22 „Răul nu se contemplă" ca stând în legătură cu fiinţa făpturilor. omul trăieşte într-o stare de înstrăinare.23 „Voi spune că răul. a format în ea însăşi râul. pentru om. uitând că este după chipul lui Dumnezeu şi nemaivăzând Cuvântul cu care se cuvenea să se asemene. Dacă rămân aşa cum au fost zidite. Sf.

Sf. şi prin creşterea în Dumnezeu. omul se trezeşte dintr-o dată redus la o parte infimă din ceea ce fusese. 1. el a devenit om nedeplin. Despre feciorie. s-a sălbăticit. III). 29. aşa cum am văzut. 1-5. după asemănarea firii necuvântătoare. s-a întunecat35 şi s-a făcut ca mort. omul va trăi într-o lume mărginită. asemenea lui Hristos. 13). Grigorie de Nyssa. căpătau sens şi coeziune. închisă. V. făcându-se. adică lipsit de dimensiunea esenţială a fiinţei sale. Omilia a VIII-a.34. de asemenea. VIII.32 Şi. Despre suflet.) Cei care nu-L au pe Acesta. Au fost afectate astfel însăşi structura fiinţei sale şi buna rânduială a facultăţilor sale. în realitate. firesc şi trupesc -. aparent. 13. Macarie Egipteanul. Iar fără acesta.ceea ce este o simplă figură de stil. 21: „Alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor". prin îndeletnicirile cele rele. lucrând. Omilii duhovniceşti (Col. Sfântul Irineu spune: „Când sufletului îi lipseşte Duhul Sfânt. Sf. Sf. mutând raţiunea cea după fire în ceea ce e contrar firii".. 11. 36 Contra ereziilor.33 Întorcându-şi duhul de la Dumnezeu. De aceea Sfinţii Părinţi compară adesea starea omului căzut cu cea a animalelor. Sfântul Irineu spune. s-a chircit" şi a intrat într-o stare de toropeală (Is. acesta a fost lipsit de viaţa dumnezeiască. Sf. 8).36 De acum înainte. 35 Cf. 48. având o existenţă restrânsă la dimensiunea fiinţei sale căzute. 37. de pildă. leu şi pardos". la fel. 67-68. XIII. XLV. mor spiritual. Care mântuieşte şi zideşte spre viaţă. a rămas numai om firesc (1 Cor. 2.. strâmtă şi. Simeon Noul Teolog. Prolog. Parafrază la. Cateheze. omul a pierdut infinitul. 253CD. pe care le-o împărtăşea Duhul Sfânt -. el rămânând doar o sutime sau o miime om . Sf. 5. căci. Ps. 31 Sfântul Grigorie de Nyssa. 10. 34 Cf. Sf. luda 19) şi trupesc. adică Duhul (. fiind om-dumnezeu în Duhul.. Discursuri etice. umanul autentic nu există decât în divinouman. 32 Tâlcuire la Cântarea cântărilor. Ibidem. ba le-a şi întrecut în iraţionalitate. Sf. Unul mântuieşte şi dă chip. Macarie Egipteanul. spune: „După ce a lepădat omul chipul dumnezeiesc. căci n-au Duhul lui Dumnezeu în ei. Pentru aceasta Domnul îi numeşte „morţi": „Lasă morţii Vezi. PG 90. folosindu-şi numai o parte dintre posibilităţile sale. Omilii duhovniceşti (Col. 418-419. Dogmatica II. Maxim Mărturisitorul. rămânând cu adevărat doar firesc şi trupesc. este nedesăvârşit". nemaiprimind adevărata lor viaţa . omul nu poate fi cu adevărat om decât în Dumnezeu. II). I. IV. Ioan Damaschin. aceştia pe drept cuvânt vor fi numiţi „trup şi sânge". Rom. Oricum. Macarie Egipteanul. omul. Capete despre iubire. 33 Răspunsuri câtre Talasie. sufletul şi Duhul.Cauza cea dintâi a bolilor subumană. 37 31 . îmbrăcând condiţia omului căzut.Sf. 3. Sufletul şi trupul lui. II. 48. căci. 6. XXVIII. 14. Din om întreg cum fusese – duhovnicesc. prin care toate facultăţile lui erau luminate şi însufleţite. spre pildă. A se vedea. în această privinţă: „Omul desăvârşit este compus din acestea trei: trupul.cea dumnezeiască. 10.. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul „«s-a asemănat dobitoacelor celor fără de minte» (Ps. căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot chipul. Astfel omul ajunge să-şi uite cu total rostul său duhovnicesc. care-l făceau om întreg. 52. Nichita Stithatul.

*0 Atunci când Dumnezeu le-a aratat primilor oameni relele care vox veni din călcarea poruncii (Fac. vfld şi aud ca ani-malele. Or. orezând că trăieşte şi adeseori chiar gândind cS trăieşte din plin. 16-19). în zdnincinarea suflendui. Macaric Egipteanul.. aceastâ pedeapsfi consta în pierderea centrului spiritual al fiinţei sale. căci nu-L au pe Duhul de viaţă data-tor*'. . 44. u se vedea.Pc cei care sc despart de El. Mncurie Egipteanul.1. 4 " Cf. 111). Căci ei văd strain lucru şi vrednic de mirare: oameni peste care s-a abiitut moartea. Cei care. XXIV. trăiesc. Xf. nu-l puteau atinge." Sfântul Grigorie Palama ajunge la aceeaşi concluzie Fn ceea co priveş-te urmurile pâcatului: „După cum păn'isirea trupului de către suflet şi despăr-ţiiea sa de el este moartea trupului."î "/mne. 7. 69. l S).4' în mlburarea. Magopsu!. îi pedepseşte pe cei care i se impotrivesc. dcspilrţirea dc LuininH. Cf. 214-231. 41 Cf. Oirrilii litthorwceşii (Col. El nu face decâl s3 le spună dinaime care vor fi ele. Diseumiri elfce. 27. care cred că trăiesc $i chiar se mişcă.41 pierderea puterilor primite la început. în principal. spune Sfân-lul Maxim Mârmrisiiorul. dar ne-cunoscută de cei ce-o ptftimesc: „Morţii nu se pot nici vedea între ei. „Firea. ea decurge în mod firesc şi necesar din cădere. 1. s-au lepfida! de Dumnezeu. cfci esie cu putinţă să traiesli fără să ai vk$| în tine. asa cum o vede eel ce are discernământ duhovnicesc. 25. omul cSzut. despftrţirea dc Dumnezcu înseamnâ inoarte. vă?. căci nu Dumnezeu esle Ccl care a hotfrfll dînainte sâ-i pedepseascâ. 2: XIII. Onrilii duhmmicesti (Col. Clement Alexaiuliimil. Sf. atâta vreme cât vieţuia în conformitatc cu această natură. omul a câzut în toate relele. asa le-au fost Ihidvm. 3. Simeon Noul Tcolog. II.-"' Astfel. 16. 9. vietuind în chip contrar ei. 3. îiiiiineric. Despre mourtcii duhovnicească înţclciisiî Cfl unnar© a păcalului.w Prin păcat. gem si îi plâng. aceştia nu mai au ta îndemână toatc puterile fireşti. sil priveşti fără să vezi şi să asculţi fară sS auzi cu adevăraf . I.ându-i astfel. 111). într-un cuvânt. Demonsiixtfia aropOvââMitU a/fos/olice. rătacima şi stricarea tuturor facultăţilor sale. 39-73. Numai cei cu adevfirai vii. omul „groapa a săpat şi a adâncit-o şi va cădea in groapa pe care a Ricut-o" (Ps. ci pedeapsa umiează din aceea ci s-au lipsit dc toi btnele'" [Cpntnt greziibr. La fel descrie Sfântul Simeon Noul Tcolog condiţia omului câzut. I. în realilate este un cadavru viu. Cătr* Autolii. * Om'tlii. După cum spune Psalmisnd. nici nu se pot plânge unul pe aliul. VIII. I.Premise tmlropulogice să-şi îngroape morţii lor" (Lc 9. tot aşa părăsirea sufletului de către Dumnezeu şt despărţirea S:i de el cste moarte a sufleîului". orbi cărora li se pare c. '' Ihulrnu '' Sf Irineu prccizeaz. în starea de boală şi de suferinţă pe care au creat-o toatc acestea.40 străine dc natura sa şi care. 2). Sf. ele au apărut ca urmare a păcatului şi sunt pedepse ale lui. XVIII. Pedeapsa n-a fost daiă de Dumne-zeu. nenorocirile si necazurile. Teofil ul Anliohici. Despiuliiea dc Dumnezeii înseamnă pîcnlcrea luturor bunurilor care nc via de la El. Sf Irineu. ^8 11 . an pierdul toaie accsiea şi au cflzut ei înşişi sub pedeapsâ. 60). 17. şî nu EI este Cei care le aduce asupra lor. V. de asemenea. deci.1: . cugetă ca nişte nebuni lipsiţi de eunoşiinţa şi due o viaţft de cadavre. Dumnezeu i\ lnsâ în dcspărţirea pe care ei însişi au ides-o.i văd şi surzi cu adevarat care cred câ aud.

înfrâiiare $1 petrecerea cea după mime. SI". 85. Cuvânt înainte.. 2). I. Eccl.100 de capete.. 61. II.6. 5.. 80. Capete de mâttgâieto. iar starea pă-câtoasă în care trăieşte omenirea cazută. A se veden. cufundându-se cu totul şi tot mai adiinc în suferinţă.. Tol astfel vorbestc despre „neamul omenesc atins de ncbunin păcatului" fucpcvoQ şi niai ales despre cei care. In Cf. dfoia. Parafmz/i in fSQ efc eapete la.din pricina unei boli a sufletului sail din pricina unor lulburari (fitcoxaon. loan Gură de Aur. ceea ce înseamnă pentru om curate simicidere. 4. Sf. I &-mi arătat duşmani . I). Sf. Origen nu sc sflcşte să spuna: „Noi siintcm popor nehun şi lîpsil de minte" (OinHii Ui cartea Cilnfarea cânfătifar.i nâsciil nepâsarca. 3. (AOipla. Sf. Ceipe-te despre dfagoste. 26. înde-pârtandu-se de plinătatea vieţii şi de fericirea cea desăvârşită cu care fusese înzestrat la început.50 Ei urmează astfel Sfintei Scripturi (cf. Ceht . Irineu. 23. I.) Şi pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidil omul întru toată desfatarea.. Sf. „S-au rutăcil în gândurîle tor şi inima lor cea Amblgua.*6 lar faptul ca omul îşi vatămă alât de grav firea. IV. Tratat despre feciorie.nebunia (di/Oia) oauicnilor" care-L resping pe Dumnezeu l ('uvimt de indeitm câfre rfini. II. 6. Dumnezeu. spune acelaşi Sfân» Părinte. loan Caxpatiul. 1-3) şi mai ales Sfântului Pavel. Cflci nebufiia a născut neascultarea. 19).Cauzfi ceil dintâi a bolilor date. Varsanufie spune cfl: „nebunia este 1111 izvor il tuturor relelor. Macarie Egipte<uml% 50. 59. şi iistfel pedepsiţj". PG 90. Şi dupil rană\ aceeaşi nebnnic .) Dc aceea. în acest sens. Clemen I Alcxandrinul vorbcştc despre . VIII " Cf. Omiiii Ui Malri.*'1 Prin pâcal. întru toată slava ? Nu era în rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta ! Şi a făcut (. iar nepâsarea a produs putrezicîu-nea" {ScrUoarea 62). iată-i micşoraţi din înlregi cum erau.4'' lucrând împolriva a tot ce-i este în chip fundamental foiosilor. AXoyla etc.. Tăladre h rugâciunea TatSl'nostm. 10. care spune despre cei care ră-mân departe de Dumnezeu.lipsa de judccală (An6voia)" şi despre . Cuvd'tf brificirh/i elimlor. nefiintâ* şi moarte. zice: „Acesta e nebun. o.4* ajungând păna la a-şi amputa fiinţa. IX. 83 şî 84. 23. la venire» luî Hristos în tnip... acesta nu ştie să se bucure". ' Ct'. II. Isaac Sirul.) sunt adesea nplicaţi atitudinilor idolaire ale oamenilor care s-au dcpâiiat de Duniaezeu. Sf. 52. ('uvânf despr* frezvie si vir-tute. III. Gtigoiiede Nvssa. Despre duwof. 32-33. Cateheze-. Cu vime despre nevoinjd. Grigorie de Nyssa. 39 . J' /iiviift'i/iiii de sii/Jet fotositoare. Ceie 225 de capete teologtce si practice. 30. 4. XII.. Alte rcfcrinţe vor fi date în capitohd lumător. 44. întni toatâ buctiria. V. „poartâ un râzboi nemilos cu ea însăşi"4*.) ale miniii" {('imlrei lui Ce/siis.. ranu.. tar neascultarea. 58. 12. I. Pilde 5. în care vorn vedea cum aceşti termeni (iiavla. natura nmana. Simeon Notd 'I'eolog. 1.4' Sfinţii Părinţi privesc păcatul ca pe o faptS nebunească. IX. 111. VI. Sf. 3. Atanasie cel Mm'e. întru toată odihna. 13-18.0po-CTOVII. Sf. 6. XV. I. 8. ca pe o stare de nebunie. 90. 57. spun Sfintii Părinţi. Marele ciivâm cnlehetic. 81. Awa Dorotei spune: „De unde am venit la toate necazurile acestea? De ce am căzut în loată starea aceasta vrednica de plans? Nu din pricina nebuniei noastre (Anovoia) ? (. 2. Talasie Lîbtiinul. Isihic Sinaitul. 880A. " Arfltând motivele pentni care S-a întruput Hristos. Cotitra ereziihr. de ascmenea.. 48-53 Nichira Stidtatul. 6. este cu adevărat nebunie.. 9.. II.

PG 74. M Ibidem.Premise anirofw/wgice nesocolită s-a întunecat. Grigoiie dc Nyss». Cuvdnl mipolriva e.»/'". cu pieptul învelit în jambiere şi ţi-nănd in niâna stăngă armele care trebuie purtate în drcapta".56 lar Sfântul Grigorie de Nyssa spune limpede că. au ajuns nebuni (feu. fîrea omcnească a primil boala stricăciunii".*'' adică iielulocul lui." acţionând în chip dezordonat.XV\\\. vorbeşte despre clipa căderii. Sfinţii Părinţi. smintit. IV. 40 . conchide eJ. '' Ihspre feciarie.XX6KO--oq. omul este cHorcoc. folosind contra firii puterile sufletului său. Zicând că sunl înţelepţi. 2. Din acel moment şi trupul s-a împerecheat cu sufletul şi a avut aceeaşi soartă ca si el: s-a strica! şi el deodală cu saflotul". acoperin-du-şi faţa. 3. Sf. care i-au fost date pentru a se indrepta spre Dumneztru şi a se uni cu El. „Firea a căzut în boala pâcalului prin neasculumsa unuia".am putea traduce accst cuvânt chiar prin „alienat" -.(0pă\nr\o<jav)" (Rom. 1(1 Omilii Ui Eptstoia <<iire Roniani. " i 'omauariu /<< Epistola cătr* Romani. 1. acesta. totul se răstoarna cu susul în jos". II. I. absurd. Dfsfirr Kit/ţticiunea donuwim.21-22). de alunci niiniea i s-a îiitunecat." Sfânlul Chiril al AJexandriei se exprima' în acelaşi fel. scrie şi Sfânlul Nicolae Cabasila: „De când Adam s-a încrezut în duhul cel tflu şi şi-a întors faţa de la bunul său Stâpan.S4 Acum vedem că aceaslă îmbolnavire şi aceasta degenerescenţă vin din f'aptul că roate puterile omului. . ca boala cea spre moarte1'. au fost. râtâcind şi mişcundu-se înlr-o direcţie cu toiul conlrară adevăratei ior meniri.Iinilm. care afectează întreaga fiinţă a omului. ajungând să funcţioneze contra firii.si O. 4. arătand că tie iilunci „s*a născu! în firea omenească păcatul. 5 Cf. IV. 2. lipsîndu-l de sănâlatea pe care o avea la început.. încât „nimeni n-ar putea înHiţişa cum se OUVine prostia şi nesocolinţa lui". Stfnmil Grigorie de Nyssa.51 în acelaşi sens. întratâl de ciudat şi de strain .â. „De ce nenoro-ciri nu va avea partc în război un asemenea oştean ? Tot astfel. referindu-se la păcatul slrâmoşesc şi la urmările sale. '" Ibidem. prin păcat. * Ibidem. lipsit de raţiu-ne. IV. v' el estc asemenea unui „oştean care s-ar duce la război îmbracat anapoda: cu casca pusă de-a-ndoaseleu.Rtifţiu■■iunea durimeascd. folo-sesc încă şi mai adesea Icrmeni medicali.''* adicii dt' o altă natură.00 />. smintit. spune SfSntul loan Gură de Aur. abatute de la scopul lor firesc. cu totul nebunesc: „Când lipseşte Dumnezeu. după ce aminteşle că „odinioară omul se afla în slare de sănătate". spun ei. v: Drspre viaţa Ui tlrixtos. u Ibidem." „în Adam. „V8 pStimi în rimpul vîeţîi sale şi eel care arc cugetul lipsit de rânduialfi şi se foloseşte greşit de puterile sulletului". Atanitfie al Alcxandrici. 38. sufletul şi-a pierdut sănătatea şi tihna pe care le avusese. Sf. cu picioarele vârâte în plaloşâ. este o boală foarte gravă. fără noimă. 789.

„Cum At fi sănîitos un suflet rational a cărui putcrc tie cunoaş-tere ar fi bolnavă T\ se întreabă Sfântul Grigoric Palama. 26. pentru că nu mai lucreazA conform scopului ei firesc. 3. IV. dlMli. Ctivintt dexpr? nevohifă. Mnxiin MSrtiirisitorul. în mod fundamental.. VI. : Rmpunsuri căire Talasie. 15. II. 84. 15.1 în necofloasterea lui Pumne-zeu. < 'imini minimal xi tie . De aceca Sfântul Maxim precizeaza: „neştiinţa şi nebunia (o:$pofci/ri) vin din reaua întrebuinţare a puterii rationale". 2. Adam. II. CeltS00 dt ct'petr ilespre Jtiptuire. Capete dcspre dmgoste. Cuviînl de. Prolog. La fel.v/' decăderea ctmoaşterii şi a organelor sale Sfinlii Parinţi au constatat ca. ( W/. Isihie Sinaitul. Tiiiuli' fj.xuflrt folositor.i. la omul Gfisufc cunoastcrea şi organele ei sum bofnave. Evagrie considers „necunoaşteren" lui Dumnezeii ca „boalfl a suflelului"4. Vorbcsc. Isaac Siml.Wr. 30. spune Stantul Maxim Mărturisitorul. 3. l'G 90. de. Capeta gnostic?. ihiik'nu 52: . 8.spie „cugelarca bolnavu": Sf. Cf. de iisemenca.■sprr tiragoste.lrtându-se de Dumnezeii însa. " Cf. mintea omului este din fire făcută sâ" cauto lucruriie dumnezeieşti şi sâ tindă spre eunoaşterea lui Dumnezeui'' atunci când lucreazâ potrivit firii sale. al Ueilcia dintre celc din iirrmt. Reispunsuri cât/v 1'ahsii: 59. Evagrie. 1 Iiicm ncctivcnil". Sf.7 Dep. 17.1' 1 I. * Capete ties/we dmgoste. III. ' Capete th'Sf/rtf dragoste. ea esie „sanâtoasâ". II.1 Aceasta" boală. eii se îmbolmî-vcştc. înfriinare ft pţttrecerea cea dupâ mmte. Jirc şi ciinoşlinfii. ' Talusie.. const.spic cei ce sc linişiesc CII evluvie. Despre sfanta lutiiină. dimpotriWt. 41 . Nichita Siiiha(ul./. in timpce. Cnpele gnostice. Sf.. „s-a îmbolnilvit de necu-nostinţa cauzei sale"/ „Ceea ce sunt sSnătatea şi boala pentru trupul care vie-ţuieşte (. Patologiu cunoaşterii a) Pervertirea . 46 ('npeteffWsHoe. 127 Evagrie.m Daniiischin.3 Palologia omului cazut I. lo. Capeie desprv tre&ie.fiTBTB bolnavi de necunoşiinţ. „sănătatea sufletului este nepi'itimirea şi cunoşiinţa"/ în-tr-adevîîr. 44. Sf. 17. ci contra firii sale.) suiil cunoştinţa si neştiinţa pentru cuget'V spune tot el. Cf. Ctfvinte despre rwvoinţâ. IU. Cf. 8. Isaac Siml. II.

VII. iar în ele fl vedea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale necreate. Adam.) firea dobitoacelor (. De fapt. despre cele două lumi (1. înţelegfmdu-se din făpturi" (Rom. iar nu ca om. iar în acesta. Cuviiitr itespre >ievainlâ. inceputul şi sfarşitul şi mijlocul vremurilor (. 20). simplificat în sensurile {hgoi) minţii. singurele de care tine seama. cum zicc mi-nunalul văzător at lucrurilor mari. lar lucrarea lor cste una. I. pe ce)e sensibile şi pe cele inteligibile. Căci cele ce-şi sum unele altora indicaloare trebuie să vădească reciproc prezenţa adevărată şi clară a celor-lalte şi relaţia neştirbităcu acelea". 15 Răspmsuri <>:"<■ Talasie. Rtteptmsuri catre TdfOsie. sporind şi crescănd duhovniceşte. cup. vorbind.hfystogogia. întorcându-se spre realităţile sensibile. Prolog.12 Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că.. acela. îiiţelegand că de la El îşi au ele fiinţa şi msuşirile. s-a indepărtat de Dumnezeu şi de realilăţile spirituale. el le percepea în relaţie cu Creatonil lor. ' C ! SI" Maxim Martinisiforul.10 Totuşi.. lar dumnezeiescul Apostol zice. lar dacă prin cele ce se văd. într-un sfârşrt. Cuvnni bnpOtriva rlinilor. a-şi îndrepta privirea spre realităţile sensibile nu constituie un pfi-cat penini om. lezechiel. cum s-a scris. Dumnezeu „mi-a dat cunoştinţa cea adevarata despre cele ce sunt. cu mult mai varios vor fi înţelese prin cele ce nu se văd cele ce se viid. 257D-2G0A. 16). cunoaşterea lui fiind însă de ordin spiritual. datorită pre-facerii minlii şi simţirii prin înduinnezeire'V* Omul ar fi putut atunci să spu-nă. PG 90. 59. ci şi pentru ca să poata cnnoaşte toate faptu-rile. la randul sâu: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la întemeierea lumii. celor ce pot să vadă.* prin păcat el s-a pervertit. de cat re cei dedaţi contemplaţiei duhovniceşti. în acela se află acesta. ca să" ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. Căci. le cunoştea ca avându-şi în Acesla obarşia şi ţelul... urma să vadă făpturile cu ochii lui Dumnezeu. le vedea în întregime în Dumnezeu. . ca „o roatâ în roata". Sf. împrcună cu înţeleptul Solomon.. 11 Cf. Uanc Sirul. având dupa liar in chip înţelept aceeaşi cunoştinţfi a lucrurilor ca Dumnezeu. prin figuri. El con-templa in chip f'iresc ceea ce Sfinţii Părinţi numesc „raţiunile" spirituale (Xâyoi) ale fapturilor sau." Deci. prin înţelesuri (lagoi). înainte de cadere. Dumnezeu i-a dal omului ininlea mi numai pentni ca prin ea să hmJa spre cunoaşterea Lui. altfel spus. aşa cum sub-liniază Sfâmul Maxim Măilurisitorul: „întreg cosmosul inteligibil se aratâ în întreg cosmosul sensibil tn chip tainic prin formele simbolice. Adam le cunoştea pe acestea.Prr/ruy? tuilrofwlvgice in timp ce sufletul omenesc „a fost făcut ca să-L vadă pe Dumnezeu şi sâ fie luminat de El". cred. feluritele neamuri ale plantelor şi însu' Sf. coniemplaţia simbolîcă a celor inteligibile prin cele vazute este ştiinţâ şj înţelegere duhov-nicească a celor vazute prin cele nevăzute. II. şi întreg cel sensîbil exisia în eel inteligibil. 84.să primească cunoştinţa (fapturilor) ca dumnezeu. se privesc cele ce nu se văd.) pute-rea duhurilor şi gândurile oamenilor. 42 . adică . Alanasie cel Marc.

iar luatâ mtpeşte.1 „Ii s-au deschis ochii la amâudoi" (Fac. Adam si Eva au văzut atunci că erau goi. 7. Omilii hi cartea Numerii. n-a fost în stare sft-şi asume în mod spiritual accastâ formă de cunoaştere. Accasta orbind mintea omenească. de creaţia văzu-tâ. reprezintă. 17-21). XVII. ci invers. Sol. 9). Dumnezeu voia să-l fereasca" pe om de primejdia care-l păndea. de care se slujeau Adam şi Eva ca să va-dă. cum spune Origen. şi în locul lor se deschid ochii trupeşli. Prin păcar. dar deschiziind larg simţirea. '• Ibidem. ofcră cunoştinţa răului. Disnimiri eiice. Bpune Sfântul Maxim.iiorală energiilor dumnezeieşti care se reveleazfl prin ele. pentru Adam şi penlru cei care s-au făcut urmatori ai lui.1'' La fcl. a începul să vadâ cu ochti cei rrupeşti"-20 Să remarcâm că nu deschiderea ochilor trupeşti a produs închiderea ochi-lor spirituali. acesteia îi ia locul cunoaşterea dupâ (rup. CtXtehng. în simpla lor aparenţa sensibilă. XIII. 3). Căci celor ce se împărtă-şesc de ea trupeşte Ii se face dascal în ale patimilor. fiindcă Inţelepciunea. prin ignorarea lui Dumnezeu încetând să mai existe cunoaşterea cea după Dumnezeu. III '. ci în chip ini-pesc. Orbindu-i ochii sufletului şi cSzând din viaţa cea nepieritoare. Toate ccle ascunse şi ccle aratate le-am cunoscui. l-a 14 Cf. 7). fntr-adevăr. căzând în păcat. Dai Adam s-agrăbil si. ea oferă cunoştinţa biiielui. r '• h><: cit.. „Contemplate duhovniceşte. aceea de a ajunge inain-te de vreme Ifl această a doua forma de cunoaştere. mi-a dal invatarunT (înţ. 14-15. trebuia ca mai întâi %H sporească în cunoaşterea Creatorului său.1'' Oprindu-I să mîinânce din rodul acestui pom. " Origen. fără nici un neajuns. Cuvânt tmpotriva efinifor.Kfnil. lucrătoarea tuturor. neîncercata de el pânâ aiunci. in a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea lor intcligibi' la d. Sf.1 uite de cele diimnezeieşti". Alanasie eel Mare. Ci Idem. spune Sfiin-tul Maxim. XV. ci cfl s-au facul goi de vederea telor dumnezeieşti şi şi-au mutat cugefarea spre cele conrrare". ochii spirituali ai lui Adam se închid. " Cuvâru tmpotriva atmilor. Cf.14 Pomul cunoştinţei binelui şi răului. VIII. „există doua feluri de ochi: unii. şi iiiimai după aceea s-ar fi pUtUl bucura. ceilalţi. Dumnezeu l-a oprit pe Adam să se atinga (3. se spune în continuare. 3. ibidem. de care. sub nmeninţarea cu moar-tea. înainte de cadere"/* Despre aceşti ocht trupeşf i. 54-56. făefmdu-i s.I'titatagia onmhii conn strife râdâcinilor. iar Sfântul Atanasie comenteazâ astfel: „S-au cunoscul pe ei goi nu atfll de haine. despre care vorbeşte cartea Facer ii (2. creaţia vâzUtâ. (omul) a primit cunoaşterea tmpeasc<l. vorbeşte Sfânta Scriptură cănd zice c. cei care s-au deschis prin pacat. păcatul şi râul consiau în a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a privi făpiurile independent de El. . 43 . La acest nivel. Sfântul Simeon Noul Tcolog vorbeşte despre schimbiirea şi decatlerea suferile de cunoaşterea primordială a omului: „în locul cunoaşterii dumnezeieşti şi spirituale. din pricina stării sale copiklreşti. stă In necunoaşterea Cauzei celei bune a lucrurilor. aclică despre acest fel trupesc de a vedea realitatea.

se mişca spre patimi si simţuri si spre celc supuse simţurilor. 'Ibidem. I I . ciici. " IbuJtm. 5. rîităcind şi abătfmduse de la mişcarea cea după fire.Premise tmtropologice înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi l-a umplul de cunoş-tinţa pătimaşa" a lucrurilor ce cad sub simţuri". 22-24. i'. Cateh+ze. XXIV. in general. Sf.irisuiUi vat re Nieolne Monahul. II). " Cf. Devenit călcător de poruncfi şi uitând de Dumnezeu . 48. IV. 10. care este. 111). primind prin ele toate cunoştinţele. 3. ele s-au prcdat sirnţu-rilor. ci şi de toale poftele pati-maşe care se ivesc in suflel ca urmare a neştiinţei. Omitti dubovnicesti (Col. neavând unde sft se mişte in alia pane. '" Cuvdnt mimmtit şi de suflet Jofosi/or. privite numai în aparenţa lor sensibilă -. XXV. 13. înce-tând de a-L mai cunoaşle pe Dumnezeu şi. Nichiiu Stithatul.26 Mintea nu s-a lăsal condusă numai de simtire. 44 :| . totuşi linde să cunoască ceva.12 prin care toate celelalie patimi lucrează. P G 9 I . 4. 42. Mticaric Egipleunul. de vreme ce le-a negat. facultăţile cognitive ale omului erau luminate de Sfântul Duh şi astfel cunoşteau lapturile potrivit naturii lor f'ireşti şi potrivit naturii acelora.3" Aceste trei atitudini negative. 55. ' Cf. Aiunasie ecl Mii»e. -1 < uieheze. după cum arată Sr'âmul Maxim. care nu pot fi desparţîte una de alia şi care se sprijină reciproc. omul şi-a amestecal toată puterea înţelegatoare cu simţirea. departându-se de Dumnezeu. a se misca. 13.mai precis spre făpturi. „Toată mintea omeneaseft. 10." UK clt. :"Cf ibidem.-''' atunci ea se întoarce spre realit<tţile sensibile . polrivit nalurii sale.24 în timp ce. Cuvmii tmpottivQ eltnUor. "Ibidem. cum spune Mar-cu AscetuL „pricina tuturor relelor'V7 alfituri de uitarea lui Dumnezeu şi irandavie. realuflţile spirituale sau inleligibile." Accasta s-ar putea explica prin faptul că rnintea. I I I 2 A . in starea lor originară. '-* Cf Sf. o data ce s-a abătut de la mişcarea care o duce in chip firesc către Dumnezeu". Despre stifles. nu înceteazâ de." De atunci. vieţuiesc şi prind puterc in sufletele oamenilor. XV. * Eptstold cut re Nieolne Momibul.spune Sfantul Simeon Noul Teolog -." „palimile cele mai adânci şi mai lăuntrice". 13. XV. la fel: „în locul cunoştînţei dumnezeieşti şi duhovniceşti a primit cu-noştinţa trupească". care de acum rămân pentru ea singurele pe care le poate percepe. Omilii tUmovmcesii (Col."1 Sfântul Simeon Noul Teolog spune. 22-24. 10. ctigetul omului a tost cu totul robil de această lume.2'' sunt socotite de St'autul Marcu Ascetul (iar apoi de Sfântul loan Damaschinso) „cei trei uriaşi puternici ai diavolului". !*Ambigua. le-a refuzat ori le-a uilai pe celelalte. I.

Sf Isaat Sirul. 12. greşind impotriva rafiunii (Logos). Mi 4.tpa din cursele ratâcirii". C/tvâiit t/fspw n/grfciuritr. III. '7 Ibidem.Sffmml Autonie cel Mure.Cu\'inlr dvsprtf nevmnţd.KHl de < ap&te. I Pt. cugetarea de-vine greoaie şi îngroşată. In J. 8.sc. IV. Sf. Scam. spune Sr'ântul Isaac SiruL4'' Astfel. J0. omul nu poate . încăt o fac incapabilă de cunoaşterea spirituală: . 26. Isaac Sirul. VII. Sf. 57. Cin'iniedcipr? iwtrinţâ. Avva Porotei. loan Damaschin. V. 111. Evagrie. Omilii In loan. nu lucreaza în ea cunoştinţd (duhovnicească). 2. decâlde a unui adevărat om. omul se aflîî în întuneric: Is. 8. 5. XV. 46. Origen. 26. I. 35. Epislolii călre Nicolar Monnliul. Dumnezeul meu. 5. Omilii hi loan. şi alearga* dupâ umbre deşarte. II. 11: Col. 16: Lc I. robita de simţirc. Dcsprr JMoiie. Atminsie eel Mare. loan Guril dc Aur. 10. I. Sf. 12. 3. 13. 5. Sf. Omilii la hum. Sf.spiv nvvoinftl..). Prolog. 16 Cf. tot aşa cei care vieţu-iesc în pâcat nu văd limpede lucrurile. SfanluJ Isaac subliniază faptul că parimile vatămă într-atât sifnătatea fireasca a mintji. 68-70. am căziit cu roţii în mAndrie şi nu siintem în stare sâ judecăm drepr dcspre făpturi". H Sf. Scrisofi. 11. Cotworhiri duhovniveşli. 6.4' în ceea ce-l priveşte. nu pot să spun (. <>/<. 9. I Tcs. IX. 83. 19. Marcu Asceeul. o. Sf. C'npeie despretre&ie ftVt/tutt. 3.. S. 3. V. 85. II. iar „gândurile lui sunt neputincioase (bolnave)".Ptltologia oniii/ui cdzut Cunoasterea omeneasol în starea păcătoasă. Efcs. 20. XI. I. mintea omului se întune-că. a Jipsci dc grijă şi a uiîării lui Dumnezeu şi. 50. 12. Sf. Fapte 26. 9. Omi/ii In Golmnte. 4. '' lmne. " Ciivinif ilespre rwvoinfti. lîpîsio//'.Dacă mintea nu e sănatoasa în fire. Sf. piin pflcat. 40 Cf. aşa cum simţui (rupesc este lipsit de vedere când e valămai din nişte pricini oarecare". 41 Cuv/iUf despre nevoinfd. Isaac Sirul. 45 .14 Parimile „arrag cugetarea spre eld'V33 Din pricina neştiinţei. 2.i-ia(a m Hritfos. Qmtfit In I Corinleni. soco-lind câ sunt adevarate''. I. IV.45 Fiind . este cu totul predată patimi-lor. Isaac Sirul.42 Sfântul loan Gură de Aur spune că: „După cum cei care sunr în întuneric nu pot cunoaşce natura lucnirilor." devine oarbă. V. Miircu Ascclul. poaCf. JO. 18. ("itvintr drxprr novainlii.. loan Casian. omul dobfindeşte o cunoaştere mai apropiaiă de cea a animalelor. 41. 4.ţinut în lanţiil cunoştinţei lumeşti".™ arunca sufletul în beznă şi-l face pe om să se mişte într-o lume a întunericului. Sf. Rthputmiri cătrr Tti/ayie. 65. Sfântul Simeon Noul Teolog exclamă: „Ce sum lucmrile văzule. 56. 5. Mtitele vuvâui catehetic.Sf. 8. Maxim MaiturjjutoruJ..40 Ea devine incapabilă de dreapta judecală41 şi de adevărata cunoaştere. IV.37 rălăceste. I. 0 Oinilie ta I'salnmt 142. care nu ajuns să fie pricina şi scopul ei. 19. 3. Isihie Sinuiiul. 34-36. losui Gură de Aur. 5. 69. 4. 3. Maxim Măitiuisitortil. 2. Omilii ta Bfit30d. Sf. Jl Cf. 4. Omitte la fisalmul 142. Cuvânt tmpotriva e/itiilor. I. Epislolâ cătrtr Nicofa<> MonahuL 10. Oogiimina. 2. 18. de asemenea. XIII. Calist şf Ignalic Xanthopol. 19."' Mai itiull. loan Scărarul. ' Cf. Sf.57.*14 De aceea. Rom. Despn. „Omul. 46. Gîîsini ade-sea iri Sfanln Sciipiunl arlniiaţui câ. 21: 2. 79. 12. din supunerea faţă de celelaite patimi. Ctipete despre dmgoste. 26. Cttvintv de. 4. . XIII. ■*■' Cf Sf. loan Gurfi dc Aur. Cf. Nicolae Cubasiln. Grigorie de Nyssn. Maxim Mărturisitorul. Omilii h Kfcseni. VII. Capo* desprt dragaste. Sf.. 13. XI.

"' Cf. 1.2. w Cf St Maxim Murturisitoml. Dnr aflfindu-sc în simtire. Ilie Ecdicul. cum spun Sfinţii Părinţi. esle cu toale". spune despre omul câzut că: „este mişcat împoiriva firii şi în chip neraţional (o\) A.Neaflundu-« mintea in înţelesuii. definite de ea însăşi.i minţii omului/1 Omul căzut.07iKa>ţ). care. s-a asemănat prin aceasta do-biioacelor. compozită. sau pe intuiţii sensibilc. căzut din demnita-tea sa (. Capelc despre nmostinţă. 3 .9. aceasta. I. Dionisic AreopagHul. lipsite de ori-ce obiectivitale. Despiv. mintea se află întoarsă spre cele din alară. "H. desem-neaza „omul lâuntric". se spnjinâ iiiimai pe principii iirbitrare. : Cf. Sf. Râspurmtri călţ* Talaue. 101. Astfel. căci cugctareu lui este moartă.. alteori In cea u gândiuilor şi alleoii in ecu n simţirii": . Enchiridion. ea îl desparte pe om mi numai de Dumnezeu. eel mai adesea. Este ceea ce Părinlii numesc desparţirea mint» de inim.i activează sub imperiul senzaţiei. 5. ci şi de sine.Y In starea ei firească. Prolog.4" Iar atunci când încearcă să-şi unîfice această cunoaştere. scrie Clement Alexandrinul. 110-111: . în „robia cugelelor". nu o poate face decât apelând la artificii produse de raţiune. care merge de la formele de gândire cele mai empirice şi cele mai puţin organizate până la constructive ingenios elaborate ale cugetării celci mai abstracte. Triad*.Mintea se află uneori in (ma inţelesurilor.47 Iar Sfântul Nichila Stithatul.. 7.i in inţelesuri. omul a pierdui întelegerea obârşiei şi a ţclului lor comune şi nu le mai sesizează unitatea lor fundamental. trăieşte contrar raţiunii. nu se :ifl. PG 90. de vreme ce sunt legate de perccpţia eronata a omului cazut. St Grigorie Palama. potrivit naturii sale. divizată. iar din pricina relei lui purtari a fost biruit de parlea neraţională a sufletuluiV* înceiând de a-L mai vedea pe Dumnezeu în creaturi şi pe creaturi în Dumnezeu. K Oespre mflel. I." ea râmâne înlăuntrul inimii si nu se Pffdagogul. Iar aflâiulu-se în giinduri. Atunci cand activitalea sa este de naturâ contemplativâ.*. 10. înstrăinarea minţii în simţire este treapia cea mai de jos pe care ajungc spiritul uman căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu şi din contemplarea natu-rala. Niimirile dunmrxeiesli. se iiflă cu sigursinta in gâmluri. IbUIenu 4. Nicodim Aghioritul. centnil ontologic al omului şi izvorul tuturor putenlor siile. Predai laţiunii. având despre ele o cunoaştere parcehuă.Premise antrupoUigice te fi socotil pe bună drcptate fără raţiune (logos) si deci se aseamăna cu dobitoacele".. nemaiputând obţine cunoştinţeîn mod spiritual. la fel. mintea era iinitâ cu inima. or. 253C.102. ajungând să considere cunoaşterea raţională drept singnnil mod autcn-nc de cunoaştere sau chiar singurul posibil. 46 41 . ui limbajul scripturistic şi pnirislic. omul cade. XUI. fie in latura raţiunii care emite reflect» autonome cu caracter abstract.. Exercitarea ei în activitatea raţională devenită autonomă este o etapă intermediara/0 care însă este şi ea tot o formă de tostrămare . 1V. Fie c. înrobil simţurilor. mintea are o mişcare circulară. il Cf.). crede că lucraiea minţii estc exclusiv raţio-nalâ. iar nemişcăndu-se potrivit cu firea.

Cf. Omilii dnlu>vnic«$H (Col. Cele o siild tie rapeie. Ibidem. Enchiridion. S£ Macarie Egipteanul. 23. w Sf. XXIII. MacariC Egipteanul. * Sf." „se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugele la cele dumnezeieşti'V4 Părăsind lucrarea contemplative şi nemai-având o rnişcare circulară. Separarea minţii de inimă. in mod contradictor»!. Nicodim Aghioriml. acum multe.:ţ Mysiagogia.** rătăcind încolo şi încoace într-o continuă agitaiie/'" opusă stării de linişte (ricruxio. Sf. (We . * A se vecfoa. Sf. XXXI. " Cf. XXV. 2?. Grigorie Palama. felurite şi dezbinate. II. 4. VI. 6.lspandită şi împărţită de mulţi-mea gândurilor pe care ea însăşi le naste şi de senzaţiile pe care le primeşle. 697C. 1.. 2. " Epistohl cthre Nicotae Mmmluit. altădata concentrate şi unificate. făcând din om o fiinta divizată la toate nivelurile. Sf. Macurie Egipteanul. după chipul multiplicităţii sensibile pe care e! însuşi a creat-o şi care nu e.iOO de cupete. Cuvinle de. îirtre ulţii. adevărată schizofrenie spirituals. pe atăt de ncfaste pe cat de henefică îi era cunoaşterea Lui. Ill. 47 . Sf. 5. Cf. PG 91. Omilii dtdwvnicesti (Col. de fapl. mate celelalte facultăţi ale omului.spre nevowfă. devin confuze şi nesiatornice. 3. Urmând minţii. III). 10.^ Sfântul Nichita Stithatul rezumă aslfel efectele ei: „Cumplit lucru esle neştiinţa si mai "Ibidem. ci una în linie dreaptă". 6. Oimtii duhovnkeşti (Col. 2. 24. 10.Patohgia oinuUii căzw răspândeşte în afară. decât o iluzie zămisliră din ncputinţa lui de a percepe unitatea obiecliva ii făpturilor. U). Scrisoii. duce la divizarea întregului suflet. II). *' Cf. IV. Triade. sunt mânate. cit. Nichiia Stithatul. mintea se află înlr-o permanentă răspândire. > Vedem asttel cum necunoaşterea lui Dumnezeu a produs în om o mulritudine de efecle patologice. Cele a suit! de capete* 19. hfirţuite şi zăpftcite pe deasupra de mulţi-mea patimiior. Cali&l şi lgnatie Xanlhopol. " Cf. . mintea iese din inimă. Omilii dutunmrtsti (Col."* căci sufletul devine cumva mul-liplu. decj din central spiritual al omului. tor.s7 Astfel.) care ca_ racterizeaza activitatea ei con tempi at ivjS. 4. Vasile eel Mure. r. 68.''1 dezbinate''' şi împrăştiate'"1 şi risipite în toate laturilefl\ târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fîinţă a omului. 2. De aceea Marcu Ascetul o numeşte „maica şi doica tiituroi* relelor". 12. 19. 5. a Cf. Pe drept cuvânt Sfântul . B Cf. Calisi s't Ignatie Xanlhopol. pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul. Sf. Ibidem"' Cf. " Sf. Gândurile. Vasilc ccl Mans. II). Macaiie Egipteanul. căci ea divide (axlC«î mintea ($pf\v) oinuloi. în sensul etimologic al cuvântuluj. într-o activitale discursivă în care se risipeşte şi se divizeazăSf\ scoţându-l pe om din sine însuşi şi în afara lui Dumnezeu.Maxim vorbeşte despre „rătâcirea sufletului printre formele văzute ale celor sensibile". în toate djrecţiile. Isaac Sinil. Sf. . şi se răspândeşte în afară. se revarsâ şi curg într-un flux neincetat. 25.

Atamisie eel Mare. n-ar fi fost cu adevarat liber. raul nu esle o creaţic a lui Dumnezeu. diavolul însuşi a fosl creut bun de către Dumnezeu şi prin voia sa a cSzul din starea sa dintâi. şi care ar fi rămas numai In el şi în ceilalţi îngeri căzuţi dacă omul n-ar fi primil sa-l urmeze.''1 Raul. IV. 4.48IB: Oespn dcsâvăişlt*.Rfiututea care stăpâneşte pe oa-meni. esle nn produs al voinţei diabolice si al celei omeneşti. 3. 48 . dar acest rău nu-l atingea nici pe om. la omul căziit.Premise iml mpologtcr presus de loale cele cumplile. dcvenind ran. diavolul. : Amistil formula esle aplicatâ şi diavolului de Sf. omul este eel care. o născocire. n Cf. Grigorie de Nyssa. prin înşelarea diavolului.). nici n-a fost de la început"/*1 Dumnezeu n-a creal răul. înlristarea şi suspinur. Omilii la Hexaettmw* I I . 5. 796D. 4. Cf* Sf. Tâlcuire fa Cânttmta cântăHhr. Dionisie Areopagitul. PG 46. Maxim Mailurisitorul. loan Diimaschin. 21. Vasile eel Mare. precum neştiinţa în-groşată se face sufleiuliii covArsit de ea adânc pnlpăstios de iad. Sf. Râul exista într-adevâr în Rai. Dogmafica. Dacâ omul n-ar fi putut face răul. 30. * Sf. Tâtcuire la Cwitawa Cfmtarifar* II. n Cf Sf. A se vedea. Sf. 10. o înşelătorie: „născocirea voinţei libere a diavolului"." . îar apoi a omului. Omiln la Ihwat'itwron* II. nici creaţia. ea dezbină puterea cugetatoare m multe şi desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. Prolog. Dintru început răul exista ca posibilitate pentru libertatea omului. II. Dionisie Aieopagilul.Vasile eel Mare. XII.. PG 44. 20. DogtrtOtica* IV. loan Darnaschin. 2\). Adam. VIII. 253B. intr-un anu-rne fel. Omul esle nuinii „n&cocitor al rclclor" in IV. Tot ce adunâ ea este lipsit de raţiune. de arhanghel. Căci ne face in întregime neraţionali şi nesiinţitori. a devenil faciitor şi lucrâtor al răului". nici nu este in Dumnezeu.71 Astfel. Toate fâpturile au fost la origine cu totiil bune şi vieţuiau în întregime în bine. leş.. este o invenţie. cum am văzut. Perceperea detirantă a realităţii. b) Răul ca ireatitafe. ' Ihidem* 1 Cf Sf. 23. Naşterea unei cunaasteri fantasmatice. în persoana Şarpelui. durerea. Ctaânl tmpotriva e!inilort 7. Numai ca simplă posibilitate răul constituia o condiţie a libertăţii omului. acest lucru era indispensabil pemru ca libertatea omului să fie desăvărşită.7* ne-aflându-se vreun rău creal de Dumnezeu (.. omul de bunăvoie a adus-o asupra sa.'* mai întâi. 28IB IJ Detpm fi'riorie. Ea face suflctele in care intră întunecate. Despre Ntmtititv dtOWt&eitfti* IV. însuşi lacându-se născocitor al lelelor. . ci a diavolului şi a omului care conlucreazâ cu acela. RâspurtsuH căff* Talasie. PG 44. de sisemenea: Omilii la Ecrhtsiivst. spun Sfinţii Pârinţi. 2. a tost diiitru începul feril de tot râul. PG 90. scrie Sfunlul Grigone de Nyssa. nu se cerea Cel*30Qdecapet*t 19. Desire Nmmrilr dutnttczfliestL IV. fund un întuneric de sn-l pipăi cu mAna (cf. adică s-a înstrăinat ca şi acela de Dumnezeu.R'iul nu este de la Dumnezeu. în care e adunată toatil osânda.74 care ar fi putut sâ nu existe deloc daca diavolul nu s-ar fi întors împotriva lui Dumnezeu.. care s-a lăsat înşelat de Satana si a urmal calea lui.

Maxim MOrlurisitonil. 19-35. au început sa gândească şi să-şi nascocească cele ce nu sow". XH. 4-5: „Râul nu arc o exislenţa vie însufleţiitV'.^ Sfinţii Părinţi spun că răul nu are subslanţă. n Ibidem. 4. mai mull. deşi „cele nevazute ale Lui se văd de la facereu lumii. Grigorie cle Nyssa. adică veşnica Lui putere şi diimnezeire" (Rom. uitare de Dumnezeu care esle Fiinţa prin excelenţă. el există ca negaţic. luand neantul pe care-1 scruiează* cu mintea lui întunecata drept realitate. el este o fantasmagorie. un produs al imaginaţiei sale. săvârşirea râului nu putea duce decât la căderea oinului din desăvârşirea sa iniţială. Sf. . Omilii ia llcMiemeron. au fost plăsmuite prin gândurile omeneşti". Sf. 3. închizând ochii. cineva. El este nonexistenţă întrucât este necunoaştere. omul. 253AB. după care a lost facut. nici „raţiunile" spirituale ale celor create. " i'raiot aUprt) înlruparefi Ciivânluliii.mi exista vreo substanţa B lâiilni". Kl „pretutindenea este şi toate le plineşte".. ajunge să nu mai cunoască nirnic. Ataitiisie cel Mure. înţelegându-se din făpturi. I. Omul care (rîîieşle în afara Lui nu poate cunoaşte deciit neantul. /mum. „Golindu-se de găndul la Dumnezeu. negare. născoceşte cele ce nu sunl şi le dă chip lor. aşa cum vom arâta în conlinuare. nu a mai vâzut prin puterea din el pe Dumnezeu-Cuvâniul. el ajunge sa cunoasca* neantul. 7. temci al fiinţei sale. 2. necorespun-zfmd firii sale auientice. * Cuvâni irnpntrivii f/inihr. & 7 s 4*> . DtSpre feciorie. respingere. PG 90. IV. săvârşirea lui efectivă. Sf. 20).77 Lepădând eunoaşierea de Dumnezeu. Nu numai că răul esie o născocire. 7: . spune Psalmistul (Ps. respingând gândul binelui. Vasile ccl Mure. Privind creaţia ca lipsita de Dumnezeu. Dimpotrivâ. Cf. el este pur şi simplu non-existenţă.7* Dumnezeu singur fiind fiinţă cu adevăral şi în mod absoluţ. după cum El însuşi i-a descoperit lui Moise: „Eu sum Cel ce sunî" (leş.. Cuvânl tmpolriva elxnihr. îşi naluceşte întunericul fărS să fie întuneric şi umblă rităcind în întu-neric. * Cf. chiar atunci când crede că şlie ceva. II. R&ptwsuH retire Tahsie. 3. ci.u1 Atanasie. având ochii sufletului închişi. Şi." ' Ne-maivăzând chipul lui Dumnezeu din el. 14). omul rămâne în faţa unei realităţi goliie de orice semnificaţie.76 Aceasta nu înseamnă că el nu există într-un anume fel. Cunoscându-se pe sine şi făpturilc în afara lui Dumnezeu. spune îh coniinuare Sfilnt. 13. 1). izvor a tol ce există şi adevărata existenţă a tuturor celor ce sunt. căzând de multe ori şi rostogolindu-se în gropi şi socotind c3 nu e luCuvânl imfHiiriva el/ni/or. făcflndu-şi vădită nebunia: „Zis-acel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu !". TrtUiu desprt întntptuva dminluliii. XI.Patohgiti tmmliiî rdziii actualizarea acestei posibilitftţi. in realitate. Dionisiy Areopagitul. Şi ajungând in afară de sine. 5. 4.. o fantasml „Oamenii. omul ajunge la o cunoaştere care. s-au golil şi de existenţă". Sf. Despnr Nnmiiile dumnezeieşti. spune Sfântul Atanasie. 7. poate fi privitfl ca ficţiune. „Cele rele.Strâmbân-du-se astfel şi uitând cît este dupâ chipul lui Dumnezeu ccl bun. „Căci piecum atunci efmd apare soarele şi lot pămantul e luminai de lumina lui. în timp ce.. 8. omul ajunge să de-lireze. Prolog. scrie Sffmtul Atana-sie.

82 Pierzând înţelegerea legăturii fiinţelor cu Dumnezeu. tot aşa şi sufletul oamenilor. deci. Viafti tui Moise (U. Sf. Cf. prin mijlocirea ei. PG 90. omul.CoLB. Mnciiric Egipteanul spune ciî „cle la ciilcarea poruncii de câtre Adam. dacă n-ar fi lucrat un ineşter de corâbii.*0 Acest fel de cunoaştere delirantă a omului păcâtos se manifests şi într-un all fel. ci întuneric. Pentni că sufle-lul a fost făcul ca să vadă pe Dumnezeu şi să fîe luminat de El. de asemenea. Dc aceea Sfântul Atanasie eel Mare. începutul şi sfârşitul. Această lume pe care omul o priveşte ca existând în afara lui Dumnezeu nu este decăt o fantasmd. sau corabia. în orice activitate.*1 delir. ci. 47. Orice fiinţă este prin natura ei legată de Dumnezeu.. Sf. inevitabil. precum s-a stricat. Or. Dejpre feciorit'. omul priveşte crealurile ca indepcndeii-te de Crealorul lor. el a căutatcele stricacioase şi mtunericul". 257B. şi deci a caracterului lor relativ. in loc ca acestea sa-i fie recunoscute ca venind de la Dumnezeu. ci a o cunoaşte aşa cum nu este. în care crenturile sunt explicit definite ca zei. Depărtăndu-se de Dumnezeu. vorbind de-spre oamenii care privesc cele create fără aşi înălţa mintea la Creatorul lor.XXtV. Domnul nostru lisus Hristos. 7. pe Care-L neagă. iar nu lui Dumnezeu. 11 Cf. adoraţia cuvenită Creatomlui. dacâ n-ar fi clădit un arhitect şi dacă n-ar fi armonizat-o un muzician ? Precum. Dar în locul lui Dumnezeu. în orice efort dedicate unei fiinţe luatâ în sine. închizându-şi ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu. spune: „Aceştia sunt tare nebuni şi orbi. şi a o privi in afara aceslei legături ontologice înseamnă a n-o cunoaşte în mod real. 3). |e priveşte ca pe ceva absolut. pentru omul cflzut. Avem de-a face cu idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-nizate. ele ajungând s«1 uzurpe în mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu. Căci dă un chip celor ce nu sum şi ceea ce s-a săvârşit nu răinâne cum S-a săvârşit. 2. alfa şi omega oricârei fiîpturi. Cultul creaturilor înlocuieşte. prin care Tatăl orânduieşte şi susţine şi poartă de grijă de toate". sau lira. Sf. XII. o valoare şi un sens în sine. de vreme ce tot ce există prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu există. C?ici cum ar fi cunoscut clădireii. Gâsim o compuralie asemănătoare In Grigoiie lie Nyssa. acesl mod de cunoaşlere nu este decât pură imaginaţie. Prolog. o iluzie produsă de o minte care aiureazâ. deşi i se pare că face ceva. Grigorie de Nyssu. iluzie.Premise imlrofmlogice mină.Din pricimi nebnnici lor. căci el crede cfi universul existii prin sine. Mânluitorul tuturor. la fel nu mi se par sănătoşi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu şi nu cred in Cuvăntul (Raţiunea) Lui. aşa şi apare. mintea stâ $i se umftgeşte în lume" Ktmilii diihovniccftl. toate fîinţele îşi au sensul. I). ei nu-L cunosc pe Dumnezeu si mi-I nduc laudu ca FacîUorului lor" {Scnsoarea V. eel ce găndeşte aşa e nebun şi dincolo de orice nebunie. Maxim Mârturisîtorul. valoarea şi realitatea de la Dumnezeu. Antonie eel Mure: . Avem de-a face cu o atitudine " Ibidem. 203). căci părându-i-se că vede nu vede nîcidecum. în care se inişcă. : Cuvânl împotriva elinihr. ci şi de fiecare data când omul acordă unei fiinţe o finalitate. 50 . B Cf. Sf. şi nu şlie câ nu face nimic. şi-a născocit cele rele. Găsiin idolatrie. RdspWUttrt către 'falmie.

Teodoret al Cirului. adevarul oricărei fiinţe şi izvor a tot adevărul (In I. omul s-a lipsit de M Tratat despre tMni/xirea Cuvântnttd. ci şi ceru] şi pămantul şi toate cele din ele atârnând de El. şi-au plăsmuit şi pe zeii care nu sunt (. 3. 4. 16. slava pe care se cuvine s-o aducă. slujind faplurii in locul Facalorului". Clement Alexandrinul scric şi el: „Niniic mi mi se pare că a umplut mai mull ile nebunie (ucciAct) viuţa omenească precum îndclctnicirea cti atăta râvnă de cele material e" iC'uvi'mi de indeitm vâtre clem. Vu-fite sjiiifilor pusttuci dhi Sfito. toţi Sfinţii Părinţi vâd în idolatrie o forma de nebunie spiritual. X.. X. "'' Ibiditn. 32.. 17. redusă la neani de neştiinţa lui. totuşi unii oameni fâră minte. şi în loc de Dumnezeu au zeificat cele ce nu sum. au uitat de cunoştinţa de Dumnezeu şi şi-au plăsmuit zei în locul Lui . in locul Creatorului.*4 Jar in altă parte spune: „învăţând oamenii sa născocească pe seama lor rauuitea. 9.PârSsindu-L pe Dumnezeu. 8. pe lăngă allele: Crrrtslitnfiile apustolice. I In 5. 6). înlr-un amime fel se închide în sine. 1. 11. 580A. 17. şi uitând de cunoştinţa de Dumnezeu. 15. Zicând că sunl înţelepţi. au cinstit cele ce nu sunt. Per. I). de fiecare datâ când omul nu mai sestzează „raţiunile" ei spirituale şi encrgiile dumnezeieşti prezenie în ea. mai bine zis de o lipsa de raţiune. Şi atunci omul îi atribuie unei creaturi.it cenilui.. înlăturând cunoştinţa Lui şi credinţa in El. Urmând învăţâturii Aposlolului. 6). au ajuns nebuni. Necunoscandu-L pe Dumnezeu. spune încă: „Şi neexistând nimeni afară dc Sine (de Cuvânt). 2. din pricuia prostiei şi nebumei lor" (Despre diavol.. 14. 15.căci au făurit idoli în locul adevărului şi au cinstit mai mult cele ce nu sunt. Clement Alexandrinul. Cf. Istoiia cdiugârHor din EfiijH.8* Şi.5. Cuvânt despre Pnnidenţd. 13. pătimind astfel un lucru nebunesc si plin de impielute".. V.) Pierzându-şi mtntea. I. Astfel. I. 4. loan Gtirâ dc Aur: .. 25) şi au îndumnczeit lucrurile în locul cauzei lor.PaiologUt omului ctîztit idolatră faţâ de o fiinţă dc fiecare dată când ea încetează de a mai fi transparent. I. 96. 1. In mod curent fonmele de idolatiie ale pilgfinismiilui au tost privite de Sfinţii Pâiinti ca forme de nebunie. 4. uamenii an „schimbat ade-vârul lui Dumnezeu în minciună" (Rom. 21. care definesc adevărala ei naturft. şi-au inchipuil celc văzute că sunt zeî.! pentni Dumnezeu. care nu este. u Cuvi'tiu tmpotriva eiinitor. Sf. Cmvbtf de mdemn cat re elem (Pmtrcpticul). în loc de a fi pentru om un fel de treaptă. 51 . Adevărul însuşi. 47. fo-losindu-se dc o raţiune fermecată. lui Dumnezeu. adică. puţin mai sus. Via)» lui Simeon eel Bătran. A se vedea. II. când îucetează de a-L revela. I. Sfântul Pavel numeşte aceasta nebunie: „S-au rătticit în gândurile lor şi iniiTia lor cea nesocotită s-a întunecat. 26. 99. fiinţa II ascunde pe Dumnezeu. in locul lui Dumnezeu Cel ce este. al Creatorului şi Slapânuhii Dumnezeu". în loc să-L descopere. încât. Sfăntul Atana-siecel Mare scrie: „Oamenii ajunşi fărâde miiite (nebuni) au nesocotit harul dat lor şi prin aceasta au întors atât de mult spaiele lui Dumnezeu si au lulbu-ral atât de mult sufletul lor.. 4. prin mijlocirea ei. Astfel înţe-leasă. ailfcl spus. VI.8*1 Inchinandu-se creaturilor. Efes.. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi iil târâloarelor" (Rom. 21-23). ajutfindu-l să se înalţe spre Creatorul ei. Cf. Rom.!. peniru câ slăveau zidirea în locul Ziditorului (cf. 8. s-au închin.. 25).

ireiilă.. Aceaslă confuzie este sporitii prin lucrarea Celui Rail.'" Cum vedem. IT». > '<hmUifaMat. 9-10. încAt e] nu mai vede cele ce i-au făcut şi crede că aşa a fost de la începul". Acestea l-au scos din minţi şi au tocii fnclinarea lui sprc cele cereşti.. Sf. 4. drept cevu mai puţin real şi chiar ceva ce nu există deloc. introduce cea mai desăvărşita confuzie în percepcrea realităţii. Giigoric Palnma. ci cu cei mimiţi «mime trupească» (Col. 2. omul căzut vede totul de-a-ndoaselea. „lar acoperămâiil (văl) este înşelăciunea senzaţiilor care leaga sufletul de suprafeţele lucrurilor sen-sibile şi împiedica rrecerea lui la cele inteligibile"/1 Socolind ca adevărale cele care îi par lui aşa. necunoscând adevărata natură a lucrurilor". creată de el.-i<X\\\.Omlltt dutwvniveşii (Col.5. o consideră drept realitate de-plină. II. pentru că socotesc îndoielnice cele ce sunt mai limpezi decât cele ce se vad'\ spune Sfântul loan Gură de Aur. din pricina înţelegerii sale devenilă irupească. II. Par ciudate cuvintele mele. XLV. totuşi sunt adevărate"."" El vede aici o forma de nebunie. el ia drept adevărat ceea ce este fals. 39. Origen. 5. tBtâl minciunii (In 8. „tulbu-ră în chip nenorocit cugetul nostru şi face să râtâcească judecata noastră cu privire la dreapta preţuire a lucrurilor".. PG9I. Sfântul Macarie Egipteanul subliniaza rolul lucrării diavoleşti în această confuzie şi iluzie: „Din cauză câ a încălcat porunca. . 10. aparcnţa. w Ibidem. Triade. Omilii la Ccnieo Nmteiv'. iar binele rau. spune Origen. I.l crezi numai în ce vezi. " Ibidem. 2.! ' Cairr Staghirie A&cetul. spunand despre omul pacătos cfi este „cu adevârat lipsil de minte (. el adaugă: „Dacă spui că trebuie s.B? Omul căzut traieşte astfel într-o lume falsificată. Cf. văzând astfel toate lucrurile deformate din pricina păcatului şi a patimilor. socoteşte răul bine. i i c .'*4 " Cf. w Cf. necunoscând adevărata semnificaţie a celor existente şi nici ra-porturile dinire ele.'" La rândul său. XVII. cum spune Sianlul loan Gură de Aur. adică dincolo de lucruri aşa cum apar ele simţurilor. „Sunt mai lipsili de minte decât măgarii. i i i i . el ajunge la o falsa înţelegere a lor: . (sufletul). a ajuns jucăria puterilor potrivnice.. omul căzut. sănătoşi şi buni.! iluzie. în faţa minţii sale sră un fel de văl care-l împiedică să sesi-zezc ceea ce este dincolo de fcnomene. I II2B. 52 . care. 18)". crezand că vede.păcăroşii. i in Duhul şi.realitatea spirituals. în delirul său. neînţelegând ce sunl ele în esen-ţa lor inteligibila. inteligibilâ şi dmnnezeiascu -.1" Ceea ce este cel mai puţfa real.Premise antropoUtgice once posibilitate de cunoaştere adevărată.92 Şi voind să-i aducă pe ascultătorii săi pe calea cunoaşterii celei adevărafe. nu vad cu ochii înţelegători. judccă lucrurile după aparenţa lor sensibilă. El nu mai sesizeazS prin duhul său i v . lumea lui este o lume cu susul în jos. 4). '. rămânând într-o permanent. "' Ambigtm. 44).). 2 Cor. iar ceea ce este cu adevărat real . \ 73. este de fapi orb (Is 6. îţi voi spune şi eu că trebuie să crezi mai mull in cele pe care nu le vezi decât în cele pe care le vezi.. In 9.

au ajuns sâ se inţeleaga. " ('iti'iiur desjire nevtniiţă. Sofronie. l)i). chiai' opuse.''5 Dar cunoştinţele pe cans le capatfi in acest fel sum immai parţiale. corespunzătoare muJlitudinii de aparenţe prinire care se mişcă. "'TntuieA. ci la o mul(ime de cunoştinţe. cum subliniaza Sfântul Grigorie Palama -care se întalneşte în aceastîl privinţă cu reflecţiile epistemologice ccle niai moderne -. Niimai în Daninezcu omul poale dobântli o cunoaşiere perfect iidecvată ohir. Sfarcfn/Situatt.ca în cazul cunoaşterii ştiinţifice -. tihna trupului. pe car? o avea în Duhul Slant. „îşi iau forma dupâ gatidirea celor care se folosesc de ele şi se schimba cu uşurinţă după punctul de vedere al celor care le deţin'V'* Aceasta este cu aiât mai adevărat cu cât cunoştinţelc omului nu vin numai sil umple vidul intelectuaJ creat prin pierderea modului de cunoastere spiritual. cele mai inulre. 1973. de vreme ce suiit definite de o mime neputincioasă şi deformantl Cunoaşterea raţională. să varieze potrivit valorilor la care se ra-porteazâ aceste conştiinţe şi scopurilor pe care ele le urmăresc. pioiecţii iluzorii ale conştiinţei sale decazute. cu lotul relative. p. 10. înir-un anume fel. ca şi realităţile fenomena-le cunoscuie. de altfel. 1. eel mai adesea de ordin material. câ şrirnţa nu cunoaştc realitaitea aşa aim cste. schinibâtoare.i în mod conşiîenl. depăşind formele aleatorii ale percepţiei sensibile.lzui. 53 . Paris. Prin aceste substitute ale cunoaşterii. diferile. ca tin a care descrie modal de cunoaşterc a omiiliii c. omul căzut ajunge nu la o altît nnică cunoaştere. Arhim.'"' Diversele cunoştinţe ale oniului mi sunt astfel decăl. Nici cunoş-timele stiintiflce nu sunt neutre. 63. din pricina convenţiilor pe care şi le-a stabilit ea însjlşi şi care sunt. care încearca" sa unifice cunoştinţele. Din panel clc v^deie filosofic. cle ullfel.Patologîa i'iiuiliii ceiztil Pierzand înţelegerea adevăraiă a realităţii. a meş-teşiigurilor şi a învslţiiturilor şi celelalte care înciinuneazâ" trupul în lumea aceasta văzutâ". Această proiecţie poafe.'''' EpistotĂ CtUnNîcofffe Af/inahtif. ea adOflS aceste moduri: bogăţia. cautyrea sârgujloare a înţelepciunii rationale. în decăderea care lor comună. deşi nu face aceasi. care nu au în sine nici itrmă de obiectivitate. ci. ci au şi scopul de a-i satisface nevoile. ele Stall în legătură cu scopurile oamenilor. după cum am mai SpuS. nu poate face aceasta decăt în mod artificial. omul nu face decât să cla-sez-c ce|e aparente. mini cunoscin.l s-a attns o anumitâ obieclivitate sau s-a ajuns la un adevăr . care e potrivitfi cu ciirmuirea lumii acesteia şi din care (âsnesc noutăţile născocirilor.6. şi care. Sfânlul Marcu Ascetul spune aslfel că necnnoaşterea şi uitarea de Dnmnezeu „tulbura sufletu) printr-o grozavft şi nesiatornicâ curiozitaie". sunt dictate de patimi. '" Cf. deci. dar simtind în continuare setea de a cunoaşte.''7 şi acolo unde pare c. aceasta obiectivimte şi acest adevar reprezintâ doar un acord provizoriu al unor conştiinţe care operează cu acelaşi l i p de proiecţie şi care. slava deşartil. Epislemologia c on tempo™-nă reciinouşte. podoaba. „Când cunoaşterea urmeazâ poftelor trupeşti. concepţia „idealistS" cu privire la cunouşiere e$te ce:i jiilfvâiairi.

cu miijorilalea Sfinţiloi PărinU grecî nu folosesc fcnnentil femth^iia nunwi pentni dorinţcle siinţuale..10' şi care o păstrează sănâtoasă. apa-rent. De asemenca. 16. SI". 77). Teodorri al Cirului.Ti 5\jyau. 68. Cele MKt de ceipele. când e vorba de iubirea oniutui fata" de Dumnezeu (cf. 126. Qesprtf Numitilc dtimitezeiesti. IV. Citpele despre irezvie.iţ) a fost sădită in firea sa pentru a putea să-L dorească pe Dumnezeu. XX. V. nici despre creaturile de care acesta este răspunzător din punct de vedcre spiritual.. Maxim Murturisilorul. prinrce alţii. Dumnezeul nostru.. Rospumuri nitre Talosle.. 49. Prolog. „se numeşte cunoştinţă deşarta. EJUGUJITI-CIK6V. I. pentru că nuşi poate împlini prin ele adevăratul său destin. fidspwisioi caitv iolasie. "" Caieheze. "' Caieheze. Cuvinte <mefice. cum e cazul la Sf. Cele 15 ca/tete. ci şi pentru a desemnu clorirea lui Dumnezeu (in afarS de Sfântul Maxim Miuiuiisitoml. 5. Despre Nu/tiirile diiimiezeieşlî. Isaac Sirul. Isaia Pustnicul. Tntiamenftil boUior eUtiesti.irtiic.. „Această cunoaştere. I. Sf. 16. wihifl Sinailul. 20-21.. Nichita SliUiatul./'remise uturopolojrice Toate acestea îi pot oferi omului iluzia unei verilabile cunoaşteri şi. Cele M)decapeie. cut si pe cea u simţurilor. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. 1"* Spre „Hrislos. : Este de remarcat. Ei folosesc. potrivit naturii ei. 54 . Cunoaşterea irupească. ci mi ezitâ sa foloseascfi cuvilntitl ipcoc. 55. însă ele nu-i sunt de nici un folos temeinic. 58). ca nu spune nimic esenţial nici despre om. de asemeneu. Grija ei este cu totul in lumea aceasta". I. este toată râvna". Tot iistfel. I. spune Sfântul Isaac Sirul. Ibidem. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. 1 Cf. in cadnil dcinonslraUei noasti'e. Dionisic Areopagitul. < 'tit SOOdectSHtiA. Palologia dorinţei şi a plăcerii a) Dtvierea dorinţei şi perveptirea plâcerii Omul a tost creal In vederea unirii cu Dumnezeu. între allele. " Nichita Stilhatul. II.IM „Dacă ochiul a fost fa-cut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea. IM Despre viaţa hi Hrislos. să tindă spre înalţarea la El şi spre unirea cu El. care este îndumnezeirea lui. 90. 24-26.100 Nespunând niitiic despre Dumnezeu. a se vedea Fer. Facultatea poftitoare (eni0\îu>la. 15. cuvnnlul tfic'fi) pentni .t desemna afât placcrea dc ordin spiritual. este cu adevărut o neconoaştere a orică-mi lucru bun". atunci dorinţa sufletului se împlineşte numai când îl află pe Dumnezeu". IV. Cuviiiie despre newtinfa. XV... 23: Nichita Siiiliatul. Tniiatnl pnuiic. Evugrie. 12). 24. întrucât este goală de orice grijă de Dumnezeu şi aduce o neputinţfl raţională în cugetare. spune Sfântul Nicolae Cabasila.13' "H. Maxim Marturisitorul (vezi.103 Aceasta constituie folosirea fireascâ a acestci facultăţi. feju9ty. iar urechea pentru sunete şi toate celelaltc după rostul lor.101 2. II. punând-o sub stăpflnirea trupului. îi pot umple golul pe care îl resimte. 14. Dionisic Aieopugilul.

Sf. Maxim Mfliturisitoml. lot ce poate fi mai vrednic <lc dorit: „încununarea tuturor celor clorite. spune Sfântul Vasile eel Mare.i nu există decât o singurâ bucurie. Vorbind despre venirea Ciivânrului lui Dumnezeu in (rap penlni ii lestaina nulimi umanfl. PG 44. Stromate. I. 4. 115 Sf. Despre feciorie. de asemenea. Pantfrazd în 150 de capete. spune Sfântul Grigoric de Nyssa. 120. potrivit scopului naturii sale înseşi. A se vedea.. care. nu poate produce decât o plăcere neîndcstulătoare şi mărginită. Sf. Despre viaja m Hristos. Cf. V. omul nu cunoştea plăcerile „amestecate". il'. PG44. 61 (p. 111 Cf. 75. 38. Nicolae Cabasila. 55 !.8. 117 Despre facerea omului. XIX. Psalmist ul spune: „Desfăteazîl-ie in Domnul" (Ps. omul primeşte o placere nemărginitâ ..î . 849D. Singur Dumnezeu era pentru om izvorul plâcerilor: „Numai in El tşi afla omul desfâtarea". Vezi şi: Marele nivimt caicheiic. Origorie de Nyssn aratfi cfi Eden înseamnă „placere curatfl" (Dexpre facerea onutlui.itiifnm'i in ISO de capete."1 şi o unică plăcere. 29. Grigorie de Nyssa.. 92. Clement Alexandrinul. 49. pe care n-ar putea-o dobândi în alt fel. * Cf..8 Despre feciorie. ci „binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele eel desâvârşit". prin care să se poată bucura în chip tainic de El". bucuria. este îndumnezeirea". 11 ' T. Evagrie. PG 91.'HI tul". 196D). IX. 64. 67). 32. „dobândireacelordumnezeieşti". Isaac Sirul. 58. 197B. 11)111 -. nu dorea nimic ahceva decâl pe Dumnezeu. PG 44. XIX. 55. pentru că orice este în afara lui Dumnezeu. 1353C.sufletu! sit vicze şi să subzisle în dumnezeitea Lui şi sa ajiingă" la viaţa nemiiritoaie si să se dcsfitlcze de o placere nestricacioasa' şi de o shivă negrăitu". Sf. lidspumurt către Talasie. Talasie. fiind mărginit. 4). VI. I97B.) dumnezeiască şi preaferici-lă""c este pentru om suprema bucurie. Maxim Maituiisitorul. IW kăspwsurt călre Talasie. 9. Dumnezeu a dat minţii ei o unumită capacitate dc plăcerc."7 Altfel Despre Sfăniul Dull. Arnbigua. 336-337). căci prin îrnpărtăşirea din viaţa lui Dumnezeu Cel nemărginit. Cuvânr hupoiriva e-/inilor. Sfântul Maxim spune c. I'nuaitil pnuiic..114 Adam în starea sa originară. o spunem încă o datâ. „unirea sufletului cu ("n\ . spune tot el In alta parte. fericirea.. Maxim Marturisitorul. omul primeşte o bucurie duhovniceasca" de nespus. Sf. "'' Ibidem. era starea fîreus-că a întregii umanităţi. la fel. Sf. in Rai.uue la Total nosiru. 106.d.I'atologia onuihu câzui Unirea cu El este pentru om. 901 A. învaţă Sfâiitul Maxim Marturisitorul. PG 44. 110 Sf. îndrep-lându-şi spre El „toatfl puterea lui de iubire""* şi de la El avându-şi desfă-tarea. Macaiie Egipleanul scrie c5 i»uuuii us a puteii . XX. din îndreptarea fircaseă a dorinţei sale spre Dumnezeu. IV. XII.10'' „Această plăcerc (u5ovn. PG 90. XIX. Sf. scolia 22). II. ('while despre nevomfd. 8.. Capete %uosiice. Sf. Alanusie ecl Mare. 1."2 Tot aşa. Despre facerea omului.numitâ do Hristos „bucurie deplină" (In 15. numeste 6cui] „plăcerea snfletuhii după virtute" {Râspuwuti câlre.107 De orice dorinţa este legatâ o plăcere. 200C. 111. 36. 2.108 „Zidind Urea omenească.

. m INttem. printr-o rea folosire a liberlaţii sale. ibidem. PG 90.'" dar în chip spirilual.. prin cunoaşterea şi contemplarea ra-tumilor (foxoi) din lucruri şi prin iubire. din siin-ţire".. '*' Cf. dar care erau mai apropiate şi mai lesne de dobandit'31 decât plâcerile spiritu-ale spre care îl îndemna firea sa. „Diavolul. lucru de care Dumnezeu. de bunăvoie. 1305 C.raţiunîlor" lor spi-rituale. 1305D-I308A. care a zidit fire a omenească.M Dar Adam... şi de care nu se împartăşea încă decât în purte. I308C.l unifice creaţia sensibilâ. CttVâfH iiripotriva t'tinilur.. 1. fa/eit ttostru. Il>. 16}.13 Omul a fost astfel ispirit de diavol spre placed care îi erau necunoscuie încă. „ca un laborator ce ţine şi leagâ roaie la un loc". 56 . nu a creat împreună cu ea plflcerea. l305B.! a (intei dumnezeieşti: unirea armonioasâ a extremitflţi-lor din fîpturi între ele.. s. iar apoi să unească cele sensibile cu cele iiUcligibile. RăspitnsuH câtn Taîasie. Marek atvânţ caielwiic. Grigorie de Nyssu. prin porunca Sa. 9WC <p. Maxim Mâmirisitoml. s-a abătul de la acest ţel. Ftfc. spune Sfântul Maxim. unire ce înainteaza în sus şi pe rând de la cele ime-diate la cele mai îndepărtate şi dc la cele mai de jos la cele mai înalle. prin amagire.. s-a mi scat. 106. 6. Macaiie Egipteanul.I'ri-iiiise aiitropoloRtce spus. prin intermediul . Sfântul Maxim învaţă câ" Dumnezeu. Plâccrile pe care i le punea înainte Cel Rău erau legate de dorirea celor sensibile. adic<t în Dumnezeu. 61.). Sf.Dumnezeu. '" Cf. omul. -. ca mai vârtos să despartă cele unite". şi-a pcrverlit astfel propria natura: „După ce a fost creat. pe care omul în starea cea dintăi nu le cunoştea ca atare.125 El trebuia ca.. abuzand de puterea naturalâ data lui prin creaţie spre unirea celor despărţite.'" tiiisfittnsif'i rtrire Talash. care in final l-ar fi dus la unirea cu Dumnezeu. l-a fndcmnat cu viclenie să-şi mute dorinta de la Dumnezeu şi s-o în-drepte spre cele necuvenite..hl: Sf.273). „ca o legătură naturală ce mijloceşte prin părţile sale inire extremităţile universului şi aduce în sine la imitate cele despărţite după fire printr-o mare distant. '" Aceasta triisfrtira este des subliniatit de Sfinţii Paiinţi. lv Ambigm. Sf. „care este peste toate". de pil. la rnceput omul nu cunoştea plâcerea legată de s i n i ţ u n . spune Sfântul Maxim Marturisitorul. Dumnezeu a randuit ea omul „sil faca aratată prin sine marea tain. urmând să intre în stApanirea lor deplină la capăiul creşterii sale du-hovniceşti. fagoi.l?ţ Adam a început să privcască şi sS dorească '.11" Diavolul.1-a introdus între ftpturi ca eel din urmâ pe om". 3.!". IM Cf. A'anasie eel Mare. Adam era merlit să se bucure şi de realitaţile sensibile (cf. contrar l'irii şi f3ră de minte (ftfofrcai:. IM nicuire U. voise să-l ferească. l-a convins pe om să-şi mute dorinţa sufletului de la ceea ce estfi îngăduit la ceea ce este oprit şi să se abată spre caJcarea poruncii dumnezeieşti". pe el $i întreaga creaţ ie unifi-cafâ în el. pizmuindu-l"" pe om peniru bucuria duhovnicească care-i era menila. PG9I.Cf. 2. Vezi. sfâr-şindu-se în Dumnezeu". Prolog. Omiliichihuvnic^li (Col. Sf. XIII.

1 Trebuie să lemiircăm. cu o dorin'a şi o plăcere impesti. II. alegând cele ale lor în locul contemplării lui Dumnezeu". o tluul cu Sf. şi senzaţia mişcadî cle poftă aajflO plăcerea când atinge hicml sensibil" ţAftfblgUO. cele ale lui Dumnezeu.113 Aceaslă abatere a doririi lu i Dumnezeu. PG91 M12C). 4. că plăcerca siniuirilor sau i cilrnii nu este ruunai Inipească: . şi nu dupa" Dumnezeu". „încercând să dobândească.42.1" Explicând acest proces. scoţând de aici îiuiinte din sine şi din aceasta. întorcând spre materie dorinlu lui cea după fire".) Trupeşti sunl acelea la care particîp» $i suflelnl ţa' trtipal.iubire pe care Sfînţii Pflriiiţi. De aceea şi-au dcspărţit minlea lor de cele inteligibile şi au începur să se priveasca pe ei însişi. nesocotind cele bune şi lenevindu-se cu înţelegerea. loim Danuischi».ue apiirţin sufleiiilui în sine {. sadita" în firea omeneiisca. Snfleieşti sum acelca c. vrfiad s. spre '*7W<fem. Maxim Mărtiirisitonil. Has/wmuii c/tfre Tatasiâ.1'" lar Sfiintul Chiril de Scythopolis spune şi el: . sau un mod ai lncriirii simţuriloi dclcrniinat de o poftâ neinţională.. Pentru aceasta se mmiesc triipeşti toale cele care sc lapoiicaza la hranil. i vita sjwiiithâ Sava. Adam a ales ceea ce a părut desfătator pentru ochii săi trupeşti"... spune Sfântul Grigorie de Nyssa. cum nu trebuia. care îi era proprie dupa fire. şi-a îndepărtat miniea de la înţelegerea dumiiezeiască a Celor inlcligibile. 13). lar privindu-se pe ei inşişi şi cunoscându-şi trupul si celelalie lucruri sensibile şi lăsăndu-se amăgiti de ele. care-l îndepârteaza de Dumnezeu.jn locul frumuseţii imeligibile. conforme firii sale. fără Dumnezeu şi ina-iiue de Dumnezeu. XII.no Incetând de a-L mai dofi şi iubi pe Dumnezeu. unelc sunl suHeteşti. 3.smiu1 faţâ de ceva sensibil. Sfântul Maxim arată că „lipindu-se de cele stricăcioase. o numesc filautic (OiActvrta) . '•': Cf. PG 90.111 „Oamenii. au căuial mai VftrtGS cele mai apropiate de ei. spune Sfântul Alanasie eel Mare. au cazut în poflele lor. cum zice Sfântul Maxim. adică în afara lui Dumnezeu. 61!* /)fSf>rt'Ji'iwrir. Fitndca plâcerea nu cs(e altceva decfil o forma" a senzaţiei modelaie în organul simlului prin vreun lucrii sensibil. iitipriinaiul senZAţiei o fonaa. Sf.126 Asrfe! el a înlocuit dorinţa şi place rea de ordin duhovnicesc. în principal prin mijlocirea simţurilor. 1" lâtruirc lo Tolăl noslm. Dnr nimeni nu va găsi pliiceri proprii nurniii rnipiilui" (DoRiniitivri. deci a trupului. prin dulceaţa plăcerilor trupeşti. prin niijlocirea Iucrarti sîmţurilor. place rile şi desfatarea. Căci pofta adângaliî la senzah'c sc transforms in plitcere. allege (nipeşli. potrivnice firii13' „Plăcerea pe care a ajuns omul s-o cunoască prin inşt-'lâeiunea diavolului i s-a fâcul pricinu căderii". M56C. Maxim Mâmirisitoriil explicâ* plucerea de onlin siinuial şi relatia ei cu ilorinţa dc acelaşi fel.Dînrre plitceri. In mod egoist. 12.1 se bucure de ele in sine şi numui pentru sine. sau. lar mai aproape le-au fost Irupul $i simţurilc ucestuia. spunând: J'lacerea pcniru cek Opnte se nuşte (lînlr-o pa. Sf. 57 . şi mai ales Sfântul Maxim Mâi'Hirisitonil.I'atologia omsihii aizut crealurile. aceaslă deviere a puierii poftitoare a omului. la legiiiuii sexuale şi cclc asemeneu.şi realitatea sensibila. omul a început să se iubeascâ pe sine . 888C.

o dialectics pe care o indica Sfântul Maxim în alt pasaj. XV.. '" Cf. care „nu poate avea alt în-ceput al naşlerii ei decât abaterea sufletului de la cele conforme firii sale". cu alât se lipea mai mult de experienţa gustiirii prin simţire a bunuri-lor mfttoriale cunoscute. lar scop numesc Cauza celor ce sum. 111 care descrie procesul căderii omiilui şi unde se vede cum dorirea celor sensibile si a placerii adusă de ele. omul a ascultal indemnul Celui Rflu de a-şi însuşi „bunuri" mai uşor de dobândit si mai la îndemâna lui.156 De aceea Părinţii vorbcsc deseori despre „boala poftei" şi consider?! iubirea tie plăcere ((JaAnjobyta) ca pe cea dintâi şi cea mai mare boală sufletească a omului căzut. într-adevar. pe de alta. Avva Dorotei.ilor) sădite în fire de la scopul lor. în urma unei judecaţi greşite. I. întreaga natură omenească. cu atăt îşi strângea în junil său mai lare neştiinţa de Dumnezeu. Oesprv Niunirilr thurme::.114 o îmbolnăvire a acestei facultăţi. Dionisie Areopagitul. în ceea cţ. Nichita Stithalul. Prolog. I*)2.-iesH. 44. 10. '■" Kâsfinnsuii ctiirr Talusîv. I\phtt>l. " Râspunsuri câtre Tattisie. se sporesc una pe alia. (etc 360 tlr capote. plăcerea după simţuri apare ca „lucrarea sufletului contrarâ firii". Cuviini <U> sufiel fotosiror. Sau. ducându-l. 58.11' Corelativ. ca spune Sfântul Atanasie. dar şi iubirea egoistă de sine. IV. în fond. a sfldit in el necunoştinţa cauzef'.137 Ajunşi aici. şi uitarea Ue Dumnezeu. după care se doresc în chip firesc toate". Sf. XÎ. Există. Sf loan Diimaschin. Cf. iarăşi. o denaturare. 65.131 spre o realitaie sensibilă luata în sine constitute o pervert ire. Maxim Marturisitorul. Şi cu cât îşi strfingea mai mult legâturile ne-stiinţei. 16. II. o interacţiune a acestor doua cauze. 15. răul este mişcarea nesocotită a puterilor naUirale spre altceva de-cat scopul lor. 22. 16. puţin mai sus. arătând că. priveşte iubirea de placere consider a tit explicit ca boulif: 'SpofU'Xiite.1 M Dar ne putem opri şi asupra celuilalt punct de vedere. se condiţionează şi se întăresc in mod reciproc: „Cu cat se îngrijea omul mai mult de cunostinţa celor văzute prin simţire. loan Dantiiscliin. pe de o parte. m Răsptmsuri cam Talaslt. Prolog. spune Sfantul Maxim. Sfăntul Maxim Marturisitorul adopiă şi el o pozitfe asemănătoare: „Viclcanul. care afeciează. Sf. după cum vom vedea. .. cauza căderii omului: faptul că omul şi-a fndreptal dorinţa spre realitatea sensibila l-a înstrfiinat de l^umneztţu sau îndepărtarea de Dumnezeu l-a mânat spre aceasta ? Sfinţii Părinţi socotesc că cea dintâi. şi nu spre cauza. Dar cu cât se umplea mai mult de aceaslă experien"' Cf. 136. şi nimic altceva.I'remhf antropologir? care era in chip firesc îndreptatâ. „răul esie abaterea lucrării puterilor (facult^ţ. ne ptitem întreba care este.: A se vedea. Sf. din pricina stftrii de copilarie pe care o avea la începui în Rai.dragtUte. 70. contrar firii sau raţiunii..\ 7. cum am văzuţ. Cnvimt tie xu/fyt foiositor. fnvâfâluri ilf stiflpt fohmtiKire. Ccipcw tlrs/m. II. Nichita Stiihniul. Cf. 58 . într-adevâr. acoperindu-şj de cele mai multe ori pizma sub chipul bunSvoinţei şi înduplecând cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt. Cefe MH) dt capete.

prin perverlirea ei. care. Cf. Tritttwwniul boh lor etixtesti.). asa s-a strecural marea şi nenumărata mulţimc a patimi-lor stricScioase în viaţa oamenilor". două feluri de dorinţi. iubirea fata" de partea lni văzută. care se năştea din ea. abătuta de la ţclul ei firesc.). scrie Sfântul Maxim. loiin Diimaschin. sa întors contra propriei firi. cu atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii. fcTtiGHirrxiKCjv.l4: La omul pe care I-am definit ca normal (Adam Fnainte de cădere.fafologia omu/ui crizitf (a. toate dorinţele omului căzut apar din această decatlere şi reorientare palologică a dorinţei fireşti initiate după Dumnezeu. jar plăcerea sensibilă pe care omul o dobilndeşte în acest fel nu este decăt un simulacru al dcsratării spirituiile '" IbUU-m.1"" adăugând mai depaile: „Căutând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi strfl-duindu-ne să fugim de durere din aceeaşi pricină. V. Prolog. ^jtiOttirruicri 5\)vctui<. dupa cum se nimeresc timpu-rile şi Incrurile şi dupS cum îl îndeamnă modul lui de a fi".119 Multiplele forme ale dorinţei prin care omul căzut caută diferite moduri de obţinere a desfătării simturilor. constituie patimile. ('twain de sufiet fbla&iter. prin pofta de plăcere şi frica de durere. Desprv tegea duhovniceauti. să născocească multe forme ale patimilor. care este rodul şi ţinta iubirii trupeşti de sine". "" Ibidem. prin întoarcerea ei contra firii. 102. Dorind ca „iubirea trupeascfi de sine sa aibă unită cu ea numai plăcerea. sfftntul. şi dorinţele legate de simţuri. I4J Cf.i). sfi îndepărleze dure-rea care. „carnalc". Teodoret al Ciruhii.'*11 b) Iconomia dorinţei Dorinţele spirituale. Qespnfâptutirt ţi veder*. care sc înmănunchează în dorirea lui Dumnezeu. cum am putea crede la o priniâ abordare. Dorinţelc legate de simţuri care apar la omul câzut şi păcătos. care apar ast-fel ca mlscociri ale omului în scopul împlinirii noilor sale nevoi. adică faţă de imp. spre care s-a îndrepiat Astfel. 59 . Msircu Ascclnl... Ele sunt simple succedanee. Teognost. căreia îşi dedică de acum înuinte existenţa. omul restaural în lisus Hristos). urmează plăceriî. diferite prin obiirşia lor: in fiinţa omului nu există decăt o unică puiere de a dori (fcrciSuuict. 4. diviziindu-se potrivit realităţii sensibile. rămânând nein-ceieatâ de durere. îl sileşle ca pe un rob. 77. Şi cu cat se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine (filau-ti. cu atât se uprindea mai mult patima iubirii trupeşti de sine. „obiectul"' firesc şi normal al dorinţei omeneşti. nSscocim surse neînchipui-te de patimi făcătoare de stricăciune (.. Fci. Sf. 141 Ibidem. caracterizată prin multiplicilate. potrivit naiurii sale. psihologic şi fizic. dar şi mijloacele prin care încearcă. nu constituie.. este în întregime îndreptatâ spre Dumnezeu. în natura lor profunda\ nu sunt altceva decât această dorinţă. această putere doritoare.. cum vom vedea.

despre omul care „răpind ca un rur iubirea datorată numai lui Dumnezeu. 1. care poate fi ttadus ?i prin „impuls" sau . v' ('iivintr despre nwoinfă. atunci carnea şi sângele sunt cele pe care le iubim". II. H44B. pe cai*e noi o folosim bine pentru a iubi atunci când iubim înţelepciunea şi vîrtutea. Şi fiind inima împârţită între ele.1"11 O mulţime de învâţilturi palristice vin in sprijinul aces-lei idei. patima cea mai tare su-punându-le pe toate". nici una nu aducc in suflct dragostea şi bucuriu. la rândul său... . care dovedeşte că nu se poate vorbi decât despre o unică dorinţă. Nicolae Cabasila {Despre viafti in llrislos. spune Sfântul loan Gura de Aur. II. 3. în alt loc. estc faptul că ea nu se poate în-diepUi şi spre Dumnezeu. XI. \ XVHI. 3) si la Sf. sunt socotite fnimoase. spune Siantul Maxim. II. })espre feeiohe. 2: IX. abătută din drumul ei. 49: Tâlctdre la 7'aiâtnostm. 5. 9. şi de aceea vrednice de râvnit şi de mull preţ. Tot el vorbeşte. care. '" O gâsini mai ales la Sf. arălând cele două direcţii divcrgente m care poate merge aceastu unicâ facilitate de a iubi cxistenta m om.doiinta".ui niuiat elatuil1. PG 90. ": Omilii la loan. Maxim Miuliirisilonil. Capet* despre dmgofte. 4.'47 Sffintul Grigorie de Nyssa este la fel de explicit atunci când vorbeşte despre cei care . iar dorirea (de Dumnezeu şi a celor ccrcşti). I4 " OntiUi la {'tuitarea etinturilor.1 3 lar Sfantul Isaac Sirul arată că: „nu poale cineva do-bândi dragostea dc Dumnezeu o data cu poftirea lumii'Vs:' „Nu stă în firea ■' . 23). şi asa au încetat să se mai înalţe spre cele cereşti.Să ne înălţâm deasupra celor care atrag poftele omeneşti. I. M lhidein. VI. aproape secătuită. şi spre realitatea sensibilă.. prectim nu e nici iubirea celor conforme firii. căci se alungă una pe alia.2. p. I. au lăsat ţarina sufletului lor pradâ' patimilor. „iubirea dutoratfi de noi numai lui Dumnezeu se împarte".Premise antro/iolofjire şi al adevăratului bine. Pentni cu puntf şi ceeu ce ne-ar pfueu bun nu-i ilecut un mincinos idol al adevHraUihii Bine". scrie Sf. cure nu sum decfti un joe dc cuvinlc mincinoase. Grigorie de Nyssa (Berne feriorie. 87). 44. 60 . Cf. însă când iubireu noaslra coboara la fapte mai puţin bune. 10. s-a îndreptat spre patimi". 111.s' Ibidem. De aceea s-a numit Daniel «bărbatul doririlor» (Dan.s Şi incii: . V.1* minţii de la realitâţjle dunuiezeieşti spre lucruri pămAnteşu' şi jasnice. XI. siricăcioase şi trecătoare.14'' Avva Isaia. II. „Una dintre maiiifestările sufletului esle dragostea. IX. Vrajmaşul a schimbar aceastS dorire în poftjrey urâtii a toată necurăţia". 896C :' imbigua. I.Bunâtâţile ncestei vieţi. şi să nu ne risipim nebuneşie cu ele puterea noaslră de a iubi'Vv O caracreristică esenţialâ a acestei facultăţi a omuiui. o risipcste în poftc omeneşti". PG9I. scrie încă şi mai precis. deşi de rand. „Nu vom afla într-o ini-mă mai multe patimi. devine slabă.14^ Origen..după ce şi-au întors toata* puterea de a iubi si . spune: „Dorirea cea după fire este dorirea minţii şi nu este fara dorirea lui Dumnezeu."11 Prin alipirca de imp. ' Oouăzeci si nouti de euviiUe asveiice. 71: Kdspinisuri văirv Takteie. '** OpjiT).

9. eel care îşi îndreapta" toată dorinţa spre iubirea sinceră a lui Dumnezeu. scrie Sfam. 11 'lritid. pane a iubirii sau chiar toata iubirea de care este in stare inima lui".. XX. 61 . Lc 16. cu cat omul doreşte şi iubeşte mai mult cele ale lumii. in care el deseinnează tnipiil şi patimile. rostind in aceeaşi clipă ctivinte evreieşti şi cuvinte gre-ceşti. împotriva impuliii.11' lur Sfăntul Grigorie Palama constata că omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul sâu şi din toattf inima sa „aleargâ încoace şi încolo prin lume. 18. sau de utuil se va lipi si pe celâlalt îl va dispreţui" (Ml 6. ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Gal. cii atât mai puţin II doreşte şi [| iubeşte pe Dumnezeu. Sfflntul Simeon Noul Tcolog 1M lh'. în acelaşi sens. 16). să slu-jsascfl în acelaşi limp desfttărilor trupeşti şi unirii spirituale'V'4 „Căci. rtici limba nu ar pulea să slujească unor graiuri diferite.1"1 „La cei cai'e şi-au înâlţat mintea la Dumnezeu şi sufletul l-au aprins cu iubirea Lui.1 umble pe calca duhovni-ceascfl (.) CoatS preocuparea lui se mişcă numai in jurul trupului".ul Maxim Marturisitoml. '"-* Triade. iar duhul. San cum a spus fnsuşi Hristos: „Nimeni nu poate sa slu-jească la doi domni. învaţâ" Apostolul Pavel.156 De aici reiese ca. 5. iiupul nu mai pofteşte cele ce se împotrivesc duluilui". ochiul rttJ poate vedea deodatâ douâ luciuri.1W) Si [overs. '''"'Ibidem. prin chiar acest fap( omul o îndcpartează de altceva.1 ('iivâi/t ascetic m 100 de ca/wir.PatoUigiei omulni timtl puterii noastre iubitoare. „în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta tnipului" (Gal. expli-că el mai departe. 3.si>r« feciorie. Sfânlul Grigorie Palama. „Grija de una duce neapărat la lepâdarea celeiiallo". Astfel. 13). pentru c. 5. " Omilii h Mfiei.102 La rAndul sfiu...1" Să aminlim aici şi cele spuse de Apostolul Pavel: „Trupul pofteşte împofriva duhutui. 65.'" Cel care nu-şi îndreapta* toata* dorinţa sa spre Dumnezeu. spune limpede Sffmtul Grigorie de Nyssa. „De asta dragostea noastră de Hristos este mai slabă. in chip necesar va dori fapturile şi va iubi lumea:'58 „La eel care nu ştie s. 24. 2. căci sau pe unul ÎI va uri şi pc celâlalt ÎI va iubi. spune Sfâiitul Grigorie de Nyssa. IW Cuftelf despre i/ntgosle. IVI Folosim uici cuvfintul „luine" în accepţia sa duliovniceascfi traditional». căci şi-a îndreptat spre El şi spre reaJităţile spiriluale toată puterea iubirii sale. IV. IV. 90. 17).I. iar Sttintul Diadoh al Foticeei se întreabâ: „Ce pof'tâ va mai avea de bunătăţile lumii cel ce e hrănit de dragostea dumnezeiască?". nici urechea nu poate asculia în acelaşi timp istorisirea unor întâmplâri oarecare şi cuvântul celui care dă învăţătură". 1. irosindu-şi de dragul ei cca mai mare. căci acestea se împotrivesc unul altuia. ci numai dacă It' prîveşte pe rând pe fieeare dinire ele. îndrepiăndu-şi dorinţa spre ceva. nu poate dori vreun lucru omenesc şi nu cunoaşte dorinţe pătimaşe. 9. II. I.1 ne irosim toatfl puterea dragostei noastre în dragostea de cele lume-ştî". spune.

Grigorie de Nyssa. 366. "■ Serisori. preface ceea ce este în puterea ei. fie spre cele sensibile. Căci nu poate să mi se mişte deloc.in care dorinţa se mişcă fie spre realităţile spirituale. m Despre mflet. XX. 109-121. nici ca sâ vada pe Dumnezeu. dacă el păriiseşte sârguinţa spre cele dumnezeieşti. se mişcă în mod necesar spredomeniul opus. precum poate înclina spre cele bune. c) Patohgia dorinfei .spre care s-ar fi îndrepial. cade în grija de cele pâmânleşii'V'* Acelaşi argument i| foloseşte şi Sfânlul Atanasie atunci cănd vorbeşle despre căderea omului în Rah „Căci flrea. in care dorinţa omului se misca" printre diferitele obiecte ale patimilor şi unde. cf. de Făciltonil ei.1 aliinci. IV. diferitele patimi. chiar dacS se intoarce de la cele bune. XXV. la fel. deci. in capitolul urmfltor.W. Deci aceasta fund legata. dacă îşi retrage dorinţa de la un lucru spre care o îndrepta pân. 2. Origen. aşa poate să se şi întoarcâ de la cele bune. 2. prin faptul că omul nu înceteaza sa dorească ceva şi. vom vedea că există o iconomie a dorinţei nu numai in acest plan vertical pe care l-am evocat aici . Ifisându-se pradă unora. "' Cttvăttt impotriva climlor. Dar ea nu se mai mişcă pe calea virtu-ţii. folosindu-se riui de aceasta pentru poftele ce le-a născo-ctt. precum spuneam. el simte imedlat nevoia de a găsi un altul spre care să şi-o îndrepte.1"1 Faptul că dorinţa. trebuind să se îndepărteze de unele atunci când se îndreaptă spre cele opuse -. ci. nu încetează de a se mişca. la omul câzul Vorbind despre dorinta pervertita* a omului căzut. se gfindcşte numaidecât la cele potrivnice. kail WxfK)"-167 Şi putem spune c5 este aşa. fiind uşor mişcătoare. 62 . se va putea aprinde tropul sau în general sâ-şi împlinească poftele ei ? Nicidecum". găndind la cele ce nu sunt. spune-mi. cum. VI. 41.Premise antropologi'e scrie: „Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să tie târât spre poftele şi dorinţele tnipului şi nici spre alte pofte ale lucrurilor şi patimilor văzute sau nevăzute.spirilual sau sensibil/trupesc .1*4 Sfântul Nichiia Stilhatul spune: „Fîindcă sufletul este schimbător din fire. le părfiseşte pe altele. 175. deviate* de la unul dintre cele doua domenii . fiind prin fire uşormişcătoare". Sf. Fiindcă pornirea inimii lui sau mai tlegrabă toatfl înclinarea vo-inţei lui e legată de dulcea iubire a lui Dumnezeu."" Atunci când vom studia. '" Catthet*. Căct. se explică prin caraclerul mobil al sufletului. din multe privinţe. Sfântul Vasile eel Mare scrie: „Pofia este o boalfi a sufletului (fcjuOuuia voaoi. Cf. el este supus schimbării.yi a piâcerii. "" CI'. ci şi unul orizontal. 111. Omilii In CatttQ Numerii. Despre fedo lie. dat fiind că a fost creată şi cu voie liberal. lar intorcandu-se de la bine.

m omul ajunge sfi priveasca cu teama cele vrednice de dorit şi să le respingă. 888C. în lumina învăţăturiî parristice." {Oes/tre stntyiMgerea minut. obiectele pasiunilor sale. 61. 2. alunci el se mişcă într-un mod lipsit de raţiune împoiriva firii". pierzand înţelegerea adevăratului Dumnezeu. „dacâ însă hrăneşte în sufleiul său dorinţe îndrepta-te spre cele materiale. 3. Grigoric dc Nvssu. el ajunge. atunci el se mişcă" potrivit firii".).. '" Kthfitimtiri cat in Takufa. celci mui imilte dintie iubiri. prin aceasta* reorientare a dorintei sale si prin descope-rirea de noi dcsfătari. PG 90. în care lucmrile şi-au pierdut ordinea şi adevăratele proporţii: „pofta face mai iubite decât Cauza şi Fiinlu cea unicâ" şi singura vrednicâ de dorit (..33:34 ! ' Sfiinlul loan Guril de Aur spune: „Noi. Sf.176 constată Sfântul Maxim. şi aflandu-şi în ele desfătarea. D«spre feciorie. îndiimnezeind-o datorita* fap- ""Cf. Takuire la Total nostm.w\ 61. potrivnic f'irii. Supuniind simnjrilor puterea sa fireasca de a dori. asemenea dobitoacelor necuvanijUoare. Alifi'l spus.171 lar la Sfântul Nichita Stithatul găsim scris: „Dacă omul doreşte bunurile cele statornice dăruite de Dumnezeu şi care sunt veşnice (.. raţiune care.170 ci acţionăiid contra firii. 3.1""'' neindrumand-o conform firii ei."'* propriu. siî absolutizeze dorinţele şi plăcerile sensibile şi. 1 * Kăspuusuri câtrt 7i'i/ci. Cuvântul. spre sine însuşi şi spre cele sensibile. omul aiurează. în ultima analiză. "° Ibidem. înseamnă confomiilaie cu Logosul. IM Sf. normal. şi aflând prin ex-perienţă că împărtăsirea de cele sensibile susţine firea lui irupeasca şi vazuta.. îndepărtându-şi dorinţa de Hristbfi.. I. cei care ne-um prexhit inimile mi iubirii celei nebune. omul a folosit-o in chip necuvenit. în care valorile sunt riisturnate. m Deipn «^«. m Ibidem. întoarse spre cele pieritoare şi care nu pot dăinui (. prin mijlocirea simţurilor".. Omul căzur ajunge astfel să traiască înlr-un mod cu totul delirant. XVIII. 2).171 De aceea Sfântul Maxim vorheşte despre „nebu-nia minţii.) cele de. A Kâspunsuri câlre TaUviie^ Prolog* 63 . purtându-se ca nit smintir. care-şi mişcă.17. tngrijindu-se de cele nevrednice. a părasit frumuseţea dumnezeiasca' menitft sa* alcaluiasca podoaba lui spirituals si a socotit zidirea vazuta drept Dumnezeu. ci celei rmii nobile.. aşa cum arată Sfântul Maxim: „împărtSşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simtire. nebuneşte. pe care le aşază în locul lui Dumnezeu. Maxim Mfrfurisitorul. omul „şi-a văzul plăcerea mişcându-se potrîvnic firii. dorinţa spre lucmrile sensibile". spre lucmrile sensibile.„Lipsit de raţiune" înseamna contrar raţiunii (Xoytţ). prin ele. lar aceasta cu atăt mai mult cu cât. ne spune Sfânlul Maxim Mar-turisitorul. Care era ţelul ei firesc. în atara lui Dumnezeu.fn/ohgia emiiitui rdzju Mutându-şi dorinţa de la Dumnezeu.dupa ea".)..174 Dorinţa rătăcitS a omiihii îl face să trăiască într-o lume pe dos.

iar singiira lui normă. potrivit do-rinţei sale pervertite. pentru că îi produce. pentru sîmplul motîv că-i place. in fond. binele şi râul ajung sfi se confunde. după cum remarca* Sffiniul Grigorie de Nyssa. omul nu-L mai are în vedere pe Dumnezeu. instrumente de desfătare a simţurilor.jnclinarea. El nu mai pri-veşte creaturile în funcţie de hgoi lor . ca de ceva rău. a fi bine.. PG 44. . Relaţiile omului cu celelalte făpturi şi cu semenii sunt cu totul strâmbate. în chip obiectiv. dar arată prin fapte că nu cunoaşte ceea ce este cu adevărat "Ibidem. care sum din aceeaşi plă-madă cu dohnţcle lui pervertite şi pe măsura lor.17*1 în conştiinţa omului căzut. în mod obiectiv. I97CD. XX. de ceea cc este.. "* ibidem. râul nu mai este privit ca rău. raporturi între obiecte supuse predate capri-ciilor. ci le considers ca importance sau valoroase numai în măsura în care le doreşte şi în funcţie de intensitatea placerii pe care ele i-o oferă. pentru el. acesta este perjtru el dăunător. el poate s3 fugă. „Mâneând din pomul neascultfirii. pornind de la dorinţt-'le sensibile şi în funcţie de plăcerea urmârită.„raţiunile duhovniceşti" -. ajung simple obiecte de care se foloseşte pentru a-şi satisface nenumaratele patimi. In relatiile Side cu creaturile. Iubindu-L pe Dumnezeu. ci propria sa plăcere. pierzându-şi pentru el valoarea spirituals. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu si nedorindu-L decât pe El. Sfântul Grigorie Palama scrie: „Cel cuceril §i purtat de poftele cele rele pofteşte cele ce i se par lui bune. el părăseşte Binete absolut şi unic. neplăcere. în planul sensibilităţii. 1" Orsptv fnrerea amului. ci foarte adesea este socotir bine. (omul) încerca în simţire cunoştinţa binelui şi răului amestecate în el". simple mijloace de satisfacere a patimilor lui. Raporturile dintre fiinţele omeneşti devin. iar creaturile. Mânat de dorinţa lui pervertită. Binele şi răul sum astfel definite în mod su-biectiv. Aslfel luniea devine pen-Iru om proiecţia fantasmatică a dorinţelor sale. chiar dacă. omul respingea răul. Prin păcat.sunt propriile pofte. cunoaştcrea binelui şi răului pe care au dobândit-o oamenii prin pacat nu mai este cu adevarat cunoaşterea şi discernâmântul pe care le aveau atunci când cunoşteau adevăralul Bine şi respingeau răul. ci mai curănd. el gustă din rodul pomului cunoştinţei binelui şi a răului. dorind desfătarea cu cele sensibile. 64 . bun. creându-se o confuzie permanentă între ceea ce omului îi apare.Premise an/mpologice lului că e de trebuinţă* pentru susţinerea trupului".n" Omul poate astfel numi şi căuta ca bun ceea ce este plăcut. spune Sfântul Maxim. experiază răul şi inaugureaza* un mod de existenţă în care. idoli. omul iubea adevăralul Bine şi pe toa-te le judeca numai în funcţte de El. Astfel. şi binele real şi autentic. şi defineştc cu constants în mod greşit binele. plăcerea devine criteriul binelui. şi binele în general."7 Atunci omul îşi face din icaliluţile sensîbile o mulţimc de false zeitâţi. dorinţelor şi plflceritor simţurilor. omul cautit înlotdeauna într-o direcţic gre-şiul binele propriu. tot asa. pentru că aceştia. în starea de pacă-toşenie. şi. spre ceva ce-ţi stă la inimă".

Prolog. PG9I.' l. Ingrijindu-se numai de cele nevrednice de dorit. dorind creatiirile dupa aparenţele lor şi în afara lui Dumnezeu şi socolind că se bucurâ de ele. care dă nastere lucrârii ncsocotite a patimilor contra firii".. în ceea ce-l priveşle. scrie el în alia pane/''1 „Su-flcrul este mistuit de focul plftcerilor trupeşti". ' Ihule. insutuită de dorinţa perveilită. remarcă Sffinttil Maxim. ci şi-a lulburat întreaga fiinţa. ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu cele ce curg şi nu înţelege ca se pierde.. Despre patologia ei am vorbit in capiiolul precedent. cum spune Sfanlul Maxim. Să semnalfim m Cm-am împotriva elimlor. nici nu exislă în realilale. 66 .' Amhigtui. Pervertirea facultăţii poftitoare mai are.sloiă ct'itre Niculoe Moiuilml. omul 1111 si-a pervertir numai puterea poftitoare.. spune Marcu Ascetul. înlorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. m Epi. a socotit că nu mai există nimic altceva alarâ de cele văzute şi că numai cele vremelnice şi cele tnipeşti sum bune". şi alte urmari. pricinile care pierd (viaţa) şi născocind şi cultivand prilcjuiilc corupcrii sale. 1 n Sf. . din pricina lotalei orbiri a sufletului faţa de adevaY'. Prolog. „Aşa s-a iăiat firea cea unică în uenumarate părticele. Prolog.l Prin dorinţele sale conirare firii. ne mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele". af'irmă ca „ceea ce pune stăpânire pe voinţa noaslră şi o trage de la bine la rau e înlr-adevâr o neputin-ţă. 10. 105). pentru oameni. toate facultâţile sale manifestân-du-se aiiapoda şi fara nici o rânduială. dalorila ne-ştiinţei"''.I97 Efectcle schimbârii sensului dorinţei le resimte in primul rând mintea omului.. 'şi noi. II56C. reprezintă în acelaşi timp . " Ihidem. se alipeşte de ceva care. spune el.""1 Aceasuî restnlngere a realităţii la o parte a ei şi viziunea deformală care rezultă de aici apar şi ele ca o stare de delir.'na dintre cele mai grave lulburări pe care o are omul de înduraf este dezordineii facultăţilor sale. "" Rmpimsuri ctilre Talosic. pc care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gândi'V'' * „cinstind.l'. într-adevăr. cu aril mai mult cu cat omul. ''. " Râspiinsnri ctilre TaUxsie. omul îşi înveninează sufietul. Disctrsuri elite. „împreunarea lor patimaşă şi nesocotita.'9* o boală a firii noastre.jşi pre-schimbâ dispoziţia sufletului deodata cu cele ce se împrăşlte. SfSntuI Maxim spune că viţelul de aur. care simbolizează realitatea sensibilă ridicată la rangul de idol.amestecarea şi confuzia puterilor naturale întieolaltâ".1"'* Sfântul Grigorie de Nyssa. Simeon Noul Tcolog. 101-107. m Martle cm-âm catelieîic. 16. doreşte şi se bucură de o fantasmă. 16 (CCSG 7. 8. deosebit de grave. o slabiciiine". cei ce suntem de aceeaşi fire. „Aşa a devenit viaţa noastră plinâ de suspine". XIII. p. omul cazut ajunge să se autodis-trugă. sail mai curănd.1''2 Prin plficcrca sensibilă.181' Ei îneep să divinizeze înseşi „patimile cele rusinoase... linspwisuii ctilre Totasie. 7. cu totul la întâmplare. usa cum am uratat deja. omul.Premise tuitropohgic* cele de faţă şi la slava lor.

şi alte urmari. pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gaudi". reprcziiitîi in ace las i timp .196 Una dinire cele mai grave lulbunVi pe care o are omul de îndurat este dezordinea facultăţilor sale. m Ibidem.197 Efectele schimbării sensului dorinţei le resimte în primul rând minlea omului. "" Sf."2 Prin plăcerea sensibila.Premise antTopologicr celt* de faţă şi la slava lor. care dă naştere lucrilrii nesocotile a patimilor contra firu". în ceea ce-1 priveşte. Discursuri etiee.iliceva afară de cele vâzute şi că numai cele vremelnice şi cele irupeşti sunl bune". Prolog. asa cum am arâtat deju. sau mai curîind. Simeon Noul Teolog. deosebit de grave. remarcă Sfântul Maxim.194 Sfântul Grigorie de Nyssa. 16. Pervertirea facuttaţii poflitoare mai are. * lifristolă catrt' Nirolae Monahitl. pricinile care pierd (viaţa) şi nfiscocind şi cultivând prilcjurilc coruperii sale. datorila ne-ştiinţei"'''. m Marete cuvSnt t-atehetic.. cu tolul la înlămplare. toate facultâţile sale manifestân-du-se anapoda şi ffiră nici o randuială. ca pe una ce se rostogoleşte împreunâ cu cele ce curg şi nu înţelege că se pierde. "■ tbidatu inAmingua. „Asa s-a tăiat firea cea unică în nenumărate pârlicele. omul îşi învenincază sufletul. cum spune Sfântul Maxim. „împreunarea lor pătimaşă şi nesocotită. omul căzut ajunge s3 se autodis-trugfl.amestecarea şi confuzia puterilor naturale înlreolalta". Rdrmiruuri cătrv Talmie. Sfântul Maxim spune că viţelul de aur. Prolog.""' Ei încep să divinizeze înseşi „palimile cele ruşinoase. îngrijindu-se numai de cele nevrednice de dorii. întorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. 10. si noi."'" Această restrângere a realitalii la o parte a ei şi viziunea deformată care rezultă de aicî apar şi ele ca o stare de delir. „cinstind.M o boala a firii noaslre. ci şi-a tulburat întreaga fiinţa. cei ce suntem de aceeaşi fire. scrie e| în alta parte. 16 (CCSG 7. afirmă că „ceea ce pune slapânire pe voinţa noastra şi o Irage de la bine la rau e într-adevăr o neputin-ţii. 19 fif» . Despre patologia ei am vorbit în capilolul precedent. 7. într-adevăr. spune el. . Prolog. omul nu şi-a pervertit numai puterea poftitoare. XIII. dorind creaturDe după aparenţele lor şi in afara lui Dumnezeu şi socotind că se bucură de ele. a socotit că nu mai există niinic .îşi pre-schimbă dispoziţia suflctului deodatâ cu cele ce se împrăştie. p. II56C. o slăbiciune'. nici nu exislă Tn realilale.. din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de adevăr". 101-107.1 „Su-fletul este mistuit de focul plScerilor trupeşii". 8. 105). itth'f/iinsnri vi'itrv Tiiltisif. care sim-bolizează realitatea sensibilâ ridicată la rangul de idol. Prin dorinţele sale conlrare fiiii. instiniită de dorinţa pervertită. cu atăt mai mull cu cat omul.PG9I. doreşte şi se bucura de o fantasma. „Aşa a devenit viaţa noastr«i plinS de suspine". spune Marcu Ascetul. ne mancăm unii pe alţii ca reptilele si fiarele". omul. se alipeşte de ceva care. 11 Kâsfnuisuri ctitrc Ţaittsie. Să semnnlfim 1 ( uvimi fmpotriva eUnitor. pentru oameni.

"!. Isuuc Sinil. dar şi de dualitatea de care este marcat prin cunoaşterea binelui şi a rilului pe care a dobăndil-o prin păcat. Epîsiolâ răirr Niroltu' Mouahut. G7 . privită" ca de sine stătăloare. se divizeazfi într-o mullitu-dine de dorinţe elerogene şi adesea contradictorii. Grigorie dc Nyssa. " Cf. 2. „Căci cum se grabeşte să înfeleaga binele. risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea minica decăzuta a omului. irainica şi slatornică. de conducere a puterii poftiloare: dimpotrivă. de asemenea nalurală. iarcând al'la prilejuri de împlinire a poftelor sale nu poate fi in nici un chip oprită de la împlinirea b»". 103.. orbită de plăcere1''* şi înşelatâ de ea. şt se risipeşte în mulţimea plăcerilor sensibile: „lubind plâcerea. sufletul a început s-o caute pe felurite câi". lasânduse înrobilâ de aceasta."* „Mintea pălimaşa. este târâlă de curgerea neincelatelor schimbari şi se află într-o neconienîtă frămănlare. în afara lui Dumnezeu. Marcu Ascetul. 4. omul pierde unica şi adevărata bucurie. de cunoastere.I'tiift/ogitt oimilui ct'tztK aici numai faplui că. 85. în primul rând a dorinţei. In Adam. liespiv feiivrie. Prinsă in vârtejul perpeluu al poftelor. una dinlre principalele ci activităţi. 7."' Cf Nichila . Talasie..'01 se pune In slujba ei. Suflelul esle divizat nu numai de mulţimea dorinţelor care-l bântuie. L'n all efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftiloare este divizarea tutnror facultâţilor oinului. dorinţa îsi pierde unilatea. IV. iar îndreplându-se spre lumen sensibila. Minlea se răspândeşte în iienumârate direcţii. Abătan-du-se de la Dumnezeu. sufletul se risipeşle şi se divizează. 94-9S. adauga Sfflntiil Aianasie. " Cf. omul nil dorea nimic alteeva decât pe Dumnezeu şi nu avea alia dorinţă decât cea legată de Dumnezeu. III. spune Eviigrie. de contemplare şi de discernă-tnfint. risipindu-se şi revârsându-se în llecare cltpa spre ceea ce place simţurilor. minlea îşi pierde stabililatea şi pacea pe care le avea alunci când îşi implinea lucrarca sa firească. I. Cuvinie drspre nrvoîitţd 18. noCf.. Cele 300de capetg. " Cf. adică la Dumnezeu. <'uvâtti fmpQtliVQ pâgeini/w. era desavârşit unificată. 11 Sf. 15. Ea devine asttel multiform. riităceşte în toale părţile. ajunge sâ se răspândeasca. şi de dorirea Lui.lvl ea nu-şi mai CxercitS funcţia sa naturală. do-rinţa omului avându-L ca unică ţinlă pe Dumnezeu şi tinzand fai'ă incetare şi cu totul spre El. Dt&pre Irgea duht/wticeaxed. Cnprte despre dmgaste.Sfiihattil. spune Sfâiitul Ata-nasie eel Mare. Legal de aceasta. VI. 3" Ibidem. au câzut in pofte felurite şi mărginite ale mipului"." Atras din toale părţilc de multele sale dorinţe. Sf. „DespSrţiiuhi-se de cuge-larcn la acel Until şi cu adevărai exislent. nici pe cea. "":' C'apele gnosiice. de contemplare a celor diiinnczcieşti.:c' făcând din căutarea şi punerea in Incrare a mijloacelor care să-i permitii împlinirea pof'lelor. Marcii Ascetul. .

PG 91.:n „pornirea dobitoceascn şi neraţională i-a fâcul să uile de firea omeneuscă". omul. asupra păşunii". Hăxpumuri câire Tahsir. 61. lot asa: . 302. cum remarcă Sfantul Maxim. IV.217 „Experienţa îl învaţB ca e cu neputinţfi sâ ajunga" sa aiba" neconlenil plăcerea ca tovarăşă de viaţă şi sa rămână cu (otul neatins de durere". Sf.Cl". Sf. . omul nu cunoşlea durerear1'' bucuria duhovnicească pe care i-o dădea comuniunea cu Sfânla Treime era cu (otul ferită de ea. Ttiade. spre celc sensibik'. Prolog. omul are de suferit mărginirile impu.210 „Amăgiţi la început prin amăgirile plăcerii. placerea s-a în jug. ('tie MH)de captfe*.La cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a pofti se dcşartă în trup şi de aceea devin întregi trup".21* Abătându-şi puterea doriloare de la Dumnezeir şi indreprând-o spre reali-taţile sensibile. Maicu Ascclul. 1112 C: .Premise imtropotofiic.Omul aflfi prin fnsăşi experienţa sa cfi orice plăcere are ca urmaşfi în mod sigur durerea". 18. piin niîjlociicu Inipiilui. I. 5. .214 „suflelul se pleacă spre plăcerile trupului cum se pleacă oaia. II. Nichita Slithatul. III.. 42. :iuCf. 68. spune înca Sfanlul Maxim. omul ajunge în stricăciune şi moarle. indară.20B De ncum. In slarea cea dintâi. 61." : se race asermlnător animalelor. " Răspunsuri t'ătre Tcdasie. Sf. Maxim Măj<iu isitorul.Suflcliil ini'. 58.. „plăcerea păcâtoasâ* este maica morţii". Grigorie de Nyssa. lfl * Cf. Râsptmsuri către Talasie.. Sf. Ambigm 10. fuixpuiisnri vălre Tulnsie. şi plă-cerii.uiMti. I.318 ' ( uvâm ascetic Tn l(X) de capete. Maxim Mfii'turistroml. omul vede curftnd că desfătarea râvnitâ se spulbenl numaidecat. preschimbS dispozi^ia sufleru-lui deodată cu cele ce se împraştie. 61. a încelat sa mai fie duhovnicesc şi a devenil tmpesc.. Prolog. sau. Fiindcă de la neascultarea lui Adam. se alieneaza în înlrcgime. :is Idem. trupesc.t* tează Sfăntul Diadoh al Foticeei. ţinereade minte a omului s-asfaşiatîn două".?ri Omul. scolin I I. Maxim Mfinurialtapl. Dar din clipa în care. I. prin pervertirea doriniei.. Sf. 15. '" Cf. Nichiia Siifhiiml.săturile proprii firii sale. „Pofta de plăcere. spune Sfăntul Grigorie Palama.L firuln se.it cu durerea. penlru a culege din ele o plăcere care se dobândeşte uşor şi iute.4 ibidem. prin pâcat. imbraciio forma pâmânteasca".. Desprr legeti Julunnir.2" Din duhovnicesc cum era în starea sa originarâ. îi urmează durerea. contiai firii. înrobil de dorinţe şi dc plăcerile simţurilor. când paşte. şi pierzând tra. 1 Ctij/ete (lespre CUnoţtitlţQ dr Ihitimezeu şi îroiiomîa hitniptirii. BespreftcioHe. ca pe una ce se rostogoleşte împreună eu cele ce curg". 23. 9.| . Sf.. m Cf. spune Sfântul Maxinv4' Legându-se de trup prin plăcere. Cele JOOde rope/e. Despre viaţa IttiMoise. am ales moartca în locul vteţii". M 1 . 88.se de rrup şi suferinţele legate de el. 2. 2. îndată îşi aminteşte şi de rău. Cf. Cf. Ibidem. devine psihic. Sf.. Maxim Marlurisiiarul. Sf. Râspunsuri ctiire Talasi?..

pemru cil nu-şi poate stinge niciodaln dorinUi şi nu se poate bucura vtsşnic.. 58. ca să poată cuprinde în ea pe însuşi Dumnezeu". omul îj oferă acesteia numai obiecte mitrginite. „Nimic din cele de jos nu ne pot săiura. VII. mare şi largă ca un rezervor..21* întor-c'mdu-si.22' Dorinfeî nesfarşrte de fericire care ţine de propria lui naturîl. pradâ tristeţii sail. mIbiAm. prin ciklere. ca şi Cei spre care se îndrepuj în chip firesc la nice-put.. Nici o realitate a acesîei lumi. de sufcrinţa psihică şi morală. şi mintea spre cele sensibile. Jar omul cade.l cu dorinţa."* Şi tol aşa.doreascâ pe Duiti-nezeu şi sâ" se bucure de El.'" „câci şi inima pmeneasca aşa a fosl zidttă dintru început. jnsatisfacţiei. ci şi.nmalil şi. prinzându-se de cele corporate.. îndieptând spre cele sensibile puterea iubirii sale. din prioina simţirii care a biruit-o. mintea naste întristarea din suftei. ci veşnic rămânem însetaţi. nu este în măsurâ' s.2-1 Dumnezeu. Cff itmtem.. „este Cei ce a poirivil astfel (pe măsura Luij sufletul nostru şi dorul dupfl fericire şi întreaga noastră fiinţâ"'. nu şi natura. particele neînsemnaie. purtata in chip nerational de acesiea.. aflăm din scoliUe la „Răspunsurile către TaJasie". tl nu înceteaza~ însă să înseteze dupA i n l i n i t şi absolut. pe măsura bogitţiei bunătăţilor divine care-i fuseseră fagădui-Le. VII. 58. Dorinţa a fost ssidită* în om ca să-1. spune lui el. ca şi când nu ni s-ar îrn-plini nici una dintre dorinţele care ne mistuie. cu to-lut relative.Nimic din lumea celor zidite nu-i în scare să înlreacS dorinţa noastrft spre fericire. trecătoare ? La acest iucru se *"Ibidem. „Socotind lucrarea simlurilor. căci prin acesiea se iuişte înfristarea". mărginita prin Datura ei. cu o existenţă limitatâ. ci toate sunt mat mici şi mai prejos decât ea". „întrista-rea (kimt]) sufletului este urmarea placer ii simţurilor. omul îi oferâ puterii safe de cunoaştere un obiect care nu corespunde rostujui ei şi care nu este nici pe masura naturii sale. nici nu poate pune capăt dorinţelor noastre. scolia 3..XL --■' tb&em. 58. infrucât acesta e lovit de biciuirile dese ale conşiiinţei". ::o Hâspnnsuri cătfn Tafttsie. : '-' Ibidem. Toale acestea pentru ca* sufletul omenesc esîe însetat dupâ* desflvârşire.. dup. care pier repede.Paiologia omului ctitttl Nu vorbim iiici numui de durerea fizica pe care o incearca* omul. omul avea din fire capacitates nesfârşită de a se bucura. o dat. 1 Dfxpi-e viafa i'i firistox.1 apa cea veşnică. indeosebi. bunătăţii nemurginite". şi atunci cum ar putea sit-J saturfi această lumc a noastrâ.. . likilnd în sufletul omului un gol dureros. drepl o lucrare n. arată Sfăntul Nicolae Cabasila. folosind un cuvtot mat percu-tant peniru omul modern.. facilitate» sa de a inbi şi-a schimbat doar direcţia. 09 .1 sature ncmârginitul dor al omului dupâ nemârginire. nu i se mai oferă de-acttm decflt phlceri fulgurante. astfel. ramânând nemârginitâ. care capăul forma tristeţii. pentm că. „Dorinţa noastră fierbinte e fâcutâ pe masura.^' Dar această iristeţe vine şi din aceea ca obiectul dorinţei şi plflcerea care vine de la el nu sum nici elc pe masura puterii de a dori a omului şi a bucu-riei care îi era menită.

" Omul căzut traieşte astfel într-o stare de permanent^ frustrare. noi privim mai departs şi căuiăm ceva ce nicicând nu vom gâsi în această lume. eel ce va bea însă din apa pe care Eu îi voi da-o.Premise aril ropohgiee gflnden Domnul cftnd spunea ferneii samarinence: „Oricine va bea din aceas-tă apă va înseia din nou. „Şi fîindcă orice plăcere rea picre împreuna cu mo-dalităţile care o produc. se încăpâţânează să vadă în el o chemare la posedarea şi desfatarea cu alte şi alte noi obiecte care. împlinirea vreunei dorinţc îi 'l. că orice place-re are ca urmaşâ în mod sigur durerea. rămânând neîncercată de durere. acela nu va mai înseta in veac" (In 4. omul cutreieră printre ele. Sfântnl Maxim spune. în loc să admits că golul acesta chinuitor este absenţa lui Durnnezeu din sufletul său şi că numai El îl poate umple (cf. omul descoperâ abisul care-l desparte de adevăratul absolut. larcl încearca în van s-o lecuiasca prin ceea ce a nâscut-o. sporeşte. 70 m . nimic nu poale satura aceasră dorinfâ si nici o putere din su-fleml nostril nu e in stare să sature aceastâ sete după fericire".Sub puterea patimii. chip al neliniştii în faţa acestui vid. pe cea dc-a doua o combătea cu toată sarguinţa. străbate una dup5 alia sferele acestei lumi. închipuimlu-şi ca* printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe acestea una de alta şi iubirea irupeascâ de sine (c^iXainla) va avea unitâ cu ea numai plăcerea. "" thidem. Ibidem. uneori. Arătând cum în simţirea omiilui căzut plăcerea este legata de durere. rTiră a ajunge vreodală la capatul cautării sale. continuilatea şi absolutul dupa care tânjeştc. iar atunci. afhlnd prin însaşi experienţa sa. sfărşeşte prin a se dovedi măr-ginit şi relativ. Pentru cea dintâi lupia cu roata puterea. încercând să refaca* totalitatea. iluzia câ a aflat ceea ce căuta. sau. II. crezând în chip desert că poate afla infinitul în acest abis în care se scufunda tot mai mult. In 4. rămas într-o lume de obiecte. 13-14) DezamSgit de fiecare data dupa" împlinirea dorinţelor sale. omul căzut îşi continuă alergarea nebuneasca* în căutarea de noi plăceri. Chiar dacă. simţind mereu iin gol în adâncul fiinţei sale. ea* plăcerea nu poate fi niciodalii fara de durere. omul. 14). mai pe scurt. Atunci tristeţea inimii sale. pentru o clipă. într-o per-peniă insatisfacţie fîinţială. a celor văzute. îşi avea toată pornirea spre plâcere şi loată fuga dinspre durere.i. pe care le adnna şi le înmulţcşte.Vn. fie şi chiar toate buiiătăţile lumii. suferind din pricina nepotrivirii di litre ceea ce aflâ şi năzuinţele sale profiinde (pe care continuă sa le aibă fără să le mai cu-noascâ* adevăratul sens). Căci în plăcere e amestecal chinul durerii. Pentru a evita durerea care urmeazâ oricarei ptâceri şi pentru ca nevoia sa nemărginita' dc fericirc să-şi afle împlinirea. „Oricare at 11 bunătăţile cu care suntem încârcaţi. pe care pentru 0 clipfl l-a socotil absolut. întotdeauna obieclul dorinţei sale. precum se vede. continua el să creadă. rod al profundei sale fnistrări. întrun sfârşh îi vor aduce fericirea mult rfivnită. trecând de la until la allul. el nu ştia.

întinse cât toată veşnicia. şi nu după Dumnezeu."* Altfel spus.227 Străduindu-se să ocolească durerea prin înnoirea şi înmulţi-rea plăcerilor. cum nu Irebuia. în sufletul omenesc sta" pulcrea agresivă sau irascibilâ (£h)u. oare. ■ R(îs(nmmn către Tnlasie.I'alologiti omiihti reizul chiar dacă pare ascuos celor ce o gustifc.330 Ne întrcbăm atunci: cum de-au pulul Adam şi cei care i-au urmat lui să dea fericirea dumnezeiască spre care îi mâna însaşi firea lor în schimbul unor plilceri de rând şi slricăcioase. Patologia agresivităţii Alăiuri dc puierea poltitoare. Sfântul Maxim spune adeseori că omul care alcargâ după plăcere nu-şi alinge niciodata ţelul. precum voia". II56C. 71 . în fapt.'11 3. câ şi zboară.&. Această putere ţine de însăşi fîrea omului. '"•ihutem " Omi/ii fa f'ttcere. încercănd să ne mângăiem firea torturată de chinurile durerii. în mod paradoxal. pe cele veşnice cu cele vremelnice. I. ne aflăm retugiul în plăcere.i plăcerii". Iar aceasla nu se putea". nimic statornic. i'ăra Dumiiezcu şi înainte de Dumnezeu. ncpulând ajunge la o plăcere eliberali* oV durere şi de osteneir. 4. Tree mai repede ca apa râurilor şi lasâ* puslii ş\ goi pe cei îndriigostiţi de ele. pe cele ce rămân neconlenit cu cele ce zboară. plăcerea e scurlă şi trecăloare. o mare nebunie stf schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice. neschim-bătoare. 10. cum arata* limpede Sfân-nil Maxim Marturisitorul.. pe cele ce lie aduc în veacul ce va sil Tie multă desfalare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare osândâ 7"." fncercarea oinului de a-şi afla fericirea în afara lui Duinnezeu a fost diniru începul în mod necesar sorritfi eşecului. Prolog. într-un sfârşît nu aflâ altceva decât durerea. fiind una dintre componentele sufletului omenesc înca de la crearea sa. Aşa e desfatarea şi celclalte (. omul nu lace decât să-şi sporească suferinţa. cu neputiiîţâ* de împlinil. înlărirn şi maî mult zapisul aceleia împo-triva noastră. culese din materie. Sfântul loan Gura de Aur socoteşte ca a le alege pe cele dintâi nu este allceva decăt curala nebunie: „Da. scrie el. care aveau urmâri atât de nenorocite? Comparand bunurile pământeşti cu cele duhovniceşti. pentru că era. nepuu'mdu-se bucura „nici de rodul simţirii. PG9I. cele ale |ui Dumnezeu. Cele duhovniceşti însâ nu sunt aşa.). „Vrând să scă-păm de simţirea chinuitoare a durerii.. ^Ambigua. Aşa sunt toaie cele omeneşli. oinul pornit în câularea placerii. stalornice. nimic nemiş-cat. Dar grâbindu-ne să tocim împunsălurile durerii prin plâcere. omul a încercat „să do-bândească. sunt train ice. nici n-au apucal sa vină. sub roate formele ei. prin faptul c5 este mai puternică pati-m.) Nu au nimic trainic. Nu este. toate celc trupeşii.

omul folosindu-se de puterea lor fireasca" numai penlru ca să se păzească de păcat şi împotriva furului vrăjmaş care se strecoarâ înkfuntm pentni a-i răpi co-moara sa dumnezeiasca\ ca să fure. altfel spus. in acehişi sens: „Dacă doriiUa şi mintea tind potrivit firii spre cele dumnezeieşti. Isihie Sinuitul. spune Sfântul Diadoh .). ca niste cfiini de paza. Ei se foloseau de această putere pentru a păzi porunca pe care Duninezeu le-o dăduse. spune Evagrie. acestea se cuvine să vegheze la porţi. w Ibidem.il Foticeei. spun Sfinţii Pfirinţi. "' ('npeie despre Ire&'ir şi viiiute^ 31. "' Despre'mflel. Sf. pentru a rămîine pe calea pe care le-o pusese înainte Dumnezeu atunci cand i-a facut. mania este pentru ele o armfl de dreptate împotriva sarpelut care şopleşte cugetului şi-I amăgeşle să se facâ pârtas plficerilor rrupului". la fel."5 şi tot el vorbeste despre folosirea ei „în chip drept.2i: în Rai. 33. această putere „ne-a fost data de Dumnezeu ca o platoşă şi ca un arc".240 „Mânia (0\)u6q| bună este o Cf. puteau să se împotriveascâ ispitei. pentru a rftmâne uniţi cu Dumnezeu şi pentru ca sa creascâ duhovniceşte în El. Capete despre th-osebirea palimihr şi a găiidurtlor. Capete despre trez\'îe .. Adam şi Eva erau ispitiţi de diavol. abătându-l din calea spre îndumnezeire. Evagric. "™ Idem. Cuvâni ascetic tn tOO de capete. 3.'"1* „Din fire. omul restaurat in Hristos) cste de a se împotrivi la tot ceea ce-I poate îndepărta pe acesta de Dumnezeu. luptă cu demonii'V" „trebuie să ne folosim de partea irascibilă ca sfl ne pornim cu mânie împotriva Şarpclui". 10. „Mânia neprihănită a fost dâYuită firii noastre de Dumnezeu care ne-a zidit. pe care a fost pus hi creaţie. -'" TratatuipraclLc." vinule.2'3 Dacă s-ar fi folosit de ea impotrivii Şarpelui. Prin aceastfi putere a sufletului sadi-tâ în ei de Dumnezeu. să junghie şi sa piarda"'/" Sfântul Ni-chita Stithatul scrie.'14 Sfântul Isihie Sinaitul spune. a se împotrivi ispitclor. 57.rK. potrivit naturii sale. sau. 126. 24. ''* Ibidem. Cf. 62. Ad Eulugium monachwn. împotriva lui Satana. ca o artnâ a dreptii-ţii"..Premise ţmiropotogice a) Cea dintai funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănâtate (Adam înainte de cădere. respingând momc-lile Celui Ritu şi ferindu-se astfel de căderea în păcat. Diudoh ul Fotîceei. "■iMC.. XVIII. mai precis penlni a respinge atacurile demonilor.iaoQ). partea pătimasâ (iuţimea) a sufletului <G\*l6c. 16. a nu primi şi a reteza gândurile răutăţii pe care duşma-nii i le semănau în suflet. Eva n-ar fi ajuns să fie stilpAnită de plăcerea pătimaşă. 31. mânie (opyri) şi urfl (u. a fost pusă de Dumnezeu in suflelul omului pentru a pu-tea lupta iinpotriva răului. şarpele'V'"* Sfantul Grigorie de Nyssa spune si mai precis: „C8l despre iuţime Ounoţ). '" Despre feciorie. 72 . Aceasta pulere a sufletului.

42. impotriva celui care te tulbură. omul trebuie să respingă toate gândurile care în-cearcă să-1 întoarcă de fa Dumnezeu. II. Aslfel.243 îndeosebi datorită lucrării puterii irascibile omul poate să-şi menţinff dorinţa indreptata mereu spre Dumnezeu. Maxim Mfirturisitonil. II). Cf. şi fănl ura impotriva duşmăniei nu se descoperii cinste in suflet". este de mare folos sufletului/4" Sfântul loan Casian dezvoltă o aceeaşi învăţâ'turâ. iar iuţimea să lupte pentru păstrafea Lui". spune Sfântul Diadoh ai Fotice-ei. spre care tinde prin însflşi natura sa2*1 şi ca să ajungă în împărălia ccrurilor. VIII. 896C.isca şi normala a acestei puteri a sufletului este să-i permits omului să lupte pentru a dobăndi bunurile duhovniceşti. „Când se trezesc patimile. ispitele care-l asalteazn din toate pârţile. 55. PG 90. omul poare să inainteze. folosită conform naturii sale originare. XV.?so b) O alta" funcţie fire. spre unirea cu Dumnezeu. 62. .:" Mania se dovedeşie maj ales folositoare In rug. 431. ~" Cf.''. ' Rtfapiuisuri cat re Tti/asie. Sufletul. pentru . cu mănie. scolia I. spune Sfantul Maxim. 43. VII.1'7 Datorită războiului pe care omul duhovnicesc ÎI duce cu ajutorul acestei puteri.Ibidem. 8. „preface mania in vigoarea nesfârşita" a dorului ce se bucură de cele dumnezeieşti":-4: de aceea el sfaîuiesle: „să ne mişte ratiunea noastră spre căutarca iui Dumnezeu (.îw Respingfind..1 ajunge la vederea curată. Dacâ spui (gândurilpr) ceva cu mfmie. '. fctră nici o abatere. Friinkenberg. prin mania bine folosită. ' ('Want iiwtîc in 100 de copefe. Câci fâră mănie nu e nici curiUie in om. II. el se poate pfistra curat de pacat: „E proprie minţii mania polrivitfi fi-rii. Hospunsuri cdtre Talmie. M Tâkuin Ui Total nosiru. spune tot el în alia parte.Va! îl iubeşte pe Dumnezeu.-" îndepârtând cu ajutorul acestei puteri a sufletului. cei înţelepţi nu ascultâ de elc.Puloiof-ia ormittii căzm potcrc a sufletului prin care se nimicesc gandurile rele". Sfântul Macarie spune. 3. poPseiido-stiptiineitt.. câci. '" Omilit duhovnicejti (Col.. omul dovedeşte cat de mult şi de adev. p.lciune atunci cAnd. * Doiuizt'ti şi noud de rminte. 39. încurci şi faci sădispară inchipuirile iseate dc vrăjmaşi". scrie Avva lsaia. ci mai degrabă se mânie pe poftele cele rele şi se fac duşmanii lor". Sf. M* Tintoiul practic. impiediciind-o să se întoarcă spre realităţile sensibile către care îl mână ispita. sa nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe. „E proprie minţii ura cea contrara nlului. 2. ed. 7-8. 73 11 . Evagrie scrie. in această privinţă: „Când aşti ispitit. Mania aceasta lupta* impotriva se-minţelor semănaie ca placeri uiselStoare de vrăjmaşul. în trup". 9. 3..-'" care arată că mânia. 51. Ibidem.). Cf AferamifUttlemânâstirtfii. toate opreliştile. m DotuUeti v» noud de awtttie.24"1 Aceasta se cuvine sâ fie atiiudinea obişnuită a omului duhovnicesc. folosită în chip firesc.

15. CuvmU dtfţpW rUcvo inlă. Sf. spre care îl împing pc om mintea sa pervertită şi pofta. 4). Tratatul pnaetic. 11. căcj ea „întăreşte pofta 1*. Oeaore sutler.) necuvenită se iscă în sufletul eel bolnav".\ 31. Origen. 27. Isaac Sirul. Astfel. Jmpărăţia lui Dumnezeu se bine-vesteşte şi fiecare se sileşte spre ea" (Lc 16. cftnd zice: „Măniaţi-vă. adicil să sporea-scfl duhovniceşte şi să ajungă la asemânarea cu Dumnezeu. S96C . dar şi pentru a o pastra. Evagrie scrie: „Sufletul rational lucreazîi firesc atunei când partea lui iute se luptă pentru virtute". 86. :'" Cf Sf.M Râspunsuri câtre Taktsie. dar nu grcşiţi" (Ps. 9.sc miscă în chip sănatos".260 Prin păcat. adaugS Evagrie. ci într-un mod ncfîresc**' şi lipsit de ruthine. 12). 16). potrivit naturii şi scopului ei firesc. în vederea unei plficeri*\Mfi A lupta pentru placere înseamnă a lupta pentru a ajunge la ea. să lupte penini dobândirea buctiriei duhovnicesti dupiî care tânjeşte. peiuru a ne îndemna să ne întoarcem partea pătimaşă (itiţîrnea) impoiriva dcmonilor". . ed. Friinkcnberg. Nichita Stithatul. Ea il ajutâ. 17.354 „îmboldind mişcarea poflei spre dorirea lui Dumnezeu"/" îi permite. Omilii duhmmictfti (Col. el este înţelept210 şi . . 51..263 In loc să se rfizboiascfl pentru adobândi şi a pastra bunurile duhovniceşti. Când omul se foloseşte astfel de aceastâ putere a sufletului. dcci. nemaifolosind-o aşa cum se cuvenca. pe om in lot ceea ce face pentru a-şi împlini datoria. '"' l'scmh sufilinwnt. 49. Evagrie afirmâ* că „din fire.:?ţ De asemenea.264 Ea se pune în slujba dorinţelor patimaşe ™ Tmiaiul pmctiv. PG 90. M. 259 Cf. I. trasă de iuţime ca de un odgon". Sf. Cea de-a doua funcţie a iiH'imii apare aici strâns legatâ de cea dintâi. Sfântul Maxim sfâtuieşte: „Mintea ClKâţ) sâ se înlinda întreaga spre Dumnezeu.. loc. în sfârşit. Cttfn'le despfe tir?vi*.358 Atunci când această putere a sufletului este astfel exerciiaia\ capâtă forma iniei mânii virtuoase. partea pătimaşfi luptă.. ea lupţă acum pentru bunurile materiale cele deşarte. "' l'âttuire \a Taliil tiostm. Nichiiii Stilhiiiul.-.Premise antiVpofogfcg trivit cuvintelor Măntuitorului: .. Ontiiii ia Facere. Astfel. . Isihie Sinaiiul. 4. jmpărăţia cerurilor se ia prin siăruînţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Mt.: Cf. 24. H). scrie Evagrie. Cfffc W04e capete. Isihie Sinaitul. cit. 49.: Tot ea îi permite omului să-şi îndrepte şi să-şi înalţe toate cclelnlte puteri spre Dumnezeu.. ** Ibidem. De aceea. p.îngerii ne insuflă plăcerea duhovniceaacă şi starea de fericire creată de ea. m ibidem. omul şi-a perveitil şi aceastS putere. 431. " Sf. mintea.. Mai întâi."'1 ea devenind bolnava: „mânia {Q^ia. XV. Cf. cea despre care vorbeşte Psalmis-tul. scolia G. înţeleaptă şi sfântă. ibidem. I. Macarie EgipteamiJ. 74 .. ea îi permite omului sa-şi îudrepte spre Dumnezeu întreaga dorinţa. 2 " Cf.

îngrijindu-ne de ele. la omul cfizut pulerea irascibilfi este folosita şi oa să fugn* de durere3''7 şi. această putere a sufletului sau se va stradui de acum să găsească şi să păstreze cflt mai mult plăcerea trupeasca. „din fire ea lupta în vederea unei plăceri oare-care". in timp ce se cuvenea să punem iubirea de oricc om mai presus de-cat cele văzute si decât însuşi trupul nostru". pen-tru că. XXVI.. 26 (28. De aceea. spune că mfinifl omului .f'afologio omiilui nizut care îl îmbolclesc pe omul ctfzut2" şi se dedică cu totul căutării şi păstr5rii plâcerii legate de ele. 10. unii împotriva altora". în general. pentru ( f Sf. „alrăgându-ne ofttre poftele lumeşti..2™ în ceea ce-l priveşte. ajungand s-o foloseşti contrar firii. Alannsie ccl Miire. 106 fnvâfă/uri dr M'Jlrl folositoare. 24. "' Scam. Partea a dona. penlni că de acum se învoieşte cu inclemnurile lor şi le îm-plineşte voinţa. Râspunxuri <âtr<> Talosie. XII. (itvârtt ascetic. 7. mâniindu-te împotriva frate-lui"-. ?: ' Ad Bufafputn tiumiulnim. Evagrie insistfi asupra faptuliii c. fie cauze ale sufc-rinţei legata de iubirea egois(a pe care o are peniru sine însuşi. 75 .f*\ „Mania împotriva şarpelui este în noi prin fire. spune Sfântul Maxim.2" Sfinţii Părinţi sunt unanimi în a sublmia şi în acest caz caracterul neflresc şi iraţional al acestui mod dc folosire a puterii irascibile. atunci când sfătuieşte: „Sâ nu te foloseşti rău de partea palimaşâ. PG 91. căci ea „a sălbăticit facultatea iuţimii ilin noi. Prolog.>i momelile lor. silesc partea pattmaşă să lupte.266 La omul căzut agresivitatca îşi păstrează funcţia sa de lupta pentm a dobândi plăcerea. conlrar firii sale.1 omul este aţâţat la aceasta de demoni. Nemaifiind folosită pentru a se război cu demonii . care constituie o adevârată pervertire a ei. 41. 620C). „Am ales cele maleriale în loc dc ponmca iubirii şi. de pildă. aşa cum spune Evagrie. dar şi psihioă şi moralâ. scrie el. '? Cf SI' Maxim Mi'utiiiisirorul. împlinirea acestui ţel contrar firii implică o a dona formă de pervertire a acestei puteri a sufletului. Am văzut ca experierea plăcerii sensibile este urmată faiă greş de durcre. m Ibidem. de dragu] plăcerii. care. l'i/ica.sr naşte mai ales din iubirea de piăcere (((nXTjSo-Aa)". fiicfindu-ne să o pornim. o îndreptare a ei spre un scop contrar firiî. ne rfizboim cu oamenii." fyhtote. 3. spune cu amărăciune SfAnlul loan Scararul/" lar Avva Isaia scrie: „Dar mânia noastră s-a mutai rmpolriva aproapelui. numai că. Avva Dorotei. Cuvâni tmpoitivu vlinilor. Sfinţii Părinţi se referă adesea la legălura fundamental» dinrre agresivitate si plăcere. de orice neplacere sau 2M suferinţa. văzând în oi fie obstacole în împlinirea dorinţelor şi atingerea plflcerii.3*9 indi-cand astfel filautia ca principala cauză. m Tnuaiul pmctii-. omul parăsind bunurile dumnezeicşti şi Hpsindu-se astfel de bucuria duhovnicească adusă de ele. omul îşi intoarce iuţimea împotriva scmcnilor. . dar noi ne folosim de ea împotriva aproapelui". împotriva oamenilor". 7. Chiar aşa se exprima Evagrie.

24.. ' Sriisori iluhovmceşii. Ibidem. 33. prin care se urasc cele rele. prin pSoat agresivitatea ajunge să fie fojosită in sens cu totul contrar. In fapt. Acest lucru ni-l arata Sfântul Nichita Stithatul: . de a se lupta împotriva a tot ce-1 putea înstrâina pe om de Dumnezeu. de la rostul ei firesc.Juţîmea este la hotarul dintre pofta şi puterea raţională a sufletului. sau conformă firii. i7 ° Cttvânl desprv irezyie si viilule.. condu-când la îmbolnâvirea ei. *" Desprvsuflel. p. este normală şi sanătoasă. cealaltă o înde-pârtează de la acest scop firesc. :HI I 'mUitut pntciic. aşa cum am arâfat. 8. Evagrie scrie şi el. una dintre aceste di-rccţii corespuncle scopului firesc. In ceea ce priveşte direcţia pe care o ia. Astfel. prin care urâm cele bune şi pe Dumnezeu rnsuşi1'.) in ve-derea unei placeri oarecare".). Astfel. func-ţionează acelaşi principiu al iconomiei pe care 1-am subliniat atunci când am vorbit despre puterea poftitoare a sufletului: în om există o unicii forţă agre-siv.2*1 Dar. în acelaşi sens: „Partea pătimaşă lupta (. atiinci ea se mişcâ polrivit firii".. :i m 76 . 2 7 ' Sfântul Nichita Stilhatul. în ceea ce priveşte facultatea irasctbila. 2. . Mai nebunească încă este folosirea ei împotriva lui Dumnezeu. o face să lucreze contrar naturii sale. adică împotriva a tot ce l-ar putea apropia de Dumnezeu. m Despre „Feritiri". care poate fi îndreptată in două direcţii contradictorii şi incompatibile. 34. fiind fiecăreia dintre acestea ca un fel de armă în mişcarea lor contrara firii.27* Piitem observa acum că.277 ara-t& de asemenea caractenil nefiresc al noii direcţii pe care pacatul a dat-o acestei mişcări a sufletului şi caractenil ei iraţional.l care poate fi folosită în două feluri. „dacă omul îşi într-armează mânia împotriva şarpelui celni vechi. mai precis. „Daca (omul) îşi într-ar-mează mania împotriva semenilor (. ea fiind folosită tocmai la împlinirea scopurilor acestora. II. Staniul Varsa-nufie spline: „In loc de ura cea de la Dumnezeu. mişcându-se porrivii cu firea tJvuâzed si notui de cwinte. spre a uri pe aproapele şi a ne scârbi de el".27* adicâ în mod nebunesc. puterea agresivâ este legată de orientarea pe care omul o dă celorlake două puteri ale sufletului sâu: raţiunea şi dorinţa.. 97. vorbeşte despre „mânia pornită spre oameni împotriva firii". Pofta şi raţiunea.7" Sfântul Isihie Sinaitul. m Ibidem. II. spunând că.. a aruncat in noi ura rea. iar el vieţuieşte conlrar raţiunii (oAtywQ)". Cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Viaţa voită a firii omcneşti e desfăcută numaidecat în două por-niri". mergând pânâ la a se întoarce împotriva lui Dumnezeu însuşi. atunci ea se mişcă într-un mod lipsil de raţiune (ob XoyiKaJ^). la fel. 345.""1 „şi ura noastră s-a schimbat în por-nire împotriva firii.Premise arttropologice toate cele neînţelepte si nefolositoare". 34.

cand acesta e sugrurnat şi robit de silă? Căci eel care a fost zidil intru totul asemenea lui Dumnezeu trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe vointa proprie". Grigorie Je Nv&sa. omul este asemenea cu Dumnezeu (\cr6usoq)".v. Dumnezeu a pus in el aceasta" însuşire.vr/w. 11 . PG 44. PG 44.I'atalogia oimiliti câztil spre cele dumnezeieşti. Sf. 1:4. adicâ stăpân pe voinţa proprie şi având puterea de a voi în felul în care doreşte. Vasile eel Mare.Sf. II. III. Şi cum sâ mai vorbeşti de un chip al naiurii absolute. Omitla: Că Dumnezeu nn este aulotvt rrlctur.vputa ru Pyrhu.^1 Libertatea (eXeneepta) este una dintre însuşirile firii dumnczeicşti şi. înstrainai si t'ârâ asemanare cu originalul. 23. căci a nu depinde de nimic şi a avea loate de la Sine este propriu preafericitei Dtimnezein". -'"' Cf. prin libertatea sa omul se aratfi ca fiitid m Ctle3Q0decapct*. < 'apeie despre tinigosttt. '"' ('uvânt dtsprt mount*. 16. GUifire la Faeere. Sf loan Damaschin. Dar abătându-se acestea de la mişcarea potrivită firii şi mutându-se de la îndelelnicirea cu lucnirile dumnezeieşti spre cele omeneşti. 37."" Vom vedea câ. Maxim Muiturisitonil... Contra ereztUor. ti lals. XV. împotriva şarpelui care le şopteşte şi le înfăţişeaza' numai împărtăşirea de placerile tnipnkii şi bucuria de slava de la oameni. Sf. înj'râiutre \i petrevrrea vt'a dupâ rmnle. 12. Di. Sf. I'G 9 1. atunci de buna" seamă ca chipul din om n-ar mai fi until dumnezeiesc. 4. 3241) Tala. Dogmatlca. 1 Sf.1u.v. Maxim Mfutnrisitonil. Sf. 14. iuţimea li se face arnia nedreptăţii. Macarie Egipieanul. PG 96. II. la omul căzut.sic. nefiind supus nici unei nccesităţi. Sf. loan Damaschin.3*6 „Libertatea. 25: 40. creându-l pe om dupâ chipul S. în mod esenţial.. 5. 524A. 5. afirmă etH( Acesie ultima afirmaţii aratS c. iuţimea este fiecăreia dinrre ele o armâ* a dreptăţii. I)esj>re (m eren umnliti. m Maivlr cuvâni cateh&ic.aM Conferind naturii umane libertatea. il arata pe om făcut după chipul lui Dumnezeu. spune Sfantul Grigorie de Nyssa. 304C. pulerea agresiva" bolnavă se vădeşie mai ales prin mânie (în sensul larg pe care Sfinţii Părinţi îl dau acestui cuvânt). Grigorie de Nyssa. Irineti. "■ Ibidem. 24C Sf. 30. I84B. IV. .a Sf. Dumnezeu a voit s-o facă astfel pârta-şfl propriei Sale desâvârşiri. PG 91.-'" Sfântul Grigorie de ^jyssa aratfi ca: „dacA sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirigui viaţa. Patologia lîbertăţii Omul a fost creal liber. spre pftcat. Despre facerea onutlm. ■'*. Mamie vuvimi catrheiir. Omifii (Col. XVI. XVI. Dispute ru /'. Chiril al Alexandria. PG 46.î.l 16."h' „Prin liber-fate. I84B. II). Acestea se vor lupta in acesi caz si se vor nfipusli prin iuţime împotriva celor ce le înfrâneaza* pomirile şi poftele lor". De aceea ne vom îndrepla atenţia spre nenumaratele efecte patologice ale acestei stări. 2S. Qognwtica.

. 6. „Nu este virtute ceea ce se face silit".ua cădea în păcat. 2ID. „Dacâ ar ti fost aşa «. 21. II. ' Cuvântarea XLV.:'J spune Sffmtul loan Damaschin.. 7S ."1 Sfantul Macaiie spune şi el. „Libertatea este asemănarea cu acea neatârnare şi aiitodeterminare.. Sfânlul Irineu îi răspunde. 632C. „1-a cinstil pe om dAndu-i libertatea peniru ca binele să-i aparţină cu adevărat celui care 1-a ales. PCi 91. " ' Dkptaa cw Py/fm. aslfel.Premise. Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unil cu El prin împlinirea asemanarii. că Dumnezeu n-ar fi trebuit sit-1 fncu pe om liber. ■ ' Marclecuv&tl calehelic.). -'*' Ctmtra ereziitor. libeitatea (feXe\)G£pla) consta pentru om in a decide de until singur. trebuia sa fie din fire liber şi stâpân pe vointa proprie. :'"' Oogmaiivtt. iar. libeitatea. „Cand zici că omul eel bun este lipsit de libertate. este „voinţa sufleiului rational". PG 91. ale cărui temelii stau în independenţacugetului nostru". dacă nu le-ar fi câştigat prin deschiderea liberă a voinţei sale la harul sfinţitor al lui Dumnezeu. Cf Dispute cu Pyrfau.. ci de la sine şi fărâ nici un efort". 301AB. pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie rasplata unor strâdanii virtuoase". care ne-a ' Scneii despre refe e/ouă viiinfe hi Hh. nu mai puţin decfil Cehii care a pus inceputul binelui In firea lui". sa nu po. pLniru că nu este vrednic de laudă (. IV. şi nu prin liberă alegere (. câ „vrerea noastră liberă (rtpoalpECTiţ) (este) acel ceva nesupus nimămri si liber pe deslinul sau. virtuţile fiindu-i cum-va impuse. ** Marele ciiviml raU'heiic.:'Ji Obişnuitei obiecţii. îl lipseşti de laudă. remarcâ Sfântul Maxim. nu este vrednic de laudă.3" Omul n-ar fi putut cu adevărat să devină dumnezeu dacă i-ar fi lipsit mm dintre însuşirile firii celei dimmezeieşti. ele nu se află in contradicţie en conceptia Iradiţională. bun. chiar dacă doreşte aceasta. învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz. 37." Omitii duHovrUeeffti (Col. II). Cel ce este.:'j. 293B. binele pe care 1-ar fi dobândit ITiră să se mişte liber spre el şi iără mci o grijă şi lucrare din panea lui.\ios (Opuscule teolt>\>ice si polttttiCH). din fire.) daca nu îmbrăţişează binele in chip liber".. PG 36. 1. PG 91. omul n-ar fi înţeles mareţia accstui bine şi nici nu s-ar fi pului bucura de el". lar Sfântul Grigorie dc Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru lolul asemenea lui Dumnezeu. Voinţa (ufekrpic. poirivit careia omul este chip al lui Dumnezeu prin sufletul său rational. în starea firească de la început.?" Iar Sfân-lul Grigorie de Nyssa remarea.. ceea ce înseamnă a acţiona poirivit naturii sale. Dumnezeu. în acelaşi sens. pe de altă pane.. având „binele de la sine. comu-niunea cu Dumnezeu ar fi fosl lipsită de oricc valonre şi n-ar fi fost vrednic de doril.2'1' miş-oarea Hberâ caracterizeaza „cele naturale ale celor înţelegfitoare".). să fie cu adevărat binele lui propriu. pentru ca. XXVII.2*1 Creându-l liber. peniru că libeitatea este o însuşire a acestui suflet rational. 12. XXX. 5. tmtWpOiOgk * făcui dupâ chipul lui Dumnezeu. el n-ar fi fost cu adevara! virtuos.).

prin ele se luminează chipul lui Dumnezeu din el. 2. care îi arată cum poate sfi sporească în virtute şi să se uneasca din ce în ce mai deplin cu Dumnezeu.lnarea cu Logosul. care să-i înrobească voinţa. Or. 8S0A. numai aşa el poate să acţioncze conform cu propria lire.Ptnologia omittni <<mt\ fosl dăruită dintru început de Dumnezeu". omul nu numai câ duce o viaţă cu adevăral omeneasca şi acţionează in contbrmi-late cu ceea ce este. A sc vedca. aşadar în Dumnezcire vor fi cei ce s-au eliberat de rautale. 396C: (falosind cum se cuvine libenil aihitni). fiind liber dupa cliipul libertaţii lui Dumnezeu. I0ID>. I2C-I3A. "". îndreptate spre Dumnezeu. nefiind determinal de nhnic din ufaiă sau strain de el. despre care vorbeşte Sfântul Apos-tol Pavel (Rom. 8.~y>( Altfel spus. pentru ca. dupâ cum zice Apostolul: Dumnezeu să lie totul în toate". având în fond aceeaşi semnificaţic: asemflnarca cu Dumnezeu. libcrtatea pentni fiecare om constă în a aiege îmotdeauna Innele. asemâ-iiurc care ne-a fosl dămită dintru incepul de Dumnezeu. I7C EpfoUtli'.905A. (. Omul unit cu Dumnezeu prin virtute esle astfel h> duninezeil. Am arălal că stă în firea omului să tindâ spre Dumnezeu. „lucrare a libertăţu" sau. Care este obâr-şia şi telul sSu. I.PG9I. p. Ih's/m' bolez. scrie Sffmlul Grigorie de Nyssa. PG 91.''7 Sfântul Maxim Mărturisiton'l spune.istr.. PG 46. dar.. Aşa că numai păstrându-şi toate însuşirile conforme cu firca. PG 91. in special: Opnscuk teofogiee yx pultrmice. care se implică reeiproc. viaţa virtuoasă şi conformitatea cu firea. el acţionează în conformitate cu Dumnezeu însuşi. mişcat de propria fire. în acelaşi sens. Slantul Grigorie de Nyssa învaţă că libcrtatea absolută a omului sta in irei pnncipii. şi în desâvârşirea firii sale in Dumnezeu. şi iiumai ajungând la asem.a fel. 384 (85. 5-7. care (inde spre bine. li-Ix'rtatea este una singură şi se înrudeşte numai cu ea însăşi. ca să devina dumnezeu.) După nalură. 2. împârtaşindu-se de voinţa Sa suver.. am ariUat ca in virtuţi so află adevarata fire a omiilui. tci/tuhr U i'ltuâl nostru. "" Cf.î >â pracedeze polrivii firii. tot ce este liber are legâturi de prietenic cu ceea ce se aseamănâ lui. omul este cu adevaral om. cum Dumnezeirea este izvorul a loată virtutea. 8.rma yixo(ivic6i') cu voinţa sa firească (QfeXriMCt $\>CUK6V). scrie el. avântl 0 iniîcil socotinţa $i o unică voinţil cu Dumnezeu. sau a voinţei „gnomice" (socoiinţă) (6feA. I0.. ajuiigântl la asemanarea cu El. Diattfgul (ffsprr Mtflct xi invîrn-.. I . ca pentru om libcrtatea conslă în punerea de acord a voinţei sale personate. este asemănarea cu ceea ce este neatârnat şi autodelerminat. „lege a libertăţii'V0' iar FericituI Auguslin scrie: „Nu există decâl o singura* '' Dwhgul despre xuflel xi Merc. adică „este părtaş la libertatea maririi rlilor lui Dumnezeu".29* Libertatea desăvârşilă o afla omul în ascultarea poruncilor dumnezeieşti. convince socolinţii no. PG 90. lara a fi mânal de nimic din afarii şi sixain de el. 21). prin urmare.. p. III6B. Marcu Ascelul mimeşte poruncile „porunci ale libemltii". mai mult. urmând Sfântului lacov (lac. „Libcrtatea.mă şi libcrtatea Lui absoluia. în a-L alege înlotdeauna pe Dumnezeu. 79 . Arnhiata. Vieţuind in chip virluos. 384. 12).

306 el „putea şi sa* cedeze atacurilor diavolului. . 40. 36. su-puncrea şi împotrivirea. aceea de a rinde spre bine. peniru că cunoaşte toaie. câci Dumnezeu nu delibereazâ. căci. IV...l'rririise antropotoffice libertate: cea a sfinţilor şi a celor care asculta de legea dumnezeiască". şi să nu cedeze. PO 44. „Libenatea. Cf. spune Sfântul Atanasie eel Mare.tinea libertflţii icMe să) tinda spre bine". a voit să le asigure de mai înainle hand dat lor.. 2. 12. Tâlcuire hi Cântarea CântiMbr. 3. 22. Căci aşezându-i in raiul San. 17). A deliberu înseamnă a nil avea cunoşiinţa de cev. 36... ajutat fiind de darul dum-iii'zeiesc". I. spre bine. căci. 37. Qmtiii duhovnicejti (Col.S.. ii. în afară de putinţa „de a rămâne şi a progresa in bine. 22. CapctedejpredmgOXte. El stăruia pe această cale în chip liber. Macario Egipteanul. ceea ce este cu totul bun şi ceea ce este mai puţin bun. se îndrepta de la sine spre bine. Prin porunca de a nu mânca din pomul cunoşiinţei răulm şi a binelui (Fac. dar nu vorbim despre preferinţn în sensul propriu al cuvăntului..cu privire la Dumnezeu vorbim despre voinţă.. Sf. "'~ <npt'le gtiastiat* 5.304 Cunoscând adevăralul bine şi numai pe el voind să-l cunoască. 1.su. *" Trtiiui deippe întrupttrea Cuvâniutui. 11 DegmaHca. II). .. aşa cum spune Sfân-dil loan Damaschin. XXVII. ' Căci aşa a învăţat lisus Hristos: „Dacă veţi rfunâne in cuvâniul Meu.M Cf.'"' mişcându-se în chip netulbural. omul era în mod constant ispitit de diavol să-şi folosească libena-[Qa altfel decât îi arătase Dumnezeu.502 Aceasta este liber-îatea pe care a avut-o Adam în Rai.. pentm molivul că omul era înzestrat cu liberul arbitral". Marcu Asceiiil. XV. Ambigua. în sensul propriu. 1516). şi avea puterea să o fac<Y'. o data cu libertatea. 796D: . 31). I353CD. Sf. el nu ale-gea între ele. i-a arăial mijlocul de a o exercita fn chip desăvârşit.). nu deliberează".30* Totusi. Sf. Care voia ca el să fie cu adevflral liber $i Dcspre liberal urbifru. şi folosind libenatea aşa cum se cuvine. veţi cunoaşte adevăYul.DU? Dumnezeu i-a dat. trineii. prin lege. Maxim Mfulurisitoiul.i (. spune Sfftntul Diadoh al Foticeei. Origorlo de Nys. se făcea asemănător Arhetipuluî sftii dinvmezeiesc. adică ştia „să" arunce răul şi sa aleagă binele". Despre botez. Contra «miihr. PG9I. II. şi cunoştinţa bunei ci folosiri şi a funcţiei ei normale. 10: 11.10' Lni Adam î» starea de nevi-novâţie i se potriveau cuvintele proorocului Isaia (7. II. Voinţa sa îşi realiza ţelul firese. le-a dat lor lege". Adam a fosr creat de Dumnezeu în stare de înaintare spre îndumnezeire şi tinzând de la sine spre bine. că libertatea de alegere a oameni-lor poate înclina în amandonS părţile. 2. omul se în-drepta spre el fară nici o şovflială. 15. Ştiind imde se aflâ binele adevărat şi respingând cu totul raul. iar adevărul vâ va face liberi" (In 8. se arata în voirea sufletului rational care este gata să se miş-te spre orice ar vrea". nu examina mai multe posibililăţi. el nu punea în cumpanâ binele şi râul.) Dumnezeu. "'' Sf. de la sine. nu delibe-ra. 2.. o avea şi pe aceea de a se „îmoarce de la bine şi să ajungă la rău (. Sf. „Ştiind. m Cf. 80 . m lbutem.

raportându-se nu-mai la sine şi care-i dă impresia că este absolul autonom. Oinilia: Cd Dumnezeu nu este auloml relelor. dar şi în lume. venea din libertatea voinţei noastre". omului i se descopera şi alte posibilităţi. El şi-a folosit tibertatea de voinţă pentru a se îndepărta de Dumnezeu şi a se face părtaş păcalului. în om. Cf. Adam înceteazâ de a mai avca o libertate asemănătoare cu cea a Arhetipului său dunmezeiesc. arată Sfântul loan Damaschin. Sf. care se vrea cu totul independent de adevaiatul Dumnezeu. cfl el a fost conceput. VIII. Se împlineşte astfel vicleana făgăduinţă a Şarpelui: el este ca Dumnezeu. "' Scri.iori. (este) prostia noastnl de a alege răul în locul binelui".u' sâ cunoască adevăratul bine prin desăvârşirea sa integrală şi împlinirea natu-rii sale. iar. inventat. Atâta vreme cat. II. Toţi Sfinţii Parinţi insist 3 asupra faptului că răul. aceasia avea un rol pozitiv: ea facea ca îndumnezeirea să fie cu adevarat dorită de om şi-i vâdea bărbăţia. Adam nu ceda ispiiei. Vasile cel Mare. când e îndreptata spre păcat. 5 bis. Căci liber"" Dagmitica. se arată în ce măsură omul îl iubeşte pe Acesta. 5. provoacâ cel mai mare rău". '" Onulii la llcclesiast.. Dar el nu face decât să se amflgească în mod profund. „Căci un bărbai neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. a se vedea -Sf.Patologia omului etiz. Marcu A&cctul.113 „puterea voii noastre libere.30" Prin ispită. lasându1 sfl p. 7. El nu mai este liber po-irivit asemănării cu Dumnezeu. 314 SfAntul Antonie cel Mare.Sfilnlul Grigorie de Nyssa. prin voinţa sa „gnomică". în ciuda tuturor bunuritor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte.. Şi în încerca-re să se desavârşească prin păzirea poruncii. Despre botez.. „Trebuia ca omul să fîe încercat mai intâi". penlru că\ pe de o parte.3" „nimic rau nu existâ. 22... libertatea se arată cu adevărat a fi libertate. dacă nu iese din voinţă". pentm că prin ea este probata* voinţa. 3. Mawt* cuvâm cawhetic. XII. spune şi el ca: „tot ceea ce era astfel în afara firii noaslre. liber. prin voinţa sa personală sau. potrivit terminologiei folosi-te de Sfănrul Maxim. omul a cedat în faţa ispitei diavolului.i înstrăinându-se de Dumnezeu. pe de alta. adaugă el. este un rezultat al relei folosinţe a libcrtâţii. tot ceea ce încearcă să-1 îndepârteze de Dumnezeu. 2. " în afara referinţclor indicalc mai înainte. 11 8] . vorbind despre relele care au venit asupra omului. Great. 30.1trund3 in e) şi în creaţie. ca astfel să primească nemurirea drcpt răsplată a virtuţii". el face din sine însuşi un dumnezeu. imaginai. Prin această libertate. că îşi este suficient sieşi şi se poate defini după o măsură proprie.l|. m . 7. apoi pus în lucrare de alegerea greşitâ pe care a fâcut-o prin liberul său arbitru. el dobândeşte într-adevăr o forma de libertate care îi permite să se determine într-un mod independent. Cf. 1 Despnficiorie. Marele cuvtuil catehetic. spune Sfantul Grigorie de Nyssa. spre care îl îndcmna Cel Viclean.1" „pricina relelor.310 „Ritul sta în alegerea gre-şitfl". şi prin forţa cu care respin-ge. Marele cuviint ratelwtiv.

spline Sfanlul Aumasie eel Mare. prin libenil sau arbitru pervertit.. întunecai de patimi şi amâgit de gânduri. 'Cf. Adam nu voia sâ cunoască nimic altceva decât pe Dumnezeu şi nu voia să trâiască decât pentru a-l ft cu totul aseme-nea. II). omul s-a aftindat în rele lot mai adânc". era in deplin acord cu voinia sa fireas-că. să devină într-adevăr dumnezeu prin har. "° Murele want cmehriU\ VIII82 m . „La început. îmbhndu-i momeala plăcerii înfăţişată ca iubire de sine. Omul căzut in pâcat îşi foloseşte libertatea care-i fusese data peniru a se îndrepta liber spre Dumnezeu. omul este din acel moment lârâf de rău. luând eel mai adesea răul drept bine.şi răiil. ci ca să se mişte către cele spre care trebuie. Omitit <hihovmc. 30. Iar prin aceasta l-a desparţit pe om de Dumnezeu şi pe noi înlreolallă. adica disociază „voinţa gnomică" de voinţa natural*. nu se îndepărta de la norma sau lo$os-\\\ firii sale si se îndrepia de la sine spre Bine. 42. dacă urmeazS legile firii. XV. "x Cf. p. confun-dand binele . 2. care-l mana spre Dumnezeu. 4. lipsa de acord a socolinţei lor. cum am văzut. dar nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. liberul său arbitru.. căzând în păcat. 6. cum arată Sfânlul Grigorie de Nyssa: „Sensul schimbării e pro-gresiv. dimpotrivă. il facea.3" Odată angajal. "( Atunci când. Kf7. El „nu înţelege c5 n-a fast făcut numai pentru a se mişca. omul nu mai recunoaşte imediat binele.. înşelătorul diavol l-a înşelat pe om. in limp ce libertatea pe care o avea la început. el experiază acum nehotărarea şi nesiguran^a. PG 90. Dobândind prin pâcai cuno^linţa binelui şi a răului. în starea dintăi. tăind-o în multe opinii şi închipuiri. Căci a facut ca lege a trupului uneltirea şi nâscocirea de orice (el de păcat.*1" iar nu.. ca sprijin al stăruinţei răului în roţi.M Sfâniul Maxim aratăcă prin păcat omul introduce separare şi dezbinare in liberul său arbitru.lH se îndepărtează cu toate puterile fiinţei sale de viaţa conformă cu firea luit ajungând să duc. aşa cum crede el.. după ce a părăsit binele. intr-un mod patologic. sensul e regresiv. dacă însâ se abate de pe drumul eel drept. folosindu-se peniru aceasla de puterile noastre şi im pun And.wri 'dire Tahsie.1 o viaţă contra firii. iar prin aceasla se înslrainează de natura lui. Mucarie EgipteiUiul. 905A. la suprcma împlinire. şi astfel se distruge pe sine în-suşi.. el este ca Dumnezeu. iar binele drept rău. se depărteaza* de Bine.ynai. Pornit o data pe acest povârniş. Titlatire h Total tmstni. omul nu-şi mai exercită in chip simplu liberul său arbitru. 23. Prin aceasta a convins pe om să se abatâ de la mişcarea cea după tire". EpLstvk.int hnpoiriva eUmfor. dar nu esle dumnezeu. 2.Premise antrojtohgive tatea care apare dupa cătJere şi prin care stăruie în cădere este o libertate care-1 ducc la pierzanie. De aceea şi glasul Apostolului ne atrage luarea-aminte: «Toate îmi sunt slobode.^ti (Col. SI'. 880A: 893B. 12)". pe calea răului. făcându-ne prin alegerea socotinţci să părâ-sim cugetul drept şi să împărţim in modul acesia firea. ( uv. Prin aceasta libertate decăzutâ. se pierde în dualitatea confuză a binelui şi răului. "9 Epijjok.

o inrillnim acleseori la Sfinţii I Yu nu i O voin regâsi de nut He ori în capilohil urmutor. hwauiutti iie suflet folosiioare* I Clemen! AlexajidrinuL Sfromate* II. 3. 19). 8.m Sfântul Macarie descrie astfel *21 Cf. Simeon Noiil Teolog. Este chiar negarea li-burtâţii. Despre suflet. S3 . Ambigua. 42. 6. 42. MAnat de aceste porniri slraine de natura sa origina-râ."K pe scurt. ci ajunge să fie mânat de ceea ce-i este strain. Nichitu Slithalnl. CeU 300 de capele. ' Cf. -' Aceastfi afirmaţie. 4. cu totul înrobit. Instil» Martini] şi Filosoful. 11. 6. 1. Awa Dorotei. atunci când se credea mai liber.. Scam XXVII. •'• Cf. Sf. 42. 6. 78. omul nu se mai mişcâ cu voia sa. Dar omul nu este numai robul palimilor sale. 19. PG 91. Sf. Propriu vorbind. Sf. slujitor al dumnezeilor pe care şi i-a fiicut din creaturi ("Gal. care-i înrobeşte sutletul/':. ci stăpânil şi zdrobit de tirania Cehii Ra*u. Cuvâniăti. omul devine rob al păcatului (cf. Rom. Vi| Sfantul Isaac Sirul aratâ că „eel care nu şi-a supus voia sa lui Dumnezeu. 76. de vreme ce omul căzut.. adică la rău. I). ■l>3 Cf.. El nu mai este doar ispitit.aT ' Cf.legea acestuia1"4 şi supus simţuriloi\':Werâ tirania poftelor. Gal. ci legea pacatului care locuieşte în el (Rom. A se vedea. omul ajunge cu totul înstrăinat.. să slujească la propria lui înrobire. este robul patimilor.!. „Sfârşitul neaşteptat al acestei libertăţi ne-lavreme este robia". în chip cuvenil. va fi supus potrivnicuIui". XXXVII. Is. Sf loan Sciirarul. Capete teologice. Apologia ttttâh 53.Vlmisitorul. Maxim MflrturisUonil. omul era.':? slujitor al raulăţii. gnosiice jtf practice. Rom.t III. de pildfi: Sf.1" Omul căzut. In 8. Cf. Ill. Depărtăndu-se de propria fire. 7.> în această stare. când se afla în legfltiiră cu Dumnezeu. Prolog. spune Sfântiil Isaac Sirul. 23). el este dus contra firii. 6. Maxim Martin isiiorul. 75. Maxim M. 34. 2. El esle parazitat de palimile pe care păcatul le-a adus in sine. nu mai este el eel care acţionează. subju-gat de poftele şi desffitările simţurilor spre care s-a plecat (Tit 3.. Clement Alexandrimil. V. 409-413. 8-9). care tin-dea spre bine. Grigorie de Nazianz. I. '* ibidem. ° Cf idem. trăieşle de fapt (intuit de trap/13 stăpânit de. 34. Sf. . în mod parado-xal. 61. de fapt. Prin reaua folosire a Hbertâţii sale. Rom. 144» 3. HI. Despre suflel. Sf.I'atologia omului câzul el este supus in mod constant. Sf. Vi Ct S£ Simeon Noul Teolog. 21.^6 este sclavul căutarii plâcerii si al teme-rii de suferinţâ."1 Libertatea care stă în deliberare este o formâ alterntă a libertăţii pe care o avea la inceput. 2 Pt. care se crede liber. Cateheie. 12. risen lui de a se înşela. 17. hi alegerile pe care le face. care urmeaza învaţătura scripturistica cuprinsft în citatele bîblice date mai aus. Capefe despre dragasre. 3. I353C "-"-' Cuvinte despre iwvoiiiţei. * Cuvinte despre nevoinţă. 7. 20. 45.1"' Aces-tea exercitâ asupra omului o adevăratâ tiranie. 20. Răwunsitti cehre Ta/mU'. ci şi al diavolului şi al de-monilor acestuia. |7. făcând-o astfel. 57. Sf. III. Nichitii Siithutiil. Cete MK) de capefe. o foloseşle pentru a face răul. 5. Sfinţii Părinţi subliniază mereu faplul ca. separând-o de voinţa lui natural. omul nu mai esle el însuşi. Stromtiie.

ftegutOS man. ibidem. prin patimi. înlr-un euvânt a tuturor lu-crurilor celor văzute (. prin păcai. Patologia memoriei Memoria i-a fost data omului la creaţie pentru ca prin ea să-şi poală aduce aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel mereu unit cu El. Vaatto eel Mare. pentru a-L purta (pe Hrisios) in noi". şi. m Cf.11' lar Sfantul Grigorie de Nazianz. înstrăinân-du-se de Acesta şi trăind contrar firii. XXVII.340 După cum ne arată acest ultim punct.. nu mai ramăne mare lucru din libenatea iniţială a omului. „aducerea-aminte de Dumnezeu (u-vfKiri Qcou)" mai înseamnă aducerea-aminte de binefacerile lui Dumne*P Omilii <tuhovnii:eşti (Col. p. m 84 .. aducerea-aminte de ponincile prin care omul se alipeşte de El. omul a fost încătuşat în două chi-puri şi cu două legături. Aşa spune şi Sfîuitul Macarie Egip-ieanul. omul se mişea el însuşi po-trivil firii sale şi se făcea pârtaş voinţei suverane a lui Dumnezeu. 56. Cf. CttvhUv ă&pfi$ nevoinţâ. cea a palimilor care. la tin prim nivel. Una (prin) hicrurile din această viaţa. LU Cf. II). 2. Isaac Sinil. împluiindu-l voia. scrie Sfântul Nicolae Cabasila^" Aducerea-aminte de Dumnezeu apare astfel ca lege pentru om. de aceea.iil lar între cele două cxislă o relatie evidentă: numai pentni că omul vieţuieşle în răutate au asupra lui forţele demon ice o asemenea putere. ""'' Oirrf«/tfri. „De aceea ni s-a dai aducerea-aminte. omul li se deschide. Cf. m Oniitii dubovnicefti (Col. II). „Creşrinul este dator catordeauna sa-şi aminteasca de Dumnezeu". împrej-iiniit.) Inlru cele lăuntrice. 2. în vreme ce în Dumnezeu şi în lucrarea virtuţilor.). ci o nalură siraină care a pus slăpânire pe el. Cuvâtll ascetic in 100 de ctwete. XXI. ca să spunem aşa. în afară de aceasla noi nu trebuie să facem nimic altceva''. 196. Epistok. au acoperil cu tolul firea sa autentică. XU1I. 3. prin min-tea şi inima sa. închis cu ziduri şi înlănţuit cu lanţurile întunericului de cutre duhuriîe rîujtăţii". 56. cu iubirea !u-mii.Premise antropol&gice această îndoită înrobire a omului. care nu lasă loc pentm patimi. Origen.11' Ea implică. Sf. de către patimi şi de către puterile răului: „Călcând porunca şi fiind izgonit din rai. în fap[ nu mai acţionează ej. a pomncii date de Dumnezeu m Rai. adică a plăcerilor Irupeşti şi a patimilor (. Sf Diadoh al Fotieeei. 4.. „Se cuvine sa ne aducem aminte de Dumnezeu mai des chiar decât rcspirăm.33' a poruncilor date de Hristos omului restaurat prin Logosul mtrupat.. ** IhUlem. tiranjzând-o şi trăind pe seama ei. VI. facându-le să vieţuiască în eL>w în această stare. *" Despre viafti in HfistOS. 5. Omilii la Cariea Nunierh\ XXIV. 5. „aducerea-aminte de virtuţi".337 Aducerea-aminte de Dumnezeu implică. XXII. lui Adam şi Evei. Sf. sufletul este înconjurat.

343 Aceasta forma de aducere-aminte de Dumnezeu duce Fn chip firesc la principala ei forma de manifestare. care se întorc. Cm-â'tt ascetic in 100 de capete. singura potrivită cu natu-ra ei. Capete. fiufe. spre mântuirea sufletului tău.. ™ Sf. „cel ce se gândeşte totdeauna la aceasta şi nu utta binefacerile lui Dumnezeu. 61. de aseinenea. spre smere-nie. " f'uviint aseetic in too de capete. 59. Rugaciunea neînce-tatâ este în acelaşi timp „lucrarea proprie minţl?'. p.i tile.348 având neîncetata aducere-aminte de Dumnezeu. cu privire la acesr -subiect. S3. cea a rugăciunii neîncetate. acoperindu-Ie cu ukarea pâcatului sau trândăviei şi prin aceasta lăsând să treaca vremea cea-faftă farâ folos şi fară să aduci mulţumire.4 85 . 60-61. au neîntrerupfă în inimd pomenirea Domnului". spre mulţurnjre adusă cu suflet zdrobit şi spre toată sârguinţa bună.349 Tot ast-fel. în Hristos. spune Sfantui Isaac Sirul. col. 1980. „Rugăciunea face mintea sa-şi împlinească propria lucrare".347 fn Rah Adam vieţuia „în rugăciune". gata întotdeauna să facâ cu răvnă voia lui Dumnezeu". spune Evagrie. „Aşadar. m Avva Dorotei.14. loan Damaschin. I960. Diadoh al Foticeei. 84. să se uneasca cu El. Regulile xuici. Cf. sfinţii. aşa cum subliniazâ Sfantui Diadoh al Foticeei. care arde în inimă cu un dor înfocat".Paiatogia otmilui câzut zeu. I. se nevoieşte spre toată virtutea buna si spre toatâ lucrarea dreptăţii.4> A se vedea. 1407-1414. o mişca totdeauna spre mărturisire. I.prin care îşi poate alinge deplin scopul". Cin'inte despre nex'Oi'ifti. începutul purtarii tale plâcute IMI Dumnezeu trebuie să-l faci pornind de la aceasta: să te gândesti statornic şi pururea. w Ibidem. H. şi să nu încelezi a-ţi aminti de multele şi marile Lui binefaceri.. Dirfiounoire de spirifn. EptstoM câire Niccfae MonahuL 2. Grigorie Sinaitul. Vasile eel Marc. Sf. Ele ne îndeamnă să-I răsplătim lui Dumnezeu cu purtările noastre bune şi cu toafă viitutea"."1 ' Vezi. . 1. cum o nu-mesc Sfinţii Părinţi343 Ea. „Mneme Theou". impungând inima ca un ac.350 Prin aceastfl continuă aducere-aminte de Dumnezeu omul poate într-ade-văr. Sf. „Unirea duhovnicească este amintirea nepecetluită. penl.spre wgăcitme. la toale binefacerile de care ţi-a fă-cut parte iubitorul de oameni Dumnezeu. 10.ru care fi aducem slavă şi mulţumită. care „cere o ocupaţie care să dea de lucru harniciei ei". KOTIIC. 146 CuVâfU de.. Sf. 56. I. Căci aceste amintiri neîncetate. Diadoh al Foticeei. singura îndeletnicire . hivdftiiuri de suflet fataxitejare. II. potrivit menirii sale. Dogmatics. 11.346 care adaugâ: „Rugăciunea este lucrarea demna de vrednicia mint» sau înirebuinţarea cea mai bună si mai curată a ei". la starea dintai a lui Adam „şi se apropie de desăvârşire. 156 sq. HauslieiT. este a minţii. Noms du Christ et votes d'oniison. Sfânlul Marcu Ascetul in-sista în special asupra acesteia. Ciivânt ascetic in 100 de etipete. 294. 88. -M° Cf Sf. 142 . tntr-o meditaţie neîntreruptă. £ Sieben. "* lludem.

4. Cttvinte despre nevointd.*'0 Prin aducerea-aminte de Dumnezeu. rugăciunea neîncetata. Acesl punct va fi cxaniinat în moil detaliat in parlea a Vl-n.1 cum s-a spus: MNu uita toate răsplătirile Lui" (Ps. Sf.5. in ea „îşi află hrana de viaţă dătătoare pentm întipârirea vederii suflcteşti'V5 Sfântul Calist Patriarhul spune. '. 154 Cf."' când omul „e răpit de amintirea (sutletului rational) mai presus de fire la vederea lui Dumnezeu". Fă aceasUi penini ca inima să ţi se mişte cu uşurinţă spre frica lui Dumnezeu şi sprc dragoste (. 2). pe care i-o dă Duhul. când gândirea statornica la El nu se mai lasfi intrerupta de grijile pământeşti şi cănd cugetul nu se lasă tulburat de patimi trecătoare".'** Memoria însoţeşte lucrarea minţii păna pe treptele cele mai înalte ale vieţii duhovniceşti. omul ll păslreazâ pe Dumnezeu inlauntrul minţii sale1''1 şi Î1 face s& locuiască in inima sa. 33. el poate să se fereasca de patimi şi să sporească în el virtuţile. 2. aşa cum spune Sfânlul Isaac Sirul.3" Aducerea-aminte de Dumnezeu cste mai ales condiţia dragoslei de Dumnezeu. inima la se va umple de dragostea şi de donil Lui printr-o mişcare pornită chiar din ea însftşi. I). 2. II. Sf. gnoxlice . Cmom ascetic I" 100 de capete. Sf. Sfântul Marcu Ascetul sfatuieste astfel: „Punând înaintea ochilor tăi binefacerile de care te-ai împartaşit de la începuUil vieţii [ale si pânâ acum. 93. XXXUl. Grigorie Palauiu. .v Cf." 4 fiind nedespărţită de ea. Sf.M8 care are dam I de a o trezi şi a o face s3 crească. dup.. Isaac Siml. mai bine-zis conlucrând şi darul de sus". < mân/dri (Col.Pranixe antropohgice Prin aducerea-aminte de Dumnezeu omul se întăreşte în păstrarea şi lu-cr. 1. altfel spus. fie trupeşti."'2 ">: Cf. in acelasi sens. Capete leohgice. 23. dar şi când e vorba de aducerea-aminte de binefacerile lui Dumnezeu. XXXII. Diiuloh nl Foticeci. căci. 85. m Ibidem.y/ prm tire.. zaboveşte cu gândul la ele. Sf. 32. „Sălaşluirea lui Dumnezeu in noi. 3. 65. I. Capete despre nigihiiine.MS Aceasla este adevărat mai ales când e vorba despre forma sa desa-vârşită.irea poruncilor. < 'uviiiit' despre newtnfS. Sf. constii tocmai in a avea pe Dumnezeu temeinicit în gând. St Isaac Sirul. 3. Ibidem. 3.. " BpistOle. Cuvtote despre nevolnfd."6 Aducerea-aminte continuă de Dumnezeu in rugaciunc este pentru om şi UD mod de a ajunge la vederea Lui. că ea face ca in „mintea curată să se arate razele dumnezeiesti". ' Cf. .. 19 * Cf. spune Sfântul Vasile eel Mare. Triad*. m Cf. IS . I. 2.). Numai atunci devenim temple ale Duhului. Grigorie Palama. 6. Căci ruşinându-le de amintirea atâtor bunălăţî. 102.s m S(> . de care te-ai bu-curat din partea Stăpănului bun şi de oameni iubitor. Tr&tde. Isaac Siml. fie duhovniceşti. Macurie Egipteanul. Sf.cap. Oivhite despre nevoinfâ. Simeon Noul Teolog.

St. w Cf.4).fi Cf. Sf Diadoh al Foliccei. 3. Isaac Sirtil.. în aducerea-aminte neîncerată" de Dumnezeu. pierde din mi-ma aminlirea (uturor celor văzute". 8 $i 10.17*' Ea îndeparlează cu desavârşire orice gând rail"' şi nu îngaduie nici unei incliiuiri spre răutate să se niani* Cf.. uirarea de sine. era cu totul unitară. spuiie Sfântul loan Casian. " (:.Cf. Grigorio Sinaiiul. Diadoh al Foliccei.î: Cf. Hie Ecdicul. "I? Cuvifttt despre nevoinfă. Simeon Noul Tcolog. 76.^ aşa cum spune Psalniistul. nemaiamintindu-şî deloc de veacul acesta. spune Sffmiul Isaac. ('uvâni ascetic in 1(H) de capete. Omul duhovnicesc. potrivit ireptei vieţuirii lui (. 16. 60-61..17 Astfel memorîa devine starornică şi nemişcată. II. "■ Cf SI". 97.. omul nu face decât să cugete la „sin-gunil lucru care irebuie".iiMMi Capetedespre rvgâciune. Cuvânt ascetic in 100 de capete.) şi nu se mai gâiideşte şi mci nu-şi mai aduce aminte de lumea aceasta". Gugorie Sinailul. simplă şi offlOgCDă.. Maxim Mainirisitorul.paiologia omuhâ căzut Prin aocasta. 6. 12. Altfel spus. inemofia omu-lui in starea sa iniţială. " (t Sf.-"ajungfmd la linişte şi pace.'68 Dedicflndu-se în întregime aducerii-aminte de Dumnezeu. III.cu (otul orice formă şi orice chip". omul „trebuie să-şi fixeze toatâ atenţia într-un singur punci şi toate gândurile sale să-şi aibă drumul liUmtric numai spre un singur ţei"..31 Prin aduccrea-aminte de Dumnezeu. 61.'. Capett. ReguUlf niuri. Diadoh al Foliccei.semenea.JM ştergerea oricărei aininliri pătimaşe şi lu-meşti '6 Ea implică. „Adusu-mi-arn aminte de Dumnezeu şi m-am bucurat" (Ps. potrivit menirii sale. Sf. 56. n. „când po-menirea lui Dumnezeu pune stăpâmre pe întinderea sufletului. gnostic*sipractice. Sf. de a. 5. Sf. 37. aduccrea-aminle de Dumnezeu este pentru om izvoni] unei bucurii desâvârşile. Despre c«i . m Cf Sf. 87 . CutegetV <lin sentiitfele bitefepfitor.•irii<■<> se ttutreptemâ dinfttpte.3*'7 fntr-un cuvânt. omul se fereste de gândurile străiiie pe care i le strecoara in suflet Cel viclean.. 60. •' Sf.172 Memoria stăpânita1 în inlregime de aducerea aminle de DumnezeU a lep. CuvOnt ascetic in 100 de COpCte. 32. Murcn Ascx-ml. 85. Cuvinte despre nevobtfă* 8. Vasile ecl Mare. aducerea-aininle de Dumnezeu implică uitarea cu totul a lumîi. . LIU.Sf. Capete ttttfogice. (iipvte despn amoftinfa de Ihmmezeu si leonomui humiHtrii. Prin gândul st atomic In Dumnezeu. fiind niemoria „inimii curate". Cf. spune el în altă paile.ilist i'. II).1'' „naşte în suflet o plăcere negrăilă'*. XXIV. 6.588 Toatti gfmdurile omului se îndreptau spre ceea ce constituia penlru cugelul său unicnl obiecr al atenţiei. 82. Sf. „El se mişcă împreuna cu acestea sprc amintirea lor. Macarie Egipleaniil.mi. normală.V da) . Captrtf. . Sf. Omilit duhovnicesti (Col. ducând o existenţă îndreptatfl în întregîme spre Dumnezeu. El se îndeletniceşte cu cele privitoare la mSrirea lui Durtinezeu şi mereu se gândeşte Ia ele". Isaac Sim]. „uilă chiar şi de el înstişi şi de firea lui. Cuvww despre nevoitiţti. < onvorbiri duliwmicasti. .

prin păcat ca devine. Marcu Ascetul. afirmă. despre vuifn mornkl şi despreJapiuire.?! m XX . Cuvuni despre trezvie si virtute. că Uitarea (XiiOnJ. alături de necunoaşterea Lui au un rol central Fn căderea omului.8° Aceastâ boală a memoriei afectează. despre nmotiştereti lui Otimnezeu. Grigorie Simiitul K. Acestea le zice dcspre neştiinţa şi uitarea inimii. . Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că uiiarea lui Dumnezeu şi a binelui este.. spune Sfâniul Isaac Siral. din punct de vedere duhovnicesc.SM şi amândouâ due la moartea duhovnicească. uitând prin aceasta de realitatea sensibilă şi de rfiu. alături de ncştiinl/t. dar îi şi Tnvinge şi îi alungă.Premise antropofogice feste. m Cf. "" Cuvinte etegpre nevoinfâ.3M Sfântui Marcu Ascetul.Riiuiafea este o faptit a sufletului înţelegâtor. 46. alături de ne-ştiinţă (dyyoia) şi nepăsarea trândavă (pxx8\^ila). uitare de Dumnezeu şi a binelui. Capete despre dmgosie. 65. I. ca şi în cazul celorlalte puteri ale sufletului pe care le-am sludiat. se stifocă şt. 81. şi pierzare este uîtarea".. în pervertirea ei. Isaac Sirul. 68. Sf. CuvAnt de sujlel folosilor. ' '"llmiem. 50. „Ceea ce i sc întâmplă pestelui iesit din upa\ aceea se îmiimpJa şi minţii care a ieşit din pomenirea lui Dumnezeu şi s-a împrăştiat in ammtirile lumii". 61). dimpotrivâ.. vorbesc in mod explicit despre boalu memoriei. I I ) . 62. Hdynatsuii câtre Tahsie. loan Damaschin. Sfântul Grigorie Palama vede în parăsirea „pomenirii şi vederii lui Dumnezeu" esenţa păcatului slramosesc."1 Toale celelalie puteri ale sufletului care depind de ea în mod direct vor suferi aceleaşi efecte patologice. Cf. de usemenea.'"7 Uitarea de Dumnezeu. Prolog: . si Sf.. Isihic Sihaitul. Cuvinte despre rwvainfă.3B<" A flam la Sfăntul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli Ibidem. ibidem. de la care vin toate patimile şi toate relele de care sufe-tii omul cazut. 33. m ibidem. desigur. principala patimă-boală u părţii rationale a sufletului. Epistolu vutre Nitolae MoiahuK 10-13. 3. "'" Sf. Ih'spre legen didwvwceasctt 61-62. Sf. esle cu adevărat moartă. mai precis într-o inversare a activităţii sale: în timp ce în starea de nonnalitale a fîrii ome-neşti ea slujeşle exclusiv aducerii-aminre de Dumnezeu şi dc bine. şi tinume uitarea bunăriîţii celor cltipă fire".3"3 lar la Sfântul Marcu Ascetul aflăm scris: „Scriptura zice că: «iadul şi adâncul (pierzfirii) sunt cu-noscute Domnului» (Pilde 15. şi aducere-arninte de rău şi de lume. exercitalu" „polrivit firii" sau „contiar fii îi" voibeşlc explicit Sf. 43. mintea. Căci iad este neştiinţa. " Despre accastiî dubla" polaiitatc a memoriei. care este organul ei."f' Ea constituie o armă împotrîva demonilor. iar apoi Sfântul loan Damaschin..37* Dacă memoria folosită potrivit firii sale este o memorie sănătoasa. Astfel. 2 Cf. 32.. este unul dintre cei trei „uriaşi ai Celui Rau". prin păcat ea funcţioneazâ contrar firii şi devine boinavl'" Boala constă. mintea care-L uită pe Dumnezeu se înstrăineazâ înlr-o activilate care nu-i este proprie. 150 de capete desprf eunoşlinfa ttalundd.'npete. Cf.177 cu ajutorul ei omul nti numai că esie feril dc atacurile lor. aşa cum am vflzut deja.

Câci pană ce n-a privir la pomul oprit cu plăcere. în acelaşi sens: „de la uitare ajungem la negrijă. când pe cealaltă\ Astfel. I3L 89 . . ori. Prin nepasarea trândavă. ea naşte negrija. în sfârşit. aşa cum am văzut. "'. Câci ajutându-se întreo-laltâ si neputând să fiinţeze fărâ să se susţină una pe alta. De atunci. fie fn pofta trupeas-c*i". LIV. De aceea era acoperită de aripile dragostei duninezeicşti. " Qespn Ctn C* cied Că M' irulrejiieaz/t (iinftiftte. relaţiile dintre eie şi efectele lor: „Cei trei uriaşi ai Celui R8u.**7 Am văzut deja că este greu de arfltat daca atracţia plăcerii simţurilor duce omul la necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu. din pricina fruc-lului placut la vedere. O apoftegmă spune: „Zi-ceau BiUrânii ell trei sunt puterile Vrăjmaşului din care vine ioată greşeala: uiiarea.3Wl Alţi l'ii mţi privesc procesul câderii in sens invers. ■ < 'tivâni ascetic î'i lOit tlr capde.PatoUigui omului câzul spirituaie fund amen tale strâns legate una de alca. 13. şi greşeala lui Adam. Adam şi Eva au început să uite de Dumnezeu. îşi amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. Prin ele se în-tăreşte şi pe ele se reazemă toată oastea duhurilor iTiuiăţii. şi nepăsarea trandavă. 12. ne-o spune cea dintâi. Darcând a privil la pom cu plăcere şi s-a atins de el cu multa1 pofta" şi. uitarea. de îndalâ ce vine uitarea. amestecand. ele se dovedesc puteri lari ale Vrăjmaşului şi capetenii pufernice ale Celui Rău. sunt cele trei reie amintite mai înainte: neştiinţa. care ne îndreptăţeşte să o socotim cauzăcând pe una.spre lirzvir si virtule. care sunt socotiţi ca cei mai tari. dimpotriva. maica tuluror reletor.. nestiinţa şi uitaresi de Dumnezeu îl fac sâ se întoarcă spre realitatea văzută. intrând sub stăpânirea mulţimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vflzută spre care s-a întors omul. sora împreunălucrăloare şi slujitoare a ei. în greşeala ei.3" Iar Sfăntul Macarie: „Mintea care alun-ga" de la ea am in tire a lui Dumnezeu cade fie hi mânie.v" Cele mai multe referinţe le g3sim la Sfăntul Marcu Ascetul. le întăreşte.. iar negrija naşte pofta. memoria se fragmentează" şi se risipeşle. iar de la negrija.. Exista o dia-lectică a acestor doua atitudini. 32. care spu-ne apriat: „tot eel ce uită de Dumnezeu caută placerea (desfranataT' '"-' Uitând de Dumnezeu. negrija şi pofta. când ne folosim de ele pesie măsură. toatfi pofla ei şi-a întors-o spre gusiarea lucrurilor de aici... II). le susţine şi sădeşte in sufletul eel fără grijă raul înrădâcinat şi statornic. prin uitare şi prin neştiinţă se întăresc şi se măresc proptelele celorlalte patimi. 56. gustul şi celelalte simţuri slăbesc linerea de minte a inimii. cu ane-voie îşi mai poate aduce aminte omul de Dumnezeu sau de poruncile lui". Cf. la pofte necuviincioase".V"/''W^-N273. Eva. „începutul şi pricina gândurilor. a gustat din rodul lui cu o volupiate pulernică. scrie Sfântul Grigorie " EpiJtală > <Ure Nicohr Mtmahul. (htiilii tluhovnicejti <Col.. iar pofta îl duce pe om la c&Jere". Sfântul Diadoh al Fori-ceei o pune înainte pe prima: ispitiţi de plăcerea simţurilor."1" Sfântul Isihie Sinaitul zice. Cu adevărat. „Că vederea. 10. '" <'mum de. ca sâ-şi poată duce la îndeplinire planurile". care ţese veş-mântul şi acoperământu! norului negru aşezat peste suflet şi care le sprijină pe amândouă.

33. Sf. 84. II.401 Pent™ toaie aceste motive. 33. Maxim Mflrlurisitonil. care constituie pentm el tot atâtea sugestii ispilitoarc. în care înainte mi exista decâ! singur găn-diil la Dumnezeu. Marcu Ascetul. 33. 8-4. Această îmbolnavire a memoriei are. Sf. 85. Capete despre dragoste. infrtlnare. este acum bântuitâ de rnulţimea feluritelor amintiri lu-meşti. Evagrie. H. locul In care le poţi afla pe loate./'remise antropotogiee Siruiiiul.Dacă avem iiniintiii pâtimaşe.4" De aceea Sfăntul Isaac Siml spune 4H ca ea csle lacaş al paiimilor. 44-46. Eplstolă către Nicofae Monahid. Prin aceastfl a picrdut şi amintirea de Dumnezeu. Maxim Mărtmisiiorul. care încearea* să o împingă mai ales spre asemenea amintiri.^' Dar adesea memoria produce ea însăşi in mod direct gânduri paiimaşe. 10. Cf. Sf. '' Capet* despre dmgosle. Capete despre dragost*.'"* Memoria produce astfel de gânduri penlru că ea păstreuză aminlirea greşdilor trecutc şi urmcle patimilor care ni s-au făcut obişmiinţă""' şi mai ales a placerii legate de elc.. I. voni avea amintiri piUimaţe" (Tnifaintprtwtic. amintirea si starea mustului (amcsteca-rea) din Imp. Maxim MaYlulisiiorul. III. Sf.'"' "-' < ape'e fotirte jolosiumre. Mintea. Sf. care vede în aceastâ facilitate a minţii princi-pala lor sursă. Cuvinte despre nevoinfti. III. şi-a pierdiil unitatea împreună cu puterile ei". si invers: despre lucrurile pe cine le-am piimii in noi cu palimfi. Dar cele mai stăruitoare sum ccle din amintire".4" ceea ce da" reprezentarilor o mare putere de ademenire. v . felurită. Mai ales ea este cea care aduce in minte „gân-durile simple". " Cf. '' Cf. care pătrund în sufletul său si-i prcocupă mintea.. Memoria devine pentrti om. 19.. < 'apetedespre dragoste. Talasie Libiiinul. al căror număr sporeşte tot mercu. CTici fâcăndu-sc din simplft. Cuvinte despre nevoinfti. sf.. alături de imaginaţie. 60. Cuvditt ascetic in tOO de capete.. compusă. 8. ea este UHB dintre principalele surse ale „gândurilor care ne râpesc'*. 32. Cuvinte despre nevoinfd. 00 . Maicu Ascetul. iar din unitară. tnfrânaresipetrecerea i ca dupâ minte. este împărţirea.1''' lucni pe care-l subli-niaza Slăntul Talasie Libianul. m Cf. evident. " Cf. Cf. H. Cuviiue despre fievalnţâ. IV. Sf. Isaac Sirul. 10. memoria devine la omul căzut una dintre principalele cauze ale trezirii şi stflruirii patimilor. Capete despre dragoste. m CtU>idan. 74. repercusiuni asupra tu-turor puterilor sufletului. aceasta se dsitorenza' faptului c:l de la bun incepm am primit himuiIc in noi cu pntiiinl. Isaac Sirul. 10. Uaac Sirul. Sf. Sf. 42. ' Cf. I I . prin schimbâri în slarea organica* şi prin amîntire". Eptstold cdtre Nindae MfitiaJtuI. Cuvântdespre rugiiiitme. 46. 34).. I. Diadoh al Foticeei. '* Cf. de care apoi se alipeşte în chip pătimaş.. Sf. Cuvinte despre neioirifd. şi cea mai periculoasii: „trei sunt cflile prin care primeşti găn-duri: simţirea (lucrarea simţurilor). principal cale de acces pent™ gândurile strâine. Iiir Evagrie remarcâ: . prin neascullare. 33. a amintirii simple şi unilare.5''* Sfântul Maxim spune: „prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe: prin simţire. 93. '-' Cf.594 De la ea primeşte omul cea mai mare pane a reprezentarilor.*" Aslfel.Isaac Sirul. Sf. Capete despre dragoste. memoria este adesea trezita şi aţâţată de demoni. 16.

. 3. spune SfAntul Diadoh al Foticeei. 61 ■ 1 Lucrare. 5: 83: ('uvâ/it hi flHilfore. Căci cum se grabeşte să înţelcagă binele. în grade dife-rite..40' Chiar dacă omul căzut se află.Paiologia omului câliif Astfel că „aducerea aminte de rău (p:i/f]p. are loc o nouă divizare a memoriei. a se vedea Sf. 56. ca mişcflndu-ţi-se minlea $pie căutarca lor şi neaflfmdu-)c.'i vreme.i lor i sc arntS în chip I impede omului cat* înccarciî prin rugae tune să regăSeoACJl ailucerea-atniiile de Puiiinczeu. c&utând siî le ia la cunoşlintĂ sS piardă rugâciunea care aduce roaile" {Ihii/em. îl atfiţă hi plut. şi. 116. a-şi aminti de Dumnezeu şi de bine nu este cu neputinţă peninj el. nu a stricat numai amintirea simplfi a sufletului faţa de bine. unealla păcalului.-"* Amintirea binelui şi aminlirea răului nu ajuns doar să se invccineze. Ea esle scindatâ în două părţi. în altă pane. îndatâ îşi aminteşte şi de r. " Capett despre Irezyie $ virttite. Isaac Sinil. dar şi prin lucrnrea duhurilor rele care încearcâ mai ales prin acest mijloc să ţiiul miniea departe de Dumnezeu. ' ' ('iipeie fotirie jotmitotire. MS 91 .07 Cu privirc hi siarea de confuzje a memoriei. (>.). dar aceasta se face cu mai multă greutate."1" In ambele situaţii. făcând miilte. 4a " ('uvâni ascetic hi 1(H) tie capelc. 85. întunecând dorinţa fireasca care tindea spre viituie". îţj strccoaril gfuidurile unor hicnni iişa-zisc trebuincioase..spune Evagrie: „Caml diavoful eel pieaviclesm. 45. ci şi toate puterile lui. 68). dupii pinin. carc. ('uvâril tiscefu m 100 de mpeie. cu rnintea. rnintea omului este stăpânita de mulţimea amintirilor lumeşri şi a gândurilor. sporind confu/ia creată de multele şi fcluritele gi'tnduri care stăpânesc memoria şi cugetarea omului.. sunt toCU$i străine de Dumnezeu. acesteia ii rămâne de acum înainte un loc mai mult sau mai puţin redus în memorie. cânil revine iarăşi la mgâciiine. . 10). el explica" pe larg: . Ca urmare. sil se tlescmajeze >i su" sc inliisrcze foaite. Sf. ii aduce aminte cele cilulate şi cclc atnintilc mai inaifHc.eren păliimişil prin aducerca-aminte de liicrin i" (Cnvthit despre rugdeim*.lu.. stăpânea în memorie.401' „Neascultarea. după cum am VăzUt. după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul. 44. sa poarre în aceeaşi clipă şi gânduri biine. „acoperit de vălmaşeala adrmcuhii uitării"40*.X)e alunci. cu anevoie îşi mai poaie aduce aminte omul de Dumnezeu şi dc ponmcile Lui". care nu exista la începui. chiardacâ nu sunl pătimftşe. ci se întrcpfltrund şi se amestecă. ilupi) cum .. pentru ca aminrirea binelui nu poate fi ştearsă şi înlocuita cu totnl.""0 înrr-adevâr. singura care. 46.. amintirile Cf. la început.Ciuid le viUI dracii riWnind cu adevilrai la mgâciune. Cf. cum spune Sfânful Diadoh al Foticeei: „De cand minlea noastră s-a rostogolit la chipul trtdoit al cunoştinţei. Citvinie despre nrvoinţâ. 1. ehiar dacfl mi vrea. Aceste amintiri pătrund în minte din pricina iubirii dfl lume.. nu poate împicdica rugilciunea drepmlui. Apoi. 1 " ' 'nvânf ascetic in loo de eapete. aminlirea binelui. FiindcS de la neascultaren lui Adam ţinerea de minte a omului s-a sfaşiat în dour. îţi fnră iunintirca lor.n tov> tcaKou)" ajunge să fie la omul căzut odeprindere (ft^iţ). 88. e silită. şi gânduri rele (. Diudoh ul Foliceei.40* Aminlirea râului înlocuieşte.

.

38. arată Sfanrul Maxim MSrturisitorul. Evugrie. 56. 37). făcându-l un fel de stup de viespi şi o peşteră de gânduri slerpe şi păti-maşe". m Ibidem.. Sf. asemănăloare hidrei (.4" In starea decazută a omului însă\ lucrurile se petrec cu totul dimpotrivă: piclura cea fromoasS este in întregime mfizgâlita' de iinaginade cu chipuri şi forme nâscocite de ea. in urma pcrcepţiei sau a amintiri-lor. flauslicrr. imagina-ţia trezeşte palimile.Premise anlropologice memorie. dumnezeieştii Părinţi vorbesc de multe ori despre ea şi împotriva ei. Sf. •"Ambixua. o lume închisă în ea în-săşi. cd. în chip firesc. „Căci acum omul se mişcă in jurul nâlucirilor iraţionale ale patimilor". HI. patimile suscita" în chip deosebit lucrarea si plăsmuirile ima447 448 Cf. Capete despre dmgOSte. adică înde-leltiicindu-se numai cu aducerea-aminte de El. "' Scrisori ttuhavnicesti. străbiUând ş) trecând prin ea. căci atunci c*lnd se stinge una. Alipk in chip pătimaş de lumea sensibilâ. loan Scărarul: „Nalucirea esic ieşirea minţii'' (Scam. ci şi în somn. care nu i-L mai descoperâ pe Crealorul ei.44 Atunci „mintea rătăceşte mereii din naJucire în nălucire. din ea răsare altii". dandu-Ie hrana care le face să lucreze şi sâ" sporească. 22. nu mai sum prilejuri de neîncctaul adu-cere-aminte de Dumnezeu. nu-l mai înaJţă spre El.1 CeU 100 tie capete. p.44* înstrăinând-o. îmaginaţiu ajunge să ocupe un loc atât de mare şi să aibfi un rol atât de nefast pentru că ea se iruinifestă în strânsă le-găturâ cu patimile. Iar aceasta se întâmplâ nu numai atunci când este treaz. Imaginile pe care le are din această lume. % . înstrăinat printre obiectele reduse la dimensiunile lor materiule.""7 Imaginaţia. ci sum cu iotul şi cu totul opace. o facultate anexa* în procesul cunoaşterii. când este năpădit de închipuirile din vise.4il Prin aceasla. IU Notum aici detlni(ia Sf. Celr 300 tie capete* fi\ 62. Tra/tttutpraclic. nemaiki-sând s5 se vadă nimic din ceea ce era la început In viaţa lăuntricâ a omului cilzut. adică transpa-rente pentru energiile dumnezeieşli. 64. 4."' 2 dar nici nu mai lasă vreun loc pentru gfindul şi amintirea de Dumnezeu. Ctmvtnbire. S i î n t i i de mai înainte au socotit-o asemenea miticului Dedal ca o închipuire cu multe chipuri şi multe capete. nu mai sunt cele pe care le avea Adam înainte de cSdere. min-tea sa este făra* încetare populată şî bâjituită de mulţimea gândurilor legate de ele şi de imaginile lor.45 Pe de altă parte. „De aceea. omul îi cade cu totul pradă. *"C\ Apoftexme. Nichitii Stirhatul. aşa cum a ieşit el de la Dumnezeu. Cf. care. Maxim Mărturisitorul.4H Pe de o parte. nu numai că ea „se opune foarte mult nigaciunii curate a inimii".4"' Imaginaţia pune stăpânire pe minte în multe feluri. intră în comunicare cu sufletul. Sfânlul Varsanufle aseamftnS sufletul. II. cu „o scăndură gala zugrăvifii".) Căci blestemaţii ucigaşi.. spun Sl'inţii Calist şi Ignatie Xanthopol. potrivit (irii sale. 193. 430 loan din Singuriilate. aflatâ* în legătură cu o memorie ea însăşi pervertitâ" şi nemaifiind. care nu mai primeste nici un alt chip şi nici o alul culoare. I353C). ar trebui să-şi afle locul in sufletul omului. 34. PG 91. ajunge să stapaneasca mintea şi o sileşte sil-i urmeze. II. 120(45.

41' Sfânrul Maxim Mârturisi-torul constată că: „Precum minţii celui flâmand i se năluceşte numaî pâine. Giigorie de Nyssn. câştigtiri. penl. PO 44.-'fie.) adusă la suprataţă de (xlihna somnului. 60. pizmaşului. Cu „gân-durile nesănătoase" se întâmplă la fel ca şi cu bolile. în sfârşit.*'" în acest din urrrtă caz. iubitomlui tie slaviî deşartă cin-stiri de la oameni.. gnostic* ft practice. ele sunl fie recompuneri ale unor resluri de ajninliri. hărţuiţi de cugetări ncflfiflătoasp". I72D. iubitorului de placeri forme de femet. Sf.4" Sfântul Simeon Noul Teolog scrie în ace-laşi sens: „Când partea poftiioare a sufletului (krtiOi^iEXiKbv) e împinsă sprc pnlimile desfâtarilor şi spre plăcerile vieţii.4!. 68: 69: 85. ' Capete teofogice. Cnvinte despre mvtnnfă. XIII. ascunsă în cele mai adânci alcătuiri ale sufletului (.Patologia omulni remit ginaliei. III. căci „boJile tmpului nu gunt contraclate chiar în momentul când se ivesc. '"' Capete despre dmgoste.4^1 Sfântul Nichita Stithatul reniarcu şi el cd . razboaie şi lupte între serpi şi ceriuri ca la judecatii cu duşmanii. Cand. Iwac Siml. aceste gânduri sunt .""1 Ear Sf'antul Maxim precizează: „Când creşte pofta (feniBuuAot). ca reacţîi la mania sau temerile resimţite. eel mai adesea legate de ocupaţitle şi de grijile din slarea de ve-ghe. •'" Mezdmintele mânăstlr&ti. tot pe aceslea le vede sufletul si în vis.He ele vechi sau noi -şi care Ic aduc desfătările pe care le caută.. Sfântul Simeon Noul Teolog spune câ „cele ce ocupă sufletul sau cele în care petrece el în state de veghe. raţiunea lui (XoyimiKbv) se înalţa Cf..după preocuparea omului dinlăuntru şi dupa grijile lui sunt şi mişcările Irupului $i nălucirile ruinţii" din timpul viselor.. celuî ce ţine minte răul.459 Nevoitorii stiti bine ca visele sunl zămislile de imaginaţie în legătură cu obişnuinţe trupţduî460 şi ale siifli-tului. VI.IK6'/) sufletului e înfuriata împotriva semenilor. I I . iubitorului de argini.448 Acetista se întârnplă şi în starea de veghe. îii legiltura cu puterea irascibilă. ri Ibidem. dacă este vorba despre coşmaruri. mijloace de satisfacere a dorinţelor.semnul unei boli care zăcea înaunlm. iarcelui însctat numai apă. ci mai înaince". necazuri asupra celui piz-muil şi asa mai departe în toale celelalte patimi'*. II. râzbunare usupra celui ce l-a supărat. visează atacuri. vede lucrurile pricinilitoare de fries". arata Sfan-IB] loan Casian. 4 '* Cf. fie. II. PG 44. Sf. I73C. ilwtem.. dar mai ales în somn.ru că se hranesc mai ales cu aceste taehipltiri. rT 06 97 . vădindu-se astfel fierbinţelile ascunse ule patimilor de care rie-am îmbolnăvit.©. II. lurcand iuţimea sau mânia (0\ÎU. legat de puterea poftitoare. Itesptv faeerea amnluu XIII. Sf. I72D. la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mân-câri. ** Capete despre dmgox/e.). 4* Cele 300«to capete. acelea reţin închipuirea şi cugetarea lui şi în somn". Prsprrprerea omului. mintea îşi niUuceşte ma-teriile plăcerilor în vremea somnului. Grigoric de Nyssa.62. *" Cf. 8. patimile împing îmaginaţiB sa zămisleascS imaginile care |e sunt potrivite . 69. iar când creşte iuţimea (G^u. Astfel.

din care vine îmbrăcămintea pătată şi întinăciunea trupului. dar se vede şi osândit ca un om fară milă. demonii atacând partea poftitoare u sufletului ne arată (iar noi dăm buzna spre ele( înlmniri ale cunoscuiilor şi ospeţe ale rubedeniilor. se poate întâmpla ca ei sa puna in cugetul " < \ipe\e /eologlce.'1'7 în acest ultim caz. în închipuirile soninului.1 Cf. Maxim Mărtiirisitorul. Sf. ca răspuns la patimile sale şi prin mijlocirea lor. Capete efespre dingoxte. 19. 54. iar noi. Maxim Marturisitorul.470 fie iscând în el chipuri şi năluciri. chiar când e Ireaz. visele ne descoperă care şi cât de puternice sunt patimile noasire care le zămislesc.Premise untropohgice prin irufie şi mândrie. înseamnă că partea cu pricina e bolnavă şi pati-ma teribil de puteniicfi. ah. precuin şi flare veninoase şi carnivore. îngroziţi de aceste drumuri şi hăituiţi de fiarele şi oamenti cu pricina. îşi năluceşte laude şi primiri din partea mulţimii. J * Cf. 4711 Cf. loc.46" arâtând în chip vădit faptul că sufletul este bolnav şi chiar de ce boala suferă şi care parte a sa este vătămată în special. fie Împingându-I pe om în astfel de încliipuiri. ne lulbură partea pătimaşă a iuţimii. şederi ş'i domnii pe tronuri înalte. işi închipuie răpiri maripate în aer. lar dacă are sufletut lacom şi iubitor de argint. ■"' Cf.spre linigaxte. dimpotrivă. se lăcomeşle după dobânzi şi le aşază în vistierii. prin prezenţa şi formele pe care le iau. cum locmai am arătat. scoţându-nc în cale oameni înarmaţi. ™ Cele 300 lie capete. de asemenea. iaf dacă are sufletul îngâmfat de slavă deşarta. joacă şi ei un rol important. 1 >X . I72D."467 Astfel. scaune de stăpânire si de conducere şi le socoteşte. 63. tstoria monuliilor tlin Egipt a hii loan dc LycopolU. Tmtatul practic. III. Capete de. coruri de fernei şi câte şi mai citte (imagini) de felul acesta. 4.471 cu scopul de a stârni patimile. XIII. 85. Sf. păşiri înaintea poporului în fruntea unor care de luplâ*. gnostic? si practice. Dexpre facerea unuilui. esle urmăril de fiare şi de şerpi veninoşi şi e năpădit de lemeri şi spaiine. Maxim Mărtiirisiloml. vede totdeauna aur şi pe acesta îl dorcşte. Dacâ e cu suflelnl plin de mândrie şi de Irufie. Alunci când. 85. Grigoric dc Nyssa. Eviigric. Dacă are un suflet înclinat spre mânie şi duşmă-nie. silindune să umblăm pe drumuri prăpăstioase.miiiI Nichita Stithatul arată înca şi mai precis legătura dintre vise şi diferi-tele patimi: „Dacă cineva are sufletul iubitor de cele materiale şi de plăceri. PG 44. pe cele ce încă nu le are.469 în cadrul acestei îndoite legături a imaginaţiei cu patimile. II. dupâ cum arată Sfînţii Părinţi. aţâţătoare la plăceri. Capete dexpre <leosehuv<t paiimilor şi a gimdunlor. 46. 60.\4W M. (înseamna ca trebuie) să ne îngrijim de partea pătimaşă a iuţimii". II. A se vedeu. Sf. II. scăpâm cu fuga. demonii. îşi naluceşte câştiguri de lucruri şi de bani sau chîpurî de femei şi împreunări pătimaşe. aşa cum scrie Evagrie: „Atunci când. 54. w Traliilul pniciic. ca şi cand le are sail le va avea cu sigu-ranţă. I73C. se vede pe sine purtat in trăsuri sirilluciioare şi uneori zburand în vSzdah şi pe toţi îi vede tremurând de covârşîrea puterii lui.

aceslea sum ecle care vin nonptca la mine In Schil (.si virtafe. '■"'■ < <-lr IQOcUcap&cGA. 78. De aceea. i-a spus acestuia: «Pîirinie. N 171: „Se spune despre un Bătifin câ a venil ta Schîl având cu el pe tliil său. ca şi In starea de veghc. Undent. Satana nu poate fauri gânduri minci-noase.. II). Diadoh al Foliccei. care s-u miral fotirte. 3. 38.şi viclean pe toţi cei ce p. prune. Ajwfiegnie.. lie in stnrea de veghe. Capeie despre firi-rn. prin ea diavolii îl hfirţuiesc pe om. 14. şi pe care înlr-un anume fcl cugetul esle silit să le primească. în toate aceste cazuri însă. duhurile cele rele vor sft-1 rătăcească pe om şi să-l ţină depane de Dumnezeu. 17. aceasta se întâmplă tocmai penlru că eel mai adesea gândurile stint. dc cxeniplu. 475 A se vedea.47* lmaginaţia este principalul instrument al lucrârii diavoleşu împotriva sufle-tuliii. "' ('itjirtr despre trezxie şi virttue. Sf. LI. "' Cf. Macarie Egipieanul. ducandu-se in Egipi cu tatiil siin şi vitzfmd femei.474 Scopul acestora este să-1 îrnpingâ pe om în greşeli noi sau să-l pună pe calea unor noi rautăţi. Sf. m Cf. II.4*3 ajungând chiar sâ-l înrobească cu totul. de fapt. imagini cu totul noi penlru el.>».. Sf. lar Bfitrânul s-a inmunat de viclcnia demonilor. iar cl i-a spus iai. Varsanufie şi loan. Cfinil a crexcut. penlru a le înfăţişa minţii spre amăgire mincinoasă". *"' Cf.476 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie aşa: „Diavolii ne due punirea spre păcătuire prin nălucire şi minciu-nii". care nil stia ce este femeia. '' Copete despre trczvie. Vedem accasla într-o istorisiie din Apoflegtiw. care in pnstia aceea îi arăiau chip de femeie". îmaginaţia este penlru ispite principala poartă de in-trare în suflel. 22. dându-i nălucirea demnitătii duinnezeiesti. simple închipuiri sau îşi au izvorul in ele. II. diavolii i-au aiiilat chipiiri de fentei. 10. 6: 14.""1" trezind în el mai ales tris-teţe.i'aivhgia omuhii vtizul omului. pe care nu umblase încă. Apologia ititâi. 70. 118. Odata. 118. fie in somn. r * Sfinţli Părinţi spun ciî.47* aici create de el însuşi. Isihie Sinaitul. Şi la fel obişnuieşte să-i amageascâ vrăjmaşul min-cinos . ibidem. Sf. ci şi să-l umpe de tulburare în felurite chipuri. 67. Soisori dahovniccşti."177 „neavând fantasia la dispoziţie. 12 Cf. Scrisori duhovnicrsii. OtnUii thhovniceşti (Col.'ihii său. Cuvdnt ascetic in 100 de cttpete.ic. în soinn. aslfel poate fi explicaln creaţia artistică. nelinişie şi îngrijorarc. care nu sum legate nici de vreo percepţie din prezent sail din trecut. arată Sfinţii Calist si Ignatie Xanthopol.*"1 Sfănlul Isihie Sinaitul spunc chiar câ imaginaţia a pricinuit în principal căde-rea omului: „Şi aşa l-a despârţit pe Adam de Dumnezeu.4't.Uuiesc". Sf. „Sfinţii de mai înainte au socotit-o. I 18. m Ibidem> 14. Evagrie. ca pe un pod al demoni-lor".4*1 amăgindu-l4"2 şi lTicându-1 să rătâcească din pricina mullimii nSlucirilor. 99 471 .47 căutând nu mimai să-1 împînga* in păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimi-le.. lustin Martinil si Filosoful. adesea. Nalucirile imaginaţiei apar ca principal» forma pe care o iau momelilc şi indemnurile diavoleşti spre pâcat:475 dacă în lextele ascetice gândurile (ko-ViCTjlot) sum asociate deseori cu inchipuirile. t7 " Cf Sf Vttrsaniifie şi loan. Tmta/ul practiv. m Cf.

predându-se astfel cu toiul lucrării diavoleşti şi urmarilorei nenorocite. La lucrarea virtuţilor. 1. Omul a fost creat în în( regime dupa chipul lui Dumnezeu. A se vedea.. Nichim Siithatul. Proşopopee. 5. modul în care omul se foloscşte de diferitele organe ale corpului şi modalitălile de pcrcep-ţie senzorială au fost şi ele perveitite. Co/Um eretiilor* V. Oi'inonstmfia profttm'nluirti apastotieet II. Nu numai că exista chiar „virtuţi tru-peşti". 100 nature saîn starea oea desăv&rşită si deplin sănfroasă. omul a făcut din imaginaţie. pe care am descris-o mai inainte. Ephtole ilnhovnUeşti. aduse prin ini(locii'ea imaginaţiei. ia parte şi trupul. Sf. primeşte îndemnu-rile răutăţii şi !e însuşeşte şwşi hrăneştc imaginaţia cu ele. Sfinţii Părinţi subliniază astfel responsabilitatea omului4*7 în ceea ce pri-veşte pervertîrea imaginaţiei sale. care î-a foM datăca un fel de punte spre Dumnezeu.Premisf anlrvfitiUtgur Adam încă de la crearea sa a tost ispitit de Cel Rau. I. „o punte penmi demoni". 97. dar prih trup se împlinesc multe dintrc virtuţile sufletului. Anumite "I Cf. pe scurt. Din faptul câ omul îşi imagineaza* cele care-1 îndepărteazâ de Durnnezeu. 4-7 Sf. iar prin aceasta. Calis( şi Ignatie Xanlhopol. 64. Atâta vreme cât omul nn-şi regăseşte trezvia. să fie în îmregime îndumnezeit. 32. PG ISO.). ca şi suflcm!. Grigorie Palunia. adicit vigilenţa care caractcriza mornelile mincinoasc ale Celui Viclean. ci faptul că sufletul sâu în întregime cste bolnav.4** având menirea de a înfâptui în intregimea sa asemiînarea cu Bl. funcţiunile tmpeşii şi simţurile. el nu le dădea nici o atenţîe. îmbolnăvite. de asemenea. Patologia simţurilor şi a funcţiunilor trupcşii Pftcatul strămoşesc a produs schimbări şi abateri şi a adus boalft nu numai la nivelul puterilor sufletului. Cete 100 </<•. 102. I. 7. nu şi-a ferit inima de cugetele straine. adica $i trupul. 6. înstrăinănd-o şi ţinând-o departe de Dumnezeu. Omul câzut.. cunoscand deci ispili-rilc aduse de acesta prin mijlocirea imaginaţiei. Celt. 1361C. înainte de căderea în păcat însă. Irincu. pentru ca.il ei. nu sta la vorba cu ele şi a fortiori nu con-simţea să le urmeze. fund napfklit ziua şi noaptea de imagini care-i t'ac mintea să râtăcească şi o abat de la rostt. zămislind şi dez-voltând imaginaţîa păcăloasă. Sf. Sf. în final. el nu cunoştea „închipuirea necuviincioasă". 16. care duce la îmbolnăvirea ei: din pricină ctf n-a rftmas credincios poruncilor dumne^eieşti1 n-a mai ascultat de glasul lui Dumnezeu. se vede nu doar simpla îmbolnăvire a imaginaţiei. Astfel. inima îi rămâne deschisâ la . spun Sllnţii Părinţi. dimpotrivă. *™ Cf. pentru că n-a ră-mas treaz şi veghetor (vETtUKot. Confonn afimuniei de^ îniâlniie la Sfinţii PăiinU\ că omul a fosi creal clupă cliipul lui Dumnezea-oinul.""" imaginaţia sa neajungând la râu.SOOtle <tti>etc. opete. Sf. Cnlist şi Ignatie Xamhopol.

cât şi a trupului 7 (. Printr-un ' CuVârtt fumtni cei c* . ci rklica trupul aproape de vrednicia duhului şi-l induplecă şi pe el (pe trup) să linda" în sus. uşă a cunoaşterii creaţiei materiale. II.. II... latura palimitoare îndumnezeieşte şi trupul.4"1 Una dintre l'uncţiunile elementare ale trupului este de a fi instrument al sufieruliii in ceea ce priveşte relaţia sacu creaţia materială: prin mijlocirea simţiirilor trupului. Mucurie Rgipteanul. după cum Dumnezeu a creat cerul şi pămâniul peutru ca omul sa-1 locuiasca\ tot aşa El a creat trupul şi sufletul omului ca sil fie locuinţa Sa. XLIX. Prin aceasta. treciind prin mijlocirea sufletului la trup. Care sunt acestea? Cele duhovniceşti... îi d<i si acestuia sil pâtimească cele dumnezeieşti şi sa* piUiinească în chip fericit împreuna1 cu sufletul... 38. 2.. Percepţia senzorialiî.) mainland la împlinirea acestui rost fericit al ei.si' finixtesc. Apoi intervene o a doua operatic prin care datul senzorial este interpretat de toate celelal-te facultftţi ale sufletului care contribuie la procesul cunoaşterii. Sf. având sufletul drept mireasă frumoasa şi preaiubită".. XV. adică reacţia fizică a unui simţ la stimulul unui obiect. " Cf. 4. lăudabil si dumnezeiesc.Piilolugiti imiiiUn ctiztit daruri ale Duhului. este un proces in acclaşi (imp somatic si psihic. nu-i o lucrare atâl a sufletului.).*1* Subliniind unitatea fundamentals a color din care e format omul.) Căci sunt şi pătimiri fericite şi lucrări comune ale sufletului şi trupului care nu ţintuiesc duhul de trup. Grigorie Piilanui.. 12. PG 150. nefiind mişcată de patimile (rupeşti şi materiale (.. I53C. care piacere. Triade. Trupul esle şi el chemal la îndum-nezeire.. i se comunicfi sufletului o informal ie obiectivă cu privire la datele exterioare ale obiectului. (. Sfăntul Grigorie Palama spune: „Care durere. ca în propria-l casa. III. 12. ca să locuiască şi sfi se odihneasca în trup. „se lucrează şi prin trup'\w Trupul. are şi ceva pati-milor. II) IV. 3-4. unitatea fundamentals a sufletului şi trupului in persoana omului si deslinul lor cornun.4'' „Căci. 88. Cele doiu'i sule i/r vapet? desj/rr cunoşlmfa de thimnezen fi icononiiu înlnipării I-'iului lui Dwytiu-zru. o data ce pătimeşte cele dumnezeieşti. lck-m... „ia şi el parte la sfinţenie". care nu merg de la trup la duh. " ('uvâiitpentni cffi' cese UtUft&t . OnUHL 12. 13. Sf. Maxim Murturisitorul.. prin însuşirile si puterile sale. scrie Sfântul Macarie Egipteanul. sufletul ia cunoştinţa* de cxistenţa crealiirilor sensibile si prin organele trupului intră în mod concrel in legâturâ cu ele şi ucţioneazii asuprci lor. Sf. alături de suflet.) La bărbaţii duhovniceşti.4*0 Lucrand împreuna* cu sufletul şi lasfindu-se cârmuil de el. 3. care mişcare in trup. ci mai degraba ea însăşi in tore and spre sine trupul si Btrăgindu-I de la plăccrea pentru cele rele şi insuflându-i prin sine o sfin-ţenie si o îndumnezeire de care nu mai poate 11 jefuit". 1 Omilii duhmwceyli (Col II). La baza sa stă senzaţia. care patimeşte cele dumnezeieşti şi care. Omilii duhovntceşti (Col. hanil Duhului. ele pret'ac si trupul spre mai bine şi-l indumnezeiesc (. în general. spune Sfântul Grigorie Palama. ci tree de la minte la trup şi prin cele ce le lucreaza şi le patimesc.. m 101 . trupul primeşte de la acesta darul Sfântului Duh.

ne readuc aminte de cum trcbuie folosite.. doreşte. toate facultăţile sale fund îndreptate spre Dumnezeu.. 102 . I. vestind sufletului măreţia raţiunilor (X6voi) din ele". potrivit firii. Despr? siifh'1. de o mamera generală. cercetând numai raţiunile şi firile lor şi deosebind fară gre-şealS lucrările şi însuşirile lor. se mişcă potrivii firii dacă biruie ceea ce este mai bun".49B Catehrze. auzul. a cunoaşte pe FăcătQr"..cel oferit de senzaţie. în ultimă instanţâ.. si îndeosebi de ceea ce el.4'"' Undeva. simţurile aflându-se în starea cea după fire. l'ele doua sute tie ctipelc ih'xpre miunflinfa tie Dimmvzeu. sânătos şi potrivjt scopului !or. mai mult decât de la obiectul în sine. depinzând dc starea tuturor facullăţilor sale care intervin în procesul de interpretare pomenit mai sus.. intră în chip «epătimas în legătură cu pri-cinile lucrurilor. Cuviint hnpolrivu elinihr. îşi imaginează.. 22. ia naştere percepţia. memoria. cum ne arată Sfântul Maxim Mărturisitorui.) să-şi deprindă simţurile să privească şi să-şi imagi* neze în chip evlavios lumea văzută şi cele din ea. pipâitul. sesiza cu ajutorul raţiunii sale loţ>oi sau raţiunile lor spiritua-le. în care intervin inteligenţa. 4. prin prea armonioasa alcătuire a ei. Sfântul Atanasie precizează faptul că: „tnipul are ochi pentru a ve-dea zidirea şi. imaginaţia şi dorinţa. aşa cum este el prezentat de simţuri. având ce temei un dat obiecliv . cunoaşte. funcţia si valoarea sa. mirosul. tot el spune că „toate cele ce se lucrează în chip îm-părţit în simţuri. M. in mod firesc. ci este ela-boratâ în funcţie de valorile subiectului cunoscător. vederea... este numii.Premise antraf/ofoftice proces complex. îşi aminteşte. 14. II. păstrându-şi astfel sufletul curat. De aceea Sfântul loan Gură de Aur spune: „Judecăţile noastre nu se formează după natura lucrurilor cu care venim în atingere. care spune că aceasta este şi datoria ornului reînnoitîn Hristos: jşi păzeşte cineva sufletul fără pată pentru Dumnezeu dacă se sileşte (. ci după simţământul sufletului cu care le privim". definit în ceea ce priveştc natura. I. atunci când au prilejul.*" Iar Sfinţii Părinţi. în starea primordialâ a omului. 4. Cele 3m <fe tapete. de la acesta.. nu se opreşte însă la acesta şi nu constitute o simplă descriere a lui. neîmpatiniindu-se şi nemişcându-se cu plăcere spre ele în mod conlrar firii". este situat in spaţiu şi raportai la alle obiectc. care constitute esenţialul în per-cepţia senzorială.. in altă parte. obiectul. scmnificatia. o data cu aceasta.49S Sfântul Nichita Stithatul spune şi el in această privinţă: „Când mintea pătrunde în cele mai presus de fire. gustul. înţelege. prin ele Adam percepea în Dumnezeu toate făpturile create şi. Aceasiă interpretare. simmrile noastre. Percepiia sa senzorială era aslfel subordonată contemplărti naturale {xao-plct <()\KnKfi). el se folosea de toate facultăţile sale care participau la percepţia senzorială şi în primul rând de toate simţurile sale.4''4 De aici rezultă că percepţia senzorială este legatâ de starea spirituaJă a celui care percepe. în acest fel.

căci aceasta este sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci când 1-a creat. gustând din hra-oft. 33. sfântă. bine plăcută lui Dumnezeu" (Rom. de a sluji voii dumnezeieşti. 2. să vadâ „că bun este Domnul" (Ps. pe toate le vedeau in Dumnezeu aşa cum le vede Dumnezeu. percepeau realitatea în mod identic. şi prin frumuseţea lor să ne înălţăm la Cel ce le-a zidit şi Lui să-l aducem cunoştinţa lor fâră greşeală". 12.î:M Aşa scrie Sfântul Nichita Stithalul: „Ca fiinţe duruite cu simţuri trebuie să simţim în chip cuvenil lucrurile supuse simţurilor. să întaţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. 1). cunoscându-le adevărata lor naturâ. 3. înainte de a păcătui. pentru ca să pipăie pe Dumnezeu in loate lucrurile (cf. XXII. cunoscând filră greşeală. deci. 15).. despre care mn vorbit deja. Tot aşa trebuie să lucreze ele şi în omul reînnoit in Hristos. la fel: „Ochii v-au fast daţi pentru ca. Adam avea o percepţie obiectivă a acestora. văzând cele create. iar pipăitul. La fel şi mirosul i-a fost dat omului pentru ca el să simtă în toate creaiurile „buna mireasmă a lui Hristos" (2 Cor. cf. 1-2)..*" gustul. *" Omitii h Facere. am ri-dical ochii mei. după cum învaţă Apostolul Pavel: „Va îndemn. mâinile au rostul de a lucra în Domnul cele de trebuinţă. de a se pune ■'">t)es. aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru" (Ps. fra-ţilor.100 Sfantul Serapion de Thmuis ne aminteşte. toate organele trupului lu-crau potrivit adevăratei lor naturi şi meniri. fîffixtotd călre mornihi. Ambigua. I308A.. în starea paradisiac^. adicâ potrivit lui Dumnezeu şi în vederea îndumnezeirii omului. 8). Serapion dc Thnniis. Tot astfel. Cel ce locuieşti în cer.**' Adam şi Eva. v " HpisMlă câfre monahi. cum spune Sfăntul Nichila Stithatul. " CuvâiU împotiiva eiinitor. Maxim Mărtuiisitonil. mCelettH)<iec«pete. rostul simţurilor este să contribuie la unirea creaţiei văzute cu Dumnezeu.Patohgia ortmhii lâzut Sfântul loan Gură de Aur spune şi el.3. legat de aceasta/ 01 cuvintele Psalmistului: „Către Tine. pentru îndurările lui Dumnezeu. 14 Despre acest rol al omului. w. în acelaşi fel ca simţurtle. şi să slăviin pe Facătorul lor". să daţi slavă lui Dumnezeu'V'' sau: „Ochiul penlni uceasta a fost creat. aşa cum a voit-o Dumnezeu. X. urechile au fost facute pentru ca omul să asculte „cuvintele dumnezeieşti şi legile lui Dumnezeu"' şi pentru ca pe Dumnezeu să-L audă în orice sunet din lumea aceasta. lucrârile şi însuşirile lor. 4. X. 1). ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu. 41.>re<Um>ol. Ia(5. Scurt vorbind. PG 91. pre-cum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale.t Cf. având toate facilitate şi toate simţurile lor orientate spre Dumnezeu Cel Unul. 1. Sf. 72. precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor. I In I. pentru ca. 122.505 PunAnd folosinţa simţurilor sub carmuirea minţii sale care contempla raţiunile spirituale ale făpturilor.22. Sf. Ibidnn. 11. în fiinţa omencască. pentru că. 103 .

Sl* Cf. în CuviuUiil /. 58.w Tol astfel. Sf. ™ Cf. 14. Isaac Sirul vorbeşte in mod explicil despre „boala <slabiciunea) sirnţurilor" (Cu vinte despre ttevotnfâ.. decăzută.ir firii. 19). Isihie Sinailul. Cuvănt împotrivn eliiii/or.. 6. Mnearic Egipteanul. loc. cu un om vechi. sâ aibă picioare grabnice spre a face râii.V'. Sf. el vorbeşie despve „boalii simtirilor". cat şi sufletcsc.1-a surpat şi 1-a întinat Cel Viclean. 60. ea i-a fosi dată peniru a rosti cuvintele adevărului şi ca sfi aducă neîncetat laudfl lui Dumnezeu.. într-un cuvânt. liphtoUi catre fiii rei ilithovnut'şti. 2. Vuvăni penmt cei ce W litustesa. pe lângă picioare alte picioare. Grigorie Paliinm. Epixtotâ către motuihi. Sf. ci sft vadâ şi sa audă ran. loan GurS de Aur. pe lângă urechi alte urechi. omul se înstrăinează de firea sa fundamentala şi autenticâ. având pe lângă ochii săi alţi ochi. Inc. cii. mâini care s<i lucreze nelegiuirea. şi-a abătut simţurile şi toaie organele irupului de la scopul lor firesc şi normal peniru a le îndrepta. 104 1 . uni-re cu El. Sf. Omul. Episiolă coin-fiii cei thihavnfoesti. X. aceastf rânduială a fost tulburatS. căpatând o fire cu toiul contrarâ... trupul omului este sănâtos din punct de vedere duhovni-cesc atunci când tinde spre Dumnezeu prin loaic lucrările sale si devine ast-t'el templu al Duhului Sfânt (1 Cor. spre lumea sensibilă. loan Gurii tie Aur. 569 Cf. „el se referă la om în îniregimea lui.site de om pentru a duce o viaţă virtuoasă. Macarie Bgipteunul... Grigorie Pahuna. Capeh> despre trezvie şi vhnite. Pcotru că pe Io( omul trup şi sullet . depărtându-se de Dumnezeu. Aslfel pcrvertite şi iiiiprăşiiate. *': OmlUi duhovniceşli (Col. pe lângă cap alt cap. II. şi îndeosebi de a fi ridicate în mgăciune către El. foe. Sf. 11). (•U. 14. şi inimâ care sâ cugete cele viclene".. Cuvitite despre nrvoinfa. despre fapiul că mintea oimilui cazut trebuie inai înlfki .).. tit. Seiapion de Thmuis. *" Cf. ril. picioarele au rostul firesc de a-i da oniului putinţa să meargă spre Dumnezeu şi sâ* săvârşească binele. peiitru ca omul să nu mai vada piecum se cuvine.Premise anlropofogice în slujba dreptâţii.1" At3t pe plan Irupcsc. Sf..MI in loc Cf Sf. Sf. Ibidem.'*10 ele se îmbolnăvesc.*08 în ceea ce privcşte limba. conir. M'4 ciind toate organele sale sum folo. când simţurile sale sunt „în bunâ iâiKluial. pe lângS mâini alte mâini. It>c. Sf. Isaac Sirul. drept ciii spre contemplarea lui Dniiinezeu şi miiloace do.). Alaniisie eel Mare. Sf. Sf."11 In loc să-i dea minţii materia pentru contemplarea fîrească a celor v&zute. 20. 53. ăimţutile sunt pricini ale unei mulOmi decugetâri trupeşfi şi deşarte. Prin păcat.Si'i-şi linişlească simturile" şi să le lamăduiască de boiilă {ihUlenu 30). pe omul eel de dcmull l-a imbracat cu un altul.. ■" Sf. întinat şi necural (.. II.. Serapion dc Thmuis. 4. Fiecare organ al trupului iucrează în chip firesc şi sănătos atunci cănd lucreaza* în Domnul şi se mişca* de dragul Lui. spune Sfântul Macarie Egipteanul. inima fîicăndu-sc sălaş al rugăciunii şi bătând numai penlru Dumnezeu inir-o rugaciune ritmată de su-flul plărnânilor. AUinci cănd Apostolul vorbcşte despre „omul cel vechi". nesupus legilor lui Dumnezeu (. 23).

Ru. Mirosul esle man at „spre mirosirea felurilelor parliimuri ce rrezesc pofrele trupeşti'V7 PipSitul. toţi oamenii percep realitatea aproape în acelaşi fel. le situează. ca să se piece spre cuvinte deşarte şi să-şi înveselească prostcşte minieu cu ele. I0. „Aproape tot din ceea ce privim. simţurile o înrobesc. Sf. Sf. Maxim Mărlurisilorul. însinlinate de Dumnezeu. II). '*" Cum câ moorlea e. Organele trupului sunt şi ele deviate de la rostul lor initial. Arâlând care sunt urmă-rile pacatului strămoşesc. care le definesc adevărata lor natură. împlinindu-I voia.niţiiilor-:16 In loc de a sluji lui Dumnezeu. Isaac Sinil.sle nn bine. el se loloseş-te de ochi „aşa cum nu se cuvine". In acest sens vorbeşteSfftntul Isaac Sirul despre „boala s.51'' ca să ascultc vorbe rele şi să se bucure de auzirea lor. conlribuind la înălţarea ei spre Dumnezeu..ParoloRtti vimilui aătttt sâ se supuna minţii. constatâ Sfântul Ambrozie.'"7 Omul se foloseşle de ele în primul i find penlru a dobândi plăcerea simţuala pe care o caută. schimbându-se după felul.ia devine subiectiva* şi schimb. *IJ Cf. Kichita Stilhatul vorbeşte desprc „robin simţuriloi" ((>/<• 300 de ca-»». văzutjf în afara lui Dumnezeu. Aslfel. omul căzut nu mai are o percepţie a lor corecta. II. Nemaivăzând energiile dumnezeieşti din creaturi. M ibidem. Fapt. Oinilii duhovnlcesti (Col.i urmaşilor lui Adam sunl fundamental aceleaşi. Maciuie Egipteumil. 23. Cuvinte despre nevoinţâ. de la funcţio-iiiiiva loi fiiească şi încep să funcţioneze patologic.v Omul vede tapturile în funcţie de dorinţele sale pălimaşe. 20). Sfantul Atanasie explica felul In care sufletul face '* Cf. de vreme ce ea nu se mai porriveşte cu realitatea însâşi a obiectelor. de asemenea. Gustul ajungc rob lacomiei. ci este o proiecţie a conştiinţei decăzute a fiecărui oni. Atanusie eel Mare. le or-donea/ii. I. facultajile cognitive ale omiilui nu mai inlerpretează potrivit Duhului datele senzoriale. ■" Sf. 5.ltoare. noi vedem altiel decâl este". 2. după pofta sa. Cuvfint uupotriva etirrihr. înstrăinând mintea şi supunând-o acestei lumils. 50. se face iniealtâ a mullor patimi.51" plecfmd-o câtre lumea cea simţită. nu înseamnâ deloc că per-cepţia lor este una obiectivă. „aşa cum nu se cuviiie". obiecle de care să-şi bucure privirca. Urmeaza cfl percep-i. Isaac Sirul.nl că.. în ciuda acestor diferenţe. adică confonna rcaliliiiii lor şi adecvata la ceea ce sunl ele in chip adevfirat. ci arată sîmpla polrivire a unor subiectiviiiiţi piulaşe la o aceeasi cădere şi faptul că deformârile suferite de facultatea per-cepiivil . s Kr> . "* Sf. le dii sens şi valoare în liincţie de patimilc sale. pulem spune câ\ în mare.*"1 pentru a-si oferi. Sf. ("uvinle aespre iwvoinfa.sjiunsuri itiirv Inhisif. Işi foloseşte urechile. mulţimea şi rmlsura dorinţelor sale piilhnaşe. I. obiectivă.s lipsind-o de pălrunderea realifăţilor spirituale. simţurile şi organele trupeşti ale omului căzut sc pun în slujba dorinţelor lui trupesti şi slujesc la lucrarea păcatului şi aţâţarca patirnilor. ' iiviiili' th'spri' iwvoiitţti. " De aceea Sf. I. la rândul său.

şi dc multe ori îl repede spre cei pe care-i întfdneşte. dacâ dispreţuieşle ţinta spre care trebuie să-l conducă şi abătându-se de la ea. simţurile şi organele trupului acţionează într-un chip lipsit de raţiune. l*7 Cele .>. I. *■ loc rit. ci din lipsa noastră de grijâ". mânându-se pe sine prin ele. mai binc zis. 17. '" CuvâtU tmpotriva elinihr. şi iarâşi de muUe ori îl mână spre prâpastie. nevăzând ca" s-a rătăcit din drum şi s-a abătut de la ţinta sa".*24 stomacul l-a întors spre „beţie şi lăcomie nesăturată". 6. rit. suindii-se pe cl. 2. astfel aler-gând. ele sunt „grabnice sâ alerge spre rău" (Pilde 6. Sf. nu s-a abfttut de la ţintă. Şi în loc să folosească limba spre cuvinte bune. Căci gândeşte numai la alergare şi nu vede că s-a abătut de la ţintă. nebunesc. 1 Cuvtinf hnpotriva elinilor. au folosit-o spre hule şi bârfeli şi juramintc mincinoase". Macarie Egipteanul.şi poate precuin voieşte ."2 şi încâ mâinile „spre a fura şi a bate pe cei aseme-nea Ior". loc. şi ele sunt pricină de cădere. St Macarie Egipteanul. dr. ' Autorul Pildelor vorbeşle şi el de „mainilc cure varsa sângc nevinovat" (Pilde 6. ** toe cit. 5. 17). II. Sfântul loan Gură de Aur scrie şi el in acesl sens: „Să luăm aminte la mă-dularele noastre şi vom vedea că. lipsită de judecală a simţurilor. subliniind rolul suflelului în aceastâ răfăcirc a simţurilor. mână calul precum poate . 106 .) şi(-au dal) celelalte mă-dulare spre desfrânare. loan Gură de Aur. 18). Sfânlul Nichita Stilhatul vorbeşte desprc „porni-rea dobitocească". Pikle 6. 5. în loc de a le folosi pentru naşterea de prunci. Omilii duhovniceyli (Col.100 •!>captte. de asemeneu. măinile au pornit să omoare (. daca nu luăm amintc. Cf. păcătuieşte şi-şi pricinuieşte răul. nu pentru că asta le-ar sta în fire. fiind purtat de el spre ţinla spre care se poartă pe sine însuşi în repcziciunea calului. II). scrie aslfel: „Coii-ducătorul unui cal de curse.. socolind că. Sf."( cât priveşte picioarele. A se vedea. „Mişcându-se mintea spre ceea ce e poirivnic. loc..Premise antropologice să lucreze contrar firii toate funcţiunilc trupeşti. ** Cf. abătându-se de la calea spre Dumne-zeu şi mânând mădularele trupului spre altceva decât spre ceea ce se cuvine. Tot aşa şi sufletul."7 Iar Sffintul Atanasie.536 Lucrând contrar firii.

PARTEA A II-A Descnerea. Patimile . manifestările şi felul în care se produc bolile spirituale.

.

Amonie eel Mure. " Omilii iti-sftre. ne uminteşte Sfantul Vasile eel Mare/ „Palimi-I. 18. 5 bis. 109 . 134. 8. spune Sfântul Maxim Mărlurisilorul. hivâfâturi de suflet folmitoare. Dogmatica.)■ Deci.e nu au fost create la uiceput împreuna cu firea oamenilor. în acelaşi sens. §i când firea coboară din treaptu ei. Srrisori.... Deci paiimile au inlrat hi suflet pe iuinâ şi mi e drept să se spuna că paiimile tin de suflet.l boala e a doua. Şi dacă acestea sunl asa. 4 Dcspre sujlei. chiar dacâ acesta se itiişca în ele. nu în ale sale". Sf. când se rnişca în chip pSlimaş. 5. XI. când e pâti-maş. ' Ibidem. Căci a spus dumnezeiescul şi marele Vasile: «Sufletul. loan Daimir. 82. 69. •■Ihittein.. precum suni cu adevârat. Sf. după sănătate". Cuvinte despre Havofrtfâ. Evugrie. O dală ce se şlie şi se marturiseştc de loţi că ţine de suflet curaţia în chip firesc. e vădit că se mişcă în cele din afară. paiimile pun Stfipânire pe ea»".). IV.I Patîmilc. I. cum vom vedea. boli spii iluale înlorcându-şi de la Dumnezeu faculiăţile sufletului şi trupului şi îndrep-tandule spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla In ea plăcerea. Serisvtt. de un limbaj medical: „Deci e vadil că sănâtatea exislă in lire de mai înainte de boala ce-i vine ca ceva ce nu ţine de ea (ca un accident). prccum ne asigură eei învSţaţi de Biserică. Toţi Sfinţii Părinţi spun ca acestea nu fac paile din firea omului. nuniite şi vicii (Kcttciai). 20. pelrece jos. pelrece în cele de sus. ( Răsfnmfuiii câtre Taltisie. cănd se afla după fire. Pentru c. când se afla în afară de fire.6 Acelaşi Sfânt Pârintc scrie în nltîî parte.' „Ele nu tin de chipul lui Dumnezeu". pc pamanl.) Noi credem ca Dumnezeu a facut pe eel după chipul Său nepătimaş (.. lar cele ce-i vin ca ceva deosebii (accidentele) sunt în afară de fire (".3 Sfâniul Nichiia Stithalul spune că ele sum „cu totul străine şi în nici un fel proprii firii sufletului". 1. spune că „paiimile sum un adaos dintr-o pricina sufleteasca.chin. vinulea este In suflet in chip fireac. Jacrrea omului. omul face să se nască în el parimile (H<A8TI). se cuvine să îndrâznească şi să spunfi că (paiimile) nu tin de suflet nicidecum in chip firesc.3 „Mişcarea potrivnică firii este pătimaşă.. esle nepâtimaş.7 Acest paA se vedea: Avva Dorotei. Pentru ca suflelnl este prin fire nepătimitor (.4 Sfantul Isaac Sirul. Prin urmare. (sufletul) este in chip vădit în afara firii. lar cand e în cele de SUS. lblosindu-se. 83. Căci altfel ar intra in definilia firii".

tnanţfBstârUeşifalul in <at«se prodttc botih spiritual* saj este foarte aproape de ceea cc spune Evagrie: „Dacă boala.) Căei virtuţile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire. Dar daca se îndepărtează. Pentru că îndatfi ce a tacut Dumnezeu pe om. sunt foarte bune. îiivaţând de la marcle Grigorie al Nyssei..1 vin la o stare contra naturii. aşa încât trebuie ca ele să fie definite în primul rând in mod negativ..). 1 Scow. că ele odrăslesc m fire. ci sunt ca întunericul. . rod al voii personale despărtUă de voinţa sa fireasca. (a intrai) rău-taiea patimilor. partea a doua.i de Dumnezeu. care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenil a doua fire". patimile sunt efectul relei folosinţe de către om a Libe-rului său arbitru. daruit.) dupfi ascmanare. ci din lipsa lumi" Capete gnastiet. 41. acesta a adus in el patimile. din pricina cflderii din starea de desăvâr-şire. IV. în raport cu sanătatea. ca urmare a piicatului strămoşesc. ca absenţă. care nu există dupa fiinţa {. Căci Dumnezeu nu e facătorul patimi-lor". ajung în rău. ca lipsă a vinuţilor care le corespund şi care constituie în om asemanarea lui cu Dumnezeu. a intral în noi ceva strain de firea noastră. 20. II).1* Altfel spus. Prin ele. 8.. 41. IV. aşa cum s-au fa-cut. Sfântul Macarie învaţa1 în acest sens: „In urma neascul-tării primului om.. precum zice: Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră" {Fac. . îndată după călcarea po-runcii s-a făcut în om străvezie si vădită asemanarea cu dobitoacele necuvân-tâioiirc"..se Crcatorului.42. Dacă ramân aşa cum au fost zidite. după ce au patruns in partea cea mai puţin raţională a ei. Căci nici nu au vreo fiinţă sau vreun ipos-tas. dupâ virtu-te". XXVI.) Deci Dumnezeu ne-a dat în chip firesc virtuţile. Deci s-au amăgit unii spunănd c:l unele dintre patimi sum fircşti m suflet". 1. as a cum am arălat. " r\<fhifi cuvdnt. " Oinilii duhovnicejti (Col. este Limpede că rautatea este şi ea a doua. in loc de chipul dumnezeiesc şi fericil. 1 Cuvfafe tlesprr nevomfâ.. adică după virtute (. a format in ea însăşi raul"." „Dumnezeu nici n-a făcut. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul. Sfântul loan Scărarul spune că: „Păcatul sau pati-ma nu se afla în fire în chip natural.lu Vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului.13 Sffintul loan Damaschin precizează: „Toate cate a fScut Dumnezeu.1'1 Singure virtuţile. este a doua. 1.. 1.i Dorotei: „Am scos virtuţile şi am sădit patimile contrare lor (. dar patimile nu le avem in chip firesc. Potrivit firii lor toate sunt roa-be şi supu. 110 .Oogmatiea. tin de fire a omului.DescHtna. „Patimile sunt un adaos dinlr-o pricină sufletească. departându-sc de lucrarea virtuţilor. pentru că sufletul este din fire nepătimitor". Kttspunsitri viitre Totttsie. lată ce Spune Avv. 82. de la starea conformă naiurii şi dac. in chip voluntar. 26) (.K în ceea ce-l priveşte. Dar când una dintre fapturi s-a revoliat şi n-a ascul-tat de Făcător...i La fel spune şi Sfântul Maxim MărtuHsitorul: „Spun. sunt foarte bune. nici n-a zidit răul. a semănat în el virtuţile.

41.1" Sfantul Nichita Stithatul. 35. I. conform Logosului. imtişinaţia etc. aşa cum am văzut.. Dogmatical iv. la fel. mod esenţial „paitea pîitimaţâ a sufletului".) al acestor facultăţi. I."' Sfântul loan Da-maschin învaţă tot aşa: „Viciul nu este nimic allceva decat îndepărtarea vir-luţii..52 lar Sfantul Vasile eel Mare arată că: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să îinplinim toate poruncile pe care ni le-a dat (. 64. lar delinirea rautatii este următoarea: folosirea rea şi împotriva poruncii Domnului a darurilor pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să facem binele. cure stint puteri pătirnaşe (KCtSiltlKai). II. Cape Us despre dtagoste. suntem în virtute. voinţa. Oinilii la Hewmenvt. între . puterilor san lendinţelor omului. Totuşi. 1 Scam. boli spimuole nij. reaua lor folosinţă (rtapctXpnjaK. Sf. facem viaţa noastră virtuoasa ptin pietate. 89. Vasile eel Mine. 5.. şi venim la cea contra naturii. Maxim Mfirturisilorul. inj'miutre şi /wlreieiea ten du/ui mime. 20.1" prin devierea. care. irascibilitalea. Astfel. a dat naştere patimilor (bolilor) şi le-a întăril pe acestea împotriva sa". Sfinţii Păiinţi vorbesc adesea si despre patimile „plUfii rationale a suflctului". Capettt despre dragos/e.n Abătiindu-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plâcerc. poirivii scopului pe care Dumnezeu H le-a dat la crearea firii omeneşti. daca* însă nu folosim acţiunea lor./. îşi mi obfuxia în suflel şi este de la sine înţeles ca unumite patimi ptivesc în ucelaşi timp >i iufletul.patimile suflctului1' şi . form at ă din putcrea doritoarc si puterea irascibîlă. pervert irea. Patimile. Sf.thin. şi trupul. au rostul de a-I îndrcpta pe <>m câtre Dumnezeu şi de a-l în^lţa la El. 36. Fiecare patima. care etiprinde inteligenţa sau mintea (vouţj.patimile inipului" (A se vecleu: Evagrie. >-6YIK6I. împotriva lui Dumnezeu) a puterilor sutletului şi a organelor trupului. Cuvinte despre nevoinfâ. dacă ne abntem de lu starea naturală. Ele cores pund folosinţei şj sensului firesc şi rational O. Trauuul practic. Ciivi'tnt de suflel folosiior. '' ( . altfel spus. '* Sfinţii Pîirinţi fac deosebire. loan Damar. dotinUi.). adică de la viitute. 11 Dogmatics. a Cf. Sf. pe de altă parte. se ivesc datorită lucrării con-trii firii (adică împotriva scopului firesc şi normal sau. strict vorbind.' UKItie eapete. consider^ că palimilc suni suscitaţe de „putcrile suflctului în mişcarea împotriva firii". Isaac Sirul. 8. 10. Ill . Sfantul loan Damaschin defineşte patimile ca „abaterea de bunăvoie de ia starea conform. 30. patimile mipesti. Dacă rSmânem în sta-rea naturală. memoria. 1. Pat tea a dona a Cuvantului XXVI. dimpotrivă. II.Patimile. patimile jifectcazîi în. tot aşa. dnpă chipul şi asemănarea Căruia a fost creat omul.! firii la una contrary firii". altfel spus. 37. dtipîi cum am vilzut. după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii. '' invaftittiri ile suflel Jblositoare."' Sfantul Talasie vorbeşte şi el despre schimbarea vimitilor în plicate.. alunecâm spre mutate. XII.) cu aceste puteri lucrând cored şi după cuviinţă. ajnngem în viciu".) Cu toatc că. însemnand dc altfel. implied într-o oarecare musurâ totnlilatea puterilor sufletului (inteligcnţa.17 Vinulilc constau în lucrarea potrivit firii sau. în general.20 Sfantul loan Scruarui. a facultăţilor. dupâ cum toi ' Awn Doroici trimite uici la Sf. pentru Sfinţii Părinţi. spune câ: „noi am schimbat însuşirile sustinăloare ale firii în patimi".oyiKOi.

50. fie spre o iubire neraţională.Oescrirrea. imimea si pofta. II. irascibile şi rationale". lar Sfântul Maxim. Dumnczeu. '"llwient.-7 „pficatele ne vin din reaua întrebuinţare a puterilor sufletului. Cai't'it1 tlesţnv âmgoste. de asemenea. „nimic nu e rău din cele ce sunt. Giigorie de Nyssn. 55.59. constatăud cS patimile distrug „lucrarile fireşti ale sufletului"/'' arată pe larg cum se pe-trece acest lucru: „De vreme ce cugetarea. de usemeneu. 2.l fiirâ judccată a vreunui lucru sau din pricina vreunui lucru dintre cele supuse simţurilor". cautâ să le doboare sufletul prin puterile (facultaţile) înnăs-cute ale lor". Cf.lu care să fi fost creat de Dumnezeu".2'' „în toate lucrurile reaua folosire este pâcat". 16.te gnostic*. II.patimile contrare firii" (ibidem. a celei poftitoare. I9. 3. 61.*1 Sfantul Grigorie Palama invuţă tot aşa că „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă naştere patimilor vrednice de dezaprobare". A se veden. decât reaua întrebuinţare. 16. Sf." Penlru aceasta. 2. II.1B. spune Sfântul Maxim. ca şi a numcroasclor dereglări pe care le produc in su_1 Ciiirinl peitfni ve. diavolul.1 rătil vine din folosirea în chip contrar firii a acestor puteri ale sufletului. 39. şi din cauza tuturor celorlalte tulbururi care le sunt inerente."" Aşa învaţă şi Evagrie. III. în acest sens. definiţia virtuţii ccruie de Dumnezeu este folosirea acesior daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. wdiiifestatile şifelul m tare » produc btititr spiritual*? aşa de adevârat. se întâmpln adesea că lucrurile bunc ne indruma spre păcat. scolia 4: 5 J Ri'gtiliU' itmri.. Acesta. II. care vorbeşte adesea despre caracteru! nefiresc al patimilor/s spune. dacă nu sunt fo-losite cum se cuvine. potrivii porunciî Sale". nu există nimic i.su ri cătri' To/asie. 59.*0 Origen constată acelaşi lucru: „Ur-zitorul tuturor acţiunilor sufleteşti.i ct? se lini^tesc. I. 1 OmUie /a Vânhirea Cîitnârifor. scoliîi 9. 112 :< . lar dacă este aşa. XVIII. Desprefijcerea omului. patimile sunt mişcfiri dereglate şi (rationale ale sufletului: „Patima. este o miseare a sufletului împotriva firii.. în viaţă. este limpede c. fie spre o ur. 6. Scolîastul acesiei luciăii vorbeşte în mod obişmiii dcsprc . Strvmate. fiâspimsuri cat re Tttlnsir. Kaspun. in vederea obţinerii plăcerii simţuale. „pornind razboi împotriva virtuţii şi a cunoş-tinţei oamenilor. 4. PG 44. Clcmenl Alexmulriiiul. 22. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti". '" Cf. IV. ('apc.. 19. " CapeJe dexprt dmgOSle. '•' Ibidem. dar.. a adus la existenţfi toate lucrurile spre binele comun. fie rău." Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufletului de la rosiul lor duninezeicsc firesc şi prin întrebuinţarea acestora in mod contrar firii. îndreptân-dii-le spre cele necuvenite. aţâţându-1 pe om sâ le folosească cum nu se cuvine. Cf. pcntni câ le dăm întrebuinţare greşită'V De aceea. ('opete despre tlragosfe. II. spune Sfantul Maxim. nasc răutatea şi penlru că sta în puterea noastră să ne folosim de ele fie bine. 111. 51. XIII. scolia4). însă. 86. " ibidem.

3. " Cf. XX. Despre ferioiie. VI. VII. I. 3. 34. VI. (&<|>poo-i>UTi)" (Eccl. Fer. 5. Sf. ajungem ca în obişnuîrea cu o boală veche şi de nevindecat'Y" Patimile sunt „boli ale sufletului (vuxfţţ voooi)". întune-cândune mintea. IX. Cf. NichitaSiilhaiul. Pihtomt. LIU. IV.44 Evagrie numeşte „răulatea". «)3. Sf. Ihuilii In I Ctnititeiti. 7. apropierea dintre aceste noţiuni este. practic implicită. Cuvânt elespiv Provide»l<i. 22. 11.3'' iar in alta parte explică mai pe larg: „Fiecare dintre nenorocitcle patimi zămislite în sufletul nostril naşte în noi un soi de beţîe (. 115. 7.14 Stantul loan Gură de Aur spune că „patimile nu sunl altceva decât nebunie". care înseamna „boală". 2. I. OmUU duhovniceşti (Col. Sciisori. 3. 2. Cateheze. 560A. Simeon Koul Teolog. cum este el impiedicat sfl tucreze cele spre viaţă şi cum zace el ripus de boala grea a patimi lor celor necinstite". 97. XXVII. Cf. Sf. loan de Gaza. 4.. XI. Mai aflăm patimile nuniite dtept boli in: Parafmzei hi ISO de capele In. XV. S/'. 4.4' Tot aşa şi Sfântul Macarie Egip-teanul. 62. m învăţătttri de suftet folositotire. îniicgiil capitol. patimile pot fi considerate. spune (impede Clement Alexandrinul. 1. XI. 41. boli spirittuile flet. 98. Ill). 113 . 6. V. Sf. 3. 4. 51. rfttâcirea cugetelor şi pierderea conştiinţei"/' Căci citiin în Ecclesiast: „miam dat seama că răutatea este o nebunie. . în acelaşi pasaj. 19-'> Omilii. forme de nebunie. 25).Patimile. 1. 5 (versiunea siriacfi). Dialogut cu iudeul hxfon. Scrisori. w Omilii âahavnlcesti CCA. I I . IC Scrisori. III). •' Cfffe MX) de capete. 250. 5. I.." La fel spune şi Avva Amun.Prin lucrarea rriului. Cfefe SOOdt eapete. "• Qaeheze baptîmale. IV. 463. pe drept cuvfuH. ' Ibidem.. loan Gură de Aiir. XFl. 53: fmne. XXV.40 Sfântul Nichita Stithatul vorbeşte despre „boala patimiî". Omilii duhovmcesti (Col. 100. 7.41 şi Dumnezeu „cunoaşte de ce rele este înrobit sufletul. el mai spune şi ca" „sufletul zace in boala pacatului".tn HfiislaUi nîirr Coloseni. La aceasta ne invitâ chiar termenul grecesc n&Ooc. 126-127. scrie Avva Dorotei. Dtsprt diovol. 35. IX. in cave patimile sunt prezentate ca boli. lustin Martinil şi Pilosoful. 5. care denuineşte patima. Metodiu de Olimp. Banchehtl. MaieU XIX. "] Prolreplic. Cf. Teodoret al Cirului. prtmim o oarecare deprin-dere străina şi conirară firii. Cateheze baptlsmate. 22. 26-27. Mnrarie EghXeamtl.47 wDupă câlcarea pomncii.57 încâ şi mai adesea ei folosesc termenul de boalâ penlru a nuini patimile şi Obisnuinţa cu pacalul care se naşte din ele. Căci beţia nu este nimic altceva decâl abalerea minţii în afara căilor ei fireşti. Sf. Omilii h. privită ca mulţimea " Cuvâtti impoinva e/milor. 201. IX. sutletul a ciizut în boala patimi-lor". 2. Herma. 17 (întrebare). ■' Ibidem. Sftnţii Pârinţi prezintă foarte adesea viaţa dusă în păcat si patimile ca pe o adevărată stare de nebunie. prin rădâcina sa comuna cu /tdOTj şi n&Onjia. Grigoric dc Nyssa. 2. Sf. 10.. V. 34. PG 83. Pililele. II).„). ca şi în Sutaîntâia. XXVI. 22. dar in nenumărate rânduri Sfinţii Părinţi o stabilesc in mod explicit. 48. 4. I. spune el. Astfel. Sfaniul Atanasie eel Mare vorbeşte despre „oamenii cfizuţi in nebunia patimilor". Sfinţii Vursanufîe şi loan. I.

29. 46. iar numele patimilor si ale stricăciu-nilor sun( fclurite. Dacă deci virtutea este in chip firesc sănâratea sufletului. trecând de la cele văzute la cele DevSzute.46 lar Sfâmul Isaac Sinil scrie în acelaşi fel: „Cu cele ale sufletului este toi aşa ca şi cu cele ale trupului. după care. puterea patimii vătămatoare a împresurat pe una dintre acestea. „cntă viemc suflelul sc uflă în boala palimilor. 1. Aceasta se înţelege uneori mai usor prin comparaţia cu bolile trupeşti. toi aşa se raportează virtutea şi pacatul la suflet". 10 Dcspre patîtnî. în locul ei se aşaza ceea cc numim vi" Capet* gnostic*. Vasile eel Marc. Isaac Sirul spunc că: „RfuKaiea este o boală asufletiihii".4" „în suflet se află mulţime de boli". în membrele sufletului nostru. dupa calitatea părţii. învaţă că „precum se raporteaza sănătatea şi boala ta trupul viu. scrie Origen. Ill . nu simle cu siinţi-rea cele duhovniceşti". 12. „boală a sufletului" . sau la puterile acestuia. Uupfi membrele care au fost alinse de boala. boala se numeşte gută. capul adica. în caie Sf. " Ihtdem. 86. patimile sunt boli ale sufletului". * Ornilii lci Carlea Nunierii.Descrierea. Mai aflâm lie asemenea palimile privite ca boli în Cuviintul 26. care pot avea o singuru cauză. voinţa şi sentimentul. enumerâ diferitele patirni. TV. Despre nigâcîune. se produc otiUi şi oftalmia. veninul vătămător. dar felurile suferinţei sunt mul-te. nu se tămăduieşie sufletul de bolile pacalului". cre-dem că se aşază în părţile. privite în (otaliiate ca boli. aşadur. 4'' i iifH-te itespre c/m^oste. 4: „Raul esle o boalil a sufletului. Sf. în Episiola IV. Când. sau.41* Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele nnilte de care ne vom folosi atunci când vom analiza fiecare patimă. pe care ele le afectează. a ac vedea. Când acest venin a pal runs in urechi sau in ochi. întemeind astfel o adevaratfl nosografie duhovnicească. iar dacă s-a coboral la picioare. sau. înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri. adică iivând drept obârşie raţiunca.41. Cuvâni de sufJet jolosilor.4S Sfântul Maxim. sănătalea lui". la rândul s3u. XXV||. ca să spun aşa. loan Damaschin. şi recurge peniru aceasta demonstrate la o comparaţie clară cu bolile trupului: „Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor. produce boli cu atâtea nume. prin stricare. de asemenea. iar virtuiea. Sfântul loan Casian arata* cum se pot deosebi şi împarţi ele prin raportarea la diferitele „părţi" ale sufletului. a port hi nii din suflet care a fost molipsită. numele bolii este podagra. aparc cefalalgia. Cf. în iuai mulie rânduri. puterea fiecSrui viciu.*17 „Fărît curiîţirea de patimi. A se vedea. care se pot tulbura din vreo pricină oarecare. Sf. Când este atacată de putorea veninului vătâmăior fortâreaţa trupului.*1 Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli. ca să spun aşa. şi lumina şi întunericul la ochi. 83. 30 şi. IX. câte p<irţi îile trupului a infectat. mai spune el. Omilii ta llexaemeron. Aceeaşi singură obârşie. drept pilda. Snttcg Cuvuniul este îmeineiul pe accaslâ comparaţie. cle a&eineney. Cand acexta a atacai încheieturile sau extremităţile mâinilor. în acelasi chip. 1 < uvlntt despre wvoînfă. manifestârile şifelut in care se pnniuc bolile spiritual? patimilor ce se împotrivesc virluţii.

ceea ce permite să se vorbeasca' şi despre unele. „Patimile sufletului sunt uilarea. nici ca simplă comparaţie.. frica. gelozia. părerea greşită. 115 . cele trei patimi prin care ochiul sufletului .M desfrânarea.dacă ar exista ase-menea lermeni bolilor sufletului. mândriu. slava de-şartă. ci despre un mod de a se exprima perfect adecval la realitatea descri-sa. şi nu in chip alegoric sou pur şi simpiu ca ilustrare. pentru a descrie patimile. palima apare limpede concepută şi definite ca boalfi. trebuie S3 şlim că nu este vorba despre simple figuri de stil. '"' Adică slava deşartli. aşa cum însuşi Sfîintul loan Casian o spune. amarăciunea. in viitutea unei autenlice analogii ontologice care cxistă încre afecţiunile trupului şi cele ale sufletului.//. decîit invers. care sunt: lipsa de credinţă. Ana-logia existentă între cele doua* planuri ale realitaţii ar permite. judecarea scmenilor. 1 San lâcomui pămecelui. ipocrizia. întumurarea. ■.. lasitatea.*"1 Sfântul loan Da-maschin. nepftsare. ('uvâttt liesuflel fo/osilor. împotrivirea. pornirea nestăpânilâ. ilustrân-du-şi afirmaţiile de mai sus.mm-Cea este orbit şi înrobit tuturor celorlalte patimi. pe baza deose-birii dintre patimile sufletului şi patimile trupului. luria. calornnia. lăcomia. trândavia.-' In acesl text. în majoritatea cazurilor in care Sfinţii Pârinţi se folosesc. cearta. avuriţia şi poftele vătămaloare şi pamantesti". ca afecţiunile somatice sâ fie descrise în termeni rezervaţi . ne oferă o listă mai detaliată. tit. blasfemia. ne da următoarea clasificare: „Dacîf este infec-tală de viciu partea rationale va da naştere la vicii ca: chenodoxia. arghirofilia. în plus. nerei'oiworfj'triilulwvniceşti.Patimile. tristeţc." In altă parte. despre o manierâ precisâ şi directă de a arăta lucrurile aşa cum sunt. Sfiintul loan Casian." trufia. Daca va fi rănită voinţa (partea irascibilă) va produce furie. lipsa de crcdinţă. iubirea avuţiilor pâmânteşti. în principiu. ci. Iar dacă va strica partea poftitoare va zămisli: gastrimarghia. aplicat în mod obişnuit la patologia corporals. iar dacâ maladjile sufletului sunt in gene-nil pre/entate prin vocabulanil rezervat patologiei corporate. 0 mulţime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cftzut. încă şi mai lungă. negrija şi neştiinţa. şi anume tot atâtea cAte mişcări patologice pot avca diferitele ltii facultăţi. sfada. ura semenilor. numiS-rul lor creşte prin combinarea unora dintre ele. 15. laşitate. tristeţea peste măsură. de un vocabular. el dă o altîl listă. XXIV. putinătatea de suflet. care foloseşte acelaşi principiu de clasificare. pe care Î1 putem considera drept reprezentativ pentru fe-lu] tic a privi al Sfinţilor Părinţi. mânia. adică orice erezie. 8 Cf. iubtrea cclor materiale. aceasta se to-tftmplS pentni Ca este mai simplu sit se meargă de la cele vizibile spre cele invizibile. mândria. nerabdare. erezia. bolt spiriitutle ciu". mai ales atunci când este vorba de instruirea celor care sunt puţin familiarizaţi cu realităţile duhovniccşti. minciuna. cnizimc. pizma. şi despre altele în lermeni medicali ideniici. pizma.

. vorbirea prea iiHilta. descurajarea. cruzimea şi rSulatea. calomnia. înfumurarea. vorbirea la nevreme. cele care se nasc din unirea accstor două porniri. falsitatea. ademenirea copiilor (. necurăţia. ciuda.. adulterul. jocurile de noroc.). lăudăroşenia. ghicitul. neglijenţa. risipa. lar când ascuţim mai mult prin durere modul iubirii trupeşri de noj înşine ((|n-Xautta). nu este decât parţială. gelozia şi toale câle ţin de o dispoziţie care a fost lipsită de prilejurile plăcerii. injuria. l'anfaronada. nesimţirea. puţînfttalea de suflet. ca şi cea Sfânlului loan Damaschin. necurăţia. nascocim surse neîn-chipuite de patimi făcătoare de stricăciune. cele care provin din căutarea plăcerii.. uşurăta-tea. şiretenia. în paralel mai face o clasificare a pati-milor în alte trei categorii. din aceeaşi pricina. întriga.Oescriereu.).. moleşeala. viclenia. Sfâniul Maxim Măniirisilorul. pângărirea celor sfinte. vorbirea urâtă şi toate câte sunl de felul acesta. hoţia. cele care provin din ferirea de durere şi.. lâncezeala. poftele celi! rele şi toate palimile nemşinale cele împotriva firii. umblarea cu ca-pul prin nori. „Cautând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de durcre. dorinţa de a plăcea oamenilor. tâlharia. rîîlăcirea gândurilor. mândria. plăcerea simţurilor şi iubirea plăcerilor de tot felul. citată mai sus. când ne îngrijim prin plă-cere de iubirea trupească de noi înşine (QiAaurta). duşmănia. dispreţul. beţia (." „A le număra pe toate şi a le spune toate. consimţirea sufletului cu păcatul. zgârcenia. jalea. prefăcStoria. dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate câte sunt născociri ale acestui viclean amestec". prevestirile.*'' în ceea ce-1 priveşte. PrefuţiK lh Ibidem. ţinerea de minte a răului.. linguşi-rea. cânirea. neruşinarea. când din alle pricini se amesteca în plăcere durerea. neruşinarea. 116 . viclenia. sfarâmarea suflelului. plăcerile cărnii şi toate cele care se fac pentru îndulcirea trupului. uciderea. naşte lăcomia pântecelui. nechibzuinţa. întristarea.. aroganţa. deznădejdea. Astfel. neînfranarea. nepăsarea (. vrăjile.. tănguirea. obiş-nuinţa cu păcatul. viaţa iubiioare de (rup". tirania. iubirea de arginţi (.). sminteala. pizma. desfrâul. adoptând dasificarea stability pe baza celor trei funcţiuni principale ale sufletului.. tminijesiăiile şijeltd in iwe. plân-sul la nevreme. linguşirea. pornirea de a maltrata. pfirerea de sine.). îngamfarea. iubirea de arginţi. modurile. îngâmfarea. se produc bolile spiritual* cunoştinţa. nu e cu pu-linţS". prefaciUoria. deffiimarea Providenţei. cauzele şi vremurile lor. iubirea de sine (. în sfarşit. Iar patimile tnipului sunt: lăcomia. iubirea de stăpâni-re. bârfeala. îrnbiiibarca pântecelui. naşte mânia. reaua folosirc în chip pătimaş a plăcerilor himeşti. c« toată întinderea ei. naşte făţărnicia. '' RăsptmSUti nitre Talasîe. " Ibidem. iubirea de podoabe. lenea. nebunia. de-a lua în râs. cu înfăţişârile.). In sfârşil. ura. uşurătatea.. adaugă Sfantul Maxim/* lată deci câ aceasta listă. slava deşartă. dcprimarca. ironist. distracţiilc. dând perversitatea (căci aşa numesc unii Intalnirea părţilor contrare ale răutăţii).

XX. Priraul este gfmdul lăcomiei (yaoxpniapy\a)\ după el. 1 Cf.f'ntimile. Sf.WO tie ttipett. p. injrunare >/ peirererea cett duprl miiHe. d. Bvagric. Apoc. Convorbiri duhovnicejti. HI. Capefe despre ite:\te.63 Cele opt patimi generice corespund celor şapte neamuri care trebuie to-vinse. 45. gandul tristeţii (Xttaii). vorbesc numai despre şapte patimit în acest caz ele corespunzând celor şapte demoni de care vorbeşte Evanghelia (Mt. socotind mândria şi slavadeşartâ o singură patimă. Sf. Sf. dc asemenea. XXVll.68 „Iubirea trupească de sine. I. apoi pe toate celelalte: acestea stint gastrimarghia. Isiliic Sinaitul. 17. 1969. loan Casian. 33. Sf. Sf. al măniei (bpvfp. 87-90. loan Casian.''•■ Lista aceasta fixată de Evagrie a devenit trad it io-nalâ in ascetica ortodoxă. vine eel al curviei (nopvela). 5. I. XXXI. Talasie. Toate pats mile provin din aceasta. cum s-a spus adeseori. p. Sf. Sf.' acest ultim termen aril-land c8 ele. Oheittalui Christiana. bolt spiritiude o simplă privire rapid aruncala asupra nenumaratelor patimi care-l pot lovi pe omul căzut. 8. Comentariii In lev. (ttpete. V. reluută în Etwles de spirititalite oriental?. 2. 45. XXVI. 11-22. Cinimi de sufh'i fiihsiun: Sf. II. Haii&heiT. despre care vorbeşte Deuteronomul (7. al optulea. 202. 101. . H Cf. 11. al slavei deşarte (KevoSoţio*. care le preced şi le zămisîesc pc celelalte cinci.mil. '" A se vedea. 56. Sfinţii Pârinţi.\a\n\a) sau iubirea egoistâ de sine. 17-18. I). 43. HI. cucerit deja. Despre originea acestei clasificari. 1933. Mc. 6. Găsim cleja aceaslrt expresie hi Clement Alexandriniil. . 86. firgula. există totuşi uncle care sunt funda-mentale. Seam. I. '•' II rega-sim mai ales la. mai generate şi generice (YEVH«Ă'KXTOI). loan Scărnrul. Cu vtntf despre neuoiiifă. 11. Evagrie le clasificS aslfel: „Găndurile cele mai generale. Cuvt'ml de \njlei fotfktUor. I. într-un anumii fel. III. 9."7 dar ea produce in primul rând trei patimi fttndtt* mentale. V. 12. Sf. Aşex'Umxielt' mânăstinşli. siinl in nu-mâi de opt.. PedagogulţXtO.). al şaselea. St. Lc. 2\ M. ''"Cf. Isaac Sirul.Sf. Nil Sorski. SI Gri-gaiic eel Mure. V. Maxim Mfumrisilorul. 5(» Sf. Sf. a se vedea I.. 3.6 al jiiitnilea. Copew despre tbttgOSte. . 3. loan Scărarul.'' Aceste patimi principale sunt în număr de opt.. Tratatul practic. arghirofilia şi ehenodoxia. 16. 93. e pricina luW ' Evagrie. 117 .6. loan Damnschin. Talasie. Capetv despre dragost*. al şaptelea. Thuatulprat tie. '''■ Sau aviiriţhi. loan Sciuarul. in care se cuprind toate celelalte. Cele . Maxim Mfuturisiiornl. al cincilea. NichilaStilh. în afara de Egipt. al akediei ((XKEOUX). 164-175.no. dim re cele opt principale. Printre acesie multiple boli spiritualc. I: XXVI. XXX. a Cf. V. 9.J Cf. Scam. al treilea este eel al iubirii de arginţi (^iXapy^Aa).2. 2. 56: HI. XXI. le conţin şi le zămislcsc pe toate celelalte.L'oiigine de In Ihcorie orienlale de h u i i pech6s capitaux". 71. loan Darnaschin..26>/vIzvorul acestor opt patimi principale şi al tuturor celorlalte pâcate care se nasc din ele este filaucia {$\. Sf. al mândriei ibmţit#avia)". XXI. Capet» despre dntRoste.'*1 Câteodată. Sf. Tratimd pimiic. Sf. Com'orbiri dtihovitieeşti. Rome.

Scrisori duboviure. cei ce ne furi-sează în suflet iubirea de arginţi şi cei ce ne momesc cu siava de la oameni. lor.77 Alragem atenţia totuşi că această ordine nu esre absoluta. Elc suril celc care deschid poarta penlru toale celelalte: „Nu este cu putinţă să alunge cine-va de la sine pe diavolul. I." Asemenea clasi''' ("«jn'ii' despredmgoxte. iar faptul cîi o anume patimă conduce spre aha. n Sail al zgârceniei. US . Varsamifie şi loan. potrivit împrejurărilor în care îşj expun învăţatura. şi diavo-liil aceste trei gânduri I le-a înfaţişat Mântuitorului: intâi. Toţi ceilalţi vin după aceştia. Ill. în general vorbind. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generate ale poftei: al (ăcomiei pantecelui.. Macarie Egipteanul. loan Scărarul. A sc vedea. 89. 56.76 Dupa acestea urmeazS toate celelalte. 136. Talasie.. dacă n-a dispreţuit aceste trei gânduri". aşa cum am spus deja. &€spw legea dubovniveaxcă. DeSpreJeciorie. 111.74 Aceste Irei patimi principale au trei urmaşi imediaţi. al doilea. 89. Capete. "Latucit.fi Capet* tlespre dmgoste. întie altele: 2 Tim 3. 2. ('&pete desjiri' deasebirea patbiulor şi a gândmHor.. Sf. 56.71 „De aceea. Cf. şi nu trebuie în nici un caz înţeleasă în mod rigid şi scolaslic. arată mai curând că ea o prilejuieşle pe aceea decât că esle. fagăduindu-l toată lumea dacă i Se va închina. din iubirea de arginli (filarghiria). întrun ainime fel.. 74 Cf. III. cum vom vedea.7* iar din slava deşailă (chenodoxia). Grigoric dc Nyssa. ' Ibidem. atunci când a reuşit să !c biruiasca. Maxim Marturisitoiul. fară nici o deosebire. clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativă şi exclusivă. IV. al iubirii de arginţi şi al slavei deşarte".?u\ 137 bis. nu se poate elibera dc celelalte. De altfel. Cajnw. Talasie. cele mai imedia!e> cele care apar în primul rAnd şi cele mai raspândite ]a oameni. dimpotrivfi.. propriu vorbind. şi al treilea. 2. cnuza ei.. Vom vedea de altfel că. Marcu Ascecul. Oinibi dubovnicesti (Col. Sf. de asemenea. scrie Eva-grfe. XXVI. II). 5. cei dintâi care se ridică cu lupla sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Sf. gftndul lăcomiei (pleonexta). şi. învaţă Sfăntul Maxim: „Din lâeomia pântecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei. arată el în continnare. Cape/*.lu! îti care W produr balile splriliude turor gândurilor păiimaşe. spunandu-l că va fi acoperil cu slavă daca va asculta de el". Sf. Tnlasie. til. ..DeM-nerea. 7 Cf. pe de altâ pane. este adevărat că o palimâ deschidc uşa alteia (de pildă. ea nu este singurul factor care o prilejuieşte. " Acest tennen. Daca. poaie cu uşurinţă sa le îndepănezc pe celeialte... Sf. prin lâcomie intră desfranarea). desemneazu în mod traditional viaţa uscetică.. Scam. gândul mândriei". 8 A se vedea.".. 87. atâta vreme căt omul nu le răpunc pe acestea treî. nmnifestârile si fe.'" Ceea ce spune Sfântul Părinte corespunde învăţatiirii lui Evagrie: „Dintre de-monii care se împotrivesc lucrării (praxis)10 noastre. ci indicil doar cum se petrec în general lucrurile. chiar Sfinţii Părinţi enumeră adesea şi alte diferite patinii. Sf. Sf. III.. 1. Sf. III.7' Aceste trei patimi primordiale sunt. îndemnându-L sa facă pieirele pâini. Sf. XL.

Patimite. Sfinţii Părinţi învaţâ în chip obişnuit că loate palimile sunl legate între ele. Comentariu fa tov. Sf. 13. XXII. se va mişca to1 lanţul. Macarie Egipicanul. Capete despre dragoste. variază de la om la om. Sf. tV. ■ 119 . Sf. va fi predat altui gând. Ctiviute despre nevoinfu. alunci cănd tragem un lanţ de un capflt. din pricina primirii celui din(âi". V. aceasta se întâmplâ pentru că pur şi simplu Epistolâ cam Nicofae Momthul. pe altul îl asupreşte fiiria. Deşi se constată câ toţi sunl loviţi de toate. Isaac Sirul. născându-se una pe alta. sprijinindu-se unele pe altcle. 13. Ornitii dnhovnîveşti (Col. 5. căci mişcarea trece din verigfi în verigă. lucrează împreună îndcmnurile spre desîâtare. încât daca pătrunde în sutlet una dintre ele. începând cu prima şi pănS la cea din urma. după cum. spune SfAntuI loan Casian. Marcu Ascetul. ca ordinea in care patimi le intrâ în sutlet. 30 '' în afnrfi de uuiorii pe care-i voni cila miii jos. bolt spiritual? ficări nu au o valoare absolută. Noi înşine am recurs la ele pentru că uşurează înţele-gerea lucmrilor despre care vorbim şi abordarea unei realitaţi atât de complete si diverse. Maxim Milrturisitonil. îndulcindu-se cu el. 8. Dacă ni se pare ca nu avem o patima. Scam. iar dacfi biruie una» numaidecât urmează şi celelalte". „aceste opt vicii. pe altul îl stăpâneşie trufia. 111. Sf. 4. Este I impede. II).Când lasă cineva un gând să zSbo-vească. VII. I. legătură care face ca ele sa se cheme unele pe altele: „Aceste răutăţi se tin atât de strâns una de alia. lonn Damaschin. parca târâte de-o nevoie. Scam. Crigone eel Mare. în altul slava deşarta cste tirană.*2 „La unii locul principal U deţine duhul desfrânârii. Sf. 28. se cuprind unele în altele şi se întăresc una f^ a'. intra şi ele o data cu ea. Astfel. Cuvănt de sttflei jblositor. celelalte. totuşi nu-i atacâ pe toţi la fel". 96. H Despre fedorie.a.81 După cum arată aici Sfănlul loan Casian. şi tot aşa va fi mânat şi de acela. Despre tegea dulioviriceaseti. Tot asa şi pal i mile omeneşti se înlânţuie şi se leagă unele de altele. Sf'ân-ml Marcu Ascetul spune: „Să nu ni sc parâ ciudat că sunlem atraşi cu pulere nu numai de gândurile care ne îndulcesc. loan Scărurul. Sf. XL. pe de alia parle."1 Trebuie sâ arăiam. XXII.'" Astfel. de la un cap la altul. loan ScSrarul. " Convrhiri tlidiovriicesli. pe de altii parte. târât de ele fără să ştie. *° Desprv Botez.Ei spun că fiecare dintre patimi zămisleşte altele. pentru omul căzui estc o iluzie să-şi închipuie că este scut it de patimi sau măcar de vreuna dintre ele. ci şi de cele pe care nu le iubim defel. căci fiind ele înrudite prin răutate. 56. 28. eft modurile de filiaţie înlre patimi pe care leam expus nu arară decât lendinţele generaie şi ele nu exclud şi alte modtiri de generare şi alte tipuri de legăluri. deşi asalteazâ lot neamul omenesc. ** Ibidem. u se vedisii Sf. Sf.*J Sfăntul Gri-gorie de Nyssa stăruie mai mult asupra legăturii dintre patimi. totuşi în chip deosebil şi intr-o arrumitfi mâsură suferim de ele". ci sunt folositoare în instruîrea duhovnicească şi in practica ascetică.

prin faptul cil le iau cu totul locul acelora. Tratatttl pracfic. atunci cănd o patima este mai puţin intcnsă şi pare chiar să lipseascâ.ftbfamxxvn. XIV. dar lucrul accsta este valahil doar un anumit limp. slava deşartă apare în anumite cazuri ca potrivniea lacomi-ei. Omul mândru poale fi astfcl sculil de toate celelalte palimi. venind în via-ţa călugâreascS şi lepâdând toata" grija. 58. „gănduri trupeşti". loan Scăraml. cfici ele apar dc îndată ce iniensitatea aciivităţii lor scade. XXII. XV. în afară de una singunf (care esle măndria). fie ca acesle gânduri se vor intaptui * Slantiil Viu'sanufic sc arata uimic şi se minuneaza cum cei care siuil iiiânaţi de pofla de câslig si de a se razboi sunl lipsi|i de patima fricii {Scrisori (uihavnici-s/i. care face ca.1" dar şi mania'"' şî desfrânarea. Exislă oricum in suflel o adevfiratit iconomie a palimilor. Scam. nuuufesliirile sijehd. **Ct. Mândria însă nu poate fi scoasă afară de alia" patimă şi ea stăruie în suflelul oricărui om câla vreme nu-l scapă Dumnezeu de eu. 20.^ între feluritele patimi. loan Scărand. XXVI. scăpând in lume barca inipului lor prin grijî. mândria are şi ea puterea de a alunga din suflel toato celelalte patimi. ^Scara. 6. Cf. de măndrie. afară. w Cf. Scam. simplui fapt că* unii oameni sum prinşi în treburile şi grijile lumeşti este dc ajuns pimtru ca la aceştia anumite patimi să dispară cu totul. s-au înlinai in chip jahric de fierbin-ţcala irupului". 12(1 . Gâsim acest proees descris de Sfântul loan Scararul. loan Scararul. slava deşartă şi mândria au în eel mai mare grad capacitatea de a face sii dispara alte patimi. XXI 19. 10. spune Sfântul loan Scăraml. pentru că ele se manifesto în om mai înlâi locmai ca gânduri. w Cf. care spune că el însuşi a văzut cum „mulţi. A&tfel.Dexnieifti.'" Patimile sun! adeseori numiie de Sfinţii Parinţi „ganduri (cugete)" sau „gânduri păiimaşe". 5. Evagrie. această relativă lipsă a ei să fie compensată de o mai puternică dezvoltare a alteia sau a mai multor a!tor patimi. „gânduri rele". bineînţeles. luandu-le cu toiul locul. 63. „Se întămplâ câleodatâ.M 12. \49). Sf. totuşi ea existâ înlr-o aniimită măsură în suflel şi se poate manifesta în orice clipă. Scam. "'Cf. şi chiar de la cei nccredincioşi."'' ea goneşte adesea găndurile aduse de akedie şi de intrislare. 6. Şi dimpotrivă..*'1 Ade-sea. iar aceasta le este lăsală ca cea mai mare dintre toate relele şi ca singură ia locul tuturorcelorlalte". nedormiri din pricina grijilor vieţii (. 39. XXII. Ibidem. "" Sf. ocupaţii. numai sfl se ivească prilejul. se poate constata că persoanele la care una sau alta dinlre paiimi este în mod special dezvoltată aproape că sum sculite de alte palimi sau cel puţin acestea existil într-o slabă mâsură.'10 iar aceasta peniru că este în-cepatoarea tuturor celorlalte şi le cuprinde într-un fcl pe toate."" La fel. ibidem. ca palimile să se retragă de la unii credincioşi. in care îe pFodac halite spiritual'n-o vedern sau pentru că nu se manifestă in acel moment.)..

159. De asemenea. folosit in ucest context. 78. scrie Sfăntu) Grigoric eel Mare. nu le caută însă niciodatâ ciuput. nici cele ce sunt in lume. 77-79. 2. în trei mari categorii.1'4 După cum vom vedea. ele descoperindu-se ca atare numai în anumite condiţii. 121 . „Dc nil păcatuieşte cineva mai întâi cu mintea. Asifel.^ „caci pâcatul este întrebu-inţarea greşita a ideilor. Dacâ cineva iubeşte lumea. aceste gânduri prin care se exprimă în primul rand patimile nu sunt văzule de la bun incepul ca rele. „duhuri ale răutSţii". Prin paiimi. Cele pe care „precum socol cei mulţi. '" A sc vedea . demonii pun stăpânirc pe sufletul şi tru-pul omului. care-si caută plăcerile prin el". spune Sfânlul Maxim Mărturisitorul. col. ci suflelul. Paris. " Cuvinte dttxptv m-vomfa. Şi cu drept cuvănt spune Scriptura că „strigă atunci când împilarea a tie-cut once margin) şi răcnesc hi mainile eclor puternici" (lov 35. Tot aşa cum la Sfântul Aposlol Pavel şi la Sfinţii Pârinţi cuvântul „trup"'" nu denumeşte. t. 442."* Patimile produc în suflet tot felul de neorândiiieli. tulburări şi smintiri. ae gâseşte îndată alta gala să aducă şi ea stricăciu-ne. M Catehe&s XXV. 30. le caută Irupul. X. " Pmcm vedea aici an all fel dc clasificare a parimilor. „Chair". căci to-li-adevâr dacă patimile cele de căpetenic. mulţimea nenumărată a celor care le urmează tl ". g5-Stm la Sfâniul Isaac Sirul această definiţie: „Lumea este nn nuine cuprinzător Care îmbiâţişează toate patimile. îndeobşte. Leon-Diifour. Cuvi/it* ifcspvr itrvoinţd. ci patimile care privesc sufletul şi trupul.l'tiliitiile.1. ci „vieţuirea trupească şi cugclul tru-pesc'V'1 In ac&SI sens este folosit cuvanlul „lume" in versetele urmatoare din Epistola Sfântului loan: „Nu iubiţi lumea. le numim patimi''. le numim lume. dintr-o pricinâ sau alta. pentru că tot ce este in lume. cuvântul „lume". polrivil Sfinţilor Părinţî. trupul (ati)(ia). bufi spiritual? sail nn. pentru că ele sunl insuflate şi îiureţiiuite de demoni şi vădesc stapânirea acestora asupra suflelului omului. " St' Isaac Sinil. nu indica creaţia. s-au cui-hiirii in sufletul eel înşelat. Paris. Patimile mai sunt numik* „trup" (aâpţ) sau „lume" (Kocrpoţ). 1975. şi gâiidurile patimaşe. Dic/ioimaiie <ie SpititwUti. Atunci când voim 58 numim patimile în în-tregime. 30. 1953. exercifând asupra lor o putere liranica. II. Fiecare soi de cuget rau. 9). 15-16). căreia îi urmează reaua înlxebuinţare a lucrurilor". Capeledapntdrttgosle. patimile sum în mod frecvenl numile de Sfmţîl Pîirinţi „du-liuri rele". „De indata ce o singura patimă ajungc să tulbure rânduiala (suflelului). ca iinul ce esre mort (fără suflet). ca şi fiecare patirrrâ de altfel. nu va păcâtui nici cu lucrul". nu sunt de lu Tatâl. ci sunt din lume" (I In 2.1" Chiar patimile care par a ţine de trup. m realilate îşi au obârşia în suflet. lar când voim să le arătăm dupft deosebirea nume-lor lor. Bonsirvcn. adică pofia trupului şi pofta ochilor si trufia vieţii. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. p. are un demon care-i corespunde. iubirea TatiUui nu este intru el. Duiionnairr (fa Nouveau Ttsttimttnt.

.. „Negreşil.. care-] ard şi-1 înfierbantă pururea'V Tot aşa spune şi Sfâmul loan Gură de Am: . ' Asezti'iunlele nuituhtireşH. adaugă el. pentru a-l sea-pa de nebunia şî suferinţcle pe care i le provoacă.'c' „Negreşit. C3ci odatd pricina aflată..l. aunt palimile. ":" Ibidem. sub lovitura păcaielor care se înmulţesc ajunge nebun şi răvăşit cu furie de fiare".mai mull sufera sufletul din pricina păcatelor dccât trupul de boli". ci cuută să afle pricina pentru care s-a ivit. 13. . 28."'' . nifiiiiffslârih' şi Jelul in can se pwduc bolile spiritual? târăşte in toate soiurile de nebunie şi W tulbură cu strigătul lor de fiară". scrie Sfantul loan Casian. 0 :\ş. cei bolnavj. găsindu-se leacuri pentru suferinţe.' lar la Sfâniul loan Gură de Aur citim: „Aşa obişnuieşte Sfânta Scriptural sâ nu facă doar cunoscuta greşeala cuiva. Aşa fac şi doctorii. Avva Dorotci spune aşa: )tDac$ are cineva In trup un amestec de sucuri amare. fâra a fi înfăţişat mai întAi felul rănilor şi fără a fi cercelate începuiul $i cauzele boli-lor. Nenorocitul este chinuit totdeauna de relele deprinderi din el. VII. nu-l arde însuşi accst arnestec rau şi nu-l tulbură pe el toUleaunu şi nu-i necăjeşte viaţa? Aşa este şi cu su-fletul pâtimaş.Monahul irebuie sâ cunoascâ nu numai schimba>ilc şi prefacerile care au "'■ Cwneniiiriu la !ov. XII. ci în acelaşi tinip sâ ne înveţe din care pricina a ajuns acela să pâcătuiască.100 Astfel patimi le îi produc sufletului o stare de suferinţă asemanaioare celei pe care o pot produce in trup bolile fizice. 122 . niciodatn nu vor pulea fi iralate bolile. peniru a-l (aia din radfci-nă". III.M Omilii fa Ozia. " învttţâum <U' snflt-i ţbiositoare. noi. "" Sjsom. 4.m Pentru a-l vindeca pe om de aceste boli care. XII. 28. spune Sfântul loan Ca-sian.s In acelasi fel vorheşte şi Sfântul loan Scărarul: „îmi dau mai dcgrabă cu pSrerea despre sârguinţa pli-nă de grijă cu care trebuie să caule fiecare dinlre cei ce bolesc Ue patimi. vom afla şi leacul tămăduiior. ■' (hiuliihRmwim. fe-lul tămaduirii lor. 3. uiainie chiar de a cerceta răul.1 pe cei care sum sSnatoşi de primejdia unor căderi ascmănătoare. 4. I.'00 Aflam la Sfantul Simeon Noul Teolog aceeaşi tnvgţStUTfi: . nici bolnavilor nu le va putea fi asigurată mgrijirca cuvenîtâ şi nici color sânătoşi putinţa de a-şi pâstra o sănătate desăvârjşită". VII.'/atniniele inâiuhlireşii.iV. VIII.nenorocitul suflet care s-a lăsai amăgit fie şi pemru o singură daiă de aceste patimi de capetcnie. având punirea amara amintire şi dureroasa îndelelnicire cu palimile. ca şi pentru a-l feri de elc. mai înainte de a se atla printr-o atenta" cercetare originile şi cauzele acestora". piin purtarea de grijă* a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doctorilor duhovnîceşti". este nevoie mai întâi de toate ca ele să fie bine cunoscute. atuiici când merg la cei bolnavi.u.Descrierea. şi face aceasta pentru ca sa-i fereasc. Cea dintâi tămăduire ar consta in a cunoaşte cineva pricina patimii lui.

dar şi until profilactic. care au drept scop elaborarea metodică.). riguroasâ şi eflcace a unei terapeulici . T. o data cu dcl'inirea aceslor palimi. ca §i pe cele care sunt doar.Patimifa. l'oli spiritual loc in sufleiul său.M. şi cauzele vi-ciiiorcare ne otriWeau". aşa-zicând. Cf. cure au cunoscul nenumărate poiicniri şi că-dcri ale multor monahi.. prezenlate şi puse in relief de batrâni (. 13. „Bătrânii. nu îngăduie acesiora s9 prindfl rădăcini în minţile linerilor. VII. ba.. în acesl sens. $i sit le prevină prin sfatun sau medicamenle. de asemeneu. au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri şi altelc cu mull mai numeroase.). cu toate există în suflet. "" thuU-m. ca permiţându-i omului să-şi cunoască şi Să-şi inţeleagă mişcarile suflclului. prin înţeleapta lor experienţă. Sfântul loan Casian spime: „Aşa cum cei mai experimental dinlre medici se preocupă să vindece nu numai bolile prezente. Sfinţii Părinţi nii dcscriu numai bolile vădile şi uşor de descoperit. ca sa ştie care sum acestea şi de unde se mlflmplăîner. să le preîntâmpine chiar pe cele ce se vor ivi. Aflăm de la Sfăiilul loan Casian că mulţi au fost vindecaţi de bolile lor suflcteşti numai uscullându-i pe părinţii cei duhovni-ceşti vorbind despre pricinile. bolile sufleiului care s-ar ivi. îiivăţând în tâcere şi leacurile. descoperindu-le. ne-am lecuil de ele (. . înl&urând prin convorbiri duhovniceşli.107 Cercelarea amănunţită a cauzelor şi originii palimilor are.. n Aseziiininlflf mâmhiiri'ş/i. dacfl omul nu se pazeşte. 17. 205-208. felufile şi chipurile patimilor/bolilor şi aratând care sunl leacurile lor. şi pe cele care. ca prinlr-un remediu ceresc. abia însămânţale şi care. aşa cum locmai am arătat. lot aslfel şi aceşli adevjlraţi medici ai suflete-lor. şi leacurile de însănătoşire". sporesc pcsie masură. ci şi cauzele lor. 5-8.îmăduirea începe. de nenumărale ori aflâiidu-le şi in noi. tolodală. şi cauzele patimilor ce-i ameninţâ. răm.ln ascunse pcntru cei care nu şi-au ascuţit disccmamân-(ul duhovnicesc.. Nosologia şi semiolo-gia au desigur în accst caz un caracter tcrapeutic. De allfel. prin ea însăşi o valoare lerapcuticS. ciiie-l lulbura şi-i produc suferinţă. Mulle dinlre aces-lea. ci. astfel. de altfel.10* Descrierea aniănuiHită si meiodică a palimilor pe care o găsiin la St'intii Piirinţi se arată a ii o adevărntă nosologie şi o autonticfl semiologie medicalfi. peritni învăţarea tinerilor.i acestor boli ale sutletului. omul înce-tează de a mai fi determinai orbeşle de mecanisme pe care nu le cunoaşte.l0g '*' Cat&m% XXV. sa le descopere semnificaţia profundă şi sfi taie iute răul care I-a cuprins sau e pe cale să-l ciiprindli.

. Prolog. (\i/>eie.. 8. R&smtrmai caire Tulaxie. I. Maxim Mfirtiirisitorul.. Sf.ielei iubiri de noi înşine". Tcodor al Edesei. 39. Filautia ca pmimă este o per-venjic a ucestei cuvenite iubiri de sine şi constă. Talasic. 59. 4. ' Sf. 79. şi nu una spirituals.f nl Edesei. 8.i Filaulia (fluXawxta)1 este privită de multi Parinţi drept izvorul (uturor răutăţilor suflelului.. Prolog.. Teo-dc. care sunt şi cele mai generate: lacomia păntecelui. Sf. Sf Talasie. Capete.. amintita de Hi istos atunci când vorbeşte clespre cea dintâi poruncă: . 397A.\ {I'hilauliv.4 Exista o formă de fjlautie vinuoasă/ care ţine de fire a omului. 1. 1 Cf. 86.. arghirofi-lia şi chcnotfoxia. 71. Isaac Sinil. II. Cf. II. 124 . Eptslate. 11.4. cate opune . 2. Una SUtâ capete jbaiiefotOtfl&tre. 65. 12). 59. fării nii-i o indoiala. Senientiae. ca adjectiv. l/na sulă capete Joane fofasitoaiv. U>r. Sf. 11.. 1952). 56. 59. Sf. f'«/«■/<*. Capet* despre rrazWe. Penim acest motiv din urmă.iuli. Sf.." maica (uturor patimilor şi î» priniul rând a celor trei palimi de capetenie. Sf. şi care conslă în a te iubi pe tine ca faptură a lui Dumnezeu. Sfantul Maxim Maiturisitorul este eel dire i-a ncordat cea mai mure utenţie. a| iubi-rii de arginţi şi al slavei deşarte''.. în asa fel încât I. II. II. Sf. ( \>\e MKI de aapefe. . creatâ după chipul Lui. III. instrainat de Dumnezeu şi îndreptat spre lumea materială. 6. 8: 56. De In Wndrexsapour $Oi n la charitr si'Uni Saint Miisime le Catijesseur. „După toate semnele. 22. PG 91. 111. II. 260CD... filaulia este in general definilă ca iubire trupească sat) iubire pâtimasă faţă de trup' şi faţă Ue „aplecările l ui păcfiioasa"? Prin trup aici trebuie să Aceasta patimă este desaisii de mai to|i Sfioţii Pfuinti (Apo&tolul Pavel însnşi foloseşie ucest teirricn. Rome. 27). Sf. a te iubi deci in Dumnezeu şi a-L iubi pe Dumnezeu în (ine. Isihie Sinaiiul. 28. Avva Doroiei. ducând o viaţă cu lotul Irupească. Sf Maxim Marmrisitorul. 59. dimpotriva. Maxim Mămutsiiorul. 202. Ca^te despre dragoste. Evagrie. 4. Sf. 3. :Cf. Sf. iu-birea eului eazul. 28. în „amorul pro-priu". Lc 10. 87. 19.. loan Damaschin. „iubitori de sine*' (iJrtXauxci) (2 Tim. din care se nasc toate celelalte: gastrimarghia. (We '*«' de capete. pe cea „bunit şi duhovniceascâ' '• Cf. Invafaiitri de xuflet fbloxitaare (Epistola de introducere). CuvâtU de xujîet fbbsHar.Capete despredragoste. cit. Caper* desprt dmgost*. din aceasta se nasc cele dintâi trei gânduri pătimaşe.* III. în sensul negativ al acestui cuvânt. Dar. Hausherr a stiuliai spiritual itaiea accstui St ant Pârince în iinsambliil ei. ' Cf. 87-88. 2. 93. RâsponsuH câtre TaJast». Ct&ârtt <tt suflei fotositor. Nichiia StiihuUil. Sf. 56-60. Nichita Stithatul. 57.. Sf. loan Damaschin. D. Talasie. Talasie. 1. Cuvhue despm rawrin/4.să îubeşti pe aproa-pele lău ca pe tine însuţi" (Mt 19. III. PG 90. Capete. 111. 57. loan Dumaschin. toctnai pomind de la c-. adicâ în iubirea egoista de sine.2 I il.

a parăsit frumuseţea duinnezeiasca" menită s. 125 . aici cuvânrul imp desemneaza ceea cc Apostolul Pave] şi s fan la tradiţîe numesc în general „carne" (ocip^). supUS sufleluiui şi spiritualizat. 9 Cefe300decapele. Altfel spus. <i avut un rol determinant in procesul ciklerii omulni.8 SlVinlul Nichita Stilhatul scrie îii acelaşi sens: cei tiiipeşti. cu atflt nâscocea mai multe moduri de " l.lu Sfanlul Maxim Mămirisitorul descrie procesul care-l duce pe oni de la uitarea lui Dumnezeu la iubirea de sine. principalul organ al cunoasterii şi al desfiStănî de lume. Prolog. ale c5rui organc foloseuu la înălţarea spre Dumnezeu. iar de la iubirea de sine la patimâ: „Necunoastercftcauzei celei bune a lucnirilor (. iar trupul propriu legal prin fire de zidirea luată drcpt Dumnezeu. 1. ' RdspunSUticâtre /alas-ir. trupeşti.. privitaexclusiv ca material^. Căci nu poate slilji cineva zidirii daca* nu culiivii trupul.. indumnezeind-o datorită faptului ca e de trebuinţa pentni susţinerea tnipului. alaturi de uilarea de Dumnezeu.28. Şt cu cat se tagrijca mai mull de patima iubirii trupeşti de sine. cu atât îşi străngea in jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu. care este iubirea neraţională a (rupului. a slujit cu toatS sârgu* iiiţa /idirii în loc de a-1 sluji Ziditorului.i alcătuiască podoaba lui spiritual.. compusul somatic. cu atflt se aprindea mai mult putima iubirii trupesti de sine. 96. Şi aşa. 11 'Ibidem. face (pe om) iubitor de sine sail iubitor de sufletul sâu sau de (rupul sâu". care a înrobit sufletul. aşa cum am Văzut dejii. Astfel. aşa cum a lost el creat de Dumnezeu dinrni începiit. la rândul ei.) toată grija lor şi-o îndreapta spre sânătatea şi plăcerea tru-pului'V' lar în altfl parte subliniază limpede câl de cuprinzătoare este aceastâ patimfi: „Filautia. Sfântul Teodor al Edesei defineşte filaulia ca „înclinare pătimaşă" şi ca „implinirea voii tmpuluf'. fmpărtăşindu-se deci omul fara măsură de aceasta numai prin simţire." Filautia apare fundamental legată de plâcere: într-adevăr ea este ciîutare a plăcerilor legate de simţuri. care se năştea din ea. „fiind stăpaniţi de iubirea de sine (.hui suit/ cti[>eirJmirtejiitosi-/oiHv. care o sporeşte şi pe care o sporeşte.il. adică in afara lui Dumnezeu.. prin simnuile si mădularele sale. cu atât se lipea mai mull de experienţa gustării prin simţire a bunurilor materials cunoscute. Şi cu cat îşi strângea mai mult legăturile neştiinţei. ajungând să fie. asemenea dobitoacelor necuvântatoare. prin grija exclusiva de trup. prin grija de trup omul săvArşind slujirea cea stricăcioasă şi umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine. Dar cu Cat se umplea mai mult de această experienţă. şi afland prin experienţă că împârtăşirea dc cele sensibile susţine firea lui trupeasca şi vâzută. Deci. cat trupul căzut.) 1-a înstrăinat pe omcu toiul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pâtimaşa a lucnirilor ce cad sub simţuri. avea în sine într-o lucrare nemcetata placerea şi durerea".! şi a socotit zidirea văzutfi drcpt Dumnezeu. l-a iubit cu toatâ puterea. 6.I'ilttiiim înţelegein nu utâl. căutarc care. Sfântul Maxim explicit: „Cu cât se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor vâzute numai prin simţire. prectim nu poate sluji lui Dumnezeu dacii nu-şi curâţeşte suflelul prin virluţi.

' Sfiniete I'amie/.l. * l>pistole. 1269A.şi dincolo de orice osfuida a omorî cu voia viaţa data nouă de Dumnezeu prin daml Duhului Stunt. a devenit plină de suspine.ui"'lr. PG 96.'* atât din pricina nalurii sale. o adevărată sinucidere spirituală. 12.tit\ Prolog. Pentru că omul nu are. '' Răspurvmri cut re TaUme. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că „iubitor de sine este eel care nu se iubeşie decât pe sine. 26.. '' Cf. Aşa cum spune Sfamul Maxim Marturisitorul. il face pe om să ocoleascâ durerea. :'" RăspuTWtri câire Teilu.2&. o realitate aotentică decâl în Dumnezeu. '*Citat la I. 1 ' fhi'Inn. negându-L pe Dumnezeu prin iubirea cxclusiva de sine.spune Sfamul Maxim . Huusherr.. pe care Sfâniul Nichita Siilhalul 0 numeşte „atotrea". iată.14 Acest ultim punct Hind deja menţionat mai înuinte.30 „Vai.16 Nu numai că. Sf.. . ci.Sf Petru Ditmuschinul. care-l impinge la căutarea neîncetată şi în multe chipuri a desfătării. in ccle ce urmează nu vom examina decăt celelalte efecte patologice ale filauliei. |S Cf. 412A. 25. Prin iubirea de sine şi patimile pe care le aduce ea. încţput ilesprc tema cflrţii.. tară să Vlie. „viaţa oamenilor.) datorită neştiinţei (. manifesto/Hi' şi felul fti cure se produc holile Spiritual* producers a placerii. prin iubirea faţă de cele stricâcioase". toate patimile se nasc ca răspuns la această dublă tendinţă..1'' Astfel. renunţa* la menirea sa dumnezeiască şi se rupe de izvorul adevaratei Side vieţi. sfâşieri şi suferinţe de tot felul. cat si din pricina nenorocitelor ei urmâri. eel iubitor de sine nici nu se iubeşte cu adevaral. Cuvânt ascetic til HM) de cu/rele. iubire de sine. " Sententtae. de sine şi de aproapele. PQ 91. ci doar se amâgeşte.1" omul ajunge să negc însăşi esenţa firii lui. I 3. „Cu adevărat lucru înfricoşător este . Diadoh ul F'oliceci. el nici nu se poate iubi cu adcvărat. care este şi roada si ţinta iubirii (rupeşti de sinc".'1 Dupa Sfâiilul Maxim. slriga laolaUă Evagrie71. Una sum capwit.). . omul încetcază de a mai lucra virtuţile -care stau in legaliiră cu orientarea sa spre Dumnezeu . I'itiUiuiic. pentru ca acestca aduc tot atâtea boli. care urmează inevilabil placerii. htvâţâluri ththovniceşît.. iubindii-se pe sine in afara lui Dumnezeu. 93. asa cum am văzutdeja.17 într-adevâr. tulburări.t)est:rierea. p. pnxJucându-şi eel mai mare rau. a toate urâioare!".M ' feftfaf*. tei) cin-slind pricinile care o pierd (.*. Ronm. 126 . PG 40.IJ Tot filautia. 613D. şi cei ce sunt de aceeaşi fire se manânca unii pe alţii ca fiarele".. Ihu/enr 14 n ('eh-MH)ltr.şi lasă sfi intre patimile. 1952. iar eel ce se iubeşte numai pe sine nu are cu adevaral dragoste de sine". spune SfantuI Maxim. el chiar se urfişte. înt'âptuind. Prolog. Teodor al Edeser2 şi loan Damaschin~~: urâtoare de Dumnezeu. „se umple impotriva sa de iubirea trupeasca de sine".

filautia stă la obârşia „dezbinării care domneşte între cei uniţi prin fire". 26. Astfel. PC 91. 1). omul îşi sfâşie propriile nuldula-i« Or. 20.?ţ' Din pricina ei.FiUmlia Iubirea de Dumnezeu si de sine întru El implicit pentru om şi iubirea de aproapele (cf. „a-si sfâşia mădularelo este lucrareacelui furios şi nebun". acc. 3. prin mijlocirea multelor patimi pe care le naşte filautia. ■! Ibidem. 620BC. trecut astfel in raiidul obiectelor. El poate fi. de nsemeneii. prin lipsa ei de raţiunc (ăXcfyia. 3 127 . 877B. TNcuin /« Tatălnostm. ceilalţi oameni încetează de a-i mai fi apropiaţî. de dragul placerii. iubitonil Ue sine nu are parte de relaţii autenlice cu seme-nii sai. sptine tot ei".) ea a tiiiat in multe părţi firea cea una". ca şi el. loan GurS de Aur. PG 91. I<os[niimiri ram. 12.In loc de a avea în vedere folosul şi binele celuilalt. Adesea aproapele nu este penrni el decâl un siinplu mijloc de a obţine placerea pe care şi-o doreşte. de asemenca. I Cor. Roni. poartâ chipul lui Dumnezeu. esre che-mal să fie flu al Lui prin înfiere şi dumnezeu prin liar. Sf. Dar şi pentru că eel ce se iubeşte pe sine cautâ inamte de orice propria sa plăcere.:* Rupandu-se de ceilalţi.TalasU'. principiu unificator al celor depărtattv5 si in acelasi timp prin separarea de El). dominate de nccunoaştere şi ignorare reciprocă. regăsim un all madular al aceluiaşi Imp. Orni/ii lo ioan. Maxim Mărturisitonil. precum cele din cadrul familiei. care. 1 In 5. Prolog. spune Sfânlul Maxim Mfirturisitorul „a sălbalicit fa-cultatea iuţimii din noi. (. 18 Epistok. Cf. de vreme ce sum fiii Aceluiaşi Părinte şi se impart ftşesc de o aceeaşi fire. omul stApânit du filautie caută numai afinnarea de sine şi propriul folos.. adicâ prin neperceperca Logosului. inscnsibililate. traţi ai sai.isla ajunge sa" se opună iubirii de aproapele şi duce la lira fata de el. XLV1II. 64. şi atunci işi indreaptă asupra lui toată agre-sivitatea sa. o altă parte din Datura umană cea una. omul nu-si mai poate iubi cu adevărat aproapele. Pentru eel iubitor de sine. 2. intre el si ceilalţi oameni se instaureazâ relaţii de suprafaţă. facându-ne să ne pornim. 1. „s-a tăiat firea cea unica in nenumilrate părticele". aduugâiul: „iubirea de sine ne-a rupt la inceput prin plăcere în chip înşelător de Dumnezeu şi unii de alţii. aceştia devenindu-i nisle strain i (Col. L'itându-L pe Dumnezeu prin iubirea de sine. spune Sfântul loan Gură de Aur. Astfel.. un concurent. 21) şi chiar mai ran: rivali şi vrăjmaşi. ciici celălalt ne cstc semen şi frate în care-L regfisim pc Dumnezeu şi ne regăsim pe noi înşine. A M vedca. unii Cf. un rival în ceea ce priveşte afir-marea de sine şi căutarea plăcerii. prin iubirea de sine. '" Ibidfiri. absenţa co-municării autentice.'0 Nemaisesizând în aproapele realitatea lui profundă si încetand de a mai fi unii spiritual cu el. ■h Idem. chiar şi în situaţiile de apropiere obicctivă. Filautia. 12. căci nu mai vede temeiul acestei iubiri şi nu mai înţelege legătura transcendents care-i uncşte pe (oti oamenii înlre ei şi deci şi cu sine. 3%D '■' Cf. naşle dezbinarea celor care se aflâ* in unire. PG 90. Filautia. Sf.5.

PG91. 420D. II.** Acolo unde exists* iubire dc Dumnezeu. şi anume iubirea de sine virtuoasă. Avva Dorolci. 12H . 3. de sine a fiecăruia.. duşmănie. Sf. manifestâri care sunt roade ale acestei patimi. Capete despredragoste. Astfel.408D. * Sf. barbar şi scit.36 uciderile'' şi razboaiele. 1. 2. PG 90.4. să parăsim cugetul drept şi să împârţim în modul acesta firea".J2 Tot în ea îşi are rădăcina dezbinarea naturii umane despre care am rot-bit mai SUs. PG 83. Cf. " hpisfoU. atiit în ceea ce priveşte nalura. Maxim Marrurisitorul. 3. Pethgogul. PG 90. ba. . nu vedem decât dezbinare. 669D-676B.. hivdţdiuri duh&vtdcesti. Maciirie Egipteanul. 71. Dejpre Providrnfei. 41 Cf. H. Petni Damaschin.*8 PUautia apare astfel ca profund patogenă pe multe planuri şi este privitâ de Sfinţii Părinţî. 397C. Sf f&aae Sinil. SfinJeU Pamlele. PG 96. dimpotrivă.42 care constă in folosirea împotriva firii a unei tendinţc fireşti a omului. chiar stricăcioase una alfe-ia". Sf.51 „lubirea trupească. („Ccl lipsii dt* minte (difoxov) 8te iubitor de sine"). Teodoret al Cirului. gelozie. '" Cf. Sf.28). Rdspumttri catre Talasie. II..) a tăiat firea cea una în multe parţi şi a înarmai firea însăşi împotriva ei". PG 90. Maxim Marhirisitorul. Cele 300 de capete. Sf. mtimfeslrfrile sifetxd fn care M prodnc bolifr spirituale tmpotriva altora". 13. Fer. tăiere imprejur şi netâiere împrejur.'1 înşelarea şi exploatarea unora de catre alţîi. Maxim Mnrturisitonil. 40.41 legată indisolubil de iubirea de Dumnezeu şi de api'oapele. UV. Prolog. Acolo însă unde domneşte iubirea de sine.pi. 893A. rivalitate.. Episto-Ut vainfrnU'lv care « eenit xd i ae trimiid . Sf. '* Cf.. Tâkuire h Tcadlnostm. Sfântnl Maxim scrie: „(Prin iubirea de sine) înşel&toml diavol l-adespărţit pe omde Dumnezeu şi pe noi intreolaltă. •* fyisfola 2.Cttviiitele". 13. I I ) . Citvlnte despre newinţd. 17 Cf. 4 ' Cf. ci toate şi întru toţi Hristos" (Col. rob ori liber. Sf. PG9K396D. fncepuf. învdţdiuri duhm>m<e. "■ Ibidem. ' Rclspunjltri rdirc Waste. „nu mai este elin şi iudeu. 2. -" Cf. după cum spune acelaşi Sfant Pârinţe: „iubirea egoistă de sine a oamenilor (.. Clement Alexandrinul. 11.*1 Efectele ei patogene se datorează faptului că ea însăşi este o boală.Descrierea. cum mai r5u nu sc poate. a sălbaticit prea blânda fire şi a taiut fiinţa cea Una în pftrţi multe şi potrivnice. cearta. invidie.*4 nedreptatea. LIII.. loan Oamaschin. Otmtii duhovnlcejfi (Col. cflt şi etectele sale. unde aoeasta apareîn mod implicit. 59. spune in altă parte Sfâniul Maxim. 3. 26. 28: „Iubirea de sine este iubirea nciatioiiiila" a trupului"... „all mai este parte barbătească şi parte femeiască" (Gal. ca semn al omului lipsit de minte3" si ca fiind ea însăşi neraţională'1<: şi cu totul nebunească. agresivitate. 7. ffieându-ne. Nichita Stithatul. ca şi nepulinţa de a trăi laolaltă.. III.s Cf." în paginile următoare vom examina principalele boli produse de aceastâ primâ şi fundamentals boală a sutletului. 260D. împotrivîre.

V. iur pc a doua. tineori chiar foarte mult. allfel spus ca dorinla de a mânca de dragul plăcerii sau. 161). ceea ce se caută mai înainle de oricc este plăcerea gurii.' în primul caz. distingc cinci moduli dc manifestare a gasuimarghiei (CoitWfUoHu tu fav. 4 Capett despre dragosto. Aşeniminlele tnâtmstireşti. îşi hrănesc peste mfisurâ carnea (.. 129 1 . în ceea ce-l piivi'şie. loan Scfuanil. loan Casian adaugâo alia fonnâ. şi atunci înseamnă căutarea unor feluri de mâncare gus-toase. p i i i i i u l corespunzfind fonuei numiie de Sf. XV. Grigorie cel Maie. şi anume dorinţa de U mânca înainte ile vrcmc. prin raportare la vimitea pe care o neagă. Sf.) sft se judece pe ei înşişi.3 Gastrimarghia Gastrimarghia (yacrtpinapYta) poate fi definita ca o căulare a plăcerii dc a mânca. in eel de-al doilea. In ambele situ aţ ii este vorba despre căutiirea unei placeri de naturâ tm-peascS. dovadă fiind faptul că dorinţa de-paşeşte adesea nevoia reahl. 75-79. Darcu toate că trupul este direct implicat în această patima. Sf. Aceasta face sfi poată fi privită şi ca o patimă a sufletului. delicate.s Astfel. 23). XXV. definită în chip negativ. de aceea gastrimarghia poate fi trecutâ printre „patimile trupeşti". Casian în priinul râncl. 6. pe care o pHseazâ în primul rflnd {CoHVofbiH ihihovntceşti. ciire numeşte primii foimă Laimarghie Xamapyla. Cctftfhe&C. 7. fiind atunci dorinţă de a manca mult. gastrimarghia nu se naşte direct din necesităţile acestuia. poate. iar celelallc palm putfuul fi puse în celc douâ mari caiegoiii Mabilite de Avva Doiolei. 11. fine. să aibă în vedere în principal canlitatea mâncării. XIV. Simeon Noul Teolog. mai ales in cazul buli-miet.6 Nu ideea că hrana ar fi în ea însăşi necurată şi rea sau ca hrănirea ca func-ţie în sine ar avea ceva rău în ea ducc la considerarea gastrimarghiei ca paAceastâ dislincţie este făcutâ de Avvii Doroici. plăcerea pântece-lui. pîkimaş/ ca şi Sfântul Maxim. Rvagric scrie: „Cei care. -' Cf. 53. „gând" rău. " Sf. a gustului. de asemenea. se poale îndrepta spre o anume calitate a mâncării. 18». Evagrie o numeşte. Această patimă are două forme principale. ' Traiotutpntctic. irupul nu intervine decîU ca unealta a lucrării acestei patimi. 30. V. în chip nesănătos.. Sf. II. şi dorinţa ca mâncărurile să fie gătite cu multă grijă. '' Tratatut pmaiv. XXX."1 Intr-adevăr. gastrimarghia propriu-zisă yaoTpijiapyia {hivăţâmii tie mflet jblosiiiHire. ca neinf ran area gurii şi a pântecelui. de allfel. 59. nu carnea pe care o hrănesc". S'ctmi.

iar a le folosi în all fel es(e o perversiu-ne. 31)"." Prin urmare. abuzul . cfici toate.XXX. De aceea. Prin patima gas'rimarghiei. nu în a mânca stă patima. ''Comenumiiliilov. Dc accea. dacă se ia cu mul(umire" (1 Tim 4. V. ca lucru rău. Isaac Sintl. zice.7 adăugând îndală: „A mânca şi a bea din toate cele puse înainte. o rea folosire a lor. 14. se poate să mănănci fcluri gustoase şi gătite cu grija fără s3 păcătuieşti în vreun t'cl şi să înghiţi mâncSruri de rând si sâ te întinezi cu elc". Tot aşa. aşacum arata" Sfântul Grigorie eel Mare: „Păca-tul nu sta In hrană. „Atunci cănd primcşti hrană. 7 ('mriin ascetic in 100 de ctjpete. tot asa mănânci şi daea* o iei pentru nevoia tnipului. 4). precizează Avva Dorotei. căci. 3). sc depărtează şi se lipseşte desfătarea de cele duhovniceşti. „nu ceea ce intră în giirfl spurcă pe om" (Ml 15. cei ce se împfirtăşesc de elc în afarăde aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat desfătărilof. 44. loan Casian. ci în dorirea plăcerii dobândite prin mâncare. Avva Dorotei. şi se foloseşte rau de ele atunci când le transforms într-un mijloc de desfiliare. mulţumind lui Dumnezeu. Sf. II) şi. ci în starea sufleteasca a omului şi în scopul pentru care se face. care sunt cu totul mai înalte. he. şi dacă o iei pentni desfătare. cum învaţa* Apostolul. " Ihidem.i se des-făteze cu mâncarea. 8. A." Această paiimă nu priveşte deci hrana în sine.Dtrscrierea. Ate tui Avva Dorotei dtferile eputole. III. 18. Cuvlnle despre nevotnfâ. „orice făptură u lui Dumnezeu este bună şi nimic nu esle de lepfldat. firească. 86. AseuhmiUele nuinaxtirrsti. erau «bune foarte» (Fac. Omul. Grigorie eel Mare. :11 Cf. " Patima. deci. ci constă în felul greşit în care omul se foloseşte de ea. 7. pentru a păstra sau a-şi recăpăta sănătatea. ci şi a câuta plăcerea chiar in puţinul necesar. pentru a întreţine şi păstra viaţa tnipului sSu. ar fi „un lucni de osândâ şi cu totul drăcesc". pune dorinţa de hrană şi plăcerea de a o avea înaintea doririi lui Dumnezeu şi. nuuiifestârile şijetul hi care xe//roduc holile xpiriuiah tima. ci in felul cum o primeşti. din starea noastra ne vătămăm". cil. predându-se acestei plăceri trupcşti. he. " Cf. 43. deci. spune Sfântul Maxim Mărturisito-rUl. 1 Cf. îşi are rădăcina în atitudinea omului faţă de hranâ şi de actul hrănirîi. de ne vă-tămăm. Căci nlimenlele i-au fost date omului cu un anume scop. omul pâcătuieşte pentru ca\ dorind s. 7. mai precis în abaterea acestora dc la scopul lor firesc. „Mâncările s-au facui pentru două pricini: peniru hrana şi pentni tămâduire. A uri hrana in sine. ci. 1. "* Capete despre drxtsoste. respectă scopul firesc al alimenlelor şi al hrânirii atunci când o face din nevoie. Sf. folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă"." Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană.care constitute patima -nu înseamnă nuniai a mflnca mai mult decAt îi esle de trebuinţa trupului. cil. asa cum a spus lisus. 130 . nu este ceva care se impolriveş-te canonului cunoştinţei. Sf. spune Sffmtul Diadoh al Foiiceei.

pentru că nu mai este legată de Izvorul Vieţii. prin patima lăcomiei hra-na capătă o valoare în sine şi slujeşte plflcerii tmpeşti. ci cu Insuşi Dumnezeu. în loc de a se face un mediu transparent al energiilor Sale necreate şi sfi slujeascS Slăvirii Sale şi îndumne-zeirii omului. se îngrijeşte de hrană mai mull decât de orice altceva şi uneori chiar inimai de ea se îngrijeşte.» i-o da. Mc 8. dato-rai numai lui Dumnezeii. încetând de a mai fi izvor de viaţâ. pe care-1 uneşte astfel cu Dumnezeu. ] 5 . omul se abate de la rostui ei flresc. face din ea stavilă între el şi Dumnezeu.1J într-adevăr.. eare ar tre-bm inâlţalâ numai spre Dumnezeu. 43. 19). In vreme ce el se amăgeşte crezând că este cea care-1 line în viaţd. Mai alcs aceastâ menire esenţială a hranei: de a fi consumată în chip euharistic. ea devine pricinâ a morţii. cât şi penlru lume o stavilă în întălnirea cu Dumnezeu. căci lacomii şi-au făcut din „pântece dumnezeul lor". este pervertită prin lăcomie. „ori de mâncaţi. II.eu.. cu adevărat ar Ixe-bui să-l intereseze şi să-1 preocupe cu totul. 3). în el. lar prin aceasta. Hristos însuşi ne descoperîi aceasta şi ne dfi pil-dfi de purtare cuvenită. şi în loc de a se folosi de mâncare pentni a se înâlţa la El. spune Apostolul Pavel (Fil. 31). hrănin-du-se astfel nu numai cu pâine. 5. prin pierderea sensului ei spiritual in reaua folosire pe care i-o dă omul. El face din simţul gusrului si din fnncţiile digestive centrul şi esenţa fiinţci sale. atunci când. Urrnând învâţăturii acestuia. prin iăcomie omul aduce jertHi pâmecelui şi gurii sale. dând hrană mulţimilor care-L înconju-rau. Tn loc ca hrana să i-L descopere pe Dumnezeu (Sfântul Isaac Sirul vorbcşte de „eel ce a văzut în hrana sa pe Domnul"'*). îi multuirteşte Tatălui pentru ea (M. nesocotind ceea ce. ''Cf. 23). cuprins de aceastâ patimă. 11.. Adiicând mulţumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acest. mâncarea devenin-du-i un îndoii izvor de viaţă. în acelaşi timp. şi spre ea îsi Indreaptă întreaga dorinţâ. Cuvttitt despn nevoinfri. omul se sfinţeşle pe sine şi funcţiile trupcşli legate de actul hranirii. intregul cosmos. lăcomia îl desparte de Dumnezeu pe om şi. omul voieşte să se desfete cu bucatcle. 3. 3. pe toate cele create. toatc spre slava lui Dumnezeu sa" le faceţi" (1 Cor 10. el sfinţeşte alimentele pe care le primeşte (I Tim 4. de axemenea. 5) şi. on de beţi„. ibidem* * 131 - .. Cîlci. în loc sâ aducâ jeitR curatâ tui Dumnezeu. atât pentru el.. prin greşeala omului. când l-a lacut pe om... în loc sft se bu-cure de hranâ mulţiiinindu-l lui Dumne?. prin ele. sfiUuind prin urmare ca. Iar Stuntul Apostol Pavel spune limpede câ Dumnezeu a facui . şi prin ea să se bucure de Dumnezeu. aşa cum a şi voil El dintru inceput. acela de a da slavă şi mulţumilă lui Dumnezeu.(lastrirmtrglua Lăcomiacsle în fond idolatrie.bucalele. Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecelc este dumnezeu sensibil". Dimpo-irivă. 6: In 6. care i-a dat-o. Pe de altâ parte. uiţand de Dumnezeu. 36. în loc sa fie privită ca dar al lui Dumnezeu şi prin ea să I se aducă slavii Diiruitorului. îi aduce ei un adeviîrai cult. spre gustare cu mulţumîre" (1 Tim 4. ea devine. reducajidu-sc aproape numai la ele.'6 ('nvtini /irnini rei ce sr lintşlesc cu m'lavir.

11. Sfântul loan Casi-an. spune: „aflăm în ele pricini de boli ale sufletului cu atât mai de temut cu cat sunt foartc iwineroase"/0 Se înţelege că ea poate fi privită şi ca o forma de nebunie. Cuvântul lui Dumnezeu. Scant. Nil Sorski. ci aratfi legătura pe care acesta trebuie s-o menţină cu El însuşi. VI. El face vădite înstrăinarea şi idolatria instăpânite prin pâcat şi vindeca firea omeneascâ care le căzuse pradă. Capets despre dntgoste. merg până la a vedea în ea cauza pâcatului originar. şi in special pentru cfl ea constitute o pervcrtire a folosirii fireşti şi normale a hranei. " Avva Doiolei.17 Căci. Gastrimarghia. 59. Adam a voit să se bucure farâ Dumne-zeu de acest rod. o separate a omului de Dumnezeu. 132 toe. IK Cf. Prolog. Sf.rj. El eliberează în starşit umani-tatea din robia In care. lisus nu spune că omul nu sc hrăneşte cu păine.Jvlapyalveiv înseamna.. restabileşte comuniunea dintre Dumnezeu şi umanitate şi. adică nebunie a gurii" . PG 83. spune c5: . lar când e vorba doar de desfătarea gurii. intre întregul cosmos şi Dumnezeire. o ţinea diavolul după căderea protopărinţilor. 4. pierderea comuniunii cu Acesla. Fer.pryo<.il. Noul Adam. VI. îi spun laimarghie (Xcuuapyla). 161. patima lacomiei se vădeşte mai gravă decât poate părea la prima vedere. V. că ea înseamnă pentru om." " Cf. vorbind despre cele trei forme ale aceslei patimi. . lar această boală (uoooţ) şi nebunie (uavta) de a voi să-şi umple cineva pântecele peste măsurS o numesc gas-irimarghie (yconpiuxipYia)."1 Avva Dorotei. 10 . loiin Scăranil. la autorii păgâni. Sf. prin ea. 656CD. V. Cuvinie drsprr nevohtfd. 161. Rdspunsitri câlre Tahisie. Sf. Unîi dintre Sfinţii Părinţi. 38. XXIV. Hristos îi redă omului adeva-raiul centm de gruviiaţie. XV. Calinic. Teodoret 11I Cirului. de allfcl. " bmiţiilnri de suJJef Jblositmire. La acesl nivel originar. Maxim Maiturisitorul. ci cu tot Ouvântul care iese din gura lui Dumnezeu". tar eel nebun este nuroit u. II. RrRitUt. pentru toate aceste aspecte ale sale despre care am vorbit mai sus. Isuac Sirul. Cuvmte despre nevomfrh XV. XIV. Rezistându-i. udică* nebunie a pâniecelui. loan Casian. Răspunzându-i dia\ olului că „nu rjUmai cu paine va irai omul. Hristos.scrierta. comuniune pe care Adam eel dintâi o rupsese. Sf. Cf. 85. arătând originea denumirilor de „laimarghie" şi „gastrimarghia". Sf. Gravitatea aceslei patimi se descoperă in faptul că ea a fost una dintre cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4. nuuiifestdrile si felul m cart $g produr bolili* spiritual*? în Inmina acestor considerente teologicc şi antropologice. se vede limpede faptul cfi lăcomia opereaza1 o ruptură. 73. Sf. Convorhiri tin-lnmtkeşli. Sf. de pildfl. şi prin el pentru intregul cosmos.Df. 3). care de fapt simbolizează întreaga hime «fflsibila. Despre Providenfii. într-adevăr. gustând din fructul oprit. Vinfo lui Ipafie. at. loiin Casiaiv CoHvorbiri dithuvnhvşti. a fi ieşit din sine. este privită de Sfinţii Părmţi ca boalft. prin mijlocirea acestei palimi. Maxim Marturisiton.

5. 4 DespreJeeiorie. şî care „irâind numai penini pântece şi cele care vin după pâiHece."s o ingreuiază. toate puterile sufletului sum folosile în chip josnic. îl împiedica să ducă aşa cum se cuvine lupta ascetică.) (grcu de urnit. \9:Omitii desprt' post. mintea. Regulite mati. 50.„leaga min-tea de liicrurile materiale şi o ţin la pamâm. 11dem. :| lilein. se află înviiis fără să fie luplat. Cuvinw drxpre woinţâ. XV. încât se poaie spune că (. ci şi peniru nenumăratele consecinţe patologice. Sf. înăbuşitâ de greutalea mâncarurilor. 161. este depfirtat cu totul de vieuiirea după Dumnezeu".': loropealâ şi somn. III. Evugrie. ea fiind prin f i r e mai tisoarâ şi mai sprintenă ca focul". Vasile eel Mare. ('uvintetlexpre iwvoitiţâ. "'Cf.11 într-un cuvânt îl slâbeşte pe orn cu totul. Sf.:1. 162-'* Sf.' îi aduce întuneca-rc. Cmvlni ihwpre ivgăchme. " Cf Sf. spune Sfântul Diadoh al Foticeei. 1 Capetedespredragosf*. Upsil de îndrazneală) şi leneşâ (£\|/aKli>nţ0<. . ţinându-1 prins de dorinţa şi plâcerea mâncării . . oricare ar fi ele. In afara" de faptul ca face din om un rob al ei. 26. OmilU efespre post. s-a supus voii impului sâu neputincios".-' Ibidem. Isaac Sirul. I. Şi fără nici o osteneală a vrăjmaşilor săi. înceatâ)". . Cf."1 naşte în el negrija. IV. II. 26.) încă înainie de a inlra în lupta. „TjllţRll îngreunal de mulţimea mâncărilor face mjiitea (vo\iţ) molâie (fciAoc) (cuvănt care mai mseamnă şi: laş. Aynwniintele luihui." Sfantul Grigorie de Nyssu. vorbeşte despre „omul a ciirui cugetare îngroşalS il face să privească cele de jos".Gasirinuirghiii Dar gasirimarghia estc boală şi nebunie mi numai peutru cele ce o privesc direcl. îndreprându-si dorinţele mai întâi spre cele trupeşti. hmifitfiiri desitjlet fotmifottre.2H care cuprind în aceeaşi mâsnră şi suflelu] în între-gime. ne spune Sfâmul Maxim . la rândul său. gastrimarghia primej-duieşte însăşi viaţa trupulup şi are în ceea ce priveşle sufletul muUe urmări nefasle. V.şi dintre ele mai ales aceasta.sfirt'sli. Sf. I'uvhit? ttespm nevoinfă. Sffmml Isaac Sirul spune că „atunci jumîUate din puterea lui se face nepu-tincioasâ. 6. 19.. Cuvinwdesprertewjftifâ. 45." ori aceasia este alterată şi împuţinată. stand cu loate deasupra ei. 34." Cf. deci. 26.. 69. lipseţile minlea de târiV4 şj de vioiciune. duce la Irândăvie în rugaciune." în această siluaţie.* IbUleiti. Isaac Sirul. Isaac Sinil. Sfin|ii asceţi arată câ excesui de mâncare si de băutufă. Isaac Sinil. Avva Dorotei. '" Cf. care se produc pe multe planuri. Qamii despre post. ori îşi pierde cu tolul drcapta chibzuinţâ.32 Ca urmare a unei asemenea sritri.ei sale -. 56. Toate pali-mile. Sf.29 O asemenea stare a sufletului îi îngreunează zbonil spre realităţile duhovniceşti. ase-nicm:a untii bolovan foarle grcu. 133 .acesla nemaiputandu-I. . sluji lui Dumnezeu şj depărtându-se de adevaratul centru al cxislenţ. loan Casian. ('mam ascetic in 100tie capere. I. RegtiUle Mart.

Sf. lor.Descherea.. IV. XIV. 38. Omtlii despne pogt. " IMC. pricinuite de năluciri spurcate şi de chipuri necuvenite care starnesc o poflă ce Irece în suflel şi-şi împlineşte în suflel voile ei în chip necurat". Avva Doroiei.42 De aceea.. " Cf. rele pe care voinţa noastrâ nu le maî poate stăpâni. minlea. Sf. 26. prin Mpsa de mâsură. 69. Isaac Sirul. 44 Cf. 26 şi 56.se clatinâ1 şi se poticneşte" ca ametiul d e v i n . spune Sfânlul loan Casian. gândirea nu-i mai esle pStrunzătoare şi ageră. due la „tulburarea rmnţii".40 Sfântul Isaac Sirul arată şi el efectele lăcomiei „neru-şinate a pâniecelui".. 161. 2. Sf.45 de aceea Slînţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor46 şi prici-nă a tuiuror railtailor. 16. naşte în trup. loan Scărarul.ÎB care înUneazii sufletul. atală Avvu Pimen. 31. " Ibidem.pofta de mâncaruri şi băutură. Cf ibidem. fitvăţâturi dulumticesti. V.41 „Stomacul plin şi sătul" face din inimă „un loc al vedeniilor şi un balcon al nălucirilor necuve-nile". Ctivinte despre newinfu. seria alfabefic». Sf.. scolie. Animoiiii. Ibidem. XXI. ca să nu se zăpă-cească cugelul tău şi sft fîi tulburat de împrăştiere (. I. Isaac Sirul. XIV. spunând că ea face „mintea ncstăpânită şi împrăştiată peste tot pamântul" şi aduce „închipuiri necurate în timpul nopţii. loan Gură de Aur. punând-o. Calinic. 41 Ibidem. trebuie să veghem ca nu dorinţa de plăcere. Cuvinte despre nt'vohifii. M Cf. Dacă vrem ca trupul sS ne rflmânS liniştit şi netulburat de mişc^rile pătirnaşe pe care le aduce urn-plerea pântecelui. liăspimsuri eătre Talasie. ' Multa mancare şi binitura rnultă. loan Scărarul.43 La rândul său. XXI. Im-uftituri de sujlet folositotire. Sf.>g O mulţime de gânduri pătimaşe (XOYKT-II-I ! se iscă în suflet aducând „valuri de întinăciuni şi adânc dc necurăţii neşliute şi negrăite".47 Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a palimilor odrăs-lite de ea. Reguto. Sf Grigorie eel Mure.44 Gastrimarghia lasă" cale libera" unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeş-te. '7 Cf. mamj'estârile şi felul in cure se produc butile spirit uale îmbuibarea si toropeala care îi urmează îl împiedicâ pe om sa ia seama la lucrurile celc mai simple pe care i le cere credits». 71. chiar pe ea să le arate: „fiul meu eel w n Apojtegme. 26. ba şi sufletul să-ţi fie întnnecat şi gândurile tulburi". Avvji Aiiunona. Sfântul Grigorie de Nyssa arată că . Scam. Comtmtariu fa tov. ci nevoia tru-pului să fie milsura purtaYii noastre cumpatate". Vitiţa lui (patie. Sf. 43. tit. XV. spun Sfinţii Părinţi. 41 Cuvinte despre nevomfâ. care duce la îmbuibare. Nil Sorski. spune el: „să nu-ţi îngreuiezi pănlecele. Sf.. M.). Sf. Scam. 69. 134. Maxim Mărtmisiloriil. 44 Despre feciorie."' cuge-tările îşi pierd uscuţimea. Despre fgchrie. Phnen. Vasile eel N4are. i . prin personifîcare. til. 65. XXIV. " Cf. 72 134 . caci rnai âles săturarea îl face pe om rob patimilor mşinoase. 27.

Dar palima gastrimarghici aduce mai ales şi de îndată desfra-narea. . ('ii-ptte. neauzirea. U. 503. 38. Maxim Mârturisiiorul. V.1 patimâ secătuieşte izvorul lacriinilor de pocainta. 57. dar adese-ori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate. I. Sf. 26. al ireiJeae somnul. 7. Apoi din ei porneşte o mare de gAnduri: valuri de iniinăciuni. cflrora le urmează nigăciunea întinată şi gilnduiile împrăştiate. îndrăzneala. Talasie. 69: 85. 38. Isaac Sirul. faguta. 43.V. III. Convorbiri duhovniceşti. fala. III. născocirea râsului. Sf. al doilea după el este ce] a] învârtoşării inimii. glumele.*0 Smm. nesimţirea. 135 . Sf. M Ibidem. cărora le urmează iarăşi deznă-dejdea. 54. adânc de necurăţii ncştiute şi negrăite. iubirea de podoa-be. XIV.Vrmw. Sf. 22. de pildâ. împoirivirea în cuvânt. Varsanufie şi loan. 21. 32. Sf. loan Scîuanil. 26. I. Sf. a se vedea. gru-mazul ţeapăn. loan Casian. cum s-a putut deja vedea din textele cilate. Capetr tlespivdnigarte.j. 6. ('uvitiie cfvspre wvoiiifa. 11. 10. a căror importunţă o vom vedea mai jos. A^emmintf/f ntOtuhti-rvşti. 23.GastiinutrRhw întâi născut este slujitorul curviei. '" Cu privire la aceasta filiaţic. cea mai cumplită dintre toate". 85. cutezanţa. V. 60. Nil Soreki. Sf. vorba muliă. Scnsori duhoviriceşti. XV. robia.411 Tol el spune în altă parte4Si că aceas-1. XIV. Fiiccte mele: lenea. 21.

II. IV. Alanasie eel Mare. Qăsiffl aeeeasi învftţăturS la: Sf.. le-a dat organe sexuale. la începul şi dinlru începul a slapânil fecioria" . Sf. Sf. proslituiie. Numai după ce s-au întors de la Dunv nezeu. ' thmtii ta lracert\ XVIJI. 3» Cf. DvmomtrafUt propoviutuirii apostvtice* 14.J In starea care a urmat căderii origtnare. şi. pentru oameni fecioria ramfme norma desăvârşirii. perpetuare care este binecuvântatii de Diim-nezeu (cf. este necesar sâ precizăm faptul că tblosirea sexu-alităţii nu ţine deloc de originea firii umane şi ca aceasta a aparut numai ca urmare a păcatuiui protopfirintilor. I309A). Catefteze* XIK 5. 56. Ifespre fi*ciori<\ 14. St\ Grigorie de Nyssa. dupiî sconterea din Rai.) în Rai domnea fecioria (. 24. pentni faptul că permit perpefiiarea neamvilui omenesc m această noufl stare in care se află. 92-108. aiunci a luat feee-pui unirea tmpeasca dinire Adam şi Eva. AmbigUOi 4K PG 91. c\ sa He un rod al idegehi pcrsonalc. înaîntc de călcarea pomncii duceau viată îngerească (. Adam şi Eva s-au doril şi s-au unii trupeşte. Irineu al Lyonului. Dogmatic*** II 12. lară cu ea sa fie in vreun fel predelerminat.) Când prin călcarea poruncii a intrat moartca în lume. IV. 4). 7. 17. Care Cuvfintul nopvekx înseamnă. 4. Chiril al Icrusalimului.) Deci. 9. XVIL Sf. Tâtcnire la Pxalnm! W. 1). Dai Sfinţii Parinţi niuiicsc cii ace&l cuvânt toatc formele de palima lcgale de sexualilate. SI Simeon Noul Tcolog. Cuteheze* XXV. alcgere erne îi dâ cu udevfljw forţfl şi valoare <a se vedea Sf loan GuriS de Aur. Omilii la Facere* XVIII. de ase-iricnea. atunci a cunoscut Adam pe Eva.. Drspre facerea rmtntui. femeia lui. lntn>bâiit jwditmeriri ft rtisptmsuri* 3. Dacjk. 24. literal. Fac..!. loan Damaschin.. 20. şi a zămislit şi a născufV La fel spune şi Sfântul loan Gură de Aur: „După călcarea poruncii..1 înainte de orice altceva. Astfel. şi alţii. 136 . Sfântiil loan Damaschin precizează: „Fecioria este de la început şi dintru în-ceput a fosl sădilă în fireu oamenilor (. pentru ca fecioria să nu le fie impusâ de fiiea lor. Sf Diadoh al Foticeei* Cuvân! ascetic in 100 ilr mpete. Qogmatiat. Fac. Dumnezeu ar fi făcul ca ei sa se înmulţeasca in chip asexual (a se vedea Sf Maxim Mflrrurisiiorul. 3. Totuşi. 20. 12. învaţă M i n i n Părinli* fă-eand referire la cele spuse în Sfanta Scriptura (cf. a faciil aceasla in vederea trebiiinţelor cmc aveau s5 unneze cfldcrii lor In pScat. cadere pc care Dtininezeu o preşliii. relaţtile trupeşti in cadnil câsătoiiei nu sunt în nici un fel condamnabilc. Sfinţii Piirinţi «pun eâ daca oamenii ar fi rămas în starea de I \ început. Cf. 7). 16.4 DesfVânarea Patima desfrânSrii (iropvela) consrâ în întrebuinţarea patologică pe care omul o dă sexualităţiî sale. şi Sfmţii Parinţi» urmand exempkil Domnului lisus Hristos. Desprefeciori&t 17.. aiunci cfind i-a creat.

ne pune in fata unei perspective aseirulnatoare. XXVII. atunci cănd vorbeşte despre patima desfhînării. VII Sf. OHsStorie. 'Cf. subliniind de aceea responsabilitatea pe care 0 are omul in dominarea mişcărilor fireşti: „Când cineva e stârnif (. 25. II. Mvâfftturi de suflet fohsiltnire. Sfânlul Maxim sptme că. |62. Pedtigogul. III. 4. mai precis. Căci Duirmezeu. o rea folosire a acestei functii. IV). II. I.7 ceea ce este un lucru pervers şi patologic din mai muJte motive. în Canonul 4. |0. toate câte le-a facul. OttliUi deapre Oziii. ci adaosul pe care îl facem firii prin prilejurile primite prin voinţă. "Cf Clement Alcxantlrinal. îi recunosc acesteia deplina iiidreptăţire şi vorbesc chiar despre valoarea ei.) de poftâ. Mai îniăi. I.6 Putem vorbi de necumpătare sau. 9. Stromale."1 socotind că şi ea este chemată la sfmţirea de care sunt vrednice loale celelalte funcţjuni ale existenţei omeneşti. Sf. * ('nvinie despre fievdnţâ. altfel spus. c3reia îi urmează reaua întrebuinlare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" şi. 13. le-a facul bune şi cu măsu-ia. de rea folosire. 11 Copete despre ttmgoste.' Sfântul Isaac Sirul. Si ofll limp se păzeşte mSsura cumpenei fireşti si drepte a pornirilor din noi. 3. palima dcsfrânării iiu const! deci. 28). vorbind despre această palimă şi despre fljte paiimi: . In cadrul câsăioriei.Dexfrti/uireci a binecUVânial prin prczenţa Sa nunta din Cana. ci in folosirea ei In mod necumpălat. XVII. atunci când face din plăcerea sexuala* un scop Tn sine. ea înseamnă aici." AsU'el. 2. Mnxirn Marturisitorul. cea mai vâditii şi care este înscrisâ în însăşi firea ei: procrcarea. 7. Capete despre tlwgoxte. nu are un înţeles cantitativ. II. condniună „defaimaren lcgăturii ilinlre soţr". se neagfi una dintre principalele meiiiri ale funcţiei sexuale. Despre feviorie. 27. Astfel. 143.Nimic nu este rfiu din cele ce sunt. Ioun Gura de Aur. judecata dieaptă cu privire la împreunare tiebuie sa vadă scopul ei hi nasterea de prunci. Sf. atunci când omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobâtidirea placer» legate de ea. decât reaua întrebuinţare (napctxPlon. ca şi învăţătura Aposlolului (Evr. 17. XXI.). I. I. ca şi în alie cazuri. Sf. (hnilii In iiioiei. pe care o întâlnim adesea la Sfinţii Parinţi. Cf. ci unul calitativ. 144: III. I. 9. care vine din negrija minţii de-a culliva cele fireşti". Omilii despre. mişcârile fireştj nu ne pot sili sa ieşim de pe calea cuvenită. viciul (KCtida) „este o judecata gre^ita" cu privire la înţclesurile lucrurilor. Viisile al Ancirei. 3. Desprefeciorle. 72. Omilii lit Pacete. o folosire contrary scopului ei firesc şi deci contra naturii $i aiiorrnaJa sau. cle excmplu: Sf.. II. loan Gunl de Anr. Isiiac Sinil. Despre fedorie. 92. în folosirea fiincţi-ei sexuaJe. 17. 8. Despre feciorie. o pcrvertire a ei. III. Avva Dorofei. „când este vorba despre femeie. Şi Irupul se mişcă iHiniai in mişcârile bine orânduite". 4. 137 . 4. X. XXXVII. 2. Grigoric cle IWianz.. SiIICMIIII «Ifn Gangra (sec. Cmântâri. Noţiunea de iiecump&arc. Omilii despre ithiilotie. 83.. Deci eel care urmâieşte plăccrea greşeşte în judecata socotind ceea ce ' A sc vedea. XV. patologică. îndeobşte. 10. I Cor. de pildă. SfAntuI Maxim MărtU' risitorul se exprimă foarte precis. Ctmnteitfspre nevoiiiftî. 38. 3. nii-l sileşte putcrea naturală să ias^ din holaiul firii şi să ajungă in afară de cele datorate. Sf. Crigorie de N'yssu.

ibidem. Sf.10 nici cea mai important^. ca unirea sexualft s. Despre feciorie. Cuvtim tiMt'tir desprt rmuttffitoa la lume. XXI. I. ea exprim<i aceastâ iubire pe un anumit plan al fiinţei lor. E. M Cf. ibidem. Cuvănt ascetic desptv rerttmfarm lit ttwtr >ci despre desthvir^itva dtdwvnivemcâ. loan Gurfl tic Aur. despre castitotie. inevitabil. Despre feciorie. 26. Omilii la Furefv. 38. Oniiiii despre căsăioiie. Aşadar. Cf.'* Trcbuie. 2. este privitâ ca unire a douii persoane . Mcrcenier. procre-area poate apărea mai curând ca un rezultat firesc al unirii sexuale. Despre fecume. 3. 4. 25. pe de o parte. Vasile al Ancirei. de aceea.1 fie prccedată in chip fiinţial de unirea spirituala." Cea dintâi tinta" a unirii sexuale este iubirea şi mullele binefaceri de ordin Spiritual pe care omul le poate dobsuidi prin ea. 2. I3X . Omilii despre Ozja.': Unirea sexuală esre in primul rând unul dintre modurile de unire ale bfirbatului cu femeia. Vasile al Ancirei. decâl ca scopul ei. PG 31. în viziunea creştină. 17. loan Oura de Aur. Sf Vasile eel Mare. 9.Drscrierea. 629. Despre feciorie. PG 31. ea îl mutilează pe om.. 13 Cf.. 38. dat prin taina cununiei. 629. H. 34. loan Gură de Aijr. şi în nalu-ra lor spiritual. şi cea a naturii fiinţelor pe care le pune în legătură. Omitte la nmcenifa ltdita. dimensiunii spirit ruale pe care o au fiinţa şi iubirea lor. una dintre manifestarile iubirii ce şi-o poartă unu] altuia. 25. Omi/ii dt-spre <K>iu. unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie împreunându-se cu ea". 2. dmgosie. 5. I. în sânul cSsătoriei binecuvân-tatc şi in legătura' cu alte moduri de unire conjugală. Omitti despre ctîxătarie. 19. pe de alta -. I. numai aşa respectându-se finalitatea ei. 2. 1937. 248. III.0 Această menîre. cea care îi conferă sens şi valoare. eel trupesc. 9. 1) Dorinţa exclusivă de plficere scxuală care caracterizează desfrânarea punc în mişcare puterea poftitoare a omului şi o îndepărtează de la Dumnezeu. Sf. Sf. Sf. unire pecetluită în ceea ce prîveşte natura şi menirea ei de harul Du-luilui Sfânt. nu este nici singura. III. 5. Omil. Aceastu aparc în mod implicit in textul ritualului lainci cflsăioriei. chiar firească cum este. 19.. < I. 34.1'1 Trebuie totuşi să preci-t$m că iubirea conjugal^. I. III. 5. pervertind profund ordinea fireasca a raportului lui cu Dumnezeu. 3. ca bine. 5. Orbit de desfătarea simţurilor pe * Capele despre. "" Cf. PG 31. Vasile al Ancirei. 405. Desprt ftnieui*. în Hristos. 4. trutnifpstarile şi fetut in care « pmduc bottle spiritual* nu e bine. . Să noiâin ca nici un text nou-tes(amen<ai refcrilor la câsătorie nu rnenlioneazii procrearea ca scop sau jusiificare a acesteia. 11 Cf. Vasile ccl Marc. ca şi toate celclalte moduri de unire dintre soţi. 248. la priere des Eglises de rite byzantin. 19. Chevctoync. t. 3. III. Omilie In muccnifa luttta." Penmi speţa umana.. Oimlii la Facere. XXI. PG 31.adică a două fiinţe privile în întregul lor."' Atunci când unirea sexuală se produce in afara contextului ei spiritual şi se practical numai penlru desfătarea simţurilor. 26. cu sine tnsusi şi cu aproapele. in vederea ajungerii în împărăţia ce-rurilor. Care ar trebui sâ fie scopul ei esenţial. 10 Cf. Sf. 38. 3. p. Această concepţie subordonează unirea sexuală. 3: Despre feciorie.

la uitarea şi hi negarea Lui. sexualitatea. omul se Hpseşte astfel de desfatarca spiritu-. supusă iubirii spi-rituale. pentni a nu da dccăi accsl cxcmplu bine cunoscul " Desprejkâorie. ca şi in scrierile patrislice..17 Folosită firesc. 32). Prin desfrânare. cum am vâzut. Astfel omul se descentrează şi vieţuieşte înstrăinat de sine. la funcţiile sale gustative şi digestive. funciia sexualiî ajunge să ocupe in om un loc nespus de mare. 888C Analogia inlre unirea bîîrbaiului cu femeia şi unirea de n at m a" spiriruala a fost din plin folosilii în Sfanta Scripinra. punându-tc in slujba patimii care le mişca. în patima desfrânării. poate chiar exclusiv. atrag la aceasta şi sufletele care sunt în ele. ea încetează de a mai fi.il. şi de aceea socoteşte mai de cinste trupul decât duhul. punând în locul S. într-un anume fel. De asemenea. 1 17 139 . opereaza. omul îşi face din vo-lupiatc un idol.) cele de după ea. devine transparent. 5.sfrfmarea cure i-o produce această patimă. aşa cum se cuvine. voinţa şi afecti-vitatea încetează de a mai sta în slujba spiritului şi. Astfel. cum arată Vasile al Ancirei. iocmai prin lipsa ei de spiritualizare. după cum se vede. tot aşa cum eel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce. Nefiind. opac la orice transcendent. ca toate celelalle patimi. un act spiritual. şi în funţa sa se instau-reazâ un profund dczechilibru. o răsiurnare a valorilor la eel mai înalt nivel: ea duce la siluarea lui Dumnezeu într-un plan secund.!.Df. căpălând un sens mislic (cf. într-un anume fel. Desfrânarea. şi aşa ailing să se inhămeze sufletele la carul patimilor trupesti". Plăcerea privită ca scop în sine devine pcnlru om un absolut.! faţă de Dumnezeu şi rea-lizează la nivelul ei şi în chip analogic"1 o unire asemânătoare celei care exis-tă între Hristos şi Biserică (cf. 38. tn general. căutând plăcerea care le este pe plac. margin it la trup.1'' Ordinea facultăţilor omului este aslfel tulburatfi.1u pliicerea simţurilor. nemaifiind modelate şi Tâlvuire In Total nosim. ea devine pcntm om un obstacol pe calea întâlniriî cu Dumnezeu. 20-32). ci în funcţiile sexuale. devenind un act pur carnal. face mai atrăgătoa-re posesiunea celor văzute decâl slava şi strălucirea celor duhovniceşti". sufletul ajunge să fie târât de poftele trupului: „Trupurile. el se reduce la acestea. ca toate celelalle moduri de unire a lor. Efes. 5. sfinţită prin laina cununieî. Efes. şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă.l cu bunurile cereşti. PG 90. Ea n inspirar Cântarca (YiiKiirilor. dimpotrivă.. provocat de faptul eft mintea. 2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale in chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine. ea face ca în existenţa celui pătimas irupul sa treacă înaintea duhului: „Pofta (desfrânala) face mai iubite decât Cauza şi Fiinţa cea unică şi singură de dorit (. Ea înceteazâ de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate în sfînţenia Duhului şi deci. iniegrară şi transfigurată în mod spiritual de iubirea dinlre soţi trăitâ* in Dumnezeu. care-L exclude pe Dumnezeu şi-l ia locul.

prin desfrânarc. Sf loan Gurâ de Aur. „Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfant. multe dintre funcţiile trupului sunt abătiite de la ţelul lor firesc.*'1 Omul desfrânat dispreţuieşte voia lui Dumnezeu in ceea ce priveşte folosirea inipului (cf. 6. Putem spune că. dispreţuieşte chipul lui Dumnezeu după care este el însuşi fiictit şi „uitS de firea omenească".\'umerii. :I Cf. este chemar la nuntire cu Hristos fa Biscricâ şi în căsHtorie. 13). Omilii la Matri. prin pervertirea facultăţii perceptive: „Bolnavă de rana facută de sfigea-1a poftei designate este inima. Omilii la Fapit: XXIV. Sf. pe de altâ parte. 3-7). pe Care îl aveţi de la Dumnezeu (. X. omul neagS dimensiunea spiritual^ a acestui trup şi desiinaţia sa transcendent. întreg trupul este abfilut cle la rostul lui firesc. este chemat. dămit cu rost de Ziditor. 4. 1 Cor. din acest punct de vedere. Omilii la Epistola Cain CohsenJ. Spiinând. loan Gură de Aur. un exemplu deosebit de instructive Sfântul loan Casian arat3 foarte bine fe-lul m care.20 Prin desfrânare. 13. dar. ajungând unelte ale plăcerii sexuale. Care este in voi. omul se foloseşte de inip într-un chip nefiresc.) Slăviţi. Reducând trupul la un simplu instrument de pi ace re scxuală. % Reaminlim en nopueia înseamnă liternimente „prostihitu * Cf. Trupul omului. 15)M pe eel care. 5-6. el pficătuieşte astfel impotriva propriului trup(cf.. /<» til. 4. Sf. Viafa lui Moisv. pe Dumnezeu in trupul vostru" (I Cor. Aşezănthnelr iiuinasii n:\ti. 6. I Tes. Simţul vazului.34 fac din lemplul Duhului Sfânt şi din salasul rugăciunii cuib de lAlhari şi-l fac desfrânai (cf. ea îl întoarce din cauza viciului spre licăloase slujiri". Mt. 6. mânatâ de cautarea plăce-rii. VI. Sfântul Apostol Pavel araia" vădit că. VII. 141» . nmnifi'Stiiiile şifelul in care « prwit/c bolile Spiritual* ordonate de el. Omilii la Ctirtea . &). ajunge asemenea animalelor. ne ofertf. dedându-se acestei patimi. I. toiin Casian. tol aşa cum este şi sufletul cu care este unit. Potrivit învfiţăturn Apostolului. 19-20). împreunS cu sufletul. ' St Cii igorie de Nyssa. Desplt fecioria. „piingăresc templu! lui Dumnezeu".. 5. stăpânit de instinct. 1 Cor. 12. Omul. să amintim acest lucru. * Origcn. Profanează ceea ce este prin fire sacru şi dciform. ca şi sufletul şi împreună cu acesta. care priveşte pentru a se învfipăia de dorinţă. 6. Darul vazului. sunt puse în slujba poftei sexuale. care are un rol fundamental în săvârşirea acestei patimi. I. in acest caz. că „trupul nu este pentru desfrânare" (1 Cor. este limpede că trupul arc ca menire firească şi normals sa fie afierosit lui Dumnezeu şi să-L slă-vcască pe Acesta şi să fie pnevmatofor. caracterul patologic decurge din folosirea contra na-turii. la sfiiiţire. *° Cf.Descrierea. Sf. la unirea cu Dumnezeu prin virtute. Origoi ie de Nyssa. îndum-nezeire şi slavă şi are rostul de a face vădilă încă din aceasta lume slava lui Dumnezeu şi arvuna împărăţiei prin prezenţa transfiguratoare a Duhului ?n el. XVII. 4. Viafa lui Moise. 27 Vasife al Ancirei. care este icoanu* a aceleia. 18) şi-L „defaimează pe Dumnezeu" însuşi (1 Tes.

10 Aşa cum am arâtai la sfilrşitiil capitolului privind gasfrimarghia." Atunci când acoste imagini nu sunt furnizate de simţuri sau de memorie. '' Stroniate. că. Anlonie. 2. ne spune Clement Alexandrinul. referindu-ne la anurniee efecte nle acestcia asupra vieţii suflelulni.34 Aceasta poate da naştere. II. 1. Mi. Sf. XVII. trupul este împins să păcătuiască de o dorinţă care se naşte în inimă (Mc 7.11 Se cuvine însă subliniat faptul că patima desfrânflrii poatc fi savarşită cu mintea. prin mijlocirea tnipului. Omi&i riuhovmceşti (Co!.3c putem spune totuşi c. 8. * Cf. de la Care a primit viaţă şi sens. 35-41. sexua-litatea umană este psihică. Şi precum trupul desfrânează cu trupul femeii. acelea le face şi mintea în lumea gândurilor". cel mai adesea.1 şi atunci sufletul este cel care are iniţiativa. Tralutnlpmclic. dar şi prin directa lucrare a demoni-lor.. Aceasta esle concept! a clasicfl a iisceticii orlodoxe.'2 prin desfătarea cu închipuirca desfranării. asupia careia vom reveni. 28). XXVI. ApoftigftK. ! * Cf. 4. 21. I. „Precum trupul are ca dime lucnirile. Antonie cel Mare. căzut pradă de-liruhii şi forţelordemonice. ": A se vedea.28 Cel mai adesea.27 Considerable precedente cu privire la trup nu trebuie toluşi sâ ne facă să 11 ii. CeleiOQdt raped.1* Desfrânarea îl face sa trăiască pe cel în care s-a încuibat într-o lume a fantasmelor. Nichifa Stiihatul..<' într-un univers ireal. sub impulsul dorinţei. 141 . 53. răindu-le cu totul. Maloes. 8. 22. II. aşa şi mintea are ca lume ideile. fie.2'' Şi diica esle adevărat că. Sf. N 178. 21) şi to! creşte pâna ajunge să implice Irecerea la actul fizic. desfrânarea poare fi privită ca iZVOT al morţii pentru întreaga fiinţă. lăsându-le fîe sd se înteţească. 17. ' * < 'uprte iiesprr dmgostp.nii ca acesta nu este întotdeauna implicat în patima desfrânării. III.Desfrâruirea Şi penini că desfrânarea îl împinge pe om să-şi renege propria fire şi să se lepede de Dumnezeu. Macarie Egiptcanul. 116. serra alfabetica. Apofivgiiw. " Trataiul pmrtir. „îl face (pe suflet) sd spună ori să ascuite tot felul de vorbe. loan Gu\H 4c Aur. unor veritabile halucinaţii. de imaginaţie. Apoftegiue. în anumite cazuri. de asementfa.. Demonul dcsfranarii. de exemplu. '" Cf. arata Evagrie. Evagrie. i'tun/ntzd bi 150 iff ctiprt?. mai precis cu imaginile ei. înainte de a fi fizică. dimpotrivă. II). III. cle pot fi făuritc. la Sfâniul Macarie Egipleamil. „Pofta inimii" are în ea germe-nele patîmii şi chiar ajunge s-o săvârşească în chip deplin (cf. în-trucfu el dispune de puterea de a primi sau nu aceste îmboldiri. înir-o perspective mai generală: Sf. sub prcsiu-nea unei dorinţe deosebit de putemice. 14-15. 5. ca şi cum lucrul cu prici-na ar fi chiar în faţa ochilor".) Câci cele ce le face trupul cu fapta în lumea lucrurilor. "Cf.. imboldul irupului iscă în sufiet pof-ta. Căci vede în gând forma tmpului propriu amestecata cu forma femeii (. Sf. „Pofta care se împlincşte prin trup nu vine din Imp". seria alfalwiicâ. A st vedea. 8. Episto/e. aşa şi mintea desfrânează cu ideea feineii prin chipul trupului propriu. 13. lac.. nu intervine decât într-un al doilea rând. Omi/ii la Mntei. At/tirrtiaif.

e doar un obiect fantasmatic. Ea îl mărgineşie la sinele egoisl pe cel posedal de ea şi îl în-chide cu totul faţă de ceilalţi. ea opereazâ o micşorare a acestei persoane. momfesfnh/f fi fitful in carr St pnnhn. Cu totul dimpotrivă. fiecare dintre elc îşi îmbogăţeşte şi îşi împli-neşte întreaga fiinţă". care apare eel mai adesea ca o necesitate absolute pentru el şi care nu ţine seama de dorinţele celuilalt. Persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc. nu-i mai sesrzează dimensiunea spiritual. Pe de alia parte. în lumea margînita şi închis.*i a scxualită-lii sale rrupeşti. si mai cu seamă consliinta. pătimaşul nu-şi urmă-reşte decât propria sa plăcere. care nu este pentru el decâi un simplu obiect al patimii sale. In această comuniune. în anumile cazuri. izolându-l cu tolul de univer-surile infinite ale iubirii şi spirttului. Desfrânarea îl intemmţeaza astfel pe om în propriul eu. o suprapunere a imaginarului peste real. a instinctelor şi a fantasmelor. vădind o iubire egoistă de sine.l lar ce dobândeşte esce privit ca împlinirea propriei sale dorinţe. iubirea care. sau. eel pătimaş ignoră liberiatea celuilalt. devine pentru acesta un simplu instrument de placere. Atunci cănd această patimă ajunge să se manifeste într-o relaţie directs. Se produce. de fâptură creata după chipul lui Dumnezeu. pcntni câ. în desfrânare. aşii cum se cuvine. împiedicând orice forma de comunicare şi schimbul de bogaţie fiinţială. este înflacărată de har şi ţinteşte sa dobândeasca împăra-lia. îl înalţS pe om In infinitul dumnezeiesc. in aparenţa sa extcrioară. celăliilt tiici nu mai există ca persoaiiă sau ca semen. care nu se pot revela decât ca expresie a libertălii şi ca manifestare a sr'erelor superioare ale fiinţei sale. semenului nu-i mai sum recunoscute şi nici respectate alteritatea şi caracterul unic al lealîtăţiî sale personale. cu o persoana' concreta şi reala. in schimb. în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei. nu dăruieşte nimic celuilalt.Descrterea. voinţa. de vrenie ce nu urmăreşte decât satisfacerea dorinţei sale. păti-masul şi-l însuşeşte pe celalalt.bottle spiritual* lubirea este deschidere spre celălalt şi dăruire Hberâ de sine. stăpânit de ea.! si realitatea fundamenta-la. acesta esle redus la ceca ce. inevitabil. râspunde poftei de placere a celui pătimaş. mai precis şi mai restrictiv vorbind. un obiect. Dar perceperea celuilalt in realitatea lui mi este falsificata numai de imaginaţia care o precede. Reduse prin desfranare la dirnensiunca generică şi animalicft a sexuali142 . care ducc la deformarea celui din urmă. 3) Atunci când desfrânarea se irtanifcsta ca plăcere născută de închipuire. u este tăgâduită viaţa orice viaţă launtrică. sporînd în spiritusilizare. omul nu-l întâlneşte pe celălalt ca pe o persoanil. şi orice alia dimensiune a fiinţei sale care depâşeşte planul sexual. o simplă proiecţie a dorinţei celui pătimaş. iar de la acela asteaptS sa primească numai ce-i cere dorinţa sa patimaş. O asemenea fantazare are cu sigurauţa unele consecinţe asupra felului hi care desfrânaiul vede în reali-tate (iinţelc concrete spre care se îndreaptă patinia sa. iar nu ca dar al cekiilall. una pe cealalta. desfrânarea este o atitudine filaiilica. afectivitatea de tip superior. Prin urmare.

143 . şi nu aşa cum este.). tot aşa. Omilii despre poitiiufâ. 17.se.fapte săvârşitc de un suflel ne-bun şi riirbat". Altfel spus. 302. II. ca simple obiectc. 6. practic. CCCLXVJ. vorbind mai ales despre cea care lucreazâ în cazul accstei palimi.4' Sfantul loan Gui'ă de Aur arată cum aceastii palimă râtâceşte minteu omului.22. beal de o poftă neîncetată dupiS fiinţa ciivântâtoare şi necuvâiitătoare''. de asemenea. el dobândeşte o viziune delirantă a celor spre care-l mânâ patima sa. * AseţămUuelemânâstirestl. ca şi Sfântul Casiaa. 4. a se vedca. numeşte aceeaşi paiimă „boala cea mai rea {fanguor) sau. care. îi răvăseşte şi îi chinuie suflelul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un val pe ochii irupului (împiedicându-i să vada). 16. putând astfel să înţelegem de ce Sfinţii Parinţi o numese ade-seori boală şi văd în ea o forma de nebunie. CeUf tOOde capete.. îi iiuunecă. 2.Osajrărut/tea lîiţii carnale. II. Nichita Stirhaiul. Despre desfiiuiarea piivită CH boaiil. n Omiiii l« 11 ( orintem. „boală (morbtts)"*0 şi vorbeşte despre niiniea îmbol-n. omul îl vede pe aproapelc situ aJtfel decât este. Vfc 3. Caracterul patologic şi patogen al desfrânarii apare deslul de evidenl la loate nivelurile.. 77. tira" fyistpte. * Ibidem.17 . VIII. îi iulbură. VI. 41 Ornilia a XXI-a: Despre n "ii ne lipi de ee/e hmiesii. Sfânuil Grigorie de Nyssa o numeşte „boala plăcerii (vbaoţ xfjţ tlSovfK)".Holnavă şi ranită de săgeala poftei desfrânalc este inima care vede pcntru a se învăpăia de dorinţă (vonvupiscentia)". ii face pe oa-meni să sfivârseasca acele lucruri pe care numai cei ieşiţi din minte le savâr-şesc". spune Sfântul loan Casian. PCi 31.4* Sfăniul loan Gură de Aur.41 Vorbind despre aceasla patimă. îl lipseşte de orice prevcdere şi nu-l lasa să vadă altceva decât lucrul care-i sta înaintc (. Sf. care. n Viaja iui Moi.. o califica drept „boală rea'V' spunc pe de altă parte: „boală foarte rea a ochilor este desfrânarea. Ca urmare a desfrânării. ci ai sufletului". VI.44 Desfrânarea esle cel mai adesea privitâ ca o formă de nebunie. 12. *' Ihidvni. Şi aşa.XV.. •: Ifodtfin.i\ iifi imens aegra) de loviturile ei. în alta parte. I. schimbate unelc cu aliele.. spune Stântul Vasile eel Mare.* Tot el spune încă: „(Dracul curviei).4* iar Sfăntul loan Scflrarul spune ca ea „îl face pe cel ce păti-ineşte aceasta ca pe un scos din minte şi ieşit din sine. „Pot'ta cste o boală a sufletului (feiu0\)|ita voaoţ feo-ti yvxffc)". atunci când pofta necuratii pune stăpânire pe suflet. dar nu a ochilor Irupeşii. intunecand adeseori mintea conducătoare. 548. scurt. *! Ibidem. Sfânlul Vusile vcde în manifestarile acestei patimi . fiinţele omeneşti pot fi. " Scura. toate raporturile sale cu aceste fiinţe sunt cu totul pervertite.

Şi. numeşte placerea după care alearga desfrânatul „rnaica nebuniei". C*le 300 dc captte. mai ales nesignranţă.Ş' după cum orbii care.*' Ea tiranizează*' sufletu) omului -•' Omilii la II Corinteni. Omilii hi I Corintrni. n 17. H Cf. lar neliniştea este cu atâi mai niare cu cât împlinirea patimii hrăneşte şi înteţeşte dorinţa. Desţire xtrîipungvnra immii. crede câ un leac al suferinţei sale ar ft sa regăsească plăcerea pierdută. şi sporeş-le înscmnatîUea acordată plăcerii: astfel. îar uneori chiar de o adevărată spaimă.*1 Căci. de asemenea. o data cu ea. piedîcile ivite pe calea câutârii plă-cerii. sufletu! este uşor înrobit de pacat. | ■ OmUii h t ('orintrm. 45. loan Scaiarul. trei efecte patologice mai imporlante ale acestei patimi: 1) O tulburare şi un zbucium al sufletului. '' Oespre sirăpungerea i/iimii. stăpânit de patima.. 56 IhiiUuu. hc. Onrifii la I Corintenf.4' Din învăţaturile pe care le dau Sfinţii Părinţi cu privire la desfrănare reies. cit. stand in plină luniină. XI.. 4. a conştiinţei" şi o pierdere a puterii de jiiclecnta. în căutarca obiectului dorinţei şi în elaborarea inijloacelor care să-i permitâ sa ajungă la e| (cu tot ceea ce implica aceasta. XXXVII. 4. XI.4" Acclasi Sfânt Parinte. Saira. Sf. loan Gur5 de Aur. loan Gnră dc Anr. *'Cf. Grigorie eel Mure. însoţit de teamă. 7. pătimaşul încearcă un sentiment de frustrare. 3. rmilţimea de nelinişti. XV. iar dezamagi-rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii dintre ceea ce aştepta de la plâcere şi ceea ce-i dă ea în reaiitate. XI. aşteptare plină de înfrigurare s.). totală. H Cf. (. 144 .l>eseiierea. Sf. aproape de îndată. tot mai mare. H Ibidem * Despre lonCe accsiea. XXXVII. Sf. ori de elite ori o cere patima. Sf. la amiază. 3. XV|l. 4. pen-tru cS ochii lor sunt cu totul închişi. netrccătoare. 3."mdu-i omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. I5s. Sf. 2) 0 nelinişte care însoţeşte dintru început patima. £ Cf. dorinţa renaşte şi. loan Hiisosiom.. " Sf. Atunci. in alt loc. nu văd nici o rază de soare. în inimă şi in minte numai tin singur lucru (. plăcereu după care alergase se evaporă. care însoţesc această patimă de la ziunislirea dorinţei până la împlintrea eî. aceasta patimă are drept urmare toropeala minţiiss şi învârtoşarea inimii. a se vedea ibiih-ni. abia împlinită. Stf.. mtmifcslările sifelul m t:ai-e Jte finxluv bolile sf/iriliutlt' nizal de aceste ispite. 83. apar cu atăt mai dureroase.) având mereu In faţa ochilor. Cf. Sf. Omilii la MattU. ld 3) O întuiiecare a minţiî. II.' In afara acestor trci efecte principale. toi aşa nenorociţii cazuţi pradă acestei boli îşi închid urechile la nenumăratele şi folositoarele învăţături pe care li le dau cei apropiaţi". XXXI.*0 Apoi. lată cum. aşa cum se poate remarca din citatele dc mai sus. 3-4: Omilii la I TimofeL II. privind-o ca pe ceva absolut. Nichita Stilhatul. loan Guru de Aur. Grigoric cel Maie. 4.ui teamă de a nu izbuti). o nelinişte care urmează îm-plinirii dorinţei. I. Comerttariu la lov. aştepta de la ea o satisfacţie deplină.

22. Viafa Sftmtului Sava. he. Apofiegme. Grigorie eel Mare. Sf. Cuvuitr despre. XV. Apofiegme. n? Ibidem. Aşezâmintelc mâaâstîttţti. XV. legat de aceasta. Sf. cit. Scam. loan Casian. he. foe. '*' Sf. 34. loan Scararul. n Amifiegrtw.64 nesimţirea.65 alipirea de lume. scric Sfântiil Grigorie de Nyssfl. Isiuic Sirul. he. SI loan Seiliarul. ză-misleşie în suflet tot felul de atitudini viciqase şi mai ales lipsa temerii de Dumnezcu. Grigorie eel Mare. Scam. Vursumifie şi loan. '" Cf. '" Ibidem. 145 Ibidem. XV. Sf.63 iubirea de sine. "'Cf.A Sf. ncvoinfâ. . VI.. XLIX (139). . Evagrie: . că patimadesfrânării este zămislită. II. nici o altă paiimă nu are asupra noastră o putcre deopolriva cu boala plăcerii trupeşti". 79. XV. loan Scărnml. p. Sf. Cuvant thutprf rugdciuttt. Ctmmituriu h low XXI. 52. Scant. "Cf. cit. St". Chiiil de Schilo|iolis.m ScăranU. a Sf. 18.Desfrîinarea mai mult decât celelalte patimi. ail. 63 scârba de rugăciune.60 Ca loate celelalle patimi."^ osândirea aproapelui.™ salurarea pânteceUii71 şi somnul fâiă musurâ."6 deznădejdea. 106). Grigorie eel Mare. N 592/24. 22. w u Cf. ea nimiceşte virtuţile''1 si.™ ca este „greu dc înfrănt şi de tnfrunta!". 8 Din această cauza. loan Scararul. '' Cf. 51. lo.Din mullele patimi care razboiesc gândurile oamenilor. Scrisori duhovniceşti. Sf. N 592/24.7' tt Viafa Uii Moise. 240. 53. XV. 12. Referinţele au fost dare la capitolul precedent. hrănita şi spo-rită mai ales prin trei feluri de comportament pătimaş: mAndria''" şi slava deşartâ. 301 (PSB. în încheiere. . din pricina forţei ei cumplite.dep&ţind aproape nipiditatea minţii noasrre". Scam. Apofiegme. dar şi din pricina uimitoarei repeziciuni a lucrării demonice care o inspiră. cit. I. Tralaiul praaic. Sf.67 Să notăm. Scam. 90.

Nimic IHI e râu din cele ce sunt. plăcându-le mai curând să aibâ bogăţii. pentru că amândouă sunl zămislite de una şi aceeaşi poftă de bunuri materiale şi. prin greutatea de a te despărţi de ei şi prin neplăcerea rcsimţitâ atunci când îi dai. \ Ibidem. spune Sfântul Maxim. de asemcnea. I7-I8. m mod obişnuit. pi in grija de a-i pastra. în (. Cu toale că repreziniâ două stări pătimaşe diferite. 1 Ibidem. 2. ci atiludinea perversă a omului laţă de ele. ele chiar merg mână in mana. Această iubire se manifesto prin plăcerea de a avea bani. III. dar ş\ a tuturor celorlalte puleri pe care aceslea le implică. 3. ('ttp0e despre dragoste. Vitsile eel Mare. ca şi eel zgârcil nu respectă acest rost al lor. „nu banii sun! răi. decât reaua întrebuinţare (napdxpiPK). Cel lacom.1 fn ceea ce priveşte pleonexia (nXeove£ict). Ibidem. ' Cf. in mod patologic.mod general iubirea faţă de bani. decât să se folosească de elc* Cu privire la acest subiecl.6 Astfel. 3 I4r> . III. Sf. privindu-le. Roslul banilor şi al bunurilor materiale este de a fi folosiţi peniru ttaiul de zi cu zi. ' în ceea cc privcşle acest aspect. ci iubirea de bani (. LXXXffl. iubirea de bani . nXeovE^ta este redaiă prin „aviditale".5 Argliirolllia şi pleoncxia Arghirofilia (<^\\apy\nAa) desemnează in..şi laco-mia după averi pot fi pusc laolaltă.7 Caracterul patologic al arghirofiliei şi al pleonexiei este dat. a se veden Sf loan Gurfi de Am.imp ce. 18. Sf. de reaua folosire a puterii poftitoare. cuvân-lul $iXapv\xila se traduce prin „zgârcenie" (noţiunea aceasta trebuind să fie inţeleasă intr-un sens mai larg decât eel folosit curent). Omilii im/mtriva bogafHor. ca şi faţă de diferile ai(e forme de bogăţic maierială. în fapt. Ci.. 2. câ „nimic dintre cele create şi făcute de Dumnczcu nu este râu"\A că patima se naşte din reaua folosire a puterilor sufletului/ în cazul nostni. deci. ca valori in sine. QmiHi la M<tt.J Se impune aici o remarcă analogs celor pe care le-am f'âcui in capitolele precedente: nu banii sau bunurile materiale intra in discuţie alunci când vorbim despre aceste paiimi. ea constă in voânţa de a dobân-di bunuri noi şi de a avea câi mai multc. 4. Miixim Maitiirisilortil. Sfânliil Maxim Mărturisitorul subliniaza.t. „cupiditate".). VII. Cctpetedex/tredragosle. „lacomie de bani".re v'ne din negrija mînţii de a cultiva cele fireşti". a puterii poftiloare. ' Ibidem.

" Ibidem. şi dacă.. baniî şi celelalte forme de avuţie iau locul lui Dumnezeu.Arghirofifia fi p/eoiu-xio Dar această rea folosire nu se dcfineşte doar in raporl cu burnt rile maic-riale. pe de alta.'' . In timp ce. UeleMKUifvtipete. Scant. loan Giiră tie Am. Cu câl iubeşte omul mai mult banii şi se araU'i mai nesăţios de bogăpi." ('ttvântaJta: Nimeni nu poale vtiuiiiui pe eel rare mt . omul îşi îndrepta întreaga sa dorinţă spre Dumnezeu şi dorea păstrarea bogaţiilor spirituale primite de la El. le sacrificS sufletul sau. Fundamental. într-un ciivâiii.De iubeşti să fii prietenul lui Hristos. Sf. în viaţa celui zgarcit. " Sf. cum spuntf Sl'ân-tul loan Gurâ de Aur. li se de-dica* întm totul. devenind pentni el adevăraţi idoli.SS. de aseinenea.W. dupil cum spune lisus însuşi: „Ninicni nu poate să slujească la doi domni. el se poartâ la fel ca acestia:12 adicâ le acordă averilor o valoare sacra. folosindu-se de ele contra tlrii. şi iubirea de bani şi de avere. nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt 6. întemeindu-se pe una şi aceeasi putere poftitoare a sufletu-lui. 3. 5. II.10 De aceea. Omilii In loan. Cele . iubirea de Dumnezeu şi de bunurile spirituale. loan Scururul. izgonind din sullet orice altâ dorinţâ".. chiar daca nu le aduce jertfe ca aceia. îşi risipeşte pentru ele întreaga energie. la început. Sf. XVI. cu atfit se depărtează de Dumnezeu. „iubirea cea rea de arginţi." Sfâtuul Nichita Stithatul scrie cu privire la aceasta. 2. 5). X Efes. 7. caci sau pe unul îl va urî. 56. rejatule omului cu semen» sâi şi chiar cu sine însuşi. ''Ibidem.100 de capele. el nu-şi adorâ* bogăţiile aşa cum lac cei care se închinâ idolilor în cadnil iinui cull dedicat lor. loan Cit&iaii. doar pentru a le aduna şi păstra. le respectă şi lc venerează şi. şi pe celâlalt il va iubi.. 5. 24.singitr. urmând astl'el menirea firească a puterii sale poftitoare. spune Apostolul Pavel (Col. pe de o parte. LXV. Sf. ca şi a celui lacom de bogăţie. ca pe una ce întoarce cugctul spre el si-l i'ăpeşte de la preadulcea iubire a lui lisus".w vttlunia . „lacomul de avere este în-chinâtor la idoli". căci iubirea de bani „biruieşte toate cejelalte pofte. ea se raportează la Dumnezeu şi priveşte. se exclud reciproc şi sum cu totul incompatibile. 55. „Lacomia (de bani) este închinare la idoli". 13). toate forţele şi tot timpul. să urăsti aunil si impatimirea lacomă de el. 3. ca şi dobandirea allora noi. in fond. Aşezâimnlele iiuvitistiresli. 147 . Lc 16. Nichiia Stithatul. îndreptând-o numai spre ccle materiale. face pe fiii oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decat dragostea lui Hristos şi înfaţişeaza pe Făcâtorul ma-teriei mai mic decat materia şi îi înduplccă să slujească mai mull materiei decât lui Dumnezeu". in palimile despre care vorbim el îşi abate dorinţa de la rostul ei normal.I: Sigur că eel ca/ut pradd acestor patimi nu-şi da seama cfl se poartă ca un idolatni. VII. din punct de vedere formal şi privii din afnrâ. sau de until se va lipi si pe celâlalt il vadispreţui. 12 Cf.

luând locul bucuriilor duhovniceşti infinit mat înalte şi singurele in stare să-1 mulţumească deplin pe om. Aşa ajunge omul să se despartă cu totul de Dumnezeu.un viitor care. înceteaza de a-l mai cere ajuiorul în rugăciune. Asezt'unhitelc nu'inâsfhf^ti.în realitate. 18 s Sf lonn Gură tie Aur. slujindu-l Lui cu dărui-re.uriereo. St loan Uuiii <)e Aur. se înstrăineazfi de adevărata sa menire şi îşi ţintuieşte cu tolul fiinţa şi viaţa de lume şi trup. Crezând că-şi află fericirea. pe de altă parte. căci plăcerea pe care încearcă s-o păstreze cât mai mull este nestatornică şi amară şi irecătoare şi. El se arata" lipsil de cea mai elemental iubire de sine. Lc 12. cele care vin de la Dumnezeu. 19) se îmbogăţeşte şi-şi câş-tigă siguranţa Iraiului şi libertatea. MS . 20).17 Ocupat cu sporirea bogăţiei materiale. 19. VII. în loc să o câştige (Mt 16. şi averea". acolo este şi inima sa (Ml 6. XXIII. 21). El încetează de a-L mai vedea pe Dumnezeu ca singurul său ajutor şi sprijin şi. Oniitii tii I Cotiritem. sortindu-se sărăciei spirituale şi pierzân-du-şi viaţa. Dumnezeu fiind eel care are grijă de (oţi cei care I se roagă cu credinfa (cf. socotind câ-şi poale purta singur de grijă şi-şi poate singur carmui existenţa.4. 7. 'Sf. Mt.stt'. 31-34). omul prctinde că astfel se îngrijeşte săşi asigure. ar fi trebuit să le păstreze nepătate în sine însuşi". nu-i aparţine şi-şi face planuri deşarte.n Preocupal de pâstrarea bunurilor sale şi de dobândirea altora noi. ele vâdesc totuşi lipsă de credinţă şi de nîtdejde în El. Pe de o parte. XXIII. el nu se mai îngrijeşte de suflet şi de mântuirea lui. 6. oarecum stăpftnindu-l. rămânând închis de bunăvoie în mârginita lume căzutS El crede că adunând comori pe pământ (Mt 6.. căci acolo unde este comoara oinului..lmâne nimic din ea ţcf. Capele desprc (Irago. nu mai r. viitorul . Mt 6. punând banii şi averile mai presus de sufletul sSu. El uită. ea îl lipseşte de fericirea veşnică. 6. 5.de chipul şi înfăţişarea lui Dumnezeu. omul nu-şi valorifică infinitele posibilităţi spirituale şi nil ajunge la împlinirea fiinţei lui. 25). de tapt se condamnă la nefericire. cu sine insuşi. Maxim Muiliirisilonil. LXXX. . 111. mamfesitirile fifetut în care xe pmduc bolile spiiitutile Chiar dacă avariţia şi lăcomia de averi nu ajung să-1 ullătore cu totul pe Dumnezeu din suflet. prin purtarea sa omul araiă că „nadăjduieşte mai mull in arginţi decâl in Dumnezeu"14 şi se străduieşte să dobândească avuţie bazându-se nu-mai pe el însuşi . De fapt.Di'. mai devreme sau mai târziu. Este limpede aslfel cfl prin arghirofilie şi pleonexie omul ajunge „propriul sâu duşman". spune Sfântul loan Ca-sian."' „nu poate cineva cu adevărat să-şi iubească şi sufletul. de fapt. Caracterul patologic al acestor patimi se manifesto şi prin modul de a se purta al omului înrobit de ele. decî. 16-20). pe care. *QmiUiUt Mattri. se lipseşle de comorile vieţii veşnice. Dar mai ales. în loc s5 se lase cu to-ml in voia lui Dumnezeu (Lc 12. 16-21). El întoarce astfel spa-tele singurelot bogăţii adevărate (Mt 6.B cum spune Sfântul loan Qurâ de Aur. Omilii ta I Corinrsm.

Nichi-la Stilriaiul. ca toţi să se bucure dc e!e în egală măsură. 48. de asemenea. 206-213. VII." Căci. 2. ( I Sf. a Omilii impoiriva bagafilof. Vasilecel Mare. '" Sf. main. 149 . IV. dc asemenea. :: Ibidem Ibidem. aceasla estc impotriva voinţei lui Dumnezeu. 7. Dexjjre pwiiinfti. IX. Ambrozie al Miluniilui. "Ibidem. Omilîi hu/wfmti bogăţwi. Despre feciorie. Grigorie de Nyssa. Kegulile mid. Sf. V. Despre iitbirea tie santci. 26. 1. Vezi. cftci unul aduiia banii. iar nu spre propria des-laiare". Sf. iar cclâlalt rşi sporeşto averile numai şi numai pentru pificerea şi folosul lor. V. Desprr fe ciorir.Arghirvfilia fi pleonexia Aceste patimi. spun Sfinţii Părinţi. (hnilii impoiriva bogafiei. Marcu Ascelnl. Sf. Desprf Nulwl. XXVI . 2. Cateheze. Vasilc cel Marc. '" Sf Grigorie de Nazianz. Sf. Grigoric ccl Mure. at. dc asemenea. loan Guru de Aur. Desprepociiinţti. de exemplu. Sf loan Guru dc Aur." iar Sfântul Vasile îi numeşte jefuitori şi răpitori. XXIX. ■. 3. I. Sf. loan Gun! de Aur. 7. "' St* Simeon Noiil Teolog. 3. (hnilii la /''twere. I. Omilii l„ I ('orintetit. Grigorie de Nazianz. 5. Simeon Noul Teolog. roţi oainenii sunt egali: au toţi aceeaşi fire. Grigorie dc Nazianz. VII. 3. Cf. VII. Sf.3* lar dacă unii oameni an mai mult decât au . Sf.*0 şi cu cat are el mai multe. VI. 4. IX. Sf. Sf.30 Toţi Sfinţii PaYinti subliniază faptul câ* menirea bogăţiei este s. A se vedca. Grigorie de Nyssa. lor. Vasile cel Mare.1 fie Impartial egal între oameni. XXXV. Mai'cu Asceinl. Tâlemiv lit I'satw/d 4. 5. Grigorie de Nazianz. Sfiintul loan Gură de Aur spune că „cei bogaţi şi cei zgârciţi sunl un fel de hoţi". Cf. Domnul nostrum4 Lumea cu bunurile ei a fast dâruitâ dc Creator tuturor oaitienilor. lo<:. Sf.*9 „Foloseşte-te dc bogăţie ca bun chivernisitor al ei. Sf. şi ele „rtu sunt proprietatea nimanui". XV. spune Sfântul Vasile. cil. 1. ducând la o stare de lucruri nefirească şi anormaliV l_a inceput n-a fost a$a. ihvpn> Natxtt. Penrru aceastu. 2. 5. Om'mldri. care spune „să • Cf. Cateheze. 56. (hnilii impoiiiva bogafihr. 5.omilii la Lazăr. 19. IX. Sf. 101-102.1' Ce] zgSrcit şi cel lacom de bogăţie însă nu fac aşa." călcând porunca iubirii. '' Cf. Sf. Cawim/iii. cu alâl îl lipseşie mai mult pe semenul său. XTV. şi mai ales a zgârceniei şi lăcomiei.ilţii. De ace-ea.faPsahnnN. Grigoric de Nazianz. 11 Cf. XIV. 92.11. Sf. toţi au fost mântuiţi prin Hristos. Sf. :c Sf Grigorie tie Nyssa. VII. Sfinn'i Părinţi nu ostenesc sil-i îndemnc pe cei bogaţi să-si înipaită averile. VI. Amândoi „depăşesc liinitele legB *V adică se ingrijesc mai mult de ei decât de aproapele.2G această stare a aparut ca urmare a pă-cutului stramoşesc27 şi se menţine şi se dezvoltă din pricina patimilor ome-neşti. IV. I. 2. se face întotdeauna pe seama aproa-pelui. Omilii împolmri bogofifor. Canmnariu la lov. -' Ibidem. toţi au fosi făcuţi după chipul lui Durnnezeu. Do-bandirea bogăţiilor. loan GtinS de Aur. A 5e veden. Oirâniâri. 8. (alebeze. Celt 300 de eapete. 95-97. Ambiozie ul Milanuliti. Simeon Noul Tcolog.:" Toţi oamenii se pot t'olosi şi bu-cura de lucrurile din această lume. Sf." Ce] care strange bogăţii „işi aduitf bunuri care nu sum ale sale". într-ade-VfiT. Omilii la I Corintent. Sf. tulbură relaţiile omiilui cu semeiiul sfiu. X. " Omilii fmpotriW bogafihr.14.

(Vie MX) d&copgfe. Nichili. 18. v " Omilii la Fltipeni. 2. 59. 14.. 22. nedorintf altceva decât împlinirea poftei lor. Sf. m Cf." Arghirofilia şi pleonexia nimicesc iubirea şi legălura cu aproapele şi prin aceea că îi fac pe cei înrobiţi de ele sa nu mai vadă în semenii lor decâl pie-dici în calea îmbogăţirii sau simple mijloace de dobândire a averilor. Nichita Scithutul. iar pizma se însoţeşte cu făţărnicia. 6.39 să sirntă sil. 4) Cf. duşmănia. Regtihl? 'iiia. loan Sciuunil.Deacrierea. şi de cei nedreplăţiţi de noi. 4: Omilii la Maiei.4'' S£ Viisile cel Mare. IV. " Despra Nabot. despărţiri. XXV1I1. * tâlcuire la Psalmut4.45 Această patimă este pricină de razboaie. LXXXIII. 3. nemilostivi-rile şi uciderile".4'1 In ceea ce pri-veşte pleonexia. şi chiar de cei carora nu le-am făcut nici o nedrepiatc". Sf. Uihie Sinaitul.34 „Este cu neputinta\ spune Eva-gric. LXXXIII. EpistoU: IV. 41 Sf.. manifeslthile şifelul în care se proihu holile spirititale iubeşti pe aproapele tău ca pe tine lnsuti". 44 Omilii lo Mat. Omilii la I Cvrimeni. 1 u " IJJC. I. 4.44 lar Sfântul loan Scărarul aratâ că „ea a pricinuit urâ. Omilii la EvreL I.47 Arghirofilia şi pleonexia fac din om neom. 5.1'' îl lipsesc pe aproapele lor de dem-niiaiea pe care Dumnezeu i-a dat-o creându-l şi nu văd în el un tovarăş al lor. certuri.'* Bogâţia cunoaşte „numai neplăceri. Sf. pizmuiri.'* Zgârcitul şi lacomul de avnţic. grijile. " C£ Sf. dar este el însuşi plin de ură faţă de ceilalţi. loan Ourn dc Am. fie pizma faţă de cel care ne întrece (în bogăţie). 5. uneltirile.1' Ele nasc intotdeauna certuri şi tluşinănii. ca iubirea să* stea (în om) laolaltă cu avuţiile". cum spune Sfântu] loan Gură de Aur. Slithalal. Nichilit Siithatul. ** Cf. V. IV. Scam. fie dispreţuirea celor aflaţi sub noi. ajungând în urma la ura faţfl de toţi oamenii. Omilii la Maîei. 2. VII. spune Sfânlul loan Gura de Aur. loan Guru dc Aui. Sfânlul Grigorie de Nyssa spune ca ea naşte „fie mania faţă de cei de un rang cu noi. furtişaguri. duşmănii. 3: Cttvtiniarea: Nimeiti mi poute vtHctma. 16. IX. cum spune Sfânlul Ambrozie. -1 Cf. Sf. 150 . aceas-ta cu amărăciunea. Sf. XVI. rralatul practto. Convorbiii tltilwvniccfli. Omilii hnpatriva bogaţihr. ţinerea de minte a răului. De aceea Sfântul loan Gurâ de Aur spunc ca „lăcomia airage ura tuturor". 48. Ei ÎI nesocotesc astfel pe cel de ace-eaşi fire.lh Nu numai că cel lacom de avuţie irezeşte ura se-menilor.1 de acesta. Cf. Sf.4* preschimbândii-l într-o adeva>ata fiara. 6. 7. uită de aproapele şi înce-tează sa"-I mai vadă ca seaman şi frate. lar patima sa îl face nepăsâror faţâ de aproapele. 40 Vczi mai jos. ne „face urâţi de loţi. 41 Oesprefccioiic. XIV. 45 Sf. loan Ciisiiin. LXV.i. 2. Omilii la loan. teama". Vasile «I Mare. ura. Epistole.4" să fie nemilos*" şi crud. CÎI. 2. Capete ilcspre ireivie.

şi Sfântul loan Casian: „Dacă. loan Scamrul. boalâ mai crudă decât foaniea nestăpânită a pâritecelui. IX. 3-4. sporeşte tot mai mult/'' Pentru Sfântul loan Gură de Aur. Poate fl.Nu este. B Aseiâminiele m/indxtiresli. („aceastâ boală cumplitil. Simeon Noul Teolog. VI. 3. Către Staglurie Ascelul. 6. II. Dorinţa care stă la baza lor este nezâgăzuitâ şi. Cuvi'inlarea: Nimeni tut pimte vătâma.. 5. 5. XVI. ea . cu atflt Despiv iubirea de sdmci. Sf. Cuviml la inidarea ltd tudK Omilii la I Corimeni. Sf. Convorbiri duliirvniresti. Eplslole. PG 83.dacâ accastă boală prinde radacini în suflet. VI. VI. Vasile eel Mare. XI. Cele SOOde capefe. Vasile eel Mare. II. Despre Providenţd. dintru început cu totul rea. Omilii la Psalmtd 14... CLXXXVIH. Per. Omilii impoiriva bogăfieî. 9. Andrei Crheanul. Omilii mi/iotriva bogdfiei. arghirofilia şi pleonexia sum un soi de bulimic a sufletului: . H Omilii la I Corinleni. 5. Grigorie eel Mare. spune Sfântul loan Gurâ de Aur.. Omilii impoiriva bngafihr.. nemaipu-land fi vindecată. XXIll. Comenuiriu la lov. oare. OmiUi la Matei. Sf. s Cf. I. Sf. ncfiind niciodală potolite. XXIll. ceva mai cumplit decât aceasta ? O asemenea foa-me nepotolilit a sufletului este zgârcenia. VII. 4. Nil Sorski. Despre Nabot." Patogenia arghirofiliei şi a pleonexiei este data de faptul cil ele sunt patimi dc nes&urai.dcvine mai primejdioasă decăt toate şi mai greu de alungat'V1 Sfântul Nil Sorski arata şi el că . patima aceasta ne va aduce boală dc nevindecat". 5. 14. Ayezămintele mâhâstfreşti. 55. loan Casiiin. oricâl ar mânca omul. neluată în seamă la început. XI. Sf. Sf. XXII.S4 De asemenea. 2. 2. Omilii la I Corinleni. Omilii la I Corinleni. Sfinţii Pârinţi nu sc sfiesc sâ spună câ aceste patimi sunt adevărate forme de nebunie. loan Giuă de Aur.V. Scam. 50. Sf. Cwwmtl eel mare de ptnuinjti. Io. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. Omilii fa Facere. Omilii impoiriva bugitfi/or. IX.. Omilii la toall* LXV. 14.in Gurfi de Aur. Cwântarta: Nimeni nu penile vâlâma. 6. Sfinţii Pfirinţi arată că e!e sporesc necontenit şi că nu cunosc sa-ţul." Tot asa. Nichifa Stithatul. 4. 5.ţ0 Deaceea Sfinţii Părinţi spun că arghirofilia şi pleonexia sunt cu adevărat boli ale sufletului/1 Ei insistă asupra faptului că fiecaxe dintre ele. Teodorei ul Cirului. care nu are nici un lcac şi pune stăpîinire pc toate inimile")'. Sf. pe mâsură cc este salisfâcută.. 3. 3. 6. " Of. scrie el. 6. Sf. Sf. VII. St. Sf. 151 . ajunge înspăimântătoare când sporeşte şi se înrîidăcinează în om. Ambrozie al Milonului. cu cat se îmbuibă mai mult. XXIll. nimie nu o satură. 656CD. VII. LXXXI. ReguJa. ajungc mai rea ca toate". loan Guril de Aur. V. „Dacil n-o tăiem de la început. Mutaţi acum această boală trupeas-câ lu suflet. Calebeze. Sf. XV. IX. 2. 5: Omilii la Maid* Lll.. Lll. V. 227. Sf. Vasile eel Mare. pierzându-şi chipu] cie otti şi devenind adevSraţi monştri". *" Reguta.. Omilii la I Corinleni. 4. 2. a şi pătruns în inim. VII.Arghirqfilia si pleonexia Cei înrobiţi cu totul de ea „ajung să-şi schimbe firea. U. 3.." '■ Cf.

). Sf.. tulburare şi ne-orânduiala" neîncetate. şi chiar mulţimea ei îl umple de neli-nişte. aşa cum spune Sfâiitul Ambrozie. căci acum singura lui grijă este cum să păstreze toată această bogăţie."" Sfântul loan Gurâ de Aur îi descrie în acelasi fel pe cei supuşi acestei patimi: . fiind totdeauna harţuiţi din toate pârţile". LXXXUI.. îşi simte sufletul apîisat..se teme de ceea ce or putea să i se îmumple".. îl mână să caule fară încetare alte şi alte noi avuţii. Sufletul celui iubitor de avutie. loan Gura de Aur {Omilii la Males. le socoate pe cele dintâi ca pe o nimica f'aţă de ".Cel lacom nu are nici o clips de liniştc şi sufletul lui nu cunoaşte odihna. XXIV. 152 . w Cotnenuiiiii fa h>\\ XV. din motivde îtisirate mai sus.. nici noaptea nu le aduce vreo uşurare (.. XIII. Omilii fa Malei. * Cf. Io. Pofta nesaţioasă de a avea cât mai mult şi de a păstra cele avute naşte în suflet. 19. nicicând siguranţă (. căci.JZguiciţii sunl robii şi prizonierii HViiţiilor lor". in slujba acestor lucruri şi acestor ţeluri ajunge să-şi puna omul toate facul-tăţile sale sufleteşii. Cf." Acest nesaţ vădeşte caracterul tiranic al arghirofiliei şi al pleonexiei care-l fac pe om rob al bunurilor pe care le posetlâ. numift-suirile şi feint in care M priului bolile Spiritual* îi creşte pofta.*'1 patimile acestea dându-1 în srăpSnirea diavolului mai mult decât oricare alta. Asezainimele mtmihliresit.4). care-| face să se întrebe cum va putea dobândi ceea ce pofteşte.) Apoi. Omilii la Malei. Seem.SK Supuşi acestei patimi. cei săraci îi pizmuiesc pe cei bogaţ. Nimeni nu pottle vâtămit. 1 Vezj.fi: Arghirofilia şi pleonexia îl lipsesc pe om de liber-tate. există câte unul care. odata îm-pliniie dorinţcle. loan Guru de Aur. şi pe cei săraci. "2 Sf. (. w Despre Ntihol.. Sf. scrie în acelasi sens Sf. Găsim la Sfantul Grigorie eel Mare descrisâ siarea de suflet a zgarcitului şi a celui lacom de avere: „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare.iabiml 142. se iveşte o aliâ suferinţă: îl chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobăndit cu atâta chin. Mai întâi sut'eră şi se framilnta din pricina poftei lui nemasurate.: Omilii fa II I'imolei. "' Tâkulre la P. loan Casian. nu are „nicicănd linişte. Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are"/' Nesaţul îi alinge şi pe cei bogaţi. chiar atunci când nu sufevă nici o pierdere. spune Sf. . pe pământ. 4. LXXXIII. de nelinişte. XVI.Bogaiul. loan Oură dc Aur.""' îl tin legat de bogăţiile pe care le are sau la care râvneşte. '"' . o frămăntare coniinuă. V||. loan Scitnirul..Desrrit'rea. el este pedepsit chiar aici. 24. 4. VII...'" 1 Şi copleşit de tot felul de dureri. iar cei bogaţi. 2. 3). Ciivâmarea. Sf. literalmente aliemuidu-l. 50.i. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. 3." Arghirofilia şi pleonexia zămislesc de la început in suflet o stare de tea-ma. |. . Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a avea pe cele pe care nu le are încâ. de pildS. „având de toaie din belşug se socoleşte sărac'*. nici ziua.).in Gura* de Aur [Omilii la Hpislola eătM K»»«m. pe cei care au mai muii decât ci. pentru lăcomia sa nemăsurată şi pentru dorinţa de a pâstra pentru sine tot ce are".

.

ski. Capete daptv dmg&tte. Sf. Sfantul Nichira Srilhatul se mrreaba: „Dacii această boală e un rău asa de mare. PG 79. Aşa cum nebunii nu văd lumea aşa cum este. 10). VII. certurile. Omilit ta loan. I.go Starea delirantă se regăseşte de asemenea în altâ trăsjttura" patologicâ a arghirof'iliei: caracterul obsesiv1" şi aproape halucinam pe care îl capătă banii şi bogfiţiilc materiale în sufietui pe care ea îl stăpâneşte. \şi'Z<imînh>ltr piiinâslireyti. 2. vede peste lor aur şi argint". Omilii tmpotriVa btyâfiei. Isanc Sirol. Omilii la l ('oriiieni. loiui Damaschin. Sf.." Arghirofilia şi pleonexia. ura. Câci lot nebunie se cheama* şi a (e tenie de pierderea banilor. 4. Nil Sor. . LXIX.Ci SI loan Giuă de Aur. Cavâat minimal \i de suflet foiositor. 152. Mintea unor asemenea oameni e-ste bâniuita în permanenţâ de gundul la avuţii pe care |e au sau pe care vor să le dobândeasca. 6. ci cum le-o arată minrea lor fulburara. îi spune Sfântul Vasile cel Mare celui lacom de uverc. Cuvintr deSp/V itevotnfri. A se vedeii. 34. le e frică de lucruri care adesea nici nu există şi fug din faţa unor umbre." Sfânlul loan Gură de Aur. 1 ' Cf. Un asemenea mod de gândire deformează cu lotul realitaiea înconjurâtoare. „Peste tot în jurul răn. 8. tu nu vezi altceva deciU aur. duşmănia. 1. şi visele noaptea. Sfinţii Părinţi spun că iubirea de avuţii este rădăcina şi maica tuturor relelor. Regttta. " Ibidem. 2. Vusilc eel Mure. pierderi ar trebui să fie cu loţii nişie nenorociţi. 5. Cotnenitirin In low XV. Dacâ ea ar fi cu adevfiral prilej de supărare. arata ca omul arins de arghirofilie si de pleonexie ajunge să rfivneascil lucruri care nu există. zămislind ast-fel roate patimile care se împotrivesc acesteia: nesimţirea. Sf. loan Casian. Omilii ta Malei.« n gâiulnriloi. ci dintr-o rea voinlă. şi de aceea cad in deznadejde. Ca şi nebunii. *Geie300itecap€t*t%55. uciderile şi toate celelalte de acelaşi fel. Trebuie sâ ară- " Cf. Sf. XXIII. Despn.*1 Caractenil patologic al acestor palimi se vădeşre şi în mullele palimi/boli pe care le nasc in suflelul omului. dc iisemenea. dezgustui. nu întrece orice răurate sufletul care boleste de bunăvoie de aceasra T*. dar nu este aşa. aşa cum am arîttal. Aurul îţi bântuîe gândurile ziua. Grigorie eel Mare. mutându-se cu mintea Intr-O lume bântuitade fantasme. m mod analog. 1200. sufleriil rfiu.Desciieri'it. sting iubirea.drasebireu paiimihr . Pesre (or. Urmând celor spuse de Sftintul Apostol Pavel (I Tim. nuimfestdrile stfeittl in tare M pWQUC halite spiritual* mânleşti. 156 . robii cu lolul de cugetarea la bani. Evagrie. Talasie. I. I: Omilii la I ('aiiiiti'ni.'M Astfel. Am văzut câ ea naşte în suflet reama" şi întrisrarc. Sf. LIII. 11. lonn Mosliu. încâr primeşre ca al doilea mime pe eel de slujire la idoli. Căci lemcrea aceasia nu vine din fire. XL. lar dacfi o aceeaşi înrâmplare ne-fericită nu naşte în toţi oainenii aceeaşi mare supărnre. VII. Sf. 4.. VI.. pe el ţi-l inchipuicştt. VII. tofi cei cure au suferit. se tem de cele care nu sum cu adevăral de lemur. V. ci în reaua noastră cugerare". Sf. ţinerea de minte a raului. urmează că nu în firea lucrurilor stâ pricina întristilrii. 19. IJrada du/wvfttceascâ tUmanaiiuf.

Omitii to Isaia.'7 dar şi lenea. VII. Cimvoilnri dukovtticeţtt. Sf. Scatto.XV\iL3. I. I I . \oiwGw5de Aw. IX. 157 . loan Gură de Aur.100 şi cele care vin împreună cu aceslea donă din urmă: rndrazneala. 17. S.102 disprcţuirea aproapelui. Tâtcuire la Psalmul 9.'1'' slava deşartă. Capeie despre trez\'ie* 59.106 lar Sfântul loan Gură de Aur spune: „A voi să ai mai multe bunuri pămănleşti decâl allul este semn de răcire a iubirii. Despre xuflet. loan Gură de Aur. 59. Isihie Sinairul. loan Casiun. XXXVII. III. Capttc despre irezvie. XVI. Sf.105 In ineheiere. Cometiumu la low XXXI. V.10 obrăznicia. tor rit. IV.Aighirufilia şi pUumesia lăm că mai nasie mânia'" şi felurite forme de violenţă. SI". loiin Casiiui. Cf. Nichita Stilhiitul. Sf Grigorie eel Mure. lsihie Sinaitul. să arfltăm ce amime favorizează dez-voltarea arghirofîliei $i a pleonexiei. Grigorie de Nyssn. ' Capetedespre dmgoste. n Sf. Omitii la / Corintcm. Omitii la I Corinteru. Sfânlul Maxim învaţă că „trei sum pricinilc dragostei de bani: iu-birea de plăcere. aroganţa. 45. XXIII. 5.10' nesupunerea. Qespre feciorie. Omitii la Facere. lăcomia n-are alia prîcină decât măndria. 21. 11. loan Gura* de Aur. loan Casinn. I I .'" man-dria. Tâlaihv la Psatmut 9. micuire la Psalmtd 9. % Sf. 7 "" Idem. slava deşartă şi necredinţa. ura şi dispreţuirea semenilor". 5. "" Ibidem. loan Scfuarul. Sf."11 înălţarea de sine.snu. Sf. I. Aşezămintelr mihiasiiivsfi. ^<>»<iiiilafrf?. ' Ibidem. III. w Cf.107 * Cf. '" Sf. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa". 1 Sf. ■ Cf. 8. 4. 10 Sf.

cu toate că sum marairii ale caderii sale din starea de desăvârşire initial. . PG 90. PG 90. ' Cf. 2. produsâ prin reaua întrebuinţare a 1 Cf. o pat imă. Simeon Noul Tcolog.).1 Totuşi. 4 Cf. Sfântul Maxim scrie: „In cei ce se stfaduiesc. dimpotrivă. N 561. de strapuiigere a inimii (KOTdtwjfcit. care face parle dinire acesle aiecte nuiurale. De piJdă (. 2."!. Oniilii (a xlatui. Ctie .. Catekete. 1. III). Sf.6 Tristeţea fa Rai. două forme de tristeţe. PG 90.269A. 269B." Cea de-a doua forma de tristeţe. Răspunsuri cat re. Exisiâ.Sf.592D.. nu numai că este . tristeţea nu este ipso facto o patimă rea şi nu este nici strâinn de firea omului. I. Capete despre treMe. Maxim Mamuisitorul. 136. 60. N 561. N 561. 20. care ajunge la desăvârşire in dam I lacrimilor.1 Aceasta a apărut in urma păcalului adamic* şi este legată de slarea de cădere în care se afla omul. Apoftegrne. * Sf. Macarie Egipteiuiul. Sf. XI. Dagnmtica.. Isihic Sinuilul.lr. Râspunsuri câtre Talasie. care face obieclul studiului de faţă. loan Diunaschin. Aianasic eel Marc. Cf. " Rwpwimri cutrv Takisie. Sf.rt Cea dinlâi intrîi în rândul celor numiie de Sfinţii Părinţi „afecte lîreşti şi neprihâjute"/ adică stări care au apărut in Urea omenească în urmn pficatului originar.* şi care este o stare de pocăinţa\ de doliu duhovnicesc (nfeuQo^). şi anume când (. Maxim Măiiinisiiorul. Tftttai ăespre ţtţtruparea Cuvântutui.neprihanita".100 de captU. nu Mint rele.. ' Cf Apqflegrtie. Astfel. Maxim M&turisitonil. I. Sf. Sf. XXVIII. intr-adev. PG 90. Omi/ii diihovmi.. Sf. 215-234.i'şii (Col.' TrLsleţea. 269A. . su-şi plângâ păcatele.) le folosesc spre câştigarea bunurilor ceresti. o boalâ a sufletului. ' Cf. Sf. Rchpiuisuri vtiliv Talasie. 1Q). I. Talasie. dur care. Nichilu Stithatul. 111. 7. să sufere din pricina depărtării de Dumnezeu. I. dar poale sluji drepi lemei al unei virtuţi: „intristarea cea dupfl Dumnezeu" (2 Cor. 593B. este.7 care-l face pe om să se mâhneasca pent™ slarea decăzută in care se alia. Ea nu line deci de natura primordială şi fundamenuilă a omului. *Ihitktn. 596A. omul nu cunoştea iristeţea (X-OJTTţ). I St loan Gunl de Aur. să se întristeze de pierderea curâţiei sale de la Vnceput. 58.) îniristarea (o pol preface) in pocainla care aduce îndreplarea de pe urma pacatului din timpul de aici'". XXIX. . $i afectele devin bune. cu loate cil este o urmare a greşelii lui Adam. Apoflegme. Aceastf vinute îi este absolut necesară omului câ/ui peniru a regăai calea spre împârâţie şi a redobândi in Hristos starea paradisiacă.

I5X .

w Ibidem. 58. tristeţea (Xfenri) apare ca o stare de suflet caracterizata prin lipsă de îndrăzneaiă. s Ibidem. Sf.. tristeţea devine „o patimă tot atal de grea şi supărătoare ca mânia şi cautarea plăcerii. dar este întotdeauna o reacţie patologică a facullăţii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului.. III. iiivdfdturi de suflet fohsitwire. in mod paradoxal. de păcal şi dc boală în care se aflâ. „Uneori tristeţea.M Putinţa omului de a se intrista nu numai că nu este folosită aşa cum a voil Dumnezeu atunci când i-a daniil-o. iar.|f' greutate şi du-rere psihică. 14.. 159 . Dar omul a schimbul rânduiala şi nu face ceea ce tre-buie la timpul cuvcnit: face mulţime de păeate şi nu se îndurereazâ din prici-na lor» dar de îndală ce i se întâmplă ceva cat de cat neplăcut. 11 Ibidem. in mod csenţial legala de concupiscenţă şi dc mânîe.10 el se întristează pentru cS n-a putut să-şi împlinească vreo dorinţă sau sa guste vreo plăcere.20 însoţită eel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaijiiă. apare din cauza neîmplinirii dorinţe10 1 Cf. pe de alta parte. Kâspnwuri nine Tafosie. V. se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu mcrită sa te muhneşti. care este cu adevaral o stare vrednică de plans. I. dimpotrivă. hivăţătuii. în loc de a se folosi de întristare pentru a-şi plânge pâcatele şi a se mâhni pentru înstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierde-rea bunurilor duhovnicesli. intrând asifel.aşacum ar trebui să facă neîncetal . " Avva Dorolci. 592D: 593B.17 strâmtorare. in slujba păcatului. Sf. ci păcatul pe care-l facem trebuic să nc întristeze.1* slăbiciune. 596A. ' Bftte dc la sine înţelcs cit nu puneni in aceastîi categoric iristeţea resimliia* tie orti peniru nenQrocirilc cure i se îniâmplâ aproapelui. pentru a se îndeparta de păcat. arătând că: „Nu nenorocirea. şi aduce aceleaşi roade rele dacă nu ştim sîi ne folosim de ca potrivit ratiunii şi în chip prevazăior". 1s Cr. ajunge să fie folositâ anapoda in chip lipsii dc raţiune. UK 13. loan Casian. Aseztimintele tiuhulsti resit. loan Onră de Aur. deci.11 Această stare poate avea multe cauze. anormală. dacă ne gândim la meiiirea ei firească -.Tristerea tristeţii pomenite maî sus. Cat» Stuxiunc Ascend. ca să-şi roanifeste alipireade aceastfi lume. 6-7.1* apăşare a inimiy5 disperare dure-roasă. Maxim Măiturisiionil. E] dn tristeţii o folosinţA contrară firii." Aşa spune Sf'ân-tul loan Gurâ de Aur. omul o foloseşte penlru a deplânge pierderea bu-nurilor inaieriale. M Sf. scrie Evagrie. In alaiii de ceea ce arată cuvăntul în sine. :| Avva Doiotci.1 In această patimă omul vădeşte un îndoit comportament patologic: pe de o parte el nu se înlristează . Cat re StoghirU Aseeiul. PC 90. IX. fiind. cade in deznâ-dejde'\i: Astfcl. sau a amându-rora împreună. V. 13.penlni slarea de decădere. 6-7. sau penlru că a suferit ceva neplâcut de la oameni. ci. Ibidem. Ibidem. deznădejde. mA. care esle o forma1 dc coinputirnire.

('onvorfiiri duhovrticeţti.. M Setutnfe. 11-12. iar eel ce e împatimit de ceva dintre cele văzute încă n-a scăpat de întristare. vom examina In delaliu aceste diferile etiologii ale tristefii.2^ Şi pentru că „dorinţa e începutul oricărei patimi"*' fiecare palimă poate întotdeauna naşte tristeţe. "• ttetspuimm către Ttikme. Oespre cele opt duhuti ale râuttlţii. în acelaşi sens: „Cel care nu dispreţuieşte toate cele pamânteşti (. 11. spune lot Evagrie.>J lar Sfantul loan Scararul arată că „eel care a urât lumca a scăpat de întristare. alteori ea urmează mânici". 19. PG 90. PG 79. 592D. puiem spune şi că „tris-teţea este lipsa unei plăceri (<rcfepT|cric. 11. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte ?".. PG 90. 58.. s Răspurvniri către Talasie. 58. 10.17 Placerea fiind legată de dorinţă. ' TrataSulpractic. I fin .*1 Fiind efectul neîmplinirii dorinţei cam ale (în scnsul larg al acestui ter-men) şi al plăcerii care este legată de ea.) nu poate scapa de tristeţe". V. 4. De aceea e] spune că tristeţea este „sfârşitul plăcefii trupeşti". 11. ? Despre cele apt liulmri ale rdnttiţii. I I.32 Dar ea poate apărea în suflet şi prin lucrarea directă a diavolilor sau chiar făra vreun motiv vădil în conlinuare." Tot el spune încă: „Dacâ cineva socoteşte că nu simte nici o împătimire faţâ de ■ Tratatitl practic.Descrierea.. 1156D. Evagrie subliniază faptul că ea esle legatâ de toate patimile. 1. -** Evagrie.ja naştere când ni s-a z&lSrnicit o dorinţă"." Avva Dorotei spune şi el. iar nu fizică. n. 3. arată Evagrie. tristeţea vădeşte că cel atins de ea esle alipil de bunurile acestei lumi. 75.3* Sfâniul Maxim Mărturisitorul3" şi Sfântul Talasie11' definesc trisieţea în acelaşi fel. eel care are „înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc" este adesea supus tristeţii. inanife. S Tratatutpractic. penlru că toate patimile implicit pofta. fie viiroare".. II56D "" Aşezănusitele mâniistîresti. '" Despre dmgoste. fie prezenle.? şi spune că „nu se poate respinge un astfel de vrăjmaş dacă" avem vreo înclinare pă-timaşă pentni vreun lucru pământesc". "Scam. I) Cel mai adesea trisleţea este provocatâ de lipsa împlinirii uneia sau mai multor dorinţe. IX. PC 79. „Tristeţea apare din lipsa unei plăceri trupeşti". a Ibidem. De aceea.23 Sfântul loan Casian spune şi el că tristeţea vine atunci când „cineva a văzut spulberată speranţa ce-şi făurise în minte".sttiiile si fetal in care se produc balile Spiritual* lor (oxfeprpit KDV feniOuiucov). Am văzut deja că Sfantul Maxim subliniază faptul cil plficerea simţurilor esie în mod incvitabil urmată de durere. 593A. '2 Cf. luănd forma tristcţii. f|6ovf>c).. Despn cele opt duhuti a//1 rtiutafii.24 şi că un soi de tristeţe . 19. înf'rănare. care eel mai adesea este de natura psihica.

Trataltd pructic. într-adevăr. chiar dacă ea nu ştie limpede care sunt acestea. 2) O a doua cauză a tristeţii este mania. 12. Astfel. 89..? . Dexpre cele opl dulutri ale muîăfn. V. Capete despre dmgoste. Omilii ta statui. naste tristeţea". 11. " Ibidem. Evagrie. i . Onnlii to staiui. fiind astfel legată dechenodoxie. dar inima lui e întristată pentru lipsa lui.'" Trisleţea poate fi trezită. Uneori omul se întristează pentru că mania sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau. VII. IX. vădit este că-şi aminleşte rîUil de la el". II56B. explică el." De aceea întălniin adesca tristeţea născută din pierdcrea vreunui bun material" sail din orice pagubă de acelasi fel. Isaac Sirul. 4. t'm-hitf despre nevoinfâ. 11. Ttalattdpracth. V. PG 79. de asemenea. V. '* Cf. reacţia pe care o aştepta. cănd mintea va oglindi laţa fratelui cu suparare.Tristeţea vrcun lucru. de asemenca. loan Gură de Aur.!M: t i ' n i . III. poate naşte rristeţea: fie din pricina gândului la toate cele ce-i pot pune viaţa şi plăcerea în primejdic. Sf.4" moartea." Alipirea pălimaşă a omului de viaţa pămfintească şi de cele din ea care-i satisfac palimile. pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării sau pentru că n-a trezit. 11. spune şi el că „tristeţea este une-ori urmarea unei mânii anterioare". Cf. 25. de un sentiment de frustrare privind întreagn . II58B Cf.y relele care i se pot întâmpla. „mânia este o dorinţă de răzbunare care. 8 Sf loan Gurâ dc Am.45 Sfântul loan Casian. 13. dimpotrivă. Muxim Mnrturisiloml. 17 Coiivoiimi didiovnîceşti.47 In afara de ţinerea de minte a răului. 16. 91. 1. Oesprtfeciorii: III. loan Casian. 4. Sf.i HIi f . "' Afezfiniinlfle mâtuisiirrşti.n 161 . tristeţea este legată şi de alle sentimente. " Ibidem: V. PG 79. Ibidem. 4. Sf. Sf. fie chiar din pricina necazurilor de lot fclul: boală. unul ca acesta se înşală cu desăvârşire".44 La fel scrie Sfântul Maxim: „întristarea (supărarea) este împletită cu amintirea nlului.4t' şi mai spune că existil un soi de tristeţe care „ia naştere când încetează mânia". Giigorie dc Nyssa. I.4" Ea poate fi cauzaia de lipsa onorurilor din partea lumii. Evagrie spune: „tristeţea urmează mâniei". Sf. de pizma faţă de bunurile materiale ■ . . Prin urmare. 10. Cf. Ctmvorlriri tluhovnweşli. nedând alte precizări. I. 3: 9. Cf. neimplinită. 96. ea poate sa fie legaliS de o in-salisfacţie de ordin general.in morale ale altuia. de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a se răzbuna pe el.43 s. '" Cf. în cel asupra căruia s-a pornil. ' Drxpr* eete opt dulutri ale niuidfii. "' Cf. i i n şi faptul ca nu loldeauna tristeţea este provocată de neîmplinirea unei anume dorinţe. d Capet* desprr dmgoste. vădind astfel faptul ca nu sunt împlinite dorinţele profundc şi fiin-damenlale ale persoanei. legate de un lucru anume. III. VII.

M In acest soi de tristeţe. Astfel. Cf. efectul neîmplinirii unei dorinţe sau efect al mâniei. dezvoltarea şi menţinerea oricărei forme de tristeţe.. dc care se lcagă cel mai adesea tris-telea. hivaţtititri de suflvi folomoare. Sfinţii Parinţi spun că eel mai adesea ea apare în sutletul omului prin lucrarea demonilor. manifeslările şijetuf în curv se frotliu bolife sfiri!ua/e Tristeţea poale fi generate şi de o jignire sau de ceea ce omul crede că a fast o jignire: „fund nedreptăţiţi sau socotind că am fi nedreptăţiţi. II. cum este legatâ de ele şi mania din care se naştc ea uneori.^ El scrie aşa: „Diavolul este eel care îţi învăluieşte mintea cu aceastâ* neagră tristeţe. ne mâhnim". care se manifesta ca o „dureroasă disperare. 16. IX.6-7. fără noimă". iai mânia care naste tristeţea exprima" adesea voinţa de reafirmare a eului.4y Ţinerea de minte a răului suferit.Dtrscrierea. precum cele-lalte. Sfântul loan Casian arată ca „uneori însă. Stagirie. este greu de stabilit." Sfântul loan Gum de Aur. II. „Câteodată însa. Şi aflându-ţi sufletul lipsit de acestea. Sf. iristeţea este expresia sentimentului de eşec sau de neputinţa\ care-I cuprinde pe om în încercarea nereuşită de a-şi recâştiga onoarea pierdută. umplându-l de răttî". Dagmafica.. Srrisori..1 nu esţe direct legalâ de o acţiune anume a persoanei atinse de ea.. l. V. spune ca există o tristeţe. subliniazâ în repetate rânduri rolul influenţei demonice. ' IbitU-m. care crede că nu este apreciat la justa sa va-loare. pemm câ nu este. copleşît de o putemica tristeţe. Avva Dorotei. din îmboldirea vicleanultii vrăjmaş suntem apăsaţi de o neaştcptată tristeţe".4* fn aproape toale aceste situaţii. 180. DacS spunem desprc ea că este nemolivaiă. ': Aşf?thmiiSi-k. îl loveşte. chiar făra să extste vreun motiv care să ne pricinuiasca această cfidere (. arată Sfânrul loan GftSjan. Marcu Ascetul. ^QStreSlaşhirîeAscetul. şi tot el se luptă sa ia de la tine once gând bun care te-ar putea linişti şi întari. facern aceasta pentru c. Drxpre cei cv cred ca se îmtrepleaza din tapir. 698. 4} Trebuie ştiut că demonii au un rol important în naşterea.l I. suntem apăsaţi de o neaşteptată tristeţe". Cf. * Cf. " IhitlemAX.miinfhtireştt.). pe care o vom examina în capitolul urm. Avva Dorotei. 162 . este de alifel un resentiment al mândriei rănite. " Afezăniiineit' inâwislîwşli. aceasta* patimă vădeşte iubire de sine şi esle.ltor. chiar fara să existe vreun motiv care să ne pricimiiascâ această cădere. Varsiinufie şi loan. 3. de redobândire a sigu-ranţei de sine şi de înălţarc în ochii proprii şi în ochii celuilalt. legată de slava deşartă şi de mândrie. 1. Seiitinfe. întunecând-o. 3) Uneori tristeţea apare ca nemotivata. în acest caz. Tristeţea vădeşte reacţia unui ego frusirat în dorinţa afirmării de sine — skuaţie în care aceasta" a doua cauză a iristeţii apare ca înrudilă cu cea Uintâi -. II. deci. vorbind despre starea sufleteasca a prietenului său. 4. deosebirea dintre ea şi akedie. puţin mai sus. IX. dar mai ales a acesteia din Lirmă. Tot el. 4. dar mi pcntru că n-ar avea ta modul absolut nici o cauză.

433.TtiXlefeo De altfel. cat vin din propriile noastre Ştări sufleteşti." Chiar şi atunci când diavolii sunt cei care trezesc sau menţin starile de iiisteţe. III.." Şi putem afirma şi conlrariul: orice stare de tristete rea 8 sufletului este intotdeauna semn al lu-crarii diavoleşti. Iar daca* bolile trupeşti tin de firea noastră.2 " Oilre Stag/line Asretul. Tot astfel se întâmpla şi cu bolile sufletului. 124. ei nu pot să facă aceasta decât dacă afla" in suflet teren prielnic şi numai folosindu-se de pariiciparea . 3. spune marele Bătrân/0 Cu loale ofi adesea eveniinentele exterioare suscita şi motivează tristeţea. „Gândurile de la draci sunt rulbti-rate şi pline de întristare". ca şi faţă de sine însuşi. De aceea Sfântul loan Gură de Aur îi spune prietenului său. XXVI. Izvorul ei se află in sufletul omului.A Ibidem. «ca să nu fie copleşit de prea nuilta întristare» (2 Cor. '? thmluluswtui. mai precis in atitudinea lui faţă de cele ce îi vin din afarfi.mai mult sau mai ptiţin conştientă . I.Cf. Stagirie: „Nu demonul este pricinuitorul tristeţii neguroase care te-a cuprins. 163 . 1. acestea din urmă nu atarna decât de voinţa noastra (si ne putem feri de ele)". Sf. trcbuii' sâ subliniem că. Omul este deci eel răspunzător de tristeţea de care se lasă cuprins. Adesea. V. loan Scărarul.1"1 Ade-sen. sunt ale dracilor". Sf.a voinţei omului.)*' care este una dintre manifestările ei cele mai grave. 7)".. I. spune Sfânlul Varsanufie. Nil Soiski. II. Dacă ucestea sunt puse in chip înţelept in buna rânduială. . el nefa-Când allceva decât să se folosească de aceasta stare ca sil sporeascâ patima. unul dintre efectele imediale ale lucrării diavoJeşti este locmai apariţia in suflet a unei stări de întristare.*° a Scrisari dultovniceţti. nu ele sunt adevărata ei pricing ci doar simple prilejuri de manifestare. Cefo 225 de mi'fir teologice şi practice. ci chiar tristeţea ta il ajută să-ţi strecoare în sut'let aceste cugete rele".nu tin alat de firea lucrurilor. 72. LXXVIII. bolile trupului au drept cauză mai curimd vreo tulburare lăuntrică decâl starea rea a vremii sau altă înrâurire din afară. spune Sfântul loan Gură de Aur. 1. în realitate. Sf. Cf. 70. ttttgulo. „Bucuriile ca şi întristările . de aceea Apostolul Pave] îi îndeanma pe Corinleni să-l ierte pe cel ce a greşit. 2. „O prea mare întristare este toarte primejdîoasă. Scara. Simeon Noul Teolog. iar împre-jurările şi relele înseşi care i se întampiri nu-i pot servi drept scuză înte-meiatâ. tristeţea se află în suf'let înainte de a interveni direct diavolul. v CI'. inima noastra* va fi întot-deauna mullumirâ.scrie Sfâniul loan Gura de Aur . '" Otmliila IIHI'I. 13. cSci ea poate aduce chiar moaiteu omului. „Căci am auzit că cele ce se fac cu tulburare şi intristare. Patima triste|ii poate lua forma extrema a deznădejdii (antyvoitnc. 72.

decât atunci când ne deznădăjduim din pricina păcatelor". din pricina unor puternice suferinţe voiesc in chip nebunesc să-şi ia viaţa.Demonul.) Sub apăsarea deznadăjduirii. numifimttitih fi felul tn cat-e să /irodnr botile Spiritual* Diavolul joaca un rol deosebit de important în căderea omului în deznă-dejde.w Sub efectul dez-nădejdii . 65 Căite StaghM* Ascetul II. 10). 1). Sf. ci le aduce însăşi întristmea ta. Sfântul loan Gura de Aur arată ca in acest caz poate fi vorba şi de o lucrare diavolească. Isihie Sinaitul. el se bucury mai puţin când păcfitiiim. piietenul Sfanluhii lo. nu vi n numai de la diavol. XXXI. Nil SoiskL RegitJa. ": Cf. 164 .. deznădejdea ta mai mult decât duhul rău le aduce în suflet şi poate că ea este singura lor pricină. spune că din întristare „vine rătăcirea minţii în cele 43 neîngăduite". fie şi numai pentru faptul că îl fac pentiii o clipă să uite de starea în care se află.in Gmă cle Aur.. Pricina de moartc spirituals. Se ştie doar că mulţi oameni. fără să fie chinuiţi de diavoli.il unei simple întristări omul ajunge sa se dedea patimilor celor mai distrugătoare. Cele 300 de capeW. 7. '' <'Otntrtiariu h lov. 4. oamenii pe ei in-şişi trebuie să se învinuiască pentru pierzania lor. Cdlre SinghiHe Ascelid. Pentru a explica această situaţic. de aceea.''1 înir-adevăr. CopeU drsprr trezvir.uneori chiar . I. numai ca să scape de el© < „O mare întristare. I. pre-dându-se puterii lui şi sortindu-se mortii spirituale. crezând cîi ele sunt un leac pentru starea tin cea rea. 135. Chiar şi atunci când este văditft lucrarea duhului râu în ei. nenorociţii de ei îsi pun laţul de gât sau îşi îm-planla un cuţit în piept sau se aruncă în apă sau in alt chip se dau morţii. Sf. dar insistă asupra responsabiliiaţii omului: „Aceste gân-duri aducatoare de moarte. I. nu are altă armă mai de temui tmpotriva noas-tră ca deznădejdea. * Ihidem. dă naştere celor mai mari rele (. 19). De aceea Sfântul Apostol Pavel spune ca asemenea oameni „petrec în nesimţire şi s-au dedat pe sine desfrânării. Căci „întrislarea lumii aduce moartc". spu-ne Sfantul loan Gură de Aur. scrie Sfântul Apostol Pavel (2 Cor. că s-au lăsat inrobiţi şi doborăţi de supărare". el îşi pune în gând să se omoare şi ajunge chiar s-o faeS. omul îşi pierde cu totul nădejdea în Dumnezeu. şi prin ea poate provoca în suflet adevărate catastrofe. deznadejdca ÎI duce pe om şi la moartea trupească. |. Nichita Scithatnl. împingându-l la sinucidere.. care martin iseşte ca esie harţuit de ideea sinuciderii şi se atlă pc punctul de a o pune în t'nplă (cf.66 " IhniUi despre podiiiiţâ. Sfântul Grigorie eel Mare. I şi 2. ii scrie el lui Stagirie. având în minte aceste cuvinte. 45. 2. . chiar fara* ajutonil diavolului. ajuns in-tr-o asemenea stare. nemaiaşteptând nimic de la viaţâ. M Vetlem aceasta la Stagitic. II. savărşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei" (Efes.Desvrierea. EI lasă astfel câmp tiber lucrării diavolului. şi prin uceasta taie legatura cu El.V. 60. Da.

Evagrie. spune c3 este „plinâ de nebunie" ~° lar Sfântul loan Casian constată că . CâtovStaghirfe Ascetui. 21). loan Casian. '" Apuffffiiitf. Sfântul Nil Sorski o numeşte . Sf. 4. „dupii ce a pierdul orice judecata sănâtoasă. nel vizibilă atunci când este vorba despre deznădejde. Cwlme(Uxprenewinţă. cil. ea este o boală a sufletului care cere multă puteie şi curaj pentru a i tc fmpotrivi şi penti-u a izgoni răul pe care-l aduce". il doboară şî-1 prăbuseşte într-o disperare dureroasă".74 Pe lângă fapiul cft naşte deznădejdea şi relele ei urmîtri daca este lăsata sîî se dezvolle. XXXI.).1 -71 Câor Staghirti Astviui. vorbind despre „tristeţea care vine de la vrăjmas". 45.77 plin de amarăciune. loiin Gura" <\c Aut.'' Sfinţii Parinţi prezintS adesea această palimft ca pe o fonnă de nebunie. i: ibidem. seria alfnbelică. ( 'ritrr Stagftirie Asceml.™ pizmaş. foe." ea şi aduce în suflei mulţime de rele..1 Cf. I (. Cu atăt mai mull este aşa cânU e vorba despre deznădejde. 12. II58B." rău. u Regttla. LXXVI1I. II58C. Giigorie eel Mare. relaţiilc omului cu seme-nii săi sunt profund tulburate/1 Cf. Sinclitichia. Sfânuil lomi Gură de Aur nu se fereşte să spună că „o mare trisleţe este mai vătămătoare pcnmi noi decat loviiurile vrăjmaşului".Teodor cei CdzW. Isaac Sirul. spune Sfâniul loan Gură de Aur. I. IX. zguduie din temelii şi ne cufundă în grca deznădejde (iabefactat el deprimit) mintea". 1. 19. Cf.acesi soi cle hoaliT). 1. tristeţea este privită de Sfmţii PSrinţi ca o boală a sufletului''' de o mare gravitate şi cu efecte putemice. I. Sfâma Sinclitichia. CiunenUinu la lev. IX.j-ădăcina tuluror răutâţilor". A$ezâminteU> nu'uuistireşii.76 ranchiunos. Despre erffe "/'/ dnhuti uie i. I. 3. Despre vete opt dtthnri >ilt' iiiwiiţii.. * IbUbm. I. ('oin.7'' lipsil de răbdare. 1).*dac£i printr-un asali întâmplălor. " QtmUi In low. îl face pe om să* se comports ca unul ieşil din minţi (. loan Casian. ' St. sau prin diferite ocazii neastcpiaie. 30. 21.71 Efectele patologice ale tristeţii sunt devastaloare. 2. Sf. '* Evagiiric. III. I I . iar pacea inimii i s-a rulburat. I. facându-1 pe om morocănos. Sf. VI. loun Giiră de Am. De uscmeneu. v Sf. '' Aşez&ninlek inânăitireşft.72 Nu numai că „întristarea esle o stavilăîn calea binelui".. aiunci. Sf. 105 fl .*0 !n felul acesta. Aşvzâtmntt'ie mânâstirejti. Sf. IX.iiiuiui. cl spune că ea tsie o tnnii. * Ibidem. V. încă de la primele ei manifestSri patima tristeţii produce atitudini pălimaşe. 11. XVII.Trisiefea Pentro toate aceste motive. ibidem.. o plagă a sufletului (OmHii fn sttum. Omilii in iiatui. tristeţea a avut putinţa să pună stăpânire pe sufleiul nostru..'*' . loan Casian. lo»n Guru de Aur. PG79. " Sl'. Astfel în Cartea lui Isus Sirah stă scris că „pe mulţi i-a omorât întristarea" (Sir.Mare este stăpânirea tristeţii. 14.

*6 paralizându-i orice lucrare. Sf Origorie eel Mare.1" las. 45. Sf Nil Sorski. 11. tristeţea into-neca suflelul"3 şi orbeşie mintca."7 Mai ales acesi din urmă efecl este deosebii de grav. IX. 16'» yl . „răpindu-i rugăciuneu'V mai ales atUnci când tristeţea urmează făptuirii păcatului. Cf.yti. Ret>ufa. Evagrie.scrierea. " Evagrie. îl face să piarda rodul eforturilor sale ascetice. tulburându-i pulerea de judecată. v.isitin. 9.Sorski. "J SI" Isaac Si ml. asemcnea tuturor celorlalte patimi.. " Cf. Idem. Asezamintrle mibiastiresti. devine delasator. Despre ceie opt duhtiri ate niuu'ifii. Cuprinsul pe scurt. Nil . M'.*'' Cf. Comentariu fa low XXXI. Despre cele opt duhtiri ale rrliiiiifii.M Omul. '' Sf. V. V.*1 Unul dintre efectele ei specifice esle ingreunarea sufletului.De. Ctivinte despre iwvoiitţtl. nuimfestorile ft fehil hi care se prmlitc holile spiriluale Să mai notăm faptul că. Scant. Cvffvorbiri dttfwvnit c. 56. V. '' Cf. 11. Regtifa. este prill ea cu tolul lipsil de putere. ] 2.. loan C. Scam. 8. Sf loan Scărarul. Cf. I(î. I I. Sf. penlru că-I lipseşte pe om de dinamismul necesar in lucrarea celor duhovniceşti. Sfilntul loan Scaranil. Coin' iiumahi. Cuvântul 26. 9..

6. 4 Cf. moleşeakV descurajare. greu de tradus în limbile moderne în chip simplu şi complet în acelaşi timp. I." Existâ în akedie un sentiment de insatisfacţie vagă şi generalâ. Simeon Noul Teolog. 36. Cuvânl ascetic în o xutade capete. '' Cf Sf.7 Akedia Akedia (AKT]6la) se înrudesle cu tristeţea' atât de mull. 8.V'. I I.. Grigore eel Mare.akedia împingându-l pe om la somnH fară ca el să fie cu adevărat obosit9 -.3 Termenul &xr|8lo: a fost preluat în latinâ* sub foi-ma acedia. X. loan Casian. 67. Atanasie eel Mare. 8 Cf St Simeon Noul Teolog. silă. loan Scăranil.'' toropeala. 19 (11). Isaac Sirul.X.. Ce/e 225 de capete. lipsă de grijă. Seam. 58. prin care el este adesea redat. Arsenic Epistole. p. socotindu-le una şi aceeaşi patimâ. 71. Paladie. a se vedea şi: Sf. Convorhiri duhoxmiceşti. 66. Aseziintinteti' rnânmtiresli. Vitiţa SJSiUuhii Antonie.. V. Col-ImanNorton. loan Casian. V. 85. loan . 'Cf Sf. I. I. . Diadoh al Foticeei. Qmtentariu h l&v. nu exprima" decăt o parte din realitatea complexă desemnată de această noţiune. Ie pune laolaltâ. astfel încât pe omul aflat sub stăpânirea acestei patimi nu-l rnai interesează nimic. Maxim Mărturisitonil. XIII.Scilmnil. Sf. C 't-tf 225 de capete teologice si practice. al cărei inspirator este Sfânlul Grigore eel Mare. 13 Cf. I. Viaţa Sjibitu/ui loan Gnrti de Attr (în fe ed. loan Scăranil. I.13 Akedia îl face pe om nestatornic cu sufletul şi cu trupul. 19. Indeosebi cănd este singur. 133). unei anumite stări de lene4 şi unui soi de pliclis.2 Tradiţja răsăriteană însa* face deoscbire între ele. loiin Ciisian. amorţeală.. 7 Cf. 3. Vedenia 111. XHI. 73. Sf. J Cf. I. 16.. Sf. Cwtvoiinri duhovnicesti. somnolenţă7 . : Cf. XIII. Sf. dar alături de acestea ea mai cuprinde şi lehamite. desigur. Sf.10 ca şi a sufletului. Henna. încăt rradiţia asce-tică apuseană. XXXI.n Minlea. Cuvintele „lene" sau „plictis". ' CI. incapa-bilă de a se fixa. "Cf. loan Casian. Sf. 5 şi I. gaseşte toate lucmrile lipsitc de sens şi f3ră rost şi nu mai aşteaptâ nimic de la viaţă. Akedia corespunde.. 16. Sf. Cnvitite dexpre rievoinfă. Scant. Sf. urât. loan Gură de Aur. Sf. Convorbiri dulxovmitsti. ' Cf Sf loan Casinn. Capeie tlespre dmgoste. trece de la un lucru la altul. Convorhiri duhovniietii. Aşezâiitinteiemânthtireşti. ' în afariî de Evagric şi Sf. V. SE Simeon Noul Teolog. Sf. Scam. lâncezea-lă. l'âsiontl. îngreunarea trupului. 16. privindu-le la două patimi distincte. 66. Cete 225 de capete. Sf.

167 .

2). 2t Cf Sf loan Sciuurul. X. 2. Aşt&ămintele mwu'isiirrşti.yi'ză'tumHe m<in<htiiYşti. I I. de asemenea. Adesea ajunge hoinar. V. 6. conslituie o caracterislică fundamentals a acesiei patimi. râtăcind din loc în loc. 12. '' Idem. ar fi mai interesanţe şi l-ar face fericit. că în allă paite i-ar fi mai bine. în mod iluzoriu.vf prtnlttc bolile spiriluale omul mi mai poate suferi să atea in locul m care se află. 2 (3). " Ibidem. de care îl face să fle nemulţumitr' împingându-l să caule alte aclivităţi. Convot-biri iluhovniceşti. Sfantul loan Scărarul o prezintă ca pe o „lâncezeală a sufktului. Sf. 71. y Ibidem.n In general.easla se poate face şî cu închipuirca. ea tl împinge pe om să caute cu orice preţ înlâlnirea cu cei-lalţi. Antirclicul. ('onvarbiri iluhoi'wccşti. inanifestarile fifelul in vare . o sc&rbă faţă Ue fagăduinţa câlugărească". care.X. obiecliv vorbind.. 15 Ac.1'' Se poate întămpla ca akedja sâ nască în sufletul stiîpânit de ea tin mare dez-gust faţă de locul unde şade. Sf. undc ar pulea găsi mai tişor cele de trebuinţă". şi în realilaie. 2 (2). patima împingându-1 să iasă14 şi să colinde prin alte locuri. VI. A. căutând pretexle „bune" pentrn a le îndrep^ titţi. 16. de iiscmcneu. să le tulbure liniştea şi nemişcarea care o înlesnesc. X. mai ales de munca sa.2<3).'^ Relaviilc sale cu oamenii sunt cel mai adesea uşuratîce. 12. V. Canvorbiri duhtwniccjti* V.37 Ea îl face pe monah „lene> şi neinslare de nici o muncâ '* Cf.20 îi oferă molive ca să fie nemulţumil de el şi-1 face sâ creadă..2(\). XXIV. Aseztimhtfeie mânâstimy«. Afezămintete mănâstitr$ti. loan Casian. 5.*1 „îl face să lânjească dupâ* alte locuri. Cf.2"1 Demonul akediei atacă mai ales pe cei dedicaţi vieţuirii duhovniceşti. VI. 26. l.'° Accste întâlniri nu-i sunt. Sf. să le împiedice în orice chip lucrarea pe care o cere o asemenea viaţă şi mai ales să-i depărteze de la pravilă şi de la stăruinţa în nevoinţa ascetics. Aşezonnntelt* mâmstireşiL X.. înlreţinute prin vorbărie deşartă'\ născuifl dinir-o curiozitate fară rost. alături de sila de toate. loan Casian. Ctmvorhiri tluhmnUesti. Sf. loan Casian. Toate aceste stări legate de akedic sum însoţile de neliiiişte. 33. Sf. ' Rvagrie." Akedia poaie. cu toiul necesare. Asffzăimntetf niâ>uhiir*şti. Arsenic Epistole.''' Astfel. 11 Cf. Â Sft loan Casian o defineşle în mai multc rândurt ca Jtn'diuni viute $iv$ tmxietos cordii" (Aşeztbnintete mânâstireftit V. o moleşeala a minţii în nevoinlâ. XIII. Evagric. 16. loan Casian.X. V. CeU 225 de capete. care. 0 Idem. Convorbhi ttuhovmceşii.<* l 6ft. Sf. * Cf. crede el. I. 57. -' Svartt. ' Cf.liescrierea. 16. ftl încearcă săi înloarcă din cflile Duhului. Simeon Noul Teolog. A sc ve-dcn. dar. X. Cf. Tnxlatul practic. X. " fbtâan. V. el le resimte ca atare. sa-1 facă pe om să fugă de llicrurile pe care le are de împlinil. !1 L68 . lârâi de paiimă. Anlirericul. Tmtatul pmctic. 3.

este „plictiseală în cilirea psalmilor. 169 .36 Dar „când soseşte vremea rugâciunii. Sf. Arsenic. trăndăvia sufletului nu se arată. 19. spune Sfântul loan Scara-rul. XIII. de nemulţumi-nî.'9 monahul ajunge trândav în tot lucrul lui Dumne-zeu. „cei care petrec în faptele trupeşti sum cu tolul in afara* (de aceste ispite). 57.. XIII.. 66. Isaac Sinil. cum arată Sfân-tul Isaac Sinil. 8.. Sf Diiicloh nl Foticeiî. X.10 el nu mat doreşte bunurile viitoare31 şi ajunge chiar să dispreţuiasca bunurile duhovniceşti. dar lor le vine trândăvia care e vădită tuturor". Stand la rugăciune. tie plictiseala.. atunci se deschid ochu".mi.. w Ibidem.1 . Sf. Cuvinttt ăespre t&voirtfă. 5. 11 Ei arată că mai ales la ceasul rugăciunîi acesta aduce toropeală în suflet şi în trup. **-$Cam. 2(1). Sf. nemailasându-l să stea în casa şi să se dedea cititului". 'Ibidem. Dar ea nu-i ocoleşte nici pe cei care trăiesc fără nici o rânduialâ şi neavând nici o grijâ de sufletul lor. „lâncezeala sufte-teascâ". '■ Ibidem "Cf. 73. neputincioasa în rugaciune"..Akfdkt înauntrul chiliei."" Robită de această patimă. kpLstole.1" Această akedie ia forma unui sentiment. 3. Diadoh al Foticeei: „gâiidul (lăndfiviei." Toţi Sfinţii Părinţi văd în akedie principala piedioS în calea rugăciunii. 57. de *" Sf. împingandu-1 pe monah la somn: „Când nu se face cântarea de psalmi. Cf. de sila de sine şi de viaţă. care eaută singurătalea şi liniştea depline. iar cu cât îşi rânduieşte omul mai mult viaţa şi se insingurează pentru a se dedica rugăciunii curate care-l nneşte cu Dumnezeu." „Dracul trândăviei obişnuieşle să războiască de cele mai multe ori mai ales pe cei ce au înaintal în rugăciune sau pe cei ce se sârguiesc în ea". 26. de cei din jur.ii mull es(e încercat de această patima de care au a se teme mai ales sihaştrii. îi scufundă pe călugari iarăşi în sonm şi le răpeşte stihul din gură cu cascături necuvenile". spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Cm-ant ascetic in o sutti de capete. loan Casinn. îi înfăţişează şi viuţa aceasta Irecîi(oaie ca neavând nici an rost" (Cuvânt ascetic m 100 de capete." Sfânlul loan Scărand arată că akedia. v 'Sr. l<ir eând se sfârşeşte pravila. Isaac Sinil. adesea nedesluşit. minlea lui „devine leneşă şi neputincioasă la orice lucrare duhovnicească". I. 58..h ccpete. '' Sf. Cuvhue despre itewmfâ. 58). iarăsi se îngretinează trupul. '* Cuvhilt' despre itevoinfd. AseiÂimmtvte mânăstitvşti. •■ (•tie 22. cu atât m.." Estc întru totul adevărat că akedia îi loveşte mai ales pe cei care se sirădu-iesc să se supună unei asceze duhovniceşti statornice. care-şi reduc la strictul necesar activităţile şi ieşirile în atara chiliei. de obosealft. Pe aceştia îi alacă sub alte forme. '* Cf.

cuprînşi de o nelinişte fâră moiiv. în general. care revin la anu-mite intervale şi. Ue oboseală generală şi constants.4'' Dar dacă ea nu are un motiv precis. Evagrie sc folosc. de fapt se înstnlinează tot mai mult de sine şi de datoria lor duhovniceasca". NilSoiski. cum o arată citatele de mai sus.40 Ei sum. 2. de singurătate şi de ne-mulţumirea pe care o poarUl în suflet.. Penan Awn Pimcn. *' On 10. De aici. să umble fără rost dintr-un loc în altul. este preponderentă.19ft 170 . Sfantul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întris-larea cea după lume due cu uşurinţa la akedie. „îndeosebi în jurul orei şase. pomenit în Psalmul 90".1 Aşezfwiiittete ntâitel*lîre$ti. 4. pe lângă toate acestea si parca penuu a le înrăutăţi..4f Ceea ce distinge în mod esenţial akedia de tristeţe este faptul că ea nu are un motiv precis. Regula. Etiologia demoniaca. să se întalneasca" cu oameni care nu le sunl de nici un folos şi. produc sufletului bolnav fler-binţeli violente. 40 41 Cf. La cei care due viaţă ascetică. 42 Asezfiminteie mei/iăvtireyti.(lemonul de umiaza". sau chiar de o stare de angoasă. 5). 41 A se vedeu. I. să facă tot ceea cc le pare lor că i-ar putea scapa de nelinişte şi plictiseală. îl tuibură pe monah nişte friguri. cum spune Sfântul loan Casian. de adevarata lor fire şi de menirea lor. X. de toropeală fizică şi psihică. de somnolenţa sufletească şi trupeasca..ştc numni de aceasta expresie . de aseme-nea. care spune c<i: „Demonul akediei. cad într-o stare de lâncezeală. Sfitntul loan Scararul o sitaeaza în ncelnşî moment (Scara. XIII. sufletul fiind „tulburat fară de noimă'*.47 Lucrarea diavolilor presupune totiişi un teren prielnic. în sfârşit.. *6HNet«. unii bătrâni spun că acesta este duhul cel de amia-ză. Şi crezând ei că astfel vor fi mulţumjţi si în sfarşîl se vor regilsi.. iar prin aceasta se lipsesc de orice bucurie cu adevărat deplină şi netrecâioare.TrandăvU stă pestc lot începniul" (fipq/tqpne. nemotivară. jS Tmitttiil praefici 12. In capitohil 36. la orele obişnuite acceselor. V.4* „Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa suflerului. La araiază. de o anxietate gcneralizatft. 129..41 scrie Sfântul loan Casian. se năpusteşte asupra călugarului pe ta ceasul al patrulea41 şi dă lârcoale sufletului pâna pc la ul optulea44 ceas". hi Sf Macniir ligiptmmtt. atacurile acestui demon şi manifestăj-ile acestei patimi se înteţesc în jurul amiezii.A3 Printre aceşti „batr^ni" se află şi Evagrie. Sf.. imnifestttrite fijelut in core w priuhtr bolile spiriluiile locul m care vieţuiesc. temporary sau continuă. peniru a desemnn akedia. de muncă şi de orice activitate.. şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii".Desviierra. 149). de asemenea: Pomfttmi &' '50 tie capftC. Adcsea. Avvu Piinen: . care se mai numeşte şi «dcmonul de amiazîi». akedia îi impinge să facă mai multe lucruri deodată. aceasta nu înseamnă că ea nu are anume cauze. pentru a se putea manifests. "Oral*. X.

72. sufletul nu mai este în stare să cunoasca înţelesurile duhovniceşti. ' Cf. Talusîe. 2(3.. care este o lăncczeală a sufletului" şi o moleşeală a minţii.-. Scam. * <f Sf..51 Descrierea tulburarilor aduse de akedie. . Sf. pe care am prczenlai-o puţin mai înjinle. Aşt'zantiniele inânâsthe. 72. Ctfvîntc despre nwinţâ. Isaac Sirul.Ji Cf. Sfintfi Părinţi. spune Sfântul loan Casian. Simeon Noul Teolog. X. he. V. ibidem. "a. 23.61 Dacă se însoţe^te cu tristetea.... Evagrie.. w SI Simeon Noul Teolog. a Cf. de altfel. I. M Cf.50 lar Sfântul Isaac Sirul aral. 49..'16 Sfinţii Părinţi arata iarăşi ca akedia. 67. X. 49. M Sf. 0tfJ sprc cele opt duhitri ale râuttifii.66. 51. ■' Sf. ibidem. ™ l\mifmza în 150 de capefe. 66. Una dintre ele. 1. aşa cum o şi soco-lesc. Rcgtda. Cele 225 de capete. X. I..''2 şi atunci omul ajunge uşor la de/riiklejde. Cuvinte desprt nevoiuld. 66. istovin-du-se. ducându-1 la ncgrijă™ şi Lipsă de curaj. 4. loan t' i../?«#"/«.1 c5 la monahi „trândăvia vine din împrâslierea cugetării". este înlunecarea în întregime a sufletului. hi Sf. XI.*' Alte urmări nenorocite sunt învârtoşarea inimii "Ibidem* III. he.. 66. 57 (.. . cit.ţti.. Macaric Egiptcanid.vine pestc el îimincric pe.. „Cu adevârat sufletul care a fost rănit de săgeata acestei tulburnri. I7| . Simeon Noul Teolog. I." Mulţimca nenorocitelor ei urmări pentru viaţa sufletului nu fac decât să îiuarească această convingere. V. la SJ'." Tot din ea ies gandurile de hula'* şi cugetările nebu-neşti împotriva Făcătorului. loan Casiun. " Sf. Sf. este îndepărtal de la orice contemplare a virtuţilor şi de la văzul sensu-rilor spirituale". nl Cf. akcdia întunecă mintea (voî>q)5! şi o orbeşle. 3. Vele 225 de capete. ţinandu-l în trăndăvie şi neştiiiiţă. o sporeşte.71. XIII. 2.ste întuncric"). Maxim Mitrturisitonil. III. ('iivinii' dexpre nevoinfă. Sf. Macarie Egipieanul. loan Seal anil. fundamentală. Pumjmzd m 150 de capete. Apoftegme. 71.225 de capete. 1. cit. 28. aruncând sufletul în beznă. Sfântul Macurie Egipieanul punc akedia pe seama lipsei de ertdiflţâ. Nil Sorski. Aşezâimntele mânâstireşti. ne îngaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului. 33. I.v Sf Simeon Noul Teolog. Scam. Sf. " Sf. 9). 46. Isaac Siml. he. Simeon Noul Teolog.. 5: 7..54 Astfel.Akeditt spune el iarăşi. Sf Nil Sorski. cit. Simeon Noul Teolog. I. Celt. 51.. Axeztlminlele mânăxtireşli. Capefe despre dmgoxte% I. Sf loan Scăi-..Sf.un. I 3-14. stinge flacăra duhului. ibidem. 4.. Crtpcte. Sf. Sf." Dar urmarea cea mai gravă esle c«1 această patimă îl depărtează pe om de la cunoaşterea lui Dumnezeu.inil..

67. loan Scărarul. Awn Pirncn.7* Spre deosebire de celelalte patimi despre care am vorbit. loan Casiun.7il !n l'aţa mullimii acestor role |>e care lc isca akedia. cfici ea le aduce in suflet pe aproape roale celelalte palimi. spune Evagrie. 7'' Capefe despre dragoste. Evagrie.71 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea că este „moartea sufletului şi a minţii". PG 12. XIII.. 67. Cf. Sfantul Maxim Mărturisi-lorul arată ca ea le perverteşte pe toate: „Toate patimile tin sau numai de iuţi-mea sufletului. ' Tălcutre la Psaimul I. M Truliitnl pme/ic. 13. * ( uvmle despre nwoinţâ. 3. stârneşte deodată aproape toate patimile". Dar akedia se face stăpânâ peste toate puterile sufletului". 149. din care răsar zcci de mii de ispite". Maxim Mâiturisitorul. Capetc despre dragox/e. Cf. akedia nu constă in reaua folosire a unei anumc puteri a sufletului. iar apoi pentru că are în el mai toate gândurile (re-le)"."* expli-când în altă parte că „gândul akediei nu este urmat de altul. 67. '' Apitfiegnw. |6.'*' Tot din ea.7* încheind astfel: „Daca Dumnezeu i-ar îngadui să lucrcze îinpotriva noastră după puterea ei.77 Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gu&tarea gheenei*'.1'7 Spre deosebire de celelalte palimi de căpetenie. „Acest demon nu este urmal îndcaproape de nici un altul". pentru câ nu are in Datura omeneascS vreun bun temei.'"' Tot aşa spune şi Sfantul Maxim Mărturisttorul: „Moleşeala (akedia). 7 * Sf. De aceea. I. t. 5 ' Sf. 46. Cnmorhih mtfWVtli&f&ti V.'. w Ibidem. Sf. " Schsori ihihovnicfţli. 1664. cea mai grea dintre „cele opt întâistStătoare ale răutăţii" ' şi ca „nu este palimă mai rea decât dânsa". 55. 8. întâi pentru că este un gând apasfitor. Evagrie arată că în cazul acestei ' Sf. (Un'inte dgsprt iu'vt'înfu. "Cefe 325 de copetej.Descrierea. ' . 1664B.. sau de cea rationala. Isaac Sirul. Tâlvuire la Pxahmtl lit. nici until dintre ncvoitori nu s-ar mântui vreodată".70 Iar Sfantul Varsanufie scrie că ea „naste tot răul". 46 '"' Cuvinte despre riei-vinfti.. scria nlfabelîciî.S'iim. 12. Seara. 46. „vine duhnl ieşirii din minţi. akedia nu naşte o patirna aniline. spune Sfântul Isaac Sirul.71 De aceea. X PG 12. ea nu constă nici in folosirea lor in chip contrar firii. inanijesteirile si feltd hi core w pnidue hotile spiritual* si manierea grabnică.'' Pe de altă pane. I. 172 f .W. Sfantul loan Scîirarul socoteşte ca akedia este „moartea atotcuprinzătoare a rnonahului". 74.6. 1 (>ij/rir despre dragoste. sau numai de partea lui poftitoare. Sfinţii Părinţii spun ca* ea este cea mai apasatoare şi mai greu de îndurat patimă..

pentru ca sa-şi poată astfel împlini cu rfivnS fierbinte lucrarea duhovnicească.Akvtlitt pulimi. . Akedia ar putea fi privită ca lipsă a „zelului" duhovnicesc cu care a fost haYuit primul om şi pe care îl are şi omul înnoii în Hristos. iar pe de ahâ partc. alunci când o defineşte ca „neglijenţă a sufletului". 13. amorţire şi vlaguire. pe de o parte. tot ca dar al Sfântului Duh. ea este. Dtspre cele o\il gântliiri alf riiuitlfii. firesc (Katcfc <t>\xjii/ . Sfântul Talasie arala (impede această dtialilate.conform naturii) este să nu o ai deloc. zapâcire şi neorânduialâ' a tuturor puicrilor sufletului care sum de folos in viaţa duhovnicească.80 într-un anume fel.

lu. . ci împotriva rncepStoriilor. şi care consiituie manifestarea ei cxteriorizată. Evagrie. sub toate formele ei. Păcalul irebuie urât. Puterea irascibilă. o patimă şi o boalfl a sufletului. împolriva stăpânitorilor întu-nericului acestui veac. la origine. care sunt în vâzduhuri" (Efes. 3.Jupta noustrS nu este împotriva trupului şi a sângelui. căci.1 nu vom revcni aici asupra lor. vizibilă si violeută. Sf. Ioun Casian. VIII. 22.1 Mânia despre carc vorbeşte tradiţia ascetică nu constâ numai in manifes-tările violente. 6. iar nu eel care păcatuieşte. iar nu pe cei înşelaţi de acesta. forma acută ' în cnp. i-a fost data omului la crearea sa §i face parte din însăşj firea lui. finalitatea ei fireas-căşi folosireaei normală. aşu cum am vflzut. „Urăşte boahi. Afezwiiinteh' mânâsii>rşii. exteriorizate sau nu. O asemenea mânie nimic n-o poate îndreptuţi. Sfinţii Paring privesc ca patima şi pun sub acest mime toate formele de agresivitate ale omului. serin iilfubelîcă. si care. Toate aceste aspecte fiind deja pe larg dezbătute în prima parte a studiului nostru. * Afioftefiiiif. prin pacat omul i-a schim-bal rosiul firesc şi. în loc de a utiliza această puiere a sufletului pentm a se împotrivi Celui R." Omului i se cuvine să se mânie numai pe Cel Rău. ea era menită să-l ajule pe om să luptc împotriva ispitelor şi a Ispititorului şi ca sa se fe-rească de păcat şi dc rîiutate. pe lângă ceea ce se numeşte în chip obişnuit mănie. Aşa se defineau. Cuviint desţm* ni^ădmif. hi general. Mania se vadeşte a fi patimă ori dc câte ori ea se îndreapta* spre semenul nostru. el a îndreptat-o contra aproapelui sail. care sum numite aşa în mod oblşnuit şi care stint. iar nu pe cel ce boleşte". în general. sunl îndreptate împotriva aproapelui. aşa cum am aralat. folosindu-se de ea contrar naturii. cxteriorizate. 24. Dar. faţişe sau ascunse.Sinclitichia. împotriva duhurilor răutfiţii. 23. 12).I 8 Mani a Patima mâniei (bpyf\) pornestc din pulerea irascibili* a stiflelului <0X3|A6Q) şi cuprinde toate manifestable patologice ale agresivitâţii. Aceasta face din mânie. Aslfel. aşa cum spune Apostolul: . învaţă MaJca Sinclitichia. împotriva stapâniilor. Potrivit Proniei dumnezeieşti. trecătoare şi-i afectează în mod special pe cei care au tin temperament coleric. . 21. : Cf. grosolane sau subtile. 3.

174 .

in bucuria de necazurile sau de nenorocirea care-1 loveşte pe semen.i dcspre mânia care o însoţeştc. tadură totul cu uşurinţa. 90. Itn: ris. acreala. Puteni adăuga aici şi sentimenlele. care pot consta.* bftaile. Evagrie. pe de o parte. loan Casian. fnvttyîutti <le sujU'i fhh siuxm\ VIII. 31.chiar de ar avea de suferit de pe urma purtării sale. a unei umilm. 93. II. X. 5. * Sf. Hcnna. VII. ca şi celelalte patimi. 7 In contrast cu acesle sentimente. Convorbui tiahmiriceşti. Awn Dorolei. rir fbidem. s 1 175 .pâiiă la cele mai subtile. în sensut larg dat acestui cuvânt de tradiţia ascetică. Sf. lnniftuiin de xtifleifolosiltxire. jinpolrivti cclor ce se inîînie. Sf. răvăşind toată sânătatea snfleUilui". derivă tor din patima mâniei.1' Avem aici însâ o legăturâ de ordin secundar cu plăcerea. Stunt. Omitii. Vasik cel Miire. Vusile cel Mare. 89.6 Tot de această patimă sunt legate indignarea şi batjocura. a nedieptăţilor suferite -. A se vedea. de altfcl. 1 Cf. pe scurt.6. loviturile. Că plăcere cste aprinderea mânîei. in lipsa Intristafii pentru relele care i se întâmplă sau chiar a nu le bucura de tericireu lui. loan Damaschin. 93. loc. VII. 3. Dvipnaticfi. Pomncile. de rea-voinţa". în care mânia „izbucneşte şi se dezlănţuie". formele extreme de violenţă.lct) şi manifestările de nerăbdare sunl şi ele expresii ale acestei patîmi.care se traduc prin răniatc şi voinţa văditâ de a face ran . OmiHiiaM<ttei. de animozitate. 9. 2. V. IX.XVl. Cowoiitiri tinfwvtucefti. loan Casian. care-1 face sa stăruie în ea. Astfel. de exempln: Efes. ascunse şi greu de observat chiar de eel afectat de ele. Sf. formele mai muli sau mai puţin dezvoltate de irilare (b£uxA. o petrecere care munceşte suftetul mai cumplit decâl plăcerea trupeascp. II. 16. III.care este o „mânie mocnita". numai şi numai ca să-şi împlineasca această plăcere a surletului.'1 Sfinţii Pârinţf disting: resentimentul (iif|viţ) . adesea maninte. 10.. ' Cf. care are ca temei amintirea unei j i gni ri . care ne arată cum aceasta înlrejine mânia (şi mai ales Sf loiin Damaschin. de la cele mai grosolane . 91. interiorizaiă şi ascunsâ. atunci când vorbeşte despre lînerea de minte a răiilui ş. Mulţimea stărilor şi reacţiilor sufleteşti legate de mânie ne ajută să înţelegem faprul că ea îl afecteaza pe om aproape în pcrmanenţa. V. 3. V. iubiiă ca o dulceaţă a amărâciunii". VIII. 4. Col. 8. Sf. rănirile şi chiar omuci-derile9 sau rftzboaiele. ranchiuna ((ivriaucaKio:). Aşt'zâmituete im rţăxtirvsli. de răutate. fnvâţtftitrî dt' suftet folositotire. ura OuooQi Ktooţ) si toate formele de ostilitate. loan Giuii clc Aur. <0 Despii' fwoţu'.10 Sfâmul loan Scara-ml spune şi el. Proasla dispoziţie. Sf. pe de alta parte. Ptfct/nui. loan Scănuiil. iar. Avva Dorotci. că este ca un „piron înfipl în suflet. chiar nedezvoltate.Mâni a a patimii. ca rivalitfiţile de tot felul. Trautlut {Jttictir. ironia şi glumele cu refe-rire la oameni. simţire neplaCUtă. Avvu Dorotei. de duşinănie sau. Sfinţii Părinţi observă că în orice forma de mânie omul încearcâ un soi de plăccre. 16. VIII. Sf. Sfantul loan Gura de Aur zice: . Snmi.

20. Maxim Măiturisitonil. II. 11 hivâţâtun tie sujlet fohsiloare." dar şi atunci când el se simte sau se teme sau chiar este lipsit de plftcerea de care se bucura şi când „iubirea tru-peascft de sine (^iXavtia) este lovita" de durere". Citvâitt impottiva elini/or."1 ca şi ceea ce spune el în altă parte: „înarmându-te împotriva mâniei. ne războim cu oamenii. Sf. de asemenca. " Ibidem.IJ Plăcerea simţuală este legată de dorinfa simţuală. 99. fiindca suntem iubi'" Trtt/iUiitpixtvlic.). dar nu cum o produce. Se cuvine deci să punem iubirea de once om mai presus decât cele văzute şi decât însuşi Irupul". 27.2' Tot el mai spune şi c3 „noi nu putem sS-i iubim pe cei ce ne urăsc. ajunge omul să cada* în patima mâniei. Dorirea celor materiale şi alipirea de ele sunt. ' Capete despre dragostf. nuuiijkiiâritf sifelul in care « pritduc botile spiritmde cu dorinţa de răzbunare)."' Mânia sa se porneşte atunci împotriva celui care 1-a lipsit de plăcere sau i se pare ca l-a lipsil de ea sau care constituie o ameninţare la adresa ei sau i se pare că i-o primejduieş-te. 4. 99. Din pricina iubirii bunurilor materiale şi a ptâcerilor pe care le produc ele. cauze fundamentale aie mâniei.1" Sfântul Maxim Mărturisitorul11 şi Avva Dorotei14 văd şi ei în iubirea de placerc «)i-XrjSoiAa) principala cauză a mâniei. -' Cuvântascetic. arată că „partea pătimaşa se luptâ tot timpul ca să dobândeascâ plăceri". Aceasta ne face să înţelegem o alta afirmaţie a monahului pomenit de Evagrie: „îmi retez plăcerile ca să înlătur toate prilejurile părţii piHimase". nu vei suferi nicioda-tâ pofta". reluând cuvintele unui monah îmbunStăţil. Originea diverselor mani-fesiări ale acestei patimi poate fi aflată în legatura iniţiala şi mai profundă dintre ea şi plăcere. 3. Capet e despre ilnigoste. 7. Mânia se naşte în om atunci cand vede că nu poate ajunge la plăcerea râvnitâ. 176 . Rtispimstiri cat re Ttdasie.. 51. De aceea Evagrie defineşte mânia ca „o pornire împotriva celui care a greşit ori se crede că ar fî greşit cu ccva". 27. prin acensta prefacem blândeţea firii în sălbăti-cie".. " Cf. |. Evagrie. TnuattUpracttc. I3|. îngrijindu-ne de ele. 1). 1 Cmwii despre ntgăaune. de aici: din poftele voaslre care se luptă în mădularele voastre T (lac. XII. Ill. şi pentru ca" le preferă pe acestea bunurilor şi desfatărilor duhovniceşti. I. "' Sf. Miixim Miulurisitorul.Desrtierea.1'' Sfântul Isaac Sirul scrie în acelaşi sens: „Dacă suntcm atraşi une-ori de cele supuse simţurilor (prin care ia uneori şi iuţimea prilejul spre o pornire contxară firii) (. cum arată limpede Sfiinrul Maxim Martu-risitorul: „am ales mai mult cele materiale in loc de porunca iubirii şi. Prolog. * Ciiviiue despre ixevoinfă. oare.lu Sesizăm aici ecoul cuvintelor Sfântului lacov: „De unde vin războa-iele şi de unde certurile dintre voi ? Nu. Atunasie ccl Marc.

»SKara. aşa cum arată Sfânlul loan Scararul. dar multe sunt pricinile înfierbântării. 36. Seem. vom afla şi leacul tămăduitor prin puftarea de grija a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti". dar poate şi a celorlaltc patimi. aşa cum am văzut. Avva Dorotei. în acelaşi timp produ-cându-se o slăbire a trezviei duhovniceşti şi a voinţei. Maxim Miimiiisitorul. loan Scararul. I. îi furnizăm un „capital" de energie care poate fi uşor folosit la mtfirirea puterii agresive a sufletului. Epistote. însă acestea sunt numai principalele pricini ale mâniei. III. Evagric. 33. II. au multe si felurite pricini şi prilejuri. IV. Sf. trebuie să mai numarăm intre principalele cauze ale mâniei şi patima desfrânării. VIH. noi. VIII. 111 Awn Dorotei. 20. cei boinavi. a 177 . he.10 Aceasta din urmă poate fi pusa* în legătură cu etiologia maniei dacă o privim ca pe o lipsa de cumpatare: dAnd prea multâ hranâ trupului şi odihnindu-1 peste măsură. XXVI. îiivdfăiuri de suflci foiosiioare. Scam. 41. şi nu una. "' Cf. Sf.2' iubirea de sine (cenodoxia2'' şi mandria27). Avva Dorotei. 30. Cea dintâi tâmăduire ar consta in a cunoaşte cincva pricina patiinii lui." iubirea banilor şi a bogăţiei sau in general a bunurilor materiale (patima ar-ghirofiliei şi pleonexiei). Scant. Capetedesprt dmgosfe. 'Cf. Despre mânie. Setitinfe. Sf. care sunt pentru om pricini de mânie. til. I.Evagrie.V cerea care-i vine de la ele.2ft In afara* de patimi le pomenite mai sus. Sf. Avva Doroici. 33. 41 Sf loan Scararul. Maxim Miîmiri&itorul. loan Scararul. Căci odatâ pricina aflată. 75. 108. pe care nu oricine le poate sesiza cu uşurinţă. III. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc". Sf. 36. VIII. lot eft. 29. XXVI.3" ca şi prea multa odihnă a trupului.22 lubirea celor maleriale şi goana după plâcerea legată de ele se manifests in mod diferit.28. care. exista irei mari categorii de paiimi sau trei forme principals de iubire a lumii. 20. VIII. * Bvagiie. 39. care o pot controla şi stăpâni. ■' Sf loan Scaranil. Scam.'1 atiinci când îi este rapită* pI. M Evagric. 36. XXVI. 8. Capete despre dmgt/ste. la fel şi fierberea şi mişcarea maniei. îmi dau mai degrabă cu pnrerea despre sârguinţa plină de grijă cu care trebuie să caute ficcare dintre cei ce bolesc de ele felul tămădui-rii lor. vorbind despre ele. in diferitele paiimi. Aniireeicul. 36. Capet* despre deosehirea patimihr yi a gândiirihr.Vnr. Scam. loan Scararul. IV.Man in tori de materie şi de plăcere şî le punem po acesica mai presus de poruncu. Scam. loan Scilruiul. Potrivit tradiţiei asce-tice. Sf. Invauiiwi de suflel folwtitotire. 36. Ibidem. UH\ at. 3. De aceea este cu neputinţă a hotărî despre ele intr-un singur chip. 33. e. căci ea poate avea numeroase alte cauze. se exprima ca un adevarat medic duhovnicesc: „Precum fierbin-leala mipurilor este Una. VIII. he.ii. cele mai frecvente şi mai raspandite. când se simte ameninţat s-o piardă sau când este împiedicat s-o dobândească: lăcomia pântecelui (patima gastrimarghiei). X.

4. Grigorie eel Mare. 111. cum vom vedea in continuare." „Nu este nici o deosebire între mânie şi nebunie". cănd se simte jignit. loan Scarantl.31 Vorbind despre ură.. Mctodiu de Olimp. La fel ca toate celelalte patimi. sub toate formele. Omilii In h'apte. XXII. Sf. celoi ce se inănieţ. 1. îndeosebi. este privită de Sflnţîi Părinţi ca o boala a sufletului. Tâtaiire la Psalnml I2X 1: Omilii la loan. mamfestârile si feint in care se proditc botite spititua/e Dintre toate aceste surse ale mâniei. Pastoral. XXXI. la care ţine şi care socoteşte că i-a fost înjosită. Sf. Marcu Ascelul. Sf. XLVII]. I.J\Tu cuvintele unuia sau altuia provoacă in noi supararea. X.Această boală îi loveşte pe cei care urmăresc întâietatea în ceea cc priveşte ononirile". V. în mod sigur slava deşartâ şi mândria sunt cele fundamentale. el esle cuprins de teluritele forme de mânie. Sfântul Marcu Ascctiil spune: . Coitietuariit la low V. Scant. omul. arata Sfantul Vasile eel Mare. în măndria ascunsă acolo. 45. EplStoiă către Nirolae Mimahnl. mania. 4.Descrierea. micşorată şi chiar dislrusă cu totul de jig-nirile şi umilinţele de tot felul. 4. Ceea ce pare a fi cauza extemă şi motivul ei întemeiat. ea este. 2. 5. înaintea celui care l-a jignit. loan Casiiia Aserximintrte mânâstiresH. X. 17S ' Desfire fiorăinfă. '* în afara citatelor care vor unna. ci mândria noaslră de a ne socoti mai biini decât eel care ne-a insultat.'6 Penlru dereglările pe care le produce. cu privire la rolul pe care-1 joacă plăcerea în producerea mâniei. Mânia apare deci şi în acesr caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei plâceri. Piin manie. 2. spune Sfantul loan 11 Cf.32 iaf când vorbeşte în genera] despre mânie arata că „patima aceasta se sprijină mai ales pe mândrie. preţuirea exageratii pe care fiecare o avem despre noi". umilit. imaginea pe care şi-a fâcut-o despre sine. ca şi in propriii ochi. care ajunge sa fie ameninţată. venite din partea semenilor. socotită o formă de nebunie. 6. 3: Oinilii la Maiei. 7 (împotriva. 8. VIII. 36. 7 In afaifi de citatele cave vor unna. a se vedea: Sf. Ikmc/ieiul. loan Gurfl de Aur. 14 Omilii. dcsconsiderat (mai ales în raport cu părerea bună pe care o are despre sine şi pe care se aşteaptă ca si ceUalţi s-o împărtăşească).*5 Mania „este o boala de care firea noastră se scârbeşte tot atât de mult ca de lepra trupească". 6. aflu in slava deşartă şi în mândrie o mare plâ-cere. DesprepOcautfiL III w Omilii fa Fapte. spune Sfantul loan Gură de Aur. Sf. nu esle in realitate decât un revelator şi un catalizator al acestei patimi care-şi are originea In sufletul supus ei. . Sf. 1.14 O dovadă a contrario esle faptul că eel smerit ramâne paşnic şi blând chiar atunci când este lovit cu mânie. 6. dar mai adesea ca o reacţie de apârare a plăcerii primejduite sau chiar pierdnte. Vlll. Aceste ultime consideraţii nu sunt in dezacord cu ceea ce am spus mai sus. Porunca V. prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţa de răzbunare." Atunci cand omul este rănit în amorul propriu. XXXI. loan Gură tie Aur. a se vedea: Henna. prin ea se întăreşte şi se face nebiruită". omul cauta să-şi refacă. LX. . Ttilcaire la Psalmul 123. V.

A . lipsindu-1 de fireasca lui putere de stăpânire". Cu ce se deosebeşte un asemenea om de un nebun ? De aceea adeseorî mânia porneşte piimnii spre loviiuri cu o furie pe masura nebuniei sale. X (Impotriva celot ce %e inanie). " Cf. Desigur mania poaic fi privitâ ca o forma de nebunie mai ales in maiiifeslilrile ci acute si violente. Unul ca acesta vorbeşte făra sâ şlie ce spune. Mintea nu mai este în stare sa ţină frâiele. loan DiunascHin.42 Sfinlii Parinţi arata adesea. Desmr Hugârium'U doimwmcâ. înlăuntrul trupului.se veilea. IV. obrajii se aprind. XLVIH. prezentându-ne o descriere mai precisă a acestei patimi în formele ei paroxistice. '* Omiiia. XII.4. Omilii hi Ixaia. Sf. Putem spune câ mania se înrudeşte si chiar se identified cu uncle forme de nebunie şi de posesie demon icS pentru faptul ca au in comun un mare număr de simrxoine cu lotul asemanfitoare. Sana. că eel care ajunge la asemenea forme violente de mâniecste asemenea unui posedat. „Mania este o nebunie de scuită durată". Inipul iremură. aceasta se întampla pentru că înlâuntnil lui turbarea a înrobit sufletul. Pe plan somatic. 15. în acelaşi sens.Mâniosul este înini lotul usemenea uimi nebun". VIII. SI". I (Impotriva celor ce se manic). Mai ales la Sfântul loan Gură de Aur1'1 si la Sfântul Vasile eel Mare45 găsim o descriere tipică a acestei lulbu-rSri a trupului. IV.47 Toate '• Omilii la loan. inima se zbate. limba se bâlbâie. X (Impciirivii celot ce se. Dialogul âesprt snjlrt şi tnviere. 16. VIH. DogttWtica. Grigorie tie Nyssa. analogă celei prezentate de Sfantul Grigorie eel Mare. 424A. loan Scilrarul.Mânia Gmă de Aur. Fonnele înăbuşite şi cronicc cunosc şi ele asemenea dereglări. '' Omilii.M . V. hivăţoluh dv suftet jolosiware. mai spune el. Coiiii'tiiaiiu la lav. Sfantul loan Scararul o priveşte chiar ca pe o forma de epilepsie a sufletu-Hii. Grigorie de Nuzianz. Oespft jtuerea omului. 11 179 . „împunsa de boldul mâniei. II. Poem* morale* XXV. 6. 5.*8 şi putem aminti aici legaturn directă pe care ei o siabilesc între anumite forme de nebunie şi poses ia demoniua. omul de-vine dt. Tmtatul fmtctir. ** Omilii fa loan. PG 37. 35-40. Vasile eel Mine. Sf. 45. 38. provoacă o tulburare caracteristica. "' Cf Sf. ' Ibidem. Vasile eel Marc. mania se traduce prin tulbuiari de ordin fiziolo-gic. 3. şi daca furia mişcă membrele omului facându-l sii loveasca.nerecunoscut chiar pentru cei care-l cunosc. şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite. mânie). Evagrie. in manifestable ei acute.. ochii scapara.team. dar care poate fi regăsită în diferite grade şi in celelalte forme ale ei. " Cf. căci a ajuns bâtaia de joe a unei puteri străine. mania. II. 5. uşor de observat din exterior. Sf. " Cf. Awn Doioiei. II64C. de asemenea: Evagrie."" Sfăntul Grigorie eel Mare. 90. Omilii. X. care se vede limpede in formele cele mai violente ale mâniei. PG 44. arată astfel [impede că ea poate fi asimilata unei forme de nebunie. citată mai sus. 8I6A. PG 30. VIII. Să examinăm în detaliu aceasta patolo-gie. Sf. f'raUiiulpractiG. scrie Sfantul Virile eel Mare.

arată Sfantul Vasile eel Mare. 10.48 „cunosc mulţi oameni pe care i-a îmbolnavit mania". zăpăceşte şî înlunecă tot sufletul'\ spune Sfântul Marcu Ascetul. mâncându-i.) nu-i mai îngăduie (omului) să fie om. spun and că „mania vatămă trupul".™ Tulburările pe care le naşte în suflet mânia sunt nenumârate. VI. Oniilii l« Faptâ. XXV. 62. 8. ea perttirbă atât de puternic activitatea rational. „tulbură sufletul." „semănând în el zăpăceala".61 Raţiunea fiindu-i „ca şi cuprinsă de beţic şi întunecatâ".!." Mania. IV. 59 Cf Sf. Cuprinsul pe scurt. (. I (Impotrivacelor ce se manie). 9. Sfântul loan Gură de Aur atrage atenţia asupra acestui fapt. Sffintul loan Scararul.. 8. III. 45.. scrie Sfâniul Maxim Mărturisitorul. 1 (htiilii. numifestările yifetul in care xe pnxhtv holile spiritutile acestea tulburâ* funcţionarea fireasca" a trupului şi-i zdmncină sănătatea.tie. B < 'otitentmiu la tov. v ' Despre pivoţie. rupându-i. dupa el. 888C.4'' far Stantul loan Scărarul aratfi urmările pe care aceastft patiinâ ]e poate avea în ceea ce priveşte modul de a se hrăni. 16. A 'thniliila Fapte.^ „Mania alungâ silnic raţiunea şi scoate afară din legea firii cu-getarea". w Omitii la Matei.atâta timp cât (mânia) staruie în inimi. ' Tâiaâre ta TtBăl nostm. scrie Stantul Grigorie eel Mare. J . 7). X. 4. făcându-I cu totul nefolositor".™ Dar mai ales tulburările pe care mania le naşte în suflet ne îndreptăţesc să o privim ca pe una dint re cele mai grave boli ale lui şi ca pe o forma de ne-bunie. Mai întâi. rozându-i toată puterea. B Epistoiă câtre Nicolae Monahtl. orbindu-ne mintea cu vatămăloarele ei întu* Omi/ii h loan. fie la bulimie. " Scum. Marcu Ascctul.'"' Aşa arată Sfântul loan Casian. VI.56 care mai spune despre ea că slu-|eşte sufletul.57 „strică sănătalea sufletului.*1 şi.. Epistold câire Nico-lat Sfonahul. V. M Ihittvm. loan Gură dc Am. 3. 4. 4. " Omitii la fain. Sl'. Omitii to loan. Sf. încât pare că omul îşi pierde uzul raţiunii. 21. lonn Guiîi de Aur. Î1 sfaşie şi-I sffirtecă". M 5cora. Sfântul loan Gură de Aur... Sf.Vm. S| Cavâllt ascetic in lOOtle capete. XXV1. IV.ibidem. Cf. 4. de asemenea. Vasile ccl Mare." „Ea strică sufletul" %\ „tulbură cu totul starea lui fireasca". Qiigorie de Nazianz vorbeştc dcspre „mîînia nebunfi eare smimeşte mintea" (Cuvâtifăii. „Mânia obişnuieşte mai mult decât celelalte paiimi sa lulbure şi sa za-păcească suflelul". VIII. aratil. 15. XLV1II.. PG 90. spune Sfuntul Diadoh al Foticeei. că nu mai are ajutorul raţiunii". IXd .icrierea. scriind că: . Omilil X (Impotriva celor ce se mânie).''" „Când această patimă a izgonit ratiunea şi a pus stăpânire pe suflet.^ „Paltma neraţională a mâniei pustieşte. Sf. ea conducând fie la anorexie."' omul nu mai poate judeca cored lucrurile.

" Oejprf preofie.)• dar sâ mai încapă in noi lumina duhului şi u adevărului! Căci zice Scriptura: «Tulburatu-s-a de manie ochiul meu» (Ps. " < 'iiwUezi' bnpiisniafi\ V. chiar dacă.se întreabă: „Spune-mi. omul ajunge să nu mai respecte ceea ce e fundamental valoros în el şi în semeni. ibidem. I.1 de a mai sesiza realitatea aşa cum este. facultăţile lui cognitive par a lucra în mod cored. ajutaţi de un ascuţil discernământ al minţii (. lcgatâ* de modul pătimaş în care o vede. iar capacitatea de a raţionaeste.. forma) vorbind. constată..comparand mania cu beţia şi spunând despre ea că nu este altceva decât .''7 Omul căzut pradâ agresivitâţii înce-teuz. 10.. VIII. 5.) (ei sunt) striviţi cu totul de mânie'V* Tot el .1 . spune Sfântul loan Gura" de Aur. (81 1. nemaiştiind ce spun si nevăzând limpede pe cei din faţa lor ? Şi dupâ cum nebuniî (umvoucvoO şi cei care delirează* se anin-că în prfipastie lară să ştie ce fac. rt Cf. 4. Llll.) fiindcă «eel iute la mânie savârşcşte nebunii» (Pilde 14. nici nu fac ce trebuie. ajungflnd s-o vadă cu totul de-format. " Cî. patima naşte în el o cunoaştere delirantă. :i Dtspnprtoffa III.). Comentaiiu fa low V. un om cuprins de mânie se aseamăna" cu un nebun. o rătăcire a raţiunii şi pierdere a cunoş-linţei""' . nu vom putea ajunge nici sa" judecăm cu dreaptă chibzuinţă (. nu-şi mai recunoaşte aproapele şî-şi neglijeazâ chiar binele personal.^ Omul aiunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei. oure prin ce se deosebesc cei aprinşi de manic si beţi de furie de cei se îmbată cu vin ? Oare nu la fel se poartă şi unii şi alţii. raţiunea îi este cu totul supusă patimii. ! ' Oimlia X (împoliiva celor caie se miînie). Sfântul loan Gură de Aur. 10). îl face să-şi iasa din minţi şi-1 impinge să facâ lucniri potrivnicc celor ce se cuvin a li făcute. W)"'** „Nimic nu lulbură atât de mull curătia minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fară socoleală. 5. aşa fac totul (. Grigorie eel Miire.7n Sfflnlul Vasile eel Mare arată.. 30.. ci ca şi cum li s-ar fi stricat sîmţurile şj şi-ar fi pierdut minţile. teafftră." că. Nici parte de adevăraia inlclepciune nu vom avea (.4 necimi."" Cunoaşterea realităţii esle perturbată. ca şi Sfantul loan Gură de Aur. 10. Uită-te câ* omul cuprins de rrrânie e ca şi nebun. care izbucneş-te cu multă furie".. •' Ibidem. sub efectul mâniei. când demonul mâniei intra* în H.'7 Delirul produs de mănie are ca efect modificarea proporţiilor: întâmplftrile nu mai sunt percepute şi trăite la ade\xe?imunti-fi'tiumthtireşti. 45.. Mânioşii nu mai vâd bine. la rândul său.. tot aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi birriiţi de furie". Sf. III. * OllilU kt i'ocen-. „Cu adevărat..o ieşire a min(ii din mersiil ei firesc. nici nu vom fi in stare sfi păstrăm cârma dreptâţii. oare nu dovedesc ei aceeaşi neînfrânare şi nu în acelaşi fel se dezlăn-ţuiesc împotriva semenilor. privite din exterior.

.i '■• Sf. ea poate fi observată şi în cazul ţinerii de minte a răului sau a urii înăbuşite. Coiireittiiriu hi Im\ V. 2: Omilii to I.. LXXXI. 45. OmiiU la Mtitei. % Sf. 10. Sf. omul pare de asemenea mânat in 1'elul de a se comporta de o forţă din afara lui şi care-i scapă de sub control. şi din acest punct de vedere. Sf.. III. 9. m Sf Simeon Noul Teolog. ceea ce se şi recunoaşte uneori. 45. arată Sfantul Vasile. omul se dedă celor mai ciudate purtari. ci ca şi cum ar fi împins să gândească şi sâ" acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lni.) tjpă. lot ce vede ajunge o armă în mâna furiei". Sf. Grigorie eel Marc. Seara. 1X2 .Desviierea. pradă acestei patimi: acesla nu se ma) poate stiipâni. loan Scaraml. Sf. 45: XXXI. *Cf. 51. ura ţ. de manifestările de nebunie si de starite de posesie de-monicfi. IV. "' Cf. pe care nu o poate conlrola cu nici tin chip şi care-i înrobeşte sufletul şi trupul. (hmlii h Matei..). în sfârşit. ibidem. * Cf." O altă irăsatură patologică esenţială a mâniei. este pentru suflet un adevărat venin7" prin care diavolul îl roade cu cruzime pe dinlfiuntru..74 Omul devine literalmente o marionetă a patimii sale. /'". 8. Cele 225 df car>ete. Vasile eel Mare." Mania. I. pe care in mod normal le-ar dezapro-ba. spun Sfinţii Pârinţi.porniri violente şi nesti*pânite" şi de „apu-cături rele" şi nimeni n-ar putea „descric chipul în care mânioşii dau drumul mâniei (. Cei mânioşi sunt capabili de . un ultim simptom patologic esenţial in cazul mâniei este agitaţia psihomotorie de diferite grade care o caracterizează" şi care o apropie.. ci unele sunt in mod exagerat îngroşate. când toate facultăţile omului sunt focalizate aSUpra obiectiilui împotriva câ-ruia se manifestă aceste forme ale patimii. " Cf.. Amintirea insultelor. tiuinifestdiile $i fetid in care se priniuc halite spirituale văratele lor dimensiuni. Sf Grigorie eel Mare." Această* alicnare nu este legală numai de formele violente ale mâniei.76 Chiar si în cazul în care mania nu este decât o simplă iritare. VI (împotrivu celor ce se rnânie). X. se saibăticesc. când omul esle ca şi silit să-şi amintească în permanenţa de jignirea care i s-a adus şi să se gândească tor limpul la mijloacele cele mai potrivite de a se râzbuna. 47. IX.. 2 (împotrivu celor ce sc rnilnie). Vasile ccl Mare. Omilii. Sf. Sf. ^ Otuitii. 2. care permite asimilarea ei unci forme de nebunie sau unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge cel căzul. Comentariu to Im\ V. pare că nu mai acţioneaza condus de raţiune şi din propria voinţa. Onriiia X. I (tmpotriva celor cc se inflnie). iar altele cu totul şterse sau abia băgate în seamă. Compoiiamentul omului mânios devine dezordonut. Capete despre dragosie.HUK XXVI. Maxim Mârturisitorul. '* Cf. tit. lipsit de sens. atunci cand se spune despre un asemenea om că „e prost dispus". Grigorie eel Mare. se năpustesc cu tot atfita furie ca şi animalele (. Despre preoţie. loan Giiră de Aur. X. loan Gurfi de Aw. I. XVI.

*1 oirăvind inima. IX. XX. 3. XV. cit. "' Ihulrni. Scant. (VII). V. loan Guril de Aur. sau ca un vultur care-ţi sfflşie mărunlaiele". *Cf. loate chinurile iadului". Vasile eel Mare. 6.M/tnia dorinţa de ruzbunare mai ales sum ca un venin care se răspândeşte peste tot în suflet. încetul cu încetul omul se distruge pe sine. cit. dar te chinui pe tine însuţi". afirmă Sfântul loan Gură de Aur. 1'mtaiui pmctic. vine să-i ia locul/. „De păstrezi urâ faţa de duşman. care-i conferă ordine şi imitate. 20. aminlirea răului. Vasile eel Mare. LXVIII.. " IMC. VIII. Sf. he. se învredniceşte de mii de suferinţe. Sf. omul nu-şi mai aflit pacea. Evagiie. 45. ' Cf Sf. dar se împotriveşte. loan Gurâ de Aur. constată Sf.. "* Sf.mai ales omul se aseamănă cu Dumnezeu. cit. loan Ourfi de Aur. formă a iubirii. " Sf.". Omilii la low. loan Scârarul. XXVI."'' Nu numai că ea se opune „mâniei vrednice de cinste". ea îl înstrâinează pe om de Dumnezeu. strică" ase-mănarea acestuiacu chipul eel dumnezeiesc'V'1 Altfel spus. „ţiai pus înlăuntni mania ca un calău care te biciuieşte. sufletul se af!5 fără rânduială şi dezbinat: „De inclatS ce este lipsit de Duhul. cit. he. şi fiind tor timpul tulbuiat de na-vula gândurilor. 2. w Sf.' „Omul cuprins de fu-rie mi cuno. De aceea spune Sfântul Grigorie eel Mare că „pScatul măniei.Lipsit de Duhul Sfânt. Sfantul Duh nu Se mai xalăşluieşte în om. Comentariu la lo\>. Omilii la loan. 17. şi tot aşa eel care ţine în suflet ură împotriva duşma-niilui sâu". Sf. loan Casian. adus de purtarca pătimaşă a acestuia. Vasile ecl Mare. Grigorie ecl Mare. w Omilii la loan." Sub infltienţa accstor atitudini pătimaşe.. he. '.: '" Cf. 45. *:Cf Sf.*7 Sfinţii Părinţi o mai numesc „viermele minţu'" sau foe atotmistuitor. 3. 3. pe pământ. loan Gurt de Aiir. fiind aruncai îutr-o stare de mâhnire şi neîncetată nelinişte. spune 101 el. SI". 12. Grigorie eel Mare. Comeatariu la law V. n SI. cit. alungând blândelea din suflet. Aşezfiminlele mânâsti'reşti. < hnilii la suuui. VIII.A iar duhul eel ran.'"' In plaiml fundamental al relaţiei omului cu Dumnezeu. Scam. cit. 5.*4 Păstrând în suflet mania. ' toe. XX."7 „Omul agitat de furie. Sf. In primul rând. loan Scăranil. Sf. 11.işte pacea. ţi se pare doar că te răzbuni pe el. XXVI. care tine in chip firesc de suflet»93 şi anume blfmdeţea. Scant. sufletul ajunge la nebunie văditâ şi (1 Sf. . he. Omilii la stalui. ura. el suferă aici. palima maniei are efecte deosebit de nefaste. loan ScOrarul. dorinţa de răzbunare. spune Sfântul Grigorie eel Mare. Omilii la Mtilei. IX. prin tan. loveşte''0 şi «tinge91 o virtute deosebit de preţioasă. ţine minis rinil are încuibaia în sine o viper» puitiitoare de venin ucigător". loan Ca&ian. 183 . luându-i local. petrecând zi şi noapte în tulburare şi în neliniştea sufletultii. 12: „Cel ce.

27. privind la soare. Scant. împingându-l să se războias-că cu sine"."" Iar Evagrie spune: „După cum celor care au vederea bolnavă.101 Mintea nu mai este în stare de contemplarea duhovnicească. Maxim Mărtuvi. 45. * ibidem.''7 Părăsil de Duhul Sfânt. aşa cum spune Evagrie. Sf. 106 Cf. 27. ca spunem aşa. care este legată de ea. Simeon Noul Teolog. e de la sine înţeles că mania este o piedicâ în calea rugă-eiunii'"" care.. Puterea sufletului nu se mai exercilă in razboiul '. ■Xsezâinwtele mâiuistirexti.. Evagrie. mania duce la pierderea sănătăţii sufletului. loan Casian. he.'' Coniemanu la /wi'. şi-l împiedică pe om sa ducîi adevarata viaţă pentru care a fost creat. Isaac Sinil. Sf.10* „Pornirea de mânie aprinzandu-se din orice motiv întuneca ochii minţii. Capete dexpre dragoslo. data omului pentru a lupta împotriva păcatului. 24.1011 duce in acelaşi timp la slabirea agresivităţii virtuoase a sufletului. Sf. 22. 100 Evagrie. Cele 225 lie capete.. este „vlăstarul blândeţii şi al lipsei de manic". varându-se în ei «bârna» ucigătoare a unei boli mai grele. VIII.105 în accst context. 13. Tratatulpractic. * Cf. IV. scrie Sfantul loan Casian. 14. îl lulbură şi. :"! Cuvihit dexpre nigticiuae.100 „Dumnezeu lipseşte de stnllucirea cu-noaşterii Sale sufletul pe care mania 1-a întunecat cu neînţelegerea". 23.Dexcrierea. Cf. Capete de. Tratalnl piratic. Capete dexpre devsebirea fniiinutor xt a gandi/ri/or. IM Cf. nu le îngăduie să mai vadă soarele dreptăţii". VIII: 6. îl sfâşie şi îl sfârtecă. 20. 184 . necuvenita. III. Maxim Miutui isitorul. Cuvâiit ilexpre ragăcitme. "' Comeniariu la low V.10* în special omul nu mai poate sesiza prezenţa lui Hristos în el. Aseztimintele mâiuixliresti. 63. 20. VIII. loan Scârnnil. Sf. 20. cit. I. Capete dexpre livzvie. 21.spre dragoste.1'* mai întâi de toate întunecându-se ochiul inimii:''' atunci omul cade din adevărata cunoastere. Maxim Maimiisitorul. ":Cf. sufletul cade dintr-o data în întuneric.V. '** Ibidem. 20. scrie Sfantul Grigoric eel Mare. 20. numijesiările xifehd in care se produc bo/i/e xpirituale suferă împrăşlierea gândurilor şi neorânduiala mişcărilor din afară'V'0 Ace-laşi SfâiU Parinte spune ca „atunci când mânia biruie blfindeţea sufletului. Tratatul practic. Tralatul practic.sitonil. Cuvhite dexpre nevoinfă. "" Capete gtumice. III. 34. 47. 99 Sf.107 „împiedicănd rugaciunea"1'*. 24. Sf. 45. 49. loan Casian. A doua sută. căci. Sf. 25 m Evagrie. tot aşa mîntea (vovţ) tulburata* de mânie nu poate sâ ajungă la contemplarea duhovnicească. Capete despre dragoste. care îl lumina. Isihie Sinaitiil. I. Evagrie. li se împăienjenesc ochii de lacrimi şi văd tot felul de năluciri în văzduh. Sf. Mania care sporeşte şi înlăreşte agresivilatea rea. Sf. ci un nor i se aşază peste cele pe care doreşte să le priveas-că".76. IV.

'-' tlfidmt. Sf. Sf. < 'apeie dvspre trtt&U.'"1 akediei. Caprtr tl?spr? dmgash: I. ea „Sirica gitndurile celc bune dinnoi".spre dmgoste. loan Gimi de Am. 9. spre omorârea gândurilor drăceşti. lov 5. V. Isaiu Piistnicul.1" Suflelul devine ncputincios"2 şi tot ce face spre îndreptarea lui face cu multă trudă. pentm că. Omifo ta Maiei.Mania duhovnicesc.8 EvHgiic. "."0 fiind aproape paralizată. '■*'. IV. 8. Tmttiitif pmctir. I. Douăzeci fi "owî de cuviitii: II. 75. Capefe despre trezyie. 5 Sf. Coineniariu lu lov. Cf. Maxim Mnrluri&itonil. A tloua siila. Ciipt'le de. 117 Isihie Sînaitul. Sf. 45. tit. 1. . Sf. " SI Simeon Noul Teolog. 89.117 Lipsit de virtuţi. 47.'"' încetând sâ se îndrepte."1 "" Isihie Sinuitul. Evagrie. m Cf. Cele 225 de capetC. 2. ITI. Sf. 31. Grigoiic eel Mure. Miixim Mărtumiforul. sufletul cade pradă mulţimii patimilor.n" fricii120 şi mandriei. 31. XVI. for.4 Cf. Sf."4 Ea alungă* din suflet virtuţile" si mai înlâi de toale stînge iubirea.I. Sf. V. Maxim Mart urisi com I. 1.. potrivit menirii sale t'ireşli. Capefe despre dmgoste. mai ales triste-ţii."3 Toate aceste consecinţe patologice sunt cataslrofale pentm om. în fond.Cf. mania duce la moartea sufletească. '" Sl'. 20. 49. 185 . IV.: lbidrm. 34. I. Maxim Mărturisitorul. Grigoric cel Maie.. 45. loan Gură de Aur. 2. 70. Comenlariu la iov. fo<\ dt„ 23. Oinilii to Malei.

" Ibidem. ?>. Maxim Miîrturisilonil. spune el in continuure. Ibidem. disperarea.' Frica astfel definite poale fî la fel de bine o virlute. loan Diunuschin. ca şi o patim. omul se alipeşte de vlaţă. groaza. loan Dmnaschin. 12. are două forme.* ea face parte dintre hgoi pe care Dumnezeu „i-a siidil de la început (in firea omenească) prin creaţie"/ „Frica după fire este o putere ce sustine existenţa prin ferire (de cele ce-ar putea-o distruge)".9 Fric a Sfinţii Părinţi pun între patîmi frica ((ţ>6po<. St. de ideea sau sentimentul că vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim sau pe eel de care ne-am legal. 297CD. a) Prima sa formă este o forţă care-l ţine pe om lipit de fiinţa sa însăşf şi care-l face sa se teamă de a nu-si pierde siifletiil şi trupul."1 1 1 Cf.4 De aceea trebuie sa facem distincţia între două teluri de fricel. * Sf. " Dogmattca. 23. Dixputo cu I'yrhus.! în Cel ce este. II. Dof-maiica. Ihuivm . care constituie forme sau intensity ale ei. "' Ibidem.9 putem zice ca" ea corespunde instinctului de conservare. spai-ma. SI".40. 111. line de firea sa. frica esle provocată de pericolul unei pierderi sau de o suferin-|. II.L „Dacâ" frica este o palimîi. Cuvâiti împotriva pâgânihr. 1 Cf. apoi nu orice fricft este palimă". spu* ne Clement Alexandrinul. iar propriu acestora după fire este pornirea spre cele ce le susţin şi ferirea de cele ce le strică". ' Sinwuiti'.1 în general. deci. Prin această frică în manifeslarile ei cele mai elementare. ca teama. 23.) şi toate stările de suflet ase~ mănătoare. III. Dogmatica. Sfăntul Maxim Mftrturisitorul subliniaza" ca" această tending ţine de însaşi firea omului: „cele ce sum facute din cele ce nu sunt au şi pule-re a de persistent."i. de existent şi se teme de tot ceea ce i-ar putea-o răpi sau distruge şi are repulsie faţă dc nonexistenţă. iar nu in ceea ce nu este. I) Cel dintăi. angoasa.8. pe care Dumnezeu l-a sădit în om la crearea lui si care. dar şi anxietaiea. panica. 11. dupft cum vor unii. 12. Atnnasie eel Mare. Sf. PG 91." La fel spune şi Sfântul loan Damaschin vorbind d'espre „repnlsia faţă de cele care distmg firea". 15. Cf.

186 .

Acest dintâi fel de frică. 2» Al doilea fel de frică. Lc 12." iar stricâciunea şi moartea sunt fenomene contrare foil b) A doua forma este „frica de Dumnezeu". PG 90. „iubirea des'ivSt-sita" alungâ frica" (I In 4. in vreme ce moartea biologic. tie pildfi. vei muri negresit!" (Fac. Cf.I'ti'tt instinctului vital. ell nu »e temi de Dumnezeu. 31. dacâ s-ar fi opus prin acesta voinţei I'M Dumnezeu. frica de moarte este hilaturata de frica de Dumnezeu şi de tot ceea ce l-ar putea despărţi de Dumnezeu. IS A se vedea. Sf Gligotie Palama. ci te temi sâ nu cazi ilin luirul lui Dumnezeu" {Sn-muite. 38. CuvitUe despre iwvohiţâ. 269B. constitute o virtuie14 pe care Adam a avut-o in starea sa primor-dială. in ziua in care vei mânca din el. daca şlic care este natura lor adcvaVatîi. Ml 10."' Ea se manifesto întotdeauna ca aversiune a " Ibidem. cilci ea ne lipseşte de viaţâ pentru vecie. 269A. o fiicft lipsita de piitimiS. este. Rmpunswi ftftw TtiUme. Itihpiimuri coire Takuie. I. Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Din pomul cunos-tinţei binelui şi răului să nu mănânci. Sf. căci omul • care-şi iubeşte propria fiinţă şi viaţa sa şi se teme să" itu le piardă -. II. Isuuc Sirul. 1 Clement Alcxandrinul. tendinţei înnâscute a omului de a se menţine En viaţă şi a-şi perpetua exisienţa. obârşia şi scopul lor. 40).. 4. Lntr-adevăr. 18). pe care Sfinţii Părinţi o privesc ca putima. 269B. datorită liberului său arbitm. pe care tocmai am prezentat-o sub cele două forme ale sale. de pildu. 2. PG 150.! ciici el era însufleţit de iubirca de Diunnezeu şi. 8. ca şi de a nu fi despăr-\\t de Dumnezeu . 388D.. dar putea sa si moarîf. Sf. Maxim Mflrrurisiiorul.Cf Sf. Adam era sortit să devinif nemuiilor prin hur. '. 17). este o iirniare a pâcatului strămoşesc. 187 . Tnaat despre inmipainx CuvCmtidui. care pe o primîi Ireaptă este frica de pedeapsa dumnezeiască. Rospumuri către Talaxie. Sf. 5).. Atunasie eel Mure. adică de păcal şi de răuiatea Vrăj-masului care aduc moartea sufletului (cf. Maxim MSrturisitorul. '" Cf. Maxim Mfiiturisilorul..de a nu muri. nu poate decâl sa se teamă* de despărţirea de Dumnezeu.a fost unul din ire mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat omului pentru a-l ajuta să-l pazească poninca şi sâ se ferească de urmările călcârii ei. 369C. Aceastii a doua forma de frica este firesc legată de cea dintâi. Ea se manifestă in particular ca frică de moarte. cat de pierderea vieţii celei in Dumnezeu.! nu face decâl să separe pentru un timp sufletul de rnip şi distruge numai forma pământească şi stricficioasa a exis-tenţei omului.12 iar pe cea mai înalta* treapta* se arată ca frica de a nu fi despărţit de Dumnezeu. singura moarte de care cu adevărat trebuie să ne temem. din Care au izvorât şi spre care se îndreap-tă. Frica .'* De aceea. căci. PG 150. Omul care înţelege temeiul real al exislenţei sale nu se teme atât de pier-derea vieţii sale biologice. diipâ cum spune Stantul loan. '"Cf. scrie: „Frica de Dumnezeu. PG 90. 29. Nu credein cîl aceastu este o virtu te pe care s-o fi iivut ACIJUH in slaicii SB primordial. La omul duhovnicesc. PG 90. tendinţă firească de vreme ce Creatoml ne-a dăruit viaţa pentru ca noi s-o păstrăm. Sf. I. 28. Omilii. I.

de care se alipeşte prin filautie. Sub aceasta formă. iai nu ca lucru material. căci omul c<îzut crede câ viaţa aceasta i-a fost data ca să se bucure de toate plăcerile.şi se teme şi de ceea ce l-ar face să piardâ . Fecioru a liaclus: „trildarea gfuulmilor" . (Pr. Maxim Mârturisitorul. vom spune. 8.2' In timp ce primul fel de frică este „după fire". A răspuns acesta: . mariifestdrile şifehti în care se pirnlne bolile spirituaie omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distwge existenţa." Pentru a o caracteriza. PG 91. ea este frica* de moarle. este „contrar firii" (napd Ototv)25 şi „contrară raţiunii" (no.-pdXiyyoc)2 '' Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia . ^Ibidem.).viaţă privitit şi trăita cu totul trupeşle .un obiect1' din lumea sensibilă a cărui posedare (reală sau anticipat5 în mod imaginar) îi oferă o anumilă desfatare sensibilă. 23. alipirea de lumea aceasta. Cf. Sf. Ill. liâspitnsuii câire Talanie* Prolog. loan Diimasclnn. .Oeserterm. Cf.24 acesta din urma. Bu IK 190. De o asemenea teaină ţine orice formă de teamă* de moarte. loan Dainyschm. care nu este teama firească de a nu-ţi pierde viaţa vfizuta ca dar al lui Dinrmezeu şi ca mijloc de înaintare spre unirea cu El. dr. 63. se teme de moarte". '"Sam. Astfel. 38. vczi mai ales Sf. înainte de orice şi mai întâi de toate.22 lar în ulta parte: „Un frate l-a întrebat pe un But ran: „De ce.20 Teama ca patimă vădeşte. loan Ditmaschin. ci este teama* de a nu pierde plăcerile Inmii. 1.1 Aici.este adeseori evidenţiată de învăţătura Sfinţilor Părinţi. Ea capătă ce!e mai variate forme.Sf. îm-preuna cu Sfâniul Maxim Mârturisitorul. he. '' CttviiUe despre nevtmifâ.Pentru că încâ trăieşti lumii !". dar oricum „de la unul trece şi la celălalt". atunci când ies singur noaptea afară. alteori trupul". în oricare dintre cazuri. ale cărei efecte omul le resimte şi pe plan trupesc: „Uneori se înfricoşează mai întâi sufletul. III. Dogmatica. Această legătură esenţialâ dintre patima fricii şi iubirea de viaţă po-trivit duhului ltimii .?l în Pateric citim că un Bătrân a fost întrebat odată de un frate: „Oare de ce imi este teamă când merg prin pustie ?". 188 T . 297CD-B Ibidem.care~l făcea sa* rSimână fidel fiînţei sale autentice şi să-L iubească Pcniru posibilele molive. cit. lar Bătrânul ia spus: „Pen-tru că încă pui preţ pe viaţa în această lume". şi iubirea vieţii de aici. Dispuia at Pyrltus. Ideea sau sentimentul că îl poate pierde naste în suflet o stare de rău şi de tulburare. XX. mi se face frică ?". că ea face pane dintre patimile da-torate lipsirii de plăcere şi este produsă ca şi ele de faptul ca iubirea de sine este răniUS de o suferinţă a sufletului sau a trupului:1" omul se (erne sa* nu piardă . D.n. " Apofîeş-me. cuvânttil obiect este hiat în sensul său larg. dar în cazul acesta nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu. N 90. pe care însă nu le vom menţiona aici.a Cf. Dogmatica. ci de existenţa sa de fiinţli căzută. dar nu din pricinile binecuvâniate ale celuilall soi de frică. M . de bunurile din ea şi de desfatarea simţuala de ele.. Sfântul Isaac Siml scrie: „Când se aflâ cineva în cunoştinţa trupeasca. 23. Sf. care este o patimă rea.

şi deci pe sine. Hristos însuşi risipeşte această amăgtre. Sfântul loan Scărarul. Arm II. 3. să nu-şi piardă viaţa dusă în cliip pă-limaş şi roate plăcerile ei. B Cf. fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu. 189 . Frica vădeşte amagirea în care a euzut omul crezând câ a fost părăsit şi socotind cfi nu poatc sau ca nu trebuie sâ se bazeze decât pe propriile lui puteri. scrie. Frica de Dumnezeu şi frica „lumeaseă" nu sunt două atitudini deosebite prin nature lor.2'' pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei dispoziţii fireşti virtuoase într-0 patimă contrară firii). 9. 8. de pildă. în loc de a se teme să nu-L piarda pe Dumnezeu.. însă îndrcplată spre ţeluri diferite." De aceea Sfinţti Părinţi spun ca teama ca patimă cstc înlesnită de „lipsa de rod a sufletului"/8 la care ajunge omul cârid nu are Duhul eel dumnezeiesc sălăşlu-it in sufletul său: „.. El este negat. 10).il He sale nefaste regăsim întregul proces al păcatulut stramose.ibidem. După cum se vede limpedc. şi. Cel care dă sens existenţei sale şi îşi îndreaptă preocupările spre realitatea sensibilâ care devine pentru el ceva absolut. In frică. Temându-se să nu piardă ceva din bunurile lumii şi placertle ei. dimpotrivă. omul începc să se teamă de lot ceea ce-i primejduieşte extstenţa trupească şi desfatările pe care !c culege din ea.se. respins ca proniator şi păzitor plin de bunătate al fiecarei făpturi. 10. pricinuitorul şi ţelul ftinţei lui.Frtca pe Dumne/. Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii. dar si din pricina numeroaselor tulburari care o constitute si pe care le generează.10 Amtntindu-ne câ Dumnezeu Se îngrijeşte pururea de noi (Ml 10. 17. frica vădeşte o relaţie patologică a omului cu Dumnezeu. adeviiraful izvor al vieţii sale. XX. „Un Bâlrân a lost intrebat de un frate: De ce mă (em când sunt in pus-tie ? Şi i-a raspuns Bătrânul: Pentru că te crczi singur şi nu vezi că Dumnezeu este cu tine". Dar cel ce nu se (eme înca de Acesta se teme şi de umbra iui". . Accst lucru reiesc (impede din învaţătura Sfin-ţilor Pârinţi. XX. 29-31. pentru SfnHii Părinţi. Frica Scam. Lc 12. care arată cum una o exclude pe cealalta: dacă ţi-e teamă de ceva din In me înseamnă câ nu ţi-e frică de Dumnezeu. eel care se lcme de Dumnezeu n-are frică de nimic: „Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va leme decât numai de Stăpanul său.eu -. în loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa dupS duh. 67). m-am temut. o boală. ci sunt una şi aceeaşi atimdine fundamentală a omului. Apoftegttut. La t'el ca toate celelalte patimi. acum fiindu-i frica să nu-şi piardâ fiinţa tui cea căzută şi să nu se afle despărţit de lurnea aceasta. Mai întâi. omul se desparte de Dumnezeu. ignorat. JbMem. ca sens si centru al existenţei. cSci sunt gol". în aceasla" atitudine şi în MIiii. spune Adam după ce a caveat porunca (Fac. frica este.

4). 12 190 . SfAntul loan Damaschin arală că fricii şi grijii fara rost. '■' CT. în acelaşi limp. dupăcum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. dar suflelul cu nimic nu se vatăma (Mt 10. Lc 12. lucruri pe care nimic nu-l indreptăţeşte să creadă că se vor petrece in realitate. 33). 901 A. Dogmuiica. iar hoţii le răpesc (Mt 6.*■ Caracterul patologic al fricii se aratS de asemenea in partea de imaginaţie. le spune lisus ucenicilor înspăimân-taţi de furlună <Mc 4. Căci omul nu poate să împietlice prin ea nimic din cele ce i se îmâmplă. U. o implicii şi prin care omul deformeaza realitatea. mai devreme sau mai târziu. iimnifestmile şifetul îit cetre se ptoHtiC brtiiie spiritual? este semn al lipsei de credinţă în purtarea Lui de grijă: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?". in general. 27). în sufletul omului cazut se cuibareşte frica numai pentru că se lasă înşelat de iluzoria realitate a lucmri-lor şi a placerilor din lume pe care le iubcşte. singurele adevărate. Cel care îşi pune credinţa în Dumnezeu. atribuindu-i laturi inexisiente. Fiind lipsita de orice folos. Pe deasupra. nu înseamnă numai a nu avea credinţă în existenţa darurilor duhovniceşti. iar el supus morţii. PG 90. tacându-se părtaş învierii lui Hristos şi al vieţiî celei dumnezeieşti. A te leme. 40. II. omul „nu trebuie să se leamă decât de o sîngură durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti". Şi pentru ca ele sum stricăcioase. îngrijindu-se. 19.ru om. omul ajunge sfi-şi închipuie lucruri care nici nu existS. anticipează şi face să se admitâ ca sigure. in present sau într-un viitor apropiat.1' Mai mull. căci. li se opune lipsa de grija plinfi de folos. omul le pierde şi pe ele. a celui care se încredinţează în orice lucru Proniei dumnezeieşti . nu se poate feri de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admiţând ca ele într-ade-văr se vor produce'}: „Şi cine dintre voi. poate sfl adauge staturii sale un cot'?" (Mt 6.28. este lucru de rând şi de nimic faţă de bucuria pricinuită de bunătăţile împăraţiei. comori pe care rugina şi moliile le manâncii. este amăgitoare şi care se tree ca floarea ierbii. iminentâ. Sfântul loan Scărarul defineş" T&tcuin h Total iwstm. Cel care se uneşte cu Dumnezeu allă in Rl mulţLmea tuiuror bunâiaţilor şi nu se leme ca va fi lipsit de vreunul dinire bunurile din lume. in imagi-naţia sa pericolele apar exageral de mari. 29.31 Singure aceste bunuri au cu adevărat o valoare absolută şi o importanţă vitaiă pent. pierderea lor nu 1-ar afecta cu nimic. 8. Dc aceea. frica mai vadeşte lipsa de credinţă în bunurile duhovniceşti. n-are a se teme nici pentru sufletul. şi desfătarea pe care i-o aduceau şi care. căci îmaginaţia sa creează. Clement Alcxandrinul. a te încrede în chip zadarnic în bunurile materials a căror realitate. Astfel.Dexcrierca. ci. iar pierderea unui lucru oarecare. Lc 12. iarăşi. Slromale. Câci dacă omul le-ar iubi pe acestea. numai de pierderea lor s-ar teme. prin care numai impul piere penlru o vreme. frica se vâdeşte o data mai mult a fi iraţionala. dacă ar şti ce sunt ele cu ade-vârat. mai mult sau mai puţin intensă\ pe care ea. de altfel. 36-40). nici pentru trupul sau şi nici chiar dc moarte. pe care lisus însuşi le condamnă.

chiar dacfi implies eel mai adesea mulră imaginaţie.^l.1' Puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor şi întâmplârilor sunt. cluar şi atunci când nu-i mustră nimeni. 17.Necaz şi srrâmtorare (ns'inişle. arată Sfăntul loan Darnaschin. prin dominarea părţii iraţionale din om. în modul în care este percepul si trait reaiul. imaginalia domina celelalte facultaţi sufleteşti şi le impune reprezen-tarile sale. Sfântul loan Gura de Aur spune: „Cel care vieţtiieşte în pucat este îniotdeauna temător. să se ferească de toţi şi toate sa li se pară înfricoşătoare ". ' ('uvuiif despw nevoinţâ. sau ea este o simtire plină de tremurare a inimii. 21. se caracterizează prin lipsa oricSrei raţiuni obiective care le-ar putea produce."' Dar dacă frica sau spaima. Şi cel lipsit de aceasta c pururca înfricat". XX.1. XX. „Spaima care duce la încremenire este frica rezultata dintr-o mare închipuire". sub imperiul fricii.7Z " Ibidem "' Dogmatiea. paralizale. 11).găsim scris in Carlea Tnţclepciunii lui Solomon .SVvmv. „Câci . Sol. observând cum frica face îndoielni-ce lucrurile cele mai sigure şi mai evidenle şi cat de mult este amestecatâ" în aceasla tnchipuirea omului. cum ne aratâ Sfantul Simeon NoulTeolog. clălinată şi speriaulde nenorociri îndoielnice". aşa cum învaţă Sfântul Apostol Pavel: . pentru că se bizuie pe sine şi se teme de zgomotele lucrurilor şi de umbre".. I i i c a este legată şi de patima trfindăviei. 3. te Cet*223decapete.40 In general. "Scant." Dar deformarea realităţii. frica poate fi iscata de starea de păcat.spaima nu este altceva (ară numai lepâdarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată" (Int. Ibuli'in. şi mai ales neliniştea şi angoasa. pot fi uneori motivate in mod obiectiv. el adaugă: „Frica laşa este lipsa încredinţarii (în lucrurile de care eşti eel mai încredinţaO". 15. 2. Zămislirea şi dezvoltarea fricii in suflct pot fi iscate şi prilcjuite de alte patimi ale omului.3* lar Sfâniul loan Scăraml arată că „su-llelul mândru este robul fricii laşe. II. şî după cum cei care au de străbătut un drum înlr-o noapte întunecata şi fără lună tremură de frica. conştiinţa lor încărcală îi face să se sperie de orice lucru. Ea se arata a fi legată în primul rand de mandrie. Sfanlul Isaac Sinil spune că: „eel lipsit de smerenie e lipsit şi de desavârşire.*4 Şi. majoritatea formelor de teamă. cu route că nu-i ameninţa* nimeni şi nimic. 3. lot aşa păcatoşii se tern tot timpul..) peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul" (Rin. neper-cepsrea a ceea ce există şi perceperea celor inexistente sunt trasaiuri spccifi-ce delirului. Frica arată întotdeauna că.b'rica te asifel frica: „Frica lasft este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înain-le de primejdie. 191 . 9). in fr.

iar în Apoftegmele părintflor aflăm . ceea ce impune să f'acem câteva remarci în plus. caci le este un bun aliat.nelinişte" (vezi DOgntatictt Sfantului loaji Damaschin. 57 din PSB). SeiAAa) este adesea privită ca o formă a fricti. Ei con-tribuie la apariţia ei4* şi se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic penini lucrarea lor. Se deosebeş-te totuşi de laşitate.Dexcrierea. care se referă numai la ea. Totuşi ea are unele trăsaturi speci-fice şi în mod repeţat i se acordă un loc aparte şi important.4" Ea este caracterizată prin slă-biciune. miii ales când este vorba despre frica Icgaiă de săvârşirea păcatului. „dacă nu ne vom mănurisi cum trebuie şi pentru greşelile fără de voie. Acesi termen esle hadus in moduli foiinc feluriic in limbu româna. in principal. $ Cmviiu mri'licin IlHi </r VOpeiB.. iar in altă parte. dupâ cum arată Sfântul Diadoh al Foticeei.44 Pusilaniinitatea* PusilanimitiUea (bXvyoyvxxa. Referindu-se la „frica sufleiului în care este o mărturie a păcatului". IS. ** Ibidem. spune el. loan Casia». Larchei. ca şi celelalte patimi. II. Sfînţii Părinţi o consideră boală. XX. niamfestăiHe si j'ehil in car? St atomic UoiUv spirit'itnlr şi înspâimantătoare. vol. căci. rii. cit. suferă mustrările conştiinţei. ' (hmlii fa Numerii. giisim -Jenevire". lipsă de curaj in faţa unui lticru care trebuie mdeplinii. cuvantul pusihii\imihiie.4^ având multe caractcristici comune. de aceen. Prof. fiind ma» curând timiditatc. trăind în afara credinţei şi în necu-noasterea poruncilor. 4. l< )2 r . le-au călcat şi. Tălv.. la locul cital ile Prof. adică frica de nereuşită". înscamna* micime de suflei si ciipiinde toatc întelestirile aiăiate mai su$ (n. prin urmare.1 nelămurită". Ctipele despre dragaste.41 Aceste remarci nu se aplicâ numai celor care. Se pare chiar că starea de păcai trezeşte frica. " Cf.JmpuOnare dc suflct". 4. cu atât mai mult cu cât omul nu are conşliinţa limpede a păcatului său. Maxim. au totuşi un oarecare sentiment a! stării lor de păciitoşe-nie.) sail „lipsă tie bjlrbatie" (Sf. loan Seal ami. miii jos): Pfirintele Sianiloac prin „frica laşă" (vezi Scant.laşitate" (Sf. Am păslral. I I . vom afla în noi în vremea ieşirii noastre o oarecare fric. dorind să traiască poirivit poruncilor sau eel puţin cunoscându-le.uirv In Pmbmil N2. loc. Scam.) '' Sf loan Damaschin. Pfirintele Feciorti l-a tradus . nefiind nimic care sa BU-i umple de nelinişte". 9. sub forma anxietăţii şi angoasei.Omilii la loon.' loc cit. 12. 100.42 Frica. Astfel. Pusilanimitatea ca palimă este definită de Sfântul loan Damaschin ca . V. XXVII. . Origen o numără între patimile pe care cl Insuşi le-a numit „boli ale sufletului .. . ci de asemenea si celor care.frica de a nu izbuti. Sf. este direct legată de lucrarea diavolilor. 70). care. Cf. iar în Apoflegmtt. Bogmalica. Sfiintul Diadoh al l-oticeei îl sfătuieşte pe creştin să-şi mărturiseascîl chiar greşelile cele fără de voie şi cele fără de ştiinţă. Ir. loc. David Popescu prin .

SI". 3. spune: „Precum celui bolnav " Apoftegme.4" Aceaslă patimă este de asemenea privită de Sfinţii Părinţi ca o forma de nebunie. Unit cu Dumnezeu şi primind Kami Său. Aslfel. Capete despre draqosle. Şi în acesl caz.*>0. să mule imiinii din loc. prezentand acţiunea pe care o are omul de îndeplinil ca foarte grea. clălinală şi speriată de nenorociri îndoielnice" " Iar Avva Victor. ca in cazul lutu-ror formelor de frică.. I I . pusi-lanimilalea csle negarea acesiei virtuţi. Pusilanimitatea esle in orice caz. 29). 70.Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii. plină de primejdie sau cu roiul imposibilă. J 7. 1:2. In limp ce puterea despre care vorbeşie Apostoiul esle unul din Ire damrile Sfântului Duh. Ea a apărut în sufletui omului ca urmare a păcatului şi este cu totul straină de natura sa autentică.XXB. 2. 15. ce nu corespunde stârii omului dinainte de cădere. care pururea îl sprijină pe ecl care-L cheama" pe Dumnezeu in ajutor. eel ce pelrecea întru tăcere in lavra lui. potrivit cuvinlelor lui lisus. ea nu este deloc asa. Strom* XX. el poale. 193 . subliniată des de Sfinţii Părinţi.$. în limp ce. îrnpărtăşindu-se de puterea Lui. Adesea. imagi-naţia nu face decâl să deformeze realitatea.) simiire plină de iremurare a inimii. fiule. pusilanimitatea îşi vadeşle caraclerul patologic in special prin aceea că este o alitudine nefirească. m OmUBiiaEvivt. A se vedea. aşa cum arată Sfântul loan Casian. este sufletească".. zicănd: Ce să fac. tie asemenca. Maxim Murlurisitorul.4* Pusilanimitatea vădeşte îmbolnăvirea pulerii irascibile a sufletului (Guuoţ). v ' Siri. 31.uiri iliihttvuit-f\'ii.Frica urmutoarea istorisire: „Un frate a venit la Avva Victor. omul se (erne sâ acţioneze penlm că esle dominal de propria sa imaginaţie.*' refcrindu-se la spu-sa din Ride (14. in continuarea cuvinlelor cilate mai sus. 7). aşa cum aralâ Sfantul loan Scararul: „Frica laşă (este o slabire a credinţei) arătatâ in aşteptarea plină de spaiină a unor lucruri ncprevâzute (. ca si frica.. părinte. ' ('omorb/ri t/uhovniresti. peniru că m5 biruieşte lenevi-rea ? Zis-a lui bătrânul: Această boală. Omul lipsil de curaj esle viclima unei amâgiri şi chiar putem spune ca ajunge sa delireze. semn al Hpsei de credinţă. care constitute chiptil lui Dumnezeu din om şi care îşi află desăviirşirea în dobândirea asemănării cu Hristos. De aceea Sfantul Varsanufie îl slatuieşte pe unul dinire fiii sai duhovniceşti aslfel: „Zi fricii tale: Sunt strain de tine I . *> Ibidem.5" A li lipsil de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu. omul nu are a se leme de nimic alunci când vreu să facft ceva. Având credin-(3 ncclinlita* în Dumnezeu. de pildu. ^: Sf loan Scararul. Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie esle. în mod obieciiv. Sfântul loan Gură de Aur.i şi in cazul celorlalle patimi. Sfantul Apostol Pavel spune că . XXIV. ci al puterii şi al dragostei şi al îiiţelepciunu" (2 Tm I. C. cum face. în puterea Sfântului Duh. XX.

Este limpede că diavolul are un interes special în a isca şi a întreţine această patimă. ibidmn."' încât putem spune că „toţi cei fricoşi sunl iubitori de slavă deşană".av. . iîir celui sănfttos i sc pare ca vede puţin.*9 a Scant. " IbUiem. Teodom. îi încetineşte sau chiar îi paralizeazâ activiiatea şi inhibă în multe împrejurări cxercitarea facultăţilor sale sufle-teşti. îi frânează elanurile spre desăvârşire. este o sim-lire copilărească în sufletul îmbătrânit". fiindca blochează dinamismul omului. pârându-i-se câ este mare". care stăruie în mod ncfiresc la omul matur: „Frica laşâ.cU. luându-I cu totul în stăpânirea ei. aşa şi eel slab la suflet.54 Lipsa de curaj poate apârea ca o atitudine de copil. manifestările $i f'elui in cure se prvthw holile spirinmle de ochi." Este o patimă deosebit de periculoasă. 5. XX. care tulbură sufletul şi1 împiedică să ducă la îndeplinirc cele ce are de tacut şi pentni care a fosl creat. 3. Ea se dovedeşte în mod special dăunâtoare pentru lucrarea duhovni-cească. din puţintică încercare repede se tulburâ. spune Sfântul loan Scararul. M Cf.58 Ea este în esenţâ legata dc patima chenodoxiei. din cumplita durere. 57 Ibidem. ■ I. Aiwftrgnw. 2.Dest-rieren. I. B Cf. i sc pare că vede multă lumină. sciia alfabctică." Pusilanimitatea il alienează pe om.

13. loan Scaianil." ca fnimuseţea (reală sau închipuili) trupului" sau a glasului. Avva Dorotei. ■'Cf.10 Chenodoxia Chenodoxia (Keyofio^la). şi a dori să fie văzut.* Este cea mai obişnuită şi evidenlâ forma de chenodoxie. 1' Si'. Sf. 84. Sf. J Cf ibid. invauilim de sttfletfotosiUxirv. Despre tltttva deşurtâ.n de pilda. 44. 19.1 care sun! cele două trepte ale sale. SfAntuI loan Casian spune despre ea că se manifestă . !n esenţn. XXI. 2. III. Sf. loc. 4. aşteptănd admiraţia celorlalţi. V. Ea const. " Sf. ( I Avva Dorotei. '" ( omorhm duJwviuces/i. II.' Vanitosul se poate astfel liluda. Scam.l Avva Dorotei. loan Scaranil. I I " lliii/i-w. XXI. ComeiiUtriit ta luv. 43-44. Grigorie eel Mare. Maxim Mămirisitorul. I i Primul fel de slavă deşarta* e eel „prin care ne mnndrim penrni foloase maieriale sail pentru lucruri care se văd".' slimai. 3. N 479. 21. 36. 195 . XXI. se mândreşte vanitosul sunt bumiri tru-pesii. Scam. 7. Varsanufie şi loan. 7. 13 Avva Dorotei. XXI.)." ca şi cu tot ceea ce contribuie la o frumoasă înfilţişare (haine luxoasel'î parfumuri. lăudal. este „de două feluri". Vusile eel Mure. hivoţolun de mflrt jblositoarr.'' pentru care el aşteaptă de la oameni laude şi aprecieri. Sf. chibzuinţa şi purtarea sa. 1 Sf. 7.i in a se aiâta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care |e are sau pe care crede ca le are. cu îndemânarea sau cu priceperea sa intr-un anumil domeniu. Citpete despre dmgmte. dar că. 4. loan Casian. * Cf. 1 Cf. tit.Jn mulle forme. de asemenea. II. 29: XXV. 11. 24. In 5. Rtgulih min. într-un cuvânt sa fie slfivit de ceilalţi oameni/' Bunurile cu care. loan Scaranil. El se poate lauda. 5. Sram. 460. admiral. care-l loveşte pe omul căzut foane uşor şi eel mai adesea. Fil. Scam. 1 Ibidem* 1 Sf. 6. în limbaj curent numita" slavă deşartă suu vanitate. In acesl nivel. este o patimă de cîlpetenie şi izvor de nenumârate alle boli ale sufletului.. .s piimAntesli. Sctisort ilnlit/vniceşti. apreciat. invtifiiluri de suJJel folositocire. sau cu puterea. II. loan Scaiarul. V. cu darurile sale naturale. onoral. Convorbiri duhovnlceşti. XXI. podoabe11 etc. Sl'. I Tes. 6. loan Gun'i dc uur. 261. 5. VIII. AţmjU'gnw. câci are multe feţe şi chipuri".

. Sf. 5.Desnixreit. I T. la rându-i. pe care Sfinţii Paring le numesc „iubirea de stăpânire" (GiXapxla)1'1 şi „duhul iubirii de stâpa-nii*e". este chenodoxia care constâ în îngârnfarea cu calitîlţile iiUelcctuale (cu inteligenţa. 84. odata" satisfăcui. 83. pentru a întreţine şi a le spori admiraţia şi pentru a păstra puterea şi foloasele care-i vin de laea.*2 La monahul in care mai staruie încă patimile. Este limpede că eel care deţine puterea.33 Cautând sa obţină peiiu toate acestea admiraţia şi laudele celorlalţi. Cflci cei ce iubesc slava deşarta sc silesc să se îmbogăţească. din dorinţa de laudă deşurtă". III. Capet* despnt dragosfe. Sf. D Cf. 3. ea poate fi un puiernic imbold pentru palima arghirofiliei. Cf. iar cei ce s-au îmbogâţit doresc s5 fie slăviţi". loan Scflrurul. Maxim Mărliirisitorul.). slava deşarta constă in faptul cu se Capttedespre dmgoste. p. iar dacji s-a lepitdat cu lotul de cele lumeşii. deşi e lot atât de răspândita ca cea dintâi. Ditdogdrsprem/lei şipatitrâlt ottwuqti.17 Aceustă patimă îl impinge să doreascS puterea sub toate formele sale. Sf. <ii ■' Cf. Mai subi:ila\ pentni câ ţine mai puţin de cele materiale şi de cele care se văd. ia locul acesteia. loon Hrisosiom.. II. 11. III. IV. '■' Sf. le face pe amândouă să sporească. Avva Doroiei. va căuta lauda şi admiraţia oamenilor şj se va şi strădui întotdeauna să placfi aceslora. loan ilin Singurătatc. naşte şi sporeşte slava deşartl Aslfel. Din această pricinii. imaginaţia. Sf. XXI. cu talentul de a vorbi sau a sprie bine etc. cu înalta învaţfuunV cu o bună stapânire a lim-bilor. Muxini Mfuturisitorul.1^ Vedem că gustul pentru lux şi fast este legal de ambele patimi.56. III.ed Huusheii. lo<:. robit de slava deşartft. Sftuitul Maxim Mârturisitorul scrie: „Slava de-ştliffi şi iubirea de arginţi se nasc una pe alta. Scare. Oxptfy despre dmgoste. 84. II. trezit de che-nodoxie"' şi presupunând arghîrofîlia. 7. care. Ih loan ilin Singuritlate. ca şi în eel politic sau financiar' sunt eel mai adesea produse de această patimă. Pentru el. --' Convi/rbiii duhovnicesti. tiumifexUhile fifvlul in care se /troth" holile spiritual!' Chenodoxia îl face pe om să se fălească şi să se vrea admiral pentru bogă-ţiile şi bunurile maleriale pe care le-a dobândii. Adesea chenodoxia îl lace pe om sfi riivneascâ la situaţii şi ranguri sociale înalte. Desprefeciarie. Ambiţiile în domeniul inteleciual şi cultural. ea st£i alături de primul fel de slavă deşarta.18 atunci ea se însoţeşte şi pune în lucrare alte două paiimi. aşa cum o aflftm descrisă la Sfântul loan Casian. Grigorie de Nyssa. 24. V. 2) A doua formă de chenodoxie. IwoiâSuri de fmflel fohsitmiic. B 1 1% . mcmoria etc. (Vine Staghirie Ascend. este cea în care omul se mândreşte „pentru cele spirituule şi ascunse. 55. dar şi cunoştinţele dobândite.

': Sf. aştepuînd pcniru aceasta adiiiiraţia ŞÎ laudele celorlalţi. „gândul acesla (al slavei de$ar-ic) ilfac să crească loţi dracii. 13. V.'" de a se sirecura preiiitindeni şi de a alaca omul (-1 in mate pârţilo o fac greu de sesizat şi de recunoscui" şi fbarte grcu de combniut. SI'. III. I.'' dând şi exemple lipice. dezlegându-1. Şi de toate străduinţcle se bucurâ slava desartâ. ]a fel. Aceastâ patima arc o putefO neobişnuita".2* Evagrie eon-Statâ şi e] c-3 „dupa ce a biruil omul loate gândurile.. I.ln toate striUuceşte soarele cu imbelşugare. AşfZ/iinintele ittâtuisiireşii.• d&prtdeostbireapatlrtdtoryiagtindurilor. Tratatuipractic. Scrismi. XI.CAJKI o deBtriu in felul unui bulb de ceapâ. şi lot aşa. I. „Frumos înulţişeazâ bătrânii natura acestei boli .. XI.spune Sfâniul loiin Casiun . iarăşi mâ ' Cf. Nil Sorskr.desprt dragpste. Mnxiiii Muitncisitoiiil. îndată se repede asupra ta gandul slavei deşarte". dupa cum „fumica asteaptă să sc ispriWeasca slrânsul grâuJui. 4. Scant.'*1 ca şi Sfăntul loan Casian'* şi SfânCul loan Scărarul.^ Aşa se face câ cheiiodoxia poate lua locul (uturor celorlalte palimi în sufleiul omiilui.3" capaoilatea de a imbrăca nenumărate forme. loan Scdranil. * (T (>(//. . Ev'iigrie. Sf. loan Casiun.il'. XXI. '* Ibidem. ofi 31.sc acestea douâ: cel Bl l.OwnodoxUt mânilreşte în sineu lui sau inaintea oamenilor cu virtuţîle sale şi cu asceza sa.Sf. este i jîzboif de acesr $o\ de slavS deşarta. ''' Cf. 11 197 . 4. loan Casian. 13. Ev»grk\ Tratatui Bmctic. XI. XXI.w. ' ibidem Aşrz/itwii/r/r' nuhitistirt'fti. De aceea Sfântul loan Scârurui arala ca „duhul slavei deşarte (se bucură) vâzand îjimulţindu-se virtutea"'4 şi sptme că. ca sfl nu fiu cunoscur (ca posiiror). 30. se ive. Evagrie. si Slavfl deşarta aşteaptă sa se adune bog&ţia (duhovnîcească)". * Capgţe desprv dntgoste. 84. *'h>. orice lucru poate lî pentru om prilej de slavâ deşartâ. IJ. lot iitâlea îi descoperi dedesiibf "' lar Slauiul loan Scflrarul scrie astfel:. 4.'"' inlr-adcvâr. Sf. Cnfwti. Evagrie se aratâ iiimit de dibâcia diavolilor de a profita de această stare de fapl.. 59. Aşezdmiiitete mâru$Sftreţtit XI. pe care.Vmuttul jmirfu: 13. Aşeztmiintele nuliuhlireşli. Rftguia -Sf. ' sv„." Mai ales atunci când omul se luptil împoiriva patunilor şi când puiie în lucrare virluţile contrarc lor. '"Cf. 3. '' ('apefe desprv deosebirea patimifor jti a gândurifor. dnpâ ce au fosl biruiţi" ~T Tot aşa şi SFântul Maxim Mămirisilorul scrie: „Când birui vreuna dintre paiimile mai necinsti-te.ivci dcşart* şi cel al niândriei"-'' şr. 5. . oricăte foi îi scoţi. înJănirândii-i-se un înveliş. Evagrie.î: sunt stăpânil de slava dcşaitfi când postesc. Caiactenil ei subtil. lie pildâ' lăcomia pântecului sau curvia sau mânia sau lăcomia. 5.. De pild. III. 51. loan Casian. îl ar'li acoperic de allul. * *tbtd«in.

II. 7 ParaftazA in 150dc capete. iarăşi sum stăpaiiil do ea. 10. Sf. "a. 41 Cf. tiuinifeslâtilc . Scttra. Grigorie de Kyssa. cum aratfi Sfantul Macarie Egipteanul.7).ibidem. de asemenea."* Ca şi in cazul uiluror celorlalte patimi. 9. 35. *' Cf. II. dacâ sunt „adăpate de umezeala noroioasă a slavei deşarte şi prăsite de dorinţa aratarii şi gunoite de lauda*. Cf. sunt biniit de ea. paradoxal. ' Avva Doroiei."'7 cure aminteşte spusa Psalmistului: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps. |0.17 De Defies. 27. 10. omul se lasfi cu tolul înrobit de slava deşartă.greu se scapâ" de gandul slavei deşarte. fiivăfăiurt de KUJU'I fohsitvare. (VineSiaghirie Ascetul.Descrierea. Desprefeciorie.42 Trebuie spus limpede că orice forma de asceză impul-sionată de mândrie se dovedeşte într-un sfârşii cu tolul deşartă şi lîpsiul de orice rod. loan Scararul. 2.. 25. conchidc Evagrie. a Tratatul practic. 7.41 să dobân-deascfi unele hurisme.. XI. 5. căci n-au puiiii rodi plantele umede în locurile nevoinţei aspre şi lipsite de apa slavei deşarte. II.SÎ * Scam. omul primeşte din slava deşartă o plăcere4'' care-l ţine legal dc ea şi pentru care este gata să facS si. Sf. Scum. ■ Cf.. 13. *9 Cf. II.. dar sunt „socotite de El la fel ca furtul.. Oricum voi amnca acest glob cu trei coarne. Despw slava <lc. paradoxal. V " Cf. Scam.. Muxim Mârturisiiorul. III. Sf. ibidem. 30. 48 A se vcdeii. II). V.^ să practice virtuţile-. Omilii diifuntiiceţli (Col. U. 10. XXI. 29. Sf. loan Scăranil. 5. tăcând. Prolog. 10. dar care „după ce se retrag dintre oameni in viaţa călugarească. 52. totdeauna until stă drept şi el e eel din centra". IV.1 pentm aliă slavă deşartă". . Cf. Epistole. XXI.'" la fel si virtuţile.*4 iar harisme-le sunt înşelătoare 4> Astfel se pot vedea oameni care ajung la stralucile lucrări diihovniceşti mânaţi de slava deşană. ''' Ibidem. XIV. 45.. Căci ceea ce faci ca să te curăţi dc el devine pricin. 11). 3. vorbind. loan Scararul. 25. sum biniit de ea. Sf.?ttrtti.*0 Din pricina acestei puternice placeri care-i susţinc iubirea de sine51. Sf. loan Gurade Aur. loan Gură dc Aur. ". V. 29. Sf. loan Scârurul. nedreptatea şi celelalte man pacate". Episto/ii cărre Nicolae Monahtd. Marcu Ascetul. nu se mai mdeletnicesc cu nevoinţa lor mincinoasă şi prefacută de mai înainte. Avva Dorotet. vn. 10. Omilii ththovniceşti (Col. îmbrăcându-mă 'in haine luxoase. Sf. VII. 7. Avva Amtnona. sfi sufere orice. iarăşi sunt biniit de ea. hivâfături de uijlet folwiutare. XXVII. " Sf. I9H ." Şiretenia che-nodoxici il impinge pe om ca. II.... XXI. LIV. Apofiegme.\4'J Mai mult. I 2.. Kaxpimsnri cot re Ttdmie.yifehtl in care se produc Iwlite xpirituale sliipâneşte slava deşartă. *' Cf. îndata se usucif. schimbându-le în haine nearătoase. Macarie Egipteanul. pentm modestia mea. s?i doved&iscă zel în ncvoinţete asceti-ce?9 să lupte cu râvnă împotriva altor patimi. "'Cf. bunurile duhovniceşti astfel dobândite nu numai că sum lipsite de orice preţ înainlea lui Dumne/eu. Sf. Scam.. N 550.

H Despre tlava deşartă. 5. amime că iese din „reaua întrebuinţare.. Gal. 10. 5. 11) şi mai spune că duhul slavei deşarte îl scoate pe om din fire. 43). ci slava deşarta". 2. " Ibidem. SI. Sf Gligorie de Nyssa. V. Oniitii la Atatei. 41. Ciivâni despre mgârsiine.** El arauV' că însuşi Apostolul Pavel învaţă c. II. 6. Simeon Noul Teolog. Cuvtmtâri. Hernia. 2. XXVI. Pilda VII. 2 Cor. RăsputlSUfi către Ta/asie. 10..Chenadoxia Chenodoxia este privila de Sfinţii Părinţi ca o boalâ" şi o formă de nebu-nie. II. zice. pe care o caută omul înrobit de patimâ şi pe care Părinţii o numesc „laudă după irup" (cf. cea care vine de la Duinne-zeu şi cea care vine de la oameni. X "Scam. Aceastâ deosebire între cele doua" feluri de slavă. Disctirsuri 0MW. iar nu cea de la oameni. Ce/e 200 de Capete despre vanoşimţa de Ditnmeieu \i mmoiiuu iiitivpiirii. 56. Sf. Comentaiiu la low VIII.M Sfântul loan Gură de Aur. Sfantul Apostol Pavel se referă la ea in mod implicit atunci când spune că „întni Hristos lisus" se lauda şi ca a te lăud a în afara Lui este primejdios lucm (Filip. III. dar omului unil cu Dumnezeu îi era menilă slava dumnezeiască. Despre suflet si patimiie ometiesri. îi vqi Cf Sf loan Casim Ayezâminlele niaiuhti resit. I4. Sf Gligorie de Nazianz. Sf. Eplstote. 52. a se vedea Sf. 51. iar dupiî ce a pus stăpânire cu lotul pe suflelul lui „îi lulbută minlea şi-l face s«l aiureze".l cste o nebunie să se laucle omul pe sine însuşi (cf. XXI. afîrmând acelaşi lucru pe care l-a spus despre toale eelelalte palimi. Gligorie eel Mare. I I I . „Nu slava (e rea). se face in majoritatea textelor care se rele-rfi la chenodoxie/'1 O aflăm limpede exprimară in Evanghelia diipă loan (In 12. 4. Avva Ammona. 3.L 12. XVII. 194-195. 27. line în mod esenţial dc faptul că ea constă" în pervertirea unei atitudini fireşti si normale.. dar a celei de BUS. 4. IV. spune limpede: „Slava dcşană esie un soi de nebunie {jictyici TÎC feaiu» tiKei>ooof. 12. De spre feciorie. Oniitii la Mates. 59. Sf loan Guru dc Aur. XI. 4. 19. spunflnd ca „prin fire se află în suflet poftirea slavei. v r apeie despre dragoste. în afara textelor citale mai sus. XII. Sf. Sf Simeon Noul Teofoj:. II. 51 Cf. t'alehece. scoliu 8. ajungând să se manifeste înlr-un mod cotitrar iiaturii. XIX. loim Scararul. -Sf Maxim Martin isitorul.este o slavă care vine de la Dumnezeu: «Pe cei ce Mă slăvesc. I. de pilda. II." Caracterul pato logic al siavei deşarfe. 2 Cor. Capete despre dragoste. 16. 199 . loan Gum de Am.*"' Sfântul loan Sciirarul învaţii la lel.. 21. I. Despre slava deşartă. Origen. prin îndepărtarea de la exerciiarea ei „potrivit naturii".Omdii In Evrei. Sf loan din SinguruWte. Pastoral. Despre slava desart/i. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti'V* după ce mai înainte arătase că „păcatele ne vin prin reaua înirebuinţare a puterilor sufletului". XXV. 18). 3. Scam. 85. 8. Sfântiil loan Scararul arată şi el ca . (alre Staghirie Ascetltl. scrie Sfântul Maxim Mărtu-risitorul. Căci Dumne-zcu a sădil in firea omului să tindă sprc slavâ. deci menirii ei lireşti. 43. lâlaihe la Psatrmd 130. ca şt în cazul celorlalte patimi.icO''. IV. p. Maxim MărturisiLorul. cd. Huiisherr. 14).

7I6B.65 „Cei ce se laudă. PG 90. reiese din afirmaţiile SfmţiJor Părinli. fn general. Faptul că este vorba aici de o ace-eaşi tendinţă îndreptata în sensuri diferite. iar nu de dou3 lendinţe esenţial deosebilc. 35. conlimiând însâ. loan ScSrunil. 10.. spune Sfântul Maxim Marturisitorul.singura mă-rire adevârală". M Otnilii laMatei. fie că esie vorba despre însuşirile sale naiurale sau de calitâţi (Jobândîte. sau despre virtuţi.» niateriala impli-nirea acestei dorinţe care stăruin in el. rezultat al unei fruslrfiri ontologice.! Folosindu-se de loate aceslea peniru propria lauda. 17).\i fflul in cctfV St produc botiU' Spiritual* sliivi» (I Regi 2. adică devierea patologjcă a înclî-nării fireşti a omului spre slavă. pc de alia parte. pe care mi mai este în siare s-o vadă şi s-o dorească. scrie Grigcft. 30). eterna.suflrt folmitvare. 10. spune Sfântul loan Gură de Aur. şi-a căutat în Ivinic. 28. care ar putea sta împreună în sufletul omului. sau chiar de bunurile materiale pe care le posed. ('iivttiil ttetptt rugticiune.6" Si. 200 . Awa Dorotei scrie aslfel cfl „cei ce poftesc slava sunt asemenea iinui om gol. "7 Qf. in loc de a se sluji de ele spre slava lui Dumnezeu. I. în Domnul să se luude". omul. Cuprinsul pe scurt ill luluror eclor mai îniiinic spase. adevarata slavă.67 Chenodoxia consrituie şi înir-un all sens o pervert ire a firii. veritabilă. se poale face partaş al slave] dum-nezeieşti. 2 Cor. Şi accaSta slavă a lumii.63 Este singura reală. 32.ui în unire cu Hrisios este .s Câutarea slavei lumeşti se vădeşte a fi o încerca-re deşartă de suplinire a slavei celei cereşti pierduie prin păcat şi a virtuţilor. 64. sâ ravneascfi slava.illâ. care voieşte punirea să afle un pelic mic sau orice allceva ca să-şi acopere uraţenia lui. 31.i una o sooale afara pe cca-I. omul a încetat totodata sa mai lindă spre această SÎavB. la care era menii prin firea lui. învaţă în două rândiiri Apostolul Piivel (1 Cor. 19. Scam. prin care omul. XXI. absolută. Aşa şi cel gol de viiHiţi caută slava oamenîlor". tf IhUu-m. prin însăşi aceastfl fire. II. tnanifestările . singura care tine de menirea firească a naturii omeneşti şi singura pe masura măreţiei pe care Dumnezeu a voit s-o dea omului. " Răspunsuri dire Talasie. IV. Este. Sf. care subliniuză că întotdeauna căutarea slavei de la Dumnezeu şi a celei deşarte se împatrivesc una alteia şi c. Şi este o slavă ce urmează din răutatea diavolcască". adauSrtim. chenodoxia apare ca pervertirea. care i se cuvine pen-tru ca este om şi are suflet viu l îndepurtându-se dc Dumnezeu prin păcat. Slava pe care omul o primeşte de la Dumnezeu prin participare la slava I. unindu-se cu Dumnezeu. spune Sfânlul loan Gura de Aur.besctierea. a puso în locul slavei cercşti şi duhovniceşii.' . „falsified firea şi însăşi virtutea". „lauda dupâ imp". '"'' tmăţâturi eh. „Au uilat cS sun( oameni şi de aceea merg de colo-colo. iar sporirea uneia înseamnă slăbirea celeilalte. strangându-ţâ din altă parte o slavă plină de batjocunT'. şi ca un comportnment palologic de substi-tuire. cuvânlul fire desemnând aici toale bunurile pe care omul le-a primit de la Dumnezeu. Ea este.

al căreichiptrece(l Cor. p. 14. I. De aceea Sffuici. şi în lot ceea ce ar putea să trezească în semenii sâi astfel de atitudini în ceea ce-1 pnveşte. I. fa limp ce ele sunl cu tolul stricacioase şi trecătoare. 6.Chetiinhxia gă el. La ce bun şi cât preţuieşte măndria care mă înrobeşte şi pentru care mă bucur mai mull de vederea oamenilor decât de a lui Dumnezeu.74 care naşCe amăgirea în sufletul celui iubitor de slava deşartă. ca şi lumea. iar laudele de la ei îmi siint mai pe plac decât cele ale lui Dumnezeu. şi pentru ce lepăd mărirea ingcreasc^ pentru onorurile omeneşti ?". o aseamănă cu floarea ierbii (ls 40. Haushenr. XXI.'''' Chenodoxia îl aninc-a pe om în amăgire şi delir.7-' ca şi Stantul Macarie Egipreanul... cu umbra "' Ibidem. spune SITintuI loan din Singurătate.şi că s-a alipit cu totul de lume:71 eel înrobil de ea începe sii se încreadă în oameni. urmând Prooroctilui Isaia. 52. stă „neşliinţa yicţii acesleia". Aşa găsim scris la Sfâmul loan din Singurătate: „Deoarece oamenii nu înţeleg câl dc stricăcioase sunl bunurilc acestei vieţi şi slava can. câ omul a încetat să mai creada in Dumnezeu'" după cum învaţa Insuşi Domnul: „Cum puleţi voi sfi credeţi când pri-niili slavâ unii de la alţii. 111).. prin care omul „de la fire se înstrăinează. El nu şlie că singură slava dumnezciascâ* este dcsăvârşită şi veşnică şi ca numai temeiurile duhovniceşti de lauda în Domnul sunl singiirelc cu adevarut teale. mai presus decai slava de la Stăpânul tuluror. pieritoare şi de nimic. şi pentru ca nu cugeta la toate acestea. care de îndatiî ce a inflorit se ofileste şi piere Inainte de a prinde putere. 3. spun Sfinţii Părinţi. care este supusft schimbării. cu visurile. 54. Celt 300decapete. Nichita Scithtittil. 2. şi mai inainte de a se înnlţa se smereşte. 7. Cf. nici înţelepciunea Proniei Sale.it loan Scărarul il mi me sic pe iubitorul dc slava deşartâ „inchinâtor la idoli". 201 . ' Ibidem. admiraţie şi laude. poftesc laiide unii de la alţii si n . Nichitii Siitliiit. şi toate cele pe care le lace se deslramfl şi stnaniiesc.7' fnsuşi numele acestei patimi arată că este dcşartă.™ El se poarlii ca şi cum aceslea ar avea o valoans absolută şi etcniâ.il. 14. 31) si din care se hrăneşte. '* OiHitii duhovnlct&l (Col.'1 La originea chenodoxiei. 26. acestea fiind efecte palologice liindumerUale care-i îndreptfiţesc pe Sfinţii Părinţi s-o numească „nebunie". acesta nu cunoaste nimicnicia acestei slave şi a lucmrilor cu care sc mândreşte.in atftui înţelepciune cât să-si spiinu. pecareSfinţii Părinţi. ?l Un: clt. si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cău-taţi ?" (In 5. se ujunge la îngâmfare. loan Scăraful. XXI. Sr. '* Dialog dfAjii-e sitjtet fî patimUe omeneşit. nici micimea firii omeneşlj. acordându-le o importanţă pe care ele nu o au in realitate. vine de la ele şi peniru ca nu văd mareţia lucrurilor lui Dumnezeu. de la care asteaptă slimă. amestecând mândria cu slava deşartă. stricacioasă. iar slava de la ei.. Cete 300decapettt.ara. 6-7). Sf.. w Cf Sf. liu arată. 44) . folosind toate ale firii împotriva firii şi stricând frumuseţea si bunu tntocmire a firii prin reaua lor întrebuinţare". ed. ' Cf. p. *01 Sf. înrradevar..

pe care orice adiere o misca din loc in loc.. Î11treabă Slîintul loan Gum de Aur. 'V«m. sub stiipânirea eî. văzand de câta nebunie este plină viaţa noastra\ plânge şi suspina* Proorocul. Căci şi sub stăpânirea celei dc-a doua omul ajunge la o cunoaştere deliranta. 48.77 „Lucrurile omeneşti. aşa cum spune Sfântul loan Scă-ranil. socotind astfel cele care sunt cu totul Hpsite de orice valoare. şi iarba. Căci.. 58. s Ciiftetf t/expre tlmsoste... m Caltheze btiptisnwle* V. I."" Perceperea deliranta a realităţii ca efecf al chenodo-xiei apare adeseori în viaţa de toate zilele.„). căci.™ Nu ne rămâne decât să subliniem caracterul patologic al alipirii de toate aceste deşarte şi amagitoare realitâţi pământeşti. " Omitie la Psahtuil 4. " OtnitU h F. mai ales în ceea ce-l priveşte. Cum poare fi atunci omul atât de nebun încăt să alcrge după vorbe goale şi să iubeascfl fantasme de care ar trebui mai curând sâ" fugfi? (.. ca apa care curge. şi copiii lor. de preţ şi importante cele care cu ade-varat sunt asa. l-ar întrcba de ce face o asemenea nebunie. Ii se vor părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi din-ire toţi. pe care le spulberă vannil. cele mai întelepte dintre toate". viziunea sa asupra lumii este rulburată şi vede lucmrile de-a-ndoaselea. Sfantul Maxim. LXV. „Peniru ce oare.\>rei. omul nu mai priveşte ca adevărate. arata că „precum parinţii trupeşti sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei nflscuţi din ei. A se vedeu. ca visul.XXI. şi dupăcum iin om. ca umbra şi ca fumul. 6.ru ce iubiţi minciuna şi căutaţi deşărtăciunea T'. 6. dacS-1 vede pe un aliul lepădănd liimina şi dorind înlunericul. la fel minţii nebune îi vor părea gândurile ei.. ca o boare irecatoare. fugi dupa umbre. sub tbrmele celc mai grosolane.. itiaiiijrstarilr jtt fi'lul in mre St prvihu bolile spiritual» şi cu toate celelalte lucruri repede trecăloare şi nestatomice. dc asemenea. ca pana care zboară prin aer. Sfiintnl loan Gurii de Aur spune lim-pede că eel atins de această patimă îşi pierde luciditatea şi nu se deosebeşte cu nimic de un nebun.) De aceea.2. IX. ca şi Omilii la Malei. şi umbra. ca frunza căzută. şi pânza de păianjen şi loale cele care nici nu pot să-ţi spun în cuvin-te cat sum de trecătoare si de nimic !". şi nu celc care rămăn în vcci ? (. care pe toate le schirnbă şi le strîimbă. ea este o patima amăgitoare. mai spune el.Oescriereo. 202 . chiar dacă vor fi cele mai prosteşti..*1 lar aceasta nu este adevarat numai când e vorba de primul fel de slavă de-şartă. 111. " (Ps. în loc sa te ţii de adevăr ? De ce cauţi cele stricăcioase. tot aşa şi Psalmistul întreabă pe cei rătâciţi: Penl.112 Prin ea omul îşi atribuie calirăţi şi virtu(i pe care nu le are. min-rea se înşală în aprecierile pe care le face cu privire la lucruri în asemenea măsunl încât pare cuprinsft de nebunie.) Lasa fumul. tie pildă.. toatfi aceasfă omilie.79 Chenodoxia oferâ* o viziune deliranta" asupra realităţii. 17). chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs. sunt ca praful şi pulberea. 5. dar nu-şi vede 77 Omitir la cuvintele: „Sti nu le temi. 5. şî chiar mai putin decât toate acestea". ca floarea. I. „Toate onomrile şi măririle din lume nu sunr altceva decâl vorbe şi numai vorbe (.

cunoaşte CS. Dacfi nu le dobiln-deşte. după ce s-a umplut de gânduri de-ale slavei deşarte. Sam»..68 Sfântul Diadoh al Foticeei. el încetează de a mai fi virtues. 96. fie m eel viitor". Scam. XXI.iXV. atunci neliniştea lui sporeşte şi mai mult. XXI.*4 iar pe de aha pane. 90.. 8. II. dar ajunge la un rezultat cu tolul contrar: „Slava deşartă. iar el se agită peste măsură penlru ele. ei izbutesc să răpească sufletele". ajungând să se mân-dreasc8 cu un luciii pe care 1-a pierdut. 7). arată Psalmistul (Ps.6. seceră acum cu scâr- '" Acesl punct dc vedere va fi dezvollat in capiloliil consucrai mandrici. „ca printr-o oarecare portiţâ intunecoasă.*3 de îndata ce omul se laudS cu vinutile sale. Cei care lucreaza binefe aşteptand să fie slăviţi de oameni cu adevărat şi-au luat plata lor. 203 . să şâi sigur că-ţi pregăieste tulburare". "ui loc sâ fie pricinâ de cinste. 6.Clumodmia pScatcle şi palimile ce-i zac în suflet. spunând: „Vai vouii. 2. Chenodoxia ÎI impinge pe eel înrobit de ea în tot felul de rele. fie in timpul de fata. " ('apete despre dragoste. „Că Dumnezeu a risipit Oasele celor ce plac oameni lor**. vorbind despre câutarca locurilor de frunte sprc dobândirea slavei deşarte. ' Citxiiiie iti-."3 Tot aşa se amăgeşte omul şi atunci când lie mundreşte cu vîituţile pe care într-adevâr le-a dobândtl. Vin. el se priveşte pe sine ca izvorul şi deţinătonil acestor virtuţi. 26). scrie Sfantul Maxim. învaţa lisus (Mt 6. Adeseori eel iubitor de slavă deşaită nu numai că nu primeşre atenţia şi admiraţia astcptate. Sfantul Isaac Sirul arată că ea e pricină de „Uilburare neîncetatS si de amestecare a gflndurilor". în vreme ce ele sum darul lui Dumnezeu şi numai Lui îi aparţin cu adevărat.90 tulburând sufletul în felurite chipuri. 2. LX1I.4 n < "uvâni ascetic tn too d? capete. 2). Aşa se face că sufletul lui e plin de nelinisie şi neconlenitS grijă. Căci. scrie Sfantul loan Scărarul. 52.sjirt' iit'vohilii. lar Sfantul Mar-cu Ascetul spune: „Când vezi pe cineva îndurerat de multe oca>i. 65. 19.Y ': D'-s/nr tegea duhovnicecucâ. spune că „aceaslă patima* e tiranică". arată că duliurile rele folosesc iubi-rea de slavfi ca prilej penini răulatea lor şi prin ea. w/Mfem. Cftnd toţi oamenii vă vor vorbi de bine" (Lc." Mai înlâi de toate iubirea de slava ÎI face pe om sii caute cu orice prcţ admiraţia şi laudele semenilor. " OmtlU In Matei. „întristările şi durerile urmează slavei deşarte. * Apofle&iw.'" lar Sfantul Marcu Ascctul spune: „Când vezi vreun gam! cft-ţi fagăduieşte Slflva omeneascâ. El îi deplângc pe aceştia. după cum arată Sfântul loan Scărarul.w Această patimă nimiceşte pacea launtrică. pe de o pane. de multe ori e pricina" de necinste . in ceea ce-1 privesle.1"' lar Sfantul loan Gurfi de Aur aratâ ca* „alergaiea după ono-ruri pricinuieşte inari rele'"17 şi.

Sf. LXV. ii încetineşte aclivjtatea în lucrurite cele mai importante pe care le are Uc făcui şi-i paralizează dinamismul vital. nefericitul de mine !. loiin Gura cle Aur. nu "re nici relaţii armonioase cu cci din jur. „lubirea de slavă. căci voind sâ plac oamenilor."" Ca orice siltâ patimă. mai ales atunci când vanitatea sa Iranspare in cuvinic sau purtâri. Aceasta alrage şi ura oamenilor.. ademenitde dulceata unor asemenea gAnduri şi umplul de aceste năhjciri. strigâ Sfantul loan din Singirrătate.. inditerenţii. 5.4. dcvenit parcă jucăria unei somno-lenţe profunde. invidie şi gelozie. sa" vorbirn despre noi inşine. M\\ ajuns robul tuturor". Cnviute desjm' jievoinţii. Biruit de ehenodoxie. pe care el o socoteşte „robin oea mai înjositoare şi mai de plâos"»91 m care ajung să cadă chiar sufletele cele mai mari. ajunge pradă unei astfel de vanităţi. încât adesea. Dumnezeu m-a facul liber. Sfantul Isaac Sirul spune că cei care „sunt mânaţi de slava deşartă (. fiind nevoit sa cauie noi mijloace de a se.) îşi pierd puterea de judecată'V" Sub inspiraţia ej nefaslfi omul îşi imaginează că are lot felul de calităţi. îî distrage atenţia de la cele din jur.101 Una dint re urmările patologice ale unei asemenea situaţii este câ-l înstrâinează pe om de realitatea în care trăieşte. Isaac Sirul. : ' Cf. pentru că nu dobfmdcşte nici placerea pe care o cautâ" şi. în eel mai bun caz.'w !n locul admiraţie'i. mulţime de bunuri.m. fraţilor. I'n all efect periculos al chenodoxiei esle faptul cn-I aruncă pe om într-o lume fantasmagoricS. scrie Sfantul Isaac Si-rul. (şi iubirea de plâcere) işi închipuiesc şi nalucesc feţele şi stârnesc la poflă şî dorinţă". 1 ' ('iivmle âtspm nevvhiţâ. care-i aduc ad-miraţia şi laudele celorlalţi oameni. dar mai rSu. şi rob al celor carora caută să le placă şi de la care aşteaptă laude. se vede pe sine in siluaţiile şi locurile cele mai înalte. 5. p. Omilii l« MaMu. Sfântul loan Gurî» de Aur subliniază caracierul deosebil de ttranic al acestei patimi.| IbUJem. „Vai.M O asemenea situaţie nu poale decât sa nască în suflelul omului iristeţe* şi nelinişte. 52. lremind agresivitatea celorlalţi. aducandu-i suflctul într-o stare de lotalâ amorţire. IV. el întâlneşte. Sf. nu mai este in * ttesprr ii'i <<• rtvtt ra w huirepieauxil'm f'tiptr. „S3 no fcrim deci. u 204 . şi dispreţul lui Dunmezeu". ca şi de părerea oamenilor.. n Omiiii taMalet. Aceste trăsături patologice sunt descrise de Sfântul loan Casian asifel: „Bietul suOel.. 0mi/atoAftwW. 8. pune în valoare.il tuturor celor de care are nevoie ca să-şi astâmpere patima. e ca ajunge chiar să irezeascâ în seme-nii săi ură. 127. 9'" Hwlfin. numifestâriltf şifchit hi rare se pnXfac holt/* spirilitn/f bă spicele scminţelor din inima". 5. omul îşi pierde stripânireade sine şi ajuiige rob al ei şi . iar en BID mulţi stăpăni. ea îl face pe om dependent de dorinţele şi plăcerile legate de împlinirea ei. I.DeiCtitna. stârneşte critic! şi batjocurfl. virtuţi şi merite. în locul celor care nu i-au reuşit.5. . LXV. cit. Cf. '"' IMC.

5. Sf. PG90. "' Cf. 1117 Cf. Scimi. XI. Pierderea roadelor ascezei şi a vitiiiţilor. 7.1" Ncvoinţa ascetică şi virtuţile pe care ea cautâ sîl lc sporeascii au drept scop unirea onuilui cu DumneZeu şi îinpărtăşirea de slava dumnezeiasca. 6. Epislole.103. Eth. Prin chenodoxic'. Isaac Sirul. spune Sfântiil Maxim. Omilii la Malei. LVHI. 1 Cf. 116. spunc Evagrie in altă parte. 30. J Cf. Ea nimiceşte toale viituţile pe care le-a dobândil oitiul1" şi lipseşte de rod osienelilt' sale duhovniceşti. llli. iar nu de la Diimnezeu. dă un exemplu de monah ajuns nebun din această prictnă: . Seam.102 Acesl proces de fantazarc poate sta la originea unor accese de delir acute sail a halucinaţiilor. 205 . Apofiegtne. .XXI.104 Aceasla patimâ. căci stă în obiceiul dernonului slavei deşarte să alace cu putere mai ales la vremea rugăciunii: „Când în sfârşit minlea se roagă cu curăţie şi fărit patimă. 5. cât timp. 5. n. 9. XXI. IV. dc ascinenea.Sf. 121. 2.7. 15. Sf. nu mai vi n asupraci dracii din par-tea stăngâ. Bu 1. hivtifături. Evagrie constatâ" că „începutul ratâcirii mînţii esle slava deşartă'\l. Sf. nici fraţii.Sf. Mucarie Egipteannl.580B. cfettele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de nocive.' " niicşorându-i putereadecunoaştere. care este o «idevilrata catastrota pe plan duhovnicesc. Apejiegme. Avva Ammona. Mtiicu Ascetul. 15. Cuvâftl âespre irt-zvie şi vtttuto.2. III. încâi să-i parit că a ajuns desfivârşit la scopul nigăciunii.Cugetarea îi era atinsă de neînfrânarea slavei deşarte".3. Isihic Sjnaitul. 116. 56. "" ibidem..':'imiinli'/f nulnnstireşti. Căci îi vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi îi aduc înainte vreo formă dintre cele plăcute simţirti. ci din cea drcaptă.('heiwdo. în culreienil gândului. în Istoria iausiacă. N 592. " CuYiint despre nigăciurte. DttSpfB hgm duhoviiicvasvd. asa cum se cuvine. 8. 57. penlru a le pane în slujba propriei sale slave. 19. se pieixl mulie Iwcruri bune în sine. Kthfnmsuri cătto Ttdmie. 1 Cf. Âwa Animomi. 3. aşleptând laude de la oameni. CSP 4. " Capttfi (J>'S[»e dr<t}>ost<: II. are urmarea de neînlălurat că naşte în :\\. Omliii duhovnîvt'sti (Col. face ca minlea sâ încerce „sâ mfirgineascâ dumnezeirea în ehi-puri şi infaţişâri". 1. " htoria biMiavii. Paladie. Sf.B Acest efect estc periculos mai ales pen-tru rnonahul cuprins de această paiimă. loan Scăiarul. A se vedeu. Ea duce la moartea sufleiului. spune eL1M Pe plan dnhovnicesc. 58. loan Scararul. * Cf. Isihic Sinuihil. !■ Ibidem. 13. Cuvinie despre m-voinţâ. ('tivânt detrpre in-rvif şi virtutc.i!? Din pricina ei. XXI. ca de nişte lucruri aievea".1"7 la orbirea mintii10" şi la lulburarea ei.10 iar diavolii se folosesc de ea ca să-1 amăgcască şi să-l facâ sii rătăcească pe nefericitul care a lăsa(-o sfi sporească în el.xitt stare să vadă nici cele ce se petrcc în juru-i. loan Guril clc Aur. simte plăcere şi se lasă prins de cele cc a visat cu ochii deschişi. 15. omul le abate de la menirea lor firească. lar aceasla a spus-o un bărbat cunoscStor câ* se mlapiuieşte prin patima slavei deşarte".

1" ţinerea de minte a 114 Il Asezdminiele mâriâstireşti. 52. Grigoric eel Mare. 206 . V. după chipul lucrurilor pământeşti cu care se hrăneşte. aşa cum am văzut. 59. V. II). mamfesuhile si felul în care se pradac bottle spiritual* sufleiul omului o stare de mare suferinţâ. Despre iegett duhavnUeased.. Capete despre dm^oste. 117 Despre U'gea duliovmeească* 95. «i Huusherr. 15. Sf. Sf. trecatoare şi irealâ. [ * . o pun în rândul celor trei pntimi aşa-numite generice. loan Scăranil. . şi. XXII. sufletul. Sf. Cotivoiinri duhovnicesti. Tratalul pravtic.11'1 ajătând că ea ducc .1" înccput. Cnvhite desprr nevvinţă. XXI. pe care. 13. Sî'ânlul Marcu Ascetul o numeşte „rădăcina poftei ruşinoa-sc""7 şi „pricinâ a tot păcatur. Miucu Ascetul. 2.1 sufletul în amăruciune şi deznădejde. loan Scărarul. care sunt izvorul tuturorcelorlalte. Astfel îl face nu mimai să piaidă meritele unor nemăsurate stră-danii. 16. 23. Sf. îl mângâie cu desfătare.7. Eviigiic. " Cf. Macatie Egiptcanul. '-'4 Ibidem. IW Sf. Isaac Sirul.t neascultarea. " Sf.1" maicaV'14 şi toate patimile care sunt legate de mândrie: hula1l2. 87. sufleiul se simtc gol. Sf. esle o hranâ a sufletului. Isihie Sinaitul.?. 13. ea nu poate l'i însă păslrată multă vreme. Sf.12" înainte de orice ea aduce în suflet mândria. Sf. arunc. Sf. '['Ibidem. 19. judecarea116 şi defăimarea aproapelui. aşa cum am văzut. Despre cei Ce cred rrfse hidreplea/ddin fapte. 2.1"' Sfinţii Paring. loan Casian. Convorbiri duhovnicesti. 43 1 " Cf. cit„ 59. V. 1 -'' Despre eel . Sf. Capete despre dragosle. 104. lar dacă plăcerea legată de slava dc^artă umple. lipsit de aceste bunâlăţi de mare preţ şi de bucuria duhovniceascâ pe care o dobândise prin ele. dur apoi îl goleşte şi îl despoaie de orice virtute. Cuvinte despre nevoinţtt.Ja slujirea păcatului". loan din Singun'itatc. pentm un rimp. Scara.1 M Nimicind virtuţile. 1. loc. '^ Ibidem. Isihie Sinaitul. 2) (3). cit. Marcu Ascetul. chenodoxia mai întâi de toate face să apara" sau să re-aparâ în sufletul care le-a pierdut patimile pe care ele le izgonisera. 2S."t şi „maică a relelor". 131 Cf. lipsit de rost. Dialog despre stijlef si /xitimile omeriefli. p. Muxini Mămirisitorul. împietrirea inimii. IU Cf. Maxim Mărturisiiorul. III... loan Casian. loan din Singurfitatc. VIII.f eredcâse mdrepteazâdinfapte. IV. scrie Stântul loan Casian. Sf. Sf. 122. „Chenodoxia.171 căci ea îi cste înaintemergătoare. dar chiar să îndure chinuri mai mari". sortit unei continue nemultumiri. Scam. plin de tulburarc şi nelinişte. Evagrie. hivăfântri. 'T Sf. 99. Avva Ammona. Sf. Sf. * Sf. XXI. pentru moment. Isaac Sirul. căci. '■" Ibidem. 61. Avva Ammonu. Marcu Ascctul. 156. 105. |0. Despre legeti didiovnieeasca. 6. făcându-l stcrp şi lipsit de toate roa-dele duhului. Omila duhovnicepl (Col. este parţialâ. în final.Xpofie&tw." iar apoi deschide poarta luturor celorlalle patimi. '■' Cf.Dexcrierea. Cuvdnt despre Irezvie si virtuie.îft Cf. îtivâţâlaii. 111. IV. Cvmemariit la low VIII. Capeie despre deosebtrea inidnulor. 5. 15. he.13' iubirea de slăpânire. V..lî9 Ea zămixleşie de asemenea mania"0 şi loate cele care graviteaza" in jurul ei: ura.

Sf. ('opeie despre dragoste. 13. p.1"' făţărnicia. " ('want ascetic t" 100 de capvtr. ei izbutesc să răpească sufletele". \.141 Cel care se lasft biruit de aceaslă patimă împlineşte astfel voia Celui Rău. 19. 2. Convorhhi duhwnici-rilL V. ca printr-o oarecare portiţâ întunecoasă. Talasie Sinailul. 2.14" iubirea de bani şi de avutie141 şi. Cf. 1 Apofiegtne.14' Tot cc se face din slavă dcşarta e de la diavol. Isaac Sirul. 19.1" Din ea mai ies încă: min-ciuna. 20-22. 13. Tratafulpraetic.14* Dacă nu o iscă ei în-şişî. 45. Cuvmie despre ncvoinţâ. 16. 45. Sf. Marcu Ascetul.'14 neînţelegerile. ** Apoflegm*. lonn Casian. XXI. 39. XXI. 21. I. Cttvânt despre mgâriime.< 'henodaxia ifiuluî.14* „Luând mai ales iubirea de slava ca prilej pentru răutatea lor si sărind prin ea înlăuntm. Evagrie. ' Cf. Dlsputa cu tin scohistic. cil. aşa cum am arătat deja.144 lar Sfântul Varsanufie arată că diavolii înles-nesc această patimă pentru a duce sufletul la pierzare. Sf. 6. Sf. să arătăm ca diavolii au un rol deosebit de activ în zămislirea şi sporirea acestei palimi.. Grigorie eel Mare.. 72.137 vorbele deşarte. HI. Scant. spune Sfantul loan de Gaza. l! 'Cf Evagrie. Scam. Sf. Nl Sf.'*3 certurile. XI. Nichila Srilhainl. 16. spune Avva Isaia.l4tt ajungând in cele din urmfl robul şi marioneta acestuia. * Sf. loan Casian. loan din Singuraialc. I. Conwnlariu h lov. V.n'' desfrânarea. Talasie Sinailul. Maxim Mfiriurisitorul. 16. Sf.ru). '■" Scmori duhoimiceşti. loun Scîîranil. (ristcţea. III. 9. Cele 300 de capete. Vffl. he..149 Sf loan Scăraiu). Grigorie eel Mare. XXXI. Scara.) se predă vrăjmaşilor. lW Sf. întrebare. I.BQ. în orice caz se folosesc de ivirea şi stămirea ei în suflel pentru a-şi îin-plini prin ea lucrarea lor nimicitoare. 52. XX. Isaac Sirul. 1 w Sf. 207 In . 259. i 729. Capete de. Scam. scrie Sfântul Diadoh al Foticeei. XXXI. 28.l.ÎB frica. 23. loan Scara. B Apttfiegme. Sf. XV. ('onvothin dufurVnteestt. Conwntariiî Ui tav. Sf. Sf. m Cf.spre dragostf. punând stăpânire peel". 27."1 invidia. Sf. Ibidem. 83. 23-1" Sf. I Cf. II Scmori lUihovnut-fli. iar aceştia aruncă sărmaaul suflel in multe rele. 96. Evagrie. MCel care iubeşte slava de la oameni (.'. Capete despre dnigostr. ?. Tmtatulpractlc. 477. <'minwd&sprenevofnjâ. loan Scfirarul.143 în incheiere.

mândria urmează îndală dup. iar al doilea (al mândriei) sfârşitul". la fol. care arata* cu care patimă (rebuie să ne luptâm mai întâi şi la ce spor du-hovnicesc sc ajunge prin biruirea lor pe rând. ". XXI. Sf.7 lîiândria apare ca cea dintfii patimâ. subliniază Sfântul loan Casian/1 Sfântul loan din Gaza spune. XXI. cheno-doxia duce în chip necesar la mândrie. care rănduieşte patimile dupa gravitatea lor.1 existe o legături* slrSnsa şi cu lotul specîală.2 Ajunsă la un anumit gracl.im. Astfel privită. 27. Căci primul (gând.'' Totuşi. I.mai puţin precizai de practica ascetică -. J ('orivorbiri (liihoviiiceşli. se ajunge la mândrie"/ Sfântul loan Sc5rnrul. pornind dc la cele originare şi fundamental şi continuând cu cele care deeurg din acestea.1 slava deşartă. ca\ „crescând slava deşartă. La iin anumit nivel. ibiiteriu XXII. 460. „creşterea uneia aduce apariţia celeî-lalte. XXXI. pe de altă pane. <'apţt* ilespre <lraRosH>. Maxim Mărturisitonil. 36. Ddată biruitfl slava deşartă. penim câele ajung sa* se întrepătrundă. Cf.1 de aceea. care sunt şi cel mai greu de învins.Scăninil (Scara. prisosul de glorie deşartă da naştere truftei". dc pildă. încât mulţi St'inţi Părinţi cred cfl nu esie cazul sa* se vorbeascâ despre cle ca despre douâ patimi. care-l dâ dc exemplu pc Sf. din alt punct de vedere . ea apare ca o culme a chenodoxiei. într-o asemenea ordine. I). ('amentariu In lov. 56. loan . vedem cum patimi le merg de la cele mai grosolane la cele mai „subţiri". 2.SV. Grigoiic eel Mure. al slavci deşartej e înce-putul. : Ibidem.V. Cu toate 1 Dnpu cum arsita Sf. iar nu opt. ceea ce face ca între ele s. ci ca de una singunl. 45). 10. iese şi mândria din suflet. al cărei prim născut esle slava deşartă. aceşti Părinţi spun en exists doar şapte patimi „generice". Grigoiic cel Mare (u se vedeu. ' Este niiii ulcs punclul de veclere al Sf. 20X . ' Sciisoii duhovnicitflt. De aceea Sfantul loan Scărarul scrie că „au numai atâta deosebire între ele câtă are pnincul prin fire faţâ de bărbal şi grâul faţa de pâtne. arată câ.11 Mândria Mândria (\mtp\ybavla) este atât de înrudită cu slava deşartă. în învăţăturu PArinţllor cu privire la patimi. limita dintre acestc două patimi nu se mai vede lim-pede. lunecând una într-alta. 1 Cf. de capetenie. 111.

Grigorie de Nyssa defmeşte mfindria ca . Capefe despre dmgoste. *" Cf. 35. fnvâţâturi de sujlet falositoare. I -2. Sf. *Cf. 38. IV. Asezâmintele mânâstinrşti. dc asemenea. Cviworhiri duhovniceyti. 2). h Sf. 29. XII. înâlţându-se pe sine.dîn aceleaşi prîcini care-i pot sluji ca prilcj pentru slava de&artă şi despre care am vorbit deja (calităţi fizice. Nichilu Stiihatul.) sau ca acest vameş" (he 18. loan ScHrarul. 56. bogâţie etc. Sf. LXV..' dar şi în in-cerearea de a dobândi această superioritate. toe. 6. Capete despre dragosle. Sf. loan Gura de Aur.. XII. dacă cumva nu erode că deja o arc.1(H) de capete. m Evagrie. 84. 3. IIH\ CU. 11. Maxim M:Vturisitorul. 2.' Oricum.16 G5sim aceste atitudini şi în cazul chenodoxiei. III.71 sâ stabilească ierarhii. clt. XXII. ele îşi păstrează trăsăturile specifice.). Maxim M&lurUitoruj. htviifmuri de sujlet falositoare. după cum am procedat şi cănd a lost vorba despre slava deşartă. 11). loan Cnsian. Apoflegma. I. Capete. Mflndria il impinge pe om să se compare cu aproapele20 şi sîl-şi afirme superioritatea. mândria constă in a se înălţa1* omul pe sine. ' Sf. Sf. II. socotjndu-se cu totul deosebit. loan Gur'i dc Aur.1T îl dispreţuicşte. fnvdftUuti de sujlet folositoare. loan Gura dc Aur. 23 " Sf. " Cf. mândria are două forme.. Omilii la 2 Tesaloniceni. II. Vasile eel Mare. Omilii la 2 Tesahmiceni. 38. Sf. I.. rang social. Awn Dorotei. spirituale. 7. Culegere din sentinfele înfelepţihr. omul simte nevoia să se masonic cu ceilalţi. ''• Avva Dorotei. Scam. Canmtariu la low XXXIV. Avva Dorotei. Sf. 1 Sf. 14.Mandrill aceslea. 2. 1. Arhetipul acestei atitudini îl aflăm în Evanghelie. '*Cf. implicit trufasul îl coboară pe aproapele său. Hie Eciliciil. Sf. loan Casiiin. fundamental diferit de acela.10 1) Cca dintâi formă a mândriei constă în convingerea omului că este superior faţft de ceiialţi oamcni suu cel puţin faţă dc uniî dinlre ei. Maxim Mfirturisiiorul.14 Această înăllare îl face pe om să se preţuiască. 87. II. II. când U auzim pe fariseu Spunând: „nu sunt ca ceilalţi oameni (. Muxini Maiturisitorul. 6. 5. să se admire1' şi să se laude în sinea sa.'J cealaltă priveşte legătura omului cu Dumnczeu. Grigorie eel Mare. III. Tratatulpractie. Sf.1 Warn. Seria alfubetică."1 „socotindu-l ca fund nimic'V" atitudini care constituie o altă trăsătura fundamentals a acestei prime forme de mândric.. Vtipete despre dmgoste. Re... îl pri-vcşte de sus. Ca şi chenodoxia. 2.guHle mici. 209 .cum se întâmplă eel mai adesea . inlelectuale. în timp ce aici şi le acordă el însuşi. 84. 83. Cel* . Sf. IV. Sf. Vasile eel Mare. Sf. ('apete despre dmgoste. Sf. Omilii la Matei. II: 6. 12. dar acolo omul aşteaptă mai curând de la alţii laude şi onoruri. în continuare vom arăta care ■■Mm aceslea in ceea ce priveşte mândria. învâftUuri de sujletjalositoare. ' Avva Dorotei.* Una se manifesiă în raportu-rile omului cu semenii săi. fie făra nicî un motiv anume. fie . 1 Cf. Aşeiămi'itele mâiuhtiresti. 6. Grigorie eel Mare. 84. A se vedea. Sf.. III. Avva Dorotei. V. Sf. Maxim Marturisitorul. tec. I. 1. be fit. Talasie. Manat de mundrie. III.voinUi de a-i întrece pe ceilalO" (Despre feriorie. *Cf. Pafnutie.

" Sf..**1 trufaş şi plin de sine. Omilii dubovnicrţti (Col. Pilda VIII. loan Sctirarui..19 o ostilitate generală.. Scam. să urască miistrtrile şi orice dojanâ.. I'âstoml. Cmwiiariu U< fev. XXII. ': Sf. 210 . I Cf. Grigorie eel Mare. 8.2" La aces-tea se adaugă adesea pretenţia că le ştic pe toate2g şi convingerea că are întot-deauna dreptate. * Cf. loiin Scfu'arul.. ca să apart mai mult decflt este Tn realitate". " Cf. Sf. 29. < 'npete despre dtttgOSte. a doua îl face să se înalţe faţă de însuşi Dumnezeu şi sil se ridice " Cf. he. toe cit. „se laudă şi exagereazfi. Vasile eel Ware.27 încrezător in sine. 73(7). Pâstomf. I. Simeon Noul Teolog. Hermn. Asezwmnleie ntânâstiresli. Grigorie eel Marc. 15 Cf. 8. 10. 4. Grigorie eel Mare. 10 Cf.40 dorinţa de a-l jigni pe celă-lall. exprcsia acestei agresivităţi cste ironia.41 Aceastâ agresivitate se manifests întotdea-una ca raspuns la cele mai mici crilici care i se aduc. I.ire ne permit s-o definim mai bine. Invaftilun i/e suflet foloxitotire. 2. ituinifestărHe şifehil in care se prmluc bo file spiritu/de trSgând întotdcauna concluzia că este cu total superior. XXXIV. 29. să-1 dispretaiască pe aproapele său22 şi să-i critice aproape sistematic felul de a gândi şî a traV' Această formă de mândrie se traduce prîntr-o suită de atiludini c. de aceea. într-un anuniit domeniu.10 de untie se iscă îndreptaţirea de sine. 23. 56. Sf. Ceie 225 de capita.' Cf. IV. 14 Sf. scrie Sfântul Vasile eel Mare. Grigorie eel Mare. Comentoriu la lov. Culegere din se/ilmfele înfelepfilor. 10. loan Casinn. 11. împlinită cu multâ uşurin(S.'6 el nu poate suferi sa" i se poruncească şi sâ* se supuni* cuiva. Cf. " Cf. în toate privinţele. M Cf. Herma. Scam. loan Scftranil. I. XXII. Talasie. Afezămintele mantlstirejli. 23. "' Cf. 23. cit.I)r\crierea.. Maxim Mârturisitonil.2'' sigur pe el. Sf. XXII. 28 Cf. ibidem. eft. I. Cele 22. *: Cf. Scorn. XII. Hie Ecdicul. loan Scftrarul. Sf. Sf.14 Man-dria îl face pe om orb la propriile sale greşeli" şi să refuze a priori orice cri-tică şi orice sfat. Macuric Egiplctimil. Sf. 7. XXII. liegulile mild. muţenia în anumite împrejurări. XXII. II). Sf. I. 28. loc.*' ca si spiritul de conlradicţie (împotrivirea în cuvânt)" (de asemenea caracteristice penlru aceasia" patimă). XXVII. infrtinare. 29. Sf. Sf. " Hernia. Sf.24 El se aratâ ingâmfat. Avva Dorotei.. Pilda VIII. Sf.. Capet e despre dragosle. 46. lac.42 2) în (imp ce prima formă de mândric îl face pe om sâ* se înalţe faţă de semenii săi. XXXIV. 6. sau macar în parte. loan Scărarul. loan Casian. XII. 75 (9). ** Sf. Sf. Sf. XXXIV. dar şi dorinţa de a-i învaţa pe al(ii" şi de a stăpâni. dar şi asprimen cu care eel mândru răspunde atunci când i se pune vreo întrebare.. Invâfâluri de sufUtl folositoare. 87. 17 ibidem. Cel mândru. Scam. Comentariu ta lov. Simeon Noul Teolog. Poslomi." Această patimă se manifests şi ca agresivitate. 46. Ajunge. Henna. I.. 38. Scam. cit.. . III.. uneori. 28. II Avva Dorotei.5 tie capete.

LXV. au ajuns aici datorită mfui-driei. Omilii dulumriceşti (Col. IX. spune Sfântul loan Gurn" de Aur. păcatul a constat în ascultarea îndemiuilui diavolului. 51. Scant. în re-vendtcarea pentru sine a unei autonomii absolute şî în voinţa de a se dîspensa de Dumnezeu. LXV. întocmai ca şi Dumnezeu. Sfântul loan Casian explică astfel păcatul şi câderea lui Satan."1 ' Cf. crezu că prin acest fapt are din belşug toate căte îi sunt de trebuinţă pentm desăvârşirea virtuţjlor şi pentru deplina fericire vcşnicS. IX. 4-5. 6.Mtltulriti împotriva Lui. Avva Dorotei. XII. " A/eztlmintete riuitiâvtirt'şti. 12. Am arătal dejacă pacatul strămo-şesc a consfat pentru om . Omilii ta loan. loan Qurf de Aur. „vcţi fi ca Dumnezeu". 44 oentru că ea a dus la căderca lui Satan şi a îngerilor care au devenit diavoli. loan Scfirurul.46 Fundamentul şi esenţa mândriei le aflăm ccrcetand tocmai cauzele căderii originare. 5. s-a socotit asemenea lui Dumnezeu. Sf Ioiin Casian. '&cara. 1. 1 Omilii la Matei. care au alunecat spre nccredinţă. 5-6). 6. care in chip mincinos i-a spus.Scărarul. loan Casian. loan Scârarul. 4. Apojttgtne. 3.2.*1 Dar „nădăjduind sfl ajungS Dumnezeu. N 641. XII. şj in afirmarea propriei superiorirăti. 28. 2. Macarie Egipieanul. loan ScurnruJ. nu prin binefacerea acelei dărnicii. ca şi cum nu-i mai era de irebuinţă ajutorul divin pentru păstrarea acestei curăţii. IX. 2. Aşeztiminiete numiteiireşti. III). 39. Scant. A^ezilmmiele ntâiuhthvyti. XVI. Cf. 2. XXII. 2. 2. UI. s-a încrezut cfi deţine prin tăria propriei naturi.41 Vedem astfel că mândria este o paiimă de o gravitate extre-i nu SI mi n Părinţi nu incelează să spună că estc cea mai rea dintre (oalc pa-timile. 36. XV. 2.-In rele 50 de Cuvinie ate Sf. fâcfuid din eul propriu un centru absolut. Sf. Awn Dorolei. „Acesta. Omilii la loan. II). Sf.ca şi pentru diavol . IOIUI . XII. loan Casian. XV. I. Scam* XXII. 6. Sf. XXII. hivafaturi de sttflet folositoare. XXI. 3 Omilii la Mtiifi. 6.în autoîndumnezeire. 8.4. " Ibidem. II. XXVI. Semoţindu-se pentru aceasta.47 Tot el aminteşte spusa Psalmistului: „lata omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui. pretinzând că. 4. 115.XV.4* Şi adaugiî că\ pentru om. XII. Sf. Sf. Omilii la Ozia. splendoarea inţelepciunii şi frumuseţea virtuţilor cu care-l împodobise harul Creatorului. Cf. 28. XXVI. " Ihidcm. în pretenţia de a socoti ca proprii calitâţile sale. Sf. ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei şi s-6 înla-ril mtru deşertăciunea sa" (Ps. învăţâturi de sufîet fotositoare. Omilii la loan.. în căutarea unei slave numai pentru sine. XXVII. Macarie EgipteanuK 86. 11 Cf. 7. N 558. loan Gură de Aur. frtrafrază in 150 <te capete. învesmîintat în lumina dumnezeiască şi strălucind prin dărnicia Ziditorului printre celelalte puteri cefeşti. Sf. Bizuin-du-se desigur pe liberul său urbitru de care dispunea. "nutiitaMa/ei.50 arfitând că acest păcat s-a perpetual prin lucrarea diavotului în toţi oamenii cuprinşi de mândrie. Această singura cugetare a devenit penlru el prima cădere". 4.toţî oamenii de mai târziu. XV. I. 39. 44 A sc vcdea. pentru că s-au închipuit egalt cu Dumnezeu". Sf. a pierdut şi ce era". OmUu In Matei. nu are nevoie de nimenî. " Sf. 2. Aşeyunintrie mânehtirefli. 211 . de pildâ: Aitoflegm* N 558. . (Col.4 iar apoi a omului insuşi. 4.

s Stantul loan Gură de Aur spunând chiar câ „toate păcatele vin din lipsa noastră de grijS. PG 90. Cortvotbiii dubovniceşti'. 38. 1 Cf. Antireticut. iar nu prin ajutoml lui Dumnezeu. 11. 64. "Ibidem. Maxim Mârtnrisiionil. ibidem. PG 90. implicit. omul se mândrcşte dacă vede în virtuţi expresia propriei sale valori şi rezultatul propriilor merite. dar de mândrie ne îm'■' Sf. Omilii duhovnueşii (Col II). pe care îl loveşte in mod deosebit. dacîl îşi închipuie că a dobândit biiuinţa asupra patimilor prin propriile puteri. ('aptt« de. formă de mândrie „loveşte în mod deosebit pe cei pe care-i descoperă că le-au fost de folos unele virtuţi'""1 şi se manifestă cu mai multă tărie „după cc le-am învins şi am triumfal asupra celorlalte (patimi)". tot aşa. XII." Cel mai adesea aceasiă formă de mândrie pune stăpânire pe monah. 52. liihpnnsuri câtre Tatasie." făcandu-1 să se conside» pe sine cauza vir-tuţilor şi faptclor bune şi. izvoriind din paiiiciparea la desâvârşirea dumnezeiască. Macarie Egipteanul. 84.Maxim Mărtiiristiorul. 4.'. ia forma revoltei fftţişe. Sf. ■'• JVratatul pmctit'.1 Sf. 38. XXI1.*3 <lar de obicei se manifestă ca . ca izvor al tuturor virtuţilor şi bunătăţilor. Axezdmintrte mândstiresti. 24. 4. Antireticttl. Sf. 14. ca început şi ţel al fiin(ei lui. iar nu daruri ale Duhului Sfânt. Sf. VIII. 52. PG 90. Mncarie Egipteanul. II. VÎII. 493C. Antireliml. loan Casîan. 111. LIV. 25. 491A 1 Ihidrm. 716B. UV. 10. să nu mai recunoască ajutorul care îi vine de la Dumnezeu. Maxim M&rturiritonil. 212 . ca în cazul lui Salan. VIII. loan Casian. XXII. 84. 2. Altfel spus. ca şi cum ar fi ale sale". 6. ''" lnvâfdiuri de sufîet fohxiltxire.*: care uneori.tagăduire a ajutorului lui Dumnezeu şi fălire cu râvna 8a'\ Trufaşul refuză să-L pri-vească pe Dumnezeu ca Ziditor al firii sale. punându-le pe toate pe seama sa. II. I'mtatul pmctic. V.00 După acesla din Urmfi.492A. V. Cf. 59.63 inţelegem asrfel de ce Sfinţii Părinţi arată că această. 61 Răspunsuri cdlre lalasle. M' Sf. mandril este eel care „se îngamfăcu bimurile primite de la Dumnezeu. Sf. 25. 14. III. Maxim Mărturisitoriil. manifexlăriif sifetul in carr xe prmiuv bottle spiiiHudc Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu. Rttsptwxitn nitre Tatasie. loan Casian. * Evagrie. II. 12. 493A. " Cţ. II).. I. Seam." Avva Dorotei spune că eel mândru „punc pe seama sa isprăvile săvărşite. Sf.61 Tot el spune că tot omul care socoieşte „virtutea şi cunoştinţa ca izbânzi fireşti ale sale. 12.tpre dmgoste. Evagrie. '" Captiedexpre dm&aste. Sf. " Cf. loan Scârarul." Aceeasi învăţătură o găsim şi la Evagrie" şi la Sfântul Maxim Mărturisitonil. Sf. 1.Descrîerea. Omilii dtduivmcesti (Col. 31. iar nu pe seama lui Dumnezeu". nu ca damri dobândite prin har"" da dovadă de mândrie. Capeir despM drQgo&i. 25. Corivoririri duhovmrex'i. a ibidem.

sc strecoara milndria'V* iar' Sfăntul loan Scărarul. fără ca aceasta sfi însemne că nu le avem deloc sau că s-au împuţinat. loun Cusinn. fte chiar pentru scurtă vreme. 39. împotriva lui Dumnezeu.Mandria bolnăvim atimci când facem binele . '■* Ibidem. dând astfel dovadă de mândrie. I. toţi ceilalţi oameni raman robi ai ei.uîe cunoscă-(or îl sfatuia duhovniceşte pe un tânăr care se trufea. Oricine trâieşte depârtat de Dumnezeu. 59. XII. zise: lartă-mă. Sfântul Maxim arată în acest sens că atunci „când patimile îşi încetează lucrarea fie pentni ca se ascund pricinile lor. singur sfântul. dacâ această forma de măndrie îi ameninţâ in mod special pe cei îmbunâtăţiţi. spune că „patimile s-au depărtat uneori nu numai de la unii credincioşi. lar acesta. Dar adesea ea nu mai este remarciiiă. Cnjjficdespre dmxoste. 14. pâYinte. că-L tagăduieşte şi vrea să se pună în locul Lui.70 Cele două forme de mândrie pe care le-am prezentat. orb fiind.! cu totul autonomă şi independent. Daca prima dintre ele îl ridică pe om împotriva semenilor săi. III. adică eel care a ajuns la unirea deplbia cu Dumnezeu şi cu totul transparenl harului Său. III. Maxim Mfuiurisitonil. ci şi de la tinii lară credinţă. cu toate că sunt foarte difcrite. Căci în locul patimilor biruiie.! de El şi a se afirma pe sine ca unicul principiu şi ţel al propriei existence este o manifestare a acestci rnândrii fundamental care perpetueazâ pacatul strămosesc. fie-penlru că se depărteazâ dracii in chip viclean. aratâ ca nuL cunoaşte sau câ L-a uitat. de fapt. 2. ele dormilcaz.sezâminwli' mâwisfirefti. vorbind despre această patimă. Ce alta do-vadâ mai vădită* a patimei acesteia ne poţi da.ni. Pulem spune că omul arată un oarecare grad de mândrie ori de câte ori stăniie într-o stare de relativa depârtare de Dumnezeu. 40. a duce o existent. '•'Scam.67 Dar nu numai atunci când omul se luplă cu patimile şi le biruieşte. aşa cum aratd Sfântul loan Casian.XXn.! fete ale mândriei şi stau întotdeauna împrcună în sufletul omului L. îi menţine într-o stare de separare de Dumnezeu. nu sunt totuşi separate una de alta ^i independents Ele sunt cele dou. punându-ne înainie următoarea pilda: „Un biltrân fo. se iveşte mfwdria ca să le ia locul. lar a lr. A.!. " Sf. ci şi atunci când. afară de una. fîecare yhni/ii hi Oziu.'' de fapt. 213 . decâl cuvânlul ce 1-ai zis: nu sunt mândru ?". in su-fletul omului vine măndria. chiar dacă ignoră acest lucru sau îl ncaga.''" Vedem din aceasta ca. *lbiâm. Ele au ISsat-o pe aceea singură sa* umple locul tuturor. lar prea înţeleptul bătrân i-a spus. fiule. ca una ce e cea dintâi dintre ele". chiardacă uneori Una capătă mai multă amploare decât cealalt.1 sau nu ni se fac vfidite. II. a scăpat de această* patimfi. le-a cuprins iniiraga fiinţfl si. nu sum mândru. XXVI. iar cea de-a doua. 1 Sf.ii in afara lui Dumnezeu.i/. dintr-un motiv sau altul. aşa cum ne aruiii Sfăntul loan Scărarul. pentru cfl s-a „cronicizal". ar Fi greşit să credem că ceilalţi oameni sum scuLiU de ea.

el face din sine un mic dumnezeu. principiu] şi sfârşitul tuturor celor create. 38. 214 . itMmiJ'cstârile şifelni în care se produc bo/i/e x/tiritutife dintre elc îl înalţă pe om în acelaşi timp împolriva lui Dumnezeu si a aproa-pelui. să-l . culmea si central. 1 Capers dt&pn drogoste. arata. el îl judeca f*tr5 mi 13 pe aproapele sau. atribnindu-si toate calitaţilc şi virtuţile sau socotind că măcar în ceea ce priveşte unele dintre ele este cu totul desăvarşit. de pildă. 15 invaţiituii <l<> suflet foltmtoure. II. se înţelege că va dori sa porunceascS altora. că prima formă de mândrie îşi are izvorul şi temeiul în cea de-a doua: omul se trufeşte şi se laudă pentru că nu recunoaşte faptul ciî virtuţile şi calitâţile şi loatc bunurile pe care crede eft le are prin meritele sale îi vin de fapt de la Dumnezeu. căci adispreţui pe cineva pentru scăderile lui morale. şi invers.Sfnntul Maxim Mfirturisitorul.?? pentru câ atitudinea omului faţă de semenii săi este în fond legatS de atiludinea faţă de Dumnezeu. cel mandm ajunge sa se autoîndumnezeiască. este totuna cu a punc fuptele bune pe seama puterii omeneşii.: Ibidem. prin participare. Dacă î! înjoseşte pe celălalt. ca nefiind nimic".Descrierea. nu sufer. socorindu-se mai pre-sus de loţi si plasându-se în centrul tuturor evenimentelor.1 nici o comparaţie care I-ar punc in inferioritate. se teme de tot ceea ce i-ar putea submina preţuirea de sine. după cuvântul Avvei Dorotei. nu va asculta şi nu se va supune faţă de nimeni şi de nimic. . in loc de a raporta binele la Dumnezeu.74 Crez«îndu-se superior altora.şi pentru cS îşi afirmă autono-mia absoluta. nemaicinstindu-L deci in el pe Dumnezeu." Este limpede. Cel care dă sens şi valoare fiecflrui lucru. El il dispreţuieşte "şi-1 umileşte pe aproapele sâu. recunoscănd câ nu poate face nimic fară ajutorul lui Dumnezeu . ajunge. îl dispreţuieşte şi-l umileşte.. Cel care este cu adevărat absolut. Şi pentru câ nu-l mai cmsteşte pe aproapele său ca faptură creatâ dupa chipul lui Dumnezeu. trufasul nu adinilc nici un rival. Omul se arată mandru şi înfumurat pentru că se increde In propriile sale puteri . lar faţă de tot ceea ce i-ar putea prcjudicia superioritatea se arata aspru şi agresiv. în pane o face din acelaşi motiv.sale. căutând să-i întreacă. pe de altă parte. Pentru că se absolutizeaza pe sine. refuzând să vadă în Dumnezeu principiul şi ţelul existenţei . demnilatea şi superioritatea lui Dumnezeu însuşi. Din aceasta pricină şi pentru a-şi afirma faţă de sine şi faţa de ceilalţi superioritatea.nesocotească. 20-21.Vşi apere cu orice preţ imaginea avantajoasa pe care 0 are despre sine şi pe care vrea s-o impună tuturor. II. nevoind să vadă chiptil lui Dumnezeu din ceilalţi oameni. izvorul şi teineiul tuturor virtuţilor şi a tot binele şi pricinuitoml desăvarşirii. înlocuind voinţa lui Dumnezeu cu voia sa impotriviloare şi facând din ea un principiu absolut.Tduieşte pe Dumnezeu şi se pune pe sine in locul Lui. luând asrfel locul adevăratului Dumnezeu. voind s. chip csire face din fiecare om un flu al lui Dumnezeu şi care-i conferă.în loc să-şi pună nădejdea in haml dumnezeiesc. pentru cfi-L tăg. "Cf I In 4.

Omilii la loan. Aşezânuntete mănâstiresti. lnvâţăluri de sujlet folasitoare. 8. 111. 64. M Sf. XXXIV. 2. sc crede înţelepl.cel pe care a pus stăpîinire această palimfi suferS de aceeaşi boala ca si nebunii (paivou-fevoi)". Sf. 65 (5>. Hoi sensu semper.. Sf. Scrisort didiovniresli. că „mândria este pentru sufletca febracare aprinde mătltilarele Irupului". Aşezthmntele mânăsiireşti. 202) scrie că „SITiniul loan Gurit de Aur in mod obisnuit dă ca sinonim pentru ănbvoxa tcnnenul ii/tepnitavla (. loan Gură de Aur foloseşte adescori termenul dtnovoict. Leonţiu de Neapole. Isaac Sirul. XVI.115 * Tcnnenul este folosit. spune Sffintul Grigorie cel Mare. I. 924)". III. ni jailor.. Ill.7" Mândria..Miindiia Şi lot astfel. *' Comeniariu la lev. I. 10: XII.8' Vorbind despre păcatul strămoşesc şi despre urmările tui devasta-toare. 4. Ihnt eaiecheses baplismales. 3. 3. Ciitefieze bnpiisnude. XVII. Omilii la loan. IV.) lar Field pe buna dreptate scrie: „dtrcbvoia. cue in. 4. Omilii la Ozie. Sfinţii Parinţi socotesc acoastS palimă drept o forma de nebunie. 4. 62.-4 Acelaşi Slant Pîirinle mai spune c3 .77 „pesCe măsură de mare şi foarte crudă". 424. Hie Ecdicul. Aceeasi afirmaţie o regasim la Sf. 1 ■ Sf. o boahl cumplită pe care numai nebunia o naşte. fiindcă este cu totul goi de Dumnezeu. Sf. de aceea este plin de sine eel trufaş. Rdipumuri către TaUuie.)". 37. : ' Omilii In I Thiu'iei. Dumnezeu vazând această neruşinare. loan Gură de Am. Avva Dorolei spune: „De ce am cazul in toata starea aceasta vrednicii de plans? Nu din pricina mândriei noastre ? Nu pentru nebunia (Anbvoia) noastră? (. !? St Maxim Mtirturisitorul. A. Pilda VI. Omilia la cuvitiiete din haia. 4. 23. " Sf. loan Gura de Aur. note 3. 5. 87. 42. l'axiowl. XXVI. pentru că nu recunoaste in Hristos arhctipul firii sale.scarnniî lipsfi de judecatil. armgantia. 4. loan Scfirarul. p. Sfinţii Părinţi socotesc mândria o boală7'' . superlyia. Vai'Bamifie şi loan. după cum molima care se întinde peste tot vatămii înireg Irupul".. Cuviiiie despre nevainfd. 4. căci nu este om mai lipsil de minte decât eel trufaş"."0 La fel zice şi Sfânttil loan Gurâ de Aur. §i. de pildii: Omilii la niviniele din Isaia. nr. Maxim Mărturtsitorul. 29. XVI. 6. lot: ci!. Sf. 34.*' De asemenea. într-un cuvânt. apud Chryxoilonuni accuril" <PG 58. Sf. zice: Accsta este nebun (uoJpoc. XXII. vrea să aibă întotdeauna dreptate şi să-i înveţe pe toţi şi nu suferă să fie cu nimic contrazis. Ctdegerr din sentinfe/e tnfp/trpfilor. III. 798C. de pildă. a se vedea: Henna. loan Scărarul. Scam. Epistale. V. Wenger (în Jean Chrysostome. XI. loan Casian.. Sf Isaac Sirul. de: Sf.) De aceea. 215 . SC. loan Casian. 41. *: In afară de rcferin(ele date infra. ci se socoleştc pe sine masura tuturor lucrurilor. Capete detpre dragoste. XII.înfricoşaiă". Caleheze bapliswtde* V. Sf. loan Casian. A se vedea. Scam. pentru a desemiia inândiia. 8. el lc judecă pe toate şi crede că Je şiie pe toate. 3.. I. M Omilii In loan. „vatămă suflelul." „ucigătoare". 50 bis.'" Sfântul loan Gur5 de Aur spune răspicat: „Mândria nu este altceva decăt pierderea minţii. I. Viaftt Sfânlnlui loan din Cipru.

216 . stă neştiinţa. ca şi în cazul celorlalle patimi. Afirmandu-se şi înălţăndu-se pe sine in afara lui Dumnezeu. omul s-a ridicat şi împotriva acestora.493C. PG91. 64. I. trebuia şi pe acesta $d-\ unească cu Dumnezeu in sine. 4. 2.ui. fără Dumnezeu.lul". numijestări/e şifetul in rare se prfniiic bolile s/Mritueite tn ce conslă caracterul palologic a! mândriei ? fl putem consulera. Sir. 12).încrezându-se în euvintele inşejătoare ale saipelui . iithpumuri câtre Talasir. PG 90. 23. n Cf. XVI. tăind astfel firea omenească cea una."7 Astfel. el esle „ca şi orbii şi-şi pierde dreapta judecată". 52. 106.Omitii la I. avea omul să se îmilţe la siava dumnezeiască. cum constată Sfântul Grigorie eel Mare. înălţarea omului la Dumnezeu urma să se faca prin împlinirea asemănării cu Dumnezeu. pe temejul virluţilor care fuseseră sâdite în firea lui şi prin împroprierea tot mai sportta" a harului dăruit de Prea Sfântul Duh. (hni/H (a I Timotei. a ajuns sa se afirme şi sâ sc înalţe împotriva L. aducând in sine la imitate întreg cosinosul. 10. I.. ci neştiinţa". La baza mândriei mai stă şi o altâ pervcrtire.! acest verset în repetate rânduri. '" Commtariu ia Im\ XXXIV. începător şi desăvârşitor al tuluror celor bune.voind să ajungă . omul ajunge sâ se „foloseasca de bine pentru a face r. omul a pervertit această tending fireascâ* înălţândii-se mimai pe sine. 716B N " ibidem. Maxim Marturisitorul. mdumnezein-du-se pe sine si . spune Sfântul Maxim Martu-risitorul. Maxim Mslrrurisiioml.ca Dumnezeu" prin sine însuşi. Atitudinea fireascS a omului atunci când face sau când descope-fă în sine ceva bun este de a-l atribui lui Dumnezeu. în primul rând necunoaşterea lui Dumnezeu.1"' Această neştiinţă este.Prin sinergia nevoinţei sale şi a harului dumnezeiesc. legato de cea pe care locmai am arătat-o.w Din necunoaşterca lui Dumnezeu eel mândru ajunge la o percepţie delirantă a realităţii. PO 90. 17-18). a se vedeii Sf. aşa cum am vflzut. Ambigua.llţare a omului sprc Dumnezeu. XVII. Sfâiuul loan Oură de Aur citeaz. Or. lar înălţarea lui se euvenea s-o facă în unire cu semenii săi şi. adică a nuL cunoaşte. „Nu multa cu-noştinţa" îl duee pe om la nebunia măndriei. „începutul trufiei omului este a părifsi pe Dumnezeu" (Inţ. spun Sfinţii Pitrinţi.DeSCfiena. Hristos însuşi ne este pildă pentru aceasta. desigur. şi prin propriile puteri. 1305A-I308B. un cfecl a] pervertirii unei tendinţe fundamentale a firii omenesti. si refuzând comum-unea cu semenii. Omul. de a-l socoti un dar al Său şi de a-I aduce slavă şi mulmrnire Dătittorului a tot binele. adică prin conlucrarea omului cu Dumnezeu. Sf. căci. Cel măndru însă raporteaz«l binele la sine însuşi. ti spune: „De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun decflt until Dumnezeu" (Mc 10. a fost creat penlru a sc înălţa la Dumnezeu şi a ajunge la unirea cu El in plenitudineii iubirii şi a cunoaşrerii. spune Sfântul loan Gură de Aur. fără hunil Lui." lar Sfântul loan "* Cu privire In această în. se ("ace pe sine cauzîl şi scop al binclui şi se slăveşte pe sine însuşi.Hm.*1. 9n Omitii itt 2 Tesatmutxrti.1"' Caracterul patologic al mandriei este dat şi de alte caracteristici ale ei. rAspunzând celui care-L numise „învflţătomle bun". La baza tuturor Jormelor sale.

lar Sfântul loan Gură de Aur spune. aşa cum am araiat. care-şi înalţâ" inima pentru lucruri care se tree ca floarea ierbii (cf. când în viaţâ f'iind el le leapada mereu dinăunlrul sau (. ™ Scrifori duhm •nictiftl. candva.. 4.) iar murind va moşteni.. îndrăznind să pui pe seama ta aceea pentru care trebuie să înalţi mai degrabă mulţumită jubitorului de oameni Dumnezeu".. " SI loan Scărarul. de ce les fâleşti. 412. se crede a fi cineva. scrie Sfrintul Varsanufie. gă&im scris în Cartea lui Isus Sirah (10. pe care să nu-J fi primit ? [ardaca l-ai primil. asemenea unui sărac care n-are ■l\ miînânce. de fapt. bunuri care-i vin de la Dumnezeu şi pe care nu le are decat prin participarea la bunât^ţile cefe dumnezc-ieşti. Varsamifie şi loan. căci. oare. iar „bunurile" sale sum stricacioase şi trecătoarc.. ci-ţi pricinuieşti osândă. Omilii la I Timoiei. şi a uita de Dumnezeu care a făcut binele> nu numai ca pierzi binele. într-una dinlrc definitive pe care le dă acestei patimi. I Sf. Punăndu-Ie pe seama sa. viermii ?". jşi închipuie ca are o calitale sau aJta. in afara lui Dumnezeu. „Ce ai. ceJ mândru nu se vede pe sine asa cum esle In realitate. că „eel înrobil de aceasiă patimă ajunge să nil miii vadâ limpede lucrurile". 9). XVI. 412. EJ se trufeşte. s-a bucuraiîn vis?'\M Acest delir este vădit inai ales atunci când omul mândru îşi atribuie cali-tăti pe care nu le are şi când înire ceea ce-şi închipuie despre sine şi ceea ce este cu adevăraC exist. dar se lauda cu desfâtărilc de care. eel trufas îşi sporeste delirul. 409. se întreaba Apostolul Pavel..Mtindria Gură de Aur spune. luinină". "' A se vcclca.. sortite pieirii.'' lar lucrul acesta nu este adevaiat numai Gflnd este vorba de faptele bune pe care le săvârseşle. omul . „Pentru ce se imfeşte eel ce este pămânl şi cenuşa. Scftsori ditlwvtuceşti.) nu este el. în acelaşi sens. serin alfubetica. Astfel. într-o noapte. 24) (.! un dezacord vizibil pentru cei din jur. 7). 4. roate i-au fost daruite de Ziditorul sau şi numai cu harul Lui au putut fi ele împlinite. Sfântul loan Scăranil.95 Dar chiar şi atunci căncl omul se laud» cu unele oalităţi pe care le are cu adevflrai.. în acelaşi sens. omul nu este de fapt deciif un fel de unealtîl şi deci dti are pentni ce sa" se niandrească.nu esle decât ţârâflă". ca privire In aceasta: Sf loan Guru de Am. vrednic de râs ? Nu este el. ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor.măndria esre sSracia cea mai de pe urmă a suflefului ce-şi naluceste bogăţia şi-şi socoteste mtunericul. V. 411.92 Mai intâi de toate. „Prin aceasta (a te lăuda pe line. se înalţa. ' Cf. 1 Pi 1. 18. 4.'18 Jar Sfânlul loan Scărarul subliniază nebunia unei (itifheze bffptisnKtft. el ajunge să se socotească dumnezeu.. XXII. 217 1 . Sf. in [imp ce. Oare. Apoftesme. XVII. 6. „Cel care se trufcşte pentru cele ce nu sunt decât umbre.'"' Atunci efind face vreun bine. Sirisori duhovnirrfti. ci şi când gândeşte ce-va bun. spune câ" ... pentni ca. ireale. şi penfru orice virtute. în mod nebunesc. '•' Omilii la loan. Scam. el îşi atribuie sieşi. VarsanuFitf şi loan. şi penlru orice pornire bună. Avvn Petru Pioniful. m fond.

trupul lui Hristos. în loc să-l înalţe pe semenul său întru Dumnezeu. cu damrile lui Dumnezeu". 2IX . se înşală pe sine însuşi" (Gal. 15. Dar toate aceste deosebiri îşi regăsesc în Dumnezeu unitatea lor fundamental* (I Cor. Am spus deja câ \\ umileşte şi-l dispreţuieşle. iar din acela face un simplu mijloc de laudă de sine. dar c nebunia cea mai de pe urmă să se falească. in loc s3 vadă chipul lui Dumnezeu. Paris. Dc aceea Sfântul loan Gură de Aur spune că „acela.1 nu e nimic". XXII. el se înalţS pe sine. 4. p. în afara lui Dumnezeu. este o persoana" distinctă de toţi ceilalţi. 1 rt ibidem. 12. ca şi mâdularele trupului. cum spune în continuarea textuiui citat Sfântul loan Gură de Aur: „eel mândru nu se cunoaşte deloc pe el însuşi'V"1 Aşa cum scrie Aposlolul Pavel: „De se so-coteşte cineva că este ceva. în unitatea comunitiUii umanc al ca>ei arhetip este Biserica. Desigur. deşi nu este nimic. fălindu-se pentru (oare aceste motive pe care le-am arătat. XXV. V. iar valoarea şi demnitatea lui nu sunt cu nimic mai prejos "Seam. 21). Relaţiile cu semennl sunt de aceea perturbalc. adică având un mod propriu de a realiza natura uma-nă şi de a face vădit chipul lui Dumnezeu din el. sau eel putin cea pe care el însuşi şj-a facut-o despre sine şi pe care aşteaptă ca celălall să i-o redea neşlirbita". mai cu seamă.Descriereu. IW Cf. spre folosul comun (I Cor. sc cunoaste pe sine. doreşte să se arate cu totul deose-bil şi superior fală de ei. 4-6. îşi vede reflectală propria imagine. dimpotrivă. Â Vintage el ă In ressembUmre de Dim. 109. în cadrul unor relaţii fireşti şi s&iătoase. Neştiind ce este şi avimd o percepţie deliranta asupra propriei reaiităţi. Lossky. 3). "" ihmlii ht Mniei. 6. moiufesitîrilf ţifetttt in cm? « proditt bolile spirituale asemenea purtări: „E ruşine sS se mfindrească cineva cu podoabă slrăină. necunoscându-i demnitatea de fapturâ a lui Dumnezeu şi nerecunoscându-l ca frale a] său hilru Hristos. "w Cf.107 Mai Intfti de toate."" chemată să-şi desflvăr-sească propriile daruri duhovniceşli. prin închipuirea de sine. Fiecare om. 7). nu sub forma opoziţiei. omul mândru nu mai poale cunoaşte cu adevSral pe nimeni şi nimic. 12. ca seaman al sau şi frate. unii având mai multe calităţi şi daruri decât alţii. Pe de altă parte. unicitatea fiecărei persoane se afirmă în relaţie cu a celorlalte. omul irul'aş caută sâ se separe de ceitalţi oameni.'''1 Adevărata cunoaştere dc sine pcntm om constă în a şti că prin sine însuşi.11" de aceea între oameni sunt deosebiri. are utilitalea şi imporfanţa sa. eel trufaş nu-şi cunoaşte semenul. care soco-teşte c. 1967. are un anumit rol. in loc să-i simtă pe ceUUalt ca aproapele lui in Domnul. 12. 11).'"' Cel trufaş. dovedeşte o totals necunoaştere de sine. Nici un om nu este vrednic de dispreţ. o anumita funcţie. I Cor. " Ibidem. ci a complementaritâţii. şi nimeni nu poate spune că se poate lipsi de ceilalţi (1 Cor. nu esie decât praf şi pulbere. 12. fiecare om esle cu totul unic. legâtura cu semenii căpătând în acest caz forma unei neincetate împotriviri. un soi de oglinda in care.

Louvain. abate aceste daruri de la ţelul lor fi-resc şi ie foloseşle în chip egoist penlru a-şi afirma unicitatea prin opoziţie faţă de aproapele sau. . ba chiar cei care an mai puţine calitaţi sau daruri sunt cei enrora li se euvine mai multă cinsie (cf... în El. omul se retrage in sine şi se inchide in lumea mărginila a eului propriu. deosebirile si chiar inegalităţile. Intr-unul dintre capitolele ediţiei neprescurtate a liatatului său. stabilind o ierarhizare proprie. iar mândria se vădeşfe a fi factor de dezbinare şi separare. 47. poate duce la stari acute şi tipice de nebunie în înţclcsul curenl aJ termenuluL îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect. prin mândrie sunt tot mai mult accentuate. care o abate de la menirea ei fireascii pentru a o tndrepta numai spre eul propriu. 75. 14. loan Gura de Am. prin iubi-re. Hernia. omul le stabileşte atât cu Dumnezeu. din pricina mândriei. cât şi. în loc să-şi folosească darurile proprii penlru a-i ajula pe ceilalţi. 1052. nebunia (paula) şi vederea unei mulţimi de demoni în aer". ducându-l la răul eel mai mare.Demonul trufiei pricinuieşte cea mai grea cădere a sufletului". din care am extras citatul de mai sus. Astfel patima mândriei ajunge să se identifice cu patima iubirii de sine. pierderea minţii (otiziipiQ ©peucov)". Aproapele devine un rival. 12.i se deschidă cu adevarat către eel de lânga el. m 1 " Cupeie despre deosebirea gândunfor. perturbând profund relaţiile dintre oameni şi devenind. 219 l#ccfo ."" Fiind o forma dc nebunie. iar loţi ceilalţi sunt puşi pe trcptele cele mai de jos. acţionănd întotdeauna sub impe-riul acestui eu egoist pe care-l exaltă la infinit. 111. " J MuyUlennans. de asemenea: Sf. Toţi Sfintfi Părinţi. Pilda VIII.) eel mai cumplit dintre rele. p. Măndria constituie astfel ne-garea iubirii. Nemaifiind m stare. Capacitatea de a iubi pe care Dumnezeu i-a dal-o omului pentru a se uni cu El este pervertită de omul Irufaş. intrand astfel înlr-o legătură de unire prin contemplarilatea lor trâită îa Dumnezeu. sursâ a nenumărate rele. A se vedea. 23. ducând la distrugerea legăturilor armonioase pe care. arătând că mândria ajunsă la culine duce la nebunie: „(Demonul trufiei esle însoţit de. el scrie: „îndata (după demonul slavei deşarte) vine demonul mândriei. Astfel. Omitii la Ojja. dimpotrivă. in care el es(e situat pe Ireapta cea mai înaltă. 13-17. ieşirea din minţi (ăK<notcn. in loc să fie desfiinţiite în simţirea unitaţii de (nip al lui llristos. mai puţin hăruiţi.. 3. să se îndrepte spre Dumnezeu şi s.ţ ^pevdjy). scrie Evagrie. cu sine însuşi şi cu cei din jur. 22-25).Mdndritt decât ale altora. I'mtontt. El se iubeşte pe sine si numai pe sine. în smerenie şi frăţietate.IDf' Iar în altă pane. I. Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare. 1 Cor.IOft Evagrie spune ca mândria duce la ieşirea din minţi (tKC~*aoiţ): Tratatut pmciic. aşa cum am spus. prin urmare. socotesc mândria o patima deosebit de gravu. /\ iravcrs fa tradition mami-scrife d'Iîvagre ft' i'ontitju*?. care aduce in chilia monahului fulgerări de lumină neîncetate şi balauri înaripaţi. Omul mândru.

ui şi de darurile dumnezeieşti. |K Cf. Se ştie. '" AseztimitUele mânâmreşti.'" „Toate lucrurile rele ni se în-lâmphl din pricina mândriei noastre". 493A. in Omiiula Af«/«.oc' e! arată cum saYmanul om „cu minţile rătăcite. 8. învaţă un Bătrân. a fost luat în stăpânire de un duh pitonicesc". să-şi îasă cu totul din minţi". Ceia 30Q tie caprh. Citim în Pateric cum unii monahi.. '* Cf. 1 ''■' Ihiiiem."0 şi tot aici. 26. adevâralc halucinaţii. Omitii la loan. în urmă. îi indică în mod simbolic pe demoni). „ajungând la multS mândrie". şi locul tot este plin de etiopieni" (care. N 592/60.tif. în ceea ce-l priveşte. SI Tulasie. 1 I'aladie. seria alfabeticS. •• Apofuwne. Sfinţii Părinţî spun că ea este pricina tuturor relelor care-i vin omului. Sfântul loan Casian. XV. 115.''''' „Semeţia esle cau-Za şi rădaciua bolilor". 492A. sau mucenic. al unui sffint înger."9 înstrainându-1 pe om de Dumnezeu. Râspunsttri nitre Tolasie. zice-se. RăspunsuH cfitre TaUtsie.0 1 220 . IV. Descriind urmarile acestei stări. . XII. Awn Antonie. XV. că patima mândriei oferă un teren prielnic pentru vedeniile înşclătoare prin care diavolii îi amăgesc pe monahi şi care sum. 25. afirmfl SfSntul loan Gură de Aur. "" Ipoflegme. PG 90. sub efectul acestei patimi şi-au ieşit din minţi.l *Apofiegm«. h'toriu toitsiacâ. thnilii la Ova. Nicliila Stithatul. Scrisori <luhovnicf)li.. Sf. Sfântul loan Scârarul. 17-19. numifestârilt' ft ffltil în care sr produc ba/itr spiriltmle monahul „vede cum aerul din chilie ia foc şi este strabălut noaplea de fulgere slnllucitoare. 19. ' . loan Gură dc Aur. 39. Muxim Mărturisitorul.Descrierrti. smintit de teamă. „întru ieşire din minţi (ătcoaaaic."1 Istoria lausiacă ne prezintă şi ea douii cazuri asemănătoare: al riionahului Valens"3 şi al lui Eron. de asemenea. descrie o asemenea situaţie: „CAnd dracul se sălaş-luieşte în lucrftorii lui.117 „Potopul de rele care au pangărit lumea a venit din pricina mandriei". din pricina mandriei. 111 Cf. atunci. 2. spune.. nu '■ llmlem.. 1."* Mândria are numeroase alte efecte palologicc. Varsanufie şi loan.lXV.1"1 care în altâ pane zice că din cauza acestei patimi a ajuns omul să fie „înconjurat dc scârbe şi dureri". XXII. îi împărtăşeşte vreo descoperire de taina. Sf. 63. aflăm despre un călugar care „umflându-se cu mândria. PG 90. in fond. în urma unei asceze în-dekmgate. ca.. ia chipul. in limbajul ascetic al vremii. în cuvântul despre mândrie. 52.120 mândria îl lipseşte de ajutoml l. 34.. Sf. Sf. C'ap&ie tlexprr ilrago. uită câ este om".. IX. 493A. HI 3. sau vreun dar (harismă).17' fl face sit piardă cunoştinţa duhovniceascaV" apoi toate vjrtuţile dobandite. Opevcou) au venit". arătându-sc în somn sau şi în stare de veghe.6. 1. „Mandria. scrie Sfântul Grigorie eel Mare.KlOO. Apojtegme. Sf.1" care.Scam. Muxim Msirtiirisitorul.85.X m Ibidcm. 52. amăgindu-se nenorociţii.

sţeztmriittrL'mânâsiirefU. că* „acest păcal singur risi-peşte tot binele din suflet". Sf.13' lar Sfâniul Io.Cementariu la toy.1™ clevetiiea şi defaiinarea " Comentarlu fo tov.uriinlrlc nuinaslireşti.11 judecarea aproapelui. Cf. .IMi „Miindria este unul dintre cele mai mari pflcate. Omilii la Matei. sau o parte a lui. 84. trufia „surpă şi nimiceşte din temclii întreaga cetate a virtuţi-lor". Despre fedoria. loan Casian.Vraw. 13. 5. 4. şi în ordinea lor este aşezată la urma\ totuşi esre prima prin origine şi timp".. I. Asezămintele mânastireşti.136 lar Sfântul loan Scăraml spune şi el că „pe cât este îjituiiericul strain de lumină. Cf. XII. Seam. Scara. Sir. XXII. 29.ni „Cele şapte păcate de cflpelenie sum vlăstare răsărire din aceastâ rădăcinS rca". XXXI. Cf. LXV. . I. '•""Inf. ea loveşte tot sutlctul şi-l strică în intregime.. 6. 13. lT Sf. e întocmai cu o boală generalizată. lM Cf... af'irma* Sfflntul loan Gură de Aur.24. 27. 26. XXII. 3. Sf. XII. 45. 75. loan Scflninil.28 1 '*' Sf. XXXIV. " OmiHi la loan. 23. ci pravăleşte întregul corp într-o distrugere totală". \a fel." învârtoşarea inirnii. Grigorie cel Mare. SI loan Gură de Aur. 5.lcatelor. IV. Scam. IV.1" Cu toate că intr-adevflr mândria este pricină a tuturor palimilor. 11 'lbulrm.. nâscAnd în suflel îndeosebi mânia. Sf.. 1. .. Sf.. 25. care nu se împacă să vatăme un singur mă-dular. deşi este ultima in lupia pornita împotriva p. Scare. Sf. râclacină şi izvor al oricărui păcaf. Talasie. Sfantul loan Gură de Aur remarca. pe atât este cel mândni de strain de virrute". Omilii la Ozw. loan Scăranil. ('ete 225 de capete. 2. Cf. ". ptf 90. Comentariu la lev. I. loan Scăraml. Simeon Noul Teolog. Sf. 28. 2.:w „rădifcina.124 şi tot cl arută că. tot asa cum o boatâ molipsitoare. Capete despre draxoste. Nichita Slithatul. Sf. Miixini MBrtuiisitoruI.XXII.. 1 "* Sf.. loan Scaiurul. . I: Omitii 1a 2 Tesatoruceni. 45. '" Cf. 493A. IV. fnvăţâiuri. XVI. Sf. III. XXII. I. 6. XII. izvor şi maică a tuturor păcatelor". 10. Rtixpunxuri cdtre Talusie. care atacă numai virtutea care le este contrară. XXXIV. loan Scăraml. loan Gură de Aur. '-'" Cf. XII.1 'y La fel spune şi Sfântul loan Casian: „Râul trufici. I. I."4 ura'" şi toate formele de agresivita-te. spre deosebire de alte patimi. Sf. 1. loan Casian. Cf. cumplită. scrie Sfântul Grigorie cel Maic. 28. răpune trupul în iniregime". loan Scărarul. XV. 28. XXII.. Seem. 221 \sr. 2. 23. Cf. dnliov/ticeşti. Avva Ammona. Grigorie de Nyssa. Sf. XXIV. 1" Omilii la Matei.Mthidria se mulţumeşte să piardă o singură virtute. CeU M) de capete. întinzându-se.S'rara. XXII. Omitii iff loan.. XXII.î7 .in Casian notează: „Această boală. Sf.1-7 Este limpede c3 în acest fel mândria deschide poarta tuturor patimilor fntreaga tradiţie patristică prezintă cu constanţă tnvăţălura polrivit căreia mândria este „început". IX. Aşezăminteie mânăstiresti. trebu-iesfi arătăm totuşi că ea se înrudeşte mai indeaproape cu unele dintre ele. Sf. 52.

.

la: SI Grigorie de Naziunz. 6). urmând învăţătura Sfinţilor Părinţi răsăritem. în general vor-bind. Slantul Marcu Ascetul scrie: „Murind primul om. spunc că ea „boleşte de păcat". de ce-ar mai fi botezaţi pruncii nou-născuţi. . originiilul grec fe0' <i) nu poate avea accasta semnifi-ca|ic şi îndreptitţcşte învăţătura Sfinţilor Părinli răsăriteni cu privire lu pScnhil oiigi-nar. Omilii la Matei. 5. Studia Patristicti. Cuvântări. altfel spus.MI. 23. Or."* adi-că. • Trebuie însă să adăugăm că. Sf. aflăin şi expresia: . XL. Despre prnncii morn' inointf He vrenu: PG 46. 157-16U Initiation (I la itwologie byzantine. Sf. afirmâ (oluşi că din pricina păcatuluî aceluia „toţi sun! sub păcat" (Rom. mai precis. ' Despre Itotez. manifest ările sijehit in care se proditc iwtite spitituale Biserica Ortodoxă. care este legat numai de persoana liii Adam. moartă din punct de vedere duhovnicesc. 10.i ca nou-născuţii sunf lipsîfi dc păcat o găsim. 19. neputincioasa. ' In Icxlul citat din Sf. PG 83.19 Aşa se înţeleg şi cuvintele Psalmistului: „Ca iată intru fărăde-legi m-am zâmislit şi în păcate m-a născul maica mea" (Ps. A se vedea J. 3.21 Starea de păcat care afecteazH firea omenească nu este o pricină de învi-nuire a omului atâta vreme cat el nu şi-a asumat-o în chip personal. arătând ca oamenii n-au moştenit păcatul lui Adam. 4. p. PG 74. Grigorie de Nvssa. Astfel. 1 Despre paecihiţti. loan Gun* de Aur. 50. ambele fiind echivnlente. Cateheze baptismal*. citatfi câicva ranchiri mai sus. Omul se naste cu o fire bolnavă. starea de păcat arata înstrăinarea de Dumnezeu sau. chiar dacă la naştere oumenii nu moştenesc pâcatul lui Adam şi chiar dacă sunl lipsiţi dc pacale personate. 3. Despre ttnirea ipostaticii. carc afec-teaza" firea omenească. Cf. 177-180. Chiril al Alexandriei. 7 tstoria prescurtaui a evreilor. 194-196. Meyendorff. beteagă. depărtarea de El. nu mai puteam vieţui nici noi în Dumnezeu". Raspunsul 12. " Tâtcuire fa Epistola cat re fiomani. „dacă unicul scop al botezului ar fi ştergerea pacatelor."' Şi daca ştergerea pacatelor este una dinlre funcţiite botezului adulţilor. 789 (citatil rnai sus). 8..!E$' (5 (Rm 5. Aceasră stare de păcătoşenie aralâ că firea omenească este slabă. care reia expresia „firea boleşle dc păcat".Oescrierea. 18. IA Atum. 226 . în ceea ce-i priveşte pe copii. 12 chez Cyrille d'Alcxandrie et Theodorel".omul boleşte de striciiciune". păcat cafe s-a infins la loţi unnaşii siîi. patimitoare. Sfăntul Chiril al Alexandriei spune ace-laşi lucru atunci când. 18. Sfântul Marcu Ascetul. 1975. Paris. pălimitoare şi stricăcioasă. 9). p. De aceea. că e părtaşa la „firea căzuia sub legea pâcalului". ei suni lotuşi moşteniloriî unei stări de păcătoşenie care le vatâmă firea. în stare de păcătoşie. Sf. după cum subliniază Fericilul Teodorel al Cirului. stricăcioasa' şi muritoare ca urmare a pâlâ) penlru a se jnstifica învS|ătura despre rnoşlenirea piicatului lui Adam. Chiril al Alexandriei. altfel spus.*" muritoare după trup şi. considers că pruncii prirnesc Ca moşlenire urmările pScalului strămoşesc.512. iar nu pficatul lui Adam în sine. care nu cunosc păcatul T'. nu este cazul să vorbim clesprc aşa ceva. adică înslrăinându-se de Dumnezeu. 1961. care este diferită. IV. tâgăduind şi e] că omenirea ar fi partaşă la greşeala lui Adam. XXVIII. de pildă.

pe care firea omenească le moşteneşteîf şi care se manifest. care. Chiril nl Alexanclriei. Chiril al Alexandriei. Aşadar. :i Mim>lf cuvânt Gatehetic. A doua. a se vcclca: Sf. de pildă.24 adăugfind ca\ în urma călciirii poruncii de câtre Adam. 12.! de îndală ce s-a născiit omul cum găsim scris în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleacă la rău din (inereţile lui" <8. w Cf.Tiwisrruterea bolilor sp'triluale in umanilatrti tiecelzuh? catului lui Adam. VII. făcându-se părtaş vinovăţiei aceluia şi devenind astfel împreună-lfepunzâtCtr de urmârile păcatului strâmoşesc. 21). fiind in stare de nevinovăţie. scrie Sfâniul Grigorie de Nyssa. nemurirea". atunci el ajunge să păcătuiască „dupa usemSnarca greşelii lui Adam" (Rom." Ihldvm. în care a intral fără voia sa şi care nu are nimic comun cu departarea de Dumnezeu din pro-pria voinţă. firea noastră a suferit o schimbare.ii vrednică de osândă. V. 7. Fer. încâ n-au ajuns să facă deose-bîre miKbine şi rău. 111. 32. a corupt împreuna cu ea şi firea.m este cea dintâî şi ce. care a pierdul ham I nepătimirii. Grigorie dc Nyssa. 21. al doilea al firii. 42. V. 8. J'iind mânaţi de acum numai sprc răutăţi"*'* Această înclinare spre rău se manifests îndeosebi în patimi. Sf. Căci două păcate s-au ivit în protopărinte. prin călcarea poruncii dumneze-ieşti: unul vrednic de osândă. ('onvoibiri titihovniceşli. mutare ce nu poate fi osândilă. . Teodoret al Cirului. Sfân-tul Maxim Mărlurisitorul face această distincţie chiar când este vorba despre Adam: „Corupându-se mai întăi libera alegere a raţiunii naturale a lui Adam. Cel dintâi este al hotărârii libere. II. este mu-farea fnii de la nestricăciune la stricăciune. Ţâkuire Ui Psttbmtf 50. dar pe care nu el a ales-o. 18. iar nu al său. înstrăinarea dc Dumnezeu. care a lepădat fărit voie. XIX.i m. Sf. 10. spre pficat.2* „Ceea ce pune stâpiinire pt' voinţa noastră şi o trage de la bine la riUi e într-adevăr o neputinţâ şi o slăbi-ciune a firii noastre". mişcările spontane ale cftrnii nu mi-mai la copii. in sensul propriu al cuvântului. este şi ea o slare de pacat. 't'ăhnirr fn lipistoln râlre Romtmi. având drepl cauză pe cel vrednic de osândă. Mnxim MiUnirisîIonil. Râspumuri retire t'alasie. Despre viafa hi Mnisv. Sf. Oespre închhuirea sv/ slujirea m duh şi itdevăr. şi aşa s-a ivii pâcutul. Omul păcătuieşte din momentul în care dispune în mod liber de constiinţa şi voia sa. 19.22 Pmncul nou-nâscut nu poate face astfel de păcate cu voia şi deci el nu este vinovat de pacat. * Cu privire la caraclerul eteditar ul patimilor. dar chiar la cei micuţi. Camentarlu lu Evanghetia după loan. şi unul care nu poate fi osândii. loan Casian. întâmplată din pricina celei dintiti. 18. Sfântul loan Casian aratâ căde mici copiii au pop niri pătimaşe: „Oare nu vedem. . 15. 5. Nu poate fi (agăduit însă faptul că firea pe care omul o moşteneşte are o anumitâ inclinare {ţ>oni\) spre ruu. care este cu adevărat păcat. 16. Tâkuire hi EpistoUt câtr* Uomimi. Sf. din pricina hotărârii libere. 14).âirv Talasie. caderea voînţei de la bine la i. in care se află la naştere. pâna" şi la sugari ? Fără să vă"" ftiispunsuri t. care a lepă-dat binele cu voia.

227 .

de plăceri. lotuş i.Qesefierea. loan Casian. III."* Aşa alunecă sprc rail ecl mai adesea oamenii din pricina firii lor câzute. Sf. Grigorie de Nyssa. I. 2. Sofrctnie <il lerusali-imiliii.ir avea-o. PG 24. el continua* sa" aibâ libenil său arbitni. 228 . II. ajungând sa-l supună aproape cu tbtuL. Convorhiri dultoniiresli. pânâ şi dorinţa de a se râzbuna . Poeme morale. : Cf. Caiehez. loan Casian. 4. patimile sale sporesc şi-l îinping să păcătu-iască şi mai inult." Şi pentru câ voinţa sa este slabă şi neputincioasă. Rom 7. Sf. Desigur. Scrisoarea xinotktlâ. "' Cf. Sf. (| Cf. Omilii la Bunavrslire. V. I. VII. loan Guru" de Aur. IV. 4.iiasca'. şi aproape şi cei ce nu voiau sa pâcăn. el primeşte ajutorul lui Dumnezeu. Chiril ill Alexandria. cu adevarat pflcatoasil. 14 Cf. şi cu cât păcătuieşte mai mult. 323B. 21. 21. :* Cf Sf. de la păcatoas5 fîîrfi voie cum era. I. XIX.1'' Tot aşa stri-căciunea şi moartea. XIII. 14-21). Atanasic ecl Mare.'2 Dar firea sa pervertită. Maxim Măiturisitonil. Maxim Mamirisitonil. pe care la început oamenii leau moştenit fără voia lor. Cimvorluri tlnhovniceşli. Sf. loan Guril de Aur. sunt sensibili la nedreptăţile pe care le su-feră şi sim! până şi jignirile unor vorbe spuse în glumîi? B:i uneori. Sf. I. 12. numifesumle ftfidul în care w protfttc ho/i/e spiriittafe dească în ei nici eel mai mic semn al plăcerii. Tâlcuire la Ephtola cat re Rontani.'* Sta-rea pătimitoare mosiemta" prin fire. Sf. Râspiinsuri câtre Talasie. 18-21. omul nu este silit să păcătuiască. 7. Sf. Sf. „se lipesc prin dragostea dc viaţa. caracterul ei tiranic. 18.e baplismak.2" este „legea păcatului" despre care vorbeşte Sfântul Aposiol Pavel (cf. ei arală cfl posedă mişcările proprii cărnii. 21. '" Cf. face ca omul sa se lase cu uşurinţă atras spre păcat şi sa se îndrepte in chip pătimaş spre rău. fl hnoţoiuri de sujiel fo/imtaare. PG 87. Omilii In Faceir. el cade repede în ispitele diavoleşti. IV.37 Sfinţii Părinţi sublimază adeseori constrângerea bruîală pe care aceastâ tending la rău o exercită asupra firii omeneşti. Sf. Despre Rugâchmtft aOttmtUUcă. dacă nu le-ar lipsi puterea". I. Sf. Şi lâsanduse omul târât în păcate. adică înstrăinată de Dumnezeu şi întoarsă spre cele sensibile şi stricăcioase. mai înainte de a fi ajuns a cunoaşte virtutea răbdării. dintr-un imbold natural. III. Nu vedem chiar la cei foarte mici violeniele înţepături ale mâniei şi nu observăm adesea că. Maxim Marmrisitorul. 21. Sf. devin acum pricina de pacate personate. Omilii la Facere. pe de o part©. Cuvânt mipotriva eliiuliir."'' Sfiinnil Maxim Mărturisilorul vorbeşte şi el de puterile răului care-1 asu-presc pe omul c. RâsptfftsuH câti* Talasie. Aşezatmntele mânaxtirt'şti. Tot aşa spune şi Avva Dorotei: „Omul este târat prin sikl şi tira-nie de vrâjmaşul sau. loan Gurfi de Aur. sub im-pulsul mâniei. Omilii la Romani. Riisptinsitri către Talasie.lzut. 3. Sf. "' Cf. 45. care duce lu o adcvărată înrobire a omului. dacă voieşte să-l primeascâ. prin păcatul pe care-1 face om cu voia. cu atât ele se îiitaresc." iar pe de alta. Giigoiic de Nazianz. devine. Chiril ill lenisalimuliii. " Cf. fUtSPunsUri căire Talasie. în urma păcatului lui Adam. sporit încă şi mai mult de lucrarea diavolilor care o susţin. pâcatuiau de sila"'. XIX. Sf. căci temându-se de boală şi moarte. 3I7D. 12.

4 ■ Rm/Mimun •âlrr ŢaJaur. (otmil) trinaa at roan pUceni. merge pan! U a traduce lexlul de la Rom-mi 4. in descnerea pe care an ficu-o fiecărei patimi in pane. prut glasul proorocilor. omul ii urmeazi lui Adam. 12) J M . dc/\ jlmno dialectica pâcatului si a pati-muii..ti picaful.' Rtmutiu." cizâad pradi patmu-lor.41 De altfel.ii * Prin pacalul pe care-I face cu voia sa.1 înir. /Vsprr Kugâiunr» demnrmed. V. I • 'iniiir lii Hiiiuivisttrr .ium hinelc. depiaage coodiţia umani . nanui >i aaraai prntni a u-ii ' Concepti.Cat pmeşte pâcatele < 1 in.Transnniertti l--l.4. ftrea fund incâfutati prm aprobarea voinţei ei inu-o legiluri rea". din cauza ci-reij lo*i au pitiluit".ir.» câlcare. II.ini . ne indeamnă. devine impreunl râspunzâlor cu ace I a şi cu toţi oamenii care fapluiesc si ei pacalul Of race in ftrea omeneasci cAzulă. V. >i care . din pncina neasculr. cu nssr limilcle natuni umane căzule. in capiiolul referilor U pacalul sirarnoteu: din volumul RaMaafa MaaaN 'MI. " ( 1 si IcxuGurade Am Omtik At/ocarv. Proorocii care sirigă să fugim do ploal si si i."' De aceea Sfânlul Maxim MârluriMtorul. iar din pficma puca-111I111 a inn.. nu era nâdejde de slobozire. a continual si le dea oamenilor poninci p invaiălun.. şi robia la care ajungc omul imi tin sfârsH. VJ St M^tim Mirlunsitonil. " Cf Sf Gngone de Nyssa. au fosl oameni care an dus o viaţi dreapti si plâcula lui Dumnezeu.-ndorff. OofmUua. dni in care ne îndeamnâ si pirăsim catea rautitilor ( » invftatoni . ceea ce n-at ft mil nici un sens d ei n-ar ft avui putinţa do . Mil I) *i Fei Teodocei al Cinilui {/'âl<mr.t owe poruncea 51 dădca pentru ficcare pacal pedeapta cuvcniia.care ne arali cum sa ne ferim de ele".lor %punimiU in umatiilatni d>< a:\ati .ua cfl ei se puieau impolnvi acesui inlaniuiri aparent fatale.ti in Bm oamenilor irăsilura pătimiloare (palimasa) prin nastcre şi iiindci neincetat cu aceasti trăsătură pătimitoare a naşlerii prin pacal se improspata prim.. Dupi caderca in pacal.*° De aftfeI. deci. crau direct răspunzâlon pentm picatele lor . ' I If IOM DsakSSChia. se stie ci sub Legea Vecbe.i le implini.t potrmt cania tnclin-uea spre picat fMf \C*MÂ de faptal ci omul esie nan rnorţn a fosl drz%olui ties «le Sf loan (imi de Aur iOimltt I. K i i / . vorbind despre fui lui Adam. 12 anfel.Sfantul loan Gura de Aur.ui pcnlru pacalul lui Adam. | i cind ele ar ft elcmenrele constitutive ale vieţii".la Gphtola utirr Jtomoaf. i Legr.Dumnezeul untversului | 1 Işi araiâ faţă de noi toata bunâlaiea Sa. JMBBM falaae. am subliniat adesea aceasti dialectic*. 21 Tiramzai pururc* fir* w Mta de frica n*orbi.moariea. MX. cunoscand lainele noastre si gaadorile din adancul suflclului nostm. . care no fac decât si adevereasci si si le intăreaaci stncaciunea si con-Jitia de ftinţe supuse morr.1 iwdci asadar. ne sfaiuiesle şi Hiatus! pornirile noa pre rail. 21. Dumnezeu. Sfantul Sofrociie spune I impede ci oamenii care au Iran sub Legea Vcche aveau puierea de a se impocrivi paiiniilor şi ci. care Ic estr comuna Numai in acesl seas putem spune că oamcnii sunl cu loţii vinov. spune acelasi lucru: .

Această stare de păcătoşenie era o stavitâ care împie-dica omenirea să ajungă la dobândîrea deplină a harului lui Dumnezeu. chiar cei drepţi.41 Dar to! atăt de adevărat este că înainte ca Fiul lui Dumnezeu să Se înlru-peze şi să împlinească lucrarea Sa răscumpărătoare. numai El putea sft-l aducă din nou pe om pe calea îndumnezeirii. ne da" leacuri potrivile. I. V. care-i fusese pusă înainte la creaţie şi pentru care a şi fost creat.XK. Lossky.44 Doar llristos putea să tămăduiască Firea omenească de boala grea in care zăcea după căderea în păcat a lui Adam. 129. numai El îi putea reda nepătimirea. nestricăciunea şi nemurirea pe care ea le-a avut în starea cea dintâi. p. ca şi robia stricăciunii şi a morţii. nu puteau scăpa de condiţia păcătoasă în care-i anincase pacatul slrâmoşesc şi sufereau tirania firii lor pătimitoare şi înclinarea ci spre rău.\e prodtw boiiJe spiriluale nu ne conslrânge. °OndOtlaFacere. 44 Cf. Tftâologte mystique de fEglise d'Orient < Paris. inanifesiârile sîfetul hi care . 230 . 1944. oamenii.Descrierea. dar lasă ca voinţa noastrâ" sa săvârşească lotul".

PARTEA A III-A Condiţiile generale ale tămăduirii .

.

md. 19: 38.. Căci rfiutatea s-a înturit şi mai mult. potrivit Sfinţilor Părinţi. 23). Inf.. XIV. toate erau stâpânite de el. 2 Cf Oiigen.imt rflutatea nu era numai intr-o parte. Stfipflnea peste toate puterile lui.261.baptitmal*.let 17. 5.u n singur lot. ci pc păcătasi la pocăinţâ"' (Mt. .' dar în faţa unei omeniri atât de grav bolnave şi profund rănite de pftcat. 1-2.I Hristos . ei n-au putul face nimic. . l-au ingrijit.1 într-adevăr.. Căci zice şi leremia: «Am doftoricit Babilonul şi nu s-a vindecat» <Ier. Toatc erau robitc păcamlui. 18). Dumnezeu era privit drcpt „Ccl ce vindecă toată bolile" (Ps. nici legâturâ pesie ele>» (Isaia I.Câ Hhsios a venii en să-i vindece pc cci bolnavi. 102. Omilii la h/mnla. 3). 233 . 12-13. şi ei.) a trimis prooroci şi nici aceţtia a-au i/butii. . 14.. care boleau din pricina urmârilor pă-cjtului strâmoşesc. vinuccă-le pe line iiusuţi' (Lc 4.faifwiM/.' Avva Dorofci spune şi el. 51. Grigoric ile Nv**a. 6-7. cum zicc Isaia Nici buba. III. 11. neunse cu uutdelemn şi nelegate". o spune El însuşi'*. 9. In deplina conformitate cu aceastB invăţiîUirâ it lui Hristos cu privire la Sine. 172. 278. XII. văisfifld lacrimi pentru el. Nu K mai putea pu-ne untdelemn ş. nici untdelemn. spune Sfântul Chiril al lerusalimului. 6).. „Nu cci sân&oşi 8U nevoie dc doctor.).. căci din creştet până în tâlpile picioarelor nu ramăsese nici un loc sănatos. Mc 2. pcntra a-1 vindeca pe Israel. ca si Moise. 17.3 Şi.2.e v«fcd.Proorocii. si încâ: „cu adevarat Fmi vcţj spune: DocJore. Sf.TamâduiCorul .) n-am venit sa chem pe drepţi. 'Ad\. că „Bunul Dumnezeu (. nici i n i r . ci în lot trapul. Lc 7. Slmiii Pârinţi şi întreaga Tradiţie bisericeasc. dar n au putui să stăvileascâ răul care se intinscse (..au fost trimişi de Duhul Sfânt ca doctori care să în-gnjeascâ pe poporul hu Israel care bolca de pâcal. Aşa zic. ' (<urhr:<.) M a trimis sâ vindec pe cci zdrobiţi cu inima" (Lc 4. arată Sfântul Irineu. ci cei bolnavi (. riici rana. au fost trimişi. 31).1 vâd în HI doctoral trimis de Taiâl penlra a-i vindeca pe oamcni. de a&cinenea.a.. />r\frr viaţa lui .. Sir 34. aproape cu aceleaşi cuvinte. şi: „Duhul Domnului esie pestc Mine (.>i peiiiru a-i reda firii omeneşti sâniUatea sa primordial a ('hiar înaintc de înlruparea Cuvăntuliii. toc trupul ti en plin de răni m-curăţale.şi in mod special Moise . nici vânâiaia m\ mai eraii calde şi nu se mai puiea punc nici plasOire. C'uprinsese tot sufletul. proorocii . lisus spune..■W>w.

jertfirile. 3. diavolul s-a străduit să r&neascft şi să înlunece pe omul eel lăuntric. dintre Părinţi." „Şi toţi cei care primiserâ Duhul au văzut cat de mare şi de ne vindecat este rana şi că nici o făpiură nu puten s-o vindece. XX. Diininezeu. Prin urmare. Sfântul Antonie eel Mare reia această temă şi de fiecare dată foloseşte termeni legaţi de boala şi tămăduire." ca Legea a fost data oamenilor ca mijloc de vindecarc. şi au mărturisit că sun» neputincioşi".6 în mai toatc scrisorile sale. dar sufletul n-a putul fi vindecat de curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi. 11 Ihidem. Au urmat preoţii. dar nu a putul să aducă o vindecare completă. lunile noi. '.Besot* vkiţo in HtUtos. in marca Sa milostivire.* La fel spune şi Sfântul Macarie Egipteanul: „în vremea calcării poruncii de către Adam. „în nesfârşita Sa iubire de oameni. 2.Condifiile genem/e ale tânuidiurii 9)". 22). 9)". şi toată dreptatea ei n-a putut să-1 vindece". II. I. După el a venit mulţimea proorocilor. A venil Moise. mai întâi 1-a ridicat pe Moise. * Ibidem. tot asa şi Legea cea veche nu putea să aline durerile şi sâ 5 6 Invâţăutri de suflet foloxiUnire.7 „Acesta. dinire profeţi sau patriarhi n-a pului să vindece sufletul care fusese de la început rănit cu o rană nevindecabila. Dar Moise a murit fără să fi izbândit. încât nimeni nu putea sa-l vindece (.12 Sfântul Macarie spune. 234 . care a pus temelie pentru casa Adevărului. cei bolnavi şi rătăciţi. Lâsaţi-I şi haideţi să mergem ficcare în ţara noastrîi» (ler 51. 9 Ibidem. nici nu vindecă suferinţele. dar nu s-a vindecat. dar nici ei n-au putut să vindece ranile cele rele ale neamului omenesc. scrie el.. "} Ibidem. IV. datittorul de Lege".) nici until dintre drepţi. care au zidit şi ei pe aceleaşi (emelii. III. Cf. 111. 2."5 „Apoi mulţimea sfinţilor s-a adunat şi a înăl-ţat rugăciune cătrc Ziditorul tuturor. în acelaşi sens: „Tot aşa cum umbra nu aduce nici un folos. 4-6. apălările rituale. damrile. spunând: «Au doară nu mai este balsam în Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica popondui Meu ?» (ler 8. De aiunci. sărbătorile."1 Sfântul Nicolae Cabasila arată şi el.. ' Scritori. 2. Ziditonil nostru a binevoit să vină la noi. şi penlru aceasta. H). 2: „Vazfind ranu de ncvindecat şi atât dc rea (a omului). Omilil duhovmcesH (Col. arderile de tot şi toate celclalte mijtoace de îndreptare care existau în vremea Legii. a voil să vindece rana cea adăncă şi în-tinsă şi să ne aducă la părtfişia cea dintru început (cu Dumnezeu). rămiinând închişi faţă de bunurile ce-reşti. zeciuielile. căci ea nu era de ajuns pentru lecuirea lor. aşa de grav a fost rănit. I. mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu. ochii lui au privit catre cele rele şi către patimi. dar ea n-a putut decât sa-i pregătească pe oameni pentru „ca ei să voiască cu orice preţ sfl-şi refacă sănatatea şi să ceară bucuros şi cât mai grabnic să vină la ei doctorul" şi să „arate mai mult dor după sănătate". 2. «Am doftoricit Babilonul. II. a venil El însuşi la făpturile Sale (ca sS le vindece)". ca şi Sfântul Antonie.

liristos Tâiiuuluiumil vindece ramie suîletului, pentru că nu avea puterea să dea viaţă".'3 lar St.tiuul Grigorie de Nazianz arată şi el câ\ „mai întAi mustrat în multe felmi pentru nenumăratele sale plicate, care se înmulţeau ca lăstarelc dintr-o rădăci-nâ rea, apoi sfâtuit sprc îndreptare, pentru mulle pricini şi în toi felul de îm-prejurări, prin cuvânt, prin lege, prin prooroci, prin mulţimea binefacerilor. ori prin groaza ameninţârilor, prin pedepse şi felurite semne (...), s-a făcui vâdit câ omul are nevoie de un leac mai puternic, care să-1 vindece de boala răutăţii care sporea peste măsură".N După Origen, cbiar şi îngerii „veneau în ajutorul oamenilor şi-i faceau săiiătoşi, vindecându'i de boltle lor {...)■ Şi atât cât le sla în putere, îi ajulau pe oameni".15 Dar ca şi proorocii, şi îngerii s-au dovedil neputincioşi, din prici-na relei voinţe a oamenilor care nu voiau să se tămăduiascfi (..chiar dacă ei faceau tot ce le sta în puicre pentru a-i vindeca pe oameni, aceştia nu voiau să se viiKlece"16), dar mai ales pentm că boala era grea şi se întinsese la toată omenirea căzută: „şi au văzut că leacurile lor erau prea slabe pentru boala de care sufereau oamenii".17 Era limpede că omenirii îi trebuia, dupâ cum spune Sfântul loan Scăraml, un doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe masura mririmii bolii şi rani-lorei.'* Singiir lisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a facut om. ramănând în actflaşi timp Dumnezeu, era doctonil potrîvît, şi de aceea, pentru c;l numai El putea să-I vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesiarşita Sa milă şî iubire faţâ" de nearnul omenesc şi ca raspuns la pliinsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de sfînţi, L-a trimis pe pămâm, Sfântul Chiril al Jemsalimulut scric, in continuarea textului citat mai sus: „După care, sfârşîndu-li-se lacri-mile, profeţii au strigat: «Cine va da din Sion mântutre lui Israel ?» (Ps. 13, 6) şi încă: «Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5) (...), căci, iată, rănile oamenilor sunt mai man decât leacurile noastre (...)t şi ticăloşia noiistrâ noi nu putem s-o îndreptăm, numai Tu poţi sa ne îndrepţi şi să ne ri-dici".1" „Şi a ascultat Domnul rugăctunea proorocilor §i nu Şi-a întors Tatăl lii(ii Sa de la nearnul omenesc rănit de moarte. Şi pe însuşi Fiul Său L-a trimis, ca doctor care să-l tămâduiască".3u „Cuiioasteţi că este împâral şi Doctor'*, „căci 11 ii.'.. împăratul nost.ru, punând începul tămâtluirii, s-a îmbrăcal in sârăcîa noaslră şi l-a vindecai pe cel bolnav",!l „RămAnând Dumnezeu şi " Omilii duhffvniceţU (Col. II). XXXII. 5. *Cwântâri. XLV, 9; XXXVIII. 13. '' Omi/ii ta Evanghetui tfapă Lira, XIII. 2. Despre îngerii vindccutori. A se vedea: In 5. 4. SI", loan Scui'aml, Scam, I, 14. " Omilii la EvangHeda dupd Utai. XIII, 3. ,? Ibidem, 2. ^Cf.Scom.l 14, (\iti-hrzr bti/'tisnmle. XII. 7. " ibidem. %. '-' ibidem, I. 235

Condifîîle general*? ale iimuuluîrii păslrându-Şi cu adevărai neschimbată slava de Fiu, S-a facut, ca doctor foar-le priceput, pe potriva slăbiciunii noastre"." La fel spune şi Avva Dororei: „Atunci Bunul şi lubitorul de oameni Dumnezeu trimite pe Unul NAscut Fiul Său. Căci numai Dumnezeu putea tămădui şi birui o aslfel de patimă. Şi pro-orocii au cunoscut aceasta. De aceea spmie şi David in chip lămurit «Cel ce şezi pe heruvimi, arata-Te, înalţa stapânirea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi» (Ps. 39, 23). Şi «Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5). Şi aKele ca aceslea. (...) Deci a venit Domnul noslru, făcandu-Se om pentru noi, ca, precum zice Sfânlul Grigorie," să vindece pe cele asemenea prin ce-le asemenea, sufletul cu suflei, trupul cu (nip".24 Avva Ammona spune lot aşa, că „Tatăl L-a trimis din cer pe Fiul Său, pentni ca sâ vindece toaie nepu-linţele şi toate bolile oamenUor"." lar Sfântul Antonie eel Mare. in mai mul-(e dintre scrisorile sale, reia această temă: - „Rana era de nevindecat şi nici una dinrre fiipniri mi puiea s-o lecuiască, în afară de Fiul cel Unul Nâscut. chip al Tatălui: EI, Mântuitorul noslru, era doctorul cel bun, ştiut şi aşteptat de prooroci; şi de aceea, adunându-se toţi laolaltă, au înalţat rugâciuni la Dumnezeu pentru neamul omenesc (...) lar Dumnezeu, ariitându-Şi marea Sa iubire, a venit la noi, oamenii"."'' - „Rugfiminţile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu. care cereau adâncul bu-nătăţii Sale, să-L trimită adicS pe Fîul Său Cel Unul NSscut. - căci, nefiind nici o iViptură în stare să vindece rana cea adânca a omului, El sîngur putca s-o facă venind la noi -, au ajuns la urechile Lui şi, mişcat de iubire, Acesta a spus: Fiul Omului (...) binevoieşte să iei asupra Ta sarcina aceasta".27 - „Toată adunarea sfinţilor s-a strâns ca să-l ceara bunătâţii Tatălui un Mântuitor care să vină sa* ne mântuiascâ pe noi toţi, spunând că numai El singureste doctond potrivit pentni rana noastnl. Şi prin voia TaUllui, El S-a lip-sii de slava Sa şi, Dumnezeu Hind, a luat chip de sluga şi S-a dal pentru pacatele noastre".2*1 - „Văzând că nici sfinţii şi că nici una dinlre fapturi nu poale vindeca rana adâncă ce cuprinsese toate madularele şi ştiind c;1 duhul le era neputincios, Tatal iiiluror fapturilor Şi-a arătat milostivirea şi, In marea Sa iubire de oameni, nu L-a cruţat pe Fiul Sail Unul NAscut şi L-a dal pentru piicatele noastre. ca pe toţi să ne mantuiasca*1.2* - „Inima Făciitorului s-a umplul de milă pentni noi şi în neţărmurita Sa bunatute El a voit s3 ne aducă la starea cea dinlai, care se cuvenea s;l fie pu;: a

Ibidem, X. 5. Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. CuvtouâH, XXVIII. 13; XLV, 9. '* hiviiftiluri tie suffer Jolositoare, I, 4. 2S liphiole, 12. 3. " Scrisori didiovniceşli, II. 2. r Ibidem, III. 2. * Ibidem, IV, 2. » llndem, V. 2. 236

liitslos Ttinuuiiiitimil rurea păstrală, Şi nu S-a cniţat pe Sine, ci S-a pogorât la făpturile sale, pentru a le mântui'V'0 - „Cei care primiserâ Duhul au cunoscut câ nimeni dintre făpturi nu poale vindeca rana cea adfmcă, ci numai Bunatatea Tatfilui, Care este Fiul Sail Cel Unul Născut, trimis ca sa mântuiascS lumea. El esle doctorul eel mare care poate să ne vindece de boală, Şi ei s-au rugal Tatalui şi Bunătâţii Sale",11 „Făcâtorul nostru a văzut câ rana se întindea tot mai mult şi ca era nevoie de un doclor; de aceea, lisus. Dumnezcu şi Ziditorul oameiiilor, a venit la ei să-i vindece"." La rândul său, Sfântul Macarie Bgipteanul scrie: „Rana cu care am fost raniţi era nevindecabila şi numai Dumnezeu putea s-o vindece, De accea a si venit în persoană, pentru că nimeni şi nimic din ecle de demult - nici Legea, nici proorocii - n-au putut s-o vindece, Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabila a sufletului"." lar in alta parte, la fel, spune că omul „aşa de grav a fost rîlnit, încât nimeni nu putea sa-l vindece. ci numai Domnul; El singur putea săvârşi acest lucni. lar Acesta venind «a ridicat pacatul lumii» (loan 1, 29)". Şi pentru că (oţî erau ncputincioşi, „a trebuit sS vină Mântuito-rul, doctorul eel adevărat, eel ce vindeca in dar (...) El singur a adus marea şi mântuitoarea izbnvire şi însănătoşire a sufletului; EI l-a eliberai din robie, El l-a scos din întuneric, El l-a preaslăvit cu lumina Sa". în altă omilie spune. la fel: „Când a călcat Adam porunca şi s-a făcut neascultător, odraslele nopţii - adică duhurite răutăţii - i-au sfâşiat mădularele sufletului şi l-au lăsat fără puterea de a face binele, îiitunecăndu-l cu (otul şi rănindu-l fără putinţă* de lecuire; si nu i-a fost cu puiinţa nici unuia dintrc patriarhi sau dintre prooroci sii-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul sau, putea s-o facă. Şi pentru aceasta, în neţărrnurita Sa bunatate, a venit întru alâta umilinţă şi la licitloşia noastră peiitni a ridica sufletul căzut în răutate"." Dar nu numai autorii citaţi mai sus, ci toţi Sfinţii Părinţi văd in Hristos pe Doctorul venit la oameni pentru a-i vindeca de bolile şi de nebunia aduse de pilcat şi dc urmările sale; ei vorbesc - încă din primele veacuri - despre mântuirea pe care El a adus-o ca despre îngrijire şi tămaduire a neamului ome-IK'SC. Astfel, de pildfl, Sfantul Ignatie al Antiohiei le scrie Efesenilor: „Un singur doctor ('icnpoc,) este, trupesc si duhovnicesc, nascut şi nenâscut, Dum'" Ibidem, V bis.

»IbtdenuVlZ.

'■■ Ibidem. " Oimlii tlultovnicvfti (Col. II). XXX. 8. * Ibidem. XX. 5-6. " Omlii duhoviticeftt (Col. III). XXIV. 3-4. A se vedea. de asemenea: Ibidem, XXV. J. l-\, Omitii duhtnmicejfl (Col. II). XV. 47: Jnsusi a spâlat riinile ucestora. i-a vindecat şi i-a dus in citmara cea cereuscă"; XLVIII: „Pentru aceasta a si venit Domnul. singur doctor adevurat. pentru ca să vindece sufletele celor credînciosi tie patimile celc incurabile şî sil le cur3teasca tie imiidâiia leprei rautfuii".
2T7

Condifiiie general? (de lâmâduirii nezeu in trap, în moarte viaţă adcvărată, din Maria şi din Durnnezeu (...) lisus Hristos, Domnul nostru".36 Sfântul lustin Martirul şi Filosoful spune despre Hristos că „S-a făcut pentru noi om şi fund astfel părtaş suferinţelor noastre. ne-a adus vindecarea".37 Autorul Epistolei către Diognet scrie şi el câ Dumnezeu, „arătand că în vremile de mai înaintc era cu neputinţă firii noastre să dobândeasca viaţa, a arătat acum că Mântuilorul poate mântui şi face cele cu neputinţă; prin acestea două a voit sîl credeni in bunatatea Lui. sa-L socotim (...) doctor (a! nostru)".38 „Singurul doctor al rănilor noastre este niiinai lisus", spune Clement Alexandrinul,1'' care arată şi că „Durnnezeu, Care este Tată, caută făprura Sa, o vindeca de cade şi iarăşi o ridică",40 In omilia sa dedicată Epifaniei, când Biserica sărbătoreşte arătarea lui Dumnezeu oamenilor. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Sărbătorim aslazi vin-decarea noastră de boală",^ şi încă: „să vedem (în sărbiUoarea aceasta) lu-crarea vindecării noastre".4: Sfântul Grigorie de Nyssa, la rândul sâu. scrie: ..Dociorul adevărat al bolilor sufletului, care, pentru cei stăpânili de rău. a in-irat în vîaţa oamenitor. înlăturand (...) pricina facătoare de nioane, ne readu-ce la sănătatea sufletească".411 Şi puţin mai departe: „Riindcă (...) prin părăsi-rea vieţuirii celei bune din rai (...) firea noastră a fost luată în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte. a venit Doctoral eel adevărat, tămăduind după legea doftoricească răul prin cele contrare lui",44 Sfâniul loan Damaschin în capitolul din DogrmUica sa dedicat venirii in trap a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezeiasca întrupa-re, despre purtarea de grija (iconomia) de noi şi despre mântuirea (în greceş-te: modul vindecdrii) noastra", spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tată-lui... vindecAnd neascultarea noastră".45 Mulţi Sfinţi Părinţi amintesc, în acest sens, proorocia lui Isaia referitoare la Hristos: „El a luat asupra-Şi du-rerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovarat" (Is 53, 3). Păcatul şi urmarile sale apar ca boală. dar şi ca forme de nebunie mani-festată în multe chipuri. De aceea. Hristos este privit şi ca Cel care a venit ca să „plăsmuiască din nou pe cel zdrobit, să-l faca viu pe cel omorăt şi să che-me iaraşi la el din rătăcirea (minţii) plăsmuirea Lui".4'' lar Origen spune di* Câtre i-fesem, VII. 2. Apologia a dona, Xlll. " Epistola vâtre Diognet, IX, 6. " Care bogai se va mântui''. 29. 3. 40 ('uvi'mi de indemn <ătre etitii. X, 91,3. " (Mvâmâri. XXXVIM. 4. 11 Ibidem. "" Despre Rugi'tciimea dotimetiscă, IV. u Ibidem. a DogiiHilirii. Ill, I. " Sf. Simeon Noul Teolog, Discitmtii etice. I. 2. 238

liristox - TămăduiUmil
rect: „Neamul omenesc, atins de nebunia păcarului, irebuia vindecat prin mij-loacele pe care (Cuvântul) le socotea poirivite celor atinşi de ea, pentru rea-ducerea lor pc căi înţelepte". JT De aceea, Clement Alexandrinul poatc sputie: „pe eel care grăieşte cuvinte atât de ncsocotile (netfxxvoovvxa) ÎI chem |a mântuirea care-l face saniUos la minte (CTONttpovOTxrav)".4" Aşa cum am arătal deja, chiiir numele lui lisus (leşua) înseamnă „Yahwe mâniLiicşte" (cf. Ml. 1,21; Fapte 4, 12). Verbul ebraic yasha, care inseamnă „a salva", are în limba greacă corespondentul otiţeiv, folosil în mod free-vent în Noul Testament, care înseamnă nu numai „a elibera" sau ,.a salvfl dintr-un pericol", ci şi „a vindeca"; toi aşa, cuvântul acooxnpta (mântuire) în-scamnă nu numai eliberare, scăpare. mânluîre, ci şi vindecare/1'' Putem stabili S puralelă între Inaout; şi ksouxxi. Astfcl, Sfantul Chiril al lerusalimului ex-plica: ,Jisus, în evreieşte, înseamnâ Mântuitor, dar în limba greacă se talcu-ieşte ulmildiiitor"/0 „Şi pe drept cuvânt este numit «lisus», câci este un numc care I se ciivine pentru ca El mântuieşte vindccând'. Am aratat deja câ Hristos însuşi Se prezintă ca doctor (cf. Mt 8. 16-17; 9, 12; Mc. 2, I7;U4, 18,23; 7, 31), că adeseori proorocii îi vestesc venirea în această calitate (cf. Is 53, .*>; Ps. 102. 3), iar evangheliştii îl numesc si ei tot aşa (cf. Mt, 8, I, 6-11). Pilda samariteamilui milostiv, dup.1 Origen, poate fî ea însâşi privitS ca o prezentare a lui Hristos ca Doctor.52 Să aminlim. m fine, că, în timpul unii Sale pămanteşti, mulţi oameni au venil la El ca la un doctor." Biserica Ortodoxa a integral acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca şi conceperea mântuirii ca tfimadtiire, in ansamblul rituaiurilor sacramcntale54 şi al slujbelor liiurgice,55 In însuşi rniezirl dimmezeiestii Liturghii a Sfantului loan Contiti lui fV/.v/tv. IV, 19. (Prof Larchet traduce ultimcie cuvinte: „penlru a-i face pecei nebiuri întregi |:i rninie"). ? < 'uviitil de indenm f litre elhii. XII- IJ8. 4. * Cf. X, L. Dufour. Pirlionnahe (hi NotOVOU Testament. Paris. 1975. p. 485-4S6. P. Gvdokiniov, Usages tie In vie spiiituelle, P.iris. 1969. p. 169-170: I. Hausherr. Btudta de spihtuolite orientate, Rome. 1964, p. 317-318. Am arătat deja ca aces' dubhi sens « regăseste şi fn limb" coptă, iar dinire limbile modeme. in limba Italian;! in care „la .salute" înseamnă şi măntiiiie sau scăpare. dar şi sanalate. 111 C<it?heze btiptisnmle, X, 13. 'IhidenuA. " Cf. Origen, OmilU lit Evimglielia du/nî Lnca. XXXIV; Cmnentiiriit la Evanghelia ttitpâJaan, XX, 28, B Cu privire la acest aspect, a se vedea A- Hamack, ..Medicinisches aus der altesten Kiichenyeschicfile". Texte uitd Uittersuchitngen, VIII. 4. Leipzig. 1892. p. 125 s.u. M Penlru cilitorul occidental. Prof. Larchet recornanda* caiiea lui E. Mercenier. Ut pri-err dtt liglises de rite byzantin, t, I. Chevelogne. 1937. care cuprindc (extelc acestor slujbe. In ccca ce-l priveşle pe cilitorul reman, ace&ta Ic poare afla in cărţile dc ritual oi'todoxe (Uturgltier. Mvtitfehiic, Censtov, Oc.toih etc.). v ^ S,i citilm câleva excmple. scoase din slujbu Vecetniei şi a Urrcniei din ziua lie Duniinica: „Prin Cădorea celni întâi zidit. cuniplil ne-ani rânit; dar ne-am viiulecat cu rana Ta, cu caie 239

Coiuliţiile generate tife lâmâduirii Gură de Aur, Hristos este invocat. ca „Doctorul sufletelor şi al trupuriloi noastre'*. Penrru că este în acelaşi timp şi Dumnezeu, şi om, unind în Persoana Sa dumnezeiască cele două naiuri, divină* şi umană, Hristos, Logosul înlrupat, poate să vindece firea omenească, bolnava din pricimi păcalului şi a urmări-lor lui funeste. Pentru ca să-1 vindece pe omul căzut, Hristos trebuie să Se t'acă om, sa-Şi asunit* in chip adevăral firea omenească. Aşa cum arată Sfăntul Maxim Mărturisitonil, „Domnul fiind înţelepl, drept şi puicrnic după fire, se cădea ca înţelept. să nu ignore modul tămăduirii'7(' şi, explică el în continuare, ..înţelepciunea şi-a arătat-o în modul tămăduirii, facându-Se om fără vreo schiinbare sau ştirbire"." Dacă ar fi numai Dumnezeu, farâ să fie în acel&şi timp şi om, iitiinci - spune Sfânlul Chiril al lerusalimului - înseamnă că „El nu Şi-a asumai omenitatea, şi noi rainânem straini de mfintuire'V* căci, aşa cum arată Sfâiitul Grigorie de Na-ziaiiz, „ceea ce nu este asumat, nu este vindecat (to ytip 6:rcpoaAf:/rcoi;, &6eprt-ntxrxiv)"?' formula care reia cuvânt cu cuvâm spusa Sfântului loan Damas-chin."' care mai adaugă: „CuvânUil ia pe om în mtregime (...), ca să dea mântuire vindecare) omultii în înlregime" şi „pe toate le-a lualca pe loaie să le vindece".**1 ntr-adevăr, Hristos a vindecat „pe eel asemenea priiitr-unul asemenea", adică 1-a vindecat pe om facându-Se om. îmbracând firea omenească în întregimc. „Neputinţafirii noastre (,,.) fiind peste măsură<Je irmre, avea nevoicde un leac pe măsură. lar acest leac ni 1-a adus Zidiiorul nostru, Cai"e S-a facut asemenea tâpturilor Sale şi Dumnezeu l'iind, S-a fifcut om ca noi", scrie Sfântul Sofronie al lerusalimului/': Hristos, arata Sfântul loan Damaschin. ne-a „vindecat" „prin Te-ai răflit pentni noi, Hiistoase" (Ginonul învierii. gl. I. cânlarea a 6-a, Durninica. la UQcnie); „Muşcareu cea de voie. cea din rodul pomului. cii patinta cea de voie ai vindccal-o. Diunnezeul parinţîlor..." (Ginonul Cnicii şi al învicrii, gl. II. cAntaiea a 7-a, Durninicii. In Utvenie); „Cu ranaTk noi toţi ne-am vindecat" (Slihira 4. gl. Ill, Sâinbâtă* scara. la Vecemie): „Firea noasnă ceu bolnavii ai vindecat-o. Slăpâne. uniml cu dfmsa în I^CcioînTi docimia cea tâmăduitoaie. adicâ prcactirată Diimnezcirea Tn, Cuvfuitiile" (Canonul învierii. gl. II. cfintarea a 4-a, Duminiciî, la Utrenie); „Vindecat-ai sfăifimarea prin cădere a ornenirii. Doiminc. cu Dnmnezeicscul Tnu sânge. clin non xidînd-o" (Cmonul lnvierii. gl. IV. cânlarca I, Diuninică, la Utrenie); „Suilu-Te-ui pe Cruce. patimile inele vindecândule cu palima pieacumUilui TÎUi imp pe care de voie l-ai piirial" (Canonul învierii, gl. IV. cantarea a4-a, Duminicâ, la Ulienie). 16 Rfâpunsuri câlre Talasie, 61. PG 90. 629C. 51 ffibtat. ,M Cateheze bat'th'tuiie, XII; I. B EpisUile tttoiogice, I. 32. 60 Dogmalica, III, 6 şi 18 („Ceea ce n-a fost lual. n-a fost vindecat"). fc ' Ibidem, 18.20. "! ('tivânt despre loan Bottţ&orul, PG 84. 382B.

240

Hristox Tâmâeiuiwnd luarea firii noastre".6' Şi tot cl spune în alti parte:04 Jntreaga fiinţă a Dumnezeirii s-a unit cu întreaga fire omenească; Dumnezeu Cuvântul n-a lâsat nimic din cele ce a sădii în Urea noastrît când ne-a plăsmuit la început, ci le-a luat pe toate, corp, suftet gânditor şi rational şi însuşirile acestorn (...): El în ftitregîme m-a luat pe mine în întrcgime, El în îniregime S-a unit cu mine in întreghne, ca să-mi daruiascâ mie în întregime mântuire. Câci ceea ce este neluat, este nevindecat". „Pc loate le-a lual, ca pe toate să le vindece", spune el încji o dată/s Hristos Se face „pentru loţi, tot ceea ce suntem noi: trup, suflet, minte",66 asumăndu-Şi în îmregime fîrea omenească. Ilristos, nâscându-Se din Fecioară, a fost lipsit de urmele păcatului strâmoşesc. luând astfel asupră-Şi firea care i s-a dat omului Ja facere, firea pe cure Adam o avea Tn Rai. adîcă o natură tinzând firesc spre bine şi lipsîtâ de orice înclinare spre pâcat, nepiltimitoare, nestricăcioasă şi nemuritoare.1'7 fn cuvântul său la Naşterea Domnului, când Biserica sărbătoreşte întmparea Domnului, Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Multe sărbatori are Biserica penrru a cinsri tainele creştine ! Dar dintre toate cea mai mare este cea de astăzi, căci astâzi (Mristos) pe mine, eel păcătos, desflvârşit m-a făcut şi m-a imois la starea cea dinfâi din Rai a lui Adam".6Firea omenească asumată de Cuvâiitul lui Dumnezeu era încîi şi mai mull desăvârşită şi îndtimnezeitâ datoritâ unirii ipostatice cu firea Lui cea dumnezeiască, de ale cărei energii se împărtâşea deplin,'''' fiecare dintre cle păstrân-du-şi neatinse însuşirile fireşti. Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Maxim Mâiiurisifonjl şi .M'.mtni loan Damaschin vorbesc despre perihoreza celor douii firi,7<i care sunt deosebite, dar nu despărţite, unite, dar neamestecate. MVuinil loan Damaschin spune că, „chiar dacă spuneni că firile Ooninufui pătrund una în alia, totuşi ştim că întrepătrunderea (perihoreza) provine din pajtea fîrii dumnezeieşti, Căci aceasta străbare prin toate, dupa" cum voieşte, dur prin ea nu pnlrunde nimic. Şi ea împflrtâşeşte truptilui din inăririle saJe, dar ntmâne nepătimitoare şi rui participă la palimile trupului".71 Enipostazi-uid natura omenească şi unind-o astfel cu natura dumnezeiasca, Hristos, prin întruparea Sa. a făcuf să cadă cea dintâi dintre cele trei stavile care-1 despâr-|euu pe om de Dumnezeu, şi anume deosebirea de fire, celelalte fiind pacatul ® Dogmatic*. III. 1. ** Ihidsnu 6. a ibidtm, 20. '"Sf, Grigorie de Nazianz, Epuitole teotogice, I. 32. n7 Cf. Sf. Maxim Miirdirfsitonil, /tâspumnii rain1 lahme, 21. ■* Cuvântâri, XXXVfll, 16. ** Cf. Sf. loan Damaschin. Dogmatica, III, 17. 3 Cf. Sf. Grigorie de Nazianz, Episttfi* teobgiee, I, 31. Sf. Maxim Măilmisitorul. Oispum cu Pyrlms, PG 91. 345-348A. 71 Dogmatica. III. 7. Cf. 3.
241

Condiţiile generate ale tămâduihi şi moartea.7: EI i-a redat firii omeneşti puterea de a primi în ea harul dumne-zeiesc necreat, de care aceasta se lipsise prin păcatul strămoşesc, Acestei asumări a firii. Hristos i-a adăugat şi o asumarc iconomicâ.?J Din marea Sa iubire de oameni, EI intră în stare de chcnoză, şi binevoieşte să Se eoboare îniratât, incăt, într-un anumil fcl, renunţii la nalura Sa nepătimitoa-re, nestricăcioasă, nemuritoare si dumnezeiască, pentru a-Şi asuma natura că-zuiă şi păcătoasă a omului care suferea urmările păcatului strămoşesc; altfel spus, El ia asupra Lui natura omenească pătimitoare, stricâcioasa* şi muritoa-re. Totuşi, asumându-Şi această fire păcătoasă şi făcându-Se, aşa cum spune Apostolul, „păcat pentru noi" (2 Cor. 5, 21), El nu a primii păcatul.74 „Fiind cu totul lipsit de pâcat şi de siricăciune, explică Sfântul Grigorie de Nazianz, a vindecat toate greşelile şi patimile noastre şi a şters necurăţia păcatului. Căci luând asupra Sagreşelile şi bolile noastre, El nu s-a întinatcu nimic din ceca ce avea nevoie de leac, căci dacă a binevoit sfl se lase ispilit în toate, pentru a Se face asemenea nouă, de pâcătuit însă n-a păcătuk'V* Astfel, Hrislos ia asupra Sa „trăsătura pătimitoare (a omului), însă fără de păcat".70 Altfel spus, „Hristos a luat toate afectele fireşti şi neprihănite ale omului",7' afară de „patimile de ocarfl".78 Astfel. El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama. lacrimile, sim-ţirea durerii. suferinţa cea mai cumplită şi. intr-un sfârşit, moartea, altfel spus toate scăderile şi mărginirile noastre ca urmări ale pncatului, pentru ca să ne scape din ele; şi toate bolile, slăbiciunile şi neputinţele firii noastre, pentru ca să le vindece. Aşa cum arată Sfântul Macarie eel Mare: „El, Care dclduse lea-curile cele tămăduitoare, El, Care vindecase pe cei răniţi, S-a arătat ca unul dintre ei"." lar Sfântul Antonie eel Mare adaugă: „Din pricina nebuniei noastre, El a luat veşmântul nebuniei; şi din pricina slabiciunii. veşmântul slăbiciunii; şi pentni ca eram săraci, S-a fâcut sărac; şi din pricinâ că noi ne dâduserăm morţii, S-a făcut muritor ca noi".80 Formula Sfinţilor Părinţi pe care am citat-o mai sus, potrivit careia ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat, se aplică nu numai naturii umane enipostaziate de Hrislos în înire12 1

Cf. Sf. Nicolae Cubasila. Dtapn viafa in Hrislos. III. ' Gasini aceasla concepUe îndcosebi la Sf. Maxim Martiuisitorul (use vedeu sutdiu) nostril: In dhinisalion de I'iumune xetim .sainl Mtixiim le Confesseur. Paris, 1996. p. 3 18-319). !1 Cf. Sf. Maxim Muiturisitortil. Râspunsttri cdire 'falasie, 21. w Ckvd*«&i,XLV,13. "' Sf. Maxim Murturisitoml. Rjbpu/auri cdtre Tahsie, 21. 17 Sf. loan Dainaschin. Dogtruttica. III. 20. Sf Maxim Mărturisitorul, Amhigna, 42. P(i 91. H16D. Sf. Sofronie al lerus&liinului. lifrixtota Sinodald, PG 87. 3173C. !H Sf Maicu Ascetul. Epistolă către Nicolae Monnhul. 9. Cf. Sf. Sofronie al lerusalimului. Omitie la loan BaiezAtomt, PG 87, 3328B '*' Omilii duhovnicexii (Col. II). XXVI. 25. m Epistote, IV, 3.
242

Hristos - TW'iâduitornl gime, trap, suflet şi minte, ci şi modului de existenţă al accslei naturi căzute pe care, tocmai pentru aceasta, Hrislos a binevoit s-o ia asupra Sa. Hristos ia asupra Lui urmârile păcatului pentru a le nimici mai întâi în propria Sa persoană. Şi poate să facă aceasta întrucât, fiind fără de pacat si riiniânând neînlînat de el, mi suferă tirania lui, nedând loc păcatuluj in el/1 şi peiiiru cfi in toate ispitirile şi încercările la care S-a supus de bunavoie, Şi-a păstrat însuşirile omeneşli nestrămutat îndreptate spre bine şi a supus întot-deauna voinţa Sa omeneascS voinţei dumnezeieşti. Sfântul Chiril al Alexandria scrie: „Sufletu] devenit suflet al Cuvfintului. care nu ştia de păcat, avea de acum siguranţa unei aşezări nestrămutate în bine, devenind cu mull mai tare decât pflcatul care ne slăpânise până atunci".*? „Luând sufletul onienesc. El l-a făcut pe acesta biruitor asupra păcatului $i, aşa zicâncl. ca şi îmbibân-du-l cu o vopsea care nu mai iese, i-a dat statornicia şi nestrămutarea firii Sale", spune el în continuare." Stinţii Pflrinţi insistă în mod deosebit asupra acestui fapl, anume câ Hristos Şifl supus întotdeauna voinţa omeneasca voinţei Sale dumnezeieşti, altfel spus. ei arată c«l, întrucâl voinţa Sa dumnezeiască era în acelaşi limp cea a Tatalui care La trimis, Hristos S-a arătai, ca om, întotdeauna asculrător faţii de Tatăl. lar prin aceasta El a vindecat firea noastra, cclci piicatul lui Adam ii constat în neascultarea de Dumnezeu; iar prin despărţirea voii sale de voia lui Dumnezeu au venil urmările nenorocite ale neascultării; şi prin rfliacirea dintâi, firea omenească s-a abâlut de la mcnirea ci firească, ajungand să trăiască nefiresc şi lipsindu-se de harul dumnezeiesc şi de viaţa cea adevăra-tă. Tot aşa cum neascultarea lui Adam l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu, de-săvârşita ascultare a lui Hristos faţă de Tatăl Sau l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, a îndreptat firea cea stricată şi l-a adus din nou pe om la unirea cu Dumnezeu. „(Hristos) ca om a supus, in El, şi prin El, lui Dumnezeu şi Tatăl. ceea ce este omenesc", scrie Sfantul loan Damaschin.M lar Sfântul Grigorie de Nyssa araul vindecarea firii noastre lucrat.1 de Cuvaniul întrupat, prin urmâloarele cuvinte: „Sănătatea sufletului este buna mireasma a voii dumnezeieşti, precum căderea din voia cea buna (a Celui bun) este boala siifliuului, care sfârşeşte în moarte, Fiindcă deci am shlbit (ne-am îmbolna-vit) prin parăsirea vieţuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de veninul neascultarii. şi de aceea firea noastra a fost luata în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte, a venit Doctoral eel adevărat, tămaduind după legea doftoricească ran I prin cele contrare lui. Şi pe cei Iuaţi în stapânire de Cf, Sf. Maxim Mârturisitonil. BâspurauH câire Tatasie, 21 („a lămus inacccsibil $i neat ins de (pulerile rele"). ,: Dittlog despre itilnipareti I-'iuhii l/tutia Nâsctif, SC. 97. p. 230. ° Ibidem. "Dogmatica, III, 18.
243

CondiţiiU- generate ate ffbn/iduirii boaiă, din pricină că s-au despârţit de voia dumnezeiasca, îi elibereazâ" iarăşi de boală prin unirea cu voia diimnezeiască".*s La fel spune şi Sfânlul loan Damaschin: „(Hristos) Se face ascultător Tatălui..., vindecând neascultarea noastră".*'' lar Sfântul Chiril al Alexandriei spune, la rândul său: „După cum în Adam firca omeneascâ a primit stricăciunea prin neascullare (...). tot aşa în Hristos ea şi-a recapătat sănâlatea. căci s-a fficut asculrăloare lui Dumne-zeu şi Tatăl, necunoscând păcatur." Prin întreaga Sa activitate pămantească, prin toate faptele Sale mânlui-loare Cuvântul lui Dumnezeu întrupat n-a făcul allceva decâl sâ lucreze în vederea vindecării fîrii omeneşii. Prin Botez, El, care era neîntinat de păcat, curăţeşte fîrea omenească, o re-naşte şi o lumineaza. scoţând~o de sub stăpânirea puterîlor răutăţii si din ne-cnnoaşterea lui Dumnezeu,m Primind să fie ispitit în pustie, poirivit trăsăturilor pătimitoare firesti, dar biruind ispita şi neprimind în nici un fe! răul în Sine,1" El l-a eliberat pc om din robia puteriior rele care-1 îndeamnă la pacal''0 şi din patimile născute din setea de plăcere.*1 Mergând de bunâvoie la Patima Sa şi primind să sufere durerea în firea Sa omenească pătimitoare. Hristos o biruieşte prin firea Sa dumnezeiasca ne-pătimitoare şi-1 scoate pe om de sub stăpânirea ei (iranică*2 şi din robia palimilor pricinuite de dureref" adică l-a scăpat pe om si de patimile la care ajuiige omul din frica de durere, şi de cele prin care uicearca" să-şi uşureze suferinţa căutând plăcerile.'' 4 Aşa ne arată şi cântările bisericeşli; „Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mcle vindecându-le cu patima preacuratului Tău trup pe care de voic l-ai pui-tat".w Viiidecftndu-L pe om de patimile sale, Hristos îl face să-şi redobândeasca aslfel folosinţa firească a puteriior sale sufleteşti, allfel spus face ca elc să fie din nou îndreptate către Dumnezeu. Sfântul Maxim Mârturisitonil scrie în acest sens: „Cel care l-a făcut pe om (...) Se face El însuşi pătimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; şi astfel desfimţând în trupul Său patimile noastre care întreeuseră orice măsură, în marca Sa iubire de oameni retnnoieşte în Duhul puterile sufletului nostru".v'' Oe\j>re Rugăciuneo ttomtUQSCâ, IV.] M Dogmalira. III, I. ** Ctnueulariu to Ephiota catre Romani, PG 74. 789. m Cf. slujba Vecerniei şi cea a Utrenîci dc lu Boboleaza. M Cf. Sf. loan Damaschin, DogmuiUa. III. 20. 90 Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil. timfmn.suri câfre Tatasie, 21.

Ibidem.
' Cf. Sf. Maxim Miîiturisitorul. Rttspunsati rdtrr Tatasie. 61. 629C. "Cf.JH(fem.'21.
M
(> 2

Canoanl tnvierii, gl. IV. câmarea a 4-u, Dumînicâ. la Utrenie.

Cf. ibidem, 61, PG 90, 629C.

' Capetedespre amoftinfa de Ihwmezeu $i iconomta întrupâtU, III. 14. 244

Itrisios Tomtuluitonil Dintre loate faptele lucrării Sale mântuitoare. Patima, moartea şi învierea sum cele mai mari. Prin ele d&râmă cele douâ stavile care mai rSmHsesera in-tre om şi Dumnezeu, adică păcatul şi moartea,'" împăcându-ne cu El (Rom 5, 10; 2 Cor 5, 18); şi ne red:» astfel sănătatea deplină, cea a firii noastre dintru inceput. nestricăciunea şi nemurirea.Vorbind despre Patima, moanea şi învi-erea Domnului, Stan ml Grigorie de Nazianz spune: „Toate acestea erau pen-ini Dumnezeu un mijloc de (...) vindecare a slabiciunii noastre, ca să-1 ■■:■ i.i pe vechiul Adam in starea din care căzuse şi -;i i ducă din nou lângă pomul vieţii" H Rascumpaiarea omului este o mare taina, cu anevoie de înţeles în toalâ profunzimea ei şi cu nepulinţă de explicat în cuvinle omeneşti. îndeosebi moartea lui Hristos pe cruce apare ca .judecată ajudecaţii", după cum spune Sfâiitul Maxim Mărturisitorul/" De aceea se cuvine ca taina aceasta să fie nţnăritfi şi cinstită prin lăcere". cum învaţă SfantuI Grigorie de Nazianz.100 Sfinţii Părinţi vorbcsc despre ea in lermeni apofatici. folosindu-se de imagini cure râmand palide şi nu sum niciodată pe ma sura milreţici ei. Să nolăm totuşi ca perspecliva adopt ată în general de crestinismul occidental care plasează răscumpâiarea într-un cadru esenţial etic si juridic. ca „salisfacţie" sau „platâ". văzând în jertfa lui HristDS o datorie pe care Acesta o pliUeşte Tatului în locul omului, pentru a-l pololi mania sau pentru a „satis-face" dreptatea dumnezeiasca - este cu totul străină de învăţătura SfînfUor Pâiinţi răsâriteni şi deTradiţia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se inrreabă Sfântul Grigorie de Nazianz, care refuză o asemenea concepţie cu privire la răscumpărare, ciî Tatăl primeşte jertfa nu pentru că ar fi poruncit-o in vreun fel sau pentru ca ar fi fost cuinvu necesura" penlni El. ci din icono-mie? Trebuia ca neamul omenesc să fie sfinţit de Cel ce este Dumnezeu, Care să ia asupra Sa firea omenească, Irebuia ca El însuşi sa ne izbSveascS de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca să ne cheme din nou la El prin Fail Sail, Care esie Mijlocitorul Care pe toate |c face dupii voia Tatalui. Căruia fi este supus in toate"."1' Hristos răstignit pe cruce nu adiicc o simplă „satisfactie" de ordin juridic, ci restaurarea ontologies a firii omcneşti pe care a luai-o asupra Sa, Şi dacă numai Fiul lui Dumnezeu îl poale răscum-păra pe om şi dacă pentru aceasta El trebuie să inoară cu tnipul, aceasta nu se întamplă pentru en* numai El era pe măsura datoriei pe care omenirea păciitoasa o avea fata" de Dumnezeu şi pentru ca numai prin moartea Sa piilea sâ plăteasca aceasta datorie. ci pentru ca" singur Dumnezeu putea sâ lecuiască de rele neamul omenesc şi numai primind să nioara El. „Cel ce singur are
fl

Cf. Sf. Nicolae Cabnsila. Despre vkifo in Hrisias. HI. " CnvâiHtîri leo/itgice. II, 25, " WspiiMuri călre Talasit, 43. PG 90.408D; 61 633D; 63m 684A; 685B. m Cuvântârt tcologice, XLV, 22.

"" tbtdm, 245

Condiftile generate ate twiuuluitii nemurire" (I Tim 6, 16), pulea sa-l izbăvească pe om din moarte, căci altfel, cum spun Sfinţii Părinţi, ceea ce nu este asumat, nu poate fi vindecat. Astfcl, după cum starea de stricăciune apare pentru cei mai mulţi diiitre Sflnţii Părinţi ca o boala care l-a lovil pe om in urrna păcatului şi ca o consecinţă „firească" şi de neînlăturat a ace lui a, mai curand decâl o pedeapsă dalâ de Dumnezeu. lot aşa răscumpărarea adusă de Hristos esfe Înţeleas3 de ei ca o asumarc de bunăvoie de calre Cuvânhil întrupat a condiţiei omcneşti, supusa suferinţelor şi morţii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sale urmările pacatuluî, adică bolile de natură spirituals ale omului, stricăciunea şi moartea, şi de a-i dărui acestuia o viaţă nouiV în care firea omeneasca* să-şi regăsească deplina sănătate, Nu este deci de mirare că Sfînţii PSrinţi vorbe.sc despre Patimile şi moartea manttiitoare ale lui Hristos cade o adevăratâterapeutică. iarefectelc lorbmecuvânuite asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevaială vindecare. Crucea Jui Hristos, spune Sfântul Atanasie eel Mare, ,# adus vindecarea zidirii".102 „Cu ranile Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfântul Antonie eel Mare,101 dupăcuvântul profetului Isaia: „Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat" (Is 53, 5). Origen se foloseşte de termeni asemănători: ,Prin moartea Sa, care ne-a fost datadrept leac (SdipuctKOv) pentru împotrivire şi păcat, ne-a cuntat pe toţi".lw lar Biserica, aşa cum auzim la Utrenia din ziua fnălţării Sf'intei Cruci, cinsteşte Sfânta Cruce prin care neamul omenesc „primeştc tSmăduirea suflcmlui şi a trupului şi a toată boala",105 Primind de bunăvoie moartea, care este totodată pricină şi urmare a pâ-catului, Hristos, Care este în acelaşi timp pâtimitor şi muritor, ca om. iar ca Dumnezeu este ncpătimitor şi fără de itioarte, Stăpânul inorţii şi al vieţii, ni-miceşte în toţi oamenii stricaciunea, moartea, pâcatul şi toate urmările sale. El a primit de bunâvoie moartea, ca om. dar penlru că era Dumnezeu, nu a fost ţinut de moarte. Atunci cănd trupul MâiUuitorului a fost pus tn mormănt, era (nip strică-cios, căci Hristos Şi-a asumat stricacîunea firii omeneşti; dar pentru ca" era rnipul Cuvântului înlrupai, şi ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era dcspflrţit de el, ci era unit cu el,"16 a ramas neatins de stricăciune. Şi tot aşa, atunci când sufletiil Mântuitonilui s-a pogorfil la iad, n-a fost ţînut de puterile care încercau să-l prindă, pentru că era unit in chip ipostatic cu Logosul întrupat.107 S-a înfăţişat morţii, stricăciunii şi puterilor iadului ca un murilor de rând, dar ca Dumnezeu, le-a nimicir, Ctivânr tmpotriva elimlor, l, " Srrisoh, II, 2; III, 2; IV, 2; V. 2 (lfprin runile Lui noi to|i ne-ain vindecat"): V bis; V, 3. "*' ('timeiilahu la ICvanghclia dn/xi Itxm, I, 37. |M Troparul Vaueklor. (: *Cf. Sf. loan Diunaschin. Dogmatica. III. 27. ,r Ibidem.
24ft
113

Hristos - Tămăduitoml Data Hind neputinţa omului de a explica rational biruinţa lui Hristos, Sfin-(ii Părinţi au recurs la simbolism, spunflnd adeseori că moartea. stricăciunea si diavohil au fost prinşi ca de o momeala de firea omenească în care Se îmbrflcase Mântiiitoml. Astfel, Sfăntul loan Damaschin scrie: „Aşadar, moartea se apropie şi, înghiţind momeala corpului, este strâbâtută de undiţa Diinmezeirii; şi gustând din inipul lipsil de păcat şi fflcfllor de viaţă, este distrust şi dă îndărăl pe loţi aceia pe care altădată i-a înghiţîl. Caci după cum îniunericul dispare când vine lumina, tol astfel şi stricăciunea cste alungată la apropierea vieţii".lc* Sfântul Maxim Mărturisitorul, spunând că* Hristos, când a fost ispilit în pustie, l-a făcui pe diavol să cadă pradă propriei viclenii, ară-landu-Se ca simplu om, dar bîruindu-l de îndată prin respingerea ispitei, fo-loseşte aceeaşi imagine ca şi Sfântul loan Damaschin,,0'' Şi aratâ cum, astfel, Hristos inversează procesul căderii: „Aşa cum înghiţise acela mai înainte pe oni. momindu-l cu nădejdea dumnezeirii, tot aşa, momil fiind mai pe urmă cu Firea omenească, (I-a silit) să dea afară pe cel amăgit cu nădejdea dumnezeirii, amăgil fiind el însuşi cu nadejdea că va pune mâna pe omenire; apoi ca s,1 se arate bogăţia covârşitoare a puterii dumnezeieşti care biruie, prin slă-biciunea firii biruite, (ăria celui ce a biruiî-o mai tnainte; şi ca să se arate că mai dcgrabă biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de momeala trupului, decăldiavolul pe om cu făgăduinţa firii dumnezeieşti"."0 In moartea [ui Hristos îşi află pentru totdeauna moartea omul ccl vechi. Adam eel dintâi, şi piere cu totul forma decâzută şi bolnavă a omenirii care suferea lirania diavolului, a păcatului şi a morţii, „Cunoscând aceasta, cil omul nostru eel vechi a fost răslignit împreunâ cu El, ca sa se nimiceascfi tmpul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai pic&tuloi" (Rom 6, 6). O dată pentru totdeauna şi pentru toţi, El a dcsfiinţat păcatul prin jertfa Sa (Evr 9, 26). Prin moartea Sa „a surpat pe eel ce are stajiânirea mortji, adicfi pe diavo-lul" (Evr 2, 14) şi „a izbăvit pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toatâ viaţa" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfântul Atanasie eel Mare, „s-au petrecut cu el (cu trupul) in chip minunat amăndouă acestea imprcuiul: moartea luturor s-a împlinit în trupul Domnului, şi moartea şi stricăciunea au fost desfiinţale în el pentru Cuvânlul care era unit cu el".1" in moartea lui Hristos, păcatul. strtcăciunea, moartea şi puterea Celui Rail au fost nimicite; omul eel vechi a fost omorttt, a pierit vieţuirea cea rea, lega-tâ de păcal şi supusă morţii, diavolul a fosl înlanţuit şi puterea lui surpată. Dar acest moment esenţial şi indispensabil al mântuirii noastre, el singur nu era de ajuns: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnica este credinţa voastrâ" " Dognkilica, HI. 27. " Râspmsuri cătnt Ta/asie, 64, PG 90. 7I3AB

ibidem.
' Tmtal d&pre intni/Hireo Ciiviinlului'. 20.

247

. dupa chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col. de a fi îndreptate spre Dumnezeu. precum Hristos a înviat din morţi. ale cărui boli au fost nimicite. HI.). creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. potrivit firii lor. loan Damiuchin. cum au fost. Mântuirea omului îşi află sfârşitul şi împlinirea în învierea lui Hristos.. adicS este îndumnezeită. 4. făprura" nouă s-a născut în Hristos". 8-10). 248 . Şi făcâiul mill! cu omul. restaurarea lui Adam eel dintâi. „A luat însăşi fiinţa noastră. el redevine un om normal. i-a întors lariişi în Rai. * Dogmatical^. ■ mini toate afară de pacat» <Evr. în firea sa restaurată prin unirea cu firea cea dumnezeu-.! la capât chenoza. l până la a schimba ceea ce e contrar firii in ce este conform firii. în Hristos eel invial umanitatea reslaurată este dusa" la desăvârşirea deplin.". in El. redobândiica de către om a firii sale adevârate. S-a fâcut în toale cele ca noi. XLV. aşa sfl umblâm şi noi întru înnoirea vietii". noi am căzut din cele după fire in cele contrare firii. 11' Avva Isaia spune şi el la fel: „Cfici Cuvântul «trup S-a tacut» (loan 1. adică om deplin. 1 . ridică întrea". Avva Dorotei spune astfcl. Sfântul loan Damaschin scrie: „După călcarea poruncii.i în Persouna lui Hristos distignit şi înviat. prin Sfantul Sâu trup.."2 ajungând la o nouă viaţă. I. în Hristos. omul. I4j."1 Mulţi Siinli Părinţi subliniază de asemenea faptul câ Mântuitorul. 28.113 în Hristos eel înviat omul a revenit la viaţă şi „trăieşte lui Dumnezeu" (Rom. Dupfi ce Şi-a implinit pan. Sf. fâcute la început". 1 fttvăţâturi de suflet fofositixire.3 Citvântâri feu/ogive. prin slava Tatălui. în acelaşi limp. ci de re-cre-are. scrie Apostolul Pavel (Rom.. s-o amintim taefi o data. îşi recapătă deplina sănătate a întregii sale fiinţe. nesiricaciunea şi nemurirea. 1..!. 10). . 17). Întrupându-Se. II. referindu-se la Hristos. 4). pe cei ce merg pe urmele Lui. Adam eel vechi a fost lepădal şi s-a arătal desăvârşit Noul Adam (.! pe care a avul-o Adam în rai.116 Dar. 6. însăşi pârga frilmântăturii noastre şi se face un nou Adam. Hristos Se ridică din nou la slava pe care o avea şi. dupâ ce a înviat. I..!. ieşiţi din mlantuirea păcatului. „Ne-am îngropat cu El în moarte (. Lucrarea răscumpărâtoare a lui Hristos nu este una de creare. iar Mântuilorul din cele contra firii ne-a ridicat la cele după fire". a adevăratei sale vieţi şi a menirii sale. înnoieşte ceea cc estc după fire şi face iarăşi întregi şi nevătămate simţurile noastre. 3. Iar Sfântul Gri-gorie dc Nazianz spune: „Hristos u ieşit din mormiuit. numai prin ea dobândeşle omul nepâtimirea. care este. 6. adică după ce a primit de bunăvoie moartea şi S-a pogorât la lad. 2.Condifiile general* ale Umuulinrii (1 Cor 15. porţile iadului s-au deschis şi stăpânirea morţii a fost nimicitâ. '"' Douăzeci şi tfOliâ de (WHEnftf. este înnoirea firii omului.Cf. Dogmatkn. îşi regăseşte puterile dintru început. 4.) pen-tni ca. a restaurat firea omului şi i-a redat astfel sonata-lea primordial.

Prin înălţarea Sa la cer. punân-du-şi leacurile Sale mântuitoare". Dai* cum mijloceşte ? Unin-du-ne cu Sine şi împăi"ţindu-ne El însuşi darurile proprii. 10.121 De aceea.flristas . Hristos ridică umanitatea îiidumnezeită în Persoana Sa la Talăl şi o face să stea de-a dreapta Tatălui. 10). ci cu fapta. Care vindecă bolile sufletului.Tanttiduiionit ga omen ire. nici Dumnezeu. ci asupra fiecămi om care vine la El: „Fiul lui Dumnezeu fund viu şi lucrator (Evr. prin învierea Lui. după vrednicia şi dupâ măsura curâţiei fiecăruia". să-l dăm slavă şi multumita". spune Sfântul Atanasie eel Mare. ci şi cinstit ca atare şi chemat in ajutor de fiecare om care aşteaptă de la El vindecarea suferinţelor sale sau ale aproapelui. Lucrarea Lui tămăduitoare nu s-a îndreptat numai asupra firii omeneşti recapitulate în El. Dogmatic* IV. dând îngrijirea cuvenitâ fiecărei boli. Pentru care. dăruindu-ne toate cele pentru care a mijlocit. XLIV. 9. plecân-du-Se cu iubire spre (îecare. 5. din ioaie timpurile. Hristos nu este privit numai ca tamăduitonil firii omeneşti in general. I. 12). care primeşte. 12). nu prin oarecare cuvinte sau prin ruga-ciuni. Sf.1" Aratând ca şi acum Hristos lucreaza ca doctor al oamenilor. pe care Dumnezeu ni le da întotdeauna. Cuviosul loan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de eei ce se ostenesc. 4. prin Noul Adam ea a fost vinde-cata. Căci E! n-a mijlocit numai o data. 1-2. cu totul vindecată şi izbăvîtă din păcat. 1:0 Cuvâtn ascetic. în cadrul teologiei referitoare la răscumpărarea înlregii omeniri. loan Damaschin. aşa cum aflăm din multe texte 1 Cf. dftruiud fiecărui om harul SSu. ■ I'mien despre httrufxirca Cuvânluhii. ci mijloceşte în veci. 5) şi ne tămiUiuieşte. Tot aşa cum prin Adam firea omeneascâ s-a îmbolnâvit.1"1 adicS îl face pe fiecare om păr-taşîn mod personal la vindecarea întregii firi pe care El a înfaptuit-o. Tatcirireaditmtiezeieşlii IJiurghii. Sfântul Maxim Marturtsitorul arată că dumnezeiescul Doctor da fiecăruia leacul potrivit: „Dupa cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac. spre ştergerca păcatului" (Evr. pentru ca apoi să ne părăsească. noi care am fost astfel îngrijiţi. 249 . Hrislos „S-a arătat o dată.''' Mântuirea adusă de Hristos se întinde la loţi oameniî.™ lar în ceea ce-l priveşte. El „a dobân-dii o veşnică răscurnpărare" (Evr. noi „suntem sfinţiţi prin jertfa ttu-pulni lui Iisus Hristos. mai bine zis. o dată pentru totdeauna" (Evr. dupâ nevoile sale şi pe măsura dorinţei omului de a dobândi ajutorul Lui. XXXI. nu dă an singur leac pentru loţi Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. mântuitâ şj îndumnezeită în întregime şi pentru totdeauna. SfAntul Nicolae Cabasila scrie aşa: „Hristos este Mijlo-citorul prin care ne-au venit toate bunătHţile date nouă de la Dumnezeu sau. ■ Zei'e capriole. 12) lucreaza în fiecare zi: lucreaza mântuirea tuluror". «El poartâ neputinţele noasire şi cu rana Sa ne-a Utmiiduit» (Isaia 53. cum f'ac mijlocitorii de rand. De faţă este şi acum. 9. viaţa veşnică.

îl lecuteşte şi-l t£m5cluieţte şi-i înioarce frmnuseţea nepStimitoare şî nestricacioasa"). 2. Antonie cel Marc. X. ca sS-Ţi spun: ^Binccuvintenzil. îi vindccfl şi trapul.. 21. VI. se îngri-jeşte de înueaga tapiura a ontului.. 2. EI este în general numit „doctor minunat". 2 („noi. ewe sufera de boala pacalului şi a neştiinţei ?"). Cine-i doctorul ? Dumnezeu. I. Cuvantul. 2.. întni bunatatea Sii. 6.. 2. avem nevoie de Mântuitor.ii. V. XVIH. Catt'heze Iwptismale* II. Onvî/j/ impotriva elinifor* 1.. ™ Cf.Comliţule generate ate tânttuluirii pairisticeu: şi lilurgice. 3 („Dupîi cum cei bolnavi cu tmpiil au nevoie de doctor. I („Ctivântul care estc unit cu iubirca tic oarneni. venind. 3)M).). cei carc în această viaţă stintem bolnavi ilin pricinu. mcdicina este o artil care se învaţît prin înţelepcîunea omenească. 98. Tmtat tfcspn* intmparta (^tvănîuhu. 3. Clemenf Alexandrinul.Cuvirtte ale Sfântului Macarte Egip-teanuts 72 („Dacă Hristos. 2-3. Dcci.. vindeca omul în întreginic'-). C0MM hti \faniont III. dar inţclcpciiinea scapfi aullclul dc palimi. Stromate. Qmitit tiulwvniveşti (CoL II). „cel mai mare doctor". I. palimilor noas-tre. 70. S-a făciit doctonil şi tărn&diiitorul orbilor. 3. Clemen! Romanul. Macajie Rgipleanul. Sf. ci şi amare").V suflclul are muhe boli (. 2-3.) şi cu hainrile Sale"). 5. Vasile cel Mare. 2. 6. 4 („Cuvântul estc tanidduitor (. 5. Despn hivirrea tntpuhlot\ 42. Para/raal. Cel cc I-a creat pc om. pe Domnul.) şi a tămaduit toatfl boala din popor (. lot aşa şi cei bolnavi cu sufletul au nevoie de Pcdagog (. Sf. Sf Ignatie Teoforul. Sf. Sror/JMCf. 59... XII. înţelepciunea. 2 („Cuvântul mângiiictor vindccă patintile noaslre"). Omilii la Cartea Nţtmerii. Doctoral care vjndeca loala bolile omenihi. XXVII. Care hogat « vo mântui ?t 29.) da de şlirc de celc de care ticbuie să ne Ferim şi oferă celoi bolnavi toalc lcactailc mantuiiiiM). Cdtre Efeseni. 91. cu cîit mai vârtos Domnul Se Vfl 250 ... venind. (hmtii Ui UviliC VIII. 51... Teofil al Antiohîei.. 7 (. 6. I („Pedagogul nostni.) care.. 5. Cuvfuiliil Tatălui. 2.. 6 8. Omilii la Cartm Proorocuhd lerwtua. 8. 2. 5.. IIL 2..) şi fagadtiieţte vindecarea patimîlor care sunl in not"). 6 („Marcle Doclor al suflete-loi e gala sil vindece sufletul tftti** etc. [V. Cel ce vindecâ şi dă ■ i. pe cei orbi să vadii (. I. Epistoh*. medîcinu vtndccS bolile trupului. 100. Origcn. estc aşadaj' Cel cure vindcca prin sfaturilc sale palimile sutletului nostni care stint im poliivii in ii In mod propriu se nuincştc rncdicina ajutoiul care se du Inipului cuprins dc boli. XLVI.. 4 („CuvQnlul vindecâ tnsttşi sufletul. Omilii la Evanghelia ttupâ &V6ft XIII. Apologia a dona* 13.). 102.) al sufletului bolnnv"). Mctodiii de Olimp. 42. al slabilnogilor.) Cfind. I. l. lar Mânfuitorul mi dă numai doctorii dulci. „doctor foarte priceput". poţi să le vindeci. VII. 83. Ctnttra ereziitor* III. Tu numai sa I te incicdinţezi Lui .i prin Cuvanlul w înţelepciunea Sn").). „mai pricepul decât toţi doctorii". Ephtofa către Corinreni. Sf. Irineu al Lyonului. Omilii la SwmeL XXVIII. 4. Omilii la lezechiei I. $i suHelul"). stilletc al men. 18. 6. Tertuliim. 100 (Sufletul iSfttt cu cluhul „cautil numai pe Doctorul cel bun ţi se increde in tamaduirea Lui (. 83.. Dă-tc pe mftna doctorului şi-ţi va opera ochii suflelului şi ai iuimii. 3. V bis. 88. Cuvantul Tutâlui însa este singurul doctor care vindecă slfibiciunilc omeneşti. ln[r-adcv. 44. la eete *>" <t<. 17. 100» I (Xuvânml B fosl nimiit Manluitor* El a descoperit penlni noi R0e$te doctorii spirifuale (. 6 („Rruii* te talc nu întrec şliinţa doctorului. III.) ca să ne vindecc patimile noustrc"). I.Dacă vrei. ventnd în lume. 2 („După Demociit. Episiofa călre Di-ogttef. al suryilor (. Te vci îngriji dc bolile rnele? Când ma vei vindeca. VII. 6. Trei cărţi către Aurolu\ I. Cuvânt ilr îwlrnm câtre <>frnt\ I. 2 („El este Cel care vin-deciî şi Irupul ţ\ sufletul nostni.. IV. lustin Martirul şi Filosoful. Chiril al lerusalimului.savarsil"V Sf. este un vindecător (. vindecti patimile şi în acclaţî timp curaţeşte şi pacalc-le">. I..şi sa-1 spui raul tan'). 3. Contm iia Cel04& IIIt 61. lipUtok* II. Sf.. a fttcut. 12 („Carc Domn ? Cel care vindecă loate bolile tide („. Ş£ Atanasie cel Mare. IX. 25 („Domnul. Pedagogiil cet bun. Care vindeca loate bolile tale»? (P&. 3. Peilagogut. cu sfaturile (. I 2. 2.. I.♦) nu Se va arăta cu at&t mai mult cu iubire de oiuneni şi cu liimaduîre fatil de sufletul nemuritor. I (MMarele Doctor al sufletelor vrea sit-l faca pe om dc. X. Doarnne li^iise.

Cuvâtti 0J< <tu l. 2 („Doctoral adeviîral il patimilor (bolîlor) Miflctuliii"). Grigorie Palama. I. singunil Doctor id trupultii şi al suflelului"). 3. Hie Ecdicul. 22 („Doctoral sufletclor noaxtrO. 8. 2.. şi iiupuiile*1). XXrX. Sf. XLV1.. I.. 113» loan Carpatiul. „eel dintâi între doctori" etc.Doctor al . 12 („Cclor ce-fi oaută într-adevflr vindecare. 3. Per..flristos* Ţihnăduittmtl „adevâratul doctor"» „singurul doctor". Hfsprr Providenfăt X.. pentru că dil doctoria cea cerească $i divină şi Wadccă patimile sufletuliii"). Comwbiri duhovtuvtştu VH. &:1 tăinaduîască inimile noastre ifinilc^i să dm AfinAtate sufletclor no^tre. 4 t. D. Awa Dorottfit Umiţânm rfr sttflet Jbuattttmv^ I. loan DamOschin. lipistoh. 1 (. XXXVHI. 30. 7.jnareie Doctor este aproape de ctfi ce sc osteneicM)> loan Moshu. 13. VII. 37. 4. 2. XXVI. Triad*'. Sf loan Casian. COrtfra ltd Eunomht. XLVt 9. Cuvântări. VD. Hristos. cu leacul cuvenit"). lisus Donnnil"). Omilii lo cmttttGie: „Sirâmtâ es/t* pOfiHa„.) Eate milosiiv şi datâtor de viafa. Sf. Cuvinif tlesprv nevoinfă* 5. Dogmatics III. şi bolile trupului. 20.») şi să vindece pe cei ce cred intr-Insul (. 47. PGH3. II. PG 45. Isaac Sirul. 18. CuvAnt asceiiv in 100 de atpeie* 53. venind că(re omul eel grav bolnav. IJnlonttritt.acest Doctor diiranez^iesc11).l leacuri difcrite.) cîl singur El cste doctoral duhurilor").) EI singur. VIf |0L 103. operand o boalit grea. 12. XIX. 30 (. 749C. care (ilinadineţte şi sufletele. 4 UDomnul (. II. 4. Daprepocâinfât 6 (. XV. CuUgerv din smtiinteli tnţetepfibr* 33.. Aştgâmintele ntârtastirefttt XII. 6. 4 I. 42.) chetTifliu pe Doctorul suftetelor şi al tmpuritor (.. lh\atmm elire.AIcrgu(j lu Doctorul suflcrclor"). 3.. 464.. 25. III). 3j XXV. tfmtfft /fi Facerv. (M /« M#i/ri. HristoO.ne vine in ajii-ror ca un doctor ciifc. 61. Care se numcşte doctor.Doninul.ca itn doctor pricepuT).. I („duninezejc&cut doctor al sufletelor nowtr©*'). 4. 2 OmHii duJtovnicefti (Col. 23. Sf. nc aduce sanătatea 4'). 144 („Marek doctor al Mifletelor. poatc sit vindece sufletcltf noastre"). 62.» penlm că El poate pe toate sS le vindece: şi bolile sufJetului. XLfV. Câtrr tfwlor iel i itft |. VIII. Diifimezeul no&tru. 2 („adevăratul Doctor. Sf. potrivil sttrii cehii bolnav").-) la timpul sail.ca medicul priccput care d. ScrisoH ihthiwtucryti (Avva VawanufieV 59 uCei cc se apropic de Dofronil no&(ru eel inure sum lurninafi Jc El ţi El ti vindeca de toate bolile $ufJetc$tD. vindecil dtircrj şi patimî care nu se vindecâ ). J07. 44 („Dupa pri-cina pjuiinilor aflilto. 533. 42 („$â Cftadfi in Hri^tos (. Oespre diavoL I 5 („Duninezeu este adevSratul Doctor. Diadoh al Poiiceii. U 40. St Nicolae Cabasila. tare ziic sub povma păcatului şi a rnortii") Sf. Grigoiie de Nuzianz. 263-276 („fund raniţi.) udevăratul Docior").) CA. f)?spn* Rugjciuwa dor/meascd* IV. în chip fundamental ~ adică răind pricinile lor profunde. XXVII.). 27 („a vc-nil penini ca pe cei piîcătoşi să-i mtoiucâ hi El (.. 4.uc fri suf|ctt aduce si doctorul suOctelor leacuri prin judecilfile Lui"). IV.. XXIV. 6 („Docionil stiflelctor"). 170. 7. lAvva load). CoftţfWersa eu m mtic. XIH. venind. XI. Twxtorcl al Cinilui» htoria sfinfilormttcwiiri din Stria. Sf. Despre viaţa ttt Unstop tL 52. Apoftriţme. Sf. 25 (Doiiinnl .Jlristos. Nichilu Slithatul Cek MX) tie capefe. 14. 251 . XIV. 48 („Slnvă StâpAnului. \\m\\ dc felurite boli (.u. 26. |-a vindecaf). Sf. Sf. XXVIII.. iar nu numai manifesiipleca ciWre sitflctitl core se înloarce sprtf El şM rare mila şi ajutonil SăuM). 2. IV.stifleielor noastre"). 3. 7. docroml eel adcvărat (. Am 180. 3. vemml. :i2. Celui ce prin doftorii amare ne duce la desfătarea în sitnătate").. Evagrie. Omilie hi Psidmid 6. 109: 199 Uisus estc Doctond sufietelof ţii al Irupurilor"). 82. QffSpre p&caiftfd.. XVI. 13. XXX. loan fiurfi de Am\ Oesprt jWittrie* 17 (El lucreazâ . HI. riu le poi lip<u leactirile din pafteu acesttii adevărat medic <il sulleiclor" etc. 532 („Doctorul c<rl raare care bolile noaslie le-a lual": „Marele şi duhov-niccscal Doctor ceresc. 2-3. Simeon Noul Teolog. sr Vîasaniifie *î loan.. 463. 6J2C.. 25. Sf Maxim Miîrtu-risitoruL Capet* deapm dragOSte* II. 88. 23 d£l. Marcu A&cetul. 617 (Jnvîlţătonil şi Doctond sufkrclor. estc apro^pe şi vrea să DC vindece").. 9 (.. XXX. XIV. Sfi Grigorie tk Nyssu. Tratamentut bolihr elinfS'U V. 39 („ca un doctor bun şi de osimeni iubiior (Daiimezeu) vindeca pe fiecare (. |S. 26.

Eu sunt Dociorul eel adevărat (. căci este mai puternică dccât slabiciunea trupului. 5 . şi ca" se va însănătoşi pe deplin. Eu sunt Mielul eel tarn de prihnna care s-a adus jertfîl o singura data pentru toţi şi pe toli care vin la Mine Eu pot să-i vindec. şi în chip deftnitiv. trupeste si sufleteşte. numai de vă veţi apropia puţin dc El. De aceea. vindecă-le pe tine însuţi» (Luca 4. fie pentru că ştiinţa mediciniî este neputincioasă. 23). în bolile trupeşti pe care le îngrijesc doctorii. Căci nu avem aici de-a face cu o ştiinţa" omenească. Cuvimi tie huleimi <xilie e/tni. Qmilii duhovnieejii (Col. 1). Cel ce poate să* vindece toatii boala şi toa-ră neputmţa sufletului (Matei 10. mai ales. poate fi sigur că va găsi în Hristos dociorul care-i va vindeca orice boală şi suferinţă. într-adevâr. spunând: „Vindec. gândurile şi faptele lor. Celor care au trâit în nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea pati-milor. ci cu una dumnezeiasca. «Cu adevăral îmi vcţi spune această pildil: Doctore. Tâlcu-ind versctul 2 al Psalmului 6. il uniplu de ocara. şi n-are nici un câştig din ele. XUV. Sfânlul Macarie Egipleanul spune: „Domnul în-suşi.134 Hristos. referindu-Se la neputinţa doctorilor de atunci. voieşte sa-i vindece pe toţi oamenii. adevarata vindecare a sufletului. Dc aceea îl cheamă Proorocul David pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doclor minimal". El le dă iertarea si-i cheama la „mfin-tuirea care-1 face (pe om) sanâtos la minte . nimeni n-ar putca s-o faca* prin mijloace omeneşti. t'ie pentru că leacurile şi-au pierdut dintr-un moliv oarecare taria. îi da omului tot ajutonil şi sprijinul Său şi arală o neţărmurită râbdare chiar faţâ de cei care-L tăgăduiesc şi-L hulcsc prin ctivinlele.. oricare i-ar fi natura şi gravilaiea.Doctorul. 252 . fără a lipsi pc vreunul de mântuirea pe care a adus-o El.. 3. Nu (ot aşa se pelrec lucrurile cănd Dumnezeu este eel care ne îngrijeşte. spune Sfantul loan Gurâ de Aur. ca Doctorul eel plin de nesfârşila milâ şi iubire. El voia să spună: Eu nu sunt ca aceia care nici pe ei înşişi nu se ptileaii vindeca. II). XII. 5. nu se supără.. bolnavul ia leacuri şi doctorii. care dau rezullate numai In pane şi sum nesigure şi provizorii şi care. şi rana va* va fi negreşit vindecată. care au o valoare absolută. fară a privi la faptele lor trecute. că s-au lulburat oasele mele şi suflelul meu s-a lulburat foarte". I18. nici nu sc necăjeşte când bolnavii. căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui.). Sfânrul loan Gura de Aur stabileşte o paralelă între medicina omenească şi tămăduirea adusă de Dumnezeu: „Adesea.Vmă. ieşili din minţi (din pricina durerii). omul care s-a deznădăjduil de medicina omenească sau care n-a găsit dociorul pricepul să-i Iccuiasca raul. zicea. doar de către Dumnezeu se face". Doamne. fie penlru că i-a slăbit foarte tare inipul. nu pot tămitdui omul in iiitregu) lui. ci face tolul şi-şi dă toata silinţa sîî Oinilie In Psaltittil 6. in care Proorocul David II cheama pe Dumne-zeu în ajutor. nu ca leacurile omeneşti. decât toate bolile şi ncputiniele.Cmtdifiit? generate ale lămăihnrii tările lor -.'*-* In acelaşi sens. Clement Alexnndrimil. care vindecii fară greş. aş a cum niciodatii.

Tiiim'uhifoml pună capal bolii acelora CJire se poartă auît de rau cu el. când cădem în păcate grele. Aşa şi Dumnş-zeu. Doctorul nu cautft folosul lui. ci ca sfi le fie de mai mult fobs şi sa-i facâ deplin sanatoşi. . se veseleşte şi !e dă leacuri amare cu miii MUttS tragere de iiiimă. ci ca să ne scape de boală şi păcate". ci pe al bolnavilor.L4.126 1 a»rer<r«fortfriafertf. toate care le spunc şi le face nu sunt ca să se răzbune penlru viaţa pâcătoasă dusă* de noi. în cumplită nebunie. iar dacfi bolnavii araiă că se îndreaptă cat de cut şi îşi vin in fire. nu ca să se răzbune penlru ocările de mai inainte. doctorul se bucură.llristos .

prin Sfintele Taine noi primim. în grade diferite. şi anume prin Diihul Sfânt. numai ca meinbri ai Bisericii putem fi încorporaţi în El. 6) şi „părtasi ai lui Hristos" (Evr. lar această unire se poate realiza numai în Biserică. suiH privite dc Biserica* drept mijloacc de vindecare.2 Tănuiduirea prin Sfintele Taine I. este afirmat. ne uneşte cu Dumnezeu Tatâl. unin-du-ne cu Fiul. pe Care Dumnezeu Tatnl ni-Ldă prin Fiul Său şi pe care Fiul îl trimite de laTatăl.1 in toate celelalte Taine. pe acest plan. după cuvântul Sfântului loan Gură de Aur. In Biserica. Oimlii ia Itxm. care este cealaltâ finalitate a lor. şi numai prin lucrarea Sfântului Duh. în mod special la Bolez. De aceea. Persoanele umane nu se pot folosi însă de binefacerile aduse de Hristos firii omeneşti recapitulate în El decât dacă se unesc cu El. 3. 5. care este în mod traditional socotită drept leac curăţi-tor. în mod fundamental. 14). şi Care. in Hristos. aceaslâ finalitate. 5. Altfel spus. Sfintele Taine. ' 254 . în chip special la Mirungere. 30. Miintuitorul şi îndumnezeitorul firii noastrc. 3. având o funcţie „reparatoare". Biserica se vikleşlc a fi. care stă pe primul loc în cazul Spovedaniei şi at Mas-lului. mai înlâi de toate suntem deplin cură-ţiţi. primind Sfintele Taine. Aşa că. în Sfintele Taine noi sunlem puşi în legătură fiinţială cu Hristos. devenind prin Sfintele Taine „mădularc ale trupului Lui" (Efes. prin care omul este spfilal de urmele păcatului strâmo-şesc. pe Duhul Sfânt. mântuiţi şi îndumnezeHi. de asemenea. unde se pregătesc leacuri pentru noi. „o farmacie duhovnicească. noi suntem. ca să ne vindecăm de ramie pe care ni le face kiiuea". II. in Duhul Sfânt ne dăruieste nouă Hristos harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor. Astfel. prin lucrarea Sfântului Duh chemat de preoţii Bîsericii şi prin mijlocirea formelor văzute care constituie ritualul acestor sfinte slujbe.' Scopul curăţitor şi vindecător al Sfintelor Taine deschide omului calea spre primirea harului îndumnezeitor. care este trupui divi-nouman al lui Hristos. Cel Care ne uneşte cu Hristos. Inlroduccre în persoana Sa Hristos a vindecal firea omeneasca şi i-a redai penrru totdeauna adevarata si deplina sănătate. şi la împărtăşanie.

1975. aslfel restaurat in firea sa. Sf. Astfel. Neuchâicl.1 în Biserica Ortodoxa. ' Cf. p. Bolezul Botezul este taina cea dinlâi şi fundamentală. Prin Sfintele Taine noi primim harut care le este cornun Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Evdokimov. în care se cu-prinde Tntreaga iconomie dumnezeiască. iar prin Ei suntem unit) cu Dumnezeu TatiU. Euharistia. >«%»£»/. Dintre ele. îndeosebi la Botez şi Euharislie. ele toate sum aspecte ale unei uiiice şi preaminunate Taine: Dumnezeu Cel in Treime binevoieşte s.. II. pe de o pane. Botezul. devenit membru al Bisericii. Meyendorff. Grigorie de Naziaoz. Mirungerea şi Euharistia ocupă locul central. 5. pentru că prin ea omul se uneşte CU Hristos în Bisericâ şi primeşte de hi Duhul Stant ceea ce lucrarea niântuitoare a lui Hristos a adus neamului omenesc. Mirungerea (căreia în Occident îi corespunde Confirmarea). Despre viuţn in HrislOS. XLII. fie el chiar prune. eel care le precede pe celelalte cronologic şi ontologic. şi uns cu Sfântul Mir." Iar Sfântiil Grigorie de Na-zianz îi spune celui ce n-a primit înca Botezul: „De ce sâ cauţi leacuri care nu-ţi sunt cu nimic folositoare ? (. care transmit fiecare un har special. p. Nunta şi Hirotonia. 1 ih'spre vififti in llnsios. II. Nicolae Cabasila. 255 . iar eel botezal. 253. a) Prima funcfje a Botezului îl arală ca pe un leac.'1 primul dintre leacurile sacramentale. pe de alta. har prin care suntem facuţi părtasi hi viaţa Prea Sfintei Tre-imi. Biserica Ortodoxa a mărturisit întotdeauna şapte Sfinte Taine:3 Botezul. Piiris. 2. dar şi în Duhul Sfânt. spune despre el Clement Alcxandrinul. Cuvâri/âri. 29. 2. ele fiind tainele de iniţiere creştină. curăţit de păcate şi scos de sub tira-nia diavolului. Maslul. renaste la o viaţa nouă. 60. Mirungerea urmeaza imediat dupS Botez (de aceea. prin Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm în Hristos. iniţierea creştină constituind un tot indivizibil. m general tcrmenul „Botez" este fo-losii pentni a numi ansamblul acestor două taine). Po-căinţa. este izbăvit de urmarile pacatului strămoşesc. de pildii: Sf.. CtUelwze ttoinimmte. II. EI este „singura doctorie (<t>apn&tcov) care poate vindeca". 1965. dar şi in loate celelalte taine.1 dăruiascâ neamului omenesc hanil Sîiu mântuitor şi îndumnezeitor. 262. P. este de indatâ împărtâşit. 52. înainte ca nevoia să " A se vedea: J. I. Omilii. 9. VI. Si lo<in Gurfl ele Aur. luitUiiion ă hi theologie byztmiine. adica. Sf. * A se vedea. De aceea. Tainele nu pot fi privite ca acte izolate.TânuUluirea prin Sfinte.te Taine prin care eel nou botezal primeşte pecetea Duhului Sfânt. UOnhodoxie. XJ1: XXXIV.) Vindeca-te singur. Grigorie Palama.1 ca şi Sfântul Nicolae Cabasila.

9.. scos de sub stăpftnirea vrajmaşului şi din robia păcatului. Cel care a biruit păcatul şi pe diavol. vindecal de bolile moştenite de la vechiul Adam. ciîci. Amin (la prima afundare). După această ungere. PG 61. la mâini şi la picioa-re. iar cu sufletul a coborât la iad. prin care s-a adus vindecarea firii omeneşti.. cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Tău Duh". II. Sf. „toţi câţi în Hristos ne-am botezat. iar trupul pâcatului este nimicit (Rom. Amin (la a doua). Desprc Sfiiniul Duh. stricăciunea şi moartea. Chiril al lcnisiiliinului.. cxorcismele (lepădările) dinaintea Botezului'' se fac pent. Sf. el îi cere iarăşi lui Dumnezeu: „însuţi binecuvin-(ează. Dumnezeul lui Israel. piere vechiul Adam. pentru că prin cl omul se face părtaş al morţii lui Hristos. el îi cere lui Dumnezeu „să se sfînţească apa aceasta cu puterea. dincolo de semnificaţia ei trinitară evidenlă. XV.Se botează10 robul/roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatălui. Această ftincţic tSmaduitoare a Botezului este vizibilă de-a lun-gul înlrcgului ritual. vindecare de boli. Viisile cel Mare. cel botezat este spalat de toate pâcatele. "' lur mi . CmwMiri. ci Dumnezeu" {Omilii la Maiei. dezlegare legîiturilor". izbăvit din slricăciune şi din moaite. lar la binecuvântarea untdelemnului cu care va fi uns catehumenul. 347. 6). Amin (la a treia)". «$a cum spune SfOnlul lonn Gura de Aur: „Nil preotul eslc cel ce bolează..7 Primind Botezul.le botez". omul cel vechi din el moare. cu lucrarea şi cu pogo-rârea Sfantului Duh". 4. cu pulerea. Cel ce tămă-duieşte toată boala şi toaiă nepuiinţa". atunci când preotul binecuvântează apa Botezului. ■ Vczi Molitfehiic. loan Gură de Aur.). semnifică şi împlineşte în mod ritual par-ticiparea celui botezat la moartea lui Hristos. < 'nfi'lieze mhragogice. care zice: >. diavolilor pieire (. 3). la primele douâ ungeri. Facându-se părtaş morţii lui Hristos.. ca să fie spre „dezlegare de păcate. întru inoartca Lui ne-am botezat" (Rom. Asifel. ca ele să fie „spre tămăduirea sufletului" şi „a trupului".ru a alun-ga şi a îndepărta puterile demonice care înrobesc firca căzuta* a omului. 35.< 'otulifiiie genemte ale lâitiădutrii te silească.lucrarea cea curăţitoare a Treimii". " Cf. „spre în-lăturarea (vindecarea) tuturor rautăţilor". în ele preotul ÎI invocă pe „Domnul Savaot. Care a stat trei zile în mormânt cu trupul. Sf. 6. 12." Căci. 256 : . pentru ca să vină asupra ei .XL. pe rând: pe piept. Şi al Fiului. 3). pe spate. catehuinenul este afundat de trei ori in apă de către preot. De aceea Botezul este leac tămăduitor.* Apoi. Această întreită afundare.. la amândouă urechile. toafe nepiitinţele firii câzute. Şi al Srâniului Duh. * LepHdaieu a ircia. Fiind astfel altoit prin Sfântul Duh în Hrislos. el cere. L. aşa cum învaţă Sfantul Apostol Pavel. 6. Cf. Ungându-I apoi pe catehumen în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. ai milă de tine: fli tu însuţi doctorul neputinţei tale şi agoniseşte-ţi leacul care sigur te va tămădui". omul este vindecat de urmârilc patologice ale păcatului strâmoşesc.

257 . aşa să umbliim şi noi întru înnoirea vieţii. pentru ca eel botezai . „spre tamfidnirea su-fletului si a irupului".J Apa botezului îl primeste pe Adam eel vechi.să umble pe căilc" Domnului. 1 Rom.1. ca să învieze cu lîl şi ca să Irăiasci'i viaţa cea nouă pe care Hristos prin moartea Sa a adus-o omenirii. care constitute $i scopul Botezului.it pe piepi şi pe spate. apoi în săvârsirea ritualului în sine. II. 43. 5. Bolezul îi redă fiinţa şi cxistenţa. fn acelaşi timp moarc şi se naşte. 6. 86. II. dici daca ain crcscut împreuna" cu El prin asemanarea inorţii Lui. dacă vrem să ne nastem din now sau dacă vrem să Irăim această viaţă fericită şi sfi ne îngrijim sa ne refacem sânatatea.nv u apei si untdclemnului. prin botez. III. de-a lungul vremurilor. omul estc uns cu untdelemn sfint. pentru ca.Sffintul Nicolae CabasUa ' Accastă strâns. pre-cum Hristos a in vial din morţi. pentru ca să se unească din nou cu Cel ce l-a creat („Mâinile Tale m-au tăcut $i m-au zidit'") şi la picioare. prin slava Tatâlui. Fiind el moitdin pricina pflcatului. "Cf. utunci n-aveni decât sa" luăm acest leac adus de Hristos". Această laină îl face pe primitorul e» părtaş deplin al morţii şt al învierii lui Hristos. 2.ibidem. 6.1 împlctire şi întrcpătrundere şi acest rost al Botezu lui se fac vădiicde-ii lungul întregii slujbe. exefama. II. 6. CitvâtHiîri. care semnifică piirtaşia la rnvierea lui Hristos. Cf. atunci vom ft părtaşi si ai învierii Lui" (Rom. in moarte. 5). Grigorie dc Niiziiinz. începând cu rugâciunile de binecuvân-f. un leac pentru bolile de care suferâ omenirea. el este in imregime renăscut şi înnoit (Tit 3. dar numai moartea lui Hristos a fost Î11 stare sft ne aducâ viaţa şi sanătatea cea adevărată. pe care Hristos a ilaruil-o lumii prin învierea Sa. " Despnr viafa in Hristos. 9. 17). care spune că „multi au fost cei care au căutat. "dibit/em.'b) Această primă funcţie a Botezu lui este strâns lcgată de a doua. 103.-4. apoi la urechi.'iniului Dull." Şi fîind el rob al pilcatului ' Da/pre viafa in Hristos. din ea iese omul eel nou.11 Prin Botez omul moare vieţii lui păcăloase dc dinainte şi pri-mcste naşterea la o viaţă nouă. De aceea. Mai îniâi. 4-5). II. Urmeazfi bolezul propriu-zis.Twntiiltiirea prin Sfinirle Tahw Asa anOS Sfântul Nicolae Cabasila. ajuns un nimic. Prin Botez. este iiimata de scoaterea lui din apă. ridicarea la viaţa cea nouâ\ nestricăcioasă şi veşnic. prin hand St. la rnâtnj.1cut de îndată sănătos". Cel botczat moare cu Hristos. cu bolile şi suferinţele sale şi. omul devine cu adevărat o fapturâ now! <2 Cor. S£ Chhil al lerii&uliimilui. XL. „Deci ne-um îngropat cu El. „spre ascultarea cuviiitelor credinţeî". când fiecare dintre cele trei alundari in apa\ prin care eel botezat participa' la moartea lui Hristos. 3-5 Sf... deplin vindecut. Caithezp mixtagogictt. „M-am scapat de lariideleci $i mam f.

'* Numele de (jxoiiaucc. porţile Raiului i se deschid din nou. Vasile eel Mare.13 acum . esie adesea dal de Sfinfii POrinfi Botezului (a sc vedea. loan Damaschin. n Sf. care fusese întunecat prin păcar. 27). 6. Despre Sftmtul Duh. 172 ş. PG 46. 13. I4). lusiin Martirul si Filosoful. fiind el cAzut în întunericul necunoaşterii de Dumnezeu. Sf. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. Răspunsul 9. Sf. XV. 8.22 se face asemenea Lui. Sf. Grigorie dc Nyssa. Grigorie de Nazianz. Mareleeuvtirit caiehetic. Maicu Asceliil.0 Sf."1 Primeşte chiar cu mull mai mult. 89. adaugă el.'s Intră în femilîa celor ce-L iu-besc pe Dumnezeu. Sf. 6. Simeon Noul Teolog. '' Despre vidfa ft» Ilristos. 6. Sf. Siraeon Noul Teolog. devine părtaş al vieţii celei dumnezeieşti. Diadoh al Foliceei. şi rcgăsindu-şi condiţia firească şi fiinţa sa cea adevărată. 3. spune că cei care vieţuiesc po-trivii curăţiei pe care le-a dat-o Botezul. Rom. :' Sf. Despre Botet. îşi recapătă strâlucirea de altădară. 48-49. Grigorie de Nyssa.'6 şi prirnind pleniutdinea harului Prea Sfintei Treimi. 36. .Cotidifiiie getteralt' ale tămâduirii şi sub slăpânirea vrăjmasului. prin Botez. nu este nimic altceva decâi naştere întru Hristos şi dobândire a fiinţei şi firii noastre celei adevărate. în care căzuse prin păcai. 15. :" Ibidem. I. Râspunsiii'ile 5. 35. 7 Cf." Viaţa cea nouS pe care o primim la Botez este „o viaţă care se potriveşte cu firea noastră". şi prin El îl pri-mcşte pe TalălM şi se întoarce la slarea de fiu. Cuvânt ascetic hi 100 de capete. Sf. luminarca Sfântului Duh. primeşle. devine om cu ade-vârat. -* Cf.u. XL. Despre Duhul Sfiinl. Sf. Dogmativa. rnai ales: Sf.. fame. Grigorie de Nyssa. Cateheze. 17. 6. Prin el acesta iese din condiţia subumaniS şi contrara firii. 36. Despre Botez. Botezul. -' Cf. 6. Apologia înlâi. 118. lemrhia cereascu. 103. Dionisie Areopagitul. XXIV. IV.*. PG 46. XV. II. LV. 600A. Rfispunsul 17. se împărrăşeşle de E\. Marele cuvâitt caiehetic. chipul lui Dumnezeu din om. Cuvfintiiri. III. 29 Sf.1* Prin Botez. Despre sffintul Boiez.30 Şi tot Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului dă viaţă şi trâire oamenilor. Sf. Sf. Despre viaţa in Hristos. 35. căci se imbracă în Hristos (Gal. . 32. 29 Ibidem.e Sf.. . în acelaşi sens. 10.n se întoarce la inti-mifatea cu Dumnezeu pe care o avea dintru început. „se îndreaptă spre profunzimea adc-văratei lor fiinţe". Cateheze mislagogice. Despre cei ce cred cu se indrepteaz/t din fapte.21 şi rolodală primeşte Duhul cel Sfânt. 36. M Cateheze. 103. XXXV. adică în ceaia sfinţilor. I). Jmpotriva celor ce amânâ Boieztd. şi anume singura vieţuire adeVSntfă". Botezul îl face liber (cf. M Cf. 111. 432A. Despre Botez. Marcu Ascetul.*1 Prin Botez.27 Vedem astfel că Bolezul este cu adevărat leac penlru omul căzut. Sfântul Grigorie de Nyssa. 258 17 . Marcu Ascelul.întipărindu-se mai bine în suflet Cf. 49.lv Redobândeşte siarea lui Adam dinainte de cădere. Chîril ill Icrusalimului.IT Şi încă. ibidem. Vasile eel Mare. 3. II. 4.

„Fericita zi a Botezului este socotită de creştini ca «zi a numelui». Vasile cel Marc. II. 1. iar acum îşî recapSta" stilpfuiirea dc* sine şi libertatea deplina. 14-15. 17). 101. 32. II. " Cuvânt ascetic in 100 tie vapete. puterea de a duce o viaţă* cu adcvărat sănătoasâ şi firească. 1. Col. 10. XLII. Cf. I I . 35.'. Despre viafa in Ifristos. 0 Sf. care cste să vîcţuiască pentru Dumnezeu şi sa fie îndumnezeit de El şi în El. XV. 87-89. aceas-ta este viaţa: sâ-L cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat (In 17. Despre viafa in flristos. aşa. "Ibidem. II. 10. deiforme. spune Sf'ănlul Nicolae Cabasila. adicâ esre vinde-cal de oeştiinţă. Sf. loan Dnmaschin. " Cf. Nicolae Cabasila. şî dobândeşte adevSrata şi deplina cuaoaştere. îşi ia forma şi conlinutul". 15. a Calehezfi baptismale. spune Sfântul loan Gură de Aur. 13. ne dezlegăm din robie şi ne f'acein liberi.3* „Botezul ne apropie de lumină şi ne îndepctrtează de răutflţile intujiericului''.4" lar Sfântul Diadoh al Fo-ticeei scrie: „Prccum odinioară stăpânea rfltăcirea asupra sufletului. Sf. 3. Nicolae Cabasila. Gateheze baptismale. Ibidem.44 El devine o faptura cu lotul nouS (2 Cor. u "Cf.u. e] nu poate să facă ccva într-allfc] împoiriva noastrfv". înrâurit şi amăgit de puterile demonice. Despre Şfantul Duh. '•' Sf. 101. scrie Sfân-tul Simeon Noul Teolog. cea pe care o avea îrminte de cădere. deoarece tocmai în aceastîl zi suntem nâscuţi din nou si pecetluiţi pentni o noua* vieţuire. 259 . IV. 3. IV. pen tin el. 442 ş.Tămădiiirea prin Sfmlele Ttiine decât odinioară". II. care până atunci nu avea oici o formă şi nici o rânduială. loan Guiil tlc Aur. căpâtând o noiiâ* aşezare şi un sens înall. 59.43 întreaga viaţă a celui botezat se transfigurează. Evr. De. Grigorie de Nazianz. Despre viaţa în Hristos.'4 Omul redevine om şi-şi redobândeşte sănalatea firii sale originare. Sf.41 Şi dobândind cunoştinţa cea adevă-rată. Era slap&nit de râu şi înstrătnat de bîne." Eliberat de păcat şi lumînal prin Duhul Sfânt. Sf. V. şî dacă nu ascultăm din propria noasiră voinţă de vrăjmaşul. Sf. V. 76.spre Btttez. Sf. după Botez. „Harul lui Dumnezeu." şi. Despre viafa in flristos.3. Despre vioţti in lliistos. 14. a Cateheze. Omul tncfiteazft de a mai fi mânat." omul scapă de cunoaşte-ica greşită şi cu totul delirantă sprc care-l due parimile sale. CuvântâH. mai mult. 3). 79 ■ Cf. Nicolae Cabasila." cea dupii Dumnezeu. Nicolae Cabasilu. Tertulian. 7. neamului omenesc îi este redalii asemănarea cu Dumnezeu. „Renăscuţi Hind prin Sfâlntiil Botez. potrivit menirii sale.''' adâugănd că el deschide „ochii suflelului în faţa razei celei dumnezeicşti". Dogmaiira. omul îşi recâşt iga tolodată „viaţa cea adevarată"/1" cSci. "ibidem. stăpâneşte adevărul asupra lui". iar sufletul nostru. 30. Nicolae Cabasila. rezideşte şi întoarce sufletele şi încă şi mai fnimoase decât erau le fa-ce.d* Ftinţa omului este reorânduitâ. 5. potrivit menirii sale. II. scrie '' Sf.

IV. 260 . nimic nu o poate supune şi pe toate le biruteşte". 1-3. H Dogmatica. 43.4'' „Renaşterea estc pentni noi începutul uneî alte vieţi.ru viaţa cea veşnică. Mirungcrea Miningerea (|itptou. III. Lucrarea divina" care se manifestă în ■"' Desprt viaţa in Hrisros.M Prin ea." Prin Mirungere. 14. 5. Sf. 51. ea este Cincizecimea sa personala. 11.a) este nedespărţitâ de Botez. potrivil unei stravechi tnidifii. 17). 8. iată toate s-au facut noi" (2 Cor. pen-tru ca pe altcle sS le câştigam". 21." Miningerea îl desăvârşeşte pe eel nou botezat. Oespre vîafa in Ilrislos. Şi această „viaţa nouâ* nu cunoaşre bîUrâneţea. înlr-un anume fel. " Sf.(.4'' Omul nu se mai supune existenţei bolnave la care era silil prin naşterea în păcai. '■' DespreSjinteU Taine. *loc. "/M&m. 6. ale cârei porţi î-au fost deschtse prin Botez/17 El prirneşte „noi mădulare şi simţiri noi". Nicolac Cubasila. w tbutem.l 19. spune Stftntul loan Oura de Aur. Chiril al Terusiilimului. fn vreme ce Botezul îi dăruieşte omului adevărata fiinţă şi viaţa. Ea completeazS şi împlineşte Botezul şi de aceea Sfântul Simeon al Tesalonicului scrie că „eel care n-a fosl tins cu Sfantiil Mir nu este deplin botezat". scrie Sfântul Nicolae Cabasi-la. de unele ne lepadUm. Irezind la viaţă „puterile şi lucrarile lăuntrice înnidite" cu noua sa vieţuire.4" „Prin Botez. PO 155. scrie Sfântiil loan Damaschin. pecete.| Otifhrze baptismal?. eel botezat primeşte de la SfAnlul Diih energia necesara* pentni a face să rodeascâ* hanil primit la Botez.w II. pavăzâ şi luminare''. 9. nu se ofileşte o data cu treccrea timpiilui. VI. f3cându-i să fîinţeze şi să vieţuiască în Hristos. I88A. toate „cele vechi au rrecui.5. . scrie Sfântul Nicolae Cabasi-hi. 5.*" prin care poate să creasca până la starea bărbatului dcsâvârşit.dt.mdiţiile xenentle ate ttinuittumi Sfniitul Nicolae Cabasila. „Miningerea este izvor de tărie şi lucrare'". eel botezat primeşte pe Sfântul Duh" Putem spune ca.5" Pentni omul eel nou. care-l pregătesc incă de aici pent. puterea de a-şi activa damrife du-hovniceşti. ' A se vedeii. dc pildâ: Sf. " Cf. El se înalţă la o alia lume şi la o alia existenţâ: devine cetâţean al fmpărăţiei luî Dumnezeu. 37. II.*1 3. pe unele le aruncftm. Ors/'re vitifci în ttrisio. şi in Biserica Ortodoxa* ea arc loc îndată dupa" acesta. Nicolae Cabusilu. 3. iar pe altele le dobândim. In 3. Cateheze mistagogiW. nu suferâ de boalâ. Ill. adica îndumnezeit în Hristos. nu cade prada deznădejdii.

3. ci (oate puterHe irupiilui şi mai ales cele ale sufletului. " Sf. 0 Ibidem. având inviaia' dorinţa.. nu numai orgaitfle care AU pi'imit ungerea cu Mir prfmeso acesl dar.''1 omul poate trace cu indrăzneala priii aceasla viaţa. wcr. Cel care mă întareşte" (Filip. luminiUoare şi îndiininezeitoare. CateHtzt mislagogicf. ea arala c3 înlreg omul primesle ham] dnninezeiesc delator de viaţâ. Ibidem.a Vindecal de slabjciunea spiri-(iialâ şi de toate neputinţcle aduse de pflcat.Ttauiidiiiiva j'iin Sftnlft? Taint această Sfânta Taină este. cart\ fiind sfinţit . Chiril ill lerusalimului. putând spune cu Apostolul: „Toate le pot înlrii lliistos.nu mai esie. PG *.il lui Hristos. ci . ulci pur $i sîmplu". aşa cum spune Sfântul Chiril a| lcrusalinuitui. beiieficiind de prezenţa Sfâmului Duh. Primind prin ungerea cu SfantuI Mir platoşa si armele Duhului. iaf prin acea. 12. fâra a sc teme de atacurile vrăj-maşulur" şi de njci un all ran. Cliiril ill leni^ilimiiliii. 4.l.'"1 lucrând polrivir voii lui Dumnezeu $i unv blând pe calen virtuţii. voinţa în-tăritfl şi loale celelalte puteri ale suflelului înloarse spre Dumnezeu. împli-nindu-se conform nieiiirii ei. mâinile şi picioarele celui botezal. nările. omul de-vine plin de râvnâ şi fierbinto. fiecare dinire simţurile şi mâdularele omului primeşte harul prin care omul capătâ puterea sil se întoarcă spre Dumuezeu şi să lucreze în [oale polrivil voinţci Lui. myran. IV. nv fbidem. 485A Sf. 4. pieptul. facfind semnul sfimei cruci. I3). Sfânlul Chiril al lcrusalimiiliii Spline ca „acest dar sffint este pavîtză duhovniceasca" pentru (rup şi mântuirea 80 (U ffenilui". III. buzele. "lerartila biseiicească. «'lbulau. fll. 12. după epicleza. M Ibulan. căci.u . Slujba conslă in esenţă în ungerea celui nou borezat cu Sfântul Mir.d. luminător şi îndumnezeitor. după cum spune Dionisicr Areopagitul. rnmtea. de energia Sfl de viaţa făcâtoare. lot. Z<)\ . urechile. ochii. Desigur. sfînţitoare.Rom.sla firoa sa îşi află deplina sanfitat». devenit prin prezenţa Sfăntului Duh mijloc de comunicaic al puierii Sale dumnezeieşti". II.. rostind la fiecare ungere cuvintele: „Pecetea darultii SfâMului Duh" Asifel.*5 l'ngerea cu Mir a membrelor ş\ a organelor simţurilor nu înseamiia doar sfiaţiroa acestora. cit. „obârşie şi esenţă şi puterc desăvârşitfi a oricărei sfinţiri teurgice a noastre". iar sufletul se sfinţeşte in chip tainic*'." Preotul unge pe rând. „se unge irupul în chip vazut cu Mir.

■ Initiation â lu iheohgîe hyzi inline. şi pe căt este cu pulînta să-i vîndecăm prin propovâduirea Cuvântului. "' < 'nnoii de f/ocăinfti. Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradi-ţie a Bisericii.'* Iar P. facuta la sfârşitul veacului al IV-lea. episcopal ('caruia în primele veacuri îi revenea sarcina spovedirii şi a dezlegării păcatelor). a nc vedea J. M Ma/udie et tui[itdiilite. ? " II. din Didascalie. iar credinciosul esle împăcat cu Biserica. fapdil câ icrtarea pâcatelor I se utribuie lui Dumnezcu însuşi eslc de la sine inteles" (citiil de J Meyendort'f. pe cei aflaţi în priraejdifl şi pe cei care se clatină.*3 De asemenea. iubitor şi plin de mila". Referitor la aceasta. „De vre-me ce ai venit la doctor. Paris. dezlegarea de ele. este mai întâi de toale o boa-lă". a Textiil complet în MoUtfidnic. izb. p. despre efectele ei. care în esenţă sunt o com-pilaţie.. îi spune du-hovnicul penitenlului în rugâciunea începătoare. textele slujbelor şi textele lilurgice vorbesc în termeni medicali despre aceasta* Taină. 7. cuprind aceeaşî învâţătura. Penlru un snuliu mai complei cu privire la Hceasră problerna. xuprti. 337-362.66 al cârei scop este de a-1 ajuUi sâ* afle din nou calea virtuţilor.. în prezenţa preolului. trebuie să fie „ca un doctor priceput. 1974. 7. Păcătosul. Găsim în ele mai ales asemenea sfaturi: „Se cuvine să-i ajutăm pe cei bolnavi. Examinând învăţiUura sî practica referitoare la Taina Mărturisirii. ca şi despre rolul prcotiilui. în anlropologia creştină răsariteană. 20. Didahie şi Dia-laxcis (sau Tradiţia apostolică). .laiiini. atestările sunl numeroase şi irnpresioiiante". iievîsta esnanofa de teo logia. 86. 262 .67 Vorbind despre perioada bizantină. 1970. p. p. 1947. polrivite stării \\\ care se află. despre păcătos şi despre păcat se vorbea ca despre bolnav şi dcspre boală. se poaie observa cu uşurinţă caracterul lor terapeutic.Condiftile general* ale tihiuuUUrii 4. 261. de la care s-a abătui prin păcat. dacă esle cazul. o epiti-mie. Părintelc John Meyendorff scrie: „MărKirisirea şi peniienţa au fosl interpretate în primul rând ca forme de vindecare duhovnicească. Căci însuşi pâcatul. Pnrii. ia seama să nu te întorci nevindecal". Almazov sciie: . credinciosul primeşre de la preol sf'aturi duhovniceşti. îşi mărturiseşte p. toc cît. .*ica(ele înaimea lni Dumnezeu. Căci cu adevărat «nu cei ' A.*" Po-Irivit Didusca/iei. şi primeşle de la Dumnezeu. Mărturisirea (Pocăinţa) Prin Taina Pocâinţei (fe£ou.La pcnitencia medicinal desde la Didascalia apostolonmi a San Grcgorio dc NUa". p. 1974.70 Constittiţiile apostolice. de iridrepfare ti penitentului. s-u inţclcs înloidcuumi câ îertmea esle exprimată prin rugâciune. Paris. în duh de pocăin-(a\ prin care-şi face vădită părerea de rău pentru greşelile făcute şi voinţa de a se îndrepta. Initiation â hi theohgie byztmtinr.oA6YT|aiţ) sunt iertate păcatele comise după Bolez. de la Care preotul cere iertarea păcă-losului.lvindu-i din moarte. în acelaşi sens: „La mijlocul veacului al Ill-lea. I-ain Eiitralgo remarcă. 261). în sccolclc 1-1V. şi chiur daca se uiilizează o formula declarative. şi.în Râsâril.

Rana trebuie deschisâ* şi curăţata. poruncind posturi şi ajunâri".) să-i primească şi sa-i îngrijească pe cei care se căiesc de păcalele lor".). ca un doctor priceput şi milos. folosind doctoriile potrivite pentru a-i vindeca. 40. îngrijeşte şi dă leacuri potrivitc fiecaruia din-tre cei bolnavi şi în tot felul vindeoil. DezlegAndu-i de greşelile lor pe cei păcătoşi.Tămădnirea phn Sfbtfefe Taine săniitoşi au nevoie de doctor. ameninţarea cu judtîcala ce va să fie: dacă s-a cangrenat. adresându-se către sine.. caindu-vă penmi ele. a 'Ml. III. 5-7. îi va mul-|umi doctorului pentru toate". ci cei bolnavi» (cf.77 Sfăntul Anastasie Sinaitul il slatuieşte pe creşttn sâ caute „un bârbat duhovnicesc iscusit. şi mi numai taind. ci şi legând şi oblojind.) al Bisericii Domnului.24. strigă şi se plănge câ nu poate suporta durerea. adică rătăcită. Sfântul loan Gură de Aur îi sfătuieşte: „Iniraţi în biserica si mărturisiţi-vă acolo pâcatele voastre. şi lui să-i mârturisim pScatele noastre". episcopul spune: „Biserica lui Dumnezeu înseamnă pace. s-o mângâie cu vorbe de încurajare. pră-btişitâ şi zdrobită de păcate şi care şchioapătă ş\ abia mai merge.). cerându-i sâ se arate faţă de bolile sufleiului tot atât dc hotărât şi categoric ca şi doctorul faţă de rănile trupului: „Preotul Domnului Irebuie să folosească leacuri vindecătoare.). dând leacuri plăcu-te şi care îrtchid repede ranile. Pe cei care au pâcătuit. care poate să ne vindece.. aplicâ alifii aiiiare. I2)"...71 „Episcopul {. lecuieşte şi adu-i deplin sânătoşi în Biserica Lui". II. Bite un doctor nepriceput şi rău. 14. 20. 4 l'G 89. trebuie să se aplice de îndatfi şj cu fermilate tratarnentul potrivit Şi chiar dacă la început bolnuvul se împotriveşte. dacă este deja infectată. Şi pentru câ eşti cu adevărai doclor (lovtpoc. caci acolo veţi afla doctorul care Vfi vindecă.7" 71 II. iar nu un judeciUor care sâ vfi osândeascS. lăsand veninul să se întinda în tot trupul. s-o lege pe cea rănitâ. acolo nu se cere pedepsirea păcătosului. 71 II... curăţ-o cu leacuri usturătoare..*' Mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc despre aceaslil Sfâritâ Taină şi despre rolul duhovnicului în termeni asemăn.73 „Sa* vindece (oaia) cea bolnavă (. 10-11. 261 . 7-8. îngrijeşte-i pe cei păcă-toşi. 372. II. s-o uşureze dc povura păcatelor şi să-i aducă în suflet nădejdea'V Şi înci'i." Sfaturile din urmfi sunl foarte asemănâtoare cu cele pe care le dă preotului Sfantul Ciprian al Cartaginei. iidu-i hi ea sănătoşi şi fără pată (.2. 14. Dardaca" ranaesle adâncă. Cei care tra-feazl cu uşurâtate ranile in feet ate. răcorind şi îmbărbătând prin ciivinte blande. iid şi pi in leacuri usturătoare. ci se dă iertarea păcalelor". Ml 9. spal-o şi leag-o bine.. iar după ce s-u scos partea cangrenată. Despre pocâînfâ. * Despre cei câzuţi.ltori. "11. vindecă pc loţi cei împovăraţi de păcatele lor (.74 „Ca un doctor iubitor şi plin de milă. ca să nu se întinda* şi la par-tea Bănătoasă. adică dojcni. Cf.3-4. arde şi scoate afară partea rea. dacă se umflâ. 20. după ce se va însănătoşi.

boala păcatului nu este o boala uşoară. ci grea şi de multc fcluri. de loc. primejduind aslfel sftimtatea celui bolnav. ci să luple împotriva raului lie prin leacuri usturătoare. Cu adevârat. spunând: „Am văzut doctor nepriceput. Şi se intiimplă altcori ca una şi aceeaşi datft unuJa la limp potrivit îi este leac. fie în blândeţe. de înaintare şi de mulre alfisto"*1 Sinodul din Trullo {692) accentuează important^ aplicârii unui trauiment dtihovnicesc polrivit. pentru nllul este olravâ. s-o facă să-şi piardît ori să-şî nesocoteascâ viaţa.Se cuvine ca acela care a prim it de la Dumnezeu puterea de a lega şi de a dczlega păcatele să ţinn seama de natura pâcatului şi hotărârea cu care eel care a păcltuit se întoarce de la pScatul sftu. n golit-o dc lot purcriol". nu i-a pricintiit nimic altceva decât deznadejdea. ceea ce arată câ* socotirea păcatului drept boalâ* şi a duhovnicului drepi doctor nil este o simplă figurâ de stil folosită de unii dîntre Stlnţii Părinţi. şi care scoate mulţi lastari ai răului. duhovnicul trebuie sft dea fiecaiei boli leacul care i se potriveşle. într-adevâr. rann suflciului nu s-a mftrit.'i.81 Pentru cfl „aceeasi câdere pricinuicste unuia o osândă însuiitâ Inţa de cea sâvărşitâ de allul". tar pe cea muşcată de şaipe s-o îngri jească cu blândeţe şi să n-o ducfl lu dezn. dar nici. asa cum arată Sfântul loan Scărarul. De aceea eel care se îndeletniceşte cu vindecarea sufletului Irebuie mai intiii sâ* cerceteze stares :>i intenţiile celui care a păcătuit şi sa vadă dacă se îndreapt. defaimând pe eel zdrobit. prin leacurile date. prin care rfiutatea se întinde peste mftsura* şi se raspândeşlc tot mai mult daca" nu este opritfi prin priceperea doctomlui. fl. 21. n Mim. la fel se cuvine să faca şi eel căruia i s-aîncredintal sarcinade pastor. şi astfel să dea bolii leacul potrivii. pentru ca să aducii în staul oaia rătăcită. traiul şi râiuluiala vieţîi de dinainte şi de după pâcat. şi astfel să i se dea ierturea pe cat merits. XXVI. ci ciî ea este confirmală de întrcaga Biserică şi ţine în mod esential dc modul în care ea concepe natura acestor realitaţi: . si la limp nepolrivit îi este osândă".sto/ive se spune: „Pentin câ eşti doctor al Biscricii Domnului.*0 Şi continuâ. lie prin doctorii alinatoarc şi liniştitoaie şi să se străduiască să vindece rana. penlni că. s3 cerceteze. trebuiesc bine cunoscute şi cele ce tin strict de drept. care. de asemenea.20. operand prin ocărâre inima umflala. fie in asprime.('tmdîfii/e generate ate tâituUluirii Ca şi medicul. Şi dupjl cum Dumnezeu face totul pentru om. utilizând chiar în formularile sale lermeni aparţinând domeniului medical. Am văzut deja că în Constiluţule opo. penlni ca nu cumva sâ întreacă mfisura. II.5& 264 . şi cele care tin de J..XV. şi dacft nu se împolriveşte doctomlui şi dacă nu cumva. „uneori se întâmpiri eft ceea ce penlni until este leac. * Scam. îndrumând şi conducându-l cu pricepere pe creşlinul chemal la o asemenea slavă. "Ibidem. cercetând roadele câinţei. Şi am v«Tzut doctor iscusit care.ldej-de. şi dacă arată o purtare înţeleaptă şi se câieşte cu adevărat. 20. esle deci necesar să se ţina seama de „felul celui ce sfivărşeşte (pâcatul). prin felul său de a vieţui îşi pricinuieşte propria îmbolnăvire. slftbmd fraiele. dâ flecărui bolnav îngrijirea care i se potriveşte'V'* Accst lucni esie foarre important.! spiv vindecare sau daca\ dimpoiriv.

omul le scoate atarfi din stifletul sfiu. c! dă pe taţa' boala care-J măcina nevfizul pe dinăunlru.U . le pri-veşte ca strâine de el şi se leapâda de ele. De accea. îmbolniWin-du-1 în întregime. ei nu-şi mai pot vedea de lucrarea lor nevfoutfi. cure mi face decât să-i spoi'eascâ raul.IIU \ infrâflgaodU $j MiMiiea. Ioannou. 265 .3 şi 5-6).pe care Biserica Ortodoxă o păstreazâ ■. îl însoţeşrc. rostirea cu voce tare a relelor de care suferâ are peiHru 0111 uii efeet eliberator. inăcinâmJ. Irebuie urmală tradiţia. Rome. îinpărăţia întunericului pesrr care stăpânesc este dinii-o dată luminată. şi puterea tor slâbeşte. t. or. Prin întâlnirea CU duhovnicui în cadrul Tainei. Spovedania se dovedeşre a fi o terapie duhovniceascii eficace. de angoasa.1 se dCSChidfl m faţfl luî etl MIK . Ele uicetează de a-i mai popula lumea lăuiilricfi şi de a vieţui |X' seama sulletului său. creşte şi se întinde. biruirea mândriei. piîcalul este izvor de nclinişle. dai ţi pemru că păcalul trezeşte şi îniteţine activitatea demonilor care.. Ftmtt. pentru câ le-au l'ost descoperite curscle. 239-241. în general. Povara păca-tului este greu de purtat de uniil singur. 1962. care-l duce pe om spre ieşirea din universal bântuît de bonlă al păcalului. Pe de altâ parte. în forma ci tradiţională . pâcatul se înrădricinează în suflet.i nipă tăcerea şi sâ iasS din însingurarea sa bolmîvicioasS. ducând până la deznăde|de. Zis-um: «Mărturi-gîrVoi ftirădelegea mea Domnului». Atâla vreme cat mi este recunosc-iil efi atare şi atuta vreme cat nu este mămirisit altcuiva. Mfitturisindu-şi bolile sufleteşti. penittfiitul găseşte bun priJej ca s. cu atiit mai mult cu cât el iscâ" tulbu-riii i a căror prieina omul nu o poale înţelege uşor şi e prea slab si nepulincios ca h(\ le poatii sulpâni. Vorbind despre ceea ce-l tulbură. spuiW Psalmistul (Fs.Teuwutuirtw pii'i Sfhiirlr fai/ir obicei. seamana" tulburare şi neliniste in suffer prin toatG mijloacele. p. in cazul celor care mi primesc niâsurile riguroase de îndreptare. vi-clenia diavolilor este descoperită. şiTu ai iertat nelegiuirea păcatului meu". Elidepărtal de sine. Ei sum scoşi al'arâ din sullel 0 data cu pâcatuj caiv-i hrănea. Discipline g&ifrale antique fir IX" slides).P. la P. el dâ naştere unei Stftrj de tristeţe şi descurajare. 31. ea nu constă in simCanonul 102 M Sinotlului liulan. Mai întâi de loate. din mai ■ i in Iff puncte do vedere şi pe multe planuri. pustiind şi otiavind viala lăuntrică. profi-tand de uceastă stare bolnavă.. Importiinţa lerapeutioă a mărturisirii este cu atâr mai mare cu cat. mai ales din cauza seutimemului de vinovăţie care. Prin aceasta. în-(Irâ/ru-ala de . devenindii-i din acel moment slrăine. după cum ne învaţă Sfântul Vasflc*. „Că am tăcut.) Păcatul men I-ani cunoscut si fărădelegea mea n-am ascuns-o. Simpla înainlare spre celâlalt. toate acesteu constitute deja 1111 pas important. in viiuinea de sine fjlrâ nici o milă în faţa celuilalt. măilurisirea păcatelor este prin sine elibernloare. îmbauânit-au oasele meJe (. IX. Păcatul îl face pe om sa nu mai ia seama la valoarea sa şi să iiibă o vizîune pesimistii asupra funţei şi existenţei sale. rape fegâtiirile prin care era ţinut de ele.

după cum află din rugăciunile de dinaintea spoveda-niei. dimpotrivă. O asemenea atitudine a preotului. ce-I macină. cu toatc lipsu-rile şi neîmplinirileei. slăbîciunile. însolitâ de o sincere compălimire. îi spune ce-l nelinişteşte. In duh de iubire. pentru ca duhovnicul sfl-l poată înţelege mai bine şi ca să-i poată da apoi sfalurile cele mai potrivile pentru starea sa.C 'oHdiţUlt general* aft' tâmâduîrii pla înşirare a unei liste de păcate. ci-l înţelege -. La început. Penilentul mărtiiriseşte în chip spontan. se va feri să-i intre in suflet cu forţa sau să pătrundă în intimitatea lui. putănd să primească astfel îngrijirile potrivite stârii în care se afla. suferă alături de f'iii lor duhovniceşli şt se arată plini de iubire părinlească. punând inaintea preotului întreaga sa viaţă. sau 266 . a unei legâturi profunde şi foarte stranse şi realizează de la bun inceput o aunoslera de încredere. în care intră asculiarea cu răbdare şi smerenie a celuilalt . ascultit mârturisirea păcaielorcu cea mai marc înţelegere şi milă.pe care nu-I judecă. pe care le rosteşte preotul -. i se deschide cu lotul. cu o deplină deschidere fata de omul primit de îndată ca un frate aflal în suferinţă. rolul duhovnicului consta mai ales în a asculta. îi descoperă grijile şi necazurile sale. depăsind simpla „neutralitate binevoitoare" distantă. fară de care tâmăduirea aşteptată şi care se lucrează prin Sfânta Tains! nu se poate produce. l-a iertal pe tâlharul care s-a pocăit. atunci când este cazul. arătând şi împreju-rările in care s-au pelrecut. et îl face părtaş pe preot la tot ceea ce-l preocupă. ce-1 înspaimântă. Sfinţiţii duhovnici. El trebuie însă să facă aceasta cu mult tact şi cu discrete. duce la stabilireii. asemenea lui Hristos Care. este de datoria du-hovnicului sa asculte cu atenţie tol ceea ce i se spune şi în nici un chip să nu judece pe eel care i se destăinuie. ca si de orice curio-zitate deşartă. care-I carac-lerizeaza în mod obişnuit pe psihoterapeutul profan. înţeles şi compălimit. direct şi din adâncul sufletului.nl matern al Sfânlului Duh. Această iubire. să-1 lase sa1 vorbească asa cum crede acela de cuviinţă şi să dea dovadâ de multa blandeţe şi îndelungă răbdare. greutăţile pe care le în-tâmpină în viaţa de zi cu zi. precum tatâl faţă de fiul rătăcitor întors acasă. Aceasta mai ales atunci când i se pare că i se ascunde ceva. lar mila şi iubirea duhovnicului se revarsf» ca mi balsam vindecător peste inima rănită şi zdrobitâ de păcat. ca să poată îngriji cât mai bine. esle delicală şi plinn de blândeţea care vino din harul mângâielor şi cu tot. De ase-menea. neputinţele. dar. destăinuindu-i fi-resc şi cu deplină sinceritate toate problemele sale. ca să arate ca tot ce face este din dorinţa de a veni în ajutorul celui care-şi marturiseşte păcatele. in duh de iubire. încercând să-i arale cât mai desluşit stările sale de suflet. Intr-un cuvânt. Această atimdine inlesneşte o comunicare sufleteasca de mare intensitate. O asemenea deschidere esle uşurată dc credinţa creştinului ca Dumnezeu este bun şi milostiv . dar şi de faptul că se simte prirnit cu iubire şi ascultat cu atenţie. el pune întrebari şi cere lamuriri pentru a înţelege tolul cât mai bine. sail că penitentul nu spune tot. pe cruce. care-1 face pe om să nu aibă teamă ori rcţinere în a-şi deschide sulletiil cu totul. respcctând întru totul libertatea celuilalt. care nul apasn şi nu-1 împovărează pe om. Inir-adevăr. greşelile şi neputinţele sale.

mai ales mândria şi slava deşartîl -. ca şi lucrarea diavolească. va tine Seama de cele pc care a ajuns s. Este de dorit. 59. Se poate ca duhovnicul să aibă o cunoaşterc directâ a stării fiului său duhovnicesc. Arunci. ca şi din atitudini sau din mimică. credincioşii sunt sfittui(i sâ se spovedească întotdeauna la acelaşi preot. pot sil întunece conştiinţa. De alifel. ţinand com de persoitalitatea lui. îh care daruie. De aceea. mai ales în cazul in care ar putea astfel să-I răneascA. fntr-adevâr. ed. din ezitări. Discernământul de care face do-vad. oricum. iar cuvintele sale le socoteşte leac pentru suflet. spare ca un har dumne-zeiesc legat de slujirea sa preoţeasca. Duhovnicul nu-i arată întotdeauna penitentului că a ajuns sa-i cunoascS suflerul pe o Hemenea cale. p. Duhovnicul nu are menirea de a da învflţăminte teorcrice şi generale. 1992. de posibilităţile. boala lui. 267 . nu le mărturiseşte ca atare. Asa se face că uneori creştinul primeşte de la duhovnicul său îndmmari care par fără legătură cu măYturisirea sa şi cu starea in care credea că se află. har care i se dă în măsură mai mare sau mai mică. cum este cazul anumitor sfinţi duhov-nici care aveau harisma cunoaşterii inimii. poate face aluzie la ea. Mai ales în această etapă a spovedaniei. se poate ca anumite păcate sa* nu tie conştientizate. din anumite cuvintc. şi mai ales de felul bolii de care suferă. despre viaţa sa.ea ne-fiind anonimă. e de datoria duhovnicului sa" sesizeze atinidiniJe sau purtărtle sail stările de sutler pătimase pe care omul nu vrea sau nu poate sil le vadă el însuşi şi. din inflexiunile vocii. fnlr-adevâr. despre personalitatea lui. de aceea. intre duhovnic şi penitent se creează astfel o legfllurfi personală . ci f3ră sfială spune toale câte ai facui.1 le cunoasca* despre fiu] sflu duhovnicesc atunci când li dă aceste sfaturi. în rău sail în bine. ca si de dificuit^ţile sale. pur şi simplu citind in inima lui. Duhovnicul poate atunci cunoaşte doar indirect starea nemaYmrisitâ' de penitent. oricare ar fi maYimea şi fineţea lui. ca sa iei ie-rtare de la Domnul nostm lisus Hrisros". prin urmare. potrivit nivelului său de sporire duhovniceasca. ca să poată judeca in mod cored situaţia în care se află şi cum poate evolua. de viaţa şi activitatea sa. pentru câ în acest stadiu al '"' MoUtfetnic.l duhovnicul. anumite patimi . se vede de ce Tradiţia îl priveşte pe duhovnic ca pe un doctor. el irehuie să gâsească în primul rând acea învftţăiură care se potriveşte eel mai bine omului pe care il are în taţă.Tâmâthiîrea priit Sfinlete Tahucând se arată reţinut sau ezită în unele privinţe. sau făcând apel la ceea ce ştie despre trecutul celui care se spovedesle. această cu-noaştere fund un dar de Ja Dumnezeu.şte din hclsug sfatiirile sale duhovniceşri. din race rile sale. în rugăciunea dina-intea spovedaniei se spune: „Nu rc ruşina. ca in Biserica Roman o-Catolicit -. ca duhovnicul să-l cunoască bine pe penitent şi să urmărească evoluţia stării lui launlrice. nici te (eme ca să ascunzi de mine vreun pacat. Abia în clipa in care îi dă sfaturile cuvenite. acum el arată care si ml mijloacele de vindecare pe care le pune în lucnirc pentru a fămădui bolile care i-au fost dezvăluite sau pe care el însuşi le-a descoperit.84 Totuşi.

cuvintele rostite de preot nu sunt simple vorbe obişnuite. !n acest dialog . cuin s?i biruiască patima de care suferâ.el pregfltcşte.care. creştinul nu se mai simte singur. umplând văilo şi plecând munţii şi dealurile. toate acestca pentru o mai bunfi inţelegere a stării de fapt şi in vede-rea celei mai potrivite modalităţi de vindecare. îi rcaminiesc ţelul diihovnicesc spre care trebuie sfl se îndrepte. chipul desâvăişirii pe care lot creslinul este chemat siî o alinga. conforme cu voinţa lui Dumnezeu. Paul Evdokimov scrie în aceasiă privinţâ: „Epitimia nu este o pedeapsă. dar prin ele i se arala şi căile pe care poale ajungc la ea. ci în al Bisericii. căldura şi iubirea care-i vin dc la Duhtil SI'ă»r. acesie sfaturi îi permit sfi-şi redobăndească dreapta judecală si dreapta vieţuire. in mod esenţial. ceea ce le conferă 0 putere şi o Iucrare cu totul speciale. Aiitoritutca morala leg. făifi pulinţa de a se insela. Acelaşi sens terapeulic îl are şi epitimia. Aceste îndrumâri. disciila cu el pentru a lămuri aniimile aspecte. fie cu asprime. pierdui. fiind însoţite de rugâciune şi venind de la p persoană aviind harisme legate de siujirea sa. cauoruil de pocăinţfl pe care duhovnicul i-l poate da creştinului. shnţenia personala a acestuia. ele revelează cuvâniul si liarul lăinăduitor al lui Dumnezeu sub insptraţia Sfâniiiliii Duh. în esenţă practice. de pildă. cum sâ faoS l'aţâ unei porniri spre rân. crcdjnciosul reacţioneazâ la celc ce-i spune preotul. contribuie şi ele la această leceplivitate. îiivăţături dogmatice şi abstracts ci ca un tata" care. fereşte de ifui.ita de calitatea de duliovnic şi. dacă este cazul. cu alât rnai mult cu cat ele se spun înlr-un iimp si într-tin spaţiu eclezinle. măngăie. firesc şi plin de iubire ca eel care a exislat în niomentul măruirisi-rii păcatelor -. sfaturile preotului îi redati coordonatele ade-vărate şi sigure care îi permil să redescopere calea şi sa ştie.îl face in chip deosebil receptiv la sfaliirile pe care i le da duhovnicul in vederea vindecării sale.în care stau nlâturi pnreiea de rău câ s-a inMrâinat de Dumnezeu şi voinţa hotnrâlă dc a se îndrepta pe viitor . râ-lacit din pricina păcatelor sale. în timpul spovedaniei creştinul trebuie sa aibă senii-menttil unei sincere câinţe. ftcând drepte cărSrile Lui. cu înţelepciunea. cum sa depăşeasca" o anumită greutate. Prin cuvintele sale . fie cu cea mai desăvârşilii blândeţe. nu sum speculative. mai ales atunci când creşiinul li se deschide cu lotul şi voioste din tol sufletul sa" se vindece.('oiuU/iilf generOiit tilt. Această slare . Stând înaintca duhovnictilui. De aceea.care este cu atflt mai profund şi mai folositor cu cat se situează într-un acelaşi climai de îneredere. cum să lupie impotriva unei înclinilri păcatoase. preottil nu apare ca un maestm care dii. netezind cele colţuroase şi îndreptând cele pe care le-a strâmbat păcaiui. ce Irebuie să facă pentru a-şi regîtei şi n-şi păsira sănalaiea pierdulă. momentul juridic al «satisfacerii» lipseşte cu 26X . îl învaţă. după cliipul Sfânuilui loan Botezfitorul. venirea Domnului in sufletul creştinului. îi pune întrebări. îmbfirbiUează. primile prin Taina Hirotoniei. sfătuieşie. ci cu adevărat lucrâtoare . cum să lucreze o anumilă vir-ivile. pe care o întâmpiuă de obicei sail care poate sa se ivească într-o împrejurare sail alta. In ceea ce-l priveşte. îndeamna. de la înalţimea cate-drei. iar preodil nu vorbeşte în numele său.lăintiilnhii spovedaniei întrc ei se stabileşte tin dialog.

.

Ce leac poate fi acesta? Nu ulnit decâi acel Trup minimal care a biruît moartea şi care s-a fScut izvor al vieţii noastre". Ea stinge toaia boala". 37. |3. scrie SIAntul Nicolae Cabasila. " thfdan. " Cf.1na ajutătoare a doctorului trebuie sâ ne fie cât mai ta îndemână ca sîl poată vin-deca materia noaslrâ atunci când vfea să se sfrice'V0* „fmpărtflşirea cu prea-ciiniiele $i de viaţiî fiîciUoarele Tale Taine să-mi fie spre (Amăduirea sufletu-liii şi a trupului". 55. schiinbă şi transform^ întregul nosfru trup dupâ masufa Aceluia". Cuviini df ţndemtt eătre etlni. Clement Alexundrinul. 2. după cuvântul înlru tot fericitu-lui Petru (2 Pi 1.'tthmiduireu prin Sftntel*' Vain? noasire. IV. '" Despm viaţn in Hristos. 37. .'" „astfel. spune mai de-partc SJYuituI Chiri! al Iemsalimului/'6 Prin aceasta SfănCă Tainfl.1* Prin această Sfântâ* Taină i se dă omului „o hranS nouă şi proprie naşterii celei de-a doua'\w Jn toatc privinţele accasla Taină esie desâvârşită. Grigorie de Niiziunz.).. după cuvântul Apostolului. '" Canede ntgâciunt ed cit. Cf.104 „De accea alergăm la acest leac nu numai o tlatâ. odată introdus în noi. 106. scrie Sfântul Grtgorie de Nyssa. Cuteheze niistagtigive. avem nevoie de Cel care pe toale le uneşte. Dexpre vkiţa i/i flrisias. spune Sfantul loan Gură de Aur. şi noi devenim „hristofori". 271 . Nicolae Cabasila. într-o rugâciune alcătuîtâ de SfftntuI Vasile eel Mare. Convorbiri duhmtiicesti. 101 ci o socoit'sc chiai' leacul pri» excelenţă.Dumnezeu se uneşte cu firea uoastrâ1 cea stficăcioasă pentm a îndumnezei in acest fel omeniiatea. 35.1 care să mi dea înapoi prin puierea acestei doctorii. Sf. 2.''? adăugănd: „Câci. IV." ' .. ne facem «părtaşi duronezeieştii firi»". ci mereu (. " Mantle atvânt catehetic. X. IV.. VII. după cum «pnţin aluat dospeşte toată framântătura». . p. îi cere creştinul lui Hristos înainte de împărtăşire.a Desprc vttiţtt'" Hristos. 9. facut nemuritor prin putcrea lui Dumnezeu. 201. IV. XX.10> Sfântiil Nicolae Cabasila numeşte Euharistia „singurul leac împotriva răutăţilor flrii omeneşti".. Sf. 34. Dogmatlca. 23. 30.100 De aceea Sfinţii Părinţi nu numai că văd în ea Jeac şi doctorie. IV. 18. IV. cflci m. 15. MniYlr i imilil caU'hetii. tot aşa şi accst Trup.106 Aceeaşi rugămime se face Sf Chîril al leiusalimiilui. scrie Sfântu] Grigorie de Nyssa.3. 1.După ce am gustal odală din stficăciunea însâşi a firii. Sf Ignufie Teoforul. ' Ibidem. '■ Qmilii lu Mtitei. şi nu există nict una dintre trebuinţele credincioşi-lor pe care să nu o poata ea mulţumi cu toată deplinătatea". care vindecă toată relele legate de păcat. loitti Danmschin. Qtvânlâri.Nu este boal. 3. peniru ca. Sf.7. Episiah câire Iţfesmi. VIII. Ibidem. prin primirea ei la părtăşia cu divinitatea".. loan Casian. să alunge influenţa primejdioasă a Otrăvii de mull (imp înrădâcinatâ în Irupul noslru. . 4).. *Sf. odată luând în noi acest leac.

rii. Despre viafa în Hm- rew . scrie Sfăniul Grigorie de Nyssa. p.T Ibidem. fee. Ele curaţâ sufletul şi trupul11' de toată întinâciunea păcatului. pe aceştia Domnul îi tămaduieşte".1"7 lar în altă rugăciune.11* Aşacum vedem din rugăciunile de dinainte $i de după împartăşire. "* Ibidem. Scrisosuea 464. 3. Rux'ti'itmHe ilinainle de itit/rârtâşire (Rugăciunea a şasea). 1:1 Ibidem. IV.:" aducând mântuirea suflelului şi a trupului."3 „vindecă maieria noastra atunci când vrea să se stri-ce"'"' şi „intâreşte iarăşi voinţa atunci când este îndoielnică". Va&ile ecl Mare). vol <"''. Ibidem. avem nevoie de Cel care pe toate le uneşte". „După ce am gustat din otrava care a dus la stricâciune-a (dezbinarea) firii noaslrc. 13.('ondiţiile generate ate lămdduirii şi în prima rugăciune de după împărtăşanie. 1 Ibidem. Sf."1 Trupul şi sângele lui Hrisios. "ibidem. Rugăciunca a doua inainte de îtnpăitâţiie (a Sf. 35..":' lucrea-zâ cu putere tămăduitoare în întreaga fiinţă a omiilui. Omiiii ia îdan. loan Dnniuschin. lw Sf Varsaiiufie ţi Io:in.. 272 . a Sfântu-lui loan Gură de Aur.'2 . . "* Mttrele euvdiif ratehelic. I.108 Sfântul loan de Gaza. 113 Sf. răspândindu-se în trupul şi sufletul celui care le primeşte prin Sfâma împartăşanie şi amestecnndu-se cu ele. 11 Rngâdunea « ţasea kurinted* îtnpărtâfhvi&St. dar ele nu sunt de ajuns şi nu aduc nici un folos dacă* nu sunt însoţite de leacul desăvârşit care este Euharistia. [" Ibidem. loan Gură de Aur.5i ... ele îl fcresc pe creştin de tol raul şi de toată lucrarea diavolească. 37. Dogmatiea. Căinţa şi lupta împorriva pacatului comribuie desigur la u'imăduirea omului. 23. vol. '" Ibidem. Nicolae Qibasila.""1 „reînnoieşte frumuseţea noaslra su-fletească de altfidatâ". ctt. lu St Nicolae Cabusila.. Vasilc cel Mare)."1 Trupul şi sângele lui Hristos. XLVI. "' Cf. Preacuratele Taine au puterea de a lumina cugeiul omuluî. : ' ftttgadunett a şasea (a Sf.rv. loan Gum ele Am). creşlinul cere ca împărtiişania sâ-i fie „spre însănătoşN tea smeritului meu suflet şi trup". "* Ibidem* 52. arata Sfânail Nicolae Cabasila. aducând-o la integritatea iniţială. 35. vorbind despre Sfinlele Taine spune: „Pe cei păcătoşi care se apropie de Sfintele Taine ca nişte rAniţi şi ca unii ce ccr milă.11* de a alunga gândurile răutăţii ' ° şi de a fi sta-vilă relelor obiceiuri.213. „îndreaplă chipul Săii în noi ori de câte ori dă semne că vrea sa se strice"."' Preacuratele Taine unifies făptura orneneasca dezbinalâ şi sfâşiată de păcat. vorbind despre Euharistic."1 îl vindecă pe om de bolile patimi-lor care s-au ahătut peste el din pricina negrijii sale de a vieţui potrivit daruri-lor primite la Bolez.. Sf.121 De asemenea.

niMschin. irineii. 3. Apostolul lacov vorbeşte despre ea şi în-deamna* la folosirea ei în Biserică. In 6.). 3. XLVI. care face vii pe cei ce gus-titdintr-însa". căci îl primeşte pe în-suşi Dumnczeu (In 6. X. in numele Domnului.. V. căci aceasta nu ne dă prin sine viiiţiW.2-3. IV. 2 » Sf. aşa ceva numai împărtăşania poate face". loan Gwă de Aur. 51 şi 53-54). Apologia tnlSt. 51-58). 6. Contra erezjitor. Grigorie dc Nyssa. ungându-I cu iinldelemn. F. loan Daniaschin.. Maslul Taina Maslului. 273 .'*1 care adaugă: „şi doctorie pentru a nu muii ci a trăi veşnic în Iisus Hristos". XX. 1 . cu care ne hrănim.::u împărtâşania îi da omului viaţa cea veşnică (In 6.:u Dtipre viaţa t» Hrislos. * RttgeSciutuvi " zecea ta Sf. . în sânge hrănitor.13* Pri-mind prin Prea Sfânta Taina pe însuşi Cei care estc pricimiitorul vieţîi şi Viaţa însăşi.IM le ţin în viaţă.. „Hrana trupeasca" se preschimba. V.ni fâcându-l nestricacios şi nemuritor. fiind cu adevărai singurul izvor de viaţâ dătâtor (cf. 2. V. Contm er&fflor. preface şi umple de viaţă pe cei ce se împărtăşeşte". Intalnim aceaslă Sfântă* Tain. 13). 2. 37. Sf. XX.: Sf..1^ le întă-resc'" şi le fac mai puternice127 şi aduc „împăcarea pulcrilor sufletesti". 2. Omilu la loan. în timp ce Pâinea vieţii este însăşi viaţa.152 De aceea Clement Alexandrinul numeşte Euharistia „leacul (Odpuaicov) nemuri-rii". Conl/a enziilor. Mtnr/f vitvânl tatehrlir. Dogmatics IV. scrie Sfântul Nicolae Cabasila.) în Evanghelii. „(Omul) Irăieşte nu numai în urmu mâncării fireşiî. în împăr-tăşanie lucrurile slau chiar dimpotrivâ: însăşi Păinea vieţii schimbă. In 6. ' Sf Irineu. 111 Cf. s) loan I i. Sf.11' la fel caSfânlul Ignatie Teoforul. Dognuitica. Irincii. " Ephiota cătrv Efesenl. 57). spunîlnd: „Esle cineva bolnav între voi ? Să chcme prooţii Bisericii şi să se roage pentni el.1" 6. 2-3. „A aduce iarăşi la viaţă pe cei care au muril din cauza pficatelor.pislola ct'ttre Efoseni. V. 66. IV.Sf. 37. 13. . este o taina desri-nută creştinilor bolnavi. această Sfâiilă Taină ii rcpunt* pe om în slarea de comuniune cu Dumnezeu şi îi redă vîaţa (cf. 1'" Ibidem. loan Guiă dc Autl. "' Cuvânt împatrîva efinihr. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe eel bolnav şi " Sf. 12. 2. lustin Mnrtiml şi Filosofiil.128 în vreme ce însirâinarea de Dumnezeu i-a adus omului moartea.Tăituithiirea piin Sfitttele TaitiiElc sum ydevărată hranâ pentru suflel şi ttUp. 2. 57) şi viaţa dumnezeiască. Sf. Contra ereznlor. făptura omului primeşte belşug de viaţă. numeroase vindecarî fScute de Sfinţii Apostoli fiind legate de ea: „Ungeau cn unldelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau" (Mc. " fîugăcktftea ■*>/■ Vaxile </f ilupcî sjîinto împăfiăsanie. Irineu. numitâ şi taina „untdelemnului sfinţit". 2. 106. 2. 13.

de altfel. ungfind cu untdelemn sfinţit nu nurnai pe cei care stau să moară.) pentru eel care va primi Sfânta Taină. pe rând.137 Apoi fiecare dinlre preoţii care-l ung pe eel bolnav rosteşte o rugaciune. 14-23 şi ML9. 5. înainte tie cea de-asupwa: I Tim. 8 şi Mi. înainte de cea de-a doua: Rom. 6. iar aceasta ungere se poate face ori de câte ori este nevoie. care-l privesc deopotrivă pe eel bolnav şi pe cei din preajma !ui. sfinţeşte untdelem-nul acesta. mainte de cea de-a patra: 2 Cor.1rşeşte curent aceasta. 21-28. în mod obişnuit. numeroase evhologhii vechi cer. diferite. care cuprinde în trei man parţi. ca toţi cei care participă la această slujbă s3 fie unşi cu untdelemn sfînţii. 10. 22-6. Biserica foloseste texte dm Sfanta Scriptură care istorisesc vindecări minunate ale bolilor. Cele şapte rugaciuni. ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbă-virea de toată patima şi întinăciunea (rupului şi a sufletului şi de (oată răutatea". înainte de prima ungere se cites» lac. 15. A doua parte are drept scop sfinţirea untdelemnului care se foloseşte pentru ungere. iar in Biserica Ortodoxă Greacă se săv. 19. I si ML 8. în cazuri excepţionale.Condiţiite generate ale ttlmâduirii Dornnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate. 1. Dupa ce s-au rugat „ca să se sfinţească untdelennuil acesta prin lucrarea şi venirea Sfântului Duh". rostesc următoa-rea rugăciune: „Doamne. doi sau. ?JA . chiai lie cfttre un singur preoi. ocup3 un loc esenţial în cadrul slujbei. 12. 7 Asifel. se admite savdrsirea slujbei de călre Irei. cei şapte preoţi. 5. "' Descrierea detaliată şi textul complei al slujbei pol fi gasite in MvUtjehric. înainte de cea de-a cincca: 2 Cor. 10-16 şi Lc. 2 şi Ml. care cu mila şi îndurările Tale tamăduieşti zdro-birile sufletelor şi ale trupurilor noastre. In cazuri speciale. Fiecare dinlre ungeri este precedată de citirea unor texte din Epistolele Sfinţilor Aposloli şi din Sranla Eviingheiie. ci pe toţi cei care doresc aceasta. 5. I -7 si Lc.Sfanta Taină în casele creştinilor şi este admînistrată chiar în lipsa oricărei boli trupeşti. I si 5-8. balrânii (npeapvcfepoi) Bisericii despre care vorbeşte Apostolul Iacov. pentru aceste paisprezece citiri. Ele ara-ta iubirea şi milostivirea pe care Dumnezeu le-a arătat-o înlotdeauna oarne. 14-35). 10. 1 -10. A treia parte a slujbei consta în ungerea ceiui bolnav de călre fiecare preot. 15. 16-7. 8-11 si ML 25. dar are şi menirea de a vindeca bolile sufleteşti. 1-13. 25-37. Ea se adresează în primul rand celor care sufera de boli trupeşti. înainle de cea de-a şasea: Gal. alături de celelalte mijloace de llmăduire a sufletului. 14-23. Maslul este săvârşil de un sobor de şapte preoţi. Biserica Ortodoxă Rusit aplică ungerea cu untdelemn sfinţit în cadnil Tainei Maslului luturor credincioşilor în Joia Mare.9-13. Vom menţio-na doar aspectele semnificative ale acestei slujbe. Biserica a perpetual aceasta practică apostolică. înainlede cea dc-a trcia: 1 Cor. însuţi Stăpâne. chiar dacă ei nu suni grav bolnavi. se vor ierta lui'* (lac. şi dc aceea o prezentăm aici. 5. 27-13.13" Prima parte constă înir-o „slujbă de mângâiere" (napdicXrirjic.

întărirea sufletească. împreună. dar mai ales şi mai presus de orice I se cere lui Dumnezeu iertarea păcatelor lui.aşa cum am arătat . înlreaga slujbîî de allfel are un caracter penitential. mântuirea şi shnţirea. Urmează ungerea.'! si mai imporlantă pe cea dintili. înnoirea întregii sale fiinţe şi a vieţii în Hristos. care se explica prin faptul ca această Sfânlă Taină are drept scop nu numai vindecarea bolilor trupeşti. Fiecare rugăciune insistă în mod speciaJ pe una dînlrc aceste cereri. se vor ierta lui". să-1 vinIIL'CC' şi să-l înlârească Irupeşte. făra a o pune mai prejos pe cea din imna. ci şi . li cer să-l ţinîi în viaţă pe eel bolnav. Dumnezeule. Apoi cci şapte preoţi.tămăduirea bolîlor su-fleieşti şi iertarea păcatelor. potrivir dublei semnificaţii a verbului <<7(d£eiv) folosîl de Sfânlul lacov: „Şî nigăciunea credinţei va mânlui/va vindeca pe cel bolnav si Domnu! îl va ridica şi de va fi făcui pacate. rostind o rugâciune de pocăinţă. ta-măduieşte pe robul Tău acesta (N) de neputinţa rmpească şi sufletească ce 1-a cuprins şi-1 fă sâ viezc prin harul Hristosului Tău (.) Cfl Tu eşii izvorul tfimăduirilor. doctoml sufletelor şi al impurilor... Domnul nostru lisus Hristos. să vindece toată boala şi să răscumpere din moarle. însoţită de această rugăciune: „Părinle Sfinte. Dumnezeul nostru". prin care I se cere lui Dumne-Zeu iertarea pâcatelor lui. să-i uşurcze suferinţele. . pun Sfânta Evanghelie deschisă pe captil celui bolnav. dar loate pun mângâierea suflelească alături de cea tnipească şi leagâ vindecarea sufleleasca* de cea irupeascâ şi. care ai trimis pe Unul-Născut Fiul Ta"u.'/'âiiuidiiired priii Sfinteie Ttiine nilor. toate o arală ca fundamental.

Voinţa de a fi vindevat „Nii ne este de ajuns spre mantuire numai Botezul".1 Puiem spune acelaşi lucru dcspre toate ceielalie Sfinte Taine..deşi poate -. pe aceasta o cere Domnul. 1. 16 ' OttdM duhovnieeftl (Col. A Lui e propriu-zis săvârşirea. Fără voinţa omului. Altfel spus. că suportă osteneli şi că săvârşeşre o lucrare. prin Sfântul Duh. care sunt Sfintele Taine. îinpreuna lucrarea de bunăvoie cu harul primil. XXXVII. Omul care sc împărtăseşle de ele nu devine cu adevărat o nouă făptu-ră. Voînţa omului este deci un ajuîor esenţial. cunoscând. iubind. I. care se dă celui ce vrea (să faca voia Lui) <i crede (în El).1 se adaugă bunavoinţa.'1 Altfel spus. el nu ia locul omului şi nu acţionează in locul lui. în sfârsit. din respect faţa de libcrul arbilru. respectând liberlalea omului. şi.. ci numai daca acesta vrea să-1 primească şi-l doreşte cu toată fiinţa sa. sa fic gata sît împlinească voia Sa. potrivit firii sale.ire îi este dăruit prin Sfântul Duh. decât dacă se deschide cu toată fiinţa sa harului c. voinţă libera. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. asemenea lui Hristos. nu aparţine omului. Sfintele Taine ne dăruiesc viaţa în Hristos. a noastră e dorinţa de împreună-lucrare". ' Despre \Hafa to Hristos. 66: Explicarea dunmezeiestti Uuirghii. nu-i dă cu sila harul Său. spune Sfâniul Simeon Noul Tcolog. sa cunoasca. trebuie să existe condiţiile subjective. pe lângă condiţiile objective ale tamăduirii şi îndumnezeirii noaslre. 448. Dumnezeu însuşi nu face nimic . El ri cere omului ca. Prin urmare. ci harului lui Dumnezeu. dar cu „strădania binevoitoare a omului". lucrarea mantuitoare a Duhului depinde de voinfa omului". care sunl libera noastră participare personală. 10. ele ' Discursuri etice. I.1 Dumnezeu. să iubească.2. 5 Despre viaui in Hristos.* Condiliile subjective ale lăniăduîrîi şi snnătatea în Hristos 1. are. scrie Sfânlul Macarie Egipteanul.7 adău-gând că viaţa în Hristos stă într-o împreună-Iucrare a lui Dmnnczeu cu omul: . din partea noastr. X. II). cu toate că vindecarea şi mântuirea omului işi au unicul izvor în Hristos şi ne sunt dăruitc doar în Biserică. in primul rand. „Omul. dacâ îşi îndreaptă loate puterile şi toată viaţa sa spre Dumnezeu. 276 .lucrarea pomeşte de la Dumnezeu. Faplul însă că mintea este impulsionată.

I..l se straduiasca" sâ sporeascn harul.. 6.1* IV de a!Că pane. Ast-li-l. 2. aşa cum spune Sl'ântul Serafim Je Sarov. XXVII.* Ele se Iticreazii prin sinergia din ire haml dumnezeiesc şi stradania omeneascăV" Sfiiiuiil Macarie spune ca. XV. esie îndepănat de la izvonil vieţii." Pede 0 parte. dacS fu nu l-ai stinge atunci cand.. 5. XV.t m Hri&as. 19). IOCIIJ şi imporranţa ei în tr. 1970.• l'lioinme. '•'Cf. 16. St. iar prin aceasta îndatS ne curăţim si sufletul. " CS. "Cu piivire ]n semnificuţia acesrei noţinni. Sfânruf Diadoh al Poticeei sptine: „renaşlem prin apă i ). supiinîindu-i-se şi punânduşi fiinţa şi exîsienţa în acord cu el. din foată inima". iirmează ca\ spre a putea sta pâna* la sfArşil în puterea hanilui. iar omul trebuie sii-1 pâstreze şi să-1 facâ al său. ' lh-\jne viafn in ffristow VI. IX. dacă venim la Dumnezeu de bunăvoie. Sf. Marcu Asccttil. neglijent fiind. 2/6-222. 5..." Dar omul il poate pierde. Paris. Raspnnsiuile 5. vointa ta nu KaBordScuB!". Murcii Ascetul. Despre Bt'irz. omul trebuie s. Cuvâni ascetk' fti lOOde capete.. Dumnezeu revarsfl harul Sail in chip deplin asupra omului.11 Râmatie însâ ca el însusi să se dezvnlie în coiilbrniilate cu harul. Otnitit duhamlcefti (Col. Pailt |044. omul trebuie sa se străduiască sâ ptfsrreze harul primit. Dtipw \uiţ. cum spune Sfantul Macarie Egipteanul. 277 . II). 7. M. II). 1 ' 'tmvffrbireff cu ftfotovifov. sîS-I asimiJeze. Sfantul Macarie Egipteanul explicS ast-fel accst lucru: „Ar fi de neînţeles cum de s-a scris: «Nu stingeţi Duhul» (I Tes. care se află în el. Sfânrul Grigorie de Nyssa arată că „schimbarea vteţii noaslre dobârulită prin 1 Ibidtm.) nu conlucrează cu harul Duhu-lui. 9. se ccr din partea noastră mulle incordSri şi grele strădanii". Aceasta nu înseaninn că haruf i-ar fi dat omului cu măsură. Nicolae Cabusilu. Macarie Egiptcanul.hihovnuesii (Col. să-l lacil să rodeasca" în el. /// deiţwalîim </. deschizându-i-se în întregime. 17. Mcolae Cobaailfl. ca „voia omului să concorde cu hand".La începimil ei. doar în parte. mai ales tic Maciuie Egipiejinul. creştiriul primeşte pleniCudinea harului. La Botez. Sfantul Nicolae Cabasila scrie: .tie I'&gUm //'Orient.Hli(ia leologică ft WCCticâ orto<Joxi1. să staiuiasca în har şi să se fase pairuns de el. Sf. dacîl „sufletul (. 1 0milii . a sc vecleji: V. Tlliologig mystiaiu. atunci este dezbrăcat de cinste şi este îmbrăca! cu ocafa". şi (riipul. ca until care s-a făcul nevrednic de acesta şi de coinuniunea cu împâratul eel ceresc". Ele cer. indifereni de evoluţia sa ulterioarîi. 7. lăsăndu-se pătruns şi (ransfor-mal de hiir. •' OmiUt duhctvntctyti (Co). p.'0 Aceasla nu însea-mnfi că harul primit fa Botez s-ar putea lua de la om: el îi aparţine de-acum prin lire. dar a ne-o păstra pe mai departe întrea-gă şi ii rămâne vii în toata* vremea desfâşurării t*i cere sfriklanie şi din partea noastră. Lossky. I.7 Jn toate Sfiniele Ţaine.h Vorbind despre Botez. TeiTUenul siiteigie cste ficcvenl folosit ile SfinlM Paiinti. aceastil viaţîj atamă iiu-niai de alotputernicia MâiHiiitorului. p.Condiţiite xultiertivr ale lanuMnirii si stiiuîmlea m ttrisl"* presupun totuşi asentimentul şi conlucrarea omului. şi in special la Botez. I. II). 194-196. 7S.ot-Borodinc.

1* Altfel spus.'1 eliberarea din robia păcatului" şi sfinţirea întregii sale liinţe. ibidem. care este ajungerea la asemânarea cu Dumiiezeu.17 Pintrc toţi Sfinţii Părinţi.?0 curaţirea deplină. Nuniai din pricina lipsei noastre de grija* ni se întampla" toate acestea şi noi suntem deci răspunzători pentru ele. 5. El nu ne sileşte să-i Morele cuvâni catelwtu\ 40. Răspunsurile 2. ibidem. 6. a Cf. ROspunsuri cettre Talasie. 1' ('uvânl ascetic in 100 tie ca/w/e. Dumnezeu ne-a dfiruit plenitudinea hanilui Său. în întrcaga sa fiinţă şi în (oatA viaţa sa.Condifii/e generate ale tânuidiiirii Boiez nu-i propriu-zis o schimbare dacă noi rămânein tot in starea în care am fost". căci. PO90. de ultfel. ansambltil celor două Taine: Boiczul propriu-zis şi Mi range KM " Despre Botez. pentni că nu se vede nicăieri în cel nou născut nici o urmăde dar al Duhului". omul primeşte harul desâvârşit al Sfântului Duh. Riispunsul 5.14 şi chiar ajunge să spună că. de vreme ce am fost scoşi de sub StSpânirea lui. noi suntem cei nedesăvârşiţi faţif de el. 61. la rândul sâu. darurile sădite în firea sa prin har. Raspunsul 2. 13 1 27S . 6. dacă nu se strilduieşte ca toatâ fiinţa sa şi întfeaga Iui viaţă să fie conforme cu chipnl lui Dumnezeu reslaurat prin Botez. spune câ prin Botez harul cel sfânt aduce două bunuri: cel dintăi. aceasta nu se datoreazît câtuşi de puţin UrmWor păcatului strămoşesc.18 El insistă astipra faptului că „SfAntul Botez este desavârşit":|q prin el. 17. • Amintim ca prin Botez Sf Mnrcu Ascetul înlelege în general. cu loţi Sf. este reslaurarea chipului lui Dumnezeu din om." La Botez.24 Harul pe care-l avem în chip deplin nu se face vatlit şi nu devine lucrător decât pe măsiira credinţei şi nă-dcjdii noastre şi. Despre tiotei. Răspunsiirile 5.21 Dacă după Bolez noi continufim să pac&uim şi sft vieţuim în chip pâti-mBŞi dacă şi după aceca suferim din pricina raului şi suntem bolnavi cu sufletul. 280CD.16 Sfântul Diadoh al Foticeei. Sfântul Marcu Ascetul este fărâ îndoialn cel care a afirmat cu cea mai mare tărie şi în modul cel mai direct toate acestea. 89. mai ales în ti-aiatul său despre dumnezeiescul Botez. care se dă-ruieşte deîndatâ. care locuieşte în chip tainic in noi. Harul care ni s-a dat este cu totul desăvârşit. căci am fost spâlaţi de acestea. după cum scrie Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu poţi fi ceea ce n-ai ajuns". atunci „apa (Botezului) e numai apă. a sc vedea Sf. PăYmţi. în general. pe mâsura împlinirii ponmcilor. 11 Cf. u Cf. Maxim Măiiurisilonil. (T ibidem. Raspunsul 5. iar al doilea. „aşteaptiî să infăptuiascâ aceasta împreunâ cu noi". dacă omul „duce după primirea tainei o viaţă la fel cu aceea dinaintea ei". 16 ibidem. '" Ibidem. făra a nc impune săvârşirea binelui. Despre cei ce creel câ se bulrepteazxi din Jâpte. şi nici liraiiiei diavolului. '• Ihide/n. Rfispunsuiile 2 şi 5. omul Irebuie să împlineasca' şi sâ" desăvârşească tn mod personal şi prin libera sa voie. Ibidem. 3. Câ( priveşie distincfia precedentă. Respectând libertatea noastră.

Despre pocămţă.41 a n&lejdii42 şi a împlinirii poruncilor. ibidem.40 Feri-rea cu loml de rău este cu putinţa" prin hanil Botezului. cu voia noastrS cădem. '* Ibidem. Despte Botez. ibidem. la Botez cere şi ea străda-nie din purtea noastrii. 13. ibidem." caci prin Botez ni s-a daruit puterea de a rezista atacurilor Satanei şi de a birui ispita. ci se fac din pricina lipsei noastre de credinţă şi din lipsa de grijîi faţa* de lucrarea poruncilor. ' Cf. păcatele pe care le facem după Botez sunt „abateri ale Ubertăţii". 0 Cf. Rfispunsurile 10 şi II. in duhul oredinţeişi ul nădcjdii. punerea in lucrare a harului sfinţitor şi îndumnezeitor care ne-a lust dat in chip dcsăvărşit. dar ţine de noi s. <'I ibidem. ibidem.) şi îşi vădeşte roadele pe niiisiira credinţei noastre.*' Având deptinâ libertate. noi suntem în continuare supuşi ispiteî. '"Ci.1 am ales sâ-l iubinv* şi din pricina lipsei noastre de grijă. " Cf. 3. iar dacă păcăluieste. ibidem. ibidem.2* Greşelile care se fac dupa Botez nu se datorează vreunei nedesăviirşiri a acestuia. Dacă nu primim gândurile răutăţii. căci vine de la diavol. 4> Cf. ibidem. 16. 17. dar păstrarea curaţiei care nc-a lost dâruită cere împotrivirea la ispite şi împlinirea poruncilor. 11. ibidem. : " Cf. căci am primit spăla-rea păcatelor şi eliberarea de sub tirania diavolului. El se arată lucrător (fcVEpyaic. ibidem.13 iar uceasta nu ţine de noi. 12. "CX. 279 . ibidem. 2. II." Pc noi înştnc rrebuic sfi nc învinuim pentru păcatele noastre. * Cf.17 Iar de cadem in ispita.2h Omul este deplin curăţit prin Botez. 13. Tot astfel.l i ne împotrivim şi sa lepadam momelile lui şi orîce rasârire de gând rău.('imthţiile xubieciive ate tâmudturii %vi sânutaiea în Hristos primim raudele. 11. 2. şi nu suntem răspunzători pentru Ba. omul Irebuie să lupte ca să nti sc mai întoarcă hi cele dinaintc şi să nu mai cadă în păcai şi în parimi. 5. Păcaliil lucrează si dupâ Botez HI noi pentru c. ibidem. 11. căci prin Botez am fosl cu totul eiiberaţi de înclinarea sprc rău moştenită prin păcatul Iui Adam'0 şi de tirania diavolului.M Lucrarea răului în noi are numai două cauzc: părăsirea poruncilor şi faptele rele (acute cu voia noastră după Botez. *XX. ibidem. ibidem. dar îi rămâne libertatea de a pâcătui. 5. 14. ibidem. '■' Cf. Şi cu adevărat suntem cu totul liberi în faţa ispitei. iar nu pe Adam sau pe diavol. 111 Cf. 27 De aceea. "' Cf. n O. dar tainic (HWUKCOQ). " Cf. Rfispunsurile 2 şi 5. 41 a. ele nu ne pot atinge şi nici nu pot stărui in noi. 9. el ajunge întinat ca mai înainte. 5." Dupa" Botez.41 Astfel.

55. Ca şi harul Botezului. ea are putere prin sine. ilupa cutn vom arata in conliniiare. ca să se învredniceasca* de lucrarea Sa tămâdu-itoare şi sfinţitoare şi ca s. şi haftil Euharistiei se da In chip deplin uiiiiror celor care se impârtăşesc de el. o data cu Sfânlul loan Gură de Aur: „OdatS primit harul.47 De aceea. Nici in acest caz Dumnezeu nu-l sileste pe oin. vorbind în mod general. ibidem. 24. Maxirn Mărturisilcmil. Aşa încfit fiecare îşi este distribui-torul propriu al hanilui1'. Astfel. de noi şi de vrednicia noastra depind păstrarea lui şi arătarea lucrării sale". XIH. ea nu acţioneaza" automat şi oarecum magic. Riispunsul 17. Cf.! decât dacă eel care s-a împar-tăsit este pregătit să o primeasca aşa cum se cuvine.căci este cu totul desăvârşit şi nimic nu-i lipseşte. spune Sranlul Nicolae Cabasila. * Btsprt viafa in llristos. MoUlfelnic. dar aceasta nu se manifest. care este o recapitulare a acestei concepţii. cu toate câ prin ea creşlinului îi este dal In chip deplin însuşi Hristos. dar lucrarea lui se aratâ in ficcare dupa vrednicie şi in mftsura impltnirii ponincilor. V. Sffin-tul Maxim spune. 236-250. prin Sffintu Taină.45 Acelaşi lucru Î1 putem spune şi despre Euharistie. mai trebuie ca omul să alerge cfltre El şi să-I cearfl ajutorul.4'' Putem zice.1-şi împroprieze harul prim it. atunci. PG 90. 5. prin împlinirea poruncilor. osanda sieşi mănâncă şi bea". 4U RasputWtri rotre Talasie. B Catetuatbaptismal*. 54. Rugăciunile dinainte de împâităşire4'' subliniază chiar că eel care „se împărtăşeşte cu nevrednicie.CottdifiUe generate file lânuuhihii dacă harul mi poate spori in noi . care să-i poatâ fi adăugal prin strfidaniile noastre -. dar mai întai de toate "Ciihitlenu 17. '? Cf. Sf. Cf. 56. *Cf. 5I6D. are o concepţie aseriiănăioaic. a 280 .4* Virtuţile la care ajungem nu sunt decât o dezvSluire din ce în ce mai ampla a hanilui de la Botez. Sf Si meon Noul Tcolog. care poate să vindece orice boala.50 Nu este de-ajuns că există un Doctor atoipuiemtc. IV. Cele donâ sure tie Cajtele despre cimoştiiiţu tie Dum* ttez/BUSi iciiiunniti inlnifHirii. îl cheama' pe creştin să se deschida cu roatâ fiinţa sa spre primtreii Celui de care se împărtfişeşte. lucrarea Tai-nei fiind legată de dispozitia duhovniceasca" a celui care o primeşte. sunt unii „oameni care mai păstreaza semncle bolii şi urmele rănilor. că „fiecure dobândeşte dupfi ma-sura credinţei lui nrfltnrea lucrarii harului. II. Şi tot aceste rugăciuni. Care pîîlrunde în toate mădu-larele (rupiilui şi in toate puterile sufletului. dacă la vremea lor nu s-au îngrijit destul de aceste râni şi dacă suflelul nu le-a fost pregătit pe cfil de mare era puterea de vindecare a hanilui luat". ca şi cele de după îm-părtăşire. pentru ca omul si3 fie ipso facto izbSvii de suferinţele sale. noi putem spori în har.4" Lucrul acesta este valabil pentru toate celelalte Sfinle Taine. pe care o aflum mai ales în PisciirsiitHe sale tllce.

nu si-au ascuns primejdiile rnnilor şi nici n-au respins cu minte." Sfăntul Macarie Egip-teanul aratâ şi el că prime condiţie ca să te vindeci este sa te duci la doctor: „Daca eel orb n-ar f'i strigal. chiar şi eel slabit cu totul de boală. scrie Sfăntul loan Casian. XXVIII. " Cateheze Iniptimude.) şi chiar daca" el nu se poate mişca. Lasă-te cu credinţă în grija Lui. sa nu se întoarcă de la Cel care singur poate să-1 vindece. 6. De aceea este cu totul de Irebuinţâ ca mai întâi de toate omul sâ ia seama la starea sa. mai ales celor care nu şi-uu dispreţuit prin dezn. 8. este necesar ca omul sâ" voiască cu adevfirat să se facă sanătos. V. faţă cu slăbiciunile căpătate din iK-ştiinţă.. Pentru a dobândi de la Hristos tamăduîrea bolilor sale. Tot aşa. " Tot aşa spune şi Slanlul Vasilc eel Mare: „Marele Doctor al sufletelor e gata sâ vindece şi raul tail (. cu minte smerită şi totuşi prevăzăloare. indiNimna Sfântul Chiril al lerusalimului. nu le pot lipsi leacurile din parlea acelui adevârat medic at sufletelor. ciici.v' Şi tot el nraiâ că oricare om.. ? EpLiiole. poate să t'aca aceasta: . şi va li deîndala izbăvit de boalii. iar femeia bolnava de curgerea sângelui n-ar li alergat ciUre Domnul. f'arfi să mai poatft lucra ceva din cele trebuincioase. totuşi vorbeşte despre ele şi minlea nu-i stă pe loc. suflctul cftzut dupâ călcarea pomncii in boala patimilor şi râmas l'ara nici o putere. întreaba totuşi iinde ar putea găsi un doctor bun şi-şi trimite prielenii sfi-1 aducfi la el. Bl nu va mai sta la îndoialiT. daca crede cu tărie că va primi ajutor de la El şi dacă se caieşte dc viaţa sa rea si pâciîtoasă de mat înainte. 2X1 . arata-l Lui răul care te macină". XLVI. ■Trvtamenftit holilor eliiifsti. dacă se apropie de Domnul. II. n-ar fi dobandit vindecarea". 4 " ( onvorhiri duh&vntcejti. ^Oimllidulwvniceşti (Col.ldejde şi nepăsare bolile. ci. să-şi vadîi 1 impede bolile şi. XIX. chiar dacâ este rapus de boala pacatului şi nu mai poate împlini ponincile care due la viata cea adevărată.. 12. dumnezeiescul Doctor. El trebuie să se întoarcă spre El şi să-L cheme în ajutor. cunoscândii-le. „Celor ce-şi caută într-ade-viîr vindccarea.*1 lar Fericitul Teodoret al Cirului spune şi el: „Doctoral sufletelor nu-i sileşte pe cei care nu vor să se foloseasca" de Iea-curile Sale".Condi[ii/e mbiecttvt ale tânuidiuiii $t stiiidtatea in HristOS trebuie să dorească cu loata* puterea să se vindece. 6..Cel lovit de boalâ şi cuprins de fierbinţeală şi care zace în pat. II). râlăcire sau trebuinţă. „Hristos. ci-şi vedc de gandurile ci (. nu ne vindecfi făra" voia noastra".." Nu există nici o suferinţâ* pe care Dumnezeiescul Doctor sâ n-o poatâ vindecu: e de ajuns ca omul sS-l ceară ajutorul şi sa I se incredinţeze cu totul. XX. necugetată leacul. totuşi nu-i lipseşte puterea de a se îngriji pentru viaţa 11 Omiili hi Matet. „Nu stinl rânile tale mai mari decât şliinţa Doclonilui. au alergal la Medicul eel ceresc". 4.) Daca tu te dai pe line însuţi.l de Aur. cum spune Sfantul loan Gur.

. de care trebuie să ne îngrijim mai întâi de Loate.Cnmlifiilt? gene. 3. Sf. de ştiinţa sa..mte ate lâmaduiiii sa şi poate să-L strige din adâncul inimii pe Domnul. ci simpla hotărâre si voia noastră sunt de ajuns. :. spune SfAntul Varsanufie. eel care voieşte să se tămăduiască nu are un lucru greu de făcut. ştiinţa lui şi leacurile au ca sprijin voinţa bolnavului..) Pentru ecle ale sufletului. cu toate că pentru asta n-avem nevoie nici de bani. III). XVII. „Când e vorba de vindecarea trupului. 2. aceasta înseamnă să rămânem i n i n i Hristos şi să primim cu toatii inima ceea ce vrea El să facă pentru vindecarea noastrâ. de nu se punc în rânduială dupa porunca lui. Simeon Noul Tcolog. chemam mulţi doctori. Când doctorul. în-duram cele mat cumplite dureri. boala este biruită. iar daca. Când eel bolnav vine la doctor. Caieheie. aşa cum se intumpla uneori. '" Scrisori tluhovniceşti. trebuie să păzeascâ cele poruncite de el".*'> . putem vorbi de trei lucruri.*" Sfântul loan Gură de Aur arata* că simpla dorinţă şi voinţa de a ne însănătoşi sunt de ajuns pentru a dobândi de la Hristos vindecarea sufletului nostru. 59. să poată fi uşor tămâduită.1'1 Sfântul loan Gură de Aur insista şi el asupra fap-tului că bolnavul trebuie să colaboreze cu docrorul. nici nu trebuie să tulburam liniştea altcuiva şi nici nu trebuie să suferim vreo durere. ori cinci: de doctor. n-ai nevoie de nimic din toate acestea. Domnul nostru. dar noi ne străduim să scăpăm mai curând de bolile trupeşti. care din punct de vedere duhovni-cesc sunt mai puţin dăunătoare şi a căror tămaduire cere mult zbucium şi miilul osteneală: . nici bogăţie. Căci Hristos. şi toate intră in bună rânduială (. vindecarea sufletului nu cere nici drumuri lungi de făcut.)■ Când e vorba de inipnl nostru.ipete sanatatea". lar de suflet tTU ţinem seama şi nu ne îngrijim defel dc el. bolnavul nu le primeşte ajutorul si nu le sprijina. ca să înlesnească astfel acţiunea doctoriilor. pentru ca el să-şi rec. VIII. de bolnav.). dăm bani grei. a vrut ca această parte a noastră. w Cf. 25 29. cea mai de preţ şi cea mai de trebuinţă.. Câtă ostenenlă nu ne dăm peniru a lecui rănile care ne fac sa* suferim (.v' Voinţa de vindecare trebuie s. Când acestea se înfruntă.17 într-un cuvânt. el chiar li se " OmiHt duhavnictftt (Col.i se arate nu numai în chemarea în ajutor a Doctorului. XXVII. în cazul bolilor sufleteşti. nu precupeţim nimic. fără nici o cheltuială şi făra durere (.. ajunge să doreşti din toatâ inima să te vindeci.Nu este totdeauna uşor să lecuieşti relele trupeşti.. dimpotrivă. 4.. nu se poate izbăvi de boală". de boală şi de putcrea leacului. ''■Omiliitastatui. cade pradă bolii. dar repe-de şi uşor poţi lămădui bolile sufletului. ci şi în urmarea tratamentului.60 adău-gănd: „Cel ce vine la doctor. iese un adevărat război. e nevoie de doctorii scumpe şi mulţi bani. singurul Doctor care poate cu adevărat să-l vindece". sau mai curAnd de patru. Dacă. Pentru neputinţele trupului. cu toate ca nepuiinţclc lui nu sunr atât de siiparatoarc. ajunge să vrei.

să-şi împroprieze şi să ducă la rodire harul tămfiduitor şi măntuitor dăruil de Sfân-tul Duh în Taineie Bisericii. 2.. Cel bolnav Irebuic nu numai să sc întoarca spre Mristos. refuza să fie îngrijită. Omul îşi aratâ voinţa deplină dc a fi vindecat şi contribuie personal la tamăduirea pe care i-o dă Dumnezeu prin cinci atitudini fundamental. la început. după Botez.. rugăciunea. Doclorul sufletelor şi al trupurilor.ftî „Daca deci marele şi cerescul nostru Doctor ne-a dat leacurile şi cataplasmele. iar acesta sunt: credinţa.. Fericilul Augustin măituriseşle că o astfel de împotrivire fa(ă de Dumnezeu. nădejdea şi lucrarea poruncilor. Daprt liotez. RuspunMiiile 5 şi 17. ci trebuie s. împotrivindu-se mâinilor "OmiltelaPsalmul6. prin credinţă îl chcama în ajuior. pocăinţa..65 Penlru eel care n-a fost bo(ezat sau penlru eel care. care se împotri-vesc harului tămăduitor şi mântuilor al lui Dumnezeu. Nichila SUIhaluL Ofe MH) dc capete.)..1 creadă cu toată puterea în El. care.)• Atunci când Insuşi Dumnezeu estc Cel ce se îngrijeş-te de rilnile noastre. numai să rămânem cu El. a căzut din m 'ii în boala păcatului. aici a vein de-a face cu mi lucru cu mult mai minunat (. din „nesimţi-rea păcaiului" şi penlru a frânge învârtoşarea patimilor sale. La fe] se petrec lucrurile şi aici. crcdinţa este cea dintăi condiţîe a tămăduirii sale. Ea este forţa cca mai putemică de care se poate folosi în acesi nou fel de vieţuire.. prin credinţa are siguranţa că va primi de la El izbavirea de boak'i si mantuirea. 283 . 30. Marcu Ascehil. I. dacă nu din slăbiciunea voinţei noastre r\H întreabă Sfântul Varsanufle. M Sf. de unde vine pricina pierzării. şi negreşil vor fi îndata tămă-duite".3.Prin credinţă îl recunoaşte ca fiind singurul Doctor care-l poaie vindeca cu adevârat de bolile şi suferinţele sale. '' Cf Sf. în orice caz. de care depinde vieţuirea lui în Hristos şi care-1 fac în stare sa primească. mai bine spus.CondiţUle subjective ale tămâduirii fi mnduuea in Ilrisws împotriveştc şi ia partea bolii.. l-a împiedicat să se dezbare de relele care-l stăpâneau înainte de converlire: „Starea sănătăţii sufletului meu. ' Scriw/i ttnhovniceşti. osteneaia omului căzui de a ieşi din starea de nepăsare faţa de decăderea sa şi faţă de bolile sale sufleteşti. Credinţa presupune. nu sc putea însîinătoşi decât crezâiid (. atunci ajunge sft se omoare singur. Leacul i-reclinlei Credinţa este începătoarea vieţii celei noi pe care omul esfe chemai s-o ducă în Hristos. 61.64 Am văzut deja că cel botezai irebuie să dea dovadă de credinţii pentru a piKea păstra hanil pe care l-a primit prin Sfânta Taină şi pentni cn acesla sa se nrate lucrălor în el. sau.

iar celei de-a doua.7£* 141. Fer. 47. Evagrie. care este rodnl credinţei70 omului ajuns la desăvârşire. 9I.lndu-L prin credinţă. TcodoCCl . 116. după" cuvântul Sfâniului Apostol Pavel. '" Cf. 25. care implica în permanenţă dorinţa şi mai ales voinţa omului67 -astfel încât o putem defîni ca „liber consimţâmânt al sufletului'"' -. menirea ei fireasca\ Iată cum prin însuşi aciul credinţei se lucreazH tfmiădui-rea puterilor sale sufleteşti. Ea este. în acelaşi sens: „După cum binele Inipului este sânătatea. „Cunoaşterea luî Dumnezeu este vindecarea suflctului".76 ' Confessiaties (M/b1iirisiri). Despre viafa tn Hristos. p. la cunoaşterea singurului Dumnezeu adeviîrai. cit. Doamne. co-relativ. a proorocilor şi a sfinţilor. „călfnmt de credinţa 111 Domnul. 4 (6). 1V . nu este oare aceasta pentm el vindecare si mântuire ?". 28. II. ea tl elibcrează şi-l fereşte de alipirea patimasS de sine. „ca prin oglindâ". Esie cunoaşterea pe care omul o dobândcşie prin aderarea liberă a minţii Ş' a luluror facul-EăţUor sale la adevărul descoperit oamenilor de Sfântul Duh prin cuvântul lui Hristos. " Cf. I.300 ă* capett. Credmţa. atribuindu-le atata tărie". M Ap0flegme. Sl". este. tot aşa cunoaşterea lui Dumnezeu este binele suf'letu-lui'V* Dacă. 28-1 . " Cf. VI. 46. ' Cf In 11. Cupete gtwstiie. omul îşi recapată sanătatea re-cunosc.işî duh nl creilinţei". Nich'mi SiiiluKul. 258.'Funcţia sa lămadiiiioare st. loiin GwS ilc Aui.1 Sfântul Pnhomie. ' ln mâsura în care credinţa il îndreaplâ pe om spre Dumnezeu şi-l uneşte cu El. adică de filautie. omul ajunge. 4. Capetedcsprtdrtigos!e. înir-un chip poirivit lor. Tiatnim'iiiiil boliior eliueşti. învaţa un Sfânt Biltrân. cunoaştere. III. Nicolue Cabiisila. Omilie la II ('oritileni.. omul îi redă celei dintâi „obiectul" firesc asnpra căruia sa se reverse. Sf. " Fmgrnetitul IX. < :-U.. 94. Credinţa îl vindecă pe om dc ceea ce Cu-viosul loan Carpatiul numeşte „boala necredhHei'V' Bolind din pricina necu-noaşterii lui Dumnezeu.'4 iar Sfâniul lusiin spune.. S3.1 maî ales în l'aptul că ea este cunoaştere şi-l duce pe om la cunoaştere. Care ai facut leacurile credinţei şi le-ai împrăştiai pesle bolile globului pamântesc. I. „încre-dinţarea celor nădajduile. dupa cum neştiinţa a f'osr cauza dintâi a căderii oimilui şj a îmbolnăvirii sale. II. 40. '' l. '' Cf. esie o mai-înaintecunoaştere. II. pe care păcatul le tmbolnăvise. hr.. strâmbăndu-le fireasca folosire.AVJ'IIHI acel.. 1 < 'opi'ii' de mângâS$re. după ce a zăcut în neştiinţă şi rătacire. prin marturia Aposlolilor. 4. înlreab. dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr. ed Olto. 92. cunoaşterea pe care o dobfmdeste prin credinţa este pricinuiloarea vindecării sale." Indreptându-şi prin credinţi* dorinţa şi voinţa spre Hristos. 79. I. Sf. înainte de a se ajunge la cunoaşierea/experiere direc-lâ. I).il Ciruliii. *• Via'ţa Sj: Pahomie Q). Sf Maxim MiVlurisiionil.('nruftfiilc generate ale fwndtlttirii Talc. Teocloret al Cîrulni. a realiiăţilor duhovniceşti.er.

Ttfade. Atuiici când credinţa omului este putcrnică. de cunoaşterea rălăcitu cu privire Ja Dumnezeu. omul înţeiege adevâratul sens al existenţei sale. şi alta fac. Giigoiie palnmu. adâncft. Grijrorie cle Nyssn. 3. Sf. facându-l om cu adevărat. 32).3 Tmtimieittit! botitor cliiwşii. "' & lisQrt iluhovnivesii.twthtt mtrhrtu." credinţa îl slobozeşte de neştiinţâ şi. Ajungand să-L cunoascS din nou pe Dumnezeu. 90>u." al'lându-şi pacea1" şi statomicia în bine. nehotarârii. sovăirii. 285 . I. la fel. lese din .. XXXIII.. una gaiidesc. Cel care „este şovaielnic in credinţa lui (. IV.79 Prîn credinţâ. puterilc intelecruale ale omului sunl curăţite. QlttiHe h cuvintcf#: „Să ftifi câtfl sileh'din umiâ.('onJifiiff subfoctive tile itiinâtliiitii .. prin învSţătura Sa. Catehezr. pierdutâ prin pacal.7h Prin crediiuă. boala care-i înacină pe cei carc."3 de deznădejdea pricinuitâ de ele.. sum nestatomici 77 : Cf.valu-rile unei existcnţe nestatomice şi schimbatoare" şi intra .". care-l fac pe om „asemenea valului mării. avand o credinţă şovăielnică. însănătoşile şi înţeleplite. desăvârşită. iar în locul lor vine cunoaşte-rca cea după DumnezeU. cea care-i întregeşte omenitalea. Aslfel. " Si Grigorie <le Nyssa.wnăitiMi in llristns kiilicâwf cle deasupra nuntii omului unul dinlre văiurile care-l împiedic<i S3 vadfl. Af'Ia" latura duhovni-cească a fiinţei sale. de absurditatea lumii îantasmagorice în care este astf'ol silit să trniasca. loate cunoştinţele greşite cafe s-au incuibat în suflet şi care-| due la stricăciune sum risipite.?/ .) sporeşte în el boala". 3.. I. . omul îşi regîlseşte adevărata libertate (In S.*" Ajungântl prin credinţă la cunoaşterea Celui care esle Adevănil (In 14. ea tămaduieşte sufletul de dipsihie. IB. Prin credinţă. ale sănatăţii Sale. 6). "' Tralanteniul frolilor ellnejfti. loan Gunl de Aur. Sf. ** Sl'. ''l'. " Sf loan Gură cle Aur. condiţii primofdiale."' Credinţa pune capăt îndoidilor. Fericitul Teodoret al Cirului. 526. " Sf. îşi redobandeşîe cunoaşterea de sine. 6. MtirrU. deplina"..re Se recunoaşte ca fund chipul lui Dumnezeu şi menit să ajungă la asemănarea cu Acesla. omul mi purea sa* fie decât bolnav. de nelinişfea care-i mistuie fiinţa. Tatcuire la Psahmit US.într-o viaţă neSChimbătoare". spunc. Fericitul Teodoret al Cirului araliî că. scrie Sfântul Varaunufie. mişcat de vâiil şi aruncat încoace şi încolo" şi „nestatornic în toate căile sale" (lac. Matele cuvânl caU>hfti<\ Î9. scapă de umâgire şi de tot felul de rfităciri iscate de necunoaşterea adevâia'ei vieţi. Simeon Noul Teolog. dacă esle drcapta credinţă. Atitta vreme cât era supus îndoielii. cugetorea săuâtoasă probând buna lor lu-crare. sovăielnic şi necredin-cios. 8). ştie „al Cui fiu este'"" şi „care este adevărata sa fire". 85-88. Man-tuiiorul „i-a arătat plini de inţelepciune pe cei care altîidata* se arătaseră stricaţi şi cu totul nebuni'*. 42. II.

Prhtond. I. 2). in general ci o boalâ a omului credincios. A dona lipistotd cafre Corinteni.m«< "'cs în scricrile Ptirinţilor apostolici: în Oukihie (IV. 2. XI. cbir m afara tuiei oarccare innidiri etimologice * 8iXf\>x)<& însemnfind. Porunca X. X. Altfel spus. 2.4' 3. „duplex car" şi „duples animux")* Pornind de la accstc scuxte referiri pc care k cuprind texlclc citate. II. nedesăvftrşită. 846). apiu^e ca ispititore apropicrcu ei de schizofirnie. Aşezwnintele mămistiresti* VII. ci şi la cunoaşterea tuturor lucrurilor. 2. ** Sf. ci am prcferac sfl vorbini despre ea în ca-pitolul de faţfl. Ctrrinte despre nevohifa. îl împiedica sfl se împărtflşeascfl de slava Dumnezeirii (ibidem). 72. pentru cfl nu s-au predat pe dată şi cu totul lui Hrîstos. 236. XXIII. 4. 9. dediciit cicdinţei Această boalfl este greu cle sfudiat in mod amănunţit. Xt 2: XIII. 8 şi 4. Clement Romanul.iea şi fTua mintc" (Herma. nu reuşeşte &a facii ceca cc-şi propnne (Herma. 900). 2. A doua Eptetoiă către Vorintem. Pastorals PilUa VIII.. e&le slabS. X. Scam. cczura care acţionează şi înlr^o situate. Simeon Noul Teolog» DtJtcttrsuri efice. 7. I). 15). Date Hind acesle caiacterisrici ale dipsihiei. Btvuxoţ: Vedcnia ni.personal itate scindatil". 6. Isaac Sirul nuraeşle „credinţa bolnavâ" (cf. XlXt 2) şi mai ales în Pdstond hit Henna (Siy^cc: Vedenia U. loan Casian {Aşezflmintele mânăslireştii VII. 2). 2. este sore triste^ii (Henna. X. îl ţinc înlre viaţă şi moarle. 1. IV. îl face pc om leneş şi lipsit de grija cea mftnliiitoure (Sf. 102). 111. l. 18. 2.KH Credinţa îi este sprijin in tot ce face şi ea u permite ca în tome împrcjurările să meargă pe calea cea dreaptă. 2. 15. 90 Credinţa este. 2. Porunca IX. 10. după cum spun *? Dipsihia (8iVt>Xla) nu estc o boalâ a omului ciizut. în Epistoh lui Barnaba (XIX.*7 Pentru că prin crcdinţă omul ajunge nu numai hi cunoaşterea de sine. 2. 10. 2. loan Casian. ea face ca soarta omului să fie cu lolul nenorocilă (Sf. şi in cealaltS se situează pe pliimui radical diferite. II. I. XXVM. 6t\|/i>X0^ 8iVUX*tv. 7. dc useiiIL-IUM. XXVI. loan Gură de Aur (Tâlcuin hi Psaimuf II. la Sf. literal. I. 2). în EpLstoteie Sf. 8) şi în Psalmul 11. 9)* Ea îl face pe om nesăbuit (dtcrijyetcţ) {ibidem. 9. I). Mxcursuri etiee. Clement Romanul (Hpistola întâi către Corintmi. 2. Epistola întâi nitre Corintem. 2. estc legutft.. 7). Intălnim aceastfl noţiune. sub forma ei latineascu. din pricina ei omul face faple rele. 4. 12. 7. adesea în scrierile patristice din epocilc ultcrioare. loan Damaschin. XXVI. noî n-ain studiat-oşi n-arn amintit-oîn ca-pîtolul consacrat putologiei omului cKzut. 26. dnr n ciirui credinţiu aşa cuni am spus. XXIII). Termcnul 8l\|/o-\oţ apare în Epistola Sf&niului lacov în doiiă rânduri (I. Porunca IX. I. Sf. loan Scărarul.s<l ea îl fereşte pe om de rătăcire şi nu-l lasă „pradă sorţti nestatornice a ceîor neîntăriţi (în credinţă)". Sf loan Scararul {Scara. 12. Varsanufie (Srrixari dtthowiceţii. XI. II. il ducc la paiasirea caii iulevarului {ibidem. Rcgăsim (ermenii 6i\|/uxla. Pilda I. XII. la Sf. IX. 6. dcoarece Sfinţii Părinţi vorbesc rar despre ea şi nu o dcscriu ca atare. ca cste pentni el o călăuză sigură. Chiril de Schitopolis (Viafa Cuviosidui loan Isihastul. 4). XIX. 26)* De aceea. in general de chenodoxie {ibidem. Pdstorut. I. VIII. ii slăbcşte duhul şi I face neputin-cios (ibidem. 2. 5). f\ 286 . ea îl împiedicîi pe om sa lupte aşa cum sc cuvtne pentni Dumnezeu (Sf. 7. 2). h'uâ sft-şi dca seama {Sf. Dognuttica. 2). Vcdenia. lipsindu-I de plinâtalea vieţii (Herma. 9). 38). Sf. 900-901). „suflel înUoit". îi găsim. :î Sf loan Ourîl de Aiu\ Omi/ir h ntvinlele „Sâ ftifi câ hi vremurile din unnA. Poruncu V. Poninca XI. 18. 3). iH Sf loan Ourfi de Aur. putem spune că dipsihia este considerată de SI Parinţi ca fundamental t. XI. Clement Komanul.Condiţiite generate ale tâmâduiiii şi au iniina împârţită între iubirca lui Dumnezeu şi iubirea lumii. ea este manifcslarea a ceeai cc Sf. Pastorut. 13. 13. „minte scindauY* şi chiar daca putem vorbi In umbele cazuri de o . Tâkuire la Psalnnd US. Porunca X. Simeon Noul Teolog (Cateheze. iar schi^ofrenia. Sf. I.

rrienirea f ireasca şi sănă-larca deplinît. Datoritâ ei. 287 . 2). 1. Rom. Hristos îi dă tămăduirea bolilor trupeşti şi suffeteşti. Lc. 331. credii»(a ÎI face viu (cf. Mf./lirW aceUişi duh ui cnfdirtjtl". rcunifica suflelul şi-l readnce la buna rânduială. 4. 24. I Si .'1 Isaac Sirul. 22. 18. 26. 9. ' lairmreta/'sabmti II\X " Sciisori iluhovnuisii. 19. II. 17. hi limp ce pilcaiul sfâşie şi risipeşte puterile sufletului omenesc. 11 Ml. 2. 18. 1. 3. 22. spune in aJtă parte Sfântul Părinie.17. 2. potrivit narurii lor. 58. 8. 34: 10. 8. Mc.'" Ea este plato-şa (I Tes. 23. prin ea primeşte via|a c^a ves-nică. 9. pe care Hristos i-a redat-o oeamului omenesc şi care fi esfe dăruitâ prin Duhul Sfânt." Sfinţii Varsanu-fie.v: .('iinififîiJe subiective ale tîlitu'itltlirii si sânălareo in Uristos cu rărie Sfimii Păiinţi. 5..Având-o pe ea. S. Pe eel mon din pricina păcatului.5. 36. credem cît "' Ibidem. 42.43. cu Care se uneşte prin credin[«1.27. In 3. I).')V Toate puterile omului î$i regil-sesc în Dumnezeu.''* câci prin ea omul primes cu toară fiinţa sa lucrarea mantuitoare a jui Hristos. ' Sf. adevărata viaţă. De aceea prin credinfă şi pe măsura credinţci IttJ" primeşfe omul iertarca păcate-lor. 3. îmlrepiându-le spre Hristos ca spre un unic pol şi unifîcând întreaga fiintă a omului . 25-26. 24. hicrâiid fn annonie şi pace. 17. nicî cea mai nuire nenorocire nu ne poate aruncu în deznadejde". |2: 8. 50. Pentru eel credincios (. I Cor. Mc. vindecarea bofilor sale şi siimltatea deplimV"" Celui ce crede în El. „Dacă credem însă în Cel ce a venif şi a vindecal toată boala şi toată neputinţa m popor.nu numai dorinţa. 50. 52: U. spune Sfanlul loan Gurâ cle Aur.sprijirt puternic şi liman neînviforat". I0r 38). născul din Dumnezcu (I In 5. 25 28. III. se deschide cu totiil haruluj Sâu şi se face împreună-lucrător cu acesta. -/... 1 P(. 18. 8 13.BftCf.nimic nu esfe cu ne-pnfin|. EJ încetează de a mai fi un „cadavru viu" şi devine viu pc vecie. 5. 11. 17. 16: 10. 19. ". eel fără de forma* devine frumos". Fuple 3.20:21. Credinia este peniru om condiţie si usa" a mâniuirii.8. 8) care-l iipării pe om si-f face de nebiruit. hrarhia hisericeaseii. I. 8. 26. 3. 15. Evr. Gal. 17. Prin credinţă omul eel vechi piere şi se aratil omul nou. I/. 14. . .cu Persoajia Sa. 7. ' htdtie In II Corinteni. 5. 30.. biruieşte loale greufăţile. 15.1'5 Petrii Damaschinuf'6 aratfi şi ei puterea pe care o are cre-dinţu de a naşte în suflete n&lejdea. 1. 3. 2. 13. 5. Spaima de moarte nu-I mai încătuşcaza' pe om şi nu-i mai frânge elanuriJe. se unesie cu El. credinţa. Efes. "' Cf Mc. '" Cuvhtie Aespre nevoinfâ.V (Ml.' ('artea iiiiâi. 17. 22-24. trece de orice stavilă şi poate chiar să „mule munţii din loc" (Mţ. 3. Prin „puternica sa înclinare spre Cel UIJUL.20. 29. voinţa si cugelarea . Rom. 48. 9( 2. Dionisie Areopagieul. 20). Fapfe. 9. 42. 16. 22. PG X 404C. 9. „Ea nu I as 3 ca suflelul să fie copleşil de relele prezente si-i uşureaza suferinţelc prin nădâjduirea celor viitoare".

şi tot aşa. m Tmtiwienlul bolilor elinesti. 107 lar Sfântul Varsanufie afirmS că „credinţa desavârşită se arata1 în vindecarea bolii noastre". iJ Confessioites. nu dobândeşte vindecarea. '* Cf. 48.10.. Tertulian o considers leac mântuitor prin excelenţâ. Triad*. dar este încâ bolnav duhovniceşte."1 Cel care crede."* Fericitul Teodoret al Cimlui spune. 2X8 .10' Fericitul Augustin."u între aceste două capete. Sfântul Macarie spune: „Dacă cineva nu se apropie de Domnul. pipifind pe Cuvântul cu ajutorul credinţei.şi de ce mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc limpede despre virtuţile ei tămăduitoare. iar între trezirea la cre-dinţă şi credinţa cea desHvarşită este o mare distanţă. 526.1"4 arSiând că Dutnnezeu „a făcut leacurile credinţei şi le-a împrăş-tial peste bolile globului pamântesc.101 Inţelegem acum de ce credinţa este Una dinlre „feşele cele dc nedezlegat ale sănâtăţii şi mântuirii". 22. )|uCf. 87. n-are decât o credin|5 deşartă. Isaac Sinil. iar noi n-am Serisoridnhimtiieşti. Nichitu Stilbarul. 17 Contra lui (W-WJ. spune: „Sufletul meu nu se putea însărultoşi decât crezând". Sf. Sf. că „Dumnezeu vine în ajutorul ce-lor care doresc să se tămfiduiască. Origoric Piilama. Teognost. plinâ-tatea Lui se revărsa peste ei ca sa vindecc".. 39.. cum scrie Clemenl Alexandrinul. dăniindu-Ie credinta'*. pe care Sfintii Pariiiţi o soco-tesc totuna cu credinţa ajunsa la desăvârşire. ". I. care se împlineşte prin lucrarea poruncilor. 15..10* Trebuie sft ştim însă că credinţa are mulie trepte.( oiidifiife general? ale lânuulutrii puternic este El să vindece mi numai boalele irupeşti. s-au vindecat îndată. \. este mare deosebire între strădania de a crcde cele ce nu se văd şi deplina încredinţa-re.. Cele 300 de capete. în acelaşi sens. scrieSfântul Varsanufie.). De ce aceia (orbul şi femeia bol-navâ de curgcrea sângelui). Sf. ci şi pe cele ale omului Ifiuntric". Scorpiace. cxistă mulţimea de trepte pe care omul urcă spre unirea existenţială cu Dumnezeu. care ea însăşi vine din credinlâ şi care întemeiază adevfirata credinţa. % 40. Despre făptuire si contemplafie. VI. adică lipsită de împlinirea poruncilor şi lucrarea vjrtuţilor. şî vederea lui Dumnezeu. 1 Cf. Astfel.1"1' şi încă şi mai mare deosebire este între simpla primire a cuvântului lui Dumnezeu a celui ce vine la credinţâ. II. împins de propria-i voinţa" şi cu (ot sufletul şi nu se roagă cu cre-dinţă puternica. Ciivinte despir ni'voaifii. mărturisiji-du-si pacatele tinereţii.106 Origen arată c& încă „fericiţii prooroci (. prin care se dobândeşte o cunoaştere din iifară si în parte. 29. Ibidem. lar o ase-menea credinrn nu este de ajuns pentru ca omul să primească tâmăduirea de la Dumnezeu. 4. 30.: ('are hoqat M VO mânlui ?. * Serisori dulwvmcesti. 526. atribuindu-le atăta tărie". I. crezîind.

"*' Căci. ci. împropriindu-şi tjâ sporind in chip personal si dc bunăvoîe darurile primite. s Suntem liberi să t'acem binele. iar nu de putinta de a pâcătui. Cf. prîn lepăda-rcfl ispilelor. snntem. el rSmâne în starea de sănătiite şi de cură'ie a firii. nici Satana nu sileSC voia omului". 5. Despre Botez. care i-a fost redată prin Botez. 8. Botezul îi duruieştc omului libertalea de a nu fi slapânil silnic şi Hîră voia lui de catre diavol n ?i puterea de a se TmpotrivJ ispitelor. 11."" făcându-sc astlel împreună-lucrător al vindecâ-iii sale. Mîutii Ascetul. CuvSnl ascmic tn tOOdecopete. Ruspunsurile 3 »i 5 "'a. dar nu-i opreşte pe aceia de a-l ispifi pe om. dupfl cum arată Sfântul Nicolae Cabasila. totuşi nu poate opri de la rău pe cei ce stau sub puterea lui.1 arate câ* voieşte să fie tămăduit de Hristos şi să vădeascâ mâ-BUra alipirii de Dumnezeu. Leacul potfiinţei Boiezul il curăţa" pe om de loate păcatele sale. Diadoh al Foticcei. potrivil harului pri-init.'N Botezul nu ne răpeşte însâ libetlarea de a alege ceea ce voim. pentru ca acesta sii nu fie mântuii îinpolriva voii lui. Dumnezeu îi lasâ deplinil libertate celui nou botezal şi nu face sfi înceteze momelile diavolilor. După primirea aeestei Sfm-te Taine. ci. pentru cit ochiul eel mai sănătos nu poate lumina pe eel ce vrea til lot diitadinsul să zacă în îmuneric".) Noi n-am dobândit încă* vindecarea duhovnicească şi mântuirea pen-Iru că nu-L iubim din toaia inima $i nici nu credem in El cu adevărat. „Taina Botezului lucreaza în noi.1 a o robi. sâ ne apropiem cu adevărat de El. Ceh 225 de capete teofogtce şi pmctic. Simeon Noul Teolog. dar ratii a face vreo sitâ asupra voinţei noastre şi tar. Sâ* credein deci in El. "Cf.. llI/Wd<w. XX. nimic nespălat. Mnrcu Ascetul. 89. 1 (I ibidem Sf."1 3."'' Sfinţii Xmilii duhomieeşti (Col. al mântuirii şi indumnezeirii.. Dar Botezul îl scapâ pe om de pacat. neieşind din calea drepta"(ti. 17.Mkm 289 1 . nici pe om nu-l împiedică de a se lăsa în voia lor. DesptV viaţa in llristos. de asemenea.1" I'oi aşa cum 1-a creat pe Adam liber şi a îngăduil ispitirea lui.Condt&ie sitbiecîiv? ale lâmfiduirii $i xantim/fu m Hrisii-s câşiigat vederea cu adevărat şi nu am fost vindecaţi de patimile cele ascun-se? (. Bespnr Hotez. „Nici Botezul. II). 78. sr. liberi să ne întoarcem la riuilatea dintâi. 60. '"Cf. Sf Marcu Ascciul. II. nici Dumnezeu. El îl scoate pe om de snh stâpânirea diavoluJui şi a demonilor. s. 17. nimic nevindecat. Despre Hate:. Sf.RSspunsul2. deşi s(5 ca o puiere ascunsa* în noi. nu rămâne nimic neieriat. " Cf. pentru ca să lucreze indata adevărata tămflduire în noi". Dacâ omul se străduieşte cu toatit t'iin'a sa sa păstreze şi să-şi împroprieze harul dobândil prin Sfintele Taine. III. Sf.

10. iar alţii nu cunosc lucrarea Tainei acesteia. vorbind despre ungerea cu Sfăntul Mir: „Ceca ce Sffintul Mir împărtăşeşte luturor creştinilor de totdeauna şi din orice vreme sunl darurile cele atât de folositoare sufletelor: darul cvlaviei şi al rugă-ciunii. 14.. cu (oate că mulţi creş-lini nu-şi dau seama de aceasta. vai. Disatrsttri etire. Despre viafa in Hristos. după cuvântul de ]a Fapte 09. Simeon Noul Teolog.itea care leau fost redate. X. în sfârşit. Sf. V. ' Cf.126 Cf.1 deoarece n-au avul starea duhovnicească irebuincioasă pentru a primi harul dăruit prin ele. din pricină că nu s-au ingrijît de lucrarea poruncilor.34. ci au primit pri» libeitatea voinţei ispitele diavoleşti şi de bunavoie s-au înlors l. 2). prccum şj aHele. III. passim. ci stăruie în bolile lor. loan Gură de Aur. Despre botez.. pe când alţii. în vreme ce loţi ceilalţi sunl feţi lepadaţi. Cateheze buptimmie. Sf. nu s-au pregătit aşa cum sc cuvine pentru a-1 primi sau nu s-au nevoil să-I păstreze.. VI. mărimea luminării. IV. minunăţia unei asemenea naşteri din noii ! Dar. Sf. Sfântul Simeon Noul Teolog.. II. mai bine zis. Raspumurile 4 si 5. dacă aceştia nu şi-au regăsit sănălatea pentru care s-au rugat. 211 234. Nicolae Cabasila. dacfi cfectelc Sfintelor Taine nu se fac simţite în cei care le-au pri-mir. ibidem. (n-au cunoscut) binefacerilc pe care ea le poale da şi pe care Sfăntul Duh lc dăruieştedin plin". darul părtăşiei.). passim. X. 103-104:111.122 Asifel. 26. din zece mii. dar nu împlineşte poruncile. O&pHi pocăinfă. nu au stflruit în curâţia şi sănăt.i păcatele lor. 4-5. I. din pricing cfl atunci când au primit această Taina.': iar toate acestea. Nicolae Cabasila.1-'1 prin care harul primil în chip tainic la Botez devine lucrător. "-' Despre viata in Hristos. Miircu Asceenl.131 La fel spune şi Sfântul Nicolae Cabasila. vorbind despre Botez. aceasta se îmâmpl. spune: „S-ar fi cuvenil ca noi toţi sS cunoaştem bogăţia harului. 23.. Sf Marcu Ascetul. Acest lucru îl spune adese-ori Sfântul Marcu Ascetul: „Harul şi curfiţia care se află în noi în chip ascnns de la Botez nu ni se vor face văzute decâl atunci când vom fi străbatut bine drumul poruncilor (.Condifiile generate ate lămăduirii Părinţi arată cfi nu esle cu neputinţâ pentru om să ducă o viaţâ lipsilâ de păcal şi să împlineaseă toate poruncile lui Hristos.2> „toţi au fosl eliberaţi prin hand l u i Hristos. Sf. 157-163. ''Inme. pe măsura neîmplinirii e luat în stăpânire de păcaf . dar s-au predat pe ei înştşi En robia păcatelor prin faptul că n-au împlinit toate poruncile". Despre Hotel. 290 .L. iar tot eel care 1-a primit în chip tainic (harul). 133 Despre Botez. care nu-L cunosc pe Cel care i-a adus pc lume". m Cf Sf. al dragostei şi al înţelepciunii. 23. care să-1 fi cunoscut prin vederea tainică. Despre viafa ht Hristos. abia dacă este unul dintre o mie sau.121 dar puţini diiitre cei botezaţi au conştiinţa rnăriinii harului primil. se îndoiesc chiar cfl exists un Duh Sfânt.

111 şi mulţi Sfinţi P. înti'-un anume fel. loan Scăiurul. Dar dacâ. ar desăvârsi Botezul. Cu vantun. '' ('uvuiie despre itevoinţâ. 125. de asemeneu.Co/idifiile subjective ale tt'muiduirii si sâtuauimi hi Hristos De aceea.. în dar. Dumnezeu i-a dăruii omului păcătos leacul pocăinţei (uexcivoia). XL. ca şi cum. 7. Imne. Scum.!.139 Sfinţii Calisl şi Ignatie Xanthopol învaţâ şi ei la fel: „Noi primim în sănul dumnezeiesc. daca voim. 2. Sf. Botezul îi dă • Caiehne baptismal*. Cf. 24. XXXIX. Aceasta tema este in mod deoaebit dezvoltată dc Sf.. LV. Sf.. ne puîem întoarce la frumuseţea şi strălucirca dintâi. 31. SI. Simeon. 'Catcheze. dimpotriv. siinntatea şi loate celelalte daruri primite prin această Sfânta* Taina. ne este cu putinţa prin pocăinţa şi prin împlinirea poruncilor îndumnezeitoare s. Grigorie Palaina. II. CuvfintuI 5. Căci pocăinţa este a doua naştere din Dumnezeu si darul a cărui arvună am primit-o prin ciedinţă la Botez îl primim prin pocăinţă". A se vedea. adică în sfinţita cristelniţâ. 222. 72. pentru ca sâ nu ramână pentru totdeaunu necunoscator al haru-lui Botezului şi pentru ca să nu-şi piardă pe vecie curăţia. de usenienea. repede se poate înloarce la frumuseţea lui de altădata' dacft ne căim cu adevârat şi din tot sufleturV: Slantul Simeon Noul Teolog scrie la fel: „Cel care (după Botez) s-a înlinal pe sine însuşi prin fapte nelalocul lor şi fârădelegi (..î şi necinste prin nenumăratele lui păcate.XKX. XXXII.lrinţi socotesc cftinţa un al doilea Botez t „a doua baie a sfintei renaşteri". ci. 6. Nichita Snilumil.lw Tot el spune că Dumnezeu a dăruit acest leac (<t>dp|xaKOV) mântuitor. Hau&hcrr. 1.. „pentru ca aceia care din trândăvie şi ne-piirlarc de grijă cad din vîaţa veşnică.2. VI. p. 17. '•" Dtseursuri esice. 17. spune Sfantul Isaac Sirul.) Sufletul întinat şi urâţit şi coborâl in ociir. ibidem.l3: „Pocăinţa. '"' MetiHlii sau cele 100 de capete.. Sf. Cele 225 cle capete. acela are nevoie de pocăiniil pentru (. Grigoiie de Nazianz. 36.u. I.) a se întoarce la vrednicia dumnezeiască pe care a pier-dul-o din pricina vieţii păcătoase". XIII. 59. a 291 .138 Aceasta nu înseamnă însă ca* ea ar putea înlocui Botivul sau c. Ruspunsul 5.. După cum spune Sfântul loan Gură de Aur: „Există cale de în-toarcere. ed. 8. 23. hand dumnezeiesc cu totul desaVârşit. Despre liotez. ca un har pestc har. Simeon Noul Teolog. numai să lucrăm şi noi pentru aceasta (. sa se reîntoarcă iarăşi prin pocăinţa la Hceasta cu o slav5 înca şi mai strălucită şi mai luminată". 73. Sf Maicu Ascelul. s-a dat bamenilor după botez. Viuia Sf. 33. VII. Vczi..1 Seam. Aşa cum am arâtat."" De aceea Sfăntul loan Scărarul spune că „pocăinţa este împrospătarea Botezului".1 ar aduce vreun dar pe care acela nu ni l-ar Fi daf. Tmule. De asemcneu. 129ş.).1 prîmim şi sa dobfmdim iarăşi această strălucire mai presus de fire şi să vedem în chipul eel mai limpede arătareaei". II.. V. sfi le poată afla şi să le sporească. de pildft In: Catelieze. Cf. 305. . pe urma\ prin reaua întrebuinţare a celor vremelnice şi prin grija de lucnnilc vîeţiî şi prin ceaţa patimilor îl acoperim pe acesta cum nu se cuvine.

de pildfi: Apoftcgme. fundament al intoarcerii sale la sănătatea deplină şi al mântuirii sale. 4. 17. 26." Rolul pocăinţei dc după Botez este să-l întoarcfi pe creşlin de la păcarele şi patimile în care a recăzut. în sine. Hristos vorbeşte o data mai mull despre pocfiinţă.7. mvăţătura publică: . Lc.Este condiţia esenţiala a tamâduirii omului câzut. care a păcătuit. 25.4. 5. Rom. 3. 3. Mc 1. 2 Tim. In Sfintele ScripJuri vedem cum Inainle-mergătorul Domnului. Cateheze. 1. Cu ea îşi începe Hristos. le pierduse. 47). 1. în pocainta omul nu află un alt Botez şi nici nu-1 redobân-deşte pe cel dintâi . Sfântul Simeon Noul Teolog socoteşte pocâinţa drept cea dintâi porunc. 2. Cuvhue de$p?4 nrvoinfii. Sf. să" redobiindească starea de har în care-l aşezase Sfânta Taină. ea li se cuvine toLdeamiu miuior celor ce voiesc să se mfmruiascît. 2 PL 3. Talasie Libianul scrie: „Hristos este Mântuitorul lumii întregi şi a dăruit oame"" Cf. 47.căci nu poate fi pierdul vreodată -. loan Scfuaml. 20. toţi oamenii au nevoie întotdeauna de pocftinţă. 15. Evr. Vestea cea Bună a mântuirii noaslre. 34. înainte dc Inâlţarea Sa la cer.Cowfifii/e genetwt ale uimdduirii omului toi ceea ce-i trebuie pentru tămăduirea şi mântuirea sa. 118.1'. 3.. 10. lisus însuşi şi Apostolii propovăduiesc în mod constant pocăinţa. nici mântui pe om. Sf. 17. 6.30. I I . 21.24. Desigur pocăinţa nu-l priveşte numai pe eel botezat. 3. Lc. să facîi din nou lncrător hanil sălăşluit în el. 3. căci în ea se cuprinde toanl partea lui de lucrare pe care se cuvine s-o împlineasca pentru a primi vindecarea şi a se mfintni. ca şi prin întoarcerea la slarea cea păcătoasă. cf. Mc. Cuvinte ăisprt in-vuirifa. 2. Ea cste necesară pentru tot omul care vrea să părăsească păcatul şi să se întoarcă la Dumnezeu. Cu aceastâ ehemare începe propovăduirea Sfântului loan Botezătorul (Mt. 2. 5. este cea dintai şi cea mai mare lucrare duhovniceascâ. Ea îl priveşte deci la fel de bine şi pe eel care n-a primit încă Botezul şi pe care Dumnezcu îl cheamiî la mântuire. Isaac Sirul. ci roadele lui. De asemenca. 17. n-a ajuns încă lu desăvârşire. 73. 10. 5. S2. 7. la sfârşilul lucrării Sale în această lume. 19. 12. arătand-o ca lucrare cu totul Irebuincioasă mîintuirii noastre (Mi. dQpfievanghelislul Ltica(24. Simeon Noul Teolog. din pricina lipsei de grijă şi a trândăviei sale. 4. 20. 8. 4. să lie din nou curăţit şi tâmăduit. căci s-a apropiat fnipărâţiacenirilor" (Mt. 15. 24. 31. 162.De atunci a început lisus sâ" propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă Giexavoevte). 2 Cor. 8. păcSroşi şi drepţi*'. ca şi pe eel care. XIV. Scam. Fapte 2. pofrivii evanghelişlilor Malei si Marcu. 38. XXIII. 32. 15). II. înaintal pe calea virtuţii. oricare ar fi starea lui duhovnicească. 6. careia omul trebuie sâ i se dedice cu totul şi îna-inte de orice altceva. 19. pc care. 4-5. 3. Isaac Sirul. pocăinţa. 292 . 3.1 ' Pocainta. In fapt. '-b Cateheze. 1. Sf. Sf.13. Mc. dupfi Sfinţii Părinţi. a început prin chcmarca la pociunţă. Propovăduirea lîvangheliei. 44-45. 13. Avvu Pimen. De aceea. a Sf. VII. 3. 9).!. sâ-l faca* din nou rodilor. 4-5. 55: „Pentru ca niciodată nil se pome dcsăvârşi lucrare» ei. 8). " A se vedea. mai presus de orice virtute. nu-1 poate nici vindeca.

. pent.ru a fi vindccat de ele. '" Apoftegme. nu mai vrea să stăruic în depârtarea de Dumnezeu. mai general. 293 . XX. 76. din aceste cuvinte nit* SfânUilui loan Casian: . ci doreşte Sa se infoarca la Fil şi sa-si schimbe cu totul purtarea. cit. Vaisanufie. -Pocaiţi-vă». Avvu Nistcto eel din chinovie. Reluat dc Sf. să înţelegem că toatâ" mulţimea po-nincilor se cuprinde in una singură: cea a căinţei pentru păcarele noastre". ' Apofiegme. 1' onvorbiri dtiliovni<<-şii. prin aceasta.. p.. care nu priveşte atâf pacatuI in sine.< 'ondifiile Mibn'i'tivi. ci înfoarcerea si alipirea de 1:1. prin examinarea metodică a conştiinţei. I. Awa Nistero invaţa că omul este dator ca „in toatâ seara şi dimineaţa să facă socotealâ pentru ce a facut din cele ce voieşte Dumnezeu şi ce nu am făcut din cele ce nu voieşte El.V. Sfântul loan Scăranil o numeştc „împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea buna a celor potrivnicc pficatelor".143 O asemenea cunoaştere de sine se do-b&ldeste. Numai prin pfufi sirea cu totul a pScalului. se leapăda de ea. S fan tul Efrcm Sirul spune in acest sens că „începulul mântuirii este cunoaşterea de sine". Aoest caracter pozitiv al pocăinţei reiese [impede. izhâvii şi măniuit. îşi arată omul cu adeviirat pocainţa. o intoarcere (aşa cum arată şi etimologia cuvântului neţdtvoict). de aceea.'44 „Aşa se cuvine sâ fie poCapete d&prc dmgoste. însănătoşirca. cere iertare de la Dumnezeu şi. ''' De&prepecâinţă. LI. 254... la uxceput. a pus libertatea ca temelie a lor şi le-a fixat ţinta spre care să alerge. de pi Ida.* II. A-t' recunoaşte pâcalele este condiţia indispensabilă pentru a le părasi. starea sa păcîîtoasă.'43 fnceputul pocainţei este recunoasterea păcatelor. iarnu irecutul. Sfinţii Părinţi văd pocâinţa ca pe Lin proces de convertire.1*0 ca şi din răspunsul dat de Awa Pimen unui frate care l-a întrebat „ce este pocăinţa pentru păcat?": „a nu-1 mai lace de aici înainte". prin lepadarea patimilor şi prin vieţuirea în vlrtute.141 Scopul fundamental al pocătnţei este o schimbare totală. nu înstrăinarea de Dumnezeu de odinioara. Important este vutorul. cat reîmoarcerea la Dumnezeu. Scri.Jata ciire este definiţia deplina şi desăvârşita a pocăinţei: Sa nu mai savaYşim în nici un chip păcatele pentni care ne pocfiim sau pentru care conştunţu noastră are remuşcări". afată că pe viilor nu mai vreii să păcătulască. u Ed.138 Iar Sfântul Marcu Aseetul îşi începc cuvân-tul despre pocăinţă astfel: „Domnul nostru Iisus Hrislos (. 5. mfruiuire. poirivil voii lui Dumnezeu.2. 122-mScara. şi aşa să-şi albeaseă toată viaţa". 122. dând penim mântuirea tuturor oamenilor poruncile cuvenile măreţiei lui Dumnezeu.olr ttîinâditirii >7 stiiu'Uatra in HftStOS nilor pocăinla spre mftntuire".138 Pocăinţa este o adAncă şi vie simţire launtrică prin care omul îşi recunoaşte Secure dinire păcatele sale sau.soii duhovnic^ii. spunând. Aasemani. foc. cheinându-L în ajulor.>. nu boala. pcniru ca noi. 5.

ca să le cunoască lâ-murit pe fiecare. pentru a se putea tămădui de patimi şi ca să se mântuiască. scrutândii-1 cu nelinişte şi nefăcând nimic ca sa scape de el. N 264. 498.> Sfăntul loan Scăraml sfătuieşie ca la fiecare ceas să facă omul socoteala faptelor sale. dupfl cum vedem. şi să se pocăiască iui Dumnezeu cum se cuvine pent™ cele ce le-a gresit" -. IV. Varsanufie si loan. In starea de remuşcare. „Pocăinţa este gfuidul osândirii de sine şi îngrijirea de sine neîngrijată (de lucrurile lumii)". avem nevoie. 116. Căci cel ce le simte. Scrisoii duhovniceşti. spre El îşi îndreaptă priApcrfUgmâ. scrie Sfântul loan Scăra-ruI. Rămâne (intuit pe păcat şi pe propria stare sufletească. cu ochii păcătoşi ai eului său căzut.s .Ctmdifiile generate ate tămăduirit • căinţa". neizbutind să se desprindă dc ele. 2.V. „Fericit eşti. Sfântul loan Scararul spune. XI. Ea îl scoale pe om din stipunerea oarbă faţă de păcal. Cunoaşterea păcalelor este în sine curâţitoare şi eliberatoare. câ: „pocăinţa este lo-virea sufletului printr-o simţire adâncă". 19).îi scrie Sfântul Varsanufie unui monah -. stare patologică. Cf. şi să iasa din egocentrismul sau pătimaş. 526. la randul său îndeamnă: . 50. 395. dupa cum spune Sfânlul Var-samific. omul se arată cu duhul umilit şi inima înfrântă şi smerită (Ps.147 De (apt.4B Cunoaşterea propriilor păcate este un aspect fundamental al pocăinţei.1'"' Scopul pocăinţei nu este însă recunoaşterea în mod abstract a pacatului. Sf. aceasta cercetare a conştiinţei trebuie tacută permanent. după cuvantul Psal-mistului.14' Avva Dorolei . şi tot bolnav. conchide un all Bătran. cum am potrecut pâna atunci şi in ce am păcătuit". sa se cercelcze pe sine in fiecare seara cum a Irecut ziua şi dimineaţa. îl face să se depărtcze şi să se lepede dc el.2. „nimeni nu se poate mântui de patimi". într-un all fcl. în acesl sens. fară îndoiala că se şî scârbeşte de cle şi se des-partedeelc". dacâ simţi peste lot câ ai păcate. 5. în care eel pă-cătos rămâne închis faţfl în faţă cu păcatul sau. dimpotrivfi. hivăţături tie sujîet fotosilonn'. cum a trecul noaptea. " Steam. omul se aflii tol in păcat. IM 5cora. iarăşi. dând ca pildă vieţuirea lui Avva Arsenic.l4. 2**4 . N ' Scrisoii ditlwvnuesti.1"0 în pocăinţâ. Aceasta esle zdrobirea inimii. din pri-oina uitării. să" ne cercetam şi la ceasul al şaselea (la amiază). (rate . şi ea trebuie sâ însoţească fiecare fapin a noastră şi fiecare gănd şi să (ie peniru om o grijă necontenită. omul II are în vedere pe Dumnezeu. Prin pocain-ţă.Jar fîindcă noi pâcătuim mull. sâ nu mai vadă stramb realitaiea. fără de care. m Ibidem* V. "' Scrisori duhovniceşli. o condiţie indispensabila <i înaintarii duhovniceşti şi o etapă esenţială in procesul de tămăduire. sub o alta formă..amintind învăţaturile Părinţilor din pusrie: „Părinţii au spus că fiecare trebuie să se curăţească cu de-amănuntul.1"1 Această durere nu are nici o legătură cu cea pricinuită de remuşcare. Pocăinţa adevâratS este cea în care omul simie cu durere starea păcătoasă fn care se află.

iar nu rămânând ceea ce a fosl şi staruind în cele pe care le-a făcut potrivit legii păcatului.Coiulifiile subiective ale ttimtuluiiii fi sâiuiialtut hi Hristos vireii. începe să-şi micşoreze patima. şi tinde spre cele dinainte. Prin ea sfl leapădă de (recutul său păcatos. omul ajunge sâ binuasca incetul cu încetul. Clement Alexan-drinul. MInvâfâluri de suftet foto$itoare% XI. care nu face decât să tulbure sufletul şi sa-i slăhănogeasca puterile.". Nu din pricina p. spune Sfântul Apostol Pavel (Filip.. în fiecare zi. nici nu se întrisiează din pricina eului său rănit. slabiciunile şi neputin-ţele sale.1 omul trebuie să se căiască nu numai pcnrru anumite fapie sau cugetc păcătoase. prin pocăinţa omul îi cere ierta-K lui Dumnezeu şi-şi manifestă voinţa de a se uni din nou cu El. loan Scâranil. XI. Sf. şi chinuindu-şi sufletul său pentru cele ce a pfl-câtuit. de a făcut pâcatul de nouă ori. Omul îşi află tămăduirea patimilor şi mântuirea tinzând spre ceea ce trebuie să fie polrivit voii lui Dumnezeu. dupâ cum ara-lă Sfântul Varsanufie. spune: „Pocăinţa esle mare pricepere. El trebuie să se pocâiascJI pentru starea gencrală ft 3 ' Si risori dufuwnicefti. Avva Dorotei. ca să ajunga la Dumnezeu. pentru că omul. Avva Dorotei arată câ „de sc cercetează cineva pe sine astfel. hiviiţcîturi tie suflet folosiitnire. săvârşeşte binele". alerg la ţintă.. impotrivindu-se gândurilor palimaşe prin pocăinţa. ci pentru câ prin păcat s-a despărţir de Dumnezeu şi. şi aşa. 5. Scam. 12.'" în fapt.154 Adesea. spre măsura omului celui nou şi desăvârşil la care a fosl chemat prin creaţie-Priii pocăinţă. pocaindu-se de cele ce a făcui. nu le mai face.1catului in sine suferă el.l5: Departe dc a fi o simplă constaiare a greşelii şi de a rămâne fixată pe en. nu lasa patimile să se întărească în el". toate patimile care luiesc în el şi astfel sâ-i fie tămăduite toate bolile sufletului. de omul eel vechi. Ea este forţa prin care omul înaintează şi sporeşte duhovniceşte. 8. dar sporeşte cu timpul daca omul stăruie cu rabdare in starea de pocăinţâ. omul se depăşeşte făra încetare pe sine. în acelaşi timp. înaintarea se vădeşte prin micşorarea numă-rului păcatelor şi prin slâbirea şi împuţinarea patimilor. 410. Şi pentru că prin pocainţă omul se vede întotdeauna deparie de măsura desăvSrsirii> cl nu se opreşte niciodată. 5/TOftwW. în pocâintă nu este nici o urmă de sentiment bolnăvicios de vinovăţie. pocăinţa se manifests deci ca depăşife a păcarului.Il. 3. 295 . h Cf. stflruind în pftcat. îl va face de aci îiiiiinte de opt ori. folosindu-se de un cuvânt din Păstorul lui Herma. rămâne departe de El. „Uitănd cele ce sunt în urma mca şi linzând catre cele dinainte. Se cuvine sâ slim c.1" Cercetându-se în fiecare clipă şi căindu-se neîncetat. iar bolile sale merg spre vindecare. înaintând astfel mereu. înaintarea se face cu încetineală. prin harul lui Dumnezeu. şi se sârguieşte să se pocăiascâ pentru cele ce a greşil şi să se îndrcpteze pe sine. Recunosciindu-şi pâcatul. nici nu le mai spune. înaintând pe încetul cu Dumnezeu. 14).

*° A se vedea. Şi tot păcat este lipsa de grija" in a împlini voia Lui.) Aducerea-aminle de cele trecute este paza pentru cele viitoare".162 De altfel. Scrisori tluhovniveşti. chiar dacă. în-!r-un anumit moment. „dacâ zicem că pâcat nu avem. 4.|V' în Cartea Pilde-lorlui Solomon stă scris căchiar „eel drept cade de sapte ori" (Pilde 24.. Sf. de asemenea. De aceea Sfinţii Părinţi îl îndeamnă pe om sa se căiască pentru păca-tele sale. A crede că eşti lipsit de pâcat arală necunoaslcre de sine şi de slarea in care te al'li. Sfinţii Parinţi arată. Sf. 161 Cf. Varsanufie şi loan. chiar după ce ne-am curăţii de ele (. nu exisla „om care sâ trâiasoa şi să tie lipsit de pilcat şi care să fi urmat intru lotul poruncile şi să nu fi neglijal nici una dintre ele". 142 Despre pocmnfti. de asemenea. tot ceea ce il tine pe om instrăinat de Dumnezeu este. în rugăciu-nea care se citeste imediat inainte de Sfânia împurtaşanie se cere lui Dumnezeu iertarea pentru greselile fitciite „cu ştiinţa şi cu neşliinţa". de nedesavârşire şi de înstrăinare de Dumnezeu. omul se poate socoti pe sine m stare de pacat. ca omul se amăgeşte crezând că este fără dc păcat. Sf. 394. Sfântul Isaac Sirul defineşte pocăinţa ca fiind „cererea prelungitâ în (Ot ceasul a rugăciunii pline de străpungere ce se îndieaptă spre Dumnezeu pentru iertarea pncatelor trecute". 157 Cuvirtie despre nevoinfâ. '9 A se vedea. ci si în nelucrarea binelui (lac. şi să se fe-rească de ele în clipa de faţă şi pe viitor. 428. Despre pocăînfâ.160 Aşa cum învaţă insuşi Sffuitul Aposiol loan. ci de conşuinţi» ca am păcătuii şi că oricând putem cădea din nou în acelasi păcat sau în ultele. 2% . pacat. 4. Păcatul. estc păcal orice fapta şi orice gând prin care omul.117 Sfântul loan Gură de Aur spune. Pocăinţa este deci necesară 1 A se vedea. se abate de la cele voite de Dumnezeu. In acesl sens.Cotitlifiile genenile ale liwuif/uiiii de păcătoşenie în care se află. atâta vreme cat u-a ajuns la asemânarea cu Hristos. de buniWoie.161 în sensul propriu al cuvântului. De aceea. "* Despre pocainfâ. XII.. la fel: „Se cuvine să păs-trăm mereu în minle amintirea pacatelor noastre. fie neştiute. de pildfl. Maxim Mărturisiionil. . Aducerea-aminte de greşelile din irecut îl face pe om sa se teamă sâ nu cada din nou. Despre poctiinfit. XII. 50. de altfel. nu consul numai în făptuirea răuliii. Altf'el spus. Vursanufie şi loan. lie ştiute.'-0 Nu este vorba aici de o aduce-re-aminle amănunţită a păcatelor facute şi a împrejurărilor in care s-au pelre-cut . de pildfi: Sf. aşa cum arată Sfântul Marcu Ascetul. de altfel. lepădându-se de palimile carc le-au produs şi chemându-L în ajutor pentru aceasta pe Dumnezeu. loan Gtirâ de Aur.1* Se cuvine. Cieşlinul. 4. clar şi „întristarea şi grija pentni păzirea de cele viitoare". să* stâruim in slarea de pocăinţă. n-am avea un pâcat anume.ceea ce 1ar impinge pe om în gandtil pătimaş la ele -. Sf.8). spun Sfinţii Paring. Scrisori efiihovniees/i. de pi Ida. atâta vreme cat nu s-a unit desavârşit cu Dumnezeu. VII. 17). Cuvânt ascetic. ne amâgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi" (I In 1. 16). VII. Or. este vorba de recunoaşrerea stării de neputinţa şi slăbiciu-ne. 30. trebuie să-şi adlicl nminte ncîncetal de păcatele sale. Marcu Ascetul.

442. II. despre care vom vorbi ulterior. serie alfabetică. Orice ar face şi orice argândi.lr"' Din căinţa neîncetată se nasc doliul (întristarea) (nk'jQoţ) şi străpungerea inimii (Kaiăvxfyc. 494: XXV. 1 ' Discamtri elice.172 „po-uiinia este leac pentru rana păcatului". „Eu în pBcat mfi cnlc şi în păcal mă scol". şi in gând". Vorsanufw şi loan. V. Sf.|f'7 în ace&te» irci. sâ primim ca din mâna lui Dumnezeu pocainţa care ne este de folos Cf. VIII. 12.trebuie sîi fim înloldeauna încredin-lali c.. mai bine spus. 2. Simeon Noul Tcolog. să înţeleagă cât este de departe de slava la care a fost chemai prin fire si de desăvârşirea la care ar puiea ajunge in unirea deplinăcu El. a £is Avva Sisoe (Âpqfîegme. omul trebuie să-şi cunoască ne-vredmcia. \ se vedea. 8. Sf. Simeon Noul Tcolog. pe care doar puţini oameni ajung să-l do-bândeuscă. Cf. " Ihidnn.X\X. |T' thidem. 4. a se vedca Sf. Calekeze. 2. 58. zămislesc lacrimile (SctKp\xx). după cum învaţă Sfinţii Părinţi. Despre idrvbirea inimJi. Convoihih duhorw<eSii. ibidem.!. i white despre nevoinţâ. 23.16S . 36). De aceea. în fiecare ceas al vieţii. penl. I."* ulti-niii este nn dar al Sfântului Duh.i fundamental. in nfara referinţelor dale mai jos.1 păcăluim in toate: şi in cuvânt.). m thidem. zice: „pocainţa este vindecarea păcatului". Sfânlul Varsanufie învaţâ: „în toate osândeştc-te pe line ca eel ce ai pâcătuit şi ai greşit".ru păcat. să-şi dea scama ca este mai prejos de ceea ce s-ar cuveni să Be dupâ" voiu lin Dumnezeu. fraţilor. 111. !. în afara referinţclor de mai jos. leacul mântuitor al pocăinţei sail. şi în faptă. Despre diavtd. pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor. Simeon Noul Teolog. a se vedea: Despre poceiinfâ. 9. IV.CondifiHe suhiertive ale lămăduiiii şi stlntîliileu hi HristM penlru toţi'" şi ea trebuie să se facă.1'" .428. V. Catehtize. 11. Awn Sisoe. 5. m Desprvpocăinţâ. 305.idesea ei vorbesc despre aceastâ stare duhovniceasci* în termeni medicali '" Sfântul Simeon Noul Teolog se referă şi el la Jeacul (<|)o:p-\iaKQV) mântuitor" al pocăinţei. B Cf.după cum există doclorii pentni rănile irupului. I. Omtlii fa slaliu. care. şi învăţătura Sfinţilor Părinţi despre pocainţa îi acordfi o impor-i n'i. stă pocăinţa desăvârşită. sv rixori duhovniceşli. ' Acesi mod de a privi pocSinţa se întâlneşte cu constants la Sfânliil loan Gură de Aur. 242. 214. la rândul lor. 1. avem drept doctorie pOcainţa'V™ „să folosim. „Trebuie să ştim că avem nevoie în tot ceasul şi în cclc douâzeci şi pami de ceasuri ale nopţii si alc zilci de pocSin(3". Şi cel niiii . VII. II. care este boala sufletului.. 2. 297 . 50. de pildă. Pocăinţa este socotită de Sfinţii Păiinţi ca un leac deosebit de folositor. dc pildă.1'1 care. loan Casian. XXV. Sf. scrie Sfântul Isaac Siiuj. Sf. Cele 225 de capett teofogice ţipractice.7. Scrisori duhovniceşH. VU. 4. 58. XX.

Sf. m Jbitlmt4. I. m Dogmatic. '" Ibidem. cunoscând cu durere ticăloşia la '■'Ibidem.). nu un singur om. Sf. .1*1 Pocăinţa este leac. pocăinţa se vădeşte a fi pentru omul păcătos singura cale prin care se poate întoarce la lucrarea virtuţilor. ea fiind condiţia împlinirit tuturor celorlalte porunci. el poate din nou să ducfi o viaţă sănatoasă. cerând cu lacrimi de la Dumnezeu iertarea păcatelor. că „pocăinfa este întoarcerea. stare la care nu poate ajunge fără ajutorul ei.. nu ostenesc să Vft pun îii faţă leacul care vă alină suferinţele". II. fraţilor.17'' „cu toţii suntcm păcâtoşî.1"3 Prin iertarea pacatelor şi tămăduirea de patimi. care au fosl repede şi deplin vindecaţi de pocăinţă.. fără să mai rămână vreun semn sau vreo urmă a lor". Despre pocdinfâ. de-ar fi ucigasi şi plini pe tot irupul de rani. nemairSmâ-nând vreo urmă sau vreun rest din vechea lor rituiate*'. pe care i le aduce pocăinţa. dacă ne cairn (.Con//i(ii/r gent rat* o/e uhtukluirii pentru lămăduirea noastra". omul ajunge să trăiască în chip virtuos. Marcu Ascetul. ci mii de oameni plini de rani şi bube. întinaţi de mulie patimi. pocăinţa. V."1' Vindecat de patimi. vine omul în sfârşit la odihnă". : Cf. Simeon Noul Teolog. Cotebeze.. fîrească."* „să primim. m imttfrîtnri de stifle/ Jolosifotire. vm. A. peniru a-mi înlări cuvânlul.""* De alt-fel. Dumnezeu le va şterge cu totul. 1. scrie SITintuI Varsanufie. omul dobândeşte de la Dumnezeu curăţirea de păcate şi vindecarea de patimi.% '"' Ibidem. 10.177 „iau drept martori. sau trei. 1059. *" Scrixori duboviiuesli. prin asceză si osteneli. dar nu deznadăjduiţi. potrivit adevnratei sale naturi. aşa cum arata numeroasele citate de mai sus. Numai depărtându-se de patimi şi lepadând de la el orice răutate. 786. VII. sau doi. "" Ibidem. H IW .IJi. "" Cf.180 „să fim cu totul mcredinţaţi că mare este puterea acestui leac.. m Ibtdm.17* „de-am fi cu totul acoperiţi de rănile pacalulut. m ibidem. omul îşi poate regăsi pacea lăuntrică. care estc pocăinta". care sunt adevârate boli ale sufletului. El are grijă de ei şi-i tâmăduieşte şi-i curăţă de orice urma a păcatului".1* lar Awa Dorotei arată că „prin zdrobirea inimii. leacul care ne va izbflvi de boală şi care va şterge pâcalele noastre".1*2 starca în care el îşi recapătă deplina libertate şi sănătatea desăvârşită. de la starca cea contra naturii la starea naturala". Sfântul loan Damaschin spunc.Dacă Dumnezeu vede cil cei păcătoşi se căiesc. şi de aceea mulţi Sfinţi Părinti o socotesc cea dintai poruncă. in acest sens. 30. pocăinţa îl duce pe om la nepăUmire.. „Sa ne intoarcem cu pocăinţa la Dumnezeu si va aduce toate la pace". Urmata îndelung şi cu sim-ţire vie si adâncă. pentru că prin ea.

7. Mpocăinţa îi îndreaptă"."1'' Şi. " P&tomf. „Căinţa îl aduce la viaţă pe cel morl duhovniceşte". omul ajunge sa se cunoascâ pe sine din ce în ce mai bine. Apofiegme. 44.1* îi ref'ace însuşirile fireşli.w el urmăre-şte răul până in cele mai tăinuile ascuuzişuri ale sale şi-i vădeşte viclenia. Cuviint ascetic in lOOde capete. Dimlohal Foticeei. omul işi redobândcşte adevărala viii'â. I. „bicriniile. "' Cf.'": Alurici el prttrunde în adâncul sufletului său şi vede acolo boli care răman necunoscute pentru cel care vieţuieşte fn păcat. oameni care ajunseseră nebuni şi nepricepuţi (utopoi tcai c«7we"oi)diit pricina piîcatelor. AVVJI Dorotei. IV. cum ar ajunge el să ceară CF. i ateheze. care. 299 17 . este o condiţie absolut necesara pentru vindecarea ei. hivdfdturi de siiflet fohsiumre. Recunoscând c. sa* vadâ lot mai I impede răutatea care zace în cl. AVVII Pimen. 27. XX. VIII. Căci. 134. lipsii de căinţă îl duce pe om la moane. SI*. Prin pocăinţă. Efrem Sirul. dacft n-ar cunoaş-le mul'imea pâcatelor şi gravitatea bolii sale. „Pacă nu vă veţi pocăi. Câtfemonahi. Care esie izvoml a toatâ virtutea. ScrisoriduhffvrtSceşti. lucrând virtuţile cu orn înnoil şi deplin sânătos în Hristos.3. p. ed. a fost îmbol-năviră cu totul. cunoscând starea căzută în care se aflâ. Caindu-se chiar pentru greşelile cele neşli-uie1'" si pentru cele fara" voie>. loţi vi'ţi pieri". şi să se deschidă CO totul hanilui Sfânlului Duh.409. njunge să îiiţeleagă cat de departe este de Dumnezeu şi-şj recunoaşte rătăci-rea. In vreme ce prin abaterea de la calea dreptitţii sufletul a fost schimonosit. 'i'l SI. scrie alfabetîcâ. Sf. poate omul să ajungă la sîmţirea vie şi sirăpuiigătoare a nevoii de a se hitoarce la El. Sf. Varsanufie. Simeon Noul Teolog. Numai lepSdand biiinele cele de piele ale păcatulut. iar cu puterea hamlui dumnezeiesc pe care-1 cere cu rugăciuni fierbinţi scoatc cu lotul din sufletul sau si pâcatul. 404. IM Evajţrte. Prin cainţâ. dimpotriva. 119. Vedenia a IX-a.670. Sf."* Şi lot el spune. 10. sesizând chiar şi cea mai mică dintre greşclile şi lipsurile sale. Assemani. lesprepoalinfâ.Iată de ce Sfmţîi Părinţi socotesc pocăinţa. ' SI loan Casiun."7 Şi regâsind prin pociftnţă calea virtuţilor. omul iese din orbirea necunoaşterii de sine şi a lurnii. prin patimi. Dindoh ill Foticetfi. *:Cf. spune Fnsuşi Hrisios (Lc 13. şiboaLv" Cunoaşterea stării sale păcătoase. Convorbiri dtihavrtic*fti. t I.1'" Stâruind necontenil în pocăinţă. 4. Sf. Pocăinţa este tămăduitoa-re mai ales pentru puterea lui de cunoaştere. 100. scrie Hernia. 22. 394.l esle păcătos. 53.Cimdifii/e stdriective ale tomcithiirii ft sâmUattm in llristos care a ajuns prin înstrâinarea de Dumnezeu. Dexftre rei <<• end <d n itulrejttează dm Jiip/e. strâpungerea inimii şi lacrimile ca tcmeiuri ale împlinirii luturor virtuţilor. '»Ibidm.5). pe care omul o dobândeşte prin căinţă. Cux'âni ctxretic in 100 de capefe. U învie pe cel mort cu surletttf*. Marcii Ascetul. spune Sfăntul loan Gura de Aur. „îşi recunosc nebunia (ocOpocruvri) lor". 197. se poale el îmbrâca din nou cu harul eel dnmnczeiesc.

au alergat la medicul 1 e e l c e w1s. cele dumneze-ieşti (. II.i■. nu este o cunoastere teoreticâ. 127-128...it■-. a min^ Cauhtze. nu-l mantuie cu sila.. •x Coiehet. Stantul loan Gură de Aur dă următorul sfat: „Să recnnoaştem cu sihceritate ce-am ajuns şi cat de rele sunt rănile sufleiului nostru. se înlreaba Sfântul Simeon Noul Teolog. ci este 0 cunoastere existenţială.. Cateheze. cu minte smeriia şi totuşi prevazatoare. IV. pe masura curăţirii sale. prin hand lui Dumnezeu este curfiţit de patimi si in-ceiul cu încetul imunericul care se aştenuise peste puierea de cunoastere a sufleiului se risipeşte. fata cu slăbiciiinile capalate din neştiin-ţă sail rătăcirc.'''1* Or. spune mai pe larg: „Rodul şi t'apta pocăinţei sunt cele care alungă neştiinţa şi aduc cunoştinţa: mai întâi cunoşlinţa despre noi şi despre cele ale noastre. 676. apoi despre cele mai presus de noi si despre tainele cele dumnezeieşti. Smr-ndevăr. Apoftegme. "'' Ohcunuti teolugice..1'" De aceea. nu-şi face griji din pricina ei". eel care se câieşte de păcalele sale. insuflată de Duhul Slant.301 Din aceste rânduri reiese cîi aceaslă cunoaştere de sine si a lui Dumnezeu. acrie Sfântul Simeon Noul Teolog. XXVIII. Iţx Cf. abstracts. I627D {Avvu Zinon). iar minted îi este tot mai mult luminatfi de Duhul Sfânt.). I. cele nevâ-zute şi necunoscute peniru cei care n-au facut pocăinţă (.bolile. ci şi. la adevărata cunoastere a lot ccea ce există.. Cf. la care se ajunge prin pocăinţa. 300 . lar dacâ omul face aceasta. ci aşteapia tn marea Lui niilostivire ca omul să-şi manifesto dorinţa de a fi vindecat şi să cearâ de la El ham I Siiu eel lămăduitor.nu le pot lipsi Icucurile din partea acelui adevarat medic al sufletelor.) se descoperă numai celor care au facut pocăinţă fîerbinte şi s-au curăut frumos printr-o pocăinţa -sinceră si atât pe cat e măsura pocăinţei şi curaţirii lor. axa cum am mai spus.Condiţiite genentle ale litnuuluirii ajutorul dumnezeiescului Doctor. „Celor ce-şj cautiî într-adevăr vindecarea . şi sa primească vindecarea. 304. eel care nu-şi cunoaşte boala.1*9 c Dar nu numai la cunoaşterea de sine ajunge astfel omul. nu şi-au ascuns primejdiile rânilur şi nici n-au respins cu minte necugctata leacul pocainţei. ca să primească astfel tămăduirea snflt?-lului său ? „Cum s-ar lasa îngrijit de doctor eel care nici măcar nu ştie că e ranii şi zace răpus de boats ?". aici cuprinzându-se şi realitâţilc duliovniceşti ceje mai lainice şi mai înalte. 97 Despre diavol. Iv ' Convorbiii duhavnicesti. acestora li se anila adâncurile Duhului (.. căci numai aşa ne lecuim.).-" lar in alia purte. mai ales celor care nu şi-au dispreţuit prin deznădejde şi !i■--i■. 12. Dar pentru toţi cei-lalţi ele sunt necunoscute şi ascunse". tocmai prin pocâinţâ ajunge omul să-şi descopere boala. ci. „Pocăinţa este usa care scoate din întuneric şi duce la lumină". 5. Dumnezeu îl vindecă negreşit. 89-90. şi să ceară ajutor lui Dumnezeu.. XIX.l<J' Aşa cum am mai spus.spune SfanUil loan Casian . Care respecta liberiatea omului. Dumnezeu. o cunoastere. VII.

ci se face din toatfl fiinţa sa. simţind cu durere starea nenorocită în care se afiii şi înstrâinarea de Dumnezeu.. serin alfabeiică.. care este adevărata lucrare a minţii. care dintru început an fost unite şi împreuna lucrătoare în firea sa. asupracaroia nu avem putere (. potrivit menirii ei fi-reşti. prin pocă-inţă. un nuinai că nmul se curaţeşte de întinăciunea păcatului. Scrisori âuhovniceşti. 41. danil de . 301 . 28. Căci este o pavăză care înloarce toate săgeţile diavolului (Efes.). De accea. lar aceaslă sfâşiere şi ruplurâ stăruie ca boală şi rană adănca a fupturii sale.. arma de nebiruit în faţa ispitelor. Reunificarea lor este una dintre condiţiile csenţiale peniru a se ajunge la rugăciunea curată. Col. V. i I. Desprr rtigariune. Pocainţa sporeşte tăria onuilui în faţa găndurilor păcătoase semănate de dinvol îii suflet.Ctmdifiile subtectbm ale tmntuluirii ft sâiiătaiea in Hristos \\\ coborâle în inimă şi unite cu ea. scric alfabetică. 17.201 si de accea cu adevărat se cuvine să fie împreunată cu ea 204 -. 2.. Lacrimile de pocâinţă au. Avva Pimen spune câ „ducă omul se va prihăni pe sine.m.. 13. 5. pocăinţa are şi o funcţie de apărare şi prevenire. 6. Triade. de pildiî. Evugrie. in om se pelrece unirea acestor puleri. află sprijin pretutindeni'V" „Lacrimile păzesc neîncetal cu Numele lui Dumnezeu pe cel ce le-a dobandit". 14 Cf. Scam. Avva PimerU 162. Scrisori ttuhavnictfli.n. 6.. 95. 25. ^Dapnpocăiafă. Mustrarea inimii este. Aimfiegme. Grigorie Palama. '■•][ Vezi Apoftegme. po-câinţa face ca omul să fie ajuiat în toi limpul şi în tot locul de Dumnezeu. Sf. I. loan Ciisitm. 26.2C Şi aşa omul biruieşte toate greutăţile. Numai aşa rugăciunea omului nu râmune pur inlelectuală. XXH. de altfel. Varsannfie. Coitvorbiri dufurvntc&ftl. scrie Cf. ''' Apoftegme. spun Sfinţii Părinţi. 29. 3). fie ele lăuntrice sail din afara. se sme-rcşie cerând cu lacrimi şi suspine ajutorul Lui şi poate primi asttel harul Său tâmăduitor si mântuitor. Sf.i Ee defăima pe line însuţi in chip sincer înainlea lui Dumnezeu. Avva Pimen. Sf. ca o adevărată hrană. ca şi pri-mejdiile şi necazurile intâmpinate. nil e biruit de nici un război (. 1 Scam.20* lar Sfaniul loan Scărarul îi face pe diavoli s*1 spună: .i intări inima. Sf.106 Pocăinţa are de allfel puterea de a risipi tulbu-răiile aduse de diavoli şi de a-i alunga din suflei. Cel care-l are nu e atins de nici o loviturâ în razboi". Atunci sa ne SOCOteşti ca pe o pânzâ de paianjen". aşa cum Invaţa Sfinţii Părinţi. scrie Sfantul Varsanufie. al cărei centru este ininia. pe lânga funcţia tămă-duitoare. II. aşa cum spune Psalmistul: „Făcu-Cu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea" (Ps. Etiopiună. IX. 461. SO1). iniorcăndu-l pe om la Dumnezeu şi înlesnindu-i rugăciunea catre El. 16).).. dar care au fost desparţite prin pacat. iar aceasta este . loan Scărarul. ci şi.Cf.4. Cel ce are „plânsul adevărat împreunat cu sirăpungerea inimii. Prin strâpungerea inimii ."c Vedein că.*07 Sfiln-lul loan Gură de Aur spune cfl „diavolul fuge îmotdeauna de împunsfuura ascuţiiâ a pocâinţei".1 ii singur vrăjmaş avem.prin care se înlesneşte rugăciunea202 şi se face rodiroare.

Ea este. 461. aşa cum spune Sffintul Marcu Ascetul.Comiifiîli' generate <de tibnăduirii Sfântul Varsanufie. vorbeşte cu El si se uneşte cu El. prin ea se Ueschide cu toată frinţa sa harului dumnezeiesc şi se uneşte cu El. recunoscându-şi starea de boală. învâţiitură despre limşlire yi nigăeiune. Dar aceasla se face.sori tiuhovMcepi.?. dar vom da negreşii socoteală lui Dumne?£u ca n-am plâns peiuru păcatele noastre". omul îl recunoaşte pe 1 Iristos ca Dumnezeu şi Stăpân al său şi singurul iămăduitor al patimilor sale.linţa râmâne neatins de patimi. care."14 4. Rugaciunea însoţeşte şi credinţa. „legatura care uneşte făpturile cu Creatorul lor". atunci când omul ajunge la nepatimire.i O astfel de legătură se creează. :u Cuviritf despre tievoinfâ. iar rolul ei. pe toaie treptele vieţii sale duhovniceşti. doar ca poten-ţialitate. şi mai ales prin Botez. se apropie de El. De aceea.21 Iar Sfântul Isaac Sinil laudă pocăinţa ca cea mai vretlnică stare duhovnicească a sufletului: „Cel ce-şi simte păcatele e mai bun decât cel ce scoală morţii prin rugăciunea hii. dorind din tot sufletul să nu se mai despattă de El. 302 . i. Prin pocăinţă. Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun deeât cel ce s-a învrednicit să-i vadă pe îngeri". se întoarce la El şi. căindu-se penlru greşelile sale. prin plinătatea harului.212 Se vede limpede că pocăinţa este o lucrare cu adevărat trebuincioasă omului. fraţilor. Creştinul urmează să faca lucrător harul prim it. Cel ce suspina un ceas pentni sufletul său e mai bun decât cel ce foloseşte lumii întregi prin gândirea lui. aşleaptă de la El iertarea lor. la ieşirea sufletului. rugâciunea este absolut necesară. ca să primească de la El tămădmrea de patimi.6 Cf Sf. lor prin poc. prin ea omul cere ajutorul lui Dumnezeu. aflat în " Srri.l\SVmWtVII. nici că n-am fost văzători. Mirungere si Euha-ristie. cum spune Sfântul Grigorie Palama.2"' Prin mgăciune.s 'l'iei t'iipelt' deSpte ntgâciwie yi curâţki inimii. lar pentru aceasta. şi prin primirea Sfintelor Taine. desigur. 1. Prin rugăciune omul se aşazâ în faţa lui Dumnezeu. adaugă el. esen-ţial. . omul intră în legătură personalii cu Dumnezeu. 1. curăţirea de păcate. să sporească tn el şi prin el. Leacul rugăcîunii u) Rotut rugăciunii şi efectele ei tămăduitoare Prin credinţa.73. „in chip tainic". nici că n-am tcologhisit. cu simţirea vie si dureroasă a nepulinţei şi slăbiciunii sale. 34. îi redau omului strălucirea dintai a chi-pului lui Dumnezeu din el şi res(atornicesc aseinănarea cu El. câ n-um săvârşit minimi. Sfăntul loan Scârarul spune: „Nu vom fi învinuiţi. şi căinţa. Grigorie Sinstitul.211 şi.

cu alte cuvinte. 7. Isaac Sirul. III. 24). Sf. ţinta sa este acum să sporească în apropierea de El. Dumnezeu îndatâ îi asculta rugaciunea. 22). „sufletul nostru se daruieşte Sn Despr* vfaţa 'm Hristos. şi cerfuidu-l.1 haruJ şi daml lui sunt deja prerente in noi: „Toate câte ccreţi. VI. Sfantul Dionisie Areopagitul spune. 32. sa credeţi că le-aţi prutiît.. ajungem să ne săliişluim in Ea'*. El aşteaptii. 22). omul cere haml lui Dumnezeu. aceasta se întâmplă „pentru ca cere|i rău" (lac. Hristos ne spune c. Dacil omul nu şi-a însuşil hanil prezent în cl.1 I-J ceară. '' Cf.2). când. ■'' Dtsptt Niwririle ditnmezeieşti.-2. primim de la El" (I In 3. „Noi ne mgăm lui Dumnezeu. veţi primi" (Ml.. Sfântul loan Casian spune că prîn ea se ajunge la adevâxala rugaciu-ne.). Rugăciunea se vădeşte astfel a fi pricinuitoareu locuiriî desflvârsite a harului in om.n pe noi spre El prin rugâciunea pe care i-o aducem şi pentru a ne intoarce la W. Astfel. căci El este pretutindeni.. se predă lucrării mâniuitoare a harului şi se face tie bunăvoie şi hum cunoştinţă împreună-lucrător cu acesta la mântuirea şi în-dumnezcirea sa în Hristos prin SfantuI Duh. oricine cere ia" (Ml. Eu voi face"(In 14. „Dacă veţicerecevain NumeleMeu.4. Respectfuid libertatea omului.ll 1. pentru eă nu cereţi"(lac.şi chiar. 4. acelasi lucru: . 14). 303 . fie că* nu şi-a împropriai cu toiul hurul primii. ci pentru a nc înalţ. dar nu-l siJeşte pe oni să-l primească. nu pentru 8-L aducc la noi. 7-8). aceasta se intăiTiplă pentru cfl nu s-a întors prin mgăciune spre Cel care i l-a dilruit şi Care este El însuşi prezent în acesl har şi ni Se da priii el: .M0 Dumnezeu fşi revarsă neuicetat hand Său asupra oatneniior. 22).js'u aveţi. nu orice faptură 5e sălăşhiieşte în Ea. De asemenea. ca oricine cere ia" (Luca II. în mama Lui milosfivire. şi |e veţi avea" (Mc. fie din pricină că s-a înstrăinat de El prin păcat.30.Apropiindu-se astfel de Dumnezeu. Tâ/cuiiv Ui I'sahtiul4. 98.CoiuUfiile S'ibu'clive at? tămâihiitii si miiahitra fn Hiuivs el prin hiirul Său. m chip liber şi intm cunoşfjnţâ. Sfimii PaYinţi socotesc starea de cainţă ca absolut esenţialâ pentni rugăctune. Sf loan Gută de Aur. dacă „cereţi şi nu primiri".! în toate făptu-rile. cunoscăndu-şi pacatul şi neputinţa. mai aproape de om decât însîişi inimfl sai|7 -. scrie Sfântul Grigorie Palama.9-10). Dar prin rugăciunile preacurale şi sliiruitoare pe care I le aJuccni (. 680BM Cf. rugfmdu-vă cu credinţă.. Rugjlciunea trebuie să sc facS cu credinţă (Mt 21. PG 3. 2. 21. ci peniru eft omul rîîmâne departe şi m afara Celui care-i este mai lâuntric decât toate cele dinliuintrul lui . Auzim cum Hristos însuşi şi Apostolii Săi spun: „Cereţi si vi se va da... „Cereţi şi vi se va da. cum spune Sfântul Nicolae Cabasila.Dacit este întni totul adevaVat că Sfânta Treime este prezetit. „Toate ciite veţî cere. < 'uvinte despm nrvmnfa. riigăciunea (rebuic făcuta aşa cum se cuvine. 3). ]. '•' him/r.. nu pentru câ Dumnezeu ar fi departe. „Orice cerem. II. ca acesta s. rugâuilu-vă. Pentru ca să fîe ascuJtată. Rugăciuiiea este cea prin care.

"1 Cel care ne vrea binele şi ştie care sum cu adevărai nevoile noastre. VII.că cei bolnavi au nevoie totdeauna de doctor şi de leacurile de la el (.23 Fără căiuţă. cu mătturisirea greşalelor. „Slim . Sf. 5. 21. fiind pricinuitoarea primirii depline a hanilui.*2* smerenia:2'' şi îndeosebi curâţia inimii. Omilii fa FfleffW. omul trebuie să înţeleaga mai întâi cât de mull s-a depărtat de El. 7: Omilii la Ana. loan Gura de Aur."2" privegherea si trezvia (vfjxj. ca şi unnaioarele vor fl axnanutiui cxantinalctn coniinuare. 12. "'' Cf.Sf. Omilii fa Evrei.i^). şi tc voi izbfivi . Omilie m Săptâmâiui Mare: Sf.2" Evagric scric şi el: „Simţirea rugăciunii estc adunarea cugetului. Sf. Prin ea omul I se adresează lui Hristos-Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. 6: Tâfauiie fa Ps<limuI4. Col. 3. 2. 4. I In 5. sa ne aducem aminte că zicc: «Cheamă-Mă pe Mine in ziua neoazului tiiu. viii. Omilii fa I Timoiet. lar dacâ El cste scaparea noastra. 1 (if. rugăciunea nu este bine primUă. loan Gura de Aur. XXIV."'. cu suspine nevăzute". Cuvinle despre nevoiiifd. de asemenea. 2. 7. 12. :u Cf. Omilii fa Efeseni. cu strâpungerea inirnii. 35. 4. 33. Sf. 4. scapare Te-ai fîicut nouă în neam şi în neam» (Ps. XXVII. 3. 89. Cf. 35. Sf. VII. loan Gura de Aur. 5: TtUefare fa I'sttlnntl •/. 4. Sf. 4. Origen. Sf loan Gura de Am. VII. Isaac Sirul."' râvna fierbinte/27 stăruinţa. zicând: «Doamne. IV. Inlcmrr In I'sabmil').<'otivoihiri duhavntcetfi. Macnrie Egipteanul.: Se cuvine. Omilii fa Ana. Omilii fa fivre*. Rom. în afară de credinţă şi căinţfi. Cttvtntt despre iwvoiiifă. 6. Omilii tluhax-iiiceştl (Col. 2. tmpotrhia tmomeilor. Omilii fa Evrei. 43. împreunată cu evlavia. Omilii fa Motet. XIX. LI. Despre ntRaaune. 4. IV. IX. trebuie mai înlâi sa simtă cu durere catâ nevoie are de el. 14. cu durerea sufletului. pentru a primi Ulmâtluirea de relele sale. Omilii fa Matei. 5. XXVII. w Căci pentru a se apropia de Dumnezeu. 4. °? Cf. Col. IV. Tăli'iire la I'snlmid 3S 3. I. . Numai Dumne-zeu singur esre ajtitonil şi sprijinitorul său. 7. 2. 5: inipotriva anomethr. Ctmvorhiri duhovniceşti.Coitdiţiile generate ale tomtUfairii gemete şi suspine lui Dumnezeu". 7. " sf. 4. w Cf. '' f)i'\/irr I'Hxaciuritf. 5: OmtUi fa /•arm. XXV11. Omilii fa Mate/. Sf. lorn» Casia». penlru a primi de la El vindecarea de toata răutatea. V. Cuvbtie (tespre ttâvrinfă. XXVII. Impolrivu tmomeilor. 5. XXXI. 1. 1 Cf. alte condiţii ale rugâciunii bine primiie sunt: atenţia. Omifa fa Efeseni. Evagric Cuvtint despre rugtieiung* 4. I Pu 4. pentru a pnmi harul. Omilii fa Evrei..spune Sfantul Varsanufie . Epistole. 5: Despre poaimfa.. I. 5. Această aiitudine. 12. Isaac Sirul. esle prin aceasta pricinuitoarea tămăduirii omului şi a înloarcerii sale întru sanfltate.) De aceea şi proorocul strigiî. Ttdcuire fa Psafand 7. Sf. 6. Omilii fa Istdo. I). Sf. loan Gurfl de Aur. 5: XXIII. Isaac Sirul. Omilii fa Motet. " Cf. 3. Isaac Sirul. Omilic fa Stipfaim'mu Mure. XXIII. IV. 304 . XXX. Rugfciunea. loan Guiă de Aur. trebuie sA cunoasca mulţimea greselilor sale şî să se căiască peniru ele. II. ca cererea &a fic după voia lui Dumnezeu. XXVII.. II). IX. XXIV. 6. XXX.

XXX. Vaisanufic."2 Sfântul loan Gură de Aur spune că „Î1i timpul mgSciunii îi arărăm Doctorului rânile. şi eu voi da vindecare rănilor voastre"... Sf. Scrisori duhoviiiccsti. „Mare este puterea rugăciii-nii l". alergaţi cu mintea la Doctorul sufletelor. 3. Sf. Omilii la Ana. * Omilii la Evrei.'*41 . 2. 25-" fiiij'otrii'tt anomeilar. *'" Omilii lu Efeseni.'134 lar Sfântul loan Scărarul îl sfătuieşte pe cel ce se roagă să ia drept pildă de rugăciune pe cea a „celor bolnavi în faţa doctorilor.)tau>efaPsahmd7A.24* în timp ce fară rugaciune omul nu poate face nimic („Fără Mine nu puleţi face nimic". ea face cu putinţă cele ce par cu neputinţă. ' Omilii taPacere. şi nelede şi uşor de străbătut căile presărare cu stavile". ajuior în ascuţişul bolilor".. VII. împotriva anomeitor.23'' „puterea rugăciunii (.2" „să alergăm întotdea-una la Dumnezeu şi Lui să-1 cerem orice lucni. Singurul care poate să vă lecuiască rănile inimii este Cel care a creat toate făpturile şi cunoaşte toate fapiele noastre.. DS . nti priviţi spre cei care vfl dau numai un ajutor trccător. Ajunge să* strigam din adâncul ininiii spre El şi înaintea Lui să vărsam lacrimile noastre". XXVIII. căci nirnic nu este mai de fobs ca ruguciunea. XXVin.. Omilii la Facere.240 SfSnlul Isaac Sirul arată şi el că „rugiîciunea este. loan Gurîl de Aur. ca să ne lă*maduirn'\2M şi îi învaţă pe cei căzuţi în boalji din pricina păcatului: „Nu căuiaţi sprijin la oameni. ™Stw<u XXVIU. „Ru-yâciunea este doctorie". "'' 'Ueheze baptismaie. loan Scnrarul. XXIV. Omilie împolriva celor care se fotosese tn chip nedrept de aces! cm'ânt at Apostoltdui etc.2" Ca răspuns la rugăciunea sa. 4. VII.. lft 305 .ici numaiea ne poate izbăvi de râutăţile de acum". prin eaT toate îi sunl cu purinţă omului.2î' „este izbăvirea noaslră. 21. XXVTI. 7. de asemenea. Caieheze baptismal?. 5.2'" iar Sl'iinlul loan Scararul. A se vedea. %2A. " Cuvuile despm nevoinfd. la)". 5. IV. 25. XLIX.2'12 Sfântul loan GurS de Aur l. Sf.tudă neîncctal nemăsurata putere a rngăciunii. IV.) vindeca bolile". VII.. De aceea nu este de mirare că Sfinţii Părinţi socotesc rugăciunca ca un leac2Kl deosebit de putcrnic şi folositor. Scam."7 şi încă: „Rugăciu-nea este leacul mântuirii". 424.. XXVII. l. 5. o face sa spună: „Veniţi la mine.Nimic nu este mai puternic decâl rugăciunea fierbinte şi curatâ.Condiţiile subiective ale U'tmădiiirii şi wnâtatea în Hrislos şi Mil vei preamări» (Ps. căci prin ea îl cheamă in ' Sctisori dtdiovnicesti. 5). părăsind aceasta. 12. omul primeştc de la Hristos leacurile potrivit slarii sale şi izbăvirea de boalâ. uşoare cele grele. 7. scrie Sfântul loan Gurâ de Aur.- Scam. docloria sufletului şi leac pentm relele lui". 7. când e sa ti se laie. 5. 49. Omilii la Evrei. In 15. 4. c. person if'icând rugftciunea. V. sau să li se ardă vreo rană". '* Desprepocăinţâ. 2.

doctorie pentru greşelile noastre". 7. îrripvtriva anomeilor. 101. Despre puterea pe care o are rugăciunea de a-1 curuji pc om de păcalele sale.252 In timp ce păcatele sunt greşeli de moment. care este rugficiunea. în izbăvi-rea din pacal.î4i' Sfântul loan Scârarul spune şi el că rugăciunea este „leac tămaduitor al unor mari greşeli". Evagrie. Ciivani despre rugaciune.Candiţiile gene rale ale tămăriiiirii ajutor pe „Cel ce poate să facă. toate patimile"."' Vir-lutea tămăduitoare a rugaciunii se vadeşte deci. rugăciunea îl tămâduieşte pe om de patimile sale.2d lar in allă parle arată: „Zilnic ne rănim în tol felul. 83. fără sâ şlim noi cum. Pentru că păcatul şi patimile sun» forme de boală şi rădăcinâ a tuturor bolilor.341 Căci aşa ne învaţă Apostolul loan: „iertate v-au fost păcatele pentru Numele Lui" (1 In 2. 10. „Ştim CH a chema neîncetat Numele lui Dumnezeu e un leac care nimiceste nu numai loate patimile. penlru lămăduirea lor. mai întâi. Maxim Marturisitorul. 12). scrie Sfân-(ul Varsanufie. XXVIII. Cuvinte despre nevoinfâ. XXVII. Sf. recunoscându-ne vinovaţi în faţa lui Dumnezeu de propriile noas-Ire păcate şi cerând. 4. şi de aceea. loan Gunl de Aur. penlru a pune pe toate parlile prin care am greşil leacul eel mânmitor şi vindecător". Ciivani ascetic. 3. şi cu gândul. sau pune un plaslure pe rană. aşa si Numele lui Dumnezeu chemat de noi înlâlurâ. dacă-L ru-gâm cu luare-aminte. patimile arală stăruinţa în pâcat. 38s. : Omilii la Sâptânuina Mure. Sf. X. Isaac Sirul. în chip pro-fund. Bl Despre vtafa în Hristos. ": Cf. în prirnul rănd. Sf. . 5. VII. 25. Cuvâni despre mgâchme. este leac împotriva otruviî pftcatului. care sunt pentru el adevărate boli. „Rugăciunea. Căci Dumnezeu. :^ Ibidem. Evagrie. 14. cu mull mai presus decât toate câte cercm sau pricepem noi" (Efes. 41."0 lar Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „Numele lui Dumnezeu îl chemăm şi cu gura. este nevoie de o rugaciune neîncelată. 5. spune Sfântul loan Gură de Aur. T* JV 30ft . Cateheze hapiismale.*J' Origen scrie că orice rugaciune trebuie făcula „cu căinţă. mai înlâi de toate omul trebuie să-I ceară lui Dumnezeu ier(area şi curăţirea de ele. poate sii ne ierte păcalele şi sa ne curafcascS de ele".jr Despre rugddwta. Sf loan Gura de Aur. Ill. iertare pentru greşelile din trecut".^' arălAnd că felul în care se face acest lucru minunal ra-mane de neînţeles pentru om: „Precum impune doctoral leacul. " Seam. din tot sufletul şi cu ardoarea i n i m i i . 2. prin puterea cca lucrătoare în noi. 20). Ui Scrisori duhovnicesti. 424. şi prin aceasta lucreaza fără să ştie bolnavul cum. a se vedea încîl: Sf. VII. le dezrădăcineazâ din fiinţa sa şi le nimiceşte cu lo-tul. şi cu dorinţa."4 Cf. Despre pocăinţâ. ci însâşi lucrarea lor". loan Casian. să dam ranilor noastre lea-cul potrivit penlru ele. VI. Cvnvorbiri (hfhovnicesti. XXXIII m Omilii la Evrxtt.

loan Gurii de Aur. Scant. '. crestinul. Rugăciunea are puterea de a stinge pâcatele şi pati-mile cele mai ascunse şi neşliute pentru că ea cere ajuloml Celui „care veclc in ascuns" (Ml.r"/««fart. 307 .deiuttr. Cele 100 de capete ale lui Calisl $i Ignotie X«ntlwpot. mintea îndepărtează si leapădă orice reprezcn-tare (imagine sau gând> străină de rugăciune. arătate şi ascunse". EpLstote." 0 data cu patimile. Origcn."0 redevine sprintenă2*1 şi revine la vi. VII. 26ID. Nil de Ancira. Sf. sau întrebuinla-rea cea mai bunâ" şi mai curală a ei". . Calisl ţt Ignatie Xanift&ptH. Sf. II Cf. Joan Scăranil. -M Tratatul practic. 4.Condifii/e xubiective ale lărwhimiîî si siinâlaieti in llrisias Rugâciunea este un „leac care curăţă suflctul""5 până în tainiţele sale cele mai întunecale. ÎJTCf. 62. 396A.mintea este din fire prcdis-pusă a se ruga". 7. loan Gurădc Aur. îşi concentreaz. '" none?capete. mintea. I.i. 18). 29. XXVIII.361 De acuni ea iese din înstrăinarea în care era ţiiiiitîl de lumea sensibilă şi a reprezcniârilor iluzorii.-s risipjfid nenorocitcle urmăii ale lucrarii lor. en care lulbura sufletul şi-] rănesc de moaite: pe diavol şi duhuhle cele rele. loan Scărarul. 7. 6. Cele 100 de capete ale sf. Sf.2*" Roudele lâmâduitoare ale rugăciunii sunt numeroase. 65. aşa cum arală Evagrie. Oespre rugâdun*. I Cf Sf. 4.61. 400A.rugaciunea face mintea să-şi fmplinească propria lucra-rt". 19. Oiiiitii la Săptâmâna Mart. 49. „Care lumineaza* cele ascunse ale întunericului şi vâdeşte sfalurile ini-milor" (I Cor. IV. 9). mgăciunen pune pe fug. Care „cenrcâ inimile şi riirunchii" (Ps. Seam.267 Lucrfind poirivit firii sale. Sfântul Varsanufie scrie astfel: „Mă rog ziua şi noaptea să fiu curătil de patimilc mele. se trezeste.. :n * Evagi'ie. în primul rând ele sum simţite de minle (vouţ).-': căcj „în rugăciune stă viaţa ei". PC 79. împoiriva <au> meilor. C'uvăiii despre lucmrea cea OSewtStt hum Hrixtos. 84. 59.iţ. XX.l pe cei care sum pricinuitorii lor. 6. . Tcolip) a! FUadelfiei. 260AB. I. „rugflciunea lui lisus" are 0 mare putere. 25. pe care păcatul îl împiedică să-şi vjidă „adfmcurile cele ascunse". VII. Sf. pentru a se regăsi pe sine. Cateheze tHtptiwuile. unde s-au cuibărit paiimi de care nici nu ştie. 312CD: 392B.1'"1 ajungâitd la lucrarca proprie meiiirii sale. w Cf.*1 Jar în această privinţă. pe care pâcatuJ a fiicut-o greoaie $i ca şi moartă. Capete gnostice. °*C(. ' Cf. Scrisori duhovniceşti. 83. Tulcuixt la Psabml 129. câci. ''"' (want despre nte.1 în ea întreaga M loan Gurfi de Aiir. De aceea..368 „rugâciunea esle lucrarea demnă de vrcdnicia minţii. 12. 5) şi Care are pulerea de a nimici p<îcatul şi de a picrde cu (otul patimile. '"' Idem. Prin rugăciune. trcbuie să se căiască si de aceste paiimi neştiute şi săL roage pe Durnnezeu să-l izbâveascâ de ele.

2'1 o adună „în ea însăşi. însoţită de slavă deşartă şi trufie. ibidem. 69. 16). Ccnv&rblridukavniceştl. Tmtatul pmctic. ciire se iveşte atunci câiid. m Cf. !}i Cf. in Scarti. singurul care-l poate face pe om în stare să-şi domine neastiimpărul minţiî. însoţită de smereiiie şi cflinţiî deplină. Evagrie. De . (rad. o tulbură şi o fat să culreiere şi să rătAceascâ fărn rost.209 Slarea decăzută a omului face ca mimea omului să fie „înlotdeauna mobilă şi chiar foarte mobilă (.. Tmlatul praciic. 308 . HaiMherr in coinentariul său lit Tralatul despre mgticiime al lui Evagrie. Convorttiri didioi-ntceşfi. p. aleargă prin propria ei mobilitate şi zboară în loate direcţiile'V"' având a suferi mişcarea neîncetată a gândurilor care o agită. rugăciunea însă scoate mintea „din rătăcirea şi robiaei obişnuită". ' Intiutul ţmtctic. pe de o parte. CS este aşa. aceasta poate fi bimită numai prin rugăciune. 49. îi spune în rugăciune: Vino până aici. ''* Cf. n. „Şi Mă cheama" pe Mine în ziua necazului (în texlul francez: angotsse. prin întoarcerea din împrăştierea ei obişnuită". carc pătrunde în toate ungherele sufletului şi-î atacă chiar si tnipul. Tmtattdprartir. X. vedem din cele ce învaţă Sfântul loan Scărarul: „E proprie minţii nestatomicia.2''11 şi regăseşte.27î Stutornicia minţii esie un rod al sinergiei realizale în rugăciune între slrădania omului şî harul dumnezeiesc. in chip viclean. atunci cAnd se uneşle cu inima. 0 Sf. Cf. diavolii inceteaza" de a mai lupta nenorocilul suflet care le împlineştc coutc voile. neliniş-tea angoasa -. 65. Prima convorbire cu părinlele Serenas. 24. lăsându-1 pe om pradă propriului chin şi cu totul ncputincios. Eliberată de tot iicest zbucium. Sf. 57. loan Casiim. \9. 18. 57. 15. Cuvăni despre mgticiime. ". Sf. va veni tn line Cel ce. Evagrie. XXVIII.) şi te voi izbăvi şi MS vei preaslăvi" (Ps. cum aratfi Evagrie.. ea nu poate sta niciodata în repaos. „sănătatea deplină". De ai dobândit ncvoinţa neîntreruplă. loan Casian. 4. I I ) . 14.:73 dândii-i lărie şi stabilitate. Numai puterea lui Dumnezeu chemat în rugăciune îl poate rfimădui pe om de această boală înfricoţâtoare. adică opunându-i argumenie logice. 96.177 Rugăciunea duce la pacea şi liniştea sufletiilui prin puterea pe care o are. închizând între ţitrmuri marea minţii. mintea omului ajuiige s. 16.. jntrea-ga tărie". XXIV. idem.('ondif/iie generate ate tămădititii putere <Je cugetare şi de înţelegere. dăruieşte aceastâ pace întregului suflei şi chiar trupului. din pricina caractemlui ei nemotivat. şi îndeosebi forma ei cea mai perfidS.). 17. la modul antiretic. neliniştea (angoasa) fiind pricina celei mai mari nepuiinţe şi slăbiciuni. 47. loan Casiun. A doua iraduccre (pentni feppwxcxi) este propusă de I. nu poate fi com-bâtută direct. de a risipi frica. "' Cele 100 de vapele ate lui Cotist şi Ignatie Xanlhopoi.l cunoască liniştea-1" şi pacea şi.linden. Nu poate fi legat duhul. Dar unde e Ziditonil duhului. '* Cf. dar e propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici. toatc se supun Luf'. Legala eel niai adesea de lucrarea diavolilor. care. 27'' ci de pacea ca dar al Sfântului Duh. 6. ci. Nu este vorba nicidecum de liniştea cea după Irup.... Ctmvorbiri dnhovmceşti. :r! Cf. 25. şi sâ nu treci de aici (lov 38.

tămăduindu-l de toate manifestable ei patologice.naşte nttacirea sa în lumea sensibila. care ajunge singurul ţel al luturor pulerilor sufletului. 49."*' Dupa" cum spune Sfântul Macarie Egipteanul. ('ttvănl ilespre trezvie. ele îşi redobândese silnă-latea pierduul. rugăciunea „vindecâ partea pătimaşă a sufleru-\a\". Rugâciunea. putcrea poftitoare. nu mai rât&cesc în lumea sensibilă şi nu mai lucrează contrar (îrii. rânduiala şi bunăcuviinţa sa dintfii. de asemenea. tie gânduri simple. uitare a lumii şi încetare a risipirii cugetelor şi „adu"* Seam. ea este aducere-aminte de lume şi. pe de o parte. de orice natura ar fi ea şi mai îrttâi de toate orice imagine. sufletul. tămăduieşte memoria. II).?" Aşa ajunge memoria sît se schimbe cu totul şi sâ devină.Teolipt al FihuleJfiei. prin aceasta. dar care caută să fure mintea de la rugăciune şi să-l întoarcâ pe om de la Dumnezeu.'r. Ce/e l(X) de capett "le lui CaH. fie eltf cugete ale răutăţii. K Cf. pentru care i-au şi fost date omului de Creatorul sau. " Tmalul practic.vi IgnatU Xatilhopol."1 Atunci cănd mintea s-a unit cu inima. ci şi iruilţimea lor o stinge. alungă orice reprezentare. şi pe cea agresivă. Ciivâm despre lucaren tea «sctut. se ajunge )a unificarea în întregime a minţii27" şi a sufletului. Cf. care nu se mai iuţeşte împotriva aproapelui şi pentru a dobândi lucrurile lu-mii pe care le pofteşte. Sfantul loan Scărarul. cum aratfi Bvagrie.Condifiile sithiecliv? ale ttimâduirii . Rugăciunea. îl scoatc pe oin de sub stă-pânirea liranicâ a itnaginaţiei. Prin nigăciune. 109 . St'. care încetează de a mai râvni lucruriledin lume. 23. Izbăvit de boalii. XX. revine la frumuseţea. care lucreaza fiecare pe temeiuri deosebire unele tie altele şi în scopuri lipsite de înţeles şi rânduialii. câci nu e în cer şi pe pflrnânt armă mai tare. fii aceastâ* folosire a lor potrivit firii şi menirii lor.adică. pe care păcatul îl facuse asemenea unei case ruinate. 79. ci se pomeşte contra diavolilor şi gjîndurilor. luând parte cu to. cugetarea la Dumnezeu.)'i xdnfitatea til flristos aceea. uitare a lui Dumnezeu. Or. ci se întorc şi se îndreaptiî sprc Dumnezeu. urmănd Psalmisiului. Asttel. preamăreşte pe Cel ce te-a izbăvit".iiele la rugăciune. care. "' Cf. 32. XXXIII.w iittiv f/ristas. pentru a fi curata.37* Rugâciunea nu numai că opreşte vifoful gândurilor. spune: „Loveşte-i pe vrăjmaşi cu Numelc lui lisus. cum spune Stăntul Isihie Sinaitul. Duhul omului nu mai este fărămiţat în nenumăratele şi feluritele gânduri pe care it. ?i de aceea cu totul bolnavă şi molipsind şi celelalte puteri ale sufletului pe care le abate de la calea duhovnicească. 3. 7. putcrile sufletului. în starea decflzutâ a omului. m OmiUidutimtucepi (Col. căci prin luarea-aminte ea strange toale cugetele într-unul singur. pentru a-L dori numai pe Dumnezeu. iar suflctul nu mai este târat în lOHte părţile de purcrile sale. „rîîul uitării si cele ce izvorăsc din ea le vindeca* sigur paza minţii şi chemaiea neîncetată a Domnului nostru lisus Hristos".il . în rugflciune. şi astfel îşi regasesc si ele lucrarea proprie.

loan Scărarul. care spunc că „unirea du-hovnicească este aminlirea nepeceUuită care arde în inimă cu un dor înfocat". Cf. în smerenia mgâciunii ea îşi regăseşte fireasca unitaie diiitâi.Rngăciunca lui lisus".. ci ridică trupul aproape de vrednicia duhului şi-l în-duplec. Scam. câci si el parlicipa la ea. 61. naturii sale specifice. 1)."* A se vedea. tolosindu-şi facultaţile proprii ca să înlesneascii rugâciunea şi chiar rugându-se el însuşi după mCisura şi potrivit.Mini prosternâri care însoţesc anumilc fonnule de nigăciune. . la slarea ei simplă de la începul (. '" Sirtinate. sS înfiiţjşaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. m "■ ('uvwn ascestc in tOQdecapereî 97. dându-i din puterile sale. prin ea toate celelalie puteri ale sufletnlui aflân-duse în prezenţa !ui Dumnezeu. întin-dem mâinile la cer şi ne sculăm în picioare.-" La capătul aceslui drum. sufletul să se îmoarcă cu desâvîirşire la strălucirea sa firească. VII.2" Prin această lucrare. bine plă-cută lui Dumnezeu. 2. Caci memoria din fire esle simplă şi numai pacatul. peniru n desemna rugăciunea şi îndeosebi . 12. trupul însoţind râvna duhului noslru".. memoria contribuie la tămăduirca îmregului suflet. dc pildii. XV. im CtiYiiiU' drsf>rv rirvnmţâ. „E propriu bârbalului iubitor de vimiie să |ina pururea pămânlul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu.281 regăsindu-şi. ca închinarea voastră cea duhovnieească" (Rom. .. ca aşa. care sunl piosiernari ale întregiilui Irup. păs-uând o alitudine cuvenilă.i sufletului şi îndeosebi a : *'' Aceastil expresie esle frecvcnl folositît dc Sfinţii Pa>inţi $i se regaseşte consiiint în Hilocalie. pcniru îndurârile lui Dumnezeu. curăţindu-se răul putfn câte puţin suh dogoarea bunei pomeniri. întărită prin rugaciune".) Aminlirea o lămăduieşle. vădită deplin în această mgăciune.2** indeosebi prin metanii* „Când ne rugam.. în care tnipul şi în special centrul său. 310 Cuvinw fi'lithic.! şi pe el să tindă în sus'\Wl îndeosebi în „rugăciunea lui lisus". joacă un rol fundamental. m Sf. Triade.Conc/ifiU? fţenrnile ale îihmUluirii cere-amtnle de Dumnczeu (u-vtiuti OEOU)". în această fircască folosire a ei.. care constmi în aplecareu capului şi a inmchiului şi atingeiea pământului cn vârful degetelor. I. inima. *'"'' Melaniili.. sănătatea. Dorirea fierbinte a lui Dumnezeu. rostite cu voce [are sau în gând. m -ţ&dmuVUX 12. aşa cum am vazut. 12. rnfunile şi fruntea atingând pâmîintul. ridieăm capul.Prin curăţire. 100. armonizăndu-se cu sufletul.. S u m mctiinii inîci. care este întru totul potrivită naturii sale. a împraştiat-o şi a sfârtecal-o ill multe şi felurile ainintiri. şi melanii niari.". Sfântul Grigorie Sinaitul scrie aşa: „Tămăduirea amintirii este întoarcerea de la aminlirea rea. II. pomenirea stâruiloare a lui Dumnezeu. Grigorie Palarna. 40. născătoare de gânduri stricătoare. sfântă. I. „curăţeşle toate puterile sufletului şi ale trupului". Sf. afirmaţia lui Evagrie că rugâciunea eurată îJ uneşte pe om cu Dumnezeu se întâlneşte cu cea a SfAntului Isaac Sim]. Ea este astfel una dintre „lucrSrile comune ale sufletului şi Irupului care nu liniuiesc duhul de trup. scrie Clement Alexandrinul/''1 Rugadunea ajută în acest fel la îm-plinirea sfatului Apostolului: „Vă îndemn deci fraţilor. spre şi mai multa slavă".2* Nici iiupiil nu râ\mâne lipsit de efectul lămăduiior al rugăciunii.

III. 21).. nu mai este supus legii pacatului care locuieşte în el W /Wdem. trecând prin mijlocirea suflelului la rrup. blândeţe. prin care ele sunt abătute de la lucrarea lor după pofta tru-pului. rugăciunea implicit. (oate celelaltc mădulare ale trupului sunt vindecate prin rugâciunc. unilicarea şi pacea pe care rugaciunea le aduce în suflet. 2. spre a le împlîni pe cle" (Ps. Sf. Ea uuificâ astfel tmpul. cum spune Sfântul Grigorie Palama. 311 . Sf. 102. 28. „paza simţurilor".M* „Harul Duhului. prin rugăciune. căci parlea pătimitoare. trupul se împărtăşeşte nemijlocit de rânduiala. nu inai lucrează împotriva firii.2"'7 Datorită ei. cu pace.ÎM Prin aceasta. tnipul încetează de a mai fi robil de lumea sen-sibilă. Rugăciunea face ca dîferitele facultăţi ule trupului să lucreze în vederea atingerii unui unic şi ace-litşi ţcl: Dumnezeu. într-ailevar. omul este izbăvjt . In rugăciune. Dupa cuvântul Aposiolului. îl scoale din mărginirea înrobitoare a eului său pfltimaş pentru a-l deschide iflfinitului dumnezeiesc. w A sc vedea.12. „întor-când spre sine trupul. este nimicit asaltul răului. prin concentrarea care se cere în limpul C\. ' Ibidem.2. trecând de la o activiiate care nu ţine seama de Dumnezeu la o lucrare potrivit voinţei Lui. Tămăduindu-I pe om de pîicat si de patimi. caracteris-ticâ firii câzute. urechile le face să asculte „învăţănirile dumnezeteşti nu numai ca sa le audă pe ele. curaj şi în-ţi'lcpcitine. -'M.. de pildă.12. dupfi cuvântul lui David. nu mai este mănat de puteri rele şi str&ne. I8). Ea face ca limba să rosiească cuvinte adresate lui Dumnezeu. II. omul poate primi în întreaga lui făpturâ haml dumneze-iesc. r*IdMn. atunci ia parte şi Irupul la sfinţenie. Tâtcuire h Psalmul 129. astfel curătîtă. 3.. în chip fericit îm-preună cu sufietul". De asemenea. 8. rugăciu-nea il scoafe din robia lor'''1 şj-l izbăveşte de nenorocitele lor urmări.Vr«m.n. folosindu-şi puterile şi facul-Caţîle pentru a-l plăcea lui Dumnezeu.din robia stricăciunii" (Rom. loan Scâraml. PG 150. nu mai este înstroinat şi bolnav. 2.2'"' Din loate acestea vedem cS rugăciunea ÎI face pe om liber cu adevăral. Trial*.. XXVIII. dar îl şi reuneşte cu sufletul. w Ibidem. loan Gurfl cle Aur. da-loritâ ci. 12. care nu mai esle mişcat „dc patimilc trupeşii şi materiale". şi-şi rţgăseştc iidevărata fire şi sămltatea spirituală. omu! îşi regaseşte unitaiea armonioasă a constiluţiei sale psiho-so-marice fireşti. .. „Se reînioarce către sine". se curăţă şi trupul. ca să-şi aminteascu de porunci-le lui Dumnezeu. 12. „mui-nile ?i picioarele noastre slujesc voii dumnczeiesti".lcm. altlel spus.ÎW Astfel. Rugficiunea il scoate pe om din înstrăinarea păcatului. 20. îi dă şi «icesiuia să pătimeasca (să experieze) cele dumnezeieşti. ci. \. îl atrage de la plăcerea pentru cele rele'V91 „când înlă-untrul sufletului.CoiuUfii/f subjective (tie tâinâiluirii ţi f/ăiutlafeti îit liristos luturit sale pafimiloare. I53C. potrivit adevăratei lor menjri fireşti. P* IbUem.. să vorbească despre El şi îiitru El. dobândind puterea de a pune capiU pornirilor păcatoa-se". abolindu-se starea de scparare dinure suflet şi trup.0mWf.

'.302 Unit cu Dumnezeu prin rugifciune.'03 „Rugaciunea este un mare bine. Diatogul despre. 17. 25. din ea izvorăşte deplinătatea puterilor sale. iar libertatea este. adăpost şi liman. rugăcîunea are şi darul de al feri pe om de boala păcatului. 7.*17 zid de apărare. Dogma'ica. ''" Cuvânt ascetic în 10(1 de capete. Ţ Idem.în chipul cel mai înalt şi profund cu putinţă . spune SfAntul loan Gură d e A u r3. ci cea cu totul desăvârşită. 21.0 9 în general. libertatea pe care 0 primeşte prin ea nu este libertatea nedeplină a celui care alege in urma unei îndelungate chibzuinţe. ci-1 şi scoate din amăgire. Cuvinte despre nevoinfâ. din lumea fantasmaticâ creată de forma de cunoaştere delirantă la care l-au dus pacatul şi patimile. Omilii ta Facere. XXX. 7. spune Sfântul loan Gurfi de Aur."* „Turn puteniic este Numele Domnului. Se cuvine să urătam că. „voinţa sufletului rational. 1(10 împtnriva anomtilor. rugăciunea îl eliberează pe om pentru că acesta primeşte prin ea lumina Duhului. Catelteze baptismal*. 2. care e gata să se mişte spre ceea ce vrea". Puterea sa de ferire se vădeşte în doua fcluri: „Rugăciunea pe cele bune le păstrează neştirbite şi îndepărtează pe data relele'*. este păzitoarea sănătăţii". îşi regăseşte în Dumnezeu adevărata sa fiinţă şi ajunge astfel să săvârşească el însuşi binele pe care-1 voieşte. 10). VII. de mult folos pentru mantuire. care.Sf. 5. 2. hnpoltiva anonieilor. Isaac Sirul. „Puterea celui ce se linişteşte stă în bogâţia rugăciunu". 23). Sf. suflet şi tnvîere. 14. rugăciunea îl întăreşte pe om.Comlifiite generate ate lăitiădidrii (Cf. Sf. omul ajunge la „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom.w Sfinţii Parinţi o numesc adesea armură\w pavăzS. luminându-i min-lea. mai arată el. „Rugăciunea. câci aceasta constă. VII. III. împărtăşindu-se de slava Sa. Rom. după cum arată Sfânlul Dîadoh al Foticeci. 7. Simpla redo-bândire a firii sale autentice îi redă libertatea.™0 Rugăciunea îl face pe om liber şi penlru faptul că îi în-dreaptă dorinţa şi voinţa către Dumnezeu. VII. în identitatea cu propria fire şi în con-formitatea cu ea. îJ fereşte nu numai de greşeli. 20. 22. loan Guiă tie Aur. loan Gur. ce) drept la e] îşi află scăparea şi este la adăpost" (Pilde 18. scrie m Cf. căci ea păzeşte sufletele noastre". 5. "" Ibidem. loan Damaschin. v. pe lângă darul tămăduirii. ""* Omilii h tipistola retire FiHmon. ţelul lor f'iresc.™1 In sfârşit.l de Am. care se îndreapta* pe data spre Cel cu totul Bun. 85. "IK Sf. 21). Pentru că in rugăciune omu] ajunge să cunoască adevăratul Bine şi să alerge spre El fără să mai stea pe gânduri. Ill. Omilii h Fapte. 31). aşa cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa. omul primeşte în schimb pulerea de a cunoaşte . II.adevănil care-l face liber (In 8. adică se face pâilas prin har al libertăţii lui Dumnezeu. 312 . 8.

Coiulifiile stibieclivr ate laituiduirii şi sânăuitea î/i Hristox Stânwl loan Scaraml.310 Şt iriai ales rugâciunea îl face pe om puiernic la vreme de ispilă, prin ea se împolriveşte şi biruieşte îndemnurile Ja păcai, 1" termdu-1 de a mai cădea în boala patimilor. „Privegheaţi şi vă rugaţi, Ca sa nu intraţi în ispita'* (Ml. 26, 41); „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispilă" (Lc 22, 40), spune Domnul nostni lisus Hristos. Puterea ei de păzire este atât de mare, încât „este cu neputiinâ peniru ceJ care se roagă aşa cum se cuvine, cu inimâ fierbinte, şi care-L clieam;! neîncelat în ajulor pe Dumnezeu, sâ cadu vreodată in păcat".5': Prin rugăciune fierbinfe, cu adevărat omul dobândcşte întotdeauna ajuforul dumnezeiesc, care-l face în stare să rnfrunte orice vrăjmas, Lupta împotriva ispitelor esle, de fapt, lupla împoiriva diavolilor care le seamănă în sutlet, iar prin rugaciune omul este întaYil pentru a o putea duce. Piilerea irascibilă a suflcrului este cca care are de dus acest razboi. Prin rugăciufie, ea dobAndeşte forţele necesare penlru a ieşi bJruitoare. Darea întareşte şi mintea şi o face vitează şi cu luare-aminte pentru a conduce bălăljile duse c!e putcrea irascibilă „împolriva puterilor vrăjmaşe","' spre folosuf tuturor celorlalte puteri ale sufletului."4 Astfel omul stă neclintit în faţa aiacurilor du.şnuiriilor, zadarnicind sfnturile lor cele viclene, fle ele câl de ascunse, şi litcândii-i cu totul neputjncioşi. „Cel care stă înaintea lui Dumnezeu întru sinl(irea inimiî în rugăciune sră ca un stâlp neclintit, nebatjocoril de nici unul dintre vrajmaşii cei tievăzuţi", spune Sfanlul loan Scărarul,311 Prin aceasta. rugăcuinea FJ fereşte pe om de loare bofile şi de formele de nebunie pricinuite nemijlocil de diavoli. Ea ÎI fereşfe mai ales de mult temuta angoasă, care se strecoară în suflet, îl înfricoşeaza' şi-l face slab.516 Rugăciunea îl face pe om să se lepede încetul cu încetul de liime317 şi de sine uisuşi. C;1ci, aşa cum arală Sfântul Isaac Strul, „rugaciunea este omorâ-rea gândurilor voinţei după viaţa trupului. Ce! care se roagă este întru totul deopotrivă cu cel ce a murit lumii". lar a starui în rugăciune este una cu „a se lăgădui cineva pe sine însuşi"."* Rugăciunea îl face pe om să-şi biruiască fi-rea căzuJă319 $i duce la omorârea omului ceJui vechi;320 si unindu-se prin ea " Seara, XXVII, 54. Sf loan Guiil de Aur. împotriva anomeitor. VII, 7; Omitii la Fapie, III. I. Sf. Isihie Sioaiiiif, i'nvânl desprc irezvie $i vifiute, 61.
' ' Omilii ia Ami, TV. 5.

m

"'CY. Bvagrie. Tmtatiitpmctic, 49. 73. 89. •4 Cf. ibidem, 49. "' Seam, XVIII. 4. 16 Cf. Sf, loan Giiră de Aw. Omilii la Am, IV. $. Sf. loan .Sciiriinil, Scam, XX. 6 şi 10. ' .Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 de capele teologiet fi practice, I. 18. Sf. loan Gurilde Aw, fmpotrivaanamelhr, VII. 7; Talcuire la Psalmul 129, I. " Citvinfe despre nevoinfo, 6% Sf loan Gurfi de Aw. Omilii la Facer* XLIX. 3. " Cf. Sf. loan de Gaza, Scrtsoti duhovmcesti, 143. Sf Diadoh al Foliceei. OtvâiH (Oeetic in 100 de capele, 85.
313

Condiţiile general? ale tămâdxdni cu Dumnezcu» se îmbracă în omul nou, Prin lucrarea care-i estc proprie, adi-câ „vorbirea cu Dumnezeu*1,321 rugăciunea ne duce „la unirea in chip tatnic cu Dumnezeu'V" cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritale cu El323 pe care o avea Adam in Rai- Ea estc „unirea omului şi a lui Dumnezeu"j şi pentru ca esle pricinuitoarea luturor virtuţilon32- îndeosebi prin virtutea iubirii - pc care, mai mult decat oricare alta lucrare duhovnicească, are darul s-o tre-zească*120 şi s-o sporească1 — îl leagă ea pe om de Dumnezeu. „Rugăciunea se face penlru ca să dobândim dragostea de Dumnezcu. Căci in ea aflam pricinile ca să iubim pc Dumnezeu"» serie Siântul Isaac Sirul/12* „Dragostea este rodul rugaciunii", spune el in altâ parti1 lar Sfântul Maxim Marturisitorul urată legatura strânsă dinlre dragoste şi rugăciunea curală: „Cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu» acela se şi roagă cu tolul neimprăştiat. Şi eel ce se roagă cu totul neîmprăştial, acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat"."0 lntr-un cuvânt, atunci când „rugăciunea intra înlr-un suflet, loate virtiiţile intril împrcunâ cu ea1*.11 lar omul îşi redobândeşte astfel sănatatea (uturor puterilor sufleteşti si a întregii sale fiinţe, bucurându-sc de „mulţimea nesfâr-şită a bunurilor" pe care le pricinuieşte rugăciunea,"3 Pentru că prin „rugăciune, Doctorul sufletelor curăţeşte mintea'V33 suflc-lul şi trupul omului, prin ea se ajunge la cunoaşterea duhovniceuscă. Tămă-duindu-1 de patimi» Dumnezeiescul Doctor îl scoate pe om din întunericul care-l împiedica să cunoască aşa cum se cuvine toate cele ce sunt şi-1 făcea să rătacească» amăgindu-t prin tol felul de închipuiri şi năluciri, lipsindu-I de cunoaşterea singurului lucru de trebuinţă pentru el« Curăţit de patimi, omul Estc dcfmiţiu pc cure i-o du Evagrie. în Qtvânt despre rtfgâciunt, 3, Termenul lolo&it cle el. 6j.uA.ta. se poute traduce şi prin: tovfirăşîu, prietenia dc fîccure 21 >i iniimă. lcgiltura si convorbireu fumiliarii, familial ilulcii O definite iiscniănătoure cste diilă şt de Sf. loan Giiră de Aurt Omiîii la Facere% XXX, 5. A sc vcdcn. dc asc-nicnca, St\ Isaac Sirul, CuvitUe despre nevotnţâ^ 35. <:: Sfi Grigorie Paluma, Despre ntgâchme. PQ 150. 1117B. m Cf. Evagrie» Cuvâttt despre mgâcitme. 77. iU Sf. loan Scfirnrul, Scam* XXVIII, K * Sf. Grigorie de Nyssa o numcştc „Vlri al virtuţiloi, cilci prin ca ccrem şi celelalte virniii de la Duumczcu" (Despre nmduiala cea dupâ Dunme&u si despre tievomţa twt tuli'Vfinitâ* PG 46,30IDK iiir Sfimtul loan SebaruL jOpiHtoarf u virtuţiloi" (Amm, XXVIII. 2). ** Cf. S£ Maxim Mărturisitonil. Capete despM tbogast*, 1. I I . Sf. Teolipt al Filatlel-fiei. Cuvâm despnt tucrttrea cea OSCUnsă in i/ristos..t .V Gtffc 100 tie capetâ ale lui CaltSl fi Ignatie Xanthopot. 57, 58, *17 Cf Sf. IOÎUI Giira dc Aur, Tâlcuire la PsalmuJ 4% 2. ** Oivhtte tfespre nevoinfâ. 35, Ihtdt-nu 6<) ('apetv desprt? dragoste% II, L Sf. loiin Gurade Aur. citat în Ctttt HXi de vapete ale lui Calist şi Igntttie Xantho(tol> 29 m Sf lorn» Gurfl de Aur. Cateheie baptismal** VII. 25. Cf. GuVQtU îtttpotitva rmomei-hrţ V. 7. m Evagric. Capete despre tleosebirea patimilor fi o gândurilor
1

314

Condiţiile stthievtive ale ttwuuhurii şi săiiâlatea in ilrislm primeşte lumiiui Duhului Sfant.13"1 Tot ccea ce mai înainte era dc neînţeles pcntru el devine cu totu! limpedc. Omul ajunge mai întâi de toate să se cunoască pe sine îdsuşi aşa cum este. SfiinUil Isihie Sinaitul arata că singură rugăciiinea îi dă omului „cunoştinţa lîUiniricâ'*.1^ lar Sfântul loan Scărarul o socoteşte, în aceaslă priviniii, ca „vâclirea stiirii diiiăonlru".33'' lfStarea la lăunîricâ ţi-o arată rugăciunea. Câci cuvânlătorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugârului", scrie el îii altâ parte.117 fn rugflciunc, luminat de Sfantul Duh, omul devine conşiient de eele care altădală ii rumâiieau neştiute, ajungand să-şi cunoască strâTundurile în care zac „patimile cele ascunse";*1* el află totodată şi rnijlocul prin care se po<Ue lecui de ele. „Aşa cum raffeml, lucrând prin Irup, simte mădularele bolnavc, tot aşa şi mîntea, prin lucrarc proprie (prin rugaciunej, învaţă să-şi cunoască puterile proprii şi, prin cele care i se împotrivesc, descoperă pomnca în stare să o vindece", scrie Evagrie;" Asifel omul poate înninta spre vindecarea deplină a suflefiiluî său. Când omul se roagă fierbinte, spune Sfaiilul Peiiu Damaschinul. „inintea începe să-si vadfi greşelile sale ca nisipul mârii. Şi aceasui este începutul luminîlrii sufletului şi dovada sfinătăţii lui'. Astfel, omul ajunge prin rugăciune la cunoa$terea adevăliiiei sale firi, se vede în realilafea sa spiritual de chip al lui Dumnezeu. De aici, rogaciunea se vădeşie a fi cheia ndevăralei cunoaşteri a semenilor si a tuluror «lor ce sunt în lume. caci „celui ce se cunoasie pe sine i s-a dat cunoştinţa mturor",''-' si ,.în cunoştinţa de sine se afla" plinfltatea cunoştinţei tatafot".3* 0 dal.î cu cunoaşterea de sine, asa cum vom vedea mai departe, în rugâ-Ciune omul dobândeşte cea mai înaltâ formă de ciinoaştere a lui Dumnezeu de care poale să aibă patte: cea pe care însuşi Dumnezeu binevoicşte S'O 3 vH iluruiasca prin harul Duhului Său cel Sfânt. ' bf Meioda de rugăciuiie isihastă Tot ceea ce am spus mai fnainte se poale rapoita la toate forme le de mgăciune, dar priveşte îndeosebi şi mai presus de orice „rugăciunea lui lisus" * Cf. Sf. loan GIIITI dc A«r. Cuvânt tmpoirivu <momeihn\ III. 6; VII, 7. Sf. Isaac Sirul. Cuvmtt' de.ipre ttevoinţâ. 13. Cuvâni aespre trvzvie fi virtute. 61. 1 "' Ibidem, 38. ""Cf Sf. Isaac Skid, ('i/viiiwdesprerie\'oirifci, 17. w hattitulpmrtir, 82. " litvăfături dtdtov'riceţti, Cuftea I, Wl Cf. Sf. Isihie SinsiiCul. Cuvâttl despre trezvie fi vitltue. <> I m Sf. Isaac Sirul, Oivinie despre rievoinfri. 16. Acelaşi liicru il spunc $i .Sf Peim Daiiijischiniil. tnvăţâiuri duJiavniceţti'. Carlea I. Sf. loan Gură de Aur, Omifii la Mutri, XXV, 4. " Sf Isaac Si ml. Cuvhuedesptf nevoînfă. 16. h */WdB«.32. 315

îcflw.xxvni. i.

Condi fit le generate ale tămădulrii {li)Oo\) ebxfi), care ocupă un loc cu totul special in spiritualitatea ortodoxă, fiind considerată forma cea mai desăvârşită de rugSciune, care adună în ea virtuţile tuluror celorlalte. Ei i se dă numcle de mgăciune (npoaevxfl) în sensul strict al cuvfmtiilui de către Sfinţii Părinţi. fiind pusa mai presus de once altă forma de rugaciune, in special de psalmodiere,"3 Aceasta rugâciune desavârşită este legatâ esenţîal de contcmplare şi de aceea, în încheierea lucrării noastre de faţă, vom reveni asupra ei. arătând că este „lucrure mai mare decAt toate'*.*4' RugHciunea aceasta, socotită culmea vieţii duhovniceşti, este totodată şi temelie a ei, fiind unul dintre mijloacele principale prin care omul prin harul lui Dumnezeu* se curăţeşte dc pacatele sale, se vindecă de patimi şi dobandeşte mulţimea virtuţilor. Ea este, cum spun Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol» „începutul a toata lucrarea de Dum-nezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubită".w De aceea, nu numai ca suntcm în-dreplaţiţi să vorbim despre ea In aceasta parte a studiului nostru, ci este chiar necesar. Această rugăciune îşi are originea mtr-o veche practică de la începuturile monahismuluiUl* (unii Sfinţi Părinţi îi atribuie chiar o origine apostolică)* constând în rostirea neîncetata în gând14y a unei formule scurte^0 de rugaciune, care, data fiind scurtimea ei, înlesneşte rostirea necurmată a rugăciunii şi reculegerea, necesară pentru ca nigăciunea să fie curată. In cadnil acestei practici au fost folosile diferile formule de rugaciune scurtă,3'1 însă una dintre ele s-a impus începând din secolele V»Vfl,™ ajun-

* Cf Evugrie* Cuvânt despre rttgaciune* 83, 85. Sf Origorie Sinaitul. Despre liniftin* fi despre re/e dotui feturi ate mgdciunii% 5-9. Sf Simeon Noul Tcolog. Meioda Sfiniei rvgdciuni fi atenfii. uu Sf Grigorie Sinaitul Despre fetid cum trebuie sâ fadd la ntgdciune eel ce se linifteţte. 147 CelelWde capete.... %. m Cf Per. Augustin: „Se spnne cfi în Egipt, momihii fnc rugaciuni desc şi foarte scurte" (/{pistole, 130, PL 33, 501D), Aceasta chesliune a fost studiatii in mod detaliat de cSlre I. Hau&hcrr, Noms du Christ et votes d'oraison, Rome, 1960. p. 123 ş.u. De uncle numele, care i se dfl adesea. de Kpwtii iwXtv (meditare asoDDsS). Cu privire la accst subiect, a se vedea I. Hausherr. op. c&, p. 167-179. 0 Ea este de accea numitft adeseort „monologhic" sau „nigaciitne de un singur cuvânt/gfind" (npco£%i) JLOVoX6yi<rco<;). Cf, Sf. loan Scilrarul. Scant, XV, 50; XXVIII. 4, 9, Ilic Edicul, Cutegere din sentinfele iafetepfitor sfrtidafnici, Capele despre rugaciune. 94; Capete despre fâptaire ft contemplate, 174. 184. Sf Grigorie Palama. Tret capete despre ntgdciune ft curdfia inimii, 3, Sf Nicodim AghiorittiL iinchiridion, 10* 151 Cu privire hi accst subiecu a se vedea I Hau&hcrr. Noms du Christ et votes d'oraison* Rome. I960, p. 172-215. 13 Cf B, Kjivoch6inc. „Dale du lexte traditionnel dc la Pricre de J6stis°, Messagerdc l'e.\archat du Patriarche ntsse en Europe occidental?* 7-8, 1951. p. 55-59. Sf MarcU Efesiul atirmft originea apostolica a acestei fonnule (in Despre atvintele preasfintei rugaciuni; Doanme listtse liristoase. Fiul lui Dumnezeu. mihdefte-mâ* (ext prezentat M*

l

Condiţiite subiective ale tămâdtiirii şi sehuitatea in Hri.stos giintl formula tradiţională a rugăciunii lui lisus: „Doamne lisuse Hristoase, Rul lui Dumnezeu, miluieşte-ma !"."3 Aceasta formula s-a impus pană la urma penrm numeroasele ei calilăţi. a) Este o rugăciune deplina prin care I se cer lui Dumnezeu în acelaşi tinip ajutorul, mila şi iertarea (grecescul VkkvfStw având toate aceste sensuri). care cuprinde în esenţă" formulele evanghelîce ale rugaciunii celor zece leproşi <cf. Lc. 17, 13), a orbului din lerihon (Lc. 18, 38; Mc. 10, 47) şi a celor doi orbi (Mt. 20, 31). b) Are un pronunţat caracter dc pocăinţa, încă şi mai sporit atunci când se adauga cuvântul „păcătosul", după cum s-a rugat varneşul (Lc. 18, 13). râspun-/âncl astfcl îndemnului rostit de lisus la începulul predicii Sale: „Pocăiţi-va !". c) Este o mărturisire de credinţa, cuprinzand principjilcle adevjîniri de cre-dinţă creş(inii:"J afirmaţia că în unica Persoană dumnezeiască a lui Hristos sum unite firea dumnezeiască şi cea omenească; afirmaţia că Dumnezeu este în Treime; afirmaţia că lisus Hristos este Mântuitoml nostru. într-adevăr, nu-mindu-L, in rugâciunc, pc lisus Hristos „Dorrm", măiturisim unicitatea Per-Soanei sale şi dumnezeirea Sa; numinduL ,Jisus", mărturisim llrea Sa ome-nească; mirnindu-L „Hristos", mărturisim „cele două naturi, cea dumnezeias-că şi cea omeneasc.1, într-o singura persoana şi un sîngur ipostas";55'' numin-du-L „Fiul lui Dumnezeu", îl rnărturisirn ca Fiu unic al Tatălui, întarind tot-odatâ mărturisirea dumnezeirii Lui; totodată, astfel îl chemăm în rugâciune pe Dumnezeu Tat.1I; şi pentru că nimeni nu poale spune „Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt" (I Cor. 12, 3), rugăciunea îl cuphnde şi pe Sfântul Duh. în sfârşit, Spunfind ..miluieşte-mă". mărturisirn că lisus Hristos este Mântuitorul nostru. De aceea, aşa cum arată Pelerinul rus, „Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea lui lisus cuprinde întreaga Evanghelie","6 ca anonim în Filocalia grcacîl. t V. p. 63-68). O afirmaţie asemăniUoarc gasim în Ce.le fOOdf captte ale lui Calist şi Iffiififie Xanshopol. 50. " l 'ncori acestei formule i se adauga* cuvfuiHil „pficătosur, iar alleoti -apare prescurtata\ sub forma: ..lîsusc. miluieşte-mă". Teza siistimiiil dc „Un monah al Bisericii Riisiiritiilui" (L. Gillct) în lucrarea sa hi priere tie Msus (Chevetogne. 1947, a IV-a edifie în 1963), polhvit căreia ea s-ur ptitea reduce la rostîrea doar a nuiiiehii lui lisus cste l i j i . . n i Ac icmci palristic, aşa curn a demon slrai I. Hausherr (a căruî lucraic citală inai uis arc ca scop locmai rcspingerea acestei leze) şi dnpit cum a subliniat Arhiepiscopnl Basile Kmochcine în recenzia pe care a făctit-o lucrării lui I. Hamherr {Messager ile lexarchat tin Pntriairhe rttsw en Europe oreideixlaU-, 46-47. 1964. p. 180-183). A se vcdca. <lc asenienea. cu privire la acest subject: A. Scrimu. ..Reflexion sur les î-ydunes e) la l'onclion <lc la tradition athonite", în Millt-naire du YIonl-Athos, t. II. Chevefognc. 1964. p. 301-324. * Ba este comenlatiî în acest sens în texml cilal maî sus, din Pilocalia greaca. intitulal; Dtljpre i'iivintele preasfiittei rugâciuiti, f)oam/ie lixttse llristoase, Fiut lui liumne-:•■}!. miliiiesie-iiu'i.' -■ IMm. htarisirih unui pe/erin nis. Islorisirea a doua.

317

CotuiiţiUe generate aie tâmâduirii dţ Prin însâşi aceaslă mărturisire, ea îi aduce lui Dumnezeu lauda, cinslea şi slava care I se cuvin. e) Cuprinde numele lui lisus, care, fiind legal de Persoana lui Hristos, are ptitere din puterea Lui, ÎI aşaza* în prezenţa Sa şi-1 face părtaş al puterii Sale pe cel care-L cheamă aşa cum se cuvine, tot aşa cum icoana îl pune pe cre-dincios în prezenţa sfântului reprezentat în ea, făcându-l sa" se împărtăşeasca astfel de sfinţenia aceluia. f) De aceea, acesr Nume, care este mai presus de oricc nume, are îndeo-sebi puterea de a-i birui pe vrajmaşii nevăzuţi ai omului. Aşa cum spune Sfântul loan Scaranil: „Loveşte şi biruieşte pe vrajmaşi cu numele lui lîsus, căci nu este în cer şi pe pământ armă mai tare".1" Şi putere are înca de a-1 înălţa pe om pe culmile vieţii duhovniceşti. Fiind o rugăciune scurtă, ea are două calităţi: a) Lesne de memorat şi putfuid fi spusa în gând, cu uşurinţii, repede ş\ în orice împrejurare, ea Fi îngăduie omului să împlinească porunca lui Mristos de a ne ruga mereu (Lx. 18, I) şi îndemnul Apostolului, care reia porunca Lui: ,.Rugaţi-vă neîncetat I" (1 Tes. 5, 17), pe care Sfinţii PâYinţi le-au luai în sensul lor strict, straduitidu-se să aibă o stare permanentă (Kcnricra<riQ, status) de rugâciune reală, prin practicarea unei rugăciuni neînlrempte Practicarea rugăciunii lui lisus constă în repetarea cuvintelor ei de cât mai nuilte ori, pîină când devine tot atat. de dea^ă ca respiraţia sau bâtivile inimiî. fiind astfel, chiar şi în timpul somnului.**' o neîneetată „aducere-aininte de Dumnezeu" (u.ufpr| eeou). după cum o numesc îndeobşte Sfinţii Părinţi. Astt'el, Sfântul loan Scărarul spune: „la asupra ta în chip uedespărţit (ca şi aerul pe care-1 respiri) cuvântul Celui ce zice: «Cel ce va răbda pâna la starşit se va mfmtui» (Mf. 10, 22)";"" „aducerea-aminte de Dumnezeu s5 se facâ una cu răsuflarea ta".,M Sfântul Isihie Sinaitul, care reia adeseori acesl îndemn,"'1 aratâ cft în aceasta" rugăciune „inima rasuflă şi cheamâ punirea şt neîncetat numai pe Hristos lisus, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu".1'7 Şi încăi „Cu adevărat fericit este cel ce s-n lipit în cugetare de rugăciunea lui lisus şi-L strigă pe El neîncetat din inima, cum s-a unir aerul cu trupurile noastre sau flacaracu ceara'V"1 " Scara, XX, 6. Cf. Sf. Isihie Sinuilul, Capete despre tivzvieşi virtute. A dona siila, 51, 73. Cf. Sf. loan Sciuaml. Seam, XXVII. Despre fclurile liniştirilor..., 42. Cete fOO dr COpete <de fui ( ali.fi fi Ignatie Xanlhopal. 25. "\SV,//-,i. IV. 113. ■*■ Ibidem, XXVII; 62. w Capete dtsprv Matyie fi vtrtute, 100. Cf. A dotta sutâ, 80. 81. 87 <..să se lipeascâ numele lui lisus de răstiflarea ta"; „sa se lipeascfi rugăciuneu lui lisus dc riisuflurca la": „tinesle cu rasuflarea şi numele lui lisus"). a Ibident, 5. Cf. ,4 dona sută, 85 („respirând necontenil însfişi pwerea lui Dumnezeu Tiiiiîl >i înţclepcîunea lui Dumnezeu, Hrislos lisus"). *' Ibidem, 94.
w

3IK

Coiuiiţiile subjective aid umuttluirii ft sâniitaiea hi firistos Această rugăciune, care mai Intâi se rosteşte cu gura, apoi în gând,36J ajunge să se facă în chip desăvârşit, de la sine, de către inima oniului, de unde numele de „rugaciunea inimii", cum i se mai spune uneori. b) Omul are datoria, după îndemnul Apostolului (1 Tes. 5, 17), să se roa> ge neincetai, aducându-i Iui Dumnezeu o rugăciune „curată" (cf. 2 Tim. 2, 22). Acesta este, după Sfinţii Părinţi, scopul oricârei nevoinţe,ÎM şi, cum vom vedea ulterior, rugăciunea curată tfste cea care-1 duce pe om la cunoaşterea/contemplarea Iui Dumnezeu, care este ţelul şi culmen vieţii cfeştine. SiTmtul Isaac Siml scrie că „toate felurile şi chipurile rugăciunii cu care se roagfl omul sunt rânduite pânii la nigăciunea curatâ* (care este rodul şi sfârşitul lor)".1"' Vom vedea ulterior ce anume este rugaciunea curată, în toa-le scnsurile acestui cuvânt. Aici dorim sa luminâm doar sensul elementar, legat de însuşi caracterul rugăciunii Iui lisus: este vorba de o rugăciune neimprăştiată (dnepioncfea'tcoţ), în care nu este amestecată nici o cugetare stniinâ de ea.367 Aceasla presupune o desâvârşită concentrare a minţii, o tota-Jil reculegere a tuturor puterilor sufleluJui. Priti scurtimea ei. rugaciunea lui Iisus înlesneşte o asemenea concenlrare, leiindu-l pc om de ratăcirea cugetelor şi împrăştierea minţii, lucru care uşor se poate întâmpla în cazu! unei nigaciuni mai lungi, Ea este deplin potrivită îndcmnului pe care-1 face Sfântul loan Scărarul: „Nu te porni la vorbărie, ca nu ciiinva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Vn cuvânt al va-nicşului a făcul pe Dumnezeu îndurator şi un cuvârtt spus cu credinţă l-a rnimtiii( pe tiilhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minlii naluuiri şi împriişfierc. lar un singur cuvânt o aduna".'6* fn altâ parte. acelaşi Sfânt Pa-rinrc aminteşte învăţătura Apostolului: „Marele lucrfitor al marii şi desăvârşi-tei mgâciuni zice; «Voiesc sîl spun cinci cuvinte cu mjjitea mea» şi cele următoare (I Cor. 14, 19)",369 Să observăm cS formula prescurtatfi a rugăciu-nii Jui lisus în limba grcaeă este compusă exact din cinci cuvinte: K<)pie 1J1*TOX> Xpiaxfe, k\krp6v \ie, De.sigur, pentru a ajunge la o asemenea concentrare, scurtimea mgilciunii nu este de ajuns. In timpul roslirii ei, eel care se roagă trebuie să aibă o anu-mitâ stare duhovniceascâ şi psihică şi o ţinutS anume a trupului. care să-i permits să se roage fiirâ împrăştiere. Sfinţii Pârinţi leagă lucrarea rugăciunii

Cf. Sf. Grigorie Stmiitul, Cu/n irebuie sa ţttdă hi rugâtiune <el ce ?e h'nişreyfe. " Cl". Sf. loan Ciisian. ('omoilnn duhovnivesti. IX. 7. '" CminSi' desprt'ievoiitfă, 32. p Cf, ibidem. Evugrie. Tmia/nlpractic, 69; Cuvâat despre n^diinne. 34 Sf. Varsanullc. Scrisori duhovniceyti, 150. " Smm. XXVIII. 9. "' Ihtdem, 23. 319

Condi title general? ale liunâduirii lui lisus de o metodă,'7i unul din elementele ei cele mai cunoscute fiind o anumită „tehnică" psiho-fizica. Punerea ei în praclică presupune unelc condiţii: izolarea,171 liniştea," lipsa luminnV" nemişcarea,-174 poziţia şezandă. m Scopul acestei „tehnici" esle: a) să-I faca pe Imp pfirtaş la rugâc iune, astfel ca binefacerile ei s5 se reverse şi asupra lui; b) s;l înlesnească curgerea neîntrerupră a rugSciunii prin legarea ei de rii-mul respiraţiei. Mulţi dintre Sfinţii Părinţi invaţă* ca prima parte a rugăciunii, „Doamne lisuse Hristoase (Fiul hii Dumnezeu)", să se spună o datâ cu inspi-rarea aerului, iar a doua, „miluieşte-ma' (pe mine, păcătosul)", atunci când aerul este dai afară. Cu privire la acest subiect, cxisiă însă meicxle diferite; 77 c) să înlesneascâ* concentrarea, reculegerea, atentia.' Acesra este ţelul principal al metodei. Astfel, Sfinţii CalisC şi Ignatie Xanthopol arată că „acestea n-au fosl slarornicite de Sfinţii Părinţi pentrii allceva decilt ca nişte mijloace ajutAtoare pent.ru adunarea minţii in ea însăşi, prin intoareerea din imprâştierea ei obişnuita si prin luareaaminri:".''* Adunarea minţii. sau rectilegerea, este, altfel spus, readucerea minţii în inimă. Penlni a înţelege ce înseamnă aceasta. trebuie să şrim câ „inîrmî" in limbajul ascetic ii ortodoxe desemnează două realităţi: una spirituals. duhovnicească, şi alta fizicn. Cuvântul inima numeşte, pe de o parle, potrivit principalei accepţiuni neo-testamenlare a aceslui termen, omul lăuntric,37'' pulerile sufletului luale la un

m

Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistotă cdtre Nicolae Monuhut, 12-13. Cete 1(H) de eapete afe lui ('a/ist şi Ignatie Xanthopol. 18. Unul dintre principalelc iralute privind mgăciiincu lui lîsus se intituleaza; M66o£cţ trjţ Upaţ rcpooei^e*;. r| Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Metoda xfinlei nigdriimi fi utcnfixmi. Sf. Nichifor din Singurătule, Cuvânt de.spre mgâcUme. trezvie. şi paza inimii. * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. he. ctt. CeJe 100 de capete ale lid Calisi si Ignatie Xuniliopot. 23. 24. 25. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. m Cf ibidem ';' (:i. < 'r/e 100 de capete ale lUi Ignatie fi Calisi Xanthopol. 24. ' Sf. Nichifor din Singurăiale. ('iivăni despre nigăeinne... Teolipi al Filadelfiei, Cuvfint despre tiierarea cea asctinsâ in IJristos. Sf. Simeon Noul Teolog. Metodtt sfmtei nigdeiuni si atenfiuni. Cele 100 de capete ale lui ignatie fi Calist Xanthopol. 23, 25. Sf. Grigorie Sinuitul. Despre linistire şi despre tele doud feturi tile ntgăriunîi (..şezând pe nil scaun înalt ca de-o palnuV'J; Despre. feint rum trebuie sd sadti la ntgâciune eel ce se liitisleste.. ,7ftCf. Sf. Grigorie Paltunn. Triade, II. 2. 12. m Cf. Cele 100 de COpete ale lui Ignatie si Calist Xanthopol, 18. m Ibidem, 24. fl A se vedea. de pilda, Sf. Grigorie de Nyssa. Omilii la i'ericiri, VI. 4. Sf. Isaac Stall* Cuvinie despre ne\>oinfd, 30. Sf. Teolipt al Filadelfiei. Cttvânl despre lucrareo cea astiiiisii in llristos, Sf. Nicodim Aghioritul, Enchiridion. 10.

320

f 'ondifiilr subieclive ale fâmddnirii si sănâlatra in Hristos loc.""1 mai precis, r&lăcina lor.3*1 Ea este central fiinţial al omului. lăunrnil său proftmtl; este toi una cu persoana lui. Pe tie altă parte. inima desemnează, potrivii accepţiei obişnuite, organul ca atare, al trupuliii. Or. Părinţii isihasti au constalat din propria experienţîi ca între inima „duhovnicească" şi cea fizică, centru şi principiu de viaţă" al Inipului, există o corcspondenţa* analogică şi - îii vinutea unitilţii dinlre suflet şi trup. din care e compusă făptura omenească - o legătură strfuisă, prima aflându-şi salas în cea de-a doua,w astfel ca" ceea ce-o lulbură pe una, o tulbură şi pe cenlaltă, cu toate ca inima duhovnkească nu depinde, prin natura ei. de inima irupească. Mintea însăşi este unul dinrre organele inimii duhovnicesti,"11 cel mai im-portani dintre ele, numindu-se. de aceea, uneori chiar „inimă", prin metoni* niae, deşi ntimirea de „ochi al inimii", adeseori data ei de ditre Sfinţii Părinţi, îi este mull mai potrivită. Cu toate eft este prin naturfl nematerială <â independent de tnip, îşi arc şi ea sălaşul în inima fizicft. Totuşi. in chip obişnuit, mintea este despăiţita dc inimă, se r;lspândeşte şi H risipeşle în mulţimca gândurilor în afara inimii, ieşind astfel din sine in-s&şi. Şi nu aflăm aici vreo contradicţie, căci, daca rnintea prin nalura sau eaenţa ci (ofccrta) îşi are sălaşul în inima, prin aclivitatea ei (tvtţryeia), poata ţeşi şi se poatc îndepfilta;*85 esie vorba aici de una dinlre cele două forme de aciivilate ale ei, cea pe care Sfântul Dionisie Areopagitul o numeşte „mişcare in linie dreapta",'*" cea care corespunde activităţii rationale, al cărei organ rstc creierul.'*' A doua aclivitatc a sa, numita de Sfânlul Dionisie „circula-ra".'HTt „e mai înaltă şi mai proprie'*;38; Bo aceaslă lucrare, mintea „neîmpniv

' Cf, Sf. Simeon Noul Teo!og, Metvda sftnlei nigăciwii si tiienfiuitî. Sf. Nichifor din Singurâtuic. dnâiti despre rugdciune. "' Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte drs/m- iicvohifa. 83. " Cf. Sf Grigorie Palania, Triad*. I, 2, 3. Sf. Nichifor din Singurătatc. Ciivâni desprv mgăduns... Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion, 10. Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 83. m Cf Sf. Grigorie Palanm, Triads, I. 2. 3; II, 2. 27-30. Unirea dinlre minte şi trup, şi deci dinlre niirile şi inimii. esle simţită si înţeleasâ ca o realitate care poate fi experia-(i'i, dar gieu de explicat conceptual. Astfel. Sf. Grigorie Pahima scrie: ,.Bu socotesc c8 piucin vorbi dc o atingcrc inire accslea si dc o folosire (a trupului dc ciltre inimâ) şi de o ;miestecare îmre ele. Care este însîi, şi cum se sâvârşeşte iiceasiă legiîiuru între o naturiî mintnlîi, spirituals!, şi UIID trupească. sau Imp. râmane tuturor oamenilor indeob-sţe un lucm neîn|eles" (Triads, II. 2. 28. Cf. 29). * Cf Sf. Grigorie Pjdama. Triads, I. 2. 5. Acca3tî1 di&lincttc înlre naliirîf şi lucrarc esle reluată în ibidem U. 25 şi 26. w Despre Nnmirile dumnczeUşti, IV. 9. Sf. Sf. Grigorie Palaina. Triads. I. 2, 5. Sf. Nicodim Aghioriiul, Enchiridion, 10. mSt Nicodim Aghioritul. Enchiridion. 10. : " Despre Numirilc dwrmezeitştl, IV, 9. Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade. I. 2. 5. Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion. 10. ,v; Sf. Grigorie Palania, Triads, I. 2. 5. 321

Condifiilr generate ale u'wu'uUiirii liindu-se asupra celor de afară..., sc înioarce la sine",390 se regăseşte pe sine.-1"1 rămânand unită cu inima. Şi aşa ea este rerita* de orice rătâcire.392 Acestei a doua Jucrări a minţii îi aparţine în chip firesc fapia rugăciuniî. Şi pentru ca sâ i se poată dedica in înlregime, cea dintâi lucrare a ei (rebuie sa inceteze; altfel spus, min(ea trebuie „adunată din rătăcirile ei pe afară", întoarsă înlauntru, adusa* Tn inimă, şi ţinuiă acolo. Părinţii isihaşti, sprijinindu-se pe legălura dintrc inima de carne şi cea duhovnicească, au preconizat o mclodfi psihofizică, cu ajutorul căreia să se „închidă" mai lesne „netmpescul în casa trupeasca". după cum spune Sfântul loan Scărarul.191 1 1) Mai întâi. stand cu capul aplecat şj cu bârbia sprijinită în piept, ^ ochii fiind închişi, se caută concentrarea privirii pe locul inimii sau, cum sfâtuieşte Sfântul Simeon Noul Teolog, spre mijlocul pânlecelui."* Sfântul Grigorie Palama explică această practîcă astfel: „Cel care se sileşte să-şi întoarca mintea la ea însăşi, ca să nu se mai mişte în linie dreaptă, ci circular (...). pe lângă faptul că in felul acesta se aduna, pe câl posibil, de-afară înir-o mişcare circulară, asemănătoare mişcârii minţii pe care vrea s-o rcalizeze in sine, realizeaza prin aceaslâ poziţie a corpului şi o întoarcere înlăuntnil inimii a pUlerit minţii ce se revarsă prin vaz afară".'96 2) Pe de alia* parte, se cauta încetinirea respiraţjei. reţinerea puţin a sul'15-rii. ..ca sâ nu respiri UŞOT'. lar aceasla, din palm moiive: a) Aşacum aratS Sfântul Grigorie Sinailul, „siiflarea plămânilor, ciire por-neştc de la inimâ. huunecă mintea şi risipeşte cugetarea, răpind-o de acolo, Ca urmare, sau o predă roabă uitării, sau o face să cugete unele în locul allora, îndreptându-se, fără să simta, spre cele ce nu (rcbuie'V''* Dacă respi-raţia lăsată în voia ei înlesneşte nestatornicia minfii, dimpolrivă, stăpânită şi '" Ibulem. '" Cf. Sf. Vasile eel Mare, Epistole, I, Sf. Teolipi al Filadelfiei, Qtvânt ilespi-e lucrarra ceet ascumă îti llrislos. I. C'e/e 1(H) de capeie ale lui Ignat'te şi Ctilisi Xanllwpol, 19. Sf. Nicodim Aghîoritiil, Enchiridion, 10. ,w Cf. Sf. Dionisie Areopagitul. fiespre Numirile dunmezeiepi. IV. 9. Sf. Grigoric Palamu, Triade, I. 2. 5. Sf. Nichifordin Singurătatc. Cuvimi dtispr* mgăctme. "".SVrt/w. XXVII, 5. 4 Cf. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. 15 Meloda sfmlei nigiithmi ţi atenfîimi: ..Apoi sprijineşte-ţi băibia ta de picptu) tau şi mişcă ochiul tău sensibil împreufiă cu mintea spre mijlocul pântecehii sau spre biiric". N. trad: tn Filoc. rom.. vol. VIII. p 536, Părinlelc D. Stâniloae trece acest lexi inir-o notil (928). ardtând ca c vorba dtf versiunea paleogreacâ. Pitiinlele Stfuiiloae afirmil ca e vorba dc o compilaţie râu-voitoaie şi că uceastă recomandare. daiă fiind ilogica ei l,.caci cum ar putea fi cftutat lociil inimii cu o minie îndreplatâ spve buiic 7"), nu puiea fi normalivâ. '" Triade, l 2, 8. Sf. Simeon Noul Teolog. Meio/Ia sfiniei nigdciuni ţi afenfiuni. Sf. Grigorie Sinailul. Despre /iniştire .yi tfrspre. cele două fetnri ale nigâciunii. 322

Condifiile xubiectivr a/r tâmtitfuiiii si .swxăU'.leii in Ihistox rcţiiuiin, o disciplinează.m Dc altfel, se constată c,1 „atunci când omul cugetă intens la ceva şi mai ales atunci când se află cu trupul şi sufletul in stare de repaos, acest du-ie-vino al răsuflării se linişteşte". Şi invers, încettnirea respiraţiei înlesneşte concentrarea minţii.401 b) Reţinerea i'ăsuflării şi poziţia incomodă a trupului produc o anumitâ* greulale şi chiar o dureie, °2 care, după Sfinţii Părinţi. sunl de marc fobs celui ce se roagă. Pe de o parte, aceasta contribuie la reculegere. „înfrânarea cu masurâ a rasuflftrii, arata" SfSntul Nicodim Aghioritul. tulburâ si apasă inima, fTicând-o să sufere din pricina lipsei aerului de care are nevoie prin fire, lar astfel inintea mai Icsne se aduna din împrăştiere şi se înloarce în inima, locmai din pricina durerii şi greutăţii pe care le simte inima".401 Pe de altă parte, dupa cum arata Sfântul Nicodim. „această greutate şi durerc o fac să scuipe afara* momeala otrăvită a plăccrii şi păcatului pe carc a înghiţise. Şi aşa, potrivit spusei doclorUor din vechiine, cu cele contrare se vindecă cele contrare".4'* c) Jnfrlnarefl cu măsură a răsuflării. după cum spune în continuare Sfân-lul Nicodim Aghiorilul, subţiază inima cea tare şi îngioşata. lar cele umede din inimă fiind potrivit apâsate, încălzite, se fac din aceasla pricină mai moi, mai simţitoare, smerite, g.ltite spre strapungerea inimii şi în stare să verse lesne lacrimi. Pe de altă parte, se subţiază şi mintea, iar cugetarea devine neschimbată şi străvezie".4!" d) Prin reţinerea respiraţiei, „toate celelalle pulc-'ri ale sufletului se unificfi şi ele şi revin la minte, iar prin minte, sc întorc la Dumnezeu". Altfel spus, meuxla face ca toate facultăţile omului să se adune în rugăciune şi să Be indrepte spre Dumnezeu, omul devenind în întregime rugSciune şi unindu-se intrcgcu Dumnezeu. 3) în sfârşit, prin metoda psiho-fizicâ mintea este lipita de respiraţie şi silită să intre o data cu ea în piept, pânfi la locul inimii.4"7 Sfimtul Nichifor din singurătate învaţă aşa: „Adunandu-ţi mintea, înipinge-o şi sileşle-o pe ca-lea nărilor pe care intră aerul în inimă să coboarc împreună cu aerul inspirat în inirnă".'11"1 lar Sfinţii Ignatie şi Calisl Xunthopol spun la fel: „Adunându-ţi mintea din umblarea şi ratăcirea ei pe afarfi şi împingând-o uşor înauntrul

' Sf. Grigoric Sinuilul. Desprt fitlul eum trtbuie m ţadâ lo mgdiiniw cft ce se
hitişft'şte,

"' St. Giigorie Palnma. Triade, I, 2. 7. *' Ibidem. 11 Cf. Sf. Grigorie Siniiiiul. Despre Uitiştire şi deSfUV irU' două feluri a/e ntgâciuniî; Btsprv fr/id aim trehuie sâ şadă la ntgăcîune cel ce se li/iisteşte. ■' Encluridhn, 10. " Ibidem. w Ibidem. "Ibidem . a Cf. CeU 100 de capele ale iui Ignatie fi Ctdisi Xanthopol. 20. 23. J|JI Cuvânt despre tvgădwte,

323

('oiuiipile generate ate lânulduiiii inimii, prin inspirarea aerului pe nas, umple-ocu «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă»".40* Sa notăm faptul că aceastâ tehnică Irebuie practicatâ sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc încercat. deoarece, în caz contrar, există riscul ca ea să producâ tulburări grave atât pcntru Imp, câ! şi pcntru psihic, Odată prezenlale principiile acestci merodc, se cuvine sfi subliniem faptul cil en nil este de neaparatâ Irebuinţă şi că rostul ei este doar sa" înlesneasca" rugăciunea.4'0 Sfinţii Parinţi îi acordfl un rol propedeutic şi o recomandâ mai ales mcepatorilor,*" admiţând ca se poate ajunge la acelaşi rezultal şi pe altă cale. Astfel, Sfânlul Nichifor din Singurălate, unul dinlre principalii promo-tori ai acestei metode. scrie: „Dacă, ostenindu-te inulf, o, frate, nu poţi lotuşi intra în părţile inimii precum ţi-am ariUat, fă ceea ce-ţi spun, şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauţi. Dă-i cugetării tale, depărtând de la ea orice gând - şi aceasta o poţi dacă vrei -, da-i deci pe: Doamne lisuse Hristoasc, l-'iul lui Dumnezeu, miluieşie-mn !, vi silcşte-te ca in loc de orice all gând să strigi pururea înliluntru aceste cuvinte. lar ţinând nceasta mai multă vreme. (\ se va deschide prin aceasta şi intrarea inimii, precum ţi-am scris, fară nici o îndoială, cum am cunoscut şi noi prin cercare".Jiî în oricc caz, nu există nici o metodă care să poată aduce prin ea însăşi roade duhovniceşti, acestea fiind numai şi numai daruri ale harului dumneze-icsc, lar harul se dă ca răsplată a credinţei şi râvnei în rugăciune; metoda doar uşurează atenţia la rugăchine.411 Metoda fizică înlesneşte dmmiil minţii către inima, dar ini îl face mai uşor. Inlradevăr, numai după un timp îndelungul şi dupa" multe şi mari stră-duinţe şi lupie se poate ajunge la rugăciunea neîncetată şi curatS a inimii,"1"1 iar aceasta este un liar pe care puţini bărbaţi duhovniceşti îl dobândesc,*1 abia unul dintr-un neam, cum spune Sfântul Isaac Sirul.4"1 Rugăciunea lui lisus face parte din viaţa asceticâ, de care este străns lega-ta, fiind în acelaşi limp început şi desaVârşire a ei. într-adevăr, fiind o formâ de rugăciune, ea este, ca orice rugăciune, condiţia esenţjală a vieţii duCele 100 de capete ate lui Calîst şi Igiuitie Xtmthnpol. 25. ' Cf. ibidem, 24. 1 Cf. Sf. Grigoric Sinaitul. Despre felul cum irebuie să sadti la rugăchme cet ce se liiuşteşte. 1'' 'uii'mi despre mgacîune. s „Cum zice Sfânlul Nil. luarea-aminte. căutuiiri rugâciunr. va uflu i'iiguciunc. Penlru cîî nigâeiunen umieazn luarii-aminic. inăeur că e altcev;i." Ce/e 1(K) de rttpete ate tut Colisi si Ignatie Xanthopol, 24. 414 Cf. ibidem. 52. Sf. Grigorie Palama. Tritute, 1. 2. 8; Trei capete. 2. '' Celt 100 de capete ale lui Catijtt si Ignatie Xaiiiliopol, 52. Sf. Isihie SinailuL Cuvtmt despre ireivie si virtafeA-, A douu sutfl. 5. Sf. Maxim Mărlurisitonil, Capete despre dragoste. IV. 51. 41 " < mime desprerwvohifâ. 32.
Jlt

\M

41'' în vreme ce. De asemenea. 5. mi sunt de ajuns penfru manluirea şi îndumnezeirea omului. op.423 5. împreunalc cu primirea Sfintelor Taine. Asttel. de orice reprezentare (imagine sau gând) strilină de cuprinsul nigăciunîi. 86. 325 . 3. Ciivăni ttespre (m ftirea cea uscunsâ in Hristos. „Cacî precum Irupul fâi'ă de suflet morl esie. de pilda: Sf. în Fi local it'.vr Ignatie Xaii'lwpol. adică. îri raport. inima şi niinlea. înlre alţii: Sf. CuviOii despre tucmrea cea aXeuruâ i/um Hristos. 10. strapungcrca inimii. 25. RugSciunca lui lisus trebuie sa fie neapârai însoţită de trezvie (vffntic. în viciiie ce sfinlele ncvoinţe ale dcsuvârsirii sunl prezcntute de-a liingul a sure de pagini.Dacă n-ui fiangeie de iniinâ. Teolipt al Filadelfiei. spunând: „credinţa are Dc nltfel. ciinoaşe cfi iu sluvfl desaria" 4t9 A se vedea. ea este nedespărţită de împlinirea niiiiror ponincilordumnezeieşti.I. astfel şi credinţa fâră de fapte. * A se vedea. ck Sf. e moartă în ea însăşi" (lac. aşa cum se aratâ a fi în forma ei dftsăvârşitâ. . Teolipi al Filadelfiei.43' Altfel spus.sciiertfa acesrei metodc ocupfi doar Ctileva pagini. de.«' sântilttiea in HrisîiKs hovniceşti.A se vedea. 2. 45. Sfântul Apostol lacov spune: „Aşa e cu credinţa: dacâ nu are fapre. între alţii: Sf. lar ca rugăciune curată neîncetatâ. iar nu numai din credinţă" (lac. Cete t(XI de rapeie ate ltd Cafist . „Vedeţi dar că dirt fapte este îndreplat omid. ea presupune vîeţuirea ascetică drept condiţie a ci.vnhiecHvf a/e tantaduirii. prin care sunt păzite. pe cure o vom prezenta ulterior. rugăciunea. iar mintea.'120 pe care Sfinţii Părinţi le socotesc deosebit de nnportiiiite şi absoluf necesare. m Intre alţii. Leaciil poriindlor Credinţa.. cu aceste condiţii de natură duhovniceascfi. Sfmtele Scripturi $i Tradiţia amintesc întotdcauna faptul că.'"" smerenia419 şi dragoslea de Durrmezeu. " A se vedea. 17). Simeon Noul Teolog. Nrcodim Aghioriiul. adici* urcarea pe rand a Irepielor împlinirii poruncilor şi lucrării luturor vinuţilor. ibidem. credinţa trebuie sS se arate în luorarea poroncilor. 87. pentru a aduce roade şi pentru a se chema desăvârşită. v 'Cf. Enchiridion. rrebuie să subliniem faptul cfl lucrarea rugăciunii lui lisus <XK lupta tmpotriva patimilor şi deph'na despătimire42' şj. de asemenea. dimpofrivâ. 2. 25. moarlă este" flac. 81. inima es(e curăţită de orice mişcare p&imaşă. în acelaşi timp.Condifiile .). 24). în acelaşi limp. Noud capet». Sf. Aceştî doi Sfinli Părinţi din unnă spun limpede: . pocSinţa. Sfântul Isaac Sim! reia aceastsl învăţătură. Sf Teolipt al Filaddfici. Cele HX) de ctipele tile ltd CaUH fi Ignatie Xanthopot. lipsind aces-IO. 80. Mettnla sfmiei nigăciuru şi ateninmi. 26). inlie alţii. Teolipt al Filaclclfiei. Cuvânt despre lucrarea cea tU\ wtsă inim ffristos. daca* nu sunt în-soţiie de păzirea şi împlinirea ponincilor dumnezeieşti. Cete liX/ de cttpete ale lui Calisl si tgnalie Xanlhopot. 2. meloda psi-ho-fizicâ se vădeşte a fi doar un simplu acesoriu. Trebuie să menţionăm. ea n» este de nici un t'olos. lucrarea tuturor virtuţilor.

410 Chiar Botezul nu înseanină nîmic (ară lucrarea poruncilor. dacîi omul primeşte prin el deplinătalea harului. XI.'1" căci. 326 . Rugâciunea nu este ascultată decât dacă cel ce se roa-gjî păzeşte poruncile lui Dumnezeu: „Şi orice cerem. 47). rugăciunea nu este de ajuns pentru ca omul să se mântuiască: „Nu oricine îmi zice. IV. ci de voinţa de a te întoarce si a-ţi schimba viaţa (este. 4" Cf. la fel. după cum învaţă însuşi Mântuitorul Hristos. de aJlfel.. aflăm la temelia mânruirii pocăinţa.'"5 . pentru că pâzim poruncile Lui şi cele pliicute înaintea Lui facem" (I In 3. Sf. Aşa arata" el că tămădui-rea şi mântuirea sa nu sunt o simplă dorinţiJ vagă şi deşartă.ai8. dar nu desăvarşeşte pe eel care nu impli- 424 ('uvinte despre iievoinţâ. A se vedea.21). 15) şi Şi-a încheiat lucrarea tot cu aceastâ chemare (Luca 24.L. după cum spune Origen. să ducem o viaţă dreaplă şi curatâ". Doamne. 197. după ce.a dinfapie. "u Despre tUgăaum. ne anUum dragostea faţă de Ce] ce ne-a elibe-rat". 4:fl Discursuri etica. este cucernică şi îndeplineşte poruncile Acefuia care ne-a reînnoit". prin hoiărârea de a-şi orândui viaţa potrivjt poruncilor lui Hristos. de asemenea. X. Hristos Şi-a încc-put propovăduii-ea chemându-i pe oameni la pocăinţă (Ml. Alături de credinţa. 7. spune că . ci că tânjeşte cu toată fiinţa după ele şi s-a aşezat pe calea care duce la ele. . Rilspimsul 3.Să nu se încreadă cineva numai în credinţa in Hrislos". SI*. dacă nu cumva ea este chiar una dintre caracteristicile ei esenţiale. f° Dogmatica. Doamne. 10. VII.. Aşa cum spune SfantuI Marcu Ascetul: „SfantuI Botez este desăvârşit. Despre cei ce crediil se iluirt'ptt'a-. Pazirea poruncilor apare ca urmarea fwească a pocâinţei.42K SfantuI loan Gură de Aur. una dintre conola-ţiile cuvânfului net&voiot). cu adevărat sunt lipsiţi de credinţa (dnuxtoi)". Tot aşa. este învederată prin fapte.": Omul işi arată în mod cone ret voinţa de a fi izbăvit şi mântuit. 17. " Omilii la Matei.. la fel. 18. 22). Nu este vorba aici de simpla pârere de rău faţă de starea de pacat. Marcu Ascetul. I.. trecuta" sau prezentă. va intra în fmpăraţia cerurilor.424 SfantuI loan Damaschin. XII. arată că „en (credinţa) se desâvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos.Condiţiile generate ale liiirwdnirit nevoie de fapte". Discursuri eliee. învaţîi SfantuI Simeon Noul Teolog/"' care merge până !a a spune ca „cei care se sprijim! numai pe credinţă. **Vmw. 4.4" SfantuI Marcu Ascetul spune chiar câ dragostea faţa de Hristos şi împlinirea poruncilor sum totuna. „S3-vârşirea binelui şi împlinireii poruncilor".trebuie sa fim cu rnultâ luare-aminte asupra vieţii noastre. primim de la El. Simeon Noul Teolog. roadele lui nu se văd decât în ma-sura in care omul împlineste poruncile. „fmplinind poruncile. 7. ci eel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Mt. arată că „nu-i de ajuns numai sâ crezi (penlru ca să te mantuieşti)". „fac pane din rugâciune". Mc I.a Despre Hotel. 22.

Sfântu! Marcu AsceWil scrie: „Cei ce no-am învrednicit de baia nasterii de-a dona. ci peiuru pâzirea ourăţiei date nouă". Simeon Noul teolog.lt de Dumnezeu ritvântâtoarr si fâptuitottre (leologice şi practice).41B Poruncile deci îl ajutâ pe om să-şi pastreze sSnătatea duhovniceasca dohâudită prin Sfinlcle Taine.4'2 lar în altă pane arată câ „celor botezaţi în Hristos li s-a daruit harul în chip lainic. I If. dar peiitru ca s-o dobândească cu adevarat. „rămânem cum am fost botezaţi". Sf. porunca lui Dumnezeu îl ajuta pe Adam să nu iasă din calea pe cure fusese pus de la crearea sa şi să-şi pastreze astfel firea în starea diniru început. si încă: „Harul desâvărşit al Duhului (ne-a fosl) dăruit nouă pri-ma dată prin Botez. pe mAsura împlinirii poruncilor. care este darul lui Dumnezeu. caci doar astfcl se poate păstra hand primil prin Sfintele Taine. priinirea hanilui şi conlucrarea cu el se vădesc prin faptuirea poruncilor. II. zestrea harului răinâne oricum. Omilil. 198-221.'"1 „harul. începul despre teina cărţii. dar nu ne sileste sa-l primim. dar se poale descoperi doar prin lucrarea poruncilor".41* Simpla împlinire a poruncilor nu-l mântuieşte pe om şi nu-l îndumnezeieşte. Acest dar se aflâ* în noi. ci nc respecta libertatea . 2. se mâniuicşie eel credincios (Efes. 54. 56. a dăruit celor bolezaţi harul desâvârşit al Sfântului Duh.. 11 Suta >lr cape. Dar rară împlinirea lor nimeni nn poate ajunge la bunătâţile ragăduite. „Păzind poruncile".4'7 In chip obiectiv. Râspunsul 5. Cartea întui. "■' Despre Hotel.. Rilspunsurile 4 şi 5. 296. aşa îl poate afla din nou. dar ni se descoperă nouă şi ni se arată pe masura lucrării poruncilor". căci Dumnezeu daniieşte harul. Sf.. Despre Botez. Sf. săvârsim faptele bune nu pentru răsplată.8-9). „Harul lui Dumnezeu se păstreazâ prin lucrarea poruncilor". Dupfi cum.. iar dacfl s-a îndepartat de el..44* '" Oespre Botez.4*4 Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Hristos.. Despre Botez. dar el lucrează în ei pe măsura împlinirii ponmci-lor".. Grigorie Palama. 7. care locuieşte în chip uscuns. 23.. De3prvcdcecrtdcă3eîndrepieazâdinjapte<6l< Cf. Hristos le porunceşte ca unor credincioşi si se nevoiască să nu se mai uiroarca* spre cele dinapoi (adică la păcat)". " Despre eei <e cred câ se huirepteazâ din fapte. Răspunsul 3. ' CI. fiind Dumnezeu desăvârşil.. mai întâi de loate. omul trebuie sA se predea debunavoie harului şi să con lucreze cu el. păstrându-se curat de orice răutate şi stăniind în viaţa cea nouâ adusâ de ele. nu siluieşte voinţa noastră. Marcu Ascetiil. căci numai prin har. şi numai aşa sporeste ornul în har.'"' poruncile lui Hristos.. Xni. '' fnvăfâturi dtdiovmceşti. scrie Sfantul Simeon Noul Teolog.440 Astfel. Despre Botez.Condîfiite sidtiective ede uinuidiurii si si'intiuitett tn Hristos neşte poi-uncile".4lK Or. iar lucrarea lui să-i He vădhii. Dtscursuri eiice. 327 . in rai.6ş\ 7. Cele W0decapete. Râspunsnl I. Rllspunsul 3. numai aşa poate fi făcul lucrător. au menirea de a-1 ajuta pe crestin sâ* se menţină în starea sa înnoită şi să pastreze daruriJe primite..441 lar în altă parte explică acest lucru: „Celor ce au primit puterea de a unplini poruncile. se descoperă". **Cf. spline Sfântul Petru DamaschiKd.

care voiesc să fac bine. legea că răul este legal de mine. când voi căuta spre toate poruncile Tale" (Ps.. ele nu se împlinesc uşor şi de la sine. Mc l<). 25.44' De aceea. „Pusu-mi-au pâ&*toşii cursă mie.! prin Botez. 328 . se cuvine să se sileasca" a împlini toate poruncile lui Dumnezeu". Că. Mt. care este în madularele mele" (Rom. 7. II). Sfântnl Simeon Noul Teolog face remarca subtilă că poruncile ne sum dale nu atât ca să le pă/. până la măsura vfirstei deplinăta|ii în Hristos (Efes. restaural.şi cu alât mai puţin ca inlerdicţii sau labuuri . împărtăşirca tot mai mare de har. Aceaslă creştere ta forma unei tor mai mari aproprieri. ele isi merită cu adevflrat immcle de ponmci. fnlr-adevăr. Dar poruncile nu numai că-l fac pe creştin în stare să păstreze darurile Botezului. nu strain de om .444 Pe de altă parte. naturii profunde şi adevărate a omului. J44 Discursuti etice. ] 10). ci prin participare activă. 7: „păzejte poruncile lui Dumnezeu. cu toate puterile fiinţei sale şi in tot ceea ce face. cum vom vedea. să cadă din nou in bolile cele sufleteşti cam sunl palimile. Sfânbil Diadoh al Foticeei scrie şi el In acest sens: „Se cuvine ca mintiîa să se ocupe pururea cu păzirea sflntelor porunci şi cu pomenirea adnnciî a Domnului slavei. (iar atunci) nu se va abate la gânduri sau la cuvinte rele".. 96. harul rămâne ceva strain pentru om. care-l împiedică pe ccl ce ascultă de ele să se întoarcă la „nebunia păcatului". 12-27) care i-au fost daţi de Sffuitul Dim. dar omul nu se ('uvânl ascetic in 100 de capete.. 118. ma bucur de legea lui Dumnezeu. se face prin conlucrarea omului cu Duhul Sfânt. 7. darde la poruncile Tale n-am rătăcif (Ps. „muluî pace an cei ce iubesc legea Ta şi nil se sminiesc" (Ps. Sfântul Mac-arie cel Mare spune că „cel care voieşte. prin întreaga sa viaţă."" întradevflr. a unei însuşiri din ce în ce mai depline ii hamlui primil prin Sfintele Taine. după omul eel lăuntric.Condiţiile generate ale uuiuuhtim Psalmislul arata adeseori cat de puternice sum ponincile ca sâ ne rereascâ de rau: „Atunci nu mă voi ruşina. II. iar aceasta nu doar prin voinţa de a-L primi. caci.6).dc natură legalists. 165). să spo-rească şi sa se dcsăvârşeasca în Duhul Sfânt. 13). luptându-se împotriva legii minţii mele şi tacându-mă rob legii păcatului. XIX. 14-29. 21-23). viaţa duhovniceasca a Omului după Botez şi Mirungere trebuie sii fie 0 viaţă de sporire şi creştere prin puterea Sfântului Duh. „Găsesc deci în mine. ponincile nu trebuie privite ca obligaţii .4S OmUii duhovniceytt (Col. dar văd în rnădularele mele o allă lege. 118. căci se împotrivesc înclinărilor păcătoase ale firii căzutc şi ale lumii în care trăit-'şte. să primeascăde la Dumnezeu harul ceresc al Duhului. adică prin lucrarea poruncilor. . ci-l şi ajută să înmulţeascâ talanUi (cf. cat mai degrabă să ne pfizim pe noi prin ele.câci Dumnezeu nu-Şi ia înapoi darurile Sale.im pe ele. Făi'ă ea. ca să nu pitţeşti ceea ce a păţil Adam". 118. 4. pflnă la atingerea asemănării desaviirşite 0U Dumnezeu. lar o asemenea lucrare nu se poale face fără împlinirea poruncilor. cu toaie că cele la care îndeamnâ corespund întru toiul. sau mai degrabfi păzeş-le-ie pe line însuţi prin porunci. ci ca un fel de parapet. ca şi vădirea roadelor..

" Imne.4'1' Aslfel. 35. în chip concret şi fiinţial. 5 şi 17. deplin şi real prezente. Rom. nii pot fi simţite de om dccâl în măsura în care el este plin de luare-aminte si de rftvnîi în făptuirea poruncrlor.44' Sffuitul Marcu Ascetul. 61. 8. Nicolae Cabnsilu. „Prin sălăşluirea Duhului Sfant. început despre buna câiţiî. "'' Cf Despre Botez. L. insistă asupra faptului că la Botez omul primeşle deplinătatea hamlui dumnezeiesc. Gal. acesta este fratele Meu" (Mc. n Invâfâturi duhovnlceţli. aşa cum am vâzui. 14. de asemenea.441 „Sfânwl Botcz. împlineşte voia lui Dumnezeu. Carteu întâi. dar noi suntem nedesăvârşiţi fata" de el. şi. Raspunsul 5. care ai fost botezal in Hristos. penlru c. nu poate creşte în el şi prin el. 15. Despre Hotez. *> Cf. dar „în chip tainîc". Drept aceea. 1. spune el. Mt. Raspun&urilc 4. Cf. prin păzirea poruncilor Ltd . că ascultarea poruncilor îl face pe om fiu al lui Dumnezeu prin înfiere pentni că prin ele omul se poartă asa cum se cuvine unui fiu inaintea Tatalui. Atunci omul se face frate al lui Hristos: „Oricine face voia lui Dumnezeu.451 Şi numai împlinind poruncile se poate omul face fiu al lui Dumnezeu (Lc.. 14. spune Sfântul Petru Damaschin. nu-l poate face desăvârsit lucrator în fiinţa sa. I. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cei care nu K impartăşesc de roadele harului primit la Botez sunt „slăbănogi şi neputin-ciosj. omule. 36. cure ni s-a dat în toala" plinătatea lui sporeşte în noi. 167. Efes. 5. " Cf. III. Nicolne Cabasila. Care Şi-a supus întru totul voinţa Sa omeneascii voinţei dum-nezeieşti. acesta făcându-se vfidii şi dând roade numai în niăsura în care omul păzcşte şi împlineşte poruncile.CoiiHiţuIt' subit-ctive ale uimăduitii si sâiuitnieti in llrîMos poate uni cu harul. 5) şi dumiiezeu prin har.44* Nu harul Sfâniului Duh. 8. în masura în care el vieţuieşte in chip concrei polrivil poruncilor lui Dumnezeu. Gal. marturisindu-şi cu adevărat. '" Ibidem. Păzind poruncile. dă numai lucrarea pentru care ai luat puterea şi te pregăteşle ca sa primeşli aratarea Celui cc locuieşle înlni tine". Roadele harului.i n-au pîtait poruncile". 12. 3. Sf. Desprt viaţa m Hristos.. deplin descoperită şi desâvârsil îniplinită de Hristos. Despre vitifn in /hisim. li s-a dat tuturor puterea de u se face fii ai lui Dumnezeu (In I. 4. 20. este desăvârşil laţâ de noi.'|S1 care-l înslrainează de Dumnezeu. 3. III. cf. o. 26) prin infiere (Rom. Putem spune. Despre cei ce rred cci se indrepteaza din fapte. nu noate fi cu adevârai iransformat de el. dimpotrivâ.450 „In măsura în care. 329 . 50). lucrâm poruncile. nouă ni se cuvine a spori în el. 12). credinţa în El („toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin ' Cf. '" Ibidem. nu-l simte lucrăior şi de viaţă facător pentru el. ibidem. nu-l poate vâdi prin faptele şi felul său dc vieţuire. lucrcazăşi Duhul Sfant în noi roadele Sale". făcându-se urmă-loi lui Hristos. fficându-Se ascultător în toate Tatălui. lar poruncile arată cu adevărat care esic voiii lui Dumnezeu. omul nu-şi mai împlîneşte voia sa. crezîtnd.

cu Tatăl. pentni a fi înţelese as a cum se cuvine. 190. ca poruncile sum . Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mfingâielor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac.ru Damaschin afirmă chiar câ poruncile sunt „daruri ale harului lui Dumnezeu". Putem spune deci.CottttifiHe genrmlt' aU Khnătlttirii credinţa în Hristos lisus". de care Sfântul Apostol Pavel ne învaţa să ne ferim: .. şi-L face văzut şi pe Talăl. Ciirtea întâi. cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. Şi cei ce-L cauta" pe El. Poruncile se vădesc a fi pricinuitoare ale sfinţirii şi îndumnezeirii omului prin Duhul Sfânt. .131). omul se deschide harului Duhului. IV.IhUiem. că de poruncile Tale am dorit" (Ps. 330 . 3.In m CeleI00<kcap*te. dupii înţelesurile cele slabe ale lumii" (Co|. Duhul Adevămlui" (In 14.Luaţi aminte sa* nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelaciune din predania omenească. învaţă Mantuitorul Hristos. X. 19 i. o data cu Sfinţii Calist şi Ignatie Xanlhopol. Prin trimiterea Sfanlului Duh Hristos Se face văzut. °* De«M» Ugea ttuhovniveascti. 118. li s-a dat „să do-bândească prin lucrarea poruncilor sfinţenia". spunând despre cei care le practical .4*11 de aceea. fie ele.4St Sfiînlul Pel. 21). cu totul excep-ţionale. 15) şi „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeste.i.4" Sfântul Isaac Sirul spune răspicat: „Nici unul dinlre cei care n-au păzit poruncile şi n-au umblat pe urmele fericiţilor Apostoli nu s-a învrednicit să se cheme sfânt".? Uwafuturi iluhovnicepi. omul nu poate zice cu dreptate: „Am împlinit poruncile. „De Mă iubiţi..4" iar Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Domnul e ascuns in poruncile Sale. unindu-se astfel cu Hristos ş'u în El. Hristos însuşi arată goli-ciunea şi deşertaciunea lor funciară. Incepiit despre lema cărţii. Alunci creştinul poate să strige cu bucuria Psalmistului: „Gura mea am deschis şi am aflal (Duh). si n-am aflat pe Domnul".. . împlinindu-le. 435-436. definite a priori şi elaborate in urma unor experienţe omencşti. „De Mâ iubiţi. şi nici precepte de felul celor oferite de înţelepţii lumii acesteia.. trebuie puse în legă-turS cu cele spuse mai înainte şi cunoscând (impede că poruncile nu sunt un cod juridic. '" DiscursuH etici. 21). celui Oare-şi arală iubirea t'aţă de Dumnezeu ascultand şi împlinind poruncile Lui. 15-17). de altfel. acela este care MiS iubeşte" (In 14. Gal. ''" Bpistote. ÎI g&sese pe măsura împlinirii lor".4. 2. păziţi ponincilc Mele" (In 14. lubirii de fiu a omului faţâ dc Tatăl ceresc îi râspuiide iubirea de Tata a hii Dumnezeu pentm ccl făcut fiu prin infiere şi a Fiului pentru fratele sihi adoptiv: „Cel care Ma iubeşte pe Mine va fi iubit de TatfU Meu şi-1 voi iubi şi Eu şi Mă voi arăla lui" {In 14. 8). 26) şi ar&ându-şi iubirea faţă de El. căci.îndumnezeitoare'Vs| iiir celor bolezaţi. nici un ansamblu de reguli morale abstracte. Toate acestea.„4. păziţi poruncile Mele.

i'apele des/rre dmgosie. prin felul Său de a fi> modelul desâvârşit al vieţuirii omeneşti în forma ei desăvârşitit. 1. unită cu primirea Sfintelor Taine. iar în Hristos venim la Tatăl (cf. că în poruncile Tale am crezut" (Ps.. 3. „Ponincile Tale sum gândirea mea" (Ps. 8). Ele nu-l pot mântui pe om.. adăugand îndatS: „Căci înlni El locuieşte. prin ele ajungem la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. întemeiate fund pe Persoana în-sâşi a Fiutui lui Dumnezeu făcut om. sfântă. „învaţă-mă. 15. 3)."» între împli-nirea poruncilor şi cunoaşterea adevarului este adeseori pomenitâ de Psalmist: „Calea adevarului am ales.20). 143). 35. 13... mjroiioiy. adică cea teantropică. 1 Cf. împartăşindu-ne de omenitatea Sa îndumnezcită. Poruncile lui Hristos. lar înainte de toate acestea spune: . în care nu este izbăvirc" (Ps. omul adevărat. sa fim „următori ai lui Dumnezeu" (Efes. ci îmbrăcăndu-ne în El (cf. Talasie Libianul. 67). Doamne" (Ps. dupa chipul Celui ce l-a zjdit" (Col. 4. In 14. Domnul. căci sum simple învăţaturi omeneşti. scolia 3. ceea ce înseamnă nu nu-ni. lar prin acestea Cuvântul îi duce pe cei lucrători spre Tat». şi încâ: „porunca Lui este viaţa veşnică" (In 12.. ci desăvarşil prin unirea desavArşită cu Dumnezeu. 93). în fiii oamenilor.Deci. 9).. dimpotrivă. in Care Se afli* El după file". ci Hristos trSieştc în mine" (Gal. şi cu Apostolul: „nu eu mat trăiesc.4''1 Aceastâ legătură direct. El binevoieşte ca noi sfi ne facem cu adevărat şi întru totul asemenea Lui. 10). pe cele „dupa* Hristos" (Col. Adam eel Nou. 2. devenînd „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. „omul nou" (Efes. penlni că sum prin nature lor divino-umane. iniplinindu-le El însuşi în chip desăvârşit. păzeşte poruncile" (Ml. ci. trupeşte. «'I . 15). 24). aşa să umblaţi inlru El. lar daca păzim şi împlinim ponincile Sale. 3. Sf. 9). I )■ nu din afară. Gal. „care se înnoieşte. şi judecâţile Tale nu le-am uitat" (Ps. 30). 2. Stantul Apostol Pavel opune în\â|ăturilor „din predania omeneascâ. 145. îi descopera prin cuvintele şi prin faptele Sale. cunoştinţa. 2. lisus ne descopera' în Persoana Sa. în care a unit Urea umană cu firea dumnezeiască. 118. după înţelesurile eel slabe ale lumii". toată plinâtatca Dumnezeirii" (Col. 2. 50).ii că poruncile sum adevărale. „Nu v8 încredeţi. facut „după Dumnezeu" (Efes. întariţi în credinţă. Scoliastul Raspunsurilorcălre Talasie spune limpede: „Cuvanuil lui Dumnezeu Se arată în cei lucrători întrupal în porunci. Hristos nu-i oferâ omului simple precepte morale. 27).. învaţând învăţături care sum porunci omeneşti" (Mc. sănătoasă. ci că ele vin de la Adevărul însuşi şi due la Răspmsuri câtre Tattaie.463 Prin împlinirea poruncilor. 66). omul ajunge la viaţa cea dumnezehiscâ: „De vrei să intri în viaţâ.4). 118. 7. nu doar restaurat. 19. 17). aşa cum am fi urmat şi imitat un înţelept sau un erou. Fnradăcinaţi şi zidiţi Hind într-însul. 118. Pemm că prin păzirea poruncilor ne facem. 7: Ml. precum aţi primit pe Hristos lisus. atunci putem striga cu Psalmistul: „In veac nu voi uira îndreplările Tale.. au puiere mAntuitoare şi îndumnezeitoare. dupfi cum aţi fost învăţaţi" (Col. prin Duhul Sfânt.Cmulifiifr sidriective n\e tâmâduîrii şi mntiuitfit hi Hristos zadar Mâ cinstesc. asemenea lui Hristos. 2. 118. 6). că într-însele m-ai viat. 5.. Prin poruncile Sale. Astfel.

. care în fapt le cuprind pe toate celelalte (Mt. Triad*. II. 30-31). să vicţuim după legea tuturor poruncilor îndumnezeiloare ale Mân-luitorului. aşa cum arata Sfântul Simeon Noul Teolog.*'1 pentru că Dumnezeu este iubire: „şi oricine iubeşte este iinscut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. DisctiKvitri etiee. este i n i . daca pazim poruncile Lui. Rostul poruncilor esle mai întâi de a-l a ji i l n pe creştin să păstrcze darurile primite la Botez şi să le faca roditoare. aşa cum arată Sfântul Apostol loan: „Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscul. pentru că Dumnezeu este iubire" (1 In 4. 12. este din lipsa sa de grija in împlinirca poruncilor. 6. 3. Esle deci foarle firesc ca. omul să-şi recapete curăţia şi. lh'sf>re Hotel.. 16. în general. Sfântul Marcu Ascetul arată ca omul. prin lucrarea Sfântului Duh. Sf. ne due la cunoaştcrea lui Dumnezeu. 418. de bunavoie sa lasat prada pacaiului şî putimilor şi s-a înstrSinal de har. „însa harul accsla este înecat de patimi. Cf. Dumnezeu Se aralâ şi Se face cunoscut in oarecare masura tuturor celor care ascultă şi împlinesc poruncile Sale. Cf.icli o ascmenea cunoaştere este doar a celor desăvârşîţi. dacă. că „începutul oricârei lucrări după Dumnezeu este.J'. 22. cf. totuşi.'"'. Cel ce zice: L-am cunoscut. Şi mai ales împlinirea primelor două porunci: iubi-rea lui Dumnezeu şi a aproapelui (Mt. i i i i de toate pacatele şi eliberat de tirania patimilor. să le redobândească. 332 . :i. să ne grabim în tot chipul. 22. a tuturor acestor poniiici". 4. 77.4s: I J. 40. Cf. 3-4). cu toată puterea. iar apoi. 9).ii poruncile Lui nu le păzeşte. „pe cat cuprinde fiecare". Rom. dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor. EpUtolt. dupS putinţă. Sfinţii Calisi si Ignatie Xanthopol spun. la zestrea data nouă de sus şi de la început din sfinţita cristclniţă. dupâ" acesta. ca şi Sfantul Marcu Ascetul. 17. singurcle carc-l fac să conlucreze cu hand primil şi să ajungâ in fapt la curaţia care i-a fosl lainic dă^uită.463 Pazirea poruncilor este îiuotdeauna singurul criteriu al adevăratei cunoaş-leri a lui Dumnezeu. ihidem. Iar sfârşitul este sa ne inloarcem. Mc. De aceea. Răspunsiil 3. Sfintii Părinţi subliniază rostul poruncilor de a curâţi Cf. adică la desăvârşita alcâtuire şi naştere duhovnicească a noastră prin bar". Triade. Râspunsiiiile 4 si 5. in urma Botezului. Sf. 40. Grigorie Pahima. la care ajung cei vrednici de primirea acestui dar. 7. daca recade in robia lor.' în acest sens.Condifiiie generate ale tâmâduirii Bl. Vom vedea mai departe 00 împlinirea poruncilor îl ducc pe om până la cunoaşterea cea mai înalta şi mai deplinâ.. Sf.. mincinos este şi îulru el adevarul nu se află" <I In 2.. prin păzirea lor. 75. şi. vederea lui Dumnezeu in lumina cea neapropiată şi îndumnezeitoare. împlinind poruncile. Isaac Stall. 7-8). IV. se cuvine să ne silim în tot chipul sâ ne curâţim şi să facem cat mai vădită ară-(area Duhului in noi prin implinirea. X. toate celelalte daniri primite prin Botez. 13. 408. Grigorie Pnlama. 3. II. Cele lOOde capetc. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu.

44. 13. Deci e vâditcă prin păzirea lor vine din nou sănătatea. 4:' Ibidem. Sfântul Grigorie Palama spune la fcl: „Doar prin împlinirea pomncilor vine sanătatea sufletului". aduce şi Doctoml sufletelor leacuri prin judecălile LujM. Maxim Măniirisitorul. ci şi de paiimile înseşi". t 'apele despre dragoxie. 8. Sf. Avva Dorotei scrie: „Cunoscând Bunul Dumnezeu slăbiciunea noastră şi ştiind de mai înainte că vom păcătui iarăşi şi după Sfânlul Botez. mjmiuire şi pelrecere. pe care deja o cAstigase prin Botez. „nu sc poale ajunge la sanalatea şi desavâr-şîiea suflclului decâi prin iubire şi păzirea poruncilor'*.' ' uwheze. 54. XIV. 7. în vieţuirea mult ostenitoare. 25. Cf. 77. m Ibidem.42. dacă vom voi. III.că păcatul a inlral în noi prin călcarea poruncilor. De aceea nc-a da( tiouă pomncile Lui de viaţă facătoa-rc. Căci ceea ce sum leacuri le pentru trupul bolnav. 55.K Poruncile..I. Cf. 16..n ceo dltpă minis. Peniru Sfantul Simeon Noul Teolog. m Triads II.W.scrie Slăiuul Isaac Sirul .474 Tot aşa spune şi Sfântul Maxîm Mărturisitorul: „Căci după pricina patimilor aflătoare în suflet. cu pe nişte lcaciiri curaţitoare ale stării noastre pătimase. iiumai prin liar'V"1'' Scopul venirii iui Hrislos. să putem iarăşi să ne curăţim prin păzirea lor nu numai dc păcatele noaslre. I. adică fară să umblăm niai imâi pccalea care duce spre curăţia sufletului. II. îi redau prin tnsuşi acest fapt sănătatea sufletească a firii sale celei dinlru înccput. I.w ictmomia htirufMirii. Sf.467 Astfel. aceea sunt poruncile pcntru sufletul păti-maş'Y'™ Şi înca: „la curăţia sufletului (se ajunge) pe calea batătorită şi legiui-lă piin pâzirea poruncilor. iar rostul şi valoarea lor tâmăduitoarc. ** tnvăţătnri dc sujlet fvlositoare. răbtlată pânâ la sân-ge". 1. ca. 3. XIV. ^Epixiok. 6. Sf. [V.('oiidifiile subtfitivf ate tânuultihH ft smuiitilca in f/risios dc piîcale şi de patimi. •'•' Ibidem. Sa nu zici ca" Dumnezeu poate BS Be dăruiască curaţia sufJetuIui şi fâfll lucrarea poruncilor. curăţindu-1 pc om de toată răutatea şi făcându-l sâ redescopere hiinil care este în el. 17. '. 5. Cafcheze. Sf. deosebil de im-portante. sfinre porunci care ne curăţesc pc noi. ('apele despre limgoste.4TS La Sfantul Isaac Sirul găsitn o mulţime de asemenea texte: „Mântuitonil ne-a dat nouă poruncile Lui de viaţă facătoare ca pe nişte leacuri curăţitoare ale starii noastre '" Cf. Grigorie de Nazianz. ne arată Sfantul Isaac Sirul. Discumoi etice. după bunălatea Lui. IX. Simeon Noul Teolog. Cuvântâri. 462-463. C«peie aqspnr cunoytinţa tie Diimnez&u . II. XXXIX. „Tu şlii . ne-a dat iarăşi. 333 . Nu trebuie sa dorim noi şi sâ nădujduim ctirăţirea sufletului fără lucraren lor. „a tost să curate din suflei rautatea primei noastre neascultări şi să-1 preschimbe porrivii Stfirii lui de la începui.. 70-76. Talusic Libiumil.473 Se vede I impede că Sfinţii Părinţi socotesc poruncile leacuri in sensul proprin al cuvânlului. ele sunt leacuri (iJdpuaKa) pe care omul le d3 sufletului său bolnav de pulimi.

ru . după asemănarea femeii ce suferea de curgerea sângelui". fie că doctorul este neiscusit şi dă o altâ doctorie dec. 12.) Bol-navii se supărfi pe doctorul care nu le dâ nici un sfat pentru însănătoşirea lor I Cum. Legea este Jeac pentru sufle-tV0 iar pentru Sfântul Grigorie de Nazianz. Şi nici nu 47 477 ' 1-puloU: IV. XII.). M ' Pethftogul. „un leac bun şi uşor" pe care Hristos ni l-a dat pentru a ne fi de folos şi penlm a ne spriji-ni. Dar cu sufletul nu este aşa.""' „ce sum leacurile pentru irupul bolnav..'17* „lucrarea ascunsa a ponincilor tămăduieşte puterea sufletului (. 47 " Ibidem. aceea sunt poruncilc penini sufletul pătimaş".lt cea care trebuie. 4*1 lăudând în învâţătura sa iscusinţa Doctomlui (HristOS) si bunătatea leacuiilor (adicâ poruncile) de care se poate folosi creştinul pentru tâmâduirea sa. care nu tace. ni le dezvaluie (. „ca să putem sa ascultăm şi să ne mi'mtuim". fiecare patimă are ca doctorie porunca potrivnică ei. spre a ne desavârşi simţirea şi a ne mântui (. să nu-i aducern cea mai mare mulţumire Pcdagogului celuî dumnezeiesc. pe care sufletul le păzeşte cu frica de Diunnezeu.generate ale tâmăduirii pătimaşe".A>n Awa Dorotei arata oft Hristos „ne daruieşte leacul" pentru călcarea ponincilor dumnezeieşti. Şi lucrarea (encrgia) acestora o simle atiit cel ce tămadu-ieşte. cât şi cel ce se tilmăduieşte. pe care nu l-am fi primit cu toatâ inima. I. nici nu neglijează de a ne arăla pficatcle care ne due la pieirc.) si ne învaţă poruncile cele potrivile pentru o dreaptă vieţuire T'.. Căci doctorul sufletelor este Hristos şi El ciinoaşte toate şi dă doctoria potrivitâ fiecărei patimi (.) poruncile cele noi şi duhovniceşti. 100. într-un chip liniştit. Deci doctorul nu este neiscusit. fie ca bolnavul nu ascultă şi nu păzeşte cele ce i se rânduicsc de doctor. hl * hivăţâttiri de suflet folositmir#.) dă de şlire de celc ce trebuic sa ne ferim şi oferă celor bolnavi toate leacurile mântuirii (. îl înnoiesc şi-l sfinţesc şi-i tămădlriesc în chip ascuns toate madularele lui. dar. socotindu-1 mai potrivit pentru noi decât unul amar şi usturător. Căci e vădit ce patimă vindeca fiecare poruncă in suflet. 7. simplu grăind. dimpotriva.4^ La fel. ™ Ibidem. ■""' Despre f'eciorie... I. iar dacă omul nu primeşte vindecarea. XLV.4f" Clement Alexandrimil scrie şi el: „Cuvân-tul a fost numit Mântuitor. Ibidem.. 4KI Cuvânttiri. El a descoperit penlru noi aceste doctorii spiritual. şi pentru Sfântul loan Gură de Aur.. 1-2. ci. 17. Căci nu putem spune ca doctorul fiind necercat n-a dat doctoriile potrivite.. el nu are cuviint de îndreptăţire: „La boala trupească se întâmpla aceasta (lipsa de vindecare) din felurite pricini: fie că doctoriile fiind vechi nu sunt lucratoare...477 „sufletul nu se poate curăţi de nu va păzi poruncilc care s-au dat de Domnul ca leacuri pentru curtîţirea lui de patimi şi de greşeli".t 'i "iilt!/ill..

în acelaşi sens.4" Pentni că bolile sufleteşti ale otnului siini pricinuite de îndepănarea lui de Dumiiezeu. decftl aumai viaţa lui lipsităde rAnduialâ". tftmfldttindu-i mai întâi puterile sufletesti de lucrarea împotriva firii prin care vin acestea.Condiţiit? suhieciive ale Hiincidtiirii $i aăndtăHtCt hi Hristos se poaie sptine că doctoriile. se innoiesc mai mult. „Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-arn îndreptat. înloarcerea omului din căile sale rfltăcite. 118.. S»mul işi duce la împlinire menirea sa firească. 16. Căci pe masură ce sum în lucrare mai muli. îndreptarea sufletului. II. '"' Capele desp/v frezvie. Avva Do-rotci spune câ „Dumnezeu ne învaţa prin sfmlele Sale porunci cum s.. care nu-l poate schimba pe om cu nimic şi flu-i uduce nici o rasplata. nu Jucreuzâ. se face prin împli-nirea poruncilor. Deci nimic mi Fmpiedică insanâtoşireii sufletului. cea pentm care a lost creat.7. 335 . 66).4"9 Rânduindu-si fiinţa şi îndreptând-o spre Dumnezeu prin lucrarea poruncilor. ci le şi tasănltosează cu adcvărat în cei care le urmează". toata calea nedreaptil am urfU" (Ps. lamikhiirea lor se (ace prin înloarcerea omului la El. 9). se întreabă. I m Ibidem. Căci. el spune chiar că „Hristos nu cere lucrarea v'irturilor. 54. m Ibidem. XI. Câci pomncilc lui HristOS nu se învechesc niciodată. 118. " Ciivtiife des/'r? nevoiftţă. Cl*. că in poruncile Tale am crezut" (Ps.. Peniru aceasta a rfmduit celor de sub lege poruncile". în care l-a aşezai pă-cjitul. fiind vechi. 79. înaintând spre desăvârşirea la care El il " Ibidem. aşa cum spune Psalmistul: „Prin ce îşi va îndrepta lânărul (adicH omul care n-a ajuns la masura vârstei deplin. Mai bine zis. Asa ajunge omul sil sporească în a f'i tot mai bun şi Sil faptuiască tot bitiele de care t'Nto în stare ca fttpturii a lui Dumnezeu. 64. prin îndrep-tare» luturor puterilor sale sufletesti.ltăţii lui Hristos) Cfllea sa? Prin păzirea cuvintelor Talc" (Ps.4" unplinirea poruncilor îl vindecă pe om de palimi. Evagrie.1 cură-|im dc patifni omul cel lăuntric".41"' „Cine poate spune că în|elege puierea poruncilor lui Dumnezeu şi puierile sufletului şi cum cele dintâi le vindcca' pe cele din urma* ?". 128).4** lar SfânCul FiJolei Sinaitu! spune şi mai I impede: „Toate poruncile diimnezeieşlii Evanghelii urmăresc să îndrepte ce-le irei parţi ale suflctului (adicâ iutimea.4^ lar peniru i arăta (impede câ acesta este ţolul împlinirii pomncilor şi peniru a îndepărta cu total respectarea lor formal. spre o vieţuire după dreptarea şi voia lui Dumnezeu.!. „îndrepiarile Tale mn tnvaţâ. 37. 118.. I. pofta şi raţiunea) si să le facă sănâ-toase prin cele ce le poruncesc. ' Capeie gnostke. 7'mMHtl pnu-tir. 9. nu numai urniăresc. Sfântul Isaac Sinil spune şi el: „Caci Hristos cere. ci îndreptarea sufletului". a întregii sale fiinţe şi a întregii safe vieţj călre El.

de aceea. spune în continuare Sfântul Simeon Noul Teolog. Awu Dorotei. ceea ce arata o data mai mult ca acesle porunci nu sum principii abstracte sau ceriiiţe apriorice. căci virtuţile nu sum altceva decât împlinirea poruncilor. viitutile \in de firea omului şi prin ele se pastrează omul deplin sănătos. 58-59. XXIV. renâscându-ne. înire adevărata naturft a omului şi natura poruncilor pe care i le-a dat Dumnezeu exislă o unitate profunda.. de a le păstra. 54-57. acum. „Pricinilc vinuţilor sum poruncile". cei care eram cu touil căzuţi. căci. şi. prin calcarea poruncii. cea cu care s-a imbracat la Botez şi pe care are datoria să s-o puna el însuşi în slujba vimiţii. cea pe care Hristos i-a redat-o neamului omenesc ducând-o in persoana Sa la desăvârsire. Poruncile sunt inlru totul legate de virtuţi. cu ceea ce pome fi el cu adevărat. Dumnezeu îl mântuieşte pe eel ce nadajduieşle in El. I. 10-11. prin care poale împlini virtuţile. cum arată Sfântul Grigorie I'alama: „Domnul. arata Sfânlul Talasie Libianul. cu puterile şi aspiraţiile sale spirituale. atunci cftnd S-a coborat pe pfunânt. fnvafâmri de sujlet JhloxiUxire. Isaac Sirul. lucrarea poruncilor şi viaţa virtuoasă ajung să fie una şi aceeaşi. 4V| m 336 . ziditoml inimilor noastre. Mt 5. cea pe care o avea Adam în rai şi pe care. Sfantul Simeon Noul Teolog. la facere. Căci cu adevăiat. înlr-un sfâişil. III. alt-fcl spus.Condiftile generate tile Uimăduirii cheamfi (cf. Cf. adică pâcatele şi patimile. Cf. *vi Ibidem. I.. idealuri fară nici o legătură cu însuşirilc.491 recast igundu-si astfel sănâtatea de la început. 24). când a venit la noi. a cerut de la noi ceea ce El însuşi a pus in inimile noastre dintru Fncepul.4'*: „Din porunci se nasc virtutile (. a stricat-o.490 Poruncile se vădesc astfel a fi mijloace prin care omul poatc reveni la ceea ce e dupâ fire. ne-a mânluii pe noi. cu menirea lui. 6. înfrânwr şi petreceren cea diifhi minie. aşa cum am văzui. Care pe (oatc le ştie. sau. 48). Dan. spune proorocul Daniel (cf. ""' Capele despw dmgoxte. „lar prin făptuirea virtuţilor se face plinirea poruncilor". 81 *" Catelwze. de a le spori şi desaVarşi. Sf. ci ele corespund înuu totul firii sale adevârate.4'* 6. odată dobandile. ne-a dat porunci cu lotul potrivite pentru firea noastrâ zidilăde El dintru început". Lcacul nădejdii Nădejdea (feXrulţ) este o aha condiţie esenţiala a tămăduirii sufleteşti a omului şi a rrtântuirii sale. căci prin plinirea poruncilor se face lucrarea virtuţilor". Cuvinte despre nevoinfa. luând imp omenesc.''" lar. pentru că ele au rostul de a scoate afară din suflet tot ceea ce li se împotriveşte acestora. aşa se conformează el adevăratei sale firi. iar Apostolul scrie: „prin nă- Cham XL.). dintru început El l-a facut pe am cu totul potrivit penlru primirea învăţăturii pe care avea s-o aducă El la venirea Sa in trup. spune. la fel. 37.

8. nădejdea noastră" (1 Tim. 12. I. din pârga lor. 12. 4). 2. scrie Siimiul Aposlol Pavel (Rom. loan GOrl de Aur. I Tim. 1 Cor. Sf. M Cf. 91. 12. De aceea Sfântul Apostol Petru scrie. dar ea este şi dorire a gustării încă de aici. 15. 1. nădejdea este una dinlre cele tret virtuţi creştinc fundamental (cf. . 2. 3): „Dacă nădăjduim ceea ce nu vedcm. ' ('an liogni se va mântui ?. Clement Atexandrinul.4''' Nâdejdea stă în a aştepta îinplinirea celor dorite. Sf. alături de cele douâ pomenile mai sus. 5. 2. 1. de pe pămânl. 5. Sc.1).24.). 58. 15. Nădejdea creştină este aşteptarea plină de încredere a mantuirii (cf. 12. 8. în general. 13). 4. Sf. pe care încă nu le-ai dobândit. 3-4. 19-20). Kpistoie. X. Tâhuire faPwlwl4. „lisus Hristos. Rom. I Cor. Vjisile ccl Mare. ci bunuri duhovniceşti şi dumnezeteşii.496 Clement Alexandri-ntil spune că. 24. * sau. a vieţii celci veşnice (cf. "Cl". Col. 15.am. loiin Scfiranil. cu răbdare şi încredere. 10. 42. 13). 27).Tătaiii* l<t Psalmul 146. 3. Sf. asacum spune Sfântul Apostol Pavel.*" care in . 1. Isaac Sirul. 1 Pl.Condifiile sub/ecth'e ale ithnâduirii $i xiiiuikilea in Uristos dejde ne-am mântuit" (Rom. 9. 8.. 8.. Rom. II. 2 Cor. 1. 7)'0Î şi a preafericitei vederi a slavei lui Dumnezeu (cf.*" Ea cere răbdare şi stăruinţă (\mo^. ca „aşteptare a bunătâţilor". Stromate. CXL. Fapte 23. la arătarea lui lisus Hristos" (1 Pl.'01 îndeosebi a învierii mor-ţilortcf. „dacă nadâjduim în Hristos numai îri viaţa aceasta. 13. fără a ne deznădăjdui vreo-datfi". nu sunt biinătăţi ale acestei lumî. Dumnezeu tacul om. " Cf.ovt\). I Tcs. 3. îndeosebi spre Hristos (cf. 1. 4. 2. care cuprind toate celelalte virtuţi şi le tin unite înireolaltă. OmiUi h Ronutni. Clement Alexandrinul. în a aştepta „ceea cc nu primim îndata (. 19).n Cf. trezindu-vă. Prin nădejde aştcptiUn într-adevăr plinătatca bunătâţilor din veacul ce va sâ lie. 15. Rom. 337 . Mâniuitorul nostru. ea este una dinire „feşelecele de nedezlegat ale sanAtăţii şi mântuirii". 8)300 şi a bunătăţilor ce vor sa fie. 1 In 3. 7. 21). 29. 1. câci. I Tes. I. Cuvî/tle tttrspre nevoinfâ. 12. 6. Ptvlagogul. Rom. Care ne trimite Duhul cel Sfânt şi Care ne face cu purinţă intrarea la Tatăl. Is.. aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur. 2. XXX. aşteptâm prin răbdare (stămitoare)". 5. Nădejdea poate fi ast-fel definită. 2A). 1. 25).Bom. 24. sunlem mai de plans decâttoţioamenii"(l Cor. Efes. 6. <T. B Cf. Nădejdea creştină se îndreaptă spre Dumnezeu (cf. nădăjduiţi desăvârşii in harul care vi se va da vouă.. Tit I. XIV. la modul prezent: „încingând mij-loacele cugetului vostm. care este o formâ* a răbdăfii legată strâns de nădejde (cf. prin care *'* Cf Sf loan Guri? dc Aur.*9* Alăturt de credinţâ şi iubire.

0.Condifiîie gmeHl** "It U'irmiduiiii suntem mantuiţi şi îndumnezeiţi. 22.2. 826. Astfel. Clement Romanul. nu mai vedem nici o ieşire. 34). înseamnă a fi amăgir mai intotdeauna. 3.us Dc mult preţ şi de mart* folos ne este nadejdea.). ci la cele ce nu se văd" şi carc sunl „veşnice" (2 Cor. 117. Omilii la Koimmi. 6. care sunl in sine mărginite şi supuse neslatorniciei şi stricăciunii. «nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine» (Ml.1"* Atunci când cere ajutor de la Dumnezeu. şi îţi va dărui cu iubire de oameni o cale pe care nu o slii penrru a mfiniui sufletul tâu aflat în robie. loan Gur. "' Invafafuii duhm<tiice$ii. 18). Ps. s" Cf Sf loan Gurâ" dc Aur. htvâfâtuti duhovniceşti. aşa cum El însuşi a spus. în vreme ce a nădajdui în bunurile din aceasttl lume. Şi dacă aruncăm grija noaslră asupra Lui (1 P( 5. C3ci nădejdea mi priveşte „la cele ce se văd. 17. 123. I Tim. Sfânlul Petru Damaschin îndeamnă „Nădajduieslc în Dumnezeu. Nurnai să nu părâseşti pe Doctor".*" Prin aceasta se deosebeşte. 5)...*07 Nadejde mai înseamnă sâ aştepţi de la Dumnczcu şi numai de la El tot bi-nele pe care-l doreşti. M> Cf. se arala ca pulere de a „rumine tare in mijlocul necazurilor". 145. cum spune Sfântul Isaac Sirul. 5H Sf. XI. căci. nadejdea. 338 . Sf. XIV.Nu Mă voi depftrta de tine şi nu te voi părăsi" (losua 1. unită cu stăruinţii.1 şi cu dreapta socoteală şi întru cunoştinţă (.şi rStăeită. Cartea întâi. 5). Cuvtnte tiespre iwvinnţâ. Grigorie eel Mare. 17. Sf.. loan Guru de Aur. 1 ('ttvinte despre nevoinfâ. Epistota nitre. nadejdea îi esle de mare folos omului. Corinteni. omul nu va fi nicicand înşelat în aşreptările sale. nădâjduirea bunurilor dumnczeieşti esle „tare".1 de Aur. Sc va îngriji El însuşi de noi. şi 1:1 (. aşa cum spune Apostolul. 3). Mare bine esle pocâinţa atlevSrală. nu ne va lipsi de el: .. Aşa ÎTivaţă Sfântul Varsanufie: „Având irâdejdea (în Hristos lisus). o asemenea n«idejde „nu ruşi-nează" (Rom.513 care este nădejdea cea lumească.50* să arunci asupra Lui toala grija şi nevoia. ■"" Cf. 3. Dacă nadejdea noastră n-a fost implini"" Cf. Sf. „nădejdea cea bun. 5. ler. adevărată şi aiotînţeleapiă" de cea „mincinoasă" . 22. Isaac Sirul. Scrisori duhovniveifti. Sf. Căci Se îngrijeşte El dc noi. *"' Cf. Tâlcuire la I'salmul 117.J0* Nădejdea mai este şi aşleptarea ajutorului pe care-l cerem de la Dumne-zeu. 8-9. Curtea întât. Tâiciure la Psalmut 117.l îndeosebi în asemenea clipe. 2. cftzuţi in boalâ cumpliia şi in cea mai adâncă suferinţă.. 6. nici sa" le increzi în propriile puteri (cf. „nemincinoasâ şi nestricâ"cioasă'\5:. Comenmriu la lov. 4. Vnisanufie. având credinţa că. mai ales alunci când.51 Punându-şi nădejdea în Dumnezeu. Sf. Petni Damaschin.w' neas-teptănd nimic de la lume510 sau de la oameni (cf. 0 Cf. '" Scrisori duhovniceftt. lYdcuire la Psahmil 117.. XXII. precum voieste". 7). pentm cii nu uuotdeaiina îl primeşte deîndal. 5). loan Guril de Aur.) îţi primeşte nâdejdea şi rabdarea. I. *" Sf. cf 819. Sf..

Policaip al Sniimei. pentru că sunteţi neputincioşh AHa sa" fîe de aîi înainte năclejdea *castră". Simeon Noul Tcolog. I).ţ?l: Văzfindu-şi starea ncnorocită în t-aur sg iitla şi nifirturisindu-si pilcatele înaintea lui Dumnezeu şi cerând ierta-re pentru ele.. dacă nu-şi arata* prin pocittnţa voinţa de a rt vindccat.aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur . .. Outiogul ru hu/eut Irijbn. sănâtatea şi miuuuirea sa. Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă nu crezi. . 5. Imiiunun duhovnic&fH. la rândul său. 11.Mf' Credinţa presupu-ne nădejdea. De la bun începui. Sf. „cel aflat in afara nădejdii. 43. 33. nSdejdea este şi ea condiţie a pocainţei: numai pentru DO* niidajdiiieşte în Dumnezeu.credinţa este încredinţarea celor n&lajduite" (Evr."1 Dar. CXLI. 141142.i conliicreze la izbăvirea sa? Numai prin pocăinţa omul poale ajunge la nădejdea sigura a iertării şi vindecârii sale. dacă mai întai n-ar nădâjdui stf primeasca de la El vinde-i area. De aceea. este in chip vfidit şi în afara credijiţeiV Omul n-ar crede cu adevărat in Dumnezeu. ca" boala sa nu e lipsită de leac şi câ Hristos este Cel care-l poate izbavi dc toatâ răutatea prin atotputernica Lui lucrare mântuitoare.CattjBfffle snhiective ate tâmffdinrii ţi s<hiaiiii. Epistola <■>>"•■ Ftâpaii. 2-3. se indreapta spre Cel care cu adevaYat îi poate ierta pdcatele şi-l poale izbavi de boală.\tox fii. după cum cithn în Epis-lolo izisă a) lui Bariwha.. Nădejdea este de asemenea strâns unită cu pocăinta. Ea este. 51. pocâinţa apare ca o condiţie a iu"idejdii. facându-1 sănătos şi ducându-1 la o viaţă cu totul noul „Pacătosul care nu nădăjduieşte în harul dumnezeiesc se afunda în I 6. aşa cum spurie Sfantul Aposto] Pavel.5lS Nădcjdea este strâns legata de credinţă.i va fi vindecat. Iiislin Martiml şi Rlosofol. omul o face cu nădejdea că Hristos Işi va arăta mila Sa. 5. CeU 225 dr capei* tvologice }i pmctietr.>i.uummvtke. E 339 . 22.n-aţi nădă]-duit cum se cuvine şi aţi lepfldat nadejdea şi n-aţi aşCeptal cu răbdare pânâ* la sfârşit. Sf. ÎI va auaji de patimi şi-l va vindeca de bolile sale sufleteşti. Ccf care-I poate viiuloca şi mântui.: Cf. . Sf. ' Cf. Cf. III. se poate omul desprinde de trecurul său păcă-108 . peiitru ca.începur al credinţei noastre". Sf. De altfel. cunoscând starea de boala in care l-au adus patimile şi crezând cu tărie c. " Ih. " i'\ Gal. cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. . Carted I v' Saimri iliihovmctsti. nu nădăjduieşti"/19 Omul mi poate cu adevăral jiaclăjdui în tamăduirea sa decaf daca* crede eu tărie că ea se poate înfăptui. de vreme ce Dumnezeu nu-J mâiriuieşte pe om in chip silit şi fărfi ca omul însuşi s.-<i in tIri. Sf Isaac Sirut ('tniiiwtjesprenevomţă. Peiru Daraaschin. 231. Tor aşa şi invers: nădejdea presupune credinţa şi vine ihdata după ea> Astfel. cum ar pu-tea omul năilajdui m tamaduirea sa.este pentru că . HI.

(omul cade) din nădejdea în Dumnezeu". V. dintre toate virtuţile. tâlcuind Psahnul 4.. căci eel care se roaga* nîîdăjduieşte ca va primi cele cerute. Sfântul loan Gură de Aur. 51. dar şi pentni rugăciunea de mul-ţiimire.V. [1.52' Omul nu poalc nadajdui că va primi bunălâţile împiirăţiei dacă nu vieţuieşte dupS voia lui Dumnezeu. Pe de altâ parte.. Se cuvine sa arătăm că. ".. Ill. Sf.521 Cel care nu face voia lui Dumnezeu nu se fereşte de păcat şi stăniieşte în pattmi. pentru marea Sa milostivire."=■!() . arată Sfântul Chiril al lerusalimului. Dispute in un scohsHc. OmiUilaMalei. "" Cf ibidem. '■'* Cf. în vreme ce omul care crede cu nâilejde tare că va fi iertat vine la pocăinţâ". in nimic altceva să nu va puneţi nădejdea. I Cor. Isaac Sirul. 26. nădejdea este strâns legată de rugăciune. EpisioUi ctitiv NicoUte. Simeon Noul Tcolog. 137-141. Cuvinle despre nevoinţă. nădăjduieşte totuşi să primească mai multe şi mai mari daruri de la El. 8.. Sf. împlinirea poruncilor nu se poate face fără nădejde. idem. pentru că nădej-dea ca viitute nu poate exista şi nu poate spori decât împreună cu celelalte virtuţi şi cu condiţia esenţială ca omul să se curăţească de patimile care li se impotrivesc.. 13t7)"cşismerenia"' due la nadejde. Cefe 225 de capete.. nu poate nădăjdui în mântuirea sa. Monahui. mai ales al celei neîncetate:''21 rugăciunea naşte nădejdea/'4 o înlăreşte şi o face statornică. ci numai in virtutea voastra". Nă-dejdea este in general unul dintre resorturile de bază ale hotărârii omului de a ('uti'lti'Zi' ha/'lisriuxlf.5. itc Cf. îndeosebi iubirea id. 2. 16). . Pe de o pane. **' Cf. Isaac Sirut Cuvinle despre nevomţâ. 2. 2 Tes. t'flr 225 decapete. 56.Condifii/e general* tdr lâmtîiluirii nebunia sa."* „Dupil mila si harul lui Dumnezeu. 7. ci şi să ducem o viaţă plinii de toată curăţia. Dtscursuri efice. 33. Sf. arată că proorocul David ne îndeamnă nu numai „să venim la cunoasterea lui Dumnezeu.5" în al treilea rând.4. ascultând şi păzind poruncile Lui. ':" IdJcuire la Psahmil4. "6 Cf. nădejdea estc rod a] rugăciunii. ci şi pe viriutea din propriile noaslre fapte". Miiicu A5cctul. iar pe de alta. şi deci nu vieţuieşte m chip virtuos. spune el în altă parte.. Sf.. prin care omul are pururea „aducerea-aminte siatornică de bineface-rile de care i-a ("Scut parte iubiiorul de oameni Dumnezeu" şi. '" ci". învăţându-ne prin aceasta sfi nu ne inlenieiem niklejdea man-uiini noastre numai pe bunîîtatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu. De aceea Sfitntul Simeon Noul Teolog scrie: „Prin neglijarea pomncitor." Lucru adevăral mai ales pentru rugăciunea prin care omul cere anume de la Dumnezeu darul nădejdii (cf. recunoscân-du-şi nevrednicia. Marcu Ascetul. 7. nadejdea este legată de împlinirea poruncilor. Sf. este o condiţie a rugăciunii.526 în sfârşil.

*• Omi/ii fa loan.Cf. Cel lipsit de orice nădejde. I. 56. 19) carc-l ţine pe om legal de Dumnezeu. rfimâne în «area sa păcătoasâ\ care esle pentru el o adev3rată boalfl. Sf. neclintite şi netrecătoare". 3. mai întâi. ' Cf ibidem. Sf Vtirsiinufie şi loan. nu au pace în ei pânâ* ce nu se vor apropin prin nădejde de Dumnezeu. Omitii la Tit. însuşi se îngrijeşte de boala sa". căci. XXX. 58. Scrisorididwwiiceşii'. XVII. Evr.Jn nenorocirile noastre suntem îmbSrbătaţi de nădejdea dobândirii bunătftyilor celor veşnice. aşteptând bunătăţile ce vor să fîe. Scam.S41 Şi tot niulejdea este cea care-l sprijinâ pe om în lucrarea nevoinţei. 200. II. nu se lasă copleşit de suferinţele din aceasta tfiaţS". 12. 13. Prin aceasta ea se arata* a (1 izvor de linişte"9 şi. 37.*12 îl mişcă spre împlinirea poruncilor. chiar in mijlocul celor mai mari tulbu-rări. ea îi sporeşte zehil. lepâdând orice râutate şi întorcându-se cu toata" fiinţa Sflspre EL „Cel care nu aşleaptă izbăvirea. II. este plinfi de greutate şi dă prilej de ". loan Scăraml. de odihnfl*40 şi pace. eel care nadajduieşte în vindecarea sa se va strădui să facă tot ce trebuie ca s-o primească de la Doctoral eel dumnezeicsc. îl înlăreşte5" şi-i dă stăruintă şi scatornicie în strâdaniile sale de curăţirc şi tămăduire în Hristos. Vjisile eel Mare.534 Niklejdea are încă multe alte foloase. Nu dobândeşte inima pace din osteneal«l şi din smin-tcli. '"Cf. 58. I. ajutorul pe care-l dă omului in necazurile şi greutăţile pe care le întâmpină în această viaţă.1 nu-şi dă îndată roadele sale. loan Guisf de Aiir.H Vmilii la statui. '7 Oitiilii despre necazuri. ea este ancoră neclintită şi tare (Evr. îşi sporeştc peste măsură răutatea. Să arătâm. Sf. Tâlemre la Psatouil lit). prin aceasta chiar. 341 .Condifiite subiecfive ale tâmăditirii fi xtintÎMiea hi HriStot trăi după legea lui Dumnezeu. rt Cf. . Dimpotrtvă. Sfântul Isaac Sirul scrie cu privire la aceasta: „Pe toate căile pe care umblă otimenii in lume. 33. uneori chiar singnrul liman (cf.'31 în toate încercărilc nădejdea este un liman sîgur. 198. Rom. m Cf Sf. care nu aşteaptă tămăduirea fflgaduitfi de Hristos. ('tivinn' despre nevoinţă."6 . pentru c. "Cf. de aceea. 8."1 făcându-1 să le îndure cu răbdare şi chiar cu bucurie (cf. sigure. Viirsunufie şi loan. 15. I. care este finalitatea lor naturală şi firească. LXVH. şi chiar se va lăsa imobjt tor mai mult de patimile sale. spune el în altă parted" „Creştinului îi e-ste de mare folos virtutea nădejdii. 4. Omlii la Facere. în vreme ce omul care are nădejde tare câ* va fi vindecat.142 care. 32. Cuvlntedesprerievoinfti. Cf. 6. Cf. ea reorientează lucrarea purerilor sale su-fleteşti spre Dumnezeu. 5. arată Sfântul loan Gurâ de Aur. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. Regulile mici. 12). '" Cateheze baptlsmale. 18). de pe pămfint". Scrisori didwvriiceşti. „Nădejdea uşureazâ" toate durerile de aici. 6. VI. Sf Isuac Shul. pâna ce nu se va săiăşlui în ea nildejdea şi pâna ce aceasta nu va da ini-mii pace şi nu va rcvftrsa din sine bucurie în ea". Sf.

„văzându-se biniit de mâhnire. w Ibidem. "* Apofiesme. Astfel. din pricina copleşirii sufletului de mulţimea rănilor şi o scufundare a lui în adâncul deznildejdii. nici povara.*4* „Nadejdea.55. Sf. „ea omoară deznădejdea". Ibidem. îndreaptă loată nudejcleu ta spre Dumnezeu şi te va odihni" (Serisori ihi/iorriieeşli. 2 Cor. sub greuuitea acestora. ii7 Cf. Ma Scam. duce la deznădejdea ucigaşă. păcătosul".'. Sfântul Grigorie de Nazianz spune că „nădejdea este un leac foarte folositor pentrii bolile noastre"*50.54* Prin nădejde ajunge omul la credinţa cea tare"5 şi îndrăzneala (cf. ne trage încetul cu încelul la înălţimea aceea. 3. 16. spunand: Cred că Dumnezeu Cel iubitor de oameni Se va mi-lostivi de mine. Grigorie eel Mare. care se află în el îl face în stare să trudeascâ. Sffintul Macarie Egipteanul scrie: „Dacâ omul nu este însufleţil de. să suporte necazuri şi să meargă pe calea cea îngustă".4> . roadele Uirnăduitoare ale nădejdii mi sunt numai acestea. 508.Condifiiie generate ale lămăduirii deznădejde. I. 41. III. aşa cum arată Sffintul loan Scărarul. arata Sfâniul loan Gură de Aur. Sf.'.Daca" t\\ v» veni vreo slabiciune sail vreo boală. '" Cf. nădejde.. nici să meargă pe calea cea strâmta. . Astfel. 1 "Cm-tlnum. Cf. dacă nu zice: Voi căpăta izbăvirea şi viaţa. 12. nu poate să suporte necazurile. Adică."1 dar mai ales pentru cele ale sufletiilui. Ciprian al Cartaginei. "' SI. N 196.. Traialul practic.. 2. Evagrie. Cf. loan Gur» etc Aur."4 care. 29. Sfuntul Vmsanufie scrie: . iar aceasla este adevărat şi pentni bolile trupeşti. Coinenlciriu la lov. „care numai la un Incru sc gândeşte".. 3. (şi pe ea o) tămaduieşte. *** Cf. 61.*" Cu atât mai mult nădejdea îl poate lamădui pc om de tristeţe.. XXVI. Despre moarle. Maî intâi de toate nădejdea este un lcac foarte potrivit pentru patimiie care i sc împotrivesc. buna nădejde". Ps. loan Scărarul. 342 . Sf. Talmire la Psahnul 12. Pentru că nădejdea.efcâzul. XXX. ne ţine sufletele noastre. XX. dacă ne ţinem strâns de ea. Cartea nguletpastorate. II. m Cf. ca un lanţ puternic agăţat de ceruri. ca un doctor iscusit şi-a dat ca leac buna nâdejde.dipsthie. neîngrijita la timp. XXVI.. 3.4K şi de aceea Sfântul Marcu Ascetul o numeşte „nădejde simplă". Sf. 12. Grigorie eel Muie.u Desigur.6.. 27.Ea lecuieşte aketUa. citim în Pateric că un sihastru. 2. II). şi nfi ridicfldeasupra viforului răutaţilordin aceaslă viaţa". 3.. 551 Astfel."* care stă alaturi de tris" (hmlii duhovniceţti 'Col. Afwjiegme. XVII. 6)S46 de care are nevoie pentm a duce lupla cea bună. Scant. Tot ea îl scapă de îndoială"7 şi de .*" îndeosebi deznădejdea care îl cuprinde pe oni atunci când îşi vede starea sa pacăloasă: „Există o deznădejde din mulţimea de păcate şi din povara conştiinţei şi a întristării de nesuportat. N 585. 32). 2. Evr.Cf. 'Calre Ten/or. m Despre togea ctobovnieetisca.

aşa cum am vă/. Cajica I (cap. Despre Botez. '' Cf Sf. Scrisoii dtdwvnicesfi.5" Fiind condiţic esenţiala a vindecarii de patimi şi ferindu-l pe om de a mai cfidea tn ele. 36. 5.165 într-un cuvant. 2. până la cea tnai de pe urmâ suflare". Am 131. 21). *' lnvâuitim dnfiovniceşti.Toale le-a fifcu( Dunmczeii spre folosul noslru"). Despre eei ce cred eâ se hxdrepieoZii din ftiptf. coif care acoperă şi ocro-teşte capul omului duhovnicesc.<ii. asa m Seam. Ea ÎI apără de atacurile diavolilor. de asemenea.."7 Nădejdea. spune Sfâniul loan Scararul.esti. în care sunt cuprinse cu toatele. Ciprian. Ea este. Cum vu moartea este un bine. nădejdea esle pricinuitoarea vîrtuţilor. 17. MiU'CU Asccliil. 617 Cf. 70b. ''■'■■ Tralatul pmclic.Condiţiite sulneelive ale lâmâditirii si sănăhiwo i'i Htislos te(e şi deznădeje. Sf. m Sf. Sfântul Marcu Ascetul arată că ea ajută la lepfi-darea din iniină a gflndurilor şi poftelor piWimaşe. acesta se curâţeşte pe sine. 17.ut. omorând cu sabia acesteia pe aceea". 65.w Se cuvine să subliniem îndcosebi legatura ei strânsâ cu iubirea.XXX. Despre /rgeii duhovnice&ted. Sf. 343 .s° crezând Celui carc ne-a fagflduit „vindecarea rănilor pe care nj le-a facut pacatul". pentru ca prin ea se îndreaptă spre Doctoral ceresc. Ambrozie al Ylilanului. Nâdejdea mi are numai un rost tămăduitor. Căci.1"1 Această maică a virtuţilor îi cste de folos omului pentru tămâduirea tutu-ror celorJaltc boli sufleteşti. 8). aşii cum Accla curat este". nici sâ nu deznădăjduiască înfricoşându-se. pentru a dobândi bumllăţjle la care nădăjdu-ieşte şi ca să se arate vrednic de unirca cu Cel în care si-a pus cu adevărai toată nâdejdea.1*'' Ea îl îndeamnâ pe orn seî sc curăţească de toată răutatea. * Sf. . dragostea naşte nâdejdea. îl fereşte pe om de nelinişte. aşa cum spune Apostolul Pavel (1 Tes. * Cf.-nu vor greşi toţi cei ce nfidajduiesc în El" (Ps. ca nicioda-ta s<i nu cadfl tulbuiăndu-se. Convorlftri dithovnic. scrie Sfântul Peiru Damaschin. loan Casian. scrie Apostolul loan (1 In 3( 3).v'' Ea ÎI fereşte dc căderc. RaSpunsul 5: Dispuui cu uti xoiastie. XI.564 „Când îl vor smeri (vrăjmaşit). loan Casian. 17. să-şi înalţe m in tea prin nâdejdea la Dumnezeu. Sf. 5 (Primaconvorbire cu Pariniele Serenas). Ea este o condiţie esenţială a tâmăduirii spirituale a omului. după cuvânlul Psalmistiilui: . ci şi unul de ferire şi pază. I. 20. la randul ei nSdejdea „este uşa îubirii". Varsanurle. Despre tnoarte. Despre legea duhttvnicească. "" Cf. Coiivorlririduhovniir. f* Cf. „Oricine şi-a pus în El nadcjdca. „Călugărul cu «ădejde tare junghie lenea (akedia).561 Dc aceea Evagrie merge până la a spune că din nădejde şi răbdarea neclintita „se naşte nepStimîrea1. „nădejdea respinge atacul futuror viciilor". Prolog. VII. Dacă. 33. care esle culmea viiiuţilor. "(I Xpnjiegme.

17. m Scam. 143-145. . într-un fel a şi atins deja ţelul spre care tinde. Cf. XXX.."1 De aceea.*6' iar „tăria iubirii este nădejdea". 16-18."4 pârga fericirii din Impfuăţie. primind prin ea într-o anume m. XXX.S6s Sfântul loan Scărarul spune şi el că „lipsa nădejdii este pieirea uibirii".r-. Comentariu la Iov. "' Cf. 12. care spune ca: „Nădejdea este bogăţia bogăţiei nearătate""2 şî că „ea este vistieria neîndoielnică dinainte de vistieria (care va să fie)".l. Căci e cu neputinţă vreunui om sa dobândească iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu.Condiţiile generate ale lâmătfuirii cum arată SfantuI Simeon Noul Teolog. XX. numai câştigând „nadejdea netacută de ruşine (.. Prolog (Definiţii). Sf. 570 Ibidem.) veţi avea în ea şi întreaga iubire faţ. 3. 16.. ibidem.l de Dumnezeu.. 571 Cuvâiti ascetic în HH) de eayeie."0 Sfântul Diadoh al Foticeei defineşte nSdejdca ca o „căiătorie iubitoare a minţii spre cele nădăjduite". V. alrfel decât prin credinţa sincera şi nădejde tare şi neîndoie!nică". pregustarea celor dorite."1 într-adevăr.. Grigorie eel Mare.. atunci când omul are nădejde iare. *" Discursurierice. nădejdea este însoţită de bucuria duhovnicească. Aşa arată SfantuI loan Scararul. sn Ibidem. 57î Scant.

344 .

IOI aşa. acoperind-o şi vieţuind pe seama ei.' iar Sfaiitul loan Damaschin spune. patiniile sunt străine de om. III. aceasta nu înseamnă că vjrtu-(ile nu mai sunt definitorii pentru natura sa adcvarată. facAndu-1 dupa chipul şi asemânarea Sa. ca şi pentru trup. PG 91. de însăşi fi-rea omului: Dumnezeu le-a sădit în el dintru început. loan Damaschin. Pogmatica. 2. la ret. hi rimp ce boala vine dupa aceea..) Virtutea are nevoie nurnai de voinţa noastră. totuşi.rui se introduc (In suflet) ca ceva nou. lx)c. XII. 14.* fntr-adevăr. 14. dimpotrivu. asa cum am văzut. cfi virtutea „nu e departe de noi. Dvsprefeciorie. Ill. Sf. După cum spun Sfântul Maxinr şi Sfâmul loan Damaschin.7 Recursul la noţiunile de sănHtate şi boală ne îngăduie să înţelegem înca" ş\ mai bine lucrurile: am vîizut ca" virtuţile constitute sănătatea sufletului.. pjerdută prin călcarea poruncii. iar creştinul o reciiştiga' prin Taina Botezului. din afara". el cade din nou in păcat şi se lasă pradă patimilor. Grigorie de Nyssa.' se aştern peste adevîirata sa fire. Acest lucru il subliniazil Evagrie: „Dac. iar pa-iiniile. normals. Or. Fîindcă este in noi şi in fiinţadin noi". care rulburit rânduiala fireasca. III. împmmutând de la Sfântul Grigorie de Nyssa o altă comparaţie. de asemenea. firească.'' faţâ de firea virtuoasă a sufletului. ' Otyuta at Pyrhus.1 Disputant Pyrfua. in realjla-tc. Starea dintâi. ci este un lucru cu putinţâ de împlinit de către noi si un lu-cru uşor (. nici nu ia i'iin-ţă tn afară de noi. 309C : Dogmatic». XX 4 Sf. ' Vtafti Cuviasului Părintehd nmtru Antvmr. care asctinde . San. se introduce ca un element strain. 312 At Dogmatica.. SfantuI Maxim Mărturisitorul arata" că virtuţile . via din afara.: Sfântul Anlonie eel Mare arată. bolile lui. trebuie sa respectăm ordinea fenomenelor: pentru suflet. ca veşmântul înlinal al cehii căzui în mocirla păcatului. cit. virtuţile tin. a fost restau-ratii de Hristos. 14. patimile sunt ca rugina faţă de fier. ţinând de natura lui. PG 91.4 Proccsul tâmăduirji: converlirea lăuiitrR-ă Omul trebuie să aibă de la bun începul coDştiinţa faptului că vinutea la cure vrea să ajungâ nu este o realifate cu totul noua\ srrăină de firea lui şi situate uiideva in afara sa. că virtutea nu se dobândeşte ca ceva „adus din afară". Dacă.fara" a-i pulea şterge strălucirea . A se vedea.frumuseţea firească a omului. sa'niUatea este cea dintâi. 345 1 .

19.9. Fnpte 3. I.lac.) Oare. în: Is. I. 26. atunci când am siudiai patologia omului căzut. 7. Şi dacă acestea sunl aşa. 14. astfel. 15. în sensul ethnologic al cuvântului. ca rcferindu-se mai ales la starea liiuntricit de cilinţil şi de pocâin|ă care este resomil schimbăiii sail eel pnţin condiţiu cî -.1 htvăfăfuh f/r sujletjblositoart. 17. 19: . 19-20: 1 Pl. schimbare a direcţiei şi sensului. orice rău-tate înseamnă îndepărlarea omului de Dumnezeu. ' ('tivittfe desptv nevoinţâ. ca" hiloarcerea la săniUate constS pentru om in recâştigarea firii sale originare printr-o mişcare in versa. 28. Sl'ântul Irineii arată limpede că această întoarcere a omului ciitre Dumnezeu este condiţia esenţială a taniăduirii sale: „Că Domnul a venit ca să-i vin-dece pe cei bolnavi. Papte 3. 5. lar cele ce-i vin ca ceva deosebit (accidentele) sunt în afară de fire". 83. care arata o schimbare de mentalitate. Sir. se produc prin pervcrrirea nalurii omului. a se înapoia. dimpotrivii. Lc. mai precis prin abaterea pulerilor si însusirilor sale.Condiţiite generate ale uîmădinrii moartca urmenză vieţii. 32. ţinta lor firească. Aşa înţelcgem de ce foarte adesea Sfintele Scripturi şi toaul Traditia vorbesc despre mântuire ca despre o converting.. 45. 9. 18-20. 13. 21..'' De aceea. se vor Ulmadui cei su-lerinzi ? (. adică prin îndepărtarea de realităţile trupeşti şi re-întoarcerea la Dumnezeu şi îndreptarea tuturor pu-terilor sufleteşti spre împlinirea voii Lui. 6. a spus-o El însuşi (. 346 . prin întoar-cerea la El cu toatii fiinţa. de aceea. 25. 16.. ti se îndrepia spre. a sentimentelor. Ter-incnii U£Tavc£(D şi UCKSVOIO:. Este limped