JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA

BOLILOR SPIRITUALE

Coperta: Mona Curcă llustraţia copertei: Pogorârea la iad - Ciclul Patimilor, Mânăstirea Vaiopcd, Muniele Athos.

Traducerea s-a făcut după volumul: Jean-Claude Larchet, Therapeulique des maladies spirituelles. ediţia a treia, Les Editions du Cerf, Paris, 1997.

Editura Sophia pcntru prezenta traducere.

Descrierea CUP a bibliotecii Naţionale LARCHET, JEAN-CLAUDE Terapeulica bolilor spirituale / Jean-Claude Larchet; trad.: Marinela Bojin. - Bucureşti; Editura Sophia. 2001 p.; cm ISBN: 973-8207-13-4 615.852

JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA BOLILOR SPIRITUALE

în româneşte de Marinela Bojin

Tiparită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION. Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Bucureşti. 2001

O nouă psihoterapie biblico-patristică foarte necesară în vremea noastră
..Vindecă-mă. Doamne, că s-au tulburat oasele mele: şi suflelul meu s-a tulburat foarte..." (Psalmul VI. 2-3)

Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită. Rănită, fiinţa umană se află aici, la marginea drumului, între viaţă şi moarte. Dumnezeu coboară în această lume, vine la marginea acestui drum, întâlneşte umanitatea - propria Sa umanitate accidentată. El o îngrijeşte, îi dă leacuri şi o încredinţează Bisericii până la întoarcerea Sa. În Biserică, fiinţa umană va învăţa să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârşitul veacurilor. Evanghelia Bunului Samarinean ne indică punctul de plecare al adevăratei vieţi. Într-o primă fază a vieţii în Hristos, rugăciunea este o activitate de curăţire a inimii - faza terapeutică. A doua fază este cea în care, sufletul şi inima fiind purificate, rugăciunea este rugăciune adevărată, „rugăciune plină de foc", cum spune Avva Isaac, citat de Casian. Această a doua fază presupune vindecarea suflelului, dobândirea caracterului „nepătimaş". Atunci, fiinţa total îndreptată către Dumnezeu, unită integral cu Acesta prin Harul Duhului Sfânt în dragostea de Dumnezeu, nu are ochi decât pentru Dumnezeu, nu are inimă şi gânduri decât pentru El. El este în întregime în Dumnezeu, iar Dumnezeu este în întregime în el. Această experienţă pe care începătorii o cunosc în mod intermitent, iar sfinţii în mod continuu este o anticipare a lumii viitoare, când „Dumnezeu va fi totul în toate" (1 Cor. 15, 28) şi o cunoaştere a lui Hristos care este deja în „toate şi întru toţi" (Col. 3, II), Hristos este Omul viitorului, iar cel care trăieşte în El cunoaşte lumea viitoare" (Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat, EIBMBOR. 1998. pp. 233-234). Descriind nosografia, semiologia şi palogeneza patimilor mai importante, cartea prezintă şi remediile necesare unui creştin pravoslavnic, deoarece: „Şi acum Hristos lucrează ca doctor al oamenilor". Cuviosul Ioan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de cei ce se ostenesc". ,,El poartă neputinţele noastre şi cu rana Sa ne-a tămăduit" (Isaia 53, 5) şi ne tămăduieşte. De faţă este şi acum. punându-şi leacurile Sale mântuitoare". Iar în ceea ce-l priveşte, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că Dumnezeiescul Doctor dă fiecăruia leacul potrivit: „După cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac, nici Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă un singur leac pentru toţi.

5

Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care noi, care am fost astfel îngrijiţi, să-I dăm slavă şi mulţumită" (pp. 253-254). În parcurgerea terapeuticii spirituale după Învăţătura Sfinţilor Părinţi, autorul subliniază importanţa deosebită a părintelui duhovnicesc ca terapeut spiritual, arătând că: „La noi, oamenii - spune Sfântul Grigorie de Nazianz - raţiunea şi iubirea de sine, ca, şi neputinţa şi refuzul de a ne supune cu uşurinţă sunt cele mai mari piedici în calea virtuţii. Ne ridicăm împotriva celor care ne vin în ajutor şi toată râvna pe care ar trebui s-o îndreptăm spre arătarea bolii înaintea celor care ne îngrijesc, noi o folosim ca să scăpăm de tratament. Ne folosim toată bărbăţia ca să ne facem rău nouă înşine, şi mintea, ca să ne împotrivim însănătoşirii noastre"; sau ne tăinuim greşelile, sau ni le îndreptăţim, „încăpăţânându-ne (...) în a nu ne lăsa îngrijiţi cu leacurile înţelepciunii, care tămăduiesc neputinţa sufletului. Sau (...) suntem în chip făţiş lipsiţi de ruşine faţă de păcatele noastre şi cu totul obraznici faţă de cei care au sarcina de a ne îngriji". Socotind că se poate lipsi de un părinte duhovnicesc, omul se amăgeşte singur. Căci cel care voieşte cu adevărat să se facă sănătos şi să străbată până la capăt calea nevoinţei are neapărat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul scrie: „S-au înşelat cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au descoperit că n-au nevoie de nici un povăţuitor". Iar Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Cei care nu ascultă şi nu umblă potrivit sfatului seamănă foarte mult cu osteneală şi cu sudoare, lucrând ca în vis". De accea. Sfântul Nichifor din Singurătate învaţă aşa: „De nu afli povăţuitor, trebuie căutat cu osteneală" (p. 396). În concluzie, tot conţinutul cărţii de faţă trimite deci la realizarea stării de nepătimire - starea de sănătate a firii, însemnătatea ei pentru viaţa duhovnicească este nepreţuită. Cel ce a dobândit-o s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a unit cu El: „Sănătatea sufletului este nepătimirea şi cunoştinţa". Slobozirea de patimi e „o înviere a sufletului care o precede pe aceea a trupului". Se învredniceşte de nepătimire cel ce şi-a curăţit trupul de orice întinare, şi-a înălţat mintea deasupra tuturor celor create, aceasta, mintea, stăpânindu-i simţurile întru totul. Un astfel de om „adăposteşte pururea în sine pe Dumnezeu care-l ocârmuieşte în toate cuvintele, faptele şi gândurile şi Care, prin lumina interioară ce-i luminează sufletul, îl face să audă oarecum glasul voii Sale dumnezeieşti". „Raiul nepătimirii, ascuns în noi, ne încredinţează Ilie Ecdicul, este icoana raiului viitor". Iată, în câteva cuvinte, de ce salutăm cu bucurie apariţia unor astfel de „apanthisma" (adunare de flori) din gândirea Sfinţilor Părinţi, atât de necesare creştinilor de astăzi şi de ce dorim să fie la îndemâna fiilor Bisericii noastre. Cu arhiereşti binecuvântări, GALACTION Episcopul Alexandrici şi Teleormanului
La Hramul Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul 23 septembrie 2001

Introducere

Ţinta creştinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfinţii Părinţi'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificaţia întrupării Logosului. Unind în Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărţire, firea dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru început, arătându-Se astfel ca Adam cel nou, şi, încă şi mai mult, a dus-o la desăvârşirea menită ei încă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4). El a dat astfel fiecărei persoane umane, unită" cu El prin Duhul Sfânt, în Biserică, care este trupul Său, puterea de a deveni dumnezeu prin har. În iconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumnezeirea omului şi aducerea în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor făpturilor create,1 lucrarea răscumpărătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, îndeosebi Patimile, răstignirea şi învierea Lui. constituie momentul esenţial şi culminant al mântuirii noastre; prin ea, DumnezeuOmul a scos firea omenească de sub tirania diavolului şi a duhurilor sale, a nimicit puterea păcatului şi a biruit moartea, desfiinţând astfel stavilele care, în urma păcatului strămoşesc, îl despărţeau pe om de Dumnezeu şi împiedicau unirea lui deplină cu Acesta. După cum remarca VI. Lossky,3 gândirea teologică apuseană a interpretat lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos în termeni, în esenţă, juridici. Înţelegerea mântuirii omului ca răscumpărare a lui îşi află, într-adevăr, temeiul în Sfintele Scripturi şi îndeosebi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Dar nu trebuie să uităm că, aşa cum arată acelaşi autor, „la Părinţi, ca şi în Scriptură, găsim mai multe imagini care exprimă taina mântuirii noastre săvârşită de De pildă: Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Prefaţă. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, I, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, X. 5-9, Sf. Vasile cel Mare, citat de Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări. XLIII. 48. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, XXV. Sf. Chiril al Alexandria, Unul este Hristos, SC 97. p. 328. Traducerea acestei lucrări se sprijină pe ostenelile admirabililor traducători ai Sfinţilor Părinţi, fără de care ea nici nu s-ar fi putut realiza. 1 Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mărturisitorul. A se vedea studiul nostru: La Divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris. 1996. p. 83-123. Cu privire la această temă, asa cum apare ea la predecesorii săi, a se vedea ibidem, p. 20-59. După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Paris. 1967, p. 95-108 <trad. rom., Bucureşti. 1998. p.91-104).

7

Terapeutica bolilor spirituale Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Păstorului celui bun, care este o imagine „bucolică" a lucrării Lui; cel tare, legal de Cel mai puternic decât el, care-i răpeşte armele şi-i nimiceşte stăpânirea - este o imagine războinică ce revine adesea la Părinţi şi în liturghie: Hristos biruind pe Satana, sfărâmând porţile iadului şi făcând din cruce stindardul biruinţei Sale. Aflăm, de asemenea, o imagine medicală, cea a firii omeneşti bolnave şi slăbănogite, tămăduită prin doctoria mântuirii; o alta, ca să zicem aşa, „diplomatică" - a iscusinţei dumnezeieşti care vădeşte şi pierde viclenia diavolului etc."4. Într-adevăr, „ imaginea folosită cel mai des, scoasă de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împrumutată din domeniul relaţiilor juridice", dar, „luată în acest sens particular, răscumpărarea ca imagine juridică a lucrării lui Hristos nu este decât una dintre alte multe imagini posibile"; şi „folosind cuvântul răscumpărare... ca termen generic pentru a desemna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, să nu uităm că această expresie juridică are un caracter figurat: Hristos este Răscumpărătorul, tot aşa cum este şi războinicul biruitor al morţii, şi aducător desăvârşit al jertfei etc.".5 Folosirea exclusivă a acestei imagini juridice şi înţelegerea ei în sensul strict îşi vădeşte de îndată limitele şi duce chiar, după cum a arătat mai ales Sfântul Grigorie de Nazianz,6 la inconsecvenţe de ordin teologic. Unul dintre ţelurile acestei cărţi este să dezvăluie locul esenţial pe care Tradiţia ortodoxă l-a atribuit imaginii numită de Lossky „medicală". Ea apare, într-adevăr, adeseori în învăţătura Sfinţilor Părinţi; o regăsim în aproape toate textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe, ca şi în slujbele Sfintelor Taine; sfintele sinoade au cuprins-o în canoanele lor şi, în fine, a fost primită de întreaga Tradiţie. Iar aceasta pentru că aşa cum ne vom strădui să arătăm, ea este o imagine cu totul potrivită pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel puţin egală cu cea oferită de imaginea răscumpărării. De altfel, ea are un solid temei scripturistic. Răscumpărătorul nostru este totodată şi Mântuitorul nostru; am fost, e drept, răscumpăraţi, dar am fost şi mântuiţi. Adeseori se uită că verbul σω£ω (a salva), folosit în mod frecvent în Noul Testament, înseamnă nu numai „a elibera" sau „a scăpa dintr-o primejdie", ci şi „a vindeca", iar cuvântul σωtεpiα (mântuire) desemnează nu numai eliberarea, ci şi vindecarea.7 Chiar numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuieşte'" (cf. Mt. 1. 21; Fapte4, 12), adică, altfel spus, „vindecă'". Iisus însusi Se arată pe Sine ca doctor (cf. Mt. 8, 16-17; 9, 12. Mc. 2, 17. Lc. 4, 18, 23). In acest fel, adesea, este vestit de prooroci (cf. Is. 53, 5; Ps. 102, 3), tot aşa Îl numesc Evangheliştii (cf. Mt. 8, 16-17); pilda Samarineaiuilui 4Cuvântări, XLV. 22. 5Loc/cit.,.. p. 94-95 (trad. rom.). 6 Cuvântăr, XLV. 22. 7 Acest dublu sens se regăseşte în limba coptă, iar în zilele noastre, în limba italiană, în care „la salute" înseamnă în acelaşi timp „salvare" şi „sănătate". 8

Introducere milostiv poate fi socotită, pe drept cuvânt, o reprezentare a lui Hristos ca doctor.8 Iar în timpul vieţii Sale pământeşti, mulţimile s-au îndreptat spre El ca spre un doctor.9 Parinţii, aproape în unanimitate, încă din primul veac creştin, L-au numit Doctor, însoţind acest titlu cu unele calificative, ca „mare", „ceresc", „cel mare" şi, în funcţie de context, precizând: „al trupurilor" ori „al sufletelor" sau, cel mai adesea, „al sufletelor şi al trupurilor", voind să arate astfel că El a venit ca să-1 vindece pe om în întregime. Numirea aceasta stă în centrul Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur şi se regăseşte în majoritatea formulelor sacramentale; ea apare cu constanţă în aproape toate slujbele bisericeşti ortodoxe şi în multe rugăciuni. Într-adevăr, Hristos vine şi Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o aduce El este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă. Părinţii şi întreaga Tradiţie, socotind starea adamică primordială ca starea de sănătate a omenirii, au văzut, fireşte, în păcătoşenia omenirii căzute în urma păcatului strămoşesc, o stare de boală, de multe feluri şi chipuri, care a cuprins întreaga fiinţă a omului. Această concepţie a lor are temei scripturistic (Is. I, 6. ler. 8, 22; 28, 8; Ps. 13, l; 142, 7), de care ei s-au folosit ca să arate, urmând proorocilor, neputinţa celor aflaţi sub Legea veche de a afla leacul unor rele atât de mari, strigătul de suferinţă al atâtor generaţii şi chemarea lui Dumnezeu în ajutor, şi, în sfârşit, răspunsul milostivirii lui Dumnezeu, adică întruparea Cuvântului. singurul Care, fiind Dumnezeu, putea să le aducă tămăduirea aşteptată. Astfel, opera mântuitoare a lui Dumnezeu-Omul se vădeşte, în fiecare moment al ei, o lucrare de tămăduire a întregii omeniri asumată în Persoana Sa şi de restaurare a ei în starea de sănătate spirituală pe care a cunoscut-o dintru început. Şi mai mult încă Hristos duce firea omenească astfel restaurată la desăvârşirea îndumnezeirii. Această mântuire şi vindecare a întregii umanităţi şi îndumnezeirea ei împlinite în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt dăruite prin Sfântul Duh fiecărui creştin care, în Taina Botezului, se uneşte cu Hristos, în Biserică. Dar la Botez ele nu sunt date decât ca potenţialitate; creştinul trebuie să-şi împroprieze darul Duhului, şi acesta este rostul vieţii duhovniceşti, ai nevoinţei şi ascezei. În Biserica Ortodoxă asceza nu are semnificaţia restrânsă care i s-a dat adesea în Apus, ci desemnează tot ceea ce trebuie să împlinească creştinul 8 Cf. Origen. Omilii la Evanghelia după Luca, XXXIV; Comentariu la Evanghelia după loan, XX. 28. 9 Cf. A. Harnack. Medichines aus der altesten Kirchengeschichete TU VIII, 4, Leipzig. 1892. p. 37-147. 9

pentru a beneficia cu adevărat de mântuirea adusă de Hristos. Marea Tradiţie ortodoxă priveşte lucrarea mântuirii ca o sinergie a harului dumnezeiesc

Premise antropologice Dumnezeu, toate virtuţile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul că omul poartă în el chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemne altceva decât că, de la început, firea omului a fost destinată să se împărtăşească de tot binele. (...) Se află deci în noi tot binele, toată virtutea, toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate gândi ca bun foarte”6. Sfântul Dorotei de Gaza ne învaţă, în acest sens, că: ,,La început, când a făcut Dumnezeu pe om (...) l-a împodobit cu toată virtutea".7 Şi, de asemenea. Sfântul Ioan Damaschinul spune că: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toată virtutea şi plin de tot binele".8 lar Sfântul Maxim, la fel, scrie că „virtuţile sunt sădite în suflet de la creaţie”9. Deci, prin însăşi natura sa, omul este virtuos: „Prin fire avem virtuţile, care ne-au fost dăruite de Dumnezeu, căci, făcându-l pe om, le-a sădit în el". „O dată cu firea, Dumnezeu ne-a dat şi virtuţile", spune Sfântul Dorotei de Gaza.10 „Virtutea este în suflet în chip firesc".11 „Virtuţile sum fireşti pentru om", scrie, de asemenea, Sfântul loan Damaschinul.12 Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucăt menirea acesteia este de a le pune în practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste virtuţi şi a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui ii revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. I, 28). Şi de aceea ei zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc şi trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la starea bărbatului desăvârşit",14 6 Despre facerea omului, IV. PG 44. 136 CD. Cf. ibidem.. 184 B. 7 Invăţături duhovniceşti, I. 1. 8 Dogmatica.II. 12. 9 Disputa cu Pyrrhus. PG 91. 309 C. Cf. Capete despre dragoste. III. 27. A se vedea, de asemenea, Sf. Antonie cel Mare, Scrisori. I. 1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice. gnostice şi practice III. 90. 1 ° Învăţăturii de suflet folositoare, XII. 134. , 11 Cuvinte despre nevoinţă. 83. 12 Dogmatica, III. 14. 13 A se vedea, de pildă, Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări II, 17. Evagrie. Capete gnostice. I. 39. 14 Cf Sf. Irineu, Demonstraţia propovăduirii apostolice. 12; Contra ereziilor, IV. 38. 1-2. Teofil al Antiohiei. Către Autolic, II. 25. Parafraza în 150 de capete a Sfântului Simeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteannl. 50. Sf. Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 257D.
16

Sănătatea primordială a omului Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii, majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemănării, potenţialitatea asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului, constă în deplinătatea chipului, potrivii firii sale în întregimea ei, şi ajungerea la desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne ca omul să o realizeze prin libera sa participate la harul îndumnezeitor. Sfântul Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele; „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră", spune: „Pe cel dintâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a doua, asemănarea, o dobândim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având chipul lui Dumnezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potenţă, dar se dobândeşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis: „Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră putere asemănarea cu Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrători acestei asemănări, pentru ca să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca acele tablouri ieşite din măna unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la lauda altcuiva decât noi. Căci. într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat este cu totul aidoma modelului, nu lăudăm portretul, ci-l admirăm pe pictorul care l-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, şi nu altul, să fiu cel lăudat, mi-a lăsat grija de a deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar ajung la asemănare devenind creştin”15 Sfântul Grigorie de Nazianz explică de o manieră asemănătoare necesitatea participării omului la dobândirea darului pe care Dumnezeu i l-a făcut; astfel, scrie el, „sufletul dobândeşte obiectul doririi sale ca răsplata" a virtuţii, când mintea şi raţiunea noastră se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudite din natură şi când chipul va fi ajuns la asemănarea cu modelul lui, de a cărui fierbinte dorinţă este stăpânit acum. Fiindcă şi faptul însuşi de a fi ele aduse la existenţă este culme a bunătăţii Dumnezeirii şi nu simplu ca dar al lui Dumnezeu. În aceasta constă desăvârşita Sa bunătate, că ne-a făcut stăpânitori ai binelui. Un bine care nu este numai o sămânţă încredinţată naturii, ci şi cultivării lui, care stă în puterea voinţei noastre".16 Părinţii, care disting între chip şi asemănare, pun virtuţile în legătură cu asemănarea,17 voind astfel să arate că acestea se fac vădite şi se dezvoltă în
15 Cuvântul I despre facerea omului, I, 16. 16Cuvântări, II 17. Poeme, I, II,9,90-91.

A sc vedea, de asemenea, Sf. Ioan Dumaschin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor. " De pildă: Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 12. Sf. Maxim Mărtuirisitorul, Capete despre' dragoste. III, 25; Cele 200 de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu şi icono17

Premise antropologice chip dinamic prin participarea activă şi conlucrarea constantă a omului cu harul îndumnezeitor al Sfintei Treimi. Totuşi, nu se poate stabili o corespondenţă între distincţia chip-asemănare şi distincţia natură-supranatură, în care asemănarea ar fi o supranatură adăugată, prin harul lui Dumnezeu, unei naturi care ar putea fi concepută ca independentă de ea şi care ar fi chipul. Potrivit Sfinţilor Părinţi, nu numai chipul aparţine în chip firesc omului, ci şi asemănarea: asemănarea cu Dumnezeu rezidă în însăşi natura omului şi în chiar faptul de a fi chip al lui Dumnezeu există putinţa atingerii desăvârşirii sale prin ajungerea la asemănare, şi omul a fost creat, s-o spunem încă o dată, având deja în chip natural această asemănare, în virtutea chipului. Asemănarea nu este ceva adăugat unei naturi care ar putea exista în chip firesc, independent de această asemănare, ci o sporire a naturii date în chip. Omul, prin chipul lui Dumnezeu aflat în el, este în chip natural într-un anume fel virtual desăvârşit,18 el este dotat în chip natural cu capacitate» de a realiza această virtualitate, de a fi asemenea lui Dumnezeu, căci acesta este scopul pentru care a fost creat, aceasta este menirea firească a naturii sale înseşi. Acesta este înţelesul poruncilor dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. 1, 28); „Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lev. 20, 26); „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48). Putem spune deci, într-un sens dinamic, că omul este în chip natural deiform.19 Pentru ca asemănarea cu Dumnezeu, dată potenţial şi sădită în chip, să fie dusă la desăvârşire trebuia ca Adam însuşi să voiască s-o împlinească deplin. Rod al conlucrării voinţei omeneşti cu harul lui Dumnezeu, ea nu putea fi decât o lucrare teantropică, înfăptuită de Dumnezeu şi de omul întors către El. Căci omul, în virtutea însăşi a desăvârşirii pe care Dumnezeu o voise pentru el şi pe care o întipărise în chipul Său din el, avea libertatea totală de a se uni cu Dumnezeu, dar şi, de asemenea. de a refuza să conlucreze cu Acesta pentru împlinirea scopului pentru care fusese creat.20 Dumnezeu îi dăduse totuşi omului o poruncă (Fac. 2, 1617), care să-1 ajute să se folosească bine de libertatea sa. Această libertate se manifestă în natura sa originară desăvârşită, în adevărata ei finalitate, atâta vreme cât ea conducea la alegerea permanentă şi unică a lui Dumnezeu. Prin această alegere, constant menţinută prin liberul său arbitru, Adam rămânea în binele pentru care fusese creat şi pe care şi-l apropria din ce în ce mai mult. În Starea aceasta primordială în care ducea la împlinire scopul pentru care fusese creat, Adam se ruga tot timpul la Dumnezeu, lăudându-L şi slăvinmia întrupării..., I, 13. Avva Dorotei, Învăţături de sufiet folositoare, XII, 134. SI. Nichita Stithatul. Cele 300 de capete despre făptluire, despre fire,. despre cunoştinţă, III. 8. 11. l8 Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XV, 19 Cf. V. Lossky. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. p. 96-97. M.Lot-Borodine, La deification de l`homme, Paris. 1970. p. 188-191. 20 Cf. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II, 12. 18

prin permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul.ll). 2. trăia în rai „viaţa cea adevărată.24 Cunoscând prezenţa energiilor dumnezeieşti în cele create. 30. de asemenea. 2. în rai. I. el contempla pururea. care fusese făcut să le stăpânească. Sf. 30. 27 Sf. Adam fund unificat în sine şi aducând în el la unire toate celelalte făpturi. 11. XLV. el Îl vedea. Atanasie eel Mare. 29 Cf. Cuvânt împotriva elinilor. Sf. Maxim Mărturisitorul. Învăţături de suflet folositoare. 33 Cf. 34 Tratat despre întruparea Cuvântului.XLV. rod al alipirii lui de Dumnezeu. Cuvânl împotriva elinilor. loan Damaschin. Sf. 24 Cf. era casa lui". Ibidem.21 potrivit voii Acestuia. de asemenea. Dogmatica. 32 el vieţuia într-o permanentă şi deplină bucurie duhovnicească. el se ridica prin făpturi la Creatorul lor25 şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el. 26 Sf loan Damaschin. de altfel. vorbind în fiecare zi cu Acesta. pentru Adam „Dumnezeu. XXXVIII. 41.1. Atanasie cel Mare. Ibidem. veselia şi fericirea de care se împărtăşea prin contemplarea lui Dumnezeu33. chipul Tatălui. scrie Sfântul Atanasie cel Mare. 3. toţi Părinţii ni-l arată pe primul om având relaţii de familiaritate cu Dumnezeu (nappnaia. Dogmatica. 19 . 22 Sf. ca într-o oglindă. 30 Cuvânt împotriva elinilor. 31 Sf. 3. Sf. nu 21 Cf.23 el petrecea pururea în contemplarea lui Dumnezeu. Sf. 2.. bucuria. Tratat despre întruparea Cuvântului. Omilii duhovniceşti (Col. Macarie Egipteanul. I. I.7. 6.Sănătatea primordială a omului du-L neîncetat pe Creatorul său. cit. 12. loan Damaschin.27 Vâzându-L pururea pe Dumnezeu în orice fiinţă. făcându-se astfel mijlocitor „între Dumnezeu şi materie26 şi împlinind slujirea care-i fusese încredinţată de Dumnezeu. Ibidem. Ambigua. 30.1/. Sf. înveşmântat în harul dumnezeiesc. care-l făcea părtaş al însăşi prea fericitei vieţi dumnezeieşti. 30. 23 Cf. . spune Sfântul Atanasie. loan Damaschin. Omul.29 „Nefiind împiedicat de nimic în cunoaşterea lui Dumnezeu.28 El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faţă către faţă. Despre vederea lui Dumnezeu de către Adam. cit. căci curăţia inimii sale îi îngăduia să-L contemple în ea. 32. II.22 Având sădite în suflet cugetele cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu accstea. Avva Dorotei. Grigorie de Nazianz. Învăţături de suflet folositoare. 11. cu toată libertatea. Cuvânt împotriva elinilor. Care locuia în el. I. II. Ioan Damachin. iar cartea Facerii nil arată.. Sf. în sine însuşi. Cuvântări. a se vedea. „unind pe cele create cu cele necreate şi arătându-le în unitatea şi identitatea lor". Cf. pe Dumnezeu Cuvântul". 28 Sf. 25 Cf. Marele cuvânt catehetic. Avva Dorotei. 2. 1. cea care este scopul firesc al adevăratei sale naturi. Dogmatica. 1. 30. prin curăţia sa. Atanasie cel Mare. de a uni lumea sensibilă cu cea inteligibilă. Grigorie de Nyssa.31 Astfel. loc. 11. loc. desfătarea.”34 adică cea pentru care fusese creat. l|. Părinţii vorbind în mod constant de dulceaţa.30 În această stare.

nici în omul însuşi. 40 Isaia Pustnicul. St. XIII. 1 . în stare de sănătate. 10. 43 A se vedea. într-un chip cumpănit prin raţiunea virtuţii"42 Starea paradisiacă. IV. 38 Fericitul Augustin. ci în el era o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de întristare". s-a desfigurat44 şi s-a întune- Eva era. nici a sufletului. Chipul lui Dumnezeu.Omul se afla odinioară. 395-445. de pildă. de neşters. Tratat despre întruparea Cuvântului. 4.36 „având harul Celui ce i l-a dat şi având şi puterea proprie a Cuvântului. 39. Adam a părăsit calea pe care îl aşezase Dumnezeu la crearea lui. 5. omul s-a abătut de la ţelul care-i era hărăzit prin însăşi natura sa. de neîncetată legătură cu Dumnezeu. XXV. XXVI. 44 Sf. nici a trupului. şi-a întunecat oglinda sufletului. 150 de capete despre cunoştinţa naturală. despre cunoaşterea lui Dumnezeu. nedureroasă şi fără griji”. XIV. III). pe care începuse s-o înfăptuiască din chiar momentul creării sale. care este menirea lui cea adevărată. Cuvânt împotriva elinilor. trăind viaţa fericită şi lipsită de grijă"37. ”neavând a se teme înlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup. Sf. 39 Sf Simeon Noul Teolog. care a încetat să-L mai oglindească pe Creatorul lui. Cuvântări. Învăţături de suflet folositoare. Grigorie Palama. Macarie Egipteanul. neajungând la desăvârşire prin dobândirea asemănării. 1 . 38 . V. iar inima îi era pe deplin liniştită”. el avea simţurile nevătămate. 26. 92-94.41 |. ne apare astfel ca o stare de sănătate. (Despre păzirea minţii) 41 Cf. virtuţile i-au slăbit şi a pierdut asemănarea cu Dumnezeu. Despre cetatea lui Dumnezeu. şi în care ducea o viaţă cu totul normală pentru că se conforma adevăratei lui naturi şi adevăratei lui meniri. Origen.. în acelaşi timp. Sf. nici între om şi semenii săi.. Grigorie de Nazianz. Cateheze. I. despre viaţa morală şi despre făptiure. Simeon Nonl Teolog. 2. în care omul nu cunoştea vreo formă de boală. 2. spune Sfântul Grigorie de Nyssa.. Asceticonul. Pacea domnea în toţi şi în toate. Grigorie de Nazianz. „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iraţională a pântecelui nu erau încă în el nicidecum. mişcările sufletului aflându-se amestecate în noi ca nişte elemente. şi aproapele lui. 10. Sf. Încetând să mai tindă cu toată fiinţa lui spre Dumnezeu şi să se mai deschidă cu toate puterile sale harului necreat. 42 Despre Rugăciunea domnească. I I . Atanasie cel Mare. XXVI. Şi astfel. Omilii duhovniceşti (Col. Prin păcatul originar. şi soţie a l u i Adam. în care omul trăia potrivit naturii sale primordiale. Avva Dorotei. Cuvânt minunat şi de suflet folositor.35 nici între om şi celelalte făpturi. 36 35 20 . 3. Sf. 37 Idem. Omilii la Cartea Facerii. Cateheze. Cuvântări XXVI.39 În rai omul avea „simţurile tefere şi nemişcate din starea lor firească”40 şi câtă vreme el stăruia în starea în care fusese creat. Sf. nici între făpturi." dar nu mai este scos la iveală şi luminat prin legătura omului cu Dumnezeu şi. Omul ducea în rai o viaţă „neîntristată. Ioan Damaschin. Şi pentru că Adam nu s-a mai împărtăşit din Izvorul a toată desăvârşirea.Premise antropologice exista atunci dezbinare. exista în continuare în omul căzut.

Tratat despre întruparea Cuvântului.pentru că. Sf. Poieme dogmatice. dusă la desăvârşire. Grigorie de Nyssa. 46 45 21 . În El s-a realizat omul cel nou (Efes. 29) până la dobândirea asemănării. 14). fără a înceta să fie Dumnezeu. s-a împlinit şi s-a descoperit tuturor destinul final al omenirii. natura omenească s-a desăvârşit prin unirea cu natura dumnezeiască . Marcu Ascetul. Discursuri etice.10. . căci el nu şi-a împlinit acest destin. El a afătat că omul este destinat să fie om-dumnezeu. păcatul l-a întunecat dintr-o dată. 4. 54. 1. V. Omul nu este cu adevărat om decât fiind dumnezeu. 8. Simeon Noul Teolog. 2. 15). omul a uitat care este adevărata sa natură. întreaga sa perfecţiune originară. Cf. iar nu la „însuşi chipul lucrurilor" (Evr. 4. să regăsească într-o oarecare măsură simţirea lui Dumnezeu. „strălucirea slavei şi chipul fiinţei Sale" (Evr. arătându-i în chip limpede că natura sa este teantropică. V. 47 Cf. Irineu. Despre viaţa în Hristos. redă naturii umane. „Dumnezeu Se face om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu".Sănătatea primordială a omului cat. Dumnezeu însuşi Se arată omului ca normă a desăvârşirii şi a menirii sale. Astfel. VI. Chiar dacă ulterior omenirea a reuşit.chip al Celui ce avea să vină" (Rom. Hristos arată împlinirea făgăduinţei. Sf. spun Sfinţii Părinţi. 46 Chip al lui Dumnezeu cel nevăzut (Col.47 Prin dubla Sa natură de Dumnezeu-om. 1. Contra ereziilor. 25. nu-şi mai cunoaşte adevăratul său destin. Sf. 27. Îi face vădit că nu este om desăvârşit decât cel unit cu Dumnezeu . Hristos. în persoana Fiului Său. Marele cuvânt catehetic.45 În vreme ce înaintarea omului spre desăvârşire făcea strălucitor acest chip luminat de Duhul. prin iubirea lui Dumnezeu însuşi. XXVI. 9. Atunci. Despre viaţa în Hristos. 64.Mântuitorul a fost cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi".. 48 În Hristos. Epistola către Nicolae Monahul. 48 Cf.1. VI. 1. Sf. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. in Hristos. Macarie Egipteanul. Grigorie de Nazianz. Sf. 9). 5. în El omenirea căzută este chemată la înnoire şi la imitarea Lui (Rom. 5. 5). datorită glasurilor inspirate ale proorocilor. Sf. 111). El descoperă sensul profund al creării omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: în natura Sa umană se manifestă natura dumnezeiască unită cu ea în mod nedespărţit şi neamestecat. Adam n-a fost decât .. ea n-a ajuns decât la „umbra bunurilor viitoare". desăvârşirea naturii umane unită în chip intim şi total cu Dumnezeu. 56-58. X. devenit om. în persoana lui Hristos. Atanasie cel Mare. ducând-o la suprema desăvârşire. 5-9. 3) în care locuieşte trupeşte plinătatea Dumnezeirii (Col. Omilii duhovniceşti (Col. 94. prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divină.şi că numai prin asemănarea cu Hristos omul poale realiza în el însuşi desăvârşirea teantropică. Sf. nu mai ştie care este viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi. 2. iar omul şi-a redobândit capacitatea de a ajunge la desăvârşirea pentru care fusese creat. Nicolae Cabasila.) Numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurată în natura sa originară.

„Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. Cel după al cărui chip fusese el făcut.. spune.). PO 90.. să ne înfieze. mai înainte rânduindu-ne. înainte de cădere. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. În Adam. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. El le-a arătat şi pe unul.. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. (. şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire. Acesta este scopul dumnezeiesc. căci încă nu era văzut Cuvântul. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales.621 AB. Se arată Modelul însuşi.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. dar lucrul acesta nu era vădit. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. în a Sa iubire.Spre această ţintă finală privind. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. 29). în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul . în Hristos. 8. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui.. înainte de întemeierea lumii. întunecat prin păcatul lui Adam.nici confundându-se cu el. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat.4-5). astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3. prin Iisus Hristos" (Efes. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. răsare din nou în Cel care este fără de păcat. 23 . şi pe cealaltă. pentru ca. Dar când S-a întrupat Cuvântul. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. II). se vedea numai chipul modelului. devenit om. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. nici despărţindu-se.55 În ceea ce priveşte omul. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale. prin asemănarea cu Fiul. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei.. 60. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. 1.. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. Chipul lui Dumnezeu din om. Căci Acesta a dezvăluit.

mai înainte rânduindu-ne. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. Acesta este scopul dumnezeiesc. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. în a Sa iubire. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută.. În Adam. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat. întunecat prin păcatul lui Adam.Spre această ţintă finală privind. Se arată Modelul însuşi. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu.55 În ceea ce priveşte omul. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales.. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate.). Cel după al cărui chip fusese el făcut. 8. căci încă nu era văzut Cuvântul.. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. prin Iisus Hristos" (Efes.621 AB. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. răsare din nou în Cel care este fără de păcat. în Hristos. pentru ca. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire.4-5). la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul . În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. 1. El le-a arătat şi pe unul. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. 23 . Căci Acesta a dezvăluit. Dar când S-a întrupat Cuvântul. înainte de întemeierea lumii. prin asemănarea cu Fiul. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl... spune. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 29).. 60. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său. dar lucrul acesta nu era vădit. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. (. se vedea numai chipul modelului. devenit om. să ne înfieze. şi pe cealaltă.nici confundându-se cu el. II). Chipul lui Dumnezeu din om. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". PO 90. înainte de cădere. nici despărţindu-se.

după cum vom arăta în cele ce urmează. PG 90. minune ! Căci Tatăl îl îmbracă în veşmântul dintâi (Lc.43. era menit să năzuiască. în care Acesta a fost îmbrăcat mai înainte de zidirea lumii (In 17.ia seama la cuvânt.56 În Hristos se descoperă pentru om arhetipul naturii sale adevărate. numai îndreptându-se spre Dumnezeu el devine cu adevărat om.2. asemenea Fiului lui Dumnezeu. scrie Sfântul Grigorie Palama. spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. 3. cum scrie Cabasila. în haina Domnului. 60 Tâlcuire la Tatăl nostru. omul devine om întreg. IX.27) (Discursuri etice. realizându-şi natura autentică în toate laturile ei. Sfantul Grigorie de Nazianz. rămânând în stare de alienare. 24 . 61 Sfântul Ioan Gură de Aur. prin mijlocirea Cuvântului care era de acum văzut". atât în ce priveşte purtările în viaţă. 59 Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Cei ce s-au înviednicit să se unească cu El şi săL dobândească Cap al lor . se află dincoace de natura sa. IV. omul nu este cu adevărat şi deplin om. 877D. cât şi în oricare alte privinţe".60 iar Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Prin Hristos s-a restaurat integritatea firii noastre". de la creare şi prin însăşi această natură. 24). 58 Venirea în trup a lui Hristos a arătat limpede omului că a-şi împlini fiinţa. În Hristos.57 El fiind „cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în Fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi. căci nu există natură omenească desăvârşită decât prin unire cu natura dumnezeiască. 4. În Hristos numai. Corinteni. Fericirea a VIII-a. după expresia Sfântului Grigorie de Nyssa) şi. a-şi urma menirea. 15. în 56 57 Contra ereziilor.Premise antropologice asemănarea în mod tainic făcându-1 pe om întru totul asemănător Tatălui celui nevăzut. Omul. este prin natura sa teantropic. 22). Qmilii la Calende. o spunem din nou. îşi află integritatea şi integralitatea naturii lui. conformat naturii sale adevărate. în Hristos v-aţi şi îmbăcat" (Gal. II. om normal. omul poate fi om cu adevărat şi în chip deplin. şi orice om o poate realiza prin câştigarea asemănării cu El. 16. prin origine. O. desăvârşirea faptelor şi a întregii sale vieţi. 62 Treade. 586-592). descoperă sensul autentic. iar dacă nu este om-dumnezeu potrivit asemănării cu Dumnezcu-omul. 58 Despre viaţa în Hristos. am spune noi. Pentru că omul este prin fire. 1. primordial şi ultim al existenţei. el nici nu este om. cu o sănătate deplină: „asemănarea cu Hristos (este) sănătatea şi desăvârşirea sufletului". căci zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat. Omilii la I. rogu-te ! . omul definit prin el însuşi. Numai devenind dumnezeu prin înfierea în Hristos. 61 numai alipindu-se cu totul de Hristos el poale fi om real (dvGpojnoi.se fac şi ei dumnezei prin înfiere. ceea ce s-a împlinit în Persoana lui Hristos. a trăi potrivit naturii sale.V.. a fi una cu El şi a deveni dumnezeu în El59 Numai prin unirea cu Hristos omul ajunge la plenitudinea fiinţei sale. are loc „restaurarea firii". prin structura fiinţei sale şi prin scopul pentru care a fost creat o făptură hristologică şi teocentrică. modelul spre care.62 În afara lui Hristos. 3. Cf. cu o parte din el amputată. desăvârşit. adică a trăi în chip desăvârşit înseamnă a se asemăna lui Hristos.

încă de la creare. Cele 300 de capete . găsim această comparaţie la Sf. 5. 14. Cel singur bun şi cu totul minimat. 12. este o fiinţă neomenească. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie. XII. Gal.66 Sfântul Isaac Sirul spune că" „aşa făceau şi părinţii noştri din singurătate: ca să ajungă la acea desăvârşire şi asemănare. ci ţinând adevărul. 4.67 Omul dobândeşte asemănarea cu Hristos prin practicarea virtuţilor.. omul este chemat să ajungă desăvârşit. primim de la El. 457.". 81. Scrisori. 28. Pedagogul. primeau totdeauna în ei viaţa deplină a Domnului Iisus Hristos".). 20. 11. Apostolul Pavel vorbeşte despre „zidirea trupului lui Hristos. 17 68 Cuvinte despre nevoinţă. 4. cum am văzut. 16. omul are sădile în însăşi natura sa.Sănătatea primordială a omului mod independent de legătura sa cu Dumnezeu înscrisă în natura sa însăşi. Mat. 29). la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos". Sfânta Scriptură şi Tradiţia compară starea omului care n-a ajuns încă la asemănarea cu Hristos. Care este capul . I Cor. 13). 1. şi prin aceasta. Sf. III. în iubire.. 12. 23. 66 Contra ereziilor. 4. Evr. 4. Nichila Stithatul. iar împlinirea acestei uniri este asemănată cu starea adultă. I.Hristos" (Efes.4). iar astfel să se facă părtaş ai vieţii dumnezeieşti (2 Pt. I . în El şi prin El („fiţi desăvârşiţi". să creştem întru toate întru El.64 Astfel. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său.El este pentru noi icoană fără pată. 5. De aceea.. Ambrozie al Milanului..63 Tot el îndeamnă: „Îmbărbătaţi-vă" (I Cor.. de la El.. Cateheze. 4). până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu. lac. 67 Cf. în acelaşi sens şi folosind aceeaşi imagine. pe măsura vârstei i se schimbă şi puterile şi lucrările fireşti şi se face mai viteaz şi mai tare. Evr. 8. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 13-14). 111-116. 99. Cel cu totul desăvârşit şi care era mai înainte de a se crea lumea. 13-14. sau a bărbatului desăvârşit. De asemenea. I. 65 Iar Sfântul Irineu spune: „Numai urmându-i faptele şi cuvintele avem părtăşie cu E1. desfiinţând cele ale cugetului pruncesc şi înaintând spre desăvârşirea bărbătească (Efes. noi. primim asemănarea cu El". cu starea copilăriei. 2.. "lO. XIV. V. 1. Despre binefacerile morţii. care am devenit făptură nouă. puterea de a spori în virtute. „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca sufletul nostru să se asemene cu El". 65 Pedagogul. numită şi starea bărbatului. spune Clement Alexandrinul. 14. Înaintarea în unirea cu Hristos este asemănată cu creşterea. 25 . 3. Clement Alexandrinul. I . pentru ca „să nu mai fim copii (. 1. toate 63 64 68 După Vezi. că cel care doreşte să se unească cu Hristos „creşte în fiecare zi în vârstă duhovnicească. la starea bărbatului desăvârşit. tie asemenea. 48). L2-15). adică: fiţi bărbaţi. Astfel. 2. Sf.. după chipul şi asemănarea cu Hristos (Col.. Varsanufie şi Ioan. . nu există natură omenească pură: omul este om-dumnezeu sau nu este pur şi simplu. care încă nu şi-a actualizat deplin potenţialităţile naturii sale prin această asemănare.

PG 91. 3-14. literal. 3. 27. Iar străbătând acest drum devine dumnezeu. 6. primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu. 35. În Hristos ni se descoperă arhetipul virtuţii. Şi e vădit că acestea se spun despre El în înţelesul absolut. sămânţa naturală a binelui şi a arătat sfârşitul ca fiind una cu obârşia. din buna voire a Tatălui (Efes. El fiind începătorul şi plinitorul oricărei virtuţi. I081C-I084A. Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoperă şi se împlineşte în lume ca „taină a lui Hristos" (Efes. I. 3. Vedem astfel că virtuţile sădite în natura omului la facere şi dezvoltate prin împărtăşirea de harul îndumnezeitor îşi iau fiinţa din virtuţile lui Hristos. datorită urcuşului firesc spre cauza proprie şi intrării în intimitatea ei. 13. 7 (f). iar obârşia una cu sfârşitul. lucrând potrivit ipostasului ei specific. Mat. I. 4. 5. 2. 3. după cum învaţă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Astfel. orice om care se împărtăşeşte de virtute printr-o deprindere neclintită se împărtăşeşte neîndoielnic de Dumnezeu. 11) pe care o împlineşte în chip ipostatic şi propriu (avcoxxxxx)70. 34. I Tim. Fapte 2. 2. Fiindcă s-a scris: «Care ni s-a făcut nouă de la Dumnezeu înţelepciune. străbate prin dispoziţie şi hotărâre liberă cu toată sârguinţa drumul de laudă ce-l duce spre ea..Premise antropologice virtuţile. Astfel. 11. 16). Fiul (Evr. Părinţii şi întreaga Tradiţie a Bisericii văd Ambigua. ca unul ce a adăugat prin liberă alegere la binele natural al chipului asemănarea prin virtuţi. Col. 1. Dar dacă-i aşa. Acest termen înseamnă. 7. Ioan I. ca fiind prin Sine însuşi înţelepciunea. dar ele nu i-au fost date decât în germene. Dar în taina lui Hristos se descoperă şi se împlineşte taina iconomiei trinitare. nu încape îndoială ca fiinţa virtuţii din fiecare este Cuvântul (Raţiunea) cel unul al lui Dumnezeu. iar scopul..2. 26. 3.59 Fiul lui Dumnezeu are în crearea şi îndumnezeirea omului un rol central şi specific. Efes. Tit 3. Căci fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. 3-13.4. dacă scopul oricărui lucru se socoteşte că este obârşia şi sfârşitul lui. care constitute chipul lui Dumnezeu din el. fiinţa virtuţilor. 2 Cor. în aceasta constând realizarea asemănării cu Dumnezeu. 11. 1.). sfinţeşte şi conduce la desăvârşire (Fac. 12. Crearea omului şi îndumnezeirea lui se arată a fi lucrarea comună a Prea Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Treimi. Crearea omului (ca şi a lumii) le apare Sfinţilor Părinţi ca avându-şi originea în Sfatul veşnic al Prea Sfintei şi Celei de o fiinţă Treimi. 4. 30). 9. însă lucrarea fiecăreia este totdeauna legată de a celorlalte în împlinirea voinţei comune. obârşia. cu împreunălucrarea Sfântului Duh Care dă viaţă. 4. I. 5. fiecare dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi contribuie într-un anume fel la împlinirea iconomiei dumnezeieşti. Lc. 10. „prin propria sa lucrare". 2 Cor. I. întrucât de acolo a primit pe lângă existenţă şi binele prin fire după participare. dreptate. întrucât recunoscându-şi cauza sa. 4-6. sfinţire şi mântuire» (1 Cor. fiind prin aceasta un vestitor nepervertit al lui Dumnezeu. dreptatea şi sfinţenia (. 3-6). 13. 26 69 70 . Apoc. prin liberă hotărâre. 30). iar al lui este a le face sa crească până când vor ajunge la deptina lor desăvârşire. I Cor. 4-38. mai bine zis obârşia şi sfârşitul ca unul şi acelaşi lucru. ca unul care a cultivat sincer.

14 etc. când Sfântului Duh. Despre unire şi deosebire. 15). 27 . XLVI. In 14. Duhul slavei. scrie în continuare Sfântul Chiril. Dar El ne uneşte de asemenea cu Sfântul Duh. după Sfinţii Părinţi. ca Sfântul Macarie Egipteanul. Efes. Fiul. 1-3. 18. Sf Grigorie Palama. haruri.73 De aceea putem spune. Duhul înţelepciunii. I. 12. 3). vistierul şi dătătorul lor. Apoc. 9). că omul a fost creat „după chipul Duhului". Şi în Hristos. 1. care. ne este cu atât mai mult de trebuinţă să ne facem după chipul Fiului. M t . I1. XLVI. Duhul adevărului (Is. 558. I.. fiind numit: Duhul milostivirii. Gal. 1. 11. l . 13). 17). 42. 3. 17. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că omul este creat după chipul Fiului lui Dumnezeu . 1. chemându-ne să fim „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. virtuţi comune Persoanelor Sfintei Treimi (cf. Evr. zice Sfântul Chiril al Alexandriei. 4. 4. 5. în Tatăl. „Dacă omul a fost creat după chipul Fiului". t. 14. 36). 19. 6. toată desăvârşirea şi toată virtutea pe care le primeşte omul prin participarea la Hristos îşi au izvorul în Tatăl: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este. desăvârşirile. 1. 2 Cor. virtuţi sau energii necreate. arată energiile sau darurile Sfântului Duh. 1. 4). Cuvântări.). în El. ca izvor al lor. al temerii de Dumnezeu. 61. Dumnezeirea fiind una după fiinţă.4. precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. prin întrupare. Duhul puterii. 6-7. 6). 27. 33. Tot darul. omul a fost chemat să ajungă la chipul desăvârşit al Tatălui: „Fiţi desăvârşiţi. căci în El strălucesc însuşirile Celei de o fiinţă Treimi. p. „atunci el este după chipul lui Dumnezeu. Fiul şi Sfântul Duh". 13. Proorocul Isaia şi Apocalipsa vorbesc despre Duhul la plural: „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu" (Is. dar. 1. Ibidem. Astfel.Sănătatea primordială a omului în pluralul formulei „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Fac. 15. „pentru că trebuie să ne numim fii ai lui Dumnezeu.căci. Iar virtuţile (numite şi desăvârşiri.26. Omilii duhovniceşti (Col. I Pt. lumină sau slavă a Fiului. ca vistier şi dătător al acestor daruri. 1. harul. In 8. pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iac. vrea să ne introducă în însăşi viaţa Prea Sfintei Treimi. energiile. Tot acest Sfat este cel care a binevoit ca omul să fie făcut părtaş la viaţa veşnică şi preafericită a Sfintei Treimi. Hristos ne uneşte cu Tatăl. 5-6. 48). De aceea Părinţii le atribuie acestea când Tatălui. când harul Sfântului Duh. 3.72 Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut" (Col. lucrări) prin care se dobândeşte această părtăşie sunt slava. Acestuia. 1-4. ed. III). 2. 22. 2 Tim. II). precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Lc. „Fiţi milostivi. căci Iisus.74 afirmaţie în care se regăseşte 71 72 Explication des dogmes. Pusey. Duhul cunoştinţei. Şi astfel Părinţii le numesc când lumină sau slavă a Tatălui. pentru ca să ni se potrivească pecetea înfierii"71 -. I se dă adesea chiar numele lor. în El. lumina. 17. XLI. 5. 74 Omilii duhovniceşti (Col. 5. strălucire a slavei şi chip al fiinţei Tatălui (Evr. când har. Cel care le face văzute în chip ipostatic şi la care îi face părtaşi pe oamenii care cred în El. 5-6. a fost de fapt creat după chipul Sfintei Treimi. îl face cunoscut pe Tatăl (Mt. când Fiului. 26) o expresie a caracterului trinitar al creării omului. 73 Sf Grigorie de Nazianz. 7. V. Cf.

prin El. ca şi cum L-ar vedea într-o oglindă" Epistole. iubirea şi toate celelalte daruri. 28 . în crearea şi îndumnezeirea omului. iar Duhul îl uneşte pe om cu Hristos. 29. Sfântul Irineu spune că Fiul şi Duhul sunt „mâinileTatălui". 79 Ibidem. făcându-l asemenea cu Hristos şi.cit. acolo este şi Duhul. după cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Duhul împărtăşeşte fiecărui membru al Trupului lui Hristos plenitudinea Dumnezeirii. XVI (col. Vasile cel Mare Despre Sfântul Duh. El este. Şi cele create (de Tatăl) prin Cuvântul au tăria existenţei lor de la Cuvântul în Duhul". cu Tatăl. 12. 77 Epistola către Serapion. 6. de asemenea: „Mintea noastră luminată de Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi contemplează pe Tatăl. Atribuirea virtuţilor sădite în om şi lui Hristos. Chiril al Alexandriei. Fiul şi Duhul Sfânt conlucrează în ducerea la împlinire a voinţei Tatălui. XXXI. spune Sfantul Atanasie cel Mare. 109).76 Astfel. „El este sfinţenia noastră". credinţa. Despre Sfânta Treime VII. 7).. Prin El omul ajunge în Hristos la asemănarea cu Dumnezeu80 căci prin El se dau şi se lucrează toate darurile (1 Cor. Sf. 3). 140). judecata. că. şi Sfântului Duh ne arată că ele sunt energii comune celor Trei Persoane ale dumnezeieştii Treimi şi. spune el. în Duhul: „Tatăl creează toate prin Cuvântul în Duhul. IX (col. Pentru ca Hristos să trăiască în el. 80 Ibidem.78 Astfel oricare virtute a omului se naşte de la Fiul. 159 BC. lucrarea Fiului este de a da făpturilor existenţa. III. care văd pe Duhul cel Sfânt în suflarea de viaţă dată omului la crearea lui (Fac. frumuseţea negrăită a Arhetipului". mai mult. 5. 109). 136): „Domnul porunceşte.Premise antropologice învăţătura Sfântului Irineu75 şi a Părinţilor din vechime. ştiinţa. Cuvântul creează şi Duhul întăreşte. Iar „întărire". trebuie să trăiască Dumnezeu. raţiunea. dar este însufleţită.81 El este Cel care îi arată celui ce crede „chipul Celui nevăzut" şi. PG 36. 226. XVI (col. Vasile spune. IX (col. Sf. V. IX (col. 83 El este Cel care îl îndumnezeieşte pe om84. care este şi voinţa Lor. în Duhul. 78 Sf. 84 Cuvântări. iar a Duhului. 82 Ibidem. XVI (col. fiindcă unde este Cuvântul. adică să ajungă la asemănarea cu Hristos. să le desâvârşească.77 Potrivit voinţei Tatălui. care sunt chipuri ale Duhului" Contra ereziilor. III) 83 Despre Sfântul Duh. şi prin El cu Tatăl. omul şi toate lucrurile au fost create prin Fiul (In 1. 109). 2.79 Hristos îl face pe omul care se întoarce spre El în stare să primească pe Duhul Sfânt.82 Prin El. şi desăvârşite de Duhul. Lucrarea mântuitoare a lui Hristos s-a săvârşit cu împreună-lucrarea Duhului. Astfel chipul şi asemănarea cu Dumnezeu din om au fost voite de Tatăl. ce altceva ar putea să însemne dacă nu „desăvârşirea în sfinţenie". 85 75 Loc. „în fericita contemplare a chipului. spune Sfântul Grigorie de Nazianz. izvorul sfinţeniei". 85 Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii sale. 136).1) 76 Ibidem. „cei ce sunt pe calea virtuţii se desăvârşesc". 81 Ibidem. 11) şi toate virtuţile. săvârşite de Fiul. „a pus în inima omului cerinţele virtuţii. sfinţită şi desăvârşită de Duhul Sfânt în numele Tatălui..

Asemănarea cu Hristos şi împărtăşirea Sfântului Duh se dobândesc împreună şi se condiţionează reciproc. 2. după modelul Lui. 2. deci o parte a lui. 29 . altfel el este mutilat.. dimpotrivă. şi a trupurilor lor. întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (. este cel care. pentru ca să primească Duhul şi să fie astfel cu totul înduhovnicit şi să trăiască în Duhul cu toată fiinţa lui. având chipul lui Dumnezeu imprimat în el. Numai amestecul şi unirea tuturor acestora îl fac pe om întreg. moştenitorul mântuirii. adică păstrează credinţa în Dumnezeu şi păzesc dreptatea faţă de aproapele". şi sufletul şi trupul să se păzească în întregime.87 „Pe cei care primesc arvuna Duhului şi care. au pe Duhul pururi petrecând întru ei şi care îşi păstrează curăţia şi a sufletelor. dar fără să dobândească asemănarea prin mijlocirea Duhului (. căci îl numim duh. începătorul şi plinitorul firii sale. omul acela rămânând cu totul firesc şi trupesc. adevărata viaţă şi sănătatea deplină. Apostolul îi numeşte pe drept cuvânt „duhovniceşti". nici el nu este omul deplin.) Căci trupul nu este omul deplin. fără de prihană.... Sfântul Irineu spune aceasta cu toată claritatea: „Apostolul zice: înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi" (I Cor. Numai îndeplinind aceasta.26) şi numai vieţuind întru Duhul se uneşte cu Hristos prin împărtăşirea din virtuţile Lui. tâlcuind cele zise de el. 42. Numai vieţuind în Hristos creştinul primeşte Duhul Sfânt trimis de Tatăl în Numele Fiului (In 14. căci „Duhul locuieşte în ei". căci nu este decât sufletul lui. adică cel compus din suflet şi trup. să ducă o viaţă duhovnicească.. ca daruri ale Duhului.. trăind potrivit adevăratei sale naturi: „Omul adevărat este omul duhovnicesc care este în noi". prin revărsarea harului Său se naşte omul duhovnicesc şi desăvârşit. V. Şi de aceea Apostolul. primind Duhul lui Dumnezeu.) Când Duhul Sfânt.. 6. 8. 86 Omul nu este om deplin şi nu trăieşte cu adevărat decât dacă trăieşte în Duhul. trebuie să devină pnevmatofor. ci doar o parte a omului. ajunge 86 87 Stromate II. 6). a arătat care este omul desăvârşit şi duhovnicesc. 88 Ibidem. fugind de poftele trupului..) Sunt desăvârşiţi deci cei care. el trebuie să trăiască potrivit Duhului. Când. Omul a fost creat cu trup şi suflet şi a primit suflarea de viaţă. Iar sufletul. Contra ereziilor. cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Îi numeşte „desăvârşiţi" pe cei care au primit Duhul lui Dumnezeu (. atunci când le spune tesalonicenilor în prima sa epistolă către ei: „Dumnezeul păcii însuşi să vă sfinţească pe voi desăvârşit. Pentru ca omul să ajungă la desăvârşirea fiinţei lui în Hristos. I.88 şi „ipostasul nostru. şi duhul vostru.Sănătatea primordială a omului în el Duhul cel Sfânt.1. Duhul lipseşte din suflet. IX. omul îşi împlineşte destinul. iar nu om. se supun Lui şi se arată întru toate vieţuind după raţiune.). Se uneşte cu cel după chip. va fi cu totul nedesăvârşit. iar aceştia sunt duhovniceşti prin împărtăşire de Duhul (. dobândind astfel mântuirea. totodată. nedesăvârşit şi ca şi mort. Pe aceştia Apostolul îi numeşte de asemenea „duhovniceşti". amestecân-du-Se cu sufletul. scrie Clement Alexandrianul. Nici duhul omului nu este omul întreg.

din somn.93 După cum Sfântul Grigorie Palama spunea că sănătatea şi desăvârşirea sufletului o constituie asemănarea cu Hristos.94 tot astfel şi Sfântul Simeon Noul Teolog spune. 91 Ibidem. 2.95 Potrivit Sfinţilor Părinţi. aceia vor fi «curaţi». spune Sfântul Nichita Stithatul. Viaţa firească a omului este viaţa în Hristos.97 Sfântul Antonie spune şi el: „Stă în firea omului ca întotdeauna să-L caute pe Dumnezeu şi să-I slujească". iar unul ca acesta nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (. Or.VII.98 Este firesc pentru suflet să se îndrepte spre cunoaşterea şi mărturisirea lui Dumnezeu.91 „Şi prin acestea două este om şi viu: viu prin împărtăşirea de Duhul.99 Împărtăşirea din viaţa cea preafericită a Sfintei Treimi este ţinta firească a 89 Ibidem. fiindcă numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevărat"..89 „Trei sunt cele din care cste alcătuit omul desăvârşit: trupul. natura sa adevărată şi adevărata sa viaţă. 35. XVII. 98 Scrisori. într-o totală adecvare cu adevărata sa natură. lipsit de viaţă.92 ”Deci. om prin substanţa trupului". Ibidem. 93 Ibidem.9. pentru că ei au Duhul Tatălui. 5. prin credinţă. cum am spus-o. că sănătatea sufletului este venirea şi prezenţa în el a Sfântului Duh: „Venind Acela. Sufletul.. V. 90 „Cei care se tem de Dumnezeu şi aşteaptă venirea Fiului Său şi care. acolo omul este viu. înnoindu-se după chipul lui Hristos în Duhul Sfânt.Premise antropologice om duhovnicesc". «duhovniceşti» şi «vii pentru Dumnezeu». Se numeşte sănătate. 6. trupul pe care a pus stăpânire Duhul uită ce este. 97 Despre suflet.I. sau dintr-o boală oarecare. ca Unul care ne dăruieşte sănătatea sufletului". De aceea Tertulian spune despre suflet că „este creştin prin natura lui". 99 Apologeticul.3. îl cheamă pe Dumnezeu numai cu acest singur nume. 42. 94 Triade. fiindcă alungă toată boala şi toată neputinţa sufletească.96 Stă în firea omului să tindă spre Dumnezeu. 4.. 95 Discursuri etice. XVII. Care îl curăţeşte pe om şi-l ridică la viaţa lui Dumnezeu".. fără Duhul lui Dumnezeu. după cum spune Tertulian: „Sufletul. semn de sănătate. pentru a dobândi calităţile Duhului şi a deveni după chipul Cuvântului lui Dumnezeu". dar în acelaşi sens.. 90 30 . aceasta este starea lui normală. II. trupul este mort. I. altfel spus. ca dintr-o beţie. „îşi are în chip firesc aplecarea proprie spre bunurile dumnezeieşti" şi „îi este propriu să dorească cele nemuritoare". sufletul şi duhul.. 92 Ibidem. pentru om sănătate înseamnă a se afla în toate privinţele în starea corespunzătoare deplinătăţii fiinţei sale sau. dintr-un alt punct de vedere.). este ajungerea la desăvârşirea fiinţei sale aşa cum a voit-o Dumnezeu. 9. când îşi revine. fac din inimile lor sălaş Duhului lui Dumnezeu. 96 Apologetica. recăpătându-şi sănătatea. Dar acolo unde este Duhul Tatălui.

cf.şi cea virtuoasă este în mod constant subliniată de Sfinţii Părinţi: „Oricât de numeroase ar fi virtuţile pe care le practicăm. I. Vezi.II. 6. 41.2.) Iar definiţia virtuţii cerule de Dumnezeu este folosirea acestor daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. 105 Învăţături de suflet folositoare. 104 Cuvinte despre nevoinţă.Sănătatea primordială a omului firii şi a vieţii omeneşti. I.II. lucrând corect şi după cuviinţă.30. ed. 10: „Răul este boală a sufletului care s-a lipsit de sănătarea lui cea după fire. acestea nu sunt mai presus de firea noastră.. fiii mei. ci încununarea ei cea firească". 30.108 Evagrie109 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. 105 iar Ioan din Singurătate spune că atunci când omul îşi curăţeşte sufletul prin lucrarea virtuţilor „se aţine în rânduiala firii sale". XI.102 „Dacă rămânem în starea naturală. potrivit naturii lor. şi Sfântul Antonie cel Mare scrie cu privire la aceasta: „Iubirea ce v-o port mă face să-L rog pe Dumnezeu să vă facă să priviţi cele nevăzute ca moştenire a voastră. p.106 Tot astfel Părinţii spun că adevărata sănătate a omului este această stare de virtute. 83. Este vădit că numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacităţile sale. Mt 11.103 Iar Sfântul Isaac Sirul spune şi el explicit că virtutea este starea firească a sufletului. 101 31 . 4: „Virtutea este sănătatea sufletului". Marea scrisoare către Melania cea bătrână. Hausherr. care este virtutea". la trup. după cum scrie Sfântul Vasile cel Mare: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (.101 Altfel spus. aşa se raportează 100 Loc. iar Hristos a venit ca să-i aducă aminte omului rătăcit de cea dintâi poruncă şi cea mai mare: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta. din tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Mc. a duce o viaţă virtuoasă nu înseamnă pentru om altceva decât a trăi în conformitate cu propria sa natură. pe care urmând-o îşi va regăsi adevărata sa fire.) cu aceste puteri. pentru a ajunge să se unească cu El prin mijlocirea lor. II.. Regulile mari. 102 Marea scrisoare către Melania cea Bătrână.. 103 Dogmatica. de asemenea. 64. Virtutea este sănătatea sufletului cea după fire. cit. din tot sufletul tău. spune Sfântul Ioan Damaschin.100 Starea firească a omului este să fie în întregime unit cu Dumnezeu.. omul se foloseşte de ele aşa cum se cuvine. 37. scrie Avva Dorotei107 ca şi Sfântul Vasile cel Mare. facem viaţa noastră virtuoasă prin sfinţenie (. Aşa a fost Adam la crearea lui. potrivit poruncii Lui". Identitatea dintre starea firească starea lui Adam în rai şi a omului restaurat în Hristos . 109 Capete gnostice. Şi aceasta constituie virtuţile sale. suntem în virtute". 1107 Învăţături de suflet folositoare. adică a-şi folosi toate capacităţile în scopul pentru care au fast create: să se îndrepte spre Dumnezeu şi să ajungă la asemănarea cu El. 10. 106 Dialog. cu ajutorul poruncilor lui Hristos". Deut. 12. prin curăţire.. scrie Evagrie. IX. ele sunt toate practicate potrivit firii".. care spune: „Precum se raportează sănătatea. 5 ) .104 Avva Dorotei arată tot aşa că prin virtuţi „se învredniceşte omul a se regăsi pe sine şi a reveni la ceea ce e după fire. Cu adevărat. 108 Omilii la Hexaemeron.

ea nu este decât o cunoaştere indirectă a lui Dumnezeu. IV. spune Evagrie. care îi este cu totul potrivită. mai bine zis.116 Şi numai într-o asemenca lucrare. atunci toate puterile vor fi sănătoase". „virtuţile sunt mai proprii sufletului decât trupului sănătatea". 119 Ibidem.. Chiar dacă ea dă omului o adevărată cunoaştere a făpturilor şi. care este un dar al lui Dumnezeu şi care se săvârşeşte prin harul Sfântului Duh. 3. Cele 225 de capete teologice şi practice. Grigorie Palama. la suflet". la minte". „a fost zidit ca văzător al zidirii văzute şi pentru a fi introdus în cea cunoscută cu mintea”114 Clement al Alexandriei spune despre om că este „cu adevărat sad ceresc". 118 Capete gnostice . scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul. „Precum se raportează sănătatea. ci şi toate celelalte facultăţi ale sale113 lucrează potrivit scopului naturii sale. Numai prin cunoaşterea/contemplare a lui Dumnezeu însuşi. 115 Cuvânt de îndemn către elini (Prorepticul).. 100.. mintea omului şi.117 „Atunci când firea cugetătoare va ajunge la contemplare. Căci omul. ajunge omul la gradul înalt de desăvârşire la care este chemat prin natura sa. spune Sfântul Vasile cel Mare. 3. 111 Capete despre dragoste. care este lucrarea ei.110 Tot la fel spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Virtutea este în mod firesc sănătatea sufletului". 110 112 113 114 Cf. mai ales. spune Stântul Simeon Noul Teolog. la contemplarea cea duhovnicească în care nu numai spiritul său. înfrânare şi petrecerea cea după minte. II. la fel. şi în special a celei care este încununarea lor.. sufletul lui în întregime îşi dobândesc sănătatea deplină. 2..Premise antropologice virtutea. II. 46.112 Numai prin practicarea virtuţilor. 15. omul ajunge la cunoaştere. Cuvânt despre nevoinţă. 83. 15. 120 Despre dragoste. pe care Părinţii o numesc „contemplaţie naturală" (xxxxxxxx xxxxxxx). X. de asemenea. Loc. Sf. la trup (.119 Sfântul Talasie. 46. I. cit.. prin ea. îl ridică prin ea la Făcătorul lor. 117 Capete despre dragoste.l20 Pe prima ei treaptă... consideră cunoaşterea duhovnicească drept „sănătatea sufletului". 32 . această contemplare este cea a raţiunilor (XXXXX) duhovniceşti ale făpturilor.) tot aşa se raportează cunoştinţa. adică a iubirii de aproapele.111 Am putea spune chiar că virtutea este mult mai folositoare sufletului decât este sănătatea pentru trup. căci. pentru că prin această cunoaştere sau. IV. prin această „vedere" a lui Dumnezeu în lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit. 116 Ibidem. 118 care. spune că „sănătatea sufletului este cunoştinţa”. Triade. II.115 şi că „a fost făcut pentru contemplarea cerului". 3.

33 . ceea ce a constituit o ispită permanentă pentru primul om. II. după cum spune Sfântul Ioan Damaschin.3 Dacă realizarea asemănării i-ar fi fost dată spre lucrare omului fără posibilitatea unei alte alegeri. 16. 4 IOC. rămânea să fie realizată prin voia liberă a lui Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiască. omul n-ar fi avut nici un merit".8 1 2 Sf. 3 Ibidem. 9. 8 Cuvântări. Vasile cel Mare. Cf. loc. V). 17. ca omul să fie mai întâi ispitit. Această ispită avea rolul de a-i pune mereu la încercare voinţa. el n-ar fi fost în mod real virtuos.2 Cauza cea dintâi a bolilor. trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe voinţa proprie. Păcatul strămoşesc Asemănarea cu Dumnezeu. Sf. cit. 7 Loc. scrie Sfântul Grigorie de Nazianz. Fără putinţa de a înfăptui răul. 12. „Trebuia deci. cit.1 Şarpele a fost cel care i-a descoperit această cale diferită. „să părăsească binele şi să meargă spre rău. pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie răsplata unor strădanii virtuoase" (Marele cuvânt catehetic. în acelaşi sens: „Cel care a fost zidit întru totul asemenea lui Dumnezeu. şi deci ca necesară şi impusă prin însăşi natura lui. Grigorie de Nyssa scrie. 5 Sf. fiindcă. şi nu doar ca dar al lui Dumnezeu". II. Dumnezeu voind ca omul să fie desăvârşit. „nu este virtute ceea ce se face silit". l-a înzestrat cu o libertate absolută.4 Existenţa unei libertăţi absolute pentru om şi voia lui Dumnezeu ca omului „să-i revină răsplata pentru strădania sa"5 şi „să nu fie altul lăudat pentru roada asemănării"16 implică necesitatea ispitirii omului. alegerea lui Dumnezeu de către om dobândind astfel forţă şi valoare. Sf. cit. Poeme I. fără să fie ispitit şi încercat. Omilii despre facerea omului. Adam putea să urmeze o altă cale.7 „O dată încercat. Dar prin chiar libertatea sa. care-i permitea să participe la propria îndumnezeire2 şi să dobândească în Dumnezeu asemănarea cu E1. Ioan Damaschin. Cf. Vasile cel Mare. îndumnezeirea apărând ca singura cale posibilă. surfletul dobăndeşte cele nădăjduite ca plată a strădaniilor sale virtuoase. separându-se de Dumnezeu prin libera lui alegere". I. Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul liber. 6 Ibidem. II. atunci când l-a creat după chipul Său. deşi deja dată în chip. spune Sfântul Ioan Damaschin. Dogmatica.

să se autoîndumnezeiască. răul nu exista decât în şarpe. încarnare a lui Satan. Macarie Egipteanul. Grigorie de Nyssa. să fie dumnezei fără Dumnezeu. 11: 16.. 3. iar nu ca principiu al lui. Macarie Egipteanul. IV. scrie Sfântul Ioan Damaschin.Premise antropologice Toţi Părinţii insistă asupra faptului că Adam a fost creat de Dumnezeu cu totul bun. Irineu. nu veţi muri !" (Fac. şi moartea de îndată a sufletului său. XI. Sf. independent de Dumnezeu. şi în aceasta constă păcatul său.. 3. III. Omilii duhovniceşti (Col. distrugând viaţa omenească". ispitirea lui rămânând fără nici o urmare atâta vreme cât omul refuza să i se supună. respingerea lui Dumnezeu. În rai.. îndepărtându-se de Dumnezeu. ca să nu muriţi" (Fac. 28-30). cunoaşterea însăşi a răului apare ca urmare a păcatului (Fac. 16 Op. în El şi prin El. în starea sa firească. Dogmatica. Sf.12 Căci Adam fusese într-adevăr destinat să devină dumnezeu. 14 Cf. 22).'° tot aşa el nu avea nici o putere asupra primului om. dar nici nu cunoştea răul. Macarie Egipteanul. Cf. Sf. de pildă. 11 Diavolul le-a spus lui primilor oameni: „veţi fi ca Dumnezeu" (Cf. Ioan Damaschin. 2. 5). Cf. Sf.cit. 30: Sf. V. Ioan Gură de Aur. Sf. III). Omilii duhovniceşti (Col. Şarpele le-a propus oameni lor să devină „ca Dumnezeu" ((xxxxx). 60. 7. iar acesta nu se putea în nici un fel atinge de creaţie. Simeon Noul Teolog. Sf. 37. Fac. Fac 3. 3. şarpele. Grigorie Palama. Ioan Damaschin.. 86. ci numai a posibilităţii lui. 22. Macarie Egipteanul. În rai. dar prin participare la Dumnezeu însuşi. 3). Adam. 3. sau de a se înălţa înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia negarea. Sf. s-a lipsit de harl4. 2. 20. 4 13 Cf. Despre Botez. Dumnezeu le spusese lui Adam şi Evei: „din rodul pomului celui din mijlocul raiului să nu mâncaţi din el. Omilii. Sf. Urmările nefaste ale păcatului vădesc minciuna şi înşelătoria diavolului: despărţindu-se de Izvorul a tot ce înseamnă viaţă. Discursuri etice. 5.16 lar la Sfântul Grigorie Palama citim: „După acea greşeală dintâi săvârşită în raiul lui 9 10 11 Cf. cedând amăgirilor Celui Rău. etice şi practice.. Sf. Parafrază în 150 de capete la. I.13 Afirmarea absolutei sale autonomii şi a voinţei de a se lipsi de Dumnezeu şi de a-I lua locul. Sf. teologice. şi în aceasta constă ispita. aşa cum am arătat. ca o fiară sălbatică şi neîmblânzită. 4). Contra ereziilor. a intrat moartea în lume. XI. II. XII. Capete fizice. care avea să survină ulterior. 32. 51. le-a spus: „nu.90. 12 Cf.. omul trăia în întregime întru Bine: 9 nu numai că nu făcea nimic rău. ispita dându-i nu cunoaşterea răului în sine. Parafrază în 150 de capete la. a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi.care fusese creat ca putând fi nestricăcios -. omul se prăbuşeşte în moarte: moartea trupului său . Sf. XII. . Despre feciorie. adică alţi dumnezei. neputând face altceva decât să-l ispitească.15 „Prin păcat. Simeon Noul Teolog. atâta vreme cât Adam rămânea stăpânitorul ei (cf. Discursuri etice. I. 15 Cf. II). dimpotrivă. 1. Marcu Ascetul. 36. 3. Omilii la statui. nici să vă atingeţi de el. Omilii duhovniceşti (Col. Participarea lui Adam la viaţa dumnezeiască presupunea. 34 Dogmatica. II). II. conlucrarea voinţei lui libere. 1. XIII. care era pentru el adevărata viaţă a naturii sale.

scrie Dionisie Areopagitul. sunt bune foarte. Care este. Şi se spune în înţelesul propriu că s-a rostogolit în rău. care este despărţirea sufletului de Dumnezeu". înainte de moartea trupească. 97.. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii.IV. în baza cauzei sale. 19 Depărânduse de Dumnezeu. oamenii s-au golit şi de existenţă” spune Sfântul Atanasie cel Mare. în locul a ceea ce bun şi există. iar noi am fost supuşi. 1084D-I085A. 18 17 VI. 16. omul cade în nefiinţă: „golindu-se de gândul la Dumnezeu şi întorcându-se spre cele ce nu sunt . 19 Op. părăseşte obârşia sa şi se lasă dus în chip nesocotit (neraţional ..căci cele rele sunt cele ce nu sunt. Într-adevăr. în chip voluntar. morţii celei sufleteşti. fiindcă. iar cele bune sunt cele ce sunt -. scrie Sfântul Ioan Damaschin. teologice.xxxxxxxxx) spre nimic..20 Iar apoi. abătând de la adevărata lor ţintă năzuinţele cele bune sădite în firea sa. în chip firesc îndreptate spre Dumnezeu. 20 Cf. „toate câte a făcut Dumnezeu. El se află într-un vagabondaj nestatornic şi într-o neorânduială cumplită a sufletului şi a trupului. Capete fizice. cu drept cuvânt se zice că a căzut de sus. prin povârnirea de bunăvoie spre rău. altfel spus. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată astfel în ce constă căderea omului: „Cel ce. Tratat despre întruparea Cuvântului.18 Iar din această despărţire i-au venit omului toate relele: căci s-a lipsit astfel de bunurile dumnezeieşti de care se împărtăşise şi pe care prin fire le avea în chip desăvârşit.etice şi practice. aflându-se în el capacitatea prin care putea să-şi ducă în chip neabătut paşii spre Dumnezeu. omul se depărtează de natura sa autentică şi de adevărata sa menire. 20. 4. întrucât mi s-a mişcat spre obârşia şi cauza proprie. 51. care nu şi-au mai respectat condiţia firească de alipire la Dumnezeu. 36. sunt cu adevărat bune foarte. spre care şi pentru care a fost făcut. orice abatere a facultăţilor sale de la scopul lor firesc. Sf. ajung în rău". Răul şi păcatul sunt întotdeauna definite de Sfinţii Părinţi prin raportare la natura firească a omului. PG 91. 21 Ambigua. o dată ce s-au despărţit Dumnezeu. cu toate că e parte a lui Dumnezeu pentru raţiunea virtuţii aflătoare în el. 7. sufletul. Despre viaţa în Hristos. 1. şi-si perverteşte astfel toate facultăţile. au căzut în cea mai rea neorânduială. aşa cum s-au făcut. Omilii. I.Cauza cea dintâi a bolilor Dumnezeu. a ales de bunăvoie ceea ce e rău şi nu există. s-a ivit păcatul. întreaga sa fiinţă. care a încetat să se îndrepte spre scopul ei firesc. 35 . ca şi trupul său. prin călcarea poruncii. negându-L şi nerecunoscându-L. după care. la datoria sa de a fi teantropic. Dacă rămân aşa cum au fost zidite. care este asemănarea cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. ca unul ce s-a despărţit pe sine de cauza sa ce rămâne totdeauna nerătăcită şi constantă. cit. Dar dacă se îndepărtează.17 Depărtându-se de Principiul fiinţei sale şi a tot ce fiinţează. Rău şi păcat este orice îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de devenirea sa dumnezeiască -îndumezeirea la care este chemat prin natura sa . Cf. „Răul.sau. Nicolae Cabasila.

căzut în păcat. II). 32. Prolog. IX.. 253B. se prăbuşeşte în starea omenească. iar această stare. 20. spune Sfântul Maxim. într-un fel străin de adevărata sa condiţie. 28 Omilii duhovniceşti (Col. uitând că este după chipul lui Dumnezeu şi nemaivăzând Cuvântul cu care se cuvenea să se asemene. ajung în rău. omul se lipseşte de starea dumnezeiască care-i fusese hărăzită şi. PG 90.24 Despărţindu-l pe om de Dumnezeu. contrar normei.) este pe lângă sufletul propriu-zis ca un al doilea suflet". şi altceva nimic (. Capete despre dragoste. înseamnă răul. îndepărtându-se de Dumnezeu. Cuvânt împotriva elinilor. 30 Cuvânt de îndemn către elini. 29 Cuvânt împotriva elinilor. „Râul nu este altceva decât lipsa binelui şi o abatere de la starea conformă firii la una contrară firii". Dacă rămân aşa cum au fost zidite. 14. I. după cum spune Sfântul Clement al Alexandriei. a format în ea însăşi râul. aşa cum s-au făcut. pentru om.) Iar scop numesc Cauza celor ce sunt. 1. 1). contrar principiului (începutului). după care se doresc în mod firesc toate". Potrivit firii lor. Sf.. chiar dacă se exprimă în alt fel: „De când a călcat Adam porunca (. Cf. Căci răutatea (. contrar substanţei (ipostasului)". 2. păcatul îl aduce într-o stare contra naturii şi-l privează de existenţă şi de bine. omul trăieşte într-o stare de înstrăinare. care este păcatul". Avva Dorotei.23 „Voi spune că răul. 24 Răspunsuri către Talasie.. 8. este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor) sădite în fire de la scopul lor. la fel.. XV. Dar dacă se îndepărteză. cade chiar într-o stare Despre Numirile dumnezeişti. de asemenea.27 Sfântul Macarie Egipteanul vorbeşte tot despre înstrăinare.Premise antropologice e contrar scopului. „Căci. 83. I. scrie Sfântul Irineu. 23 22 36 . adică în păcat" (Învăţături de suflet folositoare. sunt cu adevărat bune foarte. notează el în continuarea acestei idei. contrar firii. nu trăieşte viaţa pentru care este făcut. sunt bune foarte.26 Astfel. fiind noi ai lui Dumnezeu prin fire". scrie: „(Omul) a căzut din starea cea după fire şi a ajuns în cea contrară firii. în chip voluntar.29 Tot astfel. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. contrar voirii. Dar când una dintre făpturi s-a revoltat şi n-a ascultat de Făcător. 25 Dogmatica. el se depărtează de sine însuşi. a spune că prin păcat omul ajunge într-o stare contrară firii este totuna cu a spune că.. IV. Atanasie cel Mare. depărtându-se de Dumnezeu.. lepădarea de El „ne-a făcut potrivnici firii" (alienavit nos contra naturam). 28 Iar Sfântul Atanasie arată că sufletul omenesc.30 De fapt. Vezi. IV. 24 „Toate câte a făcut Dumnezeu. 4. gândeşte şi acţionează cu totul dimpotrivă. Altfel spus. citim la Sfântul Ioan Damaschin. trăieşte în afara a ceea ce el este în mod fundamental. II. contrar cauzei. IV. contrar ţintei. 26 Ibidem. V. 35. „ajunge în afară de sine".) este abaterea de bunăvoie de la starea conformă firii la una contrară firii. 30. toate sunt roabe şi supuse Creatorului. 27 Contra ereziilor. ci în legătură cu mişcarea lor greşită şi neraţională".22 „Răul nu se contemplă" ca stând în legătură cu fiinţa făpturilor.

I. 33 Răspunsuri câtre Talasie. omul nu poate fi cu adevărat om decât în Dumnezeu. la fel. Sufletul şi trupul lui. Au fost afectate astfel însăşi structura fiinţei sale şi buna rânduială a facultăţilor sale. V. mor spiritual. Care mântuieşte şi zideşte spre viaţă. Simeon Noul Teolog. 36 Contra ereziilor.32 Şi.. Cateheze. Sf. Parafrază la. aşa cum am văzut. adică Duhul (.33 Întorcându-şi duhul de la Dumnezeu.Sf. 52. de pildă. Pentru aceasta Domnul îi numeşte „morţi": „Lasă morţii Vezi. 418-419. lucrând. Ps. căci. strâmtă şi. a rămas numai om firesc (1 Cor. Maxim Mărturisitorul. Oricum. făcându-se. 10. Din om întreg cum fusese – duhovnicesc. 35 Cf. 67-68. A se vedea. rămânând cu adevărat doar firesc şi trupesc. Capete despre iubire. XXVIII. omul se trezeşte dintr-o dată redus la o parte infimă din ceea ce fusese. 37 31 .) Cei care nu-L au pe Acesta. Discursuri etice. Sf. prin îndeletnicirile cele rele. 29. asemenea lui Hristos. 48. III). XLV. aceştia pe drept cuvânt vor fi numiţi „trup şi sânge". 8). închisă. 1-5. s-a sălbăticit. Nichita Stithatul. 11. Astfel omul ajunge să-şi uite cu total rostul său duhovnicesc. el a devenit om nedeplin. 14. Macarie Egipteanul. sufletul şi Duhul. în această privinţă: „Omul desăvârşit este compus din acestea trei: trupul. Sfântul Irineu spune. omul a pierdut infinitul. II. De aceea Sfinţii Părinţi compară adesea starea omului căzut cu cea a animalelor. omul va trăi într-o lume mărginită.. Sf. Prolog.36 De acum înainte.. luda 19) şi trupesc. Sfântul Irineu spune: „Când sufletului îi lipseşte Duhul Sfânt. Macarie Egipteanul. spune: „După ce a lepădat omul chipul dumnezeiesc. umanul autentic nu există decât în divinouman. II). XIII. căpătau sens şi coeziune. Grigorie de Nyssa. căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot chipul. firesc şi trupesc -. 6. leu şi pardos".Cauza cea dintâi a bolilor subumană. având o existenţă restrânsă la dimensiunea fiinţei sale căzute. 31 Sfântul Grigorie de Nyssa. nemaiprimind adevărata lor viaţa . Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul „«s-a asemănat dobitoacelor celor fără de minte» (Ps.ceea ce este o simplă figură de stil. fiind om-dumnezeu în Duhul. Iar fără acesta. s-a întunecat35 şi s-a făcut ca mort. şi prin creşterea în Dumnezeu. 32 Tâlcuire la Cântarea cântărilor. Despre feciorie. este nedesăvârşit". după asemănarea firii necuvântătoare. de asemenea. acesta a fost lipsit de viaţa dumnezeiască. 21: „Alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor"..cea dumnezeiască. 48. 34 Cf. el rămânând doar o sutime sau o miime om . spre pildă. 3. IV. adică lipsit de dimensiunea esenţială a fiinţei sale. prin care toate facultăţile lui erau luminate şi însufleţite.34. în realitate. Sf. îmbrăcând condiţia omului căzut. s-a chircit" şi a intrat într-o stare de toropeală (Is. ba le-a şi întrecut în iraţionalitate. aparent. Ioan Damaschin. Dogmatica II. Omilii duhovniceşti (Col. pe care le-o împărtăşea Duhul Sfânt -. PG 90. Sf. care-l făceau om întreg. 2. 1. Unul mântuieşte şi dă chip. Despre suflet. 13. Omilii duhovniceşti (Col. Rom. mutând raţiunea cea după fire în ceea ce e contrar firii". Macarie Egipteanul. Omilia a VIII-a. folosindu-şi numai o parte dintre posibilităţile sale. căci n-au Duhul lui Dumnezeu în ei. omul. 10. VIII. 253CD. 5. căci. Ibidem. 37. Sf. 13). Sf.

căci nu-L au pe Duhul de viaţă data-tor*'. 3. Cătr* Autolii.-"' Astfel. Teofil ul Anliohici. despftrţirea dc Dumnezcu înseamnâ inoarte. 111). 69. 9. spune Sfân-lul Maxim Mârmrisiiorul. într-un cuvânt. an pierdul toaie accsiea şi au cflzut ei înşişi sub pedeapsâ. orezând că trăieşte şi adeseori chiar gândind cS trăieşte din plin. s-au lepfida! de Dumnezeu. în starea de boală şi de suferinţă pe care au creat-o toatc acestea.i văd şi surzi cu adevarat care cred câ aud. rătacima şi stricarea tuturor facultăţilor sale. 111). căci nu Dumnezeu esle Ccl care a hotfrfll dînainte sâ-i pedepseascâ. l S). 60). După cum spune Psalmisnd. Oirrilii litthorwceşii (Col. Xf. omul a câzut în toate relele. în principal. ea decurge în mod firesc şi necesar din cădere. II. .1: . 2: XIII.Premise tmlropulogice să-şi îngroape morţii lor" (Lc 9. Sf. Cf. în zdnincinarea suflendui. omul cSzut. 7. „Firea. îiiiiineric.40 străine dc natura sa şi care. Demonsiixtfia aropOvââMitU a/fos/olice. sil priveşti fără să vezi şi să asculţi fară sS auzi cu adevăraf . I. orbi cărora li se pare c. 39-73. asa le-au fost Ihidvm. dar ne-cunoscută de cei ce-o ptftimesc: „Morţii nu se pot nici vedea între ei.1. Sf. 17. omul „groapa a săpat şi a adâncit-o şi va cădea in groapa pe care a Ricut-o" (Ps. Simeon Noul Tcolog. nenorocirile si necazurile. vfld şi aud ca ani-malele. ele au apărut ca urmare a păcatului şi sunt pedepse ale lui. Macaric Egipteanul.41 pierderea puterilor primite la început. aceastâ pedeapsfi consta în pierderea centrului spiritual al fiinţei sale. Despre mourtcii duhovnicească înţclciisiî Cfl unnar© a păcalului.ându-i astfel. trăiesc.." Sfântul Grigorie Palama ajunge la aceeaşi concluzie Fn ceea co priveş-te urmurile pâcatului: „După cum păn'isirea trupului de către suflet şi despăr-ţiiea sa de el este moartea trupului. '' Ihulrnu '' Sf Irineu prccizeaz. tot aşa părăsirea sufletului de către Dumnezeu şt despărţirea S:i de el cste moarte a sufleîului". ^8 11 . 41 Cf. Dumnezeu i\ lnsâ în dcspărţirea pe care ei însişi au ides-o.4' în mlburarea. Pedeapsa n-a fost daiă de Dumne-zeu. XVIII. dcspilrţirea dc LuininH.Pc cei care sc despart de El. Căci ei văd strain lucru şi vrednic de mirare: oameni peste care s-a abiitut moartea. vietuind în chip contrar ei. Mncurie Egipteanul. de asemenea. deci. Numai cei cu adevfirai vii. I. 27. Clement Alexaiuliimil.w Prin păcat. Or. Cei care. 16-19). Onrilii duhmmicesti (Col. nici nu se pot plânge unul pe aliul. cfci esie cu putinţă să traiesli fără să ai vk$| în tine. u se vedea. 1. La fel descrie Sfântul Simeon Noul Tcolog condiţia omului câzut. 4 " Cf. în realilate este un cadavru viu. şî nu EI este Cei care le aduce asupra lor. 214-231. I. nu-l puteau atinge. cugetă ca nişte nebuni lipsiţi de eunoşiinţa şi due o viaţft de cadavre. VIII. 16. Despiuliiea dc Dumnezeii înseamnă pîcnlcrea luturor bunurilor care nc via de la El. ci pedeapsa umiează din aceea ci s-au lipsit dc toi btnele'" [Cpntnt greziibr. 3. 44. XXIV. îi pedepseşte pe cei care i se impotrivesc."î "/mne. V. vă?.*0 Atunci când Dumnezeu le-a aratat primilor oameni relele care vox veni din călcarea poruncii (Fac. asa cum o vede eel ce are discernământ duhovnicesc. care cred că trăiesc $i chiar se mişcă. gem si îi plâng. Diseumiri elfce. * Om'tlii. El nu face decâl s3 le spună dinaime care vor fi ele. aceştia nu mai au ta îndemână toatc puterile fireşti. atâta vreme cât vieţuia în conformitatc cu această natură. 25. Magopsu!. 2). Sf Irineu.

23..0po-CTOVII.. II. Varsanufie spune cfl: „nebunia este 1111 izvor il tuturor relelor. ('uvânf despr* frezvie si vir-tute. Capete de mâttgâieto. înfrâiiare $1 petrecerea cea după mime. Omiiii Ui Malri. Cuvânt înainte. 19).i nâsciil nepâsarca. Cflci nebufiia a născut neascultarea. 39 .nebunia (di/Oia) oauicnilor" care-L resping pe Dumnezeu l ('uvimt de indeitm câfre rfini. II. Ceht .4* ajungând păna la a-şi amputa fiinţa. Sf. dfoia. 6. Isihic Sinaitul. o. (AOipla. Alte rcfcrinţe vor fi date în capitohd lumător. I. XV. Cu vime despre nevoinjd. 9. nefiintâ* şi moarte. 57. 111. Ceipe-te despre dfagoste. Sf. " Arfltând motivele pentni care S-a întruput Hristos. Cateheze-. Isaac Sirul. care spune despre cei care ră-mân departe de Dumnezeu. spun Sfintii Părinţi. 5.4' Sfinţii Părinţi privesc păcatul ca pe o faptS nebunească. II. VI. XII. Tăladre h rugâciunea TatSl'nostm. zice: „Acesta e nebun. 61. V. 2. Sf. Origen nu sc sflcşte să spuna: „Noi siintcm popor nehun şi lîpsil de minte" (OinHii Ui cartea Cilnfarea cânfătifar. Ceie 225 de capete teologtce si practice. Despre duwof. 23. la venire» luî Hristos în tnip. I. Marele ciivâm cnlehetic. 880A. 1. ' Ct'. Pilde 5. loan Gură de Aur. II. Parafmz/i in fSQ efc eapete la. Cuvd'tf brificirh/i elimlor. Eccl. 59.) Dc aceea. iar nepâsarea a produs putrezicîu-nea" {ScrUoarea 62). Tratat despre feciorie. 58. ca pe o stare de nebunie.) ale miniii" {('imlrei lui Ce/siis.50 Ei urmează astfel Sfintei Scripturi (cf. înde-pârtandu-se de plinătatea vieţii şi de fericirea cea desăvârşită cu care fusese înzestrat la început. Macarie Egipte<uml% 50. J' /iiviift'i/iiii de sii/Jet fotositoare. SI". ceea ce înseamnă pentru om curate simicidere. este cu adevărat nebunie. iar starea pă-câtoasă în care trăieşte omenirea cazută. AXoyla etc. IV. 2). în care vorn vedea cum aceşti termeni (iiavla. I).Cauzfi ceil dintâi a bolilor date. Talasie Lîbtiinul.6.. 12. Sf. IX. ranu. Irineu. 8. 85. 3. 26. IX.. de ascmenea. VIII " Cf. 13-18. 4. loan Caxpatiul.4'' lucrând împolriva a tot ce-i este în chip fundamental foiosilor. 6. 10. tar neascultarea. Awa Dorotei spune: „De unde am venit la toate necazurile acestea? De ce am căzut în loată starea aceasta vrednica de plans? Nu din pricina nebuniei noastre (Anovoia) ? (. 4. 90. 6.*'1 Prin pâcal. Gtigoiiede Nvssa. In Cf. „poartâ un râzboi nemilos cu ea însăşi"4*. natura nmana. Clemen I Alcxandrinul vorbcştc despre . PG 90. 44. 1-3) şi mai ales Sfântului Pavel. III. Tol astfel vorbestc despre „neamul omenesc atins de ncbunin păcatului" fucpcvoQ şi niai ales despre cei care. I. Şi dupil rană\ aceeaşi nebnnic . 48-53 Nichira Stidtatul. 80. Sf. Simeon Notd 'I'eolog. în acest sens... întru toată slava ? Nu era în rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta ! Şi a făcut (..din pricina unei boli a sufletului sail din pricina unor lulburari (fitcoxaon... I &-mi arătat duşmani . Sf. Grigorie de Nyssa. Atanasie cel Mm'e. 81.*6 lar faptul ca omul îşi vatămă alât de grav firea. întni toatâ buctiria.lipsa de judccală (An6voia)" şi despre . iată-i micşoraţi din înlregi cum erau. 52. Dumnezeu. 30. 32-33.. acesta nu ştie să se bucure".) Şi pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidil omul întru toată desfatarea. întru toată odihna.. „S-au rutăcil în gândurîle tor şi inima lor cea Amblgua. I. şi iistfel pedepsiţj". cufundându-se cu totul şi tot mai adiinc în suferinţă. A se veden.) sunt adesea nplicaţi atitudinilor idolaire ale oamenilor care s-au dcpâiiat de Duniaezeu. 83 şî 84. Cotitra ereziihr..100 de capete.. 3. spune acelaşi Sfân» Părinte.. Sf.

. încât „nimeni n-ar putea înHiţişa cum se OUVine prostia şi nesocolinţa lui". IV. conchide eJ. Sf. Cuvdnl mipolriva e. arătand că tie iilunci „s*a născu! în firea omenească păcatul." „în Adam. Grigoiie dc Nyss». 3.XX6KO--oq.(0pă\nr\o<jav)" (Rom.Rtifţiu■■iunea durimeascd. 789. cu totul nebunesc: „Când lipseşte Dumnezeu.21-22). „De ce nenoro-ciri nu va avea partc în război un asemenea oştean ? Tot astfel. Sfinţii Părinţi. 4.''* adicii dt' o altă natură. 38.am putea traduce accst cuvânt chiar prin „alienat" -. este o boală foarte gravă.XV\\\. referindu-se la păcatul slrâmoşesc şi la urmările sale.Premise anirofw/wgice nesocolită s-a întunecat. sufletul şi-a pierdut sănătatea şi tihna pe care le avusese. după ce aminteşle că „odinioară omul se afla în slare de sănătate". 2. smintit. folo-sesc încă şi mai adesea Icrmeni medicali. Zicând că sunl înţelepţi. abatute de la scopul lor firesc.*'' adică iielulocul lui. cu pieptul învelit în jambiere şi ţi-nănd in niâna stăngă armele care trebuie purtate în drcapta". " i 'omauariu /<< Epistola cătr* Romani.»/'". v' el estc asemenea unui „oştean care s-ar duce la război îmbracat anapoda: cu casca pusă de-a-ndoaseleu. fără noimă. spun ei. 1(1 Omilii Ui Eptstoia <<iire Roniani. absurd. omul este cHorcoc. acoperin-du-şi faţa. „Firea a căzut în boala pâcalului prin neasculumsa unuia".. totul se răstoarna cu susul în jos". cu picioarele vârâte în plaloşâ." Sfânlul Chiril al AJexandriei se exprima' în acelaşi fel. v: Drspre viaţa Ui tlrixtos. smintit.00 />. 2. de alunci niiniea i s-a îiitunecat. care i-au fost date pentru a se indrepta spre Dumneztru şi a se uni cu El. * Ibidem.Iinilm. ca boala cea spre moarte1'. scrie şi Sfânlul Nicolae Cabasila: „De când Adam s-a încrezut în duhul cel tflu şi şi-a întors faţa de la bunul său Stâpan. râtâcind şi mişcundu-se înlr-o direcţie cu toiul conlrară adevăratei ior meniri. u Ibidem. fîrea omcnească a primil boala stricăciunii". „V8 pStimi în rimpul vîeţîi sale şi eel care arc cugetul lipsit de rânduialfi şi se foloseşte greşit de puterile sulletului". au fost.â. spune SfSntul loan Gură de Aur. lipsit de raţiu-ne.56 lar Sfântul Grigorie de Nyssa spune limpede că. întratâl de ciudat şi de strain . vorbeşte despre clipa căderii. au ajuns nebuni (feu. care afectează întreaga fiinţă a omului. I.S4 Acum vedem că aceaslă îmbolnavire şi aceasta degenerescenţă vin din f'aptul că roate puterile omului. 5 Cf. M Ibidem. Dfsfirr Kit/ţticiunea donuwim. '" Ibidem. Sf. IV. prin păcat. Atanitfie al Alcxandrici. 40 . acesta. Din acel moment şi trupul s-a împerecheat cu sufletul şi a avut aceeaşi soartă ca si el: s-a strica! şi el deodală cu saflotul". ajungând să funcţioneze contra firii.51 în acelaşi sens. Stfnmil Grigorie de Nyssa." acţionând în chip dezordonat. lipsîndu-l de sănâlatea pe care o avea la început. IV. II. 1. folosind contra firii puterile sufletului său. PG 74.si O. '' Ihspre feciarie.

1 Iiicm ncctivcnil". Vorbcsc.7 Dep.Wr. Cf. în mod fundamental. 44. Sf. Cnpele gnostice. 8. Evagrie.i. eii se îmbolmî-vcştc.1 în necofloasterea lui Pumne-zeu. II. ' Capete th'Sf/rtf dragoste. 127 Evagrie. Adam. Sf. Isihie Sinaitul. IU. II.m Daniiischin.1' 1 I. III. Despre sfanta lutiiină. La fel. la omul Gfisufc cunoastcrea şi organele ei sum bofnave. 84.1 Aceasta" boală. CeltS00 dt ct'petr ilespre Jtiptuire. Cf. II./. mintea omului este din fire făcută sâ" cauto lucruriie dumnezeieşti şi sâ tindă spre eunoaşterea lui Dumnezeui'' atunci când lucreazâ potrivit firii sale. Isaac Siml. al Ueilcia dintre celc din iirrmt. Cuviînl de. 17. dlMli. Mnxiin MSrtiirisitorul. const. 46 ('npeteffWsHoe. 2. lo.. : Rmpunsuri căire Talasie. „Cum At fi sănîitos un suflet rational a cărui putcrc tie cunoaş-tere ar fi bolnavă T\ se întreabă Sfântul Grigoric Palama. 26.spie „cugelarca bolnavu": Sf. l'G 90. Isaac Siml. pentru că nu mai lucreazA conform scopului ei firesc. Tiiiuli' fj. Prolog.xuflrt folositor. „s-a îmbolnilvit de necu-nostinţa cauzei sale"/ „Ceea ce sunt sSnătatea şi boala pentru trupul care vie-ţuieşte (.lrtându-se de Dumnezeii însa. Sf.3 Palologia omului cazut I. de. 17. ihiik'nu 52: . Ctivintt dexpr? nevohifă.v/' decăderea ctmoaşterii şi a organelor sale Sfinlii Parinţi au constatat ca. 15. 3. 15. dimpotriWt. ' Talusie.. VI. 3. Patologiu cunoaşterii a) Pervertirea . spune Stantul Maxim Mărturisitorul. Capeta gnostic?. 30. Capete dcspre dmgoste. < 'imini minimal xi tie .■sprr tiragoste. Capeie desprv tre&ie. Cf. de iisemenca. ea esie „sanâtoasâ". De aceca Sfântul Maxim precizeaza: „neştiinţa şi nebunia (o:$pofci/ri) vin din reaua întrebuinţare a puterii rationale". Jirc şi ciinoşlinfii. " Cf. in timpce. Ctfvinte despre rwvoinţâ. Evagrie considers „necunoaşteren" lui Dumnezeii ca „boalfl a suflelului"4. IV. II. „sănătatea sufletului este nepi'itimirea şi cunoşiinţa"/ în-tr-adevîîr. ci contra firii sale. 8.spic cei ce sc linişiesc CII evluvie. ( W/. * Capete ties/we dmgoste.fiTBTB bolnavi de necunoşiinţ.. 41 . Nichita Siiiha(ul.) suiil cunoştinţa si neştiinţa pentru cuget'V spune tot el. Reispunsuri cât/v 1'ahsii: 59. înfriinare ft pţttrecerea cea dupâ mmte.

iar nu ca om.. cum s-a scris. ca să" ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. de cat re cei dedaţi contemplaţiei duhovniceşti. cred.12 Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că. Căci. înţelegfmdu-se din făpturi" (Rom. prin înţelesuri (lagoi). datorită pre-facerii minlii şi simţirii prin înduinnezeire'V* Omul ar fi putut atunci să spu-nă. altfel spus. Rtteptmsuri catre TdfOsie. Dumnezeu „mi-a dat cunoştinţa cea adevarata despre cele ce sunt. cup. Adam.. întorcându-se spre realităţile sensibile. singurele de care tine seama. I. 11 Cf. ' C ! SI" Maxim Martinisiforul. VII. la randul sâu: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la întemeierea lumii. a-şi îndrepta privirea spre realităţile sensibile nu constituie un pfi-cat penini om. lar dumnezeiescul Apostol zice. Cuviiitr itespre >ievainlâ. cu mult mai varios vor fi înţelese prin cele ce nu se văd cele ce se viid. s-a indepărtat de Dumnezeu şi de realilăţile spirituale. . Căci cele ce-şi sum unele altora indicaloare trebuie să vădească reciproc prezenţa adevărată şi clară a celor-lalte şi relaţia neştirbităcu acelea". 16).) pute-rea duhurilor şi gândurile oamenilor.Prr/ruy? tuilrofwlvgice in timp ce sufletul omenesc „a fost făcut ca să-L vadă pe Dumnezeu şi sâ fie luminat de El". Adam le cunoştea pe acestea. 59. Sf. ca „o roatâ în roata"..hfystogogia. le vedea în întregime în Dumnezeu. într-un sfârşrt. aşa cum sub-liniază Sfâmul Maxim Măilurisitorul: „întreg cosmosul inteligibil se aratâ în întreg cosmosul sensibil tn chip tainic prin formele simbolice. 42 . în acela se află acesta. coniemplaţia simbolîcă a celor inteligibile prin cele vazute este ştiinţâ şj înţelegere duhov-nicească a celor vazute prin cele nevăzute. Alanasie cel Marc.* prin păcat el s-a pervertit. pe ce)e sensibile şi pe cele inteligibile. Cuvnni bnpOtriva rlinilor. le cunoştea ca avându-şi în Acesla obarşia şi ţelul. şi întreg cel sensîbil exisia în eel inteligibil. având dupa liar in chip înţelept aceeaşi cunoştinţfi a lucrurilor ca Dumnezeu. iar în ele fl vedea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale necreate." Deci. împrcună cu înţeleptul Solomon. înainte de cadere. vorbind. iar în acesta. II. 257D-2G0A. lar dacă prin cele ce se văd. 15 Răspmsuri <>:"<■ Talasie. adică . 20).să primească cunoştinţa (fapturilor) ca dumnezeu. el le percepea în relaţie cu Creatonil lor. despre cele două lumi (1. lar lucrarea lor cste una. lezechiel. Uanc Sirul. simplificat în sensurile {hgoi) minţii. Prolog. inceputul şi sfarşitul şi mijlocul vremurilor (. prin figuri. se privesc cele ce nu se văd. celor ce pot să vadă. sporind şi crescănd duhovniceşte. feluritele neamuri ale plantelor şi însu' Sf. îiiţelegand că de la El îşi au ele fiinţa şi msuşirile. De fapt. urma să vadă făpturile cu ochii lui Dumnezeu.) firea dobitoacelor (. cum zicc mi-nunalul văzător at lucrurilor mari.. Dumnezeu i-a dal omului ininlea mi numai pentni ca prin ea să hmJa spre cunoaşterea Lui. acela. cunoaşterea lui fiind însă de ordin spiritual. PG 90.10 Totuşi. El con-templa in chip f'iresc ceea ce Sfinţii Părinţi numesc „raţiunile" spirituale (Xâyoi) ale fapturilor sau. ci şi pentru ca să poata cnnoaşte toate faptu-rile.. 84.

şi iiiimai după aceea s-ar fi pUtUl bucura. dar deschiziind larg simţirea. fntr-adevăr. Sf. cum spune Origen.. Sol. mi-a dal invatarunT (înţ. 17-21). spune Sfiin-tul Maxim. Cuvânt tmpotriva efinifor. iar Sfântul Atanasie comenteazâ astfel: „S-au cunoscul pe ei goi nu atfll de haine. Dumnezeu voia să-l fereasca" pe om de primejdia care-l păndea. 3).I'titatagia onmhii conn strife râdâcinilor. aceea de a ajunge inain-te de vreme Ifl această a doua forma de cunoaştere. Cf. Ci Idem. Orbindu-i ochii sufletului şi cSzând din viaţa cea nepieritoare. creaţia vâzUtâ. de care. aclică despre acest fel trupesc de a vedea realitatea. 9). Disnimiri eiice. Bpune Sfântul Maxim. neîncercata de el pânâ aiunci. „există doua feluri de ochi: unii.1 „Ii s-au deschis ochii la amâudoi" (Fac. se spune în continuare. păcatul şi râul consiau în a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a privi făpiurile independent de El. Accasta orbind mintea omenească. 7). prin ignorarea lui Dumnezeu încetând să mai existe cunoaşterea cea după Dumnezeu. Adam si Eva au văzut atunci că erau goi. fiindcă Inţelepciunea. lucrătoarea tuturor. din pricina stării sale copiklreşti. ci invers. Prin păcar. XIII. în simpla lor aparenţa sensibilă. înainte de cadere"/* Despre aceşti ocht trupeşf i. cei care s-au deschis prin pacat. ofcră cunoştinţa răului. n-a fost în stare sft-şi asume în mod spiritual accastâ formă de cunoaştere. a începul să vadâ cu ochti cei rrupeşti"-20 Să remarcâm că nu deschiderea ochilor trupeşti a produs închiderea ochi-lor spirituali. pentru Adam şi penlru cei care s-au făcut urmatori ai lui. Toate ccle ascunse şi ccle aratate le-am cunoscui. 3. şi în locul lor se deschid ochii trupeşli. Dumnezeu l-a oprit pe Adam să se atinga (3. Sfântul Simeon Noul Tcolog vorbeşte despre schimbiirea şi decatlerea suferile de cunoaşterea primordială a omului: „în locul cunoaşterii dumnezeieşti şi spirituale. . ceilalţi. l-a 14 Cf. iar luatâ mtpeşte. 54-56. 14-15.Kfnil. ibidem. (omul) a primit cunoaşterea tmpeasc<l. despre care vorbeşte cartea Facer ii (2. " Cuvâru tmpotriva atmilor. ea oferă cunoştinţa biiielui.1 uite de cele diimnezeieşti".1'' Oprindu-I să mîinânce din rodul acestui pom. " Origen. trebuia ca mai întâi %H sporească în cunoaşterea Creatorului său. Dai Adam s-agrăbil si. făefmdu-i s. La acest nivel.1'' La fcl. vorbeşte Sfânta Scriptură cănd zice c. Omilii hi cartea Numerii. sub nmeninţarea cu moar-tea. de creaţia văzu-tâ. Căci celor ce se împărtă-şesc de ea trupeşte Ii se face dascal în ale patimilor. 43 . ochii spirituali ai lui Adam se închid.iiorală energiilor dumnezeieşti care se reveleazfl prin ele. căzând în păcat. VIII. reprezintă. CtXtehng. Alanasie eel Mare. '• Ibidem. XVII. fără nici un neajuns.14 Pomul cunoştinţei binelui şi răului. „Contemplate duhovniceşte. XV. acesteia îi ia locul cunoaşterea dupâ (rup. stă In necunoaşterea Cauzei celei bune a lucrurilor. 7. ci în chip ini-pesc. in a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea lor intcligibi' la d. r '• h><: cit. III '. de care se slujeau Adam şi Eva ca să va-dă. ci cfl s-au facul goi de vederea telor dumnezeieşti şi şi-au mutat cugefarea spre cele conrrare".

Devenit călcător de poruncfi şi uitând de Dumnezeu . Omitti dubovnicesti (Col. realuflţile spirituale sau inleligibile. 42. in general. cum spune Mar-cu AscetuL „pricina tuturor relelor'V7 alfituri de uitarea lui Dumnezeu şi irandavie. XXIV. 22-24. se mişca spre patimi si simţuri si spre celc supuse simţurilor." De atunci. !*Ambigua. in starea lor originară. care este. '-* Cf Sf. care nu pot fi desparţîte una de alia şi care se sprijină reciproc. 44 :| . I I . Despre stifles. * Eptstold cut re Nieolne Momibul. departându-se de Dumnezeu.-''' atunci ea se întoarce spre realit<tţile sensibile . "Ibidem. 10. de vreme ce le-a negat. rîităcind şi abătfmduse de la mişcarea cea după fire. 3. '" Cuvdnt mimmtit şi de suflet Jofosi/or. I I I 2 A ." „palimile cele mai adânci şi mai lăuntrice". care de acum rămân pentru ea singurele pe care le poate percepe.irisuiUi vat re Nieolne Monahul. 13. privite numai în aparenţa lor sensibilă -. vieţuiesc şi prind puterc in sufletele oamenilor.spune Sfantul Simeon Noul Teolog -. Nichiiu Stithatul. a se misca.26 Mintea nu s-a lăsal condusă numai de simtire. primind prin ele toate cunoştinţele. Cateh+ze. 13." Accasta s-ar putea explica prin faptul că rnintea. ' Cf.2'' sunt socotite de St'autul Marcu Ascetul (iar apoi de Sfântul loan Damaschinso) „cei trei uriaşi puternici ai diavolului". 111). Aiunasie ecl Mii»e. 4. Omilii tUmovmcesii (Col. înce-tând de a-L mai cunoaşle pe Dumnezeu şi. I. IV. i'. „Toată mintea omeneaseft.12 prin care toate celelalie patimi lucrează. 10. 48. 55. polrivit nalurii sale. o data ce s-a abătut de la mişcarea care o duce in chip firesc către Dumnezeu". Sf. :"Cf ibidem. Cuvmii tmpottivQ eltnUor. la fel: „în locul cunoştînţei dumnezeieşti şi duhovniceşti a primit cu-noştinţa trupească". totuşi linde să cunoască ceva. XV. " Cf. 5. " IbuJtm. P G 9 I . XV. 10.3" Aceste trei atitudini negative. ci şi de toale poftele pati-maşe care se ivesc in suflel ca urmare a neştiinţei."1 Sfântul Simeon Noul Teolog spune. nu înceteazâ de. facultăţile cognitive ale omului erau luminate de Sfântul Duh şi astfel cunoşteau lapturile potrivit naturii lor f'ireşti şi potrivit naturii acelora. după cum arată Sr'âmul Maxim. 13. XXV. -1 < uieheze.mai precis spre făpturi. ele s-au prcdat sirnţu-rilor. II). ciici. neavând unde sft se mişte in alia pane. ctigetul omului a tost cu totul robil de această lume. 'Ibidem. Mticaric Egipleunul. omul şi-a amestecal toată puterea înţelegatoare cu simţirea.Premise tmtropologice înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi l-a umplul de cunoş-tinţa pătimaşa" a lucrurilor ce cad sub simţuri"." UK clt. 22-24.24 în timp ce. le-a refuzat ori le-a uilai pe celelalte.

56. II. şi alearga* dupâ umbre deşarte.Ptltologia oniii/ui cdzut Cunoasterea omeneasol în starea păcătoasă. V. o. 3. 41. <>/<. Sf. Cotworhiri duhovniveşli. 2. I Tcs. 18. robita de simţirc. IV. 11: Col. I. cugetarea de-vine greoaie şi îngroşată. Oogiimina. 79. 3. Maxim MaiturjjutoruJ. 68-70. Omi/ii In Golmnte. spune Sr'ântul Isaac SiruL4'' Astfel.Sf.. II. 8.4' în ceea ce-l priveşte. 46. Jl Cf. Omitte la fisalmul 142. 21: 2. Cuvânt tmpotriva e/itiilor. '' lmne. 57. Sf. Maxim Măitiuisitortil. Omilii h Kfcseni. 4. Sfântul Simeon Noul Teolog exclamă: „Ce sum lucmrile văzule.40 Ea devine incapabilă de dreapta judecală41 şi de adevărata cunoaştere. Ctipete despre dmgoste. Qmtfit In I Corinleni. I. tot aşa cei care vieţu-iesc în pâcat nu văd limpede lucrurile. 83. am căziit cu roţii în mAndrie şi nu siintem în stare sâ judecăm drepr dcspre făpturi". Sf. 10. Sf. Dumnezeul meu. Isaac Sirul. Rom."' Mai itiull. '7 Ibidem. Mtitele vuvâui catehetic. greşind impotriva rafiunii (Logos). Isihie Sinuiiul. 5.Dacă mintea nu e sănatoasa în fire. 19. 12. Dcsprr JMoiie. XV. Atminsie eel Mare. Cttvintv de.KHl de < ap&te. Marcu Asceeul. Sf. I. 50. Fapte 26.45 Fiind . C'npeie despretre&ie ftVt/tutt. ' Cf.37 rălăceste. Sf. Omilii hi loan. 41 Cuv/iUf despre nevoinfd. 26. V. Epislolâ cătrtr Nicofa<> MonahuL 10. nu lucreaza în ea cunoştinţd (duhovnicească). 4. 4. Mi 4. 3.Sffmml Autonie cel Mure. omul nu poate . decâlde a unui adevărat om.. Isaac Sirul.Cu\'inlr dvsprtf nevmnţd. 5.57. S. 8. lîpîsio//'.*14 De aceea. omul se aflîî în întuneric: Is. Efcs.sc. 4. IX. VII. III. Nicolae Cubasiln. 13. 26. V. JO. loan Scărarul.™ arunca sufletul în beznă şi-l face pe om să se mişte într-o lume a întunericului. ("itvintr drxprr novainlii. J0. 34-36. 111. este cu totul predată patimi-lor.i-ia(a m Hritfos. Omilii ta Bfit30d. nu pot să spun (. 16: Lc I. 65. 16 Cf. 2. 19. 5.ţinut în lanţiil cunoştinţei lumeşti". Miircu Ascclul. XIII. 20. 12. I. 0 Oinilie ta I'salnmt 142. SfanluJ Isaac subliniază faptul că parimile vatămă într-atât sifnătatea fireasca a mintji. 13. loan Gurfi dc Aur. 3. a Jipsci dc grijă şi a uiîării lui Dumnezeu şi.tpa din cursele ratâcirii". Cin'iniedcipr? iwtrinţâ. Sf. VII. de asemenea. 45 . 3. Sf. IV. 18. I. Omilii la hum. In J.42 Sfântul loan Gură de Aur spune că: „După cum cei care sunr în întuneric nu pot cunoaşce natura lucnirilor. Maxim Mărturisitorul.. XIII.. soco-lind câ sunt adevarate''. Epislolii călre Nicolar Monnliul. 26." devine oarbă. Calist şf Ignalic Xanthopol. . C/tvâiit t/fspw n/grfciuritr. 6. XI. 9. mintea omului se întune-că. aşa cum simţui (rupesc este lipsit de vedere când e valămai din nişte pricini oarecare". omul dobfindeşte o cunoaştere mai apropiaiă de cea a animalelor. I Pt. 12. 2. 8. Sf. Gîîsini ade-sea iri Sfanln Sciipiunl arlniiaţui câ. " Ciivinif ilespre rwvoinfti. 5. Sf Isaat Sirul. losui Gură de Aur. Sf. H Sf. Scam. 85. Despn. încăt o fac incapabilă de cunoaşterea spirituală: . iar „gândurile lui sunt neputincioase (bolnave)". poaCf. Scrisofi.. 40 Cf. 2. Sf.spiv nvvoinftl. 12. Grigorie de Nyssn. care nu ajuns să fie pricina şi scopul ei. Origen. Avva Porotei. Rthputmiri cătrr Tti/ayie. piin pflcat. 11. 69. Sf. Cf. IV. loan Guril dc Aur. loan Damaschin. 4. 46. 35. „Omul. 19. Omilii In loan. 9. XI.14 Parimile „arrag cugetarea spre eld'V33 Din pricina neştiinţei. Prolog. Evagrie. din supunerea faţă de celelaite patimi. Isaac Sirul. Capo* desprt dragaste. ■*■' Cf Sf. 5. loan Casian.). I.

Râspurmtri călţ* Talaue.47 Iar Sfântul Nichila Stithatul. "' Cf. 5.Y In starea ei firească. Iar aflâiulu-se în giinduri.i activează sub imperiul senzaţiei. ci şi de sine. esle cu toale".102.Premise antrupoUigice te fi socotil pe bună drcptate fără raţiune (logos) si deci se aseamăna cu dobitoacele". mintea are o mişcare circulară. Sf.*. cum spun Sfinţii Părinţi. aceasta. mintea era iinitâ cu inima. de vreme ce sunt legate de perccpţia eronata a omului cazut. compozită. K Oespre mflel. alteori In cea u gândiuilor şi alleoii in ecu n simţirii": . eel mai adesea. iar nemişcăndu-se potrivit cu firea.). Atunci cand activitalea sa este de naturâ contemplativâ. I. divizată. 10. în „robia cugelelor". ea îl desparte pe om mi numai de Dumnezeu. : Cf. scrie Clement Alexandrinul. ajungând să considere cunoaşterea raţională drept singnnil mod autcn-nc de cunoaştere sau chiar singurul posibil. 1. XUI. potrivit naturii sale. căci cugctareu lui este moartă. înrobil simţurilor.9. care merge de la formele de gândire cele mai empirice şi cele mai puţin organizate până la constructive ingenios elaborate ale cugetării celci mai abstracte. înstrăinarea minţii în simţire este treapia cea mai de jos pe care ajungc spiritul uman căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu şi din contemplarea natu-rala. St Grigorie Palama. definite de ea însăşi. Fie c. desem-neaza „omul lâuntric". Ilie Ecdicul.4" Iar atunci când încearcă să-şi unîfice această cunoaştere. iar din pricina relei lui purtari a fost biruit de parlea neraţională a sufletuluiV* înceiând de a-L mai vedea pe Dumnezeu în creaturi şi pe creaturi în Dumnezeu. crede că lucraiea minţii estc exclusiv raţio-nalâ. se iiflă cu sigursinta in gâmluri. nu se :ifl. Capelc despre nmostinţă. fie in latura raţiunii care emite reflect» autonome cu caracter abstract.07iKa>ţ).i minţii omului/1 Omul căzut. se spnjinâ iiiimai pe principii iirbitrare. w Cf St Maxim Murturisitoml.. Niimirile dunmrxeiesli. centnil ontologic al omului şi izvorul tuturor putenlor siile. 110-111: . "H. care.Mintea se află uneori in (ma inţelesurilor. PG 90. 7. Exercitarea ei în activitatea raţională devenită autonomă este o etapă intermediara/0 care însă este şi ea tot o formă de tostrămare . Este ceea ce Părinlii numesc desparţirea mint» de inim. IbUIenu 4. având despre ele o cunoaştere parcehuă. Astfel. I. il Cf. omul cade... Predai laţiunii. la fel." ea râmâne înlăuntrul inimii si nu se Pffdagogul. 1V.i in inţelesuri. căzut din demnita-tea sa (. 253C. Prolog. or. trăieşte contrar raţiunii. nu o poate face decât apelând la artificii produse de raţiune. Nicodim Aghioritul. nemaiputând obţine cunoştinţeîn mod spiritual. Dionisic AreopagHul. omul a pierdui întelegerea obârşiei şi a ţclului lor comune şi nu le mai sesizează unitatea lor fundamental. sau pe intuiţii sensibilc..Neaflundu-« mintea in înţelesuii.2. Enchiridion. mintea se află întoarsă spre cele din alară. ui limbajul scripturistic şi pnirislic. spune despre omul câzut că: „este mişcat împoiriva firii şi în chip neraţional (o\) A. Despiv. 101. 46 41 . Dnr aflfindu-sc în simtire. Triad*. 3 . s-a asemănat prin aceasta do-biioacelor. lipsite de ori-ce obiectivitale.

:ţ Mysiagogia. XXIII. 68. adevărată schizofrenie spirituals. Macaiie Egipteanul. III). mintea iese din inimă. Omilii dtdwvnicesti (Col." „se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugele la cele dumnezeieşti'V4 Părăsind lucrarea contemplative şi nemai-având o rnişcare circulară. Cf. 23. Isaac Sinil. într-o activitale discursivă în care se risipeşte şi se divizeazăSf\ scoţându-l pe om din sine însuşi şi în afara lui Dumnezeu. Cali&l şi lgnatie Xanlhopol. B Cf. după chipul multiplicităţii sensibile pe care e! însuşi a creat-o şi care nu e. Cuvinle de. şi se răspândeşte în afară. felurite şi dezbinate. făcând din om o fiinta divizată la toate nivelurile.) care ca_ racterizeaza activitatea ei con tempi at ivjS. Sf. 2?. r. Ibidem. Urmând minţii. Omilii dnlu>vnic«$H (Col. in mod contradictor»!. 2. 697C.Patohgia oinuUii căzw răspândeşte în afară. decât o iluzie zămisliră din ncputinţa lui de a percepe unitatea obiecliva ii făpturilor. 24.lspandită şi împărţită de mulţi-mea gândurilor pe care ea însăşi le naste şi de senzaţiile pe care le primeşle. De aceea Marcu Ascetul o numeşte „maica şi doica tiituroi* relelor". II). Separarea minţii de inimă. XXV. 47 . Enchiridion. Nicodim Aghioriml. pe atăt de ncfaste pe cat de henefică îi era cunoaşterea Lui. II). Nichiia Stithatul. îirtre ulţii. mate celelalte facultăţi ale omului. 4. PG 91. 6. 5. devin confuze şi nesiatornice. Gândurile. Ibidem"' Cf. în toate djrecţiile. Sf.Maxim vorbeşte despre „rătâcirea sufletului printre formele văzute ale celor sensibile". " Cf. Sf. Cele a suit! de capete* 19. II. mintea se află înlr-o permanentă răspândire. 2. " Sf. Vasile eel Mure. 10. > Vedem asttel cum necunoaşterea lui Dumnezeu a produs în om o mulritudine de efecle patologice. pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul. altădata concentrate şi unificate. Triade. Ill. Vasilc ccl Mans. de fapl.. . Cele o siild tie rapeie.spre nevowfă. Sf. Pe drept cuvânt Sfântul . decj din central spiritual al omului. tor. XXXI. 10. hfirţuite şi zăpftcite pe deasupra de mulţi-mea patimiior. acum multe. 19. * A se vecfoa. IV.''1 dezbinate''' şi împrăştiate'"1 şi risipite în toate laturilefl\ târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fîinţă a omului. Sf.s7 Astfel. a Cf."* căci sufletul devine cumva mul-liplu. * Sf. w Sf. cit. 5. în sensul etimologic al cuvântuluj. 1. Sf. MacariC Egipteanul. 3. se revarsâ şi curg într-un flux neincetat. S£ Macarie Egipteanul. 2. " Epistohl cthre Nicotae Mmmluit. VI. Cf.iOO de cupete. Grigorie Palama. 25. duce la divizarea întregului suflet.^ Sfântul Nichita Stithatul rezumă aslfel efectele ei: „Cumplit lucru esle neştiinţa si mai "Ibidem. Scrisoii. Oimtii duhovnkeşti (Col. 4. căci ea divide (axlC«î mintea ($pf\v) oinuloi. 12. *' Cf. (We . Macurie Egipteanul. 6. Calisi s't Ignatie Xanlhopol. ci una în linie dreaptă". sunt mânate. Omilii dutunmrtsti (Col. . " Cf. U).** rătăcind încolo şi încoace într-o continuă agitaiie/'" opusă stării de linişte (ricruxio.

.74 care ar fi putut sâ nu existe deloc daca diavolul nu s-ar fi întors împotriva lui Dumnezeu. IV. nu se cerea Cel*30Qdecapet*t 19. PG 46. PG 44. 2\). diavolul. RâspurtsuH căff* Talasie. Dionisie Areopagitul. loan Darnaschin. Cf* Sf. este o invenţie. 20. Vasile eel Mare.''1 Raul. Sf. nici n-a fost de la început"/*1 Dumnezeu n-a creal răul. adică s-a înstrăinat ca şi acela de Dumnezeu. însuşi lacându-se născocitor al lelelor. Maxim Mailurisitorul. ci a diavolului şi a omului care conlucreazâ cu acela. Omul esle nuinii „n&cocitor al rclclor" in IV. Tâlcuire fa Cânttmta cântăHhr.71 Astfel. diavolul însuşi a fosl creut bun de către Dumnezeu şi prin voia sa a cSzul din starea sa dintâi. 4. n Cf. Tâtcuire la Cwitawa Cfmtarifar* II.. durerea.Vasile eel Mare. 28IB IJ Detpm fi'riorie. o înşelătorie: „născocirea voinţei libere a diavolului". Atamisie eel Mare. care s-a lăsat înşelat de Satana si a urmal calea lui. Ctaânl tmpotriva e!inilort 7. Naşterea unei cunaasteri fantasmatice. de sisemenea: Omilii la Ecrhtsiivst. Sf. PG 44. . Tot ce adunâ ea este lipsit de raţiune. Adam. DogtrtOtica* IV. Despre Ntmtititv dtOWt&eitfti* IV. Toate fâpturile au fost la origine cu totiil bune şi vieţuiau în întregime în bine. dar acest rău nu-l atingea nici pe om. VIII.48IB: Oespn dcsâvăişlt*. ea dezbină puterea cugetatoare m multe şi desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu.). de arhanghel. 10. n Cf Sf. 3. Dintru început răul exista ca posibilitate pentru libertatea omului. Râul exista într-adevâr în Rai." . leş. nici nu este in Dumnezeu. 253B. şi care ar fi rămas numai In el şi în ceilalţi îngeri căzuţi dacă omul n-ar fi primil sa-l urmeze. II. Ea face suflctele in care intră întunecate. XII. la omul căziit. A se vedea. Perceperea detirantă a realităţii. 5. îar apoi a omului.. Omiln la Ihwat'itwron* II.Rfiututea care stăpâneşte pe oa-meni.. omul este eel care. intr-un anu-rne fel. esle nn produs al voinţei diabolice si al celei omeneşti. înlristarea şi suspinur. n-ar fi fost cu adevarat liber. b) Răul ca ireatitafe. prin înşelarea diavolului. 23.7* ne-aflându-se vreun rău creal de Dumnezeu (. 4. Căci ne face in întregime neraţionali şi nesiinţitori.'* mai întâi. * Sf. 30. a tost diiitru începul feril de tot râul. scrie Sfunlul Grigone de Nyssa. raul nu esle o creaţic a lui Dumnezeu. Desire Nmmrilr dutnttczfliestL IV.Premise iml mpologtcr presus de loale cele cumplile. ' Ihidem* 1 Cf Sf. fund un întuneric de sn-l pipăi cu mAna (cf. Omilii la Hexaettmw* I I . Grigorie de Nyssa. : Amistil formula esle aplicatâ şi diavolului de Sf. loan Diimaschin. Numai ca simplă posibilitate răul constituia o condiţie a libertăţii omului. 21. a devenil faciitor şi lucrâtor al răului". spun Sfinţii Pârinţi. în persoana Şarpelui. dcvenind ran. Dacâ omul n-ar fi putut face răul. omul de bunăvoie a adus-o asupra sa. 796D. precum neştiinţa în-groşată se face sufleiuliii covArsit de ea adânc pnlpăstios de iad. nici creaţia.R'iul nu este de la Dumnezeu. PG 90. Dogmafica. 48 . 2. Dionisie Aieopagilul. acest lucru era indispensabil pemru ca libertatea omului să fie desăvărşită. cum am văzut. o născocire. Prolog. în care e adunată toatil osânda.

13. au fost plăsmuite prin gândurile omeneşti". el ajunge sa cunoasca* neantul. 7: . & 7 s 4*> . 4. având ochii sufletului închişi. Ataitiisie cel Mure. /mum. Sf. după care a lost facut. 5. poate fi privitfl ca ficţiune. TrtUiu desprt întntptuva dminluliii. săvârşirea lui efectivă. respingere. săvârşirea râului nu putea duce decât la căderea oinului din desăvârşirea sa iniţială. după cum El însuşi i-a descoperit lui Moise: „Eu sum Cel ce sunî" (leş. spune Sfântul Atanasie. Despnr Nnmiiile dumnezeieşti. n Ibidem. temci al fiinţei sale.. Vasile ccl Mure. necorespun-zfmd firii sale auientice. 7. el există ca negaţic. mai mull. omul rămâne în faţa unei realităţi goliie de orice semnificaţie. el este o fantasmagorie. Sf. I. Sf. omul ajunge la o cunoaştere care. omul. au început sa gândească şi să-şi nascocească cele ce nu sow". " i'raiot aUprt) înlruparefi Ciivânluliii. deşi „cele nevazute ale Lui se văd de la facereu lumii. „Căci piecum atunci efmd apare soarele şi lot pămantul e luminai de lumina lui. înţelegându-se din făpturi. negare. Maxim MOrlurisitonil. 20). 3. Cunoscându-se pe sine şi făpturilc în afara lui Dumnezeu. XI. Şi. 4-5: „Râul nu arc o exislenţa vie însufleţiitV'. * Cf. Privind creaţia ca lipsita de Dumnezeu. 1). el este pur şi simplu non-existenţă. nici „raţiunile" spirituale ale celor create. căzând de multe ori şi rostogolindu-se în gropi şi socotind c3 nu e luCuvânl imfHiiriva el/ni/or.. . chiar atunci când crede că şlie ceva. II. scrie Sffmtul Atana-sie. „Golindu-se de găndul la Dumnezeu. izvor a tol ce există şi adevărata existenţă a tuturor celor ce sunt.. închizând ochii. Omilii ia llcMiemeron. 3. făcflndu-şi vădită nebunia: „Zis-acel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu !". 14).76 Aceasta nu înseamnă că el nu există într-un anume fel. nu a mai vâzut prin puterea din el pe Dumnezeu-Cuvâniul. 19-35. Şi ajungând in afară de sine. aşa cum vom arâta în conlinuare. in realitate. R&ptwsuH retire Tahsie. 4. un produs al imaginaţiei sale.u1 Atanasie.7* Dumnezeu singur fiind fiinţă cu adevăral şi în mod absoluţ. luand neantul pe care-1 scruiează* cu mintea lui întunecata drept realitate. PG 90. DtSpre feciorie. uitare de Dumnezeu care esle Fiinţa prin excelenţă. spune îh coniinuare Sfilnt. * Cuvâni irnpntrivii f/inihr.^ Sfinţii Părinţi spun că răul nu are subslanţă. născoceşte cele ce nu sunl şi le dă chip lor. spune Psalmistul (Ps. cineva. IV. o fantasml „Oamenii.Patohgiti tmmliiî rdziii actualizarea acestei posibilitftţi. ajunge să nu mai cunoască nirnic. El este nonexistenţă întrucât este necunoaştere.77 Lepădând eunoaşierea de Dumnezeu. Nu numai că răul esie o născocire. în timp ce. „Cele rele." ' Ne-maivăzând chipul lui Dumnezeu din el. Grigorie cle Nyssa. s-au golil şi de existenţă". 253AB.mi exista vreo substanţa B lâiilni". Dionisiy Areopagitul. Omul care (rîîieşle în afara Lui nu poate cunoaşte deciit neantul. 2. respingând gândul binelui. 8. îşi naluceşte întunericul fărS să fie întuneric şi umblă rităcind în întu-neric. adică veşnica Lui putere şi diimnezeire" (Rom. Kl „pretutindenea este şi toate le plineşte"..Strâmbân-du-se astfel şi uitând cît este dupâ chipul lui Dumnezeu ccl bun. Cuvânl tmpolriva elxnihr. 7. XH. ci. Prolog. Dimpotrivâ. Sf. Cf. omul ajunge să de-lireze.

o valoare şi un sens în sine. şi-a născocit cele rele. Gâsim o compuralie asemănătoare In Grigoiie lie Nyssa. Orice fiinţă este prin natura ei legată de Dumnezeu.Din pricimi nebnnici lor. Sf. I). Cultul creaturilor înlocuieşte. B Cf. sau corabia. prin care Tatăl orânduieşte şi susţine şi poartă de grijă de toate". vorbind de-spre oamenii care privesc cele create fără aşi înălţa mintea la Creatorul lor. el a căutatcele stricacioase şi mtunericul".CoLB. în care se inişcă. Avem de-a face cu o atitudine " Ibidem. în care crenturile sunt explicit definite ca zei. în orice efort dedicate unei fiinţe luatâ în sine. pentru omul cflzut. pe Care-L neagă. precum s-a stricat. 7. deci. Mnciiric Egipteanul spune ciî „cle la ciilcarea poruncii de câtre Adam.XXtV. omul. dacă n-ar fi lucrat un ineşter de corâbii. căci părându-i-se că vede nu vede nîcidecum. Cf. Căci dă un chip celor ce nu sum şi ceea ce s-a săvârşit nu răinâne cum S-a săvârşit. : Cuvânl împotriva elinihr. adoraţia cuvenită Creatomlui. Prolog. ci întuneric. 11 Cf.*1 delir. acesl mod de cunoaşlere nu este decât pură imaginaţie. ele ajungând s«1 uzurpe în mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu. valoarea şi realitatea de la Dumnezeu. PG 90. Sf. ci a o cunoaşte aşa cum nu este. la fel nu mi se par sănătoşi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu şi nu cred in Cuvăntul (Raţiunea) Lui. 2. de asemenea. deşi i se pare că face ceva. Dc aceea Sfântul Atanasie eel Mare. |e priveşte ca pe ceva absolut. ei nu-L cunosc pe Dumnezeu si mi-I nduc laudu ca FacîUorului lor" {Scnsoarea V. 3). C?ici cum ar fi cunoscut clădireii. eel ce găndeşte aşa e nebun şi dincolo de orice nebunie. omul priveşte crealurile ca indepcndeii-te de Crealorul lor. Antonie eel Mure: . alfa şi omega oricârei fiîpturi. Această lume pe care omul o priveşte ca existând în afara lui Dumnezeu nu este decăt o fantasmd. XII. RdspWUttrt către 'falmie. iar nu lui Dumnezeu. ci şi de fiecare data când omul acordă unei fiinţe o finalitate.*0 Acest fel de cunoaştere delirantă a omului păcâtos se manifests şi într-un all fel. 50 . şi nu şlie câ nu face nimic. Avem de-a face cu idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-nizate. prin mijlocirea ei. căci el crede cfi universul existii prin sine. Dar în locul lui Dumnezeu. închizându-şi ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu. 257B. tot aşa şi sufletul oamenilor. Pentni că sufle-lul a fost făcul ca să vadă pe Dumnezeu şi să fîe luminat de El. Domnul nostru lisus Hristos. Mânluitorul tuturor. sau lira. Sf. 203).. Maxim Mârturisîtorul. toate fîinţele îşi au sensul. în orice activitate. şi a o privi in afara aceslei legături ontologice înseamnă a n-o cunoaşte în mod real. 47. Sf. de vreme ce tot ce există prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu există. Depărtăndu-se de Dumnezeu. începutul şi sfârşitul. ci. inevitabil. iluzie. Viafti tui Moise (U. şi deci a caracterului lor relativ. in loc ca acestea sa-i fie recunoscute ca venind de la Dumnezeu. spune: „Aceştia sunt tare nebuni şi orbi. Dejpre feciorit'.82 Pierzând înţelegerea legăturii fiinţelor cu Dumnezeu. Grigorie de Nyssu. aşa şi apare. o iluzie produsă de o minte care aiureazâ. dacâ n-ar fi clădit un arhitect şi dacă n-ar fi armonizat-o un muzician ? Precum. Or. mintea stâ $i se umftgeşte în lume" Ktmilii diihovniccftl.Premise imlrofmlogice mină. Găsiin idolatrie.

Sfântul Pavel numeşte aceasta nebunie: „S-au rătticit în gândurile lor şi iniiTia lor cea nesocotită s-a întunecat. Şi atunci omul îi atribuie unei creaturi. Sfăntul Atana-siecel Mare scrie: „Oamenii ajunşi fărâde miiite (nebuni) au nesocotit harul dat lor şi prin aceasta au întors atât de mult spaiele lui Dumnezeu si au lulbu-ral atât de mult sufletul lor.8* Şi. Adevărul însuşi... VI.. redusă la neani de neştiinţa lui. 4. Clement Alexandrinul scric şi el: „Niniic mi mi se pare că a umplut mai mull ile nebunie (ucciAct) viuţa omenească precum îndclctnicirea cti atăta râvnă de cele material e" iC'uvi'mi de indeitm vâtre clem. 17. pătimind astfel un lucru nebunesc si plin de impielute". totuşi unii oameni fâră minte. şi-au plăsmuit şi pe zeii care nu sunt (. 21. Rom. Urmând învăţâturii Aposlolului. V. fo-losindu-se dc o raţiune fermecată. in locul Creatorului. 99. 13.8*1 Inchinandu-se creaturilor.PaiologUt omului ctîztit idolatră faţâ de o fiinţă dc fiecare dată când ea încetează de a mai fi transparent. Per. 2. în loc de a fi pentru om un fel de treaptă.. I. 4. toţi Sfinţii Părinţi vâd în idolatrie o forma de nebunie spiritual. 8. 6). Sf. 9. 21-23). 47. 1. Clement Alexandrinul. ailfcl spus. Cf. s-au închin. 14.PârSsindu-L pe Dumnezeu. 17. 6). ajutfindu-l să se înalţe spre Creatorul ei. II. 580A. slava pe care se cuvine s-o aducă. au ajuns nebuni. ci şi ceru] şi pămantul şi toate cele din ele atârnând de El. Astfel înţe-leasă.it cenilui. A se vedea. Cf. Cmvbtf de mdemn cat re elem (Pmtrcpticul). 25). Zicând că sunl înţelepţi. "'' Ibiditn. 96. peniru câ slăveau zidirea în locul Ziditorului (cf. Vu-fite sjiiifilor pusttuci dhi Sfito.5. 32. al Creatorului şi Slapânuhii Dumnezeu". fiinţa II ascunde pe Dumnezeu. 4. Necunoscandu-L pe Dumnezeu.. au cinstit cele ce nu sunt..) Pierzându-şi mtntea. prin mijlocirea ei. X. 25) şi au îndumnczeit lucrurile în locul cauzei lor. 15. care definesc adevărala ei naturft. I.*4 Jar in altă parte spune: „învăţând oamenii sa născocească pe seama lor rauuitea. şi uitând de cunoştinţa de Dumnezeu. In mod curent fonmele de idolatiie ale pilgfinismiilui au tost privite de Sfinţii Pâiinti ca forme de nebunie. 51 .căci au făurit idoli în locul adevărului şi au cinstit mai mult cele ce nu sunt. 16. Efes. loan Gtirâ dc Aur: . înlăturând cunoştinţa Lui şi credinţa in El. Astfel.. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi iil târâloarelor" (Rom. slujind faplurii in locul Facalorului". u Cuvi'tiu tmpotriva eiinitor.. mai bine zis de o lipsa de raţiune. 8. in locul lui Dumnezeu Cel ce este.! pentni Dumnezeu.!. şi în loc de Dumnezeu au zeificat cele ce nu sum. 26. Via)» lui Simeon eel Bătran. au uitat de cunoştinţa de Dumnezeu şi şi-au plăsmuit zei în locul Lui . adevarul oricărei fiinţe şi izvor a tot adevărul (In I. omul s-a lipsit de M Tratat despre tMni/xirea Cuvântnttd. Teodoret al Cirului. 4. I). înlr-un amime fel se închide în sine. în loc să-L descopere. I. uamenii an „schimbat ade-vârul lui Dumnezeu în minciună" (Rom. Cuvânt despre Pnnidenţd. 1. spune încă: „Şi neexistând nimeni afară dc Sine (de Cuvânt). pe lăngă allele: Crrrtslitnfiile apustolice. lui Dumnezeu. din pricuia prostiei şi nebumei lor" (Despre diavol. când îucetează de a-L revela. Istoiia cdiugârHor din EfiijH. X. 15. puţin mai sus. I In 5. şi-au inchipuil celc văzute că sunt zeî. 3.. care nu este. de fiecare datâ când omul nu mai sestzează „raţiunile" ei spirituale şi encrgiile dumnezeieşti prezenie în ea. adică. I. încât. 11.

din pricina înţelegerii sale devenilă irupească. „Sunt mai lipsili de minte decât măgarii. IT».'" La rândul său. I II2B. Triade.5.Omlltt dutwvniveşii (Col. creată de el. " Ibidem. 18)". Aceaslă confuzie este sporitii prin lucrarea Celui Rail. o consideră drept realitate de-plină. ireiilă. iar ceea ce este cu adevărat real .B? Omul căzut traieşte astfel într-o lume falsificată. spunand despre omul pacătos cfi este „cu adevârat lipsil de minte (. Omilii la Ccnieo Nmteiv'. neînţelegând ce sunl ele în esen-ţa lor inteligibila. introduce cea mai desăvărşita confuzie în percepcrea realităţii. ci cu cei mimiţi «mime trupească» (Col. pentru că socotesc îndoielnice cele ce sunt mai limpezi decât cele ce se vad'\ spune Sfântul loan Gură de Aur. 4). Cf. i in Duhul şi. iar binele rau. Sf. \ 73. crezand că vede. w Ibidem. „tulbu-ră în chip nenorocit cugetul nostru şi face să râtâcească judecata noastră cu privire la dreapta preţuire a lucrurilor".'" Cum vedem. PG9I. II. Sfântul Macarie Egipteanul subliniaza rolul lucrării diavoleşti în această confuzie şi iluzie: „Din cauză câ a încălcat porunca. a ajuns jucăria puterilor potrivnice. > '<hmUifaMat. 44). In 9. care. 2. tBtâl minciunii (In 8. drept cevu mai puţin real şi chiar ceva ce nu există deloc. omul căzut.. el ia drept adevărat ceea ce este fals. el ajunge la o falsa înţelegere a lor: . '. adică dincolo de lucruri aşa cum apar ele simţurilor. 52 . sănătoşi şi buni..). XLV.Premise antropoUtgice once posibilitate de cunoaştere adevărată. w Cf. "' Ambigtm. I.! iluzie. (sufletul). XVII. el adaugă: „Dacă spui că trebuie s. lumea lui este o lume cu susul în jos. II. 5. Origen. Par ciudate cuvintele mele. i i i i . 2. „lar acoperămâiil (văl) este înşelăciunea senzaţiilor care leaga sufletul de suprafeţele lucrurilor sen-sibile şi împiedica rrecerea lui la cele inteligibile"/1 Socolind ca adevărale cele care îi par lui aşa.-i<X\\\. 39. i i c . în faţa minţii sale sră un fel de văl care-l împiedică să sesi-zezc ceea ce este dincolo de fcnomene. văzând astfel toate lucrurile deformate din pricina păcatului şi a patimilor. necunoscând adevărata natură a lucrurilor". este de fapi orb (Is 6.92 Şi voind să-i aducă pe ascultătorii săi pe calea cunoaşterii celei adevărafe. cum spune Sianlul loan Gură de Aur.realitatea spirituals.. nu vad cu ochii înţelegători. Giigoric Palnma. 4. El nu mai sesizeazS prin duhul său i v . îţi voi spune şi eu că trebuie să crezi mai mull in cele pe care nu le vezi decât în cele pe care le vezi. necunoscând adevărata semnificaţie a celor existente şi nici ra-porturile dinire ele. încAt e] nu mai vede cele ce i-au făcut şi crede că aşa a fost de la începul".1" Ceea ce este cel mai puţfa real. totuşi sunt adevărate". în delirul său.! ' Cairr Staghirie A&cetul. Acestea l-au scos din minţi şi au tocii fnclinarea lui sprc cele cereşti. spune Origen. inteligibilâ şi dmnnezeiascu -. omul căzut vede totul de-a-ndoaselea. 9-10.păcăroşii.. rămânând într-o permanent. 2 Cor. socoteşte răul bine.. judccă lucrurile după aparenţa lor sensibilă. aparcnţa.l crezi numai în ce vezi."" El vede aici o forma de nebunie.'*4 " Cf. . 10.

Prin aceste substitute ale cunoaşterii. Niimai în Daninezcu omul poale dobântli o cunoaşiere perfect iidecvată ohir. câ şrirnţa nu cunoaştc realitaitea aşa aim cste. corespunzătoare muJlitudinii de aparenţe prinire care se mişcă. ca tin a care descrie modal de cunoaşterc a omiiliii c. diferile. ci au şi scopul de a-i satisface nevoile. cele mai inulre. ci. podoaba. să varieze potrivit valorilor la care se ra-porteazâ aceste conştiinţe şi scopurilor pe care ele le urmăresc.'"' Diversele cunoştinţe ale oniului mi sunt astfel decăl. eel mai adesea de ordin material. „îşi iau forma dupâ gatidirea celor care se folosesc de ele şi se schimba cu uşurinţă după punctul de vedere al celor care le deţin'V'* Aceasta este cu aiât mai adevărat cu cât cunoştinţelc omului nu vin numai sil umple vidul intelectuaJ creat prin pierderea modului de cunoastere spiritual. chiai' opuse. Paris. din pricina convenţiilor pe care şi le-a stabilit ea însjlşi şi care sunt. ci la o mul(ime de cunoştinţe. care nu au în sine nici itrmă de obiectivitate.l s-a attns o anumitâ obieclivitate sau s-a ajuns la un adevăr . mini cunoscin. " ('iti'iiur desjire nevtniiţă. au ajuns sâ se inţeleaga. "'TntuieA.ca în cazul cunoaşterii ştiinţifice -. care e potrivitfi cu ciirmuirea lumii acesteia şi din care (âsnesc noutăţile născocirilor.lzui. pe car? o avea în Duhul Slant. '" Cf. 10. Sofronie. sunt dictate de patimi. l)i).''5 Dar cunoştinţele pe cans le capatfi in acest fel sum immai parţiale. ea adOflS aceste moduri: bogăţia. 1973. ele Stall în legătură cu scopurile oamenilor. Epislemologia c on tempo™-nă reciinouşte. slava deşartil. deci. cu lotul relative. cautyrea sârgujloare a înţelepciunii rationale. depăşind formele aleatorii ale percepţiei sensibile. p. schinibâtoare. omul nu face decât să cla-sez-c ce|e aparente. 53 . Din panel clc v^deie filosofic. ca şi realităţile fenomena-le cunoscuie. „Când cunoaşterea urmeazâ poftelor trupeşti. Arhim.Patologîa i'iiuiliii ceiztil Pierzand înţelegerea adevăraiă a realităţii. cum subliniaza Sfântul Grigorie Palama -care se întalneşte în aceastîl privinţă cu reflecţiile epistemologice ccle niai moderne -. Sfânlul Marcu Ascetul spune aslfel că necnnoaşterea şi uitarea de Dnmnezeu „tulbura sufletu) printr-o grozavft şi nesiatornicâ curiozitaie". 63. Nici cunoş-timele stiintiflce nu sunt neutre.''7 şi acolo unde pare c.'''' EpistotĂ CtUnNîcofffe Af/inahtif. nu poate face aceasta decăt în mod artificial. deşi nu face aceasi. aceasta obiectivimte şi acest adevar reprezintâ doar un acord provizoriu al unor conştiinţe care operează cu acelaşi l i p de proiecţie şi care. după cum am mai SpuS. 1. tihna trupului. dar simtind în continuare setea de a cunoaşte. şi care. de altfel. Această proiecţie poafe. înir-un anume fel. Sfarcfn/Situatt. care încearca" sa unifice cunoştinţele. în decăderea care lor comună.i în mod conşiîenl.6. a meş-teşiigurilor şi a învslţiiturilor şi celelalte care înciinuneazâ" trupul în lumea aceasta văzutâ". concepţia „idealistS" cu privire la cunouşiere e$te ce:i jiilfvâiairi. omul căzut ajunge nu la o altît nnică cunoaştere. cle ullfel. pioiecţii iluzorii ale conştiinţei sale decazute. de vreme ce suiit definite de o mime neputincioasă şi deformantl Cunoaşterea raţională.

cuvnnlul tfic'fi) pentni . in cadnil dcinonslraUei noasti'e.IM „Dacă ochiul a fost fa-cut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea. 5. Maxim Marturisitorul (vezi. însă ele nu-i sunt de nici un folos temeinic. Grija ei este cu totul in lumea aceasta". 15. Nichita SliUiatul. Dumnezeul nostru. Cele MKt de ceipele. IV. 55. 16. EJUGUJITI-CIK6V./'remise uturopolojrice Toate acestea îi pot oferi omului iluzia unei verilabile cunoaşteri şi.101 2. Facultatea poftitoare (eni0\îu>la. 24. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. 1 Cf.. este toată râvna". Maxim Murturisilorul.103 Aceasta constituie folosirea fireascâ a acestci facultăţi. ci mi ezitâ sa foloseascfi cuvilntitl ipcoc. 68. fidspwisioi caitv iolasie.. Prolog. Cele 15 ca/tete. 49. XX. Sf. nici despre creaturile de care acesta este răspunzător din punct de vedcre spiritual.100 Nespunând niitiic despre Dumnezeu. Evugrie. SI". Cele M)decapeie. Dionisic Aieopugilul. I. I.. 16. Cuvinte <mefice. 77). „Această cunoaştere.. spune Sfântul Simeon Noul Teolog.. Tot iistfel. 24-26. este cu adevărut o neconoaştere a orică-mi lucru bun". când e vorba de iubirea oniutui fata" de Dumnezeu (cf. : Este de remarcat. Cuviiiie despre newtinfa. I. XV. întrucât este goală de orice grijă de Dumnezeu şi aduce o neputinţfl raţională în cugetare. I. îi pot umple golul pe care îl resimte.. < 'tit SOOdectSHtiA. cut si pe cea u simţurilor. IM Despre viaţa hi Hrislos. II. Ibidem. Cunoaşterea irupească. "' Caieheze. de asemeneu. să tindă spre înalţarea la El şi spre unirea cu El. 14. spune Sfântul Isaac Sirul. cu miijorilalea Sfinţiloi PărinU grecî nu folosesc fcnnentil femth^iia nunwi pentni dorinţcle siinţuale. wihifl Sinailul. Isaia Pustnicul. 1"* Spre „Hrislos. 126. ca nu spune nimic esenţial nici despre om. care este îndumnezeirea lui. 12). Dionisic Areopagitul. Tntiamenftil boUior eUtiesti.10' şi care o păstrează sănâtoasă. spune Sfântul Nicolae Cabasila. punând-o sub stăpflnirea trupului. cum e cazul la Sf. IV. atunci dorinţa sufletului se împlineşte numai când îl află pe Dumnezeu". Palologia dorinţei şi a plăcerii a) Dtvierea dorinţei şi perveptirea plâcerii Omul a tost creal In vederea unirii cu Dumnezeu. „se numeşte cunoştinţă deşarta. II. Teodorri al Cirului.t desemna afât placcrea dc ordin spiritual. 20-21. apa-rent.. 23: Nichita Siiiliatul. V. Isaac Sirul. De asemenca. Ei folosesc. 90. Tniiatnl pnuiic. " Nichita Stilhatul. 54 . "" Caieheze. ci şi pentru a desemnu clorirea lui Dumnezeu (in afarS de Sfântul Maxim Miuiuiisitoml. Citpele despre irezvie. potrivit naturii ei. între allele. Qesprtf Numitilc dtimitezeiesti. prinrce alţii.13' "H.iţ) a fost sădită in firea sa pentru a putea să-L dorească pe Dumnezeu. iar urechea pentru sunete şi toate celelaltc după rostul lor. pentru că nuşi poate împlini prin ele adevăratul său destin. 58).Ti 5\jyau.irtiic. Rospumuri nitre Talosle. Despre Nu/tiirile diiimiezeieşlî. a se vedea Fer.. feju9ty.

Alanusie ecl Mare.. Maxim Marturisitorul.. il'. nu poate produce decât o plăcere neîndcstulătoare şi mărginită."1 şi o unică plăcere. nu dorea nimic ahceva decâl pe Dumnezeu. 111. ('while despre nevomfd. PG 44. Cf.'HI tul". 55. Vorbind despre venirea Ciivânrului lui Dumnezeu in (rap penlni ii lestaina nulimi umanfl. Isaac Sirul. * Cf. 2. Capete %uosiice. 92. pe care n-ar putea-o dobândi în alt fel. omul primeşte o placere nemărginitâ . 67). XIX. „dobândireacelordumnezeieşti". 49. Talasie. Macaiie Egipleanul scrie c5 i»uuuii us a puteii . 1. 8. 55 !.114 Adam în starea sa originară.i nu există decât o singurâ bucurie. căci prin îrnpărtăşirea din viaţa lui Dumnezeu Cel nemărginit.. „unirea sufletului cu ("n\ . Cuvânr hupoiriva e-/inilor..I'atologia onuihu câzui Unirea cu El este pentru om. PG 91. Sf. 106. 29. Sf. "'' Ibidem.. omul primeşte o bucurie duhovniceasca" de nespus. in Rai. XIX. îndrep-lându-şi spre El „toatfl puterea lui de iubire""* şi de la El avându-şi desfă-tarea. 1353C. XX. PG44.itiifnm'i in ISO de capete. A se vedea. 64.8. I'nuaitil pnuiic. învaţă Sfâiitul Maxim Marturisitorul.10'' „Această plăcerc (u5ovn.8 Despre feciorie. scolia 22). potrivit scopului naturii sale înseşi. spune Sfântul Vasile eel Mare. fiind mărginit.uue la Total nosiru.108 „Zidind Urea omenească. la fel. IX. spune tot el In alta parte. I97B. spune Sfântul Grigoric de Nyssa."2 Tot aşa. Dumnezeu a dat minţii ei o unumită capacitate dc plăcerc. o spunem încă o datâ. 115 Sf.107 De orice dorinţa este legatâ o plăcere. IV. de asemenea. Stromate. lidspumurt către Talasie. Psalmist ul spune: „Desfăteazîl-ie in Domnul" (Ps. 197B. XII."7 Altfel Despre Sfăniul Dull. 120. 61 (p. 9. care. Singur Dumnezeu era pentru om izvorul plâcerilor: „Numai in El tşi afla omul desfâtarea". omul nu cunoştea plăcerile „amestecate". ci „binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele eel desâvârşit". 4). 11 ' T. 11)111 -.d. 4. Sf. Maxim Maituiisitorul. pentru că orice este în afara lui Dumnezeu. I. 849D. 32. Despre viaja m Hristos. II. 200C. fericirea. PG 44. 901 A. numeste 6cui] „plăcerea snfletuhii după virtute" {Râspuwuti câlre. 36.numitâ do Hristos „bucurie deplină" (In 15. 58. Despre feciorie. 117 Despre facerea omului. Sf. Sfântul Maxim spune c.. XIX. Evagrie. 196D). este îndumnezeirea".. IW kăspwsurt călre Talasie. Sf. 111 Cf. bucuria. Nicolae Cabasila. Origorie de Nyssn aratfi cfi Eden înseamnă „placere curatfl" (Dexpre facerea onutlui. Grigorie de Nyssa. 110 Sf. PG 44. Despre facerea omului. era starea fîreus-că a întregii umanităţi. Arnbigua. Sf. 38.sufletu! sit vicze şi să subzisle în dumnezeitea Lui şi sa ajiingă" la viaţa nemiiritoaie si să se dcsfitlcze de o placere nestricacioasa' şi de o shivă negrăitu".î .) dumnezeiască şi preaferici-lă""c este pentru om suprema bucurie. prin care să se poată bucura în chip tainic de El". V. PG 90. lot ce poate fi mai vrednic <lc dorit: „încununarea tuturor celor clorite. VI. Pantfrazd în 150 de capete. Vezi şi: Marele nivimt caicheiic. Maxim Mfliturisitoml. Clement Alexandrinul. din îndreptarea fircaseă a dorinţei sale spre Dumnezeu. Sf. 75. 336-337).

I308C. spune Sfântul Maxim.'" tiiisfittnsif'i rtrire Talash. Omiliichihuvnic^li (Col. sfâr-şindu-se în Dumnezeu". abuzand de puterea naturalâ data lui prin creaţie spre unirea celor despărţite.. urmând să intre în stApanirea lor deplină la capăiul creşterii sale du-hovniceşti. 1305 C.13 Omul a fost astfel ispirit de diavol spre placed care îi erau necunoscuie încă. '*' Cf. l305B. de bunăvoie... şi-a pcrverlit astfel propria natura: „După ce a fost creat. RăspitnsuH câtn Taîasie. '" Cf. fa/eit ttostru. „Diavolul. XIII.1-a introdus între ftpturi ca eel din urmâ pe om". pe el $i întreaga creaţ ie unifi-cafâ în el. 1305D-I308A. „ca un laborator ce ţine şi leagâ roaie la un loc".'" dar în chip spirilual.l unifice creaţia sensibilâ. prin porunca Sa. care in final l-ar fi dus la unirea cu Dumnezeu. 3.. pe care omul în starea cea dintăi nu le cunoştea ca atare.hl: Sf. voise să-l ferească. IM nicuire U. s-a mi scat. s. lv Ambigm. 6. -.).11" Diavolul. Sf.. printr-o rea folosire a liberlaţii sale. pizmuindu-l"" pe om peniru bucuria duhovnicească care-i era menila. 2.M Dar Adam.raţiunîlor" lor spi-rituale. ibidem. A'anasie eel Mare. de pil. prin cunoaşterea şi contemplarea ra-tumilor (foxoi) din lucruri şi prin iubire. l-a convins pe om să-şi mute dorinţa sufletului de la ceea ce estfi îngăduit la ceea ce este oprit şi să se abată spre caJcarea poruncii dumnezeieşti". Ftfc. l-a fndcmnat cu viclenie să-şi mute dorinta de la Dumnezeu şi s-o în-drepte spre cele necuvenite. din siin-ţire". Prolog. PG9I.l?ţ Adam a început să privcască şi sS dorească '. s-a abătul de la acest ţel. prin intermediul . Marek atvânţ caielwiic. CttVâfH iiripotriva t'tinilur. 1.. Il>.!". dar care erau mai apropiate şi mai lesne de dobandit'31 decât plâcerile spiritu-ale spre care îl îndemna firea sa. la rnceput omul nu cunoştea plâcerea legată de s i n i ţ u n .273). m INttem. '" Aceasta triisfrtira este des subliniatit de Sfinţii Paiinţi. Macaiie Egipteanul. Vezi.. unire ce înainteaza în sus şi pe rând de la cele ime-diate la cele mai îndepărtate şi dc la cele mai de jos la cele mai înalle.Dumnezeu. „care este peste toate". Sfântul Maxim învaţă câ" Dumnezeu. 16}. 61. 106... ca mai vârtos să despartă cele unite". Maxim Mâmirisitoml.Cf. 56 . Sf. 9WC <p.! a (intei dumnezeieşti: unirea armonioasâ a extremitflţi-lor din fîpturi între ele. prin amagire. şi de care nu se împartăşea încă decât în purte. nu a creat împreună cu ea plflcerea. adic<t în Dumnezeu. IM Cf. omul. lucru de care Dumnezeu.. Grigorie de Nyssu. care a zidit fire a omenească. iar apoi să unească cele sensibile cu cele iiUcligibile. fagoi. contrar l'irii şi f3ră de minte (ftfofrcai:. Dumnezeu a randuit ea omul „sil faca aratată prin sine marea tain. PG 90. spune Sfântul Maxim Marturisitorul. Sf. Adam era merlit să se bucure şi de realitaţile sensibile (cf. „ca o legătură naturală ce mijloceşte prin părţile sale inire extremităţile universului şi aduce în sine la imitate cele despărţite după fire printr-o mare distant.I'ri-iiiise aiitropoloRtce spus.125 El trebuia ca. Plâccrile pe care i le punea înainte Cel Rău erau legate de dorirea celor sensibile.

II.no Incetând de a-L mai dofi şi iubi pe Dumnezeu.. au căuial mai VftrtGS cele mai apropiate de ei.Dînrre plitceri.. omul a început să se iubeascâ pe sine . fără Dumnezeu şi ina-iiue de Dumnezeu. spunând: J'lacerea pcniru cek Opnte se nuşte (lînlr-o pa. Adam a ales ceea ce a părut desfătator pentru ochii săi trupeşti". Maxim Mărtiirisitonil. Dnr nimeni nu va găsi pliiceri proprii nurniii rnipiilui" (DoRiniitivri. adică în afara lui Dumnezeu. lar mai aproape le-au fost Irupul $i simţurilc ucestuia. nesocotind cele bune şi lenevindu-se cu înţelegerea.113 Aceaslă abatere a doririi lu i Dumnezeu. conforme firii sale.1 se bucure de ele in sine şi numui pentru sine. prin dulceaţa plăcerilor trupeşti.111 „Oamenii. 57 . Sf.jn locul frumuseţii imeligibile. 1 Trebuie să lemiircăm. PG91 M12C).ue apiirţin sufleiiilui în sine {. şi mai ales Sfântul Maxim Mâi'Hirisitonil. deci a trupului. sau. cum nu trebuia. şi nu dupa" Dumnezeu". în principal prin mijlocirea simţurilor. Sfântul Maxim arată că „lipindu-se de cele stricăcioase. 888C. allege (nipeşli. Pentru aceasta se mmiesc triipeşti toale cele care sc lapoiicaza la hranil. că plăcerca siniuirilor sau i cilrnii nu este ruunai Inipească: . Căci pofta adângaliî la senzah'c sc transforms in plitcere. 1" lâtruirc lo Tolăl noslm. 12. şi senzaţia mişcadî cle poftă aajflO plăcerea când atinge hicml sensibil" ţAftfblgUO.iubire pe care Sfînţii Pflriiiţi. In mod egoist. Snfleieşti sum acelca c. scoţând de aici îiuiinte din sine şi din aceasta. spre '*7W<fem.. 13). lar privindu-se pe ei inşişi şi cunoscându-şi trupul si celelalie lucruri sensibile şi lăsăndu-se amăgiti de ele. Fitndca plâcerea nu cs(e altceva decfil o forma" a senzaţiei modelaie în organul simlului prin vreun lucrii sensibil. Has/wmuii c/tfre Tatasiâ. care îi era proprie dupa fire. potrivnice firii13' „Plăcerea pe care a ajuns omul s-o cunoască prin inşt-'lâeiunea diavolului i s-a fâcul pricinu căderii".126 Asrfe! el a înlocuit dorinţa şi place rea de ordin duhovnicesc. sau un mod ai lncriirii simţuriloi dclcrniinat de o poftâ neinţională. cum zice Sfântul Maxim. care-l îndepârteaza de Dumnezeu. prin niijlocirea Iucrarti sîmţurilor.1'" lar Sfiintul Chiril de Scythopolis spune şi el: . aceaslă deviere a puierii poftitoare a omului.1" Explicând acest proces. o tluul cu Sf. alegând cele ale lor în locul contemplării lui Dumnezeu". place rile şi desfatarea. cele ale lui Dumnezeu. De aceea şi-au dcspărţit minlea lor de cele inteligibile şi au începur să se priveasca pe ei însişi.) Trupeşti sunl acelea la care particîp» $i suflelnl ţa' trtipal. unelc sunl suHeteşti. iitipriinaiul senZAţiei o fonaa. au cazut în poflele lor. sadita" în firea omeneiisca. cu o dorin'a şi o plăcere impesti. Maxim Mâmirisitoriil explicâ* plucerea de onlin siinuial şi relatia ei cu ilorinţa dc acelaşi fel. 3. loim Danuischi». M56C. la legiiiuii sexuale şi cclc asemeneu. XII. PG 90. Sf.I'atologia omsihii aizut crealurile. 4. spune Sfântul Grigorie de Nyssa.42.şi realitatea sensibila. întorcând spre materie dorinlu lui cea după fire". spune Sfântul Alanasie eel Mare. vrfiad s. 61!* /)fSf>rt'Ji'iwrir. '•': Cf. şi-a îndepărtat miniea de la înţelegerea dumiiezeiască a Celor inlcligibile. o numesc filautic (OiActvrta) . i vita sjwiiithâ Sava. „încercând să dobândească.smiu1 faţâ de ceva sensibil.

Sf.. puţin mai sus. şi nu spre cauza. Prolog. (etc 360 tlr capote. m Răsptmsuri cam Talaslt. '" Cf. I. acoperindu-şj de cele mai multe ori pizma sub chipul bunSvoinţei şi înduplecând cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt. loan Dantiiscliin. fnvâfâluri ilf stiflpt fohmtiKire. Dar cu cât se umplea mai mult de aceaslă experien"' Cf.131 spre o realitaie sensibilă luata în sine constitute o pervert ire. iarăşi.-iesH.dragtUte. dar şi iubirea egoistă de sine. ne ptitem întreba care este. Maxim Marturisitorul. I*)2.156 De aceea Părinţii vorbcsc deseori despre „boala poftei" şi consider?! iubirea tie plăcere ((JaAnjobyta) ca pe cea dintâi şi cea mai mare boală sufletească a omului căzut. Cefe MH) dt capete. II. şi uitarea Ue Dumnezeu. Sf loan Diimaschin.. XÎ. Sfăntul Maxim Marturisitorul adopiă şi el o pozitfe asemănătoare: „Viclcanul. . 16.I'remhf antropologir? care era in chip firesc îndreptatâ. după care se doresc în chip firesc toate". Şi cu cât îşi strfingea mai mult legâturile ne-stiinţei. Nichita Stithalul. lar scop numesc Cauza celor ce sum. cu alât se lipea mai mult de experienţa gustiirii prin simţire a bunuri-lor mfttoriale cunoscute. spune Sfantul Maxim. II. Prolog.\ 7. Există.1 M Dar ne putem opri şi asupra celuilalt punct de vedere. într-adevâr.: A se vedea. 111 care descrie procesul căderii omiilui şi unde se vede cum dorirea celor sensibile si a placerii adusă de ele. Cf. 58. 136. Oesprv Niunirilr thurme::. întreaga natură omenească.. în ceea cţ. cum am văzuţ. 58 .114 o îmbolnăvire a acestei facultăţi. contrar firii sau raţiunii. 15. Cuviini <U> sufiel fotosiror. şi nimic altceva. pe de o parte. o interacţiune a acestor doua cauze. Sf. care „nu poate avea alt în-ceput al naşlerii ei decât abaterea sufletului de la cele conforme firii sale". I\phtt>l. 22. omul a ascultal indemnul Celui Rflu de a-şi însuşi „bunuri" mai uşor de dobândit si mai la îndemâna lui. Nichita Stiihniul. '■" Kâsfinnsuii ctiirr Talusîv. arătând că. se condiţionează şi se întăresc in mod reciproc: „Cu cat se îngrijea omul mai mult de cunostinţa celor văzute prin simţire. în fond.ilor) sădite în fire de la scopul lor. ca spune Sfântul Atanasie. a sfldit in el necunoştinţa cauzef'. se sporesc una pe alia. cu atăt îşi strângea în junil său mai lare neştiinţa de Dumnezeu. Cnvimt tie xu/fyt foiositor. Sf. priveşte iubirea de placere consider a tit explicit ca boulif: 'SpofU'Xiite. 16. ducându-l. care afeciează. din pricina stftrii de copilarie pe care o avea la începui în Rai. plăcerea după simţuri apare ca „lucrarea sufletului contrarâ firii". în urma unei judecaţi greşite. într-adevar. pe de alta. " Râspunsuri câtre Tattisie. 70. 10. 65. IV. Ccipcw tlrs/m. XV. o denaturare. răul este mişcarea nesocotită a puterilor naUirale spre altceva de-cat scopul lor. Dionisie Areopagitul. după cum vom vedea. „răul esie abaterea lucrării puterilor (facult^ţ. 44. cauza căderii omului: faptul că omul şi-a fndreptal dorinţa spre realitatea sensibila l-a înstrfiinat de l^umneztţu sau îndepărtarea de Dumnezeu l-a mânat spre aceasta ? Sfinţii Părinţi socotesc că cea dintâi.11' Corelativ. Cf. Sau.137 Ajunşi aici. o dialectics pe care o indica Sfântul Maxim în alt pasaj. Avva Dorotei.

prin perverlirea ei. Qespnfâptutirt ţi veder*.1"" adăugând mai depaile: „Căutând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi strfl-duindu-ne să fugim de durere din aceeaşi pricină. cum vom vedea.l4: La omul pe care I-am definit ca normal (Adam Fnainte de cădere. Desprv tegea duhovniceauti. este în întregime îndreptatâ spre Dumnezeu. cu atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii. Teognost. V. prin întoarcerea ei contra firii. „carnalc". toate dorinţele omului căzut apar din această decatlere şi reorientare palologică a dorinţei fireşti initiate după Dumnezeu. ^jtiOttirruicri 5\)vctui<. dupa cum se nimeresc timpu-rile şi Incrurile şi dupS cum îl îndeamnă modul lui de a fi".. dar şi mijloacele prin care încearcă. Ele sunt simple succedanee. să născocească multe forme ale patimilor. care apar ast-fel ca mlscociri ale omului în scopul împlinirii noilor sale nevoi. căreia îşi dedică de acum înuinte existenţa. care se năştea din ea. 102. "" Ibidem. Fci. loiin Diimaschin. diviziindu-se potrivit realităţii sensibile. Cf.). adică faţă de imp. scrie Sfântul Maxim.). cum am putea crede la o priniâ abordare. nu constituie.fafologia omu/ui crizitf (a. sfi îndepărleze dure-rea care. care sc înmănunchează în dorirea lui Dumnezeu. Dorind ca „iubirea trupeascfi de sine sa aibă unită cu ea numai plăcerea.i). Şi cu cat se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine (filau-ti. ('twain de sufiet fbla&iter. rămânând nein-ceieatâ de durere. fcTtiGHirrxiKCjv. psihologic şi fizic. Sf.. omul restaural în lisus Hristos). asa s-a strecural marea şi nenumărata mulţimc a patimi-lor stricScioase în viaţa oamenilor". diferite prin obiirşia lor: in fiinţa omului nu există decăt o unică puiere de a dori (fcrciSuuict. cu atât se uprindea mai mult patima iubirii trupeşti de sine. 141 Ibidem. potrivit naiurii sale. caracterizată prin multiplicilate. care este rodul şi ţinta iubirii trupeşti de sine". această putere doritoare. urmează plăceriî. 59 .. două feluri de dorinţi. 77. îl sileşle ca pe un rob. Msircu Ascclnl. în natura lor profunda\ nu sunt altceva decât această dorinţă. spre care s-a îndrepiat Astfel. sfftntul. 4. sa întors contra propriei firi. Prolog. Tritttwwniul boh lor etixtesti. şi dorinţele legate de simţuri. Teodoret al Ciruhii. jar plăcerea sensibilă pe care omul o dobilndeşte în acest fel nu este decăt un simulacru al dcsratării spirituiile '" IbUU-m. nSscocim surse neînchipui-te de patimi făcătoare de stricăciune (.119 Multiplele forme ale dorinţei prin care omul căzut caută diferite moduri de obţinere a desfătării simturilor.. care. prin pofta de plăcere şi frica de durere. constituie patimile. „obiectul"' firesc şi normal al dorinţei omeneşti. I4J Cf.. abătuta de la ţclul ei firesc.'*11 b) Iconomia dorinţei Dorinţele spirituale. Dorinţelc legate de simţuri care apar la omul câzut şi păcătos. iubirea fata" de partea lni văzută.

Bunâtâţile ncestei vieţi. sunt socotite fnimoase. IX. p. spune: „Dorirea cea după fire este dorirea minţii şi nu este fara dorirea lui Dumnezeu. V. I. II.1"11 O mulţime de învâţilturi palristice vin in sprijinul aces-lei idei. iar dorirea (de Dumnezeu şi a celor ccrcşti).s' Ibidem. PG9I. ' Oouăzeci si nouti de euviiUe asveiice. „Una dintre maiiifestările sufletului esle dragostea. atunci carnea şi sângele sunt cele pe care le iubim". spune Siantul Maxim. însă când iubireu noaslra coboara la fapte mai puţin bune. \ XVHI. estc faptul că ea nu se poate în-diepUi şi spre Dumnezeu.14^ Origen. I. Grigorie de Nyssa (Berne feriorie. 5. siricăcioase şi trecătoare. Şi fiind inima împârţită între ele. care.s Şi incii: . De aceea s-a numit Daniel «bărbatul doririlor» (Dan.1 3 lar Sfantul Isaac Sirul arată că: „nu poale cineva do-bândi dragostea dc Dumnezeu o data cu poftirea lumii'Vs:' „Nu stă în firea ■' . 3) si la Sf. 1. Tot el vorbeşte. M lhidein. ."11 Prin alipirca de imp. II.'47 Sffintul Grigorie de Nyssa este la fel de explicit atunci când vorbeşte despre cei care . şi asa au încetat să se mai înalţe spre cele cereşti. devine slabă.2. })espre feeiohe. 44. 71: Kdspinisuri văirv Takteie. 4. deşi de rand. care dovedeşte că nu se poate vorbi decât despre o unică dorinţă. 49: Tâlctdre la 7'aiâtnostm. Capet* despre dmgofte. au lăsat ţarina sufletului lor pradâ' patimilor.. spune Sfântul loan Gura de Aur. scrie încă şi mai precis. Maxim Miuliirisilonil. şi de aceea vrednice de râvnit şi de mull preţ. în alt loc.Premise antro/iolofjire şi al adevăratului bine. pe cai*e noi o folosim bine pentru a iubi atunci când iubim înţelepciunea şi vîrtutea. „iubirea dutoratfi de noi numai lui Dumnezeu se împarte". 9. la rândul său. patima cea mai tare su-punându-le pe toate". 2: IX. H44B. '" O gâsini mai ales la Sf.după ce şi-au întors toata* puterea de a iubi si . şi spre realitatea sensibilă. v' ('iivintr despre nwoinfă. VI. o risipcste în poftc omeneşti".. despre omul care „răpind ca un rur iubirea datorată numai lui Dumnezeu. „Nu vom afla într-o ini-mă mai multe patimi. XI. arălând cele două direcţii divcrgente m care poate merge aceastu unicâ facilitate de a iubi cxistenta m om. Pentni cu puntf şi ceeu ce ne-ar pfueu bun nu-i ilecut un mincinos idol al adevHraUihii Bine". Vrajmaşul a schimbar aceastS dorire în poftjrey urâtii a toată necurăţia". I4 " OntiUi la {'tuitarea etinturilor. I.. 10. II.14'' Avva Isaia. nici una nu aducc in suflct dragostea şi bucuriu. ": Omilii la loan. scrie Sf. cure nu sum decfti un joe dc cuvinlc mincinoase.ui niuiat elatuil1. 3. 111. Cf. II. abătută din drumul ei. PG 90.1* minţii de la realitâţjle dunuiezeieşti spre lucruri pămAnteşu' şi jasnice. şi să nu ne risipim nebuneşie cu ele puterea noaslră de a iubi'Vv O caracreristică esenţialâ a acestei facultăţi a omuiui. Nicolae Cabasila {Despre viafti in llrislos. s-a îndreptat spre patimi". 87).doiinta". '** OpjiT).Să ne înălţâm deasupra celor care atrag poftele omeneşti.. căci se alungă una pe alia. 896C :' imbigua. XI. aproape secătuită. 60 . care poate fi ttadus ?i prin „impuls" sau . 23). prectim nu e nici iubirea celor conforme firii.

102 La rAndul sfiu. 11 'lritid. nici urechea nu poate asculia în acelaşi timp istorisirea unor întâmplâri oarecare şi cuvântul celui care dă învăţătură". Sfflntul Simeon Noul Tcolog 1M lh'. 65. nu poate dori vreun lucru omenesc şi nu cunoaşte dorinţe pătimaşe. 3.'" Cel care nu-şi îndreapta* toata* dorinţa sa spre Dumnezeu. ci numai dacă It' prîveşte pe rând pe fieeare dinire ele. IVI Folosim uici cuvfintul „luine" în accepţia sa duliovniceascfi traditional». căci sau pe unul ÎI va uri şi pc celâlalt ÎI va iubi. Sfânlul Grigorie Palama. ochiul rttJ poate vedea deodatâ douâ luciuri. iiupul nu mai pofteşte cele ce se împotrivesc duluilui". cii atât mai puţin II doreşte şi [| iubeşte pe Dumnezeu. 9. IW Cuftelf despre i/ntgosle.ul Maxim Marturisitoml.PatoUigiei omulni timtl puterii noastre iubitoare. eel care îşi îndreapta" toată dorinţa spre iubirea sinceră a lui Dumnezeu. IV. Astfel. 9. expli-că el mai departe. IV. in care el deseinnează tnipiil şi patimile. 90.1 ne irosim toatfl puterea dragostei noastre în dragostea de cele lume-ştî". rtici limba nu ar pulea să slujească unor graiuri diferite.1 ('iivâi/t ascetic m 100 de ca/wir. 2. scrie Sfam. 13). 5. " Omilii h Mfiei.I. pane a iubirii sau chiar toata iubirea de care este in stare inima lui". prin chiar acest fap( omul o îndcpartează de altceva.. 1.156 De aici reiese ca. căci acestea se împotrivesc unul altuia. 5. pentru c. San cum a spus fnsuşi Hristos: „Nimeni nu poate sa slu-jească la doi domni. 18. spune Sfâiitul Grigorie de Nyssa. spune. 24. în acelaşi sens. XX. „De asta dragostea noastră de Hristos este mai slabă. ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Gal.si>r« feciorie. 17). II. învaţâ" Apostolul Pavel. împotriva impuliii. iar duhul. I.) CoatS preocuparea lui se mişcă numai in jurul trupului". 16). să slu-jsascfl în acelaşi limp desfttărilor trupeşti şi unirii spirituale'V'4 „Căci. iar Sttintul Diadoh al Foticeei se întreabâ: „Ce pof'tâ va mai avea de bunătăţile lumii cel ce e hrănit de dragostea dumnezeiască?".11' lur Sfăntul Grigorie Palama constata că omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul sâu şi din toattf inima sa „aleargâ încoace şi încolo prin lume. Lc 16. '''"'Ibidem. rostind in aceeaşi clipă ctivinte evreieşti şi cuvinte gre-ceşti.1 umble pe calca duhovni-ceascfl (.1"1 „La cei cai'e şi-au înâlţat mintea la Dumnezeu şi sufletul l-au aprins cu iubirea Lui. sau de utuil se va lipi si pe celâlalt îl va dispreţui" (Ml 6.. '"-* Triade. căci şi-a îndreptat spre El şi spre reaJităţile spiriluale toată puterea iubirii sale. îndrepiăndu-şi dorinţa spre ceva. irosindu-şi de dragul ei cca mai mare. cu cat omul doreşte şi iubeşte mai mult cele ale lumii. 61 .1" Să aminlim aici şi cele spuse de Apostolul Pavel: „Trupul pofteşte împofriva duhutui. in chip necesar va dori fapturile şi va iubi lumea:'58 „La eel care nu ştie s. spune limpede Sffmtul Grigorie de Nyssa. „în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta tnipului" (Gal. „Grija de una duce neapărat la lepâdarea celeiiallo"..1W) Si [overs.

366. folosindu-se riui de aceasta pentru poftele ce le-a născo-ctt. Deci aceasta fund legata. chiar dacS se intoarce de la cele bune. lar intorcandu-se de la bine. Fiindcă pornirea inimii lui sau mai tlegrabă toatfl înclinarea vo-inţei lui e legată de dulcea iubire a lui Dumnezeu. de Făciltonil ei. m Despre mflet. precum poate înclina spre cele bune. XXV. cum. diferitele patimi. 109-121. la fel. 62 . fie spre cele sensibile. aşa poate să se şi întoarcâ de la cele bune. deci.1"1 Faptul că dorinţa. dat fiind că a fost creată şi cu voie liberal.yi a piâcerii. se explică prin caraclerul mobil al sufletului.Premise antropologi'e scrie: „Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să tie târât spre poftele şi dorinţele tnipului şi nici spre alte pofte ale lucrurilor şi patimilor văzute sau nevăzute. Căci nu poate să mi se mişte deloc. nici ca sâ vada pe Dumnezeu. Ifisându-se pradă unora. XX. IV. "■ Serisori. VI. prin faptul că omul nu înceteaza sa dorească ceva şi. vom vedea că există o iconomie a dorinţei nu numai in acest plan vertical pe care l-am evocat aici .spre care s-ar fi îndrepial. Dar ea nu se mai mişcă pe calea virtu-ţii. nu încetează de a se mişca. Sfântul Vasile eel Mare scrie: „Pofia este o boalfi a sufletului (fcjuOuuia voaoi. găndind la cele ce nu sunt. precum spuneam."" Atunci când vom studia.in care dorinţa se mişcă fie spre realităţile spirituale. ci. 2. Grigorie de Nyssa. 111.W. el simte imedlat nevoia de a găsi un altul spre care să şi-o îndrepte.1 aliinci. 41. se gfindcşte numaidecât la cele potrivnice. spune-mi. la omul câzul Vorbind despre dorinta pervertita* a omului căzut. Cf. le părfiseşte pe altele. '" Catthet*. dacă el păriiseşte sârguinţa spre cele dumnezeieşti.1*4 Sfântul Nichiia Stilhatul spune: „Fîindcă sufletul este schimbător din fire. cf. dacă îşi retrage dorinţa de la un lucru spre care o îndrepta pân. Despre fedo lie. ci şi unul orizontal. preface ceea ce este în puterea ei. in capitolul urmfltor. el este supus schimbării. 2. in care dorinţa omului se misca" printre diferitele obiecte ale patimilor şi unde. se mişcă în mod necesar spredomeniul opus. fiind prin fire uşormişcătoare". 175. Origen. deviate* de la unul dintre cele doua domenii . fiind uşor mişcătoare. "' Cttvăttt impotriva climlor. c) Patohgia dorinfei . din multe privinţe.spirilual sau sensibil/trupesc . cade în grija de cele pâmânleşii'V'* Acelaşi argument i| foloseşte şi Sfânlul Atanasie atunci cănd vorbeşle despre căderea omului în Rah „Căci flrea. kail WxfK)"-167 Şi putem spune c5 este aşa. se va putea aprinde tropul sau în general sâ-şi împlinească poftele ei ? Nicidecum". trebuind să se îndepărteze de unele atunci când se îndreaptă spre cele opuse -. Căct. "" CI'. Sf. Omilii In CatttQ Numerii.

m Ibidem. în ultima analiză.170 ci acţionăiid contra firii. potrivnic f'irii. a părasit frumuseţea dumnezeiasca' menitft sa* alcaluiasca podoaba lui spirituals si a socotit zidirea vazuta drept Dumnezeu. celci mui imilte dintie iubiri.m omul ajunge sfi priveasca cu teama cele vrednice de dorit şi să le respingă. XVIII. IM Sf. înseamnă confomiilaie cu Logosul. în care lucmrile şi-au pierdut ordinea şi adevăratele proporţii: „pofta face mai iubite decât Cauza şi Fiinlu cea unicâ" şi singura vrednicâ de dorit (. PG 90. 3. Omul căzur ajunge astfel să traiască înlr-un mod cu totul delirant. 1 * Kăspuusuri câtrt 7i'i/ci. pe care le aşază în locul lui Dumnezeu. Sf. '" Kthfitimtiri cat in Takufa.. omul „şi-a văzul plăcerea mişcându-se potrîvnic firii." {Oes/tre stntyiMgerea minut. Supuniind simnjrilor puterea sa fireasca de a dori. m Deipn «^«.. omul a folosit-o in chip necuvenit. D«spre feciorie.. Cuvântul. prin mijlocirea simţurilor". asemenea dobitoacelor necuvanijUoare. Takuire la Total nostm. atunci el se mişcă" potrivit firii".33:34 ! ' Sfiinlul loan Guril de Aur spune: „Noi.dupa ea". purtându-se ca nit smintir. întoarse spre cele pieritoare şi care nu pot dăinui (.. Care era ţelul ei firesc. normal.17. ne spune Sfânlul Maxim Mar-turisitorul. spre lucmrile sensibile. lar aceasta cu atăt mai mult cu cât. raţiune care.171 lar la Sfântul Nichita Stithatul găsim scris: „Dacă omul doreşte bunurile cele statornice dăruite de Dumnezeu şi care sunt veşnice (. şi aflând prin ex-perienţă că împărtăsirea de cele sensibile susţine firea lui irupeasca şi vazuta. aşa cum arată Sfântul Maxim: „împărtSşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simtire. 888C. obiectele pasiunilor sale. I. „dacâ însă hrăneşte în sufleiul său dorinţe îndrepta-te spre cele materiale.171 De aceea Sfântul Maxim vorheşte despre „nebu-nia minţii. îndiimnezeind-o datorita* fap- ""Cf.fn/ohgia emiiitui rdzju Mutându-şi dorinţa de la Dumnezeu. în care valorile sunt riisturnate. omul aiurează. 61. Alifi'l spus. el ajunge. Maxim Mfrfurisitorul. care-şi mişcă. pierzand înţelegerea adevăratului Dumnezeu."'* propriu.176 constată Sfântul Maxim.w\ 61.). Grigoric dc Nvssu.1""'' neindrumand-o conform firii ei. dorinţa spre lucmrile sensibile". în lumina învăţăturiî parristice. 2.. nebuneşte.174 Dorinţa rătăcitS a omiihii îl face să trăiască într-o lume pe dos.. şi aflandu-şi în ele desfătarea. prin aceasta* reorientare a dorintei sale si prin descope-rirea de noi dcsfătari.„Lipsit de raţiune" înseamna contrar raţiunii (Xoytţ). tngrijindu-se de cele nevrednice. în atara lui Dumnezeu. alunci el se mişcă într-un mod lipsit de raţiune împoiriva firii". "° Ibidem. spre sine însuşi şi spre cele sensibile.) cele de. siî absolutizeze dorinţele şi plăcerile sensibile şi. A Kâspunsuri câlre TaUviie^ Prolog* 63 . îndepărtându-şi dorinţa de Hristbfi. prin ele. ci celei rmii nobile.).. cei care ne-um prexhit inimile mi iubirii celei nebune. 3.. 2).

iar singiira lui normă. pentru el. dar arată prin fapte că nu cunoaşte ceea ce este cu adevărat "Ibidem. Sfântul Grigorie Palama scrie: „Cel cuceril §i purtat de poftele cele rele pofteşte cele ce i se par lui bune. chiar dacă. pornind de la dorinţt-'le sensibile şi în funcţie de plăcerea urmârită. El nu mai pri-veşte creaturile în funcţie de hgoi lor . 1" Orsptv fnrerea amului. Relaţiile omului cu celelalte făpturi şi cu semenii sunt cu totul strâmbate. simple mijloace de satisfacere a patimilor lui. în planul sensibilităţii.Premise an/mpologice lului că e de trebuinţă* pentru susţinerea trupului". Astfel. şi defineştc cu constants în mod greşit binele. Raporturile dintre fiinţele omeneşti devin. în starea de pacă-toşenie. in fond. idoli. dorind desfătarea cu cele sensibile. In relatiile Side cu creaturile. creându-se o confuzie permanentă între ceea ce omului îi apare. "* ibidem. el poate s3 fugă. ci mai curănd. care sum din aceeaşi plă-madă cu dohnţcle lui pervertite şi pe măsura lor. „Mâneând din pomul neascultfirii. 64 . cunoaştcrea binelui şi răului pe care au dobândit-o oamenii prin pacat nu mai este cu adevarat cunoaşterea şi discernâmântul pe care le aveau atunci când cunoşteau adevăralul Bine şi respingeau răul. spune Sfântul Maxim. plăcerea devine criteriul binelui. pentru că aceştia. el părăseşte Binete absolut şi unic. iar creaturile. ajung simple obiecte de care se foloseşte pentru a-şi satisface nenumaratele patimi. omul cautit înlotdeauna într-o direcţic gre-şiul binele propriu.jnclinarea. pentru sîmplul motîv că-i place. potrivit do-rinţei sale pervertite. dorinţelor şi plflceritor simţurilor. acesta este perjtru el dăunător. Prin păcat. şi. şi binele real şi autentic. ca de ceva rău. experiază răul şi inaugureaza* un mod de existenţă în care. în chip obiectiv. omul iubea adevăralul Bine şi pe toa-te le judeca numai în funcţte de El. ci propria sa plăcere. Mânat de dorinţa lui pervertită. Binele şi răul sum astfel definite în mod su-biectiv. spre ceva ce-ţi stă la inimă".17*1 în conştiinţa omului căzut. Iubindu-L pe Dumnezeu. râul nu mai este privit ca rău. (omul) încerca în simţire cunoştinţa binelui şi răului amestecate în el". şi binele în general. ci le considers ca importance sau valoroase numai în măsura în care le doreşte şi în funcţie de intensitatea placerii pe care ele i-o oferă. XX. raporturi între obiecte supuse predate capri-ciilor. el gustă din rodul pomului cunoştinţei binelui şi a răului.„raţiunile duhovniceşti" -. binele şi râul ajung sfi se confunde. bun. instrumente de desfătare a simţurilor."7 Atunci omul îşi face din icaliluţile sensîbile o mulţimc de false zeitâţi. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu si nedorindu-L decât pe El. de ceea cc este. Aslfel luniea devine pen-Iru om proiecţia fantasmatică a dorinţelor sale. PG 44. tot asa.n" Omul poate astfel numi şi căuta ca bun ceea ce este plăcut. pentru că îi produce. în mod obiectiv. ci foarte adesea este socotir bine.sunt propriile pofte.. omul respingea răul. pierzându-şi pentru el valoarea spirituals. după cum remarca* Sffiniul Grigorie de Nyssa. .. I97CD. a fi bine. neplăcere. omul nu-L mai are în vedere pe Dumnezeu.

1"'* Sfântul Grigorie de Nyssa. p. spune Marcu Ascetul.'9* o boală a firii noastre. SfSntuI Maxim spune că viţelul de aur.Premise tuitropohgic* cele de faţă şi la slava lor. 8. într-adevăr. omul îşi înveninează sufietul. m Martle cm-âm catelieîic. 105).. a socotit că nu mai există nimic altceva alarâ de cele văzute şi că numai cele vremelnice şi cele tnipeşti sum bune". "" Rmpimsuri ctilre Talosic. „Aşa a devenit viaţa noastră plinâ de suspine". şi alte urmari. m Epi. ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu cele ce curg şi nu înţelege ca se pierde. XIII. care simbolizează realitatea sensibilă ridicată la rangul de idol. omul cazut ajunge să se autodis-trugă.amestecarea şi confuzia puterilor naturale întieolaltâ". 1 n Sf. 10.. Disctrsuri elite. II56C. reprezintă în acelaşi timp . 101-107. Pervertirea facultăţii poftitoare mai are. af'irmă ca „ceea ce pune stăpânire pe voinţa noaslră şi o trage de la bine la rau e înlr-adevâr o neputin-ţă. pentru oameni.l Prin dorinţele sale conirare firii.' l.. remarcă Sffinttil Maxim. omul. insutuită de dorinţa perveilită. dorind creatiirile dupa aparenţele lor şi în afara lui Dumnezeu şi socolind că se bucurâ de ele. Să semnalfim m Cm-am împotriva elimlor. ne mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele". care dă nastere lucrârii ncsocotite a patimilor contra firii". . 16. doreşte şi se bucură de o fantasmă. cei ce suntem de aceeaşi fire.""1 Aceasuî restnlngere a realităţii la o parte a ei şi viziunea deformală care rezultă de aici apar şi ele ca o stare de delir. " Râspiinsnri ctilre TaUxsie. deosebit de grave. Prolog.'na dintre cele mai grave lulburări pe care o are omul de înduraf este dezordineii facultăţilor sale. cu totul la întâmplare.1''2 Prin plficcrca sensibilă. scrie el în alia pane/''1 „Su-flcrul este mistuit de focul plftcerilor trupeşti". pricinile care pierd (viaţa) şi născocind şi cultivand prilcjuiilc corupcrii sale.. pc care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gândi'V'' * „cinstind.. ci şi-a lulburat întreaga fiinţa. din pricina lotalei orbiri a sufletului faţa de adevaY'. cum spune Sfanlul Maxim. dalorila ne-ştiinţei"''. 7.jşi pre-schimbâ dispoziţia sufletului deodata cu cele ce se împrăşlte. Prolog. 'şi noi. se alipeşte de ceva care. înlorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. o slabiciiine".181' Ei îneep să divinizeze înseşi „patimile cele rusinoase. " Ihidem. 66 . cu aril mai mult cu cat omul. Simeon Noul Tcolog. linspwisuii ctilre Totasie. omul 1111 si-a pervertir numai puterea poftitoare. Ingrijindu-se numai de cele nevrednice de dorit. 16 (CCSG 7. ''. sail mai curănd.I97 Efectcle schimbârii sensului dorinţei le resimte in primul rând mintea omului. usa cum am uratat deja. în ceea ce-l priveşle..' Amhigtui. nici nu exislă în realilale. PG9I. toate facultâţile sale manifestân-du-se aiiapoda şi fara nici o rânduială. „Aşa s-a iăiat firea cea unică în uenumarate părticele. ' Ihule. spune el. Despre patologia ei am vorbit in capiiolul precedent. Prolog.sloiă ct'itre Niculoe Moiuilml. „împreunarea lor patimaşă şi nesocotita.l'.

întorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. * lifristolă catrt' Nirolae Monahitl. p.PG9I. cu atăt mai mull cu cat omul. 19 fif» . 101-107.1 „Su-fletul este mistuit de focul plScerilor trupeşii".Premise antTopologicr celt* de faţă şi la slava lor. o slăbiciune'. Prin dorinţele sale conlrare fiiii. 10. m Ibidem. într-adevăr.amestecarea şi confuzia puterilor naturale înlreolalta". pricinile care pierd (viaţa) şi nfiscocind şi cultivând prilcjurilc coruperii sale. nici nu exislă Tn realilale. Simeon Noul Teolog. cum spune Sfântul Maxim. m Marete cuvSnt t-atehetic. si noi. din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de adevăr". omul căzut ajunge s3 se autodis-trugfl. instiniită de dorinţa pervertită. în ceea ce-1 priveşte. dorind creaturDe după aparenţele lor şi in afara lui Dumnezeu şi socotind că se bucură de ele. Despre patologia ei am vorbit în capilolul precedent. şi alte urmari. îngrijindu-se numai de cele nevrednice de dorii. care dă naştere lucrilrii nesocotile a patimilor contra firu". pentru oameni. spune el. pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gaudi". Pervertirea facuttaţii poflitoare mai are.""' Ei încep să divinizeze înseşi „palimile cele ruşinoase. 7. deosebit de grave. cu tolul la înlămplare.M o boala a firii noaslre. sau mai curîind. itth'f/iinsnri vi'itrv Tiiltisif. ca pe una ce se rostogoleşte împreunâ cu cele ce curg şi nu înţelege că se pierde. Discursuri etiee. omul îşi învenincază sufletul. XIII."2 Prin plăcerea sensibila. datorila ne-ştiinţei"'''.îşi pre-schimbă dispoziţia suflctului deodatâ cu cele ce se împrăştie. 8. Sfântul Maxim spune că viţelul de aur. remarcă Sfântul Maxim. care sim-bolizează realitatea sensibilâ ridicată la rangul de idol. II56C. 16 (CCSG 7. scrie e| în alta parte. 16. Rdrmiruuri cătrv Talmie. 11 Kâsfnuisuri ctitrc Ţaittsie. toate facultâţile sale manifestân-du-se anapoda şi ffiră nici o randuială. reprcziiitîi in ace las i timp . Prolog. ne mancăm unii pe alţii ca reptilele si fiarele". . Prolog. Prolog."'" Această restrângere a realitalii la o parte a ei şi viziunea deformată care rezultă de aicî apar şi ele ca o stare de delir. ci şi-a tulburat întreaga fiinţa. Să semnnlfim 1 ( uvimi fmpotriva eUnitor. asa cum am arâtat deju. a socotit că nu mai există niinic .197 Efectele schimbării sensului dorinţei le resimte în primul rând minlea omului. doreşte şi se bucura de o fantasma.196 Una dinire cele mai grave lulbunVi pe care o are omul de îndurat este dezordinea facultăţilor sale.194 Sfântul Grigorie de Nyssa. „Asa s-a tăiat firea cea unică în nenumărate pârlicele. cei ce suntem de aceeaşi fire.iliceva afară de cele vâzute şi că numai cele vremelnice şi cele irupeşti sunl bune". afirmă că „ceea ce pune slapânire pe voinţa noastra şi o Irage de la bine la rau e într-adevăr o neputin-ţii. "■ tbidatu inAmingua. „împreunarea lor pătimaşă şi nesocotită. omul nu şi-a pervertit numai puterea poftitoare. 105). omul. spune Marcu Ascetul.. "" Sf. „cinstind.. „Aşa a devenit viaţa noastr«i plinS de suspine". se alipeşte de ceva care.

Marcu Ascetul. minlea îşi pierde stabililatea şi pacea pe care le avea alunci când îşi implinea lucrarca sa firească."* „Mintea pălimaşa. 15. 11 Sf. Marcii Ascetul. Abătan-du-se de la Dumnezeu. lasânduse înrobilâ de aceasta. şi de dorirea Lui. era desavârşit unificată. I. Cuvinie drspre nrvoîitţd 18. liespiv feiivrie. " Cf. se divizeazfi într-o mullitu-dine de dorinţe elerogene şi adesea contradictorii. irainica şi slatornică. Dt&pre Irgea duht/wticeaxed.. au câzut in pofte felurite şi mărginite ale mipului". risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea minica decăzuta a omului. III. Ea devine asttel multiform.. G7 . adauga Sfflntiil Aianasie. privită" ca de sine stătăloare. în afara lui Dumnezeu. de contemplare a celor diiinnczcieşti. risipindu-se şi revârsându-se în llecare cltpa spre ceea ce place simţurilor. ajunge sâ se răspândeasca. Minlea se răspândeşte în iienumârate direcţii. de cunoastere."!. "":' C'apele gnosiice.Sfiihattil. „DespSrţiiuhi-se de cuge-larcn la acel Until şi cu adevărai exislent. Legal de aceasta. „Căci cum se grabeşte să înfeleaga binele. Talasie. riităceşte în toale părţile. iar îndreplându-se spre lumen sensibila. " Cf. iarcând al'la prilejuri de împlinire a poftelor sale nu poate fi in nici un chip oprită de la împlinirea b»". Sf. IV. 94-9S.. VI. 85. dorinţa îsi pierde unilatea. .'01 se pune In slujba ei. " Cf."' Cf Nichila . Prinsă in vârtejul perpeluu al poftelor. Cele 300de capetg. noCf. sufletul a început s-o caute pe felurite câi". Cnprte despre dmgaste. 3" Ibidem. 103. omul pierde unica şi adevărata bucurie. de asemenea nalurală. de contemplare şi de discernă-tnfint. Grigorie dc Nyssa. do-rinţa omului avându-L ca unică ţinlă pe Dumnezeu şi tinzand fai'ă incetare şi cu totul spre El. orbită de plăcere1''* şi înşelatâ de ea." Atras din toale părţilc de multele sale dorinţe. Suflelul esle divizat nu numai de mulţimea dorinţelor care-l bântuie. în primul rând a dorinţei. una dinlre principalele ci activităţi. este târâlă de curgerea neincelatelor schimbari şi se află într-o neconienîtă frămănlare. 4. spune Sfâiitul Ata-nasie eel Mare. sufletul se risipeşle şi se divizează. adică la Dumnezeu. <'uvâtti fmpQtliVQ pâgeini/w. L'n all efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftiloare este divizarea tutnror facultâţilor oinului. spune Eviigrie.:c' făcând din căutarea şi punerea in Incrare a mijloacelor care să-i permitii împlinirea pof'lelor. 2. de conducere a puterii poftiloare: dimpotrivă.I'tiift/ogitt oimilui ct'tztK aici numai faplui că. nici pe cea. In Adam.lvl ea nu-şi mai CxercitS funcţia sa naturală. Epîsiolâ răirr Niroltu' Mouahut. şt se risipeşte în mulţimea plăcerilor sensibile: „lubind plâcerea. 7. dar şi de dualitatea de care este marcat prin cunoaşterea binelui şi a rilului pe care a dobăndil-o prin păcat. omul nil dorea nimic alteeva decât pe Dumnezeu şi nu avea alia dorinţă decât cea legată de Dumnezeu. Isuuc Sinil.

îndată îşi aminteşte şi de rău.La cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a pofti se dcşartă în trup şi de aceea devin întregi trup". imbraciio forma pâmânteasca". Maxim Mfinurialtapl.. îi urmează durerea.L firuln se. Nichita Slithatul. Dar din clipa în care. Prolog. Maicu Ascclul. a încelat sa mai fie duhovnicesc şi a devenil tmpesc. 1 Ctij/ete (lespre CUnoţtitlţQ dr Ihitimezeu şi îroiiomîa hitniptirii. Ttiade. I. „Pofta de plăcere. spre celc sensibik'.se de rrup şi suferinţele legate de el.Omul aflfi prin fnsăşi experienţa sa cfi orice plăcere are ca urmaşfi în mod sigur durerea". Ibidem. 61. omul vede curftnd că desfătarea râvnitâ se spulbenl numaidecat.20B De ncum. „plăcerea păcâtoasâ* este maica morţii". Râsptmsuri către Talasie. Sf. 68. şi pierzând tra. şi plă-cerii. asupra păşunii".Premise imtropotofiic. Fiindcă de la neascultarea lui Adam. Desprr legeti Julunnir. Maxim Măj<iu isitorul.214 „suflelul se pleacă spre plăcerile trupului cum se pleacă oaia.. 2. BespreftcioHe. ca pe una ce se rostogoleşte împreună eu cele ce curg". lot asa: . Grigorie de Nyssa.210 „Amăgiţi la început prin amăgirile plăcerii..it cu durerea. " Răspunsuri t'ătre Tcdasie.217 „Experienţa îl învaţB ca e cu neputinţfi sâ ajunga" sa aiba" neconlenil plăcerea ca tovarăşă de viaţă şi sa rămână cu (otul neatins de durere". Râspunsuri ctiire Talasi?. M 1 . 42. .2" Din duhovnicesc cum era în starea sa originarâ. 302. preschimbS dispozi^ia sufleru-lui deodată cu cele ce se împraştie.. Sf.| . . omul ajunge în stricăciune şi moarle. 61..?ri Omul. indară. Sf. omul. Sf. Cele JOOde rope/e. când paşte.:n „pornirea dobitoceascn şi neraţională i-a fâcul să uile de firea omeneuscă". omul are de suferit mărginirile impu. cum remarcă Sfantul Maxim. Cf. fuixpuiisnri vălre Tulnsie. Maxim Marlurisiiarul. spune Sfântul Maxinv4' Legându-se de trup prin plăcere. piin niîjlociicu Inipiilui. se alieneaza în înlrcgime.. 58. 2. 5. 18.Cl".. omul nu cunoşlea durerear1'' bucuria duhovnicească pe care i-o dădea comuniunea cu Sfânla Treime era cu (otul ferită de ea. penlru a culege din ele o plăcere care se dobândeşte uşor şi iute. I.t* tează Sfăntul Diadoh al Foticeei. devine psihic. placerea s-a în jug. PG 91. prin pervertirea doriniei. Sf. prin pâcat. lfl * Cf. 88. sau. Sf. 61. înrobil de dorinţe şi dc plăcerile simţurilor." : se race asermlnător animalelor. trupesc.săturile proprii firii sale. Ambigm 10. Cf. In slarea cea dintâi. 9. Sf. m Cf. :is Idem. scolin I I. contiai firii. Nichiia Siifhiiml. spune Sfăntul Grigorie Palama. spune înca Sfanlul Maxim. 23.4 ibidem. IV..318 ' ( uvâm ascetic Tn l(X) de capete.Suflcliil ini'. Prolog. II. am ales moartca în locul vteţii". ('tie MH)de captfe*. Maxim Mfii'turistroml. '" Cf.21* Abătându-şi puterea doriloare de la Dumnezeir şi indreprând-o spre reali-taţile sensibile. :iuCf. 15.. I. Despre viaţa IttiMoise. III. Hăxpumuri câire Tahsir. 1112 C: .uiMti. ţinereade minte a omului s-asfaşiatîn două". Sf.

nu este în măsurâ' s. ca să poată cuprinde în ea pe însuşi Dumnezeu".Paiologia omului ctitttl Nu vorbim iiici numui de durerea fizica pe care o incearca* omul. particele neînsemnaie. purtata in chip nerational de acesiea. : '-' Ibidem. nici nu poate pune capăt dorinţelor noastre. omul îi oferâ puterii safe de cunoaştere un obiect care nu corespunde rostujui ei şi care nu este nici pe masura naturii sale. infrucât acesta e lovit de biciuirile dese ale conşiiinţei". Cff itmtem.XL --■' tb&em. omul avea din fire capacitates nesfârşită de a se bucura.22' Dorinfeî nesfarşrte de fericire care ţine de propria lui naturîl. ca şi Cei spre care se îndrepuj în chip firesc la nice-put. „Socotind lucrarea simlurilor. Toale acestea pentru ca* sufletul omenesc esîe însetat dupâ* desflvârşire. ca şi când nu ni s-ar îrn-plini nici una dintre dorinţele care ne mistuie. mIbiAm. pentm că. 58. jnsatisfacţiei. 09 . mintea naste întristarea din suftei.. nu şi natura. ci toate sunt mat mici şi mai prejos decât ea". tl nu înceteaza~ însă să înseteze dupA i n l i n i t şi absolut. folosind un cuvtot mat percu-tant peniru omul modern. drepl o lucrare n. 1 Dfxpi-e viafa i'i firistox. Dorinţa a fost ssidită* în om ca să-1. Nici o realitate a acesîei lumi. 58.. prin ciklere.2-1 Dumnezeu. arată Sfăntul Nicolae Cabasila. scolia 3. VII. nu i se mai oferă de-acttm decflt phlceri fulgurante.. cu to-lut relative. mărginita prin Datura ei.l cu dorinţa. mare şi largă ca un rezervor. pe măsura bogitţiei bunătăţilor divine care-i fuseseră fagădui-Le. „este Cei ce a poirivil astfel (pe măsura Luij sufletul nostru şi dorul dupfl fericire şi întreaga noastră fiinţâ"'. bunătăţii nemurginite". din prioina simţirii care a biruit-o.^' Dar această iristeţe vine şi din aceea ca obiectul dorinţei şi plflcerea care vine de la el nu sum nici elc pe masura puterii de a dori a omului şi a bucu-riei care îi era menită.. astfel. trecătoare ? La acest iucru se *"Ibidem.. pradâ tristeţii sail. ci şi. ramânând nemârginitâ."* Şi tol aşa.1 apa cea veşnică. ci veşnic rămânem însetaţi.. de sufcrinţa psihică şi morală. 58. cu o existenţă limitatâ. . VII.21* întor-c'mdu-si. likilnd în sufletul omului un gol dureros. facilitate» sa de a inbi şi-a schimbat doar direcţia.nmalil şi.. spune lui el.1 sature ncmârginitul dor al omului dupâ nemârginire. îndieptând spre cele sensibile puterea iubirii sale. ::o Hâspnnsuri cătfn Tafttsie.. dup. pemru cil nu-şi poate stinge niciodaln dorinUi şi nu se poate bucura vtsşnic.Nimic din lumea celor zidite nu-i în scare să înlreacS dorinţa noastrft spre fericire. căci prin acesiea se iuişte înfristarea".'" „câci şi inima pmeneasca aşa a fosl zidttă dintru început.. prinzându-se de cele corporate. „Nimic din cele de jos nu ne pot săiura. indeosebi. care capăul forma tristeţii. aflăm din scoliUe la „Răspunsurile către TaJasie".doreascâ pe Duiti-nezeu şi sâ" se bucure de El. „întrista-rea (kimt]) sufletului este urmarea placer ii simţurilor. omul îj oferă acesteia numai obiecte mitrginite. „Dorinţa noastră fierbinte e fâcutâ pe masura. care pier repede. şi atunci cum ar putea sit-J saturfi această lumc a noastrâ.. şi mintea spre cele sensibile. o dat. Jar omul cade.

sfărşeşte prin a se dovedi măr-ginit şi relativ. omul cutreieră printre ele. fie şi chiar toate buiiătăţile lumii. Atunci tristeţea inimii sale. Ibidem. împlinirea vreunei dorinţc îi 'l. Chiar dacă. uneori.Sub puterea patimii. afhlnd prin însaşi experienţa sa. Pentru a evita durerea care urmeazâ oricarei ptâceri şi pentru ca nevoia sa nemărginita' dc fericirc să-şi afle împlinirea." Omul căzut traieşte astfel într-o stare de permanent^ frustrare. crezând în chip desert că poate afla infinitul în acest abis în care se scufunda tot mai mult. eel ce va bea însă din apa pe care Eu îi voi da-o. acela nu va mai înseta in veac" (In 4. In 4. închipuimlu-şi ca* printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe acestea una de alta şi iubirea irupeascâ de sine (c^iXainla) va avea unitâ cu ea numai plăcerea. continua el să creadă. pe care pentru 0 clipfl l-a socotil absolut.Vn. continuilatea şi absolutul dupa care tânjeştc. precum se vede. îşi avea toată pornirea spre plâcere şi loată fuga dinspre durere. rămânând neîncercată de durere. încercând să refaca* totalitatea. simţind mereu iin gol în adâncul fiinţei sale. Arătând cum în simţirea omiilui căzut plăcerea este legata de durere. „Oricare at 11 bunătăţile cu care suntem încârcaţi. "" thidem. în loc să admits că golul acesta chinuitor este absenţa lui Durnnezeu din sufletul său şi că numai El îl poate umple (cf. sporeşte. el nu ştia. II. nimic nu poale satura aceasră dorinfâ si nici o putere din su-fleml nostril nu e in stare să sature aceastâ sete după fericire". Sfântnl Maxim spune. omul descoperâ abisul care-l desparte de adevăratul absolut. într-o per-peniă insatisfacţie fîinţială. „Şi fîindcă orice plăcere rea picre împreuna cu mo-dalităţile care o produc. pe care le adnna şi le înmulţcşte. 70 m . întrun sfârşh îi vor aduce fericirea mult rfivnită. Pentru cea dintâi lupia cu roata puterea. străbate una dup5 alia sferele acestei lumi. se încăpâţânează să vadă în el o chemare la posedarea şi desfatarea cu alte şi alte noi obiecte care. omul. rTiră a ajunge vreodală la capatul cautării sale. că orice place-re are ca urmaşâ în mod sigur durerea. a celor văzute. pe cea dc-a doua o combătea cu toată sarguinţa. omul căzut îşi continuă alergarea nebuneasca* în căutarea de noi plăceri. noi privim mai departs şi căuiăm ceva ce nicicând nu vom gâsi în această lume. rămas într-o lume de obiecte. iluzia câ a aflat ceea ce căuta.i. larcl încearca în van s-o lecuiasca prin ceea ce a nâscut-o. iar atunci. pentru o clipă. întotdeauna obieclul dorinţei sale. chip al neliniştii în faţa acestui vid. Căci în plăcere e amestecal chinul durerii. rod al profundei sale fnistrări. suferind din pricina nepotrivirii di litre ceea ce aflâ şi năzuinţele sale profiinde (pe care continuă sa le aibă fără să le mai cu-noascâ* adevăratul sens). sau. ea* plăcerea nu poate fi niciodalii fara de durere. mai pe scurt. trecând de la until la allul. 14). 13-14) DezamSgit de fiecare data dupa" împlinirea dorinţelor sale.Premise aril ropohgiee gflnden Domnul cftnd spunea ferneii samarinence: „Oricine va bea din aceas-tă apă va înseia din nou.

Sfântul Maxim spune adeseori că omul care alcargâ după plăcere nu-şi alinge niciodata ţelul. înlărirn şi maî mult zapisul aceleia împo-triva noastră. în mod paradoxal. ■ R(îs(nmmn către Tnlasie. încercănd să ne mângăiem firea torturată de chinurile durerii. 71 . stalornice. Tree mai repede ca apa râurilor şi lasâ* puslii ş\ goi pe cei îndriigostiţi de ele. omul a încercat „să do-bândească. într-un sfârşît nu aflâ altceva decât durerea. ncpulând ajunge la o plăcere eliberali* oV durere şi de osteneir. în sufletul omenesc sta" pulcrea agresivă sau irascibilâ (£h)u.227 Străduindu-se să ocolească durerea prin înnoirea şi înmulţi-rea plăcerilor. '"•ihutem " Omi/ii fa f'ttcere." fncercarea oinului de a-şi afla fericirea în afara lui Duinnezeu a fost diniru începul în mod necesar sorritfi eşecului. pe cele veşnice cu cele vremelnice.i plăcerii". „Vrând să scă-păm de simţirea chinuitoare a durerii. fiind una dintre componentele sufletului omenesc înca de la crearea sa. Sfântul loan Gura de Aur socoteşte ca a le alege pe cele dintâi nu este allceva decăt curala nebunie: „Da.. culese din materie. nici n-au apucal sa vină.330 Ne întrcbăm atunci: cum de-au pulul Adam şi cei care i-au urmat lui să dea fericirea dumnezeiască spre care îi mâna însaşi firea lor în schimbul unor plilceri de rând şi slricăcioase. Patologia agresivităţii Alăiuri dc puierea poltitoare. I. pe cele ce rămân neconlenit cu cele ce zboară. sunt train ice. oinul pornit în câularea placerii. neschim-bătoare. în fapt. pentru că era.."* Altfel spus. Cele duhovniceşti însâ nu sunt aşa. Nu este. precum voia".). câ şi zboară. PG9I. şi nu după Dumnezeu. care aveau urmâri atât de nenorocite? Comparand bunurile pământeşti cu cele duhovniceşti. Aşa e desfatarea şi celclalte (.I'alologiti omiihti reizul chiar dacă pare ascuos celor ce o gustifc. ^Ambigua. i'ăra Dumiiezcu şi înainte de Dumnezeu. prin faptul c5 este mai puternică pati-m. omul nu lace decât să-şi sporească suferinţa. nimic statornic. II56C. Prolog. 4. nimic nemiş-cat. o mare nebunie stf schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice. Dar grâbindu-ne să tocim împunsălurile durerii prin plâcere. pe cele ce lie aduc în veacul ce va sil Tie multă desfalare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare osândâ 7". cum nu Irebuia. cum arata* limpede Sfân-nil Maxim Marturisitorul. sub roate formele ei. cu neputiiîţâ* de împlinil. plăcerea e scurlă şi trecăloare. ne aflăm retugiul în plăcere. toate celc trupeşii. întinse cât toată veşnicia. Această putere ţine de însăşi fîrea omului. oare. Iar aceasla nu se putea". nepuu'mdu-se bucura „nici de rodul simţirii.'11 3. scrie el.) Nu au nimic trainic. cele ale |ui Dumnezeu. 10.&. Aşa sunt toaie cele omeneşli.

). 24. Adam şi Eva erau ispitiţi de diavol. împotriva lui Satana.. abătându-l din calea spre îndumnezeire. la fel. partea pătimasâ (iuţimea) a sufletului <G\*l6c.240 „Mânia (0\)u6q| bună este o Cf. "™ Idem. 33. Eva n-ar fi ajuns să fie stilpAnită de plăcerea pătimaşă. Sf. „Mânia neprihănită a fost dâYuită firii noastre de Dumnezeu care ne-a zidit. a nu primi şi a reteza gândurile răutăţii pe care duşma-nii i le semănau în suflet. spun Sfinţii Pfirinţi.'14 Sfântul Isihie Sinaitul spune. Diudoh ul Fotîceei. XVIII. Cuvâni ascetic tn tOO de capete. omul restaurat in Hristos) cste de a se împotrivi la tot ceea ce-I poate îndepărta pe acesta de Dumnezeu.. această putere „ne-a fost data de Dumnezeu ca o platoşă şi ca un arc". sau. Cf. 57.il Foticeei. ca niste cfiini de paza. 16. '" Despre feciorie. pe care a fost pus hi creaţie. "' Despre'mflel." vinule.2i: în Rai. Capete despre trez\'îe . Ad Eulugium monachwn. 72 . Isihie Sinuitul. w Ibidem.rK. să junghie şi sa piarda"'/" Sfântul Ni-chita Stithatul scrie. 62. Prin aceastfi putere a sufletului sadi-tâ în ei de Dumnezeu.iaoQ). pentru a rftmâne uniţi cu Dumnezeu şi pentru ca sa creascâ duhovniceşte în El. ''* Ibidem. acestea se cuvine să vegheze la porţi. a se împotrivi ispitclor. Aceasta pulere a sufletului. ca o artnâ a dreptii-ţii". potrivit naturii sale.2'3 Dacă s-ar fi folosit de ea impotrivii Şarpelui."5 şi tot el vorbeste despre folosirea ei „în chip drept. mânie (opyri) şi urfl (u. luptă cu demonii'V" „trebuie să ne folosim de partea irascibilă ca sfl ne pornim cu mânie împotriva Şarpclui". "' ('npeie despre Ire&'ir şi viiiute^ 31. -'" TratatuipraclLc. a fost pusă de Dumnezeu in suflelul omului pentru a pu-tea lupta iinpotriva răului. omul folosindu-se de puterea lor fireasca" numai penlru ca să se păzească de păcat şi împotriva furului vrăjmaş care se strecoarâ înkfuntm pentni a-i răpi co-moara sa dumnezeiasca\ ca să fure. Capete despre th-osebirea palimihr şi a găiidurtlor. "■iMC. 10. Evagric. altfel spus.Premise ţmiropotogice a) Cea dintai funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănâtate (Adam înainte de cădere. spune Sfântul Diadoh . puteau să se împotriveascâ ispitei. mai precis penlni a respinge atacurile demonilor. 126. mania este pentru ele o armfl de dreptate împotriva sarpelut care şopleşte cugetului şi-I amăgeşle să se facâ pârtas plficerilor rrupului". pentru a rămîine pe calea pe care le-o pusese înainte Dumnezeu atunci cand i-a facut. in acehişi sens: „Dacă doriiUa şi mintea tind potrivit firii spre cele dumnezeieşti.. spune Evagrie. 3. 31. Ei se foloseau de această putere pentru a păzi porunca pe care Duninezeu le-o dăduse.'"1* „Din fire. respingând momc-lile Celui Ritu şi ferindu-se astfel de căderea în păcat. şarpele'V'"* Sfantul Grigorie de Nyssa spune si mai precis: „C8l despre iuţime Ounoţ).

VIII. prin mania bine folosită. Friinkenberg. * Doiuizt'ti şi noud de rminte. '. ' Rtfapiuisuri cat re Tti/asie. ci mai degrabă se mânie pe poftele cele rele şi se fac duşmanii lor". II. omul dovedeşte cat de mult şi de adev. poPseiido-stiptiineitt. spune Sfântul Diadoh ai Fotice-ei. ed. ispitele care-l asalteazn din toate pârţile. 3. este de mare folos sufletului/4" Sfântul loan Casian dezvoltă o aceeaşi învăţâ'turâ. pentru . iar iuţimea să lupte pentru păstrafea Lui". Ibidem. VII.24"1 Aceasta se cuvine sâ fie atiiudinea obişnuită a omului duhovnicesc.1 ajunge la vederea curată. p. 2. II). Mania aceasta lupta* impotriva se-minţelor semănaie ca placeri uiselStoare de vrăjmaşul. Hospunsuri cdtre Talmie.Va! îl iubeşte pe Dumnezeu. 73 11 . folosită conform naturii sale originare. scolia I. spune tot el în alia parte. 431. 39. ~" Cf. spre care tinde prin însflşi natura sa2*1 şi ca să ajungă în împărălia ccrurilor. folosită în chip firesc. Cf AferamifUttlemânâstirtfii. spre unirea cu Dumnezeu. în trup". Sf.-" îndepârtând cu ajutorul acestei puteri a sufletului. M Tâkuin Ui Total nosiru. Sfântul Macarie spune. PG 90.Puloiof-ia ormittii căzm potcrc a sufletului prin care se nimicesc gandurile rele".''. „Când se trezesc patimile. cu mănie. cei înţelepţi nu ascultâ de elc.).1'7 Datorită războiului pe care omul duhovnicesc ÎI duce cu ajutorul acestei puteri. impiediciind-o să se întoarcă spre realităţile sensibile către care îl mână ispita.Ibidem.îw Respingfind. 62. Sufletul. Dacâ spui (gândurilpr) ceva cu mfmie.-'" care arată că mânia. M* Tintoiul practic. ' ('Want iiwtîc in 100 de copefe. m DotuUeti v» noud de awtttie. câci. omul poare să inainteze. in această privinţă: „Când aşti ispitit.lciune atunci cAnd. 7-8. . şi fănl ura impotriva duşmăniei nu se descoperii cinste in suflet". fctră nici o abatere.:" Mania se dovedeşie maj ales folositoare In rug. „preface mania in vigoarea nesfârşita" a dorului ce se bucură de cele dumnezeieşti":-4: de aceea el sfaîuiesle: „să ne mişte ratiunea noastră spre căutarca iui Dumnezeu (. el se poate pfistra curat de pacat: „E proprie minţii mania polrivitfi fi-rii. Maxim Mfirturisitonil. II. 896C.?so b) O alta" funcţie fire.. 9. „E proprie minţii ura cea contrara nlului. 43. 8.. Evagrie scrie. omul trebuie să respingă toate gândurile care în-cearcă să-1 întoarcă de fa Dumnezeu. 55.. sa nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe. 3. Aslfel. toate opreliştile. scrie Avva lsaia.. Cf. '" Omilit duhovnicejti (Col. impotriva celui care te tulbură. spune Sfantul Maxim. Câci fâră mănie nu e nici curiUie in om. 42. încurci şi faci sădispară inchipuirile iseate dc vrăjmaşi". 51.isca şi normala a acestei puteri a sufletului este să-i permits omului să lupte pentru a dobăndi bunurile duhovniceşti.243 îndeosebi datorită lucrării puterii irascibile omul poate să-şi menţinff dorinţa indreptata mereu spre Dumnezeu. XV.

..:?ţ De asemenea. jmpărăţia cerurilor se ia prin siăruînţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Mt. 9.354 „îmboldind mişcarea poflei spre dorirea lui Dumnezeu"/" îi permite. :'" Cf Sf.M Râspunsuri câtre Taktsie.358 Atunci când această putere a sufletului este astfel exerciiaia\ capâtă forma iniei mânii virtuoase.: Tot ea îi permite omului să-şi îndrepte şi să-şi înalţe toate cclelnlte puteri spre Dumnezeu. 51. 74 . 4). . spre care îl împing pc om mintea sa pervertită şi pofta.263 In loc să se rfizboiascfl pentru adobândi şi a pastra bunurile duhovniceşti. cit. Origen. CuvmU dtfţpW rUcvo inlă. dar nu grcşiţi" (Ps. Ontiiii ia Facere.264 Ea se pune în slujba dorinţelor patimaşe ™ Tmiaiul pmctiv. 12). I. 15.. Cfffc W04e capete.260 Prin păcat. peiuru a ne îndemna să ne întoarcem partea pătimaşă (itiţîrnea) impoiriva dcmonilor". nemaifolosind-o aşa cum se cuvenca. omul şi-a perveitil şi aceastS putere. Cttfn'le despfe tir?vi*. PG 90. Evagrie afirmâ* că „din fire. . Sfântul Maxim sfâtuieşte: „Mintea ClKâţ) sâ se înlinda întreaga spre Dumnezeu. scolia G.\ 31. Astfel. ** Ibidem. pe om in lot ceea ce face pentru a-şi împlini datoria.) necuvenită se iscă în sufletul eel bolnav". ed. 16). m ibidem. " Sf.sc miscă în chip sănatos". Nichiiii Stilhiiiul.. 2 " Cf. scrie Evagrie. Astfel. Când omul se foloseşte astfel de aceastâ putere a sufletului. cftnd zice: „Măniaţi-vă. Evagrie scrie: „Sufletul rational lucreazîi firesc atunei când partea lui iute se luptă pentru virtute". Cea de-a doua funcţie a iiH'imii apare aici strâns legatâ de cea dintâi. ea lupţă acum pentru bunurile materiale cele deşarte. mintea. ea îi permite omului sa-şi îudrepte spre Dumnezeu întreaga dorinţa. Jmpărăţia lui Dumnezeu se bine-vesteşte şi fiecare se sileşte spre ea" (Lc 16.. Cf. Nichita Stithatul. potrivit naturii şi scopului ei firesc."'1 ea devenind bolnava: „mânia {Q^ia. Mai întâi. Friinkcnberg.Premise antiVpofogfcg trivit cuvintelor Măntuitorului: . S96C . '"' l'scmh sufilinwnt. 4. Isihie Sinaitul. Isihie Sinaiiul. "' l'âttuire \a Taliil tiostm. 27.: Cf. dcci. înţeleaptă şi sfântă. adaugS Evagrie. Macarie EgipteamiJ. Tratatul pnaetic. cea despre care vorbeşte Psalmis-tul. H). în vederea unei plficeri*\Mfi A lupta pentru placere înseamnă a lupta pentru a ajunge la ea. ci într-un mod ncfîresc**' şi lipsit de ruthine. Isaac Sirul. ibidem. De aceea. Sf. 86.. Oeaore sutler. . 17. I. 49. trasă de iuţime ca de un odgon". în sfârşit.îngerii ne insuflă plăcerea duhovniceaacă şi starea de fericire creată de ea.-. Ea il ajutâ. 24. Omilii duhmmictfti (Col. M. adicil să sporea-scfl duhovniceşte şi să ajungă la asemânarea cu Dumnezeu. 49. dar şi pentru a o pastra. să lupte penini dobândirea buctiriei duhovnicesti dupiî care tânjeşte. el este înţelept210 şi . loc. Sf. p. căcj ea „întăreşte pofta 1*. 431. partea pătimaşfi luptă.. XV. 259 Cf. 11.

Am văzut ca experierea plăcerii sensibile este urmată faiă greş de durcre.1 omul este aţâţat la aceasta de demoni. 3. Râspunxuri <âtr<> Talosie. l'i/ica.3*9 indi-cand astfel filautia ca principala cauză. ?: ' Ad Bufafputn tiumiulnim. împlinirea acestui ţel contrar firii implică o a dona formă de pervertire a acestei puteri a sufletului.2™ în ceea ce-l priveşte. De aceea. dar noi ne folosim de ea împotriva aproapelui". PG 91. penlni că de acum se învoieşte cu inclemnurile lor şi le îm-plineşte voinţa. '? Cf SI' Maxim Mi'utiiiisirorul. de dragu] plăcerii. Cuvâni tmpoitivu vlinilor. m Ibidem. de pildă. Sfinţii Părinţi se referă adesea la legălura fundamental» dinrre agresivitate si plăcere. silesc partea pattmaşă să lupte. „din fire ea lupta în vederea unei plăceri oare-care". care. unii împotriva altora". de orice neplacere sau 2M suferinţa. Partea a dona. 24. in timp ce se cuvenea să punem iubirea de oricc om mai presus de-cat cele văzute si decât însuşi trupul nostru". atunci când sfătuieşte: „Sâ nu te foloseşti rău de partea palimaşâ. omul îşi intoarce iuţimea împotriva scmcnilor. "' Scam. 620C). conlrar firii sale. ne rfizboim cu oamenii. pentru ( f Sf. „Am ales cele maleriale în loc dc ponmca iubirii şi. numai că." fyhtote.266 La omul căzut agresivitatca îşi păstrează funcţia sa de lupta pentm a dobândi plăcerea. care constituie o adevârată pervertire a ei.f'afologio omiilui nizut care îl îmbolclesc pe omul ctfzut2" şi se dedică cu totul căutării şi păstr5rii plâcerii legate de ele. m Tnuaiul pmctii-. ajungand s-o foloseşti contrar firii. mâniindu-te împotriva frate-lui"-. „alrăgându-ne ofttre poftele lumeşti.. în general. Nemaifiind folosită pentru a se război cu demonii . la omul cfizut pulerea irascibilfi este folosita şi oa să fugn* de durere3''7 şi. 75 . . Evagrie insistfi asupra faptuliii c. dar şi psihioă şi moralâ. îngrijindu-ne de ele. XXVI. spune cu amărăciune SfAnlul loan Scararul/" lar Avva Isaia scrie: „Dar mânia noastră s-a mutai rmpolriva aproapelui. spune că mfinifl omului . 7.>i momelile lor. 41. văzând în oi fie obstacole în împlinirea dorinţelor şi atingerea plflcerii. spune Sfântul Maxim. o îndreptare a ei spre un scop contrar firiî. Prolog.2" Sfinţii Părinţi sunt unanimi în a sublmia şi în acest caz caracterul neflresc şi iraţional al acestui mod dc folosire a puterii irascibile. XII. căci ea „a sălbăticit facultatea iuţimii ilin noi. 26 (28.f*\ „Mania împotriva şarpelui este în noi prin fire.sr naşte mai ales din iubirea de piăcere (((nXTjSo-Aa)". fiicfindu-ne să o pornim. pen-tru că. 106 fnvâfă/uri dr M'Jlrl folositoare. fie cauze ale sufc-rinţei legata de iubirea egois(a pe care o are peniru sine însuşi. Avva Dorotei. această putere a sufletului sau se va stradui de acum să găsească şi să păstreze cflt mai mult plăcerea trupeasca. 7. scrie el. împotriva oamenilor". Chiar aşa se exprima Evagrie. omul parăsind bunurile dumnezeicşti şi Hpsindu-se astfel de bucuria duhovnicească adusă de ele. Alannsie ccl Miire. (itvârtt ascetic.. aşa cum spune Evagrie. 10.

p.) in ve-derea unei placeri oarecare". vorbeşte despre „mânia pornită spre oameni împotriva firii". Acest lucru ni-l arata Sfântul Nichita Stithatul: . 8. de a se lupta împotriva a tot ce-1 putea înstrâina pe om de Dumnezeu.277 ara-t& de asemenea caractenil nefiresc al noii direcţii pe care pacatul a dat-o acestei mişcări a sufletului şi caractenil ei iraţional.2*1 Dar. „dacă omul îşi într-armează mânia împotriva şarpelui celni vechi. condu-când la îmbolnâvirea ei. 34. func-ţionează acelaşi principiu al iconomiei pe care 1-am subliniat atunci când am vorbit despre puterea poftitoare a sufletului: în om există o unicii forţă agre-siv.. Astfel. Ibidem. în acelaşi sens: „Partea pătimaşă lupta (. i7 ° Cttvânl desprv irezyie si viilule. . atunci ea se mişcă într-un mod lipsil de raţiune (ob XoyiKaJ^). cealaltă o înde-pârtează de la acest scop firesc.. 24. adică împotriva a tot ce l-ar putea apropia de Dumnezeu. Cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Viaţa voită a firii omcneşti e desfăcută numaidecat în două por-niri". m Despre „Feritiri". Staniul Varsa-nufie spline: „In loc de ura cea de la Dumnezeu. :i m 76 .Premise arttropologice toate cele neînţelepte si nefolositoare".27* Piitem observa acum că.). este normală şi sanătoasă. Mai nebunească încă este folosirea ei împotriva lui Dumnezeu. aşa cum am arâfat. Evagrie scrie şi el.. „Daca (omul) îşi într-ar-mează mania împotriva semenilor (. una dintre aceste di-rccţii corespuncle scopului firesc... 2. în ceea ce priveşte facultatea irasctbila. Pofta şi raţiunea. sau conformă firii. prin pSoat agresivitatea ajunge să fie fojosită in sens cu totul contrar. 97. mişcându-se porrivii cu firea tJvuâzed si notui de cwinte. fiind fiecăreia dintre acestea ca un fel de armă în mişcarea lor contrara firii. In ceea ce priveşte direcţia pe care o ia. II. Astfel. mergând pânâ la a se întoarce împotriva lui Dumnezeu însuşi. :HI I 'mUitut pntciic. II. ea fiind folosită tocmai la împlinirea scopurilor acestora.27* adicâ în mod nebunesc. 345. o face să lucreze contrar naturii sale.Juţîmea este la hotarul dintre pofta şi puterea raţională a sufletului. la fel. spre a uri pe aproapele şi a ne scârbi de el". 34. a aruncat in noi ura rea. atiinci ea se mişcâ polrivit firii". prin care se urasc cele rele.l care poate fi folosită în două feluri.7" Sfântul Isihie Sinaitul. prin care urâm cele bune şi pe Dumnezeu rnsuşi1'. care poate fi îndreptată in două direcţii contradictorii şi incompatibile. m Ibidem. puterea agresivâ este legată de orientarea pe care omul o dă celorlake două puteri ale sufletului sâu: raţiunea şi dorinţa. iar el vieţuieşte conlrar raţiunii (oAtywQ)". In fapt. spunând că. *" Desprvsuflel. mai precis. ' Sriisori iluhovmceşii. 2 7 ' Sfântul Nichita Stilhatul. 33.""1 „şi ura noastră s-a schimbat în por-nire împotriva firii. de la rostul ei firesc.

Sf. '"' ('uvânt dtsprt mount*. Chiril al Alexandria. ■'*."h' „Prin liber-fate. 11 . 5. il arata pe om făcut după chipul lui Dumnezeu. omul este asemenea cu Dumnezeu (\cr6usoq)". în mod esenţial. 524A. iuţimea li se face arnia nedreptăţii.vr/w. Sf. loan Damaschin.v. Şi cum sâ mai vorbeşti de un chip al naiurii absolute. Qognwtica.aM Conferind naturii umane libertatea. GUifire la Faeere.l 16. -'"' Cf. II. înstrainai si t'ârâ asemanare cu originalul. De aceea ne vom îndrepla atenţia spre nenumaratele efecte patologice ale acestei stări. II. < 'apeie despre tinigosttt. iuţimea este fiecăreia dinrre ele o armâ* a dreptăţii. 1:4. 24C Sf. I84B. Maxim Mfutnrisitonil. PG 44."" Vom vedea câ. 25: 40. 304C. la omul căzut. ti lals. Omifii (Col. Patologia lîbertăţii Omul a fost creal liber. Vasile eel Mare. creându-l pe om dupâ chipul S. PG 96. 23. Irineti. I84B. prin libertatea sa omul se aratfi ca fiitid m Ctle3Q0decapct*. 2S. căci a nu depinde de nimic şi a avea loate de la Sine este propriu preafericitei Dtimnezein". IV. nefiind supus nici unei nccesităţi. II). Sf. spre pftcat. Dogmatlca. Sf.I'atalogia oimiliti câztil spre cele dumnezeieşti. Omitla: Că Dumnezeu nn este aulotvt rrlctur.3*6 „Libertatea. Dumnezeu a voit s-o facă astfel pârta-şfl propriei Sale desâvârşiri. Acestea se vor lupta in acesi caz si se vor nfipusli prin iuţime împotriva celor ce le înfrâneaza* pomirile şi poftele lor". pulerea agresiva" bolnavă se vădeşie mai ales prin mânie (în sensul larg pe care Sfinţii Părinţi îl dau acestui cuvânt).1u. afirmă etH( Acesie ultima afirmaţii aratS c. Grigorie Je Nv&sa. 16. Dumnezeu a pus in el aceasta" însuşire. I)esj>re (m eren umnliti. XVI. 12. 3241) Tala. PG 91. 37.Sf. împotriva şarpelui care le şopteşte şi le înfăţişeaza' numai împărtăşirea de placerile tnipnkii şi bucuria de slava de la oameni. Dispute ru /'. .^1 Libertatea (eXeneepta) este una dintre însuşirile firii dumnczeicşti şi. m Maivlr cuvâni cateh&ic.v. Dar abătându-se acestea de la mişcarea potrivită firii şi mutându-se de la îndelelnicirea cu lucnirile dumnezeieşti spre cele omeneşti. III.î. înj'râiutre \i petrevrrea vt'a dupâ rmnle.sic. Mamie vuvimi catrheiir. spune Sfantul Grigorie de Nyssa. Maxim Muiturisitonil. Sf.a Sf. Contra ereztUor. adicâ stăpân pe voinţa proprie şi având puterea de a voi în felul în care doreşte.. XVI. XV. Di.. Grigorie de Nyssa. 30. 14. Sf loan Damaschin. "■ Ibidem. 5. 1 Sf.vputa ru Pyrhu. atunci de buna" seamă ca chipul din om n-ar mai fi until dumnezeiesc. 4. PG 46. PG 44.. Despre facerea onutlm.-'" Sfântul Grigorie de ^jyssa aratfi ca: „dacA sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirigui viaţa. I'G 9 1. Macarie Egipieanul. cand acesta e sugrurnat şi robit de silă? Căci eel care a fost zidil intru totul asemenea lui Dumnezeu trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe vointa proprie".

Voinţa (ufekrpic. virtuţile fiindu-i cum-va impuse. " ' Dkptaa cw Py/fm. 21. din fire. omul n-ar fi înţeles mareţia accstui bine şi nici nu s-ar fi pului bucura de el". bun. 632C. 7S . libeitatea (feXe\)G£pla) consta pentru om in a decide de until singur. 12. PCi 91. XXX. libeitatea. II). dacă nu le-ar fi câştigat prin deschiderea liberă a voinţei sale la harul sfinţitor al lui Dumnezeu. să fie cu adevărat binele lui propriu. . nu mai puţin decfil Cehii care a pus inceputul binelui In firea lui". comu-niunea cu Dumnezeu ar fi fosl lipsită de oricc valonre şi n-ar fi fost vrednic de doril. „Libertatea este asemănarea cu acea neatârnare şi aiitodeterminare. 2ID. „Dacâ ar ti fost aşa «. 293B.\ios (Opuscule teolt>\>ice si polttttiCH).2*1 Creându-l liber.). 5. XXVII. nu este vrednic de laudă.. binele pe care 1-ar fi dobândit ITiră să se mişte liber spre el şi iără mci o grijă şi lucrare din panea lui. „Cand zici că omul eel bun este lipsit de libertate. PG 36. Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unil cu El prin împlinirea asemanarii. 37.:'Ji Obişnuitei obiecţii.). pentru ca.ua cădea în păcat. -'*' Ctmtra ereziitor. având „binele de la sine.. 6. poirivit careia omul este chip al lui Dumnezeu prin sufletul său rational. 1.Premise. ci de la sine şi fărâ nici un efort".." Omitii duHovrUeeffti (Col. în acelaşi sens. trebuia sa fie din fire liber şi stâpân pe vointa proprie. ale cărui temelii stau în independenţacugetului nostru"... ** Marele ciiviml raU'heiic. învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz. iar. lar Sfântul Grigorie dc Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru lolul asemenea lui Dumnezeu. care ne-a ' Scneii despre refe e/ouă viiinfe hi Hh. remarcâ Sfântul Maxim. :'"' Oogmaiivtt. sa nu po. Cf Dispute cu Pyrfau. peniru că libeitatea este o însuşire a acestui suflet rational. Cel ce este. „Nu este virtute ceea ce se face silit".:'j. şi nu prin liberă alegere (. PG 91. ■ ' Marclecuv&tl calehelic. el n-ar fi fost cu adevara! virtuos.2'1' miş-oarea Hberâ caracterizeaza „cele naturale ale celor înţelegfitoare". câ „vrerea noastră liberă (rtpoalpECTiţ) (este) acel ceva nesupus nimămri si liber pe deslinul sau. aslfel. ele nu se află in contradicţie en conceptia Iradiţională.). pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie rasplata unor strâdanii virtuoase". în starea firească de la început.:'J spune Sffmtul loan Damaschin. pLniru că nu este vrednic de laudă (. tmtWpOiOgk * făcui dupâ chipul lui Dumnezeu. PG 91. 301AB. „1-a cinstil pe om dAndu-i libertatea peniru ca binele să-i aparţină cu adevărat celui care 1-a ales.?" Iar Sfân-lul Grigorie de Nyssa remarea. IV. este „voinţa sufleiului rational". că Dumnezeu n-ar fi trebuit sit-1 fncu pe om liber. II.3" Omul n-ar fi putut cu adevărat să devină dumnezeu dacă i-ar fi lipsit mm dintre însuşirile firii celei dimmezeieşti. îl lipseşti de laudă. Dumnezeu. pe de altă pane. Sfânlul Irineu îi răspunde. ceea ce înseamnă a acţiona poirivit naturii sale. ' Cuvântarea XLV."1 Sfantul Macaiie spune şi el. chiar dacă doreşte aceasta.) daca nu îmbrăţişează binele in chip liber"..

PG 91.lnarea cu Logosul. 5-7. şi iiumai ajungând la asem. şi în desâvârşirea firii sale in Dumnezeu. p. 8. scrie Sffmlul Grigorie de Nyssa.mă şi libcrtatea Lui absoluia. care (inde spre bine. asemâ-iiurc care ne-a fosl dămită dintru incepul de Dumnezeu. 384 (85. PG 90. „lucrare a libertăţu" sau. „lege a libertăţii'V0' iar FericituI Auguslin scrie: „Nu există decâl o singura* '' Dwhgul despre xuflel xi Merc. Am arălal că stă în firea omului să tindâ spre Dumnezeu. Or. adică „este părtaş la libertatea maririi rlilor lui Dumnezeu". 79 . Arnhiata. am ariUat ca in virtuţi so află adevarata fire a omiilui. "" Cf. scrie el. care să-i înrobească voinţa. îndreptate spre Dumnezeu. numai aşa el poate să acţioncze conform cu propria lire. "". mişcat de propria fire. el acţionează în conformitate cu Dumnezeu însuşi. 384. sau a voinţei „gnomice" (socoiinţă) (6feA. PG 91. (. împârtaşindu-se de voinţa Sa suver.''7 Sfântul Maxim Mărturisiton'l spune. omul nu numai câ duce o viaţă cu adevăral omeneasca şi acţionează in contbrmi-late cu ceea ce este. Omul unit cu Dumnezeu prin virtute esle astfel h> duninezeil. PG 46.Ptnologia omittni <<mt\ fosl dăruită dintru început de Dumnezeu". lara a fi mânal de nimic din afarii şi sixain de el. dar. Slantul Grigorie de Nyssa învaţă că libcrtatea absolută a omului sta in irei pnncipii.. p. I. despre care vorbeşte Sfântul Apos-tol Pavel (Rom.~y>( Altfel spus. cum Dumnezeirea este izvorul a loată virtutea. prin urmare. in special: Opnscuk teofogiee yx pultrmice. dupâ cum zice Apostolul: Dumnezeu să lie totul în toate". Diattfgul (ffsprr Mtflct xi invîrn-.) După nalură. în acelaşi sens. li-Ix'rtatea este una singură şi se înrudeşte numai cu ea însăşi. pentru ca. I0. I0ID>.. aşadar în Dumnezcire vor fi cei ce s-au eliberat de rautale. I7C EpfoUtli'. ca pentru om libcrtatea conslă în punerea de acord a voinţei sale personate.29* Libertatea desăvârşilă o afla omul în ascultarea poruncilor dumnezeieşti. A sc vedca. 8. care se implică reeiproc.. omul este cu adevaral om. 396C: (falosind cum se cuvine libenil aihitni). 12). 2. avântl 0 iniîcil socotinţa $i o unică voinţil cu Dumnezeu. urmând Sfântului lacov (lac. tot ce este liber are legâturi de prietenic cu ceea ce se aseamănâ lui. ajuiigântl la asemanarea cu El. Marcu Ascelul mimeşte poruncile „porunci ale libemltii". 21). având în fond aceeaşi semnificaţic: asemflnarca cu Dumnezeu. este asemănarea cu ceea ce este neatârnat şi autodelerminat. Aşa că numai păstrându-şi toate însuşirile conforme cu firca.a fel. prin ele se luminează chipul lui Dumnezeu din el. mai mult. I . fiind liber dupa cliipul libertaţii lui Dumnezeu.rma yixo(ivic6i') cu voinţa sa firească (QfeXriMCt $\>CUK6V). 8S0A. Care este obâr-şia şi telul sSu. nefiind determinal de nhnic din ufaiă sau strain de el.PG9I. „Libcrtatea. Vieţuind in chip virluos. 2. care îi arată cum poate sfi sporească în virtute şi să se uneasca din ce în ce mai deplin cu Dumnezeu.î >â pracedeze polrivii firii. Ih's/m' bolez.905A. viaţa virtuoasă şi conformitatea cu firea.. III6B.. libcrtatea pentni fiecare om constă în a aiege îmotdeauna Innele.. convince socolinţii no. ca să devina dumnezeu. I2C-I3A. tci/tuhr U i'ltuâl nostru. în a-L alege înlotdeauna pe Dumnezeu.istr.

M Cf. Voinţa sa îşi realiza ţelul firese. nu deliberează". căci. trineii. şi cunoştinţa bunei ci folosiri şi a funcţiei ei normale. adică ştia „să" arunce răul şi sa aleagă binele".DU? Dumnezeu i-a dat. şi să nu cedeze.. Sf. ajutat fiind de darul dum-iii'zeiesc".. aceea de a rinde spre bine. spune Sfântul Atanasie eel Mare. IV.. se îndrepta de la sine spre bine. câci Dumnezeu nu delibereazâ. II.10' Lni Adam î» starea de nevi-novâţie i se potriveau cuvintele proorocului Isaia (7. 22.. ' Căci aşa a învăţat lisus Hristos: „Dacă veţi rfunâne in cuvâniul Meu. dar nu vorbim despre preferinţn în sensul propriu al cuvăntului. 17). II. 40. El stăruia pe această cale în chip liber. 36. el nu ale-gea între ele. 37. 12. se arata în voirea sufletului rational care este gata să se miş-te spre orice ar vrea".. su-puncrea şi împotrivirea. omul se în-drepta spre el fară nici o şovflială. 1. căci. 2. Care voia ca el să fie cu adevflral liber $i Dcspre liberal urbifru. 3. A deliberu înseamnă a nil avea cunoşiinţa de cev. în sensul propriu. 2. „Ştiind. Prin porunca de a nu mânca din pomul cunoşiinţei răulm şi a binelui (Fac. PO 44.. spune Sfftntul Diadoh al Foticeei. XV.tinea libertflţii icMe să) tinda spre bine".306 el „putea şi sa* cedeze atacurilor diavolului. Căci aşezându-i in raiul San.. pentm molivul că omul era înzestrat cu liberul arbitral". 80 . 31). Adam a fosr creat de Dumnezeu în stare de înaintare spre îndumnezeire şi tinzând de la sine spre bine.30* Totusi. în afară de putinţa „de a rămâne şi a progresa in bine. PG9I.cu privire la Dumnezeu vorbim despre voinţă. CapctedejpredmgOXte. aşa cum spune Sfân-dil loan Damaschin. „Libenatea. m lbutem. Origorlo de Nys. 10: 11. nu examina mai multe posibililăţi. peniru că cunoaşte toaie. .'"' mişcându-se în chip netulbural. a voit să le asigure de mai înainle hand dat lor. 796D: . "'' Sf. 11 DegmaHca.. o avea şi pe aceea de a se „îmoarce de la bine şi să ajungă la rău (.502 Aceasta este liber-îatea pe care a avut-o Adam în Rai. 1516). Ambigua. spre bine.). Sf. Marcu Asceiiil. Despre botez. Qmtiii duhovnicejti (Col.su..304 Cunoscând adevăralul bine şi numai pe el voind să-l cunoască. XXVII. "'~ <npt'le gtiastiat* 5. şi avea puterea să o fac<Y'. el nu punea în cumpanâ binele şi râul. şi folosind libenatea aşa cum se cuvine. Cf. nu delibe-ra.. că libertatea de alegere a oameni-lor poate înclina în amandonS părţile. Macario Egipteanul. Maxim Mfulurisitoiul.) Dumnezeu. Ştiind imde se aflâ binele adevărat şi respingând cu totul raul. I353CD. m Cf. de la sine. le-a dat lor lege". Contra «miihr.i (. I. 15. 36. ii. veţi cunoaşte adevăYul. *" Trtiiui deippe întrupttrea Cuvâniutui. ceea ce este cu totul bun şi ceea ce este mai puţin bun. Sf. se făcea asemănător Arhetipuluî sftii dinvmezeiesc..l'rririise antropotoffice libertate: cea a sfinţilor şi a celor care asculta de legea dumnezeiască". . prin lege. omul era în mod constant ispitit de diavol să-şi folosească libena-[Qa altfel decât îi arătase Dumnezeu. 22. II). Tâlcuire hi Cântarea CântiMbr. iar adevărul vâ va face liberi" (In 8. o data cu libertatea. 2. i-a arăial mijlocul de a o exercita fn chip desăvârşit. Sf.S.

se arată în ce măsură omul îl iubeşte pe Acesta. imaginai. în om.l|. dar şi în lume. în ciuda tuturor bunuritor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte.i înstrăinându-se de Dumnezeu. 7. m . când e îndreptata spre păcat. este un rezultat al relei folosinţe a libcrtâţii.Sfilnlul Grigorie de Nyssa. care se vrea cu totul independent de adevaiatul Dumnezeu. 22.Patologia omului etiz. spune şi el ca: „tot ceea ce era astfel în afara firii noaslre. „Trebuia ca omul să fîe încercat mai intâi".. libertatea se arată cu adevărat a fi libertate. 30. Toţi Sfinţii Parinţi insist 3 asupra faptului că răul. El şi-a folosit tibertatea de voinţă pentru a se îndepărta de Dumnezeu şi a se face părtaş păcalului. Dar el nu face decât să se amflgească în mod profund. adaugă el. liber. 1 Despnficiorie. '" Onulii la llcclesiast. Marele cuviint ratelwtiv. Căci liber"" Dagmitica.. 314 SfAntul Antonie cel Mare. omului i se descopera şi alte posibilităţi. "' Scri. apoi pus în lucrare de alegerea greşitâ pe care a fâcut-o prin liberul său arbitru. Vasile cel Mare.1" „pricina relelor. pe de alta. Cf. 3. Marele cuvtuil catehetic. penlru că\ pe de o parte.30" Prin ispită. Adam înceteazâ de a mai avca o libertate asemănătoare cu cea a Arhetipului său dunmezeiesc. VIII. vorbind despre relele care au venit asupra omului. dacă nu iese din voinţă". omul a cedat în faţa ispitei diavolului. pentm că prin ea este probata* voinţa. tot ceea ce încearcă să-1 îndepârteze de Dumnezeu. potrivit terminologiei folosi-te de Sfănrul Maxim. provoacâ cel mai mare rău". inventat. (este) prostia noastnl de a alege răul în locul binelui". " în afara referinţclor indicalc mai înainte.. 5. 7. Prin această libertate. lasându1 sfl p. venea din libertatea voinţei noastre".113 „puterea voii noastre libere. Adam nu ceda ispiiei. ca astfel să primească nemurirea drcpt răsplată a virtuţii". aceasia avea un rol pozitiv: ea facea ca îndumnezeirea să fie cu adevarat dorită de om şi-i vâdea bărbăţia.. Great. 2.u' sâ cunoască adevăratul bine prin desăvârşirea sa integrală şi împlinirea natu-rii sale.3" „nimic rau nu existâ. 11 8] . XII. şi prin forţa cu care respin-ge. prin voinţa sa personală sau. II.1trund3 in e) şi în creaţie. El nu mai este liber po-irivit asemănării cu Dumnezeu. Se împlineşte astfel vicleana făgăduinţă a Şarpelui: el este ca Dumnezeu. Mawt* cuvâm cawhetic. Şi în încerca-re să se desavârşească prin păzirea poruncii. spune Sfantul Grigorie de Nyssa. cfl el a fost conceput. Atâta vreme cat. Sf. Despre botez. 5 bis. „Căci un bărbai neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. arată Sfântul loan Damaschin. a se vedea -Sf. el face din sine însuşi un dumnezeu.310 „Ritul sta în alegerea gre-şitfl". raportându-se nu-mai la sine şi care-i dă impresia că este absolul autonom. spre care îl îndcmna Cel Viclean. iar. Oinilia: Cd Dumnezeu nu este auloml relelor. Marcu A&cctul. el dobândeşte într-adevăr o forma de libertate care îi permite să se determine într-un mod independent. prin voinţa sa „gnomică". Cf.iori. că îşi este suficient sieşi şi se poate defini după o măsură proprie..

folosindu-se peniru aceasla de puterile noastre şi im pun And. il facea. iar binele drept rău. adica disociază „voinţa gnomică" de voinţa natural*. prin libenil sau arbitru pervertit. dacă urmeazS legile firii. se pierde în dualitatea confuză a binelui şi răului. 42.ynai. iar prin aceasla se înslrainează de natura lui. dacă însâ se abate de pe drumul eel drept. Titlatire h Total tmstni. sensul e regresiv. Omul căzut in pâcat îşi foloseşte libertatea care-i fusese data peniru a se îndrepta liber spre Dumnezeu. 905A. 23.. îmbhndu-i momeala plăcerii înfăţişată ca iubire de sine. dimpotrivă.^ti (Col. întunecai de patimi şi amâgit de gânduri. omul s-a aftindat în rele lot mai adânc". şi astfel se distruge pe sine în-suşi. nu se îndepărta de la norma sau lo$os-\\\ firii sale si se îndrepia de la sine spre Bine. PG 90. Dobândind prin pâcai cuno^linţa binelui şi a răului. el experiază acum nehotărarea şi nesiguran^a. omul este din acel moment lârâf de rău. p. El „nu înţelege c5 n-a fast făcut numai pentru a se mişca. Omitit <hihovmc.M Sfâniul Maxim aratăcă prin păcat omul introduce separare şi dezbinare in liberul său arbitru. care-l mana spre Dumnezeu. Căci a facut ca lege a trupului uneltirea şi nâscocirea de orice (el de păcat. confun-dand binele .lH se îndepărtează cu toate puterile fiinţei sale de viaţa conformă cu firea luit ajungând să duc. tăind-o în multe opinii şi închipuiri. liberul său arbitru. EpLstvk. "x Cf. Prin aceasta libertate decăzutâ.3" Odată angajal. înşelătorul diavol l-a înşelat pe om. cum am văzut.şi răiil. la suprcma împlinire. 4. 2. 30. intr-un mod patologic. „La început. Iar prin aceasta l-a desparţit pe om de Dumnezeu şi pe noi înlreolallă. 12)". XV. după ce a părăsit binele. Adam nu voia sâ cunoască nimic altceva decât pe Dumnezeu şi nu voia să trâiască decât pentru a-l ft cu totul aseme-nea. II). făcându-ne prin alegerea socotinţci să părâ-sim cugetul drept şi să împărţim in modul acesia firea. 'Cf. el este ca Dumnezeu.Premise antrojtohgive tatea care apare dupa cătJere şi prin care stăruie în cădere este o libertate care-1 ducc la pierzanie..wri 'dire Tahsie. "( Atunci când. pe calea răului. ca sprijin al stăruinţei răului în roţi. dar nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. Pornit o data pe acest povârniş. ci ca să se mişte către cele spre care trebuie. SI'. omul nu mai recunoaşte imediat binele. căzând în păcat. era in deplin acord cu voinia sa fireas-că.. ( uv. omul nu-şi mai exercită in chip simplu liberul său arbitru. 6. se depărteaza* de Bine. 2. Prin aceasta a convins pe om să se abatâ de la mişcarea cea după tire". dar nu esle dumnezeu. in limp ce libertatea pe care o avea la început. lipsa de acord a socolinţei lor. spline Sfanlul Aumasie eel Mare. "9 Epijjok. luând eel mai adesea răul drept bine. aşa cum crede el. De aceea şi glasul Apostolului ne atrage luarea-aminte: «Toate îmi sunt slobode.*1" iar nu.1 o viaţă contra firii. Kf7.int hnpoiriva eUmfor.. Mucarie EgipteiUiul. "° Murele want cmehriU\ VIII82 m .. în starea dintăi. cum arată Sfânlul Grigorie de Nyssa: „Sensul schimbării e pro-gresiv. 880A: 893B. să devină într-adevăr dumnezeu prin har..

Sf. . Instil» Martini] şi Filosoful. Sf. 2 Pt. Sf. 42. o inrillnim acleseori la Sfinţii I Yu nu i O voin regâsi de nut He ori în capilohil urmutor. 6. 75. 8-9). Prin reaua folosire a Hbertâţii sale. 61. Vi Ct S£ Simeon Noul Teolog. hi alegerile pe care le face. Clement Alexandrimil. * Cuvinte despre nevoinţă. Nichitu Slithalnl. 7. Maxim MflrturisUonil. Prolog.1" Omul căzut. de pildfi: Sf. trăieşle de fapt (intuit de trap/13 stăpânit de.^6 este sclavul căutarii plâcerii si al teme-rii de suferinţâ. de vreme ce omul căzut. 19.> în această stare. •'• Cf. o foloseşle pentru a face răul. 1. III. ci stăpânil şi zdrobit de tirania Cehii Ra*u. omul nu mai esle el însuşi. I.legea acestuia1"4 şi supus simţuriloi\':Werâ tirania poftelor. 34. ci ajunge să fie mânat de ceea ce-i este strain. Sfinţii Părinţi subliniază mereu faplul ca. Scam XXVII.1"' Aces-tea exercitâ asupra omului o adevăratâ tiranie.':? slujitor al raulăţii. hwauiutti iie suflet folosiioare* I Clemen! AlexajidrinuL Sfromate* II.t III.!. omul devine rob al păcatului (cf. V. 20. Capefe despre dragasre. 45. Cuvâniăti. 23). ' Cf. 3. omul ajunge cu totul înstrăinat. 42. 7. 57. în chip cuvenil. Rom. Nichitii Siithutiil. 2. 8. Despre suflet. slujitor al dumnezeilor pe care şi i-a fiicut din creaturi ("Gal. făcând-o astfel. PG 91. A se vedea. 78. Maxim M. el este dus contra firii. CeU 300 de capele.. separând-o de voinţa lui natural. 19). ci legea pacatului care locuieşte în el (Rom.. este robul patimilor. I). Rom. Vi| Sfantul Isaac Sirul aratâ că „eel care nu şi-a supus voia sa lui Dumnezeu. Propriu vorbind."1 Libertatea care stă în deliberare este o formâ alterntă a libertăţii pe care o avea la inceput. care-i înrobeşte sutletul/':. Simeon Noiil Teolog.aT ' Cf.I'atologia omului câzul el este supus in mod constant. 20.. să slujească la propria lui înrobire. Sf. Cateheie. Maxim Martin isiiorul. 42. 6. de fapt. 12. Sf. ° Cf idem. omul nu se mai mişcâ cu voia sa. 144» 3. 11.Vlmisitorul. '* ibidem. 21. Cete MK) de capefe. Apologia ttttâh 53. risen lui de a se înşela. adică la rău. 76. nu mai este el eel care acţionează. Sf loan Sciirarul. El nu mai este doar ispitit. Rom. atunci când se credea mai liber. 6. omul era. El esle parazitat de palimile pe care păcatul le-a adus in sine. 409-413. va fi supus potrivnicuIui". 17. subju-gat de poftele şi desffitările simţurilor spre care s-a plecat (Tit 3. Cf. MAnat de aceste porniri slraine de natura sa origina-râ. XXXVII. 5.. când se afla în legfltiiră cu Dumnezeu. HI. Răwunsitti cehre Ta/mU'. 3. „Sfârşitul neaşteptat al acestei libertăţi ne-lavreme este robia". Sf. ■l>3 Cf. Grigorie de Nazianz. Dar omul nu este numai robul palimilor sale. Sf. gnosiice jtf practice. care se crede liber. Despre suflel. care urmeaza învaţătura scripturistica cuprinsft în citatele bîblice date mai aus. S3 . 6. Ill. Capete teologice. -' Aceastfi afirmaţie. Ambigua. Depărtăndu-se de propria fire.. Stromtiie. ci şi al diavolului şi al de-monilor acestuia. în mod parado-xal. Awa Dorotei."K pe scurt. |7. 34. Gal. care tin-dea spre bine. In 8. spune Sfântiil Isaac Sirul.m Sfântul Macarie descrie astfel *21 Cf. Is. I353C "-"-' Cuvinte despre iwvoiiiţei. Este chiar negarea li-burtâţii. 4. cu totul înrobit.

. la tin prim nivel. Sf. Cuvâtll ascetic in 100 de ctwete. Cf. ftegutOS man. „De aceea ni s-a dai aducerea-aminte. înstrăinân-du-se de Acesta şi trăind contrar firii. Origen.340 După cum ne arată acest ultim punct. înlr-un euvânt a tuturor lu-crurilor celor văzute (. ** IhUlem. m Oniitii dubovnicefti (Col. XU1I. împluiindu-l voia. prin patimi. VI. omul li se deschide. sufletul este înconjurat. XXI. Cf. în vreme ce în Dumnezeu şi în lucrarea virtuţilor. CttvhUv ă&pfi$ nevoinţâ. închis cu ziduri şi înlănţuit cu lanţurile întunericului de cutre duhuriîe rîujtăţii". ""'' Oirrf«/tfri. care nu lasă loc pentm patimi. p. Patologia memoriei Memoria i-a fost data omului la creaţie pentru ca prin ea să-şi poală aduce aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel mereu unit cu El.11' lar Sfantul Grigorie de Nazianz. „Se cuvine sa ne aducem aminte de Dumnezeu mai des chiar decât rcspirăm. m Cf. omul a fost încătuşat în două chi-puri şi cu două legături. Epistok.337 Aducerea-aminte de Dumnezeu implică. omul se mişea el însuşi po-trivil firii sale şi se făcea pârtaş voinţei suverane a lui Dumnezeu. 56. 2. Una (prin) hicrurile din această viaţa. XXVII. LU Cf. adică a plăcerilor Irupeşti şi a patimilor (. tiranjzând-o şi trăind pe seama ei. cea a palimilor care. 5. Omilii la Cariea Nunierh\ XXIV. aducerea-aminte de ponincile prin care omul se alipeşte de El. Aşa spune şi Sfîuitul Macarie Egip-ieanul.. împrej-iiniit. II). ca să spunem aşa. XXII. de către patimi şi de către puterile răului: „Călcând porunca şi fiind izgonit din rai. Isaac Sinil. prin min-tea şi inima sa. 196. în afară de aceasla noi nu trebuie să facem nimic altceva''. II).). de aceea.) Inlru cele lăuntrice. 5. „Creşrinul este dator catordeauna sa-şi aminteasca de Dumnezeu".33' a poruncilor date de Hristos omului restaurat prin Logosul mtrupat. au acoperil cu tolul firea sa autentică. şi.iil lar între cele două cxislă o relatie evidentă: numai pentni că omul vieţuieşle în răutate au asupra lui forţele demon ice o asemenea putere. 3. ibidem. pentru a-L purta (pe Hrisios) in noi". „aducerea-aminte de virtuţi".Premise antropol&gice această îndoită înrobire a omului. nu mai ramăne mare lucru din libenatea iniţială a omului. 4. „aducerea-aminte de Dumnezeu (u-vfKiri Qcou)" mai înseamnă aducerea-aminte de binefacerile lui Dumne*P Omilii <tuhovnii:eşti (Col. prin păcai. cu iubirea !u-mii. m 84 ... 2. Vaatto eel Mare. scrie Sfântul Nicolae Cabasila^" Aducerea-aminte de Dumnezeu apare astfel ca lege pentru om. Sf. 56. a pomncii date de Dumnezeu m Rai. lui Adam şi Evei.11' Ea implică. ci o nalură siraină care a pus slăpânire pe el. Sf Diadoh al Fotieeei. facându-le să vieţuiască în eL>w în această stare. în fap[ nu mai acţionează ej. *" Despre viafti in HfistOS.

294. la toale binefacerile de care ţi-a fă-cut parte iubitorul de oameni Dumnezeu. Sf. 156 sq. 146 CuVâfU de. este a minţii. „Rugăciunea face mintea sa-şi împlinească propria lucrare". Ele ne îndeamnă să-I răsplătim lui Dumnezeu cu purtările noastre bune şi cu toafă viitutea". 56. de aseinenea.14.spre wgăcitme. Ciivânt ascetic in 100 de etipete. care arde în inimă cu un dor înfocat". 10. în Hristos.347 fn Rah Adam vieţuia „în rugăciune". tntr-o meditaţie neîntreruptă. potrivit menirii sale.346 care adaugâ: „Rugăciunea este lucrarea demna de vrednicia mint» sau înirebuinţarea cea mai bună si mai curată a ei".. S3. „cel ce se gândeşte totdeauna la aceasta şi nu utta binefacerile lui Dumnezeu. se nevoieşte spre toată virtutea buna si spre toatâ lucrarea dreptăţii. £ Sieben.. Capete.i tile. să se uneasca cu El. o mişca totdeauna spre mărturisire. fiufe. la starea dintai a lui Adam „şi se apropie de desăvârşire. w Ibidem. 61. Cin'inte despre nex'Oi'ifti. loan Damaschin. I. p. 1. Sfânlul Marcu Ascetul in-sista în special asupra acesteia. acoperindu-Ie cu ukarea pâcatului sau trândăviei şi prin aceasta lăsând să treaca vremea cea-faftă farâ folos şi fară să aduci mulţumire.4 85 . Cf. Rugaciunea neînce-tatâ este în acelaşi timp „lucrarea proprie minţl?'. Regulile xuici. sfinţii. ™ Sf. „Mneme Theou". impungând inima ca un ac. Vasile eel Marc. penl. "* lludem. 11. Diadoh al Foticeei. spune Sfantui Isaac Sirul. Grigorie Sinaitul. gata întotdeauna să facâ cu răvnă voia lui Dumnezeu". care se întorc. 88. col. EptstoM câire Niccfae MonahuL 2.343 Aceasta forma de aducere-aminte de Dumnezeu duce Fn chip firesc la principala ei forma de manifestare.348 având neîncetata aducere-aminte de Dumnezeu. singura îndeletnicire . Noms du Christ et votes d'oniison. cu privire la acesr -subiect. spre smere-nie.349 Tot ast-fel. " f'uviint aseetic in too de capete. „Unirea duhovnicească este amintirea nepecetluită. aşa cum subliniazâ Sfantui Diadoh al Foticeei. . -M° Cf Sf. Diadoh al Foticeei. Sf. „Aşadar. Dirfiounoire de spirifn. 60-61.4> A se vedea. care „cere o ocupaţie care să dea de lucru harniciei ei". HauslieiT. I960. spre mulţurnjre adusă cu suflet zdrobit şi spre toată sârguinţa bună. Căci aceste amintiri neîncetate. spre mântuirea sufletului tău. 1407-1414. Dogmatics. 59. cum o nu-mesc Sfinţii Părinţi343 Ea. singura potrivită cu natu-ra ei. 142 . Cm-â'tt ascetic in 100 de capete. KOTIIC. cea a rugăciunii neîncetate. spune Evagrie. hivdftiiuri de suflet fataxitejare. şi să nu încelezi a-ţi aminti de multele şi marile Lui binefaceri."1 ' Vezi. 84. II. m Avva Dorotei.350 Prin aceastfl continuă aducere-aminte de Dumnezeu omul poate într-ade-văr. H.Paiatogia otmilui câzut zeu.. Sf.ru care fi aducem slavă şi mulţumită. I. I. 1980. începutul purtarii tale plâcute IMI Dumnezeu trebuie să-l faci pornind de la aceasta: să te gândesti statornic şi pururea.prin care îşi poate alinge deplin scopul". au neîntrerupfă în inimd pomenirea Domnului".

rugăciunea neîncetata. Sf."6 Aducerea-aminte continuă de Dumnezeu in rugaciunc este pentru om şi UD mod de a ajunge la vederea Lui. 65. Isaac Siml. in acelasi sens. 23.3" Aducerea-aminte de Dumnezeu cste mai ales condiţia dragoslei de Dumnezeu.s m S(> . IS .). I). '.'** Memoria însoţeşte lucrarea minţii păna pe treptele cele mai înalte ale vieţii duhovniceşti. fie duhovniceşti. dup.irea poruncilor.1 cum s-a spus: MNu uita toate răsplătirile Lui" (Ps. Triad*.. Tr&tde. Sfântul Marcu Ascetul sfatuieste astfel: „Punând înaintea ochilor tăi binefacerile de care te-ai împartaşit de la începuUil vieţii [ale si pânâ acum. XXXUl. 2. Simeon Noul Teolog. Cuvtote despre nevolnfd. că ea face ca in „mintea curată să se arate razele dumnezeiesti".. Sf. I. zaboveşte cu gândul la ele. St Isaac Sirul. 3. omul ll păslreazâ pe Dumnezeu inlauntrul minţii sale1''1 şi Î1 face s& locuiască in inima sa. Sf. Oivhite despre nevoinfâ.y/ prm tire. când gândirea statornica la El nu se mai lasfi intrerupta de grijile pământeşti şi cănd cugetul nu se lasă tulburat de patimi trecătoare". Grigorie Palama. Capete despre nigihiiine. Fă aceasUi penini ca inima să ţi se mişte cu uşurinţă spre frica lui Dumnezeu şi sprc dragoste (. Sf. Ibidem. pe care i-o dă Duhul."' când omul „e răpit de amintirea (sutletului rational) mai presus de fire la vederea lui Dumnezeu". 6. Sf. 154 Cf.. 1. de care te-ai bu-curat din partea Stăpănului bun şi de oameni iubitor. Isaac Siml. XXXII.Pranixe antropohgice Prin aducerea-aminte de Dumnezeu omul se întăreşte în păstrarea şi lu-cr. 3.v Cf. spune Sfântul Vasile eel Mare. II. I."'2 ">: Cf. mai bine-zis conlucrând şi darul de sus". Diiuloh nl Foticeci. el poate să se fereasca de patimi şi să sporească în el virtuţile. .cap. ' Cf." 4 fiind nedespărţită de ea. Cmom ascetic I" 100 de capete. altfel spus. 32. 2. fie trupeşti. gnoxlice . constii tocmai in a avea pe Dumnezeu temeinicit în gând. dar şi când e vorba de aducerea-aminte de binefacerile lui Dumnezeu. Sf. " BpistOle. m Cf. 19 * Cf. 2). Căci ruşinându-le de amintirea atâtor bunălăţî. < 'uviiiit' despre newtnfS.5. in ea „îşi află hrana de viaţă dătătoare pentm întipârirea vederii suflcteşti'V5 Sfântul Calist Patriarhul spune. 2. Grigorie Palauiu. 33. Sf. 102.MS Aceasla este adevărat mai ales când e vorba despre forma sa desa-vârşită. Acesl punct va fi cxaniinat în moil detaliat in parlea a Vl-n.*'0 Prin aducerea-aminte de Dumnezeu. Numai atunci devenim temple ale Duhului. Cttvinte despre nevointd. m Ibidem. < mân/dri (Col. 4. aşa cum spune Sfânlul Isaac Sirul. căci. 3. 93..M8 care are dam I de a o trezi şi a o face s3 crească. Macurie Egipteanul. 85. inima la se va umple de dragostea şi de donil Lui printr-o mişcare pornită chiar din ea însftşi. „Sălaşluirea lui Dumnezeu in noi. Capete leohgice. .

Captrtf.17*' Ea îndeparlează cu desavârşire orice gând rail"' şi nu îngaduie nici unei incliiuiri spre răutate să se niani* Cf.) şi nu se mai gâiideşte şi mci nu-şi mai aduce aminte de lumea aceasta". 5. gnostic*sipractice. Prin gândul st atomic In Dumnezeu. potrivit ireptei vieţuirii lui (. 76.. 16. de a. omul se fereste de gândurile străiiie pe care i le strecoara in suflet Cel viclean. Murcn Ascx-ml. Sf Diadoh al Foliccei. " (:.Cf. " (t Sf. CuvOnt ascetic in 100 de COpCte. 82.1'' „naşte în suflet o plăcere negrăilă'*. 37. m Cf Sf. 6. Sf. 6. 85. Diadoh al Foliccei. Despre c«i . spuiie Sfântul loan Casian. n.. St. Sf. XXIV.cu (otul orice formă şi orice chip". Cuvinte despre nevobtfă* 8. CutegetV <lin sentiitfele bitefepfitor.588 Toatti gfmdurile omului se îndreptau spre ceea ce constituia penlru cugelul său unicnl obiecr al atenţiei. ('uvâni ascetic in 1(H) de capete. spune Sffmiul Isaac. în aducerea-aminte neîncerată" de Dumnezeu.172 Memoria stăpânita1 în inlregime de aducerea aminle de DumnezeU a lep. potrivit menirii sale. spune el în altă paile.•irii<■<> se ttutreptemâ dinfttpte. 97.. El se îndeletniceşte cu cele privitoare la mSrirea lui Durtinezeu şi mereu se gândeşte Ia ele". Capete ttttfogice. . II). 60-61.17 Astfel memorîa devine starornică şi nemişcată. "I? Cuvifttt despre nevoinfă.. Maxim Mainirisitorul. Cuvww despre nevoitiţti. "■ Cf SI". 32.. pierde din mi-ma aminlirea (uturor celor văzute". „când po-menirea lui Dumnezeu pune stăpâmre pe întinderea sufletului. Cuvânt ascetic in 100 de capete. Sf. ReguUlf niuri. era cu totul unitară. 56. LIU. Omilit duhovnicesti (Col. Gugorie Sinailul.4). Capett.V da) . simplă şi offlOgCDă. •' Sf.semenea. normală.'68 Dedicflndu-se în întregime aducerii-aminte de Dumnezeu.Sf. 12. omul „trebuie să-şi fixeze toatâ atenţia într-un singur punci şi toate gândurile sale să-şi aibă drumul liUmtric numai spre un singur ţei". Cf. „El se mişcă împreuna cu acestea sprc amintirea lor.'. inemofia omu-lui in starea sa iniţială. „uilă chiar şi de el înstişi şi de firea lui.JM ştergerea oricărei aininliri pătimaşe şi lu-meşti '6 Ea implică. w Cf.paiologia omuhâ căzut Prin aocasta. aducerea-aininle de Dumnezeu implică uitarea cu totul a lumîi..ilist i'. 87 .iiMMi Capetedespre rvgâciune. Vasile ecl Mare. uirarea de sine. Altfel spus. Sf.-"ajungfmd la linişte şi pace. fiind niemoria „inimii curate".^ aşa cum spune Psalniistul. aduccrea-aminle de Dumnezeu este pentru om izvoni] unei bucurii desâvârşile. 8 $i 10. < onvorbiri duliwmicasti.î: Cf. 3. Omul duhovnicesc. omul nu face decât să cugete la „sin-gunil lucru care irebuie". 60.mi. Simeon Noul Tcolog. (iipvte despn amoftinfa de Ihmmezeu si leonomui humiHtrii. Grigorio Sinaiiul. Isaac Sirtil. nemaiamintindu-şî deloc de veacul acesta. Diadoh al Foliccei. . Macarie Egipleaniil. Hie Ecdicul. ducând o existenţă îndreptatfl în întregîme spre Dumnezeu. „Adusu-mi-arn aminte de Dumnezeu şi m-am bucurat" (Ps.fi Cf. Isaac Sim]. .3*'7 fntr-un cuvânt. 61.31 Prin aduccrea-aminte de Dumnezeu. II.. Sf. III.

. de la care vin toate patimile şi toate relele de care sufe-tii omul cazut. Marcu Ascetul. 2 Cf.. iar apoi Sfântul loan Damaschin. 68. Ih'spre legen didwvwceasctt 61-62. Cf.3B<" A flam la Sfăntul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli Ibidem. m ibidem. 3. 81. şi pierzare este uîtarea". aşa cum am vflzut deja. prin păcat ca devine.Premise antropofogice feste. Sf. Cf. alături de ne-ştiinţă (dyyoia) şi nepăsarea trândavă (pxx8\^ila).. CuvAnt de sujlel folosilor. Epistolu vutre Nitolae MoiahuK 10-13. Hdynatsuii câtre Tahsie. este unul dintre cei trei „uriaşi ai Celui Rau". Grigorie Simiitul K. Isaac Sirul. 50. I. esle cu adevărat moartă.SM şi amândouâ due la moartea duhovnicească. 32. Prolog: . despre vuifn mornkl şi despreJapiuire. prin păcat ea funcţioneazâ contrar firii şi devine boinavl'" Boala constă. vorbesc in mod explicit despre boalu memoriei. Cuvinte despre rwvainfă. Isihic Sihaitul. 62.. I I ) . şi tinume uitarea bunăriîţii celor cltipă fire".Riiuiafea este o faptit a sufletului înţelegâtor. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că uiiarea lui Dumnezeu şi a binelui este. exercitalu" „polrivit firii" sau „contiar fii îi" voibeşlc explicit Sf. " Despre accastiî dubla" polaiitatc a memoriei. 65. ' '"llmiem."1 Toale celelalie puteri ale sufletului care depind de ea în mod direct vor suferi aceleaşi efecte patologice. se stifocă şt. 43. 61). dimpotrivâ. Sfântul Grigorie Palama vede în parăsirea „pomenirii şi vederii lui Dumnezeu" esenţa păcatului slramosesc. 33. de usemenea. Capete despre dmgosie.. Sf.3M Sfântui Marcu Ascetul. "'" Sf. "" Cuvinte etegpre nevoinfâ. principala patimă-boală u părţii rationale a sufletului. dar îi şi Tnvinge şi îi alungă. ca şi în cazul celorlalte puteri ale sufletului pe care le-am sludiat. Cuvuni despre trezvie si virtute. loan Damaschin. despre nmotiştereti lui Otimnezeu.?! m XX . si Sf. afirmă."f' Ea constituie o armă împotrîva demonilor. desigur.'"7 Uitarea de Dumnezeu. 46. uitând prin aceasta de realitatea sensibilă şi de rfiu. mintea.'npete. care este organul ei. ibidem. Astfel. spune Sfâniul Isaac Siral. din punct de vedere duhovnicesc. 150 de capete desprf eunoşlinfa ttalundd. mai precis într-o inversare a activităţii sale: în timp ce în starea de nonnalitale a fîrii ome-neşti ea slujeşle exclusiv aducerii-aminre de Dumnezeu şi dc bine.37* Dacă memoria folosită potrivit firii sale este o memorie sănătoasa. alături de necunoaşterea Lui au un rol central Fn căderea omului.3"3 lar la Sfântul Marcu Ascetul aflăm scris: „Scriptura zice că: «iadul şi adâncul (pierzfirii) sunt cu-noscute Domnului» (Pilde 15. m Cf.177 cu ajutorul ei omul nti numai că esie feril dc atacurile lor. Acestea le zice dcspre neştiinţa şi uitarea inimii. uitare de Dumnezeu şi a binelui. în pervertirea ei. Căci iad este neştiinţa.8° Aceastâ boală a memoriei afectează. mintea care-L uită pe Dumnezeu se înstrăineazâ înlr-o activilate care nu-i este proprie... şi aducere-arninte de rău şi de lume. că Uitarea (XiiOnJ. alături de ncştiinl/t. „Ceea ce i sc întâmplă pestelui iesit din upa\ aceea se îmiimpJa şi minţii care a ieşit din pomenirea lui Dumnezeu şi s-a împrăştiat in ammtirile lumii".

şi greşeala lui Adam."1" Sfântul Isihie Sinaitul zice. relaţiile dintre eie şi efectele lor: „Cei trei uriaşi ai Celui R8u. maica tuluror reletor. aşa cum am văzut.. iar pofta îl duce pe om la c&Jere". De aceea era acoperită de aripile dragostei duninezeicşti. îşi amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. când pe cealaltă\ Astfel. intrând sub stăpânirea mulţimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vflzută spre care s-a întors omul. care ne îndreptăţeşte să o socotim cauzăcând pe una. (htiilii tluhovnicejti <Col. iar negrija naşte pofta. LIV. Prin ele se în-tăreşte şi pe ele se reazemă toată oastea duhurilor iTiuiăţii. a gustat din rodul lui cu o volupiate pulernică. la pofte necuviincioase". Darcând a privil la pom cu plăcere şi s-a atins de el cu multa1 pofta" şi.3Wl Alţi l'ii mţi privesc procesul câderii in sens invers. prin uitare şi prin neştiinţă se întăresc şi se măresc proptelele celorlalte patimi. „începutul şi pricina gândurilor. Adam şi Eva au început să uite de Dumnezeu. toatfi pofla ei şi-a întors-o spre gusiarea lucrurilor de aici. memoria se fragmentează" şi se risipeşle. 56.. în acelaşi sens: „de la uitare ajungem la negrijă. ne-o spune cea dintâi. Exista o dia-lectică a acestor doua atitudini. O apoftegmă spune: „Zi-ceau BiUrânii ell trei sunt puterile Vrăjmaşului din care vine ioată greşeala: uiiarea. negrija şi pofta. ea naşte negrija. sunt cele trei reie amintite mai înainte: neştiinţa. uitarea. când ne folosim de ele pesie măsură.3" Iar Sfăntul Macarie: „Mintea care alun-ga" de la ea am in tire a lui Dumnezeu cade fie hi mânie. 10. le susţine şi sădeşte in sufletul eel fără grijă raul înrădâcinat şi statornic. care sunt socotiţi ca cei mai tari. Prin nepasarea trândavă. "'. şi nepăsarea trandavă.. din pricina fruc-lului placut la vedere. De atunci. gustul şi celelalte simţuri slăbesc linerea de minte a inimii.spre lirzvir si virtule..**7 Am văzut deja că este greu de arfltat daca atracţia plăcerii simţurilor duce omul la necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu. „Că vederea. Sfântul Diadoh al Fori-ceei o pune înainte pe prima: ispitiţi de plăcerea simţurilor. care ţese veş-mântul şi acoperământu! norului negru aşezat peste suflet şi care le sprijină pe amândouă. în sfârşit. dimpotriva. Câci pană ce n-a privir la pomul oprit cu plăcere. '" <'mum de. Câci ajutându-se întreo-laltâ si neputând să fiinţeze fărâ să se susţină una pe alta. ca sâ-şi poată duce la îndeplinire planurile". amestecand. II). 13. 12.v" Cele mai multe referinţe le g3sim la Sfăntul Marcu Ascetul. cu ane-voie îşi mai poate aduce aminte omul de Dumnezeu sau de poruncile lui". iar de la negrija. de îndalâ ce vine uitarea. " Qespn Ctn C* cied Că M' irulrejiieaz/t (iinftiftte.PatoUigui omului câzul spirituaie fund amen tale strâns legate una de alca. Cf. în greşeala ei. ori. 32. nestiinţa şi uitaresi de Dumnezeu îl fac sâ se întoarcă spre realitatea văzută. ■ < 'tivâni ascetic î'i lOit tlr capde.. ele se dovedesc puteri lari ale Vrăjmaşului şi capetenii pufernice ale Celui Rău. sora împreunălucrăloare şi slujitoare a ei. Cu adevărat. scrie Sfântul Grigorie " EpiJtală > <Ure Nicohr Mtmahul.. fie fn pofta trupeas-c*i".V"/''W^-N273. I3L 89 . le întăreşte. care spu-ne apriat: „tot eel ce uită de Dumnezeu caută placerea (desfranataT' '"-' Uitând de Dumnezeu. . Eva.

Sf. de care apoi se alipeşte în chip pătimaş. Sf.. care constituie pentm el tot atâtea sugestii ispilitoarc. sf. a amintirii simple şi unilare.401 Pent™ toaie aceste motive. m Cf. infrtlnare. 93. felurită. II.Isaac Sirul. ' Cf. Mai ales ea este cea care aduce in minte „gân-durile simple". Capete despre dragoste. I. Sf. aceasta se dsitorenza' faptului c:l de la bun incepm am primit himuiIc in noi cu pntiiinl. < 'apetedespre dragoste..4" De aceea Sfăntul Isaac Siml spune 4H ca ea csle lacaş al paiimilor. Cuvinte despre nevoinfd. care pătrund în sufletul său si-i prcocupă mintea. 74. Cuvântdespre rugiiiitme. '' Cf. prin neascullare. memoria devine la omul căzut una dintre principalele cauze ale trezirii şi stflruirii patimilor. Dar cele mai stăruitoare sum ccle din amintire". Sf. amintirea si starea mustului (amcsteca-rea) din Imp. Prin aceastfl a picrdut şi amintirea de Dumnezeu. Cuvinte despre neioirifd. în care înainte mi exista decâ! singur găn-diil la Dumnezeu. Cf. Cuviiue despre fievalnţâ. Maxim Mflrlurisitonil. iar din unitară. Capete despre dragoste.*" Aslfel.. Sf. 42. Isaac Sirul. Sf. 44-46. 34). voni avea amintiri piUimaţe" (Tnifaintprtwtic. care vede în aceastâ facilitate a minţii princi-pala lor sursă. Evagrie. Sf.'"' "-' < ape'e fotirte jolosiumre.594 De la ea primeşte omul cea mai mare pane a reprezentarilor. este împărţirea. '' Capet* despre dmgosle. III. " Cf. compusă. Mintea. v .5''* Sfântul Maxim spune: „prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe: prin simţire. tnfrânaresipetrecerea i ca dupâ minte. 84. Cuvinte despre nevoinfti.Dacă avem iiniintiii pâtimaşe. şi cea mai periculoasii: „trei sunt cflile prin care primeşti găn-duri: simţirea (lucrarea simţurilor). al căror număr sporeşte tot mercu. Această îmbolnavire a memoriei are. Maxim MaYlulisiiorul. Capete despre dragoste. Marcu Ascetul.. 8-4. IV.^' Dar adesea memoria produce ea însăşi in mod direct gânduri paiimaşe. 16. 10. 33. 33. repercusiuni asupra tu-turor puterilor sufletului. memoria este adesea trezita şi aţâţată de demoni. Sf. 8. prin schimbâri în slarea organica* şi prin amîntire". Isaac Sirul. '-' Cf.. şi-a pierdiil unitatea împreună cu puterile ei". 32. 46. evident. m CtU>idan. 85. principal cale de acces pent™ gândurile strâine. alături de imaginaţie. 10. Capete despre dragost*.4" ceea ce da" reprezentarilor o mare putere de ademenire.'"* Memoria produce astfel de gânduri penlru că ea păstreuză aminlirea greşdilor trecutc şi urmcle patimilor care ni s-au făcut obişmiinţă""' şi mai ales a placerii legate de elc. este acum bântuitâ de rnulţimea feluritelor amintiri lu-meşti. Memoria devine pentrti om. 10. ea este UHB dintre principalele surse ale „gândurilor care ne râpesc'*. I. Maicu Ascetul./'remise antropotogiee Siruiiiul.1''' lucni pe care-l subli-niaza Slăntul Talasie Libianul. 33. Iiir Evagrie remarcâ: . locul In care le poţi afla pe loate. " Cf. 33. Maxim Mărtmisiiorul. Sf. 19. Diadoh al Foticeei. III. Talasie Libiiinul.. CTici fâcăndu-sc din simplft.. si invers: despre lucrurile pe cine le-am piimii in noi cu palimfi. Sf. I I . Eptstold cdtre Nindae MfitiaJtuI. Uaac Sirul. Eplstolă către Nicofae Monahid. Cuvinte despre nevoinfti. care încearea* să o împingă mai ales spre asemenea amintiri. Cf. '* Cf. H. H. 60. 00 . Cuvditt ascetic in tOO de capete.

dar şi prin lucrnrea duhurilor rele care încearcâ mai ales prin acest mijloc să ţiiul miniea departe de Dumnezeu. Cf.. 1 " ' 'nvânf ascetic in loo de eapete. Isaac Sinil.. sunt toCU$i străine de Dumnezeu. cu rnintea.-"* Amintirea binelui şi aminlirea răului nu ajuns doar să se invccineze. sil se tlescmajeze >i su" sc inliisrcze foaite. îţj strccoaril gfuidurile unor hicnni iişa-zisc trebuincioase. 4a " ('uvâni ascetic hi 1(H) tie capelc. 10). 88.i lor i sc arntS în chip I impede omului cat* înccarciî prin rugae tune să regăSeoACJl ailucerea-atniiile de Puiiinczeu. singura care. cum spune Sfânful Diadoh al Foticeei: „De cand minlea noastră s-a rostogolit la chipul trtdoit al cunoştinţei. şi. aminlirea binelui. Apoi. .401' „Neascultarea. Citvinie despre nrvoinţâ. îndatâ îşi aminteşte şi de r. 3.n tov> tcaKou)" ajunge să fie la omul căzut odeprindere (ft^iţ). în altă pane. făcând miilte. 44. 46. întunecând dorinţa fireasca care tindea spre viituie". ii aduce aminte cele cilulate şi cclc atnintilc mai inaifHc.lu.). ci şi toate puterile lui. stăpânea în memorie.'i vreme. " Capett despre Irezyie $ virttite. FiindcS de la neascultaren lui Adam ţinerea de minte a omului s-a sfaşiat în dour. (>.40* Aminlirea râului înlocuieşte. el explica" pe larg: . cu anevoie îşi mai poaie aduce aminte omul de Dumnezeu şi dc ponmcile Lui".""0 înrr-adevâr. 5: 83: ('uvâ/it hi flHilfore. ci se întrcpfltrund şi se amestecă. „acoperit de vălmaşeala adrmcuhii uitării"40*.spune Evagrie: „Caml diavoful eel pieaviclesm. are loc o nouă divizare a memoriei.. 68). rnintea omului este stăpânita de mulţimea amintirilor lumeşri şi a gândurilor. spune SfAntul Diadoh al Foticeei. nu a stricat numai amintirea simplfi a sufletului faţa de bine. îl atfiţă hi plut. acesteia ii rămâne de acum înainte un loc mai mult sau mai puţin redus în memorie. 61 ■ 1 Lucrare. a-şi aminti de Dumnezeu şi de bine nu este cu neputinţă peninj el. 45. ' ' ('iipeie fotirie jotmitotire. Aceste amintiri pătrund în minte din pricina iubirii dfl lume. 85. amintirile Cf. la început.. nu poate împicdica rugilciunea drepmlui. sporind confu/ia creată de multele şi fcluritele gi'tnduri care stăpânesc memoria şi cugetarea omului.07 Cu privirc hi siarea de confuzje a memoriei. carc. Diudoh ul Foliceei."1" In ambele situaţii.eren păliimişil prin aducerca-aminte de liicrin i" (Cnvthit despre rugdeim*.. ca mişcflndu-ţi-se minlea $pie căutarca lor şi neaflfmdu-)c. e silită. ehiar dacfl mi vrea. în grade dife-rite. pentru ca aminrirea binelui nu poate fi ştearsă şi înlocuita cu totnl.Paiologia omului câliif Astfel că „aducerea aminte de rău (p:i/f]p. ilupi) cum . c&utând siî le ia la cunoşlintĂ sS piardă rugâciunea care aduce roaile" {Ihii/em. MS 91 . dupii pinin. Sf. şi gânduri rele (. sa poarre în aceeaşi clipă şi gânduri biine. Căci cum se grabeşte să înţelcagă binele. 56. după cum am VăzUt. îţi fnră iunintirca lor. dar aceasta se face cu mai multă greutate.. ('uvâril tiscefu m 100 de mpeie.. Ea esle scindatâ în două părţi. a se vedea Sf. Ca urmare.40' Chiar dacă omul căzut se află. care nu exista la începui. 1.Ciuid le viUI dracii riWnind cu adevilrai la mgâciune. cânil revine iarăşi la mgâciiine.X)e alunci. 116. după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul. unealla păcalului.. chiardacâ nu sunl pătimftşe.

.

64. S i î n t i i de mai înainte au socotit-o asemenea miticului Dedal ca o închipuire cu multe chipuri şi multe capete. Maxim Mărturisitorul. ar trebui să-şi afle locul in sufletul omului. loan Scărarul: „Nalucirea esic ieşirea minţii'' (Scam.44 Atunci „mintea rătăceşte mereii din naJucire în nălucire. asemănăloare hidrei (. din ea răsare altii". IU Notum aici detlni(ia Sf. "' Scrisori ttuhavnicesti. „De aceea. Nichitii Stirhatul.""7 Imaginaţia. min-tea sa este făra* încetare populată şî bâjituită de mulţimea gândurilor legate de ele şi de imaginile lor.4H Pe de o parte. *"C\ Apoftexme. 430 loan din Singuriilate. care. adică transpa-rente pentru energiile dumnezeieşli. care nu i-L mai descoperâ pe Crealorul ei. intră în comunicare cu sufletul. Capete despre dmgOSte. Imaginile pe care le are din această lume. Sfânlul Varsanufle aseamftnS sufletul. dandu-Ie hrana care le face să lucreze şi sâ" sporească.. nemaiki-sând s5 se vadă nimic din ceea ce era la început In viaţa lăuntricâ a omului cilzut. % . potrivit (irii sale. flauslicrr. în chip firesc. căci atunci c*lnd se stinge una. Sf. Evugrie. Cf. ci şi în somn. HI. 120(45. I353C). 4. p. o facultate anexa* în procesul cunoaşterii. 34. când este năpădit de închipuirile din vise. făcându-l un fel de stup de viespi şi o peşteră de gânduri slerpe şi păti-maşe". 38. dumnezeieştii Părinţi vorbesc de multe ori despre ea şi împotriva ei. îmaginaţiu ajunge să ocupe un loc atât de mare şi să aibfi un rol atât de nefast pentru că ea se iruinifestă în strânsă le-găturâ cu patimile. 22. aflatâ* în legătură cu o memorie ea însăşi pervertitâ" şi nemaifiind. Ctmvtnbire."' 2 dar nici nu mai lasă vreun loc pentru gfindul şi amintirea de Dumnezeu.44* înstrăinând-o. aşa cum a ieşit el de la Dumnezeu. patimile suscita" în chip deosebit lucrarea si plăsmuirile ima447 448 Cf.) Căci blestemaţii ucigaşi.. 37). adică înde-leltiicindu-se numai cu aducerea-aminte de El.4il Prin aceasla. înstrăinat printre obiectele reduse la dimensiunile lor materiule. in urma pcrcepţiei sau a amintiri-lor. nu mai sunt cele pe care le avea Adam înainte de cSdere. care nu mai primeste nici un alt chip şi nici o alul culoare. spun Sl'inţii Calist şi Ignatie Xanthopol. ajunge să stapaneasca mintea şi o sileşte sil-i urmeze. 56. Tra/tttutpraclic. nu numai că ea „se opune foarte mult nigaciunii curate a inimii". arată Sfanrul Maxim MSrturisitorul. străbiUând ş) trecând prin ea. Sf. Alipk in chip pătimaş de lumea sensibilâ. 193. ci sum cu iotul şi cu totul opace.Premise anlropologice memorie.4"' Imaginaţia pune stăpânire pe minte în multe feluri. cu „o scăndură gala zugrăvifii". •"Ambixua. II.1 CeU 100 tie capete. II. o lume închisă în ea în-săşi. Celr 300 tie capete* fi\ 62. nu mai sum prilejuri de neîncctaul adu-cere-aminte de Dumnezeu. imagina-ţia trezeşte palimile. omul îi cade cu totul pradă. m Ibidem. PG 91. nu-l mai înaJţă spre El. „Căci acum omul se mişcă in jurul nâlucirilor iraţionale ale patimilor". Iar aceasta se întâmplâ nu numai atunci când este treaz.45 Pe de altă parte. cd.4" In starea decazută a omului însă\ lucrurile se petrec cu totul dimpotrivă: piclura cea fromoasS este in întregime mfizgâlita' de iinaginade cu chipuri şi forme nâscocite de ea.

semnul unei boli care zăcea înaunlm. Grigoric de Nyssa. XIII. Cand. acelea reţin închipuirea şi cugetarea lui şi în somn". Itesptv faeerea amnluu XIII. aceste gânduri sunt . ca reacţîi la mania sau temerile resimţite. căci „boJile tmpului nu gunt contraclate chiar în momentul când se ivesc. Cnvinte despre mvtnnfă. eel mai adesea legate de ocupaţitle şi de grijile din slarea de ve-ghe. arata Sfan-IB] loan Casian.IK6'/) sufletului e înfuriata împotriva semenilor. celuî ce ţine minte răul. visează atacuri. patimile împing îmaginaţiB sa zămisleascS imaginile care |e sunt potrivite . mijloace de satisfacere a dorinţelor. I I .. Giigorie de Nyssn. dar mai ales în somn. ele sunl fie recompuneri ale unor resluri de ajninliri. II. Sf. ' Capete teofogice. 4 '* Cf. hărţuiţi de cugetări ncflfiflătoasp". penl. mintea îşi niUuceşte ma-teriile plăcerilor în vremea somnului.ru că se hranesc mai ales cu aceste taehipltiri. 69. III. ascunsă în cele mai adânci alcătuiri ale sufletului (.4" Sfântul Simeon Noul Teolog scrie în ace-laşi sens: „Când partea poftiioare a sufletului (krtiOi^iEXiKbv) e împinsă sprc pnlimile desfâtarilor şi spre plăcerile vieţii.448 Acetista se întârnplă şi în starea de veghe.62. Sfântul Simeon Noul Teolog spune câ „cele ce ocupă sufletul sau cele în care petrece el în state de veghe.. dacă este vorba despre coşmaruri. Astfel. Sf. ** Capete despre dmgox/e. 8. câştigtiri. în sfârşit. 4* Cele 300«to capete. Iwac Siml.4!. •'" Mezdmintele mânăstlr&ti.459 Nevoitorii stiti bine ca visele sunl zămislile de imaginaţie în legătură cu obişnuinţe trupţduî460 şi ale siifli-tului.©. ilwtem. gnostic* ft practice..41' Sfânrul Maxim Mârturisi-torul constată că: „Precum minţii celui flâmand i se năluceşte numaî pâine. I72D.Patologia omulni remit ginaliei. vede lucrurile pricinilitoare de fries". lurcand iuţimea sau mânia (0\ÎU. îii legiltura cu puterea irascibilă. Cu „gân-durile nesănătoase" se întâmplă la fel ca şi cu bolile.-'fie.He ele vechi sau noi -şi care Ic aduc desfătările pe care le caută. iubitomlui tie slaviî deşartă cin-stiri de la oameni. I73C.4^1 Sfântul Nichita Stithatul reniarcu şi el cd .. razboaie şi lupte între serpi şi ceriuri ca la judecatii cu duşmanii. PO 44. II. ci mai înaince". iarcelui însctat numai apă. PG 44. fie.) adusă la suprataţă de (xlihna somnului. rT 06 97 . Sf. II. iubitorului de argini. legat de puterea poftitoare. 68: 69: 85. ri Ibidem. necazuri asupra celui piz-muil şi asa mai departe în toale celelalte patimi'*. pizmaşului. I72D. VI. râzbunare usupra celui ce l-a supărat.. iar când creşte iuţimea (G^u. '"' Capete despre dmgoste.).*'" în acest din urrrtă caz. 60.după preocuparea omului dinlăuntru şi dupa grijile lui sunt şi mişcările Irupului $i nălucirile ruinţii" din timpul viselor. la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mân-câri. tot pe aceslea le vede sufletul si în vis. vădindu-se astfel fierbinţelile ascunse ule patimilor de care rie-am îmbolnăvit. *" Cf.""1 Ear Sf'antul Maxim precizează: „Când creşte pofta (feniBuuAot). raţiunea lui (XoyimiKbv) se înalţa Cf. iubitorului de placeri forme de femet. Prsprrprerea omului.

Sf. ah. Maxim Mărtiirisitorul. 19. visele ne descoperă care şi cât de puternice sunt patimile noasire care le zămislesc. 4711 Cf. se vede pe sine purtat in trăsuri sirilluciioare şi uneori zburand în vSzdah şi pe toţi îi vede tremurând de covârşîrea puterii lui. ne lulbură partea pătimaşă a iuţimii. joacă şi ei un rol important. şederi ş'i domnii pe tronuri înalte. Capete efespre dingoxte.470 fie iscând în el chipuri şi năluciri.\4W M.469 în cadrul acestei îndoite legături a imaginaţiei cu patimile. J * Cf. coruri de fernei şi câte şi mai citte (imagini) de felul acesta. ca răspuns la patimile sale şi prin mijlocirea lor. vede totdeauna aur şi pe acesta îl dorcşte. II. 63. 4. iaf dacă are sufletul îngâmfat de slavă deşarta.Premise untropohgice prin irufie şi mândrie. demonii.471 cu scopul de a stârni patimile. I73C. PG 44. Dexpre facerea unuilui. III. II. Sf. A se vedeu. Capete de. pe cele ce încă nu le are. II. cum locmai am arătat. 54. precuin şi flare veninoase şi carnivore. Dacâ e cu suflelnl plin de mândrie şi de Irufie. scaune de stăpânire si de conducere şi le socoteşte. ■"' Cf. gnostic? si practice.46" arâtând în chip vădit faptul că sufletul este bolnav şi chiar de ce boala suferă şi care parte a sa este vătămată în special. Tmtatul practic.1 Cf. 46. dimpotrivă. chiar când e Ireaz. ca şi cand le are sail le va avea cu sigu-ranţă. Maxim Marturisitorul. Maxim Mărtiirisiloml. aşa cum scrie Evagrie: „Atunci când. îşi năluceşte laude şi primiri din partea mulţimii. esle urmăril de fiare şi de şerpi veninoşi şi e năpădit de lemeri şi spaiine. Eviigric. 60. Sf. îşi naluceşte câştiguri de lucruri şi de bani sau chîpurî de femei şi împreunări pătimaşe. işi închipuie răpiri maripate în aer. 54. silindune să umblăm pe drumuri prăpăstioase. îngroziţi de aceste drumuri şi hăituiţi de fiarele şi oamenti cu pricina. 1 >X . Dacă are un suflet înclinat spre mânie şi duşmă-nie. iar noi. din care vine îmbrăcămintea pătată şi întinăciunea trupului. aţâţătoare la plăceri. ™ Cele 300 lie capete. demonii atacând partea poftitoare u sufletului ne arată (iar noi dăm buzna spre ele( înlmniri ale cunoscuiilor şi ospeţe ale rubedeniilor. dupâ cum arată Sfînţii Părinţi. 85. se lăcomeşle după dobânzi şi le aşază în vistierii. păşiri înaintea poporului în fruntea unor care de luplâ*. Capete dexpre <leosehuv<t paiimilor şi a gimdunlor.spre linigaxte. scoţându-nc în cale oameni înarmaţi. I72D. fie Împingându-I pe om în astfel de încliipuiri. Alunci când. dar se vede şi osândit ca un om fară milă. (înseamna ca trebuie) să ne îngrijim de partea pătimaşă a iuţimii". în închipuirile soninului. 85. prin prezenţa şi formele pe care le iau. Grigoric dc Nyssa.'1'7 în acest ultim caz.miiiI Nichita Stithatul arată înca şi mai precis legătura dintre vise şi diferi-tele patimi: „Dacă cineva are sufletul iubitor de cele materiale şi de plăceri. loc. înseamnă că partea cu pricina e bolnavă şi pati-ma teribil de puteniicfi. XIII."467 Astfel. w Traliilul pniciic. tstoria monuliilor tlin Egipt a hii loan dc LycopolU. scăpâm cu fuga. lar dacă are sufletut lacom şi iubitor de argint. se poate întâmpla ca ei sa puna in cugetul " < \ipe\e /eologlce. de asemenea.

Nalucirile imaginaţiei apar ca principal» forma pe care o iau momelilc şi indemnurile diavoleşti spre pâcat:475 dacă în lextele ascetice gândurile (ko-ViCTjlot) sum asociate deseori cu inchipuirile. Ajwfiegnie. Vedem accasla într-o istorisiie din Apoflegtiw. Sf. Varsanufie şi loan. Cuvdnt ascetic in 100 de cttpete.47* aici create de el însuşi. aceasta se întâmplă tocmai penlru că eel mai adesea gândurile stint. Satana nu poate fauri gânduri minci-noase.>». 118. de fapt. m Ibidem> 14. 475 A se vedea. OtnUii thhovniceşti (Col. arată Sfinţii Calist si Ignatie Xanthopol. "' Cf. 22. Macarie Egipieanul. I 18. 67. în toate aceste cazuri însă. prune. Sf. Sf. aslfel poate fi explicaln creaţia artistică. diavolii i-au aiiilat chipiiri de fentei.4*3 ajungând chiar sâ-l înrobească cu totul.. Undent. II. 38. Sf. aceslea sum ecle care vin nonptca la mine In Schil (. t7 " Cf Sf Vttrsaniifie şi loan. '■"'■ < <-lr IQOcUcap&cGA.47 căutând nu mimai să-1 împînga* in păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimi-le. pe care nu umblase încă. Isihie Sinaitul. Cfinil a crexcut. lie in stnrea de veghe.i'aivhgia omuhii vtizul omului. Diadoh al Foliccei.. Sf. dc cxeniplu. Capeie despre firi-rn.'ihii său. ducandu-se in Egipi cu tatiil siin şi vitzfmd femei.ic. îmaginaţia este penlru ispite principala poartă de in-trare în suflel.Uuiesc". dându-i nălucirea demnitătii duinnezeiesti. 12 Cf. Scrisori duhovnicrsii. m Cf. lustin Martinil si Filosoful. Evagrie.474 Scopul acestora este să-1 îrnpingâ pe om în greşeli noi sau să-l pună pe calea unor noi rautăţi. 99 471 . 10. iar cl i-a spus iai. nelinişie şi îngrijorarc.""1" trezind în el mai ales tris-teţe. i-a spus acestuia: «Pîirinie. 6: 14. duhurile cele rele vor sft-1 rătăcească pe om şi să-l ţină depane de Dumnezeu.si virtafe. N 171: „Se spune despre un Bătifin câ a venil ta Schîl având cu el pe tliil său.*"1 Sfănlul Isihie Sinaitul spunc chiar câ imaginaţia a pricinuit în principal căde-rea omului: „Şi aşa l-a despârţit pe Adam de Dumnezeu."177 „neavând fantasia la dispoziţie. în soinn.4*1 amăgindu-l4"2 şi lTicându-1 să rătâcească din pricina mullimii nSlucirilor. *"' Cf.4't. ca pe un pod al demoni-lor". Odata. simple închipuiri sau îşi au izvorul in ele. adesea.. fie in somn. 118. care nil stia ce este femeia. şi pe care înlr-un anume fcl cugetul esle silit să le primească. II).476 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie aşa: „Diavolii ne due punirea spre păcătuire prin nălucire şi minciu-nii". Tmta/ul practiv. ci şi să-l umpe de tulburare în felurite chipuri. 3. 17. Şi la fel obişnuieşte să-i amageascâ vrăjmaşul min-cinos . care s-u miral fotirte. ibidem. LI. care in pnstia aceea îi arăiau chip de femeie". '' Copete despre trczvie.47* lmaginaţia este principalul instrument al lucrârii diavoleşu împotriva sufle-tuliii. 14. ca şi In starea de veghc. care nu sum legate nici de vreo percepţie din prezent sail din trecut. prin ea diavolii îl hfirţuiesc pe om. Soisori dahovniccşti. De aceea. Apologia ititâi. m Cf. penlru a le înfăţişa minţii spre amăgire mincinoasă". 78. "' ('itjirtr despre trezxie şi virttue.şi viclean pe toţi cei ce p. imagini cu totul noi penlru el. II. „Sfinţii de mai înainte au socotit-o. 70. lar Bfitrânul s-a inmunat de viclcnia demonilor.. r * Sfinţli Părinţi spun ciî.

Nu numai că exista chiar „virtuţi tru-peşti". I. Calis( şi Ignatie Xanlhopol.. nu sta la vorba cu ele şi a fortiori nu con-simţea să le urmeze. înainte de căderea în păcat însă. adica $i trupul. de asemenea. inima îi rămâne deschisâ la . Sf. Sf. A se vedea. care duce la îmbolnăvirea ei: din pricină ctf n-a rftmas credincios poruncilor dumne^eieşti1 n-a mai ascultat de glasul lui Dumnezeu. Celt. Nichim Siithatul.. iar prin aceasta. pentru că n-a ră-mas treaz şi veghetor (vETtUKot.). pe care am descris-o mai inainte. 64. 5. dar prih trup se împlinesc multe dintrc virtuţile sufletului. înstrăinănd-o şi ţinând-o departe de Dumnezeu. Sf. 6. PG ISO. 97. pe scurt. Confonn afimuniei de^ îniâlniie la Sfinţii PăiinU\ că omul a fosi creal clupă cliipul lui Dumnezea-oinul. omul a făcut din imaginaţie. 1361C. 102. el nu le dădea nici o atenţîe. *™ Cf. 32. pentru ca. dimpotrivă. La lucrarea virtuţilor. 7. Ephtole ilnhovnUeşti. Astfel. adicit vigilenţa care caractcriza mornelile mincinoasc ale Celui Viclean. care î-a foM datăca un fel de punte spre Dumnezeu.""" imaginaţia sa neajungând la râu. Din faptul câ omul îşi imagineaza* cele care-1 îndepărteazâ de Durnnezeu. opete. modul în care omul se foloscşte de diferitele organe ale corpului şi modalitălile de pcrcep-ţie senzorială au fost şi ele perveitite. „o punte penmi demoni". Irincu. 100 nature saîn starea oea desăv&rşită si deplin sănfroasă. 1.4** având menirea de a înfâptui în intregimea sa asemiînarea cu Bl. spun Sllnţii Părinţi. Sf. să fie în îmregime îndumnezeit. I. Cete 100 </<•. ca şi suflcm!. el nu cunoştea „închipuirea necuviincioasă". Sfinţii Părinţi subliniază astfel responsabilitatea omului4*7 în ceea ce pri-veşte pervertîrea imaginaţiei sale. Omul câzut. Atâta vreme cât omul nn-şi regăseşte trezvia. în final. aduse prin ini(locii'ea imaginaţiei. Cnlist şi Ignatie Xamhopol. fund napfklit ziua şi noaptea de imagini care-i t'ac mintea să râtăcească şi o abat de la rostt. primeşte îndemnu-rile răutăţii şi !e însuşeşte şwşi hrăneştc imaginaţia cu ele. Co/Um eretiilor* V. cunoscand deci ispili-rilc aduse de acesta prin mijlocirea imaginaţiei. Patologia simţurilor şi a funcţiunilor trupcşii Pftcatul strămoşesc a produs schimbări şi abateri şi a adus boalft nu numai la nivelul puterilor sufletului. funcţiunile tmpeşii şi simţurile. Anumite "I Cf. 16. predându-se astfel cu toiul lucrării diavoleşti şi urmarilorei nenorocite. îmbolnăvite. zămislind şi dez-voltând imaginaţîa păcăloasă. Proşopopee. nu şi-a ferit inima de cugetele straine. Grigorie Palunia. ci faptul că sufletul sâu în întregime cste bolnav. se vede nu doar simpla îmbolnăvire a imaginaţiei. ia parte şi trupul.il ei. Oi'inonstmfia profttm'nluirti apastotieet II. Omul a fost creat în în( regime dupa chipul lui Dumnezeu.Premisf anlrvfitiUtgur Adam încă de la crearea sa a tost ispitit de Cel Rau. 4-7 Sf.SOOtle <tti>etc.

Trupul esle şi el chemal la îndum-nezeire. 3-4.. are şi ceva pati-milor. 13. Sf. 1 Omilii duhmwceyli (Col II). 88.si' finixtesc.4'' „Căci.. ele pret'ac si trupul spre mai bine şi-l indumnezeiesc (. 12.. scrie Sfântul Macarie Egipteanul. " Cf. Mucurie Rgipteanul. după cum Dumnezeu a creat cerul şi pămâniul peutru ca omul sa-1 locuiasca\ tot aşa El a creat trupul şi sufletul omului ca sil fie locuinţa Sa. Sfăntul Grigorie Palama spune: „Care durere. ca să locuiască şi sfi se odihneasca în trup.*1* Subliniind unitatea fundamentals a color din care e format omul.. hanil Duhului. ci tree de la minte la trup şi prin cele ce le lucreaza şi le patimesc. cât şi a trupului 7 (. ci rklica trupul aproape de vrednicia duhului şi-l induplecă şi pe el (pe trup) să linda" în sus. i se comunicfi sufletului o informal ie obiectivă cu privire la datele exterioare ale obiectului...4"1 Una dintre l'uncţiunile elementare ale trupului este de a fi instrument al sufieruliii in ceea ce priveşte relaţia sacu creaţia materială: prin mijlocirea simţiirilor trupului.) Căci sunt şi pătimiri fericite şi lucrări comune ale sufletului şi trupului care nu ţintuiesc duhul de trup. 2. " ('uvâiitpentni cffi' cese UtUft&t .. Prin aceasta. La baza sa stă senzaţia. ci mai degraba ea însăşi in tore and spre sine trupul si Btrăgindu-I de la plăccrea pentru cele rele şi insuflându-i prin sine o sfin-ţenie si o îndumnezeire de care nu mai poate 11 jefuit". 4. care patimeşte cele dumnezeieşti şi care. Percepţia senzorialiî.. Apoi intervene o a doua operatic prin care datul senzorial este interpretat de toate celelal-te facultftţi ale sufletului care contribuie la procesul cunoaşterii. m 101 . Maxim Murturisitorul. nu-i o lucrare atâl a sufletului. în general.4*0 Lucrand împreuna* cu sufletul şi lasfindu-se cârmuil de el..) mainland la împlinirea acestui rost fericit al ei. unitatea fundamentals a sufletului şi trupului in persoana omului si deslinul lor cornun. care nu merg de la trup la duh. II. este un proces in acclaşi (imp somatic si psihic. Printr-un ' CuVârtt fumtni cei c* . I53C. „se lucrează şi prin trup'\w Trupul. care piacere. trupul primeşte de la acesta darul Sfântului Duh. lck-m. III. Sf.. Care sunt acestea? Cele duhovniceşti. II) IV. uşă a cunoaşterii creaţiei materiale. nefiind mişcată de patimile (rupeşti şi materiale (. spune Sfântul Grigorie Palama.. treciind prin mijlocirea sufletului la trup..). PG 150. latura palimitoare îndumnezeieşte şi trupul... lăudabil si dumnezeiesc.. 38. 12. II. „ia şi el parte la sfinţenie". sufletul ia cunoştinţa* de cxistenţa crealiirilor sensibile si prin organele trupului intră în mod concrel in legâturâ cu ele şi ucţioneazii asuprci lor.) La bărbaţii duhovniceşti. având sufletul drept mireasă frumoasa şi preaiubită". prin însuşirile si puterile sale. o data ce pătimeşte cele dumnezeieşti. îi d<i si acestuia sil pâtimească cele dumnezeieşti şi sa* piUiinească în chip fericit împreuna1 cu sufletul. care mişcare in trup. Omilii duhovntceşti (Col. XV. alături de suflet. Cele doiu'i sule i/r vapet? desj/rr cunoşlmfa de thimnezen fi icononiiu înlnipării I-'iului lui Dwytiu-zru. ca în propria-l casa. (. XLIX.. 3. Sf. Triade. Grigorie Piilanui.Piilolugiti imiiiUn ctiztit daruri ale Duhului. adică reacţia fizică a unui simţ la stimulul unui obiect. OnUHL 12.

o data cu aceasta. a cunoaşte pe FăcătQr". el se folosea de toate facultăţile sale care participau la percepţia senzorială şi în primul rând de toate simţurile sale. tot el spune că „toate cele ce se lucrează în chip îm-părţit în simţuri. cunoaşte. ci este ela-boratâ în funcţie de valorile subiectului cunoscător.4'"' Undeva. înţelege.. vederea. care spune că aceasta este şi datoria ornului reînnoitîn Hristos: jşi păzeşte cineva sufletul fără pată pentru Dumnezeu dacă se sileşte (. De aceea Sfântul loan Gură de Aur spune: „Judecăţile noastre nu se formează după natura lucrurilor cu care venim în atingere.. toate facultăţile sale fund îndreptate spre Dumnezeu. II. funcţia si valoarea sa. este situat in spaţiu şi raportai la alle obiectc. în care intervin inteligenţa.. definit în ceea ce priveştc natura. 22. auzul. I. Cele 3m <fe tapete. in mod firesc. obiectul. păstrându-şi astfel sufletul curat.. aşa cum este el prezentat de simţuri. vestind sufletului măreţia raţiunilor (X6voi) din ele".) să-şi deprindă simţurile să privească şi să-şi imagi* neze în chip evlavios lumea văzută şi cele din ea. în acest fel. Despr? siifh'1.Premise antraf/ofoftice proces complex. si îndeosebi de ceea ce el. în ultimă instanţâ.. sânătos şi potrivjt scopului !or.49B Catehrze. imaginaţia şi dorinţa. Percepiia sa senzorială era aslfel subordonată contemplărti naturale {xao-plct <()\KnKfi). 4. îşi imaginează.. nu se opreşte însă la acesta şi nu constitute o simplă descriere a lui. cum ne arată Sfântul Maxim Mărturisitorui. scmnificatia. Cuviint hnpolrivu elinihr. sesiza cu ajutorul raţiunii sale loţ>oi sau raţiunile lor spiritua-le. in altă parte. 14. mirosul. pipâitul. ia naştere percepţia. potrivit firii. este numii. gustul.. prin prea armonioasa alcătuire a ei. I. prin ele Adam percepea în Dumnezeu toate făpturile create şi.49S Sfântul Nichita Stithatul spune şi el in această privinţă: „Când mintea pătrunde în cele mai presus de fire. mai mult decât de la obiectul în sine. M. l'ele doua sute tie ctipelc ih'xpre miunflinfa tie Dimmvzeu. care constitute esenţialul în per-cepţia senzorială. ne readuc aminte de cum trcbuie folosite. de la acesta. simmrile noastre. Aceasiă interpretare. având ce temei un dat obiecliv .. îşi aminteşte. depinzând dc starea tuturor facullăţilor sale care intervin în procesul de interpretare pomenit mai sus. în starea primordialâ a omului.*" Iar Sfinţii Părinţi.. se mişcă potrivii firii dacă biruie ceea ce este mai bun". simţurile aflându-se în starea cea după fire. atunci când au prilejul. de o mamera generală.cel oferit de senzaţie.. 102 . neîmpatiniindu-se şi nemişcându-se cu plăcere spre ele în mod conlrar firii". 4. cercetând numai raţiunile şi firile lor şi deosebind fară gre-şealS lucrările şi însuşirile lor. Sfântul Atanasie precizează faptul că: „tnipul are ochi pentru a ve-dea zidirea şi. doreşte.4''4 De aici rezultă că percepţia senzorială este legatâ de starea spirituaJă a celui care percepe. intră în chip «epătimas în legătură cu pri-cinile lucrurilor. memoria. ci după simţământul sufletului cu care le privim".

15). 72. urechile au fost facute pentru ca omul să asculte „cuvintele dumnezeieşti şi legile lui Dumnezeu"' şi pentru ca pe Dumnezeu să-L audă în orice sunet din lumea aceasta. v " HpisMlă câfre monahi.î:M Aşa scrie Sfântul Nichita Stithalul: „Ca fiinţe duruite cu simţuri trebuie să simţim în chip cuvenil lucrurile supuse simţurilor. deci. fra-ţilor. w. cunoscându-le adevărata lor naturâ. " CuvâiU împotiiva eiinitor. Tot aşa trebuie să lucreze ele şi în omul reînnoit in Hristos. 4. 11. să întaţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie.100 Sfantul Serapion de Thmuis ne aminteşte. La fel şi mirosul i-a fost dat omului pentru ca el să simtă în toate creaiurile „buna mireasmă a lui Hristos" (2 Cor. fîffixtotd călre mornihi. Ambigua. având toate facilitate şi toate simţurile lor orientate spre Dumnezeu Cel Unul. 8). să vadâ „că bun este Domnul" (Ps. Tot astfel.*" gustul. de a sluji voii dumnezeieşti. lucrârile şi însuşirile lor. 1.505 PunAnd folosinţa simţurilor sub carmuirea minţii sale care contempla raţiunile spirituale ale făpturilor. în starea paradisiac^. pentru ca. pentru îndurările lui Dumnezeu. 1). aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru" (Ps. 14 Despre acest rol al omului. 122. după cum învaţă Apostolul Pavel: „Va îndemn. iar pipăitul. căci aceasta este sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci când 1-a creat.22. Ibidnn. şi să slăviin pe Facătorul lor".. toate organele trupului lu-crau potrivit adevăratei lor naturi şi meniri. pentru că. Maxim Mărtuiisitonil. percepeau realitatea în mod identic. XXII. Sf. Scurt vorbind. X.3. în fiinţa omencască. în acelaşi fel ca simţurtle. Cel ce locuieşti în cer. 1). adicâ potrivit lui Dumnezeu şi în vederea îndumnezeirii omului. sfântă. Sf. la fel: „Ochii v-au fast daţi pentru ca. cf. 1-2). 103 . cunoscând filră greşeală. am ri-dical ochii mei.. cum spune Sfăntul Nichila Stithatul. Ia(5. mâinile au rostul de a lucra în Domnul cele de trebuinţă. 41. şi prin frumuseţea lor să ne înălţăm la Cel ce le-a zidit şi Lui să-l aducem cunoştinţa lor fâră greşeală". *" Omitii h Facere. gustând din hra-oft. să daţi slavă lui Dumnezeu'V'' sau: „Ochiul penlni uceasta a fost creat. pre-cum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale. Adam avea o percepţie obiectivă a acestora. ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu. Serapion dc Thnniis. despre care mn vorbit deja. văzând cele create. 12. înainte de a păcătui. 33. X. 3. pe toate le vedeau in Dumnezeu aşa cum le vede Dumnezeu. rostul simţurilor este să contribuie la unirea creaţiei văzute cu Dumnezeu.>re<Um>ol. bine plăcută lui Dumnezeu" (Rom. pentru ca să pipăie pe Dumnezeu in loate lucrurile (cf. mCelettH)<iec«pete. aşa cum a voit-o Dumnezeu.t Cf. 2. I In I.. legat de aceasta/ 01 cuvintele Psalmistului: „Către Tine.**' Adam şi Eva. de a se pune ■'">t)es. I308A. PG 91.Patohgia ortmhii lâzut Sfântul loan Gură de Aur spune şi el. precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor.

. Sf. peiitru ca omul să nu mai vada piecum se cuvine. el vorbeşie despve „boalii simtirilor". ea i-a fosi dată peniru a rosti cuvintele adevărului şi ca sfi aducă neîncetat laudfl lui Dumnezeu. Seiapion de Thmuis. 104 1 . X.V'. „el se referă la om în îniregimea lui. pe lângS mâini alte mâini. ci sft vadâ şi sa audă ran. *" Cf. Aslfel pcrvertite şi iiiiprăşiiate. 2. tit. M'4 ciind toate organele sale sum folo. picioarele au rostul firesc de a-i da oniului putinţa să meargă spre Dumnezeu şi sâ* săvârşească binele.. Inc. Alaniisie eel Mare. sâ aibă picioare grabnice spre a face râii. decăzută. loan Gurii tie Aur. 14.. Pcotru că pe Io( omul trup şi sullet . Isaac Sirul vorbeşte in mod explicil despre „boala <slabiciunea) sirnţurilor" (Cu vinte despre ttevotnfâ. spre lumea sensibilă. Grigorie Pahuna. Ibidem. întinat şi necural (. Sf.. Sf.ir firii. Mnearic Egipteanul. uni-re cu El. Serapion dc Thmuis. Capeh> despre trezvie şi vhnite. ăimţutile sunt pricini ale unei mulOmi decugetâri trupeşfi şi deşarte. Sl* Cf. Cuvănt împotrivn eliiii/or.'*10 ele se îmbolnăvesc. pe lângă cap alt cap. mâini care s<i lucreze nelegiuirea.Premise anlropofogice în slujba dreptâţii. cii. foe. şi inimâ care sâ cugete cele viclene".. ™ Cf. Prin păcat. II. 58. 14. 569 Cf. loc. depărtându-se de Dumnezeu. nesupus legilor lui Dumnezeu (. 19). într-un cuvânt. cu un om vechi. ril.. 11). cat şi sufletcsc. Episiolă coin-fiii cei thihavnfoesti. 53. Sf.site de om pentru a duce o viaţă virtuoasă.. despre fapiul că mintea oimilui cazut trebuie inai înlfki . AUinci cănd Apostolul vorbcşte despre „omul cel vechi". Omul.*08 în ceea ce privcşte limba. Sf. Sf. Grigorie Paliinm.MI in loc Cf Sf. inima fîicăndu-sc sălaş al rugăciunii şi bătând numai penlru Dumnezeu inir-o rugaciune ritmată de su-flul plărnânilor. (•U.. It>c.). conir.. aceastf rânduială a fost tulburatS. trupul omului este sănâtos din punct de vedere duhovni-cesc atunci când tinde spre Dumnezeu prin loaic lucrările sale si devine ast-t'el templu al Duhului Sfânt (1 Cor. Sf. loan GurS de Aur.."11 In loc să-i dea minţii materia pentru contemplarea fîrească a celor v&zute. drept ciii spre contemplarea lui Dniiinezeu şi miiloace do.1" At3t pe plan Irupcsc. liphtoUi catre fiii rei ilithovnut'şti. şi-a abătut simţurile şi toaie organele irupului de la scopul lor firesc şi normal peniru a le îndrepta.. Sf. 4. Isihie Sinailul. *': OmlUi duhovniceşli (Col. Macarie Bgipteunul.. 20. pe lângă urechi alte urechi. în CuviuUiil /. omul se înstrăinează de firea sa fundamentala şi autenticâ. Sf.).. spune Sfântul Macarie Egipteanul. 23). 60. Sf. Fiecare organ al trupului iucrează în chip firesc şi sănătos atunci cănd lucreaza* în Domnul şi se mişca* de dragul Lui. căpatând o fire cu toiul contrarâ.w Tol astfel. având pe lângă ochii săi alţi ochi. când simţurile sale sunt „în bunâ iâiKluial.Si'i-şi linişlească simturile" şi să le lamăduiască de boiilă {ihUlenu 30). şi îndeosebi de a fi ridicate în mgăciune către El. pe lângă picioare alte picioare. Vuvăni penmt cei ce W litustesa. Isaac Sirul.1-a surpat şi 1-a întinat Cel Viclean. 6. II. Epixtotâ către motuihi. ■" Sf. Cuvitite despre nrvoinfa. pe omul eel de dcmull l-a imbracat cu un altul.

51" plecfmd-o câtre lumea cea simţită. I. văzutjf în afara lui Dumnezeu. mulţimea şi rmlsura dorinţelor sale piilhnaşe.v Omul vede tapturile în funcţie de dorinţele sale pălimaşe. toţi oamenii percep realitatea aproape în acelaşi fel. care le definesc adevărata lor natură. Atanusie eel Mare. ca să se piece spre cuvinte deşarte şi să-şi înveselească prostcşte minieu cu ele. ci este o proiecţie a conştiinţei decăzute a fiecărui oni. Aslfel. Sf. Mirosul esle man at „spre mirosirea felurilelor parliimuri ce rrezesc pofrele trupeşti'V7 PipSitul. simţurile şi organele trupeşti ale omului căzut sc pun în slujba dorinţelor lui trupesti şi slujesc la lucrarea păcatului şi aţâţarca patirnilor. însinlinate de Dumnezeu. ■" Sf.sle nn bine. la rândul său. 20). Maciuie Egipteumil. simţurile o înrobesc.*"1 pentru a-si oferi. Oinilii duhovnlcesti (Col. conlribuind la înălţarea ei spre Dumnezeu. el se loloseş-te de ochi „aşa cum nu se cuvine". I0. Maxim Mărlurisilorul. de la funcţio-iiiiiva loi fiiească şi încep să funcţioneze patologic. s Kr> .. Fapt.nl că. de vreme ce ea nu se mai porriveşte cu realitatea însâşi a obiectelor. nu înseamnâ deloc că per-cepţia lor este una obiectivă. "* Sf. împlinindu-I voia. facultajile cognitive ale omiilui nu mai inlerpretează potrivit Duhului datele senzoriale. II). Isaac Sinil. Cuvfint uupotriva etirrihr. Sfantul Atanasie explica felul In care sufletul face '* Cf. le or-donea/ii.sjiunsuri itiirv Inhisif.s lipsind-o de pălrunderea realifăţilor spirituale. noi vedem altiel decâl este". Sf.'"7 Omul se foloseşle de ele în primul i find penlru a dobândi plăcerea simţuala pe care o caută. I. Kichita Stilhatul vorbeşte desprc „robin simţuriloi" ((>/<• 300 de ca-»». obiecle de care să-şi bucure privirca.ltoare. înstrăinând mintea şi supunând-o acestei lumils. In acest sens vorbeşteSfftntul Isaac Sirul despre „boala s. M ibidem. omul căzut nu mai are o percepţie a lor corecta. Nemaivăzând energiile dumnezeieşti din creaturi. Organele trupului sunt şi ele deviate de la rostul lor initial. '*" Cum câ moorlea e. schimbându-se după felul. 5.niţiiilor-:16 In loc de a sluji lui Dumnezeu.. după pofta sa. „Aproape tot din ceea ce privim. le dii sens şi valoare în liincţie de patimilc sale. ("uvinle aespre iwvoinfa. Gustul ajungc rob lacomiei. 2. ci arată sîmpla polrivire a unor subiectiviiiiţi piulaşe la o aceeasi cădere şi faptul că deformârile suferite de facultatea per-cepiivil . *IJ Cf. Ru. se face iniealtâ a mullor patimi. le situează. adică confonna rcaliliiiii lor şi adecvata la ceea ce sunl ele in chip adevfirat. 50. în ciuda acestor diferenţe. 23.ia devine subiectiva* şi schimb.51'' ca să ascultc vorbe rele şi să se bucure de auzirea lor. Arâlând care sunt urmă-rile pacatului strămoşesc. obiectivă. Cuvinte despre nevoinţâ. de asemenea. Urmeaza cfl percep-i. Isaac Sirul. I. constatâ Sfântul Ambrozie.i urmaşilor lui Adam sunl fundamental aceleaşi.ParoloRtti vimilui aătttt sâ se supuna minţii. pulem spune câ\ în mare. " De aceea Sf. ' iiviiili' th'spri' iwvoiitţti. Işi foloseşte urechile. Sf. „aşa cum nu se cuviiie". II.

18). au folosit-o spre hule şi bârfeli şi juramintc mincinoase". nu s-a abfttut de la ţintă. suindii-se pe cl. lipsită de judecală a simţurilor. Tot aşa şi sufletul. 106 .. Sf. ** toe cit. II). şi ele sunt pricină de cădere. loan Gură de Aur.>. subliniind rolul suflelului în aceastâ răfăcirc a simţurilor. II. în loc de a le folosi pentru naşterea de prunci. astfel aler-gând.*24 stomacul l-a întors spre „beţie şi lăcomie nesăturată". Şi în loc să folosească limba spre cuvinte bune. mână calul precum poate . Omilii duhovniceyli (Col. ** Cf. păcătuieşte şi-şi pricinuieşte răul. rit. nu pentru că asta le-ar sta în fire. Sfântul loan Gură de Aur scrie şi el in acesl sens: „Să luăm aminte la mă-dularele noastre şi vom vedea că. socolind că. 1 Cuvtinf hnpotriva elinilor. nebunesc. Pikle 6.şi poate precuin voieşte . simţurile şi organele trupului acţionează într-un chip lipsit de raţiune. '" CuvâtU tmpotriva elinihr. 6. 5. dacâ dispreţuieşle ţinta spre care trebuie să-l conducă şi abătându-se de la ea. dr.536 Lucrând contrar firii..100 •!>captte. 2. loc. abătându-se de la calea spre Dumne-zeu şi mânând mădularele trupului spre altceva decât spre ceea ce se cuvine. I. Cf."2 şi încâ mâinile „spre a fura şi a bate pe cei aseme-nea Ior". Macarie Egipteanul. St Macarie Egipteanul. nevăzând ca" s-a rătăcit din drum şi s-a abătut de la ţinta sa". ' Autorul Pildelor vorbeşle şi el de „mainilc cure varsa sângc nevinovat" (Pilde 6. daca nu luăm amintc. scrie aslfel: „Coii-ducătorul unui cal de curse. şi iarâşi de muUe ori îl mână spre prâpastie. mai binc zis. 5. 17. de asemeneu."( cât priveşte picioarele. măinile au pornit să omoare (.Premise antropologice să lucreze contrar firii toate funcţiunilc trupeşti. ci din lipsa noastră de grijâ". loc."7 Iar Sffintul Atanasie. 17). mânându-se pe sine prin ele. Sf. ele sunt „grabnice sâ alerge spre rău" (Pilde 6. Sfânlul Nichita Stilhatul vorbeşte desprc „porni-rea dobitocească". Căci gândeşte numai la alergare şi nu vede că s-a abătut de la ţintă. fiind purtat de el spre ţinla spre care se poartă pe sine însuşi în repcziciunea calului.şi dc multe ori îl repede spre cei pe care-i întfdneşte. A se vedea.) şi(-au dal) celelalte mă-dulare spre desfrânare. *■ loc rit. l*7 Cele . „Mişcându-se mintea spre ceea ce e poirivnic.

PARTEA A II-A Descnerea. manifestările şi felul în care se produc bolile spirituale. Patimile .

.

I.7 Acest paA se vedea: Avva Dorotei. IV.l boala e a doua. Pentru ca suflelnl este prin fire nepătimitor (. 134. cănd se afla după fire.)■ Deci. nu în ale sale". ne uminteşte Sfantul Vasile eel Mare/ „Palimi-I. Dogmatica. Toţi Sfinţii Părinţi spun ca acestea nu fac paile din firea omului. când se afla în afară de fire.. după sănătate".chin. în acelaşi sens. Căci altfel ar intra in definilia firii".) Noi credem ca Dumnezeu a facut pe eel după chipul Său nepătimaş (.. 1. 5 bis. spune Sfântul Maxim Mărlurisilorul. când e pâti-maş. 83. Şi dacă acestea sunl asa. vinulea este In suflet in chip fireac. cum vom vedea. se cuvine să îndrâznească şi să spunfi că (paiimile) nu tin de suflet nicidecum in chip firesc. 109 . ' Ibidem. Deci paiimile au inlrat hi suflet pe iuinâ şi mi e drept să se spuna că paiimile tin de suflet. 20. 69. pc pamanl. Căci a spus dumnezeiescul şi marele Vasile: «Sufletul. (sufletul) este in chip vădit în afara firii. loan Daimir. pelrece jos. 82. Prin urmare. Cuvinte despre Havofrtfâ.. paiimile pun Stfipânire pe ea»".4 Sfantul Isaac Sirul.3 Sfâniul Nichiia Stithalul spune că ele sum „cu totul străine şi în nici un fel proprii firii sufletului". 8. prccum ne asigură eei învSţaţi de Biserică. Amonie eel Mure. boli spii iluale înlorcându-şi de la Dumnezeu faculiăţile sufletului şi trupului şi îndrep-tandule spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla In ea plăcerea. precum suni cu adevârat. " Omilii iti-sftre. Pentru c. lblosindu-se.. 5. Serisvtt. ( Răsfnmfuiii câtre Taltisie. O dală ce se şlie şi se marturiseştc de loţi că ţine de suflet curaţia în chip firesc. XI. Evugrie. nuniite şi vicii (Kcttciai). 4 Dcspre sujlei. §i când firea coboară din treaptu ei. e vădit că se mişcă în cele din afară. 18.6 Acelaşi Sfânt Pârintc scrie în nltîî parte.e nu au fost create la uiceput împreuna cu firea oamenilor. Sf. de un limbaj medical: „Deci e vadil că sănâtatea exislă in lire de mai înainte de boala ce-i vine ca ceva ce nu ţine de ea (ca un accident).). lar cele ce-i vin ca ceva deosebii (accidentele) sunt în afară de fire (". hivâfâturi de suflet folmitoare. esle nepâtimaş. spune că „paiimile sum un adaos dintr-o pricina sufleteasca. Jacrrea omului. Sf. Srrisori. când se rnişca în chip pSlimaş..' „Ele nu tin de chipul lui Dumnezeu".I Patîmilc.3 „Mişcarea potrivnică firii este pătimaşă. lar cand e în cele de SUS.. omul face să se nască în el parimile (H<A8TI). pelrece în cele de sus. chiar dacâ acesta se itiişca în ele. •■Ihittein.

. IV. acesta a adus in el patimile. II). Kttspunsitri viitre Totttsie.13 Sffintul loan Damaschin precizează: „Toate cate a fScut Dumnezeu. (a intrai) rău-taiea patimilor. 8. ajung în rău..42.. a semănat în el virtuţile.. 41. XXVI.) Căei virtuţile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire. Sfântul Macarie învaţa1 în acest sens: „In urma neascul-tării primului om. Căci nici nu au vreo fiinţă sau vreun ipos-tas. nici n-a zidit răul. tnanţfBstârUeşifalul in <at«se prodttc botih spiritual* saj este foarte aproape de ceea cc spune Evagrie: „Dacă boala. precum zice: Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră" {Fac.lu Vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului." „Dumnezeu nici n-a făcut.. pentru că sufletul este din fire nepătimitor". 1. Potrivit firii lor toate sunt roa-be şi supu. tin de fire a omului. as a cum am arălat.se Crcatorului.. Căci Dumnezeu nu e facătorul patimi-lor". in chip voluntar. Sfântul loan Scărarul spune că: „Păcatul sau pati-ma nu se afla în fire în chip natural.i Dorotei: „Am scos virtuţile şi am sădit patimile contrare lor (. aşa cum s-au fa-cut..DescHtna. dar patimile nu le avem in chip firesc. îndată după călcarea po-runcii s-a făcut în om străvezie si vădită asemanarea cu dobitoacele necuvân-tâioiirc". departându-sc de lucrarea virtuţilor.1* Altfel spus. aşa încât trebuie ca ele să fie definite în primul rând in mod negativ.K în ceea ce-l priveşte. 1.. sunt foarte bune. care nu există dupa fiinţa {. adică după virtute (. este Limpede că rautatea este şi ea a doua. că ele odrăslesc m fire.Oogmatiea. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul.) dupfi ascmanare. Deci s-au amăgit unii spunănd c:l unele dintre patimi sum fircşti m suflet".) Deci Dumnezeu ne-a dat în chip firesc virtuţile. 82. lată ce Spune Avv.i de Dumnezeu. după ce au patruns in partea cea mai puţin raţională a ei. IV. ca urmare a piicatului strămoşesc. Pentru că îndatfi ce a tacut Dumnezeu pe om. 26) (. 110 . a format in ea însăşi raul". sunt foarte bune.1'1 Singure virtuţile. de la starea conformă naiurii şi dac. Dacă ramân aşa cum au fost zidite. 1. . care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenil a doua fire". " r\<fhifi cuvdnt.. 20. ca lipsă a vinuţilor care le corespund şi care constituie în om asemanarea lui cu Dumnezeu. patimile sunt efectul relei folosinţe de către om a Libe-rului său arbitru. . 1 Scow. dupâ virtu-te". 1 Cuvfafe tlesprr nevomfâ. rod al voii personale despărtUă de voinţa sa fireasca. „Patimile sunt un adaos dinlr-o pricină sufletească. Prin ele. ca absenţă.i La fel spune şi Sfântul Maxim MărtuHsitorul: „Spun. din pricina cflderii din starea de desăvâr-şire. a intral în noi ceva strain de firea noastră.). daruit.1 vin la o stare contra naturii. ci din lipsa lumi" Capete gnastiet. partea a doua. Dar daca se îndepărtează. 41. îiivaţând de la marcle Grigorie al Nyssei. in loc de chipul dumnezeiesc şi fericil. Dar când una dintre fapturi s-a revoliat şi n-a ascul-tat de Făcător. " Oinilii duhovnicejti (Col. în raport cu sanătatea. este a doua. ci sunt ca întunericul.

între . Oinilii la Hewmenvt. irascibilitalea. imtişinaţia etc. 64. poirivii scopului pe care Dumnezeu H le-a dat la crearea firii omeneşti. 89. Ele cores pund folosinţei şj sensului firesc şi rational O. 10. a facultăţilor.1" prin devierea..patimile inipului" (A se vecleu: Evagrie. 1 Scam. dupâ cum toi ' Awn Doroici trimite uici la Sf. lar delinirea rautatii este următoarea: folosirea rea şi împotriva poruncii Domnului a darurilor pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să facem binele.. adică de la viitute. după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii.) cu aceste puteri lucrând cored şi după cuviinţă. împotriva lui Dumnezeu) a puterilor sutletului şi a organelor trupului. a Cf. II. Sf. patimile jifectcazîi în. care etiprinde inteligenţa sau mintea (vouţj. şi venim la cea contra naturii. 5. reaua lor folosinţă (rtapctXpnjaK. Ciivi'tnt de suflel folosiior.oyiKOi. Trauuul practic.) al acestor facultăţi. 41. Vasile eel Mine. Cape Us despre dtagoste. consider^ că palimilc suni suscitaţe de „putcrile suflctului în mişcarea împotriva firii". strict vorbind.20 Sfantul loan Scruarui.17 Vinulilc constau în lucrarea potrivit firii sau. dnpă chipul şi asemănarea Căruia a fost creat omul. dimpotrivă. XII. şi trupul. Maxim Mfirturisilorul.' UKItie eapete. alunecâm spre mutate.n Abătiindu-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plâcerc. 30. I./. implied într-o oarecare musurâ totnlilatea puterilor sufletului (inteligcnţa. memoria. altfel spus. 36. cure stint puteri pătirnaşe (KCtSiltlKai). altfel spus. îşi mi obfuxia în suflel şi este de la sine înţeles ca unumite patimi ptivesc în ucelaşi timp >i iufletul. ajnngem în viciu". 11 Dogmatics. Capettt despre dragos/e."' Sfantul Talasie vorbeşte şi el despre schimbarea vimitilor în plicate. mod esenţial „paitea pîitimaţâ a sufletului". au rostul de a-I îndrcpta pe <>m câtre Dumnezeu şi de a-l în^lţa la El. pervert irea. 8. 35. Pat tea a dona a Cuvantului XXVI.thin.Patimile. daca* însă nu folosim acţiunea lor. 20. aşa cum am văzut. Dacă rSmânem în sta-rea naturală.patimile suflctului1' şi . puterilor san lendinţelor omului. Sf.! firii la una contrary firii". 1.1" Sfantul Nichita Stithatul. '* Sfinţii Pîirinţi fac deosebire.. dacă ne abntem de lu starea naturală. '' ( . Totuşi.). II. form at ă din putcrea doritoarc si puterea irascibîlă. se ivesc datorită lucrării con-trii firii (adică împotriva scopului firesc şi normal sau. Dogmatical iv. Isaac Sirul. loan Damar. pe de altă parte. care. '' invaftittiri ile suflel Jblositoare. inj'miutre şi /wlreieiea ten du/ui mime. Astfel. dotinUi. voinţa. patimile mipesti. facem viaţa noastră virtuoasa ptin pietate. tot aşa. dtipîi cum am vilzut. boli spimuole nij. Sfinţii Păiinţi vorbesc adesea si despre patimile „plUfii rationale a suflctului".) Cu toatc că. Sf. I. în general.."' Sfântul loan Da-maschin învaţă tot aşa: „Viciul nu este nimic allceva decat îndepărtarea vir-luţii. Fiecare patima. >-6YIK6I. Cuvinte despre nevoinfâ. 37. Sfantul loan Damaschin defineşte patimile ca „abaterea de bunăvoie de ia starea conform. însemnand dc altfel. pentru Sfinţii Părinţi. suntem în virtute. Patimile. spune câ: „noi am schimbat însuşirile sustinăloare ale firii în patimi". a dat naştere patimilor (bolilor) şi le-a întăril pe acestea împotriva sa". la fel. Ill . conform Logosului.52 lar Sfantul Vasile eel Mare arată că: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să îinplinim toate poruncile pe care ni le-a dat (.

Desprefijcerea omului. irascibile şi rationale". ('opete despre tlragosfe. potrivii porunciî Sale".l fiirâ judccată a vreunui lucru sau din pricina vreunui lucru dintre cele supuse simţurilor". scolia 4: 5 J Ri'gtiliU' itmri. care vorbeşte adesea despre caracteru! nefiresc al patimilor/s spune. ('apc.patimile contrare firii" (ibidem.Oescrirrea. lar dacă este aşa. Strvmate. 16. II. I9. wdiiifestatile şifelul m tare » produc btititr spiritual*? aşa de adevârat. Acesta." Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufletului de la rosiul lor duninezeicsc firesc şi prin întrebuinţarea acestora in mod contrar firii. 112 :< . in vederea obţinerii plăcerii simţuale. XVIII.-7 „pficatele ne vin din reaua întrebuinţare a puterilor sufletului.. definiţia virtuţii ccruie de Dumnezeu este folosirea acesior daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. dar.1 rătil vine din folosirea în chip contrar firii a acestor puteri ale sufletului. patimile sunt mişcfiri dereglate şi (rationale ale sufletului: „Patima. Clcmenl Alexmulriiiul. în viaţă. 1 OmUie /a Vânhirea Cîitnârifor."" Aşa învaţă şi Evagrie.lu care să fi fost creat de Dumnezeu". III. 4.su ri cătri' To/asie. II. 6. IV.2'' „în toate lucrurile reaua folosire este pâcat". 111. scoliîi 9. 3. 2. „nimic nu e rău din cele ce sunt. decât reaua întrebuinţare.. nu există nimic i. este limpede c. 55. '" Cf.. fie spre o iubire neraţională. PG 44. I. 50. 61. de usemeneu. cautâ să le doboare sufletul prin puterile (facultaţile) înnăs-cute ale lor". constatăud cS patimile distrug „lucrarile fireşti ale sufletului"/'' arată pe larg cum se pe-trece acest lucru: „De vreme ce cugetarea.*0 Origen constată acelaşi lucru: „Ur-zitorul tuturor acţiunilor sufleteşti. 51. a celei poftitoare. 39. II. Cf. '"llwient. a adus la existenţfi toate lucrurile spre binele comun. este o miseare a sufletului împotriva firii. aţâţându-1 pe om sâ le folosească cum nu se cuvine. fie spre o ur. spune Sfântul Maxim. se întâmpln adesea că lucrurile bunc ne indruma spre păcat. îndreptân-dii-le spre cele necuvenite. pcntni câ le dăm întrebuinţare greşită'V De aceea. II. imimea si pofta. 19. lar Sfântul Maxim.te gnostic*. fiâspimsuri cat re Tttlnsir. Kaspun. '•' Ibidem. Giigorie de Nyssn. A se veden. " ibidem. 16. spune Sfantul Maxim. ca şi a numcroasclor dereglări pe care le produc in su_1 Ciiirinl peitfni ve. diavolul. 22. şi din cauza tuturor celorlalte tulbururi care le sunt inerente.*1 Sfantul Grigorie Palama invuţă tot aşa că „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă naştere patimilor vrednice de dezaprobare". II. Dumnczeu. însă. Cai't'it1 tlesţnv âmgoste. în acest sens. 86. de asemenea.59." Penlru aceasta. XIII. 2. „pornind razboi împotriva virtuţii şi a cunoş-tinţei oamenilor. fie rău. nasc răutatea şi penlru că sta în puterea noastră să ne folosim de ele fie bine. Sf. Cf.i ct? se lini^tesc. " CapeJe dexprt dmgOSle. Scolîastul acesiei luciăii vorbeşte în mod obişmiii dcsprc . scolia4). dacă nu sunt fo-losite cum se cuvine.1B. 59. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti"..

6. XXV. Cfefe SOOdt eapete. Dialogut cu iudeul hxfon. Sciisori. 98. 560A. care înseamna „boală". VI.Prin lucrarea rriului. Sf. OmUU duhovniceşti (Col. spune (impede Clement Alexandrinul. practic implicită. 113 . LIU. 11. Ill). patimile pot fi considerate. Dtsprt diovol. Metodiu de Olimp. 53: fmne. Cf. XX. Sf.47 wDupă câlcarea pomncii. XXVII. 463. 5. IX. III). •' Cfffe MX) de capete. 4. Herma. 7. 34. apropierea dintre aceste noţiuni este. IC Scrisori.„). Sf.14 Stantul loan Gură de Aur spune că „patimile nu sunl altceva decât nebunie". 3.." La fel spune şi Avva Amun. XXVI. întune-cândune mintea. 2. rfttâcirea cugetelor şi pierderea conştiinţei"/' Căci citiin în Ecclesiast: „miam dat seama că răutatea este o nebunie. 25). Astfel. I. Sfinţii Vursanufîe şi loan. IV. 51. ' Ibidem. S/'. Simeon Koul Teolog. I. 4. 7. 126-127. La aceasta ne invitâ chiar termenul grecesc n&Ooc. cum este el impiedicat sfl tucreze cele spre viaţă şi cum zace el ripus de boala grea a patimi lor celor necinstite". 34. 201. (&<|>poo-i>UTi)" (Eccl. 22. w Omilii âahavnlcesti CCA. privită ca mulţimea " Cuvâtti impoinva e/milor. care denuineşte patima.tn HfiislaUi nîirr Coloseni.. Omilii h. IX. "• Qaeheze baptîmale. XFl. in cave patimile sunt prezentate ca boli. PG 83. 26-27. el mai spune şi ca" „sufletul zace in boala pacatului".4' Tot aşa şi Sfântul Macarie Egip-teanul. m învăţătttri de suftet folositotire. Teodoret al Cirului. Omilii duhovmcesti (Col. Sftnţii Pârinţi prezintă foarte adesea viaţa dusă în păcat si patimile ca pe o adevărată stare de nebunie. prin rădâcina sa comuna cu /tdOTj şi n&Onjia. 5.41 şi Dumnezeu „cunoaşte de ce rele este înrobit sufletul.Patimile. 2. ca şi în Sutaîntâia. boli spirittuile flet. Cf. XI. I. spune el. 2. 4. "] Prolreplic. 1.57 încâ şi mai adesea ei folosesc termenul de boalâ penlru a nuini patimile şi Obisnuinţa cu pacalul care se naşte din ele. NichitaSiilhaiul. Mnrarie EghXeamtl. . Ihuilii In I Ctnititeiti. sutletul a ciizut în boala patimi-lor". Fer. «)3. forme de nebunie. prtmim o oarecare deprin-dere străina şi conirară firii. ajungem ca în obişnuîrea cu o boală veche şi de nevindecat'Y" Patimile sunt „boli ale sufletului (vuxfţţ voooi)". XI. îniicgiil capitol. I I . V. Sf.40 Sfântul Nichita Stithatul vorbeşte despre „boala patimiî". ■' Ibidem. 1. 17 (întrebare). Despre ferioiie. 4. 3. 19-'> Omilii. 48. Pililele. Cuvânt elespiv Provide»l<i. 97. XV. IV. lustin Martinil şi Pilosoful. MaieU XIX. Cateheze. Sf. 41. Căci beţia nu este nimic altceva decâl abalerea minţii în afara căilor ei fireşti. 100. 10. Pihtomt. I. Sf. scrie Avva Dorotei. 5. dar in nenumărate rânduri Sfinţii Părinţi o stabilesc in mod explicit. Grigoric dc Nyssa. I. IX. 35. VII. " Cf. loan de Gaza. 22. 5 (versiunea siriacfi). VI. 22.3'' iar in alta parte explică mai pe larg: „Fiecare dintre nenorocitcle patimi zămislite în sufletul nostril naşte în noi un soi de beţîe (. Scrisori. Sfaniul Atanasie eel Mare vorbeşte despre „oamenii cfizuţi in nebunia patimilor". 115.. în acelaşi pasaj. 250. Banchehtl. Mai aflăm patimile nuniite dtept boli in: Parafmzei hi ISO de capele In.. Cf. Cateheze baptlsmate.44 Evagrie numeşte „răulatea". 7. 3. 62. 2. pe drept cuvfuH. 3. II). V. loan Gură de Aiir.

puterea patimii vătămatoare a împresurat pe una dintre acestea. care pot avea o singuru cauză. şi lumina şi întunericul la ochi.41. loan Damaschin. 83.4S Sfântul Maxim. 29. Cf. câte p<irţi îile trupului a infectat. Mai aflâm lie asemenea palimile privite ca boli în Cuviintul 26. a port hi nii din suflet care a fost molipsită. Sf. Cand acexta a atacai încheieturile sau extremităţile mâinilor. veninul vătămător. se produc otiUi şi oftalmia. mai spune el. Omilii ta llexaemeron. sănătalea lui". la rândul s3u. 4: „Raul esle o boalil a sufletului. Uupfi membrele care au fost alinse de boala. 1 < uvlntt despre wvoînfă. sau. după care. 46. „boală a sufletului" . Când. scrie Origen. Vasile eel Marc. sau.46 lar Sfâmul Isaac Sinil scrie în acelaşi fel: „Cu cele ale sufletului este toi aşa ca şi cu cele ale trupului. 10 Dcspre patîtnî. 86. Sf. Sfântul loan Casian arata* cum se pot deosebi şi împarţi ele prin raportarea la diferitele „părţi" ale sufletului. 1. înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri. învaţă că „precum se raporteaza sănătatea şi boala ta trupul viu. dar felurile suferinţei sunt mul-te. Dacă deci virtutea este in chip firesc sănâratea sufletului. Aceeaşi singură obârşie. cle a&eineney.4" „în suflet se află mulţime de boli". 30 şi. produce boli cu atâtea nume. aşadur. patimile sunt boli ale sufletului". trecând de la cele văzute la cele DevSzute. ca să spun aşa.Descrierea. cre-dem că se aşază în părţile. în locul ei se aşaza ceea cc numim vi" Capet* gnostic*. toi aşa se raportează virtutea şi pacatul la suflet". manifestârile şifelut in care se pnniuc bolile spiritual? patimilor ce se împotrivesc virluţii. nu se tămăduieşie sufletul de bolile pacalului". adică iivând drept obârşie raţiunca. iar virtuiea. privite în (otaliiate ca boli.*17 „Fărît curiîţirea de patimi.*1 Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli. Când este atacată de putorea veninului vătâmăior fortâreaţa trupului. Isaac Sirul spunc că: „RfuKaiea este o boală asufletiihii". prin stricare. în acelasi chip. XXV||. Aceasta se înţelege uneori mai usor prin comparaţia cu bolile trupeşti. „cntă viemc suflelul sc uflă în boala palimilor. Despre nigâcîune. * Ornilii lci Carlea Nunierii. voinţa şi sentimentul. " Ihtdem. A se vedea. TV. a ac vedea. întemeind astfel o adevaratfl nosografie duhovnicească. pe care ele le afectează. în caie Sf. aparc cefalalgia.41* Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele nnilte de care ne vom folosi atunci când vom analiza fiecare patimă. Ill . sau la puterile acestuia. 4'' i iifH-te itespre c/m^oste. care se pot tulbura din vreo pricină oarecare. în Episiola IV. iar dacă s-a coboral la picioare. IX. boala se numeşte gută. de asemenea. în membrele sufletului nostru. drept pilda. nu simle cu siinţi-rea cele duhovniceşti". dupa calitatea părţii. în iuai mulie rânduri. numele bolii este podagra. iar numele patimilor si ale stricăciu-nilor sun( fclurite. 12. capul adica. Snttcg Cuvuniul este îmeineiul pe accaslâ comparaţie. Când acest venin a pal runs in urechi sau in ochi. ca să spun aşa. şi recurge peniru aceasta demonstrate la o comparaţie clară cu bolile trupului: „Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor. enumerâ diferitele patirni. Cuvâni de sufJet jolosilor. puterea fiecSrui viciu.

Iar dacă va strica partea poftitoare va zămisli: gastrimarghia.. avuriţia şi poftele vătămaloare şi pamantesti". calornnia. 1 San lâcomui pămecelui.Patimile. pe baza deose-birii dintre patimile sufletului şi patimile trupului. ura semenilor. judecarea scmenilor. împotrivirea. lasitatea. în majoritatea cazurilor in care Sfinţii Pârinţi se folosesc. tristeţc.dacă ar exista ase-menea lermeni bolilor sufletului.-' In acesl text. nerabdare. numiS-rul lor creşte prin combinarea unora dintre ele. ■. sfada. de un vocabular." In altă parte. ca afecţiunile somatice sâ fie descrise în termeni rezervaţi . şi nu in chip alegoric sou pur şi simpiu ca ilustrare.//. în principiu. amarăciunea. şi anume tot atâtea cAte mişcări patologice pot avca diferitele ltii facultăţi. ipocrizia. trândavia. încă şi mai lungă. slava de-şartă. '"' Adică slava deşartli. blasfemia. iubtrea cclor materiale. aplicat în mod obişnuit la patologia corporals. ci. nerei'oiworfj'triilulwvniceşti. pizma. care foloseşte acelaşi principiu de clasificare. mânia. adică orice erezie. pizma. „Patimile sufletului sunt uilarea. ne oferă o listă mai detaliată. tit. lipsa de crcdinţă. cnizimc." trufia. ceea ce permite să se vorbeasca' şi despre unele. negrija şi neştiinţa. pentru a descrie patimile. pornirea nestăpânilâ.*"1 Sfântul loan Da-maschin. ne da următoarea clasificare: „Dacîf este infec-tală de viciu partea rationale va da naştere la vicii ca: chenodoxia. Sfiintul loan Casian. şi despre altele în lermeni medicali ideniici. minciuna. 115 . întumurarea. lăcomia. ci despre un mod de a se exprima perfect adecval la realitatea descri-sa. frica. 0 mulţime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cftzut.. pe care Î1 putem considera drept reprezentativ pentru fe-lu] tic a privi al Sfinţilor Părinţi. Ana-logia existentă între cele doua* planuri ale realitaţii ar permite. ('uvâttt liesuflel fo/osilor. arghirofilia. despre o manierâ precisâ şi directă de a arăta lucrurile aşa cum sunt. nepftsare. iar dacâ maladjile sufletului sunt in gene-nil pre/entate prin vocabulanil rezervat patologiei corporate. gelozia. in viitutea unei autenlice analogii ontologice care cxistă încre afecţiunile trupului şi cele ale sufletului. putinătatea de suflet. mândriu. aşa cum însuşi Sfîintul loan Casian o spune. aceasta se to-tftmplS pentni Ca este mai simplu sit se meargă de la cele vizibile spre cele invizibile. care sunt: lipsa de credinţă. erezia. tristeţea peste măsură. ilustrân-du-şi afirmaţiile de mai sus. bolt spiriitutle ciu". decîit invers. palima apare limpede concepută şi definite ca boalfi. cearta. nici ca simplă comparaţie. XXIV. trebuie S3 şlim că nu este vorba despre simple figuri de stil. cele trei patimi prin care ochiul sufletului . el dă o altîl listă. luria. Daca va fi rănită voinţa (partea irascibilă) va produce furie. 15.mm-Cea este orbit şi înrobit tuturor celorlalte patimi. laşitate. iubirea avuţiilor pâmânteşti. părerea greşită. mândria. mai ales atunci când este vorba de instruirea celor care sunt puţin familiarizaţi cu realităţile duhovniccşti. în plus.M desfrânarea. 8 Cf.

plân-sul la nevreme..Oescriereu. falsitatea. viclenia. poftele celi! rele şi toate palimile nemşinale cele împotriva firii. dorinţa de a plăcea oamenilor. cânirea. îngamfarea. viclenia. lar când ascuţim mai mult prin durere modul iubirii trupeşri de noj înşine ((|n-Xautta). dcprimarca. naşte lăcomia pântecelui. gelozia şi toale câle ţin de o dispoziţie care a fost lipsită de prilejurile plăcerii. plăcerile cărnii şi toate cele care se fac pentru îndulcirea trupului. în sfarşit. injuria. 116 . iubirea de arginţi (. lenea. dispreţul. vorbirea prea iiHilta.. vorbirea urâtă şi toate câte sunl de felul acesta.. când ne îngrijim prin plă-cere de iubirea trupească de noi înşine (QiAaurta). cele care provin din ferirea de durere şi. neînfranarea. l'anfaronada. când din alle pricini se amesteca în plăcere durerea. din aceeaşi pricina. distracţiilc. Sfâniul Maxim Măniirisilorul. nechibzuinţa.). pizma." „A le număra pe toate şi a le spune toate. cruzimea şi rSulatea. puţînfttalea de suflet. tâlharia. de-a lua în râs. citată mai sus. cele care se nasc din unirea accstor două porniri.. bârfeala. pornirea de a maltrata. linguşi-rea. " Ibidem. tminijesiăiile şijeltd in iwe. ironist.. îngâmfarea.*'' în ceea ce-1 priveşte. desfrâul. slava deşartă. Iar patimile tnipului sunt: lăcomia. sminteala. adulterul. ţinerea de minte a răului. Astfel. pfirerea de sine.. deznădejdea.. uşurăta-tea.). iubirea de podoabe. dând perversitatea (căci aşa numesc unii Intalnirea părţilor contrare ale răutăţii). se produc bolile spiritual* cunoştinţa. naşte mânia. ura. nepăsarea (. plăcerea simţurilor şi iubirea plăcerilor de tot felul. beţia (.). reaua folosirc în chip pătimaş a plăcerilor himeşti.. In sfârşil. jalea. întristarea. dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate câte sunt născociri ale acestui viclean amestec".). umblarea cu ca-pul prin nori. „Cautând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de durcre. iubirea de arginţi. cu înfăţişârile. întriga. adaugă Sfantul Maxim/* lată deci câ aceasta listă. sfarâmarea suflelului. moleşeala. '' RăsptmSUti nitre Talasîe. nesimţirea. modurile. nu e cu pu-linţS". vrăjile. consimţirea sufletului cu păcatul. neruşinarea. nascocim surse neîn-chipuite de patimi făcătoare de stricăciune. neglijenţa. ciuda. tănguirea. zgârcenia. jocurile de noroc. c« toată întinderea ei. ghicitul. aroganţa. risipa. vorbirea la nevreme. adoptând dasificarea stability pe baza celor trei funcţiuni principale ale sufletului. obiş-nuinţa cu păcatul. lăudăroşenia. duşmănia. descurajarea. pângărirea celor sfinte. linguşirea. tirania. rîîlăcirea gândurilor. nebunia.). îrnbiiibarca pântecelui. PrefuţiK lh Ibidem. şiretenia.. prevestirile. uciderea. iubirea de sine (. cele care provin din căutarea plăcerii. ca şi cea Sfânlului loan Damaschin. înfumurarea. cauzele şi vremurile lor. nu este decât parţială. neruşinarea. prefaciUoria. necurăţia. hoţia. prefăcStoria. în paralel mai face o clasificare a pati-milor în alte trei categorii. deffiimarea Providenţei. calomnia. ademenirea copiilor (. viaţa iubiioare de (rup". naşte făţărnicia. iubirea de stăpâni-re. necurăţia. uşurătatea. mândria. lâncezeala..

WO tie ttipett. St.. Cu vtntf despre neuoiiifă. socotind mândria şi slavadeşartâ o singură patimă. p. II. Talasie. firgula. 45. SI Gri-gaiic eel Mure. Scam.6 al jiiitnilea. 17-18. 71. gandul tristeţii (Xttaii). 117 . Tratatul practic. p. XXI. Convorbiri duhovnicejti. despre care vorbeşte Deuteronomul (7.6. Sf. 11. 12. Com'orbiri dtihovitieeşti. V. Isaac Sirul. HI. 5. a se vedea I. al măniei (bpvfp. I: XXVI. Priraul este gfmdul lăcomiei (yaoxpniapy\a)\ după el. al şaptelea. Haii&heiT. Copew despre tbttgOSte. Capet» despre dntRoste. Comentariii In lev. 11. I. Maxim Mfumrisilorul.68 „Iubirea trupească de sine. cum s-a spus adeseori. vorbesc numai despre şapte patimit în acest caz ele corespunzând celor şapte demoni de care vorbeşte Evanghelia (Mt. 164-175.. e pricina luW ' Evagrie. Printre acesie multiple boli spiritualc. al optulea. Despre originea acestei clasificari. I). . Cinimi de sufh'i fiihsiun: Sf. 93. Oheittalui Christiana.' acest ultim termen aril-land c8 ele. Talasie. H Cf. '''■ Sau aviiriţhi. 9. 17.). 45. XXXI. XXVI. XXVll. mai generate şi generice (YEVH«Ă'KXTOI). Cele . 16.2.'*1 Câteodată. care le preced şi le zămisîesc pc celelalte cinci.no. loan Damnschin. XX. loan Darnaschin.J Cf. Găsim cleja aceaslrt expresie hi Clement Alexandriniil. loan Scărnrul. V. 11-22. Sf. HI. V. Sf. I. 56: HI. 6. Isiliic Sinaitul. le conţin şi le zămislcsc pe toate celelalte.. Nil Sorski. 9. 8. al slavei deşarte (KevoSoţio*. '•' II rega-sim mai ales la. . injrunare >/ peirererea cett duprl miiHe.mil. loan Casian. Sf.f'ntimile. loan Sciuarul. 1969. Lc. d. 56. într-un anumii fel. in care se cuprind toate celelalte. Sf. Mc. (ttpete. 1933. V. al cincilea. Apoc. apoi pe toate celelalte: acestea stint gastrimarghia. Cuvt'ml de \njlei fotfktUor. cucerit deja. 2. al mândriei ibmţit#avia)". Sf. Evagrie le clasificS aslfel: „Găndurile cele mai generale. dim re cele opt principale. PedagogulţXtO.'' Aceste patimi principale sunt în număr de opt. Seam. Sfinţii Pârinţi. 202. Tratimd pimiic. a Cf. 3. . bolt spiritiude o simplă privire rapid aruncala asupra nenumaratelor patimi care-l pot lovi pe omul căzut. Maxim Mfuturisiiornl. Sf. 86. 1 Cf. ''"Cf.63 Cele opt patimi generice corespund celor şapte neamuri care trebuie to-vinse. Sf."7 dar ea produce in primul rând trei patimi fttndtt* mentale. Sf.\a\n\a) sau iubirea egoistâ de sine. în afara de Egipt. 3.. III.''•■ Lista aceasta fixată de Evagrie a devenit trad it io-nalâ in ascetica ortodoxă. Bvagric. Capefe despre ite:\te. dc asemenea. 2\ M. 87-90.L'oiigine de In Ihcorie orienlale de h u i i pech6s capitaux". al treilea este eel al iubirii de arginţi (^iXapy^Aa). al şaselea. I. arghirofilia şi ehenodoxia. '" A se vedea. loan Scărarul. 101. XXX. siinl in nu-mâi de opt. reluută în Etwles de spirititalite oriental?.Sf. vine eel al curviei (nopvela). I. Sf. Rome.26>/vIzvorul acestor opt patimi principale şi al tuturor celorlalte pâcate care se nasc din ele este filaucia {$\. XXI. NichilaStilh. Toate pats mile provin din aceasta. Sf. Capetv despre dragost*. Thuatulprat tie. 5(» Sf. 33. al akediei ((XKEOUX). Sf. Aşex'Umxielt' mânăstinşli. 2. există totuşi uncle care sunt funda-mentale. loan Casian. 43.

poaie cu uşurinţă sa le îndepănezc pe celeialte. II). 2.7' Aceste trei patimi primordiale sunt. şi al treilea.lu! îti care W produr balile splriliude turor gândurilor păiimaşe. şi diavo-liil aceste trei gânduri I le-a înfaţişat Mântuitorului: intâi.. cum vom vedea. Talasie. cele mai imedia!e> cele care apar în primul rAnd şi cele mai raspândite ]a oameni. Vom vedea de altfel că. este adevărat că o palimâ deschidc uşa alteia (de pildă. 89. învaţă Sfăntul Maxim: „Din lâeomia pântecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei. " Acest tennen. 8 A se vedea.76 Dupa acestea urmeazS toate celelalte.fi Capet* tlespre dmgoste. Daca. Grigoric dc Nyssa. III. Ill. I. Sf. Sf. nmnifestârile si fe. Scam. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generate ale poftei: al (ăcomiei pantecelui. cnuza ei. Cajnw. nu se poate elibera dc celelalte. pe de altâ pane. şi nu trebuie în nici un caz înţeleasă în mod rigid şi scolaslic. dacă n-a dispreţuit aceste trei gânduri". întrun ainime fel. cei dintâi care se ridică cu lupla sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. III. Sf." Asemenea clasi''' ("«jn'ii' despredmgoxte. til. Varsamifie şi loan. Oinibi dubovnicesti (Col. în general vorbind. Cf.7* iar din slava deşailă (chenodoxia). III. Macarie Egipteanul. scrie Eva-grfe. Sf. al doilea. prin lâcomie intră desfranarea). clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativă şi exclusivă. fară nici o deosebire. XXVI.. Capete.77 Alragem atenţia totuşi că această ordine nu esre absoluta. 87. Scrisori duboviure. ci indicil doar cum se petrec în general lucrurile. US . spunandu-l că va fi acoperil cu slavă daca va asculta de el". DeSpreJeciorie.. Tnlasie. 56. desemneazu în mod traditional viaţa uscetică. cei ce ne furi-sează în suflet iubirea de arginţi şi cei ce ne momesc cu siava de la oameni. Talasie.'" Ceea ce spune Sfântul Părinte corespunde învăţatiirii lui Evagrie: „Dintre de-monii care se împotrivesc lucrării (praxis)10 noastre. loan Scărarul. Toţi ceilalţi vin după aceştia. fagăduindu-l toată lumea dacă i Se va închina. din iubirea de arginli (filarghiria)... 1. 89. de asemenea. Marcu Ascecul.. propriu vorbind.. Sf.71 „De aceea. De altfel. n Sail al zgârceniei.. A sc vedea. arată el în continnare. arată mai curând că ea o prilejuieşle pe aceea decât că esle.74 Aceste Irei patimi principale au trei urmaşi imediaţi. întie altele: 2 Tim 3.". "Latucit. ea nu este singurul factor care o prilejuieşte.. ('&pete desjiri' deasebirea patbiulor şi a gândmHor. 136. atunci când a reuşit să !c biruiasca.. ' Ibidem. 5. XL. Cape/*. &€spw legea dubovniveaxcă. şi. Maxim Marturisitoiul. 74 Cf. iar faptul cîi o anume patimă conduce spre aha. 7 Cf. aşa cum am spus deja. 56. îndemnându-L sa facă pieirele pâini.. al iubirii de arginţi şi al slavei deşarte". gândul mândriei".. atâta vreme căt omul nu le răpunc pe acestea treî. .DeM-nerea. Sf. gftndul lăcomiei (pleonexta). lor. Elc suril celc care deschid poarta penlru toale celelalte: „Nu este cu putinţă să alunge cine-va de la sine pe diavolul. 2. potrivit împrejurărilor în care îşj expun învăţatura. Sf. Sf. Sf. IV. 111. chiar Sfinţii Părinţi enumeră adesea şi alte diferite patinii.?u\ 137 bis. dimpotrivfi.

Marcu Ascetul.Când lasă cineva un gând să zSbo-vească. XL.'" Astfel. Scam. ** Ibidem. Capete despre dragoste. va fi predat altui gând.*2 „La unii locul principal U deţine duhul desfrânârii. I. Ctiviute despre nevoinfu. spune SfAntuI loan Casian. căci mişcarea trece din verigfi în verigă. celelalte. iar dacfi biruie una» numaidecât urmează şi celelalte".81 După cum arată aici Sfănlul loan Casian. 111. 28. totuşi în chip deosebil şi intr-o arrumitfi mâsură suferim de ele". XXII. Dacă ni se pare ca nu avem o patima. Tot asa şi pal i mile omeneşti se înlânţuie şi se leagă unele de altele. pe altul îl asupreşte fiiria. aceasta se întâmplâ pentru că pur şi simplu Epistolâ cam Nicofae Momthul. *° Desprv Botez. târât de ele fără să ştie. Sf. pentru omul căzui estc o iluzie să-şi închipuie că este scut it de patimi sau măcar de vreuna dintre ele. Noi înşine am recurs la ele pentru că uşurează înţele-gerea lucmrilor despre care vorbim şi abordarea unei realitaţi atât de complete si diverse. deşi asalteazâ lot neamul omenesc. Sf'ân-ml Marcu Ascetul spune: „Să nu ni sc parâ ciudat că sunlem atraşi cu pulere nu numai de gândurile care ne îndulcesc. Sfinţii Părinţi învaţâ în chip obişnuit că loate palimile sunl legate între ele. de la un cap la altul.Ei spun că fiecare dintre patimi zămisleşte altele. intra şi ele o data cu ea. 28. sprijinindu-se unele pe altcle. 5. eft modurile de filiaţie înlre patimi pe care leam expus nu arară decât lendinţele generaie şi ele nu exclud şi alte modtiri de generare şi alte tipuri de legăluri. Sf. Este I impede. 4. Ornitii dnhovnîveşti (Col. 30 '' în afnrfi de uuiorii pe care-i voni cila miii jos. după cum. H Despre fedorie. Astfel. Comentariu fa tov. VII. " Convrhiri tlidiovriicesli."1 Trebuie sâ arăiam. u se vedisii Sf. Crigone eel Mare. 56. II). lucrează împreună îndcmnurile spre desîâtare. 13. Deşi se constată câ toţi sunl loviţi de toate. Sf. tV. şi tot aşa va fi mânat şi de acela. totuşi nu-i atacâ pe toţi la fel". lonn Damaschin. ci şi de cele pe care nu le iubim defel. bolt spiritual? ficări nu au o valoare absolută. Sf. începând cu prima şi pănS la cea din urma. Cuvănt de sttflei jblositor. Scam. 13. pe de altii parte. căci fiind ele înrudite prin răutate. pe de alia parle. încât daca pătrunde în sutlet una dintre ele. Sf. V. ci sunt folositoare în instruîrea duhovnicească şi in practica ascetică. Sf. născându-se una pe alta. Macarie Egipicanul. în altul slava deşarta cste tirană. îndulcindu-se cu el.a. variază de la om la om. alunci cănd tragem un lanţ de un capflt. parca târâte de-o nevoie. Despre tegea dulioviriceaseti. ca ordinea in care patimi le intrâ în sutlet. ■ 119 . loan Scărurul. Sf. loan ScSrarul. XXII. „aceste opt vicii. legătură care face ca ele sa se cheme unele pe altele: „Aceste răutăţi se tin atât de strâns una de alia. Maxim Milrturisitonil. 96. se va mişca to1 lanţul.Patimite. 8. Isaac Sirul. pe altul îl stăpâneşie trufia.*J Sfăntul Gri-gorie de Nyssa stăruie mai mult asupra legăturii dintre patimi. din pricina primirii celui din(âi". se cuprind unele în altele şi se întăresc una f^ a'.

58. "" Sf.*'1 Ade-sea.M 12. A&tfel. mândria are şi ea puterea de a alunga din suflel toato celelalte patimi. ca palimile să se retragă de la unii credincioşi.. Şi dimpotrivă. afară. venind în via-ţa călugâreascS şi lepâdând toata" grija. bineînţeles. XXII.'" Patimile sun! adeseori numiie de Sfinţii Parinţi „ganduri (cugete)" sau „gânduri păiimaşe". cfici ele apar dc îndată ce iniensitatea aciivităţii lor scade. w Cf. 63. loan Scărand. slava deşartă apare în anumite cazuri ca potrivniea lacomi-ei. 20. Sf. loan Scăraml. fie ca acesle gânduri se vor intaptui * Slantiil Viu'sanufic sc arata uimic şi se minuneaza cum cei care siuil iiiânaţi de pofla de câslig si de a se razboi sunl lipsi|i de patima fricii {Scrisori (uihavnici-s/i. 39. "'Cf. Cf. iar aceasta le este lăsală ca cea mai mare dintre toate relele şi ca singură ia locul tuturorcelorlalte". 12(1 .ftbfamxxvn. Evagrie.). loan Scararul. „gânduri rele". ibidem. această relativă lipsă a ei să fie compensată de o mai puternică dezvoltare a alteia sau a mai multor a!tor patimi. pentru că ele se manifesto în om mai înlâi locmai ca gânduri.. atunci cănd o patima este mai puţin intcnsă şi pare chiar să lipseascâ. care spune că el însuşi a văzut cum „mulţi. şi chiar de la cei nccredincioşi. simplui fapt că* unii oameni sum prinşi în treburile şi grijile lumeşti este dc ajuns pimtru ca la aceştia anumite patimi să dispară cu totul. în afară de una singunf (care esle măndria). ^Scara. nedormiri din pricina grijilor vieţii (. nuuufesliirile sijehd. w Cf. 6. de măndrie. **Ct."'' ea goneşte adesea găndurile aduse de akedie şi de intrislare.1" dar şi mania'"' şî desfrânarea. Gâsim acest proees descris de Sfântul loan Scararul. 5. s-au înlinai in chip jahric de fierbin-ţcala irupului". spune Sfântul loan Scăraml. Tratatttl pracfic. XIV. Mândria însă nu poate fi scoasă afară de alia" patimă şi ea stăruie în suflelul oricărui om câla vreme nu-l scapă Dumnezeu de eu."" La fel. XXI 19. „gănduri trupeşti". 6. Ibidem. Scam. „Se întămplâ câleodatâ. Scam.^ între feluritele patimi. prin faptul cil le iau cu totul locul acelora. in care îe pFodac halite spiritual'n-o vedern sau pentru că nu se manifestă in acel moment. se poate constata că persoanele la care una sau alta dinlre paiimi este în mod special dezvoltată aproape că sum sculite de alte palimi sau cel puţin acestea existil într-o slabă mâsură. Scam. luandu-le cu toiul locul. totuşi ea existâ înlr-o aniimită măsură în suflel şi se poate manifesta în orice clipă. scăpând in lume barca inipului lor prin grijî. care face ca. Omul mândru poale fi astfcl sculil de toate celelalte palimi.'10 iar aceasta peniru că este în-cepatoarea tuturor celorlalte şi le cuprinde într-un fcl pe toate. XXVI. dar lucrul accsta este valahil doar un anumit limp. Exislă oricum in suflel o adevfiratit iconomie a palimilor. XV. 10. \49). slava deşartă şi mândria au în eel mai mare grad capacitatea de a face sii dispara alte patimi. ocupaţii. XXII. numai sfl se ivească prilejul.Dexnieifti.

ca iinul ce esre mort (fără suflet). „Chair". Capeledapntdrttgosle. are un demon care-i corespunde. tulburări şi smintiri.1" Chiar patimile care par a ţine de trup. Paris. căreia îi urmează reaua înlxebuinţare a lucrurilor". „duhuri ale răutSţii". ci suflelul. Patimile mai sunt numik* „trup" (aâpţ) sau „lume" (Kocrpoţ).^ „caci pâcatul este întrebu-inţarea greşita a ideilor. patimile sum în mod frecvenl numile de Sfmţîl Pîirinţi „du-liuri rele". 30. scrie Sfăntu) Grigoric eel Mare. le caută Irupul. col. s-au cui-hiirii in sufletul eel înşelat. 77-79. şi gâiidurile patimaşe. Prin paiimi. nu indica creaţia. care-si caută plăcerile prin el". ca şi fiecare patirrrâ de altfel. nici cele ce sunt in lume. Atunci când voim 58 numim patimile în în-tregime. „Dc nil păcatuieşte cineva mai întâi cu mintea. în trei mari categorii. 2. Dacâ cineva iubeşte lumea. nu sunt de lu Tatâl. iubirea TatiUui nu este intru el. Leon-Diifour. exercifând asupra lor o putere liranica. 30. nu le caută însă niciodatâ ciuput. Paris."* Patimile produc în suflet tot felul de neorândiiieli. lar când voim să le arătăm dupft deosebirea nume-lor lor. 78. căci to-li-adevâr dacă patimile cele de căpetenic. t. Dic/ioimaiie <ie SpititwUti. ele descoperindu-se ca atare numai în anumite condiţii. 9). le numim lume. Fiecare soi de cuget rau. X. " Cuvinte dttxptv m-vomfa. M Catehe&s XXV. Cele pe care „precum socol cei mulţi. nu va păcâtui nici cu lucrul".l'tiliitiile. trupul (ati)(ia). 442. cuvântul „lume". îndeobşte. aceste gânduri prin care se exprimă în primul rand patimile nu sunt văzule de la bun incepul ca rele. '" A sc vedea . adică pofia trupului şi pofta ochilor si trufia vieţii. 121 . 1975. folosit in ucest context. ci sunt din lume" (I In 2. „De indata ce o singura patimă ajungc să tulbure rânduiala (suflelului). Duiionnairr (fa Nouveau Ttsttimttnt. " Pmcm vedea aici an all fel dc clasificare a parimilor. 159. spune Sfânlul Maxim Mărturisitorul. mulţimea nenumărată a celor care le urmează tl ". Cuvi/it* ifcspvr itrvoinţd. Şi cu drept cuvănt spune Scriptura că „strigă atunci când împilarea a tie-cut once margin) şi răcnesc hi mainile eclor puternici" (lov 35. demonii pun stăpânirc pe sufletul şi tru-pul omului. pentru că tot ce este in lume.1. Asifel. 1953. dintr-o pricinâ sau alta. " St' Isaac Sinil. bufi spiritual? sail nn. g5-Stm la Sfâniul Isaac Sirul această definiţie: „Lumea este nn nuine cuprinzător Care îmbiâţişează toate patimile. polrivil Sfinţilor Părinţî. ci patimile care privesc sufletul şi trupul. II. le numim patimi''. Bonsirvcn. 15-16). ae gâseşte îndată alta gala să aducă şi ea stricăciu-ne. m realilate îşi au obârşia în suflet. pentru că ele sunl insuflate şi îiureţiiuite de demoni şi vădesc stapânirea acestora asupra suflelului omului. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. ci „vieţuirea trupească şi cugclul tru-pesc'V'1 In ac&SI sens este folosit cuvanlul „lume" in versetele urmatoare din Epistola Sfântului loan: „Nu iubiţi lumea. Tot aşa cum la Sfântul Aposlol Pavel şi la Sfinţii Pârinţi cuvântul „trup"'" nu denumeşte. p.1'4 După cum vom vedea. De asemenea.

spune Sfântul loan Ca-sian.'00 Aflam la Sfantul Simeon Noul Teolog aceeaşi tnvgţStUTfi: . III. fe-lul tămaduirii lor. pentru a-l sea-pa de nebunia şî suferinţcle pe care i le provoacă. " învttţâum <U' snflt-i ţbiositoare. .u.'c' „Negreşit. piin purtarea de grijă* a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doctorilor duhovnîceşti".m Pentru a-l vindeca pe om de aceste boli care. ■' (hiuliihRmwim.nenorocitul suflet care s-a lăsai amăgit fie şi pemru o singură daiă de aceste patimi de capetcnie. Nenorocitul este chinuit totdeauna de relele deprinderi din el."'' .1 pe cei care sum sSnatoşi de primejdia unor căderi ascmănătoare. ci în acelaşi tinip sâ ne înveţe din care pricina a ajuns acela să pâcătuiască. atuiici când merg la cei bolnavi. ca şi pentru a-l feri de elc.M Omilii fa Ozia. ' Asezti'iunlele nuituhtireşH. I. sub lovitura păcaielor care se înmulţesc ajunge nebun şi răvăşit cu furie de fiare". aunt palimile..Descrierea. este nevoie mai întâi de toate ca ele să fie bine cunoscute.s In acelasi fel vorheşte şi Sfântul loan Scărarul: „îmi dau mai dcgrabă cu pSrerea despre sârguinţa pli-nă de grijă cu care trebuie să caule fiecare dinlre cei ce bolesc Ue patimi. ci cuută să afle pricina pentru care s-a ivit.. 4. fâra a fi înfăţişat mai întAi felul rănilor şi fără a fi cercelate începuiul $i cauzele boli-lor. „Negreşil. niciodatn nu vor pulea fi iralate bolile.'/atniniele inâiuhlireşii. adaugă el.l. "" Sjsom. VIII. XII. 4. nici bolnavilor nu le va putea fi asigurată mgrijirca cuvenîtâ şi nici color sânătoşi putinţa de a-şi pâstra o sănătate desăvârjşită".. nu-l arde însuşi accst arnestec rau şi nu-l tulbură pe el toUleaunu şi nu-i necăjeşte viaţa? Aşa este şi cu su-fletul pâtimaş. şi face aceasta pentru ca sa-i fereasc. vom afla şi leacul tămăduiior.iV. Cea dintâi tămăduire ar consta in a cunoaşte cineva pricina patimii lui. VII. 13. având punirea amara amintire şi dureroasa îndelelnicire cu palimile. cei bolnavj. VII. 122 . găsindu-se leacuri pentru suferinţe. Aşa fac şi doctorii..' lar la Sfâniul loan Gură de Aur citim: „Aşa obişnuieşte Sfânta Scriptural sâ nu facă doar cunoscuta greşeala cuiva. 0 :\ş. noi. nifiiiiffslârih' şi Jelul in can se pwduc bolile spiritual? târăşte in toate soiurile de nebunie şi W tulbură cu strigătul lor de fiară". 3. XII.mai mull sufera sufletul din pricina păcatelor dccât trupul de boli". Avva Dorotci spune aşa: )tDac$ are cineva In trup un amestec de sucuri amare. scrie Sfantul loan Casian. 28.Monahul irebuie sâ cunoascâ nu numai schimba>ilc şi prefacerile care au "'■ Cwneniiiriu la !ov. uiainie chiar de a cerceta răul. C3ci odatd pricina aflată. 28.100 Astfel patimi le îi produc sufletului o stare de suferinţă asemanaioare celei pe care o pot produce in trup bolile fizice. care-] ard şi-1 înfierbantă pururea'V Tot aşa spune şi Sfâmul loan Gură de Am: . mai înainte de a se atla printr-o atenta" cercetare originile şi cauzele acestora". peniru a-l (aia din radfci-nă". ":" Ibidem.

aşa-zicând. 17. prin ea însăşi o valoare lerapcuticS.107 Cercelarea amănunţită a cauzelor şi originii palimilor are. l'oli spiritual loc in sufleiul său. Aflăm de la Sfăiilul loan Casian că mulţi au fost vindecaţi de bolile lor suflcteşti numai uscullându-i pe părinţii cei duhovni-ceşti vorbind despre pricinile. prin înţeleapta lor experienţă. cu toate există în suflet. de altfel. ci. ca sa ştie care sum acestea şi de unde se mlflmplăîner. 13. nu îngăduie acesiora s9 prindfl rădăcini în minţile linerilor.). Sfinţii Părinţi nii dcscriu numai bolile vădile şi uşor de descoperit. o data cu dcl'inirea aceslor palimi. 5-8. Nosologia şi semiolo-gia au desigur în accst caz un caracter tcrapeutic. astfel. peritni învăţarea tinerilor.. sa le descopere semnificaţia profundă şi sfi taie iute răul care I-a cuprins sau e pe cale să-l ciiprindli. ca permiţându-i omului să-şi cunoască şi Să-şi inţeleagă mişcarile suflclului.ln ascunse pcntru cei care nu şi-au ascuţit disccmamân-(ul duhovnicesc. De allfel. 205-208. felufile şi chipurile patimilor/bolilor şi aratând care sunl leacurile lor. riguroasâ şi eflcace a unei terapeulici . care au drept scop elaborarea metodică. şi cauzele patimilor ce-i ameninţâ. bolile sufleiului care s-ar ivi. în acesl sens. sporesc pcsie masură. „Bătrânii. de nenumărale ori aflâiidu-le şi in noi.M. Cf.10* Descrierea aniănuiHită si meiodică a palimilor pe care o găsiin la St'intii Piirinţi se arată a ii o adevărntă nosologie şi o autonticfl semiologie medicalfi. şi cauzele vi-ciiiorcare ne otriWeau"..i acestor boli ale sutletului. ne-am lecuil de ele (.îmăduirea începe. să le preîntâmpine chiar pe cele ce se vor ivi..). cure au cunoscul nenumărate poiicniri şi că-dcri ale multor monahi. aşa cum locmai am arătat. prezenlate şi puse in relief de batrâni (.Patimifa. au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri şi altelc cu mull mai numeroase. ca prinlr-un remediu ceresc. Mulle dinlre aces-lea. şi leacurile de însănătoşire". abia însămânţale şi care. ciiie-l lulbura şi-i produc suferinţă. T. lot aslfel şi aceşli adevjlraţi medici ai suflete-lor. răm. de asemeneu.l0g '*' Cat&m% XXV. . Sfântul loan Casian spime: „Aşa cum cei mai experimental dinlre medici se preocupă să vindece nu numai bolile prezente. descoperindu-le. omul înce-tează de a mai fi determinai orbeşle de mecanisme pe care nu le cunoaşte. tolodală. ca §i pe cele care sunt doar. VII. $i sit le prevină prin sfatun sau medicamenle.. ci şi cauzele lor. ba. "" thuU-m. dar şi until profilactic. şi pe cele care. îiivăţând în tâcere şi leacurile. n Aseziiininlflf mâmhiiri'ş/i. dacfl omul nu se pazeşte. înl&urând prin convorbiri duhovniceşli.

amintita de Hi istos atunci când vorbeşte clespre cea dintâi poruncă: . R&smtrmai caire Tulaxie. 1. Tcodor al Edesei. şi care conslă în a te iubi pe tine ca faptură a lui Dumnezeu. 57. din care se nasc toate celelalte: gastrimarghia. Sf Talasie. loan Dumaschin. Nichita Stithatul. RâsponsuH câtre TaJast». 111. 86. din aceasta se nasc cele dintâi trei gânduri pătimaşe. 3. 2. PG 90. 111. 56-60.. III.. Penim acest motiv din urmă. 39. Invafaiitri de xuflet fbloxitaare (Epistola de introducere). Maxim Mfirtiirisitorul. adicâ în iubirea egoista de sine. care sunt şi cele mai generate: lacomia păntecelui.4. 19.2 I il. Avva Doroiei. Isaac Sinil. III. f'«/«■/<*. fării nii-i o indoiala. Evagrie. . cit. CuvâtU de xujîet fbbsHar.. Cf. Sf. Sf.iuli. Senientiae. Teo-dc. Sf. Capete. 59. U>r. II. 4. II. dimpotriva. II.f nl Edesei. 28. în asa fel încât I. Sf Maxim Marmrisitorul. Sf. 59. în „amorul pro-priu". 57." maica (uturor patimilor şi î» priniul rând a celor trei palimi de capetenie. şi nu una spirituals. arghirofi-lia şi chcnotfoxia. „După toate semnele. 6.să îubeşti pe aproa-pele lău ca pe tine însuţi" (Mt 19. 71. ( \>\e MKI de aapefe. Cuvhue despm rawrin/4.. 56. De In Wndrexsapour $Oi n la charitr si'Uni Saint Miisime le Catijesseur. Ct&ârtt <tt suflei fotositor. ' Cf. Sf. Ca^te despre dragoste. Sf. Dar. toctnai pomind de la c-. Sf. 2. Prolog. 27).. 8. Sf. „iubitori de sine*' (iJrtXauxci) (2 Tim. D. PG 91.. II. l/na sulă capete Joane fofasitoaiv. Eptslate. a te iubi deci in Dumnezeu şi a-L iubi pe Dumnezeu în (ine. 1952). 59. Capete.. Hausherr a stiuliai spiritual itaiea accstui St ant Pârince în iinsambliil ei. loan Damaschin.. 79. 260CD. I. Isihie Sinaiiul. filaulia este in general definilă ca iubire trupească sat) iubire pâtimasă faţă de trup' şi faţă Ue „aplecările l ui păcfiioasa"? Prin trup aici trebuie să Aceasta patimă este desaisii de mai to|i Sfioţii Pfuinti (Apo&tolul Pavel însnşi foloseşie ucest teirricn. 65. Maxim Mămutsiiorul. 87-88..i Filaulia (fluXawxta)1 este privită de multi Parinţi drept izvorul (uturor răutăţilor suflelului. 22. 397A. 87. :Cf. 28. ' Sf.. 1. creatâ după chipul Lui. pe cea „bunit şi duhovniceascâ' '• Cf. 4. 1 Cf. 59. Sf. Sf.\ {I'hilauliv. (We '*«' de capete..Capete despredragoste. ca adjectiv. ducând o viaţă cu lotul Irupească. loan Damaschin.4 Exista o formă de fjlautie vinuoasă/ care ţine de fire a omului. Sfantul Maxim Maiturisitorul este eel dire i-a ncordat cea mai mure utenţie. a| iubi-rii de arginţi şi al slavei deşarte''. Una SUtâ capete jbaiiefotOtfl&tre.. instrainat de Dumnezeu şi îndreptat spre lumea materială.ielei iubiri de noi înşine". Rome.. Talasic. Filautia ca pmimă este o per-venjic a ucestei cuvenite iubiri de sine şi constă. 202. 8: 56. Prolog. Caper* desprt dmgost*. (\i/>eie. 11. 12). cate opune . 93. Lc 10. 11. II. Talasie. Talasie. Sf.* III.. Sf. 8. în sensul negativ al acestui cuvânt. 124 . Capet* despre rrazWe. Nichiia StiihuUil. iu-birea eului eazul.

face (pe om) iubitor de sine sail iubitor de sufletul sâu sau de (rupul sâu". Şi cu cat îşi strângea mai mult legăturile neştiinţei. ' RdspunSUticâtre /alas-ir. Altfel spus. trupeşti. 1. care o sporeşte şi pe care o sporeşte.. „fiind stăpaniţi de iubirea de sine (. cat trupul căzut. fmpărtăşindu-se deci omul fara măsură de aceasta numai prin simţire. 9 Cefe300decapele.) toată grija lor şi-o îndreapta spre sânătatea şi plăcerea tru-pului'V' lar în altfl parte subliniază limpede câl de cuprinzătoare este aceastâ patimfi: „Filautia.8 SlVinlul Nichita Stilhatul scrie îii acelaşi sens: cei tiiipeşti. indumnezeind-o datorită faptului ca e de trebuinţa pentni susţinerea tnipului. care este iubirea neraţională a (rupului. ajungând să fie. iar trupul propriu legal prin fire de zidirea luată drcpt Dumnezeu.i alcătuiască podoaba lui spiritual. Dar cu Cat se umplea mai mult de această experienţă. a parăsit frumuseţea duinnezeiasca" menită s.lu Sfanlul Maxim Mămirisitorul descrie procesul care-l duce pe oni de la uitarea lui Dumnezeu la iubirea de sine. prin simnuile si mădularele sale. care se năştea din ea. Deci. Şt cu cat se tagrijca mai mull de patima iubirii trupeşti de sine. 11 'Ibidem. Astfel.hui suit/ cti[>eirJmirtejiitosi-/oiHv. care a înrobit sufletul.il. şi afland prin experienţă că împârtăşirea dc cele sensibile susţine firea lui trupeasca şi vâzută. aşa cum am Văzut dejii. a slujit cu toatS sârgu* iiiţa /idirii în loc de a-1 sluji Ziditorului. Căci nu poate slilji cineva zidirii daca* nu culiivii trupul. cu atflt nâscocea mai multe moduri de " l. <i avut un rol determinant in procesul ciklerii omulni. la rândul ei. compusul somatic. prectim nu poate sluji lui Dumnezeu dacii nu-şi curâţeşte suflelul prin virluţi.. Prolog. iar de la iubirea de sine la patimâ: „Necunoastercftcauzei celei bune a lucnirilor (. prin grija de trup omul săvArşind slujirea cea stricăcioasă şi umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine. cu atât se lipea mai mull de experienţa gustării prin simţire a bunurilor materials cunoscute. asemenea dobitoacelor necuvântatoare. 125 . privitaexclusiv ca material^. avea în sine într-o lucrare nemcetata placerea şi durerea". prin grija exclusiva de trup.) 1-a înstrăinat pe omcu toiul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pâtimaşa a lucnirilor ce cad sub simţuri.I'ilttiiim înţelegein nu utâl. cu atât îşi străngea in jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu.. aşa cum a lost el creat de Dumnezeu dinrni începiit. ale c5rui organc foloseuu la înălţarea spre Dumnezeu. supUS sufleluiui şi spiritualizat. l-a iubit cu toatâ puterea..28. alaturi de uilarea de Dumnezeu. aici cuvânrul imp desemneaza ceea cc Apostolul Pave] şi s fan la tradiţîe numesc în general „carne" (ocip^). căutarc care. cu atflt se aprindea mai mult putima iubirii trupesti de sine." Filautia apare fundamental legată de plâcere: într-adevăr ea este ciîutare a plăcerilor legate de simţuri. Sfântul Maxim explicit: „Cu cât se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor vâzute numai prin simţire. 96. adică in afara lui Dumnezeu.! şi a socotit zidirea văzutfi drcpt Dumnezeu. principalul organ al cunoasterii şi al desfiStănî de lume. Şi aşa. Sfântul Teodor al Edesei defineşte filaulia ca „înclinare pătimaşă" şi ca „implinirea voii tmpuluf'. 6.

omul încetcază de a mai lucra virtuţile -care stau in legaliiră cu orientarea sa spre Dumnezeu . ci. cat si din pricina nenorocitelor ei urmâri. PQ 91. de sine şi de aproapele. 613D.şi dincolo de orice osfuida a omorî cu voia viaţa data nouă de Dumnezeu prin daml Duhului Stunt. I'itiUiuiic. Sf.M ' feftfaf*.30 „Vai.ui"'lr. 1952. in ccle ce urmează nu vom examina decăt celelalte efecte patologice ale filauliei.1'' Astfel. Una sum capwit. p. 126 . '*Citat la I. care-l impinge la căutarea neîncetată şi în multe chipuri a desfătării. „viaţa oamenilor. . Diadoh ul F'oliceci.. sfâşieri şi suferinţe de tot felul..'* atât din pricina nalurii sale. Teodor al Edeser2 şi loan Damaschin~~: urâtoare de Dumnezeu. PG 96.' Sfiniete I'amie/.). manifesto/Hi' şi felul fti cure se produc holile Spiritual* producers a placerii..1" omul ajunge să negc însăşi esenţa firii lui. iubire de sine.l. 93. o adevărată sinucidere spirituală.Sf Petru Ditmuschinul. 25. " Sententtae. pe care Sfâniul Nichita Siilhalul 0 numeşte „atotrea". htvâţâluri ththovniceşît. :'" RăspuTWtri câire Teilu.*. Pentru că omul nu are. care urmează inevilabil placerii. a devenit plină de suspine.spune Sfamul Maxim . el chiar se urfişte..2&. încţput ilesprc tema cflrţii. iată. toate patimile se nasc ca răspuns la această dublă tendinţă. slriga laolaUă Evagrie71. care este şi roada si ţinta iubirii (rupeşti de sinc". negându-L pe Dumnezeu prin iubirea cxclusiva de sine. 12. 412A. tară să Vlie.. eel iubitor de sine nici nu se iubeşte cu adevaral. . prin iubirea faţă de cele stricâcioase". tulburări. Cuvânt ascetic til HM) de cu/rele. tei) cin-slind pricinile care o pierd (.14 Acest ultim punct Hind deja menţionat mai înuinte. pnxJucându-şi eel mai mare rau.tit\ Prolog. * l>pistole. a toate urâioare!". renunţa* la menirea sa dumnezeiască şi se rupe de izvorul adevaratei Side vieţi.IJ Tot filautia. '' Răspurvmri cut re TaUme. Huusherr.. înt'âptuind. „Cu adevărat lucru înfricoşător este .t)est:rierea.'1 Dupa Sfâiilul Maxim. şi cei ce sunt de aceeaşi fire se manânca unii pe alţii ca fiarele". spune SfantuI Maxim. el nici nu se poate iubi cu adcvărat. asa cum am văzutdeja. 26. 1 ' fhi'Inn. 1269A. ci doar se amâgeşte. iar eel ce se iubeşte numai pe sine nu are cu adevaral dragoste de sine"..şi lasă sfi intre patimile. pentru ca acestca aduc tot atâtea boli.) datorită neştiinţei (. PG 40. il face pe om să ocoleascâ durerea.17 într-adevâr. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că „iubitor de sine este eel care nu se iubeşie decât pe sine. iubindii-se pe sine in afara lui Dumnezeu. Aşa cum spune Sfamul Maxim Marturisitorul. „se umple impotriva sa de iubirea trupeasca de sine". Ronm. Prolog.16 Nu numai că. o realitate aotentică decâl în Dumnezeu. |S Cf. I 3. Prin iubirea de sine şi patimile pe care le aduce ea. '' Cf. Ihu/enr 14 n ('eh-MH)ltr.

absenţa co-municării autentice. esre che-mal să fie flu al Lui prin înfiere şi dumnezeu prin liar. Maxim Mărturisitonil. facându-ne să ne pornim. ceilalţi oameni încetează de a-i mai fi apropiaţî. regăsim un all madular al aceluiaşi Imp. ciici celălalt ne cstc semen şi frate în care-L regfisim pc Dumnezeu şi ne regăsim pe noi înşine. loan GurS de Aur.) ea a tiiiat in multe părţi firea cea una".. intre el si ceilalţi oameni se instaureazâ relaţii de suprafaţă. 877B.'0 Nemaisesizând în aproapele realitatea lui profundă si încetand de a mai fi unii spiritual cu el. 2. spune Sfânlul Maxim Mfirturisitorul „a sălbalicit fa-cultatea iuţimii din noi. Astfel. Orni/ii lo ioan. Sf. şi atunci işi indreaptă asupra lui toată agre-sivitatea sa. 21) şi chiar mai ran: rivali şi vrăjmaşi. o altă parte din Datura umană cea una. I Cor. PG 91. unii Cf. ca şi el. A M vedca. TNcuin /« Tatălnostm. 3 127 . prin iubirea de sine. Sf. Cf. dominate de nccunoaştere şi ignorare reciprocă. acc. omul nu-si mai poate iubi cu adevărat aproapele.:* Rupandu-se de ceilalţi. '" Ibidfiri. de nsemeneii.5. sptine tot ei". poartâ chipul lui Dumnezeu. 12. XLV1II. 26. 620BC. căci nu mai vede temeiul acestei iubiri şi nu mai înţelege legătura transcendents care-i uncşte pe (oti oamenii înlre ei şi deci şi cu sine. 64. Adesea aproapele nu este penrni el decâl un siinplu mijloc de a obţine placerea pe care şi-o doreşte. ■! Ibidem. Roni.isla ajunge sa" se opună iubirii de aproapele şi duce la lira fata de el. omul îşi sfâşie propriile nuldula-i« Or. inscnsibililate.In loc de a avea în vedere folosul şi binele celuilalt. chiar şi în situaţiile de apropiere obicctivă. care. precum cele din cadrul familiei. prin mijlocirea multelor patimi pe care le naşte filautia. I<os[niimiri ram. principiu unificator al celor depărtattv5 si in acelasi timp prin separarea de El). adicâ prin neperceperca Logosului. PG 90. Pentru eel iubitor de sine. spune Sfântul loan Gură de Aur. PC 91. 1 In 5. „s-a tăiat firea cea unica in nenumilrate părticele". un rival în ceea ce priveşte afir-marea de sine şi căutarea plăcerii. 12. iubitonil Ue sine nu are parte de relaţii autenlice cu seme-nii sai. L'itându-L pe Dumnezeu prin iubirea de sine. 20. 18 Epistok.?ţ' Din pricina ei. prin lipsa ei de raţiunc (ăXcfyia. (. Filautia.FiUmlia Iubirea de Dumnezeu si de sine întru El implicit pentru om şi iubirea de aproapele (cf. aceştia devenindu-i nisle strain i (Col. de vreme ce sum fiii Aceluiaşi Părinte şi se impart ftşesc de o aceeaşi fire. Astfel. 3. Dar şi pentru că eel ce se iubeşte pe sine cautâ inamte de orice propria sa plăcere. de asemenca. El poate fi. ■h Idem. 1). naşle dezbinarea celor care se aflâ* in unire. 3%D '■' Cf. traţi ai sai. Filautia. aduugâiul: „iubirea de sine ne-a rupt la inceput prin plăcere în chip înşelător de Dumnezeu şi unii de alţii. de dragul placerii. omul stApânit du filautie caută numai afinnarea de sine şi propriul folos. 1. trecut astfel in raiidul obiectelor. un concurent. „a-si sfâşia mădularelo este lucrareacelui furios şi nebun".TalasU'.. Prolog. filautia stă la obârşia „dezbinării care domneşte între cei uniţi prin fire".

atiit în ceea ce priveşte nalura. tăiere imprejur şi netâiere împrejur. Maxim Marhirisitorul. II. Maxim Marrurisitorul. rivalitate. .*8 PUautia apare astfel ca profund patogenă pe multe planuri şi este privitâ de Sfinţii Părinţî.) a tăiat firea cea una în multe parţi şi a înarmai firea însăşi împotriva ei".. chiar stricăcioase una alfe-ia". Avva Dorolci. 420D. '* Cf. duşmănie. III.. după cum spune acelaşi Sfant Pârinţe: „iubirea egoistă de sine a oamenilor (. "■ Ibidem." în paginile următoare vom examina principalele boli produse de aceastâ primâ şi fundamentals boală a sutletului. („Ccl lipsii dt* minte (difoxov) 8te iubitor de sine"). Episto-Ut vainfrnU'lv care « eenit xd i ae trimiid . Sf. Cf. ' Rclspunjltri rdirc Waste. 11. ci toate şi întru toţi Hristos" (Col. 12H . '" Cf. ba. 71. Sf f&aae Sinil. 3. Sf. H. să parăsim cugetul drept şi să împârţim în modul acesta firea". 59. * Sf. 41 Cf. PG 90. Tâkuire h Tcadlnostm. 7. Acolo însă unde domneşte iubirea de sine. spune in altă parte Sfâniul Maxim. PG 90.pi.408D..J2 Tot în ea îşi are rădăcina dezbinarea naturii umane despre care am rot-bit mai SUs.41 legată indisolubil de iubirea de Dumnezeu şi de api'oapele. a sălbaticit prea blânda fire şi a taiut fiinţa cea Una în pftrţi multe şi potrivnice.. •* fyisfola 2. cflt şi etectele sale. PG 96. „nu mai este elin şi iudeu. dimpotrivă. Cele 300 de capete. PG 90. 13. " hpisfoU. 260D. invidie. 2.Descrierea. ffieându-ne. agresivitate. PG9K396D.. Capete despredragoste. de sine a fiecăruia. 2. Sf. 3. Rdspumttri catre Talasie. Teodoret al Cirului. Pethgogul. Citvlnte despre newinţd.Cttviiitele". împotrivîre. cum mai r5u nu sc poate. loan Oamaschin. PG 83.. cearta. manifestâri care sunt roade ale acestei patimi. Maciirie Egipteanul. 3. unde aoeasta apareîn mod implicit.36 uciderile'' şi razboaiele. 13. Dejpre Providrnfei. -" Cf. ca semn al omului lipsit de minte3" si ca fiind ea însăşi neraţională'1<: şi cu totul nebunească.. rob ori liber. Prolog.. gelozie. I I ) . Sf. UV. Nichita Stithatul. 40. 28: „Iubirea de sine este iubirea nciatioiiiila" a trupului". nu vedem decât dezbinare. SfinJeU Pamlele.'1 înşelarea şi exploatarea unora de catre alţîi. hivdţdiuri duh&vtdcesti. barbar şi scit.51 „lubirea trupească.s Cf. 1.. Maxim Mnrturisitonil. Clement Alexandrinul.42 care constă in folosirea împotriva firii a unei tendinţc fireşti a omului. 17 Cf. mtimfeslrfrile sifetxd fn care M prodnc bolifr spirituale tmpotriva altora". 397C. II. Petni Damaschin. Astfel. LIII. 4 ' Cf. „all mai este parte barbătească şi parte femeiască" (Gal. Sf.. învdţdiuri duhm>m<e.28).*4 nedreptatea. 669D-676B. ca şi nepulinţa de a trăi laolaltă.*1 Efectele ei patogene se datorează faptului că ea însăşi este o boală.** Acolo unde exists* iubire dc Dumnezeu. Fer. PG91. 26. Sf. fncepuf. Otmtii duhovnlcejfi (Col. şi anume iubirea de sine virtuoasă.4. 893A. Sfântnl Maxim scrie: „(Prin iubirea de sine) înşel&toml diavol l-adespărţit pe omde Dumnezeu şi pe noi intreolaltă.

de asemenea. gastrimarghia propriu-zisă yaoTpijiapyia {hivăţâmii tie mflet jblosiiiHire. Aceasta face sfi poată fi privită şi ca o patimă a sufletului. ' Traiotutpntctic. 59. 23). in eel de-al doilea. Casian în priinul râncl. prin raportare la vimitea pe care o neagă. şi anume dorinţa de U mânca înainte ile vrcmc. iar celelallc palm putfuul fi puse în celc douâ mari caiegoiii Mabilite de Avva Doiolei. definită în chip negativ. în chip nesănătos. Aşeniminlele tnâtmstireşti. pîkimaş/ ca şi Sfântul Maxim. tineori chiar foarte mult. ca neinf ran area gurii şi a pântecelui. 6. XIV. mai ales in cazul buli-miet. -' Cf. Cctftfhe&C. iur pc a doua. XV. 11. fiind atunci dorinţă de a manca mult. îşi hrănesc peste mfisurâ carnea (. nu carnea pe care o hrănesc".s Astfel. 129 1 . Rvagric scrie: „Cei care. 4 Capett despre dragosto. 75-79. să aibă în vedere în principal canlitatea mâncării. In ambele situ aţ ii este vorba despre căutiirea unei placeri de naturâ tm-peascS. " Sf. 161). poate."1 Intr-adevăr. Sf. Evagrie o numeşte. loan Scfuanil. ciire numeşte primii foimă Laimarghie Xamapyla. V. pe care o pHseazâ în primul rflnd {CoHVofbiH ihihovntceşti. 30. Grigorie cel Maie. 53. allfel spus ca dorinla de a mânca de dragul plăcerii sau. XXX. loan Casian adaugâo alia fonnâ. dovadă fiind faptul că dorinţa de-paşeşte adesea nevoia reahl. „gând" rău. 18». p i i i i i u l corespunzfind fonuei numiie de Sf. Sf. Simeon Noul Teolog. '' Tratatut pmaiv. de allfel. II..' în primul caz. în ceea ce-l piivi'şie. de aceea gastrimarghia poate fi trecutâ printre „patimile trupeşti". Această patimă are două forme principale.6 Nu ideea că hrana ar fi în ea însăşi necurată şi rea sau ca hrănirea ca func-ţie în sine ar avea ceva rău în ea ducc la considerarea gastrimarghiei ca paAceastâ dislincţie este făcutâ de Avvii Doroici. Sf. V. şi atunci înseamnă căutarea unor feluri de mâncare gus-toase. Darcu toate că trupul este direct implicat în această patima. irupul nu intervine decîU ca unealta a lucrării acestei patimi.3 Gastrimarghia Gastrimarghia (yacrtpinapYta) poate fi definita ca o căulare a plăcerii dc a mânca. distingc cinci moduli dc manifestare a gasuimarghiei (CoitWfUoHu tu fav. S'ctmi.. se poale îndrepta spre o anume calitate a mâncării. delicate.) sft se judece pe ei înşişi. 7. plăcerea pântece-lui. fine. a gustului. XXV. şi dorinţa ca mâncărurile să fie gătite cu multă grijă. ceea ce se caută mai înainle de oricc este plăcerea gurii. gastrimarghia nu se naşte direct din necesităţile acestuia.

omul pâcătuieşte pentru ca\ dorind s.Dtrscrierea. căci. 3). De aceea. ci şi a câuta plăcerea chiar in puţinul necesar. cfici toate.7 adăugând îndală: „A mânca şi a bea din toate cele puse înainte. 7. ''Comenumiiliilov. Omul. cum învaţa* Apostolul. III. „Mâncările s-au facui pentru două pricini: peniru hrana şi pentni tămâduire. 7 ('mriin ascetic in 100 de ctjpete. şi dacă o iei pentni desfătare. deci. ci constă în felul greşit în care omul se foloseşte de ea. ci în dorirea plăcerii dobândite prin mâncare. abuzul . 43. Dc accea. 18. A uri hrana in sine. ar fi „un lucni de osândâ şi cu totul drăcesc". pentru a întreţine şi păstra viaţa tnipului sSu. folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă". din starea noastra ne vătămăm". tot asa mănânci şi daea* o iei pentru nevoia tnipului. " Ihidem. " Patima. 8. 4). „orice făptură u lui Dumnezeu este bună şi nimic nu esle de lepfldat.i se des-făteze cu mâncarea. Cuvlnle despre nevotnfâ. asa cum a spus lisus. de ne vă-tămăm." Această paiimă nu priveşte deci hrana în sine. mai precis în abaterea acestora dc la scopul lor firesc. he. " Cf. 130 . AseuhmiUele nuinaxtirrsti. spune Sffmtul Diadoh al Foiiceei. şi se foloseşte rau de ele atunci când le transforms într-un mijloc de desfiliare. iar a le folosi în all fel es(e o perversiu-ne. A. nu în a mânca stă patima. V. 1 Cf. Avva Dorotei. ca lucru rău. he. pune dorinţa de hrană şi plăcerea de a o avea înaintea doririi lui Dumnezeu şi. zice. Ate tui Avva Dorotei dtferile eputole. 1. Tot aşa. predându-se acestei plăceri trupcşti. mulţumind lui Dumnezeu. „Atunci cănd primcşti hrană. nuuiifestârile şijetul hi care xe//roduc holile xpiriuiah tima. „nu ceea ce intră în giirfl spurcă pe om" (Ml 15. nu este ceva care se impolriveş-te canonului cunoştinţei. 44. dacă se ia cu mul(umire" (1 Tim 4. precizează Avva Dorotei. care sunt cu totul mai înalte." Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană. 14. Prin patima gas'rimarghiei. 86. o rea folosire a lor. II) şi. pentru a păstra sau a-şi recăpăta sănătatea. Sf. erau «bune foarte» (Fac. ci in felul cum o primeşti. Isaac Sintl. cei ce se împfirtăşesc de elc în afarăde aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat desfătărilof. Grigorie eel Mare.XXX. ci în starea sufleteasca a omului şi în scopul pentru care se face. respectă scopul firesc al alimenlelor şi al hrânirii atunci când o face din nevoie. Sf. firească. spune Sfântul Maxim Mărturisito-rUl. se poate să mănănci fcluri gustoase şi gătite cu grija fără s3 păcătuieşti în vreun t'cl şi să înghiţi mâncSruri de rând si sâ te întinezi cu elc"." Prin urmare. îşi are rădăcina în atitudinea omului faţă de hranâ şi de actul hrănirîi. cil.care constitute patima -nu înseamnă nuniai a mflnca mai mult decAt îi esle de trebuinţa trupului. Căci nlimenlele i-au fost date omului cu un anume scop. "* Capete despre drxtsoste. cil. ci. deci. Sf. aşacum arata" Sfântul Grigorie eel Mare: „Păca-tul nu sta In hrană. 7. :11 Cf. sc depărtează şi se lipseşte desfătarea de cele duhovniceşti. loan Casian. 31)".

Mc 8. dato-rai numai lui Dumnezeii.. Iar Stuntul Apostol Pavel spune limpede câ Dumnezeu a facui . sfiUuind prin urmare ca. aşa cum a şi voil El dintru inceput. pentru că nu mai este legată de Izvorul Vieţii. cât şi penlru lume o stavilă în întălnirea cu Dumnezeu. El face din simţul gusrului si din fnncţiile digestive centrul şi esenţa fiinţci sale.(lastrirmtrglua Lăcomiacsle în fond idolatrie. 3. îi multuirteşte Tatălui pentru ea (M. Cîlci. când l-a lacut pe om. Mai alcs aceastâ menire esenţială a hranei: de a fi consumată în chip euharistic.. se îngrijeşte de hrană mai mull decât de orice altceva şi uneori chiar inimai de ea se îngrijeşte. In vreme ce el se amăgeşte crezând că este cea care-1 line în viaţd.'6 ('nvtini /irnini rei ce sr lintşlesc cu m'lavir. omul se sfinţeşle pe sine şi funcţiile trupcşli legate de actul hranirii.. şi spre ea îsi Indreaptă întreaga dorinţâ. 3). omul se abate de la rostui ei flresc. 31). II. ea devine pricinâ a morţii.. este pervertită prin lăcomie. în el. de axemenea.eu. prin greşeala omului. hrănin-du-se astfel nu numai cu pâine. 11. cu adevărat ar Ixe-bui să-l intereseze şi să-1 preocupe cu totul. îi aduce ei un adeviîrai cult. lar prin aceasta. pe toate cele create. şi în loc de a se folosi de mâncare pentni a se înâlţa la El. Hristos însuşi ne descoperîi aceasta şi ne dfi pil-dfi de purtare cuvenită.bucalele. 3. care i-a dat-o. în loc sa fie privită ca dar al lui Dumnezeu şi prin ea să I se aducă slavii Diiruitorului. prin ele. ''Cf.. el sfinţeşte alimentele pe care le primeşte (I Tim 4. 19). Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecelc este dumnezeu sensibil". prin patima lăcomiei hra-na capătă o valoare în sine şi slujeşte plflcerii tmpeşti.. ] 5 . Dimpo-irivă. ibidem* * 131 - . ea devine. şi prin ea să se bucure de Dumnezeu. atunci când. atât pentru el. în loc de a se face un mediu transparent al energiilor Sale necreate şi sfi slujeascS Slăvirii Sale şi îndumne-zeirii omului. ci cu Insuşi Dumnezeu. dând hrană mulţimilor care-L înconju-rau. eare ar tre-bm inâlţalâ numai spre Dumnezeu. face din ea stavilă între el şi Dumnezeu. prin pierderea sensului ei spiritual in reaua folosire pe care i-o dă omul.. Urrnând învâţăturii acestuia. toatc spre slava lui Dumnezeu sa" le faceţi" (1 Cor 10. lăcomia îl desparte de Dumnezeu pe om şi. 23). „ori de mâncaţi. uiţand de Dumnezeu. reducajidu-sc aproape numai la ele. Adiicând mulţumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acest. 6: In 6. în acelaşi timp.1J într-adevăr. pe care-1 uneşte astfel cu Dumnezeu. 43. intregul cosmos. spre gustare cu mulţumîre" (1 Tim 4. în loc sft se bu-cure de hranâ mulţiiinindu-l lui Dumne?. mâncarea devenin-du-i un îndoii izvor de viaţă. 5. omul voieşte să se desfete cu bucatcle. spune Apostolul Pavel (Fil. cuprins de aceastâ patimă. încetând de a mai fi izvor de viaţâ. căci lacomii şi-au făcut din „pântece dumnezeul lor". prin iăcomie omul aduce jertHi pâmecelui şi gurii sale. în loc sâ aducâ jeitR curatâ tui Dumnezeu. nesocotind ceea ce. acela de a da slavă şi mulţumilă lui Dumnezeu. Pe de altâ parte.» i-o da. 5) şi. 36. Tn loc ca hrana să i-L descopere pe Dumnezeu (Sfântul Isaac Sirul vorbcşte de „eel ce a văzut în hrana sa pe Domnul"'*). on de beţi„. Cuvttitt despn nevoinfri.

El eliberează în starşit umani-tatea din robia In care. 73. nuuiifestdrile si felul m cart $g produr bolili* spiritual*? în Inmina acestor considerente teologicc şi antropologice. Sf. Maxim Marturisiton. Maxim Maiturisitorul. lisus nu spune că omul nu sc hrăneşte cu păine. Scant. intre întregul cosmos şi Dumnezeire. loiin Scăranil. adică nebunie a gurii" . la autorii păgâni. spune c5: . Isuac Sirul. Cuvmte despre nevomfrh XV. XXIV. La acesl nivel originar. Teodoret 11I Cirului. prin ea. Gravitatea aceslei patimi se descoperă in faptul că ea a fost una dintre cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4. spune: „aflăm în ele pricini de boli ale sufletului cu atât mai de temut cu cat sunt foartc iwineroase"/0 Se înţelege că ea poate fi privită şi ca o forma de nebunie. Sf. 132 toe.pryo<. Rdspunsitri câlre Tahisie. de pildfl."1 Avva Dorotei. într-adevăr. Sfântul loan Casi-an. şi prin el pentru intregul cosmos. El face vădite înstrăinarea şi idolatria instăpânite prin pâcat şi vindeca firea omeneascâ care le căzuse pradă. 38. PG 83. Gastrimarghia. gustând din fructul oprit.Df.. VI. XV. Adam a voit să se bucure farâ Dumne-zeu de acest rod. Prolog. o ţinea diavolul după căderea protopărinţilor. este privită de Sfinţii Părmţi ca boalft. . " bmiţiilnri de suJJef Jblositmire. Noul Adam. at. tar eel nebun este nuroit u. ci cu tot Ouvântul care iese din gura lui Dumnezeu". pierderea comuniunii cu Acesla. arătând originea denumirilor de „laimarghie" şi „gastrimarghia".rj.scrierta. 11. pentru toate aceste aspecte ale sale despre care am vorbit mai sus. 4. Nil Sorski.Jvlapyalveiv înseamna. 85. Sf.il. loan Casian. 3).17 Căci. Hristos îi redă omului adeva-raiul centm de gruviiaţie. RrRitUt. 59. Sf. Răspunzându-i dia\ olului că „nu rjUmai cu paine va irai omul. II. îi spun laimarghie (Xcuuapyla). merg până la a vedea în ea cauza pâcatului originar. prin mijlocirea acestei palimi. Vinfo lui Ipafie. V. de allfcl. Unîi dintre Sfinţii Părinţi." " Cf. Sf. 161. udică* nebunie a pâniecelui. 656CD. Convorhiri tin-lnmtkeşli. restabileşte comuniunea dintre Dumnezeu şi umanitate şi. vorbind despre cele trei forme ale aceslei patimi. XIV. şi in special pentru cfl ea constitute o pervcrtire a folosirii fireşti şi normale a hranei. V. că ea înseamnă pentru om. loiin Casiaiv CoHvorbiri dithuvnhvşti. Cuvinie drsprr nevohtfd. o separate a omului de Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu. IK Cf. Sf. 10 . Cf. Despre Providenfii. lar când e vorba doar de desfătarea gurii. comuniune pe care Adam eel dintâi o rupsese. ci aratfi legătura pe care acesta trebuie s-o menţină cu El însuşi. Capets despre dntgoste. se vede limpede faptul cfi lăcomia opereaza1 o ruptură. a fi ieşit din sine. lar această boală (uoooţ) şi nebunie (uavta) de a voi să-şi umple cineva pântecele peste măsurS o numesc gas-irimarghie (yconpiuxipYia). care de fapt simbolizează întreaga hime «fflsibila. " Avva Doiolei. patima lacomiei se vădeşte mai gravă decât poate părea la prima vedere. VI. Calinic. Sf. 161. Hristos. Rezistându-i. Fer.

şi dintre ele mai ales aceasta."s o ingreuiază. 133 .„leaga min-tea de liicrurile materiale şi o ţin la pamâm. 56. Cuvinwdesprertewjftifâ. este depfirtat cu totul de vieuiirea după Dumnezeu". ne spune Sfâmul Maxim . gastrimarghia primej-duieşte însăşi viaţa trupulup şi are în ceea ce priveşle sufletul muUe urmări nefasle..) (grcu de urnit. care se produc pe multe planuri. şî care „irâind numai penini pântece şi cele care vin după pâiHece. 1 Capetedespredragosf*. ţinându-1 prins de dorinţa şi plâcerea mâncării . toate puterile sufletului sum folosile în chip josnic. duce la Irândăvie în rugaciune. 19. deci. 34." Cf. Sfin|ii asceţi arată câ excesui de mâncare si de băutufă. Vasile eel Mare. IV. loan Casian. se află înviiis fără să fie luplat.Gasirinuirghiii Dar gasirimarghia estc boală şi nebunie mi numai peutru cele ce o privesc direcl. la rândul său.:1." în această siluaţie. sluji lui Dumnezeu şj depărtându-se de adevaratul centru al cxislenţ. '" Cf. Upsil de îndrazneală) şi leneşâ (£\|/aKli>nţ0<. Isaac Sinil. Qamii despre post. 45. "'Cf. îndreprându-si dorinţele mai întâi spre cele trupeşti.. Sffmml Isaac Sirul spune că „atunci jumîUate din puterea lui se face nepu-tincioasâ. 26. . 50. Sf.sfirt'sli. ea fiind prin f i r e mai tisoarâ şi mai sprintenă ca focul". RegtiUle Mart. Toate pali-mile.29 O asemenea stare a sufletului îi îngreunează zbonil spre realităţile duhovniceşti. Cf. Evugrie." Sfantul Grigorie de Nyssu. înăbuşitâ de greutalea mâncarurilor. mintea. In afara" de faptul ca face din om un rob al ei. Regulite mati. 69. I. 6. Sf. ori îşi pierde cu tolul drcapta chibzuinţâ.-' Ibidem. " Cf Sf. stand cu loate deasupra ei. II.acesla nemaiputandu-I. 4 DespreJeeiorie. XV. I'uvhit? ttespm nevoinfă. Sf. . Isaac Sirul. Sf. 162-'* Sf. oricare ar fi ele. spune Sfântul Diadoh al Foticeei. 26. III. 161.ei sale -. lipseţile minlea de târiV4 şj de vioiciune. Isaac Sinil."1 naşte în el negrija. :| lilein. Cmvlni ihwpre ivgăchme. 11dem. ci şi peniru nenumăratele consecinţe patologice.* IbUleiti. hmifitfiiri desitjlet fotmifottre. încât se poaie spune că (. .2H care cuprind în aceeaşi mâsnră şi suflelu] în între-gime.': loropealâ şi somn.11 într-un cuvânt îl slâbeşte pe orn cu totul. OmilU efespre post. s-a supus voii impului sâu neputincios".' îi aduce întuneca-rc. Avva Dorotei. Aynwniintele luihui. înceatâ)". 5. Isaac Sirul. ('mam ascetic in 100tie capere. . „TjllţRll îngreunal de mulţimea mâncărilor face mjiitea (vo\iţ) molâie (fciAoc) (cuvănt care mai mseamnă şi: laş. ase-nicm:a untii bolovan foarle grcu. ('uvintetlexpre iwvoitiţâ. 26. \9:Omitii desprt' post. îl împiedica să ducă aşa cum se cuvine lupta ascetică." ori aceasia este alterată şi împuţinată.32 Ca urmare a unei asemenea sritri. Şi fără nici o osteneală a vrăjmaşilor săi. I. vorbeşte despre „omul a ciirui cugetare îngroşalS il face să privească cele de jos".) încă înainie de a inlra în lupta. V. Cuvinw drxpre woinţâ.

Sf. til. liăspimsuri eătre Talasie. Despre fgchrie. care duce la îmbuibare. XXIV. Dacă vrem ca trupul sS ne rflmânS liniştit şi netulburat de mişc^rile pătirnaşe pe care le aduce urn-plerea pântecelui. 38. 65. M. fitvăţâturi dulumticesti. ci nevoia tru-pului să fie milsura purtaYii noastre cumpatate". V.). Isaac Sirul. '7 Cf. 71. Sfântul Grigorie de Nyssa arată că . 41 Ibidem. chiar pe ea să le arate: „fiul meu eel w n Apojtegme.40 Sfântul Isaac Sirul arată şi el efectele lăcomiei „neru-şinate a pâniecelui".. " Ibidem. 27.45 de aceea Slînţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor46 şi prici-nă a tuiuror railtailor. Comtmtariu fa tov. XIV. Sf. 31.. 161.pofta de mâncaruri şi băutură. Omtlii despne pogt. Ibidem. Isaac Sirul.43 La rândul său.44 Gastrimarghia lasă" cale libera" unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeş-te. loan Scărarul. spun Sfinţii Părinţi. Avvji Aiiunona. loan Gură de Aur. " Cf. 16. XV. 43. due la „tulburarea rmnţii". spune el: „să nu-ţi îngreuiezi pănlecele. XXI. ba şi sufletul să-ţi fie întnnecat şi gândurile tulburi".se clatinâ1 şi se poticneşte" ca ametiul d e v i n . lor. Maxim Mărtmisiloriil.41 „Stomacul plin şi sătul" face din inimă „un loc al vedeniilor şi un balcon al nălucirilor necuve-nile". Sf. 134. rele pe care voinţa noastrâ nu le maî poate stăpâni. Animoiiii. scolie. prin personifîcare. 26 şi 56. 69. punând-o. Vitiţa lui (patie. 69. Sf. Sf.Descherea. Sf. Ctivinte despre newinfu. Nil Sorski. XIV. IV. Im-uftituri de sujlet folositotire. I. M Cf. prin Mpsa de mâsură. seria alfabefic». 44 Cf. Cuvinte despre nt'vohifii. spune Sfânlul loan Casian. Scam. Calinic. caci rnai âles săturarea îl face pe om rob patimilor mşinoase. " Cf. Avva Doroiei. naşte în trup. atală Avvu Pimen. loan Scărarul.. Vasile eel N4are. 26. Sf. spunând că ea face „mintea ncstăpânită şi împrăştiată peste tot pamântul" şi aduce „închipuiri necurate în timpul nopţii. Sf. trebuie să veghem ca nu dorinţa de plăcere.. 26. Reguto. pricinuite de năluciri spurcate şi de chipuri necuvenite care starnesc o poflă ce Irece în suflel şi-şi împlineşte în suflel voile ei în chip necurat".47 Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a palimilor odrăs-lite de ea. Phnen. tit. XXI. Sf Grigorie eel Mure.ÎB care înUneazii sufletul. i .42 De aceea."' cuge-tările îşi pierd uscuţimea. 72 134 . minlea. Scam. " IMC. 2.. gândirea nu-i mai esle pStrunzătoare şi ageră. 41 Cuvinte despre nevomfâ. 44 Despre feciorie.>g O mulţime de gânduri pătimaşe (XOYKT-II-I ! se iscă în suflet aducând „valuri de întinăciuni şi adânc dc necurăţii neşliute şi negrăite". ca să nu se zăpă-cească cugelul tău şi sft fîi tulburat de împrăştiere (. Cf ibidem. mamj'estârile şi felul in cure se produc butile spirit uale îmbuibarea si toropeala care îi urmează îl împiedicâ pe om sa ia seama la lucrurile celc mai simple pe care i le cere credits». ' Multa mancare şi binitura rnultă.

('ii-ptte. vorba muliă. îndrăzneala. glumele. 22. cărora le urmează iarăşi deznă-dejdea. 60.*0 Smm. 135 . 26. XIV. născocirea râsului. 57. 26. Capetr tlespivdnigarte. 21. . Apoi din ei porneşte o mare de gAnduri: valuri de iniinăciuni. 32. 11.1 patimâ secătuieşte izvorul lacriinilor de pocainta. I. cea mai cumplită dintre toate". Sf. loan Scîuanil. 43. A^emmintf/f ntOtuhti-rvşti. 69: 85. Nil Soreki. III. a căror importunţă o vom vedea mai jos. împoirivirea în cuvânt. loan Casian.Vrmw.411 Tol el spune în altă parte4Si că aceas-1.j. 54. 6. a se vedea. Convorbiri duhovniceşti. 21. fala. XIV. adânc de necurăţii ncştiute şi negrăite. Dar palima gastrimarghici aduce mai ales şi de îndată desfra-narea. III. 23. Sf. Talasie. I. Isaac Sirul. U. Varsanufie şi loan. XV. 7. nesimţirea. de pildâ. robia.V. 10. gru-mazul ţeapăn. ('uvitiie cfvspre wvoiiifa. al doilea după el este ce] a] învârtoşării inimii. Fiiccte mele: lenea. cutezanţa. V. Sf.GastiinutrRhw întâi născut este slujitorul curviei. Sf. Sf. 503. cflrora le urmează nigăciunea întinată şi gilnduiile împrăştiate. M Ibidem. Sf. 38. cum s-a putut deja vedea din textele cilate. Maxim Mârturisiiorul. dar adese-ori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate. faguta. neauzirea. V. '" Cu privire la aceasta filiaţic. 85. Scnsori duhoviriceşti. iubirea de podoa-be. Sf. 38. al ireiJeae somnul.

este necesar sâ precizăm faptul că tblosirea sexu-alităţii nu ţine deloc de originea firii umane şi ca aceasta a aparut numai ca urmare a păcatuiui protopfirintilor. Chiril al Icrusalimului. Care Cuvfintul nopvekx înseamnă. IV. 4. Adam şi Eva s-au doril şi s-au unii trupeşte. 20. c\ sa He un rod al idegehi pcrsonalc. Sfinţii Piirinţi «pun eâ daca oamenii ar fi rămas în starea de I \ început. le-a dat organe sexuale. Sf. IV. aiunci cfind i-a creat. Qăsiffl aeeeasi învftţăturS la: Sf. Sfântiil loan Damaschin precizează: „Fecioria este de la început şi dintru în-ceput a fosl sădilă în fireu oamenilor (. Sf Diadoh al Foticeei* Cuvân! ascetic in 100 ilr mpete.4 DesfVânarea Patima desfrânSrii (iropvela) consrâ în întrebuinţarea patologică pe care omul o dă sexualităţiî sale.. atunci a cunoscut Adam pe Eva.. Dacjk. I309A). Dumnezeu ar fi făcul ca ei sa se înmulţeasca in chip asexual (a se vedea Sf Maxim Mflrrurisiiorul.. Numai după ce s-au întors de la Dunv nezeu. St\ Grigorie de Nyssa. Sf.. alcgere erne îi dâ cu udevfljw forţfl şi valoare <a se vedea Sf loan GuriS de Aur. XVIL Sf. 7.. la începul şi dinlru începul a slapânil fecioria" . aiunci a luat feee-pui unirea tmpeasca dinire Adam şi Eva. 9. Desprefeciori&t 17.) Deci. 3» Cf. lntn>bâiit jwditmeriri ft rtisptmsuri* 3. pentru oameni fecioria ramfme norma desăvârşirii. Omilii la Facere* XVIII. ' thmtii ta lracert\ XVIJI. 17. Cuteheze* XXV. 1). Fac. Drspre facerea rmtntui. Dogmatic*** II 12. Dai Sfinţii Parinţi niuiicsc cii ace&l cuvânt toatc formele de palima lcgale de sexualilate. 20. Qogmatiat. 24.) Când prin călcarea poruncii a intrat moartca în lume. Astfel. pentni faptul că permit perpefiiarea neamvilui omenesc m această noufl stare in care se află. 92-108. lară cu ea sa fie in vreun fel predelerminat. înaîntc de călcarea pomncii duceau viată îngerească (. 16. relaţtile trupeşti in cadnil câsătoiiei nu sunt în nici un fel condamnabilc. Alanasie eel Mare.1 înainte de orice altceva.) în Rai domnea fecioria (.!. învaţă M i n i n Părinli* fă-eand referire la cele spuse în Sfanta Scriptura (cf. 7). 3. Fac. Irineu al Lyonului. şi Sfmţii Parinţi» urmand exempkil Domnului lisus Hristos. Catefteze* XIK 5. 4). perpetuare care este binecuvântatii de Diim-nezeu (cf. Totuşi. AmbigUOi 4K PG 91. femeia lui. Tâtcnire la Pxalnm! W. Cf.. loan Damaschin. 24. de ase-iricnea. şi alţii. şi. şi a zămislit şi a născufV La fel spune şi Sfântul loan Gură de Aur: „După călcarea poruncii. 56. literal. SI Simeon Noul Tcolog. 136 . cadere pc care Dtininezeu o preşliii. 12. dupiî sconterea din Rai. a faciil aceasla in vederea trebiiinţelor cmc aveau s5 unneze cfldcrii lor In pScat.J In starea care a urmat căderii origtnare. II. DvmomtrafUt propoviutuirii apostvtice* 14. pentru ca fecioria să nu le fie impusâ de fiiea lor. proslituiie. Ifespre fi*ciori<\ 14.

mai precis. IV). II. c3reia îi urmează reaua întrebuinlare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" şi. 9. Omilii despre ithiilotie. Noţiunea de iiecump&arc. Sf. 25. In cadrul câsăioriei. III. Mvâfftturi de suflet fohsiltnire. ci adaosul pe care îl facem firii prin prilejurile primite prin voinţă. ci in folosirea ei In mod necumpălat. atunci când omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobâtidirea placer» legate de ea. 13.). Isiiac Sinil. SiIICMIIII «Ifn Gangra (sec. Despre fedorie. XXI. Cmântâri. subliniind de aceea responsabilitatea pe care 0 are omul in dominarea mişcărilor fireşti: „Când cineva e stârnif (. 17. 3. 4. XV. (hnilii In iiioiei. condniună „defaimaren lcgăturii ilinlre soţr". Deci eel care urmâieşte plăccrea greşeşte în judecata socotind ceea ce ' A sc vedea. de pildă. Mai îniăi. Astfel. Ctmnteitfspre nevoiiiftî. cea mai vâditii şi care este înscrisâ în însăşi firea ei: procrcarea. le-a facul bune şi cu măsu-ia. Si ofll limp se păzeşte mSsura cumpenei fireşti si drepte a pornirilor din noi. XVII. Şi Irupul se mişcă iHiniai in mişcârile bine orânduite". toate câte le-a facul.7 ceea ce este un lucru pervers şi patologic din mai muJte motive. ci unul calitativ. II. Omilii lit Pacete. "Cf Clement Alcxantlrinal. 3.. 4. loan Gunl de Anr. judecata dieaptă cu privire la împreunare tiebuie sa vadă scopul ei hi nasterea de prunci. |62. 8. nu are un înţeles cantitativ. de rea folosire. Ioun Gura de Aur. se neagfi una dintre principalele meiiiri ale funcţiei sexuale. Sfânlul Maxim sptme că. cle excmplu: Sf. 143. 144: III. Cf. SfAntuI Maxim MărtU' risitorul se exprimă foarte precis.6 Putem vorbi de necumpătare sau. Sf. ea înseamnă aici. II. Pedtigogul. o rea folosire a acestei functii. VII Sf. I. pe care o întâlnim adesea la Sfinţii Parinţi. Căci Duirmezeu. 9. 137 . XXVII. Sf. X. îndeobşte. viciul (KCtida) „este o judecata gre^ita" cu privire la înţclesurile lucrurilor.' Sfântul Isaac Sirul. OttliUi deapre Oziii. ca şi în alie cazuri. |0. Stromale. 4. 10. Despre feciorie. I Cor.) de poftâ. ca şi învăţătura Aposlolului (Evr. OHsStorie.. 92." AsU'el. altfel spus. atunci când face din plăcerea sexuala* un scop Tn sine. Crigorie de N'yssu. atunci cănd vorbeşte despre patima desfhînării. o pcrvertire a ei. Desprefeciorle. 38. I."1 socotind că şi ea este chemată la sfmţirea de care sunt vrednice loale celelalte funcţjuni ale existenţei omeneşti. Viisile al Ancirei. 7. Sf. 17. III. XXXVII. „când este vorba despre femeie. 28). vorbind despre această palimă şi despre fljte paiimi: . îi recunosc acesteia deplina iiidreptăţire şi vorbesc chiar despre valoarea ei. în folosirea fiincţi-ei sexuaJe. II. I. 2. ne pune in fata unei perspective aseirulnatoare. Avva Dorofei.Dexfrti/uireci a binecUVânial prin prczenţa Sa nunta din Cana. mişcârile fireştj nu ne pot sili sa ieşim de pe calea cuvenită. 27. nii-l sileşte putcrea naturală să ias^ din holaiul firii şi să ajungă in afară de cele datorate. I. care vine din negrija minţii de-a culliva cele fireşti". în Canonul 4.. 72. 'Cf. 2. Mnxirn Marturisitorul. I. 3. Grigoric cle IWianz. 83. 11 Copete despre ttmgoste. patologică. o folosire contrary scopului ei firesc şi deci contra naturii $i aiiorrnaJa sau. decât reaua întrebuinţare (napctxPlon. * ('nvinie despre fievdnţâ. Omilii despre. Capete despre tlwgoxte. Despre feviorie.Nimic nu este rfiu din cele ce sunt. palima dcsfrânării iiu const! deci.

Omitti despre ctîxătarie. PG 31. 34. de aceea." Cea dintâi tinta" a unirii sexuale este iubirea şi mullele binefaceri de ordin Spiritual pe care omul le poate dobsuidi prin ea. 3. Aceastu aparc în mod implicit in textul ritualului lainci cflsăioriei. Sf. 3. în viziunea creştină. loan Oura de Aur. Oniiiii despre căsăioiie. inevitabil. PG 31. 19. dat prin taina cununiei. III. Care ar trebui sâ fie scopul ei esenţial. 19. 248. . Oimlii la Facere. 11 Cf. nu este nici singura. Omi/ii dt-spre <K>iu. Desprt ftnieui*. una dintre manifestarile iubirii ce şi-o poartă unu] altuia. Chevctoync. 5. 1937. Despre fecume. Sf. loan Gură de Aijr. XXI. PG 31. Despre feciorie. 10 Cf. 9. 38. în Hristos. I. Vasile al Ancirei. III. trutnifpstarile şi fetut in care « pmduc bottle spiritual* nu e bine. 5. 26. Sf. Cuvtim tiMt'tir desprt rmuttffitoa la lume. 1) Dorinţa exclusivă de plficere scxuală care caracterizează desfrânarea punc în mişcare puterea poftitoare a omului şi o îndepărtează de la Dumnezeu.. 25. Orbit de desfătarea simţurilor pe * Capele despre. 38. pervertind profund ordinea fireasca a raportului lui cu Dumnezeu. Vasile ccl Marc. ea îl mutilează pe om.': Unirea sexuală esre in primul rând unul dintre modurile de unire ale bfirbatului cu femeia. Despre feciorie... 34. Aşadar. 629.10 nici cea mai important^.Drscrierea. E. 3: Despre feciorie. ibidem. dimensiunii spirit ruale pe care o au fiinţa şi iubirea lor." Penmi speţa umana. unire pecetluită în ceea ce prîveşte natura şi menirea ei de harul Du-luilui Sfânt. in vederea ajungerii în împărăţia ce-rurilor. despre castitotie. Omil. 2. III. cea care îi conferă sens şi valoare. PG 31. Omitte la nmcenifa ltdita. 3. 5. Omilie In muccnifa luttta. 13 Cf. 5. ca şi toate celclalte moduri de unire dintre soţi. 17. pe de o parte. unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie împreunându-se cu ea". ibidem. numai aşa respectându-se finalitatea ei. 3. Mcrcenier. Această concepţie subordonează unirea sexuală. Vasile al Ancirei. Omilii despre Ozja. M Cf. 2. Sf. eel trupesc. pe de alta -. Sf. 38."' Atunci când unirea sexuală se produce in afara contextului ei spiritual şi se practical numai penlru desfătarea simţurilor. XXI.adică a două fiinţe privile în întregul lor.1 fie prccedată in chip fiinţial de unirea spirituala. H. chiar firească cum este. la priere des Eglises de rite byzantin. < I. 4. decâl ca scopul ei. Sf Vasile eel Mare. 9. Despre feciorie. dmgosie. 26. ca bine. t. 25. este privitâ ca unire a douii persoane . I. ca unirea sexualft s. Cf.. 4. şi în nalu-ra lor spiritual.'* Trcbuie.0 Această menîre. în sânul cSsătoriei binecuvân-tatc şi in legătura' cu alte moduri de unire conjugală. p. Omilii la Furefv. I. procre-area poate apărea mai curând ca un rezultat firesc al unirii sexuale. 19. cu sine tnsusi şi cu aproapele. I3X . "" Cf. 629. 248. 2. ea exprim<i aceastâ iubire pe un anumit plan al fiinţei lor. 405. 2.1'1 Trebuie totuşi să preci-t$m că iubirea conjugal^. III. Cuvănt ascetic desptv rerttmfarm lit ttwtr >ci despre desthvir^itva dtdwvnivemcâ. I. Vasile al Ancirei. şi cea a naturii fiinţelor pe care le pune în legătură. loan Gurfl tic Aur. Să noiâin ca nici un text nou-tes(amen<ai refcrilor la câsătorie nu rnenlioneazii procrearea ca scop sau jusiificare a acesteia.

5.) cele de după ea. De asemenea. într-un anume fel. Ea înceteazâ de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate în sfînţenia Duhului şi deci. cum arată Vasile al Ancirei. devine transparent. punând în locul S. 5. Efes. ea devine pcntm om un obstacol pe calea întâlniriî cu Dumnezeu. şi de aceea socoteşte mai de cinste trupul decât duhul. opereaza. în patima desfrânării. ci în funcţiile sexuale. după cum se vede. la uitarea şi hi negarea Lui. şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă. Prin desfrânare. opac la orice transcendent. el se reduce la acestea. ca toate celelalle patimi.! faţă de Dumnezeu şi rea-lizează la nivelul ei şi în chip analogic"1 o unire asemânătoare celei care exis-tă între Hristos şi Biserică (cf. şi în funţa sa se instau-reazâ un profund dczechilibru. Astfel. căutând plăcerea care le este pe plac. face mai atrăgătoa-re posesiunea celor văzute decâl slava şi strălucirea celor duhovniceşti". care-L exclude pe Dumnezeu şi-l ia locul. şi aşa ailing să se inhămeze sufletele la carul patimilor trupesti".. nemaifiind modelate şi Tâlvuire In Total nosim. funciia sexualiî ajunge să ocupe in om un loc nespus de mare. sufletul ajunge să fie târât de poftele trupului: „Trupurile. poate chiar exclusiv. sfinţită prin laina cununieî. atrag la aceasta şi sufletele care sunt în ele. tot aşa cum eel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce.il. 32). Ea n inspirar Cântarca (YiiKiirilor. Efes. 38. omul îşi face din vo-lupiatc un idol..l cu bunurile cereşti. omul se Hpseşte astfel de desfatarca spiritu-. Plăcerea privită ca scop în sine devine pcnlru om un absolut. devenind un act pur carnal. la funcţiile sale gustative şi digestive. dimpotrivă. cum am vâzut. ea face ca în existenţa celui pătimas irupul sa treacă înaintea duhului: „Pofta (desfrânala) face mai iubite decât Cauza şi Fiinţa cea unică şi singură de dorit (. punându-tc in slujba patimii care le mişca. Desfrânarea. supusă iubirii spi-rituale. 888C Analogia inlre unirea bîîrbaiului cu femeia şi unirea de n at m a" spiriruala a fost din plin folosilii în Sfanta Scripinra. 1 17 139 . tn general. ca toate celelalle moduri de unire a lor. iniegrară şi transfigurată în mod spiritual de iubirea dinlre soţi trăitâ* in Dumnezeu.1u pliicerea simţurilor. pentni a nu da dccăi accsl cxcmplu bine cunoscul " Desprejkâorie.Df. 2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale in chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine.17 Folosită firesc. într-un anume fel. Astfel omul se descentrează şi vieţuieşte înstrăinat de sine. aşa cum se cuvine.!. provocat de faptul eft mintea. o răsiurnare a valorilor la eel mai înalt nivel: ea duce la siluarea lui Dumnezeu într-un plan secund. iocmai prin lipsa ei de spiritualizare. PG 90.1'' Ordinea facultăţilor omului este aslfel tulburatfi. căpălând un sens mislic (cf. sexualitatea.sfrfmarea cure i-o produce această patimă. 20-32). ca şi in scrierile patrislice. Nefiind. ea încetează de a mai fi. margin it la trup. voinţa şi afecti-vitatea încetează de a mai sta în slujba spiritului şi. un act spiritual.

Potrivit învfiţăturn Apostolului. ajungând unelte ale plăcerii sexuale. 4. Omilii la Fapit: XXIV. ea îl întoarce din cauza viciului spre licăloase slujiri". XVII. 6. el pficătuieşte astfel impotriva propriului trup(cf. dar. Sf. 19-20). 12. este chemar la nuntire cu Hristos fa Biscricâ şi în căsHtorie. Trupul omului. 15)M pe eel care. dămit cu rost de Ziditor. Reducând trupul la un simplu instrument de pi ace re scxuală. Care este in voi. ajunge asemenea animalelor. Origoi ie de Nyssa. Omul. % Reaminlim en nopueia înseamnă liternimente „prostihitu * Cf. ne ofertf. sunt puse în slujba poftei sexuale. dispreţuieşte chipul lui Dumnezeu după care este el însuşi fiictit şi „uitS de firea omenească". omul neagS dimensiunea spiritual^ a acestui trup şi desiinaţia sa transcendent. 5-6. nmnifi'Stiiiile şifelul in care « prwit/c bolile Spiritual* ordonate de el. este chemat. 1 Cor. 27 Vasife al Ancirei. îndum-nezeire şi slavă şi are rostul de a face vădilă încă din aceasta lume slava lui Dumnezeu şi arvuna împărăţiei prin prezenţa transfiguratoare a Duhului ?n el.*'1 Omul desfrânat dispreţuieşte voia lui Dumnezeu in ceea ce priveşte folosirea inipului (cf. pe Dumnezeu in trupul vostru" (I Cor. să amintim acest lucru. întreg trupul este abfilut cle la rostul lui firesc. caracterul patologic decurge din folosirea contra na-turii.\'umerii. Omilii la Ctirtea . pe de altâ parte. 13. Omilii la Matri. multe dintre funcţiile trupului sunt abătiite de la ţelul lor firesc. mânatâ de cautarea plăce-rii. că „trupul nu este pentru desfrânare" (1 Cor. * Origcn. ' St Cii igorie de Nyssa. omul se foloseşte de inip într-un chip nefiresc.. X. tol aşa cum este şi sufletul cu care este unit. împreunS cu sufletul. VII. la unirea cu Dumnezeu prin virtute. :I Cf. 18) şi-L „defaimează pe Dumnezeu" însuşi (1 Tes.20 Prin desfrânare. Sf. 1 Cor. loan Gură de Aur. stăpânit de instinct. este limpede că trupul arc ca menire firească şi normals sa fie afierosit lui Dumnezeu şi să-L slă-vcască pe Acesta şi să fie pnevmatofor.34 fac din lemplul Duhului Sfânt şi din salasul rugăciunii cuib de lAlhari şi-l fac desfrânai (cf. care are un rol fundamental în săvârşirea acestei patimi. I Tes. Aşezănthnelr iiuinasii n:\ti. I. 4. 5. Viafa lui Moise. I. 6. Omilii la Epistola Cain CohsenJ. Spiinând. Profanează ceea ce este prin fire sacru şi dciform. „Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfant. 4. care priveşte pentru a se învfipăia de dorinţă. toiin Casian. *° Cf.Descrierea. 6. &). 141» . din acest punct de vedere. pe Care îl aveţi de la Dumnezeu (. care este icoanu* a aceleia. in acest caz. „piingăresc templu! lui Dumnezeu".. un exemplu deosebit de instructive Sfântul loan Casian arat3 foarte bine fe-lul m care. prin pervertirea facultăţii perceptive: „Bolnavă de rana facută de sfigea-1a poftei designate este inima. Sf loan Gurâ de Aur. ca şi sufletul şi împreună cu acesta. Viafa lui Moisv.) Slăviţi. Sf. Putem spune că. 13). dedându-se acestei patimi. la sfiiiţire. 3-7). Darul vazului. Desplt fecioria. Simţul vazului. VI. Sfântul Apostol Pavel araia" vădit că. /<» til. Mt. prin desfrânarc. 6.

răindu-le cu totul. sub prcsiu-nea unei dorinţe deosebit de putemice. referindu-ne la anurniee efecte nle acestcia asupra vieţii suflelulni. Evagrie. de exemplu. 8. înir-o perspective mai generală: Sf. unor veritabile halucinaţii. 53. Apoftegiue. sexua-litatea umană este psihică. Sf. cel mai adesea. „Pofta inimii" are în ea germe-nele patîmii şi chiar ajunge s-o săvârşească în chip deplin (cf. sub impulsul dorinţei. ne spune Clement Alexandrinul. 21. că. "Cf. 28). „îl face (pe suflet) sd spună ori să ascuite tot felul de vorbe. 22. loan Gu\H 4c Aur. 35-41.Desfrâruirea Şi penini că desfrânarea îl împinge pe om să-şi renege propria fire şi să se lepede de Dumnezeu. 21) şi to! creşte pâna ajunge să implice Irecerea la actul fizic. III. 141 . " Trataiul pmrtir. „Pofta care se împlincşte prin trup nu vine din Imp". 17. 4. Anlonie. aşa şi mintea desfrânează cu ideea feineii prin chipul trupului propriu.3c putem spune totuşi c. Antonie cel Mare. Omi/ii la Mntei. Maloes.2'' Şi diica esle adevărat că.11 Se cuvine însă subliniat faptul că patima desfrânflrii poatc fi savarşită cu mintea. I. ' * < 'uprte iiesprr dmgostp. în anumite cazuri.'2 prin desfătarea cu închipuirca desfranării. lac." Atunci când acoste imagini nu sunt furnizate de simţuri sau de memorie. CeleiOQdt raped. „Precum trupul are ca dime lucnirile. Şi precum trupul desfrânează cu trupul femeii. Nichifa Stiihatul.. dar şi prin directa lucrare a demoni-lor.) Câci cele ce le face trupul cu fapta în lumea lucrurilor. la Sfâniul Macarie Egipleamil. desfrânarea poare fi privită ca iZVOT al morţii pentru întreaga fiinţă. Tralutnlpmclic.1 şi atunci sufletul este cel care are iniţiativa. A st vedea. '' Stroniate. ": A se vedea.. fie.1* Desfrânarea îl face sa trăiască pe cel în care s-a încuibat într-o lume a fantasmelor.. lăsându-le fîe sd se înteţească. 14-15. de imaginaţie. XVII.. Omi&i riuhovmceşti (Co!. ca şi cum lucrul cu prici-na ar fi chiar în faţa ochilor". Sf. 116. Demonul dcsfranarii. 8. Episto/e. cle pot fi făuritc. asupia careia vom reveni. Macarie Egiptcanul. aşa şi mintea are ca lume ideile. Apofivgiiw. II. ! * Cf. 8.34 Aceasta poate da naştere. în-trucfu el dispune de puterea de a primi sau nu aceste îmboldiri. acelea le face şi mintea în lumea gândurilor".27 Considerable precedente cu privire la trup nu trebuie toluşi sâ ne facă să 11 ii. II. serra alfabetica. Sf. III. XXVI. ApoftigftK.<' într-un univers ireal.28 Cel mai adesea. căzut pradă de-liruhii şi forţelordemonice. Aceasta esle concept! a clasicfl a iisceticii orlodoxe. * Cf.nii ca acesta nu este întotdeauna implicat în patima desfrânării. '" Cf. 13. mai precis cu imaginile ei. de la Care a primit viaţă şi sens. i'tun/ntzd bi 150 iff ctiprt?. înainte de a fi fizică. II).. 10 Aşa cum am arâtai la sfilrşitiil capitolului privind gasfrimarghia. Mi. At/tirrtiaif. imboldul irupului iscă în sufiet pof-ta. dimpotrivă. 5. nu intervine decât într-un al doilea rând. de asementfa. seria alfalwiicâ. Căci vede în gând forma tmpului propriu amestecata cu forma femeii (. trupul este împins să păcătuiască de o dorinţă care se naşte în inimă (Mc 7. arata Evagrie. 1. N 178. prin mijlocirea tnipului. 2.

în desfrânare. şi orice alia dimensiune a fiinţei sale care depâşeşte planul sexual. sporînd în spiritusilizare. cu o persoana' concreta şi reala. o suprapunere a imaginarului peste real.bottle spiritual* lubirea este deschidere spre celălalt şi dăruire Hberâ de sine. u este tăgâduită viaţa orice viaţă launtrică. nu dăruieşte nimic celuilalt. in aparenţa sa extcrioară. Dar perceperea celuilalt in realitatea lui mi este falsificata numai de imaginaţia care o precede. O asemenea fantazare are cu sigurauţa unele consecinţe asupra felului hi care desfrânaiul vede în reali-tate (iinţelc concrete spre care se îndreaptă patinia sa. Atunci cănd această patimă ajunge să se manifeste într-o relaţie directs. mai precis şi mai restrictiv vorbind. care ducc la deformarea celui din urmă. Pe de alia parte. omul nu-l întâlneşte pe celălalt ca pe o persoanil. Cu totul dimpotrivă. împiedicând orice forma de comunicare şi schimbul de bogaţie fiinţială. fiecare dintre elc îşi îmbogăţeşte şi îşi împli-neşte întreaga fiinţă". 3) Atunci când desfrânarea se irtanifcsta ca plăcere născută de închipuire. semenului nu-i mai sum recunoscute şi nici respectate alteritatea şi caracterul unic al lealîtăţiî sale personale. desfrânarea este o atitudine filaiilica. o simplă proiecţie a dorinţei celui pătimaş. Reduse prin desfranare la dirnensiunca generică şi animalicft a sexuali142 .*i a scxualită-lii sale rrupeşti. un obiect. ea opereazâ o micşorare a acestei persoane. în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei. eel pătimaş ignoră liberiatea celuilalt. e doar un obiect fantasmatic. care apare eel mai adesea ca o necesitate absolute pentru el şi care nu ţine seama de dorinţele celuilalt. pcntni câ. iubirea care.Descrterea. In această comuniune. voinţa. iar nu ca dar al cekiilall.! si realitatea fundamenta-la. pătimaşul nu-şi urmă-reşte decât propria sa plăcere. în anumile cazuri. Prin urmare. în lumea margînita şi închis. de fâptură creata după chipul lui Dumnezeu. vădind o iubire egoistă de sine. care nu este pentru el decâi un simplu obiect al patimii sale. sau. in schimb. Ea îl mărgineşie la sinele egoisl pe cel posedal de ea şi îl în-chide cu totul faţă de ceilalţi. una pe cealalta. stăpânit de ea. devine pentru acesta un simplu instrument de placere. si mai cu seamă consliinta. inevitabil. îl înalţS pe om In infinitul dumnezeiesc. a instinctelor şi a fantasmelor.l lar ce dobândeşte esce privit ca împlinirea propriei sale dorinţe. Desfrânarea îl intemmţeaza astfel pe om în propriul eu. acesta esle redus la ceca ce. aşii cum se cuvine. de vrenie ce nu urmăreşte decât satisfacerea dorinţei sale. afectivitatea de tip superior. celăliilt tiici nu mai există ca persoaiiă sau ca semen. păti-masul şi-l însuşeşte pe celalalt. nu-i mai sesrzează dimensiunea spiritual. Persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc. iar de la acela asteaptS sa primească numai ce-i cere dorinţa sa patimaş. momfesfnh/f fi fitful in carr St pnnhn. este înflacărată de har şi ţinteşte sa dobândeasca împăra-lia. izolându-l cu tolul de univer-surile infinite ale iubirii şi spirttului. râspunde poftei de placere a celui pătimaş. Se produce. care nu se pot revela decât ca expresie a libertălii şi ca manifestare a sr'erelor superioare ale fiinţei sale.

Vfc 3. 548. Şi aşa. * AseţămUuelemânâstirestl. el dobândeşte o viziune delirantă a celor spre care-l mânâ patima sa.Osajrărut/tea lîiţii carnale. VI.. intunecand adeseori mintea conducătoare. ca simple obiectc. CCCLXVJ. numeşte aceeaşi paiimă „boala cea mai rea {fanguor) sau.* Tot el spune încă: „(Dracul curviei). beal de o poftă neîncetată dupiS fiinţa ciivântâtoare şi necuvâiitătoare''. 302.se. VI. Ca urmare a desfrânării. 2. atunci când pofta necuratii pune stăpânire pe suflet.4* Sfăniul loan Gură de Aur. scurt. Sfânlul Vusile vcde în manifestarile acestei patimi .4* iar Sfăntul loan Scflrarul spune ca ea „îl face pe cel ce păti-ineşte aceasta ca pe un scos din minte şi ieşit din sine.44 Desfrânarea esle cel mai adesea privitâ ca o formă de nebunie. fiinţele omeneşti pot fi.fapte săvârşitc de un suflel ne-bun şi riirbat". schimbate unelc cu aliele.i\ iifi imens aegra) de loviturile ei. îi răvăseşte şi îi chinuie suflelul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un val pe ochii irupului (împiedicându-i să vada). Sfânuil Grigorie de Nyssa o numeşte „boala plăcerii (vbaoţ xfjţ tlSovfK)". Despre desfiiuiarea piivită CH boaiil. dar nu a ochilor Irupeşii. în alta parte.22. spune Sfântul loan Casian. II. şi nu aşa cum este. a se vedca.XV. II. Altfel spus. „boală (morbtts)"*0 şi vorbeşte despre niiniea îmbol-n. Caracterul patologic şi patogen al desfrânarii apare deslul de evidenl la loate nivelurile. omul îl vede pe aproapelc situ aJtfel decât este. CeUf tOOde capete. 143 . toate raporturile sale cu aceste fiinţe sunt cu totul pervertite. îl lipseşte de orice prevcdere şi nu-l lasa să vadă altceva decât lucrul care-i sta înaintc (. *! Ibidem. 12. ca şi Sfântul Casiaa. n Omiiii l« 11 ( orintem. " Scura.17 . tot aşa. ii face pe oa-meni să sfivârseasca acele lucruri pe care numai cei ieşiţi din minte le savâr-şesc". îi iulbură.4' Sfantul loan Gui'ă de Aur arată cum aceastii palimă râtâceşte minteu omului. practic.41 Vorbind despre aceasla patimă... ci ai sufletului". * Ibidem. „Pot'ta cste o boală a sufletului (feiu0\)|ita voaoţ feo-ti yvxffc)". •: Ifodtfin. care. *' Ihidvni. VIII. 41 Ornilia a XXI-a: Despre n "ii ne lipi de ee/e hmiesii. n Viaja iui Moi. 4.Holnavă şi ranită de săgeala poftei desfrânalc este inima care vede pcntru a se învăpăia de dorinţă (vonvupiscentia)". tira" fyistpte. spune Stântul Vasile eel Mare. îi iiuunecă. I.. vorbind mai ales despre cea care lucreazâ în cazul accstei palimi. Omilii despre poitiiufâ. Sf. de asemenea. 17. putând astfel să înţelegem de ce Sfinţii Parinţi o numese ade-seori boală şi văd în ea o forma de nebunie. o califica drept „boală rea'V' spunc pe de altă parte: „boală foarte rea a ochilor este desfrânarea. PCi 31. 6. Nichita Stirhaiul. 16. care.. 77.).

în inimă şi in minte numai tin singur lucru (. netrccătoare. XXXVII. XXXI.*0 Apoi. 56 IhiiUuu. loan Guru de Aur. lar neliniştea este cu atâi mai niare cu cât împlinirea patimii hrăneşte şi înteţeşte dorinţa.4' Din învăţaturile pe care le dau Sfinţii Părinţi cu privire la desfrănare reies. aştepta de la ea o satisfacţie deplină.Ş' după cum orbii care.' In afara acestor trci efecte principale..*1 Căci. I. totală. | ■ OmUii h t ('orintrm. 7. însoţit de teamă. XV|l. pătimaşul încearcă un sentiment de frustrare. Sf. sufletu! este uşor înrobit de pacat. Atunci. aceasta patimă are drept urmare toropeala minţiiss şi învârtoşarea inimii. o data cu ea. numeşte placerea după care alearga desfrânatul „rnaica nebuniei". XI. hc. aproape de îndată.. a conştiinţei" şi o pierdere a puterii de jiiclecnta. Sf. lată cum. nu văd nici o rază de soare. şi sporeş-le înscmnatîUea acordată plăcerii: astfel. Cf.4" Acclasi Sfânt Parinte.) având mereu In faţa ochilor. ld 3) O întuiiecare a minţiî. Sf. 4. 3. XI. H Cf. C*le 300 dc captte. Stf. loan Gnră dc Anr. în căutarca obiectului dorinţei şi în elaborarea inijloacelor care să-i permitâ sa ajungă la e| (cu tot ceea ce implica aceasta. Sf. (. trei efecte patologice mai imporlante ale acestei patimi: 1) O tulburare şi un zbucium al sufletului. in alt loc. 83. apar cu atăt mai dureroase.. XI. plăcereu după care alergase se evaporă. Omilii hi I Corintrni. 2) 0 nelinişte care însoţeşte dintru început patima. Nichita Stilhatul. loan Gur5 de Aur. la amiază. 4. II."mdu-i omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. abia împlinită. 144 . n 17. crede câ un leac al suferinţei sale ar ft sa regăsească plăcerea pierdută. cit. 45. I5s. Grigoric cel Maie. H Cf.ui teamă de a nu izbuti). Comerttariu la lov. mai ales nesignranţă. îar uneori chiar de o adevărată spaimă. '' Oespre sirăpungerea i/iimii. pen-tru cS ochii lor sunt cu totul închişi. toi aşa nenorociţii cazuţi pradă acestei boli îşi închid urechile la nenumăratele şi folositoarele învăţături pe care li le dau cei apropiaţi". privind-o ca pe ceva absolut. " Sf. piedîcile ivite pe calea câutârii plă-cerii. Desţire xtrîipungvnra immii.). XXXVII. XV. o nelinişte care urmează îm-plinirii dorinţei. aşteptare plină de înfrigurare s. *'Cf. Grigorie eel Mure. Omilii la MattU. rmilţimea de nelinişti. Sf. stand in plină luniină. 3. Onrifii la I Corintenf. ori de elite ori o cere patima. a se vedea ibiih-ni.*' Ea tiranizează*' sufletu) omului -•' Omilii la II Corinteni. care însoţesc această patimă de la ziunislirea dorinţei până la împlintrea eî. 3-4: Omilii la I TimofeL II. Şi. Saira. loan Scaiarul.l>eseiierea. stăpânit de patima. loan Hiisosiom. Sf. 3. 4. aşa cum se poate remarca din citatele dc mai sus. de asemenea. iar dezamagi-rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii dintre ceea ce aştepta de la plâcere şi ceea ce-i dă ea în reaiitate. 4. £ Cf. dorinţa renaşte şi. mtmifcslările sifelul m t:ai-e Jte finxluv bolile sf/iriliutlt' nizal de aceste ispite. tot mai mare.. H Ibidem * Despre lonCe accsiea.

nici o altă paiimă nu are asupra noastră o putcre deopolriva cu boala plăcerii trupeşti". Sf. Scam. N 592/24. a Sf. Referinţele au fost dare la capitolul precedent. he. '" Cf. XLIX (139). Sf. Sf. ea nimiceşte virtuţile''1 si. 52. XV. Grigorie eel Mare. că patimadesfrânării este zămislită. "Cf. Sf. VI. dar şi din pricina uimitoarei repeziciuni a lucrării demonice care o inspiră. he. Sf.™ ca este „greu dc înfrănt şi de tnfrunta!". Evagrie: .m ScăranU. w u Cf."^ osândirea aproapelui. scric Sfântiil Grigorie de Nyssfl. 301 (PSB. Scant. 63 scârba de rugăciune. Cuvuitr despre. din pricina forţei ei cumplite."6 deznădejdea. N 592/24. Aşezâmintelc mâaâstîttţti. 34. he. '' Cf. loan Scararul. Vursumifie şi loan. 145 Ibidem. cit. în încheiere.™ salurarea pânteceUii71 şi somnul fâiă musurâ. I. . 18. loan Casian. 53. '*' Sf.65 alipirea de lume. Apofiegme. p. '" Ibidem. Grigorie eel Mare.67 Să notăm.A Sf. Isiuic Sirul. Sf. Cuvant thutprf rugdciuttt. Scam. ail. XV. Ctmmituriu h low XXI. . lo. ncvoinfâ.Desfrîinarea mai mult decât celelalte patimi. ză-misleşie în suflet tot felul de atitudini viciqase şi mai ales lipsa temerii de Dumnezcu.63 iubirea de sine. n Amifiegrtw. II. 106). . 8 Din această cauza. 22. Tralaiul praaic. cit. loan Scararul.64 nesimţirea. XV. foe. cit. hrănita şi spo-rită mai ales prin trei feluri de comportament pătimaş: mAndria''" şi slava deşartâ. "'Cf.7' tt Viafa Uii Moise. 12. Scrisori duhovniceşti. 240. XV. XV. Scam. 79. 22.dep&ţind aproape nipiditatea minţii noasrre".Din mullele patimi care razboiesc gândurile oamenilor. 51. Apofiegme. 90. Chiiil de Schilo|iolis. n? Ibidem. SI loan Seiliarul. legat de aceasta. loan Scărnml. Viafa Sftmtului Sava. Grigorie eel Mare..60 Ca loate celelalle patimi. Scam. Apofiegme. St".

Sf. 2. Ibidem.). 1 Ibidem. decât să se folosească de elc* Cu privire la acest subiecl.t. „lacomie de bani". ca valori in sine. 2.J Se impune aici o remarcă analogs celor pe care le-am f'âcui in capitolele precedente: nu banii sau bunurile materiale intra in discuţie alunci când vorbim despre aceste paiimi. III. în fapt. 3 I4r> .şi laco-mia după averi pot fi pusc laolaltă. \ Ibidem. Cu toale că repreziniâ două stări pătimaşe diferite.6 Astfel.. Această iubire se manifesto prin plăcerea de a avea bani. Roslul banilor şi al bunurilor materiale este de a fi folosiţi peniru ttaiul de zi cu zi. de asemcnea. m mod obişnuit. nXeovE^ta este redaiă prin „aviditale". Cel lacom.mod general iubirea faţă de bani.imp ce. ci atiludinea perversă a omului laţă de ele. LXXXffl. ele chiar merg mână in mana. 3. ' Ibidem. decât reaua întrebuinţare (napdxpiPK). ca şi eel zgârcil nu respectă acest rost al lor. QmiHi la M<tt. ('ttp0e despre dragoste. pentru că amândouă sunl zămislite de una şi aceeaşi poftă de bunuri materiale şi. 18. spune Sfântul Maxim. cuvân-lul $iXapv\xila se traduce prin „zgârcenie" (noţiunea aceasta trebuind să fie inţeleasă intr-un sens mai larg decât eel folosit curent). câ „nimic dintre cele create şi făcute de Dumnczcu nu este râu"\A că patima se naşte din reaua folosire a puterilor sufletului/ în cazul nostni.1 fn ceea ce priveşte pleonexia (nXeove£ict). dar ş\ a tuturor celorlalte puleri pe care aceslea le implică. in mod patologic. 4. prin greutatea de a te despărţi de ei şi prin neplăcerea rcsimţitâ atunci când îi dai. Ci. Cctpetedex/tredragosle. VII.. Miixim Maitiirisilortil. ca şi faţă de diferile ai(e forme de bogăţic maierială. iubirea de bani . ci iubirea de bani (. în (. ' Cf. Vitsile eel Mare. privindu-le.5 Argliirolllia şi pleoncxia Arghirofilia (<^\\apy\nAa) desemnează in. a se veden Sf loan Gurfi de Am. III. Sf. Sfânliil Maxim Mărturisitorul subliniaza. „nu banii sun! răi. pi in grija de a-i pastra. „cupiditate". ' în ceea cc privcşle acest aspect. I7-I8. deci. de reaua folosire a puterii poftitoare. plăcându-le mai curând să aibâ bogăţii. a puterii poftiloare.re v'ne din negrija mînţii de a cultiva cele fireşti". ea constă in voânţa de a dobân-di bunuri noi şi de a avea câi mai multc.7 Caracterul patologic al arghirofiliei şi al pleonexiei este dat. Omilii im/mtriva bogafHor. Nimic IHI e râu din cele ce sunt.

el nu-şi adorâ* bogăţiile aşa cum lac cei care se închinâ idolilor în cadnil iinui cull dedicat lor. 2.I: Sigur că eel ca/ut pradd acestor patimi nu-şi da seama cfl se poartă ca un idolatni. îndreptând-o numai spre ccle materiale. din punct de vedere formal şi privii din afnrâ. de aseinenea. Fundamental. iubirea de Dumnezeu şi de bunurile spirituale.W. sau de until se va lipi si pe celâlalt il vadispreţui.w vttlunia . in fond. el se poartâ la fel ca acestia:12 adicâ le acordă averilor o valoare sacra. 12 Cf. cu atfit se depărtează de Dumnezeu. caci sau pe unul îl va urî. urmând astl'el menirea firească a puterii sale poftitoare. să urăsti aunil si impatimirea lacomă de el. îşi risipeşte pentru ele întreaga energie. 7.'' . şi dacă. rejatule omului cu semen» sâi şi chiar cu sine însuşi.De iubeşti să fii prietenul lui Hristos. Cu câl iubeşte omul mai mult banii şi se araU'i mai nesăţios de bogăpi. Sf. 5). baniî şi celelalte forme de avuţie iau locul lui Dumnezeu. întemeindu-se pe una şi aceeasi putere poftitoare a sufletu-lui.. " Ibidem. 24. într-un ciivâiii. Omilii In loan. şi pe celâlalt il va iubi. 13). le respectă şi lc venerează şi. VII. ca pe una ce întoarce cugctul spre el si-l i'ăpeşte de la preadulcea iubire a lui lisus". se exclud reciproc şi sum cu totul incompatibile." Sfâtuul Nichita Stithatul scrie cu privire la aceasta.. izgonind din sullet orice altâ dorinţâ". chiar daca nu le aduce jertfe ca aceia. folosindu-se de ele contra tlrii. XVI. Cele . „Lacomia (de bani) este închinare la idoli". X Efes. li se de-dica* întm totul." ('ttvântaJta: Nimeni nu poale vtiuiiiui pe eel rare mt . „iubirea cea rea de arginţi. in palimile despre care vorbim el îşi abate dorinţa de la rostul ei normal. 55. Lc 16. Sf. Nichiia Stithatul. în viaţa celui zgarcit. In timp ce. căci iubirea de bani „biruieşte toate cejelalte pofte. " Sf. pe de alta. loan Scururul. ca şi dobandirea allora noi.SS. loan Giiră tie Am. omul îşi îndrepta întreaga sa dorinţă spre Dumnezeu şi dorea păstrarea bogaţiilor spirituale primite de la El. LXV.10 De aceea.. 3. devenind pentni el adevăraţi idoli.Arghirofifia fi p/eoiu-xio Dar această rea folosire nu se dcfineşte doar in raporl cu burnt rile maic-riale.singitr. nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt 6. II. 147 . 56. cum spuntf Sl'ân-tul loan Gurâ de Aur. 3. „lacomul de avere este în-chinâtor la idoli".100 de capele. şi iubirea de bani şi de avere. le sacrificS sufletul sau. doar pentru a le aduna şi păstra. ca şi a celui lacom de bogăţie. 5. Aşezâimnlele iiuvitistiresli. toate forţele şi tot timpul. loan Cit&iaii. ea se raportează la Dumnezeu şi priveşte. pe de o parte. dupil cum spune lisus însuşi: „Ninicni nu poate să slujească la doi domni. Sf. face pe fiii oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decat dragostea lui Hristos şi înfaţişeaza pe Făcâtorul ma-teriei mai mic decat materia şi îi înduplccă să slujească mai mull materiei decât lui Dumnezeu". spune Apostolul Pavel (Col. 5. la început. UeleMKUifvtipete. ''Ibidem. Scant.

.. cele care vin de la Dumnezeu. MS . 31-34).în realitate. Aşa ajunge omul să se despartă cu totul de Dumnezeu. socotind câ-şi poale purta singur de grijă şi-şi poate singur carmui existenţa. se lipseşle de comorile vieţii veşnice. căci acolo unde este comoara oinului. XXIII. mai devreme sau mai târziu.stt'. 6. ele vâdesc totuşi lipsă de credinţă şi de nîtdejde în El. . în loc să o câştige (Mt 16. St loan Uuiii <)e Aur. Mt 6. Omilii ta I Corinrsm. Maxim Muiliirisilonil. Asezt'unhitelc nu'inâsfhf^ti. Pe de o parte. omul nu-şi valorifică infinitele posibilităţi spirituale şi nil ajunge la împlinirea fiinţei lui. Mt. 5. de fapt. VII. ar fi trebuit să le păstreze nepătate în sine însuşi".17 Ocupat cu sporirea bogăţiei materiale.uriereo.un viitor care. şi averea". decî. El uită. luând locul bucuriilor duhovniceşti infinit mat înalte şi singurele in stare să-1 mulţumească deplin pe om. Dar mai ales. nu-i aparţine şi-şi face planuri deşarte. Oniitii tii I Cotiritem. 20). de tapt se condamnă la nefericire. cu sine insuşi. Este limpede aslfel cfl prin arghirofilie şi pleonexie omul ajunge „propriul sâu duşman". Crezând că-şi află fericirea. în loc s5 se lase cu to-ml in voia lui Dumnezeu (Lc 12. 18 s Sf lonn Gură tie Aur. viitorul . slujindu-l Lui cu dărui-re. el nu se mai îngrijeşte de suflet şi de mântuirea lui. XXIII.B cum spune Sfântul loan Qurâ de Aur.lmâne nimic din ea ţcf. pe care. mamfesitirile fifetut în care xe pmduc bolile spiiitutile Chiar dacă avariţia şi lăcomia de averi nu ajung să-1 ullătore cu totul pe Dumnezeu din suflet. *QmiUiUt Mattri. 25). El se arata" lipsil de cea mai elemental iubire de sine.4. 7. acolo este şi inima sa (Ml 6. 21). căci plăcerea pe care încearcă s-o păstreze cât mai mull este nestatornică şi amară şi irecătoare şi. ea îl lipseşte de fericirea veşnică. El întoarce astfel spa-tele singurelot bogăţii adevărate (Mt 6. 111. 'Sf. El încetează de a-L mai vedea pe Dumnezeu ca singurul său ajutor şi sprijin şi. Capele desprc (Irago. omul prctinde că astfel se îngrijeşte săşi asigure. 19. Dumnezeu fiind eel care are grijă de (oţi cei care I se roagă cu credinfa (cf. pe de altă parte.n Preocupal de pâstrarea bunurilor sale şi de dobândirea altora noi.Di'. LXXX. se înstrăineazfi de adevărata sa menire şi îşi ţintuieşte cu tolul fiinţa şi viaţa de lume şi trup. Lc 12. nu mai r.de chipul şi înfăţişarea lui Dumnezeu. 19) se îmbogăţeşte şi-şi câş-tigă siguranţa Iraiului şi libertatea. oarecum stăpftnindu-l. înceteaza de a-l mai cere ajuiorul în rugăciune. Caracterul patologic al acestor patimi se manifesto şi prin modul de a se purta al omului înrobit de ele. 16-21). spune Sfântul loan Ca-sian. rămânând închis de bunăvoie în mârginita lume căzutS El crede că adunând comori pe pământ (Mt 6. prin purtarea sa omul araiă că „nadăjduieşte mai mull in arginţi decâl in Dumnezeu"14 şi se străduieşte să dobândească avuţie bazându-se nu-mai pe el însuşi . punând banii şi averile mai presus de sufletul sSu. 16-20)."' „nu poate cineva cu adevărat să-şi iubească şi sufletul. 6. De fapt. sortindu-se sărăciei spirituale şi pierzân-du-şi viaţa.

VII. cftci unul aduiia banii. Desprr fe ciorir. Sf. ca toţi să se bucure dc e!e în egală măsură. ihvpn> Natxtt. de exemplu. toţi au fost mântuiţi prin Hristos. Sf. Sf. '" Sf. 2. Celt 300 de eapete. loan Gun! de Aur. 26. de asemenea. 3. IV. IV. Grigorie de Nazianz. VI. (hnilii impoiiiva bogafihr." Căci. 1. care spune „să • Cf. Grigorie dc Nazianz. Omilii la I Corintent. Om'mldri. Sf. Sf. "Ibidem. iar cclâlalt rşi sporeşto averile numai şi numai pentru pificerea şi folosul lor. I. at. '' Cf. Sf. 149 .11. Domnul nostrum4 Lumea cu bunurile ei a fast dâruitâ dc Creator tuturor oaitienilor. Kegulile mid. 5. Mai'cu Asceinl. Do-bandirea bogăţiilor. XXXV.Arghirvfilia fi pleonexia Aceste patimi. Tâlemiv lit I'satw/d 4. Desprf Nulwl." iar Sfântul Vasile îi numeşte jefuitori şi răpitori. Nichi-la Stilriaiul. Omilii împolmri bogofifor. 7.1' Ce] zgSrcit şi cel lacom de bogăţie însă nu fac aşa. VII. 2. toţi au fosi făcuţi după chipul lui Durnnezeu. (alebeze. loan Guru de Aur. 7. tulbură relaţiile omiilui cu semeiiul sfiu. iar nu spre propria des-laiare". "' St* Simeon Noiil Teolog. Sf. Desprepociiinţti. X. aceasla estc impotriva voinţei lui Dumnezeu. Grigoric ccl Mure. IX. Cf. Cateheze.*9 „Foloseşte-te dc bogăţie ca bun chivernisitor al ei. VII. Vezi. Sfinn'i Părinţi nu ostenesc sil-i îndemnc pe cei bogaţi să-si înipaită averile.14. 1. Vasilecel Mare. Sf. 56. Vasilc cel Marc. Sf. Simeon Noul Tcolog. :c Sf Grigorie tie Nyssa. Sf. cil. I.*0 şi cu cat are el mai multe. spune Sfântul Vasile. Penrru aceastu. ( I Sf. Sf. a Omilii impoiriva bagafilof. IX. roţi oainenii sunt egali: au toţi aceeaşi fire. XXVI . Vasile cel Mare. lor. V. 3. 4. Simeon Noul Teolog. I. main." călcând porunca iubirii. 2." Ce] care strange bogăţii „işi aduitf bunuri care nu sum ale sale". Marcu Ascelnl. Grigorie de Nyssa. V.ilţii. 92. VII. 11 Cf. Omilii l„ I ('orintetit. Sf. ■. Sf. Sf. spun Sfinţii Părinţi. cu alâl îl lipseşie mai mult pe semenul său. 206-213. IX. şi mai ales a zgârceniei şi lăcomiei. XTV. într-ade-VfiT. (hnilii impoiriva bogafiei. Sfiintul loan Gură de Aur spune că „cei bogaţi şi cei zgârciţi sunl un fel de hoţi". Canmnariu la lov.faPsahnnN. 8. Oirâniâri. ducând la o stare de lucruri nefirească şi anormaliV l_a inceput n-a fost a$a. Grigorie de Nazianz. Cawim/iii.3* lar dacă unii oameni an mai mult decât au . Sf. 5. Grigoric de Nazianz. Ambiozie ul Milanuliti. 101-102. XV. lo<:. De ace-ea. dc asemenea. VI. 2. Sf. Sf loan Guru dc Aur. '" Sf Grigorie de Nazianz. A se vedca.30 Toţi Sfinţii PaYinti subliniază faptul câ* menirea bogăţiei este s.omilii la Lazăr. Cf. -' Ibidem.2G această stare a aparut ca urmare a pă-cutului stramoşesc27 şi se menţine şi se dezvoltă din pricina patimilor ome-neşti. Despre iitbirea tie santci. Omilîi hu/wfmti bogăţwi. 3. Sf. (hnilii la /''twere. XIV. şi ele „rtu sunt proprietatea nimanui". Despre feciorie.1 fie Impartial egal între oameni. 19. Amândoi „depăşesc liinitele legB *V adică se ingrijesc mai mult de ei decât de aproapele. loan GtinS de Aur. Ambrozie al Miluniilui. Dexjjre pwiiinfti. 5. se face întotdeauna pe seama aproa-pelui. A 5e veden. 48.:" Toţi oamenii se pot t'olosi şi bu-cura de lucrurile din această lume. Cateheze. " Omilii fmpotriW bogafihr. 95-97. XXIX. dc asemenea. 5. Grigorie de Nyssa. :: Ibidem Ibidem.

EpistoU: IV.. şi chiar de cei carora nu le-am făcut nici o nedrepiatc". certuri.1 de acesta. 45 Sf. manifeslthile şifelul în care se proihu holile spirititale iubeşti pe aproapele tău ca pe tine lnsuti". 5. IX. Sf. Omilii la loan. LXXXIII. cum spune Sfânlul Ambrozie. Omilii la EvreL I.i. dar este el însuşi plin de ură faţă de ceilalţi. aceas-ta cu amărăciunea. XXV1I1. 2. 41 Oesprefccioiic.45 Această patimă este pricină de razboaie.4'' S£ Viisile cel Mare.'* Bogâţia cunoaşte „numai neplăceri. loan Ciisiiin. Sf. ** Cf. Cf.4'1 In ceea ce pri-veşte pleonexia. pizmuiri. Omilii la I Cvrimeni. ca iubirea să* stea (în om) laolaltă cu avuţiile". Regtihl? 'iiia. 5." Arghirofilia şi pleonexia nimicesc iubirea şi legălura cu aproapele şi prin aceea că îi fac pe cei înrobiţi de ele sa nu mai vadă în semenii lor decâl pie-dici în calea îmbogăţirii sau simple mijloace de dobândire a averilor. 2. Convorbiii tltilwvniccfli. loan Sciuunil. Sf. XVI. Omilii hnpatriva bogaţihr. Scam. Nichita Scithutul.. 48.1'' îl lipsesc pe aproapele lor de dem-niiaiea pe care Dumnezeu i-a dat-o creându-l şi nu văd în el un tovarăş al lor. loan Guru dc Aui. şi de cei nedreplăţiţi de noi. (Vie MX) d&copgfe.4" să fie nemilos*" şi crud. 22. m Cf. 6. LXV. 4: Omilii la Maiei. Slithalal. 150 .'* Zgârcitul şi lacomul de avnţic. duşmănii. lar patima sa îl face nepăsâror faţâ de aproapele.34 „Este cu neputinta\ spune Eva-gric.39 să sirntă sil. ajungând în urma la ura faţfl de toţi oamenii. XIV. I. ura. 7.47 Arghirofilia şi pleonexia fac din om neom. * tâlcuire la Psalmut4. 18. loan Ourn dc Am. 6. Ei ÎI nesocotesc astfel pe cel de ace-eaşi fire. Nichili.1' Ele nasc intotdeauna certuri şi tluşinănii. iar pizma se însoţeşte cu făţărnicia. cum spune Sfântu] loan Gură de Aur. 2. nedorintf altceva decât împlinirea poftei lor. 2. v " Omilii la Fltipeni. spune Sfânlul loan Gura de Aur. 16. Sf. Sf. 3. 4) Cf. Vasile «I Mare. Uihie Sinaitul. 59. fie dispreţuirea celor aflaţi sub noi. Sfânlul Grigorie de Nyssa spune ca ea naşte „fie mania faţă de cei de un rang cu noi. ne „face urâţi de loţi. LXXXIII. 1 u " IJJC. IV. despărţiri. CÎI. Sf. nemilostivi-rile şi uciderile". 14. duşmănia. 41 Sf. 44 Omilii lo Mat. uită de aproapele şi înce-tează sa"-I mai vadă ca seaman şi frate. Capete ilcspre ireivie. fie pizma faţă de cel care ne întrece (în bogăţie). Epistole. ţinerea de minte a răului. De aceea Sfântul loan Gurâ de Aur spunc ca „lăcomia airage ura tuturor". uneltirile. " Despra Nabot. 40 Vczi mai jos. VII. teama". rralatul practto. Omilii la Maîei. 4. grijile. -1 Cf. 3: Cttvtiniarea: Nimeiti mi poute vtHctma.44 lar Sfântul loan Scărarul aratâ că „ea a pricinuit urâ.4* preschimbândii-l într-o adeva>ata fiara.Deacrierea. " C£ Sf. Nichilit Siithatul. IV. furtişaguri.lh Nu numai că cel lacom de avuţie irezeşte ura se-menilor. V.

Teodorei ul Cirului. Nichifa Stithatul. ajunge înspăimântătoare când sporeşte şi se înrîidăcinează în om. boalâ mai crudă decât foaniea nestăpânită a pâritecelui.in Gurfi de Aur. 3. Omilii la Psalmtd 14. XI. Sf. 50. Lll. IX. 4. arghirofilia şi pleonexia sum un soi de bulimic a sufletului: . XXIll. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. 14. 5. cu atflt Despiv iubirea de sdmci. Sf. Andrei Crheanul. II. Sf. 151 . a şi pătruns în inim. Grigorie eel Mare. Cuvi'inlarea: Nimeni tut pimte vătâma. ReguJa. Per. *" Reguta.. Omilii mi/iotriva bogdfiei. XV. Sfinţii Pârinţi nu sc sfiesc sâ spună câ aceste patimi sunt adevărate forme de nebunie.. V.dcvine mai primejdioasă decăt toate şi mai greu de alungat'V1 Sfântul Nil Sorski arata şi el că . 2. 5: Omilii la Maid* Lll. Cwwmtl eel mare de ptnuinjti. CLXXXVIH. Sf.S4 De asemenea. Către Staglurie Ascelul. XI. neluată în seamă la început. 227. loan Guril de Aur. 5. Omilii impoiriva bngafihr. VII. oricâl ar mânca omul. Poate fl. cu cat se îmbuibă mai mult. Mutaţi acum această boală trupeas-câ lu suflet.. VI. ceva mai cumplit decât aceasta ? O asemenea foa-me nepotolilit a sufletului este zgârcenia. Despre Nabot. Vasile eel Mare. 5.dacâ accastă boală prinde radacini în suflet. Sf. 14. care nu are nici un lcac şi pune stăpîinire pc toate inimile")'. Vasile eel Mare. Omilii fa Facere. 2. Cwântarta: Nimeni nu penile vâlâma. dintru început cu totul rea. Omilii la I Corinleni. IX. XXIll. Sf. Sf. loan Casiiin. 3. 6.. 3. 4.. II..ţ0 Deaceea Sfinţii Părinţi spun că arghirofilia şi pleonexia sunt cu adevărat boli ale sufletului/1 Ei insistă asupra faptului că fiecaxe dintre ele. ncfiind niciodală potolite. OmiUi la Matei. Sf. 3. Vasile eel Mare. Comenuiriu la lov. Sf. St.. Nil Sorski. Dorinţa care stă la baza lor este nezâgăzuitâ şi.. patima aceasta ne va aduce boală dc nevindecat". 2. 6. oare. 6. şi Sfântul loan Casian: „Dacă. nemaipu-land fi vindecată. Cele SOOde capefe. Scam.V. Sf. I. pe mâsură cc este salisfâcută. Convorbiri duliirvniresti. " Of. 5. scrie el. Eplslole. („aceastâ boală cumplitil. 3-4. 5. 6. 55. nimie nu o satură. Calebeze. ajungc mai rea ca toate". Cuviml la inidarea ltd tudK Omilii la I Corimeni. VII. s Cf.Nu este. Omilii la toall* LXV. sporeşte tot mai mult/'' Pentru Sfântul loan Gură de Aur. Sfinţii Pfirinţi arată că e!e sporesc necontenit şi că nu cunosc sa-ţul. Sf. Omilii la I Corinleni. XVI. 656CD.. Omilii impoiriva bogăfieî. XXII. 4. VI. H Omilii la I Corinleni." Patogenia arghirofiliei şi a pleonexiei este data de faptul cil ele sunt patimi dc nes&urai. Omilii la I Corinleni. loan Scamrul. „Dacil n-o tăiem de la început. 2. VII.." '■ Cf. ea . Sf. LXXXI. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. loan Giuă de Aur. Simeon Noul Teolog. IX. B Aseiâminiele m/indxtiresli. Sf. Despre Providenţd. PG 83. Io. 9. VII. Omilii impoiriva bugitfi/or. U. Ambrozie al Milonului.Arghirqfilia si pleonexia Cei înrobiţi cu totul de ea „ajung să-şi schimbe firea. pierzându-şi chipu] cie otti şi devenind adevSraţi monştri"." Tot asa. VI. V. Ayezămintele mâhâstfreşti. XXIll.

4.4). Mai întâi sut'eră şi se framilnta din pricina poftei lui nemasurate. Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a avea pe cele pe care nu le are încâ." Acest nesaţ vădeşte caracterul tiranic al arghirofiliei şi al pleonexiei care-l fac pe om rob al bunurilor pe care le posetlâ. literalmente aliemuidu-l. 3. există câte unul care. Sf. nici noaptea nu le aduce vreo uşurare (. XXIV. Nimeni nu pottle vâtămit.. loan Casian. loan Oură dc Aur.. 1 Vezj.. Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are"/' Nesaţul îi alinge şi pe cei bogaţi. spune Sf. pentru lăcomia sa nemăsurată şi pentru dorinţa de a pâstra pentru sine tot ce are".: Omilii fa II I'imolei. tulburare şi ne-orânduiala" neîncetate. numift-suirile şi feint in care M priului bolile Spiritual* îi creşte pofta. nici ziua. XIII. Io. VII. 3). 4. |.*'1 patimile acestea dându-1 în srăpSnirea diavolului mai mult decât oricare alta.. "2 Sf. din motivde îtisirate mai sus. Seem. . 19. odata îm-pliniie dorinţcle. nicicând siguranţă (. * Cf. pe cei care au mai muii decât ci. fiind totdeauna harţuiţi din toate pârţile". Găsim la Sfantul Grigorie eel Mare descrisâ siarea de suflet a zgarcitului şi a celui lacom de avere: „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare.. XVI.fi: Arghirofilia şi pleonexia îl lipsesc pe om de liber-tate.JZguiciţii sunl robii şi prizonierii HViiţiilor lor". 50. Ciivâmarea.'" 1 Şi copleşit de tot felul de dureri.Desrrit'rea. LXXXIII. (.). 2. Asezainimele mtmihliresit." Arghirofilia şi pleonexia zămislesc de la început in suflet o stare de tea-ma. Sf. 24. chiar atunci când nu sufevă nici o pierdere.i.) Apoi.. w Despre Ntihol. îl mână să caule fară încetare alte şi alte noi avuţii. de nelinişte. căci acum singura lui grijă este cum să păstreze toată această bogăţie. Sf. V||.se teme de ceea ce or putea să i se îmumple". Sufletul celui iubitor de avutie. el este pedepsit chiar aici. căci. aşa cum spune Sfâiitul Ambrozie.SK Supuşi acestei patimi. loan Scitnirul.). pe pământ. in slujba acestor lucruri şi acestor ţeluri ajunge să-şi puna omul toate facul-tăţile sale sufleteşii. îşi simte sufletul apîisat. . o frămăntare coniinuă. Omilii la Malei. Omilii fa Malei. care-| face să se întrebe cum va putea dobândi ceea ce pofteşte. '"' . se iveşte o aliâ suferinţă: îl chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobăndit cu atâta chin. "' Tâkulre la P. LXXXUI.""' îl tin legat de bogăţiile pe care le are sau la care râvneşte.iabiml 142. Pofta nesaţioasă de a avea cât mai mult şi de a păstra cele avute naşte în suflet. 152 . Cf. şi pe cei săraci. şi chiar mulţimea ei îl umple de neli-nişte. loan Guru de Aur. nu are „nicicănd linişte. le socoate pe cele dintâi ca pe o nimica f'aţă de ". w Cotnenuiiiii fa h>\\ XV.. de pildS.Cel lacom nu are nici o clips de liniştc şi sufletul lui nu cunoaşte odihna. „având de toaie din belşug se socoleşte sărac'*.Bogaiul. loan Gura de Aur {Omilii la Males. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. scrie în acelasi sens Sf."" Sfântul loan Gurâ de Aur îi descrie în acelasi fel pe cei supuşi acestei patimi: .. iar cei bogaţi... cei săraci îi pizmuiesc pe cei bogaţ.in Gura* de Aur [Omilii la Hpislola eătM K»»«m.

.

19. vede peste lor aur şi argint". *Geie300itecap€t*t%55. pierderi ar trebui să fie cu loţii nişie nenorociţi.Ci SI loan Giuă de Aur. loan Casian. Urmând celor spuse de Sftintul Apostol Pavel (I Tim. V. robii cu lolul de cugetarea la bani. I. sufleriil rfiu. Sf. pe el ţi-l inchipuicştt. îi spune Sfântul Vasile cel Mare celui lacom de uverc. Cavâat minimal \i de suflet foiositor. lar dacfi o aceeaşi înrâmplare ne-fericită nu naşte în toţi oainenii aceeaşi mare supărnre. LXIX.« n gâiulnriloi. încâr primeşre ca al doilea mime pe eel de slujire la idoli. le e frică de lucruri care adesea nici nu există şi fug din faţa unor umbre. Grigorie eel Mare. Cotnenitirin In low XV. Trebuie sâ ară- " Cf. 1200. 156 . Sf.'M Astfel. XXIII. Talasie. arata ca omul arins de arghirofilie si de pleonexie ajunge să rfivneascil lucruri care nu există. Ca şi nebunii. Căci lemcrea aceasia nu vine din fire. dc iisemenea. certurile. Sfinţii Părinţi spun că iubirea de avuţii este rădăcina şi maica tuturor relelor. VI. lonn Mosliu. Despn. ţinerea de minte a raului. ci cum le-o arată minrea lor fulburara. 1. XL. sting iubirea. Isanc Sirol. Un asemenea mod de gândire deformează cu lotul realitaiea înconjurâtoare.*1 Caractenil patologic al acestor palimi se vădeşre şi în mullele palimi/boli pe care le nasc in suflelul omului. 10). ci dintr-o rea voinlă. urmează că nu în firea lucrurilor stâ pricina întristilrii. dar nu este aşa. Evagrie. . nuimfestdrile stfeittl in tare M pWQUC halite spiritual* mânleşti. nu întrece orice răurate sufletul care boleste de bunăvoie de aceasra T*. Am văzut câ ea naşte în suflet reama" şi întrisrarc. LIII.Desciieri'it. VII. Câci lot nebunie se cheama* şi a (e tenie de pierderea banilor.. Dacâ ea ar fi cu adevfiral prilej de supărare. 5. Sf. ci în reaua noastră cugerare". Cuvintr deSp/V itevotnfri. Omilii la l ('oriiieni. Regttta. Mintea unor asemenea oameni e-ste bâniuita în permanenţâ de gundul la avuţii pe care |e au sau pe care vor să le dobândeasca. dezgustui. duşmănia. mutându-se cu mintea Intr-O lume bântuitade fantasme. aşa cum am arîttal. tofi cei cure au suferit. Aşa cum nebunii nu văd lumea aşa cum este. ura. zămislind ast-fel roate patimile care se împotrivesc acesteia: nesimţirea. Capete daptv dmg&tte..drasebireu paiimihr . şi visele noaptea. uciderile şi toate celelalte de acelaşi fel. Sf. „Peste tot în jurul răn. Vusilc eel Mure. 34. şi de aceea cad in deznadejde. I. Pesre (or. se tem de cele care nu sum cu adevăral de lemur. Sf. PG 79. \şi'Z<imînh>ltr piiinâslireyti. Omilit ta loan. 4. Sfantul Nichira Srilhatul se mrreaba: „Dacii această boală e un rău asa de mare. I: Omilii la I ('aiiiiti'ni. loiui Damaschin. 8. Sf. 6. 1 ' Cf.. VII." Arghirofilia şi pleonexia. A se vedeii. IJrada du/wvfttceascâ tUmanaiiuf. 4. " Ibidem.ski. tu nu vezi altceva deciU aur. m mod analog. Omilii ta Malei. Nil Sor. 11. Omilii tmpotriVa btyâfiei." Sfânlul loan Gură de Aur. Sf. 152. Aurul îţi bântuîe gândurile ziua. VII. 2. 2.go Starea delirantă se regăseşte de asemenea în altâ trăsjttura" patologicâ a arghirof'iliei: caracterul obsesiv1" şi aproape halucinam pe care îl capătă banii şi bogfiţiilc materiale în sufietui pe care ea îl stăpâneşte.

59. n Sf. ^<>»<iiiilafrf?. Sf.10' nesupunerea. Grigorie de Nyssn. Sf."11 înălţarea de sine. Sf Grigorie eel Mure. ura şi dispreţuirea semenilor".'1'' slava deşartă. loan Casiun. ' Ibidem. lsihie Sinaitul.105 In ineheiere. Tâlaihv la Psatmut 9. "" Ibidem. aroganţa. 7 "" Idem. micuire la Psalmtd 9. loan Gură de Aur. Tâtcuire la Psalmul 9. tor rit. 5. Omitii la / Corintcm. III. 4. Nichita Stilhiitul. să arfltăm ce amime favorizează dez-voltarea arghirofîliei $i a pleonexiei. 21. Aşezămintelr mihiasiiivsfi.106 lar Sfântul loan Gură de Aur spune: „A voi să ai mai multe bunuri pămănleşti decâl allul este semn de răcire a iubirii. XXXVII. \oiwGw5de Aw. slava deşartă şi necredinţa. 1 Sf. 157 . III. I. Scatto. loiin Casiiui. 11. XXIII. lăcomia n-are alia prîcină decât măndria. Sf. 45. ' Capetedespre dmgoste.XV\iL3. VII.100 şi cele care vin împreună cu aceslea donă din urmă: rndrazneala. 17. 5. IV. Sf.'7 dar şi lenea. S.107 * Cf. Cimvoilnri dukovtticeţtt.'" man-dria. '" Sf. SI". IX. Sfânlul Maxim învaţă că „trei sum pricinilc dragostei de bani: iu-birea de plăcere. Capeie despre trez\'ie* 59. Cometiumu la low XXXI. I I . Cea mai rea dintre acestea este necredinţa". % Sf. Despre xuflet. w Cf. V. ■ Cf. 10 Sf.102 disprcţuirea aproapelui.Aighirufilia şi pUumesia lăm că mai nasie mânia'" şi felurite forme de violenţă. I I . loan Casinn. Omitii to Isaia. loan Gura* de Aur. Omitii la I Corinteru. Omitii la Facere. loan Scfuarul. Isihie Sinairul. I. XVI. 8.10 obrăznicia. Cf. loan Gură de Aur. Capttc despre irezvie.snu. Qespre feciorie.

Catekete. Ctie . I St loan Gunl de Aur.Sf.i'şii (Col. I. de strapuiigere a inimii (KOTdtwjfcit..7 care-l face pe om să se mâhneasca pent™ slarea decăzută in care se alia. . să sufere din pricina depărtării de Dumnezeu.100 de captU. dar poale sluji drepi lemei al unei virtuţi: „intristarea cea dupfl Dumnezeu" (2 Cor. nu numai că este . Exisiâ. care ajunge la desăvârşire in dam I lacrimilor.. I."!. 4 Cf. 1Q). Macarie Egipteiuiul. De piJdă (. Sf. . tristeţea nu este ipso facto o patimă rea şi nu este nici strâinn de firea omului.lr. $i afectele devin bune. Talasie. Râspunsuri câtre Talasie. Sf. *Ihitktn. 2. ' Cf. este.* şi care este o stare de pocăinţa\ de doliu duhovnicesc (nfeuQo^).).' TrLsleţea. 111. Aianasic eel Marc.1 Totuşi. produsâ prin reaua întrebuinţare a 1 Cf. III). Tftttai ăespre ţtţtruparea Cuvântutui. ' Cf Apqflegrtie. care face obieclul studiului de faţă. XI.6 Tristeţea fa Rai. Nichilu Stithatul. cu toate că sum marairii ale caderii sale din starea de desăvârşire initial. două forme de tristeţe.) le folosesc spre câştigarea bunurilor ceresti. * Sf. . Sf. N 561. PG 90. 593B. 20. Sf. 1. dur care. I. 269B. loan Diunaschin. şi anume când (. PG 90.neprihanita". Ea nu line deci de natura primordială şi fundamenuilă a omului. Apoflegme.592D. I. Rchpiuisuri vtiliv Talasie. să se întristeze de pierderea curâţiei sale de la Vnceput.269A. Maxim Măiiinisiiorul. 215-234. Sf. Simeon Noul Tcolog. dimpotrivă. XXVIII.." Cea de-a doua forma de tristeţe. Capete despre treMe. 269A. N 561. PG 90. nu Mint rele. omul nu cunoştea iristeţea (X-OJTTţ). Isihic Sinuilul. 60. Sf.rt Cea dinlâi intrîi în rândul celor numiie de Sfinţii Părinţi „afecte lîreşti şi neprihâjute"/ adică stări care au apărut in Urea omenească în urmn pficatului originar. Sfântul Maxim scrie: „In cei ce se stfaduiesc.1 Aceasta a apărut in urma păcalului adamic* şi este legată de slarea de cădere în care se afla omul. su-şi plângâ păcatele. Apoftegrne. care face parle dinire acesle aiecte nuiurale. 596A. " Rwpwimri cutrv Takisie. 58. o pat imă.. 7. Maxim M&turisitonil. XXIX. Oniilii (a xlatui. PG 90. Aceastf vinute îi este absolut necesară omului câ/ui peniru a regăai calea spre împârâţie şi a redobândi in Hristos starea paradisiacă. cu loate cil este o urmare a greşelii lui Adam. 2. Răspunsuri cat re. o boalâ a sufletului. Maxim Mamuisitorul. intr-adev. Dagnmtica. 136. ' Cf.. Sf.) îniristarea (o pol preface) in pocainla care aduce îndreplarea de pe urma pacatului din timpul de aici'". Astfel. Omi/ii diihovmi. Cf. N 561.

I5X .

6-7. Sf. 58. iar. loan Casian. 159 . Kâspnwuri nine Tafosie. PC 90. I. ca să-şi roanifeste alipireade aceastfi lume. tristeţea (Xfenri) apare ca o stare de suflet caracterizata prin lipsă de îndrăzneaiă.20 însoţită eel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaijiiă.penlni slarea de decădere. care esle o forma1 dc coinputirnire. Sf. dacă ne gândim la meiiirea ei firească -. 592D: 593B.. UK 13. Ibidem.1 In această patimă omul vădeşte un îndoit comportament patologic: pe de o parte el nu se înlristează . ' Bftte dc la sine înţelcs cit nu puneni in aceastîi categoric iristeţea resimliia* tie orti peniru nenQrocirilc cure i se îniâmplâ aproapelui. in mod paradoxal. pentru a se îndeparta de păcat. V. Maxim Măiturisiionil. 6-7. M Sf. In alaiii de ceea ce arată cuvăntul în sine. scrie Evagrie. E] dn tristeţii o folosinţA contrară firii. Aseztimintele tiuhulsti resit. iiivdfdturi de suflet fohsitwire. dar este întotdeauna o reacţie patologică a facullăţii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului.|f' greutate şi du-rere psihică. :| Avva Doiotci. Cat re StoghirU Aseeiul. sau a amându-rora împreună.. ci. „Uneori tristeţea. hivăţătuii. s Ibidem. V.17 strâmtorare. IX. apare din cauza neîmplinirii dorinţe10 1 Cf.1* slăbiciune. omul o foloseşte penlru a deplânge pierderea bu-nurilor inaieriale. ci păcatul pe care-l facem trebuic să nc întristeze. intrând asifel. 1s Cr.Tristerea tristeţii pomenite maî sus. pe de alta parte.aşacum ar trebui să facă neîncetal . in slujba păcatului.M Putinţa omului de a se intrista nu numai că nu este folosită aşa cum a voil Dumnezeu atunci când i-a daniil-o. 11 Ibidem. sau penlru că a suferit ceva neplâcut de la oameni. 14. Dar omul a schimbul rânduiala şi nu face ceea ce tre-buie la timpul cuvcnit: face mulţime de păeate şi nu se îndurereazâ din prici-na lor» dar de îndală ce i se întâmplă ceva cat de cat neplăcut. III. 596A. dimpotrivă. " Avva Dorolci. Cat» Stuxiunc Ascend. de păcal şi dc boală în care se aflâ. arătând că: „Nu nenorocirea. care este cu adevaral o stare vrednică de plans. deci. in mod csenţial legala de concupiscenţă şi dc mânîe.10 el se întristează pentru cS n-a putut să-şi împlinească vreo dorinţă sau sa guste vreo plăcere." Aşa spune Sf'ân-tul loan Gurâ de Aur. anormală. tristeţea devine „o patimă tot atal de grea şi supărătoare ca mânia şi cautarea plăcerii. ajunge să fie folositâ anapoda in chip lipsii dc raţiune. mA.1* apăşare a inimiy5 disperare dure-roasă. în loc de a se folosi de întristare pentru a-şi plânge pâcatele şi a se mâhni pentru înstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierde-rea bunurilor duhovnicesli. loan Onră de Aur. w Ibidem.11 Această stare poate avea multe cauze. şi aduce aceleaşi roade rele dacă nu ştim sîi ne folosim de ca potrivit ratiunii şi în chip prevazăior". cade in deznâ-dejde'\i: Astfcl.. Ibidem. 13. deznădejde. se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu mcrită sa te muhneşti. fiind.

I) Cel mai adesea trisleţea este provocatâ de lipsa împlinirii uneia sau mai multor dorinţe. 11. PG 79.ja naştere când ni s-a z&lSrnicit o dorinţă". spune lot Evagrie.. fie prezenle. a Ibidem. care eel mai adesea este de natura psihica.? şi spune că „nu se poate respinge un astfel de vrăjmaş dacă" avem vreo înclinare pă-timaşă pentni vreun lucru pământesc". Oespre cele opt duhuti ale râuttlţii.. II56D "" Aşezănusitele mâniistîresti. 3.3* Sfâniul Maxim Mărturisitorul3" şi Sfântul Talasie11' definesc trisieţea în acelaşi fel. 75. Despn cele opt duhuti a//1 rtiutafii.32 Dar ea poate apărea în suflet şi prin lucrarea directă a diavolilor sau chiar făra vreun motiv vădil în conlinuare. PG 90." Tot el spune încă: „Dacâ cineva socoteşte că nu simte nici o împătimire faţâ de ■ Tratatitl practic. De aceea. "Scam. "• ttetspuimm către Ttikme.. 593A. PG 90.. I fin . De aceea e] spune că tristeţea este „sfârşitul plăcefii trupeşti". -** Evagrie. 58.>J lar Sfantul loan Scararul arată că „eel care a urât lumca a scăpat de întristare. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte ?". '" Despre dmgoste. Am văzut deja că Sfantul Maxim subliniază faptul cil plficerea simţurilor esie în mod incvitabil urmată de durere.sttiiile si fetal in care se produc balile Spiritual* lor (oxfeprpit KDV feniOuiucov).23 Sfântul loan Casian spune şi el că tristeţea vine atunci când „cineva a văzut spulberată speranţa ce-şi făurise în minte". iar nu fizică. s Răspurvniri către Talasie. penlru că toate patimile implicit pofta." Avva Dorotei spune şi el. 11-12.*1 Fiind efectul neîmplinirii dorinţei cam ale (în scnsul larg al acestui ter-men) şi al plăcerii care este legată de ea.. fie viiroare". „Tristeţea apare din lipsa unei plăceri trupeşti". 1. în acelaşi sens: „Cel care nu dispreţuieşte toate cele pamânteşti (. PC 79. 11. ('onvorfiiri duhovrticeţti.24 şi că un soi de tristeţe . 19. 11. luănd forma tristcţii. 19. n. f|6ovf>c). ? Despre cele apt liulmri ale rdnttiţii. 1156D. 4. vom examina In delaliu aceste diferile etiologii ale tristefii. IX. S Tratatutpractic. 592D.2^ Şi pentru că „dorinţa e începutul oricărei patimi"*' fiecare palimă poate întotdeauna naşte tristeţe. '2 Cf. I I.17 Placerea fiind legată de dorinţă. V.. Evagrie subliniază faptul că ea esle legatâ de toate patimile. inanife.Descrierea. puiem spune şi că „tris-teţea este lipsa unei plăceri (<rcfepT|cric. alteori ea urmează mânici". 58. arată Evagrie.) nu poate scapa de tristeţe". iar eel ce e împatimit de ceva dintre cele văzute încă n-a scăpat de întristare. M Setutnfe. 10. ' TrataSulpractic. înf'rănare. eel care are „înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc" este adesea supus tristeţii. tristeţea vădeşte că cel atins de ea esle alipil de bunurile acestei lumi.

PG 79. Giigorie dc Nyssa.in morale ale altuia. ' Drxpr* eete opt dulutri ale niuidfii. III. reacţia pe care o aştepta.n 161 . poate naşte rristeţea: fie din pricina gândului la toate cele ce-i pot pune viaţa şi plăcerea în primejdic. 4. 3: 9. I. Trataltd pructic. 4.? . Onnlii to staiui. de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a se răzbuna pe el. unul ca acesta se înşală cu desăvârşire". I. Omilii ta statui. Sf. 25. fiind astfel legată dechenodoxie.Tristeţea vrcun lucru.4t' şi mai spune că existil un soi de tristeţe care „ia naştere când încetează mânia"." Alipirea pălimaşă a omului de viaţa pămfintească şi de cele din ea care-i satisfac palimile. Sf. 2) O a doua cauză a tristeţii este mania. de pizma faţă de bunurile materiale ■ . pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării sau pentru că n-a trezit.4" moartea.43 s. Sf. Ttalattdpracth. II58B Cf. de asemenea." De aceea întălniin adesca tristeţea născută din pierdcrea vreunui bun material" sail din orice pagubă de acelasi fel. legate de un lucru anume. Sf. "' Afezfiniinlfle mâtuisiirrşti. IX. II56B. V. Sf. ea poate sa fie legaliS de o in-salisfacţie de ordin general. spune şi el că „tristeţea este une-ori urmarea unei mânii anterioare". neimplinită. Prin urmare. 96. 91. i i n şi faptul ca nu loldeauna tristeţea este provocată de neîmplinirea unei anume dorinţe. 13. vădind astfel faptul ca nu sunt împlinite dorinţele profundc şi fiin-damenlale ale persoanei. de un sentiment de frustrare privind întreagn . de asemenca. dimpotrivă. chiar dacă ea nu ştie limpede care sunt acestea. Ibidem. naste tristeţea". III. Cf. V. explică el. 16. 12. d Capet* desprr dmgoste. '" Cf. Ctmvorlriri tluhovnweşli. VII. V. 11. Dexpre cele opl dulutri ale muîăfn. VII. Astfel. Isaac Sirul.44 La fel scrie Sfântul Maxim: „întristarea (supărarea) este împletită cu amintirea nlului. într-adevăr. „mânia este o dorinţă de răzbunare care..'" Trisleţea poate fi trezită. PG 79. loan Gură de Aur. nedând alte precizări.y relele care i se pot întâmpla. "' Cf. Cf. Evagrie. cănd mintea va oglindi laţa fratelui cu suparare. Capete despre dmgoste. 17 Coiivoiimi didiovnîceşti.45 Sfântul loan Casian.!M: t i ' n i . Oesprtfeciorii: III. . i .47 In afara de ţinerea de minte a răului. " Ibidem: V. fie chiar din pricina necazurilor de lot fclul: boală. loan Casian. 1. în cel asupra căruia s-a pornil. Uneori omul se întristează pentru că mania sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau. Evagrie spune: „tristeţea urmează mâniei". " Ibidem. dar inima lui e întristată pentru lipsa lui.4" Ea poate fi cauzaia de lipsa onorurilor din partea lumii. 10. Muxim Mnrturisiloml. '* Cf. t'm-hitf despre nevoinfâ. 89. 11. Cf. 4. 11.i HIi f . tristeţea este legată şi de alle sentimente. vădit este că-şi aminleşte rîUil de la el". 8 Sf loan Gurâ dc Am.

ne mâhnim". precum cele-lalte. 162 .miinfhtireştt. 180. DacS spunem desprc ea că este nemolivaiă. ': Aşf?thmiiSi-k.^ El scrie aşa: „Diavolul este eel care îţi învăluieşte mintea cu aceastâ* neagră tristeţe. 1.. " Afezăniiineit' inâwislîwşli. legată de slava deşartă şi de mândrie. „Câteodată însa. * Cf. 698. pe care o vom examina în capitolul urm. este de alifel un resentiment al mândriei rănite. este greu de stabilit. II. puţin mai sus.Dtrscrierea. dezvoltarea şi menţinerea oricărei forme de tristeţe. 4. dar mai ales a acesteia din Lirmă. care se manifesta ca o „dureroasă disperare. de redobândire a sigu-ranţei de sine şi de înălţarc în ochii proprii şi în ochii celuilalt. IX.. Stagirie. copleşît de o putemica tristeţe. II. îl loveşte. aceasta* patimă vădeşte iubire de sine şi esle. întunecând-o. iai mânia care naste tristeţea exprima" adesea voinţa de reafirmare a eului. iristeţea este expresia sentimentului de eşec sau de neputinţa\ care-I cuprinde pe om în încercarea nereuşită de a-şi recâştiga onoarea pierdută. hivaţtititri de suflvi folomoare. dc care se lcagă cel mai adesea tris-telea. fără noimă". Cf. Varsiinufie şi loan. deosebirea dintre ea şi akedie. Astfel. manifeslările şijetuf în curv se frotliu bolife sfiri!ua/e Tristeţea poale fi generate şi de o jignire sau de ceea ce omul crede că a fast o jignire: „fund nedreptăţiţi sau socotind că am fi nedreptăţiţi. efectul neîmplinirii unei dorinţe sau efect al mâniei.4y Ţinerea de minte a răului suferit. Avva Dorotei.1 nu esţe direct legalâ de o acţiune anume a persoanei atinse de ea. Sfinţii Parinţi spun că eel mai adesea ea apare în sutletul omului prin lucrarea demonilor. vorbind despre starea sufleteasca a prietenului său. dar mi pcntru că n-ar avea ta modul absolut nici o cauză. l. 16.ltor. Srrisori. M In acest soi de tristeţe. facern aceasta pentru c. chiar fara să existe vreun motiv care să ne pricimiiascâ această cădere. V. din îmboldirea vicleanultii vrăjmaş suntem apăsaţi de o neaştcptată tristeţe". Seiitinfe. subliniazâ în repetate rânduri rolul influenţei demonice. Marcu Ascetul. IX.6-7. 3. 4..). Sf. ' IbitU-m. în acest caz. umplându-l de răttî". Tristeţea vădeşte reacţia unui ego frusirat în dorinţa afirmării de sine — skuaţie în care aceasta" a doua cauză a iristeţii apare ca înrudilă cu cea Uintâi -. cum este legatâ de ele şi mania din care se naştc ea uneori.l I. Cf. pemm câ nu este. care crede că nu este apreciat la justa sa va-loare. Şi aflându-ţi sufletul lipsit de acestea. chiar făra să extste vreun motiv care să ne pricinuiasca această cfidere (. Avva Dorotei.. deci. ^QStreSlaşhirîeAscetul. spune ca există o tristeţe. Dagmafica. suntem apăsaţi de o neaşteptată tristeţe". Drxpre cei cv cred ca se îmtrepleaza din tapir. Sfântul loan Casian arată ca „uneori însă. 4} Trebuie ştiut că demonii au un rol important în naşterea.4* fn aproape toale aceste situaţii. Tot el. arată Sfânrul loan GftSjan." Sfântul loan Gum de Aur. " IhitlemAX. 3) Uneori tristeţea apare ca nemotivata. şi tot el se luptă sa ia de la tine once gând bun care te-ar putea linişti şi întari. II.

scrie Sfâniul loan Gura de Aur . ttttgulo. '" Otmliila IIHI'I. III. v CI'. trcbuii' sâ subliniem că. „Gândurile de la draci sunt rulbti-rate şi pline de întristare". Omul este deci eel răspunzător de tristeţea de care se lasă cuprins. mai precis in atitudinea lui faţă de cele ce îi vin din afarfi." Chiar şi atunci când diavolii sunt cei care trezesc sau menţin starile de iiisteţe. de aceea Apostolul Pave] îi îndeanma pe Corinleni să-l ierte pe cel ce a greşit. V. De aceea Sfântul loan Gură de Aur îi spune prietenului său. 1. nu ele sunt adevărata ei pricing ci doar simple prilejuri de manifestare. „O prea mare întristare este toarte primejdîoasă. cSci ea poate aduce chiar moaiteu omului. „Bucuriile ca şi întristările . 124. unul dintre efectele imediale ale lucrării diavoJeşti este locmai apariţia in suflet a unei stări de întristare. acestea din urmă nu atarna decât de voinţa noastra (si ne putem feri de ele)". «ca să nu fie copleşit de prea nuilta întristare» (2 Cor. ei nu pot să facă aceasta decât dacă afla" in suflet teren prielnic şi numai folosindu-se de pariiciparea .a voinţei omului. Tot astfel se întâmpla şi cu bolile sufletului. Adesea. Cefo 225 de mi'fir teologice şi practice. 163 .*° a Scrisari dultovniceţti. XXVI. Cf. 433. spune marele Bătrân/0 Cu loale ofi adesea eveniinentele exterioare suscita şi motivează tristeţea. '? thmluluswtui. Scara. cat vin din propriile noastre Ştări sufleteşti. 13. . Sf. 1. Iar daca* bolile trupeşti tin de firea noastră. sunt ale dracilor". tristeţea se află în suf'let înainte de a interveni direct diavolul. „Căci am auzit că cele ce se fac cu tulburare şi intristare. 3. Sf. 7)".2 " Oilre Stag/line Asretul. Stagirie: „Nu demonul este pricinuitorul tristeţii neguroase care te-a cuprins. I. în realitate.A Ibidem. Simeon Noul Teolog. inima noastra* va fi întot-deauna mullumirâ.mai mult sau mai ptiţin conştientă .)*' care este una dintre manifestările ei cele mai grave. loan Scărarul.TtiXlefeo De altfel. 72. 72.. Patima triste|ii poate lua forma extrema a deznădejdii (antyvoitnc. I.1"1 Ade-sen. spune Sfântul loan Gură de Aur. iar împre-jurările şi relele înseşi care i se întampiri nu-i pot servi drept scuză înte-meiatâ." Şi putem afirma şi conlrariul: orice stare de tristete rea 8 sufletului este intotdeauna semn al lu-crarii diavoleşti. ci chiar tristeţea ta il ajută să-ţi strecoare în sut'let aceste cugete rele". 2. 70.nu tin alat de firea lucrurilor. ca şi faţă de sine însuşi.Cf. Dacă ucestea sunt puse in chip înţelept in buna rânduială. Sf.. el nefa-Când allceva decât să se folosească de aceasta stare ca sil sporeascâ patima. LXXVIII. bolile trupului au drept cauză mai curimd vreo tulburare lăuntrică decâl starea rea a vremii sau altă înrâurire din afară. II. spune Sfânlul Varsanufie. Izvorul ei se află in sufletul omului. Nil Soiski.

Pentru a explica această situaţic. deznadejdca ÎI duce pe om şi la moartea trupească. savărşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei" (Efes. oamenii pe ei in-şişi trebuie să se învinuiască pentru pierzania lor.''1 înir-adevăr. ci le aduce însăşi întristmea ta. nemaiaşteptând nimic de la viaţâ. nenorociţii de ei îsi pun laţul de gât sau îşi îm-planla un cuţit în piept sau se aruncă în apă sau in alt chip se dau morţii. EI lasă astfel câmp tiber lucrării diavolului. 2. . dar insistă asupra responsabiliiaţii omului: „Aceste gân-duri aducatoare de moarte. spu-ne Sfantul loan Gură de Aur. nu vi n numai de la diavol. 45. numai ca să scape de el© < „O mare întristare. Cdlre SinghiHe Ascelid. 65 Căite StaghM* Ascetul II. el se bucury mai puţin când păcfitiiim.uneori chiar . că s-au lăsat inrobiţi şi doborăţi de supărare". Căci „întrislarea lumii aduce moartc". decât atunci când ne deznădăjduim din pricina păcatelor". Nil SoiskL RegitJa. fără să fie chinuiţi de diavoli. împingându-l la sinucidere. piietenul Sfanluhii lo. şi prin uceasta taie legatura cu El. care martin iseşte ca esie harţuit de ideea sinuciderii şi se atlă pc punctul de a o pune în t'nplă (cf. Cele 300 de capeW. I şi 2.Desvrierea. Da. Sfântul loan Gura de Aur arată ca in acest caz poate fi vorba şi de o lucrare diavolească. din pricina unor puternice suferinţe voiesc in chip nebunesc să-şi ia viaţa. 164 . CopeU drsprr trezvir. Pricina de moartc spirituals.in Gmă cle Aur. 19). spune că din întristare „vine rătăcirea minţii în cele 43 neîngăduite". Sf. omul îşi pierde cu totul nădejdea în Dumnezeu. M Vetlem aceasta la Stagitic.w Sub efectul dez-nădejdii . 1). II. 7. ii scrie el lui Stagirie. fie şi numai pentru faptul că îl fac pentiii o clipă să uite de starea în care se află. Se ştie doar că mulţi oameni. ": Cf. dă naştere celor mai mari rele (. scrie Sfântul Apostol Pavel (2 Cor. I. de aceea.Demonul. I. * Ihidem.. Nichita Scithatnl. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune ca asemenea oameni „petrec în nesimţire şi s-au dedat pe sine desfrânării. chiar fara* ajutonil diavolului. având în minte aceste cuvinte. I.. '' <'Otntrtiariu h lov. Chiar şi atunci când este văditft lucrarea duhului râu în ei. |.) Sub apăsarea deznadăjduirii. el îşi pune în gând să se omoare şi ajunge chiar s-o faeS.V.66 " IhniUi despre podiiiiţâ. Isihie Sinaitul. XXXI. numifimttitih fi felul tn cat-e să /irodnr botile Spiritual* Diavolul joaca un rol deosebit de important în căderea omului în deznă-dejde. ajuns in-tr-o asemenea stare. pre-dându-se puterii lui şi sortindu-se mortii spirituale.. şi prin ea poate provoca în suflet adevărate catastrofe. Sfântul Grigorie eel Mare. Sf. nu are altă armă mai de temui tmpotriva noas-tră ca deznădejdea. 4. 10). deznădejdea ta mai mult decât duhul rău le aduce în suflet şi poate că ea este singura lor pricină.il unei simple întristări omul ajunge sa se dedea patimilor celor mai distrugătoare. 60. 135. crezând cîi ele sunt un leac pentru starea tin cea rea.

* IbUbm.. 2. i: ibidem. Sfânuil lomi Gură de Aur nu se fereşte să spună că „o mare trisleţe este mai vătămătoare pcnmi noi decat loviiurile vrăjmaşului". Omilii in iiatui. ( 'ritrr Stagftirie Asceml. loun Giiră de Am.*0 !n felul acesta.*dac£i printr-un asali întâmplălor." ea şi aduce în suflei mulţime de rele. aiunci. 19. ('oin. loiin Gura" <\c Aut.1 Cf.74 Pe lângă fapiul cft naşte deznădejdea şi relele ei urmîtri daca este lăsata sîî se dezvolle. Despre vete opt dtthnri >ilt' iiiwiiţii. CâtovStaghirfe Ascetui. 12. 105 fl .Mare este stăpânirea tristeţii.72 Nu numai că „întristarea esle o stavilăîn calea binelui". loan Casian. Sf. nel vizibilă atunci când este vorba despre deznădejde.7'' lipsil de răbdare. '* Evagiiric. VI. III. I I . I (.). tristeţea a avut putinţa să pună stăpânire pe sufleiul nostru.'' Sfinţii Parinţi prezintS adesea această palimft ca pe o fonnă de nebunie.. îl face pe om să* se comports ca unul ieşil din minţi (. il doboară şî-1 prăbuseşte într-o disperare dureroasă"." rău. 1. loan Casian.iiiuiui. 21. „dupii ce a pierdul orice judecata sănâtoasă.Trisiefea Pentro toate aceste motive. iar pacea inimii i s-a rulburat. I. CiunenUinu la lev. IX. I.76 ranchiunos. I. I. foe. * Ibidem. PG79. cl spune că ea tsie o tnnii. încă de la primele ei manifestSri patima tristeţii produce atitudini pălimaşe. 3. relaţiilc omului cu seme-nii săi sunt profund tulburate/1 Cf. 45. ea este o boală a sufletului care cere multă puteie şi curaj pentru a i tc fmpotrivi şi penti-u a izgoni răul pe care-l aduce". 4. II58C. Aşvzâtmntt'ie mânâstirejti. 1. tristeţea este privită de Sfmţii PSrinţi ca o boală a sufletului''' de o mare gravitate şi cu efecte putemice. " QtmUi In low. Sfâma Sinclitichia. Sf.1 -71 Câor Staghirti Astviui. seria alfnbelică.. Sf. Isaac Sirul. IX. facându-1 pe om morocănos.™ pizmaş. Sf. I. u Regttla. loan Casian. Sf. spune Sfâniul loan Gură de Aur.acesi soi cle hoaliT). 11. vorbind despre „tristeţea care vine de la vrăjmas". 1). 14.Teodor cei CdzW. cil.77 plin de amarăciune... spune c3 este „plinâ de nebunie" ~° lar Sfântul loan Casian constată că . Despre erffe "/'/ dnhuti uie i. ibidem. '" Apuffffiiitf. Evagrie. ' St. A$ezâminteU> nu'uuistireşii. LXXVI1I. Cu atăt mai mull este aşa cânU e vorba despre deznădejde.j-ădăcina tuluror răutâţilor". o plagă a sufletului (OmHii fn sttum. XXXI. V. Astfel în Cartea lui Isus Sirah stă scris că „pe mulţi i-a omorât întristarea" (Sir. Giigorie eel Mare. '' Aşez&ninlek inânăitireşft. zguduie din temelii şi ne cufundă în grca deznădejde (iabefactat el deprimit) mintea". XVII. sau prin diferite ocazii neastcpiaie. " Sl'. Cwlme(Uxprenewinţă. IX. 21).71 Efectele patologice ale tristeţii sunt devastaloare. 30. lo»n Guru de Aur. Sinclitichia.'*' . II58B. Sfântul Nil Sorski o numeşte . v Sf. Cf. De uscmeneu.

M Omul. tristeţea into-neca suflelul"3 şi orbeşie mintca. V. "J SI" Isaac Si ml. Cuprinsul pe scurt. '' Cf. Despre ceie opt duhtiri ate niuu'ifii. 9. 11. V. Ctivinte despre iwvoiitţtl. penlru că-I lipseşte pe om de dinamismul necesar in lucrarea celor duhovniceşti. Sf loan Scărarul. Despre cele opt duhtiri ale rrliiiiifii. Cf.. I I. v.. loan C. " Cf. 16'» yl . Asezamintrle mibiastiresti. Sfilntul loan Scaranil.De."7 Mai ales acesi din urmă efecl este deosebii de grav. Sf.Sorski.*'' Cf. Idem. Coin' iiumahi. Sf Origorie eel Mare. 56. „răpindu-i rugăciuneu'V mai ales atUnci când tristeţea urmează făptuirii păcatului.yti. Nil . I(î. 45.scrierea. M'. 8. tulburându-i pulerea de judecată. '' Sf.1" las. ] 2.*1 Unul dintre efectele ei specifice esle ingreunarea sufletului. devine delasator. îl face să piarda rodul eforturilor sale ascetice.isitin. Evagrie. Comentariu fa low XXXI. Sf Nil Sorski. Scam. IX. Regtifa. Ret>ufa. " Evagrie. V. este prill ea cu tolul lipsil de putere. Cuvântul 26. Scant. 11.*6 paralizându-i orice lucrare. Cf. 9. nuimfestorile ft fehil hi care se prmlitc holile spiriluale Să mai notăm faptul că. asemcnea tuturor celorlalte patimi. Cvffvorbiri dttfwvnit c..

loan Gură de Aur. loan Casian." Existâ în akedie un sentiment de insatisfacţie vagă şi generalâ. silă. Aseziintinteti' rnânmtiresli. Capeie tlespre dmgoste.. ' Cf Sf loan Casinn.3 Termenul &xr|8lo: a fost preluat în latinâ* sub foi-ma acedia. 36. gaseşte toate lucmrile lipsitc de sens şi f3ră rost şi nu mai aşteaptâ nimic de la viaţă. I. incapa-bilă de a se fixa. a se vedea şi: Sf. Sf. Convorhiri duhoxmiceşti. XXXI. '' Cf Sf. Ie pune laolaltâ.. C 't-tf 225 de capete teologice si practice.. prin care el este adesea redat. Convorbiri dulxovmitsti. Grigore eel Mare. Cete 225 de capete. amorţeală. I. : Cf. Cnvitite dexpre rievoinfă. 66. p. 8 Cf St Simeon Noul Teolog. 58. nu exprima" decăt o parte din realitatea complexă desemnată de această noţiune. încăt rradiţia asce-tică apuseană. 8. 73. I. Diadoh al Foticeei. Viaţa Sjibitu/ui loan Gnrti de Attr (în fe ed. I. Sf. l'âsiontl. 7 Cf.'' toropeala. Scant. V. XHI. Isaac Sirul. Cuvânl ascetic în o xutade capete. Ce/e 225 de capete. 16. Vedenia 111. Sf. lipsă de grijă. Seam. 133). XIII. 16. privindu-le la două patimi distincte. Henna.. 3.X. somnolenţă7 . loiin Ciisian. lâncezea-lă. 5 şi I. XIII. X. SE Simeon Noul Teolog. astfel încât pe omul aflat sub stăpânirea acestei patimi nu-l rnai interesează nimic. trece de la un lucru la altul. "Cf. loan Scăranil. 4 Cf. V.n Minlea. Qmtentariu h l&v. îngreunarea trupului. Sf. Paladie. Sf. greu de tradus în limbile moderne în chip simplu şi complet în acelaşi timp. al cărei inspirator este Sfânlul Grigore eel Mare. desigur. loan .. moleşeakV descurajare. socotindu-le una şi aceeaşi patimâ. Simeon Noul Teolog. 85. 6.V'. Sf. 67. Vitiţa SJSiUuhii Antonie.10 ca şi a sufletului. loan Scăranil. Sf. Cwtvoiinri duhovnicesti. dar alături de acestea ea mai cuprinde şi lehamite. 16. Sf.akedia împingându-l pe om la somnH fară ca el să fie cu adevărat obosit9 -. 71. J Cf. Aşezâiitinteiemânthtireşti. I.Scilmnil.2 Tradiţja răsăriteană însa* face deoscbire între ele. . unei anumite stări de lene4 şi unui soi de pliclis.13 Akedia îl face pe om nestatornic cu sufletul şi cu trupul. Sf. Convorhiri duhovniietii. 19 (11). I I. Sf.. Col-ImanNorton. 'Cf Sf. Scam. urât. 19. loan Casian. ' CI. Indeosebi cănd este singur. loan Casian. Arsenic Epistole. 66. I. Akedia corespunde. 13 Cf. Cuvintele „lene" sau „plictis". Atanasie eel Mare. Maxim Mărturisitonil. Sf. V.7 Akedia Akedia (AKT]6la) se înrudesle cu tristeţea' atât de mull. ' în afariî de Evagric şi Sf.

167 .

Sfantul loan Scărarul o prezintă ca pe o „lâncezeală a sufktului. conslituie o caracterislică fundamentals a acesiei patimi.*1 „îl face să lânjească dupâ* alte locuri. I.'^ Relaviilc sale cu oamenii sunt cel mai adesea uşuratîce. l. 5.2<3). Ctmvorhiri tluhmnUesti. loan Casian. CeU 225 de capete. Canvorbiri duhtwniccjti* V. V. Sf. obiecliv vorbind.. să le tulbure liniştea şi nemişcarea care o înlesnesc. 12. loan Casian. Sf. VI. în mod iluzoriu. A sc ve-dcn. cu toiul necesare.yi'ză'tumHe m<in<htiiYşti. o sc&rbă faţă Ue fagăduinţa câlugărească". de iiscmcneu. Â Sft loan Casian o defineşle în mai multc rândurt ca Jtn'diuni viute $iv$ tmxietos cordii" (Aşeztbnintete mânâstireftit V. loan Casian. ('onvarbiri iluhoi'wccşti.20 îi oferă molive ca să fie nemulţumil de el şi-1 face sâ creadă. A. 2. Sf.'° Accste întâlniri nu-i sunt. 12. 16. 2 (2). mai ales de munca sa.. 11 Cf.liescrierea.. Adesea ajunge hoinar. 15 Ac.1'' Se poate întămpla ca akedja sâ nască în sufletul stiîpânit de ea tin mare dez-gust faţă de locul unde şade.<* l 6ft. 71. 2). Tnxlatul practic. 16. '' Idem. ar fi mai interesanţe şi l-ar face fericit.vf prtnlttc bolile spiriluale omul mi mai poate suferi să atea in locul m care se află. I I. V.X. Asffzăimntetf niâ>uhiir*şti. el le resimte ca atare. Sf. 3. sa-1 facă pe om să fugă de llicrurile pe care le are de împlinil. V.2(\). să le împiedice în orice chip lucrarea pe care o cere o asemenea viaţă şi mai ales să-i depărteze de la pravilă şi de la stăruinţa în nevoinţa ascetics.X. Evagric. crede el. 26. ' Rvagrie. Antirclicul.easla se poate face şî cu închipuirca. de care îl face să fle nemulţumitr' împingându-l să caule alte aclivităţi. undc ar pulea găsi mai tişor cele de trebuinţă".''' Astfel. Anlirericul. loan Casian. * Cf. Toate aceste stări legate de akedic sum însoţile de neliiiişte. ' Cf. Tmtatul pmctic. care. Aşt&ămintele mwu'isiirrşti. Arsenic Epistole. 6. !1 L68 . 16. căutând pretexle „bune" pentrn a le îndrep^ titţi. dar. ea tl împinge pe om să caute cu orice preţ înlâlnirea cu cei-lalţi. Aşezonnntelt* mâmstireşiL X. Cf. Afezămintete mănâstitr$ti. de asemenea. ftl încearcă săi înloarcă din cflile Duhului. 2t Cf Sf loan Sciuurul. y Ibidem. Convot-biri iluhovniceşti. -' Svartt. Simeon Noul Teolog. că în allă paite i-ar fi mai bine. " Ibidem. patima împingându-1 să iasă14 şi să colinde prin alte locuri. X. 0 Idem.n In general. Sf. 33. 57. XIII. V. inanifestarile fifelul in vare . alături de sila de toate.37 Ea îl face pe monah „lene> şi neinslare de nici o muncâ '* Cf. râtăcind din loc în loc. 2 (3). X. şi în realilaie. înlreţinute prin vorbărie deşartă'\ născuifl dinir-o curiozitate fară rost. care. X. Cf. XXIV. VI. X. lârâi de paiimă. Sf. Aseztimhtfeie mânâstimy«.2"1 Demonul akediei atacă mai ales pe cei dedicaţi vieţuirii duhovniceşti. o moleşeala a minţii în nevoinlâ. " fbtâan." Akedia poaie. Convorbhi ttuhovmceşii.

tie plictiseala. **-$Cam.. w Ibidem. XIII. iar cu cât îşi rânduieşte omul mai mult viaţa şi se insingurează pentru a se dedica rugăciunii curate care-l nneşte cu Dumnezeu.. 57. trăndăvia sufletului nu se arată. care-şi reduc la strictul necesar activităţile şi ieşirile în atara chiliei. 58). dar lor le vine trândăvia care e vădită tuturor". 73.10 el nu mat doreşte bunurile viitoare31 şi ajunge chiar să dispreţuiasca bunurile duhovniceşti." Toţi Sfinţii Părinţi văd în akedie principala piedioS în calea rugăciunii. spune Sfântul loan Scara-rul. Sf. de sila de sine şi de viaţă. Dar ea nu-i ocoleşte nici pe cei care trăiesc fără nici o rânduialâ şi neavând nici o grijâ de sufletul lor.. de nemulţumi-nî.1 . Sf. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. 57. 11 Ei arată că mai ales la ceasul rugăciunîi acesta aduce toropeală în suflet şi în trup. 5. 169 . „cei care petrec în faptele trupeşti sum cu tolul in afara* (de aceste ispite). neputincioasa în rugaciune".'9 monahul ajunge trândav în tot lucrul lui Dumne-zeu. 66.. Cuvhue despre itewmfâ. Diadoh al Foticeei: „gâiidul (lăndfiviei. 58."" Robită de această patimă. îi scufundă pe călugari iarăşi în sonm şi le răpeşte stihul din gură cu cascături necuvenile". Sf. XIII. '* Cf. loan Casinn. împingandu-1 pe monah la somn: „Când nu se face cântarea de psalmi. iarăsi se îngretinează trupul. '* Cuvhilt' despre itevoinfd.36 Dar „când soseşte vremea rugâciunii. nemailasându-l să stea în casa şi să se dedea cititului". adesea nedesluşit. de obosealft. de *" Sf. l<ir eând se sfârşeşte pravila. „lâncezeala sufte-teascâ". v 'Sr. Arsenic. Cuvinttt ăespre t&voirtfă. 19.Akfdkt înauntrul chiliei. 'Ibidem. Cf." „Dracul trândăviei obişnuieşle să războiască de cele mai multe ori mai ales pe cei ce au înaintal în rugăciune sau pe cei ce se sârguiesc în ea". Stand la rugăciune. îi înfăţişează şi viuţa aceasta Irecîi(oaie ca neavând nici an rost" (Cuvânt ascetic m 100 de capete. •■ (•tie 22. este „plictiseală în cilirea psalmilor. Pe aceştia îi alacă sub alte forme. kpLstole.." Estc întru totul adevărat că akedia îi loveşte mai ales pe cei care se sirădu-iesc să se supună unei asceze duhovniceşti statornice... '' Sf. Isaac Sinil. 2(1). minlea lui „devine leneşă şi neputincioasă la orice lucrare duhovnicească". de cei din jur. Sf Diiicloh nl Foticeiî. X. 26. 3. atunci se deschid ochu"." Sfânlul loan Scărand arată că akedia.1" Această akedie ia forma unui sentiment. cu atât m. I. '■ Ibidem "Cf. Cm-ant ascetic in o sutti de capete. AseiÂimmtvte mânăstitvşti.ii mull es(e încercat de această patima de care au a se teme mai ales sihaştrii. care eaută singurătalea şi liniştea depline. 8.h ccpete.mi. cum arată Sfân-tul Isaac Sinil.. Isaac Sinil.

41 scrie Sfântul loan Casian. în general. peniru a desemnn akedia. La araiază. unii bătrâni spun că acesta este duhul cel de amia-ză. La cei care due viaţă ascetică. temporary sau continuă.(lemonul de umiaza".Desviierra. să umble fără rost dintr-un loc în altul. care se mai numeşte şi «dcmonul de amiazîi». de aseme-nea. 2. *' On 10. 129... Etiologia demoniaca. imnifestttrite fijelut in core w priuhtr bolile spiriluiile locul m care vieţuiesc. de asemenea: Pomfttmi &' '50 tie capftC. 149). 5). „îndeosebi în jurul orei şase. Sf. cum o arată citatele de mai sus.19ft 170 . care revin la anu-mite intervale şi. nemotivară..ştc numni de aceasta expresie . de singurătate şi de ne-mulţumirea pe care o poarUl în suflet. X. 40 41 Cf. XIII. atacurile acestui demon şi manifestăj-ile acestei patimi se înteţesc în jurul amiezii. de toropeală fizică şi psihică. este preponderentă. NilSoiski. cad într-o stare de lâncezeală. cum spune Sfântul loan Casian. de fapt se înstnlinează tot mai mult de sine şi de datoria lor duhovniceasca". jS Tmitttiil praefici 12. akedia îi impinge să facă mai multe lucruri deodată. 42 Asezfiminteie mei/iăvtireyti. aceasta nu înseamnă că ea nu are anume cauze. să facă tot ceea cc le pare lor că i-ar putea scapa de nelinişte şi plictiseală. în sfârşit. cuprînşi de o nelinişte fâră moiiv. să se întalneasca" cu oameni care nu le sunl de nici un folos şi. se năpusteşte asupra călugarului pe ta ceasul al patrulea41 şi dă lârcoale sufletului pâna pc la ul optulea44 ceas". Avvu Piinen: . 4. 41 A se vedeu.40 Ei sum.. de somnolenţa sufletească şi trupeasca. Adcsea.. sufletul fiind „tulburat fară de noimă'*. îl tuibură pe monah nişte friguri. pe lângă toate acestea si parca penuu a le înrăutăţi. Penan Awn Pimcn. Ue oboseală generală şi constants. V. In capitohil 36.. produc sufletului bolnav fler-binţeli violente. sau chiar de o stare de angoasă. pentru a se putea manifests. X.. Sfitntul loan Scararul o sitaeaza în ncelnşî moment (Scara. hi Sf Macniir ligiptmmtt. iar prin aceasta se lipsesc de orice bucurie cu adevărat deplină şi netrecâioare.4f Ceea ce distinge în mod esenţial akedia de tristeţe este faptul că ea nu are un motiv precis. *6HNet«. pomenit în Psalmul 90". Sfantul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întris-larea cea după lume due cu uşurinţa la akedie. şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii".4'' Dar dacă ea nu are un motiv precis.TrandăvU stă pestc lot începniul" (fipq/tqpne.. "Oral*.4* „Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa suflerului. de adevarata lor fire şi de menirea lor. Şi crezând ei că astfel vor fi mulţumjţi si în sfarşîl se vor regilsi.1 Aşezfwiiittete ntâitel*lîre$ti. care spune c<i: „Demonul akediei. De aici. I. Regula. Evagrie sc folosc. la orele obişnuite acceselor.47 Lucrarea diavolilor presupune totiişi un teren prielnic. de muncă şi de orice activitate. de o anxietate gcneralizatft.A3 Printre aceşti „batr^ni" se află şi Evagrie.

III. 72. ducându-1 la ncgrijă™ şi Lipsă de curaj. 33. cit. Vele 225 de capete. a Cf. ™ l\mifmza în 150 de capefe. Talusîe.ste întuncric"). Sfintfi Părinţi. sufletul nu mai este în stare să cunoasca înţelesurile duhovniceşti. 66. „Cu adevârat sufletul care a fost rănit de săgeata acestei tulburnri. 1. I.. o sporeşte. Nil Sorski. " Sf. 2. X. Cele 225 de capete. Sfântul Macurie Egipieanul punc akedia pe seama lipsei de ertdiflţâ.. 1. Simeon Noul Teolog. XIII. 0tfJ sprc cele opt duhitri ale râuttifii.. ibidem.. Simeon Noul Teolog.Akeditt spune el iarăşi.. Apoftegme. X.un. Maxim Mitrturisitonil./?«#"/«. * <f Sf. XI. V. M Sf. ('iivinii' dexpre nevoinfă.. . 9). este îndepărtal de la orice contemplare a virtuţilor şi de la văzul sensu-rilor spirituale". I. "a. spune Sfântul loan Casian. aruncând sufletul în beznă. ne îngaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului.-. este înlunecarea în întregime a sufletului. care este o lăncczeală a sufletului" şi o moleşeală a minţii.. I. Simeon Noul Teolog.225 de capete. hi Sf. Simeon Noul Teolog. 66. loan Seal anil. 71. 67. Cuvinte desprt nevoiuld.. 3. 51. Axeztlminlele mânăxtireşli.. . 4. M Cf. Isaac Sirul. ţinandu-l în trăndăvie şi neştiiiiţă. 49.61 Dacă se însoţe^te cu tristetea. he. Celt. pe care am prczenlai-o puţin mai înjinle. fundamentală. Isaac Siml. I. Sf loan Scăi-. 46. 2(3. 28.inil. Sf. he.vine pestc el îimincric pe.Ji Cf. akcdia întunecă mintea (voî>q)5! şi o orbeşle. nl Cf. Capefe despre dmgoxte% I..*' Alte urmări nenorocite sunt învârtoşarea inimii "Ibidem* III...66. cit.71. Aşezâimntele mânâstireşti. 5: 7. Evagrie." Mulţimca nenorocitelor ei urmări pentru viaţa sufletului nu fac decât să îiuarească această convingere. Crtpcte." Dar urmarea cea mai gravă esle c«1 această patimă îl depărtează pe om de la cunoaşterea lui Dumnezeu." Tot din ea ies gandurile de hula'* şi cugetările nebu-neşti împotriva Făcătorului. Pumjmzd m 150 de capete. Ctfvîntc despre nwinţâ. 66.. 4. aşa cum o şi soco-lesc.v Sf Simeon Noul Teolog.. ' Cf.. stinge flacăra duhului. ibidem. Una dintre ele. Macarie Egipieanul.1 c5 la monahi „trândăvia vine din împrâslierea cugetării".ţti.51 Descrierea tulburarilor aduse de akedie.54 Astfel.Sf. I 3-14.. 23. Rcgtda. I7| . Sf. de altfel. he. loan Casiun. Sf. ■' Sf. w SI Simeon Noul Teolog.50 lar Sfântul Isaac Sirul aral. Sf Nil Sorski.. 51. 72. I. ibidem. Aşt'zantiniele inânâsthe. Sf. istovin-du-se. Scam. Sf.'16 Sfinţii Părinţi arata iarăşi ca akedia. Sf. X. V.. cit.''2 şi atunci omul ajunge uşor la de/riiklejde. Macaric Egiptcanid. " Sf. Scam. loan t' i.. la SJ'. 57 (. 49.

Sfantul loan Scîirarul socoteşte ca akedia este „moartea atotcuprinzătoare a rnonahului". 8. scria nlfabelîciî.. X PG 12. * ( uvmle despre nwoinţâ. (Un'inte dgsprt iu'vt'înfu. 46. "Cefe 325 de copetej. 3. akedia nu constă in reaua folosire a unei anumc puteri a sufletului. stârneşte deodată aproape toate patimile".7* Spre deosebire de celelalte patimi despre care am vorbit. XIII. nici until dintre ncvoitori nu s-ar mântui vreodată". 1 (>ij/rir despre dragoste. 1664..77 Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gu&tarea gheenei*'.6.W. 5 ' Sf. Capetc despre dragox/e. loan Scărarul. „Acest demon nu este urmal îndcaproape de nici un altul". Sfantul Maxim Mărturisi-lorul arată ca ea le perverteşte pe toate: „Toate patimile tin sau numai de iuţi-mea sufletului. t. '' Apitfiegnw. pentru câ nu are in Datura omeneascS vreun bun temei. sau de cea rationala. 46 '"' Cuvinte despre riei-vinfti. 1664B.7* încheind astfel: „Daca Dumnezeu i-ar îngadui să lucrcze îinpotriva noastră după puterea ei. spune Sfântul Isaac Sirul. Maxim Mâiturisitorul. întâi pentru că este un gând apasfitor. Evagrie arată că în cazul acestei ' Sf. loan Casiun.. ea nu constă nici in folosirea lor in chip contrar firii.'*' Tot din ea. akedia nu naşte o patirna aniline.'' Pe de altă pane.S'iim. Isaac Sirul. 74.71 De aceea. Cf. 46. cfici ea le aduce in suflet pe aproape roale celelalte palimi. 149. Dar akedia se face stăpânâ peste toate puterile sufletului". sau numai de partea lui poftitoare.'"' Tot aşa spune şi Sfantul Maxim Mărturisttorul: „Moleşeala (akedia). 67. 67.1'7 Spre deosebire de celelalte palimi de căpetenie. 7 * Sf. w Ibidem. 12. ' . „vine duhnl ieşirii din minţi.70 Iar Sfantul Varsanufie scrie că ea „naste tot răul". 172 f . I. Sf. cea mai grea dintre „cele opt întâistStătoare ale răutăţii" ' şi ca „nu este palimă mai rea decât dânsa". Seara. I. 55. Evagrie. inanijesteirile si feltd hi core w pnidue hotile spiritual* si manierea grabnică. 67. ' Tălcutre la Psaimul I. 7'' Capefe despre dragoste.71 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea că este „moartea sufletului şi a minţii". Cnmorhih mtfWVtli&f&ti V. iar apoi pentru că are în el mai toate gândurile (re-le)".'. Cf. De aceea.Descrierea.7il !n l'aţa mullimii acestor role |>e care lc isca akedia. Tâlvuire la Pxahmtl lit. M Truliitnl pme/ic. 13."* expli-când în altă parte că „gândul akediei nu este urmat de altul.. din care răsar zcci de mii de ispite". Sfinţii Părinţii spun ca* ea este cea mai apasatoare şi mai greu de îndurat patimă. PG 12. Awn Pirncn. " Schsori ihihovnicfţli. spune Evagrie. |6.

conform naturii) este să nu o ai deloc. ea este. 13. Akedia ar putea fi privită ca lipsă a „zelului" duhovnicesc cu care a fost haYuit primul om şi pe care îl are şi omul înnoii în Hristos. alunci când o defineşte ca „neglijenţă a sufletului". .Akvtlitt pulimi. Dtspre cele o\il gântliiri alf riiuitlfii. pe de o parte. iar pe de ahâ partc. zapâcire şi neorânduialâ' a tuturor puicrilor sufletului care sum de folos in viaţa duhovnicească. amorţire şi vlaguire. Sfântul Talasie arala (impede această dtialilate. firesc (Katcfc <t>\xjii/ . tot ca dar al Sfântului Duh.80 într-un anume fel. pentru ca sa-şi poată astfel împlini cu rfivnS fierbinte lucrarea duhovnicească.

Sfinţii Paring privesc ca patima şi pun sub acest mime toate formele de agresivitate ale omului. Mania se vadeşte a fi patimă ori dc câte ori ea se îndreapta* spre semenul nostru. Aşa se defineau. Ioun Casian. . finalitatea ei fireas-căşi folosireaei normală. 12). împotriva duhurilor răutfiţii. Evagrie. iar nu eel care păcatuieşte. exteriorizate sau nu. faţişe sau ascunse. grosolane sau subtile. prin pacat omul i-a schim-bal rosiul firesc şi. Potrivit Proniei dumnezeieşti. sunl îndreptate împotriva aproapelui.1 Mânia despre carc vorbeşte tradiţia ascetică nu constâ numai in manifes-tările violente. hi general. 23. 6. Dar. la origine. aşa cum spune Apostolul: . vizibilă si violeută. 21. ea era menită să-l ajule pe om să luptc împotriva ispitelor şi a Ispititorului şi ca sa se fe-rească de păcat şi dc rîiutate. 22. : Cf.lu.I 8 Mani a Patima mâniei (bpyf\) pornestc din pulerea irascibili* a stiflelului <0X3|A6Q) şi cuprinde toate manifestable patologice ale agresivitâţii.Jupta noustrS nu este împotriva trupului şi a sângelui. sub toate formele ei. pe lângă ceea ce se numeşte în chip obişnuit mănie. serin iilfubelîcă. împolriva stăpânitorilor întu-nericului acestui veac. Toate aceste aspecte fiind deja pe larg dezbătute în prima parte a studiului nostru.Sinclitichia. 3. aşa cum am aralat.1 nu vom revcni aici asupra lor. O asemenea mânie nimic n-o poate îndreptuţi. Păcalul irebuie urât. aşu cum am vflzut. si care. el a îndreptat-o contra aproapelui sail. Sf. * Afioftefiiiif. şi care consiituie manifestarea ei cxteriorizată. 24. Puterea irascibilă. împotriva stapâniilor. iar nu pe cei înşelaţi de acesta. Aceasta face din mânie. folosindu-se de ea contrar naturii. iar nu pe cel ce boleşte". care sum numite aşa în mod oblşnuit şi care stint. VIII. în general. 3. învaţă MaJca Sinclitichia. care sunt în vâzduhuri" (Efes. „Urăşte boahi. cxteriorizate. i-a fost data omului la crearea sa §i face parte din însăşj firea lui. forma acută ' în cnp. Aslfel. în loc de a utiliza această puiere a sufletului pentm a se împotrivi Celui R. o patimă şi o boalfl a sufletului. ci împotriva rncepStoriilor. căci. trecătoare şi-i afectează în mod special pe cei care au tin temperament coleric." Omului i se cuvine să se mânie numai pe Cel Rău. . Afezwiiinteh' mânâsii>rşii. Cuviint desţm* ni^ădmif.

174 .

Mulţimea stărilor şi reacţiilor sufleteşti legate de mânie ne ajută să înţelegem faprul că ea îl afecteaza pe om aproape în pcrmanenţa.. ' Cf. pe scurt. Ptfct/nui. 8. Sfinţii Părinţi observă că în orice forma de mânie omul încearcâ un soi de plăccre. ranchiuna ((ivriaucaKio:). VIII.Mâni a a patimii.chiar de ar avea de suferit de pe urma purtării sale. adesea maninte. 7 In contrast cu acesle sentimente. Snmi. 93. fnvttyîutti <le sujU'i fhh siuxm\ VIII. Evagrie. pe de o parte. Sf. Sf. atunci când vorbeşte despre lînerea de minte a răiilui ş. Awn Dorolei. Hcnna. ascunse şi greu de observat chiar de eel afectat de ele. lnniftuiin de xtifleifolosiltxire. de exempln: Efes. tadură totul cu uşurinţa. loan Casian. III. 31. răvăşind toată sânătatea snfleUilui". 1 Cf. ura OuooQi Ktooţ) si toate formele de ostilitate. Convorbui tiahmiriceşti. Itn: ris. care pot consta. jinpolrivti cclor ce se inîînie. 16.6 Tot de această patimă sunt legate indignarea şi batjocura. de la cele mai grosolane .pâiiă la cele mai subtile.'1 Sfinţii Pârinţf disting: resentimentul (iif|viţ) . 16. loan Casian.1' Avem aici însâ o legăturâ de ordin secundar cu plăcerea.6. numai şi numai ca să-şi împlineasca această plăcere a surletului. Aşt'zâmituete im rţăxtirvsli. în sensut larg dat acestui cuvânt de tradiţia ascetică. iar. X. Vasik cel Miire. iubiiă ca o dulceaţă a amărâciunii". loan Scănuiil. Proasla dispoziţie. in bucuria de necazurile sau de nenorocirea care-1 loveşte pe semen. IX.care este o „mânie mocnita". Avva Dorotci. care are ca temei amintirea unei j i gni ri . Dvipnaticfi. de animozitate. 3. care ne arată cum aceasta înlrejine mânia (şi mai ales Sf loiin Damaschin. de răutate. Pomncile. 4. V. interiorizaiă şi ascunsâ. A se vedea. 93. chiar nedezvoltate.10 Sfâmul loan Scara-ml spune şi el. loc. rănirile şi chiar omuci-derile9 sau rftzboaiele. 10.care se traduc prin răniatc şi voinţa văditâ de a face ran . rir fbidem. Omitii. simţire neplaCUtă.* bftaile. II. ca şi celelalte patimi. Sf. ca rivalitfiţile de tot felul. Sf. acreala. Stunt. 89. 9. derivă tor din patima mâniei. loan Damaschin. o petrecere care munceşte suftetul mai cumplit decâl plăcerea trupeascp. pe de alta parte. s 1 175 . Cowoiitiri tinfwvtucefti. <0 Despii' fwoţu'. de duşinănie sau.lct) şi manifestările de nerăbdare sunl şi ele expresii ale acestei patîmi. că este ca un „piron înfipl în suflet. Trautlut {Jttictir. a unei umilm. formele mai muli sau mai puţin dezvoltate de irilare (b£uxA. loviturile. a nedieptăţilor suferite -.i dcspre mânia care o însoţeştc. de rea-voinţa". V. Vusile cel Mare. OmiHiiaM<ttei. Sf. VII. Puteni adăuga aici şi sentimenlele. V. de altfcl. VIII. ironia şi glumele cu refe-rire la oameni.XVl. in lipsa Intristafii pentru relele care i se întâmplă sau chiar a nu le bucura de tericireu lui. * Sf. VII. 5. Sfantul loan Gura de Aur zice: . Col. 91. 90. loan Giuii clc Aur. care-1 face sa stăruie în ea. 3. în care mânia „izbucneşte şi se dezlănţuie". Astfel. Că plăcere cste aprinderea mânîei. formele extreme de violenţă. Avvu Dorotei. Sf. 2. II. fnvâţtftitrî dt' suftet folositotire.

TnuattUpracttc. Citvâitt impottiva elini/or. Miixim Miulurisitorul.IJ Plăcerea simţuală este legată de dorinfa simţuală. 27. 11 hivâţâtun tie sujlet fohsiloare. I3|. De aceea Evagrie defineşte mânia ca „o pornire împotriva celui care a greşit ori se crede că ar fî greşit cu ccva". Din pricina iubirii bunurilor materiale şi a ptâcerilor pe care le produc ele. Capet e despre ilnigoste. Dorirea celor materiale şi alipirea de ele sunt.1" Sfântul Maxim Mărturisitorul11 şi Avva Dorotei14 văd şi ei în iubirea de placerc «)i-XrjSoiAa) principala cauză a mâniei."1 ca şi ceea ce spune el în altă parte: „înarmându-te împotriva mâniei. îngrijindu-ne de ele. 99. Prolog. * Ciiviiue despre ixevoinfă." dar şi atunci când el se simte sau se teme sau chiar este lipsit de plftcerea de care se bucura şi când „iubirea tru-peascft de sine (^iXavtia) este lovita" de durere". cum arată limpede Sfiinrul Maxim Martu-risitorul: „am ales mai mult cele materiale in loc de porunca iubirii şi. 176 . de aici: din poftele voaslre care se luptă în mădularele voastre T (lac. de asemenca. I.2' Tot el mai spune şi c3 „noi nu putem sS-i iubim pe cei ce ne urăsc. II. XII.1'' Sfântul Isaac Sirul scrie în acelaşi sens: „Dacă suntcm atraşi une-ori de cele supuse simţurilor (prin care ia uneori şi iuţimea prilejul spre o pornire contxară firii) (. şi pentru ca" le preferă pe acestea bunurilor şi desfatărilor duhovniceşti. reluând cuvintele unui monah îmbunStăţil. 1). " Cf. nu vei suferi nicioda-tâ pofta". Sf. ajunge omul să cada* în patima mâniei.lu Sesizăm aici ecoul cuvintelor Sfântului lacov: „De unde vin războa-iele şi de unde certurile dintre voi ? Nu. 3. Rtispimstiri cat re Ttdasie. fiindca suntem iubi'" Trtt/iUiitpixtvlic. ' Capete despre dragostf. Maxim Măiturisitonil. Aceasta ne face să înţelegem o alta afirmaţie a monahului pomenit de Evagrie: „îmi retez plăcerile ca să înlătur toate prilejurile părţii piHimase". 99. 7. 20. 27. |. Ill. nuuiijkiiâritf sifelul in care « pritduc botile spiritmde cu dorinţa de răzbunare).. " Ibidem. Evagrie.). arată că „partea pătimaşa se luptâ tot timpul ca să dobândeascâ plăceri". 1 Cmwii despre ntgăaune. dar nu cum o produce. Originea diverselor mani-fesiări ale acestei patimi poate fi aflată în legatura iniţiala şi mai profundă dintre ea şi plăcere. oare. cauze fundamentale aie mâniei."' Mânia sa se porneşte atunci împotriva celui care 1-a lipsit de plăcere sau i se pare ca l-a lipsil de ea sau care constituie o ameninţare la adresa ei sau i se pare că i-o primejduieş-te. prin acensta prefacem blândeţea firii în sălbăti-cie".Desrtierea. 4. 51. Atunasie ccl Marc. -' Cuvântascetic. ne războim cu oamenii. Se cuvine deci să punem iubirea de once om mai presus decât cele văzute şi decât însuşi Irupul". "' Sf. Mânia se naşte în om atunci cand vede că nu poate ajunge la plăcerea râvnitâ..

care. UH\ at. VIH. noi. * Bvagiie. Sf. trebuie să mai numarăm intre principalele cauze ale mâniei şi patima desfrânării. XXVI. II.V cerea care-i vine de la ele. Scam. aşa cum am văzut. 33. au multe si felurite pricini şi prilejuri.2' iubirea de sine (cenodoxia2'' şi mandria27). 'Cf. e. III. loan Scararul.28. Capete despre dmgt/ste. pe care nu oricine le poate sesiza cu uşurinţă. Capet* despre deosehirea patimihr yi a gândiirihr. I.Vnr. 3. Sf. Avva Doroici. he. Sf. Despre mânie. loan Scilruiul. aşa cum arată Sfânlul loan Scararul. Sf.Man in tori de materie şi de plăcere şî le punem po acesica mai presus de poruncu. vorbind despre ele.ii. 33. 29. 20. 108. când se simte ameninţat s-o piardă sau când este împiedicat s-o dobândească: lăcomia pântecelui (patima gastrimarghiei). ■' Sf loan Scaranil. VIII. 20. şi nu una. Epistote. Setitinfe. a 177 . 75. se exprima ca un adevarat medic duhovnicesc: „Precum fierbin-leala mipurilor este Una. însă acestea sunt numai principalele pricini ale mâniei. Seem. 33. Scam. Scant. Ibidem. he. 30. cele mai frecvente şi mai raspandite. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc". la fel şi fierberea şi mişcarea maniei. 36. M Evagric. Invauiiwi de suflel folwtitotire. îmi dau mai degrabă cu pnrerea despre sârguinţa plină de grijă cu care trebuie să caute ficcare dintre cei ce bolesc de ele felul tămădui-rii lor.2ft In afara* de patimi le pomenite mai sus. VIII. vom afla şi leacul tămăduitor prin puftarea de grija a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti". Avva Dorotei. 36. XXVI. cei boinavi. 111 Awn Dorotei. III. Sf. care sunt pentru om pricini de mânie. loan Scararul. XXVI. Avva Dorotei. exista irei mari categorii de paiimi sau trei forme principals de iubire a lumii. 8. VIII. Aniireeicul. Maxim Miimiiisitorul.'1 atiinci când îi este rapită* pI. în acelaşi timp produ-cându-se o slăbire a trezviei duhovniceşti şi a voinţei. Capetedesprt dmgosfe. îiivdfăiuri de suflci foiosiioare. »SKara. X. dar multe sunt pricinile înfierbântării." iubirea banilor şi a bogăţiei sau in general a bunurilor materiale (patima ar-ghirofiliei şi pleonexiei). I. Scam. Cea dintâi tâmăduire ar consta in a cunoaşte cincva pricina patiinii lui. 36. 36. 41 Sf loan Scararul. Potrivit tradiţiei asce-tice. lot eft. Sf. 41. "' Cf.Evagrie. care o pot controla şi stăpâni. Maxim Miîmiri&itorul. Căci odatâ pricina aflată. De aceea este cu neputinţă a hotărî despre ele intr-un singur chip. IV. dar poate şi a celorlaltc patimi.22 lubirea celor maleriale şi goana după plâcerea legată de ele se manifests in mod diferit. til. Evagric. 39. loan Scararul. îi furnizăm un „capital" de energie care poate fi uşor folosit la mtfirirea puterii agresive a sufletului. VIII. căci ea poate avea numeroase alte cauze. 36. in diferitele paiimi.10 Aceasta din urmă poate fi pusa* în legătură cu etiologia maniei dacă o privim ca pe o lipsa de cumpatare: dAnd prea multâ hranâ trupului şi odihnindu-1 peste măsură. IV. Scam.3" ca şi prea multa odihnă a trupului.

micşorată şi chiar dislrusă cu totul de jig-nirile şi umilinţele de tot felul. socotită o formă de nebunie. . 4. cu privire la rolul pe care-1 joacă plăcerea în producerea mâniei. îndeosebi. cănd se simte jignit.32 iaf când vorbeşte în genera] despre mânie arata că „patima aceasta se sprijină mai ales pe mândrie. 6. loan Gură tie Aur. Sf. arata Sfantul Vasile eel Mare." Atunci cand omul este rănit în amorul propriu. X. Marcu Ascelul. Ikmc/ieiul. 1. sub toate formele. 6. Piin manie. spune Sfantul loan 11 Cf. omul." „Nu este nici o deosebire între mânie şi nebunie". în mod sigur slava deşartâ şi mândria sunt cele fundamentale. loan Scarantl. Mânia apare deci şi în acesr caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei plâceri. mamfestârile si feint in care se proditc botite spititua/e Dintre toate aceste surse ale mâniei. nu esle in realitate decât un revelator şi un catalizator al acestei patimi care-şi are originea In sufletul supus ei. în măndria ascunsă acolo. înaintea celui care l-a jignit. spune Sfantul loan Gură de Aur. aflu in slava deşartă şi în mândrie o mare plâ-cere. Pastoral. 45. prin ea se întăreşte şi se face nebiruită". Ttilcaire la Psalmul 123. ea este. 2. Scant.31 Vorbind despre ură.J\Tu cuvintele unuia sau altuia provoacă in noi supararea. V. Coitietuariit la low V. Sf. venite din partea semenilor. X. Aceste ultime consideraţii nu sunt in dezacord cu ceea ce am spus mai sus. a se vedea: Sf. I. . el esle cuprins de teluritele forme de mânie. celoi ce se inănieţ. LX.'6 Penlru dereglările pe care le produce. Sf. '* în afara citatelor care vor unna. La fel ca toate celelalte patimi. prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţa de răzbunare. V. mania. Sfântul Marcu Ascctiil spune: . care ajunge sa fie ameninţată. loan Gurfl de Aur. ci mândria noaslră de a ne socoti mai biini decât eel care ne-a insultat. XXXI. 8. dcsconsiderat (mai ales în raport cu părerea bună pe care o are despre sine şi pe care se aşteaptă ca si ceUalţi s-o împărtăşească). 4. EplStoiă către Nirolae Mimahnl. 36. imaginea pe care şi-a fâcut-o despre sine. preţuirea exageratii pe care fiecare o avem despre noi". 2. Grigorie eel Mare.*5 Mania „este o boala de care firea noastră se scârbeşte tot atât de mult ca de lepra trupească". 4. 111. ca şi in propriii ochi. 3: Oinilii la Maiei. 1. 17S ' Desfire fiorăinfă. a se vedea: Henna. XXXI. XLVII]. XXII. la care ţine şi care socoteşte că i-a fost înjosită. umilit. Tâtaiire la Psalnml I2X 1: Omilii la loan. dar mai adesea ca o reacţie de apârare a plăcerii primejduite sau chiar pierdnte. Sf. omul cauta să-şi refacă. Mctodiu de Olimp. 7 In afaifi de citatele cave vor unna. VIII. 7 (împotriva.. Porunca V. 14 Omilii.14 O dovadă a contrario esle faptul că eel smerit ramâne paşnic şi blând chiar atunci când este lovit cu mânie. Omilii In h'apte. este privită de Sflnţîi Părinţi ca o boala a sufletului. cum vom vedea in continuare. Ceea ce pare a fi cauza extemă şi motivul ei întemeiat. Sf. 5. DesprepOcautfiL III w Omilii fa Fapte.Această boală îi loveşte pe cei care urmăresc întâietatea în ceea cc priveşte ononirile". loan Casiiia Aserximintrte mânâstiresH.Descrierea. Vlll. 6.

*8 şi putem aminti aici legaturn directă pe care ei o siabilesc între anumite forme de nebunie şi poses ia demoniua. Sfantul loan Scararul o priveşte chiar ca pe o forma de epilepsie a sufletu-Hii. VIII. Inipul iremură. X (Impotriva celot ce %e inanie). II.M . 8I6A. Sf. căci a ajuns bâtaia de joe a unei puteri străine. Evagrie. provoacă o tulburare caracteristica. arată astfel [impede că ea poate fi asimilata unei forme de nebunie.42 Sfinlii Parinţi arata adesea. 5. '* Omiiia. X (Impciirivii celot ce se. 3. VIH.team. 90. Sf. Tmtatul fmtctir. PG 30. 35-40. loan DiunascHin. analogă celei prezentate de Sfantul Grigorie eel Mare. SI".Mâniosul este înini lotul usemenea uimi nebun". VIII. obrajii se aprind. in manifestable ei acute. Sf. omul de-vine dt. hivăţoluh dv suftet jolosiware. Să examinăm în detaliu aceasta patolo-gie. „împunsa de boldul mâniei. Vasile eel Mine. "' Cf Sf. ochii scapara. Oespft jtuerea omului. scrie Sfantul Virile eel Mare.se veilea. mania. Coiiii'tiiaiiu la lav. în acelaşi sens. şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite. Cu ce se deosebeşte un asemenea om de un nebun ? De aceea adeseorî mânia porneşte piimnii spre loviiuri cu o furie pe masura nebuniei sale. Vasile eel Marc. XII. mai spune el. aceasta se întampla pentru că înlâuntnil lui turbarea a înrobit sufletul. A . Putem spune câ mania se înrudeşte si chiar se identified cu uncle forme de nebunie şi de posesie demon icS pentru faptul ca au in comun un mare număr de simrxoine cu lotul asemanfitoare.47 Toate '• Omilii la loan. că eel care ajunge la asemenea forme violente de mâniecste asemenea unui posedat. V. înlăuntrul trupului. " Cf. PG 44. PG 37. " Cf. Sana."" Sfăntul Grigorie eel Mare. 6. II. 16. 5. Unul ca acesta vorbeşte făra sâ şlie ce spune.4. DogttWtica.Mânia Gmă de Aur. " Cf. „Mania este o nebunie de scuită durată". dar care poate fi regăsită în diferite grade şi in celelalte forme ale ei. limba se bâlbâie.. 11 179 . Awn Doioiei. Omilii hi Ixaia. f'raUiiulpractiG. şi daca furia mişcă membrele omului facându-l sii loveasca. 424A. ' Ibidem. Grigorie tie Nyssa. loan Scilrarul. I (Impotriva celor ce se manic). inima se zbate. citată mai sus. Poem* morale* XXV. care se vede limpede in formele cele mai violente ale mâniei. Desmr Hugârium'U doimwmcâ. Grigorie de Nuzianz. Omilii. 45. uşor de observat din exterior.nerecunoscut chiar pentru cei care-l cunosc. mânie). XLVIH. lipsindu-1 de fireasca lui putere de stăpânire". '' Omilii. IV. II64C. Mai ales la Sfântul loan Gură de Aur1'1 si la Sfântul Vasile eel Mare45 găsim o descriere tipică a acestei lulbu-rSri a trupului. de asemenea: Evagrie. Pe plan somatic. prezentându-ne o descriere mai precisă a acestei patimi în formele ei paroxistice. ** Omilii fa loan. IV. 15. Mintea nu mai este în stare sa ţină frâiele. Dialogul âesprt snjlrt şi tnviere. X. mania se traduce prin tulbuiari de ordin fiziolo-gic. Desigur mania poaic fi privitâ ca o forma de nebunie mai ales in maiiifeslilrile ci acute si violente. Fonnele înăbuşite şi cronicc cunosc şi ele asemenea dereglări. Sf. 38.

" „Ea strică sufletul" %\ „tulbură cu totul starea lui fireasca".icrierea.4'' far Stantul loan Scărarul aratfi urmările pe care aceastft patiinâ ]e poate avea în ceea ce priveşte modul de a se hrăni. 16. zăpăceşte şî înlunecă tot sufletul'\ spune Sfântul Marcu Ascetul. Cf."' omul nu mai poate judeca cored lucrurile.''" „Când această patimă a izgonit ratiunea şi a pus stăpânire pe suflet.. 8. 10.^ „Mania alungâ silnic raţiunea şi scoate afară din legea firii cu-getarea".™ Dar mai ales tulburările pe care mania le naşte în suflet ne îndreptăţesc să o privim ca pe una dint re cele mai grave boli ale lui şi ca pe o forma de ne-bunie. ea conducând fie la anorexie. 7). ' Tâiaâre ta TtBăl nostm. Qiigorie de Nazianz vorbeştc dcspre „mîînia nebunfi eare smimeşte mintea" (Cuvâtifăii. scrie Stantul Grigorie eel Mare. 4.48 „cunosc mulţi oameni pe care i-a îmbolnavit mania". de asemenea. J . V. Marcu Ascctul. Sf. Oniilii l« Faptâ.'"' Aşa arată Sfântul loan Casian. scrie Sfâniul Maxim Mărturisitorul. v ' Despre pivoţie. B < 'otitentmiu la tov. 8. că nu mai are ajutorul raţiunii".61 Raţiunea fiindu-i „ca şi cuprinsă de beţic şi întunecatâ". Mai întâi. Sffintul loan Scararul. dupa el." „semănând în el zăpăceala".!. spun and că „mania vatămă trupul". fie la bulimie. III. 59 Cf Sf. 4. 15.) nu-i mai îngăduie (omului) să fie om. IV. spune Sfuntul Diadoh al Foticeei. I (Impotrivacelor ce se manie).. ea perttirbă atât de puternic activitatea rational.57 „strică sănătalea sufletului. Epistold câire Nico-lat Sfonahul.. scriind că: . încât pare că omul îşi pierde uzul raţiunii. rupându-i. „tulbură sufletul. 888C. IV.tie. M Ihittvm. loan Gură dc Am. 62. M 5cora. XXV. 21. Cuprinsul pe scurt. IXd . S| Cavâllt ascetic in lOOtle capete.ibidem. 45. numifestările yifetul in care xe pnxhtv holile spiritutile acestea tulburâ* funcţionarea fireasca" a trupului şi-i zdmncină sănătatea. 3. B Epistoiă câtre Nicolae Monahtl. w Omitii la Matei. " Omitii la fain.Vm. Sl'. Omitii to loan.™ Tulburările pe care le naşte în suflet mânia sunt nenumârate. aratil. VIII. Sfântul loan Gură de Aur atrage atenţia asupra acestui fapt. lonn Guiîi de Aur.^ „Paltma neraţională a mâniei pustieşte. (.. 9. A 'thniliila Fapte. VI. orbindu-ne mintea cu vatămăloarele ei întu* Omi/ii h loan.atâta timp cât (mânia) staruie în inimi. Omilil X (Impotriva celor ce se mânie). „Mânia obişnuieşte mai mult decât celelalte paiimi sa lulbure şi sa za-păcească suflelul". Vasile ccl Mare. XLV1II. Sfântul loan Gură de Aur. mâncându-i. Sf." Mania. rozându-i toată puterea. Sf. 4. arată Sfantul Vasile eel Mare. " Scum.. făcându-I cu totul nefolositor".*1 şi. 1 (htiilii. VI. 4.56 care mai spune despre ea că slu-|eşte sufletul.. X. Î1 sfaşie şi-I sffirtecă". XXV1. PG 90.

. 4. Grigorie eel Miire. tot aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi birriiţi de furie". patima naşte în el o cunoaştere delirantă. I. •' Ibidem.^ Omul aiunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei. oure prin ce se deosebesc cei aprinşi de manic si beţi de furie de cei se îmbată cu vin ? Oare nu la fel se poartă şi unii şi alţii. Comentaiiu fa low V. privite din exterior.se întreabă: „Spune-mi. III. o rătăcire a raţiunii şi pierdere a cunoş-linţei""' . " Cî.o ieşire a min(ii din mersiil ei firesc... nemaiştiind ce spun si nevăzând limpede pe cei din faţa lor ? Şi dupâ cum nebuniî (umvoucvoO şi cei care delirează* se anin-că în prfipastie lară să ştie ce fac. Llll.. nu vom putea ajunge nici sa" judecăm cu dreaptă chibzuinţă (.. nici nu vom fi in stare sfi păstrăm cârma dreptâţii. „Cu adevărat. ci ca şi cum li s-ar fi stricat sîmţurile şj şi-ar fi pierdut minţile." că. care izbucneş-te cu multă furie". lcgatâ* de modul pătimaş în care o vede.'7 Delirul produs de mănie are ca efect modificarea proporţiilor: întâmplftrile nu mai sunt percepute şi trăite la ade\xe?imunti-fi'tiumthtireşti. Sfântul loan Gură de Aur. " Oejprf preofie. Nici parte de adevăraia inlclepciune nu vom avea (. rt Cf. forma) vorbind. raţiunea îi este cu totul supusă patimii."" Cunoaşterea realităţii esle perturbată. 10). iar capacitatea de a raţionaeste. omul ajunge să nu mai respecte ceea ce e fundamental valoros în el şi în semeni.. ! ' Oimlia X (împoliiva celor caie se miînie). Mânioşii nu mai vâd bine. când demonul mâniei intra* în H. ajutaţi de un ascuţil discernământ al minţii (.) (ei sunt) striviţi cu totul de mânie'V* Tot el . 10. 5. :i Dtspnprtoffa III. nu-şi mai recunoaşte aproapele şî-şi neglijeazâ chiar binele personal.. sub efectul mâniei. 5.7n Sfflnlul Vasile eel Mare arată.1 de a mai sesiza realitatea aşa cum este. * OllilU kt i'ocen-. Sf.) fiindcă «eel iute la mânie savârşcşte nebunii» (Pilde 14. ca şi Sfantul loan Gură de Aur.4 necimi. 30. un om cuprins de mânie se aseamăna" cu un nebun.). ibidem. îl face să-şi iasa din minţi şi-1 impinge să facâ lucniri potrivnicc celor ce se cuvin a li făcute. aşa fac totul (. teafftră. Uită-te câ* omul cuprins de rrrânie e ca şi nebun. chiar dacă. (81 1. nici nu fac ce trebuie.)• dar sâ mai încapă in noi lumina duhului şi u adevărului! Căci zice Scriptura: «Tulburatu-s-a de manie ochiul meu» (Ps. facultăţile lui cognitive par a lucra în mod cored. ajungflnd s-o vadă cu totul de-format. oare nu dovedesc ei aceeaşi neînfrânare şi nu în acelaşi fel se dezlăn-ţuiesc împotriva semenilor.''7 Omul căzut pradâ agresivitâţii înce-teuz.1 . W)"'** „Nimic nu lulbură atât de mull curătia minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fară socoleală. VIII. " < 'iiwUezi' bnpiisniafi\ V. la rândul său.. spune Sfântul loan Gura" de Aur.. 10. constată.comparand mania cu beţia şi spunând despre ea că nu este altceva decât . 45.

Vasile ccl Mare. arată Sfantul Vasile. este pentru suflet un adevărat venin7" prin care diavolul îl roade cu cruzime pe dinlfiuntru. Sf. Seara. *Cf.76 Chiar si în cazul în care mania nu este decât o simplă iritare." Această* alicnare nu este legală numai de formele violente ale mâniei. un ultim simptom patologic esenţial in cazul mâniei este agitaţia psihomotorie de diferite grade care o caracterizează" şi care o apropie.. când omul esle ca şi silit să-şi amintească în permanenţa de jignirea care i s-a adus şi să se gândească tor limpul la mijloacele cele mai potrivite de a se râzbuna. în sfârşit. '* Cf. 1X2 . X.. când toate facultăţile omului sunt focalizate aSUpra obiectiilui împotriva câ-ruia se manifestă aceste forme ale patimii. /'". de manifestările de nebunie si de starite de posesie de-monicfi. 45: XXXI. se saibăticesc.i '■• Sf. lot ce vede ajunge o armă în mâna furiei".. III. "' Cf. pe care nu o poate conlrola cu nici tin chip şi care-i înrobeşte sufletul şi trupul. 10. ceea ce se şi recunoaşte uneori. X. m Sf Simeon Noul Teolog. OmiiU la Mtitei. % Sf. Omilii. ea poate fi observată şi în cazul ţinerii de minte a răului sau a urii înăbuşite. Sf.porniri violente şi nesti*pânite" şi de „apu-cături rele" şi nimeni n-ar putea „descric chipul în care mânioşii dau drumul mâniei (. Grigorie eel Marc. 2.. spun Sfinţii Pârinţi. Vasile eel Mare. LXXXI. tit. atunci cand se spune despre un asemenea om că „e prost dispus".. 8. Sf. Coiireittiiriu hi Im\ V. Cele 225 df car>ete.. tiuinifestdiile $i fetid in care se priniuc halite spirituale văratele lor dimensiuni. 2: Omilii to I. omul pare de asemenea mânat in 1'elul de a se comporta de o forţă din afara lui şi care-i scapă de sub control. 47. XVI. loan Giiră de Aur. (hmlii h Matei." Mania. 45.Desviierea. VI (împotrivu celor ce se rnânie). I.. pradă acestei patimi: acesla nu se ma) poate stiipâni. 9. ci unele sunt in mod exagerat îngroşate. 51. Sf. Sf. care permite asimilarea ei unci forme de nebunie sau unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge cel căzul. * Cf. Compoiiamentul omului mânios devine dezordonut. ci ca şi cum ar fi împins să gândească şi sâ" acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lni. Capete despre dragosie.) tjpă. iar altele cu totul şterse sau abia băgate în seamă.).74 Omul devine literalmente o marionetă a patimii sale. ibidem. se năpustesc cu tot atfita furie ca şi animalele (. ura ţ.. omul se dedă celor mai ciudate purtari. Amintirea insultelor. şi din acest punct de vedere. Cei mânioşi sunt capabili de . Maxim Mârturisitorul. lipsit de sens. I. ^ Otuitii. pare că nu mai acţioneaza condus de raţiune şi din propria voinţa. loan Scaraml. pe care in mod normal le-ar dezapro-ba. Grigorie eel Mare. 2 (împotrivu celor ce sc rnilnie). IV." O altă irăsatură patologică esenţială a mâniei. Sf Grigorie eel Mare. Sf. Onriiia X. I (tmpotriva celor cc se inflnie). " Cf.HUK XXVI. IX. Despre preoţie. Comentariu to Im\ V. 45. loan Gurfi de Aw.

formă a iubirii. Comeatariu la law V. *:Cf Sf. loveşte''0 şi «tinge91 o virtute deosebit de preţioasă. şi tot aşa eel care ţine în suflet ură împotriva duşma-niilui sâu". se învredniceşte de mii de suferinţe.. XX."'' Nu numai că ea se opune „mâniei vrednice de cinste". w Sf.işte pacea.'"' In plaiml fundamental al relaţiei omului cu Dumnezeu. luându-i local. fiind aruncai îutr-o stare de mâhnire şi neîncetată nelinişte.. ţine minis rinil are încuibaia în sine o viper» puitiitoare de venin ucigător". VIII. 3. w Omilii la loan. petrecând zi şi noapte în tulburare şi în neliniştea sufletultii. omul nu-şi mai aflit pacea. " IMC. alungând blândelea din suflet. dar se împotriveşte. Omilii la stalui. cit. aminlirea răului.' „Omul cuprins de fu-rie mi cuno.mai ales omul se aseamănă cu Dumnezeu. palima maniei are efecte deosebit de nefaste.*1 oirăvind inima.. sau ca un vultur care-ţi sfflşie mărunlaiele". loan ScOrarul. „ţiai pus înlăuntni mania ca un calău care te biciuieşte. cit. loan Gurt de Aiir. < hnilii la suuui. Comentariu la lo\>.*4 Păstrând în suflet mania. he. loan Ca&ian. pe pământ. Sf. loan Casian. el suferă aici. care-i conferă ordine şi imitate. 183 . "* Sf. vine să-i ia locul/. şi fiind tor timpul tulbuiat de na-vula gândurilor. ura. cit. „De păstrezi urâ faţa de duşman. Sf. strică" ase-mănarea acestuiacu chipul eel dumnezeiesc'V'1 Altfel spus. loan Scăranil. XXVI. 3. *Cf. " Sf. cit. încetul cu încetul omul se distruge pe sine. 20.". loan Ourfi de Aur.A iar duhul eel ran. Sf. . cit. 12: „Cel ce." Sub infltienţa accstor atitudini pătimaşe. spune Sfântul Grigorie eel Mare. he. sufletul ajunge la nebunie văditâ şi (1 Sf. V. IX. 3. VIII. ţi se pare doar că te răzbuni pe el. Scam. Vasile eel Mare. 12. Vasile ecl Mare.M/tnia dorinţa de ruzbunare mai ales sum ca un venin care se răspândeşte peste tot în suflet. Omilii la Mtilei. '. spune 101 el. Evagiie. adus de purtarca pătimaşă a acestuia. 6. afirmă Sfântul loan Gură de Aur. XX. 2. Aşezfiminlele mânâsti'reşti. "' Ihulrni. De aceea spune Sfântul Grigorie eel Mare că „pScatul măniei. In primul rând. loan Guril de Aur. Grigorie eel Mare. Sf.*7 Sfinţii Părinţi o mai numesc „viermele minţu'" sau foe atotmistuitor. 17. XV. XXVI.: '" Cf. ' toe. Omilii la low. 45. Omilii la loan."7 „Omul agitat de furie. dorinţa de răzbunare. 45. n SI. he. 1'mtaiui pmctic. dar te chinui pe tine însuţi". sufletul se af!5 fără rânduială şi dezbinat: „De inclatS ce este lipsit de Duhul. loan Scârarul. Vasile eel Mare. IX. ea îl înstrâinează pe om de Dumnezeu. 5. loate chinurile iadului". care tine in chip firesc de suflet»93 şi anume blfmdeţea. cit. Scant. Scant. loan Gurâ de Aur. prin tan. Sf.Lipsit de Duhul Sfânt. 11. Sfantul Duh nu Se mai xalăşluieşte în om. ' Cf Sf. LXVIII. SI". constată Sf. Grigorie ecl Mare. he. (VII).

Dexcrierea.spre dragoste. IV. mania duce la pierderea sănătăţii sufletului. Puterea sufletului nu se mai exercilă in razboiul '. 14. Sf. este „vlăstarul blândeţii şi al lipsei de manic". III.sitonil.107 „împiedicănd rugaciunea"1'*. Isihie Sinaitiil. loan Scârnnil. îl lulbură şi. A doua sută. 20.V. 184 . Sf.100 „Dumnezeu lipseşte de stnllucirea cu-noaşterii Sale sufletul pe care mania 1-a întunecat cu neînţelegerea". 27. care este legată de ea. Maxim Maimiisitorul. scrie Sfantul loan Casian. numijesiările xifehd in care se produc bo/i/e xpirituale suferă împrăşlierea gândurilor şi neorânduiala mişcărilor din afară'V'0 Ace-laşi SfâiU Parinte spune ca „atunci când mânia biruie blfindeţea sufletului. ci un nor i se aşază peste cele pe care doreşte să le priveas-că". sufletul cade dintr-o data în întuneric. loan Casian. li se împăienjenesc ochii de lacrimi şi văd tot felul de năluciri în văzduh. :"! Cuvihit dexpre nigticiuae. Sf. necuvenita. Capete dexpre dragoslo. IV. Mania care sporeşte şi înlăreşte agresivilatea rea. 20. 13. împingându-l să se războias-că cu sine". Tratalnl piratic. Capete dexpre devsebirea fniiinutor xt a gandi/ri/or. "" Capete gtumice. 45. Tralatul practic. varându-se în ei «bârna» ucigătoare a unei boli mai grele. 21. I. Maxim Mărtuvi. Aseztimintele mâiuixliresti. * Cf. Maxim Miutui isitorul. data omului pentru a lupta împotriva păcatului.76.. 20. ■Xsezâinwtele mâiuistirexti. cit. he. scrie Sfantul Grigoric eel Mare. 49. tot aşa mîntea (vovţ) tulburata* de mânie nu poate sâ ajungă la contemplarea duhovnicească. Cele 225 lie capete. nu le îngăduie să mai vadă soarele dreptăţii". VIII: 6. 34.'' Coniemanu la /wi'. Capete despre dragoste. Tratatulpractic. 99 Sf.105 în accst context. 106 Cf.''7 Părăsil de Duhul Sfânt. 20. 27. îl sfâşie şi îl sfârtecă. I.10* „Pornirea de mânie aprinzandu-se din orice motiv întuneca ochii minţii. Evagrie. Capete dexpre livzvie. Sf. Sf. şi-l împiedică pe om sa ducîi adevarata viaţă pentru care a fost creat. Sf. ca spunem aşa. aşa cum spune Evagrie. 24. VIII. VIII. * ibidem.10* în special omul nu mai poate sesiza prezenţa lui Hristos în el. "' Comeniariu la low V. Evagrie. privind la soare. 23. Isaac Sinil. Sf.101 Mintea nu mai este în stare de contemplarea duhovnicească. 100 Evagrie. Cuvhite dexpre nevoinfă.1'* mai întâi de toate întunecându-se ochiul inimii:''' atunci omul cade din adevărata cunoastere. 22. III.1011 duce in acelaşi timp la slabirea agresivităţii virtuoase a sufletului. Simeon Noul Teolog. Capete de. 24.."" Iar Evagrie spune: „După cum celor care au vederea bolnavă. '** Ibidem. loan Casian. Cf. Sf. 47. Scant. Cuvâiit ilexpre ragăcitme.. e de la sine înţeles că mania este o piedicâ în calea rugă-eiunii'"" care. căci. ":Cf. IM Cf. Tratatul practic. 25 m Evagrie. care îl lumina. 63. 45. 20.

I.Cf. Coineniariu lu lov.spre dmgoste. IV.'"' încetând sâ se îndrepte. Isaiu Piistnicul. 49. 9. Sf. Capefe despre dmgoste. V. 185 . V. 20. '■*'. I. 45. '" Sl'. 117 Isihie Sînaitul.: lbidrm. Douăzeci fi "owî de cuviitii: II.Mania duhovnicesc. Maxim Mnrluri&itonil. loan Gimi de Am.n" fricii120 şi mandriei. Capefe despre trezyie. Sf. XVI. IV. lov 5. 34. 8. for. Evagrie. 89. ITI. 70. 1.4 Cf. Maxim Mărturisitorul. mania duce la moartea sufletească. < 'apeie dvspre trtt&U. Caprtr tl?spr? dmgash: I. Sf. ea „Sirica gitndurile celc bune dinnoi". Cele 225 de capetC. 45. 47. Sf. Comenlariu la iov. A tloua siila. . sufletul cade pradă mulţimii patimilor. mai ales triste-ţii. I. Maxim Mart urisi com I. Cf. '-' tlfidmt. în fond. Omifo ta Maiei.1" Suflelul devine ncputincios"2 şi tot ce face spre îndreptarea lui face cu multă trudă. m Cf.8 EvHgiic. ".. spre omorârea gândurilor drăceşti. 2. " SI Simeon Noul Teolog."0 fiind aproape paralizată. 31. loan Gură de Aur. Grigoric cel Maie. 1. Ciipt'le de.'"1 akediei.117 Lipsit de virtuţi. 75. 31. 5 Sf. pentm că."3 Toate aceste consecinţe patologice sunt cataslrofale pentm om."4 Ea alungă* din suflet virtuţile" si mai înlâi de toale stînge iubirea. potrivit menirii sale t'ireşli."1 "" Isihie Sinuitul. tit. Grigoiic eel Mure. 2. Miixim Mărtumiforul. Tmttiitif pmctir. Sf. fo<\ dt„ 23. Sf.. Sf. Oinilii to Malei.

297CD. Cuvâiti împotriva pâgânihr. * Sf. dupft cum vor unii. Sfăntul Maxim Mftrturisitorul subliniaza" ca" această tending ţine de însaşi firea omului: „cele ce sum facute din cele ce nu sunt au şi pule-re a de persistent. I) Cel dintăi.9 Fric a Sfinţii Părinţi pun între patîmi frica ((ţ>6po<. ?>. omul se alipeşte de vlaţă. angoasa. spai-ma. Sf. II.1 în general. groaza. disperarea. Dof-maiica. II. Atnnasie eel Mare. 12. ca teama. ' Sinwuiti'. " Ibidem.! în Cel ce este.* ea face parte dintre hgoi pe care Dumnezeu „i-a siidil de la început (in firea omenească) prin creaţie"/ „Frica după fire este o putere ce sustine existenţa prin ferire (de cele ce-ar putea-o distruge)".4 De aceea trebuie sa facem distincţia între două teluri de fricel. " Dogmattca. St. Cf. deci. care constituie forme sau intensity ale ei. Ibidem. de ideea sau sentimentul că vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim sau pe eel de care ne-am legal. SI"." La fel spune şi Sfântul loan Damaschin vorbind d'espre „repnlsia faţă de cele care distmg firea". loan Diunuschin. PG 91.L „Dacâ" frica este o palimîi. 15. "' Ibidem. Dogmatica.9 putem zice ca" ea corespunde instinctului de conservare. de existent şi se teme de tot ceea ce i-ar putea-o răpi sau distruge şi are repulsie faţă dc nonexistenţă. 23. ca şi o patim. dar şi anxietaiea. panica.) şi toate stările de suflet ase~ mănătoare. line de firea sa. Maxim Miîrturisilonil. spune el in continuure. III. Prin această frică în manifeslarile ei cele mai elementare. iar nu in ceea ce nu este. are două forme. 12.' Frica astfel definite poale fî la fel de bine o virlute. a) Prima sa formă este o forţă care-l ţine pe om lipit de fiinţa sa însăşf şi care-l face sa se teamă de a nu-si pierde siifletiil şi trupul. Ihuivm . iar propriu acestora după fire este pornirea spre cele ce le susţin şi ferirea de cele ce le strică"."i. apoi nu orice fricft este palimă".40. loan Dmnaschin. 111. spu* ne Clement Alexandrinul. 11. Dixputo cu I'yrhus. 1 Cf. frica esle provocată de pericolul unei pierderi sau de o suferin-|.8. 23."1 1 1 Cf. pe care Dumnezeu l-a sădit în om la crearea lui si care.

186 .

ci te temi sâ nu cazi ilin luirul lui Dumnezeu" {Sn-muite. '" Cf. Maxim Mflrrurisiiorul. „iubirea des'ivSt-sita" alungâ frica" (I In 4. PG 150. Omul care înţelege temeiul real al exislenţei sale nu se teme atât de pier-derea vieţii sale biologice. IS A se vedea. '"Cf. in vreme ce moartea biologic. diipâ cum spune Stantul loan.'* De aceea. căci. singura moarte de care cu adevărat trebuie să ne temem. frica de moarte este hilaturata de frica de Dumnezeu şi de tot ceea ce l-ar putea despărţi de Dumnezeu. 2» Al doilea fel de frică.. cat de pierderea vieţii celei in Dumnezeu.! nu face decâl să separe pentru un timp sufletul de rnip şi distruge numai forma pământească şi stricficioasa a exis-tenţei omului. Omilii.de a nu muri."' Ea se manifesto întotdeauna ca aversiune a " Ibidem. I. Itihpiimuri coire Takuie. 17). Sf. Maxim Mfiiturisilorul. Lntr-adevăr. La omul duhovnicesc. Maxim MSrturisitorul. 187 . vei muri negresit!" (Fac. 4. Atunasie eel Mure. 2. este o iirniare a pâcatului strămoşesc. 269B. Rmpunswi ftftw TtiUme. 28.. 38.12 iar pe cea mai înalta* treapta* se arată ca frica de a nu fi despărţit de Dumnezeu. 369C. Adam era sortit să devinif nemuiilor prin hur. datorită liberului său arbitm.. tie pildfi. PG 90. dar putea sa si moarîf. 31. Nu credein cîl aceastu este o virtu te pe care s-o fi iivut ACIJUH in slaicii SB primordial. Sf. 8. Sf Gligotie Palama. Isuuc Sirul. Cf. 269B.I'ti'tt instinctului vital. este. obârşia şi scopul lor. Sf. 18). tendinţei înnâscute a omului de a se menţine En viaţă şi a-şi perpetua exisienţa. Ea se manifestă in particular ca frică de moarte.a fost unul din ire mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat omului pentru a-l ajuta să-l pazească poninca şi sâ se ferească de urmările călcârii ei. Tnaat despre inmipainx CuvCmtidui. Ml 10. pe care Sfinţii Părinţi o privesc ca putima. 40). Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Din pomul cunos-tinţei binelui şi răului să nu mănânci. '." iar stricâciunea şi moartea sunt fenomene contrare foil b) A doua forma este „frica de Dumnezeu". o fiicft lipsita de piitimiS. constitute o virtuie14 pe care Adam a avut-o in starea sa primor-dială. 29. Sf. Lc 12. I. PG 90. daca şlic care este natura lor adcvaVatîi.Cf Sf. pe care tocmai am prezentat-o sub cele două forme ale sale. Aceastii a doua forma de frica este firesc legată de cea dintâi. CuvitUe despre iwvohiţâ. in ziua in care vei mânca din el. 388D. PG 90.. nu poate decâl sa se teamă* de despărţirea de Dumnezeu. 269A. cilci ea ne lipseşte de viaţâ pentru vecie. scrie: „Frica de Dumnezeu. I. ca şi de a nu fi despăr-\\t de Dumnezeu .! ciici el era însufleţit de iubirca de Diunnezeu şi. ell nu »e temi de Dumnezeu. adică de păcal şi de răuiatea Vrăj-masului care aduc moartea sufletului (cf. din Care au izvorât şi spre care se îndreap-tă. Rospumuri către Talaxie. II. 1 Clement Alcxandrinul. Acest dintâi fel de frică. căci omul • care-şi iubeşte propria fiinţă şi viaţa sa şi se teme să" itu le piardă -. dacâ s-ar fi opus prin acesta voinţei I'M Dumnezeu. Frica . PG 150. tendinţă firească de vreme ce Creatoml ne-a dăruit viaţa pentru ca noi s-o păstrăm. 5). care pe o primîi Ireaptă este frica de pedeapsa dumnezeiască. de pildu.

Ideea sau sentimentul că îl poate pierde naste în suflet o stare de rău şi de tulburare. . loan Dainyschm. care este o patimă rea. se teme de moarte".şi se teme şi de ceea ce l-ar face să piardâ . pe care însă nu le vom menţiona aici. Dogmatica. Sfântul Isaac Siml scrie: „Când se aflâ cineva în cunoştinţa trupeasca.Sf. dar nu din pricinile binecuvâniate ale celuilall soi de frică. " Apofîeş-me..24 acesta din urma. ea este frica* de moarle. Ea capătă ce!e mai variate forme. loan Diimasclnn. mi se face frică ?".este adeseori evidenţiată de învăţătura Sfinţilor Părinţi." Pentru a o caracteriza. Dogmatica. este „contrar firii" (napd Ototv)25 şi „contrară raţiunii" (no. şi iubirea vieţii de aici. 23. dar oricum „de la unul trece şi la celălalt". A răspuns acesta: . de care se alipeşte prin filautie. Cf. '"Sam. lar Bătrânul ia spus: „Pen-tru că încă pui preţ pe viaţa în această lume". alteori trupul". 8.-pdXiyyoc)2 '' Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia .viaţă privitit şi trăita cu totul trupeşle . ci este teama* de a nu pierde plăcerile Inmii. dar în cazul acesta nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu. loan Ditmaschin. III. liâspitnsuii câire Talanie* Prolog. înainte de orice şi mai întâi de toate. vom spune. vczi mai ales Sf. D. De o asemenea teaină ţine orice formă de teamă* de moarte.1 Aici. Ill. cit. cuvânttil obiect este hiat în sensul său larg. Cf. că ea face pane dintre patimile da-torate lipsirii de plăcere şi este produsă ca şi ele de faptul ca iubirea de sine este răniUS de o suferinţă a sufletului sau a trupului:1" omul se (erne sa* nu piardă . he.a Cf.2' In timp ce primul fel de frică este „după fire". 1. de bunurile din ea şi de desfatarea simţuala de ele. căci omul c<îzut crede câ viaţa aceasta i-a fost data ca să se bucure de toate plăcerile. 297CD-B Ibidem. atunci când ies singur noaptea afară. care nu este teama firească de a nu-ţi pierde viaţa vfizuta ca dar al lui Dinrmezeu şi ca mijloc de înaintare spre unirea cu El. mariifestdrile şifehti în care se pirnlne bolile spirituaie omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distwge existenţa.22 lar în ulta parte: „Un frate l-a întrebat pe un But ran: „De ce. îm-preuna cu Sfâniul Maxim Mârturisitorul. în oricare dintre cazuri. Această legătură esenţialâ dintre patima fricii şi iubirea de viaţă po-trivit duhului ltimii . Dispuia at Pyrltus. XX. M . Sub aceasta formă.un obiect1' din lumea sensibilă a cărui posedare (reală sau anticipat5 în mod imaginar) îi oferă o anumilă desfatare sensibilă. 63. iai nu ca lucru material. 23.Oeserterm. ale cărei efecte omul le resimte şi pe plan trupesc: „Uneori se înfricoşează mai întâi sufletul.).20 Teama ca patimă vădeşte. ^Ibidem.n. N 90. ci de existenţa sa de fiinţli căzută. dr. 38. Fecioru a liaclus: „trildarea gfuulmilor" .Pentru că încâ trăieşti lumii !".care~l făcea sa* rSimână fidel fiînţei sale autentice şi să-L iubească Pcniru posibilele molive. Maxim Mârturisitorul. Astfel.?l în Pateric citim că un Bătrân a fost întrebat odată de un frate: „Oare de ce imi este teamă când merg prin pustie ?". 188 T . '' CttviiUe despre nevtmifâ. PG 91. Bu IK 190. alipirea de lumea aceasta. Sf. (Pr. Sf.

scrie. XX. în aceasla" atitudine şi în MIiii. 189 . JbMem.. Cel care dă sens existenţei sale şi îşi îndreaptă preocupările spre realitatea sensibilâ care devine pentru el ceva absolut. . Lc 12. Hristos însuşi risipeşte această amăgtre. „Un Bâlrân a lost intrebat de un frate: De ce mă (em când sunt in pus-tie ? Şi i-a raspuns Bătrânul: Pentru că te crczi singur şi nu vezi că Dumnezeu este cu tine". omul începc să se teamă de lot ceea ce-i primejduieşte extstenţa trupească şi desfatările pe care !c culege din ea.ibidem. ca sens si centru al existenţei. XX. Accst lucru reiesc (impede din învaţătura Sfin-ţilor Pârinţi. în loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa dupS duh. Sfântul loan Scărarul. pentru SfnHii Părinţi. Frica de Dumnezeu şi frica „lumeaseă" nu sunt două atitudini deosebite prin nature lor. Frica Scam. Temându-se să nu piardă ceva din bunurile lumii şi placertle ei. frica vădeşte o relaţie patologică a omului cu Dumnezeu. m-am temut. şi. 10). Frica vădeşte amagirea în care a euzut omul crezând câ a fost părăsit şi socotind cfi nu poatc sau ca nu trebuie sâ se bazeze decât pe propriile lui puteri. 9. In frică. Apoftegttut." De aceea Sfinţti Părinţi spun ca teama ca patimă cstc înlesnită de „lipsa de rod a sufletului"/8 la care ajunge omul cârid nu are Duhul eel dumnezeiesc sălăşlu-it in sufletul său: „. dimpotrivă. pricinuitorul şi ţelul ftinţei lui. în loc de a se teme să nu-L piarda pe Dumnezeu. respins ca proniator şi păzitor plin de bunătate al fiecarei făpturi. spune Adam după ce a caveat porunca (Fac. să nu-şi piardă viaţa dusă în cliip pă-limaş şi roate plăcerile ei. fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu.se.10 Amtntindu-ne câ Dumnezeu Se îngrijeşte pururea de noi (Ml 10. După cum se vede limpedc. frica este. 3. Dar cel ce nu se (eme înca de Acesta se teme şi de umbra iui". o boală. Mai întâi. Arm II. adeviiraful izvor al vieţii sale. dar si din pricina numeroaselor tulburari care o constitute si pe care le generează. ci sunt una şi aceeaşi atimdine fundamentală a omului.. B Cf. ignorat. cSci sunt gol". eel care se lcme de Dumnezeu n-are frică de nimic: „Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va leme decât numai de Stăpanul său. de pildă. care arată cum una o exclude pe cealalta: dacă ţi-e teamă de ceva din In me înseamnă câ nu ţi-e frică de Dumnezeu. omul se desparte de Dumnezeu.il He sale nefaste regăsim întregul proces al păcatulut stramose. 67).2'' pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei dispoziţii fireşti virtuoase într-0 patimă contrară firii). La t'el ca toate celelalte patimi. însă îndrcplată spre ţeluri diferite.Frtca pe Dumne/. 8. 17. Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii. 29-31. El este negat.eu -. şi deci pe sine. acum fiindu-i frica să nu-şi piardâ fiinţa tui cea căzută şi să nu se afle despărţit de lurnea aceasta. 10.

19. le spune lisus ucenicilor înspăimân-taţi de furlună <Mc 4. iarăşi. frica mai vadeşte lipsa de credinţă în bunurile duhovniceşti. a celui care se încredinţează în orice lucru Proniei dumnezeieşti . 4). Astfel. Slromale. căci. numai de pierderea lor s-ar teme. Şi pentru ca ele sum stricăcioase. omul le pierde şi pe ele. Lc 12. 29. 36-40). tacându-se părtaş învierii lui Hristos şi al vieţiî celei dumnezeieşti. 40. iimnifestmile şifetul îit cetre se ptoHtiC brtiiie spiritual? este semn al lipsei de credinţă în purtarea Lui de grijă: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?". este amăgitoare şi care se tree ca floarea ierbii. căci îmaginaţia sa creează. şi desfătarea pe care i-o aduceau şi care. pierderea lor nu 1-ar afecta cu nimic. Fiind lipsita de orice folos. singurele adevărate. Cel care se uneşte cu Dumnezeu allă in Rl mulţLmea tuiuror bunâiaţilor şi nu se leme ca va fi lipsit de vreunul dinire bunurile din lume. 12 190 .ru om. II. li se opune lipsa de grija plinfi de folos.1' Mai mull. A te leme. pe care lisus însuşi le condamnă. comori pe care rugina şi moliile le manâncii. Căci omul nu poate să împietlice prin ea nimic din cele ce i se îmâmplă. nu se poate feri de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admiţând ca ele într-ade-văr se vor produce'}: „Şi cine dintre voi. Cel care îşi pune credinţa în Dumnezeu. mai devreme sau mai târziu. îngrijindu-se. Dc aceea. este lucru de rând şi de nimic faţă de bucuria pricinuită de bunătăţile împăraţiei.Dexcrierca. '■' CT. frica se vâdeşte o data mai mult a fi iraţionala. Clement Alcxandrinul. nici pentru trupul sau şi nici chiar dc moarte. lucruri pe care nimic nu-l indreptăţeşte să creadă că se vor petrece in realitate. poate sfl adauge staturii sale un cot'?" (Mt 6. dacă ar şti ce sunt ele cu ade-vârat. iar el supus morţii. in present sau într-un viitor apropiat. dar suflelul cu nimic nu se vatăma (Mt 10. Câci dacă omul le-ar iubi pe acestea. iminentâ. in general. Lc 12. PG 90. 33). SfAntul loan Damaschin arală că fricii şi grijii fara rost. omul „nu trebuie să se leamă decât de o sîngură durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti". nu înseamnă numai a nu avea credinţă în existenţa darurilor duhovniceşti.28. în acelaşi limp. ci. omul ajunge sfi-şi închipuie lucruri care nici nu existS. de altfel.*■ Caracterul patologic al fricii se aratS de asemenea in partea de imaginaţie. iar hoţii le răpesc (Mt 6. in imagi-naţia sa pericolele apar exageral de mari. 901 A. atribuindu-i laturi inexisiente.31 Singure aceste bunuri au cu adevărat o valoare absolută şi o importanţă vitaiă pent. U. mai mult sau mai puţin intensă\ pe care ea. Dogmuiica. a te încrede în chip zadarnic în bunurile materials a căror realitate. 8. iar pierderea unui lucru oarecare. dupăcum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Pe deasupra. o implicii şi prin care omul deformeaza realitatea. 27). prin care numai impul piere penlru o vreme. Sfântul loan Scărarul defineş" T&tcuin h Total iwstm. anticipează şi face să se admitâ ca sigure. n-are a se teme nici pentru sufletul. în sufletul omului cazut se cuibareşte frica numai pentru că se lasă înşelat de iluzoria realitate a lucmri-lor şi a placerilor din lume pe care le iubcşte.

21.b'rica te asifel frica: „Frica lasft este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înain-le de primejdie. I i i c a este legată şi de patima trfindăviei."' Dar dacă frica sau spaima. ' ('uvuiif despw nevoinţâ. "Scant.40 In general. cluar şi atunci când nu-i mustră nimeni. cu route că nu-i ameninţa* nimeni şi nimic. sub imperiul fricii. în modul în care este percepul si trait reaiul. se caracterizează prin lipsa oricSrei raţiuni obiective care le-ar putea produce. chiar dacfi implies eel mai adesea mulră imaginaţie. aşa cum învaţă Sfântul Apostol Pavel: . „Câci .7Z " Ibidem "' Dogmatiea. pot fi uneori motivate in mod obiectiv. imaginalia domina celelalte facultaţi sufleteşti şi le impune reprezen-tarile sale. 9). observând cum frica face îndoielni-ce lucrurile cele mai sigure şi mai evidenle şi cat de mult este amestecatâ" în aceasla tnchipuirea omului. prin dominarea părţii iraţionale din om. cum ne aratâ Sfantul Simeon NoulTeolog.3* lar Sfâniul loan Scăraml arată că „su-llelul mândru este robul fricii laşe. paralizale. XX. te Cet*223decapete. conştiinţa lor încărcală îi face să se sperie de orice lucru. in fr. XX. 2.Necaz şi srrâmtorare (ns'inişle. Zămislirea şi dezvoltarea fricii in suflct pot fi iscate şi prilcjuite de alte patimi ale omului.1' Puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor şi întâmplârilor sunt.. Sfanlul Isaac Sinil spune că: „eel lipsit de smerenie e lipsit şi de desavârşire. 11).. şî după cum cei care au de străbătut un drum înlr-o noapte întunecata şi fără lună tremură de frica. 191 ." Dar deformarea realităţii.) peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul" (Rin. neper-cepsrea a ceea ce există şi perceperea celor inexistente sunt trasaiuri spccifi-ce delirului. 17. Şi cel lipsit de aceasta c pururca înfricat". Ibuli'in. majoritatea formelor de teamă. Ea se arata a fi legată în primul rand de mandrie.găsim scris in Carlea Tnţclepciunii lui Solomon . pentru că se bizuie pe sine şi se teme de zgomotele lucrurilor şi de umbre". 3. sau ea este o simtire plină de tremurare a inimii. el adaugă: „Frica laşa este lipsa încredinţarii (în lucrurile de care eşti eel mai încredinţaO".1. frica poate fi iscata de starea de păcat. Frica arată întotdeauna că. să se ferească de toţi şi toate sa li se pară înfricoşătoare ". 15. Sfântul loan Gura de Aur spune: „Cel care vieţtiieşte în pucat este îniotdeauna temător.^l.*4 Şi. II. arată Sfăntul loan Darnaschin. lot aşa păcatoşii se tern tot timpul. 3.spaima nu este altceva (ară numai lepâdarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată" (Int. şi mai ales neliniştea şi angoasa.SVvmv. „Spaima care duce la încremenire este frica rezultata dintr-o mare închipuire". clălinată şi speriaulde nenorociri îndoielnice". Sol.

XXVII. la locul cital ile Prof.1 nelămurită". Scam. loan Seal ami. înscamna* micime de suflei si ciipiinde toatc întelestirile aiăiate mai su$ (n.frica de a nu izbuti. ** Ibidem. Larchei. iar în Apoftegmele părintflor aflăm . care. XX. trăind în afara credinţei şi în necu-noasterea poruncilor.nelinişte" (vezi DOgntatictt Sfantului loaji Damaschin. II. vol. miii jos): Pfirintele Sianiloac prin „frica laşă" (vezi Scant. caci le este un bun aliat. Acesi termen esle hadus in moduli foiinc feluriic in limbu româna. I I . loc. 70). Pfirintele Feciorti l-a tradus . Maxim. Bogmalica. Pusilanimitatea ca palimă este definită de Sfântul loan Damaschin ca . au totuşi un oarecare sentiment a! stării lor de păciitoşe-nie. ca şi celelalte patimi. Totuşi ea are unele trăsaturi speci-fice şi în mod repeţat i se acordă un loc aparte şi important. 100. niamfestăiHe si j'ehil in car? St atomic UoiUv spirit'itnlr şi înspâimantătoare. IS.JmpuOnare dc suflct". Astfel.Omilii la loon. loan Casia». Am păslral. Ctipele despre dragaste. giisim -Jenevire". iar în Apoflegmtt. " Cf. loc.) sail „lipsă tie bjlrbatie" (Sf.. Referindu-se la „frica sufleiului în care este o mărturie a păcatului". cit.44 Pusilaniinitatea* PusilanimitiUea (bXvyoyvxxa.41 Aceste remarci nu se aplicâ numai celor care. Cf. ceea ce impune să f'acem câteva remarci în plus.4^ având multe caractcristici comune. nefiind nimic care sa BU-i umple de nelinişte".laşitate" (Sf. 9.' loc cit. Sfînţii Părinţi o consideră boală. 12. ' (hmlii fa Numerii. 4.. 57 din PSB). 4. David Popescu prin . Prof. $ Cmviiu mri'licin IlHi </r VOpeiB. Sf. cuvantul pusihii\imihiie. dupâ cum arată Sfântul Diadoh al Foticeei. care se referă numai la ea.42 Frica. dorind să traiască poirivit poruncilor sau eel puţin cunoscându-le.uirv In Pmbmil N2. iar in altă parte. miii ales când este vorba despre frica Icgaiă de săvârşirea păcatului. le-au călcat şi. vom afla în noi în vremea ieşirii noastre o oarecare fric. este direct legată de lucrarea diavolilor.4" Ea este caracterizată prin slă-biciune. prin urmare.) '' Sf loan Damaschin.. căci. V. Origen o numără între patimile pe care cl Insuşi le-a numit „boli ale sufletului . l< )2 r . Ir. lipsă de curaj in faţa unui lticru care trebuie mdeplinii. ci de asemenea si celor care. Sfiintul Diadoh al l-oticeei îl sfătuieşte pe creştin să-şi mărturiseascîl chiar greşelile cele fără de voie şi cele fără de ştiinţă. Se deosebeş-te totuşi de laşitate. sub forma anxietăţii şi angoasei. rii. „dacă nu ne vom mănurisi cum trebuie şi pentru greşelile fără de voie. Ei con-tribuie la apariţia ei4* şi se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic penini lucrarea lor. in principal.Dexcrierea. de aceen. cu atât mai mult cu cât omul nu are conşliinţa limpede a păcatului său. . spune el. Tălv. SeiAAa) este adesea privită ca o formă a fricti. . suferă mustrările conştiinţei. fiind ma» curând timiditatc. adică frica de nereuşită". Se pare chiar că starea de păcai trezeşte frica.

care pururea îl sprijină pe ecl care-L cheama" pe Dumnezeu in ajutor.4* Pusilanimitatea vădeşte îmbolnăvirea pulerii irascibile a sufletului (Guuoţ). 2.5" A li lipsil de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu. ci al puterii şi al dragostei şi al îiiţelepciunu" (2 Tm I. ca in cazul lutu-ror formelor de frică. Strom* XX. Unit cu Dumnezeu şi primind Kami Său.XXB. Sfantul Apostol Pavel spune că . m OmUBiiaEvivt. Având credin-(3 ncclinlita* în Dumnezeu.Frica urmutoarea istorisire: „Un frate a venit la Avva Victor. De aceea Sfantul Varsanufie îl slatuieşte pe unul dinire fiii sai duhovniceşti aslfel: „Zi fricii tale: Sunt strain de tine I . ' ('omorb/ri t/uhovniresti.*>0. cum face. ea nu este deloc asa. prezentand acţiunea pe care o are omul de îndeplinil ca foarte grea. Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie esle..) simiire plină de iremurare a inimii. J 7. 3. 31. aşa cum aralâ Sfantul loan Scararul: „Frica laşă (este o slabire a credinţei) arătatâ in aşteptarea plină de spaiină a unor lucruri ncprevâzute (. in continuarea cuvinlelor cilate mai sus. omul se (erne sâ acţioneze penlm că esle dominal de propria sa imaginaţie.i şi in cazul celorlalle patimi. spune: „Precum celui bolnav " Apoftegme. Şi în acesl caz. 7).. Ea a apărut în sufletui omului ca urmare a păcatului şi este cu totul straină de natura sa autentică. în puterea Sfântului Duh. îrnpărtăşindu-se de puterea Lui. pusi-lanimilalea csle negarea acesiei virtuţi. de pildu. Omul lipsil de curaj esle viclima unei amâgiri şi chiar putem spune ca ajunge sa delireze. este sufletească". să mule imiinii din loc. XX. Aslfel.. C. imagi-naţia nu face decâl să deformeze realitatea. el poale. *> Ibidem. XXIV.$. Capete despre draqosle. semn al Hpsei de credinţă. pusilanimitatea îşi vadeşle caraclerul patologic in special prin aceea că este o alitudine nefirească. ca si frica. SI". Maxim Murlurisitorul. tie asemenca. peniru că m5 biruieşte lenevi-rea ? Zis-a lui bătrânul: Această boală. 1:2. în mod obieciiv. aşa cum arată Sfântul loan Casian. fiule. plină de primejdie sau cu roiul imposibilă. 29). In limp ce puterea despre care vorbeşie Apostoiul esle unul din Ire damrile Sfântului Duh. eel ce pelrecea întru tăcere in lavra lui. ^: Sf loan Scararul. potrivit cuvinlelor lui lisus. Pusilanimitatea esle in orice caz.uiri iliihttvuit-f\'ii. I I .4" Aceaslă patimă este de asemenea privită de Sfinţii Părinţi ca o forma de nebunie. ce nu corespunde stârii omului dinainte de cădere.Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii. omul nu are a se leme de nimic alunci când vreu să facft ceva. părinte. A se vedea. Sfântul loan Gură de Aur. în limp ce. care constitute chiptil lui Dumnezeu din om şi care îşi află desăviirşirea în dobândirea asemănării cu Hristos. 15. v ' Siri.*' refcrindu-se la spu-sa din Ride (14. clălinală şi speriată de nenorociri îndoielnice" " Iar Avva Victor. Adesea. 193 . zicănd: Ce să fac. subliniată des de Sfinţii Părinţi. 70.

XX.Dest-rieren. i sc pare că vede multă lumină. B Cf. din cumplita durere.av. care stăruie în mod ncfiresc la omul matur: „Frica laşâ. I." Pusilanimitatea il alienează pe om." Este o patimă deosebit de periculoasă. Teodom. 5. luându-I cu totul în stăpânirea ei."' încât putem spune că „toţi cei fricoşi sunl iubitori de slavă deşană". spune Sfântul loan Scararul. îi încetineşte sau chiar îi paralizeazâ activiiatea şi inhibă în multe împrejurări cxercitarea facultăţilor sale sufle-teşti. care tulbură sufletul şi1 împiedică să ducă la îndeplinirc cele ce are de tacut şi pentni care a fosl creat.cU.58 Ea este în esenţâ legata dc patima chenodoxiei. ■ I. sciia alfabctică.*9 a Scant. fiindca blochează dinamismul omului. manifestările $i f'elui in cure se prvthw holile spirinmle de ochi. Ea se dovedeşte în mod special dăunâtoare pentru lucrarea duhovni-cească. Este limpede că diavolul are un interes special în a isca şi a întreţine această patimă. pârându-i-se câ este mare". din puţintică încercare repede se tulburâ. ibidmn. iîir celui sănfttos i sc pare ca vede puţin. . M Cf. este o sim-lire copilărească în sufletul îmbătrânit". " IbUiem. 3. aşa şi eel slab la suflet. Aiwftrgnw. 57 Ibidem. 2.54 Lipsa de curaj poate apârea ca o atitudine de copil. îi frânează elanurile spre desăvârşire.

36. 4. Maxim Mămirisitorul.* Este cea mai obişnuită şi evidenlâ forma de chenodoxie. Sf. Sf. onoral. 24. loc. XXI. 1 Ibidem* 1 Sf. XXI. V. se mândreşte vanitosul sunt bumiri tru-pesii. 21. sau cu puterea. 2. ■'Cf. în limbaj curent numita" slavă deşartă suu vanitate. câci are multe feţe şi chipuri".' slimai. XXI. apreciat. 1' Si'. dar că. şi a dori să fie văzut. hivoţolun de mflrt jblositoarr. I I " lliii/i-w. 4. 7. N 479. XXI. III. 84. Avva Dorotei.). de asemenea. tit. II. 3. 11. 195 . loan Scaiarul. este o patimă de cîlpetenie şi izvor de nenumârate alle boli ale sufletului. AţmjU'gnw. Fil.l Avva Dorotei.' Vanitosul se poate astfel liluda." ca şi cu tot ceea ce contribuie la o frumoasă înfilţişare (haine luxoasel'î parfumuri. cu îndemânarea sau cu priceperea sa intr-un anumil domeniu. 7. V. Sf." ca fnimuseţea (reală sau închipuili) trupului" sau a glasului. ComeiiUtriit ta luv. J Cf ibid. In 5. " Sf. 43-44. admiral. 1 Sf. Convorbiri duhovnlceşti. Citpete despre dmgmte. 19. invtifiiluri de suJJel folositocire. 13 Avva Dorotei. Sl'.1 care sun! cele două trepte ale sale. Grigorie eel Mare. In acesl nivel. loan Scaranil. care-l loveşte pe omul căzut foane uşor şi eel mai adesea. 6. Sram.Jn mulle forme. 261. I Tes. aşteptănd admiraţia celorlalţi. Ea const. II. Rtgulih min. loan Gun'i dc uur. XXI. ( I Avva Dorotei. chibzuinţa şi purtarea sa. este „de două feluri".'' pentru care el aşteaptă de la oameni laude şi aprecieri. Scam.s piimAntesli.i in a se aiâta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care |e are sau pe care crede ca le are. . lăudal. II. 13. loan Scaianil. podoabe11 etc. SfAntuI loan Casian spune despre ea că se manifestă . * Cf. Varsanufie şi loan. Scam. El se poate lauda. 460. 44.n de pilda. Scam. invauilim de sttfletfotosiUxirv. 1 Cf. într-un cuvânt sa fie slfivit de ceilalţi oameni/' Bunurile cu care. 5. 6. cu darurile sale naturale. I i Primul fel de slavă deşarta* e eel „prin care ne mnndrim penrni foloase maieriale sail pentru lucruri care se văd". '" ( omorhm duJwviuces/i. !n esenţn. loan Casian. loan Scaranil. Sf. 29: XXV. Sctisort ilnlit/vniceşti. VIII. 7. Vusile eel Mure. 5.10 Chenodoxia Chenodoxia (Keyofio^la). Despre tltttva deşurtâ..

17 Aceustă patimă îl impinge să doreascS puterea sub toate formele sale. Este limpede că eel care deţine puterea. I T.1^ Vedem că gustul pentru lux şi fast este legal de ambele patimi. 5. III. care. III. 83. iar cei ce s-au îmbogâţit doresc s5 fie slăviţi". (Vine Staghirie Ascend. ca şi în eel politic sau financiar' sunt eel mai adesea produse de această patimă. Mai subi:ila\ pentni câ ţine mai puţin de cele materiale şi de cele care se văd. ea poate fi un puiernic imbold pentru palima arghirofiliei. pe care Sfinţii Paring le numesc „iubirea de stăpânire" (GiXapxla)1'1 şi „duhul iubirii de stâpa-nii*e".56. Scare.). D Cf. robit de slava deşartft. '■' Sf. Din această pricinii. Ditdogdrsprem/lei şipatitrâlt ottwuqti. Cflci cei ce iubesc slava deşarta sc silesc să se îmbogăţească. 11. cu talentul de a vorbi sau a sprie bine etc. deşi e lot atât de răspândita ca cea dintâi. mcmoria etc. Oxptfy despre dmgoste. le face pe amândouă să sporească. Adesea chenodoxia îl lace pe om sfi riivneascâ la situaţii şi ranguri sociale înalte. II.18 atunci ea se însoţeşte şi pune în lucrare alte două paiimi. XXI. Maxim Mărliirisitorul.. Ih loan ilin Singuritlate.. IwoiâSuri de fmflel fohsitmiic. pentru a întreţine şi a le spori admiraţia şi pentru a păstra puterea şi foloasele care-i vin de laea. Cf. Sf.33 Cautând sa obţină peiiu toate acestea admiraţia şi laudele celorlalţi. III. <ii ■' Cf. aşa cum o aflftm descrisă la Sfântul loan Casian. loan ilin Singurătatc. tiumifexUhile fifvlul in care se /troth" holile spiritual!' Chenodoxia îl face pe om să se fălească şi să se vrea admiral pentru bogă-ţiile şi bunurile maleriale pe care le-a dobândii. va căuta lauda şi admiraţia oamenilor şj se va şi strădui întotdeauna să placfi aceslora. odata" satisfăcui. din dorinţa de laudă deşurtă". 84. este cea în care omul se mândreşte „pentru cele spirituule şi ascunse. loan Scflrurul. Pentru el.Desnixreit. Sf. 84. --' Convi/rbiii duhovnicesti. 55. naşte şi sporeşte slava deşartl Aslfel. Muxini Mfuturisitorul. Desprefeciarie. Sf. Sf.ed Huusheii. Grigorie de Nyssa. Ambiţiile în domeniul inteleciual şi cultural. 24. Avva Doroiei. imaginaţia. trezit de che-nodoxie"' şi presupunând arghîrofîlia. 2) A doua formă de chenodoxie. slava deşarta constă in faptul cu se Capttedespre dmgoste. este chenodoxia care constâ în îngârnfarea cu calitîlţile iiUelcctuale (cu inteligenţa. IV. lo<:. p. V. loon Hrisosiom. B 1 1% . ia locul acesteia. Sftuitul Maxim Mârturisitorul scrie: „Slava de-ştliffi şi iubirea de arginţi se nasc una pe alta.*2 La monahul in care mai staruie încă patimile. II. ea st£i alături de primul fel de slavă deşarta. 3. la rându-i. 7. iar dacji s-a lepitdat cu lotul de cele lumeşii. dar şi cunoştinţele dobândite. Capet* despnt dragosfe. cu înalta învaţfuunV cu o bună stapânire a lim-bilor.

dezlegându-1. * *tbtd«in.Vmuttul jmirfu: 13. loan Casian. XI. Şi de toate străduinţcle se bucurâ slava desartâ.il'. Nil Sorskr. SI'. îl ar'li acoperic de allul. Sf. 51. Aceastâ patima arc o putefO neobişnuita". Mnxiiii Muitncisitoiiil. oricăte foi îi scoţi. Evagrie. dupa cum „fumica asteaptă să sc ispriWeasca slrânsul grâuJui. III. Evagrie se aratâ iiimit de dibâcia diavolilor de a profita de această stare de fapl.• d&prtdeostbireapatlrtdtoryiagtindurilor. iarăşi mâ ' Cf. 5. Cnfwti.'" de a se sirecura preiiitindeni şi de a alaca omul (-1 in mate pârţilo o fac greu de sesizat şi de recunoscui" şi fbarte grcu de combniut. se ive. este i jîzboif de acesr $o\ de slavS deşarta. „Frumos înulţişeazâ bătrânii natura acestei boli .. loan Scdranil. lie pildâ' lăcomia pântecului sau curvia sau mânia sau lăcomia. „gândul acesla (al slavei de$ar-ic) ilfac să crească loţi dracii. loan Casian. * (T (>(//. Scant. V.. înJănirândii-i-se un înveliş. I.desprt dragpste. 59. Rftguia -Sf. De aceea Sfântul loan Scârurui arala ca „duhul slavei deşarte (se bucură) vâzand îjimulţindu-se virtutea"'4 şi sptme că. ofi 31. * Capgţe desprv dntgoste. 13. ]a fel. pe care.spune Sfâniul loiin Casiun . si Slavfl deşarta aşteaptă sa se adune bog&ţia (duhovnîcească)". 11 197 .ln toate striUuceşte soarele cu imbelşugare.. XI. 84. Caiactenil ei subtil. 4. ca sfl nu fiu cunoscur (ca posiiror). ': Sf. loan Casiun. ' ibidem Aşrz/itwii/r/r' nuhitistirt'fti. AşfZ/iinintele ittâtuisiireşii. 3.2* Evagrie eon-Statâ şi e] c-3 „dupa ce a biruil omul loate gândurile. XI. 4. 4. aştepuînd pcniru aceasta adiiiiraţia ŞÎ laudele celorlalţi. Aşezdmiiitete mâru$Sftreţtit XI. ''' Cf. I. III. Evagrie.OwnodoxUt mânilreşte în sineu lui sau inaintea oamenilor cu virtuţîle sale şi cu asceza sa. XXI. I. '* Ibidem.Sf. 13.CAJKI o deBtriu in felul unui bulb de ceapâ. Ev'iigrie. '' ('apefe desprv deosebirea patimifor jti a gândurifor. '"Cf. îndată se repede asupra ta gandul slavei deşarte". IJ. Ev»grk\ Tratatui Bmctic. Tratatuipractic. . Scrismi. *'h>. ' sv„..w.ivci dcşart* şi cel al niândriei"-'' şr. De pild. dnpâ ce au fosl biruiţi" ~T Tot aşa şi SFântul Maxim Mămirisilorul scrie: „Când birui vreuna dintre paiimile mai necinsti-te.^ Aşa se face câ cheiiodoxia poate lua locul (uturor celorlalte palimi în sufleiul omiilui.'*1 ca şi Sfăntul loan Casian'* şi SfânCul loan Scărarul." Mai ales atunci când omul se luptil împoiriva patunilor şi când puiie în lucrare virluţile contrarc lor.3" capaoilatea de a imbrăca nenumărate forme.sc acestea douâ: cel Bl l.î: sunt stăpânil de slava dcşaitfi când postesc. 30. XXI. lot iitâlea îi descoperi dedesiibf "' lar Slauiul loan Scflrarul scrie astfel:.'' dând şi exemple lipice. 5. Aşeztmiintele nuliuhlireşli. Sf. şi lot aşa. . orice lucru poate lî pentru om prilej de slavâ deşartâ.'"' inlr-adcvâr.

35.Descrierea. 25. dacâ sunt „adăpate de umezeala noroioasă a slavei deşarte şi prăsite de dorinţa aratarii şi gunoite de lauda*. Sf. 5. ''' Ibidem. 3. hivâfături de uijlet folwiutare. 41 Cf. XXI. Avva Dorotet. tiuinifeslâtilc . paradoxal. fiivăfăiurt de KUJU'I fohsitvare.7).*4 iar harisme-le sunt înşelătoare 4> Astfel se pot vedea oameni care ajung la stralucile lucrări diihovniceşti mânaţi de slava deşană.greu se scapâ" de gandul slavei deşarte. (VineSiaghirie Ascetul. Sf. căci n-au puiiii rodi plantele umede în locurile nevoinţei aspre şi lipsite de apa slavei deşarte.17 De Defies. Omilii diifuntiiceţli (Col. Marcu Ascetul. N 550. IV.ibidem."'7 cure aminteşte spusa Psalmistului: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps. omul se lasfi cu tolul înrobit de slava deşartă. sunt biniit de ea. îndata se usucif. V " Cf. nedreptatea şi celelalte man pacate". II. VII. Kaxpimsnri cot re Ttdmie. Cf. XXI. Avva Amtnona. XXI. dar care „după ce se retrag dintre oameni in viaţa călugarească. Muxim Mârturisiiorul. dar sunt „socotite de El la fel ca furtul. XIV. ' Avva Doroiei. 10. LIV. sum biniit de ea. cum aratfi Sfantul Macarie Egipteanul. Sf.'" la fel si virtuţile.. Macarie Egipteanul. Sf.. Scam.42 Trebuie spus limpede că orice forma de asceză impul-sionată de mândrie se dovedeşte într-un sfârşii cu tolul deşartă şi lîpsiul de orice rod. Despw slava <lc. II. sfi sufere orice. 11). a Tratatul practic. V. ■ Cf. XXVII. Sf.. loan Gură dc Aur. "a. Episto/ii cărre Nicolae Monahtd. omul primeşte din slava deşartă o plăcere4'' care-l ţine legal dc ea şi pentru care este gata să facS si.. Oricum voi amnca acest glob cu trei coarne..^ să practice virtuţile-. Căci ceea ce faci ca să te curăţi dc el devine pricin. II. 27. bunurile duhovniceşti astfel dobândite nu numai că sum lipsite de orice preţ înainlea lui Dumne/eu.*0 Din pricina acestei puternice placeri care-i susţinc iubirea de sine51. 7. Epistole. II. 25. îmbrăcându-mă 'in haine luxoase. Sf. V.. 29.. 7 ParaftazA in 150dc capete. U. Grigorie de Kyssa. loan Scararul.1 pentm aliă slavă deşartă". 5. Apofiegme. 45.. 10. Sf.yifehtl in care se produc Iwlite xpirituale sliipâneşte slava deşartă. Sf. Prolog. 48 A se vcdeii. 10. II). Scttra..41 să dobân-deascfi unele hurisme. Scum. loan Scăranil. Omilii ththovniceşti (Col.\4'J Mai mult. . vorbind. Cf.. loan Gurade Aur. 10. loan Scararul. totdeauna until stă drept şi el e eel din centra". Scam. XI. de asemenea.. loan Scârurul. II.?ttrtti. *' Cf. |0. 10. ibidem." Şiretenia che-nodoxici il impinge pe om ca. 13. 30. I9H . schimbându-le în haine nearătoase. "'Cf. iarăşi sum stăpaiiil do ea. vn. 29. tăcând. Desprefeciorie. paradoxal. 52. 7."* Ca şi in cazul uiluror celorlalte patimi. s?i doved&iscă zel în ncvoinţete asceti-ce?9 să lupte cu râvnă împotriva altor patimi.. *' Cf. Sf. 2. ". " Sf. pentm modestia mea. 9.SÎ * Scam. *9 Cf. nu se mai mdeletnicesc cu nevoinţa lor mincinoasă şi prefacută de mai înainte. iarăşi sunt biniit de ea. I 2. III. conchidc Evagrie.

Oniitii la Mates. 199 . Gligorie eel Mare. 8. 4. I I I ." Caracterul pato logic al siavei deşarfe. prin îndepărtarea de la exerciiarea ei „potrivit naturii". X "Scam. îi vqi Cf Sf loan Casim Ayezâminlele niaiuhti resit.. II. scoliu 8. H Despre tlava deşartă. XIX. De spre feciorie. 19. loim Scararul. în afara textelor citale mai sus. XXV. Despre suflet si patimiie ometiesri. a se vedea Sf. spune limpede: „Slava dcşană esie un soi de nebunie {jictyici TÎC feaiu» tiKei>ooof. 52. Hernia. Despre slava deşartă. Oniitii la Atatei.** El arauV' că însuşi Apostolul Pavel învaţă c. 4. p.M Sfântul loan Gură de Aur. de pilda. 3. cd.Chenadoxia Chenodoxia este privila de Sfinţii Părinţi ca o boalâ" şi o formă de nebu-nie.este o slavă care vine de la Dumnezeu: «Pe cei ce Mă slăvesc. 194-195. line în mod esenţial dc faptul că ea constă" în pervertirea unei atitudini fireşti si normale. Ciivâni despre mgârsiine. Sf. 18). 41. XII. Pastoral. -Sf Maxim Martin isitorul. ci slava deşarta". Comentaiiu la low VIII. amime că iese din „reaua întrebuinţare. Simeon Noul Teolog.l cste o nebunie să se laucle omul pe sine însuşi (cf. XXVI. 43. spunflnd ca „prin fire se află în suflet poftirea slavei. t'alehece. Huiisherr. ca şt în cazul celorlalte patimi. Cuvtmtâri.Omdii In Evrei. " Ibidem. v r apeie despre dragoste. Gal. XI. Disctirsuri 0MW. 10. Scam. II. 6. Ce/e 200 de Capete despre vanoşimţa de Ditnmeieu \i mmoiiuu iiitivpiirii. 85. Aceastâ deosebire între cele doua" feluri de slavă. dar omului unil cu Dumnezeu îi era menilă slava dumnezeiască. ajungând să se manifeste înlr-un mod cotitrar iiaturii. Sfântiil loan Scararul arată şi el ca . Pilda VII. Sf. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti'V* după ce mai înainte arătase că „păcatele ne vin prin reaua înirebuinţare a puterilor sufletului". IV. XVII. (alre Staghirie Ascetltl. 27. V. Eplstote. Sf Gligorie de Nazianz. 43). 2 Cor. dar a celei de BUS. scrie Sfântul Maxim Mărtu-risitorul. Despre slava desart/i. IV. 59. I. 2. Origen. 51 Cf. II. Capete despre dragoste. 3. iar dupiî ce a pus stăpânire cu lotul pe suflelul lui „îi lulbută minlea şi-l face s«l aiureze". Sf loan din SinguruWte. pe care o caută omul înrobit de patimâ şi pe care Părinţii o numesc „laudă după irup" (cf. 2.L 12. Sf. zice. 14). 56. 16.. XXI. 4. Sfantul Apostol Pavel se referă la ea in mod implicit atunci când spune că „întni Hristos lisus" se lauda şi ca a te lăud a în afara Lui este primejdios lucm (Filip. 5. Sf Simeon Noul Teofoj:. I4. RăsputlSUfi către Ta/asie. „Nu slava (e rea). SI. I. 11) şi mai spune că duhul slavei deşarte îl scoate pe om din fire. lâlaihe la Psatrmd 130. cea care vine de la Duinne-zeu şi cea care vine de la oameni.. Sf loan Guru dc Aur. deci menirii ei lireşti. 5. Maxim MărturisiLorul. Căci Dumne-zcu a sădil in firea omului să tindă sprc slavâ. loan Gum de Am. iar nu cea de la oameni. Sf Gligorie de Nyssa. 51. Avva Ammona.*"' Sfântul loan Sciirarul învaţii la lel. 10.icO''. 21.. 12. afîrmând acelaşi lucru pe care l-a spus despre toale eelelalte palimi. 2 Cor. III. se face in majoritatea textelor care se rele-rfi la chenodoxie/'1 O aflăm limpede exprimară in Evanghelia diipă loan (In 12. II.

200 . Este. prin însăşi aceastfl fire. omul a încetat totodata sa mai lindă spre această SÎavB. a puso în locul slavei cercşti şi duhovniceşii. sâ ravneascfi slava. rezultat al unei fruslrfiri ontologice. Aşa şi cel gol de viiHiţi caută slava oamenîlor". 32. spune Sfântul loan Gură de Aur. 2 Cor.\i fflul in cctfV St produc botiU' Spiritual* sliivi» (I Regi 2. „falsified firea şi însăşi virtutea".singura mă-rire adevârală". 64. Ea este. '"'' tmăţâturi eh.suflrt folmitvare.besctierea. scrie Grigcft. 31. sau chiar de bunurile materiale pe care le posed.i una o sooale afara pe cca-I. spune Sfânlul loan Gura de Aur.! Folosindu-se de loate aceslea peniru propria lauda. şi ca un comportnment palologic de substi-tuire.s Câutarea slavei lumeşti se vădeşte a fi o încerca-re deşartă de suplinire a slavei celei cereşti pierduie prin păcat şi a virtuţilor. cuvânlul fire desemnând aici toale bunurile pe care omul le-a primit de la Dumnezeu. IV. Slava pe care omul o primeşte de la Dumnezeu prin participare la slava I. care ar putea sta împreună în sufletul omului. spune Sfântul Maxim Marturisitorul. adică devierea patologjcă a înclî-nării fireşti a omului spre slavă. învaţă în două rândiiri Apostolul Piivel (1 Cor. adevarata slavă. care i se cuvine pen-tru ca este om şi are suflet viu l îndepurtându-se dc Dumnezeu prin păcat. loan ScSrunil. 10. „Au uilat cS sun( oameni şi de aceea merg de colo-colo.. sau despre virtuţi. Şi accaSta slavă a lumii. care voieşte punirea să afle un pelic mic sau orice allceva ca să-şi acopere uraţenia lui. 10. în Domnul să se luude". pc de alia parte. 30). pe care mi mai este în siare s-o vadă şi s-o dorească. M Otnilii laMatei. absolută. 17).67 Chenodoxia consrituie şi înir-un all sens o pervert ire a firii. ('iivttiil ttetptt rugticiune. 7I6B. unindu-se cu Dumnezeu. şi-a căutat în Ivinic. tnanifestările . reiese din afirmaţiile SfmţiJor Părinli. PG 90. iar sporirea uneia înseamnă slăbirea celeilalte. 28.' . I.» niateriala impli-nirea acestei dorinţe care stăruin in el. conlimiând însâ. prin care omul. 35. "7 Qf. „lauda dupâ imp". fn general. Faptul că este vorba aici de o ace-eaşi tendinţă îndreptata în sensuri diferite. XXI. eterna. Cuprinsul pe scurt ill luluror eclor mai îniiinic spase. singura care tine de menirea firească a naturii omeneşti şi singura pe masura măreţiei pe care Dumnezeu a voit s-o dea omului. omul. se poale face partaş al slave] dum-nezeieşti. adauSrtim. care subliniuză că întotdeauna căutarea slavei de la Dumnezeu şi a celei deşarte se împatrivesc una alteia şi c. tf IhUu-m.6" Si. in loc de a se sluji de ele spre slava lui Dumnezeu.65 „Cei ce se laudă. " Răspunsuri dire Talasie. la care era menii prin firea lui. iar nu de dou3 lendinţe esenţial deosebilc. Awa Dorotei scrie aslfel cfl „cei ce poftesc slava sunt asemenea iinui om gol. Sf. chenodoxia apare ca pervertirea. strangându-ţâ din altă parte o slavă plină de batjocunT'. II. fie că esie vorba despre însuşirile sale naiurale sau de calitâţi (Jobândîte.ui în unire cu Hrisios este . veritabilă. Şi este o slavă ce urmează din răutatea diavolcască".63 Este singura reală.illâ. Scam. 19.

liu arată. 31) si din care se hrăneşte. folosind toate ale firii împotriva firii şi stricând frumuseţea si bunu tntocmire a firii prin reaua lor întrebuinţare".'''' Chenodoxia îl aninc-a pe om în amăgire şi delir. De aceea Sffuici. stă „neşliinţa yicţii acesleia". Nichita Scithtittil.. nici înţelepciunea Proniei Sale. ed. Celt 300decapete. loan Scăraful. cu visurile. spune SITintuI loan din Singurătate. Sf. şi pentru ce lepăd mărirea ingcreasc^ pentru onorurile omeneşti ?". şi mai inainte de a se înnlţa se smereşte.7' fnsuşi numele acestei patimi arată că este dcşartă.. '* OiHitii duhovnlct&l (Col. ' Ibidem. acesta nu cunoaste nimicnicia acestei slave şi a lucmrilor cu care sc mândreşte. El nu şlie că singură slava dumnezciascâ* este dcsăvârşită şi veşnică şi ca numai temeiurile duhovniceşti de lauda în Domnul sunl singiirelc cu adevarut teale. cu umbra "' Ibidem. câ omul a încetat să mai creada in Dumnezeu'" după cum învaţa Insuşi Domnul: „Cum puleţi voi sfi credeţi când pri-niili slavâ unii de la alţii. ca şi lumea.it loan Scărarul il mi me sic pe iubitorul dc slava deşartâ „inchinâtor la idoli". admiraţie şi laude. care este supusft schimbării. pecareSfinţii Părinţi.şi că s-a alipit cu totul de lume:71 eel înrobil de ea începe sii se încreadă în oameni. 3. 111). 2. care de îndatiî ce a inflorit se ofileste şi piere Inainte de a prinde putere.ara. Haushenr. I. şi pentru ca nu cugeta la toate acestea.. I.. al căreichiptrece(l Cor. acestea fiind efecte palologice liindumerUale care-i îndreptfiţesc pe Sfinţii Părinţi s-o numească „nebunie".74 care naşCe amăgirea în sufletul celui iubitor de slava deşartă. Aşa găsim scris la Sfâmul loan din Singurătate: „Deoarece oamenii nu înţeleg câl dc stricăcioase sunl bunurilc acestei vieţi şi slava can. o aseamănă cu floarea ierbii (ls 40. şi toate cele pe care le lace se deslramfl şi stnaniiesc. de la care asteaptă slimă. 52. se ujunge la îngâmfare. iar laudele de la ei îmi siint mai pe plac decât cele ale lui Dumnezeu. acordându-le o importanţă pe care ele nu o au in realitate. ?l Un: clt. La ce bun şi cât preţuieşte măndria care mă înrobeşte şi pentru care mă bucur mai mull de vederea oamenilor decât de a lui Dumnezeu. prin care omul „de la fire se înstrăinează. 7. p. nici micimea firii omeneşlj. w Cf Sf. fa limp ce ele sunl cu tolul stricacioase şi trecătoare. înrradevar. mai presus decai slava de la Stăpânul tuluror.. şi în lot ceea ce ar putea să trezească în semenii sâi astfel de atitudini în ceea ce-1 pnveşte. vine de la ele şi peniru ca nu văd mareţia lucrurilor lui Dumnezeu.in atftui înţelepciune cât să-si spiinu. amestecând mândria cu slava deşartă.. 6-7). 54. p.'1 La originea chenodoxiei. Sr. stricacioasă. 201 . Cf. 6. XXI. 26.il. urmând Prooroctilui Isaia.™ El se poarlii ca şi cum aceslea ar avea o valoans absolută şi etcniâ. iar slava de la ei. *01 Sf. spun Sfinţii Părinţi. poftesc laiide unii de la alţii si n .7-' ca şi Stantul Macarie Egipreanul. si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cău-taţi ?" (In 5. ' Cf. Cete 300decapettt. XXI. Nichitii Siitliiit. '* Dialog dfAjii-e sitjtet fî patimUe omeneşit.Chetiinhxia gă el. 44) . pieritoare şi de nimic. 14. 14.

. viziunea sa asupra lumii este rulburată şi vede lucmrile de-a-ndoaselea. şi copiii lor. ca floarea.ru ce iubiţi minciuna şi căutaţi deşărtăciunea T'.. şi nu celc care rămăn în vcci ? (. „Peniru ce oare. ca şi Omilii la Malei. văzand de câta nebunie este plină viaţa noastra\ plânge şi suspina* Proorocul.. Î11treabă Slîintul loan Gum de Aur.79 Chenodoxia oferâ* o viziune deliranta" asupra realităţii. şi dupăcum iin om. şi umbra.™ Nu ne rămâne decât să subliniem caracterul patologic al alipirii de toate aceste deşarte şi amagitoare realitâţi pământeşti.„)."" Perceperea deliranta a realităţii ca efecf al chenodo-xiei apare adeseori în viaţa de toate zilele. " (Ps. pe care orice adiere o misca din loc in loc. cele mai întelepte dintre toate". 5. dar nu-şi vede 77 Omitir la cuvintele: „Sti nu le temi. " Omitie la Psahtuil 4.XXI. 58. omul nu mai priveşte ca adevărate.. 'V«m. A se vedeu. 6. sub tbrmele celc mai grosolane. I. tot aşa şi Psalmistul întreabă pe cei rătâciţi: Penl..\>rei. s Ciiftetf t/expre tlmsoste. min-rea se înşală în aprecierile pe care le face cu privire la lucruri în asemenea măsunl încât pare cuprinsft de nebunie. IX.112 Prin ea omul îşi atribuie calirăţi şi virtu(i pe care nu le are. pe care le spulberă vannil. chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs. ca pana care zboară prin aer. ca frunza căzută. 17).*1 lar aceasta nu este adevarat numai când e vorba de primul fel de slavă de-şartă. Cum poare fi atunci omul atât de nebun încăt să alcrge după vorbe goale şi să iubeascfl fantasme de care ar trebui mai curând sâ" fugfi? (. Căci. şî chiar mai putin decât toate acestea". dacS-1 vede pe un aliul lepădănd liimina şi dorind înlunericul. „Toate onomrile şi măririle din lume nu sunr altceva decâl vorbe şi numai vorbe (. 5. toatfi aceasfă omilie. la fel minţii nebune îi vor părea gândurile ei.. 6. ca umbra şi ca fumul. chiar dacă vor fi cele mai prosteşti. I. socotind astfel cele care sunt cu totul Hpsite de orice valoare. 202 .77 „Lucrurile omeneşti. Ii se vor părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi din-ire toţi. " OtnitU h F. tie pildă.) De aceea. care pe toate le schirnbă şi le strîimbă. arata că „precum parinţii trupeşti sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei nflscuţi din ei. LXV. aşa cum spune Sfântul loan Scă-ranil. mai ales în ceea ce-l priveşte. şi iarba. şi pânza de păianjen şi loale cele care nici nu pot să-ţi spun în cuvin-te cat sum de trecătoare si de nimic !".. l-ar întrcba de ce face o asemenea nebunie. dc asemenea.) Lasa fumul. 48. Sfantul Maxim.2. ca visul.. m Caltheze btiptisnwle* V. ca apa care curge. itiaiiijrstarilr jtt fi'lul in mre St prvihu bolile spiritual» şi cu toate celelalte lucruri repede trecăloare şi nestatomice.Oescriereo. Căci şi sub stăpânirea celei dc-a doua omul ajunge la o cunoaştere deliranta. în loc sa te ţii de adevăr ? De ce cauţi cele stricăcioase. căci. ca o boare irecatoare. 111. de preţ şi importante cele care cu ade-varat sunt asa. sunt ca praful şi pulberea. Sfiintnl loan Gurii de Aur spune lim-pede că eel atins de această patimă îşi pierde luciditatea şi nu se deosebeşte cu nimic de un nebun. mai spune el.. sub stiipânirea eî. ea este o patima amăgitoare. fugi dupa umbre.

Vin.'" lar Sfantul Marcu Ascctul spune: „Când vezi vreun gam! cft-ţi fagăduieşte Slflva omeneascâ. 203 .iXV. arată că duliurile rele folosesc iubi-rea de slavfi ca prilej penini răulatea lor şi prin ea. Dacfi nu le dobiln-deşte. Sfantul Isaac Sirul arată că ea e pricină de „Uilburare neîncetatS si de amestecare a gflndurilor"."3 Tot aşa se amăgeşte omul şi atunci când lie mundreşte cu vîituţile pe care într-adevâr le-a dobândtl. 7). 90. Scam. scrie Sfantul loan Scărarul. in ceea ce-1 privesle. pe de o pane.6.Clumodmia pScatcle şi palimile ce-i zac în suflet. 65. El îi deplângc pe aceştia. „întristările şi durerile urmează slavei deşarte. "ui loc sâ fie pricinâ de cinste. dar ajunge la un rezultat cu tolul contrar: „Slava deşartă. ei izbutesc să răpească sufletele". II. 19.90 tulburând sufletul în felurite chipuri. în vreme ce ele sum darul lui Dumnezeu şi numai Lui îi aparţin cu adevărat. după cum arată Sfântul loan Scărarul. w/Mfem. el încetează de a mai fi virtues. după ce s-a umplut de gânduri de-ale slavei deşarte. atunci neliniştea lui sporeşte şi mai mult.68 Sfântul Diadoh al Foticeei. XXI. seceră acum cu scâr- '" Acesl punct dc vedere va fi dezvollat in capiloliil consucrai mandrici. Aşa se face că sufletul lui e plin de nelinisie şi neconlenitS grijă. 26). cunoaşte CS. LX1I.4 n < "uvâni ascetic tn too d? capete. 6. fie in timpul de fata. spune că „aceaslă patima* e tiranică".. Chenodoxia ÎI impinge pe eel înrobit de ea în tot felul de rele.Y ': D'-s/nr tegea duhovnicecucâ. iar el se agită peste măsură penlru ele. Adeseori eel iubitor de slavă deşaită nu numai că nu primeşre atenţia şi admiraţia astcptate.*4 iar pe de aha pane. ajungând să se mân-dreasc8 cu un luciii pe care 1-a pierdut. 96. 2). vorbind despre câutarca locurilor de frunte sprc dobândirea slavei deşarte.w Această patimă nimiceşte pacea launtrică. spunând: „Vai vouii. învaţa lisus (Mt 6. fie m eel viitor". Căci. arată Psalmistul (Ps. " OmtlU In Matei. Cftnd toţi oamenii vă vor vorbi de bine" (Lc.1"' lar Sfantul loan Gurfi de Aur aratâ ca* „alergaiea după ono-ruri pricinuieşte inari rele'"17 şi." Mai înlâi de toate iubirea de slava ÎI face pe om sii caute cu orice prcţ admiraţia şi laudele semenilor.. el se priveşte pe sine ca izvorul şi deţinătonil acestor virtuţi. Sam». să şâi sigur că-ţi pregăieste tulburare". scrie Sfantul Maxim. lar Sfantul Mar-cu Ascetul spune: „Când vezi pe cineva îndurerat de multe oca>i. * Apofle&iw. 8. de multe ori e pricina" de necinste . 2. 2.*3 de îndata ce omul se laudS cu vinutile sale. 52.sjirt' iit'vohilii. Cei care lucreaza binefe aşteptand să fie slăviţi de oameni cu adevărat şi-au luat plata lor. XXI. ' Citxiiiie iti-. " ('apete despre dragoste. „ca printr-o oarecare portiţâ intunecoasă. „Că Dumnezeu a risipit Oasele celor ce plac oameni lor**.

Dumnezeu m-a facul liber. Sf. '"' IMC. (şi iubirea de plâcere) işi închipuiesc şi nalucesc feţele şi stârnesc la poflă şî dorinţă". 8.il tuturor celor de care are nevoie ca să-şi astâmpere patima.'w !n locul admiraţie'i.) îşi pierd puterea de judecată'V" Sub inspiraţia ej nefaslfi omul îşi imaginează că are lot felul de calităţi. LXV. ademenitde dulceata unor asemenea gAnduri şi umplul de aceste năhjciri. u 204 .. 127. 0mi/atoAftwW.M O asemenea situaţie nu poale decât sa nască în suflelul omului iristeţe* şi nelinişte. virtuţi şi merite. care-i aduc ad-miraţia şi laudele celorlalţi oameni. strigâ Sfantul loan din Singirrătate. lremind agresivitatea celorlalţi.| IbUJem..5. aducandu-i suflctul într-o stare de lotalâ amorţire. sa" vorbirn despre noi inşine. îî distrage atenţia de la cele din jur. Sfântul loan Gurî» de Aur subliniază caracierul deosebil de ttranic al acestei patimi. mai ales atunci când vanitatea sa Iranspare in cuvinic sau purtâri. dcvenit parcă jucăria unei somno-lenţe profunde. IV. e ca ajunge chiar să irezeascâ în seme-nii săi ură. şi rob al celor carora caută să le placă şi de la care aşteaptă laude. se vede pe sine in siluaţiile şi locurile cele mai înalte. cit. 9'" Hwlfin. I. în eel mai bun caz. nu "re nici relaţii armonioase cu cci din jur.4. LXV. Isaac Sirul. încât adesea. M\\ ajuns robul tuturor". n Omiiii taMalet. ii încetineşte aclivjtatea în lucrurite cele mai importante pe care le are Uc făcui şi-i paralizează dinamismul vital. 1 ' ('iivmle âtspm nevvhiţâ. Cf. p. şi dispreţul lui Dunmezeu". iar en BID mulţi stăpăni. Sfantul Isaac Sirul spune că cei care „sunt mânaţi de slava deşartă (. el întâlneşte. nu mai este in * ttesprr ii'i <<• rtvtt ra w huirepieauxil'm f'tiptr. pune în valoare. nefericitul de mine !.. 5. fraţilor. omul îşi pierde stripânireade sine şi ajuiige rob al ei şi . Cnviute desjm' jievoinţii.m. „lubirea de slavă. 52. 5. scrie Sfantul Isaac Si-rul. căci voind sâ plac oamenilor.101 Una dint re urmările patologice ale unei asemenea situaţii este câ-l înstrâinează pe om de realitatea în care trăieşte. numifestâriltf şifchit hi rare se pnXfac holt/* spirilitn/f bă spicele scminţelor din inima". dar mai rSu."" Ca orice siltâ patimă. ea îl face pe om dependent de dorinţele şi plăcerile legate de împlinirea ei. . : ' Cf. „Vai. mulţime de bunuri.DeiCtitna. stârneşte critic! şi batjocurfl. Aceasta alrage şi ura oamenilor. inditerenţii. pe care el o socoteşte „robin oea mai înjositoare şi mai de plâos"»91 m care ajung să cadă chiar sufletele cele mai mari. loiin Gura cle Aur. Sf. pentru că nu dobfmdcşte nici placerea pe care o cautâ" şi.. 5. în locul celor care nu i-au reuşit. fiind nevoit sa cauie noi mijloace de a se. ajunge pradă unei astfel de vanităţi. Aceste trăsături patologice sunt descrise de Sfântul loan Casian asifel: „Bietul suOel. ca şi de părerea oamenilor. Biruit de ehenodoxie. I'n all efect periculos al chenodoxiei esle faptul cn-I aruncă pe om într-o lume fantasmagoricS. „S3 no fcrim deci. Omilii l« MaMu. invidie şi gelozie.

Paladie. llli. 3.Sf. 57.102 Acesl proces de fantazarc poate sta la originea unor accese de delir acute sail a halucinaţiilor. dc ascinenea. în culreienil gândului.580B. Eth. ci din cea drcaptă. penlru a le pane în slujba propriei sale slave. 9. 30. 5. Sf. "' Cf. încâi să-i parit că a ajuns desfivârşit la scopul nigăciunii. 58. N 592. loan Scararul. 13. Scimi. ca de nişte lucruri aievea". simte plăcere şi se lasă prins de cele cc a visat cu ochii deschişi. Evagrie constatâ" că „începutul ratâcirii mînţii esle slava deşartă'\l. Ea duce la moartea sufleiului. are urmarea de neînlălurat că naşte în :\\. Ea nimiceşte toale viituţile pe care le-a dobândil oitiul1" şi lipseşte de rod osienelilt' sale duhovniceşti. 15.' " niicşorându-i putereadecunoaştere. 15. 19. căci stă în obiceiul dernonului slavei deşarte să alace cu putere mai ales la vremea rugăciunii: „Când în sfârşit minlea se roagă cu curăţie şi fărit patimă. XI. Căci îi vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi îi aduc înainte vreo formă dintre cele plăcute simţirti. Prin chenodoxic'. Apejiegme. Epislole.7. 15. loan Guril clc Aur. 5. !■ Ibidem. . Sf.i!? Din pricina ei. Bu 1. 121. hivtifături. Omliii duhovnîvt'sti (Col. spunc Evagrie in altă parte.':'imiinli'/f nulnnstireşti. 1 Cf.3. asa cum se cuvine. Sf. 116. Mtiicu Ascetul. * Cf. Kthfnmsuri cătto Ttdmie. 116. omul le abate de la menirea lor firească. 5. Sf. A se vedeu. Omilii la Malei.1" Ncvoinţa ascetică şi virtuţile pe care ea cautâ sîl lc sporeascii au drept scop unirea onuilui cu DumneZeu şi îinpărtăşirea de slava dumnezeiasca. LVHI.Sf.xitt stare să vadă nici cele ce se petrcc în juru-i. se pieixl mulie Iwcruri bune în sine. 1117 Cf. IV. lar aceasla a spus-o un bărbat cunoscStor câ* se mlapiuieşte prin patima slavei deşarte".Cugetarea îi era atinsă de neînfrânarea slavei deşarte".10 iar diavolii se folosesc de ea ca să-1 amăgcască şi să-l facâ sii rătăcească pe nefericitul care a lăsa(-o sfi sporească în el. 1 Cf. XXI.. 1. Isaac Sirul. Apofiegtne. Mucarie Egipteannl. care este o «idevilrata catastrota pe plan duhovnicesc. 56. n. CSP 4. J Cf. face ca minlea sâ încerce „sâ mfirgineascâ dumnezeirea în ehi-puri şi infaţişâri". nici fraţii. " Capttfi (J>'S[»e dr<t}>ost<: II.103.XXI. " CuYiint despre nigăciurte. Cuvinie despre m-voinţâ. 2. loan Scăiarul. spune Sfântiil Maxim. "" ibidem. 8. Pierderea roadelor ascezei şi a vitiiiţilor. Seam.104 Aceasla patimâ. dă un exemplu de monah ajuns nebun din această prictnă: . " htoria biMiavii. DttSpfB hgm duhoviiicvasvd. în Istoria iausiacă. iar nu de la Diimnezeu. 7. ('tivânt detrpre in-rvif şi virtutc. Avva Ammona.B Acest efect estc periculos mai ales pen-tru rnonahul cuprins de această paiimă. nu mai vi n asupraci dracii din par-tea stăngâ.('heiwdo. Isihic Sinuihil. spune eL1M Pe plan dnhovnicesc. 6. Cuvâftl âespre irt-zvie şi vtttuto.1"7 la orbirea mintii10" şi la lulburarea ei. Âwa Animomi. XXI. Isihic Sjnaitul.2. cât timp. cfettele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de nocive. III. 205 . PG90. aşleptând laude de la oameni.

VIII. Sf. scrie Stântul loan Casian. Maxim Mărturisiiorul.12" înainte de orice ea aduce în suflet mândria.Dexcrierea. 19. Sf. Sf. îl mângâie cu desfătare.Xpofie&tw. 15. 87. Isaac Sirul. 23. loan Casian. Dialog despre stijlef si /xitimile omeriefli. Capeie despre deosebtrea inidnulor. Miucu Ascetul. ea nu poate l'i însă păslrată multă vreme. o pun în rândul celor trei pntimi aşa-numite generice.1" înccput. V. IV. cit„ 59.. 2. 156. hivăfântri. chenodoxia mai întâi de toate face să apara" sau să re-aparâ în sufletul care le-a pierdut patimile pe care ele le izgonisera. 61. Omila duhovnicepl (Col. căci. Sî'ânlul Marcu Ascetul o numeşte „rădăcina poftei ruşinoa-sc""7 şi „pricinâ a tot păcatur. Sf. Cuvinte despre nevoinţtt. Sf.Ja slujirea păcatului". [ * . este parţialâ. '^ Ibidem. îtivâţâlaii.. 131 Cf. şi.1" maicaV'14 şi toate patimile care sunt legate de mândrie: hula1l2. p. 13. lar dacă plăcerea legată de slava dc^artă umple. Cvmemariit la low VIII. '■' Cf. Despre cei Ce cred rrfse hidreplea/ddin fapte. Muxini Mămirisitorul.t neascultarea. loan din Singurfitatc. cit. loan Scărarul.1" ţinerea de minte a 114 Il Asezdminiele mâriâstireşti. 99. |0.?.1 M Nimicind virtuţile.13' iubirea de slăpânire. judecarea116 şi defăimarea aproapelui. împietrirea inimii. 2S. Sf. 111. Cotivoiinri duhovnicesti. loc. sufleiul se simtc gol.1"' Sfinţii Paring. 16.11'1 ajătând că ea ducc . Sf. Marcu Ascctul. aşa cum am văzut. Avva Ammona. Grigoric eel Mare. 2. Capete despre dm^oste. " Sf. Cuvdnt despre Irezvie si virtuie. '['Ibidem. Scara. lipsit de rost. IU Cf." iar apoi deschide poarta luturor celorlalle patimi. V. care sunt izvorul tuturorcelorlalte. Marcu Ascetul. dur apoi îl goleşte şi îl despoaie de orice virtute. mamfesuhile si felul în care se pradac bottle spiritual* sufleiul omului o stare de mare suferinţâ. Despre iegett duhavnUeased. 'T Sf. Cnvhite desprr nevvinţă.lî9 Ea zămixleşie de asemenea mania"0 şi loate cele care graviteaza" in jurul ei: ura. sortit unei continue nemultumiri. Sf. Sf. Isaac Sirul. Astfel îl face nu mimai să piaidă meritele unor nemăsurate stră-danii. 104. 105.. arunc. Isihie Sinaitul. Sf. Sf. II). XXI. '-'4 Ibidem. 122. «i Huusherr. Tratalul pravtic. XXI. " Cf. Avva Ammonu. 43 1 " Cf.. 6. loan Casian. 1. 13. Isihie Sinaitul. pentm un rimp. Scam. aşa cum am văzut."t şi „maică a relelor".1 sufletul în amăruciune şi deznădejde.7. IV.171 căci ea îi cste înaintemergătoare. pe care. loan din Singun'itatc. '■" Ibidem. 2) (3). Eviigiic. * Sf. 52. plin de tulburarc şi nelinişte. V. III.f eredcâse mdrepteazâdinfapte. Sf. Macatie Egiptcanul. 1 -'' Despre eel . 15. . în final. dar chiar să îndure chinuri mai mari". 117 Despre U'gea duliovmeească* 95. făcându-l stcrp şi lipsit de toate roa-dele duhului. 5.îft Cf. esle o hranâ a sufletului. Despre legeti didiovnieeasca. „Chenodoxia. sufletul. V. lipsit de aceste bunâlăţi de mare preţ şi de bucuria duhovniceascâ pe care o dobândise prin ele. Capete despre dragosle. pentru moment. loan Scăranil. he. IW Sf. 59. 206 . Convorbiri duhovnicesti. XXII. Sf. trecatoare şi irealâ. după chipul lucrurilor pământeşti cu care se hrăneşte. Evagrie.

9. 16. loan Scara. Capete de. Cuvmie despre ncvoinţâ. \. loan Casian. Sf. Tmtatulpractlc. <'minwd&sprenevofnjâ. XXI. MCel care iubeşte slava de la oameni (.144 lar Sfântul Varsanufie arată că diavolii înles-nesc această patimă pentru a duce sufletul la pierzare. XXI. Cele 300 de capete. m Cf. Sf.141 Cel care se lasft biruit de aceaslă patimă împlineşte astfel voia Celui Rău. Grigorie eel Mare.'14 neînţelegerile. Capete despre dnigostr.14' Tot cc se face din slavă dcşarta e de la diavol. 39. HI.l4tt ajungând in cele din urmfl robul şi marioneta acestuia. 13. Maxim Mfiriurisitorul. * Sf. III. ca printr-o oarecare portiţâ întunecoasă.143 în incheiere.137 vorbele deşarte. I.. 72. II Scmori lUihovnut-fli. l! 'Cf Evagrie. 19. XX. Sf. loan Scfirarul. 16."1 invidia. 2.14* Dacă nu o iscă ei în-şişî. Scam. Sf. 52. lW Sf. aşa cum am arătat deja. Grigorie eel Mare. XV. I. p.149 Sf loan Scăraiu). Sf.spre dragostf. 20-22. 1 w Sf.1" Din ea mai ies încă: min-ciuna. I Cf.14" iubirea de bani şi de avutie141 şi.BQ.< 'henodaxia ifiuluî. Sf. ' Cf. Sf. Convorhhi duhwnici-rilL V. I. 27. 23-1" Sf. Sf. 19. Dlsputa cu tin scohistic. B Apttfiegme. Talasie Sinailul. 28. spune Avva Isaia. 207 In .14* „Luând mai ales iubirea de slava ca prilej pentru răutatea lor si sărind prin ea înlăuntm. iar aceştia aruncă sărmaaul suflel in multe rele. 6. Isaac Sirul.. 23. în orice caz se folosesc de ivirea şi stămirea ei în suflel pentru a-şi îin-plini prin ea lucrarea lor nimicitoare. cil.1"' făţărnicia. ('opeie despre dragoste. 16. 13. loan din Singuraialc. întrebare. 45. Scara. loun Scîîranil. 45. 259. V. i 729. ei izbutesc să răpească sufletele". să arătăm ca diavolii au un rol deosebit de activ în zămislirea şi sporirea acestei palimi. Tratafulpraetic. Sf. 1 Apofiegtne.l. spune Sfantul loan de Gaza. Ibidem. (ristcţea. Conwnlariu h lov. ** Apoflegm*.) se predă vrăjmaşilor. ('onvothin dufurVnteestt. XI. " ('want ascetic t" 100 de capvtr. Evagrie.'*3 certurile. XXXI. scrie Sfântul Diadoh al Foticeei. Nichila Srilhainl. 83. Isaac Sirul. 21. XXXI.ru). ?. Sf.n'' desfrânarea. he. Talasie Sinailul. 2. Nl Sf. Evagrie.ÎB frica. Marcu Ascetul. Scant. lonn Casian. '■" Scmori duhoimiceşti.'.. 477. 96. Scam. Cf. Cttvânt despre mgâriime. punând stăpânire peel". Conwntariiî Ui tav. Vffl.

mândria urmează îndală dup. ". arată câ.im. ca\ „crescând slava deşartă. XXI. lunecând una într-alta. iar nu opt. J ('orivorbiri (liihoviiiceşli. Grigoiic cel Mare (u se vedeu. care sunt şi cel mai greu de învins. al cărei prim născut esle slava deşartă. 56.SV. I). la fol. într-o asemenea ordine. : Ibidem. 111. ibiiteriu XXII. prisosul de glorie deşartă da naştere truftei".11 Mândria Mândria (\mtp\ybavla) este atât de înrudită cu slava deşartă. penim câele ajung sa* se întrepătrundă. care arata* cu care patimă (rebuie să ne luptâm mai întâi şi la ce spor du-hovnicesc sc ajunge prin biruirea lor pe rând. se ajunge la mândrie"/ Sfântul loan Sc5rnrul. ceea ce face ca între ele s. ' Sciisoii duhovnicitflt. Căci primul (gând. La iin anumit nivel. pe de altă pane. încât mulţi St'inţi Părinţi cred cfl nu esie cazul sa* se vorbeascâ despre cle ca despre douâ patimi.V. din alt punct de vedere . ea apare ca o culme a chenodoxiei. în învăţăturu PArinţllor cu privire la patimi. iese şi mândria din suflet.1 existe o legături* slrSnsa şi cu lotul specîală. Maxim Mărturisitonil. cheno-doxia duce în chip necesar la mândrie.1 de aceea. ' Este niiii ulcs punclul de veclere al Sf. 2. Cf. dc pildă. Cu toate 1 Dnpu cum arsita Sf. Ddată biruitfl slava deşartă.2 Ajunsă la un anumit gracl. al slavci deşartej e înce-putul. subliniază Sfântul loan Casian/1 Sfântul loan din Gaza spune. pornind dc la cele originare şi fundamental şi continuând cu cele care deeurg din acestea. Astfel privită. iar al doilea (al mândriei) sfârşitul". I. vedem cum patimi le merg de la cele mai grosolane la cele mai „subţiri". care-l dâ dc exemplu pc Sf. loan . ('amentariu In lov.Scăninil (Scara. XXI. 45). XXXI. aceşti Părinţi spun en exists doar şapte patimi „generice".mai puţin precizai de practica ascetică -. 20X .1 slava deşartă.7 lîiândria apare ca cea dintfii patimâ. „creşterea uneia aduce apariţia celeî-lalte. 460. de capetenie. 36. ci ca de una singunl.'' Totuşi. De aceea Sfantul loan Scărarul scrie că „au numai atâta deosebire între ele câtă are pnincul prin fire faţâ de bărbal şi grâul faţa de pâtne. Sf. 1 Cf. Grigoiic eel Mure. 27. limita dintre acestc două patimi nu se mai vede lim-pede. care rănduieşte patimile dupa gravitatea lor. <'apţt* ilespre <lraRosH>. 10.

' Avva Dorotei.10 1) Cca dintâi formă a mândriei constă în convingerea omului că este superior faţft de ceiialţi oamcni suu cel puţin faţă dc uniî dinlre ei. Talasie. Hie Eciliciil. Manat de mundrie. implicit trufasul îl coboară pe aproapele său. 35. Maxim M&lurUitoruj. Omilii la 2 Tesaloniceni.. 14. fie făra nicî un motiv anume. Sf. Ca şi chenodoxia.1T îl dispreţuicşte. socotjndu-se cu totul deosebit... loan Casiiin. I. Vasile eel Mare. XXII.voinUi de a-i întrece pe ceilalO" (Despre feriorie. Seria alfubetică.) sau ca acest vameş" (he 18. Sf. 3. III.dîn aceleaşi prîcini care-i pot sluji ca prilcj pentru slava de&artă şi despre care am vorbit deja (calităţi fizice. loan Gura dc Aur. Vtipete despre dmgoste. fie . Grigorie eel Mare. Apoflegma. II. 84. 11. Grigorie eel Mare. când U auzim pe fariseu Spunând: „nu sunt ca ceilalţi oameni (. I. Maxim M:Vturisitorul. 7. Nichilu Stiihatul.* Una se manifesiă în raportu-rile omului cu semenii săi. h Sf. Maxim Marturisitorul. 2. înâlţându-se pe sine. 12. Sf. 84. 2. Capete. Sf. Sf. Sf.' dar şi în in-cerearea de a dobândi această superioritate. ('apete despre dmgoste. III. XII. mândria constă in a se înălţa1* omul pe sine. bogâţie etc. Sf. Avva Dorotei. 23 " Sf. Aşeiămi'itele mâiuhtiresti. Capete despre dragosle. toe. fnvâţâturi de sujlet falositoare. 84. *Cf. Re. 5. Arhetipul acestei atitudini îl aflăm în Evanghelie. Avva Dorotei. IV. 6. 29. V. loan Gur'i dc Aur. Omilii la Matei. Sf. ''• Avva Dorotei. Sf.' Oricum. II. LXV. 38. be fit.71 sâ stabilească ierarhii.cum se întâmplă eel mai adesea . Canmtariu la low XXXIV. tec. 1 Cf. 11). îl pri-vcşte de sus. A se vedea. 2. Sf.1(H) de capete. 1.1 Warn. Tratatulpractie. Pafnutie. în continuare vom arăta care ■■Mm aceslea in ceea ce priveşte mândria. II. Sf. htviifmuri de sujlet falositoare. Cel* . loan Gura de Aur.. Capefe despre dmgoste. 56."1 „socotindu-l ca fund nimic'V" atitudini care constituie o altă trăsătura fundamentals a acestei prime forme de mândric. dacă cumva nu erode că deja o arc. ' Sf. Culegere din sentinfele înfelepţihr. IIH\ CU. XII. Awn Dorotei. să se admire1' şi să se laude în sinea sa. Muxini Maiturisitorul. III. Mflndria il impinge pe om să se compare cu aproapele20 şi sîl-şi afirme superioritatea. m Evagrie. clt. IV. *" Cf. Cviworhiri duhovniceyti.. loan ScHrarul. învâftUuri de sujletjalositoare. Scam. 2).16 G5sim aceste atitudini şi în cazul chenodoxiei. după cum am procedat şi cănd a lost vorba despre slava deşartă. dc asemenea. 1 Sf. " Cf. I -2. '*Cf.Mandrill aceslea. 83. în timp ce aici şi le acordă el însuşi.. loan Cnsian. II.. I. inlelectuale. fnvdftUuti de sujlet folositoare. 87. Sf.14 Această înăllare îl face pe om să se preţuiască. 6. rang social. fundamental diferit de acela. Maxim Mfirturisiiorul. Sf. ele îşi păstrează trăsăturile specifice. *Cf. 38. Omilii la 2 Tesahmiceni. Vasile eel Mare. Asezâmintele mânâstinrşti.'J cealaltă priveşte legătura omului cu Dumnczeu. 6. Grigorie de Nyssa defmeşte mfindria ca . 209 . Sf. spirituale.guHle mici. omul simte nevoia să se masonic cu ceilalţi. dar acolo omul aşteaptă mai curând de la alţii laude şi onoruri.. III. mândria are două forme. 1.). II: 6.

46.. 73(7). 7.14 Man-dria îl face pe om orb la propriile sale greşeli" şi să refuze a priori orice cri-tică şi orice sfat.' Cf. Comentoriu la lov. Vasile eel Ware. "' Cf. Maxim Mârturisitonil. lac. sau macar în parte. liegulile mild. I. 17 ibidem. ca să apart mai mult decflt este Tn realitate". 28. ibidem. XXII. Sf. " Cf. XXXIV. XXII. XII. Pilda VIII. infrtinare. Cele 22. I. Simeon Noul Teolog.10 de untie se iscă îndreptaţirea de sine. 38. 23.40 dorinţa de a-l jigni pe celă-lall. loc. 2.27 încrezător in sine. " Hernia. Simeon Noul Teolog. 23. loan Casinn. I.**1 trufaş şi plin de sine. I. Sf.2" La aces-tea se adaugă adesea pretenţia că le ştic pe toate2g şi convingerea că are întot-deauna dreptate.. Sf. Pâstomf. 10 Cf. Sf. împlinită cu multâ uşurin(S. 10. *: Cf. Sf. 6.. Poslomi. Scam. să urască miistrtrile şi orice dojanâ. 10. II). uneori. Grigorie eel Mare. Capet e despre dragosle. M Cf. 28. I'âstoml. * Cf. 210 . Sf. I. Ceie 225 de capita.24 El se aratâ ingâmfat.19 o ostilitate generală. . Omilii dubovnicrţti (Col. eft. Comentariu ta lov. XII. Cel mândru. 75 (9). Hermn. Sf. Scam. dar şi asprimen cu care eel mândru răspunde atunci când i se pune vreo întrebare. loiin Scfu'arul. I Cf. ituinifestărHe şifehil in care se prmluc bo file spiritu/de trSgând întotdcauna concluzia că este cu total superior. 14 Sf. Sf.2'' sigur pe el. cit. " Sf. loan Scftrarul. I.5 tie capete." Această patimă se manifests şi ca agresivitate. Macuric Egiplctimil. XXII. Scorn. Scam. 29. II Avva Dorotei.'6 el nu poate suferi sa" i se poruncească şi sâ* se supuni* cuiva. Scam. Henna. Sf. Culegere din se/ilmfele înfelepfilor. Grigorie eel Mare. Invaftilun i/e suflet foloxitotire.42 2) în (imp ce prima formă de mândric îl face pe om sâ* se înalţe faţă de semenii săi. Afezămintele mantlstirejli. Cf. loan Scărarul. XXII. 11. Sf.I)r\crierea. Hie Ecdicul. 4. Talasie. IV. XXXIV... a doua îl face să se înalţe faţă de însuşi Dumnezeu şi sil se ridice " Cf. Grigorie eel Marc. he.*' ca si spiritul de conlradicţie (împotrivirea în cuvânt)" (de asemenea caracteristice penlru aceasia" patimă). exprcsia acestei agresivităţi cste ironia. 29. Sf. 15 Cf. ** Sf. Pilda VIII. loan Casian. cit. dar şi dorinţa de a-i învaţa pe al(ii" şi de a stăpâni.. 87. Asezwmnleie ntânâstiresli. Herma. Sf. Cmwiiariu U< fev. Sf. în toate privinţele. XXVII. să-1 dispretaiască pe aproapele său22 şi să-i critice aproape sistematic felul de a gândi şî a traV' Această formă de mândrie se traduce prîntr-o suită de atiludini c. XXII. 29.. 8.. III. ': Sf. 23. < 'npete despre dtttgOSte. 28 Cf. toe cit. " Cf. loan Sctirarui. loan Scftranil. 56. Ajunge.ire ne permit s-o definim mai bine. de aceea. „se laudă şi exagereazfi. 46.. scrie Sfântul Vasile eel Mare. 8... într-un anuniit domeniu. XXXIV. muţenia în anumite împrejurări.. Grigorie eel Mare. Avva Dorotei.41 Aceastâ agresivitate se manifests întotdea-una ca raspuns la cele mai mici crilici care i se aduc. Invâfâluri de sufUtl folositoare.

Sf Ioiin Casian. 51. XXI. 5. UI.ca şi pentru diavol . Omilii la loan. pentru că s-au închipuit egalt cu Dumnezeu". 1 Omilii la Matei. Omilii la Ozia. au ajuns aici datorită mfui-driei. 4. I. crezu că prin acest fapt are din belşug toate căte îi sunt de trebuinţă pentm desăvârşirea virtuţjlor şi pentru deplina fericire vcşnicS. XXVII. 3 Omilii la Mtiifi. "nutiitaMa/ei. 11 Cf. 2. Aşeztiminiete numiteiireşti. 8.4* Şi adaugiî că\ pentru om. 28. Scam* XXII. în pretenţia de a socoti ca proprii calitâţile sale. Cf. s-a socotit asemenea lui Dumnezeu. Omilii la loan. N 558. LXV."1 ' Cf. IX. Macarie EgipteanuK 86. Apojttgtne. „Acesta. II). 4. 6.XV. 6. Sf. (Col. XII. 39. 2. IOIUI . fâcfuid din eul propriu un centru absolut. Macarie Egipieanul. 2. 36. Sf. Scant.. loan Scârarul. Sf. Sf. XII. IX. nu are nevoie de nimenî. 2. 12. Bizuin-du-se desigur pe liberul său urbitru de care dispunea. XXII.41 Vedem astfel că mândria este o paiimă de o gravitate extre-i nu SI mi n Părinţi nu incelează să spună că estc cea mai rea dintre (oalc pa-timile. păcatul a constat în ascultarea îndemiuilui diavolului.toţî oamenii de mai târziu. 44 oentru că ea a dus la căderca lui Satan şi a îngerilor care au devenit diavoli. loan ScurnruJ. învesmîintat în lumina dumnezeiască şi strălucind prin dărnicia Ziditorului printre celelalte puteri cefeşti. întocmai ca şi Dumnezeu.*1 Dar „nădăjduind sfl ajungS Dumnezeu. nu prin binefacerea acelei dărnicii. 5-6). Această singura cugetare a devenit penlru el prima cădere". 28. 6. Aşeyunintrie mânehtirefli. 2.4 iar apoi a omului insuşi. XVI. învăţâturi de sufîet fotositoare. II. " Ihidcm. " Sf. care in chip mincinos i-a spus. I. „vcţi fi ca Dumnezeu". III). care au alunecat spre nccredinţă. OmUu In Matei. Sfântul loan Casian explică astfel păcatul şi câderea lui Satan. Sf. '&cara. XII. frtrafrază in 150 <te capete. Sf. splendoarea inţelepciunii şi frumuseţea virtuţilor cu care-l împodobise harul Creatorului. XII. hivafaturi de sttflet folositoare. XXVI. Omilii dulumriceşti (Col. loan Casian. 7. 4. Sf.4. Awn Dorolei. Avva Dorotei. de pildâ: Aitoflegm* N 558. XXII. loan Gură de Aur. XV. " A/eztlmintete riuitiâvtirt'şti. LXV.-In rele 50 de Cuvinie ate Sf. Semoţindu-se pentru aceasta.46 Fundamentul şi esenţa mândriei le aflăm ccrcetand tocmai cauzele căderii originare. Scant. . loan Casian.50 arfitând că acest păcat s-a perpetual prin lucrarea diavotului în toţi oamenii cuprinşi de mândrie. N 641. loan Qurf de Aur. Am arătal dejacă pacatul strămo-şesc a consfat pentru om .Mtltulriti împotriva Lui. ca şi cum nu-i mai era de irebuinţă ajutorul divin pentru păstrarea acestei curăţii.Scărarul. XV. 39. 2. A^ezilmmiele ntâiuhthvyti.2. spune Sfântul loan Gurn" de Aur.47 Tot el aminteşte spusa Psalmistului: „lata omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui. în re-vendtcarea pentru sine a unei autonomii absolute şî în voinţa de a se dîspensa de Dumnezeu. " Ibidem. ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei şi s-6 înla-ril mtru deşertăciunea sa" (Ps. a pierdut şi ce era". XV. 44 A sc vcdea. loan Scfirurul. 2. XXVI. 115. pretinzând că. 4. Omilii ta loan. 211 . 4-5. s-a încrezut cfi deţine prin tăria propriei naturi. 3. 1. 6. IX.în autoîndumnezeire. şj in afirmarea propriei superiorirăti. Sf. în căutarea unei slave numai pentru sine. Cf.

punându-le pe toate pe seama sa." Cel mai adesea aceasiă formă de mândrie pune stăpânire pe monah. 2. 31. 52. a ibidem." făcandu-1 să se conside» pe sine cauza vir-tuţilor şi faptclor bune şi. loan Scârarul. 716B. 212 . V. 84.tagăduire a ajutorului lui Dumnezeu şi fălire cu râvna 8a'\ Trufaşul refuză să-L pri-vească pe Dumnezeu ca Ziditor al firii sale. ibidem. 64. " Cţ. dar de mândrie ne îm'■' Sf. 4. LIV. omul se mândrcşte dacă vede în virtuţi expresia propriei sale valori şi rezultatul propriilor merite. UV. 25. Cortvotbiii dubovniceşti'.s Stantul loan Gură de Aur spunând chiar câ „toate păcatele vin din lipsa noastră de grijS. XXII. ca în cazul lui Salan. Rttsptwxitn nitre Tatasie.. 1. formă de mândrie „loveşte în mod deosebit pe cei pe care-i descoperă că le-au fost de folos unele virtuţi'""1 şi se manifestă cu mai multă tărie „după cc le-am învins şi am triumfal asupra celorlalte (patimi)". 84. să nu mai recunoască ajutorul care îi vine de la Dumnezeu. Sf. Macarie Egipteanul. Mncarie Egipteanul. VÎII. 52. implicit. II). mandril este eel care „se îngamfăcu bimurile primite de la Dumnezeu. iar nu pe seama lui Dumnezeu". '" Captiedexpre dm&aste. 493C. 25. 10.1 Sf. PG 90. PG 90. Antireliml. III. Capeir despM drQgo&i." Avva Dorotei spune că eel mândru „punc pe seama sa isprăvile săvărşite. 4.Maxim Mărtiiristiorul. manifexlăriif sifetul in carr xe prmiuv bottle spiiiHudc Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu. XII. 14.'. Cf.61 Tot el spune că tot omul care socoieşte „virtutea şi cunoştinţa ca izbânzi fireşti ale sale. liihpnnsuri câtre Tatasie. " Cf. Omilii duhovnueşii (Col II). PG 90.*: care uneori. ia forma revoltei fftţişe.492A. II. ca început şi ţel al fiin(ei lui. pe care îl loveşte in mod deosebit. Altfel spus. Seam. VIII. I. ca şi cum ar fi ale sale". * Evagrie. Sf. 11. Sf. II. ('aptt« de. tot aşa. XXI1. Maxim Mârtnrisiionil. 38. 14. Antireticut. 12. I'mtatul pmctic. Sf. Corivoririri duhovmrex'i. loan Casian.63 inţelegem asrfel de ce Sfinţii Părinţi arată că această." Aceeasi învăţătură o găsim şi la Evagrie" şi la Sfântul Maxim Mărturisitonil. iar nu prin ajutoml lui Dumnezeu. 111. Maxim M&rturiritonil. 12. V.*3 <lar de obicei se manifestă ca . 491A 1 Ihidrm. 493A. ''" lnvâfdiuri de sufîet fohxiltxire. 59. Omilii dtduivmcesti (Col. Maxim Mărturisitoriil. ■'• JVratatul pmctit'.Descrîerea. M' Sf. Evagrie. Sf. 61 Răspunsuri cdlre lalasle.00 După acesla din Urmfi. Sf. "Ibidem. 1 Cf. loan Casian. dacîl îşi închipuie că a dobândit biiuinţa asupra patimilor prin propriile puteri. Antireticttl. 38. 6. nu ca damri dobândite prin har"" da dovadă de mândrie. 25. VIII. izvoriind din paiiiciparea la desâvârşirea dumnezeiască.tpre dmgoste. loan Casîan. iar nu daruri ale Duhului Sfânt. Axezdmintrte mândstiresti. 24. II. ca izvor al tuturor virtuţilor şi bunătăţilor. Sf.

fie-penlru că se depărteazâ dracii in chip viclean. 213 . fără ca aceasta sfi însemne că nu le avem deloc sau că s-au împuţinat. aratâ ca nuL cunoaşte sau câ L-a uitat.XXn. lar prea înţeleptul bătrân i-a spus.i/. II. lar acesta. afară de una.70 Cele două forme de mândrie pe care le-am prezentat.! de El şi a se afirma pe sine ca unicul principiu şi ţel al propriei existence este o manifestare a acestci rnândrii fundamental care perpetueazâ pacatul strămosesc. ca una ce e cea dintâi dintre ele". ele dormilcaz. nu sum mândru. cu toate că sunt foarte difcrite. *lbiâm. III. spune că „patimile s-au depărtat uneori nu numai de la unii credincioşi.ii in afara lui Dumnezeu. fîecare yhni/ii hi Oziu. Cnjjficdespre dmxoste. toţi ceilalţi oameni raman robi ai ei. XXVI. aşa cum ne aruiii Sfăntul loan Scărarul.67 Dar nu numai atunci când omul se luplă cu patimile şi le biruieşte. dacâ această forma de măndrie îi ameninţâ in mod special pe cei îmbunâtăţiţi. împotriva lui Dumnezeu. ar Fi greşit să credem că ceilalţi oameni sum scuLiU de ea. vorbind despre această patimă. nu sunt totuşi separate una de alta ^i independents Ele sunt cele dou. I. dintr-un motiv sau altul. îi menţine într-o stare de separare de Dumnezeu. '■* Ibidem. Oricine trâieşte depârtat de Dumnezeu. Daca prima dintre ele îl ridică pe om împotriva semenilor săi. chiardacă uneori Una capătă mai multă amploare decât cealalt. lar a lr. a scăpat de această* patimfi. 1 Sf. Sfântul Maxim arată în acest sens că atunci „când patimile îşi încetează lucrarea fie pentni ca se ascund pricinile lor. fte chiar pentru scurtă vreme. Pulem spune că omul arată un oarecare grad de mândrie ori de câte ori stăniie într-o stare de relativa depârtare de Dumnezeu.! cu totul autonomă şi independent. pentru cfl s-a „cronicizal". se iveşte mfwdria ca să le ia locul.1 sau nu ni se fac vfidite. punându-ne înainie următoarea pilda: „Un biltrân fo. ci şi atunci când. A. 14. zise: lartă-mă. Dar adesea ea nu mai este remarciiiă. aşa cum aratd Sfântul loan Casian. '•'Scam. 39. 40. 2. " Sf.ni. iar cea de-a doua. de fapt. 59. a duce o existent. orb fiind. sc strecoara milndria'V* iar' Sfăntul loan Scărarul. in su-fletul omului vine măndria.sezâminwli' mâwisfirefti. decâl cuvânlul ce 1-ai zis: nu sunt mândru ?". Ce alta do-vadâ mai vădită* a patimei acesteia ne poţi da. dând astfel dovadă de mândrie.!. pâYinte.'' de fapt. Ele au ISsat-o pe aceea singură sa* umple locul tuturor. ci şi de la tinii lară credinţă. le-a cuprins iniiraga fiinţfl si.uîe cunoscă-(or îl sfatuia duhovniceşte pe un tânăr care se trufea. singur sfântul. fiule.! fete ale mândriei şi stau întotdeauna împrcună în sufletul omului L. că-L tagăduieşte şi vrea să se pună în locul Lui. adică eel care a ajuns la unirea deplbia cu Dumnezeu şi cu totul transparenl harului Său. XII.''" Vedem din aceasta ca.Mandria bolnăvim atimci când facem binele . III. Maxim Mfuiurisitonil. loun Cusinn. Căci în locul patimilor biruiie. chiar dacă ignoră acest lucru sau îl ncaga.

Pentru că se absolutizeaza pe sine. nevoind să vadă chiptil lui Dumnezeu din ceilalţi oameni. culmea si central. să-l . înlocuind voinţa lui Dumnezeu cu voia sa impotriviloare şi facând din ea un principiu absolut." Este limpede.Sfnntul Maxim Mfirturisitorul. 38. în pane o face din acelaşi motiv.74 Crez«îndu-se superior altora. atribnindu-si toate calitaţilc şi virtuţile sau socotind că măcar în ceea ce priveşte unele dintre ele este cu totul desăvarşit. II. "Cf I In 4.. 20-21. demnilatea şi superioritatea lui Dumnezeu însuşi.1 nici o comparaţie care I-ar punc in inferioritate. izvorul şi teineiul tuturor virtuţilor şi a tot binele şi pricinuitoml desăvarşirii. căutând să-i întreacă. . căci adispreţui pe cineva pentru scăderile lui morale. itMmiJ'cstârile şifelni în care se produc bo/i/e x/tiritutife dintre elc îl înalţă pe om în acelaşi timp împolriva lui Dumnezeu si a aproa-pelui. el îl judeca f*tr5 mi 13 pe aproapele sau. Din aceasta pricină şi pentru a-şi afirma faţă de sine şi faţa de ceilalţi superioritatea. este totuna cu a punc fuptele bune pe seama puterii omeneşii.Tduieşte pe Dumnezeu şi se pune pe sine in locul Lui. arata. de pildă. ca nefiind nimic".: Ibidem. luând asrfel locul adevăratului Dumnezeu. refuzând să vadă în Dumnezeu principiul şi ţelul existenţei . 214 . se înţelege că va dori sa porunceascS altora.Descrierea.şi pentru cS îşi afirmă autono-mia absoluta. El il dispreţuieşte "şi-1 umileşte pe aproapele sâu. după cuvântul Avvei Dorotei. şi invers. nu sufer. cel mandm ajunge sa se autoîndumnezeiască.nesocotească.?? pentru câ atitudinea omului faţă de semenii săi este în fond legatS de atiludinea faţă de Dumnezeu.Vşi apere cu orice preţ imaginea avantajoasa pe care 0 are despre sine şi pe care vrea s-o impună tuturor. lar faţă de tot ceea ce i-ar putea prcjudicia superioritatea se arata aspru şi agresiv. recunoscănd câ nu poate face nimic fară ajutorul lui Dumnezeu . că prima formă de mândrie îşi are izvorul şi temeiul în cea de-a doua: omul se trufeşte şi se laudă pentru că nu recunoaşte faptul ciî virtuţile şi calitâţile şi loatc bunurile pe care crede eft le are prin meritele sale îi vin de fapt de la Dumnezeu. nu va asculta şi nu se va supune faţă de nimeni şi de nimic. chip csire face din fiecare om un flu al lui Dumnezeu şi care-i conferă. voind s. ajunge. nemaicinstindu-L deci in el pe Dumnezeu. in loc de a raporta binele la Dumnezeu. pe de altă parte. Omul se arată mandru şi înfumurat pentru că se increde In propriile sale puteri . se teme de tot ceea ce i-ar putea submina preţuirea de sine. trufasul nu adinilc nici un rival. el face din sine un mic dumnezeu.în loc să-şi pună nădejdea in haml dumnezeiesc. 15 invaţiituii <l<> suflet foltmtoure. principiu] şi sfârşitul tuturor celor create. Dacă î! înjoseşte pe celălalt. 1 Capers dt&pn drogoste. îl dispreţuieşte şi-l umileşte. II.sale. socorindu-se mai pre-sus de loţi si plasându-se în centrul tuturor evenimentelor. Cel care este cu adevărat absolut. prin participare. pentru cfi-L tăg. Şi pentru câ nu-l mai cmsteşte pe aproapele său ca faptură creatâ dupa chipul lui Dumnezeu. Cel care dă sens şi valoare fiecflrui lucru.

cel pe care a pus stăpîinire această palimfi suferS de aceeaşi boala ca si nebunii (paivou-fevoi)". 41. loan Casian. 64. Leonţiu de Neapole. XXXIV." „ucigătoare". 6. Ill. într-un cuvânt. SC. XI. Ihnt eaiecheses baplismales. zice: Accsta este nebun (uoJpoc. 3. că „mândria este pentru sufletca febracare aprinde mătltilarele Irupului". I. 424.*' De asemenea. 8. 4. XXVI."0 La fel zice şi Sfânttil loan Gurâ de Aur. I. Hie Ecdicul. de aceea este plin de sine eel trufaş. sc crede înţelepl. 87. *: In afară de rcferin(ele date infra. Ctdegerr din sentinfe/e tnfp/trpfilor. lnvâţăluri de sujlet folasitoare. Sf Isaac Sirul. 23. de pildă. 4. 3. Ciitefieze bnpiisnude. Dumnezeu vazând această neruşinare. cue in. 29. 10: XII. Sf. Caleheze bapliswtde* V. lot: ci!.. loan Scfirarul. armgantia. XVI. vrea să aibă întotdeauna dreptate şi să-i înveţe pe toţi şi nu suferă să fie cu nimic contrazis. Sf. 62. M Omilii In loan. Sfinţii Parinţi socotesc acoastS palimă drept o forma de nebunie. ni jailor. căci nu este om mai lipsil de minte decât eel trufaş". după cum molima care se întinde peste tot vatămii înireg Irupul". Avva Dorolei spune: „De ce am cazul in toata starea aceasta vrednicii de plans? Nu din pricina mândriei noastre ? Nu pentru nebunia (Anbvoia) noastră? (. loan Scărarul. 34. III. I. Hoi sensu semper. 202) scrie că „SITiniul loan Gurit de Aur in mod obisnuit dă ca sinonim pentru ănbvoxa tcnnenul ii/tepnitavla (. superlyia. Epistale. 798C. IV.) lar Field pe buna dreptate scrie: „dtrcbvoia.scarnniî lipsfi de judecatil. Omilii la Ozie. 8. l'axiowl. Sf. Sf. 4. Sf. Vai'Bamifie şi loan. XII. Cuviiiie despre nevainfd. 50 bis. de: Sf. loan Gură de Aur foloseşte adescori termenul dtnovoict. Pilda VI. 4.. XVII. 5. V. XVI. !? St Maxim Mtirturisitorul. Aceeasi afirmaţie o regasim la Sf. Aşezânuntete mănâstiresti. Omilii la loan.77 „pesCe măsură de mare şi foarte crudă". de pildii: Omilii la niviniele din Isaia. III. nr. : ' Omilii In I Thiu'iei.. apud Chryxoilonuni accuril" <PG 58. I.. Capete detpre dragoste. loan Gură de Am.)". Wenger (în Jean Chrysostome.'" Sfântul loan Gur5 de Aur spune răspicat: „Mândria nu este altceva decăt pierderea minţii.7" Mândria. 2. 4. A. spune Sffintul Grigorie cel Mare.înfricoşaiă". 3. XXII. loan Casian. 1 ■ Sf.. 924)".. Viaftt Sfânlnlui loan din Cipru.Miindiia Şi lot astfel. Aşezthmntele mânăsiireşti. Sf. Omilia la cuvitiiete din haia. Scam. 4. §i.115 * Tcnnenul este folosit. 111.-4 Acelaşi Slant Pîirinle mai spune c3 . a se vedea: Henna. A se vedea. Scrisort didiovniresli. Omilii la loan. loan Gura de Aur.) De aceea. M Sf. note 3. loan Casian. ci se socoleştc pe sine masura tuturor lucrurilor. 65 (5>. pentru a desemiia inândiia. fiindcă este cu totul goi de Dumnezeu. o boahl cumplită pe care numai nebunia o naşte. Rdipumuri către TaUuie. Maxim Mărturtsitorul.8' Vorbind despre păcatul strămoşesc şi despre urmările tui devasta-toare. 42. 215 . pentru că nu recunoaste in Hristos arhctipul firii sale. „vatămă suflelul. " Sf. 37. Scam. Sfinţii Părinţi socotesc mândria o boală7'' . el lc judecă pe toate şi crede că Je şiie pe toate. p. *' Comeniariu la lev. Isaac Sirul.

Atitudinea fireascS a omului atunci când face sau când descope-fă în sine ceva bun este de a-l atribui lui Dumnezeu. lar înălţarea lui se euvenea s-o facă în unire cu semenii săi şi. Hristos însuşi ne este pildă pentru aceasta. 64. 23. 216 . 10. 17-18). pe temejul virluţilor care fuseseră sâdite în firea lui şi prin împroprierea tot mai sportta" a harului dăruit de Prea Sfântul Duh. spun Sfinţii Pitrinţi.lul". n Cf.*1.llţare a omului sprc Dumnezeu. 12). el esle „ca şi orbii şi-şi pierde dreapta judecată". La baza mândriei mai stă şi o altâ pervcrtire.. (hni/H (a I Timotei. căci. 4. Afirmandu-se şi înălţăndu-se pe sine in afara lui Dumnezeu. 716B N " ibidem. stă neştiinţa. La baza tuturor Jormelor sale. 9n Omitii itt 2 Tesatmutxrti. numijestări/e şifetul in rare se prfniiic bolile s/Mritueite tn ce conslă caracterul palologic a! mândriei ? fl putem consulera. avea omul să se îmilţe la siava dumnezeiască. mdumnezein-du-se pe sine si . fără Dumnezeu. aducând in sine la imitate întreg cosinosul. '" Commtariu ia Im\ XXXIV. Sfâiuul loan Oură de Aur citeaz. Sir. omul ajunge sâ se „foloseasca de bine pentru a face r. Or. 2. Sf. XVII. în primul rând necunoaşterea lui Dumnezeu. Maxim Mslrrurisiioml. legato de cea pe care locmai am arătat-o. XVI. si refuzând comum-unea cu semenii."7 Astfel.Prin sinergia nevoinţei sale şi a harului dumnezeiesc. desigur. aşa cum am vflzut. şi prin propriile puteri. rAspunzând celui care-L numise „învflţătomle bun". omul a pervertit această tending fireascâ* înălţândii-se mimai pe sine.încrezându-se în euvintele inşejătoare ale saipelui . fără hunil Lui. a fost creat penlru a sc înălţa la Dumnezeu şi a ajunge la unirea cu El in plenitudineii iubirii şi a cunoaşrerii. se ("ace pe sine cauzîl şi scop al binclui şi se slăveşte pe sine însuşi. „Nu multa cu-noştinţa" îl duee pe om la nebunia măndriei. omul s-a ridicat şi împotriva acestora. 1305A-I308B. a se vedeii Sf. de a-l socoti un dar al Său şi de a-I aduce slavă şi mulmrnire Dătittorului a tot binele. un cfecl a] pervertirii unei tendinţe fundamentale a firii omenesti.w Din necunoaşterca lui Dumnezeu eel mândru ajunge la o percepţie delirantă a realităţii.1"' Această neştiinţă este. tăind astfel firea omenească cea una. adică a nuL cunoaşte. înălţarea omului la Dumnezeu urma să se faca prin împlinirea asemănării cu Dumnezeu. I. cum constată Sfântul Grigorie eel Mare.DeSCfiena. Omul. adică prin conlucrarea omului cu Dumnezeu. PG91. începător şi desăvârşitor al tuluror celor bune.1"' Caracterul patologic al mandriei este dat şi de alte caracteristici ale ei.ui. iithpumuri câtre Talasir.493C. trebuia şi pe acesta $d-\ unească cu Dumnezeu in sine. ca şi în cazul celorlalle patimi. „începutul trufiei omului este a părifsi pe Dumnezeu" (Inţ. 52. ci neştiinţa".! acest verset în repetate rânduri.voind să ajungă . PO 90. Cel măndru însă raporteaz«l binele la sine însuşi." lar Sfântul loan "* Cu privire In această în. 106.Omitii la I.Hm. Ambigua. spune Sfântul loan Gură de Aur.ca Dumnezeu" prin sine însuşi. spune Sfântul Maxim Martu-risitorul. ti spune: „De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun decflt until Dumnezeu" (Mc 10. a ajuns sa se afirme şi sâ sc înalţe împotriva L. Maxim Marturisitorul. I. PG 90.

. omul . Oare. luinină". XVI. EJ se trufeşte.. în acelaşi sens.92 Mai intâi de toate. căci.) nu este el. s-a bucuraiîn vis?'\M Acest delir este vădit inai ales atunci când omul mândru îşi atribuie cali-tăti pe care nu le are şi când înire ceea ce-şi închipuie despre sine şi ceea ce este cu adevăraC exist. gă&im scris în Cartea lui Isus Sirah (10. ci-ţi pricinuieşti osândă. şi penfru orice virtute. omul nu este de fapt deciif un fel de unealtîl şi deci dti are pentni ce sa" se niandrească. spune câ" .! un dezacord vizibil pentru cei din jur. că „eel înrobil de aceasiă patimă ajunge să nil miii vadâ limpede lucrurile".'' lar lucrul acesta nu este adevaiat numai Gflnd este vorba de faptele bune pe care le săvârseşle. serin alfubetica. 1 Pi 1. şi a uita de Dumnezeu care a făcut binele> nu numai ca pierzi binele. Scam. Apoftesme.. „Prin aceasta (a te lăuda pe line. Sfântul loan Scăranil. se întreaba Apostolul Pavel. XVII. şi penlru orice pornire bună.nu esle decât ţârâflă". VarsanuFitf şi loan... candva. 412. într-o noapte. vrednic de râs ? Nu este el. in [imp ce. el ajunge să se socotească dumnezeu. de ce les fâleşti. '•' Omilii la loan. scrie Sfrintul Varsanufie.) iar murind va moşteni. 6. pe care să nu-J fi primit ? [ardaca l-ai primil. „Cel care se trufcşte pentru cele ce nu sunt decât umbre.măndria esre sSracia cea mai de pe urmă a suflefului ce-şi naluceste bogăţia şi-şi socoteste mtunericul. 412.95 Dar chiar şi atunci căncl omul se laud» cu unele oalităţi pe care le are cu adevflrai. bunuri care-i vin de la Dumnezeu şi pe care nu le are decat prin participarea la bunât^ţile cefe dumnezc-ieşti. in afara lui Dumnezeu. Scftsori ditlwvtuceşti. m fond. 9). 4. „Ce ai. lar Sfântul loan Gură de Aur spune. în mod nebunesc. „Pentru ce se imfeşte eel ce este pămânl şi cenuşa. asemenea unui sărac care n-are ■l\ miînânce. Astfel. 4. ' Cf. pentni ca. Punăndu-Ie pe seama sa. ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor. 18. Varsamifie şi loan. 24) (.. ™ Scrifori duhm •nictiftl. I Sf. 7). aşa cum am araiat. roate i-au fost daruite de Ziditorul sau şi numai cu harul Lui au putut fi ele împlinite.'18 Jar Sfânlul loan Scărarul subliniază nebunia unei (itifheze bffptisnKtft. iar „bunurile" sale sum stricacioase şi trecătoarc. V. ireale. se crede a fi cineva. în acelaşi sens. Avvn Petru Pioniful.. într-una dinlrc definitive pe care le dă acestei patimi. 409. de fapt. Sirisori duhovnirrfti..'"' Atunci efind face vreun bine. jşi închipuie ca are o calitale sau aJta. îndrăznind să pui pe seama ta aceea pentru care trebuie să înalţi mai degrabă mulţumită jubitorului de oameni Dumnezeu". 4. Sf. dar se lauda cu desfâtărilc de care. el îşi atribuie sieşi. care-şi înalţâ" inima pentru lucruri care se tree ca floarea ierbii (cf.. sortite pieirii. se înalţa.. ci şi când gândeşte ce-va bun.Mtindria Gură de Aur spune. când în viaţâ f'iind el le leapada mereu dinăunlrul sau (. ceJ mândru nu se vede pe sine asa cum esle In realitate. viermii ?". 411. "' A se vcclca. " SI loan Scărarul. 217 1 . XXII. ca privire In aceasta: Sf loan Guru de Am. oare. Omilii la I Timoiei. eel trufas îşi sporeste delirul.

Neştiind ce este şi avimd o percepţie deliranta asupra propriei reaiităţi. I Cor. IW Cf. XXV. V.1 nu e nimic". Nici un om nu este vrednic de dispreţ. iar valoarea şi demnitatea lui nu sunt cu nimic mai prejos "Seam. fălindu-se pentru (oare aceste motive pe care le-am arătat. 12. unicitatea fiecărei persoane se afirmă în relaţie cu a celorlalte. 4-6. Am spus deja câ \\ umileşte şi-l dispreţuieşle. în unitatea comunitiUii umanc al ca>ei arhetip este Biserica. iar din acela face un simplu mijloc de laudă de sine. sau eel putin cea pe care el însuşi şj-a facut-o despre sine şi pe care aşteaptă ca celălall să i-o redea neşlirbita". 1967.11" de aceea între oameni sunt deosebiri. 11). omul mândru nu mai poale cunoaşte cu adevSral pe nimeni şi nimic. Dc aceea Sfântul loan Gură de Aur spune că „acela.'"' Cel trufaş. 3). 21). un soi de oglinda in care. cu damrile lui Dumnezeu". Lossky."" chemată să-şi desflvăr-sească propriile daruri duhovniceşli. 2IX . omul irul'aş caută sâ se separe de ceitalţi oameni. fiecare om esle cu totul unic. în afara lui Dumnezeu. 1 rt ibidem. Fiecare om. "" ihmlii ht Mniei. este o persoana" distinctă de toţi ceilalţi. in loc s3 vadă chipul lui Dumnezeu. ca şi mâdularele trupului. cum spune în continuarea textuiui citat Sfântul loan Gură de Aur: „eel mândru nu se cunoaşte deloc pe el însuşi'V"1 Aşa cum scrie Aposlolul Pavel: „De se so-coteşte cineva că este ceva. p. "w Cf. deşi nu este nimic. spre folosul comun (I Cor. şi nimeni nu poate spune că se poate lipsi de ceilalţi (1 Cor. nu esie decât praf şi pulbere. în loc să-l înalţe pe semenul său întru Dumnezeu. adică având un mod propriu de a realiza natura uma-nă şi de a face vădit chipul lui Dumnezeu din el. XXII. trupul lui Hristos. 7). Paris. ci a complementaritâţii.Descriereu. unii având mai multe calităţi şi daruri decât alţii. are un anumit rol. Pe de altă parte. legâtura cu semenii căpătând în acest caz forma unei neincetate împotriviri. dar c nebunia cea mai de pe urmă să se falească. în cadrul unor relaţii fireşti şi s&iătoase. îşi vede reflectală propria imagine. o anumita funcţie. se înşală pe sine însuşi" (Gal. 12. ca seaman al sau şi frate. mai cu seamă. " Ibidem. 4. 12. eel trufaş nu-şi cunoaşte semenul. care soco-teşte c. dovedeşte o totals necunoaştere de sine.'''1 Adevărata cunoaştere dc sine pcntm om constă în a şti că prin sine însuşi. Dar toate aceste deosebiri îşi regăsesc în Dumnezeu unitatea lor fundamental* (I Cor. necunoscându-i demnitatea de fapturâ a lui Dumnezeu şi nerecunoscându-l ca frale a] său hilru Hristos. Desigur. sc cunoaste pe sine. nu sub forma opoziţiei. dimpotrivă. 109. doreşte să se arate cu totul deose-bil şi superior fală de ei. 12. el se înalţS pe sine. Relaţiile cu semennl sunt de aceea perturbalc. moiufesitîrilf ţifetttt in cm? « proditt bolile spirituale asemenea purtări: „E ruşine sS se mfindrească cineva cu podoabă slrăină. in loc să-i simtă pe ceUUalt ca aproapele lui in Domnul. 6. are utilitalea şi imporfanţa sa.107 Mai Intfti de toate. 15. Â Vintage el ă In ressembUmre de Dim. prin închipuirea de sine.

în smerenie şi frăţietate.) eel mai cumplit dintre rele. aşa cum am spus. ba chiar cei care an mai puţine calitaţi sau daruri sunt cei enrora li se euvine mai multă cinsie (cf. I'mtontt. Hernia.. dimpotrivă. Aproapele devine un rival. . Omitii la Ojja. El se iubeşte pe sine si numai pe sine. 13-17. stabilind o ierarhizare proprie. Astfel patima mândriei ajunge să se identifice cu patima iubirii de sine. de asemenea: Sf. 22-25).. in care el es(e situat pe Ireapta cea mai înaltă. care o abate de la menirea ei fireascii pentru a o tndrepta numai spre eul propriu. perturbând profund relaţiile dintre oameni şi devenind. A se vedea. prin urmare. prin iubi-re.ţ ^pevdjy).Demonul trufiei pricinuieşte cea mai grea cădere a sufletului". în loc să-şi folosească darurile proprii penlru a-i ajula pe ceilalţi. 1052. m 1 " Cupeie despre deosebirea gândunfor. Astfel."" Fiind o forma dc nebunie. mai puţin hăruiţi. /\ iravcrs fa tradition mami-scrife d'Iîvagre ft' i'ontitju*?. cu sine însuşi şi cu cei din jur.Mdndritt decât ale altora. 111. Nemaifiind m stare. iar mândria se vădeşfe a fi factor de dezbinare şi separare. el scrie: „îndata (după demonul slavei deşarte) vine demonul mândriei. Intr-unul dintre capitolele ediţiei neprescurtate a liatatului său.IDf' Iar în altă pane. ieşirea din minţi (ăK<notcn.. 1 Cor. deosebirile si chiar inegalităţile. să se îndrepte spre Dumnezeu şi s. sursâ a nenumărate rele. ducându-l la răul eel mai mare. iar loţi ceilalţi sunt puşi pe trcptele cele mai de jos. Pilda VIII. in loc să fie desfiinţiite în simţirea unitaţii de (nip al lui llristos. " J MuyUlennans. pierderea minţii (otiziipiQ ©peucov)". 23. Toţi Sfintfi Părinţi. ducând la distrugerea legăturilor armonioase pe care.i se deschidă cu adevarat către eel de lânga el. omul le stabileşte atât cu Dumnezeu. omul se retrage in sine şi se inchide in lumea mărginila a eului propriu. 219 l#ccfo . cât şi. socotesc mândria o patima deosebit de gravu. loan Gura de Am. nebunia (paula) şi vederea unei mulţimi de demoni în aer". scrie Evagrie. din pricina mândriei. I. p. Louvain. intrand astfel înlr-o legătură de unire prin contemplarilatea lor trâită îa Dumnezeu. 47. în El. arătând că mândria ajunsă la culine duce la nebunie: „(Demonul trufiei esle însoţit de. 3. prin mândrie sunt tot mai mult accentuate. Capacitatea de a iubi pe care Dumnezeu i-a dal-o omului pentru a se uni cu El este pervertită de omul Irufaş. acţionănd întotdeauna sub impe-riul acestui eu egoist pe care-l exaltă la infinit. 14. 75. Măndria constituie astfel ne-garea iubirii. Omul mândru. Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare. 12.IOft Evagrie spune ca mândria duce la ieşirea din minţi (tKC~*aoiţ): Tratatut pmciic. poate duce la stari acute şi tipice de nebunie în înţclcsul curenl aJ termenuluL îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect. din care am extras citatul de mai sus. care aduce in chilia monahului fulgerări de lumină neîncetate şi balauri înaripaţi. abate aceste daruri de la ţelul lor fi-resc şi ie foloseşle în chip egoist penlru a-şi afirma unicitatea prin opoziţie faţă de aproapele sau.

N 592/60. thnilii la Ova. in Omiiula Af«/«. XII. Sf. adevâralc halucinaţii. Sf. Awn Antonie. numifestârilt' ft ffltil în care sr produc ba/itr spiriltmle monahul „vede cum aerul din chilie ia foc şi este strabălut noaplea de fulgere slnllucitoare."9 înstrainându-1 pe om de Dumnezeu. RăspunsuH cfitre TaUtsie. ca. h'toriu toitsiacâ. Râspunsttri nitre Tolasie. Sf. 52. să-şi îasă cu totul din minţi". •• Apofuwne. in fond. 39. PG 90. 8. . Ceia 30Q tie caprh... scrie Sfântul Grigorie eel Mare. în urma unei asceze în-dekmgate. in limbajul ascetic al vremii. 17-19. a fost luat în stăpânire de un duh pitonicesc"."0 şi tot aici. SI Tulasie.17' fl face sit piardă cunoştinţa duhovniceascaV" apoi toate vjrtuţile dobandite. '* Cf. „ajungând la multS mândrie". 52. 1 I'aladie. Muxim Mărturisitorul.6. sau mucenic. „întru ieşire din minţi (ătcoaaaic. smintit de teamă.Descrierrti.. Se ştie. atunci. şi locul tot este plin de etiopieni" (care...l *Apofiegm«.Scam.'" „Toate lucrurile rele ni se în-lâmphl din pricina mândriei noastre". în cuvântul despre mândrie. Sf. Sfântul loan Scârarul. că patima mândriei oferă un teren prielnic pentru vedeniile înşclătoare prin care diavolii îi amăgesc pe monahi şi care sum. XV."1 Istoria lausiacă ne prezintă şi ea douii cazuri asemănătoare: al riionahului Valens"3 şi al lui Eron. 25. |K Cf. PG 90. sub efectul acestei patimi şi-au ieşit din minţi. de asemenea. 1. 2. 493A. spune.''''' „Semeţia esle cau-Za şi rădaciua bolilor". ' .oc' e! arată cum saYmanul om „cu minţile rătăcite. IX.ui şi de darurile dumnezeieşti. 63.X m Ibidcm.120 mândria îl lipseşte de ajutoml l. 115. HI 3. 34. „Mandria.. Descriind urmarile acestei stări. Scrisori <luhovnicf)li. Omitii la loan.. 1 ''■' Ihiiiem.KlOO. "" Ipoflegme.1" care. 1. din pricina mandriei."* Mândria are numeroase alte efecte palologicc. uită câ este om".1"1 care în altâ pane zice că din cauza acestei patimi a ajuns omul să fie „înconjurat dc scârbe şi dureri". zice-se. sau vreun dar (harismă).85. 111 Cf. Nicliila Stithatul. XXII. seria alfabeticS. amăgindu-se nenorociţii. Varsanufie şi loan. descrie o asemenea situaţie: „CAnd dracul se sălaş-luieşte în lucrftorii lui.tif. Sfinţii Părinţî spun că ea este pricina tuturor relelor care-i vin omului.0 1 220 . îi împărtăşeşte vreo descoperire de taina. 19. în ceea ce-l priveşte. Sfântul loan Casian. afirmfl SfSntul loan Gură de Aur.lXV. Muxim Msirtiirisitorul. în urmă. Apojtegme. C'ap&ie tlexprr ilrago. ia chipul. IV. 492A. învaţă un Bătrân. nu '■ llmlem. '" AseztimitUele mânâmreşti. Citim în Pateric cum unii monahi. al unui sffint înger. aflăm despre un călugar care „umflându-se cu mândria. Sf.117 „Potopul de rele care au pangărit lumea a venit din pricina mandriei". Opevcou) au venit". îi indică în mod simbolic pe demoni). 493A. arătându-sc în somn sau şi în stare de veghe. XV. loan Gură dc Aur. 26.

. Seem. ea loveşte tot sutlctul şi-l strică în intregime. spre deosebire de alte patimi..ni „Cele şapte păcate de cflpelenie sum vlăstare răsărire din aceastâ rădăcinS rca".. XXXIV. . 2.XXII. Capete despre draxoste. 10. dnliov/ticeşti. lM Cf. . XVI.124 şi tot cl arută că. care nu se împacă să vatăme un singur mă-dular. ('ete 225 de capete. loan Scaiurul.. LXV. Asezămintele mânastireşti. XXII. Sf. IV. răpune trupul în iniregime". 27.11 judecarea aproapelui. . Nichita Slithatul. Scare. 1. Omilii la Ozw. Sf. 1" Omilii la Matei.1" Cu toate că intr-adevflr mândria este pricină a tuturor palimilor.lcatelor. ci pravăleşte întregul corp într-o distrugere totală". Sf. pe atât este cel mândni de strain de virrute".1 'y La fel spune şi Sfântul loan Casian: „Râul trufici. " OmiHi la loan. nâscAnd în suflel îndeosebi mânia.î7 .1™ clevetiiea şi defaiinarea " Comentarlu fo tov. 13. tot asa cum o boatâ molipsitoare. 75. Cf.13' lar Sfâniul Io. XXII. cumplită. Sf. 84. I. I. că* „acest păcal singur risi-peşte tot binele din suflet".IMi „Miindria este unul dintre cele mai mari pflcate. XXXIV. 1 "* Sf. 2. '•""Inf. 25. Sf. XII. IV. ". Grigorie de Nyssa. 28.28 1 '*' Sf. loan Casian.1-7 Este limpede c3 în acest fel mândria deschide poarta tuturor patimilor fntreaga tradiţie patristică prezintă cu constanţă tnvăţălura polrivit căreia mândria este „început". întinzându-se. Sf.in Casian notează: „Această boală. Cf. af'irma* Sfflntul loan Gură de Aur. I: Omitii 1a 2 Tesatoruceni. Cf.uriinlrlc nuinaslireşti.sţeztmriittrL'mânâsiirefU. e întocmai cu o boală generalizată. IX. Despre fedoria." învârtoşarea inirnii. III. I. Sf. Comentariu la lev. 6.. 28. Cf. 28.136 lar Sfântul loan Scăraml spune şi el că „pe cât este îjituiiericul strain de lumină. loan Scărarul. XII. I. Omitii iff loan. XII. care atacă numai virtutea care le este contrară. 23. 6. Sf. '" Cf. Sf. trebu-iesfi arătăm totuşi că ea se înrudeşte mai indeaproape cu unele dintre ele. SI loan Gură de Aur. IV. XII. loan Scăranil. 52. 493A. XXII. 3."4 ura'" şi toate formele de agresivita-te. Cf. trufia „surpă şi nimiceşte din temclii întreaga cetate a virtuţi-lor". ptf 90. 45. XXII... sau o parte a lui. 5. izvor şi maică a tuturor păcatelor". deşi este ultima in lupia pornita împotriva p. râclacină şi izvor al oricărui păcaf. 4. Miixini MBrtuiisitoruI.. 29.:w „rădifcina. loan Casian. XV.Mthidria se mulţumeşte să piardă o singură virtute. Simeon Noul Teolog. Scam. scrie Sfântul Grigorie cel Maic.S'rara.24. 221 \sr. 5. Rtixpunxuri cdtre Talusie. XXII.Cementariu la toy. XXXI. Grigorie cel Mare. Sf. 45. lT Sf. 1. I. Sf. Sfantul loan Gură de Aur remarca.. Omilii la Matei. 23. loan Scăraml. Sir. loan Scflninil. 2. I. Avva Ammona. Scara. '-'" Cf. Sf. fnvăţâiuri. Aşezăminteie mânăstiresti. CeU M) de capete. şi în ordinea lor este aşezată la urma\ totuşi esre prima prin origine şi timp". \a fel.... 13. Cf.Vraw. loan Scăraml. XXII. loan Gură de Aur. XXIV. 26. Talasie. 11 'lbulrm. . Seam.

.

omul boleşte de striciiciune". 50.. spunc că ea „boleşte de păcat". moartă din punct de vedere duhovnicesc. IV. manifest ările sijehit in care se proditc iwtite spitituale Biserica Ortodoxă. „dacă unicul scop al botezului ar fi ştergerea pacatelor. 1 Despre paecihiţti. ' In Icxlul citat din Sf. ei suni lotuşi moşteniloriî unei stări de păcătoşenie care le vatâmă firea. Astfel. • Trebuie însă să adăugăm că. altfel spus. PG 74.Oescrierea. 1975. Chiril al Alexandriei. după cum subliniază Fericilul Teodorel al Cirului. Grigorie de Nvssa. Paris. Sf. Despre ttnirea ipostaticii. Omilii la Matei. De aceea. 23. aflăin şi expresia: . PG 83. 226 . starea de păcat arata înstrăinarea de Dumnezeu sau. 1961. 6). care reia expresia „firea boleşle dc păcat".i ca nou-născuţii sunf lipsîfi dc păcat o găsim. Aceasră stare de păcătoşenie aralâ că firea omenească este slabă.19 Aşa se înţeleg şi cuvintele Psalmistului: „Ca iată intru fărăde-legi m-am zâmislit şi în păcate m-a născul maica mea" (Ps. 7 tstoria prescurtaui a evreilor. 157-16U Initiation (I la itwologie byzantine.21 Starea de păcat care afecteazH firea omenească nu este o pricină de învi-nuire a omului atâta vreme cat el nu şi-a asumat-o în chip personal. 18. în ceea ce-i priveşte pe copii. 4. Chiril al Alexandriei. 194-196. patimitoare.512. Slantul Marcu Ascetul scrie: „Murind primul om. . 18. iar nu pficatul lui Adam în sine. în stare de păcătoşie. 789 (citatil rnai sus). Omul se naste cu o fire bolnavă. p. carc afec-teaza" firea omenească. la: SI Grigorie de Naziunz.!E$' (5 (Rm 5. 12 chez Cyrille d'Alcxandrie et Theodorel". de ce-ar mai fi botezaţi pruncii nou-născuţi.*" muritoare după trup şi. de pildă. citatfi câicva ranchiri mai sus. loan Gun* de Aur. Cf. Meyendorff. Or. p. tâgăduind şi e] că omenirea ar fi partaşă la greşeala lui Adam. nu este cazul să vorbim clesprc aşa ceva. Despre prnncii morn' inointf He vrenu: PG 46. chiar dacă la naştere oumenii nu moştenesc pâcatul lui Adam şi chiar dacă sunl lipsiţi dc pacale personate. altfel spus. Studia Patristicti. considers că pruncii prirnesc Ca moşlenire urmările pScalului strămoşesc. că e părtaşa la „firea căzuia sub legea pâcalului". 177-180. arătând ca oamenii n-au moştenit păcatul lui Adam. A se vedea J. 10. Raspunsul 12. care este legat numai de persoana liii Adam. afirmâ (oluşi că din pricina păcatuluî aceluia „toţi sun! sub păcat" (Rom. 3. originiilul grec fe0' <i) nu poate avea accasta semnifi-ca|ic şi îndreptitţcşte învăţătura Sfinţilor Părinli răsăriteni cu privire lu pScnhil oiigi-nar. beteagă. 9).MI. IA Atum. păcat cafe s-a infins la loţi unnaşii siîi. adică înslrăinându-se de Dumnezeu. 19. mai precis."* adi-că. XXVIII. depărtarea de El. Cateheze baptismal*. nu mai puteam vieţui nici noi în Dumnezeu". 8. Sfântul Marcu Ascetul. " Tâtcuire fa Epistola cat re fiomani. care este diferită. neputincioasa. Sf."' Şi daca ştergerea pacatelor este una dinlre funcţiite botezului adulţilor. 5. ' Despre Itotez. stricăcioasa' şi muritoare ca urmare a pâlâ) penlru a se jnstifica învS|ătura despre rnoşlenirea piicatului lui Adam. urmând învăţătura Sfinţilor Părinţi răsăritem. 3. Cuvântări. care nu cunosc păcatul T'. ambele fiind echivnlente. în general vor-bind. pălimitoare şi stricăcioasă. XL. Sf. Sfăntul Chiril al Alexandriei spune ace-laşi lucru atunci când.

V.2* „Ceea ce pune stâpiinire pt' voinţa noastră şi o trage de la bine la riUi e într-adevăr o neputinţâ şi o slăbi-ciune a firii noastre". 18. Sf. Oespre închhuirea sv/ slujirea m duh şi itdevăr.i m. spre pficat. ('onvoibiri titihovniceşli.m este cea dintâî şi ce. in care se află la naştere. iar nu al său. scrie Sfâniul Grigorie de Nyssa. mişcările spontane ale cftrnii nu mi-mai la copii.24 adăugfind ca\ în urma călciirii poruncii de câtre Adam. 8. care. prin călcarea poruncii dumneze-ieşti: unul vrednic de osândă. 42. 21. în care a intral fără voia sa şi care nu are nimic comun cu departarea de Dumnezeu din pro-pria voinţă. VII. şi aşa s-a ivii pâcutul. din pricina hotărârii libere. înstrăinarea dc Dumnezeu. mutare ce nu poate fi osândilă.Tiwisrruterea bolilor sp'triluale in umanilatrti tiecelzuh? catului lui Adam. Ţâkuire Ui Psttbmtf 50. a se vcclca: Sf. al doilea al firii. care este cu adevărat păcat. J'iind mânaţi de acum numai sprc răutăţi"*'* Această înclinare spre rău se manifests îndeosebi în patimi. pâna" şi la sugari ? Fără să vă"" ftiispunsuri t. Sf. dar pe care nu el a ales-o. . este mu-farea fnii de la nestricăciune la stricăciune. Chiril nl Alexanclriei. Sfântul loan Casian aratâ căde mici copiii au pop niri pătimaşe: „Oare nu vedem. 10. A doua. Tâkuire hi EpistoUt câtr* Uomimi. este şi ea o slare de pacat. in sensul propriu al cuvântului. XIX. Chiril al Alexandriei. 14).ii vrednică de osândă. fiind in stare de nevinovăţie. dar chiar la cei micuţi. a corupt împreuna cu ea şi firea. 16. de pildă. caderea voînţei de la bine la i. Cel dintâi este al hotărârii libere. Omul păcătuieşte din momentul în care dispune în mod liber de constiinţa şi voia sa. încâ n-au ajuns să facă deose-bîre miKbine şi rău. 21). care a lepă-dat binele cu voia. II. Teodoret al Cirului. 32. 19. loan Casian. pe care firea omenească le moşteneşteîf şi care se manifest. . atunci el ajunge să păcătuiască „dupa usemSnarca greşelii lui Adam" (Rom. Mnxim MiUnirisîIonil. * Cu privire la caraclerul eteditar ul patimilor. 15. Sf. Sfân-tul Maxim Mărlurisitorul face această distincţie chiar când este vorba despre Adam: „Corupându-se mai întăi libera alegere a raţiunii naturale a lui Adam.âirv Talasie. şi unul care nu poate fi osândii. având drepl cauză pe cel vrednic de osândă. Nu poate fi (agăduit însă faptul că firea pe care omul o moşteneşte are o anumitâ inclinare {ţ>oni\) spre ruu. Aşadar. 111. Fer." Ihldvm. Râspumuri retire t'alasie. Sf. care a pierdul ham I nepătimirii. 5. care a lepădat fărit voie.22 Pmncul nou-nâscut nu poate face astfel de păcate cu voia şi deci el nu este vinovat de pacat. întâmplată din pricina celei dintiti. 't'ăhnirr fn lipistoln râlre Romtmi. V. Despre viafa hi Mnisv. făcându-se părtaş vinovăţiei aceluia şi devenind astfel împreună-lfepunzâtCtr de urmârile păcatului strâmoşesc. :i Mim>lf cuvânt Gatehetic. 7. w Cf. firea noastră a suferit o schimbare. 18. nemurirea". 12. Grigorie dc Nyssa. Camentarlu lu Evanghetia după loan. Căci două păcate s-au ivit în protopărinte.! de îndală ce s-a născiit omul cum găsim scris în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleacă la rău din (inereţile lui" <8.

227 .

:* Cf Sf. pe care la început oamenii leau moştenit fără voia lor. 12. prin păcatul pe care-1 face om cu voia. VII. II. numifesumle ftfidul în care w protfttc ho/i/e spiriittafe dească în ei nici eel mai mic semn al plăcerii. „se lipesc prin dragostea dc viaţa. 4. loan Gurfi de Aur. Şi lâsanduse omul târât în păcate. cu adevarat pflcatoasil. Sf. căci temându-se de boală şi moarte. Scrisoarea xinotktlâ. Convorhiri dultoniiresli. Sf. Sf. : Cf. 3I7D.iiasca'. face ca omul sa se lase cu uşurinţă atras spre păcat şi sa se îndrepte in chip pătimaş spre rău. Rom 7.Qesefierea. Sf. 12. 4. Maxim Măiturisitonil. adică înstrăinată de Dumnezeu şi întoarsă spre cele sensibile şi stricăcioase. V. Nu vedem chiar la cei foarte mici violeniele înţepături ale mâniei şi nu observăm adesea că. loan Guru" de Aur. pâcatuiau de sila"'. pânâ şi dorinţa de a se râzbuna . Giigoiic de Nazianz. ei arală cfl posedă mişcările proprii cărnii. Maxim Mamirisitonil. cu atât ele se îiitaresc. 14 Cf. 18-21. (| Cf.lzut. loan Casian. I. loan Casian."* Aşa alunecă sprc rail ecl mai adesea oamenii din pricina firii lor câzute. de plăceri. I. Maxim Marmrisitorul. Riisptinsitri către Talasie. fl hnoţoiuri de sujiel fo/imtaare. Sf. Omilii la Facere. Aşezatmntele mânaxtirt'şti. omul nu este silit să păcătuiască.1'' Tot aşa stri-căciunea şi moartea. 2. el continua* sa" aibâ libenil său arbitni. ajungând sa-l supună aproape cu tbtuL. " Cf. Desigur. sunt sensibili la nedreptăţile pe care le su-feră şi sim! până şi jignirile unor vorbe spuse în glumîi? B:i uneori. el primeşte ajutorul lui Dumnezeu. III. 14-21). lotuş i. RâsptfftsuH câti* Talasie. 3. mai înainte de a fi ajuns a cunoaşte virtutea răbdării. dintr-un imbold natural. 7. Sf. sub im-pulsul mâniei. 21. Sf. Cimvorluri tlnhovniceşli. XIX. Omilii la Bunavrslire. Sf.e baplismak. care duce lu o adcvărată înrobire a omului. Tot aşa spune şi Avva Dorotei: „Omul este târat prin sikl şi tira-nie de vrâjmaşul sau. III. Grigorie de Nyssa. el cade repede în ispitele diavoleşti.ir avea-o. 21. devin acum pricina de pacate personate. de la păcatoas5 fîîrfi voie cum era. Caiehez. PG 87. în urma păcatului lui Adam. 18. şi aproape şi cei ce nu voiau sa pâcăn. Sf. 323B. Atanasic ecl Mare. IV.'2 Dar firea sa pervertită. Sofrctnie <il lerusali-imiliii." Şi pentru câ voinţa sa este slabă şi neputincioasă. '" Cf. Sf. Râspiinsuri câtre Talasie. PG 24. "' Cf. caracterul ei tiranic. Sf. Chiril ill Alexandria. Cuvânt mipotriva eliiuliir. I. Omilii In Faceir. pe de o part©. Tâlcuire la Ephtola cat re Rontani. 45. Poeme morale. loan Guril de Aur. Despre Rugâchmtft aOttmtUUcă. Sf. XIX. Chiril ill lenisalimuliii. I. 21. "' Cf. sporit încă şi mai mult de lucrarea diavolilor care o susţin. şi cu cât păcătuieşte mai mult. 228 .'* Sta-rea pătimitoare mosiemta" prin fire. patimile sale sporesc şi-l îinping să păcătu-iască şi mai inult. devine."'' Sfiinnil Maxim Mărturisilorul vorbeşte şi el de puterile răului care-1 asu-presc pe omul c. dacă voieşte să-l primeascâ.2" este „legea păcatului" despre care vorbeşte Sfântul Aposiol Pavel (cf. IV. 21. Omilii la Romani. Sf. I. fUtSPunsUri căire Talasie." iar pe de alta. dacă nu le-ar lipsi puterea". XIII.37 Sfinţii Părinţi sublimază adeseori constrângerea bruîală pe care aceastâ tending la rău o exercită asupra firii omeneşti.

care ne arali cum sa ne ferim de ele".t potrmt cania tnclin-uea spre picat fMf \C*MÂ de faptal ci omul esie nan rnorţn a fosl drz%olui ties «le Sf loan (imi de Aur iOimltt I.» câlcare. V.Cat pmeşte pâcatele < 1 in. din pncina neasculr.. nu era nâdejde de slobozire. vorbind despre fui lui Adam. cunoscand lainele noastre si gaadorile din adancul suflclului nostm. din cauza ci-reij lo*i au pitiluit". II. deci.ti picaful.Transnniertti l--l. şi robia la care ajungc omul imi tin sfârsH." cizâad pradi patmu-lor. 12) J M . am subliniat adesea aceasti dialectic*.la Gphtola utirr Jtomoaf. | i cind ele ar ft elcmenrele constitutive ale vieţii". Sfantul Sofrociie spune I impede ci oamenii care au Iran sub Legea Vcche aveau puierea de a se impocrivi paiiniilor şi ci. spune acelasi lucru: .41 De altfel.Dumnezeul untversului | 1 Işi araiâ faţă de noi toata bunâlaiea Sa... 4 ■ Rm/Mimun •âlrr ŢaJaur.ui pcnlru pacalul lui Adam.i le implini. 21. care no fac decât si adevereasci si si le intăreaaci stncaciunea si con-Jitia de ftinţe supuse morr. Mil I) *i Fei Teodocei al Cinilui {/'âl<mr.lor %punimiU in umatiilatni d>< a:\ati . merge pan! U a traduce lexlul de la Rom-mi 4. ne sfaiuiesle şi Hiatus! pornirile noa pre rail. MX.ium hinelc. crau direct răspunzâlon pentm picatele lor .ir.Sfantul loan Gura de Aur. prut glasul proorocilor. devine impreunl râspunzâlor cu ace I a şi cu toţi oamenii care fapluiesc si ei pacalul Of race in ftrea omeneasci cAzulă. (otmil) trinaa at roan pUceni. ceea ce n-at ft mil nici un sens d ei n-ar ft avui putinţa do .moariea. 12 anfel. /Vsprr Kugâiunr» demnrmed.ti in Bm oamenilor irăsilura pătimiloare (palimasa) prin nastcre şi iiindci neincetat cu aceasti trăsătură pătimitoare a naşlerii prin pacal se improspata prim. dni in care ne îndeamnâ si pirăsim catea rautitilor ( » invftatoni . 21 Tiramzai pururc* fir* w Mta de frica n*orbi. JMBBM falaae. Dupi caderca in pacal."' De aceea Sfânlul Maxim MârluriMtorul. se stie ci sub Legea Vecbe.' Rtmutiu. au fosl oameni care an dus o viaţi dreapti si plâcula lui Dumnezeu. " Cf Sf Gngone de Nyssa.ii * Prin pacalul pe care-I face cu voia sa. dc/\ jlmno dialectica pâcatului si a pati-muii.ini .1 înir. >i care . a continual si le dea oamenilor poninci p invaiălun.t owe poruncea 51 dădca pentru ficcare pacal pedeapta cuvcniia.4. K i i / . cu nssr limilcle natuni umane căzule. ne indeamnă. ' I If IOM DsakSSChia.ua cfl ei se puieau impolnvi acesui inlaniuiri aparent fatale. care Ic estr comuna Numai in acesl seas putem spune că oamcnii sunl cu loţii vinov.1 iwdci asadar. " ( 1 si IcxuGurade Am Omtik At/ocarv. omul ii urmeazi lui Adam. depiaage coodiţia umani . I • 'iniiir lii Hiiiuivisttrr . iar din pficma puca-111I111 a inn. Dumnezeu. ftrea fund incâfutati prm aprobarea voinţei ei inu-o legiluri rea". VJ St M^tim Mirlunsitonil. Proorocii care sirigă să fugim do ploal si si i. nanui >i aaraai prntni a u-ii ' Concepti.. i Legr. .*° De aftfeI.-ndorff. OofmUua. in descnerea pe care an ficu-o fiecărei patimi in pane. in capiiolul referilor U pacalul sirarnoteu: din volumul RaMaafa MaaaN 'MI. V.

44 Cf. I. numai El îi putea reda nepătimirea.Descrierea. Lossky. p. nestricăciunea şi nemurirea pe care ea le-a avut în starea cea dintâi. oamenii. 1944. nu puteau scăpa de condiţia păcătoasă în care-i anincase pacatul slrâmoşesc şi sufereau tirania firii lor pătimitoare şi înclinarea ci spre rău.XK.44 Doar llristos putea să tămăduiască Firea omenească de boala grea in care zăcea după căderea în păcat a lui Adam. inanifesiârile sîfetul hi care . Această stare de păcătoşenie era o stavitâ care împie-dica omenirea să ajungă la dobândîrea deplină a harului lui Dumnezeu. chiar cei drepţi.\e prodtw boiiJe spiriluale nu ne conslrânge. 230 . Tftâologte mystique de fEglise d'Orient < Paris. 129. dar lasă ca voinţa noastrâ" sa săvârşească lotul". V. numai El putea sft-l aducă din nou pe om pe calea îndumnezeirii.41 Dar to! atăt de adevărat este că înainte ca Fiul lui Dumnezeu să Se înlru-peze şi să împlinească lucrarea Sa răscumpărătoare. care-i fusese pusă înainte la creaţie şi pentru care a şi fost creat. °OndOtlaFacere. ne da" leacuri potrivile. ca şi robia stricăciunii şi a morţii.

PARTEA A III-A Condiţiile generale ale tămăduirii .

.

lisus spune. 11. Grigoric ile Nv**a. neunse cu uutdelemn şi nelegate". 18). aproape cu aceleaşi cuvinte. XII. ca si Moise. şi ei. 51. 5. riici rana.I Hristos . căci din creştet până în tâlpile picioarelor nu ramăsese nici un loc sănatos. 12-13. 'Ad\.1 vâd în HI doctoral trimis de Taiâl penlra a-i vindeca pe oamcni. Nu K mai putea pu-ne untdelemn ş. cum zicc Isaia Nici buba.. nici i n i r .u n singur lot. XIV.2. Toatc erau robitc păcamlui. 233 . 6). nici vânâiaia m\ mai eraii calde şi nu se mai puiea punc nici plasOire. l-au ingrijit.. C'uprinsese tot sufletul. nici untdelemn. Căci zice şi leremia: «Am doftoricit Babilonul şi nu s-a vindecat» <Ier.imt rflutatea nu era numai intr-o parte. Mc 2. 17.a.. 2 Cf Oiigen. 3).let 17. Lc 7. arată Sfântul Irineu.) a trimis prooroci şi nici aceţtia a-au i/butii. văisfifld lacrimi pentru el.e v«fcd. Stfipflnea peste toate puterile lui.md.) n-am venit sa chem pe drepţi. Sir 34. dar n au putui să stăvileascâ răul care se intinscse (. 172. o spune El însuşi'*.261. ci în lot trapul. In deplina conformitate cu aceastB invăţiîUirâ it lui Hristos cu privire la Sine.3 Şi.' Avva Dorofci spune şi el. „Nu cci sân&oşi 8U nevoie dc doctor. .baptitmal*.faifwiM/.. de a&cinenea. toate erau stâpânite de el. 1-2. 278. Dumnezeu era privit drcpt „Ccl ce vindecă toată bolile" (Ps.şi in mod special Moise . care boleau din pricina urmârilor pă-cjtului strâmoşesc. Căci rfiutatea s-a înturit şi mai mult. toc trupul ti en plin de răni m-curăţale..' dar în faţa unei omeniri atât de grav bolnave şi profund rănite de pftcat. . Slmiii Pârinţi şi întreaga Tradiţie bisericeasc. Sf. Omilii la h/mnla. vinuccă-le pe line iiusuţi' (Lc 4..au fost trimişi de Duhul Sfânt ca doctori care să în-gnjeascâ pe poporul hu Israel care bolca de pâcal. Aşa zic. . ' (<urhr:<. nici legâturâ pesie ele>» (Isaia I. 19: 38. că „Bunul Dumnezeu (. ci cei bolnavi (. potrivit Sfinţilor Părinţi. spune Sfântul Chiril al lerusalimului.>i peiiiru a-i reda firii omeneşti sâniUatea sa primordial a ('hiar înaintc de înlruparea Cuvăntuliii. 102. 14.Câ Hhsios a venii en să-i vindece pc cci bolnavi.■W>w. 23). />r\frr viaţa lui ..).Proorocii. proorocii . Inf.. pcntra a-1 vindeca pe Israel. şi: „Duhul Domnului esie pestc Mine (. ci pc păcătasi la pocăinţâ"' (Mt. ei n-au putul face nimic.) M a trimis sâ vindec pe cci zdrobiţi cu inima" (Lc 4. si încâ: „cu adevarat Fmi vcţj spune: DocJore. III.. 31)..TamâduiCorul . au fost trimişi.1 într-adevăr. 9. 6-7.

lunile noi. ochii lui au privit catre cele rele şi către patimi. şi toată dreptatea ei n-a putut să-1 vindece". Omilil duhovmcesH (Col. sărbătorile. damrile. După el a venit mulţimea proorocilor."1 Sfântul Nicolae Cabasila arată şi el. datittorul de Lege". nici nu vindecă suferinţele. rămiinând închişi faţă de bunurile ce-reşti. jertfirile. zeciuielile. 11 Ihidem.* La fel spune şi Sfântul Macarie Egipteanul: „în vremea calcării poruncii de către Adam. I. II. dar nu a putul să aducă o vindecare completă. Lâsaţi-I şi haideţi să mergem ficcare în ţara noastrîi» (ler 51. Dar Moise a murit fără să fi izbândit. 2." „Şi toţi cei care primiserâ Duhul au văzut cat de mare şi de ne vindecat este rana şi că nici o făpiură nu puten s-o vindece. Ziditonil nostru a binevoit să vină la noi. scrie el. dar nu s-a vindecat.7 „Acesta. De aiunci. „în nesfârşita Sa iubire de oameni. diavolul s-a străduit să r&neascft şi să înlunece pe omul eel lăuntric."5 „Apoi mulţimea sfinţilor s-a adunat şi a înăl-ţat rugăciune cătrc Ziditorul tuturor. Prin urmare. IV. tot asa şi Legea cea veche nu putea să aline durerile şi sâ 5 6 Invâţăutri de suflet foloxiUnire. 2. care a pus temelie pentru casa Adevărului. Cf. apălările rituale. în acelaşi sens: „Tot aşa cum umbra nu aduce nici un folos. A venil Moise. dar ea n-a putut decât sa-i pregătească pe oameni pentru „ca ei să voiască cu orice preţ sfl-şi refacă sănatatea şi să ceară bucuros şi cât mai grabnic să vină la ei doctorul" şi să „arate mai mult dor după sănătate". ' Scritori. 2. 22). mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu. 2. care au zidit şi ei pe aceleaşi (emelii. 9 Ibidem. dar sufletul n-a putul fi vindecat de curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi.. cei bolnavi şi rătăciţi. ca şi Sfântul Antonie. mai întâi 1-a ridicat pe Moise. a venil El însuşi la făpturile Sale (ca sS le vindece)". * Ibidem. Sfântul Antonie eel Mare reia această temă şi de fiecare dată foloseşte termeni legaţi de boala şi tămăduire. şi penlru aceasta. 3. II. Au urmat preoţii. 4-6. arderile de tot şi toate celclalte mijtoace de îndreptare care existau în vremea Legii. in marca Sa milostivire. a voil să vindece rana cea adăncă şi în-tinsă şi să ne aducă la părtfişia cea dintru început (cu Dumnezeu). Diininezeu. căci ea nu era de ajuns pentru lecuirea lor. aşa de grav a fost rănit. dintre Părinţi. 111. dar nici ei n-au putut să vindece ranile cele rele ale neamului omenesc. I. 234 . spunând: «Au doară nu mai este balsam în Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica popondui Meu ?» (ler 8. '.Besot* vkiţo in HtUtos. încât nimeni nu putea sa-l vindece (.6 în mai toatc scrisorile sale. III. 2: „Vazfind ranu de ncvindecat şi atât dc rea (a omului). şi au mărturisit că sun» neputincioşi". "} Ibidem. 9)". H).Condifiile genem/e ale tânuidiurii 9)". «Am doftoricit Babilonul..12 Sfântul Macarie spune." ca Legea a fost data oamenilor ca mijloc de vindecarc. XX. dinire profeţi sau patriarhi n-a pului să vindece sufletul care fusese de la început rănit cu o rană nevindecabila.) nici until dintre drepţi.

liristos Tâiiuuluiumil vindece ramie suîletului, pentru că nu avea puterea să dea viaţă".'3 lar St.tiuul Grigorie de Nazianz arată şi el câ\ „mai întAi mustrat în multe felmi pentru nenumăratele sale plicate, care se înmulţeau ca lăstarelc dintr-o rădăci-nâ rea, apoi sfâtuit sprc îndreptare, pentru mulle pricini şi în toi felul de îm-prejurări, prin cuvânt, prin lege, prin prooroci, prin mulţimea binefacerilor. ori prin groaza ameninţârilor, prin pedepse şi felurite semne (...), s-a făcui vâdit câ omul are nevoie de un leac mai puternic, care să-1 vindece de boala răutăţii care sporea peste măsură".N După Origen, cbiar şi îngerii „veneau în ajutorul oamenilor şi-i faceau săiiătoşi, vindecându'i de boltle lor {...)■ Şi atât cât le sla în putere, îi ajulau pe oameni".15 Dar ca şi proorocii, şi îngerii s-au dovedil neputincioşi, din prici-na relei voinţe a oamenilor care nu voiau să se tămăduiascfi (..chiar dacă ei faceau tot ce le sta în puicre pentru a-i vindeca pe oameni, aceştia nu voiau să se viiKlece"16), dar mai ales pentm că boala era grea şi se întinsese la toată omenirea căzută: „şi au văzut că leacurile lor erau prea slabe pentru boala de care sufereau oamenii".17 Era limpede că omenirii îi trebuia, dupâ cum spune Sfântul loan Scăraml, un doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe masura mririmii bolii şi rani-lorei.'* Singiir lisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a facut om. ramănând în actflaşi timp Dumnezeu, era doctonil potrîvît, şi de aceea, pentru c;l numai El putea să-I vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesiarşita Sa milă şî iubire faţâ" de nearnul omenesc şi ca raspuns la pliinsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de sfînţi, L-a trimis pe pămâm, Sfântul Chiril al Jemsalimulut scric, in continuarea textului citat mai sus: „După care, sfârşîndu-li-se lacri-mile, profeţii au strigat: «Cine va da din Sion mântutre lui Israel ?» (Ps. 13, 6) şi încă: «Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5) (...), căci, iată, rănile oamenilor sunt mai man decât leacurile noastre (...)t şi ticăloşia noiistrâ noi nu putem s-o îndreptăm, numai Tu poţi sa ne îndrepţi şi să ne ri-dici".1" „Şi a ascultat Domnul rugăctunea proorocilor §i nu Şi-a întors Tatăl lii(ii Sa de la nearnul omenesc rănit de moarte. Şi pe însuşi Fiul Său L-a trimis, ca doctor care să-l tămâduiască".3u „Cuiioasteţi că este împâral şi Doctor'*, „căci 11 ii.'.. împăratul nost.ru, punând începul tămâtluirii, s-a îmbrăcal in sârăcîa noaslră şi l-a vindecai pe cel bolnav",!l „RămAnând Dumnezeu şi " Omilii duhffvniceţU (Col. II). XXXII. 5. *Cwântâri. XLV, 9; XXXVIII. 13. '' Omi/ii ta Evanghetui tfapă Lira, XIII. 2. Despre îngerii vindccutori. A se vedea: In 5. 4. SI", loan Scui'aml, Scam, I, 14. " Omilii la EvangHeda dupd Utai. XIII, 3. ,? Ibidem, 2. ^Cf.Scom.l 14, (\iti-hrzr bti/'tisnmle. XII. 7. " ibidem. %. '-' ibidem, I. 235

Condifîîle general*? ale iimuuluîrii păslrându-Şi cu adevărai neschimbată slava de Fiu, S-a facut, ca doctor foar-le priceput, pe potriva slăbiciunii noastre"." La fel spune şi Avva Dororei: „Atunci Bunul şi lubitorul de oameni Dumnezeu trimite pe Unul NAscut Fiul Său. Căci numai Dumnezeu putea tămădui şi birui o aslfel de patimă. Şi pro-orocii au cunoscut aceasta. De aceea spmie şi David in chip lămurit «Cel ce şezi pe heruvimi, arata-Te, înalţa stapânirea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi» (Ps. 39, 23). Şi «Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5). Şi aKele ca aceslea. (...) Deci a venit Domnul noslru, făcandu-Se om pentru noi, ca, precum zice Sfânlul Grigorie," să vindece pe cele asemenea prin ce-le asemenea, sufletul cu suflei, trupul cu (nip".24 Avva Ammona spune lot aşa, că „Tatăl L-a trimis din cer pe Fiul Său, pentni ca sâ vindece toaie nepu-linţele şi toate bolile oamenUor"." lar Sfântul Antonie eel Mare. in mai mul-(e dintre scrisorile sale, reia această temă: - „Rana era de nevindecat şi nici una dinrre fiipniri mi puiea s-o lecuiască, în afară de Fiul cel Unul Nâscut. chip al Tatălui: EI, Mântuitorul noslru, era doctorul cel bun, ştiut şi aşteptat de prooroci; şi de aceea, adunându-se toţi laolaltă, au înalţat rugâciuni la Dumnezeu pentru neamul omenesc (...) lar Dumnezeu, ariitându-Şi marea Sa iubire, a venit la noi, oamenii"."'' - „Rugfiminţile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu. care cereau adâncul bu-nătăţii Sale, să-L trimită adicS pe Fîul Său Cel Unul NSscut. - căci, nefiind nici o iViptură în stare să vindece rana cea adânca a omului, El sîngur putca s-o facă venind la noi -, au ajuns la urechile Lui şi, mişcat de iubire, Acesta a spus: Fiul Omului (...) binevoieşte să iei asupra Ta sarcina aceasta".27 - „Toată adunarea sfinţilor s-a strâns ca să-l ceara bunătâţii Tatălui un Mântuitor care să vină sa* ne mântuiascâ pe noi toţi, spunând că numai El singureste doctond potrivit pentni rana noastnl. Şi prin voia TaUllui, El S-a lip-sii de slava Sa şi, Dumnezeu Hind, a luat chip de sluga şi S-a dal pentru pacatele noastre".2*1 - „Văzând că nici sfinţii şi că nici una dinlre fapturi nu poale vindeca rana adâncă ce cuprinsese toate madularele şi ştiind c;1 duhul le era neputincios, Tatal iiiluror fapturilor Şi-a arătat milostivirea şi, In marea Sa iubire de oameni, nu L-a cruţat pe Fiul Sail Unul NAscut şi L-a dal pentru piicatele noastre. ca pe toţi să ne mantuiasca*1.2* - „Inima Făciitorului s-a umplul de milă pentni noi şi în neţărmurita Sa bunatute El a voit s3 ne aducă la starea cea dinlai, care se cuvenea s;l fie pu;: a

Ibidem, X. 5. Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. CuvtouâH, XXVIII. 13; XLV, 9. '* hiviiftiluri tie suffer Jolositoare, I, 4. 2S liphiole, 12. 3. " Scrisori didiovniceşli, II. 2. r Ibidem, III. 2. * Ibidem, IV, 2. » llndem, V. 2. 236

liitslos Ttinuuiiiitimil rurea păstrală, Şi nu S-a cniţat pe Sine, ci S-a pogorât la făpturile sale, pentru a le mântui'V'0 - „Cei care primiserâ Duhul au cunoscut câ nimeni dintre făpturi nu poale vindeca rana cea adfmcă, ci numai Bunatatea Tatfilui, Care este Fiul Sail Cel Unul Născut, trimis ca sa mântuiascS lumea. El esle doctorul eel mare care poate să ne vindece de boală, Şi ei s-au rugal Tatalui şi Bunătâţii Sale",11 „Făcâtorul nostru a văzut câ rana se întindea tot mai mult şi ca era nevoie de un doclor; de aceea, lisus. Dumnezcu şi Ziditorul oameiiilor, a venit la ei să-i vindece"." La rândul său, Sfântul Macarie Bgipteanul scrie: „Rana cu care am fost raniţi era nevindecabila şi numai Dumnezeu putea s-o vindece, De accea a si venit în persoană, pentru că nimeni şi nimic din ecle de demult - nici Legea, nici proorocii - n-au putut s-o vindece, Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabila a sufletului"." lar in alta parte, la fel, spune că omul „aşa de grav a fost rîlnit, încât nimeni nu putea sa-l vindece. ci numai Domnul; El singur putea săvârşi acest lucni. lar Acesta venind «a ridicat pacatul lumii» (loan 1, 29)". Şi pentru că (oţî erau ncputincioşi, „a trebuit sS vină Mântuito-rul, doctorul eel adevărat, eel ce vindeca in dar (...) El singur a adus marea şi mântuitoarea izbnvire şi însănătoşire a sufletului; EI l-a eliberai din robie, El l-a scos din întuneric, El l-a preaslăvit cu lumina Sa". în altă omilie spune. la fel: „Când a călcat Adam porunca şi s-a făcut neascultător, odraslele nopţii - adică duhurite răutăţii - i-au sfâşiat mădularele sufletului şi l-au lăsat fără puterea de a face binele, îiitunecăndu-l cu (otul şi rănindu-l fără putinţă* de lecuire; si nu i-a fost cu puiinţa nici unuia dintrc patriarhi sau dintre prooroci sii-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul sau, putea s-o facă. Şi pentru aceasta, în neţărrnurita Sa bunatate, a venit întru alâta umilinţă şi la licitloşia noastră peiitni a ridica sufletul căzut în răutate"." Dar nu numai autorii citaţi mai sus, ci toţi Sfinţii Părinţi văd in Hristos pe Doctorul venit la oameni pentru a-i vindeca de bolile şi de nebunia aduse de pilcat şi dc urmările sale; ei vorbesc - încă din primele veacuri - despre mântuirea pe care El a adus-o ca despre îngrijire şi tămaduire a neamului ome-IK'SC. Astfel, de pildfl, Sfantul Ignatie al Antiohiei le scrie Efesenilor: „Un singur doctor ('icnpoc,) este, trupesc si duhovnicesc, nascut şi nenâscut, Dum'" Ibidem, V bis.

»IbtdenuVlZ.

'■■ Ibidem. " Oimlii tlultovnicvfti (Col. II). XXX. 8. * Ibidem. XX. 5-6. " Omlii duhoviticeftt (Col. III). XXIV. 3-4. A se vedea. de asemenea: Ibidem, XXV. J. l-\, Omitii duhtnmicejfl (Col. II). XV. 47: Jnsusi a spâlat riinile ucestora. i-a vindecat şi i-a dus in citmara cea cereuscă"; XLVIII: „Pentru aceasta a si venit Domnul. singur doctor adevurat. pentru ca să vindece sufletele celor credînciosi tie patimile celc incurabile şî sil le cur3teasca tie imiidâiia leprei rautfuii".
2T7

Condifiiie general? (de lâmâduirii nezeu in trap, în moarte viaţă adcvărată, din Maria şi din Durnnezeu (...) lisus Hristos, Domnul nostru".36 Sfântul lustin Martirul şi Filosoful spune despre Hristos că „S-a făcut pentru noi om şi fund astfel părtaş suferinţelor noastre. ne-a adus vindecarea".37 Autorul Epistolei către Diognet scrie şi el câ Dumnezeu, „arătand că în vremile de mai înaintc era cu neputinţă firii noastre să dobândeasca viaţa, a arătat acum că Mântuilorul poate mântui şi face cele cu neputinţă; prin acestea două a voit sîl credeni in bunatatea Lui. sa-L socotim (...) doctor (a! nostru)".38 „Singurul doctor al rănilor noastre este niiinai lisus", spune Clement Alexandrinul,1'' care arată şi că „Durnnezeu, Care este Tată, caută făprura Sa, o vindeca de cade şi iarăşi o ridică",40 In omilia sa dedicată Epifaniei, când Biserica sărbătoreşte arătarea lui Dumnezeu oamenilor. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Sărbătorim aslazi vin-decarea noastră de boală",^ şi încă: „să vedem (în sărbiUoarea aceasta) lu-crarea vindecării noastre".4: Sfântul Grigorie de Nyssa, la rândul sâu. scrie: ..Dociorul adevărat al bolilor sufletului, care, pentru cei stăpânili de rău. a in-irat în vîaţa oamenitor. înlăturand (...) pricina facătoare de nioane, ne readu-ce la sănătatea sufletească".411 Şi puţin mai departe: „Riindcă (...) prin părăsi-rea vieţuirii celei bune din rai (...) firea noastră a fost luată în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte. a venit Doctoral eel adevărat, tămăduind după legea doftoricească răul prin cele contrare lui",44 Sfâniul loan Damaschin în capitolul din DogrmUica sa dedicat venirii in trap a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezeiasca întrupa-re, despre purtarea de grija (iconomia) de noi şi despre mântuirea (în greceş-te: modul vindecdrii) noastra", spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tată-lui... vindecAnd neascultarea noastră".45 Mulţi Sfinţi Părinţi amintesc, în acest sens, proorocia lui Isaia referitoare la Hristos: „El a luat asupra-Şi du-rerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovarat" (Is 53, 3). Păcatul şi urmarile sale apar ca boală. dar şi ca forme de nebunie mani-festată în multe chipuri. De aceea. Hristos este privit şi ca Cel care a venit ca să „plăsmuiască din nou pe cel zdrobit, să-l faca viu pe cel omorăt şi să che-me iaraşi la el din rătăcirea (minţii) plăsmuirea Lui".4'' lar Origen spune di* Câtre i-fesem, VII. 2. Apologia a dona, Xlll. " Epistola vâtre Diognet, IX, 6. " Care bogai se va mântui''. 29. 3. 40 ('uvi'mi de indemn <ătre etitii. X, 91,3. " (Mvâmâri. XXXVIM. 4. 11 Ibidem. "" Despre Rugi'tciimea dotimetiscă, IV. u Ibidem. a DogiiHilirii. Ill, I. " Sf. Simeon Noul Teolog, Discitmtii etice. I. 2. 238

liristox - TămăduiUmil
rect: „Neamul omenesc, atins de nebunia păcarului, irebuia vindecat prin mij-loacele pe care (Cuvântul) le socotea poirivite celor atinşi de ea, pentru rea-ducerea lor pc căi înţelepte". JT De aceea, Clement Alexandrinul poatc sputie: „pe eel care grăieşte cuvinte atât de ncsocotile (netfxxvoovvxa) ÎI chem |a mântuirea care-l face saniUos la minte (CTONttpovOTxrav)".4" Aşa cum am arătal deja, chiiir numele lui lisus (leşua) înseamnă „Yahwe mâniLiicşte" (cf. Ml. 1,21; Fapte 4, 12). Verbul ebraic yasha, care inseamnă „a salva", are în limba greacă corespondentul otiţeiv, folosil în mod free-vent în Noul Testament, care înseamnă nu numai „a elibera" sau ,.a salvfl dintr-un pericol", ci şi „a vindeca"; toi aşa, cuvântul acooxnpta (mântuire) în-scamnă nu numai eliberare, scăpare. mânluîre, ci şi vindecare/1'' Putem stabili S puralelă între Inaout; şi ksouxxi. Astfcl, Sfantul Chiril al lerusalimului ex-plica: ,Jisus, în evreieşte, înseamnâ Mântuitor, dar în limba greacă se talcu-ieşte ulmildiiitor"/0 „Şi pe drept cuvânt este numit «lisus», câci este un numc care I se ciivine pentru ca El mântuieşte vindccând'. Am aratat deja câ Hristos însuşi Se prezintă ca doctor (cf. Mt 8. 16-17; 9, 12; Mc. 2, I7;U4, 18,23; 7, 31), că adeseori proorocii îi vestesc venirea în această calitate (cf. Is 53, .*>; Ps. 102. 3), iar evangheliştii îl numesc si ei tot aşa (cf. Mt, 8, I, 6-11). Pilda samariteamilui milostiv, dup.1 Origen, poate fî ea însâşi privitS ca o prezentare a lui Hristos ca Doctor.52 Să aminlim. m fine, că, în timpul unii Sale pămanteşti, mulţi oameni au venil la El ca la un doctor." Biserica Ortodoxa a integral acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca şi conceperea mântuirii ca tfimadtiire, in ansamblul rituaiurilor sacramcntale54 şi al slujbelor liiurgice,55 In însuşi rniezirl dimmezeiestii Liturghii a Sfantului loan Contiti lui fV/.v/tv. IV, 19. (Prof Larchet traduce ultimcie cuvinte: „penlru a-i face pecei nebiuri întregi |:i rninie"). ? < 'uviitil de indenm f litre elhii. XII- IJ8. 4. * Cf. X, L. Dufour. Pirlionnahe (hi NotOVOU Testament. Paris. 1975. p. 485-4S6. P. Gvdokiniov, Usages tie In vie spiiituelle, P.iris. 1969. p. 169-170: I. Hausherr. Btudta de spihtuolite orientate, Rome. 1964, p. 317-318. Am arătat deja ca aces' dubhi sens « regăseste şi fn limb" coptă, iar dinire limbile modeme. in limba Italian;! in care „la .salute" înseamnă şi măntiiiie sau scăpare. dar şi sanalate. 111 C<it?heze btiptisnmle, X, 13. 'IhidenuA. " Cf. Origen, OmilU lit Evimglielia du/nî Lnca. XXXIV; Cmnentiiriit la Evanghelia ttitpâJaan, XX, 28, B Cu privire la acest aspect, a se vedea A- Hamack, ..Medicinisches aus der altesten Kiichenyeschicfile". Texte uitd Uittersuchitngen, VIII. 4. Leipzig. 1892. p. 125 s.u. M Penlru cilitorul occidental. Prof. Larchet recornanda* caiiea lui E. Mercenier. Ut pri-err dtt liglises de rite byzantin, t, I. Chevelogne. 1937. care cuprindc (extelc acestor slujbe. In ccca ce-l priveşle pe cilitorul reman, ace&ta Ic poare afla in cărţile dc ritual oi'todoxe (Uturgltier. Mvtitfehiic, Censtov, Oc.toih etc.). v ^ S,i citilm câleva excmple. scoase din slujbu Vecetniei şi a Urrcniei din ziua lie Duniinica: „Prin Cădorea celni întâi zidit. cuniplil ne-ani rânit; dar ne-am viiulecat cu rana Ta, cu caie 239

Coiuliţiile generate tife lâmâduirii Gură de Aur, Hristos este invocat. ca „Doctorul sufletelor şi al trupuriloi noastre'*. Penrru că este în acelaşi timp şi Dumnezeu, şi om, unind în Persoana Sa dumnezeiască cele două naiuri, divină* şi umană, Hristos, Logosul înlrupat, poate să vindece firea omenească, bolnava din pricimi păcalului şi a urmări-lor lui funeste. Pentru ca să-1 vindece pe omul căzut, Hristos trebuie să Se t'acă om, sa-Şi asunit* in chip adevăral firea omenească. Aşa cum arată Sfăntul Maxim Mărturisitonil, „Domnul fiind înţelepl, drept şi puicrnic după fire, se cădea ca înţelept. să nu ignore modul tămăduirii'7(' şi, explică el în continuare, ..înţelepciunea şi-a arătat-o în modul tămăduirii, facându-Se om fără vreo schiinbare sau ştirbire"." Dacă ar fi numai Dumnezeu, farâ să fie în acel&şi timp şi om, iitiinci - spune Sfânlul Chiril al lerusalimului - înseamnă că „El nu Şi-a asumai omenitatea, şi noi rainânem straini de mfintuire'V* căci, aşa cum arată Sfâiitul Grigorie de Na-ziaiiz, „ceea ce nu este asumat, nu este vindecat (to ytip 6:rcpoaAf:/rcoi;, &6eprt-ntxrxiv)"?' formula care reia cuvânt cu cuvâm spusa Sfântului loan Damas-chin."' care mai adaugă: „CuvânUil ia pe om în mtregime (...), ca să dea mântuire vindecare) omultii în înlregime" şi „pe toate le-a lualca pe loaie să le vindece".**1 ntr-adevăr, Hristos a vindecat „pe eel asemenea priiitr-unul asemenea", adică 1-a vindecat pe om facându-Se om. îmbracând firea omenească în întregimc. „Neputinţafirii noastre (,,.) fiind peste măsură<Je irmre, avea nevoicde un leac pe măsură. lar acest leac ni 1-a adus Zidiiorul nostru, Cai"e S-a facut asemenea tâpturilor Sale şi Dumnezeu l'iind, S-a fifcut om ca noi", scrie Sfântul Sofronie al lerusalimului/': Hristos, arata Sfântul loan Damaschin. ne-a „vindecat" „prin Te-ai răflit pentni noi, Hiistoase" (Ginonul învierii. gl. I. cânlarea a 6-a, Durninica. la UQcnie); „Muşcareu cea de voie. cea din rodul pomului. cii patinta cea de voie ai vindccal-o. Diunnezeul parinţîlor..." (Ginonul Cnicii şi al învicrii, gl. II. cAntaiea a 7-a, Durninicii. In Utvenie); „Cu ranaTk noi toţi ne-am vindecat" (Slihira 4. gl. Ill, Sâinbâtă* scara. la Vecemie): „Firea noasnă ceu bolnavii ai vindecat-o. Slăpâne. uniml cu dfmsa în I^CcioînTi docimia cea tâmăduitoaie. adicâ prcactirată Diimnezcirea Tn, Cuvfuitiile" (Canonul învierii. gl. II. cfintarea a 4-a, Duminiciî, la Utrenie); „Vindecat-ai sfăifimarea prin cădere a ornenirii. Doiminc. cu Dnmnezeicscul Tnu sânge. clin non xidînd-o" (Cmonul lnvierii. gl. IV. cânlarca I, Diuninică, la Utrenie); „Suilu-Te-ui pe Cruce. patimile inele vindecândule cu palima pieacumUilui TÎUi imp pe care de voie l-ai piirial" (Canonul învierii, gl. IV. cantarea a4-a, Duminicâ, la Ulienie). 16 Rfâpunsuri câlre Talasie, 61. PG 90. 629C. 51 ffibtat. ,M Cateheze bat'th'tuiie, XII; I. B EpisUile tttoiogice, I. 32. 60 Dogmalica, III, 6 şi 18 („Ceea ce n-a fost lual. n-a fost vindecat"). fc ' Ibidem, 18.20. "! ('tivânt despre loan Bottţ&orul, PG 84. 382B.

240

Hristox Tâmâeiuiwnd luarea firii noastre".6' Şi tot cl spune în alti parte:04 Jntreaga fiinţă a Dumnezeirii s-a unit cu întreaga fire omenească; Dumnezeu Cuvântul n-a lâsat nimic din cele ce a sădii în Urea noastrît când ne-a plăsmuit la început, ci le-a luat pe toate, corp, suftet gânditor şi rational şi însuşirile acestorn (...): El în ftitregîme m-a luat pe mine în întrcgime, El în îniregime S-a unit cu mine in întreghne, ca să-mi daruiascâ mie în întregime mântuire. Câci ceea ce este neluat, este nevindecat". „Pc loate le-a lual, ca pe toate să le vindece", spune el încji o dată/s Hristos Se face „pentru loţi, tot ceea ce suntem noi: trup, suflet, minte",66 asumăndu-Şi în îmregime fîrea omenească. Ilristos, nâscându-Se din Fecioară, a fost lipsit de urmele păcatului strâmoşesc. luând astfel asupră-Şi firea care i s-a dat omului Ja facere, firea pe cure Adam o avea Tn Rai. adîcă o natură tinzând firesc spre bine şi lipsîtâ de orice înclinare spre pâcat, nepiltimitoare, nestricăcioasă şi nemuritoare.1'7 fn cuvântul său la Naşterea Domnului, când Biserica sărbătoreşte întmparea Domnului, Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Multe sărbatori are Biserica penrru a cinsri tainele creştine ! Dar dintre toate cea mai mare este cea de astăzi, căci astâzi (Mristos) pe mine, eel păcătos, desflvârşit m-a făcut şi m-a imois la starea cea dinfâi din Rai a lui Adam".6Firea omenească asumată de Cuvâiitul lui Dumnezeu era încîi şi mai mull desăvârşită şi îndtimnezeitâ datoritâ unirii ipostatice cu firea Lui cea dumnezeiască, de ale cărei energii se împărtâşea deplin,'''' fiecare dintre cle păstrân-du-şi neatinse însuşirile fireşti. Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Maxim Mâiiurisifonjl şi .M'.mtni loan Damaschin vorbesc despre perihoreza celor douii firi,7<i care sunt deosebite, dar nu despărţite, unite, dar neamestecate. MVuinil loan Damaschin spune că, „chiar dacă spuneni că firile Ooninufui pătrund una în alia, totuşi ştim că întrepătrunderea (perihoreza) provine din pajtea fîrii dumnezeieşti, Căci aceasta străbare prin toate, dupa" cum voieşte, dur prin ea nu pnlrunde nimic. Şi ea împflrtâşeşte truptilui din inăririle saJe, dar ntmâne nepătimitoare şi rui participă la palimile trupului".71 Enipostazi-uid natura omenească şi unind-o astfel cu natura dumnezeiasca, Hristos, prin întruparea Sa. a făcuf să cadă cea dintâi dintre cele trei stavile care-1 despâr-|euu pe om de Dumnezeu, şi anume deosebirea de fire, celelalte fiind pacatul ® Dogmatic*. III. 1. ** Ihidsnu 6. a ibidtm, 20. '"Sf, Grigorie de Nazianz, Epuitole teotogice, I. 32. n7 Cf. Sf. Maxim Miirdirfsitonil, /tâspumnii rain1 lahme, 21. ■* Cuvântâri, XXXVfll, 16. ** Cf. Sf. loan Damaschin. Dogmatica, III, 17. 3 Cf. Sf. Grigorie de Nazianz, Episttfi* teobgiee, I, 31. Sf. Maxim Măilmisitorul. Oispum cu Pyrlms, PG 91. 345-348A. 71 Dogmatica. III. 7. Cf. 3.
241

Condiţiile generate ale tămâduihi şi moartea.7: EI i-a redat firii omeneşti puterea de a primi în ea harul dumne-zeiesc necreat, de care aceasta se lipsise prin păcatul strămoşesc, Acestei asumări a firii. Hristos i-a adăugat şi o asumarc iconomicâ.?J Din marea Sa iubire de oameni, EI intră în stare de chcnoză, şi binevoieşte să Se eoboare îniratât, incăt, într-un anumil fcl, renunţii la nalura Sa nepătimitoa-re, nestricăcioasă, nemuritoare si dumnezeiască, pentru a-Şi asuma natura că-zuiă şi păcătoasă a omului care suferea urmările păcatului strămoşesc; altfel spus, El ia asupra Lui natura omenească pătimitoare, stricâcioasa* şi muritoa-re. Totuşi, asumându-Şi această fire păcătoasă şi făcându-Se, aşa cum spune Apostolul, „păcat pentru noi" (2 Cor. 5, 21), El nu a primii păcatul.74 „Fiind cu totul lipsit de pâcat şi de siricăciune, explică Sfântul Grigorie de Nazianz, a vindecat toate greşelile şi patimile noastre şi a şters necurăţia păcatului. Căci luând asupra Sagreşelile şi bolile noastre, El nu s-a întinatcu nimic din ceca ce avea nevoie de leac, căci dacă a binevoit sfl se lase ispilit în toate, pentru a Se face asemenea nouă, de pâcătuit însă n-a păcătuk'V* Astfel, Hrislos ia asupra Sa „trăsătura pătimitoare (a omului), însă fără de păcat".70 Altfel spus, „Hristos a luat toate afectele fireşti şi neprihănite ale omului",7' afară de „patimile de ocarfl".78 Astfel. El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama. lacrimile, sim-ţirea durerii. suferinţa cea mai cumplită şi. intr-un sfârşit, moartea, altfel spus toate scăderile şi mărginirile noastre ca urmări ale pncatului, pentru ca să ne scape din ele; şi toate bolile, slăbiciunile şi neputinţele firii noastre, pentru ca să le vindece. Aşa cum arată Sfântul Macarie eel Mare: „El, Care dclduse lea-curile cele tămăduitoare, El, Care vindecase pe cei răniţi, S-a arătat ca unul dintre ei"." lar Sfântul Antonie eel Mare adaugă: „Din pricina nebuniei noastre, El a luat veşmântul nebuniei; şi din pricina slabiciunii. veşmântul slăbiciunii; şi pentni ca eram săraci, S-a fâcut sărac; şi din pricinâ că noi ne dâduserăm morţii, S-a făcut muritor ca noi".80 Formula Sfinţilor Părinţi pe care am citat-o mai sus, potrivit careia ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat, se aplică nu numai naturii umane enipostaziate de Hrislos în înire12 1

Cf. Sf. Nicolae Cubasila. Dtapn viafa in Hrislos. III. ' Gasini aceasla concepUe îndcosebi la Sf. Maxim Martiuisitorul (use vedeu sutdiu) nostril: In dhinisalion de I'iumune xetim .sainl Mtixiim le Confesseur. Paris, 1996. p. 3 18-319). !1 Cf. Sf. Maxim Muiturisitortil. Râspunsttri cdire 'falasie, 21. w Ckvd*«&i,XLV,13. "' Sf. Maxim Murturisitoml. Rjbpu/auri cdtre Tahsie, 21. 17 Sf. loan Dainaschin. Dogtruttica. III. 20. Sf Maxim Mărturisitorul, Amhigna, 42. P(i 91. H16D. Sf. Sofronie al lerus&liinului. lifrixtota Sinodald, PG 87. 3173C. !H Sf Maicu Ascetul. Epistolă către Nicolae Monnhul. 9. Cf. Sf. Sofronie al lerusalimului. Omitie la loan BaiezAtomt, PG 87, 3328B '*' Omilii duhovnicexii (Col. II). XXVI. 25. m Epistote, IV, 3.
242

Hristos - TW'iâduitornl gime, trap, suflet şi minte, ci şi modului de existenţă al accslei naturi căzute pe care, tocmai pentru aceasta, Hrislos a binevoit s-o ia asupra Sa. Hristos ia asupra Lui urmârile păcatului pentru a le nimici mai întâi în propria Sa persoană. Şi poate să facă aceasta întrucât, fiind fără de pacat si riiniânând neînlînat de el, mi suferă tirania lui, nedând loc păcatuluj in el/1 şi peiiiru cfi in toate ispitirile şi încercările la care S-a supus de bunavoie, Şi-a păstrat însuşirile omeneşli nestrămutat îndreptate spre bine şi a supus întot-deauna voinţa Sa omeneascS voinţei dumnezeieşti. Sfântul Chiril al Alexandria scrie: „Sufletu] devenit suflet al Cuvfintului. care nu ştia de păcat, avea de acum siguranţa unei aşezări nestrămutate în bine, devenind cu mull mai tare decât pflcatul care ne slăpânise până atunci".*? „Luând sufletul onienesc. El l-a făcut pe acesta biruitor asupra păcatului $i, aşa zicâncl. ca şi îmbibân-du-l cu o vopsea care nu mai iese, i-a dat statornicia şi nestrămutarea firii Sale", spune el în continuare." Stinţii Pflrinţi insistă în mod deosebit asupra acestui fapl, anume câ Hristos Şifl supus întotdeauna voinţa omeneasca voinţei Sale dumnezeieşti, altfel spus. ei arată c«l, întrucâl voinţa Sa dumnezeiască era în acelaşi limp cea a Tatalui care La trimis, Hristos S-a arătai, ca om, întotdeauna asculrător faţii de Tatăl. lar prin aceasta El a vindecat firea noastra, cclci piicatul lui Adam ii constat în neascultarea de Dumnezeu; iar prin despărţirea voii sale de voia lui Dumnezeu au venil urmările nenorocite ale neascultării; şi prin rfliacirea dintâi, firea omenească s-a abâlut de la mcnirea ci firească, ajungand să trăiască nefiresc şi lipsindu-se de harul dumnezeiesc şi de viaţa cea adevăra-tă. Tot aşa cum neascultarea lui Adam l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu, de-săvârşita ascultare a lui Hristos faţă de Tatăl Sau l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, a îndreptat firea cea stricată şi l-a adus din nou pe om la unirea cu Dumnezeu. „(Hristos) ca om a supus, in El, şi prin El, lui Dumnezeu şi Tatăl. ceea ce este omenesc", scrie Sfantul loan Damaschin.M lar Sfântul Grigorie de Nyssa araul vindecarea firii noastre lucrat.1 de Cuvaniul întrupat, prin urmâloarele cuvinte: „Sănătatea sufletului este buna mireasma a voii dumnezeieşti, precum căderea din voia cea buna (a Celui bun) este boala siifliuului, care sfârşeşte în moarte, Fiindcă deci am shlbit (ne-am îmbolna-vit) prin parăsirea vieţuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de veninul neascultarii. şi de aceea firea noastra a fost luata în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte, a venit Doctoral eel adevărat, tămaduind după legea doftoricească ran I prin cele contrare lui. Şi pe cei Iuaţi în stapânire de Cf, Sf. Maxim Mârturisitonil. BâspurauH câire Tatasie, 21 („a lămus inacccsibil $i neat ins de (pulerile rele"). ,: Dittlog despre itilnipareti I-'iuhii l/tutia Nâsctif, SC. 97. p. 230. ° Ibidem. "Dogmatica, III, 18.
243

CondiţiiU- generate ate ffbn/iduirii boaiă, din pricină că s-au despârţit de voia dumnezeiasca, îi elibereazâ" iarăşi de boală prin unirea cu voia diimnezeiască".*s La fel spune şi Sfânlul loan Damaschin: „(Hristos) Se face ascultător Tatălui..., vindecând neascultarea noastră".*'' lar Sfântul Chiril al Alexandriei spune, la rândul său: „După cum în Adam firca omeneascâ a primit stricăciunea prin neascullare (...). tot aşa în Hristos ea şi-a recapătat sănâlatea. căci s-a fficut asculrăloare lui Dumne-zeu şi Tatăl, necunoscând păcatur." Prin întreaga Sa activitate pămantească, prin toate faptele Sale mânlui-loare Cuvântul lui Dumnezeu întrupat n-a făcul allceva decâl sâ lucreze în vederea vindecării fîrii omeneşii. Prin Botez, El, care era neîntinat de păcat, curăţeşte fîrea omenească, o re-naşte şi o lumineaza. scoţând~o de sub stăpânirea puterîlor răutăţii si din ne-cnnoaşterea lui Dumnezeu,m Primind să fie ispitit în pustie, poirivit trăsăturilor pătimitoare firesti, dar biruind ispita şi neprimind în nici un fe! răul în Sine,1" El l-a eliberat pc om din robia puteriior rele care-1 îndeamnă la pacal''0 şi din patimile născute din setea de plăcere.*1 Mergând de bunâvoie la Patima Sa şi primind să sufere durerea în firea Sa omenească pătimitoare. Hristos o biruieşte prin firea Sa dumnezeiasca ne-pătimitoare şi-1 scoate pe om de sub stăpânirea ei (iranică*2 şi din robia palimilor pricinuite de dureref" adică l-a scăpat pe om si de patimile la care ajuiige omul din frica de durere, şi de cele prin care uicearca" să-şi uşureze suferinţa căutând plăcerile.'' 4 Aşa ne arată şi cântările bisericeşli; „Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mcle vindecându-le cu patima preacuratului Tău trup pe care de voic l-ai pui-tat".w Viiidecftndu-L pe om de patimile sale, Hristos îl face să-şi redobândeasca aslfel folosinţa firească a puteriior sale sufleteşti, allfel spus face ca elc să fie din nou îndreptate către Dumnezeu. Sfântul Maxim Mârturisitonil scrie în acest sens: „Cel care l-a făcut pe om (...) Se face El însuşi pătimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; şi astfel desfimţând în trupul Său patimile noastre care întreeuseră orice măsură, în marca Sa iubire de oameni retnnoieşte în Duhul puterile sufletului nostru".v'' Oe\j>re Rugăciuneo ttomtUQSCâ, IV.] M Dogmalira. III, I. ** Ctnueulariu to Ephiota catre Romani, PG 74. 789. m Cf. slujba Vecerniei şi cea a Utrenîci dc lu Boboleaza. M Cf. Sf. loan Damaschin, DogmuiUa. III. 20. 90 Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil. timfmn.suri câfre Tatasie, 21.

Ibidem.
' Cf. Sf. Maxim Miîiturisitorul. Rttspunsati rdtrr Tatasie. 61. 629C. "Cf.JH(fem.'21.
M
(> 2

Canoanl tnvierii, gl. IV. câmarea a 4-u, Dumînicâ. la Utrenie.

Cf. ibidem, 61, PG 90, 629C.

' Capetedespre amoftinfa de Ihwmezeu $i iconomta întrupâtU, III. 14. 244

Itrisios Tomtuluitonil Dintre loate faptele lucrării Sale mântuitoare. Patima, moartea şi învierea sum cele mai mari. Prin ele d&râmă cele douâ stavile care mai rSmHsesera in-tre om şi Dumnezeu, adică păcatul şi moartea,'" împăcându-ne cu El (Rom 5, 10; 2 Cor 5, 18); şi ne red:» astfel sănătatea deplină, cea a firii noastre dintru inceput. nestricăciunea şi nemurirea.Vorbind despre Patima, moanea şi învi-erea Domnului, Stan ml Grigorie de Nazianz spune: „Toate acestea erau pen-ini Dumnezeu un mijloc de (...) vindecare a slabiciunii noastre, ca să-1 ■■:■ i.i pe vechiul Adam in starea din care căzuse şi -;i i ducă din nou lângă pomul vieţii" H Rascumpaiarea omului este o mare taina, cu anevoie de înţeles în toalâ profunzimea ei şi cu nepulinţă de explicat în cuvinle omeneşti. îndeosebi moartea lui Hristos pe cruce apare ca .judecată ajudecaţii", după cum spune Sfâiitul Maxim Mărturisitorul/" De aceea se cuvine ca taina aceasta să fie nţnăritfi şi cinstită prin lăcere". cum învaţă SfantuI Grigorie de Nazianz.100 Sfinţii Părinţi vorbcsc despre ea in lermeni apofatici. folosindu-se de imagini cure râmand palide şi nu sum niciodată pe ma sura milreţici ei. Să nolăm totuşi ca perspecliva adopt ată în general de crestinismul occidental care plasează răscumpâiarea într-un cadru esenţial etic si juridic. ca „salisfacţie" sau „platâ". văzând în jertfa lui HristDS o datorie pe care Acesta o pliUeşte Tatului în locul omului, pentru a-l pololi mania sau pentru a „satis-face" dreptatea dumnezeiasca - este cu totul străină de învăţătura SfînfUor Pâiinţi răsâriteni şi deTradiţia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se inrreabă Sfântul Grigorie de Nazianz, care refuză o asemenea concepţie cu privire la răscumpărare, ciî Tatăl primeşte jertfa nu pentru că ar fi poruncit-o in vreun fel sau pentru ca ar fi fost cuinvu necesura" penlni El. ci din icono-mie? Trebuia ca neamul omenesc să fie sfinţit de Cel ce este Dumnezeu, Care să ia asupra Sa firea omenească, Irebuia ca El însuşi sa ne izbSveascS de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca să ne cheme din nou la El prin Fail Sail, Care esie Mijlocitorul Care pe toate |c face dupii voia Tatalui. Căruia fi este supus in toate"."1' Hristos răstignit pe cruce nu adiicc o simplă „satisfactie" de ordin juridic, ci restaurarea ontologies a firii omcneşti pe care a luai-o asupra Sa, Şi dacă numai Fiul lui Dumnezeu îl poale răscum-păra pe om şi dacă pentru aceasta El trebuie să inoară cu tnipul, aceasta nu se întamplă pentru en* numai El era pe măsura datoriei pe care omenirea păciitoasa o avea fata" de Dumnezeu şi pentru ca numai prin moartea Sa piilea sâ plăteasca aceasta datorie. ci pentru ca" singur Dumnezeu putea sâ lecuiască de rele neamul omenesc şi numai primind să nioara El. „Cel ce singur are
fl

Cf. Sf. Nicolae Cabnsila. Despre vkifo in Hrisias. HI. " CnvâiHtîri leo/itgice. II, 25, " WspiiMuri călre Talasit, 43. PG 90.408D; 61 633D; 63m 684A; 685B. m Cuvântârt tcologice, XLV, 22.

"" tbtdm, 245

Condiftile generate ate twiuuluitii nemurire" (I Tim 6, 16), pulea sa-l izbăvească pe om din moarte, căci altfel, cum spun Sfinţii Părinţi, ceea ce nu este asumat, nu poate fi vindecat. Astfcl, după cum starea de stricăciune apare pentru cei mai mulţi diiitre Sflnţii Părinţi ca o boala care l-a lovil pe om in urrna păcatului şi ca o consecinţă „firească" şi de neînlăturat a ace lui a, mai curand decâl o pedeapsă dalâ de Dumnezeu. lot aşa răscumpărarea adusă de Hristos esfe Înţeleas3 de ei ca o asumarc de bunăvoie de calre Cuvânhil întrupat a condiţiei omcneşti, supusa suferinţelor şi morţii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sale urmările pacatuluî, adică bolile de natură spirituals ale omului, stricăciunea şi moartea, şi de a-i dărui acestuia o viaţă nouiV în care firea omeneasca* să-şi regăsească deplina sănătate, Nu este deci de mirare că Sfînţii PSrinţi vorbe.sc despre Patimile şi moartea manttiitoare ale lui Hristos cade o adevăratâterapeutică. iarefectelc lorbmecuvânuite asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevaială vindecare. Crucea Jui Hristos, spune Sfântul Atanasie eel Mare, ,# adus vindecarea zidirii".102 „Cu ranile Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfântul Antonie eel Mare,101 dupăcuvântul profetului Isaia: „Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat" (Is 53, 5). Origen se foloseşte de termeni asemănători: ,Prin moartea Sa, care ne-a fost datadrept leac (SdipuctKOv) pentru împotrivire şi păcat, ne-a cuntat pe toţi".lw lar Biserica, aşa cum auzim la Utrenia din ziua fnălţării Sf'intei Cruci, cinsteşte Sfânta Cruce prin care neamul omenesc „primeştc tSmăduirea suflcmlui şi a trupului şi a toată boala",105 Primind de bunăvoie moartea, care este totodată pricină şi urmare a pâ-catului, Hristos, Care este în acelaşi timp pâtimitor şi muritor, ca om. iar ca Dumnezeu este ncpătimitor şi fără de itioarte, Stăpânul inorţii şi al vieţii, ni-miceşte în toţi oamenii stricaciunea, moartea, pâcatul şi toate urmările sale. El a primit de bunâvoie moartea, ca om. dar penlru că era Dumnezeu, nu a fost ţinut de moarte. Atunci cănd trupul MâiUuitorului a fost pus tn mormănt, era (nip strică-cios, căci Hristos Şi-a asumat stricacîunea firii omeneşti; dar pentru ca" era rnipul Cuvântului înlrupai, şi ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era dcspflrţit de el, ci era unit cu el,"16 a ramas neatins de stricăciune. Şi tot aşa, atunci când sufletiil Mântuitonilui s-a pogorfil la iad, n-a fost ţînut de puterile care încercau să-l prindă, pentru că era unit in chip ipostatic cu Logosul întrupat.107 S-a înfăţişat morţii, stricăciunii şi puterilor iadului ca un murilor de rând, dar ca Dumnezeu, le-a nimicir, Ctivânr tmpotriva elimlor, l, " Srrisoh, II, 2; III, 2; IV, 2; V. 2 (lfprin runile Lui noi to|i ne-ain vindecat"): V bis; V, 3. "*' ('timeiilahu la ICvanghclia dn/xi Itxm, I, 37. |M Troparul Vaueklor. (: *Cf. Sf. loan Diunaschin. Dogmatica. III. 27. ,r Ibidem.
24ft
113

Hristos - Tămăduitoml Data Hind neputinţa omului de a explica rational biruinţa lui Hristos, Sfin-(ii Părinţi au recurs la simbolism, spunflnd adeseori că moartea. stricăciunea si diavohil au fost prinşi ca de o momeala de firea omenească în care Se îmbrflcase Mântiiitoml. Astfel, Sfăntul loan Damaschin scrie: „Aşadar, moartea se apropie şi, înghiţind momeala corpului, este strâbâtută de undiţa Diinmezeirii; şi gustând din inipul lipsil de păcat şi fflcfllor de viaţă, este distrust şi dă îndărăl pe loţi aceia pe care altădată i-a înghiţîl. Caci după cum îniunericul dispare când vine lumina, tol astfel şi stricăciunea cste alungată la apropierea vieţii".lc* Sfântul Maxim Mărturisitorul, spunând că* Hristos, când a fost ispilit în pustie, l-a făcui pe diavol să cadă pradă propriei viclenii, ară-landu-Se ca simplu om, dar bîruindu-l de îndată prin respingerea ispitei, fo-loseşte aceeaşi imagine ca şi Sfântul loan Damaschin,,0'' Şi aratâ cum, astfel, Hristos inversează procesul căderii: „Aşa cum înghiţise acela mai înainte pe oni. momindu-l cu nădejdea dumnezeirii, tot aşa, momil fiind mai pe urmă cu Firea omenească, (I-a silit) să dea afară pe cel amăgit cu nădejdea dumnezeirii, amăgil fiind el însuşi cu nadejdea că va pune mâna pe omenire; apoi ca s,1 se arate bogăţia covârşitoare a puterii dumnezeieşti care biruie, prin slă-biciunea firii biruite, (ăria celui ce a biruiî-o mai tnainte; şi ca să se arate că mai dcgrabă biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de momeala trupului, decăldiavolul pe om cu făgăduinţa firii dumnezeieşti"."0 In moartea [ui Hristos îşi află pentru totdeauna moartea omul ccl vechi. Adam eel dintâi, şi piere cu totul forma decâzută şi bolnavă a omenirii care suferea lirania diavolului, a păcatului şi a morţii, „Cunoscând aceasta, cil omul nostru eel vechi a fost răslignit împreunâ cu El, ca sa se nimiceascfi tmpul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai pic&tuloi" (Rom 6, 6). O dată pentru totdeauna şi pentru toţi, El a dcsfiinţat păcatul prin jertfa Sa (Evr 9, 26). Prin moartea Sa „a surpat pe eel ce are stajiânirea mortji, adicfi pe diavo-lul" (Evr 2, 14) şi „a izbăvit pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toatâ viaţa" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfântul Atanasie eel Mare, „s-au petrecut cu el (cu trupul) in chip minunat amăndouă acestea imprcuiul: moartea luturor s-a împlinit în trupul Domnului, şi moartea şi stricăciunea au fost desfiinţale în el pentru Cuvânlul care era unit cu el".1" in moartea lui Hristos, păcatul. strtcăciunea, moartea şi puterea Celui Rail au fost nimicite; omul eel vechi a fost omorttt, a pierit vieţuirea cea rea, lega-tâ de păcal şi supusă morţii, diavolul a fosl înlanţuit şi puterea lui surpată. Dar acest moment esenţial şi indispensabil al mântuirii noastre, el singur nu era de ajuns: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnica este credinţa voastrâ" " Dognkilica, HI. 27. " Râspmsuri cătnt Ta/asie, 64, PG 90. 7I3AB

ibidem.
' Tmtal d&pre intni/Hireo Ciiviinlului'. 20.

247

Mântuirea omului îşi află sfârşitul şi împlinirea în învierea lui Hristos. Dogmatkn. 1 fttvăţâturi de suflet fofositixire.). este înnoirea firii omului. I4j. adicS este îndumnezeită. 10). Sfântul loan Damaschin scrie: „După călcarea poruncii. Adam eel vechi a fost lepădal şi s-a arătal desăvârşit Noul Adam (. I. dupa chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col. 1 . l până la a schimba ceea ce e contrar firii in ce este conform firii. a adevăratei sale vieţi şi a menirii sale."2 ajungând la o nouă viaţă. redobândiica de către om a firii sale adevârate. Iar Sfântul Gri-gorie dc Nazianz spune: „Hristos u ieşit din mormiuit. s-o amintim taefi o data. 11' Avva Isaia spune şi el la fel: „Cfici Cuvântul «trup S-a tacut» (loan 1. potrivit firii lor. 2. înnoieşte ceea cc estc după fire şi face iarăşi întregi şi nevătămate simţurile noastre. adică om deplin.Cf. loan Damiuchin. '"' Douăzeci şi tfOliâ de (WHEnftf. 6. însăşi pârga frilmântăturii noastre şi se face un nou Adam. I. numai prin ea dobândeşle omul nepâtimirea. 17).. fâcute la început".! pe care a avul-o Adam în rai.113 în Hristos eel înviat omul a revenit la viaţă şi „trăieşte lui Dumnezeu" (Rom. el redevine un om normal. care este. 3. 8-10). cum au fost..) pen-tni ca. pe cei ce merg pe urmele Lui. omul.3 Citvântâri feu/ogive. Întrupându-Se. HI. dupâ ce a înviat.! la capât chenoza. „A luat însăşi fiinţa noastră. îşi recapătă deplina sănătate a întregii sale fiinţe. în Hristos eel invial umanitatea reslaurată este dusa" la desăvârşirea deplin. făprura" nouă s-a născut în Hristos". prin Sfantul Sâu trup. XLV..!. ieşiţi din mlantuirea păcatului. restaurarea lui Adam eel dintâi. iar Mântuilorul din cele contra firii ne-a ridicat la cele după fire". aşa sfl umblâm şi noi întru înnoirea vietii". 1. S-a fâcut în toale cele ca noi. ridică întrea". adică după ce a primit de bunăvoie moartea şi S-a pogorât la lad. 4). de a fi îndreptate spre Dumnezeu. ci de re-cre-are. scrie Apostolul Pavel (Rom.i în Persouna lui Hristos distignit şi înviat. 28.Condifiile general* ale Umuulinrii (1 Cor 15.."1 Mulţi Siinli Părinţi subliniază de asemenea faptul câ Mântuitorul. 4. 6. Hristos Se ridică din nou la slava pe care o avea şi. 248 . în acelaşi limp. a restaurat firea omului şi i-a redat astfel sonata-lea primordial. prin slava Tatălui. „Ne-am îngropat cu El în moarte (. în Hristos. Dupfi ce Şi-a implinit pan. * Dogmatical^. Sf. nesiricaciunea şi nemurirea. i-a întors lariişi în Rai.. creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.. 4. in El.". ■ mini toate afară de pacat» <Evr. noi am căzut din cele după fire in cele contrare firii. II. în firea sa restaurată prin unirea cu firea cea dumnezeu-. . referindu-se la Hristos. Lucrarea răscumpărâtoare a lui Hristos nu este una de creare. ale cărui boli au fost nimicite.116 Dar. îşi regăseşte puterile dintru început. Avva Dorotei spune astfcl.!. porţile iadului s-au deschis şi stăpânirea morţii a fost nimicitâ. precum Hristos a înviat din morţi. Şi făcâiul mill! cu omul.

SfAntul Nicolae Cabasila scrie aşa: „Hristos este Mijlo-citorul prin care ne-au venit toate bunătHţile date nouă de la Dumnezeu sau. cum f'ac mijlocitorii de rand. mai bine zis. XXXI. Dogmatic* IV. după vrednicia şi dupâ măsura curâţiei fiecăruia". Hristos ridică umanitatea îiidumnezeită în Persoana Sa la Talăl şi o face să stea de-a dreapta Tatălui. să-l dăm slavă şi multumita". loan Damaschin. I. care primeşte. dupâ nevoile sale şi pe măsura dorinţei omului de a dobândi ajutorul Lui. spune Sfântul Atanasie eel Mare. 10.Tanttiduiionit ga omen ire. Prin înălţarea Sa la cer.''' Mântuirea adusă de Hristos se întinde la loţi oameniî. «El poartâ neputinţele noasire şi cu rana Sa ne-a Utmiiduit» (Isaia 53. nu prin oarecare cuvinte sau prin ruga-ciuni.flristas . prin învierea Lui. Hrislos „S-a arătat o dată. Tatcirireaditmtiezeieşlii IJiurghii. spre ştergerca păcatului" (Evr.1" Aratând ca şi acum Hristos lucreaza ca doctor al oamenilor. aşa cum aflăm din multe texte 1 Cf. Sfântul Maxim Marturtsitorul arată că dumnezeiescul Doctor da fiecăruia leacul potrivit: „Dupa cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac. din ioaie timpurile. 12).1"1 adicS îl face pe fiecare om păr-taşîn mod personal la vindecarea întregii firi pe care El a înfaptuit-o. pentru ca apoi să ne părăsească. 1-2. 4. o dată pentru totdeauna" (Evr. mântuitâ şj îndumnezeită în întregime şi pentru totdeauna. 1:0 Cuvâtn ascetic. noi „suntem sfinţiţi prin jertfa ttu-pulni lui Iisus Hristos. prin Noul Adam ea a fost vinde-cata. nici Dumnezeu. ci cu fapta. Căci E! n-a mijlocit numai o data. Dai* cum mijloceşte ? Unin-du-ne cu Sine şi împăi"ţindu-ne El însuşi darurile proprii. plecân-du-Se cu iubire spre (îecare. ■ I'mien despre httrufxirca Cuvânluhii. noi care am fost astfel îngrijiţi. nu dă an singur leac pentru loţi Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. punân-du-şi leacurile Sale mântuitoare". cu totul vindecată şi izbăvîtă din păcat. XLIV. 9. 12) lucreaza în fiecare zi: lucreaza mântuirea tuluror". Lucrarea Lui tămăduitoare nu s-a îndreptat numai asupra firii omeneşti recapitulate în El. De faţă este şi acum. Sf. Pentru care. 12).™ lar în ceea ce-l priveşte. ■ Zei'e capriole. 5) şi ne tămiUiuieşte. Hristos nu este privit numai ca tamăduitonil firii omeneşti in general. Care vindecă bolile sufletului. 249 . ci asupra fiecămi om care vine la El: „Fiul lui Dumnezeu fund viu şi lucrator (Evr. 9. dăruindu-ne toate cele pentru care a mijlocit. dftruiud fiecărui om harul SSu. pe care Dumnezeu ni le da întotdeauna. viaţa veşnică. Tot aşa cum prin Adam firea omeneascâ s-a îmbolnâvit. Cuviosul loan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de eei ce se ostenesc. 5. ci şi cinstit ca atare şi chemat in ajutor de fiecare om care aşteaptă de la El vindecarea suferinţelor sale sau ale aproapelui. 10). El „a dobân-dii o veşnică răscurnpărare" (Evr. dând îngrijirea cuvenitâ fiecărei boli. ci mijloceşte în veci.121 De aceea. în cadrul teologiei referitoare la răscumpărarea înlregii omeniri.

) şi fagadtiieţte vindecarea patimîlor care sunl in not"). 3. 6. 5. 83. 3. 2. Sror/JMCf. I (MMarele Doctor al sufletelor vrea sit-l faca pe om dc. $i suHelul"). Peilagogut. 88. 6.. Sf..). 2-3. Chiril al lerusalimului.) şi cu hainrile Sale"). Onvî/j/ impotriva elinifor* 1. Sf Ignatie Teoforul..) al sufletului bolnnv"). 6. al suryilor (.. întni bunatatea Sii. Ctnttra ereziitor* III. 98. 2. 6.. 59. lar Mânfuitorul mi dă numai doctorii dulci. venind.V suflclul are muhe boli (. Dă-tc pe mftna doctorului şi-ţi va opera ochii suflelului şi ai iuimii. Antonie cel Marc. 6 („Rruii* te talc nu întrec şliinţa doctorului. Dcci. 8. XVIH. Omilii la Cartea Nţtmerii. lipUtok* II.).. Macajie Rgipleanul. Clemenf Alexandrinul..) care. 102. la eete *>" <t<. Cuvânt ilr îwlrnm câtre <>frnt\ I. Trei cărţi către Aurolu\ I. 18. 6. a fttcut. avem nevoie de Mântuitor. X. Cel cc I-a creat pc om. ™ Cf.) Cfind. mcdicina este o artil care se învaţît prin înţelepcîunea omenească. EI este în general numit „doctor minunat".) ca să ne vindecc patimile noustrc"). Irineu al Lyonului. „mai pricepul decât toţi doctorii". Omilii la Cartm Proorocuhd lerwtua.Dacă vrei. Despn hivirrea tntpuhlot\ 42. 51. Stromate. VII. Sf. 2 („După Demociit. poţi să le vindeci. cu cîit mai vârtos Domnul Se Vfl 250 .. 3. Omilii la Evanghelia ttupâ &V6ft XIII. înţelepciunea.. V bis. S-a făciit doctonil şi tărn&diiitorul orbilor. dar inţclcpciiinea scapfi aullclul dc palimi. Care vindeca loate bolile tale»? (P&. 2.. îi vindccfl şi trapul. Tmtat tfcspn* intmparta (^tvănîuhu... 2.. XII... Clemen! Romanul. I. Qmitit tiulwvniveşti (CoL II). Te vci îngriji dc bolile rnele? Când ma vei vindeca. Para/raal.ii. Doarnne li^iise. Teofil al Antiohîei.. 6 8.. al slabilnogilor. IX. I.i prin Cuvanlul w înţelepciunea Sn").Cuvirtte ale Sfântului Macarte Egip-teanuts 72 („Dacă Hristos. VII. 5. Ş£ Atanasie cel Mare. 12 („Carc Domn ? Cel care vindecă loate bolile tide („. C0MM hti \faniont III. Sf. „cel mai mare doctor". „doctor foarte priceput". 3. X. 91. ln[r-adcv. 42. IV. se îngri-jeşte de înueaga tapiura a ontului. I. Epistoh*. 100 (Sufletul iSfttt cu cluhul „cautil numai pe Doctorul cel bun ţi se increde in tamaduirea Lui (. 2. I („Ctivântul care estc unit cu iubirca tic oarneni. 5.. Cuvantul.. lot aşa şi cei bolnavi cu sufletul au nevoie de Pcdagog (.. 6 („Marcle Doclor al suflete-loi e gala sil vindece sufletul tftti** etc.Comliţule generate ate tânttuluirii pairisticeu: şi lilurgice. ewe sufera de boala pacalului şi a neştiinţei ?"). 7 (. medîcinu vtndccS bolile trupului. 17. vindeca omul în întreginic'-). 100. XLVI. palimilor noas-tre. cu sfaturile (. Sf. Origcn. Doctoral care vjndeca loala bolile omenihi. Cuvfuiliil Tatălui. 2. Episiofa călre Di-ogttef. Cel ce vindecâ şi dă ■ i.savarsil"V Sf. I.♦) nu Se va arăta cu at&t mai mult cu iubire de oiuneni şi cu liimaduîre fatil de sufletul nemuritor. 25 („Domnul. cei carc în această viaţă stintem bolnavi ilin pricinu. ci şi amare"). Omilii la lezechiei I. 4. I. Care hogat « vo mântui ?t 29. 2 („noi. Pedagogiil cet bun. I. Vasile cel Mare. Apologia a dona* 13. 2 („El este Cel care vin-deciî şi Irupul ţ\ sufletul nostni. I 2. 3. Cdtre Efeseni. 5. Mctodiii de Olimp.. Contm iia Cel04& IIIt 61. ventnd în lume. 21. IIL 2. estc aşadaj' Cel cure vindcca prin sfaturilc sale palimile sutletului nostni care stint im poliivii in ii In mod propriu se nuincştc rncdicina ajutoiul care se du Inipului cuprins dc boli. VI.. 83. îl lecuteşte şi-l t£m5cluieţte şi-i înioarce frmnuseţea nepStimitoare şî nestricacioasa").şi sa-1 spui raul tan'). (hmtii Ui UviliC VIII. III. Tertuliim. l. venind. Ephtofa către Corinreni. Omilii la SwmeL XXVIII. I. 2 („Cuvântul mângiiictor vindccă patintile noaslre"). 4 („Cuvântul estc tanidduitor (. 44. 100» I (Xuvânml B fosl nimiit Manluitor* El a descoperit penlni noi R0e$te doctorii spirifuale (. Tu numai sa I te incicdinţezi Lui . Cine-i doctorul ? Dumnezeu. lustin Martirul şi Filosoful. 3 („Dupîi cum cei bolnavi cu tmpiil au nevoie de doctor. stilletc al men. ca sS-Ţi spun: ^Binccuvintenzil. 70. I („Pedagogul nostni.).. 2. 4 („CuvQnlul vindecâ tnsttşi sufletul. 2. Catt'heze Iwptismale* II. vindecti patimile şi în acclaţî timp curaţeşte şi pacalc-le">. [V. Cuvantul Tutâlui însa este singurul doctor care vindecă slfibiciunilc omeneşti.) şi a tămaduit toatfl boala din popor (.) da de şlirc de celc de care ticbuie să ne Ferim şi oferă celoi bolnavi toalc lcactailc mantuiiiiM). 2-3. Sf. pe cei orbi să vadii (. 3)M). XXVII. V. este un vindecător (. pe Domnul.

. lAvva load).) udevăratul Docior"). XLV1. Sf.-) la timpul sail. XV. XXVIII. pentru că dil doctoria cea cerească $i divină şi Wadccă patimile sufletuliii"). vindecil dtircrj şi patimî care nu se vindecâ ). 82. CoftţfWersa eu m mtic. Cuvinif tlesprv nevoinfă* 5. COrtfra ltd Eunomht. Care se numcşte doctor.. Oespre diavoL I 5 („Duninezeu este adevSratul Doctor. Simeon Noul Teolog.u. cu leacul cuvenit"). f)?spn* Rugjciuwa dor/meascd* IV. singunil Doctor id trupultii şi al suflelului"). 2 („adevăratul Doctor. 1 (. şi iiupuiile*1).jnareie Doctor este aproape de ctfi ce sc osteneicM)> loan Moshu. riu le poi lip<u leactirile din pafteu acesttii adevărat medic <il sulleiclor" etc. 4. XIH. loan DamOschin.. 109: 199 Uisus estc Doctond sufietelof ţii al Irupurilor").. Dogmatics III. 20. Sfi Grigorie tk Nyssu. 463. 44 („Dupa pri-cina pjuiinilor aflilto. 6. XXXVHI. PG 45. XIX. 27 („a vc-nil penini ca pe cei piîcătoşi să-i mtoiucâ hi El (. venind.) chetTifliu pe Doctorul suftetelor şi al tmpuritor (. Nichilu Slithatul Cek MX) tie capefe. Grigorie Palama.. lisus Donnnil"). Sf. XXrX.. 25. Twxtorcl al Cinilui» htoria sfinfilormttcwiiri din Stria. 62. 3j XXV. sr Vîasaniifie *î loan. J07..Jlristos. 113» loan Carpatiul.. III). Marcu A&cetul. 8. 14. 61. Câtrr tfwlor iel i itft |. &:1 tăinaduîască inimile noastre ifinilc^i să dm AfinAtate sufletclor no^tre.ca itn doctor pricepuT). 251 . Hristos. CuvAnt asceiiv in 100 de atpeie* 53. 2. 2. 2-3. 170. Sf. 12 („Cclor ce-fi oaută într-adevflr vindecare. 13. Awa Dorottfit Umiţânm rfr sttflet Jbuattttmv^ I. Celui ce prin doftorii amare ne duce la desfătarea în sitnătate"). I.. 39 („ca un doctor bun şi de osimeni iubiior (Daiimezeu) vindeca pe fiecare (. tare ziic sub povma păcatului şi a rnortii") Sf. XI. HristoO. 3.acest Doctor diiranez^iesc11). Despre viaţa ttt Unstop tL 52. II.stifleielor noastre"). 88.. Comwbiri duhovtuvtştu VH. 4. XXVI. tfmtfft /fi Facerv. Sf. Omilie hi Psidmid 6. docroml eel adcvărat (. Sf Maxim Miîrtu-risitoruL Capet* deapm dragOSte* II. Daprepocâinfât 6 (. I. 12. Triad*'. |S. Per. Sf. Tratamentut bolihr elinfS'U V.ca medicul priccput care d.» penlm că El poate pe toate sS le vindece: şi bolile sufJetului. 2 („Doctoral adeviîral il patimilor (bolîlor) Miflctuliii"). PGH3. 47. 464. IV. „eel dintâi între doctori" etc. 18. 7. HI. XLVt 9. Sf. (M /« M#i/ri. 4 I. 263-276 („fund raniţi. IJnlonttritt. 22 („Doctoral sufletclor noaxtrO. VIf |0L 103. venind că(re omul eel grav bolnav. XVI. 3. 617 (Jnvîlţătonil şi Doctond sufkrclor. 25. 37. în chip fundamental ~ adică răind pricinile lor profunde. 2 OmHii duJtovnicefti (Col. Apoftriţme. 7. XXVII. 4.. VII. 7. lipistoh. poatc sit vindece sufletcltf noastre").. XXX. Isaac Sirul. estc apro^pe şi vrea să DC vindece"). 23. loan fiurfi de Am\ Oesprt jWittrie* 17 (El lucreazâ . 4 t. Omilii lo cmttttGie: „Sirâmtâ es/t* pOfiHa„.. Diifimezeul no&tru. 30 (. şi bolile trupului.AIcrgu(j lu Doctorul suflcrclor").l leacuri difcrite.) Eate milosiiv şi datâtor de viafa. U 40. XIV. operand o boalit grea. \\m\\ dc felurite boli (. CuUgerv din smtiinteli tnţetepfibr* 33. Diadoh al Poiiceii. Cuvâtti 0J< <tu l.. 4 UDomnul (. lh\atmm elire.ne vine in ajii-ror ca un doctor ciifc. 26. |-a vindecaf). 144 („Marek doctor al Mifletelor. XIV. Sf. 25 (Doiiinnl . 4. VIII. XLfV. QffSpre p&caiftfd. D.Doninul. 6J2C.. care (ilinadineţte şi sufletele. 532 („Doctorul c<rl raare care bolile noaslie le-a lual": „Marele şi duhov-niccscal Doctor ceresc.. 533. I („duninezejc&cut doctor al sufletelor nowtr©*'). 48 („Slnvă StâpAnului. 749C. Cuvântări. St Nicolae Cabasila. 42.») şi să vindece pe cei ce cred intr-Insul (.) cîl singur El cste doctoral duhurilor"). 42 („$â Cftadfi in Hri^tos (.. Sf loan Casian. 13. 30. 2. 3. ScrisoH ihthiwtucryti (Avva VawanufieV 59 uCei cc se apropic de Dofronil no&(ru eel inure sum lurninafi Jc El ţi El ti vindeca de toate bolile $ufJetc$tD. :i2.). 26.) CA.) EI singur.. Evagrie. IV. 3. 3. 9 (. vemml. XXIV.uc fri suf|ctt aduce si doctorul suOctelor leacuri prin judecilfile Lui"). nc aduce sanătatea 4'). Grigoiie de Nuzianz.flristos* Ţihnăduittmtl „adevâratul doctor"» „singurul doctor". Hie Ecdicul. potrivil sttrii cehii bolnav"). 6 („Docionil stiflelctor"). Am 180. VD. II. XXX. Aştgâmintele ntârtastirefttt XII. 23 d£l.Doctor al . iar nu numai manifesiipleca ciWre sitflctitl core se înloarce sprtf El şM rare mila şi ajutonil SăuM).. Sf. Hfsprr Providenfăt X.

ca Doctorul eel plin de nesfârşila milâ şi iubire. Qmilii duhovnieejii (Col. Căci nu avem aici de-a face cu o ştiinţa" omenească. voieşte sa-i vindece pe toţi oamenii. ieşili din minţi (din pricina durerii).). 3. căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui. El le dă iertarea si-i cheama la „mfin-tuirea care-1 face (pe om) sanâtos la minte . bolnavul ia leacuri şi doctorii. nu pot tămitdui omul in iiitregu) lui. referindu-Se la neputinţa doctorilor de atunci. II). El voia să spună: Eu nu sunt ca aceia care nici pe ei înşişi nu se ptileaii vindeca. oricare i-ar fi natura şi gravilaiea. fără a lipsi pc vreunul de mântuirea pe care a adus-o El. ci cu una dumnezeiasca. mai ales. şi n-are nici un câştig din ele. care vindecii fară greş.134 Hristos. vindecă-le pe tine însuţi» (Luca 4. nici nu sc necăjeşte când bolnavii. XII. Sfânlul Macarie Egipleanul spune: „Domnul în-suşi. care dau rezullate numai In pane şi sum nesigure şi provizorii şi care. fie pentru că ştiinţa mediciniî este neputincioasă. într-adevâr. zicea. îi da omului tot ajutonil şi sprijinul Său şi arală o neţărmurită râbdare chiar faţâ de cei care-L tăgăduiesc şi-L hulcsc prin ctivinlele. Cuvimi tie huleimi <xilie e/tni. fie penlru că i-a slăbit foarte tare inipul. poate fi sigur că va găsi în Hristos dociorul care-i va vindeca orice boală şi suferinţă. 1). Clement Alexnndrimil. ci face tolul şi-şi dă toata silinţa sîî Oinilie In Psaltittil 6. il uniplu de ocara. Eu sunt Mielul eel tarn de prihnna care s-a adus jertfîl o singura data pentru toţi şi pe toli care vin la Mine Eu pot să-i vindec. nimeni n-ar putca s-o faca* prin mijloace omeneşti.. De aceea. Celor care au trâit în nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea pati-milor. căci este mai puternică dccât slabiciunea trupului.Vmă. Sfânrul loan Gura de Aur stabileşte o paralelă între medicina omenească şi tămăduirea adusă de Dumnezeu: „Adesea. t'ie pentru că leacurile şi-au pierdut dintr-un moliv oarecare taria. 252 . 5 . doar de către Dumnezeu se face". şi rana va* va fi negreşit vindecată. nu se supără. spunând: „Vindec. trupeste si sufleteşte. «Cu adevăral îmi vcţi spune această pildil: Doctore. numai de vă veţi apropia puţin dc El. nu ca leacurile omeneşti. care au o valoare absolută. spune Sfantul loan Gurâ de Aur.Cmtdifiit? generate ale lămăihnrii tările lor -. Tâlcu-ind versctul 2 al Psalmului 6. 23). omul care s-a deznădăjduil de medicina omenească sau care n-a găsit dociorul pricepul să-i Iccuiasca raul.'*-* In acelaşi sens. in care Proorocul David II cheama pe Dumne-zeu în ajutor. Dc aceea îl cheamă Proorocul David pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doclor minimal". adevarata vindecare a sufletului. că s-au lulburat oasele mele şi suflelul meu s-a lulburat foarte". gândurile şi faptele lor. şi ca" se va însănătoşi pe deplin.. şi în chip deftnitiv. Doamne. Cel ce poate să* vindece toatii boala şi toa-ră neputmţa sufletului (Matei 10.. I18. 5. în bolile trupeşti pe care le îngrijesc doctorii. XUV. Nu (ot aşa se pelrec lucrurile cănd Dumnezeu este eel care ne îngrijeşte. Eu sunt Dociorul eel adevărat (.Doctorul. fară a privi la faptele lor trecute. decât toate bolile şi ncputiniele. aş a cum niciodatii.

Doctorul nu cautft folosul lui. nu ca să se răzbune penlru ocările de mai inainte. ci ca să ne scape de boală şi păcate". doctorul se bucură. ci ca sfi le fie de mai mult fobs şi sa-i facâ deplin sanatoşi. . în cumplită nebunie. ci pe al bolnavilor.126 1 a»rer<r«fortfriafertf.L4. Aşa şi Dumnş-zeu.Tiiim'uhifoml pună capal bolii acelora CJire se poartă auît de rau cu el. toate care le spunc şi le face nu sunt ca să se răzbune penlru viaţa pâcătoasă dusă* de noi. iar dacfi bolnavii araiă că se îndreaptă cat de cut şi îşi vin in fire.llristos . se veseleşte şi !e dă leacuri amare cu miii MUttS tragere de iiiimă. când cădem în păcate grele.

ne uneşte cu Dumnezeu Tatâl. şi anume prin Diihul Sfânt. Inlroduccre în persoana Sa Hristos a vindecal firea omeneasca şi i-a redai penrru totdeauna adevarata si deplina sănătate. şi numai prin lucrarea Sfântului Duh. 6) şi „părtasi ai lui Hristos" (Evr. mai înlâi de toate suntem deplin cură-ţiţi. numai ca meinbri ai Bisericii putem fi încorporaţi în El. care este trupui divi-nouman al lui Hristos. care este cealaltâ finalitate a lor. Oimlii ia Itxm. prin care omul este spfilal de urmele păcatului strâmo-şesc. Astfel. Sfintele Taine. devenind prin Sfintele Taine „mădularc ale trupului Lui" (Efes. în mod fundamental. pe acest plan. ca să ne vindecăm de ramie pe care ni le face kiiuea". 14). suiH privite dc Biserica* drept mijloacc de vindecare. 5. 5. unin-du-ne cu Fiul. 3. primind Sfintele Taine. Cel Care ne uneşte cu Hristos. şi Care. „o farmacie duhovnicească. prin lucrarea Sfântului Duh chemat de preoţii Bîsericii şi prin mijlocirea formelor văzute care constituie ritualul acestor sfinte slujbe. Aşa că. II. care stă pe primul loc în cazul Spovedaniei şi at Mas-lului. în grade diferite. pe Care Dumnezeu Tatnl ni-Ldă prin Fiul Său şi pe care Fiul îl trimite de laTatăl.2 Tănuiduirea prin Sfintele Taine I. De aceea. de asemenea.' Scopul curăţitor şi vindecător al Sfintelor Taine deschide omului calea spre primirea harului îndumnezeitor. in Hristos. în Sfintele Taine noi sunlem puşi în legătură fiinţială cu Hristos. ' 254 . prin Sfintele Taine noi primim. mântuiţi şi îndumnezeHi. noi suntem. este afirmat. în chip special la Mirungere. in Duhul Sfânt ne dăruieste nouă Hristos harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor. aceaslâ finalitate. şi la împărtăşanie. în mod special la Bolez. Persoanele umane nu se pot folosi însă de binefacerile aduse de Hristos firii omeneşti recapitulate în El decât dacă se unesc cu El. Miintuitorul şi îndumnezeitorul firii noastrc.1 in toate celelalte Taine. 30. In Biserica. care este în mod traditional socotită drept leac curăţi-tor. după cuvântul Sfântului loan Gură de Aur. având o funcţie „reparatoare". Biserica se vikleşlc a fi. lar această unire se poate realiza numai în Biserică. unde se pregătesc leacuri pentru noi. Altfel spus. pe Duhul Sfânt. 3.

TânuUluirea prin Sfinte. Si lo<in Gurfl ele Aur. Grigorie Palama. curăţit de păcate şi scos de sub tira-nia diavolului. iar prin Ei suntem unit) cu Dumnezeu TatiU. Maslul. har prin care suntem facuţi părtasi hi viaţa Prea Sfintei Tre-imi. ele fiind tainele de iniţiere creştină. 2. >«%»£»/. P. este de indatâ împărtâşit.. Sf. VI. şi uns cu Sfântul Mir. II. pe de o pane.1 dăruiascâ neamului omenesc hanil Sîiu mântuitor şi îndumnezeitor. 9. 29. aslfel restaurat in firea sa. 1 ih'spre vififti in llnsios. Dintre ele. iniţierea creştină constituind un tot indivizibil. * A se vedea. Botezul. iar eel botezal. dar şi în Duhul Sfânt. eel care le precede pe celelalte cronologic şi ontologic. renaste la o viaţa nouă. prin Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm în Hristos. Omilii. 60. XJ1: XXXIV. II.te Taine prin care eel nou botezal primeşte pecetea Duhului Sfânt. UOnhodoxie. ' Cf. 253. 1965.) Vindeca-te singur. p. Mirungerea şi Euharistia ocupă locul central. pentru că prin ea omul se uneşte CU Hristos în Bisericâ şi primeşte de hi Duhul Stant ceea ce lucrarea niântuitoare a lui Hristos a adus neamului omenesc. Cuvâri/âri. p. care transmit fiecare un har special. devenit membru al Bisericii. XLII. 262. 2. EI este „singura doctorie (<t>apn&tcov) care poate vindeca". CtUelwze ttoinimmte. a) Prima funcfje a Botezului îl arală ca pe un leac. II. Nicolae Cabasila. Nunta şi Hirotonia. Biserica Ortodoxa a mărturisit întotdeauna şapte Sfinte Taine:3 Botezul. 52. spune despre el Clement Alcxandrinul.. I. Euharistia. pe de alta. Bolezul Botezul este taina cea dinlâi şi fundamentală. 255 . Sf." Iar Sfântiil Grigorie de Na-zianz îi spune celui ce n-a primit înca Botezul: „De ce sâ cauţi leacuri care nu-ţi sunt cu nimic folositoare ? (. Grigorie de Naziaoz. Evdokimov.1 ca şi Sfântul Nicolae Cabasila. m general tcrmenul „Botez" este fo-losii pentni a numi ansamblul acestor două taine). adica. luitUiiion ă hi theologie byztmiine. dar şi in loate celelalte taine. este izbăvit de urmarile pacatului strămoşesc. de pildii: Sf. Mirungerea (căreia în Occident îi corespunde Confirmarea). Astfel. înainte ca nevoia să " A se vedea: J. Prin Sfintele Taine noi primim harut care le este cornun Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.'1 primul dintre leacurile sacramentale. Neuchâicl. 5. Despre viuţn in HrislOS.1 în Biserica Ortodoxa. Tainele nu pot fi privite ca acte izolate. fie el chiar prune. Mirungerea urmeaza imediat dupS Botez (de aceea. Po-căinţa. Meyendorff. 1975. Piiris. ele toate sum aspecte ale unei uiiice şi preaminunate Taine: Dumnezeu Cel in Treime binevoieşte s. în care se cu-prinde Tntreaga iconomie dumnezeiască. De aceea. îndeosebi la Botez şi Euharislie.

. L. vindecal de bolile moştenite de la vechiul Adam. lar la binecuvântarea untdelemnului cu care va fi uns catehumenul.. vindecare de boli. Cel ce tămă-duieşte toată boala şi toaiă nepuiinţa". «$a cum spune SfOnlul lonn Gura de Aur: „Nil preotul eslc cel ce bolează. cu pulerea. care zice: >. toafe nepiitinţele firii câzute. cu lucrarea şi cu pogo-rârea Sfantului Duh". 6). 347. pentru ca să vină asupra ei . 3). stricăciunea şi moartea. la primele douâ ungeri. 12. Cf. aşa cum învaţă Sfantul Apostol Pavel. pe rând: pe piept. diavolilor pieire (. el îi cere iarăşi lui Dumnezeu: „însuţi binecuvin-(ează. Viisile cel Mare. Această ftincţic tSmaduitoare a Botezului este vizibilă de-a lun-gul înlrcgului ritual. 256 : . Şi al Srâniului Duh. izbăvit din slricăciune şi din moaite. dezlegare legîiturilor". catehuinenul este afundat de trei ori in apă de către preot. omul cel vechi din el moare.. pentru că prin cl omul se face părtaş al morţii lui Hristos.ru a alun-ga şi a îndepărta puterile demonice care înrobesc firca căzuta* a omului.9. întru inoartca Lui ne-am botezat" (Rom. Amin (la a doua).. ■ Vczi Molitfehiic. cxorcismele (lepădările) dinaintea Botezului'' se fac pent. Desprc Sfiiniul Duh.." Căci. Fiind astfel altoit prin Sfântul Duh în Hrislos.XL. ca să fie spre „dezlegare de păcate. cel botezat este spalat de toate pâcatele. loan Gură de Aur. la amândouă urechile. II. el îi cere lui Dumnezeu „să se sfînţească apa aceasta cu puterea. în ele preotul ÎI invocă pe „Domnul Savaot. Sf. scos de sub stăpftnirea vrajmaşului şi din robia păcatului. 6.le botez". el cere. PG 61. "' lur mi . Amin (la a treia)". semnifică şi împlineşte în mod ritual par-ticiparea celui botezat la moartea lui Hristos. Şi al Fiului. Sf. ciîci. Amin (la prima afundare). „toţi câţi în Hristos ne-am botezat. ci Dumnezeu" {Omilii la Maiei. * LepHdaieu a ircia. ai milă de tine: fli tu însuţi doctorul neputinţei tale şi agoniseşte-ţi leacul care sigur te va tămădui". Chiril al lcnisiiliinului. piere vechiul Adam. 35. 3). Dumnezeul lui Israel. < 'nfi'lieze mhragogice. ca ele să fie „spre tămăduirea sufletului" şi „a trupului". Ungându-I apoi pe catehumen în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.< 'otulifiiie genemte ale lâitiădutrii te silească. CmwMiri.lucrarea cea curăţitoare a Treimii".* Apoi. Care a stat trei zile în mormânt cu trupul. la mâini şi la picioa-re.. Această întreită afundare. cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Tău Duh".Se botează10 robul/roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatălui. iar trupul pâcatului este nimicit (Rom.). De aceea Botezul este leac tămăduitor. „spre în-lăturarea (vindecarea) tuturor rautăţilor". atunci când preotul binecuvântează apa Botezului. pe spate. dincolo de semnificaţia ei trinitară evidenlă. Facându-se părtaş morţii lui Hristos. Cel care a biruit păcatul şi pe diavol. " Cf. omul este vindecat de urmârilc patologice ale păcatului strâmoşesc. Asifel. După această ungere. 6. Sf. 4.7 Primind Botezul. XV. prin care s-a adus vindecarea firii omeneşti. iar cu sufletul a coborât la iad.

să umble pe căilc" Domnului. Cel botczat moare cu Hristos. pentru ca să se unească din nou cu Cel ce l-a creat („Mâinile Tale m-au tăcut $i m-au zidit'") şi la picioare.'iniului Dull. pentru ca. pentru ca eel botezai .-4. 257 . 43.it pe piepi şi pe spate. pre-cum Hristos a in vial din morţi. deplin vindecut. cu bolile şi suferinţele sale şi. 5). un leac pentru bolile de care suferâ omenirea. fn acelaşi timp moarc şi se naşte. prin hand St.1cut de îndată sănătos".nv u apei si untdclemnului.. " Despnr viafa in Hristos. Grigorie dc Niiziiinz. care spune că „multi au fost cei care au căutat. din ea iese omul eel nou. "Cf. Prin Botez.ibidem. Cf. II. in moarte. ajuns un nimic.Twntiiltiirea prin Sfinirle Tahw Asa anOS Sfântul Nicolae Cabasila. „M-am scapat de lariideleci $i mam f. omul devine cu adevărat o fapturâ now! <2 Cor." Şi fîind el rob al pilcatului ' Da/pre viafa in Hristos. 86. dar numai moartea lui Hristos a fost Î11 stare sft ne aducâ viaţa şi sanătatea cea adevărată.'b) Această primă funcţie a Botezu lui este strâns lcgată de a doua. 2. 17). 6. dacă vrem să ne nastem din now sau dacă vrem să Irăim această viaţă fericită şi sfi ne îngrijim sa ne refacem sânatatea. Fiind el moitdin pricina pflcatului. aşa să umbliim şi noi întru înnoirea vieţii. de-a lungul vremurilor. exefama. II. 6.1 împlctire şi întrcpătrundere şi acest rost al Botezu lui se fac vădiicde-ii lungul întregii slujbe. 9. începând cu rugâciunile de binecuvân-f.Sffintul Nicolae CabasUa ' Accastă strâns.. „Deci ne-um îngropat cu El. apoi la urechi. 3-5 Sf.1. prin botez. De aceea. este iiimata de scoaterea lui din apă. 6.11 Prin Botez omul moare vieţii lui păcăloase dc dinainte şi pri-mcste naşterea la o viaţă nouă. Urmeazfi bolezul propriu-zis. Caithezp mixtagogictt. 4-5). care semnifică piirtaşia la rnvierea lui Hristos. care constitute $i scopul Botezului. „spre ascultarea cuviiitelor credinţeî". la rnâtnj. XL. prin slava Tatâlui. atunci vom ft părtaşi si ai învierii Lui" (Rom. S£ Chhil al lerii&uliimilui. II. „spre tamfidnirea su-fletului si a irupului". dici daca ain crcscut împreuna" cu El prin asemanarea inorţii Lui. "dibit/em. 5. el este in imregime renăscut şi înnoit (Tit 3. apoi în săvârsirea ritualului în sine. ridicarea la viaţa cea nouâ\ nestricăcioasă şi veşnic. 1 Rom. când fiecare dintre cele trei alundari in apa\ prin care eel botezat participa' la moartea lui Hristos. omul estc uns cu untdelemn sfint. III. II. Mai îniâi. 103. pe care Hristos a ilaruil-o lumii prin învierea Sa. CitvâtHiîri. Această laină îl face pe primitorul e» părtaş deplin al morţii şt al învierii lui Hristos. Bolezul îi redă fiinţa şi cxistenţa.J Apa botezului îl primeste pe Adam eel vechi. utunci n-aveni decât sa" luăm acest leac adus de Hristos". ca să învieze cu lîl şi ca să Irăiasci'i viaţa cea nouă pe care Hristos prin moartea Sa a adus-o omenirii.

6. M Cf. Botezul. 3. 118. Grigorie de Nyssa." Viaţa cea nouS pe care o primim la Botez este „o viaţă care se potriveşte cu firea noastră". Prin el acesta iese din condiţia subumaniS şi contrara firii. Siraeon Noul Teolog. 432A. 32. I.*1 Prin Botez. se împărrăşeşle de E\. Marcu Ascetul. esie adesea dal de Sfinfii POrinfi Botezului (a sc vedea. Sf. 36. 6. Sf. Dogmativa. spune că cei care vieţuiesc po-trivii curăţiei pe care le-a dat-o Botezul. Maicu Asceliil. adaugă el. nu este nimic altceva decâi naştere întru Hristos şi dobândire a fiinţei şi firii noastre celei adevărate. porţile Raiului i se deschid din nou. 7 Cf. îşi recapătă strâlucirea de altădară.0 Sf. Vasile eel Mare. III.u.e Sf. Sf. 10. Jmpotriva celor ce amânâ Boieztd. şi rcgăsindu-şi condiţia firească şi fiinţa sa cea adevărată. 17. Despre Sftmtul Duh. Simeon Noul Teolog.30 Şi tot Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului dă viaţă şi trâire oamenilor. „se îndreaptă spre profunzimea adc-văratei lor fiinţe". în care căzuse prin păcai. :" Ibidem. 29 Sf. chipul lui Dumnezeu din om. Vasile eel Mare. Cuvânt ascetic hi 100 de capete. 15.*. Cateheze mislagogice. adică în ceaia sfinţilor. 48-49.'6 şi prirnind pleniutdinea harului Prea Sfintei Treimi. PG 46.. 89. ibidem. IV.Cotidifiiie getteralt' ale tămâduirii şi sub slăpânirea vrăjmasului."1 Primeşte chiar cu mull mai mult. '* Numele de (jxoiiaucc. -' Cf.'s Intră în femilîa celor ce-L iu-besc pe Dumnezeu. Mareleeuvtirit caiehetic. Sfântul Grigorie de Nyssa. şi prin El îl pri-mcşte pe TalălM şi se întoarce la slarea de fiu.21 şi rolodală primeşte Duhul cel Sfânt. I). XXIV. Despre Botez.lv Redobândeşte siarea lui Adam dinainte de cădere. Sf. Despre viaţa in Hristos. Sf. fiind el cAzut în întunericul necunoaşterii de Dumnezeu. XV. lusiin Martirul si Filosoful. Sf. 49. M Cateheze. şi anume singura vieţuire adeVSntfă". Râspunsiii'ile 5. II.22 se face asemenea Lui. Rfispunsul 17. 103. Răspunsul 9. Sf.întipărindu-se mai bine în suflet Cf. căci se imbracă în Hristos (Gal.n se întoarce la inti-mifatea cu Dumnezeu pe care o avea dintru început. 172 ş. Diadoh al Foliceei. XL. . 36. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. 6. Cateheze. 6.1* Prin Botez. Chîril ill Icrusalimului. Sf. Despre Duhul Sfiinl. Despre Botet. . devine om cu ade-vârat. 13. loan Damaschin. Marele cuvâitt caiehetic.. Cuvfintiiri.13 acum . PG 46. Despre Botez. primeşle. Despre cei ce cred cu se indrepteaz/t din fapte. 3. II. luminarca Sfântului Duh.27 Vedem astfel că Bolezul este cu adevărat leac penlru omul căzut. LV. Grigorie de Nazianz. Grigorie de Nyssa. Botezul îl face liber (cf. care fusese întunecat prin păcar. în acelaşi sens. Dionisie Areopagitul. 4. 29 Ibidem. 35. 35. Marcu Ascelul. rnai ales: Sf. '' Despre vidfa ft» Ilristos. I4).IT Şi încă. lemrhia cereascu. Grigorie dc Nyssa. devine părtaş al vieţii celei dumnezeieşti. Despre sffintul Boiez. prin Botez. 27). -* Cf. 36. 600A. 111. :' Sf. XV. 8. 258 17 . fame. 6. . Apologia înlâi. XXXV. Rom. 103. n Sf. Sf.

a Calehezfi baptismale. 30. 3). stăpâneşte adevărul asupra lui". iar sufletul nostru. şî dobândeşte adevSrata şi deplina cuaoaştere. "ibidem. potrivit menirii sale. 79 ■ Cf. Despre viafa in Ifristos. Era slap&nit de râu şi înstrătnat de bîne. după Botez. „Renăscuţi Hind prin Sfâlntiil Botez. Sf. 76. Nicolae Cabasila. Vasile cel Marc. deoarece tocmai în aceastîl zi suntem nâscuţi din nou si pecetluiţi pentni o noua* vieţuire. 10. loan Dnmaschin. II. 15. " Cf. potrivit menirii sale. aşa. II. Nicolae Cabasila. 3. spune Sf'ănlul Nicolae Cabasila. adicâ esre vinde-cal de oeştiinţă. 259 . Grigorie de Nazianz. Despre Şfantul Duh. spune Sfântul loan Gură de Aur. Despre viafa in flristos. „Harul lui Dumnezeu. IV. 101. 5. V. 7. 59. omul îşi recâşt iga tolodată „viaţa cea adevarată"/1" cSci. ne dezlegăm din robie şi ne f'acein liberi. puterea de a duce o viaţă* cu adcvărat sănătoasâ şi firească.u. De. I I . Sf.d* Ftinţa omului este reorânduitâ. 1. II.44 El devine o faptura cu lotul nouS (2 Cor.43 întreaga viaţă a celui botezat se transfigurează. 10. IV. "Ibidem. Omul tncfiteazft de a mai fi mânat. e] nu poate să facă ccva într-allfc] împoiriva noastrfv". II. Nicolae Cabasilu. 14. 3. XLII.3." Eliberat de păcat şi lumînal prin Duhul Sfânt. 17).4" lar Sfântul Diadoh al Fo-ticeei scrie: „Prccum odinioară stăpânea rfltăcirea asupra sufletului. îşi ia forma şi conlinutul". '•' Sf.Tămădiiirea prin Sfmlele Ttiine decât odinioară". rezideşte şi întoarce sufletele şi încă şi mai fnimoase decât erau le fa-ce.'. Sf. deiforme. Nicolae Cabasila. 14-15. neamului omenesc îi este redalii asemănarea cu Dumnezeu. Despre vioţti in lliistos. Col." omul scapă de cunoaşte-ica greşită şi cu totul delirantă sprc care-l due parimile sale." cea dupii Dumnezeu.3* „Botezul ne apropie de lumină şi ne îndepctrtează de răutflţile intujiericului''. 442 ş. 13. Sf. Cf.41 Şi dobândind cunoştinţa cea adevă-rată." şi. aceas-ta este viaţa: sâ-L cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat (In 17. mai mult. " Cuvânt ascetic in 100 tie vapete. 32. Despre viafa in flristos. pen tin el. V. u "Cf. Despre viaţa în Hristos.spre Btttez. 35. 101. Dogmaiira. a Cateheze. cea pe care o avea îrminte de cădere. scrie '' Sf. Sf. iar acum îşî recapSta" stilpfuiirea dc* sine şi libertatea deplina. scrie Sfân-tul Simeon Noul Teolog. Sf. înrâurit şi amăgit de puterile demonice. care cste să vîcţuiască pentru Dumnezeu şi sa fie îndumnezeit de El şi în El. şî dacă nu ascultăm din propria noasiră voinţă de vrăjmaşul. II. XV. căpâtând o noiiâ* aşezare şi un sens înall.'4 Omul redevine om şi-şi redobândeşte sănalatea firii sale originare. 87-89. Nicolae Cabasila. Ibidem. Evr. CuvântâH. Gateheze baptismale. 1.''' adâugănd că el deschide „ochii suflelului în faţa razei celei dumnezeicşti". loan Guiil tlc Aur. care până atunci nu avea oici o formă şi nici o rânduială. Tertulian. 0 Sf. „Fericita zi a Botezului este socotită de creştini ca «zi a numelui».

IV. Chiril al Terusiilimului. eel botezat primeşte de la SfAnlul Diih energia necesara* pentni a face să rodeascâ* hanil primit la Botez.| Otifhrze baptismal?. de unele ne lepadUm. 9. scrie Sfântiil loan Damaschin. . spune Stftntul loan Oura de Aur.4'' „Renaşterea estc pentni noi începutul uneî alte vieţi.l 19. şi in Biserica Ortodoxa* ea arc loc îndată dupa" acesta. adica îndumnezeit în Hristos. *loc. w tbutem. II. 1-3. '■' DespreSjinteU Taine. „Miningerea este izvor de tărie şi lucrare'". înlr-un anume fel." Prin Mirungere. " Sf. iată toate s-au facut noi" (2 Cor. 6. potrivil unei stravechi tnidifii.w II. VI. 260 . III.5.a) este nedespărţitâ de Botez. ' A se vedeii. f3cându-i să fîinţeze şi să vieţuiască în Hristos.*" prin care poate să creasca până la starea bărbatului dcsâvârşit. 21. I88A. fn vreme ce Botezul îi dăruieşte omului adevărata fiinţă şi viaţa. ale cârei porţi î-au fost deschtse prin Botez/17 El prirneşte „noi mădulare şi simţiri noi". 14. ea este Cincizecimea sa personala. iar pe altele le dobândim.4" „Prin Botez. nu suferâ de boalâ. Sf. eel botezat primeşte pe Sfântul Duh" Putem spune ca.M Prin ea. pavăzâ şi luminare''. " Cf. dc pildâ: Sf. 43. PO 155. "/M&m. Ill. puterea de a-şi activa damrife du-hovniceşti. care-l pregătesc incă de aici pent. pecete. Ea completeazS şi împlineşte Botezul şi de aceea Sfântul Simeon al Tesalonicului scrie că „eel care n-a fosl tins cu Sfantiil Mir nu este deplin botezat". 17). In 3.5" Pentni omul eel nou. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-la. pen-tru ca pe altcle sS le câştigam".*1 3. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-hi. 11. 51. Lucrarea divina" care se manifestă în ■"' Desprt viaţa in Hrisros. nu se ofileşte o data cu treccrea timpiilui.ru viaţa cea veşnică. 3. H Dogmatica.dt. nimic nu o poate supune şi pe toate le biruteşte"." Miningerea îl desăvârşeşte pe eel nou botezat. 8. 5.mdiţiile xenentle ate ttinuittumi Sfniitul Nicolae Cabasila. Şi această „viaţa nouâ* nu cunoaşre bîUrâneţea. Oespre vîafa in Ilrislos. toate „cele vechi au rrecui. 5. nu cade prada deznădejdii. pe unele le aruncftm. 37. Nicolae Cabusilu. El se înalţă la o alia lume şi la o alia existenţâ: devine cetâţean al fmpărăţiei luî Dumnezeu. Cateheze mistagogiW.4'' Omul nu se mai supune existenţei bolnave la care era silil prin naşterea în păcai. Ors/'re vitifci în ttrisio. Mirungcrea Miningerea (|itptou. Nicolac Cubasila.(. Irezind la viaţă „puterile şi lucrarile lăuntrice înnidite" cu noua sa vieţuire.

I3). fâra a sc teme de atacurile vrăj-maşulur" şi de njci un all ran. omul de-vine plin de râvnâ şi fierbinto. cart\ fiind sfinţit . căci. Sfânlul Chiril al lcrusalimiiliii Spline ca „acest dar sffint este pavîtză duhovniceasca" pentru (rup şi mântuirea 80 (U ffenilui".. Ibidem. nu numai orgaitfle care AU pi'imit ungerea cu Mir prfmeso acesl dar. luminător şi îndumnezeitor. luminiUoare şi îndiininezeitoare. iar sufletul se sfinţeşte in chip tainic*'. PG *. " Sf. Z<)\ . 4. pieptul. 3. având inviaia' dorinţa. Desigur. II. cit. nările. nv fbidem. "lerartila biseiicească.sla firoa sa îşi află deplina sanfitat». rostind la fiecare ungere cuvintele: „Pecetea darultii SfâMului Duh" Asifel. ci (oate puterHe irupiilui şi mai ales cele ale sufletului. voinţa în-tăritfl şi loale celelalte puteri ale suflelului înloarse spre Dumnezeu. împli-nindu-se conform nieiiirii ei. aşa cum spune Sfântul Chiril a| lcrusalinuitui. 12. ci . iaf prin acea. putând spune cu Apostolul: „Toate le pot înlrii lliistos. Slujba conslă in esenţă în ungerea celui nou borezat cu Sfântul Mir. 4. Cliiril ill leni^ilimiiliii. wcr. CateHtzt mislagogicf. ochii. beiieficiind de prezenţa Sfâmului Duh." Preotul unge pe rând. myran. Primind prin ungerea cu SfantuI Mir platoşa si armele Duhului. după cum spune Dionisicr Areopagitul. M Ibulan. III.Ttauiidiiiiva j'iin Sftnlft? Taint această Sfânta Taină este. facfind semnul sfimei cruci. „se unge irupul în chip vazut cu Mir.l. mâinile şi picioarele celui botezal. „obârşie şi esenţă şi puterc desăvârşitfi a oricărei sfinţiri teurgice a noastre". rnmtea. ulci pur $i sîmplu". Cel care mă întareşte" (Filip. după epicleza. fiecare dinire simţurile şi mâdularele omului primeşte harul prin care omul capătâ puterea sil se întoarcă spre Dumuezeu şi să lucreze în [oale polrivil voinţci Lui.a Vindecal de slabjciunea spiri-(iialâ şi de toate neputinţcle aduse de pflcat. de energia Sfl de viaţa făcâtoare. sfînţitoare.*5 l'ngerea cu Mir a membrelor ş\ a organelor simţurilor nu înseamiia doar sfiaţiroa acestora. devenit prin prezenţa Sfăntului Duh mijloc de comunicaic al puierii Sale dumnezeieşti". 0 Ibidem. 485A Sf.nu mai esie. IV. fll. «'lbulau. 12. ea arala c3 înlreg omul primesle ham] dnninezeiesc delator de viaţâ.il lui Hristos. buzele. Chiril ill lerusalimului.Rom. urechile.u . lot.''1 omul poate trace cu indrăzneala priii aceasla viaţa.'"1 lucrând polrivir voii lui Dumnezeu $i unv blând pe calen virtuţii.d..

. şi primeşle de la Dumnezeu. a nc vedea J. „De vre-me ce ai venit la doctor. Almazov sciie: . 337-362. şi pe căt este cu pulînta să-i vîndecăm prin propovâduirea Cuvântului.. Părintelc John Meyendorff scrie: „MărKirisirea şi peniienţa au fosl interpretate în primul rând ca forme de vindecare duhovnicească. a Textiil complet în MoUtfidnic. fapdil câ icrtarea pâcatelor I se utribuie lui Dumnezcu însuşi eslc de la sine inteles" (citiil de J Meyendort'f. dezlegarea de ele. iubitor şi plin de mila". xuprti. despre păcătos şi despre păcat se vorbea ca despre bolnav şi dcspre boală.*ica(ele înaimea lni Dumnezeu.70 Constittiţiile apostolice. Paris. trebuie să fie „ca un doctor priceput. în duh de pocăin-(a\ prin care-şi face vădită părerea de rău pentru greşelile făcute şi voinţa de a se îndrepta. 262 . 7. în sccolclc 1-1V. p. 1947. care în esenţă sunt o com-pilaţie. Paris. şi. atestările sunl numeroase şi irnpresioiiante". este mai întâi de toale o boa-lă". 86.*" Po-Irivit Didusca/iei. ? " II.oA6YT|aiţ) sunt iertate păcatele comise după Bolez. de la Care preotul cere iertarea păcă-losului.67 Vorbind despre perioada bizantină. s-u inţclcs înloidcuumi câ îertmea esle exprimată prin rugâciune. 7. îşi mărturiseşte p. de la care s-a abătui prin păcat. facuta la sfârşitul veacului al IV-lea.La pcnitencia medicinal desde la Didascalia apostolonmi a San Grcgorio dc NUa". cuprind aceeaşî învâţătura.. pe cei aflaţi în priraejdifl şi pe cei care se clatină.lvindu-i din moarte. se poaie observa cu uşurinţă caracterul lor terapeutic. credinciosul primeşre de la preol sf'aturi duhovniceşti. 20. Examinând învăţiUura sî practica referitoare la Taina Mărturisirii. Initiation â hi theohgie byztmtinr. izb. Penlru un snuliu mai complei cu privire la Hceasră problerna. 1974. 261). Păcătosul.'* Iar P. Didahie şi Dia-laxcis (sau Tradiţia apostolică). în acelaşi sens: „La mijlocul veacului al Ill-lea. 1970. M Ma/udie et tui[itdiilite.în Râsâril. îi spune du-hovnicul penitenlului în rugâciunea începătoare. despre efectele ei. şi chiur daca se uiilizează o formula declarative. iievîsta esnanofa de teo logia. p. dacă esle cazul. ia seama să nu te întorci nevindecal". o epiti-mie. p. de iridrepfare ti penitentului. 261. ca şi despre rolul prcotiilui. textele slujbelor şi textele lilurgice vorbesc în termeni medicali despre aceasta* Taină. toc cît. polrivite stării \\\ care se află. ■ Initiation â lu iheohgîe hyzi inline. Căci cu adevărat «nu cei ' A. . Căci însuşi pâcatul. episcopal ('caruia în primele veacuri îi revenea sarcina spovedirii şi a dezlegării păcatelor). 1974. în anlropologia creştină răsariteană. I-ain Eiitralgo remarcă. Pnrii. iar credinciosul esle împăcat cu Biserica. din Didascalie.laiiini. Referitor la aceasta.*3 De asemenea.Condiftile general* ale tihiuuUUrii 4. p. Găsim în ele mai ales asemenea sfaturi: „Se cuvine să-i ajutăm pe cei bolnavi. "' < 'nnoii de f/ocăinfti.66 al cârei scop este de a-1 ajuUi sâ* afle din nou calea virtuţilor. Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradi-ţie a Bisericii. Mărturisirea (Pocăinţa) Prin Taina Pocâinţei (fe£ou. în prezenţa preolului.

dând leacuri plăcu-te şi care îrtchid repede ranile. răcorind şi îmbărbătând prin ciivinte blande.73 „Sa* vindece (oaia) cea bolnavă (. 20. "11. * Despre cei câzuţi.*' Mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc despre aceaslil Sfâritâ Taină şi despre rolul duhovnicului în termeni asemăn. dacă este deja infectată.2. adică dojcni.7" 71 II. iidu-i hi ea sănătoşi şi fără pată (.. 4 l'G 89. spal-o şi leag-o bine. ci cei bolnavi» (cf. care poate să ne vindece. şi mi numai taind. Cf. 40." Sfaturile din urmfi sunl foarte asemănâtoare cu cele pe care le dă preotului Sfantul Ciprian al Cartaginei. trebuie să se aplice de îndatfi şj cu fermilate tratarnentul potrivit Şi chiar dacă la început bolnuvul se împotriveşte.). adică rătăcită..77 Sfăntul Anastasie Sinaitul il slatuieşte pe creşttn sâ caute „un bârbat duhovnicesc iscusit. adresându-se către sine.ltori. ci şi legând şi oblojind.). 7-8. Şi pentru câ eşti cu adevărai doclor (lovtpoc. curăţ-o cu leacuri usturătoare.. după ce se va însănătoşi. Dardaca" ranaesle adâncă. 261 . caindu-vă penmi ele. s-o lege pe cea rănitâ. 14. Rana trebuie deschisâ* şi curăţata. I2)". caci acolo veţi afla doctorul care Vfi vindecă. Ml 9. s-o mângâie cu vorbe de încurajare.Tămădnirea phn Sfbtfefe Taine săniitoşi au nevoie de doctor. Bite un doctor nepriceput şi rău. acolo nu se cere pedepsirea păcătosului. iid şi pi in leacuri usturătoare.71 „Episcopul {. ca să nu se întinda* şi la par-tea Bănătoasă. DezlegAndu-i de greşelile lor pe cei păcătoşi.3-4. 14.) al Bisericii Domnului. ameninţarea cu judtîcala ce va să fie: dacă s-a cangrenat. Sfântul loan Gură de Aur îi sfătuieşte: „Iniraţi în biserica si mărturisiţi-vă acolo pâcatele voastre.. cerându-i sâ se arate faţă de bolile sufleiului tot atât dc hotărât şi categoric ca şi doctorul faţă de rănile trupului: „Preotul Domnului Irebuie să folosească leacuri vindecătoare. lăsand veninul să se întinda în tot trupul. pră-btişitâ şi zdrobită de păcate şi care şchioapătă ş\ abia mai merge. II. 71 II. îngrijeşte-i pe cei păcă-toşi. Despre pocâînfâ. strigă şi se plănge câ nu poate suporta durerea.24. ci se dă iertarea păcalelor". II. vindecă pc loţi cei împovăraţi de păcatele lor (.. 372. arde şi scoate afară partea rea. iar nu un judeciUor care sâ vfi osândeascS. dacă se umflâ..) să-i primească şi sa-i îngrijească pe cei care se căiesc de păcalele lor".). episcopul spune: „Biserica lui Dumnezeu înseamnă pace. 20. 5-7. folosind doctoriile potrivite pentru a-i vindeca. lecuieşte şi adu-i deplin sânătoşi în Biserica Lui"..74 „Ca un doctor iubitor şi plin de milă. 10-11. a 'Ml. s-o uşureze dc povura păcatelor şi să-i aducă în suflet nădejdea'V Şi înci'i. ca un doctor priceput şi milos. îngrijeşte şi dă leacuri potrivitc fiecaruia din-tre cei bolnavi şi în tot felul vindeoil. III.. aplicâ alifii aiiiare. şi lui să-i mârturisim pScatele noastre". îi va mul-|umi doctorului pentru toate". iar după ce s-u scos partea cangrenată. Cei care tra-feazl cu uşurâtate ranile in feet ate. Pe cei care au pâcătuit. poruncind posturi şi ajunâri".

şi dacft nu se împolriveşte doctomlui şi dacă nu cumva. penlni că. fl. operand prin ocărâre inima umflala. XXVI. Şi se intiimplă altcori ca una şi aceeaşi datft unuJa la limp potrivit îi este leac. la fel se cuvine să faca şi eel căruia i s-aîncredintal sarcinade pastor. primejduind aslfel sftimtatea celui bolnav. rann suflciului nu s-a mftrit. s3 cerceteze. slftbmd fraiele. spunând: „Am văzut doctor nepriceput.sto/ive se spune: „Pentin câ eşti doctor al Biscricii Domnului. îndrumând şi conducându-l cu pricepere pe creşlinul chemal la o asemenea slavă. "Ibidem. defaimând pe eel zdrobit. traiul şi râiuluiala vieţîi de dinainte şi de după pâcat. ci ciî ea este confirmală de întrcaga Biserică şi ţine în mod esential dc modul în care ea concepe natura acestor realitaţi: . de înaintare şi de mulre alfisto"*1 Sinodul din Trullo {692) accentuează important^ aplicârii unui trauiment dtihovnicesc polrivit. si la limp nepolrivit îi este osândă". ci grea şi de multc fcluri. Şi am v«Tzut doctor iscusit care. cercetând roadele câinţei. 20.20. într-adevâr. esle deci necesar să se ţina seama de „felul celui ce sfivărşeşte (pâcatul). şi care scoate mulţi lastari ai răului. boala păcatului nu este o boala uşoară. II. de asemenea. Şi dupjl cum Dumnezeu face totul pentru om. şi dacă arată o purtare înţeleaptă şi se câieşte cu adevărat. şi astfel să i se dea ierturea pe cat merits.! spiv vindecare sau daca\ dimpoiriv. pentru ca să aducii în staul oaia rătăcită. Cu adevârat. * Scam. fie in asprime. pentru nllul este olravâ.ldej-de. Am văzut deja că în Constiluţule opo. dâ flecărui bolnav îngrijirea care i se potriveşte'V'* Accst lucni esie foarre important. De aceea eel care se îndeletniceşte cu vindecarea sufletului Irebuie mai intiii sâ* cerceteze stares :>i intenţiile celui care a păcătuit şi sa vadă dacă se îndreapt. ci să luple împotriva raului lie prin leacuri usturătoare. lie prin doctorii alinatoarc şi liniştitoaie şi să se străduiască să vindece rana. şi astfel să dea bolii leacul potrivii.5& 264 . 21. tar pe cea muşcată de şaipe s-o îngri jească cu blândeţe şi să n-o ducfl lu dezn.('tmdîfii/e generate ate tâituUluirii Ca şi medicul. nu i-a pricintiit nimic altceva decât deznadejdea. n Mim. de loc.XV. „uneori se întâmpiri eft ceea ce penlni until este leac. utilizând chiar în formularile sale lermeni aparţinând domeniului medical.81 Pentru cfl „aceeasi câdere pricinuicste unuia o osândă însuiitâ Inţa de cea sâvărşitâ de allul".. n golit-o dc lot purcriol". ceea ce arată câ* socotirea păcatului drept boalâ* şi a duhovnicului drepi doctor nil este o simplă figurâ de stil folosită de unii dîntre Stlnţii Părinţi. s-o facă să-şi piardît ori să-şî nesocoteascâ viaţa.*0 Şi continuâ. asa cum arată Sfântul loan Scărarul. dar nici. penlni ca nu cumva sâ întreacă mfisura. prin felul său de a vieţui îşi pricinuieşte propria îmbolnăvire. şi cele care tin de J.'i. prin leacurile date. duhovnicul trebuie sft dea fiecaiei boli leacul care i se potriveşle. care. prin care rfiutatea se întinde peste mftsura* şi se raspândeşlc tot mai mult daca" nu este opritfi prin priceperea doctomlui.Se cuvine ca acela care a prim it de la Dumnezeu puterea de a lega şi de a dczlega păcatele să ţinn seama de natura pâcatului şi hotărârea cu care eel care a păcltuit se întoarce de la pScatul sftu. fie în blândeţe. trebuiesc bine cunoscute şi cele ce tin strict de drept.

şiTu ai iertat nelegiuirea păcatului meu". în forma ci tradiţională . creşte şi se întinde. rape fegâtiirile prin care era ţinut de ele. Atâla vreme cat mi este recunosc-iil efi atare şi atuta vreme cat nu este mămirisit altcuiva. în-(Irâ/ru-ala de . inăcinâmJ. Rome. ea nu constă in simCanonul 102 M Sinotlului liulan. Prin întâlnirea CU duhovnicui în cadrul Tainei. 1962. „Că am tăcut. piîcalul este izvor de nclinişle. şi puterea tor slâbeşte. c! dă pe taţa' boala care-J măcina nevfizul pe dinăunlru. după cum ne învaţă Sfântul Vasflc*. biruirea mândriei. in cazul celor care mi primesc niâsurile riguroase de îndreptare. cure mi face decât să-i spoi'eascâ raul. 239-241.U . Spovedania se dovedeşre a fi o terapie duhovniceascii eficace. pâcatul se înrădricinează în suflet. Ioannou.IIU \ infrâflgaodU $j MiMiiea. le pri-veşte ca strâine de el şi se leapâda de ele.3 şi 5-6). ducând până la deznăde|de. dai ţi pemru că păcalul trezeşte şi îniteţine activitatea demonilor care. Simpla înainlare spre celâlalt. el dâ naştere unei Stftrj de tristeţe şi descurajare. toate acesteu constitute deja 1111 pas important. Discipline g&ifrale antique fir IX" slides).P. penittfiitul găseşte bun priJej ca s. p.) Păcatul men I-ani cunoscut si fărădelegea mea n-am ascuns-o. profi-tand de uceastă stare bolnavă. devenindii-i din acel moment slrăine. De accea. t. Ei sum scoşi al'arâ din sullel 0 data cu pâcatuj caiv-i hrănea. pustiind şi otiavind viala lăuntrică.i nipă tăcerea şi sâ iasS din însingurarea sa bolmîvicioasS. in viiuinea de sine fjlrâ nici o milă în faţa celuilalt. Păcatul îl face pe om sa nu mai ia seama la valoarea sa şi să iiibă o vizîune pesimistii asupra funţei şi existenţei sale. 265 .. din mai ■ i in Iff puncte do vedere şi pe multe planuri. îinpărăţia întunericului pesrr care stăpânesc este dinii-o dată luminată. Vorbind despre ceea ce-l tulbură. care-l duce pe om spre ieşirea din universal bântuît de bonlă al păcalului. Pe de altâ parte. vi-clenia diavolilor este descoperită. omul le scoate atarfi din stifletul sfiu. Mai întâi de loate. spuiW Psalmistul (Fs. măilurisirea păcatelor este prin sine elibernloare. Zis-um: «Mărturi-gîrVoi ftirădelegea mea Domnului». de angoasa. în general. îmbauânit-au oasele meJe (.. Mfitturisindu-şi bolile sufleteşti. îl însoţeşrc. Elidepărtal de sine. la P. or. Irebuie urmală tradiţia. mai ales din cauza seutimemului de vinovăţie care. pentru câ le-au l'ost descoperite curscle. Povara păca-tului este greu de purtat de uniil singur. 31.Teuwutuirtw pii'i Sfhiirlr fai/ir obicei. IX. Ftmtt.pe care Biserica Ortodoxă o păstreazâ ■. cu atiit mai mult cu cât el iscâ" tulbu-riii i a căror prieina omul nu o poale înţelege uşor şi e prea slab si nepulincios ca h(\ le poatii sulpâni. Ele uicetează de a-i mai popula lumea lăuiilricfi şi de a vieţui |X' seama sulletului său. seamana" tulburare şi neliniste in suffer prin toatG mijloacele. îmbolniWin-du-1 în întregime. Importiinţa lerapeutioă a mărturisirii este cu atâr mai mare cu cat. rostirea cu voce tare a relelor de care suferâ are peiHru 0111 uii efeet eliberator. Prin aceasta.1 se dCSChidfl m faţfl luî etl MIK . ei nu-şi mai pot vedea de lucrarea lor nevfoutfi.

care nul apasn şi nu-1 împovărează pe om. direct şi din adâncul sufletului. însolitâ de o sincere compălimire. suferă alături de f'iii lor duhovniceşli şt se arată plini de iubire părinlească. pe care le rosteşte preotul -. De ase-menea. lar mila şi iubirea duhovnicului se revarsf» ca mi balsam vindecător peste inima rănită şi zdrobitâ de păcat. rolul duhovnicului consta mai ales în a asculta. in duh de iubire. îi descoperă grijile şi necazurile sale. Sfinţiţii duhovnici. duce la stabilireii. Intr-un cuvânt. care-I carac-lerizeaza în mod obişnuit pe psihoterapeutul profan. pentru ca duhovnicul sfl-l poată înţelege mai bine şi ca să-i poată da apoi sfalurile cele mai potrivile pentru starea sa. i se deschide cu lotul. să-1 lase sa1 vorbească asa cum crede acela de cuviinţă şi să dea dovadâ de multa blandeţe şi îndelungă răbdare. ca să arate ca tot ce face este din dorinţa de a veni în ajutorul celui care-şi marturiseşte păcatele. esle delicală şi plinn de blândeţea care vino din harul mângâielor şi cu tot. et îl face părtaş pe preot la tot ceea ce-l preocupă. In duh de iubire. ca si de orice curio-zitate deşartă. care-1 face pe om să nu aibă teamă ori rcţinere în a-şi deschide sulletiil cu totul. cu toatc lipsu-rile şi neîmplinirileei.pe care nu-I judecă. slăbîciunile. greutăţile pe care le în-tâmpină în viaţa de zi cu zi.după cum află din rugăciunile de dinaintea spoveda-niei. ascultit mârturisirea păcaielorcu cea mai marc înţelegere şi milă. atunci când este cazul. depăsind simpla „neutralitate binevoitoare" distantă. precum tatâl faţă de fiul rătăcitor întors acasă. se va feri să-i intre in suflet cu forţa sau să pătrundă în intimitatea lui. greşelile şi neputinţele sale. dar. O asemenea atitudine a preotului. el pune întrebari şi cere lamuriri pentru a înţelege tolul cât mai bine. O asemenea deschidere esle uşurată dc credinţa creştinului ca Dumnezeu este bun şi milostiv . îi spune ce-l nelinişteşte. dimpotrivă.C 'oHdiţUlt general* aft' tâmâduîrii pla înşirare a unei liste de păcate. dar şi de faptul că se simte prirnit cu iubire şi ascultat cu atenţie. Această iubire. putănd să primească astfel îngrijirile potrivite stârii în care se afla. neputinţele. El trebuie însă să facă aceasta cu mult tact şi cu discrete. arătând şi împreju-rările in care s-au pelrecut. a unei legâturi profunde şi foarte stranse şi realizează de la bun inceput o aunoslera de încredere. în care intră asculiarea cu răbdare şi smerenie a celuilalt .nl matern al Sfânlului Duh. Această atimdine inlesneşte o comunicare sufleteasca de mare intensitate. pe cruce. ce-1 înspaimântă. asemenea lui Hristos Care. ca să poată îngriji cât mai bine. destăinuindu-i fi-resc şi cu deplină sinceritate toate problemele sale. respcctând întru totul libertatea celuilalt. cu o deplină deschidere fata de omul primit de îndată ca un frate aflal în suferinţă. este de datoria du-hovnicului sa asculte cu atenţie tol ceea ce i se spune şi în nici un chip să nu judece pe eel care i se destăinuie. Inir-adevăr. punând inaintea preotului întreaga sa viaţă. ce-I macină. sau 266 . l-a iertal pe tâlharul care s-a pocăit. înţeles şi compălimit. La început. fară de care tâmăduirea aşteptată şi care se lucrează prin Sfânta Tains! nu se poate produce. încercând să-i arale cât mai desluşit stările sale de suflet. sail că penitentul nu spune tot. ci-l înţelege -. Penilentul mărtiiriseşte în chip spontan. Aceasta mai ales atunci când i se pare că i se ascunde ceva.

Duhovnicul poate atunci cunoaşte doar indirect starea nemaYmrisitâ' de penitent. mai ales în cazul in care ar putea astfel să-I răneascA. spare ca un har dumne-zeiesc legat de slujirea sa preoţeasca. 59. cum este cazul anumitor sfinţi duhov-nici care aveau harisma cunoaşterii inimii.şte din hclsug sfatiirile sale duhovniceşri. ca să poată judeca in mod cored situaţia în care se află şi cum poate evolua. în rău sail în bine. e de datoria duhovnicului sa" sesizeze atinidiniJe sau purtărtle sail stările de sutler pătimase pe care omul nu vrea sau nu poate sil le vadă el însuşi şi. Abia în clipa in care îi dă sfaturile cuvenite. acum el arată care si ml mijloacele de vindecare pe care le pune în lucnirc pentru a fămădui bolile care i-au fost dezvăluite sau pe care el însuşi le-a descoperit. din race rile sale. din anumite cuvintc. de posibilităţile. din ezitări. ci f3ră sfială spune toale câte ai facui. se vede de ce Tradiţia îl priveşte pe duhovnic ca pe un doctor. ca si de dificuit^ţile sale. potrivit nivelului său de sporire duhovniceasca. pot sil întunece conştiinţa. despre personalitatea lui. credincioşii sunt sfittui(i sâ se spovedească întotdeauna la acelaşi preot. nu le mărturiseşte ca atare. Arunci. despre viaţa sa. ţinand com de persoitalitatea lui. anumite patimi . prin urmare. oricare ar fi maYimea şi fineţea lui. ca in Biserica Roman o-Catolicit -. el irehuie să gâsească în primul rând acea învftţăiură care se potriveşte eel mai bine omului pe care il are în taţă. această cu-noaştere fund un dar de Ja Dumnezeu. intre duhovnic şi penitent se creează astfel o legfllurfi personală . se poate ca anumite păcate sa* nu tie conştientizate. Se poate ca duhovnicul să aibă o cunoaşterc directâ a stării fiului său duhovnicesc. har care i se dă în măsură mai mare sau mai mică. în rugăciunea dina-intea spovedaniei se spune: „Nu rc ruşina. va tine Seama de cele pc care a ajuns s.84 Totuşi. şi mai ales de felul bolii de care suferă.1 le cunoasca* despre fiu] sflu duhovnicesc atunci când li dă aceste sfaturi. De alifel. p. Discernământul de care face do-vad. fnlr-adevâr.l duhovnicul. pur şi simplu citind in inima lui. de viaţa şi activitatea sa.ea ne-fiind anonimă. pentru câ în acest stadiu al '"' MoUtfetnic.mai ales mândria şi slava deşartîl -. ca şi din atitudini sau din mimică. De aceea.Tâmâthiîrea priit Sfinlete Tahucând se arată reţinut sau ezită în unele privinţe. fntr-adevâr. boala lui. oricum. Duhovnicul nu are menirea de a da învflţăminte teorcrice şi generale. 267 . iar cuvintele sale le socoteşte leac pentru suflet. Mai ales în această etapă a spovedaniei. sau făcând apel la ceea ce ştie despre trecutul celui care se spovedesle. poate face aluzie la ea. 1992. ed. Duhovnicul nu-i arată întotdeauna penitentului că a ajuns sa-i cunoascS suflerul pe o Hemenea cale. Asa se face că uneori creştinul primeşte de la duhovnicul său îndmmari care par fără legătură cu măYturisirea sa şi cu starea in care credea că se află. ca şi lucrarea diavolească. ca duhovnicul să-l cunoască bine pe penitent şi să urmărească evoluţia stării lui launlrice. de aceea. nici te (eme ca să ascunzi de mine vreun pacat. îh care daruie. Este de dorit. ca sa iei ie-rtare de la Domnul nostm lisus Hrisros". din inflexiunile vocii.

toate acestca pentru o mai bunfi inţelegere a stării de fapt şi in vede-rea celei mai potrivite modalităţi de vindecare. îi rcaminiesc ţelul diihovnicesc spre care trebuie sfl se îndrepte. iar preodil nu vorbeşte în numele său. cu înţelepciunea. Această slare . Acelaşi sens terapeulic îl are şi epitimia. firesc şi plin de iubire ca eel care a exislat în niomentul măruirisi-rii păcatelor -. Stând înaintca duhovnictilui. fie cu cea mai desăvârşilii blândeţe.el pregfltcşte. în timpul spovedaniei creştinul trebuie sa aibă senii-menttil unei sincere câinţe.care este cu atflt mai profund şi mai folositor cu cat se situează într-un acelaşi climai de îneredere. după cliipul Sfânuilui loan Botezfitorul. îiivăţături dogmatice şi abstracts ci ca un tata" care. ftcând drepte cărSrile Lui. in mod esenţial. de pildă. mai ales atunci când creşiinul li se deschide cu lotul şi voioste din tol sufletul sa" se vindece. netezind cele colţuroase şi îndreptând cele pe care le-a strâmbat păcaiui.lăintiilnhii spovedaniei întrc ei se stabileşte tin dialog. conforme cu voinţa lui Dumnezeu. în esenţă practice.care. cum să lupie impotriva unei înclinilri păcatoase. In ceea ce-l priveşte. dacă este cazul. sfătuieşie. momentul juridic al «satisfacerii» lipseşte cu 26X . îmbfirbiUează. sfaturile preotului îi redati coordonatele ade-vărate şi sigure care îi permil să redescopere calea şi sa ştie. De aceea. pe care o întâmpiuă de obicei sail care poate sa se ivească într-o împrejurare sail alta. de la înalţimea cate-drei. îl învaţă. ci cu adevărat lucrâtoare . chipul desâvăişirii pe care lot creslinul este chemat siî o alinga.în care stau nlâturi pnreiea de rău câ s-a inMrâinat de Dumnezeu şi voinţa hotnrâlă dc a se îndrepta pe viitor . căldura şi iubirea care-i vin dc la Duhtil SI'ă»r. acesie sfaturi îi permit sfi-şi redobăndească dreapta judecală si dreapta vieţuire. fie cu asprime. ce Irebuie să facă pentru a-şi regîtei şi n-şi păsira sănalaiea pierdulă. shnţenia personala a acestuia. creştinul nu se mai simte singur. cu alât rnai mult cu cat ele se spun înlr-un iimp si într-tin spaţiu eclezinle. crcdjnciosul reacţioneazâ la celc ce-i spune preotul. fereşte de ifui. cum să lucreze o anumilă vir-ivile. cum sa depăşeasca" o anumită greutate. făifi pulinţa de a se insela. contribuie şi ele la această leceplivitate. pierdui. îndeamna. cuin s?i biruiască patima de care suferâ. nu sum speculative. cuvintele rostite de preot nu sunt simple vorbe obişnuite. ci în al Bisericii. îi pune întrebări. dar prin ele i se arala şi căile pe care poale ajungc la ea. primile prin Taina Hirotoniei. Aiitoritutca morala leg. ceea ce le conferă 0 putere şi o Iucrare cu totul speciale. preottil nu apare ca un maestm care dii. Paul Evdokimov scrie în aceasiă privinţâ: „Epitimia nu este o pedeapsă.ita de calitatea de duliovnic şi. cauoruil de pocăinţfl pe care duhovnicul i-l poate da creştinului. fiind însoţite de rugâciune şi venind de la p persoană aviind harisme legate de siujirea sa. Prin cuvintele sale . râ-lacit din pricina păcatelor sale. Aceste îndrumâri. măngăie. venirea Domnului in sufletul creştinului. umplând văilo şi plecând munţii şi dealurile.('oiuU/iilf generOiit tilt. disciila cu el pentru a lămuri aniimile aspecte.îl face in chip deosebil receptiv la sfaliirile pe care i le da duhovnicul in vederea vindecării sale. !n acest dialog . ele revelează cuvâniul si liarul lăinăduitor al lui Dumnezeu sub insptraţia Sfâniiiliii Duh. cum sâ faoS l'aţâ unei porniri spre rân.

.

după cuvântul Apostolului.. 55. prin primirea ei la părtăşia cu divinitatea".a Desprc vttiţtt'" Hristos.1* Prin această Sfântâ* Taină i se dă omului „o hranS nouă şi proprie naşterii celei de-a doua'\w Jn toatc privinţele accasla Taină esie desâvârşită. Cuviini df ţndemtt eătre etlni. VIII..1 care să mi dea înapoi prin puierea acestei doctorii. . 35. Qtvânlâri. " thfdan. '" Despm viaţn in Hristos. spune mai de-partc SJYuituI Chiri! al Iemsalimului/'6 Prin aceasta SfănCă Tainfl." ' . după cuvântul înlru tot fericitu-lui Petru (2 Pi 1. 23. IV.106 Aceeaşi rugămime se face Sf Chîril al leiusalimiilui.1na ajutătoare a doctorului trebuie sâ ne fie cât mai ta îndemână ca sîl poată vin-deca materia noaslrâ atunci când vfea să se sfrice'V0* „fmpărtflşirea cu prea-ciiniiele $i de viaţiî fiîciUoarele Tale Taine să-mi fie spre (Amăduirea sufletu-liii şi a trupului". 18.''? adăugănd: „Câci. '■ Qmilii lu Mtitei. 101 ci o socoit'sc chiai' leacul pri» excelenţă. VII. IV. 4).). scrie Sfântu] Grigorie de Nyssa. 3. Nicolae Cabasila. cflci m. 271 . schiinbă şi transform^ întregul nosfru trup dupâ masufa Aceluia". 2. " Cf. *Sf.. Sf Ignufie Teoforul. loitti Danmschin. peniru ca. Dogmatlca.3. . '" Canede ntgâciunt ed cit. Sf. avem nevoie de Cel care pe toale le uneşte. îi cere creştinul lui Hristos înainte de împărtăşire. într-o rugâciune alcătuîtâ de SfftntuI Vasile eel Mare. IV. X.. IV. tot aşa şi accst Trup. |3. şi nu există nict una dintre trebuinţele credincioşi-lor pe care să nu o poata ea mulţumi cu toată deplinătatea". Cf. " Mantle atvânt catehetic. şi noi devenim „hristofori". facut nemuritor prin putcrea lui Dumnezeu. 34. Clement Alexundrinul. XX. 106.Dumnezeu se uneşte cu firea uoastrâ1 cea stficăcioasă pentm a îndumnezei in acest fel omeniiatea. 1.'" „astfel.100 De aceea Sfinţii Părinţi nu numai că văd în ea Jeac şi doctorie.După ce am gustal odală din stficăciunea însâşi a firii. odată introdus în noi.7. 30. IV. care vindecă toată relele legate de păcat. Cuteheze niistagtigive.10> Sfântiil Nicolae Cabasila numeşte Euharistia „singurul leac împotriva răutăţilor flrii omeneşti". după cum «pnţin aluat dospeşte toată framântătura». 201.'tthmiduireu prin Sftntel*' Vain? noasire. scrie SIAntul Nicolae Cabasila. .104 „De accea alergăm la acest leac nu numai o tlatâ. 37. Sf. ' Ibidem. 37. Ea stinge toaia boala". Episiah câire Iţfesmi. 15. Convorbiri duhmtiicesti. ne facem «părtaşi duronezeieştii firi»".. MniYlr i imilil caU'hetii. Ibidem. loan Casian. 2. scrie Sfântul Grtgorie de Nyssa. să alunge influenţa primejdioasă a Otrăvii de mull (imp înrădâcinatâ în Irupul noslru.Nu este boal. odată luând în noi acest leac. p. Ce leac poate fi acesta? Nu ulnit decâi acel Trup minimal care a biruît moartea şi care s-a fScut izvor al vieţii noastre". Dexpre vkiţa i/i flrisias. 9. Sf.. Grigorie de Niiziunz. spune Sfantul loan Gură de Aur. ci mereu (. IV.

121 De asemenea."' Preacuratele Taine unifies făptura orneneasca dezbinalâ şi sfâşiată de păcat.('ondiţiile generate ate lămdduirii şi în prima rugăciune de după împărtăşanie.""1 „reînnoieşte frumuseţea noaslra su-fletească de altfidatâ". Vasilc cel Mare). 35."1 Trupul şi sângele lui Hrisios. lu St Nicolae Cabusila. 13.. Ibidem. vorbind despre Sfinlele Taine spune: „Pe cei păcătoşi care se apropie de Sfintele Taine ca nişte rAniţi şi ca unii ce ccr milă. p. 11 Rngâdunea « ţasea kurinted* îtnpărtâfhvi&St. ctt. rii. dar ele nu sunt de ajuns şi nu aduc nici un folos dacă* nu sunt însoţite de leacul desăvârşit care este Euharistia. : ' ftttgadunett a şasea (a Sf. a Sfântu-lui loan Gură de Aur. Nicolae Qibasila. ele îl fcresc pe creştin de tol raul şi de toată lucrarea diavolească. "* Mttrele euvdiif ratehelic. avem nevoie de Cel care pe toate le uneşte". vorbind despre Euharistic. Sf. "* Ibidem.213.. Preacuratele Taine au puterea de a lumina cugeiul omuluî. vol <"''."1 îl vindecă pe om de bolile patimi-lor care s-au ahătut peste el din pricina negrijii sale de a vieţui potrivit daruri-lor primite la Bolez. 113 Sf. I. "ibidem.. '" Ibidem. 1 Ibidem.. 1:1 Ibidem. "* Ibidem* 52.T Ibidem."1 Trupul şi sângele lui Hristos. loan Gură de Aur. răspândindu-se în trupul şi sufletul celui care le primeşte prin Sfâma împartăşanie şi amestecnndu-se cu ele. 23. 35. vol. Scrisosuea 464.. 3. loan Gum ele Am). „După ce am gustat din otrava care a dus la stricâciune-a (dezbinarea) firii noaslrc. IV. scrie Sfăniul Grigorie de Nyssa. [" Ibidem. arata Sfânail Nicolae Cabasila. lw Sf Varsaiiufie ţi Io:in. Ele curaţâ sufletul şi trupul11' de toată întinâciunea păcatului. fee.. Va&ile ecl Mare). Sf. 37.108 Sfântul loan de Gaza. „îndreaplă chipul Săii în noi ori de câte ori dă semne că vrea sa se strice". Dogmatiea. Despre viafa în Hm- rew . loan Dnniuschin. 272 . creşlinul cere ca împărtiişania sâ-i fie „spre însănătoşN tea smeritului meu suflet şi trup". "' Cf.1"7 lar în altă rugăciune.11* de a alunga gândurile răutăţii ' ° şi de a fi sta-vilă relelor obiceiuri.:" aducând mântuirea suflelului şi a trupului."3 „vindecă maieria noastra atunci când vrea să se stri-ce"'"' şi „intâreşte iarăşi voinţa atunci când este îndoielnică". Omiiii ia îdan.":' lucrea-zâ cu putere tămăduitoare în întreaga fiinţă a omiilui. aducând-o la integritatea iniţială. Rugăciunca a doua inainte de îtnpăitâţiie (a Sf. Căinţa şi lupta împorriva pacatului comribuie desigur la u'imăduirea omului. XLVI.'2 . pe aceştia Domnul îi tămaduieşte". Rux'ti'itmHe ilinainle de itit/rârtâşire (Rugăciunea a şasea).5i .11* Aşacum vedem din rugăciunile de dinainte $i de după împartăşire.rv. .

"' Cuvânt împatrîva efinihr. în sânge hrănitor. Dognuitica. . XLVI. s) loan I i. Contra erezjitor. Irineu.. F.) în Evanghelii.niMschin. 106. ungându-I cu iinldelemn.:u Dtipre viaţa t» Hrislos.). în împăr-tăşanie lucrurile slau chiar dimpotrivâ: însăşi Păinea vieţii schimbă. 37. In 6. In 6. " fîugăcktftea ■*>/■ Vaxile </f ilupcî sjîinto împăfiăsanie. 51-58).128 în vreme ce însirâinarea de Dumnezeu i-a adus omului moartea.13* Pri-mind prin Prea Sfânta Taina pe însuşi Cei care estc pricimiitorul vieţîi şi Viaţa însăşi. aşa ceva numai împărtăşania poate face". Irincii. Sf. IV.. 57) şi viaţa dumnezeiască.ni fâcându-l nestricacios şi nemuritor. care face vii pe cei ce gus-titdintr-însa". Apostolul lacov vorbeşte despre ea şi în-deamna* la folosirea ei în Biserică. „(Omul) Irăieşte nu numai în urmu mâncării fireşiî. 37. este o taina desri-nută creştinilor bolnavi. 2. această Sfâiilă Taină ii rcpunt* pe om în slarea de comuniune cu Dumnezeu şi îi redă vîaţa (cf. loan Daniaschin.152 De aceea Clement Alexandrinul numeşte Euharistia „leacul (Odpuaicov) nemuri-rii". 2 » Sf. numeroase vindecarî fScute de Sfinţii Apostoli fiind legate de ea: „Ungeau cn unldelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau" (Mc. „Hrana trupeasca" se preschimba. 3. Grigorie dc Nyssa. V. căci îl primeşte pe în-suşi Dumnczeu (In 6. „A aduce iarăşi la viaţă pe cei care au muril din cauza pficatelor. Intalnim aceaslă Sfântă* Tain. Omilu la loan. 2-3. 6. 51 şi 53-54).Sf. 2. făptura omului primeşte belşug de viaţă.: Sf.'*1 care adaugă: „şi doctorie pentru a nu muii ci a trăi veşnic în Iisus Hristos". 273 . loan Gwă de Aur. 111 Cf. numitâ şi taina „untdelemnului sfinţit". 66.1^ le întă-resc'" şi le fac mai puternice127 şi aduc „împăcarea pulcrilor sufletesti". scrie Sfântul Nicolae Cabasila. 3. IV. XX. 13. preface şi umple de viaţă pe cei ce se împărtăşeşte".pislola ct'ttre Efoseni. 57). XX. ' Sf Irineu.2-3. căci aceasta nu ne dă prin sine viiiţiW. Sf. 2.. Contra ereznlor.IM le ţin în viaţă. V. cu care ne hrănim. 1 .Tăituithiirea piin Sfitttele TaitiiElc sum ydevărată hranâ pentru suflel şi ttUp.::u împărtâşania îi da omului viaţa cea veşnică (In 6. Mtnr/f vitvânl tatehrlir. spunîlnd: „Esle cineva bolnav între voi ? Să chcme prooţii Bisericii şi să se roage pentni el. V. Dogmatics IV. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe eel bolnav şi " Sf. fiind cu adevărai singurul izvor de viaţâ dătâtor (cf. V. 2. 13). Contm er&fflor. X. loan Guiă dc Autl. 12. . 1'" Ibidem. in numele Domnului. lustin Mnrtiml şi Filosofiil. " Ephiota cătrv Efesenl. 13.11' la fel caSfânlul Ignatie Teoforul.. în timp ce Pâinea vieţii este însăşi viaţa. Apologia tnlSt. Maslul Taina Maslului. Conl/a enziilor. * RttgeSciutuvi " zecea ta Sf. irineii. Sf. 2. 2.1" 6. 2.

14-35). 15. chiar dacă ei nu suni grav bolnavi. înainte tie cea de-asupwa: I Tim. înainle de cea de-a şasea: Gal. ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbă-virea de toată patima şi întinăciunea (rupului şi a sufletului şi de (oată răutatea". 16-7. I si ML 8. In cazuri speciale. înainte de prima ungere se cites» lac. se vor ierta lui'* (lac. Biserica a perpetual aceasta practică apostolică.1rşeşte curent aceasta. 7 Asifel. ca toţi cei care participă la această slujbă s3 fie unşi cu untdelemn sfînţii. ocup3 un loc esenţial în cadrul slujbei. care cu mila şi îndurările Tale tamăduieşti zdro-birile sufletelor şi ale trupurilor noastre. înainte de cea de-a cincca: 2 Cor. A doua parte are drept scop sfinţirea untdelemnului care se foloseşte pentru ungere. diferite. rostesc următoa-rea rugăciune: „Doamne. 2 şi Ml. dar are şi menirea de a vindeca bolile sufleteşti. I si 5-8. pe rând. I -7 si Lc. 5.9-13. Ea se adresează în primul rand celor care sufera de boli trupeşti. înainte de cea de-a doua: Rom. Fiecare dinlre ungeri este precedată de citirea unor texte din Epistolele Sfinţilor Aposloli şi din Sranla Eviingheiie. 5. Biserica Ortodoxă Rusit aplică ungerea cu untdelemn sfinţit în cadnil Tainei Maslului luturor credincioşilor în Joia Mare. de altfel. alături de celelalte mijloace de llmăduire a sufletului. însuţi Stăpâne. 10. 5. 27-13.13" Prima parte constă înir-o „slujbă de mângâiere" (napdicXrirjic. 8-11 si ML 25. 15. Maslul este săvârşil de un sobor de şapte preoţi.) pentru eel care va primi Sfânta Taină. ci pe toţi cei care doresc aceasta. Ele ara-ta iubirea şi milostivirea pe care Dumnezeu le-a arătat-o înlotdeauna oarne. 21-28. 25-37. sfinţeşte untdelem-nul acesta. 8 şi Mi. 19. balrânii (npeapvcfepoi) Bisericii despre care vorbeşte Apostolul Iacov. 14-23 şi ML9. 1 -10. în mod obişnuit.Sfanta Taină în casele creştinilor şi este admînistrată chiar în lipsa oricărei boli trupeşti. 10. 22-6. 6. doi sau. Dupa ce s-au rugat „ca să se sfinţească untdelennuil acesta prin lucrarea şi venirea Sfântului Duh". 10-16 şi Lc. 12. înainlede cea dc-a trcia: 1 Cor. ungfind cu untdelemn sfinţit nu nurnai pe cei care stau să moară. chiai lie cfttre un singur preoi. A treia parte a slujbei consta în ungerea ceiui bolnav de călre fiecare preot. Biserica foloseste texte dm Sfanta Scriptură care istorisesc vindecări minunate ale bolilor. se admite savdrsirea slujbei de călre Irei. mainte de cea de-a patra: 2 Cor. 14-23. Cele şapte rugaciuni. ?JA . "' Descrierea detaliată şi textul complei al slujbei pol fi gasite in MvUtjehric. Vom menţio-na doar aspectele semnificative ale acestei slujbe. iar in Biserica Ortodoxă Greacă se săv. pentru aceste paisprezece citiri. cei şapte preoţi.137 Apoi fiecare dinlre preoţii care-l ung pe eel bolnav rosteşte o rugaciune. 1.Condiţiite generate ale ttlmâduirii Dornnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate. şi dc aceea o prezentăm aici. 1-13. care-l privesc deopotrivă pe eel bolnav şi pe cei din preajma !ui. care cuprinde în trei man parţi. 5. în cazuri excepţionale. numeroase evhologhii vechi cer. iar aceasta ungere se poate face ori de câte ori este nevoie.

Urmează ungerea.. doctoml sufletelor şi al impurilor. care se explica prin faptul ca această Sfânlă Taină are drept scop nu numai vindecarea bolilor trupeşti. Apoi cci şapte preoţi. însoţită de această rugăciune: „Părinle Sfinte. să-i uşurcze suferinţele. dar mai ales şi mai presus de orice I se cere lui Dumnezeu iertarea păcatelor lui. mântuirea şi shnţirea. se vor ierta lui". pun Sfânta Evanghelie deschisă pe captil celui bolnav. Dumnezeul nostru". li cer să-l ţinîi în viaţă pe eel bolnav. toate o arală ca fundamental. să vindece toată boala şi să răscumpere din moarle. . prin care I se cere lui Dumne-Zeu iertarea pâcatelor lui. dar loate pun mângâierea suflelească alături de cea tnipească şi leagâ vindecarea sufleleasca* de cea irupeascâ şi. întărirea sufletească.aşa cum am arătat .'! si mai imporlantă pe cea dintili. făra a o pune mai prejos pe cea din imna.tămăduirea bolîlor su-fleieşti şi iertarea păcatelor. înlreaga slujbîî de allfel are un caracter penitential. care ai trimis pe Unul-Născut Fiul Ta"u. Domnul nostru lisus Hristos. Fiecare rugăciune insistă în mod speciaJ pe una dînlrc aceste cereri.. înnoirea întregii sale fiinţe şi a vieţii în Hristos. să-1 vinIIL'CC' şi să-l înlârească Irupeşte. ci şi . ta-măduieşte pe robul Tău acesta (N) de neputinţa rmpească şi sufletească ce 1-a cuprins şi-1 fă sâ viezc prin harul Hristosului Tău (.) Cfl Tu eşii izvorul tfimăduirilor.'/'âiiuidiiired priii Sfinteie Ttiine nilor. potrivir dublei semnificaţii a verbului <<7(d£eiv) folosîl de Sfânlul lacov: „Şî nigăciunea credinţei va mânlui/va vindeca pe cel bolnav si Domnu! îl va ridica şi de va fi făcui pacate. împreună. rostind o rugâciune de pocăinţă. Dumnezeule.

El ri cere omului ca. Voinţa de a fi vindevat „Nii ne este de ajuns spre mantuire numai Botezul". scrie Sfântul Nicolae Cabasila. asemenea lui Hristos. Sfintele Taine ne dăruiesc viaţa în Hristos.. I. decât dacă se deschide cu toată fiinţa sa harului c. Faplul însă că mintea este impulsionată. pe aceasta o cere Domnul. 1. ' Despre \Hafa to Hristos. dar cu „strădania binevoitoare a omului".deşi poate -. iubind. 5 Despre viaui in Hristos. îinpreuna lucrarea de bunăvoie cu harul primil. sa fic gata sît împlinească voia Sa. Altfel spus. cunoscând. şi. respectând liberlalea omului. care sunl libera noastră participare personală.. ci harului lui Dumnezeu. 448. ele ' Discursuri etice. 66: Explicarea dunmezeiestti Uuirghii. I. 10. scrie Sfânlul Macarie Egipteanul.'1 Altfel spus. potrivit firii sale.lucrarea pomeşte de la Dumnezeu.* Condiliile subjective ale lăniăduîrîi şi snnătatea în Hristos 1. A Lui e propriu-zis săvârşirea. care se dă celui ce vrea (să faca voia Lui) <i crede (în El). II). din respect faţa de libcrul arbilru. să iubească. nu-i dă cu sila harul Său. 16 ' OttdM duhovnieeftl (Col. din partea noastr. Fără voinţa omului. XXXVII.1 Puiem spune acelaşi lucru dcspre toate ceielalie Sfinte Taine. că suportă osteneli şi că săvârşeşre o lucrare. X. spune Sfâniul Simeon Noul Tcolog. a noastră e dorinţa de împreună-lucrare".1 se adaugă bunavoinţa. nu aparţine omului. voinţă libera. trebuie să existe condiţiile subjective. Prin urmare.7 adău-gând că viaţa în Hristos stă într-o împreună-Iucrare a lui Dmnnczeu cu omul: . ci numai daca acesta vrea să-1 primească şi-l doreşte cu toată fiinţa sa.ire îi este dăruit prin Sfântul Duh. Voînţa omului este deci un ajuîor esenţial.2. pe lângă condiţiile objective ale tamăduirii şi îndumnezeirii noaslre. prin Sfântul Duh. in primul rand. lucrarea mantuitoare a Duhului depinde de voinfa omului". Omul care sc împărtăseşle de ele nu devine cu adevărat o nouă făptu-ră. 276 . care sunt Sfintele Taine.1 Dumnezeu. are. sa cunoasca. cu toate că vindecarea şi mântuirea omului işi au unicul izvor în Hristos şi ne sunt dăruitc doar în Biserică. „Omul. el nu ia locul omului şi nu acţionează in locul lui. în sfârsit. dacâ îşi îndreaptă loate puterile şi toată viaţa sa spre Dumnezeu. Dumnezeu însuşi nu face nimic .

ot-Borodinc. Dumnezeu revarsfl harul Sail in chip deplin asupra omului. cum spune Sfantul Macarie Egipteanul. M. omul trebuie s. Lossky.. Ele cer. şi in special la Botez.11 Râmatie însâ ca el însusi să se dezvnlie în coiilbrniilate cu harul. XV. XXVII. lăsăndu-se pătruns şi (ransfor-mal de hiir. 9. IX." Dar omul il poate pierde. se ccr din partea noastră mulle incordSri şi grele strădanii".. dar a ne-o păstra pe mai departe întrea-gă şi ii rămâne vii în toata* vremea desfâşurării t*i cere sfriklanie şi din partea noastră. Tlliologig mystiaiu. Marcu Asccttil." Pede 0 parte. II). Sf. Raspnnsiuile 5.t m Hri&as.hihovnuesii (Col. Pailt |044. a sc vecleji: V. 2. 194-196.l se straduiasca" sâ sporeascn harul. II). 7. 7S.* Ele se Iticreazii prin sinergia din ire haml dumnezeiesc şi stradania omeneascăV" Sfiiiuiil Macarie spune ca. 6. omul trebuie sa se străduiască sâ ptfsrreze harul primit. indifereni de evoluţia sa ulterioarîi.Hli(ia leologică ft WCCticâ orto<Joxi1. Dtipw \uiţ. vointa ta nu KaBordScuB!". Sfantul Nicolae Cabasila scrie: . şi (riipul. dacS fu nu l-ai stinge atunci cand.) nu conlucrează cu harul Duhu-lui. creştiriul primeşte pleniCudinea harului. Ast-li-l. 5. iirmează ca\ spre a putea sta pâna* la sfArşil în puterea hanilui. Otnitit duhamlcefti (Col.• l'lioinme. p. •' OmiUt duhctvntctyti (Co). din foată inima". iar omul trebuie sii-1 pâstreze şi să-1 facâ al său.. iar prin aceasta îndatS ne curăţim si sufletul. Despre Bt'irz. dacîl „sufletul (.. 2/6-222. St.. Nicolae Cabusilu. supiinîindu-i-se şi punânduşi fiinţa şi exîsienţa în acord cu el. 5. 277 . 17. /// deiţwalîim </. La Botez. Macarie Egiptcanul. I. esie îndepănat de la izvonil vieţii. I. să-l lacil să rodeasca" în el.. dacă venim la Dumnezeu de bunăvoie. Cuvâni ascetk' fti lOOde capete.1* IV de a!Că pane. Murcii Ascetul. sîS-I asimiJeze. Paris. Sfantul Macarie Egipteanul explicS ast-fel accst lucru: „Ar fi de neînţeles cum de s-a scris: «Nu stingeţi Duhul» (I Tes. I. 1970. neglijent fiind. să staiuiasca în har şi să se fase pairuns de el. p. mai ales tic Maciuie Egipiejinul. atunci este dezbrăcat de cinste şi este îmbrăca! cu ocafa".La începimil ei. '•'Cf. ' lh-\jne viafn in ffristow VI. deschizându-i-se în întregime.'0 Aceasla nu însea-mnfi că harul primit fa Botez s-ar putea lua de la om: el îi aparţine de-acum prin lire. TeiTUenul siiteigie cste ficcvenl folosit ile SfinlM Paiinti. "Cu piivire ]n semnificuţia acesrei noţinni. Aceasta nu înseaninn că haruf i-ar fi dat omului cu măsură. Mcolae Cobaailfl. aşa cum spune Sl'ântul Serafim Je Sarov. Sf. doar în parte. II).7 Jn toate Sfiniele Ţaine. Sfânrul Grigorie de Nyssa arată că „schimbarea vteţii noaslre dobârulită prin 1 Ibidtm. 1 ' 'tmvffrbireff cu ftfotovifov. 16. 19). 7. 1 0milii .h Vorbind despre Botez. IOCIIJ şi imporranţa ei în tr. Sfânruf Diadoh al Poticeei sptine: „renaşlem prin apă i ). ca until care s-a făcul nevrednic de acesta şi de coinuniunea cu împâratul eel ceresc". " CS. XV.Condiţiite xultiertivr ale lanuMnirii si stiiuîmlea m ttrisl"* presupun totuşi asentimentul şi conlucrarea omului.tie I'&gUm //'Orient. ca „voia omului să concorde cu hand". aceastil viaţîj atamă iiu-niai de alotputernicia MâiHiiitorului. care se află în el.

care este ajungerea la asemânarea cu Dumiiezeu. 61. omul primeşte harul desâvârşit al Sfântului Duh. 17. ansambltil celor două Taine: Boiczul propriu-zis şi Mi range KM " Despre Botez. ibidem. Răspunsiirile 5. PăYmţi." La Botez. ibidem. Răspunsurile 2. 89. Sfântul Marcu Ascetul este fărâ îndoialn cel care a afirmat cu cea mai mare tărie şi în modul cel mai direct toate acestea.21 Dacă după Bolez noi continufim să pac&uim şi sft vieţuim în chip pâti-mBŞi dacă şi după aceca suferim din pricina raului şi suntem bolnavi cu sufletul. căci. ROspunsuri cettre Talasie. 1' ('uvânl ascetic in 100 tie ca/w/e. 13 1 27S . care locuieşte în chip tainic in noi. Raspunsul 2. PO90. pentni că nu se vede nicăieri în cel nou născut nici o urmăde dar al Duhului". Ibidem. u Cf. atunci „apa (Botezului) e numai apă. Despre cei ce creel câ se bulrepteazxi din Jâpte. 5. spune câ prin Botez harul cel sfânt aduce două bunuri: cel dintăi. '• Ihide/n. căci am fost spâlaţi de acestea. făra a nc impune săvârşirea binelui. Rfispunsuiile 2 şi 5. Despre tiotei. Respectând libertatea noastră.24 Harul pe care-l avem în chip deplin nu se face vatlit şi nu devine lucrător decât pe măsiira credinţei şi nă-dcjdii noastre şi. El nu ne sileşte să-i Morele cuvâni catelwtu\ 40. noi suntem cei nedesăvârşiţi faţif de el. 6. • Amintim ca prin Botez Sf Mnrcu Ascetul înlelege în general. a Cf. la rândul sâu. 6. 3. Câ( priveşie distincfia precedentă. este reslaurarea chipului lui Dumnezeu din om.1* Altfel spus. '" Ibidem.Condifii/e generate ale tânuidiiirii Boiez nu-i propriu-zis o schimbare dacă noi rămânein tot in starea în care am fost". (T ibidem. pe mâsura împlinirii ponmcilor. după cum scrie Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu poţi fi ceea ce n-ai ajuns".17 Pintrc toţi Sfinţii Părinţi. Nuniai din pricina lipsei noastre de grija* ni se întampla" toate acestea şi noi suntem deci răspunzători pentru ele. Harul care ni s-a dat este cu totul desăvârşit. Dumnezeu ne-a dfiruit plenitudinea hanilui Său. 16 ibidem. omul Irebuie să împlineasca' şi sâ" desăvârşească tn mod personal şi prin libera sa voie. în întrcaga sa fiinţă şi în (oatA viaţa sa. aceasta nu se datoreazît câtuşi de puţin UrmWor păcatului strămoşesc. mai ales în ti-aiatul său despre dumnezeiescul Botez. în general. Maxim Măiiurisilonil. a sc vedea Sf. Riispunsul 5. 280CD.16 Sfântul Diadoh al Foticeei. dacă omul „duce după primirea tainei o viaţă la fel cu aceea dinaintea ei". „aşteaptiî să infăptuiascâ aceasta împreunâ cu noi". şi nici liraiiiei diavolului.14 şi chiar ajunge să spună că. iar al doilea. cu loţi Sf. de vreme ce am fost scoşi de sub StSpânirea lui. care se dă-ruieşte deîndatâ. Raspunsul 5. de ultfel.'1 eliberarea din robia păcatului" şi sfinţirea întregii sale liinţe. darurile sădite în firea sa prin har.18 El insistă astipra faptului că „SfAntul Botez este desavârşit":|q prin el. 11 Cf. dacă nu se strilduieşte ca toatâ fiinţa sa şi întfeaga Iui viaţă să fie conforme cu chipnl lui Dumnezeu reslaurat prin Botez.?0 curaţirea deplină.

<'I ibidem.2h Omul este deplin curăţit prin Botez. el ajunge întinat ca mai înainte. 11. 2. ibidem. ibidem. 11. ibidem. "CX. căci prin Botez am fosl cu totul eiiberaţi de înclinarea sprc rău moştenită prin păcatul Iui Adam'0 şi de tirania diavolului. la Botez cere şi ea străda-nie din purtea noastrii.41 Astfel. Dacă nu primim gândurile răutăţii. *XX." Dupa" Botez. dar îi rămâne libertatea de a pâcătui. ibidem. dar ţine de noi s. ibidem. 5. iar dacă păcăluieste. 41 a. 11. păcatele pe care le facem după Botez sunt „abateri ale Ubertăţii". Rfispunsurile 10 şi II. 5. '■' Cf. cu voia noastrS cădem. 12." Pc noi înştnc rrebuic sfi nc învinuim pentru păcatele noastre. 16. 2. 0 Cf. El se arată lucrător (fcVEpyaic. 13. ele nu ne pot atinge şi nici nu pot stărui in noi. 9. '"Ci.M Lucrarea răului în noi are numai două cauzc: părăsirea poruncilor şi faptele rele (acute cu voia noastră după Botez. Şi cu adevărat suntem cu totul liberi în faţa ispitei." caci prin Botez ni s-a daruit puterea de a rezista atacurilor Satanei şi de a birui ispita.1 am ales sâ-l iubinv* şi din pricina lipsei noastre de grijă.40 Feri-rea cu loml de rău este cu putinţa" prin hanil Botezului.41 a n&lejdii42 şi a împlinirii poruncilor. punerea in lucrare a harului sfinţitor şi îndumnezeitor care ne-a lust dat in chip dcsăvărşit. 111 Cf. ci se fac din pricina lipsei noastre de credinţă şi din lipsa de grijîi faţa* de lucrarea poruncilor. 27 De aceea. ' Cf. dar tainic (HWUKCOQ). Rfispunsurile 2 şi 5. 4> Cf. căci vine de la diavol. in duhul oredinţeişi ul nădcjdii.) şi îşi vădeşte roadele pe niiisiira credinţei noastre. omul Irebuie să lupte ca să nti sc mai întoarcă hi cele dinaintc şi să nu mai cadă în păcai şi în parimi. 3. ibidem.2* Greşelile care se fac dupa Botez nu se datorează vreunei nedesăviirşiri a acestuia.l i ne împotrivim şi sa lepadam momelile lui şi orîce rasârire de gând rău. ibidem. '* Ibidem. iar nu pe Adam sau pe diavol. Tot astfel. ibidem. " Cf. n O. * Cf. şi nu suntem răspunzători pentru Ba. ibidem.13 iar uceasta nu ţine de noi.('imthţiile xubieciive ate tâmudturii %vi sânutaiea în Hristos primim raudele. căci am primit spăla-rea păcatelor şi eliberarea de sub tirania diavolului. ibidem. 17. dar păstrarea curaţiei care nc-a lost dâruită cere împotrivirea la ispite şi împlinirea poruncilor.*' Având deptinâ libertate. ibidem. Despte Botez. Despre pocămţă. ibidem. ibidem. 279 . 5. " Cf. noi suntem în continuare supuşi ispiteî. 14.17 Iar de cadem in ispita. : " Cf. "' Cf. Păcaliil lucrează si dupâ Botez HI noi pentru c. II. ibidem. 13.

ea nu acţioneaza" automat şi oarecum magic. sunt unii „oameni care mai păstreaza semncle bolii şi urmele rănilor. Ca şi harul Botezului.4* Virtuţile la care ajungem nu sunt decât o dezvSluire din ce în ce mai ampla a hanilui de la Botez. dar mai întai de toate "Ciihitlenu 17. PG 90.! decât dacă eel care s-a împar-tăsit este pregătit să o primeasca aşa cum se cuvine. de noi şi de vrednicia noastra depind păstrarea lui şi arătarea lucrării sale". prin împlinirea poruncilor. Sf Si meon Noul Tcolog.47 De aceea. II. * Btsprt viafa in llristos. Rugăciunile dinainte de împâităşire4'' subliniază chiar că eel care „se împărtăşeşte cu nevrednicie. care să-i poatâ fi adăugal prin strfidaniile noastre -. Sffin-tul Maxim spune. ca şi cele de după îm-părtăşire. lucrarea Tai-nei fiind legată de dispozitia duhovniceasca" a celui care o primeşte. dacă la vremea lor nu s-au îngrijit destul de aceste râni şi dacă suflelul nu le-a fost pregătit pe cfil de mare era puterea de vindecare a hanilui luat". o data cu Sfânlul loan Gură de Aur: „OdatS primit harul. vorbind în mod general. XIH.1-şi împroprieze harul prim it. atunci. prin Sffintu Taină. Cf. Sf. îl cheama' pe creştin să se deschida cu roatâ fiinţa sa spre primtreii Celui de care se împărtfişeşte. dar lucrarea lui se aratâ in ficcare dupa vrednicie şi in mftsura impltnirii ponincilor. Riispunsul 17. 5. ca să se învredniceasca* de lucrarea Sa tămâdu-itoare şi sfinţitoare şi ca s. 5I6D. are o concepţie aseriiănăioaic. a 280 . Aşa încfit fiecare îşi este distribui-torul propriu al hanilui1'.4'' Putem zice. ea are putere prin sine. ibidem. care este o recapitulare a acestei concepţii. 56.căci este cu totul desăvârşit şi nimic nu-i lipseşte. '? Cf. şi haftil Euharistiei se da In chip deplin uiiiiror celor care se impârtăşesc de el. 54. Maxirn Mărturisilcmil. spune Sranlul Nicolae Cabasila. V. 24. dar aceasta nu se manifest.50 Nu este de-ajuns că există un Doctor atoipuiemtc. mai trebuie ca omul să alerge cfltre El şi să-I cearfl ajutorul. Cf. 236-250.CottdifiUe generate file lânuuhihii dacă harul mi poate spori in noi . MoUlfelnic. IV. care poate să vindece orice boala. Astfel. cu toate câ prin ea creşlinului îi este dal In chip deplin însuşi Hristos. B Catetuatbaptismal*.45 Acelaşi lucru Î1 putem spune şi despre Euharistie. 55. Nici in acest caz Dumnezeu nu-l sileste pe oin. ilupa cutn vom arata in conliniiare. Şi tot aceste rugăciuni. noi putem spori în har. că „fiecure dobândeşte dupfi ma-sura credinţei lui nrfltnrea lucrarii harului. pe care o aflum mai ales în PisciirsiitHe sale tllce. 4U RasputWtri rotre Talasie. *Cf. Care pîîlrunde în toate mădu-larele (rupiilui şi in toate puterile sufletului.4" Lucrul acesta este valabil pentru toate celelalte Sfinle Taine. Cele donâ sure tie Cajtele despre cimoştiiiţu tie Dum* ttez/BUSi iciiiunniti inlnifHirii. pentru ca omul si3 fie ipso facto izbSvii de suferinţele sale. osanda sieşi mănâncă şi bea".

El trebuie să se întoarcă spre El şi să-L cheme în ajutor. XX. II).*1 lar Fericitul Teodoret al Cirului spune şi el: „Doctoral sufletelor nu-i sileşte pe cei care nu vor să se foloseasca" de Iea-curile Sale".. ■Trvtamenftit holilor eliiifsti. chiar şi eel slabit cu totul de boală. 4 " ( onvorhiri duh&vntcejti. Pentru a dobândi de la Hristos tamăduîrea bolilor sale. întreaba totuşi iinde ar putea găsi un doctor bun şi-şi trimite prielenii sfi-1 aducfi la el.. dacă se apropie de Domnul. nu ne vindecfi făra" voia noastra". este necesar ca omul sâ" voiască cu adevfirat să se facă sanătos.. „Celor ce-şi caută într-ade-viîr vindccarea. XIX. ci.. scrie Sfăntul loan Casian. II. chiar dacâ este rapus de boala pacatului şi nu mai poate împlini ponincile care due la viata cea adevărată. Tot aşa. XXVIII. totuşi nu-i lipseşte puterea de a se îngriji pentru viaţa 11 Omiili hi Matet.Condi[ii/e mbiecttvt ale tânuidiuiii $t stiiidtatea in HristOS trebuie să dorească cu loata* puterea să se vindece. cum spune Sfantul loan Gur.l de Aur. " Cateheze Iniptimude. arata-l Lui răul care te macină". f'arfi să mai poatft lucra ceva din cele trebuincioase. 8. iar femeia bolnava de curgerea sângelui n-ar li alergat ciUre Domnul. indiNimna Sfântul Chiril al lerusalimului. 6. 4. ciici. 12. XLVI.v' Şi tot el nraiâ că oricare om. nu le pot lipsi leacurile din parlea acelui adevârat medic at sufletelor. cu minte smerită şi totuşi prevăzăloare. necugetată leacul. au alergal la Medicul eel ceresc". V. râlăcire sau trebuinţă. „Nu stinl rânile tale mai mari decât şliinţa Doclonilui. dumnezeiescul Doctor. n-ar fi dobandit vindecarea". să-şi vadîi 1 impede bolile şi." Sfăntul Macarie Egip-teanul aratâ şi el că prime condiţie ca să te vindeci este sa te duci la doctor: „Daca eel orb n-ar f'i strigal. ci-şi vedc de gandurile ci (. Bl nu va mai sta la îndoialiT. Lasă-te cu credinţă în grija Lui. " Tot aşa spune şi Slanlul Vasilc eel Mare: „Marele Doctor al sufletelor e gata sâ vindece şi raul tail (. suflctul cftzut dupâ călcarea pomncii in boala patimilor şi râmas l'ara nici o putere. nu si-au ascuns primejdiile rnnilor şi nici n-au respins cu minte." Nu există nici o suferinţâ* pe care Dumnezeiescul Doctor sâ n-o poatâ vindecu: e de ajuns ca omul sS-l ceară ajutorul şi sa I se incredinţeze cu totul. „Hristos. De aceea este cu totul de Irebuinţâ ca mai întâi de toate omul sâ ia seama la starea sa.Cel lovit de boalâ şi cuprins de fierbinţeală şi care zace în pat. faţă cu slăbiciunile căpătate din iK-ştiinţă. şi va li deîndala izbăvit de boalii. daca crede cu tărie că va primi ajutor de la El şi dacă se caieşte dc viaţa sa rea si pâciîtoasă de mat înainte. ^Oimllidulwvniceşti (Col. sa nu se întoarcă de la Cel care singur poate să-1 vindece. totuşi vorbeşte despre ele şi minlea nu-i stă pe loc.) Daca tu te dai pe line însuţi. mai ales celor care nu şi-uu dispreţuit prin dezn. poate să t'aca aceasta: . cunoscândii-le. 6.ldejde şi nepăsare bolile.) şi chiar daca" el nu se poate mişca.. 2X1 . ? EpLiiole.

în cazul bolilor sufleteşti. :. VIII.. w Cf. Când acestea se înfruntă. ori cinci: de doctor. Căci Hristos. XXVII. Când eel bolnav vine la doctor. nu se poate izbăvi de boală". Simeon Noul Tcolog.17 într-un cuvânt. e nevoie de doctorii scumpe şi mulţi bani. singurul Doctor care poate cu adevărat să-l vindece". dimpotrivă. de bolnav.. care din punct de vedere duhovni-cesc sunt mai puţin dăunătoare şi a căror tămaduire cere mult zbucium şi miilul osteneală: . eel care voieşte să se tămăduiască nu are un lucru greu de făcut. ci şi în urmarea tratamentului. Câtă ostenenlă nu ne dăm peniru a lecui rănile care ne fac sa* suferim (. el chiar li se " OmiHt duhavnictftt (Col. 3.. Pentru neputinţele trupului.ipete sanatatea". cea mai de preţ şi cea mai de trebuinţă. spune SfAntul Varsanufie. XVII.mte ate lâmaduiiii sa şi poate să-L strige din adâncul inimii pe Domnul. putem vorbi de trei lucruri. nici bogăţie.). cu toate că pentru asta n-avem nevoie nici de bani. ştiinţa lui şi leacurile au ca sprijin voinţa bolnavului. iar daca.v' Voinţa de vindecare trebuie s. bolnavul nu le primeşte ajutorul si nu le sprijina. ajunge să doreşti din toatâ inima să te vindeci. de ştiinţa sa. 59. iese un adevărat război.. pentru ca el să-şi rec.Nu este totdeauna uşor să lecuieşti relele trupeşti. trebuie să păzeascâ cele poruncite de el". Dacă. 25 29. lar de suflet tTU ţinem seama şi nu ne îngrijim defel dc el. chemam mulţi doctori.. Când doctorul. aceasta înseamnă să rămânem i n i n i Hristos şi să primim cu toatii inima ceea ce vrea El să facă pentru vindecarea noastrâ. a vrut ca această parte a noastră.Cnmlifiilt? gene. în-duram cele mat cumplite dureri.) Pentru ecle ale sufletului. ''■Omiliitastatui. sau mai curAnd de patru. Domnul nostru.)■ Când e vorba de inipnl nostru.1'1 Sfântul loan Gură de Aur insista şi el asupra fap-tului că bolnavul trebuie să colaboreze cu docrorul. ci simpla hotărâre si voia noastră sunt de ajuns. dăm bani grei. cu toate ca nepuiinţclc lui nu sunr atât de siiparatoarc. de care trebuie să ne îngrijim mai întâi de Loate. şi toate intră in bună rânduială (. nu precupeţim nimic.i se arate nu numai în chemarea în ajutor a Doctorului. aşa cum se intumpla uneori. să poată fi uşor tămâduită. vindecarea sufletului nu cere nici drumuri lungi de făcut. 2. ajunge să vrei. de nu se punc în rânduială dupa porunca lui. dar noi ne străduim să scăpăm mai curând de bolile trupeşti. fără nici o cheltuială şi făra durere (.*'> .60 adău-gănd: „Cel ce vine la doctor.. 4. nici nu trebuie să tulburam liniştea altcuiva şi nici nu trebuie să suferim vreo durere. de boală şi de putcrea leacului. Sf. '" Scrisori tluhovniceşti.. n-ai nevoie de nimic din toate acestea. Caieheie. cade pradă bolii. III). dar repe-de şi uşor poţi lămădui bolile sufletului. „Când e vorba de vindecarea trupului. boala este biruită.*" Sfântul loan Gură de Aur arata* că simpla dorinţă şi voinţa de a ne însănătoşi sunt de ajuns pentru a dobândi de la Hristos vindecarea sufletului nostru. ca să înlesnească astfel acţiunea doctoriilor.

iar acesta sunt: credinţa. 283 .. de unde vine pricina pierzării. să-şi împroprieze şi să ducă la rodire harul tămfiduitor şi măntuitor dăruil de Sfân-tul Duh în Taineie Bisericii. împotrivindu-se mâinilor "OmiltelaPsalmul6. în orice caz. l-a împiedicat să se dezbare de relele care-l stăpâneau înainte de converlire: „Starea sănătăţii sufletului meu. '' Cf Sf. ci trebuie s. Cel bolnav Irebuic nu numai să sc întoarca spre Mristos.1 creadă cu toată puterea în El. osteneaia omului căzui de a ieşi din starea de nepăsare faţa de decăderea sa şi faţă de bolile sale sufleteşti. de care depinde vieţuirea lui în Hristos şi care-1 fac în stare sa primească.CondiţUle subjective ale tămâduirii fi mnduuea in Ilrisws împotriveştc şi ia partea bolii.64 Am văzut deja că cel botezai irebuie să dea dovadă de credinţii pentru a piKea păstra hanil pe care l-a primit prin Sfânta Taină şi pentni cn acesla sa se nrate lucrălor în el. refuza să fie îngrijită. atunci ajunge sft se omoare singur.65 Penlru eel care n-a fost bo(ezat sau penlru eel care. rugăciunea.3. 61...)• Atunci când Insuşi Dumnezeu estc Cel ce se îngrijeş-te de rilnile noastre. Daprt liotez.. Omul îşi aratâ voinţa deplină dc a fi vindecat şi contribuie personal la tamăduirea pe care i-o dă Dumnezeu prin cinci atitudini fundamental.. din „nesimţi-rea păcaiului" şi penlru a frânge învârtoşarea patimilor sale. aici a vein de-a face cu mi lucru cu mult mai minunat (. dacă nu din slăbiciunea voinţei noastre r\H întreabă Sfântul Varsanufle. Ea este forţa cca mai putemică de care se poate folosi în acesi nou fel de vieţuire. crcdinţa este cea dintăi condiţîe a tămăduirii sale. Credinţa presupune. Marcu Ascehil.Prin credinţă îl recunoaşte ca fiind singurul Doctor care-l poaie vindeca cu adevârat de bolile şi suferinţele sale.. care. numai să rămânem cu El. 30. Nichila SUIhaluL Ofe MH) dc capete.ftî „Daca deci marele şi cerescul nostru Doctor ne-a dat leacurile şi cataplasmele. pocăinţa. la început. prin credinţă îl chcama în ajuior. 2. nădejdea şi lucrarea poruncilor. RuspunMiiile 5 şi 17.). nu sc putea însîinătoşi decât crezâiid (. Doclorul sufletelor şi al trupurilor. ' Scriw/i ttnhovniceşti. Fericilul Augustin măituriseşle că o astfel de împotrivire fa(ă de Dumnezeu. a căzut din m 'ii în boala păcatului. sau. I. prin credinţa are siguranţa că va primi de la El izbavirea de boak'i si mantuirea. după Botez.. Leacul i-reclinlei Credinţa este începătoarea vieţii celei noi pe care omul esfe chemai s-o ducă în Hristos. La fe] se petrec lucrurile şi aici. care se împotri-vesc harului tămăduitor şi mântuilor al lui Dumnezeu. şi negreşil vor fi îndata tămă-duite". mai bine spus. M Sf.

er. loiin GwS ilc Aui. 94. a proorocilor şi a sfinţilor. 47. ea tl elibcrează şi-l fereşte de alipirea patimasS de sine. Cupete gtwstiie. " Cf. tot aşa cunoaşterea lui Dumnezeu este binele suf'letu-lui'V* Dacă. Evagrie. 258. S3. „Cunoaşterea luî Dumnezeu este vindecarea suflctului". I).. '' l. Credinţa îl vindecă pe om dc ceea ce Cu-viosul loan Carpatiul numeşte „boala necredhHei'V' Bolind din pricina necu-noaşterii lui Dumnezeu. 4. 9I. omul îi redă celei dintâi „obiectul" firesc asnpra căruia sa se reverse. omul îşi recapată sanătatea re-cunosc. 25. 40. înlreab. " Fmgrnetitul IX." Indreptându-şi prin credinţi* dorinţa şi voinţa spre Hristos. I. Sf. II. la cunoaşterea singurului Dumnezeu adeviîrai.1 maî ales în l'aptul că ea este cunoaştere şi-l duce pe om la cunoaştere.'4 iar Sfâniul lusiin spune. în acelaşi sens: „După cum binele Inipului este sânătatea. Nich'mi SiiiluKul. Tiatnim'iiiiil boliior eliueşti. 4. *• Via'ţa Sj: Pahomie Q). Fer. ' Cf In 11. 4 (6). este.AVJ'IIHI acel. prin marturia Aposlolilor. ' ln mâsura în care credinţa il îndreaplâ pe om spre Dumnezeu şi-l uneşte cu El.. atribuindu-le atata tărie". M Ap0flegme. 28-1 .. I. iar celei de-a doua. ed Olto.lndu-L prin credinţă. care este rodnl credinţei70 omului ajuns la desăvârşire.1 Sfântul Pnhomie. cunoaşterea pe care o dobfmdeste prin credinţa este pricinuiloarea vindecării sale. p. 1 < 'opi'ii' de mângâS$re. după" cuvântul Sfâniului Apostol Pavel. Omilie la II ('oritileni. Sl".('nruftfiilc generate ale fwndtlttirii Talc. nu este oare aceasta pentm el vindecare si mântuire ?". Credmţa. strâmbăndu-le fireasca folosire. '" Cf. Care ai facut leacurile credinţei şi le-ai împrăştiai pesle bolile globului pamântesc. pe care păcatul le tmbolnăvise. II. „ca prin oglindâ". a realiiăţilor duhovniceşti..işî duh nl creilinţei". 46. menirea ei fireasca\ Iată cum prin însuşi aciul credinţei se lucreazH tfmiădui-rea puterilor sale sufleteşti. Sf Maxim MiVlurisiionil. 92. I. înainte de a se ajunge la cunoaşierea/experiere direc-lâ. cunoaştere. hr.il Ciruliii. 79. dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr. TcodoCCl . < :-U. Ea este.300 ă* capett. adică de filautie. III. 28.7£* 141. „călfnmt de credinţa 111 Domnul. dupa cum neştiinţa a f'osr cauza dintâi a căderii oimilui şj a îmbolnăvirii sale. învaţa un Sfânt Biltrân. 1V . înir-un chip poirivit lor. după ce a zăcut în neştiinţă şi rătacire. Teocloret al Cîrulni. Sf. Esie cunoaşterea pe care omul o dobândcşie prin aderarea liberă a minţii Ş' a luluror facul-EăţUor sale la adevărul descoperit oamenilor de Sfântul Duh prin cuvântul lui Hristos. omul ajunge. care implica în permanenţă dorinţa şi mai ales voinţa omului67 -astfel încât o putem defîni ca „liber consimţâmânt al sufletului'"' -.'Funcţia sa lămadiiiioare st. '' Cf. 116. Nicolue Cabiisila. II. Doamne. Capetedcsprtdrtigos!e.. VI. cit. co-relativ. " Cf. „încre-dinţarea celor nădajduile. Despre viafa tn Hristos.76 ' Confessiaties (M/b1iirisiri). esie o mai-înaintecunoaştere.

II. Atitta vreme cât era supus îndoielii. lese din . Fericitul Teodoret al Cirului. ştie „al Cui fiu este'"" şi „care este adevărata sa fire". MtirrU. avand o credinţă şovăielnică. Sf. dacă esle drcapta credinţă.3 Tmtimieittit! botitor cliiwşii. I. sovăielnic şi necredin-cios. cea care-i întregeşte omenitalea.('onJifiiff subfoctive tile itiinâtliiitii . de cunoaşterea rălăcitu cu privire Ja Dumnezeu. Fericitul Teodoret al Cirului araliî că. desăvârşită. care-l fac pe om „asemenea valului mării. "' Tralanteniul frolilor ellnejfti. Ajungand să-L cunoascS din nou pe Dumnezeu. condiţii primofdiale. "' & lisQrt iluhovnivesii. ''l'.într-o viaţă neSChimbătoare". iar în locul lor vine cunoaşte-rca cea după DumnezeU. omul mi purea sa* fie decât bolnav. 85-88. la fel.". Man-tuiiorul „i-a arătat plini de inţelepciune pe cei care altîidata* se arătaseră stricaţi şi cu totul nebuni'*. deplina". Grijrorie cle Nyssn. omul înţeiege adevâratul sens al existenţei sale. 285 . " Sf."3 de deznădejdea pricinuitâ de ele.. 3." credinţa îl slobozeşte de neştiinţâ şi. Atuiici când credinţa omului este putcrnică. mişcat de vâiil şi aruncat încoace şi încolo" şi „nestatornic în toate căile sale" (lac. Sf. " Sf loan Gură cle Aur. 6. I. una gaiidesc."' Credinţa pune capăt îndoidilor. Prin credinţă. adâncft. sovăirii.. 526.?/ . " Si Grigorie <le Nyssa. Ttfade.valu-rile unei existcnţe nestatomice şi schimbatoare" şi intra . 3. Tatcuire la Psahmit US." al'lându-şi pacea1" şi statomicia în bine. . loan Gunl de Aur. şi alta fac..79 Prîn credinţâ.. puterilc intelecruale ale omului sunl curăţite. prin învSţătura Sa. Af'Ia" latura duhovni-cească a fiinţei sale. Simeon Noul Teolog. loate cunoştinţele greşite cafe s-au incuibat în suflet şi care-| due la stricăciune sum risipite. omul îşi regîlseşte adevărata libertate (In S. 90>u. ** Sl'.) sporeşte în el boala". boala care-i înacină pe cei carc.twthtt mtrhrtu. nehotarârii. facându-l om cu adevărat. 32). spunc.re Se recunoaşte ca fund chipul lui Dumnezeu şi menit să ajungă la asemănarea cu Acesla. XXXIII. Giigoiie palnmu. scrie Sfântul Varaunufie.7h Prin crediiuă. Matele cuvânl caU>hfti<\ Î9. Catehezr. cugetorea săuâtoasă probând buna lor lu-crare. de absurditatea lumii îantasmagorice în care este astf'ol silit să trniasca. scapă de umâgire şi de tot felul de rfităciri iscate de necunoaşterea adevâia'ei vieţi. pierdutâ prin pacal. 8). Cel care „este şovaielnic in credinţa lui (. ale sănatăţii Sale. de nelinişfea care-i mistuie fiinţa. îşi redobandeşîe cunoaşterea de sine. QlttiHe h cuvintcf#: „Să ftifi câtfl sileh'din umiâ.. Aslfel. însănătoşile şi înţeleplite. 42. IV. 6). sum nestatomici 77 : Cf.. IB.*" Ajungântl prin credinţă la cunoaşterea Celui care esle Adevănil (In 14. ea tămaduieşte sufletul de dipsihie.wnăitiMi in llristns kiilicâwf cle deasupra nuntii omului unul dinlre văiurile care-l împiedic<i S3 vadfl.

Porunca X. Clement Romanul. iH Sf loan Ourfi de Aur. loan Gură de Aur (Tâlcuin hi Psaimuf II. dc useiiIL-IUM. I. Ctrrinte despre nevohifa. Pastorals PilUa VIII. II. dnr n ciirui credinţiu aşa cuni am spus. 9. e&le slabS. 2). Porunca IX. 1.Condiţiite generate ale tâmâduiiii şi au iniina împârţită între iubirca lui Dumnezeu şi iubirea lumii. :î Sf loan Ourîl de Aiu\ Omi/ir h ntvinlele „Sâ ftifi câ hi vremurile din unnA. in general de chenodoxie {ibidem. cczura care acţionează şi înlr^o situate. I. Scam. Sf loan Scararul {Scara. X. 12. Porunca IX. cbir m afara tuiei oarccare innidiri etimologice * 8iXf\>x)<& însemnfind. X. 18. Poninca XI. din pricina ei omul face faple rele. 2. Termcnul 8l\|/o-\oţ apare în Epistola Sf&niului lacov în doiiă rânduri (I. 111. Vcdenia. ci şi la cunoaşterea tuturor lucrurilor.iea şi fTua mintc" (Herma. XXIII). Tâkuire la Psalnnd US. Epistola întâi nitre Corintem. ea este manifcslarea a ceeai cc Sf. sub forma ei latineascu. 15. 2. Poruncu V. îi găsim. nu reuşeşte &a facii ceca cc-şi propnne (Herma. 2. in general ci o boalâ a omului credincios. 6. Clement Romanul (Hpistola întâi către Corintmi. loan Damaschin. 4. 7. XI. 9). 38). 3). 10. VIII. 2. 6. dediciit cicdinţei Această boalfl este greu cle sfudiat in mod amănunţit. 2. 12. 13. IX. Pilda I.4' 3.personal itate scindatil". XXVI. X. Prhtond. f\ 286 . 72. Btvuxoţ: Vedcnia ni. XI. Altfel spus. Clement Komanul. 4). il ducc la paiasirea caii iulevarului {ibidem. îl face pc om leneş şi lipsit de grija cea mftnliiitoure (Sf. 2). apiu^e ca ispititore apropicrcu ei de schizofirnie. Aşezwnintele mămistiresti* VII. I. 7. „suflel înUoit". 2. loan Casian {Aşezflmintele mânăslireştii VII. Sf. Rcgăsim (ermenii 6i\|/uxla. 90 Credinţa este. I. literal. XXVI. 15). 236. 9. XIX. noî n-ain studiat-oşi n-arn amintit-oîn ca-pîtolul consacrat putologiei omului cKzut. 10. 2). Chiril de Schitopolis (Viafa Cuviosidui loan Isihastul. estc legutft. Porunca X. ** Sf. Dognuttica. adesea în scrierile patristice din epocilc ultcrioare. 8) şi în Psalmul 11. A doua Eptetoiă către Vorintem. 846). ii slăbcşte duhul şi I face neputin-cios (ibidem. 5). în Epistoh lui Barnaba (XIX. dcoarece Sfinţii Părinţi vorbesc rar despre ea şi nu o dcscriu ca atare.s<l ea îl fereşte pe om de rătăcire şi nu-l lasă „pradă sorţti nestatornice a ceîor neîntăriţi (în credinţă)". I. 18. 7. Simeon Noul Teolog» DtJtcttrsuri efice. XXIII. şi in cealaltS se situează pe pliimui radical diferite. 2. îl ţinc înlre viaţă şi moarle. 900-901). nedesăvftrşită. la Sf. II. Date Hind acesle caiacterisrici ale dipsihiei. loan Casian. este sore triste^ii (Henna. 2. 26. Xt 2: XIII. 7. Simeon Noul Teolog (Cateheze. Varsanufie (Srrixari dtthowiceţii. Pastorut. putem spune că dipsihia este considerată de SI Parinţi ca fundamental t. 2. h'uâ sft-şi dca seama {Sf. I). 26)* De aceea. I). I.*7 Pentru că prin crcdinţă omul ajunge nu numai hi cunoaşterea de sine. 2. 2). ci am prcferac sfl vorbini despre ea în ca-pitolul de faţfl. în EpLstoteie Sf.. XI. l. iar schi^ofrenia. pentru cfl nu s-au predat pe dată şi cu totul lui Hrîstos. Sf. ea îl împiedicîi pe om sa lupte aşa cum sc cuvtne pentni Dumnezeu (Sf. 6t\|/i>X0^ 8iVUX*tv. loan Scărarul. 9)* Ea îl face pe om nesăbuit (dtcrijyetcţ) {ibidem.m«< "'cs în scricrile Ptirinţilor apostolici: în Oukihie (IV. XXVM. 8 şi 4. după cum spun *? Dipsihia (8iVt>Xla) nu estc o boalâ a omului ciizut. 2. Pdstorut. 13.. 2. Isaac Sirul nuraeşle „credinţa bolnavâ" (cf.KH Credinţa îi este sprijin in tot ce face şi ea u permite ca în tome împrcjurările să meargă pe calea cea dreaptă. 102). 900). II. XlXt 2) şi mai ales în Pdstond hit Henna (Siy^cc: Vedenia U. îl împiedica sfl se împărtflşeascfl de slava Dumnezeirii (ibidem). 2). „duplex car" şi „duples animux")* Pornind de la accstc scuxte referiri pc care k cuprind texlclc citate. XII. la Sf. ea face ca soarta omului să fie cu lolul nenorocilă (Sf. ca cste pentni el o călăuză sigură. Intălnim aceastfl noţiune. „minte scindauY* şi chiar daca putem vorbi In umbele cazuri de o . lipsindu-I de plinâtalea vieţii (Herma. Mxcursuri etiee. A dona lipistotd cafre Corinteni. Sf. 4. 7). 2. IV.

Dionisie Areopagieul. 9( 2. 8. 5. Gal. I0r 38). voinţa si cugelarea . Prin credinţă omul eel vechi piere şi se aratil omul nou. hrarhia hisericeaseii. 1 P(. 17. ' Sf. rcunifica suflelul şi-l readnce la buna rânduială. 58.1'5 Petrii Damaschinuf'6 aratfi şi ei puterea pe care o are cre-dinţu de a naşte în suflete n&lejdea. Datoritâ ei. 8. Lc. 11. Hristos îi dă tămăduirea bolilor trupeşti şi suffeteşti. 19. Evr. prin ea primeşte via|a c^a ves-nică. Credinia este peniru om condiţie si usa" a mâniuirii. 22. . „Dacă credem însă în Cel ce a venif şi a vindecal toată boala şi toată neputinţa m popor. nicî cea mai nuire nenorocire nu ne poate aruncu în deznadejde". 52: U. 36. 2.V (Ml. I Si . spune Sfanlul loan Gurâ cle Aur. se deschide cu totiil haruluj Sâu şi se face împreună-lucrător cu acesta. 50.. 9.5. 23. 25-26. 16. hi limp ce pilcaiul sfâşie şi risipeşte puterile sufletului omenesc. Mf. 11 Ml. -/. 18. I/. 5. se unesie cu El. Mc. trece de orice stavilă şi poate chiar să „mule munţii din loc" (Mţ. In 3. 22-24. Efes.. 13. 18.. 24. 17. ' htdtie In II Corinteni. 24. 50. pe care Hristos i-a redat-o oeamului omenesc şi care fi esfe dăruitâ prin Duhul Sfânt." Sfinţii Varsanu-fie. . II. '" Cuvhtie Aespre nevoinfâ.v: .nu numai dorinţa. Prin „puternica sa înclinare spre Cel UIJUL. 22.'1 Isaac Sirul. 9.20:21. credii»(a ÎI face viu (cf. Pe eel mon din pricina păcatului.''* câci prin ea omul primes cu toară fiinţa sa lucrarea mantuitoare a jui Hristos.')V Toate puterile omului î$i regil-sesc în Dumnezeu. 7. 16: 10. Rom. 26. 331. 48. născul din Dumnezcu (I In 5. 30. 17. S. 1. 3. credinţa. 3. vindecarea bofilor sale şi siimltatea deplimV"" Celui ce crede în El. 29. Mc. 5. 26.Având-o pe ea. 1. 20).nimic nu esfe cu ne-pnfin|. 9.27. rrienirea f ireasca şi sănă-larca deplinît. 8) care-l iipării pe om si-f face de nebiruit. biruieşte loale greufăţile. 2).('iinififîiJe subiective ale tîlitu'itltlirii si sânălareo in Uristos cu rărie Sfimii Păiinţi. Pentru eel credincios (. Fuple 3. 3.'" Ea este plato-şa (I Tes. 15. adevărata viaţă. 2. 2.BftCf. I Cor. 42. 15. 1.8./lirW aceUişi duh ui cnfdirtjtl". 22. îmlrepiându-le spre Hristos ca spre un unic pol şi unifîcând întreaga fiintă a omului . 19. 14. Fapfe. "' Cf Mc. De aceea prin credinfă şi pe măsura credinţci IttJ" primeşfe omul iertarca păcate-lor.. EJ încetează de a mai fi un „cadavru viu" şi devine viu pc vecie. spune in aJtă parte Sfântul Părinie. 18.20. credem cît "' Ibidem. 9. eel fără de forma* devine frumos". „Ea nu I as 3 ca suflelul să fie copleşil de relele prezente si-i uşureaza suferinţelc prin nădâjduirea celor viitoare". 8 13. hicrâiid fn annonie şi pace.43. I. 4. 42. 287 .' ('artea iiiiâi. 25 28. Rom. ' lairmreta/'sabmti II\X " Sciisori iluhovnuisii. Spaima de moarte nu-I mai încătuşcaza' pe om şi nu-i mai frânge elanuriJe. 17. cu Care se uneşte prin credin[«1. 3. 34: 10. ".sprijirt puternic şi liman neînviforat". 17. 5. 3. PG X 404C.cu Persoajia Sa. III. 8. |2: 8. potrivit narurii lor.17. I).

împins de propria-i voinţa" şi cu (ot sufletul şi nu se roagă cu cre-dinţă puternica.106 Origen arată c& încă „fericiţii prooroci (. crezîind. dar este încâ bolnav duhovniceşte. Scorpiace.. Nichitu Stilbarul. Sfântul Macarie spune: „Dacă cineva nu se apropie de Domnul. iar între trezirea la cre-dinţă şi credinţa cea desHvarşită este o mare distanţă."u între aceste două capete.( oiidifiife general? ale lânuulutrii puternic este El să vindece mi numai boalele irupeşti. în acelaşi sens. n-are decât o credin|5 deşartă. Cele 300 de capete. 526. * Serisori dulwvmcesti. şi tot aşa. 2X8 . 1 Cf. Astfel. şî vederea lui Dumnezeu. ". 30. m Tmtiwienlul bolilor elinesti. s-au vindecat îndată. Teognost. 39. cum scrie Clemenl Alexandrinul. adică lipsită de împlinirea poruncilor şi lucrarea vjrtuţilor. Sf."1 Cel care crede. lar o ase-menea credinrn nu este de ajuns pentru ca omul să primească tâmăduirea de la Dumnezeu.10* Trebuie sft ştim însă că credinţa are mulie trepte. II. că „Dumnezeu vine în ajutorul ce-lor care doresc să se tămfiduiască. 29. 107 lar Sfântul Varsanufie afirmS că „credinţa desavârşită se arata1 în vindecarea bolii noastre". pipifind pe Cuvântul cu ajutorul credinţei.). care se împlineşte prin lucrarea poruncilor. Sf. plinâ-tatea Lui se revărsa peste ei ca sa vindecc". mărturisiji-du-si pacatele tinereţii. iJ Confessioites.: ('are hoqat M VO mânlui ?. Despre făptuire si contemplafie.1"1' şi încă şi mai mare deosebire este între simpla primire a cuvântului lui Dumnezeu a celui ce vine la credinţâ. 17 Contra lui (W-WJ. iar noi n-am Serisoridnhimtiieşti..10' Fericitul Augustin. ci şi pe cele ale omului Ifiuntric". Tertulian o considers leac mântuitor prin excelenţâ. atribuindu-le atăta tărie". Isaac Sinil. 526. Triad*. '* Cf.101 Inţelegem acum de ce credinţa este Una dinlre „feşele cele dc nedezlegat ale sănâtăţii şi mântuirii". VI. Ciivinte despir ni'voaifii."* Fericitul Teodoret al Cimlui spune. Ibidem. % 40. Sf. 87. dăniindu-Ie credinta'*. scrieSfântul Varsanufie.. pe care Sfintii Pariiiţi o soco-tesc totuna cu credinţa ajunsa la desăvârşire. nu dobândeşte vindecarea. I. spune: „Sufletul meu nu se putea însărultoşi decât crezând".1"4 arSiând că Dutnnezeu „a făcut leacurile credinţei şi le-a împrăş-tial peste bolile globului pamântesc. )|uCf. este mare deosebire între strădania de a crcde cele ce nu se văd şi deplina încredinţa-re. cxistă mulţimea de trepte pe care omul urcă spre unirea existenţială cu Dumnezeu. 48. Origoric Piilama. 4.. De ce aceia (orbul şi femeia bol-navâ de curgcrea sângelui).. 15.şi de ce mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc limpede despre virtuţile ei tămăduitoare. care ea însăşi vine din credinlâ şi care întemeiază adevfirata credinţa. prin care se dobândeşte o cunoaştere din iifară si în parte. I. \.10. 22.

dar nu-i opreşte pe aceia de a-l ispifi pe om. 5. Dumnezeu îi lasâ deplinil libertate celui nou botezal şi nu face sfi înceteze momelile diavolilor.. Despre Hate:. „Nici Botezul. " Cf. Sf Marcu Ascciul. Cf. 17. llI/Wd<w. Sf.) Noi n-am dobândit încă* vindecarea duhovnicească şi mântuirea pen-Iru că nu-L iubim din toaia inima $i nici nu credem in El cu adevărat. el rSmâne în starea de sănătiite şi de cură'ie a firii. neieşind din calea drepta"(ti.1 arate câ* voieşte să fie tămăduit de Hristos şi să vădeascâ mâ-BUra alipirii de Dumnezeu.1" I'oi aşa cum 1-a creat pe Adam liber şi a îngăduil ispitirea lui."" făcându-sc astlel împreună-lucrător al vindecâ-iii sale. El îl scoate pe om de snh stâpânirea diavoluJui şi a demonilor. potrivil harului pri-init. Diadoh al Foticcei. III. Sf. 78. Botezul îi duruieştc omului libertalea de a nu fi slapânil silnic şi Hîră voia lui de catre diavol n ?i puterea de a se TmpotrivJ ispitelor.'N Botezul nu ne răpeşte însâ libetlarea de a alege ceea ce voim. Ceh 225 de capete teofogtce şi pmctic. dar ratii a face vreo sitâ asupra voinţei noastre şi tar. pentru ca să lucreze indata adevărata tămflduire în noi". 8. dupfl cum arată Sfântul Nicolae Cabasila. prîn lepăda-rcfl ispilelor. Ruspunsurile 3 »i 5 "'a. Leacul potfiinţei Boiezul il curăţa" pe om de loate păcatele sale. sâ ne apropiem cu adevărat de El. sr. II). 60. pentru ca acesta sii nu fie mântuii îinpolriva voii lui. care i-a fost redată prin Botez. iar nu de putinta de a pâcătui. nici pe om nu-l împiedică de a se lăsa în voia lor. Mîutii Ascetul. nici Satana nu sileSC voia omului". ci. nici Dumnezeu. s. nu rămâne nimic neieriat. După primirea aeestei Sfm-te Taine. s Suntem liberi să t'acem binele. nimic nespălat. de asemenea. ci. 89.."*' Căci. Simeon Noul Teolog."1 3. nimic nevindecat. „Taina Botezului lucreaza în noi. DesptV viaţa in llristos. '"Cf. deşi s(5 ca o puiere ascunsa* în noi.1 a o robi."'' Sfinţii Xmilii duhomieeşti (Col. Mnrcu Ascetul. 17. "Cf. 11. snntem. liberi să ne întoarcem la riuilatea dintâi. Despre Botez. II. împropriindu-şi tjâ sporind in chip personal si dc bunăvoîe darurile primite. pentru cit ochiul eel mai sănătos nu poate lumina pe eel ce vrea til lot diitadinsul să zacă în îmuneric".RSspunsul2.Mkm 289 1 . Sâ* credein deci in El.Condt&ie sitbiecîiv? ale lâmfiduirii $i xantim/fu m Hrisii-s câşiigat vederea cu adevărat şi nu am fost vindecaţi de patimile cele ascun-se? (. totuşi nu poate opri de la rău pe cei ce stau sub puterea lui. al mântuirii şi indumnezeirii. XX. Dacâ omul se străduieşte cu toatit t'iin'a sa sa păstreze şi să-şi împroprieze harul dobândil prin Sfintele Taine. Bespnr Hotez. CuvSnl ascmic tn tOOdecopete. Dar Botezul îl scapâ pe om de pacat. 1 (I ibidem Sf.

''Inme. II. vorbind despre ungerea cu Sfăntul Mir: „Ceca ce Sffintul Mir împărtăşeşte luturor creştinilor de totdeauna şi din orice vreme sunl darurile cele atât de folositoare sufletelor: darul cvlaviei şi al rugă-ciunii. Sf. cu (oate că mulţi creş-lini nu-şi dau seama de aceasta. 103-104:111. passim.. spune: „S-ar fi cuvenil ca noi toţi sS cunoaştem bogăţia harului. Sf.. mai bine zis. iar alţii nu cunosc lucrarea Tainei acesteia. Despre viafa in Hristos. Despre botez. I. Sfântul Simeon Noul Teolog. pe măsura neîmplinirii e luat în stăpânire de păcaf . prccum şj aHele. din pricing cfl atunci când au primit această Taina. iar tot eel care 1-a primit în chip tainic (harul). O&pHi pocăinfă. "-' Despre viata in Hristos. Disatrsttri etire.1 deoarece n-au avul starea duhovnicească irebuincioasă pentru a primi harul dăruit prin ele.126 Cf.1-'1 prin care harul primil în chip tainic la Botez devine lucrător. 26. din pricină că nu s-au ingrijît de lucrarea poruncilor. Sf. ' Cf.. Nicolae Cabasila. vorbind despre Botez. 157-163. IV. abia dacă este unul dintre o mie sau. în vreme ce loţi ceilalţi sunl feţi lepadaţi. III. X. care nu-L cunosc pe Cel care i-a adus pc lume".). Miircu Asceenl. 4-5.i păcatele lor. Acest lucru îl spune adese-ori Sfântul Marcu Ascetul: „Harul şi curfiţia care se află în noi în chip ascnns de la Botez nu ni se vor face văzute decâl atunci când vom fi străbatut bine drumul poruncilor (. dar nu împlineşte poruncile.Condifiile generate ate lămăduirii Părinţi arată cfi nu esle cu neputinţâ pentru om să ducă o viaţâ lipsilâ de păcal şi să împlineaseă toate poruncile lui Hristos.2> „toţi au fosl eliberaţi prin hand l u i Hristos. 14. ci stăruie în bolile lor. ci au primit pri» libeitatea voinţei ispitele diavoleşti şi de bunavoie s-au înlors l.121 dar puţini diiitre cei botezaţi au conştiinţa rnăriinii harului primil. (n-au cunoscut) binefacerilc pe care ea le poale da şi pe care Sfăntul Duh lc dăruieştedin plin".itea care leau fost redate. m Cf Sf. 23. Raspumurile 4 si 5. darul părtăşiei. 211 234. 23. nu au stflruit în curâţia şi sănăt. al dragostei şi al înţelepciunii. 10. Despre viafa ht Hristos. 2). pe când alţii.. vai.. nu s-au pregătit aşa cum sc cuvine pentru a-1 primi sau nu s-au nevoil să-I păstreze.131 La fel spune şi Sfântul Nicolae Cabasila. X. după cuvântul de ]a Fapte 09. V.L. minunăţia unei asemenea naşteri din noii ! Dar. dacă aceştia nu şi-au regăsit sănălatea pentru care s-au rugat.34. Nicolae Cabasila. aceasta se îmâmpl. dar s-au predat pe ei înştşi En robia păcatelor prin faptul că n-au împlinit toate poruncile".': iar toate acestea.122 Asifel. 290 . dacfi cfectelc Sfintelor Taine nu se fac simţite în cei care le-au pri-mir. din zece mii. Sf Marcu Ascetul. VI. Simeon Noul Teolog. Despre Hotel. ibidem. 133 Despre Botez. care să-1 fi cunoscut prin vederea tainică. se îndoiesc chiar cfl exists un Duh Sfânt. în sfârşit. Sf. loan Gură de Aur. mărimea luminării. Cateheze buptimmie. passim.

lw Tot el spune că Dumnezeu a dăruit acest leac (<t>dp|xaKOV) mântuitor. ca şi cum. ne este cu putinţa prin pocăinţa şi prin împlinirea poruncilor îndumnezeitoare s. Simeon Noul Teolog. Sf. Sf. adică în sfinţita cristelniţâ. SI. Aceasta tema este in mod deoaebit dezvoltată dc Sf. V. A se vedea. 17.. Simeon. numai să lucrăm şi noi pentru aceasta (.) a se întoarce la vrednicia dumnezeiască pe care a pier-dul-o din pricina vieţii păcătoase". Cu vantun. Nichita Snilumil.. ed. 36. Căci pocăinţa este a doua naştere din Dumnezeu si darul a cărui arvună am primit-o prin ciedinţă la Botez îl primim prin pocăinţă". siinntatea şi loate celelalte daruri primite prin această Sfânta* Taina. După cum spune Sfântul loan Gură de Aur: „Există cale de în-toarcere. ci. II. ca un har pestc har.111 şi mulţi Sfinţi P. '"' MetiHlii sau cele 100 de capete. Hau&hcrr. .). de pildft In: Catelieze.u. 59. Vczi. Ruspunsul 5. p.. 23. loan Scăiurul. sfi le poată afla şi să le sporească. 305. hand dumnezeiesc cu totul desaVârşit. acela are nevoie de pocăiniil pentru (.2.1 Seam. XXXII. XIII. ibidem.XKX. VII. 31. de usenienea. 73. Sf. 72. 6.. ar desăvârsi Botezul. XL. Cf.138 Aceasta nu înseamnă însă ca* ea ar putea înlocui Botivul sau c. daca voim.l3: „Pocăinţa. 129ş. dimpotriv. în dar. 125. Botezul îi dă • Caiehne baptismal*. Viuia Sf.Co/idifiile subjective ale tt'muiduirii si sâtuauimi hi Hristos De aceea. Cf. Scum.lrinţi socotesc cftinţa un al doilea Botez t „a doua baie a sfintei renaşteri". Despre liotez.. VI. Aşa cum am arâtat. XXXIX. 17. CuvfintuI 5. De asemcneu. 1. 8. sa se reîntoarcă iarăşi prin pocăinţa la Hceasta cu o slav5 înca şi mai strălucită şi mai luminată". ne puîem întoarce la frumuseţea şi strălucirca dintâi. Dumnezeu i-a dăruii omului păcătos leacul pocăinţei (uexcivoia). s-a dat bamenilor după botez. Imne.. spune Sfantul Isaac Sirul. Cele 225 cle capete. '•" Dtseursuri esice..139 Sfinţii Calisl şi Ignatie Xanthopol învaţâ şi ei la fel: „Noi primim în sănul dumnezeiesc. 7."" De aceea Sfăntul loan Scărarul spune că „pocăinţa este împrospătarea Botezului". 'Catcheze. repede se poate înloarce la frumuseţea lui de altădata' dacft ne căim cu adevârat şi din tot sufleturV: Slantul Simeon Noul Teolog scrie la fel: „Cel care (după Botez) s-a înlinal pe sine însuşi prin fapte nelalocul lor şi fârădelegi (. Grigorie Palaina. de asemeneu. LV..) Sufletul întinat şi urâţit şi coborâl in ociir. pentru ca sâ nu ramână pentru totdeaunu necunoscator al haru-lui Botezului şi pentru ca să nu-şi piardă pe vecie curăţia. „pentru ca aceia care din trândăvie şi ne-piirlarc de grijă cad din vîaţa veşnică.!. 222. a 291 .î şi necinste prin nenumăratele lui păcate. II. '' ('uvuiie despre itevoinţâ. I. Dar dacâ. Grigoiie de Nazianz. Sf Maicu Ascelul. înti'-un anume fel.1 prîmim şi sa dobfmdim iarăşi această strălucire mai presus de fire şi să vedem în chipul eel mai limpede arătareaei".. 2. 24. Tmule. pe urma\ prin reaua întrebuinţare a celor vremelnice şi prin grija de lucnnilc vîeţiî şi prin ceaţa patimilor îl acoperim pe acesta cum nu se cuvine. 33.1 ar aduce vreun dar pe care acela nu ni l-ar Fi daf.

Cu aceastâ ehemare începe propovăduirea Sfântului loan Botezătorul (Mt. Lc. mvăţătura publică: . Hristos vorbeşte o data mai mull despre pocfiinţă. 3. '-b Cateheze. 38. Sfântul Simeon Noul Teolog socoteşte pocâinţa drept cea dintâi porunc. Sf. ca şi pe eel care. 34.Este condiţia esenţiala a tamâduirii omului câzut.Cowfifii/e genetwt ale uimdduirii omului toi ceea ce-i trebuie pentru tămăduirea şi mântuirea sa. 2 Tim. fundament al intoarcerii sale la sănătatea deplină şi al mântuirii sale. Scam. 2 PL 3. 6. 25. Mc. 3. 13. sâ-l faca* din nou rodilor. 3. Talasie Libianul scrie: „Hristos este Mântuitorul lumii întregi şi a dăruit oame"" Cf. 4-5. 1. ci roadele lui. ea li se cuvine toLdeamiu miuior celor ce voiesc să se mfmruiascît. XIV. 10.1 ' Pocainta. căci s-a apropiat fnipărâţiacenirilor" (Mt. 8. 44-45. păcSroşi şi drepţi*'. Isaac Sirul. 17. Ea cste necesară pentru tot omul care vrea să părăsească păcatul şi să se întoarcă la Dumnezeu. înaintal pe calea virtuţii. 2. 292 . 19. 47. în sine. XXIII. 8). pofrivii evanghelişlilor Malei si Marcu. Fapte 2. De aceea. VII. este cea dintai şi cea mai mare lucrare duhovniceascâ. Cuvhue de$p?4 nrvoinfii. Cuvinte ăisprt in-vuirifa. să facîi din nou lncrător hanil sălăşluit în el. Vestea cea Bună a mântuirii noaslre. 4-5. 162. 19. 3. 73. S2. 4. Mc 1. 3. Propovăduirea lîvangheliei. 3. 47). 24. 17.1'. 4. 6. I I .24. 15). a început prin chcmarca la pociunţă. In fapt. 2. 3. mai presus de orice virtute. 20. In Sfintele ScripJuri vedem cum Inainle-mergătorul Domnului.De atunci a început lisus sâ" propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă Giexavoevte). De asemenca. 15. Isaac Sirul. Simeon Noul Teolog. pocăinţa. 12. n-a ajuns încă lu desăvârşire. înainte dc Inâlţarea Sa la cer. 20. loan Scfuaml. 32. a Sf. să" redobiindească starea de har în care-l aşezase Sfânta Taină. nu-1 poate nici vindeca. Evr. 15. pc care. 3. lisus însuşi şi Apostolii propovăduiesc în mod constant pocăinţa.13. Lc.7.căci nu poate fi pierdul vreodată -. 118. în pocainta omul nu află un alt Botez şi nici nu-1 redobân-deşte pe cel dintâi . Rom. Sf. 5. Cateheze. Sf. 26. 8. să lie din nou curăţit şi tâmăduit. 2 Cor.4. 31. 4. care a păcătuit. 55: „Pentru ca niciodată nil se pome dcsăvârşi lucrare» ei. Mc. 9). 1." Rolul pocăinţei dc după Botez este să-l întoarcfi pe creşlin de la păcarele şi patimile în care a recăzut. ca şi prin întoarcerea la slarea cea păcătoasă.!. Sf. " A se vedea. 5. II. de pildfi: Apoftcgme. le pierduse.. Desigur pocăinţa nu-l priveşte numai pe eel botezat. Ea îl priveşte deci la fel de bine şi pe eel care n-a primit încă Botezul şi pe care Dumnezcu îl cheamiî la mântuire. 10. din pricina lipsei de grijă şi a trândăviei sale. la sfârşilul lucrării Sale în această lume. dupfi Sfinţii Părinţi.30. cf. 2. toţi oamenii au nevoie întotdeauna de pocftinţă. arătand-o ca lucrare cu totul Irebuincioasă mîintuirii noastre (Mi. 1. 17. 5. căci în ea se cuprinde toanl partea lui de lucrare pe care se cuvine s-o împlineasca pentru a primi vindecarea şi a se mfintni. nici mântui pe om. oricare ar fi starea lui duhovnicească. dQpfievanghelislul Ltica(24. Avvu Pimen. 7. careia omul trebuie sâ i se dedice cu totul şi îna-inte de orice altceva. Cu ea îşi începe Hristos. 21.

* II. dând penim mântuirea tuturor oamenilor poruncile cuvenile măreţiei lui Dumnezeu. afată că pe viilor nu mai vreii să păcătulască. -Pocaiţi-vă».2. 5.olr ttîinâditirii >7 stiiu'Uatra in HftStOS nilor pocăinla spre mftntuire". foc. Vaisanufie. Important este vutorul. mai general. nu boala. ' Apofiegme. u Ed.>.. XX. Scri.. 122.. să înţelegem că toatâ" mulţimea po-nincilor se cuprinde in una singură: cea a căinţei pentru păcarele noastre". A-t' recunoaşte pâcalele este condiţia indispensabilă pentru a le părasi.< 'ondifiile Mibn'i'tivi. spunând.. a pus libertatea ca temelie a lor şi le-a fixat ţinta spre care să alerge.138 Pocăinţa este o adAncă şi vie simţire launtrică prin care omul îşi recunoaşte Secure dinire păcatele sale sau.141 Scopul fundamental al pocătnţei este o schimbare totală. Sfântul loan Scăranil o numeştc „împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea buna a celor potrivnicc pficatelor". din aceste cuvinte nit* SfânUilui loan Casian: .ru a fi vindccat de ele. starea sa păcîîtoasă. Reluat dc Sf. I.Jata ciire este definiţia deplina şi desăvârşita a pocăinţei: Sa nu mai savaYşim în nici un chip păcatele pentni care ne pocfiim sau pentru care conştunţu noastră are remuşcări". 1' onvorbiri dtiliovni<<-şii. pcniru ca noi. S fan tul Efrcm Sirul spune in acest sens că „începulul mântuirii este cunoaşterea de sine". cit. poirivil voii lui Dumnezeu.V. p.'43 fnceputul pocainţei este recunoasterea păcatelor. izhâvii şi măniuit. mfruiuire. nu înstrăinarea de Dumnezeu de odinioara. Awa Nistero invaţa că omul este dator ca „in toatâ seara şi dimineaţa să facă socotealâ pentru ce a facut din cele ce voieşte Dumnezeu şi ce nu am făcut din cele ce nu voieşte El. 76. o intoarcere (aşa cum arată şi etimologia cuvântului neţdtvoict).soii duhovnic^ii. Aoest caracter pozitiv al pocăinţei reiese [impede. prin lepadarea patimilor şi prin vieţuirea în vlrtute. prin examinarea metodică a conştiinţei. 254. Avvu Nistcto eel din chinovie.'44 „Aşa se cuvine sâ fie poCapete d&prc dmgoste. prin aceasta. '" Apoftegme. ci înfoarcerea si alipirea de 1:1. de pi Ida.. de aceea. cere iertare de la Dumnezeu şi. Numai prin pfufi sirea cu totul a pScalului. care nu priveşte atâf pacatuI in sine. şi aşa să-şi albeaseă toată viaţa". Sfinţii Părinţi văd pocâinţa ca pe Lin proces de convertire. 293 .138 Iar Sfântul Marcu Aseetul îşi începc cuvân-tul despre pocăinţă astfel: „Domnul nostru Iisus Hrislos (. LI.1*0 ca şi din răspunsul dat de Awa Pimen unui frate care l-a întrebat „ce este pocăinţa pentru păcat?": „a nu-1 mai lace de aici înainte". iarnu irecutul. se leapăda de ea. 122-mScara. pent. Aasemani.143 O asemenea cunoaştere de sine se do-b&ldeste. la uxceput. ''' De&prepecâinţă. cheinându-L în ajulor. însănătoşirca. ci doreşte Sa se infoarca la Fil şi sa-si schimbe cu totul purtarea. 5. nu mai vrea să stăruic în depârtarea de Dumnezeu. cat reîmoarcerea la Dumnezeu. îşi arată omul cu adeviirat pocainţa.

avem nevoie. Scrisoii duhovniceşti. „Fericit eşti. scrutândii-1 cu nelinişte şi nefăcând nimic ca sa scape de el. scrie Sfântul loan Scăra-ruI. IV. şi ea trebuie sâ însoţească fiecare fapin a noastră şi fiecare gănd şi să (ie peniru om o grijă necontenită. neizbutind să se desprindă dc ele. Ea îl scoale pe om din stipunerea oarbă faţă de păcal. într-un all fcl. omul se aflii tol in păcat. fară îndoiala că se şî scârbeşte de cle şi se des-partedeelc". 2.îi scrie Sfântul Varsanufie unui monah -. cum a trecul noaptea. dupa cum spune Sfânlul Var-samific. stare patologică. în acesl sens. iarăşi.Jar fîindcă noi pâcătuim mull..l4. ca să le cunoască lâ-murit pe fiecare. în care eel pă-cătos rămâne închis faţfl în faţă cu păcatul sau. sâ nu mai vadă stramb realitaiea. câ: „pocăinţa este lo-virea sufletului printr-o simţire adâncă". Căci cel ce le simte. Prin pocain-ţă. din pri-oina uitării. după cuvantul Psal-mistului. 5.V. spre El îşi îndreaptă priApcrfUgmâ. sub o alta formă. hivăţături tie sujîet fotosilonn'. In starea de remuşcare. dimpotrivfi. N ' Scrisoii ditlwvnuesti. dacâ simţi peste lot câ ai păcate. "' Scrisori duhovniceşli. XI.s . dând ca pildă vieţuirea lui Avva Arsenic. „nimeni nu se poate mântui de patimi". şi tot bolnav. să" ne cercetam şi la ceasul al şaselea (la amiază). Sfântul loan Scararul spune. 395. şi să se pocăiască iui Dumnezeu cum se cuvine pent™ cele ce le-a gresit" -.> Sfăntul loan Scăraml sfătuieşie ca la fiecare ceas să facă omul socoteala faptelor sale.1'"' Scopul pocăinţei nu este însă recunoaşterea în mod abstract a pacatului.1"1 Această durere nu are nici o legătură cu cea pricinuită de remuşcare. pentru a se putea tămădui de patimi şi ca să se mântuiască. aceasta cercetare a conştiinţei trebuie tacută permanent.147 De (apt.2. Sf. cum am potrecut pâna atunci şi in ce am păcătuit". dupfl cum vedem. „Pocăinţa este gfuidul osândirii de sine şi îngrijirea de sine neîngrijată (de lucrurile lumii)". omul II are în vedere pe Dumnezeu. 19). omul se arată cu duhul umilit şi inima înfrântă şi smerită (Ps. (rate .14' Avva Dorolei . N 264. sa se cercelcze pe sine in fiecare seara cum a Irecut ziua şi dimineaţa.Ctmdifiile generate ate tămăduirit • căinţa". la randul său îndeamnă: .amintind învăţaturile Părinţilor din pusrie: „Părinţii au spus că fiecare trebuie să se curăţească cu de-amănuntul. 50. şi să iasa din egocentrismul sau pătimaş. 526.4B Cunoaşterea propriilor păcate este un aspect fundamental al pocăinţei. Cf. Rămâne (intuit pe păcat şi pe propria stare sufletească. Varsanufie si loan. 2**4 . fără de care. m Ibidem* V. IM 5cora. Pocăinţa adevâratS este cea în care omul simie cu durere starea păcătoasă fn care se află. cu ochii păcătoşi ai eului său căzut. o condiţie indispensabila <i înaintarii duhovniceşti şi o etapă esenţială in procesul de tămăduire. 498.1"0 în pocăinţâ. " Steam. 116. Aceasta esle zdrobirea inimii. Cunoaşterea păcalelor este în sine curâţitoare şi eliberatoare. conchide un all Bătran. îl face să se depărtcze şi să se lepede dc el.

Ea este forţa prin care omul înaintează şi sporeşte duhovniceşte. de omul eel vechi. pocaindu-se de cele ce a făcui. şi aşa.Il. toate patimile care luiesc în el şi astfel sâ-i fie tămăduite toate bolile sufletului. MInvâfâluri de suftet foto$itoare% XI. 295 . 410. Clement Alexan-drinul. săvârşeşte binele".l5: Departe dc a fi o simplă constaiare a greşelii şi de a rămâne fixată pe en. spre măsura omului celui nou şi desăvârşil la care a fosl chemat prin creaţie-Priii pocăinţă. prin pocăinţa omul îi cere ierta-K lui Dumnezeu şi-şi manifestă voinţa de a se uni din nou cu El. loan Scâranil. impotrivindu-se gândurilor palimaşe prin pocăinţa. folosindu-se de un cuvânt din Păstorul lui Herma. Avva Dorotei arată câ „de sc cercetează cineva pe sine astfel. Scam. Nu din pricina p. omul ajunge sâ binuasca incetul cu încetul. h Cf. 5/TOftwW. Şi pentru că prin pocainţă omul se vede întotdeauna deparie de măsura desăvSrsirii> cl nu se opreşte niciodată. şi tinde spre cele dinainte. în fiecare zi. alerg la ţintă.'" în fapt. „Uitănd cele ce sunt în urma mca şi linzând catre cele dinainte.1catului in sine suferă el. prin harul lui Dumnezeu. spune: „Pocăinţa esle mare pricepere. Omul îşi află tămăduirea patimilor şi mântuirea tinzând spre ceea ce trebuie să fie polrivit voii lui Dumnezeu. şi chinuindu-şi sufletul său pentru cele ce a pfl-câtuit. dar sporeşte cu timpul daca omul stăruie cu rabdare in starea de pocăinţâ. hiviiţcîturi tie suflet folosiitnire. în pocâintă nu este nici o urmă de sentiment bolnăvicios de vinovăţie. de a făcut pâcatul de nouă ori. XI. dupâ cum ara-lă Sfântul Varsanufie. înaintând astfel mereu. 14). înaintarea se face cu încetineală. stflruind în pftcat.. nu le mai face.. iar bolile sale merg spre vindecare. nici nu se întrisiează din pricina eului său rănit. ca să ajunga la Dumnezeu. iar nu rămânând ceea ce a fosl şi staruind în cele pe care le-a făcut potrivit legii păcatului.Coiulifiile subiective ale ttimtuluiiii fi sâiuiialtut hi Hristos vireii.154 Adesea. înaintarea se vădeşte prin micşorarea numă-rului păcatelor şi prin slâbirea şi împuţinarea patimilor. El trebuie să se pocâiascJI pentru starea gencrală ft 3 ' Si risori dufuwnicefti. Avva Dorotei. 5. Prin ea sfl leapădă de (recutul său păcatos. Recunosciindu-şi pâcatul. nu lasa patimile să se întărească în el". slabiciunile şi neputin-ţele sale. pocăinţa se manifests deci ca depăşife a păcarului. în acelaşi timp. 3.". spune Sfântul Apostol Pavel (Filip. începe să-şi micşoreze patima. 12. înaintând pe încetul cu Dumnezeu. care nu face decât să tulbure sufletul şi sa-i slăhănogeasca puterile.1 omul trebuie să se căiască nu numai pcnrru anumite fapie sau cugetc păcătoase. 8. pentru că omul. rămâne departe de El. omul se depăşeşte făra încetare pe sine. şi se sârguieşte să se pocăiascâ pentru cele ce a greşil şi să se îndrcpteze pe sine. Sf.1" Cercetându-se în fiecare clipă şi căindu-se neîncetat. ci pentru câ prin păcat s-a despărţir de Dumnezeu şi. îl va face de aci îiiiiinte de opt ori. Se cuvine sâ slim c. nici nu le mai spune.

Altf'el spus... atâta vreme cat u-a ajuns la asemânarea cu Hristos. VII. Cieşlinul.117 Sfântul loan Gură de Aur spune.161 în sensul propriu al cuvântului.162 De altfel. ci de conşuinţi» ca am păcătuii şi că oricând putem cădea din nou în acelasi păcat sau în ultele. 17). „dacâ zicem că pâcat nu avem. Sf. loan Gtirâ de Aur. de altfel. să* stâruim in slarea de pocăinţă. de nedesavârşire şi de înstrăinare de Dumnezeu. omul se poate socoti pe sine m stare de pacat. este vorba de recunoaşrerea stării de neputinţa şi slăbiciu-ne. De aceea Sfinţii Părinţi îl îndeamnă pe om sa se căiască pentru păca-tele sale. spun Sfinţii Paring. de altfel. 394. 428.'-0 Nu este vorba aici de o aduce-re-aminle amănunţită a păcatelor facute şi a împrejurărilor in care s-au pelre-cut . n-am avea un pâcat anume.*° A se vedea. 4. A crede că eşti lipsit de pâcat arală necunoaslcre de sine şi de slarea in care te al'li. Scrisori efiihovniees/i. Marcu Ascetul. atâta vreme cat nu s-a unit desavârşit cu Dumnezeu.Cotitlifiile genenile ale liwuif/uiiii de păcătoşenie în care se află. aşa cum arată Sfântul Marcu Ascetul. VII. Pocăinţa este deci necesară 1 A se vedea. Vursanufie şi loan. Sfântul Isaac Sirul defineşte pocăinţa ca fiind „cererea prelungitâ în (Ot ceasul a rugăciunii pline de străpungere ce se îndieaptă spre Dumnezeu pentru iertarea pncatelor trecute". 157 Cuvirtie despre nevoinfâ.160 Aşa cum învaţă insuşi Sffuitul Aposiol loan. de pi Ida.|V' în Cartea Pilde-lorlui Solomon stă scris căchiar „eel drept cade de sapte ori" (Pilde 24.1* Se cuvine. Sf. Şi tot păcat este lipsa de grija" in a împlini voia Lui. de asemenea. de asemenea. ne amâgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi" (I In 1. De aceea. 50. Varsanufie şi loan. tot ceea ce il tine pe om instrăinat de Dumnezeu este. Maxim Mărturisiionil. XII. Aducerea-aminte de greşelile din irecut îl face pe om sa se teamă sâ nu cada din nou. Sfinţii Parinţi arată. XII.) Aducerea-aminle de cele trecute este paza pentru cele viitoare". ci si în nelucrarea binelui (lac. . Cuvânt ascetic. 16). Sf. trebuie să-şi adlicl nminte ncîncetal de păcatele sale. 2% . Or. nu exisla „om care sâ trâiasoa şi să tie lipsit de pilcat şi care să fi urmat intru lotul poruncile şi să nu fi neglijal nici una dintre ele". nu consul numai în făptuirea răuliii. Scrisori tluhovniveşti. Sf.8). Despre poctiinfit. în rugăciu-nea care se citeste imediat inainte de Sfânia împurtaşanie se cere lui Dumnezeu iertarea pentru greselile fitciite „cu ştiinţa şi cu neşliinţa". '9 A se vedea. 161 Cf. Păcatul. chiar dacă. fie neştiute. şi să se fe-rească de ele în clipa de faţă şi pe viitor. clar şi „întristarea şi grija pentni păzirea de cele viitoare". de buniWoie. 30. 4. pacat. în-!r-un anumit moment. lie ştiute. 4. de pildfl. lepădându-se de palimile carc le-au produs şi chemându-L în ajutor pentru aceasta pe Dumnezeu. ca omul se amăgeşte crezând că este fără dc păcat. chiar după ce ne-am curăţii de ele (. "* Despre pocainfâ. In acesl sens. 142 Despre pocmnfti. la fel: „Se cuvine să păs-trăm mereu în minle amintirea pacatelor noastre. estc păcal orice fapta şi orice gând prin care omul. de pildfi: Sf.ceea ce 1ar impinge pe om în gandtil pătimaş la ele -. se abate de la cele voite de Dumnezeu. Despre pocăînfâ.

Sf.!. \ se vedea. m Desprvpocăinţâ. in nfara referinţelor dale mai jos. să înţeleagă cât este de departe de slava la care a fost chemai prin fire si de desăvârşirea la care ar puiea ajunge in unirea deplinăcu El. a se vedca Sf. 8. Awn Sisoe. 4. I. Cf. Orice ar face şi orice argândi. Calekeze. Şi cel niiii . penl. Convoihih duhorw<eSii. „Trebuie să ştim că avem nevoie în tot ceasul şi în cclc douâzeci şi pami de ceasuri ale nopţii si alc zilci de pocSin(3". " Ihidnn. m thidem. dc pildă. 4. 12. 111. după cum învaţă Sfinţii Părinţi. Vorsanufw şi loan. V. XX. despre care vom vorbi ulterior. 1.1'" . I. Cele 225 de capett teofogice ţipractice. Sf. omul trebuie să-şi cunoască ne-vredmcia. !. 442. 50. la rândul lor. Despre diavtd. XXV. în fiecare ceas al vieţii.172 „po-uiinia este leac pentru rana păcatului". care este boala sufletului. 58. Omtlii fa slaliu. 297 .CondifiHe suhiertive ale lămăduiiii şi stlntîliileu hi HristM penlru toţi'" şi ea trebuie să se facă. să-şi dea scama ca este mai prejos de ceea ce s-ar cuveni să Be dupâ" voiu lin Dumnezeu.428.7. zămislesc lacrimile (SctKp\xx). Despre idrvbirea inimJi.X\X. leacul mântuitor al pocăinţei sail. în afara referinţclor de mai jos. 2.1'1 care. de pildă. 36). sâ primim ca din mâna lui Dumnezeu pocainţa care ne este de folos Cf. 214. şi in gând". serie alfabetică. fraţilor. 9.16S .trebuie sîi fim înloldeauna încredin-lali c.i fundamental. 2.. II. V.). stă pocăinţa desăvârşită.după cum există doclorii pentni rănile irupului. 242. 5. 1 ' Discamtri elice. Simeon Noul Tcolog. mai bine spus. Sf. 494: XXV. ibidem. care. sv rixori duhovniceşli. Catehtize. VU. 58. VII. şi în faptă. |T' thidem. B Cf.idesea ei vorbesc despre aceastâ stare duhovniceasci* în termeni medicali '" Sfântul Simeon Noul Teolog se referă şi el la Jeacul (<|)o:p-\iaKQV) mântuitor" al pocăinţei. loan Casian. De aceea. Scrisori duhovniceşH. IV. 305."* ulti-niii este nn dar al Sfântului Duh. avem drept doctorie pOcainţa'V™ „să folosim. scrie Sfântul Isaac Siiuj. pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor. a se vedea: Despre poceiinfâ. i white despre nevoinţâ. 23. a £is Avva Sisoe (Âpqfîegme. pe care doar puţini oameni ajung să-l do-bândeuscă. zice: „pocainţa este vindecarea păcatului". Simeon Noul Tcolog.|f'7 în ace&te» irci. Sfânlul Varsanufie învaţâ: „în toate osândeştc-te pe line ca eel ce ai pâcătuit şi ai greşit".1 păcăluim in toate: şi in cuvânt.lr"' Din căinţa neîncetată se nasc doliul (întristarea) (nk'jQoţ) şi străpungerea inimii (Kaiăvxfyc.. Sf. II. şi învăţătura Sfinţilor Părinţi despre pocainţa îi acordfi o impor-i n'i. Simeon Noul Teolog. VIII. „Eu în pBcat mfi cnlc şi în păcal mă scol".ru păcat. Pocăinţa este socotită de Sfinţii Păiinţi ca un leac deosebit de folositor. ' Acesi mod de a privi pocSinţa se întâlneşte cu constants la Sfânliil loan Gură de Aur. 11. 2.

fără să mai rămână vreun semn sau vreo urmă a lor". care estc pocăinta". "" Ibidem.Con//i(ii/r gent rat* o/e uhtukluirii pentru lămăduirea noastra". potrivit adevnratei sale naturi..180 „să fim cu totul mcredinţaţi că mare este puterea acestui leac.IJi. pocăinţa îl duce pe om la nepăUmire. pentru că prin ea. II. nu un singur om.1"3 Prin iertarea pacatelor şi tămăduirea de patimi. 1. prin asceză si osteneli. Marcu Ascetul. H IW .. de la starca cea contra naturii la starea naturala". stare la care nu poate ajunge fără ajutorul ei. Dumnezeu le va şterge cu totul. Urmata îndelung şi cu sim-ţire vie si adâncă. I. cerând cu lacrimi de la Dumnezeu iertarea păcatelor. vine omul în sfârşit la odihnă". şi de aceea mulţi Sfinţi Părinti o socotesc cea dintai poruncă. VII.% '"' Ibidem. pe care i le aduce pocăinţa. '" Ibidem. Sf. care sunt adevârate boli ale sufletului. m ibidem. ea fiind condiţia împlinirit tuturor celorlalte porunci.. Sfântul loan Damaschin spunc. m Dogmatic. Sf. ci mii de oameni plini de rani şi bube. peniru a-mi înlări cuvânlul. fîrească.1* lar Awa Dorotei arată că „prin zdrobirea inimii.17* „de-am fi cu totul acoperiţi de rănile pacalulut.1*2 starca în care el îşi recapătă deplina libertate şi sănătatea desăvârşită. m Jbitlmt4. 30. *" Scrixori duboviiuesli. pocăinţa se vădeşte a fi pentru omul păcătos singura cale prin care se poate întoarce la lucrarea virtuţilor. pocăinţa.).. omul îşi poate regăsi pacea lăuntrică. Despre pocdinfâ. Simeon Noul Teolog. A. m Ibtdm. 10. m imttfrîtnri de stifle/ Jolosifotire. sau doi.Dacă Dumnezeu vede cil cei păcătoşi se căiesc. . omul dobândeşte de la Dumnezeu curăţirea de păcate şi vindecarea de patimi. "" Cf. vm. sau trei. 1059. fraţilor. leacul care ne va izbflvi de boală şi care va şterge pâcalele noastre". omul ajunge să trăiască în chip virtuos. scrie SITintuI Varsanufie.177 „iau drept martori..17'' „cu toţii suntcm păcâtoşî. cunoscând cu durere ticăloşia la '■'Ibidem."1' Vindecat de patimi.""* De alt-fel. nemairSmâ-nând vreo urmă sau vreun rest din vechea lor rituiate*'. dacă ne cairn (. Cotebeze."* „să primim. „Sa ne intoarcem cu pocăinţa la Dumnezeu si va aduce toate la pace". că „pocăinfa este întoarcerea. in acest sens. 786. el poate din nou să ducfi o viaţă sănatoasă.1*1 Pocăinţa este leac. nu ostenesc să Vft pun îii faţă leacul care vă alină suferinţele". V. dar nu deznadăjduiţi. care au fosl repede şi deplin vindecaţi de pocăinţă. de-ar fi ucigasi şi plini pe tot irupul de rani. : Cf. El are grijă de ei şi-i tâmăduieşte şi-i curăţă de orice urma a păcatului". Numai depărtându-se de patimi şi lepadând de la el orice răutate. întinaţi de mulie patimi. aşa cum arata numeroasele citate de mai sus.

409. Câtfemonahi. „Pacă nu vă veţi pocăi. „bicriniile."7 Şi regâsind prin pociftnţă calea virtuţilor. AVVII Pimen. Cux'âni ctxretic in 100 de capefe. Sf. cunoscând starea căzută în care se aflâ. „îşi recunosc nebunia (ocOpocruvri) lor". 299 17 . Efrem Sirul.1'" Stâruind necontenil în pocăinţă. 4. Dexftre rei <<• end <d n itulrejttează dm Jiip/e. Marcii Ascetul. scrie alfabetîcâ. 119. Convorbiri dtihavrtic*fti. scrie Hernia. Simeon Noul Teolog. 100. şi să se deschidă CO totul hanilui Sfânlului Duh. este o condiţie absolut necesara pentru vindecarea ei. ScrisoriduhffvrtSceşti.'": Alurici el prttrunde în adâncul sufletului său şi vede acolo boli care răman necunoscute pentru cel care vieţuieşte fn păcat. ed. ' SI loan Casiun. Prin pocăinţă. I. Caindu-se chiar pentru greşelile cele neşli-uie1'" si pentru cele fara" voie>. Dindoh ill Foticetfi. Cuviint ascetic in lOOde capete. *:Cf. lipsii de căinţă îl duce pe om la moane. omul iese din orbirea necunoaşterii de sine şi a lurnii. In vreme ce prin abaterea de la calea dreptitţii sufletul a fost schimonosit. se poale el îmbrâca din nou cu harul eel dnmnczeiesc.3. Sf. hivdfdturi de siiflet fohsiumre. Varsanufie. Assemani. Sf. dacft n-ar cunoaş-le mul'imea pâcatelor şi gravitatea bolii sale. AVVJI Dorotei. Mpocăinţa îi îndreaptă". spune Sfăntul loan Gura de Aur. 134. oameni care ajunseseră nebuni şi nepricepuţi (utopoi tcai c«7we"oi)diit pricina piîcatelor. XX. Pocăinţa este tămăduitoa-re mai ales pentru puterea lui de cunoaştere. 404.w el urmăre-şte răul până in cele mai tăinuile ascuuzişuri ale sale şi-i vădeşte viclenia. 22. njunge să îiiţeleagă cat de departe este de Dumnezeu şi-şj recunoaşte rătăci-rea.670. pe care omul o dobândeşte prin căinţă. Vedenia a IX-a. " P&tomf. 44.Cimdifii/e stdriective ale tomcithiirii ft sâmUattm in llristos care a ajuns prin înstrâinarea de Dumnezeu. 197. cum ar ajunge el să ceară CF. Recunoscând c. Sf. 'i'l SI. i ateheze. p. prin patimi. Apofiegme."1'' Şi.l esle păcătos. IM Evajţrte. Numai lepSdand biiinele cele de piele ale păcatulut. Dimlohal Foticeei. 7."* Şi lot el spune. omul işi redobândcşte adevărala viii'â. poate omul să ajungă la sîmţirea vie şi sirăpuiigătoare a nevoii de a se hitoarce la El. Căci. SI*. sa* vadâ lot mai I impede răutatea care zace în cl. 10. 27. iar cu puterea hamlui dumnezeiesc pe care-1 cere cu rugăciuni fierbinţi scoatc cu lotul din sufletul sau si pâcatul. spune Fnsuşi Hrisios (Lc 13. IV. loţi vi'ţi pieri". şiboaLv" Cunoaşterea stării sale păcătoase. t I. 53. Prin cainţâ. U învie pe cel mort cu surletttf*. care. '»Ibidm. „Căinţa îl aduce la viaţă pe cel morl duhovniceşte". strâpungerea inimii şi lacrimile ca tcmeiuri ale împlinirii luturor virtuţilor. VIII. dimpotriva. lucrând virtuţile cu orn înnoil şi deplin sânătos în Hristos. Care esie izvoml a toatâ virtutea. sesizând chiar şi cea mai mică dintre greşclile şi lipsurile sale.1* îi ref'ace însuşirile fireşli. 394.Iată de ce Sfmţîi Părinţi socotesc pocăinţa. "' Cf. a fost îmbol-năviră cu totul.5). lesprepoalinfâ. omul ajunge sa se cunoascâ pe sine din ce în ce mai bine.

fata cu slăbiciiinile capalate din neştiin-ţă sail rătăcirc. Cf. I. o cunoastere.'''1* Or.nu le pot lipsi Icucurile din partea acelui adevarat medic al sufletelor.-" lar in alia purte. Care respecta liberiatea omului.it■-. nu-l mantuie cu sila. ci aşteapia tn marea Lui niilostivire ca omul să-şi manifesto dorinţa de a fi vindecat şi să cearâ de la El ham I Siiu eel lămăduitor. 127-128. 676. la adevărata cunoastere a lot ccea ce există. cele nevâ-zute şi necunoscute peniru cei care n-au facut pocăinţă (. a min^ Cauhtze. „Pocăinţa este usa care scoate din întuneric şi duce la lumină". acrie Sfântul Simeon Noul Teolog.) se descoperă numai celor care au facut pocăinţă fîerbinte şi s-au curăut frumos printr-o pocăinţa -sinceră si atât pe cat e măsura pocăinţei şi curaţirii lor..spune SfanUil loan Casian . ci este 0 cunoastere existenţială. Dar pentru toţi cei-lalţi ele sunt necunoscute şi ascunse". Iv ' Convorbiii duhavnicesti. Smr-ndevăr. iar minted îi este tot mai mult luminatfi de Duhul Sfânt. abstracts. ca să primească astfel tămăduirea snflt?-lului său ? „Cum s-ar lasa îngrijit de doctor eel care nici măcar nu ştie că e ranii şi zace răpus de boats ?".Condiţiite genentle ale litnuuluirii ajutorul dumnezeiescului Doctor. acestora li se anila adâncurile Duhului (. cele dumneze-ieşti (. şi sa primească vindecarea. ci. nu şi-au ascuns primejdiile rânilur şi nici n-au respins cu minte necugctata leacul pocainţei. prin hand lui Dumnezeu este curfiţit de patimi si in-ceiul cu încetul imunericul care se aştenuise peste puierea de cunoastere a sufleiului se risipeşte.. spune mai pe larg: „Rodul şi t'apta pocăinţei sunt cele care alungă neştiinţa şi aduc cunoştinţa: mai întâi cunoşlinţa despre noi şi despre cele ale noastre. pe masura curăţirii sale. au alergat la medicul 1 e e l c e w1s.bolile. aici cuprinzându-se şi realitâţilc duliovniceşti ceje mai lainice şi mai înalte..).301 Din aceste rânduri reiese cîi aceaslă cunoaştere de sine si a lui Dumnezeu.. Dumnezeu. VII. cu minte smeriia şi totuşi prevazatoare.). la care se ajunge prin pocăinţa. eel care nu-şi cunoaşte boala. IV.l<J' Aşa cum am mai spus. mai ales celor care nu şi-au dispreţuit prin deznădejde şi !i■--i■.. XIX. 89-90.i■. apoi despre cele mai presus de noi si despre tainele cele dumnezeieşti. •x Coiehet. 97 Despre diavol. lar dacâ omul face aceasta. Iţx Cf.1'" De aceea. şi să ceară ajutor lui Dumnezeu. „Celor ce-şj cautiî într-adevăr vindecarea . Stantul loan Gură de Aur dă următorul sfat: „Să recnnoaştem cu sihceritate ce-am ajuns şi cat de rele sunt rănile sufleiului nostru. tocmai prin pocâinţâ ajunge omul să-şi descopere boala. Cateheze. se înlreaba Sfântul Simeon Noul Teolog.. 5. nu este o cunoastere teoreticâ. insuflată de Duhul Slant. ci şi. I627D {Avvu Zinon). Apoftegme. 300 . 304. Dumnezeu îl vindecă negreşit. axa cum am mai spus. căci numai aşa ne lecuim.. XXVIII.. "'' Ohcunuti teolugice. 12. II. eel care se câieşte de păcalele sale. nu-şi face griji din pricina ei".1*9 c Dar nu numai la cunoaşterea de sine ajunge astfel omul.

potrivit menirii ei fi-reşti. Sf. '■•][ Vezi Apoftegme.i Ee defăima pe line însuţi in chip sincer înainlea lui Dumnezeu. Scam. i I. un nuinai că nmul se curaţeşte de întinăciunea păcatului. SO1). Aimfiegme. Sf. serin alfabeiică... loan Ciisitm.Cf. Sf. 14 Cf. II. Reunificarea lor este una dintre condiţiile csenţiale peniru a se ajunge la rugăciunea curată. danil de . de pildiî. in om se pelrece unirea acestor puleri. ca o adevărată hrană. IX. nil e biruit de nici un război (. XXH. Avva PimerU 162. ''' Apoftegme.4. se sme-rcşie cerând cu lacrimi şi suspine ajutorul Lui şi poate primi asttel harul Său tâmăduitor si mântuitor. 301 . al cărei centru este ininia. Etiopiună. Sf. pe lânga funcţia tămă-duitoare. care dintru început an fost unite şi împreuna lucrătoare în firea sa. ca şi pri-mejdiile şi necazurile intâmpinate."c Vedein că. 13. lar aceaslă sfâşiere şi ruplurâ stăruie ca boală şi rană adănca a fupturii sale. arma de nebiruit în faţa ispitelor.*07 Sfiln-lul loan Gură de Aur spune cfl „diavolul fuge îmotdeauna de împunsfuura ascuţiiâ a pocâinţei". aşa cum spune Psalmistul: „Făcu-Cu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea" (Ps. 25. 28. Grigorie Palama.2C Şi aşa omul biruieşte toate greutăţile. Desprr rtigariune.prin care se înlesneşte rugăciunea202 şi se face rodiroare.).Ctmdifiile subtectbm ale tmntuluirii ft sâiiătaiea in Hristos \\\ coborâle în inimă şi unite cu ea. Scrisori ttuhavnictfli. iniorcăndu-l pe om la Dumnezeu şi înlesnindu-i rugăciunea catre El.1 ii singur vrăjmaş avem.20* lar Sfaniul loan Scărarul îi face pe diavoli s*1 spună: . 5. scrie Sfantul Varsanufie.m. asupracaroia nu avem putere (. 1 Scam. scric alfabetică. I. Varsannfie. 2. Numai aşa rugăciunea omului nu râmune pur inlelectuală. află sprijin pretutindeni'V" „Lacrimile păzesc neîncetal cu Numele lui Dumnezeu pe cel ce le-a dobandit". V. prin pocă-inţă.i intări inima. dar care au fost desparţite prin pacat. Lacrimile de pocâinţă au. fie ele lăuntrice sail din afara. 26. Atunci sa ne SOCOteşti ca pe o pânzâ de paianjen". 6. spun Sfinţii Părinţi. 16). Căci este o pavăză care înloarce toate săgeţile diavolului (Efes. ^Dapnpocăiafă. ci şi. Cel care-l are nu e atins de nici o loviturâ în razboi". 3).. Col. 29.. po-câinţa face ca omul să fie ajuiat în toi limpul şi în tot locul de Dumnezeu. loan Scărarul. Pocainţa sporeşte tăria onuilui în faţa găndurilor păcătoase semănate de dinvol îii suflet. 17. Scrisori âuhovniceşti. Mustrarea inimii este. 6.201 si de accea cu adevărat se cuvine să fie împreunată cu ea 204 -. aşa cum Invaţa Sfinţii Părinţi.. ci se face din toatfl fiinţa sa. Coitvorbiri dufurvntc&ftl. Avva Pimen spune câ „ducă omul se va prihăni pe sine. De accea. Cel ce are „plânsul adevărat împreunat cu sirăpungerea inimii. Prin strâpungerea inimii .). 41..106 Pocăinţa are de allfel puterea de a risipi tulbu-răiile aduse de diavoli şi de a-i alunga din suflei.. 95. simţind cu durere starea nenorocită în care se afiii şi înstrâinarea de Dumnezeu. care este adevărata lucrare a minţii. Evugrie. 461. pocăinţa are şi o funcţie de apărare şi prevenire. Avva Pimen. de altfel.n. iar aceasta este . scrie Cf. Triade.

curăţirea de păcate. să sporească tn el şi prin el. şi prin primirea Sfintelor Taine. doar ca poten-ţialitate.21 Iar Sfântul Isaac Sinil laudă pocăinţa ca cea mai vretlnică stare duhovnicească a sufletului: „Cel ce-şi simte păcatele e mai bun decât cel ce scoală morţii prin rugăciunea hii. şi căinţa.211 şi. cum spune Sfântul Grigorie Palama. pe toaie treptele vieţii sale duhovniceşti. desigur. . fraţilor. Rugaciunea însoţeşte şi credinţa.i O astfel de legătură se creează. la ieşirea sufletului. atunci când omul ajunge la nepatimire. Cel ce suspina un ceas pentni sufletul său e mai bun decât cel ce foloseşte lumii întregi prin gândirea lui. lar pentru aceasta. se întoarce la El şi. esen-ţial. Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun deeât cel ce s-a învrednicit să-i vadă pe îngeri". prin ea se Ueschide cu toată frinţa sa harului dumnezeiesc şi se uneşte cu El. cu simţirea vie si dureroasă a nepulinţei şi slăbiciunii sale.6 Cf Sf. Dar aceasla se face.2"' Prin mgăciune. care. câ n-um săvârşit minimi. 34.73. Sfăntul loan Scârarul spune: „Nu vom fi învinuiţi. recunoscându-şi starea de boală. aflat în " Srri. Creştinul urmează să faca lucrător harul prim it. i. aşa cum spune Sffintul Marcu Ascetul. căindu-se penlru greşelile sale.l\SVmWtVII. lor prin poc. adaugă el. învâţiitură despre limşlire yi nigăeiune.sori tiuhovMcepi.?. Ea este. ca să primească de la El tămădmrea de patimi. Grigorie Sinstitul. dar vom da negreşii socoteală lui Dumne?£u ca n-am plâns peiuru păcatele noastre". 461. Mirungere si Euha-ristie. „legatura care uneşte făpturile cu Creatorul lor". omul îl recunoaşte pe 1 Iristos ca Dumnezeu şi Stăpân al său şi singurul iămăduitor al patimilor sale.212 Se vede limpede că pocăinţa este o lucrare cu adevărat trebuincioasă omului. rugâciunea este absolut necesară. De aceea. se apropie de El. prin plinătatea harului.linţa râmâne neatins de patimi. Leacul rugăcîunii u) Rotut rugăciunii şi efectele ei tămăduitoare Prin credinţa. şi mai ales prin Botez. dorind din tot sufletul să nu se mai despattă de El. vorbeşte cu El si se uneşte cu El. 1. nici că n-am tcologhisit. :u Cuviritf despre tievoinfâ. prin ea omul cere ajutorul lui Dumnezeu. îi redau omului strălucirea dintai a chi-pului lui Dumnezeu din el şi res(atornicesc aseinănarea cu El. nici că n-am fost văzători. aşleaptă de la El iertarea lor. Prin rugăciune omul se aşazâ în faţa lui Dumnezeu."14 4. iar rolul ei. „in chip tainic". 1. omul intră în legătură personalii cu Dumnezeu.s 'l'iei t'iipelt' deSpte ntgâciwie yi curâţki inimii. Prin pocăinţă. 302 .Comiifiîli' generate <de tibnăduirii Sfântul Varsanufie.

Rugăciuiiea este cea prin care.şi chiar. 98. 3). nu orice faptură 5e sălăşhiieşte în Ea. Rugăciunea se vădeşte astfel a fi pricinuitoareu locuiriî desflvârsite a harului in om.ll 1. Isaac Sirul. aceasta se intăiTiplă pentru cfl nu s-a întors prin mgăciune spre Cel care i l-a dilruit şi Care este El însuşi prezent în acesl har şi ni Se da priii el: . „sufletul nostru se daruieşte Sn Despr* vfaţa 'm Hristos. Sf loan Gută de Aur. primim de la El" (I In 3. ■'' Dtsptt Niwririle ditnmezeieşti. Hristos ne spune c. '•' him/r. scrie Sfântul Grigorie Palama. ci pentru a nc înalţ. 2.9-10). oricine cere ia" (Ml. omul cere haml lui Dumnezeu. dar nu-l siJeşte pe oni să-l primească. Dar prin rugăciunile preacurale şi sliiruitoare pe care I le aJuccni (.. dacă „cereţi şi nu primiri". Dumnezeu îndatâ îi asculta rugaciunea. acelasi lucru: . „Noi ne mgăm lui Dumnezeu.1 haruJ şi daml lui sunt deja prerente in noi: „Toate câte ccreţi.). „Dacă veţicerecevain NumeleMeu. Sfimii PaYinţi socotesc starea de cainţă ca absolut esenţialâ pentni rugăctune. Respectfuid libertatea omului. rugfmdu-vă cu credinţă. şi cerfuidu-l. 14). 303 . 22).Apropiindu-se astfel de Dumnezeu. ca acesta s.n pe noi spre El prin rugâciunea pe care i-o aducem şi pentru a ne intoarce la W. Tâ/cuiiv Ui I'sahtiul4. ţinta sa este acum să sporească în apropierea de El. 24)..js'u aveţi. fie că* nu şi-a împropriai cu toiul hurul primii. 22). nu pentru 8-L aducc la noi. 7-8). căci El este pretutindeni. 21.. se predă lucrării mâniuitoare a harului şi se face tie bunăvoie şi hum cunoştinţă împreună-lucrător cu acesta la mântuirea şi în-dumnezcirea sa în Hristos prin SfantuI Duh. Astfel. ]. 4. „Cereţi şi vi se va da..2). Dacil omul nu şi-a însuşil hanil prezent în cl. 7.4. Sfântul loan Casian spune că prîn ea se ajunge la adevâxala rugaciu-ne. < 'uvinte despm nrvmnfa. 32. Auzim cum Hristos însuşi şi Apostolii Săi spun: „Cereţi si vi se va da. când...CoiuUfiile S'ibu'clive at? tămâihiitii si miiahitra fn Hiuivs el prin hiirul Său.Dacit este întni totul adevaVat că Sfânta Treime este prezetit. Rugjlciunea trebuie să sc facS cu credinţă (Mt 21. Sf. în mama Lui milosfivire.! în toate făptu-rile. 680BM Cf. „Toate ciite veţî cere.. De asemenea. ci peniru eft omul rîîmâne departe şi m afara Celui care-i este mai lâuntric decât toate cele dinliuintrul lui .M0 Dumnezeu fşi revarsă neuicetat hand Său asupra oatneniior. şi |e veţi avea" (Mc.30. cu alte cuvinte.1 I-J ceară. cum spune Sfântul Nicolae Cabasila. „Orice cerem. Sfantul Dionisie Areopagitul spune.-2. PG 3. aceasta se întâmplă „pentru ca cere|i rău" (lac. veţi primi" (Ml. rugâuilu-vă. II. m chip liber şi intm cunoşfjnţâ. El aşteaptii. sa credeţi că le-aţi prutiît. fie din pricină că s-a înstrăinat de El prin păcat. 22). Eu voi face"(In 14. VI. III. ca oricine cere ia" (Luca II. ajungem să ne săliişluim in Ea'*. mai aproape de om decât însîişi inimfl sai|7 -. Pentru ca să fîe ascuJtată. nu pentru câ Dumnezeu ar fi departe. riigăciunea (rebuic făcuta aşa cum se cuvine. cunoscăndu-şi pacatul şi neputinţa. '' Cf. pentru eă nu cereţi"(lac.

4. Macnrie Egipteanul. 5: XXIII. IX. Omilic fa Stipfaim'mu Mure. IV.Sf. XXXI. Ctmvorhiri duhovniceşti. XXX. w Cf. şi tc voi izbfivi . 5. Evagric Cuvtint despre rugtieiung* 4. Omilii fa Efeseni. trebuie mai înlâi sa simtă cu durere catâ nevoie are de el. „Slim . XXVII. IX. Prin ea omul I se adresează lui Hristos-Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. 4. 6. Omilii fa FfleffW. pentru a pnmi harul. Omilii fa Ana. lar dacâ El cste scaparea noastra. Isaac Sirul. VII. tmpotrhia tmomeilor. I In 5. Omilii fa Istdo. 4. Sf. XXVII.Coitdiţiile generate ale tomtUfairii gemete şi suspine lui Dumnezeu". 1. 304 . LI. Sf.2" Evagric scric şi el: „Simţirea rugăciunii estc adunarea cugetului. '' f)i'\/irr I'Hxaciuritf. Rom. loan Gura de Aur. Cf. 35. I."1 Cel care ne vrea binele şi ştie care sum cu adevărai nevoile noastre."2" privegherea si trezvia (vfjxj. Sf. 43. 2.*2* smerenia:2'' şi îndeosebi curâţia inimii. loan Gura de Aur. °? Cf. 89. 5: OmtUi fa /•arm. Omilii fa Motet. Omilii tluhax-iiiceştl (Col. 4. Col. cu durerea sufletului. 5: TtUefare fa I'sttlnntl •/. 7. Isaac Sirul. w Căci pentru a se apropia de Dumnezeu. Despre ntRaaune. Omilii fa Evrei. XXVII. Omilii fa Mate/. cu mătturisirea greşalelor. 1 (if. Sf. "'' Cf. 4."' râvna fierbinte/27 stăruinţa.<'otivoihiri duhavntcetfi. 12. Isaac Sirul. 6: Tâfauiie fa Ps<limuI4. " Cf. loan Guiă de Aur. omul trebuie să înţeleaga mai întâi cât de mull s-a depărtat de El. Impolrivu tmomeilor. Omilii fa Evrei. II. Col. IV. loan Gura de Aur. Sf. XXVII. Omilii fa Evrei. Omilie m Săptâmâiui Mare: Sf. Epistole. " sf. loan Gurfl de Aur. VII. 3. zicând: «Doamne. Sf. XXIV. 3. XIX. XXV11. lorn» Casia». IV. 4. Sf. Cttvtntt despre iwvoiiifă. 35. I.. IV. Omilii fa fivre*. de asemenea. V. I Pu 4. 1 Cf. 5: inipotriva anomethr. Numai Dumne-zeu singur esre ajtitonil şi sprijinitorul său. I). :u Cf. Rugfciunea. 7. Inlcmrr In I'sabmil'). împreunată cu evlavia. ca cererea &a fic după voia lui Dumnezeu. alte condiţii ale rugâciunii bine primiie sunt: atenţia. 2. cu suspine nevăzute". 4. VII. esle prin aceasta pricinuitoarea tămăduirii omului şi a înloarcerii sale întru sanfltate. pentru a primi Ulmâtluirea de relele sale. 7. 7: Omilii la Ana.) De aceea şi proorocul strigiî. 12. Această aiitudine. viii.spune Sfantul Varsanufie . fiind pricinuitoarea primirii depline a hanilui. 2. Omifa fa Efeseni.: Se cuvine. II). 5.. 4. 6.că cei bolnavi au nevoie totdeauna de doctor şi de leacurile de la el (. Omilii fa I Timoiet. Isaac Sirul. 14. rugăciunea nu este bine primUă. Origen. XXIII. 5: Despre poaimfa."'. în afară de credinţă şi căinţfi. Cuvinle despre nevoiiifd. Sf. trebuie sA cunoasca mulţimea greselilor sale şî să se căiască peniru ele.. Cuvbtie (tespre ttâvrinfă. Sf loan Gura de Am.23 Fără căiuţă. Omilii fa Motet. penlru a primi de la El vindecarea de toata răutatea. 21. scapare Te-ai fîicut nouă în neam şi în neam» (Ps. XXX. 12. 6. ca şi unnaioarele vor fl axnanutiui cxantinalctn coniinuare. XXIV. Tăli'iire la I'snlmid 3S 3. 5. .i^). 5. 3. 33. cu strâpungerea inirnii. sa ne aducem aminte că zicc: «Cheamă-Mă pe Mine in ziua neoazului tiiu. Ttdcuire fa Psafand 7. Omilii fa Matei. 2.

* Omilii la Evrei. loan Scnrarul.) vindeca bolile". nti priviţi spre cei care vfl dau numai un ajutor trccător.. XXVII. ca să ne lă*maduirn'\2M şi îi învaţă pe cei căzuţi în boalji din pricina păcatului: „Nu căuiaţi sprijin la oameni. ' Omilii taPacere.23'' „puterea rugăciunii (. "'' 'Ueheze baptismaie. Caieheze baptismal?. părăsind aceasta. docloria sufletului şi leac pentm relele lui".2" „să alergăm întotdea-una la Dumnezeu şi Lui să-1 cerem orice lucni. Scam. „Ru-yâciunea este doctorie". de asemenea. l. 25. XXVTI. person if'icând rugftciunea. VII. Omilie împolriva celor care se fotosese tn chip nedrept de aces! cm'ânt at Apostoltdui etc.Condiţiile subiective ale U'tmădiiirii şi wnâtatea în Hrislos şi Mil vei preamări» (Ps. la)". 7. 5. 4. căci prin ea îl cheamă in ' Sctisori dtdiovnicesti. %2A. Vaisanufic.2î' „este izbăvirea noaslră. IV. XXIV. lft 305 . 5)..2'" iar Sl'iinlul loan Scararul. Sf. 2. şi eu voi da vindecare rănilor voastre". Sf. Sf. DS ."2 Sfântul loan Gură de Aur spune că „Î1i timpul mgSciunii îi arărăm Doctorului rânile. sau să li se ardă vreo rană".2" Ca răspuns la rugăciunea sa. c. V. 7.Nimic nu este mai puternic decâl rugăciunea fierbinte şi curatâ. ™Stw<u XXVIU. loan Gurîl de Aur.24* în timp ce fară rugaciune omul nu poate face nimic („Fără Mine nu puleţi face nimic". '* Desprepocăinţâ.. XXVin.'*41 . 424.tudă neîncctal nemăsurata putere a rngăciunii. XXVIII.)tau>efaPsahmd7A. 4.. VII.. ajuior în ascuţişul bolilor". 5. uşoare cele grele."7 şi încă: „Rugăciu-nea este leacul mântuirii". In 15.2'12 Sfântul loan GurS de Aur l. A se vedea. 12. IV. 5. şi nelede şi uşor de străbătut căile presărare cu stavile". 25-" fiiij'otrii'tt anomeilar. XXX. 5. omul primeştc de la Hristos leacurile potrivit slarii sale şi izbăvirea de boalâ. 21.- Scam. VII. 2. alergaţi cu mintea la Doctorul sufletelor. o face sa spună: „Veniţi la mine. căci nirnic nu este mai de fobs ca ruguciunea. *'" Omilii lu Efeseni. „Mare este puterea rugăciii-nii l". ea face cu putinţă cele ce par cu neputinţă..240 SfSnlul Isaac Sirul arată şi el că „rugiîciunea este. prin eaT toate îi sunl cu purinţă omului. Singurul care poate să vă lecuiască rănile inimii este Cel care a creat toate făpturile şi cunoaşte toate fapiele noastre.. 49. XLIX. când e sa ti se laie.'134 lar Sfântul loan Scărarul îl sfătuieşte pe cel ce se roagă să ia drept pildă de rugăciune pe cea a „celor bolnavi în faţa doctorilor.. 3. Omilii la Evrei. De aceea nu este de mirare că Sfinţii Părinţi socotesc rugăciunca ca un leac2Kl deosebit de putcrnic şi folositor.ici numaiea ne poate izbăvi de râutăţile de acum". " Cuvuile despm nevoinfd. împotriva anomeitor. Scrisori duhoviiiccsti. scrie Sfântul loan Gurâ de Aur. Omilii la Facere. Omilii la Ana. Ajunge să* strigam din adâncul ininiii spre El şi înaintea Lui să vărsam lacrimile noastre". 7.

în prirnul rănd. ": Cf. 4. 3. XXVIII. 25. Evagrie. 7. Cuvâni despre mgâchme. Sf loan Gura de Aur. 41. 12). scrie Sfân-(ul Varsanufie. 38s. mai înlâi de toate omul trebuie să-I ceară lui Dumnezeu ier(area şi curăţirea de ele. poate sii ne ierte păcalele şi sa ne curafcascS de ele". prin puterea cca lucrătoare în noi. Ill. 20). X. Maxim Marturisitorul. le dezrădăcineazâ din fiinţa sa şi le nimiceşte cu lo-tul. loan Casian. este nevoie de o rugaciune neîncelată."' Vir-lutea tămăduitoare a rugaciunii se vadeşte deci. Cvnvorbiri (hfhovnicesti.*J' Origen scrie că orice rugaciune trebuie făcula „cu căinţă. „Rugăciunea. spune Sfântul loan Gură de Aur. XXXIII m Omilii la Evrxtt. dacă-L ru-gâm cu luare-aminte. Ciivani ascetic. 5. Despre pocăinţâ. şi cu gândul. toate patimile". XXVII. : Omilii la Sâptânuina Mure. Evagrie. Despre puterea pe care o are rugăciunea de a-1 curuji pc om de păcalele sale. din tot sufletul şi cu ardoarea i n i m i i . Pentru că păcatul şi patimile sun» forme de boală şi rădăcinâ a tuturor bolilor. 2. „Ştim CH a chema neîncetat Numele lui Dumnezeu e un leac care nimiceste nu numai loate patimile. recunoscându-ne vinovaţi în faţa lui Dumnezeu de propriile noas-Ire păcate şi cerând. Sf. care este rugficiunea. şi prin aceasta lucreaza fără să ştie bolnavul cum. Cateheze hapiismale.jr Despre rugddwta. 424.^' arălAnd că felul în care se face acest lucru minunal ra-mane de neînţeles pentru om: „Precum impune doctoral leacul. 10. fără sâ şlim noi cum. este leac împotriva otruviî pftcatului.î4i' Sfântul loan Scârarul spune şi el că rugăciunea este „leac tămaduitor al unor mari greşeli". Sf. sau pune un plaslure pe rană. doctorie pentru greşelile noastre". penlru a pune pe toate parlile prin care am greşil leacul eel mânmitor şi vindecător". Ui Scrisori duhovnicesti. VI. rugăciunea îl tămâduieşte pe om de patimile sale. Bl Despre vtafa în Hristos. VII. care sunt pentru el adevărate boli. Căci Dumnezeu. Cuvinte despre nevoinfâ. 5. :^ Ibidem. să dam ranilor noastre lea-cul potrivit penlru ele. în izbăvi-rea din pacal. Isaac Sirul. loan Gunl de Aur."4 Cf."0 lar Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „Numele lui Dumnezeu îl chemăm şi cu gura. şi de aceea. mai întâi. în chip pro-fund.2d lar in allă parle arată: „Zilnic ne rănim în tol felul.Candiţiile gene rale ale tămăriiiirii ajutor pe „Cel ce poate să facă. " Seam. VII. Ciivani despre rugaciune. .341 Căci aşa ne învaţă Apostolul loan: „iertate v-au fost păcatele pentru Numele Lui" (1 In 2. îrripvtriva anomeilor. ci însâşi lucrarea lor". aşa si Numele lui Dumnezeu chemat de noi înlâlurâ.252 In timp ce păcatele sunt greşeli de moment. patimile arală stăruinţa în pâcat. cu mull mai presus decât toate câte cercm sau pricepem noi" (Efes. penlru lămăduirea lor. 83. şi cu dorinţa. iertare pentru greşelile din trecut". Sf. 14. a se vedea încîl: Sf. T* JV 30ft . 101.

361 De acuni ea iese din înstrăinarea în care era ţiiiiitîl de lumea sensibilă şi a reprezcniârilor iluzorii. 65. sau întrebuinla-rea cea mai bunâ" şi mai curală a ei". Tulcuixt la Psabml 129. 18). C'uvăiii despre lucmrea cea OSewtStt hum Hrixtos. 26ID. Sf. în primul rând ele sum simţite de minle (vouţ). 7.*1 Jar în această privinţă. ''"' (want despre nte. IV.deiuttr. II Cf. Sf. îşi concentreaz.l pe cei care sum pricinuitorii lor. Sfântul Varsanufie scrie astfel: „Mă rog ziua şi noaptea să fiu curătil de patimilc mele. arătate şi ascunse". 260AB. XX. . 19. 4.-': căcj „în rugăciune stă viaţa ei". Rugăciunea are puterea de a stinge pâcatele şi pati-mile cele mai ascunse şi neşliute pentru că ea cere ajuloml Celui „care veclc in ascuns" (Ml. loan Gurădc Aur. se trezeste. „Care lumineaza* cele ascunse ale întunericului şi vâdeşte sfalurile ini-milor" (I Cor.mintea este din fire prcdis-pusă a se ruga". Capete gnostice. 312CD: 392B. Tcolip) a! FUadelfiei. 4. mgăciunen pune pe fug. Nil de Ancira. De aceea. pe care pâcatuJ a fiicut-o greoaie $i ca şi moartă. 9)..i. XXVIII. :n * Evagi'ie.-s risipjfid nenorocitcle urmăii ale lucrarii lor. 29. Cateheze tHtptiwuile. en care lulbura sufletul şi-] rănesc de moaite: pe diavol şi duhuhle cele rele. Joan Scăranil. 6. 307 .61. 83. pentru a se regăsi pe sine. Care „cenrcâ inimile şi riirunchii" (Ps.2*" Roudele lâmâduitoare ale rugăciunii sunt numeroase. I. loan Gurii de Aur. trcbuie să se căiască si de aceste paiimi neştiute şi săL roage pe Durnnezeu să-l izbâveascâ de ele.rugaciunea face mintea să-şi fmplinească propria lucra-rt". 400A. I. ' Cf. '" none?capete. Prin rugăciune. 84. . împoiriva <au> meilor. mintea îndepărtează si leapădă orice reprezcn-tare (imagine sau gând> străină de rugăciune. Scrisori duhovniceşti. 6. 25. '. loan Scărarul.1'"1 ajungâitd la lucrarca proprie meiiirii sale. unde s-au cuibărit paiimi de care nici nu ştie. Cele 100 de capete ale sf.368 „rugâciunea esle lucrarea demnă de vrcdnicia minţii. °*C(." 0 data cu patimile. VII. VII. EpLstote. '"' Idem. Scant. ÎJTCf. Oespre rugâdun*. Seam. w Cf. I Cf Sf. 12.. „rugflciunea lui lisus" are 0 mare putere. 5) şi Care are pulerea de a nimici p<îcatul şi de a picrde cu (otul patimile. Cele 100 de capete ale lui Calisl $i Ignotie X«ntlwpot. 59. mintea. 7. -M Tratatul practic. Sf. PC 79. Origcn. 62. 396A. Sf. aşa cum arală Evagrie.1 în ea întreaga M loan Gurfi de Aiir.Condifii/e xubiective ale lărwhimiîî si siinâlaieti in llrisias Rugâciunea este un „leac care curăţă suflctul""5 până în tainiţele sale cele mai întunecale.iţ."0 redevine sprintenă2*1 şi revine la vi.r"/««fart. 49.267 Lucrfind poirivit firii sale. pe care păcatul îl împiedică să-şi vjidă „adfmcurile cele ascunse". câci. Calisl ţt Ignatie Xanift&ptH. crestinul. Oiiiitii la Săptâmâna Mart.

Eliberată de tot iicest zbucium.) şi te voi izbăvi şi MS vei preaslăvi" (Ps.. De ai dobândit ncvoinţa neîntreruplă. vedem din cele ce învaţă Sfântul loan Scărarul: „E proprie minţii nestatomicia. loan Casian.('ondif/iie generate ate tămădititii putere <Je cugetare şi de înţelegere. idem. 16). I I ) . va veni tn line Cel ce. atunci cAnd se uneşle cu inima. adică opunându-i argumenie logice. :r! Cf. Tmtatul pmctic. o tulbură şi o fat să culreiere şi să rătAceascâ fărn rost. ci. ' Intiutul ţmtctic. 15. însoţită de smereiiie şi cflinţiî deplină. "' Cele 100 de vapele ate lui Cotist şi Ignatie Xanlhopoi. 17. 65. CS este aşa. carc pătrunde în toate ungherele sufletului şi-î atacă chiar si tnipul. şi îndeosebi forma ei cea mai perfidS. dăruieşte aceastâ pace întregului suflei şi chiar trupului. in Scarti. Cuvăni despre mgticiime. aceasta poate fi bimită numai prin rugăciune. care. 308 .2''11 şi regăseşte. Numai puterea lui Dumnezeu chemat în rugăciune îl poate rfimădui pe om de această boală înfricoţâtoare. cum aratfi Evagrie. din pricina caractemlui ei nemotivat. 6. la modul antiretic. loan Casiim. Legala eel niai adesea de lucrarea diavolilor. Cf. '* Cf. Tmtattdprartir.. 25. ciire se iveşte atunci câiid. „sănătatea deplină". diavolii inceteaza" de a mai lupta nenorocilul suflet care le împlineştc coutc voile. mintea omului ajuiige s.. !}i Cf. 27'' ci de pacea ca dar al Sfântului Duh. Evagrie. 4. lăsându-1 pe om pradă propriului chin şi cu totul ncputincios. n. neliniştea (angoasa) fiind pricina celei mai mari nepuiinţe şi slăbiciuni. X. ". şi sâ nu treci de aici (lov 38. XXIV. ibidem. de a risipi frica. îi spune în rugăciune: Vino până aici.209 Slarea decăzută a omului face ca mimea omului să fie „înlotdeauna mobilă şi chiar foarte mobilă (. loan Casiun. Ctmvorbiri dnhovmceşti.2'1 o adună „în ea însăşi. nu poate fi com-bâtută direct. Nu este vorba nicidecum de liniştea cea după Irup. jntrea-ga tărie". Nu poate fi legat duhul. p. Ccnv&rblridukavniceştl. 0 Sf. 16. 69. Tmlatul praciic. 49. Sf. „Şi Mă cheama" pe Mine în ziua necazului (în texlul francez: angotsse. toatc se supun Luf'. 96. prin întoarcerea din împrăştierea ei obişnuită".).27î Stutornicia minţii esie un rod al sinergiei realizale în rugăciune între slrădania omului şî harul dumnezeiesc. ea nu poate sta niciodata în repaos.:73 dândii-i lărie şi stabilitate. neliniş-tea angoasa -.. A doua iraduccre (pentni feppwxcxi) este propusă de I. ''* Cf. rugăciunea însă scoate mintea „din rătăcirea şi robiaei obişnuită". pe de o parte. 57.l cunoască liniştea-1" şi pacea şi.linden. Evagrie. însoţită de slavă deşartă şi trufie. 14.. m Cf. 24. \9.177 Rugăciunea duce la pacea şi liniştea sufletiilui prin puterea pe care o are. 18.. De . 47. singurul care-l poate face pe om în stare să-şi domine neastiimpărul minţiî. Prima convorbire cu părinlele Serenas. Dar unde e Ziditonil duhului. HaiMherr in coinentariul său lit Tralatul despre mgticiime al lui Evagrie. închizând între ţitrmuri marea minţii. 57. (rad. aleargă prin propria ei mobilitate şi zboară în loate direcţiile'V"' având a suferi mişcarea neîncetată a gândurilor care o agită. Convorttiri didioi-ntceşfi. dar e propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici. in chip viclean. Sf. XXVIII.

care nu se mai iuţeşte împotriva aproapelui şi pentru a dobândi lucrurile lu-mii pe care le pofteşte. se ajunge )a unificarea în întregime a minţii27" şi a sufletului. luând parte cu to.'r. ele îşi redobândese silnă-latea pierduul. m OmiUidutimtucepi (Col."*' Dupa" cum spune Sfântul Macarie Egipteanul. în starea decflzutâ a omului. care ajunge singurul ţel al luturor pulerilor sufletului. "' Cf.iiele la rugăciune."1 Atunci cănd mintea s-a unit cu inima. fie eltf cugete ale răutăţii. cum aratfi Bvagrie. uitare a lui Dumnezeu. ea este aducere-aminte de lume şi.)'i xdnfitatea til flristos aceea. putcrile sufletului. care. urmănd Psalmisiului. alungă orice reprezentare. de asemenea. şi pe cea agresivă. Izbăvit de boalii. Sfantul loan Scărarul.?" Aşa ajunge memoria sît se schimbe cu totul şi sâ devină. câci nu e în cer şi pe pflrnânt armă mai tare. 49. Or. de orice natura ar fi ea şi mai îrttâi de toate orice imagine. Ce/e l(X) de capett "le lui CaH. tămăduieşte memoria. " Tmalul practic. Duhul omului nu mai este fărămiţat în nenumăratele şi feluritele gânduri pe care it. pentru a-L dori numai pe Dumnezeu. tămăduindu-l de toate manifestable ei patologice. iar suflctul nu mai este târat în lOHte părţile de purcrile sale. Prin nigăciune. cugetarea la Dumnezeu.Teolipt al FihuleJfiei. pentru care i-au şi fost date omului de Creatorul sau. 79. îl scoatc pe oin de sub stă-pânirea liranicâ a itnaginaţiei. 3. ci se pomeşte contra diavolilor şi gjîndurilor. XX. care încetează de a mai râvni lucruriledin lume.37* Rugâciunea nu numai că opreşte vifoful gândurilor.il . şi astfel îşi regasesc si ele lucrarea proprie.Condifiile sithiecliv? ale ttimâduirii . Cf. sufletul. 32. fii aceastâ* folosire a lor potrivit firii şi menirii lor. Rugăciunea. în rugflciune. XXXIII. II). dar care caută să fure mintea de la rugăciune şi să-l întoarcâ pe om de la Dumnezeu. nu mai rât&cesc în lumea sensibilă şi nu mai lucrează contrar (îrii. rugăciunea „vindecâ partea pătimaşă a sufleru-\a\". K Cf. pe care păcatul îl facuse asemenea unei case ruinate. ci se întorc şi se îndreaptiî sprc Dumnezeu. revine la frumuseţea. pe de o parte. pentru a fi curata. care lucreaza fiecare pe temeiuri deosebire unele tie altele şi în scopuri lipsite de înţeles şi rânduialii. putcrea poftitoare. căci prin luarea-aminte ea strange toale cugetele într-unul singur. prin aceasta.w iittiv f/ristas. 109 . Ciivâm despre lucaren tea «sctut. cum spune Stăntul Isihie Sinaitul. rânduiala şi bunăcuviinţa sa dintfii. ?i de aceea cu totul bolnavă şi molipsind şi celelalte puteri ale sufletului pe care le abate de la calea duhovnicească. spune: „Loveşte-i pe vrăjmaşi cu Numelc lui lisus. St'. 7.vi IgnatU Xatilhopol. Rugâciunea. Asttel. uitare a lumii şi încetare a risipirii cugetelor şi „adu"* Seam. ('ttvănl ilespre trezvie.naşte nttacirea sa în lumea sensibila. ci şi iruilţimea lor o stinge.adică. tie gânduri simple. preamăreşte pe Cel ce te-a izbăvit". „rîîul uitării si cele ce izvorăsc din ea le vindeca* sigur paza minţii şi chemaiea neîncetată a Domnului nostru lisus Hristos". 23.

Scam. 310 Cuvinw fi'lithic. peniru n desemna rugăciunea şi îndeosebi . 1). întin-dem mâinile la cer şi ne sculăm în picioare.i sufletului şi îndeosebi a : *'' Aceastil expresie esle frecvcnl folositît dc Sfinţii Pa>inţi $i se regaseşte consiiint în Hilocalie. 12. m -ţ&dmuVUX 12. Dorirea fierbinte a lui Dumnezeu. în această fircască folosire a ei..Prin curăţire. loan Scărarul. prin ea toate celelalie puteri ale sufletnlui aflân-duse în prezenţa !ui Dumnezeu.. 12. ca aşa. câci si el parlicipa la ea. scrie Clement Alexandrinul/''1 Rugadunea ajută în acest fel la îm-plinirea sfatului Apostolului: „Vă îndemn deci fraţilor. spre şi mai multa slavă". dându-i din puterile sale. care este întru totul potrivită naturii sale..281 regăsindu-şi... II. pomenirea stâruiloare a lui Dumnezeu. dc pildii. născătoare de gânduri stricătoare. im CtiYiiiU' drsf>rv rirvnmţâ..! şi pe el să tindă în sus'\Wl îndeosebi în „rugăciunea lui lisus". armonizăndu-se cu sufletul. sfântă. care spunc că „unirea du-hovnicească este aminlirea nepeceUuită care arde în inimă cu un dor înfocat". Sf. Sfântul Grigorie Sinaitul scrie aşa: „Tămăduirea amintirii este întoarcerea de la aminlirea rea. sănătatea. şi melanii niari.2** indeosebi prin metanii* „Când ne rugam. pcniru îndurârile lui Dumnezeu. ci ridică trupul aproape de vrednicia duhului şi-l în-duplec. 2.Rngăciunca lui lisus". rnfunile şi fruntea atingând pâmîintul. m Sf. tolosindu-şi facultaţile proprii ca să înlesneascii rugâciunea şi chiar rugându-se el însuşi după mCisura şi potrivit. S u m mctiinii inîci. I. naturii sale specifice. 61.-" La capătul aceslui drum. joacă un rol fundamental. care sunl piosiernari ale întregiilui Irup. păs-uând o alitudine cuvenilă. . trupul însoţind râvna duhului noslru". la slarea ei simplă de la începul (. în care tnipul şi în special centrul său. în smerenia mgâciunii ea îşi regăseşte fireasca unitaie diiitâi. . XV. bine plă-cută lui Dumnezeu. Ea este astfel una dintre „lucrSrile comune ale sufletului şi Irupului care nu liniuiesc duhul de trup. a împraştiat-o şi a sfârtecal-o ill multe şi felurile ainintiri.2" Prin această lucrare. 100. sS înfiiţjşaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. Caci memoria din fire esle simplă şi numai pacatul. I. sufletul să se îmoarcă cu desâvîirşire la strălucirea sa firească.) Aminlirea o lămăduieşle. vădită deplin în această mgăciune. rostite cu voce [are sau în gând. Grigorie Palarna.Conc/ifiU? fţenrnile ale îihmUluirii cere-amtnle de Dumnczeu (u-vtiuti OEOU)".". care constmi în aplecareu capului şi a inmchiului şi atingeiea pământului cn vârful degetelor. „E propriu bârbalului iubitor de vimiie să |ina pururea pămânlul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu. „curăţeşle toate puterile sufletului şi ale trupului". 40. ca închinarea voastră cea duhovnieească" (Rom. Triade. '" Sirtinate. aşa cum am vazut. inima. memoria contribuie la tămăduirca îmregului suflet. ridieăm capul.2* Nici iiupiil nu râ\mâne lipsit de efectul lămăduiior al rugăciunii. m "■ ('uvwn ascestc in tOQdecapereî 97. afirmaţia lui Evagrie că rugâciunea eurată îJ uneşte pe om cu Dumnezeu se întâlneşte cu cea a SfAntului Isaac Sim]. întărită prin rugaciune". Cf."* A se vedea. curăţindu-se răul putfn câte puţin suh dogoarea bunei pomeniri.Mini prosternâri care însoţesc anumilc fonnule de nigăciune.. *'"'' Melaniili. VII.

Sf. îl scoale din mărginirea înrobitoare a eului său pfltimaş pentru a-l deschide iflfinitului dumnezeiesc.12. I53C. (oate celelaltc mădulare ale trupului sunt vindecate prin rugâciunc.. Dupa cuvântul Aposiolului. 12.. II.2"'7 Datorită ei. nu mai este mănat de puteri rele şi str&ne.2. potrivit adevăratei lor menjri fireşti. . şi-şi rţgăseştc iidevărata fire şi sămltatea spirituală. omul este izbăvjt . 102. trupul se împărtăşeşte nemijlocit de rânduiala. „întor-când spre sine trupul. Tâtcuire h Psalmul 129. XXVIII. -'M. blândeţe. Ea uuificâ astfel tmpul.n. 28. prin concentrarea care se cere în limpul C\. De asemenea. 2. să vorbească despre El şi îiitru El. Rugficiunea il scoate pe om din înstrăinarea păcatului. Ea face ca limba să rosiească cuvinte adresate lui Dumnezeu. de pildă. nu inai lucrează împotriva firii.din robia stricăciunii" (Rom. I8). ' Ibidem. 2. 8. Trial*. loan Scâraml. „mui-nile ?i picioarele noastre slujesc voii dumnczeiesti". w A sc vedea. îi dă şi «icesiuia să pătimeasca (să experieze) cele dumnezeieşti. 12.Vr«m.M* „Harul Duhului.12.ÎM Prin aceasta. care nu mai esle mişcat „dc patimilc trupeşii şi materiale". 3. P* IbUem. spre a le împlîni pe cle" (Ps.ÎW Astfel. cu pace. cum spune Sfântul Grigorie Palama. folosindu-şi puterile şi facul-Caţîle pentru a-l plăcea lui Dumnezeu. este nimicit asaltul răului.. tnipul încetează de a mai fi robil de lumea sen-sibilă. 311 .. w Ibidem. \. r*IdMn. Sf. Rugăciunea face ca dîferitele facultăţi ule trupului să lucreze în vederea atingerii unui unic şi ace-litşi ţcl: Dumnezeu. într-ailevar. 20. trecând prin mijlocirea suflelului la rrup.lcm. dar îl şi reuneşte cu sufletul. loan Gurfl cle Aur. curaj şi în-ţi'lcpcitine. caracteris-ticâ firii câzute. trecând de la o activiiate care nu ţine seama de Dumnezeu la o lucrare potrivit voinţei Lui. prin care ele sunt abătute de la lucrarea lor după pofta tru-pului. nu mai este supus legii pacatului care locuieşte în el W /Wdem. abolindu-se starea de scparare dinure suflet şi trup. „paza simţurilor". urechile le face să asculte „învăţănirile dumnezeteşti nu numai ca sa le audă pe ele. rugăciu-nea il scoafe din robia lor'''1 şj-l izbăveşte de nenorocitele lor urmări. PG 150. omu! îşi regaseşte unitaiea armonioasă a constiluţiei sale psiho-so-marice fireşti.CoiuUfii/f subjective (tie tâinâiluirii ţi f/ăiutlafeti îit liristos luturit sale pafimiloare. da-loritâ ci. dobândind puterea de a pune capiU pornirilor păcatoa-se".0mWf. dupfi cuvântul lui David. „Se reînioarce către sine". rugăciunea implicit. se curăţă şi trupul. Tămăduindu-I pe om de pîicat si de patimi.. ci. atunci ia parte şi Irupul la sfinţenie. III. căci parlea pătimitoare. 21). In rugăciune.2'"' Din loate acestea vedem cS rugăciunea ÎI face pe om liber cu adevăral. în chip fericit îm-preună cu sufietul". altlel spus. prin rugăciune. îl atrage de la plăcerea pentru cele rele'V91 „când înlă-untrul sufletului. unilicarea şi pacea pe care rugaciunea le aduce în suflet. ca să-şi aminteascu de porunci-le lui Dumnezeu. nu mai este înstroinat şi bolnav. omul poate primi în întreaga lui făpturâ haml dumneze-iesc. astfel curătîtă..

Catelteze baptismal*. care e gata să se mişte spre ceea ce vrea". „voinţa sufletului rational.adevănil care-l face liber (In 8. spune Sfântul loan Gurfi de Aur. Sf. VII. 22. pe lângă darul tămăduirii. îJ fereşte nu numai de greşeli. 23). „Puterea celui ce se linişteşte stă în bogâţia rugăciunu". "" Ibidem. ""* Omilii h tipistola retire FiHmon. 2. ţelul lor f'iresc. ''" Cuvânt ascetic în 10(1 de capete. iar libertatea este. Omilii ta Facere. scrie m Cf. împărtăşindu-se de slava Sa. XXX. din ea izvorăşte deplinătatea puterilor sale.302 Unit cu Dumnezeu prin rugifciune. rugăciunea îl eliberează pe om pentru că acesta primeşte prin ea lumina Duhului. rugăcîunea are şi darul de al feri pe om de boala păcatului. 7. Pentru că in rugăciune omu] ajunge să cunoască adevăratul Bine şi să alerge spre El fără să mai stea pe gânduri. libertatea pe care 0 primeşte prin ea nu este libertatea nedeplină a celui care alege in urma unei îndelungate chibzuinţe. Puterea sa de ferire se vădeşte în doua fcluri: „Rugăciunea pe cele bune le păstrează neştirbite şi îndepărtează pe data relele'*.™0 Rugăciunea îl face pe om liber şi penlru faptul că îi în-dreaptă dorinţa şi voinţa către Dumnezeu.'03 „Rugaciunea este un mare bine."* „Turn puteniic este Numele Domnului. loan Gur. II. 5.w Sfinţii Parinţi o numesc adesea armură\w pavăzS. 2. 25. adăpost şi liman. în identitatea cu propria fire şi în con-formitatea cu ea. care. 312 . 31). hnpoltiva anonieilor. III. 5.Sf. Diatogul despre. '. 21. 10). luminându-i min-lea. Ţ Idem. „Rugăciunea.0 9 în general. omul primeşte în schimb pulerea de a cunoaşte . 1(10 împtnriva anomtilor. 7. ci cea cu totul desăvârşită.l de Am. VII. mai arată el. de mult folos pentru mantuire. suflet şi tnvîere. câci aceasta constă. Simpla redo-bândire a firii sale autentice îi redă libertatea. Omilii h Fapte. v. 17. VII. "IK Sf. Sf. ce) drept la e] îşi află scăparea şi este la adăpost" (Pilde 18. Ill.™1 In sfârşit. aşa cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa. din lumea fantasmaticâ creată de forma de cunoaştere delirantă la care l-au dus pacatul şi patimile. căci ea păzeşte sufletele noastre". ci-1 şi scoate din amăgire. Se cuvine să urătam că. care se îndreapta* pe data spre Cel cu totul Bun.*17 zid de apărare. loan Guiă tie Aur. este păzitoarea sănătăţii". Rom. adică se face pâilas prin har al libertăţii lui Dumnezeu.Comlifiite generate ate lăitiădidrii (Cf. 85. 8. îşi regăseşte în Dumnezeu adevărata sa fiinţă şi ajunge astfel să săvârşească el însuşi binele pe care-1 voieşte. Cuvinte despre nevoinfâ. Isaac Sirul. 20.în chipul cel mai înalt şi profund cu putinţă . omul ajunge la „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 14. după cum arată Sfânlul Dîadoh al Foticeci. 7. loan Damaschin. 21). spune SfAntul loan Gură d e A u r3. Dogma'ica. rugăciunea îl întăreşte pe om.

Coiulifiile stibieclivr ate laituiduirii şi sânăuitea î/i Hristox Stânwl loan Scaraml.310 Şt iriai ales rugâciunea îl face pe om puiernic la vreme de ispilă, prin ea se împolriveşte şi biruieşte îndemnurile Ja păcai, 1" termdu-1 de a mai cădea în boala patimilor. „Privegheaţi şi vă rugaţi, Ca sa nu intraţi în ispita'* (Ml. 26, 41); „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispilă" (Lc 22, 40), spune Domnul nostni lisus Hristos. Puterea ei de păzire este atât de mare, încât „este cu neputiinâ peniru ceJ care se roagă aşa cum se cuvine, cu inimâ fierbinte, şi care-L clieam;! neîncelat în ajulor pe Dumnezeu, sâ cadu vreodată in păcat".5': Prin rugăciune fierbinfe, cu adevărat omul dobândcşte întotdeauna ajuforul dumnezeiesc, care-l face în stare să rnfrunte orice vrăjmas, Lupta împotriva ispitelor esle, de fapt, lupla împoiriva diavolilor care le seamănă în sutlet, iar prin rugaciune omul este întaYil pentru a o putea duce. Piilerea irascibilă a suflcrului este cca care are de dus acest razboi. Prin rugăciufie, ea dobAndeşte forţele necesare penlru a ieşi bJruitoare. Darea întareşte şi mintea şi o face vitează şi cu luare-aminte pentru a conduce bălăljile duse c!e putcrea irascibilă „împolriva puterilor vrăjmaşe","' spre folosuf tuturor celorlalte puteri ale sufletului."4 Astfel omul stă neclintit în faţa aiacurilor du.şnuiriilor, zadarnicind sfnturile lor cele viclene, fle ele câl de ascunse, şi litcândii-i cu totul neputjncioşi. „Cel care stă înaintea lui Dumnezeu întru sinl(irea inimiî în rugăciune sră ca un stâlp neclintit, nebatjocoril de nici unul dintre vrajmaşii cei tievăzuţi", spune Sfanlul loan Scărarul,311 Prin aceasta. rugăcuinea FJ fereşte pe om de loare bofile şi de formele de nebunie pricinuite nemijlocil de diavoli. Ea ÎI fereşfe mai ales de mult temuta angoasă, care se strecoară în suflet, îl înfricoşeaza' şi-l face slab.516 Rugăciunea îl face pe om să se lepede încetul cu încetul de liime317 şi de sine uisuşi. C;1ci, aşa cum arală Sfântul Isaac Strul, „rugaciunea este omorâ-rea gândurilor voinţei după viaţa trupului. Ce! care se roagă este întru totul deopotrivă cu cel ce a murit lumii". lar a starui în rugăciune este una cu „a se lăgădui cineva pe sine însuşi"."* Rugăciunea îl face pe om să-şi biruiască fi-rea căzuJă319 $i duce la omorârea omului ceJui vechi;320 si unindu-se prin ea " Seara, XXVII, 54. Sf loan Guiil de Aur. împotriva anomeitor. VII, 7; Omitii la Fapie, III. I. Sf. Isihie Sioaiiiif, i'nvânl desprc irezvie $i vifiute, 61.
' ' Omilii ia Ami, TV. 5.

m

"'CY. Bvagrie. Tmtatiitpmctic, 49. 73. 89. •4 Cf. ibidem, 49. "' Seam, XVIII. 4. 16 Cf. Sf, loan Giiră de Aw. Omilii la Am, IV. $. Sf. loan .Sciiriinil, Scam, XX. 6 şi 10. ' .Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 de capele teologiet fi practice, I. 18. Sf. loan Gurilde Aw, fmpotrivaanamelhr, VII. 7; Talcuire la Psalmul 129, I. " Citvinfe despre nevoinfo, 6% Sf loan Gurfi de Aw. Omilii la Facer* XLIX. 3. " Cf. Sf. loan de Gaza, Scrtsoti duhovmcesti, 143. Sf Diadoh al Foliceei. OtvâiH (Oeetic in 100 de capele, 85.
313

Condiţiile general? ale tămâdxdni cu Dumnezcu» se îmbracă în omul nou, Prin lucrarea care-i estc proprie, adi-câ „vorbirea cu Dumnezeu*1,321 rugăciunea ne duce „la unirea in chip tatnic cu Dumnezeu'V" cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritale cu El323 pe care o avea Adam in Rai- Ea estc „unirea omului şi a lui Dumnezeu"j şi pentru ca esle pricinuitoarea luturor virtuţilon32- îndeosebi prin virtutea iubirii - pc care, mai mult decat oricare alta lucrare duhovnicească, are darul s-o tre-zească*120 şi s-o sporească1 — îl leagă ea pe om de Dumnezeu. „Rugăciunea se face penlru ca să dobândim dragostea de Dumnezcu. Căci in ea aflam pricinile ca să iubim pc Dumnezeu"» serie Siântul Isaac Sirul/12* „Dragostea este rodul rugaciunii", spune el in altâ parti1 lar Sfântul Maxim Marturisitorul urată legatura strânsă dinlre dragoste şi rugăciunea curală: „Cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu» acela se şi roagă cu tolul neimprăştiat. Şi eel ce se roagă cu totul neîmprăştial, acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat"."0 lntr-un cuvânt, atunci când „rugăciunea intra înlr-un suflet, loate virtiiţile intril împrcunâ cu ea1*.11 lar omul îşi redobândeşte astfel sănatatea (uturor puterilor sufleteşti si a întregii sale fiinţe, bucurându-sc de „mulţimea nesfâr-şită a bunurilor" pe care le pricinuieşte rugăciunea,"3 Pentru că prin „rugăciune, Doctorul sufletelor curăţeşte mintea'V33 suflc-lul şi trupul omului, prin ea se ajunge la cunoaşterea duhovniceuscă. Tămă-duindu-1 de patimi» Dumnezeiescul Doctor îl scoate pe om din întunericul care-l împiedica să cunoască aşa cum se cuvine toate cele ce sunt şi-1 făcea să rătacească» amăgindu-t prin tol felul de închipuiri şi năluciri, lipsindu-I de cunoaşterea singurului lucru de trebuinţă pentru el« Curăţit de patimi, omul Estc dcfmiţiu pc cure i-o du Evagrie. în Qtvânt despre rtfgâciunt, 3, Termenul lolo&it cle el. 6j.uA.ta. se poute traduce şi prin: tovfirăşîu, prietenia dc fîccure 21 >i iniimă. lcgiltura si convorbireu fumiliarii, familial ilulcii O definite iiscniănătoure cste diilă şt de Sf. loan Giiră de Aurt Omiîii la Facere% XXX, 5. A sc vcdcn. dc asc-nicnca, St\ Isaac Sirul, CuvitUe despre nevotnţâ^ 35. <:: Sfi Grigorie Paluma, Despre ntgâchme. PQ 150. 1117B. m Cf. Evagrie» Cuvâttt despre mgâcitme. 77. iU Sf. loan Scfirnrul, Scam* XXVIII, K * Sf. Grigorie de Nyssa o numcştc „Vlri al virtuţiloi, cilci prin ca ccrem şi celelalte virniii de la Duumczcu" (Despre nmduiala cea dupâ Dunme&u si despre tievomţa twt tuli'Vfinitâ* PG 46,30IDK iiir Sfimtul loan SebaruL jOpiHtoarf u virtuţiloi" (Amm, XXVIII. 2). ** Cf. S£ Maxim Mărturisitonil. Capete despM tbogast*, 1. I I . Sf. Teolipt al Filatlel-fiei. Cuvâm despnt tucrttrea cea OSCUnsă in i/ristos..t .V Gtffc 100 tie capetâ ale lui CaltSl fi Ignatie Xanthopot. 57, 58, *17 Cf Sf. IOÎUI Giira dc Aur, Tâlcuire la PsalmuJ 4% 2. ** Oivhtte tfespre nevoinfâ. 35, Ihtdt-nu 6<) ('apetv desprt? dragoste% II, L Sf. loiin Gurade Aur. citat în Ctttt HXi de vapete ale lui Calist şi Igntttie Xantho(tol> 29 m Sf lorn» Gurfl de Aur. Cateheie baptismal** VII. 25. Cf. GuVQtU îtttpotitva rmomei-hrţ V. 7. m Evagric. Capete despre tleosebirea patimilor fi o gândurilor
1

314

Condiţiile stthievtive ale ttwuuhurii şi săiiâlatea in ilrislm primeşte lumiiui Duhului Sfant.13"1 Tot ccea ce mai înainte era dc neînţeles pcntru el devine cu totu! limpedc. Omul ajunge mai întâi de toate să se cunoască pe sine îdsuşi aşa cum este. SfiinUil Isihie Sinaitul arata că singură rugăciiinea îi dă omului „cunoştinţa lîUiniricâ'*.1^ lar Sfântul loan Scărarul o socoteşte, în aceaslă priviniii, ca „vâclirea stiirii diiiăonlru".33'' lfStarea la lăunîricâ ţi-o arată rugăciunea. Câci cuvânlătorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugârului", scrie el îii altâ parte.117 fn rugflciunc, luminat de Sfantul Duh, omul devine conşiient de eele care altădală ii rumâiieau neştiute, ajungand să-şi cunoască strâTundurile în care zac „patimile cele ascunse";*1* el află totodată şi rnijlocul prin care se po<Ue lecui de ele. „Aşa cum raffeml, lucrând prin Irup, simte mădularele bolnavc, tot aşa şi mîntea, prin lucrarc proprie (prin rugaciunej, învaţă să-şi cunoască puterile proprii şi, prin cele care i se împotrivesc, descoperă pomnca în stare să o vindece", scrie Evagrie;" Asifel omul poate înninta spre vindecarea deplină a suflefiiluî său. Când omul se roagă fierbinte, spune Sfaiilul Peiiu Damaschinul. „inintea începe să-si vadfi greşelile sale ca nisipul mârii. Şi aceasui este începutul luminîlrii sufletului şi dovada sfinătăţii lui'. Astfel, omul ajunge prin rugăciune la cunoa$terea adevăliiiei sale firi, se vede în realilafea sa spiritual de chip al lui Dumnezeu. De aici, rogaciunea se vădeşie a fi cheia ndevăralei cunoaşteri a semenilor si a tuluror «lor ce sunt în lume. caci „celui ce se cunoasie pe sine i s-a dat cunoştinţa mturor",''-' si ,.în cunoştinţa de sine se afla" plinfltatea cunoştinţei tatafot".3* 0 dal.î cu cunoaşterea de sine, asa cum vom vedea mai departe, în rugâ-Ciune omul dobândeşte cea mai înaltâ formă de ciinoaştere a lui Dumnezeu de care poale să aibă patte: cea pe care însuşi Dumnezeu binevoicşte S'O 3 vH iluruiasca prin harul Duhului Său cel Sfânt. ' bf Meioda de rugăciuiie isihastă Tot ceea ce am spus mai fnainte se poale rapoita la toate forme le de mgăciune, dar priveşte îndeosebi şi mai presus de orice „rugăciunea lui lisus" * Cf. Sf. loan GIIITI dc A«r. Cuvânt tmpoirivu <momeihn\ III. 6; VII, 7. Sf. Isaac Sirul. Cuvmtt' de.ipre ttevoinţâ. 13. Cuvâni aespre trvzvie fi virtute. 61. 1 "' Ibidem, 38. ""Cf Sf. Isaac Skid, ('i/viiiwdesprerie\'oirifci, 17. w hattitulpmrtir, 82. " litvăfături dtdtov'riceţti, Cuftea I, Wl Cf. Sf. Isihie SinsiiCul. Cuvâttl despre trezvie fi vitltue. <> I m Sf. Isaac Sirul, Oivinie despre rievoinfri. 16. Acelaşi liicru il spunc $i .Sf Peim Daiiijischiniil. tnvăţâiuri duJiavniceţti'. Carlea I. Sf. loan Gură de Aur, Omifii la Mutri, XXV, 4. " Sf Isaac Si ml. Cuvhuedesptf nevoînfă. 16. h */WdB«.32. 315

îcflw.xxvni. i.

Condi fit le generate ale tămădulrii {li)Oo\) ebxfi), care ocupă un loc cu totul special in spiritualitatea ortodoxă, fiind considerată forma cea mai desăvârşită de rugSciune, care adună în ea virtuţile tuluror celorlalte. Ei i se dă numcle de mgăciune (npoaevxfl) în sensul strict al cuvfmtiilui de către Sfinţii Părinţi. fiind pusa mai presus de once altă forma de rugaciune, in special de psalmodiere,"3 Aceasta rugâciune desavârşită este legatâ esenţîal de contcmplare şi de aceea, în încheierea lucrării noastre de faţă, vom reveni asupra ei. arătând că este „lucrure mai mare decAt toate'*.*4' RugHciunea aceasta, socotită culmea vieţii duhovniceşti, este totodată şi temelie a ei, fiind unul dintre mijloacele principale prin care omul prin harul lui Dumnezeu* se curăţeşte dc pacatele sale, se vindecă de patimi şi dobandeşte mulţimea virtuţilor. Ea este, cum spun Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol» „începutul a toata lucrarea de Dum-nezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubită".w De aceea, nu numai ca suntcm în-dreplaţiţi să vorbim despre ea In aceasta parte a studiului nostru, ci este chiar necesar. Această rugăciune îşi are originea mtr-o veche practică de la începuturile monahismuluiUl* (unii Sfinţi Părinţi îi atribuie chiar o origine apostolică)* constând în rostirea neîncetata în gând14y a unei formule scurte^0 de rugaciune, care, data fiind scurtimea ei, înlesneşte rostirea necurmată a rugăciunii şi reculegerea, necesară pentru ca nigăciunea să fie curată. In cadnil acestei practici au fost folosile diferile formule de rugaciune scurtă,3'1 însă una dintre ele s-a impus începând din secolele V»Vfl,™ ajun-

* Cf Evugrie* Cuvânt despre rttgaciune* 83, 85. Sf Origorie Sinaitul. Despre liniftin* fi despre re/e dotui feturi ate mgdciunii% 5-9. Sf Simeon Noul Tcolog. Meioda Sfiniei rvgdciuni fi atenfii. uu Sf Grigorie Sinaitul Despre fetid cum trebuie sâ fadd la ntgdciune eel ce se linifteţte. 147 CelelWde capete.... %. m Cf Per. Augustin: „Se spnne cfi în Egipt, momihii fnc rugaciuni desc şi foarte scurte" (/{pistole, 130, PL 33, 501D), Aceasta chesliune a fost studiatii in mod detaliat de cSlre I. Hau&hcrr, Noms du Christ et votes d'oraison, Rome, 1960. p. 123 ş.u. De uncle numele, care i se dfl adesea. de Kpwtii iwXtv (meditare asoDDsS). Cu privire la accst subiect, a se vedea I. Hausherr. op. c&, p. 167-179. 0 Ea este de accea numitft adeseort „monologhic" sau „nigaciitne de un singur cuvânt/gfind" (npco£%i) JLOVoX6yi<rco<;). Cf, Sf. loan Scilrarul. Scant, XV, 50; XXVIII. 4, 9, Ilic Edicul, Cutegere din sentinfele iafetepfitor sfrtidafnici, Capele despre rugaciune. 94; Capete despre fâptaire ft contemplate, 174. 184. Sf Grigorie Palama. Tret capete despre ntgdciune ft curdfia inimii, 3, Sf Nicodim AghiorittiL iinchiridion, 10* 151 Cu privire hi accst subiecu a se vedea I Hau&hcrr. Noms du Christ et votes d'oraison* Rome. I960, p. 172-215. 13 Cf B, Kjivoch6inc. „Dale du lexte traditionnel dc la Pricre de J6stis°, Messagerdc l'e.\archat du Patriarche ntsse en Europe occidental?* 7-8, 1951. p. 55-59. Sf MarcU Efesiul atirmft originea apostolica a acestei fonnule (in Despre atvintele preasfintei rugaciuni; Doanme listtse liristoase. Fiul lui Dumnezeu. mihdefte-mâ* (ext prezentat M*

l

Condiţiite subiective ale tămâdtiirii şi sehuitatea in Hri.stos giintl formula tradiţională a rugăciunii lui lisus: „Doamne lisuse Hristoase, Rul lui Dumnezeu, miluieşte-ma !"."3 Aceasta formula s-a impus pană la urma penrm numeroasele ei calilăţi. a) Este o rugăciune deplina prin care I se cer lui Dumnezeu în acelaşi tinip ajutorul, mila şi iertarea (grecescul VkkvfStw având toate aceste sensuri). care cuprinde în esenţă" formulele evanghelîce ale rugaciunii celor zece leproşi <cf. Lc. 17, 13), a orbului din lerihon (Lc. 18, 38; Mc. 10, 47) şi a celor doi orbi (Mt. 20, 31). b) Are un pronunţat caracter dc pocăinţa, încă şi mai sporit atunci când se adauga cuvântul „păcătosul", după cum s-a rugat varneşul (Lc. 18, 13). râspun-/âncl astfcl îndemnului rostit de lisus la începulul predicii Sale: „Pocăiţi-va !". c) Este o mărturisire de credinţa, cuprinzand principjilcle adevjîniri de cre-dinţă creş(inii:"J afirmaţia că în unica Persoană dumnezeiască a lui Hristos sum unite firea dumnezeiască şi cea omenească; afirmaţia că Dumnezeu este în Treime; afirmaţia că lisus Hristos este Mântuitoml nostru. într-adevăr, nu-mindu-L, in rugâciunc, pc lisus Hristos „Dorrm", măiturisim unicitatea Per-Soanei sale şi dumnezeirea Sa; numinduL ,Jisus", mărturisim llrea Sa ome-nească; mirnindu-L „Hristos", mărturisim „cele două naturi, cea dumnezeias-că şi cea omeneasc.1, într-o singura persoana şi un sîngur ipostas";55'' numin-du-L „Fiul lui Dumnezeu", îl rnărturisirn ca Fiu unic al Tatălui, întarind tot-odatâ mărturisirea dumnezeirii Lui; totodată, astfel îl chemăm în rugâciune pe Dumnezeu Tat.1I; şi pentru că nimeni nu poale spune „Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt" (I Cor. 12, 3), rugăciunea îl cuphnde şi pe Sfântul Duh. în sfârşit, Spunfind ..miluieşte-mă". mărturisirn că lisus Hristos este Mântuitorul nostru. De aceea, aşa cum arată Pelerinul rus, „Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea lui lisus cuprinde întreaga Evanghelie","6 ca anonim în Filocalia grcacîl. t V. p. 63-68). O afirmaţie asemăniUoarc gasim în Ce.le fOOdf captte ale lui Calist şi Iffiififie Xanshopol. 50. " l 'ncori acestei formule i se adauga* cuvfuiHil „pficătosur, iar alleoti -apare prescurtata\ sub forma: ..lîsusc. miluieşte-mă". Teza siistimiiil dc „Un monah al Bisericii Riisiiritiilui" (L. Gillct) în lucrarea sa hi priere tie Msus (Chevetogne. 1947, a IV-a edifie în 1963), polhvit căreia ea s-ur ptitea reduce la rostîrea doar a nuiiiehii lui lisus cste l i j i . . n i Ac icmci palristic, aşa curn a demon slrai I. Hausherr (a căruî lucraic citală inai uis arc ca scop locmai rcspingerea acestei leze) şi dnpit cum a subliniat Arhiepiscopnl Basile Kmochcine în recenzia pe care a făctit-o lucrării lui I. Hamherr {Messager ile lexarchat tin Pntriairhe rttsw en Europe oreideixlaU-, 46-47. 1964. p. 180-183). A se vcdca. <lc asenienea. cu privire la acest subject: A. Scrimu. ..Reflexion sur les î-ydunes e) la l'onclion <lc la tradition athonite", în Millt-naire du YIonl-Athos, t. II. Chevefognc. 1964. p. 301-324. * Ba este comenlatiî în acest sens în texml cilal maî sus, din Pilocalia greaca. intitulal; Dtljpre i'iivintele preasfiittei rugâciuiti, f)oam/ie lixttse llristoase, Fiut lui liumne-:•■}!. miliiiesie-iiu'i.' -■ IMm. htarisirih unui pe/erin nis. Islorisirea a doua.

317

CotuiiţiUe generate aie tâmâduirii dţ Prin însâşi aceaslă mărturisire, ea îi aduce lui Dumnezeu lauda, cinslea şi slava care I se cuvin. e) Cuprinde numele lui lisus, care, fiind legal de Persoana lui Hristos, are ptitere din puterea Lui, ÎI aşaza* în prezenţa Sa şi-1 face părtaş al puterii Sale pe cel care-L cheamă aşa cum se cuvine, tot aşa cum icoana îl pune pe cre-dincios în prezenţa sfântului reprezentat în ea, făcându-l sa" se împărtăşeasca astfel de sfinţenia aceluia. f) De aceea, acesr Nume, care este mai presus de oricc nume, are îndeo-sebi puterea de a-i birui pe vrajmaşii nevăzuţi ai omului. Aşa cum spune Sfântul loan Scaranil: „Loveşte şi biruieşte pe vrajmaşi cu numele lui lîsus, căci nu este în cer şi pe pământ armă mai tare".1" Şi putere are înca de a-1 înălţa pe om pe culmile vieţii duhovniceşti. Fiind o rugăciune scurtă, ea are două calităţi: a) Lesne de memorat şi putfuid fi spusa în gând, cu uşurinţii, repede ş\ în orice împrejurare, ea Fi îngăduie omului să împlinească porunca lui Mristos de a ne ruga mereu (Lx. 18, I) şi îndemnul Apostolului, care reia porunca Lui: ,.Rugaţi-vă neîncetat I" (1 Tes. 5, 17), pe care Sfinţii PâYinţi le-au luai în sensul lor strict, straduitidu-se să aibă o stare permanentă (Kcnricra<riQ, status) de rugâciune reală, prin practicarea unei rugăciuni neînlrempte Practicarea rugăciunii lui lisus constă în repetarea cuvintelor ei de cât mai nuilte ori, pîină când devine tot atat. de dea^ă ca respiraţia sau bâtivile inimiî. fiind astfel, chiar şi în timpul somnului.**' o neîneetată „aducere-aininte de Dumnezeu" (u.ufpr| eeou). după cum o numesc îndeobşte Sfinţii Părinţi. Astt'el, Sfântul loan Scărarul spune: „la asupra ta în chip uedespărţit (ca şi aerul pe care-1 respiri) cuvântul Celui ce zice: «Cel ce va răbda pâna la starşit se va mfmtui» (Mf. 10, 22)";"" „aducerea-aminte de Dumnezeu s5 se facâ una cu răsuflarea ta".,M Sfântul Isihie Sinaitul, care reia adeseori acesl îndemn,"'1 aratâ cft în aceasta" rugăciune „inima rasuflă şi cheamâ punirea şt neîncetat numai pe Hristos lisus, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu".1'7 Şi încăi „Cu adevărat fericit este cel ce s-n lipit în cugetare de rugăciunea lui lisus şi-L strigă pe El neîncetat din inima, cum s-a unir aerul cu trupurile noastre sau flacaracu ceara'V"1 " Scara, XX, 6. Cf. Sf. Isihie Sinuilul, Capete despre tivzvieşi virtute. A dona siila, 51, 73. Cf. Sf. loan Sciuaml. Seam, XXVII. Despre fclurile liniştirilor..., 42. Cete fOO dr COpete <de fui ( ali.fi fi Ignatie Xanlhopal. 25. "\SV,//-,i. IV. 113. ■*■ Ibidem, XXVII; 62. w Capete dtsprv Matyie fi vtrtute, 100. Cf. A dotta sutâ, 80. 81. 87 <..să se lipeascâ numele lui lisus de răstiflarea ta"; „sa se lipeascfi rugăciuneu lui lisus dc riisuflurca la": „tinesle cu rasuflarea şi numele lui lisus"). a Ibident, 5. Cf. ,4 dona sută, 85 („respirând necontenil însfişi pwerea lui Dumnezeu Tiiiiîl >i înţclepcîunea lui Dumnezeu, Hrislos lisus"). *' Ibidem, 94.
w

3IK

Coiuiiţiile subjective aid umuttluirii ft sâniitaiea hi firistos Această rugăciune, care mai Intâi se rosteşte cu gura, apoi în gând,36J ajunge să se facă în chip desăvârşit, de la sine, de către inima oniului, de unde numele de „rugaciunea inimii", cum i se mai spune uneori. b) Omul are datoria, după îndemnul Apostolului (1 Tes. 5, 17), să se roa> ge neincetai, aducându-i Iui Dumnezeu o rugăciune „curată" (cf. 2 Tim. 2, 22). Acesta este, după Sfinţii Părinţi, scopul oricârei nevoinţe,ÎM şi, cum vom vedea ulterior, rugăciunea curată tfste cea care-1 duce pe om la cunoaşterea/contemplarea Iui Dumnezeu, care este ţelul şi culmen vieţii cfeştine. SiTmtul Isaac Siml scrie că „toate felurile şi chipurile rugăciunii cu care se roagfl omul sunt rânduite pânii la nigăciunea curatâ* (care este rodul şi sfârşitul lor)".1"' Vom vedea ulterior ce anume este rugaciunea curată, în toa-le scnsurile acestui cuvânt. Aici dorim sa luminâm doar sensul elementar, legat de însuşi caracterul rugăciunii Iui lisus: este vorba de o rugăciune neimprăştiată (dnepioncfea'tcoţ), în care nu este amestecată nici o cugetare stniinâ de ea.367 Aceasla presupune o desâvârşită concentrare a minţii, o tota-Jil reculegere a tuturor puterilor sufleluJui. Priti scurtimea ei. rugaciunea lui Iisus înlesneşte o asemenea concenlrare, leiindu-l pc om de ratăcirea cugetelor şi împrăştierea minţii, lucru care uşor se poate întâmpla în cazu! unei nigaciuni mai lungi, Ea este deplin potrivită îndcmnului pe care-1 face Sfântul loan Scărarul: „Nu te porni la vorbărie, ca nu ciiinva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Vn cuvânt al va-nicşului a făcul pe Dumnezeu îndurator şi un cuvârtt spus cu credinţă l-a rnimtiii( pe tiilhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minlii naluuiri şi împriişfierc. lar un singur cuvânt o aduna".'6* fn altâ parte. acelaşi Sfânt Pa-rinrc aminteşte învăţătura Apostolului: „Marele lucrfitor al marii şi desăvârşi-tei mgâciuni zice; «Voiesc sîl spun cinci cuvinte cu mjjitea mea» şi cele următoare (I Cor. 14, 19)",369 Să observăm cS formula prescurtatfi a rugăciu-nii Jui lisus în limba grcaeă este compusă exact din cinci cuvinte: K<)pie 1J1*TOX> Xpiaxfe, k\krp6v \ie, De.sigur, pentru a ajunge la o asemenea concentrare, scurtimea mgilciunii nu este de ajuns. In timpul roslirii ei, eel care se roagă trebuie să aibă o anu-mitâ stare duhovniceascâ şi psihică şi o ţinutS anume a trupului. care să-i permits să se roage fiirâ împrăştiere. Sfinţii Pârinţi leagă lucrarea rugăciunii

Cf. Sf. Grigorie Stmiitul, Cu/n irebuie sa ţttdă hi rugâtiune <el ce ?e h'nişreyfe. " Cl". Sf. loan Ciisian. ('omoilnn duhovnivesti. IX. 7. '" CminSi' desprt'ievoiitfă, 32. p Cf, ibidem. Evugrie. Tmia/nlpractic, 69; Cuvâat despre n^diinne. 34 Sf. Varsanullc. Scrisori duhovniceyti, 150. " Smm. XXVIII. 9. "' Ihtdem, 23. 319

Condi title general? ale liunâduirii lui lisus de o metodă,'7i unul din elementele ei cele mai cunoscute fiind o anumită „tehnică" psiho-fizica. Punerea ei în praclică presupune unelc condiţii: izolarea,171 liniştea," lipsa luminnV" nemişcarea,-174 poziţia şezandă. m Scopul acestei „tehnici" esle: a) să-I faca pe Imp pfirtaş la rugâc iune, astfel ca binefacerile ei s5 se reverse şi asupra lui; b) s;l înlesnească curgerea neîntrerupră a rugSciunii prin legarea ei de rii-mul respiraţiei. Mulţi dintre Sfinţii Părinţi invaţă* ca prima parte a rugăciunii, „Doamne lisuse Hristoase (Fiul hii Dumnezeu)", să se spună o datâ cu inspi-rarea aerului, iar a doua, „miluieşte-ma' (pe mine, păcătosul)", atunci când aerul este dai afară. Cu privire la acest subiect, cxisiă însă meicxle diferite; 77 c) să înlesneascâ* concentrarea, reculegerea, atentia.' Acesra este ţelul principal al metodei. Astfel, Sfinţii CalisC şi Ignatie Xanthopol arată că „acestea n-au fosl slarornicite de Sfinţii Părinţi pentrii allceva decilt ca nişte mijloace ajutAtoare pent.ru adunarea minţii in ea însăşi, prin intoareerea din imprâştierea ei obişnuita si prin luareaaminri:".''* Adunarea minţii. sau rectilegerea, este, altfel spus, readucerea minţii în inimă. Penlni a înţelege ce înseamnă aceasta. trebuie să şrim câ „inîrmî" in limbajul ascetic ii ortodoxe desemnează două realităţi: una spirituals. duhovnicească, şi alta fizicn. Cuvântul inima numeşte, pe de o parle, potrivit principalei accepţiuni neo-testamenlare a aceslui termen, omul lăuntric,37'' pulerile sufletului luale la un

m

Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistotă cdtre Nicolae Monuhut, 12-13. Cete 1(H) de eapete afe lui ('a/ist şi Ignatie Xanthopol. 18. Unul dintre principalelc iralute privind mgăciiincu lui lîsus se intituleaza; M66o£cţ trjţ Upaţ rcpooei^e*;. r| Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Metoda xfinlei nigdriimi fi utcnfixmi. Sf. Nichifor din Singurătule, Cuvânt de.spre mgâcUme. trezvie. şi paza inimii. * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. he. ctt. CeJe 100 de capete ale lid Calisi si Ignatie Xuniliopot. 23. 24. 25. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. m Cf ibidem ';' (:i. < 'r/e 100 de capete ale lUi Ignatie fi Calisi Xanthopol. 24. ' Sf. Nichifor din Singurăiale. ('iivăni despre nigăeinne... Teolipi al Filadelfiei, Cuvfint despre tiierarea cea asctinsâ in IJristos. Sf. Simeon Noul Teolog. Metodtt sfmtei nigdeiuni si atenfiuni. Cele 100 de capete ale lui ignatie fi Calist Xanthopol. 23, 25. Sf. Grigorie Sinuitul. Despre linistire şi despre tele doud feturi tile ntgăriunîi (..şezând pe nil scaun înalt ca de-o palnuV'J; Despre. feint rum trebuie sd sadti la ntgâciune eel ce se liitisleste.. ,7ftCf. Sf. Grigorie Paltunn. Triade, II. 2. 12. m Cf. Cele 100 de COpete ale lui Ignatie si Calist Xanthopol, 18. m Ibidem, 24. fl A se vedea. de pilda, Sf. Grigorie de Nyssa. Omilii la i'ericiri, VI. 4. Sf. Isaac Stall* Cuvinie despre ne\>oinfd, 30. Sf. Teolipt al Filadelfiei. Cttvânl despre lucrareo cea astiiiisii in llristos, Sf. Nicodim Aghioritul, Enchiridion. 10.

320

f 'ondifiilr subieclive ale fâmddnirii si sănâlatra in Hristos loc.""1 mai precis, r&lăcina lor.3*1 Ea este central fiinţial al omului. lăunrnil său proftmtl; este toi una cu persoana lui. Pe tie altă parte. inima desemnează, potrivii accepţiei obişnuite, organul ca atare, al trupuliii. Or. Părinţii isihasti au constalat din propria experienţîi ca între inima „duhovnicească" şi cea fizică, centru şi principiu de viaţă" al Inipului, există o corcspondenţa* analogică şi - îii vinutea unitilţii dinlre suflet şi trup. din care e compusă făptura omenească - o legătură strfuisă, prima aflându-şi salas în cea de-a doua,w astfel ca" ceea ce-o lulbură pe una, o tulbură şi pe cenlaltă, cu toate ca inima duhovnkească nu depinde, prin natura ei. de inima irupească. Mintea însăşi este unul dinrre organele inimii duhovnicesti,"11 cel mai im-portani dintre ele, numindu-se. de aceea, uneori chiar „inimă", prin metoni* niae, deşi ntimirea de „ochi al inimii", adeseori data ei de ditre Sfinţii Părinţi, îi este mull mai potrivită. Cu toate eft este prin naturfl nematerială <â independent de tnip, îşi arc şi ea sălaşul în inima fizicft. Totuşi. in chip obişnuit, mintea este despăiţita dc inimă, se r;lspândeşte şi H risipeşle în mulţimca gândurilor în afara inimii, ieşind astfel din sine in-s&şi. Şi nu aflăm aici vreo contradicţie, căci, daca rnintea prin nalura sau eaenţa ci (ofccrta) îşi are sălaşul în inima, prin aclivitatea ei (tvtţryeia), poata ţeşi şi se poatc îndepfilta;*85 esie vorba aici de una dinlre cele două forme de aciivilate ale ei, cea pe care Sfântul Dionisie Areopagitul o numeşte „mişcare in linie dreapta",'*" cea care corespunde activităţii rationale, al cărei organ rstc creierul.'*' A doua aclivitatc a sa, numita de Sfânlul Dionisie „circula-ra".'HTt „e mai înaltă şi mai proprie'*;38; Bo aceaslă lucrare, mintea „neîmpniv

' Cf, Sf. Simeon Noul Teo!og, Metvda sftnlei nigăciwii si tiienfiuitî. Sf. Nichifor din Singurâtuic. dnâiti despre rugdciune. "' Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte drs/m- iicvohifa. 83. " Cf. Sf Grigorie Palania, Triad*. I, 2, 3. Sf. Nichifor din Singurătatc. Ciivâni desprv mgăduns... Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion, 10. Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 83. m Cf Sf. Grigorie Palanm, Triads, I. 2. 3; II, 2. 27-30. Unirea dinlre minte şi trup, şi deci dinlre niirile şi inimii. esle simţită si înţeleasâ ca o realitate care poate fi experia-(i'i, dar gieu de explicat conceptual. Astfel. Sf. Grigorie Pahima scrie: ,.Bu socotesc c8 piucin vorbi dc o atingcrc inire accslea si dc o folosire (a trupului dc ciltre inimâ) şi de o ;miestecare îmre ele. Care este însîi, şi cum se sâvârşeşte iiceasiă legiîiuru între o naturiî mintnlîi, spirituals!, şi UIID trupească. sau Imp. râmane tuturor oamenilor indeob-sţe un lucm neîn|eles" (Triads, II. 2. 28. Cf. 29). * Cf Sf. Grigorie Pjdama. Triads, I. 2. 5. Acca3tî1 di&lincttc înlre naliirîf şi lucrarc esle reluată în ibidem U. 25 şi 26. w Despre Nnmirile dumnczeUşti, IV. 9. Sf. Sf. Grigorie Palaina. Triads. I. 2, 5. Sf. Nicodim Aghioriiul, Enchiridion, 10. mSt Nicodim Aghioritul. Enchiridion. 10. : " Despre Numirilc dwrmezeitştl, IV, 9. Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade. I. 2. 5. Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion. 10. ,v; Sf. Grigorie Palania, Triads, I. 2. 5. 321

Condifiilr generate ale u'wu'uUiirii liindu-se asupra celor de afară..., sc înioarce la sine",390 se regăseşte pe sine.-1"1 rămânand unită cu inima. Şi aşa ea este rerita* de orice rătâcire.392 Acestei a doua Jucrări a minţii îi aparţine în chip firesc fapia rugăciuniî. Şi pentru ca sâ i se poată dedica in înlregime, cea dintâi lucrare a ei (rebuie sa inceteze; altfel spus, min(ea trebuie „adunată din rătăcirile ei pe afară", întoarsă înlauntru, adusa* Tn inimă, şi ţinuiă acolo. Părinţii isihaşti, sprijinindu-se pe legălura dintrc inima de carne şi cea duhovnicească, au preconizat o mclodfi psihofizică, cu ajutorul căreia să se „închidă" mai lesne „netmpescul în casa trupeasca". după cum spune Sfântul loan Scărarul.191 1 1) Mai întâi. stand cu capul aplecat şj cu bârbia sprijinită în piept, ^ ochii fiind închişi, se caută concentrarea privirii pe locul inimii sau, cum sfâtuieşte Sfântul Simeon Noul Teolog, spre mijlocul pânlecelui."* Sfântul Grigorie Palama explică această practîcă astfel: „Cel care se sileşte să-şi întoarca mintea la ea însăşi, ca să nu se mai mişte în linie dreaptă, ci circular (...). pe lângă faptul că in felul acesta se aduna, pe câl posibil, de-afară înir-o mişcare circulară, asemănătoare mişcârii minţii pe care vrea s-o rcalizeze in sine, realizeaza prin aceaslâ poziţie a corpului şi o întoarcere înlăuntnil inimii a pUlerit minţii ce se revarsă prin vaz afară".'96 2) Pe de alia* parte, se cauta încetinirea respiraţjei. reţinerea puţin a sul'15-rii. ..ca sâ nu respiri UŞOT'. lar aceasla, din palm moiive: a) Aşacum aratS Sfântul Grigorie Sinailul, „siiflarea plămânilor, ciire por-neştc de la inimâ. huunecă mintea şi risipeşte cugetarea, răpind-o de acolo, Ca urmare, sau o predă roabă uitării, sau o face să cugete unele în locul allora, îndreptându-se, fără să simta, spre cele ce nu (rcbuie'V''* Dacă respi-raţia lăsată în voia ei înlesneşte nestatornicia minfii, dimpolrivă, stăpânită şi '" Ibulem. '" Cf. Sf. Vasile eel Mare, Epistole, I, Sf. Teolipi al Filadelfiei, Qtvânt ilespi-e lucrarra ceet ascumă îti llrislos. I. C'e/e 1(H) de capeie ale lui Ignat'te şi Ctilisi Xanllwpol, 19. Sf. Nicodim Aghîoritiil, Enchiridion, 10. ,w Cf. Sf. Dionisie Areopagitul. fiespre Numirile dunmezeiepi. IV. 9. Sf. Grigoric Palamu, Triade, I. 2. 5. Sf. Nichifordin Singurătatc. Cuvimi dtispr* mgăctme. "".SVrt/w. XXVII, 5. 4 Cf. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. 15 Meloda sfmlei nigiithmi ţi atenfîimi: ..Apoi sprijineşte-ţi băibia ta de picptu) tau şi mişcă ochiul tău sensibil împreufiă cu mintea spre mijlocul pântecehii sau spre biiric". N. trad: tn Filoc. rom.. vol. VIII. p 536, Părinlelc D. Stâniloae trece acest lexi inir-o notil (928). ardtând ca c vorba dtf versiunea paleogreacâ. Pitiinlele Stfuiiloae afirmil ca e vorba dc o compilaţie râu-voitoaie şi că uceastă recomandare. daiă fiind ilogica ei l,.caci cum ar putea fi cftutat lociil inimii cu o minie îndreplatâ spve buiic 7"), nu puiea fi normalivâ. '" Triade, l 2, 8. Sf. Simeon Noul Teolog. Meio/Ia sfiniei nigdciuni ţi afenfiuni. Sf. Grigorie Sinailul. Despre /iniştire .yi tfrspre. cele două fetnri ale nigâciunii. 322

Condifiile xubiectivr a/r tâmtitfuiiii si .swxăU'.leii in Ihistox rcţiiuiin, o disciplinează.m Dc altfel, se constată c,1 „atunci când omul cugetă intens la ceva şi mai ales atunci când se află cu trupul şi sufletul in stare de repaos, acest du-ie-vino al răsuflării se linişteşte". Şi invers, încettnirea respiraţiei înlesneşte concentrarea minţii.401 b) Reţinerea i'ăsuflării şi poziţia incomodă a trupului produc o anumitâ* greulale şi chiar o dureie, °2 care, după Sfinţii Părinţi. sunl de marc fobs celui ce se roagă. Pe de o parte, aceasta contribuie la reculegere. „înfrânarea cu masurâ a rasuflftrii, arata" SfSntul Nicodim Aghioritul. tulburâ si apasă inima, fTicând-o să sufere din pricina lipsei aerului de care are nevoie prin fire, lar astfel inintea mai Icsne se aduna din împrăştiere şi se înloarce în inima, locmai din pricina durerii şi greutăţii pe care le simte inima".401 Pe de altă parte, dupa cum arata Sfântul Nicodim. „această greutate şi durerc o fac să scuipe afara* momeala otrăvită a plăccrii şi păcatului pe carc a înghiţise. Şi aşa, potrivit spusei doclorUor din vechiine, cu cele contrare se vindecă cele contrare".4'* c) Jnfrlnarefl cu măsură a răsuflării. după cum spune în continuare Sfân-lul Nicodim Aghiorilul, subţiază inima cea tare şi îngioşata. lar cele umede din inimă fiind potrivit apâsate, încălzite, se fac din aceasla pricină mai moi, mai simţitoare, smerite, g.ltite spre strapungerea inimii şi în stare să verse lesne lacrimi. Pe de altă parte, se subţiază şi mintea, iar cugetarea devine neschimbată şi străvezie".4!" d) Prin reţinerea respiraţiei, „toate celelalle pulc-'ri ale sufletului se unificfi şi ele şi revin la minte, iar prin minte, sc întorc la Dumnezeu". Altfel spus, meuxla face ca toate facultăţile omului să se adune în rugăciune şi să Be indrepte spre Dumnezeu, omul devenind în întregime rugSciune şi unindu-se intrcgcu Dumnezeu. 3) în sfârşit, prin metoda psiho-fizicâ mintea este lipita de respiraţie şi silită să intre o data cu ea în piept, pânfi la locul inimii.4"7 Sfimtul Nichifor din singurătate învaţă aşa: „Adunandu-ţi mintea, înipinge-o şi sileşle-o pe ca-lea nărilor pe care intră aerul în inimă să coboarc împreună cu aerul inspirat în inirnă".'11"1 lar Sfinţii Ignatie şi Calisl Xunthopol spun la fel: „Adunându-ţi mintea din umblarea şi ratăcirea ei pe afarfi şi împingând-o uşor înauntrul

' Sf. Grigoric Sinuilul. Desprt fitlul eum trtbuie m ţadâ lo mgdiiniw cft ce se
hitişft'şte,

"' St. Giigorie Palnma. Triade, I, 2. 7. *' Ibidem. 11 Cf. Sf. Grigorie Siniiiiul. Despre Uitiştire şi deSfUV irU' două feluri a/e ntgâciuniî; Btsprv fr/id aim trehuie sâ şadă la ntgăcîune cel ce se li/iisteşte. ■' Encluridhn, 10. " Ibidem. w Ibidem. "Ibidem . a Cf. CeU 100 de capele ale iui Ignatie fi Ctdisi Xanthopol. 20. 23. J|JI Cuvânt despre tvgădwte,

323

('oiuiipile generate ate lânulduiiii inimii, prin inspirarea aerului pe nas, umple-ocu «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă»".40* Sa notăm faptul că aceastâ tehnică Irebuie practicatâ sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc încercat. deoarece, în caz contrar, există riscul ca ea să producâ tulburări grave atât pcntru Imp, câ! şi pcntru psihic, Odată prezenlale principiile acestci merodc, se cuvine sfi subliniem faptul cil en nil este de neaparatâ Irebuinţă şi că rostul ei este doar sa" înlesneasca" rugăciunea.4'0 Sfinţii Parinţi îi acordfl un rol propedeutic şi o recomandâ mai ales mcepatorilor,*" admiţând ca se poate ajunge la acelaşi rezultal şi pe altă cale. Astfel, Sfânlul Nichifor din Singurălate, unul dinlre principalii promo-tori ai acestei metode. scrie: „Dacă, ostenindu-te inulf, o, frate, nu poţi lotuşi intra în părţile inimii precum ţi-am ariUat, fă ceea ce-ţi spun, şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauţi. Dă-i cugetării tale, depărtând de la ea orice gând - şi aceasta o poţi dacă vrei -, da-i deci pe: Doamne lisuse Hristoasc, l-'iul lui Dumnezeu, miluieşie-mn !, vi silcşte-te ca in loc de orice all gând să strigi pururea înliluntru aceste cuvinte. lar ţinând nceasta mai multă vreme. (\ se va deschide prin aceasta şi intrarea inimii, precum ţi-am scris, fară nici o îndoială, cum am cunoscut şi noi prin cercare".Jiî în oricc caz, nu există nici o metodă care să poată aduce prin ea însăşi roade duhovniceşti, acestea fiind numai şi numai daruri ale harului dumneze-icsc, lar harul se dă ca răsplată a credinţei şi râvnei în rugăciune; metoda doar uşurează atenţia la rugăchine.411 Metoda fizică înlesneşte dmmiil minţii către inima, dar ini îl face mai uşor. Inlradevăr, numai după un timp îndelungul şi dupa" multe şi mari stră-duinţe şi lupie se poate ajunge la rugăciunea neîncetată şi curatS a inimii,"1"1 iar aceasta este un liar pe care puţini bărbaţi duhovniceşti îl dobândesc,*1 abia unul dintr-un neam, cum spune Sfântul Isaac Sirul.4"1 Rugăciunea lui lisus face parte din viaţa asceticâ, de care este străns lega-ta, fiind în acelaşi limp început şi desaVârşire a ei. într-adevăr, fiind o formâ de rugăciune, ea este, ca orice rugăciune, condiţia esenţjală a vieţii duCele 100 de capete ate lui Calîst şi Igiuitie Xtmthnpol. 25. ' Cf. ibidem, 24. 1 Cf. Sf. Grigoric Sinaitul. Despre felul cum irebuie să sadti la rugăchme cet ce se liiuşteşte. 1'' 'uii'mi despre mgacîune. s „Cum zice Sfânlul Nil. luarea-aminte. căutuiiri rugâciunr. va uflu i'iiguciunc. Penlru cîî nigâeiunen umieazn luarii-aminic. inăeur că e altcev;i." Ce/e 1(K) de rttpete ate tut Colisi si Ignatie Xanthopol, 24. 414 Cf. ibidem. 52. Sf. Grigorie Palama. Tritute, 1. 2. 8; Trei capete. 2. '' Celt 100 de capete ale lui Catijtt si Ignatie Xaiiiliopol, 52. Sf. Isihie SinailuL Cuvtmt despre ireivie si virtafeA-, A douu sutfl. 5. Sf. Maxim Mărlurisitonil, Capete despre dragoste. IV. 51. 41 " < mime desprerwvohifâ. 32.
Jlt

\M

I. 86. Teolipt al Filaclclfiei. 2. inlie alţii. Cuvânt despre lucrarea cea tU\ wtsă inim ffristos. 87.'120 pe care Sfinţii Părinţi le socotesc deosebit de nnportiiiite şi absoluf necesare. 25. Sf. ibidem. ea este nedespărţită de împlinirea niiiiror ponincilordumnezeieşti. 2. în acelaşi limp. 26).. Sfântul Isaac Sim! reia aceastsl învăţătură. de pilda: Sf.'"" smerenia419 şi dragoslea de Durrmezeu. Trebuie să menţionăm. Sfântul Apostol lacov spune: „Aşa e cu credinţa: dacâ nu are fapre. Cele HX) de ctipele tile ltd CaUH fi Ignatie Xanthopot.«' sântilttiea in HrisîiKs hovniceşti. .Dacă n-ui fiangeie de iniinâ. 5. înlre alţii: Sf. Cete liX/ de cttpete ale lui Calisl si tgnalie Xanlhopot.vnhiecHvf a/e tantaduirii.sciiertfa acesrei metodc ocupfi doar Ctileva pagini. astfel şi credinţa fâră de fapte. 25. de asemenea. 10. lipsind aces-IO. 24). adici* urcarea pe rand a Irepielor împlinirii poruncilor şi lucrării luturor vinuţilor.41'' în vreme ce. Leaciil poriindlor Credinţa. inima es(e curăţită de orice mişcare p&imaşă. pe cure o vom prezenta ulterior. moarlă este" flac. 45. Enchiridion. în acelaşi timp. 2. aşa cum se aratâ a fi în forma ei dftsăvârşitâ. Sfmtele Scripturi $i Tradiţia amintesc întotdcauna faptul că. Teolipi al Filadelfiei. împreunalc cu primirea Sfintelor Taine. 325 .423 5. " A se vedea. 80. Aceştî doi Sfinli Părinţi din unnă spun limpede: .43' Altfel spus. în Fi local it'. CuviOii despre tucmrea cea aXeuruâ i/um Hristos.A se vedea. Nrcodim Aghioriiul. iar nu numai din credinţă" (lac. credinţa trebuie sS se arate în luorarea poroncilor. meloda psi-ho-fizicâ se vădeşte a fi doar un simplu acesoriu. pentru a aduce roade şi pentru a se chema desăvârşită. Mettnla sfmiei nigăciuru şi ateninmi. Asttel. daca* nu sunt în-soţiie de păzirea şi împlinirea ponincilor dumnezeieşti. ea n» este de nici un t'olos. „Vedeţi dar că dirt fapte este îndreplat omid. dimpofrivâ. pocSinţa. e moartă în ea însăşi" (lac. cu aceste condiţii de natură duhovniceascfi.Condifiile . m Intre alţii. lucrarea tuturor virtuţilor. Ciivăni ttespre (m ftirea cea uscunsâ in Hristos. ck Sf. îri raport. Noud capet». strapungcrca inimii. rrebuie să subliniem faptul cfl lucrarea rugăciunii lui lisus <XK lupta tmpotriva patimilor şi deph'na despătimire42' şj. De asemenea. între alţii: Sf. adică. RugSciunca lui lisus trebuie sa fie neapârai însoţită de trezvie (vffntic. 3. prin care sunt păzite.vr Ignatie Xaii'lwpol. v 'Cf. 17). op. spunând: „credinţa are Dc nltfel.). de. * A se vedea. în viciiie ce sfinlele ncvoinţe ale dcsuvârsirii sunl prezcntute de-a liingul a sure de pagini. Cete t(XI de rapeie ate ltd Cafist . 81. Teolipt al Filadelfiei. inima şi niinlea. lar ca rugăciune curată neîncetatâ. Sf Teolipt al Filaddfici. ciinoaşe cfi iu sluvfl desaria" 4t9 A se vedea. Simeon Noul Teolog. rugăciunea. ea presupune vîeţuirea ascetică drept condiţie a ci. de orice reprezentare (imagine sau gând) strilină de cuprinsul nigăciunîi. „Cacî precum Irupul fâi'ă de suflet morl esie. iar mintea. mi sunt de ajuns penfru manluirea şi îndumnezeirea omului.

a dinfapie. Aşa arata" el că tămădui-rea şi mântuirea sa nu sunt o simplă dorinţiJ vagă şi deşartă. „fmplinind poruncile. Sf. SI*. Rilspimsul 3..ai8.'1" căci. este cucernică şi îndeplineşte poruncile Acefuia care ne-a reînnoit". 4:fl Discursuri etica. după cum spune Origen. XII. 197.42K SfantuI loan Gură de Aur. . Alături de credinţa. A se vedea. IV. arată că „nu-i de ajuns numai sâ crezi (penlru ca să te mantuieşti)". de asemenea. X. f° Dogmatica. 17. să ducem o viaţă dreaplă şi curatâ"..a Despre Hotel.Condiţiile generate ale liiirwdnirit nevoie de fapte". dacă nu cumva ea este chiar una dintre caracteristicile ei esenţiale. Despre cei ce crediil se iluirt'ptt'a-. una dintre conola-ţiile cuvânfului net&voiot).. Nu este vorba aici de simpla pârere de rău faţă de starea de pacat. 22). învaţîi SfantuI Simeon Noul Teolog/"' care merge până !a a spune ca „cei care se sprijim! numai pe credinţă.21). va intra în fmpăraţia cerurilor. " Omilii la Matei. 7. Hristos Şi-a încc-put propovăduii-ea chemându-i pe oameni la pocăinţă (Ml.trebuie sa fim cu rnultâ luare-aminte asupra vieţii noastre. ci că tânjeşte cu toată fiinţa după ele şi s-a aşezat pe calea care duce la ele. 22. rugăciunea nu este de ajuns pentru ca omul să se mântuiască: „Nu oricine îmi zice. Rugâciunea nu este ascultată decât dacă cel ce se roa-gjî păzeşte poruncile lui Dumnezeu: „Şi orice cerem. după ce. prin hoiărârea de a-şi orândui viaţa potrivjt poruncilor lui Hristos.L. „fac pane din rugâciune". cu adevărat sunt lipsiţi de credinţa (dnuxtoi)". Doamne. Aşa cum spune SfantuI Marcu Ascetul: „SfantuI Botez este desăvârşit. pentru că pâzim poruncile Lui şi cele pliicute înaintea Lui facem" (I In 3. VII. Marcu Ascetul. „S3-vârşirea binelui şi împlinireii poruncilor". 326 .. la fel. primim de la El.": Omul işi arată în mod cone ret voinţa de a fi izbăvit şi mântuit. aflăm la temelia mânruirii pocăinţa. XI. I. Discursuri eliee. 18. 15) şi Şi-a încheiat lucrarea tot cu aceastâ chemare (Luca 24. roadele lui nu se văd decât în ma-sura in care omul împlineste poruncile. Simeon Noul Teolog. ci eel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Mt. după cum învaţă însuşi Mântuitorul Hristos.Să nu se încreadă cineva numai în credinţa in Hrislos". arată că „en (credinţa) se desâvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos. de aJlfel. este învederată prin fapte.4" SfantuI Marcu Ascetul spune chiar câ dragostea faţa de Hristos şi împlinirea poruncilor sum totuna.'"5 .410 Chiar Botezul nu înseanină nîmic (ară lucrarea poruncilor. 47). la fel. ne anUum dragostea faţă de Ce] ce ne-a elibe-rat". Doamne. 4" Cf. Tot aşa. **Vmw. 10. 7. Mc I.424 SfantuI loan Damaschin. dar nu desăvarşeşte pe eel care nu impli- 424 ('uvinte despre iievoinţâ. Pazirea poruncilor apare ca urmarea fwească a pocâinţei. trecuta" sau prezentă. 4. dacîi omul primeşte prin el deplinătalea harului. ci de voinţa de a te întoarce si a-ţi schimba viaţa (este. spune că . "u Despre tUgăaum.

si încă: „Harul desâvărşit al Duhului (ne-a fosl) dăruit nouă pri-ma dată prin Botez... se descoperă". dar se poale descoperi doar prin lucrarea poruncilor". De3prvcdcecrtdcă3eîndrepieazâdinjapte<6l< Cf. " Despre eei <e cred câ se huirepteazâ din fapte. Sf. ' CI. Simeon Noul teolog. Dtscursuri eiice. Râspunsnl I. Rllspunsul 3.. dar nu ne sileste sa-l primim. păstrându-se curat de orice răutate şi stăniind în viaţa cea nouâ adusâ de ele. Despre Botez. 2. a dăruit celor bolezaţi harul desâvârşit al Sfântului Duh. Răspunsul 3. dar peiitru ca s-o dobândească cu adevarat. 198-221. „Harul lui Dumnezeu se păstreazâ prin lucrarea poruncilor". spline Sfântul Petru DamaschiKd. 7. începul despre teina cărţii. Despre Botez. au menirea de a-1 ajuta pe crestin sâ* se menţină în starea sa înnoită şi să pastreze daruriJe primite. 11 Suta >lr cape.'"' poruncile lui Hristos. aşa îl poate afla din nou.. zestrea harului răinâne oricum. numai aşa poate fi făcul lucrător.. Sf. iar dacfl s-a îndepartat de el.441 lar în altă parte explică acest lucru: „Celor ce au primit puterea de a unplini poruncile. caci doar astfcl se poate păstra hand primil prin Sfintele Taine.4'2 lar în altă pane arată câ „celor botezaţi în Hristos li s-a daruit harul în chip lainic. 56. Despre Botez. Hristos le porunceşte ca unor credincioşi si se nevoiască să nu se mai uiroarca* spre cele dinapoi (adică la păcat)". "■' Despre Hotel.'"1 „harul. priinirea hanilui şi conlucrarea cu el se vădesc prin faptuirea poruncilor. Dar rară împlinirea lor nimeni nn poate ajunge la bunătâţile ragăduite. 23. scrie Sfantul Simeon Noul Teolog. 54. Grigorie Palama. Sfântu! Marcu AsceWil scrie: „Cei ce no-am învrednicit de baia nasterii de-a dona. căci Dumnezeu daniieşte harul. I If. iar lucrarea lui să-i He vădhii. fiind Dumnezeu desăvârşil. se mâniuicşie eel credincios (Efes.. „rămânem cum am fost botezaţi". săvârsim faptele bune nu pentru răsplată. ci nc respecta libertatea .. Xni. care locuieşte în chip uscuns. in rai.41* Simpla împlinire a poruncilor nu-l mântuieşte pe om şi nu-l îndumnezeieşte.4lK Or. porunca lui Dumnezeu îl ajuta pe Adam să nu iasă din calea pe cure fusese pus de la crearea sa şi să-şi pastreze astfel firea în starea diniru început. Sf.6ş\ 7.41B Poruncile deci îl ajutâ pe om să-şi pastreze sSnătatea duhovniceasca dohâudită prin Sfinlcle Taine. care este darul lui Dumnezeu. Cartea întui.lt de Dumnezeu ritvântâtoarr si fâptuitottre (leologice şi practice)..44* '" Oespre Botez. Râspunsul 5. 327 . nu siluieşte voinţa noastră. Acest dar se aflâ* în noi. pe mAsura împlinirii poruncilor.4*4 Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Hristos. **Cf.4'7 In chip obiectiv. Marcu Ascetiil. dar el lucrează în ei pe măsura împlinirii ponmci-lor". Rilspunsurile 4 şi 5.. Cele W0decapete. dar ni se descoperă nouă şi ni se arată pe masura lucrării poruncilor". Dupfi cum. omul trebuie sA se predea debunavoie harului şi să con lucreze cu el..440 Astfel. II. şi numai aşa sporeste ornul în har. ci peiuru pâzirea ourăţiei date nouă".Condîfiite sidtiective ede uinuidiurii si si'intiuitett tn Hristos neşte poi-uncile". căci numai prin har. „Păzind poruncile". '' fnvăfâturi dtdiovmceşti. Omilil.8-9). mai întâi de loate.. 296.

4. Mc l<). se cuvine să se sileasca" a împlini toate poruncile lui Dumnezeu". (iar atunci) nu se va abate la gânduri sau la cuvinte rele".6). legea că răul este legal de mine. 12-27) care i-au fost daţi de Sffuitul Dim. „Găsesc deci în mine. viaţa duhovniceasca a Omului după Botez şi Mirungere trebuie sii fie 0 viaţă de sporire şi creştere prin puterea Sfântului Duh. Dar poruncile nu numai că-l fac pe creştin în stare să păstreze darurile Botezului. sau mai degrabfi păzeş-le-ie pe line însuţi prin porunci. să cadă din nou in bolile cele sufleteşti cam sunl palimile.im pe ele. se face prin conlucrarea omului cu Duhul Sfânt. cat mai degrabă să ne pfizim pe noi prin ele. Sfântul Mac-arie cel Mare spune că „cel care voieşte. împărtăşirca tot mai mare de har. 165).. luptându-se împotriva legii minţii mele şi tacându-mă rob legii păcatului. pflnă la atingerea asemănării desaviirşite 0U Dumnezeu.câci Dumnezeu nu-Şi ia înapoi darurile Sale. XIX. 14-29. 7. 7. „muluî pace an cei ce iubesc legea Ta şi nil se sminiesc" (Ps.44' De aceea. care este în madularele mele" (Rom. . Sfântnl Simeon Noul Teolog face remarca subtilă că poruncile ne sum dale nu atât ca să le pă/. 118. Aceaslă creştere ta forma unei tor mai mari aproprieri. darde la poruncile Tale n-am rătăcif (Ps. a unei însuşiri din ce în ce mai depline ii hamlui primil prin Sfintele Taine. după omul eel lăuntric. care voiesc să fac bine. să primeascăde la Dumnezeu harul ceresc al Duhului."" întradevflr. ele isi merită cu adevflrat immcle de ponmci. dar omul nu se ('uvânl ascetic in 100 de capete. iar aceasta nu doar prin voinţa de a-L primi. ] 10). II. care-l împiedică pe ccl ce ascultă de ele să se întoarcă la „nebunia păcatului". caci.444 Pe de altă parte. ponincile nu trebuie privite ca obligaţii . Mt. cu toate puterile fiinţei sale şi in tot ceea ce face. Că. cu toaie că cele la care îndeamnâ corespund întru toiul. 25. când voi căuta spre toate poruncile Tale" (Ps. ma bucur de legea lui Dumnezeu. „Pusu-mi-au pâ&*toşii cursă mie. 118. ele nu se împlinesc uşor şi de la sine. ca să nu pitţeşti ceea ce a păţil Adam". 96.şi cu alât mai puţin ca inlerdicţii sau labuuri . harul rămâne ceva strain pentru om. Făi'ă ea. ci prin participare activă. nu strain de om . căci se împotrivesc înclinărilor păcătoase ale firii căzutc şi ale lumii în care trăit-'şte. prin întreaga sa viaţă. restaural. cum vom vedea.. 118.. ci-l şi ajută să înmulţeascâ talanUi (cf. ca şi vădirea roadelor. până la măsura vfirstei deplinăta|ii în Hristos (Efes. 328 .4S OmUii duhovniceytt (Col. naturii profunde şi adevărate a omului. Sfânbil Diadoh al Foticeei scrie şi el In acest sens: „Se cuvine ca mintiîa să se ocupe pururea cu păzirea sflntelor porunci şi cu pomenirea adnnciî a Domnului slavei. să spo-rească şi sa se dcsăvârşeasca în Duhul Sfânt. 7: „păzejte poruncile lui Dumnezeu. dar văd în rnădularele mele o allă lege. adică prin lucrarea poruncilor.. 21-23). lar o asemenea lucrare nu se poale face fără împlinirea poruncilor. II). J44 Discursuti etice. fnlr-adevăr.! prin Botez.dc natură legalists. 13).Condiţiile generate ale uuiuuhtim Psalmislul arata adeseori cat de puternice sum ponincile ca sâ ne rereascâ de rau: „Atunci nu mă voi ruşina. ci ca un fel de parapet.

nu poate creşte în el şi prin el.. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cei care nu K impartăşesc de roadele harului primit la Botez sunt „slăbănogi şi neputin-ciosj. Raspunsul 5. acesta este fratele Meu" (Mc.441 „Sfânwl Botcz. '" Ibidem. care ai fost botezal in Hristos. cf. nu-l simte lucrăior şi de viaţă facător pentru el. " Cf. Desprt viaţa m Hristos. 61. I. nu-l poate vâdi prin faptele şi felul său dc vieţuire.. Gal. Raspun&urilc 4. deplin descoperită şi desâvârsil îniplinită de Hristos. penlru c. fficându-Se ascultător în toate Tatălui. Gal. Despre cei ce rred cci se indrepteaza din fapte. dă numai lucrarea pentru care ai luat puterea şi te pregăteşle ca sa primeşli aratarea Celui cc locuieşle înlni tine". credinţa în El („toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin ' Cf. Putem spune. 35.44* Nu harul Sfâniului Duh. în masura în care el vieţuieşte in chip concrei polrivil poruncilor lui Dumnezeu. omul nu-şi mai împlîneşte voia sa.4'1' Aslfel. 1. "'' Cf Despre Botez. 36. dimpotrivâ. lucrcazăşi Duhul Sfant în noi roadele Sale". 5 şi 17. Atunci omul se face frate al lui Hristos: „Oricine face voia lui Dumnezeu. li s-a dat tuturor puterea de u se face fii ai lui Dumnezeu (In I. Sf. 329 . insistă asupra faptului că la Botez omul primeşle deplinătatea hamlui dumnezeiesc. 4. 12). nu-l poate face desăvârsit lucrator în fiinţa sa.451 Şi numai împlinind poruncile se poate omul face fiu al lui Dumnezeu (Lc. *> Cf. 20. III. dar noi suntem nedesăvârşiţi fata" de el. o. L. de asemenea. Care Şi-a supus întru totul voinţa Sa omeneascii voinţei dum-nezeieşti. început despre buna câiţiî. este desăvârşil laţâ de noi. acesta făcându-se vfidii şi dând roade numai în niăsura în care omul păzcşte şi împlineşte poruncile. „Prin sălăşluirea Duhului Sfant. Mt. Despre vitifn in /hisim. cure ni s-a dat în toala" plinătatea lui sporeşte în noi. 50). Efes. Drept aceea. că ascultarea poruncilor îl face pe om fiu al lui Dumnezeu prin înfiere pentni că prin ele omul se poartă asa cum se cuvine unui fiu inaintea Tatalui. 8. Păzind poruncile. III. 167. 8. 3. 5. lucrâm poruncile.CoiiHiţuIt' subit-ctive ale uimăduitii si sâiuitnieti in llrîMos poate uni cu harul. făcându-se urmă-loi lui Hristos. '" Ibidem. n Invâfâturi duhovnlceţli. " Imne. Carteu întâi. nii pot fi simţite de om dccâl în măsura în care el este plin de luare-aminte si de rftvnîi în făptuirea poruncrlor. 5) şi dumiiezeu prin har. spune el.44' Sffuitul Marcu Ascetul. 26) prin infiere (Rom. ibidem. prin păzirea poruncilor Ltd .i n-au pîtait poruncile". 15. spune Sfântul Petru Damaschin. omule.450 „In măsura în care. nouă ni se cuvine a spori în el. marturisindu-şi cu adevărat. nu noate fi cu adevârai iransformat de el.'|S1 care-l înslrainează de Dumnezeu. şi. Despre Hotez. aşa cum am vâzui. 12. Nicolae Cabnsilu. Nicolne Cabasila. Cf. în chip concret şi fiinţial. Roadele harului. 3. deplin şi real prezente. împlineşte voia lui Dumnezeu. crezîtnd. dar „în chip tainîc". 14. Rom. lar poruncile arată cu adevărat care esic voiii lui Dumnezeu. 14.

4. 26) şi ar&ându-şi iubirea faţă de El. 2.In m CeleI00<kcap*te. Alunci creştinul poate să strige cu bucuria Psalmistului: „Gura mea am deschis şi am aflal (Duh). cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. Gal. fie ele. „De Mă iubiţi.. Hristos însuşi arată goli-ciunea şi deşertaciunea lor funciară. celui Oare-şi arală iubirea t'aţă de Dumnezeu ascultand şi împlinind poruncile Lui. 435-436. 21). definite a priori şi elaborate in urma unor experienţe omencşti. Duhul Adevămlui" (In 14. omul se deschide harului Duhului.131).. trebuie puse în legă-turS cu cele spuse mai înainte şi cunoscând (impede că poruncile nu sunt un cod juridic. 190. Putem spune deci. împlinindu-le. şi-L face văzut şi pe Talăl. ''" Bpistote.4" iar Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Domnul e ascuns in poruncile Sale.IhUiem. . o data cu Sfinţii Calist şi Ignatie Xanlhopol. de care Sfântul Apostol Pavel ne învaţa să ne ferim: . lubirii de fiu a omului faţâ dc Tatăl ceresc îi râspuiide iubirea de Tata a hii Dumnezeu pentm ccl făcut fiu prin infiere şi a Fiului pentru fratele sihi adoptiv: „Cel care Ma iubeşte pe Mine va fi iubit de TatfU Meu şi-1 voi iubi şi Eu şi Mă voi arăla lui" {In 14.4" Sfântul Isaac Sirul spune răspicat: „Nici unul dinlre cei care n-au păzit poruncile şi n-au umblat pe urmele fericiţilor Apostoli nu s-a învrednicit să se cheme sfânt". Toate acestea.ru Damaschin afirmă chiar câ poruncile sunt „daruri ale harului lui Dumnezeu". pentni a fi înţelese as a cum se cuvine. spunând despre cei care le practical . Incepiit despre lema cărţii. păziţi poruncile Mele. 3. unindu-se astfel cu Hristos ş'u în El. şi nici precepte de felul celor oferite de înţelepţii lumii acesteia. si n-am aflat pe Domnul". 21). 15) şi „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeste.Luaţi aminte sa* nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelaciune din predania omenească. ca poruncile sum . 8). . X. Şi cei ce-L cauta" pe El.i. Prin trimiterea Sfanlului Duh Hristos Se face văzut. cu Tatăl. cu totul excep-ţionale. li s-a dat „să do-bândească prin lucrarea poruncilor sfinţenia"..4*11 de aceea. 19 i. IV. „De Mâ iubiţi. omul nu poate zice cu dreptate: „Am împlinit poruncile.CottttifiHe genrmlt' aU Khnătlttirii credinţa în Hristos lisus".. căci. de altfel. nici un ansamblu de reguli morale abstracte. ÎI g&sese pe măsura împlinirii lor". '" DiscursuH etici. păziţi ponincilc Mele" (In 14. Ciirtea întâi. 15-17). dupii înţelesurile cele slabe ale lumii" (Co|.„4. 118.? Uwafuturi iluhovnicepi. acela este care MiS iubeşte" (In 14.4St Sfiînlul Pel. 330 .îndumnezeitoare'Vs| iiir celor bolezaţi. °* De«M» Ugea ttuhovniveascti. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mfingâielor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac. învaţă Mantuitorul Hristos. că de poruncile Tale am dorit" (Ps. Poruncile se vădesc a fi pricinuitoare ale sfinţirii şi îndumnezeirii omului prin Duhul Sfânt.

căci sum simple învăţaturi omeneşti. întariţi în credinţă. ci îmbrăcăndu-ne în El (cf. au puiere mAntuitoare şi îndumnezeitoare. lar înainte de toate acestea spune: . trupeşte. „omul nou" (Efes. 2. 30). asemenea lui Hristos. că în poruncile Tale am crezut" (Ps. dupa chipul Celui ce l-a zjdit" (Col. nu doar restaurat. toată plinâtatca Dumnezeirii" (Col. „Ponincile Tale sum gândirea mea" (Ps. dupfi cum aţi fost învăţaţi" (Col. 35. iar în Hristos venim la Tatăl (cf. Pemm că prin păzirea poruncilor ne facem. „învaţă-mă. i'apele des/rre dmgosie. 1. 9). învaţând învăţături care sum porunci omeneşti" (Mc. „Nu v8 încredeţi. 145. iniplinindu-le El însuşi în chip desăvârşit. aşa cum am fi urmat şi imitat un înţelept sau un erou. Talasie Libianul. unită cu primirea Sfintelor Taine. 118. 13. facut „după Dumnezeu" (Efes. în care a unit Urea umană cu firea dumnezeiască.4''1 Aceastâ legătură direct. In 14. omul ajunge la viaţa cea dumnezehiscâ: „De vrei să intri în viaţâ.. şi încâ: „porunca Lui este viaţa veşnică" (In 12. in Care Se afli* El după file".Cmulifiifr sidriective n\e tâmâduîrii şi mntiuitfit hi Hristos zadar Mâ cinstesc. întemeiate fund pe Persoana în-sâşi a Fiutui lui Dumnezeu făcut om. prin Duhul Sfânt. 3). 6). Doamne" (Ps. 9). Domnul.Deci..463 Prin împlinirea poruncilor. 7. 118.4). Stantul Apostol Pavel opune în\â|ăturilor „din predania omeneascâ. ceea ce înseamnă nu nu-ni. ci desăvarşil prin unirea desavArşită cu Dumnezeu.. în fiii oamenilor.20). sfântă. 93). 27). mjroiioiy. aşa să umblaţi inlru El. cunoştinţa. penlni că sum prin nature lor divino-umane. Sf. „care se înnoieşte. lar daca păzim şi împlinim ponincile Sale. 66). 4.. prin ele ajungem la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu.. Adam eel Nou. scolia 3. El binevoieşte ca noi sfi ne facem cu adevărat şi întru totul asemenea Lui. 2. «'I . 19.. în care nu este izbăvirc" (Ps. ci. şi cu Apostolul: „nu eu mat trăiesc. Astfel. Hristos nu-i oferâ omului simple precepte morale. 2. că într-însele m-ai viat. păzeşte poruncile" (Ml. îi descopera prin cuvintele şi prin faptele Sale. ci Hristos trSieştc în mine" (Gal... 5."» între împli-nirea poruncilor şi cunoaşterea adevarului este adeseori pomenitâ de Psalmist: „Calea adevarului am ales. atunci putem striga cu Psalmistul: „In veac nu voi uira îndreplările Tale. Prin poruncile Sale. 15. 3. 2. 50). devenînd „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. 118. 17). sa fim „următori ai lui Dumnezeu" (Efes. 24). dimpotrivă. 2. sănătoasă. ci că ele vin de la Adevărul însuşi şi due la Răspmsuri câtre Tattaie. 3. pe cele „dupa* Hristos" (Col. prin felul Său de a fi> modelul desâvârşit al vieţuirii omeneşti în forma ei desăvârşitit. şi judecâţile Tale nu le-am uitat" (Ps. adăugand îndatS: „Căci înlni El locuieşte.. Ele nu-l pot mântui pe om.ii că poruncile sum adevărale. Fnradăcinaţi şi zidiţi Hind într-însul. 143). 8). 1 Cf. împartăşindu-ne de omenitatea Sa îndumnezcită. 7: Ml. lisus ne descopera' în Persoana Sa. Poruncile lui Hristos. după înţelesurile eel slabe ale lumii". Scoliastul Raspunsurilorcălre Talasie spune limpede: „Cuvanuil lui Dumnezeu Se arată în cei lucrători întrupal în porunci. 118. adică cea teantropică. precum aţi primit pe Hristos lisus. lar prin acestea Cuvântul îi duce pe cei lucrători spre Tat». Gal. 10). I )■ nu din afară. 67). omul adevărat. 15).

este i n i . totuşi. 22. 30-31). 332 . Grigorie Pnlama. 9). 12. Esle deci foarle firesc ca. Răspunsiil 3. care în fapt le cuprind pe toate celelalte (Mt. Mc. cu toată puterea.'"'. Cf. se cuvine să ne silim în tot chipul sâ ne curâţim şi să facem cat mai vădită ară-(area Duhului in noi prin implinirea. cf. este din lipsa sa de grija in împlinirca poruncilor. la zestrea data nouă de sus şi de la început din sfinţita cristclniţă. aşa cum arată Sfântul Apostol loan: „Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscul. i i i i de toate pacatele şi eliberat de tirania patimilor. Sf.J'. dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor. pentru că Dumnezeu este iubire" (1 In 4. Sf. că „începutul oricârei lucrări după Dumnezeu este. 75. Sfintii Părinţi subliniază rostul poruncilor de a curâţi Cf. prin păzirea lor. ca şi Sfantul Marcu Ascetul.' în acest sens. 7-8). 408. 40. 13.Condifiiie generate ale tâmâduirii Bl. vederea lui Dumnezeu in lumina cea neapropiată şi îndumnezeitoare. ihidem.*'1 pentru că Dumnezeu este iubire: „şi oricine iubeşte este iinscut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. şi. 3. Sfinţii Calisi si Ignatie Xanthopol spun. Cele lOOde capetc.. să ne grabim în tot chipul. 7. Cf. Rom. toate celelalte daniri primite prin Botez. Dumnezeu Se aralâ şi Se face cunoscut in oarecare masura tuturor celor care ascultă şi împlinesc poruncile Sale. Grigorie Pahima. Cf. Vom vedea mai departe 00 împlinirea poruncilor îl ducc pe om până la cunoaşterea cea mai înalta şi mai deplinâ. adică la desăvârşita alcâtuire şi naştere duhovnicească a noastră prin bar". Rostul poruncilor esle mai întâi de a-l a ji i l n pe creştin să păstrcze darurile primite la Botez şi să le faca roditoare. 17. omul să-şi recapete curăţia şi. II. la care ajung cei vrednici de primirea acestui dar. 22. în general. singurcle carc-l fac să conlucreze cu hand primil şi să ajungâ in fapt la curaţia care i-a fosl lainic dă^uită. aşa cum arata Sfântul Simeon Noul Teolog. „pe cat cuprinde fiecare".. :i. Iar sfârşitul este sa ne inloarcem. dupS putinţă. dupâ" acesta.463 Pazirea poruncilor este îiuotdeauna singurul criteriu al adevăratei cunoaş-leri a lui Dumnezeu.icli o ascmenea cunoaştere este doar a celor desăvârşîţi. Sf. lh'sf>re Hotel. Râspunsiiiile 4 si 5. daca recade in robia lor. ne due la cunoaştcrea lui Dumnezeu. 418. 6. in urma Botezului. 16. 3. a tuturor acestor poniiici". De aceea. II.ii poruncile Lui nu le păzeşte. prin lucrarea Sfântului Duh. 40. „însa harul accsla este înecat de patimi. Isaac Stall. Triad*.. DisctiKvitri etiee. 4. mincinos este şi îulru el adevarul nu se află" <I In 2. de bunavoie sa lasat prada pacaiului şî putimilor şi s-a înstrSinal de har.4s: I J. să vicţuim după legea tuturor poruncilor îndumnezeiloare ale Mân-luitorului. IV. 77. să le redobândească. Sfântul Marcu Ascetul arată ca omul. Cel ce zice: L-am cunoscut. daca pazim poruncile Lui. 3-4). iar apoi. Şi mai ales împlinirea primelor două porunci: iubi-rea lui Dumnezeu şi a aproapelui (Mt. dacă. EpUtolt. Triade.. împlinind poruncile.. X. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu.

m Triads II. 70-76.' ' uwheze. dacă vom voi. Maxim Măniirisitorul. m Ibidem. ** tnvăţătnri dc sujlet fvlositoare. îi redau prin tnsuşi acest fapt sănătatea sufletească a firii sale celei dinlru înccput. 44. ci şi de paiimile înseşi". 16. Căci ceea ce sum leacuri le pentru trupul bolnav. Sf. Grigorie de Nazianz. „nu sc poale ajunge la sanalatea şi desavâr-şîiea suflclului decâi prin iubire şi păzirea poruncilor'*.că păcatul a inlral în noi prin călcarea poruncilor. t 'apele despre dragoxie. Cuvântâri. III. iar rostul şi valoarea lor tâmăduitoarc. Cf. XIV. '. II. Discumoi etice.474 Tot aşa spune şi Sfântul Maxîm Mărturisitorul: „Căci după pricina patimilor aflătoare în suflet. Nu trebuie sa dorim noi şi sâ nădujduim ctirăţirea sufletului fără lucraren lor. 1. curăţindu-1 pc om de toată răutatea şi făcându-l sâ redescopere hiinil care este în el. aduce şi Doctoml sufletelor leacuri prin judecălile LujM. răbtlată pânâ la sân-ge". •'•' Ibidem. ele sunt leacuri (iJdpuaKa) pe care omul le d3 sufletului său bolnav de pulimi. 3. XXXIX.. 333 . Sa nu zici ca" Dumnezeu poate BS Be dăruiască curaţia sufJetuIui şi fâfll lucrarea poruncilor. deosebil de im-portante.473 Se vede I impede că Sfinţii Părinţi socotesc poruncile leacuri in sensul proprin al cuvânlului. adică fară să umblăm niai imâi pccalea care duce spre curăţia sufletului. după bunălatea Lui. 25. să putem iarăşi să ne curăţim prin păzirea lor nu numai dc păcatele noaslre. I. Sf.I. aceea sunt poruncile pcntru sufletul păti-maş'Y'™ Şi înca: „la curăţia sufletului (se ajunge) pe calea batătorită şi legiui-lă piin pâzirea poruncilor. 55.w ictmomia htirufMirii.n ceo dltpă minis. mjmiuire şi pelrecere. Talusic Libiumil. ca. I. 17.42. 77. XIV. 7. ne arată Sfantul Isaac Sirul. Simeon Noul Teolog. Cafcheze. pe care deja o cAstigase prin Botez. II. [V. „a tost să curate din suflei rautatea primei noastre neascultări şi să-1 preschimbe porrivii Stfirii lui de la începui..('oiidifiile subtfitivf ate tânuultihH ft smuiitilca in f/risios dc piîcale şi de patimi.K Poruncile. Sfântul Grigorie Palama spune la fcl: „Doar prin împlinirea pomncilor vine sanătatea sufletului".4TS La Sfantul Isaac Sirul găsitn o mulţime de asemenea texte: „Mântuitonil ne-a dat nouă poruncile Lui de viaţă facătoare ca pe nişte leacuri curăţitoare ale starii noastre '" Cf. Sf. C«peie aqspnr cunoytinţa tie Diimnez&u . ('apele despre limgoste.scrie Slăiuul Isaac Sirul . Avva Dorotei scrie: „Cunoscând Bunul Dumnezeu slăbiciunea noastră şi ştiind de mai înainte că vom păcătui iarăşi şi după Sfânlul Botez. cu pe nişte lcaciiri curaţitoare ale stării noastre pătimase. 462-463.467 Astfel. De aceea nc-a da( tiouă pomncile Lui de viaţă facătoa-rc. Sf. în vieţuirea mult ostenitoare.W. Cf. 54. sfinre porunci care ne curăţesc pc noi. IX. 13. „Tu şlii . 5. ^Epixiok. Deci e vâditcă prin păzirea lor vine din nou sănătatea. 6.. ne-a dat iarăşi. iiumai prin liar'V"1'' Scopul venirii iui Hrislos. Peniru Sfantul Simeon Noul Teolog. 4:' Ibidem. 8.

. 100. fiecare patimă are ca doctorie porunca potrivnică ei.) si ne învaţă poruncile cele potrivile pentru o dreaptă vieţuire T'. ■""' Despre f'eciorie. 17. pe care sufletul le păzeşte cu frica de Diunnezeu.generate ale tâmăduirii pătimaşe". pe care nu l-am fi primit cu toatâ inima. spre a ne desavârşi simţirea şi a ne mântui (.4f" Clement Alexandrimil scrie şi el: „Cuvân-tul a fost numit Mântuitor. „un leac bun şi uşor" pe care Hristos ni l-a dat pentru a ne fi de folos şi penlm a ne spriji-ni.) Bol-navii se supărfi pe doctorul care nu le dâ nici un sfat pentru însănătoşirea lor I Cum. Şi lucrarea (encrgia) acestora o simle atiit cel ce tămadu-ieşte. socotindu-1 mai potrivit pentru noi decât unul amar şi usturător. iar dacă omul nu primeşte vindecarea. după asemănarea femeii ce suferea de curgerea sângelui". care nu tace.. 12.) dă de şlire de celc ce trebuic sa ne ferim şi oferă celor bolnavi toate leacurile mântuirii (. 47 " Ibidem.. M ' Pethftogul.) poruncile cele noi şi duhovniceşti. Căci doctorul sufletelor este Hristos şi El ciinoaşte toate şi dă doctoria potrivitâ fiecărei patimi (...4^ La fel. Ibidem. 4KI Cuvânttiri. îl înnoiesc şi-l sfinţesc şi-i tămădlriesc în chip ascuns toate madularele lui. aceea sunt poruncilc penini sufletul pătimaş". Căci nu putem spune ca doctorul fiind necercat n-a dat doctoriile potrivite.. 4*1 lăudând în învâţătura sa iscusinţa Doctomlui (HristOS) si bunătatea leacuiilor (adicâ poruncile) de care se poate folosi creştinul pentru tâmâduirea sa. „ca să putem sa ascultăm şi să ne mi'mtuim".lt cea care trebuie.t 'i "iilt!/ill. şi pentru Sfântul loan Gură de Aur. ru . I. ci. el nu are cuviint de îndreptăţire: „La boala trupească se întâmpla aceasta (lipsa de vindecare) din felurite pricini: fie că doctoriile fiind vechi nu sunt lucratoare.. cât şi cel ce se tilmăduieşte. să nu-i aducern cea mai mare mulţumire Pcdagogului celuî dumnezeiesc. hl * hivăţâttiri de suflet folositmir#.). XII. Şi nici nu 47 477 ' 1-puloU: IV. ni le dezvaluie (. I.""' „ce sum leacurile pentru irupul bolnav.477 „sufletul nu se poate curăţi de nu va păzi poruncilc care s-au dat de Domnul ca leacuri pentru curtîţirea lui de patimi şi de greşeli". XLV. fie că doctorul este neiscusit şi dă o altâ doctorie dec.. 7. simplu grăind.'17* „lucrarea ascunsa a ponincilor tămăduieşte puterea sufletului (. ™ Ibidem.. nici nu neglijează de a ne arăla pficatcle care ne due la pieirc. Căci e vădit ce patimă vindeca fiecare poruncă in suflet. Legea este Jeac pentru sufle-tV0 iar pentru Sfântul Grigorie de Nazianz.. Deci doctorul nu este neiscusit.A>n Awa Dorotei arata oft Hristos „ne daruieşte leacul" pentru călcarea ponincilor dumnezeieşti. dimpotriva. 1-2. Dar cu sufletul nu este aşa. fie ca bolnavul nu ascultă şi nu păzeşte cele ce i se rânduicsc de doctor. într-un chip liniştit. El a descoperit penlru noi aceste doctorii spiritual. dar.

37. fiind vechi. decftl aumai viaţa lui lipsităde rAnduialâ". Peniru aceasta a rfmduit celor de sub lege poruncile". „îndrepiarile Tale mn tnvaţâ. înloarcerea omului din căile sale rfltăcite.4"9 Rânduindu-si fiinţa şi îndreptând-o spre Dumnezeu prin lucrarea poruncilor. tftmfldttindu-i mai întâi puterile sufletesti de lucrarea împotriva firii prin care vin acestea. spre o vieţuire după dreptarea şi voia lui Dumnezeu. ci le şi tasănltosează cu adcvărat în cei care le urmează". II. I.4" Pentni că bolile sufleteşti ale otnului siini pricinuite de îndepănarea lui de Dumiiezeu. „Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-arn îndreptat. Mai bine zis.Condiţiit? suhieciive ale Hiincidtiirii $i aăndtăHtCt hi Hristos se poaie sptine că doctoriile. Căci.1 cură-|im dc patifni omul cel lăuntric". 9. că in poruncile Tale am crezut" (Ps. prin îndrep-tare» luturor puterilor sale sufletesti. 118. se întreabă. toata calea nedreaptil am urfU" (Ps.. Asa ajunge omul sil sporească în a f'i tot mai bun şi Sil faptuiască tot bitiele de care t'Nto în stare ca fttpturii a lui Dumnezeu.4^ lar peniru i arăta (impede câ acesta este ţolul împlinirii pomncilor şi peniru a îndepărta cu total respectarea lor formal. m Ibidem. în acelaşi sens. se face prin împli-nirea poruncilor. 335 . Deci nimic mi Fmpiedică insanâtoşireii sufletului. 79. I m Ibidem. cea pentm care a lost creat.41"' „Cine poate spune că în|elege puierea poruncilor lui Dumnezeu şi puierile sufletului şi cum cele dintâi le vindcca' pe cele din urma* ?". a întregii sale fiinţe şi a întregii safe vieţj călre El.7. 128). înaintând spre desăvârşirea la care El il " Ibidem. 66). ' Capeie gnostke. pofta şi raţiunea) si să le facă sănâ-toase prin cele ce le poruncesc. Avva Do-rotci spune câ „Dumnezeu ne învaţa prin sfmlele Sale porunci cum s. aşa cum spune Psalmistul: „Prin ce îşi va îndrepta lânărul (adicH omul care n-a ajuns la masura vârstei deplin. în care l-a aşezai pă-cjitul. Sfântul Isaac Sinil spune şi el: „Caci Hristos cere.4" unplinirea poruncilor îl vindecă pe om de palimi. el spune chiar că „Hristos nu cere lucrarea v'irturilor. 9). Câci pomncilc lui HristOS nu se învechesc niciodată. nu numai urniăresc.4** lar SfânCul FiJolei Sinaitu! spune şi mai I impede: „Toate poruncile diimnezeieşlii Evanghelii urmăresc să îndrepte ce-le irei parţi ale suflctului (adicâ iutimea. ci îndreptarea sufletului".!. Căci pe masură ce sum în lucrare mai muli.. lamikhiirea lor se (ace prin înloarcerea omului la El. se innoiesc mai mult. S»mul işi duce la împlinire menirea sa firească. îndreptarea sufletului.. nu Jucreuzâ. '"' Capele desp/v frezvie. " Ciivtiife des/'r? nevoiftţă. 7'mMHtl pnu-tir. 118. 118.ltăţii lui Hristos) Cfllea sa? Prin păzirea cuvintelor Talc" (Ps. Cl*. XI. 54. care nu-l poate schimba pe om cu nimic şi flu-i uduce nici o rasplata. 16. 64.. Evagrie.

Isaac Sirul. Lcacul nădejdii Nădejdea (feXrulţ) este o aha condiţie esenţiala a tămăduirii sufleteşti a omului şi a rrtântuirii sale. căci virtuţile nu sum altceva decât împlinirea poruncilor. Poruncile sunt inlru totul legate de virtuţi. Sf. 24). „Pricinilc vinuţilor sum poruncile". adică pâcatele şi patimile. cea cu care s-a imbracat la Botez şi pe care are datoria să s-o puna el însuşi în slujba vimiţii. aşa se conformează el adevăratei sale firi. ceea ce arata o data mai mult ca acesle porunci nu sum principii abstracte sau ceriiiţe apriorice. ne-a mânluii pe noi. spune. Awu Dorotei. odată dobandile. prin care poale împlini virtuţile. 6. la fel. Mt 5. *vi Ibidem. cu puterile şi aspiraţiile sale spirituale. ci ele corespund înuu totul firii sale adevârate. de a le spori şi desaVarşi. Cf.4'*: „Din porunci se nasc virtutile (. idealuri fară nici o legătură cu însuşirilc. a cerut de la noi ceea ce El însuşi a pus in inimile noastre dintru Fncepul. Dan.. 48).).. acum. de aceea. 58-59. când a venit la noi. iar Apostolul scrie: „prin nă- Cham XL. şi. Care pe (oatc le ştie. prin calcarea poruncii. 4V| m 336 . de a le păstra. luând imp omenesc.491 recast igundu-si astfel sănâtatea de la început. 81 *" Catelwze. „lar prin făptuirea virtuţilor se face plinirea poruncilor". Sfantul Simeon Noul Teolog. Cf. căci prin plinirea poruncilor se face lucrarea virtuţilor". 37. a stricat-o. renâscându-ne. spune în continuare Sfântul Simeon Noul Teolog. pentru că ele au rostul de a scoate afară din suflet tot ceea ce li se împotriveşte acestora.4'* 6. căci.Condiftile generate tile Uimăduirii cheamfi (cf. atunci cftnd S-a coborat pe pfunânt. ""' Capele despw dmgoxte. spune proorocul Daniel (cf. înfrânwr şi petreceren cea diifhi minie. cum arată Sfântul Grigorie I'alama: „Domnul. cei care eram cu touil căzuţi. dintru început El l-a facut pe am cu totul potrivit penlru primirea învăţăturii pe care avea s-o aducă El la venirea Sa in trup. aşa cum am văzui. viitutile \in de firea omului şi prin ele se pastrează omul deplin sănătos. cea pe care o avea Adam în rai şi pe care. cu ceea ce pome fi el cu adevărat. la facere. 54-57. alt-fcl spus. fnvafâmri de sujlet JhloxiUxire. ne-a dat porunci cu lotul potrivite pentru firea noastrâ zidilăde El dintru început". cea pe care Hristos i-a redat-o neamului omenesc ducând-o in persoana Sa la desăvârsire. 10-11.490 Poruncile se vădesc astfel a fi mijloace prin care omul poatc reveni la ceea ce e dupâ fire. XXIV. I. cu menirea lui. III. lucrarea poruncilor şi viaţa virtuoasă ajung să fie una şi aceeaşi. Cuvinte despre nevoinfa.''" lar. sau. ziditoml inimilor noastre. înlr-un sfâişil. I. Căci cu adevăiat. Dumnezeu îl mântuieşte pe eel ce nadajduieşle in El. arata Sfânlul Talasie Libianul. înire adevărata naturft a omului şi natura poruncilor pe care i le-a dat Dumnezeu exislă o unitate profunda.

I Cor. la modul prezent: „încingând mij-loacele cugetului vostm. 42. nădejdea este una dinlre cele tret virtuţi creştinc fundamental (cf. 9. 12. <T. 12.). M Cf. Sc. Sf. 6. Efes. Cuvî/tle tttrspre nevoinfâ. Dumnezeu tacul om. 2 Cor. 4). 2. 12. XXX. 1 In 3. 8)300 şi a bunătăţilor ce vor sa fie.4''' Nâdejdea stă în a aştepta îinplinirea celor dorite. 1. ca „aşteptare a bunătâţilor". 29. De aceea Sfântul Apostol Petru scrie. 3-4. 13). care cuprind toate celelalte virtuţi şi le tin unite înireolaltă. 15. 27). 58. în general. ' ('an liogni se va mântui ?. I Tcs.*9* Alăturt de credinţâ şi iubire. ci bunuri duhovniceşti şi dumnezeteşii. Nădejdea creştină se îndreaptă spre Dumnezeu (cf. 1. 6. I. cu răbdare şi încredere. Prin nădejde aştcptiUn într-adevăr plinătatca bunătâţilor din veacul ce va sâ lie. 1. 15. Clement Alexandrinul. B Cf. 2. îndeosebi spre Hristos (cf. 8. Mâniuitorul nostru. II. " Cf. OmiUi h Ronutni. Stromate. 4. I Tes. loiin Scfiranil. Vjisile ccl Mare. 5. nădăjduiţi desăvârşii in harul care vi se va da vouă. la arătarea lui lisus Hristos" (1 Pl.1). 3. Nădejdea creştină este aşteptarea plină de încredere a mantuirii (cf. 8.'01 îndeosebi a învierii mor-ţilortcf. 8. alături de cele douâ pomenile mai sus. 5. Care ne trimite Duhul cel Sfânt şi Care ne face cu purinţă intrarea la Tatăl. Is. 2. 7. Rom. 1. 25). 7)'0Î şi a preafericitei vederi a slavei lui Dumnezeu (cf. 12. sunlem mai de plans decâttoţioamenii"(l Cor. Fapte 23.*" Ea cere răbdare şi stăruinţă (\mo^. aşteptâm prin răbdare (stămitoare)".Condifiile sub/ecth'e ale ithnâduirii $i xiiiuikilea in Uristos dejde ne-am mântuit" (Rom. 12. 3): „Dacă nădăjduim ceea ce nu vedcm. 13). 2. Col. 24. loan GOrl de Aur. 5. Rom.Tătaiii* l<t Psalmul 146. 4. X. Tâhuire faPwlwl4. 10. scrie Siimiul Aposlol Pavel (Rom. Clement Atexandrinul. Sf. Sf. 1. "Cl". Kpistoie. CXL. I Tim. „lisus Hristos.. 8. nădejdea noastră" (1 Tim. 1. XIV. 19-20). ea este una dinire „feşelecele de nedezlegat ale sanAtăţii şi mântuirii". Nădejdea poate fi ast-fel definită. 3. dar ea este şi dorire a gustării încă de aici. „dacă nadâjduim în Hristos numai îri viaţa aceasta. Isaac Sirul. . 2. a vieţii celci veşnice (cf.ovt\).24. asacum spune Sfântul Apostol Pavel. 91. din pârga lor. 1 Cor..Bom. Ptvlagogul. 15..n Cf. fără a ne deznădăjdui vreo-datfi".*" care in . 19). * sau. 13. de pe pămânl. aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur. 337 . Tit I.am. pe care încă nu le-ai dobândit. 24. Rom.. Sf.496 Clement Alexandri-ntil spune că. I. 1. 1 Pl. trezindu-vă. prin care *'* Cf Sf loan Guri? dc Aur. 21). 15. 2A). care este o formâ* a răbdăfii legată strâns de nădejde (cf. nu sunt biinătăţi ale acestei lumî. în a aştepta „ceea cc nu primim îndata (. câci. Rom.

htvâfâtuti duhovniceşti.*" Prin aceasta se deosebeşte. Curtea întât. 5.. Tâiciure la Psalmut 117. „nemincinoasâ şi nestricâ"cioasă'\5:. 6. 34). M> Cf. adevărată şi aiotînţeleapiă" de cea „mincinoasă" . căci.. 4. 0. loan Gur.1 de Aur.us Dc mult preţ şi de mart* folos ne este nadejdea.1 şi cu dreapta socoteală şi întru cunoştinţă (. 123. lYdcuire la Psahmil 117. Grigorie eel Mare. 5). XXII. Vnisanufie. înseamnă a fi amăgir mai intotdeauna. Nurnai să nu părâseşti pe Doctor". Clement Romanul. aşa cum El însuşi a spus. o asemenea n«idejde „nu ruşi-nează" (Rom. 1 ('ttvinte despre nevoinfâ. Cartea întâi.l îndeosebi în asemenea clipe. Sf. *"' Cf. Sf. 6. 22. în vreme ce a nădajdui în bunurile din aceasttl lume. Isaac Sirul. Mare bine esle pocâinţa atlevSrală. XIV. Aşa ÎTivaţă Sfântul Varsanufie: „Având irâdejdea (în Hristos lisus). 3). XI. *" Sf. nici sa" le increzi în propriile puteri (cf. precum voieste". s" Cf Sf loan Gurâ" dc Aur. 117. 2. 3.. Sf. Tâlcuire la I'salmul 117. Comenmriu la lov. având credinţa că. aşa cum spune Apostolul. cftzuţi in boalâ cumpliia şi in cea mai adâncă suferinţă. loan Guru de Aur.şi rStăeită. 0 Cf. ci la cele ce nu se văd" şi carc sunl „veşnice" (2 Cor. I. cf 819.2. ler.) îţi primeşte nâdejdea şi rabdarea. Dacă nadejdea noastră n-a fost implini"" Cf. cum spune Sfântul Isaac Sirul. nadejdea. se arala ca pulere de a „rumine tare in mijlocul necazurilor".1"* Atunci când cere ajutor de la Dumnezeu.w' neas-teptănd nimic de la lume510 sau de la oameni (cf. şi îţi va dărui cu iubire de oameni o cale pe care nu o slii penrru a mfiniui sufletul tâu aflat în robie.. 826. Sf. omul nu va fi nicicand înşelat în aşreptările sale. Căci Se îngrijeşte El dc noi. care sunl in sine mărginite şi supuse neslatorniciei şi stricăciunii. «nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine» (Ml. 5H Sf... Sc va îngriji El însuşi de noi. 3..*07 Nadejde mai înseamnă sâ aştepţi de la Dumnczcu şi numai de la El tot bi-nele pe care-l doreşti.51 Punându-şi nădejdea în Dumnezeu.). Epistota nitre.Condifiîie gmeHl** "It U'irmiduiiii suntem mantuiţi şi îndumnezeiţi. 7). Sf. Scrisori duhovniveifti. nu ne va lipsi de el: .J0* Nădejdea mai este şi aşleptarea ajutorului pe care-l cerem de la Dumne-zeu. şi 1:1 (. 17. Petni Damaschin. nădâjduirea bunurilor dumnczeieşti esle „tare". 5). Sf. 5). 18). mai ales alunci când. „nădejdea cea bun. 8-9. Şi dacă aruncăm grija noaslră asupra Lui (1 P( 5.50* să arunci asupra Lui toala grija şi nevoia. Cuvtnte tiespre iwvinnţâ.Nu Mă voi depftrta de tine şi nu te voi părăsi" (losua 1.513 care este nădejdea cea lumească. nu mai vedem nici o ieşire. Corinteni. Astfel. Ps. C3ci nădejdea mi priveşte „la cele ce se văd. 145. unită cu stăruinţii. '" Scrisori duhovniceftt. 17. 338 . ■"" Cf. loan Guril de Aur. I Tim. Sfânlul Petru Damaschin îndeamnă „Nădajduieslc în Dumnezeu. nadejdea îi esle de mare folos omului. 22. pentm cii nu uuotdeaiina îl primeşte deîndal. Omilii la Koimmi. "' Invafafuii duhm<tiice$ii.

uummvtke. dacă mai întai n-ar nădâjdui stf primeasca de la El vinde-i area. 33..i conliicreze la izbăvirea sa? Numai prin pocăinţa omul poale ajunge la nădejdea sigura a iertării şi vindecârii sale. Ccf care-I poate viiuloca şi mântui. Nădejdea este de asemenea strâns unită cu pocăinta.aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur . De aceea. De altfel.începur al credinţei noastre". cum ar pu-tea omul năilajdui m tamaduirea sa. Epistola <■>>"•■ Ftâpaii. 231.. I). facându-1 sănătos şi ducându-1 la o viaţă cu totul noul „Pacătosul care nu nădăjduieşte în harul dumnezeiesc se afunda în I 6. Sf.credinţa este încredinţarea celor n&lajduite" (Evr. de vreme ce Dumnezeu nu-J mâiriuieşte pe om in chip silit şi fărfi ca omul însuşi s. ' Cf. Sf. Peiru Daraaschin. CeU 225 dr capei* tvologice }i pmctietr. se poate omul desprinde de trecurul său păcă-108 . . . peiitru ca. " Ih. E 339 . este in chip vfidit şi în afara credijiţeiV Omul n-ar crede cu adevărat in Dumnezeu. Ea este.ţ?l: Văzfindu-şi starea ncnorocită în t-aur sg iitla şi nifirturisindu-si pilcatele înaintea lui Dumnezeu şi cerând ierta-re pentru ele. Outiogul ru hu/eut Irijbn. nSdejdea este şi ea condiţie a pocainţei: numai pentru DO* niidajdiiieşte în Dumnezeu. Tor aşa şi invers: nădejdea presupune credinţa şi vine ihdata după ea> Astfel.n-aţi nădă]-duit cum se cuvine şi aţi lepfldat nadejdea şi n-aţi aşCeptal cu răbdare pânâ* la sfârşit.Mf' Credinţa presupu-ne nădejdea. după cum cithn în Epis-lolo izisă a) lui Bariwha.este pentru că .5lS Nădcjdea este strâns legata de credinţă. aşa cum spurie Sfantul Aposto] Pavel..>i. Sf. nu nădăjduieşti"/19 Omul mi poate cu adevăral jiaclăjdui în tamăduirea sa decaf daca* crede eu tărie că ea se poate înfăptui. CXLI. 51. 5. Policaip al Sniimei. HI. Cf. " i'\ Gal. pocâinţa apare ca o condiţie a iu"idejdii."1 Dar.-<i in tIri. ca" boala sa nu e lipsită de leac şi câ Hristos este Cel care-l poate izbavi dc toatâ răutatea prin atotputernica Lui lucrare mântuitoare. Sf. 43. la rândul său. 11. se indreapta spre Cel care cu adevaYat îi poate ierta pdcatele şi-l poale izbavi de boală. III. dacă nu-şi arata* prin pocittnţa voinţa de a rt vindccat. cunoscând starea de boala in care l-au adus patimile şi crezând cu tărie c. 2-3. pentru că sunteţi neputincioşh AHa sa" fîe de aîi înainte năclejdea *castră". sănâtatea şi miuuuirea sa. Simeon Noul Tcolog. 22.CattjBfffle snhiective ate tâmffdinrii ţi s<hiaiiii. 141142. Imiiunun duhovnic&fH. Sf Isaac Sirut ('tniiiwtjesprenevomţă. Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă nu crezi. cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. 5. De la bun începui. ÎI va auaji de patimi şi-l va vindeca de bolile sale sufleteşti. omul o face cu nădejdea că Hristos Işi va arăta mila Sa. „cel aflat in afara nădejdii. Iiislin Martiml şi Rlosofol. Carted I v' Saimri iliihovmctsti. . .i va fi vindecat.: Cf.\tox fii.

':" IdJcuire la Psahmil4. in nimic altceva să nu va puneţi nădejdea. Se cuvine sa arătăm că. 13t7)"cşismerenia"' due la nadejde. prin care omul are pururea „aducerea-aminte siatornică de bineface-rile de care i-a ("Scut parte iubiiorul de oameni Dumnezeu" şi. ci şi să ducem o viaţă plinii de toată curăţia.. nădejdea este strâns legată de rugăciune. împlinirea poruncilor nu se poate face fără nădejde. Ill. Nă-dejdea este in general unul dintre resorturile de bază ale hotărârii omului de a ('uti'lti'Zi' ha/'lisriuxlf. ". dintre toate virtuţile. Dispute in un scohsHc. De aceea Sfitntul Simeon Noul Teolog scrie: „Prin neglijarea pomncitor. 56. "6 Cf. [1.4. 7. itc Cf. 26. **' Cf. Dtscursuri efice. îndeosebi iubirea id. . Marcu Ascetul. Miiicu A5cctul. Pe de altâ parte. pentru marea Sa milostivire.526 în sfârşil. Sfântul loan Gură de Aur. Isaac Sirut Cuvinle despre nevomţâ. 33. în vreme ce omul care crede cu nâilejde tare că va fi iertat vine la pocăinţâ".. Simeon Noul Tcolog. idem. 51. Sf. 2. 8. tâlcuind Psahnul 4. pentru că nădej-dea ca viitute nu poate exista şi nu poate spori decât împreună cu celelalte virtuţi şi cu condiţia esenţială ca omul să se curăţească de patimile care li se impotrivesc. Sf. nădejdea estc rod a] rugăciunii.V. (omul cade) din nădejdea în Dumnezeu". dar şi pentni rugăciunea de mul-ţiimire. Cuvinle despre nevoinţă. Cefe 225 de capete. '" ci".521 Cel care nu face voia lui Dumnezeu nu se fereşte de păcat şi stăniieşte în pattmi. "" Cf ibidem.5. Monahui. OmiUilaMalei.Condifii/e general* tdr lâmtîiluirii nebunia sa. şi deci nu vieţuieşte m chip virtuos. învăţându-ne prin aceasta sfi nu ne inlenieiem niklejdea man-uiini noastre numai pe bunîîtatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu."=■!() . 2 Tes. '■'* Cf. 7. arată că proorocul David ne îndeamnă nu numai „să venim la cunoasterea lui Dumnezeu." Lucru adevăral mai ales pentru rugăciunea prin care omul cere anume de la Dumnezeu darul nădejdii (cf. 2. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. V. recunoscân-du-şi nevrednicia. iar pe de alta. căci eel care se roaga* nîîdăjduieşte ca va primi cele cerute.5" în al treilea rând. I Cor. ci numai in virtutea voastra". ascultând şi păzind poruncile Lui. Sf... mai ales al celei neîncetate:''21 rugăciunea naşte nădejdea/'4 o înlăreşte şi o face statornică..."* „Dupil mila si harul lui Dumnezeu. ci şi pe viriutea din propriile noaslre fapte". Pe de o pane.52' Omul nu poalc nadajdui că va primi bunălâţile împiirăţiei dacă nu vieţuieşte dupS voia lui Dumnezeu. nu poate nădăjdui în mântuirea sa. Sf. nădăjduieşte totuşi să primească mai multe şi mai mari daruri de la El... Isaac Sirul. EpisioUi ctitiv NicoUte. Sf. este o condiţie a rugăciunii. nadejdea este legată de împlinirea poruncilor. t'flr 225 decapete. 16). 137-141. spune el în altă parte.

pentru c."6 . 37.S41 Şi tot niulejdea este cea care-l sprijinâ pe om în lucrarea nevoinţei. VI. 8. Vjisile eel Mare.1 nu-şi dă îndată roadele sale. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. aşteptând bunătăţile ce vor să fîe. ajutorul pe care-l dă omului in necazurile şi greutăţile pe care le întâmpină în această viaţă. uneori chiar singnrul liman (cf. Cel lipsit de orice nădejde. „Nădejdea uşureazâ" toate durerile de aici. care nu aşteaptă tămăduirea fflgaduitfi de Hristos. Cf. ea îi sporeşte zehil. 341 . 198. Omitii la Tit. ea reorientează lucrarea purerilor sale su-fleteşti spre Dumnezeu.142 care. 6. Evr. nu se lasă copleşit de suferinţele din aceasta tfiaţS". Sf. Sf Vtirsiinufie şi loan. Regulile mici. Viirsunufie şi loan. eel care nadajduieşte în vindecarea sa se va strădui să facă tot ce trebuie ca s-o primească de la Doctoral eel dumnezeicsc. 33. de pe pămfint". Cf. Scrisorididwwiiceşii'. *• Omi/ii fa loan. 56. Tâlemre la Psatouil lit). Scrisori didwvriiceşti.534 Niklejdea are încă multe alte foloase. "Cf. 15. m Cf Sf. îşi sporeştc peste măsură răutatea. Să arătâm. '7 Oitiilii despre necazuri. loan Scăraml. Sfântul Isaac Sirul scrie cu privire la aceasta: „Pe toate căile pe care umblă otimenii in lume. în vreme ce omul care are nădejde tare câ* va fi vindecat. ('tivinn' despre nevoinţă. II. '" Cateheze baptlsmale. mai întâi. căci. ea este ancoră neclintită şi tare (Evr. 18). 6. Scam. spune el în altă parted" „Creştinului îi e-ste de mare folos virtutea nădejdii. Sf Isuac Shul. 58. este plinfi de greutate şi dă prilej de ".Condifiite subiecfive ale tâmăditirii fi xtintÎMiea hi HriStot trăi după legea lui Dumnezeu. Sf. . chiar in mijlocul celor mai mari tulbu-rări. XXX. de aceea. arată Sfântul loan Gurâ de Aur. 19) carc-l ţine pe om legal de Dumnezeu. de odihnfl*40 şi pace. Dimpotrtvă. prin aceasta chiar. rt Cf. 5. 32. LXVH. însuşi se îngrijeşte de boala sa". 200. Omlii la Facere.Jn nenorocirile noastre suntem îmbSrbătaţi de nădejdea dobândirii bunătftyilor celor veşnice.*12 îl mişcă spre împlinirea poruncilor. 4.Cf. 12. Prin aceasta ea se arata* a (1 izvor de linişte"9 şi. sigure. Nu dobândeşte inima pace din osteneal«l şi din smin-tcli. neclintite şi netrecătoare". '"Cf. I. şi chiar se va lăsa imobjt tor mai mult de patimile sale. I. Sf."1 făcându-1 să le îndure cu răbdare şi chiar cu bucurie (cf. îl înlăreşte5" şi-i dă stăruintă şi scatornicie în strâdaniile sale de curăţirc şi tămăduire în Hristos. Cuvlntedesprerievoinfti. ' Cf ibidem. I. 13. 3. nu au pace în ei pânâ* ce nu se vor apropin prin nădejde de Dumnezeu. loan Guisf de Aiir. II. lepâdând orice râutate şi întorcându-se cu toata" fiinţa Sflspre EL „Cel care nu aşleaptă izbăvirea. pâna ce nu se va săiăşlui în ea nildejdea şi pâna ce aceasta nu va da ini-mii pace şi nu va rcvftrsa din sine bucurie în ea". 58. rfimâne în «area sa păcătoasâ\ care esle pentru el o adev3rată boalfl. Rom.H Vmilii la statui.'31 în toate încercărilc nădejdea este un liman sîgur. 12). XVII. care este finalitatea lor naturală şi firească.

Despre moarle. III. '" Cf. XXVI. 2. XXVI. 551 Astfel. care se află în el îl face în stare să trudeascâ. "* Apofiesme. buna nădejde". w Ibidem. Maî intâi de toate nădejdea este un lcac foarte potrivit pentru patimiie care i sc împotrivesc.54* Prin nădejde ajunge omul la credinţa cea tare"5 şi îndrăzneala (cf. nici să meargă pe calea cea strâmta. Ciprian al Cartaginei. 3.'. . Evagrie. Cartea nguletpastorate. Traialul practic. iar aceasla este adevărat şi pentni bolile trupeşti. Sf. Grigorie eel Mare. Sffintul Macarie Egipteanul scrie: „Dacâ omul nu este însufleţil de.. „văzându-se biniit de mâhnire. păcătosul". nădejde. „care numai la un Incru sc gândeşte". 6)S46 de care are nevoie pentm a duce lupla cea bună. I.*" Cu atât mai mult nădejdea îl poate lamădui pc om de tristeţe. duce la deznădejdea ucigaşă. Sf. Ibidem. 508. nu poate să suporte necazurile. Astfel. 32). 3."1 dar mai ales pentru cele ale sufletiilui. dacă ne ţinem strâns de ea. loan Gur» etc Aur. roadele Uirnăduitoare ale nădejdii mi sunt numai acestea.u Desigur. Cf. Scant. Astfel.. m Despre togea ctobovnieetisca.*4* „Nadejdea. ca un doctor iscusit şi-a dat ca leac buna nâdejde. aşa cum arată Sffintul loan Scărarul. 342 .Cf. 1 "Cm-tlnum.dipsthie. din pricina copleşirii sufletului de mulţimea rănilor şi o scufundare a lui în adâncul deznildejdii.. loan Scărarul.4K şi de aceea Sfântul Marcu Ascetul o numeşte „nădejde simplă". Cf.efcâzul.'.. sub greuuitea acestora. 12. spunand: Cred că Dumnezeu Cel iubitor de oameni Se va mi-lostivi de mine. dacă nu zice: Voi căpăta izbăvirea şi viaţa. (şi pe ea o) tămaduieşte. Ps. XVII. XXX. 2. ca un lanţ puternic agăţat de ceruri. Tot ea îl scapă de îndoială"7 şi de . Afwjiegme."4 care. Pentru că nădejdea. 3. N 196. N 585.. 2.Ea lecuieşte aketUa. "' SI. II). Sf.55. să suporte necazuri şi să meargă pe calea cea îngustă". ne ţine sufletele noastre.Daca" t\\ v» veni vreo slabiciune sail vreo boală. 12. şi nfi ridicfldeasupra viforului răutaţilordin aceaslă viaţa". 61. Sfuntul Vmsanufie scrie: . *** Cf. Talmire la Psahnul 12. 3.. 16. Grigorie eel Muie. ne trage încetul cu încelul la înălţimea aceea.*" îndeosebi deznădejdea care îl cuprinde pe oni atunci când îşi vede starea sa pacăloasă: „Există o deznădejde din mulţimea de păcate şi din povara conştiinţei şi a întristării de nesuportat. Ma Scam. ii7 Cf. arata Sfâniul loan Gură de Aur. m Cf. „ea omoară deznădejdea".6.. 29.. 'Calre Ten/or. citim în Pateric că un sihastru. nici povara. II.Condifiiie generate ale lămăduirii deznădejde. Sf. XX. Sfântul Grigorie de Nazianz spune că „nădejdea este un leac foarte folositor pentrii bolile noastre"*50."* care stă alaturi de tris" (hmlii duhovniceţti 'Col. 27. 41. Evr.4> . Coinenlciriu la lov. îndreaptă loată nudejcleu ta spre Dumnezeu şi te va odihni" (Serisori ihi/iorriieeşli. neîngrijita la timp. 2 Cor. Adică.

Despre tnoarte. f* Cf. pentru ca prin ea se îndreaptă spre Doctoral ceresc. Cajica I (cap. acesta se curâţeşte pe sine. 70b. în care sunt cuprinse cu toatele. loan Casian. * Sf. *' lnvâuitim dnfiovniceşti. Am 131. ci şi unul de ferire şi pază. să-şi înalţe m in tea prin nâdejdea la Dumnezeu.1*'' Ea îl îndeamnâ pe orn seî sc curăţească de toată răutatea. omorând cu sabia acesteia pe aceea". VII. aşii cum Accla curat este". „Oricine şi-a pus în El nadcjdca. care esle culmea viiiuţilor. Despre eei ce cred eâ se hxdrepieoZii din ftiptf. 5. m Sf. '' Cf Sf.<ii. "(I Xpnjiegme. 8). 17. de asemenea. scrie Sfântul Peiru Damaschin. Cum vu moartea este un bine. Sf.esti. Ea este o condiţie esenţială a tâmăduirii spirituale a omului. ca nicioda-ta s<i nu cadfl tulbuiăndu-se. îl fereşte pe om de nelinişte. „nădejdea respinge atacul futuror viciilor".-nu vor greşi toţi cei ce nfidajduiesc în El" (Ps. ''■'■■ Tralatul pmclic. nici sâ nu deznădăjduiască înfricoşându-se. asa m Seam. . Sf."7 Nădejdea.564 „Când îl vor smeri (vrăjmaşit). 20.s° crezând Celui carc ne-a fagflduit „vindecarea rănilor pe care nj le-a facut pacatul". Convorlftri dithovnic. Scrisoii dtdwvnicesfi. Coiivorlririduhovniir. 65. 33. * Cf. Ea ÎI apără de atacurile diavolilor. Ciprian. după cuvânlul Psalmistiilui: . spune Sfâniul loan Scararul. I. pentru a dobândi bumllăţjle la care nădăjdu-ieşte şi ca să se arate vrednic de unirca cu Cel în care si-a pus cu adevărai toată nâdejdea.ut. 21). 617 Cf.561 Dc aceea Evagrie merge până la a spune că din nădejde şi răbdarea neclintita „se naşte nepStimîrea1. Despre /rgeii duhovnice&ted. la randul ei nSdejdea „este uşa îubirii". nădejdea esle pricinuitoarea vîrtuţilor.1"1 Această maică a virtuţilor îi cste de folos omului pentru tămâduirea tutu-ror celorJaltc boli sufleteşti. 17. aşa cum spune Apostolul Pavel (1 Tes. coif care acoperă şi ocro-teşte capul omului duhovnicesc. Prolog. Despre Botez. Sfântul Marcu Ascetul arată că ea ajută la lepfi-darea din iniină a gflndurilor şi poftelor piWimaşe.. Ambrozie al Ylilanului. Varsanurle. 17. dragostea naşte nâdejdea.5" Fiind condiţic esenţiala a vindecarii de patimi şi ferindu-l pe om de a mai cfidea tn ele.v'' Ea ÎI fereşte dc căderc. XI. 36. 5 (Primaconvorbire cu Pariniele Serenas). Căci.165 într-un cuvant. loan Casian. până la cea tnai de pe urmâ suflare". aşa cum am vă/. "" Cf. 2. Ea este. Sf. scrie Apostolul loan (1 In 3( 3).Condiţiite sulneelive ale lâmâditirii si sănăhiwo i'i Htislos te(e şi deznădeje.w Se cuvine să subliniem îndcosebi legatura ei strânsâ cu iubirea.Toale le-a fifcu( Dunmczeii spre folosul noslru"). Dacă. Nâdejdea mi are numai un rost tămăduitor. MiU'CU Asccliil.XXX. Despre legea duhttvnicească. 343 . „Călugărul cu «ădejde tare junghie lenea (akedia). RaSpunsul 5: Dispuui cu uti xoiastie.

143-145. 17."1 într-adevăr. 570 Ibidem. 12. Sf. "' Cf. m Scam. 16-18. Grigorie eel Mare. .. V. Aşa arată SfantuI loan Scararul. 57î Scant.) veţi avea în ea şi întreaga iubire faţ. primind prin ea într-o anume m..."0 Sfântul Diadoh al Foticeei defineşte nSdejdca ca o „căiătorie iubitoare a minţii spre cele nădăjduite". Căci e cu neputinţă vreunui om sa dobândească iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu. *" Discursurierice. XXX. Cf...l de Dumnezeu. 3. într-un fel a şi atins deja ţelul spre care tinde. numai câştigând „nadejdea netacută de ruşine (. 571 Cuvâiti ascetic în HH) de eayeie. care spune ca: „Nădejdea este bogăţia bogăţiei nearătate""2 şî că „ea este vistieria neîndoielnică dinainte de vistieria (care va să fie)"."4 pârga fericirii din Impfuăţie. sn Ibidem. XX. nădejdea este însoţită de bucuria duhovnicească. atunci când omul are nădejde iare.*6' iar „tăria iubirii este nădejdea".l.r-..Condiţiile generate ale lâmătfuirii cum arată SfantuI Simeon Noul Teolog. pregustarea celor dorite. ibidem. XXX."1 De aceea. Prolog (Definiţii). 16. Comentariu la Iov. alrfel decât prin credinţa sincera şi nădejde tare şi neîndoie!nică".S6s Sfântul loan Scărarul spune şi el că „lipsa nădejdii este pieirea uibirii".

344 .

totuşi.1 Disputant Pyrfua.rui se introduc (In suflet) ca ceva nou. sa'niUatea este cea dintâi. a fost restau-ratii de Hristos. A se vedea. lx)c. Dvsprefeciorie.) Virtutea are nevoie nurnai de voinţa noastră. Acest lucru il subliniazil Evagrie: „Dac. ţinând de natura lui. iar pa-iiniile. acoperind-o şi vieţuind pe seama ei. loan Damaschin. 345 1 . III. care rulburit rânduiala fireasca. că virtutea nu se dobândeşte ca ceva „adus din afară". facAndu-1 dupa chipul şi asemânarea Sa.7 Recursul la noţiunile de sănHtate şi boală ne îngăduie să înţelegem înca" ş\ mai bine lucrurile: am vîizut ca" virtuţile constitute sănătatea sufletului. firească. in realjla-tc. 14. Sf. 14. la ret. IOI aşa. 14. Grigorie de Nyssa. patiniile sunt străine de om. San. el cade din nou in păcat şi se lasă pradă patimilor.4 Proccsul tâmăduirji: converlirea lăuiitrR-ă Omul trebuie să aibă de la bun începul coDştiinţa faptului că vinutea la cure vrea să ajungâ nu este o realifate cu totul noua\ srrăină de firea lui şi situate uiideva in afara sa. XX 4 Sf.. care asctinde . Starea dintâi.. iar creştinul o reciiştiga' prin Taina Botezului. normals. împmmutând de la Sfântul Grigorie de Nyssa o altă comparaţie. din afara". dimpotrivu.' iar Sfaiitul loan Damaschin spune. Fîindcă este in noi şi in fiinţadin noi". aceasta nu înseamnă că vjrtu-(ile nu mai sunt definitorii pentru natura sa adcvarată.frumuseţea firească a omului. ' Vtafti Cuviasului Părintehd nmtru Antvmr. trebuie sa respectăm ordinea fenomenelor: pentru suflet. via din afara. ca şi pentru trup. de asemenea. hi rimp ce boala vine dupa aceea. ' Otyuta at Pyrhus. Or. cit.' se aştern peste adevîirata sa fire. Pogmatica. nici nu ia i'iin-ţă tn afară de noi. 312 At Dogmatica. asa cum am văzut. bolile lui..* fntr-adevăr. III. XII. PG 91. 309C : Dogmatic». PG 91.fara" a-i pulea şterge strălucirea . SfantuI Maxim Mărturisitorul arata" că virtuţile . După cum spun Sfântul Maxinr şi Sfâmul loan Damaschin. 2. patimile sunt ca rugina faţă de fier.'' faţâ de firea virtuoasă a sufletului. pjerdută prin călcarea poruncii. Dacă. ci este un lucru cu putinţâ de împlinit de către noi si un lu-cru uşor (. virtuţile tin. ca veşmântul înlinal al cehii căzui în mocirla păcatului. se introduce ca un element strain.: Sfântul Anlonie eel Mare arată. cfi virtutea „nu e departe de noi. Ill. de însăşi fi-rea omului: Dumnezeu le-a sădit în el dintru început.

am vâzut cum palimile.10 inir-adevăr. adică prin îndepărtarea de realităţile trupeşti şi re-întoarcerea la Dumnezeu şi îndreptarea tuturor pu-terilor sufleteşti spre împlinirea voii Lui. Aşa înţelcgem de ce foarte adesea Sfintele Scripturi şi toaul Traditia vorbesc despre mântuire ca despre o converting. fe«iOTpo<|ji| (acţiunea de a se întoarce. Sir.9. în: Is.. adica de îiuoarcere.) Oare. in general. 32. 21. Sl'ântul Irineii arată limpede că această întoarcere a omului ciitre Dumnezeu este condiţia esenţială a taniăduirii sale: „Că Domnul a venit ca să-i vin-dece pe cei bolnavi. conlrar firii şi în chip lipsit de mintc. Şi dacă acestea sunl aşa. mântui-rea." Pentru câ\ dupS cum pâeatul şî. iar palimile sunt boli ale sufletului (. 28. 7. 35. femonptijjtij (n se întoarce spre. 18-20. mai precis prin abaterea pulerilor si însusirilor sale. ca rcferindu-se mai ales la starea liiuntricit de cilinţil şi de pocâin|ă care este resomil schimbăiii sail eel pnţin condiţiu cî -. Este limpede. 16. schimbare a direcţiei şi sensului. ti se îndrepia spre... I. 26." Sfântul Isaac Sirul spune şi el că: „virtutea este în chip firesc sănălatea sufleîului.1 htvăfăfuh f/r sujletjblositoart. 5. ca" hiloarcerea la săniUate constS pentru om in recâştigarea firii sale originare prin