P. 1
Terapeutica Bolilor Spirituale Jean Cloude Larchet

Terapeutica Bolilor Spirituale Jean Cloude Larchet

5.0

|Views: 1,802|Likes:
Published by IuliaMarian

More info:

Published by: IuliaMarian on May 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/14/2015

pdf

text

original

JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA

BOLILOR SPIRITUALE

Coperta: Mona Curcă llustraţia copertei: Pogorârea la iad - Ciclul Patimilor, Mânăstirea Vaiopcd, Muniele Athos.

Traducerea s-a făcut după volumul: Jean-Claude Larchet, Therapeulique des maladies spirituelles. ediţia a treia, Les Editions du Cerf, Paris, 1997.

Editura Sophia pcntru prezenta traducere.

Descrierea CUP a bibliotecii Naţionale LARCHET, JEAN-CLAUDE Terapeulica bolilor spirituale / Jean-Claude Larchet; trad.: Marinela Bojin. - Bucureşti; Editura Sophia. 2001 p.; cm ISBN: 973-8207-13-4 615.852

JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA BOLILOR SPIRITUALE

în româneşte de Marinela Bojin

Tiparită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION. Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Bucureşti. 2001

O nouă psihoterapie biblico-patristică foarte necesară în vremea noastră
..Vindecă-mă. Doamne, că s-au tulburat oasele mele: şi suflelul meu s-a tulburat foarte..." (Psalmul VI. 2-3)

Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită. Rănită, fiinţa umană se află aici, la marginea drumului, între viaţă şi moarte. Dumnezeu coboară în această lume, vine la marginea acestui drum, întâlneşte umanitatea - propria Sa umanitate accidentată. El o îngrijeşte, îi dă leacuri şi o încredinţează Bisericii până la întoarcerea Sa. În Biserică, fiinţa umană va învăţa să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârşitul veacurilor. Evanghelia Bunului Samarinean ne indică punctul de plecare al adevăratei vieţi. Într-o primă fază a vieţii în Hristos, rugăciunea este o activitate de curăţire a inimii - faza terapeutică. A doua fază este cea în care, sufletul şi inima fiind purificate, rugăciunea este rugăciune adevărată, „rugăciune plină de foc", cum spune Avva Isaac, citat de Casian. Această a doua fază presupune vindecarea suflelului, dobândirea caracterului „nepătimaş". Atunci, fiinţa total îndreptată către Dumnezeu, unită integral cu Acesta prin Harul Duhului Sfânt în dragostea de Dumnezeu, nu are ochi decât pentru Dumnezeu, nu are inimă şi gânduri decât pentru El. El este în întregime în Dumnezeu, iar Dumnezeu este în întregime în el. Această experienţă pe care începătorii o cunosc în mod intermitent, iar sfinţii în mod continuu este o anticipare a lumii viitoare, când „Dumnezeu va fi totul în toate" (1 Cor. 15, 28) şi o cunoaştere a lui Hristos care este deja în „toate şi întru toţi" (Col. 3, II), Hristos este Omul viitorului, iar cel care trăieşte în El cunoaşte lumea viitoare" (Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat, EIBMBOR. 1998. pp. 233-234). Descriind nosografia, semiologia şi palogeneza patimilor mai importante, cartea prezintă şi remediile necesare unui creştin pravoslavnic, deoarece: „Şi acum Hristos lucrează ca doctor al oamenilor". Cuviosul Ioan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de cei ce se ostenesc". ,,El poartă neputinţele noastre şi cu rana Sa ne-a tămăduit" (Isaia 53, 5) şi ne tămăduieşte. De faţă este şi acum. punându-şi leacurile Sale mântuitoare". Iar în ceea ce-l priveşte, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că Dumnezeiescul Doctor dă fiecăruia leacul potrivit: „După cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac, nici Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă un singur leac pentru toţi.

5

Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care noi, care am fost astfel îngrijiţi, să-I dăm slavă şi mulţumită" (pp. 253-254). În parcurgerea terapeuticii spirituale după Învăţătura Sfinţilor Părinţi, autorul subliniază importanţa deosebită a părintelui duhovnicesc ca terapeut spiritual, arătând că: „La noi, oamenii - spune Sfântul Grigorie de Nazianz - raţiunea şi iubirea de sine, ca, şi neputinţa şi refuzul de a ne supune cu uşurinţă sunt cele mai mari piedici în calea virtuţii. Ne ridicăm împotriva celor care ne vin în ajutor şi toată râvna pe care ar trebui s-o îndreptăm spre arătarea bolii înaintea celor care ne îngrijesc, noi o folosim ca să scăpăm de tratament. Ne folosim toată bărbăţia ca să ne facem rău nouă înşine, şi mintea, ca să ne împotrivim însănătoşirii noastre"; sau ne tăinuim greşelile, sau ni le îndreptăţim, „încăpăţânându-ne (...) în a nu ne lăsa îngrijiţi cu leacurile înţelepciunii, care tămăduiesc neputinţa sufletului. Sau (...) suntem în chip făţiş lipsiţi de ruşine faţă de păcatele noastre şi cu totul obraznici faţă de cei care au sarcina de a ne îngriji". Socotind că se poate lipsi de un părinte duhovnicesc, omul se amăgeşte singur. Căci cel care voieşte cu adevărat să se facă sănătos şi să străbată până la capăt calea nevoinţei are neapărat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul scrie: „S-au înşelat cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au descoperit că n-au nevoie de nici un povăţuitor". Iar Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Cei care nu ascultă şi nu umblă potrivit sfatului seamănă foarte mult cu osteneală şi cu sudoare, lucrând ca în vis". De accea. Sfântul Nichifor din Singurătate învaţă aşa: „De nu afli povăţuitor, trebuie căutat cu osteneală" (p. 396). În concluzie, tot conţinutul cărţii de faţă trimite deci la realizarea stării de nepătimire - starea de sănătate a firii, însemnătatea ei pentru viaţa duhovnicească este nepreţuită. Cel ce a dobândit-o s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a unit cu El: „Sănătatea sufletului este nepătimirea şi cunoştinţa". Slobozirea de patimi e „o înviere a sufletului care o precede pe aceea a trupului". Se învredniceşte de nepătimire cel ce şi-a curăţit trupul de orice întinare, şi-a înălţat mintea deasupra tuturor celor create, aceasta, mintea, stăpânindu-i simţurile întru totul. Un astfel de om „adăposteşte pururea în sine pe Dumnezeu care-l ocârmuieşte în toate cuvintele, faptele şi gândurile şi Care, prin lumina interioară ce-i luminează sufletul, îl face să audă oarecum glasul voii Sale dumnezeieşti". „Raiul nepătimirii, ascuns în noi, ne încredinţează Ilie Ecdicul, este icoana raiului viitor". Iată, în câteva cuvinte, de ce salutăm cu bucurie apariţia unor astfel de „apanthisma" (adunare de flori) din gândirea Sfinţilor Părinţi, atât de necesare creştinilor de astăzi şi de ce dorim să fie la îndemâna fiilor Bisericii noastre. Cu arhiereşti binecuvântări, GALACTION Episcopul Alexandrici şi Teleormanului
La Hramul Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul 23 septembrie 2001

Introducere

Ţinta creştinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfinţii Părinţi'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificaţia întrupării Logosului. Unind în Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărţire, firea dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru început, arătându-Se astfel ca Adam cel nou, şi, încă şi mai mult, a dus-o la desăvârşirea menită ei încă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4). El a dat astfel fiecărei persoane umane, unită" cu El prin Duhul Sfânt, în Biserică, care este trupul Său, puterea de a deveni dumnezeu prin har. În iconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumnezeirea omului şi aducerea în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor făpturilor create,1 lucrarea răscumpărătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, îndeosebi Patimile, răstignirea şi învierea Lui. constituie momentul esenţial şi culminant al mântuirii noastre; prin ea, DumnezeuOmul a scos firea omenească de sub tirania diavolului şi a duhurilor sale, a nimicit puterea păcatului şi a biruit moartea, desfiinţând astfel stavilele care, în urma păcatului strămoşesc, îl despărţeau pe om de Dumnezeu şi împiedicau unirea lui deplină cu Acesta. După cum remarca VI. Lossky,3 gândirea teologică apuseană a interpretat lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos în termeni, în esenţă, juridici. Înţelegerea mântuirii omului ca răscumpărare a lui îşi află, într-adevăr, temeiul în Sfintele Scripturi şi îndeosebi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Dar nu trebuie să uităm că, aşa cum arată acelaşi autor, „la Părinţi, ca şi în Scriptură, găsim mai multe imagini care exprimă taina mântuirii noastre săvârşită de De pildă: Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Prefaţă. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, I, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, X. 5-9, Sf. Vasile cel Mare, citat de Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări. XLIII. 48. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, XXV. Sf. Chiril al Alexandria, Unul este Hristos, SC 97. p. 328. Traducerea acestei lucrări se sprijină pe ostenelile admirabililor traducători ai Sfinţilor Părinţi, fără de care ea nici nu s-ar fi putut realiza. 1 Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mărturisitorul. A se vedea studiul nostru: La Divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris. 1996. p. 83-123. Cu privire la această temă, asa cum apare ea la predecesorii săi, a se vedea ibidem, p. 20-59. După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Paris. 1967, p. 95-108 <trad. rom., Bucureşti. 1998. p.91-104).

7

Terapeutica bolilor spirituale Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Păstorului celui bun, care este o imagine „bucolică" a lucrării Lui; cel tare, legal de Cel mai puternic decât el, care-i răpeşte armele şi-i nimiceşte stăpânirea - este o imagine războinică ce revine adesea la Părinţi şi în liturghie: Hristos biruind pe Satana, sfărâmând porţile iadului şi făcând din cruce stindardul biruinţei Sale. Aflăm, de asemenea, o imagine medicală, cea a firii omeneşti bolnave şi slăbănogite, tămăduită prin doctoria mântuirii; o alta, ca să zicem aşa, „diplomatică" - a iscusinţei dumnezeieşti care vădeşte şi pierde viclenia diavolului etc."4. Într-adevăr, „ imaginea folosită cel mai des, scoasă de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împrumutată din domeniul relaţiilor juridice", dar, „luată în acest sens particular, răscumpărarea ca imagine juridică a lucrării lui Hristos nu este decât una dintre alte multe imagini posibile"; şi „folosind cuvântul răscumpărare... ca termen generic pentru a desemna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, să nu uităm că această expresie juridică are un caracter figurat: Hristos este Răscumpărătorul, tot aşa cum este şi războinicul biruitor al morţii, şi aducător desăvârşit al jertfei etc.".5 Folosirea exclusivă a acestei imagini juridice şi înţelegerea ei în sensul strict îşi vădeşte de îndată limitele şi duce chiar, după cum a arătat mai ales Sfântul Grigorie de Nazianz,6 la inconsecvenţe de ordin teologic. Unul dintre ţelurile acestei cărţi este să dezvăluie locul esenţial pe care Tradiţia ortodoxă l-a atribuit imaginii numită de Lossky „medicală". Ea apare, într-adevăr, adeseori în învăţătura Sfinţilor Părinţi; o regăsim în aproape toate textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe, ca şi în slujbele Sfintelor Taine; sfintele sinoade au cuprins-o în canoanele lor şi, în fine, a fost primită de întreaga Tradiţie. Iar aceasta pentru că aşa cum ne vom strădui să arătăm, ea este o imagine cu totul potrivită pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel puţin egală cu cea oferită de imaginea răscumpărării. De altfel, ea are un solid temei scripturistic. Răscumpărătorul nostru este totodată şi Mântuitorul nostru; am fost, e drept, răscumpăraţi, dar am fost şi mântuiţi. Adeseori se uită că verbul σω£ω (a salva), folosit în mod frecvent în Noul Testament, înseamnă nu numai „a elibera" sau „a scăpa dintr-o primejdie", ci şi „a vindeca", iar cuvântul σωtεpiα (mântuire) desemnează nu numai eliberarea, ci şi vindecarea.7 Chiar numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuieşte'" (cf. Mt. 1. 21; Fapte4, 12), adică, altfel spus, „vindecă'". Iisus însusi Se arată pe Sine ca doctor (cf. Mt. 8, 16-17; 9, 12. Mc. 2, 17. Lc. 4, 18, 23). In acest fel, adesea, este vestit de prooroci (cf. Is. 53, 5; Ps. 102, 3), tot aşa Îl numesc Evangheliştii (cf. Mt. 8, 16-17); pilda Samarineaiuilui 4Cuvântări, XLV. 22. 5Loc/cit.,.. p. 94-95 (trad. rom.). 6 Cuvântăr, XLV. 22. 7 Acest dublu sens se regăseşte în limba coptă, iar în zilele noastre, în limba italiană, în care „la salute" înseamnă în acelaşi timp „salvare" şi „sănătate". 8

Introducere milostiv poate fi socotită, pe drept cuvânt, o reprezentare a lui Hristos ca doctor.8 Iar în timpul vieţii Sale pământeşti, mulţimile s-au îndreptat spre El ca spre un doctor.9 Parinţii, aproape în unanimitate, încă din primul veac creştin, L-au numit Doctor, însoţind acest titlu cu unele calificative, ca „mare", „ceresc", „cel mare" şi, în funcţie de context, precizând: „al trupurilor" ori „al sufletelor" sau, cel mai adesea, „al sufletelor şi al trupurilor", voind să arate astfel că El a venit ca să-1 vindece pe om în întregime. Numirea aceasta stă în centrul Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur şi se regăseşte în majoritatea formulelor sacramentale; ea apare cu constanţă în aproape toate slujbele bisericeşti ortodoxe şi în multe rugăciuni. Într-adevăr, Hristos vine şi Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o aduce El este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă. Părinţii şi întreaga Tradiţie, socotind starea adamică primordială ca starea de sănătate a omenirii, au văzut, fireşte, în păcătoşenia omenirii căzute în urma păcatului strămoşesc, o stare de boală, de multe feluri şi chipuri, care a cuprins întreaga fiinţă a omului. Această concepţie a lor are temei scripturistic (Is. I, 6. ler. 8, 22; 28, 8; Ps. 13, l; 142, 7), de care ei s-au folosit ca să arate, urmând proorocilor, neputinţa celor aflaţi sub Legea veche de a afla leacul unor rele atât de mari, strigătul de suferinţă al atâtor generaţii şi chemarea lui Dumnezeu în ajutor, şi, în sfârşit, răspunsul milostivirii lui Dumnezeu, adică întruparea Cuvântului. singurul Care, fiind Dumnezeu, putea să le aducă tămăduirea aşteptată. Astfel, opera mântuitoare a lui Dumnezeu-Omul se vădeşte, în fiecare moment al ei, o lucrare de tămăduire a întregii omeniri asumată în Persoana Sa şi de restaurare a ei în starea de sănătate spirituală pe care a cunoscut-o dintru început. Şi mai mult încă Hristos duce firea omenească astfel restaurată la desăvârşirea îndumnezeirii. Această mântuire şi vindecare a întregii umanităţi şi îndumnezeirea ei împlinite în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt dăruite prin Sfântul Duh fiecărui creştin care, în Taina Botezului, se uneşte cu Hristos, în Biserică. Dar la Botez ele nu sunt date decât ca potenţialitate; creştinul trebuie să-şi împroprieze darul Duhului, şi acesta este rostul vieţii duhovniceşti, ai nevoinţei şi ascezei. În Biserica Ortodoxă asceza nu are semnificaţia restrânsă care i s-a dat adesea în Apus, ci desemnează tot ceea ce trebuie să împlinească creştinul 8 Cf. Origen. Omilii la Evanghelia după Luca, XXXIV; Comentariu la Evanghelia după loan, XX. 28. 9 Cf. A. Harnack. Medichines aus der altesten Kirchengeschichete TU VIII, 4, Leipzig. 1892. p. 37-147. 9

pentru a beneficia cu adevărat de mântuirea adusă de Hristos. Marea Tradiţie ortodoxă priveşte lucrarea mântuirii ca o sinergie a harului dumnezeiesc

Premise antropologice Dumnezeu, toate virtuţile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul că omul poartă în el chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemne altceva decât că, de la început, firea omului a fost destinată să se împărtăşească de tot binele. (...) Se află deci în noi tot binele, toată virtutea, toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate gândi ca bun foarte”6. Sfântul Dorotei de Gaza ne învaţă, în acest sens, că: ,,La început, când a făcut Dumnezeu pe om (...) l-a împodobit cu toată virtutea".7 Şi, de asemenea. Sfântul Ioan Damaschinul spune că: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toată virtutea şi plin de tot binele".8 lar Sfântul Maxim, la fel, scrie că „virtuţile sunt sădite în suflet de la creaţie”9. Deci, prin însăşi natura sa, omul este virtuos: „Prin fire avem virtuţile, care ne-au fost dăruite de Dumnezeu, căci, făcându-l pe om, le-a sădit în el". „O dată cu firea, Dumnezeu ne-a dat şi virtuţile", spune Sfântul Dorotei de Gaza.10 „Virtutea este în suflet în chip firesc".11 „Virtuţile sum fireşti pentru om", scrie, de asemenea, Sfântul loan Damaschinul.12 Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucăt menirea acesteia este de a le pune în practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste virtuţi şi a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui ii revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. I, 28). Şi de aceea ei zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc şi trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la starea bărbatului desăvârşit",14 6 Despre facerea omului, IV. PG 44. 136 CD. Cf. ibidem.. 184 B. 7 Invăţături duhovniceşti, I. 1. 8 Dogmatica.II. 12. 9 Disputa cu Pyrrhus. PG 91. 309 C. Cf. Capete despre dragoste. III. 27. A se vedea, de asemenea, Sf. Antonie cel Mare, Scrisori. I. 1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice. gnostice şi practice III. 90. 1 ° Învăţăturii de suflet folositoare, XII. 134. , 11 Cuvinte despre nevoinţă. 83. 12 Dogmatica, III. 14. 13 A se vedea, de pildă, Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări II, 17. Evagrie. Capete gnostice. I. 39. 14 Cf Sf. Irineu, Demonstraţia propovăduirii apostolice. 12; Contra ereziilor, IV. 38. 1-2. Teofil al Antiohiei. Către Autolic, II. 25. Parafraza în 150 de capete a Sfântului Simeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteannl. 50. Sf. Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 257D.
16

Sănătatea primordială a omului Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii, majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemănării, potenţialitatea asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului, constă în deplinătatea chipului, potrivii firii sale în întregimea ei, şi ajungerea la desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne ca omul să o realizeze prin libera sa participate la harul îndumnezeitor. Sfântul Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele; „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră", spune: „Pe cel dintâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a doua, asemănarea, o dobândim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având chipul lui Dumnezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potenţă, dar se dobândeşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis: „Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră putere asemănarea cu Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrători acestei asemănări, pentru ca să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca acele tablouri ieşite din măna unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la lauda altcuiva decât noi. Căci. într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat este cu totul aidoma modelului, nu lăudăm portretul, ci-l admirăm pe pictorul care l-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, şi nu altul, să fiu cel lăudat, mi-a lăsat grija de a deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar ajung la asemănare devenind creştin”15 Sfântul Grigorie de Nazianz explică de o manieră asemănătoare necesitatea participării omului la dobândirea darului pe care Dumnezeu i l-a făcut; astfel, scrie el, „sufletul dobândeşte obiectul doririi sale ca răsplata" a virtuţii, când mintea şi raţiunea noastră se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudite din natură şi când chipul va fi ajuns la asemănarea cu modelul lui, de a cărui fierbinte dorinţă este stăpânit acum. Fiindcă şi faptul însuşi de a fi ele aduse la existenţă este culme a bunătăţii Dumnezeirii şi nu simplu ca dar al lui Dumnezeu. În aceasta constă desăvârşita Sa bunătate, că ne-a făcut stăpânitori ai binelui. Un bine care nu este numai o sămânţă încredinţată naturii, ci şi cultivării lui, care stă în puterea voinţei noastre".16 Părinţii, care disting între chip şi asemănare, pun virtuţile în legătură cu asemănarea,17 voind astfel să arate că acestea se fac vădite şi se dezvoltă în
15 Cuvântul I despre facerea omului, I, 16. 16Cuvântări, II 17. Poeme, I, II,9,90-91.

A sc vedea, de asemenea, Sf. Ioan Dumaschin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor. " De pildă: Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 12. Sf. Maxim Mărtuirisitorul, Capete despre' dragoste. III, 25; Cele 200 de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu şi icono17

Premise antropologice chip dinamic prin participarea activă şi conlucrarea constantă a omului cu harul îndumnezeitor al Sfintei Treimi. Totuşi, nu se poate stabili o corespondenţă între distincţia chip-asemănare şi distincţia natură-supranatură, în care asemănarea ar fi o supranatură adăugată, prin harul lui Dumnezeu, unei naturi care ar putea fi concepută ca independentă de ea şi care ar fi chipul. Potrivit Sfinţilor Părinţi, nu numai chipul aparţine în chip firesc omului, ci şi asemănarea: asemănarea cu Dumnezeu rezidă în însăşi natura omului şi în chiar faptul de a fi chip al lui Dumnezeu există putinţa atingerii desăvârşirii sale prin ajungerea la asemănare, şi omul a fost creat, s-o spunem încă o dată, având deja în chip natural această asemănare, în virtutea chipului. Asemănarea nu este ceva adăugat unei naturi care ar putea exista în chip firesc, independent de această asemănare, ci o sporire a naturii date în chip. Omul, prin chipul lui Dumnezeu aflat în el, este în chip natural într-un anume fel virtual desăvârşit,18 el este dotat în chip natural cu capacitate» de a realiza această virtualitate, de a fi asemenea lui Dumnezeu, căci acesta este scopul pentru care a fost creat, aceasta este menirea firească a naturii sale înseşi. Acesta este înţelesul poruncilor dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. 1, 28); „Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lev. 20, 26); „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48). Putem spune deci, într-un sens dinamic, că omul este în chip natural deiform.19 Pentru ca asemănarea cu Dumnezeu, dată potenţial şi sădită în chip, să fie dusă la desăvârşire trebuia ca Adam însuşi să voiască s-o împlinească deplin. Rod al conlucrării voinţei omeneşti cu harul lui Dumnezeu, ea nu putea fi decât o lucrare teantropică, înfăptuită de Dumnezeu şi de omul întors către El. Căci omul, în virtutea însăşi a desăvârşirii pe care Dumnezeu o voise pentru el şi pe care o întipărise în chipul Său din el, avea libertatea totală de a se uni cu Dumnezeu, dar şi, de asemenea. de a refuza să conlucreze cu Acesta pentru împlinirea scopului pentru care fusese creat.20 Dumnezeu îi dăduse totuşi omului o poruncă (Fac. 2, 1617), care să-1 ajute să se folosească bine de libertatea sa. Această libertate se manifestă în natura sa originară desăvârşită, în adevărata ei finalitate, atâta vreme cât ea conducea la alegerea permanentă şi unică a lui Dumnezeu. Prin această alegere, constant menţinută prin liberul său arbitru, Adam rămânea în binele pentru care fusese creat şi pe care şi-l apropria din ce în ce mai mult. În Starea aceasta primordială în care ducea la împlinire scopul pentru care fusese creat, Adam se ruga tot timpul la Dumnezeu, lăudându-L şi slăvinmia întrupării..., I, 13. Avva Dorotei, Învăţături de sufiet folositoare, XII, 134. SI. Nichita Stithatul. Cele 300 de capete despre făptluire, despre fire,. despre cunoştinţă, III. 8. 11. l8 Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XV, 19 Cf. V. Lossky. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. p. 96-97. M.Lot-Borodine, La deification de l`homme, Paris. 1970. p. 188-191. 20 Cf. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II, 12. 18

30. în sine însuşi.22 Având sădite în suflet cugetele cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu accstea. Sf. „unind pe cele create cu cele necreate şi arătându-le în unitatea şi identitatea lor". 28 Sf. II.XLV. 2. 1. 11. el Îl vedea. II. de a uni lumea sensibilă cu cea inteligibilă. rod al alipirii lui de Dumnezeu. Ibidem.”34 adică cea pentru care fusese creat. 11. loan Damaschin.. Sf.23 el petrecea pururea în contemplarea lui Dumnezeu. el contempla pururea. 32 el vieţuia într-o permanentă şi deplină bucurie duhovnicească. Cf. 30. cit. Avva Dorotei. chipul Tatălui.Sănătatea primordială a omului du-L neîncetat pe Creatorul său. care fusese făcut să le stăpânească. Maxim Mărturisitorul.1/. 30. Omilii duhovniceşti (Col. scrie Sfântul Atanasie cel Mare. veselia şi fericirea de care se împărtăşea prin contemplarea lui Dumnezeu33. cu toată libertatea. 6. 29 Cf. de asemenea. I. 2. Ibidem. 3. 2.27 Vâzându-L pururea pe Dumnezeu în orice fiinţă.. Cuvântări. l|. loan Damaschin. Cuvânt împotriva elinilor. pe Dumnezeu Cuvântul". nu 21 Cf. 11. Învăţături de suflet folositoare. 26 Sf loan Damaschin. iar cartea Facerii nil arată. Care locuia în el. 12. . Părinţii vorbind în mod constant de dulceaţa. căci curăţia inimii sale îi îngăduia să-L contemple în ea. I. Grigorie de Nazianz. XXXVIII. 22 Sf. loc. Sf. Ibidem. Adam fund unificat în sine şi aducând în el la unire toate celelalte făpturi. 30. 24 Cf. Ambigua. în rai. 30. înveşmântat în harul dumnezeiesc. 34 Tratat despre întruparea Cuvântului. Grigorie de Nyssa. Tratat despre întruparea Cuvântului. Sf. el se ridica prin făpturi la Creatorul lor25 şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el. 2. Cuvânl împotriva elinilor. 1. Sf. Dogmatica. Avva Dorotei. XLV. 19 . Omul.28 El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faţă către faţă. Ioan Damachin. 30 Cuvânt împotriva elinilor. ca într-o oglindă. făcându-se astfel mijlocitor „între Dumnezeu şi materie26 şi împlinind slujirea care-i fusese încredinţată de Dumnezeu. Dogmatica. Marele cuvânt catehetic. de altfel. prin permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul. vorbind în fiecare zi cu Acesta. I. cit. Sf.21 potrivit voii Acestuia. spune Sfântul Atanasie. Despre vederea lui Dumnezeu de către Adam. cea care este scopul firesc al adevăratei sale naturi. 3.24 Cunoscând prezenţa energiilor dumnezeieşti în cele create. 32. de asemenea. Atanasie eel Mare. pentru Adam „Dumnezeu. loan Damaschin. Atanasie cel Mare. Învăţături de suflet folositoare. Sf. Cuvânt împotriva elinilor.1. 31 Sf. Atanasie cel Mare. desfătarea. I. era casa lui". prin curăţia sa. 27 Sf.30 În această stare. bucuria. 41. 33 Cf. toţi Părinţii ni-l arată pe primul om având relaţii de familiaritate cu Dumnezeu (nappnaia.29 „Nefiind împiedicat de nimic în cunoaşterea lui Dumnezeu. loc.31 Astfel. 23 Cf.7. Dogmatica. care-l făcea părtaş al însăşi prea fericitei vieţi dumnezeieşti.ll). a se vedea. Macarie Egipteanul. 25 Cf. trăia în rai „viaţa cea adevărată.

XIV. în stare de sănătate. 39 Sf Simeon Noul Teolog. 5. şi soţie a l u i Adam.41 |. 1 . Atanasie cel Mare. Grigorie Palama. 10. el avea simţurile nevătămate. de neîncetată legătură cu Dumnezeu. Omilii duhovniceşti (Col. 2.36 „având harul Celui ce i l-a dat şi având şi puterea proprie a Cuvântului.. Avva Dorotei. care este menirea lui cea adevărată. Simeon Nonl Teolog.35 nici între om şi celelalte făpturi. 44 Sf. de pildă. Şi pentru că Adam nu s-a mai împărtăşit din Izvorul a toată desăvârşirea. 36 35 20 . 150 de capete despre cunoştinţa naturală. Prin păcatul originar. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. exista în continuare în omul căzut. 37 Idem. trăind viaţa fericită şi lipsită de grijă"37. 40 Isaia Pustnicul. şi în care ducea o viaţă cu totul normală pentru că se conforma adevăratei lui naturi şi adevăratei lui meniri. V. IV. şi-a întunecat oglinda sufletului. omul s-a abătut de la ţelul care-i era hărăzit prin însăşi natura sa. 39. 4. ne apare astfel ca o stare de sănătate. Macarie Egipteanul. care a încetat să-L mai oglindească pe Creatorul lui. 43 A se vedea. Şi astfel. Cuvântări. Cuvântări XXVI. mişcările sufletului aflându-se amestecate în noi ca nişte elemente. St. Ioan Damaschin. iar inima îi era pe deplin liniştită”. Încetând să mai tindă cu toată fiinţa lui spre Dumnezeu şi să se mai deschidă cu toate puterile sale harului necreat. I I . 1 . Omilii la Cartea Facerii. 10. s-a desfigurat44 şi s-a întune- Eva era. ci în el era o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de întristare". Cateheze. Învăţături de suflet folositoare... XXVI. nedureroasă şi fără griji”. XIII. 42 Despre Rugăciunea domnească. I. Cuvânt minunat şi de suflet folositor. Asceticonul. nici a sufletului. în acelaşi timp. în care omul trăia potrivit naturii sale primordiale. Omul ducea în rai o viaţă „neîntristată. XXVI. Despre cetatea lui Dumnezeu. Grigorie de Nazianz. „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iraţională a pântecelui nu erau încă în el nicidecum. nici a trupului.Omul se afla odinioară. Pacea domnea în toţi şi în toate. Sf. în care omul nu cunoştea vreo formă de boală. XXV.39 În rai omul avea „simţurile tefere şi nemişcate din starea lor firească”40 şi câtă vreme el stăruia în starea în care fusese creat. Sf. Sf. de neşters. Sf.Premise antropologice exista atunci dezbinare. despre viaţa morală şi despre făptiure. Grigorie de Nazianz. şi aproapele lui. Cuvânt împotriva elinilor." dar nu mai este scos la iveală şi luminat prin legătura omului cu Dumnezeu şi. 2. 26. 92-94. într-un chip cumpănit prin raţiunea virtuţii"42 Starea paradisiacă. Chipul lui Dumnezeu. 395-445. nici în omul însuşi. despre cunoaşterea lui Dumnezeu. ”neavând a se teme înlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup. Origen. neajungând la desăvârşire prin dobândirea asemănării. pe care începuse s-o înfăptuiască din chiar momentul creării sale. Tratat despre întruparea Cuvântului. III). 3. Adam a părăsit calea pe care îl aşezase Dumnezeu la crearea lui. 38 Fericitul Augustin. (Despre păzirea minţii) 41 Cf. virtuţile i-au slăbit şi a pierdut asemănarea cu Dumnezeu. nici între om şi semenii săi. Cateheze. 38 . nici între făpturi. Sf.

5-9. ducând-o la suprema desăvârşire. Nicolae Cabasila. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. Îi face vădit că nu este om desăvârşit decât cel unit cu Dumnezeu . 64. Grigorie de Nyssa.1. Astfel. 48 În Hristos. redă naturii umane. Irineu. să regăsească într-o oarecare măsură simţirea lui Dumnezeu. Atanasie cel Mare.. X. 48 Cf. Hristos arată împlinirea făgăduinţei. arătându-i în chip limpede că natura sa este teantropică. in Hristos. 46 Chip al lui Dumnezeu cel nevăzut (Col. 1. 54. XXVI. 29) până la dobândirea asemănării. 27. 5. omul a uitat care este adevărata sa natură. Sf.Sănătatea primordială a omului cat. 2. 4. Hristos. 25. iar nu la „însuşi chipul lucrurilor" (Evr. ea n-a ajuns decât la „umbra bunurilor viitoare". căci el nu şi-a împlinit acest destin. iar omul şi-a redobândit capacitatea de a ajunge la desăvârşirea pentru care fusese creat. Atunci.pentru că. Sf. Macarie Egipteanul. Despre viaţa în Hristos. Adam n-a fost decât . Dumnezeu însuşi Se arată omului ca normă a desăvârşirii şi a menirii sale. Sf. Omul nu este cu adevărat om decât fiind dumnezeu. „Dumnezeu Se face om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu". în persoana lui Hristos. Simeon Noul Teolog.47 Prin dubla Sa natură de Dumnezeu-om. devenit om.Mântuitorul a fost cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi". natura omenească s-a desăvârşit prin unirea cu natura dumnezeiască . 9. VI. 4. 9). 5). . Contra ereziilor. Chiar dacă ulterior omenirea a reuşit.10. 3) în care locuieşte trupeşte plinătatea Dumnezeirii (Col. desăvârşirea naturii umane unită în chip intim şi total cu Dumnezeu. întreaga sa perfecţiune originară. Marele cuvânt catehetic. în El omenirea căzută este chemată la înnoire şi la imitarea Lui (Rom. 111). Despre viaţa în Hristos.. dusă la desăvârşire. 8. Discursuri etice. Grigorie de Nazianz. 14). spun Sfinţii Părinţi. Marcu Ascetul. Tratat despre întruparea Cuvântului. 15). El descoperă sensul profund al creării omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: în natura Sa umană se manifestă natura dumnezeiască unită cu ea în mod nedespărţit şi neamestecat. prin iubirea lui Dumnezeu însuşi. Sf. Omilii duhovniceşti (Col. Sf. Epistola către Nicolae Monahul. V. El a afătat că omul este destinat să fie om-dumnezeu. 56-58. Cf. 1.45 În vreme ce înaintarea omului spre desăvârşire făcea strălucitor acest chip luminat de Duhul. fără a înceta să fie Dumnezeu.chip al Celui ce avea să vină" (Rom. 47 Cf. 2. nu-şi mai cunoaşte adevăratul său destin. VI. nu mai ştie care este viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi.şi că numai prin asemănarea cu Hristos omul poale realiza în el însuşi desăvârşirea teantropică. V. datorită glasurilor inspirate ale proorocilor. păcatul l-a întunecat dintr-o dată. 1. 5. Poieme dogmatice. În El s-a realizat omul cel nou (Efes. Sf. „strălucirea slavei şi chipul fiinţei Sale" (Evr. în persoana Fiului Său. prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divină. Sf. 94. 46 45 21 . s-a împlinit şi s-a descoperit tuturor destinul final al omenirii.) Numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurată în natura sa originară.

înainte de întemeierea lumii. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească.nici confundându-se cu el. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. prin asemănarea cu Fiul. în a Sa iubire. căci încă nu era văzut Cuvântul. mai înainte rânduindu-ne. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. prin Iisus Hristos" (Efes. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3.. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. întunecat prin păcatul lui Adam. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. se vedea numai chipul modelului. 29). dar lucrul acesta nu era vădit. (. Căci Acesta a dezvăluit. nici despărţindu-se. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. şi pe cealaltă.. pentru ca. Cel după al cărui chip fusese el făcut. spune. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. Acesta este scopul dumnezeiesc. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. PO 90. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale.Spre această ţintă finală privind. II).. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. 8. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat.). să ne înfieze. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său.4-5). Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. înainte de cădere. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. Se arată Modelul însuşi. Dar când S-a întrupat Cuvântul. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. în Hristos.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu.55 În ceea ce priveşte omul. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. 23 . El le-a arătat şi pe unul. devenit om.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui.. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. 60. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor..621 AB. răsare din nou în Cel care este fără de păcat. În Adam. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul . 1. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire.. Chipul lui Dumnezeu din om. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării.

621 AB.. şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. El le-a arătat şi pe unul. răsare din nou în Cel care este fără de păcat. întunecat prin păcatul lui Adam. devenit om. Se arată Modelul însuşi. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. În Adam. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu.Spre această ţintă finală privind. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales.. mai înainte rânduindu-ne. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu din om. 23 .Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. în a Sa iubire. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (.). Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor".. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El.nici confundându-se cu el. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. nici despărţindu-se. prin Iisus Hristos" (Efes. 29). care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. Cel după al cărui chip fusese el făcut. înainte de întemeierea lumii.55 În ceea ce priveşte omul. 8. prin asemănarea cu Fiul. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. 1. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3. (. 60. dar lucrul acesta nu era vădit. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. şi pe cealaltă. PO 90.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. să ne înfieze. Dar când S-a întrupat Cuvântul. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale.. se vedea numai chipul modelului. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. înainte de cădere. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. II). Căci Acesta a dezvăluit. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl.4-5). în Hristos. spune. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul .. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. pentru ca. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire. Acesta este scopul dumnezeiesc. căci încă nu era văzut Cuvântul.. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor.

24 . rămânând în stare de alienare. căci zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat. omul definit prin el însuşi. este prin natura sa teantropic. atât în ce priveşte purtările în viaţă. 24). om normal. Fericirea a VIII-a.56 În Hristos se descoperă pentru om arhetipul naturii sale adevărate. era menit să năzuiască. 58 Venirea în trup a lui Hristos a arătat limpede omului că a-şi împlini fiinţa. 62 Treade. 586-592). Omilii la I. 59 Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Cei ce s-au înviednicit să se unească cu El şi săL dobândească Cap al lor . 60 Tâlcuire la Tatăl nostru. realizându-şi natura autentică în toate laturile ei. iar dacă nu este om-dumnezeu potrivit asemănării cu Dumnezcu-omul. omul poate fi om cu adevărat şi în chip deplin. 1. a-şi urma menirea. II.2. Cf. 3. spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. prin origine. În Hristos. Sfantul Grigorie de Nazianz. a fi una cu El şi a deveni dumnezeu în El59 Numai prin unirea cu Hristos omul ajunge la plenitudinea fiinţei sale. PG 90. în Hristos v-aţi şi îmbăcat" (Gal. descoperă sensul autentic. cu o sănătate deplină: „asemănarea cu Hristos (este) sănătatea şi desăvârşirea sufletului". desăvârşirea faptelor şi a întregii sale vieţi. 22). În Hristos numai. 4. şi orice om o poate realiza prin câştigarea asemănării cu El.27) (Discursuri etice. 15. în care Acesta a fost îmbrăcat mai înainte de zidirea lumii (In 17. cât şi în oricare alte privinţe". se află dincoace de natura sa. Pentru că omul este prin fire.. O. cu o parte din el amputată. 877D. desăvârşit. el nici nu este om.43. numai îndreptându-se spre Dumnezeu el devine cu adevărat om. rogu-te ! .Premise antropologice asemănarea în mod tainic făcându-1 pe om întru totul asemănător Tatălui celui nevăzut. 61 numai alipindu-se cu totul de Hristos el poale fi om real (dvGpojnoi. conformat naturii sale adevărate. minune ! Căci Tatăl îl îmbracă în veşmântul dintâi (Lc.57 El fiind „cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în Fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi. cum scrie Cabasila. în 56 57 Contra ereziilor. de la creare şi prin însăşi această natură.60 iar Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Prin Hristos s-a restaurat integritatea firii noastre". prin structura fiinţei sale şi prin scopul pentru care a fost creat o făptură hristologică şi teocentrică. Qmilii la Calende. îşi află integritatea şi integralitatea naturii lui. după expresia Sfântului Grigorie de Nyssa) şi. modelul spre care.se fac şi ei dumnezei prin înfiere. după cum vom arăta în cele ce urmează. ceea ce s-a împlinit în Persoana lui Hristos. omul devine om întreg. adică a trăi în chip desăvârşit înseamnă a se asemăna lui Hristos. primordial şi ultim al existenţei.62 În afara lui Hristos. asemenea Fiului lui Dumnezeu. 58 Despre viaţa în Hristos. Numai devenind dumnezeu prin înfierea în Hristos. Corinteni. în haina Domnului. o spunem din nou. am spune noi. IV. are loc „restaurarea firii". 61 Sfântul Ioan Gură de Aur. IX. 3.ia seama la cuvânt. Omul. căci nu există natură omenească desăvârşită decât prin unire cu natura dumnezeiască. prin mijlocirea Cuvântului care era de acum văzut". a trăi potrivit naturii sale.V. omul nu este cu adevărat şi deplin om. scrie Sfântul Grigorie Palama. 16.

cum am văzut. în acelaşi sens şi folosind aceeaşi imagine. 8. Gal. noi. pe măsura vârstei i se schimbă şi puterile şi lucrările fireşti şi se face mai viteaz şi mai tare. care am devenit făptură nouă. 66 Contra ereziilor. Ambrozie al Milanului. 12. la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos".66 Sfântul Isaac Sirul spune că" „aşa făceau şi părinţii noştri din singurătate: ca să ajungă la acea desăvârşire şi asemănare. 111-116.. 1. Evr..Sănătatea primordială a omului mod independent de legătura sa cu Dumnezeu înscrisă în natura sa însăşi. XII. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. 2. 5. 25 . 65 Iar Sfântul Irineu spune: „Numai urmându-i faptele şi cuvintele avem părtăşie cu E1. 4). iar împlinirea acestei uniri este asemănată cu starea adultă. I Cor.El este pentru noi icoană fără pată. sau a bărbatului desăvârşit. ci ţinând adevărul. Clement Alexandrinul. la starea bărbatului desăvârşit. 14. Apostolul Pavel vorbeşte despre „zidirea trupului lui Hristos. spune Clement Alexandrinul. primim de la El. tie asemenea. care încă nu şi-a actualizat deplin potenţialităţile naturii sale prin această asemănare. în El şi prin El („fiţi desăvârşiţi". Astfel.. L2-15).. nu există natură omenească pură: omul este om-dumnezeu sau nu este pur şi simplu. 4.). I . omul are sădile în însăşi natura sa. .64 Astfel. pentru ca „să nu mai fim copii (. Mat. 67 Cf. 29). cu starea copilăriei. Nichila Stithatul. 5. 65 Pedagogul. iar astfel să se facă părtaş ai vieţii dumnezeieşti (2 Pt. toate 63 64 68 După Vezi. De aceea. este o fiinţă neomenească. Pedagogul.67 Omul dobândeşte asemănarea cu Hristos prin practicarea virtuţilor..63 Tot el îndeamnă: „Îmbărbătaţi-vă" (I Cor. 16. de la El. primeau totdeauna în ei viaţa deplină a Domnului Iisus Hristos". Sfânta Scriptură şi Tradiţia compară starea omului care n-a ajuns încă la asemănarea cu Hristos. Cel singur bun şi cu totul minimat. 48). puterea de a spori în virtute. adică: fiţi bărbaţi. I. Varsanufie şi Ioan. "lO. 12. găsim această comparaţie la Sf. I. omul este chemat să ajungă desăvârşit. după chipul şi asemănarea cu Hristos (Col. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. V. 17 68 Cuvinte despre nevoinţă. şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca sufletul nostru să se asemene cu El". să creştem întru toate întru El. 4.4). Cel cu totul desăvârşit şi care era mai înainte de a se crea lumea. Scrisori. până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu. 20.. „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. încă de la creare. 28. Sf. 11. Evr. şi prin aceasta. Înaintarea în unirea cu Hristos este asemănată cu creşterea. că cel care doreşte să se unească cu Hristos „creşte în fiecare zi în vârstă duhovnicească. lac. Cele 300 de capete . 4. Sf. 14. 99. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie. în iubire. primim asemănarea cu El". 13-14.. desfiinţând cele ale cugetului pruncesc şi înaintând spre desăvârşirea bărbătească (Efes. III. 2. XIV. 13-14). 81. I . 3. Care este capul . numită şi starea bărbatului.Hristos" (Efes. 457. 1.. De asemenea. Despre binefacerile morţii.. 4. 23. Cateheze. 13). 1.".

PG 91. iar obârşia una cu sfârşitul. nu încape îndoială ca fiinţa virtuţii din fiecare este Cuvântul (Raţiunea) cel unul al lui Dumnezeu. 30).. 11. Căci fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. întrucât de acolo a primit pe lângă existenţă şi binele prin fire după participare. 4. În Hristos ni se descoperă arhetipul virtuţii. 27. întrucât recunoscându-şi cauza sa. Dar în taina lui Hristos se descoperă şi se împlineşte taina iconomiei trinitare. 1. 13. Tit 3. dreptatea şi sfinţenia (. 26 69 70 . fiind prin aceasta un vestitor nepervertit al lui Dumnezeu. iar al lui este a le face sa crească până când vor ajunge la deptina lor desăvârşire. 4-38. Col. Crearea omului şi îndumnezeirea lui se arată a fi lucrarea comună a Prea Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Treimi. însă lucrarea fiecăreia este totdeauna legată de a celorlalte în împlinirea voinţei comune. Iar străbătând acest drum devine dumnezeu. 35. ca unul ce a adăugat prin liberă alegere la binele natural al chipului asemănarea prin virtuţi. din buna voire a Tatălui (Efes. străbate prin dispoziţie şi hotărâre liberă cu toată sârguinţa drumul de laudă ce-l duce spre ea. 4. prin liberă hotărâre. Fapte 2. Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoperă şi se împlineşte în lume ca „taină a lui Hristos" (Efes. Apoc. 3. orice om care se împărtăşeşte de virtute printr-o deprindere neclintită se împărtăşeşte neîndoielnic de Dumnezeu. Părinţii şi întreaga Tradiţie a Bisericii văd Ambigua. 2 Cor. Vedem astfel că virtuţile sădite în natura omului la facere şi dezvoltate prin împărtăşirea de harul îndumnezeitor îşi iau fiinţa din virtuţile lui Hristos. 5. I. ca unul care a cultivat sincer. Astfel. 11) pe care o împlineşte în chip ipostatic şi propriu (avcoxxxxx)70. I. 5. cu împreunălucrarea Sfântului Duh Care dă viaţă. 12. Crearea omului (ca şi a lumii) le apare Sfinţilor Părinţi ca avându-şi originea în Sfatul veşnic al Prea Sfintei şi Celei de o fiinţă Treimi.2. iar scopul. fiinţa virtuţilor. Acest termen înseamnă. Dar dacă-i aşa. I. dar ele nu i-au fost date decât în germene. Şi e vădit că acestea se spun despre El în înţelesul absolut. Lc. sfinţeşte şi conduce la desăvârşire (Fac. 10. în aceasta constând realizarea asemănării cu Dumnezeu. 9. 30). ca fiind prin Sine însuşi înţelepciunea. 4-6. I Tim. datorită urcuşului firesc spre cauza proprie şi intrării în intimitatea ei. I081C-I084A. I. 2. 26. 3-13. dreptate. 4. 7 (f). mai bine zis obârşia şi sfârşitul ca unul şi acelaşi lucru.Premise antropologice virtuţile. 3. 3-14. 13. după cum învaţă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Astfel. „prin propria sa lucrare". 1. dacă scopul oricărui lucru se socoteşte că este obârşia şi sfârşitul lui. 3. 3-6). 2 Cor. lucrând potrivit ipostasului ei specific. 7. primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu. sămânţa naturală a binelui şi a arătat sfârşitul ca fiind una cu obârşia. care constitute chipul lui Dumnezeu din el. 3. Ioan I. 11. literal. 6. Fiul (Evr. I Cor. Efes. Fiindcă s-a scris: «Care ni s-a făcut nouă de la Dumnezeu înţelepciune. 2. Mat.4. sfinţire şi mântuire» (1 Cor. fiecare dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi contribuie într-un anume fel la împlinirea iconomiei dumnezeieşti.59 Fiul lui Dumnezeu are în crearea şi îndumnezeirea omului un rol central şi specific..). 16). 34. obârşia. El fiind începătorul şi plinitorul oricărei virtuţi.

III). p. 17). strălucire a slavei şi chip al fiinţei Tatălui (Evr. 3). Ibidem. 558. energiile. 61.74 afirmaţie în care se regăseşte 71 72 Explication des dogmes. zice Sfântul Chiril al Alexandriei. pentru ca să ni se potrivească pecetea înfierii"71 -. 5. 48). în El. XLVI. haruri. 4. Efes. 5-6. 2 Tim. când har. Apoc.4. precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Lc. omul a fost chemat să ajungă la chipul desăvârşit al Tatălui: „Fiţi desăvârşiţi. 6-7. 1. a fost de fapt creat după chipul Sfintei Treimi. 15). Fiul. Iar virtuţile (numite şi desăvârşiri. M t . 11. ca vistier şi dătător al acestor daruri. 3. 3. că omul a fost creat „după chipul Duhului". virtuţi comune Persoanelor Sfintei Treimi (cf. când harul Sfântului Duh. t. 13. I Pt.). 1. Fiul şi Sfântul Duh". 18. Duhul cunoştinţei. al temerii de Dumnezeu. 4. „pentru că trebuie să ne numim fii ai lui Dumnezeu. 1. In 8. ca izvor al lor.26. 36). Dar El ne uneşte de asemenea cu Sfântul Duh. Duhul puterii. Duhul adevărului (Is. 2. 15. 1-4. De aceea Părinţii le atribuie acestea când Tatălui. 22. Sf Grigorie Palama. „Dacă omul a fost creat după chipul Fiului". dar. pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iac. 5. 13). scrie în continuare Sfântul Chiril. prin întrupare. 4). când Fiului. 27 .. 1. virtuţi sau energii necreate. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că omul este creat după chipul Fiului lui Dumnezeu . precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. Cuvântări. 1. lumina. 19. Hristos ne uneşte cu Tatăl. Dumnezeirea fiind una după fiinţă. Cf. Gal. harul. Duhul slavei. 73 Sf Grigorie de Nazianz. I. toată desăvârşirea şi toată virtutea pe care le primeşte omul prin participarea la Hristos îşi au izvorul în Tatăl: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este. Evr.72 Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut" (Col. 42. arată energiile sau darurile Sfântului Duh. lumină sau slavă a Fiului. 74 Omilii duhovniceşti (Col. lucrări) prin care se dobândeşte această părtăşie sunt slava. 7. 14. care. 14 etc. 9). 12. 1. Duhul înţelepciunii. 6. Astfel.Sănătatea primordială a omului în pluralul formulei „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Fac. XLI. Pusey. ca Sfântul Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. I se dă adesea chiar numele lor. Despre unire şi deosebire. Tot acest Sfat este cel care a binevoit ca omul să fie făcut părtaş la viaţa veşnică şi preafericită a Sfintei Treimi. ed. 2 Cor. desăvârşirile. vrea să ne introducă în însăşi viaţa Prea Sfintei Treimi. 17. îl face cunoscut pe Tatăl (Mt. I1. 1. ne este cu atât mai mult de trebuinţă să ne facem după chipul Fiului. în Tatăl. chemându-ne să fim „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. 1-3. „Fiţi milostivi. l . Proorocul Isaia şi Apocalipsa vorbesc despre Duhul la plural: „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu" (Is. fiind numit: Duhul milostivirii. Acestuia. 27. Cel care le face văzute în chip ipostatic şi la care îi face părtaşi pe oamenii care cred în El. în El. Şi astfel Părinţii le numesc când lumină sau slavă a Tatălui. căci Iisus. 26) o expresie a caracterului trinitar al creării omului.căci. XLVI. când Sfântului Duh. 33. Şi în Hristos.73 De aceea putem spune. 6). 5. Tot darul. 5-6. II). „atunci el este după chipul lui Dumnezeu. In 14. după Sfinţii Părinţi. vistierul şi dătătorul lor. I. căci în El strălucesc însuşirile Celei de o fiinţă Treimi. 17. V.

omul şi toate lucrurile au fost create prin Fiul (In 1. 81 Ibidem. care văd pe Duhul cel Sfânt în suflarea de viaţă dată omului la crearea lui (Fac. judecata. 84 Cuvântări. dar este însufleţită. Prin El omul ajunge în Hristos la asemănarea cu Dumnezeu80 căci prin El se dau şi se lucrează toate darurile (1 Cor. III) 83 Despre Sfântul Duh. V. Duhul împărtăşeşte fiecărui membru al Trupului lui Hristos plenitudinea Dumnezeirii. 140). Atribuirea virtuţilor sădite în om şi lui Hristos. făcându-l asemenea cu Hristos şi. 136). IX (col. „a pus în inima omului cerinţele virtuţii. să le desâvârşească. în crearea şi îndumnezeirea omului.79 Hristos îl face pe omul care se întoarce spre El în stare să primească pe Duhul Sfânt. PG 36. 136): „Domnul porunceşte. Vasile spune. mai mult. Sf. în Duhul.. Sf. izvorul sfinţeniei". 79 Ibidem. 5.1) 76 Ibidem. Iar „întărire". iar Duhul îl uneşte pe om cu Hristos. cu Tatăl.82 Prin El. şi desăvârşite de Duhul. lucrarea Fiului este de a da făpturilor existenţa. 2. „cei ce sunt pe calea virtuţii se desăvârşesc". 80 Ibidem. săvârşite de Fiul. 28 . 77 Epistola către Serapion.78 Astfel oricare virtute a omului se naşte de la Fiul. ca şi cum L-ar vedea într-o oglindă" Epistole. că. XXXI. „în fericita contemplare a chipului. 11) şi toate virtuţile. spune Sfântul Grigorie de Nazianz. frumuseţea negrăită a Arhetipului". XVI (col. şi Sfântului Duh ne arată că ele sunt energii comune celor Trei Persoane ale dumnezeieştii Treimi şi. Fiul şi Duhul Sfânt conlucrează în ducerea la împlinire a voinţei Tatălui. Astfel chipul şi asemănarea cu Dumnezeu din om au fost voite de Tatăl. iar a Duhului. Lucrarea mântuitoare a lui Hristos s-a săvârşit cu împreună-lucrarea Duhului. după cum spune Sfântul Vasile cel Mare.81 El este Cel care îi arată celui ce crede „chipul Celui nevăzut" şi. 83 El este Cel care îl îndumnezeieşte pe om84. El este. care sunt chipuri ale Duhului" Contra ereziilor.. Pentru ca Hristos să trăiască în el. fiindcă unde este Cuvântul. Sfântul Irineu spune că Fiul şi Duhul sunt „mâinileTatălui". şi prin El cu Tatăl. Vasile cel Mare Despre Sfântul Duh. 82 Ibidem. 3). III. 109). 159 BC. ştiinţa. Despre Sfânta Treime VII. 6. XVI (col. 7). 29. trebuie să trăiască Dumnezeu. de asemenea: „Mintea noastră luminată de Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi contemplează pe Tatăl. care este şi voinţa Lor. XVI (col. Cuvântul creează şi Duhul întăreşte. prin El. 78 Sf. IX (col. „El este sfinţenia noastră". spune Sfantul Atanasie cel Mare.76 Astfel. în Duhul: „Tatăl creează toate prin Cuvântul în Duhul.77 Potrivit voinţei Tatălui. Şi cele create (de Tatăl) prin Cuvântul au tăria existenţei lor de la Cuvântul în Duhul". credinţa. Chiril al Alexandriei. raţiunea. IX (col. 226. 85 Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii sale. ce altceva ar putea să însemne dacă nu „desăvârşirea în sfinţenie". 109). spune el. iubirea şi toate celelalte daruri. acolo este şi Duhul. sfinţită şi desăvârşită de Duhul Sfânt în numele Tatălui.cit.Premise antropologice învăţătura Sfântului Irineu75 şi a Părinţilor din vechime. 109). adică să ajungă la asemănarea cu Hristos. 85 75 Loc. 12.

scrie Clement Alexandrianul. şi a trupurilor lor. având chipul lui Dumnezeu imprimat în el. nedesăvârşit şi ca şi mort.. IX. şi duhul vostru. 88 Ibidem. cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. căci îl numim duh. Apostolul îi numeşte pe drept cuvânt „duhovniceşti". atunci când le spune tesalonicenilor în prima sa epistolă către ei: „Dumnezeul păcii însuşi să vă sfinţească pe voi desăvârşit. Iar sufletul. altfel el este mutilat. 2. se supun Lui şi se arată întru toate vieţuind după raţiune. a arătat care este omul desăvârşit şi duhovnicesc. căci „Duhul locuieşte în ei". va fi cu totul nedesăvârşit.26) şi numai vieţuind întru Duhul se uneşte cu Hristos prin împărtăşirea din virtuţile Lui.. fără de prihană. Asemănarea cu Hristos şi împărtăşirea Sfântului Duh se dobândesc împreună şi se condiţionează reciproc. Numai îndeplinind aceasta. este cel care. I. 6. omul acela rămânând cu totul firesc şi trupesc.. nici el nu este omul deplin. după modelul Lui. Îi numeşte „desăvârşiţi" pe cei care au primit Duhul lui Dumnezeu (. Numai vieţuind în Hristos creştinul primeşte Duhul Sfânt trimis de Tatăl în Numele Fiului (In 14. căci nu este decât sufletul lui. Se uneşte cu cel după chip. totodată. şi sufletul şi trupul să se păzească în întregime. amestecân-du-Se cu sufletul. Omul a fost creat cu trup şi suflet şi a primit suflarea de viaţă. Duhul lipseşte din suflet. iar aceştia sunt duhovniceşti prin împărtăşire de Duhul (.Sănătatea primordială a omului în el Duhul cel Sfânt. ci doar o parte a omului. tâlcuind cele zise de el. Sfântul Irineu spune aceasta cu toată claritatea: „Apostolul zice: înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi" (I Cor.87 „Pe cei care primesc arvuna Duhului şi care. omul îşi împlineşte destinul. 8. dimpotrivă.).. V. pentru ca să primească Duhul şi să fie astfel cu totul înduhovnicit şi să trăiască în Duhul cu toată fiinţa lui. Nici duhul omului nu este omul întreg.. Numai amestecul şi unirea tuturor acestora îl fac pe om întreg.) Când Duhul Sfânt. fugind de poftele trupului. adică cel compus din suflet şi trup. dar fără să dobândească asemănarea prin mijlocirea Duhului (. deci o parte a lui. iar nu om.. au pe Duhul pururi petrecând întru ei şi care îşi păstrează curăţia şi a sufletelor. Când. întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (. trebuie să devină pnevmatofor.. primind Duhul lui Dumnezeu. 86 Omul nu este om deplin şi nu trăieşte cu adevărat decât dacă trăieşte în Duhul. moştenitorul mântuirii. ajunge 86 87 Stromate II. 6). Şi de aceea Apostolul. să ducă o viaţă duhovnicească. trăind potrivit adevăratei sale naturi: „Omul adevărat este omul duhovnicesc care este în noi". adică păstrează credinţa în Dumnezeu şi păzesc dreptatea faţă de aproapele". Pentru ca omul să ajungă la desăvârşirea fiinţei lui în Hristos. 2.. prin revărsarea harului Său se naşte omul duhovnicesc şi desăvârşit.) Căci trupul nu este omul deplin. Pe aceştia Apostolul îi numeşte de asemenea „duhovniceşti". adevărata viaţă şi sănătatea deplină. începătorul şi plinitorul firii sale. dobândind astfel mântuirea.1. el trebuie să trăiască potrivit Duhului.88 şi „ipostasul nostru. 42. Contra ereziilor. ca daruri ale Duhului.) Sunt desăvârşiţi deci cei care. 29 .

altfel spus.. 6. 5. natura sa adevărată şi adevărata sa viaţă. 2. lipsit de viaţă. fără Duhul lui Dumnezeu. 90 30 . 94 Triade. Ibidem. Se numeşte sănătate. aceasta este starea lui normală. ca Unul care ne dăruieşte sănătatea sufletului". semn de sănătate.). recăpătându-şi sănătatea.. 9. sau dintr-o boală oarecare. iar unul ca acesta nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (. pentru om sănătate înseamnă a se afla în toate privinţele în starea corespunzătoare deplinătăţii fiinţei sale sau. pentru că ei au Duhul Tatălui. acolo omul este viu. De aceea Tertulian spune despre suflet că „este creştin prin natura lui".3.. fiindcă numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevărat". fac din inimile lor sălaş Duhului lui Dumnezeu.I.99 Împărtăşirea din viaţa cea preafericită a Sfintei Treimi este ţinta firească a 89 Ibidem.92 ”Deci. 93 Ibidem.Premise antropologice om duhovnicesc". 35. când îşi revine. fiindcă alungă toată boala şi toată neputinţa sufletească. spune Sfântul Nichita Stithatul. trupul pe care a pus stăpânire Duhul uită ce este. 95 Discursuri etice. 99 Apologeticul. aceia vor fi «curaţi». „îşi are în chip firesc aplecarea proprie spre bunurile dumnezeieşti" şi „îi este propriu să dorească cele nemuritoare". cum am spus-o. 4. din somn. trupul este mort. Or.9. sufletul şi duhul.. că sănătatea sufletului este venirea şi prezenţa în el a Sfântului Duh: „Venind Acela. Care îl curăţeşte pe om şi-l ridică la viaţa lui Dumnezeu". II.98 Este firesc pentru suflet să se îndrepte spre cunoaşterea şi mărturisirea lui Dumnezeu. «duhovniceşti» şi «vii pentru Dumnezeu».. V.. 90 „Cei care se tem de Dumnezeu şi aşteaptă venirea Fiului Său şi care. îl cheamă pe Dumnezeu numai cu acest singur nume. XVII. om prin substanţa trupului".93 După cum Sfântul Grigorie Palama spunea că sănătatea şi desăvârşirea sufletului o constituie asemănarea cu Hristos. 42. Sufletul. pentru a dobândi calităţile Duhului şi a deveni după chipul Cuvântului lui Dumnezeu". este ajungerea la desăvârşirea fiinţei sale aşa cum a voit-o Dumnezeu. Viaţa firească a omului este viaţa în Hristos. 97 Despre suflet. 96 Apologetica.96 Stă în firea omului să tindă spre Dumnezeu.97 Sfântul Antonie spune şi el: „Stă în firea omului ca întotdeauna să-L caute pe Dumnezeu şi să-I slujească".91 „Şi prin acestea două este om şi viu: viu prin împărtăşirea de Duhul.95 Potrivit Sfinţilor Părinţi. 92 Ibidem.VII. ca dintr-o beţie. I. Dar acolo unde este Duhul Tatălui. dar în acelaşi sens. într-o totală adecvare cu adevărata sa natură. după cum spune Tertulian: „Sufletul. înnoindu-se după chipul lui Hristos în Duhul Sfânt. 98 Scrisori. 91 Ibidem. XVII. dintr-un alt punct de vedere.89 „Trei sunt cele din care cste alcătuit omul desăvârşit: trupul.94 tot astfel şi Sfântul Simeon Noul Teolog spune. prin credinţă.

Mt 11.100 Starea firească a omului este să fie în întregime unit cu Dumnezeu. Deut. I. 104 Cuvinte despre nevoinţă. a duce o viaţă virtuoasă nu înseamnă pentru om altceva decât a trăi în conformitate cu propria sa natură. 10. Hausherr. 5 ) .30.102 „Dacă rămânem în starea naturală. la trup. din tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Mc. de asemenea. Regulile mari. 103 Dogmatica. 105 Învăţături de suflet folositoare. care spune: „Precum se raportează sănătatea.104 Avva Dorotei arată tot aşa că prin virtuţi „se învredniceşte omul a se regăsi pe sine şi a reveni la ceea ce e după fire.şi cea virtuoasă este în mod constant subliniată de Sfinţii Părinţi: „Oricât de numeroase ar fi virtuţile pe care le practicăm.103 Iar Sfântul Isaac Sirul spune şi el explicit că virtutea este starea firească a sufletului. acestea nu sunt mai presus de firea noastră.) Iar definiţia virtuţii cerule de Dumnezeu este folosirea acestor daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă.106 Tot astfel Părinţii spun că adevărata sănătate a omului este această stare de virtute. 6. 41. cit.. ele sunt toate practicate potrivit firii". 1107 Învăţături de suflet folositoare. pentru a ajunge să se unească cu El prin mijlocirea lor. potrivit poruncii Lui". omul se foloseşte de ele aşa cum se cuvine.. Aşa a fost Adam la crearea lui. care este virtutea".Sănătatea primordială a omului firii şi a vieţii omeneşti. din tot sufletul tău. 30.101 Altfel spus. şi Sfântul Antonie cel Mare scrie cu privire la aceasta: „Iubirea ce v-o port mă face să-L rog pe Dumnezeu să vă facă să priviţi cele nevăzute ca moştenire a voastră.II. 106 Dialog.) cu aceste puteri. cu ajutorul poruncilor lui Hristos". 12.108 Evagrie109 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. pe care urmând-o îşi va regăsi adevărata sa fire. 105 iar Ioan din Singurătate spune că atunci când omul îşi curăţeşte sufletul prin lucrarea virtuţilor „se aţine în rânduiala firii sale". XI. 4: „Virtutea este sănătatea sufletului"..2. Marea scrisoare către Melania cea bătrână. I.II. fiii mei.. ci încununarea ei cea firească". Vezi. prin curăţire. 10: „Răul este boală a sufletului care s-a lipsit de sănătarea lui cea după fire. scrie Avva Dorotei107 ca şi Sfântul Vasile cel Mare. 102 Marea scrisoare către Melania cea Bătrână. cf. ed. Şi aceasta constituie virtuţile sale. Virtutea este sănătatea sufletului cea după fire. II. aşa se raportează 100 Loc.. 101 31 . p. lucrând corect şi după cuviinţă. 83. facem viaţa noastră virtuoasă prin sfinţenie (. 64. Este vădit că numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacităţile sale. 37. adică a-şi folosi toate capacităţile în scopul pentru care au fast create: să se îndrepte spre Dumnezeu şi să ajungă la asemănarea cu El. iar Hristos a venit ca să-i aducă aminte omului rătăcit de cea dintâi poruncă şi cea mai mare: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta. 108 Omilii la Hexaemeron. IX. potrivit naturii lor. Cu adevărat. Identitatea dintre starea firească starea lui Adam în rai şi a omului restaurat în Hristos . spune Sfântul Ioan Damaschin. după cum scrie Sfântul Vasile cel Mare: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (. suntem în virtute". 109 Capete gnostice. scrie Evagrie..

. 119 Ibidem. care este lucrarea ei. de asemenea.. la trup (. 115 Cuvânt de îndemn către elini (Prorepticul).) tot aşa se raportează cunoştinţa. la minte". X. 110 112 113 114 Cf. prin ea.119 Sfântul Talasie.117 „Atunci când firea cugetătoare va ajunge la contemplare. 46. „Precum se raportează sănătatea. 111 Capete despre dragoste. mai ales. IV.. ajunge omul la gradul înalt de desăvârşire la care este chemat prin natura sa. la fel. II. Sf. adică a iubirii de aproapele. 3. ea nu este decât o cunoaştere indirectă a lui Dumnezeu. 15. Grigorie Palama. 32 . şi în special a celei care este încununarea lor. la suflet". consideră cunoaşterea duhovnicească drept „sănătatea sufletului". IV.111 Am putea spune chiar că virtutea este mult mai folositoare sufletului decât este sănătatea pentru trup.116 Şi numai într-o asemenca lucrare. Cuvânt despre nevoinţă.. „a fost zidit ca văzător al zidirii văzute şi pentru a fi introdus în cea cunoscută cu mintea”114 Clement al Alexandriei spune despre om că este „cu adevărat sad ceresc". pentru că prin această cunoaştere sau. II. îl ridică prin ea la Făcătorul lor.. 117 Capete despre dragoste. spune Sfântul Vasile cel Mare. căci. omul ajunge la cunoaştere. care este un dar al lui Dumnezeu şi care se săvârşeşte prin harul Sfântului Duh.. I. 118 Capete gnostice .. ci şi toate celelalte facultăţi ale sale113 lucrează potrivit scopului naturii sale.115 şi că „a fost făcut pentru contemplarea cerului". care îi este cu totul potrivită. pe care Părinţii o numesc „contemplaţie naturală" (xxxxxxxx xxxxxxx). sufletul lui în întregime îşi dobândesc sănătatea deplină. 3. la contemplarea cea duhovnicească în care nu numai spiritul său. scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul. Triade. cit. 15. atunci toate puterile vor fi sănătoase". II. 118 care. Loc. 83.112 Numai prin practicarea virtuţilor. Căci omul. 3. înfrânare şi petrecerea cea după minte.Premise antropologice virtutea. 116 Ibidem. spune că „sănătatea sufletului este cunoştinţa”. mai bine zis. Cele 225 de capete teologice şi practice. Chiar dacă ea dă omului o adevărată cunoaştere a făpturilor şi. „virtuţile sunt mai proprii sufletului decât trupului sănătatea". această contemplare este cea a raţiunilor (XXXXX) duhovniceşti ale făpturilor.. prin această „vedere" a lui Dumnezeu în lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit. spune Evagrie. 100. spune Stântul Simeon Noul Teolog. 46.110 Tot la fel spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Virtutea este în mod firesc sănătatea sufletului".l20 Pe prima ei treaptă. 2. mintea omului şi. Numai prin cunoaşterea/contemplare a lui Dumnezeu însuşi. 120 Despre dragoste.

separându-se de Dumnezeu prin libera lui alegere". fără să fie ispitit şi încercat. „Trebuia deci. cit. rămânea să fie realizată prin voia liberă a lui Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiască. Vasile cel Mare. Adam putea să urmeze o altă cale. Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul liber. atunci când l-a creat după chipul Său. V). 33 . II. Această ispită avea rolul de a-i pune mereu la încercare voinţa. surfletul dobăndeşte cele nădăjduite ca plată a strădaniilor sale virtuoase. spune Sfântul Ioan Damaschin. Păcatul strămoşesc Asemănarea cu Dumnezeu. în acelaşi sens: „Cel care a fost zidit întru totul asemenea lui Dumnezeu. şi deci ca necesară şi impusă prin însăşi natura lui. Sf. II. Vasile cel Mare.7 „O dată încercat.1 Şarpele a fost cel care i-a descoperit această cale diferită. Fără putinţa de a înfăptui răul. 16. alegerea lui Dumnezeu de către om dobândind astfel forţă şi valoare. I.4 Existenţa unei libertăţi absolute pentru om şi voia lui Dumnezeu ca omului „să-i revină răsplata pentru strădania sa"5 şi „să nu fie altul lăudat pentru roada asemănării"16 implică necesitatea ispitirii omului. 9. Dar prin chiar libertatea sa. ceea ce a constituit o ispită permanentă pentru primul om. 7 Loc. Cf. „nu este virtute ceea ce se face silit".2 Cauza cea dintâi a bolilor. Dumnezeu voind ca omul să fie desăvârşit. trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe voinţa proprie. 3 Ibidem. 8 Cuvântări. loc. fiindcă. care-i permitea să participe la propria îndumnezeire2 şi să dobândească în Dumnezeu asemănarea cu E1. Dogmatica. „să părăsească binele şi să meargă spre rău.3 Dacă realizarea asemănării i-ar fi fost dată spre lucrare omului fără posibilitatea unei alte alegeri. ca omul să fie mai întâi ispitit. pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie răsplata unor strădanii virtuoase" (Marele cuvânt catehetic.8 1 2 Sf. îndumnezeirea apărând ca singura cale posibilă. Grigorie de Nyssa scrie. Sf. cit. Poeme I. 4 IOC. 6 Ibidem. cit. II. 12. el n-ar fi fost în mod real virtuos. Omilii despre facerea omului. 5 Sf. Ioan Damaschin. şi nu doar ca dar al lui Dumnezeu". deşi deja dată în chip. Cf. 17. l-a înzestrat cu o libertate absolută. scrie Sfântul Grigorie de Nazianz. omul n-ar fi avut nici un merit". după cum spune Sfântul Ioan Damaschin.

Sf.Premise antropologice Toţi Părinţii insistă asupra faptului că Adam a fost creat de Dumnezeu cu totul bun... nu veţi muri !" (Fac. Ioan Damaschin. Şarpele le-a propus oameni lor să devină „ca Dumnezeu" ((xxxxx). etice şi practice. Dumnezeu le spusese lui Adam şi Evei: „din rodul pomului celui din mijlocul raiului să nu mâncaţi din el. Sf.. 3. dar nici nu cunoştea răul. atâta vreme cât Adam rămânea stăpânitorul ei (cf. 2. răul nu exista decât în şarpe. Adam. Discursuri etice. cunoaşterea însăşi a răului apare ca urmare a păcatului (Fac. 11 Diavolul le-a spus lui primilor oameni: „veţi fi ca Dumnezeu" (Cf. independent de Dumnezeu. Sf. 30: Sf. Despre Botez. 22). 2. 32. dimpotrivă. teologice. care era pentru el adevărata viaţă a naturii sale..12 Căci Adam fusese într-adevăr destinat să devină dumnezeu. Sf. 11: 16.'° tot aşa el nu avea nici o putere asupra primului om. . 4). Ioan Gură de Aur. conlucrarea voinţei lui libere. 51. 1. II). Parafrază în 150 de capete la. Sf. îndepărtându-se de Dumnezeu. Simeon Noul Teolog. neputând face altceva decât să-l ispitească. XI. Sf. respingerea lui Dumnezeu. Omilii la statui. ispitirea lui rămânând fără nici o urmare atâta vreme cât omul refuza să i se supună. nici să vă atingeţi de el.care fusese creat ca putând fi nestricăcios -.15 „Prin păcat. aşa cum am arătat. 12 Cf. Fac 3. adică alţi dumnezei. I. Macarie Egipteanul.. XI. Sf. Macarie Egipteanul. 3. Ioan Damaschin. Participarea lui Adam la viaţa dumnezeiască presupunea. 60. Sf. Macarie Egipteanul. le-a spus: „nu. 36. XIII.13 Afirmarea absolutei sale autonomii şi a voinţei de a se lipsi de Dumnezeu şi de a-I lua locul. Urmările nefaste ale păcatului vădesc minciuna şi înşelătoria diavolului: despărţindu-se de Izvorul a tot ce înseamnă viaţă. să fie dumnezei fără Dumnezeu. a intrat moartea în lume. IV. 34 Dogmatica. în El şi prin El. 1. 20. Sf. 3. Irineu. Capete fizice. Marcu Ascetul. XII. 15 Cf. Dogmatica. 7. 28-30). a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi. 86. 4 13 Cf. 16 Op. Sf. Cf. dar prin participare la Dumnezeu însuşi. omul se prăbuşeşte în moarte: moartea trupului său . 3. ca să nu muriţi" (Fac. Omilii duhovniceşti (Col. 37. V. distrugând viaţa omenească". XII. 3). care avea să survină ulterior. II. sau de a se înălţa înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia negarea.90. Omilii duhovniceşti (Col. II). Contra ereziilor. şi moartea de îndată a sufletului său. Simeon Noul Teolog. ca o fiară sălbatică şi neîmblânzită.cit. încarnare a lui Satan. de pildă. În rai. În rai. în starea sa firească. 5. Omilii duhovniceşti (Col. III). Discursuri etice. Grigorie Palama. Parafrază în 150 de capete la. omul trăia în întregime întru Bine: 9 nu numai că nu făcea nimic rău. iar acesta nu se putea în nici un fel atinge de creaţie. şarpele. 22. să se autoîndumnezeiască. ispita dându-i nu cunoaşterea răului în sine.16 lar la Sfântul Grigorie Palama citim: „După acea greşeală dintâi săvârşită în raiul lui 9 10 11 Cf. 3. şi în aceasta constă păcatul său. III. Fac. II. iar nu ca principiu al lui. 14 Cf. I. ci numai a posibilităţii lui.. Cf. şi în aceasta constă ispita. Macarie Egipteanul. Despre feciorie. 5). scrie Sfântul Ioan Damaschin. Grigorie de Nyssa. s-a lipsit de harl4. Sf. Omilii. cedând amăgirilor Celui Rău.

51. cu drept cuvânt se zice că a căzut de sus.17 Depărtându-se de Principiul fiinţei sale şi a tot ce fiinţează.Cauza cea dintâi a bolilor Dumnezeu. abătând de la adevărata lor ţintă năzuinţele cele bune sădite în firea sa. spre care şi pentru care a fost făcut. după care. care este asemănarea cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. morţii celei sufleteşti. scrie Dionisie Areopagitul. 4. altfel spus. omul cade în nefiinţă: „golindu-se de gândul la Dumnezeu şi întorcându-se spre cele ce nu sunt . în chip firesc îndreptate spre Dumnezeu. negându-L şi nerecunoscându-L. ca şi trupul său. o dată ce s-au despărţit Dumnezeu. prin povârnirea de bunăvoie spre rău. 19 Depărânduse de Dumnezeu. Nicolae Cabasila. „Răul.. teologice. în baza cauzei sale.. care a încetat să se îndrepte spre scopul ei firesc. 18 17 VI. Despre viaţa în Hristos. 35 . în locul a ceea ce bun şi există. înainte de moartea trupească. ajung în rău". Într-adevăr. 21 Ambigua. ca unul ce s-a despărţit pe sine de cauza sa ce rămâne totdeauna nerătăcită şi constantă. Care este. 20. prin călcarea poruncii. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. întrucât mi s-a mişcat spre obârşia şi cauza proprie. au căzut în cea mai rea neorânduială. Şi se spune în înţelesul propriu că s-a rostogolit în rău. Dacă rămân aşa cum au fost zidite.18 Iar din această despărţire i-au venit omului toate relele: căci s-a lipsit astfel de bunurile dumnezeieşti de care se împărtăşise şi pe care prin fire le avea în chip desăvârşit. şi-si perverteşte astfel toate facultăţile.. a ales de bunăvoie ceea ce e rău şi nu există. fiindcă. iar cele bune sunt cele ce sunt -. întreaga sa fiinţă.etice şi practice. aflându-se în el capacitatea prin care putea să-şi ducă în chip neabătut paşii spre Dumnezeu. cu toate că e parte a lui Dumnezeu pentru raţiunea virtuţii aflătoare în el. 19 Op. Răul şi păcatul sunt întotdeauna definite de Sfinţii Părinţi prin raportare la natura firească a omului.xxxxxxxxx) spre nimic. cit. „toate câte a făcut Dumnezeu. 1084D-I085A. aşa cum s-au făcut. 16. Sf.căci cele rele sunt cele ce nu sunt. El se află într-un vagabondaj nestatornic şi într-o neorânduială cumplită a sufletului şi a trupului. la datoria sa de a fi teantropic. Cf.20 Iar apoi. omul se depărtează de natura sa autentică şi de adevărata sa menire. părăseşte obârşia sa şi se lasă dus în chip nesocotit (neraţional . Capete fizice. Rău şi păcat este orice îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de devenirea sa dumnezeiască -îndumezeirea la care este chemat prin natura sa . s-a ivit păcatul. scrie Sfântul Ioan Damaschin. 7. sunt bune foarte. Omilii. PG 91. Dar dacă se îndepărtează.IV. Tratat despre întruparea Cuvântului. sunt cu adevărat bune foarte. în chip voluntar. care nu şi-au mai respectat condiţia firească de alipire la Dumnezeu. 20 Cf.sau. 97. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată astfel în ce constă căderea omului: „Cel ce. care este despărţirea sufletului de Dumnezeu". I. iar noi am fost supuşi. 1. sufletul. orice abatere a facultăţilor sale de la scopul lor firesc. oamenii s-au golit şi de existenţă” spune Sfântul Atanasie cel Mare. 36.

20. contrar cauzei. aşa cum s-au făcut. 28 Omilii duhovniceşti (Col. pentru om. toate sunt roabe şi supuse Creatorului... fiind noi ai lui Dumnezeu prin fire". Potrivit firii lor. V. IV. omul trăieşte într-o stare de înstrăinare. păcatul îl aduce într-o stare contra naturii şi-l privează de existenţă şi de bine. Cf. Avva Dorotei. 8. într-un fel străin de adevărata sa condiţie. Căci răutatea (. scrie Sfântul Irineu. şi altceva nimic (. „Căci. „ajunge în afară de sine". contrar ţintei. I. II). Cuvânt împotriva elinilor.22 „Răul nu se contemplă" ca stând în legătură cu fiinţa făpturilor. înseamnă răul. 35.23 „Voi spune că răul. lepădarea de El „ne-a făcut potrivnici firii" (alienavit nos contra naturam). în chip voluntar. chiar dacă se exprimă în alt fel: „De când a călcat Adam porunca (. I. scrie: „(Omul) a căzut din starea cea după fire şi a ajuns în cea contrară firii. la fel. „Râul nu este altceva decât lipsa binelui şi o abatere de la starea conformă firii la una contrară firii". 1. depărtându-se de Dumnezeu.. 32. îndepărtându-se de Dumnezeu. Altfel spus. 25 Dogmatica. 26 Ibidem.. 23 22 36 .29 Tot astfel. contrar firii. gândeşte şi acţionează cu totul dimpotrivă. iar această stare. adică în păcat" (Învăţături de suflet folositoare.26 Astfel. 14. cade chiar într-o stare Despre Numirile dumnezeişti. după care se doresc în mod firesc toate". IV. Dacă rămân aşa cum au fost zidite. 30 Cuvânt de îndemn către elini. omul se lipseşte de starea dumnezeiască care-i fusese hărăzită şi. trăieşte în afara a ceea ce el este în mod fundamental.24 Despărţindu-l pe om de Dumnezeu. 27 Contra ereziilor. 2. 1). notează el în continuarea acestei idei.30 De fapt. contrar normei. ci în legătură cu mişcarea lor greşită şi neraţională". II. căzut în păcat. 24 Răspunsuri către Talasie. Atanasie cel Mare. Prolog. 4.) Iar scop numesc Cauza celor ce sunt. Dar când una dintre făpturi s-a revoltat şi n-a ascultat de Făcător. 24 „Toate câte a făcut Dumnezeu. PG 90. sunt bune foarte.27 Sfântul Macarie Egipteanul vorbeşte tot despre înstrăinare. care este păcatul". Sf. contrar voirii. citim la Sfântul Ioan Damaschin. IV. 253B.) este pe lângă sufletul propriu-zis ca un al doilea suflet".) este abaterea de bunăvoie de la starea conformă firii la una contrară firii. Dar dacă se îndepărteză. IX. el se depărtează de sine însuşi. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. uitând că este după chipul lui Dumnezeu şi nemaivăzând Cuvântul cu care se cuvenea să se asemene. 29 Cuvânt împotriva elinilor. după cum spune Sfântul Clement al Alexandriei. contrar substanţei (ipostasului)". 30. nu trăieşte viaţa pentru care este făcut. Capete despre dragoste. este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor) sădite în fire de la scopul lor.Premise antropologice e contrar scopului. XV. 83. sunt cu adevărat bune foarte. a format în ea însăşi râul. ajung în rău. 28 Iar Sfântul Atanasie arată că sufletul omenesc... spune Sfântul Maxim. se prăbuşeşte în starea omenească. contrar principiului (începutului). Vezi. de asemenea. a spune că prin păcat omul ajunge într-o stare contrară firii este totuna cu a spune că.

Sf.cea dumnezeiască. V. omul va trăi într-o lume mărginită. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul „«s-a asemănat dobitoacelor celor fără de minte» (Ps. Prolog. Macarie Egipteanul. Grigorie de Nyssa. rămânând cu adevărat doar firesc şi trupesc. Unul mântuieşte şi dă chip. Ioan Damaschin. IV. strâmtă şi. Parafrază la. mutând raţiunea cea după fire în ceea ce e contrar firii". 67-68. Dogmatica II. s-a sălbăticit. Sfântul Irineu spune: „Când sufletului îi lipseşte Duhul Sfânt.34. 48. aceştia pe drept cuvânt vor fi numiţi „trup şi sânge". 13). Sufletul şi trupul lui.. închisă. în realitate. Iar fără acesta. 34 Cf. 14. 2. după asemănarea firii necuvântătoare. 31 Sfântul Grigorie de Nyssa. Pentru aceasta Domnul îi numeşte „morţi": „Lasă morţii Vezi. Despre suflet. 11. ba le-a şi întrecut în iraţionalitate. A se vedea. Din om întreg cum fusese – duhovnicesc. făcându-se. Macarie Egipteanul. prin care toate facultăţile lui erau luminate şi însufleţite. căci. Maxim Mărturisitorul. 37. luda 19) şi trupesc. Ibidem. 29. Sfântul Irineu spune. Nichita Stithatul.) Cei care nu-L au pe Acesta. este nedesăvârşit". 5. 35 Cf. aparent. Cateheze. 6. omul se trezeşte dintr-o dată redus la o parte infimă din ceea ce fusese. Omilia a VIII-a. omul nu poate fi cu adevărat om decât în Dumnezeu. 52. omul a pierdut infinitul. adică Duhul (. adică lipsit de dimensiunea esenţială a fiinţei sale. şi prin creşterea în Dumnezeu. Care mântuieşte şi zideşte spre viaţă. XXVIII. 10. sufletul şi Duhul. nemaiprimind adevărata lor viaţa . Macarie Egipteanul. 3. de asemenea. de pildă. el rămânând doar o sutime sau o miime om . Rom. II. Sf. Omilii duhovniceşti (Col. 418-419. în această privinţă: „Omul desăvârşit este compus din acestea trei: trupul. Discursuri etice.. la fel. firesc şi trupesc -. Sf. leu şi pardos". II). Ps. acesta a fost lipsit de viaţa dumnezeiască. De aceea Sfinţii Părinţi compară adesea starea omului căzut cu cea a animalelor. Au fost afectate astfel însăşi structura fiinţei sale şi buna rânduială a facultăţilor sale. aşa cum am văzut. Oricum.36 De acum înainte. care-l făceau om întreg.Cauza cea dintâi a bolilor subumană. căci. s-a întunecat35 şi s-a făcut ca mort. fiind om-dumnezeu în Duhul. I.. mor spiritual. omul. Capete despre iubire. a rămas numai om firesc (1 Cor. VIII. 48. Despre feciorie. Omilii duhovniceşti (Col. 13. îmbrăcând condiţia omului căzut. Sf. 8). căci n-au Duhul lui Dumnezeu în ei. căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot chipul. asemenea lui Hristos. 1. 33 Răspunsuri câtre Talasie. Sf.32 Şi. căpătau sens şi coeziune. Simeon Noul Teolog. Astfel omul ajunge să-şi uite cu total rostul său duhovnicesc. prin îndeletnicirile cele rele. pe care le-o împărtăşea Duhul Sfânt -. PG 90. spune: „După ce a lepădat omul chipul dumnezeiesc. XLV. Sf.Sf. spre pildă. având o existenţă restrânsă la dimensiunea fiinţei sale căzute. el a devenit om nedeplin. 1-5. 253CD. folosindu-şi numai o parte dintre posibilităţile sale. umanul autentic nu există decât în divinouman. 37 31 .ceea ce este o simplă figură de stil..33 Întorcându-şi duhul de la Dumnezeu. lucrând. 36 Contra ereziilor. s-a chircit" şi a intrat într-o stare de toropeală (Is. 21: „Alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor". Sf. III). XIII. 10. 32 Tâlcuire la Cântarea cântărilor.

Sf.1: .4' în mlburarea. nu-l puteau atinge. Sf. nici nu se pot plânge unul pe aliul. Despre mourtcii duhovnicească înţclciisiî Cfl unnar© a păcalului.Pc cei care sc despart de El. Cei care.w Prin păcat. nenorocirile si necazurile. spune Sfân-lul Maxim Mârmrisiiorul. Onrilii duhmmicesti (Col.i văd şi surzi cu adevarat care cred câ aud. s-au lepfida! de Dumnezeu. l S). După cum spune Psalmisnd. Diseumiri elfce. * Om'tlii. ele au apărut ca urmare a păcatului şi sunt pedepse ale lui. 44. aceştia nu mai au ta îndemână toatc puterile fireşti. omul „groapa a săpat şi a adâncit-o şi va cădea in groapa pe care a Ricut-o" (Ps. îi pedepseşte pe cei care i se impotrivesc. Numai cei cu adevfirai vii. Căci ei văd strain lucru şi vrednic de mirare: oameni peste care s-a abiitut moartea. Or.. ."î "/mne. „Firea. omul a câzut în toate relele. ea decurge în mod firesc şi necesar din cădere.Premise tmlropulogice să-şi îngroape morţii lor" (Lc 9. 9. 111). în realilate este un cadavru viu. căci nu Dumnezeu esle Ccl care a hotfrfll dînainte sâ-i pedepseascâ. în principal. I. Magopsu!. Cătr* Autolii. Teofil ul Anliohici. Simeon Noul Tcolog. ci pedeapsa umiează din aceea ci s-au lipsit dc toi btnele'" [Cpntnt greziibr. I. trăiesc. orbi cărora li se pare c. de asemenea. dar ne-cunoscută de cei ce-o ptftimesc: „Morţii nu se pot nici vedea între ei. Xf. 7. II. căci nu-L au pe Duhul de viaţă data-tor*'. cfci esie cu putinţă să traiesli fără să ai vk$| în tine. 1. u se vedea. 41 Cf. atâta vreme cât vieţuia în conformitatc cu această natură.40 străine dc natura sa şi care. 2).1. 16-19). 69. într-un cuvânt. omul cSzut. 60). La fel descrie Sfântul Simeon Noul Tcolog condiţia omului câzut. despftrţirea dc Dumnezcu înseamnâ inoarte. îiiiiineric. 16. în starea de boală şi de suferinţă pe care au creat-o toatc acestea. Clement Alexaiuliimil. Cf. orezând că trăieşte şi adeseori chiar gândind cS trăieşte din plin. Sf Irineu. vfld şi aud ca ani-malele. cugetă ca nişte nebuni lipsiţi de eunoşiinţa şi due o viaţft de cadavre. aceastâ pedeapsfi consta în pierderea centrului spiritual al fiinţei sale. tot aşa părăsirea sufletului de către Dumnezeu şt despărţirea S:i de el cste moarte a sufleîului". VIII. şî nu EI este Cei care le aduce asupra lor.*0 Atunci când Dumnezeu le-a aratat primilor oameni relele care vox veni din călcarea poruncii (Fac. Demonsiixtfia aropOvââMitU a/fos/olice. V. 2: XIII. 17. în zdnincinarea suflendui. asa cum o vede eel ce are discernământ duhovnicesc.ându-i astfel. an pierdul toaie accsiea şi au cflzut ei înşişi sub pedeapsâ. XXIV. XVIII.-"' Astfel. rătacima şi stricarea tuturor facultăţilor sale. Pedeapsa n-a fost daiă de Dumne-zeu.41 pierderea puterilor primite la început. 3. 4 " Cf. Oirrilii litthorwceşii (Col. 39-73. '' Ihulrnu '' Sf Irineu prccizeaz. Despiuliiea dc Dumnezeii înseamnă pîcnlcrea luturor bunurilor care nc via de la El. deci. dcspilrţirea dc LuininH. 3. 111). ^8 11 . care cred că trăiesc $i chiar se mişcă. 25. asa le-au fost Ihidvm. sil priveşti fără să vezi şi să asculţi fară sS auzi cu adevăraf ." Sfântul Grigorie Palama ajunge la aceeaşi concluzie Fn ceea co priveş-te urmurile pâcatului: „După cum păn'isirea trupului de către suflet şi despăr-ţiiea sa de el este moartea trupului. vă?. 27. 214-231. Dumnezeu i\ lnsâ în dcspărţirea pe care ei însişi au ides-o. El nu face decâl s3 le spună dinaime care vor fi ele. I. gem si îi plâng. vietuind în chip contrar ei. Macaric Egipteanul. Mncurie Egipteanul.

spun Sfintii Părinţi. II. loan Gură de Aur. 3.0po-CTOVII. „poartâ un râzboi nemilos cu ea însăşi"4*.) Şi pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidil omul întru toată desfatarea. Dumnezeu. iată-i micşoraţi din înlregi cum erau. XII. 83 şî 84. Tol astfel vorbestc despre „neamul omenesc atins de ncbunin păcatului" fucpcvoQ şi niai ales despre cei care.. Isihic Sinaitul. Eccl. „S-au rutăcil în gândurîle tor şi inima lor cea Amblgua.. 57. Isaac Sirul. ceea ce înseamnă pentru om curate simicidere. Varsanufie spune cfl: „nebunia este 1111 izvor il tuturor relelor. de ascmenea. 23.6. Gtigoiiede Nvssa. I). 19). 6. Awa Dorotei spune: „De unde am venit la toate necazurile acestea? De ce am căzut în loată starea aceasta vrednica de plans? Nu din pricina nebuniei noastre (Anovoia) ? (. 5. 4. Irineu. 44. iar nepâsarea a produs putrezicîu-nea" {ScrUoarea 62).. VIII " Cf.. Cateheze-. nefiintâ* şi moarte. o. Sf.. 2). Omiiii Ui Malri. 13-18. spune acelaşi Sfân» Părinte. Tratat despre feciorie. XV. în care vorn vedea cum aceşti termeni (iiavla. Clemen I Alcxandrinul vorbcştc despre . tar neascultarea.100 de capete. 23. întni toatâ buctiria. Talasie Lîbtiinul. I. Sf. Sf.. ca pe o stare de nebunie. acesta nu ştie să se bucure". Ceie 225 de capete teologtce si practice. în acest sens.) ale miniii" {('imlrei lui Ce/siis.. 6. ('uvânf despr* frezvie si vir-tute. 4. 39 . şi iistfel pedepsiţj". 9. III.. Simeon Notd 'I'eolog. 81. 1-3) şi mai ales Sfântului Pavel. cufundându-se cu totul şi tot mai adiinc în suferinţă. IX. înde-pârtandu-se de plinătatea vieţii şi de fericirea cea desăvârşită cu care fusese înzestrat la început. Cu vime despre nevoinjd. 26.nebunia (di/Oia) oauicnilor" care-L resping pe Dumnezeu l ('uvimt de indeitm câfre rfini. Parafmz/i in fSQ efc eapete la. natura nmana. întru toată slava ? Nu era în rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta ! Şi a făcut (. 85. Grigorie de Nyssa.4'' lucrând împolriva a tot ce-i este în chip fundamental foiosilor.i nâsciil nepâsarca. (AOipla. 8. ranu. J' /iiviift'i/iiii de sii/Jet fotositoare.. PG 90. 30. dfoia. I. Sf. Cotitra ereziihr. la venire» luî Hristos în tnip. întru toată odihna. Macarie Egipte<uml% 50. Tăladre h rugâciunea TatSl'nostm..4' Sfinţii Părinţi privesc păcatul ca pe o faptS nebunească. Ceipe-te despre dfagoste. Cuvd'tf brificirh/i elimlor. 880A. SI". 12. 111. IX. Capete de mâttgâieto. AXoyla etc.Cauzfi ceil dintâi a bolilor date. ' Ct'. înfrâiiare $1 petrecerea cea după mime... iar starea pă-câtoasă în care trăieşte omenirea cazută. I. 48-53 Nichira Stidtatul. Şi dupil rană\ aceeaşi nebnnic . Ceht .4* ajungând păna la a-şi amputa fiinţa.) Dc aceea.. zice: „Acesta e nebun.*'1 Prin pâcal.lipsa de judccală (An6voia)" şi despre . 10. Despre duwof. este cu adevărat nebunie. VI. I.din pricina unei boli a sufletului sail din pricina unor lulburari (fitcoxaon. 61. Sf. Atanasie cel Mm'e.*6 lar faptul ca omul îşi vatămă alât de grav firea. A se veden. 3. I &-mi arătat duşmani . II. Cflci nebufiia a născut neascultarea. 2. 58. 90.) sunt adesea nplicaţi atitudinilor idolaire ale oamenilor care s-au dcpâiiat de Duniaezeu. II. 52. 80. Cuvânt înainte. Origen nu sc sflcşte să spuna: „Noi siintcm popor nehun şi lîpsil de minte" (OinHii Ui cartea Cilnfarea cânfătifar. care spune despre cei care ră-mân departe de Dumnezeu. Sf. IV. Alte rcfcrinţe vor fi date în capitohd lumător. loan Caxpatiul. 59. 6. Sf. 1. In Cf.. Marele ciivâm cnlehetic. Pilde 5. V. II. " Arfltând motivele pentni care S-a întruput Hristos. 32-33.50 Ei urmează astfel Sfintei Scripturi (cf.

IV. Zicând că sunl înţelepţi. Din acel moment şi trupul s-a împerecheat cu sufletul şi a avut aceeaşi soartă ca si el: s-a strica! şi el deodală cu saflotul". '' Ihspre feciarie. ajungând să funcţioneze contra firii. v' el estc asemenea unui „oştean care s-ar duce la război îmbracat anapoda: cu casca pusă de-a-ndoaseleu. 38. ca boala cea spre moarte1'. fără noimă. I. Cuvdnl mipolriva e. „Firea a căzut în boala pâcalului prin neasculumsa unuia". folo-sesc încă şi mai adesea Icrmeni medicali. conchide eJ. fîrea omcnească a primil boala stricăciunii". vorbeşte despre clipa căderii. 2. acesta.21-22). 4. PG 74. IV.S4 Acum vedem că aceaslă îmbolnavire şi aceasta degenerescenţă vin din f'aptul că roate puterile omului. u Ibidem.. scrie şi Sfânlul Nicolae Cabasila: „De când Adam s-a încrezut în duhul cel tflu şi şi-a întors faţa de la bunul său Stâpan.Iinilm.â. acoperin-du-şi faţa. lipsîndu-l de sănâlatea pe care o avea la început." acţionând în chip dezordonat. folosind contra firii puterile sufletului său. v: Drspre viaţa Ui tlrixtos.Premise anirofw/wgice nesocolită s-a întunecat. au ajuns nebuni (feu. 1(1 Omilii Ui Eptstoia <<iire Roniani. Sfinţii Părinţi.»/'". II. întratâl de ciudat şi de strain . cu pieptul învelit în jambiere şi ţi-nănd in niâna stăngă armele care trebuie purtate în drcapta".00 />. râtâcind şi mişcundu-se înlr-o direcţie cu toiul conlrară adevăratei ior meniri. IV. este o boală foarte gravă. au fost.Rtifţiu■■iunea durimeascd.''* adicii dt' o altă natură. M Ibidem. omul este cHorcoc. smintit. * Ibidem. Grigoiie dc Nyss».56 lar Sfântul Grigorie de Nyssa spune limpede că. de alunci niiniea i s-a îiitunecat.XV\\\. '" Ibidem. încât „nimeni n-ar putea înHiţişa cum se OUVine prostia şi nesocolinţa lui". totul se răstoarna cu susul în jos". . care afectează întreaga fiinţă a omului.*'' adică iielulocul lui. „De ce nenoro-ciri nu va avea partc în război un asemenea oştean ? Tot astfel. 40 .XX6KO--oq. lipsit de raţiu-ne. smintit. Atanitfie al Alcxandrici. spun ei. prin păcat. 1." Sfânlul Chiril al AJexandriei se exprima' în acelaşi fel. 2. „V8 pStimi în rimpul vîeţîi sale şi eel care arc cugetul lipsit de rânduialfi şi se foloseşte greşit de puterile sulletului". absurd. 5 Cf.am putea traduce accst cuvânt chiar prin „alienat" -." „în Adam. abatute de la scopul lor firesc. cu picioarele vârâte în plaloşâ. arătand că tie iilunci „s*a născu! în firea omenească păcatul. referindu-se la păcatul slrâmoşesc şi la urmările sale. cu totul nebunesc: „Când lipseşte Dumnezeu. 789. " i 'omauariu /<< Epistola cătr* Romani.(0pă\nr\o<jav)" (Rom. Sf. 3.si O. după ce aminteşle că „odinioară omul se afla în slare de sănătate". Stfnmil Grigorie de Nyssa. care i-au fost date pentru a se indrepta spre Dumneztru şi a se uni cu El. spune SfSntul loan Gură de Aur. Sf.51 în acelaşi sens. Dfsfirr Kit/ţticiunea donuwim. sufletul şi-a pierdut sănătatea şi tihna pe care le avusese.

127 Evagrie. 3. VI. II. în mod fundamental.v/' decăderea ctmoaşterii şi a organelor sale Sfinlii Parinţi au constatat ca. Sf.spie „cugelarca bolnavu": Sf. 15. const. II. 8. dlMli. Cf.3 Palologia omului cazut I. Prolog. Tiiiuli' fj. Cf. IV. Cuviînl de. CeltS00 dt ct'petr ilespre Jtiptuire. Mnxiin MSrtiirisitorul. ' Talusie. Isaac Siml. pentru că nu mai lucreazA conform scopului ei firesc. 2. Sf.) suiil cunoştinţa si neştiinţa pentru cuget'V spune tot el.m Daniiischin. de. mintea omului este din fire făcută sâ" cauto lucruriie dumnezeieşti şi sâ tindă spre eunoaşterea lui Dumnezeui'' atunci când lucreazâ potrivit firii sale. Cnpele gnostice. ' Capete th'Sf/rtf dragoste.1' 1 I. „sănătatea sufletului este nepi'itimirea şi cunoşiinţa"/ în-tr-adevîîr. III. 46 ('npeteffWsHoe. 17. Capeta gnostic?. Capete dcspre dmgoste. 41 .i. Vorbcsc. Evagrie. : Rmpunsuri căire Talasie.spic cei ce sc linişiesc CII evluvie.fiTBTB bolnavi de necunoşiinţ. " Cf. spune Stantul Maxim Mărturisitorul. eii se îmbolmî-vcştc. Nichita Siiiha(ul.Wr. ea esie „sanâtoasâ". ci contra firii sale. ( W/.. ihiik'nu 52: . Despre sfanta lutiiină. dimpotriWt. Reispunsuri cât/v 1'ahsii: 59. La fel. 8. Patologiu cunoaşterii a) Pervertirea . la omul Gfisufc cunoastcrea şi organele ei sum bofnave. 30. „s-a îmbolnilvit de necu-nostinţa cauzei sale"/ „Ceea ce sunt sSnătatea şi boala pentru trupul care vie-ţuieşte (. II.xuflrt folositor. Cf. 26. Isaac Siml.7 Dep. 44. 15. in timpce. de iisemenca. Evagrie considers „necunoaşteren" lui Dumnezeii ca „boalfl a suflelului"4.1 în necofloasterea lui Pumne-zeu. Adam. Ctfvinte despre rwvoinţâ. 17. De aceca Sfântul Maxim precizeaza: „neştiinţa şi nebunia (o:$pofci/ri) vin din reaua întrebuinţare a puterii rationale". 1 Iiicm ncctivcnil".lrtându-se de Dumnezeii însa. IU.1 Aceasta" boală. al Ueilcia dintre celc din iirrmt. Jirc şi ciinoşlinfii. II. Sf. 3. < 'imini minimal xi tie ../. înfriinare ft pţttrecerea cea dupâ mmte. * Capete ties/we dmgoste.■sprr tiragoste. lo. Isihie Sinaitul. 84. Capeie desprv tre&ie. l'G 90. „Cum At fi sănîitos un suflet rational a cărui putcrc tie cunoaş-tere ar fi bolnavă T\ se întreabă Sfântul Grigoric Palama.. Ctivintt dexpr? nevohifă.

cum s-a scris. lar dacă prin cele ce se văd. 42 .10 Totuşi. Cuviiitr itespre >ievainlâ. lezechiel. Căci cele ce-şi sum unele altora indicaloare trebuie să vădească reciproc prezenţa adevărată şi clară a celor-lalte şi relaţia neştirbităcu acelea".. iar nu ca om. PG 90. 84. Uanc Sirul. feluritele neamuri ale plantelor şi însu' Sf. îiiţelegand că de la El îşi au ele fiinţa şi msuşirile. 16). acela. Cuvnni bnpOtriva rlinilor.Prr/ruy? tuilrofwlvgice in timp ce sufletul omenesc „a fost făcut ca să-L vadă pe Dumnezeu şi sâ fie luminat de El". Rtteptmsuri catre TdfOsie. la randul sâu: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la întemeierea lumii. Adam le cunoştea pe acestea. I.) pute-rea duhurilor şi gândurile oamenilor. adică . întorcându-se spre realităţile sensibile.* prin păcat el s-a pervertit. cum zicc mi-nunalul văzător at lucrurilor mari. într-un sfârşrt. iar în ele fl vedea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale necreate.să primească cunoştinţa (fapturilor) ca dumnezeu. 257D-2G0A. se privesc cele ce nu se văd. De fapt. aşa cum sub-liniază Sfâmul Maxim Măilurisitorul: „întreg cosmosul inteligibil se aratâ în întreg cosmosul sensibil tn chip tainic prin formele simbolice. cred. împrcună cu înţeleptul Solomon. de cat re cei dedaţi contemplaţiei duhovniceşti. având dupa liar in chip înţelept aceeaşi cunoştinţfi a lucrurilor ca Dumnezeu.. celor ce pot să vadă.. el le percepea în relaţie cu Creatonil lor.hfystogogia. despre cele două lumi (1. le cunoştea ca avându-şi în Acesla obarşia şi ţelul.) firea dobitoacelor (. Dumnezeu i-a dal omului ininlea mi numai pentni ca prin ea să hmJa spre cunoaşterea Lui. 15 Răspmsuri <>:"<■ Talasie.. datorită pre-facerii minlii şi simţirii prin înduinnezeire'V* Omul ar fi putut atunci să spu-nă. înţelegfmdu-se din făpturi" (Rom. Alanasie cel Marc. urma să vadă făpturile cu ochii lui Dumnezeu. a-şi îndrepta privirea spre realităţile sensibile nu constituie un pfi-cat penini om. simplificat în sensurile {hgoi) minţii. coniemplaţia simbolîcă a celor inteligibile prin cele vazute este ştiinţâ şj înţelegere duhov-nicească a celor vazute prin cele nevăzute. 59. şi întreg cel sensîbil exisia în eel inteligibil.. pe ce)e sensibile şi pe cele inteligibile. Dumnezeu „mi-a dat cunoştinţa cea adevarata despre cele ce sunt. sporind şi crescănd duhovniceşte. înainte de cadere. . singurele de care tine seama. El con-templa in chip f'iresc ceea ce Sfinţii Părinţi numesc „raţiunile" spirituale (Xâyoi) ale fapturilor sau. ' C ! SI" Maxim Martinisiforul. inceputul şi sfarşitul şi mijlocul vremurilor (. ci şi pentru ca să poata cnnoaşte toate faptu-rile. Sf. ca „o roatâ în roata". VII.12 Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că. vorbind. cu mult mai varios vor fi înţelese prin cele ce nu se văd cele ce se viid. cup. iar în acesta. lar lucrarea lor cste una." Deci. Căci. altfel spus. lar dumnezeiescul Apostol zice. Adam. ca să" ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. prin figuri. le vedea în întregime în Dumnezeu. în acela se află acesta. s-a indepărtat de Dumnezeu şi de realilăţile spirituale. Prolog. II. cunoaşterea lui fiind însă de ordin spiritual. 11 Cf. 20). prin înţelesuri (lagoi).

. sub nmeninţarea cu moar-tea. " Cuvâru tmpotriva atmilor.Kfnil. in a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea lor intcligibi' la d. (omul) a primit cunoaşterea tmpeasc<l. păcatul şi râul consiau în a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a privi făpiurile independent de El. 17-21).iiorală energiilor dumnezeieşti care se reveleazfl prin ele. „există doua feluri de ochi: unii. Sol. Omilii hi cartea Numerii. cei care s-au deschis prin pacat. 14-15. pentru Adam şi penlru cei care s-au făcut urmatori ai lui. 43 . făefmdu-i s. iar Sfântul Atanasie comenteazâ astfel: „S-au cunoscul pe ei goi nu atfll de haine. ceilalţi. lucrătoarea tuturor. III '.14 Pomul cunoştinţei binelui şi răului. n-a fost în stare sft-şi asume în mod spiritual accastâ formă de cunoaştere. dar deschiziind larg simţirea. Alanasie eel Mare. . neîncercata de el pânâ aiunci. de creaţia văzu-tâ. Cuvânt tmpotriva efinifor. se spune în continuare. 54-56. Toate ccle ascunse şi ccle aratate le-am cunoscui. VIII. din pricina stării sale copiklreşti. Orbindu-i ochii sufletului şi cSzând din viaţa cea nepieritoare. r '• h><: cit. 7. Prin păcar. vorbeşte Sfânta Scriptură cănd zice c. stă In necunoaşterea Cauzei celei bune a lucrurilor. l-a 14 Cf. şi iiiimai după aceea s-ar fi pUtUl bucura. ci invers. despre care vorbeşte cartea Facer ii (2. reprezintă. trebuia ca mai întâi %H sporească în cunoaşterea Creatorului său. ibidem. fntr-adevăr. 7). spune Sfiin-tul Maxim. Cf. Sf. de care. Dai Adam s-agrăbil si. ochii spirituali ai lui Adam se închid. Disnimiri eiice. La acest nivel. a începul să vadâ cu ochti cei rrupeşti"-20 Să remarcâm că nu deschiderea ochilor trupeşti a produs închiderea ochi-lor spirituali. CtXtehng. 3. '• Ibidem. ea oferă cunoştinţa biiielui. Dumnezeu l-a oprit pe Adam să se atinga (3. „Contemplate duhovniceşte. Ci Idem. şi în locul lor se deschid ochii trupeşli. acesteia îi ia locul cunoaşterea dupâ (rup. ci cfl s-au facul goi de vederea telor dumnezeieşti şi şi-au mutat cugefarea spre cele conrrare". fără nici un neajuns.I'titatagia onmhii conn strife râdâcinilor. ci în chip ini-pesc. 3). creaţia vâzUtâ. Sfântul Simeon Noul Tcolog vorbeşte despre schimbiirea şi decatlerea suferile de cunoaşterea primordială a omului: „în locul cunoaşterii dumnezeieşti şi spirituale. de care se slujeau Adam şi Eva ca să va-dă. căzând în păcat. mi-a dal invatarunT (înţ. Dumnezeu voia să-l fereasca" pe om de primejdia care-l păndea. 9). fiindcă Inţelepciunea.1'' Oprindu-I să mîinânce din rodul acestui pom. cum spune Origen. prin ignorarea lui Dumnezeu încetând să mai existe cunoaşterea cea după Dumnezeu. iar luatâ mtpeşte. Accasta orbind mintea omenească. înainte de cadere"/* Despre aceşti ocht trupeşf i. Adam si Eva au văzut atunci că erau goi. ofcră cunoştinţa răului. " Origen. aceea de a ajunge inain-te de vreme Ifl această a doua forma de cunoaştere. XV. aclică despre acest fel trupesc de a vedea realitatea.1'' La fcl. XIII.1 uite de cele diimnezeieşti".1 „Ii s-au deschis ochii la amâudoi" (Fac. XVII. Căci celor ce se împărtă-şesc de ea trupeşte Ii se face dascal în ale patimilor. în simpla lor aparenţa sensibilă. Bpune Sfântul Maxim.

la fel: „în locul cunoştînţei dumnezeieşti şi duhovniceşti a primit cu-noştinţa trupească". Omilii tUmovmcesii (Col. 10. Devenit călcător de poruncfi şi uitând de Dumnezeu . P G 9 I . primind prin ele toate cunoştinţele. -1 < uieheze. 22-24. " IbuJtm. 42. privite numai în aparenţa lor sensibilă -." Accasta s-ar putea explica prin faptul că rnintea. înce-tând de a-L mai cunoaşle pe Dumnezeu şi. care nu pot fi desparţîte una de alia şi care se sprijină reciproc. IV. i'." UK clt. 22-24. cum spune Mar-cu AscetuL „pricina tuturor relelor'V7 alfituri de uitarea lui Dumnezeu şi irandavie. „Toată mintea omeneaseft. Cateh+ze. * Eptstold cut re Nieolne Momibul.12 prin care toate celelalie patimi lucrează. 55. a se misca. I. XV. XV. ci şi de toale poftele pati-maşe care se ivesc in suflel ca urmare a neştiinţei. realuflţile spirituale sau inleligibile. 'Ibidem. 4. facultăţile cognitive ale omului erau luminate de Sfântul Duh şi astfel cunoşteau lapturile potrivit naturii lor f'ireşti şi potrivit naturii acelora. '" Cuvdnt mimmtit şi de suflet Jofosi/or. 10. departându-se de Dumnezeu. polrivit nalurii sale. neavând unde sft se mişte in alia pane. I I . 13. ele s-au prcdat sirnţu-rilor. in general. "Ibidem. o data ce s-a abătut de la mişcarea care o duce in chip firesc către Dumnezeu". Mticaric Egipleunul.-''' atunci ea se întoarce spre realit<tţile sensibile . totuşi linde să cunoască ceva.Premise tmtropologice înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi l-a umplul de cunoş-tinţa pătimaşa" a lucrurilor ce cad sub simţuri"." De atunci. 13.26 Mintea nu s-a lăsal condusă numai de simtire.3" Aceste trei atitudini negative. care de acum rămân pentru ea singurele pe care le poate percepe. le-a refuzat ori le-a uilai pe celelalte. ' Cf. !*Ambigua. 48." „palimile cele mai adânci şi mai lăuntrice". omul şi-a amestecal toată puterea înţelegatoare cu simţirea. " Cf. 5."1 Sfântul Simeon Noul Teolog spune. I I I 2 A . 13. se mişca spre patimi si simţuri si spre celc supuse simţurilor. după cum arată Sr'âmul Maxim. XXIV. Omitti dubovnicesti (Col. in starea lor originară. 111). de vreme ce le-a negat. Nichiiu Stithatul. Sf. 10. 44 :| . II).2'' sunt socotite de St'autul Marcu Ascetul (iar apoi de Sfântul loan Damaschinso) „cei trei uriaşi puternici ai diavolului". rîităcind şi abătfmduse de la mişcarea cea după fire. :"Cf ibidem.mai precis spre făpturi. ciici. vieţuiesc şi prind puterc in sufletele oamenilor. nu înceteazâ de. XXV. care este. Cuvmii tmpottivQ eltnUor. '-* Cf Sf. 3.24 în timp ce. Despre stifles.spune Sfantul Simeon Noul Teolog -. Aiunasie ecl Mii»e.irisuiUi vat re Nieolne Monahul. ctigetul omului a tost cu totul robil de această lume.

o. 16 Cf. Evagrie. 85. Cuvânt tmpotriva e/itiilor. Omilii h Kfcseni. Mi 4. Maxim Măitiuisitortil. 26.. . încăt o fac incapabilă de cunoaşterea spirituală: . VII. 20. H Sf. loan Casian. de asemenea.sc. Isihie Sinuiiul. Sf. 41. 46. Maxim Mărturisitorul. tot aşa cei care vieţu-iesc în pâcat nu văd limpede lucrurile.. nu lucreaza în ea cunoştinţd (duhovnicească). 68-70. Sf. XIII. Sf.KHl de < ap&te. Sf. V. Qmtfit In I Corinleni. 4. 57. JO. mintea omului se întune-că. 18. 12. iar „gândurile lui sunt neputincioase (bolnave)". omul dobfindeşte o cunoaştere mai apropiaiă de cea a animalelor. Oogiimina. Sf Isaat Sirul. 19.14 Parimile „arrag cugetarea spre eld'V33 Din pricina neştiinţei. am căziit cu roţii în mAndrie şi nu siintem în stare sâ judecăm drepr dcspre făpturi". 4.Sf. 3. 41 Cuv/iUf despre nevoinfd. a Jipsci dc grijă şi a uiîării lui Dumnezeu şi. robita de simţirc. Mtitele vuvâui catehetic. 8. „Omul. 5. Isaac Sirul. Rom. Epislolâ cătrtr Nicofa<> MonahuL 10. Maxim MaiturjjutoruJ. 26. Sf. Cin'iniedcipr? iwtrinţâ. ("itvintr drxprr novainlii.. 9. Marcu Asceeul. 8. 12. losui Gură de Aur." devine oarbă. Dcsprr JMoiie. I. Gîîsini ade-sea iri Sfanln Sciipiunl arlniiaţui câ. Sf.Cu\'inlr dvsprtf nevmnţd. loan Gurfi dc Aur. 4. greşind impotriva rafiunii (Logos)."' Mai itiull.Dacă mintea nu e sănatoasa în fire. 9. 3. S. Sfântul Simeon Noul Teolog exclamă: „Ce sum lucmrile văzule.4' în ceea ce-l priveşte. IV.40 Ea devine incapabilă de dreapta judecală41 şi de adevărata cunoaştere. I. 83. Omilii ta Bfit30d. C/tvâiit t/fspw n/grfciuritr. 5. Sf. 4. 56. 2. nu pot să spun (. XV. 26. soco-lind câ sunt adevarate''. Scam. este cu totul predată patimi-lor. Omi/ii In Golmnte. 65. Rthputmiri cătrr Tti/ayie. Miircu Ascclul. Despn. 40 Cf.. IV. poaCf. V. 5. 34-36. Omitte la fisalmul 142. Atminsie eel Mare. piin pflcat. In J. Calist şf Ignalic Xanthopol. Sf. Sf. I Tcs. Capo* desprt dragaste. C'npeie despretre&ie ftVt/tutt. 79.tpa din cursele ratâcirii".i-ia(a m Hritfos. ' Cf. 2. Sf. Prolog. III.spiv nvvoinftl. Nicolae Cubasiln. 6. <>/<. omul nu poate . 2. Fapte 26. Sf. I Pt. SfanluJ Isaac subliniază faptul că parimile vatămă într-atât sifnătatea fireasca a mintji.Sffmml Autonie cel Mure.™ arunca sufletul în beznă şi-l face pe om să se mişte într-o lume a întunericului. 19. Isaac Sirul.45 Fiind .57.). Omilii hi loan. I. Omilii la hum. aşa cum simţui (rupesc este lipsit de vedere când e valămai din nişte pricini oarecare". 3. IV. 13. ■*■' Cf Sf. II. omul se aflîî în întuneric: Is. Cttvintv de. XI. 5. Origen. '7 Ibidem. 8.37 rălăceste. J0. I. II. 21: 2. 35. care nu ajuns să fie pricina şi scopul ei. 2. I. loan Damaschin. Cf. cugetarea de-vine greoaie şi îngroşată. VII. 12. XIII. Avva Porotei. 18. 4. loan Guril dc Aur. IX. 16: Lc I. Dumnezeul meu. XI. 13. '' lmne. din supunerea faţă de celelaite patimi.. 11: Col. I. decâlde a unui adevărat om. Ctipete despre dmgoste. 3. Grigorie de Nyssn. spune Sr'ântul Isaac SiruL4'' Astfel. 3. Isaac Sirul. 69. 5. 10. Jl Cf. 0 Oinilie ta I'salnmt 142. 19. Scrisofi. şi alearga* dupâ umbre deşarte.Ptltologia oniii/ui cdzut Cunoasterea omeneasol în starea păcătoasă.42 Sfântul loan Gură de Aur spune că: „După cum cei care sunr în întuneric nu pot cunoaşce natura lucnirilor. " Ciivinif ilespre rwvoinfti. 45 . Sf. 111. Epislolii călre Nicolar Monnliul. Efcs. Omilii In loan. lîpîsio//'. Cotworhiri duhovniveşli.*14 De aceea. 50. 12. 46.ţinut în lanţiil cunoştinţei lumeşti". 11. V. loan Scărarul.

omul a pierdui întelegerea obârşiei şi a ţclului lor comune şi nu le mai sesizează unitatea lor fundamental.i in inţelesuri.). 3 . "H. iar nemişcăndu-se potrivit cu firea. având despre ele o cunoaştere parcehuă. Enchiridion.Premise antrupoUigice te fi socotil pe bună drcptate fără raţiune (logos) si deci se aseamăna cu dobitoacele". or. 1V. Triad*. compozită. Niimirile dunmrxeiesli. se iiflă cu sigursinta in gâmluri. ui limbajul scripturistic şi pnirislic.i minţii omului/1 Omul căzut. Nicodim Aghioritul.2. K Oespre mflel. mintea are o mişcare circulară. Predai laţiunii. mintea se află întoarsă spre cele din alară. în „robia cugelelor". : Cf. mintea era iinitâ cu inima. 101. se spnjinâ iiiimai pe principii iirbitrare. il Cf. ajungând să considere cunoaşterea raţională drept singnnil mod autcn-nc de cunoaştere sau chiar singurul posibil.102.4" Iar atunci când încearcă să-şi unîfice această cunoaştere. Astfel. nemaiputând obţine cunoştinţeîn mod spiritual. sau pe intuiţii sensibilc. 10. eel mai adesea. Dionisic AreopagHul. ea îl desparte pe om mi numai de Dumnezeu. alteori In cea u gândiuilor şi alleoii in ecu n simţirii": . IbUIenu 4. divizată.Y In starea ei firească. căci cugctareu lui este moartă. 46 41 . centnil ontologic al omului şi izvorul tuturor putenlor siile.. s-a asemănat prin aceasta do-biioacelor. Iar aflâiulu-se în giinduri. definite de ea însăşi. Râspurmtri călţ* Talaue. care.*. I. cum spun Sfinţii Părinţi.47 Iar Sfântul Nichila Stithatul. potrivit naturii sale. Atunci cand activitalea sa este de naturâ contemplativâ. Prolog. crede că lucraiea minţii estc exclusiv raţio-nalâ. scrie Clement Alexandrinul. nu se :ifl.i activează sub imperiul senzaţiei.. 253C. ci şi de sine." ea râmâne înlăuntrul inimii si nu se Pffdagogul. "' Cf. de vreme ce sunt legate de perccpţia eronata a omului cazut. PG 90.Neaflundu-« mintea in înţelesuii. 5.. nu o poate face decât apelând la artificii produse de raţiune. înstrăinarea minţii în simţire este treapia cea mai de jos pe care ajungc spiritul uman căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu şi din contemplarea natu-rala.9. care merge de la formele de gândire cele mai empirice şi cele mai puţin organizate până la constructive ingenios elaborate ale cugetării celci mai abstracte. 1. lipsite de ori-ce obiectivitale. Sf. trăieşte contrar raţiunii. Exercitarea ei în activitatea raţională devenită autonomă este o etapă intermediara/0 care însă este şi ea tot o formă de tostrămare . I. 7. la fel. Ilie Ecdicul. 110-111: . fie in latura raţiunii care emite reflect» autonome cu caracter abstract.07iKa>ţ). aceasta. Este ceea ce Părinlii numesc desparţirea mint» de inim. Fie c. St Grigorie Palama. Capelc despre nmostinţă. XUI. căzut din demnita-tea sa (. omul cade. Despiv. desem-neaza „omul lâuntric". w Cf St Maxim Murturisitoml. esle cu toale". Dnr aflfindu-sc în simtire.Mintea se află uneori in (ma inţelesurilor. iar din pricina relei lui purtari a fost biruit de parlea neraţională a sufletuluiV* înceiând de a-L mai vedea pe Dumnezeu în creaturi şi pe creaturi în Dumnezeu. înrobil simţurilor. spune despre omul câzut că: „este mişcat împoiriva firii şi în chip neraţional (o\) A..

în toate djrecţiile. Nicodim Aghioriml. B Cf. *' Cf. 68.s7 Astfel. Sf. XXV. S£ Macarie Egipteanul. . w Sf. Sf. " Epistohl cthre Nicotae Mmmluit. Ibidem"' Cf. 2. hfirţuite şi zăpftcite pe deasupra de mulţi-mea patimiior. 2. 4. 19. Scrisoii. mate celelalte facultăţi ale omului. 25. tor. De aceea Marcu Ascetul o numeşte „maica şi doica tiituroi* relelor". a Cf.^ Sfântul Nichita Stithatul rezumă aslfel efectele ei: „Cumplit lucru esle neştiinţa si mai "Ibidem. 5. " Cf. 47 . pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul. în sensul etimologic al cuvântuluj. 12. 6. într-o activitale discursivă în care se risipeşte şi se divizeazăSf\ scoţându-l pe om din sine însuşi şi în afara lui Dumnezeu. se revarsâ şi curg într-un flux neincetat. ci una în linie dreaptă". II. MacariC Egipteanul. Nichiia Stithatul." „se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugele la cele dumnezeieşti'V4 Părăsind lucrarea contemplative şi nemai-având o rnişcare circulară.Patohgia oinuUii căzw răspândeşte în afară. " Cf. Sf. XXXI. XXIII. Urmând minţii. Cali&l şi lgnatie Xanlhopol. mintea se află înlr-o permanentă răspândire. mintea iese din inimă. şi se răspândeşte în afară. acum multe. 6. PG 91.''1 dezbinate''' şi împrăştiate'"1 şi risipite în toate laturilefl\ târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fîinţă a omului. VI. Calisi s't Ignatie Xanlhopol. 10.** rătăcind încolo şi încoace într-o continuă agitaiie/'" opusă stării de linişte (ricruxio. Enchiridion. Macurie Egipteanul. (We . decj din central spiritual al omului. Cuvinle de. altădata concentrate şi unificate. . 1. Oimtii duhovnkeşti (Col.lspandită şi împărţită de mulţi-mea gândurilor pe care ea însăşi le naste şi de senzaţiile pe care le primeşle. IV. felurite şi dezbinate. r. Gândurile. II). Omilii dnlu>vnic«$H (Col. Cf. îirtre ulţii. pe atăt de ncfaste pe cat de henefică îi era cunoaşterea Lui. Cele o siild tie rapeie.) care ca_ racterizeaza activitatea ei con tempi at ivjS. Ibidem. devin confuze şi nesiatornice. căci ea divide (axlC«î mintea ($pf\v) oinuloi. U). Vasilc ccl Mans. 10.iOO de cupete. 23.. " Sf. Sf. * A se vecfoa. făcând din om o fiinta divizată la toate nivelurile. cit. Omilii dtdwvnicesti (Col. III). 2?. duce la divizarea întregului suflet. 5. Sf. decât o iluzie zămisliră din ncputinţa lui de a percepe unitatea obiecliva ii făpturilor. II). Cele a suit! de capete* 19.Maxim vorbeşte despre „rătâcirea sufletului printre formele văzute ale celor sensibile". 3.spre nevowfă. Omilii dutunmrtsti (Col. > Vedem asttel cum necunoaşterea lui Dumnezeu a produs în om o mulritudine de efecle patologice."* căci sufletul devine cumva mul-liplu. de fapl. 2. Separarea minţii de inimă. Sf. Grigorie Palama. adevărată schizofrenie spirituals. după chipul multiplicităţii sensibile pe care e! însuşi a creat-o şi care nu e. Triade. sunt mânate. Isaac Sinil. Vasile eel Mure. Ill. 24. 697C. in mod contradictor»!. Pe drept cuvânt Sfântul . * Sf. Cf. Macaiie Egipteanul.:ţ Mysiagogia. 4.

" . * Sf. 28IB IJ Detpm fi'riorie. Sf. Adam.7* ne-aflându-se vreun rău creal de Dumnezeu (. b) Răul ca ireatitafe.. Sf. XII. intr-un anu-rne fel. 796D. 48 . acest lucru era indispensabil pemru ca libertatea omului să fie desăvărşită. Tâlcuire fa Cânttmta cântăHhr. a tost diiitru începul feril de tot râul.71 Astfel.. loan Darnaschin. Ea face suflctele in care intră întunecate. 2. de arhanghel.''1 Raul. nu se cerea Cel*30Qdecapet*t 19. 23. Numai ca simplă posibilitate răul constituia o condiţie a libertăţii omului. Ctaânl tmpotriva e!inilort 7. în care e adunată toatil osânda.R'iul nu este de la Dumnezeu. DogtrtOtica* IV. PG 90. precum neştiinţa în-groşată se face sufleiuliii covArsit de ea adânc pnlpăstios de iad. prin înşelarea diavolului. II. ci a diavolului şi a omului care conlucreazâ cu acela. Atamisie eel Mare. durerea. RâspurtsuH căff* Talasie. . Omul esle nuinii „n&cocitor al rclclor" in IV. 20. n-ar fi fost cu adevarat liber. însuşi lacându-se născocitor al lelelor. scrie Sfunlul Grigone de Nyssa. PG 44. : Amistil formula esle aplicatâ şi diavolului de Sf. Perceperea detirantă a realităţii. ' Ihidem* 1 Cf Sf. n Cf Sf. Vasile eel Mare.). Dintru început răul exista ca posibilitate pentru libertatea omului. Dacâ omul n-ar fi putut face răul.74 care ar fi putut sâ nu existe deloc daca diavolul nu s-ar fi întors împotriva lui Dumnezeu. 5. Despre Ntmtititv dtOWt&eitfti* IV. 4. esle nn produs al voinţei diabolice si al celei omeneşti. 2\).Premise iml mpologtcr presus de loale cele cumplile. înlristarea şi suspinur. omul este eel care. Tâtcuire la Cwitawa Cfmtarifar* II. este o invenţie. diavolul însuşi a fosl creut bun de către Dumnezeu şi prin voia sa a cSzul din starea sa dintâi.Vasile eel Mare. loan Diimaschin. cum am văzut. la omul căziit. spun Sfinţii Pârinţi. şi care ar fi rămas numai In el şi în ceilalţi îngeri căzuţi dacă omul n-ar fi primil sa-l urmeze. 3. care s-a lăsat înşelat de Satana si a urmal calea lui. Tot ce adunâ ea este lipsit de raţiune. Cf* Sf. dar acest rău nu-l atingea nici pe om. o înşelătorie: „născocirea voinţei libere a diavolului". Dogmafica.'* mai întâi. Dionisie Areopagitul. a devenil faciitor şi lucrâtor al răului". îar apoi a omului. 10.48IB: Oespn dcsâvăişlt*. 4. Omilii la Hexaettmw* I I . Maxim Mailurisitorul. diavolul. Prolog. raul nu esle o creaţic a lui Dumnezeu. nici creaţia. o născocire. leş. Omiln la Ihwat'itwron* II. adică s-a înstrăinat ca şi acela de Dumnezeu. omul de bunăvoie a adus-o asupra sa.. de sisemenea: Omilii la Ecrhtsiivst. ea dezbină puterea cugetatoare m multe şi desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. Râul exista într-adevâr în Rai. VIII. 30. dcvenind ran. PG 46. Naşterea unei cunaasteri fantasmatice. IV. 253B. Dionisie Aieopagilul. Desire Nmmrilr dutnttczfliestL IV. n Cf. Toate fâpturile au fost la origine cu totiil bune şi vieţuiau în întregime în bine.. în persoana Şarpelui. A se vedea. Căci ne face in întregime neraţionali şi nesiinţitori. PG 44. 21. nici n-a fost de la început"/*1 Dumnezeu n-a creal răul. Grigorie de Nyssa.Rfiututea care stăpâneşte pe oa-meni. fund un întuneric de sn-l pipăi cu mAna (cf. nici nu este in Dumnezeu.

făcflndu-şi vădită nebunia: „Zis-acel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu !". respingând gândul binelui. adică veşnica Lui putere şi diimnezeire" (Rom. Maxim MOrlurisitonil. omul rămâne în faţa unei realităţi goliie de orice semnificaţie. XI. & 7 s 4*> . săvârşirea râului nu putea duce decât la căderea oinului din desăvârşirea sa iniţială. Sf. Cunoscându-se pe sine şi făpturilc în afara lui Dumnezeu. uitare de Dumnezeu care esle Fiinţa prin excelenţă. el există ca negaţic. căzând de multe ori şi rostogolindu-se în gropi şi socotind c3 nu e luCuvânl imfHiiriva el/ni/or. II. Nu numai că răul esie o născocire. R&ptwsuH retire Tahsie. PG 90. „Golindu-se de găndul la Dumnezeu.. 4. săvârşirea lui efectivă. Sf. mai mull.7* Dumnezeu singur fiind fiinţă cu adevăral şi în mod absoluţ. I. XH. Ataitiisie cel Mure. Omilii ia llcMiemeron. luand neantul pe care-1 scruiează* cu mintea lui întunecata drept realitate. El este nonexistenţă întrucât este necunoaştere. n Ibidem.76 Aceasta nu înseamnă că el nu există într-un anume fel. Dimpotrivâ. el ajunge sa cunoasca* neantul.Patohgiti tmmliiî rdziii actualizarea acestei posibilitftţi. Şi ajungând in afară de sine. 20). Şi. respingere. Vasile ccl Mure. închizând ochii. Sf. „Cele rele. au fost plăsmuite prin gândurile omeneşti". el este pur şi simplu non-existenţă. Privind creaţia ca lipsita de Dumnezeu. spune Psalmistul (Ps.u1 Atanasie.mi exista vreo substanţa B lâiilni". având ochii sufletului închişi. deşi „cele nevazute ale Lui se văd de la facereu lumii.. nu a mai vâzut prin puterea din el pe Dumnezeu-Cuvâniul. . 14). 5. spune îh coniinuare Sfilnt. omul ajunge să de-lireze. temci al fiinţei sale. Kl „pretutindenea este şi toate le plineşte". o fantasml „Oamenii. /mum. DtSpre feciorie. în timp ce.Strâmbân-du-se astfel şi uitând cît este dupâ chipul lui Dumnezeu ccl bun. 4. 7. 8. scrie Sffmtul Atana-sie.^ Sfinţii Părinţi spun că răul nu are subslanţă. îşi naluceşte întunericul fărS să fie întuneric şi umblă rităcind în întu-neric. izvor a tol ce există şi adevărata existenţă a tuturor celor ce sunt. născoceşte cele ce nu sunl şi le dă chip lor. cineva. înţelegându-se din făpturi. Cuvânl tmpolriva elxnihr. el este o fantasmagorie. " i'raiot aUprt) înlruparefi Ciivânluliii. Grigorie cle Nyssa. nici „raţiunile" spirituale ale celor create. Sf. 13.. Despnr Nnmiiile dumnezeieşti. Omul care (rîîieşle în afara Lui nu poate cunoaşte deciit neantul. după care a lost facut. Prolog. necorespun-zfmd firii sale auientice. poate fi privitfl ca ficţiune. in realitate.77 Lepădând eunoaşierea de Dumnezeu. după cum El însuşi i-a descoperit lui Moise: „Eu sum Cel ce sunî" (leş. ci. 3.. Dionisiy Areopagitul. spune Sfântul Atanasie. un produs al imaginaţiei sale. 19-35. aşa cum vom arâta în conlinuare. au început sa gândească şi să-şi nascocească cele ce nu sow". omul ajunge la o cunoaştere care. negare. 3. * Cuvâni irnpntrivii f/inihr. ajunge să nu mai cunoască nirnic. IV. „Căci piecum atunci efmd apare soarele şi lot pămantul e luminai de lumina lui. 2. * Cf. 1). 4-5: „Râul nu arc o exislenţa vie însufleţiitV'. 253AB. chiar atunci când crede că şlie ceva. omul. 7: . 7. TrtUiu desprt întntptuva dminluliii. s-au golil şi de existenţă". Cf." ' Ne-maivăzând chipul lui Dumnezeu din el.

in loc ca acestea sa-i fie recunoscute ca venind de la Dumnezeu. o iluzie produsă de o minte care aiureazâ. alfa şi omega oricârei fiîpturi. Avem de-a face cu o atitudine " Ibidem. ei nu-L cunosc pe Dumnezeu si mi-I nduc laudu ca FacîUorului lor" {Scnsoarea V. Sf. pe Care-L neagă. Găsiin idolatrie. deşi i se pare că face ceva. vorbind de-spre oamenii care privesc cele create fără aşi înălţa mintea la Creatorul lor. sau corabia. Or. dacă n-ar fi lucrat un ineşter de corâbii. tot aşa şi sufletul oamenilor. Sf. ele ajungând s«1 uzurpe în mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu. în orice activitate. el a căutatcele stricacioase şi mtunericul".82 Pierzând înţelegerea legăturii fiinţelor cu Dumnezeu. sau lira. : Cuvânl împotriva elinihr. la fel nu mi se par sănătoşi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu şi nu cred in Cuvăntul (Raţiunea) Lui. Dar în locul lui Dumnezeu. Căci dă un chip celor ce nu sum şi ceea ce s-a săvârşit nu răinâne cum S-a săvârşit. deci. şi deci a caracterului lor relativ. precum s-a stricat. inevitabil. valoarea şi realitatea de la Dumnezeu. mintea stâ $i se umftgeşte în lume" Ktmilii diihovniccftl.CoLB. 47. Depărtăndu-se de Dumnezeu. Orice fiinţă este prin natura ei legată de Dumnezeu. iar nu lui Dumnezeu. în care se inişcă. RdspWUttrt către 'falmie. Maxim Mârturisîtorul. Domnul nostru lisus Hristos. începutul şi sfârşitul. prin mijlocirea ei. spune: „Aceştia sunt tare nebuni şi orbi. Sf. ci. Sf. Prolog. PG 90. ci întuneric. iluzie.*0 Acest fel de cunoaştere delirantă a omului păcâtos se manifests şi într-un all fel. omul priveşte crealurile ca indepcndeii-te de Crealorul lor. căci părându-i-se că vede nu vede nîcidecum. Gâsim o compuralie asemănătoare In Grigoiie lie Nyssa. căci el crede cfi universul existii prin sine. acesl mod de cunoaşlere nu este decât pură imaginaţie. în care crenturile sunt explicit definite ca zei. Pentni că sufle-lul a fost făcul ca să vadă pe Dumnezeu şi să fîe luminat de El. 50 . şi a o privi in afara aceslei legături ontologice înseamnă a n-o cunoaşte în mod real. o valoare şi un sens în sine. prin care Tatăl orânduieşte şi susţine şi poartă de grijă de toate". Viafti tui Moise (U. XII. în orice efort dedicate unei fiinţe luatâ în sine. 203). Mânluitorul tuturor.Din pricimi nebnnici lor. Antonie eel Mure: . B Cf. toate fîinţele îşi au sensul. 2. I). aşa şi apare. de asemenea. 11 Cf. Mnciiric Egipteanul spune ciî „cle la ciilcarea poruncii de câtre Adam.. de vreme ce tot ce există prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu există. Dejpre feciorit'.XXtV. pentru omul cflzut. 257B. Avem de-a face cu idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-nizate. Cf. închizându-şi ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu. omul. C?ici cum ar fi cunoscut clădireii. Această lume pe care omul o priveşte ca existând în afara lui Dumnezeu nu este decăt o fantasmd. 3). Grigorie de Nyssu. adoraţia cuvenită Creatomlui. Dc aceea Sfântul Atanasie eel Mare. şi-a născocit cele rele. Cultul creaturilor înlocuieşte. ci şi de fiecare data când omul acordă unei fiinţe o finalitate.*1 delir. ci a o cunoaşte aşa cum nu este.Premise imlrofmlogice mină. 7. |e priveşte ca pe ceva absolut. dacâ n-ar fi clădit un arhitect şi dacă n-ar fi armonizat-o un muzician ? Precum. eel ce găndeşte aşa e nebun şi dincolo de orice nebunie. şi nu şlie câ nu face nimic.

slujind faplurii in locul Facalorului". 32. Rom. şi-au plăsmuit şi pe zeii care nu sunt (. care definesc adevărala ei naturft. Clement Alexandrinul. Vu-fite sjiiifilor pusttuci dhi Sfito. 17.8*1 Inchinandu-se creaturilor. 17. fo-losindu-se dc o raţiune fermecată. I. în loc să-L descopere. 9. Astfel. X. Sf. 96. Adevărul însuşi. care nu este. 3. pe lăngă allele: Crrrtslitnfiile apustolice. prin mijlocirea ei. omul s-a lipsit de M Tratat despre tMni/xirea Cuvântnttd. lui Dumnezeu.it cenilui. 11. I In 5. 8. pătimind astfel un lucru nebunesc si plin de impielute".) Pierzându-şi mtntea. s-au închin. au ajuns nebuni.! pentni Dumnezeu.. 4. Via)» lui Simeon eel Bătran. 8. puţin mai sus. ci şi ceru] şi pămantul şi toate cele din ele atârnând de El. totuşi unii oameni fâră minte. 580A. Clement Alexandrinul scric şi el: „Niniic mi mi se pare că a umplut mai mull ile nebunie (ucciAct) viuţa omenească precum îndclctnicirea cti atăta râvnă de cele material e" iC'uvi'mi de indeitm vâtre clem. 4. Per. înlr-un amime fel se închide în sine. al Creatorului şi Slapânuhii Dumnezeu". Sfăntul Atana-siecel Mare scrie: „Oamenii ajunşi fărâde miiite (nebuni) au nesocotit harul dat lor şi prin aceasta au întors atât de mult spaiele lui Dumnezeu si au lulbu-ral atât de mult sufletul lor. 13. adică. au uitat de cunoştinţa de Dumnezeu şi şi-au plăsmuit zei în locul Lui . ajutfindu-l să se înalţe spre Creatorul ei. X. A se vedea. 21. Zicând că sunl înţelepţi. când îucetează de a-L revela. toţi Sfinţii Părinţi vâd în idolatrie o forma de nebunie spiritual. înlăturând cunoştinţa Lui şi credinţa in El. I). 51 . şi uitând de cunoştinţa de Dumnezeu. de fiecare datâ când omul nu mai sestzează „raţiunile" ei spirituale şi encrgiile dumnezeieşti prezenie în ea. 26. Sfântul Pavel numeşte aceasta nebunie: „S-au rătticit în gândurile lor şi iniiTia lor cea nesocotită s-a întunecat.PaiologUt omului ctîztit idolatră faţâ de o fiinţă dc fiecare dată când ea încetează de a mai fi transparent. Şi atunci omul îi atribuie unei creaturi. slava pe care se cuvine s-o aducă. In mod curent fonmele de idolatiie ale pilgfinismiilui au tost privite de Sfinţii Pâiinti ca forme de nebunie. in locul Creatorului. din pricuia prostiei şi nebumei lor" (Despre diavol. 15. redusă la neani de neştiinţa lui. 16. au cinstit cele ce nu sunt. peniru câ slăveau zidirea în locul Ziditorului (cf. uamenii an „schimbat ade-vârul lui Dumnezeu în minciună" (Rom. şi-au inchipuil celc văzute că sunt zeî. spune încă: „Şi neexistând nimeni afară dc Sine (de Cuvânt). încât. Efes. I.8* Şi. Cuvânt despre Pnnidenţd. V. in locul lui Dumnezeu Cel ce este. Necunoscandu-L pe Dumnezeu. Istoiia cdiugârHor din EfiijH.. II. 15. 21-23). I. VI. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi iil târâloarelor" (Rom. mai bine zis de o lipsa de raţiune. ailfcl spus...căci au făurit idoli în locul adevărului şi au cinstit mai mult cele ce nu sunt. 25). loan Gtirâ dc Aur: . u Cuvi'tiu tmpotriva eiinitor. 4.. adevarul oricărei fiinţe şi izvor a tot adevărul (In I. 14. "'' Ibiditn. 6).5.. 1. Cf. fiinţa II ascunde pe Dumnezeu. şi în loc de Dumnezeu au zeificat cele ce nu sum.. 4. Urmând învăţâturii Aposlolului. Cmvbtf de mdemn cat re elem (Pmtrcpticul). 47. 25) şi au îndumnczeit lucrurile în locul cauzei lor. 6).. 99.PârSsindu-L pe Dumnezeu. Astfel înţe-leasă. 1. Cf. Teodoret al Cirului. 2.*4 Jar in altă parte spune: „învăţând oamenii sa născocească pe seama lor rauuitea.!.. în loc de a fi pentru om un fel de treaptă. I.

neînţelegând ce sunl ele în esen-ţa lor inteligibila. (sufletul). i in Duhul şi.-i<X\\\. necunoscând adevărata natură a lucrurilor".. 52 . Sf. PG9I. omul căzut vede totul de-a-ndoaselea. aparcnţa. 4). el adaugă: „Dacă spui că trebuie s.! iluzie. în faţa minţii sale sră un fel de văl care-l împiedică să sesi-zezc ceea ce este dincolo de fcnomene. > '<hmUifaMat.'" La rândul său. din pricina înţelegerii sale devenilă irupească.. 9-10. I.B? Omul căzut traieşte astfel într-o lume falsificată. \ 73.5. drept cevu mai puţin real şi chiar ceva ce nu există deloc. 10. Aceaslă confuzie este sporitii prin lucrarea Celui Rail. pentru că socotesc îndoielnice cele ce sunt mai limpezi decât cele ce se vad'\ spune Sfântul loan Gură de Aur.1" Ceea ce este cel mai puţfa real.92 Şi voind să-i aducă pe ascultătorii săi pe calea cunoaşterii celei adevărafe. Cf. tBtâl minciunii (In 8. 2 Cor. Par ciudate cuvintele mele. văzând astfel toate lucrurile deformate din pricina păcatului şi a patimilor. care. adică dincolo de lucruri aşa cum apar ele simţurilor. iar ceea ce este cu adevărat real . IT». creată de el. In 9. spunand despre omul pacătos cfi este „cu adevârat lipsil de minte (. i i c . Omilii la Ccnieo Nmteiv'. spune Origen. 18)". Sfântul Macarie Egipteanul subliniaza rolul lucrării diavoleşti în această confuzie şi iluzie: „Din cauză câ a încălcat porunca. El nu mai sesizeazS prin duhul său i v . judccă lucrurile după aparenţa lor sensibilă. '. este de fapi orb (Is 6. ireiilă. Giigoric Palnma.! ' Cairr Staghirie A&cetul. în delirul său. XVII. II.'*4 " Cf. 39. w Cf.. sănătoşi şi buni..'" Cum vedem.păcăroşii. îţi voi spune şi eu că trebuie să crezi mai mull in cele pe care nu le vezi decât în cele pe care le vezi. introduce cea mai desăvărşita confuzie în percepcrea realităţii. lumea lui este o lume cu susul în jos. nu vad cu ochii înţelegători. necunoscând adevărata semnificaţie a celor existente şi nici ra-porturile dinire ele.l crezi numai în ce vezi. 5. totuşi sunt adevărate". XLV. iar binele rau. crezand că vede. 2. „lar acoperămâiil (văl) este înşelăciunea senzaţiilor care leaga sufletul de suprafeţele lucrurilor sen-sibile şi împiedica rrecerea lui la cele inteligibile"/1 Socolind ca adevărale cele care îi par lui aşa. încAt e] nu mai vede cele ce i-au făcut şi crede că aşa a fost de la începul".). el ajunge la o falsa înţelegere a lor: .. cum spune Sianlul loan Gură de Aur.realitatea spirituals.Omlltt dutwvniveşii (Col.Premise antropoUtgice once posibilitate de cunoaştere adevărată. ."" El vede aici o forma de nebunie. I II2B. " Ibidem. inteligibilâ şi dmnnezeiascu -. el ia drept adevărat ceea ce este fals. i i i i . w Ibidem. Origen. socoteşte răul bine. o consideră drept realitate de-plină. a ajuns jucăria puterilor potrivnice. „Sunt mai lipsili de minte decât măgarii. 4. 2. „tulbu-ră în chip nenorocit cugetul nostru şi face să râtâcească judecata noastră cu privire la dreapta preţuire a lucrurilor". rămânând într-o permanent. "' Ambigtm. ci cu cei mimiţi «mime trupească» (Col. omul căzut. 44). Acestea l-au scos din minţi şi au tocii fnclinarea lui sprc cele cereşti. Triade. II.

care încearca" sa unifice cunoştinţele.''5 Dar cunoştinţele pe cans le capatfi in acest fel sum immai parţiale.''7 şi acolo unde pare c. "'TntuieA. ele Stall în legătură cu scopurile oamenilor. '" Cf.lzui. ci au şi scopul de a-i satisface nevoile. Din panel clc v^deie filosofic. din pricina convenţiilor pe care şi le-a stabilit ea însjlşi şi care sunt. deşi nu face aceasi. pioiecţii iluzorii ale conştiinţei sale decazute.Patologîa i'iiuiliii ceiztil Pierzand înţelegerea adevăraiă a realităţii. au ajuns sâ se inţeleaga. cele mai inulre. în decăderea care lor comună. a meş-teşiigurilor şi a învslţiiturilor şi celelalte care înciinuneazâ" trupul în lumea aceasta văzutâ". şi care. 10. chiai' opuse. p. Niimai în Daninezcu omul poale dobântli o cunoaşiere perfect iidecvată ohir. " ('iti'iiur desjire nevtniiţă. ca şi realităţile fenomena-le cunoscuie. pe car? o avea în Duhul Slant.i în mod conşiîenl. ci la o mul(ime de cunoştinţe. nu poate face aceasta decăt în mod artificial. Această proiecţie poafe.l s-a attns o anumitâ obieclivitate sau s-a ajuns la un adevăr . după cum am mai SpuS. Epislemologia c on tempo™-nă reciinouşte. omul căzut ajunge nu la o altît nnică cunoaştere. depăşind formele aleatorii ale percepţiei sensibile. corespunzătoare muJlitudinii de aparenţe prinire care se mişcă. ca tin a care descrie modal de cunoaşterc a omiiliii c. 1. cum subliniaza Sfântul Grigorie Palama -care se întalneşte în aceastîl privinţă cu reflecţiile epistemologice ccle niai moderne -. „îşi iau forma dupâ gatidirea celor care se folosesc de ele şi se schimba cu uşurinţă după punctul de vedere al celor care le deţin'V'* Aceasta este cu aiât mai adevărat cu cât cunoştinţelc omului nu vin numai sil umple vidul intelectuaJ creat prin pierderea modului de cunoastere spiritual. podoaba. eel mai adesea de ordin material.'''' EpistotĂ CtUnNîcofffe Af/inahtif. aceasta obiectivimte şi acest adevar reprezintâ doar un acord provizoriu al unor conştiinţe care operează cu acelaşi l i p de proiecţie şi care. de altfel. Arhim. Prin aceste substitute ale cunoaşterii. care nu au în sine nici itrmă de obiectivitate. tihna trupului. dar simtind în continuare setea de a cunoaşte. 1973. „Când cunoaşterea urmeazâ poftelor trupeşti. 53 . cu lotul relative. ea adOflS aceste moduri: bogăţia. care e potrivitfi cu ciirmuirea lumii acesteia şi din care (âsnesc noutăţile născocirilor.ca în cazul cunoaşterii ştiinţifice -.6. înir-un anume fel. concepţia „idealistS" cu privire la cunouşiere e$te ce:i jiilfvâiairi.'"' Diversele cunoştinţe ale oniului mi sunt astfel decăl. omul nu face decât să cla-sez-c ce|e aparente. de vreme ce suiit definite de o mime neputincioasă şi deformantl Cunoaşterea raţională. diferile. să varieze potrivit valorilor la care se ra-porteazâ aceste conştiinţe şi scopurilor pe care ele le urmăresc. Sfânlul Marcu Ascetul spune aslfel că necnnoaşterea şi uitarea de Dnmnezeu „tulbura sufletu) printr-o grozavft şi nesiatornicâ curiozitaie". Nici cunoş-timele stiintiflce nu sunt neutre. mini cunoscin. ci. Paris. Sofronie. slava deşartil. câ şrirnţa nu cunoaştc realitaitea aşa aim cste. cle ullfel. 63. deci. schinibâtoare. sunt dictate de patimi. cautyrea sârgujloare a înţelepciunii rationale. Sfarcfn/Situatt. l)i).

13' "H.IM „Dacă ochiul a fost fa-cut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea.. Teodorri al Cirului. Sf. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Tot iistfel.. 24-26.. Grija ei este cu totul in lumea aceasta". De asemenca. 5. Cuviiiie despre newtinfa. in cadnil dcinonslraUei noasti'e. Ibidem. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. întrucât este goală de orice grijă de Dumnezeu şi aduce o neputinţfl raţională în cugetare. când e vorba de iubirea oniutui fata" de Dumnezeu (cf. IV.Ti 5\jyau. a se vedea Fer. punând-o sub stăpflnirea trupului. nici despre creaturile de care acesta este răspunzător din punct de vedcre spiritual. prinrce alţii. Evugrie.irtiic. Prolog. Cele M)decapeie. Despre Nu/tiirile diiimiezeieşlî. Cuvinte <mefice.103 Aceasta constituie folosirea fireascâ a acestci facultăţi. cuvnnlul tfic'fi) pentni . EJUGUJITI-CIK6V. 20-21. Dumnezeul nostru. IV. între allele. Dionisic Areopagitul. „se numeşte cunoştinţă deşarta. spune Sfântul Nicolae Cabasila. SI". Cunoaşterea irupească. de asemeneu. Isaac Sirul. Qesprtf Numitilc dtimitezeiesti. este toată râvna". Tntiamenftil boUior eUtiesti. XV. Ei folosesc. 90. pentru că nuşi poate împlini prin ele adevăratul său destin.101 2. 12). II. spune Sfântul Isaac Sirul. potrivit naturii ei. iar urechea pentru sunete şi toate celelaltc după rostul lor. Facultatea poftitoare (eni0\îu>la. apa-rent. 24. atunci dorinţa sufletului se împlineşte numai când îl află pe Dumnezeu". cum e cazul la Sf. 58). 16. Palologia dorinţei şi a plăcerii a) Dtvierea dorinţei şi perveptirea plâcerii Omul a tost creal In vederea unirii cu Dumnezeu. ci şi pentru a desemnu clorirea lui Dumnezeu (in afarS de Sfântul Maxim Miuiuiisitoml. 1 Cf. V./'remise uturopolojrice Toate acestea îi pot oferi omului iluzia unei verilabile cunoaşteri şi. este cu adevărut o neconoaştere a orică-mi lucru bun". „Această cunoaştere. 1"* Spre „Hrislos. Maxim Marturisitorul (vezi. I. "' Caieheze. Nichita SliUiatul. Isaia Pustnicul.. care este îndumnezeirea lui. II. I.100 Nespunând niitiic despre Dumnezeu. IM Despre viaţa hi Hrislos. Cele MKt de ceipele. "" Caieheze. 49. I.. ci mi ezitâ sa foloseascfi cuvilntitl ipcoc. < 'tit SOOdectSHtiA.iţ) a fost sădită in firea sa pentru a putea să-L dorească pe Dumnezeu.t desemna afât placcrea dc ordin spiritual. Dionisic Aieopugilul. 23: Nichita Siiiliatul.10' şi care o păstrează sănâtoasă. îi pot umple golul pe care îl resimte. " Nichita Stilhatul.. wihifl Sinailul. Citpele despre irezvie. fidspwisioi caitv iolasie. feju9ty. Cele 15 ca/tete. XX. I. Maxim Murturisilorul.. să tindă spre înalţarea la El şi spre unirea cu El. 54 .. 126. Tniiatnl pnuiic. 14. 68. cu miijorilalea Sfinţiloi PărinU grecî nu folosesc fcnnentil femth^iia nunwi pentni dorinţcle siinţuale. însă ele nu-i sunt de nici un folos temeinic. 16. 55. Rospumuri nitre Talosle. 15. ca nu spune nimic esenţial nici despre om. 77). : Este de remarcat. cut si pe cea u simţurilor.

fiind mărginit. 1.î . in Rai. 197B. lot ce poate fi mai vrednic <lc dorit: „încununarea tuturor celor clorite. Maxim Maituiisitorul.I'atologia onuihu câzui Unirea cu El este pentru om. Cuvânr hupoiriva e-/inilor. * Cf. 106. 36. XX.. este îndumnezeirea". "'' Ibidem. 4. Arnbigua. numeste 6cui] „plăcerea snfletuhii după virtute" {Râspuwuti câlre. fericirea. PG 44. Sf. Talasie. 49.d. XIX.10'' „Această plăcerc (u5ovn. IW kăspwsurt călre Talasie.sufletu! sit vicze şi să subzisle în dumnezeitea Lui şi sa ajiingă" la viaţa nemiiritoaie si să se dcsfitlcze de o placere nestricacioasa' şi de o shivă negrăitu". bucuria. Origorie de Nyssn aratfi cfi Eden înseamnă „placere curatfl" (Dexpre facerea onutlui.107 De orice dorinţa este legatâ o plăcere. Maxim Marturisitorul. 111 Cf. potrivit scopului naturii sale înseşi. Dumnezeu a dat minţii ei o unumită capacitate dc plăcerc. il'. V. o spunem încă o datâ. 901 A. 75. XII. Vorbind despre venirea Ciivânrului lui Dumnezeu in (rap penlni ii lestaina nulimi umanfl. Pantfrazd în 150 de capete. 115 Sf. 67). era starea fîreus-că a întregii umanităţi. 29.i nu există decât o singurâ bucurie. Stromate."7 Altfel Despre Sfăniul Dull. 58. pentru că orice este în afara lui Dumnezeu. Sf. învaţă Sfâiitul Maxim Marturisitorul.uue la Total nosiru. spune tot el In alta parte. PG 44.. I. „dobândireacelordumnezeieşti". 92. IV. A se vedea. Singur Dumnezeu era pentru om izvorul plâcerilor: „Numai in El tşi afla omul desfâtarea". 200C.8. XIX.itiifnm'i in ISO de capete. Evagrie. de asemenea. I97B. Isaac Sirul. 8. spune Sfântul Grigoric de Nyssa. 64.108 „Zidind Urea omenească. 11)111 -. care. Sf.8 Despre feciorie. Despre facerea omului. PG 90. 9. lidspumurt către Talasie. PG 91. 1353C."2 Tot aşa. 11 ' T. 2. Clement Alexandrinul. Sf. Sfântul Maxim spune c. II. îndrep-lându-şi spre El „toatfl puterea lui de iubire""* şi de la El avându-şi desfă-tarea. nu poate produce decât o plăcere neîndcstulătoare şi mărginită..'HI tul". 111. prin care să se poată bucura în chip tainic de El". 120. 38. 32. nu dorea nimic ahceva decâl pe Dumnezeu. VI. scolia 22). 117 Despre facerea omului. căci prin îrnpărtăşirea din viaţa lui Dumnezeu Cel nemărginit. Sf.numitâ do Hristos „bucurie deplină" (In 15.. Nicolae Cabasila. omul primeşte o bucurie duhovniceasca" de nespus. 55. Alanusie ecl Mare. la fel. Maxim Mfliturisitoml. Macaiie Egipleanul scrie c5 i»uuuii us a puteii . Psalmist ul spune: „Desfăteazîl-ie in Domnul" (Ps. „unirea sufletului cu ("n\ . Grigorie de Nyssa. IX. 196D). Sf. Cf. ci „binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele eel desâvârşit".114 Adam în starea sa originară. omul nu cunoştea plăcerile „amestecate". XIX. 849D. pe care n-ar putea-o dobândi în alt fel. 55 !.) dumnezeiască şi preaferici-lă""c este pentru om suprema bucurie. Vezi şi: Marele nivimt caicheiic. ('while despre nevomfd. Capete %uosiice."1 şi o unică plăcere. Sf.. 61 (p. 336-337). PG 44. din îndreptarea fircaseă a dorinţei sale spre Dumnezeu. I'nuaitil pnuiic. omul primeşte o placere nemărginitâ . Despre viaja m Hristos. 110 Sf. spune Sfântul Vasile eel Mare. 4). PG44... Despre feciorie.

ca mai vârtos să despartă cele unite". 106.. Sf. abuzand de puterea naturalâ data lui prin creaţie spre unirea celor despărţite. de pil. Il>. sfâr-şindu-se în Dumnezeu". PG9I. pe care omul în starea cea dintăi nu le cunoştea ca atare.!". urmând să intre în stApanirea lor deplină la capăiul creşterii sale du-hovniceşti.l unifice creaţia sensibilâ. spune Sfântul Maxim. printr-o rea folosire a liberlaţii sale. Vezi. pe el $i întreaga creaţ ie unifi-cafâ în el. voise să-l ferească.raţiunîlor" lor spi-rituale. dar care erau mai apropiate şi mai lesne de dobandit'31 decât plâcerile spiritu-ale spre care îl îndemna firea sa. „Diavolul.Dumnezeu.. contrar l'irii şi f3ră de minte (ftfofrcai:. prin intermediul . I308C. adic<t în Dumnezeu.Cf.). Macaiie Egipteanul. Ftfc. Grigorie de Nyssu.! a (intei dumnezeieşti: unirea armonioasâ a extremitflţi-lor din fîpturi între ele.l?ţ Adam a început să privcască şi sS dorească '.. din siin-ţire". lucru de care Dumnezeu. Maxim Mâmirisitoml. Dumnezeu a randuit ea omul „sil faca aratată prin sine marea tain. s-a mi scat. 3. '" Aceasta triisfrtira este des subliniatit de Sfinţii Paiinţi. 2. 56 . prin cunoaşterea şi contemplarea ra-tumilor (foxoi) din lucruri şi prin iubire..I'ri-iiiise aiitropoloRtce spus. l-a fndcmnat cu viclenie să-şi mute dorinta de la Dumnezeu şi s-o în-drepte spre cele necuvenite.. Sf.11" Diavolul.13 Omul a fost astfel ispirit de diavol spre placed care îi erau necunoscuie încă. Adam era merlit să se bucure şi de realitaţile sensibile (cf. prin porunca Sa. Prolog. l-a convins pe om să-şi mute dorinţa sufletului de la ceea ce estfi îngăduit la ceea ce este oprit şi să se abată spre caJcarea poruncii dumnezeieşti". XIII. care a zidit fire a omenească. A'anasie eel Mare. 61. „ca un laborator ce ţine şi leagâ roaie la un loc". Sfântul Maxim învaţă câ" Dumnezeu. fagoi.M Dar Adam... şi de care nu se împartăşea încă decât în purte. omul. Marek atvânţ caielwiic. Omiliichihuvnic^li (Col. fa/eit ttostru. s. lv Ambigm. ibidem. de bunăvoie. „ca o legătură naturală ce mijloceşte prin părţile sale inire extremităţile universului şi aduce în sine la imitate cele despărţite după fire printr-o mare distant. Sf. PG 90. şi-a pcrverlit astfel propria natura: „După ce a fost creat. 1305D-I308A. RăspitnsuH câtn Taîasie. s-a abătul de la acest ţel. nu a creat împreună cu ea plflcerea. -. m INttem. spune Sfântul Maxim Marturisitorul. iar apoi să unească cele sensibile cu cele iiUcligibile. Plâccrile pe care i le punea înainte Cel Rău erau legate de dorirea celor sensibile. IM Cf.273).hl: Sf. 1.1-a introdus între ftpturi ca eel din urmâ pe om".. care in final l-ar fi dus la unirea cu Dumnezeu. l305B. prin amagire. 9WC <p. CttVâfH iiripotriva t'tinilur. pizmuindu-l"" pe om peniru bucuria duhovnicească care-i era menila.'" tiiisfittnsif'i rtrire Talash. IM nicuire U. 16}.'" dar în chip spirilual. unire ce înainteaza în sus şi pe rând de la cele ime-diate la cele mai îndepărtate şi dc la cele mai de jos la cele mai înalle.. la rnceput omul nu cunoştea plâcerea legată de s i n i ţ u n . 6. 1305 C.125 El trebuia ca. '" Cf. „care este peste toate".. '*' Cf.

şi nu dupa" Dumnezeu". spune Sfântul Grigorie de Nyssa. PG 90. Snfleieşti sum acelca c. deci a trupului. 1" lâtruirc lo Tolăl noslm. 57 . place rile şi desfatarea. sau. 3. Sfântul Maxim arată că „lipindu-se de cele stricăcioase.ue apiirţin sufleiiilui în sine {.. i vita sjwiiithâ Sava. In mod egoist. fără Dumnezeu şi ina-iiue de Dumnezeu. Has/wmuii c/tfre Tatasiâ. vrfiad s. loim Danuischi». spunând: J'lacerea pcniru cek Opnte se nuşte (lînlr-o pa.Dînrre plitceri. Maxim Mâmirisitoriil explicâ* plucerea de onlin siinuial şi relatia ei cu ilorinţa dc acelaşi fel.1 se bucure de ele in sine şi numui pentru sine. allege (nipeşli. 61!* /)fSf>rt'Ji'iwrir. şi senzaţia mişcadî cle poftă aajflO plăcerea când atinge hicml sensibil" ţAftfblgUO. sau un mod ai lncriirii simţuriloi dclcrniinat de o poftâ neinţională. o tluul cu Sf. Sf. Dnr nimeni nu va găsi pliiceri proprii nurniii rnipiilui" (DoRiniitivri. 13). omul a început să se iubeascâ pe sine .1'" lar Sfiintul Chiril de Scythopolis spune şi el: . au cazut în poflele lor. cum nu trebuia. alegând cele ale lor în locul contemplării lui Dumnezeu"..şi realitatea sensibila. lar privindu-se pe ei inşişi şi cunoscându-şi trupul si celelalie lucruri sensibile şi lăsăndu-se amăgiti de ele. conforme firii sale.jn locul frumuseţii imeligibile. iitipriinaiul senZAţiei o fonaa. Sf. XII. unelc sunl suHeteşti. în principal prin mijlocirea simţurilor. II.111 „Oamenii.42. întorcând spre materie dorinlu lui cea după fire". care îi era proprie dupa fire.no Incetând de a-L mai dofi şi iubi pe Dumnezeu. Adam a ales ceea ce a părut desfătator pentru ochii săi trupeşti". lar mai aproape le-au fost Irupul $i simţurilc ucestuia. De aceea şi-au dcspărţit minlea lor de cele inteligibile şi au începur să se priveasca pe ei însişi. la legiiiuii sexuale şi cclc asemeneu.126 Asrfe! el a înlocuit dorinţa şi place rea de ordin duhovnicesc. prin dulceaţa plăcerilor trupeşti. prin niijlocirea Iucrarti sîmţurilor. spune Sfântul Alanasie eel Mare.) Trupeşti sunl acelea la care particîp» $i suflelnl ţa' trtipal. Fitndca plâcerea nu cs(e altceva decfil o forma" a senzaţiei modelaie în organul simlului prin vreun lucrii sensibil. 888C. şi mai ales Sfântul Maxim Mâi'Hirisitonil. '•': Cf. adică în afara lui Dumnezeu. aceaslă deviere a puierii poftitoare a omului. Pentru aceasta se mmiesc triipeşti toale cele care sc lapoiicaza la hranil. 1 Trebuie să lemiircăm. cum zice Sfântul Maxim. care-l îndepârteaza de Dumnezeu. nesocotind cele bune şi lenevindu-se cu înţelegerea. Maxim Mărtiirisitonil. „încercând să dobândească. M56C. 12. au căuial mai VftrtGS cele mai apropiate de ei. o numesc filautic (OiActvrta) . cu o dorin'a şi o plăcere impesti. sadita" în firea omeneiisca.iubire pe care Sfînţii Pflriiiţi. PG91 M12C). că plăcerca siniuirilor sau i cilrnii nu este ruunai Inipească: . 4. scoţând de aici îiuiinte din sine şi din aceasta. Căci pofta adângaliî la senzah'c sc transforms in plitcere..1" Explicând acest proces.I'atologia omsihii aizut crealurile. potrivnice firii13' „Plăcerea pe care a ajuns omul s-o cunoască prin inşt-'lâeiunea diavolului i s-a fâcul pricinu căderii".smiu1 faţâ de ceva sensibil.113 Aceaslă abatere a doririi lu i Dumnezeu. cele ale lui Dumnezeu. şi-a îndepărtat miniea de la înţelegerea dumiiezeiască a Celor inlcligibile. spre '*7W<fem.

spune Sfantul Maxim. Sf. XV. care „nu poate avea alt în-ceput al naşlerii ei decât abaterea sufletului de la cele conforme firii sale". Nichita Stiihniul. 16. ne ptitem întreba care este. . 111 care descrie procesul căderii omiilui şi unde se vede cum dorirea celor sensibile si a placerii adusă de ele. „răul esie abaterea lucrării puterilor (facult^ţ. din pricina stftrii de copilarie pe care o avea la începui în Rai. se sporesc una pe alia. în ceea cţ. '■" Kâsfinnsuii ctiirr Talusîv. Sf loan Diimaschin.131 spre o realitaie sensibilă luata în sine constitute o pervert ire.137 Ajunşi aici. Sfăntul Maxim Marturisitorul adopiă şi el o pozitfe asemănătoare: „Viclcanul. m Răsptmsuri cam Talaslt. într-adevâr. pe de o parte. Sf. IV. cu alât se lipea mai mult de experienţa gustiirii prin simţire a bunuri-lor mfttoriale cunoscute. o interacţiune a acestor doua cauze. Cefe MH) dt capete. întreaga natură omenească. I. 15. ducându-l. 65. Sf.1 M Dar ne putem opri şi asupra celuilalt punct de vedere. cauza căderii omului: faptul că omul şi-a fndreptal dorinţa spre realitatea sensibila l-a înstrfiinat de l^umneztţu sau îndepărtarea de Dumnezeu l-a mânat spre aceasta ? Sfinţii Părinţi socotesc că cea dintâi. Cnvimt tie xu/fyt foiositor. a sfldit in el necunoştinţa cauzef'. priveşte iubirea de placere consider a tit explicit ca boulif: 'SpofU'Xiite.\ 7. 10. cum am văzuţ. 16.ilor) sădite în fire de la scopul lor. după cum vom vedea. Există. I*)2.I'remhf antropologir? care era in chip firesc îndreptatâ. într-adevar.-iesH. '" Cf. 58. acoperindu-şj de cele mai multe ori pizma sub chipul bunSvoinţei şi înduplecând cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt. 58 . pe de alta. ca spune Sfântul Atanasie. dar şi iubirea egoistă de sine. se condiţionează şi se întăresc in mod reciproc: „Cu cat se îngrijea omul mai mult de cunostinţa celor văzute prin simţire. contrar firii sau raţiunii. Oesprv Niunirilr thurme::. şi nu spre cauza. şi uitarea Ue Dumnezeu. " Râspunsuri câtre Tattisie. lar scop numesc Cauza celor ce sum. răul este mişcarea nesocotită a puterilor naUirale spre altceva de-cat scopul lor. Maxim Marturisitorul. (etc 360 tlr capote. Prolog. în fond. după care se doresc în chip firesc toate".114 o îmbolnăvire a acestei facultăţi. iarăşi. Cf. 22. Cf. arătând că. în urma unei judecaţi greşite.: A se vedea. XÎ. 44. plăcerea după simţuri apare ca „lucrarea sufletului contrarâ firii". loan Dantiiscliin. 136. şi nimic altceva. o dialectics pe care o indica Sfântul Maxim în alt pasaj. Nichita Stithalul. fnvâfâluri ilf stiflpt fohmtiKire. Şi cu cât îşi strfingea mai mult legâturile ne-stiinţei. puţin mai sus. Dionisie Areopagitul.dragtUte. Cuviini <U> sufiel fotosiror. cu atăt îşi strângea în junil său mai lare neştiinţa de Dumnezeu. Ccipcw tlrs/m. Avva Dorotei. Prolog.156 De aceea Părinţii vorbcsc deseori despre „boala poftei" şi consider?! iubirea tie plăcere ((JaAnjobyta) ca pe cea dintâi şi cea mai mare boală sufletească a omului căzut. o denaturare. Sau. Dar cu cât se umplea mai mult de aceaslă experien"' Cf. omul a ascultal indemnul Celui Rflu de a-şi însuşi „bunuri" mai uşor de dobândit si mai la îndemâna lui.. care afeciează. II. 70. I\phtt>l.11' Corelativ... II.

scrie Sfântul Maxim. care se năştea din ea. loiin Diimaschin. diferite prin obiirşia lor: in fiinţa omului nu există decăt o unică puiere de a dori (fcrciSuuict. "" Ibidem. care sc înmănunchează în dorirea lui Dumnezeu. Cf. Desprv tegea duhovniceauti. fcTtiGHirrxiKCjv. două feluri de dorinţi.. abătuta de la ţclul ei firesc. îl sileşle ca pe un rob.'*11 b) Iconomia dorinţei Dorinţele spirituale. Sf. sa întors contra propriei firi.. este în întregime îndreptatâ spre Dumnezeu. care este rodul şi ţinta iubirii trupeşti de sine". iubirea fata" de partea lni văzută. caracterizată prin multiplicilate. „obiectul"' firesc şi normal al dorinţei omeneşti. dar şi mijloacele prin care încearcă. Msircu Ascclnl. omul restaural în lisus Hristos). 141 Ibidem. adică faţă de imp.1"" adăugând mai depaile: „Căutând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi strfl-duindu-ne să fugim de durere din aceeaşi pricină. cu atât se uprindea mai mult patima iubirii trupeşti de sine. Tritttwwniul boh lor etixtesti. potrivit naiurii sale. nu constituie. Ele sunt simple succedanee. Teognost. Dorinţelc legate de simţuri care apar la omul câzut şi păcătos. Dorind ca „iubirea trupeascfi de sine sa aibă unită cu ea numai plăcerea. 4. Fci. ('twain de sufiet fbla&iter. diviziindu-se potrivit realităţii sensibile. Qespnfâptutirt ţi veder*.). în natura lor profunda\ nu sunt altceva decât această dorinţă. care apar ast-fel ca mlscociri ale omului în scopul împlinirii noilor sale nevoi.). căreia îşi dedică de acum înuinte existenţa. 77. 102. sfftntul. psihologic şi fizic. constituie patimile. cum am putea crede la o priniâ abordare. 59 . care.fafologia omu/ui crizitf (a. prin pofta de plăcere şi frica de durere. I4J Cf. rămânând nein-ceieatâ de durere. prin perverlirea ei. Prolog. nSscocim surse neînchipui-te de patimi făcătoare de stricăciune (. „carnalc". şi dorinţele legate de simţuri. V.119 Multiplele forme ale dorinţei prin care omul căzut caută diferite moduri de obţinere a desfătării simturilor. cu atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii. asa s-a strecural marea şi nenumărata mulţimc a patimi-lor stricScioase în viaţa oamenilor"... jar plăcerea sensibilă pe care omul o dobilndeşte în acest fel nu este decăt un simulacru al dcsratării spirituiile '" IbUU-m. dupa cum se nimeresc timpu-rile şi Incrurile şi dupS cum îl îndeamnă modul lui de a fi". spre care s-a îndrepiat Astfel. urmează plăceriî. prin întoarcerea ei contra firii.l4: La omul pe care I-am definit ca normal (Adam Fnainte de cădere. sfi îndepărleze dure-rea care. toate dorinţele omului căzut apar din această decatlere şi reorientare palologică a dorinţei fireşti initiate după Dumnezeu.. ^jtiOttirruicri 5\)vctui<. această putere doritoare. Şi cu cat se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine (filau-ti. cum vom vedea.i). Teodoret al Ciruhii. să născocească multe forme ale patimilor.

arălând cele două direcţii divcrgente m care poate merge aceastu unicâ facilitate de a iubi cxistenta m om. Capet* despre dmgofte. căci se alungă una pe alia. Pentni cu puntf şi ceeu ce ne-ar pfueu bun nu-i ilecut un mincinos idol al adevHraUihii Bine". 3) si la Sf. pe cai*e noi o folosim bine pentru a iubi atunci când iubim înţelepciunea şi vîrtutea. 111. nici una nu aducc in suflct dragostea şi bucuriu.2. care. Şi fiind inima împârţită între ele. au lăsat ţarina sufletului lor pradâ' patimilor. .. şi să nu ne risipim nebuneşie cu ele puterea noaslră de a iubi'Vv O caracreristică esenţialâ a acestei facultăţi a omuiui. deşi de rand. '" O gâsini mai ales la Sf. II. scrie încă şi mai precis. Maxim Miuliirisilonil. 5. s-a îndreptat spre patimi". M lhidein.doiinta". la rândul său.Premise antro/iolofjire şi al adevăratului bine. ": Omilii la loan. 3.. ' Oouăzeci si nouti de euviiUe asveiice. 23).14^ Origen. siricăcioase şi trecătoare.ui niuiat elatuil1. Cf. p. şi spre realitatea sensibilă.Să ne înălţâm deasupra celor care atrag poftele omeneşti. II. estc faptul că ea nu se poate în-diepUi şi spre Dumnezeu. Vrajmaşul a schimbar aceastS dorire în poftjrey urâtii a toată necurăţia". 87). })espre feeiohe. „iubirea dutoratfi de noi numai lui Dumnezeu se împarte". 9. 896C :' imbigua. 1. şi de aceea vrednice de râvnit şi de mull preţ. Nicolae Cabasila {Despre viafti in llrislos. I. spune Siantul Maxim. IX. devine slabă. sunt socotite fnimoase.1"11 O mulţime de învâţilturi palristice vin in sprijinul aces-lei idei. \ XVHI. spune Sfântul loan Gura de Aur. „Nu vom afla într-o ini-mă mai multe patimi. II. atunci carnea şi sângele sunt cele pe care le iubim". 60 . în alt loc. o risipcste în poftc omeneşti". '** OpjiT). PG9I.14'' Avva Isaia. 44. De aceea s-a numit Daniel «bărbatul doririlor» (Dan. despre omul care „răpind ca un rur iubirea datorată numai lui Dumnezeu. aproape secătuită. patima cea mai tare su-punându-le pe toate".s' Ibidem. XI. 2: IX.'47 Sffintul Grigorie de Nyssa este la fel de explicit atunci când vorbeşte despre cei care . însă când iubireu noaslra coboara la fapte mai puţin bune. II.1* minţii de la realitâţjle dunuiezeieşti spre lucruri pămAnteşu' şi jasnice. I4 " OntiUi la {'tuitarea etinturilor. H44B. abătută din drumul ei. scrie Sf.1 3 lar Sfantul Isaac Sirul arată că: „nu poale cineva do-bândi dragostea dc Dumnezeu o data cu poftirea lumii'Vs:' „Nu stă în firea ■' . XI."11 Prin alipirca de imp. VI. şi asa au încetat să se mai înalţe spre cele cereşti. v' ('iivintr despre nwoinfă. I.. 4. iar dorirea (de Dumnezeu şi a celor ccrcşti). „Una dintre maiiifestările sufletului esle dragostea. V. 49: Tâlctdre la 7'aiâtnostm. spune: „Dorirea cea după fire este dorirea minţii şi nu este fara dorirea lui Dumnezeu. Grigorie de Nyssa (Berne feriorie. I.Bunâtâţile ncestei vieţi. cure nu sum decfti un joe dc cuvinlc mincinoase. care dovedeşte că nu se poate vorbi decât despre o unică dorinţă. 10. PG 90. care poate fi ttadus ?i prin „impuls" sau . prectim nu e nici iubirea celor conforme firii.după ce şi-au întors toata* puterea de a iubi si ..s Şi incii: . 71: Kdspinisuri văirv Takteie. Tot el vorbeşte.

expli-că el mai departe. San cum a spus fnsuşi Hristos: „Nimeni nu poate sa slu-jească la doi domni.PatoUigiei omulni timtl puterii noastre iubitoare.. 18. pane a iubirii sau chiar toata iubirea de care este in stare inima lui". IW Cuftelf despre i/ntgosle. '"-* Triade. iar Sttintul Diadoh al Foticeei se întreabâ: „Ce pof'tâ va mai avea de bunătăţile lumii cel ce e hrănit de dragostea dumnezeiască?". în acelaşi sens. '''"'Ibidem. prin chiar acest fap( omul o îndcpartează de altceva. învaţâ" Apostolul Pavel. 5..I. " Omilii h Mfiei. IVI Folosim uici cuvfintul „luine" în accepţia sa duliovniceascfi traditional». 65. IV. „în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta tnipului" (Gal. Sfânlul Grigorie Palama. 11 'lritid. 9. IV. căci acestea se împotrivesc unul altuia.1W) Si [overs.'" Cel care nu-şi îndreapta* toata* dorinţa sa spre Dumnezeu. nu poate dori vreun lucru omenesc şi nu cunoaşte dorinţe pătimaşe. Lc 16. „De asta dragostea noastră de Hristos este mai slabă. 1. sau de utuil se va lipi si pe celâlalt îl va dispreţui" (Ml 6.si>r« feciorie. pentru c.1 ('iivâi/t ascetic m 100 de ca/wir. spune. căci sau pe unul ÎI va uri şi pc celâlalt ÎI va iubi. împotriva impuliii. nici urechea nu poate asculia în acelaşi timp istorisirea unor întâmplâri oarecare şi cuvântul celui care dă învăţătură".. ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Gal. ochiul rttJ poate vedea deodatâ douâ luciuri. 5. rtici limba nu ar pulea să slujească unor graiuri diferite. II. 90. Sfflntul Simeon Noul Tcolog 1M lh'. spune Sfâiitul Grigorie de Nyssa.1 ne irosim toatfl puterea dragostei noastre în dragostea de cele lume-ştî". XX. spune limpede Sffmtul Grigorie de Nyssa. in care el deseinnează tnipiil şi patimile. iar duhul. îndrepiăndu-şi dorinţa spre ceva.1 umble pe calca duhovni-ceascfl (.156 De aici reiese ca. iiupul nu mai pofteşte cele ce se împotrivesc duluilui".11' lur Sfăntul Grigorie Palama constata că omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul sâu şi din toattf inima sa „aleargâ încoace şi încolo prin lume. I. cu cat omul doreşte şi iubeşte mai mult cele ale lumii. scrie Sfam. rostind in aceeaşi clipă ctivinte evreieşti şi cuvinte gre-ceşti. căci şi-a îndreptat spre El şi spre reaJităţile spiriluale toată puterea iubirii sale. ci numai dacă It' prîveşte pe rând pe fieeare dinire ele.1"1 „La cei cai'e şi-au înâlţat mintea la Dumnezeu şi sufletul l-au aprins cu iubirea Lui. să slu-jsascfl în acelaşi limp desfttărilor trupeşti şi unirii spirituale'V'4 „Căci. irosindu-şi de dragul ei cca mai mare.102 La rAndul sfiu. 3. 16). Astfel. 24. 61 .) CoatS preocuparea lui se mişcă numai in jurul trupului". 2.1" Să aminlim aici şi cele spuse de Apostolul Pavel: „Trupul pofteşte împofriva duhutui. „Grija de una duce neapărat la lepâdarea celeiiallo". 13). eel care îşi îndreapta" toată dorinţa spre iubirea sinceră a lui Dumnezeu.ul Maxim Marturisitoml. 17). in chip necesar va dori fapturile şi va iubi lumea:'58 „La eel care nu ştie s. 9. cii atât mai puţin II doreşte şi [| iubeşte pe Dumnezeu.

Origen. in capitolul urmfltor. prin faptul că omul nu înceteaza sa dorească ceva şi. vom vedea că există o iconomie a dorinţei nu numai in acest plan vertical pe care l-am evocat aici . VI.1*4 Sfântul Nichiia Stilhatul spune: „Fîindcă sufletul este schimbător din fire. din multe privinţe. Deci aceasta fund legata.1"1 Faptul că dorinţa. Căci nu poate să mi se mişte deloc. in care dorinţa omului se misca" printre diferitele obiecte ale patimilor şi unde. deviate* de la unul dintre cele doua domenii . la omul câzul Vorbind despre dorinta pervertita* a omului căzut.Premise antropologi'e scrie: „Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să tie târât spre poftele şi dorinţele tnipului şi nici spre alte pofte ale lucrurilor şi patimilor văzute sau nevăzute. se explică prin caraclerul mobil al sufletului. chiar dacS se intoarce de la cele bune. trebuind să se îndepărteze de unele atunci când se îndreaptă spre cele opuse -. 2. diferitele patimi.in care dorinţa se mişcă fie spre realităţile spirituale. se va putea aprinde tropul sau în general sâ-şi împlinească poftele ei ? Nicidecum". el este supus schimbării. cf. Dar ea nu se mai mişcă pe calea virtu-ţii. Sfântul Vasile eel Mare scrie: „Pofia este o boalfi a sufletului (fcjuOuuia voaoi. deci. lar intorcandu-se de la bine."" Atunci când vom studia. 109-121. de Făciltonil ei. dacă îşi retrage dorinţa de la un lucru spre care o îndrepta pân. "" CI'. la fel. Fiindcă pornirea inimii lui sau mai tlegrabă toatfl înclinarea vo-inţei lui e legată de dulcea iubire a lui Dumnezeu. precum poate înclina spre cele bune.1 aliinci. '" Catthet*. XXV. kail WxfK)"-167 Şi putem spune c5 este aşa. fiind prin fire uşormişcătoare".W. preface ceea ce este în puterea ei.spre care s-ar fi îndrepial. dacă el păriiseşte sârguinţa spre cele dumnezeieşti.spirilual sau sensibil/trupesc . 111. nu încetează de a se mişca. ci şi unul orizontal. cum. Cf. folosindu-se riui de aceasta pentru poftele ce le-a născo-ctt. "' Cttvăttt impotriva climlor. dat fiind că a fost creată şi cu voie liberal. le părfiseşte pe altele. IV. fiind uşor mişcătoare. precum spuneam. nici ca sâ vada pe Dumnezeu. ci. 2. spune-mi. 41. 366. găndind la cele ce nu sunt. m Despre mflet. 175. se mişcă în mod necesar spredomeniul opus. aşa poate să se şi întoarcâ de la cele bune. "■ Serisori. Ifisându-se pradă unora. Grigorie de Nyssa. se gfindcşte numaidecât la cele potrivnice. XX. el simte imedlat nevoia de a găsi un altul spre care să şi-o îndrepte. Omilii In CatttQ Numerii. cade în grija de cele pâmânleşii'V'* Acelaşi argument i| foloseşte şi Sfânlul Atanasie atunci cănd vorbeşle despre căderea omului în Rah „Căci flrea. Sf. c) Patohgia dorinfei .yi a piâcerii. fie spre cele sensibile. Despre fedo lie. Căct. 62 .

obiectele pasiunilor sale. întoarse spre cele pieritoare şi care nu pot dăinui (. I. pe care le aşază în locul lui Dumnezeu. omul „şi-a văzul plăcerea mişcându-se potrîvnic firii.. 3. 2.. îndiimnezeind-o datorita* fap- ""Cf. aşa cum arată Sfântul Maxim: „împărtSşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simtire.fn/ohgia emiiitui rdzju Mutându-şi dorinţa de la Dumnezeu. în care valorile sunt riisturnate."'* propriu. pierzand înţelegerea adevăratului Dumnezeu.. Alifi'l spus. Omul căzur ajunge astfel să traiască înlr-un mod cu totul delirant.33:34 ! ' Sfiinlul loan Guril de Aur spune: „Noi. a părasit frumuseţea dumnezeiasca' menitft sa* alcaluiasca podoaba lui spirituals si a socotit zidirea vazuta drept Dumnezeu. 888C.176 constată Sfântul Maxim. în care lucmrile şi-au pierdut ordinea şi adevăratele proporţii: „pofta face mai iubite decât Cauza şi Fiinlu cea unicâ" şi singura vrednicâ de dorit (. 3.).171 lar la Sfântul Nichita Stithatul găsim scris: „Dacă omul doreşte bunurile cele statornice dăruite de Dumnezeu şi care sunt veşnice (. prin mijlocirea simţurilor". cei care ne-um prexhit inimile mi iubirii celei nebune. el ajunge. 2).171 De aceea Sfântul Maxim vorheşte despre „nebu-nia minţii. Cuvântul. Care era ţelul ei firesc.17. în ultima analiză..) cele de. potrivnic f'irii. A Kâspunsuri câlre TaUviie^ Prolog* 63 .. nebuneşte. 61.„Lipsit de raţiune" înseamna contrar raţiunii (Xoytţ). prin ele. dorinţa spre lucmrile sensibile". '" Kthfitimtiri cat in Takufa.. ne spune Sfânlul Maxim Mar-turisitorul. tngrijindu-se de cele nevrednice. PG 90. în atara lui Dumnezeu. raţiune care. Sf.. Grigoric dc Nvssu.174 Dorinţa rătăcitS a omiihii îl face să trăiască într-o lume pe dos.170 ci acţionăiid contra firii. "° Ibidem.dupa ea". omul a folosit-o in chip necuvenit. atunci el se mişcă" potrivit firii". m Ibidem. siî absolutizeze dorinţele şi plăcerile sensibile şi. şi aflandu-şi în ele desfătarea. care-şi mişcă. în lumina învăţăturiî parristice. 1 * Kăspuusuri câtrt 7i'i/ci. ci celei rmii nobile. prin aceasta* reorientare a dorintei sale si prin descope-rirea de noi dcsfătari." {Oes/tre stntyiMgerea minut. alunci el se mişcă într-un mod lipsit de raţiune împoiriva firii".w\ 61. purtându-se ca nit smintir. înseamnă confomiilaie cu Logosul.m omul ajunge sfi priveasca cu teama cele vrednice de dorit şi să le respingă. „dacâ însă hrăneşte în sufleiul său dorinţe îndrepta-te spre cele materiale..). D«spre feciorie. îndepărtându-şi dorinţa de Hristbfi. XVIII. spre lucmrile sensibile.1""'' neindrumand-o conform firii ei. celci mui imilte dintie iubiri. lar aceasta cu atăt mai mult cu cât. m Deipn «^«. IM Sf. omul aiurează. Takuire la Total nostm. şi aflând prin ex-perienţă că împărtăsirea de cele sensibile susţine firea lui irupeasca şi vazuta. Supuniind simnjrilor puterea sa fireasca de a dori. asemenea dobitoacelor necuvanijUoare. normal. Maxim Mfrfurisitorul. spre sine însuşi şi spre cele sensibile.

dorinţelor şi plflceritor simţurilor. acesta este perjtru el dăunător. ci foarte adesea este socotir bine. Raporturile dintre fiinţele omeneşti devin."7 Atunci omul îşi face din icaliluţile sensîbile o mulţimc de false zeitâţi. ajung simple obiecte de care se foloseşte pentru a-şi satisface nenumaratele patimi. raporturi între obiecte supuse predate capri-ciilor. Sfântul Grigorie Palama scrie: „Cel cuceril §i purtat de poftele cele rele pofteşte cele ce i se par lui bune.„raţiunile duhovniceşti" -. iar creaturile. omul respingea răul. dorind desfătarea cu cele sensibile. Relaţiile omului cu celelalte făpturi şi cu semenii sunt cu totul strâmbate. el poate s3 fugă. 64 . El nu mai pri-veşte creaturile în funcţie de hgoi lor . idoli. 1" Orsptv fnrerea amului. .. ci propria sa plăcere. bun. şi defineştc cu constants în mod greşit binele. şi binele în general. Prin păcat. care sum din aceeaşi plă-madă cu dohnţcle lui pervertite şi pe măsura lor. în starea de pacă-toşenie. Astfel. de ceea cc este. el părăseşte Binete absolut şi unic. în planul sensibilităţii. dar arată prin fapte că nu cunoaşte ceea ce este cu adevărat "Ibidem. Aslfel luniea devine pen-Iru om proiecţia fantasmatică a dorinţelor sale. chiar dacă.. râul nu mai este privit ca rău. (omul) încerca în simţire cunoştinţa binelui şi răului amestecate în el". experiază răul şi inaugureaza* un mod de existenţă în care. omul cautit înlotdeauna într-o direcţic gre-şiul binele propriu. PG 44. ci mai curănd. Binele şi răul sum astfel definite în mod su-biectiv. pentru el. în mod obiectiv. „Mâneând din pomul neascultfirii. după cum remarca* Sffiniul Grigorie de Nyssa. In relatiile Side cu creaturile. pierzându-şi pentru el valoarea spirituals. ci le considers ca importance sau valoroase numai în măsura în care le doreşte şi în funcţie de intensitatea placerii pe care ele i-o oferă. în chip obiectiv. plăcerea devine criteriul binelui. ca de ceva rău. pornind de la dorinţt-'le sensibile şi în funcţie de plăcerea urmârită.17*1 în conştiinţa omului căzut. binele şi râul ajung sfi se confunde. "* ibidem. el gustă din rodul pomului cunoştinţei binelui şi a răului. şi. XX. şi binele real şi autentic. omul iubea adevăralul Bine şi pe toa-te le judeca numai în funcţte de El.jnclinarea. creându-se o confuzie permanentă între ceea ce omului îi apare. potrivit do-rinţei sale pervertite. tot asa.sunt propriile pofte. Mânat de dorinţa lui pervertită. pentru sîmplul motîv că-i place. I97CD. pentru că aceştia. omul nu-L mai are în vedere pe Dumnezeu. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu si nedorindu-L decât pe El. iar singiira lui normă.Premise an/mpologice lului că e de trebuinţă* pentru susţinerea trupului". spre ceva ce-ţi stă la inimă". cunoaştcrea binelui şi răului pe care au dobândit-o oamenii prin pacat nu mai este cu adevarat cunoaşterea şi discernâmântul pe care le aveau atunci când cunoşteau adevăralul Bine şi respingeau răul. a fi bine. neplăcere.n" Omul poate astfel numi şi căuta ca bun ceea ce este plăcut. spune Sfântul Maxim. pentru că îi produce. in fond. simple mijloace de satisfacere a patimilor lui. instrumente de desfătare a simţurilor. Iubindu-L pe Dumnezeu.

66 . ci şi-a lulburat întreaga fiinţa.amestecarea şi confuzia puterilor naturale întieolaltâ". ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu cele ce curg şi nu înţelege ca se pierde..1"'* Sfântul Grigorie de Nyssa.I97 Efectcle schimbârii sensului dorinţei le resimte in primul rând mintea omului. 8. nici nu exislă în realilale. care dă nastere lucrârii ncsocotite a patimilor contra firii". ''. „Aşa s-a iăiat firea cea unică în uenumarate părticele. Disctrsuri elite.181' Ei îneep să divinizeze înseşi „patimile cele rusinoase. linspwisuii ctilre Totasie. 'şi noi.. 7. . pricinile care pierd (viaţa) şi născocind şi cultivand prilcjuiilc corupcrii sale.'na dintre cele mai grave lulburări pe care o are omul de înduraf este dezordineii facultăţilor sale. scrie el în alia pane/''1 „Su-flcrul este mistuit de focul plftcerilor trupeşti". se alipeşte de ceva care. Despre patologia ei am vorbit in capiiolul precedent. Pervertirea facultăţii poftitoare mai are. m Epi.l'. 10. Ingrijindu-se numai de cele nevrednice de dorit.. omul. „Aşa a devenit viaţa noastră plinâ de suspine". cu aril mai mult cu cat omul. ne mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele". 105). spune el.""1 Aceasuî restnlngere a realităţii la o parte a ei şi viziunea deformală care rezultă de aici apar şi ele ca o stare de delir. usa cum am uratat deja. pc care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gândi'V'' * „cinstind. „împreunarea lor patimaşă şi nesocotita. şi alte urmari. a socotit că nu mai există nimic altceva alarâ de cele văzute şi că numai cele vremelnice şi cele tnipeşti sum bune". Prolog. într-adevăr. o slabiciiine". omul cazut ajunge să se autodis-trugă. reprezintă în acelaşi timp . înlorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. "" Rmpimsuri ctilre Talosic. 16 (CCSG 7. omul îşi înveninează sufietul.sloiă ct'itre Niculoe Moiuilml. cum spune Sfanlul Maxim. SfSntuI Maxim spune că viţelul de aur.. Prolog. II56C. XIII. cu totul la întâmplare. în ceea ce-l priveşle. care simbolizează realitatea sensibilă ridicată la rangul de idol.' l. " Râspiinsnri ctilre TaUxsie. omul 1111 si-a pervertir numai puterea poftitoare. spune Marcu Ascetul. Prolog.l Prin dorinţele sale conirare firii. ' Ihule.jşi pre-schimbâ dispoziţia sufletului deodata cu cele ce se împrăşlte.. sail mai curănd. pentru oameni. dorind creatiirile dupa aparenţele lor şi în afara lui Dumnezeu şi socolind că se bucurâ de ele. dalorila ne-ştiinţei"''. cei ce suntem de aceeaşi fire. PG9I. toate facultâţile sale manifestân-du-se aiiapoda şi fara nici o rânduială. Simeon Noul Tcolog. deosebit de grave.' Amhigtui. Să semnalfim m Cm-am împotriva elimlor. 101-107. din pricina lotalei orbiri a sufletului faţa de adevaY'. " Ihidem. doreşte şi se bucură de o fantasmă. 1 n Sf. insutuită de dorinţa perveilită. remarcă Sffinttil Maxim. 16.. p.1''2 Prin plficcrca sensibilă.'9* o boală a firii noastre. af'irmă ca „ceea ce pune stăpânire pe voinţa noaslră şi o trage de la bine la rau e înlr-adevâr o neputin-ţă.Premise tuitropohgic* cele de faţă şi la slava lor. m Martle cm-âm catelieîic.

si noi. "■ tbidatu inAmingua. omul. întorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. Rdrmiruuri cătrv Talmie. reprcziiitîi in ace las i timp . 7. doreşte şi se bucura de o fantasma. itth'f/iinsnri vi'itrv Tiiltisif. spune el. dorind creaturDe după aparenţele lor şi in afara lui Dumnezeu şi socotind că se bucură de ele. care dă naştere lucrilrii nesocotile a patimilor contra firu". omul îşi învenincază sufletul. asa cum am arâtat deju. 10. 101-107. Discursuri etiee. ne mancăm unii pe alţii ca reptilele si fiarele". sau mai curîind. Prolog. datorila ne-ştiinţei"'''. afirmă că „ceea ce pune slapânire pe voinţa noastra şi o Irage de la bine la rau e într-adevăr o neputin-ţii. Sfântul Maxim spune că viţelul de aur. Prolog. cum spune Sfântul Maxim. din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de adevăr". pricinile care pierd (viaţa) şi nfiscocind şi cultivând prilcjurilc coruperii sale. 16. ca pe una ce se rostogoleşte împreunâ cu cele ce curg şi nu înţelege că se pierde. II56C. într-adevăr. deosebit de grave. care sim-bolizează realitatea sensibilâ ridicată la rangul de idol. Prin dorinţele sale conlrare fiiii..196 Una dinire cele mai grave lulbunVi pe care o are omul de îndurat este dezordinea facultăţilor sale. Pervertirea facuttaţii poflitoare mai are.iliceva afară de cele vâzute şi că numai cele vremelnice şi cele irupeşti sunl bune". îngrijindu-se numai de cele nevrednice de dorii.M o boala a firii noaslre. cu atăt mai mull cu cat omul. 16 (CCSG 7. 105). Simeon Noul Teolog. scrie e| în alta parte. . instiniită de dorinţa pervertită. ci şi-a tulburat întreaga fiinţa. spune Marcu Ascetul. 19 fif» . "" Sf. pentru oameni.""' Ei încep să divinizeze înseşi „palimile cele ruşinoase. nici nu exislă Tn realilale.îşi pre-schimbă dispoziţia suflctului deodatâ cu cele ce se împrăştie. pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gaudi"."2 Prin plăcerea sensibila. Să semnnlfim 1 ( uvimi fmpotriva eUnitor.197 Efectele schimbării sensului dorinţei le resimte în primul rând minlea omului.194 Sfântul Grigorie de Nyssa. „cinstind. „Aşa a devenit viaţa noastr«i plinS de suspine". şi alte urmari.1 „Su-fletul este mistuit de focul plScerilor trupeşii". cu tolul la înlămplare. a socotit că nu mai există niinic . m Marete cuvSnt t-atehetic. m Ibidem. „împreunarea lor pătimaşă şi nesocotită.amestecarea şi confuzia puterilor naturale înlreolalta".Premise antTopologicr celt* de faţă şi la slava lor."'" Această restrângere a realitalii la o parte a ei şi viziunea deformată care rezultă de aicî apar şi ele ca o stare de delir.. XIII. omul căzut ajunge s3 se autodis-trugfl. * lifristolă catrt' Nirolae Monahitl. toate facultâţile sale manifestân-du-se anapoda şi ffiră nici o randuială. 8. Prolog. cei ce suntem de aceeaşi fire. o slăbiciune'. „Asa s-a tăiat firea cea unică în nenumărate pârlicele. în ceea ce-1 priveşte. p. remarcă Sfântul Maxim. Despre patologia ei am vorbit în capilolul precedent. omul nu şi-a pervertit numai puterea poftitoare.PG9I. 11 Kâsfnuisuri ctitrc Ţaittsie. se alipeşte de ceva care.

privită" ca de sine stătăloare."* „Mintea pălimaşa. 11 Sf. Suflelul esle divizat nu numai de mulţimea dorinţelor care-l bântuie. minlea îşi pierde stabililatea şi pacea pe care le avea alunci când îşi implinea lucrarca sa firească. Sf. In Adam. lasânduse înrobilâ de aceasta. era desavârşit unificată. VI.. Cnprte despre dmgaste. Prinsă in vârtejul perpeluu al poftelor. .I'tiift/ogitt oimilui ct'tztK aici numai faplui că. "":' C'apele gnosiice. şt se risipeşte în mulţimea plăcerilor sensibile: „lubind plâcerea. Cuvinie drspre nrvoîitţd 18. adauga Sfflntiil Aianasie. 15.'01 se pune In slujba ei. " Cf. do-rinţa omului avându-L ca unică ţinlă pe Dumnezeu şi tinzand fai'ă incetare şi cu totul spre El. Marcii Ascetul. L'n all efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftiloare este divizarea tutnror facultâţilor oinului. 7. este târâlă de curgerea neincelatelor schimbari şi se află într-o neconienîtă frămănlare. iarcând al'la prilejuri de împlinire a poftelor sale nu poate fi in nici un chip oprită de la împlinirea b»". Cele 300de capetg. Isuuc Sinil. IV. ajunge sâ se răspândeasca. în afara lui Dumnezeu. Talasie. Abătan-du-se de la Dumnezeu. risipindu-se şi revârsându-se în llecare cltpa spre ceea ce place simţurilor. 85. " Cf.lvl ea nu-şi mai CxercitS funcţia sa naturală. spune Sfâiitul Ata-nasie eel Mare. Grigorie dc Nyssa. sufletul a început s-o caute pe felurite câi". spune Eviigrie. de conducere a puterii poftiloare: dimpotrivă. riităceşte în toale părţile. liespiv feiivrie. adică la Dumnezeu. omul nil dorea nimic alteeva decât pe Dumnezeu şi nu avea alia dorinţă decât cea legată de Dumnezeu.. se divizeazfi într-o mullitu-dine de dorinţe elerogene şi adesea contradictorii. dorinţa îsi pierde unilatea. au câzut in pofte felurite şi mărginite ale mipului"."!. Dt&pre Irgea duht/wticeaxed."' Cf Nichila . orbită de plăcere1''* şi înşelatâ de ea. 2. I. <'uvâtti fmpQtliVQ pâgeini/w. noCf. „Căci cum se grabeşte să înfeleaga binele. una dinlre principalele ci activităţi.. 3" Ibidem. nici pe cea. Minlea se răspândeşte în iienumârate direcţii. de asemenea nalurală. 103. Marcu Ascetul. III. iar îndreplându-se spre lumen sensibila. sufletul se risipeşle şi se divizează. de cunoastere. risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea minica decăzuta a omului. Legal de aceasta. irainica şi slatornică.:c' făcând din căutarea şi punerea in Incrare a mijloacelor care să-i permitii împlinirea pof'lelor." Atras din toale părţilc de multele sale dorinţe. 4. de contemplare a celor diiinnczcieşti. G7 . în primul rând a dorinţei. omul pierde unica şi adevărata bucurie. Epîsiolâ răirr Niroltu' Mouahut. „DespSrţiiuhi-se de cuge-larcn la acel Until şi cu adevărai exislent. dar şi de dualitatea de care este marcat prin cunoaşterea binelui şi a rilului pe care a dobăndil-o prin păcat. de contemplare şi de discernă-tnfint. 94-9S.Sfiihattil. " Cf. şi de dorirea Lui. Ea devine asttel multiform.

săturile proprii firii sale. III. 23. imbraciio forma pâmânteasca".2" Din duhovnicesc cum era în starea sa originarâ.Omul aflfi prin fnsăşi experienţa sa cfi orice plăcere are ca urmaşfi în mod sigur durerea". prin pâcat. '" Cf.uiMti. :is Idem. spune Sfântul Maxinv4' Legându-se de trup prin plăcere. a încelat sa mai fie duhovnicesc şi a devenil tmpesc. 68. 9. Sf.. Maxim Măj<iu isitorul. Cf.Premise imtropotofiic. Maxim Mfinurialtapl. devine psihic. placerea s-a în jug. înrobil de dorinţe şi dc plăcerile simţurilor. Prolog. BespreftcioHe. Nichiia Siifhiiml. scolin I I. Fiindcă de la neascultarea lui Adam. am ales moartca în locul vteţii". 2. Ttiade. trupesc. penlru a culege din ele o plăcere care se dobândeşte uşor şi iute. 58. I. 42. . Ambigm 10. îi urmează durerea.4 ibidem. m Cf. Prolog. şi plă-cerii. Sf.| .:n „pornirea dobitoceascn şi neraţională i-a fâcul să uile de firea omeneuscă". Nichita Slithatul. Râspunsuri ctiire Talasi?. Maicu Ascclul. 5. omul. 15.210 „Amăgiţi la început prin amăgirile plăcerii. „plăcerea păcâtoasâ* este maica morţii".. ('tie MH)de captfe*. II. sau.. Sf. IV. I. lot asa: . îndată îşi aminteşte şi de rău. spune Sfăntul Grigorie Palama. 1112 C: . se alieneaza în înlrcgime. 61.L firuln se. 61. cum remarcă Sfantul Maxim. ca pe una ce se rostogoleşte împreună eu cele ce curg". Cele JOOde rope/e. când paşte. Sf. Maxim Marlurisiiarul. Hăxpumuri câire Tahsir." : se race asermlnător animalelor. Sf. contiai firii. 88. I.21* Abătându-şi puterea doriloare de la Dumnezeir şi indreprând-o spre reali-taţile sensibile. omul nu cunoşlea durerear1'' bucuria duhovnicească pe care i-o dădea comuniunea cu Sfânla Treime era cu (otul ferită de ea.Cl". M 1 . Sf. ţinereade minte a omului s-asfaşiatîn două". omul vede curftnd că desfătarea râvnitâ se spulbenl numaidecat. Ibidem.318 ' ( uvâm ascetic Tn l(X) de capete. In slarea cea dintâi. indară..214 „suflelul se pleacă spre plăcerile trupului cum se pleacă oaia. 18. prin pervertirea doriniei.se de rrup şi suferinţele legate de el. spune înca Sfanlul Maxim. Cf. 2.La cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a pofti se dcşartă în trup şi de aceea devin întregi trup". lfl * Cf. asupra păşunii".t* tează Sfăntul Diadoh al Foticeei. omul are de suferit mărginirile impu. 61. Râsptmsuri către Talasie. Dar din clipa în care.it cu durerea..217 „Experienţa îl învaţB ca e cu neputinţfi sâ ajunga" sa aiba" neconlenil plăcerea ca tovarăşă de viaţă şi sa rămână cu (otul neatins de durere". . Sf. fuixpuiisnri vălre Tulnsie. Maxim Mfii'turistroml. 302.Suflcliil ini'. piin niîjlociicu Inipiilui. Sf. spre celc sensibik'. şi pierzând tra. omul ajunge în stricăciune şi moarle.. :iuCf. 1 Ctij/ete (lespre CUnoţtitlţQ dr Ihitimezeu şi îroiiomîa hitniptirii.. Grigorie de Nyssa. preschimbS dispozi^ia sufleru-lui deodată cu cele ce se împraştie. Desprr legeti Julunnir.20B De ncum.. PG 91. " Răspunsuri t'ătre Tcdasie. Despre viaţa IttiMoise.?ri Omul.. „Pofta de plăcere.

nici nu poate pune capăt dorinţelor noastre. ci toate sunt mat mici şi mai prejos decât ea". de sufcrinţa psihică şi morală.21* întor-c'mdu-si. şi atunci cum ar putea sit-J saturfi această lumc a noastrâ. mărginita prin Datura ei. prin ciklere... omul avea din fire capacitates nesfârşită de a se bucura. ca şi Cei spre care se îndrepuj în chip firesc la nice-put. mintea naste întristarea din suftei. 58.. îndieptând spre cele sensibile puterea iubirii sale. căci prin acesiea se iuişte înfristarea". care pier repede.'" „câci şi inima pmeneasca aşa a fosl zidttă dintru început. VII.. cu o existenţă limitatâ. tl nu înceteaza~ însă să înseteze dupA i n l i n i t şi absolut. „Socotind lucrarea simlurilor. omul îj oferă acesteia numai obiecte mitrginite. Nici o realitate a acesîei lumi. „este Cei ce a poirivil astfel (pe măsura Luij sufletul nostru şi dorul dupfl fericire şi întreaga noastră fiinţâ"'. pe măsura bogitţiei bunătăţilor divine care-i fuseseră fagădui-Le. dup. folosind un cuvtot mat percu-tant peniru omul modern. pemru cil nu-şi poate stinge niciodaln dorinUi şi nu se poate bucura vtsşnic. bunătăţii nemurginite".doreascâ pe Duiti-nezeu şi sâ" se bucure de El.. ca şi când nu ni s-ar îrn-plini nici una dintre dorinţele care ne mistuie. infrucât acesta e lovit de biciuirile dese ale conşiiinţei".2-1 Dumnezeu. VII. Toale acestea pentru ca* sufletul omenesc esîe însetat dupâ* desflvârşire. prinzându-se de cele corporate. „întrista-rea (kimt]) sufletului este urmarea placer ii simţurilor. nu i se mai oferă de-acttm decflt phlceri fulgurante.1 apa cea veşnică. indeosebi. facilitate» sa de a inbi şi-a schimbat doar direcţia. „Dorinţa noastră fierbinte e fâcutâ pe masura. omul îi oferâ puterii safe de cunoaştere un obiect care nu corespunde rostujui ei şi care nu este nici pe masura naturii sale. 58. particele neînsemnaie."* Şi tol aşa.XL --■' tb&em. mare şi largă ca un rezervor. mIbiAm. astfel. trecătoare ? La acest iucru se *"Ibidem. aflăm din scoliUe la „Răspunsurile către TaJasie". Jar omul cade. cu to-lut relative. scolia 3. pentm că.. nu este în măsurâ' s.l cu dorinţa. arată Sfăntul Nicolae Cabasila. ci şi. din prioina simţirii care a biruit-o.nmalil şi. Dorinţa a fost ssidită* în om ca să-1. 58. jnsatisfacţiei. ramânând nemârginitâ. ci veşnic rămânem însetaţi. care capăul forma tristeţii. o dat.Nimic din lumea celor zidite nu-i în scare să înlreacS dorinţa noastrft spre fericire. : '-' Ibidem. nu şi natura. likilnd în sufletul omului un gol dureros. „Nimic din cele de jos nu ne pot săiura. şi mintea spre cele sensibile. . drepl o lucrare n. spune lui el. 1 Dfxpi-e viafa i'i firistox.. purtata in chip nerational de acesiea.^' Dar această iristeţe vine şi din aceea ca obiectul dorinţei şi plflcerea care vine de la el nu sum nici elc pe masura puterii de a dori a omului şi a bucu-riei care îi era menită. ::o Hâspnnsuri cătfn Tafttsie. pradâ tristeţii sail..22' Dorinfeî nesfarşrte de fericire care ţine de propria lui naturîl. 09 .. Cff itmtem.1 sature ncmârginitul dor al omului dupâ nemârginire.. ca să poată cuprinde în ea pe însuşi Dumnezeu".Paiologia omului ctitttl Nu vorbim iiici numui de durerea fizica pe care o incearca* omul.

întrun sfârşh îi vor aduce fericirea mult rfivnită. acela nu va mai înseta in veac" (In 4. se încăpâţânează să vadă în el o chemare la posedarea şi desfatarea cu alte şi alte noi obiecte care. precum se vede. „Şi fîindcă orice plăcere rea picre împreuna cu mo-dalităţile care o produc. iar atunci. ea* plăcerea nu poate fi niciodalii fara de durere. iluzia câ a aflat ceea ce căuta. omul. pe care pentru 0 clipfl l-a socotil absolut. rămânând neîncercată de durere.Vn. că orice place-re are ca urmaşâ în mod sigur durerea. nimic nu poale satura aceasră dorinfâ si nici o putere din su-fleml nostril nu e in stare să sature aceastâ sete după fericire". închipuimlu-şi ca* printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe acestea una de alta şi iubirea irupeascâ de sine (c^iXainla) va avea unitâ cu ea numai plăcerea. încercând să refaca* totalitatea. Pentru cea dintâi lupia cu roata puterea. pentru o clipă. Pentru a evita durerea care urmeazâ oricarei ptâceri şi pentru ca nevoia sa nemărginita' dc fericirc să-şi afle împlinirea. străbate una dup5 alia sferele acestei lumi. In 4. într-o per-peniă insatisfacţie fîinţială. pe care le adnna şi le înmulţcşte. rămas într-o lume de obiecte. îşi avea toată pornirea spre plâcere şi loată fuga dinspre durere.i. Căci în plăcere e amestecal chinul durerii. continua el să creadă. simţind mereu iin gol în adâncul fiinţei sale. sau. crezând în chip desert că poate afla infinitul în acest abis în care se scufunda tot mai mult. "" thidem. mai pe scurt. II. sfărşeşte prin a se dovedi măr-ginit şi relativ. suferind din pricina nepotrivirii di litre ceea ce aflâ şi năzuinţele sale profiinde (pe care continuă sa le aibă fără să le mai cu-noascâ* adevăratul sens).Premise aril ropohgiee gflnden Domnul cftnd spunea ferneii samarinence: „Oricine va bea din aceas-tă apă va înseia din nou. a celor văzute. continuilatea şi absolutul dupa care tânjeştc.Sub puterea patimii. trecând de la until la allul. Ibidem. omul descoperâ abisul care-l desparte de adevăratul absolut. fie şi chiar toate buiiătăţile lumii. rod al profundei sale fnistrări. întotdeauna obieclul dorinţei sale. 70 m . pe cea dc-a doua o combătea cu toată sarguinţa. 14). rTiră a ajunge vreodală la capatul cautării sale. afhlnd prin însaşi experienţa sa. în loc să admits că golul acesta chinuitor este absenţa lui Durnnezeu din sufletul său şi că numai El îl poate umple (cf. împlinirea vreunei dorinţc îi 'l. 13-14) DezamSgit de fiecare data dupa" împlinirea dorinţelor sale. Sfântnl Maxim spune. Atunci tristeţea inimii sale. el nu ştia. omul căzut îşi continuă alergarea nebuneasca* în căutarea de noi plăceri. Chiar dacă. uneori. Arătând cum în simţirea omiilui căzut plăcerea este legata de durere. larcl încearca în van s-o lecuiasca prin ceea ce a nâscut-o." Omul căzut traieşte astfel într-o stare de permanent^ frustrare. chip al neliniştii în faţa acestui vid. omul cutreieră printre ele. sporeşte. noi privim mai departs şi căuiăm ceva ce nicicând nu vom gâsi în această lume. „Oricare at 11 bunătăţile cu care suntem încârcaţi. eel ce va bea însă din apa pe care Eu îi voi da-o.

sub roate formele ei.227 Străduindu-se să ocolească durerea prin înnoirea şi înmulţi-rea plăcerilor. care aveau urmâri atât de nenorocite? Comparand bunurile pământeşti cu cele duhovniceşti. PG9I. 71 .330 Ne întrcbăm atunci: cum de-au pulul Adam şi cei care i-au urmat lui să dea fericirea dumnezeiască spre care îi mâna însaşi firea lor în schimbul unor plilceri de rând şi slricăcioase. pentru că era.). Această putere ţine de însăşi fîrea omului. şi nu după Dumnezeu.'11 3. Cele duhovniceşti însâ nu sunt aşa. '"•ihutem " Omi/ii fa f'ttcere.) Nu au nimic trainic. ncpulând ajunge la o plăcere eliberali* oV durere şi de osteneir. pe cele ce rămân neconlenit cu cele ce zboară. înlărirn şi maî mult zapisul aceleia împo-triva noastră. Sfântul Maxim spune adeseori că omul care alcargâ după plăcere nu-şi alinge niciodata ţelul. Patologia agresivităţii Alăiuri dc puierea poltitoare.I'alologiti omiihti reizul chiar dacă pare ascuos celor ce o gustifc. cum nu Irebuia. prin faptul c5 este mai puternică pati-m. precum voia". Iar aceasla nu se putea". ne aflăm retugiul în plăcere. II56C. omul nu lace decât să-şi sporească suferinţa. în mod paradoxal. într-un sfârşît nu aflâ altceva decât durerea. Prolog.&. nimic statornic. omul a încercat „să do-bândească. o mare nebunie stf schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice. fiind una dintre componentele sufletului omenesc înca de la crearea sa. culese din materie.. nimic nemiş-cat. întinse cât toată veşnicia. I. nici n-au apucal sa vină. stalornice. Nu este. plăcerea e scurlă şi trecăloare. sunt train ice. cum arata* limpede Sfân-nil Maxim Marturisitorul. 4." fncercarea oinului de a-şi afla fericirea în afara lui Duinnezeu a fost diniru începul în mod necesar sorritfi eşecului. scrie el. Tree mai repede ca apa râurilor şi lasâ* puslii ş\ goi pe cei îndriigostiţi de ele. încercănd să ne mângăiem firea torturată de chinurile durerii. ■ R(îs(nmmn către Tnlasie. 10. cele ale |ui Dumnezeu. Aşa sunt toaie cele omeneşli. pe cele ce lie aduc în veacul ce va sil Tie multă desfalare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare osândâ 7". oare. Aşa e desfatarea şi celclalte (. oinul pornit în câularea placerii."* Altfel spus. neschim-bătoare.i plăcerii". ^Ambigua. câ şi zboară. pe cele veşnice cu cele vremelnice. Sfântul loan Gura de Aur socoteşte ca a le alege pe cele dintâi nu este allceva decăt curala nebunie: „Da. „Vrând să scă-păm de simţirea chinuitoare a durerii. în fapt. i'ăra Dumiiezcu şi înainte de Dumnezeu. în sufletul omenesc sta" pulcrea agresivă sau irascibilâ (£h)u. Dar grâbindu-ne să tocim împunsălurile durerii prin plâcere. cu neputiiîţâ* de împlinil. toate celc trupeşii.. nepuu'mdu-se bucura „nici de rodul simţirii.

rK. împotriva lui Satana. w Ibidem.iaoQ). acestea se cuvine să vegheze la porţi.il Foticeei. "' Despre'mflel. pentru a rftmâne uniţi cu Dumnezeu şi pentru ca sa creascâ duhovniceşte în El. 126. a se împotrivi ispitclor.2'3 Dacă s-ar fi folosit de ea impotrivii Şarpelui. "■iMC." vinule. 3. pe care a fost pus hi creaţie. Aceasta pulere a sufletului. mai precis penlni a respinge atacurile demonilor. pentru a rămîine pe calea pe care le-o pusese înainte Dumnezeu atunci cand i-a facut. respingând momc-lile Celui Ritu şi ferindu-se astfel de căderea în păcat. -'" TratatuipraclLc. 31.. in acehişi sens: „Dacă doriiUa şi mintea tind potrivit firii spre cele dumnezeieşti. 72 .'"1* „Din fire. spune Evagrie.240 „Mânia (0\)u6q| bună este o Cf. Cuvâni ascetic tn tOO de capete. Capete despre th-osebirea palimihr şi a găiidurtlor. Ei se foloseau de această putere pentru a păzi porunca pe care Duninezeu le-o dăduse. spune Sfântul Diadoh . la fel. partea pătimasâ (iuţimea) a sufletului <G\*l6c. Evagric. să junghie şi sa piarda"'/" Sfântul Ni-chita Stithatul scrie.. a nu primi şi a reteza gândurile răutăţii pe care duşma-nii i le semănau în suflet. "' ('npeie despre Ire&'ir şi viiiute^ 31. sau. abătându-l din calea spre îndumnezeire. Ad Eulugium monachwn. mânie (opyri) şi urfl (u.). Cf. Prin aceastfi putere a sufletului sadi-tâ în ei de Dumnezeu. altfel spus. 24.. a fost pusă de Dumnezeu in suflelul omului pentru a pu-tea lupta iinpotriva răului. ca o artnâ a dreptii-ţii". ca niste cfiini de paza. Adam şi Eva erau ispitiţi de diavol.Premise ţmiropotogice a) Cea dintai funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănâtate (Adam înainte de cădere.2i: în Rai. mania este pentru ele o armfl de dreptate împotriva sarpelut care şopleşte cugetului şi-I amăgeşle să se facâ pârtas plficerilor rrupului". spun Sfinţii Pfirinţi. 16. 10. Diudoh ul Fotîceei. 33. '" Despre feciorie. Isihie Sinuitul. potrivit naturii sale. omul restaurat in Hristos) cste de a se împotrivi la tot ceea ce-I poate îndepărta pe acesta de Dumnezeu. Sf. omul folosindu-se de puterea lor fireasca" numai penlru ca să se păzească de păcat şi împotriva furului vrăjmaş care se strecoarâ înkfuntm pentni a-i răpi co-moara sa dumnezeiasca\ ca să fure. luptă cu demonii'V" „trebuie să ne folosim de partea irascibilă ca sfl ne pornim cu mânie împotriva Şarpclui". "™ Idem. Capete despre trez\'îe . 62. Eva n-ar fi ajuns să fie stilpAnită de plăcerea pătimaşă. şarpele'V'"* Sfantul Grigorie de Nyssa spune si mai precis: „C8l despre iuţime Ounoţ). 57. „Mânia neprihănită a fost dâYuită firii noastre de Dumnezeu care ne-a zidit. puteau să se împotriveascâ ispitei. XVIII."5 şi tot el vorbeste despre folosirea ei „în chip drept. această putere „ne-a fost data de Dumnezeu ca o platoşă şi ca un arc". ''* Ibidem.'14 Sfântul Isihie Sinaitul spune.

431.Puloiof-ia ormittii căzm potcrc a sufletului prin care se nimicesc gandurile rele". ed. '. II).. iar iuţimea să lupte pentru păstrafea Lui".243 îndeosebi datorită lucrării puterii irascibile omul poate să-şi menţinff dorinţa indreptata mereu spre Dumnezeu. omul poare să inainteze. .Va! îl iubeşte pe Dumnezeu.Ibidem. * Doiuizt'ti şi noud de rminte. şi fănl ura impotriva duşmăniei nu se descoperii cinste in suflet".isca şi normala a acestei puteri a sufletului este să-i permits omului să lupte pentru a dobăndi bunurile duhovniceşti. 3. în trup". Maxim Mfirturisitonil. XV. „E proprie minţii ura cea contrara nlului. '" Omilit duhovnicejti (Col. Sufletul. Dacâ spui (gândurilpr) ceva cu mfmie. Aslfel. Sfântul Macarie spune. prin mania bine folosită.. poPseiido-stiptiineitt. p. Friinkenberg.?so b) O alta" funcţie fire. Sf.lciune atunci cAnd. ' ('Want iiwtîc in 100 de copefe. 43. cu mănie.). „Când se trezesc patimile. 42. Cf. fctră nici o abatere. ispitele care-l asalteazn din toate pârţile. in această privinţă: „Când aşti ispitit. II. folosită conform naturii sale originare. M* Tintoiul practic. scrie Avva lsaia.îw Respingfind. Mania aceasta lupta* impotriva se-minţelor semănaie ca placeri uiselStoare de vrăjmaşul. spune Sfantul Maxim. este de mare folos sufletului/4" Sfântul loan Casian dezvoltă o aceeaşi învăţâ'turâ. VII.:" Mania se dovedeşie maj ales folositoare In rug. PG 90. încurci şi faci sădispară inchipuirile iseate dc vrăjmaşi". Câci fâră mănie nu e nici curiUie in om.. „preface mania in vigoarea nesfârşita" a dorului ce se bucură de cele dumnezeieşti":-4: de aceea el sfaîuiesle: „să ne mişte ratiunea noastră spre căutarca iui Dumnezeu (. ci mai degrabă se mânie pe poftele cele rele şi se fac duşmanii lor". II. 9. m DotuUeti v» noud de awtttie. el se poate pfistra curat de pacat: „E proprie minţii mania polrivitfi fi-rii. ' Rtfapiuisuri cat re Tti/asie. 39. spune Sfântul Diadoh ai Fotice-ei. Ibidem. Hospunsuri cdtre Talmie. 8. pentru . 55. scolia I.1 ajunge la vederea curată.''. Evagrie scrie. 51. spre unirea cu Dumnezeu. omul trebuie să respingă toate gândurile care în-cearcă să-1 întoarcă de fa Dumnezeu. 896C. spune tot el în alia parte. cei înţelepţi nu ascultâ de elc. M Tâkuin Ui Total nosiru. omul dovedeşte cat de mult şi de adev. Cf AferamifUttlemânâstirtfii. 3. impotriva celui care te tulbură. 2.. ~" Cf. sa nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe.24"1 Aceasta se cuvine sâ fie atiiudinea obişnuită a omului duhovnicesc. 7-8.-" îndepârtând cu ajutorul acestei puteri a sufletului. 73 11 .-'" care arată că mânia. 62. spre care tinde prin însflşi natura sa2*1 şi ca să ajungă în împărălia ccrurilor. câci.1'7 Datorită războiului pe care omul duhovnicesc ÎI duce cu ajutorul acestei puteri. VIII. folosită în chip firesc. impiediciind-o să se întoarcă spre realităţile sensibile către care îl mână ispita. toate opreliştile.

pe om in lot ceea ce face pentru a-şi împlini datoria. ci într-un mod ncfîresc**' şi lipsit de ruthine. Ontiiii ia Facere. 17. în vederea unei plficeri*\Mfi A lupta pentru placere înseamnă a lupta pentru a ajunge la ea.) necuvenită se iscă în sufletul eel bolnav". Origen. Sf. mintea.. PG 90. ea îi permite omului sa-şi îudrepte spre Dumnezeu întreaga dorinţa. Isaac Sirul. Ea il ajutâ. 259 Cf. Evagrie afirmâ* că „din fire. 11.. 15. . Nichiiii Stilhiiiul. 49. Când omul se foloseşte astfel de aceastâ putere a sufletului. H). "' l'âttuire \a Taliil tiostm. S96C . 24. Sfântul Maxim sfâtuieşte: „Mintea ClKâţ) sâ se înlinda întreaga spre Dumnezeu. . ** Ibidem.sc miscă în chip sănatos". ed.. De aceea. omul şi-a perveitil şi aceastS putere.: Cf. trasă de iuţime ca de un odgon".. Isihie Sinaiiul. Astfel. scolia G. dcci. 16). 431. cftnd zice: „Măniaţi-vă. '"' l'scmh sufilinwnt. dar nu grcşiţi" (Ps. p. partea pătimaşfi luptă. :'" Cf Sf. Isihie Sinaitul.îngerii ne insuflă plăcerea duhovniceaacă şi starea de fericire creată de ea.\ 31. adaugS Evagrie.358 Atunci când această putere a sufletului este astfel exerciiaia\ capâtă forma iniei mânii virtuoase.: Tot ea îi permite omului să-şi îndrepte şi să-şi înalţe toate cclelnlte puteri spre Dumnezeu.260 Prin păcat. cea despre care vorbeşte Psalmis-tul.. I.263 In loc să se rfizboiascfl pentru adobândi şi a pastra bunurile duhovniceşti. M. el este înţelept210 şi . Jmpărăţia lui Dumnezeu se bine-vesteşte şi fiecare se sileşte spre ea" (Lc 16. 4). potrivit naturii şi scopului ei firesc. Astfel. 49. Friinkcnberg. ea lupţă acum pentru bunurile materiale cele deşarte. ibidem. scrie Evagrie. 4. 86. peiuru a ne îndemna să ne întoarcem partea pătimaşă (itiţîrnea) impoiriva dcmonilor". cit.Premise antiVpofogfcg trivit cuvintelor Măntuitorului: . 27. CuvmU dtfţpW rUcvo inlă. Cttfn'le despfe tir?vi*. spre care îl împing pc om mintea sa pervertită şi pofta. Mai întâi. Nichita Stithatul. căcj ea „întăreşte pofta 1*.354 „îmboldind mişcarea poflei spre dorirea lui Dumnezeu"/" îi permite. Evagrie scrie: „Sufletul rational lucreazîi firesc atunei când partea lui iute se luptă pentru virtute". înţeleaptă şi sfântă..:?ţ De asemenea."'1 ea devenind bolnava: „mânia {Q^ia. Cfffc W04e capete. nemaifolosind-o aşa cum se cuvenca. dar şi pentru a o pastra. 9. Omilii duhmmictfti (Col. Tratatul pnaetic. . Sf. " Sf. să lupte penini dobândirea buctiriei duhovnicesti dupiî care tânjeşte. loc. jmpărăţia cerurilor se ia prin siăruînţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Mt..264 Ea se pune în slujba dorinţelor patimaşe ™ Tmiaiul pmctiv.M Râspunsuri câtre Taktsie. 74 . Macarie EgipteamiJ. Oeaore sutler. Cf. Cea de-a doua funcţie a iiH'imii apare aici strâns legatâ de cea dintâi. 2 " Cf. I. adicil să sporea-scfl duhovniceşte şi să ajungă la asemânarea cu Dumnezeu.-. în sfârşit. XV. m ibidem. 51. 12).

silesc partea pattmaşă să lupte. numai că. „alrăgându-ne ofttre poftele lumeşti. mâniindu-te împotriva frate-lui"-. căci ea „a sălbăticit facultatea iuţimii ilin noi. 3.. XXVI. văzând în oi fie obstacole în împlinirea dorinţelor şi atingerea plflcerii. Am văzut ca experierea plăcerii sensibile este urmată faiă greş de durcre.sr naşte mai ales din iubirea de piăcere (((nXTjSo-Aa)". l'i/ica.>i momelile lor.f*\ „Mania împotriva şarpelui este în noi prin fire. de orice neplacere sau 2M suferinţa. spune Sfântul Maxim. scrie el. Alannsie ccl Miire. 24. 41.2™ în ceea ce-l priveşte. Sfinţii Părinţi se referă adesea la legălura fundamental» dinrre agresivitate si plăcere. 620C). conlrar firii sale. penlni că de acum se învoieşte cu inclemnurile lor şi le îm-plineşte voinţa. de dragu] plăcerii. la omul cfizut pulerea irascibilfi este folosita şi oa să fugn* de durere3''7 şi. ajungand s-o foloseşti contrar firii. Râspunxuri <âtr<> Talosie. „din fire ea lupta în vederea unei plăceri oare-care". XII. fiicfindu-ne să o pornim. atunci când sfătuieşte: „Sâ nu te foloseşti rău de partea palimaşâ. Nemaifiind folosită pentru a se război cu demonii . pen-tru că. care constituie o adevârată pervertire a ei. împlinirea acestui ţel contrar firii implică o a dona formă de pervertire a acestei puteri a sufletului. m Tnuaiul pmctii-. Prolog. De aceea.f'afologio omiilui nizut care îl îmbolclesc pe omul ctfzut2" şi se dedică cu totul căutării şi păstr5rii plâcerii legate de ele. 10. în general. această putere a sufletului sau se va stradui de acum să găsească şi să păstreze cflt mai mult plăcerea trupeasca. de pildă. "' Scam. împotriva oamenilor". îngrijindu-ne de ele. 7. omul îşi intoarce iuţimea împotriva scmcnilor. o îndreptare a ei spre un scop contrar firiî. Avva Dorotei.3*9 indi-cand astfel filautia ca principala cauză. 75 .1 omul este aţâţat la aceasta de demoni. dar şi psihioă şi moralâ. Cuvâni tmpoitivu vlinilor. (itvârtt ascetic. Chiar aşa se exprima Evagrie. 26 (28. ne rfizboim cu oamenii. Partea a dona. . unii împotriva altora". in timp ce se cuvenea să punem iubirea de oricc om mai presus de-cat cele văzute si decât însuşi trupul nostru".. spune că mfinifl omului . spune cu amărăciune SfAnlul loan Scararul/" lar Avva Isaia scrie: „Dar mânia noastră s-a mutai rmpolriva aproapelui.2" Sfinţii Părinţi sunt unanimi în a sublmia şi în acest caz caracterul neflresc şi iraţional al acestui mod dc folosire a puterii irascibile. PG 91. '? Cf SI' Maxim Mi'utiiiisirorul. 106 fnvâfă/uri dr M'Jlrl folositoare. pentru ( f Sf. „Am ales cele maleriale în loc dc ponmca iubirii şi. ?: ' Ad Bufafputn tiumiulnim. omul parăsind bunurile dumnezeicşti şi Hpsindu-se astfel de bucuria duhovnicească adusă de ele.266 La omul căzut agresivitatca îşi păstrează funcţia sa de lupta pentm a dobândi plăcerea. care. fie cauze ale sufc-rinţei legata de iubirea egois(a pe care o are peniru sine însuşi." fyhtote. aşa cum spune Evagrie. m Ibidem. Evagrie insistfi asupra faptuliii c. 7. dar noi ne folosim de ea împotriva aproapelui".

34.277 ara-t& de asemenea caractenil nefiresc al noii direcţii pe care pacatul a dat-o acestei mişcări a sufletului şi caractenil ei iraţional.27* adicâ în mod nebunesc. In fapt.). vorbeşte despre „mânia pornită spre oameni împotriva firii". 24.Premise arttropologice toate cele neînţelepte si nefolositoare". aşa cum am arâfat. în ceea ce priveşte facultatea irasctbila. sau conformă firii. a aruncat in noi ura rea. 34. II. 8. care poate fi îndreptată in două direcţii contradictorii şi incompatibile. prin care urâm cele bune şi pe Dumnezeu rnsuşi1'. Evagrie scrie şi el. spunând că. de la rostul ei firesc. puterea agresivâ este legată de orientarea pe care omul o dă celorlake două puteri ale sufletului sâu: raţiunea şi dorinţa. în acelaşi sens: „Partea pătimaşă lupta (.) in ve-derea unei placeri oarecare". una dintre aceste di-rccţii corespuncle scopului firesc. Cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Viaţa voită a firii omcneşti e desfăcută numaidecat în două por-niri".. mergând pânâ la a se întoarce împotriva lui Dumnezeu însuşi. Acest lucru ni-l arata Sfântul Nichita Stithatul: .l care poate fi folosită în două feluri. spre a uri pe aproapele şi a ne scârbi de el". 97. „dacă omul îşi într-armează mânia împotriva şarpelui celni vechi. . Ibidem. mişcându-se porrivii cu firea tJvuâzed si notui de cwinte. mai precis. Staniul Varsa-nufie spline: „In loc de ura cea de la Dumnezeu. atiinci ea se mişcâ polrivit firii". 2.. Mai nebunească încă este folosirea ei împotriva lui Dumnezeu. adică împotriva a tot ce l-ar putea apropia de Dumnezeu. i7 ° Cttvânl desprv irezyie si viilule. func-ţionează acelaşi principiu al iconomiei pe care 1-am subliniat atunci când am vorbit despre puterea poftitoare a sufletului: în om există o unicii forţă agre-siv.27* Piitem observa acum că. este normală şi sanătoasă. de a se lupta împotriva a tot ce-1 putea înstrâina pe om de Dumnezeu. 2 7 ' Sfântul Nichita Stilhatul. prin pSoat agresivitatea ajunge să fie fojosită in sens cu totul contrar.2*1 Dar.7" Sfântul Isihie Sinaitul. la fel. prin care se urasc cele rele. iar el vieţuieşte conlrar raţiunii (oAtywQ)". *" Desprvsuflel. :HI I 'mUitut pntciic.. II.. Astfel. cealaltă o înde-pârtează de la acest scop firesc.""1 „şi ura noastră s-a schimbat în por-nire împotriva firii. o face să lucreze contrar naturii sale. „Daca (omul) îşi într-ar-mează mania împotriva semenilor (. condu-când la îmbolnâvirea ei. m Despre „Feritiri". 345. Astfel. fiind fiecăreia dintre acestea ca un fel de armă în mişcarea lor contrara firii. ' Sriisori iluhovmceşii.Juţîmea este la hotarul dintre pofta şi puterea raţională a sufletului. :i m 76 . atunci ea se mişcă într-un mod lipsil de raţiune (ob XoyiKaJ^). ea fiind folosită tocmai la împlinirea scopurilor acestora. p. Pofta şi raţiunea. m Ibidem.. In ceea ce priveşte direcţia pe care o ia. 33.

a Sf. Mamie vuvimi catrheiir. Macarie Egipieanul. în mod esenţial. Grigorie Je Nv&sa. Sf. IV.v. "■ Ibidem. Sf. -'"' Cf."" Vom vedea câ. prin libertatea sa omul se aratfi ca fiitid m Ctle3Q0decapct*."h' „Prin liber-fate. ■'*. Patologia lîbertăţii Omul a fost creal liber. cand acesta e sugrurnat şi robit de silă? Căci eel care a fost zidil intru totul asemenea lui Dumnezeu trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe vointa proprie". GUifire la Faeere. XVI. Dumnezeu a voit s-o facă astfel pârta-şfl propriei Sale desâvârşiri. '"' ('uvânt dtsprt mount*. II). Omifii (Col. 2S.. Di. Vasile eel Mare. 24C Sf. Qognwtica. Dogmatlca.sic.. loan Damaschin. 11 . I84B. 37. afirmă etH( Acesie ultima afirmaţii aratS c.vr/w. PG 96. PG 91.. pulerea agresiva" bolnavă se vădeşie mai ales prin mânie (în sensul larg pe care Sfinţii Părinţi îl dau acestui cuvânt). Dar abătându-se acestea de la mişcarea potrivită firii şi mutându-se de la îndelelnicirea cu lucnirile dumnezeieşti spre cele omeneşti. Contra ereztUor. II.-'" Sfântul Grigorie de ^jyssa aratfi ca: „dacA sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirigui viaţa. căci a nu depinde de nimic şi a avea loate de la Sine este propriu preafericitei Dtimnezein".vputa ru Pyrhu. Grigorie de Nyssa. 14. I84B. Irineti. 524A. I'G 9 1. Sf. il arata pe om făcut după chipul lui Dumnezeu. la omul căzut. nefiind supus nici unei nccesităţi. iuţimea li se face arnia nedreptăţii. Omitla: Că Dumnezeu nn este aulotvt rrlctur. PG 44. Maxim Mfutnrisitonil. Sf loan Damaschin.^1 Libertatea (eXeneepta) este una dintre însuşirile firii dumnczeicşti şi. PG 46. omul este asemenea cu Dumnezeu (\cr6usoq)". Dumnezeu a pus in el aceasta" însuşire. 23. 3241) Tala. .3*6 „Libertatea. 304C. 1:4. < 'apeie despre tinigosttt. II. 5. XVI. 16.l 16. înstrainai si t'ârâ asemanare cu originalul. adicâ stăpân pe voinţa proprie şi având puterea de a voi în felul în care doreşte. 25: 40. m Maivlr cuvâni cateh&ic. Despre facerea onutlm. împotriva şarpelui care le şopteşte şi le înfăţişeaza' numai împărtăşirea de placerile tnipnkii şi bucuria de slava de la oameni. Acestea se vor lupta in acesi caz si se vor nfipusli prin iuţime împotriva celor ce le înfrâneaza* pomirile şi poftele lor". Maxim Muiturisitonil. spre pftcat.î. 12. Sf. 1 Sf. PG 44. Şi cum sâ mai vorbeşti de un chip al naiurii absolute. III. Dispute ru /'. XV. atunci de buna" seamă ca chipul din om n-ar mai fi until dumnezeiesc. înj'râiutre \i petrevrrea vt'a dupâ rmnle. De aceea ne vom îndrepla atenţia spre nenumaratele efecte patologice ale acestei stări.I'atalogia oimiliti câztil spre cele dumnezeieşti. Sf. iuţimea este fiecăreia dinrre ele o armâ* a dreptăţii.aM Conferind naturii umane libertatea. ti lals. I)esj>re (m eren umnliti.1u. 4.Sf. 5. 30. spune Sfantul Grigorie de Nyssa. Chiril al Alexandria.v. creându-l pe om dupâ chipul S.

nu este vrednic de laudă. PCi 91. ele nu se află in contradicţie en conceptia Iradiţională. sa nu po. din fire. „1-a cinstil pe om dAndu-i libertatea peniru ca binele să-i aparţină cu adevărat celui care 1-a ales. dacă nu le-ar fi câştigat prin deschiderea liberă a voinţei sale la harul sfinţitor al lui Dumnezeu. ■ ' Marclecuv&tl calehelic. nu mai puţin decfil Cehii care a pus inceputul binelui In firea lui".2*1 Creându-l liber.. 6. care ne-a ' Scneii despre refe e/ouă viiinfe hi Hh. 21.. lar Sfântul Grigorie dc Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru lolul asemenea lui Dumnezeu. Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unil cu El prin împlinirea asemanarii.). PG 91. chiar dacă doreşte aceasta. este „voinţa sufleiului rational". iar. 12. ** Marele ciiviml raU'heiic.3" Omul n-ar fi putut cu adevărat să devină dumnezeu dacă i-ar fi lipsit mm dintre însuşirile firii celei dimmezeieşti. pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie rasplata unor strâdanii virtuoase". pLniru că nu este vrednic de laudă (. peniru că libeitatea este o însuşire a acestui suflet rational. ceea ce înseamnă a acţiona poirivit naturii sale.). 1.:'j.2'1' miş-oarea Hberâ caracterizeaza „cele naturale ale celor înţelegfitoare". 37. omul n-ar fi înţeles mareţia accstui bine şi nici nu s-ar fi pului bucura de el". ' Cuvântarea XLV. 2ID. XXX. îl lipseşti de laudă. 632C. pe de altă pane. PG 91. Voinţa (ufekrpic. libeitatea. 5. având „binele de la sine.:'J spune Sffmtul loan Damaschin. virtuţile fiindu-i cum-va impuse. Cel ce este.." Omitii duHovrUeeffti (Col. XXVII. în acelaşi sens. să fie cu adevărat binele lui propriu. " ' Dkptaa cw Py/fm. aslfel.\ios (Opuscule teolt>\>ice si polttttiCH). tmtWpOiOgk * făcui dupâ chipul lui Dumnezeu. comu-niunea cu Dumnezeu ar fi fosl lipsită de oricc valonre şi n-ar fi fost vrednic de doril.?" Iar Sfân-lul Grigorie de Nyssa remarea. învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz. în starea firească de la început.. „Nu este virtute ceea ce se face silit". trebuia sa fie din fire liber şi stâpân pe vointa proprie. „Libertatea este asemănarea cu acea neatârnare şi aiitodeterminare. remarcâ Sfântul Maxim. Cf Dispute cu Pyrfau.. . bun. binele pe care 1-ar fi dobândit ITiră să se mişte liber spre el şi iără mci o grijă şi lucrare din panea lui. II). pentru ca. câ „vrerea noastră liberă (rtpoalpECTiţ) (este) acel ceva nesupus nimămri si liber pe deslinul sau.. Dumnezeu. poirivit careia omul este chip al lui Dumnezeu prin sufletul său rational.ua cădea în păcat. 293B.).Premise. 301AB.) daca nu îmbrăţişează binele in chip liber". Sfânlul Irineu îi răspunde. -'*' Ctmtra ereziitor. :'"' Oogmaiivtt. ci de la sine şi fărâ nici un efort". IV. II."1 Sfantul Macaiie spune şi el. 7S . libeitatea (feXe\)G£pla) consta pentru om in a decide de until singur. şi nu prin liberă alegere (. „Cand zici că omul eel bun este lipsit de libertate.:'Ji Obişnuitei obiecţii. „Dacâ ar ti fost aşa «. ale cărui temelii stau în independenţacugetului nostru". PG 36. că Dumnezeu n-ar fi trebuit sit-1 fncu pe om liber. el n-ar fi fost cu adevara! virtuos.

î >â pracedeze polrivii firii.) După nalură. Slantul Grigorie de Nyssa învaţă că libcrtatea absolută a omului sta in irei pnncipii.. I2C-I3A.lnarea cu Logosul.905A. nefiind determinal de nhnic din ufaiă sau strain de el. I.''7 Sfântul Maxim Mărturisiton'l spune. libcrtatea pentni fiecare om constă în a aiege îmotdeauna Innele. dar. 8. ca pentru om libcrtatea conslă în punerea de acord a voinţei sale personate. prin urmare. el acţionează în conformitate cu Dumnezeu însuşi. avântl 0 iniîcil socotinţa $i o unică voinţil cu Dumnezeu. împârtaşindu-se de voinţa Sa suver. dupâ cum zice Apostolul: Dumnezeu să lie totul în toate". în acelaşi sens. PG 90. „Libcrtatea. 8S0A.. omul nu numai câ duce o viaţă cu adevăral omeneasca şi acţionează in contbrmi-late cu ceea ce este. 384 (85. I . 384. şi iiumai ajungând la asem. 8. este asemănarea cu ceea ce este neatârnat şi autodelerminat.~y>( Altfel spus. îndreptate spre Dumnezeu. tci/tuhr U i'ltuâl nostru. I0ID>. in special: Opnscuk teofogiee yx pultrmice. PG 46. 2. în a-L alege înlotdeauna pe Dumnezeu. urmând Sfântului lacov (lac. ca să devina dumnezeu. mai mult. care să-i înrobească voinţa. 79 . fiind liber dupa cliipul libertaţii lui Dumnezeu. scrie el.. 2. 21). ajuiigântl la asemanarea cu El.PG9I. adică „este părtaş la libertatea maririi rlilor lui Dumnezeu". care (inde spre bine. mişcat de propria fire. 12). asemâ-iiurc care ne-a fosl dămită dintru incepul de Dumnezeu. "". cum Dumnezeirea este izvorul a loată virtutea. pentru ca. PG 91. Or. PG 91. "" Cf. „lucrare a libertăţu" sau. convince socolinţii no. Care este obâr-şia şi telul sSu. tot ce este liber are legâturi de prietenic cu ceea ce se aseamănâ lui. III6B.istr.a fel. Marcu Ascelul mimeşte poruncile „porunci ale libemltii".mă şi libcrtatea Lui absoluia. „lege a libertăţii'V0' iar FericituI Auguslin scrie: „Nu există decâl o singura* '' Dwhgul despre xuflel xi Merc. A sc vedca. şi în desâvârşirea firii sale in Dumnezeu. Diattfgul (ffsprr Mtflct xi invîrn-. Omul unit cu Dumnezeu prin virtute esle astfel h> duninezeil. 396C: (falosind cum se cuvine libenil aihitni). aşadar în Dumnezcire vor fi cei ce s-au eliberat de rautale. I0. sau a voinţei „gnomice" (socoiinţă) (6feA. Ih's/m' bolez.. care se implică reeiproc.rma yixo(ivic6i') cu voinţa sa firească (QfeXriMCt $\>CUK6V). numai aşa el poate să acţioncze conform cu propria lire. I7C EpfoUtli'.29* Libertatea desăvârşilă o afla omul în ascultarea poruncilor dumnezeieşti. viaţa virtuoasă şi conformitatea cu firea. prin ele se luminează chipul lui Dumnezeu din el.. despre care vorbeşte Sfântul Apos-tol Pavel (Rom. lara a fi mânal de nimic din afarii şi sixain de el. Am arălal că stă în firea omului să tindâ spre Dumnezeu. Aşa că numai păstrându-şi toate însuşirile conforme cu firca. având în fond aceeaşi semnificaţic: asemflnarca cu Dumnezeu.Ptnologia omittni <<mt\ fosl dăruită dintru început de Dumnezeu". li-Ix'rtatea este una singură şi se înrudeşte numai cu ea însăşi. p. care îi arată cum poate sfi sporească în virtute şi să se uneasca din ce în ce mai deplin cu Dumnezeu. Arnhiata.. omul este cu adevaral om. p. (. am ariUat ca in virtuţi so află adevarata fire a omiilui. scrie Sffmlul Grigorie de Nyssa. 5-7. Vieţuind in chip virluos.

Prin porunca de a nu mânca din pomul cunoşiinţei răulm şi a binelui (Fac. 80 .. Macario Egipteanul..10' Lni Adam î» starea de nevi-novâţie i se potriveau cuvintele proorocului Isaia (7. Căci aşezându-i in raiul San. veţi cunoaşte adevăYul. *" Trtiiui deippe întrupttrea Cuvâniutui. 36. A deliberu înseamnă a nil avea cunoşiinţa de cev. în afară de putinţa „de a rămâne şi a progresa in bine. PG9I.306 el „putea şi sa* cedeze atacurilor diavolului. aceea de a rinde spre bine.i (.. 40. Sf. m lbutem. ajutat fiind de darul dum-iii'zeiesc". Ambigua. Sf. 31). 1516). aşa cum spune Sfân-dil loan Damaschin. Maxim Mfulurisitoiul. „Libenatea. Adam a fosr creat de Dumnezeu în stare de înaintare spre îndumnezeire şi tinzând de la sine spre bine. în sensul propriu. căci. dar nu vorbim despre preferinţn în sensul propriu al cuvăntului. de la sine. peniru că cunoaşte toaie. o data cu libertatea. spre bine.). omul se în-drepta spre el fară nici o şovflială. I.) Dumnezeu. omul era în mod constant ispitit de diavol să-şi folosească libena-[Qa altfel decât îi arătase Dumnezeu.30* Totusi. „Ştiind. IV. a voit să le asigure de mai înainle hand dat lor.. Contra «miihr. Marcu Asceiiil. XXVII. 12.M Cf. 22.. Tâlcuire hi Cântarea CântiMbr. Qmtiii duhovnicejti (Col. Voinţa sa îşi realiza ţelul firese. "'' Sf. 11 DegmaHca. şi folosind libenatea aşa cum se cuvine. şi avea puterea să o fac<Y'. 10: 11. nu examina mai multe posibililăţi. . pentm molivul că omul era înzestrat cu liberul arbitral".. şi să nu cedeze. le-a dat lor lege".'"' mişcându-se în chip netulbural. ceea ce este cu totul bun şi ceea ce este mai puţin bun. el nu punea în cumpanâ binele şi râul. i-a arăial mijlocul de a o exercita fn chip desăvârşit. 2. că libertatea de alegere a oameni-lor poate înclina în amandonS părţile. adică ştia „să" arunce răul şi sa aleagă binele". Cf.. .DU? Dumnezeu i-a dat. spune Sfftntul Diadoh al Foticeei.. nu delibe-ra. 17). 22.su.cu privire la Dumnezeu vorbim despre voinţă. II. II). spune Sfântul Atanasie eel Mare.. se arata în voirea sufletului rational care este gata să se miş-te spre orice ar vrea". câci Dumnezeu nu delibereazâ. 37. Despre botez. ' Căci aşa a învăţat lisus Hristos: „Dacă veţi rfunâne in cuvâniul Meu. 2. Sf. I353CD. 15. su-puncrea şi împotrivirea. Ştiind imde se aflâ binele adevărat şi respingând cu totul raul. se îndrepta de la sine spre bine.502 Aceasta este liber-îatea pe care a avut-o Adam în Rai. m Cf.tinea libertflţii icMe să) tinda spre bine". El stăruia pe această cale în chip liber. căci. Origorlo de Nys. 36. prin lege. "'~ <npt'le gtiastiat* 5. nu deliberează". Care voia ca el să fie cu adevflral liber $i Dcspre liberal urbifru. Sf. se făcea asemănător Arhetipuluî sftii dinvmezeiesc.304 Cunoscând adevăralul bine şi numai pe el voind să-l cunoască. PO 44. ii. 2. iar adevărul vâ va face liberi" (In 8. trineii. o avea şi pe aceea de a se „îmoarce de la bine şi să ajungă la rău (. II.. 1. 3. el nu ale-gea între ele. XV. 796D: .S.. şi cunoştinţa bunei ci folosiri şi a funcţiei ei normale. CapctedejpredmgOXte.l'rririise antropotoffice libertate: cea a sfinţilor şi a celor care asculta de legea dumnezeiască".

cfl el a fost conceput. spune Sfantul Grigorie de Nyssa. Sf. „Căci un bărbai neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. penlru că\ pe de o parte. 2. Atâta vreme cat. El nu mai este liber po-irivit asemănării cu Dumnezeu.3" „nimic rau nu existâ. pentm că prin ea este probata* voinţa. 314 SfAntul Antonie cel Mare. XII. Vasile cel Mare.l|.. inventat.310 „Ritul sta în alegerea gre-şitfl".. în ciuda tuturor bunuritor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte. spune şi el ca: „tot ceea ce era astfel în afara firii noaslre. pe de alta. „Trebuia ca omul să fîe încercat mai intâi". (este) prostia noastnl de a alege răul în locul binelui". este un rezultat al relei folosinţe a libcrtâţii. venea din libertatea voinţei noastre". Mawt* cuvâm cawhetic.1" „pricina relelor. 1 Despnficiorie.30" Prin ispită. Oinilia: Cd Dumnezeu nu este auloml relelor. vorbind despre relele care au venit asupra omului. libertatea se arată cu adevărat a fi libertate. prin voinţa sa personală sau.. a se vedea -Sf. '" Onulii la llcclesiast. provoacâ cel mai mare rău". 7. potrivit terminologiei folosi-te de Sfănrul Maxim.Sfilnlul Grigorie de Nyssa.iori. 5 bis. el dobândeşte într-adevăr o forma de libertate care îi permite să se determine într-un mod independent. ca astfel să primească nemurirea drcpt răsplată a virtuţii". Cf. 7. dar şi în lume. el face din sine însuşi un dumnezeu. Marele cuvtuil catehetic. 30.i înstrăinându-se de Dumnezeu. Despre botez. 11 8] . Căci liber"" Dagmitica. se arată în ce măsură omul îl iubeşte pe Acesta. VIII. aceasia avea un rol pozitiv: ea facea ca îndumnezeirea să fie cu adevarat dorită de om şi-i vâdea bărbăţia. spre care îl îndcmna Cel Viclean. omului i se descopera şi alte posibilităţi. " în afara referinţclor indicalc mai înainte.u' sâ cunoască adevăratul bine prin desăvârşirea sa integrală şi împlinirea natu-rii sale. arată Sfântul loan Damaschin. în om. raportându-se nu-mai la sine şi care-i dă impresia că este absolul autonom. Cf. El şi-a folosit tibertatea de voinţă pentru a se îndepărta de Dumnezeu şi a se face părtaş păcalului. că îşi este suficient sieşi şi se poate defini după o măsură proprie. adaugă el. Marele cuviint ratelwtiv. omul a cedat în faţa ispitei diavolului. Great. lasându1 sfl p. tot ceea ce încearcă să-1 îndepârteze de Dumnezeu. "' Scri. Marcu A&cctul. Toţi Sfinţii Parinţi insist 3 asupra faptului că răul. 22. Prin această libertate. iar. care se vrea cu totul independent de adevaiatul Dumnezeu. apoi pus în lucrare de alegerea greşitâ pe care a fâcut-o prin liberul său arbitru.1trund3 in e) şi în creaţie. dacă nu iese din voinţă". şi prin forţa cu care respin-ge. imaginai.. liber. prin voinţa sa „gnomică".Patologia omului etiz. Dar el nu face decât să se amflgească în mod profund. când e îndreptata spre păcat. II. Se împlineşte astfel vicleana făgăduinţă a Şarpelui: el este ca Dumnezeu.113 „puterea voii noastre libere. Adam înceteazâ de a mai avca o libertate asemănătoare cu cea a Arhetipului său dunmezeiesc.. Şi în încerca-re să se desavârşească prin păzirea poruncii. m . 3. 5. Adam nu ceda ispiiei.

Iar prin aceasta l-a desparţit pe om de Dumnezeu şi pe noi înlreolallă. nu se îndepărta de la norma sau lo$os-\\\ firii sale si se îndrepia de la sine spre Bine. 880A: 893B.wri 'dire Tahsie. 23. omul nu mai recunoaşte imediat binele.1 o viaţă contra firii.M Sfâniul Maxim aratăcă prin păcat omul introduce separare şi dezbinare in liberul său arbitru. după ce a părăsit binele. înşelătorul diavol l-a înşelat pe om. XV. dacă urmeazS legile firii. dar nu esle dumnezeu. se pierde în dualitatea confuză a binelui şi răului. 905A. care-l mana spre Dumnezeu. întunecai de patimi şi amâgit de gânduri. Prin aceasta libertate decăzutâ. lipsa de acord a socolinţei lor. confun-dand binele .*1" iar nu.. II). omul este din acel moment lârâf de rău.int hnpoiriva eUmfor. prin libenil sau arbitru pervertit. să devină într-adevăr dumnezeu prin har. el este ca Dumnezeu.. căzând în păcat. tăind-o în multe opinii şi închipuiri.. dar nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. 6. omul s-a aftindat în rele lot mai adânc". De aceea şi glasul Apostolului ne atrage luarea-aminte: «Toate îmi sunt slobode. spline Sfanlul Aumasie eel Mare. îmbhndu-i momeala plăcerii înfăţişată ca iubire de sine. pe calea răului. cum arată Sfânlul Grigorie de Nyssa: „Sensul schimbării e pro-gresiv. Kf7. Pornit o data pe acest povârniş.. p. în starea dintăi. Adam nu voia sâ cunoască nimic altceva decât pe Dumnezeu şi nu voia să trâiască decât pentru a-l ft cu totul aseme-nea. EpLstvk.şi răiil. in limp ce libertatea pe care o avea la început. Prin aceasta a convins pe om să se abatâ de la mişcarea cea după tire".ynai. Mucarie EgipteiUiul. SI'.. „La început. Omul căzut in pâcat îşi foloseşte libertatea care-i fusese data peniru a se îndrepta liber spre Dumnezeu. "( Atunci când. PG 90. Omitit <hihovmc. dacă însâ se abate de pe drumul eel drept. se depărteaza* de Bine. omul nu-şi mai exercită in chip simplu liberul său arbitru. Căci a facut ca lege a trupului uneltirea şi nâscocirea de orice (el de păcat. liberul său arbitru.^ti (Col. iar prin aceasla se înslrainează de natura lui. Titlatire h Total tmstni.3" Odată angajal. 'Cf. aşa cum crede el. la suprcma împlinire. ca sprijin al stăruinţei răului în roţi. Dobândind prin pâcai cuno^linţa binelui şi a răului. dimpotrivă. 4. era in deplin acord cu voinia sa fireas-că. "° Murele want cmehriU\ VIII82 m . luând eel mai adesea răul drept bine. 2. cum am văzut. 2. folosindu-se peniru aceasla de puterile noastre şi im pun And. făcându-ne prin alegerea socotinţci să părâ-sim cugetul drept şi să împărţim in modul acesia firea. şi astfel se distruge pe sine în-suşi. sensul e regresiv. intr-un mod patologic. 42. ( uv. il facea. el experiază acum nehotărarea şi nesiguran^a. iar binele drept rău. ci ca să se mişte către cele spre care trebuie. "x Cf.. El „nu înţelege c5 n-a fast făcut numai pentru a se mişca.Premise antrojtohgive tatea care apare dupa cătJere şi prin care stăruie în cădere este o libertate care-1 ducc la pierzanie. 30. 12)". adica disociază „voinţa gnomică" de voinţa natural*. "9 Epijjok.lH se îndepărtează cu toate puterile fiinţei sale de viaţa conformă cu firea luit ajungând să duc.

ci legea pacatului care locuieşte în el (Rom. de pildfi: Sf. 1. adică la rău. care-i înrobeşte sutletul/':. Sf. 45. PG 91. 19). Gal. risen lui de a se înşela. El esle parazitat de palimile pe care păcatul le-a adus in sine. hwauiutti iie suflet folosiioare* I Clemen! AlexajidrinuL Sfromate* II. 409-413. * Cuvinte despre nevoinţă. 3. 11. 42. 34. 7. o foloseşle pentru a face răul. Nichitii Siithutiil. •'• Cf. 8-9).legea acestuia1"4 şi supus simţuriloi\':Werâ tirania poftelor. Apologia ttttâh 53. Vi Ct S£ Simeon Noul Teolog. 42. Despre suflel. făcând-o astfel. Awa Dorotei. El nu mai este doar ispitit. Rom. de fapt. Maxim Martin isiiorul. Cuvâniăti. 78. -' Aceastfi afirmaţie. Capefe despre dragasre. hi alegerile pe care le face.aT ' Cf. Prolog. 4. Este chiar negarea li-burtâţii. 17. CeU 300 de capele. Sf. 2. 20.m Sfântul Macarie descrie astfel *21 Cf.. trăieşle de fapt (intuit de trap/13 stăpânit de.I'atologia omului câzul el este supus in mod constant. A se vedea.^6 este sclavul căutarii plâcerii si al teme-rii de suferinţâ. Sf. Stromtiie. 2 Pt. S3 . |7. 144» 3. omul nu se mai mişcâ cu voia sa.1"' Aces-tea exercitâ asupra omului o adevăratâ tiranie. Propriu vorbind. Cateheie. Vi| Sfantul Isaac Sirul aratâ că „eel care nu şi-a supus voia sa lui Dumnezeu.t III. ' Cf. Instil» Martini] şi Filosoful. 12. gnosiice jtf practice. Despre suflet. el este dus contra firii. Prin reaua folosire a Hbertâţii sale. când se afla în legfltiiră cu Dumnezeu. subju-gat de poftele şi desffitările simţurilor spre care s-a plecat (Tit 3."K pe scurt. ci stăpânil şi zdrobit de tirania Cehii Ra*u. Sf. I353C "-"-' Cuvinte despre iwvoiiiţei. Clement Alexandrimil. 34. Rom. 6. In 8. 21. Maxim M. 42. nu mai este el eel care acţionează. Ambigua. MAnat de aceste porniri slraine de natura sa origina-râ. Rom. 20.. 5. cu totul înrobit. 19. care urmeaza învaţătura scripturistica cuprinsft în citatele bîblice date mai aus. Nichitu Slithalnl. Sf. I). . Simeon Noiil Teolog. Cf. XXXVII."1 Libertatea care stă în deliberare este o formâ alterntă a libertăţii pe care o avea la inceput. atunci când se credea mai liber. Ill. 6. care se crede liber. ° Cf idem. III. 6. 23). ci ajunge să fie mânat de ceea ce-i este strain. omul ajunge cu totul înstrăinat. I.Vlmisitorul. este robul patimilor.':? slujitor al raulăţii.> în această stare. „Sfârşitul neaşteptat al acestei libertăţi ne-lavreme este robia". Sf. Depărtăndu-se de propria fire. omul devine rob al păcatului (cf. ■l>3 Cf. Răwunsitti cehre Ta/mU'. slujitor al dumnezeilor pe care şi i-a fiicut din creaturi ("Gal. ci şi al diavolului şi al de-monilor acestuia. în mod parado-xal. care tin-dea spre bine. 6. Scam XXVII. Sf loan Sciirarul. să slujească la propria lui înrobire. Sf. Grigorie de Nazianz. 8. omul nu mai esle el însuşi. Is. Dar omul nu este numai robul palimilor sale. Maxim MflrturisUonil. V.!. 7.. 76. Sfinţii Părinţi subliniază mereu faplul ca. 57. de vreme ce omul căzut. HI. 3. va fi supus potrivnicuIui". o inrillnim acleseori la Sfinţii I Yu nu i O voin regâsi de nut He ori în capilohil urmutor.. în chip cuvenil. spune Sfântiil Isaac Sirul. separând-o de voinţa lui natural. 75.1" Omul căzut. '* ibidem. 61. Capete teologice. omul era.. Cete MK) de capefe.

Isaac Sinil. ""'' Oirrf«/tfri. XXI.. facându-le să vieţuiască în eL>w în această stare. p. 4. ca să spunem aşa. 196.). XU1I.) Inlru cele lăuntrice. Patologia memoriei Memoria i-a fost data omului la creaţie pentru ca prin ea să-şi poală aduce aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel mereu unit cu El. lui Adam şi Evei. LU Cf. a pomncii date de Dumnezeu m Rai. „Creşrinul este dator catordeauna sa-şi aminteasca de Dumnezeu". VI. cea a palimilor care.33' a poruncilor date de Hristos omului restaurat prin Logosul mtrupat. ftegutOS man. 2. II).. în afară de aceasla noi nu trebuie să facem nimic altceva''. la tin prim nivel. aducerea-aminte de ponincile prin care omul se alipeşte de El. II). ci o nalură siraină care a pus slăpânire pe el. tiranjzând-o şi trăind pe seama ei. prin min-tea şi inima sa. ** IhUlem. omul se mişea el însuşi po-trivil firii sale şi se făcea pârtaş voinţei suverane a lui Dumnezeu. *" Despre viafti in HfistOS. Sf. Cuvâtll ascetic in 100 de ctwete. Origen. Cf. Aşa spune şi Sfîuitul Macarie Egip-ieanul. Vaatto eel Mare. prin patimi. 2. de aceea.Premise antropol&gice această îndoită înrobire a omului. împluiindu-l voia. m 84 . 56.. 3.iil lar între cele două cxislă o relatie evidentă: numai pentni că omul vieţuieşle în răutate au asupra lui forţele demon ice o asemenea putere. prin păcai. cu iubirea !u-mii.. m Oniitii dubovnicefti (Col. 5. Cf. adică a plăcerilor Irupeşti şi a patimilor (. înstrăinân-du-se de Acesta şi trăind contrar firii. de către patimi şi de către puterile răului: „Călcând porunca şi fiind izgonit din rai. sufletul este înconjurat. ibidem. şi. „aducerea-aminte de virtuţi". înlr-un euvânt a tuturor lu-crurilor celor văzute (.11' lar Sfantul Grigorie de Nazianz. au acoperil cu tolul firea sa autentică. nu mai ramăne mare lucru din libenatea iniţială a omului. CttvhUv ă&pfi$ nevoinţâ. XXVII. „Se cuvine sa ne aducem aminte de Dumnezeu mai des chiar decât rcspirăm. 56.337 Aducerea-aminte de Dumnezeu implică. Epistok. Sf Diadoh al Fotieeei.340 După cum ne arată acest ultim punct. scrie Sfântul Nicolae Cabasila^" Aducerea-aminte de Dumnezeu apare astfel ca lege pentru om. în vreme ce în Dumnezeu şi în lucrarea virtuţilor. în fap[ nu mai acţionează ej. împrej-iiniit. Omilii la Cariea Nunierh\ XXIV. omul li se deschide. închis cu ziduri şi înlănţuit cu lanţurile întunericului de cutre duhuriîe rîujtăţii". Una (prin) hicrurile din această viaţa. „aducerea-aminte de Dumnezeu (u-vfKiri Qcou)" mai înseamnă aducerea-aminte de binefacerile lui Dumne*P Omilii <tuhovnii:eşti (Col. „De aceea ni s-a dai aducerea-aminte. pentru a-L purta (pe Hrisios) in noi". Sf.11' Ea implică. 5. omul a fost încătuşat în două chi-puri şi cu două legături. m Cf. XXII. care nu lasă loc pentm patimi.

343 Aceasta forma de aducere-aminte de Dumnezeu duce Fn chip firesc la principala ei forma de manifestare. " f'uviint aseetic in too de capete. „Unirea duhovnicească este amintirea nepecetluită. 11. Rugaciunea neînce-tatâ este în acelaşi timp „lucrarea proprie minţl?'. care „cere o ocupaţie care să dea de lucru harniciei ei". Ciivânt ascetic in 100 de etipete.. spre mulţurnjre adusă cu suflet zdrobit şi spre toată sârguinţa bună. H. -M° Cf Sf. fiufe. spre smere-nie. loan Damaschin. I. 56. Cin'inte despre nex'Oi'ifti. £ Sieben. de aseinenea. Sfânlul Marcu Ascetul in-sista în special asupra acesteia.348 având neîncetata aducere-aminte de Dumnezeu. Vasile eel Marc. „cel ce se gândeşte totdeauna la aceasta şi nu utta binefacerile lui Dumnezeu. 84. Capete. Grigorie Sinaitul. spune Evagrie. este a minţii. Noms du Christ et votes d'oniison. Dirfiounoire de spirifn. HauslieiT. care arde în inimă cu un dor înfocat"."1 ' Vezi. Cf.i tile. col. spre mântuirea sufletului tău. singura îndeletnicire . impungând inima ca un ac. 60-61.349 Tot ast-fel.14. Dogmatics. aşa cum subliniazâ Sfantui Diadoh al Foticeei. „Mneme Theou". I.. KOTIIC. cea a rugăciunii neîncetate. m Avva Dorotei. EptstoM câire Niccfae MonahuL 2. începutul purtarii tale plâcute IMI Dumnezeu trebuie să-l faci pornind de la aceasta: să te gândesti statornic şi pururea. 61.spre wgăcitme.prin care îşi poate alinge deplin scopul". se nevoieşte spre toată virtutea buna si spre toatâ lucrarea dreptăţii. II. să se uneasca cu El. spune Sfantui Isaac Sirul.. sfinţii. ™ Sf. 59. 142 . 88. Sf. Diadoh al Foticeei. Cm-â'tt ascetic in 100 de capete. Diadoh al Foticeei. „Aşadar.346 care adaugâ: „Rugăciunea este lucrarea demna de vrednicia mint» sau înirebuinţarea cea mai bună si mai curată a ei".4> A se vedea. „Rugăciunea face mintea sa-şi împlinească propria lucrare".Paiatogia otmilui câzut zeu. 1980. I. w Ibidem. gata întotdeauna să facâ cu răvnă voia lui Dumnezeu". 294. Ele ne îndeamnă să-I răsplătim lui Dumnezeu cu purtările noastre bune şi cu toafă viitutea". cum o nu-mesc Sfinţii Părinţi343 Ea. 1407-1414. singura potrivită cu natu-ra ei. p. 146 CuVâfU de.4 85 . Regulile xuici. care se întorc. Căci aceste amintiri neîncetate. la toale binefacerile de care ţi-a fă-cut parte iubitorul de oameni Dumnezeu. au neîntrerupfă în inimd pomenirea Domnului". Sf. 10. tntr-o meditaţie neîntreruptă. în Hristos. 156 sq.350 Prin aceastfl continuă aducere-aminte de Dumnezeu omul poate într-ade-văr. cu privire la acesr -subiect. hivdftiiuri de suflet fataxitejare. potrivit menirii sale. penl. "* lludem. Sf.347 fn Rah Adam vieţuia „în rugăciune". 1. I960. şi să nu încelezi a-ţi aminti de multele şi marile Lui binefaceri. o mişca totdeauna spre mărturisire. la starea dintai a lui Adam „şi se apropie de desăvârşire. S3. acoperindu-Ie cu ukarea pâcatului sau trândăviei şi prin aceasta lăsând să treaca vremea cea-faftă farâ folos şi fară să aduci mulţumire.ru care fi aducem slavă şi mulţumită. .

I. Sf. 1. Ibidem. Sf."'2 ">: Cf. Sf.M8 care are dam I de a o trezi şi a o face s3 crească.s m S(> . II. 2.. 102. Macurie Egipteanul. Sfântul Marcu Ascetul sfatuieste astfel: „Punând înaintea ochilor tăi binefacerile de care te-ai împartaşit de la începuUil vieţii [ale si pânâ acum. 93. Isaac Siml. . Grigorie Palama. XXXII. ' Cf. gnoxlice . rugăciunea neîncetata. 2. dar şi când e vorba de aducerea-aminte de binefacerile lui Dumnezeu. 154 Cf. 33."6 Aducerea-aminte continuă de Dumnezeu in rugaciunc este pentru om şi UD mod de a ajunge la vederea Lui.Pranixe antropohgice Prin aducerea-aminte de Dumnezeu omul se întăreşte în păstrarea şi lu-cr. 85.. Cttvinte despre nevointd. dup.MS Aceasla este adevărat mai ales când e vorba despre forma sa desa-vârşită. Triad*. I). 65. '.cap. 3. fie duhovniceşti. m Cf. că ea face ca in „mintea curată să se arate razele dumnezeiesti". inima la se va umple de dragostea şi de donil Lui printr-o mişcare pornită chiar din ea însftşi. Fă aceasUi penini ca inima să ţi se mişte cu uşurinţă spre frica lui Dumnezeu şi sprc dragoste (.'** Memoria însoţeşte lucrarea minţii păna pe treptele cele mai înalte ale vieţii duhovniceşti.*'0 Prin aducerea-aminte de Dumnezeu.y/ prm tire. 32. m Ibidem. Isaac Siml. altfel spus. când gândirea statornica la El nu se mai lasfi intrerupta de grijile pământeşti şi cănd cugetul nu se lasă tulburat de patimi trecătoare". 2. 3. in ea „îşi află hrana de viaţă dătătoare pentm întipârirea vederii suflcteşti'V5 Sfântul Calist Patriarhul spune. 23. < 'uviiiit' despre newtnfS. spune Sfântul Vasile eel Mare. căci. 3. el poate să se fereasca de patimi şi să sporească în el virtuţile. de care te-ai bu-curat din partea Stăpănului bun şi de oameni iubitor."' când omul „e răpit de amintirea (sutletului rational) mai presus de fire la vederea lui Dumnezeu". . constii tocmai in a avea pe Dumnezeu temeinicit în gând. Căci ruşinându-le de amintirea atâtor bunălăţî. XXXUl. in acelasi sens. < mân/dri (Col. 2). 4.3" Aducerea-aminte de Dumnezeu cste mai ales condiţia dragoslei de Dumnezeu. Simeon Noul Teolog. Sf. St Isaac Sirul.1 cum s-a spus: MNu uita toate răsplătirile Lui" (Ps. fie trupeşti. I. omul ll păslreazâ pe Dumnezeu inlauntrul minţii sale1''1 şi Î1 face s& locuiască in inima sa. Sf.). Sf. Cmom ascetic I" 100 de capete. mai bine-zis conlucrând şi darul de sus".. 19 * Cf. Capete despre nigihiiine. Acesl punct va fi cxaniinat în moil detaliat in parlea a Vl-n. zaboveşte cu gândul la ele. Grigorie Palauiu.irea poruncilor." 4 fiind nedespărţită de ea. Tr&tde. " BpistOle. aşa cum spune Sfânlul Isaac Sirul. Numai atunci devenim temple ale Duhului.v Cf. Cuvtote despre nevolnfd. Diiuloh nl Foticeci.. 6. Oivhite despre nevoinfâ. IS . „Sălaşluirea lui Dumnezeu in noi. pe care i-o dă Duhul.5. Sf. Capete leohgice.

fi Cf. Grigorio Sinaiiul.•irii<■<> se ttutreptemâ dinfttpte.î: Cf. Despre c«i . Isaac Sim]. 87 . Capett..mi. aduccrea-aminle de Dumnezeu este pentru om izvoni] unei bucurii desâvârşile. ducând o existenţă îndreptatfl în întregîme spre Dumnezeu. "■ Cf SI".V da) . Sf. Macarie Egipleaniil.. omul „trebuie să-şi fixeze toatâ atenţia într-un singur punci şi toate gândurile sale să-şi aibă drumul liUmtric numai spre un singur ţei". 97. Altfel spus.31 Prin aduccrea-aminte de Dumnezeu.JM ştergerea oricărei aininliri pătimaşe şi lu-meşti '6 Ea implică. Cuvww despre nevoitiţti. II). Simeon Noul Tcolog.paiologia omuhâ căzut Prin aocasta. uirarea de sine. spune el în altă paile. potrivit menirii sale. aducerea-aininle de Dumnezeu implică uitarea cu totul a lumîi. Cuvinte despre nevobtfă* 8. Diadoh al Foliccei. Gugorie Sinailul. 6. potrivit ireptei vieţuirii lui (..17 Astfel memorîa devine starornică şi nemişcată. 85. 56. Murcn Ascx-ml. gnostic*sipractice.'68 Dedicflndu-se în întregime aducerii-aminte de Dumnezeu. •' Sf.. Sf.17*' Ea îndeparlează cu desavârşire orice gând rail"' şi nu îngaduie nici unei incliiuiri spre răutate să se niani* Cf.iiMMi Capetedespre rvgâciune. w Cf.172 Memoria stăpânita1 în inlregime de aducerea aminle de DumnezeU a lep. de a. " (:. ReguUlf niuri. 37. Isaac Sirtil.cu (otul orice formă şi orice chip". 82.588 Toatti gfmdurile omului se îndreptau spre ceea ce constituia penlru cugelul său unicnl obiecr al atenţiei. Omilit duhovnicesti (Col. . XXIV. fiind niemoria „inimii curate". era cu totul unitară. CutegetV <lin sentiitfele bitefepfitor. . spuiie Sfântul loan Casian.-"ajungfmd la linişte şi pace. „El se mişcă împreuna cu acestea sprc amintirea lor. 3. pierde din mi-ma aminlirea (uturor celor văzute". Captrtf. Hie Ecdicul. Diadoh al Foliccei.ilist i'. Vasile ecl Mare.'.4). Sf. Maxim Mainirisitorul. ('uvâni ascetic in 1(H) de capete. omul se fereste de gândurile străiiie pe care i le strecoara in suflet Cel viclean. simplă şi offlOgCDă. II. „uilă chiar şi de el înstişi şi de firea lui. Sf Diadoh al Foliccei. „Adusu-mi-arn aminte de Dumnezeu şi m-am bucurat" (Ps.semenea.. .Sf. spune Sffmiul Isaac. St.. (iipvte despn amoftinfa de Ihmmezeu si leonomui humiHtrii. 16. Cf.. 8 $i 10. 6. omul nu face decât să cugete la „sin-gunil lucru care irebuie". Sf. III. 5. „când po-menirea lui Dumnezeu pune stăpâmre pe întinderea sufletului. 60. inemofia omu-lui in starea sa iniţială. 12. El se îndeletniceşte cu cele privitoare la mSrirea lui Durtinezeu şi mereu se gândeşte Ia ele".Cf. normală. 76. nemaiamintindu-şî deloc de veacul acesta. 61. m Cf Sf. "I? Cuvifttt despre nevoinfă. Sf.1'' „naşte în suflet o plăcere negrăilă'*. Capete ttttfogice. Cuvânt ascetic in 100 de capete. " (t Sf. 32. Prin gândul st atomic In Dumnezeu.^ aşa cum spune Psalniistul. 60-61. Omul duhovnicesc. < onvorbiri duliwmicasti.) şi nu se mai gâiideşte şi mci nu-şi mai aduce aminte de lumea aceasta". LIU. în aducerea-aminte neîncerată" de Dumnezeu. n.3*'7 fntr-un cuvânt. CuvOnt ascetic in 100 de COpCte.

Premise antropofogice feste. şi aducere-arninte de rău şi de lume. 2 Cf.Riiuiafea este o faptit a sufletului înţelegâtor. şi tinume uitarea bunăriîţii celor cltipă fire". Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că uiiarea lui Dumnezeu şi a binelui este. Cf. spune Sfâniul Isaac Siral. 61). principala patimă-boală u părţii rationale a sufletului. mintea.. alături de ncştiinl/t. se stifocă şt. Hdynatsuii câtre Tahsie. si Sf."1 Toale celelalie puteri ale sufletului care depind de ea în mod direct vor suferi aceleaşi efecte patologice. de usemenea. "" Cuvinte etegpre nevoinfâ. prin păcat ea funcţioneazâ contrar firii şi devine boinavl'" Boala constă. Sf. Căci iad este neştiinţa.3"3 lar la Sfântul Marcu Ascetul aflăm scris: „Scriptura zice că: «iadul şi adâncul (pierzfirii) sunt cu-noscute Domnului» (Pilde 15.8° Aceastâ boală a memoriei afectează. 62. Cf. m ibidem. Epistolu vutre Nitolae MoiahuK 10-13.. că Uitarea (XiiOnJ. Marcu Ascetul.3M Sfântui Marcu Ascetul. este unul dintre cei trei „uriaşi ai Celui Rau". care este organul ei. de la care vin toate patimile şi toate relele de care sufe-tii omul cazut. esle cu adevărat moartă. Cuvuni despre trezvie si virtute. desigur. ibidem. Astfel. despre vuifn mornkl şi despreJapiuire. Acestea le zice dcspre neştiinţa şi uitarea inimii. iar apoi Sfântul loan Damaschin. dar îi şi Tnvinge şi îi alungă. mai precis într-o inversare a activităţii sale: în timp ce în starea de nonnalitale a fîrii ome-neşti ea slujeşle exclusiv aducerii-aminre de Dumnezeu şi dc bine. 150 de capete desprf eunoşlinfa ttalundd. 43. Isihic Sihaitul. prin păcat ca devine. ca şi în cazul celorlalte puteri ale sufletului pe care le-am sludiat. ' '"llmiem. Prolog: ."f' Ea constituie o armă împotrîva demonilor. uitând prin aceasta de realitatea sensibilă şi de rfiu. din punct de vedere duhovnicesc. în pervertirea ei. Sfântul Grigorie Palama vede în parăsirea „pomenirii şi vederii lui Dumnezeu" esenţa păcatului slramosesc.3B<" A flam la Sfăntul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli Ibidem. 65. 68. Sf.?! m XX . 3. alături de ne-ştiinţă (dyyoia) şi nepăsarea trândavă (pxx8\^ila). loan Damaschin. şi pierzare este uîtarea". Grigorie Simiitul K. Isaac Sirul.177 cu ajutorul ei omul nti numai că esie feril dc atacurile lor.'npete.37* Dacă memoria folosită potrivit firii sale este o memorie sănătoasa. despre nmotiştereti lui Otimnezeu. m Cf. 32. Cuvinte despre rwvainfă... I. "'" Sf. 46. aşa cum am vflzut deja. alături de necunoaşterea Lui au un rol central Fn căderea omului. vorbesc in mod explicit despre boalu memoriei. „Ceea ce i sc întâmplă pestelui iesit din upa\ aceea se îmiimpJa şi minţii care a ieşit din pomenirea lui Dumnezeu şi s-a împrăştiat in ammtirile lumii". exercitalu" „polrivit firii" sau „contiar fii îi" voibeşlc explicit Sf. dimpotrivâ.'"7 Uitarea de Dumnezeu. I I ) . afirmă. mintea care-L uită pe Dumnezeu se înstrăineazâ înlr-o activilate care nu-i este proprie. uitare de Dumnezeu şi a binelui. " Despre accastiî dubla" polaiitatc a memoriei. 50. Ih'spre legen didwvwceasctt 61-62. . Capete despre dmgosie..SM şi amândouâ due la moartea duhovnicească. 33. 81.. CuvAnt de sujlel folosilor.

De aceea era acoperită de aripile dragostei duninezeicşti. ele se dovedesc puteri lari ale Vrăjmaşului şi capetenii pufernice ale Celui Rău.. şi nepăsarea trandavă.. toatfi pofla ei şi-a întors-o spre gusiarea lucrurilor de aici. în sfârşit. II). uitarea. ."1" Sfântul Isihie Sinaitul zice.PatoUigui omului câzul spirituaie fund amen tale strâns legate una de alca. relaţiile dintre eie şi efectele lor: „Cei trei uriaşi ai Celui R8u. '" <'mum de.3Wl Alţi l'ii mţi privesc procesul câderii in sens invers. Eva. scrie Sfântul Grigorie " EpiJtală > <Ure Nicohr Mtmahul. le întăreşte. îşi amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. iar negrija naşte pofta. Darcând a privil la pom cu plăcere şi s-a atins de el cu multa1 pofta" şi. Câci pană ce n-a privir la pomul oprit cu plăcere.. de îndalâ ce vine uitarea. LIV. 10. când pe cealaltă\ Astfel. care sunt socotiţi ca cei mai tari. I3L 89 . prin uitare şi prin neştiinţă se întăresc şi se măresc proptelele celorlalte patimi. ne-o spune cea dintâi. „începutul şi pricina gândurilor. Sfântul Diadoh al Fori-ceei o pune înainte pe prima: ispitiţi de plăcerea simţurilor. iar pofta îl duce pe om la c&Jere". De atunci. 13. Exista o dia-lectică a acestor doua atitudini. Cf. maica tuluror reletor. care spu-ne apriat: „tot eel ce uită de Dumnezeu caută placerea (desfranataT' '"-' Uitând de Dumnezeu. intrând sub stăpânirea mulţimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vflzută spre care s-a întors omul. gustul şi celelalte simţuri slăbesc linerea de minte a inimii. iar de la negrija. sora împreunălucrăloare şi slujitoare a ei.spre lirzvir si virtule. în greşeala ei. amestecand. fie fn pofta trupeas-c*i". nestiinţa şi uitaresi de Dumnezeu îl fac sâ se întoarcă spre realitatea văzută. Câci ajutându-se întreo-laltâ si neputând să fiinţeze fărâ să se susţină una pe alta. negrija şi pofta. aşa cum am văzut. " Qespn Ctn C* cied Că M' irulrejiieaz/t (iinftiftte.v" Cele mai multe referinţe le g3sim la Sfăntul Marcu Ascetul. Prin ele se în-tăreşte şi pe ele se reazemă toată oastea duhurilor iTiuiăţii.V"/''W^-N273. (htiilii tluhovnicejti <Col. ea naşte negrija. Prin nepasarea trândavă. din pricina fruc-lului placut la vedere. cu ane-voie îşi mai poate aduce aminte omul de Dumnezeu sau de poruncile lui".**7 Am văzut deja că este greu de arfltat daca atracţia plăcerii simţurilor duce omul la necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu. 12. la pofte necuviincioase". "'. sunt cele trei reie amintite mai înainte: neştiinţa. le susţine şi sădeşte in sufletul eel fără grijă raul înrădâcinat şi statornic. în acelaşi sens: „de la uitare ajungem la negrijă.. ■ < 'tivâni ascetic î'i lOit tlr capde. 32. 56. a gustat din rodul lui cu o volupiate pulernică. care ţese veş-mântul şi acoperământu! norului negru aşezat peste suflet şi care le sprijină pe amândouă. şi greşeala lui Adam. „Că vederea. când ne folosim de ele pesie măsură. care ne îndreptăţeşte să o socotim cauzăcând pe una. ori. ca sâ-şi poată duce la îndeplinire planurile".3" Iar Sfăntul Macarie: „Mintea care alun-ga" de la ea am in tire a lui Dumnezeu cade fie hi mânie. Adam şi Eva au început să uite de Dumnezeu.. O apoftegmă spune: „Zi-ceau BiUrânii ell trei sunt puterile Vrăjmaşului din care vine ioată greşeala: uiiarea.. memoria se fragmentează" şi se risipeşle. Cu adevărat. dimpotriva.

Cuviiue despre fievalnţâ. ' Cf. Sf. Cf. Maxim Mărtmisiiorul. Sf. infrtlnare. 34). de care apoi se alipeşte în chip pătimaş. Cuvântdespre rugiiiitme. Sf. 33./'remise antropotogiee Siruiiiul. 33. 33.. 8. m CtU>idan. evident. Cuvinte despre nevoinfd. Sf. 32. principal cale de acces pent™ gândurile strâine. iar din unitară.'"* Memoria produce astfel de gânduri penlru că ea păstreuză aminlirea greşdilor trecutc şi urmcle patimilor care ni s-au făcut obişmiinţă""' şi mai ales a placerii legate de elc.401 Pent™ toaie aceste motive. Capete despre dragoste. 93. Mai ales ea este cea care aduce in minte „gân-durile simple". 33. care pătrund în sufletul său si-i prcocupă mintea. 46. Maxim MaYlulisiiorul. Capete despre dragost*. '-' Cf.. " Cf. 42. III. 10. 10.5''* Sfântul Maxim spune: „prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe: prin simţire. Dar cele mai stăruitoare sum ccle din amintire". memoria este adesea trezita şi aţâţată de demoni.4" ceea ce da" reprezentarilor o mare putere de ademenire. care constituie pentm el tot atâtea sugestii ispilitoarc. Cuvinte despre nevoinfti. Iiir Evagrie remarcâ: . memoria devine la omul căzut una dintre principalele cauze ale trezirii şi stflruirii patimilor. si invers: despre lucrurile pe cine le-am piimii in noi cu palimfi. '' Cf. I. compusă. H. Capete despre dragoste. care vede în aceastâ facilitate a minţii princi-pala lor sursă. H. şi-a pierdiil unitatea împreună cu puterile ei".'"' "-' < ape'e fotirte jolosiumre.Dacă avem iiniintiii pâtimaşe. '* Cf. Capete despre dragoste. < 'apetedespre dragoste. voni avea amintiri piUimaţe" (Tnifaintprtwtic. 16. Maxim Mflrlurisitonil. este împărţirea. prin schimbâri în slarea organica* şi prin amîntire". IV.594 De la ea primeşte omul cea mai mare pane a reprezentarilor. 74. 8-4. felurită. sf.^' Dar adesea memoria produce ea însăşi in mod direct gânduri paiimaşe. m Cf. Sf. alături de imaginaţie. Evagrie. Sf.Isaac Sirul. Diadoh al Foticeei. 84. Cuvinte despre nevoinfti. Cf.. care încearea* să o împingă mai ales spre asemenea amintiri.4" De aceea Sfăntul Isaac Siml spune 4H ca ea csle lacaş al paiimilor. prin neascullare. Sf. 85. Isaac Sirul. Maicu Ascetul. Această îmbolnavire a memoriei are. aceasta se dsitorenza' faptului c:l de la bun incepm am primit himuiIc in noi cu pntiiinl. I I . în care înainte mi exista decâ! singur găn-diil la Dumnezeu.. " Cf. 19. amintirea si starea mustului (amcsteca-rea) din Imp. 10. '' Capet* despre dmgosle. Cuvinte despre neioirifd. CTici fâcăndu-sc din simplft. ea este UHB dintre principalele surse ale „gândurilor care ne râpesc'*. Cuvditt ascetic in tOO de capete. Isaac Sirul. Marcu Ascetul. III. repercusiuni asupra tu-turor puterilor sufletului. I. este acum bântuitâ de rnulţimea feluritelor amintiri lu-meşti.. Talasie Libiiinul.*" Aslfel.. 44-46. Uaac Sirul.. Sf. tnfrânaresipetrecerea i ca dupâ minte. 60. locul In care le poţi afla pe loate. II. v . şi cea mai periculoasii: „trei sunt cflile prin care primeşti găn-duri: simţirea (lucrarea simţurilor). Sf. Sf. al căror număr sporeşte tot mercu. 00 . Memoria devine pentrti om. Eplstolă către Nicofae Monahid. Eptstold cdtre Nindae MfitiaJtuI. Prin aceastfl a picrdut şi amintirea de Dumnezeu. a amintirii simple şi unilare. Mintea.1''' lucni pe care-l subli-niaza Slăntul Talasie Libianul.

Cf. " Capett despre Irezyie $ virttite. carc. Ea esle scindatâ în două părţi.). şi. MS 91 . a se vedea Sf.n tov> tcaKou)" ajunge să fie la omul căzut odeprindere (ft^iţ).i lor i sc arntS în chip I impede omului cat* înccarciî prin rugae tune să regăSeoACJl ailucerea-atniiile de Puiiinczeu. amintirile Cf. cu anevoie îşi mai poaie aduce aminte omul de Dumnezeu şi dc ponmcile Lui". la început..'i vreme.Paiologia omului câliif Astfel că „aducerea aminte de rău (p:i/f]p. rnintea omului este stăpânita de mulţimea amintirilor lumeşri şi a gândurilor. FiindcS de la neascultaren lui Adam ţinerea de minte a omului s-a sfaşiat în dour. c&utând siî le ia la cunoşlintĂ sS piardă rugâciunea care aduce roaile" {Ihii/em. ('uvâril tiscefu m 100 de mpeie. nu poate împicdica rugilciunea drepmlui. nu a stricat numai amintirea simplfi a sufletului faţa de bine. ci se întrcpfltrund şi se amestecă. 85.40' Chiar dacă omul căzut se află.X)e alunci.. are loc o nouă divizare a memoriei. singura care. ca mişcflndu-ţi-se minlea $pie căutarca lor şi neaflfmdu-)c. 1 " ' 'nvânf ascetic in loo de eapete.spune Evagrie: „Caml diavoful eel pieaviclesm.. spune SfAntul Diadoh al Foticeei. stăpânea în memorie. îndatâ îşi aminteşte şi de r. 116. Apoi. aminlirea binelui. în grade dife-rite. ehiar dacfl mi vrea.-"* Amintirea binelui şi aminlirea răului nu ajuns doar să se invccineze.. Isaac Sinil.. ci şi toate puterile lui. 3. Citvinie despre nrvoinţâ. Aceste amintiri pătrund în minte din pricina iubirii dfl lume.""0 înrr-adevâr. după cum am VăzUt. e silită. ilupi) cum . dupii pinin. întunecând dorinţa fireasca care tindea spre viituie". după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul. a-şi aminti de Dumnezeu şi de bine nu este cu neputinţă peninj el. sunt toCU$i străine de Dumnezeu.. . ii aduce aminte cele cilulate şi cclc atnintilc mai inaifHc.401' „Neascultarea. în altă pane. pentru ca aminrirea binelui nu poate fi ştearsă şi înlocuita cu totnl.. 88. dar aceasta se face cu mai multă greutate. 46. chiardacâ nu sunl pătimftşe. unealla păcalului. sporind confu/ia creată de multele şi fcluritele gi'tnduri care stăpânesc memoria şi cugetarea omului.. sil se tlescmajeze >i su" sc inliisrcze foaite. 5: 83: ('uvâ/it hi flHilfore.eren păliimişil prin aducerca-aminte de liicrin i" (Cnvthit despre rugdeim*. 10).07 Cu privirc hi siarea de confuzje a memoriei. 56. 44. 4a " ('uvâni ascetic hi 1(H) tie capelc."1" In ambele situaţii. (>. Căci cum se grabeşte să înţelcagă binele. care nu exista la începui. el explica" pe larg: . dar şi prin lucrnrea duhurilor rele care încearcâ mai ales prin acest mijloc să ţiiul miniea departe de Dumnezeu.Ciuid le viUI dracii riWnind cu adevilrai la mgâciune. 1. şi gânduri rele (. 45. 68). cum spune Sfânful Diadoh al Foticeei: „De cand minlea noastră s-a rostogolit la chipul trtdoit al cunoştinţei. făcând miilte. acesteia ii rămâne de acum înainte un loc mai mult sau mai puţin redus în memorie. îţi fnră iunintirca lor. îl atfiţă hi plut. 61 ■ 1 Lucrare.lu. cu rnintea. „acoperit de vălmaşeala adrmcuhii uitării"40*. Diudoh ul Foliceei. Sf. cânil revine iarăşi la mgâciiine. sa poarre în aceeaşi clipă şi gânduri biine. îţj strccoaril gfuidurile unor hicnni iişa-zisc trebuincioase.40* Aminlirea râului înlocuieşte. Ca urmare. ' ' ('iipeie fotirie jotmitotire.

.

o lume închisă în ea în-săşi. cd. Evugrie. Celr 300 tie capete* fi\ 62. îmaginaţiu ajunge să ocupe un loc atât de mare şi să aibfi un rol atât de nefast pentru că ea se iruinifestă în strânsă le-găturâ cu patimile. Sfânlul Varsanufle aseamftnS sufletul. HI. „De aceea. nemaiki-sând s5 se vadă nimic din ceea ce era la început In viaţa lăuntricâ a omului cilzut. ci şi în somn.4"' Imaginaţia pune stăpânire pe minte în multe feluri. *"C\ Apoftexme. adică transpa-rente pentru energiile dumnezeieşli.45 Pe de altă parte. intră în comunicare cu sufletul. cu „o scăndură gala zugrăvifii". aflatâ* în legătură cu o memorie ea însăşi pervertitâ" şi nemaifiind. Capete despre dmgOSte. 430 loan din Singuriilate. Cf. arată Sfanrul Maxim MSrturisitorul. min-tea sa este făra* încetare populată şî bâjituită de mulţimea gândurilor legate de ele şi de imaginile lor. p. căci atunci c*lnd se stinge una. 120(45.. nu mai sum prilejuri de neîncctaul adu-cere-aminte de Dumnezeu. din ea răsare altii". IU Notum aici detlni(ia Sf.) Căci blestemaţii ucigaşi. Ctmvtnbire. nu-l mai înaJţă spre El. potrivit (irii sale. în chip firesc. Maxim Mărturisitorul. nu mai sunt cele pe care le avea Adam înainte de cSdere. m Ibidem.4" In starea decazută a omului însă\ lucrurile se petrec cu totul dimpotrivă: piclura cea fromoasS este in întregime mfizgâlita' de iinaginade cu chipuri şi forme nâscocite de ea. Iar aceasta se întâmplâ nu numai atunci când este treaz. S i î n t i i de mai înainte au socotit-o asemenea miticului Dedal ca o închipuire cu multe chipuri şi multe capete. Sf. % . II. 34.. o facultate anexa* în procesul cunoaşterii. aşa cum a ieşit el de la Dumnezeu. I353C). Imaginile pe care le are din această lume. PG 91. 37).Premise anlropologice memorie. ajunge să stapaneasca mintea şi o sileşte sil-i urmeze. patimile suscita" în chip deosebit lucrarea si plăsmuirile ima447 448 Cf.1 CeU 100 tie capete. loan Scărarul: „Nalucirea esic ieşirea minţii'' (Scam. in urma pcrcepţiei sau a amintiri-lor. adică înde-leltiicindu-se numai cu aducerea-aminte de El. •"Ambixua.4H Pe de o parte. spun Sl'inţii Calist şi Ignatie Xanthopol. 64. 193. „Căci acum omul se mişcă in jurul nâlucirilor iraţionale ale patimilor". străbiUând ş) trecând prin ea. Nichitii Stirhatul. 22. Alipk in chip pătimaş de lumea sensibilâ. înstrăinat printre obiectele reduse la dimensiunile lor materiule. ar trebui să-şi afle locul in sufletul omului. omul îi cade cu totul pradă. ci sum cu iotul şi cu totul opace. 56. 4. dandu-Ie hrana care le face să lucreze şi sâ" sporească. asemănăloare hidrei (. nu numai că ea „se opune foarte mult nigaciunii curate a inimii". Tra/tttutpraclic. "' Scrisori ttuhavnicesti. făcându-l un fel de stup de viespi şi o peşteră de gânduri slerpe şi păti-maşe". care nu i-L mai descoperâ pe Crealorul ei.""7 Imaginaţia. II.4il Prin aceasla. 38. flauslicrr."' 2 dar nici nu mai lasă vreun loc pentru gfindul şi amintirea de Dumnezeu. dumnezeieştii Părinţi vorbesc de multe ori despre ea şi împotriva ei. când este năpădit de închipuirile din vise. care nu mai primeste nici un alt chip şi nici o alul culoare. care. Sf.44 Atunci „mintea rătăceşte mereii din naJucire în nălucire. imagina-ţia trezeşte palimile.44* înstrăinând-o.

după preocuparea omului dinlăuntru şi dupa grijile lui sunt şi mişcările Irupului $i nălucirile ruinţii" din timpul viselor.Patologia omulni remit ginaliei.©. razboaie şi lupte între serpi şi ceriuri ca la judecatii cu duşmanii.He ele vechi sau noi -şi care Ic aduc desfătările pe care le caută.""1 Ear Sf'antul Maxim precizează: „Când creşte pofta (feniBuuAot). 8. XIII. vede lucrurile pricinilitoare de fries". acelea reţin închipuirea şi cugetarea lui şi în somn".4" Sfântul Simeon Noul Teolog scrie în ace-laşi sens: „Când partea poftiioare a sufletului (krtiOi^iEXiKbv) e împinsă sprc pnlimile desfâtarilor şi spre plăcerile vieţii.4!. legat de puterea poftitoare. ri Ibidem. la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mân-câri. arata Sfan-IB] loan Casian. mintea îşi niUuceşte ma-teriile plăcerilor în vremea somnului. iarcelui însctat numai apă. II. gnostic* ft practice. Sfântul Simeon Noul Teolog spune câ „cele ce ocupă sufletul sau cele în care petrece el în state de veghe. mijloace de satisfacere a dorinţelor. necazuri asupra celui piz-muil şi asa mai departe în toale celelalte patimi'*. VI. Astfel.. Sf. I72D. căci „boJile tmpului nu gunt contraclate chiar în momentul când se ivesc. ele sunl fie recompuneri ale unor resluri de ajninliri. fie. câştigtiri.. •'" Mezdmintele mânăstlr&ti. Prsprrprerea omului. '"' Capete despre dmgoste. Iwac Siml. I I .459 Nevoitorii stiti bine ca visele sunl zămislile de imaginaţie în legătură cu obişnuinţe trupţduî460 şi ale siifli-tului. raţiunea lui (XoyimiKbv) se înalţa Cf. Sf. I73C. pizmaşului. ca reacţîi la mania sau temerile resimţite. vădindu-se astfel fierbinţelile ascunse ule patimilor de care rie-am îmbolnăvit. eel mai adesea legate de ocupaţitle şi de grijile din slarea de ve-ghe.ru că se hranesc mai ales cu aceste taehipltiri..4^1 Sfântul Nichita Stithatul reniarcu şi el cd .. Cnvinte despre mvtnnfă. II. PO 44. Giigorie de Nyssn. ascunsă în cele mai adânci alcătuiri ale sufletului (. dar mai ales în somn. III. 4* Cele 300«to capete. 69.-'fie. aceste gânduri sunt . ilwtem.IK6'/) sufletului e înfuriata împotriva semenilor. Cand.62. iar când creşte iuţimea (G^u. dacă este vorba despre coşmaruri. Grigoric de Nyssa. hărţuiţi de cugetări ncflfiflătoasp". visează atacuri. rT 06 97 . tot pe aceslea le vede sufletul si în vis.*'" în acest din urrrtă caz. patimile împing îmaginaţiB sa zămisleascS imaginile care |e sunt potrivite .448 Acetista se întârnplă şi în starea de veghe. Itesptv faeerea amnluu XIII. celuî ce ţine minte răul. penl.41' Sfânrul Maxim Mârturisi-torul constată că: „Precum minţii celui flâmand i se năluceşte numaî pâine.). râzbunare usupra celui ce l-a supărat.semnul unei boli care zăcea înaunlm. iubitomlui tie slaviî deşartă cin-stiri de la oameni. iubitorului de placeri forme de femet. lurcand iuţimea sau mânia (0\ÎU. II. Cu „gân-durile nesănătoase" se întâmplă la fel ca şi cu bolile. ' Capete teofogice. I72D. ** Capete despre dmgox/e. îii legiltura cu puterea irascibilă.. Sf. PG 44. 68: 69: 85. ci mai înaince". în sfârşit. iubitorului de argini. *" Cf. 60. 4 '* Cf.) adusă la suprataţă de (xlihna somnului.

469 în cadrul acestei îndoite legături a imaginaţiei cu patimile.\4W M. Dacă are un suflet înclinat spre mânie şi duşmă-nie. silindune să umblăm pe drumuri prăpăstioase. aţâţătoare la plăceri. dimpotrivă. îngroziţi de aceste drumuri şi hăituiţi de fiarele şi oamenti cu pricina. Dexpre facerea unuilui. visele ne descoperă care şi cât de puternice sunt patimile noasire care le zămislesc. în închipuirile soninului.spre linigaxte. gnostic? si practice. se vede pe sine purtat in trăsuri sirilluciioare şi uneori zburand în vSzdah şi pe toţi îi vede tremurând de covârşîrea puterii lui. tstoria monuliilor tlin Egipt a hii loan dc LycopolU. Sf. ca răspuns la patimile sale şi prin mijlocirea lor. joacă şi ei un rol important. J * Cf. XIII. 4. ah. Capete efespre dingoxte. demonii atacând partea poftitoare u sufletului ne arată (iar noi dăm buzna spre ele( înlmniri ale cunoscuiilor şi ospeţe ale rubedeniilor. 19. prin prezenţa şi formele pe care le iau. II. Grigoric dc Nyssa. îşi naluceşte câştiguri de lucruri şi de bani sau chîpurî de femei şi împreunări pătimaşe.471 cu scopul de a stârni patimile. Sf. din care vine îmbrăcămintea pătată şi întinăciunea trupului. 1 >X . 85."467 Astfel. aşa cum scrie Evagrie: „Atunci când. demonii. pe cele ce încă nu le are.470 fie iscând în el chipuri şi năluciri. cum locmai am arătat. Capete dexpre <leosehuv<t paiimilor şi a gimdunlor. lar dacă are sufletut lacom şi iubitor de argint. 54. iaf dacă are sufletul îngâmfat de slavă deşarta. coruri de fernei şi câte şi mai citte (imagini) de felul acesta. Tmtatul practic. dar se vede şi osândit ca un om fară milă. Capete de. I73C. I72D. chiar când e Ireaz. esle urmăril de fiare şi de şerpi veninoşi şi e năpădit de lemeri şi spaiine. Maxim Marturisitorul. ne lulbură partea pătimaşă a iuţimii. ■"' Cf. 63. de asemenea.1 Cf. Dacâ e cu suflelnl plin de mândrie şi de Irufie. 85. păşiri înaintea poporului în fruntea unor care de luplâ*. precuin şi flare veninoase şi carnivore. şederi ş'i domnii pe tronuri înalte. loc. ca şi cand le are sail le va avea cu sigu-ranţă.'1'7 în acest ultim caz. 54. ™ Cele 300 lie capete. PG 44. 60. Maxim Mărtiirisitorul. II. Alunci când. işi închipuie răpiri maripate în aer. iar noi. (înseamna ca trebuie) să ne îngrijim de partea pătimaşă a iuţimii". 4711 Cf. fie Împingându-I pe om în astfel de încliipuiri. se poate întâmpla ca ei sa puna in cugetul " < \ipe\e /eologlce. înseamnă că partea cu pricina e bolnavă şi pati-ma teribil de puteniicfi. III. Eviigric. scoţându-nc în cale oameni înarmaţi.46" arâtând în chip vădit faptul că sufletul este bolnav şi chiar de ce boala suferă şi care parte a sa este vătămată în special. îşi năluceşte laude şi primiri din partea mulţimii. Sf. dupâ cum arată Sfînţii Părinţi. II. scăpâm cu fuga.Premise untropohgice prin irufie şi mândrie. w Traliilul pniciic. scaune de stăpânire si de conducere şi le socoteşte.miiiI Nichita Stithatul arată înca şi mai precis legătura dintre vise şi diferi-tele patimi: „Dacă cineva are sufletul iubitor de cele materiale şi de plăceri. Maxim Mărtiirisiloml. vede totdeauna aur şi pe acesta îl dorcşte. 46. A se vedeu. se lăcomeşle după dobânzi şi le aşază în vistierii.

LI. Sf. aslfel poate fi explicaln creaţia artistică. 70. Nalucirile imaginaţiei apar ca principal» forma pe care o iau momelilc şi indemnurile diavoleşti spre pâcat:475 dacă în lextele ascetice gândurile (ko-ViCTjlot) sum asociate deseori cu inchipuirile. care nil stia ce este femeia.şi viclean pe toţi cei ce p. Cfinil a crexcut. prin ea diavolii îl hfirţuiesc pe om.'ihii său. Ajwfiegnie... '' Copete despre trczvie. m Cf. arată Sfinţii Calist si Ignatie Xanthopol. m Cf.ic. OtnUii thhovniceşti (Col. aceasta se întâmplă tocmai penlru că eel mai adesea gândurile stint. De aceea. r * Sfinţli Părinţi spun ciî. adesea.i'aivhgia omuhii vtizul omului. simple închipuiri sau îşi au izvorul in ele. Sf. II). 14. 3. 99 471 ."177 „neavând fantasia la dispoziţie.47 căutând nu mimai să-1 împînga* in păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimi-le. Sf. Undent.*"1 Sfănlul Isihie Sinaitul spunc chiar câ imaginaţia a pricinuit în principal căde-rea omului: „Şi aşa l-a despârţit pe Adam de Dumnezeu. aceslea sum ecle care vin nonptca la mine In Schil (. I 18.47* lmaginaţia este principalul instrument al lucrârii diavoleşu împotriva sufle-tuliii. Apologia ititâi. Cuvdnt ascetic in 100 de cttpete. fie in somn. Macarie Egipieanul. 38.si virtafe. nelinişie şi îngrijorarc. care nu sum legate nici de vreo percepţie din prezent sail din trecut. Soisori dahovniccşti. 118. t7 " Cf Sf Vttrsaniifie şi loan. dc cxeniplu. '■"'■ < <-lr IQOcUcap&cGA. „Sfinţii de mai înainte au socotit-o. care in pnstia aceea îi arăiau chip de femeie".>». şi pe care înlr-un anume fcl cugetul esle silit să le primească. care s-u miral fotirte. lar Bfitrânul s-a inmunat de viclcnia demonilor. i-a spus acestuia: «Pîirinie. 12 Cf. "' ('itjirtr despre trezxie şi virttue.. pe care nu umblase încă. Odata. 118. m Ibidem> 14. lustin Martinil si Filosoful. "' Cf. iar cl i-a spus iai.. Diadoh al Foliccei. penlru a le înfăţişa minţii spre amăgire mincinoasă". Capeie despre firi-rn. *"' Cf. ca pe un pod al demoni-lor". II. Vedem accasla într-o istorisiie din Apoflegtiw.4*3 ajungând chiar sâ-l înrobească cu totul. Scrisori duhovnicrsii. ci şi să-l umpe de tulburare în felurite chipuri. duhurile cele rele vor sft-1 rătăcească pe om şi să-l ţină depane de Dumnezeu. în toate aceste cazuri însă. N 171: „Se spune despre un Bătifin câ a venil ta Schîl având cu el pe tliil său. în soinn. Tmta/ul practiv. lie in stnrea de veghe. Evagrie.4*1 amăgindu-l4"2 şi lTicându-1 să rătâcească din pricina mullimii nSlucirilor. dându-i nălucirea demnitătii duinnezeiesti. ca şi In starea de veghc. ducandu-se in Egipi cu tatiil siin şi vitzfmd femei.Uuiesc". prune. 6: 14. II.47* aici create de el însuşi. ibidem. Varsanufie şi loan. 17. de fapt. Şi la fel obişnuieşte să-i amageascâ vrăjmaşul min-cinos . 22.4't. 67.476 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie aşa: „Diavolii ne due punirea spre păcătuire prin nălucire şi minciu-nii". 10. diavolii i-au aiiilat chipiiri de fentei. Sf. Sf.""1" trezind în el mai ales tris-teţe. imagini cu totul noi penlru el. 78. Satana nu poate fauri gânduri minci-noase. Isihie Sinaitul. 475 A se vedea. îmaginaţia este penlru ispite principala poartă de in-trare în suflel.474 Scopul acestora este să-1 îrnpingâ pe om în greşeli noi sau să-l pună pe calea unor noi rautăţi.

Nichim Siithatul. îmbolnăvite. 6.. Din faptul câ omul îşi imagineaza* cele care-1 îndepărteazâ de Durnnezeu. 100 nature saîn starea oea desăv&rşită si deplin sănfroasă. Confonn afimuniei de^ îniâlniie la Sfinţii PăiinU\ că omul a fosi creal clupă cliipul lui Dumnezea-oinul. Grigorie Palunia. inima îi rămâne deschisâ la . Sf. înstrăinănd-o şi ţinând-o departe de Dumnezeu.4** având menirea de a înfâptui în intregimea sa asemiînarea cu Bl. Anumite "I Cf. pe care am descris-o mai inainte. Omul a fost creat în în( regime dupa chipul lui Dumnezeu. 5. adica $i trupul. opete. de asemenea. Atâta vreme cât omul nn-şi regăseşte trezvia. pentru că n-a ră-mas treaz şi veghetor (vETtUKot. în final. A se vedea. Calis( şi Ignatie Xanlhopol. nu sta la vorba cu ele şi a fortiori nu con-simţea să le urmeze. Oi'inonstmfia profttm'nluirti apastotieet II. înainte de căderea în păcat însă. aduse prin ini(locii'ea imaginaţiei. Patologia simţurilor şi a funcţiunilor trupcşii Pftcatul strămoşesc a produs schimbări şi abateri şi a adus boalft nu numai la nivelul puterilor sufletului. adicit vigilenţa care caractcriza mornelile mincinoasc ale Celui Viclean. Omul câzut. se vede nu doar simpla îmbolnăvire a imaginaţiei. 32. PG ISO. ci faptul că sufletul sâu în întregime cste bolnav. omul a făcut din imaginaţie. Sf.""" imaginaţia sa neajungând la râu. el nu cunoştea „închipuirea necuviincioasă". primeşte îndemnu-rile răutăţii şi !e însuşeşte şwşi hrăneştc imaginaţia cu ele. să fie în îmregime îndumnezeit. Sfinţii Părinţi subliniază astfel responsabilitatea omului4*7 în ceea ce pri-veşte pervertîrea imaginaţiei sale. „o punte penmi demoni". care î-a foM datăca un fel de punte spre Dumnezeu. cunoscand deci ispili-rilc aduse de acesta prin mijlocirea imaginaţiei. Sf. ca şi suflcm!. Astfel. pe scurt. 7. Nu numai că exista chiar „virtuţi tru-peşti". 97. I. predându-se astfel cu toiul lucrării diavoleşti şi urmarilorei nenorocite. dar prih trup se împlinesc multe dintrc virtuţile sufletului. 102. 4-7 Sf. funcţiunile tmpeşii şi simţurile. Sf. La lucrarea virtuţilor. iar prin aceasta. 64. Celt.Premisf anlrvfitiUtgur Adam încă de la crearea sa a tost ispitit de Cel Rau. Cnlist şi Ignatie Xamhopol.. Proşopopee. Irincu. pentru ca. spun Sllnţii Părinţi.).il ei. dimpotrivă. 16. Cete 100 </<•. zămislind şi dez-voltând imaginaţîa păcăloasă. care duce la îmbolnăvirea ei: din pricină ctf n-a rftmas credincios poruncilor dumne^eieşti1 n-a mai ascultat de glasul lui Dumnezeu.SOOtle <tti>etc. el nu le dădea nici o atenţîe. 1. modul în care omul se foloscşte de diferitele organe ale corpului şi modalitălile de pcrcep-ţie senzorială au fost şi ele perveitite. fund napfklit ziua şi noaptea de imagini care-i t'ac mintea să râtăcească şi o abat de la rostt. 1361C. ia parte şi trupul. I. nu şi-a ferit inima de cugetele straine. Co/Um eretiilor* V. Ephtole ilnhovnUeşti. *™ Cf.

nu-i o lucrare atâl a sufletului. care nu merg de la trup la duh. trupul primeşte de la acesta darul Sfântului Duh. ca să locuiască şi sfi se odihneasca în trup.. m 101 . Sf. Sf. i se comunicfi sufletului o informal ie obiectivă cu privire la datele exterioare ale obiectului.Piilolugiti imiiiUn ctiztit daruri ale Duhului. care patimeşte cele dumnezeieşti şi care.. II) IV. în general.. XV. cât şi a trupului 7 (. unitatea fundamentals a sufletului şi trupului in persoana omului si deslinul lor cornun.. o data ce pătimeşte cele dumnezeieşti.) Căci sunt şi pătimiri fericite şi lucrări comune ale sufletului şi trupului care nu ţintuiesc duhul de trup. 2. după cum Dumnezeu a creat cerul şi pămâniul peutru ca omul sa-1 locuiasca\ tot aşa El a creat trupul şi sufletul omului ca sil fie locuinţa Sa. Cele doiu'i sule i/r vapet? desj/rr cunoşlmfa de thimnezen fi icononiiu înlnipării I-'iului lui Dwytiu-zru. ca în propria-l casa. ci rklica trupul aproape de vrednicia duhului şi-l induplecă şi pe el (pe trup) să linda" în sus.4*0 Lucrand împreuna* cu sufletul şi lasfindu-se cârmuil de el. 3. prin însuşirile si puterile sale. ele pret'ac si trupul spre mai bine şi-l indumnezeiesc (... latura palimitoare îndumnezeieşte şi trupul.*1* Subliniind unitatea fundamentals a color din care e format omul. Prin aceasta. Percepţia senzorialiî. „se lucrează şi prin trup'\w Trupul. (. care mişcare in trup. Sfăntul Grigorie Palama spune: „Care durere...). adică reacţia fizică a unui simţ la stimulul unui obiect. III. La baza sa stă senzaţia.. Mucurie Rgipteanul..) mainland la împlinirea acestui rost fericit al ei. XLIX. lck-m.. Trupul esle şi el chemal la îndum-nezeire. 38.4"1 Una dintre l'uncţiunile elementare ale trupului este de a fi instrument al sufieruliii in ceea ce priveşte relaţia sacu creaţia materială: prin mijlocirea simţiirilor trupului. Sf. având sufletul drept mireasă frumoasa şi preaiubită". 12. II.. ci tree de la minte la trup şi prin cele ce le lucreaza şi le patimesc. este un proces in acclaşi (imp somatic si psihic. 1 Omilii duhmwceyli (Col II). Grigorie Piilanui. Omilii duhovntceşti (Col. are şi ceva pati-milor. nefiind mişcată de patimile (rupeşti şi materiale (. lăudabil si dumnezeiesc.. Apoi intervene o a doua operatic prin care datul senzorial este interpretat de toate celelal-te facultftţi ale sufletului care contribuie la procesul cunoaşterii. 13. 88. sufletul ia cunoştinţa* de cxistenţa crealiirilor sensibile si prin organele trupului intră în mod concrel in legâturâ cu ele şi ucţioneazii asuprci lor. „ia şi el parte la sfinţenie". ci mai degraba ea însăşi in tore and spre sine trupul si Btrăgindu-I de la plăccrea pentru cele rele şi insuflându-i prin sine o sfin-ţenie si o îndumnezeire de care nu mai poate 11 jefuit". treciind prin mijlocirea sufletului la trup... PG 150. I53C. Triade. îi d<i si acestuia sil pâtimească cele dumnezeieşti şi sa* piUiinească în chip fericit împreuna1 cu sufletul. care piacere. II. Maxim Murturisitorul. " ('uvâiitpentni cffi' cese UtUft&t . 12. alături de suflet. uşă a cunoaşterii creaţiei materiale. 3-4. Care sunt acestea? Cele duhovniceşti.. spune Sfântul Grigorie Palama. OnUHL 12.si' finixtesc. scrie Sfântul Macarie Egipteanul.4'' „Căci. hanil Duhului.) La bărbaţii duhovniceşti. Printr-un ' CuVârtt fumtni cei c* . 4. " Cf.

ci este ela-boratâ în funcţie de valorile subiectului cunoscător... potrivit firii. depinzând dc starea tuturor facullăţilor sale care intervin în procesul de interpretare pomenit mai sus. în care intervin inteligenţa. intră în chip «epătimas în legătură cu pri-cinile lucrurilor. mirosul. Sfântul Atanasie precizează faptul că: „tnipul are ochi pentru a ve-dea zidirea şi.*" Iar Sfinţii Părinţi. care constitute esenţialul în per-cepţia senzorială.Premise antraf/ofoftice proces complex. în acest fel. aşa cum este el prezentat de simţuri.. îşi imaginează.4'"' Undeva. sânătos şi potrivjt scopului !or. păstrându-şi astfel sufletul curat. in mod firesc. prin ele Adam percepea în Dumnezeu toate făpturile create şi.. Despr? siifh'1. nu se opreşte însă la acesta şi nu constitute o simplă descriere a lui. M. în starea primordialâ a omului. 4. obiectul. I..4''4 De aici rezultă că percepţia senzorială este legatâ de starea spirituaJă a celui care percepe. de la acesta. Cuviint hnpolrivu elinihr.. pipâitul. gustul.cel oferit de senzaţie. ia naştere percepţia. ci după simţământul sufletului cu care le privim". se mişcă potrivii firii dacă biruie ceea ce este mai bun". este numii.. 22. ne readuc aminte de cum trcbuie folosite. prin prea armonioasa alcătuire a ei. cunoaşte. 102 . II. I. îşi aminteşte. vederea.49B Catehrze. Cele 3m <fe tapete. 14. simţurile aflându-se în starea cea după fire. funcţia si valoarea sa. Percepiia sa senzorială era aslfel subordonată contemplărti naturale {xao-plct <()\KnKfi). doreşte. atunci când au prilejul. neîmpatiniindu-se şi nemişcându-se cu plăcere spre ele în mod conlrar firii". si îndeosebi de ceea ce el. simmrile noastre. vestind sufletului măreţia raţiunilor (X6voi) din ele". Aceasiă interpretare. mai mult decât de la obiectul în sine. este situat in spaţiu şi raportai la alle obiectc. De aceea Sfântul loan Gură de Aur spune: „Judecăţile noastre nu se formează după natura lucrurilor cu care venim în atingere. memoria. auzul. o data cu aceasta.49S Sfântul Nichita Stithatul spune şi el in această privinţă: „Când mintea pătrunde în cele mai presus de fire. definit în ceea ce priveştc natura. având ce temei un dat obiecliv . imaginaţia şi dorinţa... cercetând numai raţiunile şi firile lor şi deosebind fară gre-şealS lucrările şi însuşirile lor. el se folosea de toate facultăţile sale care participau la percepţia senzorială şi în primul rând de toate simţurile sale. înţelege. în ultimă instanţâ. tot el spune că „toate cele ce se lucrează în chip îm-părţit în simţuri. care spune că aceasta este şi datoria ornului reînnoitîn Hristos: jşi păzeşte cineva sufletul fără pată pentru Dumnezeu dacă se sileşte (. toate facultăţile sale fund îndreptate spre Dumnezeu. a cunoaşte pe FăcătQr". de o mamera generală.) să-şi deprindă simţurile să privească şi să-şi imagi* neze în chip evlavios lumea văzută şi cele din ea. in altă parte. 4. cum ne arată Sfântul Maxim Mărturisitorui. sesiza cu ajutorul raţiunii sale loţ>oi sau raţiunile lor spiritua-le.. scmnificatia. l'ele doua sute tie ctipelc ih'xpre miunflinfa tie Dimmvzeu.

la fel: „Ochii v-au fast daţi pentru ca.3.t Cf. rostul simţurilor este să contribuie la unirea creaţiei văzute cu Dumnezeu. urechile au fost facute pentru ca omul să asculte „cuvintele dumnezeieşti şi legile lui Dumnezeu"' şi pentru ca pe Dumnezeu să-L audă în orice sunet din lumea aceasta. iar pipăitul. 15). pentru că. am ri-dical ochii mei. şi prin frumuseţea lor să ne înălţăm la Cel ce le-a zidit şi Lui să-l aducem cunoştinţa lor fâră greşeală". 41. având toate facilitate şi toate simţurile lor orientate spre Dumnezeu Cel Unul. Tot aşa trebuie să lucreze ele şi în omul reînnoit in Hristos. precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor. lucrârile şi însuşirile lor. cunoscându-le adevărata lor naturâ. şi să slăviin pe Facătorul lor". ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu. 33. legat de aceasta/ 01 cuvintele Psalmistului: „Către Tine. de a sluji voii dumnezeieşti. pre-cum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale. toate organele trupului lu-crau potrivit adevăratei lor naturi şi meniri.505 PunAnd folosinţa simţurilor sub carmuirea minţii sale care contempla raţiunile spirituale ale făpturilor. 4. I In I. 12. căci aceasta este sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci când 1-a creat. La fel şi mirosul i-a fost dat omului pentru ca el să simtă în toate creaiurile „buna mireasmă a lui Hristos" (2 Cor. cf. v " HpisMlă câfre monahi. 1-2). 103 . w. mâinile au rostul de a lucra în Domnul cele de trebuinţă. mCelettH)<iec«pete. 72. 2. Sf. să întaţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. 1). Ia(5.>re<Um>ol. văzând cele create. 14 Despre acest rol al omului. despre care mn vorbit deja.**' Adam şi Eva. Maxim Mărtuiisitonil. fra-ţilor. 8). Adam avea o percepţie obiectivă a acestora. în acelaşi fel ca simţurtle.Patohgia ortmhii lâzut Sfântul loan Gură de Aur spune şi el. 1). gustând din hra-oft. cum spune Sfăntul Nichila Stithatul. X. percepeau realitatea în mod identic. aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru" (Ps. bine plăcută lui Dumnezeu" (Rom. cunoscând filră greşeală. 3. pentru ca să pipăie pe Dumnezeu in loate lucrurile (cf. X. " CuvâiU împotiiva eiinitor. pentru îndurările lui Dumnezeu. în starea paradisiac^. Serapion dc Thnniis.22. Ambigua. 1. sfântă.100 Sfantul Serapion de Thmuis ne aminteşte. *" Omitii h Facere. de a se pune ■'">t)es. adicâ potrivit lui Dumnezeu şi în vederea îndumnezeirii omului.î:M Aşa scrie Sfântul Nichita Stithalul: „Ca fiinţe duruite cu simţuri trebuie să simţim în chip cuvenil lucrurile supuse simţurilor..*" gustul. deci. I308A. Ibidnn. pe toate le vedeau in Dumnezeu aşa cum le vede Dumnezeu. Tot astfel. înainte de a păcătui.. fîffixtotd călre mornihi. Sf. 11. să daţi slavă lui Dumnezeu'V'' sau: „Ochiul penlni uceasta a fost creat. după cum învaţă Apostolul Pavel: „Va îndemn. să vadâ „că bun este Domnul" (Ps. XXII. aşa cum a voit-o Dumnezeu. Cel ce locuieşti în cer. pentru ca.. PG 91. 122. Scurt vorbind. în fiinţa omencască.

Vuvăni penmt cei ce W litustesa. Sl* Cf. în CuviuUiil /. Grigorie Pahuna. drept ciii spre contemplarea lui Dniiinezeu şi miiloace do. *" Cf. Inc. It>c. ea i-a fosi dată peniru a rosti cuvintele adevărului şi ca sfi aducă neîncetat laudfl lui Dumnezeu. Prin păcat. despre fapiul că mintea oimilui cazut trebuie inai înlfki .. Isaac Sirul. loan GurS de Aur.. aceastf rânduială a fost tulburatS. Alaniisie eel Mare. 14. Episiolă coin-fiii cei thihavnfoesti. pe lângă picioare alte picioare. Grigorie Paliinm. spre lumea sensibilă. Capeh> despre trezvie şi vhnite. cat şi sufletcsc. Seiapion de Thmuis. loc. 569 Cf.Premise anlropofogice în slujba dreptâţii..V'.. într-un cuvânt. cii. Ibidem."11 In loc să-i dea minţii materia pentru contemplarea fîrească a celor v&zute.. mâini care s<i lucreze nelegiuirea.ir firii.MI in loc Cf Sf. sâ aibă picioare grabnice spre a face râii. M'4 ciind toate organele sale sum folo. inima fîicăndu-sc sălaş al rugăciunii şi bătând numai penlru Dumnezeu inir-o rugaciune ritmată de su-flul plărnânilor. 2.).1-a surpat şi 1-a întinat Cel Viclean. Sf..site de om pentru a duce o viaţă virtuoasă. Sf. 19). picioarele au rostul firesc de a-i da oniului putinţa să meargă spre Dumnezeu şi sâ* săvârşească binele.. Fiecare organ al trupului iucrează în chip firesc şi sănătos atunci cănd lucreaza* în Domnul şi se mişca* de dragul Lui. şi îndeosebi de a fi ridicate în mgăciune către El. ci sft vadâ şi sa audă ran. II. II. 53. pe lângS mâini alte mâini. Cuvitite despre nrvoinfa. 58. ril.. 11). 60. (•U. foe. având pe lângă ochii săi alţi ochi. Sf. conir. Pcotru că pe Io( omul trup şi sullet .. Aslfel pcrvertite şi iiiiprăşiiate. Isihie Sinailul.w Tol astfel. 4. omul se înstrăinează de firea sa fundamentala şi autenticâ. „el se referă la om în îniregimea lui. X.'*10 ele se îmbolnăvesc.. el vorbeşie despve „boalii simtirilor". Mnearic Egipteanul. nesupus legilor lui Dumnezeu (. tit.. Sf. Sf. cu un om vechi. loan Gurii tie Aur. când simţurile sale sunt „în bunâ iâiKluial. Sf. peiitru ca omul să nu mai vada piecum se cuvine. spune Sfântul Macarie Egipteanul. şi-a abătut simţurile şi toaie organele irupului de la scopul lor firesc şi normal peniru a le îndrepta. Sf. căpatând o fire cu toiul contrarâ. Sf. 104 1 . ■" Sf. *': OmlUi duhovniceşli (Col. Serapion dc Thmuis. Epixtotâ către motuihi. Isaac Sirul vorbeşte in mod explicil despre „boala <slabiciunea) sirnţurilor" (Cu vinte despre ttevotnfâ. uni-re cu El. decăzută. Omul. 14. trupul omului este sănâtos din punct de vedere duhovni-cesc atunci când tinde spre Dumnezeu prin loaic lucrările sale si devine ast-t'el templu al Duhului Sfânt (1 Cor. Sf. Sf.. pe omul eel de dcmull l-a imbracat cu un altul. pe lângă cap alt cap. 20. AUinci cănd Apostolul vorbcşte despre „omul cel vechi".Si'i-şi linişlească simturile" şi să le lamăduiască de boiilă {ihUlenu 30). şi inimâ care sâ cugete cele viclene". ™ Cf. depărtându-se de Dumnezeu. pe lângă urechi alte urechi. 6. liphtoUi catre fiii rei ilithovnut'şti. Cuvănt împotrivn eliiii/or.).1" At3t pe plan Irupcsc. 23). Macarie Bgipteunul. ăimţutile sunt pricini ale unei mulOmi decugetâri trupeşfi şi deşarte.*08 în ceea ce privcşte limba. întinat şi necural (..

omul căzut nu mai are o percepţie a lor corecta. " De aceea Sf.niţiiilor-:16 In loc de a sluji lui Dumnezeu.51" plecfmd-o câtre lumea cea simţită. le situează.ltoare. Cuvfint uupotriva etirrihr. Isaac Sirul. înstrăinând mintea şi supunând-o acestei lumils. obiectivă. Cuvinte despre nevoinţâ. simţurile şi organele trupeşti ale omului căzut sc pun în slujba dorinţelor lui trupesti şi slujesc la lucrarea păcatului şi aţâţarca patirnilor. M ibidem. 2.ia devine subiectiva* şi schimb.i urmaşilor lui Adam sunl fundamental aceleaşi. In acest sens vorbeşteSfftntul Isaac Sirul despre „boala s. Fapt. II). Maxim Mărlurisilorul. schimbându-se după felul. la rândul său. Oinilii duhovnlcesti (Col. Atanusie eel Mare. ("uvinle aespre iwvoinfa. constatâ Sfântul Ambrozie. I. toţi oamenii percep realitatea aproape în acelaşi fel. care le definesc adevărata lor natură. de la funcţio-iiiiiva loi fiiească şi încep să funcţioneze patologic. adică confonna rcaliliiiii lor şi adecvata la ceea ce sunl ele in chip adevfirat. Işi foloseşte urechile. Aslfel. Urmeaza cfl percep-i. *IJ Cf.. conlribuind la înălţarea ei spre Dumnezeu. simţurile o înrobesc.nl că. Maciuie Egipteumil. se face iniealtâ a mullor patimi. în ciuda acestor diferenţe. "* Sf. facultajile cognitive ale omiilui nu mai inlerpretează potrivit Duhului datele senzoriale. ■" Sf. I. noi vedem altiel decâl este". ca să se piece spre cuvinte deşarte şi să-şi înveselească prostcşte minieu cu ele.v Omul vede tapturile în funcţie de dorinţele sale pălimaşe. s Kr> . el se loloseş-te de ochi „aşa cum nu se cuvine". I0.*"1 pentru a-si oferi. ci arată sîmpla polrivire a unor subiectiviiiiţi piulaşe la o aceeasi cădere şi faptul că deformârile suferite de facultatea per-cepiivil . Nemaivăzând energiile dumnezeieşti din creaturi. „Aproape tot din ceea ce privim. împlinindu-I voia. nu înseamnâ deloc că per-cepţia lor este una obiectivă. Organele trupului sunt şi ele deviate de la rostul lor initial.'"7 Omul se foloseşle de ele în primul i find penlru a dobândi plăcerea simţuala pe care o caută.51'' ca să ascultc vorbe rele şi să se bucure de auzirea lor. Sf. „aşa cum nu se cuviiie". Sfantul Atanasie explica felul In care sufletul face '* Cf.sjiunsuri itiirv Inhisif. Kichita Stilhatul vorbeşte desprc „robin simţuriloi" ((>/<• 300 de ca-»». 23.sle nn bine. Arâlând care sunt urmă-rile pacatului strămoşesc. pulem spune câ\ în mare.ParoloRtti vimilui aătttt sâ se supuna minţii. 5. ci este o proiecţie a conştiinţei decăzute a fiecărui oni.s lipsind-o de pălrunderea realifăţilor spirituale. de asemenea. după pofta sa. '*" Cum câ moorlea e. 50. 20). însinlinate de Dumnezeu. le dii sens şi valoare în liincţie de patimilc sale. Ru. Sf. II.. I. le or-donea/ii. de vreme ce ea nu se mai porriveşte cu realitatea însâşi a obiectelor. obiecle de care să-şi bucure privirca. Gustul ajungc rob lacomiei. Isaac Sinil. ' iiviiili' th'spri' iwvoiitţti. văzutjf în afara lui Dumnezeu. Sf. Mirosul esle man at „spre mirosirea felurilelor parliimuri ce rrezesc pofrele trupeşti'V7 PipSitul. mulţimea şi rmlsura dorinţelor sale piilhnaşe.

mai binc zis. mânându-se pe sine prin ele. Căci gândeşte numai la alergare şi nu vede că s-a abătut de la ţintă."( cât priveşte picioarele.şi poate precuin voieşte . Sf. au folosit-o spre hule şi bârfeli şi juramintc mincinoase". II). astfel aler-gând. fiind purtat de el spre ţinla spre care se poartă pe sine însuşi în repcziciunea calului.100 •!>captte. Sfânlul Nichita Stilhatul vorbeşte desprc „porni-rea dobitocească".. ele sunt „grabnice sâ alerge spre rău" (Pilde 6.Premise antropologice să lucreze contrar firii toate funcţiunilc trupeşti. Sfântul loan Gură de Aur scrie şi el in acesl sens: „Să luăm aminte la mă-dularele noastre şi vom vedea că. ** toe cit.>. în loc de a le folosi pentru naşterea de prunci. păcătuieşte şi-şi pricinuieşte răul. II. '" CuvâtU tmpotriva elinihr. 5.536 Lucrând contrar firii. suindii-se pe cl.şi dc multe ori îl repede spre cei pe care-i întfdneşte. 6. ' Autorul Pildelor vorbeşle şi el de „mainilc cure varsa sângc nevinovat" (Pilde 6. 18). 17."2 şi încâ mâinile „spre a fura şi a bate pe cei aseme-nea Ior".. St Macarie Egipteanul. 17). „Mişcându-se mintea spre ceea ce e poirivnic. de asemeneu. nu s-a abfttut de la ţintă. Macarie Egipteanul. mână calul precum poate .) şi(-au dal) celelalte mă-dulare spre desfrânare. rit.*24 stomacul l-a întors spre „beţie şi lăcomie nesăturată". Omilii duhovniceyli (Col. Şi în loc să folosească limba spre cuvinte bune. loan Gură de Aur. simţurile şi organele trupului acţionează într-un chip lipsit de raţiune. măinile au pornit să omoare (. Sf. 2. Pikle 6. dr. nevăzând ca" s-a rătăcit din drum şi s-a abătut de la ţinta sa". 1 Cuvtinf hnpotriva elinilor. Tot aşa şi sufletul. şi iarâşi de muUe ori îl mână spre prâpastie. *■ loc rit. subliniind rolul suflelului în aceastâ răfăcirc a simţurilor. daca nu luăm amintc. socolind că. ** Cf. şi ele sunt pricină de cădere. nebunesc. lipsită de judecală a simţurilor. A se vedea. 106 . l*7 Cele . nu pentru că asta le-ar sta în fire. abătându-se de la calea spre Dumne-zeu şi mânând mădularele trupului spre altceva decât spre ceea ce se cuvine. Cf. I. loc. 5. ci din lipsa noastră de grijâ". dacâ dispreţuieşle ţinta spre care trebuie să-l conducă şi abătându-se de la ea."7 Iar Sffintul Atanasie. loc. scrie aslfel: „Coii-ducătorul unui cal de curse.

manifestările şi felul în care se produc bolile spirituale. Patimile .PARTEA A II-A Descnerea.

.

lar cele ce-i vin ca ceva deosebii (accidentele) sunt în afară de fire (". după sănătate".e nu au fost create la uiceput împreuna cu firea oamenilor. precum suni cu adevârat. Dogmatica. prccum ne asigură eei învSţaţi de Biserică. Şi dacă acestea sunl asa. Sf. Srrisori. când se rnişca în chip pSlimaş. 5 bis.. când e pâti-maş. Jacrrea omului.3 Sfâniul Nichiia Stithalul spune că ele sum „cu totul străine şi în nici un fel proprii firii sufletului".l boala e a doua.. loan Daimir. nu în ale sale". cănd se afla după fire. când se afla în afară de fire. omul face să se nască în el parimile (H<A8TI). 20. paiimile pun Stfipânire pe ea»". Prin urmare. ( Răsfnmfuiii câtre Taltisie. lar cand e în cele de SUS.. XI. 82. 83. 4 Dcspre sujlei. esle nepâtimaş.chin. 5. Cuvinte despre Havofrtfâ. de un limbaj medical: „Deci e vadil că sănâtatea exislă in lire de mai înainte de boala ce-i vine ca ceva ce nu ţine de ea (ca un accident). 134. 8. chiar dacâ acesta se itiişca în ele. Căci altfel ar intra in definilia firii". (sufletul) este in chip vădit în afara firii. nuniite şi vicii (Kcttciai). O dală ce se şlie şi se marturiseştc de loţi că ţine de suflet curaţia în chip firesc. boli spii iluale înlorcându-şi de la Dumnezeu faculiăţile sufletului şi trupului şi îndrep-tandule spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla In ea plăcerea. Amonie eel Mure. IV. vinulea este In suflet in chip fireac. se cuvine să îndrâznească şi să spunfi că (paiimile) nu tin de suflet nicidecum in chip firesc. cum vom vedea.4 Sfantul Isaac Sirul.).)■ Deci..) Noi credem ca Dumnezeu a facut pe eel după chipul Său nepătimaş (. Toţi Sfinţii Părinţi spun ca acestea nu fac paile din firea omului. în acelaşi sens. lblosindu-se. hivâfâturi de suflet folmitoare. pelrece în cele de sus. I. ne uminteşte Sfantul Vasile eel Mare/ „Palimi-I. 1.I Patîmilc. " Omilii iti-sftre. 109 . Căci a spus dumnezeiescul şi marele Vasile: «Sufletul. Serisvtt. Sf. Pentru c. spune că „paiimile sum un adaos dintr-o pricina sufleteasca.. Deci paiimile au inlrat hi suflet pe iuinâ şi mi e drept să se spuna că paiimile tin de suflet.' „Ele nu tin de chipul lui Dumnezeu".7 Acest paA se vedea: Avva Dorotei.6 Acelaşi Sfânt Pârintc scrie în nltîî parte. §i când firea coboară din treaptu ei. •■Ihittein. spune Sfântul Maxim Mărlurisilorul. pelrece jos. e vădit că se mişcă în cele din afară. 69. ' Ibidem..3 „Mişcarea potrivnică firii este pătimaşă. pc pamanl. 18. Evugrie. Pentru ca suflelnl este prin fire nepătimitor (.

Potrivit firii lor toate sunt roa-be şi supu. 1. Sfântul Macarie învaţa1 în acest sens: „In urma neascul-tării primului om.i Dorotei: „Am scos virtuţile şi am sădit patimile contrare lor (. îndată după călcarea po-runcii s-a făcut în om străvezie si vădită asemanarea cu dobitoacele necuvân-tâioiirc".. ca absenţă.13 Sffintul loan Damaschin precizează: „Toate cate a fScut Dumnezeu.1* Altfel spus. (a intrai) rău-taiea patimilor. 41.) Deci Dumnezeu ne-a dat în chip firesc virtuţile. sunt foarte bune.. Kttspunsitri viitre Totttsie." „Dumnezeu nici n-a făcut.1 vin la o stare contra naturii. 41.. din pricina cflderii din starea de desăvâr-şire. ci din lipsa lumi" Capete gnastiet.) Căei virtuţile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire. de la starea conformă naiurii şi dac. Sfântul loan Scărarul spune că: „Păcatul sau pati-ma nu se afla în fire în chip natural.).i de Dumnezeu. dupâ virtu-te". îiivaţând de la marcle Grigorie al Nyssei.lu Vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului. lată ce Spune Avv. nici n-a zidit răul. Prin ele.. as a cum am arălat. ca lipsă a vinuţilor care le corespund şi care constituie în om asemanarea lui cu Dumnezeu. după ce au patruns in partea cea mai puţin raţională a ei. aşa încât trebuie ca ele să fie definite în primul rând in mod negativ. " r\<fhifi cuvdnt. este a doua.42.i La fel spune şi Sfântul Maxim MărtuHsitorul: „Spun. Dar când una dintre fapturi s-a revoliat şi n-a ascul-tat de Făcător. „Patimile sunt un adaos dinlr-o pricină sufletească. Pentru că îndatfi ce a tacut Dumnezeu pe om. a intral în noi ceva strain de firea noastră. 1 Scow. departându-sc de lucrarea virtuţilor. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul. ci sunt ca întunericul. 1.K în ceea ce-l priveşte.. IV. aşa cum s-au fa-cut. in chip voluntar. a semănat în el virtuţile.se Crcatorului.. patimile sunt efectul relei folosinţe de către om a Libe-rului său arbitru.. 8. Deci s-au amăgit unii spunănd c:l unele dintre patimi sum fircşti m suflet". tin de fire a omului. IV. ca urmare a piicatului strămoşesc. 1. care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenil a doua fire". . care nu există dupa fiinţa {. este Limpede că rautatea este şi ea a doua.) dupfi ascmanare. 20. sunt foarte bune. precum zice: Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră" {Fac. Dar daca se îndepărtează. pentru că sufletul este din fire nepătimitor". Căci nici nu au vreo fiinţă sau vreun ipos-tas. că ele odrăslesc m fire.. Dacă ramân aşa cum au fost zidite. ajung în rău. dar patimile nu le avem in chip firesc. 110 . in loc de chipul dumnezeiesc şi fericil. rod al voii personale despărtUă de voinţa sa fireasca. partea a doua. daruit.DescHtna. a format in ea însăşi raul". . acesta a adus in el patimile.Oogmatiea. II). 26) (. tnanţfBstârUeşifalul in <at«se prodttc botih spiritual* saj este foarte aproape de ceea cc spune Evagrie: „Dacă boala. 82.. în raport cu sanătatea. Căci Dumnezeu nu e facătorul patimi-lor". XXVI.1'1 Singure virtuţile. " Oinilii duhovnicejti (Col. 1 Cuvfafe tlesprr nevomfâ. adică după virtute (.

II. Astfel. '* Sfinţii Pîirinţi fac deosebire. dotinUi. Pat tea a dona a Cuvantului XXVI.oyiKOi. >-6YIK6I. dtipîi cum am vilzut. pervert irea. aşa cum am văzut. '' invaftittiri ile suflel Jblositoare. ajnngem în viciu". 89. poirivii scopului pe care Dumnezeu H le-a dat la crearea firii omeneşti. Dacă rSmânem în sta-rea naturală. spune câ: „noi am schimbat însuşirile sustinăloare ale firii în patimi". 5. Sfinţii Păiinţi vorbesc adesea si despre patimile „plUfii rationale a suflctului". patimile mipesti. Maxim Mfirturisilorul. şi trupul. 10. puterilor san lendinţelor omului.17 Vinulilc constau în lucrarea potrivit firii sau. în general.Patimile. strict vorbind."' Sfantul Talasie vorbeşte şi el despre schimbarea vimitilor în plicate. '' ( . 41. îşi mi obfuxia în suflel şi este de la sine înţeles ca unumite patimi ptivesc în ucelaşi timp >i iufletul. 8. a facultăţilor. Cape Us despre dtagoste. altfel spus. Oinilii la Hewmenvt.) cu aceste puteri lucrând cored şi după cuviinţă. 37. voinţa. conform Logosului.20 Sfantul loan Scruarui. boli spimuole nij. pe de altă parte. a dat naştere patimilor (bolilor) şi le-a întăril pe acestea împotriva sa". facem viaţa noastră virtuoasa ptin pietate. Ill . Sf.) Cu toatc că. Sf.n Abătiindu-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plâcerc.' UKItie eapete. irascibilitalea.! firii la una contrary firii". Ciivi'tnt de suflel folosiior.) al acestor facultăţi.). însemnand dc altfel. care etiprinde inteligenţa sau mintea (vouţj. I. care. XII.thin. a Cf. dupâ cum toi ' Awn Doroici trimite uici la Sf. 11 Dogmatics.. Cuvinte despre nevoinfâ. lar delinirea rautatii este următoarea: folosirea rea şi împotriva poruncii Domnului a darurilor pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să facem binele. I. mod esenţial „paitea pîitimaţâ a sufletului". împotriva lui Dumnezeu) a puterilor sutletului şi a organelor trupului.1" prin devierea."' Sfântul loan Da-maschin învaţă tot aşa: „Viciul nu este nimic allceva decat îndepărtarea vir-luţii. 30. Sf.1" Sfantul Nichita Stithatul./. Totuşi. dacă ne abntem de lu starea naturală. reaua lor folosinţă (rtapctXpnjaK. dnpă chipul şi asemănarea Căruia a fost creat omul. Sfantul loan Damaschin defineşte patimile ca „abaterea de bunăvoie de ia starea conform.patimile suflctului1' şi . adică de la viitute. patimile jifectcazîi în. implied într-o oarecare musurâ totnlilatea puterilor sufletului (inteligcnţa. Trauuul practic. Capettt despre dragos/e. între . altfel spus. imtişinaţia etc. Dogmatical iv. Vasile eel Mine. şi venim la cea contra naturii. memoria.. alunecâm spre mutate. Isaac Sirul. 1. 35. Ele cores pund folosinţei şj sensului firesc şi rational O. Patimile. loan Damar. daca* însă nu folosim acţiunea lor. tot aşa. 36. după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii. suntem în virtute.patimile inipului" (A se vecleu: Evagrie. Fiecare patima. dimpotrivă. consider^ că palimilc suni suscitaţe de „putcrile suflctului în mişcarea împotriva firii". 20. cure stint puteri pătirnaşe (KCtSiltlKai). inj'miutre şi /wlreieiea ten du/ui mime. 64. 1 Scam. la fel. form at ă din putcrea doritoarc si puterea irascibîlă. au rostul de a-I îndrcpta pe <>m câtre Dumnezeu şi de a-l în^lţa la El..52 lar Sfantul Vasile eel Mare arată că: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să îinplinim toate poruncile pe care ni le-a dat (. II.. pentru Sfinţii Părinţi. se ivesc datorită lucrării con-trii firii (adică împotriva scopului firesc şi normal sau.

II. '•' Ibidem.te gnostic*. lar dacă este aşa. II. I. potrivii porunciî Sale". şi din cauza tuturor celorlalte tulbururi care le sunt inerente. ('apc. care vorbeşte adesea despre caracteru! nefiresc al patimilor/s spune.. " CapeJe dexprt dmgOSle. 112 :< . " ibidem.. spune Sfantul Maxim.. PG 44. de usemeneu. II. 22. Clcmenl Alexmulriiiul.*1 Sfantul Grigorie Palama invuţă tot aşa că „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă naştere patimilor vrednice de dezaprobare". scoliîi 9. Scolîastul acesiei luciăii vorbeşte în mod obişmiii dcsprc . scolia 4: 5 J Ri'gtiliU' itmri." Penlru aceasta. irascibile şi rationale". patimile sunt mişcfiri dereglate şi (rationale ale sufletului: „Patima. I9. Acesta.*0 Origen constată acelaşi lucru: „Ur-zitorul tuturor acţiunilor sufleteşti. fie spre o iubire neraţională.lu care să fi fost creat de Dumnezeu". în viaţă. fie rău. pcntni câ le dăm întrebuinţare greşită'V De aceea. Sf. imimea si pofta. 4. Desprefijcerea omului. 39."" Aşa învaţă şi Evagrie.l fiirâ judccată a vreunui lucru sau din pricina vreunui lucru dintre cele supuse simţurilor".59. a celei poftitoare. 16. 86. 59. este o miseare a sufletului împotriva firii. 16. II. Cai't'it1 tlesţnv âmgoste.Oescrirrea. nasc răutatea şi penlru că sta în puterea noastră să ne folosim de ele fie bine. XVIII. A se veden. 51. 2. Strvmate. II. dar. 19. aţâţându-1 pe om sâ le folosească cum nu se cuvine. de asemenea. Giigorie de Nyssn. fie spre o ur. 2. decât reaua întrebuinţare. diavolul. 3. Kaspun. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti"." Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufletului de la rosiul lor duninezeicsc firesc şi prin întrebuinţarea acestora in mod contrar firii. lar Sfântul Maxim. dacă nu sunt fo-losite cum se cuvine. definiţia virtuţii ccruie de Dumnezeu este folosirea acesior daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. Dumnczeu. „nimic nu e rău din cele ce sunt. însă. 1 OmUie /a Vânhirea Cîitnârifor.-7 „pficatele ne vin din reaua întrebuinţare a puterilor sufletului. spune Sfântul Maxim. 50. wdiiifestatile şifelul m tare » produc btititr spiritual*? aşa de adevârat. scolia4).patimile contrare firii" (ibidem. cautâ să le doboare sufletul prin puterile (facultaţile) înnăs-cute ale lor". ca şi a numcroasclor dereglări pe care le produc in su_1 Ciiirinl peitfni ve. îndreptân-dii-le spre cele necuvenite.1 rătil vine din folosirea în chip contrar firii a acestor puteri ale sufletului.. 61. 6. in vederea obţinerii plăcerii simţuale. '" Cf. IV. a adus la existenţfi toate lucrurile spre binele comun. se întâmpln adesea că lucrurile bunc ne indruma spre păcat. ('opete despre tlragosfe. 55. „pornind razboi împotriva virtuţii şi a cunoş-tinţei oamenilor.2'' „în toate lucrurile reaua folosire este pâcat". '"llwient. fiâspimsuri cat re Tttlnsir. XIII. este limpede c. 111. constatăud cS patimile distrug „lucrarile fireşti ale sufletului"/'' arată pe larg cum se pe-trece acest lucru: „De vreme ce cugetarea.i ct? se lini^tesc.su ri cătri' To/asie. III.1B. Cf. în acest sens. Cf. nu există nimic i.

practic implicită. MaieU XIX. IC Scrisori. I. •' Cfffe MX) de capete. Cuvânt elespiv Provide»l<i. 250. pe drept cuvfuH. Cf. 62. 34. 25). Sciisori.Patimile. în acelaşi pasaj. 100. care denuineşte patima. boli spirittuile flet. m învăţătttri de suftet folositotire." La fel spune şi Avva Amun. Sf. Pililele. 34. IV. 126-127. Sf. " Cf. OmUU duhovniceşti (Col. V. Dialogut cu iudeul hxfon. patimile pot fi considerate. 11. II). Ill). spune el.. 22. VI. XI. Mnrarie EghXeamtl. 98. VI. 5. Sf. 19-'> Omilii. 7. ca şi în Sutaîntâia. privită ca mulţimea " Cuvâtti impoinva e/milor. (&<|>poo-i>UTi)" (Eccl. 6. LIU. 17 (întrebare). 5. 4. Cfefe SOOdt eapete. Sfinţii Vursanufîe şi loan. 53: fmne. 4. NichitaSiilhaiul.tn HfiislaUi nîirr Coloseni. el mai spune şi ca" „sufletul zace in boala pacatului". Simeon Koul Teolog. III). rfttâcirea cugetelor şi pierderea conştiinţei"/' Căci citiin în Ecclesiast: „miam dat seama că răutatea este o nebunie. Pihtomt. VII.57 încâ şi mai adesea ei folosesc termenul de boalâ penlru a nuini patimile şi Obisnuinţa cu pacalul care se naşte din ele. Scrisori. 2. 5 (versiunea siriacfi). XX. 3.. 2. 115. 22. Mai aflăm patimile nuniite dtept boli in: Parafmzei hi ISO de capele In. 4. «)3. IX. 97. 201. cum este el impiedicat sfl tucreze cele spre viaţă şi cum zace el ripus de boala grea a patimi lor celor necinstite". 3. 3. Omilii duhovmcesti (Col. PG 83. ' Ibidem. 5.40 Sfântul Nichita Stithatul vorbeşte despre „boala patimiî". apropierea dintre aceste noţiuni este.41 şi Dumnezeu „cunoaşte de ce rele este înrobit sufletul. Sf. 1. Cateheze baptlsmate. 41. prtmim o oarecare deprin-dere străina şi conirară firii. 26-27. 7. loan Gură de Aiir. "] Prolreplic. 560A.. 35. Despre ferioiie. forme de nebunie. . Banchehtl. XFl. XI. Cateheze. Grigoric dc Nyssa. dar in nenumărate rânduri Sfinţii Părinţi o stabilesc in mod explicit. XXV. Sfaniul Atanasie eel Mare vorbeşte despre „oamenii cfizuţi in nebunia patimilor".„). Metodiu de Olimp. Căci beţia nu este nimic altceva decâl abalerea minţii în afara căilor ei fireşti. loan de Gaza.44 Evagrie numeşte „răulatea". V. XXVII. Herma. XV. 463. 7. 51. "• Qaeheze baptîmale. ajungem ca în obişnuîrea cu o boală veche şi de nevindecat'Y" Patimile sunt „boli ale sufletului (vuxfţţ voooi)". I I . întune-cândune mintea. w Omilii âahavnlcesti CCA. S/'. prin rădâcina sa comuna cu /tdOTj şi n&Onjia. Sf. I. Cf. I. ■' Ibidem. Dtsprt diovol.47 wDupă câlcarea pomncii.3'' iar in alta parte explică mai pe larg: „Fiecare dintre nenorocitcle patimi zămislite în sufletul nostril naşte în noi un soi de beţîe (. in cave patimile sunt prezentate ca boli. IX. 4. Astfel. 48. 3. I.4' Tot aşa şi Sfântul Macarie Egip-teanul. 113 .14 Stantul loan Gură de Aur spune că „patimile nu sunl altceva decât nebunie". IV. Ihuilii In I Ctnititeiti. îniicgiil capitol. XXVI. La aceasta ne invitâ chiar termenul grecesc n&Ooc.. 22. 2. Sf. I. sutletul a ciizut în boala patimi-lor". Fer. 1. 2. lustin Martinil şi Pilosoful. Cf. 10. Omilii h.Prin lucrarea rriului. scrie Avva Dorotei. care înseamna „boală". Teodoret al Cirului. spune (impede Clement Alexandrinul. IX. Sftnţii Pârinţi prezintă foarte adesea viaţa dusă în păcat si patimile ca pe o adevărată stare de nebunie.

ca să spun aşa. Aceasta se înţelege uneori mai usor prin comparaţia cu bolile trupeşti. 86. sau. Omilii ta llexaemeron. Dacă deci virtutea este in chip firesc sănâratea sufletului.*1 Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli. care se pot tulbura din vreo pricină oarecare. a ac vedea. TV. câte p<irţi îile trupului a infectat.4" „în suflet se află mulţime de boli". în acelasi chip. sănătalea lui". 29. 83. manifestârile şifelut in care se pnniuc bolile spiritual? patimilor ce se împotrivesc virluţii. dar felurile suferinţei sunt mul-te. veninul vătămător. la rândul s3u. mai spune el. puterea fiecSrui viciu. Snttcg Cuvuniul este îmeineiul pe accaslâ comparaţie. enumerâ diferitele patirni. * Ornilii lci Carlea Nunierii. aşadur. în locul ei se aşaza ceea cc numim vi" Capet* gnostic*. în iuai mulie rânduri.*17 „Fărît curiîţirea de patimi. pe care ele le afectează. Sf. adică iivând drept obârşie raţiunca. 10 Dcspre patîtnî. prin stricare. produce boli cu atâtea nume. voinţa şi sentimentul. " Ihtdem. 12. în Episiola IV. privite în (otaliiate ca boli. 1. care pot avea o singuru cauză. a port hi nii din suflet care a fost molipsită. numele bolii este podagra. învaţă că „precum se raporteaza sănătatea şi boala ta trupul viu. iar virtuiea. şi recurge peniru aceasta demonstrate la o comparaţie clară cu bolile trupului: „Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor. Despre nigâcîune. 1 < uvlntt despre wvoînfă. după care. aparc cefalalgia. Cand acexta a atacai încheieturile sau extremităţile mâinilor. Uupfi membrele care au fost alinse de boala. patimile sunt boli ale sufletului". Isaac Sirul spunc că: „RfuKaiea este o boală asufletiihii". drept pilda. loan Damaschin. puterea patimii vătămatoare a împresurat pe una dintre acestea.41. 30 şi. Ill . iar numele patimilor si ale stricăciu-nilor sun( fclurite. nu se tămăduieşie sufletul de bolile pacalului". cle a&eineney. IX. 4'' i iifH-te itespre c/m^oste. înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri. Cuvâni de sufJet jolosilor. Când acest venin a pal runs in urechi sau in ochi. dupa calitatea părţii. 4: „Raul esle o boalil a sufletului. cre-dem că se aşază în părţile. sau. Sfântul loan Casian arata* cum se pot deosebi şi împarţi ele prin raportarea la diferitele „părţi" ale sufletului. nu simle cu siinţi-rea cele duhovniceşti".41* Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele nnilte de care ne vom folosi atunci când vom analiza fiecare patimă.4S Sfântul Maxim. Vasile eel Marc. 46.46 lar Sfâmul Isaac Sinil scrie în acelaşi fel: „Cu cele ale sufletului este toi aşa ca şi cu cele ale trupului. capul adica. în membrele sufletului nostru. se produc otiUi şi oftalmia. trecând de la cele văzute la cele DevSzute. Cf. XXV||. Când. toi aşa se raportează virtutea şi pacatul la suflet". întemeind astfel o adevaratfl nosografie duhovnicească. în caie Sf. sau la puterile acestuia. „cntă viemc suflelul sc uflă în boala palimilor. ca să spun aşa. boala se numeşte gută. şi lumina şi întunericul la ochi. Când este atacată de putorea veninului vătâmăior fortâreaţa trupului. A se vedea. de asemenea. „boală a sufletului" . iar dacă s-a coboral la picioare. Sf. Mai aflâm lie asemenea palimile privite ca boli în Cuviintul 26.Descrierea. scrie Origen. Aceeaşi singură obârşie.

tristeţea peste măsură. încă şi mai lungă. 1 San lâcomui pămecelui.-' In acesl text. „Patimile sufletului sunt uilarea. slava de-şartă.. lăcomia. cele trei patimi prin care ochiul sufletului . calornnia. el dă o altîl listă. şi nu in chip alegoric sou pur şi simpiu ca ilustrare. nerabdare. 115 . aplicat în mod obişnuit la patologia corporals. 0 mulţime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cftzut. pe baza deose-birii dintre patimile sufletului şi patimile trupului. ceea ce permite să se vorbeasca' şi despre unele. lipsa de crcdinţă. arghirofilia. trebuie S3 şlim că nu este vorba despre simple figuri de stil. Ana-logia existentă între cele doua* planuri ale realitaţii ar permite. Iar dacă va strica partea poftitoare va zămisli: gastrimarghia. ura semenilor. iar dacâ maladjile sufletului sunt in gene-nil pre/entate prin vocabulanil rezervat patologiei corporate. ■. mânia. ilustrân-du-şi afirmaţiile de mai sus. erezia. pe care Î1 putem considera drept reprezentativ pentru fe-lu] tic a privi al Sfinţilor Părinţi. cnizimc. putinătatea de suflet. nerei'oiworfj'triilulwvniceşti. nepftsare. judecarea scmenilor. ci. decîit invers. aceasta se to-tftmplS pentni Ca este mai simplu sit se meargă de la cele vizibile spre cele invizibile.. ci despre un mod de a se exprima perfect adecval la realitatea descri-sa. cearta. pornirea nestăpânilâ. amarăciunea. minciuna. palima apare limpede concepută şi definite ca boalfi. sfada." In altă parte. iubirea avuţiilor pâmânteşti.*"1 Sfântul loan Da-maschin. negrija şi neştiinţa.M desfrânarea. ne oferă o listă mai detaliată. avuriţia şi poftele vătămaloare şi pamantesti". in viitutea unei autenlice analogii ontologice care cxistă încre afecţiunile trupului şi cele ale sufletului. care foloseşte acelaşi principiu de clasificare. şi despre altele în lermeni medicali ideniici. părerea greşită. aşa cum însuşi Sfîintul loan Casian o spune. şi anume tot atâtea cAte mişcări patologice pot avca diferitele ltii facultăţi. iubtrea cclor materiale. întumurarea. mândriu.dacă ar exista ase-menea lermeni bolilor sufletului. de un vocabular. laşitate. în principiu. frica. mai ales atunci când este vorba de instruirea celor care sunt puţin familiarizaţi cu realităţile duhovniccşti. Sfiintul loan Casian. '"' Adică slava deşartli. pentru a descrie patimile. împotrivirea. 8 Cf.mm-Cea este orbit şi înrobit tuturor celorlalte patimi. nici ca simplă comparaţie. blasfemia. adică orice erezie." trufia. care sunt: lipsa de credinţă. 15. mândria. ca afecţiunile somatice sâ fie descrise în termeni rezervaţi . ('uvâttt liesuflel fo/osilor. tit. pizma. numiS-rul lor creşte prin combinarea unora dintre ele. lasitatea. gelozia. pizma. XXIV. Daca va fi rănită voinţa (partea irascibilă) va produce furie. bolt spiriitutle ciu". în plus.Patimile.//. despre o manierâ precisâ şi directă de a arăta lucrurile aşa cum sunt. trândavia. în majoritatea cazurilor in care Sfinţii Pârinţi se folosesc. luria. ipocrizia. tristeţc. ne da următoarea clasificare: „Dacîf este infec-tală de viciu partea rationale va da naştere la vicii ca: chenodoxia.

nechibzuinţa. ţinerea de minte a răului. cruzimea şi rSulatea. iubirea de arginţi. îrnbiiibarca pântecelui. distracţiilc. pizma. din aceeaşi pricina. dând perversitatea (căci aşa numesc unii Intalnirea părţilor contrare ale răutăţii). tănguirea. cânirea. nascocim surse neîn-chipuite de patimi făcătoare de stricăciune. lăudăroşenia. necurăţia. desfrâul. c« toată întinderea ei. îngâmfarea. naşte făţărnicia. plân-sul la nevreme. jalea. dcprimarca. viclenia. aroganţa. ademenirea copiilor (.). PrefuţiK lh Ibidem. citată mai sus.. în paralel mai face o clasificare a pati-milor în alte trei categorii.).. pornirea de a maltrata. sminteala. cu înfăţişârile. rîîlăcirea gândurilor. puţînfttalea de suflet. neînfranarea. înfumurarea. ca şi cea Sfânlului loan Damaschin. obiş-nuinţa cu păcatul. deznădejdea. iubirea de sine (. nu este decât parţială. lar când ascuţim mai mult prin durere modul iubirii trupeşri de noj înşine ((|n-Xautta). dispreţul. falsitatea. tirania. modurile. sfarâmarea suflelului. plăcerea simţurilor şi iubirea plăcerilor de tot felul. când ne îngrijim prin plă-cere de iubirea trupească de noi înşine (QiAaurta). tminijesiăiile şijeltd in iwe. dorinţa de a plăcea oamenilor. neruşinarea. '' RăsptmSUti nitre Talasîe. prefăcStoria. iubirea de arginţi (.). întristarea. reaua folosirc în chip pătimaş a plăcerilor himeşti. nebunia. " Ibidem. necurăţia. l'anfaronada. şiretenia. beţia (. prefaciUoria. naşte mânia. poftele celi! rele şi toate palimile nemşinale cele împotriva firii. pfirerea de sine. bârfeala. prevestirile. deffiimarea Providenţei.. iubirea de podoabe. vrăjile. linguşi-rea. vorbirea urâtă şi toate câte sunl de felul acesta. Sfâniul Maxim Măniirisilorul. neglijenţa. cele care provin din căutarea plăcerii. viaţa iubiioare de (rup". nepăsarea (. uciderea. cauzele şi vremurile lor. mândria. duşmănia. neruşinarea. de-a lua în râs. vorbirea prea iiHilta. îngamfarea. injuria.. iubirea de stăpâni-re.. lâncezeala. uşurăta-tea. In sfârşil. zgârcenia. „Cautând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de durcre. când din alle pricini se amesteca în plăcere durerea. adaugă Sfantul Maxim/* lată deci câ aceasta listă. ghicitul. naşte lăcomia pântecelui. pângărirea celor sfinte. plăcerile cărnii şi toate cele care se fac pentru îndulcirea trupului. gelozia şi toale câle ţin de o dispoziţie care a fost lipsită de prilejurile plăcerii.. adulterul.).). jocurile de noroc. tâlharia.Oescriereu. moleşeala. nesimţirea. consimţirea sufletului cu păcatul. descurajarea. Astfel. adoptând dasificarea stability pe baza celor trei funcţiuni principale ale sufletului. ura. nu e cu pu-linţS". hoţia.*'' în ceea ce-1 priveşte. cele care provin din ferirea de durere şi." „A le număra pe toate şi a le spune toate.. ironist.. slava deşartă. umblarea cu ca-pul prin nori. 116 . ciuda.. lenea. risipa. cele care se nasc din unirea accstor două porniri. dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate câte sunt născociri ale acestui viclean amestec". se produc bolile spiritual* cunoştinţa. Iar patimile tnipului sunt: lăcomia. calomnia. întriga. uşurătatea.. în sfarşit. linguşirea. vorbirea la nevreme. viclenia.

1933.6 al jiiitnilea. Printre acesie multiple boli spiritualc. gandul tristeţii (Xttaii). Nil Sorski. vorbesc numai despre şapte patimit în acest caz ele corespunzând celor şapte demoni de care vorbeşte Evanghelia (Mt. Com'orbiri dtihovitieeşti. al şaptelea. Găsim cleja aceaslrt expresie hi Clement Alexandriniil. V. SI Gri-gaiic eel Mure. Seam. al măniei (bpvfp.''•■ Lista aceasta fixată de Evagrie a devenit trad it io-nalâ in ascetica ortodoxă. 86. Sf. NichilaStilh. '•' II rega-sim mai ales la. arghirofilia şi ehenodoxia. Talasie. 56.. p. Sf. într-un anumii fel.2. Talasie. Cinimi de sufh'i fiihsiun: Sf. Sf.63 Cele opt patimi generice corespund celor şapte neamuri care trebuie to-vinse. loan Scărarul. mai generate şi generice (YEVH«Ă'KXTOI). loan Casian. Rome. 2. Cu vtntf despre neuoiiifă. V. I). H Cf. 2\ M. 202. al optulea.. '''■ Sau aviiriţhi. XXVll. bolt spiritiude o simplă privire rapid aruncala asupra nenumaratelor patimi care-l pot lovi pe omul căzut. al slavei deşarte (KevoSoţio*.L'oiigine de In Ihcorie orienlale de h u i i pech6s capitaux". al cincilea. Capefe despre ite:\te. d.no. III. loan Scărnrul. 1 Cf. 11. Sf. 12. loan Darnaschin."7 dar ea produce in primul rând trei patimi fttndtt* mentale. . I. 9. Maxim Mfuturisiiornl. Copew despre tbttgOSte. al treilea este eel al iubirii de arginţi (^iXapy^Aa). HI. 45. Comentariii In lev. 101.. socotind mândria şi slavadeşartâ o singură patimă. Tratatul practic. 56: HI. 117 . in care se cuprind toate celelalte.\a\n\a) sau iubirea egoistâ de sine. XXXI. Isaac Sirul. I: XXVI. 9. 17. Convorbiri duhovnicejti. XXVI. Bvagric. loan Damnschin. siinl in nu-mâi de opt. 3. Capetv despre dragost*. XXI. Oheittalui Christiana. 43.mil. Cuvt'ml de \njlei fotfktUor. Scam.6. Thuatulprat tie. 11. Sfinţii Pârinţi. Toate pats mile provin din aceasta. 164-175. dim re cele opt principale.26>/vIzvorul acestor opt patimi principale şi al tuturor celorlalte pâcate care se nasc din ele este filaucia {$\. 2. Cele . 6. 8. HI. apoi pe toate celelalte: acestea stint gastrimarghia.WO tie ttipett. (ttpete. Sf. I. 5. PedagogulţXtO. Priraul este gfmdul lăcomiei (yaoxpniapy\a)\ după el. al mândriei ibmţit#avia)". XX.). Capet» despre dntRoste. 16. '" A se vedea.J Cf.'*1 Câteodată. Tratimd pimiic. le conţin şi le zămislcsc pe toate celelalte. 3. loan Casian. Sf. 93. Sf. 45. firgula. Isiliic Sinaitul. 87-90. există totuşi uncle care sunt funda-mentale. II. 5(» Sf. Haii&heiT. al şaselea. 1969. despre care vorbeşte Deuteronomul (7. loan Sciuarul. ''"Cf.68 „Iubirea trupească de sine. care le preced şi le zămisîesc pc celelalte cinci. 17-18.'' Aceste patimi principale sunt în număr de opt. cucerit deja. cum s-a spus adeseori. Aşex'Umxielt' mânăstinşli. p. vine eel al curviei (nopvela). e pricina luW ' Evagrie. Sf. V. în afara de Egipt. dc asemenea. . injrunare >/ peirererea cett duprl miiHe. 11-22. Maxim Mfumrisilorul.f'ntimile. Despre originea acestei clasificari. a se vedea I. Sf. Sf. V.' acest ultim termen aril-land c8 ele. reluută în Etwles de spirititalite oriental?. I. 33. I. al akediei ((XKEOUX).. St. Apoc. Lc. XXI.Sf. Mc. a Cf. XXX. . Sf. Evagrie le clasificS aslfel: „Găndurile cele mai generale. Sf. 71.

89.. atâta vreme căt omul nu le răpunc pe acestea treî. şi. cele mai imedia!e> cele care apar în primul rAnd şi cele mai raspândite ]a oameni. potrivit împrejurărilor în care îşj expun învăţatura. şi nu trebuie în nici un caz înţeleasă în mod rigid şi scolaslic. învaţă Sfăntul Maxim: „Din lâeomia pântecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei. Talasie. desemneazu în mod traditional viaţa uscetică. "Latucit. 89. Ill. în general vorbind. şi al treilea.. iar faptul cîi o anume patimă conduce spre aha. " Acest tennen. dacă n-a dispreţuit aceste trei gânduri". n Sail al zgârceniei. gândul mândriei". 74 Cf.?u\ 137 bis. Sf. 87. ' Ibidem. Sf. nmnifestârile si fe. chiar Sfinţii Părinţi enumeră adesea şi alte diferite patinii. propriu vorbind. Cape/*.. I. Cf. cei ce ne furi-sează în suflet iubirea de arginţi şi cei ce ne momesc cu siava de la oameni. Tnlasie. Oinibi dubovnicesti (Col.'" Ceea ce spune Sfântul Părinte corespunde învăţatiirii lui Evagrie: „Dintre de-monii care se împotrivesc lucrării (praxis)10 noastre.. ('&pete desjiri' deasebirea patbiulor şi a gândmHor. De altfel. 56. Sf. Cajnw. poaie cu uşurinţă sa le îndepănezc pe celeialte. Sf.". Daca. şi diavo-liil aceste trei gânduri I le-a înfaţişat Mântuitorului: intâi. Sf. fagăduindu-l toată lumea dacă i Se va închina. US . Capete. Grigoric dc Nyssa... întie altele: 2 Tim 3. IV.. 136. clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativă şi exclusivă. 8 A se vedea. pe de altâ pane. III.7* iar din slava deşailă (chenodoxia). Toţi ceilalţi vin după aceştia. II). cnuza ei. loan Scărarul. Sf. al iubirii de arginţi şi al slavei deşarte". 7 Cf. III.. &€spw legea dubovniveaxcă. DeSpreJeciorie. til. Sf. Macarie Egipteanul.76 Dupa acestea urmeazS toate celelalte. ci indicil doar cum se petrec în general lucrurile.fi Capet* tlespre dmgoste. cei dintâi care se ridică cu lupla sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Talasie. dimpotrivfi. de asemenea.74 Aceste Irei patimi principale au trei urmaşi imediaţi. Vom vedea de altfel că. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generate ale poftei: al (ăcomiei pantecelui.lu! îti care W produr balile splriliude turor gândurilor păiimaşe." Asemenea clasi''' ("«jn'ii' despredmgoxte. prin lâcomie intră desfranarea).71 „De aceea. XL. spunandu-l că va fi acoperil cu slavă daca va asculta de el". Scrisori duboviure. nu se poate elibera dc celelalte. 5. Maxim Marturisitoiul. 1. .DeM-nerea. 2.. al doilea. gftndul lăcomiei (pleonexta). cum vom vedea. aşa cum am spus deja. scrie Eva-grfe. III.. întrun ainime fel. 2.7' Aceste trei patimi primordiale sunt. arată mai curând că ea o prilejuieşle pe aceea decât că esle. A sc vedea. este adevărat că o palimâ deschidc uşa alteia (de pildă.. 56. atunci când a reuşit să !c biruiasca. Sf.77 Alragem atenţia totuşi că această ordine nu esre absoluta. lor. arată el în continnare. Scam. ea nu este singurul factor care o prilejuieşte. Varsamifie şi loan.. îndemnându-L sa facă pieirele pâini. Sf. fară nici o deosebire. Elc suril celc care deschid poarta penlru toale celelalte: „Nu este cu putinţă să alunge cine-va de la sine pe diavolul. 111. XXVI. Marcu Ascecul. din iubirea de arginli (filarghiria).

Este I impede. 4. ca ordinea in care patimi le intrâ în sutlet."1 Trebuie sâ arăiam. începând cu prima şi pănS la cea din urma.81 După cum arată aici Sfănlul loan Casian. născându-se una pe alta. Despre tegea dulioviriceaseti. XXII.Patimite.Când lasă cineva un gând să zSbo-vească. aceasta se întâmplâ pentru că pur şi simplu Epistolâ cam Nicofae Momthul. se cuprind unele în altele şi se întăresc una f^ a'. Astfel. căci mişcarea trece din verigfi în verigă. Cuvănt de sttflei jblositor. de la un cap la altul. *° Desprv Botez. 5. 13. ** Ibidem. ci şi de cele pe care nu le iubim defel. Sf. Scam. Sf. Capete despre dragoste. 13. 56. Sf. 28. pentru omul căzui estc o iluzie să-şi închipuie că este scut it de patimi sau măcar de vreuna dintre ele. variază de la om la om. intra şi ele o data cu ea. eft modurile de filiaţie înlre patimi pe care leam expus nu arară decât lendinţele generaie şi ele nu exclud şi alte modtiri de generare şi alte tipuri de legăluri. „aceste opt vicii. Sf'ân-ml Marcu Ascetul spune: „Să nu ni sc parâ ciudat că sunlem atraşi cu pulere nu numai de gândurile care ne îndulcesc. Marcu Ascetul. totuşi în chip deosebil şi intr-o arrumitfi mâsură suferim de ele". deşi asalteazâ lot neamul omenesc. în altul slava deşarta cste tirană. lucrează împreună îndcmnurile spre desîâtare. 111. parca târâte de-o nevoie. Macarie Egipicanul.*2 „La unii locul principal U deţine duhul desfrânârii. pe altul îl stăpâneşie trufia. Scam. u se vedisii Sf. totuşi nu-i atacâ pe toţi la fel". H Despre fedorie. ci sunt folositoare în instruîrea duhovnicească şi in practica ascetică. lonn Damaschin. ■ 119 . Sf. Noi înşine am recurs la ele pentru că uşurează înţele-gerea lucmrilor despre care vorbim şi abordarea unei realitaţi atât de complete si diverse. Sfinţii Părinţi învaţâ în chip obişnuit că loate palimile sunl legate între ele. legătură care face ca ele sa se cheme unele pe altele: „Aceste răutăţi se tin atât de strâns una de alia. se va mişca to1 lanţul. îndulcindu-se cu el. bolt spiritual? ficări nu au o valoare absolută. sprijinindu-se unele pe altcle. Sf.*J Sfăntul Gri-gorie de Nyssa stăruie mai mult asupra legăturii dintre patimi. încât daca pătrunde în sutlet una dintre ele. loan Scărurul. 28. pe altul îl asupreşte fiiria. I. Tot asa şi pal i mile omeneşti se înlânţuie şi se leagă unele de altele.'" Astfel. celelalte.a. 30 '' în afnrfi de uuiorii pe care-i voni cila miii jos. XL. va fi predat altui gând. tV. Crigone eel Mare.Ei spun că fiecare dintre patimi zămisleşte altele. XXII. iar dacfi biruie una» numaidecât urmează şi celelalte". loan ScSrarul. târât de ele fără să ştie. 8. spune SfAntuI loan Casian. Ctiviute despre nevoinfu. Comentariu fa tov. după cum. 96. Dacă ni se pare ca nu avem o patima. din pricina primirii celui din(âi". Isaac Sirul. căci fiind ele înrudite prin răutate. Maxim Milrturisitonil. alunci cănd tragem un lanţ de un capflt. pe de altii parte. Sf. şi tot aşa va fi mânat şi de acela. pe de alia parle. Ornitii dnhovnîveşti (Col. " Convrhiri tlidiovriicesli. Deşi se constată câ toţi sunl loviţi de toate. Sf. V. II). VII.

w Cf. Tratatttl pracfic.'" Patimile sun! adeseori numiie de Sfinţii Parinţi „ganduri (cugete)" sau „gânduri păiimaşe".*'1 Ade-sea. Gâsim acest proees descris de Sfântul loan Scararul. XXII."" La fel. "'Cf. dar lucrul accsta este valahil doar un anumit limp. „gânduri rele". totuşi ea existâ înlr-o aniimită măsură în suflel şi se poate manifesta în orice clipă. Omul mândru poale fi astfcl sculil de toate celelalte palimi. 12(1 .. luandu-le cu toiul locul. „Se întămplâ câleodatâ. s-au înlinai in chip jahric de fierbin-ţcala irupului". XV.1" dar şi mania'"' şî desfrânarea. „gănduri trupeşti".M 12. iar aceasta le este lăsală ca cea mai mare dintre toate relele şi ca singură ia locul tuturorcelorlalte". Mândria însă nu poate fi scoasă afară de alia" patimă şi ea stăruie în suflelul oricărui om câla vreme nu-l scapă Dumnezeu de eu. nuuufesliirile sijehd. mândria are şi ea puterea de a alunga din suflel toato celelalte patimi. 10. slava deşartă şi mândria au în eel mai mare grad capacitatea de a face sii dispara alte patimi. care spune că el însuşi a văzut cum „mulţi. Scam. cfici ele apar dc îndată ce iniensitatea aciivităţii lor scade."'' ea goneşte adesea găndurile aduse de akedie şi de intrislare. w Cf. spune Sfântul loan Scăraml.. se poate constata că persoanele la care una sau alta dinlre paiimi este în mod special dezvoltată aproape că sum sculite de alte palimi sau cel puţin acestea existil într-o slabă mâsură. numai sfl se ivească prilejul.ftbfamxxvn. în afară de una singunf (care esle măndria). Exislă oricum in suflel o adevfiratit iconomie a palimilor. şi chiar de la cei nccredincioşi. 6. Şi dimpotrivă. scăpând in lume barca inipului lor prin grijî. care face ca. XXI 19. XXVI. Scam.Dexnieifti. 39. Ibidem. loan Scararul. slava deşartă apare în anumite cazuri ca potrivniea lacomi-ei.^ între feluritele patimi. de măndrie. Evagrie. venind în via-ţa călugâreascS şi lepâdând toata" grija. A&tfel. ca palimile să se retragă de la unii credincioşi. 6. ^Scara. ocupaţii. prin faptul cil le iau cu totul locul acelora. loan Scăraml. "" Sf. Cf. această relativă lipsă a ei să fie compensată de o mai puternică dezvoltare a alteia sau a mai multor a!tor patimi. **Ct. XIV. atunci cănd o patima este mai puţin intcnsă şi pare chiar să lipseascâ. in care îe pFodac halite spiritual'n-o vedern sau pentru că nu se manifestă in acel moment. simplui fapt că* unii oameni sum prinşi în treburile şi grijile lumeşti este dc ajuns pimtru ca la aceştia anumite patimi să dispară cu totul. Scam. afară. ibidem. loan Scărand. 20. \49). nedormiri din pricina grijilor vieţii (. pentru că ele se manifesto în om mai înlâi locmai ca gânduri. XXII.). 5. 58. bineînţeles. fie ca acesle gânduri se vor intaptui * Slantiil Viu'sanufic sc arata uimic şi se minuneaza cum cei care siuil iiiânaţi de pofla de câslig si de a se razboi sunl lipsi|i de patima fricii {Scrisori (uihavnici-s/i. Sf.'10 iar aceasta peniru că este în-cepatoarea tuturor celorlalte şi le cuprinde într-un fcl pe toate. 63.

m realilate îşi au obârşia în suflet. nu le caută însă niciodatâ ciuput. 1975. Tot aşa cum la Sfântul Aposlol Pavel şi la Sfinţii Pârinţi cuvântul „trup"'" nu denumeşte. p. " St' Isaac Sinil. Asifel. dintr-o pricinâ sau alta. ci suflelul. scrie Sfăntu) Grigoric eel Mare. 77-79. nici cele ce sunt in lume. s-au cui-hiirii in sufletul eel înşelat. exercifând asupra lor o putere liranica. t. ci „vieţuirea trupească şi cugclul tru-pesc'V'1 In ac&SI sens este folosit cuvanlul „lume" in versetele urmatoare din Epistola Sfântului loan: „Nu iubiţi lumea. le numim patimi''. pentru că ele sunl insuflate şi îiureţiiuite de demoni şi vădesc stapânirea acestora asupra suflelului omului. 159. pentru că tot ce este in lume. „Chair". Capeledapntdrttgosle. nu indica creaţia. nu sunt de lu Tatâl. 78. 30. „De indata ce o singura patimă ajungc să tulbure rânduiala (suflelului). M Catehe&s XXV. '" A sc vedea . căreia îi urmează reaua înlxebuinţare a lucrurilor". ci patimile care privesc sufletul şi trupul."* Patimile produc în suflet tot felul de neorândiiieli. tulburări şi smintiri. spune Sfântul Simeon Noul Teolog.1" Chiar patimile care par a ţine de trup. Patimile mai sunt numik* „trup" (aâpţ) sau „lume" (Kocrpoţ). Fiecare soi de cuget rau. Paris. ca şi fiecare patirrrâ de altfel. aceste gânduri prin care se exprimă în primul rand patimile nu sunt văzule de la bun incepul ca rele. " Pmcm vedea aici an all fel dc clasificare a parimilor.1'4 După cum vom vedea.l'tiliitiile. căci to-li-adevâr dacă patimile cele de căpetenic. Cele pe care „precum socol cei mulţi. ci sunt din lume" (I In 2. bufi spiritual? sail nn.1. nu va păcâtui nici cu lucrul". 1953. 30. II. patimile sum în mod frecvenl numile de Sfmţîl Pîirinţi „du-liuri rele". le caută Irupul. De asemenea. şi gâiidurile patimaşe. Dacâ cineva iubeşte lumea. 442. 2. g5-Stm la Sfâniul Isaac Sirul această definiţie: „Lumea este nn nuine cuprinzător Care îmbiâţişează toate patimile. 121 . ele descoperindu-se ca atare numai în anumite condiţii. adică pofia trupului şi pofta ochilor si trufia vieţii. ca iinul ce esre mort (fără suflet). spune Sfânlul Maxim Mărturisitorul. folosit in ucest context. Şi cu drept cuvănt spune Scriptura că „strigă atunci când împilarea a tie-cut once margin) şi răcnesc hi mainile eclor puternici" (lov 35. " Cuvinte dttxptv m-vomfa.^ „caci pâcatul este întrebu-inţarea greşita a ideilor. are un demon care-i corespunde. cuvântul „lume". „Dc nil păcatuieşte cineva mai întâi cu mintea. în trei mari categorii. care-si caută plăcerile prin el". Bonsirvcn. demonii pun stăpânirc pe sufletul şi tru-pul omului. polrivil Sfinţilor Părinţî. Leon-Diifour. Paris. lar când voim să le arătăm dupft deosebirea nume-lor lor. Prin paiimi. 9). trupul (ati)(ia). Cuvi/it* ifcspvr itrvoinţd. X. iubirea TatiUui nu este intru el. Atunci când voim 58 numim patimile în în-tregime. le numim lume. 15-16). Dic/ioimaiie <ie SpititwUti. îndeobşte. „duhuri ale răutSţii". Duiionnairr (fa Nouveau Ttsttimttnt. mulţimea nenumărată a celor care le urmează tl ". ae gâseşte îndată alta gala să aducă şi ea stricăciu-ne. col.

piin purtarea de grijă* a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doctorilor duhovnîceşti". 28. pentru a-l sea-pa de nebunia şî suferinţcle pe care i le provoacă. 0 :\ş. uiainie chiar de a cerceta răul. XII. ca şi pentru a-l feri de elc. fe-lul tămaduirii lor.'c' „Negreşit. este nevoie mai întâi de toate ca ele să fie bine cunoscute. Aşa fac şi doctorii. VII.mai mull sufera sufletul din pricina păcatelor dccât trupul de boli". III. aunt palimile.M Omilii fa Ozia. "" Sjsom. găsindu-se leacuri pentru suferinţe. vom afla şi leacul tămăduiior. scrie Sfantul loan Casian. 13. nifiiiiffslârih' şi Jelul in can se pwduc bolile spiritual? târăşte in toate soiurile de nebunie şi W tulbură cu strigătul lor de fiară".s In acelasi fel vorheşte şi Sfântul loan Scărarul: „îmi dau mai dcgrabă cu pSrerea despre sârguinţa pli-nă de grijă cu care trebuie să caule fiecare dinlre cei ce bolesc Ue patimi.. cei bolnavj. I. nici bolnavilor nu le va putea fi asigurată mgrijirca cuvenîtâ şi nici color sânătoşi putinţa de a-şi pâstra o sănătate desăvârjşită". fâra a fi înfăţişat mai întAi felul rănilor şi fără a fi cercelate începuiul $i cauzele boli-lor.Descrierea. mai înainte de a se atla printr-o atenta" cercetare originile şi cauzele acestora".m Pentru a-l vindeca pe om de aceste boli care. 28. VII. „Negreşil.. având punirea amara amintire şi dureroasa îndelelnicire cu palimile.l. 4. 3. Nenorocitul este chinuit totdeauna de relele deprinderi din el. ":" Ibidem.nenorocitul suflet care s-a lăsai amăgit fie şi pemru o singură daiă de aceste patimi de capetcnie.iV. Cea dintâi tămăduire ar consta in a cunoaşte cineva pricina patimii lui.100 Astfel patimi le îi produc sufletului o stare de suferinţă asemanaioare celei pe care o pot produce in trup bolile fizice. sub lovitura păcaielor care se înmulţesc ajunge nebun şi răvăşit cu furie de fiare".'00 Aflam la Sfantul Simeon Noul Teolog aceeaşi tnvgţStUTfi: . care-] ard şi-1 înfierbantă pururea'V Tot aşa spune şi Sfâmul loan Gură de Am: . spune Sfântul loan Ca-sian. peniru a-l (aia din radfci-nă". ci în acelaşi tinip sâ ne înveţe din care pricina a ajuns acela să pâcătuiască. şi face aceasta pentru ca sa-i fereasc. " învttţâum <U' snflt-i ţbiositoare. . ■' (hiuliihRmwim. ' Asezti'iunlele nuituhtireşH. adaugă el."'' . C3ci odatd pricina aflată. 122 . Avva Dorotci spune aşa: )tDac$ are cineva In trup un amestec de sucuri amare. XII. nu-l arde însuşi accst arnestec rau şi nu-l tulbură pe el toUleaunu şi nu-i necăjeşte viaţa? Aşa este şi cu su-fletul pâtimaş. noi. ci cuută să afle pricina pentru care s-a ivit. 4. niciodatn nu vor pulea fi iralate bolile.'/atniniele inâiuhlireşii..u..' lar la Sfâniul loan Gură de Aur citim: „Aşa obişnuieşte Sfânta Scriptural sâ nu facă doar cunoscuta greşeala cuiva.Monahul irebuie sâ cunoascâ nu numai schimba>ilc şi prefacerile care au "'■ Cwneniiiriu la !ov. VIII. atuiici când merg la cei bolnavi.1 pe cei care sum sSnatoşi de primejdia unor căderi ascmănătoare.

VII.).M. ci. nu îngăduie acesiora s9 prindfl rădăcini în minţile linerilor. Sfântul loan Casian spime: „Aşa cum cei mai experimental dinlre medici se preocupă să vindece nu numai bolile prezente. abia însămânţale şi care. o data cu dcl'inirea aceslor palimi.10* Descrierea aniănuiHită si meiodică a palimilor pe care o găsiin la St'intii Piirinţi se arată a ii o adevărntă nosologie şi o autonticfl semiologie medicalfi. cure au cunoscul nenumărate poiicniri şi că-dcri ale multor monahi.. de nenumărale ori aflâiidu-le şi in noi. "" thuU-m. Aflăm de la Sfăiilul loan Casian că mulţi au fost vindecaţi de bolile lor suflcteşti numai uscullându-i pe părinţii cei duhovni-ceşti vorbind despre pricinile. înl&urând prin convorbiri duhovniceşli. 13. felufile şi chipurile patimilor/bolilor şi aratând care sunl leacurile lor. şi cauzele vi-ciiiorcare ne otriWeau".. omul înce-tează de a mai fi determinai orbeşle de mecanisme pe care nu le cunoaşte. Nosologia şi semiolo-gia au desigur în accst caz un caracter tcrapeutic.l0g '*' Cat&m% XXV. tolodală. sa le descopere semnificaţia profundă şi sfi taie iute răul care I-a cuprins sau e pe cale să-l ciiprindli. ca prinlr-un remediu ceresc.îmăduirea începe. De allfel. de altfel.ln ascunse pcntru cei care nu şi-au ascuţit disccmamân-(ul duhovnicesc.).107 Cercelarea amănunţită a cauzelor şi originii palimilor are. $i sit le prevină prin sfatun sau medicamenle. răm. ca permiţându-i omului să-şi cunoască şi Să-şi inţeleagă mişcarile suflclului. ci şi cauzele lor. l'oli spiritual loc in sufleiul său. sporesc pcsie masură. riguroasâ şi eflcace a unei terapeulici . ne-am lecuil de ele (. T. n Aseziiininlflf mâmhiiri'ş/i. care au drept scop elaborarea metodică. prin ea însăşi o valoare lerapcuticS. şi pe cele care. au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri şi altelc cu mull mai numeroase.i acestor boli ale sutletului. Sfinţii Părinţi nii dcscriu numai bolile vădile şi uşor de descoperit. îiivăţând în tâcere şi leacurile.. de asemeneu. . dar şi until profilactic. prezenlate şi puse in relief de batrâni (. ba. în acesl sens. ca §i pe cele care sunt doar. cu toate există în suflet.. „Bătrânii. peritni învăţarea tinerilor. ca sa ştie care sum acestea şi de unde se mlflmplăîner. Cf. lot aslfel şi aceşli adevjlraţi medici ai suflete-lor. dacfl omul nu se pazeşte. astfel. 17. ciiie-l lulbura şi-i produc suferinţă. şi cauzele patimilor ce-i ameninţâ. şi leacurile de însănătoşire". prin înţeleapta lor experienţă. descoperindu-le. 5-8. aşa-zicând. bolile sufleiului care s-ar ivi. să le preîntâmpine chiar pe cele ce se vor ivi. 205-208. aşa cum locmai am arătat.Patimifa. Mulle dinlre aces-lea.

„După toate semnele. „iubitori de sine*' (iJrtXauxci) (2 Tim.. în sensul negativ al acestui cuvânt. Sf. care sunt şi cele mai generate: lacomia păntecelui. 1952). din care se nasc toate celelalte: gastrimarghia. 22. Eptslate.\ {I'hilauliv. Talasie. instrainat de Dumnezeu şi îndreptat spre lumea materială.* III. Sf.f nl Edesei.. Maxim Mămutsiiorul. ca adjectiv. 59. III. loan Damaschin. Sf. ' Cf. 2. Sf Talasie. 93.. creatâ după chipul Lui..4. Prolog. 87. pe cea „bunit şi duhovniceascâ' '• Cf. 11. 2. loan Damaschin. 397A.. ' Sf. 59. PG 91. cate opune . Cuvhue despm rawrin/4. Hausherr a stiuliai spiritual itaiea accstui St ant Pârince în iinsambliil ei. I. Filautia ca pmimă este o per-venjic a ucestei cuvenite iubiri de sine şi constă. Penim acest motiv din urmă. (\i/>eie. din aceasta se nasc cele dintâi trei gânduri pătimaşe. Capete. . Sfantul Maxim Maiturisitorul este eel dire i-a ncordat cea mai mure utenţie. a te iubi deci in Dumnezeu şi a-L iubi pe Dumnezeu în (ine. Sf. şi care conslă în a te iubi pe tine ca faptură a lui Dumnezeu.. Prolog. Caper* desprt dmgost*.să îubeşti pe aproa-pele lău ca pe tine însuţi" (Mt 19. fării nii-i o indoiala. Capet* despre rrazWe. II. loan Dumaschin. 8. II. 86. Avva Doroiei. 19. 6. iu-birea eului eazul. Nichiia StiihuUil.. PG 90. Sf. ducând o viaţă cu lotul Irupească. 124 . Sf. 57. Talasic.i Filaulia (fluXawxta)1 este privită de multi Parinţi drept izvorul (uturor răutăţilor suflelului. Evagrie. 260CD. Teo-dc.4 Exista o formă de fjlautie vinuoasă/ care ţine de fire a omului. Rome. 59." maica (uturor patimilor şi î» priniul rând a celor trei palimi de capetenie. 56-60. cit. 3.iuli. 1.. 59. 11. 57. Sf. a| iubi-rii de arginţi şi al slavei deşarte''. Talasie. 8. Sf. Dar. 202. 65. 87-88. şi nu una spirituals... Cf. Ca^te despre dragoste. 39. Sf Maxim Marmrisitorul. Lc 10. De In Wndrexsapour $Oi n la charitr si'Uni Saint Miisime le Catijesseur. (We '*«' de capete. RâsponsuH câtre TaJast». Isaac Sinil.2 I il. Maxim Mfirtiirisitorul.. 28. Ct&ârtt <tt suflei fotositor.Capete despredragoste. Sf. arghirofi-lia şi chcnotfoxia. U>r. Capete. ( \>\e MKI de aapefe. II. f'«/«■/<*. 27). adicâ în iubirea egoista de sine. Invafaiitri de xuflet fbloxitaare (Epistola de introducere).ielei iubiri de noi înşine". Senientiae. 4. 12). II. 1. Sf. 79.. 1 Cf. 111.. Nichita Stithatul. 8: 56. dimpotriva. toctnai pomind de la c-.. Tcodor al Edesei. Isihie Sinaiiul. 56. 111. l/na sulă capete Joane fofasitoaiv. :Cf. Una SUtâ capete jbaiiefotOtfl&tre. 4. R&smtrmai caire Tulaxie. CuvâtU de xujîet fbbsHar. II. 28. Sf. amintita de Hi istos atunci când vorbeşte clespre cea dintâi poruncă: . în „amorul pro-priu". 71. filaulia este in general definilă ca iubire trupească sat) iubire pâtimasă faţă de trup' şi faţă Ue „aplecările l ui păcfiioasa"? Prin trup aici trebuie să Aceasta patimă este desaisii de mai to|i Sfioţii Pfuinti (Apo&tolul Pavel însnşi foloseşie ucest teirricn. în asa fel încât I. Sf. D. III.

care o sporeşte şi pe care o sporeşte.28. <i avut un rol determinant in procesul ciklerii omulni. a slujit cu toatS sârgu* iiiţa /idirii în loc de a-1 sluji Ziditorului. compusul somatic." Filautia apare fundamental legată de plâcere: într-adevăr ea este ciîutare a plăcerilor legate de simţuri.8 SlVinlul Nichita Stilhatul scrie îii acelaşi sens: cei tiiipeşti. 1. cu atflt se aprindea mai mult putima iubirii trupesti de sine. asemenea dobitoacelor necuvântatoare. supUS sufleluiui şi spiritualizat. care este iubirea neraţională a (rupului. Şi aşa.. Altfel spus. Astfel.hui suit/ cti[>eirJmirtejiitosi-/oiHv. alaturi de uilarea de Dumnezeu.) toată grija lor şi-o îndreapta spre sânătatea şi plăcerea tru-pului'V' lar în altfl parte subliniază limpede câl de cuprinzătoare este aceastâ patimfi: „Filautia. „fiind stăpaniţi de iubirea de sine (. 125 .) 1-a înstrăinat pe omcu toiul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pâtimaşa a lucnirilor ce cad sub simţuri. Şi cu cat îşi strângea mai mult legăturile neştiinţei. Şt cu cat se tagrijca mai mull de patima iubirii trupeşti de sine. ale c5rui organc foloseuu la înălţarea spre Dumnezeu. 96. Sfântul Teodor al Edesei defineşte filaulia ca „înclinare pătimaşă" şi ca „implinirea voii tmpuluf'. Căci nu poate slilji cineva zidirii daca* nu culiivii trupul. Sfântul Maxim explicit: „Cu cât se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor vâzute numai prin simţire.lu Sfanlul Maxim Mămirisitorul descrie procesul care-l duce pe oni de la uitarea lui Dumnezeu la iubirea de sine. fmpărtăşindu-se deci omul fara măsură de aceasta numai prin simţire. Prolog. cu atât se lipea mai mull de experienţa gustării prin simţire a bunurilor materials cunoscute. cat trupul căzut. prectim nu poate sluji lui Dumnezeu dacii nu-şi curâţeşte suflelul prin virluţi. şi afland prin experienţă că împârtăşirea dc cele sensibile susţine firea lui trupeasca şi vâzută. aici cuvânrul imp desemneaza ceea cc Apostolul Pave] şi s fan la tradiţîe numesc în general „carne" (ocip^). face (pe om) iubitor de sine sail iubitor de sufletul sâu sau de (rupul sâu". căutarc care. Deci. prin grija exclusiva de trup. 11 'Ibidem. ajungând să fie. trupeşti. prin simnuile si mădularele sale. iar trupul propriu legal prin fire de zidirea luată drcpt Dumnezeu. 9 Cefe300decapele.I'ilttiiim înţelegein nu utâl. care a înrobit sufletul. 6.! şi a socotit zidirea văzutfi drcpt Dumnezeu. aşa cum a lost el creat de Dumnezeu dinrni începiit. cu atflt nâscocea mai multe moduri de " l. iar de la iubirea de sine la patimâ: „Necunoastercftcauzei celei bune a lucnirilor (. ' RdspunSUticâtre /alas-ir. prin grija de trup omul săvArşind slujirea cea stricăcioasă şi umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine. indumnezeind-o datorită faptului ca e de trebuinţa pentni susţinerea tnipului. la rândul ei. principalul organ al cunoasterii şi al desfiStănî de lume. avea în sine într-o lucrare nemcetata placerea şi durerea". care se năştea din ea.. cu atât îşi străngea in jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu.. privitaexclusiv ca material^.. aşa cum am Văzut dejii.i alcătuiască podoaba lui spiritual. adică in afara lui Dumnezeu. a parăsit frumuseţea duinnezeiasca" menită s. l-a iubit cu toatâ puterea.il. Dar cu Cat se umplea mai mult de această experienţă.

) datorită neştiinţei (. cat si din pricina nenorocitelor ei urmâri. * l>pistole. 412A. sfâşieri şi suferinţe de tot felul.30 „Vai. p. PQ 91. toate patimile se nasc ca răspuns la această dublă tendinţă. :'" RăspuTWtri câire Teilu. 12. „viaţa oamenilor.tit\ Prolog. care este şi roada si ţinta iubirii (rupeşti de sinc". I'itiUiuiic. Ihu/enr 14 n ('eh-MH)ltr. il face pe om să ocoleascâ durerea. Ronm. |S Cf.2&. slriga laolaUă Evagrie71. Una sum capwit. iubire de sine. Sf. 26. iubindii-se pe sine in afara lui Dumnezeu. omul încetcază de a mai lucra virtuţile -care stau in legaliiră cu orientarea sa spre Dumnezeu . o adevărată sinucidere spirituală. " Sententtae. Cuvânt ascetic til HM) de cu/rele. Prin iubirea de sine şi patimile pe care le aduce ea. de sine şi de aproapele. încţput ilesprc tema cflrţii. care-l impinge la căutarea neîncetată şi în multe chipuri a desfătării. o realitate aotentică decâl în Dumnezeu. pentru ca acestca aduc tot atâtea boli. ci doar se amâgeşte. pe care Sfâniul Nichita Siilhalul 0 numeşte „atotrea". Aşa cum spune Sfamul Maxim Marturisitorul. Huusherr..1" omul ajunge să negc însăşi esenţa firii lui. iar eel ce se iubeşte numai pe sine nu are cu adevaral dragoste de sine". tară să Vlie.1'' Astfel. Diadoh ul F'oliceci. .. PG 96. „Cu adevărat lucru înfricoşător este .. 25..Sf Petru Ditmuschinul. '*Citat la I. el chiar se urfişte. htvâţâluri ththovniceşît. 93. tei) cin-slind pricinile care o pierd (. ci.).IJ Tot filautia. 1952.ui"'lr.şi dincolo de orice osfuida a omorî cu voia viaţa data nouă de Dumnezeu prin daml Duhului Stunt. PG 40. înt'âptuind.t)est:rierea. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că „iubitor de sine este eel care nu se iubeşie decât pe sine. in ccle ce urmează nu vom examina decăt celelalte efecte patologice ale filauliei. '' Cf. I 3.l. a devenit plină de suspine. renunţa* la menirea sa dumnezeiască şi se rupe de izvorul adevaratei Side vieţi. Pentru că omul nu are.' Sfiniete I'amie/. manifesto/Hi' şi felul fti cure se produc holile Spiritual* producers a placerii. a toate urâioare!". Teodor al Edeser2 şi loan Damaschin~~: urâtoare de Dumnezeu. 613D.. eel iubitor de sine nici nu se iubeşte cu adevaral. 126 .şi lasă sfi intre patimile. '' Răspurvmri cut re TaUme. negându-L pe Dumnezeu prin iubirea cxclusiva de sine.*. asa cum am văzutdeja.16 Nu numai că.spune Sfamul Maxim .M ' feftfaf*.. Prolog. spune SfantuI Maxim.'* atât din pricina nalurii sale. „se umple impotriva sa de iubirea trupeasca de sine". prin iubirea faţă de cele stricâcioase".14 Acest ultim punct Hind deja menţionat mai înuinte. şi cei ce sunt de aceeaşi fire se manânca unii pe alţii ca fiarele". . iată. pnxJucându-şi eel mai mare rau. el nici nu se poate iubi cu adcvărat. 1269A.'1 Dupa Sfâiilul Maxim. 1 ' fhi'Inn.17 într-adevâr. tulburări. care urmează inevilabil placerii..

PC 91. sptine tot ei". trecut astfel in raiidul obiectelor. poartâ chipul lui Dumnezeu. traţi ai sai. „s-a tăiat firea cea unica in nenumilrate părticele". iubitonil Ue sine nu are parte de relaţii autenlice cu seme-nii sai. TNcuin /« Tatălnostm. Dar şi pentru că eel ce se iubeşte pe sine cautâ inamte de orice propria sa plăcere. Filautia. Prolog. 20.isla ajunge sa" se opună iubirii de aproapele şi duce la lira fata de el. 3%D '■' Cf. '" Ibidfiri. Filautia. regăsim un all madular al aceluiaşi Imp. 64. esre che-mal să fie flu al Lui prin înfiere şi dumnezeu prin liar. 3. omul nu-si mai poate iubi cu adevărat aproapele. un rival în ceea ce priveşte afir-marea de sine şi căutarea plăcerii. omul stApânit du filautie caută numai afinnarea de sine şi propriul folos. ■h Idem.?ţ' Din pricina ei.5. loan GurS de Aur. Roni. de nsemeneii. ceilalţi oameni încetează de a-i mai fi apropiaţî. I<os[niimiri ram. Orni/ii lo ioan. Sf. acc. (. 3 127 . intre el si ceilalţi oameni se instaureazâ relaţii de suprafaţă. Astfel. 620BC.In loc de a avea în vedere folosul şi binele celuilalt.:* Rupandu-se de ceilalţi. 1). XLV1II. unii Cf. Adesea aproapele nu este penrni el decâl un siinplu mijloc de a obţine placerea pe care şi-o doreşte. Astfel. omul îşi sfâşie propriile nuldula-i« Or.. L'itându-L pe Dumnezeu prin iubirea de sine. El poate fi.) ea a tiiiat in multe părţi firea cea una". spune Sfânlul Maxim Mfirturisitorul „a sălbalicit fa-cultatea iuţimii din noi. 26. 18 Epistok. „a-si sfâşia mădularelo este lucrareacelui furios şi nebun". I Cor. 12.FiUmlia Iubirea de Dumnezeu si de sine întru El implicit pentru om şi iubirea de aproapele (cf. PG 90. adicâ prin neperceperca Logosului. filautia stă la obârşia „dezbinării care domneşte între cei uniţi prin fire". prin lipsa ei de raţiunc (ăXcfyia. prin iubirea de sine. precum cele din cadrul familiei. o altă parte din Datura umană cea una.TalasU'. 2. dominate de nccunoaştere şi ignorare reciprocă. aceştia devenindu-i nisle strain i (Col. principiu unificator al celor depărtattv5 si in acelasi timp prin separarea de El). Sf.'0 Nemaisesizând în aproapele realitatea lui profundă si încetand de a mai fi unii spiritual cu el. 12. Maxim Mărturisitonil. ■! Ibidem. de vreme ce sum fiii Aceluiaşi Părinte şi se impart ftşesc de o aceeaşi fire. care. 877B. căci nu mai vede temeiul acestei iubiri şi nu mai înţelege legătura transcendents care-i uncşte pe (oti oamenii înlre ei şi deci şi cu sine. chiar şi în situaţiile de apropiere obicctivă. de dragul placerii. Cf. 1. 1 In 5. facându-ne să ne pornim. A M vedca. spune Sfântul loan Gură de Aur.. naşle dezbinarea celor care se aflâ* in unire. prin mijlocirea multelor patimi pe care le naşte filautia. absenţa co-municării autentice. ca şi el. ciici celălalt ne cstc semen şi frate în care-L regfisim pc Dumnezeu şi ne regăsim pe noi înşine. PG 91. Pentru eel iubitor de sine. de asemenca. şi atunci işi indreaptă asupra lui toată agre-sivitatea sa. inscnsibililate. 21) şi chiar mai ran: rivali şi vrăjmaşi. un concurent. aduugâiul: „iubirea de sine ne-a rupt la inceput prin plăcere în chip înşelător de Dumnezeu şi unii de alţii.

) a tăiat firea cea una în multe parţi şi a înarmai firea însăşi împotriva ei".36 uciderile'' şi razboaiele. rivalitate. I I ) . rob ori liber. ci toate şi întru toţi Hristos" (Col. 13.. dimpotrivă. tăiere imprejur şi netâiere împrejur. Otmtii duhovnlcejfi (Col. hivdţdiuri duh&vtdcesti." în paginile următoare vom examina principalele boli produse de aceastâ primâ şi fundamentals boală a sutletului. Dejpre Providrnfei. 2. Tâkuire h Tcadlnostm. cflt şi etectele sale. * Sf. loan Oamaschin.. PG 96.pi.. Cele 300 de capete. Maxim Marrurisitorul. 420D. PG9K396D. Capete despredragoste. şi anume iubirea de sine virtuoasă. II. UV. II.. PG 90. 4 ' Cf. Pethgogul. ca semn al omului lipsit de minte3" si ca fiind ea însăşi neraţională'1<: şi cu totul nebunească.408D. "■ Ibidem.'1 înşelarea şi exploatarea unora de catre alţîi. invidie.** Acolo unde exists* iubire dc Dumnezeu. 12H . PG 90. Petni Damaschin. ba. Sf. a sălbaticit prea blânda fire şi a taiut fiinţa cea Una în pftrţi multe şi potrivnice.4. Acolo însă unde domneşte iubirea de sine. Maxim Mnrturisitonil. ffieându-ne. spune in altă parte Sfâniul Maxim. 17 Cf. gelozie. Fer. ' Rclspunjltri rdirc Waste. Sf. 13.. 7.s Cf. („Ccl lipsii dt* minte (difoxov) 8te iubitor de sine"). Sfântnl Maxim scrie: „(Prin iubirea de sine) înşel&toml diavol l-adespărţit pe omde Dumnezeu şi pe noi intreolaltă. Rdspumttri catre Talasie. " hpisfoU. barbar şi scit. 71. chiar stricăcioase una alfe-ia".J2 Tot în ea îşi are rădăcina dezbinarea naturii umane despre care am rot-bit mai SUs.. H.*4 nedreptatea. Maxim Marhirisitorul. Sf. împotrivîre. 11. Episto-Ut vainfrnU'lv care « eenit xd i ae trimiid . '" Cf. învdţdiuri duhm>m<e. duşmănie. '* Cf. •* fyisfola 2. 28: „Iubirea de sine este iubirea nciatioiiiila" a trupului". 41 Cf. cearta. 59. 1. Citvlnte despre newinţd.. ca şi nepulinţa de a trăi laolaltă. de sine a fiecăruia. „all mai este parte barbătească şi parte femeiască" (Gal. agresivitate. Clement Alexandrinul. 26. PG 83. Sf.51 „lubirea trupească. nu vedem decât dezbinare. 669D-676B. Sf f&aae Sinil. 3.. Teodoret al Cirului. 2. 260D.. mtimfeslrfrile sifetxd fn care M prodnc bolifr spirituale tmpotriva altora". Sf. Nichita Stithatul. Prolog. să parăsim cugetul drept şi să împârţim în modul acesta firea". după cum spune acelaşi Sfant Pârinţe: „iubirea egoistă de sine a oamenilor (. PG91. Cf. 893A. cum mai r5u nu sc poate.Cttviiitele". 3. Avva Dorolci.28).41 legată indisolubil de iubirea de Dumnezeu şi de api'oapele. unde aoeasta apareîn mod implicit. fncepuf. Maciirie Egipteanul. PG 90. SfinJeU Pamlele. „nu mai este elin şi iudeu. -" Cf. Astfel. . LIII.*1 Efectele ei patogene se datorează faptului că ea însăşi este o boală.Descrierea. manifestâri care sunt roade ale acestei patimi. 40.*8 PUautia apare astfel ca profund patogenă pe multe planuri şi este privitâ de Sfinţii Părinţî. atiit în ceea ce priveşte nalura.42 care constă in folosirea împotriva firii a unei tendinţc fireşti a omului. 397C.. III. Sf. 3.

ciire numeşte primii foimă Laimarghie Xamapyla. iar celelallc palm putfuul fi puse în celc douâ mari caiegoiii Mabilite de Avva Doiolei. fine. 4 Capett despre dragosto. II. p i i i i i u l corespunzfind fonuei numiie de Sf. fiind atunci dorinţă de a manca mult. in eel de-al doilea. ca neinf ran area gurii şi a pântecelui. în ceea ce-l piivi'şie. Rvagric scrie: „Cei care. nu carnea pe care o hrănesc". şi dorinţa ca mâncărurile să fie gătite cu multă grijă. ' Traiotutpntctic.6 Nu ideea că hrana ar fi în ea însăşi necurată şi rea sau ca hrănirea ca func-ţie în sine ar avea ceva rău în ea ducc la considerarea gastrimarghiei ca paAceastâ dislincţie este făcutâ de Avvii Doroici. In ambele situ aţ ii este vorba despre căutiirea unei placeri de naturâ tm-peascS. 7. XXV. pe care o pHseazâ în primul rflnd {CoHVofbiH ihihovntceşti. S'ctmi. plăcerea pântece-lui. şi atunci înseamnă căutarea unor feluri de mâncare gus-toase.s Astfel.' în primul caz. XXX. V. se poale îndrepta spre o anume calitate a mâncării. irupul nu intervine decîU ca unealta a lucrării acestei patimi. să aibă în vedere în principal canlitatea mâncării. XV. 11.3 Gastrimarghia Gastrimarghia (yacrtpinapYta) poate fi definita ca o căulare a plăcerii dc a mânca.) sft se judece pe ei înşişi. '' Tratatut pmaiv. allfel spus ca dorinla de a mânca de dragul plăcerii sau. Această patimă are două forme principale. şi anume dorinţa de U mânca înainte ile vrcmc. loan Casian adaugâo alia fonnâ. XIV. îşi hrănesc peste mfisurâ carnea (. a gustului. prin raportare la vimitea pe care o neagă. de allfel. „gând" rău. Casian în priinul râncl."1 Intr-adevăr. distingc cinci moduli dc manifestare a gasuimarghiei (CoitWfUoHu tu fav. Grigorie cel Maie. " Sf. gastrimarghia propriu-zisă yaoTpijiapyia {hivăţâmii tie mflet jblosiiiHire. 75-79. ceea ce se caută mai înainle de oricc este plăcerea gurii. 59. gastrimarghia nu se naşte direct din necesităţile acestuia. dovadă fiind faptul că dorinţa de-paşeşte adesea nevoia reahl. 23). Simeon Noul Teolog. Sf. de aceea gastrimarghia poate fi trecutâ printre „patimile trupeşti". delicate. 53. V. poate. Sf. 129 1 . 161). Aceasta face sfi poată fi privită şi ca o patimă a sufletului. Cctftfhe&C. Aşeniminlele tnâtmstireşti. Darcu toate că trupul este direct implicat în această patima. Sf. mai ales in cazul buli-miet. 6. loan Scfuanil. definită în chip negativ. de asemenea. 30. -' Cf. 18». Evagrie o numeşte. tineori chiar foarte mult. iur pc a doua.. pîkimaş/ ca şi Sfântul Maxim. în chip nesănătos..

AseuhmiUele nuinaxtirrsti. 44. pune dorinţa de hrană şi plăcerea de a o avea înaintea doririi lui Dumnezeu şi. 7. mulţumind lui Dumnezeu. Dc accea. îşi are rădăcina în atitudinea omului faţă de hranâ şi de actul hrănirîi. A uri hrana in sine. dacă se ia cu mul(umire" (1 Tim 4. abuzul .care constitute patima -nu înseamnă nuniai a mflnca mai mult decAt îi esle de trebuinţa trupului. 3). cil. o rea folosire a lor. 86. respectă scopul firesc al alimenlelor şi al hrânirii atunci când o face din nevoie. „orice făptură u lui Dumnezeu este bună şi nimic nu esle de lepfldat. folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă". „Atunci cănd primcşti hrană. he. cfici toate. şi dacă o iei pentni desfătare. tot asa mănânci şi daea* o iei pentru nevoia tnipului. " Cf. A. de ne vă-tămăm." Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană. pentru a întreţine şi păstra viaţa tnipului sSu. nu în a mânca stă patima. căci. "* Capete despre drxtsoste. Prin patima gas'rimarghiei. ci şi a câuta plăcerea chiar in puţinul necesar. spune Sfântul Maxim Mărturisito-rUl. erau «bune foarte» (Fac. asa cum a spus lisus. ar fi „un lucni de osândâ şi cu totul drăcesc".i se des-făteze cu mâncarea. spune Sffmtul Diadoh al Foiiceei. precizează Avva Dorotei. cei ce se împfirtăşesc de elc în afarăde aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat desfătărilof. „Mâncările s-au facui pentru două pricini: peniru hrana şi pentni tămâduire. :11 Cf. Tot aşa. 7 ('mriin ascetic in 100 de ctjpete. Grigorie eel Mare. Isaac Sintl.Dtrscrierea. nuuiifestârile şijetul hi care xe//roduc holile xpiriuiah tima. he. omul pâcătuieşte pentru ca\ dorind s. Sf. Avva Dorotei. zice. ci constă în felul greşit în care omul se foloseşte de ea. şi se foloseşte rau de ele atunci când le transforms într-un mijloc de desfiliare. se poate să mănănci fcluri gustoase şi gătite cu grija fără s3 păcătuieşti în vreun t'cl şi să înghiţi mâncSruri de rând si sâ te întinezi cu elc"." Această paiimă nu priveşte deci hrana în sine. ci în dorirea plăcerii dobândite prin mâncare. 31)".XXX. sc depărtează şi se lipseşte desfătarea de cele duhovniceşti. 1. III. 43. ci în starea sufleteasca a omului şi în scopul pentru care se face. Cuvlnle despre nevotnfâ. ci. aşacum arata" Sfântul Grigorie eel Mare: „Păca-tul nu sta In hrană. iar a le folosi în all fel es(e o perversiu-ne. Sf. De aceea.7 adăugând îndală: „A mânca şi a bea din toate cele puse înainte. mai precis în abaterea acestora dc la scopul lor firesc. 4). loan Casian. " Patima. 130 . pentru a păstra sau a-şi recăpăta sănătatea. firească. deci. „nu ceea ce intră în giirfl spurcă pe om" (Ml 15. 7. cum învaţa* Apostolul. 14. ci in felul cum o primeşti. 18. 1 Cf. Omul. Sf. Căci nlimenlele i-au fost date omului cu un anume scop." Prin urmare. nu este ceva care se impolriveş-te canonului cunoştinţei. " Ihidem. 8. predându-se acestei plăceri trupcşti. ''Comenumiiliilov. care sunt cu totul mai înalte. ca lucru rău. V. Ate tui Avva Dorotei dtferile eputole. deci. cil. II) şi. din starea noastra ne vătămăm".

încetând de a mai fi izvor de viaţâ. „ori de mâncaţi. Cuvttitt despn nevoinfri. este pervertită prin lăcomie. dato-rai numai lui Dumnezeii. când l-a lacut pe om. 23). pe care-1 uneşte astfel cu Dumnezeu. 3. pentru că nu mai este legată de Izvorul Vieţii. Cîlci. prin ele. Pe de altâ parte. 5. şi prin ea să se bucure de Dumnezeu. on de beţi„.. nesocotind ceea ce. ibidem* * 131 - .. uiţand de Dumnezeu. Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecelc este dumnezeu sensibil". 36. cuprins de aceastâ patimă.. 43.» i-o da.bucalele. spre gustare cu mulţumîre" (1 Tim 4. ci cu Insuşi Dumnezeu. lar prin aceasta. Dimpo-irivă. omul se abate de la rostui ei flresc. în loc sa fie privită ca dar al lui Dumnezeu şi prin ea să I se aducă slavii Diiruitorului. face din ea stavilă între el şi Dumnezeu. în acelaşi timp. îi aduce ei un adeviîrai cult.. şi în loc de a se folosi de mâncare pentni a se înâlţa la El. 3)..eu. spune Apostolul Pavel (Fil. omul se sfinţeşle pe sine şi funcţiile trupcşli legate de actul hranirii. în loc sâ aducâ jeitR curatâ tui Dumnezeu. cu adevărat ar Ixe-bui să-l intereseze şi să-1 preocupe cu totul. toatc spre slava lui Dumnezeu sa" le faceţi" (1 Cor 10. şi spre ea îsi Indreaptă întreaga dorinţâ. care i-a dat-o. 6: In 6. prin iăcomie omul aduce jertHi pâmecelui şi gurii sale. ] 5 . pe toate cele create. ea devine. prin greşeala omului. El face din simţul gusrului si din fnncţiile digestive centrul şi esenţa fiinţci sale. omul voieşte să se desfete cu bucatcle. îi multuirteşte Tatălui pentru ea (M. sfiUuind prin urmare ca. Adiicând mulţumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acest.(lastrirmtrglua Lăcomiacsle în fond idolatrie. Tn loc ca hrana să i-L descopere pe Dumnezeu (Sfântul Isaac Sirul vorbcşte de „eel ce a văzut în hrana sa pe Domnul"'*). în loc sft se bu-cure de hranâ mulţiiinindu-l lui Dumne?. Mc 8. atât pentru el. II. căci lacomii şi-au făcut din „pântece dumnezeul lor". în el. se îngrijeşte de hrană mai mull decât de orice altceva şi uneori chiar inimai de ea se îngrijeşte. Hristos însuşi ne descoperîi aceasta şi ne dfi pil-dfi de purtare cuvenită.1J într-adevăr. în loc de a se face un mediu transparent al energiilor Sale necreate şi sfi slujeascS Slăvirii Sale şi îndumne-zeirii omului. mâncarea devenin-du-i un îndoii izvor de viaţă. atunci când. In vreme ce el se amăgeşte crezând că este cea care-1 line în viaţd. acela de a da slavă şi mulţumilă lui Dumnezeu. 3. eare ar tre-bm inâlţalâ numai spre Dumnezeu.. 19). prin patima lăcomiei hra-na capătă o valoare în sine şi slujeşte plflcerii tmpeşti.'6 ('nvtini /irnini rei ce sr lintşlesc cu m'lavir. reducajidu-sc aproape numai la ele. hrănin-du-se astfel nu numai cu pâine. aşa cum a şi voil El dintru inceput. ea devine pricinâ a morţii. Iar Stuntul Apostol Pavel spune limpede câ Dumnezeu a facui . 5) şi. de axemenea. el sfinţeşte alimentele pe care le primeşte (I Tim 4. Urrnând învâţăturii acestuia. prin pierderea sensului ei spiritual in reaua folosire pe care i-o dă omul. ''Cf. intregul cosmos.. 31). Mai alcs aceastâ menire esenţială a hranei: de a fi consumată în chip euharistic. lăcomia îl desparte de Dumnezeu pe om şi. dând hrană mulţimilor care-L înconju-rau. cât şi penlru lume o stavilă în întălnirea cu Dumnezeu. 11.

38.Jvlapyalveiv înseamna. udică* nebunie a pâniecelui. Prolog. că ea înseamnă pentru om. adică nebunie a gurii" . at. şi prin el pentru intregul cosmos. merg până la a vedea în ea cauza pâcatului originar. de allfcl. VI. 4. restabileşte comuniunea dintre Dumnezeu şi umanitate şi. 85. prin mijlocirea acestei palimi. o separate a omului de Dumnezeu. Hristos îi redă omului adeva-raiul centm de gruviiaţie. XXIV. nuuiifestdrile si felul m cart $g produr bolili* spiritual*? în Inmina acestor considerente teologicc şi antropologice. Gastrimarghia. 656CD. Teodoret 11I Cirului. Cf. IK Cf. 3). La acesl nivel originar. Cuvântul lui Dumnezeu. îi spun laimarghie (Xcuuapyla). Capets despre dntgoste. Sf. o ţinea diavolul după căderea protopărinţilor. loan Casian. Sf. Rdspunsitri câlre Tahisie. şi in special pentru cfl ea constitute o pervcrtire a folosirii fireşti şi normale a hranei. spune c5: . Hristos. Calinic. PG 83. patima lacomiei se vădeşte mai gravă decât poate părea la prima vedere. 161.rj. Sf. 73. V. Răspunzându-i dia\ olului că „nu rjUmai cu paine va irai omul. 59. 10 . intre întregul cosmos şi Dumnezeire. Scant. Vinfo lui Ipafie. comuniune pe care Adam eel dintâi o rupsese. pentru toate aceste aspecte ale sale despre care am vorbit mai sus. XIV. Adam a voit să se bucure farâ Dumne-zeu de acest rod. " Avva Doiolei. Noul Adam."1 Avva Dorotei. XV. VI. loiin Casiaiv CoHvorbiri dithuvnhvşti.pryo<.17 Căci. a fi ieşit din sine. lisus nu spune că omul nu sc hrăneşte cu păine. ci cu tot Ouvântul care iese din gura lui Dumnezeu". tar eel nebun este nuroit u. se vede limpede faptul cfi lăcomia opereaza1 o ruptură. 132 toe. 161. la autorii păgâni. vorbind despre cele trei forme ale aceslei patimi.Df. Maxim Marturisiton. într-adevăr. Cuvmte despre nevomfrh XV. este privită de Sfinţii Părmţi ca boalft. Isuac Sirul. Rezistându-i. Sf. Cuvinie drsprr nevohtfd. Convorhiri tin-lnmtkeşli. pierderea comuniunii cu Acesla.il. 11. V. loiin Scăranil. Fer. Gravitatea aceslei patimi se descoperă in faptul că ea a fost una dintre cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4. lar această boală (uoooţ) şi nebunie (uavta) de a voi să-şi umple cineva pântecele peste măsurS o numesc gas-irimarghie (yconpiuxipYia). lar când e vorba doar de desfătarea gurii. Maxim Maiturisitorul.scrierta. El eliberează în starşit umani-tatea din robia In care. Sfântul loan Casi-an. arătând originea denumirilor de „laimarghie" şi „gastrimarghia". gustând din fructul oprit. Unîi dintre Sfinţii Părinţi. RrRitUt. care de fapt simbolizează întreaga hime «fflsibila. spune: „aflăm în ele pricini de boli ale sufletului cu atât mai de temut cu cat sunt foartc iwineroase"/0 Se înţelege că ea poate fi privită şi ca o forma de nebunie. de pildfl. Nil Sorski. II. El face vădite înstrăinarea şi idolatria instăpânite prin pâcat şi vindeca firea omeneascâ care le căzuse pradă. Despre Providenfii. prin ea. . " bmiţiilnri de suJJef Jblositmire. ci aratfi legătura pe care acesta trebuie s-o menţină cu El însuşi.. Sf. Sf." " Cf. Sf.

sfirt'sli."s o ingreuiază. Cf. spune Sfântul Diadoh al Foticeei. \9:Omitii desprt' post. 26. RegtiUle Mart. 50. 26. Aynwniintele luihui.) (grcu de urnit. I.Gasirinuirghiii Dar gasirimarghia estc boală şi nebunie mi numai peutru cele ce o privesc direcl.': loropealâ şi somn. :| lilein. . hmifitfiiri desitjlet fotmifottre.. Sfin|ii asceţi arată câ excesui de mâncare si de băutufă. sluji lui Dumnezeu şj depărtându-se de adevaratul centru al cxislenţ.32 Ca urmare a unei asemenea sritri..ei sale -.şi dintre ele mai ales aceasta. oricare ar fi ele. 34. III. înceatâ)". 161. OmilU efespre post. vorbeşte despre „omul a ciirui cugetare îngroşalS il face să privească cele de jos". Upsil de îndrazneală) şi leneşâ (£\|/aKli>nţ0<. la rândul său. s-a supus voii impului sâu neputincios". mintea.29 O asemenea stare a sufletului îi îngreunează zbonil spre realităţile duhovniceşti. 26.* IbUleiti. "'Cf. ea fiind prin f i r e mai tisoarâ şi mai sprintenă ca focul". ori îşi pierde cu tolul drcapta chibzuinţâ. 56. 133 . „TjllţRll îngreunal de mulţimea mâncărilor face mjiitea (vo\iţ) molâie (fciAoc) (cuvănt care mai mseamnă şi: laş. duce la Irândăvie în rugaciune.' îi aduce întuneca-rc." ori aceasia este alterată şi împuţinată. ('uvintetlexpre iwvoitiţâ. 11dem."1 naşte în el negrija. '" Cf. Isaac Sinil.2H care cuprind în aceeaşi mâsnră şi suflelu] în între-gime. Cmvlni ihwpre ivgăchme. ne spune Sfâmul Maxim . şî care „irâind numai penini pântece şi cele care vin după pâiHece. care se produc pe multe planuri. Isaac Sirul. 5. stand cu loate deasupra ei. Isaac Sinil. V. I." Sfantul Grigorie de Nyssu. " Cf Sf. Sf. . I'uvhit? ttespm nevoinfă. Avva Dorotei. Cuvinw drxpre woinţâ. Toate pali-mile. Şi fără nici o osteneală a vrăjmaşilor săi. Sffmml Isaac Sirul spune că „atunci jumîUate din puterea lui se face nepu-tincioasâ.) încă înainie de a inlra în lupta. In afara" de faptul ca face din om un rob al ei. Sf. II. gastrimarghia primej-duieşte însăşi viaţa trupulup şi are în ceea ce priveşle sufletul muUe urmări nefasle. înăbuşitâ de greutalea mâncarurilor. ('mam ascetic in 100tie capere. se află înviiis fără să fie luplat. încât se poaie spune că (. loan Casian.-' Ibidem. Sf." în această siluaţie." Cf. Qamii despre post. Vasile eel Mare. 69. Sf. este depfirtat cu totul de vieuiirea după Dumnezeu". Regulite mati.acesla nemaiputandu-I. IV.11 într-un cuvânt îl slâbeşte pe orn cu totul. ţinându-1 prins de dorinţa şi plâcerea mâncării . 19. Isaac Sirul. Evugrie. îl împiedica să ducă aşa cum se cuvine lupta ascetică. 1 Capetedespredragosf*. Cuvinwdesprertewjftifâ. 162-'* Sf.:1. lipseţile minlea de târiV4 şj de vioiciune. 4 DespreJeeiorie. 6. 45. îndreprându-si dorinţele mai întâi spre cele trupeşti.„leaga min-tea de liicrurile materiale şi o ţin la pamâm. . deci. ci şi peniru nenumăratele consecinţe patologice. ase-nicm:a untii bolovan foarle grcu. . XV. toate puterile sufletului sum folosile în chip josnic.

V. 31.. XXIV.se clatinâ1 şi se poticneşte" ca ametiul d e v i n . IV. pricinuite de năluciri spurcate şi de chipuri necuvenite care starnesc o poflă ce Irece în suflel şi-şi împlineşte în suflel voile ei în chip necurat".. M Cf. trebuie să veghem ca nu dorinţa de plăcere. Isaac Sirul. XIV. prin personifîcare. loan Scărarul.43 La rândul său. Comtmtariu fa tov. caci rnai âles săturarea îl face pe om rob patimilor mşinoase.. '7 Cf. 44 Cf. 41 Ibidem. gândirea nu-i mai esle pStrunzătoare şi ageră. Sf.). Isaac Sirul. scolie. ca să nu se zăpă-cească cugelul tău şi sft fîi tulburat de împrăştiere (. rele pe care voinţa noastrâ nu le maî poate stăpâni. Sf. 26.41 „Stomacul plin şi sătul" face din inimă „un loc al vedeniilor şi un balcon al nălucirilor necuve-nile". 65. til. care duce la îmbuibare. 72 134 . 27. minlea. Cf ibidem. XXI. Sf. fitvăţâturi dulumticesti. 26. Scam. 71.>g O mulţime de gânduri pătimaşe (XOYKT-II-I ! se iscă în suflet aducând „valuri de întinăciuni şi adânc dc necurăţii neşliute şi negrăite". naşte în trup. 38. mamj'estârile şi felul in cure se produc butile spirit uale îmbuibarea si toropeala care îi urmează îl împiedicâ pe om sa ia seama la lucrurile celc mai simple pe care i le cere credits». Im-uftituri de sujlet folositotire. ci nevoia tru-pului să fie milsura purtaYii noastre cumpatate". Sfântul Grigorie de Nyssa arată că .45 de aceea Slînţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor46 şi prici-nă a tuiuror railtailor. Sf. Dacă vrem ca trupul sS ne rflmânS liniştit şi netulburat de mişc^rile pătirnaşe pe care le aduce urn-plerea pântecelui. Animoiiii. M. Despre fgchrie. 44 Despre feciorie. Sf. XXI. " Ibidem. XIV. Phnen. due la „tulburarea rmnţii". " Cf. Sf. " Cf. chiar pe ea să le arate: „fiul meu eel w n Apojtegme. loan Gură de Aur. Reguto. Sf. 41 Cuvinte despre nevomfâ. ba şi sufletul să-ţi fie întnnecat şi gândurile tulburi". 69. Avva Doroiei. 161. tit. lor.40 Sfântul Isaac Sirul arată şi el efectele lăcomiei „neru-şinate a pâniecelui". Maxim Mărtmisiloriil. Vasile eel N4are. atală Avvu Pimen.47 Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a palimilor odrăs-lite de ea. prin Mpsa de mâsură. punând-o. 134. i . 69. I. Scam.. liăspimsuri eătre Talasie..Descherea. Avvji Aiiunona. 16. Sf Grigorie eel Mure. " IMC. Nil Sorski. spune el: „să nu-ţi îngreuiezi pănlecele.42 De aceea. 2. Ibidem. XV. loan Scărarul.pofta de mâncaruri şi băutură. spune Sfânlul loan Casian. Calinic. 43. 26 şi 56. spun Sfinţii Părinţi. Vitiţa lui (patie. Omtlii despne pogt. Sf."' cuge-tările îşi pierd uscuţimea. Ctivinte despre newinfu.ÎB care înUneazii sufletul.44 Gastrimarghia lasă" cale libera" unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeş-te. ' Multa mancare şi binitura rnultă. seria alfabefic». spunând că ea face „mintea ncstăpânită şi împrăştiată peste tot pamântul" şi aduce „închipuiri necurate în timpul nopţii. Cuvinte despre nt'vohifii.

38. îndrăzneala. de pildâ. Sf. Capetr tlespivdnigarte. ('uvitiie cfvspre wvoiiifa. M Ibidem. Sf. cflrora le urmează nigăciunea întinată şi gilnduiile împrăştiate.j. Convorbiri duhovniceşti. 23.1 patimâ secătuieşte izvorul lacriinilor de pocainta. ('ii-ptte. nesimţirea. 54.*0 Smm.GastiinutrRhw întâi născut este slujitorul curviei. neauzirea. cărora le urmează iarăşi deznă-dejdea. Sf. Isaac Sirul. împoirivirea în cuvânt. . 85. al ireiJeae somnul. V. loan Casian. Maxim Mârturisiiorul. 503. fala. A^emmintf/f ntOtuhti-rvşti. 7. a căror importunţă o vom vedea mai jos. al doilea după el este ce] a] învârtoşării inimii. faguta. 22. 6. III. adânc de necurăţii ncştiute şi negrăite. 60. V. cum s-a putut deja vedea din textele cilate. loan Scîuanil. glumele. 21. Varsanufie şi loan. vorba muliă. Fiiccte mele: lenea. Dar palima gastrimarghici aduce mai ales şi de îndată desfra-narea. I. I. XIV. 11. U. 135 . Sf.Vrmw. iubirea de podoa-be. cutezanţa.411 Tol el spune în altă parte4Si că aceas-1. 32. XIV. Talasie. a se vedea. Sf. 26. 38. III. 21. cea mai cumplită dintre toate". Sf. 57. dar adese-ori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate. robia. Apoi din ei porneşte o mare de gAnduri: valuri de iniinăciuni. 43. Nil Soreki. Scnsori duhoviriceşti. 10.V. XV. născocirea râsului. Sf. gru-mazul ţeapăn. '" Cu privire la aceasta filiaţic. 69: 85. 26.

pentru oameni fecioria ramfme norma desăvârşirii.1 înainte de orice altceva. femeia lui. dupiî sconterea din Rai. IV.) în Rai domnea fecioria (. şi a zămislit şi a născufV La fel spune şi Sfântul loan Gură de Aur: „După călcarea poruncii. învaţă M i n i n Părinli* fă-eand referire la cele spuse în Sfanta Scriptura (cf. Dogmatic*** II 12. literal. atunci a cunoscut Adam pe Eva. Cuteheze* XXV. şi Sfmţii Parinţi» urmand exempkil Domnului lisus Hristos. 136 . este necesar sâ precizăm faptul că tblosirea sexu-alităţii nu ţine deloc de originea firii umane şi ca aceasta a aparut numai ca urmare a păcatuiui protopfirintilor. 24. 20. Astfel.J In starea care a urmat căderii origtnare. şi. Cf. 12. 1). 24. Drspre facerea rmtntui. 9.4 DesfVânarea Patima desfrânSrii (iropvela) consrâ în întrebuinţarea patologică pe care omul o dă sexualităţiî sale. 92-108. SI Simeon Noul Tcolog.. Sfântiil loan Damaschin precizează: „Fecioria este de la început şi dintru în-ceput a fosl sădilă în fireu oamenilor (.. proslituiie.. Fac. lntn>bâiit jwditmeriri ft rtisptmsuri* 3. IV. relaţtile trupeşti in cadnil câsătoiiei nu sunt în nici un fel condamnabilc. loan Damaschin. 16. I309A). Sf. Catefteze* XIK 5. Totuşi. Ifespre fi*ciori<\ 14. 7). cadere pc care Dtininezeu o preşliii.. c\ sa He un rod al idegehi pcrsonalc. Qogmatiat.. II. a faciil aceasla in vederea trebiiinţelor cmc aveau s5 unneze cfldcrii lor In pScat.) Deci. 17. pentru ca fecioria să nu le fie impusâ de fiiea lor. Adam şi Eva s-au doril şi s-au unii trupeşte. Sfinţii Piirinţi «pun eâ daca oamenii ar fi rămas în starea de I \ început. 4). St\ Grigorie de Nyssa. aiunci cfind i-a creat. AmbigUOi 4K PG 91. le-a dat organe sexuale. Tâtcnire la Pxalnm! W. la începul şi dinlru începul a slapânil fecioria" . Sf.. Dai Sfinţii Parinţi niuiicsc cii ace&l cuvânt toatc formele de palima lcgale de sexualilate. 7. şi alţii. DvmomtrafUt propoviutuirii apostvtice* 14. Care Cuvfintul nopvekx înseamnă. Fac. Omilii la Facere* XVIII.) Când prin călcarea poruncii a intrat moartca în lume. alcgere erne îi dâ cu udevfljw forţfl şi valoare <a se vedea Sf loan GuriS de Aur. pentni faptul că permit perpefiiarea neamvilui omenesc m această noufl stare in care se află. perpetuare care este binecuvântatii de Diim-nezeu (cf. Qăsiffl aeeeasi învftţăturS la: Sf. aiunci a luat feee-pui unirea tmpeasca dinire Adam şi Eva. Sf Diadoh al Foticeei* Cuvân! ascetic in 100 ilr mpete. Numai după ce s-au întors de la Dunv nezeu. Desprefeciori&t 17. Irineu al Lyonului. lară cu ea sa fie in vreun fel predelerminat. 3. înaîntc de călcarea pomncii duceau viată îngerească (. 56. Chiril al Icrusalimului. XVIL Sf. Dacjk. de ase-iricnea. 20.!. 3» Cf. ' thmtii ta lracert\ XVIJI. Alanasie eel Mare. Dumnezeu ar fi făcul ca ei sa se înmulţeasca in chip asexual (a se vedea Sf Maxim Mflrrurisiiorul. 4.

Cf.6 Putem vorbi de necumpătare sau.). decât reaua întrebuinţare (napctxPlon. Sf. I Cor. Sfânlul Maxim sptme că. 9. atunci cănd vorbeşte despre patima desfhînării. Cmântâri. Mvâfftturi de suflet fohsiltnire. cle excmplu: Sf. „când este vorba despre femeie. 25. 28). XXVII. Stromale. (hnilii In iiioiei. I. 137 . 3. 13. 4. le-a facul bune şi cu măsu-ia. III. I. 17. în Canonul 4.) de poftâ. 10. Ioun Gura de Aur. ci adaosul pe care îl facem firii prin prilejurile primite prin voinţă. Mai îniăi. I. II. 72. 143.. III. se neagfi una dintre principalele meiiiri ale funcţiei sexuale. "Cf Clement Alcxantlrinal." AsU'el. OHsStorie. Despre fedorie. toate câte le-a facul. altfel spus.Nimic nu este rfiu din cele ce sunt. 7. c3reia îi urmează reaua întrebuinlare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" şi. Omilii lit Pacete. Viisile al Ancirei. Sf. o rea folosire a acestei functii. OttliUi deapre Oziii. * ('nvinie despre fievdnţâ. 4. II. ca şi în alie cazuri. Pedtigogul. Sf. Omilii despre ithiilotie. subliniind de aceea responsabilitatea pe care 0 are omul in dominarea mişcărilor fireşti: „Când cineva e stârnif (. ne pune in fata unei perspective aseirulnatoare. Isiiac Sinil. nii-l sileşte putcrea naturală să ias^ din holaiul firii şi să ajungă in afară de cele datorate. Despre feviorie. VII Sf.7 ceea ce este un lucru pervers şi patologic din mai muJte motive. XXXVII. o pcrvertire a ei. XXI. Omilii despre. 17. ci in folosirea ei In mod necumpălat. Crigorie de N'yssu. mai precis. XVII. 144: III."1 socotind că şi ea este chemată la sfmţirea de care sunt vrednice loale celelalte funcţjuni ale existenţei omeneşti. Şi Irupul se mişcă iHiniai in mişcârile bine orânduite". IV). Avva Dorofei. de rea folosire. cea mai vâditii şi care este înscrisâ în însăşi firea ei: procrcarea. Desprefeciorle. 92. II. 2. atunci când face din plăcerea sexuala* un scop Tn sine. In cadrul câsăioriei. o folosire contrary scopului ei firesc şi deci contra naturii $i aiiorrnaJa sau. 2. loan Gunl de Anr. 4. Mnxirn Marturisitorul. 'Cf. Despre feciorie. condniună „defaimaren lcgăturii ilinlre soţr". viciul (KCtida) „este o judecata gre^ita" cu privire la înţclesurile lucrurilor. 3. SiIICMIIII «Ifn Gangra (sec. |0. de pildă. 83. Grigoric cle IWianz. ci unul calitativ. Ctmnteitfspre nevoiiiftî. 8.. Sf. X. I. Capete despre tlwgoxte. Noţiunea de iiecump&arc. care vine din negrija minţii de-a culliva cele fireşti". nu are un înţeles cantitativ. ea înseamnă aici. în folosirea fiincţi-ei sexuaJe. 9. ca şi învăţătura Aposlolului (Evr. I. Deci eel care urmâieşte plăccrea greşeşte în judecata socotind ceea ce ' A sc vedea. vorbind despre această palimă şi despre fljte paiimi: . patologică.Dexfrti/uireci a binecUVânial prin prczenţa Sa nunta din Cana. |62. îndeobşte. palima dcsfrânării iiu const! deci. 27. Astfel. Căci Duirmezeu. mişcârile fireştj nu ne pot sili sa ieşim de pe calea cuvenită. 11 Copete despre ttmgoste. II. SfAntuI Maxim MărtU' risitorul se exprimă foarte precis..' Sfântul Isaac Sirul. atunci când omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobâtidirea placer» legate de ea. judecata dieaptă cu privire la împreunare tiebuie sa vadă scopul ei hi nasterea de prunci. îi recunosc acesteia deplina iiidreptăţire şi vorbesc chiar despre valoarea ei. 3. Si ofll limp se păzeşte mSsura cumpenei fireşti si drepte a pornirilor din noi. XV. pe care o întâlnim adesea la Sfinţii Parinţi. 38.

3: Despre feciorie. şi în nalu-ra lor spiritual.. 405. dimensiunii spirit ruale pe care o au fiinţa şi iubirea lor. 19. < I. 34. Mcrcenier. cea care îi conferă sens şi valoare. Care ar trebui sâ fie scopul ei esenţial. Vasile al Ancirei. 1) Dorinţa exclusivă de plficere scxuală care caracterizează desfrânarea punc în mişcare puterea poftitoare a omului şi o îndepărtează de la Dumnezeu. Oniiiii despre căsăioiie. M Cf. Omitti despre ctîxătarie. 19. "" Cf. Sf. Orbit de desfătarea simţurilor pe * Capele despre. . PG 31. una dintre manifestarile iubirii ce şi-o poartă unu] altuia. Omilii la Furefv. 248. 2. chiar firească cum este. ea îl mutilează pe om. Omil. 10 Cf. XXI. inevitabil." Penmi speţa umana. Cuvănt ascetic desptv rerttmfarm lit ttwtr >ci despre desthvir^itva dtdwvnivemcâ. loan Gurfl tic Aur. unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie împreunându-se cu ea". 34. 19. 4. H. 17. la priere des Eglises de rite byzantin. ibidem. Omilii despre Ozja. Să noiâin ca nici un text nou-tes(amen<ai refcrilor la câsătorie nu rnenlioneazii procrearea ca scop sau jusiificare a acesteia. Sf. unire pecetluită în ceea ce prîveşte natura şi menirea ei de harul Du-luilui Sfânt. 2. 3. ea exprim<i aceastâ iubire pe un anumit plan al fiinţei lor. numai aşa respectându-se finalitatea ei. 629. I3X . dat prin taina cununiei. 9. Despre feciorie. 3. PG 31. p. PG 31. Despre feciorie. pervertind profund ordinea fireasca a raportului lui cu Dumnezeu. despre castitotie. 26. III. Omilie In muccnifa luttta. Vasile al Ancirei. 2. 1937. Această concepţie subordonează unirea sexuală. ca şi toate celclalte moduri de unire dintre soţi. Cf. ibidem. în Hristos. dmgosie.10 nici cea mai important^.1'1 Trebuie totuşi să preci-t$m că iubirea conjugal^. 9. 5. 3. 38."' Atunci când unirea sexuală se produce in afara contextului ei spiritual şi se practical numai penlru desfătarea simţurilor.': Unirea sexuală esre in primul rând unul dintre modurile de unire ale bfirbatului cu femeia. I. ca bine.'* Trcbuie. 5. III. Sf. Aşadar. loan Gură de Aijr. Omitte la nmcenifa ltdita. E. ca unirea sexualft s. Sf. 248. în sânul cSsătoriei binecuvân-tatc şi in legătura' cu alte moduri de unire conjugală. 13 Cf. Oimlii la Facere. loan Oura de Aur. t. 4. Despre fecume. 25.. Sf Vasile eel Mare. XXI.. I. în viziunea creştină. 38. pe de o parte.adică a două fiinţe privile în întregul lor." Cea dintâi tinta" a unirii sexuale este iubirea şi mullele binefaceri de ordin Spiritual pe care omul le poate dobsuidi prin ea. pe de alta -. Chevctoync.. 38.1 fie prccedată in chip fiinţial de unirea spirituala. in vederea ajungerii în împărăţia ce-rurilor. III. procre-area poate apărea mai curând ca un rezultat firesc al unirii sexuale. de aceea. Vasile ccl Marc. 2. Aceastu aparc în mod implicit in textul ritualului lainci cflsăioriei. Desprt ftnieui*. Vasile al Ancirei. Omi/ii dt-spre <K>iu. PG 31. 26. este privitâ ca unire a douii persoane . trutnifpstarile şi fetut in care « pmduc bottle spiritual* nu e bine. 11 Cf. Cuvtim tiMt'tir desprt rmuttffitoa la lume. III. cu sine tnsusi şi cu aproapele.Drscrierea. 629.0 Această menîre. I. şi cea a naturii fiinţelor pe care le pune în legătură. eel trupesc. 25. I. 5. 3. 5. nu este nici singura. Sf. decâl ca scopul ei. Despre feciorie.

căpălând un sens mislic (cf. ci în funcţiile sexuale. o răsiurnare a valorilor la eel mai înalt nivel: ea duce la siluarea lui Dumnezeu într-un plan secund. 2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale in chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine. margin it la trup. iniegrară şi transfigurată în mod spiritual de iubirea dinlre soţi trăitâ* in Dumnezeu. PG 90. Astfel omul se descentrează şi vieţuieşte înstrăinat de sine. şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă.. funciia sexualiî ajunge să ocupe in om un loc nespus de mare. ca toate celelalle moduri de unire a lor.Df. în patima desfrânării. la uitarea şi hi negarea Lui. şi în funţa sa se instau-reazâ un profund dczechilibru.il. 1 17 139 .1'' Ordinea facultăţilor omului este aslfel tulburatfi. aşa cum se cuvine. sufletul ajunge să fie târât de poftele trupului: „Trupurile. dimpotrivă. 5. cum am vâzut. opac la orice transcendent.l cu bunurile cereşti. omul îşi face din vo-lupiatc un idol. Plăcerea privită ca scop în sine devine pcnlru om un absolut. 888C Analogia inlre unirea bîîrbaiului cu femeia şi unirea de n at m a" spiriruala a fost din plin folosilii în Sfanta Scripinra. ea devine pcntm om un obstacol pe calea întâlniriî cu Dumnezeu. opereaza.) cele de după ea. Ea înceteazâ de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate în sfînţenia Duhului şi deci. provocat de faptul eft mintea. 38. el se reduce la acestea. Astfel.sfrfmarea cure i-o produce această patimă.!. omul se Hpseşte astfel de desfatarca spiritu-. căutând plăcerea care le este pe plac. devenind un act pur carnal. Efes.! faţă de Dumnezeu şi rea-lizează la nivelul ei şi în chip analogic"1 o unire asemânătoare celei care exis-tă între Hristos şi Biserică (cf. poate chiar exclusiv. ca şi in scrierile patrislice. devine transparent. sexualitatea. De asemenea. iocmai prin lipsa ei de spiritualizare. şi de aceea socoteşte mai de cinste trupul decât duhul. şi aşa ailing să se inhămeze sufletele la carul patimilor trupesti". Ea n inspirar Cântarca (YiiKiirilor. într-un anume fel. atrag la aceasta şi sufletele care sunt în ele. sfinţită prin laina cununieî. 20-32). pentni a nu da dccăi accsl cxcmplu bine cunoscul " Desprejkâorie. într-un anume fel. la funcţiile sale gustative şi digestive. Nefiind. Efes. voinţa şi afecti-vitatea încetează de a mai sta în slujba spiritului şi. face mai atrăgătoa-re posesiunea celor văzute decâl slava şi strălucirea celor duhovniceşti". 5..17 Folosită firesc. ea încetează de a mai fi. 32). după cum se vede. punând în locul S. supusă iubirii spi-rituale.1u pliicerea simţurilor. nemaifiind modelate şi Tâlvuire In Total nosim. care-L exclude pe Dumnezeu şi-l ia locul. tot aşa cum eel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce. un act spiritual. tn general. Desfrânarea. punându-tc in slujba patimii care le mişca. Prin desfrânare. cum arată Vasile al Ancirei. ca toate celelalle patimi. ea face ca în existenţa celui pătimas irupul sa treacă înaintea duhului: „Pofta (desfrânala) face mai iubite decât Cauza şi Fiinţa cea unică şi singură de dorit (.

omul neagS dimensiunea spiritual^ a acestui trup şi desiinaţia sa transcendent. este chemar la nuntire cu Hristos fa Biscricâ şi în căsHtorie. Darul vazului. nmnifi'Stiiiile şifelul in care « prwit/c bolile Spiritual* ordonate de el. Potrivit învfiţăturn Apostolului. să amintim acest lucru. îndum-nezeire şi slavă şi are rostul de a face vădilă încă din aceasta lume slava lui Dumnezeu şi arvuna împărăţiei prin prezenţa transfiguratoare a Duhului ?n el. ne ofertf. 13. I. Sf. 6. Sfântul Apostol Pavel araia" vădit că. pe Dumnezeu in trupul vostru" (I Cor. X. 6. toiin Casian. 27 Vasife al Ancirei. întreg trupul este abfilut cle la rostul lui firesc. caracterul patologic decurge din folosirea contra na-turii. Trupul omului. Omilii la Ctirtea . 15)M pe eel care. VI. care priveşte pentru a se învfipăia de dorinţă. care are un rol fundamental în săvârşirea acestei patimi. :I Cf. la sfiiiţire. pe Care îl aveţi de la Dumnezeu (. un exemplu deosebit de instructive Sfântul loan Casian arat3 foarte bine fe-lul m care. 6. /<» til. 18) şi-L „defaimează pe Dumnezeu" însuşi (1 Tes. Omul. mânatâ de cautarea plăce-rii. 5-6. Care este in voi. Desplt fecioria. Reducând trupul la un simplu instrument de pi ace re scxuală. * Origcn. Viafa lui Moise. 1 Cor. VII. este chemat. împreunS cu sufletul. ea îl întoarce din cauza viciului spre licăloase slujiri". Sf.. 141» . pe de altâ parte. stăpânit de instinct. Aşezănthnelr iiuinasii n:\ti. 4. 13). din acest punct de vedere. multe dintre funcţiile trupului sunt abătiite de la ţelul lor firesc. I Tes. „piingăresc templu! lui Dumnezeu". ' St Cii igorie de Nyssa. ca şi sufletul şi împreună cu acesta. omul se foloseşte de inip într-un chip nefiresc. 4. tol aşa cum este şi sufletul cu care este unit.20 Prin desfrânare. sunt puse în slujba poftei sexuale. Sf loan Gurâ de Aur. 4. la unirea cu Dumnezeu prin virtute.Descrierea. 3-7). Putem spune că. 1 Cor.*'1 Omul desfrânat dispreţuieşte voia lui Dumnezeu in ceea ce priveşte folosirea inipului (cf. in acest caz. Omilii la Epistola Cain CohsenJ. dar. Sf. XVII. prin pervertirea facultăţii perceptive: „Bolnavă de rana facută de sfigea-1a poftei designate este inima. 5. că „trupul nu este pentru desfrânare" (1 Cor. este limpede că trupul arc ca menire firească şi normals sa fie afierosit lui Dumnezeu şi să-L slă-vcască pe Acesta şi să fie pnevmatofor. Origoi ie de Nyssa. Profanează ceea ce este prin fire sacru şi dciform. *° Cf. 6. ajungând unelte ale plăcerii sexuale. care este icoanu* a aceleia. Omilii la Matri.34 fac din lemplul Duhului Sfânt şi din salasul rugăciunii cuib de lAlhari şi-l fac desfrânai (cf. dămit cu rost de Ziditor. ajunge asemenea animalelor.\'umerii. Spiinând. 19-20). Mt. „Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfant. Simţul vazului. 12.) Slăviţi. dispreţuieşte chipul lui Dumnezeu după care este el însuşi fiictit şi „uitS de firea omenească". Viafa lui Moisv. &). el pficătuieşte astfel impotriva propriului trup(cf. Omilii la Fapit: XXIV. dedându-se acestei patimi.. I. prin desfrânarc. loan Gură de Aur. % Reaminlim en nopueia înseamnă liternimente „prostihitu * Cf.

"Cf. „Pofta care se împlincşte prin trup nu vine din Imp". 10 Aşa cum am arâtai la sfilrşitiil capitolului privind gasfrimarghia. Omi/ii la Mntei. Căci vede în gând forma tmpului propriu amestecata cu forma femeii (. la Sfâniul Macarie Egipleamil. Antonie cel Mare. '' Stroniate.27 Considerable precedente cu privire la trup nu trebuie toluşi sâ ne facă să 11 ii. Apofivgiiw. referindu-ne la anurniee efecte nle acestcia asupra vieţii suflelulni. N 178. 2. 14-15. de exemplu. sub prcsiu-nea unei dorinţe deosebit de putemice. " Trataiul pmrtir. XXVI. mai precis cu imaginile ei. fie. Macarie Egiptcanul. Sf. răindu-le cu totul.. ": A se vedea. 116. Anlonie. Şi precum trupul desfrânează cu trupul femeii. Apoftegiue. de imaginaţie.. 13. A st vedea.. 5.. loan Gu\H 4c Aur. I.<' într-un univers ireal. 8. prin mijlocirea tnipului. în-trucfu el dispune de puterea de a primi sau nu aceste îmboldiri. înainte de a fi fizică. III. 8. ne spune Clement Alexandrinul. Sf. Episto/e. Demonul dcsfranarii. aşa şi mintea desfrânează cu ideea feineii prin chipul trupului propriu. 21) şi to! creşte pâna ajunge să implice Irecerea la actul fizic. CeleiOQdt raped. acelea le face şi mintea în lumea gândurilor". 35-41. aşa şi mintea are ca lume ideile. '" Cf. „Precum trupul are ca dime lucnirile. 17. dar şi prin directa lucrare a demoni-lor.) Câci cele ce le face trupul cu fapta în lumea lucrurilor. Omi&i riuhovmceşti (Co!. ca şi cum lucrul cu prici-na ar fi chiar în faţa ochilor". i'tun/ntzd bi 150 iff ctiprt?. 53. 28). Tralutnlpmclic. sub impulsul dorinţei. sexua-litatea umană este psihică. Sf. trupul este împins să păcătuiască de o dorinţă care se naşte în inimă (Mc 7. căzut pradă de-liruhii şi forţelordemonice. 4. 21. ApoftigftK. 22. în anumite cazuri. ' * < 'uprte iiesprr dmgostp. asupia careia vom reveni. cle pot fi făuritc. lăsându-le fîe sd se înteţească. imboldul irupului iscă în sufiet pof-ta.1 şi atunci sufletul este cel care are iniţiativa. Aceasta esle concept! a clasicfl a iisceticii orlodoxe. 141 . unor veritabile halucinaţii. Evagrie.11 Se cuvine însă subliniat faptul că patima desfrânflrii poatc fi savarşită cu mintea.Desfrâruirea Şi penini că desfrânarea îl împinge pe om să-şi renege propria fire şi să se lepede de Dumnezeu. serra alfabetica. XVII. „îl face (pe suflet) sd spună ori să ascuite tot felul de vorbe." Atunci când acoste imagini nu sunt furnizate de simţuri sau de memorie. * Cf. Mi.2'' Şi diica esle adevărat că. înir-o perspective mai generală: Sf. II).34 Aceasta poate da naştere. 1. de asementfa. At/tirrtiaif. nu intervine decât într-un al doilea rând. desfrânarea poare fi privită ca iZVOT al morţii pentru întreaga fiinţă.3c putem spune totuşi c. 8.1* Desfrânarea îl face sa trăiască pe cel în care s-a încuibat într-o lume a fantasmelor. de la Care a primit viaţă şi sens. cel mai adesea.28 Cel mai adesea. dimpotrivă. Nichifa Stiihatul. „Pofta inimii" are în ea germe-nele patîmii şi chiar ajunge s-o săvârşească în chip deplin (cf.'2 prin desfătarea cu închipuirca desfranării. II. Maloes. lac. arata Evagrie. II.. III. că.nii ca acesta nu este întotdeauna implicat în patima desfrânării. ! * Cf. seria alfalwiicâ.

care ducc la deformarea celui din urmă. iubirea care. împiedicând orice forma de comunicare şi schimbul de bogaţie fiinţială. Prin urmare. o simplă proiecţie a dorinţei celui pătimaş. afectivitatea de tip superior. stăpânit de ea. Dar perceperea celuilalt in realitatea lui mi este falsificata numai de imaginaţia care o precede. iar nu ca dar al cekiilall.l lar ce dobândeşte esce privit ca împlinirea propriei sale dorinţe. în desfrânare.bottle spiritual* lubirea este deschidere spre celălalt şi dăruire Hberâ de sine. omul nu-l întâlneşte pe celălalt ca pe o persoanil. Cu totul dimpotrivă. u este tăgâduită viaţa orice viaţă launtrică. Atunci cănd această patimă ajunge să se manifeste într-o relaţie directs. de vrenie ce nu urmăreşte decât satisfacerea dorinţei sale. care nu este pentru el decâi un simplu obiect al patimii sale. Pe de alia parte. iar de la acela asteaptS sa primească numai ce-i cere dorinţa sa patimaş. acesta esle redus la ceca ce. celăliilt tiici nu mai există ca persoaiiă sau ca semen.Descrterea. desfrânarea este o atitudine filaiilica. devine pentru acesta un simplu instrument de placere. nu-i mai sesrzează dimensiunea spiritual. ea opereazâ o micşorare a acestei persoane. In această comuniune. Persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc. cu o persoana' concreta şi reala. mai precis şi mai restrictiv vorbind. una pe cealalta.*i a scxualită-lii sale rrupeşti. de fâptură creata după chipul lui Dumnezeu. in schimb. îl înalţS pe om In infinitul dumnezeiesc. si mai cu seamă consliinta. şi orice alia dimensiune a fiinţei sale care depâşeşte planul sexual.! si realitatea fundamenta-la. semenului nu-i mai sum recunoscute şi nici respectate alteritatea şi caracterul unic al lealîtăţiî sale personale. în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei. e doar un obiect fantasmatic. aşii cum se cuvine. O asemenea fantazare are cu sigurauţa unele consecinţe asupra felului hi care desfrânaiul vede în reali-tate (iinţelc concrete spre care se îndreaptă patinia sa. momfesfnh/f fi fitful in carr St pnnhn. care apare eel mai adesea ca o necesitate absolute pentru el şi care nu ţine seama de dorinţele celuilalt. păti-masul şi-l însuşeşte pe celalalt. pătimaşul nu-şi urmă-reşte decât propria sa plăcere. Ea îl mărgineşie la sinele egoisl pe cel posedal de ea şi îl în-chide cu totul faţă de ceilalţi. a instinctelor şi a fantasmelor. în lumea margînita şi închis. care nu se pot revela decât ca expresie a libertălii şi ca manifestare a sr'erelor superioare ale fiinţei sale. inevitabil. o suprapunere a imaginarului peste real. voinţa. în anumile cazuri. eel pătimaş ignoră liberiatea celuilalt. sporînd în spiritusilizare. sau. fiecare dintre elc îşi îmbogăţeşte şi îşi împli-neşte întreaga fiinţă". este înflacărată de har şi ţinteşte sa dobândeasca împăra-lia. in aparenţa sa extcrioară. râspunde poftei de placere a celui pătimaş. 3) Atunci când desfrânarea se irtanifcsta ca plăcere născută de închipuire. nu dăruieşte nimic celuilalt. Reduse prin desfranare la dirnensiunca generică şi animalicft a sexuali142 . izolându-l cu tolul de univer-surile infinite ale iubirii şi spirttului. Desfrânarea îl intemmţeaza astfel pe om în propriul eu. pcntni câ. vădind o iubire egoistă de sine. un obiect. Se produce.

VIII. * Ibidem. 16.. ii face pe oa-meni să sfivârseasca acele lucruri pe care numai cei ieşiţi din minte le savâr-şesc". Nichita Stirhaiul. putând astfel să înţelegem de ce Sfinţii Parinţi o numese ade-seori boală şi văd în ea o forma de nebunie. el dobândeşte o viziune delirantă a celor spre care-l mânâ patima sa. 17.17 . Sfânlul Vusile vcde în manifestarile acestei patimi . o califica drept „boală rea'V' spunc pe de altă parte: „boală foarte rea a ochilor este desfrânarea. n Omiiii l« 11 ( orintem. Sfânuil Grigorie de Nyssa o numeşte „boala plăcerii (vbaoţ xfjţ tlSovfK)". CeUf tOOde capete. II. 302. 6. I. " Scura.. în alta parte. VI. a se vedca.Osajrărut/tea lîiţii carnale. beal de o poftă neîncetată dupiS fiinţa ciivântâtoare şi necuvâiitătoare''.. spune Sfântul loan Casian. ca şi Sfântul Casiaa. 77. practic. care. •: Ifodtfin.. îi iiuunecă. 12. 2. * AseţămUuelemânâstirestl. 41 Ornilia a XXI-a: Despre n "ii ne lipi de ee/e hmiesii.se. Ca urmare a desfrânării. II. Caracterul patologic şi patogen al desfrânarii apare deslul de evidenl la loate nivelurile.i\ iifi imens aegra) de loviturile ei. 4.Holnavă şi ranită de săgeala poftei desfrânalc este inima care vede pcntru a se învăpăia de dorinţă (vonvupiscentia)". Vfc 3. VI. ci ai sufletului".4* iar Sfăntul loan Scflrarul spune ca ea „îl face pe cel ce păti-ineşte aceasta ca pe un scos din minte şi ieşit din sine. toate raporturile sale cu aceste fiinţe sunt cu totul pervertite. îi iulbură. 548.fapte săvârşitc de un suflel ne-bun şi riirbat". atunci când pofta necuratii pune stăpânire pe suflet. „Pot'ta cste o boală a sufletului (feiu0\)|ita voaoţ feo-ti yvxffc)". *! Ibidem. *' Ihidvni. 143 .XV. n Viaja iui Moi. fiinţele omeneşti pot fi. îi răvăseşte şi îi chinuie suflelul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un val pe ochii irupului (împiedicându-i să vada). CCCLXVJ.. PCi 31. Sf. vorbind mai ales despre cea care lucreazâ în cazul accstei palimi. Şi aşa. care. schimbate unelc cu aliele.). tot aşa. dar nu a ochilor Irupeşii. şi nu aşa cum este. Despre desfiiuiarea piivită CH boaiil.4' Sfantul loan Gui'ă de Aur arată cum aceastii palimă râtâceşte minteu omului. numeşte aceeaşi paiimă „boala cea mai rea {fanguor) sau. scurt.44 Desfrânarea esle cel mai adesea privitâ ca o formă de nebunie. Altfel spus. tira" fyistpte. ca simple obiectc.4* Sfăniul loan Gură de Aur. intunecand adeseori mintea conducătoare. omul îl vede pe aproapelc situ aJtfel decât este.41 Vorbind despre aceasla patimă. spune Stântul Vasile eel Mare. Omilii despre poitiiufâ.22. de asemenea. îl lipseşte de orice prevcdere şi nu-l lasa să vadă altceva decât lucrul care-i sta înaintc (.* Tot el spune încă: „(Dracul curviei). „boală (morbtts)"*0 şi vorbeşte despre niiniea îmbol-n.

iar dezamagi-rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii dintre ceea ce aştepta de la plâcere şi ceea ce-i dă ea în reaiitate. lată cum. Onrifii la I Corintenf. care însoţesc această patimă de la ziunislirea dorinţei până la împlintrea eî. XI. Grigoric cel Maie. Cf. stand in plină luniină. 7. de asemenea. apar cu atăt mai dureroase. crede câ un leac al suferinţei sale ar ft sa regăsească plăcerea pierdută. ori de elite ori o cere patima. I. Grigorie eel Mure. a se vedea ibiih-ni. rmilţimea de nelinişti. 4. C*le 300 dc captte. privind-o ca pe ceva absolut. tot mai mare. loan Gur5 de Aur. Atunci. 45. 56 IhiiUuu. o data cu ea.. 3. 3. abia împlinită. XI. aproape de îndată. XV|l. XXXVII. lar neliniştea este cu atâi mai niare cu cât împlinirea patimii hrăneşte şi înteţeşte dorinţa. şi sporeş-le înscmnatîUea acordată plăcerii: astfel. piedîcile ivite pe calea câutârii plă-cerii.*0 Apoi. XV. £ Cf. aşa cum se poate remarca din citatele dc mai sus. Şi. cit. mtmifcslările sifelul m t:ai-e Jte finxluv bolile sf/iriliutlt' nizal de aceste ispite. în inimă şi in minte numai tin singur lucru (.) având mereu In faţa ochilor. nu văd nici o rază de soare. H Ibidem * Despre lonCe accsiea. I5s. 4. Sf. însoţit de teamă. dorinţa renaşte şi. loan Gnră dc Anr. numeşte placerea după care alearga desfrânatul „rnaica nebuniei". netrccătoare. Omilii hi I Corintrni. H Cf. Sf. " Sf.. 4. Nichita Stilhatul. in alt loc."mdu-i omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. Omilii la MattU. 2) 0 nelinişte care însoţeşte dintru început patima. ld 3) O întuiiecare a minţiî. XXXVII. sufletu! este uşor înrobit de pacat. II.4' Din învăţaturile pe care le dau Sfinţii Părinţi cu privire la desfrănare reies. stăpânit de patima. a conştiinţei" şi o pierdere a puterii de jiiclecnta. loan Guru de Aur. Desţire xtrîipungvnra immii. plăcereu după care alergase se evaporă. în căutarca obiectului dorinţei şi în elaborarea inijloacelor care să-i permitâ sa ajungă la e| (cu tot ceea ce implica aceasta. loan Hiisosiom. 83. loan Scaiarul. aştepta de la ea o satisfacţie deplină. pen-tru cS ochii lor sunt cu totul închişi. la amiază. hc.ui teamă de a nu izbuti). *'Cf. aceasta patimă are drept urmare toropeala minţiiss şi învârtoşarea inimii. trei efecte patologice mai imporlante ale acestei patimi: 1) O tulburare şi un zbucium al sufletului. 3-4: Omilii la I TimofeL II. Saira.*1 Căci.Ş' după cum orbii care. (. n 17.*' Ea tiranizează*' sufletu) omului -•' Omilii la II Corinteni. pătimaşul încearcă un sentiment de frustrare. mai ales nesignranţă. 3. aşteptare plină de înfrigurare s.. '' Oespre sirăpungerea i/iimii. 4.). XI. îar uneori chiar de o adevărată spaimă. Sf. totală. toi aşa nenorociţii cazuţi pradă acestei boli îşi închid urechile la nenumăratele şi folositoarele învăţături pe care li le dau cei apropiaţi". | ■ OmUii h t ('orintrm. o nelinişte care urmează îm-plinirii dorinţei.l>eseiierea..4" Acclasi Sfânt Parinte. Sf. H Cf. XXXI.' In afara acestor trci efecte principale. Sf. Comerttariu la lov. 144 . Stf. Sf.

. loan Scararul. Scrisori duhovniceşti. 8 Din această cauza. 18.64 nesimţirea. Chiiil de Schilo|iolis. . XV. cit. legat de aceasta. he. '*' Sf. Scam. Isiuic Sirul. 51. dar şi din pricina uimitoarei repeziciuni a lucrării demonice care o inspiră. '' Cf. Apofiegme. Referinţele au fost dare la capitolul precedent. loan Scararul. XLIX (139). Grigorie eel Mare.dep&ţind aproape nipiditatea minţii noasrre". Scam. VI.Din mullele patimi care razboiesc gândurile oamenilor.A Sf. 240.7' tt Viafa Uii Moise. ail. '" Cf. a Sf. "'Cf. I. din pricina forţei ei cumplite. 63 scârba de rugăciune. Scam.63 iubirea de sine. Vursumifie şi loan. XV. că patimadesfrânării este zămislită.™ ca este „greu dc înfrănt şi de tnfrunta!". p.60 Ca loate celelalle patimi. ncvoinfâ. he.m ScăranU. Viafa Sftmtului Sava.67 Să notăm. 301 (PSB. lo. 22.65 alipirea de lume. 145 Ibidem.. "Cf. St". 90. Cuvant thutprf rugdciuttt. XV. Ctmmituriu h low XXI. Apofiegme. Sf. 52. loan Scărnml. Grigorie eel Mare. Tralaiul praaic. XV. SI loan Seiliarul."6 deznădejdea. 79. hrănita şi spo-rită mai ales prin trei feluri de comportament pătimaş: mAndria''" şi slava deşartâ. n? Ibidem. XV. ză-misleşie în suflet tot felul de atitudini viciqase şi mai ales lipsa temerii de Dumnezcu. Sf."^ osândirea aproapelui. N 592/24. Cuvuitr despre. Sf. cit. w u Cf. 53. scric Sfântiil Grigorie de Nyssfl. cit. N 592/24. ea nimiceşte virtuţile''1 si. nici o altă paiimă nu are asupra noastră o putcre deopolriva cu boala plăcerii trupeşti". Scant.™ salurarea pânteceUii71 şi somnul fâiă musurâ. Apofiegme. Sf.Desfrîinarea mai mult decât celelalte patimi. II. Scam. Sf. n Amifiegrtw. 12. . Evagrie: . 34. '" Ibidem. Aşezâmintelc mâaâstîttţti. 106). he. Grigorie eel Mare. Sf. 22. loan Casian. în încheiere. foe.

Cu toale că repreziniâ două stări pătimaşe diferite. câ „nimic dintre cele create şi făcute de Dumnczcu nu este râu"\A că patima se naşte din reaua folosire a puterilor sufletului/ în cazul nostni. ca şi eel zgârcil nu respectă acest rost al lor. ele chiar merg mână in mana.imp ce. nXeovE^ta este redaiă prin „aviditale". de reaua folosire a puterii poftitoare.7 Caracterul patologic al arghirofiliei şi al pleonexiei este dat. deci. III. III. privindu-le. 18. Cctpetedex/tredragosle. Ci. pi in grija de a-i pastra.re v'ne din negrija mînţii de a cultiva cele fireşti". Sf. „nu banii sun! răi. Cel lacom.. cuvân-lul $iXapv\xila se traduce prin „zgârcenie" (noţiunea aceasta trebuind să fie inţeleasă intr-un sens mai larg decât eel folosit curent). ci iubirea de bani (. spune Sfântul Maxim. 3. iubirea de bani . ' Cf.6 Astfel. ca şi faţă de diferile ai(e forme de bogăţic maierială. prin greutatea de a te despărţi de ei şi prin neplăcerea rcsimţitâ atunci când îi dai. Ibidem. LXXXffl. in mod patologic. ('ttp0e despre dragoste. Vitsile eel Mare. Miixim Maitiirisilortil. Sfânliil Maxim Mărturisitorul subliniaza. 2. decât reaua întrebuinţare (napdxpiPK). 1 Ibidem. \ Ibidem. m mod obişnuit. decât să se folosească de elc* Cu privire la acest subiecl. ea constă in voânţa de a dobân-di bunuri noi şi de a avea câi mai multc. plăcându-le mai curând să aibâ bogăţii. în fapt. QmiHi la M<tt. pentru că amândouă sunl zămislite de una şi aceeaşi poftă de bunuri materiale şi. ca valori in sine.5 Argliirolllia şi pleoncxia Arghirofilia (<^\\apy\nAa) desemnează in. Roslul banilor şi al bunurilor materiale este de a fi folosiţi peniru ttaiul de zi cu zi.J Se impune aici o remarcă analogs celor pe care le-am f'âcui in capitolele precedente: nu banii sau bunurile materiale intra in discuţie alunci când vorbim despre aceste paiimi. Această iubire se manifesto prin plăcerea de a avea bani. Sf. VII. a puterii poftiloare. 3 I4r> . „cupiditate". „lacomie de bani". 2.)..t. Nimic IHI e râu din cele ce sunt. a se veden Sf loan Gurfi de Am. ' în ceea cc privcşle acest aspect. ' Ibidem.şi laco-mia după averi pot fi pusc laolaltă. Omilii im/mtriva bogafHor. în (.mod general iubirea faţă de bani. de asemcnea. 4. ci atiludinea perversă a omului laţă de ele. dar ş\ a tuturor celorlalte puleri pe care aceslea le implică.1 fn ceea ce priveşte pleonexia (nXeove£ict). I7-I8.

12 Cf.10 De aceea. 24. 5. II. le respectă şi lc venerează şi. de aseinenea. îndreptând-o numai spre ccle materiale.singitr. să urăsti aunil si impatimirea lacomă de el. căci iubirea de bani „biruieşte toate cejelalte pofte. caci sau pe unul îl va urî. In timp ce. folosindu-se de ele contra tlrii. 3. ca pe una ce întoarce cugctul spre el si-l i'ăpeşte de la preadulcea iubire a lui lisus". Lc 16. Nichiia Stithatul. cu atfit se depărtează de Dumnezeu. ea se raportează la Dumnezeu şi priveşte. devenind pentni el adevăraţi idoli. 56. în viaţa celui zgarcit. dupil cum spune lisus însuşi: „Ninicni nu poate să slujească la doi domni. şi iubirea de bani şi de avere. Cele . face pe fiii oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decat dragostea lui Hristos şi înfaţişeaza pe Făcâtorul ma-teriei mai mic decat materia şi îi înduplccă să slujească mai mull materiei decât lui Dumnezeu".'' . Omilii In loan. loan Scururul. 7. toate forţele şi tot timpul. rejatule omului cu semen» sâi şi chiar cu sine însuşi. „iubirea cea rea de arginţi.. izgonind din sullet orice altâ dorinţâ". Sf.I: Sigur că eel ca/ut pradd acestor patimi nu-şi da seama cfl se poartă ca un idolatni. 5. 5). omul îşi îndrepta întreaga sa dorinţă spre Dumnezeu şi dorea păstrarea bogaţiilor spirituale primite de la El. el se poartâ la fel ca acestia:12 adicâ le acordă averilor o valoare sacra. şi pe celâlalt il va iubi.Arghirofifia fi p/eoiu-xio Dar această rea folosire nu se dcfineşte doar in raporl cu burnt rile maic-riale. chiar daca nu le aduce jertfe ca aceia.. ca şi a celui lacom de bogăţie. „Lacomia (de bani) este închinare la idoli". nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt 6. la început. LXV. întemeindu-se pe una şi aceeasi putere poftitoare a sufletu-lui.W. 3. spune Apostolul Pavel (Col." Sfâtuul Nichita Stithatul scrie cu privire la aceasta. Fundamental. şi dacă. îşi risipeşte pentru ele întreaga energie.SS. el nu-şi adorâ* bogăţiile aşa cum lac cei care se închinâ idolilor în cadnil iinui cull dedicat lor. loan Cit&iaii. Sf. 147 . " Sf.100 de capele. Aşezâimnlele iiuvitistiresli.w vttlunia . Cu câl iubeşte omul mai mult banii şi se araU'i mai nesăţios de bogăpi. iubirea de Dumnezeu şi de bunurile spirituale. in fond. urmând astl'el menirea firească a puterii sale poftitoare. doar pentru a le aduna şi păstra. 13). cum spuntf Sl'ân-tul loan Gurâ de Aur. din punct de vedere formal şi privii din afnrâ. se exclud reciproc şi sum cu totul incompatibile. " Ibidem. sau de until se va lipi si pe celâlalt il vadispreţui. pe de o parte. X Efes. XVI..De iubeşti să fii prietenul lui Hristos. „lacomul de avere este în-chinâtor la idoli". in palimile despre care vorbim el îşi abate dorinţa de la rostul ei normal." ('ttvântaJta: Nimeni nu poale vtiuiiiui pe eel rare mt . baniî şi celelalte forme de avuţie iau locul lui Dumnezeu. 55. le sacrificS sufletul sau. VII. Scant. 2. Sf. loan Giiră tie Am. li se de-dica* întm totul. ca şi dobandirea allora noi. UeleMKUifvtipete. ''Ibidem. pe de alta. într-un ciivâiii.

16-21). Mt 6. Pe de o parte. cele care vin de la Dumnezeu. El uită. ar fi trebuit să le păstreze nepătate în sine însuşi". De fapt.n Preocupal de pâstrarea bunurilor sale şi de dobândirea altora noi. Capele desprc (Irago. pe de altă parte. el nu se mai îngrijeşte de suflet şi de mântuirea lui.în realitate.Di'. Aşa ajunge omul să se despartă cu totul de Dumnezeu. LXXX. nu-i aparţine şi-şi face planuri deşarte. de fapt. înceteaza de a-l mai cere ajuiorul în rugăciune. 21). Mt. 19. ele vâdesc totuşi lipsă de credinţă şi de nîtdejde în El. 6. . El încetează de a-L mai vedea pe Dumnezeu ca singurul său ajutor şi sprijin şi. prin purtarea sa omul araiă că „nadăjduieşte mai mull in arginţi decâl in Dumnezeu"14 şi se străduieşte să dobândească avuţie bazându-se nu-mai pe el însuşi . slujindu-l Lui cu dărui-re. căci plăcerea pe care încearcă s-o păstreze cât mai mull este nestatornică şi amară şi irecătoare şi. se înstrăineazfi de adevărata sa menire şi îşi ţintuieşte cu tolul fiinţa şi viaţa de lume şi trup. socotind câ-şi poale purta singur de grijă şi-şi poate singur carmui existenţa. viitorul .. *QmiUiUt Mattri. nu mai r. Lc 12. rămânând închis de bunăvoie în mârginita lume căzutS El crede că adunând comori pe pământ (Mt 6. 111. Dar mai ales. St loan Uuiii <)e Aur. Este limpede aslfel cfl prin arghirofilie şi pleonexie omul ajunge „propriul sâu duşman". în loc s5 se lase cu to-ml in voia lui Dumnezeu (Lc 12. Crezând că-şi află fericirea. Omilii ta I Corinrsm. 31-34). căci acolo unde este comoara oinului. El întoarce astfel spa-tele singurelot bogăţii adevărate (Mt 6. 18 s Sf lonn Gură tie Aur.17 Ocupat cu sporirea bogăţiei materiale.un viitor care. oarecum stăpftnindu-l. omul nu-şi valorifică infinitele posibilităţi spirituale şi nil ajunge la împlinirea fiinţei lui. 19) se îmbogăţeşte şi-şi câş-tigă siguranţa Iraiului şi libertatea. VII. cu sine insuşi. Dumnezeu fiind eel care are grijă de (oţi cei care I se roagă cu credinfa (cf. Oniitii tii I Cotiritem. Maxim Muiliirisilonil. ea îl lipseşte de fericirea veşnică. El se arata" lipsil de cea mai elemental iubire de sine. 5. mamfesitirile fifetut în care xe pmduc bolile spiiitutile Chiar dacă avariţia şi lăcomia de averi nu ajung să-1 ullătore cu totul pe Dumnezeu din suflet. Caracterul patologic al acestor patimi se manifesto şi prin modul de a se purta al omului înrobit de ele. omul prctinde că astfel se îngrijeşte săşi asigure. MS . 'Sf.de chipul şi înfăţişarea lui Dumnezeu. XXIII. 25). luând locul bucuriilor duhovniceşti infinit mat înalte şi singurele in stare să-1 mulţumească deplin pe om.lmâne nimic din ea ţcf. 7. 20). mai devreme sau mai târziu. sortindu-se sărăciei spirituale şi pierzân-du-şi viaţa.. de tapt se condamnă la nefericire. 6.stt'. 16-20). Asezt'unhitelc nu'inâsfhf^ti. în loc să o câştige (Mt 16.4. spune Sfântul loan Ca-sian."' „nu poate cineva cu adevărat să-şi iubească şi sufletul.B cum spune Sfântul loan Qurâ de Aur. pe care. punând banii şi averile mai presus de sufletul sSu. se lipseşle de comorile vieţii veşnice. acolo este şi inima sa (Ml 6. decî. şi averea".uriereo. XXIII.

8. Grigorie dc Nazianz. Grigorie de Nazianz. IV. lor. 92. Vasile cel Mare. :c Sf Grigorie tie Nyssa. toţi au fosi făcuţi după chipul lui Durnnezeu. Omilîi hu/wfmti bogăţwi.omilii la Lazăr. 1. VI. spune Sfântul Vasile. 3. 48. Sf. Grigorie de Nazianz.2G această stare a aparut ca urmare a pă-cutului stramoşesc27 şi se menţine şi se dezvoltă din pricina patimilor ome-neşti.1' Ce] zgSrcit şi cel lacom de bogăţie însă nu fac aşa. XIV. Celt 300 de eapete. I. 101-102. 1. 206-213. se face întotdeauna pe seama aproa-pelui.14. Sf. 95-97. ( I Sf. (hnilii impoiriva bogafiei.11. 7. Penrru aceastu. loan Guru de Aur. tulbură relaţiile omiilui cu semeiiul sfiu. IX. 5. 5. VII. 3. " Omilii fmpotriW bogafihr. I. Domnul nostrum4 Lumea cu bunurile ei a fast dâruitâ dc Creator tuturor oaitienilor. ducând la o stare de lucruri nefirească şi anormaliV l_a inceput n-a fost a$a. VII. de exemplu. 19. Oirâniâri." Ce] care strange bogăţii „işi aduitf bunuri care nu sum ale sale". A 5e veden. 2. într-ade-VfiT. IV. dc asemenea. Cateheze." Căci. iar nu spre propria des-laiare". Om'mldri. Sf. 56. Sf. Sf. loan GtinS de Aur. lo<:. Desprr fe ciorir. XTV. Grigorie de Nyssa.3* lar dacă unii oameni an mai mult decât au . toţi au fost mântuiţi prin Hristos. dc asemenea. "Ibidem. XXVI . Canmnariu la lov. (alebeze. Omilii la I Corintent. 7. 5. 2. Dexjjre pwiiinfti. '" Sf Grigorie de Nazianz. cftci unul aduiia banii. Sf loan Guru dc Aur. Ambrozie al Miluniilui. 2. 2. Sfiintul loan Gură de Aur spune că „cei bogaţi şi cei zgârciţi sunl un fel de hoţi". at. XXIX. Do-bandirea bogăţiilor. cu alâl îl lipseşie mai mult pe semenul său. VII. '' Cf. Sf. Sf. 149 .30 Toţi Sfinţii PaYinti subliniază faptul câ* menirea bogăţiei este s. De ace-ea. Sf. Ambiozie ul Milanuliti. (hnilii la /''twere. VII. Vasilc cel Marc. Cf. Grigorie de Nyssa. 3. 4. Despre iitbirea tie santci. Mai'cu Asceinl. loan Gun! de Aur. :: Ibidem Ibidem. "' St* Simeon Noiil Teolog. Desprepociiinţti. ca toţi să se bucure dc e!e în egală măsură. Sf. ■." iar Sfântul Vasile îi numeşte jefuitori şi răpitori. Sf.:" Toţi oamenii se pot t'olosi şi bu-cura de lucrurile din această lume. şi mai ales a zgârceniei şi lăcomiei. roţi oainenii sunt egali: au toţi aceeaşi fire. Simeon Noul Teolog. Desprf Nulwl. 5. Despre feciorie. Sf." călcând porunca iubirii. cil. main. Kegulile mid. IX. V. Sf. a Omilii impoiriva bagafilof.Arghirvfilia fi pleonexia Aceste patimi. de asemenea. 26. Vasilecel Mare. (hnilii impoiiiva bogafihr. Sf. Cateheze. Sfinn'i Părinţi nu ostenesc sil-i îndemnc pe cei bogaţi să-si înipaită averile. Nichi-la Stilriaiul.*0 şi cu cat are el mai multe. Amândoi „depăşesc liinitele legB *V adică se ingrijesc mai mult de ei decât de aproapele. A se vedca. 11 Cf. Sf. Sf. IX.*9 „Foloseşte-te dc bogăţie ca bun chivernisitor al ei. care spune „să • Cf. Omilii l„ I ('orintetit. Cf. XXXV. Grigoric de Nazianz. Vezi.1 fie Impartial egal între oameni. Sf. I. '" Sf. iar cclâlalt rşi sporeşto averile numai şi numai pentru pificerea şi folosul lor. Marcu Ascelnl.faPsahnnN. Grigoric ccl Mure. Tâlemiv lit I'satw/d 4. ihvpn> Natxtt. XV. V.ilţii. şi ele „rtu sunt proprietatea nimanui". Cawim/iii. spun Sfinţii Părinţi. Sf. Omilii împolmri bogofifor. VI. aceasla estc impotriva voinţei lui Dumnezeu. X. -' Ibidem. Simeon Noul Tcolog.

fie dispreţuirea celor aflaţi sub noi. Nichili. Sf. * tâlcuire la Psalmut4. IX. 4. 44 Omilii lo Mat. 5.'* Bogâţia cunoaşte „numai neplăceri. 59. ne „face urâţi de loţi. 2. IV. Omilii la EvreL I. ţinerea de minte a răului. loan Sciuunil. 3: Cttvtiniarea: Nimeiti mi poute vtHctma. XXV1I1. LXV. Uihie Sinaitul. Nichita Scithutul. Slithalal. 16. VII. nedorintf altceva decât împlinirea poftei lor. 48. CÎI. 150 .i. Sf. Sf. 3.47 Arghirofilia şi pleonexia fac din om neom. Regtihl? 'iiia. 2. 4: Omilii la Maiei.4" să fie nemilos*" şi crud. -1 Cf. loan Ciisiiin. nemilostivi-rile şi uciderile". Epistole.34 „Este cu neputinta\ spune Eva-gric.'* Zgârcitul şi lacomul de avnţic.lh Nu numai că cel lacom de avuţie irezeşte ura se-menilor. duşmănii. " C£ Sf. furtişaguri. 40 Vczi mai jos. aceas-ta cu amărăciunea. 45 Sf. Omilii la loan. I. Vasile «I Mare. dar este el însuşi plin de ură faţă de ceilalţi. 4) Cf. LXXXIII. Capete ilcspre ireivie. 2. cum spune Sfântu] loan Gură de Aur. teama"." Arghirofilia şi pleonexia nimicesc iubirea şi legălura cu aproapele şi prin aceea că îi fac pe cei înrobiţi de ele sa nu mai vadă în semenii lor decâl pie-dici în calea îmbogăţirii sau simple mijloace de dobândire a averilor. 14. Cf. Omilii hnpatriva bogaţihr. pizmuiri. " Despra Nabot. spune Sfânlul loan Gura de Aur. LXXXIII. Sf. iar pizma se însoţeşte cu făţărnicia. EpistoU: IV. grijile. Sfânlul Grigorie de Nyssa spune ca ea naşte „fie mania faţă de cei de un rang cu noi. Convorbiii tltilwvniccfli. m Cf.1'' îl lipsesc pe aproapele lor de dem-niiaiea pe care Dumnezeu i-a dat-o creându-l şi nu văd în el un tovarăş al lor. 18. (Vie MX) d&copgfe. şi chiar de cei carora nu le-am făcut nici o nedrepiatc". De aceea Sfântul loan Gurâ de Aur spunc ca „lăcomia airage ura tuturor".4'1 In ceea ce pri-veşte pleonexia. Omilii la Maîei. ** Cf. loan Guru dc Aui. rralatul practto. şi de cei nedreplăţiţi de noi. 22.1' Ele nasc intotdeauna certuri şi tluşinănii. XVI. 41 Oesprefccioiic. ajungând în urma la ura faţfl de toţi oamenii. Nichilit Siithatul. ca iubirea să* stea (în om) laolaltă cu avuţiile". Omilii la I Cvrimeni. V. Sf. cum spune Sfânlul Ambrozie. 5.Deacrierea. fie pizma faţă de cel care ne întrece (în bogăţie).1 de acesta.39 să sirntă sil.. XIV.4* preschimbândii-l într-o adeva>ata fiara. manifeslthile şifelul în care se proihu holile spirititale iubeşti pe aproapele tău ca pe tine lnsuti". 6. v " Omilii la Fltipeni. IV. 6. uneltirile. lar patima sa îl face nepăsâror faţâ de aproapele. uită de aproapele şi înce-tează sa"-I mai vadă ca seaman şi frate. Scam. Sf.4'' S£ Viisile cel Mare. certuri.45 Această patimă este pricină de razboaie. despărţiri.. Ei ÎI nesocotesc astfel pe cel de ace-eaşi fire. ura. 1 u " IJJC. duşmănia. 41 Sf. 2.44 lar Sfântul loan Scărarul aratâ că „ea a pricinuit urâ. 7. loan Ourn dc Am.

Sf.Arghirqfilia si pleonexia Cei înrobiţi cu totul de ea „ajung să-şi schimbe firea. Convorbiri duliirvniresti. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. ajungc mai rea ca toate". 6. 2.. VII. Sf. V. Lll. V. Dorinţa care stă la baza lor este nezâgăzuitâ şi.dacâ accastă boală prinde radacini în suflet. Nichifa Stithatul. Sf. Omilii impoiriva bogăfieî. Teodorei ul Cirului. 5. cu atflt Despiv iubirea de sdmci. 3. Sf. 227. 4. Către Staglurie Ascelul. şi Sfântul loan Casian: „Dacă. Omilii mi/iotriva bogdfiei. 151 . Ambrozie al Milonului. U. H Omilii la I Corinleni.. 4. VII. 9. XXIll. II. IX. a şi pătruns în inim. Ayezămintele mâhâstfreşti... Nil Sorski. 5: Omilii la Maid* Lll. Comenuiriu la lov. XXIll. Omilii impoiriva bugitfi/or.. XI. cu cat se îmbuibă mai mult. Omilii la Psalmtd 14. Vasile eel Mare. arghirofilia şi pleonexia sum un soi de bulimic a sufletului: .. CLXXXVIH. dintru început cu totul rea. Sfinţii Pfirinţi arată că e!e sporesc necontenit şi că nu cunosc sa-ţul. patima aceasta ne va aduce boală dc nevindecat". II.. Scam. oricâl ar mânca omul. VII. Sfinţii Pârinţi nu sc sfiesc sâ spună câ aceste patimi sunt adevărate forme de nebunie. sporeşte tot mai mult/'' Pentru Sfântul loan Gură de Aur. 5.S4 De asemenea. 50. 3-4. 5. XV. pierzându-şi chipu] cie otti şi devenind adevSraţi monştri". IX. Omilii la toall* LXV. St. Per.Nu este. loan Casiiin. VI.dcvine mai primejdioasă decăt toate şi mai greu de alungat'V1 Sfântul Nil Sorski arata şi el că . Omilii la I Corinleni. LXXXI." '■ Cf. Omilii fa Facere. 3.. Cuvi'inlarea: Nimeni tut pimte vătâma. („aceastâ boală cumplitil. 6. s Cf.. Andrei Crheanul. Sf." Tot asa.V. 55. XXIll. I. neluată în seamă la început. OmiUi la Matei. XVI.ţ0 Deaceea Sfinţii Părinţi spun că arghirofilia şi pleonexia sunt cu adevărat boli ale sufletului/1 Ei insistă asupra faptului că fiecaxe dintre ele. XXII. Sf.in Gurfi de Aur. *" Reguta. PG 83. Sf. 14. Sf. Omilii la I Corinleni. 4. boalâ mai crudă decât foaniea nestăpânită a pâritecelui. Despre Nabot. 3. Vasile eel Mare. ReguJa. Vasile eel Mare. Despre Providenţd. Cele SOOde capefe. 3. loan Giuă de Aur. B Aseiâminiele m/indxtiresli. Cwântarta: Nimeni nu penile vâlâma. 6. loan Guril de Aur. ajunge înspăimântătoare când sporeşte şi se înrîidăcinează în om. Sf. Mutaţi acum această boală trupeas-câ lu suflet. Sf. 6. 656CD. Io. VI. ea . 2. VI. pe mâsură cc este salisfâcută. 2. ncfiind niciodală potolite. Cwwmtl eel mare de ptnuinjti. IX. Calebeze. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. Simeon Noul Teolog. nemaipu-land fi vindecată. Eplslole. Sf. Poate fl. Sf. ceva mai cumplit decât aceasta ? O asemenea foa-me nepotolilit a sufletului este zgârcenia. VII.. 5. care nu are nici un lcac şi pune stăpîinire pc toate inimile")'. loan Scamrul. Omilii impoiriva bngafihr. " Of. 2. 5. oare. Cuviml la inidarea ltd tudK Omilii la I Corimeni. 14. nimie nu o satură. Grigorie eel Mare. Omilii la I Corinleni. „Dacil n-o tăiem de la început." Patogenia arghirofiliei şi a pleonexiei este data de faptul cil ele sunt patimi dc nes&urai. XI. scrie el. Sf.

le socoate pe cele dintâi ca pe o nimica f'aţă de ".JZguiciţii sunl robii şi prizonierii HViiţiilor lor". . 3). |.""' îl tin legat de bogăţiile pe care le are sau la care râvneşte. "2 Sf.Bogaiul. V||.).: Omilii fa II I'imolei. Pofta nesaţioasă de a avea cât mai mult şi de a păstra cele avute naşte în suflet. 3.Cel lacom nu are nici o clips de liniştc şi sufletul lui nu cunoaşte odihna. '"' . Seem. cei săraci îi pizmuiesc pe cei bogaţ.). w Despre Ntihol. există câte unul care... o frămăntare coniinuă. 152 . Sf. Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are"/' Nesaţul îi alinge şi pe cei bogaţi. (. chiar atunci când nu sufevă nici o pierdere.. 1 Vezj.iabiml 142. Mai întâi sut'eră şi se framilnta din pricina poftei lui nemasurate. Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a avea pe cele pe care nu le are încâ. Sufletul celui iubitor de avutie. . nici noaptea nu le aduce vreo uşurare (.) Apoi. iar cei bogaţi. îl mână să caule fară încetare alte şi alte noi avuţii. de pildS. * Cf. loan Guru de Aur. loan Gura de Aur {Omilii la Males. căci. literalmente aliemuidu-l.se teme de ceea ce or putea să i se îmumple". 50. Cf.. se iveşte o aliâ suferinţă: îl chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobăndit cu atâta chin.Desrrit'rea.'" 1 Şi copleşit de tot felul de dureri. spune Sf. şi pe cei săraci. îşi simte sufletul apîisat. aşa cum spune Sfâiitul Ambrozie. 4. XIII. LXXXIII.. 2. Omilii fa Malei. VII. Sf.. căci acum singura lui grijă este cum să păstreze toată această bogăţie.in Gura* de Aur [Omilii la Hpislola eătM K»»«m. loan Scitnirul. fiind totdeauna harţuiţi din toate pârţile". nu are „nicicănd linişte. Io.. loan Oură dc Aur. loan Casian. 4. numift-suirile şi feint in care M priului bolile Spiritual* îi creşte pofta. XXIV. Găsim la Sfantul Grigorie eel Mare descrisâ siarea de suflet a zgarcitului şi a celui lacom de avere: „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare. odata îm-pliniie dorinţcle. Asezainimele mtmihliresit. in slujba acestor lucruri şi acestor ţeluri ajunge să-şi puna omul toate facul-tăţile sale sufleteşii.SK Supuşi acestei patimi. LXXXUI. Sf." Arghirofilia şi pleonexia zămislesc de la început in suflet o stare de tea-ma. pentru lăcomia sa nemăsurată şi pentru dorinţa de a pâstra pentru sine tot ce are". de nelinişte.. Nimeni nu pottle vâtămit.i." Acest nesaţ vădeşte caracterul tiranic al arghirofiliei şi al pleonexiei care-l fac pe om rob al bunurilor pe care le posetlâ. Ciivâmarea.*'1 patimile acestea dându-1 în srăpSnirea diavolului mai mult decât oricare alta. "' Tâkulre la P. care-| face să se întrebe cum va putea dobândi ceea ce pofteşte. scrie în acelasi sens Sf. tulburare şi ne-orânduiala" neîncetate. Omilii la Malei. din motivde îtisirate mai sus. nici ziua. „având de toaie din belşug se socoleşte sărac'*. nicicând siguranţă (. pe cei care au mai muii decât ci. w Cotnenuiiiii fa h>\\ XV. pe pământ. şi chiar mulţimea ei îl umple de neli-nişte.. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. el este pedepsit chiar aici.fi: Arghirofilia şi pleonexia îl lipsesc pe om de liber-tate. XVI."" Sfântul loan Gurâ de Aur îi descrie în acelasi fel pe cei supuşi acestei patimi: . 24. 19.4)..

.

Ci SI loan Giuă de Aur. 34.. XXIII. certurile. ci în reaua noastră cugerare". VII.*1 Caractenil patologic al acestor palimi se vădeşre şi în mullele palimi/boli pe care le nasc in suflelul omului.Desciieri'it.go Starea delirantă se regăseşte de asemenea în altâ trăsjttura" patologicâ a arghirof'iliei: caracterul obsesiv1" şi aproape halucinam pe care îl capătă banii şi bogfiţiilc materiale în sufietui pe care ea îl stăpâneşte. Un asemenea mod de gândire deformează cu lotul realitaiea înconjurâtoare. Căci lemcrea aceasia nu vine din fire. arata ca omul arins de arghirofilie si de pleonexie ajunge să rfivneascil lucruri care nu există. Pesre (or. Isanc Sirol. Ca şi nebunii. Sf. dar nu este aşa. zămislind ast-fel roate patimile care se împotrivesc acesteia: nesimţirea. IJrada du/wvfttceascâ tUmanaiiuf. 4. mutându-se cu mintea Intr-O lume bântuitade fantasme.'M Astfel. 1 ' Cf. " Ibidem. Câci lot nebunie se cheama* şi a (e tenie de pierderea banilor. Omilii tmpotriVa btyâfiei. Am văzut câ ea naşte în suflet reama" şi întrisrarc. A se vedeii. I: Omilii la I ('aiiiiti'ni. Cuvintr deSp/V itevotnfri. tu nu vezi altceva deciU aur. 156 . 152. 11.drasebireu paiimihr . Sf. 5. Sfinţii Părinţi spun că iubirea de avuţii este rădăcina şi maica tuturor relelor. Regttta. ura. ci cum le-o arată minrea lor fulburara. nu întrece orice răurate sufletul care boleste de bunăvoie de aceasra T*. le e frică de lucruri care adesea nici nu există şi fug din faţa unor umbre. Talasie. pe el ţi-l inchipuicştt. 19. *Geie300itecap€t*t%55. Capete daptv dmg&tte. şi visele noaptea. pierderi ar trebui să fie cu loţii nişie nenorociţi. Omilii la l ('oriiieni. I. Aurul îţi bântuîe gândurile ziua. vede peste lor aur şi argint". 2. Nil Sor. \şi'Z<imînh>ltr piiinâslireyti. ci dintr-o rea voinlă. dezgustui. Trebuie sâ ară- " Cf. Vusilc eel Mure. loan Casian. Dacâ ea ar fi cu adevfiral prilej de supărare.ski. aşa cum am arîttal. Omilii ta Malei. 10). tofi cei cure au suferit.. nuimfestdrile stfeittl in tare M pWQUC halite spiritual* mânleşti. Evagrie. sufleriil rfiu. lar dacfi o aceeaşi înrâmplare ne-fericită nu naşte în toţi oainenii aceeaşi mare supărnre. m mod analog. „Peste tot în jurul răn. duşmănia. PG 79. încâr primeşre ca al doilea mime pe eel de slujire la idoli. Sfantul Nichira Srilhatul se mrreaba: „Dacii această boală e un rău asa de mare. VII. Urmând celor spuse de Sftintul Apostol Pavel (I Tim. XL. uciderile şi toate celelalte de acelaşi fel." Sfânlul loan Gură de Aur. 8. sting iubirea. V." Arghirofilia şi pleonexia. se tem de cele care nu sum cu adevăral de lemur. Sf. Sf. Sf. dc iisemenea. LXIX. VI. Sf. LIII. . şi de aceea cad in deznadejde. Grigorie eel Mare.« n gâiulnriloi. îi spune Sfântul Vasile cel Mare celui lacom de uverc. 1200. Sf.. Omilit ta loan. urmează că nu în firea lucrurilor stâ pricina întristilrii. lonn Mosliu. robii cu lolul de cugetarea la bani. 6. 2. 4. I. Cotnenitirin In low XV. ţinerea de minte a raului. 1. loiui Damaschin. Aşa cum nebunii nu văd lumea aşa cum este. Mintea unor asemenea oameni e-ste bâniuita în permanenţâ de gundul la avuţii pe care |e au sau pe care vor să le dobândeasca. Cavâat minimal \i de suflet foiositor. Despn. VII.

Sf. Capttc despre irezvie. I I .XV\iL3. micuire la Psalmtd 9. III.snu. XXXVII. 5. loiin Casiiui. 59.105 In ineheiere. Cf. V. SI". Omitii to Isaia. Nichita Stilhiitul.'" man-dria. loan Gură de Aur. IV. \oiwGw5de Aw. III. Tâlaihv la Psatmut 9. loan Casiun. 4. să arfltăm ce amime favorizează dez-voltarea arghirofîliei $i a pleonexiei. 8. tor rit. loan Casinn. 157 . Sf. 11. S. loan Scfuarul. Scatto.'1'' slava deşartă. aroganţa.107 * Cf."11 înălţarea de sine. Sf. Qespre feciorie. Tâtcuire la Psalmul 9. '" Sf. XXIII.100 şi cele care vin împreună cu aceslea donă din urmă: rndrazneala. I. Cometiumu la low XXXI. n Sf. 10 Sf.10' nesupunerea. "" Ibidem. 21. Sfânlul Maxim învaţă că „trei sum pricinilc dragostei de bani: iu-birea de plăcere. IX. w Cf. slava deşartă şi necredinţa. loan Gură de Aur.106 lar Sfântul loan Gură de Aur spune: „A voi să ai mai multe bunuri pămănleşti decâl allul este semn de răcire a iubirii. Omitii la / Corintcm. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa". ■ Cf. Grigorie de Nyssn. ^<>»<iiiilafrf?. ura şi dispreţuirea semenilor".'7 dar şi lenea. Omitii la I Corinteru. I. 5. % Sf. 7 "" Idem. lsihie Sinaitul. 45. loan Gura* de Aur. Capeie despre trez\'ie* 59. Sf. lăcomia n-are alia prîcină decât măndria. I I . Despre xuflet.10 obrăznicia.Aighirufilia şi pUumesia lăm că mai nasie mânia'" şi felurite forme de violenţă. Isihie Sinairul.102 disprcţuirea aproapelui. Omitii la Facere. ' Capetedespre dmgoste. VII. Sf Grigorie eel Mure. ' Ibidem. 1 Sf. 17. Cimvoilnri dukovtticeţtt. XVI. Aşezămintelr mihiasiiivsfi.

7. Sf. care face obieclul studiului de faţă. 596A. PG 90. 1. XXIX. N 561. Oniilii (a xlatui. tristeţea nu este ipso facto o patimă rea şi nu este nici strâinn de firea omului. PG 90.7 care-l face pe om să se mâhneasca pent™ slarea decăzută in care se alia. nu Mint rele. Omi/ii diihovmi. I. Talasie. este. nu numai că este . Maxim M&turisitonil. care face parle dinire acesle aiecte nuiurale."!.* şi care este o stare de pocăinţa\ de doliu duhovnicesc (nfeuQo^). Aceastf vinute îi este absolut necesară omului câ/ui peniru a regăai calea spre împârâţie şi a redobândi in Hristos starea paradisiacă. 269B. Nichilu Stithatul. Răspunsuri cat re. su-şi plângâ păcatele. Sf. 60. două forme de tristeţe. XI. I. $i afectele devin bune. PG 90.). Sf.. Ctie . N 561. Capete despre treMe.100 de captU. De piJdă (. care ajunge la desăvârşire in dam I lacrimilor. ' Cf. Ea nu line deci de natura primordială şi fundamenuilă a omului. Maxim Măiiinisiiorul.Sf. Sfântul Maxim scrie: „In cei ce se stfaduiesc. ' Cf. dar poale sluji drepi lemei al unei virtuţi: „intristarea cea dupfl Dumnezeu" (2 Cor. Râspunsuri câtre Talasie. 2.) le folosesc spre câştigarea bunurilor ceresti. 215-234. .. dimpotrivă. Dagnmtica. " Rwpwimri cutrv Takisie. o pat imă. III).) îniristarea (o pol preface) in pocainla care aduce îndreplarea de pe urma pacatului din timpul de aici'".6 Tristeţea fa Rai. . Sf. I. de strapuiigere a inimii (KOTdtwjfcit. Isihic Sinuilul. Apoflegme. Rchpiuisuri vtiliv Talasie." Cea de-a doua forma de tristeţe. şi anume când (. Maxim Mamuisitorul. cu loate cil este o urmare a greşelii lui Adam. Sf.i'şii (Col.rt Cea dinlâi intrîi în rândul celor numiie de Sfinţii Părinţi „afecte lîreşti şi neprihâjute"/ adică stări care au apărut in Urea omenească în urmn pficatului originar. PG 90. produsâ prin reaua întrebuinţare a 1 Cf.. Cf. 2. 1Q). 20. 111. Sf.' TrLsleţea. omul nu cunoştea iristeţea (X-OJTTţ). cu toate că sum marairii ale caderii sale din starea de desăvârşire initial. I. loan Diunaschin. . 269A. N 561. I St loan Gunl de Aur. o boalâ a sufletului. Astfel. intr-adev. * Sf.592D. ' Cf Apqflegrtie. Tftttai ăespre ţtţtruparea Cuvântutui. să se întristeze de pierderea curâţiei sale de la Vnceput. să sufere din pricina depărtării de Dumnezeu. dur care. Catekete. Aianasic eel Marc. *Ihitktn. Sf..1 Totuşi. 593B.1 Aceasta a apărut in urma păcalului adamic* şi este legată de slarea de cădere în care se afla omul.neprihanita". Simeon Noul Tcolog. 4 Cf. 136. Macarie Egipteiuiul.. 58.lr. XXVIII.269A. Exisiâ. Apoftegrne.

I5X .

IX. 159 . " Avva Dorolci. cade in deznâ-dejde'\i: Astfcl. dar este întotdeauna o reacţie patologică a facullăţii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului. loan Casian. 13. de păcal şi dc boală în care se aflâ. ajunge să fie folositâ anapoda in chip lipsii dc raţiune.1* apăşare a inimiy5 disperare dure-roasă. pe de alta parte. se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu mcrită sa te muhneşti. in mod csenţial legala de concupiscenţă şi dc mânîe. dimpotrivă. Sf. iiivdfdturi de suflet fohsitwire. „Uneori tristeţea. ' Bftte dc la sine înţelcs cit nu puneni in aceastîi categoric iristeţea resimliia* tie orti peniru nenQrocirilc cure i se îniâmplâ aproapelui. V. intrând asifel.20 însoţită eel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaijiiă. deznădejde.10 el se întristează pentru cS n-a putut să-şi împlinească vreo dorinţă sau sa guste vreo plăcere. E] dn tristeţii o folosinţA contrară firii. şi aduce aceleaşi roade rele dacă nu ştim sîi ne folosim de ca potrivit ratiunii şi în chip prevazăior". :| Avva Doiotci. 596A.penlni slarea de decădere. sau penlru că a suferit ceva neplâcut de la oameni." Aşa spune Sf'ân-tul loan Gurâ de Aur. tristeţea devine „o patimă tot atal de grea şi supărătoare ca mânia şi cautarea plăcerii. sau a amându-rora împreună. UK 13.. dacă ne gândim la meiiirea ei firească -. 6-7. in mod paradoxal. iar. Ibidem. arătând că: „Nu nenorocirea. M Sf.. 6-7.aşacum ar trebui să facă neîncetal . Ibidem. V.. 11 Ibidem. Cat re StoghirU Aseeiul.1* slăbiciune.17 strâmtorare.Tristerea tristeţii pomenite maî sus. 58. I. III. care este cu adevaral o stare vrednică de plans. în loc de a se folosi de întristare pentru a-şi plânge pâcatele şi a se mâhni pentru înstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierde-rea bunurilor duhovnicesli. pentru a se îndeparta de păcat. anormală. tristeţea (Xfenri) apare ca o stare de suflet caracterizata prin lipsă de îndrăzneaiă. Cat» Stuxiunc Ascend. In alaiii de ceea ce arată cuvăntul în sine. 592D: 593B.|f' greutate şi du-rere psihică. Aseztimintele tiuhulsti resit. mA. s Ibidem. care esle o forma1 dc coinputirnire. ci. fiind. deci. hivăţătuii. 1s Cr.11 Această stare poate avea multe cauze. Kâspnwuri nine Tafosie. w Ibidem. ca să-şi roanifeste alipireade aceastfi lume. Maxim Măiturisiionil.1 In această patimă omul vădeşte un îndoit comportament patologic: pe de o parte el nu se înlristează . 14. PC 90.M Putinţa omului de a se intrista nu numai că nu este folosită aşa cum a voil Dumnezeu atunci când i-a daniil-o. Sf. apare din cauza neîmplinirii dorinţe10 1 Cf. loan Onră de Aur. in slujba păcatului. omul o foloseşte penlru a deplânge pierderea bu-nurilor inaieriale. Dar omul a schimbul rânduiala şi nu face ceea ce tre-buie la timpul cuvcnit: face mulţime de păeate şi nu se îndurereazâ din prici-na lor» dar de îndală ce i se întâmplă ceva cat de cat neplăcut. scrie Evagrie. ci păcatul pe care-l facem trebuic să nc întristeze.

I I. n. 11.. 1. fie viiroare". 11. „Tristeţea apare din lipsa unei plăceri trupeşti". M Setutnfe. iar nu fizică. s Răspurvniri către Talasie. '2 Cf. S Tratatutpractic. ? Despre cele apt liulmri ale rdnttiţii. 4...23 Sfântul loan Casian spune şi el că tristeţea vine atunci când „cineva a văzut spulberată speranţa ce-şi făurise în minte". I) Cel mai adesea trisleţea este provocatâ de lipsa împlinirii uneia sau mai multor dorinţe. PG 90.sttiiile si fetal in care se produc balile Spiritual* lor (oxfeprpit KDV feniOuiucov). V. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte ?". "• ttetspuimm către Ttikme.. "Scam. 58.17 Placerea fiind legată de dorinţă.) nu poate scapa de tristeţe". De aceea e] spune că tristeţea este „sfârşitul plăcefii trupeşti". luănd forma tristcţii.24 şi că un soi de tristeţe .. PC 79. 592D. ' TrataSulpractic.? şi spune că „nu se poate respinge un astfel de vrăjmaş dacă" avem vreo înclinare pă-timaşă pentni vreun lucru pământesc".2^ Şi pentru că „dorinţa e începutul oricărei patimi"*' fiecare palimă poate întotdeauna naşte tristeţe. 593A. 11.*1 Fiind efectul neîmplinirii dorinţei cam ale (în scnsul larg al acestui ter-men) şi al plăcerii care este legată de ea.32 Dar ea poate apărea în suflet şi prin lucrarea directă a diavolilor sau chiar făra vreun motiv vădil în conlinuare. IX. 10. în acelaşi sens: „Cel care nu dispreţuieşte toate cele pamânteşti (. alteori ea urmează mânici".ja naştere când ni s-a z&lSrnicit o dorinţă". f|6ovf>c). 3. arată Evagrie. I fin . II56D "" Aşezănusitele mâniistîresti. inanife. 58. fie prezenle. penlru că toate patimile implicit pofta. 19. eel care are „înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc" este adesea supus tristeţii.Descrierea. iar eel ce e împatimit de ceva dintre cele văzute încă n-a scăpat de întristare. PG 90." Tot el spune încă: „Dacâ cineva socoteşte că nu simte nici o împătimire faţâ de ■ Tratatitl practic. Evagrie subliniază faptul că ea esle legatâ de toate patimile. Am văzut deja că Sfantul Maxim subliniază faptul cil plficerea simţurilor esie în mod incvitabil urmată de durere. ('onvorfiiri duhovrticeţti. '" Despre dmgoste." Avva Dorotei spune şi el. Oespre cele opt duhuti ale râuttlţii. Despn cele opt duhuti a//1 rtiutafii. 19. spune lot Evagrie. înf'rănare. 75. vom examina In delaliu aceste diferile etiologii ale tristefii. care eel mai adesea este de natura psihica.. 1156D. PG 79. tristeţea vădeşte că cel atins de ea esle alipil de bunurile acestei lumi. De aceea. 11-12. a Ibidem. puiem spune şi că „tris-teţea este lipsa unei plăceri (<rcfepT|cric.3* Sfâniul Maxim Mărturisitorul3" şi Sfântul Talasie11' definesc trisieţea în acelaşi fel. -** Evagrie.>J lar Sfantul loan Scararul arată că „eel care a urât lumca a scăpat de întristare.

Ttalattdpracth.y relele care i se pot întâmpla. nedând alte precizări.45 Sfântul loan Casian. Ibidem. 89. vădind astfel faptul ca nu sunt împlinite dorinţele profundc şi fiin-damenlale ale persoanei. loan Gură de Aur. fie chiar din pricina necazurilor de lot fclul: boală. Dexpre cele opl dulutri ale muîăfn. Sf. 17 Coiivoiimi didiovnîceşti. 8 Sf loan Gurâ dc Am. Evagrie." De aceea întălniin adesca tristeţea născută din pierdcrea vreunui bun material" sail din orice pagubă de acelasi fel. '" Cf. explică el. 96. loan Casian. Uneori omul se întristează pentru că mania sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau.!M: t i ' n i .? . legate de un lucru anume.in morale ale altuia. 4. '* Cf. . într-adevăr. III. 2) O a doua cauză a tristeţii este mania.43 s. V. vădit este că-şi aminleşte rîUil de la el". II56B. II58B Cf. V. V. I. Astfel. Cf.Tristeţea vrcun lucru. Sf. I. 16. VII. Cf. i . Oesprtfeciorii: III. Muxim Mnrturisiloml.i HIi f . Evagrie spune: „tristeţea urmează mâniei". PG 79. 11. Giigorie dc Nyssa. tristeţea este legată şi de alle sentimente. Ctmvorlriri tluhovnweşli.4" Ea poate fi cauzaia de lipsa onorurilor din partea lumii.4" moartea. Sf. t'm-hitf despre nevoinfâ.44 La fel scrie Sfântul Maxim: „întristarea (supărarea) este împletită cu amintirea nlului. " Ibidem: V. fiind astfel legată dechenodoxie. VII. de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a se răzbuna pe el. 91. dar inima lui e întristată pentru lipsa lui. " Ibidem.. 3: 9. "' Cf. 4. 12. 1. Sf. Trataltd pructic.n 161 . 11." Alipirea pălimaşă a omului de viaţa pămfintească şi de cele din ea care-i satisfac palimile. PG 79. spune şi el că „tristeţea este une-ori urmarea unei mânii anterioare". chiar dacă ea nu ştie limpede care sunt acestea. poate naşte rristeţea: fie din pricina gândului la toate cele ce-i pot pune viaţa şi plăcerea în primejdic.'" Trisleţea poate fi trezită. 11. Sf. 4. cănd mintea va oglindi laţa fratelui cu suparare. Capete despre dmgoste. neimplinită. "' Afezfiniinlfle mâtuisiirrşti. reacţia pe care o aştepta. 25. Onnlii to staiui. dimpotrivă. în cel asupra căruia s-a pornil.47 In afara de ţinerea de minte a răului. Omilii ta statui. ea poate sa fie legaliS de o in-salisfacţie de ordin general.4t' şi mai spune că existil un soi de tristeţe care „ia naştere când încetează mânia". naste tristeţea". IX. „mânia este o dorinţă de răzbunare care. 13. de asemenea. 10. Isaac Sirul. i i n şi faptul ca nu loldeauna tristeţea este provocată de neîmplinirea unei anume dorinţe. de pizma faţă de bunurile materiale ■ . d Capet* desprr dmgoste. ' Drxpr* eete opt dulutri ale niuidfii. III. Prin urmare. Cf. de un sentiment de frustrare privind întreagn . de asemenca. unul ca acesta se înşală cu desăvârşire". pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării sau pentru că n-a trezit.

vorbind despre starea sufleteasca a prietenului său. şi tot el se luptă sa ia de la tine once gând bun care te-ar putea linişti şi întari. deosebirea dintre ea şi akedie. chiar fara să existe vreun motiv care să ne pricimiiascâ această cădere. 16. " IhitlemAX. II. 1. este de alifel un resentiment al mândriei rănite. care se manifesta ca o „dureroasă disperare. ne mâhnim". 3) Uneori tristeţea apare ca nemotivata.1 nu esţe direct legalâ de o acţiune anume a persoanei atinse de ea. 3. umplându-l de răttî". iai mânia care naste tristeţea exprima" adesea voinţa de reafirmare a eului. Marcu Ascetul.).6-7. IX. fără noimă".l I. Dagmafica.4y Ţinerea de minte a răului suferit. puţin mai sus. îl loveşte. V. efectul neîmplinirii unei dorinţe sau efect al mâniei. 180. Sfântul loan Casian arată ca „uneori însă. precum cele-lalte.ltor. spune ca există o tristeţe. deci. 162 . este greu de stabilit. dc care se lcagă cel mai adesea tris-telea. l. Cf. care crede că nu este apreciat la justa sa va-loare. Drxpre cei cv cred ca se îmtrepleaza din tapir. IX. ^QStreSlaşhirîeAscetul.miinfhtireştt. Sf. Sfinţii Parinţi spun că eel mai adesea ea apare în sutletul omului prin lucrarea demonilor. dar mi pcntru că n-ar avea ta modul absolut nici o cauză. legată de slava deşartă şi de mândrie. Astfel.^ El scrie aşa: „Diavolul este eel care îţi învăluieşte mintea cu aceastâ* neagră tristeţe. Stagirie. suntem apăsaţi de o neaşteptată tristeţe".. dezvoltarea şi menţinerea oricărei forme de tristeţe. 4} Trebuie ştiut că demonii au un rol important în naşterea. ' IbitU-m. aceasta* patimă vădeşte iubire de sine şi esle. Avva Dorotei. Srrisori. pemm câ nu este. II. din îmboldirea vicleanultii vrăjmaş suntem apăsaţi de o neaştcptată tristeţe". hivaţtititri de suflvi folomoare. II. " Afezăniiineit' inâwislîwşli. Tot el. Varsiinufie şi loan. 698.. ': Aşf?thmiiSi-k. arată Sfânrul loan GftSjan. „Câteodată însa. Seiitinfe. DacS spunem desprc ea că este nemolivaiă... Cf. dar mai ales a acesteia din Lirmă. Şi aflându-ţi sufletul lipsit de acestea. subliniazâ în repetate rânduri rolul influenţei demonice. pe care o vom examina în capitolul urm. Avva Dorotei. iristeţea este expresia sentimentului de eşec sau de neputinţa\ care-I cuprinde pe om în încercarea nereuşită de a-şi recâştiga onoarea pierdută. manifeslările şijetuf în curv se frotliu bolife sfiri!ua/e Tristeţea poale fi generate şi de o jignire sau de ceea ce omul crede că a fast o jignire: „fund nedreptăţiţi sau socotind că am fi nedreptăţiţi. întunecând-o. cum este legatâ de ele şi mania din care se naştc ea uneori. în acest caz. Tristeţea vădeşte reacţia unui ego frusirat în dorinţa afirmării de sine — skuaţie în care aceasta" a doua cauză a iristeţii apare ca înrudilă cu cea Uintâi -. copleşît de o putemica tristeţe." Sfântul loan Gum de Aur. facern aceasta pentru c. de redobândire a sigu-ranţei de sine şi de înălţarc în ochii proprii şi în ochii celuilalt.4* fn aproape toale aceste situaţii.Dtrscrierea. M In acest soi de tristeţe. 4. 4. * Cf. chiar făra să extste vreun motiv care să ne pricinuiasca această cfidere (.

nu ele sunt adevărata ei pricing ci doar simple prilejuri de manifestare. ttttgulo. cSci ea poate aduce chiar moaiteu omului. tristeţea se află în suf'let înainte de a interveni direct diavolul. el nefa-Când allceva decât să se folosească de aceasta stare ca sil sporeascâ patima. Sf.Cf. mai precis in atitudinea lui faţă de cele ce îi vin din afarfi. '? thmluluswtui. Sf. XXVI. 72. Sf. III. Iar daca* bolile trupeşti tin de firea noastră.nu tin alat de firea lucrurilor. iar împre-jurările şi relele înseşi care i se întampiri nu-i pot servi drept scuză înte-meiatâ.scrie Sfâniul loan Gura de Aur . spune Sfântul loan Gură de Aur. ei nu pot să facă aceasta decât dacă afla" in suflet teren prielnic şi numai folosindu-se de pariiciparea . bolile trupului au drept cauză mai curimd vreo tulburare lăuntrică decâl starea rea a vremii sau altă înrâurire din afară. acestea din urmă nu atarna decât de voinţa noastra (si ne putem feri de ele)". De aceea Sfântul loan Gură de Aur îi spune prietenului său. Cf.A Ibidem. Simeon Noul Teolog. v CI'. '" Otmliila IIHI'I. Omul este deci eel răspunzător de tristeţea de care se lasă cuprins. loan Scărarul." Chiar şi atunci când diavolii sunt cei care trezesc sau menţin starile de iiisteţe.. 433." Şi putem afirma şi conlrariul: orice stare de tristete rea 8 sufletului este intotdeauna semn al lu-crarii diavoleşti. spune Sfânlul Varsanufie. Scara. I. Cefo 225 de mi'fir teologice şi practice.TtiXlefeo De altfel. Tot astfel se întâmpla şi cu bolile sufletului. 3. Adesea. 1. Nil Soiski. ci chiar tristeţea ta il ajută să-ţi strecoare în sut'let aceste cugete rele". «ca să nu fie copleşit de prea nuilta întristare» (2 Cor. inima noastra* va fi întot-deauna mullumirâ.)*' care este una dintre manifestările ei cele mai grave. sunt ale dracilor".. „O prea mare întristare este toarte primejdîoasă. spune marele Bătrân/0 Cu loale ofi adesea eveniinentele exterioare suscita şi motivează tristeţea.*° a Scrisari dultovniceţti. „Căci am auzit că cele ce se fac cu tulburare şi intristare. 13. V. trcbuii' sâ subliniem că. cat vin din propriile noastre Ştări sufleteşti. 1. 7)". 70. I.2 " Oilre Stag/line Asretul. 124. ca şi faţă de sine însuşi. „Bucuriile ca şi întristările . Patima triste|ii poate lua forma extrema a deznădejdii (antyvoitnc.mai mult sau mai ptiţin conştientă . unul dintre efectele imediale ale lucrării diavoJeşti este locmai apariţia in suflet a unei stări de întristare. de aceea Apostolul Pave] îi îndeanma pe Corinleni să-l ierte pe cel ce a greşit. Izvorul ei se află in sufletul omului. 2. 72. Dacă ucestea sunt puse in chip înţelept in buna rânduială. II. LXXVIII.a voinţei omului. „Gândurile de la draci sunt rulbti-rate şi pline de întristare". .1"1 Ade-sen. în realitate. Stagirie: „Nu demonul este pricinuitorul tristeţii neguroase care te-a cuprins. 163 .

1). I. I.) Sub apăsarea deznadăjduirii. 60. 45. I. decât atunci când ne deznădăjduim din pricina păcatelor". ci le aduce însăşi întristmea ta. Sf. fără să fie chinuiţi de diavoli. M Vetlem aceasta la Stagitic. de aceea. ii scrie el lui Stagirie. şi prin ea poate provoca în suflet adevărate catastrofe. 65 Căite StaghM* Ascetul II. '' <'Otntrtiariu h lov.. nu are altă armă mai de temui tmpotriva noas-tră ca deznădejdea.Demonul. deznădejdea ta mai mult decât duhul rău le aduce în suflet şi poate că ea este singura lor pricină. ": Cf. pre-dându-se puterii lui şi sortindu-se mortii spirituale. omul îşi pierde cu totul nădejdea în Dumnezeu. 4. el îşi pune în gând să se omoare şi ajunge chiar s-o faeS. * Ihidem. Pentru a explica această situaţic.66 " IhniUi despre podiiiiţâ. Nichita Scithatnl. chiar fara* ajutonil diavolului. nemaiaşteptând nimic de la viaţâ. spune că din întristare „vine rătăcirea minţii în cele 43 neîngăduite". piietenul Sfanluhii lo. I şi 2. Sf.in Gmă cle Aur. el se bucury mai puţin când păcfitiiim. Cdlre SinghiHe Ascelid. savărşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei" (Efes.uneori chiar . nenorociţii de ei îsi pun laţul de gât sau îşi îm-planla un cuţit în piept sau se aruncă în apă sau in alt chip se dau morţii. împingându-l la sinucidere. Sfântul Grigorie eel Mare. Cele 300 de capeW. Chiar şi atunci când este văditft lucrarea duhului râu în ei. crezând cîi ele sunt un leac pentru starea tin cea rea. şi prin uceasta taie legatura cu El. scrie Sfântul Apostol Pavel (2 Cor. nu vi n numai de la diavol. Se ştie doar că mulţi oameni. Sfântul loan Gura de Aur arată ca in acest caz poate fi vorba şi de o lucrare diavolească. . CopeU drsprr trezvir. dă naştere celor mai mari rele (. având în minte aceste cuvinte. din pricina unor puternice suferinţe voiesc in chip nebunesc să-şi ia viaţa.il unei simple întristări omul ajunge sa se dedea patimilor celor mai distrugătoare. 19). Isihie Sinaitul. care martin iseşte ca esie harţuit de ideea sinuciderii şi se atlă pc punctul de a o pune în t'nplă (cf.w Sub efectul dez-nădejdii . 10). spu-ne Sfantul loan Gură de Aur. ajuns in-tr-o asemenea stare. 2. Da. deznadejdca ÎI duce pe om şi la moartea trupească. 135. fie şi numai pentru faptul că îl fac pentiii o clipă să uite de starea în care se află.. 164 . 7. XXXI. oamenii pe ei in-şişi trebuie să se învinuiască pentru pierzania lor. EI lasă astfel câmp tiber lucrării diavolului. Nil SoiskL RegitJa. Căci „întrislarea lumii aduce moartc". dar insistă asupra responsabiliiaţii omului: „Aceste gân-duri aducatoare de moarte.. Pricina de moartc spirituals.''1 înir-adevăr.V. că s-au lăsat inrobiţi şi doborăţi de supărare". II. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune ca asemenea oameni „petrec în nesimţire şi s-au dedat pe sine desfrânării.Desvrierea. numai ca să scape de el© < „O mare întristare. |. numifimttitih fi felul tn cat-e să /irodnr botile Spiritual* Diavolul joaca un rol deosebit de important în căderea omului în deznă-dejde.

21. VI. I.Mare este stăpânirea tristeţii.acesi soi cle hoaliT).72 Nu numai că „întristarea esle o stavilăîn calea binelui". XXXI. ( 'ritrr Stagftirie Asceml. IX." rău.76 ranchiunos. „dupii ce a pierdul orice judecata sănâtoasă. Cu atăt mai mull este aşa cânU e vorba despre deznădejde. foe. II58B. Sfântul Nil Sorski o numeşte . spune Sfâniul loan Gură de Aur. Despre vete opt dtthnri >ilt' iiiwiiţii. Evagrie. LXXVI1I.Teodor cei CdzW. 1. Sf. '* Evagiiric.™ pizmaş. Despre erffe "/'/ dnhuti uie i. Cwlme(Uxprenewinţă. vorbind despre „tristeţea care vine de la vrăjmas". ibidem. il doboară şî-1 prăbuseşte într-o disperare dureroasă". Cf. '' Aşez&ninlek inânăitireşft.77 plin de amarăciune.Trisiefea Pentro toate aceste motive. loun Giiră de Am. III. i: ibidem. Sf. I. cl spune că ea tsie o tnnii. ('oin.'*' . I. I (.1 -71 Câor Staghirti Astviui. PG79. ' St. I. De uscmeneu.'' Sfinţii Parinţi prezintS adesea această palimft ca pe o fonnă de nebunie. loiin Gura" <\c Aut. aiunci.. CâtovStaghirfe Ascetui.). 1.. XVII. relaţiilc omului cu seme-nii săi sunt profund tulburate/1 Cf. V. u Regttla. " QtmUi In low. zguduie din temelii şi ne cufundă în grca deznădejde (iabefactat el deprimit) mintea". Isaac Sirul. IX. * Ibidem.71 Efectele patologice ale tristeţii sunt devastaloare. Aşvzâtmntt'ie mânâstirejti. 3. v Sf. I. 19. 21). iar pacea inimii i s-a rulburat. încă de la primele ei manifestSri patima tristeţii produce atitudini pălimaşe.*0 !n felul acesta. II58C. lo»n Guru de Aur. Giigorie eel Mare. loan Casian. facându-1 pe om morocănos. sau prin diferite ocazii neastcpiaie. Sfânuil lomi Gură de Aur nu se fereşte să spună că „o mare trisleţe este mai vătămătoare pcnmi noi decat loviiurile vrăjmaşului". îl face pe om să* se comports ca unul ieşil din minţi (. cil. * IbUbm.7'' lipsil de răbdare. IX. spune c3 este „plinâ de nebunie" ~° lar Sfântul loan Casian constată că .1 Cf. 2. 45. CiunenUinu la lev.. 11. Sf. 30. '" Apuffffiiitf. Omilii in iiatui. nel vizibilă atunci când este vorba despre deznădejde. Sf.. " Sl'. 4. A$ezâminteU> nu'uuistireşii. Sfâma Sinclitichia. loan Casian. tristeţea este privită de Sfmţii PSrinţi ca o boală a sufletului''' de o mare gravitate şi cu efecte putemice. 14." ea şi aduce în suflei mulţime de rele. Sinclitichia. ea este o boală a sufletului care cere multă puteie şi curaj pentru a i tc fmpotrivi şi penti-u a izgoni răul pe care-l aduce".j-ădăcina tuluror răutâţilor". tristeţea a avut putinţa să pună stăpânire pe sufleiul nostru. 1). loan Casian. seria alfnbelică.. 105 fl .iiiuiui. Sf. I I . o plagă a sufletului (OmHii fn sttum. Astfel în Cartea lui Isus Sirah stă scris că „pe mulţi i-a omorât întristarea" (Sir. 12.74 Pe lângă fapiul cft naşte deznădejdea şi relele ei urmîtri daca este lăsata sîî se dezvolle.*dac£i printr-un asali întâmplălor.

IX. Coin' iiumahi.. tristeţea into-neca suflelul"3 şi orbeşie mintca. Comentariu fa low XXXI. îl face să piarda rodul eforturilor sale ascetice.. 56. Sf. Sf Nil Sorski.isitin. V. Sf Origorie eel Mare.De. Idem. Scam. 45.*6 paralizându-i orice lucrare. " Evagrie. '' Cf. Cuvântul 26. loan C. V. Sf loan Scărarul. I(î. Sfilntul loan Scaranil. tulburându-i pulerea de judecată. M'.*1 Unul dintre efectele ei specifice esle ingreunarea sufletului. devine delasator. Cvffvorbiri dttfwvnit c. Despre cele opt duhtiri ale rrliiiiifii. Nil .M Omul. Evagrie. '' Sf. Cuprinsul pe scurt. Scant. "J SI" Isaac Si ml. 9. este prill ea cu tolul lipsil de putere. 9. 8."7 Mai ales acesi din urmă efecl este deosebii de grav. Ctivinte despre iwvoiitţtl. asemcnea tuturor celorlalte patimi.scrierea. 16'» yl . Asezamintrle mibiastiresti.yti. Cf. V. Despre ceie opt duhtiri ate niuu'ifii. ] 2. Ret>ufa. Regtifa.1" las. „răpindu-i rugăciuneu'V mai ales atUnci când tristeţea urmează făptuirii păcatului. v. I I.. 11. penlru că-I lipseşte pe om de dinamismul necesar in lucrarea celor duhovniceşti. Cf. 11.Sorski.*'' Cf. nuimfestorile ft fehil hi care se prmlitc holile spiriluale Să mai notăm faptul că. " Cf.

: Cf." Existâ în akedie un sentiment de insatisfacţie vagă şi generalâ. Cwtvoiinri duhovnicesti. 'Cf Sf. loan Casian. Atanasie eel Mare. Convorbiri dulxovmitsti. V.akedia împingându-l pe om la somnH fară ca el să fie cu adevărat obosit9 -. Sf. ' în afariî de Evagric şi Sf. 16. Qmtentariu h l&v. 8. ' CI. Cuvintele „lene" sau „plictis". Sf. XIII. 66. Scam. Grigore eel Mare. Col-ImanNorton. silă. V.10 ca şi a sufletului. J Cf. SE Simeon Noul Teolog. I. Ie pune laolaltâ. 36. Sf.13 Akedia îl face pe om nestatornic cu sufletul şi cu trupul. Henna. Vitiţa SJSiUuhii Antonie.. 13 Cf. dar alături de acestea ea mai cuprinde şi lehamite.Scilmnil. Capeie tlespre dmgoste. loan Casian. Sf. greu de tradus în limbile moderne în chip simplu şi complet în acelaşi timp.V'. 7 Cf. Viaţa Sjibitu/ui loan Gnrti de Attr (în fe ed. Vedenia 111. îngreunarea trupului. Sf. "Cf. I.'' toropeala.. Diadoh al Foticeei. 66. Convorhiri duhoxmiceşti. Ce/e 225 de capete. Aşezâiitinteiemânthtireşti. Arsenic Epistole. 85. 71. loan Gură de Aur. urât. 16. XXXI. trece de la un lucru la altul. 133). astfel încât pe omul aflat sub stăpânirea acestei patimi nu-l rnai interesează nimic. X. XHI. loan Scăranil. moleşeakV descurajare. 73. al cărei inspirator este Sfânlul Grigore eel Mare. Paladie. C 't-tf 225 de capete teologice si practice. Cete 225 de capete.7 Akedia Akedia (AKT]6la) se înrudesle cu tristeţea' atât de mull. socotindu-le una şi aceeaşi patimâ. a se vedea şi: Sf. V. amorţeală. ' Cf Sf loan Casinn. unei anumite stări de lene4 şi unui soi de pliclis. Scant.2 Tradiţja răsăriteană însa* face deoscbire între ele. 58. incapa-bilă de a se fixa. 5 şi I. nu exprima" decăt o parte din realitatea complexă desemnată de această noţiune. Simeon Noul Teolog. I. I. 4 Cf. .n Minlea. Isaac Sirul. I. Sf. încăt rradiţia asce-tică apuseană. Sf.. '' Cf Sf.3 Termenul &xr|8lo: a fost preluat în latinâ* sub foi-ma acedia. somnolenţă7 . Maxim Mărturisitonil. Convorhiri duhovniietii. Sf. loan Casian. I I.. Sf. I. lâncezea-lă. lipsă de grijă. Akedia corespunde. Aseziintinteti' rnânmtiresli. 3. 19. 67. XIII. desigur. privindu-le la două patimi distincte. loiin Ciisian. Sf. loan Scăranil.X. 16. Cuvânl ascetic în o xutade capete. gaseşte toate lucmrile lipsitc de sens şi f3ră rost şi nu mai aşteaptâ nimic de la viaţă.. Sf. l'âsiontl. loan . 19 (11). 8 Cf St Simeon Noul Teolog. p. 6. Cnvitite dexpre rievoinfă. prin care el este adesea redat.. Seam. Indeosebi cănd este singur.

167 .

Afezămintete mănâstitr$ti. ar fi mai interesanţe şi l-ar face fericit.''' Astfel. inanifestarile fifelul in vare . Ctmvorhiri tluhmnUesti.X. patima împingându-1 să iasă14 şi să colinde prin alte locuri.2"1 Demonul akediei atacă mai ales pe cei dedicaţi vieţuirii duhovniceşti. sa-1 facă pe om să fugă de llicrurile pe care le are de împlinil. " fbtâan. loan Casian. 2 (3)." Akedia poaie. Cf. Convot-biri iluhovniceşti. V. Sf.2(\). Aşezonnntelt* mâmstireşiL X. Adesea ajunge hoinar. Sf. Canvorbiri duhtwniccjti* V. Arsenic Epistole. Cf. 12. loan Casian.liescrierea. 71. care. Sfantul loan Scărarul o prezintă ca pe o „lâncezeală a sufktului. undc ar pulea găsi mai tişor cele de trebuinţă". 2). Anlirericul. I. ftl încearcă săi înloarcă din cflile Duhului. 16.'^ Relaviilc sale cu oamenii sunt cel mai adesea uşuratîce. X. să le împiedice în orice chip lucrarea pe care o cere o asemenea viaţă şi mai ales să-i depărteze de la pravilă şi de la stăruinţa în nevoinţa ascetics. 6. 2t Cf Sf loan Sciuurul. A sc ve-dcn.1'' Se poate întămpla ca akedja sâ nască în sufletul stiîpânit de ea tin mare dez-gust faţă de locul unde şade. loan Casian. Aşt&ămintele mwu'isiirrşti. să le tulbure liniştea şi nemişcarea care o înlesnesc. ' Cf. I I. crede el.X. XIII. Antirclicul.easla se poate face şî cu închipuirca. 16. Tnxlatul practic. de iiscmcneu. l.vf prtnlttc bolile spiriluale omul mi mai poate suferi să atea in locul m care se află.. 2 (2). 2. de care îl face să fle nemulţumitr' împingându-l să caule alte aclivităţi. obiecliv vorbind. X. 5. cu toiul necesare. 57.'° Accste întâlniri nu-i sunt. 3. Sf. 15 Ac. mai ales de munca sa. ('onvarbiri iluhoi'wccşti. XXIV. !1 L68 .yi'ză'tumHe m<in<htiiYşti. V. înlreţinute prin vorbărie deşartă'\ născuifl dinir-o curiozitate fară rost. care. alături de sila de toate. râtăcind din loc în loc. Sf.n In general. CeU 225 de capete. Aseztimhtfeie mânâstimy«. X. 12.37 Ea îl face pe monah „lene> şi neinslare de nici o muncâ '* Cf. Toate aceste stări legate de akedic sum însoţile de neliiiişte. 0 Idem. o moleşeala a minţii în nevoinlâ. X. o sc&rbă faţă Ue fagăduinţa câlugărească".2<3). Sf. 33. * Cf. de asemenea. 11 Cf. Tmtatul pmctic.. 26. A. conslituie o caracterislică fundamentals a acesiei patimi. că în allă paite i-ar fi mai bine. Evagric. V. ea tl împinge pe om să caute cu orice preţ înlâlnirea cu cei-lalţi. loan Casian.*1 „îl face să lânjească dupâ* alte locuri. Convorbhi ttuhovmceşii. el le resimte ca atare. lârâi de paiimă. Â Sft loan Casian o defineşle în mai multc rândurt ca Jtn'diuni viute $iv$ tmxietos cordii" (Aşeztbnintete mânâstireftit V. Asffzăimntetf niâ>uhiir*şti. '' Idem. 16. VI. y Ibidem. dar. " Ibidem. ' Rvagrie. VI. căutând pretexle „bune" pentrn a le îndrep^ titţi. în mod iluzoriu. Sf.<* l 6ft. V. şi în realilaie. -' Svartt..20 îi oferă molive ca să fie nemulţumil de el şi-1 face sâ creadă. Simeon Noul Teolog.

dar lor le vine trândăvia care e vădită tuturor".. care-şi reduc la strictul necesar activităţile şi ieşirile în atara chiliei.1" Această akedie ia forma unui sentiment. Cm-ant ascetic in o sutti de capete." Estc întru totul adevărat că akedia îi loveşte mai ales pe cei care se sirădu-iesc să se supună unei asceze duhovniceşti statornice. de nemulţumi-nî. '* Cuvhilt' despre itevoinfd. 58). 3.Akfdkt înauntrul chiliei.10 el nu mat doreşte bunurile viitoare31 şi ajunge chiar să dispreţuiasca bunurile duhovniceşti. X. 2(1). 26. Stand la rugăciune. AseiÂimmtvte mânăstitvşti. '* Cf. îi scufundă pe călugari iarăşi în sonm şi le răpeşte stihul din gură cu cascături necuvenile". de *" Sf.h ccpete. minlea lui „devine leneşă şi neputincioasă la orice lucrare duhovnicească"."" Robită de această patimă. XIII. Sf. **-$Cam.36 Dar „când soseşte vremea rugâciunii. care eaută singurătalea şi liniştea depline." Toţi Sfinţii Părinţi văd în akedie principala piedioS în calea rugăciunii. l<ir eând se sfârşeşte pravila. Sf. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Cuvhue despre itewmfâ. Diadoh al Foticeei: „gâiidul (lăndfiviei. iar cu cât îşi rânduieşte omul mai mult viaţa şi se insingurează pentru a se dedica rugăciunii curate care-l nneşte cu Dumnezeu. loan Casinn. 169 . Isaac Sinil. de cei din jur.mi. '' Sf. Cuvinttt ăespre t&voirtfă. „lâncezeala sufte-teascâ". iarăsi se îngretinează trupul.. de obosealft. 58. trăndăvia sufletului nu se arată. „cei care petrec în faptele trupeşti sum cu tolul in afara* (de aceste ispite). kpLstole. 57. Cf." Sfânlul loan Scărand arată că akedia. Dar ea nu-i ocoleşte nici pe cei care trăiesc fără nici o rânduialâ şi neavând nici o grijâ de sufletul lor.. XIII. cu atât m. Arsenic. 57.. spune Sfântul loan Scara-rul. 'Ibidem. '■ Ibidem "Cf. w Ibidem. neputincioasa în rugaciune"." „Dracul trândăviei obişnuieşle să războiască de cele mai multe ori mai ales pe cei ce au înaintal în rugăciune sau pe cei ce se sârguiesc în ea". de sila de sine şi de viaţă.. Isaac Sinil. adesea nedesluşit. cum arată Sfân-tul Isaac Sinil.ii mull es(e încercat de această patima de care au a se teme mai ales sihaştrii. îi înfăţişează şi viuţa aceasta Irecîi(oaie ca neavând nici an rost" (Cuvânt ascetic m 100 de capete. Pe aceştia îi alacă sub alte forme. nemailasându-l să stea în casa şi să se dedea cititului". 66.. 73. Sf Diiicloh nl Foticeiî. I. •■ (•tie 22. 5.. Sf. împingandu-1 pe monah la somn: „Când nu se face cântarea de psalmi.1 . atunci se deschid ochu".'9 monahul ajunge trândav în tot lucrul lui Dumne-zeu. 8. v 'Sr. 11 Ei arată că mai ales la ceasul rugăciunîi acesta aduce toropeală în suflet şi în trup.. este „plictiseală în cilirea psalmilor. tie plictiseala. 19.

în general. Ue oboseală generală şi constants. se năpusteşte asupra călugarului pe ta ceasul al patrulea41 şi dă lârcoale sufletului pâna pc la ul optulea44 ceas". Sfantul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întris-larea cea după lume due cu uşurinţa la akedie. de o anxietate gcneralizatft. sufletul fiind „tulburat fară de noimă'*.. Evagrie sc folosc.4f Ceea ce distinge în mod esenţial akedia de tristeţe este faptul că ea nu are un motiv precis.TrandăvU stă pestc lot începniul" (fipq/tqpne.4'' Dar dacă ea nu are un motiv precis.40 Ei sum. *' On 10.(lemonul de umiaza". imnifestttrite fijelut in core w priuhtr bolile spiriluiile locul m care vieţuiesc. de somnolenţa sufletească şi trupeasca. de adevarata lor fire şi de menirea lor.4* „Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa suflerului. Sfitntul loan Scararul o sitaeaza în ncelnşî moment (Scara. care revin la anu-mite intervale şi. V.. *6HNet«. temporary sau continuă. 41 A se vedeu. să umble fără rost dintr-un loc în altul. de aseme-nea. X.19ft 170 . să facă tot ceea cc le pare lor că i-ar putea scapa de nelinişte şi plictiseală. sau chiar de o stare de angoasă. Avvu Piinen: . pe lângă toate acestea si parca penuu a le înrăutăţi.. X. XIII. iar prin aceasta se lipsesc de orice bucurie cu adevărat deplină şi netrecâioare.. 42 Asezfiminteie mei/iăvtireyti. jS Tmitttiil praefici 12. peniru a desemnn akedia.Desviierra. „îndeosebi în jurul orei şase. este preponderentă.ştc numni de aceasta expresie . care se mai numeşte şi «dcmonul de amiazîi». 2. cuprînşi de o nelinişte fâră moiiv. de toropeală fizică şi psihică. Etiologia demoniaca. akedia îi impinge să facă mai multe lucruri deodată. Sf. 5). îl tuibură pe monah nişte friguri. la orele obişnuite acceselor. aceasta nu înseamnă că ea nu are anume cauze. nemotivară. hi Sf Macniir ligiptmmtt. NilSoiski. I. cad într-o stare de lâncezeală. 40 41 Cf. Adcsea. pomenit în Psalmul 90". atacurile acestui demon şi manifestăj-ile acestei patimi se înteţesc în jurul amiezii. să se întalneasca" cu oameni care nu le sunl de nici un folos şi...1 Aşezfwiiittete ntâitel*lîre$ti.A3 Printre aceşti „batr^ni" se află şi Evagrie. "Oral*. de singurătate şi de ne-mulţumirea pe care o poarUl în suflet. La araiază.. cum spune Sfântul loan Casian.. La cei care due viaţă ascetică. Şi crezând ei că astfel vor fi mulţumjţi si în sfarşîl se vor regilsi. de asemenea: Pomfttmi &' '50 tie capftC. de fapt se înstnlinează tot mai mult de sine şi de datoria lor duhovniceasca". 4. de muncă şi de orice activitate. cum o arată citatele de mai sus. produc sufletului bolnav fler-binţeli violente.41 scrie Sfântul loan Casian. In capitohil 36.47 Lucrarea diavolilor presupune totiişi un teren prielnic. în sfârşit. Regula. pentru a se putea manifests. unii bătrâni spun că acesta este duhul cel de amia-ză. care spune c<i: „Demonul akediei. şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii". 129. De aici. Penan Awn Pimcn. 149).

. I. cit. ■' Sf. Isaac Siml. w SI Simeon Noul Teolog.. 66. Ctfvîntc despre nwinţâ. XIII. 57 (.. „Cu adevârat sufletul care a fost rănit de săgeata acestei tulburnri.Sf.vine pestc el îimincric pe. spune Sfântul loan Casian. 2. Simeon Noul Teolog. Aşt'zantiniele inânâsthe. ne îngaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului.. Sf.. 1. ibidem. V.. 72. I. 46. Sf. 23.. . 5: 7.. fundamentală. I.54 Astfel. Pumjmzd m 150 de capete. 4. Rcgtda.. Crtpcte. 51." Mulţimca nenorocitelor ei urmări pentru viaţa sufletului nu fac decât să îiuarească această convingere. a Cf. Sf Nil Sorski. X.. istovin-du-se..'16 Sfinţii Părinţi arata iarăşi ca akedia. XI.. 1.Ji Cf. aşa cum o şi soco-lesc. X.225 de capete.ste întuncric"). ' Cf. * <f Sf. Nil Sorski. Axeztlminlele mânăxtireşli. Sf. I 3-14. akcdia întunecă mintea (voî>q)5! şi o orbeşle. Scam.un. " Sf. este înlunecarea în întregime a sufletului. Apoftegme. Macarie Egipieanul.Akeditt spune el iarăşi. Cele 225 de capete. Una dintre ele. I. Isaac Sirul. 3. "a. M Cf. I. la SJ'.. ('iivinii' dexpre nevoinfă. Sf.61 Dacă se însoţe^te cu tristetea.ţti. pe care am prczenlai-o puţin mai înjinle.1 c5 la monahi „trândăvia vine din împrâslierea cugetării". loan t' i.71./?«#"/«.v Sf Simeon Noul Teolog. este îndepărtal de la orice contemplare a virtuţilor şi de la văzul sensu-rilor spirituale". Sfântul Macurie Egipieanul punc akedia pe seama lipsei de ertdiflţâ.51 Descrierea tulburarilor aduse de akedie. ibidem.''2 şi atunci omul ajunge uşor la de/riiklejde. 0tfJ sprc cele opt duhitri ale râuttifii. ™ l\mifmza în 150 de capefe. Capefe despre dmgoxte% I. III. he. Simeon Noul Teolog. 4.. X. loan Seal anil. he." Tot din ea ies gandurile de hula'* şi cugetările nebu-neşti împotriva Făcătorului. 28. loan Casiun. 51.. Sf loan Scăi-. care este o lăncczeală a sufletului" şi o moleşeală a minţii. Sf. aruncând sufletul în beznă. Simeon Noul Teolog.. Sfintfi Părinţi. 66. hi Sf. Aşezâimntele mânâstireşti. Cuvinte desprt nevoiuld.66. ţinandu-l în trăndăvie şi neştiiiiţă. 72. 67. 2(3. Sf. de altfel. Talusîe.*' Alte urmări nenorocite sunt învârtoşarea inimii "Ibidem* III. Scam. ibidem.. nl Cf. 66. V. he.inil. sufletul nu mai este în stare să cunoasca înţelesurile duhovniceşti. I7| . Maxim Mitrturisitonil. 9).-. ducându-1 la ncgrijă™ şi Lipsă de curaj. 71. 49. Macaric Egiptcanid.. 49. " Sf. Vele 225 de capete. Evagrie. 33. o sporeşte. Celt. cit. cit. M Sf.50 lar Sfântul Isaac Sirul aral... stinge flacăra duhului. Simeon Noul Teolog." Dar urmarea cea mai gravă esle c«1 această patimă îl depărtează pe om de la cunoaşterea lui Dumnezeu.

' Tălcutre la Psaimul I. De aceea. loan Scărarul. akedia nu naşte o patirna aniline. 46. cea mai grea dintre „cele opt întâistStătoare ale răutăţii" ' şi ca „nu este palimă mai rea decât dânsa". 8. '' Apitfiegnw. „vine duhnl ieşirii din minţi. M Truliitnl pme/ic. 67. spune Evagrie. sau de cea rationala. scria nlfabelîciî. din care răsar zcci de mii de ispite". Sf.'. pentru câ nu are in Datura omeneascS vreun bun temei. inanijesteirile si feltd hi core w pnidue hotile spiritual* si manierea grabnică.'' Pe de altă pane. 46 '"' Cuvinte despre riei-vinfti. Isaac Sirul. 67. Cf. akedia nu constă in reaua folosire a unei anumc puteri a sufletului. întâi pentru că este un gând apasfitor. Evagrie. stârneşte deodată aproape toate patimile". Sfantul loan Scîirarul socoteşte ca akedia este „moartea atotcuprinzătoare a rnonahului". w Ibidem. ea nu constă nici in folosirea lor in chip contrar firii.'*' Tot din ea. 46..7* Spre deosebire de celelalte patimi despre care am vorbit. X PG 12. Capetc despre dragox/e. 7'' Capefe despre dragoste. Awn Pirncn.. 74.7* încheind astfel: „Daca Dumnezeu i-ar îngadui să lucrcze îinpotriva noastră după puterea ei. 67. 5 ' Sf.W. Cf. 172 f . XIII. „Acest demon nu este urmal îndcaproape de nici un altul". 55. PG 12. 12. Sfinţii Părinţii spun ca* ea este cea mai apasatoare şi mai greu de îndurat patimă. sau numai de partea lui poftitoare. Evagrie arată că în cazul acestei ' Sf.77 Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gu&tarea gheenei*'.71 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea că este „moartea sufletului şi a minţii". 3.Descrierea."* expli-când în altă parte că „gândul akediei nu este urmat de altul. nici until dintre ncvoitori nu s-ar mântui vreodată"..1'7 Spre deosebire de celelalte palimi de căpetenie. iar apoi pentru că are în el mai toate gândurile (re-le)".6. Dar akedia se face stăpânâ peste toate puterile sufletului". " Schsori ihihovnicfţli. loan Casiun. (Un'inte dgsprt iu'vt'înfu. 1 (>ij/rir despre dragoste.7il !n l'aţa mullimii acestor role |>e care lc isca akedia. 1664B. I..71 De aceea. Sfantul Maxim Mărturisi-lorul arată ca ea le perverteşte pe toate: „Toate patimile tin sau numai de iuţi-mea sufletului. 13. * ( uvmle despre nwoinţâ. Tâlvuire la Pxahmtl lit. t. 7 * Sf. Maxim Mâiturisitorul.'"' Tot aşa spune şi Sfantul Maxim Mărturisttorul: „Moleşeala (akedia). cfici ea le aduce in suflet pe aproape roale celelalte palimi. 149. spune Sfântul Isaac Sirul.70 Iar Sfantul Varsanufie scrie că ea „naste tot răul". Seara. I.S'iim. |6. Cnmorhih mtfWVtli&f&ti V. ' . "Cefe 325 de copetej. 1664.

zapâcire şi neorânduialâ' a tuturor puicrilor sufletului care sum de folos in viaţa duhovnicească. Akedia ar putea fi privită ca lipsă a „zelului" duhovnicesc cu care a fost haYuit primul om şi pe care îl are şi omul înnoii în Hristos. . amorţire şi vlaguire. 13. pe de o parte. Dtspre cele o\il gântliiri alf riiuitlfii. ea este.conform naturii) este să nu o ai deloc.Akvtlitt pulimi.80 într-un anume fel. firesc (Katcfc <t>\xjii/ . alunci când o defineşte ca „neglijenţă a sufletului". pentru ca sa-şi poată astfel împlini cu rfivnS fierbinte lucrarea duhovnicească. iar pe de ahâ partc. tot ca dar al Sfântului Duh. Sfântul Talasie arala (impede această dtialilate.

cxteriorizate. sunl îndreptate împotriva aproapelui." Omului i se cuvine să se mânie numai pe Cel Rău. Puterea irascibilă. Aslfel. forma acută ' în cnp.Jupta noustrS nu este împotriva trupului şi a sângelui. sub toate formele ei. i-a fost data omului la crearea sa §i face parte din însăşj firea lui. . finalitatea ei fireas-căşi folosireaei normală. Păcalul irebuie urât.1 Mânia despre carc vorbeşte tradiţia ascetică nu constâ numai in manifes-tările violente. . căci. iar nu pe cel ce boleşte". 12).lu. Toate aceste aspecte fiind deja pe larg dezbătute în prima parte a studiului nostru. Dar. 3. ea era menită să-l ajule pe om să luptc împotriva ispitelor şi a Ispititorului şi ca sa se fe-rească de păcat şi dc rîiutate. Afezwiiinteh' mânâsii>rşii. împotriva duhurilor răutfiţii. Aşa se defineau. împotriva stapâniilor. grosolane sau subtile. împolriva stăpânitorilor întu-nericului acestui veac. Ioun Casian. 23. vizibilă si violeută. 22. Cuviint desţm* ni^ădmif. iar nu pe cei înşelaţi de acesta. aşu cum am vflzut. în loc de a utiliza această puiere a sufletului pentm a se împotrivi Celui R. Mania se vadeşte a fi patimă ori dc câte ori ea se îndreapta* spre semenul nostru. Sf. prin pacat omul i-a schim-bal rosiul firesc şi. 3.I 8 Mani a Patima mâniei (bpyf\) pornestc din pulerea irascibili* a stiflelului <0X3|A6Q) şi cuprinde toate manifestable patologice ale agresivitâţii. aşa cum am aralat. 24. o patimă şi o boalfl a sufletului. ci împotriva rncepStoriilor. Sfinţii Paring privesc ca patima şi pun sub acest mime toate formele de agresivitate ale omului. faţişe sau ascunse.Sinclitichia. serin iilfubelîcă. hi general. „Urăşte boahi. Evagrie. Aceasta face din mânie. el a îndreptat-o contra aproapelui sail. 6. iar nu eel care păcatuieşte. VIII. şi care consiituie manifestarea ei cxteriorizată. învaţă MaJca Sinclitichia. * Afioftefiiiif. pe lângă ceea ce se numeşte în chip obişnuit mănie.1 nu vom revcni aici asupra lor. la origine. aşa cum spune Apostolul: . O asemenea mânie nimic n-o poate îndreptuţi. 21. si care. : Cf. în general. exteriorizate sau nu. care sunt în vâzduhuri" (Efes. trecătoare şi-i afectează în mod special pe cei care au tin temperament coleric. care sum numite aşa în mod oblşnuit şi care stint. folosindu-se de ea contrar naturii. Potrivit Proniei dumnezeieşti.

174 .

Avva Dorotci. loan Casian. <0 Despii' fwoţu'.care se traduc prin răniatc şi voinţa văditâ de a face ran . 31. de duşinănie sau. VII. V. de rea-voinţa". jinpolrivti cclor ce se inîînie. Evagrie. pe de alta parte. III.chiar de ar avea de suferit de pe urma purtării sale. Col. de animozitate. lnniftuiin de xtifleifolosiltxire.6. 10. 8. care pot consta. * Sf. Sfantul loan Gura de Aur zice: . ' Cf. Vusile cel Mare. chiar nedezvoltate. de altfcl. A se vedea. V. 16. Avvu Dorotei.i dcspre mânia care o însoţeştc.6 Tot de această patimă sunt legate indignarea şi batjocura. loan Damaschin. Ptfct/nui. ascunse şi greu de observat chiar de eel afectat de ele. Vasik cel Miire. s 1 175 . fnvâţtftitrî dt' suftet folositotire. o petrecere care munceşte suftetul mai cumplit decâl plăcerea trupeascp.10 Sfâmul loan Scara-ml spune şi el. numai şi numai ca să-şi împlineasca această plăcere a surletului. 16. Puteni adăuga aici şi sentimenlele.Mâni a a patimii. Omitii. formele extreme de violenţă. in lipsa Intristafii pentru relele care i se întâmplă sau chiar a nu le bucura de tericireu lui. Sf. în care mânia „izbucneşte şi se dezlănţuie". 2.XVl. care are ca temei amintirea unei j i gni ri . 89. 3. acreala. interiorizaiă şi ascunsâ. Hcnna. loviturile. a nedieptăţilor suferite -. 91. 5. in bucuria de necazurile sau de nenorocirea care-1 loveşte pe semen. ca şi celelalte patimi. de răutate. 4. care-1 face sa stăruie în ea. 90. Astfel. simţire neplaCUtă. Stunt.. Dvipnaticfi. Cowoiitiri tinfwvtucefti. Sf. a unei umilm. 7 In contrast cu acesle sentimente. răvăşind toată sânătatea snfleUilui". VII. iubiiă ca o dulceaţă a amărâciunii". 3. rănirile şi chiar omuci-derile9 sau rftzboaiele. 9. IX. ranchiuna ((ivriaucaKio:). Proasla dispoziţie. OmiHiiaM<ttei. loan Giuii clc Aur. II. Că plăcere cste aprinderea mânîei.1' Avem aici însâ o legăturâ de ordin secundar cu plăcerea.care este o „mânie mocnita". atunci când vorbeşte despre lînerea de minte a răiilui ş. VIII. 93.* bftaile. derivă tor din patima mâniei.'1 Sfinţii Pârinţf disting: resentimentul (iif|viţ) . pe scurt. rir fbidem. tadură totul cu uşurinţa. 1 Cf. Awn Dorolei. loc. Itn: ris.pâiiă la cele mai subtile. loan Casian. Sf.lct) şi manifestările de nerăbdare sunl şi ele expresii ale acestei patîmi. iar. loan Scănuiil. adesea maninte. Sfinţii Părinţi observă că în orice forma de mânie omul încearcâ un soi de plăccre. de exempln: Efes. Sf. formele mai muli sau mai puţin dezvoltate de irilare (b£uxA. Sf. 93. fnvttyîutti <le sujU'i fhh siuxm\ VIII. Aşt'zâmituete im rţăxtirvsli. în sensut larg dat acestui cuvânt de tradiţia ascetică. X. care ne arată cum aceasta înlrejine mânia (şi mai ales Sf loiin Damaschin. ironia şi glumele cu refe-rire la oameni. Mulţimea stărilor şi reacţiilor sufleteşti legate de mânie ne ajută să înţelegem faprul că ea îl afecteaza pe om aproape în pcrmanenţa. că este ca un „piron înfipl în suflet. pe de o parte. ca rivalitfiţile de tot felul. Snmi. de la cele mai grosolane . VIII. Convorbui tiahmiriceşti. V. II. Sf. ura OuooQi Ktooţ) si toate formele de ostilitate. Pomncile. Trautlut {Jttictir.

3. |. 11 hivâţâtun tie sujlet fohsiloare. "' Sf. 7. 51. de aici: din poftele voaslre care se luptă în mădularele voastre T (lac. Rtispimstiri cat re Ttdasie. prin acensta prefacem blândeţea firii în sălbăti-cie". oare. " Ibidem.). Citvâitt impottiva elini/or. -' Cuvântascetic. 99. Capet e despre ilnigoste.. 99.1'' Sfântul Isaac Sirul scrie în acelaşi sens: „Dacă suntcm atraşi une-ori de cele supuse simţurilor (prin care ia uneori şi iuţimea prilejul spre o pornire contxară firii) (. ne războim cu oamenii. cauze fundamentale aie mâniei. 1). Sf.1" Sfântul Maxim Mărturisitorul11 şi Avva Dorotei14 văd şi ei în iubirea de placerc «)i-XrjSoiAa) principala cauză a mâniei. 27. 176 .. Evagrie. Ill. ajunge omul să cada* în patima mâniei. arată că „partea pătimaşa se luptâ tot timpul ca să dobândeascâ plăceri"."' Mânia sa se porneşte atunci împotriva celui care 1-a lipsit de plăcere sau i se pare ca l-a lipsil de ea sau care constituie o ameninţare la adresa ei sau i se pare că i-o primejduieş-te. Originea diverselor mani-fesiări ale acestei patimi poate fi aflată în legatura iniţiala şi mai profundă dintre ea şi plăcere. * Ciiviiue despre ixevoinfă. de asemenca. şi pentru ca" le preferă pe acestea bunurilor şi desfatărilor duhovniceşti. Se cuvine deci să punem iubirea de once om mai presus decât cele văzute şi decât însuşi Irupul". Din pricina iubirii bunurilor materiale şi a ptâcerilor pe care le produc ele. cum arată limpede Sfiinrul Maxim Martu-risitorul: „am ales mai mult cele materiale in loc de porunca iubirii şi. I3|. II. XII. 1 Cmwii despre ntgăaune. nu vei suferi nicioda-tâ pofta"." dar şi atunci când el se simte sau se teme sau chiar este lipsit de plftcerea de care se bucura şi când „iubirea tru-peascft de sine (^iXavtia) este lovita" de durere". Aceasta ne face să înţelegem o alta afirmaţie a monahului pomenit de Evagrie: „îmi retez plăcerile ca să înlătur toate prilejurile părţii piHimase". Dorirea celor materiale şi alipirea de ele sunt. Prolog.IJ Plăcerea simţuală este legată de dorinfa simţuală. dar nu cum o produce. 20. îngrijindu-ne de ele. I. Atunasie ccl Marc. nuuiijkiiâritf sifelul in care « pritduc botile spiritmde cu dorinţa de răzbunare). 4. Mânia se naşte în om atunci cand vede că nu poate ajunge la plăcerea râvnitâ. De aceea Evagrie defineşte mânia ca „o pornire împotriva celui care a greşit ori se crede că ar fî greşit cu ccva".2' Tot el mai spune şi c3 „noi nu putem sS-i iubim pe cei ce ne urăsc."1 ca şi ceea ce spune el în altă parte: „înarmându-te împotriva mâniei.Desrtierea. Maxim Măiturisitonil. 27. reluând cuvintele unui monah îmbunStăţil. TnuattUpracttc. ' Capete despre dragostf. fiindca suntem iubi'" Trtt/iUiitpixtvlic.lu Sesizăm aici ecoul cuvintelor Sfântului lacov: „De unde vin războa-iele şi de unde certurile dintre voi ? Nu. Miixim Miulurisitorul. " Cf.

Invauiiwi de suflel folwtitotire. dar multe sunt pricinile înfierbântării. in diferitele paiimi. 20. til. la fel şi fierberea şi mişcarea maniei. cei boinavi. VIH. X. loan Scilruiul.Man in tori de materie şi de plăcere şî le punem po acesica mai presus de poruncu. Scam. aşa cum arată Sfânlul loan Scararul.28. he. Aniireeicul. 36. III. loan Scararul. 75. Avva Doroici. îmi dau mai degrabă cu pnrerea despre sârguinţa plină de grijă cu care trebuie să caute ficcare dintre cei ce bolesc de ele felul tămădui-rii lor. a 177 . îi furnizăm un „capital" de energie care poate fi uşor folosit la mtfirirea puterii agresive a sufletului. Capet* despre deosehirea patimihr yi a gândiirihr. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc". "' Cf. Seem. Setitinfe. 36. Sf. lot eft. care sunt pentru om pricini de mânie.Evagrie. căci ea poate avea numeroase alte cauze. şi nu una. De aceea este cu neputinţă a hotărî despre ele intr-un singur chip. UH\ at. exista irei mari categorii de paiimi sau trei forme principals de iubire a lumii. 41 Sf loan Scararul. Scam. 20. dar poate şi a celorlaltc patimi. 36.22 lubirea celor maleriale şi goana după plâcerea legată de ele se manifests in mod diferit. noi. XXVI. se exprima ca un adevarat medic duhovnicesc: „Precum fierbin-leala mipurilor este Una. 29. trebuie să mai numarăm intre principalele cauze ale mâniei şi patima desfrânării. Sf.2ft In afara* de patimi le pomenite mai sus. loan Scararul. Maxim Miîmiri&itorul. e. Scam.V cerea care-i vine de la ele. M Evagric. loan Scararul. au multe si felurite pricini şi prilejuri. care o pot controla şi stăpâni.Vnr.ii. 8. 'Cf. cele mai frecvente şi mai raspandite. Cea dintâi tâmăduire ar consta in a cunoaşte cincva pricina patiinii lui. 111 Awn Dorotei. I. vom afla şi leacul tămăduitor prin puftarea de grija a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti". 36. 39. Despre mânie. Sf. IV. VIII. Scant. I. Epistote. Maxim Miimiiisitorul.'1 atiinci când îi este rapită* pI. care.2' iubirea de sine (cenodoxia2'' şi mandria27). Avva Dorotei. Sf. VIII. he. aşa cum am văzut. Capete despre dmgt/ste. Evagric.10 Aceasta din urmă poate fi pusa* în legătură cu etiologia maniei dacă o privim ca pe o lipsa de cumpatare: dAnd prea multâ hranâ trupului şi odihnindu-1 peste măsură. XXVI. vorbind despre ele. Avva Dorotei. Căci odatâ pricina aflată. pe care nu oricine le poate sesiza cu uşurinţă. Sf. * Bvagiie. 41. însă acestea sunt numai principalele pricini ale mâniei. II." iubirea banilor şi a bogăţiei sau in general a bunurilor materiale (patima ar-ghirofiliei şi pleonexiei). când se simte ameninţat s-o piardă sau când este împiedicat s-o dobândească: lăcomia pântecelui (patima gastrimarghiei). »SKara. 30. 33. Potrivit tradiţiei asce-tice. Ibidem. VIII. XXVI. Sf. în acelaşi timp produ-cându-se o slăbire a trezviei duhovniceşti şi a voinţei. III. îiivdfăiuri de suflci foiosiioare. 33. 108. Capetedesprt dmgosfe. 3. 33.3" ca şi prea multa odihnă a trupului. VIII. Scam. ■' Sf loan Scaranil. IV. 36.

*5 Mania „este o boala de care firea noastră se scârbeşte tot atât de mult ca de lepra trupească". ca şi in propriii ochi. 45. loan Gurfl de Aur. I. Ceea ce pare a fi cauza extemă şi motivul ei întemeiat. 8. omul cauta să-şi refacă. XLVII]." „Nu este nici o deosebire între mânie şi nebunie". 7 (împotriva. Tâtaiire la Psalnml I2X 1: Omilii la loan. mania. mamfestârile si feint in care se proditc botite spititua/e Dintre toate aceste surse ale mâniei. la care ţine şi care socoteşte că i-a fost înjosită. 2. Sfântul Marcu Ascctiil spune: . Pastoral. Omilii In h'apte. ea este. Piin manie. XXII. loan Gură tie Aur. în măndria ascunsă acolo. 17S ' Desfire fiorăinfă. X. imaginea pe care şi-a fâcut-o despre sine. cu privire la rolul pe care-1 joacă plăcerea în producerea mâniei. este privită de Sflnţîi Părinţi ca o boala a sufletului. 36. în mod sigur slava deşartâ şi mândria sunt cele fundamentale. micşorată şi chiar dislrusă cu totul de jig-nirile şi umilinţele de tot felul. 1. Marcu Ascelul.J\Tu cuvintele unuia sau altuia provoacă in noi supararea. înaintea celui care l-a jignit.Această boală îi loveşte pe cei care urmăresc întâietatea în ceea cc priveşte ononirile". 6.'6 Penlru dereglările pe care le produce. prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţa de răzbunare. umilit. a se vedea: Sf. V. Vlll. cum vom vedea in continuare. spune Sfantul loan 11 Cf. DesprepOcautfiL III w Omilii fa Fapte. 6. Grigorie eel Mare. 4. EplStoiă către Nirolae Mimahnl. 6. Coitietuariit la low V. care ajunge sa fie ameninţată. cănd se simte jignit. '* în afara citatelor care vor unna. 111. sub toate formele. 5. Mctodiu de Olimp. Sf. XXXI. socotită o formă de nebunie. Sf. aflu in slava deşartă şi în mândrie o mare plâ-cere. 3: Oinilii la Maiei. . LX. nu esle in realitate decât un revelator şi un catalizator al acestei patimi care-şi are originea In sufletul supus ei. Sf. Sf. X. . Mânia apare deci şi în acesr caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei plâceri.31 Vorbind despre ură. Sf. 14 Omilii." Atunci cand omul este rănit în amorul propriu. 7 In afaifi de citatele cave vor unna. ci mândria noaslră de a ne socoti mai biini decât eel care ne-a insultat. loan Casiiia Aserximintrte mânâstiresH. dar mai adesea ca o reacţie de apârare a plăcerii primejduite sau chiar pierdnte. omul. VIII. Porunca V. 4.. îndeosebi. 2. preţuirea exageratii pe care fiecare o avem despre noi". Ikmc/ieiul.14 O dovadă a contrario esle faptul că eel smerit ramâne paşnic şi blând chiar atunci când este lovit cu mânie.32 iaf când vorbeşte în genera] despre mânie arata că „patima aceasta se sprijină mai ales pe mândrie. V. prin ea se întăreşte şi se face nebiruită". a se vedea: Henna. arata Sfantul Vasile eel Mare.Descrierea. Ttilcaire la Psalmul 123. 4. spune Sfantul loan Gură de Aur. dcsconsiderat (mai ales în raport cu părerea bună pe care o are despre sine şi pe care se aşteaptă ca si ceUalţi s-o împărtăşească). venite din partea semenilor. loan Scarantl. celoi ce se inănieţ. 1. Scant. Aceste ultime consideraţii nu sunt in dezacord cu ceea ce am spus mai sus. el esle cuprins de teluritele forme de mânie. La fel ca toate celelalte patimi. XXXI.

Omilii. '* Omiiia. VIII. Sf. Cu ce se deosebeşte un asemenea om de un nebun ? De aceea adeseorî mânia porneşte piimnii spre loviiuri cu o furie pe masura nebuniei sale. Grigorie de Nuzianz. scrie Sfantul Virile eel Mare.. inima se zbate. Mai ales la Sfântul loan Gură de Aur1'1 si la Sfântul Vasile eel Mare45 găsim o descriere tipică a acestei lulbu-rSri a trupului. " Cf. citată mai sus. Să examinăm în detaliu aceasta patolo-gie. că eel care ajunge la asemenea forme violente de mâniecste asemenea unui posedat. Unul ca acesta vorbeşte făra sâ şlie ce spune. PG 44. X (Impciirivii celot ce se. PG 37. IV. hivăţoluh dv suftet jolosiware. X. care se vede limpede in formele cele mai violente ale mâniei.4.Mâniosul este înini lotul usemenea uimi nebun". Sf. DogttWtica. dar care poate fi regăsită în diferite grade şi in celelalte forme ale ei. 3. 15. de asemenea: Evagrie. 45. XLVIH. 8I6A. V. mânie). ochii scapara. provoacă o tulburare caracteristica. "' Cf Sf. ' Ibidem.*8 şi putem aminti aici legaturn directă pe care ei o siabilesc între anumite forme de nebunie şi poses ia demoniua.Mânia Gmă de Aur. Awn Doioiei. Sana. f'raUiiulpractiG. XII.M . şi daca furia mişcă membrele omului facându-l sii loveasca. în acelaşi sens. Fonnele înăbuşite şi cronicc cunosc şi ele asemenea dereglări. analogă celei prezentate de Sfantul Grigorie eel Mare. şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite. Putem spune câ mania se înrudeşte si chiar se identified cu uncle forme de nebunie şi de posesie demon icS pentru faptul ca au in comun un mare număr de simrxoine cu lotul asemanfitoare. 5. mania se traduce prin tulbuiari de ordin fiziolo-gic. Grigorie tie Nyssa. SI". „împunsa de boldul mâniei.se veilea. 11 179 . 5. PG 30. IV. II64C. înlăuntrul trupului. Desigur mania poaic fi privitâ ca o forma de nebunie mai ales in maiiifeslilrile ci acute si violente. Evagrie. Sf. Desmr Hugârium'U doimwmcâ. Coiiii'tiiaiiu la lav. Inipul iremură. I (Impotriva celor ce se manic). X (Impotriva celot ce %e inanie). Dialogul âesprt snjlrt şi tnviere.team. Oespft jtuerea omului. II. Tmtatul fmtctir. '' Omilii. prezentându-ne o descriere mai precisă a acestei patimi în formele ei paroxistice. VIH. ** Omilii fa loan. 90. lipsindu-1 de fireasca lui putere de stăpânire". loan Scilrarul. aceasta se întampla pentru că înlâuntnil lui turbarea a înrobit sufletul. 38. uşor de observat din exterior. Omilii hi Ixaia. limba se bâlbâie. arată astfel [impede că ea poate fi asimilata unei forme de nebunie. mai spune el. „Mania este o nebunie de scuită durată". Mintea nu mai este în stare sa ţină frâiele. " Cf. A . VIII. Sf.42 Sfinlii Parinţi arata adesea. in manifestable ei acute. loan DiunascHin. căci a ajuns bâtaia de joe a unei puteri străine. Poem* morale* XXV. Vasile eel Marc. Pe plan somatic. " Cf.47 Toate '• Omilii la loan. 16. II. Sfantul loan Scararul o priveşte chiar ca pe o forma de epilepsie a sufletu-Hii. 35-40. 424A. Vasile eel Mine. mania.nerecunoscut chiar pentru cei care-l cunosc. 6. omul de-vine dt."" Sfăntul Grigorie eel Mare. obrajii se aprind.

spune Sfuntul Diadoh al Foticeei. 4. lonn Guiîi de Aur. VIII. scrie Sfâniul Maxim Mărturisitorul. ea conducând fie la anorexie. " Scum.. PG 90. Cuprinsul pe scurt. 59 Cf Sf. încât pare că omul îşi pierde uzul raţiunii. că nu mai are ajutorul raţiunii".^ „Mania alungâ silnic raţiunea şi scoate afară din legea firii cu-getarea". spun and că „mania vatămă trupul". Cf. XLV1II.. X. Sf. 62. fie la bulimie. Qiigorie de Nazianz vorbeştc dcspre „mîînia nebunfi eare smimeşte mintea" (Cuvâtifăii.tie. Sfântul loan Gură de Aur atrage atenţia asupra acestui fapt. Sffintul loan Scararul. 8. 1 (htiilii. Marcu Ascctul.48 „cunosc mulţi oameni pe care i-a îmbolnavit mania".™ Tulburările pe care le naşte în suflet mânia sunt nenumârate. " Omitii la fain.Vm. Sl'. 4. Oniilii l« Faptâ. 16.*1 şi. 21.) nu-i mai îngăduie (omului) să fie om. 888C. Sf. rozându-i toată puterea. „Mânia obişnuieşte mai mult decât celelalte paiimi sa lulbure şi sa za-păcească suflelul"."' omul nu mai poate judeca cored lucrurile. V. IV. 10. numifestările yifetul in care xe pnxhtv holile spiritutile acestea tulburâ* funcţionarea fireasca" a trupului şi-i zdmncină sănătatea.. Omitii to loan. arată Sfantul Vasile eel Mare. zăpăceşte şî înlunecă tot sufletul'\ spune Sfântul Marcu Ascetul. dupa el. făcându-I cu totul nefolositor". 4. „tulbură sufletul. Epistold câire Nico-lat Sfonahul. M 5cora. de asemenea. IXd .ibidem. aratil.''" „Când această patimă a izgonit ratiunea şi a pus stăpânire pe suflet.. J . 9.61 Raţiunea fiindu-i „ca şi cuprinsă de beţic şi întunecatâ".!." „semănând în el zăpăceala". III.^ „Paltma neraţională a mâniei pustieşte. loan Gură dc Am. Î1 sfaşie şi-I sffirtecă". scrie Stantul Grigorie eel Mare. Vasile ccl Mare. B < 'otitentmiu la tov. S| Cavâllt ascetic in lOOtle capete. XXV. I (Impotrivacelor ce se manie).atâta timp cât (mânia) staruie în inimi. Mai întâi. v ' Despre pivoţie." „Ea strică sufletul" %\ „tulbură cu totul starea lui fireasca"." Mania. rupându-i. 45.. 15. XXV1. Sf. M Ihittvm. A 'thniliila Fapte. scriind că: ..56 care mai spune despre ea că slu-|eşte sufletul. mâncându-i. 8. B Epistoiă câtre Nicolae Monahtl. w Omitii la Matei. VI. 4. 3. Omilil X (Impotriva celor ce se mânie). ' Tâiaâre ta TtBăl nostm. ea perttirbă atât de puternic activitatea rational. orbindu-ne mintea cu vatămăloarele ei întu* Omi/ii h loan.57 „strică sănătalea sufletului.™ Dar mai ales tulburările pe care mania le naşte în suflet ne îndreptăţesc să o privim ca pe una dint re cele mai grave boli ale lui şi ca pe o forma de ne-bunie. 7). (.4'' far Stantul loan Scărarul aratfi urmările pe care aceastft patiinâ ]e poate avea în ceea ce priveşte modul de a se hrăni. VI.'"' Aşa arată Sfântul loan Casian. Sfântul loan Gură de Aur. IV.icrierea.

nu vom putea ajunge nici sa" judecăm cu dreaptă chibzuinţă (. ca şi Sfantul loan Gură de Aur.'7 Delirul produs de mănie are ca efect modificarea proporţiilor: întâmplftrile nu mai sunt percepute şi trăite la ade\xe?imunti-fi'tiumthtireşti. Sf.. Llll. W)"'** „Nimic nu lulbură atât de mull curătia minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fară socoleală.. * OllilU kt i'ocen-. tot aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi birriiţi de furie".) (ei sunt) striviţi cu totul de mânie'V* Tot el .^ Omul aiunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei.1 . :i Dtspnprtoffa III. •' Ibidem. nu-şi mai recunoaşte aproapele şî-şi neglijeazâ chiar binele personal. rt Cf. la rândul său. 5. 10. " Oejprf preofie. privite din exterior. o rătăcire a raţiunii şi pierdere a cunoş-linţei""' . " Cî. 10). (81 1. 30. Grigorie eel Miire. chiar dacă.. iar capacitatea de a raţionaeste. Nici parte de adevăraia inlclepciune nu vom avea (. Uită-te câ* omul cuprins de rrrânie e ca şi nebun. sub efectul mâniei. VIII.. ibidem." că. oare nu dovedesc ei aceeaşi neînfrânare şi nu în acelaşi fel se dezlăn-ţuiesc împotriva semenilor. Mânioşii nu mai vâd bine. ci ca şi cum li s-ar fi stricat sîmţurile şj şi-ar fi pierdut minţile.se întreabă: „Spune-mi. patima naşte în el o cunoaştere delirantă.1 de a mai sesiza realitatea aşa cum este. III.. I..o ieşire a min(ii din mersiil ei firesc. care izbucneş-te cu multă furie". aşa fac totul (. teafftră.7n Sfflnlul Vasile eel Mare arată. " < 'iiwUezi' bnpiisniafi\ V. constată. ajutaţi de un ascuţil discernământ al minţii (. când demonul mâniei intra* în H.. „Cu adevărat. 10. 4. Comentaiiu fa low V. nici nu fac ce trebuie.''7 Omul căzut pradâ agresivitâţii înce-teuz.) fiindcă «eel iute la mânie savârşcşte nebunii» (Pilde 14.. facultăţile lui cognitive par a lucra în mod cored. forma) vorbind. îl face să-şi iasa din minţi şi-1 impinge să facâ lucniri potrivnicc celor ce se cuvin a li făcute. 45. Sfântul loan Gură de Aur. lcgatâ* de modul pătimaş în care o vede. raţiunea îi este cu totul supusă patimii. omul ajunge să nu mai respecte ceea ce e fundamental valoros în el şi în semeni.)• dar sâ mai încapă in noi lumina duhului şi u adevărului! Căci zice Scriptura: «Tulburatu-s-a de manie ochiul meu» (Ps. nemaiştiind ce spun si nevăzând limpede pe cei din faţa lor ? Şi dupâ cum nebuniî (umvoucvoO şi cei care delirează* se anin-că în prfipastie lară să ştie ce fac. oure prin ce se deosebesc cei aprinşi de manic si beţi de furie de cei se îmbată cu vin ? Oare nu la fel se poartă şi unii şi alţii.. un om cuprins de mânie se aseamăna" cu un nebun. ! ' Oimlia X (împoliiva celor caie se miînie).)."" Cunoaşterea realităţii esle perturbată. 5. ajungflnd s-o vadă cu totul de-format. spune Sfântul loan Gura" de Aur.comparand mania cu beţia şi spunând despre ea că nu este altceva decât .4 necimi. nici nu vom fi in stare sfi păstrăm cârma dreptâţii.

.76 Chiar si în cazul în care mania nu este decât o simplă iritare. omul pare de asemenea mânat in 1'elul de a se comporta de o forţă din afara lui şi care-i scapă de sub control. pradă acestei patimi: acesla nu se ma) poate stiipâni. % Sf. pe care nu o poate conlrola cu nici tin chip şi care-i înrobeşte sufletul şi trupul. * Cf. Vasile ccl Mare. X. *Cf. şi din acest punct de vedere. Cei mânioşi sunt capabili de . 9. se năpustesc cu tot atfita furie ca şi animalele (. pe care in mod normal le-ar dezapro-ba. lipsit de sens. 8. care permite asimilarea ei unci forme de nebunie sau unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge cel căzul. 2: Omilii to I. Onriiia X. OmiiU la Mtitei. Compoiiamentul omului mânios devine dezordonut..74 Omul devine literalmente o marionetă a patimii sale. " Cf.. când toate facultăţile omului sunt focalizate aSUpra obiectiilui împotriva câ-ruia se manifestă aceste forme ale patimii. se saibăticesc. Cele 225 df car>ete. Sf.. un ultim simptom patologic esenţial in cazul mâniei este agitaţia psihomotorie de diferite grade care o caracterizează" şi care o apropie.i '■• Sf.. (hmlii h Matei. LXXXI. ea poate fi observată şi în cazul ţinerii de minte a răului sau a urii înăbuşite. iar altele cu totul şterse sau abia băgate în seamă. Sf. ceea ce se şi recunoaşte uneori. pare că nu mai acţioneaza condus de raţiune şi din propria voinţa." O altă irăsatură patologică esenţială a mâniei. Seara. de manifestările de nebunie si de starite de posesie de-monicfi. Omilii.Desviierea. Grigorie eel Mare. 1X2 .porniri violente şi nesti*pânite" şi de „apu-cături rele" şi nimeni n-ar putea „descric chipul în care mânioşii dau drumul mâniei (. Despre preoţie. Vasile eel Mare." Această* alicnare nu este legală numai de formele violente ale mâniei. I (tmpotriva celor cc se inflnie). X." Mania. 45: XXXI. Sf. Comentariu to Im\ V. I. Coiireittiiriu hi Im\ V. /'". ci unele sunt in mod exagerat îngroşate. loan Scaraml. '* Cf. este pentru suflet un adevărat venin7" prin care diavolul îl roade cu cruzime pe dinlfiuntru. 45. m Sf Simeon Noul Teolog. "' Cf. loan Giiră de Aur. atunci cand se spune despre un asemenea om că „e prost dispus". Sf. 51. spun Sfinţii Pârinţi. ibidem. arată Sfantul Vasile. tiuinifestdiile $i fetid in care se priniuc halite spirituale văratele lor dimensiuni. 2. VI (împotrivu celor ce se rnânie). IX. Sf. Sf.). IV. tit... 10. 2 (împotrivu celor ce sc rnilnie). XVI. ci ca şi cum ar fi împins să gândească şi sâ" acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lni.HUK XXVI. Grigorie eel Marc. ura ţ. Maxim Mârturisitorul. I. în sfârşit. ^ Otuitii. omul se dedă celor mai ciudate purtari.) tjpă. 45. loan Gurfi de Aw. lot ce vede ajunge o armă în mâna furiei". Capete despre dragosie. Sf Grigorie eel Mare. 47. III. când omul esle ca şi silit să-şi amintească în permanenţa de jignirea care i s-a adus şi să se gândească tor limpul la mijloacele cele mai potrivite de a se râzbuna.. Amintirea insultelor.

el suferă aici. strică" ase-mănarea acestuiacu chipul eel dumnezeiesc'V'1 Altfel spus. V. '. loan Gurâ de Aur. Comeatariu la law V. "* Sf. Grigorie eel Mare. Sf. ţi se pare doar că te răzbuni pe el. 17.".*1 oirăvind inima. palima maniei are efecte deosebit de nefaste. omul nu-şi mai aflit pacea.*7 Sfinţii Părinţi o mai numesc „viermele minţu'" sau foe atotmistuitor. Aşezfiminlele mânâsti'reşti. 45. cit. De aceea spune Sfântul Grigorie eel Mare că „pScatul măniei. dar te chinui pe tine însuţi". loan Ca&ian. cit. ' Cf Sf. cit. XX. sufletul se af!5 fără rânduială şi dezbinat: „De inclatS ce este lipsit de Duhul. Grigorie ecl Mare. loan ScOrarul. loan Casian. XX. adus de purtarca pătimaşă a acestuia. 5. IX.. " IMC. he. afirmă Sfântul loan Gură de Aur. petrecând zi şi noapte în tulburare şi în neliniştea sufletultii. şi tot aşa eel care ţine în suflet ură împotriva duşma-niilui sâu". Vasile eel Mare. 3. Scam.. < hnilii la suuui. 183 . ' toe. dorinţa de răzbunare. ea îl înstrâinează pe om de Dumnezeu. Vasile ecl Mare. VIII.'"' In plaiml fundamental al relaţiei omului cu Dumnezeu. Evagiie. formă a iubirii. Vasile eel Mare. spune Sfântul Grigorie eel Mare. "' Ihulrni. In primul rând. Sf. Sf. pe pământ. Scant. 45.işte pacea. loate chinurile iadului". XV.: '" Cf. care-i conferă ordine şi imitate. loan Scârarul. XXVI. w Sf.. Sfantul Duh nu Se mai xalăşluieşte în om. *:Cf Sf. „De păstrezi urâ faţa de duşman. care tine in chip firesc de suflet»93 şi anume blfmdeţea. XXVI. şi fiind tor timpul tulbuiat de na-vula gândurilor. IX. loan Scăranil. Sf." Sub infltienţa accstor atitudini pătimaşe. loan Guril de Aur. ţine minis rinil are încuibaia în sine o viper» puitiitoare de venin ucigător". sau ca un vultur care-ţi sfflşie mărunlaiele"."7 „Omul agitat de furie. VIII. loan Ourfi de Aur. Omilii la loan. (VII).M/tnia dorinţa de ruzbunare mai ales sum ca un venin care se răspândeşte peste tot în suflet. cit. „ţiai pus înlăuntni mania ca un calău care te biciuieşte. Omilii la Mtilei. " Sf. 12. . he.' „Omul cuprins de fu-rie mi cuno. 11. constată Sf."'' Nu numai că ea se opune „mâniei vrednice de cinste". loan Gurt de Aiir. sufletul ajunge la nebunie văditâ şi (1 Sf. 20. he. vine să-i ia locul/. w Omilii la loan. Omilii la stalui. Omilii la low. prin tan. cit. Scant.Lipsit de Duhul Sfânt. luându-i local.A iar duhul eel ran. încetul cu încetul omul se distruge pe sine. dar se împotriveşte. LXVIII. cit. fiind aruncai îutr-o stare de mâhnire şi neîncetată nelinişte. n SI. 12: „Cel ce. spune 101 el. 1'mtaiui pmctic. he. 3. aminlirea răului. 3. se învredniceşte de mii de suferinţe. Comentariu la lo\>. 2. ura. *Cf. SI". alungând blândelea din suflet.mai ales omul se aseamănă cu Dumnezeu.*4 Păstrând în suflet mania. loveşte''0 şi «tinge91 o virtute deosebit de preţioasă. Sf. 6.

* ibidem. Sf. 34. loan Casian. li se împăienjenesc ochii de lacrimi şi văd tot felul de năluciri în văzduh. 24. 20.. ci un nor i se aşază peste cele pe care doreşte să le priveas-că". 106 Cf. loan Scârnnil. Capete despre dragoste. 23. nu le îngăduie să mai vadă soarele dreptăţii".'' Coniemanu la /wi'. Sf. Sf. Sf.105 în accst context. împingându-l să se războias-că cu sine". 45.1011 duce in acelaşi timp la slabirea agresivităţii virtuoase a sufletului. ":Cf. 63. care îl lumina. Maxim Mărtuvi.10* „Pornirea de mânie aprinzandu-se din orice motiv întuneca ochii minţii. IV. Evagrie. 22. "" Capete gtumice. Mania care sporeşte şi înlăreşte agresivilatea rea. III. 20. '** Ibidem. e de la sine înţeles că mania este o piedicâ în calea rugă-eiunii'"" care. Capete de. numijesiările xifehd in care se produc bo/i/e xpirituale suferă împrăşlierea gândurilor şi neorânduiala mişcărilor din afară'V'0 Ace-laşi SfâiU Parinte spune ca „atunci când mânia biruie blfindeţea sufletului. IM Cf. VIII. 20. Tratatul practic.107 „împiedicănd rugaciunea"1'*. Capete dexpre dragoslo. he."" Iar Evagrie spune: „După cum celor care au vederea bolnavă. 99 Sf. III. IV. Isaac Sinil. * Cf. 47. 20. 49.''7 Părăsil de Duhul Sfânt. 25 m Evagrie. Cuvhite dexpre nevoinfă. scrie Sfantul loan Casian. Tralatul practic. tot aşa mîntea (vovţ) tulburata* de mânie nu poate sâ ajungă la contemplarea duhovnicească. scrie Sfantul Grigoric eel Mare. Cele 225 lie capete. VIII. Scant. 24. Cuvâiit ilexpre ragăcitme. ■Xsezâinwtele mâiuistirexti. sufletul cade dintr-o data în întuneric.100 „Dumnezeu lipseşte de stnllucirea cu-noaşterii Sale sufletul pe care mania 1-a întunecat cu neînţelegerea". 100 Evagrie. cit. Tratatulpractic. I. Maxim Miutui isitorul. Sf.Dexcrierea.76. Isihie Sinaitiil. Maxim Maimiisitorul.. 45. mania duce la pierderea sănătăţii sufletului. Cf. 27. VIII: 6.10* în special omul nu mai poate sesiza prezenţa lui Hristos în el. îl sfâşie şi îl sfârtecă. 184 . şi-l împiedică pe om sa ducîi adevarata viaţă pentru care a fost creat. Puterea sufletului nu se mai exercilă in razboiul '.1'* mai întâi de toate întunecându-se ochiul inimii:''' atunci omul cade din adevărata cunoastere. Aseztimintele mâiuixliresti. necuvenita. îl lulbură şi. 20. ca spunem aşa. 14. Sf.sitonil. Evagrie. 21. Simeon Noul Teolog. :"! Cuvihit dexpre nigticiuae. Capete dexpre devsebirea fniiinutor xt a gandi/ri/or.V. aşa cum spune Evagrie. "' Comeniariu la low V. căci. I. privind la soare. care este legată de ea. Sf. data omului pentru a lupta împotriva păcatului. este „vlăstarul blândeţii şi al lipsei de manic". Capete dexpre livzvie. loan Casian.101 Mintea nu mai este în stare de contemplarea duhovnicească. 27. 13. Sf. Tratalnl piratic..spre dragoste. A doua sută. varându-se în ei «bârna» ucigătoare a unei boli mai grele.

"4 Ea alungă* din suflet virtuţile" si mai înlâi de toale stînge iubirea. în fond. Sf. " SI Simeon Noul Teolog. pentm că. 34. .Cf. mai ales triste-ţii. Evagrie. Douăzeci fi "owî de cuviitii: II. Grigoric cel Maie. 9. Capefe despre dmgoste. Maxim Mnrluri&itonil. 2. IV. 5 Sf. ITI. Capefe despre trezyie. 47. Isaiu Piistnicul. loan Gimi de Am. Coineniariu lu lov."3 Toate aceste consecinţe patologice sunt cataslrofale pentm om.'"1 akediei. ea „Sirica gitndurile celc bune dinnoi". '-' tlfidmt. 89. Cf. Sf."0 fiind aproape paralizată.117 Lipsit de virtuţi. 1. Sf.Mania duhovnicesc. A tloua siila. loan Gură de Aur.. I. V. V. Tmttiitif pmctir. tit. < 'apeie dvspre trtt&U."1 "" Isihie Sinuitul.1" Suflelul devine ncputincios"2 şi tot ce face spre îndreptarea lui face cu multă trudă. '" Sl'. Maxim Mărturisitorul. XVI. 49. spre omorârea gândurilor drăceşti. IV. potrivit menirii sale t'ireşli. '■*'. sufletul cade pradă mulţimii patimilor. m Cf. 31. Comenlariu la iov. Sf. 20. Sf. 1. ". Maxim Mart urisi com I. Cele 225 de capetC.: lbidrm.I. Ciipt'le de. 185 . for. 45. Caprtr tl?spr? dmgash: I. I. Sf. mania duce la moartea sufletească.n" fricii120 şi mandriei. Miixim Mărtumiforul.spre dmgoste. Omifo ta Maiei. Sf. 75. Oinilii to Malei. 31. lov 5.'"' încetând sâ se îndrepte. Grigoiic eel Mure. 117 Isihie Sînaitul. 70. fo<\ dt„ 23. 8. 2. 45.4 Cf..8 EvHgiic.

* ea face parte dintre hgoi pe care Dumnezeu „i-a siidil de la început (in firea omenească) prin creaţie"/ „Frica după fire este o putere ce sustine existenţa prin ferire (de cele ce-ar putea-o distruge)". line de firea sa. ' Sinwuiti'.8. spune el in continuure. loan Diunuschin. " Dogmattca. dupft cum vor unii.9 Fric a Sfinţii Părinţi pun între patîmi frica ((ţ>6po<. 23. III. apoi nu orice fricft este palimă". Dof-maiica. spai-ma. iar propriu acestora după fire este pornirea spre cele ce le susţin şi ferirea de cele ce le strică".' Frica astfel definite poale fî la fel de bine o virlute. Sf. care constituie forme sau intensity ale ei. 12. ?>.4 De aceea trebuie sa facem distincţia între două teluri de fricel.1 în general. Atnnasie eel Mare." La fel spune şi Sfântul loan Damaschin vorbind d'espre „repnlsia faţă de cele care distmg firea". 23. 111. Sfăntul Maxim Mftrturisitorul subliniaza" ca" această tending ţine de însaşi firea omului: „cele ce sum facute din cele ce nu sunt au şi pule-re a de persistent. Cuvâiti împotriva pâgânihr.9 putem zice ca" ea corespunde instinctului de conservare. are două forme.L „Dacâ" frica este o palimîi. pe care Dumnezeu l-a sădit în om la crearea lui si care. St. panica. 11. II. PG 91. angoasa."1 1 1 Cf.) şi toate stările de suflet ase~ mănătoare. Ibidem. II. disperarea. Prin această frică în manifeslarile ei cele mai elementare. loan Dmnaschin. a) Prima sa formă este o forţă care-l ţine pe om lipit de fiinţa sa însăşf şi care-l face sa se teamă de a nu-si pierde siifletiil şi trupul. * Sf. deci. de existent şi se teme de tot ceea ce i-ar putea-o răpi sau distruge şi are repulsie faţă dc nonexistenţă.! în Cel ce este. de ideea sau sentimentul că vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim sau pe eel de care ne-am legal."i. 15. frica esle provocată de pericolul unei pierderi sau de o suferin-|. groaza. ca şi o patim. I) Cel dintăi. "' Ibidem. Cf. Dogmatica. Dixputo cu I'yrhus. iar nu in ceea ce nu este. spu* ne Clement Alexandrinul. Ihuivm . omul se alipeşte de vlaţă. 297CD. Maxim Miîrturisilonil. dar şi anxietaiea. ca teama. 12. SI".40. 1 Cf. " Ibidem.

186 .

PG 90. CuvitUe despre iwvohiţâ. Cf. Isuuc Sirul. datorită liberului său arbitm. Ml 10. 388D. PG 150. 2. 8. cat de pierderea vieţii celei in Dumnezeu. scrie: „Frica de Dumnezeu. 4. 369C. Sf. La omul duhovnicesc. Adam era sortit să devinif nemuiilor prin hur. Ea se manifestă in particular ca frică de moarte. 18). Sf. cilci ea ne lipseşte de viaţâ pentru vecie. Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Din pomul cunos-tinţei binelui şi răului să nu mănânci. Nu credein cîl aceastu este o virtu te pe care s-o fi iivut ACIJUH in slaicii SB primordial.a fost unul din ire mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat omului pentru a-l ajuta să-l pazească poninca şi sâ se ferească de urmările călcârii ei. Omilii. 187 . Acest dintâi fel de frică.! ciici el era însufleţit de iubirca de Diunnezeu şi. Maxim Mflrrurisiiorul. Sf. Rospumuri către Talaxie.de a nu muri. frica de moarte este hilaturata de frica de Dumnezeu şi de tot ceea ce l-ar putea despărţi de Dumnezeu. tendinţă firească de vreme ce Creatoml ne-a dăruit viaţa pentru ca noi s-o păstrăm. constitute o virtuie14 pe care Adam a avut-o in starea sa primor-dială. 269B. Rmpunswi ftftw TtiUme. '. Itihpiimuri coire Takuie. 29. in vreme ce moartea biologic. căci. pe care Sfinţii Părinţi o privesc ca putima.! nu face decâl să separe pentru un timp sufletul de rnip şi distruge numai forma pământească şi stricficioasa a exis-tenţei omului. in ziua in care vei mânca din el. Sf. obârşia şi scopul lor. căci omul • care-şi iubeşte propria fiinţă şi viaţa sa şi se teme să" itu le piardă -. '"Cf. dar putea sa si moarîf. Lc 12. Lntr-adevăr. dacâ s-ar fi opus prin acesta voinţei I'M Dumnezeu. 269B.. „iubirea des'ivSt-sita" alungâ frica" (I In 4.." iar stricâciunea şi moartea sunt fenomene contrare foil b) A doua forma este „frica de Dumnezeu". PG 90. care pe o primîi Ireaptă este frica de pedeapsa dumnezeiască. diipâ cum spune Stantul loan. Frica . PG 90.. Maxim Mfiiturisilorul.'* De aceea. 31. I. PG 150. ci te temi sâ nu cazi ilin luirul lui Dumnezeu" {Sn-muite. singura moarte de care cu adevărat trebuie să ne temem. 1 Clement Alcxandrinul. I. Tnaat despre inmipainx CuvCmtidui. Atunasie eel Mure. 5). I. pe care tocmai am prezentat-o sub cele două forme ale sale.12 iar pe cea mai înalta* treapta* se arată ca frica de a nu fi despărţit de Dumnezeu. vei muri negresit!" (Fac.Cf Sf. este o iirniare a pâcatului strămoşesc. IS A se vedea. 269A. ca şi de a nu fi despăr-\\t de Dumnezeu . 17). o fiicft lipsita de piitimiS.I'ti'tt instinctului vital. din Care au izvorât şi spre care se îndreap-tă. Omul care înţelege temeiul real al exislenţei sale nu se teme atât de pier-derea vieţii sale biologice.. adică de păcal şi de răuiatea Vrăj-masului care aduc moartea sufletului (cf. ell nu »e temi de Dumnezeu. Maxim MSrturisitorul. este. daca şlic care este natura lor adcvaVatîi. tie pildfi. 40). tendinţei înnâscute a omului de a se menţine En viaţă şi a-şi perpetua exisienţa. '" Cf. 38. II. de pildu. nu poate decâl sa se teamă* de despărţirea de Dumnezeu. 2» Al doilea fel de frică."' Ea se manifesto întotdeauna ca aversiune a " Ibidem. 28. Aceastii a doua forma de frica este firesc legată de cea dintâi. Sf Gligotie Palama.

că ea face pane dintre patimile da-torate lipsirii de plăcere şi este produsă ca şi ele de faptul ca iubirea de sine este răniUS de o suferinţă a sufletului sau a trupului:1" omul se (erne sa* nu piardă . loan Ditmaschin. care este o patimă rea. Sfântul Isaac Siml scrie: „Când se aflâ cineva în cunoştinţa trupeasca." Pentru a o caracteriza. 23.?l în Pateric citim că un Bătrân a fost întrebat odată de un frate: „Oare de ce imi este teamă când merg prin pustie ?". loan Diimasclnn. Bu IK 190. 23. dar oricum „de la unul trece şi la celălalt".. 297CD-B Ibidem. Fecioru a liaclus: „trildarea gfuulmilor" . " Apofîeş-me.24 acesta din urma. De o asemenea teaină ţine orice formă de teamă* de moarte. he. alteori trupul". ci este teama* de a nu pierde plăcerile Inmii.care~l făcea sa* rSimână fidel fiînţei sale autentice şi să-L iubească Pcniru posibilele molive. alipirea de lumea aceasta. mi se face frică ?".n.este adeseori evidenţiată de învăţătura Sfinţilor Părinţi. 1.1 Aici.viaţă privitit şi trăita cu totul trupeşle . Dispuia at Pyrltus. ea este frica* de moarle. dar în cazul acesta nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu. Sf.a Cf. Cf. Ideea sau sentimentul că îl poate pierde naste în suflet o stare de rău şi de tulburare. ci de existenţa sa de fiinţli căzută. Ill. ^Ibidem. 188 T . M .22 lar în ulta parte: „Un frate l-a întrebat pe un But ran: „De ce. loan Dainyschm. căci omul c<îzut crede câ viaţa aceasta i-a fost data ca să se bucure de toate plăcerile. iai nu ca lucru material.20 Teama ca patimă vădeşte. III. de care se alipeşte prin filautie. de bunurile din ea şi de desfatarea simţuala de ele. care nu este teama firească de a nu-ţi pierde viaţa vfizuta ca dar al lui Dinrmezeu şi ca mijloc de înaintare spre unirea cu El.Oeserterm. Cf. Sub aceasta formă. mariifestdrile şifehti în care se pirnlne bolile spirituaie omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distwge existenţa. . Dogmatica. (Pr.). se teme de moarte".2' In timp ce primul fel de frică este „după fire". dr. XX. '"Sam. vom spune. în oricare dintre cazuri. Ea capătă ce!e mai variate forme. '' CttviiUe despre nevtmifâ. cit. vczi mai ales Sf. este „contrar firii" (napd Ototv)25 şi „contrară raţiunii" (no. 38. Maxim Mârturisitorul. liâspitnsuii câire Talanie* Prolog. şi iubirea vieţii de aici. îm-preuna cu Sfâniul Maxim Mârturisitorul. Dogmatica. A răspuns acesta: . 8.-pdXiyyoc)2 '' Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia .Pentru că încâ trăieşti lumii !". 63. Această legătură esenţialâ dintre patima fricii şi iubirea de viaţă po-trivit duhului ltimii . D.un obiect1' din lumea sensibilă a cărui posedare (reală sau anticipat5 în mod imaginar) îi oferă o anumilă desfatare sensibilă.şi se teme şi de ceea ce l-ar face să piardâ . Sf. cuvânttil obiect este hiat în sensul său larg. atunci când ies singur noaptea afară. N 90. dar nu din pricinile binecuvâniate ale celuilall soi de frică. pe care însă nu le vom menţiona aici. Astfel. lar Bătrânul ia spus: „Pen-tru că încă pui preţ pe viaţa în această lume". ale cărei efecte omul le resimte şi pe plan trupesc: „Uneori se înfricoşează mai întâi sufletul. înainte de orice şi mai întâi de toate.Sf. PG 91.

29-31. Cel care dă sens existenţei sale şi îşi îndreaptă preocupările spre realitatea sensibilâ care devine pentru el ceva absolut. 10). 67). omul începc să se teamă de lot ceea ce-i primejduieşte extstenţa trupească şi desfatările pe care !c culege din ea. în loc de a se teme să nu-L piarda pe Dumnezeu. dar si din pricina numeroaselor tulburari care o constitute si pe care le generează.2'' pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei dispoziţii fireşti virtuoase într-0 patimă contrară firii). pentru SfnHii Părinţi. m-am temut.. Mai întâi. ignorat. Apoftegttut. cSci sunt gol". 9.10 Amtntindu-ne câ Dumnezeu Se îngrijeşte pururea de noi (Ml 10. ca sens si centru al existenţei. . Frica de Dumnezeu şi frica „lumeaseă" nu sunt două atitudini deosebite prin nature lor. dimpotrivă. XX. Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii. care arată cum una o exclude pe cealalta: dacă ţi-e teamă de ceva din In me înseamnă câ nu ţi-e frică de Dumnezeu. şi. După cum se vede limpedc. omul se desparte de Dumnezeu. să nu-şi piardă viaţa dusă în cliip pă-limaş şi roate plăcerile ei. spune Adam după ce a caveat porunca (Fac. JbMem. XX. 17. eel care se lcme de Dumnezeu n-are frică de nimic: „Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va leme decât numai de Stăpanul său. o boală.il He sale nefaste regăsim întregul proces al păcatulut stramose. respins ca proniator şi păzitor plin de bunătate al fiecarei făpturi.. Hristos însuşi risipeşte această amăgtre. adeviiraful izvor al vieţii sale. şi deci pe sine. Dar cel ce nu se (eme înca de Acesta se teme şi de umbra iui". Frica vădeşte amagirea în care a euzut omul crezând câ a fost părăsit şi socotind cfi nu poatc sau ca nu trebuie sâ se bazeze decât pe propriile lui puteri. Arm II. frica vădeşte o relaţie patologică a omului cu Dumnezeu.ibidem. Lc 12. acum fiindu-i frica să nu-şi piardâ fiinţa tui cea căzută şi să nu se afle despărţit de lurnea aceasta. ci sunt una şi aceeaşi atimdine fundamentală a omului. de pildă. însă îndrcplată spre ţeluri diferite. în aceasla" atitudine şi în MIiii. pricinuitorul şi ţelul ftinţei lui. 10." De aceea Sfinţti Părinţi spun ca teama ca patimă cstc înlesnită de „lipsa de rod a sufletului"/8 la care ajunge omul cârid nu are Duhul eel dumnezeiesc sălăşlu-it in sufletul său: „.se. La t'el ca toate celelalte patimi. 3. 8. Temându-se să nu piardă ceva din bunurile lumii şi placertle ei. Frica Scam. „Un Bâlrân a lost intrebat de un frate: De ce mă (em când sunt in pus-tie ? Şi i-a raspuns Bătrânul: Pentru că te crczi singur şi nu vezi că Dumnezeu este cu tine". scrie. în loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa dupS duh. 189 . El este negat. frica este.Frtca pe Dumne/. Sfântul loan Scărarul.eu -. Accst lucru reiesc (impede din învaţătura Sfin-ţilor Pârinţi. B Cf. fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu. In frică.

Sfântul loan Scărarul defineş" T&tcuin h Total iwstm. U. Cel care se uneşte cu Dumnezeu allă in Rl mulţLmea tuiuror bunâiaţilor şi nu se leme ca va fi lipsit de vreunul dinire bunurile din lume. SfAntul loan Damaschin arală că fricii şi grijii fara rost. le spune lisus ucenicilor înspăimân-taţi de furlună <Mc 4. poate sfl adauge staturii sale un cot'?" (Mt 6. ci. 29. îngrijindu-se. dar suflelul cu nimic nu se vatăma (Mt 10. omul le pierde şi pe ele. dupăcum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Dogmuiica. 4). 36-40). Căci omul nu poate să împietlice prin ea nimic din cele ce i se îmâmplă. li se opune lipsa de grija plinfi de folos. este lucru de rând şi de nimic faţă de bucuria pricinuită de bunătăţile împăraţiei. o implicii şi prin care omul deformeaza realitatea. Lc 12. n-are a se teme nici pentru sufletul. lucruri pe care nimic nu-l indreptăţeşte să creadă că se vor petrece in realitate. pierderea lor nu 1-ar afecta cu nimic. 901 A. este amăgitoare şi care se tree ca floarea ierbii. omul ajunge sfi-şi închipuie lucruri care nici nu existS. Astfel. a te încrede în chip zadarnic în bunurile materials a căror realitate. numai de pierderea lor s-ar teme. în acelaşi limp. Câci dacă omul le-ar iubi pe acestea. 12 190 .1' Mai mull. a celui care se încredinţează în orice lucru Proniei dumnezeieşti . Slromale. iminentâ. de altfel. iar hoţii le răpesc (Mt 6. Lc 12. Dc aceea. 33). pe care lisus însuşi le condamnă. mai mult sau mai puţin intensă\ pe care ea. nici pentru trupul sau şi nici chiar dc moarte. singurele adevărate. iar el supus morţii. căci. anticipează şi face să se admitâ ca sigure. in general. in imagi-naţia sa pericolele apar exageral de mari. căci îmaginaţia sa creează. in present sau într-un viitor apropiat. '■' CT. comori pe care rugina şi moliile le manâncii. frica mai vadeşte lipsa de credinţă în bunurile duhovniceşti. iar pierderea unui lucru oarecare. nu înseamnă numai a nu avea credinţă în existenţa darurilor duhovniceşti.Dexcrierca. Pe deasupra. 40. prin care numai impul piere penlru o vreme. Cel care îşi pune credinţa în Dumnezeu.28. frica se vâdeşte o data mai mult a fi iraţionala. 27). în sufletul omului cazut se cuibareşte frica numai pentru că se lasă înşelat de iluzoria realitate a lucmri-lor şi a placerilor din lume pe care le iubcşte.ru om. Fiind lipsita de orice folos.*■ Caracterul patologic al fricii se aratS de asemenea in partea de imaginaţie. 19. tacându-se părtaş învierii lui Hristos şi al vieţiî celei dumnezeieşti. dacă ar şti ce sunt ele cu ade-vârat.31 Singure aceste bunuri au cu adevărat o valoare absolută şi o importanţă vitaiă pent. atribuindu-i laturi inexisiente. iimnifestmile şifetul îit cetre se ptoHtiC brtiiie spiritual? este semn al lipsei de credinţă în purtarea Lui de grijă: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?". PG 90. şi desfătarea pe care i-o aduceau şi care. II. nu se poate feri de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admiţând ca ele într-ade-văr se vor produce'}: „Şi cine dintre voi. 8. mai devreme sau mai târziu. omul „nu trebuie să se leamă decât de o sîngură durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti". A te leme. iarăşi. Şi pentru ca ele sum stricăcioase. Clement Alcxandrinul.

lot aşa păcatoşii se tern tot timpul. cum ne aratâ Sfantul Simeon NoulTeolog.Necaz şi srrâmtorare (ns'inişle. 15. Sfântul loan Gura de Aur spune: „Cel care vieţtiieşte în pucat este îniotdeauna temător. 9).b'rica te asifel frica: „Frica lasft este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înain-le de primejdie. conştiinţa lor încărcală îi face să se sperie de orice lucru. se caracterizează prin lipsa oricSrei raţiuni obiective care le-ar putea produce. 17. 3. şî după cum cei care au de străbătut un drum înlr-o noapte întunecata şi fără lună tremură de frica. "Scant.1. Ibuli'in. in fr. 191 . „Câci ." Dar deformarea realităţii. I i i c a este legată şi de patima trfindăviei. Sol.3* lar Sfâniul loan Scăraml arată că „su-llelul mândru este robul fricii laşe. Sfanlul Isaac Sinil spune că: „eel lipsit de smerenie e lipsit şi de desavârşire.1' Puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor şi întâmplârilor sunt. te Cet*223decapete. în modul în care este percepul si trait reaiul. 3. ' ('uvuiif despw nevoinţâ. sau ea este o simtire plină de tremurare a inimii. chiar dacfi implies eel mai adesea mulră imaginaţie. şi mai ales neliniştea şi angoasa. observând cum frica face îndoielni-ce lucrurile cele mai sigure şi mai evidenle şi cat de mult este amestecatâ" în aceasla tnchipuirea omului. pentru că se bizuie pe sine şi se teme de zgomotele lucrurilor şi de umbre". aşa cum învaţă Sfântul Apostol Pavel: . sub imperiul fricii.^l. frica poate fi iscata de starea de păcat.. pot fi uneori motivate in mod obiectiv. Şi cel lipsit de aceasta c pururca înfricat".găsim scris in Carlea Tnţclepciunii lui Solomon . cluar şi atunci când nu-i mustră nimeni.. 2. majoritatea formelor de teamă. el adaugă: „Frica laşa este lipsa încredinţarii (în lucrurile de care eşti eel mai încredinţaO". paralizale.spaima nu este altceva (ară numai lepâdarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată" (Int. neper-cepsrea a ceea ce există şi perceperea celor inexistente sunt trasaiuri spccifi-ce delirului. prin dominarea părţii iraţionale din om. Zămislirea şi dezvoltarea fricii in suflct pot fi iscate şi prilcjuite de alte patimi ale omului. clălinată şi speriaulde nenorociri îndoielnice".SVvmv.) peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul" (Rin. 11). Ea se arata a fi legată în primul rand de mandrie. II. cu route că nu-i ameninţa* nimeni şi nimic.7Z " Ibidem "' Dogmatiea. Frica arată întotdeauna că. imaginalia domina celelalte facultaţi sufleteşti şi le impune reprezen-tarile sale. arată Sfăntul loan Darnaschin. să se ferească de toţi şi toate sa li se pară înfricoşătoare ". XX. „Spaima care duce la încremenire este frica rezultata dintr-o mare închipuire".40 In general.*4 Şi."' Dar dacă frica sau spaima. XX. 21.

XXVII. cu atât mai mult cu cât omul nu are conşliinţa limpede a păcatului său. Sfînţii Părinţi o consideră boală. dupâ cum arată Sfântul Diadoh al Foticeei.nelinişte" (vezi DOgntatictt Sfantului loaji Damaschin. loan Casia». nefiind nimic care sa BU-i umple de nelinişte". trăind în afara credinţei şi în necu-noasterea poruncilor. Scam. spune el. vom afla în noi în vremea ieşirii noastre o oarecare fric. Tălv. Se pare chiar că starea de păcai trezeşte frica.' loc cit. XX. Totuşi ea are unele trăsaturi speci-fice şi în mod repeţat i se acordă un loc aparte şi important. iar în Apoftegmele părintflor aflăm . miii jos): Pfirintele Sianiloac prin „frica laşă" (vezi Scant. lipsă de curaj in faţa unui lticru care trebuie mdeplinii.. $ Cmviiu mri'licin IlHi </r VOpeiB. Cf. David Popescu prin . ceea ce impune să f'acem câteva remarci în plus. de aceen. in principal. au totuşi un oarecare sentiment a! stării lor de păciitoşe-nie. giisim -Jenevire". Astfel. le-au călcat şi.) sail „lipsă tie bjlrbatie" (Sf. IS. înscamna* micime de suflei si ciipiinde toatc întelestirile aiăiate mai su$ (n. Ir. " Cf. fiind ma» curând timiditatc. .. . 57 din PSB). Sfiintul Diadoh al l-oticeei îl sfătuieşte pe creştin să-şi mărturiseascîl chiar greşelile cele fără de voie şi cele fără de ştiinţă. 12. Ctipele despre dragaste.44 Pusilaniinitatea* PusilanimitiUea (bXvyoyvxxa.42 Frica. prin urmare. loc.laşitate" (Sf. care se referă numai la ea. Origen o numără între patimile pe care cl Insuşi le-a numit „boli ale sufletului . 70). Se deosebeş-te totuşi de laşitate. suferă mustrările conştiinţei. iar în Apoflegmtt. Prof. este direct legată de lucrarea diavolilor. 100. II. căci. ' (hmlii fa Numerii. caci le este un bun aliat. Acesi termen esle hadus in moduli foiinc feluriic in limbu româna.Dexcrierea.4^ având multe caractcristici comune. iar in altă parte.. rii. Referindu-se la „frica sufleiului în care este o mărturie a păcatului". 4. la locul cital ile Prof. Pfirintele Feciorti l-a tradus . l< )2 r . sub forma anxietăţii şi angoasei. 9. Pusilanimitatea ca palimă este definită de Sfântul loan Damaschin ca . Bogmalica. ci de asemenea si celor care.41 Aceste remarci nu se aplicâ numai celor care.frica de a nu izbuti. I I . SeiAAa) este adesea privită ca o formă a fricti. Am păslral. dorind să traiască poirivit poruncilor sau eel puţin cunoscându-le. miii ales când este vorba despre frica Icgaiă de săvârşirea păcatului. niamfestăiHe si j'ehil in car? St atomic UoiUv spirit'itnlr şi înspâimantătoare.JmpuOnare dc suflct".uirv In Pmbmil N2. Ei con-tribuie la apariţia ei4* şi se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic penini lucrarea lor. „dacă nu ne vom mănurisi cum trebuie şi pentru greşelile fără de voie. ** Ibidem.4" Ea este caracterizată prin slă-biciune. loc. care. adică frica de nereuşită". 4.Omilii la loon. Maxim. V. vol. cuvantul pusihii\imihiie. Larchei. cit. ca şi celelalte patimi.) '' Sf loan Damaschin. Sf. loan Seal ami.1 nelămurită".

1:2. Unit cu Dumnezeu şi primind Kami Său. ca in cazul lutu-ror formelor de frică. aşa cum aralâ Sfantul loan Scararul: „Frica laşă (este o slabire a credinţei) arătatâ in aşteptarea plină de spaiină a unor lucruri ncprevâzute (. subliniată des de Sfinţii Părinţi. prezentand acţiunea pe care o are omul de îndeplinil ca foarte grea. v ' Siri. ci al puterii şi al dragostei şi al îiiţelepciunu" (2 Tm I. clălinală şi speriată de nenorociri îndoielnice" " Iar Avva Victor. plină de primejdie sau cu roiul imposibilă. ea nu este deloc asa. 15. aşa cum arată Sfântul loan Casian. el poale. omul nu are a se leme de nimic alunci când vreu să facft ceva. ce nu corespunde stârii omului dinainte de cădere. imagi-naţia nu face decâl să deformeze realitatea. SI".*' refcrindu-se la spu-sa din Ride (14. în limp ce. XXIV. Maxim Murlurisitorul. I I . ^: Sf loan Scararul. Capete despre draqosle. este sufletească". care pururea îl sprijină pe ecl care-L cheama" pe Dumnezeu in ajutor. în puterea Sfântului Duh. potrivit cuvinlelor lui lisus. Adesea. Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie esle. Omul lipsil de curaj esle viclima unei amâgiri şi chiar putem spune ca ajunge sa delireze.4* Pusilanimitatea vădeşte îmbolnăvirea pulerii irascibile a sufletului (Guuoţ). Strom* XX. 31. Având credin-(3 ncclinlita* în Dumnezeu. Şi în acesl caz. *> Ibidem.. în mod obieciiv. spune: „Precum celui bolnav " Apoftegme. Ea a apărut în sufletui omului ca urmare a păcatului şi este cu totul straină de natura sa autentică.uiri iliihttvuit-f\'ii.$. Pusilanimitatea esle in orice caz. 193 . ' ('omorb/ri t/uhovniresti. care constitute chiptil lui Dumnezeu din om şi care îşi află desăviirşirea în dobândirea asemănării cu Hristos. eel ce pelrecea întru tăcere in lavra lui. pusilanimitatea îşi vadeşle caraclerul patologic in special prin aceea că este o alitudine nefirească.XXB. cum face. C.5" A li lipsil de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu.*>0.Frica urmutoarea istorisire: „Un frate a venit la Avva Victor. Sfântul loan Gură de Aur. 29). tie asemenca. m OmUBiiaEvivt. J 7.i şi in cazul celorlalle patimi. in continuarea cuvinlelor cilate mai sus. Aslfel..Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii. de pildu. 2. să mule imiinii din loc. semn al Hpsei de credinţă. părinte. XX. In limp ce puterea despre care vorbeşie Apostoiul esle unul din Ire damrile Sfântului Duh.. ca si frica. Sfantul Apostol Pavel spune că .) simiire plină de iremurare a inimii. 7). 3. peniru că m5 biruieşte lenevi-rea ? Zis-a lui bătrânul: Această boală. pusi-lanimilalea csle negarea acesiei virtuţi. A se vedea. omul se (erne sâ acţioneze penlm că esle dominal de propria sa imaginaţie. îrnpărtăşindu-se de puterea Lui. 70. De aceea Sfantul Varsanufie îl slatuieşte pe unul dinire fiii sai duhovniceşti aslfel: „Zi fricii tale: Sunt strain de tine I . zicănd: Ce să fac.4" Aceaslă patimă este de asemenea privită de Sfinţii Părinţi ca o forma de nebunie. fiule.

din cumplita durere. îi frânează elanurile spre desăvârşire. Este limpede că diavolul are un interes special în a isca şi a întreţine această patimă. Teodom. pârându-i-se câ este mare". 3. luându-I cu totul în stăpânirea ei. 2. care stăruie în mod ncfiresc la omul matur: „Frica laşâ. i sc pare că vede multă lumină. este o sim-lire copilărească în sufletul îmbătrânit".Dest-rieren. spune Sfântul loan Scararul. XX. Aiwftrgnw. îi încetineşte sau chiar îi paralizeazâ activiiatea şi inhibă în multe împrejurări cxercitarea facultăţilor sale sufle-teşti. . fiindca blochează dinamismul omului. aşa şi eel slab la suflet. I. iîir celui sănfttos i sc pare ca vede puţin. ■ I. B Cf. " IbUiem. din puţintică încercare repede se tulburâ. ibidmn." Pusilanimitatea il alienează pe om. 57 Ibidem." Este o patimă deosebit de periculoasă.54 Lipsa de curaj poate apârea ca o atitudine de copil. Ea se dovedeşte în mod special dăunâtoare pentru lucrarea duhovni-cească. M Cf.av.cU. sciia alfabctică."' încât putem spune că „toţi cei fricoşi sunl iubitori de slavă deşană". 5.58 Ea este în esenţâ legata dc patima chenodoxiei. manifestările $i f'elui in cure se prvthw holile spirinmle de ochi. care tulbură sufletul şi1 împiedică să ducă la îndeplinirc cele ce are de tacut şi pentni care a fosl creat.*9 a Scant.

261. !n esenţn. Fil. Sf. 5. Sram. invauilim de sttfletfotosiUxirv. loan Scaianil. 44. Convorbiri duhovnlceşti. Sf. 36. 2. V. II. în limbaj curent numita" slavă deşartă suu vanitate. loan Casian. podoabe11 etc. V. de asemenea. 1' Si'. 29: XXV. Vusile eel Mure. II. XXI. dar că. 195 . loan Gun'i dc uur.' Vanitosul se poate astfel liluda. Grigorie eel Mare. 21. XXI.* Este cea mai obişnuită şi evidenlâ forma de chenodoxie. SfAntuI loan Casian spune despre ea că se manifestă . 4. Rtgulih min.s piimAntesli. 1 Cf. este o patimă de cîlpetenie şi izvor de nenumârate alle boli ale sufletului. In acesl nivel. care-l loveşte pe omul căzut foane uşor şi eel mai adesea. lăudal. " Sf. Despre tltttva deşurtâ. Sctisort ilnlit/vniceşti. 24. 13 Avva Dorotei. loan Scaiarul. 460. ( I Avva Dorotei. El se poate lauda. apreciat.i in a se aiâta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care |e are sau pe care crede ca le are. loan Scaranil. 19. Scam.n de pilda. tit. 13. 3." ca şi cu tot ceea ce contribuie la o frumoasă înfilţişare (haine luxoasel'î parfumuri. se mândreşte vanitosul sunt bumiri tru-pesii. 7. Sf. J Cf ibid. Sl'. 1 Ibidem* 1 Sf. câci are multe feţe şi chipuri".10 Chenodoxia Chenodoxia (Keyofio^la). I Tes.. şi a dori să fie văzut. este „de două feluri". XXI. ComeiiUtriit ta luv. invtifiiluri de suJJel folositocire. Avva Dorotei. 43-44. . ■'Cf. Varsanufie şi loan. XXI. '" ( omorhm duJwviuces/i. admiral. XXI. Sf. 1 Sf. I I " lliii/i-w. 4. Maxim Mămirisitorul. loan Scaranil. cu îndemânarea sau cu priceperea sa intr-un anumil domeniu. 7. aşteptănd admiraţia celorlalţi. I i Primul fel de slavă deşarta* e eel „prin care ne mnndrim penrni foloase maieriale sail pentru lucruri care se văd". Ea const. hivoţolun de mflrt jblositoarr. Scam. * Cf.1 care sun! cele două trepte ale sale. II. III. 6. Citpete despre dmgmte. sau cu puterea. loc. 11. AţmjU'gnw. VIII. N 479.'' pentru care el aşteaptă de la oameni laude şi aprecieri. In 5.). într-un cuvânt sa fie slfivit de ceilalţi oameni/' Bunurile cu care.l Avva Dorotei. 6. 84.Jn mulle forme. onoral.' slimai. 7. Scam. 5." ca fnimuseţea (reală sau închipuili) trupului" sau a glasului. cu darurile sale naturale. chibzuinţa şi purtarea sa.

*2 La monahul in care mai staruie încă patimile.17 Aceustă patimă îl impinge să doreascS puterea sub toate formele sale. 83.). III. 11. Sf. imaginaţia. pentru a întreţine şi a le spori admiraţia şi pentru a păstra puterea şi foloasele care-i vin de laea. Maxim Mărliirisitorul. pe care Sfinţii Paring le numesc „iubirea de stăpânire" (GiXapxla)1'1 şi „duhul iubirii de stâpa-nii*e". ea poate fi un puiernic imbold pentru palima arghirofiliei. Ambiţiile în domeniul inteleciual şi cultural. Muxini Mfuturisitorul. cu talentul de a vorbi sau a sprie bine etc. Sf. 3.18 atunci ea se însoţeşte şi pune în lucrare alte două paiimi. p. dar şi cunoştinţele dobândite.. Sf. naşte şi sporeşte slava deşartl Aslfel.33 Cautând sa obţină peiiu toate acestea admiraţia şi laudele celorlalţi. ca şi în eel politic sau financiar' sunt eel mai adesea produse de această patimă. Ditdogdrsprem/lei şipatitrâlt ottwuqti. cu înalta învaţfuunV cu o bună stapânire a lim-bilor. Capet* despnt dragosfe. ia locul acesteia. Scare. din dorinţa de laudă deşurtă". 7. III. iar cei ce s-au îmbogâţit doresc s5 fie slăviţi". le face pe amândouă să sporească. Sftuitul Maxim Mârturisitorul scrie: „Slava de-ştliffi şi iubirea de arginţi se nasc una pe alta. Pentru el. III. V. este cea în care omul se mândreşte „pentru cele spirituule şi ascunse. lo<:. va căuta lauda şi admiraţia oamenilor şj se va şi strădui întotdeauna să placfi aceslora. tiumifexUhile fifvlul in care se /troth" holile spiritual!' Chenodoxia îl face pe om să se fălească şi să se vrea admiral pentru bogă-ţiile şi bunurile maleriale pe care le-a dobândii.ed Huusheii. Cflci cei ce iubesc slava deşarta sc silesc să se îmbogăţească. '■' Sf. aşa cum o aflftm descrisă la Sfântul loan Casian.1^ Vedem că gustul pentru lux şi fast este legal de ambele patimi. ea st£i alături de primul fel de slavă deşarta.. mcmoria etc. Avva Doroiei. loan Scflrurul. 5. 24. IV. I T. Oxptfy despre dmgoste. Sf. Mai subi:ila\ pentni câ ţine mai puţin de cele materiale şi de cele care se văd. slava deşarta constă in faptul cu se Capttedespre dmgoste. trezit de che-nodoxie"' şi presupunând arghîrofîlia. Cf. care. B 1 1% . Adesea chenodoxia îl lace pe om sfi riivneascâ la situaţii şi ranguri sociale înalte.56. 55. deşi e lot atât de răspândita ca cea dintâi. loan ilin Singurătatc. Din această pricinii. este chenodoxia care constâ în îngârnfarea cu calitîlţile iiUelcctuale (cu inteligenţa. 84. II.Desnixreit. <ii ■' Cf. 84. II. Desprefeciarie. XXI. (Vine Staghirie Ascend. Grigorie de Nyssa. D Cf. Ih loan ilin Singuritlate. la rându-i. --' Convi/rbiii duhovnicesti. IwoiâSuri de fmflel fohsitmiic. robit de slava deşartft. 2) A doua formă de chenodoxie. odata" satisfăcui. iar dacji s-a lepitdat cu lotul de cele lumeşii. loon Hrisosiom. Este limpede că eel care deţine puterea.

XI. Evagrie. 84.^ Aşa se face câ cheiiodoxia poate lua locul (uturor celorlalte palimi în sufleiul omiilui. '"Cf. 13. îndată se repede asupra ta gandul slavei deşarte".. Mnxiiii Muitncisitoiiil. De aceea Sfântul loan Scârurui arala ca „duhul slavei deşarte (se bucură) vâzand îjimulţindu-se virtutea"'4 şi sptme că. lot iitâlea îi descoperi dedesiibf "' lar Slauiul loan Scflrarul scrie astfel:. Şi de toate străduinţcle se bucurâ slava desartâ. ' ibidem Aşrz/itwii/r/r' nuhitistirt'fti. dezlegându-1. III. si Slavfl deşarta aşteaptă sa se adune bog&ţia (duhovnîcească)". * (T (>(//. Scant.sc acestea douâ: cel Bl l. Sf. 3. şi lot aşa. Evagrie. AşfZ/iinintele ittâtuisiireşii. Ev»grk\ Tratatui Bmctic. 13. loan Casian." Mai ales atunci când omul se luptil împoiriva patunilor şi când puiie în lucrare virluţile contrarc lor.w. 4. Cnfwti. 4. . ': Sf. '* Ibidem. ofi 31.CAJKI o deBtriu in felul unui bulb de ceapâ. 5. De pild.. I. dnpâ ce au fosl biruiţi" ~T Tot aşa şi SFântul Maxim Mămirisilorul scrie: „Când birui vreuna dintre paiimile mai necinsti-te. aştepuînd pcniru aceasta adiiiiraţia ŞÎ laudele celorlalţi. IJ. „gândul acesla (al slavei de$ar-ic) ilfac să crească loţi dracii. Sf.î: sunt stăpânil de slava dcşaitfi când postesc. XI. 11 197 . lie pildâ' lăcomia pântecului sau curvia sau mânia sau lăcomia. Nil Sorskr. se ive. îl ar'li acoperic de allul. Ev'iigrie.'" de a se sirecura preiiitindeni şi de a alaca omul (-1 in mate pârţilo o fac greu de sesizat şi de recunoscui" şi fbarte grcu de combniut. I. ''' Cf.desprt dragpste. * Capgţe desprv dntgoste.'' dând şi exemple lipice. V. oricăte foi îi scoţi. * *tbtd«in. Scrismi. înJănirândii-i-se un înveliş.'*1 ca şi Sfăntul loan Casian'* şi SfânCul loan Scărarul. loan Scdranil. ca sfl nu fiu cunoscur (ca posiiror). Aceastâ patima arc o putefO neobişnuita".spune Sfâniul loiin Casiun . SI'. Caiactenil ei subtil. ]a fel. Aşezdmiiitete mâru$Sftreţtit XI. XI.• d&prtdeostbireapatlrtdtoryiagtindurilor. loan Casiun.Vmuttul jmirfu: 13. .3" capaoilatea de a imbrăca nenumărate forme.'"' inlr-adcvâr. este i jîzboif de acesr $o\ de slavS deşarta. '' ('apefe desprv deosebirea patimifor jti a gândurifor. Rftguia -Sf. 51. I.Sf. ' sv„. 5. III. XXI. *'h>.. 4. „Frumos înulţişeazâ bătrânii natura acestei boli . 59.OwnodoxUt mânilreşte în sineu lui sau inaintea oamenilor cu virtuţîle sale şi cu asceza sa. orice lucru poate lî pentru om prilej de slavâ deşartâ. dupa cum „fumica asteaptă să sc ispriWeasca slrânsul grâuJui.ivci dcşart* şi cel al niândriei"-'' şr. Evagrie se aratâ iiimit de dibâcia diavolilor de a profita de această stare de fapl. Aşeztmiintele nuliuhlireşli. pe care.ln toate striUuceşte soarele cu imbelşugare. iarăşi mâ ' Cf.il'. loan Casian.2* Evagrie eon-Statâ şi e] c-3 „dupa ce a biruil omul loate gândurile. XXI.. Tratatuipractic. 30.

10. Macarie Egipteanul. schimbându-le în haine nearătoase. Sf.. dacâ sunt „adăpate de umezeala noroioasă a slavei deşarte şi prăsite de dorinţa aratarii şi gunoite de lauda*. Grigorie de Kyssa. *' Cf.42 Trebuie spus limpede că orice forma de asceză impul-sionată de mândrie se dovedeşte într-un sfârşii cu tolul deşartă şi lîpsiul de orice rod. 13. Oricum voi amnca acest glob cu trei coarne.. Despw slava <lc.?ttrtti. 35. căci n-au puiiii rodi plantele umede în locurile nevoinţei aspre şi lipsite de apa slavei deşarte.1 pentm aliă slavă deşartă"." Şiretenia che-nodoxici il impinge pe om ca. II. 2. Prolog. 48 A se vcdeii. 10. II. ■ Cf. Desprefeciorie. II. Avva Amtnona. tiuinifeslâtilc . Apofiegme. II. Sf. V. 3. loan Scârurul. sum biniit de ea. Căci ceea ce faci ca să te curăţi dc el devine pricin. omul primeşte din slava deşartă o plăcere4'' care-l ţine legal dc ea şi pentru care este gata să facS si.41 să dobân-deascfi unele hurisme. a Tratatul practic.7). 41 Cf. 25.^ să practice virtuţile-. VII. . totdeauna until stă drept şi el e eel din centra". loan Scararul. "'Cf."'7 cure aminteşte spusa Psalmistului: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps. Sf. îmbrăcându-mă 'in haine luxoase.. 7 ParaftazA in 150dc capete. 45. vn. nu se mai mdeletnicesc cu nevoinţa lor mincinoasă şi prefacută de mai înainte. I9H . U. Avva Dorotet. XXI. Sf. nedreptatea şi celelalte man pacate". Sf. XXI. 10. sfi sufere orice. bunurile duhovniceşti astfel dobândite nu numai că sum lipsite de orice preţ înainlea lui Dumne/eu. îndata se usucif. Cf. N 550. loan Gurade Aur. loan Gură dc Aur.. fiivăfăiurt de KUJU'I fohsitvare. Omilii diifuntiiceţli (Col. hivâfături de uijlet folwiutare. XXVII. *' Cf. 29. de asemenea. V " Cf. "a. ' Avva Doroiei. conchidc Evagrie. loan Scararul.. Sf. dar care „după ce se retrag dintre oameni in viaţa călugarească.. 9. paradoxal. 27. *9 Cf. Marcu Ascetul.'" la fel si virtuţile. Muxim Mârturisiiorul. iarăşi sunt biniit de ea. XXI. 29.17 De Defies. 11). cum aratfi Sfantul Macarie Egipteanul.. IV. Scam. vorbind. Scum.greu se scapâ" de gandul slavei deşarte. ibidem.Descrierea. (VineSiaghirie Ascetul. III.. 7. " Sf. V. Scam. I 2. Sf. tăcând.. paradoxal. Episto/ii cărre Nicolae Monahtd. dar sunt „socotite de El la fel ca furtul. II. |0.. XIV. II). Kaxpimsnri cot re Ttdmie."* Ca şi in cazul uiluror celorlalte patimi. XI.. ''' Ibidem. sunt biniit de ea. loan Scăranil. 52. LIV. 10. ". omul se lasfi cu tolul înrobit de slava deşartă.\4'J Mai mult. iarăşi sum stăpaiiil do ea. Cf. pentm modestia mea.SÎ * Scam.. Sf. 30. 10. Scttra. 7. 25. Epistole.*4 iar harisme-le sunt înşelătoare 4> Astfel se pot vedea oameni care ajung la stralucile lucrări diihovniceşti mânaţi de slava deşană.yifehtl in care se produc Iwlite xpirituale sliipâneşte slava deşartă.*0 Din pricina acestei puternice placeri care-i susţinc iubirea de sine51. s?i doved&iscă zel în ncvoinţete asceti-ce?9 să lupte cu râvnă împotriva altor patimi. 5. Sf. 5. Omilii ththovniceşti (Col.ibidem.

194-195. 16. H Despre tlava deşartă. pe care o caută omul înrobit de patimâ şi pe care Părinţii o numesc „laudă după irup" (cf. XIX. t'alehece. Pilda VII. Sf Simeon Noul Teofoj:. Sfântiil loan Scararul arată şi el ca . IV. Maxim MărturisiLorul. 8. 56. ci slava deşarta". 51. Pastoral. Despre suflet si patimiie ometiesri. dar a celei de BUS. 21. Sf loan Guru dc Aur. I4. 27. Capete despre dragoste. Disctirsuri 0MW. 85. 2 Cor. XII. 3. spune limpede: „Slava dcşană esie un soi de nebunie {jictyici TÎC feaiu» tiKei>ooof. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti'V* după ce mai înainte arătase că „păcatele ne vin prin reaua înirebuinţare a puterilor sufletului". 59. 51 Cf. 6. 52. 5. II. X "Scam. line în mod esenţial dc faptul că ea constă" în pervertirea unei atitudini fireşti si normale. Sf. v r apeie despre dragoste.. 18).. 10. spunflnd ca „prin fire se află în suflet poftirea slavei. a se vedea Sf. de pilda. Eplstote. Ciivâni despre mgârsiine. Sf. deci menirii ei lireşti. Simeon Noul Teolog. 2. XXI. I. ajungând să se manifeste înlr-un mod cotitrar iiaturii. Gal. Ce/e 200 de Capete despre vanoşimţa de Ditnmeieu \i mmoiiuu iiitivpiirii. afîrmând acelaşi lucru pe care l-a spus despre toale eelelalte palimi. loim Scararul. 41.Omdii In Evrei. Huiisherr. se face in majoritatea textelor care se rele-rfi la chenodoxie/'1 O aflăm limpede exprimară in Evanghelia diipă loan (In 12. Comentaiiu la low VIII.icO''. loan Gum de Am." Caracterul pato logic al siavei deşarfe. iar dupiî ce a pus stăpânire cu lotul pe suflelul lui „îi lulbută minlea şi-l face s«l aiureze". Despre slava deşartă. în afara textelor citale mai sus. 5. ca şt în cazul celorlalte patimi. 12. III. Sf. scrie Sfântul Maxim Mărtu-risitorul..** El arauV' că însuşi Apostolul Pavel învaţă c. Sfantul Apostol Pavel se referă la ea in mod implicit atunci când spune că „întni Hristos lisus" se lauda şi ca a te lăud a în afara Lui este primejdios lucm (Filip. Despre slava desart/i.. II. RăsputlSUfi către Ta/asie. Cuvtmtâri. zice. prin îndepărtarea de la exerciiarea ei „potrivit naturii". 43. 3. 14). I I I . XXVI. XI. Sf Gligorie de Nyssa. Căci Dumne-zcu a sădil in firea omului să tindă sprc slavâ. " Ibidem.l cste o nebunie să se laucle omul pe sine însuşi (cf. Oniitii la Atatei. 4. Origen. p. I.Chenadoxia Chenodoxia este privila de Sfinţii Părinţi ca o boalâ" şi o formă de nebu-nie. 2 Cor. IV. Oniitii la Mates. Aceastâ deosebire între cele doua" feluri de slavă. lâlaihe la Psatrmd 130. îi vqi Cf Sf loan Casim Ayezâminlele niaiuhti resit. 4. V. dar omului unil cu Dumnezeu îi era menilă slava dumnezeiască. Sf loan din SinguruWte. „Nu slava (e rea). 19. 43).*"' Sfântul loan Sciirarul învaţii la lel. II. Sf Gligorie de Nazianz. amime că iese din „reaua întrebuinţare. Avva Ammona. -Sf Maxim Martin isitorul. 2. Scam. De spre feciorie. 10. cea care vine de la Duinne-zeu şi cea care vine de la oameni. iar nu cea de la oameni. XVII. (alre Staghirie Ascetltl. II. Gligorie eel Mare. 199 . scoliu 8. SI.M Sfântul loan Gură de Aur.este o slavă care vine de la Dumnezeu: «Pe cei ce Mă slăvesc.L 12. 11) şi mai spune că duhul slavei deşarte îl scoate pe om din fire. XXV. 4. Hernia. cd.

i una o sooale afara pe cca-I. adevarata slavă. pe care mi mai este în siare s-o vadă şi s-o dorească. tf IhUu-m. '"'' tmăţâturi eh. eterna. I. scrie Grigcft. in loc de a se sluji de ele spre slava lui Dumnezeu. Scam. omul. care i se cuvine pen-tru ca este om şi are suflet viu l îndepurtându-se dc Dumnezeu prin păcat.' . rezultat al unei fruslrfiri ontologice.65 „Cei ce se laudă. 28. singura care tine de menirea firească a naturii omeneşti şi singura pe masura măreţiei pe care Dumnezeu a voit s-o dea omului.illâ. omul a încetat totodata sa mai lindă spre această SÎavB. spune Sfânlul loan Gura de Aur. 7I6B. spune Sfântul loan Gură de Aur. ('iivttiil ttetptt rugticiune. care voieşte punirea să afle un pelic mic sau orice allceva ca să-şi acopere uraţenia lui. care subliniuză că întotdeauna căutarea slavei de la Dumnezeu şi a celei deşarte se împatrivesc una alteia şi c. strangându-ţâ din altă parte o slavă plină de batjocunT'.besctierea. veritabilă. adauSrtim. 10.singura mă-rire adevârală".! Folosindu-se de loate aceslea peniru propria lauda. şi ca un comportnment palologic de substi-tuire. IV. cuvânlul fire desemnând aici toale bunurile pe care omul le-a primit de la Dumnezeu.63 Este singura reală. învaţă în două rândiiri Apostolul Piivel (1 Cor. în Domnul să se luude". unindu-se cu Dumnezeu. şi-a căutat în Ivinic. „falsified firea şi însăşi virtutea". 30). absolută. Sf. fn general. conlimiând însâ. sâ ravneascfi slava. Cuprinsul pe scurt ill luluror eclor mai îniiinic spase.6" Si. loan ScSrunil. care ar putea sta împreună în sufletul omului. iar sporirea uneia înseamnă slăbirea celeilalte. Aşa şi cel gol de viiHiţi caută slava oamenîlor". Awa Dorotei scrie aslfel cfl „cei ce poftesc slava sunt asemenea iinui om gol. 17). 32.67 Chenodoxia consrituie şi înir-un all sens o pervert ire a firii. Ea este. spune Sfântul Maxim Marturisitorul. PG 90. Şi accaSta slavă a lumii. tnanifestările . prin care omul. Şi este o slavă ce urmează din răutatea diavolcască". 200 . a puso în locul slavei cercşti şi duhovniceşii. adică devierea patologjcă a înclî-nării fireşti a omului spre slavă. 10. iar nu de dou3 lendinţe esenţial deosebilc. sau despre virtuţi. Faptul că este vorba aici de o ace-eaşi tendinţă îndreptata în sensuri diferite. pc de alia parte. 19. la care era menii prin firea lui. „lauda dupâ imp". "7 Qf. Slava pe care omul o primeşte de la Dumnezeu prin participare la slava I. 64. sau chiar de bunurile materiale pe care le posed.» niateriala impli-nirea acestei dorinţe care stăruin in el.suflrt folmitvare. 31. M Otnilii laMatei.ui în unire cu Hrisios este ..s Câutarea slavei lumeşti se vădeşte a fi o încerca-re deşartă de suplinire a slavei celei cereşti pierduie prin păcat şi a virtuţilor. prin însăşi aceastfl fire. II. se poale face partaş al slave] dum-nezeieşti. 35.\i fflul in cctfV St produc botiU' Spiritual* sliivi» (I Regi 2. „Au uilat cS sun( oameni şi de aceea merg de colo-colo. reiese din afirmaţiile SfmţiJor Părinli. Este. XXI. chenodoxia apare ca pervertirea. " Răspunsuri dire Talasie. fie că esie vorba despre însuşirile sale naiurale sau de calitâţi (Jobândîte. 2 Cor.

şi toate cele pe care le lace se deslramfl şi stnaniiesc. al căreichiptrece(l Cor.'''' Chenodoxia îl aninc-a pe om în amăgire şi delir. care este supusft schimbării... iar slava de la ei. 44) .7-' ca şi Stantul Macarie Egipreanul.'1 La originea chenodoxiei. acestea fiind efecte palologice liindumerUale care-i îndreptfiţesc pe Sfinţii Părinţi s-o numească „nebunie". Cete 300decapettt. de la care asteaptă slimă. înrradevar. pieritoare şi de nimic. vine de la ele şi peniru ca nu văd mareţia lucrurilor lui Dumnezeu. ca şi lumea. ' Ibidem. 52. nici înţelepciunea Proniei Sale. ?l Un: clt. 111).it loan Scărarul il mi me sic pe iubitorul dc slava deşartâ „inchinâtor la idoli". liu arată.™ El se poarlii ca şi cum aceslea ar avea o valoans absolută şi etcniâ. Aşa găsim scris la Sfâmul loan din Singurătate: „Deoarece oamenii nu înţeleg câl dc stricăcioase sunl bunurilc acestei vieţi şi slava can. De aceea Sffuici. fa limp ce ele sunl cu tolul stricacioase şi trecătoare. 31) si din care se hrăneşte. câ omul a încetat să mai creada in Dumnezeu'" după cum învaţa Insuşi Domnul: „Cum puleţi voi sfi credeţi când pri-niili slavâ unii de la alţii. ' Cf. 6-7). Cf. '* Dialog dfAjii-e sitjtet fî patimUe omeneşit.74 care naşCe amăgirea în sufletul celui iubitor de slava deşartă. La ce bun şi cât preţuieşte măndria care mă înrobeşte şi pentru care mă bucur mai mull de vederea oamenilor decât de a lui Dumnezeu. p.şi că s-a alipit cu totul de lume:71 eel înrobil de ea începe sii se încreadă în oameni. 14. XXI. Sf. 2. şi în lot ceea ce ar putea să trezească în semenii sâi astfel de atitudini în ceea ce-1 pnveşte. amestecând mândria cu slava deşartă. cu umbra "' Ibidem. Nichita Scithtittil..ara. *01 Sf. folosind toate ale firii împotriva firii şi stricând frumuseţea si bunu tntocmire a firii prin reaua lor întrebuinţare".7' fnsuşi numele acestei patimi arată că este dcşartă. 54. care de îndatiî ce a inflorit se ofileste şi piere Inainte de a prinde putere.. 14. spun Sfinţii Părinţi. urmând Prooroctilui Isaia. şi pentru ce lepăd mărirea ingcreasc^ pentru onorurile omeneşti ?". 201 . w Cf Sf. I.il. Sr. prin care omul „de la fire se înstrăinează. poftesc laiide unii de la alţii si n . El nu şlie că singură slava dumnezciascâ* este dcsăvârşită şi veşnică şi ca numai temeiurile duhovniceşti de lauda în Domnul sunl singiirelc cu adevarut teale. 6. 7. stă „neşliinţa yicţii acesleia". 3. XXI. acesta nu cunoaste nimicnicia acestei slave şi a lucmrilor cu care sc mândreşte. şi pentru ca nu cugeta la toate acestea. pecareSfinţii Părinţi. 26.. ed. cu visurile. stricacioasă. se ujunge la îngâmfare. Nichitii Siitliiit. nici micimea firii omeneşlj. loan Scăraful. spune SITintuI loan din Singurătate.in atftui înţelepciune cât să-si spiinu. admiraţie şi laude. o aseamănă cu floarea ierbii (ls 40. iar laudele de la ei îmi siint mai pe plac decât cele ale lui Dumnezeu. p. Celt 300decapete. I.Chetiinhxia gă el. acordându-le o importanţă pe care ele nu o au in realitate. '* OiHitii duhovnlct&l (Col. Haushenr.. si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cău-taţi ?" (In 5. şi mai inainte de a se înnlţa se smereşte. mai presus decai slava de la Stăpânul tuluror.

viziunea sa asupra lumii este rulburată şi vede lucmrile de-a-ndoaselea. arata că „precum parinţii trupeşti sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei nflscuţi din ei. şi nu celc care rămăn în vcci ? (. care pe toate le schirnbă şi le strîimbă.ru ce iubiţi minciuna şi căutaţi deşărtăciunea T'.. I. Sfiintnl loan Gurii de Aur spune lim-pede că eel atins de această patimă îşi pierde luciditatea şi nu se deosebeşte cu nimic de un nebun. omul nu mai priveşte ca adevărate. sunt ca praful şi pulberea.79 Chenodoxia oferâ* o viziune deliranta" asupra realităţii.Oescriereo. mai spune el..\>rei. pe care orice adiere o misca din loc in loc.*1 lar aceasta nu este adevarat numai când e vorba de primul fel de slavă de-şartă. chiar dacă vor fi cele mai prosteşti. LXV.77 „Lucrurile omeneşti. toatfi aceasfă omilie."" Perceperea deliranta a realităţii ca efecf al chenodo-xiei apare adeseori în viaţa de toate zilele.™ Nu ne rămâne decât să subliniem caracterul patologic al alipirii de toate aceste deşarte şi amagitoare realitâţi pământeşti. „Peniru ce oare.XXI. ca visul. pe care le spulberă vannil. 6. aşa cum spune Sfântul loan Scă-ranil. mai ales în ceea ce-l priveşte. socotind astfel cele care sunt cu totul Hpsite de orice valoare. dc asemenea. 6. Cum poare fi atunci omul atât de nebun încăt să alcrge după vorbe goale şi să iubeascfl fantasme de care ar trebui mai curând sâ" fugfi? (. fugi dupa umbre. itiaiiijrstarilr jtt fi'lul in mre St prvihu bolile spiritual» şi cu toate celelalte lucruri repede trecăloare şi nestatomice. ca pana care zboară prin aer. Ii se vor părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi din-ire toţi. şi dupăcum iin om... ca floarea. tie pildă. şi copiii lor. 17). Sfantul Maxim. dacS-1 vede pe un aliul lepădănd liimina şi dorind înlunericul. " Omitie la Psahtuil 4. " OtnitU h F. şi pânza de păianjen şi loale cele care nici nu pot să-ţi spun în cuvin-te cat sum de trecătoare si de nimic !".. " (Ps.) Lasa fumul.) De aceea. 5. la fel minţii nebune îi vor părea gândurile ei. Căci. 111. tot aşa şi Psalmistul întreabă pe cei rătâciţi: Penl.„). de preţ şi importante cele care cu ade-varat sunt asa. s Ciiftetf t/expre tlmsoste. Î11treabă Slîintul loan Gum de Aur.. 58. „Toate onomrile şi măririle din lume nu sunr altceva decâl vorbe şi numai vorbe (. ca şi Omilii la Malei. sub stiipânirea eî. ca frunza căzută. şi iarba. şi umbra. min-rea se înşală în aprecierile pe care le face cu privire la lucruri în asemenea măsunl încât pare cuprinsft de nebunie.. 48..112 Prin ea omul îşi atribuie calirăţi şi virtu(i pe care nu le are. ea este o patima amăgitoare. dar nu-şi vede 77 Omitir la cuvintele: „Sti nu le temi. 202 . văzand de câta nebunie este plină viaţa noastra\ plânge şi suspina* Proorocul.2. şî chiar mai putin decât toate acestea".. ca o boare irecatoare. ca umbra şi ca fumul. Căci şi sub stăpânirea celei dc-a doua omul ajunge la o cunoaştere deliranta. A se vedeu. cele mai întelepte dintre toate". m Caltheze btiptisnwle* V. l-ar întrcba de ce face o asemenea nebunie. chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs. IX. în loc sa te ţii de adevăr ? De ce cauţi cele stricăcioase. căci. 'V«m. 5. I. ca apa care curge. sub tbrmele celc mai grosolane.

fie in timpul de fata. atunci neliniştea lui sporeşte şi mai mult. 8. 2). Sam». Aşa se face că sufletul lui e plin de nelinisie şi neconlenitS grijă. Sfantul Isaac Sirul arată că ea e pricină de „Uilburare neîncetatS si de amestecare a gflndurilor".1"' lar Sfantul loan Gurfi de Aur aratâ ca* „alergaiea după ono-ruri pricinuieşte inari rele'"17 şi. după cum arată Sfântul loan Scărarul. " OmtlU In Matei. 90. 7).*4 iar pe de aha pane. 2. 203 .. arată că duliurile rele folosesc iubi-rea de slavfi ca prilej penini răulatea lor şi prin ea. seceră acum cu scâr- '" Acesl punct dc vedere va fi dezvollat in capiloliil consucrai mandrici. după ce s-a umplut de gânduri de-ale slavei deşarte. LX1I. "ui loc sâ fie pricinâ de cinste.'" lar Sfantul Marcu Ascctul spune: „Când vezi vreun gam! cft-ţi fagăduieşte Slflva omeneascâ. 52.90 tulburând sufletul în felurite chipuri. iar el se agită peste măsură penlru ele.Y ': D'-s/nr tegea duhovnicecucâ. Căci.68 Sfântul Diadoh al Foticeei.6. " ('apete despre dragoste. 96.Clumodmia pScatcle şi palimile ce-i zac în suflet. dar ajunge la un rezultat cu tolul contrar: „Slava deşartă. scrie Sfantul Maxim. Cei care lucreaza binefe aşteptand să fie slăviţi de oameni cu adevărat şi-au luat plata lor. II." Mai înlâi de toate iubirea de slava ÎI face pe om sii caute cu orice prcţ admiraţia şi laudele semenilor. w/Mfem. să şâi sigur că-ţi pregăieste tulburare". Vin.sjirt' iit'vohilii. pe de o pane. arată Psalmistul (Ps. * Apofle&iw.. de multe ori e pricina" de necinste . „Că Dumnezeu a risipit Oasele celor ce plac oameni lor**. el se priveşte pe sine ca izvorul şi deţinătonil acestor virtuţi. XXI. „ca printr-o oarecare portiţâ intunecoasă. in ceea ce-1 privesle.iXV. 6. Chenodoxia ÎI impinge pe eel înrobit de ea în tot felul de rele. ajungând să se mân-dreasc8 cu un luciii pe care 1-a pierdut."3 Tot aşa se amăgeşte omul şi atunci când lie mundreşte cu vîituţile pe care într-adevâr le-a dobândtl. învaţa lisus (Mt 6. el încetează de a mai fi virtues. „întristările şi durerile urmează slavei deşarte. ei izbutesc să răpească sufletele". Dacfi nu le dobiln-deşte. XXI. fie m eel viitor". spunând: „Vai vouii. 26). Cftnd toţi oamenii vă vor vorbi de bine" (Lc. în vreme ce ele sum darul lui Dumnezeu şi numai Lui îi aparţin cu adevărat. El îi deplângc pe aceştia. ' Citxiiiie iti-.w Această patimă nimiceşte pacea launtrică. scrie Sfantul loan Scărarul. Scam. lar Sfantul Mar-cu Ascetul spune: „Când vezi pe cineva îndurerat de multe oca>i. cunoaşte CS. Adeseori eel iubitor de slavă deşaită nu numai că nu primeşre atenţia şi admiraţia astcptate. spune că „aceaslă patima* e tiranică".4 n < "uvâni ascetic tn too d? capete. 19. 65. 2. vorbind despre câutarca locurilor de frunte sprc dobândirea slavei deşarte.*3 de îndata ce omul se laudS cu vinutile sale.

dcvenit parcă jucăria unei somno-lenţe profunde. 52. sa" vorbirn despre noi inşine.. Omilii l« MaMu. 0mi/atoAftwW. în eel mai bun caz. 5. fraţilor. LXV. care-i aduc ad-miraţia şi laudele celorlalţi oameni. iar en BID mulţi stăpăni. u 204 . ii încetineşte aclivjtatea în lucrurite cele mai importante pe care le are Uc făcui şi-i paralizează dinamismul vital. 5. şi dispreţul lui Dunmezeu". pentru că nu dobfmdcşte nici placerea pe care o cautâ" şi. M\\ ajuns robul tuturor". Sfântul loan Gurî» de Aur subliniază caracierul deosebil de ttranic al acestei patimi. îî distrage atenţia de la cele din jur. : ' Cf. inditerenţii.il tuturor celor de care are nevoie ca să-şi astâmpere patima. mulţime de bunuri. scrie Sfantul Isaac Si-rul. nefericitul de mine !. strigâ Sfantul loan din Singirrătate. 9'" Hwlfin. IV. n Omiiii taMalet. aducandu-i suflctul într-o stare de lotalâ amorţire. p. se vede pe sine in siluaţiile şi locurile cele mai înalte. „S3 no fcrim deci. I. ea îl face pe om dependent de dorinţele şi plăcerile legate de împlinirea ei. loiin Gura cle Aur. Isaac Sirul.) îşi pierd puterea de judecată'V" Sub inspiraţia ej nefaslfi omul îşi imaginează că are lot felul de calităţi.101 Una dint re urmările patologice ale unei asemenea situaţii este câ-l înstrâinează pe om de realitatea în care trăieşte.M O asemenea situaţie nu poale decât sa nască în suflelul omului iristeţe* şi nelinişte. invidie şi gelozie. mai ales atunci când vanitatea sa Iranspare in cuvinic sau purtâri. Sfantul Isaac Sirul spune că cei care „sunt mânaţi de slava deşartă (. e ca ajunge chiar să irezeascâ în seme-nii săi ură. ajunge pradă unei astfel de vanităţi.'w !n locul admiraţie'i.m.. . „Vai. „lubirea de slavă. în locul celor care nu i-au reuşit. Biruit de ehenodoxie. dar mai rSu. lremind agresivitatea celorlalţi. numifestâriltf şifchit hi rare se pnXfac holt/* spirilitn/f bă spicele scminţelor din inima". stârneşte critic! şi batjocurfl. Sf. I'n all efect periculos al chenodoxiei esle faptul cn-I aruncă pe om într-o lume fantasmagoricS. Cf. şi rob al celor carora caută să le placă şi de la care aşteaptă laude. 5. '"' IMC. (şi iubirea de plâcere) işi închipuiesc şi nalucesc feţele şi stârnesc la poflă şî dorinţă". încât adesea. LXV.4. căci voind sâ plac oamenilor.. Dumnezeu m-a facul liber.DeiCtitna. Aceasta alrage şi ura oamenilor. omul îşi pierde stripânireade sine şi ajuiige rob al ei şi .5. Aceste trăsături patologice sunt descrise de Sfântul loan Casian asifel: „Bietul suOel. Cnviute desjm' jievoinţii. 1 ' ('iivmle âtspm nevvhiţâ."" Ca orice siltâ patimă. nu "re nici relaţii armonioase cu cci din jur. el întâlneşte.. ca şi de părerea oamenilor. nu mai este in * ttesprr ii'i <<• rtvtt ra w huirepieauxil'm f'tiptr.| IbUJem. cit. Sf. 8. 127. pe care el o socoteşte „robin oea mai înjositoare şi mai de plâos"»91 m care ajung să cadă chiar sufletele cele mai mari. ademenitde dulceata unor asemenea gAnduri şi umplul de aceste năhjciri. pune în valoare. virtuţi şi merite. fiind nevoit sa cauie noi mijloace de a se.

1117 Cf. Ea duce la moartea sufleiului. cât timp. aşleptând laude de la oameni. " CuYiint despre nigăciurte. 30. Cuvâftl âespre irt-zvie şi vtttuto. Omilii la Malei. A se vedeu. în Istoria iausiacă. încâi să-i parit că a ajuns desfivârşit la scopul nigăciunii. llli. 19.1"7 la orbirea mintii10" şi la lulburarea ei. loan Scararul. nu mai vi n asupraci dracii din par-tea stăngâ. Avva Ammona. 5. ci din cea drcaptă. Căci îi vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi îi aduc înainte vreo formă dintre cele plăcute simţirti. 6. 58. 205 . 121. ca de nişte lucruri aievea". 5. 15.2. 7. . căci stă în obiceiul dernonului slavei deşarte să alace cu putere mai ales la vremea rugăciunii: „Când în sfârşit minlea se roagă cu curăţie şi fărit patimă. Omliii duhovnîvt'sti (Col. Sf. Sf. Kthfnmsuri cătto Ttdmie. Mucarie Egipteannl. 13. !■ Ibidem. are urmarea de neînlălurat că naşte în :\\.' " niicşorându-i putereadecunoaştere. Epislole. care este o «idevilrata catastrota pe plan duhovnicesc. loan Guril clc Aur. asa cum se cuvine. în culreienil gândului. Scimi. CSP 4. XI. Ea nimiceşte toale viituţile pe care le-a dobândil oitiul1" şi lipseşte de rod osienelilt' sale duhovniceşti. 1.580B. ('tivânt detrpre in-rvif şi virtutc. 9. "' Cf. Prin chenodoxic'. XXI.1" Ncvoinţa ascetică şi virtuţile pe care ea cautâ sîl lc sporeascii au drept scop unirea onuilui cu DumneZeu şi îinpărtăşirea de slava dumnezeiasca. 15.103. nici fraţii. dă un exemplu de monah ajuns nebun din această prictnă: . III. se pieixl mulie Iwcruri bune în sine. DttSpfB hgm duhoviiicvasvd. simte plăcere şi se lasă prins de cele cc a visat cu ochii deschişi. " Capttfi (J>'S[»e dr<t}>ost<: II. 116. Pierderea roadelor ascezei şi a vitiiiţilor. 57.':'imiinli'/f nulnnstireşti.xitt stare să vadă nici cele ce se petrcc în juru-i.Sf.i!? Din pricina ei. Bu 1. 56. " htoria biMiavii. 8.3.('heiwdo. n.10 iar diavolii se folosesc de ea ca să-1 amăgcască şi să-l facâ sii rătăcească pe nefericitul care a lăsa(-o sfi sporească în el. Seam.XXI. Isaac Sirul. 5. lar aceasla a spus-o un bărbat cunoscStor câ* se mlapiuieşte prin patima slavei deşarte". Âwa Animomi. N 592. omul le abate de la menirea lor firească. Sf. hivtifături. IV.Sf. loan Scăiarul. XXI. 116. Apejiegme. 3. 2. Isihic Sinuihil. PG90. Isihic Sjnaitul.104 Aceasla patimâ. 1 Cf. Apofiegtne.B Acest efect estc periculos mai ales pen-tru rnonahul cuprins de această paiimă. spune Sfântiil Maxim. penlru a le pane în slujba propriei sale slave.7. 1 Cf. cfettele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de nocive.102 Acesl proces de fantazarc poate sta la originea unor accese de delir acute sail a halucinaţiilor.Cugetarea îi era atinsă de neînfrânarea slavei deşarte". Sf. Paladie. Evagrie constatâ" că „începutul ratâcirii mînţii esle slava deşartă'\l. spunc Evagrie in altă parte. LVHI. dc ascinenea. * Cf. J Cf. 15. face ca minlea sâ încerce „sâ mfirgineascâ dumnezeirea în ehi-puri şi infaţişâri". Mtiicu Ascetul. spune eL1M Pe plan dnhovnicesc.. iar nu de la Diimnezeu. "" ibidem. Cuvinie despre m-voinţâ. Eth.

Despre cei Ce cred rrfse hidreplea/ddin fapte. Sî'ânlul Marcu Ascetul o numeşte „rădăcina poftei ruşinoa-sc""7 şi „pricinâ a tot păcatur. 13. . judecarea116 şi defăimarea aproapelui. III. Avva Ammona. Cnvhite desprr nevvinţă. 87. aşa cum am văzut. 19. '■' Cf.f eredcâse mdrepteazâdinfapte. 206 . Avva Ammonu. îtivâţâlaii. Sf. 1. 2S. '-'4 Ibidem. Sf... loan Scărarul. Cuvdnt despre Irezvie si virtuie. 105. Sf. Sf.. Astfel îl face nu mimai să piaidă meritele unor nemăsurate stră-danii. loan Scăranil. Convorbiri duhovnicesti. Sf. loan Casian. aşa cum am văzut. esle o hranâ a sufletului. Isaac Sirul. 59. scrie Stântul loan Casian. Sf. '^ Ibidem. IV. mamfesuhile si felul în care se pradac bottle spiritual* sufleiul omului o stare de mare suferinţâ. Scara. Miucu Ascetul. loc. 15. 2. Sf. Macatie Egiptcanul. 61. IV. Cvmemariit la low VIII. sufleiul se simtc gol."t şi „maică a relelor". XXII. V. «i Huusherr. Capeie despre deosebtrea inidnulor. '['Ibidem. hivăfântri. pe care. II).lî9 Ea zămixleşie de asemenea mania"0 şi loate cele care graviteaza" in jurul ei: ura. făcându-l stcrp şi lipsit de toate roa-dele duhului.13' iubirea de slăpânire. V. Evagrie. 'T Sf. lipsit de aceste bunâlăţi de mare preţ şi de bucuria duhovniceascâ pe care o dobândise prin ele. Cotivoiinri duhovnicesti. cit„ 59. sortit unei continue nemultumiri. Sf." iar apoi deschide poarta luturor celorlalle patimi. * Sf. trecatoare şi irealâ. 43 1 " Cf. dar chiar să îndure chinuri mai mari".?. 15. după chipul lucrurilor pământeşti cu care se hrăneşte. este parţialâ. Marcu Ascetul. pentm un rimp. Scam. Muxini Mămirisitorul. IU Cf. 117 Despre U'gea duliovmeească* 95. Capete despre dm^oste. loan din Singurfitatc. şi. 52.Xpofie&tw. Eviigiic.1 M Nimicind virtuţile. Sf. Sf. o pun în rândul celor trei pntimi aşa-numite generice. 156. 13. Sf.. dur apoi îl goleşte şi îl despoaie de orice virtute. arunc. XXI. IW Sf. Capete despre dragosle. Marcu Ascctul. Despre legeti didiovnieeasca. Maxim Mărturisiiorul. Cuvinte despre nevoinţtt. 23. [ * . chenodoxia mai întâi de toate face să apara" sau să re-aparâ în sufletul care le-a pierdut patimile pe care ele le izgonisera. Sf.7. ea nu poate l'i însă păslrată multă vreme. '■" Ibidem.1" înccput. 122.1" maicaV'14 şi toate patimile care sunt legate de mândrie: hula1l2.1" ţinerea de minte a 114 Il Asezdminiele mâriâstireşti. în final. care sunt izvorul tuturorcelorlalte. 16. V. Isihie Sinaitul. Grigoric eel Mare. Isihie Sinaitul. lar dacă plăcerea legată de slava dc^artă umple.îft Cf. îl mângâie cu desfătare. Dialog despre stijlef si /xitimile omeriefli. XXI. p. he. Omila duhovnicepl (Col. 104. " Sf.12" înainte de orice ea aduce în suflet mândria. Isaac Sirul. VIII. sufletul.11'1 ajătând că ea ducc .Ja slujirea păcatului".Dexcrierea. 5. |0. 2. Sf. „Chenodoxia. lipsit de rost. 1 -'' Despre eel . loan din Singun'itatc. împietrirea inimii. 99. " Cf. 111.1 sufletul în amăruciune şi deznădejde. cit. V. 2) (3).1"' Sfinţii Paring.t neascultarea. loan Casian. 131 Cf. 6. Tratalul pravtic. căci. Despre iegett duhavnUeased. plin de tulburarc şi nelinişte. pentru moment.171 căci ea îi cste înaintemergătoare.

scrie Sfântul Diadoh al Foticeei. Vffl. ca printr-o oarecare portiţâ întunecoasă. 39. Sf. Dlsputa cu tin scohistic. 45. 96. Sf.143 în incheiere. Convorhhi duhwnici-rilL V.ru).'14 neînţelegerile. \. p.spre dragostf. loan din Singuraialc.14' Tot cc se face din slavă dcşarta e de la diavol. XX. ('opeie despre dragoste.l. Conwnlariu h lov. 2.'. 72. Scam. punând stăpânire peel".. <'minwd&sprenevofnjâ. he. Evagrie. XXI. l! 'Cf Evagrie.14* Dacă nu o iscă ei în-şişî. Tratafulpraetic. Isaac Sirul. '■" Scmori duhoimiceşti. 2. (ristcţea. 28. Maxim Mfiriurisitorul. 13. 27. ('onvothin dufurVnteestt. Grigorie eel Mare. Tmtatulpractlc. Sf. Conwntariiî Ui tav. 477. 23-1" Sf. 20-22.. 13. Scant. MCel care iubeşte slava de la oameni (. 1 w Sf. ' Cf. Scara. III. în orice caz se folosesc de ivirea şi stămirea ei în suflel pentru a-şi îin-plini prin ea lucrarea lor nimicitoare. întrebare. Talasie Sinailul.l4tt ajungând in cele din urmfl robul şi marioneta acestuia. 21. Talasie Sinailul. ** Apoflegm*. Marcu Ascetul. Sf. Sf.< 'henodaxia ifiuluî. 19. B Apttfiegme. Ibidem. XXXI. 19. 1 Apofiegtne. Cttvânt despre mgâriime. 9. Scam. Nichila Srilhainl. * Sf. I. 6. să arătăm ca diavolii au un rol deosebit de activ în zămislirea şi sporirea acestei palimi. aşa cum am arătat deja. Sf.149 Sf loan Scăraiu). Grigorie eel Mare.n'' desfrânarea.. I Cf. Evagrie. 16.141 Cel care se lasft biruit de aceaslă patimă împlineşte astfel voia Celui Rău. loan Casian. HI. 16. Cele 300 de capete.14" iubirea de bani şi de avutie141 şi. i 729. XXI. I. " ('want ascetic t" 100 de capvtr. Sf. lW Sf. 45. spune Avva Isaia.ÎB frica. Sf. Nl Sf. V. Capete de. Cuvmie despre ncvoinţâ.14* „Luând mai ales iubirea de slava ca prilej pentru răutatea lor si sărind prin ea înlăuntm. ei izbutesc să răpească sufletele". cil.) se predă vrăjmaşilor. loan Scara. 259. 23. 83. XV. 207 In . lonn Casian."1 invidia. II Scmori lUihovnut-fli. 52. spune Sfantul loan de Gaza. ?. 16. Sf.'*3 certurile. Sf. XI. loun Scîîranil.137 vorbele deşarte.1" Din ea mai ies încă: min-ciuna. Capete despre dnigostr. iar aceştia aruncă sărmaaul suflel in multe rele. XXXI.144 lar Sfântul Varsanufie arată că diavolii înles-nesc această patimă pentru a duce sufletul la pierzare. loan Scfirarul.1"' făţărnicia. Cf. m Cf. Isaac Sirul. I.BQ.

1 slava deşartă. „creşterea uneia aduce apariţia celeî-lalte. ' Este niiii ulcs punclul de veclere al Sf. La iin anumit nivel. Grigoiic eel Mure. 36. Grigoiic cel Mare (u se vedeu. 2. care rănduieşte patimile dupa gravitatea lor. ci ca de una singunl. 27. 20X . Căci primul (gând. Cu toate 1 Dnpu cum arsita Sf. 56. J ('orivorbiri (liihoviiiceşli. care arata* cu care patimă (rebuie să ne luptâm mai întâi şi la ce spor du-hovnicesc sc ajunge prin biruirea lor pe rând.7 lîiândria apare ca cea dintfii patimâ. loan . care sunt şi cel mai greu de învins.11 Mândria Mândria (\mtp\ybavla) este atât de înrudită cu slava deşartă. <'apţt* ilespre <lraRosH>. prisosul de glorie deşartă da naştere truftei". al slavci deşartej e înce-putul. lunecând una într-alta. într-o asemenea ordine. de capetenie. I.Scăninil (Scara. iar nu opt. aceşti Părinţi spun en exists doar şapte patimi „generice".im. 111. XXI. penim câele ajung sa* se întrepătrundă. care-l dâ dc exemplu pc Sf. ceea ce face ca între ele s. mândria urmează îndală dup. arată câ. ('amentariu In lov. ibiiteriu XXII.2 Ajunsă la un anumit gracl. Sf.mai puţin precizai de practica ascetică -. Ddată biruitfl slava deşartă. al cărei prim născut esle slava deşartă. 10. Maxim Mărturisitonil.V. iese şi mândria din suflet. De aceea Sfantul loan Scărarul scrie că „au numai atâta deosebire între ele câtă are pnincul prin fire faţâ de bărbal şi grâul faţa de pâtne. se ajunge la mândrie"/ Sfântul loan Sc5rnrul. 45). ea apare ca o culme a chenodoxiei. ". dc pildă. Cf. pe de altă pane. încât mulţi St'inţi Părinţi cred cfl nu esie cazul sa* se vorbeascâ despre cle ca despre douâ patimi. pornind dc la cele originare şi fundamental şi continuând cu cele care deeurg din acestea. I). : Ibidem. ' Sciisoii duhovnicitflt.'' Totuşi. la fol. în învăţăturu PArinţllor cu privire la patimi. ca\ „crescând slava deşartă.1 de aceea. cheno-doxia duce în chip necesar la mândrie. vedem cum patimi le merg de la cele mai grosolane la cele mai „subţiri". 460. Astfel privită. XXI. limita dintre acestc două patimi nu se mai vede lim-pede. iar al doilea (al mândriei) sfârşitul".SV. din alt punct de vedere .1 existe o legături* slrSnsa şi cu lotul specîală. XXXI. 1 Cf. subliniază Sfântul loan Casian/1 Sfântul loan din Gaza spune.

84. 35. Sf. 1.71 sâ stabilească ierarhii. IV. V. Mflndria il impinge pe om să se compare cu aproapele20 şi sîl-şi afirme superioritatea. II. 12. Sf. IV. toe. Sf. Omilii la 2 Tesaloniceni. XXII. Maxim M:Vturisitorul. Sf. Sf. spirituale. Seria alfubetică. 6. Sf. *" Cf. Cel* .cum se întâmplă eel mai adesea .' Oricum. 23 " Sf. 11. Cviworhiri duhovniceyti. loan Gura dc Aur. 14. m Evagrie. 3. Nichilu Stiihatul.dîn aceleaşi prîcini care-i pot sluji ca prilcj pentru slava de&artă şi despre care am vorbit deja (calităţi fizice. îl pri-vcşte de sus. 29.Mandrill aceslea. 6. dar acolo omul aşteaptă mai curând de la alţii laude şi onoruri. Avva Dorotei. XII.1(H) de capete. Capete. ''• Avva Dorotei. I -2. Maxim Mfirturisiiorul.. Avva Dorotei. 1. 2. loan Cnsian. rang social. în continuare vom arăta care ■■Mm aceslea in ceea ce priveşte mândria. mândria constă in a se înălţa1* omul pe sine.10 1) Cca dintâi formă a mândriei constă în convingerea omului că este superior faţft de ceiialţi oamcni suu cel puţin faţă dc uniî dinlre ei. fnvdftUuti de sujlet folositoare.1 Warn. " Cf.' dar şi în in-cerearea de a dobândi această superioritate. bogâţie etc. Maxim M&lurUitoruj. 87. ('apete despre dmgoste. I. Pafnutie. I. 83. 56. fundamental diferit de acela. II. III. 5. I. 2. loan ScHrarul. Sf. Ca şi chenodoxia. învâftUuri de sujletjalositoare. III. Capete despre dragosle. Capefe despre dmgoste..* Una se manifesiă în raportu-rile omului cu semenii săi. Vasile eel Mare. Omilii la Matei. loan Gura de Aur. II. III.14 Această înăllare îl face pe om să se preţuiască. socotjndu-se cu totul deosebit... fnvâţâturi de sujlet falositoare. Aşeiămi'itele mâiuhtiresti. Grigorie eel Mare.). XII. ' Sf. Culegere din sentinfele înfelepţihr. 7. Sf.'J cealaltă priveşte legătura omului cu Dumnczeu."1 „socotindu-l ca fund nimic'V" atitudini care constituie o altă trăsătura fundamentals a acestei prime forme de mândric. Vtipete despre dmgoste. Sf. înâlţându-se pe sine. 84. în timp ce aici şi le acordă el însuşi. III. Manat de mundrie. dc asemenea. Muxini Maiturisitorul. inlelectuale. ele îşi păstrează trăsăturile specifice.16 G5sim aceste atitudini şi în cazul chenodoxiei. fie . Grigorie de Nyssa defmeşte mfindria ca . Sf.. 209 . când U auzim pe fariseu Spunând: „nu sunt ca ceilalţi oameni (.voinUi de a-i întrece pe ceilalO" (Despre feriorie. Scam. mândria are două forme. Re. 6. Maxim Marturisitorul. Asezâmintele mânâstinrşti. Awn Dorotei. Vasile eel Mare. 1 Cf. omul simte nevoia să se masonic cu ceilalţi.. II. IIH\ CU. Apoflegma. 1 Sf. Grigorie eel Mare. 2. h Sf. LXV. implicit trufasul îl coboară pe aproapele său. Omilii la 2 Tesahmiceni. ' Avva Dorotei. 84. fie făra nicî un motiv anume. Sf. htviifmuri de sujlet falositoare. 2). dacă cumva nu erode că deja o arc.guHle mici. să se admire1' şi să se laude în sinea sa. Hie Eciliciil. II: 6.1T îl dispreţuicşte. loan Casiiin. be fit. A se vedea. tec. Canmtariu la low XXXIV. Sf. Sf. *Cf. clt. 11). loan Gur'i dc Aur. 38.. '*Cf. Arhetipul acestei atitudini îl aflăm în Evanghelie. *Cf.) sau ca acest vameş" (he 18. Sf.. Tratatulpractie. Talasie. 38. după cum am procedat şi cănd a lost vorba despre slava deşartă.

Ceie 225 de capita.'6 el nu poate suferi sa" i se poruncească şi sâ* se supuni* cuiva. < 'npete despre dtttgOSte. 23. XXXIV. 29. 73(7). Cel mândru. Pilda VIII. 4. cit. Simeon Noul Teolog. cit. Grigorie eel Marc. lac. Scam. muţenia în anumite împrejurări. I. Vasile eel Ware.40 dorinţa de a-l jigni pe celă-lall. 8.19 o ostilitate generală. Ajunge. Culegere din se/ilmfele înfelepfilor.10 de untie se iscă îndreptaţirea de sine. uneori.I)r\crierea. Maxim Mârturisitonil. XXII. Omilii dubovnicrţti (Col. ibidem. Pilda VIII.. 28. *: Cf. loan Scftrarul. I Cf. Scam. IV.14 Man-dria îl face pe om orb la propriile sale greşeli" şi să refuze a priori orice cri-tică şi orice sfat. loan Casinn. 14 Sf.2'' sigur pe el. scrie Sfântul Vasile eel Mare. XXII. I. XXXIV.2" La aces-tea se adaugă adesea pretenţia că le ştic pe toate2g şi convingerea că are întot-deauna dreptate. XII. 28. I.. în toate privinţele. 2. loan Scărarul. 56. infrtinare. Invaftilun i/e suflet foloxitotire. XII. 6. 28 Cf. . Sf. II Avva Dorotei. eft. Macuric Egiplctimil. 87. loan Scftranil.**1 trufaş şi plin de sine. XXII. 15 Cf. a doua îl face să se înalţe faţă de însuşi Dumnezeu şi sil se ridice " Cf. Henna. Comentariu ta lov. XXVII.24 El se aratâ ingâmfat. Sf. Sf. 38. I. Scorn.. „se laudă şi exagereazfi. M Cf. he. într-un anuniit domeniu.ire ne permit s-o definim mai bine. XXII. Afezămintele mantlstirejli. Invâfâluri de sufUtl folositoare. I. 10. Talasie. Sf. liegulile mild. ** Sf. Sf.. " Hernia. " Cf.. 17 ibidem. dar şi asprimen cu care eel mândru răspunde atunci când i se pune vreo întrebare. Poslomi.41 Aceastâ agresivitate se manifests întotdea-una ca raspuns la cele mai mici crilici care i se aduc. dar şi dorinţa de a-i învaţa pe al(ii" şi de a stăpâni. Scam. sau macar în parte. Sf. exprcsia acestei agresivităţi cste ironia. III.42 2) în (imp ce prima formă de mândric îl face pe om sâ* se înalţe faţă de semenii săi.' Cf. Sf.. I'âstoml. Scam. Sf.. Grigorie eel Mare. ituinifestărHe şifehil in care se prmluc bo file spiritu/de trSgând întotdcauna concluzia că este cu total superior.. 46. toe cit. 7. Sf. " Sf. împlinită cu multâ uşurin(S.27 încrezător in sine... loiin Scfu'arul. Capet e despre dragosle. "' Cf. 210 . Cmwiiariu U< fev. Sf. 10 Cf. 23. 29. Sf. Sf. Cf. XXII. 29. 11. Avva Dorotei.5 tie capete. ca să apart mai mult decflt este Tn realitate". Herma. 75 (9).. Hie Ecdicul. * Cf. 8. Hermn. Sf.*' ca si spiritul de conlradicţie (împotrivirea în cuvânt)" (de asemenea caracteristice penlru aceasia" patimă).. loan Casian. 10. II). Cele 22. Pâstomf. Grigorie eel Mare. loc. Grigorie eel Mare. 23. loan Sctirarui. să urască miistrtrile şi orice dojanâ. Simeon Noul Teolog. " Cf. I. 46." Această patimă se manifests şi ca agresivitate. să-1 dispretaiască pe aproapele său22 şi să-i critice aproape sistematic felul de a gândi şî a traV' Această formă de mândrie se traduce prîntr-o suită de atiludini c. de aceea. Comentoriu la lov. ': Sf. Asezwmnleie ntânâstiresli. XXXIV.

Semoţindu-se pentru aceasta. loan Casian. învăţâturi de sufîet fotositoare. învesmîintat în lumina dumnezeiască şi strălucind prin dărnicia Ziditorului printre celelalte puteri cefeşti. "nutiitaMa/ei.XV. Awn Dorolei. pentru că s-au închipuit egalt cu Dumnezeu". splendoarea inţelepciunii şi frumuseţea virtuţilor cu care-l împodobise harul Creatorului. frtrafrază in 150 <te capete. IX. XII. XXVI. Bizuin-du-se desigur pe liberul său urbitru de care dispunea.în autoîndumnezeire. " Ihidcm. N 558. Apojttgtne. hivafaturi de sttflet folositoare. fâcfuid din eul propriu un centru absolut. Scant. Cf. Această singura cugetare a devenit penlru el prima cădere". II.4. Avva Dorotei. s-a încrezut cfi deţine prin tăria propriei naturi. 6. au ajuns aici datorită mfui-driei. loan ScurnruJ. Scant.4* Şi adaugiî că\ pentru om.Mtltulriti împotriva Lui. I. 5-6). întocmai ca şi Dumnezeu. LXV. UI. 12. 28. în căutarea unei slave numai pentru sine.ca şi pentru diavol . de pildâ: Aitoflegm* N 558.50 arfitând că acest păcat s-a perpetual prin lucrarea diavotului în toţi oamenii cuprinşi de mândrie. 115. 2. în re-vendtcarea pentru sine a unei autonomii absolute şî în voinţa de a se dîspensa de Dumnezeu. 3.. 4. nu prin binefacerea acelei dărnicii. A^ezilmmiele ntâiuhthvyti. Sf. 4-5. XVI.41 Vedem astfel că mândria este o paiimă de o gravitate extre-i nu SI mi n Părinţi nu incelează să spună că estc cea mai rea dintre (oalc pa-timile. loan Scfirurul.-In rele 50 de Cuvinie ate Sf. 211 . în pretenţia de a socoti ca proprii calitâţile sale. I. 36. 2. OmUu In Matei. XXII. Sf. Sfântul loan Casian explică astfel păcatul şi câderea lui Satan. loan Scârarul. s-a socotit asemenea lui Dumnezeu. Sf.4 iar apoi a omului insuşi. 4. XII. 1. loan Qurf de Aur. 8. 2. spune Sfântul loan Gurn" de Aur. Aşeyunintrie mânehtirefli. şj in afirmarea propriei superiorirăti. " Sf. 39. crezu că prin acest fapt are din belşug toate căte îi sunt de trebuinţă pentm desăvârşirea virtuţjlor şi pentru deplina fericire vcşnicS. Scam* XXII. 7. Omilii la Ozia. ca şi cum nu-i mai era de irebuinţă ajutorul divin pentru păstrarea acestei curăţii. Omilii ta loan. Aşeztiminiete numiteiireşti. „vcţi fi ca Dumnezeu". XXI. Sf. 11 Cf. Omilii la loan. XV. 2. păcatul a constat în ascultarea îndemiuilui diavolului. ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei şi s-6 înla-ril mtru deşertăciunea sa" (Ps. XXVII. 6. nu are nevoie de nimenî."1 ' Cf. care in chip mincinos i-a spus. 6. XXVI. II). 2. 6. care au alunecat spre nccredinţă.*1 Dar „nădăjduind sfl ajungS Dumnezeu. LXV. a pierdut şi ce era". XXII. Omilii dulumriceşti (Col. Macarie Egipieanul. 39.toţî oamenii de mai târziu. 4. loan Gură de Aur. 28. 5. Cf. 2. Sf. 51. 4. " A/eztlmintete riuitiâvtirt'şti. Macarie EgipteanuK 86. XV.47 Tot el aminteşte spusa Psalmistului: „lata omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui. Sf. Omilii la loan. IX. Sf. 1 Omilii la Matei. loan Casian. . Sf Ioiin Casian. „Acesta. pretinzând că. '&cara. III). 3 Omilii la Mtiifi. Sf. IX. Am arătal dejacă pacatul strămo-şesc a consfat pentru om . 2. IOIUI . " Ibidem. 44 A sc vcdea. (Col. N 641.Scărarul. XII. 44 oentru că ea a dus la căderca lui Satan şi a îngerilor care au devenit diavoli. XV.46 Fundamentul şi esenţa mândriei le aflăm ccrcetand tocmai cauzele căderii originare.2. XII.

izvoriind din paiiiciparea la desâvârşirea dumnezeiască. Omilii dtduivmcesti (Col.00 După acesla din Urmfi. VIII." Avva Dorotei spune că eel mândru „punc pe seama sa isprăvile săvărşite. 111. ('aptt« de.1 Sf. Sf. PG 90. iar nu pe seama lui Dumnezeu". UV. 12. dar de mândrie ne îm'■' Sf.tagăduire a ajutorului lui Dumnezeu şi fălire cu râvna 8a'\ Trufaşul refuză să-L pri-vească pe Dumnezeu ca Ziditor al firii sale. LIV. Rttsptwxitn nitre Tatasie. mandril este eel care „se îngamfăcu bimurile primite de la Dumnezeu. 14. iar nu daruri ale Duhului Sfânt. 493C. Maxim Mărturisitoriil. 84. Sf. 1 Cf. XII. ''" lnvâfdiuri de sufîet fohxiltxire. iar nu prin ajutoml lui Dumnezeu. Macarie Egipteanul." Cel mai adesea aceasiă formă de mândrie pune stăpânire pe monah. loan Casian. 38. pe care îl loveşte in mod deosebit.*3 <lar de obicei se manifestă ca . nu ca damri dobândite prin har"" da dovadă de mândrie. ■'• JVratatul pmctit'. 11. 6. 61 Răspunsuri cdlre lalasle.'. XXI1. Maxim Mârtnrisiionil. V. Antireliml. 25. 31. 52. II). loan Scârarul.*: care uneori. dacîl îşi închipuie că a dobândit biiuinţa asupra patimilor prin propriile puteri. Corivoririri duhovmrex'i. tot aşa. 25. VIII. * Evagrie. Mncarie Egipteanul. V. ca şi cum ar fi ale sale". M' Sf. " Cţ. Omilii duhovnueşii (Col II). 493A. implicit. liihpnnsuri câtre Tatasie. Cf.492A. III. 52. 64." făcandu-1 să se conside» pe sine cauza vir-tuţilor şi faptclor bune şi. 716B.63 inţelegem asrfel de ce Sfinţii Părinţi arată că această. Sf. I'mtatul pmctic. VÎII. 2. "Ibidem. 25. Altfel spus. ibidem. a ibidem. Antireticttl. loan Casian. Axezdmintrte mândstiresti. 212 . Evagrie. Antireticut. XXII.61 Tot el spune că tot omul care socoieşte „virtutea şi cunoştinţa ca izbânzi fireşti ale sale.tpre dmgoste." Aceeasi învăţătură o găsim şi la Evagrie" şi la Sfântul Maxim Mărturisitonil. 14. " Cf. 59. Maxim M&rturiritonil.Descrîerea. ia forma revoltei fftţişe. 1. Sf.Maxim Mărtiiristiorul. PG 90. '" Captiedexpre dm&aste. 12. 491A 1 Ihidrm. manifexlăriif sifetul in carr xe prmiuv bottle spiiiHudc Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu. ca început şi ţel al fiin(ei lui. Sf. ca izvor al tuturor virtuţilor şi bunătăţilor. să nu mai recunoască ajutorul care îi vine de la Dumnezeu. 4. I. ca în cazul lui Salan.. PG 90. Seam. 84. formă de mândrie „loveşte în mod deosebit pe cei pe care-i descoperă că le-au fost de folos unele virtuţi'""1 şi se manifestă cu mai multă tărie „după cc le-am învins şi am triumfal asupra celorlalte (patimi)". punându-le pe toate pe seama sa. II. omul se mândrcşte dacă vede în virtuţi expresia propriei sale valori şi rezultatul propriilor merite. Capeir despM drQgo&i. 10. II. 24. 4.s Stantul loan Gură de Aur spunând chiar câ „toate păcatele vin din lipsa noastră de grijS. loan Casîan. 38. Sf. Cortvotbiii dubovniceşti'. Sf. II.

pentru cfl s-a „cronicizal". chiar dacă ignoră acest lucru sau îl ncaga. fte chiar pentru scurtă vreme. 14. împotriva lui Dumnezeu. singur sfântul. " Sf. 1 Sf. afară de una. le-a cuprins iniiraga fiinţfl si.! fete ale mândriei şi stau întotdeauna împrcună în sufletul omului L. orb fiind. '•'Scam. Dar adesea ea nu mai este remarciiiă. Maxim Mfuiurisitonil. chiardacă uneori Una capătă mai multă amploare decât cealalt. decâl cuvânlul ce 1-ai zis: nu sunt mândru ?". 2. vorbind despre această patimă. dintr-un motiv sau altul. de fapt. zise: lartă-mă. '■* Ibidem. fără ca aceasta sfi însemne că nu le avem deloc sau că s-au împuţinat. adică eel care a ajuns la unirea deplbia cu Dumnezeu şi cu totul transparenl harului Său. dacâ această forma de măndrie îi ameninţâ in mod special pe cei îmbunâtăţiţi. aşa cum aratd Sfântul loan Casian. cu toate că sunt foarte difcrite. se iveşte mfwdria ca să le ia locul.! cu totul autonomă şi independent. II. Daca prima dintre ele îl ridică pe om împotriva semenilor săi. *lbiâm. punându-ne înainie următoarea pilda: „Un biltrân fo.''" Vedem din aceasta ca. nu sum mândru.1 sau nu ni se fac vfidite. dând astfel dovadă de mândrie.i/. XII. 213 . aşa cum ne aruiii Sfăntul loan Scărarul.sezâminwli' mâwisfirefti.ii in afara lui Dumnezeu. Ce alta do-vadâ mai vădită* a patimei acesteia ne poţi da. Sfântul Maxim arată în acest sens că atunci „când patimile îşi încetează lucrarea fie pentni ca se ascund pricinile lor. a scăpat de această* patimfi. ci şi de la tinii lară credinţă. că-L tagăduieşte şi vrea să se pună în locul Lui.!. fiule. loun Cusinn. ele dormilcaz. Oricine trâieşte depârtat de Dumnezeu. III. aratâ ca nuL cunoaşte sau câ L-a uitat. sc strecoara milndria'V* iar' Sfăntul loan Scărarul. pâYinte. A. lar acesta. lar prea înţeleptul bătrân i-a spus. 59.ni. fîecare yhni/ii hi Oziu. III.Mandria bolnăvim atimci când facem binele . Ele au ISsat-o pe aceea singură sa* umple locul tuturor. a duce o existent.70 Cele două forme de mândrie pe care le-am prezentat. spune că „patimile s-au depărtat uneori nu numai de la unii credincioşi. Cnjjficdespre dmxoste. 39.XXn. XXVI. Căci în locul patimilor biruiie.67 Dar nu numai atunci când omul se luplă cu patimile şi le biruieşte. I.'' de fapt. ca una ce e cea dintâi dintre ele". ci şi atunci când. in su-fletul omului vine măndria.! de El şi a se afirma pe sine ca unicul principiu şi ţel al propriei existence este o manifestare a acestci rnândrii fundamental care perpetueazâ pacatul strămosesc. 40. toţi ceilalţi oameni raman robi ai ei. lar a lr. Pulem spune că omul arată un oarecare grad de mândrie ori de câte ori stăniie într-o stare de relativa depârtare de Dumnezeu. fie-penlru că se depărteazâ dracii in chip viclean. îi menţine într-o stare de separare de Dumnezeu. nu sunt totuşi separate una de alta ^i independents Ele sunt cele dou. iar cea de-a doua.uîe cunoscă-(or îl sfatuia duhovniceşte pe un tânăr care se trufea. ar Fi greşit să credem că ceilalţi oameni sum scuLiU de ea.

voind s. pe de altă parte. "Cf I In 4. de pildă. 38. II. demnilatea şi superioritatea lui Dumnezeu însuşi. ajunge. se teme de tot ceea ce i-ar putea submina preţuirea de sine. pentru cfi-L tăg. 214 . El il dispreţuieşte "şi-1 umileşte pe aproapele sâu.?? pentru câ atitudinea omului faţă de semenii săi este în fond legatS de atiludinea faţă de Dumnezeu. Omul se arată mandru şi înfumurat pentru că se increde In propriile sale puteri . căutând să-i întreacă. prin participare. 1 Capers dt&pn drogoste. că prima formă de mândrie îşi are izvorul şi temeiul în cea de-a doua: omul se trufeşte şi se laudă pentru că nu recunoaşte faptul ciî virtuţile şi calitâţile şi loatc bunurile pe care crede eft le are prin meritele sale îi vin de fapt de la Dumnezeu. ca nefiind nimic". el îl judeca f*tr5 mi 13 pe aproapele sau. Şi pentru câ nu-l mai cmsteşte pe aproapele său ca faptură creatâ dupa chipul lui Dumnezeu. nu va asculta şi nu se va supune faţă de nimeni şi de nimic. 15 invaţiituii <l<> suflet foltmtoure. in loc de a raporta binele la Dumnezeu. nevoind să vadă chiptil lui Dumnezeu din ceilalţi oameni. Cel care este cu adevărat absolut. Pentru că se absolutizeaza pe sine. socorindu-se mai pre-sus de loţi si plasându-se în centrul tuturor evenimentelor.sale. după cuvântul Avvei Dorotei.Tduieşte pe Dumnezeu şi se pune pe sine in locul Lui. itMmiJ'cstârile şifelni în care se produc bo/i/e x/tiritutife dintre elc îl înalţă pe om în acelaşi timp împolriva lui Dumnezeu si a aproa-pelui. el face din sine un mic dumnezeu.Sfnntul Maxim Mfirturisitorul. înlocuind voinţa lui Dumnezeu cu voia sa impotriviloare şi facând din ea un principiu absolut. culmea si central. II. în pane o face din acelaşi motiv. îl dispreţuieşte şi-l umileşte. nemaicinstindu-L deci in el pe Dumnezeu.în loc să-şi pună nădejdea in haml dumnezeiesc.: Ibidem. lar faţă de tot ceea ce i-ar putea prcjudicia superioritatea se arata aspru şi agresiv. principiu] şi sfârşitul tuturor celor create. arata. Din aceasta pricină şi pentru a-şi afirma faţă de sine şi faţa de ceilalţi superioritatea.74 Crez«îndu-se superior altora. 20-21. refuzând să vadă în Dumnezeu principiul şi ţelul existenţei . chip csire face din fiecare om un flu al lui Dumnezeu şi care-i conferă. Dacă î! înjoseşte pe celălalt.. atribnindu-si toate calitaţilc şi virtuţile sau socotind că măcar în ceea ce priveşte unele dintre ele este cu totul desăvarşit.1 nici o comparaţie care I-ar punc in inferioritate.şi pentru cS îşi afirmă autono-mia absoluta. este totuna cu a punc fuptele bune pe seama puterii omeneşii. Cel care dă sens şi valoare fiecflrui lucru.Vşi apere cu orice preţ imaginea avantajoasa pe care 0 are despre sine şi pe care vrea s-o impună tuturor. luând asrfel locul adevăratului Dumnezeu.nesocotească. se înţelege că va dori sa porunceascS altora. izvorul şi teineiul tuturor virtuţilor şi a tot binele şi pricinuitoml desăvarşirii. nu sufer. să-l . recunoscănd câ nu poate face nimic fară ajutorul lui Dumnezeu ." Este limpede. căci adispreţui pe cineva pentru scăderile lui morale. şi invers. trufasul nu adinilc nici un rival.Descrierea. cel mandm ajunge sa se autoîndumnezeiască. .

42. IV. note 3.115 * Tcnnenul este folosit. după cum molima care se întinde peste tot vatămii înireg Irupul". apud Chryxoilonuni accuril" <PG 58. Sfinţii Parinţi socotesc acoastS palimă drept o forma de nebunie.77 „pesCe măsură de mare şi foarte crudă". Sf. XII. 4. Scam. 4. într-un cuvânt. 29. Wenger (în Jean Chrysostome. I. Viaftt Sfânlnlui loan din Cipru. Aceeasi afirmaţie o regasim la Sf. 215 . Hoi sensu semper. SC.. 10: XII. loan Gură de Aur foloseşte adescori termenul dtnovoict. Cuviiiie despre nevainfd. Ihnt eaiecheses baplismales.Miindiia Şi lot astfel. 2."0 La fel zice şi Sfânttil loan Gurâ de Aur.7" Mândria. Scam. Aşezthmntele mânăsiireşti. loan Scărarul. XXXIV. 4. 41. XVII. Epistale.cel pe care a pus stăpîinire această palimfi suferS de aceeaşi boala ca si nebunii (paivou-fevoi)". *' Comeniariu la lev. 4. 64. Omilii la Ozie. 62. 3.) lar Field pe buna dreptate scrie: „dtrcbvoia. de pildă. „vatămă suflelul. Scrisort didiovniresli. Sf. XXVI. Leonţiu de Neapole. lot: ci!. 424. Sf. lnvâţăluri de sujlet folasitoare. Ciitefieze bnpiisnude. A se vedea. nr. loan Casian. Vai'Bamifie şi loan. Isaac Sirul. III. a se vedea: Henna. vrea să aibă întotdeauna dreptate şi să-i înveţe pe toţi şi nu suferă să fie cu nimic contrazis.. Ctdegerr din sentinfe/e tnfp/trpfilor. p. 87. 3. de pildii: Omilii la niviniele din Isaia. Sfinţii Părinţi socotesc mândria o boală7'' . o boahl cumplită pe care numai nebunia o naşte.înfricoşaiă".-4 Acelaşi Slant Pîirinle mai spune c3 . el lc judecă pe toate şi crede că Je şiie pe toate." „ucigătoare". ci se socoleştc pe sine masura tuturor lucrurilor. loan Scfirarul. §i. zice: Accsta este nebun (uoJpoc. V.. superlyia. Avva Dorolei spune: „De ce am cazul in toata starea aceasta vrednicii de plans? Nu din pricina mândriei noastre ? Nu pentru nebunia (Anbvoia) noastră? (. XVI. 34. XXII. Omilii la loan. *: In afară de rcferin(ele date infra. I. 8.)". pentru că nu recunoaste in Hristos arhctipul firii sale. căci nu este om mai lipsil de minte decât eel trufaş". 798C.scarnniî lipsfi de judecatil. Omilia la cuvitiiete din haia. Sf. Omilii la loan. 37. Dumnezeu vazând această neruşinare.8' Vorbind despre păcatul strămoşesc şi despre urmările tui devasta-toare. Maxim Mărturtsitorul. !? St Maxim Mtirturisitorul. M Sf. spune Sffintul Grigorie cel Mare.) De aceea. III. că „mândria este pentru sufletca febracare aprinde mătltilarele Irupului". pentru a desemiia inândiia. I. de: Sf. 5. 8. l'axiowl. Caleheze bapliswtde* V. fiindcă este cu totul goi de Dumnezeu. Ill. XVI. 6. Sf. M Omilii In loan. Capete detpre dragoste. Sf. armgantia.. 3. cue in. loan Gura de Aur. Pilda VI. de aceea este plin de sine eel trufaş.'" Sfântul loan Gur5 de Aur spune răspicat: „Mândria nu este altceva decăt pierderea minţii. 50 bis. ni jailor. 4. Rdipumuri către TaUuie. Sf Isaac Sirul. : ' Omilii In I Thiu'iei. loan Casian. sc crede înţelepl. 924)". 65 (5>. " Sf. XI. 202) scrie că „SITiniul loan Gurit de Aur in mod obisnuit dă ca sinonim pentru ănbvoxa tcnnenul ii/tepnitavla (.. loan Gură de Am. A.*' De asemenea. I. Aşezânuntete mănâstiresti. 1 ■ Sf. loan Casian.. Hie Ecdicul. 23. 111. 4.

adică a nuL cunoaşte. aducând in sine la imitate întreg cosinosul. adică prin conlucrarea omului cu Dumnezeu. Maxim Mslrrurisiioml. La baza tuturor Jormelor sale. stă neştiinţa. începător şi desăvârşitor al tuluror celor bune. spune Sfântul loan Gură de Aur. el esle „ca şi orbii şi-şi pierde dreapta judecată". rAspunzând celui care-L numise „învflţătomle bun". XVI. şi prin propriile puteri. Or." lar Sfântul loan "* Cu privire In această în. 17-18).1"' Această neştiinţă este. omul s-a ridicat şi împotriva acestora. XVII. 1305A-I308B. numijestări/e şifetul in rare se prfniiic bolile s/Mritueite tn ce conslă caracterul palologic a! mândriei ? fl putem consulera. 12). a ajuns sa se afirme şi sâ sc înalţe împotriva L. fără hunil Lui.Omitii la I. Ambigua. ti spune: „De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun decflt until Dumnezeu" (Mc 10. Hristos însuşi ne este pildă pentru aceasta. si refuzând comum-unea cu semenii. (hni/H (a I Timotei. pe temejul virluţilor care fuseseră sâdite în firea lui şi prin împroprierea tot mai sportta" a harului dăruit de Prea Sfântul Duh.*1. 4.lul". ci neştiinţa".ca Dumnezeu" prin sine însuşi. căci. 52. spun Sfinţii Pitrinţi. avea omul să se îmilţe la siava dumnezeiască. ca şi în cazul celorlalle patimi. Sir. 2. 10. PG91. 716B N " ibidem. lar înălţarea lui se euvenea s-o facă în unire cu semenii săi şi. I. 9n Omitii itt 2 Tesatmutxrti. aşa cum am vflzut. „Nu multa cu-noştinţa" îl duee pe om la nebunia măndriei. omul a pervertit această tending fireascâ* înălţândii-se mimai pe sine. în primul rând necunoaşterea lui Dumnezeu. La baza mândriei mai stă şi o altâ pervcrtire. 64.493C. 216 . Sfâiuul loan Oură de Aur citeaz. 23.încrezându-se în euvintele inşejătoare ale saipelui . „începutul trufiei omului este a părifsi pe Dumnezeu" (Inţ.! acest verset în repetate rânduri..DeSCfiena. a se vedeii Sf. I. Atitudinea fireascS a omului atunci când face sau când descope-fă în sine ceva bun este de a-l atribui lui Dumnezeu.Prin sinergia nevoinţei sale şi a harului dumnezeiesc.1"' Caracterul patologic al mandriei este dat şi de alte caracteristici ale ei."7 Astfel.Hm. n Cf. un cfecl a] pervertirii unei tendinţe fundamentale a firii omenesti.voind să ajungă . Maxim Marturisitorul. cum constată Sfântul Grigorie eel Mare.llţare a omului sprc Dumnezeu. spune Sfântul Maxim Martu-risitorul. PO 90. omul ajunge sâ se „foloseasca de bine pentru a face r. de a-l socoti un dar al Său şi de a-I aduce slavă şi mulmrnire Dătittorului a tot binele. fără Dumnezeu. Omul. 106. Sf. PG 90.w Din necunoaşterca lui Dumnezeu eel mândru ajunge la o percepţie delirantă a realităţii. înălţarea omului la Dumnezeu urma să se faca prin împlinirea asemănării cu Dumnezeu. iithpumuri câtre Talasir. legato de cea pe care locmai am arătat-o. desigur. Afirmandu-se şi înălţăndu-se pe sine in afara lui Dumnezeu. Cel măndru însă raporteaz«l binele la sine însuşi. '" Commtariu ia Im\ XXXIV. tăind astfel firea omenească cea una. mdumnezein-du-se pe sine si . a fost creat penlru a sc înălţa la Dumnezeu şi a ajunge la unirea cu El in plenitudineii iubirii şi a cunoaşrerii. se ("ace pe sine cauzîl şi scop al binclui şi se slăveşte pe sine însuşi. trebuia şi pe acesta $d-\ unească cu Dumnezeu in sine.ui.

măndria esre sSracia cea mai de pe urmă a suflefului ce-şi naluceste bogăţia şi-şi socoteste mtunericul. V. în mod nebunesc. 4.. când în viaţâ f'iind el le leapada mereu dinăunlrul sau (. 412. asemenea unui sărac care n-are ■l\ miînânce. se înalţa. într-o noapte..'' lar lucrul acesta nu este adevaiat numai Gflnd este vorba de faptele bune pe care le săvârseşle. viermii ?". omul . jşi închipuie ca are o calitale sau aJta. lar Sfântul loan Gură de Aur spune. 4. luinină". Punăndu-Ie pe seama sa. dar se lauda cu desfâtărilc de care. Astfel. 412.) iar murind va moşteni. sortite pieirii.'18 Jar Sfânlul loan Scărarul subliniază nebunia unei (itifheze bffptisnKtft. I Sf. in afara lui Dumnezeu. şi penlru orice pornire bună. ' Cf. 409. într-una dinlrc definitive pe care le dă acestei patimi. XVI. 18. ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor. se întreaba Apostolul Pavel. vrednic de râs ? Nu este el.. se crede a fi cineva. 9). 1 Pi 1. „Prin aceasta (a te lăuda pe line. „Pentru ce se imfeşte eel ce este pămânl şi cenuşa. că „eel înrobil de aceasiă patimă ajunge să nil miii vadâ limpede lucrurile". s-a bucuraiîn vis?'\M Acest delir este vădit inai ales atunci când omul mândru îşi atribuie cali-tăti pe care nu le are şi când înire ceea ce-şi închipuie despre sine şi ceea ce este cu adevăraC exist. 7).95 Dar chiar şi atunci căncl omul se laud» cu unele oalităţi pe care le are cu adevflrai. „Ce ai. Scftsori ditlwvtuceşti.'"' Atunci efind face vreun bine. m fond. el ajunge să se socotească dumnezeu.nu esle decât ţârâflă". " SI loan Scărarul. ca privire In aceasta: Sf loan Guru de Am. Scam. îndrăznind să pui pe seama ta aceea pentru care trebuie să înalţi mai degrabă mulţumită jubitorului de oameni Dumnezeu". Avvn Petru Pioniful. căci. "' A se vcclca. Apoftesme.. pe care să nu-J fi primit ? [ardaca l-ai primil. iar „bunurile" sale sum stricacioase şi trecătoarc. Varsamifie şi loan. Sfântul loan Scăranil. Oare. bunuri care-i vin de la Dumnezeu şi pe care nu le are decat prin participarea la bunât^ţile cefe dumnezc-ieşti. ceJ mândru nu se vede pe sine asa cum esle In realitate.. XVII. „Cel care se trufcşte pentru cele ce nu sunt decât umbre. in [imp ce. el îşi atribuie sieşi.. spune câ" . roate i-au fost daruite de Ziditorul sau şi numai cu harul Lui au putut fi ele împlinite. VarsanuFitf şi loan. şi a uita de Dumnezeu care a făcut binele> nu numai ca pierzi binele..92 Mai intâi de toate. şi penfru orice virtute. ci-ţi pricinuieşti osândă. aşa cum am araiat. '•' Omilii la loan.! un dezacord vizibil pentru cei din jur. Sirisori duhovnirrfti.. eel trufas îşi sporeste delirul. 6. serin alfubetica. Sf. candva. scrie Sfrintul Varsanufie. pentni ca. EJ se trufeşte. ireale. ci şi când gândeşte ce-va bun. ™ Scrifori duhm •nictiftl. Omilii la I Timoiei. de fapt. omul nu este de fapt deciif un fel de unealtîl şi deci dti are pentni ce sa" se niandrească. în acelaşi sens.. oare. în acelaşi sens. care-şi înalţâ" inima pentru lucruri care se tree ca floarea ierbii (cf. XXII. gă&im scris în Cartea lui Isus Sirah (10.) nu este el. de ce les fâleşti. 4. 411. 217 1 ..Mtindria Gură de Aur spune. 24) (.

în unitatea comunitiUii umanc al ca>ei arhetip este Biserica. nu sub forma opoziţiei. XXII. "" ihmlii ht Mniei. mai cu seamă. Pe de altă parte. adică având un mod propriu de a realiza natura uma-nă şi de a face vădit chipul lui Dumnezeu din el. Â Vintage el ă In ressembUmre de Dim. ca şi mâdularele trupului. cu damrile lui Dumnezeu". 12. care soco-teşte c. un soi de oglinda in care. Paris. 15. în afara lui Dumnezeu. are utilitalea şi imporfanţa sa. I Cor. 4.11" de aceea între oameni sunt deosebiri. Am spus deja câ \\ umileşte şi-l dispreţuieşle. în loc să-l înalţe pe semenul său întru Dumnezeu. doreşte să se arate cu totul deose-bil şi superior fală de ei. in loc să-i simtă pe ceUUalt ca aproapele lui in Domnul. are un anumit rol. Neştiind ce este şi avimd o percepţie deliranta asupra propriei reaiităţi. in loc s3 vadă chipul lui Dumnezeu. iar valoarea şi demnitatea lui nu sunt cu nimic mai prejos "Seam. p. Lossky. prin închipuirea de sine."" chemată să-şi desflvăr-sească propriile daruri duhovniceşli. nu esie decât praf şi pulbere. Dar toate aceste deosebiri îşi regăsesc în Dumnezeu unitatea lor fundamental* (I Cor.'"' Cel trufaş. ci a complementaritâţii. dar c nebunia cea mai de pe urmă să se falească. omul mândru nu mai poale cunoaşte cu adevSral pe nimeni şi nimic. şi nimeni nu poate spune că se poate lipsi de ceilalţi (1 Cor. în cadrul unor relaţii fireşti şi s&iătoase. 1967. este o persoana" distinctă de toţi ceilalţi. 7). ca seaman al sau şi frate. Fiecare om. 12. 11). sau eel putin cea pe care el însuşi şj-a facut-o despre sine şi pe care aşteaptă ca celălall să i-o redea neşlirbita". cum spune în continuarea textuiui citat Sfântul loan Gură de Aur: „eel mândru nu se cunoaşte deloc pe el însuşi'V"1 Aşa cum scrie Aposlolul Pavel: „De se so-coteşte cineva că este ceva. Dc aceea Sfântul loan Gură de Aur spune că „acela. 109. 21). Relaţiile cu semennl sunt de aceea perturbalc. eel trufaş nu-şi cunoaşte semenul. unii având mai multe calităţi şi daruri decât alţii. 4-6.Descriereu. 2IX . fălindu-se pentru (oare aceste motive pe care le-am arătat. XXV. Desigur. o anumita funcţie. el se înalţS pe sine. sc cunoaste pe sine.'''1 Adevărata cunoaştere dc sine pcntm om constă în a şti că prin sine însuşi. Nici un om nu este vrednic de dispreţ. V. " Ibidem. dovedeşte o totals necunoaştere de sine. legâtura cu semenii căpătând în acest caz forma unei neincetate împotriviri. unicitatea fiecărei persoane se afirmă în relaţie cu a celorlalte. deşi nu este nimic. iar din acela face un simplu mijloc de laudă de sine. 12. "w Cf. 12. IW Cf. 3). 1 rt ibidem. omul irul'aş caută sâ se separe de ceitalţi oameni. se înşală pe sine însuşi" (Gal. dimpotrivă. 6.1 nu e nimic".107 Mai Intfti de toate. îşi vede reflectală propria imagine. fiecare om esle cu totul unic. moiufesitîrilf ţifetttt in cm? « proditt bolile spirituale asemenea purtări: „E ruşine sS se mfindrească cineva cu podoabă slrăină. trupul lui Hristos. spre folosul comun (I Cor. necunoscându-i demnitatea de fapturâ a lui Dumnezeu şi nerecunoscându-l ca frale a] său hilru Hristos.

A se vedea. Omitii la Ojja. 12. Aproapele devine un rival. iar mândria se vădeşfe a fi factor de dezbinare şi separare. 1 Cor. 75. scrie Evagrie. perturbând profund relaţiile dintre oameni şi devenind. loan Gura de Am. 47. 14. în loc să-şi folosească darurile proprii penlru a-i ajula pe ceilalţi. el scrie: „îndata (după demonul slavei deşarte) vine demonul mândriei. I'mtontt. mai puţin hăruiţi. ba chiar cei care an mai puţine calitaţi sau daruri sunt cei enrora li se euvine mai multă cinsie (cf. care aduce in chilia monahului fulgerări de lumină neîncetate şi balauri înaripaţi. de asemenea: Sf. ieşirea din minţi (ăK<notcn. dimpotrivă. din care am extras citatul de mai sus. abate aceste daruri de la ţelul lor fi-resc şi ie foloseşle în chip egoist penlru a-şi afirma unicitatea prin opoziţie faţă de aproapele sau. prin urmare."" Fiind o forma dc nebunie. Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare. din pricina mândriei. ducându-l la răul eel mai mare. omul se retrage in sine şi se inchide in lumea mărginila a eului propriu.Mdndritt decât ale altora. Astfel. socotesc mândria o patima deosebit de gravu. intrand astfel înlr-o legătură de unire prin contemplarilatea lor trâită îa Dumnezeu. . 22-25). prin iubi-re. I. poate duce la stari acute şi tipice de nebunie în înţclcsul curenl aJ termenuluL îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect. Intr-unul dintre capitolele ediţiei neprescurtate a liatatului său. acţionănd întotdeauna sub impe-riul acestui eu egoist pe care-l exaltă la infinit.Demonul trufiei pricinuieşte cea mai grea cădere a sufletului". prin mândrie sunt tot mai mult accentuate. Măndria constituie astfel ne-garea iubirii. sursâ a nenumărate rele.ţ ^pevdjy). Capacitatea de a iubi pe care Dumnezeu i-a dal-o omului pentru a se uni cu El este pervertită de omul Irufaş. Nemaifiind m stare. Pilda VIII. pierderea minţii (otiziipiQ ©peucov)". în El. 3. să se îndrepte spre Dumnezeu şi s. Louvain. ducând la distrugerea legăturilor armonioase pe care. nebunia (paula) şi vederea unei mulţimi de demoni în aer". iar loţi ceilalţi sunt puşi pe trcptele cele mai de jos. El se iubeşte pe sine si numai pe sine. p.IDf' Iar în altă pane. 1052. cât şi. " J MuyUlennans.IOft Evagrie spune ca mândria duce la ieşirea din minţi (tKC~*aoiţ): Tratatut pmciic. arătând că mândria ajunsă la culine duce la nebunie: „(Demonul trufiei esle însoţit de. cu sine însuşi şi cu cei din jur. care o abate de la menirea ei fireascii pentru a o tndrepta numai spre eul propriu. deosebirile si chiar inegalităţile. in care el es(e situat pe Ireapta cea mai înaltă. Astfel patima mândriei ajunge să se identifice cu patima iubirii de sine. m 1 " Cupeie despre deosebirea gândunfor.) eel mai cumplit dintre rele. 23. stabilind o ierarhizare proprie.. Hernia. 13-17. /\ iravcrs fa tradition mami-scrife d'Iîvagre ft' i'ontitju*?. 111. în smerenie şi frăţietate..i se deschidă cu adevarat către eel de lânga el. aşa cum am spus. omul le stabileşte atât cu Dumnezeu. Omul mândru.. 219 l#ccfo . in loc să fie desfiinţiite în simţirea unitaţii de (nip al lui llristos. Toţi Sfintfi Părinţi.

adevâralc halucinaţii.120 mândria îl lipseşte de ajutoml l. IX. Nicliila Stithatul. 52. •• Apofuwne.l *Apofiegm«. Ceia 30Q tie caprh. amăgindu-se nenorociţii. şi locul tot este plin de etiopieni" (care.. 52. afirmfl SfSntul loan Gură de Aur.KlOO. 492A. 1 ''■' Ihiiiem.117 „Potopul de rele care au pangărit lumea a venit din pricina mandriei". Sfântul loan Casian.Scam. 1. 115. „Mandria. XXII. Apojtegme. în urmă. sau vreun dar (harismă). că patima mândriei oferă un teren prielnic pentru vedeniile înşclătoare prin care diavolii îi amăgesc pe monahi şi care sum. in limbajul ascetic al vremii."1 Istoria lausiacă ne prezintă şi ea douii cazuri asemănătoare: al riionahului Valens"3 şi al lui Eron. sau mucenic. N 592/60.85. Sfântul loan Scârarul. uită câ este om".lXV. ' .''''' „Semeţia esle cau-Za şi rădaciua bolilor".oc' e! arată cum saYmanul om „cu minţile rătăcite. 111 Cf. învaţă un Bătrân. IV. 493A. în cuvântul despre mândrie. Citim în Pateric cum unii monahi. 493A. C'ap&ie tlexprr ilrago. 25. h'toriu toitsiacâ.0 1 220 . RăspunsuH cfitre TaUtsie. 1. 26. atunci. loan Gură dc Aur. descrie o asemenea situaţie: „CAnd dracul se sălaş-luieşte în lucrftorii lui. Muxim Mărturisitorul. 39. seria alfabeticS. . in Omiiula Af«/«.'" „Toate lucrurile rele ni se în-lâmphl din pricina mândriei noastre".6. „ajungând la multS mândrie". PG 90. îi indică în mod simbolic pe demoni). Omitii la loan.Descrierrti.tif. PG 90. Sf.ui şi de darurile dumnezeieşti. Sf.1"1 care în altâ pane zice că din cauza acestei patimi a ajuns omul să fie „înconjurat dc scârbe şi dureri". Scrisori <luhovnicf)li. sub efectul acestei patimi şi-au ieşit din minţi. în ceea ce-l priveşte. în urma unei asceze în-dekmgate. '* Cf. |K Cf.. '" AseztimitUele mânâmreşti. îi împărtăşeşte vreo descoperire de taina."* Mândria are numeroase alte efecte palologicc. arătându-sc în somn sau şi în stare de veghe. „întru ieşire din minţi (ătcoaaaic. 2. 1 I'aladie. Se ştie. 19. XV. Sf. zice-se. Sf.X m Ibidcm. in fond. spune. să-şi îasă cu totul din minţi". din pricina mandriei. nu '■ llmlem. 8. Sf. de asemenea. 17-19.17' fl face sit piardă cunoştinţa duhovniceascaV" apoi toate vjrtuţile dobandite. ca. Râspunsttri nitre Tolasie. smintit de teamă. Awn Antonie. Muxim Msirtiirisitorul. Sfinţii Părinţî spun că ea este pricina tuturor relelor care-i vin omului. HI 3. ia chipul.. thnilii la Ova. numifestârilt' ft ffltil în care sr produc ba/itr spiriltmle monahul „vede cum aerul din chilie ia foc şi este strabălut noaplea de fulgere slnllucitoare. SI Tulasie. Varsanufie şi loan.. 63. scrie Sfântul Grigorie eel Mare. Descriind urmarile acestei stări.1" care.."9 înstrainându-1 pe om de Dumnezeu.. al unui sffint înger. aflăm despre un călugar care „umflându-se cu mândria. 34. XII.. "" Ipoflegme. XV. Opevcou) au venit"."0 şi tot aici. a fost luat în stăpânire de un duh pitonicesc".

Cf. Omitii iff loan. cumplită. pe atât este cel mândni de strain de virrute". Sf. Asezămintele mânastireşti. Capete despre draxoste. Grigorie de Nyssa. trebu-iesfi arătăm totuşi că ea se înrudeşte mai indeaproape cu unele dintre ele. Sf.. loan Scăraml. 2. Aşezăminteie mânăstiresti. Sf. XXXIV. XXII. 75. Scare.1-7 Este limpede c3 în acest fel mândria deschide poarta tuturor patimilor fntreaga tradiţie patristică prezintă cu constanţă tnvăţălura polrivit căreia mândria este „început".. fnvăţâiuri. 23. loan Scăranil..sţeztmriittrL'mânâsiirefU. .î7 . . 2.1" Cu toate că intr-adevflr mândria este pricină a tuturor palimilor." învârtoşarea inirnii. 5. loan Scărarul. loan Casian..28 1 '*' Sf. XXII. loan Casian. Seem. 13. XXII. Despre fedoria. . 84. ptf 90. I: Omitii 1a 2 Tesatoruceni. CeU M) de capete. e întocmai cu o boală generalizată. că* „acest păcal singur risi-peşte tot binele din suflet". ". I. 23. 5. Omilii la Matei. XII. SI loan Gură de Aur. 2."4 ura'" şi toate formele de agresivita-te. Cf. Sf. XXII. '-'" Cf.24. care atacă numai virtutea care le este contrară. \a fel. 6.Cementariu la toy. Sf.IMi „Miindria este unul dintre cele mai mari pflcate. IX.. '•""Inf. XVI. III. 28. 28. I. spre deosebire de alte patimi. Scara. LXV. XXIV. Grigorie cel Mare. . 4. Rtixpunxuri cdtre Talusie. 29. XV. 1. loan Scăraml.1 'y La fel spune şi Sfântul loan Casian: „Râul trufici. Talasie. scrie Sfântul Grigorie cel Maic.1™ clevetiiea şi defaiinarea " Comentarlu fo tov. izvor şi maică a tuturor păcatelor". I.in Casian notează: „Această boală. Cf.:w „rădifcina. '" Cf. deşi este ultima in lupia pornita împotriva p. 493A.. 1" Omilii la Matei. Sir. Sf. Scam. 45. 26.ni „Cele şapte păcate de cflpelenie sum vlăstare răsărire din aceastâ rădăcinS rca". loan Scflninil. Cf. sau o parte a lui.11 judecarea aproapelui. întinzându-se. XXXIV. Comentariu la lev. IV. 11 'lbulrm. 6. Avva Ammona. XXII. " OmiHi la loan. Cf. ea loveşte tot sutlctul şi-l strică în intregime. XII. dnliov/ticeşti.. ('ete 225 de capete. Sf.. răpune trupul în iniregime". 1 "* Sf. Sf. 1. I.Mthidria se mulţumeşte să piardă o singură virtute. loan Scaiurul.lcatelor.uriinlrlc nuinaslireşti. XXII. Simeon Noul Teolog.. 221 \sr. XII.124 şi tot cl arută că. XXXI.136 lar Sfântul loan Scăraml spune şi el că „pe cât este îjituiiericul strain de lumină. Sf. Omilii la Ozw. Sfantul loan Gură de Aur remarca.XXII. Seam. lM Cf. 10. lT Sf. I. Nichita Slithatul. Miixini MBrtuiisitoruI. 3. Sf. 45. I. IV.S'rara.. 25. ci pravăleşte întregul corp într-o distrugere totală". Sf. râclacină şi izvor al oricărui păcaf. 28. XII. 27. af'irma* Sfflntul loan Gură de Aur. loan Gură de Aur.. nâscAnd în suflel îndeosebi mânia. 52. care nu se împacă să vatăme un singur mă-dular. Sf.. şi în ordinea lor este aşezată la urma\ totuşi esre prima prin origine şi timp". tot asa cum o boatâ molipsitoare. trufia „surpă şi nimiceşte din temclii întreaga cetate a virtuţi-lor". 13. Cf.Vraw. IV.13' lar Sfâniul Io.

.

1961. IA Atum. nu mai puteam vieţui nici noi în Dumnezeu".19 Aşa se înţeleg şi cuvintele Psalmistului: „Ca iată intru fărăde-legi m-am zâmislit şi în păcate m-a născul maica mea" (Ps. 6). la: SI Grigorie de Naziunz. Sf. care reia expresia „firea boleşle dc păcat". de ce-ar mai fi botezaţi pruncii nou-născuţi. 1975. XL. 8. Despre ttnirea ipostaticii. care este diferită. 10. nu este cazul să vorbim clesprc aşa ceva. 3. ' In Icxlul citat din Sf. Paris. tâgăduind şi e] că omenirea ar fi partaşă la greşeala lui Adam.omul boleşte de striciiciune". Omul se naste cu o fire bolnavă. IV. PG 83. 226 . stricăcioasa' şi muritoare ca urmare a pâlâ) penlru a se jnstifica învS|ătura despre rnoşlenirea piicatului lui Adam. Despre prnncii morn' inointf He vrenu: PG 46. afirmâ (oluşi că din pricina păcatuluî aceluia „toţi sun! sub păcat" (Rom. 157-16U Initiation (I la itwologie byzantine. Chiril al Alexandriei. 19.!E$' (5 (Rm 5. spunc că ea „boleşte de păcat". 18. De aceea. 50.Oescrierea. Astfel. adică înslrăinându-se de Dumnezeu. după cum subliniază Fericilul Teodorel al Cirului. ' Despre Itotez. . • Trebuie însă să adăugăm că. p. urmând învăţătura Sfinţilor Părinţi răsăritem. Sf. care este legat numai de persoana liii Adam. Sfăntul Chiril al Alexandriei spune ace-laşi lucru atunci când. citatfi câicva ranchiri mai sus. 23."' Şi daca ştergerea pacatelor este una dinlre funcţiite botezului adulţilor. Cf. iar nu pficatul lui Adam în sine.i ca nou-născuţii sunf lipsîfi dc păcat o găsim. Sf. moartă din punct de vedere duhovnicesc. PG 74. 177-180.21 Starea de păcat care afecteazH firea omenească nu este o pricină de învi-nuire a omului atâta vreme cat el nu şi-a asumat-o în chip personal. chiar dacă la naştere oumenii nu moştenesc pâcatul lui Adam şi chiar dacă sunl lipsiţi dc pacale personate. 12 chez Cyrille d'Alcxandrie et Theodorel". " Tâtcuire fa Epistola cat re fiomani. patimitoare. starea de păcat arata înstrăinarea de Dumnezeu sau. 18. ei suni lotuşi moşteniloriî unei stări de păcătoşenie care le vatâmă firea. care nu cunosc păcatul T'.512.. că e părtaşa la „firea căzuia sub legea pâcalului". 1 Despre paecihiţti. păcat cafe s-a infins la loţi unnaşii siîi. considers că pruncii prirnesc Ca moşlenire urmările pScalului strămoşesc. Raspunsul 12. 5. altfel spus. Cateheze baptismal*. altfel spus. 4. depărtarea de El. „dacă unicul scop al botezului ar fi ştergerea pacatelor. XXVIII. în stare de păcătoşie. Grigorie de Nvssa. beteagă. Sfântul Marcu Ascetul. loan Gun* de Aur. Meyendorff. carc afec-teaza" firea omenească. Omilii la Matei. 3. aflăin şi expresia: . neputincioasa. Or. în general vor-bind. Studia Patristicti. Aceasră stare de păcătoşenie aralâ că firea omenească este slabă. manifest ările sijehit in care se proditc iwtite spitituale Biserica Ortodoxă."* adi-că. Chiril al Alexandriei. p. în ceea ce-i priveşte pe copii. Slantul Marcu Ascetul scrie: „Murind primul om. 194-196. 7 tstoria prescurtaui a evreilor.*" muritoare după trup şi. mai precis. Cuvântări. ambele fiind echivnlente. originiilul grec fe0' <i) nu poate avea accasta semnifi-ca|ic şi îndreptitţcşte învăţătura Sfinţilor Părinli răsăriteni cu privire lu pScnhil oiigi-nar. de pildă. pălimitoare şi stricăcioasă. A se vedea J. 789 (citatil rnai sus).MI. arătând ca oamenii n-au moştenit păcatul lui Adam. 9).

Aşadar. Sfân-tul Maxim Mărlurisitorul face această distincţie chiar când este vorba despre Adam: „Corupându-se mai întăi libera alegere a raţiunii naturale a lui Adam. care a lepă-dat binele cu voia. care este cu adevărat păcat. 42. 5. 10. Oespre închhuirea sv/ slujirea m duh şi itdevăr. Tâkuire hi EpistoUt câtr* Uomimi. este şi ea o slare de pacat. Sf.! de îndală ce s-a născiit omul cum găsim scris în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleacă la rău din (inereţile lui" <8. loan Casian. scrie Sfâniul Grigorie de Nyssa. Nu poate fi (agăduit însă faptul că firea pe care omul o moşteneşte are o anumitâ inclinare {ţ>oni\) spre ruu. şi aşa s-a ivii pâcutul. V. in sensul propriu al cuvântului. mişcările spontane ale cftrnii nu mi-mai la copii. dar pe care nu el a ales-o. caderea voînţei de la bine la i. este mu-farea fnii de la nestricăciune la stricăciune. Râspumuri retire t'alasie. . A doua. Despre viafa hi Mnisv.Tiwisrruterea bolilor sp'triluale in umanilatrti tiecelzuh? catului lui Adam. în care a intral fără voia sa şi care nu are nimic comun cu departarea de Dumnezeu din pro-pria voinţă. 18. Cel dintâi este al hotărârii libere. Sfântul loan Casian aratâ căde mici copiii au pop niri pătimaşe: „Oare nu vedem. iar nu al său. încâ n-au ajuns să facă deose-bîre miKbine şi rău. 14). Omul păcătuieşte din momentul în care dispune în mod liber de constiinţa şi voia sa. Ţâkuire Ui Psttbmtf 50. :i Mim>lf cuvânt Gatehetic. 't'ăhnirr fn lipistoln râlre Romtmi. XIX. 19. care a pierdul ham I nepătimirii. 111. Căci două păcate s-au ivit în protopărinte. 7. Chiril al Alexandriei. Camentarlu lu Evanghetia după loan. Sf. înstrăinarea dc Dumnezeu. fiind in stare de nevinovăţie. al doilea al firii. Mnxim MiUnirisîIonil. de pildă. Chiril nl Alexanclriei. . care a lepădat fărit voie. 12. 18.24 adăugfind ca\ în urma călciirii poruncii de câtre Adam. Sf. pâna" şi la sugari ? Fără să vă"" ftiispunsuri t. firea noastră a suferit o schimbare. * Cu privire la caraclerul eteditar ul patimilor. a corupt împreuna cu ea şi firea. 16. Fer. dar chiar la cei micuţi. VII. prin călcarea poruncii dumneze-ieşti: unul vrednic de osândă. V. mutare ce nu poate fi osândilă. Grigorie dc Nyssa. 21. II.ii vrednică de osândă. ('onvoibiri titihovniceşli. J'iind mânaţi de acum numai sprc răutăţi"*'* Această înclinare spre rău se manifests îndeosebi în patimi.i m. Sf.22 Pmncul nou-nâscut nu poate face astfel de păcate cu voia şi deci el nu este vinovat de pacat. 8. 21).âirv Talasie. a se vcclca: Sf. care. in care se află la naştere. w Cf.2* „Ceea ce pune stâpiinire pt' voinţa noastră şi o trage de la bine la riUi e într-adevăr o neputinţâ şi o slăbi-ciune a firii noastre". din pricina hotărârii libere. pe care firea omenească le moşteneşteîf şi care se manifest. făcându-se părtaş vinovăţiei aceluia şi devenind astfel împreună-lfepunzâtCtr de urmârile păcatului strâmoşesc. nemurirea". 15. şi unul care nu poate fi osândii. având drepl cauză pe cel vrednic de osândă. spre pficat.m este cea dintâî şi ce. Teodoret al Cirului. 32." Ihldvm. atunci el ajunge să păcătuiască „dupa usemSnarca greşelii lui Adam" (Rom. întâmplată din pricina celei dintiti.

227 .

dacă nu le-ar lipsi puterea". Sf. Scrisoarea xinotktlâ. Sf. loan Guril de Aur. Maxim Marmrisitorul. Sf. Omilii la Romani.2" este „legea păcatului" despre care vorbeşte Sfântul Aposiol Pavel (cf. căci temându-se de boală şi moarte. cu adevarat pflcatoasil. Sf. „se lipesc prin dragostea dc viaţa. I. RâsptfftsuH câti* Talasie. Omilii la Bunavrslire. Rom 7. dintr-un imbold natural. fl hnoţoiuri de sujiel fo/imtaare. V. 3. ajungând sa-l supună aproape cu tbtuL. dacă voieşte să-l primeascâ. PG 24. patimile sale sporesc şi-l îinping să păcătu-iască şi mai inult.lzut. II. prin păcatul pe care-1 face om cu voia."* Aşa alunecă sprc rail ecl mai adesea oamenii din pricina firii lor câzute. Sf. Convorhiri dultoniiresli. I. Sf. III. 12. loan Gurfi de Aur. III. ei arală cfl posedă mişcările proprii cărnii. loan Casian. Maxim Mamirisitonil. 2. pe de o part©. el cade repede în ispitele diavoleşti. Sf. Sf. pâcatuiau de sila"'. omul nu este silit să păcătuiască. " Cf. Despre Rugâchmtft aOttmtUUcă. Cuvânt mipotriva eliiuliir." Şi pentru câ voinţa sa este slabă şi neputincioasă. '" Cf. : Cf. Sf. I. Atanasic ecl Mare. 3I7D. pânâ şi dorinţa de a se râzbuna . 4. Sf. şi aproape şi cei ce nu voiau sa pâcăn. Riisptinsitri către Talasie. Sofrctnie <il lerusali-imiliii. 21. Chiril ill Alexandria.'2 Dar firea sa pervertită. Poeme morale. Maxim Măiturisitonil. cu atât ele se îiitaresc. Desigur.37 Sfinţii Părinţi sublimază adeseori constrângerea bruîală pe care aceastâ tending la rău o exercită asupra firii omeneşti. el primeşte ajutorul lui Dumnezeu. în urma păcatului lui Adam. 45. Giigoiic de Nazianz. mai înainte de a fi ajuns a cunoaşte virtutea răbdării. :* Cf Sf. 21. 21.ir avea-o. 323B. "' Cf. şi cu cât păcătuieşte mai mult. 18-21. 21. 7. XIX. adică înstrăinată de Dumnezeu şi întoarsă spre cele sensibile şi stricăcioase. de plăceri." iar pe de alta. loan Casian. numifesumle ftfidul în care w protfttc ho/i/e spiriittafe dească în ei nici eel mai mic semn al plăcerii. I. Sf. face ca omul sa se lase cu uşurinţă atras spre păcat şi sa se îndrepte in chip pătimaş spre rău. Cimvorluri tlnhovniceşli. Tâlcuire la Ephtola cat re Rontani. PG 87. (| Cf. IV. 14 Cf. Râspiinsuri câtre Talasie. Aşezatmntele mânaxtirt'şti. 12. 18. sporit încă şi mai mult de lucrarea diavolilor care o susţin."'' Sfiinnil Maxim Mărturisilorul vorbeşte şi el de puterile răului care-1 asu-presc pe omul c. Omilii In Faceir. 228 . Nu vedem chiar la cei foarte mici violeniele înţepături ale mâniei şi nu observăm adesea că. Tot aşa spune şi Avva Dorotei: „Omul este târat prin sikl şi tira-nie de vrâjmaşul sau. el continua* sa" aibâ libenil său arbitni. XIX. devin acum pricina de pacate personate. sunt sensibili la nedreptăţile pe care le su-feră şi sim! până şi jignirile unor vorbe spuse în glumîi? B:i uneori.e baplismak. Chiril ill lenisalimuliii. 14-21). sub im-pulsul mâniei. care duce lu o adcvărată înrobire a omului. caracterul ei tiranic. Şi lâsanduse omul târât în păcate. Grigorie de Nyssa. loan Guru" de Aur.Qesefierea.iiasca'. I. "' Cf. Omilii la Facere. devine. VII.1'' Tot aşa stri-căciunea şi moartea.'* Sta-rea pătimitoare mosiemta" prin fire. Caiehez. Sf. IV. de la păcatoas5 fîîrfi voie cum era. Sf. 4. pe care la început oamenii leau moştenit fără voia lor. lotuş i. XIII. fUtSPunsUri căire Talasie.

» câlcare.lor %punimiU in umatiilatni d>< a:\ati . 12) J M . dni in care ne îndeamnâ si pirăsim catea rautitilor ( » invftatoni . 4 ■ Rm/Mimun •âlrr ŢaJaur.care ne arali cum sa ne ferim de ele".Transnniertti l--l. Sfantul Sofrociie spune I impede ci oamenii care au Iran sub Legea Vcche aveau puierea de a se impocrivi paiiniilor şi ci.la Gphtola utirr Jtomoaf. Dumnezeu. 12 anfel.. merge pan! U a traduce lexlul de la Rom-mi 4. | i cind ele ar ft elcmenrele constitutive ale vieţii". II. 21 Tiramzai pururc* fir* w Mta de frica n*orbi. spune acelasi lucru: . .ui pcnlru pacalul lui Adam. I • 'iniiir lii Hiiiuivisttrr . devine impreunl râspunzâlor cu ace I a şi cu toţi oamenii care fapluiesc si ei pacalul Of race in ftrea omeneasci cAzulă. MX.Dumnezeul untversului | 1 Işi araiâ faţă de noi toata bunâlaiea Sa. Proorocii care sirigă să fugim do ploal si si i. dc/\ jlmno dialectica pâcatului si a pati-muii. ne sfaiuiesle şi Hiatus! pornirile noa pre rail."' De aceea Sfânlul Maxim MârluriMtorul. iar din pficma puca-111I111 a inn. V. nanui >i aaraai prntni a u-ii ' Concepti. a continual si le dea oamenilor poninci p invaiălun. cunoscand lainele noastre si gaadorile din adancul suflclului nostm.. in capiiolul referilor U pacalul sirarnoteu: din volumul RaMaafa MaaaN 'MI.-ndorff.ti picaful. i Legr.moariea. crau direct răspunzâlon pentm picatele lor . care Ic estr comuna Numai in acesl seas putem spune că oamcnii sunl cu loţii vinov.' Rtmutiu. ne indeamnă. ' I If IOM DsakSSChia. se stie ci sub Legea Vecbe. JMBBM falaae. " Cf Sf Gngone de Nyssa. " ( 1 si IcxuGurade Am Omtik At/ocarv.Sfantul loan Gura de Aur. din pncina neasculr. K i i / . ceea ce n-at ft mil nici un sens d ei n-ar ft avui putinţa do ." cizâad pradi patmu-lor. care no fac decât si adevereasci si si le intăreaaci stncaciunea si con-Jitia de ftinţe supuse morr.ti in Bm oamenilor irăsilura pătimiloare (palimasa) prin nastcre şi iiindci neincetat cu aceasti trăsătură pătimitoare a naşlerii prin pacal se improspata prim..1 iwdci asadar. omul ii urmeazi lui Adam.i le implini.ua cfl ei se puieau impolnvi acesui inlaniuiri aparent fatale. vorbind despre fui lui Adam. OofmUua. din cauza ci-reij lo*i au pitiluit". şi robia la care ajungc omul imi tin sfârsH. au fosl oameni care an dus o viaţi dreapti si plâcula lui Dumnezeu. prut glasul proorocilor.*° De aftfeI.t potrmt cania tnclin-uea spre picat fMf \C*MÂ de faptal ci omul esie nan rnorţn a fosl drz%olui ties «le Sf loan (imi de Aur iOimltt I. am subliniat adesea aceasti dialectic*. 21.ii * Prin pacalul pe care-I face cu voia sa.ini .. ftrea fund incâfutati prm aprobarea voinţei ei inu-o legiluri rea". cu nssr limilcle natuni umane căzule. Mil I) *i Fei Teodocei al Cinilui {/'âl<mr. (otmil) trinaa at roan pUceni. VJ St M^tim Mirlunsitonil.ir.Cat pmeşte pâcatele < 1 in. /Vsprr Kugâiunr» demnrmed. Dupi caderca in pacal.4.1 înir.t owe poruncea 51 dădca pentru ficcare pacal pedeapta cuvcniia.ium hinelc.41 De altfel. in descnerea pe care an ficu-o fiecărei patimi in pane. depiaage coodiţia umani . deci. >i care . V. nu era nâdejde de slobozire.

oamenii. dar lasă ca voinţa noastrâ" sa săvârşească lotul". Tftâologte mystique de fEglise d'Orient < Paris. care-i fusese pusă înainte la creaţie şi pentru care a şi fost creat. inanifesiârile sîfetul hi care .\e prodtw boiiJe spiriluale nu ne conslrânge.44 Doar llristos putea să tămăduiască Firea omenească de boala grea in care zăcea după căderea în păcat a lui Adam.Descrierea. °OndOtlaFacere. Această stare de păcătoşenie era o stavitâ care împie-dica omenirea să ajungă la dobândîrea deplină a harului lui Dumnezeu. 230 . ne da" leacuri potrivile. Lossky. nu puteau scăpa de condiţia păcătoasă în care-i anincase pacatul slrâmoşesc şi sufereau tirania firii lor pătimitoare şi înclinarea ci spre rău. chiar cei drepţi. numai El îi putea reda nepătimirea. 1944. numai El putea sft-l aducă din nou pe om pe calea îndumnezeirii. V. ca şi robia stricăciunii şi a morţii. 44 Cf. I. 129. nestricăciunea şi nemurirea pe care ea le-a avut în starea cea dintâi.41 Dar to! atăt de adevărat este că înainte ca Fiul lui Dumnezeu să Se înlru-peze şi să împlinească lucrarea Sa răscumpărătoare. p.XK.

PARTEA A III-A Condiţiile generale ale tămăduirii .

.

ca si Moise. . 18)..u n singur lot. dar n au putui să stăvileascâ răul care se intinscse (. Toatc erau robitc păcamlui. 51. toc trupul ti en plin de răni m-curăţale. văisfifld lacrimi pentru el. Slmiii Pârinţi şi întreaga Tradiţie bisericeasc.>i peiiiru a-i reda firii omeneşti sâniUatea sa primordial a ('hiar înaintc de înlruparea Cuvăntuliii. cum zicc Isaia Nici buba..) n-am venit sa chem pe drepţi. 'Ad\. . 11. nici legâturâ pesie ele>» (Isaia I. vinuccă-le pe line iiusuţi' (Lc 4.let 17. proorocii . 172.3 Şi. Lc 7. Stfipflnea peste toate puterile lui. C'uprinsese tot sufletul.TamâduiCorul . 6). 2 Cf Oiigen. Grigoric ile Nv**a.) a trimis prooroci şi nici aceţtia a-au i/butii.e v«fcd. au fost trimişi.Câ Hhsios a venii en să-i vindece pc cci bolnavi. o spune El însuşi'*.261.. 6-7. 3). Aşa zic. si încâ: „cu adevarat Fmi vcţj spune: DocJore. că „Bunul Dumnezeu (.) M a trimis sâ vindec pe cci zdrobiţi cu inima" (Lc 4.2. neunse cu uutdelemn şi nelegate". nici vânâiaia m\ mai eraii calde şi nu se mai puiea punc nici plasOire. 23). 19: 38. Dumnezeu era privit drcpt „Ccl ce vindecă toată bolile" (Ps. 17. nici untdelemn. ci în lot trapul. Sir 34.md. ci cei bolnavi (.1 într-adevăr.' Avva Dorofci spune şi el. 14...imt rflutatea nu era numai intr-o parte. ' (<urhr:<. XIV. Nu K mai putea pu-ne untdelemn ş.■W>w.I Hristos . 1-2. potrivit Sfinţilor Părinţi.a.' dar în faţa unei omeniri atât de grav bolnave şi profund rănite de pftcat.şi in mod special Moise . pcntra a-1 vindeca pe Israel. şi ei. spune Sfântul Chiril al lerusalimului. 12-13. 278.. şi: „Duhul Domnului esie pestc Mine (. 5.1 vâd în HI doctoral trimis de Taiâl penlra a-i vindeca pe oamcni. nici i n i r .faifwiM/. 31). arată Sfântul Irineu. 102. Mc 2. de a&cinenea.baptitmal*. 9. Omilii la h/mnla. aproape cu aceleaşi cuvinte. XII. riici rana. Inf.. ei n-au putul face nimic. „Nu cci sân&oşi 8U nevoie dc doctor. care boleau din pricina urmârilor pă-cjtului strâmoşesc..Proorocii. căci din creştet până în tâlpile picioarelor nu ramăsese nici un loc sănatos. />r\frr viaţa lui . ci pc păcătasi la pocăinţâ"' (Mt. lisus spune. Sf. In deplina conformitate cu aceastB invăţiîUirâ it lui Hristos cu privire la Sine. toate erau stâpânite de el. l-au ingrijit. . Căci zice şi leremia: «Am doftoricit Babilonul şi nu s-a vindecat» <Ier. Căci rfiutatea s-a înturit şi mai mult.au fost trimişi de Duhul Sfânt ca doctori care să în-gnjeascâ pe poporul hu Israel care bolca de pâcal.. 233 . III.)..

apălările rituale. 2. a voil să vindece rana cea adăncă şi în-tinsă şi să ne aducă la părtfişia cea dintru început (cu Dumnezeu).12 Sfântul Macarie spune. care a pus temelie pentru casa Adevărului. 3. * Ibidem. 4-6. zeciuielile. H). ' Scritori. dar nu s-a vindecat. dar nici ei n-au putut să vindece ranile cele rele ale neamului omenesc.7 „Acesta. ca şi Sfântul Antonie. Prin urmare. in marca Sa milostivire. 9 Ibidem. 11 Ihidem. 2: „Vazfind ranu de ncvindecat şi atât dc rea (a omului). sărbătorile. 2.. IV. încât nimeni nu putea sa-l vindece (. şi au mărturisit că sun» neputincioşi". damrile. dintre Părinţi.6 în mai toatc scrisorile sale. «Am doftoricit Babilonul. II."5 „Apoi mulţimea sfinţilor s-a adunat şi a înăl-ţat rugăciune cătrc Ziditorul tuturor. "} Ibidem. care au zidit şi ei pe aceleaşi (emelii. tot asa şi Legea cea veche nu putea să aline durerile şi sâ 5 6 Invâţăutri de suflet foloxiUnire.Besot* vkiţo in HtUtos. De aiunci. Sfântul Antonie eel Mare reia această temă şi de fiecare dată foloseşte termeni legaţi de boala şi tămăduire. lunile noi. XX. mai întâi 1-a ridicat pe Moise. jertfirile. I. mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu.) nici until dintre drepţi. diavolul s-a străduit să r&neascft şi să înlunece pe omul eel lăuntric. a venil El însuşi la făpturile Sale (ca sS le vindece)". '. Au urmat preoţii." ca Legea a fost data oamenilor ca mijloc de vindecarc. şi penlru aceasta." „Şi toţi cei care primiserâ Duhul au văzut cat de mare şi de ne vindecat este rana şi că nici o făpiură nu puten s-o vindece. 9)". dar sufletul n-a putul fi vindecat de curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi. „în nesfârşita Sa iubire de oameni. şi toată dreptatea ei n-a putut să-1 vindece". dinire profeţi sau patriarhi n-a pului să vindece sufletul care fusese de la început rănit cu o rană nevindecabila. După el a venit mulţimea proorocilor. spunând: «Au doară nu mai este balsam în Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica popondui Meu ?» (ler 8. Omilil duhovmcesH (Col. cei bolnavi şi rătăciţi. Lâsaţi-I şi haideţi să mergem ficcare în ţara noastrîi» (ler 51. dar ea n-a putut decât sa-i pregătească pe oameni pentru „ca ei să voiască cu orice preţ sfl-şi refacă sănatatea şi să ceară bucuros şi cât mai grabnic să vină la ei doctorul" şi să „arate mai mult dor după sănătate". aşa de grav a fost rănit. 2. datittorul de Lege".. căci ea nu era de ajuns pentru lecuirea lor."1 Sfântul Nicolae Cabasila arată şi el. scrie el. Cf. rămiinând închişi faţă de bunurile ce-reşti. 2. în acelaşi sens: „Tot aşa cum umbra nu aduce nici un folos. A venil Moise. 234 . Diininezeu. I. Ziditonil nostru a binevoit să vină la noi. nici nu vindecă suferinţele. ochii lui au privit catre cele rele şi către patimi. II. III. Dar Moise a murit fără să fi izbândit. arderile de tot şi toate celclalte mijtoace de îndreptare care existau în vremea Legii. 111.Condifiile genem/e ale tânuidiurii 9)". 22). dar nu a putul să aducă o vindecare completă.* La fel spune şi Sfântul Macarie Egipteanul: „în vremea calcării poruncii de către Adam.

liristos Tâiiuuluiumil vindece ramie suîletului, pentru că nu avea puterea să dea viaţă".'3 lar St.tiuul Grigorie de Nazianz arată şi el câ\ „mai întAi mustrat în multe felmi pentru nenumăratele sale plicate, care se înmulţeau ca lăstarelc dintr-o rădăci-nâ rea, apoi sfâtuit sprc îndreptare, pentru mulle pricini şi în toi felul de îm-prejurări, prin cuvânt, prin lege, prin prooroci, prin mulţimea binefacerilor. ori prin groaza ameninţârilor, prin pedepse şi felurite semne (...), s-a făcui vâdit câ omul are nevoie de un leac mai puternic, care să-1 vindece de boala răutăţii care sporea peste măsură".N După Origen, cbiar şi îngerii „veneau în ajutorul oamenilor şi-i faceau săiiătoşi, vindecându'i de boltle lor {...)■ Şi atât cât le sla în putere, îi ajulau pe oameni".15 Dar ca şi proorocii, şi îngerii s-au dovedil neputincioşi, din prici-na relei voinţe a oamenilor care nu voiau să se tămăduiascfi (..chiar dacă ei faceau tot ce le sta în puicre pentru a-i vindeca pe oameni, aceştia nu voiau să se viiKlece"16), dar mai ales pentm că boala era grea şi se întinsese la toată omenirea căzută: „şi au văzut că leacurile lor erau prea slabe pentru boala de care sufereau oamenii".17 Era limpede că omenirii îi trebuia, dupâ cum spune Sfântul loan Scăraml, un doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe masura mririmii bolii şi rani-lorei.'* Singiir lisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a facut om. ramănând în actflaşi timp Dumnezeu, era doctonil potrîvît, şi de aceea, pentru c;l numai El putea să-I vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesiarşita Sa milă şî iubire faţâ" de nearnul omenesc şi ca raspuns la pliinsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de sfînţi, L-a trimis pe pămâm, Sfântul Chiril al Jemsalimulut scric, in continuarea textului citat mai sus: „După care, sfârşîndu-li-se lacri-mile, profeţii au strigat: «Cine va da din Sion mântutre lui Israel ?» (Ps. 13, 6) şi încă: «Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5) (...), căci, iată, rănile oamenilor sunt mai man decât leacurile noastre (...)t şi ticăloşia noiistrâ noi nu putem s-o îndreptăm, numai Tu poţi sa ne îndrepţi şi să ne ri-dici".1" „Şi a ascultat Domnul rugăctunea proorocilor §i nu Şi-a întors Tatăl lii(ii Sa de la nearnul omenesc rănit de moarte. Şi pe însuşi Fiul Său L-a trimis, ca doctor care să-l tămâduiască".3u „Cuiioasteţi că este împâral şi Doctor'*, „căci 11 ii.'.. împăratul nost.ru, punând începul tămâtluirii, s-a îmbrăcal in sârăcîa noaslră şi l-a vindecai pe cel bolnav",!l „RămAnând Dumnezeu şi " Omilii duhffvniceţU (Col. II). XXXII. 5. *Cwântâri. XLV, 9; XXXVIII. 13. '' Omi/ii ta Evanghetui tfapă Lira, XIII. 2. Despre îngerii vindccutori. A se vedea: In 5. 4. SI", loan Scui'aml, Scam, I, 14. " Omilii la EvangHeda dupd Utai. XIII, 3. ,? Ibidem, 2. ^Cf.Scom.l 14, (\iti-hrzr bti/'tisnmle. XII. 7. " ibidem. %. '-' ibidem, I. 235

Condifîîle general*? ale iimuuluîrii păslrându-Şi cu adevărai neschimbată slava de Fiu, S-a facut, ca doctor foar-le priceput, pe potriva slăbiciunii noastre"." La fel spune şi Avva Dororei: „Atunci Bunul şi lubitorul de oameni Dumnezeu trimite pe Unul NAscut Fiul Său. Căci numai Dumnezeu putea tămădui şi birui o aslfel de patimă. Şi pro-orocii au cunoscut aceasta. De aceea spmie şi David in chip lămurit «Cel ce şezi pe heruvimi, arata-Te, înalţa stapânirea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi» (Ps. 39, 23). Şi «Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5). Şi aKele ca aceslea. (...) Deci a venit Domnul noslru, făcandu-Se om pentru noi, ca, precum zice Sfânlul Grigorie," să vindece pe cele asemenea prin ce-le asemenea, sufletul cu suflei, trupul cu (nip".24 Avva Ammona spune lot aşa, că „Tatăl L-a trimis din cer pe Fiul Său, pentni ca sâ vindece toaie nepu-linţele şi toate bolile oamenUor"." lar Sfântul Antonie eel Mare. in mai mul-(e dintre scrisorile sale, reia această temă: - „Rana era de nevindecat şi nici una dinrre fiipniri mi puiea s-o lecuiască, în afară de Fiul cel Unul Nâscut. chip al Tatălui: EI, Mântuitorul noslru, era doctorul cel bun, ştiut şi aşteptat de prooroci; şi de aceea, adunându-se toţi laolaltă, au înalţat rugâciuni la Dumnezeu pentru neamul omenesc (...) lar Dumnezeu, ariitându-Şi marea Sa iubire, a venit la noi, oamenii"."'' - „Rugfiminţile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu. care cereau adâncul bu-nătăţii Sale, să-L trimită adicS pe Fîul Său Cel Unul NSscut. - căci, nefiind nici o iViptură în stare să vindece rana cea adânca a omului, El sîngur putca s-o facă venind la noi -, au ajuns la urechile Lui şi, mişcat de iubire, Acesta a spus: Fiul Omului (...) binevoieşte să iei asupra Ta sarcina aceasta".27 - „Toată adunarea sfinţilor s-a strâns ca să-l ceara bunătâţii Tatălui un Mântuitor care să vină sa* ne mântuiascâ pe noi toţi, spunând că numai El singureste doctond potrivit pentni rana noastnl. Şi prin voia TaUllui, El S-a lip-sii de slava Sa şi, Dumnezeu Hind, a luat chip de sluga şi S-a dal pentru pacatele noastre".2*1 - „Văzând că nici sfinţii şi că nici una dinlre fapturi nu poale vindeca rana adâncă ce cuprinsese toate madularele şi ştiind c;1 duhul le era neputincios, Tatal iiiluror fapturilor Şi-a arătat milostivirea şi, In marea Sa iubire de oameni, nu L-a cruţat pe Fiul Sail Unul NAscut şi L-a dal pentru piicatele noastre. ca pe toţi să ne mantuiasca*1.2* - „Inima Făciitorului s-a umplul de milă pentni noi şi în neţărmurita Sa bunatute El a voit s3 ne aducă la starea cea dinlai, care se cuvenea s;l fie pu;: a

Ibidem, X. 5. Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. CuvtouâH, XXVIII. 13; XLV, 9. '* hiviiftiluri tie suffer Jolositoare, I, 4. 2S liphiole, 12. 3. " Scrisori didiovniceşli, II. 2. r Ibidem, III. 2. * Ibidem, IV, 2. » llndem, V. 2. 236

liitslos Ttinuuiiiitimil rurea păstrală, Şi nu S-a cniţat pe Sine, ci S-a pogorât la făpturile sale, pentru a le mântui'V'0 - „Cei care primiserâ Duhul au cunoscut câ nimeni dintre făpturi nu poale vindeca rana cea adfmcă, ci numai Bunatatea Tatfilui, Care este Fiul Sail Cel Unul Născut, trimis ca sa mântuiascS lumea. El esle doctorul eel mare care poate să ne vindece de boală, Şi ei s-au rugal Tatalui şi Bunătâţii Sale",11 „Făcâtorul nostru a văzut câ rana se întindea tot mai mult şi ca era nevoie de un doclor; de aceea, lisus. Dumnezcu şi Ziditorul oameiiilor, a venit la ei să-i vindece"." La rândul său, Sfântul Macarie Bgipteanul scrie: „Rana cu care am fost raniţi era nevindecabila şi numai Dumnezeu putea s-o vindece, De accea a si venit în persoană, pentru că nimeni şi nimic din ecle de demult - nici Legea, nici proorocii - n-au putut s-o vindece, Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabila a sufletului"." lar in alta parte, la fel, spune că omul „aşa de grav a fost rîlnit, încât nimeni nu putea sa-l vindece. ci numai Domnul; El singur putea săvârşi acest lucni. lar Acesta venind «a ridicat pacatul lumii» (loan 1, 29)". Şi pentru că (oţî erau ncputincioşi, „a trebuit sS vină Mântuito-rul, doctorul eel adevărat, eel ce vindeca in dar (...) El singur a adus marea şi mântuitoarea izbnvire şi însănătoşire a sufletului; EI l-a eliberai din robie, El l-a scos din întuneric, El l-a preaslăvit cu lumina Sa". în altă omilie spune. la fel: „Când a călcat Adam porunca şi s-a făcut neascultător, odraslele nopţii - adică duhurite răutăţii - i-au sfâşiat mădularele sufletului şi l-au lăsat fără puterea de a face binele, îiitunecăndu-l cu (otul şi rănindu-l fără putinţă* de lecuire; si nu i-a fost cu puiinţa nici unuia dintrc patriarhi sau dintre prooroci sii-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul sau, putea s-o facă. Şi pentru aceasta, în neţărrnurita Sa bunatate, a venit întru alâta umilinţă şi la licitloşia noastră peiitni a ridica sufletul căzut în răutate"." Dar nu numai autorii citaţi mai sus, ci toţi Sfinţii Părinţi văd in Hristos pe Doctorul venit la oameni pentru a-i vindeca de bolile şi de nebunia aduse de pilcat şi dc urmările sale; ei vorbesc - încă din primele veacuri - despre mântuirea pe care El a adus-o ca despre îngrijire şi tămaduire a neamului ome-IK'SC. Astfel, de pildfl, Sfantul Ignatie al Antiohiei le scrie Efesenilor: „Un singur doctor ('icnpoc,) este, trupesc si duhovnicesc, nascut şi nenâscut, Dum'" Ibidem, V bis.

»IbtdenuVlZ.

'■■ Ibidem. " Oimlii tlultovnicvfti (Col. II). XXX. 8. * Ibidem. XX. 5-6. " Omlii duhoviticeftt (Col. III). XXIV. 3-4. A se vedea. de asemenea: Ibidem, XXV. J. l-\, Omitii duhtnmicejfl (Col. II). XV. 47: Jnsusi a spâlat riinile ucestora. i-a vindecat şi i-a dus in citmara cea cereuscă"; XLVIII: „Pentru aceasta a si venit Domnul. singur doctor adevurat. pentru ca să vindece sufletele celor credînciosi tie patimile celc incurabile şî sil le cur3teasca tie imiidâiia leprei rautfuii".
2T7

Condifiiie general? (de lâmâduirii nezeu in trap, în moarte viaţă adcvărată, din Maria şi din Durnnezeu (...) lisus Hristos, Domnul nostru".36 Sfântul lustin Martirul şi Filosoful spune despre Hristos că „S-a făcut pentru noi om şi fund astfel părtaş suferinţelor noastre. ne-a adus vindecarea".37 Autorul Epistolei către Diognet scrie şi el câ Dumnezeu, „arătand că în vremile de mai înaintc era cu neputinţă firii noastre să dobândeasca viaţa, a arătat acum că Mântuilorul poate mântui şi face cele cu neputinţă; prin acestea două a voit sîl credeni in bunatatea Lui. sa-L socotim (...) doctor (a! nostru)".38 „Singurul doctor al rănilor noastre este niiinai lisus", spune Clement Alexandrinul,1'' care arată şi că „Durnnezeu, Care este Tată, caută făprura Sa, o vindeca de cade şi iarăşi o ridică",40 In omilia sa dedicată Epifaniei, când Biserica sărbătoreşte arătarea lui Dumnezeu oamenilor. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Sărbătorim aslazi vin-decarea noastră de boală",^ şi încă: „să vedem (în sărbiUoarea aceasta) lu-crarea vindecării noastre".4: Sfântul Grigorie de Nyssa, la rândul sâu. scrie: ..Dociorul adevărat al bolilor sufletului, care, pentru cei stăpânili de rău. a in-irat în vîaţa oamenitor. înlăturand (...) pricina facătoare de nioane, ne readu-ce la sănătatea sufletească".411 Şi puţin mai departe: „Riindcă (...) prin părăsi-rea vieţuirii celei bune din rai (...) firea noastră a fost luată în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte. a venit Doctoral eel adevărat, tămăduind după legea doftoricească răul prin cele contrare lui",44 Sfâniul loan Damaschin în capitolul din DogrmUica sa dedicat venirii in trap a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezeiasca întrupa-re, despre purtarea de grija (iconomia) de noi şi despre mântuirea (în greceş-te: modul vindecdrii) noastra", spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tată-lui... vindecAnd neascultarea noastră".45 Mulţi Sfinţi Părinţi amintesc, în acest sens, proorocia lui Isaia referitoare la Hristos: „El a luat asupra-Şi du-rerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovarat" (Is 53, 3). Păcatul şi urmarile sale apar ca boală. dar şi ca forme de nebunie mani-festată în multe chipuri. De aceea. Hristos este privit şi ca Cel care a venit ca să „plăsmuiască din nou pe cel zdrobit, să-l faca viu pe cel omorăt şi să che-me iaraşi la el din rătăcirea (minţii) plăsmuirea Lui".4'' lar Origen spune di* Câtre i-fesem, VII. 2. Apologia a dona, Xlll. " Epistola vâtre Diognet, IX, 6. " Care bogai se va mântui''. 29. 3. 40 ('uvi'mi de indemn <ătre etitii. X, 91,3. " (Mvâmâri. XXXVIM. 4. 11 Ibidem. "" Despre Rugi'tciimea dotimetiscă, IV. u Ibidem. a DogiiHilirii. Ill, I. " Sf. Simeon Noul Teolog, Discitmtii etice. I. 2. 238

liristox - TămăduiUmil
rect: „Neamul omenesc, atins de nebunia păcarului, irebuia vindecat prin mij-loacele pe care (Cuvântul) le socotea poirivite celor atinşi de ea, pentru rea-ducerea lor pc căi înţelepte". JT De aceea, Clement Alexandrinul poatc sputie: „pe eel care grăieşte cuvinte atât de ncsocotile (netfxxvoovvxa) ÎI chem |a mântuirea care-l face saniUos la minte (CTONttpovOTxrav)".4" Aşa cum am arătal deja, chiiir numele lui lisus (leşua) înseamnă „Yahwe mâniLiicşte" (cf. Ml. 1,21; Fapte 4, 12). Verbul ebraic yasha, care inseamnă „a salva", are în limba greacă corespondentul otiţeiv, folosil în mod free-vent în Noul Testament, care înseamnă nu numai „a elibera" sau ,.a salvfl dintr-un pericol", ci şi „a vindeca"; toi aşa, cuvântul acooxnpta (mântuire) în-scamnă nu numai eliberare, scăpare. mânluîre, ci şi vindecare/1'' Putem stabili S puralelă între Inaout; şi ksouxxi. Astfcl, Sfantul Chiril al lerusalimului ex-plica: ,Jisus, în evreieşte, înseamnâ Mântuitor, dar în limba greacă se talcu-ieşte ulmildiiitor"/0 „Şi pe drept cuvânt este numit «lisus», câci este un numc care I se ciivine pentru ca El mântuieşte vindccând'. Am aratat deja câ Hristos însuşi Se prezintă ca doctor (cf. Mt 8. 16-17; 9, 12; Mc. 2, I7;U4, 18,23; 7, 31), că adeseori proorocii îi vestesc venirea în această calitate (cf. Is 53, .*>; Ps. 102. 3), iar evangheliştii îl numesc si ei tot aşa (cf. Mt, 8, I, 6-11). Pilda samariteamilui milostiv, dup.1 Origen, poate fî ea însâşi privitS ca o prezentare a lui Hristos ca Doctor.52 Să aminlim. m fine, că, în timpul unii Sale pămanteşti, mulţi oameni au venil la El ca la un doctor." Biserica Ortodoxa a integral acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca şi conceperea mântuirii ca tfimadtiire, in ansamblul rituaiurilor sacramcntale54 şi al slujbelor liiurgice,55 In însuşi rniezirl dimmezeiestii Liturghii a Sfantului loan Contiti lui fV/.v/tv. IV, 19. (Prof Larchet traduce ultimcie cuvinte: „penlru a-i face pecei nebiuri întregi |:i rninie"). ? < 'uviitil de indenm f litre elhii. XII- IJ8. 4. * Cf. X, L. Dufour. Pirlionnahe (hi NotOVOU Testament. Paris. 1975. p. 485-4S6. P. Gvdokiniov, Usages tie In vie spiiituelle, P.iris. 1969. p. 169-170: I. Hausherr. Btudta de spihtuolite orientate, Rome. 1964, p. 317-318. Am arătat deja ca aces' dubhi sens « regăseste şi fn limb" coptă, iar dinire limbile modeme. in limba Italian;! in care „la .salute" înseamnă şi măntiiiie sau scăpare. dar şi sanalate. 111 C<it?heze btiptisnmle, X, 13. 'IhidenuA. " Cf. Origen, OmilU lit Evimglielia du/nî Lnca. XXXIV; Cmnentiiriit la Evanghelia ttitpâJaan, XX, 28, B Cu privire la acest aspect, a se vedea A- Hamack, ..Medicinisches aus der altesten Kiichenyeschicfile". Texte uitd Uittersuchitngen, VIII. 4. Leipzig. 1892. p. 125 s.u. M Penlru cilitorul occidental. Prof. Larchet recornanda* caiiea lui E. Mercenier. Ut pri-err dtt liglises de rite byzantin, t, I. Chevelogne. 1937. care cuprindc (extelc acestor slujbe. In ccca ce-l priveşle pe cilitorul reman, ace&ta Ic poare afla in cărţile dc ritual oi'todoxe (Uturgltier. Mvtitfehiic, Censtov, Oc.toih etc.). v ^ S,i citilm câleva excmple. scoase din slujbu Vecetniei şi a Urrcniei din ziua lie Duniinica: „Prin Cădorea celni întâi zidit. cuniplil ne-ani rânit; dar ne-am viiulecat cu rana Ta, cu caie 239

Coiuliţiile generate tife lâmâduirii Gură de Aur, Hristos este invocat. ca „Doctorul sufletelor şi al trupuriloi noastre'*. Penrru că este în acelaşi timp şi Dumnezeu, şi om, unind în Persoana Sa dumnezeiască cele două naiuri, divină* şi umană, Hristos, Logosul înlrupat, poate să vindece firea omenească, bolnava din pricimi păcalului şi a urmări-lor lui funeste. Pentru ca să-1 vindece pe omul căzut, Hristos trebuie să Se t'acă om, sa-Şi asunit* in chip adevăral firea omenească. Aşa cum arată Sfăntul Maxim Mărturisitonil, „Domnul fiind înţelepl, drept şi puicrnic după fire, se cădea ca înţelept. să nu ignore modul tămăduirii'7(' şi, explică el în continuare, ..înţelepciunea şi-a arătat-o în modul tămăduirii, facându-Se om fără vreo schiinbare sau ştirbire"." Dacă ar fi numai Dumnezeu, farâ să fie în acel&şi timp şi om, iitiinci - spune Sfânlul Chiril al lerusalimului - înseamnă că „El nu Şi-a asumai omenitatea, şi noi rainânem straini de mfintuire'V* căci, aşa cum arată Sfâiitul Grigorie de Na-ziaiiz, „ceea ce nu este asumat, nu este vindecat (to ytip 6:rcpoaAf:/rcoi;, &6eprt-ntxrxiv)"?' formula care reia cuvânt cu cuvâm spusa Sfântului loan Damas-chin."' care mai adaugă: „CuvânUil ia pe om în mtregime (...), ca să dea mântuire vindecare) omultii în înlregime" şi „pe toate le-a lualca pe loaie să le vindece".**1 ntr-adevăr, Hristos a vindecat „pe eel asemenea priiitr-unul asemenea", adică 1-a vindecat pe om facându-Se om. îmbracând firea omenească în întregimc. „Neputinţafirii noastre (,,.) fiind peste măsură<Je irmre, avea nevoicde un leac pe măsură. lar acest leac ni 1-a adus Zidiiorul nostru, Cai"e S-a facut asemenea tâpturilor Sale şi Dumnezeu l'iind, S-a fifcut om ca noi", scrie Sfântul Sofronie al lerusalimului/': Hristos, arata Sfântul loan Damaschin. ne-a „vindecat" „prin Te-ai răflit pentni noi, Hiistoase" (Ginonul învierii. gl. I. cânlarea a 6-a, Durninica. la UQcnie); „Muşcareu cea de voie. cea din rodul pomului. cii patinta cea de voie ai vindccal-o. Diunnezeul parinţîlor..." (Ginonul Cnicii şi al învicrii, gl. II. cAntaiea a 7-a, Durninicii. In Utvenie); „Cu ranaTk noi toţi ne-am vindecat" (Slihira 4. gl. Ill, Sâinbâtă* scara. la Vecemie): „Firea noasnă ceu bolnavii ai vindecat-o. Slăpâne. uniml cu dfmsa în I^CcioînTi docimia cea tâmăduitoaie. adicâ prcactirată Diimnezcirea Tn, Cuvfuitiile" (Canonul învierii. gl. II. cfintarea a 4-a, Duminiciî, la Utrenie); „Vindecat-ai sfăifimarea prin cădere a ornenirii. Doiminc. cu Dnmnezeicscul Tnu sânge. clin non xidînd-o" (Cmonul lnvierii. gl. IV. cânlarca I, Diuninică, la Utrenie); „Suilu-Te-ui pe Cruce. patimile inele vindecândule cu palima pieacumUilui TÎUi imp pe care de voie l-ai piirial" (Canonul învierii, gl. IV. cantarea a4-a, Duminicâ, la Ulienie). 16 Rfâpunsuri câlre Talasie, 61. PG 90. 629C. 51 ffibtat. ,M Cateheze bat'th'tuiie, XII; I. B EpisUile tttoiogice, I. 32. 60 Dogmalica, III, 6 şi 18 („Ceea ce n-a fost lual. n-a fost vindecat"). fc ' Ibidem, 18.20. "! ('tivânt despre loan Bottţ&orul, PG 84. 382B.

240

Hristox Tâmâeiuiwnd luarea firii noastre".6' Şi tot cl spune în alti parte:04 Jntreaga fiinţă a Dumnezeirii s-a unit cu întreaga fire omenească; Dumnezeu Cuvântul n-a lâsat nimic din cele ce a sădii în Urea noastrît când ne-a plăsmuit la început, ci le-a luat pe toate, corp, suftet gânditor şi rational şi însuşirile acestorn (...): El în ftitregîme m-a luat pe mine în întrcgime, El în îniregime S-a unit cu mine in întreghne, ca să-mi daruiascâ mie în întregime mântuire. Câci ceea ce este neluat, este nevindecat". „Pc loate le-a lual, ca pe toate să le vindece", spune el încji o dată/s Hristos Se face „pentru loţi, tot ceea ce suntem noi: trup, suflet, minte",66 asumăndu-Şi în îmregime fîrea omenească. Ilristos, nâscându-Se din Fecioară, a fost lipsit de urmele păcatului strâmoşesc. luând astfel asupră-Şi firea care i s-a dat omului Ja facere, firea pe cure Adam o avea Tn Rai. adîcă o natură tinzând firesc spre bine şi lipsîtâ de orice înclinare spre pâcat, nepiltimitoare, nestricăcioasă şi nemuritoare.1'7 fn cuvântul său la Naşterea Domnului, când Biserica sărbătoreşte întmparea Domnului, Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Multe sărbatori are Biserica penrru a cinsri tainele creştine ! Dar dintre toate cea mai mare este cea de astăzi, căci astâzi (Mristos) pe mine, eel păcătos, desflvârşit m-a făcut şi m-a imois la starea cea dinfâi din Rai a lui Adam".6Firea omenească asumată de Cuvâiitul lui Dumnezeu era încîi şi mai mull desăvârşită şi îndtimnezeitâ datoritâ unirii ipostatice cu firea Lui cea dumnezeiască, de ale cărei energii se împărtâşea deplin,'''' fiecare dintre cle păstrân-du-şi neatinse însuşirile fireşti. Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Maxim Mâiiurisifonjl şi .M'.mtni loan Damaschin vorbesc despre perihoreza celor douii firi,7<i care sunt deosebite, dar nu despărţite, unite, dar neamestecate. MVuinil loan Damaschin spune că, „chiar dacă spuneni că firile Ooninufui pătrund una în alia, totuşi ştim că întrepătrunderea (perihoreza) provine din pajtea fîrii dumnezeieşti, Căci aceasta străbare prin toate, dupa" cum voieşte, dur prin ea nu pnlrunde nimic. Şi ea împflrtâşeşte truptilui din inăririle saJe, dar ntmâne nepătimitoare şi rui participă la palimile trupului".71 Enipostazi-uid natura omenească şi unind-o astfel cu natura dumnezeiasca, Hristos, prin întruparea Sa. a făcuf să cadă cea dintâi dintre cele trei stavile care-1 despâr-|euu pe om de Dumnezeu, şi anume deosebirea de fire, celelalte fiind pacatul ® Dogmatic*. III. 1. ** Ihidsnu 6. a ibidtm, 20. '"Sf, Grigorie de Nazianz, Epuitole teotogice, I. 32. n7 Cf. Sf. Maxim Miirdirfsitonil, /tâspumnii rain1 lahme, 21. ■* Cuvântâri, XXXVfll, 16. ** Cf. Sf. loan Damaschin. Dogmatica, III, 17. 3 Cf. Sf. Grigorie de Nazianz, Episttfi* teobgiee, I, 31. Sf. Maxim Măilmisitorul. Oispum cu Pyrlms, PG 91. 345-348A. 71 Dogmatica. III. 7. Cf. 3.
241

Condiţiile generate ale tămâduihi şi moartea.7: EI i-a redat firii omeneşti puterea de a primi în ea harul dumne-zeiesc necreat, de care aceasta se lipsise prin păcatul strămoşesc, Acestei asumări a firii. Hristos i-a adăugat şi o asumarc iconomicâ.?J Din marea Sa iubire de oameni, EI intră în stare de chcnoză, şi binevoieşte să Se eoboare îniratât, incăt, într-un anumil fcl, renunţii la nalura Sa nepătimitoa-re, nestricăcioasă, nemuritoare si dumnezeiască, pentru a-Şi asuma natura că-zuiă şi păcătoasă a omului care suferea urmările păcatului strămoşesc; altfel spus, El ia asupra Lui natura omenească pătimitoare, stricâcioasa* şi muritoa-re. Totuşi, asumându-Şi această fire păcătoasă şi făcându-Se, aşa cum spune Apostolul, „păcat pentru noi" (2 Cor. 5, 21), El nu a primii păcatul.74 „Fiind cu totul lipsit de pâcat şi de siricăciune, explică Sfântul Grigorie de Nazianz, a vindecat toate greşelile şi patimile noastre şi a şters necurăţia păcatului. Căci luând asupra Sagreşelile şi bolile noastre, El nu s-a întinatcu nimic din ceca ce avea nevoie de leac, căci dacă a binevoit sfl se lase ispilit în toate, pentru a Se face asemenea nouă, de pâcătuit însă n-a păcătuk'V* Astfel, Hrislos ia asupra Sa „trăsătura pătimitoare (a omului), însă fără de păcat".70 Altfel spus, „Hristos a luat toate afectele fireşti şi neprihănite ale omului",7' afară de „patimile de ocarfl".78 Astfel. El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama. lacrimile, sim-ţirea durerii. suferinţa cea mai cumplită şi. intr-un sfârşit, moartea, altfel spus toate scăderile şi mărginirile noastre ca urmări ale pncatului, pentru ca să ne scape din ele; şi toate bolile, slăbiciunile şi neputinţele firii noastre, pentru ca să le vindece. Aşa cum arată Sfântul Macarie eel Mare: „El, Care dclduse lea-curile cele tămăduitoare, El, Care vindecase pe cei răniţi, S-a arătat ca unul dintre ei"." lar Sfântul Antonie eel Mare adaugă: „Din pricina nebuniei noastre, El a luat veşmântul nebuniei; şi din pricina slabiciunii. veşmântul slăbiciunii; şi pentni ca eram săraci, S-a fâcut sărac; şi din pricinâ că noi ne dâduserăm morţii, S-a făcut muritor ca noi".80 Formula Sfinţilor Părinţi pe care am citat-o mai sus, potrivit careia ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat, se aplică nu numai naturii umane enipostaziate de Hrislos în înire12 1

Cf. Sf. Nicolae Cubasila. Dtapn viafa in Hrislos. III. ' Gasini aceasla concepUe îndcosebi la Sf. Maxim Martiuisitorul (use vedeu sutdiu) nostril: In dhinisalion de I'iumune xetim .sainl Mtixiim le Confesseur. Paris, 1996. p. 3 18-319). !1 Cf. Sf. Maxim Muiturisitortil. Râspunsttri cdire 'falasie, 21. w Ckvd*«&i,XLV,13. "' Sf. Maxim Murturisitoml. Rjbpu/auri cdtre Tahsie, 21. 17 Sf. loan Dainaschin. Dogtruttica. III. 20. Sf Maxim Mărturisitorul, Amhigna, 42. P(i 91. H16D. Sf. Sofronie al lerus&liinului. lifrixtota Sinodald, PG 87. 3173C. !H Sf Maicu Ascetul. Epistolă către Nicolae Monnhul. 9. Cf. Sf. Sofronie al lerusalimului. Omitie la loan BaiezAtomt, PG 87, 3328B '*' Omilii duhovnicexii (Col. II). XXVI. 25. m Epistote, IV, 3.
242

Hristos - TW'iâduitornl gime, trap, suflet şi minte, ci şi modului de existenţă al accslei naturi căzute pe care, tocmai pentru aceasta, Hrislos a binevoit s-o ia asupra Sa. Hristos ia asupra Lui urmârile păcatului pentru a le nimici mai întâi în propria Sa persoană. Şi poate să facă aceasta întrucât, fiind fără de pacat si riiniânând neînlînat de el, mi suferă tirania lui, nedând loc păcatuluj in el/1 şi peiiiru cfi in toate ispitirile şi încercările la care S-a supus de bunavoie, Şi-a păstrat însuşirile omeneşli nestrămutat îndreptate spre bine şi a supus întot-deauna voinţa Sa omeneascS voinţei dumnezeieşti. Sfântul Chiril al Alexandria scrie: „Sufletu] devenit suflet al Cuvfintului. care nu ştia de păcat, avea de acum siguranţa unei aşezări nestrămutate în bine, devenind cu mull mai tare decât pflcatul care ne slăpânise până atunci".*? „Luând sufletul onienesc. El l-a făcut pe acesta biruitor asupra păcatului $i, aşa zicâncl. ca şi îmbibân-du-l cu o vopsea care nu mai iese, i-a dat statornicia şi nestrămutarea firii Sale", spune el în continuare." Stinţii Pflrinţi insistă în mod deosebit asupra acestui fapl, anume câ Hristos Şifl supus întotdeauna voinţa omeneasca voinţei Sale dumnezeieşti, altfel spus. ei arată c«l, întrucâl voinţa Sa dumnezeiască era în acelaşi limp cea a Tatalui care La trimis, Hristos S-a arătai, ca om, întotdeauna asculrător faţii de Tatăl. lar prin aceasta El a vindecat firea noastra, cclci piicatul lui Adam ii constat în neascultarea de Dumnezeu; iar prin despărţirea voii sale de voia lui Dumnezeu au venil urmările nenorocite ale neascultării; şi prin rfliacirea dintâi, firea omenească s-a abâlut de la mcnirea ci firească, ajungand să trăiască nefiresc şi lipsindu-se de harul dumnezeiesc şi de viaţa cea adevăra-tă. Tot aşa cum neascultarea lui Adam l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu, de-săvârşita ascultare a lui Hristos faţă de Tatăl Sau l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, a îndreptat firea cea stricată şi l-a adus din nou pe om la unirea cu Dumnezeu. „(Hristos) ca om a supus, in El, şi prin El, lui Dumnezeu şi Tatăl. ceea ce este omenesc", scrie Sfantul loan Damaschin.M lar Sfântul Grigorie de Nyssa araul vindecarea firii noastre lucrat.1 de Cuvaniul întrupat, prin urmâloarele cuvinte: „Sănătatea sufletului este buna mireasma a voii dumnezeieşti, precum căderea din voia cea buna (a Celui bun) este boala siifliuului, care sfârşeşte în moarte, Fiindcă deci am shlbit (ne-am îmbolna-vit) prin parăsirea vieţuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de veninul neascultarii. şi de aceea firea noastra a fost luata în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte, a venit Doctoral eel adevărat, tămaduind după legea doftoricească ran I prin cele contrare lui. Şi pe cei Iuaţi în stapânire de Cf, Sf. Maxim Mârturisitonil. BâspurauH câire Tatasie, 21 („a lămus inacccsibil $i neat ins de (pulerile rele"). ,: Dittlog despre itilnipareti I-'iuhii l/tutia Nâsctif, SC. 97. p. 230. ° Ibidem. "Dogmatica, III, 18.
243

CondiţiiU- generate ate ffbn/iduirii boaiă, din pricină că s-au despârţit de voia dumnezeiasca, îi elibereazâ" iarăşi de boală prin unirea cu voia diimnezeiască".*s La fel spune şi Sfânlul loan Damaschin: „(Hristos) Se face ascultător Tatălui..., vindecând neascultarea noastră".*'' lar Sfântul Chiril al Alexandriei spune, la rândul său: „După cum în Adam firca omeneascâ a primit stricăciunea prin neascullare (...). tot aşa în Hristos ea şi-a recapătat sănâlatea. căci s-a fficut asculrăloare lui Dumne-zeu şi Tatăl, necunoscând păcatur." Prin întreaga Sa activitate pămantească, prin toate faptele Sale mânlui-loare Cuvântul lui Dumnezeu întrupat n-a făcul allceva decâl sâ lucreze în vederea vindecării fîrii omeneşii. Prin Botez, El, care era neîntinat de păcat, curăţeşte fîrea omenească, o re-naşte şi o lumineaza. scoţând~o de sub stăpânirea puterîlor răutăţii si din ne-cnnoaşterea lui Dumnezeu,m Primind să fie ispitit în pustie, poirivit trăsăturilor pătimitoare firesti, dar biruind ispita şi neprimind în nici un fe! răul în Sine,1" El l-a eliberat pc om din robia puteriior rele care-1 îndeamnă la pacal''0 şi din patimile născute din setea de plăcere.*1 Mergând de bunâvoie la Patima Sa şi primind să sufere durerea în firea Sa omenească pătimitoare. Hristos o biruieşte prin firea Sa dumnezeiasca ne-pătimitoare şi-1 scoate pe om de sub stăpânirea ei (iranică*2 şi din robia palimilor pricinuite de dureref" adică l-a scăpat pe om si de patimile la care ajuiige omul din frica de durere, şi de cele prin care uicearca" să-şi uşureze suferinţa căutând plăcerile.'' 4 Aşa ne arată şi cântările bisericeşli; „Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mcle vindecându-le cu patima preacuratului Tău trup pe care de voic l-ai pui-tat".w Viiidecftndu-L pe om de patimile sale, Hristos îl face să-şi redobândeasca aslfel folosinţa firească a puteriior sale sufleteşti, allfel spus face ca elc să fie din nou îndreptate către Dumnezeu. Sfântul Maxim Mârturisitonil scrie în acest sens: „Cel care l-a făcut pe om (...) Se face El însuşi pătimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; şi astfel desfimţând în trupul Său patimile noastre care întreeuseră orice măsură, în marca Sa iubire de oameni retnnoieşte în Duhul puterile sufletului nostru".v'' Oe\j>re Rugăciuneo ttomtUQSCâ, IV.] M Dogmalira. III, I. ** Ctnueulariu to Ephiota catre Romani, PG 74. 789. m Cf. slujba Vecerniei şi cea a Utrenîci dc lu Boboleaza. M Cf. Sf. loan Damaschin, DogmuiUa. III. 20. 90 Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil. timfmn.suri câfre Tatasie, 21.

Ibidem.
' Cf. Sf. Maxim Miîiturisitorul. Rttspunsati rdtrr Tatasie. 61. 629C. "Cf.JH(fem.'21.
M
(> 2

Canoanl tnvierii, gl. IV. câmarea a 4-u, Dumînicâ. la Utrenie.

Cf. ibidem, 61, PG 90, 629C.

' Capetedespre amoftinfa de Ihwmezeu $i iconomta întrupâtU, III. 14. 244

Itrisios Tomtuluitonil Dintre loate faptele lucrării Sale mântuitoare. Patima, moartea şi învierea sum cele mai mari. Prin ele d&râmă cele douâ stavile care mai rSmHsesera in-tre om şi Dumnezeu, adică păcatul şi moartea,'" împăcându-ne cu El (Rom 5, 10; 2 Cor 5, 18); şi ne red:» astfel sănătatea deplină, cea a firii noastre dintru inceput. nestricăciunea şi nemurirea.Vorbind despre Patima, moanea şi învi-erea Domnului, Stan ml Grigorie de Nazianz spune: „Toate acestea erau pen-ini Dumnezeu un mijloc de (...) vindecare a slabiciunii noastre, ca să-1 ■■:■ i.i pe vechiul Adam in starea din care căzuse şi -;i i ducă din nou lângă pomul vieţii" H Rascumpaiarea omului este o mare taina, cu anevoie de înţeles în toalâ profunzimea ei şi cu nepulinţă de explicat în cuvinle omeneşti. îndeosebi moartea lui Hristos pe cruce apare ca .judecată ajudecaţii", după cum spune Sfâiitul Maxim Mărturisitorul/" De aceea se cuvine ca taina aceasta să fie nţnăritfi şi cinstită prin lăcere". cum învaţă SfantuI Grigorie de Nazianz.100 Sfinţii Părinţi vorbcsc despre ea in lermeni apofatici. folosindu-se de imagini cure râmand palide şi nu sum niciodată pe ma sura milreţici ei. Să nolăm totuşi ca perspecliva adopt ată în general de crestinismul occidental care plasează răscumpâiarea într-un cadru esenţial etic si juridic. ca „salisfacţie" sau „platâ". văzând în jertfa lui HristDS o datorie pe care Acesta o pliUeşte Tatului în locul omului, pentru a-l pololi mania sau pentru a „satis-face" dreptatea dumnezeiasca - este cu totul străină de învăţătura SfînfUor Pâiinţi răsâriteni şi deTradiţia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se inrreabă Sfântul Grigorie de Nazianz, care refuză o asemenea concepţie cu privire la răscumpărare, ciî Tatăl primeşte jertfa nu pentru că ar fi poruncit-o in vreun fel sau pentru ca ar fi fost cuinvu necesura" penlni El. ci din icono-mie? Trebuia ca neamul omenesc să fie sfinţit de Cel ce este Dumnezeu, Care să ia asupra Sa firea omenească, Irebuia ca El însuşi sa ne izbSveascS de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca să ne cheme din nou la El prin Fail Sail, Care esie Mijlocitorul Care pe toate |c face dupii voia Tatalui. Căruia fi este supus in toate"."1' Hristos răstignit pe cruce nu adiicc o simplă „satisfactie" de ordin juridic, ci restaurarea ontologies a firii omcneşti pe care a luai-o asupra Sa, Şi dacă numai Fiul lui Dumnezeu îl poale răscum-păra pe om şi dacă pentru aceasta El trebuie să inoară cu tnipul, aceasta nu se întamplă pentru en* numai El era pe măsura datoriei pe care omenirea păciitoasa o avea fata" de Dumnezeu şi pentru ca numai prin moartea Sa piilea sâ plăteasca aceasta datorie. ci pentru ca" singur Dumnezeu putea sâ lecuiască de rele neamul omenesc şi numai primind să nioara El. „Cel ce singur are
fl

Cf. Sf. Nicolae Cabnsila. Despre vkifo in Hrisias. HI. " CnvâiHtîri leo/itgice. II, 25, " WspiiMuri călre Talasit, 43. PG 90.408D; 61 633D; 63m 684A; 685B. m Cuvântârt tcologice, XLV, 22.

"" tbtdm, 245

Condiftile generate ate twiuuluitii nemurire" (I Tim 6, 16), pulea sa-l izbăvească pe om din moarte, căci altfel, cum spun Sfinţii Părinţi, ceea ce nu este asumat, nu poate fi vindecat. Astfcl, după cum starea de stricăciune apare pentru cei mai mulţi diiitre Sflnţii Părinţi ca o boala care l-a lovil pe om in urrna păcatului şi ca o consecinţă „firească" şi de neînlăturat a ace lui a, mai curand decâl o pedeapsă dalâ de Dumnezeu. lot aşa răscumpărarea adusă de Hristos esfe Înţeleas3 de ei ca o asumarc de bunăvoie de calre Cuvânhil întrupat a condiţiei omcneşti, supusa suferinţelor şi morţii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sale urmările pacatuluî, adică bolile de natură spirituals ale omului, stricăciunea şi moartea, şi de a-i dărui acestuia o viaţă nouiV în care firea omeneasca* să-şi regăsească deplina sănătate, Nu este deci de mirare că Sfînţii PSrinţi vorbe.sc despre Patimile şi moartea manttiitoare ale lui Hristos cade o adevăratâterapeutică. iarefectelc lorbmecuvânuite asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevaială vindecare. Crucea Jui Hristos, spune Sfântul Atanasie eel Mare, ,# adus vindecarea zidirii".102 „Cu ranile Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfântul Antonie eel Mare,101 dupăcuvântul profetului Isaia: „Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat" (Is 53, 5). Origen se foloseşte de termeni asemănători: ,Prin moartea Sa, care ne-a fost datadrept leac (SdipuctKOv) pentru împotrivire şi păcat, ne-a cuntat pe toţi".lw lar Biserica, aşa cum auzim la Utrenia din ziua fnălţării Sf'intei Cruci, cinsteşte Sfânta Cruce prin care neamul omenesc „primeştc tSmăduirea suflcmlui şi a trupului şi a toată boala",105 Primind de bunăvoie moartea, care este totodată pricină şi urmare a pâ-catului, Hristos, Care este în acelaşi timp pâtimitor şi muritor, ca om. iar ca Dumnezeu este ncpătimitor şi fără de itioarte, Stăpânul inorţii şi al vieţii, ni-miceşte în toţi oamenii stricaciunea, moartea, pâcatul şi toate urmările sale. El a primit de bunâvoie moartea, ca om. dar penlru că era Dumnezeu, nu a fost ţinut de moarte. Atunci cănd trupul MâiUuitorului a fost pus tn mormănt, era (nip strică-cios, căci Hristos Şi-a asumat stricacîunea firii omeneşti; dar pentru ca" era rnipul Cuvântului înlrupai, şi ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era dcspflrţit de el, ci era unit cu el,"16 a ramas neatins de stricăciune. Şi tot aşa, atunci când sufletiil Mântuitonilui s-a pogorfil la iad, n-a fost ţînut de puterile care încercau să-l prindă, pentru că era unit in chip ipostatic cu Logosul întrupat.107 S-a înfăţişat morţii, stricăciunii şi puterilor iadului ca un murilor de rând, dar ca Dumnezeu, le-a nimicir, Ctivânr tmpotriva elimlor, l, " Srrisoh, II, 2; III, 2; IV, 2; V. 2 (lfprin runile Lui noi to|i ne-ain vindecat"): V bis; V, 3. "*' ('timeiilahu la ICvanghclia dn/xi Itxm, I, 37. |M Troparul Vaueklor. (: *Cf. Sf. loan Diunaschin. Dogmatica. III. 27. ,r Ibidem.
24ft
113

Hristos - Tămăduitoml Data Hind neputinţa omului de a explica rational biruinţa lui Hristos, Sfin-(ii Părinţi au recurs la simbolism, spunflnd adeseori că moartea. stricăciunea si diavohil au fost prinşi ca de o momeala de firea omenească în care Se îmbrflcase Mântiiitoml. Astfel, Sfăntul loan Damaschin scrie: „Aşadar, moartea se apropie şi, înghiţind momeala corpului, este strâbâtută de undiţa Diinmezeirii; şi gustând din inipul lipsil de păcat şi fflcfllor de viaţă, este distrust şi dă îndărăl pe loţi aceia pe care altădată i-a înghiţîl. Caci după cum îniunericul dispare când vine lumina, tol astfel şi stricăciunea cste alungată la apropierea vieţii".lc* Sfântul Maxim Mărturisitorul, spunând că* Hristos, când a fost ispilit în pustie, l-a făcui pe diavol să cadă pradă propriei viclenii, ară-landu-Se ca simplu om, dar bîruindu-l de îndată prin respingerea ispitei, fo-loseşte aceeaşi imagine ca şi Sfântul loan Damaschin,,0'' Şi aratâ cum, astfel, Hristos inversează procesul căderii: „Aşa cum înghiţise acela mai înainte pe oni. momindu-l cu nădejdea dumnezeirii, tot aşa, momil fiind mai pe urmă cu Firea omenească, (I-a silit) să dea afară pe cel amăgit cu nădejdea dumnezeirii, amăgil fiind el însuşi cu nadejdea că va pune mâna pe omenire; apoi ca s,1 se arate bogăţia covârşitoare a puterii dumnezeieşti care biruie, prin slă-biciunea firii biruite, (ăria celui ce a biruiî-o mai tnainte; şi ca să se arate că mai dcgrabă biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de momeala trupului, decăldiavolul pe om cu făgăduinţa firii dumnezeieşti"."0 In moartea [ui Hristos îşi află pentru totdeauna moartea omul ccl vechi. Adam eel dintâi, şi piere cu totul forma decâzută şi bolnavă a omenirii care suferea lirania diavolului, a păcatului şi a morţii, „Cunoscând aceasta, cil omul nostru eel vechi a fost răslignit împreunâ cu El, ca sa se nimiceascfi tmpul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai pic&tuloi" (Rom 6, 6). O dată pentru totdeauna şi pentru toţi, El a dcsfiinţat păcatul prin jertfa Sa (Evr 9, 26). Prin moartea Sa „a surpat pe eel ce are stajiânirea mortji, adicfi pe diavo-lul" (Evr 2, 14) şi „a izbăvit pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toatâ viaţa" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfântul Atanasie eel Mare, „s-au petrecut cu el (cu trupul) in chip minunat amăndouă acestea imprcuiul: moartea luturor s-a împlinit în trupul Domnului, şi moartea şi stricăciunea au fost desfiinţale în el pentru Cuvânlul care era unit cu el".1" in moartea lui Hristos, păcatul. strtcăciunea, moartea şi puterea Celui Rail au fost nimicite; omul eel vechi a fost omorttt, a pierit vieţuirea cea rea, lega-tâ de păcal şi supusă morţii, diavolul a fosl înlanţuit şi puterea lui surpată. Dar acest moment esenţial şi indispensabil al mântuirii noastre, el singur nu era de ajuns: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnica este credinţa voastrâ" " Dognkilica, HI. 27. " Râspmsuri cătnt Ta/asie, 64, PG 90. 7I3AB

ibidem.
' Tmtal d&pre intni/Hireo Ciiviinlului'. 20.

247

dupâ ce a înviat... redobândiica de către om a firii sale adevârate. Avva Dorotei spune astfcl. adicS este îndumnezeită. 28. Dogmatkn. II. loan Damiuchin. 1 fttvăţâturi de suflet fofositixire.3 Citvântâri feu/ogive.).113 în Hristos eel înviat omul a revenit la viaţă şi „trăieşte lui Dumnezeu" (Rom. 2. înnoieşte ceea cc estc după fire şi face iarăşi întregi şi nevătămate simţurile noastre. Şi făcâiul mill! cu omul... in El. porţile iadului s-au deschis şi stăpânirea morţii a fost nimicitâ. .. în Hristos. numai prin ea dobândeşle omul nepâtimirea.Cf. pe cei ce merg pe urmele Lui. 10). 1 . 4.Condifiile general* ale Umuulinrii (1 Cor 15. 3. omul. 6. fâcute la început". Adam eel vechi a fost lepădal şi s-a arătal desăvârşit Noul Adam (. i-a întors lariişi în Rai. precum Hristos a înviat din morţi. făprura" nouă s-a născut în Hristos".!. Sf. 6. restaurarea lui Adam eel dintâi. în firea sa restaurată prin unirea cu firea cea dumnezeu-.116 Dar. îşi recapătă deplina sănătate a întregii sale fiinţe. '"' Douăzeci şi tfOliâ de (WHEnftf. I. Hristos Se ridică din nou la slava pe care o avea şi. aşa sfl umblâm şi noi întru înnoirea vietii". 17). creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. iar Mântuilorul din cele contra firii ne-a ridicat la cele după fire". I. HI. referindu-se la Hristos. ridică întrea". cum au fost. * Dogmatical^. ale cărui boli au fost nimicite. Iar Sfântul Gri-gorie dc Nazianz spune: „Hristos u ieşit din mormiuit. ieşiţi din mlantuirea păcatului. a restaurat firea omului şi i-a redat astfel sonata-lea primordial. în acelaşi limp. nesiricaciunea şi nemurirea.! la capât chenoza. „Ne-am îngropat cu El în moarte (. ■ mini toate afară de pacat» <Evr. îşi regăseşte puterile dintru început.". Lucrarea răscumpărâtoare a lui Hristos nu este una de creare. l până la a schimba ceea ce e contrar firii in ce este conform firii. 11' Avva Isaia spune şi el la fel: „Cfici Cuvântul «trup S-a tacut» (loan 1. de a fi îndreptate spre Dumnezeu. XLV. 4. în Hristos eel invial umanitatea reslaurată este dusa" la desăvârşirea deplin. a adevăratei sale vieţi şi a menirii sale. 4). este înnoirea firii omului. I4j. potrivit firii lor. Întrupându-Se. scrie Apostolul Pavel (Rom. prin Sfantul Sâu trup. S-a fâcut în toale cele ca noi."2 ajungând la o nouă viaţă."1 Mulţi Siinli Părinţi subliniază de asemenea faptul câ Mântuitorul. 8-10). 248 .! pe care a avul-o Adam în rai. ci de re-cre-are. s-o amintim taefi o data. Dupfi ce Şi-a implinit pan.!.. prin slava Tatălui. adică om deplin. noi am căzut din cele după fire in cele contrare firii. Sfântul loan Damaschin scrie: „După călcarea poruncii. care este. el redevine un om normal.i în Persouna lui Hristos distignit şi înviat. „A luat însăşi fiinţa noastră. dupa chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col.) pen-tni ca. adică după ce a primit de bunăvoie moartea şi S-a pogorât la lad. 1. Mântuirea omului îşi află sfârşitul şi împlinirea în învierea lui Hristos. însăşi pârga frilmântăturii noastre şi se face un nou Adam.

249 . după vrednicia şi dupâ măsura curâţiei fiecăruia". «El poartâ neputinţele noasire şi cu rana Sa ne-a Utmiiduit» (Isaia 53. 5) şi ne tămiUiuieşte. spre ştergerca păcatului" (Evr. nu prin oarecare cuvinte sau prin ruga-ciuni. SfAntul Nicolae Cabasila scrie aşa: „Hristos este Mijlo-citorul prin care ne-au venit toate bunătHţile date nouă de la Dumnezeu sau.121 De aceea. noi care am fost astfel îngrijiţi.™ lar în ceea ce-l priveşte. Tot aşa cum prin Adam firea omeneascâ s-a îmbolnâvit. prin învierea Lui. dupâ nevoile sale şi pe măsura dorinţei omului de a dobândi ajutorul Lui.Tanttiduiionit ga omen ire. ci şi cinstit ca atare şi chemat in ajutor de fiecare om care aşteaptă de la El vindecarea suferinţelor sale sau ale aproapelui. Lucrarea Lui tămăduitoare nu s-a îndreptat numai asupra firii omeneşti recapitulate în El.''' Mântuirea adusă de Hristos se întinde la loţi oameniî. El „a dobân-dii o veşnică răscurnpărare" (Evr. ci asupra fiecămi om care vine la El: „Fiul lui Dumnezeu fund viu şi lucrator (Evr. ci mijloceşte în veci.flristas . pe care Dumnezeu ni le da întotdeauna. Sf. din ioaie timpurile. Dogmatic* IV. ci cu fapta. 1-2. nici Dumnezeu.1"1 adicS îl face pe fiecare om păr-taşîn mod personal la vindecarea întregii firi pe care El a înfaptuit-o. 12). 12). 4. I. 9. o dată pentru totdeauna" (Evr. 5. dftruiud fiecărui om harul SSu. Care vindecă bolile sufletului. în cadrul teologiei referitoare la răscumpărarea înlregii omeniri. 9. noi „suntem sfinţiţi prin jertfa ttu-pulni lui Iisus Hristos. prin Noul Adam ea a fost vinde-cata. viaţa veşnică. punân-du-şi leacurile Sale mântuitoare". XXXI. 10). dăruindu-ne toate cele pentru care a mijlocit. mai bine zis. spune Sfântul Atanasie eel Mare. XLIV. Hrislos „S-a arătat o dată. De faţă este şi acum. mântuitâ şj îndumnezeită în întregime şi pentru totdeauna. pentru ca apoi să ne părăsească. aşa cum aflăm din multe texte 1 Cf. să-l dăm slavă şi multumita". nu dă an singur leac pentru loţi Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. ■ I'mien despre httrufxirca Cuvânluhii.1" Aratând ca şi acum Hristos lucreaza ca doctor al oamenilor. cum f'ac mijlocitorii de rand. Dai* cum mijloceşte ? Unin-du-ne cu Sine şi împăi"ţindu-ne El însuşi darurile proprii. 10. Prin înălţarea Sa la cer. 12) lucreaza în fiecare zi: lucreaza mântuirea tuluror". plecân-du-Se cu iubire spre (îecare. loan Damaschin. dând îngrijirea cuvenitâ fiecărei boli. Tatcirireaditmtiezeieşlii IJiurghii. Hristos nu este privit numai ca tamăduitonil firii omeneşti in general. Căci E! n-a mijlocit numai o data. care primeşte. Pentru care. 1:0 Cuvâtn ascetic. cu totul vindecată şi izbăvîtă din păcat. Cuviosul loan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de eei ce se ostenesc. Sfântul Maxim Marturtsitorul arată că dumnezeiescul Doctor da fiecăruia leacul potrivit: „Dupa cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac. ■ Zei'e capriole. Hristos ridică umanitatea îiidumnezeită în Persoana Sa la Talăl şi o face să stea de-a dreapta Tatălui.

91. Clemen! Romanul. 88. 44. Vasile cel Mare. cu cîit mai vârtos Domnul Se Vfl 250 . lot aşa şi cei bolnavi cu sufletul au nevoie de Pcdagog (. 3. 100» I (Xuvânml B fosl nimiit Manluitor* El a descoperit penlni noi R0e$te doctorii spirifuale (. Peilagogut.i prin Cuvanlul w înţelepciunea Sn").. a fttcut. IX. Catt'heze Iwptismale* II. 2. 2-3.. 83. 5. Contm iia Cel04& IIIt 61.. al slabilnogilor. 25 („Domnul. lipUtok* II. I. XXVII. Despn hivirrea tntpuhlot\ 42. I. Sf.. $i suHelul"). Sf. VII. (hmtii Ui UviliC VIII. 7 (. Stromate. Doctoral care vjndeca loala bolile omenihi.... I („Ctivântul care estc unit cu iubirca tic oarneni. 42. 3. 6 8..) al sufletului bolnnv"). se îngri-jeşte de înueaga tapiura a ontului. 2-3. X. ™ Cf..) şi cu hainrile Sale"). Pedagogiil cet bun.. I. 59. al suryilor (. Cuvantul.ii. VI. 17.. V bis.) da de şlirc de celc de care ticbuie să ne Ferim şi oferă celoi bolnavi toalc lcactailc mantuiiiiM). pe Domnul. XII. 6. lar Mânfuitorul mi dă numai doctorii dulci. S-a făciit doctonil şi tărn&diiitorul orbilor. poţi să le vindeci. 4.. mcdicina este o artil care se învaţît prin înţelepcîunea omenească. Qmitit tiulwvniveşti (CoL II). 2. venind. 102. 21. I. Cel ce vindecâ şi dă ■ i. VII. 3.. Cine-i doctorul ? Dumnezeu.) ca să ne vindecc patimile noustrc"). ewe sufera de boala pacalului şi a neştiinţei ?"). vindeca omul în întreginic'-). 2 („După Demociit.. 5. 2 („El este Cel care vin-deciî şi Irupul ţ\ sufletul nostni..Comliţule generate ate tânttuluirii pairisticeu: şi lilurgice.. Cuvantul Tutâlui însa este singurul doctor care vindecă slfibiciunilc omeneşti. 6 („Rruii* te talc nu întrec şliinţa doctorului. Onvî/j/ impotriva elinifor* 1. palimilor noas-tre. X. Omilii la SwmeL XXVIII.. 2 („noi. XVIH. 5. I.) care. venind. Te vci îngriji dc bolile rnele? Când ma vei vindeca. 4 („Cuvântul estc tanidduitor (. Omilii la Cartm Proorocuhd lerwtua. 6. 6. Para/raal.Dacă vrei. avem nevoie de Mântuitor.. „mai pricepul decât toţi doctorii". la eete *>" <t<. Omilii la lezechiei I. 4 („CuvQnlul vindecâ tnsttşi sufletul. îi vindccfl şi trapul. 2 („Cuvântul mângiiictor vindccă patintile noaslre"). 100 (Sufletul iSfttt cu cluhul „cautil numai pe Doctorul cel bun ţi se increde in tamaduirea Lui (. Sf Ignatie Teoforul. I („Pedagogul nostni. [V. EI este în general numit „doctor minunat". Mctodiii de Olimp. III. 3 („Dupîi cum cei bolnavi cu tmpiil au nevoie de doctor. ci şi amare"). 3. IV. ca sS-Ţi spun: ^Binccuvintenzil. Irineu al Lyonului. Chiril al lerusalimului. este un vindecător (. Tu numai sa I te incicdinţezi Lui .savarsil"V Sf. înţelepciunea. Macajie Rgipleanul. Tmtat tfcspn* intmparta (^tvănîuhu. 12 („Carc Domn ? Cel care vindecă loate bolile tide („. pe cei orbi să vadii (. 2. Dă-tc pe mftna doctorului şi-ţi va opera ochii suflelului şi ai iuimii. Cuvânt ilr îwlrnm câtre <>frnt\ I. 70. Ş£ Atanasie cel Mare. Clemenf Alexandrinul.Cuvirtte ale Sfântului Macarte Egip-teanuts 72 („Dacă Hristos.). 2. Tertuliim. Epistoh*. dar inţclcpciiinea scapfi aullclul dc palimi. I. Cuvfuiliil Tatălui. Sf. îl lecuteşte şi-l t£m5cluieţte şi-i înioarce frmnuseţea nepStimitoare şî nestricacioasa"). I (MMarele Doctor al sufletelor vrea sit-l faca pe om dc. 83. Doarnne li^iise. „cel mai mare doctor". V.). vindecti patimile şi în acclaţî timp curaţeşte şi pacalc-le">. Sror/JMCf. 2. C0MM hti \faniont III. cei carc în această viaţă stintem bolnavi ilin pricinu.). 51. Dcci. estc aşadaj' Cel cure vindcca prin sfaturilc sale palimile sutletului nostni care stint im poliivii in ii In mod propriu se nuincştc rncdicina ajutoiul care se du Inipului cuprins dc boli.) şi a tămaduit toatfl boala din popor (. Ctnttra ereziitor* III. Cdtre Efeseni. IIL 2. cu sfaturile (. Omilii la Evanghelia ttupâ &V6ft XIII. l. 2. „doctor foarte priceput". Sf. Trei cărţi către Aurolu\ I. I 2. I. 6. 8..V suflclul are muhe boli (. 6 („Marcle Doclor al suflete-loi e gala sil vindece sufletul tftti** etc.) şi fagadtiieţte vindecarea patimîlor care sunl in not"). 100.. întni bunatatea Sii. Antonie cel Marc. 3)M). Apologia a dona* 13.. Cel cc I-a creat pc om. ln[r-adcv. 3. 2. Care vindeca loate bolile tale»? (P&. 98. Teofil al Antiohîei. 5. Omilii la Cartea Nţtmerii. stilletc al men. 6. Episiofa călre Di-ogttef. Care hogat « vo mântui ?t 29. Sf. Origcn..♦) nu Se va arăta cu at&t mai mult cu iubire de oiuneni şi cu liimaduîre fatil de sufletul nemuritor. 2. 18. Ephtofa către Corinreni. XLVI. ventnd în lume.. lustin Martirul şi Filosoful. medîcinu vtndccS bolile trupului.şi sa-1 spui raul tan').) Cfind.

Sfi Grigorie tk Nyssu.ca itn doctor pricepuT). 3. „eel dintâi între doctori" etc. Care se numcşte doctor. 27 („a vc-nil penini ca pe cei piîcătoşi să-i mtoiucâ hi El (. 20. 61. pentru că dil doctoria cea cerească $i divină şi Wadccă patimile sufletuliii"). I („duninezejc&cut doctor al sufletelor nowtr©*'). XXX. 88. 2 („Doctoral adeviîral il patimilor (bolîlor) Miflctuliii"). 30 (. Evagrie. 23.Doctor al . Simeon Noul Teolog. 2-3.) chetTifliu pe Doctorul suftetelor şi al tmpuritor (. Daprepocâinfât 6 (. Omilie hi Psidmid 6. poatc sit vindece sufletcltf noastre"). Celui ce prin doftorii amare ne duce la desfătarea în sitnătate"). Cuvâtti 0J< <tu l. 4. 13. XXVII.. 25 (Doiiinnl . venind că(re omul eel grav bolnav. Sf Maxim Miîrtu-risitoruL Capet* deapm dragOSte* II.. PGH3. 37. vindecil dtircrj şi patimî care nu se vindecâ ). Sf..Doninul. VII.-) la timpul sail.. potrivil sttrii cehii bolnav"). Oespre diavoL I 5 („Duninezeu este adevSratul Doctor. 2. riu le poi lip<u leactirile din pafteu acesttii adevărat medic <il sulleiclor" etc. lh\atmm elire. loan fiurfi de Am\ Oesprt jWittrie* 17 (El lucreazâ . 13. Apoftriţme. 6 („Docionil stiflelctor"). XLV1. Hristos. 2 („adevăratul Doctor.» penlm că El poate pe toate sS le vindece: şi bolile sufJetului. Comwbiri duhovtuvtştu VH.. venind. IJnlonttritt. XIV. Cuvântări. 25. 42 („$â Cftadfi in Hri^tos (. 4 t.) udevăratul Docior").. HristoO. Sf. 3. XLVt 9. şi bolile trupului. 109: 199 Uisus estc Doctond sufietelof ţii al Irupurilor"). Sf. 532 („Doctorul c<rl raare care bolile noaslie le-a lual": „Marele şi duhov-niccscal Doctor ceresc.flristos* Ţihnăduittmtl „adevâratul doctor"» „singurul doctor". VIf |0L 103. VIII. 9 (. ScrisoH ihthiwtucryti (Avva VawanufieV 59 uCei cc se apropic de Dofronil no&(ru eel inure sum lurninafi Jc El ţi El ti vindeca de toate bolile $ufJetc$tD. &:1 tăinaduîască inimile noastre ifinilc^i să dm AfinAtate sufletclor no^tre. 47.. Am 180. 7. Sf loan Casian. tfmtfft /fi Facerv.Jlristos. 14. 4 I. 12 („Cclor ce-fi oaută într-adevflr vindecare. 6J2C. 8. Per. VD. IV. I. XXVIII. XXVI. 7. 4. Sf. Grigoiie de Nuzianz.) EI singur. XVI. 7..ne vine in ajii-ror ca un doctor ciifc. XLfV.. nc aduce sanătatea 4'). 144 („Marek doctor al Mifletelor.. CuvAnt asceiiv in 100 de atpeie* 53. lisus Donnnil").). PG 45.uc fri suf|ctt aduce si doctorul suOctelor leacuri prin judecilfile Lui").) CA. 113» loan Carpatiul. iar nu numai manifesiipleca ciWre sitflctitl core se înloarce sprtf El şM rare mila şi ajutonil SăuM). \\m\\ dc felurite boli (. Sf. II. Diadoh al Poiiceii. XIX. Câtrr tfwlor iel i itft |. 22 („Doctoral sufletclor noaxtrO. 617 (Jnvîlţătonil şi Doctond sufkrclor. XXrX. lAvva load). XI. St Nicolae Cabasila. 12. U 40. Aştgâmintele ntârtastirefttt XII. Omilii lo cmttttGie: „Sirâmtâ es/t* pOfiHa„. QffSpre p&caiftfd. 3j XXV. singunil Doctor id trupultii şi al suflelului"). Triad*'. Cuvinif tlesprv nevoinfă* 5.) cîl singur El cste doctoral duhurilor"). 463. J07. sr Vîasaniifie *î loan. XXXVHI. 3. 44 („Dupa pri-cina pjuiinilor aflilto. loan DamOschin. Marcu A&cetul. |S. 263-276 („fund raniţi.. XIH. operand o boalit grea. Diifimezeul no&tru. vemml. Awa Dorottfit Umiţânm rfr sttflet Jbuattttmv^ I. 749C. D. 30. Despre viaţa ttt Unstop tL 52. cu leacul cuvenit"). 26.jnareie Doctor este aproape de ctfi ce sc osteneicM)> loan Moshu.acest Doctor diiranez^iesc11). Nichilu Slithatul Cek MX) tie capefe.l leacuri difcrite. 2.. 62. 251 . Sf. 25. în chip fundamental ~ adică răind pricinile lor profunde. 3. Sf.. 4. 1 (. 2 OmHii duJtovnicefti (Col. f)?spn* Rugjciuwa dor/meascd* IV. CoftţfWersa eu m mtic.. XXX.stifleielor noastre"). 464. Twxtorcl al Cinilui» htoria sfinfilormttcwiiri din Stria. 3.») şi să vindece pe cei ce cred intr-Insul (. 18. 48 („Slnvă StâpAnului.. 26. 4 UDomnul (. (M /« M#i/ri. Hie Ecdicul. 6. Hfsprr Providenfăt X.AIcrgu(j lu Doctorul suflcrclor"). XIV..ca medicul priccput care d. I. 82. Grigorie Palama. :i2. 42.. HI. docroml eel adcvărat (. 533. XXIV.u. 23 d£l. XV.. estc apro^pe şi vrea să DC vindece"). III). Sf. 2. II. |-a vindecaf). tare ziic sub povma păcatului şi a rnortii") Sf. Tratamentut bolihr elinfS'U V.. IV. 4. 170. COrtfra ltd Eunomht.) Eate milosiiv şi datâtor de viafa. Dogmatics III. care (ilinadineţte şi sufletele. Isaac Sirul. 39 („ca un doctor bun şi de osimeni iubiior (Daiimezeu) vindeca pe fiecare (. şi iiupuiile*1). lipistoh. CuUgerv din smtiinteli tnţetepfibr* 33.

El le dă iertarea si-i cheama la „mfin-tuirea care-1 face (pe om) sanâtos la minte . II). ieşili din minţi (din pricina durerii). căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui. omul care s-a deznădăjduil de medicina omenească sau care n-a găsit dociorul pricepul să-i Iccuiasca raul. numai de vă veţi apropia puţin dc El. spune Sfantul loan Gurâ de Aur. aş a cum niciodatii. ci face tolul şi-şi dă toata silinţa sîî Oinilie In Psaltittil 6. care vindecii fară greş. bolnavul ia leacuri şi doctorii. De aceea. ci cu una dumnezeiasca. Cel ce poate să* vindece toatii boala şi toa-ră neputmţa sufletului (Matei 10. mai ales. Clement Alexnndrimil. adevarata vindecare a sufletului.). Dc aceea îl cheamă Proorocul David pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doclor minimal". in care Proorocul David II cheama pe Dumne-zeu în ajutor. Nu (ot aşa se pelrec lucrurile cănd Dumnezeu este eel care ne îngrijeşte. trupeste si sufleteşte. Eu sunt Mielul eel tarn de prihnna care s-a adus jertfîl o singura data pentru toţi şi pe toli care vin la Mine Eu pot să-i vindec. în bolile trupeşti pe care le îngrijesc doctorii. Celor care au trâit în nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea pati-milor. fară a privi la faptele lor trecute.. Eu sunt Dociorul eel adevărat (. ca Doctorul eel plin de nesfârşila milâ şi iubire. referindu-Se la neputinţa doctorilor de atunci. şi în chip deftnitiv. XUV. Sfânrul loan Gura de Aur stabileşte o paralelă între medicina omenească şi tămăduirea adusă de Dumnezeu: „Adesea. şi rana va* va fi negreşit vindecată.. XII. 252 . fie pentru că ştiinţa mediciniî este neputincioasă. 23). decât toate bolile şi ncputiniele. Căci nu avem aici de-a face cu o ştiinţa" omenească. 5. fie penlru că i-a slăbit foarte tare inipul. spunând: „Vindec.Vmă. il uniplu de ocara. t'ie pentru că leacurile şi-au pierdut dintr-un moliv oarecare taria. I18. şi ca" se va însănătoşi pe deplin. nu se supără. poate fi sigur că va găsi în Hristos dociorul care-i va vindeca orice boală şi suferinţă. Sfânlul Macarie Egipleanul spune: „Domnul în-suşi. 1). gândurile şi faptele lor. îi da omului tot ajutonil şi sprijinul Său şi arală o neţărmurită râbdare chiar faţâ de cei care-L tăgăduiesc şi-L hulcsc prin ctivinlele. zicea. oricare i-ar fi natura şi gravilaiea. care au o valoare absolută.'*-* In acelaşi sens. nici nu sc necăjeşte când bolnavii. fără a lipsi pc vreunul de mântuirea pe care a adus-o El.. doar de către Dumnezeu se face".134 Hristos. nu ca leacurile omeneşti. şi n-are nici un câştig din ele. «Cu adevăral îmi vcţi spune această pildil: Doctore.Cmtdifiit? generate ale lămăihnrii tările lor -. voieşte sa-i vindece pe toţi oamenii. nu pot tămitdui omul in iiitregu) lui. nimeni n-ar putca s-o faca* prin mijloace omeneşti. Cuvimi tie huleimi <xilie e/tni. Doamne. căci este mai puternică dccât slabiciunea trupului. Qmilii duhovnieejii (Col. într-adevâr. că s-au lulburat oasele mele şi suflelul meu s-a lulburat foarte".Doctorul. El voia să spună: Eu nu sunt ca aceia care nici pe ei înşişi nu se ptileaii vindeca. care dau rezullate numai In pane şi sum nesigure şi provizorii şi care. 5 . 3. Tâlcu-ind versctul 2 al Psalmului 6. vindecă-le pe tine însuţi» (Luca 4.

când cădem în păcate grele.llristos . ci pe al bolnavilor.L4. ci ca sfi le fie de mai mult fobs şi sa-i facâ deplin sanatoşi. se veseleşte şi !e dă leacuri amare cu miii MUttS tragere de iiiimă. doctorul se bucură. Doctorul nu cautft folosul lui. nu ca să se răzbune penlru ocările de mai inainte. ci ca să ne scape de boală şi păcate". Aşa şi Dumnş-zeu.126 1 a»rer<r«fortfriafertf. .Tiiim'uhifoml pună capal bolii acelora CJire se poartă auît de rau cu el. iar dacfi bolnavii araiă că se îndreaptă cat de cut şi îşi vin in fire. în cumplită nebunie. toate care le spunc şi le face nu sunt ca să se răzbune penlru viaţa pâcătoasă dusă* de noi.

1 in toate celelalte Taine. In Biserica. Sfintele Taine. după cuvântul Sfântului loan Gură de Aur. şi la împărtăşanie. în Sfintele Taine noi sunlem puşi în legătură fiinţială cu Hristos. numai ca meinbri ai Bisericii putem fi încorporaţi în El. 14). pe Care Dumnezeu Tatnl ni-Ldă prin Fiul Său şi pe care Fiul îl trimite de laTatăl. şi Care. prin lucrarea Sfântului Duh chemat de preoţii Bîsericii şi prin mijlocirea formelor văzute care constituie ritualul acestor sfinte slujbe. Oimlii ia Itxm. Aşa că. 3. de asemenea. Persoanele umane nu se pot folosi însă de binefacerile aduse de Hristos firii omeneşti recapitulate în El decât dacă se unesc cu El. Cel Care ne uneşte cu Hristos. prin care omul este spfilal de urmele păcatului strâmo-şesc. in Hristos. ' 254 . devenind prin Sfintele Taine „mădularc ale trupului Lui" (Efes. 30. prin Sfintele Taine noi primim. ca să ne vindecăm de ramie pe care ni le face kiiuea". şi numai prin lucrarea Sfântului Duh. în chip special la Mirungere.' Scopul curăţitor şi vindecător al Sfintelor Taine deschide omului calea spre primirea harului îndumnezeitor. in Duhul Sfânt ne dăruieste nouă Hristos harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor. noi suntem. în mod special la Bolez. II. Miintuitorul şi îndumnezeitorul firii noastrc. mai înlâi de toate suntem deplin cură-ţiţi. aceaslâ finalitate. 6) şi „părtasi ai lui Hristos" (Evr. care este trupui divi-nouman al lui Hristos. este afirmat. în mod fundamental. primind Sfintele Taine. unin-du-ne cu Fiul. 5.2 Tănuiduirea prin Sfintele Taine I. care este cealaltâ finalitate a lor. unde se pregătesc leacuri pentru noi. suiH privite dc Biserica* drept mijloacc de vindecare. care stă pe primul loc în cazul Spovedaniei şi at Mas-lului. care este în mod traditional socotită drept leac curăţi-tor. pe acest plan. având o funcţie „reparatoare". 3. lar această unire se poate realiza numai în Biserică. Altfel spus. pe Duhul Sfânt. şi anume prin Diihul Sfânt. în grade diferite. ne uneşte cu Dumnezeu Tatâl. mântuiţi şi îndumnezeHi. 5. „o farmacie duhovnicească. Astfel. De aceea. Inlroduccre în persoana Sa Hristos a vindecal firea omeneasca şi i-a redai penrru totdeauna adevarata si deplina sănătate. Biserica se vikleşlc a fi.

2. Meyendorff.1 în Biserica Ortodoxa." Iar Sfântiil Grigorie de Na-zianz îi spune celui ce n-a primit înca Botezul: „De ce sâ cauţi leacuri care nu-ţi sunt cu nimic folositoare ? (. 29. aslfel restaurat in firea sa. de pildii: Sf. Botezul. II. care transmit fiecare un har special. >«%»£»/. şi uns cu Sfântul Mir. p. 1 ih'spre vififti in llnsios. dar şi in loate celelalte taine.te Taine prin care eel nou botezal primeşte pecetea Duhului Sfânt. renaste la o viaţa nouă. 255 . Omilii. Mirungerea şi Euharistia ocupă locul central. a) Prima funcfje a Botezului îl arală ca pe un leac. 1965. dar şi în Duhul Sfânt. XJ1: XXXIV.TânuUluirea prin Sfinte.1 dăruiascâ neamului omenesc hanil Sîiu mântuitor şi îndumnezeitor. ele fiind tainele de iniţiere creştină. eel care le precede pe celelalte cronologic şi ontologic.) Vindeca-te singur. Cuvâri/âri. Nunta şi Hirotonia. Euharistia. Astfel. VI. I. pe de alta. Si lo<in Gurfl ele Aur. II. UOnhodoxie. prin Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm în Hristos. Mirungerea (căreia în Occident îi corespunde Confirmarea). Dintre ele. Neuchâicl. 60. luitUiiion ă hi theologie byztmiine. Po-căinţa. Biserica Ortodoxa a mărturisit întotdeauna şapte Sfinte Taine:3 Botezul. * A se vedea.'1 primul dintre leacurile sacramentale.. Prin Sfintele Taine noi primim harut care le este cornun Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. 52. fie el chiar prune. adica. CtUelwze ttoinimmte. m general tcrmenul „Botez" este fo-losii pentni a numi ansamblul acestor două taine). pe de o pane. pentru că prin ea omul se uneşte CU Hristos în Bisericâ şi primeşte de hi Duhul Stant ceea ce lucrarea niântuitoare a lui Hristos a adus neamului omenesc. Maslul. 5.. Sf. este izbăvit de urmarile pacatului strămoşesc. ele toate sum aspecte ale unei uiiice şi preaminunate Taine: Dumnezeu Cel in Treime binevoieşte s. iniţierea creştină constituind un tot indivizibil. EI este „singura doctorie (<t>apn&tcov) care poate vindeca". II. este de indatâ împărtâşit. iar prin Ei suntem unit) cu Dumnezeu TatiU. ' Cf. 2. Sf. înainte ca nevoia să " A se vedea: J. spune despre el Clement Alcxandrinul. devenit membru al Bisericii. Tainele nu pot fi privite ca acte izolate. Evdokimov. Bolezul Botezul este taina cea dinlâi şi fundamentală. Grigorie de Naziaoz. curăţit de păcate şi scos de sub tira-nia diavolului. har prin care suntem facuţi părtasi hi viaţa Prea Sfintei Tre-imi. Mirungerea urmeaza imediat dupS Botez (de aceea.1 ca şi Sfântul Nicolae Cabasila. De aceea. Nicolae Cabasila. în care se cu-prinde Tntreaga iconomie dumnezeiască. îndeosebi la Botez şi Euharislie. p. Grigorie Palama. 1975. 253. Piiris. P. 9. Despre viuţn in HrislOS. 262. iar eel botezal. XLII.

la amândouă urechile.. Această ftincţic tSmaduitoare a Botezului este vizibilă de-a lun-gul înlrcgului ritual. omul este vindecat de urmârilc patologice ale păcatului strâmoşesc. După această ungere. scos de sub stăpftnirea vrajmaşului şi din robia păcatului. la mâini şi la picioa-re. Sf. Facându-se părtaş morţii lui Hristos. Chiril al lcnisiiliinului. De aceea Botezul este leac tămăduitor. Dumnezeul lui Israel. 3). PG 61. pe spate. toafe nepiitinţele firii câzute. Sf.Se botează10 robul/roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatălui." Căci. cu pulerea. 3). izbăvit din slricăciune şi din moaite. ■ Vczi Molitfehiic. aşa cum învaţă Sfantul Apostol Pavel.. 6). Fiind astfel altoit prin Sfântul Duh în Hrislos. Cf. 4. vindecal de bolile moştenite de la vechiul Adam. catehuinenul este afundat de trei ori in apă de către preot. ciîci. Sf. 12. el îi cere iarăşi lui Dumnezeu: „însuţi binecuvin-(ează. Cel care a biruit păcatul şi pe diavol.).. Care a stat trei zile în mormânt cu trupul. Viisile cel Mare. diavolilor pieire (. 35. semnifică şi împlineşte în mod ritual par-ticiparea celui botezat la moartea lui Hristos. "' lur mi . stricăciunea şi moartea..lucrarea cea curăţitoare a Treimii"..9. L.< 'otulifiiie genemte ale lâitiădutrii te silească. CmwMiri. atunci când preotul binecuvântează apa Botezului. „spre în-lăturarea (vindecarea) tuturor rautăţilor". < 'nfi'lieze mhragogice. ca să fie spre „dezlegare de păcate. Asifel. * LepHdaieu a ircia. cxorcismele (lepădările) dinaintea Botezului'' se fac pent. prin care s-a adus vindecarea firii omeneşti. dincolo de semnificaţia ei trinitară evidenlă. ca ele să fie „spre tămăduirea sufletului" şi „a trupului". Şi al Srâniului Duh. XV.. iar trupul pâcatului este nimicit (Rom.* Apoi. pentru ca să vină asupra ei . întru inoartca Lui ne-am botezat" (Rom. „toţi câţi în Hristos ne-am botezat. pentru că prin cl omul se face părtaş al morţii lui Hristos. Ungându-I apoi pe catehumen în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin (la prima afundare). lar la binecuvântarea untdelemnului cu care va fi uns catehumenul.7 Primind Botezul.XL. Amin (la a doua). pe rând: pe piept. «$a cum spune SfOnlul lonn Gura de Aur: „Nil preotul eslc cel ce bolează. el cere. cel botezat este spalat de toate pâcatele. Această întreită afundare. ci Dumnezeu" {Omilii la Maiei. loan Gură de Aur. " Cf. ai milă de tine: fli tu însuţi doctorul neputinţei tale şi agoniseşte-ţi leacul care sigur te va tămădui".ru a alun-ga şi a îndepărta puterile demonice care înrobesc firca căzuta* a omului. cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Tău Duh". piere vechiul Adam. el îi cere lui Dumnezeu „să se sfînţească apa aceasta cu puterea. Desprc Sfiiniul Duh. la primele douâ ungeri. 6. II. în ele preotul ÎI invocă pe „Domnul Savaot. omul cel vechi din el moare. Cel ce tămă-duieşte toată boala şi toaiă nepuiinţa". care zice: >. Şi al Fiului. vindecare de boli.le botez". cu lucrarea şi cu pogo-rârea Sfantului Duh". 6. Amin (la a treia)". 256 : . iar cu sufletul a coborât la iad. dezlegare legîiturilor". 347.

din ea iese omul eel nou. dar numai moartea lui Hristos a fost Î11 stare sft ne aducâ viaţa şi sanătatea cea adevărată. pre-cum Hristos a in vial din morţi. 257 . aşa să umbliim şi noi întru înnoirea vieţii. 86. 2. la rnâtnj.Twntiiltiirea prin Sfinirle Tahw Asa anOS Sfântul Nicolae Cabasila. pe care Hristos a ilaruil-o lumii prin învierea Sa. este iiimata de scoaterea lui din apă. 3-5 Sf. 1 Rom. "dibit/em. pentru ca eel botezai . prin botez. XL. ridicarea la viaţa cea nouâ\ nestricăcioasă şi veşnic. 6. care semnifică piirtaşia la rnvierea lui Hristos. apoi în săvârsirea ritualului în sine.'iniului Dull. De aceea.-4. exefama. Grigorie dc Niiziiinz. S£ Chhil al lerii&uliimilui. in moarte. Cel botczat moare cu Hristos. 43. Fiind el moitdin pricina pflcatului. 17).11 Prin Botez omul moare vieţii lui păcăloase dc dinainte şi pri-mcste naşterea la o viaţă nouă.să umble pe căilc" Domnului.'b) Această primă funcţie a Botezu lui este strâns lcgată de a doua. începând cu rugâciunile de binecuvân-f. fn acelaşi timp moarc şi se naşte. 9. 6. II. III. Cf. Bolezul îi redă fiinţa şi cxistenţa. Prin Botez.it pe piepi şi pe spate. de-a lungul vremurilor.1 împlctire şi întrcpătrundere şi acest rost al Botezu lui se fac vădiicde-ii lungul întregii slujbe. pentru ca. cu bolile şi suferinţele sale şi. omul estc uns cu untdelemn sfint. deplin vindecut. 4-5).. " Despnr viafa in Hristos. ajuns un nimic. "Cf. când fiecare dintre cele trei alundari in apa\ prin care eel botezat participa' la moartea lui Hristos. II. omul devine cu adevărat o fapturâ now! <2 Cor.. 5). Urmeazfi bolezul propriu-zis. prin slava Tatâlui. Mai îniâi. „Deci ne-um îngropat cu El. 6.J Apa botezului îl primeste pe Adam eel vechi. II. Caithezp mixtagogictt. atunci vom ft părtaşi si ai învierii Lui" (Rom. pentru ca să se unească din nou cu Cel ce l-a creat („Mâinile Tale m-au tăcut $i m-au zidit'") şi la picioare. ca să învieze cu lîl şi ca să Irăiasci'i viaţa cea nouă pe care Hristos prin moartea Sa a adus-o omenirii. prin hand St.ibidem. dacă vrem să ne nastem din now sau dacă vrem să Irăim această viaţă fericită şi sfi ne îngrijim sa ne refacem sânatatea.1. 5.1cut de îndată sănătos". CitvâtHiîri. Această laină îl face pe primitorul e» părtaş deplin al morţii şt al învierii lui Hristos. care spune că „multi au fost cei care au căutat. care constitute $i scopul Botezului. el este in imregime renăscut şi înnoit (Tit 3. utunci n-aveni decât sa" luăm acest leac adus de Hristos". „spre ascultarea cuviiitelor credinţeî". un leac pentru bolile de care suferâ omenirea.Sffintul Nicolae CabasUa ' Accastă strâns. apoi la urechi. „M-am scapat de lariideleci $i mam f. dici daca ain crcscut împreuna" cu El prin asemanarea inorţii Lui. „spre tamfidnirea su-fletului si a irupului"." Şi fîind el rob al pilcatului ' Da/pre viafa in Hristos. II. 103.nv u apei si untdclemnului.

M Cateheze. 29 Ibidem. IV. Diadoh al Foliceei. Grigorie de Nyssa." Viaţa cea nouS pe care o primim la Botez este „o viaţă care se potriveşte cu firea noastră". lemrhia cereascu.27 Vedem astfel că Bolezul este cu adevărat leac penlru omul căzut. 3. prin Botez. Sf. şi prin El îl pri-mcşte pe TalălM şi se întoarce la slarea de fiu. Marcu Ascelul. Maicu Asceliil. Râspunsiii'ile 5.21 şi rolodală primeşte Duhul cel Sfânt. Sf. 118. Cuvânt ascetic hi 100 de capete. n Sf. Vasile eel Mare. Cuvfintiiri. :" Ibidem. şi anume singura vieţuire adeVSntfă". . Grigorie de Nyssa. Despre Botet. lusiin Martirul si Filosoful.u.e Sf. 103. XXXV. 8. 36. Sf. primeşle. Apologia înlâi. XV. 258 17 . loan Damaschin. 35. 6. Marcu Ascetul. Răspunsul 9. II. PG 46. Despre Botez. 36. I4). 27). 36. spune că cei care vieţuiesc po-trivii curăţiei pe care le-a dat-o Botezul. 103. 6. Prin el acesta iese din condiţia subumaniS şi contrara firii. „se îndreaptă spre profunzimea adc-văratei lor fiinţe". 172 ş. Sf. devine om cu ade-vârat. fiind el cAzut în întunericul necunoaşterii de Dumnezeu. în acelaşi sens. Mareleeuvtirit caiehetic. II. 49. XXIV. 48-49. chipul lui Dumnezeu din om. Sf. 10. 4. Vasile eel Mare. 6. esie adesea dal de Sfinfii POrinfi Botezului (a sc vedea. Sf.. 15. XV. Despre cei ce cred cu se indrepteaz/t din fapte. în care căzuse prin păcai. porţile Raiului i se deschid din nou. III.1* Prin Botez. Despre Duhul Sfiinl.30 Şi tot Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului dă viaţă şi trâire oamenilor. 89. Cateheze. I. Botezul. '' Despre vidfa ft» Ilristos. şi rcgăsindu-şi condiţia firească şi fiinţa sa cea adevărată. Siraeon Noul Teolog.*. Grigorie dc Nyssa. îşi recapătă strâlucirea de altădară. devine părtaş al vieţii celei dumnezeieşti.întipărindu-se mai bine în suflet Cf. Despre sffintul Boiez. Grigorie de Nazianz.IT Şi încă. Chîril ill Icrusalimului. . 29 Sf. 6. adaugă el.22 se face asemenea Lui. Dionisie Areopagitul. M Cf. rnai ales: Sf. Sf. PG 46. :' Sf. -* Cf. 3. Simeon Noul Teolog. Jmpotriva celor ce amânâ Boieztd.lv Redobândeşte siarea lui Adam dinainte de cădere. Sfântul Grigorie de Nyssa. 7 Cf. Sf.'6 şi prirnind pleniutdinea harului Prea Sfintei Treimi. LV. nu este nimic altceva decâi naştere întru Hristos şi dobândire a fiinţei şi firii noastre celei adevărate. luminarca Sfântului Duh.n se întoarce la inti-mifatea cu Dumnezeu pe care o avea dintru început. 13. căci se imbracă în Hristos (Gal. XL. Rom.'s Intră în femilîa celor ce-L iu-besc pe Dumnezeu. 35. 6. I). 600A. Despre viaţa in Hristos."1 Primeşte chiar cu mull mai mult. se împărrăşeşle de E\. fame.Cotidifiiie getteralt' ale tămâduirii şi sub slăpânirea vrăjmasului.0 Sf. Dogmativa. Despre Botez. Rfispunsul 17. Marele cuvâitt caiehetic. care fusese întunecat prin păcar.13 acum . Despre Sftmtul Duh. . Sf. ibidem. Cateheze mislagogice. -' Cf. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. 432A. 17.. adică în ceaia sfinţilor.*1 Prin Botez. 32. 111. '* Numele de (jxoiiaucc. Botezul îl face liber (cf.

14. 101. Nicolae Cabasilu. Despre Şfantul Duh. 32. scrie '' Sf. 0 Sf.41 Şi dobândind cunoştinţa cea adevă-rată. Dogmaiira. 259 . puterea de a duce o viaţă* cu adcvărat sănătoasâ şi firească. I I . Evr. care până atunci nu avea oici o formă şi nici o rânduială. Sf." Eliberat de păcat şi lumînal prin Duhul Sfânt. 10.44 El devine o faptura cu lotul nouS (2 Cor. II. XV. Despre viafa in flristos. 14-15. Col. CuvântâH." şi. 442 ş. 15. Despre vioţti in lliistos. 59. De. 101.d* Ftinţa omului este reorânduitâ. II. "ibidem. spune Sfântul loan Gură de Aur.'4 Omul redevine om şi-şi redobândeşte sănalatea firii sale originare. 17). "Ibidem. potrivit menirii sale. a Cateheze. căpâtând o noiiâ* aşezare şi un sens înall. a Calehezfi baptismale. IV. Despre viafa in flristos. care cste să vîcţuiască pentru Dumnezeu şi sa fie îndumnezeit de El şi în El." cea dupii Dumnezeu. Cf. „Harul lui Dumnezeu. XLII. şî dacă nu ascultăm din propria noasiră voinţă de vrăjmaşul. loan Guiil tlc Aur. Despre viaţa în Hristos.4" lar Sfântul Diadoh al Fo-ticeei scrie: „Prccum odinioară stăpânea rfltăcirea asupra sufletului.u. potrivit menirii sale. aceas-ta este viaţa: sâ-L cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat (In 17.spre Btttez. înrâurit şi amăgit de puterile demonice.'. 3). Omul tncfiteazft de a mai fi mânat. Sf. Sf. deoarece tocmai în aceastîl zi suntem nâscuţi din nou si pecetluiţi pentni o noua* vieţuire. ne dezlegăm din robie şi ne f'acein liberi. îşi ia forma şi conlinutul".3* „Botezul ne apropie de lumină şi ne îndepctrtează de răutflţile intujiericului''. iar sufletul nostru. Sf. V. u "Cf. 35. V.''' adâugănd că el deschide „ochii suflelului în faţa razei celei dumnezeicşti". 1. Nicolae Cabasila. Sf. 3. '•' Sf. IV. Gateheze baptismale. Grigorie de Nazianz. Nicolae Cabasila. 76. rezideşte şi întoarce sufletele şi încă şi mai fnimoase decât erau le fa-ce. cea pe care o avea îrminte de cădere. deiforme. Era slap&nit de râu şi înstrătnat de bîne. Nicolae Cabasila. " Cf. pen tin el. II. şî dobândeşte adevSrata şi deplina cuaoaştere. Ibidem.43 întreaga viaţă a celui botezat se transfigurează. 1. mai mult. 79 ■ Cf. „Fericita zi a Botezului este socotită de creştini ca «zi a numelui». e] nu poate să facă ccva într-allfc] împoiriva noastrfv". 87-89. adicâ esre vinde-cal de oeştiinţă. „Renăscuţi Hind prin Sfâlntiil Botez.Tămădiiirea prin Sfmlele Ttiine decât odinioară". 30." omul scapă de cunoaşte-ica greşită şi cu totul delirantă sprc care-l due parimile sale. II. loan Dnmaschin. scrie Sfân-tul Simeon Noul Teolog. 3. Tertulian. iar acum îşî recapSta" stilpfuiirea dc* sine şi libertatea deplina. 10. stăpâneşte adevărul asupra lui". spune Sf'ănlul Nicolae Cabasila. II. omul îşi recâşt iga tolodată „viaţa cea adevarată"/1" cSci. Vasile cel Marc. Sf. 5. 13. Nicolae Cabasila. " Cuvânt ascetic in 100 tie vapete. Despre viafa in Ifristos. 7.3. neamului omenesc îi este redalii asemănarea cu Dumnezeu. după Botez. aşa.

M Prin ea.*" prin care poate să creasca până la starea bărbatului dcsâvârşit. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-hi. adica îndumnezeit în Hristos.| Otifhrze baptismal?.mdiţiile xenentle ate ttinuittumi Sfniitul Nicolae Cabasila. pe unele le aruncftm. ea este Cincizecimea sa personala. care-l pregătesc incă de aici pent. 43. eel botezat primeşte de la SfAnlul Diih energia necesara* pentni a face să rodeascâ* hanil primit la Botez. puterea de a-şi activa damrife du-hovniceşti. ' A se vedeii. Mirungcrea Miningerea (|itptou. dc pildâ: Sf.dt. PO 155. de unele ne lepadUm. Oespre vîafa in Ilrislos. Sf. nu suferâ de boalâ. El se înalţă la o alia lume şi la o alia existenţâ: devine cetâţean al fmpărăţiei luî Dumnezeu. 14.(. nu cade prada deznădejdii. 260 . " Cf. Nicolae Cabusilu." Miningerea îl desăvârşeşte pe eel nou botezat. nu se ofileşte o data cu treccrea timpiilui. Irezind la viaţă „puterile şi lucrarile lăuntrice înnidite" cu noua sa vieţuire. pavăzâ şi luminare''. I88A. înlr-un anume fel. nimic nu o poate supune şi pe toate le biruteşte". "/M&m. 5.4'' „Renaşterea estc pentni noi începutul uneî alte vieţi.l 19.ru viaţa cea veşnică.5" Pentni omul eel nou. 5.a) este nedespărţitâ de Botez.4" „Prin Botez. Lucrarea divina" care se manifestă în ■"' Desprt viaţa in Hrisros. iată toate s-au facut noi" (2 Cor. 17). spune Stftntul loan Oura de Aur." Prin Mirungere. Nicolac Cubasila.*1 3. fn vreme ce Botezul îi dăruieşte omului adevărata fiinţă şi viaţa. 51. II.w II. Cateheze mistagogiW. 37.4'' Omul nu se mai supune existenţei bolnave la care era silil prin naşterea în păcai. 21. iar pe altele le dobândim. pen-tru ca pe altcle sS le câştigam". potrivil unei stravechi tnidifii. 3. „Miningerea este izvor de tărie şi lucrare'". eel botezat primeşte pe Sfântul Duh" Putem spune ca. '■' DespreSjinteU Taine. Chiril al Terusiilimului. 1-3. IV. In 3. pecete. scrie Sfântiil loan Damaschin. *loc. 6. III. 9. . H Dogmatica. Ea completeazS şi împlineşte Botezul şi de aceea Sfântul Simeon al Tesalonicului scrie că „eel care n-a fosl tins cu Sfantiil Mir nu este deplin botezat". 8. " Sf. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-la. Şi această „viaţa nouâ* nu cunoaşre bîUrâneţea. ale cârei porţi î-au fost deschtse prin Botez/17 El prirneşte „noi mădulare şi simţiri noi". Ill. f3cându-i să fîinţeze şi să vieţuiască în Hristos.5. Ors/'re vitifci în ttrisio. toate „cele vechi au rrecui. 11. VI. şi in Biserica Ortodoxa* ea arc loc îndată dupa" acesta. w tbutem.

IV. Sfânlul Chiril al lcrusalimiiliii Spline ca „acest dar sffint este pavîtză duhovniceasca" pentru (rup şi mântuirea 80 (U ffenilui". cit. ochii. "lerartila biseiicească. rnmtea. nv fbidem.Ttauiidiiiiva j'iin Sftnlft? Taint această Sfânta Taină este. împli-nindu-se conform nieiiirii ei. facfind semnul sfimei cruci. după epicleza. «'lbulau. „se unge irupul în chip vazut cu Mir. devenit prin prezenţa Sfăntului Duh mijloc de comunicaic al puierii Sale dumnezeieşti". 0 Ibidem. sfînţitoare. Primind prin ungerea cu SfantuI Mir platoşa si armele Duhului.a Vindecal de slabjciunea spiri-(iialâ şi de toate neputinţcle aduse de pflcat. Cliiril ill leni^ilimiiliii. fâra a sc teme de atacurile vrăj-maşulur" şi de njci un all ran. putând spune cu Apostolul: „Toate le pot înlrii lliistos. Desigur. lot. wcr. Cel care mă întareşte" (Filip. fiecare dinire simţurile şi mâdularele omului primeşte harul prin care omul capătâ puterea sil se întoarcă spre Dumuezeu şi să lucreze în [oale polrivil voinţci Lui.''1 omul poate trace cu indrăzneala priii aceasla viaţa." Preotul unge pe rând.*5 l'ngerea cu Mir a membrelor ş\ a organelor simţurilor nu înseamiia doar sfiaţiroa acestora.u . Slujba conslă in esenţă în ungerea celui nou borezat cu Sfântul Mir.il lui Hristos. ci . 4. " Sf. după cum spune Dionisicr Areopagitul.. iar sufletul se sfinţeşte in chip tainic*'. 12.nu mai esie. nările. rostind la fiecare ungere cuvintele: „Pecetea darultii SfâMului Duh" Asifel.'"1 lucrând polrivir voii lui Dumnezeu $i unv blând pe calen virtuţii.d. căci. I3). myran. cart\ fiind sfinţit . Chiril ill lerusalimului. omul de-vine plin de râvnâ şi fierbinto. III. Z<)\ . fll. 3. beiieficiind de prezenţa Sfâmului Duh. mâinile şi picioarele celui botezal. urechile.Rom.l. Ibidem. M Ibulan. 12. nu numai orgaitfle care AU pi'imit ungerea cu Mir prfmeso acesl dar. luminător şi îndumnezeitor. PG *.. luminiUoare şi îndiininezeitoare. ci (oate puterHe irupiilui şi mai ales cele ale sufletului. ulci pur $i sîmplu". CateHtzt mislagogicf. iaf prin acea. aşa cum spune Sfântul Chiril a| lcrusalinuitui. voinţa în-tăritfl şi loale celelalte puteri ale suflelului înloarse spre Dumnezeu. de energia Sfl de viaţa făcâtoare. pieptul. 4. buzele.sla firoa sa îşi află deplina sanfitat». „obârşie şi esenţă şi puterc desăvârşitfi a oricărei sfinţiri teurgice a noastre". având inviaia' dorinţa. ea arala c3 înlreg omul primesle ham] dnninezeiesc delator de viaţâ. II. 485A Sf.

de la care s-a abătui prin păcat. trebuie să fie „ca un doctor priceput. atestările sunl numeroase şi irnpresioiiante". 1974. şi pe căt este cu pulînta să-i vîndecăm prin propovâduirea Cuvântului. 337-362. toc cît. 261).în Râsâril. Referitor la aceasta. ? " II. iar credinciosul esle împăcat cu Biserica. textele slujbelor şi textele lilurgice vorbesc în termeni medicali despre aceasta* Taină. Mărturisirea (Pocăinţa) Prin Taina Pocâinţei (fe£ou. 262 . a nc vedea J. cuprind aceeaşî învâţătura. Paris. p. în prezenţa preolului.Condiftile general* ale tihiuuUUrii 4.70 Constittiţiile apostolice. facuta la sfârşitul veacului al IV-lea. îi spune du-hovnicul penitenlului în rugâciunea începătoare. iubitor şi plin de mila". Almazov sciie: . Căci cu adevărat «nu cei ' A. Penlru un snuliu mai complei cu privire la Hceasră problerna. în sccolclc 1-1V. şi. Initiation â hi theohgie byztmtinr. . de iridrepfare ti penitentului. ca şi despre rolul prcotiilui.*ica(ele înaimea lni Dumnezeu.La pcnitencia medicinal desde la Didascalia apostolonmi a San Grcgorio dc NUa". care în esenţă sunt o com-pilaţie. o epiti-mie. a Textiil complet în MoUtfidnic. şi chiur daca se uiilizează o formula declarative. iievîsta esnanofa de teo logia.. Găsim în ele mai ales asemenea sfaturi: „Se cuvine să-i ajutăm pe cei bolnavi.*3 De asemenea. din Didascalie.'* Iar P. "' < 'nnoii de f/ocăinfti. 7. episcopal ('caruia în primele veacuri îi revenea sarcina spovedirii şi a dezlegării păcatelor). în duh de pocăin-(a\ prin care-şi face vădită părerea de rău pentru greşelile făcute şi voinţa de a se îndrepta. polrivite stării \\\ care se află. despre efectele ei. Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradi-ţie a Bisericii. de la Care preotul cere iertarea păcă-losului. ia seama să nu te întorci nevindecal". credinciosul primeşre de la preol sf'aturi duhovniceşti. 261. M Ma/udie et tui[itdiilite. Păcătosul. se poaie observa cu uşurinţă caracterul lor terapeutic. şi primeşle de la Dumnezeu. dacă esle cazul. în acelaşi sens: „La mijlocul veacului al Ill-lea. 1947. ■ Initiation â lu iheohgîe hyzi inline.*" Po-Irivit Didusca/iei. s-u inţclcs înloidcuumi câ îertmea esle exprimată prin rugâciune. izb.. Paris. Didahie şi Dia-laxcis (sau Tradiţia apostolică). fapdil câ icrtarea pâcatelor I se utribuie lui Dumnezcu însuşi eslc de la sine inteles" (citiil de J Meyendort'f.laiiini. p. 20. dezlegarea de ele. „De vre-me ce ai venit la doctor. 86. este mai întâi de toale o boa-lă". 1970. 1974.oA6YT|aiţ) sunt iertate păcatele comise după Bolez.66 al cârei scop este de a-1 ajuUi sâ* afle din nou calea virtuţilor. în anlropologia creştină răsariteană.lvindu-i din moarte. Pnrii. îşi mărturiseşte p. 7. Examinând învăţiUura sî practica referitoare la Taina Mărturisirii. despre păcătos şi despre păcat se vorbea ca despre bolnav şi dcspre boală. I-ain Eiitralgo remarcă.67 Vorbind despre perioada bizantină. p. pe cei aflaţi în priraejdifl şi pe cei care se clatină. xuprti. Părintelc John Meyendorff scrie: „MărKirisirea şi peniienţa au fosl interpretate în primul rând ca forme de vindecare duhovnicească. p. Căci însuşi pâcatul. .

dând leacuri plăcu-te şi care îrtchid repede ranile. lecuieşte şi adu-i deplin sânătoşi în Biserica Lui". dacă se umflâ. Pe cei care au pâcătuit.Tămădnirea phn Sfbtfefe Taine săniitoşi au nevoie de doctor. 4 l'G 89. Rana trebuie deschisâ* şi curăţata. îngrijeşte-i pe cei păcă-toşi.*' Mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc despre aceaslil Sfâritâ Taină şi despre rolul duhovnicului în termeni asemăn. iar nu un judeciUor care sâ vfi osândeascS. îngrijeşte şi dă leacuri potrivitc fiecaruia din-tre cei bolnavi şi în tot felul vindeoil.3-4." Sfaturile din urmfi sunl foarte asemănâtoare cu cele pe care le dă preotului Sfantul Ciprian al Cartaginei.24. şi lui să-i mârturisim pScatele noastre". caindu-vă penmi ele.. arde şi scoate afară partea rea. 71 II. cerându-i sâ se arate faţă de bolile sufleiului tot atât dc hotărât şi categoric ca şi doctorul faţă de rănile trupului: „Preotul Domnului Irebuie să folosească leacuri vindecătoare. 372.2. Cei care tra-feazl cu uşurâtate ranile in feet ate. DezlegAndu-i de greşelile lor pe cei păcătoşi. "11. a 'Ml. 20. îi va mul-|umi doctorului pentru toate". Sfântul loan Gură de Aur îi sfătuieşte: „Iniraţi în biserica si mărturisiţi-vă acolo pâcatele voastre. ca să nu se întinda* şi la par-tea Bănătoasă. s-o mângâie cu vorbe de încurajare. 7-8. Dardaca" ranaesle adâncă. iar după ce s-u scos partea cangrenată. Ml 9... ameninţarea cu judtîcala ce va să fie: dacă s-a cangrenat. 14. s-o uşureze dc povura păcatelor şi să-i aducă în suflet nădejdea'V Şi înci'i.. spal-o şi leag-o bine. lăsand veninul să se întinda în tot trupul. ca un doctor priceput şi milos. ci se dă iertarea păcalelor". dacă este deja infectată. după ce se va însănătoşi.73 „Sa* vindece (oaia) cea bolnavă (. răcorind şi îmbărbătând prin ciivinte blande. trebuie să se aplice de îndatfi şj cu fermilate tratarnentul potrivit Şi chiar dacă la început bolnuvul se împotriveşte. iid şi pi in leacuri usturătoare. Bite un doctor nepriceput şi rău. episcopul spune: „Biserica lui Dumnezeu înseamnă pace. s-o lege pe cea rănitâ. aplicâ alifii aiiiare.). adresându-se către sine. * Despre cei câzuţi. III. strigă şi se plănge câ nu poate suporta durerea... I2)". poruncind posturi şi ajunâri". adică dojcni.).). pră-btişitâ şi zdrobită de păcate şi care şchioapătă ş\ abia mai merge. 40. Şi pentru câ eşti cu adevărai doclor (lovtpoc. 261 .77 Sfăntul Anastasie Sinaitul il slatuieşte pe creşttn sâ caute „un bârbat duhovnicesc iscusit. şi mi numai taind.) al Bisericii Domnului. curăţ-o cu leacuri usturătoare. ci şi legând şi oblojind.7" 71 II. II. 14. 5-7. acolo nu se cere pedepsirea păcătosului. care poate să ne vindece.74 „Ca un doctor iubitor şi plin de milă. folosind doctoriile potrivite pentru a-i vindeca. 20.) să-i primească şi sa-i îngrijească pe cei care se căiesc de păcalele lor".71 „Episcopul {.ltori. II.. ci cei bolnavi» (cf. Cf. iidu-i hi ea sănătoşi şi fără pată (. Despre pocâînfâ.. vindecă pc loţi cei împovăraţi de păcatele lor (. adică rătăcită. caci acolo veţi afla doctorul care Vfi vindecă. 10-11.

pentru ca să aducii în staul oaia rătăcită. ci ciî ea este confirmală de întrcaga Biserică şi ţine în mod esential dc modul în care ea concepe natura acestor realitaţi: . Şi se intiimplă altcori ca una şi aceeaşi datft unuJa la limp potrivit îi este leac. n Mim. care. şi astfel să i se dea ierturea pe cat merits. la fel se cuvine să faca şi eel căruia i s-aîncredintal sarcinade pastor. îndrumând şi conducându-l cu pricepere pe creşlinul chemal la o asemenea slavă. primejduind aslfel sftimtatea celui bolnav. 21. fie in asprime. şi astfel să dea bolii leacul potrivii.20. Şi am v«Tzut doctor iscusit care. ceea ce arată câ* socotirea păcatului drept boalâ* şi a duhovnicului drepi doctor nil este o simplă figurâ de stil folosită de unii dîntre Stlnţii Părinţi.Se cuvine ca acela care a prim it de la Dumnezeu puterea de a lega şi de a dczlega păcatele să ţinn seama de natura pâcatului şi hotărârea cu care eel care a păcltuit se întoarce de la pScatul sftu. spunând: „Am văzut doctor nepriceput. de loc. asa cum arată Sfântul loan Scărarul. 20. Cu adevârat. într-adevâr. penlni că.. pentru nllul este olravâ. * Scam. duhovnicul trebuie sft dea fiecaiei boli leacul care i se potriveşle. penlni ca nu cumva sâ întreacă mfisura. dâ flecărui bolnav îngrijirea care i se potriveşte'V'* Accst lucni esie foarre important.'i. s-o facă să-şi piardît ori să-şî nesocoteascâ viaţa.('tmdîfii/e generate ate tâituUluirii Ca şi medicul. lie prin doctorii alinatoarc şi liniştitoaie şi să se străduiască să vindece rana.81 Pentru cfl „aceeasi câdere pricinuicste unuia o osândă însuiitâ Inţa de cea sâvărşitâ de allul". operand prin ocărâre inima umflala. Şi dupjl cum Dumnezeu face totul pentru om. slftbmd fraiele. s3 cerceteze. şi dacft nu se împolriveşte doctomlui şi dacă nu cumva. ci grea şi de multc fcluri. de asemenea. „uneori se întâmpiri eft ceea ce penlni until este leac. nu i-a pricintiit nimic altceva decât deznadejdea. şi cele care tin de J. şi dacă arată o purtare înţeleaptă şi se câieşte cu adevărat.ldej-de. defaimând pe eel zdrobit. ci să luple împotriva raului lie prin leacuri usturătoare. II. prin care rfiutatea se întinde peste mftsura* şi se raspândeşlc tot mai mult daca" nu este opritfi prin priceperea doctomlui. prin leacurile date. traiul şi râiuluiala vieţîi de dinainte şi de după pâcat. rann suflciului nu s-a mftrit. de înaintare şi de mulre alfisto"*1 Sinodul din Trullo {692) accentuează important^ aplicârii unui trauiment dtihovnicesc polrivit. "Ibidem. fl. si la limp nepolrivit îi este osândă". prin felul său de a vieţui îşi pricinuieşte propria îmbolnăvire. XXVI. esle deci necesar să se ţina seama de „felul celui ce sfivărşeşte (pâcatul).*0 Şi continuâ. şi care scoate mulţi lastari ai răului.! spiv vindecare sau daca\ dimpoiriv. trebuiesc bine cunoscute şi cele ce tin strict de drept. Am văzut deja că în Constiluţule opo. fie în blândeţe. n golit-o dc lot purcriol". boala păcatului nu este o boala uşoară. dar nici.XV.5& 264 . utilizând chiar în formularile sale lermeni aparţinând domeniului medical. De aceea eel care se îndeletniceşte cu vindecarea sufletului Irebuie mai intiii sâ* cerceteze stares :>i intenţiile celui care a păcătuit şi sa vadă dacă se îndreapt. tar pe cea muşcată de şaipe s-o îngri jească cu blândeţe şi să n-o ducfl lu dezn. cercetând roadele câinţei.sto/ive se spune: „Pentin câ eşti doctor al Biscricii Domnului.

Ioannou. dai ţi pemru că păcalul trezeşte şi îniteţine activitatea demonilor care. îmbauânit-au oasele meJe (. pâcatul se înrădricinează în suflet. Ele uicetează de a-i mai popula lumea lăuiilricfi şi de a vieţui |X' seama sulletului său. cure mi face decât să-i spoi'eascâ raul. rostirea cu voce tare a relelor de care suferâ are peiHru 0111 uii efeet eliberator. penittfiitul găseşte bun priJej ca s.Teuwutuirtw pii'i Sfhiirlr fai/ir obicei. 239-241. Mai întâi de loate. pustiind şi otiavind viala lăuntrică. c! dă pe taţa' boala care-J măcina nevfizul pe dinăunlru. Spovedania se dovedeşre a fi o terapie duhovniceascii eficace. biruirea mândriei. Ei sum scoşi al'arâ din sullel 0 data cu pâcatuj caiv-i hrănea. spuiW Psalmistul (Fs. Ftmtt. IX.. inăcinâmJ. îl însoţeşrc. care-l duce pe om spre ieşirea din universal bântuît de bonlă al păcalului.IIU \ infrâflgaodU $j MiMiiea. ei nu-şi mai pot vedea de lucrarea lor nevfoutfi. Vorbind despre ceea ce-l tulbură. şiTu ai iertat nelegiuirea păcatului meu". ducând până la deznăde|de. Simpla înainlare spre celâlalt. de angoasa. Zis-um: «Mărturi-gîrVoi ftirădelegea mea Domnului». Elidepărtal de sine. Pe de altâ parte. Discipline g&ifrale antique fir IX" slides). mai ales din cauza seutimemului de vinovăţie care. la P. vi-clenia diavolilor este descoperită. p. rape fegâtiirile prin care era ţinut de ele. seamana" tulburare şi neliniste in suffer prin toatG mijloacele. în forma ci tradiţională . ea nu constă in simCanonul 102 M Sinotlului liulan.pe care Biserica Ortodoxă o păstreazâ ■. „Că am tăcut.U . Atâla vreme cat mi este recunosc-iil efi atare şi atuta vreme cat nu este mămirisit altcuiva. omul le scoate atarfi din stifletul sfiu. îmbolniWin-du-1 în întregime.i nipă tăcerea şi sâ iasS din însingurarea sa bolmîvicioasS.) Păcatul men I-ani cunoscut si fărădelegea mea n-am ascuns-o. 31. in cazul celor care mi primesc niâsurile riguroase de îndreptare. Păcatul îl face pe om sa nu mai ia seama la valoarea sa şi să iiibă o vizîune pesimistii asupra funţei şi existenţei sale. Irebuie urmală tradiţia. 1962. in viiuinea de sine fjlrâ nici o milă în faţa celuilalt. t.1 se dCSChidfl m faţfl luî etl MIK . Povara păca-tului este greu de purtat de uniil singur. din mai ■ i in Iff puncte do vedere şi pe multe planuri. creşte şi se întinde. toate acesteu constitute deja 1111 pas important. 265 . piîcalul este izvor de nclinişle. pentru câ le-au l'ost descoperite curscle. după cum ne învaţă Sfântul Vasflc*.. Prin aceasta. în-(Irâ/ru-ala de . De accea. Prin întâlnirea CU duhovnicui în cadrul Tainei. îinpărăţia întunericului pesrr care stăpânesc este dinii-o dată luminată.3 şi 5-6). şi puterea tor slâbeşte. le pri-veşte ca strâine de el şi se leapâda de ele.P. Mfitturisindu-şi bolile sufleteşti. cu atiit mai mult cu cât el iscâ" tulbu-riii i a căror prieina omul nu o poale înţelege uşor şi e prea slab si nepulincios ca h(\ le poatii sulpâni. în general. el dâ naştere unei Stftrj de tristeţe şi descurajare. măilurisirea păcatelor este prin sine elibernloare. Rome. Importiinţa lerapeutioă a mărturisirii este cu atâr mai mare cu cat. profi-tand de uceastă stare bolnavă. or. devenindii-i din acel moment slrăine.

Această iubire. cu toatc lipsu-rile şi neîmplinirileei. ca si de orice curio-zitate deşartă. i se deschide cu lotul. Sfinţiţii duhovnici. esle delicală şi plinn de blândeţea care vino din harul mângâielor şi cu tot.nl matern al Sfânlului Duh. ca să poată îngriji cât mai bine. O asemenea deschidere esle uşurată dc credinţa creştinului ca Dumnezeu este bun şi milostiv . dar şi de faptul că se simte prirnit cu iubire şi ascultat cu atenţie. In duh de iubire. Inir-adevăr. duce la stabilireii. pe care le rosteşte preotul -. pentru ca duhovnicul sfl-l poată înţelege mai bine şi ca să-i poată da apoi sfalurile cele mai potrivile pentru starea sa. este de datoria du-hovnicului sa asculte cu atenţie tol ceea ce i se spune şi în nici un chip să nu judece pe eel care i se destăinuie. et îl face părtaş pe preot la tot ceea ce-l preocupă. dar. arătând şi împreju-rările in care s-au pelrecut. ascultit mârturisirea păcaielorcu cea mai marc înţelegere şi milă. înţeles şi compălimit. slăbîciunile. în care intră asculiarea cu răbdare şi smerenie a celuilalt . depăsind simpla „neutralitate binevoitoare" distantă. el pune întrebari şi cere lamuriri pentru a înţelege tolul cât mai bine.pe care nu-I judecă. putănd să primească astfel îngrijirile potrivite stârii în care se afla. ce-1 înspaimântă. dimpotrivă. suferă alături de f'iii lor duhovniceşli şt se arată plini de iubire părinlească. neputinţele. care-I carac-lerizeaza în mod obişnuit pe psihoterapeutul profan.după cum află din rugăciunile de dinaintea spoveda-niei. pe cruce. a unei legâturi profunde şi foarte stranse şi realizează de la bun inceput o aunoslera de încredere. fară de care tâmăduirea aşteptată şi care se lucrează prin Sfânta Tains! nu se poate produce. De ase-menea. ci-l înţelege -. La început. precum tatâl faţă de fiul rătăcitor întors acasă. in duh de iubire. destăinuindu-i fi-resc şi cu deplină sinceritate toate problemele sale. cu o deplină deschidere fata de omul primit de îndată ca un frate aflal în suferinţă. sail că penitentul nu spune tot. Penilentul mărtiiriseşte în chip spontan. l-a iertal pe tâlharul care s-a pocăit. rolul duhovnicului consta mai ales în a asculta. direct şi din adâncul sufletului. să-1 lase sa1 vorbească asa cum crede acela de cuviinţă şi să dea dovadâ de multa blandeţe şi îndelungă răbdare. asemenea lui Hristos Care. punând inaintea preotului întreaga sa viaţă. ce-I macină. care nul apasn şi nu-1 împovărează pe om. greutăţile pe care le în-tâmpină în viaţa de zi cu zi. sau 266 . care-1 face pe om să nu aibă teamă ori rcţinere în a-şi deschide sulletiil cu totul. se va feri să-i intre in suflet cu forţa sau să pătrundă în intimitatea lui. Aceasta mai ales atunci când i se pare că i se ascunde ceva. ca să arate ca tot ce face este din dorinţa de a veni în ajutorul celui care-şi marturiseşte păcatele. însolitâ de o sincere compălimire. atunci când este cazul. greşelile şi neputinţele sale. Intr-un cuvânt. O asemenea atitudine a preotului. îi spune ce-l nelinişteşte. respcctând întru totul libertatea celuilalt. Această atimdine inlesneşte o comunicare sufleteasca de mare intensitate. încercând să-i arale cât mai desluşit stările sale de suflet. îi descoperă grijile şi necazurile sale.C 'oHdiţUlt general* aft' tâmâduîrii pla înşirare a unei liste de păcate. lar mila şi iubirea duhovnicului se revarsf» ca mi balsam vindecător peste inima rănită şi zdrobitâ de păcat. El trebuie însă să facă aceasta cu mult tact şi cu discrete.

va tine Seama de cele pc care a ajuns s. şi mai ales de felul bolii de care suferă. 59. această cu-noaştere fund un dar de Ja Dumnezeu. spare ca un har dumne-zeiesc legat de slujirea sa preoţeasca. cum este cazul anumitor sfinţi duhov-nici care aveau harisma cunoaşterii inimii. 267 . îh care daruie. boala lui. De alifel. din inflexiunile vocii. ţinand com de persoitalitatea lui. în rău sail în bine. Arunci. ca in Biserica Roman o-Catolicit -. Abia în clipa in care îi dă sfaturile cuvenite. se vede de ce Tradiţia îl priveşte pe duhovnic ca pe un doctor. sau făcând apel la ceea ce ştie despre trecutul celui care se spovedesle. ca si de dificuit^ţile sale. se poate ca anumite păcate sa* nu tie conştientizate. acum el arată care si ml mijloacele de vindecare pe care le pune în lucnirc pentru a fămădui bolile care i-au fost dezvăluite sau pe care el însuşi le-a descoperit. din anumite cuvintc. har care i se dă în măsură mai mare sau mai mică. fnlr-adevâr. din race rile sale. de aceea. potrivit nivelului său de sporire duhovniceasca. anumite patimi . ci f3ră sfială spune toale câte ai facui. din ezitări. Se poate ca duhovnicul să aibă o cunoaşterc directâ a stării fiului său duhovnicesc. Discernământul de care face do-vad. mai ales în cazul in care ar putea astfel să-I răneascA. poate face aluzie la ea. p. ca să poată judeca in mod cored situaţia în care se află şi cum poate evolua. despre viaţa sa. pot sil întunece conştiinţa. ca şi lucrarea diavolească. ca şi din atitudini sau din mimică. prin urmare.1 le cunoasca* despre fiu] sflu duhovnicesc atunci când li dă aceste sfaturi. Mai ales în această etapă a spovedaniei. ca duhovnicul să-l cunoască bine pe penitent şi să urmărească evoluţia stării lui launlrice. iar cuvintele sale le socoteşte leac pentru suflet. Asa se face că uneori creştinul primeşte de la duhovnicul său îndmmari care par fără legătură cu măYturisirea sa şi cu starea in care credea că se află. despre personalitatea lui. credincioşii sunt sfittui(i sâ se spovedească întotdeauna la acelaşi preot.mai ales mândria şi slava deşartîl -. 1992.l duhovnicul.Tâmâthiîrea priit Sfinlete Tahucând se arată reţinut sau ezită în unele privinţe.84 Totuşi. ed. fntr-adevâr. el irehuie să gâsească în primul rând acea învftţăiură care se potriveşte eel mai bine omului pe care il are în taţă. Este de dorit. ca sa iei ie-rtare de la Domnul nostm lisus Hrisros". nici te (eme ca să ascunzi de mine vreun pacat. pentru câ în acest stadiu al '"' MoUtfetnic. Duhovnicul nu-i arată întotdeauna penitentului că a ajuns sa-i cunoascS suflerul pe o Hemenea cale. De aceea. pur şi simplu citind in inima lui.şte din hclsug sfatiirile sale duhovniceşri.ea ne-fiind anonimă. e de datoria duhovnicului sa" sesizeze atinidiniJe sau purtărtle sail stările de sutler pătimase pe care omul nu vrea sau nu poate sil le vadă el însuşi şi. nu le mărturiseşte ca atare. oricare ar fi maYimea şi fineţea lui. Duhovnicul poate atunci cunoaşte doar indirect starea nemaYmrisitâ' de penitent. de posibilităţile. în rugăciunea dina-intea spovedaniei se spune: „Nu rc ruşina. oricum. intre duhovnic şi penitent se creează astfel o legfllurfi personală . de viaţa şi activitatea sa. Duhovnicul nu are menirea de a da învflţăminte teorcrice şi generale.

ci în al Bisericii. îiivăţături dogmatice şi abstracts ci ca un tata" care. conforme cu voinţa lui Dumnezeu. Aiitoritutca morala leg. cum sâ faoS l'aţâ unei porniri spre rân. Acelaşi sens terapeulic îl are şi epitimia. ele revelează cuvâniul si liarul lăinăduitor al lui Dumnezeu sub insptraţia Sfâniiiliii Duh. preottil nu apare ca un maestm care dii. Aceste îndrumâri. cum să lupie impotriva unei înclinilri păcatoase. toate acestca pentru o mai bunfi inţelegere a stării de fapt şi in vede-rea celei mai potrivite modalităţi de vindecare. mai ales atunci când creşiinul li se deschide cu lotul şi voioste din tol sufletul sa" se vindece. făifi pulinţa de a se insela. In ceea ce-l priveşte. pe care o întâmpiuă de obicei sail care poate sa se ivească într-o împrejurare sail alta. creştinul nu se mai simte singur. umplând văilo şi plecând munţii şi dealurile. iar preodil nu vorbeşte în numele său. ce Irebuie să facă pentru a-şi regîtei şi n-şi păsira sănalaiea pierdulă. cu înţelepciunea. după cliipul Sfânuilui loan Botezfitorul. dacă este cazul. fiind însoţite de rugâciune şi venind de la p persoană aviind harisme legate de siujirea sa. shnţenia personala a acestuia. primile prin Taina Hirotoniei. sfătuieşie. ceea ce le conferă 0 putere şi o Iucrare cu totul speciale.ita de calitatea de duliovnic şi. râ-lacit din pricina păcatelor sale. chipul desâvăişirii pe care lot creslinul este chemat siî o alinga. căldura şi iubirea care-i vin dc la Duhtil SI'ă»r. îi pune întrebări. Prin cuvintele sale . îmbfirbiUează. firesc şi plin de iubire ca eel care a exislat în niomentul măruirisi-rii păcatelor -.lăintiilnhii spovedaniei întrc ei se stabileşte tin dialog. De aceea.care este cu atflt mai profund şi mai folositor cu cat se situează într-un acelaşi climai de îneredere. momentul juridic al «satisfacerii» lipseşte cu 26X . de la înalţimea cate-drei. netezind cele colţuroase şi îndreptând cele pe care le-a strâmbat păcaiui. sfaturile preotului îi redati coordonatele ade-vărate şi sigure care îi permil să redescopere calea şi sa ştie.care. acesie sfaturi îi permit sfi-şi redobăndească dreapta judecală si dreapta vieţuire. disciila cu el pentru a lămuri aniimile aspecte. nu sum speculative. fie cu asprime. de pildă. ftcând drepte cărSrile Lui. cuin s?i biruiască patima de care suferâ. dar prin ele i se arala şi căile pe care poale ajungc la ea. fie cu cea mai desăvârşilii blândeţe. Stând înaintca duhovnictilui. cuvintele rostite de preot nu sunt simple vorbe obişnuite. cum să lucreze o anumilă vir-ivile. cu alât rnai mult cu cat ele se spun înlr-un iimp si într-tin spaţiu eclezinle. măngăie. !n acest dialog . contribuie şi ele la această leceplivitate. îndeamna. Această slare . ci cu adevărat lucrâtoare . in mod esenţial. în esenţă practice. Paul Evdokimov scrie în aceasiă privinţâ: „Epitimia nu este o pedeapsă. îl învaţă.în care stau nlâturi pnreiea de rău câ s-a inMrâinat de Dumnezeu şi voinţa hotnrâlă dc a se îndrepta pe viitor . crcdjnciosul reacţioneazâ la celc ce-i spune preotul. îi rcaminiesc ţelul diihovnicesc spre care trebuie sfl se îndrepte.el pregfltcşte.('oiuU/iilf generOiit tilt. pierdui. cum sa depăşeasca" o anumită greutate. fereşte de ifui. venirea Domnului in sufletul creştinului. în timpul spovedaniei creştinul trebuie sa aibă senii-menttil unei sincere câinţe. cauoruil de pocăinţfl pe care duhovnicul i-l poate da creştinului.îl face in chip deosebil receptiv la sfaliirile pe care i le da duhovnicul in vederea vindecării sale.

.

1 care să mi dea înapoi prin puierea acestei doctorii. '■ Qmilii lu Mtitei.'" „astfel. ne facem «părtaşi duronezeieştii firi»". îi cere creştinul lui Hristos înainte de împărtăşire.1* Prin această Sfântâ* Taină i se dă omului „o hranS nouă şi proprie naşterii celei de-a doua'\w Jn toatc privinţele accasla Taină esie desâvârşită. loan Casian. XX. după cuvântul înlru tot fericitu-lui Petru (2 Pi 1.104 „De accea alergăm la acest leac nu numai o tlatâ. IV.. avem nevoie de Cel care pe toale le uneşte.Dumnezeu se uneşte cu firea uoastrâ1 cea stficăcioasă pentm a îndumnezei in acest fel omeniiatea. Sf. loitti Danmschin. Cuteheze niistagtigive. 2.''? adăugănd: „Câci. 30. |3. MniYlr i imilil caU'hetii. Clement Alexundrinul. IV. IV. Episiah câire Iţfesmi.După ce am gustal odală din stficăciunea însâşi a firii.Nu este boal.. 106. odată introdus în noi. " thfdan.106 Aceeaşi rugămime se face Sf Chîril al leiusalimiilui. 55. peniru ca. Dogmatlca. Cuviini df ţndemtt eătre etlni. " Mantle atvânt catehetic. să alunge influenţa primejdioasă a Otrăvii de mull (imp înrădâcinatâ în Irupul noslru. şi noi devenim „hristofori". 2.7. 101 ci o socoit'sc chiai' leacul pri» excelenţă. 15. " Cf.'tthmiduireu prin Sftntel*' Vain? noasire. Ce leac poate fi acesta? Nu ulnit decâi acel Trup minimal care a biruît moartea şi care s-a fScut izvor al vieţii noastre".a Desprc vttiţtt'" Hristos. X. ci mereu (.. VIII. '" Despm viaţn in Hristos.10> Sfântiil Nicolae Cabasila numeşte Euharistia „singurul leac împotriva răutăţilor flrii omeneşti". Cf.1na ajutătoare a doctorului trebuie sâ ne fie cât mai ta îndemână ca sîl poată vin-deca materia noaslrâ atunci când vfea să se sfrice'V0* „fmpărtflşirea cu prea-ciiniiele $i de viaţiî fiîciUoarele Tale Taine să-mi fie spre (Amăduirea sufletu-liii şi a trupului". 3.. scrie SIAntul Nicolae Cabasila. IV. 23. 34. Qtvânlâri. tot aşa şi accst Trup. după cuvântul Apostolului. 9." ' . Dexpre vkiţa i/i flrisias. Sf. facut nemuritor prin putcrea lui Dumnezeu. IV. . *Sf. IV. odată luând în noi acest leac. 37. 37. '" Canede ntgâciunt ed cit. VII. care vindecă toată relele legate de păcat. prin primirea ei la părtăşia cu divinitatea". Grigorie de Niiziunz.100 De aceea Sfinţii Părinţi nu numai că văd în ea Jeac şi doctorie. 4). cflci m. ' Ibidem. 1.. Sf. . 271 .3. schiinbă şi transform^ întregul nosfru trup dupâ masufa Aceluia". într-o rugâciune alcătuîtâ de SfftntuI Vasile eel Mare. Ibidem. scrie Sfântu] Grigorie de Nyssa. Nicolae Cabasila. 201. scrie Sfântul Grtgorie de Nyssa. 35. p. Convorbiri duhmtiicesti.). . şi nu există nict una dintre trebuinţele credincioşi-lor pe care să nu o poata ea mulţumi cu toată deplinătatea". Sf Ignufie Teoforul.. spune mai de-partc SJYuituI Chiri! al Iemsalimului/'6 Prin aceasta SfănCă Tainfl. Ea stinge toaia boala". spune Sfantul loan Gură de Aur. după cum «pnţin aluat dospeşte toată framântătura». 18.

"* Ibidem* 52. ctt.11* de a alunga gândurile răutăţii ' ° şi de a fi sta-vilă relelor obiceiuri.rv. 35. fee. Preacuratele Taine au puterea de a lumina cugeiul omuluî.121 De asemenea.. Ele curaţâ sufletul şi trupul11' de toată întinâciunea păcatului. IV. dar ele nu sunt de ajuns şi nu aduc nici un folos dacă* nu sunt însoţite de leacul desăvârşit care este Euharistia. "* Ibidem. Rugăciunca a doua inainte de îtnpăitâţiie (a Sf. vorbind despre Euharistic. p. ele îl fcresc pe creştin de tol raul şi de toată lucrarea diavolească. aducând-o la integritatea iniţială.5i . "ibidem.T Ibidem. loan Gură de Aur. „îndreaplă chipul Săii în noi ori de câte ori dă semne că vrea sa se strice".213. 11 Rngâdunea « ţasea kurinted* îtnpărtâfhvi&St.('ondiţiile generate ate lămdduirii şi în prima rugăciune de după împărtăşanie.. lw Sf Varsaiiufie ţi Io:in. 37."1 Trupul şi sângele lui Hrisios. vol.."' Preacuratele Taine unifies făptura orneneasca dezbinalâ şi sfâşiată de păcat. 1 Ibidem. Nicolae Qibasila. a Sfântu-lui loan Gură de Aur. : ' ftttgadunett a şasea (a Sf. creşlinul cere ca împărtiişania sâ-i fie „spre însănătoşN tea smeritului meu suflet şi trup". vorbind despre Sfinlele Taine spune: „Pe cei păcătoşi care se apropie de Sfintele Taine ca nişte rAniţi şi ca unii ce ccr milă. avem nevoie de Cel care pe toate le uneşte". lu St Nicolae Cabusila.11* Aşacum vedem din rugăciunile de dinainte $i de după împartăşire. 13."1 Trupul şi sângele lui Hristos. loan Gum ele Am). Vasilc cel Mare). I. Va&ile ecl Mare). "* Mttrele euvdiif ratehelic. Căinţa şi lupta împorriva pacatului comribuie desigur la u'imăduirea omului.:" aducând mântuirea suflelului şi a trupului.":' lucrea-zâ cu putere tămăduitoare în întreaga fiinţă a omiilui. Despre viafa în Hm- rew . ."3 „vindecă maieria noastra atunci când vrea să se stri-ce"'"' şi „intâreşte iarăşi voinţa atunci când este îndoielnică".. pe aceştia Domnul îi tămaduieşte". 3. scrie Sfăniul Grigorie de Nyssa. Ibidem."1 îl vindecă pe om de bolile patimi-lor care s-au ahătut peste el din pricina negrijii sale de a vieţui potrivit daruri-lor primite la Bolez. loan Dnniuschin. Sf. 272 . XLVI. Scrisosuea 464.. '" Ibidem.'2 . 113 Sf.""1 „reînnoieşte frumuseţea noaslra su-fletească de altfidatâ". "' Cf.108 Sfântul loan de Gaza.1"7 lar în altă rugăciune. 1:1 Ibidem. rii. arata Sfânail Nicolae Cabasila. Dogmatiea.. Omiiii ia îdan. 23. răspândindu-se în trupul şi sufletul celui care le primeşte prin Sfâma împartăşanie şi amestecnndu-se cu ele. 35. vol <"''. [" Ibidem. „După ce am gustat din otrava care a dus la stricâciune-a (dezbinarea) firii noaslrc. Sf. Rux'ti'itmHe ilinainle de itit/rârtâşire (Rugăciunea a şasea).

Sf. 12. XLVI.1^ le întă-resc'" şi le fac mai puternice127 şi aduc „împăcarea pulcrilor sufletesti". * RttgeSciutuvi " zecea ta Sf. 51-58).IM le ţin în viaţă.. aşa ceva numai împărtăşania poate face". care face vii pe cei ce gus-titdintr-însa".:u Dtipre viaţa t» Hrislos. lustin Mnrtiml şi Filosofiil.1" 6. în timp ce Pâinea vieţii este însăşi viaţa. cu care ne hrănim. 13). 273 . „A aduce iarăşi la viaţă pe cei care au muril din cauza pficatelor. Mtnr/f vitvânl tatehrlir. V. 2. " Ephiota cătrv Efesenl. 57) şi viaţa dumnezeiască.152 De aceea Clement Alexandrinul numeşte Euharistia „leacul (Odpuaicov) nemuri-rii".: Sf. 51 şi 53-54). 37. IV.::u împărtâşania îi da omului viaţa cea veşnică (In 6. Irincii. X.pislola ct'ttre Efoseni. numeroase vindecarî fScute de Sfinţii Apostoli fiind legate de ea: „Ungeau cn unldelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau" (Mc. In 6. V. Contra erezjitor. ' Sf Irineu.13* Pri-mind prin Prea Sfânta Taina pe însuşi Cei care estc pricimiitorul vieţîi şi Viaţa însăşi. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. .Tăituithiirea piin Sfitttele TaitiiElc sum ydevărată hranâ pentru suflel şi ttUp. Apostolul lacov vorbeşte despre ea şi în-deamna* la folosirea ei în Biserică. IV. făptura omului primeşte belşug de viaţă. „(Omul) Irăieşte nu numai în urmu mâncării fireşiî. F. 2. 1'" Ibidem.) în Evanghelii. XX. 66. 13. această Sfâiilă Taină ii rcpunt* pe om în slarea de comuniune cu Dumnezeu şi îi redă vîaţa (cf. 2. 37. 6. loan Daniaschin. " fîugăcktftea ■*>/■ Vaxile </f ilupcî sjîinto împăfiăsanie. în sânge hrănitor. 3. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe eel bolnav şi " Sf.Sf. Dogmatics IV. Omilu la loan. loan Guiă dc Autl. V. ungându-I cu iinldelemn. fiind cu adevărai singurul izvor de viaţâ dătâtor (cf. preface şi umple de viaţă pe cei ce se împărtăşeşte". 2-3. căci îl primeşte pe în-suşi Dumnczeu (In 6. 2 » Sf. 2. "' Cuvânt împatrîva efinihr.11' la fel caSfânlul Ignatie Teoforul.niMschin. 3. In 6. Contm er&fflor. Grigorie dc Nyssa. spunîlnd: „Esle cineva bolnav între voi ? Să chcme prooţii Bisericii şi să se roage pentni el. Maslul Taina Maslului. Contra ereznlor. Intalnim aceaslă Sfântă* Tain. Dognuitica.2-3. 106. în împăr-tăşanie lucrurile slau chiar dimpotrivâ: însăşi Păinea vieţii schimbă. 2. 57). in numele Domnului. 2. s) loan I i. 1 . Sf.. „Hrana trupeasca" se preschimba.). Apologia tnlSt. irineii. 2. V. loan Gwă de Aur. Irineu. Sf.ni fâcându-l nestricacios şi nemuritor. 111 Cf. XX.128 în vreme ce însirâinarea de Dumnezeu i-a adus omului moartea. . 13.'*1 care adaugă: „şi doctorie pentru a nu muii ci a trăi veşnic în Iisus Hristos". Conl/a enziilor.. căci aceasta nu ne dă prin sine viiiţiW.. numitâ şi taina „untdelemnului sfinţit". este o taina desri-nută creştinilor bolnavi.

7 Asifel. ca toţi cei care participă la această slujbă s3 fie unşi cu untdelemn sfînţii.13" Prima parte constă înir-o „slujbă de mângâiere" (napdicXrirjic. 6. dar are şi menirea de a vindeca bolile sufleteşti. I si 5-8. sfinţeşte untdelem-nul acesta. balrânii (npeapvcfepoi) Bisericii despre care vorbeşte Apostolul Iacov. înainlede cea dc-a trcia: 1 Cor. pentru aceste paisprezece citiri. însuţi Stăpâne. se admite savdrsirea slujbei de călre Irei. cei şapte preoţi. înainte de cea de-a cincca: 2 Cor. In cazuri speciale. 5. A doua parte are drept scop sfinţirea untdelemnului care se foloseşte pentru ungere. înainte de cea de-a doua: Rom. Biserica foloseste texte dm Sfanta Scriptură care istorisesc vindecări minunate ale bolilor. ungfind cu untdelemn sfinţit nu nurnai pe cei care stau să moară. 10. alături de celelalte mijloace de llmăduire a sufletului. 8-11 si ML 25. 10-16 şi Lc. diferite. I -7 si Lc.1rşeşte curent aceasta. Biserica Ortodoxă Rusit aplică ungerea cu untdelemn sfinţit în cadnil Tainei Maslului luturor credincioşilor în Joia Mare. 16-7. înainte tie cea de-asupwa: I Tim. înainle de cea de-a şasea: Gal. Ea se adresează în primul rand celor care sufera de boli trupeşti. 27-13.) pentru eel care va primi Sfânta Taină. 1. şi dc aceea o prezentăm aici. 14-23 şi ML9. ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbă-virea de toată patima şi întinăciunea (rupului şi a sufletului şi de (oată răutatea". care-l privesc deopotrivă pe eel bolnav şi pe cei din preajma !ui. Cele şapte rugaciuni. 21-28. se vor ierta lui'* (lac. A treia parte a slujbei consta în ungerea ceiui bolnav de călre fiecare preot. ?JA . care cuprinde în trei man parţi. 14-23. 12. 8 şi Mi. chiai lie cfttre un singur preoi. 1 -10. ci pe toţi cei care doresc aceasta. 5. doi sau. 15. "' Descrierea detaliată şi textul complei al slujbei pol fi gasite in MvUtjehric. Vom menţio-na doar aspectele semnificative ale acestei slujbe.Condiţiite generate ale ttlmâduirii Dornnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate. 5. 14-35). pe rând. 2 şi Ml. înainte de prima ungere se cites» lac.137 Apoi fiecare dinlre preoţii care-l ung pe eel bolnav rosteşte o rugaciune. ocup3 un loc esenţial în cadrul slujbei. 15. Biserica a perpetual aceasta practică apostolică.Sfanta Taină în casele creştinilor şi este admînistrată chiar în lipsa oricărei boli trupeşti. Dupa ce s-au rugat „ca să se sfinţească untdelennuil acesta prin lucrarea şi venirea Sfântului Duh". numeroase evhologhii vechi cer. de altfel. Fiecare dinlre ungeri este precedată de citirea unor texte din Epistolele Sfinţilor Aposloli şi din Sranla Eviingheiie. 19. 25-37. în mod obişnuit. care cu mila şi îndurările Tale tamăduieşti zdro-birile sufletelor şi ale trupurilor noastre. 10. 5. Ele ara-ta iubirea şi milostivirea pe care Dumnezeu le-a arătat-o înlotdeauna oarne. 1-13. rostesc următoa-rea rugăciune: „Doamne. 22-6. în cazuri excepţionale.9-13. I si ML 8. Maslul este săvârşil de un sobor de şapte preoţi. iar in Biserica Ortodoxă Greacă se săv. mainte de cea de-a patra: 2 Cor. iar aceasta ungere se poate face ori de câte ori este nevoie. chiar dacă ei nu suni grav bolnavi.

înlreaga slujbîî de allfel are un caracter penitential. Fiecare rugăciune insistă în mod speciaJ pe una dînlrc aceste cereri. să-1 vinIIL'CC' şi să-l înlârească Irupeşte. doctoml sufletelor şi al impurilor. împreună.aşa cum am arătat . Urmează ungerea. li cer să-l ţinîi în viaţă pe eel bolnav. mântuirea şi shnţirea. să-i uşurcze suferinţele.. prin care I se cere lui Dumne-Zeu iertarea pâcatelor lui. ta-măduieşte pe robul Tău acesta (N) de neputinţa rmpească şi sufletească ce 1-a cuprins şi-1 fă sâ viezc prin harul Hristosului Tău (. Apoi cci şapte preoţi. Dumnezeule. înnoirea întregii sale fiinţe şi a vieţii în Hristos. potrivir dublei semnificaţii a verbului <<7(d£eiv) folosîl de Sfânlul lacov: „Şî nigăciunea credinţei va mânlui/va vindeca pe cel bolnav si Domnu! îl va ridica şi de va fi făcui pacate.. . Dumnezeul nostru". ci şi . să vindece toată boala şi să răscumpere din moarle. pun Sfânta Evanghelie deschisă pe captil celui bolnav. dar loate pun mângâierea suflelească alături de cea tnipească şi leagâ vindecarea sufleleasca* de cea irupeascâ şi. Domnul nostru lisus Hristos.) Cfl Tu eşii izvorul tfimăduirilor. rostind o rugâciune de pocăinţă. se vor ierta lui". dar mai ales şi mai presus de orice I se cere lui Dumnezeu iertarea păcatelor lui. întărirea sufletească.'! si mai imporlantă pe cea dintili. însoţită de această rugăciune: „Părinle Sfinte. făra a o pune mai prejos pe cea din imna.tămăduirea bolîlor su-fleieşti şi iertarea păcatelor. toate o arală ca fundamental.'/'âiiuidiiired priii Sfinteie Ttiine nilor. care se explica prin faptul ca această Sfânlă Taină are drept scop nu numai vindecarea bolilor trupeşti. care ai trimis pe Unul-Născut Fiul Ta"u.

X. „Omul. I. trebuie să existe condiţiile subjective. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. ci numai daca acesta vrea să-1 primească şi-l doreşte cu toată fiinţa sa. XXXVII. 448.2. in primul rand.1 Dumnezeu. sa fic gata sît împlinească voia Sa. ele ' Discursuri etice. nu aparţine omului. dar cu „strădania binevoitoare a omului". asemenea lui Hristos. 10. cunoscând. ' Despre \Hafa to Hristos. pe lângă condiţiile objective ale tamăduirii şi îndumnezeirii noaslre. 16 ' OttdM duhovnieeftl (Col.lucrarea pomeşte de la Dumnezeu. să iubească. dacâ îşi îndreaptă loate puterile şi toată viaţa sa spre Dumnezeu. că suportă osteneli şi că săvârşeşre o lucrare. Dumnezeu însuşi nu face nimic . scrie Sfânlul Macarie Egipteanul.7 adău-gând că viaţa în Hristos stă într-o împreună-Iucrare a lui Dmnnczeu cu omul: . ci harului lui Dumnezeu. Altfel spus.1 Puiem spune acelaşi lucru dcspre toate ceielalie Sfinte Taine.'1 Altfel spus. 5 Despre viaui in Hristos. El ri cere omului ca. Voînţa omului este deci un ajuîor esenţial. 66: Explicarea dunmezeiestti Uuirghii.1 se adaugă bunavoinţa. din respect faţa de libcrul arbilru. 276 . în sfârsit.. I. voinţă libera. pe aceasta o cere Domnul. Fără voinţa omului. A Lui e propriu-zis săvârşirea. iubind. are. Prin urmare. II).. el nu ia locul omului şi nu acţionează in locul lui. cu toate că vindecarea şi mântuirea omului işi au unicul izvor în Hristos şi ne sunt dăruitc doar în Biserică. Sfintele Taine ne dăruiesc viaţa în Hristos. care se dă celui ce vrea (să faca voia Lui) <i crede (în El). şi.* Condiliile subjective ale lăniăduîrîi şi snnătatea în Hristos 1. Faplul însă că mintea este impulsionată. Voinţa de a fi vindevat „Nii ne este de ajuns spre mantuire numai Botezul". Omul care sc împărtăseşle de ele nu devine cu adevărat o nouă făptu-ră. care sunl libera noastră participare personală. decât dacă se deschide cu toată fiinţa sa harului c.ire îi este dăruit prin Sfântul Duh.deşi poate -. a noastră e dorinţa de împreună-lucrare". spune Sfâniul Simeon Noul Tcolog. 1. sa cunoasca. respectând liberlalea omului. lucrarea mantuitoare a Duhului depinde de voinfa omului". potrivit firii sale. nu-i dă cu sila harul Său. îinpreuna lucrarea de bunăvoie cu harul primil. prin Sfântul Duh. care sunt Sfintele Taine. din partea noastr.

Dtipw \uiţ." Pede 0 parte. Lossky. Sfantul Macarie Egipteanul explicS ast-fel accst lucru: „Ar fi de neînţeles cum de s-a scris: «Nu stingeţi Duhul» (I Tes.h Vorbind despre Botez. să-l lacil să rodeasca" în el. supiinîindu-i-se şi punânduşi fiinţa şi exîsienţa în acord cu el. 1 ' 'tmvffrbireff cu ftfotovifov. iirmează ca\ spre a putea sta pâna* la sfArşil în puterea hanilui. ca „voia omului să concorde cu hand". 7. să staiuiasca în har şi să se fase pairuns de el. Dumnezeu revarsfl harul Sail in chip deplin asupra omului. indifereni de evoluţia sa ulterioarîi. II).La începimil ei.Condiţiite xultiertivr ale lanuMnirii si stiiuîmlea m ttrisl"* presupun totuşi asentimentul şi conlucrarea omului. creştiriul primeşte pleniCudinea harului... doar în parte.hihovnuesii (Col. Ast-li-l. Mcolae Cobaailfl. 5. dar a ne-o păstra pe mai departe întrea-gă şi ii rămâne vii în toata* vremea desfâşurării t*i cere sfriklanie şi din partea noastră. şi (riipul. omul trebuie sa se străduiască sâ ptfsrreze harul primit. Marcu Asccttil. iar omul trebuie sii-1 pâstreze şi să-1 facâ al său. '•'Cf.l se straduiasca" sâ sporeascn harul.t m Hri&as. M." Dar omul il poate pierde. Nicolae Cabusilu.1* IV de a!Că pane. I. Raspnnsiuile 5. dacîl „sufletul (. Cuvâni ascetk' fti lOOde capete. II). sîS-I asimiJeze. iar prin aceasta îndatS ne curăţim si sufletul. 7. care se află în el. aşa cum spune Sl'ântul Serafim Je Sarov.tie I'&gUm //'Orient. 2.11 Râmatie însâ ca el însusi să se dezvnlie în coiilbrniilate cu harul. Aceasta nu înseaninn că haruf i-ar fi dat omului cu măsură. IX. II).• l'lioinme. /// deiţwalîim </. 9.. 1970. deschizându-i-se în întregime. "Cu piivire ]n semnificuţia acesrei noţinni. Despre Bt'irz. 2/6-222. lăsăndu-se pătruns şi (ransfor-mal de hiir. I. 6. Tlliologig mystiaiu. Ele cer. atunci este dezbrăcat de cinste şi este îmbrăca! cu ocafa". se ccr din partea noastră mulle incordSri şi grele strădanii". XXVII. dacS fu nu l-ai stinge atunci cand. XV.ot-Borodinc. 16. 19). din foată inima". 7S. mai ales tic Maciuie Egipiejinul. 194-196. •' OmiUt duhctvntctyti (Co).. Pailt |044. dacă venim la Dumnezeu de bunăvoie. Sfânruf Diadoh al Poticeei sptine: „renaşlem prin apă i ). La Botez..'0 Aceasla nu însea-mnfi că harul primit fa Botez s-ar putea lua de la om: el îi aparţine de-acum prin lire.) nu conlucrează cu harul Duhu-lui. a sc vecleji: V. Sfânrul Grigorie de Nyssa arată că „schimbarea vteţii noaslre dobârulită prin 1 Ibidtm. ' lh-\jne viafn in ffristow VI. aceastil viaţîj atamă iiu-niai de alotputernicia MâiHiiitorului.. St. vointa ta nu KaBordScuB!". IOCIIJ şi imporranţa ei în tr. şi in special la Botez. p. Murcii Ascetul. Macarie Egiptcanul. omul trebuie s. Sfantul Nicolae Cabasila scrie: . TeiTUenul siiteigie cste ficcvenl folosit ile SfinlM Paiinti.Hli(ia leologică ft WCCticâ orto<Joxi1. neglijent fiind. ca until care s-a făcul nevrednic de acesta şi de coinuniunea cu împâratul eel ceresc". " CS. 1 0milii . 5. esie îndepănat de la izvonil vieţii. 17. Paris. Sf. cum spune Sfantul Macarie Egipteanul. p. Otnitit duhamlcefti (Col. 277 . Sf.* Ele se Iticreazii prin sinergia din ire haml dumnezeiesc şi stradania omeneascăV" Sfiiiuiil Macarie spune ca. I.7 Jn toate Sfiniele Ţaine. XV.

ibidem. Sfântul Marcu Ascetul este fărâ îndoialn cel care a afirmat cu cea mai mare tărie şi în modul cel mai direct toate acestea. '• Ihide/n. Maxim Măiiurisilonil. u Cf. pe mâsura împlinirii ponmcilor. PO90. omul Irebuie să împlineasca' şi sâ" desăvârşească tn mod personal şi prin libera sa voie. mai ales în ti-aiatul său despre dumnezeiescul Botez. noi suntem cei nedesăvârşiţi faţif de el.24 Harul pe care-l avem în chip deplin nu se face vatlit şi nu devine lucrător decât pe măsiira credinţei şi nă-dcjdii noastre şi. 1' ('uvânl ascetic in 100 tie ca/w/e. aceasta nu se datoreazît câtuşi de puţin UrmWor păcatului strămoşesc. omul primeşte harul desâvârşit al Sfântului Duh. Raspunsul 2. (T ibidem. iar al doilea. 11 Cf. Rfispunsuiile 2 şi 5. „aşteaptiî să infăptuiascâ aceasta împreunâ cu noi". în general. în întrcaga sa fiinţă şi în (oatA viaţa sa. Câ( priveşie distincfia precedentă.16 Sfântul Diadoh al Foticeei. El nu ne sileşte să-i Morele cuvâni catelwtu\ 40. 6." La Botez. căci. Harul care ni s-a dat este cu totul desăvârşit. 13 1 27S . 61. de ultfel. '" Ibidem. Răspunsurile 2.21 Dacă după Bolez noi continufim să pac&uim şi sft vieţuim în chip pâti-mBŞi dacă şi după aceca suferim din pricina raului şi suntem bolnavi cu sufletul. care este ajungerea la asemânarea cu Dumiiezeu. Nuniai din pricina lipsei noastre de grija* ni se întampla" toate acestea şi noi suntem deci răspunzători pentru ele. 89. • Amintim ca prin Botez Sf Mnrcu Ascetul înlelege în general. 6.14 şi chiar ajunge să spună că. Despre tiotei. la rândul sâu. 280CD. ibidem. 16 ibidem. spune câ prin Botez harul cel sfânt aduce două bunuri: cel dintăi. după cum scrie Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu poţi fi ceea ce n-ai ajuns". dacă nu se strilduieşte ca toatâ fiinţa sa şi întfeaga Iui viaţă să fie conforme cu chipnl lui Dumnezeu reslaurat prin Botez. atunci „apa (Botezului) e numai apă. Răspunsiirile 5. a Cf. Dumnezeu ne-a dfiruit plenitudinea hanilui Său. şi nici liraiiiei diavolului. dacă omul „duce după primirea tainei o viaţă la fel cu aceea dinaintea ei".'1 eliberarea din robia păcatului" şi sfinţirea întregii sale liinţe. 5. ansambltil celor două Taine: Boiczul propriu-zis şi Mi range KM " Despre Botez. care locuieşte în chip tainic in noi. este reslaurarea chipului lui Dumnezeu din om. căci am fost spâlaţi de acestea. Despre cei ce creel câ se bulrepteazxi din Jâpte. 17. cu loţi Sf. 3. Ibidem.17 Pintrc toţi Sfinţii Părinţi. Riispunsul 5. a sc vedea Sf. făra a nc impune săvârşirea binelui.Condifii/e generate ale tânuidiiirii Boiez nu-i propriu-zis o schimbare dacă noi rămânein tot in starea în care am fost". Raspunsul 5.18 El insistă astipra faptului că „SfAntul Botez este desavârşit":|q prin el. darurile sădite în firea sa prin har. care se dă-ruieşte deîndatâ. PăYmţi. de vreme ce am fost scoşi de sub StSpânirea lui. pentni că nu se vede nicăieri în cel nou născut nici o urmăde dar al Duhului". ROspunsuri cettre Talasie.?0 curaţirea deplină. Respectând libertatea noastră.1* Altfel spus.

41 a n&lejdii42 şi a împlinirii poruncilor. 111 Cf. '* Ibidem. <'I ibidem.41 Astfel.17 Iar de cadem in ispita.40 Feri-rea cu loml de rău este cu putinţa" prin hanil Botezului.l i ne împotrivim şi sa lepadam momelile lui şi orîce rasârire de gând rău. omul Irebuie să lupte ca să nti sc mai întoarcă hi cele dinaintc şi să nu mai cadă în păcai şi în parimi. 13.13 iar uceasta nu ţine de noi. "CX. punerea in lucrare a harului sfinţitor şi îndumnezeitor care ne-a lust dat in chip dcsăvărşit. '"Ci. 2. : " Cf. 0 Cf. 5." Pc noi înştnc rrebuic sfi nc învinuim pentru păcatele noastre. şi nu suntem răspunzători pentru Ba. Păcaliil lucrează si dupâ Botez HI noi pentru c. " Cf. căci prin Botez am fosl cu totul eiiberaţi de înclinarea sprc rău moştenită prin păcatul Iui Adam'0 şi de tirania diavolului.M Lucrarea răului în noi are numai două cauzc: părăsirea poruncilor şi faptele rele (acute cu voia noastră după Botez. căci am primit spăla-rea păcatelor şi eliberarea de sub tirania diavolului. 11. ibidem. 9. ibidem. Dacă nu primim gândurile răutăţii. El se arată lucrător (fcVEpyaic. dar tainic (HWUKCOQ). ibidem. 4> Cf.1 am ales sâ-l iubinv* şi din pricina lipsei noastre de grijă. Rfispunsurile 2 şi 5. el ajunge întinat ca mai înainte. 12. Şi cu adevărat suntem cu totul liberi în faţa ispitei. 41 a. căci vine de la diavol. 17." Dupa" Botez. la Botez cere şi ea străda-nie din purtea noastrii. 3. II. 16. 2. cu voia noastrS cădem. ci se fac din pricina lipsei noastre de credinţă şi din lipsa de grijîi faţa* de lucrarea poruncilor. dar păstrarea curaţiei care nc-a lost dâruită cere împotrivirea la ispite şi împlinirea poruncilor.) şi îşi vădeşte roadele pe niiisiira credinţei noastre. ibidem. ibidem. ibidem. "' Cf. ibidem. iar dacă păcăluieste. 11. Rfispunsurile 10 şi II. dar îi rămâne libertatea de a pâcătui. Despte Botez. ibidem. 5.*' Având deptinâ libertate. 13.2h Omul este deplin curăţit prin Botez. 279 . ' Cf. Tot astfel. ele nu ne pot atinge şi nici nu pot stărui in noi. dar ţine de noi s. ibidem. 11. ibidem. '■' Cf.2* Greşelile care se fac dupa Botez nu se datorează vreunei nedesăviirşiri a acestuia. * Cf. in duhul oredinţeişi ul nădcjdii. n O. Despre pocămţă. ibidem. ibidem. 14. ibidem.('imthţiile xubieciive ate tâmudturii %vi sânutaiea în Hristos primim raudele." caci prin Botez ni s-a daruit puterea de a rezista atacurilor Satanei şi de a birui ispita. " Cf. *XX. iar nu pe Adam sau pe diavol. păcatele pe care le facem după Botez sunt „abateri ale Ubertăţii". noi suntem în continuare supuşi ispiteî. 5. 27 De aceea. ibidem.

4* Virtuţile la care ajungem nu sunt decât o dezvSluire din ce în ce mai ampla a hanilui de la Botez. ea are putere prin sine. 54. 24. osanda sieşi mănâncă şi bea". dacă la vremea lor nu s-au îngrijit destul de aceste râni şi dacă suflelul nu le-a fost pregătit pe cfil de mare era puterea de vindecare a hanilui luat". a 280 . Ca şi harul Botezului. atunci. care este o recapitulare a acestei concepţii. Cf. Astfel. noi putem spori în har. *Cf. Sffin-tul Maxim spune. B Catetuatbaptismal*. dar mai întai de toate "Ciihitlenu 17. 4U RasputWtri rotre Talasie. '? Cf.căci este cu totul desăvârşit şi nimic nu-i lipseşte. şi haftil Euharistiei se da In chip deplin uiiiiror celor care se impârtăşesc de el. care să-i poatâ fi adăugal prin strfidaniile noastre -. ea nu acţioneaza" automat şi oarecum magic.CottdifiUe generate file lânuuhihii dacă harul mi poate spori in noi . dar aceasta nu se manifest.45 Acelaşi lucru Î1 putem spune şi despre Euharistie. ca să se învredniceasca* de lucrarea Sa tămâdu-itoare şi sfinţitoare şi ca s. Cele donâ sure tie Cajtele despre cimoştiiiţu tie Dum* ttez/BUSi iciiiunniti inlnifHirii. pe care o aflum mai ales în PisciirsiitHe sale tllce. cu toate câ prin ea creşlinului îi este dal In chip deplin însuşi Hristos. Care pîîlrunde în toate mădu-larele (rupiilui şi in toate puterile sufletului. Rugăciunile dinainte de împâităşire4'' subliniază chiar că eel care „se împărtăşeşte cu nevrednicie. II. îl cheama' pe creştin să se deschida cu roatâ fiinţa sa spre primtreii Celui de care se împărtfişeşte. Riispunsul 17.1-şi împroprieze harul prim it. sunt unii „oameni care mai păstreaza semncle bolii şi urmele rănilor. MoUlfelnic. V. Sf Si meon Noul Tcolog.4" Lucrul acesta este valabil pentru toate celelalte Sfinle Taine. Cf. 5. 5I6D. 236-250. o data cu Sfânlul loan Gură de Aur: „OdatS primit harul. prin Sffintu Taină. Aşa încfit fiecare îşi este distribui-torul propriu al hanilui1'. pentru ca omul si3 fie ipso facto izbSvii de suferinţele sale. Sf.4'' Putem zice. ca şi cele de după îm-părtăşire. Nici in acest caz Dumnezeu nu-l sileste pe oin. dar lucrarea lui se aratâ in ficcare dupa vrednicie şi in mftsura impltnirii ponincilor. ibidem. XIH. ilupa cutn vom arata in conliniiare. vorbind în mod general. Maxirn Mărturisilcmil. lucrarea Tai-nei fiind legată de dispozitia duhovniceasca" a celui care o primeşte. PG 90.47 De aceea. prin împlinirea poruncilor.50 Nu este de-ajuns că există un Doctor atoipuiemtc. are o concepţie aseriiănăioaic. că „fiecure dobândeşte dupfi ma-sura credinţei lui nrfltnrea lucrarii harului. care poate să vindece orice boala. 56. Şi tot aceste rugăciuni. spune Sranlul Nicolae Cabasila. 55. IV.! decât dacă eel care s-a împar-tăsit este pregătit să o primeasca aşa cum se cuvine. de noi şi de vrednicia noastra depind păstrarea lui şi arătarea lucrării sale". mai trebuie ca omul să alerge cfltre El şi să-I cearfl ajutorul. * Btsprt viafa in llristos.

nu le pot lipsi leacurile din parlea acelui adevârat medic at sufletelor.. 12. dacă se apropie de Domnul. 6.. 8. f'arfi să mai poatft lucra ceva din cele trebuincioase. nu si-au ascuns primejdiile rnnilor şi nici n-au respins cu minte. ^Oimllidulwvniceşti (Col. cum spune Sfantul loan Gur. 4 " ( onvorhiri duh&vntcejti. să-şi vadîi 1 impede bolile şi. mai ales celor care nu şi-uu dispreţuit prin dezn. faţă cu slăbiciunile căpătate din iK-ştiinţă. 6. iar femeia bolnava de curgerea sângelui n-ar li alergat ciUre Domnul. XX. „Hristos. cunoscândii-le. totuşi vorbeşte despre ele şi minlea nu-i stă pe loc. El trebuie să se întoarcă spre El şi să-L cheme în ajutor. " Tot aşa spune şi Slanlul Vasilc eel Mare: „Marele Doctor al sufletelor e gata sâ vindece şi raul tail (. Pentru a dobândi de la Hristos tamăduîrea bolilor sale. totuşi nu-i lipseşte puterea de a se îngriji pentru viaţa 11 Omiili hi Matet.) şi chiar daca" el nu se poate mişca. Lasă-te cu credinţă în grija Lui. Tot aşa.. XIX. Bl nu va mai sta la îndoialiT. şi va li deîndala izbăvit de boalii. 4. nu ne vindecfi făra" voia noastra". indiNimna Sfântul Chiril al lerusalimului. chiar dacâ este rapus de boala pacatului şi nu mai poate împlini ponincile care due la viata cea adevărată. XXVIII. este necesar ca omul sâ" voiască cu adevfirat să se facă sanătos. " Cateheze Iniptimude. daca crede cu tărie că va primi ajutor de la El şi dacă se caieşte dc viaţa sa rea si pâciîtoasă de mat înainte. râlăcire sau trebuinţă. dumnezeiescul Doctor. 2X1 .Cel lovit de boalâ şi cuprins de fierbinţeală şi care zace în pat. cu minte smerită şi totuşi prevăzăloare. „Nu stinl rânile tale mai mari decât şliinţa Doclonilui. arata-l Lui răul care te macină". II. De aceea este cu totul de Irebuinţâ ca mai întâi de toate omul sâ ia seama la starea sa. XLVI. ci. ? EpLiiole.) Daca tu te dai pe line însuţi. sa nu se întoarcă de la Cel care singur poate să-1 vindece.ldejde şi nepăsare bolile." Sfăntul Macarie Egip-teanul aratâ şi el că prime condiţie ca să te vindeci este sa te duci la doctor: „Daca eel orb n-ar f'i strigal. ci-şi vedc de gandurile ci (. chiar şi eel slabit cu totul de boală. n-ar fi dobandit vindecarea".. ciici. poate să t'aca aceasta: . necugetată leacul. „Celor ce-şi caută într-ade-viîr vindccarea. II).v' Şi tot el nraiâ că oricare om. ■Trvtamenftit holilor eliiifsti.Condi[ii/e mbiecttvt ale tânuidiuiii $t stiiidtatea in HristOS trebuie să dorească cu loata* puterea să se vindece. întreaba totuşi iinde ar putea găsi un doctor bun şi-şi trimite prielenii sfi-1 aducfi la el." Nu există nici o suferinţâ* pe care Dumnezeiescul Doctor sâ n-o poatâ vindecu: e de ajuns ca omul sS-l ceară ajutorul şi sa I se incredinţeze cu totul. V.l de Aur. au alergal la Medicul eel ceresc". suflctul cftzut dupâ călcarea pomncii in boala patimilor şi râmas l'ara nici o putere. scrie Sfăntul loan Casian.*1 lar Fericitul Teodoret al Cirului spune şi el: „Doctoral sufletelor nu-i sileşte pe cei care nu vor să se foloseasca" de Iea-curile Sale"..

i se arate nu numai în chemarea în ajutor a Doctorului. w Cf. iese un adevărat război. eel care voieşte să se tămăduiască nu are un lucru greu de făcut. bolnavul nu le primeşte ajutorul si nu le sprijina. nu precupeţim nimic. Pentru neputinţele trupului. Când acestea se înfruntă. vindecarea sufletului nu cere nici drumuri lungi de făcut.. dăm bani grei.. XVII. 59. nici nu trebuie să tulburam liniştea altcuiva şi nici nu trebuie să suferim vreo durere. de bolnav. cu toate că pentru asta n-avem nevoie nici de bani.1'1 Sfântul loan Gură de Aur insista şi el asupra fap-tului că bolnavul trebuie să colaboreze cu docrorul. :. dimpotrivă. Câtă ostenenlă nu ne dăm peniru a lecui rănile care ne fac sa* suferim (. el chiar li se " OmiHt duhavnictftt (Col. e nevoie de doctorii scumpe şi mulţi bani. de boală şi de putcrea leacului. să poată fi uşor tămâduită. fără nici o cheltuială şi făra durere (. trebuie să păzeascâ cele poruncite de el".)■ Când e vorba de inipnl nostru. Domnul nostru. Când doctorul. Căci Hristos. şi toate intră in bună rânduială (. cu toate ca nepuiinţclc lui nu sunr atât de siiparatoarc. ''■Omiliitastatui. Dacă. Simeon Noul Tcolog. de ştiinţa sa. „Când e vorba de vindecarea trupului.. chemam mulţi doctori.17 într-un cuvânt. ci şi în urmarea tratamentului. XXVII.ipete sanatatea". 3.) Pentru ecle ale sufletului. nici bogăţie.Nu este totdeauna uşor să lecuieşti relele trupeşti. în cazul bolilor sufleteşti.mte ate lâmaduiiii sa şi poate să-L strige din adâncul inimii pe Domnul. pentru ca el să-şi rec. iar daca.*'> . ori cinci: de doctor. nu se poate izbăvi de boală". sau mai curAnd de patru. n-ai nevoie de nimic din toate acestea. de nu se punc în rânduială dupa porunca lui. dar noi ne străduim să scăpăm mai curând de bolile trupeşti.. ajunge să vrei. cea mai de preţ şi cea mai de trebuinţă. 25 29. a vrut ca această parte a noastră. putem vorbi de trei lucruri.Cnmlifiilt? gene. aşa cum se intumpla uneori. aceasta înseamnă să rămânem i n i n i Hristos şi să primim cu toatii inima ceea ce vrea El să facă pentru vindecarea noastrâ. ca să înlesnească astfel acţiunea doctoriilor. cade pradă bolii. ci simpla hotărâre si voia noastră sunt de ajuns.*" Sfântul loan Gură de Aur arata* că simpla dorinţă şi voinţa de a ne însănătoşi sunt de ajuns pentru a dobândi de la Hristos vindecarea sufletului nostru. de care trebuie să ne îngrijim mai întâi de Loate. 2.. ajunge să doreşti din toatâ inima să te vindeci. Sf.60 adău-gănd: „Cel ce vine la doctor. ştiinţa lui şi leacurile au ca sprijin voinţa bolnavului. 4. lar de suflet tTU ţinem seama şi nu ne îngrijim defel dc el.v' Voinţa de vindecare trebuie s. singurul Doctor care poate cu adevărat să-l vindece". III). spune SfAntul Varsanufie.. în-duram cele mat cumplite dureri.). dar repe-de şi uşor poţi lămădui bolile sufletului. boala este biruită. care din punct de vedere duhovni-cesc sunt mai puţin dăunătoare şi a căror tămaduire cere mult zbucium şi miilul osteneală: . Caieheie. '" Scrisori tluhovniceşti. Când eel bolnav vine la doctor. VIII..

I. 283 . ' Scriw/i ttnhovniceşti. M Sf. Omul îşi aratâ voinţa deplină dc a fi vindecat şi contribuie personal la tamăduirea pe care i-o dă Dumnezeu prin cinci atitudini fundamental. prin credinţă îl chcama în ajuior.1 creadă cu toată puterea în El. care se împotri-vesc harului tămăduitor şi mântuilor al lui Dumnezeu. RuspunMiiile 5 şi 17. La fe] se petrec lucrurile şi aici. sau. din „nesimţi-rea păcaiului" şi penlru a frânge învârtoşarea patimilor sale... Doclorul sufletelor şi al trupurilor.. după Botez. atunci ajunge sft se omoare singur. 2. '' Cf Sf. Daprt liotez.. la început. Leacul i-reclinlei Credinţa este începătoarea vieţii celei noi pe care omul esfe chemai s-o ducă în Hristos. a căzut din m 'ii în boala păcatului. aici a vein de-a face cu mi lucru cu mult mai minunat (. Fericilul Augustin măituriseşle că o astfel de împotrivire fa(ă de Dumnezeu. Marcu Ascehil. nu sc putea însîinătoşi decât crezâiid (. ci trebuie s. şi negreşil vor fi îndata tămă-duite".)• Atunci când Insuşi Dumnezeu estc Cel ce se îngrijeş-te de rilnile noastre. în orice caz. rugăciunea. să-şi împroprieze şi să ducă la rodire harul tămfiduitor şi măntuitor dăruil de Sfân-tul Duh în Taineie Bisericii.CondiţUle subjective ale tămâduirii fi mnduuea in Ilrisws împotriveştc şi ia partea bolii.65 Penlru eel care n-a fost bo(ezat sau penlru eel care. 61.Prin credinţă îl recunoaşte ca fiind singurul Doctor care-l poaie vindeca cu adevârat de bolile şi suferinţele sale. Ea este forţa cca mai putemică de care se poate folosi în acesi nou fel de vieţuire. împotrivindu-se mâinilor "OmiltelaPsalmul6.ftî „Daca deci marele şi cerescul nostru Doctor ne-a dat leacurile şi cataplasmele. l-a împiedicat să se dezbare de relele care-l stăpâneau înainte de converlire: „Starea sănătăţii sufletului meu. pocăinţa. 30. mai bine spus. crcdinţa este cea dintăi condiţîe a tămăduirii sale. de unde vine pricina pierzării.3.. numai să rămânem cu El.. iar acesta sunt: credinţa. dacă nu din slăbiciunea voinţei noastre r\H întreabă Sfântul Varsanufle.).64 Am văzut deja că cel botezai irebuie să dea dovadă de credinţii pentru a piKea păstra hanil pe care l-a primit prin Sfânta Taină şi pentni cn acesla sa se nrate lucrălor în el. prin credinţa are siguranţa că va primi de la El izbavirea de boak'i si mantuirea. osteneaia omului căzui de a ieşi din starea de nepăsare faţa de decăderea sa şi faţă de bolile sale sufleteşti. Nichila SUIhaluL Ofe MH) dc capete.. Cel bolnav Irebuic nu numai să sc întoarca spre Mristos. de care depinde vieţuirea lui în Hristos şi care-1 fac în stare sa primească. Credinţa presupune. nădejdea şi lucrarea poruncilor. refuza să fie îngrijită. care.

I. „încre-dinţarea celor nădajduile. omul ajunge.. " Cf. II. a proorocilor şi a sfinţilor. 46. în acelaşi sens: „După cum binele Inipului este sânătatea. Nich'mi SiiiluKul. Capetedcsprtdrtigos!e. II. 1V . cunoaşterea pe care o dobfmdeste prin credinţa este pricinuiloarea vindecării sale.76 ' Confessiaties (M/b1iirisiri). II. Evagrie. după" cuvântul Sfâniului Apostol Pavel.. omul îşi recapată sanătatea re-cunosc.1 Sfântul Pnhomie. învaţa un Sfânt Biltrân. 9I. VI.il Ciruliii.. 79. nu este oare aceasta pentm el vindecare si mântuire ?". ' ln mâsura în care credinţa il îndreaplâ pe om spre Dumnezeu şi-l uneşte cu El. adică de filautie.300 ă* capett. la cunoaşterea singurului Dumnezeu adeviîrai. M Ap0flegme. ed Olto. 258." Indreptându-şi prin credinţi* dorinţa şi voinţa spre Hristos. prin marturia Aposlolilor. cunoaştere. Esie cunoaşterea pe care omul o dobândcşie prin aderarea liberă a minţii Ş' a luluror facul-EăţUor sale la adevărul descoperit oamenilor de Sfântul Duh prin cuvântul lui Hristos. „ca prin oglindâ". 94.1 maî ales în l'aptul că ea este cunoaştere şi-l duce pe om la cunoaştere. este. Sl". S3. 4 (6). Tiatnim'iiiiil boliior eliueşti. III. Nicolue Cabiisila. 28-1 .işî duh nl creilinţei". tot aşa cunoaşterea lui Dumnezeu este binele suf'letu-lui'V* Dacă. Care ai facut leacurile credinţei şi le-ai împrăştiai pesle bolile globului pamântesc. Credinţa îl vindecă pe om dc ceea ce Cu-viosul loan Carpatiul numeşte „boala necredhHei'V' Bolind din pricina necu-noaşterii lui Dumnezeu. cit. '' l. ea tl elibcrează şi-l fereşte de alipirea patimasS de sine. '" Cf. 1 < 'opi'ii' de mângâS$re. '' Cf. *• Via'ţa Sj: Pahomie Q). Sf. 116. menirea ei fireasca\ Iată cum prin însuşi aciul credinţei se lucreazH tfmiădui-rea puterilor sale sufleteşti. Fer. Doamne. 47. Ea este. care este rodnl credinţei70 omului ajuns la desăvârşire. hr. 25. atribuindu-le atata tărie".. I. " Fmgrnetitul IX. înlreab.'Funcţia sa lămadiiiioare st. dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr..er. iar celei de-a doua. I). Cupete gtwstiie. Sf. Sf Maxim MiVlurisiionil. pe care păcatul le tmbolnăvise. p. omul îi redă celei dintâi „obiectul" firesc asnpra căruia sa se reverse. 92. 4. < :-U. TcodoCCl . înainte de a se ajunge la cunoaşierea/experiere direc-lâ.'4 iar Sfâniul lusiin spune. înir-un chip poirivit lor. care implica în permanenţă dorinţa şi mai ales voinţa omului67 -astfel încât o putem defîni ca „liber consimţâmânt al sufletului'"' -. Despre viafa tn Hristos. „Cunoaşterea luî Dumnezeu este vindecarea suflctului".7£* 141. „călfnmt de credinţa 111 Domnul.lndu-L prin credinţă. I.AVJ'IIHI acel. după ce a zăcut în neştiinţă şi rătacire. Credmţa. Teocloret al Cîrulni. 4. dupa cum neştiinţa a f'osr cauza dintâi a căderii oimilui şj a îmbolnăvirii sale. loiin GwS ilc Aui. Omilie la II ('oritileni. esie o mai-înaintecunoaştere. ' Cf In 11.('nruftfiilc generate ale fwndtlttirii Talc. 28. a realiiăţilor duhovniceşti. " Cf. strâmbăndu-le fireasca folosire. 40. co-relativ.

Sf. " Sf. IV. una gaiidesc."' Credinţa pune capăt îndoidilor. I. loate cunoştinţele greşite cafe s-au incuibat în suflet şi care-| due la stricăciune sum risipite.. Sf.wnăitiMi in llristns kiilicâwf cle deasupra nuntii omului unul dinlre văiurile care-l împiedic<i S3 vadfl. care-l fac pe om „asemenea valului mării. 285 . Fericitul Teodoret al Cirului araliî că. adâncft. 85-88. condiţii primofdiale. Cel care „este şovaielnic in credinţa lui (. şi alta fac.re Se recunoaşte ca fund chipul lui Dumnezeu şi menit să ajungă la asemănarea cu Acesla.) sporeşte în el boala".într-o viaţă neSChimbătoare". "' Tralanteniul frolilor ellnejfti. loan Gunl de Aur. 32). omul înţeiege adevâratul sens al existenţei sale.. de cunoaşterea rălăcitu cu privire Ja Dumnezeu. QlttiHe h cuvintcf#: „Să ftifi câtfl sileh'din umiâ. nehotarârii. însănătoşile şi înţeleplite. 6). boala care-i înacină pe cei carc. 90>u. XXXIII.twthtt mtrhrtu. Af'Ia" latura duhovni-cească a fiinţei sale. la fel. Grijrorie cle Nyssn." credinţa îl slobozeşte de neştiinţâ şi. 42. 3.79 Prîn credinţâ. dacă esle drcapta credinţă. Man-tuiiorul „i-a arătat plini de inţelepciune pe cei care altîidata* se arătaseră stricaţi şi cu totul nebuni'*. " Sf loan Gură cle Aur. IB. .valu-rile unei existcnţe nestatomice şi schimbatoare" şi intra .. 3. sum nestatomici 77 : Cf. puterilc intelecruale ale omului sunl curăţite. omul îşi regîlseşte adevărata libertate (In S..". ''l'.. scrie Sfântul Varaunufie.3 Tmtimieittit! botitor cliiwşii." al'lându-şi pacea1" şi statomicia în bine. mişcat de vâiil şi aruncat încoace şi încolo" şi „nestatornic în toate căile sale" (lac. spunc. ştie „al Cui fiu este'"" şi „care este adevărata sa fire". avand o credinţă şovăielnică. I. Catehezr. Ttfade.*" Ajungântl prin credinţă la cunoaşterea Celui care esle Adevănil (In 14. lese din . sovăielnic şi necredin-cios. Atuiici când credinţa omului este putcrnică. desăvârşită. Fericitul Teodoret al Cirului. de absurditatea lumii îantasmagorice în care este astf'ol silit să trniasca. prin învSţătura Sa. Matele cuvânl caU>hfti<\ Î9. cea care-i întregeşte omenitalea. 526. deplina". iar în locul lor vine cunoaşte-rca cea după DumnezeU. îşi redobandeşîe cunoaşterea de sine. Atitta vreme cât era supus îndoielii.('onJifiiff subfoctive tile itiinâtliiitii . facându-l om cu adevărat. de nelinişfea care-i mistuie fiinţa. cugetorea săuâtoasă probând buna lor lu-crare. 6. Simeon Noul Teolog. ale sănatăţii Sale. omul mi purea sa* fie decât bolnav. scapă de umâgire şi de tot felul de rfităciri iscate de necunoaşterea adevâia'ei vieţi. "' & lisQrt iluhovnivesii."3 de deznădejdea pricinuitâ de ele. " Si Grigorie <le Nyssa. ea tămaduieşte sufletul de dipsihie.7h Prin crediiuă. Ajungand să-L cunoascS din nou pe Dumnezeu. Prin credinţă. II. ** Sl'. Aslfel..?/ . sovăirii. 8). Tatcuire la Psahmit US. pierdutâ prin pacal. Giigoiie palnmu. MtirrU.

ca cste pentni el o călăuză sigură. XXVI. 7. din pricina ei omul face faple rele. noî n-ain studiat-oşi n-arn amintit-oîn ca-pîtolul consacrat putologiei omului cKzut. în EpLstoteie Sf. XI.personal itate scindatil". II. şi in cealaltS se situează pe pliimui radical diferite. 2. IV.. 236. 1.*7 Pentru că prin crcdinţă omul ajunge nu numai hi cunoaşterea de sine. 2). 2. 18. îl ţinc înlre viaţă şi moarle. XXVM. 2. îl împiedica sfl se împărtflşeascfl de slava Dumnezeirii (ibidem). pentru cfl nu s-au predat pe dată şi cu totul lui Hrîstos. VIII. 2. in general de chenodoxie {ibidem. dnr n ciirui credinţiu aşa cuni am spus. XXIII. „duplex car" şi „duples animux")* Pornind de la accstc scuxte referiri pc care k cuprind texlclc citate. 8 şi 4. loan Scărarul. literal. Altfel spus. :î Sf loan Ourîl de Aiu\ Omi/ir h ntvinlele „Sâ ftifi câ hi vremurile din unnA. 7. cbir m afara tuiei oarccare innidiri etimologice * 8iXf\>x)<& însemnfind. 2. ** Sf. ii slăbcşte duhul şi I face neputin-cios (ibidem. e&le slabS. I. 111. Porunca X.Condiţiite generate ale tâmâduiiii şi au iniina împârţită între iubirca lui Dumnezeu şi iubirea lumii. Poninca XI. Poruncu V. A doua Eptetoiă către Vorintem. 2). 6t\|/i>X0^ 8iVUX*tv. 900-901). loan Damaschin.iea şi fTua mintc" (Herma. ci şi la cunoaşterea tuturor lucrurilor. estc legutft. la Sf. 7). 7. 7. IX. XlXt 2) şi mai ales în Pdstond hit Henna (Siy^cc: Vedenia U. Rcgăsim (ermenii 6i\|/uxla. XXVI. Pilda I. iH Sf loan Ourfi de Aur. 15. îi găsim. 13. Termcnul 8l\|/o-\oţ apare în Epistola Sf&niului lacov în doiiă rânduri (I. 10. 2). Mxcursuri etiee. Dognuttica. Intălnim aceastfl noţiune. dc useiiIL-IUM. Sf. Prhtond. ci am prcferac sfl vorbini despre ea în ca-pitolul de faţfl. Aşezwnintele mămistiresti* VII. ea este manifcslarea a ceeai cc Sf. 102). II. I. Clement Komanul. Sf loan Scararul {Scara. Clement Romanul. 2. 846). 2. 2. 38). 8) şi în Psalmul 11. I. X. I. 6. în Epistoh lui Barnaba (XIX. ea face ca soarta omului să fie cu lolul nenorocilă (Sf. 12. Pastorut. I. este sore triste^ii (Henna. A dona lipistotd cafre Corinteni. 15). II. 2. 10. 2. Chiril de Schitopolis (Viafa Cuviosidui loan Isihastul. 4. Pdstorut. Tâkuire la Psalnnd US. 4). il ducc la paiasirea caii iulevarului {ibidem. in general ci o boalâ a omului credincios. „suflel înUoit". f\ 286 . Clement Romanul (Hpistola întâi către Corintmi. 72. sub forma ei latineascu. 90 Credinţa este. I). Sf. nedesăvftrşită. Epistola întâi nitre Corintem. 26)* De aceea. cczura care acţionează şi înlr^o situate.4' 3. 13. Simeon Noul Teolog» DtJtcttrsuri efice. apiu^e ca ispititore apropicrcu ei de schizofirnie. loan Casian. loan Gură de Aur (Tâlcuin hi Psaimuf II. XIX.m«< "'cs în scricrile Ptirinţilor apostolici: în Oukihie (IV. X. 2. ea îl împiedicîi pe om sa lupte aşa cum sc cuvtne pentni Dumnezeu (Sf. nu reuşeşte &a facii ceca cc-şi propnne (Herma. l. Date Hind acesle caiacterisrici ale dipsihiei. Isaac Sirul nuraeşle „credinţa bolnavâ" (cf. XI. 3). la Sf. Btvuxoţ: Vedcnia ni. XI. după cum spun *? Dipsihia (8iVt>Xla) nu estc o boalâ a omului ciizut. dediciit cicdinţei Această boalfl este greu cle sfudiat in mod amănunţit. loan Casian {Aşezflmintele mânăslireştii VII. XXIII).KH Credinţa îi este sprijin in tot ce face şi ea u permite ca în tome împrcjurările să meargă pe calea cea dreaptă. I. 900). 2). Simeon Noul Teolog (Cateheze. X. „minte scindauY* şi chiar daca putem vorbi In umbele cazuri de o . lipsindu-I de plinâtalea vieţii (Herma. îl face pc om leneş şi lipsit de grija cea mftnliiitoure (Sf. 2. 12. Scam. 18.s<l ea îl fereşte pe om de rătăcire şi nu-l lasă „pradă sorţti nestatornice a ceîor neîntăriţi (în credinţă)". Varsanufie (Srrixari dtthowiceţii. putem spune că dipsihia este considerată de SI Parinţi ca fundamental t. 9)* Ea îl face pe om nesăbuit (dtcrijyetcţ) {ibidem.. Vcdenia. dcoarece Sfinţii Părinţi vorbesc rar despre ea şi nu o dcscriu ca atare. h'uâ sft-şi dca seama {Sf. Porunca IX. Sf. 9. Pastorals PilUa VIII. I). 5). adesea în scrierile patristice din epocilc ultcrioare. 2. 26. 9). iar schi^ofrenia. Ctrrinte despre nevohifa. Xt 2: XIII. 4. 6. 9. Porunca IX. XII. 2). Porunca X.

se unesie cu El. 9( 2. I. Evr. 42. spune Sfanlul loan Gurâ cle Aur. 25-26. credem cît "' Ibidem. 23.'1 Isaac Sirul. rcunifica suflelul şi-l readnce la buna rânduială. 15. eel fără de forma* devine frumos". De aceea prin credinfă şi pe măsura credinţci IttJ" primeşfe omul iertarca păcate-lor. 1. 8) care-l iipării pe om si-f face de nebiruit. 24. potrivit narurii lor. -/. 20).20:21. Efes.v: .cu Persoajia Sa. 4. 17. Hristos îi dă tămăduirea bolilor trupeşti şi suffeteşti. credinţa. 16. 16: 10.' ('artea iiiiâi.')V Toate puterile omului î$i regil-sesc în Dumnezeu. 19. 58. 18. 19. II. I Cor. 50. 26. Fuple 3. 1. I Si . rrienirea f ireasca şi sănă-larca deplinît. adevărata viaţă. îmlrepiându-le spre Hristos ca spre un unic pol şi unifîcând întreaga fiintă a omului .. Rom. 18. 30.Având-o pe ea. Lc.8. 11 Ml. voinţa si cugelarea . I0r 38).'" Ea este plato-şa (I Tes.1'5 Petrii Damaschinuf'6 aratfi şi ei puterea pe care o are cre-dinţu de a naşte în suflete n&lejdea." Sfinţii Varsanu-fie.. 2. Credinia este peniru om condiţie si usa" a mâniuirii.43. 17. se deschide cu totiil haruluj Sâu şi se face împreună-lucrător cu acesta. ' lairmreta/'sabmti II\X " Sciisori iluhovnuisii. 2. 2). I/. 5.''* câci prin ea omul primes cu toară fiinţa sa lucrarea mantuitoare a jui Hristos. 5. 52: U. 14. Pe eel mon din pricina păcatului. . 48. Prin credinţă omul eel vechi piere şi se aratil omul nou. Mc.17. spune in aJtă parte Sfântul Părinie. S. 3.nu numai dorinţa. nicî cea mai nuire nenorocire nu ne poate aruncu în deznadejde". trece de orice stavilă şi poate chiar să „mule munţii din loc" (Mţ. 18. hi limp ce pilcaiul sfâşie şi risipeşte puterile sufletului omenesc.V (Ml. 8. Pentru eel credincios (. 26. 1 P(. 42. 5. 25 28. III. PG X 404C. '" Cuvhtie Aespre nevoinfâ. cu Care se uneşte prin credin[«1.20. 11. 1. 15. Mc./lirW aceUişi duh ui cnfdirtjtl". vindecarea bofilor sale şi siimltatea deplimV"" Celui ce crede în El. Fapfe. "' Cf Mc. ' Sf. 2. 29. In 3. 3. 24. Gal.BftCf. 17. 9. 9. Prin „puternica sa înclinare spre Cel UIJUL.5. |2: 8. 9. 34: 10. hrarhia hisericeaseii. 22. 8 13. Datoritâ ei. 7. 331.27. prin ea primeşte via|a c^a ves-nică. biruieşte loale greufăţile.('iinififîiJe subiective ale tîlitu'itltlirii si sânălareo in Uristos cu rărie Sfimii Păiinţi. Spaima de moarte nu-I mai încătuşcaza' pe om şi nu-i mai frânge elanuriJe. hicrâiid fn annonie şi pace. 50. credii»(a ÎI face viu (cf. pe care Hristos i-a redat-o oeamului omenesc şi care fi esfe dăruitâ prin Duhul Sfânt. Rom. 3. 22. 8.. . 9.. 287 . 17. „Ea nu I as 3 ca suflelul să fie copleşil de relele prezente si-i uşureaza suferinţelc prin nădâjduirea celor viitoare".nimic nu esfe cu ne-pnfin|. ' htdtie In II Corinteni. 13. 17. 8.sprijirt puternic şi liman neînviforat". 5. 3. EJ încetează de a mai fi un „cadavru viu" şi devine viu pc vecie. Dionisie Areopagieul. I). 22-24. „Dacă credem însă în Cel ce a venif şi a vindecal toată boala şi toată neputinţa m popor. 36. născul din Dumnezcu (I In 5. 22. 3. ". Mf.

lar o ase-menea credinrn nu este de ajuns pentru ca omul să primească tâmăduirea de la Dumnezeu. De ce aceia (orbul şi femeia bol-navâ de curgcrea sângelui). Tertulian o considers leac mântuitor prin excelenţâ. n-are decât o credin|5 deşartă."* Fericitul Teodoret al Cimlui spune. "..10* Trebuie sft ştim însă că credinţa are mulie trepte. '* Cf. Origoric Piilama. I. adică lipsită de împlinirea poruncilor şi lucrarea vjrtuţilor.1"4 arSiând că Dutnnezeu „a făcut leacurile credinţei şi le-a împrăş-tial peste bolile globului pamântesc. mărturisiji-du-si pacatele tinereţii. în acelaşi sens. 15. cxistă mulţimea de trepte pe care omul urcă spre unirea existenţială cu Dumnezeu. 526.( oiidifiife general? ale lânuulutrii puternic este El să vindece mi numai boalele irupeşti. Sf. şi tot aşa. II.10' Fericitul Augustin.: ('are hoqat M VO mânlui ?. 1 Cf. atribuindu-le atăta tărie". iar noi n-am Serisoridnhimtiieşti. Nichitu Stilbarul. spune: „Sufletul meu nu se putea însărultoşi decât crezând". 22. că „Dumnezeu vine în ajutorul ce-lor care doresc să se tămfiduiască. care se împlineşte prin lucrarea poruncilor. Ciivinte despir ni'voaifii. este mare deosebire între strădania de a crcde cele ce nu se văd şi deplina încredinţa-re. 48. scrieSfântul Varsanufie.1"1' şi încă şi mai mare deosebire este între simpla primire a cuvântului lui Dumnezeu a celui ce vine la credinţâ. m Tmtiwienlul bolilor elinesti.).101 Inţelegem acum de ce credinţa este Una dinlre „feşele cele dc nedezlegat ale sănâtăţii şi mântuirii". \.. Astfel. nu dobândeşte vindecarea. iar între trezirea la cre-dinţă şi credinţa cea desHvarşită este o mare distanţă."1 Cel care crede. Isaac Sinil. 4. s-au vindecat îndată. VI.106 Origen arată c& încă „fericiţii prooroci (.10. * Serisori dulwvmcesti. Sf. Triad*. Sfântul Macarie spune: „Dacă cineva nu se apropie de Domnul. pipifind pe Cuvântul cu ajutorul credinţei. 107 lar Sfântul Varsanufie afirmS că „credinţa desavârşită se arata1 în vindecarea bolii noastre". Ibidem."u între aceste două capete. care ea însăşi vine din credinlâ şi care întemeiază adevfirata credinţa.şi de ce mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc limpede despre virtuţile ei tămăduitoare.. 526. Scorpiace. 17 Contra lui (W-WJ. )|uCf. 2X8 . dăniindu-Ie credinta'*. Teognost. Despre făptuire si contemplafie. şî vederea lui Dumnezeu. crezîind. 87. iJ Confessioites. % 40. 30. 29. I.. Cele 300 de capete.. cum scrie Clemenl Alexandrinul. 39. prin care se dobândeşte o cunoaştere din iifară si în parte. împins de propria-i voinţa" şi cu (ot sufletul şi nu se roagă cu cre-dinţă puternica. dar este încâ bolnav duhovniceşte. plinâ-tatea Lui se revărsa peste ei ca sa vindecc". ci şi pe cele ale omului Ifiuntric". pe care Sfintii Pariiiţi o soco-tesc totuna cu credinţa ajunsa la desăvârşire. Sf.

Despre Hate:. care i-a fost redată prin Botez. Cf. Sf. nici Dumnezeu. 1 (I ibidem Sf. Sâ* credein deci in El. s Suntem liberi să t'acem binele."*' Căci. ci. Leacul potfiinţei Boiezul il curăţa" pe om de loate păcatele sale. „Taina Botezului lucreaza în noi. Sf Marcu Ascciul. III. dar ratii a face vreo sitâ asupra voinţei noastre şi tar. prîn lepăda-rcfl ispilelor.1 arate câ* voieşte să fie tămăduit de Hristos şi să vădeascâ mâ-BUra alipirii de Dumnezeu. 17. pentru ca să lucreze indata adevărata tămflduire în noi". 8."1 3. liberi să ne întoarcem la riuilatea dintâi. II). el rSmâne în starea de sănătiite şi de cură'ie a firii. Simeon Noul Teolog. nici Satana nu sileSC voia omului". nici pe om nu-l împiedică de a se lăsa în voia lor.1" I'oi aşa cum 1-a creat pe Adam liber şi a îngăduil ispitirea lui. împropriindu-şi tjâ sporind in chip personal si dc bunăvoîe darurile primite. Ruspunsurile 3 »i 5 "'a. snntem. potrivil harului pri-init. Botezul îi duruieştc omului libertalea de a nu fi slapânil silnic şi Hîră voia lui de catre diavol n ?i puterea de a se TmpotrivJ ispitelor. nimic nevindecat. pentru cit ochiul eel mai sănătos nu poate lumina pe eel ce vrea til lot diitadinsul să zacă în îmuneric".RSspunsul2. 5. Diadoh al Foticcei. CuvSnl ascmic tn tOOdecopete. totuşi nu poate opri de la rău pe cei ce stau sub puterea lui. Despre Botez. nu rămâne nimic neieriat. DesptV viaţa in llristos. Ceh 225 de capete teofogtce şi pmctic. al mântuirii şi indumnezeirii.Condt&ie sitbiecîiv? ale lâmfiduirii $i xantim/fu m Hrisii-s câşiigat vederea cu adevărat şi nu am fost vindecaţi de patimile cele ascun-se? (. Bespnr Hotez. nimic nespălat. 60. Dumnezeu îi lasâ deplinil libertate celui nou botezal şi nu face sfi înceteze momelile diavolilor. pentru ca acesta sii nu fie mântuii îinpolriva voii lui. Mîutii Ascetul. XX. sâ ne apropiem cu adevărat de El. de asemenea. Dar Botezul îl scapâ pe om de pacat. " Cf."" făcându-sc astlel împreună-lucrător al vindecâ-iii sale.1 a o robi. ci. După primirea aeestei Sfm-te Taine.'N Botezul nu ne răpeşte însâ libetlarea de a alege ceea ce voim."'' Sfinţii Xmilii duhomieeşti (Col.Mkm 289 1 . 89. II. Mnrcu Ascetul. 78. „Nici Botezul. Dacâ omul se străduieşte cu toatit t'iin'a sa sa păstreze şi să-şi împroprieze harul dobândil prin Sfintele Taine. llI/Wd<w. 17... dupfl cum arată Sfântul Nicolae Cabasila. s. neieşind din calea drepta"(ti. dar nu-i opreşte pe aceia de a-l ispifi pe om. Sf. iar nu de putinta de a pâcătui. El îl scoate pe om de snh stâpânirea diavoluJui şi a demonilor. deşi s(5 ca o puiere ascunsa* în noi.) Noi n-am dobândit încă* vindecarea duhovnicească şi mântuirea pen-Iru că nu-L iubim din toaia inima $i nici nu credem in El cu adevărat. 11. sr. '"Cf. "Cf.

' Cf. 10. iar tot eel care 1-a primit în chip tainic (harul).. Despre botez.. V. prccum şj aHele. ci au primit pri» libeitatea voinţei ispitele diavoleşti şi de bunavoie s-au înlors l. Sf. mărimea luminării.34. Acest lucru îl spune adese-ori Sfântul Marcu Ascetul: „Harul şi curfiţia care se află în noi în chip ascnns de la Botez nu ni se vor face văzute decâl atunci când vom fi străbatut bine drumul poruncilor (. 23. X. m Cf Sf. 103-104:111. 290 .).': iar toate acestea.. Despre Hotel. Simeon Noul Teolog.1 deoarece n-au avul starea duhovnicească irebuincioasă pentru a primi harul dăruit prin ele. passim. 157-163.Condifiile generate ate lămăduirii Părinţi arată cfi nu esle cu neputinţâ pentru om să ducă o viaţâ lipsilâ de păcal şi să împlineaseă toate poruncile lui Hristos. minunăţia unei asemenea naşteri din noii ! Dar. (n-au cunoscut) binefacerilc pe care ea le poale da şi pe care Sfăntul Duh lc dăruieştedin plin".131 La fel spune şi Sfântul Nicolae Cabasila. passim. vai. III. aceasta se îmâmpl. iar alţii nu cunosc lucrarea Tainei acesteia. spune: „S-ar fi cuvenil ca noi toţi sS cunoaştem bogăţia harului.i păcatele lor.126 Cf. "-' Despre viata in Hristos. în sfârşit. care să-1 fi cunoscut prin vederea tainică. Cateheze buptimmie. după cuvântul de ]a Fapte 09. ci stăruie în bolile lor. darul părtăşiei. 133 Despre Botez. Sfântul Simeon Noul Teolog. X. 2). Nicolae Cabasila. cu (oate că mulţi creş-lini nu-şi dau seama de aceasta.1-'1 prin care harul primil în chip tainic la Botez devine lucrător. Sf Marcu Ascetul.121 dar puţini diiitre cei botezaţi au conştiinţa rnăriinii harului primil. loan Gură de Aur. 14. II. Nicolae Cabasila. vorbind despre Botez. Sf.2> „toţi au fosl eliberaţi prin hand l u i Hristos. Despre viafa ht Hristos. ''Inme. al dragostei şi al înţelepciunii. Sf. Miircu Asceenl. 23. se îndoiesc chiar cfl exists un Duh Sfânt. pe când alţii. mai bine zis. dar s-au predat pe ei înştşi En robia păcatelor prin faptul că n-au împlinit toate poruncile". 4-5.. 26.itea care leau fost redate. nu s-au pregătit aşa cum sc cuvine pentru a-1 primi sau nu s-au nevoil să-I păstreze. O&pHi pocăinfă. dacă aceştia nu şi-au regăsit sănălatea pentru care s-au rugat. Despre viafa in Hristos. dar nu împlineşte poruncile. Disatrsttri etire. IV.. I. 211 234. nu au stflruit în curâţia şi sănăt.L. dacfi cfectelc Sfintelor Taine nu se fac simţite în cei care le-au pri-mir. în vreme ce loţi ceilalţi sunl feţi lepadaţi. ibidem. care nu-L cunosc pe Cel care i-a adus pc lume". din zece mii. din pricină că nu s-au ingrijît de lucrarea poruncilor. vorbind despre ungerea cu Sfăntul Mir: „Ceca ce Sffintul Mir împărtăşeşte luturor creştinilor de totdeauna şi din orice vreme sunl darurile cele atât de folositoare sufletelor: darul cvlaviei şi al rugă-ciunii. Sf. din pricing cfl atunci când au primit această Taina. abia dacă este unul dintre o mie sau. VI. Raspumurile 4 si 5.122 Asifel. pe măsura neîmplinirii e luat în stăpânire de păcaf .

Sf Maicu Ascelul.. ne puîem întoarce la frumuseţea şi strălucirca dintâi. p.) Sufletul întinat şi urâţit şi coborâl in ociir. ne este cu putinţa prin pocăinţa şi prin împlinirea poruncilor îndumnezeitoare s. CuvfintuI 5. Cele 225 cle capete.!. 305.138 Aceasta nu înseamnă însă ca* ea ar putea înlocui Botivul sau c. hand dumnezeiesc cu totul desaVârşit. De asemcneu.139 Sfinţii Calisl şi Ignatie Xanthopol învaţâ şi ei la fel: „Noi primim în sănul dumnezeiesc. adică în sfinţita cristelniţâ. 59. numai să lucrăm şi noi pentru aceasta (. 129ş. A se vedea. „pentru ca aceia care din trândăvie şi ne-piirlarc de grijă cad din vîaţa veşnică. siinntatea şi loate celelalte daruri primite prin această Sfânta* Taina. Imne. 2. 17. ar desăvârsi Botezul. ed. 33.1 prîmim şi sa dobfmdim iarăşi această strălucire mai presus de fire şi să vedem în chipul eel mai limpede arătareaei". XIII.î şi necinste prin nenumăratele lui păcate. 'Catcheze.. 1. XXXII. s-a dat bamenilor după botez. a 291 . sa se reîntoarcă iarăşi prin pocăinţa la Hceasta cu o slav5 înca şi mai strălucită şi mai luminată". Scum. Hau&hcrr. Dumnezeu i-a dăruii omului păcătos leacul pocăinţei (uexcivoia). LV... 6. 17. loan Scăiurul. 24.). de pildft In: Catelieze. Despre liotez.1 ar aduce vreun dar pe care acela nu ni l-ar Fi daf.l3: „Pocăinţa. Cf. daca voim. Sf.. de usenienea. spune Sfantul Isaac Sirul. 73. 23. Grigoiie de Nazianz. XL. . Simeon Noul Teolog. ca un har pestc har. acela are nevoie de pocăiniil pentru (. 72.Co/idifiile subjective ale tt'muiduirii si sâtuauimi hi Hristos De aceea. '"' MetiHlii sau cele 100 de capete.) a se întoarce la vrednicia dumnezeiască pe care a pier-dul-o din pricina vieţii păcătoase". II. Sf. XXXIX. Sf. Botezul îi dă • Caiehne baptismal*. V. Vczi. de asemeneu. Viuia Sf. sfi le poată afla şi să le sporească.lw Tot el spune că Dumnezeu a dăruit acest leac (<t>dp|xaKOV) mântuitor. II. 36.u.. 222.XKX. ci.1 Seam.. repede se poate înloarce la frumuseţea lui de altădata' dacft ne căim cu adevârat şi din tot sufleturV: Slantul Simeon Noul Teolog scrie la fel: „Cel care (după Botez) s-a înlinal pe sine însuşi prin fapte nelalocul lor şi fârădelegi (. Aceasta tema este in mod deoaebit dezvoltată dc Sf. ca şi cum.. pe urma\ prin reaua întrebuinţare a celor vremelnice şi prin grija de lucnnilc vîeţiî şi prin ceaţa patimilor îl acoperim pe acesta cum nu se cuvine. Cf. Nichita Snilumil. în dar. 8. ibidem. 7. 125. Grigorie Palaina. Cu vantun. pentru ca sâ nu ramână pentru totdeaunu necunoscator al haru-lui Botezului şi pentru ca să nu-şi piardă pe vecie curăţia."" De aceea Sfăntul loan Scărarul spune că „pocăinţa este împrospătarea Botezului". 31. Aşa cum am arâtat. înti'-un anume fel. VI. '' ('uvuiie despre itevoinţâ. Tmule. dimpotriv. SI. Dar dacâ.. După cum spune Sfântul loan Gură de Aur: „Există cale de în-toarcere. Simeon. Căci pocăinţa este a doua naştere din Dumnezeu si darul a cărui arvună am primit-o prin ciedinţă la Botez îl primim prin pocăinţă". '•" Dtseursuri esice. VII. I. Ruspunsul 5.111 şi mulţi Sfinţi P.lrinţi socotesc cftinţa un al doilea Botez t „a doua baie a sfintei renaşteri".2.

2 Cor. înainte dc Inâlţarea Sa la cer..7. Desigur pocăinţa nu-l priveşte numai pe eel botezat. 3. 34.!. în pocainta omul nu află un alt Botez şi nici nu-1 redobân-deşte pe cel dintâi . 3. Mc. Scam. cf. Cuvhue de$p?4 nrvoinfii. oricare ar fi starea lui duhovnicească. " A se vedea. Cuvinte ăisprt in-vuirifa. 4-5. Lc. 3. Avvu Pimen.1'. Isaac Sirul. 3. 55: „Pentru ca niciodată nil se pome dcsăvârşi lucrare» ei. ci roadele lui. toţi oamenii au nevoie întotdeauna de pocftinţă. arătand-o ca lucrare cu totul Irebuincioasă mîintuirii noastre (Mi. Isaac Sirul. să" redobiindească starea de har în care-l aşezase Sfânta Taină. 26. 1.30. căci s-a apropiat fnipărâţiacenirilor" (Mt. 3. Hristos vorbeşte o data mai mull despre pocfiinţă.căci nu poate fi pierdul vreodată -. mai presus de orice virtute. loan Scfuaml. sâ-l faca* din nou rodilor.1 ' Pocainta. 73. 7. 4. Talasie Libianul scrie: „Hristos este Mântuitorul lumii întregi şi a dăruit oame"" Cf. lisus însuşi şi Apostolii propovăduiesc în mod constant pocăinţa. dQpfievanghelislul Ltica(24. 4.De atunci a început lisus sâ" propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă Giexavoevte). 19. Ea îl priveşte deci la fel de bine şi pe eel care n-a primit încă Botezul şi pe care Dumnezcu îl cheamiî la mântuire. 162. 1. 31. pc care. Cu ea îşi începe Hristos. 15. 12. Fapte 2. Cateheze. 8. In fapt. a început prin chcmarca la pociunţă. ea li se cuvine toLdeamiu miuior celor ce voiesc să se mfmruiascît. Sf. păcSroşi şi drepţi*'. 2 Tim. înaintal pe calea virtuţii. 1. Sfântul Simeon Noul Teolog socoteşte pocâinţa drept cea dintâi porunc. Sf. 3. 13. 292 . De aceea. Mc 1. pocăinţa.4.Cowfifii/e genetwt ale uimdduirii omului toi ceea ce-i trebuie pentru tămăduirea şi mântuirea sa. 10. 20. 5. Mc. ca şi pe eel care. XXIII. 17. 24. n-a ajuns încă lu desăvârşire. 25. 38. a Sf. 15. Rom. 20. 21. I I . 4. 17. Evr. nu-1 poate nici vindeca. le pierduse. nici mântui pe om. VII. 8. In Sfintele ScripJuri vedem cum Inainle-mergătorul Domnului. la sfârşilul lucrării Sale în această lume. II. căci în ea se cuprinde toanl partea lui de lucrare pe care se cuvine s-o împlineasca pentru a primi vindecarea şi a se mfintni. 118. fundament al intoarcerii sale la sănătatea deplină şi al mântuirii sale.Este condiţia esenţiala a tamâduirii omului câzut. Propovăduirea lîvangheliei. Sf. 10. 2. în sine. 15). 47. 6. 6.13. Simeon Noul Teolog. 32. Cu aceastâ ehemare începe propovăduirea Sfântului loan Botezătorul (Mt. 3. de pildfi: Apoftcgme. 8)." Rolul pocăinţei dc după Botez este să-l întoarcfi pe creşlin de la păcarele şi patimile în care a recăzut. 47). 19. să lie din nou curăţit şi tâmăduit. Sf. 2. S2. ca şi prin întoarcerea la slarea cea păcătoasă. este cea dintai şi cea mai mare lucrare duhovniceascâ. care a păcătuit. Lc. pofrivii evanghelişlilor Malei si Marcu. 44-45. Ea cste necesară pentru tot omul care vrea să părăsească păcatul şi să se întoarcă la Dumnezeu. 3. Vestea cea Bună a mântuirii noaslre. 5. 9). 17. 4-5. XIV. careia omul trebuie sâ i se dedice cu totul şi îna-inte de orice altceva.24. 2. De asemenca. dupfi Sfinţii Părinţi. să facîi din nou lncrător hanil sălăşluit în el. din pricina lipsei de grijă şi a trândăviei sale. mvăţătura publică: . '-b Cateheze. 5. 2 PL 3.

ci doreşte Sa se infoarca la Fil şi sa-si schimbe cu totul purtarea. Scri. la uxceput. Numai prin pfufi sirea cu totul a pScalului. Important este vutorul. să înţelegem că toatâ" mulţimea po-nincilor se cuprinde in una singură: cea a căinţei pentru păcarele noastre".2. nu înstrăinarea de Dumnezeu de odinioara.1*0 ca şi din răspunsul dat de Awa Pimen unui frate care l-a întrebat „ce este pocăinţa pentru păcat?": „a nu-1 mai lace de aici înainte". p.143 O asemenea cunoaştere de sine se do-b&ldeste. S fan tul Efrcm Sirul spune in acest sens că „începulul mântuirii este cunoaşterea de sine". de pi Ida. a pus libertatea ca temelie a lor şi le-a fixat ţinta spre care să alerge. mfruiuire. prin lepadarea patimilor şi prin vieţuirea în vlrtute. '" Apoftegme. 76. din aceste cuvinte nit* SfânUilui loan Casian: .'43 fnceputul pocainţei este recunoasterea păcatelor.* II. iarnu irecutul. I. mai general. ''' De&prepecâinţă.. prin examinarea metodică a conştiinţei. Avvu Nistcto eel din chinovie. Sfinţii Părinţi văd pocâinţa ca pe Lin proces de convertire. 5.. Aasemani. nu mai vrea să stăruic în depârtarea de Dumnezeu. o intoarcere (aşa cum arată şi etimologia cuvântului neţdtvoict). Awa Nistero invaţa că omul este dator ca „in toatâ seara şi dimineaţa să facă socotealâ pentru ce a facut din cele ce voieşte Dumnezeu şi ce nu am făcut din cele ce nu voieşte El.Jata ciire este definiţia deplina şi desăvârşita a pocăinţei: Sa nu mai savaYşim în nici un chip păcatele pentni care ne pocfiim sau pentru care conştunţu noastră are remuşcări"..< 'ondifiile Mibn'i'tivi.. Vaisanufie.138 Pocăinţa este o adAncă şi vie simţire launtrică prin care omul îşi recunoaşte Secure dinire păcatele sale sau. de aceea. se leapăda de ea.'44 „Aşa se cuvine sâ fie poCapete d&prc dmgoste. ci înfoarcerea si alipirea de 1:1. ' Apofiegme.141 Scopul fundamental al pocătnţei este o schimbare totală.olr ttîinâditirii >7 stiiu'Uatra in HftStOS nilor pocăinla spre mftntuire". Sfântul loan Scăranil o numeştc „împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea buna a celor potrivnicc pficatelor".V. LI. cat reîmoarcerea la Dumnezeu. care nu priveşte atâf pacatuI in sine. starea sa păcîîtoasă. A-t' recunoaşte pâcalele este condiţia indispensabilă pentru a le părasi. spunând. izhâvii şi măniuit. pcniru ca noi.138 Iar Sfântul Marcu Aseetul îşi începc cuvân-tul despre pocăinţă astfel: „Domnul nostru Iisus Hrislos (. şi aşa să-şi albeaseă toată viaţa". îşi arată omul cu adeviirat pocainţa.ru a fi vindccat de ele. Reluat dc Sf. 122. prin aceasta. poirivil voii lui Dumnezeu. XX. foc. 1' onvorbiri dtiliovni<<-şii. pent.. Aoest caracter pozitiv al pocăinţei reiese [impede. u Ed. însănătoşirca. 254. dând penim mântuirea tuturor oamenilor poruncile cuvenile măreţiei lui Dumnezeu. nu boala. cere iertare de la Dumnezeu şi. cit. cheinându-L în ajulor. 122-mScara. 5.soii duhovnic^ii.>. 293 . afată că pe viilor nu mai vreii să păcătulască. -Pocaiţi-vă».

dând ca pildă vieţuirea lui Avva Arsenic. sa se cercelcze pe sine in fiecare seara cum a Irecut ziua şi dimineaţa. avem nevoie. Scrisoii duhovniceşti. fără de care. 526. scrutândii-1 cu nelinişte şi nefăcând nimic ca sa scape de el. N 264. câ: „pocăinţa este lo-virea sufletului printr-o simţire adâncă". aceasta cercetare a conştiinţei trebuie tacută permanent. In starea de remuşcare. pentru a se putea tămădui de patimi şi ca să se mântuiască. la randul său îndeamnă: . IM 5cora. conchide un all Bătran.1"0 în pocăinţâ.1'"' Scopul pocăinţei nu este însă recunoaşterea în mod abstract a pacatului. Căci cel ce le simte. îl face să se depărtcze şi să se lepede dc el. Ea îl scoale pe om din stipunerea oarbă faţă de păcal. " Steam. „Fericit eşti. şi să iasa din egocentrismul sau pătimaş. Varsanufie si loan. Pocăinţa adevâratS este cea în care omul simie cu durere starea păcătoasă fn care se află. scrie Sfântul loan Scăra-ruI. dupfl cum vedem. cu ochii păcătoşi ai eului său căzut. spre El îşi îndreaptă priApcrfUgmâ. omul se arată cu duhul umilit şi inima înfrântă şi smerită (Ps. Sf. o condiţie indispensabila <i înaintarii duhovniceşti şi o etapă esenţială in procesul de tămăduire. Aceasta esle zdrobirea inimii.îi scrie Sfântul Varsanufie unui monah -.l4. Cf. şi să se pocăiască iui Dumnezeu cum se cuvine pent™ cele ce le-a gresit" -.> Sfăntul loan Scăraml sfătuieşie ca la fiecare ceas să facă omul socoteala faptelor sale. din pri-oina uitării. 5.amintind învăţaturile Părinţilor din pusrie: „Părinţii au spus că fiecare trebuie să se curăţească cu de-amănuntul. şi ea trebuie sâ însoţească fiecare fapin a noastră şi fiecare gănd şi să (ie peniru om o grijă necontenită. fară îndoiala că se şî scârbeşte de cle şi se des-partedeelc". m Ibidem* V.s .V.147 De (apt. Rămâne (intuit pe păcat şi pe propria stare sufletească. iarăşi. 19).14' Avva Dorolei . sub o alta formă. într-un all fcl. dimpotrivfi. hivăţături tie sujîet fotosilonn'. „Pocăinţa este gfuidul osândirii de sine şi îngrijirea de sine neîngrijată (de lucrurile lumii)".1"1 Această durere nu are nici o legătură cu cea pricinuită de remuşcare.Jar fîindcă noi pâcătuim mull. stare patologică. dacâ simţi peste lot câ ai păcate. şi tot bolnav.4B Cunoaşterea propriilor păcate este un aspect fundamental al pocăinţei. sâ nu mai vadă stramb realitaiea. 395. cum a trecul noaptea. omul II are în vedere pe Dumnezeu. (rate . Prin pocain-ţă. 498.Ctmdifiile generate ate tămăduirit • căinţa". ca să le cunoască lâ-murit pe fiecare. în care eel pă-cătos rămâne închis faţfl în faţă cu păcatul sau. "' Scrisori duhovniceşli. N ' Scrisoii ditlwvnuesti. „nimeni nu se poate mântui de patimi". 50. XI. 2. Sfântul loan Scararul spune. 116.2. omul se aflii tol in păcat. să" ne cercetam şi la ceasul al şaselea (la amiază). după cuvantul Psal-mistului.. 2**4 . în acesl sens. neizbutind să se desprindă dc ele. IV. cum am potrecut pâna atunci şi in ce am păcătuit". Cunoaşterea păcalelor este în sine curâţitoare şi eliberatoare. dupa cum spune Sfânlul Var-samific.

stflruind în pftcat.Il. Şi pentru că prin pocainţă omul se vede întotdeauna deparie de măsura desăvSrsirii> cl nu se opreşte niciodată. Ea este forţa prin care omul înaintează şi sporeşte duhovniceşte. dar sporeşte cu timpul daca omul stăruie cu rabdare in starea de pocăinţâ. spune: „Pocăinţa esle mare pricepere. înaintând pe încetul cu Dumnezeu. Scam. MInvâfâluri de suftet foto$itoare% XI.. prin harul lui Dumnezeu. care nu face decât să tulbure sufletul şi sa-i slăhănogeasca puterile. de omul eel vechi. nu le mai face. spune Sfântul Apostol Pavel (Filip. 295 . pocaindu-se de cele ce a făcui. alerg la ţintă. impotrivindu-se gândurilor palimaşe prin pocăinţa.1catului in sine suferă el. nu lasa patimile să se întărească în el".1 omul trebuie să se căiască nu numai pcnrru anumite fapie sau cugetc păcătoase. prin pocăinţa omul îi cere ierta-K lui Dumnezeu şi-şi manifestă voinţa de a se uni din nou cu El. şi aşa. înaintând astfel mereu. săvârşeşte binele". începe să-şi micşoreze patima. şi tinde spre cele dinainte. 3. loan Scâranil. ca să ajunga la Dumnezeu. înaintarea se vădeşte prin micşorarea numă-rului păcatelor şi prin slâbirea şi împuţinarea patimilor. înaintarea se face cu încetineală. în acelaşi timp. iar nu rămânând ceea ce a fosl şi staruind în cele pe care le-a făcut potrivit legii păcatului. şi se sârguieşte să se pocăiascâ pentru cele ce a greşil şi să se îndrcpteze pe sine. Prin ea sfl leapădă de (recutul său păcatos. 410. toate patimile care luiesc în el şi astfel sâ-i fie tămăduite toate bolile sufletului. omul ajunge sâ binuasca incetul cu încetul. pocăinţa se manifests deci ca depăşife a păcarului. 5/TOftwW. dupâ cum ara-lă Sfântul Varsanufie. rămâne departe de El. în pocâintă nu este nici o urmă de sentiment bolnăvicios de vinovăţie.l5: Departe dc a fi o simplă constaiare a greşelii şi de a rămâne fixată pe en. 14). Sf. şi chinuindu-şi sufletul său pentru cele ce a pfl-câtuit. XI.'" în fapt. hiviiţcîturi tie suflet folosiitnire. Avva Dorotei arată câ „de sc cercetează cineva pe sine astfel. Recunosciindu-şi pâcatul. de a făcut pâcatul de nouă ori. „Uitănd cele ce sunt în urma mca şi linzând catre cele dinainte. El trebuie să se pocâiascJI pentru starea gencrală ft 3 ' Si risori dufuwnicefti. folosindu-se de un cuvânt din Păstorul lui Herma. 12. Nu din pricina p. în fiecare zi. 8.". iar bolile sale merg spre vindecare.Coiulifiile subiective ale ttimtuluiiii fi sâiuiialtut hi Hristos vireii. Avva Dorotei. spre măsura omului celui nou şi desăvârşil la care a fosl chemat prin creaţie-Priii pocăinţă. 5.154 Adesea. îl va face de aci îiiiiinte de opt ori. Omul îşi află tămăduirea patimilor şi mântuirea tinzând spre ceea ce trebuie să fie polrivit voii lui Dumnezeu. slabiciunile şi neputin-ţele sale. Clement Alexan-drinul. ci pentru câ prin păcat s-a despărţir de Dumnezeu şi. h Cf. omul se depăşeşte făra încetare pe sine. nici nu se întrisiează din pricina eului său rănit..1" Cercetându-se în fiecare clipă şi căindu-se neîncetat. pentru că omul. nici nu le mai spune. Se cuvine sâ slim c.

VII. atâta vreme cat nu s-a unit desavârşit cu Dumnezeu. de altfel. 428.162 De altfel. Scrisori tluhovniveşti. aşa cum arată Sfântul Marcu Ascetul.*° A se vedea. 4. 142 Despre pocmnfti. 16).117 Sfântul loan Gură de Aur spune. atâta vreme cat u-a ajuns la asemânarea cu Hristos. clar şi „întristarea şi grija pentni păzirea de cele viitoare". „dacâ zicem că pâcat nu avem.8). Altf'el spus. 50. de nedesavârşire şi de înstrăinare de Dumnezeu. . Despre poctiinfit. ca omul se amăgeşte crezând că este fără dc păcat. de asemenea. 161 Cf.161 în sensul propriu al cuvântului. 17). chiar dacă.1* Se cuvine. n-am avea un pâcat anume. Cieşlinul. Pocăinţa este deci necesară 1 A se vedea. de asemenea. estc păcal orice fapta şi orice gând prin care omul. Sf. tot ceea ce il tine pe om instrăinat de Dumnezeu este.. la fel: „Se cuvine să păs-trăm mereu în minle amintirea pacatelor noastre. 394. este vorba de recunoaşrerea stării de neputinţa şi slăbiciu-ne. Sf. 4. să* stâruim in slarea de pocăinţă. chiar după ce ne-am curăţii de ele (. omul se poate socoti pe sine m stare de pacat. Or. de pildfl.ceea ce 1ar impinge pe om în gandtil pătimaş la ele -. de pi Ida. lie ştiute. de buniWoie. nu exisla „om care sâ trâiasoa şi să tie lipsit de pilcat şi care să fi urmat intru lotul poruncile şi să nu fi neglijal nici una dintre ele". Sfinţii Parinţi arată. de pildfi: Sf. 157 Cuvirtie despre nevoinfâ. 2% . ne amâgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi" (I In 1. ci si în nelucrarea binelui (lac. în-!r-un anumit moment.|V' în Cartea Pilde-lorlui Solomon stă scris căchiar „eel drept cade de sapte ori" (Pilde 24. pacat. De aceea Sfinţii Părinţi îl îndeamnă pe om sa se căiască pentru păca-tele sale. Maxim Mărturisiionil. Marcu Ascetul. '9 A se vedea. nu consul numai în făptuirea răuliii. Sf. Scrisori efiihovniees/i. loan Gtirâ de Aur.160 Aşa cum învaţă insuşi Sffuitul Aposiol loan. de altfel. XII. spun Sfinţii Paring. De aceea. se abate de la cele voite de Dumnezeu. Vursanufie şi loan. Păcatul..) Aducerea-aminle de cele trecute este paza pentru cele viitoare". ci de conşuinţi» ca am păcătuii şi că oricând putem cădea din nou în acelasi păcat sau în ultele. Şi tot păcat este lipsa de grija" in a împlini voia Lui. In acesl sens. trebuie să-şi adlicl nminte ncîncetal de păcatele sale. Sf. în rugăciu-nea care se citeste imediat inainte de Sfânia împurtaşanie se cere lui Dumnezeu iertarea pentru greselile fitciite „cu ştiinţa şi cu neşliinţa". 30. fie neştiute. Varsanufie şi loan. "* Despre pocainfâ. A crede că eşti lipsit de pâcat arală necunoaslcre de sine şi de slarea in care te al'li. Aducerea-aminte de greşelile din irecut îl face pe om sa se teamă sâ nu cada din nou. Sfântul Isaac Sirul defineşte pocăinţa ca fiind „cererea prelungitâ în (Ot ceasul a rugăciunii pline de străpungere ce se îndieaptă spre Dumnezeu pentru iertarea pncatelor trecute". Despre pocăînfâ. şi să se fe-rească de ele în clipa de faţă şi pe viitor. Cuvânt ascetic. 4. VII. XII.'-0 Nu este vorba aici de o aduce-re-aminle amănunţită a păcatelor facute şi a împrejurărilor in care s-au pelre-cut . lepădându-se de palimile carc le-au produs şi chemându-L în ajutor pentru aceasta pe Dumnezeu.Cotitlifiile genenile ale liwuif/uiiii de păcătoşenie în care se află.

şi in gând". VU. IV.1'1 care. V. leacul mântuitor al pocăinţei sail. pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor. Sf.16S . |T' thidem.1'" . zice: „pocainţa este vindecarea păcatului". 494: XXV.după cum există doclorii pentni rănile irupului. De aceea.CondifiHe suhiertive ale lămăduiiii şi stlntîliileu hi HristM penlru toţi'" şi ea trebuie să se facă. despre care vom vorbi ulterior. 50. 5. 2. zămislesc lacrimile (SctKp\xx). Sfânlul Varsanufie învaţâ: „în toate osândeştc-te pe line ca eel ce ai pâcătuit şi ai greşit". a se vedca Sf. şi în faptă. 11.1 păcăluim in toate: şi in cuvânt.lr"' Din căinţa neîncetată se nasc doliul (întristarea) (nk'jQoţ) şi străpungerea inimii (Kaiăvxfyc. în afara referinţclor de mai jos. 8. XX. ' Acesi mod de a privi pocSinţa se întâlneşte cu constants la Sfânliil loan Gură de Aur. Simeon Noul Tcolog. 4. 242. 58.i fundamental. Scrisori duhovniceşH. stă pocăinţa desăvârşită. Pocăinţa este socotită de Sfinţii Păiinţi ca un leac deosebit de folositor. avem drept doctorie pOcainţa'V™ „să folosim. Catehtize. Awn Sisoe. 9.). in nfara referinţelor dale mai jos.!. 23. Convoihih duhorw<eSii. !. XXV. " Ihidnn. loan Casian.172 „po-uiinia este leac pentru rana păcatului". Vorsanufw şi loan. 214. Sf. să-şi dea scama ca este mai prejos de ceea ce s-ar cuveni să Be dupâ" voiu lin Dumnezeu.idesea ei vorbesc despre aceastâ stare duhovniceasci* în termeni medicali '" Sfântul Simeon Noul Teolog se referă şi el la Jeacul (<|)o:p-\iaKQV) mântuitor" al pocăinţei. scrie Sfântul Isaac Siiuj. VIII. mai bine spus. i white despre nevoinţâ. II. 1 ' Discamtri elice.. sv rixori duhovniceşli. Omtlii fa slaliu. ibidem. Orice ar face şi orice argândi. 297 . în fiecare ceas al vieţii. m thidem. VII.. 1. „Trebuie să ştim că avem nevoie în tot ceasul şi în cclc douâzeci şi pami de ceasuri ale nopţii si alc zilci de pocSin(3". fraţilor."* ulti-niii este nn dar al Sfântului Duh. care. \ se vedea. II. Cele 225 de capett teofogice ţipractice. sâ primim ca din mâna lui Dumnezeu pocainţa care ne este de folos Cf.X\X. a £is Avva Sisoe (Âpqfîegme. 442. 58. să înţeleagă cât este de departe de slava la care a fost chemai prin fire si de desăvârşirea la care ar puiea ajunge in unirea deplinăcu El.trebuie sîi fim înloldeauna încredin-lali c. Despre diavtd.ru păcat. 2. 36). Despre idrvbirea inimJi.|f'7 în ace&te» irci. a se vedea: Despre poceiinfâ. Calekeze. 4. 111. I. Şi cel niiii . Simeon Noul Tcolog. pe care doar puţini oameni ajung să-l do-bândeuscă. de pildă. 12. după cum învaţă Sfinţii Părinţi. 305. care este boala sufletului. 2. Sf. „Eu în pBcat mfi cnlc şi în păcal mă scol". şi învăţătura Sfinţilor Părinţi despre pocainţa îi acordfi o impor-i n'i. dc pildă. Sf. m Desprvpocăinţâ. penl. Cf.7.428. omul trebuie să-şi cunoască ne-vredmcia. serie alfabetică. la rândul lor. Simeon Noul Teolog. V. I. B Cf.

nu un singur om. nu ostenesc să Vft pun îii faţă leacul care vă alină suferinţele". leacul care ne va izbflvi de boală şi care va şterge pâcalele noastre". dar nu deznadăjduiţi. care sunt adevârate boli ale sufletului. m imttfrîtnri de stifle/ Jolosifotire. "" Cf.% '"' Ibidem. prin asceză si osteneli. omul dobândeşte de la Dumnezeu curăţirea de păcate şi vindecarea de patimi.17* „de-am fi cu totul acoperiţi de rănile pacalulut. pocăinţa îl duce pe om la nepăUmire. Urmata îndelung şi cu sim-ţire vie si adâncă. de-ar fi ucigasi şi plini pe tot irupul de rani. II."* „să primim. fraţilor. omul ajunge să trăiască în chip virtuos. sau trei.1*1 Pocăinţa este leac. sau doi. vine omul în sfârşit la odihnă". 786.17'' „cu toţii suntcm păcâtoşî. fîrească. stare la care nu poate ajunge fără ajutorul ei.177 „iau drept martori. potrivit adevnratei sale naturi. peniru a-mi înlări cuvânlul. '" Ibidem. şi de aceea mulţi Sfinţi Părinti o socotesc cea dintai poruncă.1*2 starca în care el îşi recapătă deplina libertate şi sănătatea desăvârşită. pe care i le aduce pocăinţa. pocăinţa.. scrie SITintuI Varsanufie. Sfântul loan Damaschin spunc. cunoscând cu durere ticăloşia la '■'Ibidem.1"3 Prin iertarea pacatelor şi tămăduirea de patimi. care au fosl repede şi deplin vindecaţi de pocăinţă. Numai depărtându-se de patimi şi lepadând de la el orice răutate. in acest sens. m Ibtdm.""* De alt-fel. fără să mai rămână vreun semn sau vreo urmă a lor". Cotebeze. *" Scrixori duboviiuesli. 1. că „pocăinfa este întoarcerea.. Sf. vm. m Jbitlmt4. . care estc pocăinta". m ibidem. "" Ibidem. aşa cum arata numeroasele citate de mai sus. omul îşi poate regăsi pacea lăuntrică. m Dogmatic. A. Dumnezeu le va şterge cu totul.Dacă Dumnezeu vede cil cei păcătoşi se căiesc. cerând cu lacrimi de la Dumnezeu iertarea păcatelor. 1059. el poate din nou să ducfi o viaţă sănatoasă. de la starca cea contra naturii la starea naturala". Despre pocdinfâ. ci mii de oameni plini de rani şi bube.. El are grijă de ei şi-i tâmăduieşte şi-i curăţă de orice urma a păcatului". pocăinţa se vădeşte a fi pentru omul păcătos singura cale prin care se poate întoarce la lucrarea virtuţilor. dacă ne cairn (. Marcu Ascetul. I. pentru că prin ea. întinaţi de mulie patimi. V.1* lar Awa Dorotei arată că „prin zdrobirea inimii.Con//i(ii/r gent rat* o/e uhtukluirii pentru lămăduirea noastra". VII. „Sa ne intoarcem cu pocăinţa la Dumnezeu si va aduce toate la pace"."1' Vindecat de patimi. 10.IJi. ea fiind condiţia împlinirit tuturor celorlalte porunci.. Sf. H IW .). : Cf. nemairSmâ-nând vreo urmă sau vreun rest din vechea lor rituiate*'. Simeon Noul Teolog. 30.180 „să fim cu totul mcredinţaţi că mare este puterea acestui leac..

Prin cainţâ. scrie alfabetîcâ. Numai lepSdand biiinele cele de piele ale păcatulut. 4. Câtfemonahi. care. I. cunoscând starea căzută în care se aflâ.w el urmăre-şte răul până in cele mai tăinuile ascuuzişuri ale sale şi-i vădeşte viclenia. poate omul să ajungă la sîmţirea vie şi sirăpuiigătoare a nevoii de a se hitoarce la El. Apofiegme. VIII. 100. 299 17 . '»Ibidm. „Pacă nu vă veţi pocăi. oameni care ajunseseră nebuni şi nepricepuţi (utopoi tcai c«7we"oi)diit pricina piîcatelor. spune Sfăntul loan Gura de Aur. lipsii de căinţă îl duce pe om la moane. Care esie izvoml a toatâ virtutea. Cuviint ascetic in lOOde capete. loţi vi'ţi pieri". Sf. Varsanufie. p. Sf. ed. spune Fnsuşi Hrisios (Lc 13. "' Cf. sesizând chiar şi cea mai mică dintre greşclile şi lipsurile sale. 'i'l SI. 44. „bicriniile."1'' Şi. 7. 27. Vedenia a IX-a. hivdfdturi de siiflet fohsiumre. i ateheze. 134. şi să se deschidă CO totul hanilui Sfânlului Duh. a fost îmbol-năviră cu totul.5). Marcii Ascetul. prin patimi. IM Evajţrte. 394. „Căinţa îl aduce la viaţă pe cel morl duhovniceşte". XX. Sf. scrie Hernia. IV. se poale el îmbrâca din nou cu harul eel dnmnczeiesc. 404. omul iese din orbirea necunoaşterii de sine şi a lurnii.670. lucrând virtuţile cu orn înnoil şi deplin sânătos în Hristos. Prin pocăinţă. U învie pe cel mort cu surletttf*. strâpungerea inimii şi lacrimile ca tcmeiuri ale împlinirii luturor virtuţilor.409. Cux'âni ctxretic in 100 de capefe. Recunoscând c. Assemani."7 Şi regâsind prin pociftnţă calea virtuţilor. *:Cf. este o condiţie absolut necesara pentru vindecarea ei. 53.Iată de ce Sfmţîi Părinţi socotesc pocăinţa. dimpotriva. şiboaLv" Cunoaşterea stării sale păcătoase.1'" Stâruind necontenil în pocăinţă. t I. Dexftre rei <<• end <d n itulrejttează dm Jiip/e."* Şi lot el spune. In vreme ce prin abaterea de la calea dreptitţii sufletul a fost schimonosit. omul işi redobândcşte adevărala viii'â. Simeon Noul Teolog. 197. ' SI loan Casiun. cum ar ajunge el să ceară CF. Dimlohal Foticeei. pe care omul o dobândeşte prin căinţă. omul ajunge sa se cunoascâ pe sine din ce în ce mai bine. AVVII Pimen. 119. ScrisoriduhffvrtSceşti.'": Alurici el prttrunde în adâncul sufletului său şi vede acolo boli care răman necunoscute pentru cel care vieţuieşte fn păcat. AVVJI Dorotei. Efrem Sirul. SI*.1* îi ref'ace însuşirile fireşli. Dindoh ill Foticetfi. Sf. „îşi recunosc nebunia (ocOpocruvri) lor". sa* vadâ lot mai I impede răutatea care zace în cl.Cimdifii/e stdriective ale tomcithiirii ft sâmUattm in llristos care a ajuns prin înstrâinarea de Dumnezeu.l esle păcătos. iar cu puterea hamlui dumnezeiesc pe care-1 cere cu rugăciuni fierbinţi scoatc cu lotul din sufletul sau si pâcatul. dacft n-ar cunoaş-le mul'imea pâcatelor şi gravitatea bolii sale. njunge să îiiţeleagă cat de departe este de Dumnezeu şi-şj recunoaşte rătăci-rea. " P&tomf.3. lesprepoalinfâ. Pocăinţa este tămăduitoa-re mai ales pentru puterea lui de cunoaştere. 10. Caindu-se chiar pentru greşelile cele neşli-uie1'" si pentru cele fara" voie>. Convorbiri dtihavrtic*fti. 22. Mpocăinţa îi îndreaptă". Căci.

eel care nu-şi cunoaşte boala.Condiţiite genentle ale litnuuluirii ajutorul dumnezeiescului Doctor. I. şi să ceară ajutor lui Dumnezeu. Dumnezeu îl vindecă negreşit. „Pocăinţa este usa care scoate din întuneric şi duce la lumină". nu-şi face griji din pricina ei". insuflată de Duhul Slant. II. cu minte smeriia şi totuşi prevazatoare..1*9 c Dar nu numai la cunoaşterea de sine ajunge astfel omul. abstracts. Iţx Cf. ci este 0 cunoastere existenţială. lar dacâ omul face aceasta... a min^ Cauhtze. se înlreaba Sfântul Simeon Noul Teolog. Dumnezeu. ci. apoi despre cele mai presus de noi si despre tainele cele dumnezeieşti. la care se ajunge prin pocăinţa. fata cu slăbiciiinile capalate din neştiin-ţă sail rătăcirc.). şi sa primească vindecarea.bolile.). Smr-ndevăr.-" lar in alia purte. la adevărata cunoastere a lot ccea ce există. au alergat la medicul 1 e e l c e w1s. spune mai pe larg: „Rodul şi t'apta pocăinţei sunt cele care alungă neştiinţa şi aduc cunoştinţa: mai întâi cunoşlinţa despre noi şi despre cele ale noastre. Stantul loan Gură de Aur dă următorul sfat: „Să recnnoaştem cu sihceritate ce-am ajuns şi cat de rele sunt rănile sufleiului nostru. tocmai prin pocâinţâ ajunge omul să-şi descopere boala. 676.'''1* Or.1'" De aceea. ci aşteapia tn marea Lui niilostivire ca omul să-şi manifesto dorinţa de a fi vindecat şi să cearâ de la El ham I Siiu eel lămăduitor. 97 Despre diavol. acestora li se anila adâncurile Duhului (. Iv ' Convorbiii duhavnicesti. Apoftegme. eel care se câieşte de păcalele sale. aici cuprinzându-se şi realitâţilc duliovniceşti ceje mai lainice şi mai înalte.. "'' Ohcunuti teolugice. nu-l mantuie cu sila. prin hand lui Dumnezeu este curfiţit de patimi si in-ceiul cu încetul imunericul care se aştenuise peste puierea de cunoastere a sufleiului se risipeşte.301 Din aceste rânduri reiese cîi aceaslă cunoaştere de sine si a lui Dumnezeu.) se descoperă numai celor care au facut pocăinţă fîerbinte şi s-au curăut frumos printr-o pocăinţa -sinceră si atât pe cat e măsura pocăinţei şi curaţirii lor. ci şi. 12. IV. ca să primească astfel tămăduirea snflt?-lului său ? „Cum s-ar lasa îngrijit de doctor eel care nici măcar nu ştie că e ranii şi zace răpus de boats ?". cele dumneze-ieşti (. 304. o cunoastere.. 89-90. Dar pentru toţi cei-lalţi ele sunt necunoscute şi ascunse". mai ales celor care nu şi-au dispreţuit prin deznădejde şi !i■--i■.nu le pot lipsi Icucurile din partea acelui adevarat medic al sufletelor. axa cum am mai spus. iar minted îi este tot mai mult luminatfi de Duhul Sfânt. nu şi-au ascuns primejdiile rânilur şi nici n-au respins cu minte necugctata leacul pocainţei. XIX. Cateheze. 300 . „Celor ce-şj cautiî într-adevăr vindecarea . VII.. nu este o cunoastere teoreticâ.spune SfanUil loan Casian . 5. pe masura curăţirii sale. căci numai aşa ne lecuim. 127-128. Cf.. I627D {Avvu Zinon). cele nevâ-zute şi necunoscute peniru cei care n-au facut pocăinţă (.l<J' Aşa cum am mai spus. acrie Sfântul Simeon Noul Teolog. •x Coiehet. XXVIII.it■-..i■. Care respecta liberiatea omului.

n. Coitvorbiri dufurvntc&ftl. arma de nebiruit în faţa ispitelor. de altfel. ci se face din toatfl fiinţa sa.. ci şi.). De accea.106 Pocăinţa are de allfel puterea de a risipi tulbu-răiile aduse de diavoli şi de a-i alunga din suflei. potrivit menirii ei fi-reşti.2C Şi aşa omul biruieşte toate greutăţile. V. scric alfabetică.prin care se înlesneşte rugăciunea202 şi se face rodiroare. un nuinai că nmul se curaţeşte de întinăciunea păcatului. Atunci sa ne SOCOteşti ca pe o pânzâ de paianjen". simţind cu durere starea nenorocită în care se afiii şi înstrâinarea de Dumnezeu. ca şi pri-mejdiile şi necazurile intâmpinate. Căci este o pavăză care înloarce toate săgeţile diavolului (Efes.). Scrisori ttuhavnictfli. 5. Scam. in om se pelrece unirea acestor puleri. Sf. Cel ce are „plânsul adevărat împreunat cu sirăpungerea inimii. Varsannfie. Avva PimerU 162. nil e biruit de nici un război (.201 si de accea cu adevărat se cuvine să fie împreunată cu ea 204 -. lar aceaslă sfâşiere şi ruplurâ stăruie ca boală şi rană adănca a fupturii sale. Desprr rtigariune. 28. pocăinţa are şi o funcţie de apărare şi prevenire.i Ee defăima pe line însuţi in chip sincer înainlea lui Dumnezeu. fie ele lăuntrice sail din afara. loan Scărarul.m. ca o adevărată hrană... Scrisori âuhovniceşti. 13. '■•][ Vezi Apoftegme.. Aimfiegme. 301 . i I. Col. Reunificarea lor este una dintre condiţiile csenţiale peniru a se ajunge la rugăciunea curată. se sme-rcşie cerând cu lacrimi şi suspine ajutorul Lui şi poate primi asttel harul Său tâmăduitor si mântuitor.1 ii singur vrăjmaş avem.20* lar Sfaniul loan Scărarul îi face pe diavoli s*1 spună: . al cărei centru este ininia. 3). asupracaroia nu avem putere (. 25. ^Dapnpocăiafă. 95. aşa cum Invaţa Sfinţii Părinţi.i intări inima."c Vedein că. Avva Pimen spune câ „ducă omul se va prihăni pe sine.Cf.4. 14 Cf. Etiopiună.*07 Sfiln-lul loan Gură de Aur spune cfl „diavolul fuge îmotdeauna de împunsfuura ascuţiiâ a pocâinţei". Triade. loan Ciisitm. IX. XXH.Ctmdifiile subtectbm ale tmntuluirii ft sâiiătaiea in Hristos \\\ coborâle în inimă şi unite cu ea. 461. SO1). 16). ''' Apoftegme. prin pocă-inţă. Sf.. Pocainţa sporeşte tăria onuilui în faţa găndurilor păcătoase semănate de dinvol îii suflet. scrie Sfantul Varsanufie. danil de . iar aceasta este . de pildiî.. Prin strâpungerea inimii . 6. aşa cum spune Psalmistul: „Făcu-Cu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea" (Ps. iniorcăndu-l pe om la Dumnezeu şi înlesnindu-i rugăciunea catre El. scrie Cf. 6. Cel care-l are nu e atins de nici o loviturâ în razboi". află sprijin pretutindeni'V" „Lacrimile păzesc neîncetal cu Numele lui Dumnezeu pe cel ce le-a dobandit". 26. Avva Pimen. 1 Scam. Numai aşa rugăciunea omului nu râmune pur inlelectuală. dar care au fost desparţite prin pacat. Lacrimile de pocâinţă au. serin alfabeiică. 17. Sf. I. II. Mustrarea inimii este. Evugrie. Sf. spun Sfinţii Părinţi. care este adevărata lucrare a minţii. 2. 29. Grigorie Palama. po-câinţa face ca omul să fie ajuiat în toi limpul şi în tot locul de Dumnezeu. 41. pe lânga funcţia tămă-duitoare.. care dintru început an fost unite şi împreuna lucrătoare în firea sa.

nici că n-am tcologhisit. se întoarce la El şi. „in chip tainic". 1.211 şi. Grigorie Sinstitul.s 'l'iei t'iipelt' deSpte ntgâciwie yi curâţki inimii. omul intră în legătură personalii cu Dumnezeu. Mirungere si Euha-ristie. Leacul rugăcîunii u) Rotut rugăciunii şi efectele ei tămăduitoare Prin credinţa. desigur. i. Rugaciunea însoţeşte şi credinţa. câ n-um săvârşit minimi. căindu-se penlru greşelile sale. Dar aceasla se face. iar rolul ei. nici că n-am fost văzători. se apropie de El.6 Cf Sf.l\SVmWtVII. Prin rugăciune omul se aşazâ în faţa lui Dumnezeu.Comiifiîli' generate <de tibnăduirii Sfântul Varsanufie. De aceea. Creştinul urmează să faca lucrător harul prim it. esen-ţial. 34.2"' Prin mgăciune.73. dorind din tot sufletul să nu se mai despattă de El. prin plinătatea harului. care. cu simţirea vie si dureroasă a nepulinţei şi slăbiciunii sale.212 Se vede limpede că pocăinţa este o lucrare cu adevărat trebuincioasă omului. adaugă el. omul îl recunoaşte pe 1 Iristos ca Dumnezeu şi Stăpân al său şi singurul iămăduitor al patimilor sale. Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun deeât cel ce s-a învrednicit să-i vadă pe îngeri". pe toaie treptele vieţii sale duhovniceşti.sori tiuhovMcepi. învâţiitură despre limşlire yi nigăeiune. :u Cuviritf despre tievoinfâ. rugâciunea este absolut necesară. la ieşirea sufletului. ca să primească de la El tămădmrea de patimi. „legatura care uneşte făpturile cu Creatorul lor". curăţirea de păcate. şi mai ales prin Botez. Prin pocăinţă. prin ea se Ueschide cu toată frinţa sa harului dumnezeiesc şi se uneşte cu El.?. Cel ce suspina un ceas pentni sufletul său e mai bun decât cel ce foloseşte lumii întregi prin gândirea lui. lor prin poc.i O astfel de legătură se creează. să sporească tn el şi prin el. fraţilor. aşleaptă de la El iertarea lor. . lar pentru aceasta. atunci când omul ajunge la nepatimire. 461. Sfăntul loan Scârarul spune: „Nu vom fi învinuiţi. recunoscându-şi starea de boală. Ea este. şi căinţa. dar vom da negreşii socoteală lui Dumne?£u ca n-am plâns peiuru păcatele noastre".linţa râmâne neatins de patimi. aşa cum spune Sffintul Marcu Ascetul. îi redau omului strălucirea dintai a chi-pului lui Dumnezeu din el şi res(atornicesc aseinănarea cu El. 1. prin ea omul cere ajutorul lui Dumnezeu. şi prin primirea Sfintelor Taine. aflat în " Srri. 302 ."14 4. vorbeşte cu El si se uneşte cu El. cum spune Sfântul Grigorie Palama.21 Iar Sfântul Isaac Sinil laudă pocăinţa ca cea mai vretlnică stare duhovnicească a sufletului: „Cel ce-şi simte păcatele e mai bun decât cel ce scoală morţii prin rugăciunea hii. doar ca poten-ţialitate.

în mama Lui milosfivire.. dar nu-l siJeşte pe oni să-l primească. ■'' Dtsptt Niwririle ditnmezeieşti. Sfântul loan Casian spune că prîn ea se ajunge la adevâxala rugaciu-ne. III. < 'uvinte despm nrvmnfa. cum spune Sfântul Nicolae Cabasila.2). nu orice faptură 5e sălăşhiieşte în Ea. „Cereţi şi vi se va da.. nu pentru câ Dumnezeu ar fi departe. Sfantul Dionisie Areopagitul spune. când. El aşteaptii. Astfel. 24). căci El este pretutindeni. Tâ/cuiiv Ui I'sahtiul4. veţi primi" (Ml.. nu pentru 8-L aducc la noi. scrie Sfântul Grigorie Palama. şi cerfuidu-l.. sa credeţi că le-aţi prutiît. oricine cere ia" (Ml. VI. ajungem să ne săliişluim in Ea'*. '' Cf. fie că* nu şi-a împropriai cu toiul hurul primii. ]. „Toate ciite veţî cere. 7-8). aceasta se întâmplă „pentru ca cere|i rău" (lac. De asemenea.).-2.M0 Dumnezeu fşi revarsă neuicetat hand Său asupra oatneniior. Sfimii PaYinţi socotesc starea de cainţă ca absolut esenţialâ pentni rugăctune. Hristos ne spune c.. 22).1 I-J ceară. Eu voi face"(In 14. dacă „cereţi şi nu primiri". aceasta se intăiTiplă pentru cfl nu s-a întors prin mgăciune spre Cel care i l-a dilruit şi Care este El însuşi prezent în acesl har şi ni Se da priii el: . Sf loan Gută de Aur.ll 1. „sufletul nostru se daruieşte Sn Despr* vfaţa 'm Hristos. Dar prin rugăciunile preacurale şi sliiruitoare pe care I le aJuccni (. 3).9-10). Dacil omul nu şi-a însuşil hanil prezent în cl.4.. Pentru ca să fîe ascuJtată. „Dacă veţicerecevain NumeleMeu. rugâuilu-vă.CoiuUfiile S'ibu'clive at? tămâihiitii si miiahitra fn Hiuivs el prin hiirul Său. Rugjlciunea trebuie să sc facS cu credinţă (Mt 21. Rugăciunea se vădeşte astfel a fi pricinuitoareu locuiriî desflvârsite a harului in om.30. II. ci peniru eft omul rîîmâne departe şi m afara Celui care-i este mai lâuntric decât toate cele dinliuintrul lui . se predă lucrării mâniuitoare a harului şi se face tie bunăvoie şi hum cunoştinţă împreună-lucrător cu acesta la mântuirea şi în-dumnezcirea sa în Hristos prin SfantuI Duh. 4. pentru eă nu cereţi"(lac. mai aproape de om decât însîişi inimfl sai|7 -. PG 3. Respectfuid libertatea omului. ca oricine cere ia" (Luca II. 32. '•' him/r. 22). „Orice cerem. 21.Apropiindu-se astfel de Dumnezeu. Auzim cum Hristos însuşi şi Apostolii Săi spun: „Cereţi si vi se va da. ca acesta s. „Noi ne mgăm lui Dumnezeu. primim de la El" (I In 3. ţinta sa este acum să sporească în apropierea de El. 22). acelasi lucru: . Dumnezeu îndatâ îi asculta rugaciunea. şi |e veţi avea" (Mc.! în toate făptu-rile.Dacit este întni totul adevaVat că Sfânta Treime este prezetit. omul cere haml lui Dumnezeu. m chip liber şi intm cunoşfjnţâ. Sf. 303 .js'u aveţi. 680BM Cf. Isaac Sirul.n pe noi spre El prin rugâciunea pe care i-o aducem şi pentru a ne intoarce la W. 98. cu alte cuvinte.1 haruJ şi daml lui sunt deja prerente in noi: „Toate câte ccreţi. cunoscăndu-şi pacatul şi neputinţa. ci pentru a nc înalţ.. riigăciunea (rebuic făcuta aşa cum se cuvine.şi chiar. 2. 14). Rugăciuiiea este cea prin care. fie din pricină că s-a înstrăinat de El prin păcat. 7. rugfmdu-vă cu credinţă.

pentru a primi Ulmâtluirea de relele sale. cu mătturisirea greşalelor. 6. Omilii fa fivre*. 5. 4. XXIV. 43. I. Rom. 7. °? Cf. Omilii fa Ana. Impolrivu tmomeilor. fiind pricinuitoarea primirii depline a hanilui. 5: TtUefare fa I'sttlnntl •/.*2* smerenia:2'' şi îndeosebi curâţia inimii. II. pentru a pnmi harul. Sf. XXVII. 4. cu strâpungerea inirnii. I). XIX. :u Cf. trebuie mai înlâi sa simtă cu durere catâ nevoie are de el. sa ne aducem aminte că zicc: «Cheamă-Mă pe Mine in ziua neoazului tiiu.că cei bolnavi au nevoie totdeauna de doctor şi de leacurile de la el (. IV. w Căci pentru a se apropia de Dumnezeu. Omilii tluhax-iiiceştl (Col. Cuvinle despre nevoiiifd. Inlcmrr In I'sabmil'). 4."' râvna fierbinte/27 stăruinţa. IX. Omilii fa FfleffW. Omilii fa Motet. 7: Omilii la Ana. " Cf. I In 5. I. 6. Epistole. XXX. de asemenea. loan Gura de Aur. 12. împreunată cu evlavia. V. Omilie m Săptâmâiui Mare: Sf. 3. " sf. loan Gurfl de Aur. 89. Sf. 4.. loan Gura de Aur. 4. Această aiitudine. 14. IX. Isaac Sirul. 304 . I Pu 4. Omifa fa Efeseni. IV. Sf. cu durerea sufletului.spune Sfantul Varsanufie . şi tc voi izbfivi . '' f)i'\/irr I'Hxaciuritf. Omilii fa I Timoiet. 35. 1. Evagric Cuvtint despre rugtieiung* 4. 33. ca cererea &a fic după voia lui Dumnezeu. Omilii fa Matei. 2. 12. scapare Te-ai fîicut nouă în neam şi în neam» (Ps. VII. Col. Cf. ca şi unnaioarele vor fl axnanutiui cxantinalctn coniinuare.23 Fără căiuţă. Omilii fa Mate/. 4. Prin ea omul I se adresează lui Hristos-Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. Omilii fa Evrei. . Sf. XXIV. cu suspine nevăzute". IV. 3. XXVII."1 Cel care ne vrea binele şi ştie care sum cu adevărai nevoile noastre.<'otivoihiri duhavntcetfi. Numai Dumne-zeu singur esre ajtitonil şi sprijinitorul său. penlru a primi de la El vindecarea de toata răutatea. 6: Tâfauiie fa Ps<limuI4. Omilii fa Efeseni.: Se cuvine. 1 (if. XXVII. VII.2" Evagric scric şi el: „Simţirea rugăciunii estc adunarea cugetului. Omilii fa Motet. trebuie sA cunoasca mulţimea greselilor sale şî să se căiască peniru ele."'. viii. XXVII. w Cf. 7. 2.Sf. loan Gura de Aur. 5: inipotriva anomethr. 21. 35. Tăli'iire la I'snlmid 3S 3.. VII. 12. Omilic fa Stipfaim'mu Mure. 5: XXIII. XXIII. esle prin aceasta pricinuitoarea tămăduirii omului şi a înloarcerii sale întru sanfltate. Col. 3.i^). 5: Despre poaimfa. Isaac Sirul. lorn» Casia». 5: OmtUi fa /•arm."2" privegherea si trezvia (vfjxj. Sf. „Slim . XXV11. rugăciunea nu este bine primUă. Sf. Omilii fa Evrei. lar dacâ El cste scaparea noastra. 2. alte condiţii ale rugâciunii bine primiie sunt: atenţia. 5. 2. Cttvtntt despre iwvoiiifă. Origen. 6. II). Omilii fa Istdo. omul trebuie să înţeleaga mai întâi cât de mull s-a depărtat de El. XXX. 5. Despre ntRaaune. Isaac Sirul. IV.) De aceea şi proorocul strigiî. tmpotrhia tmomeilor. Sf. 5. Ttdcuire fa Psafand 7. în afară de credinţă şi căinţfi. "'' Cf. Cuvbtie (tespre ttâvrinfă. 4. Sf. loan Guiă de Aur. XXXI. Isaac Sirul. Ctmvorhiri duhovniceşti.. 4. Rugfciunea. Macnrie Egipteanul.Coitdiţiile generate ale tomtUfairii gemete şi suspine lui Dumnezeu". Omilii fa Evrei. Sf loan Gura de Am. 7. zicând: «Doamne. 1 Cf. LI.

person if'icând rugftciunea. şi eu voi da vindecare rănilor voastre". sau să li se ardă vreo rană".. „Ru-yâciunea este doctorie". Sf.2" Ca răspuns la rugăciunea sa. 4. XXX. căci nirnic nu este mai de fobs ca ruguciunea. nti priviţi spre cei care vfl dau numai un ajutor trccător. Scam. %2A. XXIV. '* Desprepocăinţâ. 21. uşoare cele grele. 5. A se vedea. IV.- Scam.. alergaţi cu mintea la Doctorul sufletelor. V..2'12 Sfântul loan GurS de Aur l. 49. prin eaT toate îi sunl cu purinţă omului. c. 5.. la)". 5). şi nelede şi uşor de străbătut căile presărare cu stavile". XXVIII.ici numaiea ne poate izbăvi de râutăţile de acum"."7 şi încă: „Rugăciu-nea este leacul mântuirii". VII. Ajunge să* strigam din adâncul ininiii spre El şi înaintea Lui să vărsam lacrimile noastre". împotriva anomeitor.Nimic nu este mai puternic decâl rugăciunea fierbinte şi curatâ. Sf. Singurul care poate să vă lecuiască rănile inimii este Cel care a creat toate făpturile şi cunoaşte toate fapiele noastre. * Omilii la Evrei.. 5.24* în timp ce fară rugaciune omul nu poate face nimic („Fără Mine nu puleţi face nimic". căci prin ea îl cheamă in ' Sctisori dtdiovnicesti.2î' „este izbăvirea noaslră. 4. " Cuvuile despm nevoinfd. XLIX. ™Stw<u XXVIU. ea face cu putinţă cele ce par cu neputinţă. Omilii la Evrei. 7. 3.'*41 . 424. XXVin.Condiţiile subiective ale U'tmădiiirii şi wnâtatea în Hrislos şi Mil vei preamări» (Ps. omul primeştc de la Hristos leacurile potrivit slarii sale şi izbăvirea de boalâ. IV.)tau>efaPsahmd7A."2 Sfântul loan Gură de Aur spune că „Î1i timpul mgSciunii îi arărăm Doctorului rânile. VII. loan Gurîl de Aur. VII. Caieheze baptismal?. l. scrie Sfântul loan Gurâ de Aur. loan Scnrarul. 2. Sf. De aceea nu este de mirare că Sfinţii Părinţi socotesc rugăciunca ca un leac2Kl deosebit de putcrnic şi folositor. 2. 12. 5. Vaisanufic. Scrisori duhoviiiccsti. 7... Omilii la Ana. Omilie împolriva celor care se fotosese tn chip nedrept de aces! cm'ânt at Apostoltdui etc. părăsind aceasta.23'' „puterea rugăciunii (. 25-" fiiij'otrii'tt anomeilar.'134 lar Sfântul loan Scărarul îl sfătuieşte pe cel ce se roagă să ia drept pildă de rugăciune pe cea a „celor bolnavi în faţa doctorilor. XXVII. ca să ne lă*maduirn'\2M şi îi învaţă pe cei căzuţi în boalji din pricina păcatului: „Nu căuiaţi sprijin la oameni.tudă neîncctal nemăsurata putere a rngăciunii.2" „să alergăm întotdea-una la Dumnezeu şi Lui să-1 cerem orice lucni.240 SfSnlul Isaac Sirul arată şi el că „rugiîciunea este. ' Omilii taPacere. Omilii la Facere. *'" Omilii lu Efeseni. o face sa spună: „Veniţi la mine. XXVTI..2'" iar Sl'iinlul loan Scararul. 7. In 15. DS .) vindeca bolile". 25. de asemenea. "'' 'Ueheze baptismaie. ajuior în ascuţişul bolilor". când e sa ti se laie. „Mare este puterea rugăciii-nii l". docloria sufletului şi leac pentm relele lui". lft 305 .

în chip pro-fund. penlru lămăduirea lor. „Rugăciunea. Maxim Marturisitorul. Ciivani despre rugaciune.Candiţiile gene rale ale tămăriiiirii ajutor pe „Cel ce poate să facă. 424. scrie Sfân-(ul Varsanufie. Ui Scrisori duhovnicesti. 7."0 lar Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „Numele lui Dumnezeu îl chemăm şi cu gura. 12). dacă-L ru-gâm cu luare-aminte. cu mull mai presus decât toate câte cercm sau pricepem noi" (Efes. sau pune un plaslure pe rană.*J' Origen scrie că orice rugaciune trebuie făcula „cu căinţă. 83. XXVII. recunoscându-ne vinovaţi în faţa lui Dumnezeu de propriile noas-Ire păcate şi cerând.2d lar in allă parle arată: „Zilnic ne rănim în tol felul."4 Cf. rugăciunea îl tămâduieşte pe om de patimile sale. X. 38s.252 In timp ce păcatele sunt greşeli de moment. Despre puterea pe care o are rugăciunea de a-1 curuji pc om de păcalele sale. VI. 101. Cuvinte despre nevoinfâ. Bl Despre vtafa în Hristos. care este rugficiunea. 5. Cuvâni despre mgâchme. 5. toate patimile". Sf loan Gura de Aur. Pentru că păcatul şi patimile sun» forme de boală şi rădăcinâ a tuturor bolilor. Isaac Sirul.jr Despre rugddwta."' Vir-lutea tămăduitoare a rugaciunii se vadeşte deci. Căci Dumnezeu. este nevoie de o rugaciune neîncelată. loan Casian. în izbăvi-rea din pacal. şi prin aceasta lucreaza fără să ştie bolnavul cum. a se vedea încîl: Sf. 10. mai înlâi de toate omul trebuie să-I ceară lui Dumnezeu ier(area şi curăţirea de ele. poate sii ne ierte păcalele şi sa ne curafcascS de ele". 14. Sf. „Ştim CH a chema neîncetat Numele lui Dumnezeu e un leac care nimiceste nu numai loate patimile. este leac împotriva otruviî pftcatului. să dam ranilor noastre lea-cul potrivit penlru ele. 4. XXXIII m Omilii la Evrxtt. T* JV 30ft . îrripvtriva anomeilor. " Seam. prin puterea cca lucrătoare în noi. Sf. din tot sufletul şi cu ardoarea i n i m i i . aşa si Numele lui Dumnezeu chemat de noi înlâlurâ. penlru a pune pe toate parlile prin care am greşil leacul eel mânmitor şi vindecător". Evagrie.^' arălAnd că felul în care se face acest lucru minunal ra-mane de neînţeles pentru om: „Precum impune doctoral leacul. care sunt pentru el adevărate boli. fără sâ şlim noi cum. 41. VII. mai întâi. patimile arală stăruinţa în pâcat. Cvnvorbiri (hfhovnicesti. Despre pocăinţâ. şi cu gândul.î4i' Sfântul loan Scârarul spune şi el că rugăciunea este „leac tămaduitor al unor mari greşeli". XXVIII. :^ Ibidem. şi cu dorinţa. . în prirnul rănd. VII. le dezrădăcineazâ din fiinţa sa şi le nimiceşte cu lo-tul. 20). şi de aceea. ": Cf. 25. 2. 3. loan Gunl de Aur. iertare pentru greşelile din trecut". Evagrie. doctorie pentru greşelile noastre". Ciivani ascetic. : Omilii la Sâptânuina Mure. Cateheze hapiismale. spune Sfântul loan Gură de Aur. ci însâşi lucrarea lor". Ill.341 Căci aşa ne învaţă Apostolul loan: „iertate v-au fost păcatele pentru Numele Lui" (1 In 2. Sf.

Cateheze tHtptiwuile. 396A.Condifii/e xubiective ale lărwhimiîî si siinâlaieti in llrisias Rugâciunea este un „leac care curăţă suflctul""5 până în tainiţele sale cele mai întunecale. 18). IV.2*" Roudele lâmâduitoare ale rugăciunii sunt numeroase. aşa cum arală Evagrie. Sf. pe care pâcatuJ a fiicut-o greoaie $i ca şi moartă. 26ID. loan Scărarul. Sf. pentru a se regăsi pe sine.iţ. I Cf Sf. 9). 7. EpLstote.rugaciunea face mintea să-şi fmplinească propria lucra-rt". ÎJTCf. loan Gurădc Aur. . '" none?capete. Scant. mgăciunen pune pe fug.-s risipjfid nenorocitcle urmăii ale lucrarii lor." 0 data cu patimile. 25. Prin rugăciune. 7. Joan Scăranil. în primul rând ele sum simţite de minle (vouţ). Sfântul Varsanufie scrie astfel: „Mă rog ziua şi noaptea să fiu curătil de patimilc mele. 400A. en care lulbura sufletul şi-] rănesc de moaite: pe diavol şi duhuhle cele rele. 49.361 De acuni ea iese din înstrăinarea în care era ţiiiiitîl de lumea sensibilă şi a reprezcniârilor iluzorii. 29.. Cele 100 de capete ale sf. Tcolip) a! FUadelfiei. .*1 Jar în această privinţă. unde s-au cuibărit paiimi de care nici nu ştie.mintea este din fire prcdis-pusă a se ruga". De aceea.i. 62. 5) şi Care are pulerea de a nimici p<îcatul şi de a picrde cu (otul patimile. 65. '"' Idem. Oiiiitii la Săptâmâna Mart. mintea."0 redevine sprintenă2*1 şi revine la vi. Nil de Ancira. °*C(. trcbuie să se căiască si de aceste paiimi neştiute şi săL roage pe Durnnezeu să-l izbâveascâ de ele. „rugflciunea lui lisus" are 0 mare putere. Seam. Rugăciunea are puterea de a stinge pâcatele şi pati-mile cele mai ascunse şi neşliute pentru că ea cere ajuloml Celui „care veclc in ascuns" (Ml. sau întrebuinla-rea cea mai bunâ" şi mai curală a ei". Capete gnostice. Scrisori duhovniceşti. „Care lumineaza* cele ascunse ale întunericului şi vâdeşte sfalurile ini-milor" (I Cor. Care „cenrcâ inimile şi riirunchii" (Ps. VII.. ''"' (want despre nte. împoiriva <au> meilor. ' Cf. 4. 83. XXVIII.1 în ea întreaga M loan Gurfi de Aiir.1'"1 ajungâitd la lucrarca proprie meiiirii sale. îşi concentreaz. 19. se trezeste. Origcn. 4. I. -M Tratatul practic. 59. C'uvăiii despre lucmrea cea OSewtStt hum Hrixtos. loan Gurii de Aur. arătate şi ascunse". 312CD: 392B.368 „rugâciunea esle lucrarea demnă de vrcdnicia minţii. Calisl ţt Ignatie Xanift&ptH. VII. XX. Oespre rugâdun*.61.-': căcj „în rugăciune stă viaţa ei". 307 . I. 6. 6. 260AB. :n * Evagi'ie. Tulcuixt la Psabml 129. mintea îndepărtează si leapădă orice reprezcn-tare (imagine sau gând> străină de rugăciune. pe care păcatul îl împiedică să-şi vjidă „adfmcurile cele ascunse". Sf. Cele 100 de capete ale lui Calisl $i Ignotie X«ntlwpot.r"/««fart. II Cf. PC 79. câci. crestinul. '. 12.267 Lucrfind poirivit firii sale. w Cf. 84.deiuttr. Sf.l pe cei care sum pricinuitorii lor.

ea nu poate sta niciodata în repaos. in Scarti. Sf. ' Intiutul ţmtctic. Cuvăni despre mgticiime. ciire se iveşte atunci câiid. '* Cf. pe de o parte. loan Casiim. Evagrie.2''11 şi regăseşte. jntrea-ga tărie". Nu poate fi legat duhul. !}i Cf. singurul care-l poate face pe om în stare să-şi domine neastiimpărul minţiî. Numai puterea lui Dumnezeu chemat în rugăciune îl poate rfimădui pe om de această boală înfricoţâtoare. \9. închizând între ţitrmuri marea minţii. 308 . 16). şi îndeosebi forma ei cea mai perfidS. care. 27'' ci de pacea ca dar al Sfântului Duh. X. şi sâ nu treci de aici (lov 38. Tmtatul pmctic. ci. n. 57.linden. atunci cAnd se uneşle cu inima. „sănătatea deplină". (rad. loan Casiun. neliniş-tea angoasa -. "' Cele 100 de vapele ate lui Cotist şi Ignatie Xanlhopoi. Legala eel niai adesea de lucrarea diavolilor. ". toatc se supun Luf'. Nu este vorba nicidecum de liniştea cea după Irup.209 Slarea decăzută a omului face ca mimea omului să fie „înlotdeauna mobilă şi chiar foarte mobilă (. 25. diavolii inceteaza" de a mai lupta nenorocilul suflet care le împlineştc coutc voile. 47. însoţită de smereiiie şi cflinţiî deplină.) şi te voi izbăvi şi MS vei preaslăvi" (Ps.. Tmlatul praciic. lăsându-1 pe om pradă propriului chin şi cu totul ncputincios. Evagrie. ''* Cf. de a risipi frica. ibidem. Ccnv&rblridukavniceştl. aceasta poate fi bimită numai prin rugăciune. loan Casian. neliniştea (angoasa) fiind pricina celei mai mari nepuiinţe şi slăbiciuni.. 4.:73 dândii-i lărie şi stabilitate. dăruieşte aceastâ pace întregului suflei şi chiar trupului. XXIV. 24. mintea omului ajuiige s. prin întoarcerea din împrăştierea ei obişnuită". 96.27î Stutornicia minţii esie un rod al sinergiei realizale în rugăciune între slrădania omului şî harul dumnezeiesc. :r! Cf. îi spune în rugăciune: Vino până aici. „Şi Mă cheama" pe Mine în ziua necazului (în texlul francez: angotsse. va veni tn line Cel ce. m Cf. 65. 49. 16. nu poate fi com-bâtută direct. Prima convorbire cu părinlele Serenas.. rugăciunea însă scoate mintea „din rătăcirea şi robiaei obişnuită". însoţită de slavă deşartă şi trufie. 0 Sf. CS este aşa. 14. in chip viclean.. adică opunându-i argumenie logice. Cf. idem. A doua iraduccre (pentni feppwxcxi) este propusă de I. Dar unde e Ziditonil duhului.. 18. 69. 57. De . carc pătrunde în toate ungherele sufletului şi-î atacă chiar si tnipul. Sf.177 Rugăciunea duce la pacea şi liniştea sufletiilui prin puterea pe care o are. De ai dobândit ncvoinţa neîntreruplă. cum aratfi Evagrie. din pricina caractemlui ei nemotivat.l cunoască liniştea-1" şi pacea şi. Convorttiri didioi-ntceşfi. 6.). HaiMherr in coinentariul său lit Tralatul despre mgticiime al lui Evagrie. vedem din cele ce învaţă Sfântul loan Scărarul: „E proprie minţii nestatomicia. 17. Ctmvorbiri dnhovmceşti. la modul antiretic. Tmtattdprartir. o tulbură şi o fat să culreiere şi să rătAceascâ fărn rost.('ondif/iie generate ate tămădititii putere <Je cugetare şi de înţelegere. p. Eliberată de tot iicest zbucium.2'1 o adună „în ea însăşi. 15.. dar e propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici. aleargă prin propria ei mobilitate şi zboară în loate direcţiile'V"' având a suferi mişcarea neîncetată a gândurilor care o agită. I I ) . XXVIII.

Condifiile sithiecliv? ale ttimâduirii .adică. Duhul omului nu mai este fărămiţat în nenumăratele şi feluritele gânduri pe care it. putcrile sufletului. pentru a-L dori numai pe Dumnezeu. nu mai rât&cesc în lumea sensibilă şi nu mai lucrează contrar (îrii.il . cum spune Stăntul Isihie Sinaitul. uitare a lumii şi încetare a risipirii cugetelor şi „adu"* Seam. uitare a lui Dumnezeu. ci şi iruilţimea lor o stinge. care nu se mai iuţeşte împotriva aproapelui şi pentru a dobândi lucrurile lu-mii pe care le pofteşte."1 Atunci cănd mintea s-a unit cu inima. luând parte cu to. rânduiala şi bunăcuviinţa sa dintfii. " Tmalul practic. 49. se ajunge )a unificarea în întregime a minţii27" şi a sufletului. XX. îl scoatc pe oin de sub stă-pânirea liranicâ a itnaginaţiei. cum aratfi Bvagrie. care ajunge singurul ţel al luturor pulerilor sufletului. de orice natura ar fi ea şi mai îrttâi de toate orice imagine. şi pe cea agresivă.w iittiv f/ristas. pe de o parte. de asemenea. 109 . 79. căci prin luarea-aminte ea strange toale cugetele într-unul singur. spune: „Loveşte-i pe vrăjmaşi cu Numelc lui lisus.37* Rugâciunea nu numai că opreşte vifoful gândurilor. ele îşi redobândese silnă-latea pierduul. cugetarea la Dumnezeu. Sfantul loan Scărarul. 32. în starea decflzutâ a omului.?" Aşa ajunge memoria sît se schimbe cu totul şi sâ devină. Rugăciunea."*' Dupa" cum spune Sfântul Macarie Egipteanul. 23. preamăreşte pe Cel ce te-a izbăvit".naşte nttacirea sa în lumea sensibila. care lucreaza fiecare pe temeiuri deosebire unele tie altele şi în scopuri lipsite de înţeles şi rânduialii. m OmiUidutimtucepi (Col. Ce/e l(X) de capett "le lui CaH. Cf. Or. iar suflctul nu mai este târat în lOHte părţile de purcrile sale. revine la frumuseţea. dar care caută să fure mintea de la rugăciune şi să-l întoarcâ pe om de la Dumnezeu. ?i de aceea cu totul bolnavă şi molipsind şi celelalte puteri ale sufletului pe care le abate de la calea duhovnicească. sufletul.vi IgnatU Xatilhopol. pentru a fi curata. Asttel. Rugâciunea. rugăciunea „vindecâ partea pătimaşă a sufleru-\a\".'r. alungă orice reprezentare. 3. în rugflciune. tie gânduri simple. fie eltf cugete ale răutăţii. ci se pomeşte contra diavolilor şi gjîndurilor. ci se întorc şi se îndreaptiî sprc Dumnezeu. tămăduindu-l de toate manifestable ei patologice. Prin nigăciune. Ciivâm despre lucaren tea «sctut. XXXIII. care. şi astfel îşi regasesc si ele lucrarea proprie. 7. fii aceastâ* folosire a lor potrivit firii şi menirii lor. K Cf. prin aceasta. ea este aducere-aminte de lume şi. pentru care i-au şi fost date omului de Creatorul sau.Teolipt al FihuleJfiei. urmănd Psalmisiului. care încetează de a mai râvni lucruriledin lume. Izbăvit de boalii. tămăduieşte memoria. St'. câci nu e în cer şi pe pflrnânt armă mai tare. ('ttvănl ilespre trezvie.iiele la rugăciune. II). pe care păcatul îl facuse asemenea unei case ruinate.)'i xdnfitatea til flristos aceea. "' Cf. putcrea poftitoare. „rîîul uitării si cele ce izvorăsc din ea le vindeca* sigur paza minţii şi chemaiea neîncetată a Domnului nostru lisus Hristos".

sS înfiiţjşaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie.! şi pe el să tindă în sus'\Wl îndeosebi în „rugăciunea lui lisus". memoria contribuie la tămăduirca îmregului suflet. Grigorie Palarna. Sf.. în care tnipul şi în special centrul său.Conc/ifiU? fţenrnile ale îihmUluirii cere-amtnle de Dumnczeu (u-vtiuti OEOU)". I. scrie Clement Alexandrinul/''1 Rugadunea ajută în acest fel la îm-plinirea sfatului Apostolului: „Vă îndemn deci fraţilor. armonizăndu-se cu sufletul.2" Prin această lucrare. întin-dem mâinile la cer şi ne sculăm în picioare. XV. m -ţ&dmuVUX 12. Dorirea fierbinte a lui Dumnezeu. ci ridică trupul aproape de vrednicia duhului şi-l în-duplec. 12. spre şi mai multa slavă".-" La capătul aceslui drum. păs-uând o alitudine cuvenilă. II. 100. la slarea ei simplă de la începul (. m Sf. Sfântul Grigorie Sinaitul scrie aşa: „Tămăduirea amintirii este întoarcerea de la aminlirea rea. 61. câci si el parlicipa la ea. rnfunile şi fruntea atingând pâmîintul. a împraştiat-o şi a sfârtecal-o ill multe şi felurile ainintiri. dându-i din puterile sale. '" Sirtinate. I. prin ea toate celelalie puteri ale sufletnlui aflân-duse în prezenţa !ui Dumnezeu. VII. 1). care sunl piosiernari ale întregiilui Irup. „curăţeşle toate puterile sufletului şi ale trupului".) Aminlirea o lămăduieşle. m "■ ('uvwn ascestc in tOQdecapereî 97.. S u m mctiinii inîci.281 regăsindu-şi.". Cf. peniru n desemna rugăciunea şi îndeosebi . 40..Rngăciunca lui lisus". care este întru totul potrivită naturii sale. loan Scărarul. sfântă. . 2. în această fircască folosire a ei.2* Nici iiupiil nu râ\mâne lipsit de efectul lămăduiior al rugăciunii. vădită deplin în această mgăciune. Ea este astfel una dintre „lucrSrile comune ale sufletului şi Irupului care nu liniuiesc duhul de trup. care constmi în aplecareu capului şi a inmchiului şi atingeiea pământului cn vârful degetelor. sănătatea. ca aşa. ridieăm capul. întărită prin rugaciune"..Prin curăţire.. născătoare de gânduri stricătoare. inima. trupul însoţind râvna duhului noslru".. dc pildii.Mini prosternâri care însoţesc anumilc fonnule de nigăciune.. tolosindu-şi facultaţile proprii ca să înlesneascii rugâciunea şi chiar rugându-se el însuşi după mCisura şi potrivit. curăţindu-se răul putfn câte puţin suh dogoarea bunei pomeniri. şi melanii niari."* A se vedea. în smerenia mgâciunii ea îşi regăseşte fireasca unitaie diiitâi. 310 Cuvinw fi'lithic.2** indeosebi prin metanii* „Când ne rugam. ca închinarea voastră cea duhovnieească" (Rom. *'"'' Melaniili. im CtiYiiiU' drsf>rv rirvnmţâ. pcniru îndurârile lui Dumnezeu. Scam. afirmaţia lui Evagrie că rugâciunea eurată îJ uneşte pe om cu Dumnezeu se întâlneşte cu cea a SfAntului Isaac Sim]. naturii sale specifice. Triade. Caci memoria din fire esle simplă şi numai pacatul. rostite cu voce [are sau în gând. „E propriu bârbalului iubitor de vimiie să |ina pururea pămânlul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu. aşa cum am vazut. bine plă-cută lui Dumnezeu. joacă un rol fundamental. sufletul să se îmoarcă cu desâvîirşire la strălucirea sa firească. care spunc că „unirea du-hovnicească este aminlirea nepeceUuită care arde în inimă cu un dor înfocat". pomenirea stâruiloare a lui Dumnezeu. 12. .i sufletului şi îndeosebi a : *'' Aceastil expresie esle frecvcnl folositît dc Sfinţii Pa>inţi $i se regaseşte consiiint în Hilocalie.

rugăciu-nea il scoafe din robia lor'''1 şj-l izbăveşte de nenorocitele lor urmări. omul este izbăvjt . Sf. 2. îl scoale din mărginirea înrobitoare a eului său pfltimaş pentru a-l deschide iflfinitului dumnezeiesc. trecând de la o activiiate care nu ţine seama de Dumnezeu la o lucrare potrivit voinţei Lui. II. . urechile le face să asculte „învăţănirile dumnezeteşti nu numai ca sa le audă pe ele. Ea face ca limba să rosiească cuvinte adresate lui Dumnezeu.. 102. abolindu-se starea de scparare dinure suflet şi trup. altlel spus. şi-şi rţgăseştc iidevărata fire şi sămltatea spirituală. rugăciunea implicit. care nu mai esle mişcat „dc patimilc trupeşii şi materiale".n. I53C. (oate celelaltc mădulare ale trupului sunt vindecate prin rugâciunc. omul poate primi în întreaga lui făpturâ haml dumneze-iesc. „întor-când spre sine trupul. îl atrage de la plăcerea pentru cele rele'V91 „când înlă-untrul sufletului.. 21). III. -'M. „mui-nile ?i picioarele noastre slujesc voii dumnczeiesti". nu mai este supus legii pacatului care locuieşte în el W /Wdem. 3. 12. Rugăciunea face ca dîferitele facultăţi ule trupului să lucreze în vederea atingerii unui unic şi ace-litşi ţcl: Dumnezeu. nu mai este înstroinat şi bolnav. Ea uuificâ astfel tmpul. Tămăduindu-I pe om de pîicat si de patimi. folosindu-şi puterile şi facul-Caţîle pentru a-l plăcea lui Dumnezeu. cu pace. I8). Rugficiunea il scoate pe om din înstrăinarea păcatului. loan Gurfl cle Aur. potrivit adevăratei lor menjri fireşti. „paza simţurilor". îi dă şi «icesiuia să pătimeasca (să experieze) cele dumnezeieşti. w Ibidem.. prin care ele sunt abătute de la lucrarea lor după pofta tru-pului. tnipul încetează de a mai fi robil de lumea sen-sibilă. 12. loan Scâraml. se curăţă şi trupul. 2. ' Ibidem. unilicarea şi pacea pe care rugaciunea le aduce în suflet.ÎW Astfel. In rugăciune. omu! îşi regaseşte unitaiea armonioasă a constiluţiei sale psiho-so-marice fireşti. de pildă. căci parlea pătimitoare.2. trupul se împărtăşeşte nemijlocit de rânduiala. nu inai lucrează împotriva firii. trecând prin mijlocirea suflelului la rrup.M* „Harul Duhului. „Se reînioarce către sine".12. astfel curătîtă... De asemenea.ÎM Prin aceasta. spre a le împlîni pe cle" (Ps. nu mai este mănat de puteri rele şi str&ne. Sf.Vr«m. P* IbUem.0mWf. dar îl şi reuneşte cu sufletul. să vorbească despre El şi îiitru El. da-loritâ ci. 8. caracteris-ticâ firii câzute. w A sc vedea. XXVIII.12.. r*IdMn.CoiuUfii/f subjective (tie tâinâiluirii ţi f/ăiutlafeti îit liristos luturit sale pafimiloare. blândeţe. atunci ia parte şi Irupul la sfinţenie. dobândind puterea de a pune capiU pornirilor păcatoa-se". \. prin concentrarea care se cere în limpul C\. ci. într-ailevar. cum spune Sfântul Grigorie Palama. 20. Dupa cuvântul Aposiolului. ca să-şi aminteascu de porunci-le lui Dumnezeu.2'"' Din loate acestea vedem cS rugăciunea ÎI face pe om liber cu adevăral. Tâtcuire h Psalmul 129.din robia stricăciunii" (Rom. curaj şi în-ţi'lcpcitine. dupfi cuvântul lui David. este nimicit asaltul răului. 28. în chip fericit îm-preună cu sufietul".lcm. prin rugăciune. PG 150. Trial*. 311 .2"'7 Datorită ei.

pe lângă darul tămăduirii. ţelul lor f'iresc. 21. iar libertatea este. VII. "" Ibidem.™1 In sfârşit.l de Am. „Puterea celui ce se linişteşte stă în bogâţia rugăciunu". VII. „Rugăciunea. Omilii h Fapte. 5. '.Comlifiite generate ate lăitiădidrii (Cf.în chipul cel mai înalt şi profund cu putinţă . 21). v. ''" Cuvânt ascetic în 10(1 de capete. 7. 85. 2. Catelteze baptismal*. Diatogul despre. III. adăpost şi liman.™0 Rugăciunea îl face pe om liber şi penlru faptul că îi în-dreaptă dorinţa şi voinţa către Dumnezeu. rugăciunea îl întăreşte pe om. Ill. Dogma'ica. XXX. Simpla redo-bândire a firii sale autentice îi redă libertatea. loan Guiă tie Aur. ci cea cu totul desăvârşită. spune Sfântul loan Gurfi de Aur. 25. "IK Sf. 1(10 împtnriva anomtilor. de mult folos pentru mantuire. 20. ce) drept la e] îşi află scăparea şi este la adăpost" (Pilde 18. II. Isaac Sirul. 7. îşi regăseşte în Dumnezeu adevărata sa fiinţă şi ajunge astfel să săvârşească el însuşi binele pe care-1 voieşte. omul ajunge la „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom. care e gata să se mişte spre ceea ce vrea".adevănil care-l face liber (In 8. aşa cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa. care. Se cuvine să urătam că. „voinţa sufletului rational. hnpoltiva anonieilor. 5. Ţ Idem. după cum arată Sfânlul Dîadoh al Foticeci. Rom. 14. 8. adică se face pâilas prin har al libertăţii lui Dumnezeu. mai arată el. din ea izvorăşte deplinătatea puterilor sale. rugăciunea îl eliberează pe om pentru că acesta primeşte prin ea lumina Duhului. loan Gur. suflet şi tnvîere. luminându-i min-lea. spune SfAntul loan Gură d e A u r3. împărtăşindu-se de slava Sa.0 9 în general.w Sfinţii Parinţi o numesc adesea armură\w pavăzS. câci aceasta constă. căci ea păzeşte sufletele noastre". 23). din lumea fantasmaticâ creată de forma de cunoaştere delirantă la care l-au dus pacatul şi patimile. îJ fereşte nu numai de greşeli. Sf. libertatea pe care 0 primeşte prin ea nu este libertatea nedeplină a celui care alege in urma unei îndelungate chibzuinţe. este păzitoarea sănătăţii". ""* Omilii h tipistola retire FiHmon. Puterea sa de ferire se vădeşte în doua fcluri: „Rugăciunea pe cele bune le păstrează neştirbite şi îndepărtează pe data relele'*. 10). VII. omul primeşte în schimb pulerea de a cunoaşte . scrie m Cf. 312 .Sf. ci-1 şi scoate din amăgire."* „Turn puteniic este Numele Domnului. 31).*17 zid de apărare. Pentru că in rugăciune omu] ajunge să cunoască adevăratul Bine şi să alerge spre El fără să mai stea pe gânduri. în identitatea cu propria fire şi în con-formitatea cu ea. loan Damaschin. rugăcîunea are şi darul de al feri pe om de boala păcatului. 22. 17. 7. Cuvinte despre nevoinfâ.'03 „Rugaciunea este un mare bine. care se îndreapta* pe data spre Cel cu totul Bun. Sf.302 Unit cu Dumnezeu prin rugifciune. Omilii ta Facere. 2.

Coiulifiile stibieclivr ate laituiduirii şi sânăuitea î/i Hristox Stânwl loan Scaraml.310 Şt iriai ales rugâciunea îl face pe om puiernic la vreme de ispilă, prin ea se împolriveşte şi biruieşte îndemnurile Ja păcai, 1" termdu-1 de a mai cădea în boala patimilor. „Privegheaţi şi vă rugaţi, Ca sa nu intraţi în ispita'* (Ml. 26, 41); „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispilă" (Lc 22, 40), spune Domnul nostni lisus Hristos. Puterea ei de păzire este atât de mare, încât „este cu neputiinâ peniru ceJ care se roagă aşa cum se cuvine, cu inimâ fierbinte, şi care-L clieam;! neîncelat în ajulor pe Dumnezeu, sâ cadu vreodată in păcat".5': Prin rugăciune fierbinfe, cu adevărat omul dobândcşte întotdeauna ajuforul dumnezeiesc, care-l face în stare să rnfrunte orice vrăjmas, Lupta împotriva ispitelor esle, de fapt, lupla împoiriva diavolilor care le seamănă în sutlet, iar prin rugaciune omul este întaYil pentru a o putea duce. Piilerea irascibilă a suflcrului este cca care are de dus acest razboi. Prin rugăciufie, ea dobAndeşte forţele necesare penlru a ieşi bJruitoare. Darea întareşte şi mintea şi o face vitează şi cu luare-aminte pentru a conduce bălăljile duse c!e putcrea irascibilă „împolriva puterilor vrăjmaşe","' spre folosuf tuturor celorlalte puteri ale sufletului."4 Astfel omul stă neclintit în faţa aiacurilor du.şnuiriilor, zadarnicind sfnturile lor cele viclene, fle ele câl de ascunse, şi litcândii-i cu totul neputjncioşi. „Cel care stă înaintea lui Dumnezeu întru sinl(irea inimiî în rugăciune sră ca un stâlp neclintit, nebatjocoril de nici unul dintre vrajmaşii cei tievăzuţi", spune Sfanlul loan Scărarul,311 Prin aceasta. rugăcuinea FJ fereşte pe om de loare bofile şi de formele de nebunie pricinuite nemijlocil de diavoli. Ea ÎI fereşfe mai ales de mult temuta angoasă, care se strecoară în suflet, îl înfricoşeaza' şi-l face slab.516 Rugăciunea îl face pe om să se lepede încetul cu încetul de liime317 şi de sine uisuşi. C;1ci, aşa cum arală Sfântul Isaac Strul, „rugaciunea este omorâ-rea gândurilor voinţei după viaţa trupului. Ce! care se roagă este întru totul deopotrivă cu cel ce a murit lumii". lar a starui în rugăciune este una cu „a se lăgădui cineva pe sine însuşi"."* Rugăciunea îl face pe om să-şi biruiască fi-rea căzuJă319 $i duce la omorârea omului ceJui vechi;320 si unindu-se prin ea " Seara, XXVII, 54. Sf loan Guiil de Aur. împotriva anomeitor. VII, 7; Omitii la Fapie, III. I. Sf. Isihie Sioaiiiif, i'nvânl desprc irezvie $i vifiute, 61.
' ' Omilii ia Ami, TV. 5.

m

"'CY. Bvagrie. Tmtatiitpmctic, 49. 73. 89. •4 Cf. ibidem, 49. "' Seam, XVIII. 4. 16 Cf. Sf, loan Giiră de Aw. Omilii la Am, IV. $. Sf. loan .Sciiriinil, Scam, XX. 6 şi 10. ' .Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 de capele teologiet fi practice, I. 18. Sf. loan Gurilde Aw, fmpotrivaanamelhr, VII. 7; Talcuire la Psalmul 129, I. " Citvinfe despre nevoinfo, 6% Sf loan Gurfi de Aw. Omilii la Facer* XLIX. 3. " Cf. Sf. loan de Gaza, Scrtsoti duhovmcesti, 143. Sf Diadoh al Foliceei. OtvâiH (Oeetic in 100 de capele, 85.
313

Condiţiile general? ale tămâdxdni cu Dumnezcu» se îmbracă în omul nou, Prin lucrarea care-i estc proprie, adi-câ „vorbirea cu Dumnezeu*1,321 rugăciunea ne duce „la unirea in chip tatnic cu Dumnezeu'V" cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritale cu El323 pe care o avea Adam in Rai- Ea estc „unirea omului şi a lui Dumnezeu"j şi pentru ca esle pricinuitoarea luturor virtuţilon32- îndeosebi prin virtutea iubirii - pc care, mai mult decat oricare alta lucrare duhovnicească, are darul s-o tre-zească*120 şi s-o sporească1 — îl leagă ea pe om de Dumnezeu. „Rugăciunea se face penlru ca să dobândim dragostea de Dumnezcu. Căci in ea aflam pricinile ca să iubim pc Dumnezeu"» serie Siântul Isaac Sirul/12* „Dragostea este rodul rugaciunii", spune el in altâ parti1 lar Sfântul Maxim Marturisitorul urată legatura strânsă dinlre dragoste şi rugăciunea curală: „Cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu» acela se şi roagă cu tolul neimprăştiat. Şi eel ce se roagă cu totul neîmprăştial, acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat"."0 lntr-un cuvânt, atunci când „rugăciunea intra înlr-un suflet, loate virtiiţile intril împrcunâ cu ea1*.11 lar omul îşi redobândeşte astfel sănatatea (uturor puterilor sufleteşti si a întregii sale fiinţe, bucurându-sc de „mulţimea nesfâr-şită a bunurilor" pe care le pricinuieşte rugăciunea,"3 Pentru că prin „rugăciune, Doctorul sufletelor curăţeşte mintea'V33 suflc-lul şi trupul omului, prin ea se ajunge la cunoaşterea duhovniceuscă. Tămă-duindu-1 de patimi» Dumnezeiescul Doctor îl scoate pe om din întunericul care-l împiedica să cunoască aşa cum se cuvine toate cele ce sunt şi-1 făcea să rătacească» amăgindu-t prin tol felul de închipuiri şi năluciri, lipsindu-I de cunoaşterea singurului lucru de trebuinţă pentru el« Curăţit de patimi, omul Estc dcfmiţiu pc cure i-o du Evagrie. în Qtvânt despre rtfgâciunt, 3, Termenul lolo&it cle el. 6j.uA.ta. se poute traduce şi prin: tovfirăşîu, prietenia dc fîccure 21 >i iniimă. lcgiltura si convorbireu fumiliarii, familial ilulcii O definite iiscniănătoure cste diilă şt de Sf. loan Giiră de Aurt Omiîii la Facere% XXX, 5. A sc vcdcn. dc asc-nicnca, St\ Isaac Sirul, CuvitUe despre nevotnţâ^ 35. <:: Sfi Grigorie Paluma, Despre ntgâchme. PQ 150. 1117B. m Cf. Evagrie» Cuvâttt despre mgâcitme. 77. iU Sf. loan Scfirnrul, Scam* XXVIII, K * Sf. Grigorie de Nyssa o numcştc „Vlri al virtuţiloi, cilci prin ca ccrem şi celelalte virniii de la Duumczcu" (Despre nmduiala cea dupâ Dunme&u si despre tievomţa twt tuli'Vfinitâ* PG 46,30IDK iiir Sfimtul loan SebaruL jOpiHtoarf u virtuţiloi" (Amm, XXVIII. 2). ** Cf. S£ Maxim Mărturisitonil. Capete despM tbogast*, 1. I I . Sf. Teolipt al Filatlel-fiei. Cuvâm despnt tucrttrea cea OSCUnsă in i/ristos..t .V Gtffc 100 tie capetâ ale lui CaltSl fi Ignatie Xanthopot. 57, 58, *17 Cf Sf. IOÎUI Giira dc Aur, Tâlcuire la PsalmuJ 4% 2. ** Oivhtte tfespre nevoinfâ. 35, Ihtdt-nu 6<) ('apetv desprt? dragoste% II, L Sf. loiin Gurade Aur. citat în Ctttt HXi de vapete ale lui Calist şi Igntttie Xantho(tol> 29 m Sf lorn» Gurfl de Aur. Cateheie baptismal** VII. 25. Cf. GuVQtU îtttpotitva rmomei-hrţ V. 7. m Evagric. Capete despre tleosebirea patimilor fi o gândurilor
1

314

Condiţiile stthievtive ale ttwuuhurii şi săiiâlatea in ilrislm primeşte lumiiui Duhului Sfant.13"1 Tot ccea ce mai înainte era dc neînţeles pcntru el devine cu totu! limpedc. Omul ajunge mai întâi de toate să se cunoască pe sine îdsuşi aşa cum este. SfiinUil Isihie Sinaitul arata că singură rugăciiinea îi dă omului „cunoştinţa lîUiniricâ'*.1^ lar Sfântul loan Scărarul o socoteşte, în aceaslă priviniii, ca „vâclirea stiirii diiiăonlru".33'' lfStarea la lăunîricâ ţi-o arată rugăciunea. Câci cuvânlătorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugârului", scrie el îii altâ parte.117 fn rugflciunc, luminat de Sfantul Duh, omul devine conşiient de eele care altădală ii rumâiieau neştiute, ajungand să-şi cunoască strâTundurile în care zac „patimile cele ascunse";*1* el află totodată şi rnijlocul prin care se po<Ue lecui de ele. „Aşa cum raffeml, lucrând prin Irup, simte mădularele bolnavc, tot aşa şi mîntea, prin lucrarc proprie (prin rugaciunej, învaţă să-şi cunoască puterile proprii şi, prin cele care i se împotrivesc, descoperă pomnca în stare să o vindece", scrie Evagrie;" Asifel omul poate înninta spre vindecarea deplină a suflefiiluî său. Când omul se roagă fierbinte, spune Sfaiilul Peiiu Damaschinul. „inintea începe să-si vadfi greşelile sale ca nisipul mârii. Şi aceasui este începutul luminîlrii sufletului şi dovada sfinătăţii lui'. Astfel, omul ajunge prin rugăciune la cunoa$terea adevăliiiei sale firi, se vede în realilafea sa spiritual de chip al lui Dumnezeu. De aici, rogaciunea se vădeşie a fi cheia ndevăralei cunoaşteri a semenilor si a tuluror «lor ce sunt în lume. caci „celui ce se cunoasie pe sine i s-a dat cunoştinţa mturor",''-' si ,.în cunoştinţa de sine se afla" plinfltatea cunoştinţei tatafot".3* 0 dal.î cu cunoaşterea de sine, asa cum vom vedea mai departe, în rugâ-Ciune omul dobândeşte cea mai înaltâ formă de ciinoaştere a lui Dumnezeu de care poale să aibă patte: cea pe care însuşi Dumnezeu binevoicşte S'O 3 vH iluruiasca prin harul Duhului Său cel Sfânt. ' bf Meioda de rugăciuiie isihastă Tot ceea ce am spus mai fnainte se poale rapoita la toate forme le de mgăciune, dar priveşte îndeosebi şi mai presus de orice „rugăciunea lui lisus" * Cf. Sf. loan GIIITI dc A«r. Cuvânt tmpoirivu <momeihn\ III. 6; VII, 7. Sf. Isaac Sirul. Cuvmtt' de.ipre ttevoinţâ. 13. Cuvâni aespre trvzvie fi virtute. 61. 1 "' Ibidem, 38. ""Cf Sf. Isaac Skid, ('i/viiiwdesprerie\'oirifci, 17. w hattitulpmrtir, 82. " litvăfături dtdtov'riceţti, Cuftea I, Wl Cf. Sf. Isihie SinsiiCul. Cuvâttl despre trezvie fi vitltue. <> I m Sf. Isaac Sirul, Oivinie despre rievoinfri. 16. Acelaşi liicru il spunc $i .Sf Peim Daiiijischiniil. tnvăţâiuri duJiavniceţti'. Carlea I. Sf. loan Gură de Aur, Omifii la Mutri, XXV, 4. " Sf Isaac Si ml. Cuvhuedesptf nevoînfă. 16. h */WdB«.32. 315

îcflw.xxvni. i.

Condi fit le generate ale tămădulrii {li)Oo\) ebxfi), care ocupă un loc cu totul special in spiritualitatea ortodoxă, fiind considerată forma cea mai desăvârşită de rugSciune, care adună în ea virtuţile tuluror celorlalte. Ei i se dă numcle de mgăciune (npoaevxfl) în sensul strict al cuvfmtiilui de către Sfinţii Părinţi. fiind pusa mai presus de once altă forma de rugaciune, in special de psalmodiere,"3 Aceasta rugâciune desavârşită este legatâ esenţîal de contcmplare şi de aceea, în încheierea lucrării noastre de faţă, vom reveni asupra ei. arătând că este „lucrure mai mare decAt toate'*.*4' RugHciunea aceasta, socotită culmea vieţii duhovniceşti, este totodată şi temelie a ei, fiind unul dintre mijloacele principale prin care omul prin harul lui Dumnezeu* se curăţeşte dc pacatele sale, se vindecă de patimi şi dobandeşte mulţimea virtuţilor. Ea este, cum spun Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol» „începutul a toata lucrarea de Dum-nezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubită".w De aceea, nu numai ca suntcm în-dreplaţiţi să vorbim despre ea In aceasta parte a studiului nostru, ci este chiar necesar. Această rugăciune îşi are originea mtr-o veche practică de la începuturile monahismuluiUl* (unii Sfinţi Părinţi îi atribuie chiar o origine apostolică)* constând în rostirea neîncetata în gând14y a unei formule scurte^0 de rugaciune, care, data fiind scurtimea ei, înlesneşte rostirea necurmată a rugăciunii şi reculegerea, necesară pentru ca nigăciunea să fie curată. In cadnil acestei practici au fost folosile diferile formule de rugaciune scurtă,3'1 însă una dintre ele s-a impus începând din secolele V»Vfl,™ ajun-

* Cf Evugrie* Cuvânt despre rttgaciune* 83, 85. Sf Origorie Sinaitul. Despre liniftin* fi despre re/e dotui feturi ate mgdciunii% 5-9. Sf Simeon Noul Tcolog. Meioda Sfiniei rvgdciuni fi atenfii. uu Sf Grigorie Sinaitul Despre fetid cum trebuie sâ fadd la ntgdciune eel ce se linifteţte. 147 CelelWde capete.... %. m Cf Per. Augustin: „Se spnne cfi în Egipt, momihii fnc rugaciuni desc şi foarte scurte" (/{pistole, 130, PL 33, 501D), Aceasta chesliune a fost studiatii in mod detaliat de cSlre I. Hau&hcrr, Noms du Christ et votes d'oraison, Rome, 1960. p. 123 ş.u. De uncle numele, care i se dfl adesea. de Kpwtii iwXtv (meditare asoDDsS). Cu privire la accst subiect, a se vedea I. Hausherr. op. c&, p. 167-179. 0 Ea este de accea numitft adeseort „monologhic" sau „nigaciitne de un singur cuvânt/gfind" (npco£%i) JLOVoX6yi<rco<;). Cf, Sf. loan Scilrarul. Scant, XV, 50; XXVIII. 4, 9, Ilic Edicul, Cutegere din sentinfele iafetepfitor sfrtidafnici, Capele despre rugaciune. 94; Capete despre fâptaire ft contemplate, 174. 184. Sf Grigorie Palama. Tret capete despre ntgdciune ft curdfia inimii, 3, Sf Nicodim AghiorittiL iinchiridion, 10* 151 Cu privire hi accst subiecu a se vedea I Hau&hcrr. Noms du Christ et votes d'oraison* Rome. I960, p. 172-215. 13 Cf B, Kjivoch6inc. „Dale du lexte traditionnel dc la Pricre de J6stis°, Messagerdc l'e.\archat du Patriarche ntsse en Europe occidental?* 7-8, 1951. p. 55-59. Sf MarcU Efesiul atirmft originea apostolica a acestei fonnule (in Despre atvintele preasfintei rugaciuni; Doanme listtse liristoase. Fiul lui Dumnezeu. mihdefte-mâ* (ext prezentat M*

l

Condiţiite subiective ale tămâdtiirii şi sehuitatea in Hri.stos giintl formula tradiţională a rugăciunii lui lisus: „Doamne lisuse Hristoase, Rul lui Dumnezeu, miluieşte-ma !"."3 Aceasta formula s-a impus pană la urma penrm numeroasele ei calilăţi. a) Este o rugăciune deplina prin care I se cer lui Dumnezeu în acelaşi tinip ajutorul, mila şi iertarea (grecescul VkkvfStw având toate aceste sensuri). care cuprinde în esenţă" formulele evanghelîce ale rugaciunii celor zece leproşi <cf. Lc. 17, 13), a orbului din lerihon (Lc. 18, 38; Mc. 10, 47) şi a celor doi orbi (Mt. 20, 31). b) Are un pronunţat caracter dc pocăinţa, încă şi mai sporit atunci când se adauga cuvântul „păcătosul", după cum s-a rugat varneşul (Lc. 18, 13). râspun-/âncl astfcl îndemnului rostit de lisus la începulul predicii Sale: „Pocăiţi-va !". c) Este o mărturisire de credinţa, cuprinzand principjilcle adevjîniri de cre-dinţă creş(inii:"J afirmaţia că în unica Persoană dumnezeiască a lui Hristos sum unite firea dumnezeiască şi cea omenească; afirmaţia că Dumnezeu este în Treime; afirmaţia că lisus Hristos este Mântuitoml nostru. într-adevăr, nu-mindu-L, in rugâciunc, pc lisus Hristos „Dorrm", măiturisim unicitatea Per-Soanei sale şi dumnezeirea Sa; numinduL ,Jisus", mărturisim llrea Sa ome-nească; mirnindu-L „Hristos", mărturisim „cele două naturi, cea dumnezeias-că şi cea omeneasc.1, într-o singura persoana şi un sîngur ipostas";55'' numin-du-L „Fiul lui Dumnezeu", îl rnărturisirn ca Fiu unic al Tatălui, întarind tot-odatâ mărturisirea dumnezeirii Lui; totodată, astfel îl chemăm în rugâciune pe Dumnezeu Tat.1I; şi pentru că nimeni nu poale spune „Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt" (I Cor. 12, 3), rugăciunea îl cuphnde şi pe Sfântul Duh. în sfârşit, Spunfind ..miluieşte-mă". mărturisirn că lisus Hristos este Mântuitorul nostru. De aceea, aşa cum arată Pelerinul rus, „Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea lui lisus cuprinde întreaga Evanghelie","6 ca anonim în Filocalia grcacîl. t V. p. 63-68). O afirmaţie asemăniUoarc gasim în Ce.le fOOdf captte ale lui Calist şi Iffiififie Xanshopol. 50. " l 'ncori acestei formule i se adauga* cuvfuiHil „pficătosur, iar alleoti -apare prescurtata\ sub forma: ..lîsusc. miluieşte-mă". Teza siistimiiil dc „Un monah al Bisericii Riisiiritiilui" (L. Gillct) în lucrarea sa hi priere tie Msus (Chevetogne. 1947, a IV-a edifie în 1963), polhvit căreia ea s-ur ptitea reduce la rostîrea doar a nuiiiehii lui lisus cste l i j i . . n i Ac icmci palristic, aşa curn a demon slrai I. Hausherr (a căruî lucraic citală inai uis arc ca scop locmai rcspingerea acestei leze) şi dnpit cum a subliniat Arhiepiscopnl Basile Kmochcine în recenzia pe care a făctit-o lucrării lui I. Hamherr {Messager ile lexarchat tin Pntriairhe rttsw en Europe oreideixlaU-, 46-47. 1964. p. 180-183). A se vcdca. <lc asenienea. cu privire la acest subject: A. Scrimu. ..Reflexion sur les î-ydunes e) la l'onclion <lc la tradition athonite", în Millt-naire du YIonl-Athos, t. II. Chevefognc. 1964. p. 301-324. * Ba este comenlatiî în acest sens în texml cilal maî sus, din Pilocalia greaca. intitulal; Dtljpre i'iivintele preasfiittei rugâciuiti, f)oam/ie lixttse llristoase, Fiut lui liumne-:•■}!. miliiiesie-iiu'i.' -■ IMm. htarisirih unui pe/erin nis. Islorisirea a doua.

317

CotuiiţiUe generate aie tâmâduirii dţ Prin însâşi aceaslă mărturisire, ea îi aduce lui Dumnezeu lauda, cinslea şi slava care I se cuvin. e) Cuprinde numele lui lisus, care, fiind legal de Persoana lui Hristos, are ptitere din puterea Lui, ÎI aşaza* în prezenţa Sa şi-1 face părtaş al puterii Sale pe cel care-L cheamă aşa cum se cuvine, tot aşa cum icoana îl pune pe cre-dincios în prezenţa sfântului reprezentat în ea, făcându-l sa" se împărtăşeasca astfel de sfinţenia aceluia. f) De aceea, acesr Nume, care este mai presus de oricc nume, are îndeo-sebi puterea de a-i birui pe vrajmaşii nevăzuţi ai omului. Aşa cum spune Sfântul loan Scaranil: „Loveşte şi biruieşte pe vrajmaşi cu numele lui lîsus, căci nu este în cer şi pe pământ armă mai tare".1" Şi putere are înca de a-1 înălţa pe om pe culmile vieţii duhovniceşti. Fiind o rugăciune scurtă, ea are două calităţi: a) Lesne de memorat şi putfuid fi spusa în gând, cu uşurinţii, repede ş\ în orice împrejurare, ea Fi îngăduie omului să împlinească porunca lui Mristos de a ne ruga mereu (Lx. 18, I) şi îndemnul Apostolului, care reia porunca Lui: ,.Rugaţi-vă neîncetat I" (1 Tes. 5, 17), pe care Sfinţii PâYinţi le-au luai în sensul lor strict, straduitidu-se să aibă o stare permanentă (Kcnricra<riQ, status) de rugâciune reală, prin practicarea unei rugăciuni neînlrempte Practicarea rugăciunii lui lisus constă în repetarea cuvintelor ei de cât mai nuilte ori, pîină când devine tot atat. de dea^ă ca respiraţia sau bâtivile inimiî. fiind astfel, chiar şi în timpul somnului.**' o neîneetată „aducere-aininte de Dumnezeu" (u.ufpr| eeou). după cum o numesc îndeobşte Sfinţii Părinţi. Astt'el, Sfântul loan Scărarul spune: „la asupra ta în chip uedespărţit (ca şi aerul pe care-1 respiri) cuvântul Celui ce zice: «Cel ce va răbda pâna la starşit se va mfmtui» (Mf. 10, 22)";"" „aducerea-aminte de Dumnezeu s5 se facâ una cu răsuflarea ta".,M Sfântul Isihie Sinaitul, care reia adeseori acesl îndemn,"'1 aratâ cft în aceasta" rugăciune „inima rasuflă şi cheamâ punirea şt neîncetat numai pe Hristos lisus, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu".1'7 Şi încăi „Cu adevărat fericit este cel ce s-n lipit în cugetare de rugăciunea lui lisus şi-L strigă pe El neîncetat din inima, cum s-a unir aerul cu trupurile noastre sau flacaracu ceara'V"1 " Scara, XX, 6. Cf. Sf. Isihie Sinuilul, Capete despre tivzvieşi virtute. A dona siila, 51, 73. Cf. Sf. loan Sciuaml. Seam, XXVII. Despre fclurile liniştirilor..., 42. Cete fOO dr COpete <de fui ( ali.fi fi Ignatie Xanlhopal. 25. "\SV,//-,i. IV. 113. ■*■ Ibidem, XXVII; 62. w Capete dtsprv Matyie fi vtrtute, 100. Cf. A dotta sutâ, 80. 81. 87 <..să se lipeascâ numele lui lisus de răstiflarea ta"; „sa se lipeascfi rugăciuneu lui lisus dc riisuflurca la": „tinesle cu rasuflarea şi numele lui lisus"). a Ibident, 5. Cf. ,4 dona sută, 85 („respirând necontenil însfişi pwerea lui Dumnezeu Tiiiiîl >i înţclepcîunea lui Dumnezeu, Hrislos lisus"). *' Ibidem, 94.
w

3IK

Coiuiiţiile subjective aid umuttluirii ft sâniitaiea hi firistos Această rugăciune, care mai Intâi se rosteşte cu gura, apoi în gând,36J ajunge să se facă în chip desăvârşit, de la sine, de către inima oniului, de unde numele de „rugaciunea inimii", cum i se mai spune uneori. b) Omul are datoria, după îndemnul Apostolului (1 Tes. 5, 17), să se roa> ge neincetai, aducându-i Iui Dumnezeu o rugăciune „curată" (cf. 2 Tim. 2, 22). Acesta este, după Sfinţii Părinţi, scopul oricârei nevoinţe,ÎM şi, cum vom vedea ulterior, rugăciunea curată tfste cea care-1 duce pe om la cunoaşterea/contemplarea Iui Dumnezeu, care este ţelul şi culmen vieţii cfeştine. SiTmtul Isaac Siml scrie că „toate felurile şi chipurile rugăciunii cu care se roagfl omul sunt rânduite pânii la nigăciunea curatâ* (care este rodul şi sfârşitul lor)".1"' Vom vedea ulterior ce anume este rugaciunea curată, în toa-le scnsurile acestui cuvânt. Aici dorim sa luminâm doar sensul elementar, legat de însuşi caracterul rugăciunii Iui lisus: este vorba de o rugăciune neimprăştiată (dnepioncfea'tcoţ), în care nu este amestecată nici o cugetare stniinâ de ea.367 Aceasla presupune o desâvârşită concentrare a minţii, o tota-Jil reculegere a tuturor puterilor sufleluJui. Priti scurtimea ei. rugaciunea lui Iisus înlesneşte o asemenea concenlrare, leiindu-l pc om de ratăcirea cugetelor şi împrăştierea minţii, lucru care uşor se poate întâmpla în cazu! unei nigaciuni mai lungi, Ea este deplin potrivită îndcmnului pe care-1 face Sfântul loan Scărarul: „Nu te porni la vorbărie, ca nu ciiinva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Vn cuvânt al va-nicşului a făcul pe Dumnezeu îndurator şi un cuvârtt spus cu credinţă l-a rnimtiii( pe tiilhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minlii naluuiri şi împriişfierc. lar un singur cuvânt o aduna".'6* fn altâ parte. acelaşi Sfânt Pa-rinrc aminteşte învăţătura Apostolului: „Marele lucrfitor al marii şi desăvârşi-tei mgâciuni zice; «Voiesc sîl spun cinci cuvinte cu mjjitea mea» şi cele următoare (I Cor. 14, 19)",369 Să observăm cS formula prescurtatfi a rugăciu-nii Jui lisus în limba grcaeă este compusă exact din cinci cuvinte: K<)pie 1J1*TOX> Xpiaxfe, k\krp6v \ie, De.sigur, pentru a ajunge la o asemenea concentrare, scurtimea mgilciunii nu este de ajuns. In timpul roslirii ei, eel care se roagă trebuie să aibă o anu-mitâ stare duhovniceascâ şi psihică şi o ţinutS anume a trupului. care să-i permits să se roage fiirâ împrăştiere. Sfinţii Pârinţi leagă lucrarea rugăciunii

Cf. Sf. Grigorie Stmiitul, Cu/n irebuie sa ţttdă hi rugâtiune <el ce ?e h'nişreyfe. " Cl". Sf. loan Ciisian. ('omoilnn duhovnivesti. IX. 7. '" CminSi' desprt'ievoiitfă, 32. p Cf, ibidem. Evugrie. Tmia/nlpractic, 69; Cuvâat despre n^diinne. 34 Sf. Varsanullc. Scrisori duhovniceyti, 150. " Smm. XXVIII. 9. "' Ihtdem, 23. 319

Condi title general? ale liunâduirii lui lisus de o metodă,'7i unul din elementele ei cele mai cunoscute fiind o anumită „tehnică" psiho-fizica. Punerea ei în praclică presupune unelc condiţii: izolarea,171 liniştea," lipsa luminnV" nemişcarea,-174 poziţia şezandă. m Scopul acestei „tehnici" esle: a) să-I faca pe Imp pfirtaş la rugâc iune, astfel ca binefacerile ei s5 se reverse şi asupra lui; b) s;l înlesnească curgerea neîntrerupră a rugSciunii prin legarea ei de rii-mul respiraţiei. Mulţi dintre Sfinţii Părinţi invaţă* ca prima parte a rugăciunii, „Doamne lisuse Hristoase (Fiul hii Dumnezeu)", să se spună o datâ cu inspi-rarea aerului, iar a doua, „miluieşte-ma' (pe mine, păcătosul)", atunci când aerul este dai afară. Cu privire la acest subiect, cxisiă însă meicxle diferite; 77 c) să înlesneascâ* concentrarea, reculegerea, atentia.' Acesra este ţelul principal al metodei. Astfel, Sfinţii CalisC şi Ignatie Xanthopol arată că „acestea n-au fosl slarornicite de Sfinţii Părinţi pentrii allceva decilt ca nişte mijloace ajutAtoare pent.ru adunarea minţii in ea însăşi, prin intoareerea din imprâştierea ei obişnuita si prin luareaaminri:".''* Adunarea minţii. sau rectilegerea, este, altfel spus, readucerea minţii în inimă. Penlni a înţelege ce înseamnă aceasta. trebuie să şrim câ „inîrmî" in limbajul ascetic ii ortodoxe desemnează două realităţi: una spirituals. duhovnicească, şi alta fizicn. Cuvântul inima numeşte, pe de o parle, potrivit principalei accepţiuni neo-testamenlare a aceslui termen, omul lăuntric,37'' pulerile sufletului luale la un

m

Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistotă cdtre Nicolae Monuhut, 12-13. Cete 1(H) de eapete afe lui ('a/ist şi Ignatie Xanthopol. 18. Unul dintre principalelc iralute privind mgăciiincu lui lîsus se intituleaza; M66o£cţ trjţ Upaţ rcpooei^e*;. r| Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Metoda xfinlei nigdriimi fi utcnfixmi. Sf. Nichifor din Singurătule, Cuvânt de.spre mgâcUme. trezvie. şi paza inimii. * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. he. ctt. CeJe 100 de capete ale lid Calisi si Ignatie Xuniliopot. 23. 24. 25. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. m Cf ibidem ';' (:i. < 'r/e 100 de capete ale lUi Ignatie fi Calisi Xanthopol. 24. ' Sf. Nichifor din Singurăiale. ('iivăni despre nigăeinne... Teolipi al Filadelfiei, Cuvfint despre tiierarea cea asctinsâ in IJristos. Sf. Simeon Noul Teolog. Metodtt sfmtei nigdeiuni si atenfiuni. Cele 100 de capete ale lui ignatie fi Calist Xanthopol. 23, 25. Sf. Grigorie Sinuitul. Despre linistire şi despre tele doud feturi tile ntgăriunîi (..şezând pe nil scaun înalt ca de-o palnuV'J; Despre. feint rum trebuie sd sadti la ntgâciune eel ce se liitisleste.. ,7ftCf. Sf. Grigorie Paltunn. Triade, II. 2. 12. m Cf. Cele 100 de COpete ale lui Ignatie si Calist Xanthopol, 18. m Ibidem, 24. fl A se vedea. de pilda, Sf. Grigorie de Nyssa. Omilii la i'ericiri, VI. 4. Sf. Isaac Stall* Cuvinie despre ne\>oinfd, 30. Sf. Teolipt al Filadelfiei. Cttvânl despre lucrareo cea astiiiisii in llristos, Sf. Nicodim Aghioritul, Enchiridion. 10.

320

f 'ondifiilr subieclive ale fâmddnirii si sănâlatra in Hristos loc.""1 mai precis, r&lăcina lor.3*1 Ea este central fiinţial al omului. lăunrnil său proftmtl; este toi una cu persoana lui. Pe tie altă parte. inima desemnează, potrivii accepţiei obişnuite, organul ca atare, al trupuliii. Or. Părinţii isihasti au constalat din propria experienţîi ca între inima „duhovnicească" şi cea fizică, centru şi principiu de viaţă" al Inipului, există o corcspondenţa* analogică şi - îii vinutea unitilţii dinlre suflet şi trup. din care e compusă făptura omenească - o legătură strfuisă, prima aflându-şi salas în cea de-a doua,w astfel ca" ceea ce-o lulbură pe una, o tulbură şi pe cenlaltă, cu toate ca inima duhovnkească nu depinde, prin natura ei. de inima irupească. Mintea însăşi este unul dinrre organele inimii duhovnicesti,"11 cel mai im-portani dintre ele, numindu-se. de aceea, uneori chiar „inimă", prin metoni* niae, deşi ntimirea de „ochi al inimii", adeseori data ei de ditre Sfinţii Părinţi, îi este mull mai potrivită. Cu toate eft este prin naturfl nematerială <â independent de tnip, îşi arc şi ea sălaşul în inima fizicft. Totuşi. in chip obişnuit, mintea este despăiţita dc inimă, se r;lspândeşte şi H risipeşle în mulţimca gândurilor în afara inimii, ieşind astfel din sine in-s&şi. Şi nu aflăm aici vreo contradicţie, căci, daca rnintea prin nalura sau eaenţa ci (ofccrta) îşi are sălaşul în inima, prin aclivitatea ei (tvtţryeia), poata ţeşi şi se poatc îndepfilta;*85 esie vorba aici de una dinlre cele două forme de aciivilate ale ei, cea pe care Sfântul Dionisie Areopagitul o numeşte „mişcare in linie dreapta",'*" cea care corespunde activităţii rationale, al cărei organ rstc creierul.'*' A doua aclivitatc a sa, numita de Sfânlul Dionisie „circula-ra".'HTt „e mai înaltă şi mai proprie'*;38; Bo aceaslă lucrare, mintea „neîmpniv

' Cf, Sf. Simeon Noul Teo!og, Metvda sftnlei nigăciwii si tiienfiuitî. Sf. Nichifor din Singurâtuic. dnâiti despre rugdciune. "' Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte drs/m- iicvohifa. 83. " Cf. Sf Grigorie Palania, Triad*. I, 2, 3. Sf. Nichifor din Singurătatc. Ciivâni desprv mgăduns... Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion, 10. Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 83. m Cf Sf. Grigorie Palanm, Triads, I. 2. 3; II, 2. 27-30. Unirea dinlre minte şi trup, şi deci dinlre niirile şi inimii. esle simţită si înţeleasâ ca o realitate care poate fi experia-(i'i, dar gieu de explicat conceptual. Astfel. Sf. Grigorie Pahima scrie: ,.Bu socotesc c8 piucin vorbi dc o atingcrc inire accslea si dc o folosire (a trupului dc ciltre inimâ) şi de o ;miestecare îmre ele. Care este însîi, şi cum se sâvârşeşte iiceasiă legiîiuru între o naturiî mintnlîi, spirituals!, şi UIID trupească. sau Imp. râmane tuturor oamenilor indeob-sţe un lucm neîn|eles" (Triads, II. 2. 28. Cf. 29). * Cf Sf. Grigorie Pjdama. Triads, I. 2. 5. Acca3tî1 di&lincttc înlre naliirîf şi lucrarc esle reluată în ibidem U. 25 şi 26. w Despre Nnmirile dumnczeUşti, IV. 9. Sf. Sf. Grigorie Palaina. Triads. I. 2, 5. Sf. Nicodim Aghioriiul, Enchiridion, 10. mSt Nicodim Aghioritul. Enchiridion. 10. : " Despre Numirilc dwrmezeitştl, IV, 9. Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade. I. 2. 5. Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion. 10. ,v; Sf. Grigorie Palania, Triads, I. 2. 5. 321

Condifiilr generate ale u'wu'uUiirii liindu-se asupra celor de afară..., sc înioarce la sine",390 se regăseşte pe sine.-1"1 rămânand unită cu inima. Şi aşa ea este rerita* de orice rătâcire.392 Acestei a doua Jucrări a minţii îi aparţine în chip firesc fapia rugăciuniî. Şi pentru ca sâ i se poată dedica in înlregime, cea dintâi lucrare a ei (rebuie sa inceteze; altfel spus, min(ea trebuie „adunată din rătăcirile ei pe afară", întoarsă înlauntru, adusa* Tn inimă, şi ţinuiă acolo. Părinţii isihaşti, sprijinindu-se pe legălura dintrc inima de carne şi cea duhovnicească, au preconizat o mclodfi psihofizică, cu ajutorul căreia să se „închidă" mai lesne „netmpescul în casa trupeasca". după cum spune Sfântul loan Scărarul.191 1 1) Mai întâi. stand cu capul aplecat şj cu bârbia sprijinită în piept, ^ ochii fiind închişi, se caută concentrarea privirii pe locul inimii sau, cum sfâtuieşte Sfântul Simeon Noul Teolog, spre mijlocul pânlecelui."* Sfântul Grigorie Palama explică această practîcă astfel: „Cel care se sileşte să-şi întoarca mintea la ea însăşi, ca să nu se mai mişte în linie dreaptă, ci circular (...). pe lângă faptul că in felul acesta se aduna, pe câl posibil, de-afară înir-o mişcare circulară, asemănătoare mişcârii minţii pe care vrea s-o rcalizeze in sine, realizeaza prin aceaslâ poziţie a corpului şi o întoarcere înlăuntnil inimii a pUlerit minţii ce se revarsă prin vaz afară".'96 2) Pe de alia* parte, se cauta încetinirea respiraţjei. reţinerea puţin a sul'15-rii. ..ca sâ nu respiri UŞOT'. lar aceasla, din palm moiive: a) Aşacum aratS Sfântul Grigorie Sinailul, „siiflarea plămânilor, ciire por-neştc de la inimâ. huunecă mintea şi risipeşte cugetarea, răpind-o de acolo, Ca urmare, sau o predă roabă uitării, sau o face să cugete unele în locul allora, îndreptându-se, fără să simta, spre cele ce nu (rcbuie'V''* Dacă respi-raţia lăsată în voia ei înlesneşte nestatornicia minfii, dimpolrivă, stăpânită şi '" Ibulem. '" Cf. Sf. Vasile eel Mare, Epistole, I, Sf. Teolipi al Filadelfiei, Qtvânt ilespi-e lucrarra ceet ascumă îti llrislos. I. C'e/e 1(H) de capeie ale lui Ignat'te şi Ctilisi Xanllwpol, 19. Sf. Nicodim Aghîoritiil, Enchiridion, 10. ,w Cf. Sf. Dionisie Areopagitul. fiespre Numirile dunmezeiepi. IV. 9. Sf. Grigoric Palamu, Triade, I. 2. 5. Sf. Nichifordin Singurătatc. Cuvimi dtispr* mgăctme. "".SVrt/w. XXVII, 5. 4 Cf. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. 15 Meloda sfmlei nigiithmi ţi atenfîimi: ..Apoi sprijineşte-ţi băibia ta de picptu) tau şi mişcă ochiul tău sensibil împreufiă cu mintea spre mijlocul pântecehii sau spre biiric". N. trad: tn Filoc. rom.. vol. VIII. p 536, Părinlelc D. Stâniloae trece acest lexi inir-o notil (928). ardtând ca c vorba dtf versiunea paleogreacâ. Pitiinlele Stfuiiloae afirmil ca e vorba dc o compilaţie râu-voitoaie şi că uceastă recomandare. daiă fiind ilogica ei l,.caci cum ar putea fi cftutat lociil inimii cu o minie îndreplatâ spve buiic 7"), nu puiea fi normalivâ. '" Triade, l 2, 8. Sf. Simeon Noul Teolog. Meio/Ia sfiniei nigdciuni ţi afenfiuni. Sf. Grigorie Sinailul. Despre /iniştire .yi tfrspre. cele două fetnri ale nigâciunii. 322

Condifiile xubiectivr a/r tâmtitfuiiii si .swxăU'.leii in Ihistox rcţiiuiin, o disciplinează.m Dc altfel, se constată c,1 „atunci când omul cugetă intens la ceva şi mai ales atunci când se află cu trupul şi sufletul in stare de repaos, acest du-ie-vino al răsuflării se linişteşte". Şi invers, încettnirea respiraţiei înlesneşte concentrarea minţii.401 b) Reţinerea i'ăsuflării şi poziţia incomodă a trupului produc o anumitâ* greulale şi chiar o dureie, °2 care, după Sfinţii Părinţi. sunl de marc fobs celui ce se roagă. Pe de o parte, aceasta contribuie la reculegere. „înfrânarea cu masurâ a rasuflftrii, arata" SfSntul Nicodim Aghioritul. tulburâ si apasă inima, fTicând-o să sufere din pricina lipsei aerului de care are nevoie prin fire, lar astfel inintea mai Icsne se aduna din împrăştiere şi se înloarce în inima, locmai din pricina durerii şi greutăţii pe care le simte inima".401 Pe de altă parte, dupa cum arata Sfântul Nicodim. „această greutate şi durerc o fac să scuipe afara* momeala otrăvită a plăccrii şi păcatului pe carc a înghiţise. Şi aşa, potrivit spusei doclorUor din vechiine, cu cele contrare se vindecă cele contrare".4'* c) Jnfrlnarefl cu măsură a răsuflării. după cum spune în continuare Sfân-lul Nicodim Aghiorilul, subţiază inima cea tare şi îngioşata. lar cele umede din inimă fiind potrivit apâsate, încălzite, se fac din aceasla pricină mai moi, mai simţitoare, smerite, g.ltite spre strapungerea inimii şi în stare să verse lesne lacrimi. Pe de altă parte, se subţiază şi mintea, iar cugetarea devine neschimbată şi străvezie".4!" d) Prin reţinerea respiraţiei, „toate celelalle pulc-'ri ale sufletului se unificfi şi ele şi revin la minte, iar prin minte, sc întorc la Dumnezeu". Altfel spus, meuxla face ca toate facultăţile omului să se adune în rugăciune şi să Be indrepte spre Dumnezeu, omul devenind în întregime rugSciune şi unindu-se intrcgcu Dumnezeu. 3) în sfârşit, prin metoda psiho-fizicâ mintea este lipita de respiraţie şi silită să intre o data cu ea în piept, pânfi la locul inimii.4"7 Sfimtul Nichifor din singurătate învaţă aşa: „Adunandu-ţi mintea, înipinge-o şi sileşle-o pe ca-lea nărilor pe care intră aerul în inimă să coboarc împreună cu aerul inspirat în inirnă".'11"1 lar Sfinţii Ignatie şi Calisl Xunthopol spun la fel: „Adunându-ţi mintea din umblarea şi ratăcirea ei pe afarfi şi împingând-o uşor înauntrul

' Sf. Grigoric Sinuilul. Desprt fitlul eum trtbuie m ţadâ lo mgdiiniw cft ce se
hitişft'şte,

"' St. Giigorie Palnma. Triade, I, 2. 7. *' Ibidem. 11 Cf. Sf. Grigorie Siniiiiul. Despre Uitiştire şi deSfUV irU' două feluri a/e ntgâciuniî; Btsprv fr/id aim trehuie sâ şadă la ntgăcîune cel ce se li/iisteşte. ■' Encluridhn, 10. " Ibidem. w Ibidem. "Ibidem . a Cf. CeU 100 de capele ale iui Ignatie fi Ctdisi Xanthopol. 20. 23. J|JI Cuvânt despre tvgădwte,

323

('oiuiipile generate ate lânulduiiii inimii, prin inspirarea aerului pe nas, umple-ocu «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă»".40* Sa notăm faptul că aceastâ tehnică Irebuie practicatâ sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc încercat. deoarece, în caz contrar, există riscul ca ea să producâ tulburări grave atât pcntru Imp, câ! şi pcntru psihic, Odată prezenlale principiile acestci merodc, se cuvine sfi subliniem faptul cil en nil este de neaparatâ Irebuinţă şi că rostul ei este doar sa" înlesneasca" rugăciunea.4'0 Sfinţii Parinţi îi acordfl un rol propedeutic şi o recomandâ mai ales mcepatorilor,*" admiţând ca se poate ajunge la acelaşi rezultal şi pe altă cale. Astfel, Sfânlul Nichifor din Singurălate, unul dinlre principalii promo-tori ai acestei metode. scrie: „Dacă, ostenindu-te inulf, o, frate, nu poţi lotuşi intra în părţile inimii precum ţi-am ariUat, fă ceea ce-ţi spun, şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauţi. Dă-i cugetării tale, depărtând de la ea orice gând - şi aceasta o poţi dacă vrei -, da-i deci pe: Doamne lisuse Hristoasc, l-'iul lui Dumnezeu, miluieşie-mn !, vi silcşte-te ca in loc de orice all gând să strigi pururea înliluntru aceste cuvinte. lar ţinând nceasta mai multă vreme. (\ se va deschide prin aceasta şi intrarea inimii, precum ţi-am scris, fară nici o îndoială, cum am cunoscut şi noi prin cercare".Jiî în oricc caz, nu există nici o metodă care să poată aduce prin ea însăşi roade duhovniceşti, acestea fiind numai şi numai daruri ale harului dumneze-icsc, lar harul se dă ca răsplată a credinţei şi râvnei în rugăciune; metoda doar uşurează atenţia la rugăchine.411 Metoda fizică înlesneşte dmmiil minţii către inima, dar ini îl face mai uşor. Inlradevăr, numai după un timp îndelungul şi dupa" multe şi mari stră-duinţe şi lupie se poate ajunge la rugăciunea neîncetată şi curatS a inimii,"1"1 iar aceasta este un liar pe care puţini bărbaţi duhovniceşti îl dobândesc,*1 abia unul dintr-un neam, cum spune Sfântul Isaac Sirul.4"1 Rugăciunea lui lisus face parte din viaţa asceticâ, de care este străns lega-ta, fiind în acelaşi limp început şi desaVârşire a ei. într-adevăr, fiind o formâ de rugăciune, ea este, ca orice rugăciune, condiţia esenţjală a vieţii duCele 100 de capete ate lui Calîst şi Igiuitie Xtmthnpol. 25. ' Cf. ibidem, 24. 1 Cf. Sf. Grigoric Sinaitul. Despre felul cum irebuie să sadti la rugăchme cet ce se liiuşteşte. 1'' 'uii'mi despre mgacîune. s „Cum zice Sfânlul Nil. luarea-aminte. căutuiiri rugâciunr. va uflu i'iiguciunc. Penlru cîî nigâeiunen umieazn luarii-aminic. inăeur că e altcev;i." Ce/e 1(K) de rttpete ate tut Colisi si Ignatie Xanthopol, 24. 414 Cf. ibidem. 52. Sf. Grigorie Palama. Tritute, 1. 2. 8; Trei capete. 2. '' Celt 100 de capete ale lui Catijtt si Ignatie Xaiiiliopol, 52. Sf. Isihie SinailuL Cuvtmt despre ireivie si virtafeA-, A douu sutfl. 5. Sf. Maxim Mărlurisitonil, Capete despre dragoste. IV. 51. 41 " < mime desprerwvohifâ. 32.
Jlt

\M

meloda psi-ho-fizicâ se vădeşte a fi doar un simplu acesoriu.'"" smerenia419 şi dragoslea de Durrmezeu. De asemenea.«' sântilttiea in HrisîiKs hovniceşti. Sfântul Isaac Sim! reia aceastsl învăţătură. CuviOii despre tucmrea cea aXeuruâ i/um Hristos. de pilda: Sf. inima şi niinlea. cu aceste condiţii de natură duhovniceascfi. Trebuie să menţionăm. spunând: „credinţa are Dc nltfel.Condifiile . „Vedeţi dar că dirt fapte este îndreplat omid.423 5. înlre alţii: Sf. în viciiie ce sfinlele ncvoinţe ale dcsuvârsirii sunl prezcntute de-a liingul a sure de pagini. mi sunt de ajuns penfru manluirea şi îndumnezeirea omului. iar nu numai din credinţă" (lac. 17). ck Sf. credinţa trebuie sS se arate în luorarea poroncilor. 5. Simeon Noul Teolog. iar mintea. Noud capet». 25. 24). îri raport. lipsind aces-IO. v 'Cf. de orice reprezentare (imagine sau gând) strilină de cuprinsul nigăciunîi. rugăciunea. ea n» este de nici un t'olos.vr Ignatie Xaii'lwpol.'120 pe care Sfinţii Părinţi le socotesc deosebit de nnportiiiite şi absoluf necesare.). ciinoaşe cfi iu sluvfl desaria" 4t9 A se vedea. m Intre alţii. ea presupune vîeţuirea ascetică drept condiţie a ci. prin care sunt păzite. 87. 10. Teolipt al Filaclclfiei. 2.43' Altfel spus.A se vedea. ibidem. ea este nedespărţită de împlinirea niiiiror ponincilordumnezeieşti. inlie alţii. 2. Aceştî doi Sfinli Părinţi din unnă spun limpede: . pentru a aduce roade şi pentru a se chema desăvârşită. în acelaşi timp. adică. dimpofrivâ. Teolipi al Filadelfiei.Dacă n-ui fiangeie de iniinâ. Enchiridion. Sf Teolipt al Filaddfici. Cele HX) de ctipele tile ltd CaUH fi Ignatie Xanthopot. 81. de asemenea. rrebuie să subliniem faptul cfl lucrarea rugăciunii lui lisus <XK lupta tmpotriva patimilor şi deph'na despătimire42' şj. 26). 80. Cete t(XI de rapeie ate ltd Cafist . e moartă în ea însăşi" (lac. Sfmtele Scripturi $i Tradiţia amintesc întotdcauna faptul că.. lar ca rugăciune curată neîncetatâ. . între alţii: Sf. în acelaşi limp. 325 . Ciivăni ttespre (m ftirea cea uscunsâ in Hristos. Sf. împreunalc cu primirea Sfintelor Taine. 2. aşa cum se aratâ a fi în forma ei dftsăvârşitâ. Sfântul Apostol lacov spune: „Aşa e cu credinţa: dacâ nu are fapre. moarlă este" flac. 3. inima es(e curăţită de orice mişcare p&imaşă. * A se vedea. astfel şi credinţa fâră de fapte. „Cacî precum Irupul fâi'ă de suflet morl esie. 25. pocSinţa. Asttel. Teolipt al Filadelfiei.41'' în vreme ce. Cuvânt despre lucrarea cea tU\ wtsă inim ffristos. 45.sciiertfa acesrei metodc ocupfi doar Ctileva pagini. strapungcrca inimii. 86.vnhiecHvf a/e tantaduirii. daca* nu sunt în-soţiie de păzirea şi împlinirea ponincilor dumnezeieşti. Cete liX/ de cttpete ale lui Calisl si tgnalie Xanlhopot. Mettnla sfmiei nigăciuru şi ateninmi. RugSciunca lui lisus trebuie sa fie neapârai însoţită de trezvie (vffntic. " A se vedea. Nrcodim Aghioriiul. pe cure o vom prezenta ulterior.I. în Fi local it'. op. Leaciil poriindlor Credinţa. lucrarea tuturor virtuţilor. adici* urcarea pe rand a Irepielor împlinirii poruncilor şi lucrării luturor vinuţilor. de.

18. de aJlfel. Aşa arata" el că tămădui-rea şi mântuirea sa nu sunt o simplă dorinţiJ vagă şi deşartă. una dintre conola-ţiile cuvânfului net&voiot). dar nu desăvarşeşte pe eel care nu impli- 424 ('uvinte despre iievoinţâ. f° Dogmatica. arată că „en (credinţa) se desâvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos. ci că tânjeşte cu toată fiinţa după ele şi s-a aşezat pe calea care duce la ele.424 SfantuI loan Damaschin. spune că . Aşa cum spune SfantuI Marcu Ascetul: „SfantuI Botez este desăvârşit. Mc I. arată că „nu-i de ajuns numai sâ crezi (penlru ca să te mantuieşti)". " Omilii la Matei. Doamne. 4:fl Discursuri etica. dacîi omul primeşte prin el deplinătalea harului. „fmplinind poruncile. Tot aşa. aflăm la temelia mânruirii pocăinţa. 326 . roadele lui nu se văd decât în ma-sura in care omul împlineste poruncile. ne anUum dragostea faţă de Ce] ce ne-a elibe-rat". cu adevărat sunt lipsiţi de credinţa (dnuxtoi)". ci eel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Mt. IV.": Omul işi arată în mod cone ret voinţa de a fi izbăvit şi mântuit. 22). la fel. **Vmw. 7. prin hoiărârea de a-şi orândui viaţa potrivjt poruncilor lui Hristos. 17.ai8.'1" căci. este învederată prin fapte. trecuta" sau prezentă. 197. 10. 47). Sf. 15) şi Şi-a încheiat lucrarea tot cu aceastâ chemare (Luca 24. primim de la El. VII. Pazirea poruncilor apare ca urmarea fwească a pocâinţei. XI.Condiţiile generate ale liiirwdnirit nevoie de fapte". Doamne.'"5 . 22.42K SfantuI loan Gură de Aur. Hristos Şi-a încc-put propovăduii-ea chemându-i pe oameni la pocăinţă (Ml. XII. . Rilspimsul 3.21)... Simeon Noul Teolog. Discursuri eliee.. Rugâciunea nu este ascultată decât dacă cel ce se roa-gjî păzeşte poruncile lui Dumnezeu: „Şi orice cerem. 7. X.a Despre Hotel. dacă nu cumva ea este chiar una dintre caracteristicile ei esenţiale.L. Alături de credinţa.410 Chiar Botezul nu înseanină nîmic (ară lucrarea poruncilor. rugăciunea nu este de ajuns pentru ca omul să se mântuiască: „Nu oricine îmi zice. de asemenea. Marcu Ascetul. 4" Cf. Despre cei ce crediil se iluirt'ptt'a-. „S3-vârşirea binelui şi împlinireii poruncilor". „fac pane din rugâciune". ci de voinţa de a te întoarce si a-ţi schimba viaţa (este. va intra în fmpăraţia cerurilor. I. este cucernică şi îndeplineşte poruncile Acefuia care ne-a reînnoit". A se vedea.Să nu se încreadă cineva numai în credinţa in Hrislos". după cum spune Origen.trebuie sa fim cu rnultâ luare-aminte asupra vieţii noastre.a dinfapie. după ce. "u Despre tUgăaum. SI*.. 4.4" SfantuI Marcu Ascetul spune chiar câ dragostea faţa de Hristos şi împlinirea poruncilor sum totuna. Nu este vorba aici de simpla pârere de rău faţă de starea de pacat. învaţîi SfantuI Simeon Noul Teolog/"' care merge până !a a spune ca „cei care se sprijim! numai pe credinţă. la fel. după cum învaţă însuşi Mântuitorul Hristos. pentru că pâzim poruncile Lui şi cele pliicute înaintea Lui facem" (I In 3. să ducem o viaţă dreaplă şi curatâ".

Acest dar se aflâ* în noi. au menirea de a-1 ajuta pe crestin sâ* se menţină în starea sa înnoită şi să pastreze daruriJe primite. zestrea harului răinâne oricum.Condîfiite sidtiective ede uinuidiurii si si'intiuitett tn Hristos neşte poi-uncile".. Hristos le porunceşte ca unor credincioşi si se nevoiască să nu se mai uiroarca* spre cele dinapoi (adică la păcat)". II. Despre Botez.8-9).4*4 Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Hristos.6ş\ 7.lt de Dumnezeu ritvântâtoarr si fâptuitottre (leologice şi practice). omul trebuie sA se predea debunavoie harului şi să con lucreze cu el. Răspunsul 3.. începul despre teina cărţii. pe mAsura împlinirii poruncilor.'"' poruncile lui Hristos. Sf. priinirea hanilui şi conlucrarea cu el se vădesc prin faptuirea poruncilor. Marcu Ascetiil. '' fnvăfâturi dtdiovmceşti.. „Harul lui Dumnezeu se păstreazâ prin lucrarea poruncilor". care locuieşte în chip uscuns.'"1 „harul. săvârsim faptele bune nu pentru răsplată. iar dacfl s-a îndepartat de el. Rilspunsurile 4 şi 5. se descoperă". „rămânem cum am fost botezaţi". Omilil. in rai. ci nc respecta libertatea .. 296. a dăruit celor bolezaţi harul desâvârşit al Sfântului Duh.44* '" Oespre Botez..4'7 In chip obiectiv. dar nu ne sileste sa-l primim.. 2. "■' Despre Hotel. caci doar astfcl se poate păstra hand primil prin Sfintele Taine. Rllspunsul 3. Cartea întui. căci numai prin har. scrie Sfantul Simeon Noul Teolog. Despre Botez. păstrându-se curat de orice răutate şi stăniind în viaţa cea nouâ adusâ de ele. Cele W0decapete. Dtscursuri eiice. Dupfi cum. şi numai aşa sporeste ornul în har. mai întâi de loate. Despre Botez. 54. De3prvcdcecrtdcă3eîndrepieazâdinjapte<6l< Cf. Sfântu! Marcu AsceWil scrie: „Cei ce no-am învrednicit de baia nasterii de-a dona. fiind Dumnezeu desăvârşil. spline Sfântul Petru DamaschiKd. porunca lui Dumnezeu îl ajuta pe Adam să nu iasă din calea pe cure fusese pus de la crearea sa şi să-şi pastreze astfel firea în starea diniru început. Dar rară împlinirea lor nimeni nn poate ajunge la bunătâţile ragăduite. Sf. si încă: „Harul desâvărşit al Duhului (ne-a fosl) dăruit nouă pri-ma dată prin Botez. dar peiitru ca s-o dobândească cu adevarat. dar el lucrează în ei pe măsura împlinirii ponmci-lor". dar ni se descoperă nouă şi ni se arată pe masura lucrării poruncilor". nu siluieşte voinţa noastră.. Râspunsnl I. Xni. Sf. aşa îl poate afla din nou.. 7.4lK Or. 56.440 Astfel.41B Poruncile deci îl ajutâ pe om să-şi pastreze sSnătatea duhovniceasca dohâudită prin Sfinlcle Taine.441 lar în altă parte explică acest lucru: „Celor ce au primit puterea de a unplini poruncile. numai aşa poate fi făcul lucrător. 23. Simeon Noul teolog. căci Dumnezeu daniieşte harul. iar lucrarea lui să-i He vădhii. ci peiuru pâzirea ourăţiei date nouă". I If. 198-221.4'2 lar în altă pane arată câ „celor botezaţi în Hristos li s-a daruit harul în chip lainic.. Grigorie Palama.. **Cf. ' CI.. Râspunsul 5. 11 Suta >lr cape. „Păzind poruncile". 327 . " Despre eei <e cred câ se huirepteazâ din fapte. dar se poale descoperi doar prin lucrarea poruncilor". care este darul lui Dumnezeu.41* Simpla împlinire a poruncilor nu-l mântuieşte pe om şi nu-l îndumnezeieşte. se mâniuicşie eel credincios (Efes.

dar omul nu se ('uvânl ascetic in 100 de capete. naturii profunde şi adevărate a omului. se face prin conlucrarea omului cu Duhul Sfânt. 118. ci-l şi ajută să înmulţeascâ talanUi (cf.şi cu alât mai puţin ca inlerdicţii sau labuuri . „muluî pace an cei ce iubesc legea Ta şi nil se sminiesc" (Ps. 118. să cadă din nou in bolile cele sufleteşti cam sunl palimile. nu strain de om . căci se împotrivesc înclinărilor păcătoase ale firii căzutc şi ale lumii în care trăit-'şte. 13).6).dc natură legalists. ele isi merită cu adevflrat immcle de ponmci. II). 25.. 96. viaţa duhovniceasca a Omului după Botez şi Mirungere trebuie sii fie 0 viaţă de sporire şi creştere prin puterea Sfântului Duh."" întradevflr.! prin Botez. ] 10). 4. pflnă la atingerea asemănării desaviirşite 0U Dumnezeu. lar o asemenea lucrare nu se poale face fără împlinirea poruncilor. care voiesc să fac bine. cu toaie că cele la care îndeamnâ corespund întru toiul. XIX. sau mai degrabfi păzeş-le-ie pe line însuţi prin porunci. restaural.444 Pe de altă parte. când voi căuta spre toate poruncile Tale" (Ps.Condiţiile generate ale uuiuuhtim Psalmislul arata adeseori cat de puternice sum ponincile ca sâ ne rereascâ de rau: „Atunci nu mă voi ruşina.. Mt. să spo-rească şi sa se dcsăvârşeasca în Duhul Sfânt. ma bucur de legea lui Dumnezeu. cum vom vedea. cat mai degrabă să ne pfizim pe noi prin ele. care-l împiedică pe ccl ce ascultă de ele să se întoarcă la „nebunia păcatului". până la măsura vfirstei deplinăta|ii în Hristos (Efes. 7: „păzejte poruncile lui Dumnezeu. Dar poruncile nu numai că-l fac pe creştin în stare să păstreze darurile Botezului. a unei însuşiri din ce în ce mai depline ii hamlui primil prin Sfintele Taine. (iar atunci) nu se va abate la gânduri sau la cuvinte rele".im pe ele. ci ca un fel de parapet. dar văd în rnădularele mele o allă lege. ponincile nu trebuie privite ca obligaţii . se cuvine să se sileasca" a împlini toate poruncile lui Dumnezeu". adică prin lucrarea poruncilor. împărtăşirca tot mai mare de har. Sfântnl Simeon Noul Teolog face remarca subtilă că poruncile ne sum dale nu atât ca să le pă/. cu toate puterile fiinţei sale şi in tot ceea ce face. J44 Discursuti etice. iar aceasta nu doar prin voinţa de a-L primi. harul rămâne ceva strain pentru om.câci Dumnezeu nu-Şi ia înapoi darurile Sale. să primeascăde la Dumnezeu harul ceresc al Duhului.44' De aceea. Că. Făi'ă ea. Sfântul Mac-arie cel Mare spune că „cel care voieşte. „Pusu-mi-au pâ&*toşii cursă mie. după omul eel lăuntric. darde la poruncile Tale n-am rătăcif (Ps. Aceaslă creştere ta forma unei tor mai mari aproprieri. caci.. 12-27) care i-au fost daţi de Sffuitul Dim. 328 . II. 14-29. luptându-se împotriva legii minţii mele şi tacându-mă rob legii păcatului. 165). legea că răul este legal de mine. ca şi vădirea roadelor. . ca să nu pitţeşti ceea ce a păţil Adam". 21-23). Mc l<). 7. 118.. 7. care este în madularele mele" (Rom. ele nu se împlinesc uşor şi de la sine. prin întreaga sa viaţă. ci prin participare activă. „Găsesc deci în mine.4S OmUii duhovniceytt (Col. Sfânbil Diadoh al Foticeei scrie şi el In acest sens: „Se cuvine ca mintiîa să se ocupe pururea cu păzirea sflntelor porunci şi cu pomenirea adnnciî a Domnului slavei. fnlr-adevăr.

Drept aceea. 50). 35. " Imne. 5. penlru c. spune el. L.4'1' Aslfel. acesta făcându-se vfidii şi dând roade numai în niăsura în care omul păzcşte şi împlineşte poruncile. 329 . 61. Rom. Carteu întâi.. făcându-se urmă-loi lui Hristos. Atunci omul se face frate al lui Hristos: „Oricine face voia lui Dumnezeu. nu-l simte lucrăior şi de viaţă facător pentru el. Raspunsul 5. Cf. dar noi suntem nedesăvârşiţi fata" de el. o. 3. 36. nu poate creşte în el şi prin el. 5) şi dumiiezeu prin har. care ai fost botezal in Hristos. 20. de asemenea. 12. Nicolae Cabnsilu. 1. 8. nouă ni se cuvine a spori în el. dă numai lucrarea pentru care ai luat puterea şi te pregăteşle ca sa primeşli aratarea Celui cc locuieşle înlni tine". *> Cf. Care Şi-a supus întru totul voinţa Sa omeneascii voinţei dum-nezeieşti. 8. 167.'|S1 care-l înslrainează de Dumnezeu. Despre vitifn in /hisim. dimpotrivâ. „Prin sălăşluirea Duhului Sfant. şi. cure ni s-a dat în toala" plinătatea lui sporeşte în noi. crezîtnd. Putem spune. Păzind poruncile. 14. I. deplin şi real prezente. este desăvârşil laţâ de noi. Despre cei ce rred cci se indrepteaza din fapte. III. împlineşte voia lui Dumnezeu. 4. prin păzirea poruncilor Ltd .. '" Ibidem.450 „In măsura în care. lucrcazăşi Duhul Sfant în noi roadele Sale". Gal. Mt. ibidem. Gal. dar „în chip tainîc". Efes.i n-au pîtait poruncile". 26) prin infiere (Rom. Sf. nu noate fi cu adevârai iransformat de el.44' Sffuitul Marcu Ascetul.451 Şi numai împlinind poruncile se poate omul face fiu al lui Dumnezeu (Lc. Despre Hotez. " Cf. nii pot fi simţite de om dccâl în măsura în care el este plin de luare-aminte si de rftvnîi în făptuirea poruncrlor. 14. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cei care nu K impartăşesc de roadele harului primit la Botez sunt „slăbănogi şi neputin-ciosj. deplin descoperită şi desâvârsil îniplinită de Hristos. n Invâfâturi duhovnlceţli. li s-a dat tuturor puterea de u se face fii ai lui Dumnezeu (In I. omule.441 „Sfânwl Botcz. '" Ibidem. în chip concret şi fiinţial. că ascultarea poruncilor îl face pe om fiu al lui Dumnezeu prin înfiere pentni că prin ele omul se poartă asa cum se cuvine unui fiu inaintea Tatalui. III. 12).44* Nu harul Sfâniului Duh. marturisindu-şi cu adevărat. cf. spune Sfântul Petru Damaschin. 15. lucrâm poruncile. Nicolne Cabasila. Raspun&urilc 4.CoiiHiţuIt' subit-ctive ale uimăduitii si sâiuitnieti in llrîMos poate uni cu harul. aşa cum am vâzui. Desprt viaţa m Hristos. Roadele harului. nu-l poate face desăvârsit lucrator în fiinţa sa. nu-l poate vâdi prin faptele şi felul său dc vieţuire. 5 şi 17. insistă asupra faptului că la Botez omul primeşle deplinătatea hamlui dumnezeiesc. lar poruncile arată cu adevărat care esic voiii lui Dumnezeu. în masura în care el vieţuieşte in chip concrei polrivil poruncilor lui Dumnezeu. omul nu-şi mai împlîneşte voia sa. credinţa în El („toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin ' Cf. "'' Cf Despre Botez. acesta este fratele Meu" (Mc. început despre buna câiţiî. 3. fficându-Se ascultător în toate Tatălui.

Putem spune deci. X.4*11 de aceea. 15-17). fie ele.„4. ÎI g&sese pe măsura împlinirii lor". şi nici precepte de felul celor oferite de înţelepţii lumii acesteia.4St Sfiînlul Pel. 21). Şi cei ce-L cauta" pe El. Toate acestea. „De Mă iubiţi. cu totul excep-ţionale. 26) şi ar&ându-şi iubirea faţă de El.4" Sfântul Isaac Sirul spune răspicat: „Nici unul dinlre cei care n-au păzit poruncile şi n-au umblat pe urmele fericiţilor Apostoli nu s-a învrednicit să se cheme sfânt".In m CeleI00<kcap*te. 8). 330 . . °* De«M» Ugea ttuhovniveascti. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mfingâielor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac. cu Tatăl. ''" Bpistote. Poruncile se vădesc a fi pricinuitoare ale sfinţirii şi îndumnezeirii omului prin Duhul Sfânt. omul nu poate zice cu dreptate: „Am împlinit poruncile. acela este care MiS iubeşte" (In 14. dupii înţelesurile cele slabe ale lumii" (Co|. de care Sfântul Apostol Pavel ne învaţa să ne ferim: .4. celui Oare-şi arală iubirea t'aţă de Dumnezeu ascultand şi împlinind poruncile Lui. lubirii de fiu a omului faţâ dc Tatăl ceresc îi râspuiide iubirea de Tata a hii Dumnezeu pentm ccl făcut fiu prin infiere şi a Fiului pentru fratele sihi adoptiv: „Cel care Ma iubeşte pe Mine va fi iubit de TatfU Meu şi-1 voi iubi şi Eu şi Mă voi arăla lui" {In 14.îndumnezeitoare'Vs| iiir celor bolezaţi. Incepiit despre lema cărţii. Alunci creştinul poate să strige cu bucuria Psalmistului: „Gura mea am deschis şi am aflal (Duh). li s-a dat „să do-bândească prin lucrarea poruncilor sfinţenia". . împlinindu-le. cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. Gal.IhUiem. Hristos însuşi arată goli-ciunea şi deşertaciunea lor funciară. 2.? Uwafuturi iluhovnicepi. 118. păziţi poruncile Mele. pentni a fi înţelese as a cum se cuvine.i. trebuie puse în legă-turS cu cele spuse mai înainte şi cunoscând (impede că poruncile nu sunt un cod juridic. 15) şi „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeste. '" DiscursuH etici.Luaţi aminte sa* nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelaciune din predania omenească. „De Mâ iubiţi. nici un ansamblu de reguli morale abstracte. Duhul Adevămlui" (In 14. 21). că de poruncile Tale am dorit" (Ps. Ciirtea întâi.CottttifiHe genrmlt' aU Khnătlttirii credinţa în Hristos lisus". căci. 190.. o data cu Sfinţii Calist şi Ignatie Xanlhopol.ru Damaschin afirmă chiar câ poruncile sunt „daruri ale harului lui Dumnezeu". Prin trimiterea Sfanlului Duh Hristos Se face văzut. ca poruncile sum . învaţă Mantuitorul Hristos... 3. spunând despre cei care le practical . unindu-se astfel cu Hristos ş'u în El. 19 i. păziţi ponincilc Mele" (In 14. şi-L face văzut şi pe Talăl. de altfel. definite a priori şi elaborate in urma unor experienţe omencşti.131). si n-am aflat pe Domnul".. 435-436. omul se deschide harului Duhului. IV.4" iar Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Domnul e ascuns in poruncile Sale.

15.. „Nu v8 încredeţi.Cmulifiifr sidriective n\e tâmâduîrii şi mntiuitfit hi Hristos zadar Mâ cinstesc. şi cu Apostolul: „nu eu mat trăiesc.. păzeşte poruncile" (Ml. lar înainte de toate acestea spune: . ci Hristos trSieştc în mine" (Gal. in Care Se afli* El după file". 19. devenînd „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. 1.. Domnul. atunci putem striga cu Psalmistul: „In veac nu voi uira îndreplările Tale.. iar în Hristos venim la Tatăl (cf. că în poruncile Tale am crezut" (Ps. 3. omul ajunge la viaţa cea dumnezehiscâ: „De vrei să intri în viaţâ. 17). I )■ nu din afară. aşa cum am fi urmat şi imitat un înţelept sau un erou.. învaţând învăţături care sum porunci omeneşti" (Mc. 118. Scoliastul Raspunsurilorcălre Talasie spune limpede: „Cuvanuil lui Dumnezeu Se arată în cei lucrători întrupal în porunci. 27). 7: Ml. 7. dupfi cum aţi fost învăţaţi" (Col. scolia 3. „învaţă-mă. Hristos nu-i oferâ omului simple precepte morale. unită cu primirea Sfintelor Taine. ci îmbrăcăndu-ne în El (cf. Fnradăcinaţi şi zidiţi Hind într-însul. în fiii oamenilor. îi descopera prin cuvintele şi prin faptele Sale. 1 Cf. împartăşindu-ne de omenitatea Sa îndumnezcită. adică cea teantropică. ci desăvarşil prin unirea desavArşită cu Dumnezeu. în care nu este izbăvirc" (Ps. omul adevărat.ii că poruncile sum adevărale. 24). 118. 2. căci sum simple învăţaturi omeneşti. 9). 3.Deci. Pemm că prin păzirea poruncilor ne facem. că într-însele m-ai viat. «'I . Stantul Apostol Pavel opune în\â|ăturilor „din predania omeneascâ.. penlni că sum prin nature lor divino-umane.20). adăugand îndatS: „Căci înlni El locuieşte. lisus ne descopera' în Persoana Sa. şi judecâţile Tale nu le-am uitat" (Ps. 9). 4. 2. 2."» între împli-nirea poruncilor şi cunoaşterea adevarului este adeseori pomenitâ de Psalmist: „Calea adevarului am ales. iniplinindu-le El însuşi în chip desăvârşit. 93). lar prin acestea Cuvântul îi duce pe cei lucrători spre Tat». ceea ce înseamnă nu nu-ni. au puiere mAntuitoare şi îndumnezeitoare. 3). Talasie Libianul. lar daca păzim şi împlinim ponincile Sale. ci că ele vin de la Adevărul însuşi şi due la Răspmsuri câtre Tattaie. 66). „omul nou" (Efes.. cunoştinţa. Gal. 118. ci. prin felul Său de a fi> modelul desâvârşit al vieţuirii omeneşti în forma ei desăvârşitit. toată plinâtatca Dumnezeirii" (Col. sfântă. 2. „care se înnoieşte. 67). 10). Ele nu-l pot mântui pe om. nu doar restaurat.463 Prin împlinirea poruncilor. dupa chipul Celui ce l-a zjdit" (Col. Prin poruncile Sale. şi încâ: „porunca Lui este viaţa veşnică" (In 12. Astfel. trupeşte. In 14. „Ponincile Tale sum gândirea mea" (Ps. Sf. asemenea lui Hristos. 30). 5. facut „după Dumnezeu" (Efes.. sănătoasă. i'apele des/rre dmgosie. 8). precum aţi primit pe Hristos lisus.4''1 Aceastâ legătură direct.. 143). 50). Adam eel Nou. pe cele „dupa* Hristos" (Col. 15). întariţi în credinţă. Poruncile lui Hristos. prin Duhul Sfânt. în care a unit Urea umană cu firea dumnezeiască. întemeiate fund pe Persoana în-sâşi a Fiutui lui Dumnezeu făcut om. 145. El binevoieşte ca noi sfi ne facem cu adevărat şi întru totul asemenea Lui. Doamne" (Ps. după înţelesurile eel slabe ale lumii".4). mjroiioiy. 118. sa fim „următori ai lui Dumnezeu" (Efes. 13. 35. aşa să umblaţi inlru El. 6). prin ele ajungem la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. 2. dimpotrivă.

i i i i de toate pacatele şi eliberat de tirania patimilor.Condifiiie generate ale tâmâduirii Bl. 17. cf. De aceea. Grigorie Pahima. 3. adică la desăvârşita alcâtuire şi naştere duhovnicească a noastră prin bar". 7-8).463 Pazirea poruncilor este îiuotdeauna singurul criteriu al adevăratei cunoaş-leri a lui Dumnezeu.4s: I J. daca pazim poruncile Lui. de bunavoie sa lasat prada pacaiului şî putimilor şi s-a înstrSinal de har. daca recade in robia lor. Sfinţii Calisi si Ignatie Xanthopol spun.J'. Cele lOOde capetc. 6. mincinos este şi îulru el adevarul nu se află" <I In 2.. Râspunsiiiile 4 si 5. Esle deci foarle firesc ca. împlinind poruncile.'"'. la zestrea data nouă de sus şi de la început din sfinţita cristclniţă. 22. Iar sfârşitul este sa ne inloarcem. 3-4). ne due la cunoaştcrea lui Dumnezeu. dacă.. singurcle carc-l fac să conlucreze cu hand primil şi să ajungâ in fapt la curaţia care i-a fosl lainic dă^uită. EpUtolt.ii poruncile Lui nu le păzeşte. lh'sf>re Hotel. a tuturor acestor poniiici". II. Triad*. totuşi. este i n i . Sfântul Marcu Ascetul arată ca omul. 77. 4. Sf. 13.. Vom vedea mai departe 00 împlinirea poruncilor îl ducc pe om până la cunoaşterea cea mai înalta şi mai deplinâ. 418. să ne grabim în tot chipul. că „începutul oricârei lucrări după Dumnezeu este. 22. omul să-şi recapete curăţia şi. 332 . Rostul poruncilor esle mai întâi de a-l a ji i l n pe creştin să păstrcze darurile primite la Botez şi să le faca roditoare. Grigorie Pnlama. in urma Botezului. 3. cu toată puterea. 75. 40. Răspunsiil 3. ca şi Sfantul Marcu Ascetul. „însa harul accsla este înecat de patimi. Rom. Sf. Mc. 30-31).. 12. care în fapt le cuprind pe toate celelalte (Mt. prin lucrarea Sfântului Duh. în general.. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu. dupS putinţă. Şi mai ales împlinirea primelor două porunci: iubi-rea lui Dumnezeu şi a aproapelui (Mt. IV. se cuvine să ne silim în tot chipul sâ ne curâţim şi să facem cat mai vădită ară-(area Duhului in noi prin implinirea. 40. Isaac Stall. prin păzirea lor. pentru că Dumnezeu este iubire" (1 In 4. Cf. dupâ" acesta. şi. „pe cat cuprinde fiecare". să vicţuim după legea tuturor poruncilor îndumnezeiloare ale Mân-luitorului. aşa cum arată Sfântul Apostol loan: „Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscul. Cel ce zice: L-am cunoscut. 7. 408. Cf. Cf. Dumnezeu Se aralâ şi Se face cunoscut in oarecare masura tuturor celor care ascultă şi împlinesc poruncile Sale. Sfintii Părinţi subliniază rostul poruncilor de a curâţi Cf. ihidem. la care ajung cei vrednici de primirea acestui dar.' în acest sens. este din lipsa sa de grija in împlinirca poruncilor. II. iar apoi. Sf. 9). dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor.icli o ascmenea cunoaştere este doar a celor desăvârşîţi. vederea lui Dumnezeu in lumina cea neapropiată şi îndumnezeitoare. să le redobândească. X. DisctiKvitri etiee. 16. Triade.*'1 pentru că Dumnezeu este iubire: „şi oricine iubeşte este iinscut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. aşa cum arata Sfântul Simeon Noul Teolog. :i. toate celelalte daniri primite prin Botez.

Cf. 3.. aduce şi Doctoml sufletelor leacuri prin judecălile LujM. Sfântul Grigorie Palama spune la fcl: „Doar prin împlinirea pomncilor vine sanătatea sufletului". „Tu şlii . [V. adică fară să umblăm niai imâi pccalea care duce spre curăţia sufletului. 13.42. iiumai prin liar'V"1'' Scopul venirii iui Hrislos. t 'apele despre dragoxie. Simeon Noul Teolog. Sf.474 Tot aşa spune şi Sfântul Maxîm Mărturisitorul: „Căci după pricina patimilor aflătoare în suflet. '. XIV. îi redau prin tnsuşi acest fapt sănătatea sufletească a firii sale celei dinlru înccput. după bunălatea Lui. 44. Sa nu zici ca" Dumnezeu poate BS Be dăruiască curaţia sufJetuIui şi fâfll lucrarea poruncilor. iar rostul şi valoarea lor tâmăduitoarc. ca. Sf. ** tnvăţătnri dc sujlet fvlositoare.n ceo dltpă minis. Peniru Sfantul Simeon Noul Teolog. ele sunt leacuri (iJdpuaKa) pe care omul le d3 sufletului său bolnav de pulimi. Cuvântâri. Discumoi etice.. ne-a dat iarăşi. ci şi de paiimile înseşi". aceea sunt poruncile pcntru sufletul păti-maş'Y'™ Şi înca: „la curăţia sufletului (se ajunge) pe calea batătorită şi legiui-lă piin pâzirea poruncilor.473 Se vede I impede că Sfinţii Părinţi socotesc poruncile leacuri in sensul proprin al cuvânlului.467 Astfel. „nu sc poale ajunge la sanalatea şi desavâr-şîiea suflclului decâi prin iubire şi păzirea poruncilor'*. Grigorie de Nazianz. I. 333 . 4:' Ibidem. Cf. Sf. 16. dacă vom voi. III.I. cu pe nişte lcaciiri curaţitoare ale stării noastre pătimase. C«peie aqspnr cunoytinţa tie Diimnez&u . 6. deosebil de im-portante. mjmiuire şi pelrecere.K Poruncile. m Triads II.că păcatul a inlral în noi prin călcarea poruncilor. 77.' ' uwheze. IX. Căci ceea ce sum leacuri le pentru trupul bolnav. 5. •'•' Ibidem. Cafcheze. 55. XIV. De aceea nc-a da( tiouă pomncile Lui de viaţă facătoa-rc. Nu trebuie sa dorim noi şi sâ nădujduim ctirăţirea sufletului fără lucraren lor. XXXIX. ^Epixiok. în vieţuirea mult ostenitoare.scrie Slăiuul Isaac Sirul . 17. „a tost să curate din suflei rautatea primei noastre neascultări şi să-1 preschimbe porrivii Stfirii lui de la începui. Avva Dorotei scrie: „Cunoscând Bunul Dumnezeu slăbiciunea noastră şi ştiind de mai înainte că vom păcătui iarăşi şi după Sfânlul Botez. Sf. ne arată Sfantul Isaac Sirul..4TS La Sfantul Isaac Sirul găsitn o mulţime de asemenea texte: „Mântuitonil ne-a dat nouă poruncile Lui de viaţă facătoare ca pe nişte leacuri curăţitoare ale starii noastre '" Cf. 462-463. 8. 1. m Ibidem. Deci e vâditcă prin păzirea lor vine din nou sănătatea. Talusic Libiumil.W. să putem iarăşi să ne curăţim prin păzirea lor nu numai dc păcatele noaslre. II. răbtlată pânâ la sân-ge".('oiidifiile subtfitivf ate tânuultihH ft smuiitilca in f/risios dc piîcale şi de patimi. 54. II. curăţindu-1 pc om de toată răutatea şi făcându-l sâ redescopere hiinil care este în el. ('apele despre limgoste. I. Maxim Măniirisitorul. 70-76. sfinre porunci care ne curăţesc pc noi. pe care deja o cAstigase prin Botez.w ictmomia htirufMirii. 25. 7.

I. cât şi cel ce se tilmăduieşte.""' „ce sum leacurile pentru irupul bolnav.477 „sufletul nu se poate curăţi de nu va păzi poruncilc care s-au dat de Domnul ca leacuri pentru curtîţirea lui de patimi şi de greşeli". 100. XII.. pe care nu l-am fi primit cu toatâ inima. Dar cu sufletul nu este aşa. Legea este Jeac pentru sufle-tV0 iar pentru Sfântul Grigorie de Nazianz. după asemănarea femeii ce suferea de curgerea sângelui".t 'i "iilt!/ill. simplu grăind.) poruncile cele noi şi duhovniceşti. şi pentru Sfântul loan Gură de Aur. iar dacă omul nu primeşte vindecarea. care nu tace. ni le dezvaluie (. Căci e vădit ce patimă vindeca fiecare poruncă in suflet. „ca să putem sa ascultăm şi să ne mi'mtuim". ci. socotindu-1 mai potrivit pentru noi decât unul amar şi usturător. fiecare patimă are ca doctorie porunca potrivnică ei. fie că doctorul este neiscusit şi dă o altâ doctorie dec.4f" Clement Alexandrimil scrie şi el: „Cuvân-tul a fost numit Mântuitor. fie ca bolnavul nu ascultă şi nu păzeşte cele ce i se rânduicsc de doctor. Deci doctorul nu este neiscusit. Căci doctorul sufletelor este Hristos şi El ciinoaşte toate şi dă doctoria potrivitâ fiecărei patimi (. ™ Ibidem. într-un chip liniştit. ■""' Despre f'eciorie. nici nu neglijează de a ne arăla pficatcle care ne due la pieirc..). 12.. ru . 47 " Ibidem. îl înnoiesc şi-l sfinţesc şi-i tămădlriesc în chip ascuns toate madularele lui... „un leac bun şi uşor" pe care Hristos ni l-a dat pentru a ne fi de folos şi penlm a ne spriji-ni. M ' Pethftogul. 1-2. hl * hivăţâttiri de suflet folositmir#. să nu-i aducern cea mai mare mulţumire Pcdagogului celuî dumnezeiesc. aceea sunt poruncilc penini sufletul pătimaş".. 7.A>n Awa Dorotei arata oft Hristos „ne daruieşte leacul" pentru călcarea ponincilor dumnezeieşti. dar. el nu are cuviint de îndreptăţire: „La boala trupească se întâmpla aceasta (lipsa de vindecare) din felurite pricini: fie că doctoriile fiind vechi nu sunt lucratoare. Şi lucrarea (encrgia) acestora o simle atiit cel ce tămadu-ieşte. pe care sufletul le păzeşte cu frica de Diunnezeu..'17* „lucrarea ascunsa a ponincilor tămăduieşte puterea sufletului (. 17.lt cea care trebuie.) si ne învaţă poruncile cele potrivile pentru o dreaptă vieţuire T'..) dă de şlire de celc ce trebuic sa ne ferim şi oferă celor bolnavi toate leacurile mântuirii (. spre a ne desavârşi simţirea şi a ne mântui (. 4KI Cuvânttiri. Ibidem. El a descoperit penlru noi aceste doctorii spiritual.generate ale tâmăduirii pătimaşe". 4*1 lăudând în învâţătura sa iscusinţa Doctomlui (HristOS) si bunătatea leacuiilor (adicâ poruncile) de care se poate folosi creştinul pentru tâmâduirea sa.) Bol-navii se supărfi pe doctorul care nu le dâ nici un sfat pentru însănătoşirea lor I Cum.. Şi nici nu 47 477 ' 1-puloU: IV. Căci nu putem spune ca doctorul fiind necercat n-a dat doctoriile potrivite.. XLV. dimpotriva. I.4^ La fel.

pofta şi raţiunea) si să le facă sănâ-toase prin cele ce le poruncesc. prin îndrep-tare» luturor puterilor sale sufletesti. spre o vieţuire după dreptarea şi voia lui Dumnezeu.4^ lar peniru i arăta (impede câ acesta este ţolul împlinirii pomncilor şi peniru a îndepărta cu total respectarea lor formal. înaintând spre desăvârşirea la care El il " Ibidem. Peniru aceasta a rfmduit celor de sub lege poruncile".4** lar SfânCul FiJolei Sinaitu! spune şi mai I impede: „Toate poruncile diimnezeieşlii Evanghelii urmăresc să îndrepte ce-le irei parţi ale suflctului (adicâ iutimea. el spune chiar că „Hristos nu cere lucrarea v'irturilor. lamikhiirea lor se (ace prin înloarcerea omului la El. 66). 118. „Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-arn îndreptat. fiind vechi. 128).. II. toata calea nedreaptil am urfU" (Ps. se innoiesc mai mult.7. 54. cea pentm care a lost creat.1 cură-|im dc patifni omul cel lăuntric". care nu-l poate schimba pe om cu nimic şi flu-i uduce nici o rasplata. a întregii sale fiinţe şi a întregii safe vieţj călre El. 7'mMHtl pnu-tir. Deci nimic mi Fmpiedică insanâtoşireii sufletului. S»mul işi duce la împlinire menirea sa firească. I m Ibidem. ' Capeie gnostke.4" Pentni că bolile sufleteşti ale otnului siini pricinuite de îndepănarea lui de Dumiiezeu. 37. 64. 118.!. 16. 335 .. nu numai urniăresc. Cl*. Mai bine zis. înloarcerea omului din căile sale rfltăcite. nu Jucreuzâ. XI. 118.4"9 Rânduindu-si fiinţa şi îndreptând-o spre Dumnezeu prin lucrarea poruncilor. '"' Capele desp/v frezvie. " Ciivtiife des/'r? nevoiftţă. aşa cum spune Psalmistul: „Prin ce îşi va îndrepta lânărul (adicH omul care n-a ajuns la masura vârstei deplin.. Evagrie. în acelaşi sens.. Avva Do-rotci spune câ „Dumnezeu ne învaţa prin sfmlele Sale porunci cum s. că in poruncile Tale am crezut" (Ps. Căci pe masură ce sum în lucrare mai muli. decftl aumai viaţa lui lipsităde rAnduialâ". tftmfldttindu-i mai întâi puterile sufletesti de lucrarea împotriva firii prin care vin acestea. 9. îndreptarea sufletului. 79. în care l-a aşezai pă-cjitul.ltăţii lui Hristos) Cfllea sa? Prin păzirea cuvintelor Talc" (Ps. ci îndreptarea sufletului". se întreabă. Câci pomncilc lui HristOS nu se învechesc niciodată. „îndrepiarile Tale mn tnvaţâ. I.Condiţiit? suhieciive ale Hiincidtiirii $i aăndtăHtCt hi Hristos se poaie sptine că doctoriile. 9). m Ibidem. Asa ajunge omul sil sporească în a f'i tot mai bun şi Sil faptuiască tot bitiele de care t'Nto în stare ca fttpturii a lui Dumnezeu.4" unplinirea poruncilor îl vindecă pe om de palimi. Sfântul Isaac Sinil spune şi el: „Caci Hristos cere.41"' „Cine poate spune că în|elege puierea poruncilor lui Dumnezeu şi puierile sufletului şi cum cele dintâi le vindcca' pe cele din urma* ?". ci le şi tasănltosează cu adcvărat în cei care le urmează". Căci. se face prin împli-nirea poruncilor.

4'* 6. ""' Capele despw dmgoxte. şi. III. lucrarea poruncilor şi viaţa virtuoasă ajung să fie una şi aceeaşi.Condiftile generate tile Uimăduirii cheamfi (cf. „lar prin făptuirea virtuţilor se face plinirea poruncilor". ci ele corespund înuu totul firii sale adevârate. cu puterile şi aspiraţiile sale spirituale. a cerut de la noi ceea ce El însuşi a pus in inimile noastre dintru Fncepul. cea cu care s-a imbracat la Botez şi pe care are datoria să s-o puna el însuşi în slujba vimiţii. de a le păstra. căci virtuţile nu sum altceva decât împlinirea poruncilor. înfrânwr şi petreceren cea diifhi minie. Dan. la fel. Lcacul nădejdii Nădejdea (feXrulţ) este o aha condiţie esenţiala a tămăduirii sufleteşti a omului şi a rrtântuirii sale. cu menirea lui. acum. luând imp omenesc. „Pricinilc vinuţilor sum poruncile". cei care eram cu touil căzuţi. căci prin plinirea poruncilor se face lucrarea virtuţilor". 81 *" Catelwze. I. ne-a mânluii pe noi. 24). idealuri fară nici o legătură cu însuşirilc. iar Apostolul scrie: „prin nă- Cham XL. la facere. XXIV. Cf. cum arată Sfântul Grigorie I'alama: „Domnul. înlr-un sfâişil. căci. ne-a dat porunci cu lotul potrivite pentru firea noastrâ zidilăde El dintru început". arata Sfânlul Talasie Libianul. când a venit la noi. fnvafâmri de sujlet JhloxiUxire.''" lar. cu ceea ce pome fi el cu adevărat. atunci cftnd S-a coborat pe pfunânt.. alt-fcl spus. Mt 5. Sfantul Simeon Noul Teolog. 58-59. *vi Ibidem. odată dobandile. de aceea. Care pe (oatc le ştie. 6. a stricat-o. spune în continuare Sfântul Simeon Noul Teolog. aşa cum am văzui. Isaac Sirul. adică pâcatele şi patimile. Cuvinte despre nevoinfa. prin care poale împlini virtuţile. cea pe care Hristos i-a redat-o neamului omenesc ducând-o in persoana Sa la desăvârsire. dintru început El l-a facut pe am cu totul potrivit penlru primirea învăţăturii pe care avea s-o aducă El la venirea Sa in trup.490 Poruncile se vădesc astfel a fi mijloace prin care omul poatc reveni la ceea ce e dupâ fire. 37. de a le spori şi desaVarşi. Căci cu adevăiat. viitutile \in de firea omului şi prin ele se pastrează omul deplin sănătos. pentru că ele au rostul de a scoate afară din suflet tot ceea ce li se împotriveşte acestora. Sf. 54-57. cea pe care o avea Adam în rai şi pe care. prin calcarea poruncii. renâscându-ne. 4V| m 336 . Poruncile sunt inlru totul legate de virtuţi. ceea ce arata o data mai mult ca acesle porunci nu sum principii abstracte sau ceriiiţe apriorice.4'*: „Din porunci se nasc virtutile (. 48). spune proorocul Daniel (cf. aşa se conformează el adevăratei sale firi. sau..491 recast igundu-si astfel sănâtatea de la început. Awu Dorotei. Dumnezeu îl mântuieşte pe eel ce nadajduieşle in El. I.). înire adevărata naturft a omului şi natura poruncilor pe care i le-a dat Dumnezeu exislă o unitate profunda. Cf. spune. 10-11. ziditoml inimilor noastre.

1.Tătaiii* l<t Psalmul 146. 2A). loan GOrl de Aur. Mâniuitorul nostru. Rom. 21). Care ne trimite Duhul cel Sfânt şi Care ne face cu purinţă intrarea la Tatăl.ovt\). 91. 27). câci. 1. 4). 4. fără a ne deznădăjdui vreo-datfi". "Cl".*" care in . 13.Bom. 12. Efes. 1. din pârga lor. 24. aşteptâm prin răbdare (stămitoare)". Dumnezeu tacul om. 2.'01 îndeosebi a învierii mor-ţilortcf.n Cf. . Rom. M Cf. OmiUi h Ronutni. I. Sf. " Cf. Tit I. De aceea Sfântul Apostol Petru scrie. „dacă nadâjduim în Hristos numai îri viaţa aceasta. 5. Is..*" Ea cere răbdare şi stăruinţă (\mo^. „lisus Hristos. I Tcs. 12. 15. Clement Atexandrinul. 1. ' ('an liogni se va mântui ?. 1. 9. în general. Sf. 6. 1. II. Sf. XXX. 2. 2 Cor. I Tes. Vjisile ccl Mare. 8.Condifiile sub/ecth'e ale ithnâduirii $i xiiiuikilea in Uristos dejde ne-am mântuit" (Rom. Nădejdea poate fi ast-fel definită. 2. Prin nădejde aştcptiUn într-adevăr plinătatca bunătâţilor din veacul ce va sâ lie. 15. B Cf. Sc. Rom. 25). 12. Clement Alexandrinul. la arătarea lui lisus Hristos" (1 Pl. Ptvlagogul. prin care *'* Cf Sf loan Guri? dc Aur. 8. 3. ci bunuri duhovniceşti şi dumnezeteşii. cu răbdare şi încredere.24. 7. 12. I Cor. de pe pămânl. 10.1). 5. CXL.am. Cuvî/tle tttrspre nevoinfâ. 5. Fapte 23.. 1 Cor. nădăjduiţi desăvârşii in harul care vi se va da vouă. 19-20). 13). 3. Stromate. la modul prezent: „încingând mij-loacele cugetului vostm. loiin Scfiranil.. 4. XIV.). 3-4. 8. Kpistoie. Nădejdea creştină se îndreaptă spre Dumnezeu (cf. care cuprind toate celelalte virtuţi şi le tin unite înireolaltă. X. 8. care este o formâ* a răbdăfii legată strâns de nădejde (cf. 6. 58. 2. I. 3): „Dacă nădăjduim ceea ce nu vedcm.4''' Nâdejdea stă în a aştepta îinplinirea celor dorite. 1. I Tim.. nădejdea noastră" (1 Tim. Isaac Sirul. 19). aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur. nu sunt biinătăţi ale acestei lumî. 1 In 3. 12. pe care încă nu le-ai dobândit. sunlem mai de plans decâttoţioamenii"(l Cor.*9* Alăturt de credinţâ şi iubire. Rom. 1 Pl. trezindu-vă. scrie Siimiul Aposlol Pavel (Rom. 7)'0Î şi a preafericitei vederi a slavei lui Dumnezeu (cf. Col. 13). alături de cele douâ pomenile mai sus. <T. Sf. asacum spune Sfântul Apostol Pavel. a vieţii celci veşnice (cf. 42. nădejdea este una dinlre cele tret virtuţi creştinc fundamental (cf. 24. ea este una dinire „feşelecele de nedezlegat ale sanAtăţii şi mântuirii". dar ea este şi dorire a gustării încă de aici. Nădejdea creştină este aşteptarea plină de încredere a mantuirii (cf. 337 . * sau. 15. îndeosebi spre Hristos (cf. 15. ca „aşteptare a bunătâţilor".496 Clement Alexandri-ntil spune că. 2. 29. Tâhuire faPwlwl4. 8)300 şi a bunătăţilor ce vor sa fie. în a aştepta „ceea cc nu primim îndata (.

şi rStăeită. 3. 145. Sf. 5). 5. XXII. ler. Clement Romanul. se arala ca pulere de a „rumine tare in mijlocul necazurilor". Nurnai să nu părâseşti pe Doctor". '" Scrisori duhovniceftt. Astfel. 22. XI. Sf. Vnisanufie.. „nădejdea cea bun. loan Guril de Aur. *" Sf. 4.). nu ne va lipsi de el: . 7).us Dc mult preţ şi de mart* folos ne este nadejdea. loan Gur. 5). Omilii la Koimmi. având credinţa că. în vreme ce a nădajdui în bunurile din aceasttl lume. Sf. Tâlcuire la I'salmul 117. adevărată şi aiotînţeleapiă" de cea „mincinoasă" . I. 5).50* să arunci asupra Lui toala grija şi nevoia..*07 Nadejde mai înseamnă sâ aştepţi de la Dumnczcu şi numai de la El tot bi-nele pe care-l doreşti.J0* Nădejdea mai este şi aşleptarea ajutorului pe care-l cerem de la Dumne-zeu. nadejdea îi esle de mare folos omului. ci la cele ce nu se văd" şi carc sunl „veşnice" (2 Cor. s" Cf Sf loan Gurâ" dc Aur. înseamnă a fi amăgir mai intotdeauna. nici sa" le increzi în propriile puteri (cf. pentm cii nu uuotdeaiina îl primeşte deîndal. "' Invafafuii duhm<tiice$ii. „nemincinoasâ şi nestricâ"cioasă'\5:. Sfânlul Petru Damaschin îndeamnă „Nădajduieslc în Dumnezeu. 338 . 6. Epistota nitre.. Mare bine esle pocâinţa atlevSrală.l îndeosebi în asemenea clipe. lYdcuire la Psahmil 117.. 18). Aşa ÎTivaţă Sfântul Varsanufie: „Având irâdejdea (în Hristos lisus). o asemenea n«idejde „nu ruşi-nează" (Rom. Sc va îngriji El însuşi de noi.w' neas-teptănd nimic de la lume510 sau de la oameni (cf. nu mai vedem nici o ieşire.513 care este nădejdea cea lumească. 5H Sf. 123. aşa cum El însuşi a spus. 3.. Petni Damaschin. Isaac Sirul. Ps. 22. 826. Căci Se îngrijeşte El dc noi. Cartea întâi. C3ci nădejdea mi priveşte „la cele ce se văd. ■"" Cf. omul nu va fi nicicand înşelat în aşreptările sale.*" Prin aceasta se deosebeşte. 3).. 17.. loan Guru de Aur. nadejdea. *"' Cf. 2.51 Punându-şi nădejdea în Dumnezeu. Scrisori duhovniveifti. XIV. Sf. 1 ('ttvinte despre nevoinfâ. mai ales alunci când. 17. Dacă nadejdea noastră n-a fost implini"" Cf. 117.1 de Aur. M> Cf. Şi dacă aruncăm grija noaslră asupra Lui (1 P( 5. Curtea întât. cf 819. căci.1"* Atunci când cere ajutor de la Dumnezeu. precum voieste". Sf. 8-9. 0. Tâiciure la Psalmut 117.Condifiîie gmeHl** "It U'irmiduiiii suntem mantuiţi şi îndumnezeiţi.1 şi cu dreapta socoteală şi întru cunoştinţă (. htvâfâtuti duhovniceşti. şi 1:1 (. şi îţi va dărui cu iubire de oameni o cale pe care nu o slii penrru a mfiniui sufletul tâu aflat în robie. cum spune Sfântul Isaac Sirul. I Tim.2.Nu Mă voi depftrta de tine şi nu te voi părăsi" (losua 1. cftzuţi in boalâ cumpliia şi in cea mai adâncă suferinţă. Grigorie eel Mare. 0 Cf. nădâjduirea bunurilor dumnczeieşti esle „tare". aşa cum spune Apostolul. Corinteni. 6. «nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine» (Ml. Cuvtnte tiespre iwvinnţâ. unită cu stăruinţii. Sf.) îţi primeşte nâdejdea şi rabdarea. 34). Comenmriu la lov. care sunl in sine mărginite şi supuse neslatorniciei şi stricăciunii.

Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă nu crezi. E 339 . III. facându-1 sănătos şi ducându-1 la o viaţă cu totul noul „Pacătosul care nu nădăjduieşte în harul dumnezeiesc se afunda în I 6.>i. 43. Sf. aşa cum spurie Sfantul Aposto] Pavel. .\tox fii.. I). nSdejdea este şi ea condiţie a pocainţei: numai pentru DO* niidajdiiieşte în Dumnezeu. Nădejdea este de asemenea strâns unită cu pocăinta. Sf.5lS Nădcjdea este strâns legata de credinţă. 2-3. dacă nu-şi arata* prin pocittnţa voinţa de a rt vindccat..începur al credinţei noastre". De aceea.Mf' Credinţa presupu-ne nădejdea. de vreme ce Dumnezeu nu-J mâiriuieşte pe om in chip silit şi fărfi ca omul însuşi s. HI. Simeon Noul Tcolog. cunoscând starea de boala in care l-au adus patimile şi crezând cu tărie c. Carted I v' Saimri iliihovmctsti. De altfel.ţ?l: Văzfindu-şi starea ncnorocită în t-aur sg iitla şi nifirturisindu-si pilcatele înaintea lui Dumnezeu şi cerând ierta-re pentru ele. " Ih. pocâinţa apare ca o condiţie a iu"idejdii. CXLI. Outiogul ru hu/eut Irijbn. ca" boala sa nu e lipsită de leac şi câ Hristos este Cel care-l poate izbavi dc toatâ răutatea prin atotputernica Lui lucrare mântuitoare. ' Cf. 141142. Ccf care-I poate viiuloca şi mântui. se poate omul desprinde de trecurul său păcă-108 . pentru că sunteţi neputincioşh AHa sa" fîe de aîi înainte năclejdea *castră"."1 Dar. 11. Sf. 22. este in chip vfidit şi în afara credijiţeiV Omul n-ar crede cu adevărat in Dumnezeu. omul o face cu nădejdea că Hristos Işi va arăta mila Sa. Iiislin Martiml şi Rlosofol.. . 231.credinţa este încredinţarea celor n&lajduite" (Evr. peiitru ca.este pentru că . Peiru Daraaschin. sănâtatea şi miuuuirea sa. " i'\ Gal. Sf Isaac Sirut ('tniiiwtjesprenevomţă. 5. Imiiunun duhovnic&fH. De la bun începui. 5. ÎI va auaji de patimi şi-l va vindeca de bolile sale sufleteşti.aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur . 33. dacă mai întai n-ar nădâjdui stf primeasca de la El vinde-i area. la rândul său. după cum cithn în Epis-lolo izisă a) lui Bariwha.: Cf. Policaip al Sniimei. cum ar pu-tea omul năilajdui m tamaduirea sa.CattjBfffle snhiective ate tâmffdinrii ţi s<hiaiiii. nu nădăjduieşti"/19 Omul mi poate cu adevăral jiaclăjdui în tamăduirea sa decaf daca* crede eu tărie că ea se poate înfăptui. Cf. 51.-<i in tIri. cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. CeU 225 dr capei* tvologice }i pmctietr. . Ea este.n-aţi nădă]-duit cum se cuvine şi aţi lepfldat nadejdea şi n-aţi aşCeptal cu răbdare pânâ* la sfârşit.i va fi vindecat. „cel aflat in afara nădejdii. Sf. . Epistola <■>>"•■ Ftâpaii.i conliicreze la izbăvirea sa? Numai prin pocăinţa omul poale ajunge la nădejdea sigura a iertării şi vindecârii sale. Tor aşa şi invers: nădejdea presupune credinţa şi vine ihdata după ea> Astfel.uummvtke. se indreapta spre Cel care cu adevaYat îi poate ierta pdcatele şi-l poale izbavi de boală.

t'flr 225 decapete. ci numai in virtutea voastra"." Lucru adevăral mai ales pentru rugăciunea prin care omul cere anume de la Dumnezeu darul nădejdii (cf. Monahui. Simeon Noul Tcolog.526 în sfârşil. Se cuvine sa arătăm că. prin care omul are pururea „aducerea-aminte siatornică de bineface-rile de care i-a ("Scut parte iubiiorul de oameni Dumnezeu" şi. nădejdea este strâns legată de rugăciune. 2 Tes.. 7.. dintre toate virtuţile. nădejdea estc rod a] rugăciunii. 137-141. **' Cf. ci şi pe viriutea din propriile noaslre fapte". împlinirea poruncilor nu se poate face fără nădejde. Sf. iar pe de alta. Dtscursuri efice. ". arată Sfântul Chiril al lerusalimului. Isaac Sirut Cuvinle despre nevomţâ.Condifii/e general* tdr lâmtîiluirii nebunia sa. tâlcuind Psahnul 4. I Cor. învăţându-ne prin aceasta sfi nu ne inlenieiem niklejdea man-uiini noastre numai pe bunîîtatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu. îndeosebi iubirea id. "" Cf ibidem. 16).. Sfântul loan Gură de Aur. 7. Pe de o pane. Sf. pentru marea Sa milostivire. nadejdea este legată de împlinirea poruncilor. Isaac Sirul. 56.. Sf. este o condiţie a rugăciunii. Pe de altâ parte.5" în al treilea rând. '■'* Cf. Nă-dejdea este in general unul dintre resorturile de bază ale hotărârii omului de a ('uti'lti'Zi' ha/'lisriuxlf.. recunoscân-du-şi nevrednicia. nu poate nădăjdui în mântuirea sa... 13t7)"cşismerenia"' due la nadejde. în vreme ce omul care crede cu nâilejde tare că va fi iertat vine la pocăinţâ". EpisioUi ctitiv NicoUte. Miiicu A5cctul. 2. şi deci nu vieţuieşte m chip virtuos. 8. V. 2. spune el în altă parte. ci şi să ducem o viaţă plinii de toată curăţia. Ill. Cuvinle despre nevoinţă. Marcu Ascetul. nădăjduieşte totuşi să primească mai multe şi mai mari daruri de la El.V. dar şi pentni rugăciunea de mul-ţiimire. Sf. (omul cade) din nădejdea în Dumnezeu"."* „Dupil mila si harul lui Dumnezeu. Cefe 225 de capete. OmiUilaMalei. ascultând şi păzind poruncile Lui.52' Omul nu poalc nadajdui că va primi bunălâţile împiirăţiei dacă nu vieţuieşte dupS voia lui Dumnezeu. '" ci". căci eel care se roaga* nîîdăjduieşte ca va primi cele cerute. arată că proorocul David ne îndeamnă nu numai „să venim la cunoasterea lui Dumnezeu. ..521 Cel care nu face voia lui Dumnezeu nu se fereşte de păcat şi stăniieşte în pattmi. itc Cf.4. in nimic altceva să nu va puneţi nădejdea. 51. ':" IdJcuire la Psahmil4."=■!() . idem. mai ales al celei neîncetate:''21 rugăciunea naşte nădejdea/'4 o înlăreşte şi o face statornică. 26. pentru că nădej-dea ca viitute nu poate exista şi nu poate spori decât împreună cu celelalte virtuţi şi cu condiţia esenţială ca omul să se curăţească de patimile care li se impotrivesc.5. Dispute in un scohsHc. Sf. [1. "6 Cf. De aceea Sfitntul Simeon Noul Teolog scrie: „Prin neglijarea pomncitor. 33.

Condifiite subiecfive ale tâmăditirii fi xtintÎMiea hi HriStot trăi după legea lui Dumnezeu. Cf. Cel lipsit de orice nădejde. 200.142 care. rt Cf. 6. Sf. Evr. Sf Isuac Shul. loan Scăraml. însuşi se îngrijeşte de boala sa". I. I. Omitii la Tit. Dimpotrtvă. II. îl înlăreşte5" şi-i dă stăruintă şi scatornicie în strâdaniile sale de curăţirc şi tămăduire în Hristos. 12). I. "Cf. Tâlemre la Psatouil lit). şi chiar se va lăsa imobjt tor mai mult de patimile sale. ea îi sporeşte zehil. „Nădejdea uşureazâ" toate durerile de aici.H Vmilii la statui. Regulile mici. 12. pâna ce nu se va săiăşlui în ea nildejdea şi pâna ce aceasta nu va da ini-mii pace şi nu va rcvftrsa din sine bucurie în ea"."1 făcându-1 să le îndure cu răbdare şi chiar cu bucurie (cf. uneori chiar singnrul liman (cf. aşteptând bunătăţile ce vor să fîe. ea este ancoră neclintită şi tare (Evr. pentru c. Prin aceasta ea se arata* a (1 izvor de linişte"9 şi.534 Niklejdea are încă multe alte foloase.Cf. Scrisori didwvriiceşti. 8. ea reorientează lucrarea purerilor sale su-fleteşti spre Dumnezeu. eel care nadajduieşte în vindecarea sa se va strădui să facă tot ce trebuie ca s-o primească de la Doctoral eel dumnezeicsc. . 13. 3. 58. rfimâne în «area sa păcătoasâ\ care esle pentru el o adev3rată boalfl. lepâdând orice râutate şi întorcându-se cu toata" fiinţa Sflspre EL „Cel care nu aşleaptă izbăvirea. Sf. ' Cf ibidem. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. mai întâi. 19) carc-l ţine pe om legal de Dumnezeu. 198. 6. *• Omi/ii fa loan. este plinfi de greutate şi dă prilej de ". Scrisorididwwiiceşii'. spune el în altă parted" „Creştinului îi e-ste de mare folos virtutea nădejdii. LXVH. Sf.S41 Şi tot niulejdea este cea care-l sprijinâ pe om în lucrarea nevoinţei. Cuvlntedesprerievoinfti. Omlii la Facere. 37. ('tivinn' despre nevoinţă. Rom.'31 în toate încercărilc nădejdea este un liman sîgur. căci. prin aceasta chiar. 33.Jn nenorocirile noastre suntem îmbSrbătaţi de nădejdea dobândirii bunătftyilor celor veşnice. Scam. Sfântul Isaac Sirul scrie cu privire la aceasta: „Pe toate căile pe care umblă otimenii in lume. Viirsunufie şi loan. loan Guisf de Aiir. Nu dobândeşte inima pace din osteneal«l şi din smin-tcli. '" Cateheze baptlsmale. VI. nu au pace în ei pânâ* ce nu se vor apropin prin nădejde de Dumnezeu. 341 . ajutorul pe care-l dă omului in necazurile şi greutăţile pe care le întâmpină în această viaţă. de aceea.1 nu-şi dă îndată roadele sale. 58. care nu aşteaptă tămăduirea fflgaduitfi de Hristos. XXX. neclintite şi netrecătoare". chiar in mijlocul celor mai mari tulbu-rări. 4. II. Cf. sigure. nu se lasă copleşit de suferinţele din aceasta tfiaţS". Vjisile eel Mare. îşi sporeştc peste măsură răutatea. 32. care este finalitatea lor naturală şi firească. '7 Oitiilii despre necazuri. '"Cf. 18). XVII."6 . arată Sfântul loan Gurâ de Aur. Sf Vtirsiinufie şi loan. 5.*12 îl mişcă spre împlinirea poruncilor. 15. m Cf Sf. 56. de odihnfl*40 şi pace. Să arătâm. în vreme ce omul care are nădejde tare câ* va fi vindecat. de pe pămfint".

XXVI. loan Gur» etc Aur.. Adică. 41. spunand: Cred că Dumnezeu Cel iubitor de oameni Se va mi-lostivi de mine. Sfântul Grigorie de Nazianz spune că „nădejdea este un leac foarte folositor pentrii bolile noastre"*50. Despre moarle. Sfuntul Vmsanufie scrie: . ne ţine sufletele noastre. 2. Cartea nguletpastorate. Ibidem. ne trage încetul cu încelul la înălţimea aceea. Ma Scam. Tot ea îl scapă de îndoială"7 şi de . Sf. Ciprian al Cartaginei."4 care. 3.*4* „Nadejdea. „care numai la un Incru sc gândeşte"."1 dar mai ales pentru cele ale sufletiilui.54* Prin nădejde ajunge omul la credinţa cea tare"5 şi îndrăzneala (cf. Ps. .. 342 .. Pentru că nădejdea. Sf.efcâzul. Astfel. 3.. Grigorie eel Muie. 61. Grigorie eel Mare. 27. loan Scărarul. N 196. arata Sfâniul loan Gură de Aur. II.. III. neîngrijita la timp. N 585. m Cf. „ea omoară deznădejdea". 2. Astfel. ii7 Cf. 'Calre Ten/or. 551 Astfel. '" Cf. duce la deznădejdea ucigaşă. nu poate să suporte necazurile. să suporte necazuri şi să meargă pe calea cea îngustă".*" Cu atât mai mult nădejdea îl poate lamădui pc om de tristeţe. Traialul practic. 1 "Cm-tlnum. dacă ne ţinem strâns de ea. 508. care se află în el îl face în stare să trudeascâ.. Sf. Cf.6. roadele Uirnăduitoare ale nădejdii mi sunt numai acestea. ca un lanţ puternic agăţat de ceruri. din pricina copleşirii sufletului de mulţimea rănilor şi o scufundare a lui în adâncul deznildejdii.4K şi de aceea Sfântul Marcu Ascetul o numeşte „nădejde simplă". citim în Pateric că un sihastru. XVII. nădejde.4> . sub greuuitea acestora. (şi pe ea o) tămaduieşte. Sf. ca un doctor iscusit şi-a dat ca leac buna nâdejde. buna nădejde". *** Cf. 32).*" îndeosebi deznădejdea care îl cuprinde pe oni atunci când îşi vede starea sa pacăloasă: „Există o deznădejde din mulţimea de păcate şi din povara conştiinţei şi a întristării de nesuportat.. şi nfi ridicfldeasupra viforului răutaţilordin aceaslă viaţa". Coinenlciriu la lov.u Desigur. Sffintul Macarie Egipteanul scrie: „Dacâ omul nu este însufleţil de.. nici povara. Scant.'. iar aceasla este adevărat şi pentni bolile trupeşti. aşa cum arată Sffintul loan Scărarul. Talmire la Psahnul 12.Daca" t\\ v» veni vreo slabiciune sail vreo boală. XXX.'. "' SI. XX.Condifiiie generate ale lămăduirii deznădejde. XXVI. Evagrie.55.Cf. 6)S46 de care are nevoie pentm a duce lupla cea bună. 3. 2 Cor. îndreaptă loată nudejcleu ta spre Dumnezeu şi te va odihni" (Serisori ihi/iorriieeşli. dacă nu zice: Voi căpăta izbăvirea şi viaţa. Evr. Afwjiegme."* care stă alaturi de tris" (hmlii duhovniceţti 'Col. "* Apofiesme. Maî intâi de toate nădejdea este un lcac foarte potrivit pentru patimiie care i sc împotrivesc. nici să meargă pe calea cea strâmta. 29. Cf. 12. m Despre togea ctobovnieetisca. w Ibidem. 16. II). păcătosul". 12. I. 2. 3. „văzându-se biniit de mâhnire.Ea lecuieşte aketUa.dipsthie.

aşa cum am vă/. Scrisoii dtdwvnicesfi. Convorlftri dithovnic. Despre legea duhttvnicească. loan Casian.564 „Când îl vor smeri (vrăjmaşit). loan Casian. Căci. Ea este.w Se cuvine să subliniem îndcosebi legatura ei strânsâ cu iubirea. Despre tnoarte. Despre eei ce cred eâ se hxdrepieoZii din ftiptf. 33. omorând cu sabia acesteia pe aceea". 21). Cajica I (cap.v'' Ea ÎI fereşte dc căderc. 2.esti. Ciprian."7 Nădejdea. 343 . * Sf. Am 131. Sf.1"1 Această maică a virtuţilor îi cste de folos omului pentru tămâduirea tutu-ror celorJaltc boli sufleteşti. 20. 8). până la cea tnai de pe urmâ suflare". dragostea naşte nâdejdea. „Oricine şi-a pus în El nadcjdca. "(I Xpnjiegme. 70b. 17. Sf.165 într-un cuvant. Coiivorlririduhovniir. „nădejdea respinge atacul futuror viciilor". f* Cf. * Cf. pentru a dobândi bumllăţjle la care nădăjdu-ieşte şi ca să se arate vrednic de unirca cu Cel în care si-a pus cu adevărai toată nâdejdea. Cum vu moartea este un bine. VII. Varsanurle.1*'' Ea îl îndeamnâ pe orn seî sc curăţească de toată răutatea. MiU'CU Asccliil. de asemenea. Despre Botez. 5 (Primaconvorbire cu Pariniele Serenas). „Călugărul cu «ădejde tare junghie lenea (akedia). 17. ci şi unul de ferire şi pază.s° crezând Celui carc ne-a fagflduit „vindecarea rănilor pe care nj le-a facut pacatul". '' Cf Sf.-nu vor greşi toţi cei ce nfidajduiesc în El" (Ps. ca nicioda-ta s<i nu cadfl tulbuiăndu-se. Ea este o condiţie esenţială a tâmăduirii spirituale a omului. coif care acoperă şi ocro-teşte capul omului duhovnicesc.5" Fiind condiţic esenţiala a vindecarii de patimi şi ferindu-l pe om de a mai cfidea tn ele. . la randul ei nSdejdea „este uşa îubirii".Condiţiite sulneelive ale lâmâditirii si sănăhiwo i'i Htislos te(e şi deznădeje. "" Cf. aşa cum spune Apostolul Pavel (1 Tes. Sf. Nâdejdea mi are numai un rost tămăduitor. Despre /rgeii duhovnice&ted. aşii cum Accla curat este". m Sf.561 Dc aceea Evagrie merge până la a spune că din nădejde şi răbdarea neclintita „se naşte nepStimîrea1. Ea ÎI apără de atacurile diavolilor. ''■'■■ Tralatul pmclic. nici sâ nu deznădăjduiască înfricoşându-se. 617 Cf. RaSpunsul 5: Dispuui cu uti xoiastie. *' lnvâuitim dnfiovniceşti.ut.Toale le-a fifcu( Dunmczeii spre folosul noslru"). să-şi înalţe m in tea prin nâdejdea la Dumnezeu. XI. Sfântul Marcu Ascetul arată că ea ajută la lepfi-darea din iniină a gflndurilor şi poftelor piWimaşe. 5. 17. acesta se curâţeşte pe sine. nădejdea esle pricinuitoarea vîrtuţilor. Ambrozie al Ylilanului. 36.<ii. Prolog. după cuvânlul Psalmistiilui: . 65. I. scrie Sfântul Peiru Damaschin. asa m Seam. spune Sfâniul loan Scararul. îl fereşte pe om de nelinişte. Dacă. scrie Apostolul loan (1 In 3( 3). în care sunt cuprinse cu toatele.. pentru ca prin ea se îndreaptă spre Doctoral ceresc.XXX. care esle culmea viiiuţilor.

XXX.Condiţiile generate ale lâmătfuirii cum arată SfantuI Simeon Noul Teolog. Căci e cu neputinţă vreunui om sa dobândească iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu. 571 Cuvâiti ascetic în HH) de eayeie. atunci când omul are nădejde iare. m Scam. sn Ibidem..l de Dumnezeu.l.r-. nădejdea este însoţită de bucuria duhovnicească. "' Cf. 12. V. Prolog (Definiţii). Grigorie eel Mare.. 17.) veţi avea în ea şi întreaga iubire faţ."0 Sfântul Diadoh al Foticeei defineşte nSdejdca ca o „căiătorie iubitoare a minţii spre cele nădăjduite". Cf. ibidem. pregustarea celor dorite."1 De aceea."1 într-adevăr. numai câştigând „nadejdea netacută de ruşine (. 570 Ibidem. 3. Aşa arată SfantuI loan Scararul. Sf.. XXX.. într-un fel a şi atins deja ţelul spre care tinde.. 16.. primind prin ea într-o anume m. 57î Scant. care spune ca: „Nădejdea este bogăţia bogăţiei nearătate""2 şî că „ea este vistieria neîndoielnică dinainte de vistieria (care va să fie)".S6s Sfântul loan Scărarul spune şi el că „lipsa nădejdii este pieirea uibirii". XX. Comentariu la Iov. . 143-145.*6' iar „tăria iubirii este nădejdea". alrfel decât prin credinţa sincera şi nădejde tare şi neîndoie!nică"."4 pârga fericirii din Impfuăţie. *" Discursurierice. 16-18.

344 .

asa cum am văzut.1 Disputant Pyrfua.4 Proccsul tâmăduirji: converlirea lăuiitrR-ă Omul trebuie să aibă de la bun începul coDştiinţa faptului că vinutea la cure vrea să ajungâ nu este o realifate cu totul noua\ srrăină de firea lui şi situate uiideva in afara sa. la ret.' se aştern peste adevîirata sa fire. PG 91. PG 91. După cum spun Sfântul Maxinr şi Sfâmul loan Damaschin. IOI aşa.: Sfântul Anlonie eel Mare arată. iar pa-iiniile. XX 4 Sf. împmmutând de la Sfântul Grigorie de Nyssa o altă comparaţie. Pogmatica. ' Vtafti Cuviasului Părintehd n