JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA

BOLILOR SPIRITUALE

Coperta: Mona Curcă llustraţia copertei: Pogorârea la iad - Ciclul Patimilor, Mânăstirea Vaiopcd, Muniele Athos.

Traducerea s-a făcut după volumul: Jean-Claude Larchet, Therapeulique des maladies spirituelles. ediţia a treia, Les Editions du Cerf, Paris, 1997.

Editura Sophia pcntru prezenta traducere.

Descrierea CUP a bibliotecii Naţionale LARCHET, JEAN-CLAUDE Terapeulica bolilor spirituale / Jean-Claude Larchet; trad.: Marinela Bojin. - Bucureşti; Editura Sophia. 2001 p.; cm ISBN: 973-8207-13-4 615.852

JEAN-CLAUDE LARCHET

TERAPEUTICA BOLILOR SPIRITUALE

în româneşte de Marinela Bojin

Tiparită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION. Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Bucureşti. 2001

O nouă psihoterapie biblico-patristică foarte necesară în vremea noastră
..Vindecă-mă. Doamne, că s-au tulburat oasele mele: şi suflelul meu s-a tulburat foarte..." (Psalmul VI. 2-3)

Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită. Rănită, fiinţa umană se află aici, la marginea drumului, între viaţă şi moarte. Dumnezeu coboară în această lume, vine la marginea acestui drum, întâlneşte umanitatea - propria Sa umanitate accidentată. El o îngrijeşte, îi dă leacuri şi o încredinţează Bisericii până la întoarcerea Sa. În Biserică, fiinţa umană va învăţa să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârşitul veacurilor. Evanghelia Bunului Samarinean ne indică punctul de plecare al adevăratei vieţi. Într-o primă fază a vieţii în Hristos, rugăciunea este o activitate de curăţire a inimii - faza terapeutică. A doua fază este cea în care, sufletul şi inima fiind purificate, rugăciunea este rugăciune adevărată, „rugăciune plină de foc", cum spune Avva Isaac, citat de Casian. Această a doua fază presupune vindecarea suflelului, dobândirea caracterului „nepătimaş". Atunci, fiinţa total îndreptată către Dumnezeu, unită integral cu Acesta prin Harul Duhului Sfânt în dragostea de Dumnezeu, nu are ochi decât pentru Dumnezeu, nu are inimă şi gânduri decât pentru El. El este în întregime în Dumnezeu, iar Dumnezeu este în întregime în el. Această experienţă pe care începătorii o cunosc în mod intermitent, iar sfinţii în mod continuu este o anticipare a lumii viitoare, când „Dumnezeu va fi totul în toate" (1 Cor. 15, 28) şi o cunoaştere a lui Hristos care este deja în „toate şi întru toţi" (Col. 3, II), Hristos este Omul viitorului, iar cel care trăieşte în El cunoaşte lumea viitoare" (Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat, EIBMBOR. 1998. pp. 233-234). Descriind nosografia, semiologia şi palogeneza patimilor mai importante, cartea prezintă şi remediile necesare unui creştin pravoslavnic, deoarece: „Şi acum Hristos lucrează ca doctor al oamenilor". Cuviosul Ioan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de cei ce se ostenesc". ,,El poartă neputinţele noastre şi cu rana Sa ne-a tămăduit" (Isaia 53, 5) şi ne tămăduieşte. De faţă este şi acum. punându-şi leacurile Sale mântuitoare". Iar în ceea ce-l priveşte, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că Dumnezeiescul Doctor dă fiecăruia leacul potrivit: „După cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac, nici Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă un singur leac pentru toţi.

5

Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care noi, care am fost astfel îngrijiţi, să-I dăm slavă şi mulţumită" (pp. 253-254). În parcurgerea terapeuticii spirituale după Învăţătura Sfinţilor Părinţi, autorul subliniază importanţa deosebită a părintelui duhovnicesc ca terapeut spiritual, arătând că: „La noi, oamenii - spune Sfântul Grigorie de Nazianz - raţiunea şi iubirea de sine, ca, şi neputinţa şi refuzul de a ne supune cu uşurinţă sunt cele mai mari piedici în calea virtuţii. Ne ridicăm împotriva celor care ne vin în ajutor şi toată râvna pe care ar trebui s-o îndreptăm spre arătarea bolii înaintea celor care ne îngrijesc, noi o folosim ca să scăpăm de tratament. Ne folosim toată bărbăţia ca să ne facem rău nouă înşine, şi mintea, ca să ne împotrivim însănătoşirii noastre"; sau ne tăinuim greşelile, sau ni le îndreptăţim, „încăpăţânându-ne (...) în a nu ne lăsa îngrijiţi cu leacurile înţelepciunii, care tămăduiesc neputinţa sufletului. Sau (...) suntem în chip făţiş lipsiţi de ruşine faţă de păcatele noastre şi cu totul obraznici faţă de cei care au sarcina de a ne îngriji". Socotind că se poate lipsi de un părinte duhovnicesc, omul se amăgeşte singur. Căci cel care voieşte cu adevărat să se facă sănătos şi să străbată până la capăt calea nevoinţei are neapărat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul scrie: „S-au înşelat cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au descoperit că n-au nevoie de nici un povăţuitor". Iar Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Cei care nu ascultă şi nu umblă potrivit sfatului seamănă foarte mult cu osteneală şi cu sudoare, lucrând ca în vis". De accea. Sfântul Nichifor din Singurătate învaţă aşa: „De nu afli povăţuitor, trebuie căutat cu osteneală" (p. 396). În concluzie, tot conţinutul cărţii de faţă trimite deci la realizarea stării de nepătimire - starea de sănătate a firii, însemnătatea ei pentru viaţa duhovnicească este nepreţuită. Cel ce a dobândit-o s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a unit cu El: „Sănătatea sufletului este nepătimirea şi cunoştinţa". Slobozirea de patimi e „o înviere a sufletului care o precede pe aceea a trupului". Se învredniceşte de nepătimire cel ce şi-a curăţit trupul de orice întinare, şi-a înălţat mintea deasupra tuturor celor create, aceasta, mintea, stăpânindu-i simţurile întru totul. Un astfel de om „adăposteşte pururea în sine pe Dumnezeu care-l ocârmuieşte în toate cuvintele, faptele şi gândurile şi Care, prin lumina interioară ce-i luminează sufletul, îl face să audă oarecum glasul voii Sale dumnezeieşti". „Raiul nepătimirii, ascuns în noi, ne încredinţează Ilie Ecdicul, este icoana raiului viitor". Iată, în câteva cuvinte, de ce salutăm cu bucurie apariţia unor astfel de „apanthisma" (adunare de flori) din gândirea Sfinţilor Părinţi, atât de necesare creştinilor de astăzi şi de ce dorim să fie la îndemâna fiilor Bisericii noastre. Cu arhiereşti binecuvântări, GALACTION Episcopul Alexandrici şi Teleormanului
La Hramul Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul 23 septembrie 2001

Introducere

Ţinta creştinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfinţii Părinţi'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificaţia întrupării Logosului. Unind în Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărţire, firea dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru început, arătându-Se astfel ca Adam cel nou, şi, încă şi mai mult, a dus-o la desăvârşirea menită ei încă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4). El a dat astfel fiecărei persoane umane, unită" cu El prin Duhul Sfânt, în Biserică, care este trupul Său, puterea de a deveni dumnezeu prin har. În iconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumnezeirea omului şi aducerea în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor făpturilor create,1 lucrarea răscumpărătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, îndeosebi Patimile, răstignirea şi învierea Lui. constituie momentul esenţial şi culminant al mântuirii noastre; prin ea, DumnezeuOmul a scos firea omenească de sub tirania diavolului şi a duhurilor sale, a nimicit puterea păcatului şi a biruit moartea, desfiinţând astfel stavilele care, în urma păcatului strămoşesc, îl despărţeau pe om de Dumnezeu şi împiedicau unirea lui deplină cu Acesta. După cum remarca VI. Lossky,3 gândirea teologică apuseană a interpretat lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos în termeni, în esenţă, juridici. Înţelegerea mântuirii omului ca răscumpărare a lui îşi află, într-adevăr, temeiul în Sfintele Scripturi şi îndeosebi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Dar nu trebuie să uităm că, aşa cum arată acelaşi autor, „la Părinţi, ca şi în Scriptură, găsim mai multe imagini care exprimă taina mântuirii noastre săvârşită de De pildă: Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Prefaţă. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, I, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, X. 5-9, Sf. Vasile cel Mare, citat de Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări. XLIII. 48. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, XXV. Sf. Chiril al Alexandria, Unul este Hristos, SC 97. p. 328. Traducerea acestei lucrări se sprijină pe ostenelile admirabililor traducători ai Sfinţilor Părinţi, fără de care ea nici nu s-ar fi putut realiza. 1 Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mărturisitorul. A se vedea studiul nostru: La Divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris. 1996. p. 83-123. Cu privire la această temă, asa cum apare ea la predecesorii săi, a se vedea ibidem, p. 20-59. După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Paris. 1967, p. 95-108 <trad. rom., Bucureşti. 1998. p.91-104).

7

Terapeutica bolilor spirituale Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Păstorului celui bun, care este o imagine „bucolică" a lucrării Lui; cel tare, legal de Cel mai puternic decât el, care-i răpeşte armele şi-i nimiceşte stăpânirea - este o imagine războinică ce revine adesea la Părinţi şi în liturghie: Hristos biruind pe Satana, sfărâmând porţile iadului şi făcând din cruce stindardul biruinţei Sale. Aflăm, de asemenea, o imagine medicală, cea a firii omeneşti bolnave şi slăbănogite, tămăduită prin doctoria mântuirii; o alta, ca să zicem aşa, „diplomatică" - a iscusinţei dumnezeieşti care vădeşte şi pierde viclenia diavolului etc."4. Într-adevăr, „ imaginea folosită cel mai des, scoasă de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împrumutată din domeniul relaţiilor juridice", dar, „luată în acest sens particular, răscumpărarea ca imagine juridică a lucrării lui Hristos nu este decât una dintre alte multe imagini posibile"; şi „folosind cuvântul răscumpărare... ca termen generic pentru a desemna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, să nu uităm că această expresie juridică are un caracter figurat: Hristos este Răscumpărătorul, tot aşa cum este şi războinicul biruitor al morţii, şi aducător desăvârşit al jertfei etc.".5 Folosirea exclusivă a acestei imagini juridice şi înţelegerea ei în sensul strict îşi vădeşte de îndată limitele şi duce chiar, după cum a arătat mai ales Sfântul Grigorie de Nazianz,6 la inconsecvenţe de ordin teologic. Unul dintre ţelurile acestei cărţi este să dezvăluie locul esenţial pe care Tradiţia ortodoxă l-a atribuit imaginii numită de Lossky „medicală". Ea apare, într-adevăr, adeseori în învăţătura Sfinţilor Părinţi; o regăsim în aproape toate textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe, ca şi în slujbele Sfintelor Taine; sfintele sinoade au cuprins-o în canoanele lor şi, în fine, a fost primită de întreaga Tradiţie. Iar aceasta pentru că aşa cum ne vom strădui să arătăm, ea este o imagine cu totul potrivită pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel puţin egală cu cea oferită de imaginea răscumpărării. De altfel, ea are un solid temei scripturistic. Răscumpărătorul nostru este totodată şi Mântuitorul nostru; am fost, e drept, răscumpăraţi, dar am fost şi mântuiţi. Adeseori se uită că verbul σω£ω (a salva), folosit în mod frecvent în Noul Testament, înseamnă nu numai „a elibera" sau „a scăpa dintr-o primejdie", ci şi „a vindeca", iar cuvântul σωtεpiα (mântuire) desemnează nu numai eliberarea, ci şi vindecarea.7 Chiar numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuieşte'" (cf. Mt. 1. 21; Fapte4, 12), adică, altfel spus, „vindecă'". Iisus însusi Se arată pe Sine ca doctor (cf. Mt. 8, 16-17; 9, 12. Mc. 2, 17. Lc. 4, 18, 23). In acest fel, adesea, este vestit de prooroci (cf. Is. 53, 5; Ps. 102, 3), tot aşa Îl numesc Evangheliştii (cf. Mt. 8, 16-17); pilda Samarineaiuilui 4Cuvântări, XLV. 22. 5Loc/cit.,.. p. 94-95 (trad. rom.). 6 Cuvântăr, XLV. 22. 7 Acest dublu sens se regăseşte în limba coptă, iar în zilele noastre, în limba italiană, în care „la salute" înseamnă în acelaşi timp „salvare" şi „sănătate". 8

Introducere milostiv poate fi socotită, pe drept cuvânt, o reprezentare a lui Hristos ca doctor.8 Iar în timpul vieţii Sale pământeşti, mulţimile s-au îndreptat spre El ca spre un doctor.9 Parinţii, aproape în unanimitate, încă din primul veac creştin, L-au numit Doctor, însoţind acest titlu cu unele calificative, ca „mare", „ceresc", „cel mare" şi, în funcţie de context, precizând: „al trupurilor" ori „al sufletelor" sau, cel mai adesea, „al sufletelor şi al trupurilor", voind să arate astfel că El a venit ca să-1 vindece pe om în întregime. Numirea aceasta stă în centrul Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur şi se regăseşte în majoritatea formulelor sacramentale; ea apare cu constanţă în aproape toate slujbele bisericeşti ortodoxe şi în multe rugăciuni. Într-adevăr, Hristos vine şi Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o aduce El este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă. Părinţii şi întreaga Tradiţie, socotind starea adamică primordială ca starea de sănătate a omenirii, au văzut, fireşte, în păcătoşenia omenirii căzute în urma păcatului strămoşesc, o stare de boală, de multe feluri şi chipuri, care a cuprins întreaga fiinţă a omului. Această concepţie a lor are temei scripturistic (Is. I, 6. ler. 8, 22; 28, 8; Ps. 13, l; 142, 7), de care ei s-au folosit ca să arate, urmând proorocilor, neputinţa celor aflaţi sub Legea veche de a afla leacul unor rele atât de mari, strigătul de suferinţă al atâtor generaţii şi chemarea lui Dumnezeu în ajutor, şi, în sfârşit, răspunsul milostivirii lui Dumnezeu, adică întruparea Cuvântului. singurul Care, fiind Dumnezeu, putea să le aducă tămăduirea aşteptată. Astfel, opera mântuitoare a lui Dumnezeu-Omul se vădeşte, în fiecare moment al ei, o lucrare de tămăduire a întregii omeniri asumată în Persoana Sa şi de restaurare a ei în starea de sănătate spirituală pe care a cunoscut-o dintru început. Şi mai mult încă Hristos duce firea omenească astfel restaurată la desăvârşirea îndumnezeirii. Această mântuire şi vindecare a întregii umanităţi şi îndumnezeirea ei împlinite în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt dăruite prin Sfântul Duh fiecărui creştin care, în Taina Botezului, se uneşte cu Hristos, în Biserică. Dar la Botez ele nu sunt date decât ca potenţialitate; creştinul trebuie să-şi împroprieze darul Duhului, şi acesta este rostul vieţii duhovniceşti, ai nevoinţei şi ascezei. În Biserica Ortodoxă asceza nu are semnificaţia restrânsă care i s-a dat adesea în Apus, ci desemnează tot ceea ce trebuie să împlinească creştinul 8 Cf. Origen. Omilii la Evanghelia după Luca, XXXIV; Comentariu la Evanghelia după loan, XX. 28. 9 Cf. A. Harnack. Medichines aus der altesten Kirchengeschichete TU VIII, 4, Leipzig. 1892. p. 37-147. 9

pentru a beneficia cu adevărat de mântuirea adusă de Hristos. Marea Tradiţie ortodoxă priveşte lucrarea mântuirii ca o sinergie a harului dumnezeiesc

Premise antropologice Dumnezeu, toate virtuţile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul că omul poartă în el chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemne altceva decât că, de la început, firea omului a fost destinată să se împărtăşească de tot binele. (...) Se află deci în noi tot binele, toată virtutea, toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate gândi ca bun foarte”6. Sfântul Dorotei de Gaza ne învaţă, în acest sens, că: ,,La început, când a făcut Dumnezeu pe om (...) l-a împodobit cu toată virtutea".7 Şi, de asemenea. Sfântul Ioan Damaschinul spune că: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toată virtutea şi plin de tot binele".8 lar Sfântul Maxim, la fel, scrie că „virtuţile sunt sădite în suflet de la creaţie”9. Deci, prin însăşi natura sa, omul este virtuos: „Prin fire avem virtuţile, care ne-au fost dăruite de Dumnezeu, căci, făcându-l pe om, le-a sădit în el". „O dată cu firea, Dumnezeu ne-a dat şi virtuţile", spune Sfântul Dorotei de Gaza.10 „Virtutea este în suflet în chip firesc".11 „Virtuţile sum fireşti pentru om", scrie, de asemenea, Sfântul loan Damaschinul.12 Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucăt menirea acesteia este de a le pune în practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste virtuţi şi a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui ii revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. I, 28). Şi de aceea ei zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc şi trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la starea bărbatului desăvârşit",14 6 Despre facerea omului, IV. PG 44. 136 CD. Cf. ibidem.. 184 B. 7 Invăţături duhovniceşti, I. 1. 8 Dogmatica.II. 12. 9 Disputa cu Pyrrhus. PG 91. 309 C. Cf. Capete despre dragoste. III. 27. A se vedea, de asemenea, Sf. Antonie cel Mare, Scrisori. I. 1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice. gnostice şi practice III. 90. 1 ° Învăţăturii de suflet folositoare, XII. 134. , 11 Cuvinte despre nevoinţă. 83. 12 Dogmatica, III. 14. 13 A se vedea, de pildă, Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări II, 17. Evagrie. Capete gnostice. I. 39. 14 Cf Sf. Irineu, Demonstraţia propovăduirii apostolice. 12; Contra ereziilor, IV. 38. 1-2. Teofil al Antiohiei. Către Autolic, II. 25. Parafraza în 150 de capete a Sfântului Simeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteannl. 50. Sf. Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 257D.
16

Sănătatea primordială a omului Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii, majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemănării, potenţialitatea asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului, constă în deplinătatea chipului, potrivii firii sale în întregimea ei, şi ajungerea la desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne ca omul să o realizeze prin libera sa participate la harul îndumnezeitor. Sfântul Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele; „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră", spune: „Pe cel dintâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a doua, asemănarea, o dobândim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având chipul lui Dumnezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potenţă, dar se dobândeşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis: „Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră putere asemănarea cu Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrători acestei asemănări, pentru ca să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca acele tablouri ieşite din măna unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la lauda altcuiva decât noi. Căci. într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat este cu totul aidoma modelului, nu lăudăm portretul, ci-l admirăm pe pictorul care l-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, şi nu altul, să fiu cel lăudat, mi-a lăsat grija de a deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar ajung la asemănare devenind creştin”15 Sfântul Grigorie de Nazianz explică de o manieră asemănătoare necesitatea participării omului la dobândirea darului pe care Dumnezeu i l-a făcut; astfel, scrie el, „sufletul dobândeşte obiectul doririi sale ca răsplata" a virtuţii, când mintea şi raţiunea noastră se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudite din natură şi când chipul va fi ajuns la asemănarea cu modelul lui, de a cărui fierbinte dorinţă este stăpânit acum. Fiindcă şi faptul însuşi de a fi ele aduse la existenţă este culme a bunătăţii Dumnezeirii şi nu simplu ca dar al lui Dumnezeu. În aceasta constă desăvârşita Sa bunătate, că ne-a făcut stăpânitori ai binelui. Un bine care nu este numai o sămânţă încredinţată naturii, ci şi cultivării lui, care stă în puterea voinţei noastre".16 Părinţii, care disting între chip şi asemănare, pun virtuţile în legătură cu asemănarea,17 voind astfel să arate că acestea se fac vădite şi se dezvoltă în
15 Cuvântul I despre facerea omului, I, 16. 16Cuvântări, II 17. Poeme, I, II,9,90-91.

A sc vedea, de asemenea, Sf. Ioan Dumaschin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor. " De pildă: Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 12. Sf. Maxim Mărtuirisitorul, Capete despre' dragoste. III, 25; Cele 200 de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu şi icono17

Premise antropologice chip dinamic prin participarea activă şi conlucrarea constantă a omului cu harul îndumnezeitor al Sfintei Treimi. Totuşi, nu se poate stabili o corespondenţă între distincţia chip-asemănare şi distincţia natură-supranatură, în care asemănarea ar fi o supranatură adăugată, prin harul lui Dumnezeu, unei naturi care ar putea fi concepută ca independentă de ea şi care ar fi chipul. Potrivit Sfinţilor Părinţi, nu numai chipul aparţine în chip firesc omului, ci şi asemănarea: asemănarea cu Dumnezeu rezidă în însăşi natura omului şi în chiar faptul de a fi chip al lui Dumnezeu există putinţa atingerii desăvârşirii sale prin ajungerea la asemănare, şi omul a fost creat, s-o spunem încă o dată, având deja în chip natural această asemănare, în virtutea chipului. Asemănarea nu este ceva adăugat unei naturi care ar putea exista în chip firesc, independent de această asemănare, ci o sporire a naturii date în chip. Omul, prin chipul lui Dumnezeu aflat în el, este în chip natural într-un anume fel virtual desăvârşit,18 el este dotat în chip natural cu capacitate» de a realiza această virtualitate, de a fi asemenea lui Dumnezeu, căci acesta este scopul pentru care a fost creat, aceasta este menirea firească a naturii sale înseşi. Acesta este înţelesul poruncilor dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. 1, 28); „Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lev. 20, 26); „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48). Putem spune deci, într-un sens dinamic, că omul este în chip natural deiform.19 Pentru ca asemănarea cu Dumnezeu, dată potenţial şi sădită în chip, să fie dusă la desăvârşire trebuia ca Adam însuşi să voiască s-o împlinească deplin. Rod al conlucrării voinţei omeneşti cu harul lui Dumnezeu, ea nu putea fi decât o lucrare teantropică, înfăptuită de Dumnezeu şi de omul întors către El. Căci omul, în virtutea însăşi a desăvârşirii pe care Dumnezeu o voise pentru el şi pe care o întipărise în chipul Său din el, avea libertatea totală de a se uni cu Dumnezeu, dar şi, de asemenea. de a refuza să conlucreze cu Acesta pentru împlinirea scopului pentru care fusese creat.20 Dumnezeu îi dăduse totuşi omului o poruncă (Fac. 2, 1617), care să-1 ajute să se folosească bine de libertatea sa. Această libertate se manifestă în natura sa originară desăvârşită, în adevărata ei finalitate, atâta vreme cât ea conducea la alegerea permanentă şi unică a lui Dumnezeu. Prin această alegere, constant menţinută prin liberul său arbitru, Adam rămânea în binele pentru care fusese creat şi pe care şi-l apropria din ce în ce mai mult. În Starea aceasta primordială în care ducea la împlinire scopul pentru care fusese creat, Adam se ruga tot timpul la Dumnezeu, lăudându-L şi slăvinmia întrupării..., I, 13. Avva Dorotei, Învăţături de sufiet folositoare, XII, 134. SI. Nichita Stithatul. Cele 300 de capete despre făptluire, despre fire,. despre cunoştinţă, III. 8. 11. l8 Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XV, 19 Cf. V. Lossky. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. p. 96-97. M.Lot-Borodine, La deification de l`homme, Paris. 1970. p. 188-191. 20 Cf. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II, 12. 18

Avva Dorotei. 26 Sf loan Damaschin. pentru Adam „Dumnezeu. 11. 2. Atanasie eel Mare. XLV. 2. Părinţii vorbind în mod constant de dulceaţa. el se ridica prin făpturi la Creatorul lor25 şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el.XLV. ca într-o oglindă..23 el petrecea pururea în contemplarea lui Dumnezeu.24 Cunoscând prezenţa energiilor dumnezeieşti în cele create. care fusese făcut să le stăpânească. Sf. trăia în rai „viaţa cea adevărată. 31 Sf. 3. 3. II. I. Sf. 24 Cf. 30. Atanasie cel Mare. Avva Dorotei. 30. . 6. nu 21 Cf. l|. era casa lui". vorbind în fiecare zi cu Acesta. cit. Dogmatica. Învăţături de suflet folositoare. 28 Sf. 30. Ibidem. Atanasie cel Mare. Sf.. 22 Sf. 32. Care locuia în el. 1. Cuvânt împotriva elinilor. Ambigua. înveşmântat în harul dumnezeiesc. XXXVIII. Cuvânl împotriva elinilor.21 potrivit voii Acestuia. 30 Cuvânt împotriva elinilor. I. loc. a se vedea.ll). 27 Sf. 2. Tratat despre întruparea Cuvântului. 1. Ibidem.30 În această stare. de a uni lumea sensibilă cu cea inteligibilă. Sf. Adam fund unificat în sine şi aducând în el la unire toate celelalte făpturi. prin curăţia sa. Cuvânt împotriva elinilor.22 Având sădite în suflet cugetele cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu accstea. desfătarea.29 „Nefiind împiedicat de nimic în cunoaşterea lui Dumnezeu. 29 Cf. Maxim Mărturisitorul. I. Macarie Egipteanul.1/. scrie Sfântul Atanasie cel Mare.27 Vâzându-L pururea pe Dumnezeu în orice fiinţă. de asemenea. cea care este scopul firesc al adevăratei sale naturi. căci curăţia inimii sale îi îngăduia să-L contemple în ea. Dogmatica. de altfel.Sănătatea primordială a omului du-L neîncetat pe Creatorul său.28 El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faţă către faţă. toţi Părinţii ni-l arată pe primul om având relaţii de familiaritate cu Dumnezeu (nappnaia. Omilii duhovniceşti (Col. 11. I. Sf. Sf. loan Damaschin. chipul Tatălui. 25 Cf.7. 41. Cuvântări. II. Grigorie de Nyssa. în rai. 33 Cf. care-l făcea părtaş al însăşi prea fericitei vieţi dumnezeieşti. bucuria. Învăţături de suflet folositoare. cit. Grigorie de Nazianz. Sf. prin permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul. iar cartea Facerii nil arată.31 Astfel. 2. „unind pe cele create cu cele necreate şi arătându-le în unitatea şi identitatea lor". el contempla pururea.1. Ioan Damachin. cu toată libertatea. 30. 32 el vieţuia într-o permanentă şi deplină bucurie duhovnicească. făcându-se astfel mijlocitor „între Dumnezeu şi materie26 şi împlinind slujirea care-i fusese încredinţată de Dumnezeu.”34 adică cea pentru care fusese creat. 12. Marele cuvânt catehetic. Ibidem. 19 . rod al alipirii lui de Dumnezeu. de asemenea. loc. în sine însuşi. el Îl vedea. 11. loan Damaschin. spune Sfântul Atanasie. 30. Omul. Despre vederea lui Dumnezeu de către Adam. loan Damaschin. pe Dumnezeu Cuvântul". Cf. 23 Cf. 34 Tratat despre întruparea Cuvântului. Dogmatica. veselia şi fericirea de care se împărtăşea prin contemplarea lui Dumnezeu33.

ci în el era o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de întristare". III). Prin păcatul originar. de neîncetată legătură cu Dumnezeu. Avva Dorotei. nici a sufletului.Omul se afla odinioară. nici între om şi semenii săi. Omul ducea în rai o viaţă „neîntristată.. I I . XIV. care a încetat să-L mai oglindească pe Creatorul lui. trăind viaţa fericită şi lipsită de grijă"37. în stare de sănătate. Simeon Nonl Teolog. 44 Sf. 3. ”neavând a se teme înlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup. Cateheze. 1 . Grigorie de Nazianz.41 |. Învăţături de suflet folositoare. 38 . Cuvânt împotriva elinilor. Încetând să mai tindă cu toată fiinţa lui spre Dumnezeu şi să se mai deschidă cu toate puterile sale harului necreat. 395-445. Grigorie de Nazianz. Şi pentru că Adam nu s-a mai împărtăşit din Izvorul a toată desăvârşirea. 26. „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iraţională a pântecelui nu erau încă în el nicidecum. Pacea domnea în toţi şi în toate. Cuvânt minunat şi de suflet folositor. în care omul trăia potrivit naturii sale primordiale. şi soţie a l u i Adam. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. Sf. 36 35 20 . 37 Idem. 43 A se vedea. 38 Fericitul Augustin. Cateheze. mişcările sufletului aflându-se amestecate în noi ca nişte elemente. 10. IV. 42 Despre Rugăciunea domnească.. pe care începuse s-o înfăptuiască din chiar momentul creării sale. Cuvântări XXVI. 2.39 În rai omul avea „simţurile tefere şi nemişcate din starea lor firească”40 şi câtă vreme el stăruia în starea în care fusese creat. nedureroasă şi fără griji”. iar inima îi era pe deplin liniştită”. XXVI. Cuvântări. care este menirea lui cea adevărată. 39. Sf. XIII. de neşters. Tratat despre întruparea Cuvântului. 40 Isaia Pustnicul. XXV. nici a trupului. despre cunoaşterea lui Dumnezeu. de pildă.Premise antropologice exista atunci dezbinare. Şi astfel. şi în care ducea o viaţă cu totul normală pentru că se conforma adevăratei lui naturi şi adevăratei lui meniri. Origen. nici între făpturi. 5..36 „având harul Celui ce i l-a dat şi având şi puterea proprie a Cuvântului. Despre cetatea lui Dumnezeu. Macarie Egipteanul. în care omul nu cunoştea vreo formă de boală. 2. XXVI. Atanasie cel Mare. 150 de capete despre cunoştinţa naturală. Sf. exista în continuare în omul căzut. Adam a părăsit calea pe care îl aşezase Dumnezeu la crearea lui. 92-94." dar nu mai este scos la iveală şi luminat prin legătura omului cu Dumnezeu şi. 1 . Asceticonul. Sf. 4. Omilii la Cartea Facerii. Sf. St. neajungând la desăvârşire prin dobândirea asemănării. I. şi-a întunecat oglinda sufletului. ne apare astfel ca o stare de sănătate. Chipul lui Dumnezeu. omul s-a abătut de la ţelul care-i era hărăzit prin însăşi natura sa. el avea simţurile nevătămate. 39 Sf Simeon Noul Teolog. V. (Despre păzirea minţii) 41 Cf. s-a desfigurat44 şi s-a întune- Eva era. într-un chip cumpănit prin raţiunea virtuţii"42 Starea paradisiacă. nici în omul însuşi. 10. Omilii duhovniceşti (Col. Ioan Damaschin. despre viaţa morală şi despre făptiure. virtuţile i-au slăbit şi a pierdut asemănarea cu Dumnezeu. în acelaşi timp. Grigorie Palama.35 nici între om şi celelalte făpturi. şi aproapele lui.

întreaga sa perfecţiune originară. Tratat despre întruparea Cuvântului. 1. Omilii duhovniceşti (Col. desăvârşirea naturii umane unită în chip intim şi total cu Dumnezeu. Grigorie de Nyssa. Irineu. Hristos arată împlinirea făgăduinţei. Marcu Ascetul. 47 Cf. iar omul şi-a redobândit capacitatea de a ajunge la desăvârşirea pentru care fusese creat. Cf. arătându-i în chip limpede că natura sa este teantropică. 3) în care locuieşte trupeşte plinătatea Dumnezeirii (Col. în persoana lui Hristos. V. Sf. 56-58.Mântuitorul a fost cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi". Contra ereziilor. „Dumnezeu Se face om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu". ea n-a ajuns decât la „umbra bunurilor viitoare".10. 25. Adam n-a fost decât . 14). 1. Simeon Noul Teolog. devenit om. . 1.. păcatul l-a întunecat dintr-o dată. Îi face vădit că nu este om desăvârşit decât cel unit cu Dumnezeu . 15). prin iubirea lui Dumnezeu însuşi.. XXVI. datorită glasurilor inspirate ale proorocilor. 9.47 Prin dubla Sa natură de Dumnezeu-om.1. redă naturii umane. 4. nu mai ştie care este viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi. Atunci. Omul nu este cu adevărat om decât fiind dumnezeu. iar nu la „însuşi chipul lucrurilor" (Evr. în El omenirea căzută este chemată la înnoire şi la imitarea Lui (Rom. VI. s-a împlinit şi s-a descoperit tuturor destinul final al omenirii. 48 În Hristos. 5-9. fără a înceta să fie Dumnezeu. 2. 5). Chiar dacă ulterior omenirea a reuşit. Sf. Atanasie cel Mare. Marele cuvânt catehetic. Macarie Egipteanul. Sf. dusă la desăvârşire.45 În vreme ce înaintarea omului spre desăvârşire făcea strălucitor acest chip luminat de Duhul. 46 45 21 . 94. În El s-a realizat omul cel nou (Efes. omul a uitat care este adevărata sa natură. căci el nu şi-a împlinit acest destin. 48 Cf.şi că numai prin asemănarea cu Hristos omul poale realiza în el însuşi desăvârşirea teantropică. ducând-o la suprema desăvârşire. 5. 64. 27. Nicolae Cabasila. Grigorie de Nazianz. V. 8. să regăsească într-o oarecare măsură simţirea lui Dumnezeu. Astfel. 9). 2.chip al Celui ce avea să vină" (Rom. 4. VI. Discursuri etice. Dumnezeu însuşi Se arată omului ca normă a desăvârşirii şi a menirii sale. El descoperă sensul profund al creării omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: în natura Sa umană se manifestă natura dumnezeiască unită cu ea în mod nedespărţit şi neamestecat. X. 29) până la dobândirea asemănării. Sf. Hristos. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. Sf. prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divină. 111). Sf. Despre viaţa în Hristos. în persoana Fiului Său. 54. 46 Chip al lui Dumnezeu cel nevăzut (Col.pentru că. Despre viaţa în Hristos.) Numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurată în natura sa originară. Epistola către Nicolae Monahul. nu-şi mai cunoaşte adevăratul său destin. Poieme dogmatice. natura omenească s-a desăvârşit prin unirea cu natura dumnezeiască . „strălucirea slavei şi chipul fiinţei Sale" (Evr. 5. El a afătat că omul este destinat să fie om-dumnezeu.Sănătatea primordială a omului cat. spun Sfinţii Părinţi. Sf. in Hristos.

înainte de cădere. nici despărţindu-se. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui.621 AB. se vedea numai chipul modelului. 29). prin asemănarea cu Fiul. spune.. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. răsare din nou în Cel care este fără de păcat. El le-a arătat şi pe unul. Dar când S-a întrupat Cuvântul.nici confundându-se cu el. Chipul lui Dumnezeu din om. II).Spre această ţintă finală privind. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. dar lucrul acesta nu era vădit. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire. 23 . Cel după al cărui chip fusese el făcut. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. devenit om. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. căci încă nu era văzut Cuvântul. 1.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire. înainte de întemeierea lumii. mai înainte rânduindu-ne. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu. Acesta este scopul dumnezeiesc. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. să ne înfieze. şi pe cealaltă..55 În ceea ce priveşte omul. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale. Se arată Modelul însuşi. În Adam.. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. întunecat prin păcatul lui Adam. pentru ca. (.. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire.). Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire. prin Iisus Hristos" (Efes. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. PO 90. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul .. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3.4-5). E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. în Hristos. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales. 8. şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. în a Sa iubire.. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. Căci Acesta a dezvăluit. 60.

. însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei. 1. pentru ca. prin asemănarea cu Fiul. Căci Acesta a dezvăluit. înainte de întemeierea lumii. dar lucrul acesta nu era vădit. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său. nici despărţindu-se. făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea Lui. iar „pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. când se vor readuna în Dumnezeu cele făcute de El. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. (. 23 . Chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui Logosul lui Dumnezeu întrupat. la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul. El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -. şi anume aşa cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la desăvârşire..621 AB. prin Iisus Hristos" (Efes. restaurându-1 şi ducându-l la desăvârşire prin însăşi această unire.). Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat. înainte de cădere. „Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. PO 90. Chipul lui Dumnezeu din om. 8. care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. Acesta este cu adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale. în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul . ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. Dar când S-a întrupat Cuvântul.Spre această ţintă finală privind. şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. spune. şi pe cealaltă.4-5). Se arată Modelul însuşi. se vedea numai chipul modelului. În Adam. şi a restabilit 55 Răspunsuri către Talasie. 29). răsare din nou în Cel care este fără de păcat. căci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire. întunecat prin păcatul lui Adam. vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire.. aceste cuvinte sunt în duhul învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales. în Hristos.. Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Acesta este scopul dumnezeiesc. în a Sa iubire..nici confundându-se cu el. căci încă nu era văzut Cuvântul. devenit om. Referindu-se la această arătare strălucitoare a chipului şi asemănării. cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam. cu lotul actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu. II). mai înainte rânduindu-ne. ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui.55 În ceea ce priveşte omul. omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl.Sănătatea primordială a omului rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos. În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei omeneşti. gândit mai înainte de începutul lucrurilor (. 60. astfel ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3. El le-a arătat şi pe unul.) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu.. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor". să ne înfieze. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său. Cel după al cărui chip fusese el făcut.

rogu-te ! . cum scrie Cabasila.27) (Discursuri etice. el nici nu este om. în 56 57 Contra ereziilor. 877D. Qmilii la Calende. scrie Sfântul Grigorie Palama. asemenea Fiului lui Dumnezeu. căci nu există natură omenească desăvârşită decât prin unire cu natura dumnezeiască. am spune noi. 61 Sfântul Ioan Gură de Aur. 58 Venirea în trup a lui Hristos a arătat limpede omului că a-şi împlini fiinţa. spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. 62 Treade. 16. Fericirea a VIII-a. O. Corinteni. a fi una cu El şi a deveni dumnezeu în El59 Numai prin unirea cu Hristos omul ajunge la plenitudinea fiinţei sale. IV. desăvârşirea faptelor şi a întregii sale vieţi. 22). în haina Domnului. cu o sănătate deplină: „asemănarea cu Hristos (este) sănătatea şi desăvârşirea sufletului". 3. 58 Despre viaţa în Hristos. 4. Cf..62 În afara lui Hristos. este prin natura sa teantropic. o spunem din nou. desăvârşit. a trăi potrivit naturii sale. în Hristos v-aţi şi îmbăcat" (Gal. şi orice om o poate realiza prin câştigarea asemănării cu El. conformat naturii sale adevărate. PG 90.se fac şi ei dumnezei prin înfiere. atât în ce priveşte purtările în viaţă.2. În Hristos numai. Omilii la I. prin mijlocirea Cuvântului care era de acum văzut". cât şi în oricare alte privinţe". omul definit prin el însuşi. prin origine. 586-592). omul poate fi om cu adevărat şi în chip deplin. primordial şi ultim al existenţei. Numai devenind dumnezeu prin înfierea în Hristos. 3. de la creare şi prin însăşi această natură. îşi află integritatea şi integralitatea naturii lui. prin structura fiinţei sale şi prin scopul pentru care a fost creat o făptură hristologică şi teocentrică. Omul.56 În Hristos se descoperă pentru om arhetipul naturii sale adevărate. adică a trăi în chip desăvârşit înseamnă a se asemăna lui Hristos.V. 24 . Sfantul Grigorie de Nazianz.Premise antropologice asemănarea în mod tainic făcându-1 pe om întru totul asemănător Tatălui celui nevăzut. numai îndreptându-se spre Dumnezeu el devine cu adevărat om. în care Acesta a fost îmbrăcat mai înainte de zidirea lumii (In 17.43. II. 60 Tâlcuire la Tatăl nostru. 59 Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Cei ce s-au înviednicit să se unească cu El şi săL dobândească Cap al lor . iar dacă nu este om-dumnezeu potrivit asemănării cu Dumnezcu-omul. are loc „restaurarea firii". rămânând în stare de alienare. a-şi urma menirea. realizându-şi natura autentică în toate laturile ei. Pentru că omul este prin fire. om normal. după cum vom arăta în cele ce urmează.60 iar Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Prin Hristos s-a restaurat integritatea firii noastre". căci zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat. 61 numai alipindu-se cu totul de Hristos el poale fi om real (dvGpojnoi. cu o parte din el amputată. se află dincoace de natura sa. 1.57 El fiind „cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în Fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi. descoperă sensul autentic. 15. omul nu este cu adevărat şi deplin om. ceea ce s-a împlinit în Persoana lui Hristos. era menit să năzuiască. În Hristos. modelul spre care. IX. minune ! Căci Tatăl îl îmbracă în veşmântul dintâi (Lc.ia seama la cuvânt. 24). omul devine om întreg. după expresia Sfântului Grigorie de Nyssa) şi.

Pedagogul.Sănătatea primordială a omului mod independent de legătura sa cu Dumnezeu înscrisă în natura sa însăşi. în iubire. 1. primeau totdeauna în ei viaţa deplină a Domnului Iisus Hristos". Gal. 1. care încă nu şi-a actualizat deplin potenţialităţile naturii sale prin această asemănare. 29). adică: fiţi bărbaţi. de la El. Sf. "lO. iar astfel să se facă părtaş ai vieţii dumnezeieşti (2 Pt. ci ţinând adevărul. 5. lac. pentru ca „să nu mai fim copii (. 5.. 14. Sf. 13-14). Despre binefacerile morţii. ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom.. iar împlinirea acestei uniri este asemănată cu starea adultă.67 Omul dobândeşte asemănarea cu Hristos prin practicarea virtuţilor. Cel cu totul desăvârşit şi care era mai înainte de a se crea lumea. la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos". XIV. desfiinţând cele ale cugetului pruncesc şi înaintând spre desăvârşirea bărbătească (Efes. găsim această comparaţie la Sf. 4. 28. 1. 13-14. până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu. noi.. spune Clement Alexandrinul. „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte. Înaintarea în unirea cu Hristos este asemănată cu creşterea. I Cor. care am devenit făptură nouă. puterea de a spori în virtute. 12.. 66 Contra ereziilor. 111-116. 23. 8.. în acelaşi sens şi folosind aceeaşi imagine. XII. omul este chemat să ajungă desăvârşit. 4.63 Tot el îndeamnă: „Îmbărbătaţi-vă" (I Cor. I . în El şi prin El („fiţi desăvârşiţi". I . Cel singur bun şi cu totul minimat. 3. 4. 16. V. 12. după chipul şi asemănarea cu Hristos (Col. 14. cu starea copilăriei. 457. Clement Alexandrinul. Scrisori. Evr. Ambrozie al Milanului. că cel care doreşte să se unească cu Hristos „creşte în fiecare zi în vârstă duhovnicească. toate 63 64 68 După Vezi. primim asemănarea cu El". Sfântul Simeon Noul Teolog scrie. Mat. numită şi starea bărbatului. Care este capul .). 13). De asemenea. mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său.4). Apostolul Pavel vorbeşte despre „zidirea trupului lui Hristos. primim de la El. Astfel. Varsanufie şi Ioan. omul are sădile în însăşi natura sa. De aceea. nu există natură omenească pură: omul este om-dumnezeu sau nu este pur şi simplu.. Evr. cum am văzut.. 2.66 Sfântul Isaac Sirul spune că" „aşa făceau şi părinţii noştri din singurătate: ca să ajungă la acea desăvârşire şi asemănare. III. 20. 4. şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca sufletul nostru să se asemene cu El". sau a bărbatului desăvârşit.Hristos" (Efes. este o fiinţă neomenească. I. 67 Cf. la starea bărbatului desăvârşit. 65 Iar Sfântul Irineu spune: „Numai urmându-i faptele şi cuvintele avem părtăşie cu E1.". 11. 25 . 99. Cele 300 de capete . L2-15). tie asemenea. 17 68 Cuvinte despre nevoinţă. să creştem întru toate întru El. Cateheze.. . 48). şi prin aceasta. 2. încă de la creare.El este pentru noi icoană fără pată.. Nichila Stithatul. Sfânta Scriptură şi Tradiţia compară starea omului care n-a ajuns încă la asemănarea cu Hristos. 81. 4). I. 65 Pedagogul. pe măsura vârstei i se schimbă şi puterile şi lucrările fireşti şi se face mai viteaz şi mai tare.64 Astfel.

26 69 70 .Premise antropologice virtuţile. iar al lui este a le face sa crească până când vor ajunge la deptina lor desăvârşire. fiinţa virtuţilor. lucrând potrivit ipostasului ei specific. orice om care se împărtăşeşte de virtute printr-o deprindere neclintită se împărtăşeşte neîndoielnic de Dumnezeu. 4-38. 35. 3-14.). Iar străbătând acest drum devine dumnezeu. Părinţii şi întreaga Tradiţie a Bisericii văd Ambigua. însă lucrarea fiecăreia este totdeauna legată de a celorlalte în împlinirea voinţei comune. iar scopul. 5. nu încape îndoială ca fiinţa virtuţii din fiecare este Cuvântul (Raţiunea) cel unul al lui Dumnezeu. dar ele nu i-au fost date decât în germene. fiecare dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi contribuie într-un anume fel la împlinirea iconomiei dumnezeieşti. El fiind începătorul şi plinitorul oricărei virtuţi. Şi e vădit că acestea se spun despre El în înţelesul absolut. în aceasta constând realizarea asemănării cu Dumnezeu. fiind prin aceasta un vestitor nepervertit al lui Dumnezeu. 3-13. 4. Fiindcă s-a scris: «Care ni s-a făcut nouă de la Dumnezeu înţelepciune. 7 (f). PG 91. 3-6). I. ca unul ce a adăugat prin liberă alegere la binele natural al chipului asemănarea prin virtuţi. 11. după cum învaţă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Astfel. 12. 3. Efes. În Hristos ni se descoperă arhetipul virtuţii.2. prin liberă hotărâre. 2 Cor. Crearea omului (ca şi a lumii) le apare Sfinţilor Părinţi ca avându-şi originea în Sfatul veşnic al Prea Sfintei şi Celei de o fiinţă Treimi. „prin propria sa lucrare". Apoc. Dar în taina lui Hristos se descoperă şi se împlineşte taina iconomiei trinitare. Căci fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. 5. 9. 13. 10. Col.. 7. 16). 2. mai bine zis obârşia şi sfârşitul ca unul şi acelaşi lucru. I. Acest termen înseamnă. 6. care constitute chipul lui Dumnezeu din el. 30). dreptate. întrucât recunoscându-şi cauza sa. Ioan I. 2 Cor. 30). I. Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoperă şi se împlineşte în lume ca „taină a lui Hristos" (Efes. 3. I Cor. 11) pe care o împlineşte în chip ipostatic şi propriu (avcoxxxxx)70. obârşia. cu împreunălucrarea Sfântului Duh Care dă viaţă. Crearea omului şi îndumnezeirea lui se arată a fi lucrarea comună a Prea Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Treimi. Mat. Astfel. primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu. I Tim. 1. 13. Dar dacă-i aşa. I081C-I084A. 1. sfinţire şi mântuire» (1 Cor. întrucât de acolo a primit pe lângă existenţă şi binele prin fire după participare. 3. datorită urcuşului firesc spre cauza proprie şi intrării în intimitatea ei. I. Tit 3.59 Fiul lui Dumnezeu are în crearea şi îndumnezeirea omului un rol central şi specific.. 3. sfinţeşte şi conduce la desăvârşire (Fac. Fapte 2. Lc. iar obârşia una cu sfârşitul. 27. 4. ca unul care a cultivat sincer. 34. 2. ca fiind prin Sine însuşi înţelepciunea. 4.4. 26. străbate prin dispoziţie şi hotărâre liberă cu toată sârguinţa drumul de laudă ce-l duce spre ea. Fiul (Evr. din buna voire a Tatălui (Efes. sămânţa naturală a binelui şi a arătat sfârşitul ca fiind una cu obârşia. literal. 11. 4-6. dreptatea şi sfinţenia (. dacă scopul oricărui lucru se socoteşte că este obârşia şi sfârşitul lui. Vedem astfel că virtuţile sădite în natura omului la facere şi dezvoltate prin împărtăşirea de harul îndumnezeitor îşi iau fiinţa din virtuţile lui Hristos.

27. 18. Ibidem. I. 73 Sf Grigorie de Nazianz. 5. 42. 22. 1. în Tatăl. 33. în El. „Dacă omul a fost creat după chipul Fiului". Dumnezeirea fiind una după fiinţă. XLVI. 4. 27 . 36). Cel care le face văzute în chip ipostatic şi la care îi face părtaşi pe oamenii care cred în El. energiile. Despre unire şi deosebire. 1. In 14. 1. haruri. 13). „atunci el este după chipul lui Dumnezeu. 17. In 8. care. 6). harul.73 De aceea putem spune. că omul a fost creat „după chipul Duhului". Hristos ne uneşte cu Tatăl. virtuţi sau energii necreate. Evr. lumină sau slavă a Fiului. 7. M t . toată desăvârşirea şi toată virtutea pe care le primeşte omul prin participarea la Hristos îşi au izvorul în Tatăl: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este. căci în El strălucesc însuşirile Celei de o fiinţă Treimi. pentru ca să ni se potrivească pecetea înfierii"71 -. când Sfântului Duh. I Pt. Duhul adevărului (Is. 1-4. 5-6. 9). 2 Cor. virtuţi comune Persoanelor Sfintei Treimi (cf. în El. V. I.72 Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut" (Col. 6. I se dă adesea chiar numele lor. zice Sfântul Chiril al Alexandriei. când Fiului. 1. ne este cu atât mai mult de trebuinţă să ne facem după chipul Fiului. Şi în Hristos.. Duhul puterii. precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Lc. fiind numit: Duhul milostivirii. al temerii de Dumnezeu. arată energiile sau darurile Sfântului Duh. III). pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iac. Acestuia. Cuvântări. „pentru că trebuie să ne numim fii ai lui Dumnezeu. t. 19. Tot darul. Fiul şi Sfântul Duh".26. I1. 1-3. II). l . ed. Dar El ne uneşte de asemenea cu Sfântul Duh. 3.4. Duhul cunoştinţei.74 afirmaţie în care se regăseşte 71 72 Explication des dogmes. dar. Efes.Sănătatea primordială a omului în pluralul formulei „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Fac. 5. chemându-ne să fim „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. 1. Şi astfel Părinţii le numesc când lumină sau slavă a Tatălui. 2. Proorocul Isaia şi Apocalipsa vorbesc despre Duhul la plural: „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu" (Is. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că omul este creat după chipul Fiului lui Dumnezeu . Fiul. 14 etc. ca vistier şi dătător al acestor daruri. 2 Tim. după Sfinţii Părinţi. Omilii duhovniceşti (Col. 4. Sf Grigorie Palama. 3. vistierul şi dătătorul lor. 5. XLVI. De aceea Părinţii le atribuie acestea când Tatălui. scrie în continuare Sfântul Chiril. 61. Cf. ca izvor al lor. 17). 13. 14. 74 Omilii duhovniceşti (Col. omul a fost chemat să ajungă la chipul desăvârşit al Tatălui: „Fiţi desăvârşiţi. precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 6-7. prin întrupare. a fost de fapt creat după chipul Sfintei Treimi. Pusey. când harul Sfântului Duh. vrea să ne introducă în însăşi viaţa Prea Sfintei Treimi. 4). 11. Gal. când har. lumina. căci Iisus.căci. Tot acest Sfat este cel care a binevoit ca omul să fie făcut părtaş la viaţa veşnică şi preafericită a Sfintei Treimi. 1. Iar virtuţile (numite şi desăvârşiri. 558. ca Sfântul Macarie Egipteanul. 26) o expresie a caracterului trinitar al creării omului. strălucire a slavei şi chip al fiinţei Tatălui (Evr. 5-6. 12. Duhul înţelepciunii. 15). 1. Duhul slavei. 17. îl face cunoscut pe Tatăl (Mt. 3).). lucrări) prin care se dobândeşte această părtăşie sunt slava. „Fiţi milostivi. p. desăvârşirile. Apoc. XLI. 48). Astfel. 15.

să le desâvârşească. care sunt chipuri ale Duhului" Contra ereziilor. 85 Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii sale. făcându-l asemenea cu Hristos şi. Duhul împărtăşeşte fiecărui membru al Trupului lui Hristos plenitudinea Dumnezeirii.77 Potrivit voinţei Tatălui. izvorul sfinţeniei". Atribuirea virtuţilor sădite în om şi lui Hristos. 109).. 5. „cei ce sunt pe calea virtuţii se desăvârşesc". Sf. Astfel chipul şi asemănarea cu Dumnezeu din om au fost voite de Tatăl. iubirea şi toate celelalte daruri. 140). cu Tatăl. „El este sfinţenia noastră". XVI (col. iar a Duhului. omul şi toate lucrurile au fost create prin Fiul (In 1. 79 Ibidem. Cuvântul creează şi Duhul întăreşte. trebuie să trăiască Dumnezeu. Sf. care este şi voinţa Lor. Pentru ca Hristos să trăiască în el. 136). frumuseţea negrăită a Arhetipului".76 Astfel. ce altceva ar putea să însemne dacă nu „desăvârşirea în sfinţenie". şi Sfântului Duh ne arată că ele sunt energii comune celor Trei Persoane ale dumnezeieştii Treimi şi.82 Prin El. 2. 28 . 109). în Duhul: „Tatăl creează toate prin Cuvântul în Duhul. 82 Ibidem. 80 Ibidem. 29. IX (col. prin El. Vasile cel Mare Despre Sfântul Duh. 226. fiindcă unde este Cuvântul.cit. credinţa. III) 83 Despre Sfântul Duh. ştiinţa. raţiunea. 6. de asemenea: „Mintea noastră luminată de Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi contemplează pe Tatăl. XXXI. „în fericita contemplare a chipului. în Duhul. 109)..79 Hristos îl face pe omul care se întoarce spre El în stare să primească pe Duhul Sfânt.Premise antropologice învăţătura Sfântului Irineu75 şi a Părinţilor din vechime. Fiul şi Duhul Sfânt conlucrează în ducerea la împlinire a voinţei Tatălui. Vasile spune. mai mult. şi desăvârşite de Duhul. Iar „întărire". spune Sfantul Atanasie cel Mare. că. 85 75 Loc. acolo este şi Duhul. 81 Ibidem.1) 76 Ibidem. sfinţită şi desăvârşită de Duhul Sfânt în numele Tatălui. 136): „Domnul porunceşte. 11) şi toate virtuţile. „a pus în inima omului cerinţele virtuţii. judecata. IX (col. lucrarea Fiului este de a da făpturilor existenţa. 12. 3). dar este însufleţită. Chiril al Alexandriei. V. Şi cele create (de Tatăl) prin Cuvântul au tăria existenţei lor de la Cuvântul în Duhul". iar Duhul îl uneşte pe om cu Hristos. 84 Cuvântări. care văd pe Duhul cel Sfânt în suflarea de viaţă dată omului la crearea lui (Fac. în crearea şi îndumnezeirea omului. 77 Epistola către Serapion. Despre Sfânta Treime VII. săvârşite de Fiul. spune Sfântul Grigorie de Nazianz. Prin El omul ajunge în Hristos la asemănarea cu Dumnezeu80 căci prin El se dau şi se lucrează toate darurile (1 Cor. Lucrarea mântuitoare a lui Hristos s-a săvârşit cu împreună-lucrarea Duhului. ca şi cum L-ar vedea într-o oglindă" Epistole. adică să ajungă la asemănarea cu Hristos. şi prin El cu Tatăl. după cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Sfântul Irineu spune că Fiul şi Duhul sunt „mâinileTatălui".81 El este Cel care îi arată celui ce crede „chipul Celui nevăzut" şi.78 Astfel oricare virtute a omului se naşte de la Fiul. El este. 78 Sf. PG 36. XVI (col. XVI (col. IX (col. III. spune el. 83 El este Cel care îl îndumnezeieşte pe om84. 159 BC. 7).

Apostolul îi numeşte pe drept cuvânt „duhovniceşti". I. trebuie să devină pnevmatofor.1. V. el trebuie să trăiască potrivit Duhului. 6). IX. deci o parte a lui. cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. au pe Duhul pururi petrecând întru ei şi care îşi păstrează curăţia şi a sufletelor. scrie Clement Alexandrianul.88 şi „ipostasul nostru. atunci când le spune tesalonicenilor în prima sa epistolă către ei: „Dumnezeul păcii însuşi să vă sfinţească pe voi desăvârşit. Pentru ca omul să ajungă la desăvârşirea fiinţei lui în Hristos. tâlcuind cele zise de el. Numai îndeplinind aceasta. adevărata viaţă şi sănătatea deplină. 2. 42. având chipul lui Dumnezeu imprimat în el.26) şi numai vieţuind întru Duhul se uneşte cu Hristos prin împărtăşirea din virtuţile Lui. se supun Lui şi se arată întru toate vieţuind după raţiune. omul îşi împlineşte destinul.. dobândind astfel mântuirea. Sfântul Irineu spune aceasta cu toată claritatea: „Apostolul zice: înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi" (I Cor.) Sunt desăvârşiţi deci cei care.87 „Pe cei care primesc arvuna Duhului şi care. Duhul lipseşte din suflet. adică cel compus din suflet şi trup. Contra ereziilor. trăind potrivit adevăratei sale naturi: „Omul adevărat este omul duhovnicesc care este în noi". Se uneşte cu cel după chip. primind Duhul lui Dumnezeu. moştenitorul mântuirii.) Când Duhul Sfânt. este cel care. ci doar o parte a omului. Când. altfel el este mutilat. Pe aceştia Apostolul îi numeşte de asemenea „duhovniceşti". 6. căci îl numim duh.Sănătatea primordială a omului în el Duhul cel Sfânt. Îi numeşte „desăvârşiţi" pe cei care au primit Duhul lui Dumnezeu (.) Căci trupul nu este omul deplin. după modelul Lui. 29 . fugind de poftele trupului. amestecân-du-Se cu sufletul. să ducă o viaţă duhovnicească. nedesăvârşit şi ca şi mort. 86 Omul nu este om deplin şi nu trăieşte cu adevărat decât dacă trăieşte în Duhul. prin revărsarea harului Său se naşte omul duhovnicesc şi desăvârşit. fără de prihană. Numai vieţuind în Hristos creştinul primeşte Duhul Sfânt trimis de Tatăl în Numele Fiului (In 14. şi a trupurilor lor. ajunge 86 87 Stromate II. 88 Ibidem.. ca daruri ale Duhului. 2. şi duhul vostru. şi sufletul şi trupul să se păzească în întregime. omul acela rămânând cu totul firesc şi trupesc. căci „Duhul locuieşte în ei".. dar fără să dobândească asemănarea prin mijlocirea Duhului (. Omul a fost creat cu trup şi suflet şi a primit suflarea de viaţă. Nici duhul omului nu este omul întreg. va fi cu totul nedesăvârşit.. iar aceştia sunt duhovniceşti prin împărtăşire de Duhul (. începătorul şi plinitorul firii sale. iar nu om.).... întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (.. dimpotrivă. 8. a arătat care este omul desăvârşit şi duhovnicesc. Şi de aceea Apostolul. totodată. adică păstrează credinţa în Dumnezeu şi păzesc dreptatea faţă de aproapele". Asemănarea cu Hristos şi împărtăşirea Sfântului Duh se dobândesc împreună şi se condiţionează reciproc. căci nu este decât sufletul lui. nici el nu este omul deplin. Iar sufletul. Numai amestecul şi unirea tuturor acestora îl fac pe om întreg. pentru ca să primească Duhul şi să fie astfel cu totul înduhovnicit şi să trăiască în Duhul cu toată fiinţa lui.

98 Scrisori. 97 Despre suflet.. fiindcă alungă toată boala şi toată neputinţa sufletească. altfel spus.3.9. semn de sănătate. fiindcă numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevărat". este ajungerea la desăvârşirea fiinţei sale aşa cum a voit-o Dumnezeu. V.. iar unul ca acesta nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (. înnoindu-se după chipul lui Hristos în Duhul Sfânt. 93 Ibidem. 99 Apologeticul. pentru om sănătate înseamnă a se afla în toate privinţele în starea corespunzătoare deplinătăţii fiinţei sale sau. Or. ca dintr-o beţie. sau dintr-o boală oarecare.).96 Stă în firea omului să tindă spre Dumnezeu.91 „Şi prin acestea două este om şi viu: viu prin împărtăşirea de Duhul.I. 35. fac din inimile lor sălaş Duhului lui Dumnezeu. cum am spus-o. «duhovniceşti» şi «vii pentru Dumnezeu».94 tot astfel şi Sfântul Simeon Noul Teolog spune.VII. trupul pe care a pus stăpânire Duhul uită ce este. spune Sfântul Nichita Stithatul. dar în acelaşi sens. Se numeşte sănătate. dintr-un alt punct de vedere. Viaţa firească a omului este viaţa în Hristos. Ibidem. după cum spune Tertulian: „Sufletul.99 Împărtăşirea din viaţa cea preafericită a Sfintei Treimi este ţinta firească a 89 Ibidem.Premise antropologice om duhovnicesc". 91 Ibidem. aceia vor fi «curaţi». acolo omul este viu. lipsit de viaţă. din somn. prin credinţă. 90 30 .. De aceea Tertulian spune despre suflet că „este creştin prin natura lui".95 Potrivit Sfinţilor Părinţi.. 2. trupul este mort.97 Sfântul Antonie spune şi el: „Stă în firea omului ca întotdeauna să-L caute pe Dumnezeu şi să-I slujească". aceasta este starea lui normală. 9. Dar acolo unde este Duhul Tatălui. pentru că ei au Duhul Tatălui. 42. ca Unul care ne dăruieşte sănătatea sufletului". când îşi revine..93 După cum Sfântul Grigorie Palama spunea că sănătatea şi desăvârşirea sufletului o constituie asemănarea cu Hristos. 94 Triade. 90 „Cei care se tem de Dumnezeu şi aşteaptă venirea Fiului Său şi care. om prin substanţa trupului".92 ”Deci. II. I. fără Duhul lui Dumnezeu. sufletul şi duhul. „îşi are în chip firesc aplecarea proprie spre bunurile dumnezeieşti" şi „îi este propriu să dorească cele nemuritoare". îl cheamă pe Dumnezeu numai cu acest singur nume. recăpătându-şi sănătatea. pentru a dobândi calităţile Duhului şi a deveni după chipul Cuvântului lui Dumnezeu". că sănătatea sufletului este venirea şi prezenţa în el a Sfântului Duh: „Venind Acela. 6. Sufletul. XVII. 95 Discursuri etice. XVII. Care îl curăţeşte pe om şi-l ridică la viaţa lui Dumnezeu".98 Este firesc pentru suflet să se îndrepte spre cunoaşterea şi mărturisirea lui Dumnezeu. 96 Apologetica. 5. natura sa adevărată şi adevărata sa viaţă. 4..89 „Trei sunt cele din care cste alcătuit omul desăvârşit: trupul. într-o totală adecvare cu adevărata sa natură. 92 Ibidem.

102 „Dacă rămânem în starea naturală.. 12.100 Starea firească a omului este să fie în întregime unit cu Dumnezeu. scrie Avva Dorotei107 ca şi Sfântul Vasile cel Mare.. II. Aşa a fost Adam la crearea lui. 5 ) . ed. a duce o viaţă virtuoasă nu înseamnă pentru om altceva decât a trăi în conformitate cu propria sa natură. 10: „Răul este boală a sufletului care s-a lipsit de sănătarea lui cea după fire. după cum scrie Sfântul Vasile cel Mare: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (. cf. scrie Evagrie. 103 Dogmatica. lucrând corect şi după cuviinţă. 104 Cuvinte despre nevoinţă. 30.II. ele sunt toate practicate potrivit firii". fiii mei. ci încununarea ei cea firească". Regulile mari.101 Altfel spus. p. din tot sufletul tău. adică a-şi folosi toate capacităţile în scopul pentru care au fast create: să se îndrepte spre Dumnezeu şi să ajungă la asemănarea cu El. la trup. omul se foloseşte de ele aşa cum se cuvine. I. care spune: „Precum se raportează sănătatea. I. Virtutea este sănătatea sufletului cea după fire. de asemenea. 37. 106 Dialog. din tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Mc. suntem în virtute". potrivit naturii lor. 105 iar Ioan din Singurătate spune că atunci când omul îşi curăţeşte sufletul prin lucrarea virtuţilor „se aţine în rânduiala firii sale". 105 Învăţături de suflet folositoare. 64. care este virtutea".30. 6. pe care urmând-o îşi va regăsi adevărata sa fire.Sănătatea primordială a omului firii şi a vieţii omeneşti. 83.2. Mt 11. aşa se raportează 100 Loc. prin curăţire. Deut. Identitatea dintre starea firească starea lui Adam în rai şi a omului restaurat în Hristos . cu ajutorul poruncilor lui Hristos".106 Tot astfel Părinţii spun că adevărata sănătate a omului este această stare de virtute. 109 Capete gnostice.şi cea virtuoasă este în mod constant subliniată de Sfinţii Părinţi: „Oricât de numeroase ar fi virtuţile pe care le practicăm.II.) cu aceste puteri. Marea scrisoare către Melania cea bătrână. acestea nu sunt mai presus de firea noastră. iar Hristos a venit ca să-i aducă aminte omului rătăcit de cea dintâi poruncă şi cea mai mare: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta. Şi aceasta constituie virtuţile sale.103 Iar Sfântul Isaac Sirul spune şi el explicit că virtutea este starea firească a sufletului.) Iar definiţia virtuţii cerule de Dumnezeu este folosirea acestor daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. Vezi... 102 Marea scrisoare către Melania cea Bătrână. 1107 Învăţături de suflet folositoare. şi Sfântul Antonie cel Mare scrie cu privire la aceasta: „Iubirea ce v-o port mă face să-L rog pe Dumnezeu să vă facă să priviţi cele nevăzute ca moştenire a voastră. IX. Hausherr. XI. spune Sfântul Ioan Damaschin. 101 31 . 41. Cu adevărat. facem viaţa noastră virtuoasă prin sfinţenie (.104 Avva Dorotei arată tot aşa că prin virtuţi „se învredniceşte omul a se regăsi pe sine şi a reveni la ceea ce e după fire. pentru a ajunge să se unească cu El prin mijlocirea lor. 108 Omilii la Hexaemeron. Este vădit că numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacităţile sale. potrivit poruncii Lui". 10.. 4: „Virtutea este sănătatea sufletului". cit.108 Evagrie109 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul..

spune Stântul Simeon Noul Teolog. 15.. spune Sfântul Vasile cel Mare. 115 Cuvânt de îndemn către elini (Prorepticul). 46. omul ajunge la cunoaştere. 118 Capete gnostice . sufletul lui în întregime îşi dobândesc sănătatea deplină. pe care Părinţii o numesc „contemplaţie naturală" (xxxxxxxx xxxxxxx). mai bine zis. la minte". adică a iubirii de aproapele. această contemplare este cea a raţiunilor (XXXXX) duhovniceşti ale făpturilor.. II.112 Numai prin practicarea virtuţilor. prin această „vedere" a lui Dumnezeu în lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit. pentru că prin această cunoaştere sau. scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul. la contemplarea cea duhovnicească în care nu numai spiritul său. „a fost zidit ca văzător al zidirii văzute şi pentru a fi introdus în cea cunoscută cu mintea”114 Clement al Alexandriei spune despre om că este „cu adevărat sad ceresc". Numai prin cunoaşterea/contemplare a lui Dumnezeu însuşi.117 „Atunci când firea cugetătoare va ajunge la contemplare. care îi este cu totul potrivită. prin ea. Sf. Loc. Triade.111 Am putea spune chiar că virtutea este mult mai folositoare sufletului decât este sănătatea pentru trup. „Precum se raportează sănătatea. ajunge omul la gradul înalt de desăvârşire la care este chemat prin natura sa. „virtuţile sunt mai proprii sufletului decât trupului sănătatea". 3. de asemenea. ea nu este decât o cunoaştere indirectă a lui Dumnezeu.115 şi că „a fost făcut pentru contemplarea cerului". Grigorie Palama. X. la trup (. Chiar dacă ea dă omului o adevărată cunoaştere a făpturilor şi.Premise antropologice virtutea. 46. la fel. 100. Cele 225 de capete teologice şi practice. mintea omului şi. IV. IV. Căci omul. spune că „sănătatea sufletului este cunoştinţa”.l20 Pe prima ei treaptă. 116 Ibidem. I.. 15. 111 Capete despre dragoste.) tot aşa se raportează cunoştinţa. 110 112 113 114 Cf. 3. înfrânare şi petrecerea cea după minte. atunci toate puterile vor fi sănătoase".110 Tot la fel spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Virtutea este în mod firesc sănătatea sufletului". la suflet"... II. cit.119 Sfântul Talasie. 119 Ibidem. şi în special a celei care este încununarea lor. 120 Despre dragoste. căci. care este un dar al lui Dumnezeu şi care se săvârşeşte prin harul Sfântului Duh. mai ales. 118 care. 32 . 83.. 2. îl ridică prin ea la Făcătorul lor..116 Şi numai într-o asemenca lucrare. care este lucrarea ei. consideră cunoaşterea duhovnicească drept „sănătatea sufletului". ci şi toate celelalte facultăţi ale sale113 lucrează potrivit scopului naturii sale. 117 Capete despre dragoste. II.. spune Evagrie. 3. Cuvânt despre nevoinţă.

cit.7 „O dată încercat. Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul liber. Dogmatica. loc. I. l-a înzestrat cu o libertate absolută. rămânea să fie realizată prin voia liberă a lui Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiască. 8 Cuvântări. 3 Ibidem. Vasile cel Mare. omul n-ar fi avut nici un merit". 5 Sf. Dumnezeu voind ca omul să fie desăvârşit. 4 IOC. Poeme I.4 Existenţa unei libertăţi absolute pentru om şi voia lui Dumnezeu ca omului „să-i revină răsplata pentru strădania sa"5 şi „să nu fie altul lăudat pentru roada asemănării"16 implică necesitatea ispitirii omului. spune Sfântul Ioan Damaschin. trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe voinţa proprie. el n-ar fi fost în mod real virtuos. Grigorie de Nyssa scrie. V). 33 . Cf. 16. ceea ce a constituit o ispită permanentă pentru primul om. 7 Loc.2 Cauza cea dintâi a bolilor. 9. cit. în acelaşi sens: „Cel care a fost zidit întru totul asemenea lui Dumnezeu. „să părăsească binele şi să meargă spre rău. fără să fie ispitit şi încercat. II. îndumnezeirea apărând ca singura cale posibilă. alegerea lui Dumnezeu de către om dobândind astfel forţă şi valoare.1 Şarpele a fost cel care i-a descoperit această cale diferită. Păcatul strămoşesc Asemănarea cu Dumnezeu. II.3 Dacă realizarea asemănării i-ar fi fost dată spre lucrare omului fără posibilitatea unei alte alegeri. Omilii despre facerea omului. ca omul să fie mai întâi ispitit. Sf. „nu este virtute ceea ce se face silit". II. pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie răsplata unor strădanii virtuoase" (Marele cuvânt catehetic. Vasile cel Mare. atunci când l-a creat după chipul Său. care-i permitea să participe la propria îndumnezeire2 şi să dobândească în Dumnezeu asemănarea cu E1. Fără putinţa de a înfăptui răul. Ioan Damaschin. fiindcă.8 1 2 Sf. 17. „Trebuia deci. Sf. Cf. şi deci ca necesară şi impusă prin însăşi natura lui. Dar prin chiar libertatea sa. şi nu doar ca dar al lui Dumnezeu". 6 Ibidem. scrie Sfântul Grigorie de Nazianz. Adam putea să urmeze o altă cale. surfletul dobăndeşte cele nădăjduite ca plată a strădaniilor sale virtuoase. deşi deja dată în chip. 12. cit. separându-se de Dumnezeu prin libera lui alegere". Această ispită avea rolul de a-i pune mereu la încercare voinţa. după cum spune Sfântul Ioan Damaschin.

2. iar acesta nu se putea în nici un fel atinge de creaţie. 11 Diavolul le-a spus lui primilor oameni: „veţi fi ca Dumnezeu" (Cf. Despre Botez. Irineu.16 lar la Sfântul Grigorie Palama citim: „După acea greşeală dintâi săvârşită în raiul lui 9 10 11 Cf.90. Despre feciorie. Macarie Egipteanul. Sf. a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi. Sf. În rai. de pildă. Macarie Egipteanul. I.. ci numai a posibilităţii lui. şi moartea de îndată a sufletului său. V. Sf. Grigorie Palama. 3.13 Afirmarea absolutei sale autonomii şi a voinţei de a se lipsi de Dumnezeu şi de a-I lua locul. Sf. ca o fiară sălbatică şi neîmblânzită. 1. sau de a se înălţa înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia negarea. îndepărtându-se de Dumnezeu. II). Dogmatica. Participarea lui Adam la viaţa dumnezeiască presupunea. 20. Omilii duhovniceşti (Col. Fac 3. nu veţi muri !" (Fac. aşa cum am arătat. în starea sa firească.care fusese creat ca putând fi nestricăcios -. În rai. Dumnezeu le spusese lui Adam şi Evei: „din rodul pomului celui din mijlocul raiului să nu mâncaţi din el. Omilii la statui. XII. Omilii duhovniceşti (Col. I. distrugând viaţa omenească". atâta vreme cât Adam rămânea stăpânitorul ei (cf. şarpele. Sf. Ioan Damaschin. II. II. 51.Premise antropologice Toţi Părinţii insistă asupra faptului că Adam a fost creat de Dumnezeu cu totul bun. iar nu ca principiu al lui. 3. Macarie Egipteanul. 5). Adam. neputând face altceva decât să-l ispitească. Urmările nefaste ale păcatului vădesc minciuna şi înşelătoria diavolului: despărţindu-se de Izvorul a tot ce înseamnă viaţă. II). conlucrarea voinţei lui libere. 22. dar nici nu cunoştea răul. 1. respingerea lui Dumnezeu. să fie dumnezei fără Dumnezeu. 2. Şarpele le-a propus oameni lor să devină „ca Dumnezeu" ((xxxxx). 15 Cf. 60. Ioan Gură de Aur. Capete fizice. III. ca să nu muriţi" (Fac. cunoaşterea însăşi a răului apare ca urmare a păcatului (Fac. Cf. Sf. Sf. Omilii.. Grigorie de Nyssa. Fac. 4). 4 13 Cf. Ioan Damaschin. Sf. 7. 16 Op. dimpotrivă. ispitirea lui rămânând fără nici o urmare atâta vreme cât omul refuza să i se supună. XIII. 86. şi în aceasta constă ispita. s-a lipsit de harl4. şi în aceasta constă păcatul său. Cf. Parafrază în 150 de capete la. 3. adică alţi dumnezei. cedând amăgirilor Celui Rău.cit. răul nu exista decât în şarpe. ispita dându-i nu cunoaşterea răului în sine. Contra ereziilor. care era pentru el adevărata viaţă a naturii sale. Simeon Noul Teolog. 14 Cf. 3). . Sf. teologice. 11: 16. 37. 22). 3. Parafrază în 150 de capete la. 5. Sf. Macarie Egipteanul. etice şi practice..12 Căci Adam fusese într-adevăr destinat să devină dumnezeu. omul se prăbuşeşte în moarte: moartea trupului său . scrie Sfântul Ioan Damaschin. IV. Omilii duhovniceşti (Col. Discursuri etice. Discursuri etice. încarnare a lui Satan. Sf. XI. în El şi prin El. III).. XII. independent de Dumnezeu. 34 Dogmatica.15 „Prin păcat. 3. Marcu Ascetul. 30: Sf. le-a spus: „nu.. nici să vă atingeţi de el. să se autoîndumnezeiască. Simeon Noul Teolog. XI. 28-30). care avea să survină ulterior. 32.'° tot aşa el nu avea nici o putere asupra primului om.. 12 Cf. dar prin participare la Dumnezeu însuşi. a intrat moartea în lume. 36. omul trăia în întregime întru Bine: 9 nu numai că nu făcea nimic rău.

prin călcarea poruncii.sau. 16. şi-si perverteşte astfel toate facultăţile.20 Iar apoi. aflându-se în el capacitatea prin care putea să-şi ducă în chip neabătut paşii spre Dumnezeu. scrie Dionisie Areopagitul.18 Iar din această despărţire i-au venit omului toate relele: căci s-a lipsit astfel de bunurile dumnezeieşti de care se împărtăşise şi pe care prin fire le avea în chip desăvârşit. altfel spus. au căzut în cea mai rea neorânduială. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. Dar dacă se îndepărtează. 20. iar noi am fost supuşi. I. 18 17 VI. Omilii. s-a ivit păcatul. sunt cu adevărat bune foarte.17 Depărtându-se de Principiul fiinţei sale şi a tot ce fiinţează. înainte de moartea trupească. orice abatere a facultăţilor sale de la scopul lor firesc. teologice. Tratat despre întruparea Cuvântului. 19 Depărânduse de Dumnezeu. omul se depărtează de natura sa autentică şi de adevărata sa menire. în locul a ceea ce bun şi există. scrie Sfântul Ioan Damaschin. Cf.. aşa cum s-au făcut. întreaga sa fiinţă.IV. cu toate că e parte a lui Dumnezeu pentru raţiunea virtuţii aflătoare în el. spre care şi pentru care a fost făcut. 21 Ambigua. Şi se spune în înţelesul propriu că s-a rostogolit în rău. El se află într-un vagabondaj nestatornic şi într-o neorânduială cumplită a sufletului şi a trupului. Rău şi păcat este orice îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de devenirea sa dumnezeiască -îndumezeirea la care este chemat prin natura sa . care este despărţirea sufletului de Dumnezeu". în baza cauzei sale. cu drept cuvânt se zice că a căzut de sus. părăseşte obârşia sa şi se lasă dus în chip nesocotit (neraţional . întrucât mi s-a mişcat spre obârşia şi cauza proprie.Cauza cea dintâi a bolilor Dumnezeu. Răul şi păcatul sunt întotdeauna definite de Sfinţii Părinţi prin raportare la natura firească a omului. la datoria sa de a fi teantropic. oamenii s-au golit şi de existenţă” spune Sfântul Atanasie cel Mare. negându-L şi nerecunoscându-L. sunt bune foarte. în chip firesc îndreptate spre Dumnezeu. cit. 97. omul cade în nefiinţă: „golindu-se de gândul la Dumnezeu şi întorcându-se spre cele ce nu sunt . PG 91. 4. prin povârnirea de bunăvoie spre rău. 19 Op. în chip voluntar. 7. care este asemănarea cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. abătând de la adevărata lor ţintă năzuinţele cele bune sădite în firea sa. Despre viaţa în Hristos. care nu şi-au mai respectat condiţia firească de alipire la Dumnezeu.. ca şi trupul său. sufletul. ajung în rău". 36. a ales de bunăvoie ceea ce e rău şi nu există.căci cele rele sunt cele ce nu sunt. 35 . Nicolae Cabasila. „toate câte a făcut Dumnezeu. Care este.xxxxxxxxx) spre nimic. „Răul. ca unul ce s-a despărţit pe sine de cauza sa ce rămâne totdeauna nerătăcită şi constantă. o dată ce s-au despărţit Dumnezeu.etice şi practice. Sf. iar cele bune sunt cele ce sunt -.. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată astfel în ce constă căderea omului: „Cel ce. 20 Cf. fiindcă. 1084D-I085A. Într-adevăr. Dacă rămân aşa cum au fost zidite. 51. care a încetat să se îndrepte spre scopul ei firesc. după care. Capete fizice. morţii celei sufleteşti. 1.

II). 29 Cuvânt împotriva elinilor. 2. citim la Sfântul Ioan Damaschin. „Râul nu este altceva decât lipsa binelui şi o abatere de la starea conformă firii la una contrară firii". sunt cu adevărat bune foarte.24 Despărţindu-l pe om de Dumnezeu. Prolog. a spune că prin păcat omul ajunge într-o stare contrară firii este totuna cu a spune că. contrar cauzei. 35. XV. contrar voirii. îndepărtându-se de Dumnezeu. 1). 25 Dogmatica. IV. 28 Omilii duhovniceşti (Col. după cum spune Sfântul Clement al Alexandriei. după care se doresc în mod firesc toate". Căci răutatea (. trăieşte în afara a ceea ce el este în mod fundamental. cade chiar într-o stare Despre Numirile dumnezeişti. Dar când una dintre făpturi s-a revoltat şi n-a ascultat de Făcător. V. ajung în rău. care este păcatul". omul trăieşte într-o stare de înstrăinare. de la starea conformă naturii şi dacă vin la o stare contra naturii. adică în păcat" (Învăţături de suflet folositoare. Potrivit firii lor. 1. 26 Ibidem. sunt bune foarte. depărtându-se de Dumnezeu. lepădarea de El „ne-a făcut potrivnici firii" (alienavit nos contra naturam).. contrar firii. aşa cum s-au făcut. omul se lipseşte de starea dumnezeiască care-i fusese hărăzită şi..27 Sfântul Macarie Egipteanul vorbeşte tot despre înstrăinare. Altfel spus.29 Tot astfel. Capete despre dragoste. spune Sfântul Maxim. şi altceva nimic (. I. se prăbuşeşte în starea omenească. căzut în păcat. 8. notează el în continuarea acestei idei. a format în ea însăşi râul. înseamnă răul.) este abaterea de bunăvoie de la starea conformă firii la una contrară firii. uitând că este după chipul lui Dumnezeu şi nemaivăzând Cuvântul cu care se cuvenea să se asemene. într-un fel străin de adevărata sa condiţie. IX. 24 Răspunsuri către Talasie. 20.. contrar principiului (începutului).. gândeşte şi acţionează cu totul dimpotrivă. ci în legătură cu mişcarea lor greşită şi neraţională".) este pe lângă sufletul propriu-zis ca un al doilea suflet". Cf. este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor) sădite în fire de la scopul lor. păcatul îl aduce într-o stare contra naturii şi-l privează de existenţă şi de bine. Dacă rămân aşa cum au fost zidite.Premise antropologice e contrar scopului.. nu trăieşte viaţa pentru care este făcut. scrie: „(Omul) a căzut din starea cea după fire şi a ajuns în cea contrară firii. chiar dacă se exprimă în alt fel: „De când a călcat Adam porunca (. IV. 14. 27 Contra ereziilor. la fel. iar această stare. scrie Sfântul Irineu. contrar substanţei (ipostasului)". în chip voluntar. toate sunt roabe şi supuse Creatorului. Cuvânt împotriva elinilor. Sf. contrar normei. 28 Iar Sfântul Atanasie arată că sufletul omenesc. 4. de asemenea. 83. II. 30.. Atanasie cel Mare. 253B. PG 90. I.23 „Voi spune că răul. „Căci. Avva Dorotei.22 „Răul nu se contemplă" ca stând în legătură cu fiinţa făpturilor.26 Astfel. 23 22 36 . 32. Vezi. fiind noi ai lui Dumnezeu prin fire". 30 Cuvânt de îndemn către elini. IV. el se depărtează de sine însuşi. Dar dacă se îndepărteză. 24 „Toate câte a făcut Dumnezeu.) Iar scop numesc Cauza celor ce sunt.30 De fapt. contrar ţintei. „ajunge în afară de sine". pentru om.

prin îndeletnicirile cele rele. III).. Sfântul Irineu spune: „Când sufletului îi lipseşte Duhul Sfânt. căci. Sf. Cateheze. 36 Contra ereziilor. 418-419. Sf. nemaiprimind adevărata lor viaţa . căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot chipul. în această privinţă: „Omul desăvârşit este compus din acestea trei: trupul.ceea ce este o simplă figură de stil. 34 Cf. închisă. a rămas numai om firesc (1 Cor. Rom. 13. mor spiritual. omul va trăi într-o lume mărginită. prin care toate facultăţile lui erau luminate şi însufleţite. I. adică lipsit de dimensiunea esenţială a fiinţei sale. Maxim Mărturisitorul. Dogmatica II. V. XLV. A se vedea. Sf. având o existenţă restrânsă la dimensiunea fiinţei sale căzute. PG 90. Au fost afectate astfel însăşi structura fiinţei sale şi buna rânduială a facultăţilor sale. De aceea Sfinţii Părinţi compară adesea starea omului căzut cu cea a animalelor. 48. de pildă.36 De acum înainte. 11. XIII. 1. Parafrază la. şi prin creşterea în Dumnezeu. Capete despre iubire.. mutând raţiunea cea după fire în ceea ce e contrar firii". omul se trezeşte dintr-o dată redus la o parte infimă din ceea ce fusese. Macarie Egipteanul.Sf. 14. Nichita Stithatul. 253CD. 37. Ioan Damaschin. s-a chircit" şi a intrat într-o stare de toropeală (Is. în realitate. Sf. XXVIII. 48. 67-68. fiind om-dumnezeu în Duhul.) Cei care nu-L au pe Acesta. 13). strâmtă şi. pe care le-o împărtăşea Duhul Sfânt -. este nedesăvârşit". 5. Omilia a VIII-a. Sf.. s-a întunecat35 şi s-a făcut ca mort. el a devenit om nedeplin. el rămânând doar o sutime sau o miime om . care-l făceau om întreg. rămânând cu adevărat doar firesc şi trupesc. după asemănarea firii necuvântătoare.33 Întorcându-şi duhul de la Dumnezeu. Sfântul Irineu spune.cea dumnezeiască. Pentru aceasta Domnul îi numeşte „morţi": „Lasă morţii Vezi. luda 19) şi trupesc.Cauza cea dintâi a bolilor subumană. Astfel omul ajunge să-şi uite cu total rostul său duhovnicesc. omul nu poate fi cu adevărat om decât în Dumnezeu. 33 Răspunsuri câtre Talasie. adică Duhul (. asemenea lui Hristos. omul a pierdut infinitul. Sufletul şi trupul lui. Despre feciorie. Din om întreg cum fusese – duhovnicesc. II). firesc şi trupesc -. 32 Tâlcuire la Cântarea cântărilor.34. Sf. II. s-a sălbăticit.. Oricum. Care mântuieşte şi zideşte spre viaţă. Unul mântuieşte şi dă chip. Ibidem. Macarie Egipteanul. la fel. Discursuri etice. făcându-se. 21: „Alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor". Grigorie de Nyssa. îmbrăcând condiţia omului căzut. 31 Sfântul Grigorie de Nyssa. 3. Simeon Noul Teolog. VIII. 2. Ps. 8). spre pildă. Macarie Egipteanul. aceştia pe drept cuvânt vor fi numiţi „trup şi sânge". leu şi pardos". 52. căci. Sf. folosindu-şi numai o parte dintre posibilităţile sale. acesta a fost lipsit de viaţa dumnezeiască. Prolog. Omilii duhovniceşti (Col. 10. lucrând. aşa cum am văzut. 6. 29. 35 Cf. sufletul şi Duhul. 10. umanul autentic nu există decât în divinouman. de asemenea. Iar fără acesta. IV. Despre suflet. căci n-au Duhul lui Dumnezeu în ei. căpătau sens şi coeziune. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul „«s-a asemănat dobitoacelor celor fără de minte» (Ps. 37 31 . 1-5. ba le-a şi întrecut în iraţionalitate.32 Şi. Omilii duhovniceşti (Col. aparent. spune: „După ce a lepădat omul chipul dumnezeiesc. omul.

nu-l puteau atinge. Despiuliiea dc Dumnezeii înseamnă pîcnlcrea luturor bunurilor care nc via de la El. aceastâ pedeapsfi consta în pierderea centrului spiritual al fiinţei sale. deci. 7. 17. 111). aceştia nu mai au ta îndemână toatc puterile fireşti. Clement Alexaiuliimil. '' Ihulrnu '' Sf Irineu prccizeaz. ^8 11 . După cum spune Psalmisnd. 3. Despre mourtcii duhovnicească înţclciisiî Cfl unnar© a păcalului. 69. ele au apărut ca urmare a păcatului şi sunt pedepse ale lui. I. an pierdul toaie accsiea şi au cflzut ei înşişi sub pedeapsâ. s-au lepfida! de Dumnezeu. La fel descrie Sfântul Simeon Noul Tcolog condiţia omului câzut.. de asemenea. .ându-i astfel. Simeon Noul Tcolog. 44. în zdnincinarea suflendui. I. 60).i văd şi surzi cu adevarat care cred câ aud. rătacima şi stricarea tuturor facultăţilor sale. spune Sfân-lul Maxim Mârmrisiiorul. Pedeapsa n-a fost daiă de Dumne-zeu. Cătr* Autolii. ea decurge în mod firesc şi necesar din cădere. ci pedeapsa umiează din aceea ci s-au lipsit dc toi btnele'" [Cpntnt greziibr. îiiiiineric.1: . Numai cei cu adevfirai vii. omul cSzut. cugetă ca nişte nebuni lipsiţi de eunoşiinţa şi due o viaţft de cadavre. 16-19).Premise tmlropulogice să-şi îngroape morţii lor" (Lc 9. El nu face decâl s3 le spună dinaime care vor fi ele. 2: XIII. XVIII. V." Sfântul Grigorie Palama ajunge la aceeaşi concluzie Fn ceea co priveş-te urmurile pâcatului: „După cum păn'isirea trupului de către suflet şi despăr-ţiiea sa de el este moartea trupului. în starea de boală şi de suferinţă pe care au creat-o toatc acestea.1. Cei care. XXIV."î "/mne. sil priveşti fără să vezi şi să asculţi fară sS auzi cu adevăraf . Oirrilii litthorwceşii (Col. Diseumiri elfce. Sf. gem si îi plâng. într-un cuvânt. tot aşa părăsirea sufletului de către Dumnezeu şt despărţirea S:i de el cste moarte a sufleîului". Demonsiixtfia aropOvââMitU a/fos/olice. Sf Irineu. vietuind în chip contrar ei. asa cum o vede eel ce are discernământ duhovnicesc. 4 " Cf. 111). despftrţirea dc Dumnezcu înseamnâ inoarte. u se vedea. Macaric Egipteanul. orbi cărora li se pare c. dar ne-cunoscută de cei ce-o ptftimesc: „Morţii nu se pot nici vedea între ei. 1. 39-73. Mncurie Egipteanul. I. Teofil ul Anliohici. atâta vreme cât vieţuia în conformitatc cu această natură. 214-231. care cred că trăiesc $i chiar se mişcă. 27. 41 Cf. şî nu EI este Cei care le aduce asupra lor. în principal. „Firea. vă?.w Prin păcat. nenorocirile si necazurile. * Om'tlii. II. omul a câzut în toate relele. l S). Xf. omul „groapa a săpat şi a adâncit-o şi va cădea in groapa pe care a Ricut-o" (Ps.-"' Astfel.41 pierderea puterilor primite la început. trăiesc. asa le-au fost Ihidvm. Cf. Onrilii duhmmicesti (Col. Magopsu!. 25. cfci esie cu putinţă să traiesli fără să ai vk$| în tine. căci nu-L au pe Duhul de viaţă data-tor*'.4' în mlburarea. Dumnezeu i\ lnsâ în dcspărţirea pe care ei însişi au ides-o. Or. Căci ei văd strain lucru şi vrednic de mirare: oameni peste care s-a abiitut moartea. căci nu Dumnezeu esle Ccl care a hotfrfll dînainte sâ-i pedepseascâ. 2). dcspilrţirea dc LuininH. îi pedepseşte pe cei care i se impotrivesc. vfld şi aud ca ani-malele. 9. Sf. 3. nici nu se pot plânge unul pe aliul.*0 Atunci când Dumnezeu le-a aratat primilor oameni relele care vox veni din călcarea poruncii (Fac. în realilate este un cadavru viu.Pc cei care sc despart de El. 16. orezând că trăieşte şi adeseori chiar gândind cS trăieşte din plin.40 străine dc natura sa şi care. VIII.

Isihic Sinaitul. I). Talasie Lîbtiinul. în acest sens. J' /iiviift'i/iiii de sii/Jet fotositoare. 58.i nâsciil nepâsarca. Varsanufie spune cfl: „nebunia este 1111 izvor il tuturor relelor. 30. spun Sfintii Părinţi.4* ajungând păna la a-şi amputa fiinţa. spune acelaşi Sfân» Părinte.. Sf. Isaac Sirul. Grigorie de Nyssa.. Dumnezeu. 39 . 19). V.*'1 Prin pâcal. Sf.. nefiintâ* şi moarte.. Cflci nebufiia a născut neascultarea. Cotitra ereziihr. Tăladre h rugâciunea TatSl'nostm. iată-i micşoraţi din înlregi cum erau. ' Ct'. 59. VIII " Cf. ('uvânf despr* frezvie si vir-tute. 52.. Atanasie cel Mm'e.) Dc aceea. în care vorn vedea cum aceşti termeni (iiavla. cufundându-se cu totul şi tot mai adiinc în suferinţă. înde-pârtandu-se de plinătatea vieţii şi de fericirea cea desăvârşită cu care fusese înzestrat la început. Cu vime despre nevoinjd. „poartâ un râzboi nemilos cu ea însăşi"4*. IX. AXoyla etc. 3. Despre duwof. Ceipe-te despre dfagoste. Pilde 5. dfoia. 85.lipsa de judccală (An6voia)" şi despre . tar neascultarea. Sf. 1-3) şi mai ales Sfântului Pavel... 3.. Cuvd'tf brificirh/i elimlor.. Eccl. Şi dupil rană\ aceeaşi nebnnic . natura nmana. I &-mi arătat duşmani . IV. Awa Dorotei spune: „De unde am venit la toate necazurile acestea? De ce am căzut în loată starea aceasta vrednica de plans? Nu din pricina nebuniei noastre (Anovoia) ? (. 4. Sf. Cateheze-. „S-au rutăcil în gândurîle tor şi inima lor cea Amblgua.0po-CTOVII. 10. este cu adevărat nebunie. înfrâiiare $1 petrecerea cea după mime. 90. 2).din pricina unei boli a sufletului sail din pricina unor lulburari (fitcoxaon. 1. PG 90. 2. (AOipla. la venire» luî Hristos în tnip. Marele ciivâm cnlehetic. Ceht . III. 6. care spune despre cei care ră-mân departe de Dumnezeu. 23. " Arfltând motivele pentni care S-a întruput Hristos. II.) Şi pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidil omul întru toată desfatarea.6. întru toată odihna.. Macarie Egipte<uml% 50. iar starea pă-câtoasă în care trăieşte omenirea cazută. 23. I. 32-33. Alte rcfcrinţe vor fi date în capitohd lumător. 111. Sf. 6. Capete de mâttgâieto. loan Gură de Aur. 80. II. Irineu. zice: „Acesta e nebun.) ale miniii" {('imlrei lui Ce/siis.nebunia (di/Oia) oauicnilor" care-L resping pe Dumnezeu l ('uvimt de indeitm câfre rfini. 5.. 57. Ceie 225 de capete teologtce si practice. I. Clemen I Alcxandrinul vorbcştc despre .Cauzfi ceil dintâi a bolilor date. acesta nu ştie să se bucure". ceea ce înseamnă pentru om curate simicidere. SI". Parafmz/i in fSQ efc eapete la.4'' lucrând împolriva a tot ce-i este în chip fundamental foiosilor. Tol astfel vorbestc despre „neamul omenesc atins de ncbunin păcatului" fucpcvoQ şi niai ales despre cei care.. I. 83 şî 84. loan Caxpatiul.) sunt adesea nplicaţi atitudinilor idolaire ale oamenilor care s-au dcpâiiat de Duniaezeu. In Cf. întru toată slava ? Nu era în rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta ! Şi a făcut (. 81. de ascmenea. IX.4' Sfinţii Părinţi privesc păcatul ca pe o faptS nebunească. şi iistfel pedepsiţj". XV. 13-18. 6. 61. 26. ca pe o stare de nebunie. II. întni toatâ buctiria. II. Sf. Gtigoiiede Nvssa. Simeon Notd 'I'eolog. XII.50 Ei urmează astfel Sfintei Scripturi (cf. Origen nu sc sflcşte să spuna: „Noi siintcm popor nehun şi lîpsil de minte" (OinHii Ui cartea Cilnfarea cânfătifar. ranu. I. VI. 9. 880A.*6 lar faptul ca omul îşi vatămă alât de grav firea.. Cuvânt înainte.. 8. iar nepâsarea a produs putrezicîu-nea" {ScrUoarea 62). A se veden. 12.100 de capete. o. Omiiii Ui Malri. 4. 48-53 Nichira Stidtatul. 44. Tratat despre feciorie. Sf.

abatute de la scopul lor firesc. după ce aminteşle că „odinioară omul se afla în slare de sănătate". „Firea a căzut în boala pâcalului prin neasculumsa unuia".am putea traduce accst cuvânt chiar prin „alienat" -. smintit. cu totul nebunesc: „Când lipseşte Dumnezeu. Sf." „în Adam. IV. totul se răstoarna cu susul în jos"." acţionând în chip dezordonat.*'' adică iielulocul lui. 38. 4. Din acel moment şi trupul s-a împerecheat cu sufletul şi a avut aceeaşi soartă ca si el: s-a strica! şi el deodală cu saflotul". întratâl de ciudat şi de strain .(0pă\nr\o<jav)" (Rom.Rtifţiu■■iunea durimeascd. PG 74.Premise anirofw/wgice nesocolită s-a întunecat.S4 Acum vedem că aceaslă îmbolnavire şi aceasta degenerescenţă vin din f'aptul că roate puterile omului. „V8 pStimi în rimpul vîeţîi sale şi eel care arc cugetul lipsit de rânduialfi şi se foloseşte greşit de puterile sulletului".XV\\\. conchide eJ. Sfinţii Părinţi.56 lar Sfântul Grigorie de Nyssa spune limpede că. au ajuns nebuni (feu. u Ibidem. smintit. 789. prin păcat. '' Ihspre feciarie. '" Ibidem. de alunci niiniea i s-a îiitunecat. Cuvdnl mipolriva e.21-22). 2. Atanitfie al Alcxandrici. acesta. 1. Sf. încât „nimeni n-ar putea înHiţişa cum se OUVine prostia şi nesocolinţa lui". II. Grigoiie dc Nyss». Stfnmil Grigorie de Nyssa.00 />. sufletul şi-a pierdut sănătatea şi tihna pe care le avusese. 2. „De ce nenoro-ciri nu va avea partc în război un asemenea oştean ? Tot astfel.. scrie şi Sfânlul Nicolae Cabasila: „De când Adam s-a încrezut în duhul cel tflu şi şi-a întors faţa de la bunul său Stâpan. " i 'omauariu /<< Epistola cătr* Romani. arătand că tie iilunci „s*a născu! în firea omenească păcatul. 1(1 Omilii Ui Eptstoia <<iire Roniani. * Ibidem." Sfânlul Chiril al AJexandriei se exprima' în acelaşi fel. v' el estc asemenea unui „oştean care s-ar duce la război îmbracat anapoda: cu casca pusă de-a-ndoaseleu. fîrea omcnească a primil boala stricăciunii". spun ei. au fost. cu picioarele vârâte în plaloşâ. IV. referindu-se la păcatul slrâmoşesc şi la urmările sale. fără noimă.â. . IV.51 în acelaşi sens. care afectează întreaga fiinţă a omului. v: Drspre viaţa Ui tlrixtos.si O. care i-au fost date pentru a se indrepta spre Dumneztru şi a se uni cu El. Zicând că sunl înţelepţi. I. 5 Cf. vorbeşte despre clipa căderii. lipsit de raţiu-ne. ajungând să funcţioneze contra firii. Dfsfirr Kit/ţticiunea donuwim. absurd. este o boală foarte gravă. ca boala cea spre moarte1'. 3. lipsîndu-l de sănâlatea pe care o avea la început.»/'". spune SfSntul loan Gură de Aur.Iinilm. râtâcind şi mişcundu-se înlr-o direcţie cu toiul conlrară adevăratei ior meniri.XX6KO--oq. 40 . cu pieptul învelit în jambiere şi ţi-nănd in niâna stăngă armele care trebuie purtate în drcapta". M Ibidem.''* adicii dt' o altă natură. folosind contra firii puterile sufletului său. folo-sesc încă şi mai adesea Icrmeni medicali. acoperin-du-şi faţa. omul este cHorcoc.

Cnpele gnostice. IV. ( W/. Ctivintt dexpr? nevohifă. 26. II. Nichita Siiiha(ul.■sprr tiragoste. dimpotriWt. lo. Evagrie considers „necunoaşteren" lui Dumnezeii ca „boalfl a suflelului"4. in timpce.i. Adam. La fel. : Rmpunsuri căire Talasie. < 'imini minimal xi tie . VI. 30. III. Evagrie. Isaac Siml.m Daniiischin. Patologiu cunoaşterii a) Pervertirea . la omul Gfisufc cunoastcrea şi organele ei sum bofnave. 8. * Capete ties/we dmgoste. 17. ihiik'nu 52: . „s-a îmbolnilvit de necu-nostinţa cauzei sale"/ „Ceea ce sunt sSnătatea şi boala pentru trupul care vie-ţuieşte (. Capeie desprv tre&ie. al Ueilcia dintre celc din iirrmt. Despre sfanta lutiiină. „Cum At fi sănîitos un suflet rational a cărui putcrc tie cunoaş-tere ar fi bolnavă T\ se întreabă Sfântul Grigoric Palama..v/' decăderea ctmoaşterii şi a organelor sale Sfinlii Parinţi au constatat ca. const. Cf. ea esie „sanâtoasâ". 3. II. 15. 8. II. ' Capete th'Sf/rtf dragoste..1' 1 I. 84..spic cei ce sc linişiesc CII evluvie. Vorbcsc. 41 .Wr. 17. 2.fiTBTB bolnavi de necunoşiinţ. mintea omului este din fire făcută sâ" cauto lucruriie dumnezeieşti şi sâ tindă spre eunoaşterea lui Dumnezeui'' atunci când lucreazâ potrivit firii sale. de. Jirc şi ciinoşlinfii.) suiil cunoştinţa si neştiinţa pentru cuget'V spune tot el. Sf. Cf.lrtându-se de Dumnezeii însa.7 Dep. Sf. de iisemenca. 3. Isihie Sinaitul. Capeta gnostic?. ci contra firii sale. Tiiiuli' fj. pentru că nu mai lucreazA conform scopului ei firesc.xuflrt folositor. 44. înfriinare ft pţttrecerea cea dupâ mmte./. Prolog. IU. l'G 90. Mnxiin MSrtiirisitorul. 127 Evagrie. eii se îmbolmî-vcştc.3 Palologia omului cazut I. spune Stantul Maxim Mărturisitorul. Reispunsuri cât/v 1'ahsii: 59. Cuviînl de. 15.1 în necofloasterea lui Pumne-zeu. în mod fundamental.spie „cugelarca bolnavu": Sf. dlMli. Isaac Siml. Sf. 1 Iiicm ncctivcnil".1 Aceasta" boală. De aceca Sfântul Maxim precizeaza: „neştiinţa şi nebunia (o:$pofci/ri) vin din reaua întrebuinţare a puterii rationale". „sănătatea sufletului este nepi'itimirea şi cunoşiinţa"/ în-tr-adevîîr. Ctfvinte despre rwvoinţâ. Capete dcspre dmgoste. " Cf. 46 ('npeteffWsHoe. Cf. CeltS00 dt ct'petr ilespre Jtiptuire. II. ' Talusie.

le vedea în întregime în Dumnezeu.Prr/ruy? tuilrofwlvgice in timp ce sufletul omenesc „a fost făcut ca să-L vadă pe Dumnezeu şi sâ fie luminat de El". înainte de cadere. cred. . PG 90. într-un sfârşrt. prin figuri. II. 42 . în acela se află acesta. cum zicc mi-nunalul văzător at lucrurilor mari. lar dacă prin cele ce se văd. îiiţelegand că de la El îşi au ele fiinţa şi msuşirile.* prin păcat el s-a pervertit. 59. cunoaşterea lui fiind însă de ordin spiritual. ' C ! SI" Maxim Martinisiforul. aşa cum sub-liniază Sfâmul Maxim Măilurisitorul: „întreg cosmosul inteligibil se aratâ în întreg cosmosul sensibil tn chip tainic prin formele simbolice. urma să vadă făpturile cu ochii lui Dumnezeu. 257D-2G0A. Sf.. având dupa liar in chip înţelept aceeaşi cunoştinţfi a lucrurilor ca Dumnezeu. Rtteptmsuri catre TdfOsie. ci şi pentru ca să poata cnnoaşte toate faptu-rile.. altfel spus. la randul sâu: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la întemeierea lumii. adică . împrcună cu înţeleptul Solomon. singurele de care tine seama. lezechiel.hfystogogia. El con-templa in chip f'iresc ceea ce Sfinţii Părinţi numesc „raţiunile" spirituale (Xâyoi) ale fapturilor sau. acela.10 Totuşi. 16)..12 Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că. ca să" ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. Adam le cunoştea pe acestea. ca „o roatâ în roata". cum s-a scris. s-a indepărtat de Dumnezeu şi de realilăţile spirituale. Cuviiitr itespre >ievainlâ. şi întreg cel sensîbil exisia în eel inteligibil. Alanasie cel Marc. 84. cu mult mai varios vor fi înţelese prin cele ce nu se văd cele ce se viid." Deci. lar lucrarea lor cste una. VII. Căci cele ce-şi sum unele altora indicaloare trebuie să vădească reciproc prezenţa adevărată şi clară a celor-lalte şi relaţia neştirbităcu acelea". Uanc Sirul. simplificat în sensurile {hgoi) minţii. se privesc cele ce nu se văd. 15 Răspmsuri <>:"<■ Talasie. Dumnezeu i-a dal omului ininlea mi numai pentni ca prin ea să hmJa spre cunoaşterea Lui. cup. iar în acesta. coniemplaţia simbolîcă a celor inteligibile prin cele vazute este ştiinţâ şj înţelegere duhov-nicească a celor vazute prin cele nevăzute. despre cele două lumi (1. Adam.. Dumnezeu „mi-a dat cunoştinţa cea adevarata despre cele ce sunt. datorită pre-facerii minlii şi simţirii prin înduinnezeire'V* Omul ar fi putut atunci să spu-nă. lar dumnezeiescul Apostol zice. iar în ele fl vedea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale necreate. 20). iar nu ca om. le cunoştea ca avându-şi în Acesla obarşia şi ţelul. a-şi îndrepta privirea spre realităţile sensibile nu constituie un pfi-cat penini om. Prolog.) firea dobitoacelor (. de cat re cei dedaţi contemplaţiei duhovniceşti. sporind şi crescănd duhovniceşte. pe ce)e sensibile şi pe cele inteligibile.) pute-rea duhurilor şi gândurile oamenilor. feluritele neamuri ale plantelor şi însu' Sf. Căci. Cuvnni bnpOtriva rlinilor. De fapt. înţelegfmdu-se din făpturi" (Rom. întorcându-se spre realităţile sensibile. vorbind.să primească cunoştinţa (fapturilor) ca dumnezeu.. I. el le percepea în relaţie cu Creatonil lor. 11 Cf. prin înţelesuri (lagoi). inceputul şi sfarşitul şi mijlocul vremurilor (. celor ce pot să vadă.

1 uite de cele diimnezeieşti". Accasta orbind mintea omenească. ci în chip ini-pesc. 54-56. Căci celor ce se împărtă-şesc de ea trupeşte Ii se face dascal în ale patimilor. Dumnezeu l-a oprit pe Adam să se atinga (3. 3). fiindcă Inţelepciunea. sub nmeninţarea cu moar-tea. creaţia vâzUtâ. aceea de a ajunge inain-te de vreme Ifl această a doua forma de cunoaştere. despre care vorbeşte cartea Facer ii (2. Dumnezeu voia să-l fereasca" pe om de primejdia care-l păndea. trebuia ca mai întâi %H sporească în cunoaşterea Creatorului său.14 Pomul cunoştinţei binelui şi răului. Omilii hi cartea Numerii. '• Ibidem. din pricina stării sale copiklreşti. vorbeşte Sfânta Scriptură cănd zice c. Toate ccle ascunse şi ccle aratate le-am cunoscui. r '• h><: cit. ochii spirituali ai lui Adam se închid.I'titatagia onmhii conn strife râdâcinilor. făefmdu-i s. dar deschiziind larg simţirea. . Bpune Sfântul Maxim. aclică despre acest fel trupesc de a vedea realitatea. ibidem. a începul să vadâ cu ochti cei rrupeşti"-20 Să remarcâm că nu deschiderea ochilor trupeşti a produs închiderea ochi-lor spirituali. 7). stă In necunoaşterea Cauzei celei bune a lucrurilor.Kfnil. Dai Adam s-agrăbil si. se spune în continuare. Sf. reprezintă. Ci Idem. XIII. cum spune Origen. 43 . iar Sfântul Atanasie comenteazâ astfel: „S-au cunoscul pe ei goi nu atfll de haine. lucrătoarea tuturor. înainte de cadere"/* Despre aceşti ocht trupeşf i. 17-21). căzând în păcat. in a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea lor intcligibi' la d. şi în locul lor se deschid ochii trupeşli.1'' La fcl. (omul) a primit cunoaşterea tmpeasc<l. ci invers. " Cuvâru tmpotriva atmilor. La acest nivel. Orbindu-i ochii sufletului şi cSzând din viaţa cea nepieritoare. păcatul şi râul consiau în a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a privi făpiurile independent de El. fără nici un neajuns. acesteia îi ia locul cunoaşterea dupâ (rup. spune Sfiin-tul Maxim. Alanasie eel Mare. ea oferă cunoştinţa biiielui. şi iiiimai după aceea s-ar fi pUtUl bucura. Prin păcar.1'' Oprindu-I să mîinânce din rodul acestui pom. VIII. pentru Adam şi penlru cei care s-au făcut urmatori ai lui. Cf. prin ignorarea lui Dumnezeu încetând să mai existe cunoaşterea cea după Dumnezeu. neîncercata de el pânâ aiunci. 14-15.1 „Ii s-au deschis ochii la amâudoi" (Fac. 7. n-a fost în stare sft-şi asume în mod spiritual accastâ formă de cunoaştere. XV. Cuvânt tmpotriva efinifor. de care se slujeau Adam şi Eva ca să va-dă. l-a 14 Cf. „există doua feluri de ochi: unii. III '. de creaţia văzu-tâ. Sol. „Contemplate duhovniceşte. 9).iiorală energiilor dumnezeieşti care se reveleazfl prin ele. cei care s-au deschis prin pacat. ceilalţi. Adam si Eva au văzut atunci că erau goi. fntr-adevăr. Disnimiri eiice. ofcră cunoştinţa răului. în simpla lor aparenţa sensibilă. ci cfl s-au facul goi de vederea telor dumnezeieşti şi şi-au mutat cugefarea spre cele conrrare". mi-a dal invatarunT (înţ. iar luatâ mtpeşte.. XVII. Sfântul Simeon Noul Tcolog vorbeşte despre schimbiirea şi decatlerea suferile de cunoaşterea primordială a omului: „în locul cunoaşterii dumnezeieşti şi spirituale. CtXtehng. 3. " Origen. de care.

"Ibidem. 13. nu înceteazâ de. primind prin ele toate cunoştinţele. XV. Devenit călcător de poruncfi şi uitând de Dumnezeu . Mticaric Egipleunul. i'. 'Ibidem. in starea lor originară. 10. ctigetul omului a tost cu totul robil de această lume. ciici. Aiunasie ecl Mii»e. ele s-au prcdat sirnţu-rilor. Cuvmii tmpottivQ eltnUor." „palimile cele mai adânci şi mai lăuntrice". XXIV. a se misca. " Cf. neavând unde sft se mişte in alia pane. '" Cuvdnt mimmtit şi de suflet Jofosi/or.24 în timp ce. 4. Sf. '-* Cf Sf.-''' atunci ea se întoarce spre realit<tţile sensibile . Nichiiu Stithatul. vieţuiesc şi prind puterc in sufletele oamenilor. I I .irisuiUi vat re Nieolne Monahul." De atunci. 22-24. 10. II). Cateh+ze. facultăţile cognitive ale omului erau luminate de Sfântul Duh şi astfel cunoşteau lapturile potrivit naturii lor f'ireşti şi potrivit naturii acelora. XV.3" Aceste trei atitudini negative. 44 :| . Omitti dubovnicesti (Col. :"Cf ibidem. 13. 5. privite numai în aparenţa lor sensibilă -. o data ce s-a abătut de la mişcarea care o duce in chip firesc către Dumnezeu"."1 Sfântul Simeon Noul Teolog spune. Omilii tUmovmcesii (Col. -1 < uieheze. departându-se de Dumnezeu. 3. omul şi-a amestecal toată puterea înţelegatoare cu simţirea. după cum arată Sr'âmul Maxim.Premise tmtropologice înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi l-a umplul de cunoş-tinţa pătimaşa" a lucrurilor ce cad sub simţuri". 111). Despre stifles. * Eptstold cut re Nieolne Momibul. de vreme ce le-a negat.12 prin care toate celelalie patimi lucrează. 22-24. rîităcind şi abătfmduse de la mişcarea cea după fire.mai precis spre făpturi. ci şi de toale poftele pati-maşe care se ivesc in suflel ca urmare a neştiinţei. înce-tând de a-L mai cunoaşle pe Dumnezeu şi. I. I I I 2 A . IV." UK clt. 48. !*Ambigua. „Toată mintea omeneaseft. " IbuJtm. totuşi linde să cunoască ceva. se mişca spre patimi si simţuri si spre celc supuse simţurilor. care de acum rămân pentru ea singurele pe care le poate percepe.spune Sfantul Simeon Noul Teolog -. ' Cf. 55.26 Mintea nu s-a lăsal condusă numai de simtire. la fel: „în locul cunoştînţei dumnezeieşti şi duhovniceşti a primit cu-noştinţa trupească". in general. realuflţile spirituale sau inleligibile. polrivit nalurii sale. 13. care este. care nu pot fi desparţîte una de alia şi care se sprijină reciproc.2'' sunt socotite de St'autul Marcu Ascetul (iar apoi de Sfântul loan Damaschinso) „cei trei uriaşi puternici ai diavolului". P G 9 I . cum spune Mar-cu AscetuL „pricina tuturor relelor'V7 alfituri de uitarea lui Dumnezeu şi irandavie. 10. le-a refuzat ori le-a uilai pe celelalte." Accasta s-ar putea explica prin faptul că rnintea. 42. XXV.

din supunerea faţă de celelaite patimi.57. 18. 13. soco-lind câ sunt adevarate''. JO. " Ciivinif ilespre rwvoinfti. 4. 3.sc. Sf. Omilii hi loan. Sf.. Cttvintv de. 5. Sf. 12.ţinut în lanţiil cunoştinţei lumeşti". Nicolae Cubasiln. 50. 5. 41 Cuv/iUf despre nevoinfd. 26. o. IV. Atminsie eel Mare. Omilii In loan.14 Parimile „arrag cugetarea spre eld'V33 Din pricina neştiinţei. Epislolii călre Nicolar Monnliul. In J.Dacă mintea nu e sănatoasa în fire. IX. 5. 21: 2. este cu totul predată patimi-lor. Omilii la hum. Scam. 5.. Grigorie de Nyssn. Sf. Dumnezeul meu. 68-70. 19. 2. 2. Cuvânt tmpotriva e/itiilor.™ arunca sufletul în beznă şi-l face pe om să se mişte într-o lume a întunericului. 16: Lc I. iar „gândurile lui sunt neputincioase (bolnave)". 65. 8. SfanluJ Isaac subliniază faptul că parimile vatămă într-atât sifnătatea fireasca a mintji. lîpîsio//'.45 Fiind . VII. II. 69. Isaac Sirul. Ctipete despre dmgoste. ■*■' Cf Sf. Calist şf Ignalic Xanthopol.42 Sfântul loan Gură de Aur spune că: „După cum cei care sunr în întuneric nu pot cunoaşce natura lucnirilor.tpa din cursele ratâcirii". Miircu Ascclul.KHl de < ap&te. 8. I Tcs. Jl Cf. 41.*14 De aceea.4' în ceea ce-l priveşte. nu lucreaza în ea cunoştinţd (duhovnicească). am căziit cu roţii în mAndrie şi nu siintem în stare sâ judecăm drepr dcspre făpturi". XI. 11. 12. greşind impotriva rafiunii (Logos). Gîîsini ade-sea iri Sfanln Sciipiunl arlniiaţui câ. Fapte 26. 111. Sf. I. tot aşa cei care vieţu-iesc în pâcat nu văd limpede lucrurile.). Dcsprr JMoiie. loan Damaschin. Rthputmiri cătrr Tti/ayie. Maxim Măitiuisitortil. 83. care nu ajuns să fie pricina şi scopul ei. omul se aflîî în întuneric: Is. 0 Oinilie ta I'salnmt 142. mintea omului se întune-că. 12.spiv nvvoinftl. 79. Cf. Omi/ii In Golmnte. J0. II. V. Omitte la fisalmul 142. 46. 12. a Jipsci dc grijă şi a uiîării lui Dumnezeu şi. 3. Cotworhiri duhovniveşli. 46. Cin'iniedcipr? iwtrinţâ.Cu\'inlr dvsprtf nevmnţd. Qmtfit In I Corinleni. Sf. III.Ptltologia oniii/ui cdzut Cunoasterea omeneasol în starea păcătoasă. 19. cugetarea de-vine greoaie şi îngroşată. <>/<. 57. Efcs. Sf. 45 ."' Mai itiull. 5. spune Sr'ântul Isaac SiruL4'' Astfel. Capo* desprt dragaste. 26. Avva Porotei. 19. Sf. Mi 4.37 rălăceste. XIII. loan Casian. Sf. Marcu Asceeul.40 Ea devine incapabilă de dreapta judecală41 şi de adevărata cunoaştere. ("itvintr drxprr novainlii. . 4. Omilii ta Bfit30d. 3. omul dobfindeşte o cunoaştere mai apropiaiă de cea a animalelor. IV. Mtitele vuvâui catehetic. Rom. ' Cf. 8. XI. IV. aşa cum simţui (rupesc este lipsit de vedere când e valămai din nişte pricini oarecare". 4. C/tvâiit t/fspw n/grfciuritr. V. XV. Oogiimina. 3. Maxim Mărturisitorul. 56. I Pt. Epislolâ cătrtr Nicofa<> MonahuL 10. Isihie Sinuiiul.Sffmml Autonie cel Mure. I. Isaac Sirul. Sf Isaat Sirul. Maxim MaiturjjutoruJ. XIII.. 85.Sf. Evagrie. C'npeie despretre&ie ftVt/tutt. 9. 40 Cf. Isaac Sirul. 9. 11: Col.i-ia(a m Hritfos. 4. Sfântul Simeon Noul Teolog exclamă: „Ce sum lucmrile văzule. '7 Ibidem.. S. Sf. încăt o fac incapabilă de cunoaşterea spirituală: . I. 2. Despn. Sf. poaCf. nu pot să spun (. loan Gurfi dc Aur. 10. I. 34-36. decâlde a unui adevărat om. Scrisofi. robita de simţirc. 20. 3. '' lmne. de asemenea. 13. 6. 35. H Sf. Sf. losui Gură de Aur. V. 16 Cf. loan Guril dc Aur. 26.. piin pflcat. 18. I. VII. şi alearga* dupâ umbre deşarte. „Omul. I. 4. 2. Origen. Omilii h Kfcseni. loan Scărarul." devine oarbă. omul nu poate . Prolog.

i minţii omului/1 Omul căzut. iar nemişcăndu-se potrivit cu firea. care. de vreme ce sunt legate de perccpţia eronata a omului cazut. I. "' Cf. căzut din demnita-tea sa (. ci şi de sine.*.47 Iar Sfântul Nichila Stithatul. Nicodim Aghioritul.. lipsite de ori-ce obiectivitale. K Oespre mflel. se spnjinâ iiiimai pe principii iirbitrare. spune despre omul câzut că: „este mişcat împoiriva firii şi în chip neraţional (o\) A. il Cf. IbUIenu 4.102. 101.Premise antrupoUigice te fi socotil pe bună drcptate fără raţiune (logos) si deci se aseamăna cu dobitoacele".. trăieşte contrar raţiunii. : Cf. scrie Clement Alexandrinul. Sf. Dionisic AreopagHul. Exercitarea ei în activitatea raţională devenită autonomă este o etapă intermediara/0 care însă este şi ea tot o formă de tostrămare . desem-neaza „omul lâuntric". fie in latura raţiunii care emite reflect» autonome cu caracter abstract. mintea se află întoarsă spre cele din alară. potrivit naturii sale.. omul cade. crede că lucraiea minţii estc exclusiv raţio-nalâ. 253C. nu se :ifl. nemaiputând obţine cunoştinţeîn mod spiritual. alteori In cea u gândiuilor şi alleoii in ecu n simţirii": . omul a pierdui întelegerea obârşiei şi a ţclului lor comune şi nu le mai sesizează unitatea lor fundamental. 7. cum spun Sfinţii Părinţi. PG 90. Astfel.4" Iar atunci când încearcă să-şi unîfice această cunoaştere. 5. Despiv. centnil ontologic al omului şi izvorul tuturor putenlor siile. divizată. Triad*. or. la fel. 1. ea îl desparte pe om mi numai de Dumnezeu. esle cu toale". în „robia cugelelor". ajungând să considere cunoaşterea raţională drept singnnil mod autcn-nc de cunoaştere sau chiar singurul posibil. 10. care merge de la formele de gândire cele mai empirice şi cele mai puţin organizate până la constructive ingenios elaborate ale cugetării celci mai abstracte. definite de ea însăşi. nu o poate face decât apelând la artificii produse de raţiune." ea râmâne înlăuntrul inimii si nu se Pffdagogul.9. Este ceea ce Părinlii numesc desparţirea mint» de inim. se iiflă cu sigursinta in gâmluri. XUI. Capelc despre nmostinţă. s-a asemănat prin aceasta do-biioacelor. iar din pricina relei lui purtari a fost biruit de parlea neraţională a sufletuluiV* înceiând de a-L mai vedea pe Dumnezeu în creaturi şi pe creaturi în Dumnezeu. Râspurmtri călţ* Talaue.07iKa>ţ).2. având despre ele o cunoaştere parcehuă. Fie c. eel mai adesea. St Grigorie Palama.. Niimirile dunmrxeiesli.Y In starea ei firească. Iar aflâiulu-se în giinduri.Mintea se află uneori in (ma inţelesurilor. I. înrobil simţurilor. mintea are o mişcare circulară. Enchiridion. mintea era iinitâ cu inima.Neaflundu-« mintea in înţelesuii. aceasta.). 46 41 . 1V. compozită. Predai laţiunii. Prolog. Ilie Ecdicul. căci cugctareu lui este moartă. 110-111: .i in inţelesuri. Dnr aflfindu-sc în simtire. "H. Atunci cand activitalea sa este de naturâ contemplativâ. 3 . w Cf St Maxim Murturisitoml. înstrăinarea minţii în simţire este treapia cea mai de jos pe care ajungc spiritul uman căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu şi din contemplarea natu-rala.i activează sub imperiul senzaţiei. sau pe intuiţii sensibilc. ui limbajul scripturistic şi pnirislic.

hfirţuite şi zăpftcite pe deasupra de mulţi-mea patimiior. mate celelalte facultăţi ale omului."* căci sufletul devine cumva mul-liplu. în toate djrecţiile. Ibidem. * A se vecfoa.) care ca_ racterizeaza activitatea ei con tempi at ivjS. Cf. Vasilc ccl Mans.lspandită şi împărţită de mulţi-mea gândurilor pe care ea însăşi le naste şi de senzaţiile pe care le primeşle. 12.** rătăcind încolo şi încoace într-o continuă agitaiie/'" opusă stării de linişte (ricruxio. de fapl. " Epistohl cthre Nicotae Mmmluit. în sensul etimologic al cuvântuluj. w Sf. pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul. 10. Sf. se revarsâ şi curg într-un flux neincetat. 5. * Sf. II). Sf. Grigorie Palama. Cele a suit! de capete* 19. Ill. S£ Macarie Egipteanul. Macaiie Egipteanul. 24. VI. r. mintea se află înlr-o permanentă răspândire.Patohgia oinuUii căzw răspândeşte în afară. într-o activitale discursivă în care se risipeşte şi se divizeazăSf\ scoţându-l pe om din sine însuşi şi în afara lui Dumnezeu. " Cf. 2?. tor. II. XXXI." „se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugele la cele dumnezeieşti'V4 Părăsind lucrarea contemplative şi nemai-având o rnişcare circulară.Maxim vorbeşte despre „rătâcirea sufletului printre formele văzute ale celor sensibile". in mod contradictor»!. 10. pe atăt de ncfaste pe cat de henefică îi era cunoaşterea Lui. Sf. 5. 6. Sf. De aceea Marcu Ascetul o numeşte „maica şi doica tiituroi* relelor". . Ibidem"' Cf. 4. 2. Cali&l şi lgnatie Xanlhopol. Macurie Egipteanul. B Cf.s7 Astfel. 6. căci ea divide (axlC«î mintea ($pf\v) oinuloi. 23. Vasile eel Mure. Omilii dutunmrtsti (Col. Triade. 1. *' Cf. III). Sf. Cf. felurite şi dezbinate. Sf. Cele o siild tie rapeie. 19. decât o iluzie zămisliră din ncputinţa lui de a percepe unitatea obiecliva ii făpturilor. > Vedem asttel cum necunoaşterea lui Dumnezeu a produs în om o mulritudine de efecle patologice. Isaac Sinil. ci una în linie dreaptă". Pe drept cuvânt Sfântul . Omilii dtdwvnicesti (Col. Omilii dnlu>vnic«$H (Col. " Sf. XXV. MacariC Egipteanul. Nichiia Stithatul. adevărată schizofrenie spirituals.spre nevowfă. Urmând minţii. decj din central spiritual al omului. Nicodim Aghioriml. 25. Enchiridion. 4.. 2. acum multe. 697C. duce la divizarea întregului suflet. 47 .^ Sfântul Nichita Stithatul rezumă aslfel efectele ei: „Cumplit lucru esle neştiinţa si mai "Ibidem. XXIII. Scrisoii. Calisi s't Ignatie Xanlhopol.''1 dezbinate''' şi împrăştiate'"1 şi risipite în toate laturilefl\ târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fîinţă a omului. U). 68. PG 91. după chipul multiplicităţii sensibile pe care e! însuşi a creat-o şi care nu e. IV. altădata concentrate şi unificate. Gândurile. Oimtii duhovnkeşti (Col. 2. 3. făcând din om o fiinta divizată la toate nivelurile. îirtre ulţii. a Cf. (We .iOO de cupete. şi se răspândeşte în afară. " Cf. Cuvinle de. II). . sunt mânate. devin confuze şi nesiatornice.:ţ Mysiagogia. cit. Separarea minţii de inimă. mintea iese din inimă.

Omilii la Hexaettmw* I I . şi care ar fi rămas numai In el şi în ceilalţi îngeri căzuţi dacă omul n-ar fi primil sa-l urmeze. Sf. durerea. Căci ne face in întregime neraţionali şi nesiinţitori. diavolul. Omul esle nuinii „n&cocitor al rclclor" in IV. esle nn produs al voinţei diabolice si al celei omeneşti. n Cf. este o invenţie. PG 44. Prolog. DogtrtOtica* IV. ea dezbină puterea cugetatoare m multe şi desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. adică s-a înstrăinat ca şi acela de Dumnezeu. îar apoi a omului.Premise iml mpologtcr presus de loale cele cumplile. 23. Atamisie eel Mare. VIII. Tâlcuire fa Cânttmta cântăHhr. înlristarea şi suspinur. 48 .R'iul nu este de la Dumnezeu. raul nu esle o creaţic a lui Dumnezeu..Rfiututea care stăpâneşte pe oa-meni... Dintru început răul exista ca posibilitate pentru libertatea omului.Vasile eel Mare. care s-a lăsat înşelat de Satana si a urmal calea lui. loan Diimaschin. spun Sfinţii Pârinţi. 28IB IJ Detpm fi'riorie. dar acest rău nu-l atingea nici pe om. : Amistil formula esle aplicatâ şi diavolului de Sf. Naşterea unei cunaasteri fantasmatice. dcvenind ran. omul de bunăvoie a adus-o asupra sa. a tost diiitru începul feril de tot râul. b) Răul ca ireatitafe. ' Ihidem* 1 Cf Sf. * Sf. 796D. Perceperea detirantă a realităţii. Tâtcuire la Cwitawa Cfmtarifar* II. fund un întuneric de sn-l pipăi cu mAna (cf. Râul exista într-adevâr în Rai. Toate fâpturile au fost la origine cu totiil bune şi vieţuiau în întregime în bine. scrie Sfunlul Grigone de Nyssa. o înşelătorie: „născocirea voinţei libere a diavolului". PG 90. Ctaânl tmpotriva e!inilort 7. PG 46. a devenil faciitor şi lucrâtor al răului"." . în persoana Şarpelui. nici n-a fost de la început"/*1 Dumnezeu n-a creal răul. 2. RâspurtsuH căff* Talasie. II. 20. 5. n Cf Sf.). acest lucru era indispensabil pemru ca libertatea omului să fie desăvărşită. 30. 253B. Tot ce adunâ ea este lipsit de raţiune. Ea face suflctele in care intră întunecate. XII. Dacâ omul n-ar fi putut face răul. leş. 3. Maxim Mailurisitorul.. cum am văzut. de arhanghel. Dionisie Aieopagilul. 4. Desire Nmmrilr dutnttczfliestL IV.48IB: Oespn dcsâvăişlt*. loan Darnaschin. Omiln la Ihwat'itwron* II. nu se cerea Cel*30Qdecapet*t 19. 10. . 21. IV. Vasile eel Mare.71 Astfel. la omul căziit. Numai ca simplă posibilitate răul constituia o condiţie a libertăţii omului. omul este eel care. Sf. precum neştiinţa în-groşată se face sufleiuliii covArsit de ea adânc pnlpăstios de iad. intr-un anu-rne fel. în care e adunată toatil osânda. PG 44. Adam. 4. de sisemenea: Omilii la Ecrhtsiivst. A se vedea. prin înşelarea diavolului.'* mai întâi. 2\). diavolul însuşi a fosl creut bun de către Dumnezeu şi prin voia sa a cSzul din starea sa dintâi. o născocire. însuşi lacându-se născocitor al lelelor. Despre Ntmtititv dtOWt&eitfti* IV. Dionisie Areopagitul.7* ne-aflându-se vreun rău creal de Dumnezeu (.74 care ar fi putut sâ nu existe deloc daca diavolul nu s-ar fi întors împotriva lui Dumnezeu. ci a diavolului şi a omului care conlucreazâ cu acela.''1 Raul. Grigorie de Nyssa. nici creaţia. nici nu este in Dumnezeu. Cf* Sf. n-ar fi fost cu adevarat liber. Dogmafica.

ci. luand neantul pe care-1 scruiează* cu mintea lui întunecata drept realitate. Cf. au început sa gândească şi să-şi nascocească cele ce nu sow".. făcflndu-şi vădită nebunia: „Zis-acel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu !". căzând de multe ori şi rostogolindu-se în gropi şi socotind c3 nu e luCuvânl imfHiiriva el/ni/or. 7.Patohgiti tmmliiî rdziii actualizarea acestei posibilitftţi. poate fi privitfl ca ficţiune. " i'raiot aUprt) înlruparefi Ciivânluliii. . „Căci piecum atunci efmd apare soarele şi lot pămantul e luminai de lumina lui. PG 90.7* Dumnezeu singur fiind fiinţă cu adevăral şi în mod absoluţ. deşi „cele nevazute ale Lui se văd de la facereu lumii.^ Sfinţii Părinţi spun că răul nu are subslanţă. spune Sfântul Atanasie. Cuvânl tmpolriva elxnihr. DtSpre feciorie. în timp ce. 8. având ochii sufletului închişi. îşi naluceşte întunericul fărS să fie întuneric şi umblă rităcind în întu-neric. Sf. un produs al imaginaţiei sale. 13. Privind creaţia ca lipsita de Dumnezeu. au fost plăsmuite prin gândurile omeneşti". Sf.u1 Atanasie. Şi. omul. nu a mai vâzut prin puterea din el pe Dumnezeu-Cuvâniul. aşa cum vom arâta în conlinuare. s-au golil şi de existenţă". temci al fiinţei sale. Şi ajungând in afară de sine. * Cf.Strâmbân-du-se astfel şi uitând cît este dupâ chipul lui Dumnezeu ccl bun. după care a lost facut. Omul care (rîîieşle în afara Lui nu poate cunoaşte deciit neantul. n Ibidem. Vasile ccl Mure. XI. Sf. 7: . 3. Grigorie cle Nyssa. Nu numai că răul esie o născocire.mi exista vreo substanţa B lâiilni". el este pur şi simplu non-existenţă. nici „raţiunile" spirituale ale celor create. el este o fantasmagorie. El este nonexistenţă întrucât este necunoaştere. după cum El însuşi i-a descoperit lui Moise: „Eu sum Cel ce sunî" (leş. necorespun-zfmd firii sale auientice. spune îh coniinuare Sfilnt.76 Aceasta nu înseamnă că el nu există într-un anume fel. ajunge să nu mai cunoască nirnic. el există ca negaţic. „Golindu-se de găndul la Dumnezeu. Sf. 7. I. 19-35. 4-5: „Râul nu arc o exislenţa vie însufleţiitV'. omul rămâne în faţa unei realităţi goliie de orice semnificaţie. in realitate. scrie Sffmtul Atana-sie. izvor a tol ce există şi adevărata existenţă a tuturor celor ce sunt. uitare de Dumnezeu care esle Fiinţa prin excelenţă. Dimpotrivâ.77 Lepădând eunoaşierea de Dumnezeu. /mum. Omilii ia llcMiemeron. omul ajunge la o cunoaştere care.. respingere. 253AB. adică veşnica Lui putere şi diimnezeire" (Rom. R&ptwsuH retire Tahsie. Ataitiisie cel Mure.. Dionisiy Areopagitul. el ajunge sa cunoasca* neantul. închizând ochii." ' Ne-maivăzând chipul lui Dumnezeu din el. Cunoscându-se pe sine şi făpturilc în afara lui Dumnezeu. 2. Prolog. săvârşirea râului nu putea duce decât la căderea oinului din desăvârşirea sa iniţială. 5. 3. o fantasml „Oamenii. înţelegându-se din făpturi. omul ajunge să de-lireze. XH.. cineva. respingând gândul binelui. II. 20). născoceşte cele ce nu sunl şi le dă chip lor. Kl „pretutindenea este şi toate le plineşte". & 7 s 4*> . 1). negare. TrtUiu desprt întntptuva dminluliii. mai mull. „Cele rele. * Cuvâni irnpntrivii f/inihr. 4. săvârşirea lui efectivă. spune Psalmistul (Ps. chiar atunci când crede că şlie ceva. Maxim MOrlurisitonil. 14). Despnr Nnmiiile dumnezeieşti. IV. 4.

deşi i se pare că face ceva.. Prolog. o iluzie produsă de o minte care aiureazâ. omul priveşte crealurile ca indepcndeii-te de Crealorul lor. C?ici cum ar fi cunoscut clădireii. spune: „Aceştia sunt tare nebuni şi orbi. Sf. deci. 7. omul. RdspWUttrt către 'falmie. mintea stâ $i se umftgeşte în lume" Ktmilii diihovniccftl.Din pricimi nebnnici lor. inevitabil. tot aşa şi sufletul oamenilor. la fel nu mi se par sănătoşi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu şi nu cred in Cuvăntul (Raţiunea) Lui. : Cuvânl împotriva elinihr. dacă n-ar fi lucrat un ineşter de corâbii. Căci dă un chip celor ce nu sum şi ceea ce s-a săvârşit nu răinâne cum S-a săvârşit. sau corabia. 257B. în orice activitate.Premise imlrofmlogice mină. Viafti tui Moise (U. o valoare şi un sens în sine. iar nu lui Dumnezeu. pentru omul cflzut. 11 Cf. şi deci a caracterului lor relativ. Cultul creaturilor înlocuieşte. sau lira. Cf. Antonie eel Mure: .*0 Acest fel de cunoaştere delirantă a omului păcâtos se manifests şi într-un all fel. I). închizându-şi ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu. pe Care-L neagă. |e priveşte ca pe ceva absolut. 47. Sf. Avem de-a face cu o atitudine " Ibidem.CoLB. Găsiin idolatrie. ci a o cunoaşte aşa cum nu este. Pentni că sufle-lul a fost făcul ca să vadă pe Dumnezeu şi să fîe luminat de El. PG 90. acesl mod de cunoaşlere nu este decât pură imaginaţie. eel ce găndeşte aşa e nebun şi dincolo de orice nebunie. 50 .*1 delir. şi nu şlie câ nu face nimic. Dc aceea Sfântul Atanasie eel Mare.82 Pierzând înţelegerea legăturii fiinţelor cu Dumnezeu. Orice fiinţă este prin natura ei legată de Dumnezeu. Dejpre feciorit'. alfa şi omega oricârei fiîpturi. adoraţia cuvenită Creatomlui. Sf. începutul şi sfârşitul. Dar în locul lui Dumnezeu. Sf. prin mijlocirea ei. Această lume pe care omul o priveşte ca existând în afara lui Dumnezeu nu este decăt o fantasmd. căci el crede cfi universul existii prin sine. Maxim Mârturisîtorul. valoarea şi realitatea de la Dumnezeu. în orice efort dedicate unei fiinţe luatâ în sine. Grigorie de Nyssu.XXtV. căci părându-i-se că vede nu vede nîcidecum. dacâ n-ar fi clădit un arhitect şi dacă n-ar fi armonizat-o un muzician ? Precum. toate fîinţele îşi au sensul. ci întuneric. XII. el a căutatcele stricacioase şi mtunericul". Mnciiric Egipteanul spune ciî „cle la ciilcarea poruncii de câtre Adam. precum s-a stricat. 2. şi-a născocit cele rele. vorbind de-spre oamenii care privesc cele create fără aşi înălţa mintea la Creatorul lor. ele ajungând s«1 uzurpe în mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu. Or. prin care Tatăl orânduieşte şi susţine şi poartă de grijă de toate". şi a o privi in afara aceslei legături ontologice înseamnă a n-o cunoaşte în mod real. 203). Gâsim o compuralie asemănătoare In Grigoiie lie Nyssa. Avem de-a face cu idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-nizate. Depărtăndu-se de Dumnezeu. 3). B Cf. ei nu-L cunosc pe Dumnezeu si mi-I nduc laudu ca FacîUorului lor" {Scnsoarea V. ci şi de fiecare data când omul acordă unei fiinţe o finalitate. de vreme ce tot ce există prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu există. Domnul nostru lisus Hristos. în care crenturile sunt explicit definite ca zei. in loc ca acestea sa-i fie recunoscute ca venind de la Dumnezeu. ci. aşa şi apare. iluzie. Mânluitorul tuturor. de asemenea. în care se inişcă.

adică. Adevărul însuşi. totuşi unii oameni fâră minte. din pricuia prostiei şi nebumei lor" (Despre diavol. 14.. Sfântul Pavel numeşte aceasta nebunie: „S-au rătticit în gândurile lor şi iniiTia lor cea nesocotită s-a întunecat. 4. au ajuns nebuni. uamenii an „schimbat ade-vârul lui Dumnezeu în minciună" (Rom. Rom. loan Gtirâ dc Aur: . Sf. Şi atunci omul îi atribuie unei creaturi. 25) şi au îndumnczeit lucrurile în locul cauzei lor. 1. Astfel. în loc de a fi pentru om un fel de treaptă. 11. Zicând că sunl înţelepţi. Cf. Urmând învăţâturii Aposlolului. încât. 15.PârSsindu-L pe Dumnezeu. 15.8*1 Inchinandu-se creaturilor. 51 . I. puţin mai sus. I. ajutfindu-l să se înalţe spre Creatorul ei. 25). pe lăngă allele: Crrrtslitnfiile apustolice. In mod curent fonmele de idolatiie ale pilgfinismiilui au tost privite de Sfinţii Pâiinti ca forme de nebunie.8* Şi. 17. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi iil târâloarelor" (Rom. Sfăntul Atana-siecel Mare scrie: „Oamenii ajunşi fărâde miiite (nebuni) au nesocotit harul dat lor şi prin aceasta au întors atât de mult spaiele lui Dumnezeu si au lulbu-ral atât de mult sufletul lor. slava pe care se cuvine s-o aducă. Efes.. 4. 580A. şi în loc de Dumnezeu au zeificat cele ce nu sum. Cf. Istoiia cdiugârHor din EfiijH. Teodoret al Cirului. redusă la neani de neştiinţa lui.) Pierzându-şi mtntea.. in locul Creatorului. înlr-un amime fel se închide în sine. 4. pătimind astfel un lucru nebunesc si plin de impielute".. şi-au plăsmuit şi pe zeii care nu sunt (. prin mijlocirea ei. u Cuvi'tiu tmpotriva eiinitor.căci au făurit idoli în locul adevărului şi au cinstit mai mult cele ce nu sunt. 6).PaiologUt omului ctîztit idolatră faţâ de o fiinţă dc fiecare dată când ea încetează de a mai fi transparent. Clement Alexandrinul.! pentni Dumnezeu. 6). şi-au inchipuil celc văzute că sunt zeî. ci şi ceru] şi pămantul şi toate cele din ele atârnând de El. 16. V. 1. fiinţa II ascunde pe Dumnezeu. Per. 21-23).. 21.!..5. omul s-a lipsit de M Tratat despre tMni/xirea Cuvântnttd. 13. 8. I. 9.*4 Jar in altă parte spune: „învăţând oamenii sa născocească pe seama lor rauuitea. 32.. în loc să-L descopere. X. I). in locul lui Dumnezeu Cel ce este. al Creatorului şi Slapânuhii Dumnezeu". I. 96. 2. fo-losindu-se dc o raţiune fermecată. II. 3. au uitat de cunoştinţa de Dumnezeu şi şi-au plăsmuit zei în locul Lui . Via)» lui Simeon eel Bătran. ailfcl spus. au cinstit cele ce nu sunt. care definesc adevărala ei naturft. Necunoscandu-L pe Dumnezeu. slujind faplurii in locul Facalorului".. 26. VI. Astfel înţe-leasă. spune încă: „Şi neexistând nimeni afară dc Sine (de Cuvânt). mai bine zis de o lipsa de raţiune.it cenilui. 4. Cmvbtf de mdemn cat re elem (Pmtrcpticul). lui Dumnezeu. de fiecare datâ când omul nu mai sestzează „raţiunile" ei spirituale şi encrgiile dumnezeieşti prezenie în ea. 99. când îucetează de a-L revela. Cuvânt despre Pnnidenţd. s-au închin. 8. 47. 17. toţi Sfinţii Părinţi vâd în idolatrie o forma de nebunie spiritual. I In 5. X. A se vedea. peniru câ slăveau zidirea în locul Ziditorului (cf. adevarul oricărei fiinţe şi izvor a tot adevărul (In I. Vu-fite sjiiifilor pusttuci dhi Sfito. care nu este. "'' Ibiditn. înlăturând cunoştinţa Lui şi credinţa in El. Clement Alexandrinul scric şi el: „Niniic mi mi se pare că a umplut mai mull ile nebunie (ucciAct) viuţa omenească precum îndclctnicirea cti atăta râvnă de cele material e" iC'uvi'mi de indeitm vâtre clem.. şi uitând de cunoştinţa de Dumnezeu.

Acestea l-au scos din minţi şi au tocii fnclinarea lui sprc cele cereşti. „Sunt mai lipsili de minte decât măgarii. XLV. lumea lui este o lume cu susul în jos. pentru că socotesc îndoielnice cele ce sunt mai limpezi decât cele ce se vad'\ spune Sfântul loan Gură de Aur. '.-i<X\\\. rămânând într-o permanent.5. neînţelegând ce sunl ele în esen-ţa lor inteligibila. \ 73. I II2B. 5. introduce cea mai desăvărşita confuzie în percepcrea realităţii. „lar acoperămâiil (văl) este înşelăciunea senzaţiilor care leaga sufletul de suprafeţele lucrurilor sen-sibile şi împiedica rrecerea lui la cele inteligibile"/1 Socolind ca adevărale cele care îi par lui aşa."" El vede aici o forma de nebunie.'" La rândul său. în delirul său. Cf. îţi voi spune şi eu că trebuie să crezi mai mull in cele pe care nu le vezi decât în cele pe care le vezi. 52 . Sf. inteligibilâ şi dmnnezeiascu -. 10. necunoscând adevărata natură a lucrurilor". (sufletul). . II. necunoscând adevărata semnificaţie a celor existente şi nici ra-porturile dinire ele. 4. Aceaslă confuzie este sporitii prin lucrarea Celui Rail. „tulbu-ră în chip nenorocit cugetul nostru şi face să râtâcească judecata noastră cu privire la dreapta preţuire a lucrurilor". ci cu cei mimiţi «mime trupească» (Col. spunand despre omul pacătos cfi este „cu adevârat lipsil de minte (.. din pricina înţelegerii sale devenilă irupească.). Par ciudate cuvintele mele. drept cevu mai puţin real şi chiar ceva ce nu există deloc. socoteşte răul bine. 39. în faţa minţii sale sră un fel de văl care-l împiedică să sesi-zezc ceea ce este dincolo de fcnomene. XVII. judccă lucrurile după aparenţa lor sensibilă. 9-10.Premise antropoUtgice once posibilitate de cunoaştere adevărată.realitatea spirituals. i i c . "' Ambigtm. totuşi sunt adevărate". 2 Cor.! iluzie. ireiilă. w Cf. văzând astfel toate lucrurile deformate din pricina păcatului şi a patimilor.l crezi numai în ce vezi. PG9I. I. i in Duhul şi. a ajuns jucăria puterilor potrivnice. este de fapi orb (Is 6. Origen. nu vad cu ochii înţelegători. adică dincolo de lucruri aşa cum apar ele simţurilor. 4). omul căzut vede totul de-a-ndoaselea. aparcnţa.păcăroşii. crezand că vede. încAt e] nu mai vede cele ce i-au făcut şi crede că aşa a fost de la începul".'" Cum vedem. iar ceea ce este cu adevărat real . IT». 2.! ' Cairr Staghirie A&cetul. > '<hmUifaMat. creată de el. Omilii la Ccnieo Nmteiv'. care. el ajunge la o falsa înţelegere a lor: . i i i i . w Ibidem. In 9.. sănătoşi şi buni. II.'*4 " Cf. cum spune Sianlul loan Gură de Aur..1" Ceea ce este cel mai puţfa real.. Giigoric Palnma. Triade. iar binele rau. Sfântul Macarie Egipteanul subliniaza rolul lucrării diavoleşti în această confuzie şi iluzie: „Din cauză câ a încălcat porunca.. el ia drept adevărat ceea ce este fals. 44).Omlltt dutwvniveşii (Col. o consideră drept realitate de-plină. El nu mai sesizeazS prin duhul său i v . spune Origen. 18)". " Ibidem. tBtâl minciunii (In 8. 2.B? Omul căzut traieşte astfel într-o lume falsificată. el adaugă: „Dacă spui că trebuie s.92 Şi voind să-i aducă pe ascultătorii săi pe calea cunoaşterii celei adevărafe. omul căzut.

53 . dar simtind în continuare setea de a cunoaşte. şi care. 63. 10. Nici cunoş-timele stiintiflce nu sunt neutre. ele Stall în legătură cu scopurile oamenilor. Sfânlul Marcu Ascetul spune aslfel că necnnoaşterea şi uitarea de Dnmnezeu „tulbura sufletu) printr-o grozavft şi nesiatornicâ curiozitaie". 1973.lzui. câ şrirnţa nu cunoaştc realitaitea aşa aim cste. "'TntuieA. Prin aceste substitute ale cunoaşterii. ca tin a care descrie modal de cunoaşterc a omiiliii c. aceasta obiectivimte şi acest adevar reprezintâ doar un acord provizoriu al unor conştiinţe care operează cu acelaşi l i p de proiecţie şi care. mini cunoscin. tihna trupului. omul căzut ajunge nu la o altît nnică cunoaştere. corespunzătoare muJlitudinii de aparenţe prinire care se mişcă. să varieze potrivit valorilor la care se ra-porteazâ aceste conştiinţe şi scopurilor pe care ele le urmăresc. cele mai inulre. au ajuns sâ se inţeleaga. în decăderea care lor comună. 1.''5 Dar cunoştinţele pe cans le capatfi in acest fel sum immai parţiale. Sfarcfn/Situatt. care nu au în sine nici itrmă de obiectivitate. omul nu face decât să cla-sez-c ce|e aparente. pioiecţii iluzorii ale conştiinţei sale decazute. depăşind formele aleatorii ale percepţiei sensibile. a meş-teşiigurilor şi a învslţiiturilor şi celelalte care înciinuneazâ" trupul în lumea aceasta văzutâ". chiai' opuse. pe car? o avea în Duhul Slant. diferile. care încearca" sa unifice cunoştinţele. schinibâtoare. nu poate face aceasta decăt în mod artificial. Paris.6. '" Cf. înir-un anume fel. l)i). de altfel. ea adOflS aceste moduri: bogăţia.'"' Diversele cunoştinţe ale oniului mi sunt astfel decăl. din pricina convenţiilor pe care şi le-a stabilit ea însjlşi şi care sunt. deşi nu face aceasi. după cum am mai SpuS. cu lotul relative. Această proiecţie poafe. sunt dictate de patimi. Sofronie.'''' EpistotĂ CtUnNîcofffe Af/inahtif. cle ullfel.l s-a attns o anumitâ obieclivitate sau s-a ajuns la un adevăr . eel mai adesea de ordin material. " ('iti'iiur desjire nevtniiţă. cum subliniaza Sfântul Grigorie Palama -care se întalneşte în aceastîl privinţă cu reflecţiile epistemologice ccle niai moderne -. p. Din panel clc v^deie filosofic.Patologîa i'iiuiliii ceiztil Pierzand înţelegerea adevăraiă a realităţii. ca şi realităţile fenomena-le cunoscuie. cautyrea sârgujloare a înţelepciunii rationale. Arhim. ci la o mul(ime de cunoştinţe. deci. ci.ca în cazul cunoaşterii ştiinţifice -. de vreme ce suiit definite de o mime neputincioasă şi deformantl Cunoaşterea raţională. podoaba.i în mod conşiîenl. concepţia „idealistS" cu privire la cunouşiere e$te ce:i jiilfvâiairi. ci au şi scopul de a-i satisface nevoile. „Când cunoaşterea urmeazâ poftelor trupeşti. „îşi iau forma dupâ gatidirea celor care se folosesc de ele şi se schimba cu uşurinţă după punctul de vedere al celor care le deţin'V'* Aceasta este cu aiât mai adevărat cu cât cunoştinţelc omului nu vin numai sil umple vidul intelectuaJ creat prin pierderea modului de cunoastere spiritual. Niimai în Daninezcu omul poale dobântli o cunoaşiere perfect iidecvată ohir.''7 şi acolo unde pare c. slava deşartil. care e potrivitfi cu ciirmuirea lumii acesteia şi din care (âsnesc noutăţile născocirilor. Epislemologia c on tempo™-nă reciinouşte.

potrivit naturii ei. 58).. Cunoaşterea irupească. "' Caieheze. ci mi ezitâ sa foloseascfi cuvilntitl ipcoc.100 Nespunând niitiic despre Dumnezeu. Evugrie. Ibidem. cuvnnlul tfic'fi) pentni .IM „Dacă ochiul a fost fa-cut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea. să tindă spre înalţarea la El şi spre unirea cu El. Cele MKt de ceipele. Maxim Marturisitorul (vezi. care este îndumnezeirea lui. Sf. ci şi pentru a desemnu clorirea lui Dumnezeu (in afarS de Sfântul Maxim Miuiuiisitoml. pentru că nuşi poate împlini prin ele adevăratul său destin. IM Despre viaţa hi Hrislos. 54 .iţ) a fost sădită in firea sa pentru a putea să-L dorească pe Dumnezeu. 14. Cele 15 ca/tete. când e vorba de iubirea oniutui fata" de Dumnezeu (cf.. Rospumuri nitre Talosle. Palologia dorinţei şi a plăcerii a) Dtvierea dorinţei şi perveptirea plâcerii Omul a tost creal In vederea unirii cu Dumnezeu. 55. este cu adevărut o neconoaştere a orică-mi lucru bun". 24-26. Isaac Sirul. prinrce alţii. de asemeneu.101 2.. V. 16. Dionisic Aieopugilul. apa-rent.. 16. 68. îi pot umple golul pe care îl resimte. in cadnil dcinonslraUei noasti'e. 15. IV. 20-21. 5. XX. Qesprtf Numitilc dtimitezeiesti. 24. este toată râvna". IV. Cele M)decapeie. Dionisic Areopagitul. Prolog. Tot iistfel.. cum e cazul la Sf.. 1 Cf. întrucât este goală de orice grijă de Dumnezeu şi aduce o neputinţfl raţională în cugetare. I. ca nu spune nimic esenţial nici despre om. Dumnezeul nostru. atunci dorinţa sufletului se împlineşte numai când îl află pe Dumnezeu". "" Caieheze. 12). spune Sfântul Simeon Noul Teolog.. I. Teodorri al Cirului. Cuviiiie despre newtinfa. Grija ei este cu totul in lumea aceasta". „Această cunoaştere. Facultatea poftitoare (eni0\îu>la. Despre Nu/tiirile diiimiezeieşlî. 1"* Spre „Hrislos. wihifl Sinailul. : Este de remarcat. II. Nichita SliUiatul. Ei folosesc. cut si pe cea u simţurilor. I. Cuvinte <mefice. XV. De asemenca. „se numeşte cunoştinţă deşarta. EJUGUJITI-CIK6V. Citpele despre irezvie. 49. a se vedea Fer. cu miijorilalea Sfinţiloi PărinU grecî nu folosesc fcnnentil femth^iia nunwi pentni dorinţcle siinţuale. iar urechea pentru sunete şi toate celelaltc după rostul lor. 126.Ti 5\jyau. însă ele nu-i sunt de nici un folos temeinic.10' şi care o păstrează sănâtoasă. " Nichita Stilhatul. între allele. 90. SI". Maxim Murturisilorul. II.13' "H.irtiic. Tniiatnl pnuiic. I. < 'tit SOOdectSHtiA.t desemna afât placcrea dc ordin spiritual. spune Sfântul Isaac Sirul. fidspwisioi caitv iolasie./'remise uturopolojrice Toate acestea îi pot oferi omului iluzia unei verilabile cunoaşteri şi.103 Aceasta constituie folosirea fireascâ a acestci facultăţi. Isaia Pustnicul. nici despre creaturile de care acesta este răspunzător din punct de vedcre spiritual. spune Sfântul Simeon Noul Teolog. feju9ty. punând-o sub stăpflnirea trupului. Tntiamenftil boUior eUtiesti. 77). spune Sfântul Nicolae Cabasila. 23: Nichita Siiiliatul..

"'' Ibidem. este îndumnezeirea". spune Sfântul Vasile eel Mare. „dobândireacelordumnezeieşti". Maxim Maituiisitorul. Grigorie de Nyssa. o spunem încă o datâ. 55 !. 8.î .114 Adam în starea sa originară. Sfântul Maxim spune c. PG 44."1 şi o unică plăcere. Stromate. 1. 64. PG 44. spune Sfântul Grigoric de Nyssa. Clement Alexandrinul. Sf. 61 (p. in Rai. Psalmist ul spune: „Desfăteazîl-ie in Domnul" (Ps. era starea fîreus-că a întregii umanităţi. Macaiie Egipleanul scrie c5 i»uuuii us a puteii . 92. 11 ' T. 67). il'.. îndrep-lându-şi spre El „toatfl puterea lui de iubire""* şi de la El avându-şi desfă-tarea. 58.'HI tul". XII.d. Maxim Marturisitorul. Nicolae Cabasila. Sf. IX. Capete %uosiice. Sf.108 „Zidind Urea omenească. PG44. Maxim Mfliturisitoml. XIX. lot ce poate fi mai vrednic <lc dorit: „încununarea tuturor celor clorite. XIX. 106. ci „binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele eel desâvârşit". 32. 117 Despre facerea omului. 197B.8 Despre feciorie. Isaac Sirul. II. Sf.10'' „Această plăcerc (u5ovn. IW kăspwsurt călre Talasie. 849D. fericirea. pentru că orice este în afara lui Dumnezeu. care. Despre facerea omului. 55. IV. nu dorea nimic ahceva decâl pe Dumnezeu. ('while despre nevomfd. XIX. „unirea sufletului cu ("n\ . PG 90. Dumnezeu a dat minţii ei o unumită capacitate dc plăcerc. spune tot el In alta parte. 196D). Despre feciorie. din îndreptarea fircaseă a dorinţei sale spre Dumnezeu. Origorie de Nyssn aratfi cfi Eden înseamnă „placere curatfl" (Dexpre facerea onutlui. VI. 38. omul primeşte o placere nemărginitâ . Singur Dumnezeu era pentru om izvorul plâcerilor: „Numai in El tşi afla omul desfâtarea". prin care să se poată bucura în chip tainic de El". Talasie.. A se vedea. omul nu cunoştea plăcerile „amestecate".. căci prin îrnpărtăşirea din viaţa lui Dumnezeu Cel nemărginit. 901 A. 120. XX.itiifnm'i in ISO de capete. Despre viaja m Hristos.8.uue la Total nosiru. 11)111 -.sufletu! sit vicze şi să subzisle în dumnezeitea Lui şi sa ajiingă" la viaţa nemiiritoaie si să se dcsfitlcze de o placere nestricacioasa' şi de o shivă negrăitu".) dumnezeiască şi preaferici-lă""c este pentru om suprema bucurie. învaţă Sfâiitul Maxim Marturisitorul. fiind mărginit. 336-337).. PG 44. numeste 6cui] „plăcerea snfletuhii după virtute" {Râspuwuti câlre. 29. potrivit scopului naturii sale înseşi. 111. 111 Cf. 4.. de asemenea. la fel. 115 Sf. I'nuaitil pnuiic. bucuria. 1353C. Sf. 9."7 Altfel Despre Sfăniul Dull. Cf.. 200C. scolia 22)."2 Tot aşa.. Vezi şi: Marele nivimt caicheiic. Pantfrazd în 150 de capete. Sf. Arnbigua. Alanusie ecl Mare.107 De orice dorinţa este legatâ o plăcere. V. I97B. Cuvânr hupoiriva e-/inilor. PG 91. omul primeşte o bucurie duhovniceasca" de nespus. * Cf. 49. nu poate produce decât o plăcere neîndcstulătoare şi mărginită. 75.numitâ do Hristos „bucurie deplină" (In 15. Sf. 36. 110 Sf. Evagrie. 2. pe care n-ar putea-o dobândi în alt fel.i nu există decât o singurâ bucurie.I'atologia onuihu câzui Unirea cu El este pentru om. I. Vorbind despre venirea Ciivânrului lui Dumnezeu in (rap penlni ii lestaina nulimi umanfl. lidspumurt către Talasie. 4).

„Diavolul. PG9I. adic<t în Dumnezeu. 106. l-a convins pe om să-şi mute dorinţa sufletului de la ceea ce estfi îngăduit la ceea ce este oprit şi să se abată spre caJcarea poruncii dumnezeieşti".. 3. Sf. prin cunoaşterea şi contemplarea ra-tumilor (foxoi) din lucruri şi prin iubire.Dumnezeu.raţiunîlor" lor spi-rituale. I308C. pe el $i întreaga creaţ ie unifi-cafâ în el.!". iar apoi să unească cele sensibile cu cele iiUcligibile. XIII. m INttem. dar care erau mai apropiate şi mai lesne de dobandit'31 decât plâcerile spiritu-ale spre care îl îndemna firea sa.. s-a mi scat. pe care omul în starea cea dintăi nu le cunoştea ca atare.. fa/eit ttostru. la rnceput omul nu cunoştea plâcerea legată de s i n i ţ u n . Vezi.l?ţ Adam a început să privcască şi sS dorească '. sfâr-şindu-se în Dumnezeu". l-a fndcmnat cu viclenie să-şi mute dorinta de la Dumnezeu şi s-o în-drepte spre cele necuvenite.'" dar în chip spirilual. şi-a pcrverlit astfel propria natura: „După ce a fost creat. care a zidit fire a omenească. IM nicuire U. contrar l'irii şi f3ră de minte (ftfofrcai:.M Dar Adam.'" tiiisfittnsif'i rtrire Talash... Sfântul Maxim învaţă câ" Dumnezeu. 1305D-I308A. 6.273). spune Sfântul Maxim Marturisitorul. Maxim Mâmirisitoml. „care este peste toate". s. Il>. '*' Cf.! a (intei dumnezeieşti: unirea armonioasâ a extremitflţi-lor din fîpturi între ele. A'anasie eel Mare. -.125 El trebuia ca. urmând să intre în stApanirea lor deplină la capăiul creşterii sale du-hovniceşti. şi de care nu se împartăşea încă decât în purte.. RăspitnsuH câtn Taîasie.1-a introdus între ftpturi ca eel din urmâ pe om". IM Cf.. „ca un laborator ce ţine şi leagâ roaie la un loc". Plâccrile pe care i le punea înainte Cel Rău erau legate de dorirea celor sensibile. prin intermediul . 2. Prolog. abuzand de puterea naturalâ data lui prin creaţie spre unirea celor despărţite. spune Sfântul Maxim. unire ce înainteaza în sus şi pe rând de la cele ime-diate la cele mai îndepărtate şi dc la cele mai de jos la cele mai înalle. Dumnezeu a randuit ea omul „sil faca aratată prin sine marea tain. de pil. prin porunca Sa.hl: Sf. PG 90. 1305 C. Macaiie Egipteanul. l305B.. Ftfc. care in final l-ar fi dus la unirea cu Dumnezeu. 9WC <p. CttVâfH iiripotriva t'tinilur. „ca o legătură naturală ce mijloceşte prin părţile sale inire extremităţile universului şi aduce în sine la imitate cele despărţite după fire printr-o mare distant.Cf. ibidem. pizmuindu-l"" pe om peniru bucuria duhovnicească care-i era menila. Adam era merlit să se bucure şi de realitaţile sensibile (cf.). fagoi. voise să-l ferească. Sf. omul. Grigorie de Nyssu.I'ri-iiiise aiitropoloRtce spus. lv Ambigm. de bunăvoie. printr-o rea folosire a liberlaţii sale. '" Cf. din siin-ţire". '" Aceasta triisfrtira este des subliniatit de Sfinţii Paiinţi. 61. prin amagire. 56 . Marek atvânţ caielwiic. ca mai vârtos să despartă cele unite". s-a abătul de la acest ţel. Omiliichihuvnic^li (Col. Sf.13 Omul a fost astfel ispirit de diavol spre placed care îi erau necunoscuie încă.. 1.. nu a creat împreună cu ea plflcerea. lucru de care Dumnezeu.l unifice creaţia sensibilâ. 16}.11" Diavolul.

alegând cele ale lor în locul contemplării lui Dumnezeu". prin niijlocirea Iucrarti sîmţurilor. 4. vrfiad s. Maxim Mărtiirisitonil. şi senzaţia mişcadî cle poftă aajflO plăcerea când atinge hicml sensibil" ţAftfblgUO. 3. o tluul cu Sf. sau un mod ai lncriirii simţuriloi dclcrniinat de o poftâ neinţională. lar mai aproape le-au fost Irupul $i simţurilc ucestuia. Sf. place rile şi desfatarea. sau. 57 . spre '*7W<fem. care-l îndepârteaza de Dumnezeu.42. Sfântul Maxim arată că „lipindu-se de cele stricăcioase. PG 90. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. nesocotind cele bune şi lenevindu-se cu înţelegerea.smiu1 faţâ de ceva sensibil. şi mai ales Sfântul Maxim Mâi'Hirisitonil. 12. 1 Trebuie să lemiircăm.I'atologia omsihii aizut crealurile. spune Sfântul Alanasie eel Mare.113 Aceaslă abatere a doririi lu i Dumnezeu. întorcând spre materie dorinlu lui cea după fire". o numesc filautic (OiActvrta) . deci a trupului. fără Dumnezeu şi ina-iiue de Dumnezeu. în principal prin mijlocirea simţurilor. II. Fitndca plâcerea nu cs(e altceva decfil o forma" a senzaţiei modelaie în organul simlului prin vreun lucrii sensibil. PG91 M12C). loim Danuischi».) Trupeşti sunl acelea la care particîp» $i suflelnl ţa' trtipal.ue apiirţin sufleiiilui în sine {.iubire pe care Sfînţii Pflriiiţi. 61!* /)fSf>rt'Ji'iwrir. au cazut în poflele lor.. Has/wmuii c/tfre Tatasiâ. adică în afara lui Dumnezeu.jn locul frumuseţii imeligibile. şi-a îndepărtat miniea de la înţelegerea dumiiezeiască a Celor inlcligibile.Dînrre plitceri.111 „Oamenii.1'" lar Sfiintul Chiril de Scythopolis spune şi el: . 13). 888C. au căuial mai VftrtGS cele mai apropiate de ei. Căci pofta adângaliî la senzah'c sc transforms in plitcere. XII. prin dulceaţa plăcerilor trupeşti.126 Asrfe! el a înlocuit dorinţa şi place rea de ordin duhovnicesc. Dnr nimeni nu va găsi pliiceri proprii nurniii rnipiilui" (DoRiniitivri. Maxim Mâmirisitoriil explicâ* plucerea de onlin siinuial şi relatia ei cu ilorinţa dc acelaşi fel. unelc sunl suHeteşti. 1" lâtruirc lo Tolăl noslm. In mod egoist. cum zice Sfântul Maxim.1 se bucure de ele in sine şi numui pentru sine. '•': Cf. cele ale lui Dumnezeu. că plăcerca siniuirilor sau i cilrnii nu este ruunai Inipească: .. Pentru aceasta se mmiesc triipeşti toale cele care sc lapoiicaza la hranil. cum nu trebuia. „încercând să dobândească. cu o dorin'a şi o plăcere impesti. lar privindu-se pe ei inşişi şi cunoscându-şi trupul si celelalie lucruri sensibile şi lăsăndu-se amăgiti de ele. Snfleieşti sum acelca c. De aceea şi-au dcspărţit minlea lor de cele inteligibile şi au începur să se priveasca pe ei însişi. sadita" în firea omeneiisca. şi nu dupa" Dumnezeu". i vita sjwiiithâ Sava.1" Explicând acest proces. M56C.. la legiiiuii sexuale şi cclc asemeneu. aceaslă deviere a puierii poftitoare a omului. care îi era proprie dupa fire. Sf. iitipriinaiul senZAţiei o fonaa.no Incetând de a-L mai dofi şi iubi pe Dumnezeu. potrivnice firii13' „Plăcerea pe care a ajuns omul s-o cunoască prin inşt-'lâeiunea diavolului i s-a fâcul pricinu căderii". scoţând de aici îiuiinte din sine şi din aceasta. spunând: J'lacerea pcniru cek Opnte se nuşte (lînlr-o pa. allege (nipeşli. Adam a ales ceea ce a părut desfătator pentru ochii săi trupeşti".şi realitatea sensibila. omul a început să se iubeascâ pe sine . conforme firii sale.

II. care afeciează. Cnvimt tie xu/fyt foiositor. loan Dantiiscliin. cum am văzuţ. din pricina stftrii de copilarie pe care o avea la începui în Rai. contrar firii sau raţiunii. într-adevar. Sf. cu alât se lipea mai mult de experienţa gustiirii prin simţire a bunuri-lor mfttoriale cunoscute. I*)2. Sfăntul Maxim Marturisitorul adopiă şi el o pozitfe asemănătoare: „Viclcanul. 44. Dar cu cât se umplea mai mult de aceaslă experien"' Cf. omul a ascultal indemnul Celui Rflu de a-şi însuşi „bunuri" mai uşor de dobândit si mai la îndemâna lui. IV.: A se vedea. Există. iarăşi. şi nimic altceva. Sf. Nichita Stithalul. după care se doresc în chip firesc toate". se condiţionează şi se întăresc in mod reciproc: „Cu cat se îngrijea omul mai mult de cunostinţa celor văzute prin simţire. 58 . XÎ. 16. Nichita Stiihniul. II.ilor) sădite în fire de la scopul lor.1 M Dar ne putem opri şi asupra celuilalt punct de vedere. fnvâfâluri ilf stiflpt fohmtiKire. Ccipcw tlrs/m. Şi cu cât îşi strfingea mai mult legâturile ne-stiinţei. Sf loan Diimaschin. arătând că. într-adevâr. I\phtt>l. răul este mişcarea nesocotită a puterilor naUirale spre altceva de-cat scopul lor. Prolog.11' Corelativ. (etc 360 tlr capote.114 o îmbolnăvire a acestei facultăţi. şi uitarea Ue Dumnezeu.dragtUte. Cuviini <U> sufiel fotosiror. Maxim Marturisitorul. Dionisie Areopagitul. care „nu poate avea alt în-ceput al naşlerii ei decât abaterea sufletului de la cele conforme firii sale". 70. dar şi iubirea egoistă de sine.\ 7. XV. 10. în ceea cţ. 65. " Râspunsuri câtre Tattisie. în urma unei judecaţi greşite. acoperindu-şj de cele mai multe ori pizma sub chipul bunSvoinţei şi înduplecând cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt. Cf.. în fond. întreaga natură omenească. „răul esie abaterea lucrării puterilor (facult^ţ. Avva Dorotei.137 Ajunşi aici. '■" Kâsfinnsuii ctiirr Talusîv. '" Cf. cu atăt îşi strângea în junil său mai lare neştiinţa de Dumnezeu. spune Sfantul Maxim. 136. 22.-iesH. puţin mai sus. 58. şi nu spre cauza.. priveşte iubirea de placere consider a tit explicit ca boulif: 'SpofU'Xiite. plăcerea după simţuri apare ca „lucrarea sufletului contrarâ firii". Sau. Prolog. Sf. după cum vom vedea. o interacţiune a acestor doua cauze. pe de o parte. a sfldit in el necunoştinţa cauzef'. ne ptitem întreba care este.131 spre o realitaie sensibilă luata în sine constitute o pervert ire. Cefe MH) dt capete.. Oesprv Niunirilr thurme::. Cf. I. o dialectics pe care o indica Sfântul Maxim în alt pasaj. 16. 15. pe de alta. 111 care descrie procesul căderii omiilui şi unde se vede cum dorirea celor sensibile si a placerii adusă de ele. lar scop numesc Cauza celor ce sum. ca spune Sfântul Atanasie. m Răsptmsuri cam Talaslt. ducându-l. se sporesc una pe alia.156 De aceea Părinţii vorbcsc deseori despre „boala poftei" şi consider?! iubirea tie plăcere ((JaAnjobyta) ca pe cea dintâi şi cea mai mare boală sufletească a omului căzut. o denaturare. cauza căderii omului: faptul că omul şi-a fndreptal dorinţa spre realitatea sensibila l-a înstrfiinat de l^umneztţu sau îndepărtarea de Dumnezeu l-a mânat spre aceasta ? Sfinţii Părinţi socotesc că cea dintâi.I'remhf antropologir? care era in chip firesc îndreptatâ. .

două feluri de dorinţi. 59 . prin întoarcerea ei contra firii. caracterizată prin multiplicilate. în natura lor profunda\ nu sunt altceva decât această dorinţă. I4J Cf. ('twain de sufiet fbla&iter. 102..). abătuta de la ţclul ei firesc. jar plăcerea sensibilă pe care omul o dobilndeşte în acest fel nu este decăt un simulacru al dcsratării spirituiile '" IbUU-m. Prolog. dupa cum se nimeresc timpu-rile şi Incrurile şi dupS cum îl îndeamnă modul lui de a fi". V. spre care s-a îndrepiat Astfel. cu atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii. care se năştea din ea. „carnalc". sfftntul. iubirea fata" de partea lni văzută.i). Cf. diferite prin obiirşia lor: in fiinţa omului nu există decăt o unică puiere de a dori (fcrciSuuict. psihologic şi fizic. adică faţă de imp. "" Ibidem. care. sa întors contra propriei firi. este în întregime îndreptatâ spre Dumnezeu.fafologia omu/ui crizitf (a. care apar ast-fel ca mlscociri ale omului în scopul împlinirii noilor sale nevoi. căreia îşi dedică de acum înuinte existenţa.. Qespnfâptutirt ţi veder*. asa s-a strecural marea şi nenumărata mulţimc a patimi-lor stricScioase în viaţa oamenilor". să născocească multe forme ale patimilor. loiin Diimaschin. 141 Ibidem. prin pofta de plăcere şi frica de durere. 4. „obiectul"' firesc şi normal al dorinţei omeneşti.. ^jtiOttirruicri 5\)vctui<. urmează plăceriî. diviziindu-se potrivit realităţii sensibile.l4: La omul pe care I-am definit ca normal (Adam Fnainte de cădere.. cu atât se uprindea mai mult patima iubirii trupeşti de sine.1"" adăugând mai depaile: „Căutând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi strfl-duindu-ne să fugim de durere din aceeaşi pricină. sfi îndepărleze dure-rea care. omul restaural în lisus Hristos).. îl sileşle ca pe un rob. Ele sunt simple succedanee. constituie patimile. nSscocim surse neînchipui-te de patimi făcătoare de stricăciune (. rămânând nein-ceieatâ de durere. Teognost. potrivit naiurii sale. fcTtiGHirrxiKCjv. Teodoret al Ciruhii. dar şi mijloacele prin care încearcă. scrie Sfântul Maxim. cum vom vedea. Desprv tegea duhovniceauti.). Sf. Şi cu cat se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine (filau-ti. nu constituie. care este rodul şi ţinta iubirii trupeşti de sine". Dorinţelc legate de simţuri care apar la omul câzut şi păcătos.'*11 b) Iconomia dorinţei Dorinţele spirituale. Dorind ca „iubirea trupeascfi de sine sa aibă unită cu ea numai plăcerea.119 Multiplele forme ale dorinţei prin care omul căzut caută diferite moduri de obţinere a desfătării simturilor. prin perverlirea ei. şi dorinţele legate de simţuri. Msircu Ascclnl. Tritttwwniul boh lor etixtesti. cum am putea crede la o priniâ abordare. această putere doritoare. 77. Fci. care sc înmănunchează în dorirea lui Dumnezeu. toate dorinţele omului căzut apar din această decatlere şi reorientare palologică a dorinţei fireşti initiate după Dumnezeu.

5. Grigorie de Nyssa (Berne feriorie. 896C :' imbigua. II. iar dorirea (de Dumnezeu şi a celor ccrcşti). spune: „Dorirea cea după fire este dorirea minţii şi nu este fara dorirea lui Dumnezeu. De aceea s-a numit Daniel «bărbatul doririlor» (Dan.1* minţii de la realitâţjle dunuiezeieşti spre lucruri pămAnteşu' şi jasnice.Premise antro/iolofjire şi al adevăratului bine. 23). p. „Nu vom afla într-o ini-mă mai multe patimi. XI. estc faptul că ea nu se poate în-diepUi şi spre Dumnezeu. atunci carnea şi sângele sunt cele pe care le iubim". „Una dintre maiiifestările sufletului esle dragostea. o risipcste în poftc omeneşti". care. deşi de rand. şi asa au încetat să se mai înalţe spre cele cereşti. şi spre realitatea sensibilă.s' Ibidem. aproape secătuită. Nicolae Cabasila {Despre viafti in llrislos. prectim nu e nici iubirea celor conforme firii. . s-a îndreptat spre patimi". la rândul său. 4. şi să nu ne risipim nebuneşie cu ele puterea noaslră de a iubi'Vv O caracreristică esenţialâ a acestei facultăţi a omuiui.Să ne înălţâm deasupra celor care atrag poftele omeneşti. Cf. scrie Sf. 10. siricăcioase şi trecătoare. I. \ XVHI. })espre feeiohe."11 Prin alipirca de imp. M lhidein.Bunâtâţile ncestei vieţi.14^ Origen. v' ('iivintr despre nwoinfă. şi de aceea vrednice de râvnit şi de mull preţ. care dovedeşte că nu se poate vorbi decât despre o unică dorinţă.. 49: Tâlctdre la 7'aiâtnostm. XI. 3) si la Sf. I. Tot el vorbeşte. 60 .s Şi incii: . ": Omilii la loan. Vrajmaşul a schimbar aceastS dorire în poftjrey urâtii a toată necurăţia".. 44. Şi fiind inima împârţită între ele. '" O gâsini mai ales la Sf.ui niuiat elatuil1. 87).14'' Avva Isaia. spune Sfântul loan Gura de Aur. devine slabă. „iubirea dutoratfi de noi numai lui Dumnezeu se împarte". I4 " OntiUi la {'tuitarea etinturilor. sunt socotite fnimoase.'47 Sffintul Grigorie de Nyssa este la fel de explicit atunci când vorbeşte despre cei care . cure nu sum decfti un joe dc cuvinlc mincinoase. pe cai*e noi o folosim bine pentru a iubi atunci când iubim înţelepciunea şi vîrtutea. ' Oouăzeci si nouti de euviiUe asveiice..doiinta". 71: Kdspinisuri văirv Takteie. I. spune Siantul Maxim. II. nici una nu aducc in suflct dragostea şi bucuriu.. '** OpjiT).după ce şi-au întors toata* puterea de a iubi si . căci se alungă una pe alia. Capet* despre dmgofte. în alt loc. V. Pentni cu puntf şi ceeu ce ne-ar pfueu bun nu-i ilecut un mincinos idol al adevHraUihii Bine". Maxim Miuliirisilonil. 3. despre omul care „răpind ca un rur iubirea datorată numai lui Dumnezeu. patima cea mai tare su-punându-le pe toate". au lăsat ţarina sufletului lor pradâ' patimilor. 1. abătută din drumul ei. arălând cele două direcţii divcrgente m care poate merge aceastu unicâ facilitate de a iubi cxistenta m om. VI. scrie încă şi mai precis. 111. PG9I. II. IX. care poate fi ttadus ?i prin „impuls" sau . însă când iubireu noaslra coboara la fapte mai puţin bune.2. 9.1"11 O mulţime de învâţilturi palristice vin in sprijinul aces-lei idei. 2: IX.1 3 lar Sfantul Isaac Sirul arată că: „nu poale cineva do-bândi dragostea dc Dumnezeu o data cu poftirea lumii'Vs:' „Nu stă în firea ■' . II. H44B. PG 90.

IW Cuftelf despre i/ntgosle. IV. irosindu-şi de dragul ei cca mai mare. pane a iubirii sau chiar toata iubirea de care este in stare inima lui". 90. 5. in chip necesar va dori fapturile şi va iubi lumea:'58 „La eel care nu ştie s. " Omilii h Mfiei. împotriva impuliii. I. Sfânlul Grigorie Palama.11' lur Sfăntul Grigorie Palama constata că omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul sâu şi din toattf inima sa „aleargâ încoace şi încolo prin lume. învaţâ" Apostolul Pavel. spune limpede Sffmtul Grigorie de Nyssa. căci şi-a îndreptat spre El şi spre reaJităţile spiriluale toată puterea iubirii sale. Astfel. iar Sttintul Diadoh al Foticeei se întreabâ: „Ce pof'tâ va mai avea de bunătăţile lumii cel ce e hrănit de dragostea dumnezeiască?". rtici limba nu ar pulea să slujească unor graiuri diferite. „în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta tnipului" (Gal. 16). 2. 9.1" Să aminlim aici şi cele spuse de Apostolul Pavel: „Trupul pofteşte împofriva duhutui.PatoUigiei omulni timtl puterii noastre iubitoare. iiupul nu mai pofteşte cele ce se împotrivesc duluilui". Lc 16.) CoatS preocuparea lui se mişcă numai in jurul trupului". IVI Folosim uici cuvfintul „luine" în accepţia sa duliovniceascfi traditional».1"1 „La cei cai'e şi-au înâlţat mintea la Dumnezeu şi sufletul l-au aprins cu iubirea Lui. II. rostind in aceeaşi clipă ctivinte evreieşti şi cuvinte gre-ceşti. Sfflntul Simeon Noul Tcolog 1M lh'. îndrepiăndu-şi dorinţa spre ceva. '"-* Triade. in care el deseinnează tnipiil şi patimile.. iar duhul. '''"'Ibidem. în acelaşi sens. ochiul rttJ poate vedea deodatâ douâ luciuri. nici urechea nu poate asculia în acelaşi timp istorisirea unor întâmplâri oarecare şi cuvântul celui care dă învăţătură". ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Gal. căci sau pe unul ÎI va uri şi pc celâlalt ÎI va iubi.102 La rAndul sfiu.1 umble pe calca duhovni-ceascfl (. 17). expli-că el mai departe. 65. pentru c.ul Maxim Marturisitoml. ci numai dacă It' prîveşte pe rând pe fieeare dinire ele. IV. cii atât mai puţin II doreşte şi [| iubeşte pe Dumnezeu. XX. San cum a spus fnsuşi Hristos: „Nimeni nu poate sa slu-jească la doi domni.. sau de utuil se va lipi si pe celâlalt îl va dispreţui" (Ml 6. 18. eel care îşi îndreapta" toată dorinţa spre iubirea sinceră a lui Dumnezeu. 24. să slu-jsascfl în acelaşi limp desfttărilor trupeşti şi unirii spirituale'V'4 „Căci. scrie Sfam.1 ('iivâi/t ascetic m 100 de ca/wir.si>r« feciorie. spune. prin chiar acest fap( omul o îndcpartează de altceva. 5. 61 . 3. 13).. 9.1W) Si [overs. căci acestea se împotrivesc unul altuia.'" Cel care nu-şi îndreapta* toata* dorinţa sa spre Dumnezeu.156 De aici reiese ca. 1. 11 'lritid. „De asta dragostea noastră de Hristos este mai slabă.I. cu cat omul doreşte şi iubeşte mai mult cele ale lumii. nu poate dori vreun lucru omenesc şi nu cunoaşte dorinţe pătimaşe. „Grija de una duce neapărat la lepâdarea celeiiallo". spune Sfâiitul Grigorie de Nyssa.1 ne irosim toatfl puterea dragostei noastre în dragostea de cele lume-ştî".

"■ Serisori. la fel. '" Catthet*. lar intorcandu-se de la bine. cade în grija de cele pâmânleşii'V'* Acelaşi argument i| foloseşte şi Sfânlul Atanasie atunci cănd vorbeşle despre căderea omului în Rah „Căci flrea. el simte imedlat nevoia de a găsi un altul spre care să şi-o îndrepte. fie spre cele sensibile. 366. Origen. Sfântul Vasile eel Mare scrie: „Pofia este o boalfi a sufletului (fcjuOuuia voaoi. nici ca sâ vada pe Dumnezeu. din multe privinţe. cf. "" CI'. Omilii In CatttQ Numerii.1 aliinci. folosindu-se riui de aceasta pentru poftele ce le-a născo-ctt. Sf. el este supus schimbării.Premise antropologi'e scrie: „Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să tie târât spre poftele şi dorinţele tnipului şi nici spre alte pofte ale lucrurilor şi patimilor văzute sau nevăzute. 2.yi a piâcerii. 111. cum. 175. se mişcă în mod necesar spredomeniul opus. dat fiind că a fost creată şi cu voie liberal.in care dorinţa se mişcă fie spre realităţile spirituale. se gfindcşte numaidecât la cele potrivnice.spre care s-ar fi îndrepial.1"1 Faptul că dorinţa. dacă el păriiseşte sârguinţa spre cele dumnezeieşti. Căct. fiind uşor mişcătoare. c) Patohgia dorinfei . vom vedea că există o iconomie a dorinţei nu numai in acest plan vertical pe care l-am evocat aici .W. Dar ea nu se mai mişcă pe calea virtu-ţii. de Făciltonil ei. se va putea aprinde tropul sau în general sâ-şi împlinească poftele ei ? Nicidecum". in capitolul urmfltor. 109-121. se explică prin caraclerul mobil al sufletului. fiind prin fire uşormişcătoare". 41. ci. trebuind să se îndepărteze de unele atunci când se îndreaptă spre cele opuse -. Grigorie de Nyssa. in care dorinţa omului se misca" printre diferitele obiecte ale patimilor şi unde. la omul câzul Vorbind despre dorinta pervertita* a omului căzut. precum spuneam. IV. dacă îşi retrage dorinţa de la un lucru spre care o îndrepta pân.spirilual sau sensibil/trupesc . preface ceea ce este în puterea ei. prin faptul că omul nu înceteaza sa dorească ceva şi. aşa poate să se şi întoarcâ de la cele bune. Căci nu poate să mi se mişte deloc. nu încetează de a se mişca."" Atunci când vom studia. 2. "' Cttvăttt impotriva climlor. precum poate înclina spre cele bune. kail WxfK)"-167 Şi putem spune c5 este aşa. 62 .1*4 Sfântul Nichiia Stilhatul spune: „Fîindcă sufletul este schimbător din fire. deviate* de la unul dintre cele doua domenii . Cf. VI. Fiindcă pornirea inimii lui sau mai tlegrabă toatfl înclinarea vo-inţei lui e legată de dulcea iubire a lui Dumnezeu. diferitele patimi. spune-mi. XXV. găndind la cele ce nu sunt. deci. le părfiseşte pe altele. Deci aceasta fund legata. Despre fedo lie. ci şi unul orizontal. XX. Ifisându-se pradă unora. chiar dacS se intoarce de la cele bune. m Despre mflet.

în lumina învăţăturiî parristice.. "° Ibidem.). tngrijindu-se de cele nevrednice. aşa cum arată Sfântul Maxim: „împărtSşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simtire. omul aiurează. A Kâspunsuri câlre TaUviie^ Prolog* 63 . cei care ne-um prexhit inimile mi iubirii celei nebune. 888C.176 constată Sfântul Maxim. dorinţa spre lucmrile sensibile".„Lipsit de raţiune" înseamna contrar raţiunii (Xoytţ). I. prin ele. 3. celci mui imilte dintie iubiri. '" Kthfitimtiri cat in Takufa. normal. 61. potrivnic f'irii. în ultima analiză. prin mijlocirea simţurilor". asemenea dobitoacelor necuvanijUoare. Cuvântul. 1 * Kăspuusuri câtrt 7i'i/ci. în care valorile sunt riisturnate. 2.. înseamnă confomiilaie cu Logosul. spre sine însuşi şi spre cele sensibile. Omul căzur ajunge astfel să traiască înlr-un mod cu totul delirant. 3. Takuire la Total nostm. 2). „dacâ însă hrăneşte în sufleiul său dorinţe îndrepta-te spre cele materiale. PG 90.. omul a folosit-o in chip necuvenit. XVIII.. obiectele pasiunilor sale. alunci el se mişcă într-un mod lipsit de raţiune împoiriva firii". Grigoric dc Nvssu.dupa ea". lar aceasta cu atăt mai mult cu cât. raţiune care. m Ibidem. în atara lui Dumnezeu.1""'' neindrumand-o conform firii ei. Sf." {Oes/tre stntyiMgerea minut.m omul ajunge sfi priveasca cu teama cele vrednice de dorit şi să le respingă. a părasit frumuseţea dumnezeiasca' menitft sa* alcaluiasca podoaba lui spirituals si a socotit zidirea vazuta drept Dumnezeu..171 De aceea Sfântul Maxim vorheşte despre „nebu-nia minţii.17.171 lar la Sfântul Nichita Stithatul găsim scris: „Dacă omul doreşte bunurile cele statornice dăruite de Dumnezeu şi care sunt veşnice (.. IM Sf. Care era ţelul ei firesc. m Deipn «^«. prin aceasta* reorientare a dorintei sale si prin descope-rirea de noi dcsfătari.33:34 ! ' Sfiinlul loan Guril de Aur spune: „Noi. Supuniind simnjrilor puterea sa fireasca de a dori. omul „şi-a văzul plăcerea mişcându-se potrîvnic firii. D«spre feciorie. Maxim Mfrfurisitorul.170 ci acţionăiid contra firii. ne spune Sfânlul Maxim Mar-turisitorul. el ajunge. nebuneşte. atunci el se mişcă" potrivit firii"."'* propriu. pierzand înţelegerea adevăratului Dumnezeu. în care lucmrile şi-au pierdut ordinea şi adevăratele proporţii: „pofta face mai iubite decât Cauza şi Fiinlu cea unicâ" şi singura vrednicâ de dorit (. şi aflandu-şi în ele desfătarea. pe care le aşază în locul lui Dumnezeu. spre lucmrile sensibile..w\ 61. siî absolutizeze dorinţele şi plăcerile sensibile şi..174 Dorinţa rătăcitS a omiihii îl face să trăiască într-o lume pe dos. ci celei rmii nobile.). Alifi'l spus.) cele de.fn/ohgia emiiitui rdzju Mutându-şi dorinţa de la Dumnezeu. şi aflând prin ex-perienţă că împărtăsirea de cele sensibile susţine firea lui irupeasca şi vazuta. care-şi mişcă. îndiimnezeind-o datorita* fap- ""Cf. întoarse spre cele pieritoare şi care nu pot dăinui (. purtându-se ca nit smintir. îndepărtându-şi dorinţa de Hristbfi.

Sfântul Grigorie Palama scrie: „Cel cuceril §i purtat de poftele cele rele pofteşte cele ce i se par lui bune. a fi bine. Mânat de dorinţa lui pervertită. el gustă din rodul pomului cunoştinţei binelui şi a răului. omul nu-L mai are în vedere pe Dumnezeu. binele şi râul ajung sfi se confunde. şi. în planul sensibilităţii. dar arată prin fapte că nu cunoaşte ceea ce este cu adevărat "Ibidem. ci foarte adesea este socotir bine. râul nu mai este privit ca rău. în mod obiectiv.n" Omul poate astfel numi şi căuta ca bun ceea ce este plăcut. pentru că îi produce. (omul) încerca în simţire cunoştinţa binelui şi răului amestecate în el". Iubindu-L pe Dumnezeu. XX. care sum din aceeaşi plă-madă cu dohnţcle lui pervertite şi pe măsura lor. tot asa. Aslfel luniea devine pen-Iru om proiecţia fantasmatică a dorinţelor sale. ci propria sa plăcere. omul iubea adevăralul Bine şi pe toa-te le judeca numai în funcţte de El. dorinţelor şi plflceritor simţurilor. omul respingea răul. spre ceva ce-ţi stă la inimă". pentru el.jnclinarea. spune Sfântul Maxim. potrivit do-rinţei sale pervertite.. de ceea cc este. 1" Orsptv fnrerea amului. in fond. după cum remarca* Sffiniul Grigorie de Nyssa. pentru sîmplul motîv că-i place. PG 44. ca de ceva rău. cunoaştcrea binelui şi răului pe care au dobândit-o oamenii prin pacat nu mai este cu adevarat cunoaşterea şi discernâmântul pe care le aveau atunci când cunoşteau adevăralul Bine şi respingeau răul. şi binele în general.17*1 în conştiinţa omului căzut.„raţiunile duhovniceşti" -. idoli. El nu mai pri-veşte creaturile în funcţie de hgoi lor .sunt propriile pofte. simple mijloace de satisfacere a patimilor lui. pentru că aceştia. ci mai curănd. plăcerea devine criteriul binelui.Premise an/mpologice lului că e de trebuinţă* pentru susţinerea trupului". "* ibidem. instrumente de desfătare a simţurilor. 64 . ci le considers ca importance sau valoroase numai în măsura în care le doreşte şi în funcţie de intensitatea placerii pe care ele i-o oferă. In relatiile Side cu creaturile. Astfel. dorind desfătarea cu cele sensibile. „Mâneând din pomul neascultfirii. I97CD. chiar dacă."7 Atunci omul îşi face din icaliluţile sensîbile o mulţimc de false zeitâţi. Binele şi răul sum astfel definite în mod su-biectiv. iar creaturile. raporturi între obiecte supuse predate capri-ciilor. el părăseşte Binete absolut şi unic. pornind de la dorinţt-'le sensibile şi în funcţie de plăcerea urmârită. Prin păcat. în chip obiectiv. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu si nedorindu-L decât pe El. iar singiira lui normă. acesta este perjtru el dăunător.. experiază răul şi inaugureaza* un mod de existenţă în care. pierzându-şi pentru el valoarea spirituals. bun. neplăcere. Raporturile dintre fiinţele omeneşti devin. şi defineştc cu constants în mod greşit binele. . ajung simple obiecte de care se foloseşte pentru a-şi satisface nenumaratele patimi. şi binele real şi autentic. creându-se o confuzie permanentă între ceea ce omului îi apare. el poate s3 fugă. omul cautit înlotdeauna într-o direcţic gre-şiul binele propriu. în starea de pacă-toşenie. Relaţiile omului cu celelalte făpturi şi cu semenii sunt cu totul strâmbate.

o slabiciiine". sail mai curănd. Despre patologia ei am vorbit in capiiolul precedent. omul 1111 si-a pervertir numai puterea poftitoare. scrie el în alia pane/''1 „Su-flcrul este mistuit de focul plftcerilor trupeşti". Disctrsuri elite. 101-107.l'. cum spune Sfanlul Maxim.' l. 8. 10. nici nu exislă în realilale. toate facultâţile sale manifestân-du-se aiiapoda şi fara nici o rânduială.181' Ei îneep să divinizeze înseşi „patimile cele rusinoase. spune el. m Martle cm-âm catelieîic. din pricina lotalei orbiri a sufletului faţa de adevaY'. 'şi noi. înlorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii.Premise tuitropohgic* cele de faţă şi la slava lor. cu aril mai mult cu cat omul. „Aşa s-a iăiat firea cea unică în uenumarate părticele. Să semnalfim m Cm-am împotriva elimlor. ne mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele".. 16. XIII. şi alte urmari.jşi pre-schimbâ dispoziţia sufletului deodata cu cele ce se împrăşlte. Pervertirea facultăţii poftitoare mai are. într-adevăr. 7. . m Epi. Simeon Noul Tcolog. 16 (CCSG 7. doreşte şi se bucură de o fantasmă.. ''. Ingrijindu-se numai de cele nevrednice de dorit. omul cazut ajunge să se autodis-trugă. pentru oameni.'na dintre cele mai grave lulburări pe care o are omul de înduraf este dezordineii facultăţilor sale. în ceea ce-l priveşle. pc care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gândi'V'' * „cinstind.""1 Aceasuî restnlngere a realităţii la o parte a ei şi viziunea deformală care rezultă de aici apar şi ele ca o stare de delir. remarcă Sffinttil Maxim. dalorila ne-ştiinţei"''. linspwisuii ctilre Totasie..l Prin dorinţele sale conirare firii. dorind creatiirile dupa aparenţele lor şi în afara lui Dumnezeu şi socolind că se bucurâ de ele. cei ce suntem de aceeaşi fire. reprezintă în acelaşi timp .amestecarea şi confuzia puterilor naturale întieolaltâ". Prolog. PG9I. „Aşa a devenit viaţa noastră plinâ de suspine". care simbolizează realitatea sensibilă ridicată la rangul de idol. insutuită de dorinţa perveilită.I97 Efectcle schimbârii sensului dorinţei le resimte in primul rând mintea omului. II56C. SfSntuI Maxim spune că viţelul de aur. 105). p. spune Marcu Ascetul. ' Ihule. omul. ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu cele ce curg şi nu înţelege ca se pierde. omul îşi înveninează sufietul. Prolog.' Amhigtui. deosebit de grave. a socotit că nu mai există nimic altceva alarâ de cele văzute şi că numai cele vremelnice şi cele tnipeşti sum bune". cu totul la întâmplare. pricinile care pierd (viaţa) şi născocind şi cultivand prilcjuiilc corupcrii sale. 1 n Sf.'9* o boală a firii noastre.1''2 Prin plficcrca sensibilă.1"'* Sfântul Grigorie de Nyssa. care dă nastere lucrârii ncsocotite a patimilor contra firii". Prolog. af'irmă ca „ceea ce pune stăpânire pe voinţa noaslră şi o trage de la bine la rau e înlr-adevâr o neputin-ţă. se alipeşte de ceva care.sloiă ct'itre Niculoe Moiuilml... "" Rmpimsuri ctilre Talosic. usa cum am uratat deja. 66 . " Ihidem. „împreunarea lor patimaşă şi nesocotita. " Râspiinsnri ctilre TaUxsie. ci şi-a lulburat întreaga fiinţa..

19 fif» . m Marete cuvSnt t-atehetic. 105). într-adevăr. spune el. sau mai curîind. omul nu şi-a pervertit numai puterea poftitoare. în ceea ce-1 priveşte. scrie e| în alta parte. XIII. spune Marcu Ascetul. itth'f/iinsnri vi'itrv Tiiltisif. dorind creaturDe după aparenţele lor şi in afara lui Dumnezeu şi socotind că se bucură de ele. II56C. 101-107. ci şi-a tulburat întreaga fiinţa. 16 (CCSG 7. Prolog. deosebit de grave."'" Această restrângere a realitalii la o parte a ei şi viziunea deformată care rezultă de aicî apar şi ele ca o stare de delir. 7. afirmă că „ceea ce pune slapânire pe voinţa noastra şi o Irage de la bine la rau e într-adevăr o neputin-ţii. „împreunarea lor pătimaşă şi nesocotită. 16. „cinstind. nici nu exislă Tn realilale.amestecarea şi confuzia puterilor naturale înlreolalta". „Asa s-a tăiat firea cea unică în nenumărate pârlicele. întorcându-şi dorinţa de la Dumnezeu şi predându-se simţirii. 8. cu atăt mai mull cu cat omul. 10. a socotit că nu mai există niinic . "" Sf. pricinile care pierd (viaţa) şi nfiscocind şi cultivând prilcjurilc coruperii sale. şi alte urmari. îngrijindu-se numai de cele nevrednice de dorii. Pervertirea facuttaţii poflitoare mai are. Rdrmiruuri cătrv Talmie."2 Prin plăcerea sensibila. cei ce suntem de aceeaşi fire. Simeon Noul Teolog. Sfântul Maxim spune că viţelul de aur. p.197 Efectele schimbării sensului dorinţei le resimte în primul rând minlea omului. Prin dorinţele sale conlrare fiiii.196 Una dinire cele mai grave lulbunVi pe care o are omul de îndurat este dezordinea facultăţilor sale. instiniită de dorinţa pervertită. Discursuri etiee. si noi.Premise antTopologicr celt* de faţă şi la slava lor.îşi pre-schimbă dispoziţia suflctului deodatâ cu cele ce se împrăştie. 11 Kâsfnuisuri ctitrc Ţaittsie. m Ibidem. . „Aşa a devenit viaţa noastr«i plinS de suspine". Să semnnlfim 1 ( uvimi fmpotriva eUnitor. se alipeşte de ceva care.194 Sfântul Grigorie de Nyssa. remarcă Sfântul Maxim. care sim-bolizează realitatea sensibilâ ridicată la rangul de idol..""' Ei încep să divinizeze înseşi „palimile cele ruşinoase.PG9I. o slăbiciune'. cu tolul la înlămplare. ne mancăm unii pe alţii ca reptilele si fiarele". omul îşi învenincază sufletul. cum spune Sfântul Maxim. "■ tbidatu inAmingua. reprcziiitîi in ace las i timp . * lifristolă catrt' Nirolae Monahitl. ca pe una ce se rostogoleşte împreunâ cu cele ce curg şi nu înţelege că se pierde. pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gaudi". Prolog.. omul. toate facultâţile sale manifestân-du-se anapoda şi ffiră nici o randuială. datorila ne-ştiinţei"'''.1 „Su-fletul este mistuit de focul plScerilor trupeşii". omul căzut ajunge s3 se autodis-trugfl. Prolog. care dă naştere lucrilrii nesocotile a patimilor contra firu".M o boala a firii noaslre. asa cum am arâtat deju. doreşte şi se bucura de o fantasma. pentru oameni.iliceva afară de cele vâzute şi că numai cele vremelnice şi cele irupeşti sunl bune". din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de adevăr". Despre patologia ei am vorbit în capilolul precedent.

liespiv feiivrie. era desavârşit unificată. Grigorie dc Nyssa. Cnprte despre dmgaste. de contemplare şi de discernă-tnfint. ajunge sâ se răspândeasca. Dt&pre Irgea duht/wticeaxed. Cele 300de capetg. spune Sfâiitul Ata-nasie eel Mare. Talasie. Minlea se răspândeşte în iienumârate direcţii. 15. Prinsă in vârtejul perpeluu al poftelor. 85. riităceşte în toale părţile. de contemplare a celor diiinnczcieşti. do-rinţa omului avându-L ca unică ţinlă pe Dumnezeu şi tinzand fai'ă incetare şi cu totul spre El. Cuvinie drspre nrvoîitţd 18. iarcând al'la prilejuri de împlinire a poftelor sale nu poate fi in nici un chip oprită de la împlinirea b»". Suflelul esle divizat nu numai de mulţimea dorinţelor care-l bântuie. în primul rând a dorinţei. III. G7 . iar îndreplându-se spre lumen sensibila. şt se risipeşte în mulţimea plăcerilor sensibile: „lubind plâcerea. risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea minica decăzuta a omului.lvl ea nu-şi mai CxercitS funcţia sa naturală. de conducere a puterii poftiloare: dimpotrivă. VI. 3" Ibidem. sufletul a început s-o caute pe felurite câi". de asemenea nalurală. şi de dorirea Lui. omul nil dorea nimic alteeva decât pe Dumnezeu şi nu avea alia dorinţă decât cea legată de Dumnezeu. Legal de aceasta."* „Mintea pălimaşa. „Căci cum se grabeşte să înfeleaga binele. au câzut in pofte felurite şi mărginite ale mipului". 7. 4. 11 Sf.'01 se pune In slujba ei. dorinţa îsi pierde unilatea. I. Epîsiolâ răirr Niroltu' Mouahut.:c' făcând din căutarea şi punerea in Incrare a mijloacelor care să-i permitii împlinirea pof'lelor. dar şi de dualitatea de care este marcat prin cunoaşterea binelui şi a rilului pe care a dobăndil-o prin păcat. <'uvâtti fmpQtliVQ pâgeini/w. adică la Dumnezeu. privită" ca de sine stătăloare. irainica şi slatornică." Atras din toale părţilc de multele sale dorinţe. este târâlă de curgerea neincelatelor schimbari şi se află într-o neconienîtă frămănlare. nici pe cea. Isuuc Sinil..I'tiift/ogitt oimilui ct'tztK aici numai faplui că. adauga Sfflntiil Aianasie."!. Marcu Ascetul. Abătan-du-se de la Dumnezeu. spune Eviigrie. Ea devine asttel multiform. . 2. L'n all efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftiloare este divizarea tutnror facultâţilor oinului. în afara lui Dumnezeu. risipindu-se şi revârsându-se în llecare cltpa spre ceea ce place simţurilor. sufletul se risipeşle şi se divizează. de cunoastere. se divizeazfi într-o mullitu-dine de dorinţe elerogene şi adesea contradictorii. „DespSrţiiuhi-se de cuge-larcn la acel Until şi cu adevărai exislent. " Cf. Sf. In Adam. lasânduse înrobilâ de aceasta.Sfiihattil. omul pierde unica şi adevărata bucurie.. Marcii Ascetul. " Cf. "":' C'apele gnosiice. una dinlre principalele ci activităţi.. " Cf."' Cf Nichila . 94-9S. noCf. 103. minlea îşi pierde stabililatea şi pacea pe care le avea alunci când îşi implinea lucrarca sa firească. orbită de plăcere1''* şi înşelatâ de ea. IV.

318 ' ( uvâm ascetic Tn l(X) de capete. :is Idem. ca pe una ce se rostogoleşte împreună eu cele ce curg". Cf. 61.. " Răspunsuri t'ătre Tcdasie. trupesc.2" Din duhovnicesc cum era în starea sa originarâ. Ambigm 10. 23.. 15. penlru a culege din ele o plăcere care se dobândeşte uşor şi iute. 88. 9. Sf. indară. Cf. m Cf.L firuln se. '" Cf. Sf. Sf. devine psihic. 58.săturile proprii firii sale. II. Ibidem. spune înca Sfanlul Maxim. I. ('tie MH)de captfe*.?ri Omul. Dar din clipa în care.214 „suflelul se pleacă spre plăcerile trupului cum se pleacă oaia. Maicu Ascclul.se de rrup şi suferinţele legate de el. Fiindcă de la neascultarea lui Adam." : se race asermlnător animalelor.21* Abătându-şi puterea doriloare de la Dumnezeir şi indreprând-o spre reali-taţile sensibile.Suflcliil ini'. ţinereade minte a omului s-asfaşiatîn două". imbraciio forma pâmânteasca".. PG 91. Prolog. asupra păşunii".. M 1 .. Sf. îi urmează durerea. preschimbS dispozi^ia sufleru-lui deodată cu cele ce se împraştie. lot asa: . piin niîjlociicu Inipiilui. I. şi plă-cerii. lfl * Cf. omul. 5.210 „Amăgiţi la început prin amăgirile plăcerii. 2. prin pâcat. şi pierzând tra. 18. se alieneaza în înlrcgime. BespreftcioHe. spune Sfăntul Grigorie Palama. IV. In slarea cea dintâi. Despre viaţa IttiMoise.. placerea s-a în jug.t* tează Sfăntul Diadoh al Foticeei. I. Maxim Mfinurialtapl. omul vede curftnd că desfătarea râvnitâ se spulbenl numaidecat. am ales moartca în locul vteţii". Prolog. Nichita Slithatul.Premise imtropotofiic. Cele JOOde rope/e.uiMti. omul nu cunoşlea durerear1'' bucuria duhovnicească pe care i-o dădea comuniunea cu Sfânla Treime era cu (otul ferită de ea. Râsptmsuri către Talasie. 1112 C: . . Grigorie de Nyssa. Sf. Râspunsuri ctiire Talasi?. Maxim Marlurisiiarul. Maxim Mfii'turistroml. Maxim Măj<iu isitorul.La cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a pofti se dcşartă în trup şi de aceea devin întregi trup". omul ajunge în stricăciune şi moarle. „plăcerea păcâtoasâ* este maica morţii". a încelat sa mai fie duhovnicesc şi a devenil tmpesc. Desprr legeti Julunnir. 61. înrobil de dorinţe şi dc plăcerile simţurilor.| . Sf.. îndată îşi aminteşte şi de rău. Sf..Omul aflfi prin fnsăşi experienţa sa cfi orice plăcere are ca urmaşfi în mod sigur durerea". 42. omul are de suferit mărginirile impu. sau. 1 Ctij/ete (lespre CUnoţtitlţQ dr Ihitimezeu şi îroiiomîa hitniptirii. Sf. cum remarcă Sfantul Maxim. 61. scolin I I.:n „pornirea dobitoceascn şi neraţională i-a fâcul să uile de firea omeneuscă". contiai firii. 2. spune Sfântul Maxinv4' Legându-se de trup prin plăcere. spre celc sensibik'. fuixpuiisnri vălre Tulnsie. 302. prin pervertirea doriniei. 68.. Hăxpumuri câire Tahsir.217 „Experienţa îl învaţB ca e cu neputinţfi sâ ajunga" sa aiba" neconlenil plăcerea ca tovarăşă de viaţă şi sa rămână cu (otul neatins de durere". Ttiade. III. .4 ibidem.Cl". „Pofta de plăcere. Nichiia Siifhiiml. când paşte.it cu durerea.20B De ncum. :iuCf.

. jnsatisfacţiei.22' Dorinfeî nesfarşrte de fericire care ţine de propria lui naturîl. prinzându-se de cele corporate. bunătăţii nemurginite". „întrista-rea (kimt]) sufletului este urmarea placer ii simţurilor. Toale acestea pentru ca* sufletul omenesc esîe însetat dupâ* desflvârşire. Dorinţa a fost ssidită* în om ca să-1. 58. „este Cei ce a poirivil astfel (pe măsura Luij sufletul nostru şi dorul dupfl fericire şi întreaga noastră fiinţâ"'. din prioina simţirii care a biruit-o.1 apa cea veşnică. pradâ tristeţii sail. tl nu înceteaza~ însă să înseteze dupA i n l i n i t şi absolut. îndieptând spre cele sensibile puterea iubirii sale. nu şi natura. : '-' Ibidem. omul avea din fire capacitates nesfârşită de a se bucura. mintea naste întristarea din suftei.Paiologia omului ctitttl Nu vorbim iiici numui de durerea fizica pe care o incearca* omul. VII.. purtata in chip nerational de acesiea. drepl o lucrare n. 1 Dfxpi-e viafa i'i firistox. facilitate» sa de a inbi şi-a schimbat doar direcţia. 58. . cu o existenţă limitatâ. particele neînsemnaie. „Nimic din cele de jos nu ne pot săiura. dup. Cff itmtem.. omul îi oferâ puterii safe de cunoaştere un obiect care nu corespunde rostujui ei şi care nu este nici pe masura naturii sale.21* întor-c'mdu-si. nici nu poate pune capăt dorinţelor noastre. pentm că. „Socotind lucrarea simlurilor. trecătoare ? La acest iucru se *"Ibidem. scolia 3. indeosebi. ca şi când nu ni s-ar îrn-plini nici una dintre dorinţele care ne mistuie. care pier repede. „Dorinţa noastră fierbinte e fâcutâ pe masura.l cu dorinţa. ca şi Cei spre care se îndrepuj în chip firesc la nice-put. ci veşnic rămânem însetaţi. infrucât acesta e lovit de biciuirile dese ale conşiiinţei". de sufcrinţa psihică şi morală..nmalil şi. care capăul forma tristeţii. arată Sfăntul Nicolae Cabasila.2-1 Dumnezeu. ::o Hâspnnsuri cătfn Tafttsie. mare şi largă ca un rezervor. Nici o realitate a acesîei lumi.. VII. likilnd în sufletul omului un gol dureros. ci şi. căci prin acesiea se iuişte înfristarea". prin ciklere. nu i se mai oferă de-acttm decflt phlceri fulgurante. ci toate sunt mat mici şi mai prejos decât ea". pe măsura bogitţiei bunătăţilor divine care-i fuseseră fagădui-Le. o dat. aflăm din scoliUe la „Răspunsurile către TaJasie". omul îj oferă acesteia numai obiecte mitrginite..'" „câci şi inima pmeneasca aşa a fosl zidttă dintru început. mărginita prin Datura ei. Jar omul cade. pemru cil nu-şi poate stinge niciodaln dorinUi şi nu se poate bucura vtsşnic."* Şi tol aşa. nu este în măsurâ' s. 58..1 sature ncmârginitul dor al omului dupâ nemârginire.XL --■' tb&em. spune lui el..^' Dar această iristeţe vine şi din aceea ca obiectul dorinţei şi plflcerea care vine de la el nu sum nici elc pe masura puterii de a dori a omului şi a bucu-riei care îi era menită.. cu to-lut relative.. astfel. mIbiAm. ca să poată cuprinde în ea pe însuşi Dumnezeu". şi mintea spre cele sensibile. ramânând nemârginitâ. 09 . şi atunci cum ar putea sit-J saturfi această lumc a noastrâ.doreascâ pe Duiti-nezeu şi sâ" se bucure de El. folosind un cuvtot mat percu-tant peniru omul modern.Nimic din lumea celor zidite nu-i în scare să înlreacS dorinţa noastrft spre fericire.

i. suferind din pricina nepotrivirii di litre ceea ce aflâ şi năzuinţele sale profiinde (pe care continuă sa le aibă fără să le mai cu-noascâ* adevăratul sens). 14). "" thidem. trecând de la until la allul. pe cea dc-a doua o combătea cu toată sarguinţa. întrun sfârşh îi vor aduce fericirea mult rfivnită. larcl încearca în van s-o lecuiasca prin ceea ce a nâscut-o. întotdeauna obieclul dorinţei sale. rămânând neîncercată de durere. omul cutreieră printre ele. închipuimlu-şi ca* printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe acestea una de alta şi iubirea irupeascâ de sine (c^iXainla) va avea unitâ cu ea numai plăcerea. în loc să admits că golul acesta chinuitor este absenţa lui Durnnezeu din sufletul său şi că numai El îl poate umple (cf. continua el să creadă. încercând să refaca* totalitatea. îşi avea toată pornirea spre plâcere şi loată fuga dinspre durere. „Oricare at 11 bunătăţile cu care suntem încârcaţi. el nu ştia. iluzia câ a aflat ceea ce căuta. sau. rTiră a ajunge vreodală la capatul cautării sale. II. continuilatea şi absolutul dupa care tânjeştc. pe care pentru 0 clipfl l-a socotil absolut. Arătând cum în simţirea omiilui căzut plăcerea este legata de durere. fie şi chiar toate buiiătăţile lumii.Vn. rod al profundei sale fnistrări. mai pe scurt." Omul căzut traieşte astfel într-o stare de permanent^ frustrare. rămas într-o lume de obiecte. se încăpâţânează să vadă în el o chemare la posedarea şi desfatarea cu alte şi alte noi obiecte care. omul descoperâ abisul care-l desparte de adevăratul absolut. străbate una dup5 alia sferele acestei lumi. 13-14) DezamSgit de fiecare data dupa" împlinirea dorinţelor sale. acela nu va mai înseta in veac" (In 4. Atunci tristeţea inimii sale. împlinirea vreunei dorinţc îi 'l. 70 m . Sfântnl Maxim spune. într-o per-peniă insatisfacţie fîinţială. eel ce va bea însă din apa pe care Eu îi voi da-o.Premise aril ropohgiee gflnden Domnul cftnd spunea ferneii samarinence: „Oricine va bea din aceas-tă apă va înseia din nou. precum se vede. noi privim mai departs şi căuiăm ceva ce nicicând nu vom gâsi în această lume. crezând în chip desert că poate afla infinitul în acest abis în care se scufunda tot mai mult. uneori. ea* plăcerea nu poate fi niciodalii fara de durere. Pentru a evita durerea care urmeazâ oricarei ptâceri şi pentru ca nevoia sa nemărginita' dc fericirc să-şi afle împlinirea. pentru o clipă. chip al neliniştii în faţa acestui vid. iar atunci. omul. omul căzut îşi continuă alergarea nebuneasca* în căutarea de noi plăceri. nimic nu poale satura aceasră dorinfâ si nici o putere din su-fleml nostril nu e in stare să sature aceastâ sete după fericire". sfărşeşte prin a se dovedi măr-ginit şi relativ. a celor văzute. Ibidem. pe care le adnna şi le înmulţcşte. In 4. Căci în plăcere e amestecal chinul durerii. simţind mereu iin gol în adâncul fiinţei sale. afhlnd prin însaşi experienţa sa. că orice place-re are ca urmaşâ în mod sigur durerea.Sub puterea patimii. sporeşte. „Şi fîindcă orice plăcere rea picre împreuna cu mo-dalităţile care o produc. Pentru cea dintâi lupia cu roata puterea. Chiar dacă.

4. Cele duhovniceşti însâ nu sunt aşa. culese din materie. omul a încercat „să do-bândească. Aşa sunt toaie cele omeneşli. în mod paradoxal.. 10. Sfântul Maxim spune adeseori că omul care alcargâ după plăcere nu-şi alinge niciodata ţelul. într-un sfârşît nu aflâ altceva decât durerea. cu neputiiîţâ* de împlinil.) Nu au nimic trainic. Tree mai repede ca apa râurilor şi lasâ* puslii ş\ goi pe cei îndriigostiţi de ele. pe cele ce lie aduc în veacul ce va sil Tie multă desfalare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare osândâ 7". cele ale |ui Dumnezeu. fiind una dintre componentele sufletului omenesc înca de la crearea sa. Nu este.227 Străduindu-se să ocolească durerea prin înnoirea şi înmulţi-rea plăcerilor. plăcerea e scurlă şi trecăloare. sunt train ice. întinse cât toată veşnicia. care aveau urmâri atât de nenorocite? Comparand bunurile pământeşti cu cele duhovniceşti.. înlărirn şi maî mult zapisul aceleia împo-triva noastră. Această putere ţine de însăşi fîrea omului. toate celc trupeşii. ncpulând ajunge la o plăcere eliberali* oV durere şi de osteneir. ■ R(îs(nmmn către Tnlasie. prin faptul c5 este mai puternică pati-m. pe cele ce rămân neconlenit cu cele ce zboară. pe cele veşnice cu cele vremelnice. oare. 71 ."* Altfel spus. II56C.330 Ne întrcbăm atunci: cum de-au pulul Adam şi cei care i-au urmat lui să dea fericirea dumnezeiască spre care îi mâna însaşi firea lor în schimbul unor plilceri de rând şi slricăcioase. omul nu lace decât să-şi sporească suferinţa.'11 3. cum arata* limpede Sfân-nil Maxim Marturisitorul. Aşa e desfatarea şi celclalte (. scrie el. pentru că era. nepuu'mdu-se bucura „nici de rodul simţirii. stalornice. „Vrând să scă-păm de simţirea chinuitoare a durerii.i plăcerii". ^Ambigua. Sfântul loan Gura de Aur socoteşte ca a le alege pe cele dintâi nu este allceva decăt curala nebunie: „Da. în fapt. PG9I. precum voia". ne aflăm retugiul în plăcere." fncercarea oinului de a-şi afla fericirea în afara lui Duinnezeu a fost diniru începul în mod necesar sorritfi eşecului. Dar grâbindu-ne să tocim împunsălurile durerii prin plâcere. neschim-bătoare. cum nu Irebuia. Prolog. câ şi zboară.&.I'alologiti omiihti reizul chiar dacă pare ascuos celor ce o gustifc. sub roate formele ei. i'ăra Dumiiezcu şi înainte de Dumnezeu. în sufletul omenesc sta" pulcrea agresivă sau irascibilâ (£h)u. nici n-au apucal sa vină. Iar aceasla nu se putea". nimic statornic. încercănd să ne mângăiem firea torturată de chinurile durerii. Patologia agresivităţii Alăiuri dc puierea poltitoare.). o mare nebunie stf schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice. oinul pornit în câularea placerii. şi nu după Dumnezeu. I. '"•ihutem " Omi/ii fa f'ttcere. nimic nemiş-cat.

Sf.. w Ibidem. "■iMC. respingând momc-lile Celui Ritu şi ferindu-se astfel de căderea în păcat.Premise ţmiropotogice a) Cea dintai funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănâtate (Adam înainte de cădere. altfel spus. 126. 3. spun Sfinţii Pfirinţi. XVIII. omul restaurat in Hristos) cste de a se împotrivi la tot ceea ce-I poate îndepărta pe acesta de Dumnezeu. 10. omul folosindu-se de puterea lor fireasca" numai penlru ca să se păzească de păcat şi împotriva furului vrăjmaş care se strecoarâ înkfuntm pentni a-i răpi co-moara sa dumnezeiasca\ ca să fure. mai precis penlni a respinge atacurile demonilor.iaoQ).). "™ Idem.. Prin aceastfi putere a sufletului sadi-tâ în ei de Dumnezeu. a se împotrivi ispitclor.2i: în Rai. 31.rK.2'3 Dacă s-ar fi folosit de ea impotrivii Şarpelui. pentru a rămîine pe calea pe care le-o pusese înainte Dumnezeu atunci cand i-a facut."5 şi tot el vorbeste despre folosirea ei „în chip drept. "' Despre'mflel. să junghie şi sa piarda"'/" Sfântul Ni-chita Stithatul scrie. Evagric.'"1* „Din fire. pentru a rftmâne uniţi cu Dumnezeu şi pentru ca sa creascâ duhovniceşte în El.'14 Sfântul Isihie Sinaitul spune. spune Evagrie.240 „Mânia (0\)u6q| bună este o Cf. a nu primi şi a reteza gândurile răutăţii pe care duşma-nii i le semănau în suflet. Aceasta pulere a sufletului. ''* Ibidem. "' ('npeie despre Ire&'ir şi viiiute^ 31. partea pătimasâ (iuţimea) a sufletului <G\*l6c.il Foticeei. Capete despre th-osebirea palimihr şi a găiidurtlor.. Ad Eulugium monachwn. sau. 33. puteau să se împotriveascâ ispitei. a fost pusă de Dumnezeu in suflelul omului pentru a pu-tea lupta iinpotriva răului. acestea se cuvine să vegheze la porţi. Isihie Sinuitul. ca o artnâ a dreptii-ţii". ca niste cfiini de paza. Cuvâni ascetic tn tOO de capete. Eva n-ar fi ajuns să fie stilpAnită de plăcerea pătimaşă. Adam şi Eva erau ispitiţi de diavol. 16. această putere „ne-a fost data de Dumnezeu ca o platoşă şi ca un arc". 62. 57. la fel. -'" TratatuipraclLc. 24. Capete despre trez\'îe . luptă cu demonii'V" „trebuie să ne folosim de partea irascibilă ca sfl ne pornim cu mânie împotriva Şarpclui". împotriva lui Satana. pe care a fost pus hi creaţie. mania este pentru ele o armfl de dreptate împotriva sarpelut care şopleşte cugetului şi-I amăgeşle să se facâ pârtas plficerilor rrupului". in acehişi sens: „Dacă doriiUa şi mintea tind potrivit firii spre cele dumnezeieşti. şarpele'V'"* Sfantul Grigorie de Nyssa spune si mai precis: „C8l despre iuţime Ounoţ). Ei se foloseau de această putere pentru a păzi porunca pe care Duninezeu le-o dăduse. „Mânia neprihănită a fost dâYuită firii noastre de Dumnezeu care ne-a zidit. mânie (opyri) şi urfl (u. '" Despre feciorie. potrivit naturii sale. Cf. Diudoh ul Fotîceei. spune Sfântul Diadoh ." vinule. 72 . abătându-l din calea spre îndumnezeire.

62. scrie Avva lsaia. 43.243 îndeosebi datorită lucrării puterii irascibile omul poate să-şi menţinff dorinţa indreptata mereu spre Dumnezeu. Sf. Aslfel. Câci fâră mănie nu e nici curiUie in om. Sfântul Macarie spune.Ibidem. 3. Sufletul. poPseiido-stiptiineitt.:" Mania se dovedeşie maj ales folositoare In rug. toate opreliştile. VIII. prin mania bine folosită.îw Respingfind. spune tot el în alia parte. 55. Cf. cu mănie. 431. VII. Cf AferamifUttlemânâstirtfii. spre unirea cu Dumnezeu. câci. 73 11 . 2.). folosită în chip firesc. ' Rtfapiuisuri cat re Tti/asie. M* Tintoiul practic. ' ('Want iiwtîc in 100 de copefe. omul poare să inainteze. 51.Va! îl iubeşte pe Dumnezeu. scolia I. folosită conform naturii sale originare. 7-8. PG 90. sa nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe.. „Când se trezesc patimile. iar iuţimea să lupte pentru păstrafea Lui". impiediciind-o să se întoarcă spre realităţile sensibile către care îl mână ispita. 39. ed. omul dovedeşte cat de mult şi de adev. încurci şi faci sădispară inchipuirile iseate dc vrăjmaşi". II). Ibidem. Evagrie scrie. ispitele care-l asalteazn din toate pârţile. fctră nici o abatere. 8.isca şi normala a acestei puteri a sufletului este să-i permits omului să lupte pentru a dobăndi bunurile duhovniceşti. impotriva celui care te tulbură. Mania aceasta lupta* impotriva se-minţelor semănaie ca placeri uiselStoare de vrăjmaşul. .. el se poate pfistra curat de pacat: „E proprie minţii mania polrivitfi fi-rii. Dacâ spui (gândurilpr) ceva cu mfmie.1'7 Datorită războiului pe care omul duhovnicesc ÎI duce cu ajutorul acestei puteri.-" îndepârtând cu ajutorul acestei puteri a sufletului. XV. este de mare folos sufletului/4" Sfântul loan Casian dezvoltă o aceeaşi învăţâ'turâ.24"1 Aceasta se cuvine sâ fie atiiudinea obişnuită a omului duhovnicesc. omul trebuie să respingă toate gândurile care în-cearcă să-1 întoarcă de fa Dumnezeu. ~" Cf.-'" care arată că mânia. „E proprie minţii ura cea contrara nlului.lciune atunci cAnd.. m DotuUeti v» noud de awtttie.. Maxim Mfirturisitonil. II. II. „preface mania in vigoarea nesfârşita" a dorului ce se bucură de cele dumnezeieşti":-4: de aceea el sfaîuiesle: „să ne mişte ratiunea noastră spre căutarca iui Dumnezeu (. p. 3. în trup".?so b) O alta" funcţie fire. şi fănl ura impotriva duşmăniei nu se descoperii cinste in suflet". pentru .Puloiof-ia ormittii căzm potcrc a sufletului prin care se nimicesc gandurile rele". 896C. cei înţelepţi nu ascultâ de elc. spre care tinde prin însflşi natura sa2*1 şi ca să ajungă în împărălia ccrurilor. spune Sfântul Diadoh ai Fotice-ei. ci mai degrabă se mânie pe poftele cele rele şi se fac duşmanii lor". 42. in această privinţă: „Când aşti ispitit. '" Omilit duhovnicejti (Col. '. M Tâkuin Ui Total nosiru.''. spune Sfantul Maxim. * Doiuizt'ti şi noud de rminte. Friinkenberg.1 ajunge la vederea curată. Hospunsuri cdtre Talmie. 9.

Evagrie afirmâ* că „din fire. loc.M Râspunsuri câtre Taktsie. adaugS Evagrie. el este înţelept210 şi . 2 " Cf. adicil să sporea-scfl duhovniceşte şi să ajungă la asemânarea cu Dumnezeu. 9.. H). XV. nemaifolosind-o aşa cum se cuvenca. PG 90..263 In loc să se rfizboiascfl pentru adobândi şi a pastra bunurile duhovniceşti. cea despre care vorbeşte Psalmis-tul. Omilii duhmmictfti (Col. cit. Origen. 49. Nichita Stithatul. 431. :'" Cf Sf. Isaac Sirul.358 Atunci când această putere a sufletului este astfel exerciiaia\ capâtă forma iniei mânii virtuoase. pe om in lot ceea ce face pentru a-şi împlini datoria. ibidem. De aceea. partea pătimaşfi luptă. Isihie Sinaitul. Isihie Sinaiiul. 49.îngerii ne insuflă plăcerea duhovniceaacă şi starea de fericire creată de ea. '"' l'scmh sufilinwnt. . . 12).260 Prin păcat. Nichiiii Stilhiiiul. Sfântul Maxim sfâtuieşte: „Mintea ClKâţ) sâ se înlinda întreaga spre Dumnezeu. Cttfn'le despfe tir?vi*.) necuvenită se iscă în sufletul eel bolnav". Mai întâi. 11. 24. Cf. omul şi-a perveitil şi aceastS putere. ci într-un mod ncfîresc**' şi lipsit de ruthine. trasă de iuţime ca de un odgon". 86. Evagrie scrie: „Sufletul rational lucreazîi firesc atunei când partea lui iute se luptă pentru virtute". 15. ** Ibidem. I.sc miscă în chip sănatos". peiuru a ne îndemna să ne întoarcem partea pătimaşă (itiţîrnea) impoiriva dcmonilor".:?ţ De asemenea. Cea de-a doua funcţie a iiH'imii apare aici strâns legatâ de cea dintâi. în vederea unei plficeri*\Mfi A lupta pentru placere înseamnă a lupta pentru a ajunge la ea.-. scolia G. Friinkcnberg. 4. 27. înţeleaptă şi sfântă. Sf. " Sf. Cfffc W04e capete. CuvmU dtfţpW rUcvo inlă. dar şi pentru a o pastra.... ea lupţă acum pentru bunurile materiale cele deşarte. mintea. cftnd zice: „Măniaţi-vă.: Tot ea îi permite omului să-şi îndrepte şi să-şi înalţe toate cclelnlte puteri spre Dumnezeu. I. Astfel. p. Ontiiii ia Facere.354 „îmboldind mişcarea poflei spre dorirea lui Dumnezeu"/" îi permite. S96C . Macarie EgipteamiJ. spre care îl împing pc om mintea sa pervertită şi pofta.. Când omul se foloseşte astfel de aceastâ putere a sufletului. în sfârşit. căcj ea „întăreşte pofta 1*.: Cf.. potrivit naturii şi scopului ei firesc. 51. 4). 74 . ed.Premise antiVpofogfcg trivit cuvintelor Măntuitorului: . dcci. 259 Cf. . dar nu grcşiţi" (Ps. Jmpărăţia lui Dumnezeu se bine-vesteşte şi fiecare se sileşte spre ea" (Lc 16. să lupte penini dobândirea buctiriei duhovnicesti dupiî care tânjeşte. Oeaore sutler. "' l'âttuire \a Taliil tiostm. Tratatul pnaetic. m ibidem. scrie Evagrie.264 Ea se pune în slujba dorinţelor patimaşe ™ Tmiaiul pmctiv. jmpărăţia cerurilor se ia prin siăruînţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Mt."'1 ea devenind bolnava: „mânia {Q^ia. 17. M. 16). ea îi permite omului sa-şi îudrepte spre Dumnezeu întreaga dorinţa.\ 31. Astfel. Sf. Ea il ajutâ.

f*\ „Mania împotriva şarpelui este în noi prin fire. Prolog. de orice neplacere sau 2M suferinţa. "' Scam." fyhtote. Am văzut ca experierea plăcerii sensibile este urmată faiă greş de durcre. conlrar firii sale. ajungand s-o foloseşti contrar firii. văzând în oi fie obstacole în împlinirea dorinţelor şi atingerea plflcerii.f'afologio omiilui nizut care îl îmbolclesc pe omul ctfzut2" şi se dedică cu totul căutării şi păstr5rii plâcerii legate de ele.1 omul este aţâţat la aceasta de demoni. 106 fnvâfă/uri dr M'Jlrl folositoare. la omul cfizut pulerea irascibilfi este folosita şi oa să fugn* de durere3''7 şi. ne rfizboim cu oamenii. care. Sfinţii Părinţi se referă adesea la legălura fundamental» dinrre agresivitate si plăcere.2™ în ceea ce-l priveşte. De aceea. spune că mfinifl omului . 10. „Am ales cele maleriale în loc dc ponmca iubirii şi. omul îşi intoarce iuţimea împotriva scmcnilor.3*9 indi-cand astfel filautia ca principala cauză. împotriva oamenilor". Avva Dorotei. spune Sfântul Maxim.. de dragu] plăcerii. omul parăsind bunurile dumnezeicşti şi Hpsindu-se astfel de bucuria duhovnicească adusă de ele. atunci când sfătuieşte: „Sâ nu te foloseşti rău de partea palimaşâ. această putere a sufletului sau se va stradui de acum să găsească şi să păstreze cflt mai mult plăcerea trupeasca. in timp ce se cuvenea să punem iubirea de oricc om mai presus de-cat cele văzute si decât însuşi trupul nostru". Evagrie insistfi asupra faptuliii c. Cuvâni tmpoitivu vlinilor. îngrijindu-ne de ele. '? Cf SI' Maxim Mi'utiiiisirorul. „alrăgându-ne ofttre poftele lumeşti. 41. XII.sr naşte mai ales din iubirea de piăcere (((nXTjSo-Aa)". m Tnuaiul pmctii-. de pildă. fie cauze ale sufc-rinţei legata de iubirea egois(a pe care o are peniru sine însuşi. care constituie o adevârată pervertire a ei. „din fire ea lupta în vederea unei plăceri oare-care". Râspunxuri <âtr<> Talosie. o îndreptare a ei spre un scop contrar firiî. numai că. silesc partea pattmaşă să lupte. dar noi ne folosim de ea împotriva aproapelui". mâniindu-te împotriva frate-lui"-. 75 . (itvârtt ascetic.2" Sfinţii Părinţi sunt unanimi în a sublmia şi în acest caz caracterul neflresc şi iraţional al acestui mod dc folosire a puterii irascibile. unii împotriva altora".. ?: ' Ad Bufafputn tiumiulnim. PG 91. spune cu amărăciune SfAnlul loan Scararul/" lar Avva Isaia scrie: „Dar mânia noastră s-a mutai rmpolriva aproapelui. aşa cum spune Evagrie. m Ibidem. 620C). Partea a dona. 24. fiicfindu-ne să o pornim. Chiar aşa se exprima Evagrie.266 La omul căzut agresivitatca îşi păstrează funcţia sa de lupta pentm a dobândi plăcerea. 26 (28. scrie el. împlinirea acestui ţel contrar firii implică o a dona formă de pervertire a acestei puteri a sufletului. 3. . Nemaifiind folosită pentru a se război cu demonii . penlni că de acum se învoieşte cu inclemnurile lor şi le îm-plineşte voinţa. dar şi psihioă şi moralâ. pen-tru că. pentru ( f Sf. 7. Alannsie ccl Miire.>i momelile lor. în general. căci ea „a sălbăticit facultatea iuţimii ilin noi. 7. XXVI. l'i/ica.

adică împotriva a tot ce l-ar putea apropia de Dumnezeu. II. 24. în ceea ce priveşte facultatea irasctbila.. una dintre aceste di-rccţii corespuncle scopului firesc. In fapt. condu-când la îmbolnâvirea ei. vorbeşte despre „mânia pornită spre oameni împotriva firii". ea fiind folosită tocmai la împlinirea scopurilor acestora. sau conformă firii.Premise arttropologice toate cele neînţelepte si nefolositoare". atunci ea se mişcă într-un mod lipsil de raţiune (ob XoyiKaJ^). prin care urâm cele bune şi pe Dumnezeu rnsuşi1'. mişcându-se porrivii cu firea tJvuâzed si notui de cwinte. „dacă omul îşi într-armează mânia împotriva şarpelui celni vechi. Evagrie scrie şi el. :i m 76 . de la rostul ei firesc.l care poate fi folosită în două feluri. ' Sriisori iluhovmceşii.. Acest lucru ni-l arata Sfântul Nichita Stithatul: . func-ţionează acelaşi principiu al iconomiei pe care 1-am subliniat atunci când am vorbit despre puterea poftitoare a sufletului: în om există o unicii forţă agre-siv. fiind fiecăreia dintre acestea ca un fel de armă în mişcarea lor contrara firii. puterea agresivâ este legată de orientarea pe care omul o dă celorlake două puteri ale sufletului sâu: raţiunea şi dorinţa. Astfel. 2. iar el vieţuieşte conlrar raţiunii (oAtywQ)". Astfel.277 ara-t& de asemenea caractenil nefiresc al noii direcţii pe care pacatul a dat-o acestei mişcări a sufletului şi caractenil ei iraţional.27* Piitem observa acum că. i7 ° Cttvânl desprv irezyie si viilule.. la fel. prin pSoat agresivitatea ajunge să fie fojosită in sens cu totul contrar.) in ve-derea unei placeri oarecare". Pofta şi raţiunea.""1 „şi ura noastră s-a schimbat în por-nire împotriva firii.Juţîmea este la hotarul dintre pofta şi puterea raţională a sufletului. mergând pânâ la a se întoarce împotriva lui Dumnezeu însuşi. In ceea ce priveşte direcţia pe care o ia. a aruncat in noi ura rea. mai precis. Staniul Varsa-nufie spline: „In loc de ura cea de la Dumnezeu. 8..2*1 Dar. 33. II.7" Sfântul Isihie Sinaitul. spunând că. spre a uri pe aproapele şi a ne scârbi de el".). . în acelaşi sens: „Partea pătimaşă lupta (. „Daca (omul) îşi într-ar-mează mania împotriva semenilor (.27* adicâ în mod nebunesc. *" Desprvsuflel.. m Despre „Feritiri". Mai nebunească încă este folosirea ei împotriva lui Dumnezeu. 34. de a se lupta împotriva a tot ce-1 putea înstrâina pe om de Dumnezeu. este normală şi sanătoasă. p. aşa cum am arâfat. Ibidem. 34. m Ibidem. prin care se urasc cele rele. o face să lucreze contrar naturii sale. atiinci ea se mişcâ polrivit firii". cealaltă o înde-pârtează de la acest scop firesc. :HI I 'mUitut pntciic. 97. 2 7 ' Sfântul Nichita Stilhatul. 345. care poate fi îndreptată in două direcţii contradictorii şi incompatibile. Cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Viaţa voită a firii omcneşti e desfăcută numaidecat în două por-niri".

Şi cum sâ mai vorbeşti de un chip al naiurii absolute. PG 44. XVI. afirmă etH( Acesie ultima afirmaţii aratS c. Dar abătându-se acestea de la mişcarea potrivită firii şi mutându-se de la îndelelnicirea cu lucnirile dumnezeieşti spre cele omeneşti.-'" Sfântul Grigorie de ^jyssa aratfi ca: „dacA sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirigui viaţa. loan Damaschin. Sf loan Damaschin. Acestea se vor lupta in acesi caz si se vor nfipusli prin iuţime împotriva celor ce le înfrâneaza* pomirile şi poftele lor".aM Conferind naturii umane libertatea. la omul căzut. 16.I'atalogia oimiliti câztil spre cele dumnezeieşti. I84B. iuţimea este fiecăreia dinrre ele o armâ* a dreptăţii. Dumnezeu a voit s-o facă astfel pârta-şfl propriei Sale desâvârşiri.. 37.vr/w. Omitla: Că Dumnezeu nn este aulotvt rrlctur. -'"' Cf. pulerea agresiva" bolnavă se vădeşie mai ales prin mânie (în sensul larg pe care Sfinţii Părinţi îl dau acestui cuvânt). I84B. De aceea ne vom îndrepla atenţia spre nenumaratele efecte patologice ale acestei stări. adicâ stăpân pe voinţa proprie şi având puterea de a voi în felul în care doreşte. . prin libertatea sa omul se aratfi ca fiitid m Ctle3Q0decapct*. spre pftcat. atunci de buna" seamă ca chipul din om n-ar mai fi until dumnezeiesc. 524A. I'G 9 1. 23. 12.vputa ru Pyrhu. PG 91. în mod esenţial. 24C Sf. Sf. il arata pe om făcut după chipul lui Dumnezeu.Sf. Di.l 16. Mamie vuvimi catrheiir. înj'râiutre \i petrevrrea vt'a dupâ rmnle.3*6 „Libertatea. Despre facerea onutlm. ■'*. XVI. Grigorie Je Nv&sa. Dispute ru /'. 30. împotriva şarpelui care le şopteşte şi le înfăţişeaza' numai împărtăşirea de placerile tnipnkii şi bucuria de slava de la oameni. XV. '"' ('uvânt dtsprt mount*. GUifire la Faeere. 1 Sf. Dumnezeu a pus in el aceasta" însuşire. Vasile eel Mare.1u.v. m Maivlr cuvâni cateh&ic. Dogmatlca. căci a nu depinde de nimic şi a avea loate de la Sine este propriu preafericitei Dtimnezein". Sf.a Sf. < 'apeie despre tinigosttt. Qognwtica. 5. iuţimea li se face arnia nedreptăţii. Omifii (Col. omul este asemenea cu Dumnezeu (\cr6usoq)". Sf. cand acesta e sugrurnat şi robit de silă? Căci eel care a fost zidil intru totul asemenea lui Dumnezeu trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe vointa proprie". 304C. ti lals. Sf. Maxim Mfutnrisitonil."" Vom vedea câ. III. creându-l pe om dupâ chipul S. Grigorie de Nyssa. nefiind supus nici unei nccesităţi.. 14. 3241) Tala."h' „Prin liber-fate. Maxim Muiturisitonil. Sf. II. 5. 1:4. Contra ereztUor. Macarie Egipieanul. 2S. Patologia lîbertăţii Omul a fost creal liber.. PG 44. înstrainai si t'ârâ asemanare cu originalul. 4. 25: 40.^1 Libertatea (eXeneepta) este una dintre însuşirile firii dumnczeicşti şi. PG 46. Chiril al Alexandria. 11 . Irineti. PG 96. II. II).v.î. spune Sfantul Grigorie de Nyssa. I)esj>re (m eren umnliti. "■ Ibidem.sic. IV.

6.. 2ID. " ' Dkptaa cw Py/fm. 37. libeitatea (feXe\)G£pla) consta pentru om in a decide de until singur. ** Marele ciiviml raU'heiic. 21.ua cădea în păcat. „Dacâ ar ti fost aşa «. în acelaşi sens. 12. ■ ' Marclecuv&tl calehelic. ele nu se află in contradicţie en conceptia Iradiţională. dacă nu le-ar fi câştigat prin deschiderea liberă a voinţei sale la harul sfinţitor al lui Dumnezeu. XXX. XXVII.). PG 91.:'J spune Sffmtul loan Damaschin. din fire.Premise. lar Sfântul Grigorie dc Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru lolul asemenea lui Dumnezeu.2*1 Creându-l liber. Cel ce este.2'1' miş-oarea Hberâ caracterizeaza „cele naturale ale celor înţelegfitoare". Voinţa (ufekrpic. trebuia sa fie din fire liber şi stâpân pe vointa proprie.?" Iar Sfân-lul Grigorie de Nyssa remarea. PG 36. în starea firească de la început. poirivit careia omul este chip al lui Dumnezeu prin sufletul său rational. PCi 91. pentru ca. „1-a cinstil pe om dAndu-i libertatea peniru ca binele să-i aparţină cu adevărat celui care 1-a ales. II). „Cand zici că omul eel bun este lipsit de libertate. chiar dacă doreşte aceasta. 301AB. II. pe de altă pane. este „voinţa sufleiului rational". şi nu prin liberă alegere (. „Libertatea este asemănarea cu acea neatârnare şi aiitodeterminare. Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unil cu El prin împlinirea asemanarii. că Dumnezeu n-ar fi trebuit sit-1 fncu pe om liber. ci de la sine şi fărâ nici un efort". pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie rasplata unor strâdanii virtuoase"."1 Sfantul Macaiie spune şi el.. 293B.3" Omul n-ar fi putut cu adevărat să devină dumnezeu dacă i-ar fi lipsit mm dintre însuşirile firii celei dimmezeieşti.. 1. Sfânlul Irineu îi răspunde. ceea ce înseamnă a acţiona poirivit naturii sale. sa nu po. câ „vrerea noastră liberă (rtpoalpECTiţ) (este) acel ceva nesupus nimămri si liber pe deslinul sau. nu este vrednic de laudă.) daca nu îmbrăţişează binele in chip liber". pLniru că nu este vrednic de laudă (. comu-niunea cu Dumnezeu ar fi fosl lipsită de oricc valonre şi n-ar fi fost vrednic de doril.. care ne-a ' Scneii despre refe e/ouă viiinfe hi Hh. 5. :'"' Oogmaiivtt. tmtWpOiOgk * făcui dupâ chipul lui Dumnezeu. iar." Omitii duHovrUeeffti (Col.). nu mai puţin decfil Cehii care a pus inceputul binelui In firea lui". 632C..\ios (Opuscule teolt>\>ice si polttttiCH). IV.:'Ji Obişnuitei obiecţii. îl lipseşti de laudă. omul n-ar fi înţeles mareţia accstui bine şi nici nu s-ar fi pului bucura de el". virtuţile fiindu-i cum-va impuse. binele pe care 1-ar fi dobândit ITiră să se mişte liber spre el şi iără mci o grijă şi lucrare din panea lui. PG 91. ' Cuvântarea XLV. libeitatea. învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz.). peniru că libeitatea este o însuşire a acestui suflet rational. 7S . „Nu este virtute ceea ce se face silit".:'j.. aslfel. -'*' Ctmtra ereziitor. . ale cărui temelii stau în independenţacugetului nostru". Dumnezeu. bun. Cf Dispute cu Pyrfau. remarcâ Sfântul Maxim. având „binele de la sine. el n-ar fi fost cu adevara! virtuos. să fie cu adevărat binele lui propriu.

8S0A. convince socolinţii no. 2. viaţa virtuoasă şi conformitatea cu firea. care (inde spre bine.~y>( Altfel spus. lara a fi mânal de nimic din afarii şi sixain de el.905A.istr. este asemănarea cu ceea ce este neatârnat şi autodelerminat. scrie Sffmlul Grigorie de Nyssa. dar. şi iiumai ajungând la asem. care îi arată cum poate sfi sporească în virtute şi să se uneasca din ce în ce mai deplin cu Dumnezeu. având în fond aceeaşi semnificaţic: asemflnarca cu Dumnezeu.) După nalură. 384.. asemâ-iiurc care ne-a fosl dămită dintru incepul de Dumnezeu. Diattfgul (ffsprr Mtflct xi invîrn-. PG 91. 384 (85. Ih's/m' bolez. li-Ix'rtatea este una singură şi se înrudeşte numai cu ea însăşi. Slantul Grigorie de Nyssa învaţă că libcrtatea absolută a omului sta in irei pnncipii. I. aşadar în Dumnezcire vor fi cei ce s-au eliberat de rautale. p.29* Libertatea desăvârşilă o afla omul în ascultarea poruncilor dumnezeieşti. adică „este părtaş la libertatea maririi rlilor lui Dumnezeu". I0. Arnhiata. in special: Opnscuk teofogiee yx pultrmice. care să-i înrobească voinţa. în a-L alege înlotdeauna pe Dumnezeu.. prin urmare. pentru ca.PG9I. tci/tuhr U i'ltuâl nostru.''7 Sfântul Maxim Mărturisiton'l spune. I . el acţionează în conformitate cu Dumnezeu însuşi.. în acelaşi sens. „Libcrtatea. PG 90. Omul unit cu Dumnezeu prin virtute esle astfel h> duninezeil. şi în desâvârşirea firii sale in Dumnezeu. "". 8. "" Cf. Am arălal că stă în firea omului să tindâ spre Dumnezeu. „lucrare a libertăţu" sau. A sc vedca. libcrtatea pentni fiecare om constă în a aiege îmotdeauna Innele. 12). avântl 0 iniîcil socotinţa $i o unică voinţil cu Dumnezeu. ajuiigântl la asemanarea cu El. (. împârtaşindu-se de voinţa Sa suver.rma yixo(ivic6i') cu voinţa sa firească (QfeXriMCt $\>CUK6V).a fel. Marcu Ascelul mimeşte poruncile „porunci ale libemltii". urmând Sfântului lacov (lac. numai aşa el poate să acţioncze conform cu propria lire. ca să devina dumnezeu. Care este obâr-şia şi telul sSu. PG 91. PG 46. 2. ca pentru om libcrtatea conslă în punerea de acord a voinţei sale personate. tot ce este liber are legâturi de prietenic cu ceea ce se aseamănâ lui. 79 .. îndreptate spre Dumnezeu. I2C-I3A. Aşa că numai păstrându-şi toate însuşirile conforme cu firca. nefiind determinal de nhnic din ufaiă sau strain de el.î >â pracedeze polrivii firii. mişcat de propria fire. dupâ cum zice Apostolul: Dumnezeu să lie totul în toate".Ptnologia omittni <<mt\ fosl dăruită dintru început de Dumnezeu". 21)... omul este cu adevaral om. „lege a libertăţii'V0' iar FericituI Auguslin scrie: „Nu există decâl o singura* '' Dwhgul despre xuflel xi Merc. sau a voinţei „gnomice" (socoiinţă) (6feA. cum Dumnezeirea este izvorul a loată virtutea.lnarea cu Logosul. prin ele se luminează chipul lui Dumnezeu din el. 5-7. 8. mai mult. am ariUat ca in virtuţi so află adevarata fire a omiilui. I7C EpfoUtli'. care se implică reeiproc. III6B. 396C: (falosind cum se cuvine libenil aihitni). Or. scrie el. omul nu numai câ duce o viaţă cu adevăral omeneasca şi acţionează in contbrmi-late cu ceea ce este. Vieţuind in chip virluos.mă şi libcrtatea Lui absoluia. p. I0ID>. fiind liber dupa cliipul libertaţii lui Dumnezeu. despre care vorbeşte Sfântul Apos-tol Pavel (Rom.

su.. 22. 31). nu delibe-ra. XXVII. veţi cunoaşte adevăYul. ii. II. Sf. II).). Despre botez. el nu ale-gea între ele. Contra «miihr. Sf. nu deliberează". o data cu libertatea.. Cf.10' Lni Adam î» starea de nevi-novâţie i se potriveau cuvintele proorocului Isaia (7. PG9I. le-a dat lor lege". în afară de putinţa „de a rămâne şi a progresa in bine. . 36. CapctedejpredmgOXte.i (. dar nu vorbim despre preferinţn în sensul propriu al cuvăntului.502 Aceasta este liber-îatea pe care a avut-o Adam în Rai. nu examina mai multe posibililăţi. Tâlcuire hi Cântarea CântiMbr. su-puncrea şi împotrivirea. omul se în-drepta spre el fară nici o şovflială. aşa cum spune Sfân-dil loan Damaschin. ajutat fiind de darul dum-iii'zeiesc".M Cf. 22. omul era în mod constant ispitit de diavol să-şi folosească libena-[Qa altfel decât îi arătase Dumnezeu. a voit să le asigure de mai înainle hand dat lor. m Cf. 2. II. 80 . 11 DegmaHca. Prin porunca de a nu mânca din pomul cunoşiinţei răulm şi a binelui (Fac. ceea ce este cu totul bun şi ceea ce este mai puţin bun. Sf.306 el „putea şi sa* cedeze atacurilor diavolului.304 Cunoscând adevăralul bine şi numai pe el voind să-l cunoască. ' Căci aşa a învăţat lisus Hristos: „Dacă veţi rfunâne in cuvâniul Meu. PO 44. câci Dumnezeu nu delibereazâ. Qmtiii duhovnicejti (Col. 17). se îndrepta de la sine spre bine. că libertatea de alegere a oameni-lor poate înclina în amandonS părţile. spune Sfântul Atanasie eel Mare. peniru că cunoaşte toaie. I353CD.. Adam a fosr creat de Dumnezeu în stare de înaintare spre îndumnezeire şi tinzând de la sine spre bine.. Ambigua..) Dumnezeu. i-a arăial mijlocul de a o exercita fn chip desăvârşit.. prin lege. Ştiind imde se aflâ binele adevărat şi respingând cu totul raul. 12. . Maxim Mfulurisitoiul.30* Totusi. 2. şi să nu cedeze. aceea de a rinde spre bine. Macario Egipteanul. spre bine. 1516). 37.cu privire la Dumnezeu vorbim despre voinţă.tinea libertflţii icMe să) tinda spre bine". 15. 1. El stăruia pe această cale în chip liber. I. „Ştiind. "'~ <npt'le gtiastiat* 5.l'rririise antropotoffice libertate: cea a sfinţilor şi a celor care asculta de legea dumnezeiască"..S. Sf. Care voia ca el să fie cu adevflral liber $i Dcspre liberal urbifru. el nu punea în cumpanâ binele şi râul. se făcea asemănător Arhetipuluî sftii dinvmezeiesc. m lbutem. „Libenatea. căci. A deliberu înseamnă a nil avea cunoşiinţa de cev. Marcu Asceiiil.. 796D: .. 3. Căci aşezându-i in raiul San. şi cunoştinţa bunei ci folosiri şi a funcţiei ei normale. o avea şi pe aceea de a se „îmoarce de la bine şi să ajungă la rău (. XV. spune Sfftntul Diadoh al Foticeei. IV.DU? Dumnezeu i-a dat. pentm molivul că omul era înzestrat cu liberul arbitral". în sensul propriu. şi avea puterea să o fac<Y'.'"' mişcându-se în chip netulbural. de la sine. se arata în voirea sufletului rational care este gata să se miş-te spre orice ar vrea". căci. "'' Sf.. 40. *" Trtiiui deippe întrupttrea Cuvâniutui. iar adevărul vâ va face liberi" (In 8. 36.. adică ştia „să" arunce răul şi sa aleagă binele". 2. 10: 11. Voinţa sa îşi realiza ţelul firese. şi folosind libenatea aşa cum se cuvine. trineii. Origorlo de Nys.

„Căci un bărbai neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. care se vrea cu totul independent de adevaiatul Dumnezeu. arată Sfântul loan Damaschin. libertatea se arată cu adevărat a fi libertate.3" „nimic rau nu existâ. pe de alta. Cf. m . Şi în încerca-re să se desavârşească prin păzirea poruncii. vorbind despre relele care au venit asupra omului.. 314 SfAntul Antonie cel Mare. Prin această libertate. El nu mai este liber po-irivit asemănării cu Dumnezeu. este un rezultat al relei folosinţe a libcrtâţii.1trund3 in e) şi în creaţie.iori.i înstrăinându-se de Dumnezeu. Marele cuviint ratelwtiv. provoacâ cel mai mare rău". dar şi în lume. omului i se descopera şi alte posibilităţi. în om. liber. Se împlineşte astfel vicleana făgăduinţă a Şarpelui: el este ca Dumnezeu. Toţi Sfinţii Parinţi insist 3 asupra faptului că răul. Mawt* cuvâm cawhetic. apoi pus în lucrare de alegerea greşitâ pe care a fâcut-o prin liberul său arbitru.. Despre botez. Adam înceteazâ de a mai avca o libertate asemănătoare cu cea a Arhetipului său dunmezeiesc. a se vedea -Sf. prin voinţa sa „gnomică". că îşi este suficient sieşi şi se poate defini după o măsură proprie. el face din sine însuşi un dumnezeu. adaugă el. dacă nu iese din voinţă".u' sâ cunoască adevăratul bine prin desăvârşirea sa integrală şi împlinirea natu-rii sale. imaginai.. Marele cuvtuil catehetic.1" „pricina relelor. lasându1 sfl p. (este) prostia noastnl de a alege răul în locul binelui". ca astfel să primească nemurirea drcpt răsplată a virtuţii". spre care îl îndcmna Cel Viclean.30" Prin ispită. 5. penlru că\ pe de o parte. Great. prin voinţa sa personală sau. 30. şi prin forţa cu care respin-ge. Dar el nu face decât să se amflgească în mod profund.310 „Ritul sta în alegerea gre-şitfl". spune Sfantul Grigorie de Nyssa. Adam nu ceda ispiiei. 3. omul a cedat în faţa ispitei diavolului. venea din libertatea voinţei noastre".Patologia omului etiz. 7. când e îndreptata spre păcat. potrivit terminologiei folosi-te de Sfănrul Maxim. '" Onulii la llcclesiast. spune şi el ca: „tot ceea ce era astfel în afara firii noaslre. 22. tot ceea ce încearcă să-1 îndepârteze de Dumnezeu. inventat. El şi-a folosit tibertatea de voinţă pentru a se îndepărta de Dumnezeu şi a se face părtaş păcalului. el dobândeşte într-adevăr o forma de libertate care îi permite să se determine într-un mod independent. 2. 11 8] .Sfilnlul Grigorie de Nyssa. "' Scri. Marcu A&cctul. raportându-se nu-mai la sine şi care-i dă impresia că este absolul autonom. Vasile cel Mare. pentm că prin ea este probata* voinţa. Atâta vreme cat. „Trebuia ca omul să fîe încercat mai intâi".. 5 bis.113 „puterea voii noastre libere. II. iar.l|. se arată în ce măsură omul îl iubeşte pe Acesta. Cf. cfl el a fost conceput. Oinilia: Cd Dumnezeu nu este auloml relelor. în ciuda tuturor bunuritor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte.. VIII. " în afara referinţclor indicalc mai înainte. Sf. 1 Despnficiorie. XII. aceasia avea un rol pozitiv: ea facea ca îndumnezeirea să fie cu adevarat dorită de om şi-i vâdea bărbăţia. Căci liber"" Dagmitica. 7.

el experiază acum nehotărarea şi nesiguran^a. 42. omul nu-şi mai exercită in chip simplu liberul său arbitru. dacă urmeazS legile firii. făcându-ne prin alegerea socotinţci să părâ-sim cugetul drept şi să împărţim in modul acesia firea.*1" iar nu. Kf7. Omul căzut in pâcat îşi foloseşte libertatea care-i fusese data peniru a se îndrepta liber spre Dumnezeu. XV. pe calea răului.1 o viaţă contra firii. Mucarie EgipteiUiul. prin libenil sau arbitru pervertit. Titlatire h Total tmstni. aşa cum crede el. 23. 880A: 893B.Premise antrojtohgive tatea care apare dupa cătJere şi prin care stăruie în cădere este o libertate care-1 ducc la pierzanie.wri 'dire Tahsie.. adica disociază „voinţa gnomică" de voinţa natural*. Iar prin aceasta l-a desparţit pe om de Dumnezeu şi pe noi înlreolallă. era in deplin acord cu voinia sa fireas-că. 12)". "( Atunci când.M Sfâniul Maxim aratăcă prin păcat omul introduce separare şi dezbinare in liberul său arbitru. De aceea şi glasul Apostolului ne atrage luarea-aminte: «Toate îmi sunt slobode. iar prin aceasla se înslrainează de natura lui. cum am văzut. „La început. căzând în păcat.. tăind-o în multe opinii şi închipuiri. îmbhndu-i momeala plăcerii înfăţişată ca iubire de sine. "9 Epijjok. in limp ce libertatea pe care o avea la început. omul s-a aftindat în rele lot mai adânc". întunecai de patimi şi amâgit de gânduri. care-l mana spre Dumnezeu. 30. EpLstvk. Dobândind prin pâcai cuno^linţa binelui şi a răului. 2. il facea. omul este din acel moment lârâf de rău.int hnpoiriva eUmfor. Pornit o data pe acest povârniş.ynai.3" Odată angajal. Omitit <hihovmc. înşelătorul diavol l-a înşelat pe om. 'Cf. se pierde în dualitatea confuză a binelui şi răului..lH se îndepărtează cu toate puterile fiinţei sale de viaţa conformă cu firea luit ajungând să duc. la suprcma împlinire.. cum arată Sfânlul Grigorie de Nyssa: „Sensul schimbării e pro-gresiv. dacă însâ se abate de pe drumul eel drept. nu se îndepărta de la norma sau lo$os-\\\ firii sale si se îndrepia de la sine spre Bine. PG 90. Căci a facut ca lege a trupului uneltirea şi nâscocirea de orice (el de păcat. să devină într-adevăr dumnezeu prin har. liberul său arbitru. II). SI'. lipsa de acord a socolinţei lor. luând eel mai adesea răul drept bine. 905A. dimpotrivă.^ti (Col.şi răiil. "x Cf. după ce a părăsit binele. "° Murele want cmehriU\ VIII82 m . confun-dand binele . şi astfel se distruge pe sine în-suşi. ci ca să se mişte către cele spre care trebuie. folosindu-se peniru aceasla de puterile noastre şi im pun And. iar binele drept rău. ca sprijin al stăruinţei răului în roţi. el este ca Dumnezeu. 2. p. Prin aceasta a convins pe om să se abatâ de la mişcarea cea după tire". El „nu înţelege c5 n-a fast făcut numai pentru a se mişca. dar nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. sensul e regresiv. Prin aceasta libertate decăzutâ. 6. se depărteaza* de Bine. omul nu mai recunoaşte imediat binele. dar nu esle dumnezeu. 4. spline Sfanlul Aumasie eel Mare. ( uv.. intr-un mod patologic. în starea dintăi. Adam nu voia sâ cunoască nimic altceva decât pe Dumnezeu şi nu voia să trâiască decât pentru a-l ft cu totul aseme-nea..

Ill. 76. A se vedea.^6 este sclavul căutarii plâcerii si al teme-rii de suferinţâ. I353C "-"-' Cuvinte despre iwvoiiiţei. el este dus contra firii. XXXVII. 4. 42. '* ibidem. Nichitu Slithalnl. Rom. 42. care urmeaza învaţătura scripturistica cuprinsft în citatele bîblice date mai aus. Despre suflel. Cf. de fapt. Awa Dorotei. Nichitii Siithutiil. Apologia ttttâh 53. 6. Stromtiie. adică la rău. 78. 5.!. Sf. 21. •'• Cf. 1. Maxim M.> în această stare. când se afla în legfltiiră cu Dumnezeu. risen lui de a se înşela. ' Cf. Cuvâniăti. hi alegerile pe care le face.':? slujitor al raulăţii. Is. Cete MK) de capefe. ci ajunge să fie mânat de ceea ce-i este strain.1" Omul căzut. 144» 3. trăieşle de fapt (intuit de trap/13 stăpânit de. Capete teologice. Vi| Sfantul Isaac Sirul aratâ că „eel care nu şi-a supus voia sa lui Dumnezeu. spune Sfântiil Isaac Sirul. „Sfârşitul neaşteptat al acestei libertăţi ne-lavreme este robia". care se crede liber. Este chiar negarea li-burtâţii. Sf.Vlmisitorul. PG 91. 2 Pt. 6. 23). Capefe despre dragasre. Clement Alexandrimil. care tin-dea spre bine. Gal. 61. 7. 8. Instil» Martini] şi Filosoful. de pildfi: Sf. 3. omul nu se mai mişcâ cu voia sa. Maxim Martin isiiorul.. 34.. omul devine rob al păcatului (cf. nu mai este el eel care acţionează. omul ajunge cu totul înstrăinat. Răwunsitti cehre Ta/mU'. 20. slujitor al dumnezeilor pe care şi i-a fiicut din creaturi ("Gal.m Sfântul Macarie descrie astfel *21 Cf. Propriu vorbind.legea acestuia1"4 şi supus simţuriloi\':Werâ tirania poftelor. Simeon Noiil Teolog. 11. 45. ci legea pacatului care locuieşte în el (Rom. 6. Scam XXVII. Grigorie de Nazianz. Sfinţii Părinţi subliniază mereu faplul ca. ° Cf idem. Sf loan Sciirarul. 8-9)."K pe scurt. Sf. |7. Rom. 3.I'atologia omului câzul el este supus in mod constant. -' Aceastfi afirmaţie. care-i înrobeşte sutletul/':. 17. separând-o de voinţa lui natural. omul nu mai esle el însuşi. 34. 20. 75. 19. Dar omul nu este numai robul palimilor sale. 12..t III. V. Maxim MflrturisUonil. Despre suflet. făcând-o astfel. va fi supus potrivnicuIui". El nu mai este doar ispitit. cu totul înrobit.. Prin reaua folosire a Hbertâţii sale. este robul patimilor. 6. să slujească la propria lui înrobire. Sf. de vreme ce omul căzut. 2. 57. 409-413. . gnosiice jtf practice. o inrillnim acleseori la Sfinţii I Yu nu i O voin regâsi de nut He ori în capilohil urmutor. în chip cuvenil. HI. MAnat de aceste porniri slraine de natura sa origina-râ. In 8."1 Libertatea care stă în deliberare este o formâ alterntă a libertăţii pe care o avea la inceput. Vi Ct S£ Simeon Noul Teolog. ■l>3 Cf. I. omul era. în mod parado-xal. Sf. I). ci şi al diavolului şi al de-monilor acestuia. 7. Cateheie.aT ' Cf. atunci când se credea mai liber. Sf. ci stăpânil şi zdrobit de tirania Cehii Ra*u. III. El esle parazitat de palimile pe care păcatul le-a adus in sine. CeU 300 de capele. Rom. Ambigua.1"' Aces-tea exercitâ asupra omului o adevăratâ tiranie. Prolog. S3 . subju-gat de poftele şi desffitările simţurilor spre care s-a plecat (Tit 3. o foloseşle pentru a face răul.. 19). 42. Depărtăndu-se de propria fire. hwauiutti iie suflet folosiioare* I Clemen! AlexajidrinuL Sfromate* II. * Cuvinte despre nevoinţă. Sf.

Cuvâtll ascetic in 100 de ctwete. 5. 2. CttvhUv ă&pfi$ nevoinţâ.) Inlru cele lăuntrice. omul li se deschide. „Creşrinul este dator catordeauna sa-şi aminteasca de Dumnezeu". 3. împrej-iiniit. a pomncii date de Dumnezeu m Rai. de aceea.. Origen. Vaatto eel Mare. înstrăinân-du-se de Acesta şi trăind contrar firii.11' lar Sfantul Grigorie de Nazianz. Patologia memoriei Memoria i-a fost data omului la creaţie pentru ca prin ea să-şi poală aduce aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel mereu unit cu El. prin păcai. de către patimi şi de către puterile răului: „Călcând porunca şi fiind izgonit din rai. VI.iil lar între cele două cxislă o relatie evidentă: numai pentni că omul vieţuieşle în răutate au asupra lui forţele demon ice o asemenea putere. II). nu mai ramăne mare lucru din libenatea iniţială a omului. „De aceea ni s-a dai aducerea-aminte. Aşa spune şi Sfîuitul Macarie Egip-ieanul. 56.. m 84 . ** IhUlem. ibidem. LU Cf. cea a palimilor care. Sf. „Se cuvine sa ne aducem aminte de Dumnezeu mai des chiar decât rcspirăm. sufletul este înconjurat. Omilii la Cariea Nunierh\ XXIV. au acoperil cu tolul firea sa autentică. p.33' a poruncilor date de Hristos omului restaurat prin Logosul mtrupat. *" Despre viafti in HfistOS. împluiindu-l voia. XXII. 4.337 Aducerea-aminte de Dumnezeu implică.. Sf. în vreme ce în Dumnezeu şi în lucrarea virtuţilor. 2. 56.Premise antropol&gice această îndoită înrobire a omului. XXI. Cf. la tin prim nivel. care nu lasă loc pentm patimi. scrie Sfântul Nicolae Cabasila^" Aducerea-aminte de Dumnezeu apare astfel ca lege pentru om. lui Adam şi Evei. închis cu ziduri şi înlănţuit cu lanţurile întunericului de cutre duhuriîe rîujtăţii". ""'' Oirrf«/tfri. Cf. XXVII. în afară de aceasla noi nu trebuie să facem nimic altceva''. „aducerea-aminte de Dumnezeu (u-vfKiri Qcou)" mai înseamnă aducerea-aminte de binefacerile lui Dumne*P Omilii <tuhovnii:eşti (Col. 5. Sf Diadoh al Fotieeei. m Cf. omul a fost încătuşat în două chi-puri şi cu două legături. înlr-un euvânt a tuturor lu-crurilor celor văzute (. ftegutOS man.340 După cum ne arată acest ultim punct. în fap[ nu mai acţionează ej. 196. Una (prin) hicrurile din această viaţa.11' Ea implică. Isaac Sinil. Epistok. II). ca să spunem aşa. prin min-tea şi inima sa. „aducerea-aminte de virtuţi". adică a plăcerilor Irupeşti şi a patimilor (. ci o nalură siraină care a pus slăpânire pe el. pentru a-L purta (pe Hrisios) in noi". şi. XU1I. aducerea-aminte de ponincile prin care omul se alipeşte de El. omul se mişea el însuşi po-trivil firii sale şi se făcea pârtaş voinţei suverane a lui Dumnezeu. cu iubirea !u-mii.. m Oniitii dubovnicefti (Col. facându-le să vieţuiască în eL>w în această stare.). prin patimi. tiranjzând-o şi trăind pe seama ei.

142 . 146 CuVâfU de. „cel ce se gândeşte totdeauna la aceasta şi nu utta binefacerile lui Dumnezeu. spre mulţurnjre adusă cu suflet zdrobit şi spre toată sârguinţa bună. Diadoh al Foticeei.spre wgăcitme. 1980. Regulile xuici. Cm-â'tt ascetic in 100 de capete. m Avva Dorotei. spre mântuirea sufletului tău. w Ibidem. Capete. Rugaciunea neînce-tatâ este în acelaşi timp „lucrarea proprie minţl?'. I960. Vasile eel Marc. hivdftiiuri de suflet fataxitejare. acoperindu-Ie cu ukarea pâcatului sau trândăviei şi prin aceasta lăsând să treaca vremea cea-faftă farâ folos şi fară să aduci mulţumire. impungând inima ca un ac. 156 sq. singura îndeletnicire . 59. KOTIIC. Sf.347 fn Rah Adam vieţuia „în rugăciune". aşa cum subliniazâ Sfantui Diadoh al Foticeei.349 Tot ast-fel.. care „cere o ocupaţie care să dea de lucru harniciei ei". "* lludem. „Rugăciunea face mintea sa-şi împlinească propria lucrare". S3. 61. 60-61. la starea dintai a lui Adam „şi se apropie de desăvârşire.348 având neîncetata aducere-aminte de Dumnezeu. 294. loan Damaschin. Sf. I. cu privire la acesr -subiect. ™ Sf. I. gata întotdeauna să facâ cu răvnă voia lui Dumnezeu". Sf. Cf. se nevoieşte spre toată virtutea buna si spre toatâ lucrarea dreptăţii. -M° Cf Sf. au neîntrerupfă în inimd pomenirea Domnului". cea a rugăciunii neîncetate. penl. Dirfiounoire de spirifn. „Mneme Theou". la toale binefacerile de care ţi-a fă-cut parte iubitorul de oameni Dumnezeu. EptstoM câire Niccfae MonahuL 2. spune Sfantui Isaac Sirul. Căci aceste amintiri neîncetate. este a minţii. I. şi să nu încelezi a-ţi aminti de multele şi marile Lui binefaceri. singura potrivită cu natu-ra ei. £ Sieben.343 Aceasta forma de aducere-aminte de Dumnezeu duce Fn chip firesc la principala ei forma de manifestare.ru care fi aducem slavă şi mulţumită. . Dogmatics.4> A se vedea. Ciivânt ascetic in 100 de etipete. începutul purtarii tale plâcute IMI Dumnezeu trebuie să-l faci pornind de la aceasta: să te gândesti statornic şi pururea. „Unirea duhovnicească este amintirea nepecetluită. care arde în inimă cu un dor înfocat". spune Evagrie. o mişca totdeauna spre mărturisire. 10. Cin'inte despre nex'Oi'ifti."1 ' Vezi. II. 1407-1414. care se întorc. de aseinenea.i tile. în Hristos. spre smere-nie.. col. Diadoh al Foticeei.350 Prin aceastfl continuă aducere-aminte de Dumnezeu omul poate într-ade-văr.4 85 ..prin care îşi poate alinge deplin scopul". HauslieiT. 1. tntr-o meditaţie neîntreruptă. Grigorie Sinaitul. " f'uviint aseetic in too de capete. „Aşadar. 11. fiufe. să se uneasca cu El.Paiatogia otmilui câzut zeu. potrivit menirii sale. Noms du Christ et votes d'oniison. Sfânlul Marcu Ascetul in-sista în special asupra acesteia. 84. Ele ne îndeamnă să-I răsplătim lui Dumnezeu cu purtările noastre bune şi cu toafă viitutea". H. cum o nu-mesc Sfinţii Părinţi343 Ea.346 care adaugâ: „Rugăciunea este lucrarea demna de vrednicia mint» sau înirebuinţarea cea mai bună si mai curată a ei". 56. p. 88.14. sfinţii.

19 * Cf. fie trupeşti. inima la se va umple de dragostea şi de donil Lui printr-o mişcare pornită chiar din ea însftşi.. IS .. „Sălaşluirea lui Dumnezeu in noi. când gândirea statornica la El nu se mai lasfi intrerupta de grijile pământeşti şi cănd cugetul nu se lasă tulburat de patimi trecătoare". dar şi când e vorba de aducerea-aminte de binefacerile lui Dumnezeu. Sf. 3. Fă aceasUi penini ca inima să ţi se mişte cu uşurinţă spre frica lui Dumnezeu şi sprc dragoste (. zaboveşte cu gândul la ele. I. Ibidem. Sf. " BpistOle. Sfântul Marcu Ascetul sfatuieste astfel: „Punând înaintea ochilor tăi binefacerile de care te-ai împartaşit de la începuUil vieţii [ale si pânâ acum. Cmom ascetic I" 100 de capete. 2. Cttvinte despre nevointd. 2. 2.*'0 Prin aducerea-aminte de Dumnezeu. el poate să se fereasca de patimi şi să sporească în el virtuţile. Numai atunci devenim temple ale Duhului.irea poruncilor. 3. Acesl punct va fi cxaniinat în moil detaliat in parlea a Vl-n. Grigorie Palama. 33. 93. Oivhite despre nevoinfâ. Tr&tde.. constii tocmai in a avea pe Dumnezeu temeinicit în gând. in acelasi sens.). că ea face ca in „mintea curată să se arate razele dumnezeiesti". 102.y/ prm tire. Sf. ' Cf. Triad*. Grigorie Palauiu. in ea „îşi află hrana de viaţă dătătoare pentm întipârirea vederii suflcteşti'V5 Sfântul Calist Patriarhul spune. 3. XXXII.'** Memoria însoţeşte lucrarea minţii păna pe treptele cele mai înalte ale vieţii duhovniceşti. II. 1. 85. Isaac Siml." 4 fiind nedespărţită de ea. Sf. Simeon Noul Teolog. St Isaac Sirul. '. < mân/dri (Col. 65. < 'uviiiit' despre newtnfS. Căci ruşinându-le de amintirea atâtor bunălăţî. I. XXXUl.1 cum s-a spus: MNu uita toate răsplătirile Lui" (Ps. . fie duhovniceşti. 4. căci.3" Aducerea-aminte de Dumnezeu cste mai ales condiţia dragoslei de Dumnezeu. Cuvtote despre nevolnfd. I). 23.MS Aceasla este adevărat mai ales când e vorba despre forma sa desa-vârşită. Capete leohgice.. omul ll păslreazâ pe Dumnezeu inlauntrul minţii sale1''1 şi Î1 face s& locuiască in inima sa."'2 ">: Cf. Sf."6 Aducerea-aminte continuă de Dumnezeu in rugaciunc este pentru om şi UD mod de a ajunge la vederea Lui.v Cf. Capete despre nigihiiine. 32."' când omul „e răpit de amintirea (sutletului rational) mai presus de fire la vederea lui Dumnezeu". 154 Cf. rugăciunea neîncetata. Isaac Siml.Pranixe antropohgice Prin aducerea-aminte de Dumnezeu omul se întăreşte în păstrarea şi lu-cr. Diiuloh nl Foticeci. Sf.cap. altfel spus.M8 care are dam I de a o trezi şi a o face s3 crească. pe care i-o dă Duhul. .5. gnoxlice . 2).s m S(> . de care te-ai bu-curat din partea Stăpănului bun şi de oameni iubitor. m Ibidem. Macurie Egipteanul. 6. dup. Sf. mai bine-zis conlucrând şi darul de sus". spune Sfântul Vasile eel Mare. aşa cum spune Sfânlul Isaac Sirul. m Cf.

17*' Ea îndeparlează cu desavârşire orice gând rail"' şi nu îngaduie nici unei incliiuiri spre răutate să se niani* Cf.•irii<■<> se ttutreptemâ dinfttpte. omul „trebuie să-şi fixeze toatâ atenţia într-un singur punci şi toate gândurile sale să-şi aibă drumul liUmtric numai spre un singur ţei"... simplă şi offlOgCDă. ducând o existenţă îndreptatfl în întregîme spre Dumnezeu.3*'7 fntr-un cuvânt. Maxim Mainirisitorul. „Adusu-mi-arn aminte de Dumnezeu şi m-am bucurat" (Ps. normală.. . Prin gândul st atomic In Dumnezeu. 8 $i 10. Diadoh al Foliccei. Altfel spus. spune Sffmiul Isaac. inemofia omu-lui in starea sa iniţială. 60. „El se mişcă împreuna cu acestea sprc amintirea lor.31 Prin aduccrea-aminte de Dumnezeu. omul se fereste de gândurile străiiie pe care i le strecoara in suflet Cel viclean. Capett. 37. „uilă chiar şi de el înstişi şi de firea lui. 56. Vasile ecl Mare. Sf Diadoh al Foliccei. Murcn Ascx-ml. Despre c«i . era cu totul unitară.. 61. 76. CutegetV <lin sentiitfele bitefepfitor. aduccrea-aminle de Dumnezeu este pentru om izvoni] unei bucurii desâvârşile.'. Sf. 3.588 Toatti gfmdurile omului se îndreptau spre ceea ce constituia penlru cugelul său unicnl obiecr al atenţiei.mi.JM ştergerea oricărei aininliri pătimaşe şi lu-meşti '6 Ea implică. „când po-menirea lui Dumnezeu pune stăpâmre pe întinderea sufletului.Sf. Isaac Sirtil. fiind niemoria „inimii curate". 12.. Sf. 82. Sf. potrivit menirii sale. 87 . Diadoh al Foliccei. ('uvâni ascetic in 1(H) de capete.-"ajungfmd la linişte şi pace. ReguUlf niuri. spuiie Sfântul loan Casian.cu (otul orice formă şi orice chip". LIU. Captrtf.. II. Grigorio Sinaiiul.'68 Dedicflndu-se în întregime aducerii-aminte de Dumnezeu.1'' „naşte în suflet o plăcere negrăilă'*.ilist i'. m Cf Sf.. Sf. Cf. (iipvte despn amoftinfa de Ihmmezeu si leonomui humiHtrii. "I? Cuvifttt despre nevoinfă. Capete ttttfogice. . El se îndeletniceşte cu cele privitoare la mSrirea lui Durtinezeu şi mereu se gândeşte Ia ele". 60-61.fi Cf. XXIV. " (:. uirarea de sine. 85. Omilit duhovnicesti (Col.paiologia omuhâ căzut Prin aocasta. " (t Sf. St.4). în aducerea-aminte neîncerată" de Dumnezeu.) şi nu se mai gâiideşte şi mci nu-şi mai aduce aminte de lumea aceasta". nemaiamintindu-şî deloc de veacul acesta. II). 16. omul nu face decât să cugete la „sin-gunil lucru care irebuie". 32.17 Astfel memorîa devine starornică şi nemişcată. . Simeon Noul Tcolog. Sf. Cuvww despre nevoitiţti. Macarie Egipleaniil. n. "■ Cf SI". 6. gnostic*sipractice. III.semenea. Gugorie Sinailul. potrivit ireptei vieţuirii lui (. w Cf. spune el în altă paile.î: Cf. Isaac Sim]. < onvorbiri duliwmicasti. •' Sf.172 Memoria stăpânita1 în inlregime de aducerea aminle de DumnezeU a lep. 6. de a.^ aşa cum spune Psalniistul. Cuvinte despre nevobtfă* 8. CuvOnt ascetic in 100 de COpCte. 5. Hie Ecdicul. Omul duhovnicesc. 97.Cf.V da) . aducerea-aininle de Dumnezeu implică uitarea cu totul a lumîi. Cuvânt ascetic in 100 de capete.iiMMi Capetedespre rvgâciune. pierde din mi-ma aminlirea (uturor celor văzute".

în pervertirea ei. esle cu adevărat moartă. Cuvinte despre rwvainfă.Premise antropofogice feste. loan Damaschin. iar apoi Sfântul loan Damaschin. 46. se stifocă şt. 61). Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că uiiarea lui Dumnezeu şi a binelui este. m ibidem. desigur. Marcu Ascetul.?! m XX . "'" Sf. alături de ncştiinl/t. principala patimă-boală u părţii rationale a sufletului. de la care vin toate patimile şi toate relele de care sufe-tii omul cazut. 3.. afirmă. prin păcat ea funcţioneazâ contrar firii şi devine boinavl'" Boala constă. vorbesc in mod explicit despre boalu memoriei.SM şi amândouâ due la moartea duhovnicească. Isihic Sihaitul. Sf.177 cu ajutorul ei omul nti numai că esie feril dc atacurile lor. I I ) . uitare de Dumnezeu şi a binelui. "" Cuvinte etegpre nevoinfâ. exercitalu" „polrivit firii" sau „contiar fii îi" voibeşlc explicit Sf. mintea.. este unul dintre cei trei „uriaşi ai Celui Rau". I. şi pierzare este uîtarea". 2 Cf. 33. alături de necunoaşterea Lui au un rol central Fn căderea omului. Epistolu vutre Nitolae MoiahuK 10-13. ca şi în cazul celorlalte puteri ale sufletului pe care le-am sludiat. ibidem.3M Sfântui Marcu Ascetul. despre nmotiştereti lui Otimnezeu.8° Aceastâ boală a memoriei afectează. . CuvAnt de sujlel folosilor. mai precis într-o inversare a activităţii sale: în timp ce în starea de nonnalitale a fîrii ome-neşti ea slujeşle exclusiv aducerii-aminre de Dumnezeu şi dc bine. aşa cum am vflzut deja. alături de ne-ştiinţă (dyyoia) şi nepăsarea trândavă (pxx8\^ila). care este organul ei. Cf.37* Dacă memoria folosită potrivit firii sale este o memorie sănătoasa.. 62. Ih'spre legen didwvwceasctt 61-62. şi aducere-arninte de rău şi de lume. spune Sfâniul Isaac Siral. Sfântul Grigorie Palama vede în parăsirea „pomenirii şi vederii lui Dumnezeu" esenţa păcatului slramosesc. dimpotrivâ. Grigorie Simiitul K. Căci iad este neştiinţa. Acestea le zice dcspre neştiinţa şi uitarea inimii. 32. Cuvuni despre trezvie si virtute. din punct de vedere duhovnicesc. că Uitarea (XiiOnJ. 43. 68. despre vuifn mornkl şi despreJapiuire. uitând prin aceasta de realitatea sensibilă şi de rfiu.'npete. de usemenea. 81. 50. m Cf.3"3 lar la Sfântul Marcu Ascetul aflăm scris: „Scriptura zice că: «iadul şi adâncul (pierzfirii) sunt cu-noscute Domnului» (Pilde 15. Isaac Sirul. Sf. prin păcat ca devine.. " Despre accastiî dubla" polaiitatc a memoriei. Capete despre dmgosie.'"7 Uitarea de Dumnezeu. mintea care-L uită pe Dumnezeu se înstrăineazâ înlr-o activilate care nu-i este proprie. Prolog: . Hdynatsuii câtre Tahsie. si Sf. şi tinume uitarea bunăriîţii celor cltipă fire". 65..Riiuiafea este o faptit a sufletului înţelegâtor.. ' '"llmiem. Cf."f' Ea constituie o armă împotrîva demonilor. 150 de capete desprf eunoşlinfa ttalundd. „Ceea ce i sc întâmplă pestelui iesit din upa\ aceea se îmiimpJa şi minţii care a ieşit din pomenirea lui Dumnezeu şi s-a împrăştiat in ammtirile lumii". Astfel."1 Toale celelalie puteri ale sufletului care depind de ea în mod direct vor suferi aceleaşi efecte patologice. dar îi şi Tnvinge şi îi alungă.3B<" A flam la Sfăntul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli Ibidem.

„Că vederea. a gustat din rodul lui cu o volupiate pulernică. care sunt socotiţi ca cei mai tari."1" Sfântul Isihie Sinaitul zice. le susţine şi sădeşte in sufletul eel fără grijă raul înrădâcinat şi statornic... Cu adevărat. 12. " Qespn Ctn C* cied Că M' irulrejiieaz/t (iinftiftte.PatoUigui omului câzul spirituaie fund amen tale strâns legate una de alca. uitarea.v" Cele mai multe referinţe le g3sim la Sfăntul Marcu Ascetul. ne-o spune cea dintâi. sora împreunălucrăloare şi slujitoare a ei.. fie fn pofta trupeas-c*i". Exista o dia-lectică a acestor doua atitudini. LIV.. Câci ajutându-se întreo-laltâ si neputând să fiinţeze fărâ să se susţină una pe alta. gustul şi celelalte simţuri slăbesc linerea de minte a inimii. Câci pană ce n-a privir la pomul oprit cu plăcere.V"/''W^-N273. ca sâ-şi poată duce la îndeplinire planurile". relaţiile dintre eie şi efectele lor: „Cei trei uriaşi ai Celui R8u. care ţese veş-mântul şi acoperământu! norului negru aşezat peste suflet şi care le sprijină pe amândouă. iar de la negrija. din pricina fruc-lului placut la vedere. ■ < 'tivâni ascetic î'i lOit tlr capde. intrând sub stăpânirea mulţimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vflzută spre care s-a întors omul. negrija şi pofta. II). cu ane-voie îşi mai poate aduce aminte omul de Dumnezeu sau de poruncile lui". în sfârşit. la pofte necuviincioase".. 32. maica tuluror reletor. când pe cealaltă\ Astfel. De aceea era acoperită de aripile dragostei duninezeicşti. Adam şi Eva au început să uite de Dumnezeu..**7 Am văzut deja că este greu de arfltat daca atracţia plăcerii simţurilor duce omul la necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu. de îndalâ ce vine uitarea. şi nepăsarea trandavă. şi greşeala lui Adam. ele se dovedesc puteri lari ale Vrăjmaşului şi capetenii pufernice ale Celui Rău. I3L 89 .3Wl Alţi l'ii mţi privesc procesul câderii in sens invers. „începutul şi pricina gândurilor. O apoftegmă spune: „Zi-ceau BiUrânii ell trei sunt puterile Vrăjmaşului din care vine ioată greşeala: uiiarea. Darcând a privil la pom cu plăcere şi s-a atins de el cu multa1 pofta" şi. sunt cele trei reie amintite mai înainte: neştiinţa. în greşeala ei. le întăreşte. Cf. '" <'mum de. care spu-ne apriat: „tot eel ce uită de Dumnezeu caută placerea (desfranataT' '"-' Uitând de Dumnezeu. când ne folosim de ele pesie măsură. nestiinţa şi uitaresi de Dumnezeu îl fac sâ se întoarcă spre realitatea văzută. prin uitare şi prin neştiinţă se întăresc şi se măresc proptelele celorlalte patimi. care ne îndreptăţeşte să o socotim cauzăcând pe una. Prin nepasarea trândavă. Prin ele se în-tăreşte şi pe ele se reazemă toată oastea duhurilor iTiuiăţii. Eva. De atunci. ea naşte negrija. "'. ori. . aşa cum am văzut. dimpotriva. amestecand. iar negrija naşte pofta. scrie Sfântul Grigorie " EpiJtală > <Ure Nicohr Mtmahul. Sfântul Diadoh al Fori-ceei o pune înainte pe prima: ispitiţi de plăcerea simţurilor. în acelaşi sens: „de la uitare ajungem la negrijă. 13. memoria se fragmentează" şi se risipeşle. îşi amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. 10. 56.3" Iar Sfăntul Macarie: „Mintea care alun-ga" de la ea am in tire a lui Dumnezeu cade fie hi mânie. iar pofta îl duce pe om la c&Jere". toatfi pofla ei şi-a întors-o spre gusiarea lucrurilor de aici.spre lirzvir si virtule. (htiilii tluhovnicejti <Col.

Sf. I. Cuvditt ascetic in tOO de capete. m CtU>idan. Dar cele mai stăruitoare sum ccle din amintire". ea este UHB dintre principalele surse ale „gândurilor care ne râpesc'*.. evident. 8-4. Cuviiue despre fievalnţâ. Cf.4" ceea ce da" reprezentarilor o mare putere de ademenire. Sf. Sf. compusă. < 'apetedespre dragoste. voni avea amintiri piUimaţe" (Tnifaintprtwtic.. 00 . m Cf. 74. I. 10. care constituie pentm el tot atâtea sugestii ispilitoarc.594 De la ea primeşte omul cea mai mare pane a reprezentarilor. 10. Sf. în care înainte mi exista decâ! singur găn-diil la Dumnezeu. prin schimbâri în slarea organica* şi prin amîntire". '' Cf. infrtlnare. Această îmbolnavire a memoriei are. repercusiuni asupra tu-turor puterilor sufletului.1''' lucni pe care-l subli-niaza Slăntul Talasie Libianul. 33. Cuvântdespre rugiiiitme.'"' "-' < ape'e fotirte jolosiumre. " Cf. Sf. Memoria devine pentrti om. IV. al căror număr sporeşte tot mercu./'remise antropotogiee Siruiiiul. şi-a pierdiil unitatea împreună cu puterile ei". Sf. II. Capete despre dragoste. '-' Cf. Capete despre dragost*. locul In care le poţi afla pe loate. Maicu Ascetul.. este acum bântuitâ de rnulţimea feluritelor amintiri lu-meşti. prin neascullare.. iar din unitară. '* Cf. Mai ales ea este cea care aduce in minte „gân-durile simple". H. 42.. Cuvinte despre nevoinfd. III. 46. Sf. 84.5''* Sfântul Maxim spune: „prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe: prin simţire. 33. III. 60. care vede în aceastâ facilitate a minţii princi-pala lor sursă. I I . aceasta se dsitorenza' faptului c:l de la bun incepm am primit himuiIc in noi cu pntiiinl. Iiir Evagrie remarcâ: . Maxim MaYlulisiiorul.. este împărţirea. Capete despre dragoste. memoria este adesea trezita şi aţâţată de demoni.4" De aceea Sfăntul Isaac Siml spune 4H ca ea csle lacaş al paiimilor.Dacă avem iiniintiii pâtimaşe. Cuvinte despre nevoinfti. Isaac Sirul. 85. 32. Mintea.^' Dar adesea memoria produce ea însăşi in mod direct gânduri paiimaşe. Cuvinte despre nevoinfti. Eplstolă către Nicofae Monahid. Cuvinte despre neioirifd. sf. 33. de care apoi se alipeşte în chip pătimaş. Evagrie. Cf. Maxim Mărtmisiiorul. alături de imaginaţie. 44-46. Maxim Mflrlurisitonil. 19. amintirea si starea mustului (amcsteca-rea) din Imp..Isaac Sirul. felurită.*" Aslfel. a amintirii simple şi unilare. principal cale de acces pent™ gândurile strâine. care încearea* să o împingă mai ales spre asemenea amintiri. v . H. ' Cf. si invers: despre lucrurile pe cine le-am piimii in noi cu palimfi. 10. 16. Talasie Libiiinul.401 Pent™ toaie aceste motive. Uaac Sirul. memoria devine la omul căzut una dintre principalele cauze ale trezirii şi stflruirii patimilor. CTici fâcăndu-sc din simplft. Capete despre dragoste. 8. 93. Prin aceastfl a picrdut şi amintirea de Dumnezeu. Eptstold cdtre Nindae MfitiaJtuI. Isaac Sirul. Marcu Ascetul. tnfrânaresipetrecerea i ca dupâ minte. care pătrund în sufletul său si-i prcocupă mintea. Sf. '' Capet* despre dmgosle. " Cf. Sf. 34). Sf. 33. şi cea mai periculoasii: „trei sunt cflile prin care primeşti găn-duri: simţirea (lucrarea simţurilor).'"* Memoria produce astfel de gânduri penlru că ea păstreuză aminlirea greşdilor trecutc şi urmcle patimilor care ni s-au făcut obişmiinţă""' şi mai ales a placerii legate de elc. Diadoh al Foticeei.

. 61 ■ 1 Lucrare. Căci cum se grabeşte să înţelcagă binele.-"* Amintirea binelui şi aminlirea răului nu ajuns doar să se invccineze. 44.n tov> tcaKou)" ajunge să fie la omul căzut odeprindere (ft^iţ). 5: 83: ('uvâ/it hi flHilfore. a-şi aminti de Dumnezeu şi de bine nu este cu neputinţă peninj el. îl atfiţă hi plut. e silită. care nu exista la începui..Paiologia omului câliif Astfel că „aducerea aminte de rău (p:i/f]p. ' ' ('iipeie fotirie jotmitotire. ('uvâril tiscefu m 100 de mpeie.40' Chiar dacă omul căzut se află. dupii pinin. ci se întrcpfltrund şi se amestecă. 1 " ' 'nvânf ascetic in loo de eapete.""0 înrr-adevâr.spune Evagrie: „Caml diavoful eel pieaviclesm. 88. are loc o nouă divizare a memoriei. unealla păcalului.. 4a " ('uvâni ascetic hi 1(H) tie capelc.07 Cu privirc hi siarea de confuzje a memoriei. carc. la început. ci şi toate puterile lui. FiindcS de la neascultaren lui Adam ţinerea de minte a omului s-a sfaşiat în dour. . 45. cânil revine iarăşi la mgâciiine. 1."1" In ambele situaţii. Citvinie despre nrvoinţâ. MS 91 . ii aduce aminte cele cilulate şi cclc atnintilc mai inaifHc. 46.X)e alunci.lu. ca mişcflndu-ţi-se minlea $pie căutarca lor şi neaflfmdu-)c. spune SfAntul Diadoh al Foticeei. chiardacâ nu sunl pătimftşe. dar aceasta se face cu mai multă greutate. nu a stricat numai amintirea simplfi a sufletului faţa de bine.Ciuid le viUI dracii riWnind cu adevilrai la mgâciune. Diudoh ul Foliceei. aminlirea binelui. 10). Cf.'i vreme. „acoperit de vălmaşeala adrmcuhii uitării"40*. el explica" pe larg: . 3. stăpânea în memorie. singura care. cum spune Sfânful Diadoh al Foticeei: „De cand minlea noastră s-a rostogolit la chipul trtdoit al cunoştinţei. Aceste amintiri pătrund în minte din pricina iubirii dfl lume. acesteia ii rămâne de acum înainte un loc mai mult sau mai puţin redus în memorie. după cum am VăzUt. îţi fnră iunintirca lor. c&utând siî le ia la cunoşlintĂ sS piardă rugâciunea care aduce roaile" {Ihii/em. " Capett despre Irezyie $ virttite. făcând miilte. dar şi prin lucrnrea duhurilor rele care încearcâ mai ales prin acest mijloc să ţiiul miniea departe de Dumnezeu. 85. 68). sporind confu/ia creată de multele şi fcluritele gi'tnduri care stăpânesc memoria şi cugetarea omului. Isaac Sinil. amintirile Cf. 116. (>. 56. întunecând dorinţa fireasca care tindea spre viituie".40* Aminlirea râului înlocuieşte. Ca urmare. după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul. a se vedea Sf... cu anevoie îşi mai poaie aduce aminte omul de Dumnezeu şi dc ponmcile Lui". sunt toCU$i străine de Dumnezeu.eren păliimişil prin aducerca-aminte de liicrin i" (Cnvthit despre rugdeim*. în altă pane. şi. Sf. în grade dife-rite.). Ea esle scindatâ în două părţi. nu poate împicdica rugilciunea drepmlui.. rnintea omului este stăpânita de mulţimea amintirilor lumeşri şi a gândurilor. şi gânduri rele (. cu rnintea.401' „Neascultarea.i lor i sc arntS în chip I impede omului cat* înccarciî prin rugae tune să regăSeoACJl ailucerea-atniiile de Puiiinczeu. pentru ca aminrirea binelui nu poate fi ştearsă şi înlocuita cu totnl. ilupi) cum . Apoi. ehiar dacfl mi vrea... sil se tlescmajeze >i su" sc inliisrcze foaite. îndatâ îşi aminteşte şi de r. îţj strccoaril gfuidurile unor hicnni iişa-zisc trebuincioase. sa poarre în aceeaşi clipă şi gânduri biine.

.

nu mai sunt cele pe care le avea Adam înainte de cSdere. I353C).4" In starea decazută a omului însă\ lucrurile se petrec cu totul dimpotrivă: piclura cea fromoasS este in întregime mfizgâlita' de iinaginade cu chipuri şi forme nâscocite de ea.Premise anlropologice memorie.. II. potrivit (irii sale. Sfânlul Varsanufle aseamftnS sufletul. 22. aflatâ* în legătură cu o memorie ea însăşi pervertitâ" şi nemaifiind. Evugrie. PG 91. ci sum cu iotul şi cu totul opace. o facultate anexa* în procesul cunoaşterii. 193. „De aceea. imagina-ţia trezeşte palimile. % . străbiUând ş) trecând prin ea. •"Ambixua.44 Atunci „mintea rătăceşte mereii din naJucire în nălucire. p. "' Scrisori ttuhavnicesti. intră în comunicare cu sufletul. ar trebui să-şi afle locul in sufletul omului.) Căci blestemaţii ucigaşi. ci şi în somn. adică transpa-rente pentru energiile dumnezeieşli. omul îi cade cu totul pradă. din ea răsare altii". căci atunci c*lnd se stinge una. 38.4il Prin aceasla. 34. îmaginaţiu ajunge să ocupe un loc atât de mare şi să aibfi un rol atât de nefast pentru că ea se iruinifestă în strânsă le-găturâ cu patimile. Ctmvtnbire. dandu-Ie hrana care le face să lucreze şi sâ" sporească.44* înstrăinând-o. *"C\ Apoftexme. înstrăinat printre obiectele reduse la dimensiunile lor materiule. când este năpădit de închipuirile din vise. care. 430 loan din Singuriilate. Sf. Alipk in chip pătimaş de lumea sensibilâ. patimile suscita" în chip deosebit lucrarea si plăsmuirile ima447 448 Cf. aşa cum a ieşit el de la Dumnezeu. arată Sfanrul Maxim MSrturisitorul.4"' Imaginaţia pune stăpânire pe minte în multe feluri. nu-l mai înaJţă spre El. 64. Nichitii Stirhatul. Maxim Mărturisitorul. Celr 300 tie capete* fi\ 62.45 Pe de altă parte. „Căci acum omul se mişcă in jurul nâlucirilor iraţionale ale patimilor". Tra/tttutpraclic. dumnezeieştii Părinţi vorbesc de multe ori despre ea şi împotriva ei. loan Scărarul: „Nalucirea esic ieşirea minţii'' (Scam. cu „o scăndură gala zugrăvifii". o lume închisă în ea în-săşi. nu mai sum prilejuri de neîncctaul adu-cere-aminte de Dumnezeu. in urma pcrcepţiei sau a amintiri-lor. Imaginile pe care le are din această lume. m Ibidem. Iar aceasta se întâmplâ nu numai atunci când este treaz. asemănăloare hidrei (. II. făcându-l un fel de stup de viespi şi o peşteră de gânduri slerpe şi păti-maşe". nu numai că ea „se opune foarte mult nigaciunii curate a inimii".""7 Imaginaţia. nemaiki-sând s5 se vadă nimic din ceea ce era la început In viaţa lăuntricâ a omului cilzut. Sf.4H Pe de o parte. IU Notum aici detlni(ia Sf."' 2 dar nici nu mai lasă vreun loc pentru gfindul şi amintirea de Dumnezeu. 37). 120(45. S i î n t i i de mai înainte au socotit-o asemenea miticului Dedal ca o închipuire cu multe chipuri şi multe capete. în chip firesc. Cf. min-tea sa este făra* încetare populată şî bâjituită de mulţimea gândurilor legate de ele şi de imaginile lor. adică înde-leltiicindu-se numai cu aducerea-aminte de El. flauslicrr. 4. Capete despre dmgOSte. cd.1 CeU 100 tie capete. spun Sl'inţii Calist şi Ignatie Xanthopol. ajunge să stapaneasca mintea şi o sileşte sil-i urmeze.. care nu i-L mai descoperâ pe Crealorul ei. 56. HI. care nu mai primeste nici un alt chip şi nici o alul culoare.

'"' Capete despre dmgoste. pizmaşului.-'fie. Sf. legat de puterea poftitoare. razboaie şi lupte între serpi şi ceriuri ca la judecatii cu duşmanii. vădindu-se astfel fierbinţelile ascunse ule patimilor de care rie-am îmbolnăvit. gnostic* ft practice. ri Ibidem. II. îii legiltura cu puterea irascibilă.41' Sfânrul Maxim Mârturisi-torul constată că: „Precum minţii celui flâmand i se năluceşte numaî pâine. I72D. PG 44. iubitorului de placeri forme de femet.ru că se hranesc mai ales cu aceste taehipltiri. ca reacţîi la mania sau temerile resimţite. 4 '* Cf. I73C. ci mai înaince". 69. râzbunare usupra celui ce l-a supărat. la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mân-câri.Patologia omulni remit ginaliei. ele sunl fie recompuneri ale unor resluri de ajninliri. •'" Mezdmintele mânăstlr&ti. ascunsă în cele mai adânci alcătuiri ale sufletului (. Cand. *" Cf. căci „boJile tmpului nu gunt contraclate chiar în momentul când se ivesc. Grigoric de Nyssa. Prsprrprerea omului. iarcelui însctat numai apă. aceste gânduri sunt . PO 44. iubitorului de argini. Sfântul Simeon Noul Teolog spune câ „cele ce ocupă sufletul sau cele în care petrece el în state de veghe. I72D. Cnvinte despre mvtnnfă. dacă este vorba despre coşmaruri.IK6'/) sufletului e înfuriata împotriva semenilor.. 68: 69: 85. fie.""1 Ear Sf'antul Maxim precizează: „Când creşte pofta (feniBuuAot). Cu „gân-durile nesănătoase" se întâmplă la fel ca şi cu bolile.. Sf. arata Sfan-IB] loan Casian. III.©. VI. ' Capete teofogice. Itesptv faeerea amnluu XIII. ilwtem.62.448 Acetista se întârnplă şi în starea de veghe.. necazuri asupra celui piz-muil şi asa mai departe în toale celelalte patimi'*.) adusă la suprataţă de (xlihna somnului.semnul unei boli care zăcea înaunlm.*'" în acest din urrrtă caz. Astfel. tot pe aceslea le vede sufletul si în vis.4^1 Sfântul Nichita Stithatul reniarcu şi el cd . eel mai adesea legate de ocupaţitle şi de grijile din slarea de ve-ghe. celuî ce ţine minte răul. II. dar mai ales în somn.459 Nevoitorii stiti bine ca visele sunl zămislile de imaginaţie în legătură cu obişnuinţe trupţduî460 şi ale siifli-tului..). ** Capete despre dmgox/e. 4* Cele 300«to capete. lurcand iuţimea sau mânia (0\ÎU.He ele vechi sau noi -şi care Ic aduc desfătările pe care le caută. iar când creşte iuţimea (G^u. iubitomlui tie slaviî deşartă cin-stiri de la oameni. II. rT 06 97 .după preocuparea omului dinlăuntru şi dupa grijile lui sunt şi mişcările Irupului $i nălucirile ruinţii" din timpul viselor. câştigtiri. I I . vede lucrurile pricinilitoare de fries". Sf. 8. 60. mijloace de satisfacere a dorinţelor. Iwac Siml. mintea îşi niUuceşte ma-teriile plăcerilor în vremea somnului. în sfârşit. visează atacuri. patimile împing îmaginaţiB sa zămisleascS imaginile care |e sunt potrivite . acelea reţin închipuirea şi cugetarea lui şi în somn".4" Sfântul Simeon Noul Teolog scrie în ace-laşi sens: „Când partea poftiioare a sufletului (krtiOi^iEXiKbv) e împinsă sprc pnlimile desfâtarilor şi spre plăcerile vieţii.. raţiunea lui (XoyimiKbv) se înalţa Cf. hărţuiţi de cugetări ncflfiflătoasp". XIII.4!. penl. Giigorie de Nyssn.

Capete dexpre <leosehuv<t paiimilor şi a gimdunlor. 1 >X . de asemenea. I73C. îşi naluceşte câştiguri de lucruri şi de bani sau chîpurî de femei şi împreunări pătimaşe. 54. Sf. prin prezenţa şi formele pe care le iau. 4. 63. Sf. coruri de fernei şi câte şi mai citte (imagini) de felul acesta. scăpâm cu fuga. Maxim Mărtiirisiloml. se lăcomeşle după dobânzi şi le aşază în vistierii. păşiri înaintea poporului în fruntea unor care de luplâ*. J * Cf. Dacă are un suflet înclinat spre mânie şi duşmă-nie. loc. 4711 Cf. 46. ca şi cand le are sail le va avea cu sigu-ranţă. pe cele ce încă nu le are. II. 60. III. tstoria monuliilor tlin Egipt a hii loan dc LycopolU.\4W M. Capete de. silindune să umblăm pe drumuri prăpăstioase. Maxim Marturisitorul. A se vedeu. se vede pe sine purtat in trăsuri sirilluciioare şi uneori zburand în vSzdah şi pe toţi îi vede tremurând de covârşîrea puterii lui. lar dacă are sufletut lacom şi iubitor de argint."467 Astfel.miiiI Nichita Stithatul arată înca şi mai precis legătura dintre vise şi diferi-tele patimi: „Dacă cineva are sufletul iubitor de cele materiale şi de plăceri. Eviigric. ca răspuns la patimile sale şi prin mijlocirea lor. demonii atacând partea poftitoare u sufletului ne arată (iar noi dăm buzna spre ele( înlmniri ale cunoscuiilor şi ospeţe ale rubedeniilor. joacă şi ei un rol important. aţâţătoare la plăceri.46" arâtând în chip vădit faptul că sufletul este bolnav şi chiar de ce boala suferă şi care parte a sa este vătămată în special.471 cu scopul de a stârni patimile. şederi ş'i domnii pe tronuri înalte. w Traliilul pniciic. Grigoric dc Nyssa. dimpotrivă. Sf. îşi năluceşte laude şi primiri din partea mulţimii. esle urmăril de fiare şi de şerpi veninoşi şi e năpădit de lemeri şi spaiine. chiar când e Ireaz. din care vine îmbrăcămintea pătată şi întinăciunea trupului. Dexpre facerea unuilui.'1'7 în acest ultim caz. 85. demonii. Dacâ e cu suflelnl plin de mândrie şi de Irufie. precuin şi flare veninoase şi carnivore.spre linigaxte. iaf dacă are sufletul îngâmfat de slavă deşarta. cum locmai am arătat. visele ne descoperă care şi cât de puternice sunt patimile noasire care le zămislesc.469 în cadrul acestei îndoite legături a imaginaţiei cu patimile.Premise untropohgice prin irufie şi mândrie. în închipuirile soninului. scaune de stăpânire si de conducere şi le socoteşte. II. Alunci când. îngroziţi de aceste drumuri şi hăituiţi de fiarele şi oamenti cu pricina. PG 44. fie Împingându-I pe om în astfel de încliipuiri. iar noi. dar se vede şi osândit ca un om fară milă. aşa cum scrie Evagrie: „Atunci când. înseamnă că partea cu pricina e bolnavă şi pati-ma teribil de puteniicfi.470 fie iscând în el chipuri şi năluciri. işi închipuie răpiri maripate în aer. ■"' Cf. vede totdeauna aur şi pe acesta îl dorcşte. (înseamna ca trebuie) să ne îngrijim de partea pătimaşă a iuţimii".1 Cf. XIII. 19. ™ Cele 300 lie capete. ah. I72D. Tmtatul practic. se poate întâmpla ca ei sa puna in cugetul " < \ipe\e /eologlce. dupâ cum arată Sfînţii Părinţi. scoţându-nc în cale oameni înarmaţi. Maxim Mărtiirisitorul. II. gnostic? si practice. Capete efespre dingoxte. ne lulbură partea pătimaşă a iuţimii. 54. 85.

'' Copete despre trczvie. lustin Martinil si Filosoful. "' ('itjirtr despre trezxie şi virttue.Uuiesc". prin ea diavolii îl hfirţuiesc pe om. i-a spus acestuia: «Pîirinie. Macarie Egipieanul. lar Bfitrânul s-a inmunat de viclcnia demonilor. ducandu-se in Egipi cu tatiil siin şi vitzfmd femei.ic. m Ibidem> 14.. fie in somn. care nu sum legate nici de vreo percepţie din prezent sail din trecut. Şi la fel obişnuieşte să-i amageascâ vrăjmaşul min-cinos . Undent. pe care nu umblase încă. t7 " Cf Sf Vttrsaniifie şi loan. dc cxeniplu. 6: 14. Soisori dahovniccşti. N 171: „Se spune despre un Bătifin câ a venil ta Schîl având cu el pe tliil său.476 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie aşa: „Diavolii ne due punirea spre păcătuire prin nălucire şi minciu-nii". 99 471 . ca şi In starea de veghc. ibidem.>».4*3 ajungând chiar sâ-l înrobească cu totul. Varsanufie şi loan. imagini cu totul noi penlru el.şi viclean pe toţi cei ce p. 12 Cf. penlru a le înfăţişa minţii spre amăgire mincinoasă". care nil stia ce este femeia. 22. *"' Cf. Scrisori duhovnicrsii. Nalucirile imaginaţiei apar ca principal» forma pe care o iau momelilc şi indemnurile diavoleşti spre pâcat:475 dacă în lextele ascetice gândurile (ko-ViCTjlot) sum asociate deseori cu inchipuirile.*"1 Sfănlul Isihie Sinaitul spunc chiar câ imaginaţia a pricinuit în principal căde-rea omului: „Şi aşa l-a despârţit pe Adam de Dumnezeu. Sf. OtnUii thhovniceşti (Col. 67. Sf. II). '■"'■ < <-lr IQOcUcap&cGA. Apologia ititâi. care in pnstia aceea îi arăiau chip de femeie". lie in stnrea de veghe. Tmta/ul practiv.474 Scopul acestora este să-1 îrnpingâ pe om în greşeli noi sau să-l pună pe calea unor noi rautăţi.47* aici create de el însuşi.i'aivhgia omuhii vtizul omului. Cuvdnt ascetic in 100 de cttpete. şi pe care înlr-un anume fcl cugetul esle silit să le primească. care s-u miral fotirte. I 18. iar cl i-a spus iai. m Cf. „Sfinţii de mai înainte au socotit-o.si virtafe. Odata. LI.. 38. adesea. în soinn. 118. m Cf. 118. 14. Isihie Sinaitul. Evagrie. duhurile cele rele vor sft-1 rătăcească pe om şi să-l ţină depane de Dumnezeu. Ajwfiegnie. în toate aceste cazuri însă. 10. Cfinil a crexcut. diavolii i-au aiiilat chipiiri de fentei. De aceea. dându-i nălucirea demnitătii duinnezeiesti. II.""1" trezind în el mai ales tris-teţe. de fapt. 78. aceslea sum ecle care vin nonptca la mine In Schil (. 17. Satana nu poate fauri gânduri minci-noase. "' Cf."177 „neavând fantasia la dispoziţie. 3. 475 A se vedea.. r * Sfinţli Părinţi spun ciî. Diadoh al Foliccei. 70. ci şi să-l umpe de tulburare în felurite chipuri.'ihii său. prune. Sf. simple închipuiri sau îşi au izvorul in ele. Sf. II. aslfel poate fi explicaln creaţia artistică.4't. Sf. îmaginaţia este penlru ispite principala poartă de in-trare în suflel.47 căutând nu mimai să-1 împînga* in păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimi-le. arată Sfinţii Calist si Ignatie Xanthopol.4*1 amăgindu-l4"2 şi lTicându-1 să rătâcească din pricina mullimii nSlucirilor. nelinişie şi îngrijorarc.47* lmaginaţia este principalul instrument al lucrârii diavoleşu împotriva sufle-tuliii. aceasta se întâmplă tocmai penlru că eel mai adesea gândurile stint.. ca pe un pod al demoni-lor". Capeie despre firi-rn. Vedem accasla într-o istorisiie din Apoflegtiw.

Premisf anlrvfitiUtgur Adam încă de la crearea sa a tost ispitit de Cel Rau. înainte de căderea în păcat însă. predându-se astfel cu toiul lucrării diavoleşti şi urmarilorei nenorocite. Sf. Atâta vreme cât omul nn-şi regăseşte trezvia. pentru ca. ci faptul că sufletul sâu în întregime cste bolnav. 97.""" imaginaţia sa neajungând la râu. care duce la îmbolnăvirea ei: din pricină ctf n-a rftmas credincios poruncilor dumne^eieşti1 n-a mai ascultat de glasul lui Dumnezeu. 4-7 Sf. 16. pentru că n-a ră-mas treaz şi veghetor (vETtUKot. „o punte penmi demoni". Din faptul câ omul îşi imagineaza* cele care-1 îndepărteazâ de Durnnezeu. adica $i trupul. Sf. Nichim Siithatul. iar prin aceasta. I. el nu le dădea nici o atenţîe. Calis( şi Ignatie Xanlhopol. *™ Cf. să fie în îmregime îndumnezeit. Anumite "I Cf. cunoscand deci ispili-rilc aduse de acesta prin mijlocirea imaginaţiei. Cnlist şi Ignatie Xamhopol. Nu numai că exista chiar „virtuţi tru-peşti". funcţiunile tmpeşii şi simţurile.). ia parte şi trupul. Irincu. pe scurt. se vede nu doar simpla îmbolnăvire a imaginaţiei. 6. 7. 1. Omul a fost creat în în( regime dupa chipul lui Dumnezeu. aduse prin ini(locii'ea imaginaţiei.SOOtle <tti>etc. fund napfklit ziua şi noaptea de imagini care-i t'ac mintea să râtăcească şi o abat de la rostt. opete. 64. spun Sllnţii Părinţi. adicit vigilenţa care caractcriza mornelile mincinoasc ale Celui Viclean. I. primeşte îndemnu-rile răutăţii şi !e însuşeşte şwşi hrăneştc imaginaţia cu ele. inima îi rămâne deschisâ la . Sfinţii Părinţi subliniază astfel responsabilitatea omului4*7 în ceea ce pri-veşte pervertîrea imaginaţiei sale. Proşopopee. PG ISO. Cete 100 </<•. 32. 1361C. Sf. Oi'inonstmfia profttm'nluirti apastotieet II. Astfel. omul a făcut din imaginaţie. înstrăinănd-o şi ţinând-o departe de Dumnezeu. nu sta la vorba cu ele şi a fortiori nu con-simţea să le urmeze. zămislind şi dez-voltând imaginaţîa păcăloasă.il ei.. de asemenea. nu şi-a ferit inima de cugetele straine. A se vedea. Co/Um eretiilor* V. 102. îmbolnăvite. 5. Grigorie Palunia. Sf. în final. care î-a foM datăca un fel de punte spre Dumnezeu. Confonn afimuniei de^ îniâlniie la Sfinţii PăiinU\ că omul a fosi creal clupă cliipul lui Dumnezea-oinul. modul în care omul se foloscşte de diferitele organe ale corpului şi modalitălile de pcrcep-ţie senzorială au fost şi ele perveitite.4** având menirea de a înfâptui în intregimea sa asemiînarea cu Bl. Celt. dar prih trup se împlinesc multe dintrc virtuţile sufletului. Omul câzut. pe care am descris-o mai inainte. dimpotrivă.. el nu cunoştea „închipuirea necuviincioasă". Ephtole ilnhovnUeşti. La lucrarea virtuţilor. 100 nature saîn starea oea desăv&rşită si deplin sănfroasă. ca şi suflcm!. Patologia simţurilor şi a funcţiunilor trupcşii Pftcatul strămoşesc a produs schimbări şi abateri şi a adus boalft nu numai la nivelul puterilor sufletului.

Triade. unitatea fundamentals a sufletului şi trupului in persoana omului si deslinul lor cornun. II. în general. cât şi a trupului 7 (. ele pret'ac si trupul spre mai bine şi-l indumnezeiesc (.. alături de suflet.) Căci sunt şi pătimiri fericite şi lucrări comune ale sufletului şi trupului care nu ţintuiesc duhul de trup.. spune Sfântul Grigorie Palama. după cum Dumnezeu a creat cerul şi pămâniul peutru ca omul sa-1 locuiasca\ tot aşa El a creat trupul şi sufletul omului ca sil fie locuinţa Sa. 12. este un proces in acclaşi (imp somatic si psihic. ci mai degraba ea însăşi in tore and spre sine trupul si Btrăgindu-I de la plăccrea pentru cele rele şi insuflându-i prin sine o sfin-ţenie si o îndumnezeire de care nu mai poate 11 jefuit".) mainland la împlinirea acestui rost fericit al ei. Apoi intervene o a doua operatic prin care datul senzorial este interpretat de toate celelal-te facultftţi ale sufletului care contribuie la procesul cunoaşterii. o data ce pătimeşte cele dumnezeieşti. 13. lăudabil si dumnezeiesc. are şi ceva pati-milor. Mucurie Rgipteanul. La baza sa stă senzaţia.. ca să locuiască şi sfi se odihneasca în trup. Sf. ca în propria-l casa. care piacere. ci tree de la minte la trup şi prin cele ce le lucreaza şi le patimesc.4*0 Lucrand împreuna* cu sufletul şi lasfindu-se cârmuil de el. XV. prin însuşirile si puterile sale...si' finixtesc. Prin aceasta.. 3. i se comunicfi sufletului o informal ie obiectivă cu privire la datele exterioare ale obiectului. (. având sufletul drept mireasă frumoasa şi preaiubită". m 101 . II) IV. sufletul ia cunoştinţa* de cxistenţa crealiirilor sensibile si prin organele trupului intră în mod concrel in legâturâ cu ele şi ucţioneazii asuprci lor. „ia şi el parte la sfinţenie". 12. Sfăntul Grigorie Palama spune: „Care durere..).Piilolugiti imiiiUn ctiztit daruri ale Duhului. " ('uvâiitpentni cffi' cese UtUft&t . 88.. scrie Sfântul Macarie Egipteanul.) La bărbaţii duhovniceşti.. Care sunt acestea? Cele duhovniceşti. ci rklica trupul aproape de vrednicia duhului şi-l induplecă şi pe el (pe trup) să linda" în sus. adică reacţia fizică a unui simţ la stimulul unui obiect. lck-m. II. XLIX. 3-4. latura palimitoare îndumnezeieşte şi trupul. trupul primeşte de la acesta darul Sfântului Duh. îi d<i si acestuia sil pâtimească cele dumnezeieşti şi sa* piUiinească în chip fericit împreuna1 cu sufletul.. 2. PG 150. 4.*1* Subliniind unitatea fundamentals a color din care e format omul. hanil Duhului. care nu merg de la trup la duh. nu-i o lucrare atâl a sufletului..4"1 Una dintre l'uncţiunile elementare ale trupului este de a fi instrument al sufieruliii in ceea ce priveşte relaţia sacu creaţia materială: prin mijlocirea simţiirilor trupului. Maxim Murturisitorul. Printr-un ' CuVârtt fumtni cei c* . „se lucrează şi prin trup'\w Trupul.. nefiind mişcată de patimile (rupeşti şi materiale (.. treciind prin mijlocirea sufletului la trup.4'' „Căci. Sf. Grigorie Piilanui. I53C. 1 Omilii duhmwceyli (Col II). care patimeşte cele dumnezeieşti şi care. OnUHL 12.. III. Sf. Trupul esle şi el chemal la îndum-nezeire. care mişcare in trup. Percepţia senzorialiî. Cele doiu'i sule i/r vapet? desj/rr cunoşlmfa de thimnezen fi icononiiu înlnipării I-'iului lui Dwytiu-zru. Omilii duhovntceşti (Col. uşă a cunoaşterii creaţiei materiale. " Cf.. 38..

II. memoria. neîmpatiniindu-se şi nemişcându-se cu plăcere spre ele în mod conlrar firii". în starea primordialâ a omului. 102 . ne readuc aminte de cum trcbuie folosite. ia naştere percepţia.. se mişcă potrivii firii dacă biruie ceea ce este mai bun". Sfântul Atanasie precizează faptul că: „tnipul are ochi pentru a ve-dea zidirea şi. care constitute esenţialul în per-cepţia senzorială. el se folosea de toate facultăţile sale care participau la percepţia senzorială şi în primul rând de toate simţurile sale. Cuviint hnpolrivu elinihr. 22. De aceea Sfântul loan Gură de Aur spune: „Judecăţile noastre nu se formează după natura lucrurilor cu care venim în atingere.. tot el spune că „toate cele ce se lucrează în chip îm-părţit în simţuri. obiectul. nu se opreşte însă la acesta şi nu constitute o simplă descriere a lui. potrivit firii. M. depinzând dc starea tuturor facullăţilor sale care intervin în procesul de interpretare pomenit mai sus. cum ne arată Sfântul Maxim Mărturisitorui. a cunoaşte pe FăcătQr". Cele 3m <fe tapete. este situat in spaţiu şi raportai la alle obiectc. sânătos şi potrivjt scopului !or. în care intervin inteligenţa.*" Iar Sfinţii Părinţi. vederea..4''4 De aici rezultă că percepţia senzorială este legatâ de starea spirituaJă a celui care percepe. simţurile aflându-se în starea cea după fire.. este numii. care spune că aceasta este şi datoria ornului reînnoitîn Hristos: jşi păzeşte cineva sufletul fără pată pentru Dumnezeu dacă se sileşte (. atunci când au prilejul. l'ele doua sute tie ctipelc ih'xpre miunflinfa tie Dimmvzeu. I. prin ele Adam percepea în Dumnezeu toate făpturile create şi.. definit în ceea ce priveştc natura. în acest fel. o data cu aceasta.) să-şi deprindă simţurile să privească şi să-şi imagi* neze în chip evlavios lumea văzută şi cele din ea.. 14. Percepiia sa senzorială era aslfel subordonată contemplărti naturale {xao-plct <()\KnKfi).. 4. in mod firesc.49S Sfântul Nichita Stithatul spune şi el in această privinţă: „Când mintea pătrunde în cele mai presus de fire. gustul. toate facultăţile sale fund îndreptate spre Dumnezeu. intră în chip «epătimas în legătură cu pri-cinile lucrurilor. Despr? siifh'1.49B Catehrze. in altă parte. mirosul.. de la acesta. de o mamera generală. cunoaşte. înţelege. 4.Premise antraf/ofoftice proces complex. cercetând numai raţiunile şi firile lor şi deosebind fară gre-şealS lucrările şi însuşirile lor. Aceasiă interpretare. păstrându-şi astfel sufletul curat. imaginaţia şi dorinţa.. vestind sufletului măreţia raţiunilor (X6voi) din ele". simmrile noastre. si îndeosebi de ceea ce el. auzul.cel oferit de senzaţie..4'"' Undeva. pipâitul. sesiza cu ajutorul raţiunii sale loţ>oi sau raţiunile lor spiritua-le. ci este ela-boratâ în funcţie de valorile subiectului cunoscător. îşi aminteşte. aşa cum este el prezentat de simţuri. mai mult decât de la obiectul în sine. având ce temei un dat obiecliv . scmnificatia. I. doreşte. prin prea armonioasa alcătuire a ei. funcţia si valoarea sa. îşi imaginează. în ultimă instanţâ. ci după simţământul sufletului cu care le privim".

lucrârile şi însuşirile lor.î:M Aşa scrie Sfântul Nichita Stithalul: „Ca fiinţe duruite cu simţuri trebuie să simţim în chip cuvenil lucrurile supuse simţurilor. cum spune Sfăntul Nichila Stithatul. Maxim Mărtuiisitonil. toate organele trupului lu-crau potrivit adevăratei lor naturi şi meniri. pe toate le vedeau in Dumnezeu aşa cum le vede Dumnezeu. aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru" (Ps.505 PunAnd folosinţa simţurilor sub carmuirea minţii sale care contempla raţiunile spirituale ale făpturilor. Scurt vorbind. în starea paradisiac^. pentru că. să daţi slavă lui Dumnezeu'V'' sau: „Ochiul penlni uceasta a fost creat. 122. fîffixtotd călre mornihi. w. deci. 4. Tot astfel. 1. Ibidnn. adicâ potrivit lui Dumnezeu şi în vederea îndumnezeirii omului. iar pipăitul.22. mâinile au rostul de a lucra în Domnul cele de trebuinţă. Cel ce locuieşti în cer. Serapion dc Thnniis. X. pentru ca să pipăie pe Dumnezeu in loate lucrurile (cf. precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor. la fel: „Ochii v-au fast daţi pentru ca. aşa cum a voit-o Dumnezeu.**' Adam şi Eva. 33.. Adam avea o percepţie obiectivă a acestora. 15). de a sluji voii dumnezeieşti. pentru ca.. X. *" Omitii h Facere. văzând cele create. înainte de a păcătui. 41. Sf.Patohgia ortmhii lâzut Sfântul loan Gură de Aur spune şi el. cunoscându-le adevărata lor naturâ. cf.. sfântă. 14 Despre acest rol al omului. în fiinţa omencască. gustând din hra-oft. cunoscând filră greşeală. 11. despre care mn vorbit deja. fra-ţilor. Ambigua. I308A.100 Sfantul Serapion de Thmuis ne aminteşte.3. 103 . XXII. 1). să vadâ „că bun este Domnul" (Ps. 8). " CuvâiU împotiiva eiinitor. căci aceasta este sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci când 1-a creat. după cum învaţă Apostolul Pavel: „Va îndemn. 72. Sf. în acelaşi fel ca simţurtle. am ri-dical ochii mei. 2. 3. v " HpisMlă câfre monahi. şi prin frumuseţea lor să ne înălţăm la Cel ce le-a zidit şi Lui să-l aducem cunoştinţa lor fâră greşeală". 1-2). pre-cum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale. 12. ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu. bine plăcută lui Dumnezeu" (Rom. urechile au fost facute pentru ca omul să asculte „cuvintele dumnezeieşti şi legile lui Dumnezeu"' şi pentru ca pe Dumnezeu să-L audă în orice sunet din lumea aceasta. mCelettH)<iec«pete. PG 91.t Cf.>re<Um>ol. Tot aşa trebuie să lucreze ele şi în omul reînnoit in Hristos. I In I. Ia(5.*" gustul. La fel şi mirosul i-a fost dat omului pentru ca el să simtă în toate creaiurile „buna mireasmă a lui Hristos" (2 Cor. rostul simţurilor este să contribuie la unirea creaţiei văzute cu Dumnezeu. 1). şi să slăviin pe Facătorul lor". să întaţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. legat de aceasta/ 01 cuvintele Psalmistului: „Către Tine. percepeau realitatea în mod identic. având toate facilitate şi toate simţurile lor orientate spre Dumnezeu Cel Unul. pentru îndurările lui Dumnezeu. de a se pune ■'">t)es.

AUinci cănd Apostolul vorbcşte despre „omul cel vechi". ea i-a fosi dată peniru a rosti cuvintele adevărului şi ca sfi aducă neîncetat laudfl lui Dumnezeu. Omul. Sf. Grigorie Paliinm. M'4 ciind toate organele sale sum folo. II. „el se referă la om în îniregimea lui. 58. în CuviuUiil /.). Epixtotâ către motuihi. tit. Fiecare organ al trupului iucrează în chip firesc şi sănătos atunci cănd lucreaza* în Domnul şi se mişca* de dragul Lui. 6. decăzută. Grigorie Pahuna. aceastf rânduială a fost tulburatS.). cii. (•U. 20. depărtându-se de Dumnezeu. 104 1 .V'. Inc.1-a surpat şi 1-a întinat Cel Viclean. spre lumea sensibilă. Isaac Sirul vorbeşte in mod explicil despre „boala <slabiciunea) sirnţurilor" (Cu vinte despre ttevotnfâ. ăimţutile sunt pricini ale unei mulOmi decugetâri trupeşfi şi deşarte.. 14.. 2. ™ Cf. *': OmlUi duhovniceşli (Col. pe omul eel de dcmull l-a imbracat cu un altul.'*10 ele se îmbolnăvesc. Sf. Macarie Bgipteunul. căpatând o fire cu toiul contrarâ.. având pe lângă ochii săi alţi ochi. ci sft vadâ şi sa audă ran. 569 Cf.w Tol astfel. Sf... Isihie Sinailul. nesupus legilor lui Dumnezeu (. 11). spune Sfântul Macarie Egipteanul. Aslfel pcrvertite şi iiiiprăşiiate. Sf. drept ciii spre contemplarea lui Dniiinezeu şi miiloace do.1" At3t pe plan Irupcsc. X. Serapion dc Thmuis. ■" Sf. pe lângS mâini alte mâini. *" Cf. Prin păcat.site de om pentru a duce o viaţă virtuoasă. cu un om vechi. Sf. uni-re cu El. Ibidem. pe lângă urechi alte urechi. 4.MI in loc Cf Sf.. Sf. liphtoUi catre fiii rei ilithovnut'şti. 14. când simţurile sale sunt „în bunâ iâiKluial.. Isaac Sirul. peiitru ca omul să nu mai vada piecum se cuvine. Alaniisie eel Mare. Sf. omul se înstrăinează de firea sa fundamentala şi autenticâ. şi-a abătut simţurile şi toaie organele irupului de la scopul lor firesc şi normal peniru a le îndrepta. mâini care s<i lucreze nelegiuirea.Premise anlropofogice în slujba dreptâţii. loan GurS de Aur. picioarele au rostul firesc de a-i da oniului putinţa să meargă spre Dumnezeu şi sâ* săvârşească binele. inima fîicăndu-sc sălaş al rugăciunii şi bătând numai penlru Dumnezeu inir-o rugaciune ritmată de su-flul plărnânilor. întinat şi necural (. Vuvăni penmt cei ce W litustesa. el vorbeşie despve „boalii simtirilor". foe. pe lângă picioare alte picioare. 53. 19). Sf. Sf. Seiapion de Thmuis. 60. It>c. Sf. Cuvitite despre nrvoinfa. despre fapiul că mintea oimilui cazut trebuie inai înlfki . Mnearic Egipteanul. Pcotru că pe Io( omul trup şi sullet . trupul omului este sănâtos din punct de vedere duhovni-cesc atunci când tinde spre Dumnezeu prin loaic lucrările sale si devine ast-t'el templu al Duhului Sfânt (1 Cor.ir firii.. Capeh> despre trezvie şi vhnite. într-un cuvânt. cat şi sufletcsc. pe lângă cap alt cap. Cuvănt împotrivn eliiii/or.. 23). II..*08 în ceea ce privcşte limba. ril. loan Gurii tie Aur. loc."11 In loc să-i dea minţii materia pentru contemplarea fîrească a celor v&zute.. sâ aibă picioare grabnice spre a face râii. Episiolă coin-fiii cei thihavnfoesti. Sl* Cf... şi inimâ care sâ cugete cele viclene". conir.Si'i-şi linişlească simturile" şi să le lamăduiască de boiilă {ihUlenu 30). şi îndeosebi de a fi ridicate în mgăciune către El.

51" plecfmd-o câtre lumea cea simţită. Isaac Sinil. de la funcţio-iiiiiva loi fiiească şi încep să funcţioneze patologic. le dii sens şi valoare în liincţie de patimilc sale. Işi foloseşte urechile. de vreme ce ea nu se mai porriveşte cu realitatea însâşi a obiectelor. în ciuda acestor diferenţe. Cuvfint uupotriva etirrihr. constatâ Sfântul Ambrozie. Cuvinte despre nevoinţâ. "* Sf.nl că. schimbându-se după felul. Arâlând care sunt urmă-rile pacatului strămoşesc. mulţimea şi rmlsura dorinţelor sale piilhnaşe. I. Organele trupului sunt şi ele deviate de la rostul lor initial. el se loloseş-te de ochi „aşa cum nu se cuvine". care le definesc adevărata lor natură. ci arată sîmpla polrivire a unor subiectiviiiiţi piulaşe la o aceeasi cădere şi faptul că deformârile suferite de facultatea per-cepiivil . 23. „aşa cum nu se cuviiie". omul căzut nu mai are o percepţie a lor corecta.sle nn bine. Maciuie Egipteumil. Ru. ("uvinle aespre iwvoinfa. obiectivă. de asemenea. II). Gustul ajungc rob lacomiei.s lipsind-o de pălrunderea realifăţilor spirituale. „Aproape tot din ceea ce privim. ci este o proiecţie a conştiinţei decăzute a fiecărui oni. Mirosul esle man at „spre mirosirea felurilelor parliimuri ce rrezesc pofrele trupeşti'V7 PipSitul. adică confonna rcaliliiiii lor şi adecvata la ceea ce sunl ele in chip adevfirat. II. toţi oamenii percep realitatea aproape în acelaşi fel.ia devine subiectiva* şi schimb. " De aceea Sf. *IJ Cf.51'' ca să ascultc vorbe rele şi să se bucure de auzirea lor. Nemaivăzând energiile dumnezeieşti din creaturi. I. obiecle de care să-şi bucure privirca. pulem spune câ\ în mare.v Omul vede tapturile în funcţie de dorinţele sale pălimaşe. Atanusie eel Mare.ParoloRtti vimilui aătttt sâ se supuna minţii.*"1 pentru a-si oferi. Fapt. 5. le or-donea/ii. le situează. înstrăinând mintea şi supunând-o acestei lumils.i urmaşilor lui Adam sunl fundamental aceleaşi. nu înseamnâ deloc că per-cepţia lor este una obiectivă. 20). Sf. Sfantul Atanasie explica felul In care sufletul face '* Cf. însinlinate de Dumnezeu. Oinilii duhovnlcesti (Col. 2. împlinindu-I voia..niţiiilor-:16 In loc de a sluji lui Dumnezeu. Maxim Mărlurisilorul. Kichita Stilhatul vorbeşte desprc „robin simţuriloi" ((>/<• 300 de ca-»».ltoare. ' iiviiili' th'spri' iwvoiitţti. ca să se piece spre cuvinte deşarte şi să-şi înveselească prostcşte minieu cu ele. noi vedem altiel decâl este". conlribuind la înălţarea ei spre Dumnezeu. I. se face iniealtâ a mullor patimi. Aslfel. facultajile cognitive ale omiilui nu mai inlerpretează potrivit Duhului datele senzoriale.sjiunsuri itiirv Inhisif. Isaac Sirul. după pofta sa. 50.'"7 Omul se foloseşle de ele în primul i find penlru a dobândi plăcerea simţuala pe care o caută. simţurile şi organele trupeşti ale omului căzut sc pun în slujba dorinţelor lui trupesti şi slujesc la lucrarea păcatului şi aţâţarca patirnilor. I0. Sf. la rândul său. s Kr> . '*" Cum câ moorlea e. văzutjf în afara lui Dumnezeu. ■" Sf. In acest sens vorbeşteSfftntul Isaac Sirul despre „boala s.. simţurile o înrobesc. Sf. M ibidem. Urmeaza cfl percep-i.

loc. l*7 Cele . II). 17). fiind purtat de el spre ţinla spre care se poartă pe sine însuşi în repcziciunea calului. de asemeneu."7 Iar Sffintul Atanasie. subliniind rolul suflelului în aceastâ răfăcirc a simţurilor.şi poate precuin voieşte .100 •!>captte. *■ loc rit. ' Autorul Pildelor vorbeşle şi el de „mainilc cure varsa sângc nevinovat" (Pilde 6. suindii-se pe cl. 5. măinile au pornit să omoare (. nu s-a abfttut de la ţintă. 106 .Premise antropologice să lucreze contrar firii toate funcţiunilc trupeşti. au folosit-o spre hule şi bârfeli şi juramintc mincinoase". dr. ci din lipsa noastră de grijâ". rit. nevăzând ca" s-a rătăcit din drum şi s-a abătut de la ţinta sa". „Mişcându-se mintea spre ceea ce e poirivnic. '" CuvâtU tmpotriva elinihr. ele sunt „grabnice sâ alerge spre rău" (Pilde 6. păcătuieşte şi-şi pricinuieşte răul. dacâ dispreţuieşle ţinta spre care trebuie să-l conducă şi abătându-se de la ea. St Macarie Egipteanul. Tot aşa şi sufletul.*24 stomacul l-a întors spre „beţie şi lăcomie nesăturată".. nu pentru că asta le-ar sta în fire. 1 Cuvtinf hnpotriva elinilor. şi ele sunt pricină de cădere.. II. astfel aler-gând. socolind că. Sf. mai binc zis. nebunesc. în loc de a le folosi pentru naşterea de prunci. Sfântul loan Gură de Aur scrie şi el in acesl sens: „Să luăm aminte la mă-dularele noastre şi vom vedea că. 17."( cât priveşte picioarele. simţurile şi organele trupului acţionează într-un chip lipsit de raţiune. mână calul precum poate . loan Gură de Aur. Sf. 18). abătându-se de la calea spre Dumne-zeu şi mânând mădularele trupului spre altceva decât spre ceea ce se cuvine. Căci gândeşte numai la alergare şi nu vede că s-a abătut de la ţintă. Omilii duhovniceyli (Col. 6. scrie aslfel: „Coii-ducătorul unui cal de curse. ** toe cit."2 şi încâ mâinile „spre a fura şi a bate pe cei aseme-nea Ior". A se vedea. Cf.>.536 Lucrând contrar firii. I.) şi(-au dal) celelalte mă-dulare spre desfrânare. Macarie Egipteanul. Şi în loc să folosească limba spre cuvinte bune. 5. daca nu luăm amintc. şi iarâşi de muUe ori îl mână spre prâpastie. loc. Sfânlul Nichita Stilhatul vorbeşte desprc „porni-rea dobitocească". 2. Pikle 6.şi dc multe ori îl repede spre cei pe care-i întfdneşte. lipsită de judecală a simţurilor. mânându-se pe sine prin ele. ** Cf.

manifestările şi felul în care se produc bolile spirituale. Patimile .PARTEA A II-A Descnerea.

.

de un limbaj medical: „Deci e vadil că sănâtatea exislă in lire de mai înainte de boala ce-i vine ca ceva ce nu ţine de ea (ca un accident). pelrece în cele de sus. Jacrrea omului. spune Sfântul Maxim Mărlurisilorul. Srrisori. când e pâti-maş. ( Răsfnmfuiii câtre Taltisie.7 Acest paA se vedea: Avva Dorotei.e nu au fost create la uiceput împreuna cu firea oamenilor. IV.6 Acelaşi Sfânt Pârintc scrie în nltîî parte.. Cuvinte despre Havofrtfâ. ne uminteşte Sfantul Vasile eel Mare/ „Palimi-I.3 Sfâniul Nichiia Stithalul spune că ele sum „cu totul străine şi în nici un fel proprii firii sufletului". Căci a spus dumnezeiescul şi marele Vasile: «Sufletul. e vădit că se mişcă în cele din afară. Amonie eel Mure. chiar dacâ acesta se itiişca în ele. vinulea este In suflet in chip fireac.3 „Mişcarea potrivnică firii este pătimaşă.. Pentru ca suflelnl este prin fire nepătimitor (. se cuvine să îndrâznească şi să spunfi că (paiimile) nu tin de suflet nicidecum in chip firesc. omul face să se nască în el parimile (H<A8TI). spune că „paiimile sum un adaos dintr-o pricina sufleteasca. 134. boli spii iluale înlorcându-şi de la Dumnezeu faculiăţile sufletului şi trupului şi îndrep-tandule spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla In ea plăcerea. Sf. 83. lblosindu-se.4 Sfantul Isaac Sirul. Şi dacă acestea sunl asa. 8. Prin urmare. 20. 5 bis... XI. când se rnişca în chip pSlimaş. nu în ale sale". 109 . •■Ihittein. 18. cănd se afla după fire. Toţi Sfinţii Părinţi spun ca acestea nu fac paile din firea omului. Dogmatica. Sf. (sufletul) este in chip vădit în afara firii. după sănătate".. precum suni cu adevârat. Pentru c. pelrece jos. 4 Dcspre sujlei. esle nepâtimaş.). cum vom vedea. 82. nuniite şi vicii (Kcttciai). loan Daimir. în acelaşi sens. 1. Deci paiimile au inlrat hi suflet pe iuinâ şi mi e drept să se spuna că paiimile tin de suflet. pc pamanl. I. " Omilii iti-sftre. hivâfâturi de suflet folmitoare. când se afla în afară de fire.chin. 5. Serisvtt.l boala e a doua.' „Ele nu tin de chipul lui Dumnezeu".. ' Ibidem. Căci altfel ar intra in definilia firii".) Noi credem ca Dumnezeu a facut pe eel după chipul Său nepătimaş (. lar cele ce-i vin ca ceva deosebii (accidentele) sunt în afară de fire (".I Patîmilc. prccum ne asigură eei învSţaţi de Biserică.)■ Deci. §i când firea coboară din treaptu ei. lar cand e în cele de SUS. paiimile pun Stfipânire pe ea»". Evugrie. 69. O dală ce se şlie şi se marturiseştc de loţi că ţine de suflet curaţia în chip firesc.

Dar daca se îndepărtează. . Deci s-au amăgit unii spunănd c:l unele dintre patimi sum fircşti m suflet". lată ce Spune Avv. care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenil a doua fire". Kttspunsitri viitre Totttsie. tnanţfBstârUeşifalul in <at«se prodttc botih spiritual* saj este foarte aproape de ceea cc spune Evagrie: „Dacă boala.." „Dumnezeu nici n-a făcut.) Deci Dumnezeu ne-a dat în chip firesc virtuţile. IV. sunt foarte bune. este Limpede că rautatea este şi ea a doua. II).i Dorotei: „Am scos virtuţile şi am sădit patimile contrare lor (. pentru că sufletul este din fire nepătimitor". 1 Scow. dar patimile nu le avem in chip firesc. sunt foarte bune. de la starea conformă naiurii şi dac. Pentru că îndatfi ce a tacut Dumnezeu pe om.Oogmatiea. partea a doua. 1.) dupfi ascmanare. patimile sunt efectul relei folosinţe de către om a Libe-rului său arbitru. că ele odrăslesc m fire. (a intrai) rău-taiea patimilor. Căci nici nu au vreo fiinţă sau vreun ipos-tas. IV.K în ceea ce-l priveşte. . as a cum am arălat. 1. este a doua.) Căei virtuţile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire. îiivaţând de la marcle Grigorie al Nyssei.. Dacă ramân aşa cum au fost zidite. în raport cu sanătatea.1* Altfel spus. ca lipsă a vinuţilor care le corespund şi care constituie în om asemanarea lui cu Dumnezeu. îndată după călcarea po-runcii s-a făcut în om străvezie si vădită asemanarea cu dobitoacele necuvân-tâioiirc". nici n-a zidit răul. aşa încât trebuie ca ele să fie definite în primul rând in mod negativ.. in loc de chipul dumnezeiesc şi fericil.. a format in ea însăşi raul". Potrivit firii lor toate sunt roa-be şi supu. din pricina cflderii din starea de desăvâr-şire. precum zice: Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră" {Fac.DescHtna.. Sfântul loan Scărarul spune că: „Păcatul sau pati-ma nu se afla în fire în chip natural. ca absenţă. Prin ele. 26) (. „Patimile sunt un adaos dinlr-o pricină sufletească. ajung în rău.i de Dumnezeu.i La fel spune şi Sfântul Maxim MărtuHsitorul: „Spun.1'1 Singure virtuţile. 20. daruit. a semănat în el virtuţile. tin de fire a omului. Căci Dumnezeu nu e facătorul patimi-lor". 1.. ci din lipsa lumi" Capete gnastiet. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul. adică după virtute (.1 vin la o stare contra naturii. dupâ virtu-te". după ce au patruns in partea cea mai puţin raţională a ei.. 8.). departându-sc de lucrarea virtuţilor. XXVI. rod al voii personale despărtUă de voinţa sa fireasca.se Crcatorului.13 Sffintul loan Damaschin precizează: „Toate cate a fScut Dumnezeu.42. " r\<fhifi cuvdnt. a intral în noi ceva strain de firea noastră. ca urmare a piicatului strămoşesc. 41. 41. Sfântul Macarie învaţa1 în acest sens: „In urma neascul-tării primului om. in chip voluntar.. 1 Cuvfafe tlesprr nevomfâ.. care nu există dupa fiinţa {. " Oinilii duhovnicejti (Col.lu Vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului. acesta a adus in el patimile. aşa cum s-au fa-cut. 110 . Dar când una dintre fapturi s-a revoliat şi n-a ascul-tat de Făcător. 82. ci sunt ca întunericul.

altfel spus. poirivii scopului pe care Dumnezeu H le-a dat la crearea firii omeneşti. dotinUi. tot aşa. la fel. dimpotrivă.' UKItie eapete. după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii. patimile mipesti.Patimile.! firii la una contrary firii". boli spimuole nij. pentru Sfinţii Părinţi. imtişinaţia etc. 36. Dogmatical iv. a dat naştere patimilor (bolilor) şi le-a întăril pe acestea împotriva sa".patimile suflctului1' şi . se ivesc datorită lucrării con-trii firii (adică împotriva scopului firesc şi normal sau. dacă ne abntem de lu starea naturală. care. 11 Dogmatics. cure stint puteri pătirnaşe (KCtSiltlKai). Fiecare patima. Cape Us despre dtagoste./. Ele cores pund folosinţei şj sensului firesc şi rational O. dupâ cum toi ' Awn Doroici trimite uici la Sf. 30. 35. Trauuul practic. II. îşi mi obfuxia în suflel şi este de la sine înţeles ca unumite patimi ptivesc în ucelaşi timp >i iufletul.1" Sfantul Nichita Stithatul. puterilor san lendinţelor omului. Maxim Mfirturisilorul.) Cu toatc că. strict vorbind. 89. pe de altă parte. 64. Pat tea a dona a Cuvantului XXVI. au rostul de a-I îndrcpta pe <>m câtre Dumnezeu şi de a-l în^lţa la El. memoria.17 Vinulilc constau în lucrarea potrivit firii sau. 37.n Abătiindu-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plâcerc. Sf. între .1" prin devierea. patimile jifectcazîi în. Dacă rSmânem în sta-rea naturală. '' invaftittiri ile suflel Jblositoare. şi venim la cea contra naturii. pervert irea. 1 Scam. Ill . '' ( . suntem în virtute. aşa cum am văzut. 41. 5. Sfantul loan Damaschin defineşte patimile ca „abaterea de bunăvoie de ia starea conform. conform Logosului. dtipîi cum am vilzut. Capettt despre dragos/e. a Cf. însemnand dc altfel. Vasile eel Mine. inj'miutre şi /wlreieiea ten du/ui mime. Oinilii la Hewmenvt. 8. implied într-o oarecare musurâ totnlilatea puterilor sufletului (inteligcnţa. irascibilitalea. I. a facultăţilor. consider^ că palimilc suni suscitaţe de „putcrile suflctului în mişcarea împotriva firii". 10. loan Damar. Cuvinte despre nevoinfâ. form at ă din putcrea doritoarc si puterea irascibîlă. 20. lar delinirea rautatii este următoarea: folosirea rea şi împotriva poruncii Domnului a darurilor pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să facem binele. împotriva lui Dumnezeu) a puterilor sutletului şi a organelor trupului. facem viaţa noastră virtuoasa ptin pietate. XII.. Sf."' Sfantul Talasie vorbeşte şi el despre schimbarea vimitilor în plicate. şi trupul. Sf. care etiprinde inteligenţa sau mintea (vouţj. adică de la viitute. altfel spus. II..) cu aceste puteri lucrând cored şi după cuviinţă.oyiKOi. dnpă chipul şi asemănarea Căruia a fost creat omul. I.thin. voinţa.52 lar Sfantul Vasile eel Mare arată că: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să îinplinim toate poruncile pe care ni le-a dat (. reaua lor folosinţă (rtapctXpnjaK."' Sfântul loan Da-maschin învaţă tot aşa: „Viciul nu este nimic allceva decat îndepărtarea vir-luţii. 1. mod esenţial „paitea pîitimaţâ a sufletului".) al acestor facultăţi.). alunecâm spre mutate. Isaac Sirul. Totuşi. Ciivi'tnt de suflel folosiior.. ajnngem în viciu".. >-6YIK6I. Patimile. Sfinţii Păiinţi vorbesc adesea si despre patimile „plUfii rationale a suflctului".20 Sfantul loan Scruarui. Astfel.patimile inipului" (A se vecleu: Evagrie. spune câ: „noi am schimbat însuşirile sustinăloare ale firii în patimi". '* Sfinţii Pîirinţi fac deosebire. în general. daca* însă nu folosim acţiunea lor.

lar Sfântul Maxim. a adus la existenţfi toate lucrurile spre binele comun. II. Sf. II.1B. in vederea obţinerii plăcerii simţuale. Cf. fiâspimsuri cat re Tttlnsir.*0 Origen constată acelaşi lucru: „Ur-zitorul tuturor acţiunilor sufleteşti.2'' „în toate lucrurile reaua folosire este pâcat". 1 OmUie /a Vânhirea Cîitnârifor. de usemeneu. II. spune Sfantul Maxim. 50. spune Sfântul Maxim. Cf. nasc răutatea şi penlru că sta în puterea noastră să ne folosim de ele fie bine. scoliîi 9. cautâ să le doboare sufletul prin puterile (facultaţile) înnăs-cute ale lor". Dumnczeu. se întâmpln adesea că lucrurile bunc ne indruma spre păcat. fie spre o iubire neraţională. lar dacă este aşa. 39. Cai't'it1 tlesţnv âmgoste.su ri cătri' To/asie. 61. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti". de asemenea. 59. '" Cf. 16. " ibidem. însă. PG 44.. 55. 86. Clcmenl Alexmulriiiul. scolia 4: 5 J Ri'gtiliU' itmri. '•' Ibidem. patimile sunt mişcfiri dereglate şi (rationale ale sufletului: „Patima. 6. Kaspun. ca şi a numcroasclor dereglări pe care le produc in su_1 Ciiirinl peitfni ve. IV.. III. " CapeJe dexprt dmgOSle. şi din cauza tuturor celorlalte tulbururi care le sunt inerente. scolia4). decât reaua întrebuinţare. ('apc. dar.1 rătil vine din folosirea în chip contrar firii a acestor puteri ale sufletului. 4. 3." Penlru aceasta.-7 „pficatele ne vin din reaua întrebuinţare a puterilor sufletului. nu există nimic i.. '"llwient. definiţia virtuţii ccruie de Dumnezeu este folosirea acesior daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă. 2. a celei poftitoare."" Aşa învaţă şi Evagrie.te gnostic*. Scolîastul acesiei luciăii vorbeşte în mod obişmiii dcsprc . „pornind razboi împotriva virtuţii şi a cunoş-tinţei oamenilor.l fiirâ judccată a vreunui lucru sau din pricina vreunui lucru dintre cele supuse simţurilor". 2. îndreptân-dii-le spre cele necuvenite. diavolul. XVIII. Strvmate. fie spre o ur. imimea si pofta. 16. II. 22. pcntni câ le dăm întrebuinţare greşită'V De aceea. fie rău.patimile contrare firii" (ibidem." Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufletului de la rosiul lor duninezeicsc firesc şi prin întrebuinţarea acestora in mod contrar firii. I. 51.i ct? se lini^tesc. Acesta. II. 111.59. este o miseare a sufletului împotriva firii. în viaţă. în acest sens.. ('opete despre tlragosfe. 19. dacă nu sunt fo-losite cum se cuvine.*1 Sfantul Grigorie Palama invuţă tot aşa că „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă naştere patimilor vrednice de dezaprobare". care vorbeşte adesea despre caracteru! nefiresc al patimilor/s spune. irascibile şi rationale". „nimic nu e rău din cele ce sunt. constatăud cS patimile distrug „lucrarile fireşti ale sufletului"/'' arată pe larg cum se pe-trece acest lucru: „De vreme ce cugetarea. este limpede c. Desprefijcerea omului. I9.lu care să fi fost creat de Dumnezeu".Oescrirrea. wdiiifestatile şifelul m tare » produc btititr spiritual*? aşa de adevârat. aţâţându-1 pe om sâ le folosească cum nu se cuvine. 112 :< . XIII. Giigorie de Nyssn. potrivii porunciî Sale". A se veden.

53: fmne. 17 (întrebare). Sf. w Omilii âahavnlcesti CCA. I I . 113 . ajungem ca în obişnuîrea cu o boală veche şi de nevindecat'Y" Patimile sunt „boli ale sufletului (vuxfţţ voooi)". 1. in cave patimile sunt prezentate ca boli. IX. " Cf. 126-127. Metodiu de Olimp. forme de nebunie. XX. rfttâcirea cugetelor şi pierderea conştiinţei"/' Căci citiin în Ecclesiast: „miam dat seama că răutatea este o nebunie. Dtsprt diovol. scrie Avva Dorotei. prin rădâcina sa comuna cu /tdOTj şi n&Onjia. Ihuilii In I Ctnititeiti. Pihtomt.Prin lucrarea rriului.. V.41 şi Dumnezeu „cunoaşte de ce rele este înrobit sufletul. Căci beţia nu este nimic altceva decâl abalerea minţii în afara căilor ei fireşti. •' Cfffe MX) de capete. LIU.. V. Sf. Astfel. Grigoric dc Nyssa. XXV. 250. boli spirittuile flet.40 Sfântul Nichita Stithatul vorbeşte despre „boala patimiî". Sfaniul Atanasie eel Mare vorbeşte despre „oamenii cfizuţi in nebunia patimilor". Pililele. Teodoret al Cirului. 5. Sftnţii Pârinţi prezintă foarte adesea viaţa dusă în păcat si patimile ca pe o adevărată stare de nebunie. loan Gură de Aiir. «)3. practic implicită. 4. Sfinţii Vursanufîe şi loan. Banchehtl. 1. Mai aflăm patimile nuniite dtept boli in: Parafmzei hi ISO de capele In.3'' iar in alta parte explică mai pe larg: „Fiecare dintre nenorocitcle patimi zămislite în sufletul nostril naşte în noi un soi de beţîe (. Cateheze baptlsmate. 7. III). Sf. 48. 100.44 Evagrie numeşte „răulatea". Herma. XXVI. apropierea dintre aceste noţiuni este. "] Prolreplic. IX. Omilii h. cum este el impiedicat sfl tucreze cele spre viaţă şi cum zace el ripus de boala grea a patimi lor celor necinstite".„). I. 3. Scrisori. XI. privită ca mulţimea " Cuvâtti impoinva e/milor.. Sf. S/'. spune (impede Clement Alexandrinul. 3. lustin Martinil şi Pilosoful. Cf. întune-cândune mintea. 3. NichitaSiilhaiul. 4. 5 (versiunea siriacfi). ca şi în Sutaîntâia. Sf. 5.Patimile.47 wDupă câlcarea pomncii.tn HfiislaUi nîirr Coloseni. Cfefe SOOdt eapete. (&<|>poo-i>UTi)" (Eccl. 6. dar in nenumărate rânduri Sfinţii Părinţi o stabilesc in mod explicit. 2. Despre ferioiie. pe drept cuvfuH. Cf. I. . OmUU duhovniceşti (Col.14 Stantul loan Gură de Aur spune că „patimile nu sunl altceva decât nebunie". 98. 3. 41. IV. XXVII. VI. Cateheze. 62. La aceasta ne invitâ chiar termenul grecesc n&Ooc. patimile pot fi considerate. 11. 22. Fer. IX.57 încâ şi mai adesea ei folosesc termenul de boalâ penlru a nuini patimile şi Obisnuinţa cu pacalul care se naşte din ele. Sf. 463. 115. care denuineşte patima.. VII." La fel spune şi Avva Amun. 4. I. 22. m învăţătttri de suftet folositotire. 10. în acelaşi pasaj. îniicgiil capitol. ■' Ibidem. II). 2. Sciisori. 35. 7. XFl. 25). 2. Cf. 560A. 201. XV. ' Ibidem. Omilii duhovmcesti (Col. I. Simeon Koul Teolog. Mnrarie EghXeamtl.4' Tot aşa şi Sfântul Macarie Egip-teanul. spune el. Ill). I. 26-27. MaieU XIX. XI. 4. VI. Cuvânt elespiv Provide»l<i. 19-'> Omilii. 5. 97. sutletul a ciizut în boala patimi-lor". 51. 7. loan de Gaza. Dialogut cu iudeul hxfon. 2. el mai spune şi ca" „sufletul zace in boala pacatului". PG 83. 34. "• Qaeheze baptîmale. IC Scrisori. IV. prtmim o oarecare deprin-dere străina şi conirară firii. 34. care înseamna „boală". 22.

voinţa şi sentimentul. mai spune el. cle a&eineney. Uupfi membrele care au fost alinse de boala. veninul vătămător. 83. Cand acexta a atacai încheieturile sau extremităţile mâinilor. Dacă deci virtutea este in chip firesc sănâratea sufletului. şi recurge peniru aceasta demonstrate la o comparaţie clară cu bolile trupului: „Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor. * Ornilii lci Carlea Nunierii. Omilii ta llexaemeron. capul adica. puterea patimii vătămatoare a împresurat pe una dintre acestea. drept pilda. „boală a sufletului" . manifestârile şifelut in care se pnniuc bolile spiritual? patimilor ce se împotrivesc virluţii. boala se numeşte gută. a port hi nii din suflet care a fost molipsită. 10 Dcspre patîtnî. 30 şi. Mai aflâm lie asemenea palimile privite ca boli în Cuviintul 26. care se pot tulbura din vreo pricină oarecare. Când acest venin a pal runs in urechi sau in ochi. 1. în iuai mulie rânduri. iar dacă s-a coboral la picioare. Snttcg Cuvuniul este îmeineiul pe accaslâ comparaţie. Sfântul loan Casian arata* cum se pot deosebi şi împarţi ele prin raportarea la diferitele „părţi" ale sufletului. dupa calitatea părţii. „cntă viemc suflelul sc uflă în boala palimilor.*17 „Fărît curiîţirea de patimi. numele bolii este podagra. 29. 46. privite în (otaliiate ca boli.41.4S Sfântul Maxim. Când. se produc otiUi şi oftalmia. sau la puterile acestuia. şi lumina şi întunericul la ochi. după care. în acelasi chip. care pot avea o singuru cauză. toi aşa se raportează virtutea şi pacatul la suflet". 4: „Raul esle o boalil a sufletului.Descrierea. pe care ele le afectează. puterea fiecSrui viciu. învaţă că „precum se raporteaza sănătatea şi boala ta trupul viu. în caie Sf.41* Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele nnilte de care ne vom folosi atunci când vom analiza fiecare patimă. Cf. Aceasta se înţelege uneori mai usor prin comparaţia cu bolile trupeşti. Sf. în locul ei se aşaza ceea cc numim vi" Capet* gnostic*. în membrele sufletului nostru. sau. a ac vedea. la rândul s3u. aparc cefalalgia. TV. dar felurile suferinţei sunt mul-te. 12. ca să spun aşa. cre-dem că se aşază în părţile. întemeind astfel o adevaratfl nosografie duhovnicească. XXV||. scrie Origen. produce boli cu atâtea nume. enumerâ diferitele patirni. Sf. ca să spun aşa.46 lar Sfâmul Isaac Sinil scrie în acelaşi fel: „Cu cele ale sufletului este toi aşa ca şi cu cele ale trupului. trecând de la cele văzute la cele DevSzute. aşadur. A se vedea. Când este atacată de putorea veninului vătâmăior fortâreaţa trupului. iar virtuiea. de asemenea. în Episiola IV. Vasile eel Marc. Isaac Sirul spunc că: „RfuKaiea este o boală asufletiihii". Ill . prin stricare. Aceeaşi singură obârşie. nu se tămăduieşie sufletul de bolile pacalului". Despre nigâcîune. sau. 86. înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri. adică iivând drept obârşie raţiunca.*1 Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli. loan Damaschin. 4'' i iifH-te itespre c/m^oste. " Ihtdem. Cuvâni de sufJet jolosilor. câte p<irţi îile trupului a infectat. IX. patimile sunt boli ale sufletului". 1 < uvlntt despre wvoînfă. iar numele patimilor si ale stricăciu-nilor sun( fclurite.4" „în suflet se află mulţime de boli". nu simle cu siinţi-rea cele duhovniceşti". sănătalea lui".

avuriţia şi poftele vătămaloare şi pamantesti". „Patimile sufletului sunt uilarea. iubtrea cclor materiale." In altă parte. 0 mulţime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cftzut. şi despre altele în lermeni medicali ideniici. ura semenilor. ilustrân-du-şi afirmaţiile de mai sus.M desfrânarea. 15.. de un vocabular. mândria. cnizimc. iubirea avuţiilor pâmânteşti. slava de-şartă. aşa cum însuşi Sfîintul loan Casian o spune. încă şi mai lungă. ipocrizia. în majoritatea cazurilor in care Sfinţii Pârinţi se folosesc. luria.dacă ar exista ase-menea lermeni bolilor sufletului. adică orice erezie. ('uvâttt liesuflel fo/osilor. Ana-logia existentă între cele doua* planuri ale realitaţii ar permite. judecarea scmenilor. nerei'oiworfj'triilulwvniceşti. care foloseşte acelaşi principiu de clasificare. întumurarea.//.Patimile. în plus. sfada. lăcomia. XXIV. ceea ce permite să se vorbeasca' şi despre unele. pe baza deose-birii dintre patimile sufletului şi patimile trupului. negrija şi neştiinţa. mândriu. nepftsare.mm-Cea este orbit şi înrobit tuturor celorlalte patimi. care sunt: lipsa de credinţă. numiS-rul lor creşte prin combinarea unora dintre ele. lasitatea. pornirea nestăpânilâ. in viitutea unei autenlice analogii ontologice care cxistă încre afecţiunile trupului şi cele ale sufletului. Iar dacă va strica partea poftitoare va zămisli: gastrimarghia. pizma. ci despre un mod de a se exprima perfect adecval la realitatea descri-sa. aceasta se to-tftmplS pentni Ca este mai simplu sit se meargă de la cele vizibile spre cele invizibile. ■. tit. în principiu. lipsa de crcdinţă. tristeţea peste măsură. '"' Adică slava deşartli. nerabdare.. nici ca simplă comparaţie." trufia. palima apare limpede concepută şi definite ca boalfi. blasfemia. trândavia. iar dacâ maladjile sufletului sunt in gene-nil pre/entate prin vocabulanil rezervat patologiei corporate. 115 . mânia. împotrivirea. frica. erezia. despre o manierâ precisâ şi directă de a arăta lucrurile aşa cum sunt. ne da următoarea clasificare: „Dacîf este infec-tală de viciu partea rationale va da naştere la vicii ca: chenodoxia. amarăciunea. pizma. Daca va fi rănită voinţa (partea irascibilă) va produce furie. ci. cearta. cele trei patimi prin care ochiul sufletului . mai ales atunci când este vorba de instruirea celor care sunt puţin familiarizaţi cu realităţile duhovniccşti. 1 San lâcomui pămecelui. pentru a descrie patimile. minciuna. şi anume tot atâtea cAte mişcări patologice pot avca diferitele ltii facultăţi. trebuie S3 şlim că nu este vorba despre simple figuri de stil. gelozia. Sfiintul loan Casian. bolt spiriitutle ciu".-' In acesl text. decîit invers. tristeţc. 8 Cf. calornnia. ne oferă o listă mai detaliată. ca afecţiunile somatice sâ fie descrise în termeni rezervaţi . aplicat în mod obişnuit la patologia corporals. părerea greşită. putinătatea de suflet. şi nu in chip alegoric sou pur şi simpiu ca ilustrare. el dă o altîl listă. arghirofilia.*"1 Sfântul loan Da-maschin. pe care Î1 putem considera drept reprezentativ pentru fe-lu] tic a privi al Sfinţilor Părinţi. laşitate.

l'anfaronada.). cânirea. cele care provin din ferirea de durere şi. iubirea de stăpâni-re. iubirea de podoabe. dispreţul. aroganţa.. pizma. adulterul.*'' în ceea ce-1 priveşte. plăcerile cărnii şi toate cele care se fac pentru îndulcirea trupului. lenea.. vorbirea urâtă şi toate câte sunl de felul acesta. consimţirea sufletului cu păcatul. când din alle pricini se amesteca în plăcere durerea. cruzimea şi rSulatea. „Cautând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de durcre. nu e cu pu-linţS". iubirea de sine (. dând perversitatea (căci aşa numesc unii Intalnirea părţilor contrare ale răutăţii). dorinţa de a plăcea oamenilor. deffiimarea Providenţei. PrefuţiK lh Ibidem. plăcerea simţurilor şi iubirea plăcerilor de tot felul. adoptând dasificarea stability pe baza celor trei funcţiuni principale ale sufletului. se produc bolile spiritual* cunoştinţa. neruşinarea. injuria. puţînfttalea de suflet. nebunia. sfarâmarea suflelului. cele care se nasc din unirea accstor două porniri. gelozia şi toale câle ţin de o dispoziţie care a fost lipsită de prilejurile plăcerii. vorbirea la nevreme. Sfâniul Maxim Măniirisilorul.. în paralel mai face o clasificare a pati-milor în alte trei categorii. descurajarea. reaua folosirc în chip pătimaş a plăcerilor himeşti. rîîlăcirea gândurilor. prevestirile. linguşirea. calomnia. vrăjile. Iar patimile tnipului sunt: lăcomia. pângărirea celor sfinte. întristarea. prefăcStoria. nesimţirea.... viclenia. lăudăroşenia. întriga. necurăţia. viaţa iubiioare de (rup". tminijesiăiile şijeltd in iwe. necurăţia. lâncezeala. duşmănia.. linguşi-rea. c« toată întinderea ei. de-a lua în râs. dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate câte sunt născociri ale acestui viclean amestec". 116 . plân-sul la nevreme. viclenia. desfrâul. nechibzuinţa. neruşinarea.. adaugă Sfantul Maxim/* lată deci câ aceasta listă. vorbirea prea iiHilta.). nepăsarea (. mândria. deznădejdea. '' RăsptmSUti nitre Talasîe. tâlharia. bârfeala. nascocim surse neîn-chipuite de patimi făcătoare de stricăciune.). zgârcenia. şiretenia. In sfârşil. cu înfăţişârile. neînfranarea. slava deşartă. naşte mânia. tănguirea. cele care provin din căutarea plăcerii. moleşeala. risipa. citată mai sus. beţia (. ţinerea de minte a răului. înfumurarea.. când ne îngrijim prin plă-cere de iubirea trupească de noi înşine (QiAaurta). îrnbiiibarca pântecelui. ademenirea copiilor (." „A le număra pe toate şi a le spune toate. dcprimarca. uşurăta-tea. Astfel. uciderea. sminteala. nu este decât parţială. prefaciUoria. umblarea cu ca-pul prin nori. jalea. tirania. lar când ascuţim mai mult prin durere modul iubirii trupeşri de noj înşine ((|n-Xautta). ciuda. poftele celi! rele şi toate palimile nemşinale cele împotriva firii. jocurile de noroc. din aceeaşi pricina. ironist. " Ibidem. iubirea de arginţi. hoţia. obiş-nuinţa cu păcatul. modurile. cauzele şi vremurile lor. ghicitul. naşte făţărnicia. naşte lăcomia pântecelui. falsitatea. distracţiilc.. ca şi cea Sfânlului loan Damaschin. îngâmfarea. iubirea de arginţi (. uşurătatea.).Oescriereu. pornirea de a maltrata. pfirerea de sine. ura.). neglijenţa. îngamfarea. în sfarşit.

Maxim Mfuturisiiornl. Cu vtntf despre neuoiiifă.' acest ultim termen aril-land c8 ele. Sf.WO tie ttipett. XXI. III. Evagrie le clasificS aslfel: „Găndurile cele mai generale. 87-90.63 Cele opt patimi generice corespund celor şapte neamuri care trebuie to-vinse. Sf. 12. Comentariii In lev. I. bolt spiritiude o simplă privire rapid aruncala asupra nenumaratelor patimi care-l pot lovi pe omul căzut. arghirofilia şi ehenodoxia. I. al cincilea. loan Casian. siinl in nu-mâi de opt. 11. I. dim re cele opt principale. 2\ M. (ttpete. Mc. Apoc. 3. Aşex'Umxielt' mânăstinşli.. 56. loan Damnschin. 164-175.."7 dar ea produce in primul rând trei patimi fttndtt* mentale. p. Sf. despre care vorbeşte Deuteronomul (7. HI. care le preced şi le zămisîesc pc celelalte cinci. 11-22. al treilea este eel al iubirii de arginţi (^iXapy^Aa). Sf. 45. Sf. XXI. Sf. Sf.\a\n\a) sau iubirea egoistâ de sine.). 17-18. Maxim Mfumrisilorul.26>/vIzvorul acestor opt patimi principale şi al tuturor celorlalte pâcate care se nasc din ele este filaucia {$\. ''"Cf. Sf. XXX. Com'orbiri dtihovitieeşti. în afara de Egipt. XXVI. V. PedagogulţXtO. Cinimi de sufh'i fiihsiun: Sf. al akediei ((XKEOUX). 2. a se vedea I.J Cf. mai generate şi generice (YEVH«Ă'KXTOI). 6. 101. a Cf. Rome. Tratimd pimiic. 2. al slavei deşarte (KevoSoţio*.2. Tratatul practic. socotind mândria şi slavadeşartâ o singură patimă. '" A se vedea. '''■ Sau aviiriţhi. Nil Sorski. al optulea. 33.. dc asemenea. I). 93. Cele . 1 Cf.L'oiigine de In Ihcorie orienlale de h u i i pech6s capitaux". V. I. al măniei (bpvfp. 43.68 „Iubirea trupească de sine. cucerit deja. le conţin şi le zămislcsc pe toate celelalte. Capefe despre ite:\te. Sf. NichilaStilh. II. 9. Sf. al şaptelea. Găsim cleja aceaslrt expresie hi Clement Alexandriniil. loan Casian. V. Capet» despre dntRoste. Toate pats mile provin din aceasta. al şaselea. Talasie. in care se cuprind toate celelalte. Sfinţii Pârinţi. 45. 71. 8. 117 . 56: HI. există totuşi uncle care sunt funda-mentale. firgula. Sf. cum s-a spus adeseori. Isaac Sirul.6. Copew despre tbttgOSte.Sf. loan Scărnrul. Talasie. '•' II rega-sim mai ales la. Scam. V. 16. Bvagric. Lc. loan Sciuarul. 5(» Sf.6 al jiiitnilea. Despre originea acestei clasificari. SI Gri-gaiic eel Mure. XX. XXVll. gandul tristeţii (Xttaii). Sf. Seam. apoi pe toate celelalte: acestea stint gastrimarghia. 1969.f'ntimile. HI. Isiliic Sinaitul. 1933. injrunare >/ peirererea cett duprl miiHe. 11. p. d. . 5. 3. Priraul este gfmdul lăcomiei (yaoxpniapy\a)\ după el. Convorbiri duhovnicejti. reluută în Etwles de spirititalite oriental?. Capetv despre dragost*. Oheittalui Christiana. St. într-un anumii fel. 86. I: XXVI. al mândriei ibmţit#avia)". H Cf. vine eel al curviei (nopvela).'' Aceste patimi principale sunt în număr de opt..no. Thuatulprat tie. Printre acesie multiple boli spiritualc. 17.'*1 Câteodată. loan Darnaschin. Cuvt'ml de \njlei fotfktUor. .''•■ Lista aceasta fixată de Evagrie a devenit trad it io-nalâ in ascetica ortodoxă. 202. e pricina luW ' Evagrie. Haii&heiT. vorbesc numai despre şapte patimit în acest caz ele corespunzând celor şapte demoni de care vorbeşte Evanghelia (Mt. loan Scărarul. . XXXI. 9.mil.

loan Scărarul..77 Alragem atenţia totuşi că această ordine nu esre absoluta. chiar Sfinţii Părinţi enumeră adesea şi alte diferite patinii. til. şi al treilea. III. arată el în continnare. este adevărat că o palimâ deschidc uşa alteia (de pildă. atâta vreme căt omul nu le răpunc pe acestea treî. I.7* iar din slava deşailă (chenodoxia).. pe de altâ pane. cele mai imedia!e> cele care apar în primul rAnd şi cele mai raspândite ]a oameni. Sf. fară nici o deosebire. III. Talasie.. 2. IV.74 Aceste Irei patimi principale au trei urmaşi imediaţi.76 Dupa acestea urmeazS toate celelalte. cei ce ne furi-sează în suflet iubirea de arginţi şi cei ce ne momesc cu siava de la oameni.. în general vorbind.'" Ceea ce spune Sfântul Părinte corespunde învăţatiirii lui Evagrie: „Dintre de-monii care se împotrivesc lucrării (praxis)10 noastre. II). îndemnându-L sa facă pieirele pâini. dimpotrivfi. Cape/*.lu! îti care W produr balile splriliude turor gândurilor păiimaşe. A sc vedea. III. din iubirea de arginli (filarghiria). ' Ibidem.. aşa cum am spus deja. desemneazu în mod traditional viaţa uscetică. ea nu este singurul factor care o prilejuieşte. poaie cu uşurinţă sa le îndepănezc pe celeialte. Varsamifie şi loan. 56.71 „De aceea. întrun ainime fel.. al iubirii de arginţi şi al slavei deşarte". XXVI. propriu vorbind. 74 Cf. Scam. " Acest tennen.. cnuza ei. XL. Cajnw. al doilea. Vom vedea de altfel că. atunci când a reuşit să !c biruiasca. spunandu-l că va fi acoperil cu slavă daca va asculta de el". &€spw legea dubovniveaxcă. 136. arată mai curând că ea o prilejuieşle pe aceea decât că esle. lor. Macarie Egipteanul. de asemenea. Daca.7' Aceste trei patimi primordiale sunt. dacă n-a dispreţuit aceste trei gânduri". ('&pete desjiri' deasebirea patbiulor şi a gândmHor. Sf. 7 Cf. cei dintâi care se ridică cu lupla sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. 2. "Latucit. Sf. n Sail al zgârceniei. învaţă Sfăntul Maxim: „Din lâeomia pântecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei. 5. şi. potrivit împrejurărilor în care îşj expun învăţatura. 1. Capete. nu se poate elibera dc celelalte. Grigoric dc Nyssa. Sf. Elc suril celc care deschid poarta penlru toale celelalte: „Nu este cu putinţă să alunge cine-va de la sine pe diavolul. gftndul lăcomiei (pleonexta). De altfel.DeM-nerea. 87. US .. cum vom vedea. clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativă şi exclusivă. Ill. Sf. prin lâcomie intră desfranarea). şi nu trebuie în nici un caz înţeleasă în mod rigid şi scolaslic. 89. fagăduindu-l toată lumea dacă i Se va închina.. gândul mândriei". Toţi ceilalţi vin după aceştia. Sf. 89. nmnifestârile si fe.. 56. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generate ale poftei: al (ăcomiei pantecelui. Tnlasie.?u\ 137 bis. întie altele: 2 Tim 3. Cf.".fi Capet* tlespre dmgoste. Marcu Ascecul.. 8 A se vedea. Maxim Marturisitoiul. scrie Eva-grfe." Asemenea clasi''' ("«jn'ii' despredmgoxte. Talasie.. iar faptul cîi o anume patimă conduce spre aha. Scrisori duboviure. 111. şi diavo-liil aceste trei gânduri I le-a înfaţişat Mântuitorului: intâi. Oinibi dubovnicesti (Col. Sf. DeSpreJeciorie. Sf. . ci indicil doar cum se petrec în general lucrurile. Sf.

Sf. variază de la om la om. în altul slava deşarta cste tirană. Sf'ân-ml Marcu Ascetul spune: „Să nu ni sc parâ ciudat că sunlem atraşi cu pulere nu numai de gândurile care ne îndulcesc. Scam. pe altul îl stăpâneşie trufia. Macarie Egipicanul. " Convrhiri tlidiovriicesli. încât daca pătrunde în sutlet una dintre ele. tV. Tot asa şi pal i mile omeneşti se înlânţuie şi se leagă unele de altele. Dacă ni se pare ca nu avem o patima. 13. ca ordinea in care patimi le intrâ în sutlet. 56. loan ScSrarul.Patimite. căci mişcarea trece din verigfi în verigă. pe de alia parle. I. de la un cap la altul. alunci cănd tragem un lanţ de un capflt. loan Scărurul.81 După cum arată aici Sfănlul loan Casian. Despre tegea dulioviriceaseti.*J Sfăntul Gri-gorie de Nyssa stăruie mai mult asupra legăturii dintre patimi. aceasta se întâmplâ pentru că pur şi simplu Epistolâ cam Nicofae Momthul. pe de altii parte. Scam. îndulcindu-se cu el. legătură care face ca ele sa se cheme unele pe altele: „Aceste răutăţi se tin atât de strâns una de alia. Crigone eel Mare. *° Desprv Botez. Marcu Ascetul. 28.Ei spun că fiecare dintre patimi zămisleşte altele. spune SfAntuI loan Casian. II). Noi înşine am recurs la ele pentru că uşurează înţele-gerea lucmrilor despre care vorbim şi abordarea unei realitaţi atât de complete si diverse. Sf. 5. se va mişca to1 lanţul. XL. 30 '' în afnrfi de uuiorii pe care-i voni cila miii jos. 8.'" Astfel.*2 „La unii locul principal U deţine duhul desfrânârii. XXII. parca târâte de-o nevoie. lucrează împreună îndcmnurile spre desîâtare. H Despre fedorie. ci sunt folositoare în instruîrea duhovnicească şi in practica ascetică. ci şi de cele pe care nu le iubim defel.Când lasă cineva un gând să zSbo-vească. ■ 119 . născându-se una pe alta. Comentariu fa tov. „aceste opt vicii. u se vedisii Sf.a. Maxim Milrturisitonil. V. sprijinindu-se unele pe altcle. celelalte. 111. iar dacfi biruie una» numaidecât urmează şi celelalte". ** Ibidem. lonn Damaschin. începând cu prima şi pănS la cea din urma. după cum. pentru omul căzui estc o iluzie să-şi închipuie că este scut it de patimi sau măcar de vreuna dintre ele. intra şi ele o data cu ea. Isaac Sirul. căci fiind ele înrudite prin răutate. Astfel. Capete despre dragoste. pe altul îl asupreşte fiiria. Ornitii dnhovnîveşti (Col. Sf. XXII. Este I impede. 96. totuşi nu-i atacâ pe toţi la fel". Sf. 13. Cuvănt de sttflei jblositor. deşi asalteazâ lot neamul omenesc. Sf. totuşi în chip deosebil şi intr-o arrumitfi mâsură suferim de ele". Ctiviute despre nevoinfu. 4. bolt spiritual? ficări nu au o valoare absolută. Sf. VII. Deşi se constată câ toţi sunl loviţi de toate. eft modurile de filiaţie înlre patimi pe care leam expus nu arară decât lendinţele generaie şi ele nu exclud şi alte modtiri de generare şi alte tipuri de legăluri. se cuprind unele în altele şi se întăresc una f^ a'. va fi predat altui gând. 28. Sf. şi tot aşa va fi mânat şi de acela."1 Trebuie sâ arăiam. din pricina primirii celui din(âi". Sfinţii Părinţi învaţâ în chip obişnuit că loate palimile sunl legate între ele. târât de ele fără să ştie.

simplui fapt că* unii oameni sum prinşi în treburile şi grijile lumeşti este dc ajuns pimtru ca la aceştia anumite patimi să dispară cu totul. Şi dimpotrivă. „Se întămplâ câleodatâ. in care îe pFodac halite spiritual'n-o vedern sau pentru că nu se manifestă in acel moment. "'Cf. 6. 5. mândria are şi ea puterea de a alunga din suflel toato celelalte patimi. iar aceasta le este lăsală ca cea mai mare dintre toate relele şi ca singură ia locul tuturorcelorlalte". de măndrie. Scam."" La fel. loan Scărand. Ibidem. slava deşartă apare în anumite cazuri ca potrivniea lacomi-ei. ^Scara. 6. XIV. XXVI. \49). w Cf. această relativă lipsă a ei să fie compensată de o mai puternică dezvoltare a alteia sau a mai multor a!tor patimi. se poate constata că persoanele la care una sau alta dinlre paiimi este în mod special dezvoltată aproape că sum sculite de alte palimi sau cel puţin acestea existil într-o slabă mâsură.. care spune că el însuşi a văzut cum „mulţi.*'1 Ade-sea. ibidem. bineînţeles. ocupaţii. Omul mândru poale fi astfcl sculil de toate celelalte palimi. 39. Tratatttl pracfic. şi chiar de la cei nccredincioşi. scăpând in lume barca inipului lor prin grijî. spune Sfântul loan Scăraml. 10.1" dar şi mania'"' şî desfrânarea.M 12. w Cf. Evagrie. în afară de una singunf (care esle măndria). Scam.'" Patimile sun! adeseori numiie de Sfinţii Parinţi „ganduri (cugete)" sau „gânduri păiimaşe". atunci cănd o patima este mai puţin intcnsă şi pare chiar să lipseascâ. s-au înlinai in chip jahric de fierbin-ţcala irupului". 12(1 . Scam. loan Scararul. "" Sf.ftbfamxxvn. venind în via-ţa călugâreascS şi lepâdând toata" grija. prin faptul cil le iau cu totul locul acelora. nedormiri din pricina grijilor vieţii (.. totuşi ea existâ înlr-o aniimită măsură în suflel şi se poate manifesta în orice clipă. 63. 58. Sf. ca palimile să se retragă de la unii credincioşi. Mândria însă nu poate fi scoasă afară de alia" patimă şi ea stăruie în suflelul oricărui om câla vreme nu-l scapă Dumnezeu de eu. „gânduri rele". fie ca acesle gânduri se vor intaptui * Slantiil Viu'sanufic sc arata uimic şi se minuneaza cum cei care siuil iiiânaţi de pofla de câslig si de a se razboi sunl lipsi|i de patima fricii {Scrisori (uihavnici-s/i. slava deşartă şi mândria au în eel mai mare grad capacitatea de a face sii dispara alte patimi. nuuufesliirile sijehd. XXII.'10 iar aceasta peniru că este în-cepatoarea tuturor celorlalte şi le cuprinde într-un fcl pe toate."'' ea goneşte adesea găndurile aduse de akedie şi de intrislare. 20. luandu-le cu toiul locul. loan Scăraml. A&tfel. XV. XXI 19. Cf. numai sfl se ivească prilejul. care face ca. afară.Dexnieifti. dar lucrul accsta este valahil doar un anumit limp. Exislă oricum in suflel o adevfiratit iconomie a palimilor. „gănduri trupeşti".^ între feluritele patimi. pentru că ele se manifesto în om mai înlâi locmai ca gânduri. cfici ele apar dc îndată ce iniensitatea aciivităţii lor scade.). Gâsim acest proees descris de Sfântul loan Scararul. **Ct. XXII.

bufi spiritual? sail nn. pentru că tot ce este in lume. 78. 30. Patimile mai sunt numik* „trup" (aâpţ) sau „lume" (Kocrpoţ). folosit in ucest context. le numim patimi''. De asemenea. nu indica creaţia. îndeobşte. „Dc nil păcatuieşte cineva mai întâi cu mintea. „duhuri ale răutSţii". ca iinul ce esre mort (fără suflet). le numim lume. 77-79. ae gâseşte îndată alta gala să aducă şi ea stricăciu-ne. 30. '" A sc vedea . 15-16). Cele pe care „precum socol cei mulţi. Fiecare soi de cuget rau. Cuvi/it* ifcspvr itrvoinţd. II. trupul (ati)(ia). s-au cui-hiirii in sufletul eel înşelat. " Pmcm vedea aici an all fel dc clasificare a parimilor. în trei mari categorii. X. 121 . şi gâiidurile patimaşe. exercifând asupra lor o putere liranica. Leon-Diifour. nici cele ce sunt in lume. g5-Stm la Sfâniul Isaac Sirul această definiţie: „Lumea este nn nuine cuprinzător Care îmbiâţişează toate patimile. 1953. demonii pun stăpânirc pe sufletul şi tru-pul omului.l'tiliitiile. 442. polrivil Sfinţilor Părinţî. " St' Isaac Sinil. nu va păcâtui nici cu lucrul".1" Chiar patimile care par a ţine de trup. cuvântul „lume". m realilate îşi au obârşia în suflet.^ „caci pâcatul este întrebu-inţarea greşita a ideilor. " Cuvinte dttxptv m-vomfa."* Patimile produc în suflet tot felul de neorândiiieli. Bonsirvcn.1. care-si caută plăcerile prin el". nu sunt de lu Tatâl. dintr-o pricinâ sau alta. spune Sfânlul Maxim Mărturisitorul. Prin paiimi. Paris. Capeledapntdrttgosle. Şi cu drept cuvănt spune Scriptura că „strigă atunci când împilarea a tie-cut once margin) şi răcnesc hi mainile eclor puternici" (lov 35. mulţimea nenumărată a celor care le urmează tl ". spune Sfântul Simeon Noul Teolog. patimile sum în mod frecvenl numile de Sfmţîl Pîirinţi „du-liuri rele". lar când voim să le arătăm dupft deosebirea nume-lor lor. are un demon care-i corespunde. tulburări şi smintiri. „De indata ce o singura patimă ajungc să tulbure rânduiala (suflelului). ci sunt din lume" (I In 2. scrie Sfăntu) Grigoric eel Mare. 159. adică pofia trupului şi pofta ochilor si trufia vieţii.1'4 După cum vom vedea. le caută Irupul. p. ci patimile care privesc sufletul şi trupul. „Chair". Asifel. ca şi fiecare patirrrâ de altfel. col. pentru că ele sunl insuflate şi îiureţiiuite de demoni şi vădesc stapânirea acestora asupra suflelului omului. căreia îi urmează reaua înlxebuinţare a lucrurilor". Tot aşa cum la Sfântul Aposlol Pavel şi la Sfinţii Pârinţi cuvântul „trup"'" nu denumeşte. 2. ci suflelul. 9). 1975. Dacâ cineva iubeşte lumea. nu le caută însă niciodatâ ciuput. Atunci când voim 58 numim patimile în în-tregime. căci to-li-adevâr dacă patimile cele de căpetenic. Duiionnairr (fa Nouveau Ttsttimttnt. Paris. t. iubirea TatiUui nu este intru el. ci „vieţuirea trupească şi cugclul tru-pesc'V'1 In ac&SI sens este folosit cuvanlul „lume" in versetele urmatoare din Epistola Sfântului loan: „Nu iubiţi lumea. aceste gânduri prin care se exprimă în primul rand patimile nu sunt văzule de la bun incepul ca rele. ele descoperindu-se ca atare numai în anumite condiţii. M Catehe&s XXV. Dic/ioimaiie <ie SpititwUti.

'/atniniele inâiuhlireşii. ci cuută să afle pricina pentru care s-a ivit. 4. ca şi pentru a-l feri de elc.1 pe cei care sum sSnatoşi de primejdia unor căderi ascmănătoare. uiainie chiar de a cerceta răul. VIII.mai mull sufera sufletul din pricina păcatelor dccât trupul de boli".Descrierea. XII. 122 . şi face aceasta pentru ca sa-i fereasc.. ":" Ibidem. "" Sjsom. este nevoie mai întâi de toate ca ele să fie bine cunoscute. 0 :\ş.nenorocitul suflet care s-a lăsai amăgit fie şi pemru o singură daiă de aceste patimi de capetcnie."'' . pentru a-l sea-pa de nebunia şî suferinţcle pe care i le provoacă. 28.'c' „Negreşit. nici bolnavilor nu le va putea fi asigurată mgrijirca cuvenîtâ şi nici color sânătoşi putinţa de a-şi pâstra o sănătate desăvârjşită". care-] ard şi-1 înfierbantă pururea'V Tot aşa spune şi Sfâmul loan Gură de Am: . mai înainte de a se atla printr-o atenta" cercetare originile şi cauzele acestora". găsindu-se leacuri pentru suferinţe. noi... C3ci odatd pricina aflată.iV. fâra a fi înfăţişat mai întAi felul rănilor şi fără a fi cercelate începuiul $i cauzele boli-lor. piin purtarea de grijă* a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doctorilor duhovnîceşti". niciodatn nu vor pulea fi iralate bolile. având punirea amara amintire şi dureroasa îndelelnicire cu palimile. " învttţâum <U' snflt-i ţbiositoare. ci în acelaşi tinip sâ ne înveţe din care pricina a ajuns acela să pâcătuiască.u. Cea dintâi tămăduire ar consta in a cunoaşte cineva pricina patimii lui.l. vom afla şi leacul tămăduiior. cei bolnavj. scrie Sfantul loan Casian. III. 3.M Omilii fa Ozia. fe-lul tămaduirii lor.' lar la Sfâniul loan Gură de Aur citim: „Aşa obişnuieşte Sfânta Scriptural sâ nu facă doar cunoscuta greşeala cuiva. atuiici când merg la cei bolnavi. Aşa fac şi doctorii.s In acelasi fel vorheşte şi Sfântul loan Scărarul: „îmi dau mai dcgrabă cu pSrerea despre sârguinţa pli-nă de grijă cu care trebuie să caule fiecare dinlre cei ce bolesc Ue patimi. peniru a-l (aia din radfci-nă". nu-l arde însuşi accst arnestec rau şi nu-l tulbură pe el toUleaunu şi nu-i necăjeşte viaţa? Aşa este şi cu su-fletul pâtimaş. adaugă el. ' Asezti'iunlele nuituhtireşH. „Negreşil. ■' (hiuliihRmwim. . VII.. sub lovitura păcaielor care se înmulţesc ajunge nebun şi răvăşit cu furie de fiare". I. nifiiiiffslârih' şi Jelul in can se pwduc bolile spiritual? târăşte in toate soiurile de nebunie şi W tulbură cu strigătul lor de fiară". VII.100 Astfel patimi le îi produc sufletului o stare de suferinţă asemanaioare celei pe care o pot produce in trup bolile fizice.'00 Aflam la Sfantul Simeon Noul Teolog aceeaşi tnvgţStUTfi: . aunt palimile. spune Sfântul loan Ca-sian. 28. Avva Dorotci spune aşa: )tDac$ are cineva In trup un amestec de sucuri amare.Monahul irebuie sâ cunoascâ nu numai schimba>ilc şi prefacerile care au "'■ Cwneniiiriu la !ov.m Pentru a-l vindeca pe om de aceste boli care. 13. 4. Nenorocitul este chinuit totdeauna de relele deprinderi din el. XII.

107 Cercelarea amănunţită a cauzelor şi originii palimilor are. astfel. riguroasâ şi eflcace a unei terapeulici . „Bătrânii. îiivăţând în tâcere şi leacurile. ca sa ştie care sum acestea şi de unde se mlflmplăîner. ca §i pe cele care sunt doar. dacfl omul nu se pazeşte.. şi pe cele care. prezenlate şi puse in relief de batrâni (.10* Descrierea aniănuiHită si meiodică a palimilor pe care o găsiin la St'intii Piirinţi se arată a ii o adevărntă nosologie şi o autonticfl semiologie medicalfi. "" thuU-m. o data cu dcl'inirea aceslor palimi. în acesl sens. descoperindu-le. şi cauzele vi-ciiiorcare ne otriWeau". bolile sufleiului care s-ar ivi. ci şi cauzele lor. 5-8. ba. n Aseziiininlflf mâmhiiri'ş/i. prin înţeleapta lor experienţă. răm.. şi cauzele patimilor ce-i ameninţâ. cure au cunoscul nenumărate poiicniri şi că-dcri ale multor monahi. tolodală. au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri şi altelc cu mull mai numeroase. Aflăm de la Sfăiilul loan Casian că mulţi au fost vindecaţi de bolile lor suflcteşti numai uscullându-i pe părinţii cei duhovni-ceşti vorbind despre pricinile. ci. abia însămânţale şi care. ciiie-l lulbura şi-i produc suferinţă. Sfântul loan Casian spime: „Aşa cum cei mai experimental dinlre medici se preocupă să vindece nu numai bolile prezente. VII. Cf. prin ea însăşi o valoare lerapcuticS. de asemeneu. nu îngăduie acesiora s9 prindfl rădăcini în minţile linerilor..îmăduirea începe. sa le descopere semnificaţia profundă şi sfi taie iute răul care I-a cuprins sau e pe cale să-l ciiprindli. ne-am lecuil de ele (. Nosologia şi semiolo-gia au desigur în accst caz un caracter tcrapeutic. l'oli spiritual loc in sufleiul său. dar şi until profilactic. ca permiţându-i omului să-şi cunoască şi Să-şi inţeleagă mişcarile suflclului. aşa cum locmai am arătat. 17.M. care au drept scop elaborarea metodică.i acestor boli ale sutletului. . de nenumărale ori aflâiidu-le şi in noi.). Sfinţii Părinţi nii dcscriu numai bolile vădile şi uşor de descoperit. şi leacurile de însănătoşire". felufile şi chipurile patimilor/bolilor şi aratând care sunl leacurile lor. lot aslfel şi aceşli adevjlraţi medici ai suflete-lor. $i sit le prevină prin sfatun sau medicamenle.. T. sporesc pcsie masură.l0g '*' Cat&m% XXV. de altfel.). Mulle dinlre aces-lea. cu toate există în suflet. 205-208. înl&urând prin convorbiri duhovniceşli. aşa-zicând. să le preîntâmpine chiar pe cele ce se vor ivi. De allfel.Patimifa. ca prinlr-un remediu ceresc.ln ascunse pcntru cei care nu şi-au ascuţit disccmamân-(ul duhovnicesc. 13. omul înce-tează de a mai fi determinai orbeşle de mecanisme pe care nu le cunoaşte. peritni învăţarea tinerilor.

Sf..4 Exista o formă de fjlautie vinuoasă/ care ţine de fire a omului. Talasic. 39. PG 90. adicâ în iubirea egoista de sine.ielei iubiri de noi înşine". Dar. din aceasta se nasc cele dintâi trei gânduri pătimaşe. ( \>\e MKI de aapefe. Rome.iuli. 57. Caper* desprt dmgost*.. 397A.4. Hausherr a stiuliai spiritual itaiea accstui St ant Pârince în iinsambliil ei. 57. 6. Talasie. Capete. 124 . 93. II.. Senientiae. 4. Talasie. Sf. Maxim Mămutsiiorul. Cuvhue despm rawrin/4. Sf. R&smtrmai caire Tulaxie. 19. în sensul negativ al acestui cuvânt. 8: 56. amintita de Hi istos atunci când vorbeşte clespre cea dintâi poruncă: . şi nu una spirituals. 1 Cf. a| iubi-rii de arginţi şi al slavei deşarte''. II. loan Damaschin. 59.. a te iubi deci in Dumnezeu şi a-L iubi pe Dumnezeu în (ine. 3. 71. 86. 11. loan Damaschin. 111. I. 111. Sf. Sf Talasie. 87. Tcodor al Edesei. II. 87-88. Penim acest motiv din urmă. l/na sulă capete Joane fofasitoaiv. RâsponsuH câtre TaJast».. Una SUtâ capete jbaiiefotOtfl&tre. 79. 28. :Cf. cit. 56-60. Invafaiitri de xuflet fbloxitaare (Epistola de introducere). D. Filautia ca pmimă este o per-venjic a ucestei cuvenite iubiri de sine şi constă. cate opune .. II.. Evagrie. Isihie Sinaiiul. toctnai pomind de la c-. Nichiia StiihuUil. III. Sf. ca adjectiv. 1952).2 I il. Sf.i Filaulia (fluXawxta)1 este privită de multi Parinţi drept izvorul (uturor răutăţilor suflelului. Isaac Sinil. Sfantul Maxim Maiturisitorul este eel dire i-a ncordat cea mai mure utenţie. CuvâtU de xujîet fbbsHar. De In Wndrexsapour $Oi n la charitr si'Uni Saint Miisime le Catijesseur. Prolog. Capet* despre rrazWe. II. loan Dumaschin. . arghirofi-lia şi chcnotfoxia. 2. 11. Sf. ' Sf. 8. Lc 10.. şi care conslă în a te iubi pe tine ca faptură a lui Dumnezeu. Nichita Stithatul. 56. 27).f nl Edesei. Cf. 260CD. (We '*«' de capete. în asa fel încât I. Ca^te despre dragoste. 28. Capete. creatâ după chipul Lui. 59. U>r. Avva Doroiei. care sunt şi cele mai generate: lacomia păntecelui.. filaulia este in general definilă ca iubire trupească sat) iubire pâtimasă faţă de trup' şi faţă Ue „aplecările l ui păcfiioasa"? Prin trup aici trebuie să Aceasta patimă este desaisii de mai to|i Sfioţii Pfuinti (Apo&tolul Pavel însnşi foloseşie ucest teirricn. fării nii-i o indoiala.. 1. Sf Maxim Marmrisitorul. Sf.să îubeşti pe aproa-pele lău ca pe tine însuţi" (Mt 19. Sf. (\i/>eie. Prolog." maica (uturor patimilor şi î» priniul rând a celor trei palimi de capetenie. 2. f'«/«■/<*. dimpotriva. Teo-dc... 8. Sf. ' Cf. Sf. „După toate semnele. instrainat de Dumnezeu şi îndreptat spre lumea materială.. Ct&ârtt <tt suflei fotositor.. 202. în „amorul pro-priu". PG 91. Maxim Mfirtiirisitorul. din care se nasc toate celelalte: gastrimarghia. iu-birea eului eazul. 4. Eptslate. 65.* III.\ {I'hilauliv. 59. „iubitori de sine*' (iJrtXauxci) (2 Tim. 22. ducând o viaţă cu lotul Irupească. 59. Sf.Capete despredragoste. pe cea „bunit şi duhovniceascâ' '• Cf. 1. 12). III.

ale c5rui organc foloseuu la înălţarea spre Dumnezeu.8 SlVinlul Nichita Stilhatul scrie îii acelaşi sens: cei tiiipeşti. fmpărtăşindu-se deci omul fara măsură de aceasta numai prin simţire. prectim nu poate sluji lui Dumnezeu dacii nu-şi curâţeşte suflelul prin virluţi. asemenea dobitoacelor necuvântatoare. 125 . Altfel spus. aşa cum a lost el creat de Dumnezeu dinrni începiit. ajungând să fie. care se năştea din ea. l-a iubit cu toatâ puterea. avea în sine într-o lucrare nemcetata placerea şi durerea". 6. aşa cum am Văzut dejii. şi afland prin experienţă că împârtăşirea dc cele sensibile susţine firea lui trupeasca şi vâzută. compusul somatic. la rândul ei. căutarc care. prin simnuile si mădularele sale. iar trupul propriu legal prin fire de zidirea luată drcpt Dumnezeu. cat trupul căzut.) toată grija lor şi-o îndreapta spre sânătatea şi plăcerea tru-pului'V' lar în altfl parte subliniază limpede câl de cuprinzătoare este aceastâ patimfi: „Filautia.. prin grija exclusiva de trup. cu atflt se aprindea mai mult putima iubirii trupesti de sine. cu atât îşi străngea in jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu. 9 Cefe300decapele.. a parăsit frumuseţea duinnezeiasca" menită s. iar de la iubirea de sine la patimâ: „Necunoastercftcauzei celei bune a lucnirilor (. Prolog. 96.i alcătuiască podoaba lui spiritual. aici cuvânrul imp desemneaza ceea cc Apostolul Pave] şi s fan la tradiţîe numesc în general „carne" (ocip^). care a înrobit sufletul. 1.lu Sfanlul Maxim Mămirisitorul descrie procesul care-l duce pe oni de la uitarea lui Dumnezeu la iubirea de sine. care este iubirea neraţională a (rupului.hui suit/ cti[>eirJmirtejiitosi-/oiHv. care o sporeşte şi pe care o sporeşte. supUS sufleluiui şi spiritualizat. <i avut un rol determinant in procesul ciklerii omulni. prin grija de trup omul săvArşind slujirea cea stricăcioasă şi umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine. Şt cu cat se tagrijca mai mull de patima iubirii trupeşti de sine. principalul organ al cunoasterii şi al desfiStănî de lume.. Dar cu Cat se umplea mai mult de această experienţă. ' RdspunSUticâtre /alas-ir. cu atflt nâscocea mai multe moduri de " l. Şi cu cat îşi strângea mai mult legăturile neştiinţei.28. face (pe om) iubitor de sine sail iubitor de sufletul sâu sau de (rupul sâu". Sfântul Maxim explicit: „Cu cât se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor vâzute numai prin simţire. trupeşti. Sfântul Teodor al Edesei defineşte filaulia ca „înclinare pătimaşă" şi ca „implinirea voii tmpuluf'. adică in afara lui Dumnezeu. Şi aşa. Astfel.) 1-a înstrăinat pe omcu toiul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pâtimaşa a lucnirilor ce cad sub simţuri. Deci.I'ilttiiim înţelegein nu utâl. indumnezeind-o datorită faptului ca e de trebuinţa pentni susţinerea tnipului. a slujit cu toatS sârgu* iiiţa /idirii în loc de a-1 sluji Ziditorului.! şi a socotit zidirea văzutfi drcpt Dumnezeu. „fiind stăpaniţi de iubirea de sine (.." Filautia apare fundamental legată de plâcere: într-adevăr ea este ciîutare a plăcerilor legate de simţuri. 11 'Ibidem. Căci nu poate slilji cineva zidirii daca* nu culiivii trupul.il. privitaexclusiv ca material^. cu atât se lipea mai mull de experienţa gustării prin simţire a bunurilor materials cunoscute. alaturi de uilarea de Dumnezeu.

Sf Petru Ditmuschinul. prin iubirea faţă de cele stricâcioase". el chiar se urfişte.' Sfiniete I'amie/.IJ Tot filautia. eel iubitor de sine nici nu se iubeşte cu adevaral. 1 ' fhi'Inn. iubindii-se pe sine in afara lui Dumnezeu. renunţa* la menirea sa dumnezeiască şi se rupe de izvorul adevaratei Side vieţi. Cuvânt ascetic til HM) de cu/rele.. Diadoh ul F'oliceci. de sine şi de aproapele. pe care Sfâniul Nichita Siilhalul 0 numeşte „atotrea". 1952.t)est:rierea.17 într-adevâr. * l>pistole. „viaţa oamenilor. 412A. |S Cf.şi lasă sfi intre patimile. Teodor al Edeser2 şi loan Damaschin~~: urâtoare de Dumnezeu. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că „iubitor de sine este eel care nu se iubeşie decât pe sine. o adevărată sinucidere spirituală. .*. Ihu/enr 14 n ('eh-MH)ltr. I 3. o realitate aotentică decâl în Dumnezeu..1'' Astfel. pnxJucându-şi eel mai mare rau. ci. 26. el nici nu se poate iubi cu adcvărat. '' Cf. iată.2&. care este şi roada si ţinta iubirii (rupeşti de sinc". 93. pentru ca acestca aduc tot atâtea boli. 12. p. iubire de sine. Una sum capwit.şi dincolo de orice osfuida a omorî cu voia viaţa data nouă de Dumnezeu prin daml Duhului Stunt.). PG 40. :'" RăspuTWtri câire Teilu. il face pe om să ocoleascâ durerea.tit\ Prolog.14 Acest ultim punct Hind deja menţionat mai înuinte. iar eel ce se iubeşte numai pe sine nu are cu adevaral dragoste de sine".ui"'lr. tară să Vlie. PQ 91.. omul încetcază de a mai lucra virtuţile -care stau in legaliiră cu orientarea sa spre Dumnezeu . tei) cin-slind pricinile care o pierd (. ci doar se amâgeşte. " Sententtae. 126 . „se umple impotriva sa de iubirea trupeasca de sine".l.M ' feftfaf*. asa cum am văzutdeja. înt'âptuind. .spune Sfamul Maxim . '' Răspurvmri cut re TaUme. Aşa cum spune Sfamul Maxim Marturisitorul. tulburări..30 „Vai.. Prolog. 613D. care urmează inevilabil placerii. '*Citat la I. negându-L pe Dumnezeu prin iubirea cxclusiva de sine.'* atât din pricina nalurii sale.1" omul ajunge să negc însăşi esenţa firii lui. a devenit plină de suspine. care-l impinge la căutarea neîncetată şi în multe chipuri a desfătării. PG 96. toate patimile se nasc ca răspuns la această dublă tendinţă.) datorită neştiinţei (. Pentru că omul nu are. „Cu adevărat lucru înfricoşător este . Huusherr. slriga laolaUă Evagrie71.'1 Dupa Sfâiilul Maxim. Prin iubirea de sine şi patimile pe care le aduce ea. cat si din pricina nenorocitelor ei urmâri.16 Nu numai că. şi cei ce sunt de aceeaşi fire se manânca unii pe alţii ca fiarele". Sf.. in ccle ce urmează nu vom examina decăt celelalte efecte patologice ale filauliei. 25. Ronm. a toate urâioare!". spune SfantuI Maxim. 1269A.. manifesto/Hi' şi felul fti cure se produc holile Spiritual* producers a placerii. încţput ilesprc tema cflrţii. sfâşieri şi suferinţe de tot felul. I'itiUiuiic. htvâţâluri ththovniceşît.

precum cele din cadrul familiei. Prolog.FiUmlia Iubirea de Dumnezeu si de sine întru El implicit pentru om şi iubirea de aproapele (cf. El poate fi. omul nu-si mai poate iubi cu adevărat aproapele. ciici celălalt ne cstc semen şi frate în care-L regfisim pc Dumnezeu şi ne regăsim pe noi înşine. Maxim Mărturisitonil. şi atunci işi indreaptă asupra lui toată agre-sivitatea sa. 3. A M vedca. Roni. ca şi el. 1). ■h Idem. căci nu mai vede temeiul acestei iubiri şi nu mai înţelege legătura transcendents care-i uncşte pe (oti oamenii înlre ei şi deci şi cu sine. PC 91. Pentru eel iubitor de sine. un rival în ceea ce priveşte afir-marea de sine şi căutarea plăcerii. Sf. acc. Sf. 12. iubitonil Ue sine nu are parte de relaţii autenlice cu seme-nii sai. de dragul placerii. loan GurS de Aur. 18 Epistok.In loc de a avea în vedere folosul şi binele celuilalt. Filautia. Astfel. 2. prin mijlocirea multelor patimi pe care le naşte filautia. 21) şi chiar mai ran: rivali şi vrăjmaşi. „a-si sfâşia mădularelo este lucrareacelui furios şi nebun". prin lipsa ei de raţiunc (ăXcfyia. 3%D '■' Cf. I Cor. 620BC. prin iubirea de sine. Dar şi pentru că eel ce se iubeşte pe sine cautâ inamte de orice propria sa plăcere.) ea a tiiiat in multe părţi firea cea una". naşle dezbinarea celor care se aflâ* in unire. PG 91.. 1 In 5. de nsemeneii. de asemenca. care.TalasU'. 64. aceştia devenindu-i nisle strain i (Col. de vreme ce sum fiii Aceluiaşi Părinte şi se impart ftşesc de o aceeaşi fire. poartâ chipul lui Dumnezeu. ceilalţi oameni încetează de a-i mai fi apropiaţî. 20.isla ajunge sa" se opună iubirii de aproapele şi duce la lira fata de el. 12. Adesea aproapele nu este penrni el decâl un siinplu mijloc de a obţine placerea pe care şi-o doreşte. omul îşi sfâşie propriile nuldula-i« Or. (. aduugâiul: „iubirea de sine ne-a rupt la inceput prin plăcere în chip înşelător de Dumnezeu şi unii de alţii. o altă parte din Datura umană cea una. spune Sfântul loan Gură de Aur. dominate de nccunoaştere şi ignorare reciprocă. Cf. un concurent.:* Rupandu-se de ceilalţi. Astfel. „s-a tăiat firea cea unica in nenumilrate părticele". spune Sfânlul Maxim Mfirturisitorul „a sălbalicit fa-cultatea iuţimii din noi. traţi ai sai. XLV1II. TNcuin /« Tatălnostm. Filautia. Orni/ii lo ioan. filautia stă la obârşia „dezbinării care domneşte între cei uniţi prin fire". intre el si ceilalţi oameni se instaureazâ relaţii de suprafaţă. facându-ne să ne pornim. I<os[niimiri ram. unii Cf.'0 Nemaisesizând în aproapele realitatea lui profundă si încetand de a mai fi unii spiritual cu el. L'itându-L pe Dumnezeu prin iubirea de sine. sptine tot ei". omul stApânit du filautie caută numai afinnarea de sine şi propriul folos.?ţ' Din pricina ei. trecut astfel in raiidul obiectelor. inscnsibililate. ■! Ibidem. esre che-mal să fie flu al Lui prin înfiere şi dumnezeu prin liar.. regăsim un all madular al aceluiaşi Imp. 1. 26. absenţa co-municării autentice. PG 90. 877B. adicâ prin neperceperca Logosului. principiu unificator al celor depărtattv5 si in acelasi timp prin separarea de El). '" Ibidfiri. chiar şi în situaţiile de apropiere obicctivă.5. 3 127 .

"■ Ibidem. a sălbaticit prea blânda fire şi a taiut fiinţa cea Una în pftrţi multe şi potrivnice. III. fncepuf. PG 90. Fer. Astfel. 41 Cf. mtimfeslrfrile sifetxd fn care M prodnc bolifr spirituale tmpotriva altora". 2.J2 Tot în ea îşi are rădăcina dezbinarea naturii umane despre care am rot-bit mai SUs. ' Rclspunjltri rdirc Waste. 1. învdţdiuri duhm>m<e. Cele 300 de capete. 40. Teodoret al Cirului. Maxim Mnrturisitonil.51 „lubirea trupească. LIII.*4 nedreptatea. Sfântnl Maxim scrie: „(Prin iubirea de sine) înşel&toml diavol l-adespărţit pe omde Dumnezeu şi pe noi intreolaltă. '* Cf. Sf f&aae Sinil. tăiere imprejur şi netâiere împrejur.. Clement Alexandrinul. Maxim Marrurisitorul.408D. ba. împotrivîre. Maciirie Egipteanul. manifestâri care sunt roade ale acestei patimi.pi. PG 90. ca semn al omului lipsit de minte3" si ca fiind ea însăşi neraţională'1<: şi cu totul nebunească. ffieându-ne.4. 4 ' Cf.. după cum spune acelaşi Sfant Pârinţe: „iubirea egoistă de sine a oamenilor (. duşmănie. dimpotrivă.) a tăiat firea cea una în multe parţi şi a înarmai firea însăşi împotriva ei". 13. Prolog. Maxim Marhirisitorul.28). „all mai este parte barbătească şi parte femeiască" (Gal. II. rivalitate. nu vedem decât dezbinare. 3. 26. H. Episto-Ut vainfrnU'lv care « eenit xd i ae trimiid . 397C. gelozie. unde aoeasta apareîn mod implicit. Sf. 669D-676B. loan Oamaschin. spune in altă parte Sfâniul Maxim.'1 înşelarea şi exploatarea unora de catre alţîi.. Sf.. Rdspumttri catre Talasie. rob ori liber. " hpisfoU. 59.36 uciderile'' şi razboaiele. Cf. Pethgogul. ca şi nepulinţa de a trăi laolaltă. cearta. 17 Cf. Otmtii duhovnlcejfi (Col. „nu mai este elin şi iudeu. şi anume iubirea de sine virtuoasă. chiar stricăcioase una alfe-ia". invidie.*1 Efectele ei patogene se datorează faptului că ea însăşi este o boală. . hivdţdiuri duh&vtdcesti. 3. II. 11.s Cf. Petni Damaschin. PG 96.** Acolo unde exists* iubire dc Dumnezeu. Sf. SfinJeU Pamlele. Sf.*8 PUautia apare astfel ca profund patogenă pe multe planuri şi este privitâ de Sfinţii Părinţî. Nichita Stithatul. („Ccl lipsii dt* minte (difoxov) 8te iubitor de sine"). Dejpre Providrnfei. 2. PG91.41 legată indisolubil de iubirea de Dumnezeu şi de api'oapele. -" Cf. Avva Dorolci. 12H . Citvlnte despre newinţd. I I ) ." în paginile următoare vom examina principalele boli produse de aceastâ primâ şi fundamentals boală a sutletului. PG9K396D.42 care constă in folosirea împotriva firii a unei tendinţc fireşti a omului. de sine a fiecăruia. 7. Acolo însă unde domneşte iubirea de sine. 260D. 13. barbar şi scit. Capete despredragoste. să parăsim cugetul drept şi să împârţim în modul acesta firea"... cflt şi etectele sale. '" Cf.. •* fyisfola 2. 28: „Iubirea de sine este iubirea nciatioiiiila" a trupului".Descrierea. atiit în ceea ce priveşte nalura. 420D. UV. 3.. Sf. PG 83. PG 90. * Sf.. Tâkuire h Tcadlnostm. cum mai r5u nu sc poate. Sf. 71. agresivitate. ci toate şi întru toţi Hristos" (Col. 893A.Cttviiitele"..

şi dorinţa ca mâncărurile să fie gătite cu multă grijă. şi anume dorinţa de U mânca înainte ile vrcmc. 11. loan Scfuanil. îşi hrănesc peste mfisurâ carnea (. 6.) sft se judece pe ei înşişi. loan Casian adaugâo alia fonnâ. Aşeniminlele tnâtmstireşti. Rvagric scrie: „Cei care. delicate. XIV. 7. In ambele situ aţ ii este vorba despre căutiirea unei placeri de naturâ tm-peascS. „gând" rău. în ceea ce-l piivi'şie. Sf. în chip nesănătos. -' Cf. nu carnea pe care o hrănesc".. de allfel. Simeon Noul Teolog. allfel spus ca dorinla de a mânca de dragul plăcerii sau. Această patimă are două forme principale. XV. 129 1 .s Astfel. Sf. p i i i i i u l corespunzfind fonuei numiie de Sf. pîkimaş/ ca şi Sfântul Maxim. iur pc a doua. Grigorie cel Maie. şi atunci înseamnă căutarea unor feluri de mâncare gus-toase. poate.6 Nu ideea că hrana ar fi în ea însăşi necurată şi rea sau ca hrănirea ca func-ţie în sine ar avea ceva rău în ea ducc la considerarea gastrimarghiei ca paAceastâ dislincţie este făcutâ de Avvii Doroici.' în primul caz. de aceea gastrimarghia poate fi trecutâ printre „patimile trupeşti". 59. dovadă fiind faptul că dorinţa de-paşeşte adesea nevoia reahl."1 Intr-adevăr. mai ales in cazul buli-miet. se poale îndrepta spre o anume calitate a mâncării. plăcerea pântece-lui. Sf. in eel de-al doilea. 18». a gustului. definită în chip negativ. XXX. '' Tratatut pmaiv. 30. irupul nu intervine decîU ca unealta a lucrării acestei patimi. V. fiind atunci dorinţă de a manca mult. Aceasta face sfi poată fi privită şi ca o patimă a sufletului. ceea ce se caută mai înainle de oricc este plăcerea gurii. 161). 53. 23). 75-79. distingc cinci moduli dc manifestare a gasuimarghiei (CoitWfUoHu tu fav. " Sf. ' Traiotutpntctic. pe care o pHseazâ în primul rflnd {CoHVofbiH ihihovntceşti. XXV. iar celelallc palm putfuul fi puse în celc douâ mari caiegoiii Mabilite de Avva Doiolei. Cctftfhe&C.. de asemenea. Evagrie o numeşte. gastrimarghia propriu-zisă yaoTpijiapyia {hivăţâmii tie mflet jblosiiiHire. V. fine.3 Gastrimarghia Gastrimarghia (yacrtpinapYta) poate fi definita ca o căulare a plăcerii dc a mânca. să aibă în vedere în principal canlitatea mâncării. S'ctmi. Darcu toate că trupul este direct implicat în această patima. tineori chiar foarte mult. ca neinf ran area gurii şi a pântecelui. gastrimarghia nu se naşte direct din necesităţile acestuia. ciire numeşte primii foimă Laimarghie Xamapyla. II. Casian în priinul râncl. prin raportare la vimitea pe care o neagă. 4 Capett despre dragosto.

iar a le folosi în all fel es(e o perversiu-ne. 7. nu în a mânca stă patima. Isaac Sintl. 14.XXX. Omul. ci în dorirea plăcerii dobândite prin mâncare. 3). erau «bune foarte» (Fac. ci constă în felul greşit în care omul se foloseşte de ea. folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă". firească. II) şi. Tot aşa. 1 Cf. „Atunci cănd primcşti hrană. din starea noastra ne vătămăm". Ate tui Avva Dorotei dtferile eputole. 1. şi dacă o iei pentni desfătare." Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană. cil. AseuhmiUele nuinaxtirrsti.Dtrscrierea. pentru a păstra sau a-şi recăpăta sănătatea. nu este ceva care se impolriveş-te canonului cunoştinţei. he. loan Casian. 7 ('mriin ascetic in 100 de ctjpete. cei ce se împfirtăşesc de elc în afarăde aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat desfătărilof. căci. V. spune Sffmtul Diadoh al Foiiceei. care sunt cu totul mai înalte. ci în starea sufleteasca a omului şi în scopul pentru care se face. 18. deci. o rea folosire a lor. precizează Avva Dorotei. „nu ceea ce intră în giirfl spurcă pe om" (Ml 15. cil. mulţumind lui Dumnezeu. dacă se ia cu mul(umire" (1 Tim 4. Dc accea. pentru a întreţine şi păstra viaţa tnipului sSu. 7. ca lucru rău. aşacum arata" Sfântul Grigorie eel Mare: „Păca-tul nu sta In hrană. 4). respectă scopul firesc al alimenlelor şi al hrânirii atunci când o face din nevoie." Prin urmare. spune Sfântul Maxim Mărturisito-rUl. De aceea. „Mâncările s-au facui pentru două pricini: peniru hrana şi pentni tămâduire. Prin patima gas'rimarghiei. deci. Avva Dorotei. ''Comenumiiliilov.care constitute patima -nu înseamnă nuniai a mflnca mai mult decAt îi esle de trebuinţa trupului. 86. Căci nlimenlele i-au fost date omului cu un anume scop. omul pâcătuieşte pentru ca\ dorind s. " Patima. mai precis în abaterea acestora dc la scopul lor firesc. Cuvlnle despre nevotnfâ. ar fi „un lucni de osândâ şi cu totul drăcesc". zice. asa cum a spus lisus. ci şi a câuta plăcerea chiar in puţinul necesar. predându-se acestei plăceri trupcşti.i se des-făteze cu mâncarea. "* Capete despre drxtsoste. de ne vă-tămăm. sc depărtează şi se lipseşte desfătarea de cele duhovniceşti. ci in felul cum o primeşti. îşi are rădăcina în atitudinea omului faţă de hranâ şi de actul hrănirîi. Sf. se poate să mănănci fcluri gustoase şi gătite cu grija fără s3 păcătuieşti în vreun t'cl şi să înghiţi mâncSruri de rând si sâ te întinezi cu elc". Sf. Grigorie eel Mare. 43. 130 . 8. ci. Sf. he. A uri hrana in sine. „orice făptură u lui Dumnezeu este bună şi nimic nu esle de lepfldat. 31)". cfici toate. şi se foloseşte rau de ele atunci când le transforms într-un mijloc de desfiliare. III. " Ihidem. " Cf. abuzul . nuuiifestârile şijetul hi care xe//roduc holile xpiriuiah tima. pune dorinţa de hrană şi plăcerea de a o avea înaintea doririi lui Dumnezeu şi." Această paiimă nu priveşte deci hrana în sine.7 adăugând îndală: „A mânca şi a bea din toate cele puse înainte. A. 44. cum învaţa* Apostolul. :11 Cf. tot asa mănânci şi daea* o iei pentru nevoia tnipului.

prin ele. In vreme ce el se amăgeşte crezând că este cea care-1 line în viaţd. în el..» i-o da.. pe care-1 uneşte astfel cu Dumnezeu. omul voieşte să se desfete cu bucatcle. omul se sfinţeşle pe sine şi funcţiile trupcşli legate de actul hranirii. îi multuirteşte Tatălui pentru ea (M. prin greşeala omului. 5) şi. 43. on de beţi„. îi aduce ei un adeviîrai cult. 31). în acelaşi timp. nesocotind ceea ce. 3). eare ar tre-bm inâlţalâ numai spre Dumnezeu. ibidem* * 131 - . sfiUuind prin urmare ca. spre gustare cu mulţumîre" (1 Tim 4. cu adevărat ar Ixe-bui să-l intereseze şi să-1 preocupe cu totul. şi în loc de a se folosi de mâncare pentni a se înâlţa la El. ea devine pricinâ a morţii.. 36. acela de a da slavă şi mulţumilă lui Dumnezeu. prin patima lăcomiei hra-na capătă o valoare în sine şi slujeşte plflcerii tmpeşti. cât şi penlru lume o stavilă în întălnirea cu Dumnezeu.1J într-adevăr. hrănin-du-se astfel nu numai cu pâine. Mc 8. omul se abate de la rostui ei flresc. ea devine. care i-a dat-o..(lastrirmtrglua Lăcomiacsle în fond idolatrie. se îngrijeşte de hrană mai mull decât de orice altceva şi uneori chiar inimai de ea se îngrijeşte. 19). spune Apostolul Pavel (Fil. căci lacomii şi-au făcut din „pântece dumnezeul lor". El face din simţul gusrului si din fnncţiile digestive centrul şi esenţa fiinţci sale. încetând de a mai fi izvor de viaţâ. lar prin aceasta. şi prin ea să se bucure de Dumnezeu. pentru că nu mai este legată de Izvorul Vieţii. atunci când. prin pierderea sensului ei spiritual in reaua folosire pe care i-o dă omul. Tn loc ca hrana să i-L descopere pe Dumnezeu (Sfântul Isaac Sirul vorbcşte de „eel ce a văzut în hrana sa pe Domnul"'*). uiţand de Dumnezeu. Hristos însuşi ne descoperîi aceasta şi ne dfi pil-dfi de purtare cuvenită. toatc spre slava lui Dumnezeu sa" le faceţi" (1 Cor 10. ci cu Insuşi Dumnezeu. de axemenea. Iar Stuntul Apostol Pavel spune limpede câ Dumnezeu a facui . în loc sâ aducâ jeitR curatâ tui Dumnezeu. Urrnând învâţăturii acestuia. Mai alcs aceastâ menire esenţială a hranei: de a fi consumată în chip euharistic. pe toate cele create. când l-a lacut pe om. dato-rai numai lui Dumnezeii. dând hrană mulţimilor care-L înconju-rau. Adiicând mulţumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acest. aşa cum a şi voil El dintru inceput. 3. atât pentru el. lăcomia îl desparte de Dumnezeu pe om şi. Cuvttitt despn nevoinfri..'6 ('nvtini /irnini rei ce sr lintşlesc cu m'lavir. Dimpo-irivă. Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecelc este dumnezeu sensibil". este pervertită prin lăcomie. 6: In 6. ] 5 . el sfinţeşte alimentele pe care le primeşte (I Tim 4. ''Cf.bucalele. în loc sft se bu-cure de hranâ mulţiiinindu-l lui Dumne?. mâncarea devenin-du-i un îndoii izvor de viaţă. prin iăcomie omul aduce jertHi pâmecelui şi gurii sale. 3. cuprins de aceastâ patimă. în loc de a se face un mediu transparent al energiilor Sale necreate şi sfi slujeascS Slăvirii Sale şi îndumne-zeirii omului. intregul cosmos. 23). Cîlci.eu. II. şi spre ea îsi Indreaptă întreaga dorinţâ.. face din ea stavilă între el şi Dumnezeu. Pe de altâ parte. „ori de mâncaţi. în loc sa fie privită ca dar al lui Dumnezeu şi prin ea să I se aducă slavii Diiruitorului.. reducajidu-sc aproape numai la ele. 11. 5.

lisus nu spune că omul nu sc hrăneşte cu păine. VI. La acesl nivel originar. IK Cf. Maxim Maiturisitorul. Cuvinie drsprr nevohtfd. Sf. 38. Maxim Marturisiton. Isuac Sirul. spune: „aflăm în ele pricini de boli ale sufletului cu atât mai de temut cu cat sunt foartc iwineroase"/0 Se înţelege că ea poate fi privită şi ca o forma de nebunie. loan Casian. " Avva Doiolei. şi in special pentru cfl ea constitute o pervcrtire a folosirii fireşti şi normale a hranei. Răspunzându-i dia\ olului că „nu rjUmai cu paine va irai omul. II. restabileşte comuniunea dintre Dumnezeu şi umanitate şi. vorbind despre cele trei forme ale aceslei patimi.rj. patima lacomiei se vădeşte mai gravă decât poate părea la prima vedere. RrRitUt. Sf. XV. XXIV. PG 83. Cf. pentru toate aceste aspecte ale sale despre care am vorbit mai sus. Hristos îi redă omului adeva-raiul centm de gruviiaţie.scrierta. " bmiţiilnri de suJJef Jblositmire. spune c5: . V. pierderea comuniunii cu Acesla. Convorhiri tin-lnmtkeşli. Gastrimarghia. Fer." " Cf. ci cu tot Ouvântul care iese din gura lui Dumnezeu".Jvlapyalveiv înseamna. Capets despre dntgoste. arătând originea denumirilor de „laimarghie" şi „gastrimarghia". 73. at. intre întregul cosmos şi Dumnezeire. prin ea. XIV. 10 . Sfântul loan Casi-an. la autorii păgâni. Rezistându-i. merg până la a vedea în ea cauza pâcatului originar. lar când e vorba doar de desfătarea gurii. Hristos. Unîi dintre Sfinţii Părinţi. de allfcl. V."1 Avva Dorotei. Despre Providenfii. 132 toe. . adică nebunie a gurii" . Vinfo lui Ipafie. loiin Scăranil. gustând din fructul oprit. Sf. că ea înseamnă pentru om. Prolog. Nil Sorski. 656CD. 3). Cuvântul lui Dumnezeu. Rdspunsitri câlre Tahisie. 161. ci aratfi legătura pe care acesta trebuie s-o menţină cu El însuşi. Cuvmte despre nevomfrh XV. o ţinea diavolul după căderea protopărinţilor. loiin Casiaiv CoHvorbiri dithuvnhvşti. se vede limpede faptul cfi lăcomia opereaza1 o ruptură. şi prin el pentru intregul cosmos. este privită de Sfinţii Părmţi ca boalft. udică* nebunie a pâniecelui. Noul Adam. lar această boală (uoooţ) şi nebunie (uavta) de a voi să-şi umple cineva pântecele peste măsurS o numesc gas-irimarghie (yconpiuxipYia). Calinic.il. Gravitatea aceslei patimi se descoperă in faptul că ea a fost una dintre cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4. tar eel nebun este nuroit u.17 Căci. 59. 11. comuniune pe care Adam eel dintâi o rupsese.pryo<. Sf. într-adevăr. Scant. 4. o separate a omului de Dumnezeu. prin mijlocirea acestei palimi. Sf. care de fapt simbolizează întreaga hime «fflsibila. îi spun laimarghie (Xcuuapyla). Sf.. El face vădite înstrăinarea şi idolatria instăpânite prin pâcat şi vindeca firea omeneascâ care le căzuse pradă. El eliberează în starşit umani-tatea din robia In care. VI. Sf. Teodoret 11I Cirului. nuuiifestdrile si felul m cart $g produr bolili* spiritual*? în Inmina acestor considerente teologicc şi antropologice.Df. de pildfl. 85. 161. Adam a voit să se bucure farâ Dumne-zeu de acest rod. a fi ieşit din sine.

îl împiedica să ducă aşa cum se cuvine lupta ascetică. Sf. 19. 162-'* Sf.. stand cu loate deasupra ei. toate puterile sufletului sum folosile în chip josnic. 50. V. ţinându-1 prins de dorinţa şi plâcerea mâncării .29 O asemenea stare a sufletului îi îngreunează zbonil spre realităţile duhovniceşti. . Şi fără nici o osteneală a vrăjmaşilor săi. spune Sfântul Diadoh al Foticeei. In afara" de faptul ca face din om un rob al ei. Isaac Sinil. OmilU efespre post. Isaac Sinil. 45. 69. 26.:1. lipseţile minlea de târiV4 şj de vioiciune. s-a supus voii impului sâu neputincios". Cuvinw drxpre woinţâ. . 161. vorbeşte despre „omul a ciirui cugetare îngroşalS il face să privească cele de jos". Cuvinwdesprertewjftifâ. III. RegtiUle Mart. înăbuşitâ de greutalea mâncarurilor. deci.„leaga min-tea de liicrurile materiale şi o ţin la pamâm. oricare ar fi ele.şi dintre ele mai ales aceasta. la rândul său. 26. şî care „irâind numai penini pântece şi cele care vin după pâiHece. care se produc pe multe planuri. Vasile eel Mare. Sf.' îi aduce întuneca-rc.Gasirinuirghiii Dar gasirimarghia estc boală şi nebunie mi numai peutru cele ce o privesc direcl.11 într-un cuvânt îl slâbeşte pe orn cu totul. 11dem. „TjllţRll îngreunal de mulţimea mâncărilor face mjiitea (vo\iţ) molâie (fciAoc) (cuvănt care mai mseamnă şi: laş."1 naşte în el negrija. Sf.acesla nemaiputandu-I. ne spune Sfâmul Maxim . este depfirtat cu totul de vieuiirea după Dumnezeu". 5. . Isaac Sirul. I. 26. IV. '" Cf. hmifitfiiri desitjlet fotmifottre. ('mam ascetic in 100tie capere. ea fiind prin f i r e mai tisoarâ şi mai sprintenă ca focul". Qamii despre post. Evugrie.) (grcu de urnit." Sfantul Grigorie de Nyssu.': loropealâ şi somn. ('uvintetlexpre iwvoitiţâ. mintea.2H care cuprind în aceeaşi mâsnră şi suflelu] în între-gime. I'uvhit? ttespm nevoinfă. Avva Dorotei. Toate pali-mile. sluji lui Dumnezeu şj depărtându-se de adevaratul centru al cxislenţ. ci şi peniru nenumăratele consecinţe patologice. gastrimarghia primej-duieşte însăşi viaţa trupulup şi are în ceea ce priveşle sufletul muUe urmări nefasle. Isaac Sirul. II.sfirt'sli. 56. Cf.ei sale -.* IbUleiti. :| lilein."s o ingreuiază..32 Ca urmare a unei asemenea sritri." ori aceasia este alterată şi împuţinată. XV. Regulite mati. îndreprându-si dorinţele mai întâi spre cele trupeşti.-' Ibidem. " Cf Sf. 133 . 1 Capetedespredragosf*. duce la Irândăvie în rugaciune. se află înviiis fără să fie luplat. loan Casian." în această siluaţie. ase-nicm:a untii bolovan foarle grcu. Cmvlni ihwpre ivgăchme. I. Aynwniintele luihui. 4 DespreJeeiorie. \9:Omitii desprt' post. 6. . Sf. 34. înceatâ)"." Cf. ori îşi pierde cu tolul drcapta chibzuinţâ.) încă înainie de a inlra în lupta. Upsil de îndrazneală) şi leneşâ (£\|/aKli>nţ0<. Sfin|ii asceţi arată câ excesui de mâncare si de băutufă. Sffmml Isaac Sirul spune că „atunci jumîUate din puterea lui se face nepu-tincioasâ. "'Cf. încât se poaie spune că (.

Sf. " Cf. Ctivinte despre newinfu. XXI. spune el: „să nu-ţi îngreuiezi pănlecele. M. due la „tulburarea rmnţii". 2. 26 şi 56. Sf.42 De aceea. punând-o.Descherea. til. i . 161.. Dacă vrem ca trupul sS ne rflmânS liniştit şi netulburat de mişc^rile pătirnaşe pe care le aduce urn-plerea pântecelui. mamj'estârile şi felul in cure se produc butile spirit uale îmbuibarea si toropeala care îi urmează îl împiedicâ pe om sa ia seama la lucrurile celc mai simple pe care i le cere credits». ba şi sufletul să-ţi fie întnnecat şi gândurile tulburi". Reguto. 38. rele pe care voinţa noastrâ nu le maî poate stăpâni. Avvji Aiiunona. " Ibidem. Scam. gândirea nu-i mai esle pStrunzătoare şi ageră.). M Cf. Nil Sorski. 26. XXI. ca să nu se zăpă-cească cugelul tău şi sft fîi tulburat de împrăştiere (. IV.. Sfântul Grigorie de Nyssa arată că . 71. 41 Ibidem. 27. trebuie să veghem ca nu dorinţa de plăcere.45 de aceea Slînţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor46 şi prici-nă a tuiuror railtailor. minlea. atală Avvu Pimen. care duce la îmbuibare. 44 Cf..pofta de mâncaruri şi băutură.ÎB care înUneazii sufletul. Vasile eel N4are. Sf. 16. Sf. Sf. Comtmtariu fa tov. liăspimsuri eătre Talasie. Isaac Sirul. 41 Cuvinte despre nevomfâ. 44 Despre feciorie.47 Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a palimilor odrăs-lite de ea. lor. spun Sfinţii Părinţi. fitvăţâturi dulumticesti. Despre fgchrie. 26. Sf. XXIV. V. Sf Grigorie eel Mure. ci nevoia tru-pului să fie milsura purtaYii noastre cumpatate". " IMC. Scam. spune Sfânlul loan Casian. ' Multa mancare şi binitura rnultă. 65. 69.. Vitiţa lui (patie. XIV. Sf. XV. Omtlii despne pogt. seria alfabefic». Calinic. 43. 72 134 .43 La rândul său. I. Cuvinte despre nt'vohifii. 69. Ibidem. Im-uftituri de sujlet folositotire.44 Gastrimarghia lasă" cale libera" unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeş-te. scolie. Animoiiii. 31."' cuge-tările îşi pierd uscuţimea. tit.se clatinâ1 şi se poticneşte" ca ametiul d e v i n . pricinuite de năluciri spurcate şi de chipuri necuvenite care starnesc o poflă ce Irece în suflel şi-şi împlineşte în suflel voile ei în chip necurat". Cf ibidem. prin Mpsa de mâsură. naşte în trup. chiar pe ea să le arate: „fiul meu eel w n Apojtegme. loan Scărarul. prin personifîcare. Sf.. Maxim Mărtmisiloriil. " Cf. caci rnai âles săturarea îl face pe om rob patimilor mşinoase. spunând că ea face „mintea ncstăpânită şi împrăştiată peste tot pamântul" şi aduce „închipuiri necurate în timpul nopţii. loan Gură de Aur.41 „Stomacul plin şi sătul" face din inimă „un loc al vedeniilor şi un balcon al nălucirilor necuve-nile". Avva Doroiei. XIV.40 Sfântul Isaac Sirul arată şi el efectele lăcomiei „neru-şinate a pâniecelui". '7 Cf. Phnen. loan Scărarul. Isaac Sirul. 134.>g O mulţime de gânduri pătimaşe (XOYKT-II-I ! se iscă în suflet aducând „valuri de întinăciuni şi adânc dc necurăţii neşliute şi negrăite".

Varsanufie şi loan. 23. împoirivirea în cuvânt. Convorbiri duhovniceşti. a se vedea. loan Casian. Sf. a căror importunţă o vom vedea mai jos. robia. cea mai cumplită dintre toate". Fiiccte mele: lenea. nesimţirea. III. al doilea după el este ce] a] învârtoşării inimii. XIV. faguta.411 Tol el spune în altă parte4Si că aceas-1.*0 Smm. iubirea de podoa-be. Sf. Talasie. cflrora le urmează nigăciunea întinată şi gilnduiile împrăştiate.1 patimâ secătuieşte izvorul lacriinilor de pocainta. 26. Sf. Sf. ('uvitiie cfvspre wvoiiifa. 135 . Sf. V. 38. loan Scîuanil. gru-mazul ţeapăn.GastiinutrRhw întâi născut este slujitorul curviei. îndrăzneala. cutezanţa. dar adese-ori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate. 26. fala. 85. 57. XV. cărora le urmează iarăşi deznă-dejdea. neauzirea. I. Scnsori duhoviriceşti.Vrmw. Capetr tlespivdnigarte. 6. ('ii-ptte. 32. 69: 85. Maxim Mârturisiiorul. Nil Soreki. U. glumele. Sf. 38.V. I. adânc de necurăţii ncştiute şi negrăite. 7. al ireiJeae somnul. V. III. XIV. . A^emmintf/f ntOtuhti-rvşti. 503. 11.j. 43. născocirea râsului. Apoi din ei porneşte o mare de gAnduri: valuri de iniinăciuni. Isaac Sirul. '" Cu privire la aceasta filiaţic. Sf. 22. M Ibidem. 54. 21. de pildâ. cum s-a putut deja vedea din textele cilate. vorba muliă. 21. 60. Dar palima gastrimarghici aduce mai ales şi de îndată desfra-narea. 10.

literal. pentru oameni fecioria ramfme norma desăvârşirii.. 20. atunci a cunoscut Adam pe Eva. Qăsiffl aeeeasi învftţăturS la: Sf. înaîntc de călcarea pomncii duceau viată îngerească (. AmbigUOi 4K PG 91. 4). femeia lui. Sf Diadoh al Foticeei* Cuvân! ascetic in 100 ilr mpete. 3» Cf. cadere pc care Dtininezeu o preşliii. şi a zămislit şi a născufV La fel spune şi Sfântul loan Gură de Aur: „După călcarea poruncii. Care Cuvfintul nopvekx înseamnă. 4. 92-108.) în Rai domnea fecioria (. şi alţii..) Când prin călcarea poruncii a intrat moartca în lume. Desprefeciori&t 17. 12. aiunci a luat feee-pui unirea tmpeasca dinire Adam şi Eva. la începul şi dinlru începul a slapânil fecioria" . învaţă M i n i n Părinli* fă-eand referire la cele spuse în Sfanta Scriptura (cf. 7. aiunci cfind i-a creat. 1). 7). XVIL Sf. de ase-iricnea. alcgere erne îi dâ cu udevfljw forţfl şi valoare <a se vedea Sf loan GuriS de Aur. SI Simeon Noul Tcolog. Dai Sfinţii Parinţi niuiicsc cii ace&l cuvânt toatc formele de palima lcgale de sexualilate..4 DesfVânarea Patima desfrânSrii (iropvela) consrâ în întrebuinţarea patologică pe care omul o dă sexualităţiî sale. 136 . Catefteze* XIK 5. pentru ca fecioria să nu le fie impusâ de fiiea lor. Totuşi. perpetuare care este binecuvântatii de Diim-nezeu (cf. şi Sfmţii Parinţi» urmand exempkil Domnului lisus Hristos. Drspre facerea rmtntui. DvmomtrafUt propoviutuirii apostvtice* 14. 16. IV. 56. 17. St\ Grigorie de Nyssa. lntn>bâiit jwditmeriri ft rtisptmsuri* 3. loan Damaschin. Dogmatic*** II 12. c\ sa He un rod al idegehi pcrsonalc. II. I309A).) Deci. Dacjk.. Dumnezeu ar fi făcul ca ei sa se înmulţeasca in chip asexual (a se vedea Sf Maxim Mflrrurisiiorul. IV. Sfântiil loan Damaschin precizează: „Fecioria este de la început şi dintru în-ceput a fosl sădilă în fireu oamenilor (. lară cu ea sa fie in vreun fel predelerminat. le-a dat organe sexuale. Omilii la Facere* XVIII. pentni faptul că permit perpefiiarea neamvilui omenesc m această noufl stare in care se află. 20. Alanasie eel Mare. relaţtile trupeşti in cadnil câsătoiiei nu sunt în nici un fel condamnabilc. Cuteheze* XXV. Ifespre fi*ciori<\ 14.!. 9. este necesar sâ precizăm faptul că tblosirea sexu-alităţii nu ţine deloc de originea firii umane şi ca aceasta a aparut numai ca urmare a păcatuiui protopfirintilor. proslituiie. Fac. Astfel.1 înainte de orice altceva. Qogmatiat. Sf. Tâtcnire la Pxalnm! W. Sf. şi. 3.J In starea care a urmat căderii origtnare. ' thmtii ta lracert\ XVIJI.. Adam şi Eva s-au doril şi s-au unii trupeşte. Fac. dupiî sconterea din Rai. Sfinţii Piirinţi «pun eâ daca oamenii ar fi rămas în starea de I \ început. Numai după ce s-au întors de la Dunv nezeu. Cf. 24. 24. Irineu al Lyonului. Chiril al Icrusalimului.. a faciil aceasla in vederea trebiiinţelor cmc aveau s5 unneze cfldcrii lor In pScat.

Despre feviorie. 3. Capete despre tlwgoxte. 11 Copete despre ttmgoste. Sf. 92. OHsStorie. 'Cf. de pildă. ci unul calitativ. nu are un înţeles cantitativ. viciul (KCtida) „este o judecata gre^ita" cu privire la înţclesurile lucrurilor. Astfel. Crigorie de N'yssu. In cadrul câsăioriei. ca şi în alie cazuri. mai precis. II. I. o pcrvertire a ei. ci in folosirea ei In mod necumpălat.6 Putem vorbi de necumpătare sau. Desprefeciorle. "Cf Clement Alcxantlrinal. 17. OttliUi deapre Oziii. 3. I Cor. SfAntuI Maxim MărtU' risitorul se exprimă foarte precis. X. Sf. 4. Deci eel care urmâieşte plăccrea greşeşte în judecata socotind ceea ce ' A sc vedea. XV. Sf. atunci când face din plăcerea sexuala* un scop Tn sine. Omilii despre ithiilotie. * ('nvinie despre fievdnţâ. Despre feciorie. 143. 9.7 ceea ce este un lucru pervers şi patologic din mai muJte motive. ci adaosul pe care îl facem firii prin prilejurile primite prin voinţă. XXVII. Stromale." AsU'el. Isiiac Sinil. îi recunosc acesteia deplina iiidreptăţire şi vorbesc chiar despre valoarea ei. ea înseamnă aici.. Sfânlul Maxim sptme că. (hnilii In iiioiei. subliniind de aceea responsabilitatea pe care 0 are omul in dominarea mişcărilor fireşti: „Când cineva e stârnif (. Cf. 7. Mai îniăi. ca şi învăţătura Aposlolului (Evr. VII Sf. Omilii lit Pacete. palima dcsfrânării iiu const! deci. de rea folosire. XXXVII. 10. 2. III. 137 . Ioun Gura de Aur. decât reaua întrebuinţare (napctxPlon. XVII."1 socotind că şi ea este chemată la sfmţirea de care sunt vrednice loale celelalte funcţjuni ale existenţei omeneşti.) de poftâ. 28). IV). SiIICMIIII «Ifn Gangra (sec. Şi Irupul se mişcă iHiniai in mişcârile bine orânduite". XXI. Viisile al Ancirei. 8. judecata dieaptă cu privire la împreunare tiebuie sa vadă scopul ei hi nasterea de prunci. care vine din negrija minţii de-a culliva cele fireşti". îndeobşte. 38. mişcârile fireştj nu ne pot sili sa ieşim de pe calea cuvenită. Grigoric cle IWianz. 13. 25. 17. 3. |0. Mnxirn Marturisitorul. 72. nii-l sileşte putcrea naturală să ias^ din holaiul firii şi să ajungă in afară de cele datorate. Cmântâri. II. Noţiunea de iiecump&arc. 9. vorbind despre această palimă şi despre fljte paiimi: . Pedtigogul. I. patologică. |62. cea mai vâditii şi care este înscrisâ în însăşi firea ei: procrcarea. pe care o întâlnim adesea la Sfinţii Parinţi. 4.Nimic nu este rfiu din cele ce sunt. I. „când este vorba despre femeie. Avva Dorofei.. Ctmnteitfspre nevoiiiftî. le-a facul bune şi cu măsu-ia. ne pune in fata unei perspective aseirulnatoare. condniună „defaimaren lcgăturii ilinlre soţr". în Canonul 4. Si ofll limp se păzeşte mSsura cumpenei fireşti si drepte a pornirilor din noi. o folosire contrary scopului ei firesc şi deci contra naturii $i aiiorrnaJa sau. II. Mvâfftturi de suflet fohsiltnire. atunci cănd vorbeşte despre patima desfhînării. I. toate câte le-a facul. III.Dexfrti/uireci a binecUVânial prin prczenţa Sa nunta din Cana.' Sfântul Isaac Sirul. atunci când omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobâtidirea placer» legate de ea.. I. se neagfi una dintre principalele meiiiri ale funcţiei sexuale. Despre fedorie. Căci Duirmezeu. 83. o rea folosire a acestei functii. 27. 2. cle excmplu: Sf. II. c3reia îi urmează reaua întrebuinlare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" şi. Omilii despre.). în folosirea fiincţi-ei sexuaJe. altfel spus. 144: III. Sf. loan Gunl de Anr. 4.

. 1937. Vasile al Ancirei. loan Gură de Aijr."' Atunci când unirea sexuală se produce in afara contextului ei spiritual şi se practical numai penlru desfătarea simţurilor. decâl ca scopul ei. 38. Omi/ii dt-spre <K>iu. 5. Chevctoync. 5. 629. E.10 nici cea mai important^. 2. 9. Cuvănt ascetic desptv rerttmfarm lit ttwtr >ci despre desthvir^itva dtdwvnivemcâ. Cuvtim tiMt'tir desprt rmuttffitoa la lume. Aceastu aparc în mod implicit in textul ritualului lainci cflsăioriei. Vasile al Ancirei. Sf." Cea dintâi tinta" a unirii sexuale este iubirea şi mullele binefaceri de ordin Spiritual pe care omul le poate dobsuidi prin ea. Să noiâin ca nici un text nou-tes(amen<ai refcrilor la câsătorie nu rnenlioneazii procrearea ca scop sau jusiificare a acesteia. PG 31. Mcrcenier.0 Această menîre. Sf. 248.1'1 Trebuie totuşi să preci-t$m că iubirea conjugal^. 405. Omilii la Furefv. 5. 25. dat prin taina cununiei. I. XXI. Despre fecume.Drscrierea. chiar firească cum este. nu este nici singura. Această concepţie subordonează unirea sexuală. Desprt ftnieui*. procre-area poate apărea mai curând ca un rezultat firesc al unirii sexuale. 19. dimensiunii spirit ruale pe care o au fiinţa şi iubirea lor. t. Despre feciorie. este privitâ ca unire a douii persoane . eel trupesc. 3. 4. I. 3: Despre feciorie.. 19. I3X . ibidem. la priere des Eglises de rite byzantin. în Hristos. 1) Dorinţa exclusivă de plficere scxuală care caracterizează desfrânarea punc în mişcare puterea poftitoare a omului şi o îndepărtează de la Dumnezeu. III. Orbit de desfătarea simţurilor pe * Capele despre. 10 Cf.. XXI. despre castitotie. 38. 17. pe de alta -. 26. Omilie In muccnifa luttta. şi în nalu-ra lor spiritual. I. în viziunea creştină. Oimlii la Facere. Care ar trebui sâ fie scopul ei esenţial. 3. Sf. Cf. pervertind profund ordinea fireasca a raportului lui cu Dumnezeu. Sf. ea îl mutilează pe om. PG 31. ca unirea sexualft s. PG 31. şi cea a naturii fiinţelor pe care le pune în legătură. Sf Vasile eel Mare. pe de o parte. 248. 4. Despre feciorie. Oniiiii despre căsăioiie. I. 13 Cf. Sf. Despre feciorie.. III. 9. 38. 25. 5. Omitte la nmcenifa ltdita. 34. 11 Cf. Omil. III. p.': Unirea sexuală esre in primul rând unul dintre modurile de unire ale bfirbatului cu femeia. . în sânul cSsătoriei binecuvân-tatc şi in legătura' cu alte moduri de unire conjugală.'* Trcbuie. Omitti despre ctîxătarie. Vasile ccl Marc. Aşadar. unire pecetluită în ceea ce prîveşte natura şi menirea ei de harul Du-luilui Sfânt.adică a două fiinţe privile în întregul lor. ca bine. dmgosie. H. unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie împreunându-se cu ea". 3. M Cf. < I. 26. in vederea ajungerii în împărăţia ce-rurilor. PG 31. "" Cf. 34. III. 2. ca şi toate celclalte moduri de unire dintre soţi. 19. loan Gurfl tic Aur. loan Oura de Aur. 2. ibidem. ea exprim<i aceastâ iubire pe un anumit plan al fiinţei lor. cea care îi conferă sens şi valoare. Omilii despre Ozja. trutnifpstarile şi fetut in care « pmduc bottle spiritual* nu e bine. de aceea. cu sine tnsusi şi cu aproapele. 2.1 fie prccedată in chip fiinţial de unirea spirituala. numai aşa respectându-se finalitatea ei. 629. inevitabil. Vasile al Ancirei. 3. una dintre manifestarile iubirii ce şi-o poartă unu] altuia." Penmi speţa umana.

într-un anume fel. ca toate celelalle patimi. 2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale in chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine.! faţă de Dumnezeu şi rea-lizează la nivelul ei şi în chip analogic"1 o unire asemânătoare celei care exis-tă între Hristos şi Biserică (cf. 38. omul îşi face din vo-lupiatc un idol. Plăcerea privită ca scop în sine devine pcnlru om un absolut. Efes. la uitarea şi hi negarea Lui. tot aşa cum eel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce. care-L exclude pe Dumnezeu şi-l ia locul.17 Folosită firesc. PG 90. ea face ca în existenţa celui pătimas irupul sa treacă înaintea duhului: „Pofta (desfrânala) face mai iubite decât Cauza şi Fiinţa cea unică şi singură de dorit (. 32). dimpotrivă. poate chiar exclusiv. într-un anume fel. el se reduce la acestea. ci în funcţiile sexuale. un act spiritual. sufletul ajunge să fie târât de poftele trupului: „Trupurile. căutând plăcerea care le este pe plac. căpălând un sens mislic (cf. sexualitatea. atrag la aceasta şi sufletele care sunt în ele. şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă. Ea înceteazâ de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate în sfînţenia Duhului şi deci. iocmai prin lipsa ei de spiritualizare. provocat de faptul eft mintea. opac la orice transcendent. pentni a nu da dccăi accsl cxcmplu bine cunoscul " Desprejkâorie.sfrfmarea cure i-o produce această patimă. Desfrânarea. ea devine pcntm om un obstacol pe calea întâlniriî cu Dumnezeu.1u pliicerea simţurilor. ca şi in scrierile patrislice.) cele de după ea. devine transparent.. la funcţiile sale gustative şi digestive. Astfel. aşa cum se cuvine. ea încetează de a mai fi. 5. De asemenea. punând în locul S.l cu bunurile cereşti. cum am vâzut. Ea n inspirar Cântarca (YiiKiirilor. face mai atrăgătoa-re posesiunea celor văzute decâl slava şi strălucirea celor duhovniceşti". Efes. 1 17 139 . şi de aceea socoteşte mai de cinste trupul decât duhul. voinţa şi afecti-vitatea încetează de a mai sta în slujba spiritului şi.il. cum arată Vasile al Ancirei. 888C Analogia inlre unirea bîîrbaiului cu femeia şi unirea de n at m a" spiriruala a fost din plin folosilii în Sfanta Scripinra. sfinţită prin laina cununieî. în patima desfrânării. tn general.1'' Ordinea facultăţilor omului este aslfel tulburatfi. supusă iubirii spi-rituale. Nefiind. 5. funciia sexualiî ajunge să ocupe in om un loc nespus de mare. după cum se vede. margin it la trup. omul se Hpseşte astfel de desfatarca spiritu-. şi în funţa sa se instau-reazâ un profund dczechilibru. opereaza. punându-tc in slujba patimii care le mişca. nemaifiind modelate şi Tâlvuire In Total nosim. şi aşa ailing să se inhămeze sufletele la carul patimilor trupesti". o răsiurnare a valorilor la eel mai înalt nivel: ea duce la siluarea lui Dumnezeu într-un plan secund.!. iniegrară şi transfigurată în mod spiritual de iubirea dinlre soţi trăitâ* in Dumnezeu..Df. Astfel omul se descentrează şi vieţuieşte înstrăinat de sine. Prin desfrânare. ca toate celelalle moduri de unire a lor. 20-32). devenind un act pur carnal.

din acest punct de vedere. I. că „trupul nu este pentru desfrânare" (1 Cor. să amintim acest lucru. 4. dămit cu rost de Ziditor. „piingăresc templu! lui Dumnezeu".20 Prin desfrânare. întreg trupul este abfilut cle la rostul lui firesc. sunt puse în slujba poftei sexuale. 1 Cor. Sf.. 141» . 18) şi-L „defaimează pe Dumnezeu" însuşi (1 Tes. 4.) Slăviţi. 3-7). 4. * Origcn. dar. el pficătuieşte astfel impotriva propriului trup(cf. ea îl întoarce din cauza viciului spre licăloase slujiri". &). ne ofertf. 6. VII. îndum-nezeire şi slavă şi are rostul de a face vădilă încă din aceasta lume slava lui Dumnezeu şi arvuna împărăţiei prin prezenţa transfiguratoare a Duhului ?n el. Putem spune că. nmnifi'Stiiiile şifelul in care « prwit/c bolile Spiritual* ordonate de el. Viafa lui Moise. împreunS cu sufletul. Omilii la Matri. prin pervertirea facultăţii perceptive: „Bolnavă de rana facută de sfigea-1a poftei designate este inima. X.*'1 Omul desfrânat dispreţuieşte voia lui Dumnezeu in ceea ce priveşte folosirea inipului (cf. omul se foloseşte de inip într-un chip nefiresc. Omilii la Ctirtea . care are un rol fundamental în săvârşirea acestei patimi. Viafa lui Moisv. prin desfrânarc. I. 5-6. 12. Profanează ceea ce este prin fire sacru şi dciform. Sfântul Apostol Pavel araia" vădit că. loan Gură de Aur. Spiinând. Desplt fecioria. XVII. dedându-se acestei patimi. in acest caz. Omilii la Fapit: XXIV. ' St Cii igorie de Nyssa. care priveşte pentru a se învfipăia de dorinţă. un exemplu deosebit de instructive Sfântul loan Casian arat3 foarte bine fe-lul m care. 1 Cor. ca şi sufletul şi împreună cu acesta. pe Care îl aveţi de la Dumnezeu (. Trupul omului. Sf. ajungând unelte ale plăcerii sexuale. Omul. 19-20). la unirea cu Dumnezeu prin virtute. /<» til. Aşezănthnelr iiuinasii n:\ti. care este icoanu* a aceleia. ajunge asemenea animalelor. Darul vazului. stăpânit de instinct. Simţul vazului. 6. este chemar la nuntire cu Hristos fa Biscricâ şi în căsHtorie. 27 Vasife al Ancirei. % Reaminlim en nopueia înseamnă liternimente „prostihitu * Cf. :I Cf. 6. toiin Casian. multe dintre funcţiile trupului sunt abătiite de la ţelul lor firesc. tol aşa cum este şi sufletul cu care este unit. Sf. 6.. pe de altâ parte. mânatâ de cautarea plăce-rii. Potrivit învfiţăturn Apostolului. I Tes. este chemat. la sfiiiţire. caracterul patologic decurge din folosirea contra na-turii. VI. 5. 15)M pe eel care.34 fac din lemplul Duhului Sfânt şi din salasul rugăciunii cuib de lAlhari şi-l fac desfrânai (cf. pe Dumnezeu in trupul vostru" (I Cor. Omilii la Epistola Cain CohsenJ. omul neagS dimensiunea spiritual^ a acestui trup şi desiinaţia sa transcendent.\'umerii. „Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfant. 13. 13). dispreţuieşte chipul lui Dumnezeu după care este el însuşi fiictit şi „uitS de firea omenească". Mt. Reducând trupul la un simplu instrument de pi ace re scxuală. *° Cf.Descrierea. Sf loan Gurâ de Aur. Care este in voi. Origoi ie de Nyssa. este limpede că trupul arc ca menire firească şi normals sa fie afierosit lui Dumnezeu şi să-L slă-vcască pe Acesta şi să fie pnevmatofor.

II). 10 Aşa cum am arâtai la sfilrşitiil capitolului privind gasfrimarghia. sub prcsiu-nea unei dorinţe deosebit de putemice. Aceasta esle concept! a clasicfl a iisceticii orlodoxe. III. Maloes.. mai precis cu imaginile ei. '" Cf. Evagrie. Omi/ii la Mntei.. Apoftegiue. XVII. „Pofta care se împlincşte prin trup nu vine din Imp". de imaginaţie. 13. Sf.Desfrâruirea Şi penini că desfrânarea îl împinge pe om să-şi renege propria fire şi să se lepede de Dumnezeu. dimpotrivă. cel mai adesea.1 şi atunci sufletul este cel care are iniţiativa. „Precum trupul are ca dime lucnirile. sexua-litatea umană este psihică. III. de asementfa. 22. 21.nii ca acesta nu este întotdeauna implicat în patima desfrânării. N 178. 8. 8. în-trucfu el dispune de puterea de a primi sau nu aceste îmboldiri. aşa şi mintea are ca lume ideile. lăsându-le fîe sd se înteţească. arata Evagrie. dar şi prin directa lucrare a demoni-lor. Omi&i riuhovmceşti (Co!. căzut pradă de-liruhii şi forţelordemonice.11 Se cuvine însă subliniat faptul că patima desfrânflrii poatc fi savarşită cu mintea. ne spune Clement Alexandrinul. Nichifa Stiihatul. de exemplu. 1. Antonie cel Mare. seria alfalwiicâ. nu intervine decât într-un al doilea rând.. 28). 17.. unor veritabile halucinaţii.2'' Şi diica esle adevărat că. 2. „îl face (pe suflet) sd spună ori să ascuite tot felul de vorbe. loan Gu\H 4c Aur. lac. sub impulsul dorinţei. I. ca şi cum lucrul cu prici-na ar fi chiar în faţa ochilor". prin mijlocirea tnipului. ' * < 'uprte iiesprr dmgostp. '' Stroniate.) Câci cele ce le face trupul cu fapta în lumea lucrurilor. II. 116. trupul este împins să păcătuiască de o dorinţă care se naşte în inimă (Mc 7. i'tun/ntzd bi 150 iff ctiprt?. XXVI. 5. răindu-le cu totul. 4. înir-o perspective mai generală: Sf. Şi precum trupul desfrânează cu trupul femeii. CeleiOQdt raped. Anlonie. Mi. aşa şi mintea desfrânează cu ideea feineii prin chipul trupului propriu. înainte de a fi fizică.28 Cel mai adesea.27 Considerable precedente cu privire la trup nu trebuie toluşi sâ ne facă să 11 ii. „Pofta inimii" are în ea germe-nele patîmii şi chiar ajunge s-o săvârşească în chip deplin (cf. " Trataiul pmrtir. 14-15. Macarie Egiptcanul. At/tirrtiaif. imboldul irupului iscă în sufiet pof-ta. de la Care a primit viaţă şi sens. Episto/e.. asupia careia vom reveni. 53. * Cf. Apofivgiiw. Sf. cle pot fi făuritc.1* Desfrânarea îl face sa trăiască pe cel în care s-a încuibat într-o lume a fantasmelor. Demonul dcsfranarii. A st vedea. ApoftigftK.<' într-un univers ireal. ! * Cf. 8. II." Atunci când acoste imagini nu sunt furnizate de simţuri sau de memorie. desfrânarea poare fi privită ca iZVOT al morţii pentru întreaga fiinţă. fie. în anumite cazuri. referindu-ne la anurniee efecte nle acestcia asupra vieţii suflelulni.'2 prin desfătarea cu închipuirca desfranării. serra alfabetica. "Cf. acelea le face şi mintea în lumea gândurilor". 35-41. Sf. Tralutnlpmclic. 141 . la Sfâniul Macarie Egipleamil.34 Aceasta poate da naştere. că. ": A se vedea. 21) şi to! creşte pâna ajunge să implice Irecerea la actul fizic.3c putem spune totuşi c. Căci vede în gând forma tmpului propriu amestecata cu forma femeii (.

care nu este pentru el decâi un simplu obiect al patimii sale. râspunde poftei de placere a celui pătimaş.*i a scxualită-lii sale rrupeşti. în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei. în anumile cazuri. sporînd în spiritusilizare. nu dăruieşte nimic celuilalt. afectivitatea de tip superior. si mai cu seamă consliinta. împiedicând orice forma de comunicare şi schimbul de bogaţie fiinţială. iubirea care. un obiect.l lar ce dobândeşte esce privit ca împlinirea propriei sale dorinţe. Dar perceperea celuilalt in realitatea lui mi este falsificata numai de imaginaţia care o precede. devine pentru acesta un simplu instrument de placere. e doar un obiect fantasmatic. iar nu ca dar al cekiilall. nu-i mai sesrzează dimensiunea spiritual. Prin urmare. Reduse prin desfranare la dirnensiunca generică şi animalicft a sexuali142 . iar de la acela asteaptS sa primească numai ce-i cere dorinţa sa patimaş. semenului nu-i mai sum recunoscute şi nici respectate alteritatea şi caracterul unic al lealîtăţiî sale personale. Cu totul dimpotrivă. este înflacărată de har şi ţinteşte sa dobândeasca împăra-lia. care ducc la deformarea celui din urmă. vădind o iubire egoistă de sine. o suprapunere a imaginarului peste real. şi orice alia dimensiune a fiinţei sale care depâşeşte planul sexual. fiecare dintre elc îşi îmbogăţeşte şi îşi împli-neşte întreaga fiinţă". in schimb. păti-masul şi-l însuşeşte pe celalalt. mai precis şi mai restrictiv vorbind. care apare eel mai adesea ca o necesitate absolute pentru el şi care nu ţine seama de dorinţele celuilalt. acesta esle redus la ceca ce. desfrânarea este o atitudine filaiilica.! si realitatea fundamenta-la. în desfrânare. de fâptură creata după chipul lui Dumnezeu. de vrenie ce nu urmăreşte decât satisfacerea dorinţei sale. In această comuniune. a instinctelor şi a fantasmelor. o simplă proiecţie a dorinţei celui pătimaş. Ea îl mărgineşie la sinele egoisl pe cel posedal de ea şi îl în-chide cu totul faţă de ceilalţi. în lumea margînita şi închis. stăpânit de ea. îl înalţS pe om In infinitul dumnezeiesc. 3) Atunci când desfrânarea se irtanifcsta ca plăcere născută de închipuire. in aparenţa sa extcrioară. omul nu-l întâlneşte pe celălalt ca pe o persoanil. O asemenea fantazare are cu sigurauţa unele consecinţe asupra felului hi care desfrânaiul vede în reali-tate (iinţelc concrete spre care se îndreaptă patinia sa. aşii cum se cuvine.bottle spiritual* lubirea este deschidere spre celălalt şi dăruire Hberâ de sine. cu o persoana' concreta şi reala. sau. celăliilt tiici nu mai există ca persoaiiă sau ca semen. Persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc. Pe de alia parte. izolându-l cu tolul de univer-surile infinite ale iubirii şi spirttului. ea opereazâ o micşorare a acestei persoane. care nu se pot revela decât ca expresie a libertălii şi ca manifestare a sr'erelor superioare ale fiinţei sale.Descrterea. inevitabil. u este tăgâduită viaţa orice viaţă launtrică. eel pătimaş ignoră liberiatea celuilalt. una pe cealalta. voinţa. pătimaşul nu-şi urmă-reşte decât propria sa plăcere. Se produce. Desfrânarea îl intemmţeaza astfel pe om în propriul eu. pcntni câ. momfesfnh/f fi fitful in carr St pnnhn. Atunci cănd această patimă ajunge să se manifeste într-o relaţie directs.

4* iar Sfăntul loan Scflrarul spune ca ea „îl face pe cel ce păti-ineşte aceasta ca pe un scos din minte şi ieşit din sine. CCCLXVJ. 143 . ca simple obiectc. Sfânlul Vusile vcde în manifestarile acestei patimi . în alta parte.. spune Sfântul loan Casian.se. 4. ci ai sufletului". el dobândeşte o viziune delirantă a celor spre care-l mânâ patima sa. tot aşa. scurt. * AseţămUuelemânâstirestl. VI. care. intunecand adeseori mintea conducătoare. 16. 17. Vfc 3. II.17 . dar nu a ochilor Irupeşii. de asemenea. 77.. Sfânuil Grigorie de Nyssa o numeşte „boala plăcerii (vbaoţ xfjţ tlSovfK)". îl lipseşte de orice prevcdere şi nu-l lasa să vadă altceva decât lucrul care-i sta înaintc (. Omilii despre poitiiufâ.44 Desfrânarea esle cel mai adesea privitâ ca o formă de nebunie. numeşte aceeaşi paiimă „boala cea mai rea {fanguor) sau. 548. n Viaja iui Moi. *! Ibidem.i\ iifi imens aegra) de loviturile ei. îi iiuunecă. îi răvăseşte şi îi chinuie suflelul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un val pe ochii irupului (împiedicându-i să vada). Nichita Stirhaiul. Sf.4* Sfăniul loan Gură de Aur. beal de o poftă neîncetată dupiS fiinţa ciivântâtoare şi necuvâiitătoare''. 6. CeUf tOOde capete.* Tot el spune încă: „(Dracul curviei).4' Sfantul loan Gui'ă de Aur arată cum aceastii palimă râtâceşte minteu omului. n Omiiii l« 11 ( orintem.Holnavă şi ranită de săgeala poftei desfrânalc este inima care vede pcntru a se învăpăia de dorinţă (vonvupiscentia)". vorbind mai ales despre cea care lucreazâ în cazul accstei palimi. I.41 Vorbind despre aceasla patimă.).fapte săvârşitc de un suflel ne-bun şi riirbat". Despre desfiiuiarea piivită CH boaiil.. 41 Ornilia a XXI-a: Despre n "ii ne lipi de ee/e hmiesii.Osajrărut/tea lîiţii carnale. a se vedca. Şi aşa. VIII. *' Ihidvni.. care. putând astfel să înţelegem de ce Sfinţii Parinţi o numese ade-seori boală şi văd în ea o forma de nebunie.22. Altfel spus. PCi 31. 302. spune Stântul Vasile eel Mare. Caracterul patologic şi patogen al desfrânarii apare deslul de evidenl la loate nivelurile. VI. şi nu aşa cum este. II.. ii face pe oa-meni să sfivârseasca acele lucruri pe care numai cei ieşiţi din minte le savâr-şesc". omul îl vede pe aproapelc situ aJtfel decât este. ca şi Sfântul Casiaa. „boală (morbtts)"*0 şi vorbeşte despre niiniea îmbol-n. o califica drept „boală rea'V' spunc pe de altă parte: „boală foarte rea a ochilor este desfrânarea. fiinţele omeneşti pot fi. „Pot'ta cste o boală a sufletului (feiu0\)|ita voaoţ feo-ti yvxffc)". tira" fyistpte. îi iulbură. toate raporturile sale cu aceste fiinţe sunt cu totul pervertite. •: Ifodtfin. atunci când pofta necuratii pune stăpânire pe suflet. " Scura.XV. 12. schimbate unelc cu aliele. * Ibidem. practic. Ca urmare a desfrânării. 2.

Stf. abia împlinită. trei efecte patologice mai imporlante ale acestei patimi: 1) O tulburare şi un zbucium al sufletului. loan Gur5 de Aur. Cf. şi sporeş-le înscmnatîUea acordată plăcerii: astfel. aştepta de la ea o satisfacţie deplină. Grigorie eel Mure. Şi. sufletu! este uşor înrobit de pacat. Onrifii la I Corintenf.).) având mereu In faţa ochilor. aproape de îndată. C*le 300 dc captte. H Ibidem * Despre lonCe accsiea.. (. tot mai mare. îar uneori chiar de o adevărată spaimă. loan Guru de Aur. numeşte placerea după care alearga desfrânatul „rnaica nebuniei". Atunci. Sf. 3. toi aşa nenorociţii cazuţi pradă acestei boli îşi închid urechile la nenumăratele şi folositoarele învăţături pe care li le dau cei apropiaţi". pătimaşul încearcă un sentiment de frustrare. care însoţesc această patimă de la ziunislirea dorinţei până la împlintrea eî. I.4' Din învăţaturile pe care le dau Sfinţii Părinţi cu privire la desfrănare reies. în inimă şi in minte numai tin singur lucru (. privind-o ca pe ceva absolut. nu văd nici o rază de soare. XXXVII. netrccătoare. însoţit de teamă.Ş' după cum orbii care. XXXVII. plăcereu după care alergase se evaporă. la amiază. Omilii la MattU. Comerttariu la lov. H Cf. stăpânit de patima. mtmifcslările sifelul m t:ai-e Jte finxluv bolile sf/iriliutlt' nizal de aceste ispite.. 45. a se vedea ibiih-ni. ori de elite ori o cere patima. lar neliniştea este cu atâi mai niare cu cât împlinirea patimii hrăneşte şi înteţeşte dorinţa. aşa cum se poate remarca din citatele dc mai sus. aceasta patimă are drept urmare toropeala minţiiss şi învârtoşarea inimii. Sf. lată cum."mdu-i omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. Grigoric cel Maie. I5s. 7. Sf. 4. loan Hiisosiom.ui teamă de a nu izbuti). ld 3) O întuiiecare a minţiî.. aşteptare plină de înfrigurare s. XXXI.*' Ea tiranizează*' sufletu) omului -•' Omilii la II Corinteni. *'Cf. 144 . " Sf. | ■ OmUii h t ('orintrm. 3. mai ales nesignranţă.' In afara acestor trci efecte principale. H Cf. II. 2) 0 nelinişte care însoţeşte dintru început patima.. £ Cf. piedîcile ivite pe calea câutârii plă-cerii. Nichita Stilhatul. 4. loan Gnră dc Anr. 4. 3-4: Omilii la I TimofeL II. rmilţimea de nelinişti. crede câ un leac al suferinţei sale ar ft sa regăsească plăcerea pierdută. Saira. Sf. XV|l. 4. Sf. în căutarca obiectului dorinţei şi în elaborarea inijloacelor care să-i permitâ sa ajungă la e| (cu tot ceea ce implica aceasta. 56 IhiiUuu. 83. Sf. totală. o nelinişte care urmează îm-plinirii dorinţei. loan Scaiarul. de asemenea. apar cu atăt mai dureroase.*0 Apoi. '' Oespre sirăpungerea i/iimii. pen-tru cS ochii lor sunt cu totul închişi. Omilii hi I Corintrni. XI. o data cu ea.4" Acclasi Sfânt Parinte. XI.*1 Căci. 3. a conştiinţei" şi o pierdere a puterii de jiiclecnta. Desţire xtrîipungvnra immii. cit. hc. XV. iar dezamagi-rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii dintre ceea ce aştepta de la plâcere şi ceea ce-i dă ea în reaiitate. n 17. XI. in alt loc. stand in plină luniină. dorinţa renaşte şi.l>eseiierea.

cit. Apofiegme. scric Sfântiil Grigorie de Nyssfl. 22. Viafa Sftmtului Sava. 90. 34. . Evagrie: . 79.Desfrîinarea mai mult decât celelalte patimi. lo. Grigorie eel Mare. Scam. XLIX (139). 18. Apofiegme. XV. în încheiere. 53. foe. XV. dar şi din pricina uimitoarei repeziciuni a lucrării demonice care o inspiră.64 nesimţirea. loan Scărnml. "'Cf. . legat de aceasta. VI. Sf. 12. ză-misleşie în suflet tot felul de atitudini viciqase şi mai ales lipsa temerii de Dumnezcu. Cuvuitr despre. I. cit. loan Scararul. ea nimiceşte virtuţile''1 si. Grigorie eel Mare. din pricina forţei ei cumplite. XV.™ salurarea pânteceUii71 şi somnul fâiă musurâ. Scrisori duhovniceşti. Sf. loan Scararul.™ ca este „greu dc înfrănt şi de tnfrunta!".7' tt Viafa Uii Moise.67 Să notăm. "Cf. ail. p. 22. hrănita şi spo-rită mai ales prin trei feluri de comportament pătimaş: mAndria''" şi slava deşartâ. Ctmmituriu h low XXI. Grigorie eel Mare. a Sf. că patimadesfrânării este zămislită.. Cuvant thutprf rugdciuttt. '" Ibidem.m ScăranU. w u Cf. loan Casian. Scam."^ osândirea aproapelui. N 592/24."6 deznădejdea.63 iubirea de sine. he. Apofiegme. he.60 Ca loate celelalle patimi. '" Cf. Sf. St". Scant. 145 Ibidem. II. 301 (PSB.dep&ţind aproape nipiditatea minţii noasrre". 240. Sf. Sf. ncvoinfâ. SI loan Seiliarul. Tralaiul praaic. Aşezâmintelc mâaâstîttţti. 52. XV. N 592/24. nici o altă paiimă nu are asupra noastră o putcre deopolriva cu boala plăcerii trupeşti".65 alipirea de lume. 106). XV. n Amifiegrtw. Isiuic Sirul. Vursumifie şi loan.A Sf. Chiiil de Schilo|iolis. 51. Sf. cit. '' Cf. n? Ibidem. '*' Sf.Din mullele patimi care razboiesc gândurile oamenilor. 63 scârba de rugăciune. Scam. 8 Din această cauza. he. Scam. . Referinţele au fost dare la capitolul precedent.

a se veden Sf loan Gurfi de Am. „lacomie de bani".t. 2. privindu-le. Cctpetedex/tredragosle. ' în ceea cc privcşle acest aspect. Sf.J Se impune aici o remarcă analogs celor pe care le-am f'âcui in capitolele precedente: nu banii sau bunurile materiale intra in discuţie alunci când vorbim despre aceste paiimi. III. Sf.. ci iubirea de bani (. 2. ea constă in voânţa de a dobân-di bunuri noi şi de a avea câi mai multc. Sfânliil Maxim Mărturisitorul subliniaza.şi laco-mia după averi pot fi pusc laolaltă. ele chiar merg mână in mana. Ibidem.imp ce. câ „nimic dintre cele create şi făcute de Dumnczcu nu este râu"\A că patima se naşte din reaua folosire a puterilor sufletului/ în cazul nostni. a puterii poftiloare. Vitsile eel Mare.6 Astfel. prin greutatea de a te despărţi de ei şi prin neplăcerea rcsimţitâ atunci când îi dai. deci. ' Cf. dar ş\ a tuturor celorlalte puleri pe care aceslea le implică. pi in grija de a-i pastra. de reaua folosire a puterii poftitoare.5 Argliirolllia şi pleoncxia Arghirofilia (<^\\apy\nAa) desemnează in. m mod obişnuit. LXXXffl. „cupiditate". plăcându-le mai curând să aibâ bogăţii. în (. Această iubire se manifesto prin plăcerea de a avea bani. QmiHi la M<tt.1 fn ceea ce priveşte pleonexia (nXeove£ict). Cu toale că repreziniâ două stări pătimaşe diferite. Nimic IHI e râu din cele ce sunt. decât reaua întrebuinţare (napdxpiPK). nXeovE^ta este redaiă prin „aviditale". in mod patologic. ('ttp0e despre dragoste. pentru că amândouă sunl zămislite de una şi aceeaşi poftă de bunuri materiale şi. 18. Miixim Maitiirisilortil. Ci. 3 I4r> . 4. iubirea de bani . cuvân-lul $iXapv\xila se traduce prin „zgârcenie" (noţiunea aceasta trebuind să fie inţeleasă intr-un sens mai larg decât eel folosit curent). ca şi eel zgârcil nu respectă acest rost al lor. III. ci atiludinea perversă a omului laţă de ele. Omilii im/mtriva bogafHor.mod general iubirea faţă de bani. 1 Ibidem. „nu banii sun! răi.. \ Ibidem. ' Ibidem. spune Sfântul Maxim. Roslul banilor şi al bunurilor materiale este de a fi folosiţi peniru ttaiul de zi cu zi.7 Caracterul patologic al arghirofiliei şi al pleonexiei este dat.). I7-I8. decât să se folosească de elc* Cu privire la acest subiecl.re v'ne din negrija mînţii de a cultiva cele fireşti". VII. de asemcnea. ca şi faţă de diferile ai(e forme de bogăţic maierială. în fapt. ca valori in sine. Cel lacom. 3.

Aşezâimnlele iiuvitistiresli. izgonind din sullet orice altâ dorinţâ". 5. " Sf. chiar daca nu le aduce jertfe ca aceia. " Ibidem. urmând astl'el menirea firească a puterii sale poftitoare. într-un ciivâiii. de aseinenea. Cu câl iubeşte omul mai mult banii şi se araU'i mai nesăţios de bogăpi. pe de o parte. toate forţele şi tot timpul.De iubeşti să fii prietenul lui Hristos. II. la început. „lacomul de avere este în-chinâtor la idoli". nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt 6. loan Scururul. 24. din punct de vedere formal şi privii din afnrâ. 2. 13). şi dacă. doar pentru a le aduna şi păstra.singitr.10 De aceea. 56. 7.w vttlunia . 3. 12 Cf.Arghirofifia fi p/eoiu-xio Dar această rea folosire nu se dcfineşte doar in raporl cu burnt rile maic-riale. loan Giiră tie Am. cum spuntf Sl'ân-tul loan Gurâ de Aur. întemeindu-se pe una şi aceeasi putere poftitoare a sufletu-lui. 5). ea se raportează la Dumnezeu şi priveşte. Lc 16. Fundamental. Sf. ca şi a celui lacom de bogăţie. XVI. căci iubirea de bani „biruieşte toate cejelalte pofte. in fond. le sacrificS sufletul sau.100 de capele.. X Efes. el se poartâ la fel ca acestia:12 adicâ le acordă averilor o valoare sacra. în viaţa celui zgarcit. şi iubirea de bani şi de avere. cu atfit se depărtează de Dumnezeu. Sf. să urăsti aunil si impatimirea lacomă de el. 3. in palimile despre care vorbim el îşi abate dorinţa de la rostul ei normal. Scant. spune Apostolul Pavel (Col. 147 .W. Sf. baniî şi celelalte forme de avuţie iau locul lui Dumnezeu. LXV. VII. „Lacomia (de bani) este închinare la idoli". ca şi dobandirea allora noi. „iubirea cea rea de arginţi. ca pe una ce întoarce cugctul spre el si-l i'ăpeşte de la preadulcea iubire a lui lisus".I: Sigur că eel ca/ut pradd acestor patimi nu-şi da seama cfl se poartă ca un idolatni. Cele . loan Cit&iaii. îndreptând-o numai spre ccle materiale. folosindu-se de ele contra tlrii. 55. îşi risipeşte pentru ele întreaga energie. pe de alta. se exclud reciproc şi sum cu totul incompatibile. UeleMKUifvtipete. li se de-dica* întm totul. şi pe celâlalt il va iubi. devenind pentni el adevăraţi idoli. Nichiia Stithatul. le respectă şi lc venerează şi." ('ttvântaJta: Nimeni nu poale vtiuiiiui pe eel rare mt . In timp ce. el nu-şi adorâ* bogăţiile aşa cum lac cei care se închinâ idolilor în cadnil iinui cull dedicat lor. iubirea de Dumnezeu şi de bunurile spirituale.. dupil cum spune lisus însuşi: „Ninicni nu poate să slujească la doi domni. omul îşi îndrepta întreaga sa dorinţă spre Dumnezeu şi dorea păstrarea bogaţiilor spirituale primite de la El. face pe fiii oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decat dragostea lui Hristos şi înfaţişeaza pe Făcâtorul ma-teriei mai mic decat materia şi îi înduplccă să slujească mai mull materiei decât lui Dumnezeu"." Sfâtuul Nichita Stithatul scrie cu privire la aceasta. Omilii In loan. 5. ''Ibidem.SS. caci sau pe unul îl va urî.'' .. sau de until se va lipi si pe celâlalt il vadispreţui. rejatule omului cu semen» sâi şi chiar cu sine însuşi.

18 s Sf lonn Gură tie Aur."' „nu poate cineva cu adevărat să-şi iubească şi sufletul. se lipseşle de comorile vieţii veşnice. de fapt.Di'. 25). 5. viitorul . Mt 6. în loc s5 se lase cu to-ml in voia lui Dumnezeu (Lc 12. 31-34). XXIII. nu-i aparţine şi-şi face planuri deşarte. Oniitii tii I Cotiritem. pe care. Dar mai ales. cu sine insuşi. omul prctinde că astfel se îngrijeşte săşi asigure. 7. Capele desprc (Irago. Crezând că-şi află fericirea. MS . şi averea". rămânând închis de bunăvoie în mârginita lume căzutS El crede că adunând comori pe pământ (Mt 6. Mt. Aşa ajunge omul să se despartă cu totul de Dumnezeu.uriereo.. prin purtarea sa omul araiă că „nadăjduieşte mai mull in arginţi decâl in Dumnezeu"14 şi se străduieşte să dobândească avuţie bazându-se nu-mai pe el însuşi . mamfesitirile fifetut în care xe pmduc bolile spiiitutile Chiar dacă avariţia şi lăcomia de averi nu ajung să-1 ullătore cu totul pe Dumnezeu din suflet. *QmiUiUt Mattri. 6. pe de altă parte. socotind câ-şi poale purta singur de grijă şi-şi poate singur carmui existenţa. ea îl lipseşte de fericirea veşnică. spune Sfântul loan Ca-sian. ele vâdesc totuşi lipsă de credinţă şi de nîtdejde în El. decî.B cum spune Sfântul loan Qurâ de Aur. acolo este şi inima sa (Ml 6. Este limpede aslfel cfl prin arghirofilie şi pleonexie omul ajunge „propriul sâu duşman". punând banii şi averile mai presus de sufletul sSu. Maxim Muiliirisilonil. 20). căci plăcerea pe care încearcă s-o păstreze cât mai mull este nestatornică şi amară şi irecătoare şi. se înstrăineazfi de adevărata sa menire şi îşi ţintuieşte cu tolul fiinţa şi viaţa de lume şi trup.un viitor care.17 Ocupat cu sporirea bogăţiei materiale. 16-21). El se arata" lipsil de cea mai elemental iubire de sine. de tapt se condamnă la nefericire. omul nu-şi valorifică infinitele posibilităţi spirituale şi nil ajunge la împlinirea fiinţei lui.lmâne nimic din ea ţcf. Pe de o parte.stt'.. mai devreme sau mai târziu. El întoarce astfel spa-tele singurelot bogăţii adevărate (Mt 6. nu mai r.în realitate. 16-20). Dumnezeu fiind eel care are grijă de (oţi cei care I se roagă cu credinfa (cf. Lc 12. el nu se mai îngrijeşte de suflet şi de mântuirea lui.de chipul şi înfăţişarea lui Dumnezeu. Asezt'unhitelc nu'inâsfhf^ti.n Preocupal de pâstrarea bunurilor sale şi de dobândirea altora noi. slujindu-l Lui cu dărui-re.4. VII. De fapt. St loan Uuiii <)e Aur. 19. în loc să o câştige (Mt 16. XXIII. 6. El încetează de a-L mai vedea pe Dumnezeu ca singurul său ajutor şi sprijin şi. El uită. luând locul bucuriilor duhovniceşti infinit mat înalte şi singurele in stare să-1 mulţumească deplin pe om. 111. înceteaza de a-l mai cere ajuiorul în rugăciune. 21). căci acolo unde este comoara oinului. . 19) se îmbogăţeşte şi-şi câş-tigă siguranţa Iraiului şi libertatea. 'Sf. ar fi trebuit să le păstreze nepătate în sine însuşi". sortindu-se sărăciei spirituale şi pierzân-du-şi viaţa. oarecum stăpftnindu-l. LXXX. Omilii ta I Corinrsm. cele care vin de la Dumnezeu. Caracterul patologic al acestor patimi se manifesto şi prin modul de a se purta al omului înrobit de ele.

într-ade-VfiT. VI. Omilii împolmri bogofifor. at. Grigorie de Nazianz. main. loan Guru de Aur. dc asemenea. roţi oainenii sunt egali: au toţi aceeaşi fire. Cf. spun Sfinţii Părinţi. Celt 300 de eapete. I. 1. tulbură relaţiile omiilui cu semeiiul sfiu. :: Ibidem Ibidem. 2. 4.ilţii. Nichi-la Stilriaiul. 7. Vasilecel Mare. Sf. Grigorie de Nyssa.3* lar dacă unii oameni an mai mult decât au . 3. cu alâl îl lipseşie mai mult pe semenul său. 92. A se vedca.14. Sf. Desprr fe ciorir. Grigorie de Nazianz. Sf. X. Despre iitbirea tie santci. Sf. 206-213. (hnilii impoiriva bogafiei. I. Ambrozie al Miluniilui. 5. Simeon Noul Teolog. a Omilii impoiriva bagafilof. Grigorie dc Nazianz. VII. IV. 11 Cf.*9 „Foloseşte-te dc bogăţie ca bun chivernisitor al ei. ducând la o stare de lucruri nefirească şi anormaliV l_a inceput n-a fost a$a. ■. Penrru aceastu. 8. de exemplu. Vasile cel Mare. Dexjjre pwiiinfti. (hnilii la /''twere. Despre feciorie. Grigoric ccl Mure. lo<:. De ace-ea. şi ele „rtu sunt proprietatea nimanui". '" Sf Grigorie de Nazianz. Oirâniâri. 3. Sf. Sf. Sf. 101-102. XXVI . Cf. 3.:" Toţi oamenii se pot t'olosi şi bu-cura de lucrurile din această lume. "Ibidem.1 fie Impartial egal între oameni. cftci unul aduiia banii. (alebeze. IX. Cateheze. Sf. Do-bandirea bogăţiilor. Om'mldri. VI. Grigoric de Nazianz. care spune „să • Cf. IX. (hnilii impoiiiva bogafihr. dc asemenea. 26. Sfiintul loan Gură de Aur spune că „cei bogaţi şi cei zgârciţi sunl un fel de hoţi". ca toţi să se bucure dc e!e în egală măsură. XIV.Arghirvfilia fi pleonexia Aceste patimi. Desprepociiinţti.faPsahnnN. aceasla estc impotriva voinţei lui Dumnezeu. A 5e veden. Canmnariu la lov. Ambiozie ul Milanuliti. Tâlemiv lit I'satw/d 4. ( I Sf. :c Sf Grigorie tie Nyssa. Sf. Vezi. cil. XXIX. Sf. 149 . lor. XV. VII. Cateheze. 7.30 Toţi Sfinţii PaYinti subliniază faptul câ* menirea bogăţiei este s. şi mai ales a zgârceniei şi lăcomiei.2G această stare a aparut ca urmare a pă-cutului stramoşesc27 şi se menţine şi se dezvoltă din pricina patimilor ome-neşti. spune Sfântul Vasile. 5. Sfinn'i Părinţi nu ostenesc sil-i îndemnc pe cei bogaţi să-si înipaită averile. toţi au fosi făcuţi după chipul lui Durnnezeu. -' Ibidem. Cawim/iii. Omilii l„ I ('orintetit. Sf. '' Cf. Desprf Nulwl.11. 5." Căci. Omilîi hu/wfmti bogăţwi. Marcu Ascelnl. 1. 5. Omilii la I Corintent. Sf. 95-97. '" Sf. Simeon Noul Tcolog. iar nu spre propria des-laiare". 56. 19. "' St* Simeon Noiil Teolog. Domnul nostrum4 Lumea cu bunurile ei a fast dâruitâ dc Creator tuturor oaitienilor. Vasilc cel Marc. ihvpn> Natxtt.omilii la Lazăr. 2. Sf. XTV. I. loan Gun! de Aur. " Omilii fmpotriW bogafihr. Kegulile mid. iar cclâlalt rşi sporeşto averile numai şi numai pentru pificerea şi folosul lor.*0 şi cu cat are el mai multe. IX." Ce] care strange bogăţii „işi aduitf bunuri care nu sum ale sale". loan GtinS de Aur. Amândoi „depăşesc liinitele legB *V adică se ingrijesc mai mult de ei decât de aproapele. Grigorie de Nyssa." călcând porunca iubirii. toţi au fost mântuiţi prin Hristos. VII. Sf. 48. 2. 2. IV. Sf. Sf loan Guru dc Aur. se face întotdeauna pe seama aproa-pelui. Mai'cu Asceinl." iar Sfântul Vasile îi numeşte jefuitori şi răpitori. V. Sf. VII. XXXV. Sf. de asemenea. V.1' Ce] zgSrcit şi cel lacom de bogăţie însă nu fac aşa.

Ei ÎI nesocotesc astfel pe cel de ace-eaşi fire. XIV. uită de aproapele şi înce-tează sa"-I mai vadă ca seaman şi frate. 48. Sfânlul Grigorie de Nyssa spune ca ea naşte „fie mania faţă de cei de un rang cu noi. uneltirile. Omilii la Maîei. LXXXIII. Omilii la I Cvrimeni. 59. 18. * tâlcuire la Psalmut4. CÎI. De aceea Sfântul loan Gurâ de Aur spunc ca „lăcomia airage ura tuturor". Sf. 4: Omilii la Maiei. 6.. IV. şi de cei nedreplăţiţi de noi. I. duşmănia. 2.34 „Este cu neputinta\ spune Eva-gric. 16. 4) Cf.. ne „face urâţi de loţi. IV.'* Bogâţia cunoaşte „numai neplăceri. ajungând în urma la ura faţfl de toţi oamenii. fie dispreţuirea celor aflaţi sub noi. IX. XVI. lar patima sa îl face nepăsâror faţâ de aproapele. nemilostivi-rile şi uciderile". furtişaguri. fie pizma faţă de cel care ne întrece (în bogăţie). loan Ciisiiin. Sf. " C£ Sf. Regtihl? 'iiia.4'1 In ceea ce pri-veşte pleonexia. 6. 3: Cttvtiniarea: Nimeiti mi poute vtHctma. iar pizma se însoţeşte cu făţărnicia. 2.1' Ele nasc intotdeauna certuri şi tluşinănii. 2. 14.lh Nu numai că cel lacom de avuţie irezeşte ura se-menilor.47 Arghirofilia şi pleonexia fac din om neom. manifeslthile şifelul în care se proihu holile spirititale iubeşti pe aproapele tău ca pe tine lnsuti". 41 Oesprefccioiic. Nichita Scithutul. Slithalal. 2. Epistole.4'' S£ Viisile cel Mare.4* preschimbândii-l într-o adeva>ata fiara. Convorbiii tltilwvniccfli. despărţiri. 1 u " IJJC. Uihie Sinaitul.'* Zgârcitul şi lacomul de avnţic. V. Cf. Omilii hnpatriva bogaţihr.1 de acesta. m Cf. Vasile «I Mare. certuri.4" să fie nemilos*" şi crud. 41 Sf.39 să sirntă sil. Nichili.44 lar Sfântul loan Scărarul aratâ că „ea a pricinuit urâ. loan Guru dc Aui. 22." Arghirofilia şi pleonexia nimicesc iubirea şi legălura cu aproapele şi prin aceea că îi fac pe cei înrobiţi de ele sa nu mai vadă în semenii lor decâl pie-dici în calea îmbogăţirii sau simple mijloace de dobândire a averilor. Scam. (Vie MX) d&copgfe. 4. -1 Cf. Sf. 3. ţinerea de minte a răului.Deacrierea.1'' îl lipsesc pe aproapele lor de dem-niiaiea pe care Dumnezeu i-a dat-o creându-l şi nu văd în el un tovarăş al lor. rralatul practto. ca iubirea să* stea (în om) laolaltă cu avuţiile". aceas-ta cu amărăciunea. 5. Sf. Omilii la loan. LXV. 5.45 Această patimă este pricină de razboaie. pizmuiri. 150 . Sf. cum spune Sfânlul Ambrozie. 40 Vczi mai jos.i. ura. 44 Omilii lo Mat. VII. Omilii la EvreL I. 45 Sf. duşmănii. loan Sciuunil. şi chiar de cei carora nu le-am făcut nici o nedrepiatc". grijile. XXV1I1. LXXXIII. ** Cf. dar este el însuşi plin de ură faţă de ceilalţi. EpistoU: IV. v " Omilii la Fltipeni. nedorintf altceva decât împlinirea poftei lor. loan Ourn dc Am. teama". spune Sfânlul loan Gura de Aur. Sf. Capete ilcspre ireivie. cum spune Sfântu] loan Gură de Aur. Nichilit Siithatul. 7. " Despra Nabot.

XI. Eplslole. Cuvi'inlarea: Nimeni tut pimte vătâma. Nichifa Stithatul. Ayezămintele mâhâstfreşti. ceva mai cumplit decât aceasta ? O asemenea foa-me nepotolilit a sufletului este zgârcenia. cu cat se îmbuibă mai mult. VI. loan Guril de Aur. Omilii la I Corinleni. Ambrozie al Milonului. Omilii mi/iotriva bogdfiei. Per. 5. St. 227. 6. Omilii impoiriva bugitfi/or. Sf." '■ Cf. Sf. 55. Omilii la I Corinleni. 5: Omilii la Maid* Lll. Sf. Sf. U. s Cf. Sf. Io.. 14.. LXXXI. Teodorei ul Cirului. boalâ mai crudă decât foaniea nestăpânită a pâritecelui.S4 De asemenea. nimie nu o satură. Mutaţi acum această boală trupeas-câ lu suflet. 5. pe mâsură cc este salisfâcută.in Gurfi de Aur. ea .. Vasile eel Mare. „Dacil n-o tăiem de la început. B Aseiâminiele m/indxtiresli. Vasile eel Mare. H Omilii la I Corinleni. 4. Simeon Noul Teolog. Comenuiriu la lov. 14.. scrie el. Vasile eel Mare. 5. neluată în seamă la început. I.. XXIll. VI. VII. 151 . PG 83. 9. Omilii impoiriva bogăfieî. " Of. a şi pătruns în inim. Sf. 6. loan Scamrul. oricâl ar mânca omul. sporeşte tot mai mult/'' Pentru Sfântul loan Gură de Aur. ncfiind niciodală potolite. Cele SOOde capefe. 5. Cwwmtl eel mare de ptnuinjti. 4.." Tot asa. 2. dintru început cu totul rea. 2. VII. ajungc mai rea ca toate". 6. XXIll. Sf. XI." Patogenia arghirofiliei şi a pleonexiei este data de faptul cil ele sunt patimi dc nes&urai. IX. II. 5. 6. Sf. Sf.Nu este. Convorbiri duliirvniresti. IX. Poate fl. Omilii la I Corinleni.Arghirqfilia si pleonexia Cei înrobiţi cu totul de ea „ajung să-şi schimbe firea. Nil Sorski. 2. XV. 2. Sfinţii Pârinţi nu sc sfiesc sâ spună câ aceste patimi sunt adevărate forme de nebunie. Dorinţa care stă la baza lor este nezâgăzuitâ şi. Sfinţii Pfirinţi arată că e!e sporesc necontenit şi că nu cunosc sa-ţul. XVI. 50. 3-4. Cwântarta: Nimeni nu penile vâlâma. patima aceasta ne va aduce boală dc nevindecat". Cuviml la inidarea ltd tudK Omilii la I Corimeni. Omilii impoiriva bngafihr.V. cu atflt Despiv iubirea de sdmci.dacâ accastă boală prinde radacini în suflet. 3. Despre Providenţd. oare. IX. 656CD. OmiUi la Matei. Sf. Scam.. spune Sfântul Grigorie de Nyssa. VI. *" Reguta. care nu are nici un lcac şi pune stăpîinire pc toate inimile")'. V. loan Giuă de Aur. XXIll. Omilii la toall* LXV. arghirofilia şi pleonexia sum un soi de bulimic a sufletului: . Sf. CLXXXVIH. VII.. Omilii la Psalmtd 14. 3. ajunge înspăimântătoare când sporeşte şi se înrîidăcinează în om. („aceastâ boală cumplitil. şi Sfântul loan Casian: „Dacă.. Lll. Grigorie eel Mare. Sf. V. Andrei Crheanul. II. 4.. nemaipu-land fi vindecată. 3. 3.dcvine mai primejdioasă decăt toate şi mai greu de alungat'V1 Sfântul Nil Sorski arata şi el că . Omilii fa Facere. XXII.ţ0 Deaceea Sfinţii Părinţi spun că arghirofilia şi pleonexia sunt cu adevărat boli ale sufletului/1 Ei insistă asupra faptului că fiecaxe dintre ele. Despre Nabot. loan Casiiin. VII. Calebeze. pierzându-şi chipu] cie otti şi devenind adevSraţi monştri". spune Sfântul loan Gurâ de Aur. Sf. ReguJa. Către Staglurie Ascelul.

Nimeni nu pottle vâtămit. Pofta nesaţioasă de a avea cât mai mult şi de a păstra cele avute naşte în suflet. chiar atunci când nu sufevă nici o pierdere. Io." Arghirofilia şi pleonexia zămislesc de la început in suflet o stare de tea-ma. loan Guru de Aur.. şi pe cei săraci.). odata îm-pliniie dorinţcle. loan Scitnirul.SK Supuşi acestei patimi. in slujba acestor lucruri şi acestor ţeluri ajunge să-şi puna omul toate facul-tăţile sale sufleteşii. le socoate pe cele dintâi ca pe o nimica f'aţă de ". îl mână să caule fară încetare alte şi alte noi avuţii. LXXXIII. de pildS.*'1 patimile acestea dându-1 în srăpSnirea diavolului mai mult decât oricare alta. de nelinişte. el este pedepsit chiar aici. w Cotnenuiiiii fa h>\\ XV. . Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are"/' Nesaţul îi alinge şi pe cei bogaţi.in Gura* de Aur [Omilii la Hpislola eătM K»»«m. XVI. 4. (. nici noaptea nu le aduce vreo uşurare (.). Sf. pentru lăcomia sa nemăsurată şi pentru dorinţa de a pâstra pentru sine tot ce are". Cf.. "2 Sf.JZguiciţii sunl robii şi prizonierii HViiţiilor lor".. Găsim la Sfantul Grigorie eel Mare descrisâ siarea de suflet a zgarcitului şi a celui lacom de avere: „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare. 19. V||. * Cf. există câte unul care. şi chiar mulţimea ei îl umple de neli-nişte.Bogaiul. 3. 24.fi: Arghirofilia şi pleonexia îl lipsesc pe om de liber-tate. 4."" Sfântul loan Gurâ de Aur îi descrie în acelasi fel pe cei supuşi acestei patimi: .Desrrit'rea. Ciivâmarea.. din motivde îtisirate mai sus.4).. aşa cum spune Sfâiitul Ambrozie. scrie în acelasi sens Sf. |. Omilii la Malei. XXIV. '"' . XIII. LXXXUI. 2. ... w Despre Ntihol.'" 1 Şi copleşit de tot felul de dureri.se teme de ceea ce or putea să i se îmumple"." Acest nesaţ vădeşte caracterul tiranic al arghirofiliei şi al pleonexiei care-l fac pe om rob al bunurilor pe care le posetlâ. pe pământ. căci acum singura lui grijă este cum să păstreze toată această bogăţie. căci. îşi simte sufletul apîisat. iar cei bogaţi. Asezainimele mtmihliresit. Seem. 3). pe cei care au mai muii decât ci. nici ziua. Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a avea pe cele pe care nu le are încâ. Sf.iabiml 142. 1 Vezj.""' îl tin legat de bogăţiile pe care le are sau la care râvneşte. tulburare şi ne-orânduiala" neîncetate. Mai întâi sut'eră şi se framilnta din pricina poftei lui nemasurate.) Apoi. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. loan Gura de Aur {Omilii la Males. Sufletul celui iubitor de avutie.i.Cel lacom nu are nici o clips de liniştc şi sufletul lui nu cunoaşte odihna. numift-suirile şi feint in care M priului bolile Spiritual* îi creşte pofta. fiind totdeauna harţuiţi din toate pârţile". "' Tâkulre la P. literalmente aliemuidu-l.: Omilii fa II I'imolei. „având de toaie din belşug se socoleşte sărac'*. se iveşte o aliâ suferinţă: îl chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobăndit cu atâta chin.. 152 . nu are „nicicănd linişte. Omilii fa Malei. VII.. Sf. spune Sf. cei săraci îi pizmuiesc pe cei bogaţ. loan Casian. nicicând siguranţă (. loan Oură dc Aur.. care-| face să se întrebe cum va putea dobândi ceea ce pofteşte. 50. o frămăntare coniinuă.

.

sufleriil rfiu. pe el ţi-l inchipuicştt.drasebireu paiimihr . 2. *Geie300itecap€t*t%55. încâr primeşre ca al doilea mime pe eel de slujire la idoli. Sf. vede peste lor aur şi argint". Sf. V. 11. Sf.ski. . Regttta." Sfânlul loan Gură de Aur.'M Astfel. ura. duşmănia. 4. Nil Sor. 19. loiui Damaschin. Omilii tmpotriVa btyâfiei. şi visele noaptea. Omilit ta loan. Despn. Pesre (or. VI. urmează că nu în firea lucrurilor stâ pricina întristilrii. ţinerea de minte a raului. ci dintr-o rea voinlă. m mod analog. Vusilc eel Mure. Sfinţii Părinţi spun că iubirea de avuţii este rădăcina şi maica tuturor relelor. I: Omilii la I ('aiiiiti'ni. dc iisemenea. Evagrie.Ci SI loan Giuă de Aur. lar dacfi o aceeaşi înrâmplare ne-fericită nu naşte în toţi oainenii aceeaşi mare supărnre. zămislind ast-fel roate patimile care se împotrivesc acesteia: nesimţirea. arata ca omul arins de arghirofilie si de pleonexie ajunge să rfivneascil lucruri care nu există. " Ibidem. nu întrece orice răurate sufletul care boleste de bunăvoie de aceasra T*. Căci lemcrea aceasia nu vine din fire. 4..*1 Caractenil patologic al acestor palimi se vădeşre şi în mullele palimi/boli pe care le nasc in suflelul omului. 5.« n gâiulnriloi. 10). loan Casian. Grigorie eel Mare. Aurul îţi bântuîe gândurile ziua. tu nu vezi altceva deciU aur. XXIII. le e frică de lucruri care adesea nici nu există şi fug din faţa unor umbre. certurile. Dacâ ea ar fi cu adevfiral prilej de supărare. Sf. 1 ' Cf." Arghirofilia şi pleonexia. dezgustui. XL. Am văzut câ ea naşte în suflet reama" şi întrisrarc. ci în reaua noastră cugerare". Sf. ci cum le-o arată minrea lor fulburara.go Starea delirantă se regăseşte de asemenea în altâ trăsjttura" patologicâ a arghirof'iliei: caracterul obsesiv1" şi aproape halucinam pe care îl capătă banii şi bogfiţiilc materiale în sufietui pe care ea îl stăpâneşte.. Omilii ta Malei. Urmând celor spuse de Sftintul Apostol Pavel (I Tim.. îi spune Sfântul Vasile cel Mare celui lacom de uverc. sting iubirea. 1200. 2. I. pierderi ar trebui să fie cu loţii nişie nenorociţi. 34. uciderile şi toate celelalte de acelaşi fel. Capete daptv dmg&tte. Aşa cum nebunii nu văd lumea aşa cum este. VII. Sf. Ca şi nebunii. IJrada du/wvfttceascâ tUmanaiiuf. 152. LIII. tofi cei cure au suferit. dar nu este aşa. LXIX.Desciieri'it. Omilii la l ('oriiieni. Câci lot nebunie se cheama* şi a (e tenie de pierderea banilor. 1. Cavâat minimal \i de suflet foiositor. Trebuie sâ ară- " Cf. Cuvintr deSp/V itevotnfri. robii cu lolul de cugetarea la bani. Sfantul Nichira Srilhatul se mrreaba: „Dacii această boală e un rău asa de mare. nuimfestdrile stfeittl in tare M pWQUC halite spiritual* mânleşti. VII. VII. se tem de cele care nu sum cu adevăral de lemur. 8. A se vedeii. mutându-se cu mintea Intr-O lume bântuitade fantasme. lonn Mosliu. Talasie. Isanc Sirol. Mintea unor asemenea oameni e-ste bâniuita în permanenţâ de gundul la avuţii pe care |e au sau pe care vor să le dobândeasca. \şi'Z<imînh>ltr piiinâslireyti. „Peste tot în jurul răn. Cotnenitirin In low XV. aşa cum am arîttal. I. Sf. şi de aceea cad in deznadejde. PG 79. 6. 156 . Un asemenea mod de gândire deformează cu lotul realitaiea înconjurâtoare.

5. Sf. Tâtcuire la Psalmul 9. 5. n Sf. Aşezămintelr mihiasiiivsfi.'1'' slava deşartă. lăcomia n-are alia prîcină decât măndria.100 şi cele care vin împreună cu aceslea donă din urmă: rndrazneala. '" Sf. să arfltăm ce amime favorizează dez-voltarea arghirofîliei $i a pleonexiei. S. ^<>»<iiiilafrf?. 7 "" Idem. Cf.XV\iL3. tor rit. XXIII.10' nesupunerea. Grigorie de Nyssn. XXXVII.106 lar Sfântul loan Gură de Aur spune: „A voi să ai mai multe bunuri pămănleşti decâl allul este semn de răcire a iubirii. I I . Sfânlul Maxim învaţă că „trei sum pricinilc dragostei de bani: iu-birea de plăcere. Sf. Isihie Sinairul. loan Gură de Aur.102 disprcţuirea aproapelui. lsihie Sinaitul. V. 59. Nichita Stilhiitul. VII. micuire la Psalmtd 9. Cometiumu la low XXXI. \oiwGw5de Aw. Sf. 4. ' Capetedespre dmgoste. I. XVI."11 înălţarea de sine. Sf Grigorie eel Mure. 21. SI". 1 Sf. I. Omitii la I Corinteru. Capeie despre trez\'ie* 59. loan Scfuarul. Despre xuflet.105 In ineheiere. loiin Casiiui. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa". Tâlaihv la Psatmut 9. III. ' Ibidem. Omitii la Facere.'7 dar şi lenea. loan Casinn. I I . Cimvoilnri dukovtticeţtt. loan Gură de Aur. loan Casiun. 10 Sf.'" man-dria. % Sf. aroganţa. 11.10 obrăznicia. Sf. Qespre feciorie.107 * Cf. "" Ibidem.Aighirufilia şi pUumesia lăm că mai nasie mânia'" şi felurite forme de violenţă. 45. ura şi dispreţuirea semenilor". Capttc despre irezvie. Scatto. 17. IX. w Cf. ■ Cf. 157 . loan Gura* de Aur.snu. IV. Omitii to Isaia. 8. Omitii la / Corintcm. slava deşartă şi necredinţa. III.

loan Diunaschin. XXVIII. Oniilii (a xlatui. su-şi plângâ păcatele. I. este. N 561. . .. I. Nichilu Stithatul. să sufere din pricina depărtării de Dumnezeu.neprihanita".100 de captU. o pat imă.. Apoflegme. două forme de tristeţe. omul nu cunoştea iristeţea (X-OJTTţ). Talasie. 4 Cf. Exisiâ. dur care. intr-adev.) îniristarea (o pol preface) in pocainla care aduce îndreplarea de pe urma pacatului din timpul de aici'".rt Cea dinlâi intrîi în rândul celor numiie de Sfinţii Părinţi „afecte lîreşti şi neprihâjute"/ adică stări care au apărut in Urea omenească în urmn pficatului originar. să se întristeze de pierderea curâţiei sale de la Vnceput. XXIX. 1. nu numai că este . dimpotrivă.1 Totuşi. Cf. 215-234. Sf. ' Cf. de strapuiigere a inimii (KOTdtwjfcit.7 care-l face pe om să se mâhneasca pent™ slarea decăzută in care se alia. nu Mint rele. De piJdă (. Maxim M&turisitonil.' TrLsleţea. *Ihitktn. Macarie Egipteiuiul. 593B. 20. I. Sf." Cea de-a doua forma de tristeţe. 2. Catekete. Apoftegrne. o boalâ a sufletului. Astfel.6 Tristeţea fa Rai. dar poale sluji drepi lemei al unei virtuţi: „intristarea cea dupfl Dumnezeu" (2 Cor. Maxim Mamuisitorul. Rchpiuisuri vtiliv Talasie. " Rwpwimri cutrv Takisie.592D.. Aianasic eel Marc. 7. PG 90. care face obieclul studiului de faţă. Aceastf vinute îi este absolut necesară omului câ/ui peniru a regăai calea spre împârâţie şi a redobândi in Hristos starea paradisiacă. 58. cu loate cil este o urmare a greşelii lui Adam. 2.). Dagnmtica. . ' Cf. Sf. 60. Simeon Noul Tcolog.269A. 596A. 136. Ea nu line deci de natura primordială şi fundamenuilă a omului..Sf. care ajunge la desăvârşire in dam I lacrimilor. care face parle dinire acesle aiecte nuiurale. I St loan Gunl de Aur. Isihic Sinuilul. Omi/ii diihovmi. 269A.) le folosesc spre câştigarea bunurilor ceresti. $i afectele devin bune. şi anume când (. 1Q).1 Aceasta a apărut in urma păcalului adamic* şi este legată de slarea de cădere în care se afla omul. * Sf. cu toate că sum marairii ale caderii sale din starea de desăvârşire initial. Maxim Măiiinisiiorul. Sf."!. Sf. N 561. PG 90. I. Ctie .* şi care este o stare de pocăinţa\ de doliu duhovnicesc (nfeuQo^). Râspunsuri câtre Talasie.i'şii (Col.lr. produsâ prin reaua întrebuinţare a 1 Cf. 111. ' Cf Apqflegrtie. III). 269B. Sf. tristeţea nu este ipso facto o patimă rea şi nu este nici strâinn de firea omului. Sf.. Răspunsuri cat re. Capete despre treMe. Sfântul Maxim scrie: „In cei ce se stfaduiesc. Tftttai ăespre ţtţtruparea Cuvântutui. PG 90. N 561. XI. PG 90.

I5X .

„Uneori tristeţea.. şi aduce aceleaşi roade rele dacă nu ştim sîi ne folosim de ca potrivit ratiunii şi în chip prevazăior". fiind. in slujba păcatului.. 6-7. Ibidem. dar este întotdeauna o reacţie patologică a facullăţii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului. dimpotrivă.M Putinţa omului de a se intrista nu numai că nu este folosită aşa cum a voil Dumnezeu atunci când i-a daniil-o. :| Avva Doiotci.20 însoţită eel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaijiiă. IX. ci. 13. Maxim Măiturisiionil. deznădejde. In alaiii de ceea ce arată cuvăntul în sine. sau a amându-rora împreună. ajunge să fie folositâ anapoda in chip lipsii dc raţiune. Dar omul a schimbul rânduiala şi nu face ceea ce tre-buie la timpul cuvcnit: face mulţime de păeate şi nu se îndurereazâ din prici-na lor» dar de îndală ce i se întâmplă ceva cat de cat neplăcut. sau penlru că a suferit ceva neplâcut de la oameni. în loc de a se folosi de întristare pentru a-şi plânge pâcatele şi a se mâhni pentru înstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierde-rea bunurilor duhovnicesli. 1s Cr. Kâspnwuri nine Tafosie. cade in deznâ-dejde'\i: Astfcl. mA.|f' greutate şi du-rere psihică. Cat re StoghirU Aseeiul.10 el se întristează pentru cS n-a putut să-şi împlinească vreo dorinţă sau sa guste vreo plăcere. PC 90. Sf. arătând că: „Nu nenorocirea. E] dn tristeţii o folosinţA contrară firii.penlni slarea de decădere. care esle o forma1 dc coinputirnire. in mod paradoxal. Cat» Stuxiunc Ascend. tristeţea devine „o patimă tot atal de grea şi supărătoare ca mânia şi cautarea plăcerii. deci. care este cu adevaral o stare vrednică de plans. loan Casian. 596A. scrie Evagrie.. Sf. w Ibidem. 159 . hivăţătuii. " Avva Dorolci. V. Ibidem. s Ibidem. se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu mcrită sa te muhneşti. 58. 11 Ibidem.11 Această stare poate avea multe cauze. 14.Tristerea tristeţii pomenite maî sus. iiivdfdturi de suflet fohsitwire. in mod csenţial legala de concupiscenţă şi dc mânîe. ci păcatul pe care-l facem trebuic să nc întristeze. Aseztimintele tiuhulsti resit. UK 13. de păcal şi dc boală în care se aflâ. I. V.1* slăbiciune.1 In această patimă omul vădeşte un îndoit comportament patologic: pe de o parte el nu se înlristează . ca să-şi roanifeste alipireade aceastfi lume.aşacum ar trebui să facă neîncetal . intrând asifel. dacă ne gândim la meiiirea ei firească -.17 strâmtorare. pe de alta parte. omul o foloseşte penlru a deplânge pierderea bu-nurilor inaieriale. tristeţea (Xfenri) apare ca o stare de suflet caracterizata prin lipsă de îndrăzneaiă. M Sf. 6-7. apare din cauza neîmplinirii dorinţe10 1 Cf. iar." Aşa spune Sf'ân-tul loan Gurâ de Aur. anormală. loan Onră de Aur. III. pentru a se îndeparta de păcat.1* apăşare a inimiy5 disperare dure-roasă. ' Bftte dc la sine înţelcs cit nu puneni in aceastîi categoric iristeţea resimliia* tie orti peniru nenQrocirilc cure i se îniâmplâ aproapelui. 592D: 593B.

" Tot el spune încă: „Dacâ cineva socoteşte că nu simte nici o împătimire faţâ de ■ Tratatitl practic. a Ibidem. I) Cel mai adesea trisleţea este provocatâ de lipsa împlinirii uneia sau mai multor dorinţe. 19. 11. 1.. II56D "" Aşezănusitele mâniistîresti.. I I. 592D. eel care are „înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc" este adesea supus tristeţii. Despn cele opt duhuti a//1 rtiutafii. 11. puiem spune şi că „tris-teţea este lipsa unei plăceri (<rcfepT|cric.. "Scam. vom examina In delaliu aceste diferile etiologii ale tristefii." Avva Dorotei spune şi el. înf'rănare. Oespre cele opt duhuti ale râuttlţii. ? Despre cele apt liulmri ale rdnttiţii.sttiiile si fetal in care se produc balile Spiritual* lor (oxfeprpit KDV feniOuiucov). 58. S Tratatutpractic. arată Evagrie. De aceea e] spune că tristeţea este „sfârşitul plăcefii trupeşti".>J lar Sfantul loan Scararul arată că „eel care a urât lumca a scăpat de întristare. spune lot Evagrie. M Setutnfe.? şi spune că „nu se poate respinge un astfel de vrăjmaş dacă" avem vreo înclinare pă-timaşă pentni vreun lucru pământesc".24 şi că un soi de tristeţe .) nu poate scapa de tristeţe". Evagrie subliniază faptul că ea esle legatâ de toate patimile.. IX. 75. 593A. PG 79. '" Despre dmgoste. 3. 58. alteori ea urmează mânici".. penlru că toate patimile implicit pofta. 19. I fin . 11. fie viiroare". tristeţea vădeşte că cel atins de ea esle alipil de bunurile acestei lumi. "• ttetspuimm către Ttikme. care eel mai adesea este de natura psihica. PC 79.2^ Şi pentru că „dorinţa e începutul oricărei patimi"*' fiecare palimă poate întotdeauna naşte tristeţe.17 Placerea fiind legată de dorinţă.. De aceea. 1156D.Descrierea. -** Evagrie.32 Dar ea poate apărea în suflet şi prin lucrarea directă a diavolilor sau chiar făra vreun motiv vădil în conlinuare.ja naştere când ni s-a z&lSrnicit o dorinţă". Am văzut deja că Sfantul Maxim subliniază faptul cil plficerea simţurilor esie în mod incvitabil urmată de durere. inanife. 11-12. 4. f|6ovf>c). '2 Cf. n. V. în acelaşi sens: „Cel care nu dispreţuieşte toate cele pamânteşti (. iar nu fizică. PG 90.23 Sfântul loan Casian spune şi el că tristeţea vine atunci când „cineva a văzut spulberată speranţa ce-şi făurise în minte". luănd forma tristcţii. ('onvorfiiri duhovrticeţti. fie prezenle. PG 90. „Tristeţea apare din lipsa unei plăceri trupeşti".*1 Fiind efectul neîmplinirii dorinţei cam ale (în scnsul larg al acestui ter-men) şi al plăcerii care este legată de ea. s Răspurvniri către Talasie. iar eel ce e împatimit de ceva dintre cele văzute încă n-a scăpat de întristare. ' TrataSulpractic. 10.3* Sfâniul Maxim Mărturisitorul3" şi Sfântul Talasie11' definesc trisieţea în acelaşi fel. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte ?".

!M: t i ' n i . Evagrie. de asemenca. Giigorie dc Nyssa. nedând alte precizări. 25. Dexpre cele opl dulutri ale muîăfn.45 Sfântul loan Casian. 96. Trataltd pructic. 11. Capete despre dmgoste. neimplinită. "' Afezfiniinlfle mâtuisiirrşti. chiar dacă ea nu ştie limpede care sunt acestea. 11. de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a se răzbuna pe el. PG 79. III. Sf. II56B. PG 79. VII. III. i i n şi faptul ca nu loldeauna tristeţea este provocată de neîmplinirea unei anume dorinţe.44 La fel scrie Sfântul Maxim: „întristarea (supărarea) este împletită cu amintirea nlului. " Ibidem: V. Sf. de un sentiment de frustrare privind întreagn . explică el. " Ibidem.4t' şi mai spune că existil un soi de tristeţe care „ia naştere când încetează mânia". pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării sau pentru că n-a trezit. 3: 9.4" moartea. '* Cf.47 In afara de ţinerea de minte a răului. 13. Evagrie spune: „tristeţea urmează mâniei"." Alipirea pălimaşă a omului de viaţa pămfintească şi de cele din ea care-i satisfac palimile. Uneori omul se întristează pentru că mania sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau. în cel asupra căruia s-a pornil. Isaac Sirul. Sf. t'm-hitf despre nevoinfâ.? . Prin urmare. VII. I. Cf. Cf. vădit este că-şi aminleşte rîUil de la el". II58B Cf.4" Ea poate fi cauzaia de lipsa onorurilor din partea lumii.Tristeţea vrcun lucru.y relele care i se pot întâmpla." De aceea întălniin adesca tristeţea născută din pierdcrea vreunui bun material" sail din orice pagubă de acelasi fel. Ctmvorlriri tluhovnweşli. 91. Cf. '" Cf. naste tristeţea". 11. Omilii ta statui. 4. legate de un lucru anume. 10. I. loan Casian. Ttalattdpracth. cănd mintea va oglindi laţa fratelui cu suparare. fie chiar din pricina necazurilor de lot fclul: boală. într-adevăr. 16. Sf. . d Capet* desprr dmgoste. V.'" Trisleţea poate fi trezită. 12. 89. poate naşte rristeţea: fie din pricina gândului la toate cele ce-i pot pune viaţa şi plăcerea în primejdic. "' Cf. dimpotrivă. Oesprtfeciorii: III. spune şi el că „tristeţea este une-ori urmarea unei mânii anterioare". reacţia pe care o aştepta. Astfel. 4. fiind astfel legată dechenodoxie. 8 Sf loan Gurâ dc Am. Muxim Mnrturisiloml. unul ca acesta se înşală cu desăvârşire". Sf. i . „mânia este o dorinţă de răzbunare care. IX. V. de asemenea. tristeţea este legată şi de alle sentimente. Ibidem. Onnlii to staiui. 17 Coiivoiimi didiovnîceşti. dar inima lui e întristată pentru lipsa lui.i HIi f .43 s.. 2) O a doua cauză a tristeţii este mania. ea poate sa fie legaliS de o in-salisfacţie de ordin general. 1. vădind astfel faptul ca nu sunt împlinite dorinţele profundc şi fiin-damenlale ale persoanei.in morale ale altuia. V. ' Drxpr* eete opt dulutri ale niuidfii. 4. de pizma faţă de bunurile materiale ■ . loan Gură de Aur.n 161 .

chiar făra să extste vreun motiv care să ne pricinuiasca această cfidere (. manifeslările şijetuf în curv se frotliu bolife sfiri!ua/e Tristeţea poale fi generate şi de o jignire sau de ceea ce omul crede că a fast o jignire: „fund nedreptăţiţi sau socotind că am fi nedreptăţiţi.. Sfântul loan Casian arată ca „uneori însă. 3) Uneori tristeţea apare ca nemotivata. din îmboldirea vicleanultii vrăjmaş suntem apăsaţi de o neaştcptată tristeţe". * Cf. dezvoltarea şi menţinerea oricărei forme de tristeţe.. 180. Sf. pe care o vom examina în capitolul urm. care se manifesta ca o „dureroasă disperare. ne mâhnim". deci. 162 . IX. în acest caz. dar mi pcntru că n-ar avea ta modul absolut nici o cauză. l. " Afezăniiineit' inâwislîwşli. ' IbitU-m.miinfhtireştt. iristeţea este expresia sentimentului de eşec sau de neputinţa\ care-I cuprinde pe om în încercarea nereuşită de a-şi recâştiga onoarea pierdută.ltor. Avva Dorotei. suntem apăsaţi de o neaşteptată tristeţe". îl loveşte. 4. arată Sfânrul loan GftSjan. fără noimă". 1. Drxpre cei cv cred ca se îmtrepleaza din tapir. 698. aceasta* patimă vădeşte iubire de sine şi esle. " IhitlemAX. Dagmafica. puţin mai sus. Tristeţea vădeşte reacţia unui ego frusirat în dorinţa afirmării de sine — skuaţie în care aceasta" a doua cauză a iristeţii apare ca înrudilă cu cea Uintâi -. iai mânia care naste tristeţea exprima" adesea voinţa de reafirmare a eului.4y Ţinerea de minte a răului suferit. dar mai ales a acesteia din Lirmă. de redobândire a sigu-ranţei de sine şi de înălţarc în ochii proprii şi în ochii celuilalt. vorbind despre starea sufleteasca a prietenului său. Stagirie. Cf. pemm câ nu este. subliniazâ în repetate rânduri rolul influenţei demonice. cum este legatâ de ele şi mania din care se naştc ea uneori.4* fn aproape toale aceste situaţii. precum cele-lalte. II. întunecând-o. spune ca există o tristeţe. Seiitinfe. Şi aflându-ţi sufletul lipsit de acestea. ': Aşf?thmiiSi-k. legată de slava deşartă şi de mândrie. Sfinţii Parinţi spun că eel mai adesea ea apare în sutletul omului prin lucrarea demonilor.Dtrscrierea. umplându-l de răttî"." Sfântul loan Gum de Aur. Astfel. 16. Avva Dorotei. Srrisori. dc care se lcagă cel mai adesea tris-telea.l I. Tot el. copleşît de o putemica tristeţe. M In acest soi de tristeţe. „Câteodată însa. 4. chiar fara să existe vreun motiv care să ne pricimiiascâ această cădere.).1 nu esţe direct legalâ de o acţiune anume a persoanei atinse de ea. 3. ^QStreSlaşhirîeAscetul. care crede că nu este apreciat la justa sa va-loare. II. efectul neîmplinirii unei dorinţe sau efect al mâniei. deosebirea dintre ea şi akedie. IX. şi tot el se luptă sa ia de la tine once gând bun care te-ar putea linişti şi întari. V. este de alifel un resentiment al mândriei rănite. facern aceasta pentru c. II. Marcu Ascetul. Cf.6-7. Varsiinufie şi loan.. hivaţtititri de suflvi folomoare. este greu de stabilit. 4} Trebuie ştiut că demonii au un rol important în naşterea.. DacS spunem desprc ea că este nemolivaiă.^ El scrie aşa: „Diavolul este eel care îţi învăluieşte mintea cu aceastâ* neagră tristeţe.

433. bolile trupului au drept cauză mai curimd vreo tulburare lăuntrică decâl starea rea a vremii sau altă înrâurire din afară.2 " Oilre Stag/line Asretul.)*' care este una dintre manifestările ei cele mai grave. II. Stagirie: „Nu demonul este pricinuitorul tristeţii neguroase care te-a cuprins.mai mult sau mai ptiţin conştientă . 3. Patima triste|ii poate lua forma extrema a deznădejdii (antyvoitnc. 124. 7)". Nil Soiski. spune Sfânlul Varsanufie. mai precis in atitudinea lui faţă de cele ce îi vin din afarfi. iar împre-jurările şi relele înseşi care i se întampiri nu-i pot servi drept scuză înte-meiatâ. «ca să nu fie copleşit de prea nuilta întristare» (2 Cor. Sf. 1. ci chiar tristeţea ta il ajută să-ţi strecoare în sut'let aceste cugete rele"." Şi putem afirma şi conlrariul: orice stare de tristete rea 8 sufletului este intotdeauna semn al lu-crarii diavoleşti. cSci ea poate aduce chiar moaiteu omului.1"1 Ade-sen. nu ele sunt adevărata ei pricing ci doar simple prilejuri de manifestare. Cefo 225 de mi'fir teologice şi practice. I.scrie Sfâniul loan Gura de Aur . spune marele Bătrân/0 Cu loale ofi adesea eveniinentele exterioare suscita şi motivează tristeţea. ca şi faţă de sine însuşi. 2.*° a Scrisari dultovniceţti. Izvorul ei se află in sufletul omului.nu tin alat de firea lucrurilor. ei nu pot să facă aceasta decât dacă afla" in suflet teren prielnic şi numai folosindu-se de pariiciparea . acestea din urmă nu atarna decât de voinţa noastra (si ne putem feri de ele)". Cf. cat vin din propriile noastre Ştări sufleteşti. 163 . „Bucuriile ca şi întristările . 13. Tot astfel se întâmpla şi cu bolile sufletului. de aceea Apostolul Pave] îi îndeanma pe Corinleni să-l ierte pe cel ce a greşit. XXVI. De aceea Sfântul loan Gură de Aur îi spune prietenului său. Dacă ucestea sunt puse in chip înţelept in buna rânduială. Sf. Simeon Noul Teolog.A Ibidem. v CI'. V. '? thmluluswtui. „Gândurile de la draci sunt rulbti-rate şi pline de întristare". „Căci am auzit că cele ce se fac cu tulburare şi intristare. 1. Sf. Scara. trcbuii' sâ subliniem că. 72. el nefa-Când allceva decât să se folosească de aceasta stare ca sil sporeascâ patima. loan Scărarul. spune Sfântul loan Gură de Aur. LXXVIII. unul dintre efectele imediale ale lucrării diavoJeşti este locmai apariţia in suflet a unei stări de întristare. Iar daca* bolile trupeşti tin de firea noastră. I. Omul este deci eel răspunzător de tristeţea de care se lasă cuprins. . '" Otmliila IIHI'I. „O prea mare întristare este toarte primejdîoasă.a voinţei omului. 72. ttttgulo. tristeţea se află în suf'let înainte de a interveni direct diavolul. inima noastra* va fi întot-deauna mullumirâ.TtiXlefeo De altfel.. Adesea. III.. sunt ale dracilor"." Chiar şi atunci când diavolii sunt cei care trezesc sau menţin starile de iiisteţe. în realitate.Cf. 70.

Sfântul loan Gura de Aur arată ca in acest caz poate fi vorba şi de o lucrare diavolească. împingându-l la sinucidere. Chiar şi atunci când este văditft lucrarea duhului râu în ei. oamenii pe ei in-şişi trebuie să se învinuiască pentru pierzania lor. dar insistă asupra responsabiliiaţii omului: „Aceste gân-duri aducatoare de moarte. Cdlre SinghiHe Ascelid. crezând cîi ele sunt un leac pentru starea tin cea rea. CopeU drsprr trezvir. numifimttitih fi felul tn cat-e să /irodnr botile Spiritual* Diavolul joaca un rol deosebit de important în căderea omului în deznă-dejde. 60. 45.. Cele 300 de capeW. ajuns in-tr-o asemenea stare. I. .uneori chiar . Sf. deznădejdea ta mai mult decât duhul rău le aduce în suflet şi poate că ea este singura lor pricină. că s-au lăsat inrobiţi şi doborăţi de supărare". Căci „întrislarea lumii aduce moartc". el îşi pune în gând să se omoare şi ajunge chiar s-o faeS. nu vi n numai de la diavol.il unei simple întristări omul ajunge sa se dedea patimilor celor mai distrugătoare. nenorociţii de ei îsi pun laţul de gât sau îşi îm-planla un cuţit în piept sau se aruncă în apă sau in alt chip se dau morţii. |. 19). din pricina unor puternice suferinţe voiesc in chip nebunesc să-şi ia viaţa. şi prin uceasta taie legatura cu El. 7. 4. chiar fara* ajutonil diavolului. spune că din întristare „vine rătăcirea minţii în cele 43 neîngăduite". piietenul Sfanluhii lo.in Gmă cle Aur.''1 înir-adevăr. 65 Căite StaghM* Ascetul II. fie şi numai pentru faptul că îl fac pentiii o clipă să uite de starea în care se află. el se bucury mai puţin când păcfitiiim.w Sub efectul dez-nădejdii . 135. * Ihidem. pre-dându-se puterii lui şi sortindu-se mortii spirituale.Demonul. având în minte aceste cuvinte.V. Sfântul Grigorie eel Mare. ci le aduce însăşi întristmea ta. '' <'Otntrtiariu h lov. I. care martin iseşte ca esie harţuit de ideea sinuciderii şi se atlă pc punctul de a o pune în t'nplă (cf.) Sub apăsarea deznadăjduirii. de aceea. fără să fie chinuiţi de diavoli. şi prin ea poate provoca în suflet adevărate catastrofe. EI lasă astfel câmp tiber lucrării diavolului. I şi 2. II.Desvrierea. 1). 164 . nemaiaşteptând nimic de la viaţâ. Sf. M Vetlem aceasta la Stagitic. deznadejdca ÎI duce pe om şi la moartea trupească. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune ca asemenea oameni „petrec în nesimţire şi s-au dedat pe sine desfrânării. savărşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei" (Efes. 10).. omul îşi pierde cu totul nădejdea în Dumnezeu. I. Nichita Scithatnl. Da. ": Cf. decât atunci când ne deznădăjduim din pricina păcatelor". Se ştie doar că mulţi oameni. numai ca să scape de el© < „O mare întristare. nu are altă armă mai de temui tmpotriva noas-tră ca deznădejdea. Nil SoiskL RegitJa. Isihie Sinaitul.66 " IhniUi despre podiiiiţâ.. XXXI. ii scrie el lui Stagirie. dă naştere celor mai mari rele (. Pricina de moartc spirituals. scrie Sfântul Apostol Pavel (2 Cor. spu-ne Sfantul loan Gură de Aur. 2. Pentru a explica această situaţic.

nel vizibilă atunci când este vorba despre deznădejde. seria alfnbelică. ea este o boală a sufletului care cere multă puteie şi curaj pentru a i tc fmpotrivi şi penti-u a izgoni răul pe care-l aduce". încă de la primele ei manifestSri patima tristeţii produce atitudini pălimaşe. I (. loiin Gura" <\c Aut.77 plin de amarăciune.7'' lipsil de răbdare. IX.. Astfel în Cartea lui Isus Sirah stă scris că „pe mulţi i-a omorât întristarea" (Sir. CiunenUinu la lev. loan Casian.). lo»n Guru de Aur. * IbUbm. Isaac Sirul. Giigorie eel Mare.™ pizmaş. '* Evagiiric. Despre vete opt dtthnri >ilt' iiiwiiţii. sau prin diferite ocazii neastcpiaie.j-ădăcina tuluror răutâţilor".acesi soi cle hoaliT)." rău. LXXVI1I. ( 'ritrr Stagftirie Asceml. cl spune că ea tsie o tnnii. Cwlme(Uxprenewinţă. Sf. VI. tristeţea este privită de Sfmţii PSrinţi ca o boală a sufletului''' de o mare gravitate şi cu efecte putemice.1 Cf. III. iar pacea inimii i s-a rulburat. Sfânuil lomi Gură de Aur nu se fereşte să spună că „o mare trisleţe este mai vătămătoare pcnmi noi decat loviiurile vrăjmaşului". cil. Sinclitichia. CâtovStaghirfe Ascetui.'*' . De uscmeneu." ea şi aduce în suflei mulţime de rele. aiunci. I.Teodor cei CdzW.. spune Sfâniul loan Gură de Aur. 3. XXXI.*dac£i printr-un asali întâmplălor. 2. ('oin. facându-1 pe om morocănos. 105 fl . ' St.Trisiefea Pentro toate aceste motive. * Ibidem. '' Aşez&ninlek inânăitireşft. relaţiilc omului cu seme-nii săi sunt profund tulburate/1 Cf.iiiuiui. zguduie din temelii şi ne cufundă în grca deznădejde (iabefactat el deprimit) mintea". II58C. " QtmUi In low. Sf. 12. loan Casian. I I . V.. ibidem. loan Casian. 19. 30. „dupii ce a pierdul orice judecata sănâtoasă.74 Pe lângă fapiul cft naşte deznădejdea şi relele ei urmîtri daca este lăsata sîî se dezvolle. II58B. v Sf. Sfâma Sinclitichia. Sf. tristeţea a avut putinţa să pună stăpânire pe sufleiul nostru.76 ranchiunos. 1. loun Giiră de Am.72 Nu numai că „întristarea esle o stavilăîn calea binelui". spune c3 este „plinâ de nebunie" ~° lar Sfântul loan Casian constată că . vorbind despre „tristeţea care vine de la vrăjmas". PG79. Sfântul Nil Sorski o numeşte . I. 1). 45.. u Regttla. I.71 Efectele patologice ale tristeţii sunt devastaloare. Omilii in iiatui. 4. 1. XVII. o plagă a sufletului (OmHii fn sttum..'' Sfinţii Parinţi prezintS adesea această palimft ca pe o fonnă de nebunie. Evagrie. '" Apuffffiiitf. IX. " Sl'. Sf. Cf.*0 !n felul acesta.1 -71 Câor Staghirti Astviui. 21). Aşvzâtmntt'ie mânâstirejti. îl face pe om să* se comports ca unul ieşil din minţi (. 14. Sf. il doboară şî-1 prăbuseşte într-o disperare dureroasă". IX. I. A$ezâminteU> nu'uuistireşii. I. foe. i: ibidem. Cu atăt mai mull este aşa cânU e vorba despre deznădejde. 11. Despre erffe "/'/ dnhuti uie i.Mare este stăpânirea tristeţii. 21.

Sfilntul loan Scaranil.yti. 9. Cuprinsul pe scurt."7 Mai ales acesi din urmă efecl este deosebii de grav.De.*1 Unul dintre efectele ei specifice esle ingreunarea sufletului. devine delasator. '' Cf.scrierea. îl face să piarda rodul eforturilor sale ascetice. tulburându-i pulerea de judecată. Scant.1" las. Cf. Sf loan Scărarul. Coin' iiumahi. Despre cele opt duhtiri ale rrliiiiifii. 16'» yl . '' Sf. Ctivinte despre iwvoiitţtl. 11. I I. V. Cf.isitin. Ret>ufa. 8.. „răpindu-i rugăciuneu'V mai ales atUnci când tristeţea urmează făptuirii păcatului.M Omul. Sf Nil Sorski. " Evagrie. nuimfestorile ft fehil hi care se prmlitc holile spiriluale Să mai notăm faptul că. asemcnea tuturor celorlalte patimi. 9.. penlru că-I lipseşte pe om de dinamismul necesar in lucrarea celor duhovniceşti. M'. IX.Sorski.. Nil . v. Cvffvorbiri dttfwvnit c. loan C. 11. tristeţea into-neca suflelul"3 şi orbeşie mintca. Idem.*'' Cf. Evagrie. " Cf. Cuvântul 26.*6 paralizându-i orice lucrare. 45. ] 2. V. Regtifa. I(î. Scam. Asezamintrle mibiastiresti. Sf. Comentariu fa low XXXI. "J SI" Isaac Si ml. V. 56. este prill ea cu tolul lipsil de putere. Despre ceie opt duhtiri ate niuu'ifii. Sf Origorie eel Mare.

Indeosebi cănd este singur. loan . XHI.2 Tradiţja răsăriteană însa* face deoscbire între ele. 8 Cf St Simeon Noul Teolog. încăt rradiţia asce-tică apuseană. 16. nu exprima" decăt o parte din realitatea complexă desemnată de această noţiune. Arsenic Epistole. Scant.. 7 Cf. Vedenia 111. Convorhiri duhovniietii.'' toropeala. Cete 225 de capete. 13 Cf. XIII. Atanasie eel Mare. moleşeakV descurajare. I. privindu-le la două patimi distincte. gaseşte toate lucmrile lipsitc de sens şi f3ră rost şi nu mai aşteaptâ nimic de la viaţă. Sf. J Cf. lâncezea-lă. I. . ' CI.3 Termenul &xr|8lo: a fost preluat în latinâ* sub foi-ma acedia. "Cf. Sf. a se vedea şi: Sf. Seam. I. X. 73. unei anumite stări de lene4 şi unui soi de pliclis. XIII. Viaţa Sjibitu/ui loan Gnrti de Attr (în fe ed. Cuvintele „lene" sau „plictis". trece de la un lucru la altul. I. desigur. 5 şi I.13 Akedia îl face pe om nestatornic cu sufletul şi cu trupul. somnolenţă7 . 8. 19 (11). 66. lipsă de grijă. : Cf. I. Maxim Mărturisitonil. Henna. V. p. Aseziintinteti' rnânmtiresli.10 ca şi a sufletului. Sf. 58. 133). dar alături de acestea ea mai cuprinde şi lehamite. loan Scăranil. greu de tradus în limbile moderne în chip simplu şi complet în acelaşi timp. 66. Ce/e 225 de capete. prin care el este adesea redat. loan Gură de Aur. incapa-bilă de a se fixa. 71. 4 Cf.. Capeie tlespre dmgoste. Scam. 19.. Qmtentariu h l&v.akedia împingându-l pe om la somnH fară ca el să fie cu adevărat obosit9 -. Akedia corespunde. V. Sf. Cuvânl ascetic în o xutade capete. 16. 3. Ie pune laolaltâ. urât. Sf. Cnvitite dexpre rievoinfă. Diadoh al Foticeei. Col-ImanNorton... astfel încât pe omul aflat sub stăpânirea acestei patimi nu-l rnai interesează nimic.Scilmnil. Aşezâiitinteiemânthtireşti. Convorhiri duhoxmiceşti. Isaac Sirul. 85. Convorbiri dulxovmitsti. îngreunarea trupului. Sf. 67. 6. '' Cf Sf. SE Simeon Noul Teolog. ' în afariî de Evagric şi Sf. loan Casian. loiin Ciisian. Sf. l'âsiontl. Sf. Sf. I. 'Cf Sf. ' Cf Sf loan Casinn. Paladie. 36. V. C 't-tf 225 de capete teologice si practice.V'. silă. Simeon Noul Teolog.." Existâ în akedie un sentiment de insatisfacţie vagă şi generalâ.n Minlea. amorţeală. al cărei inspirator este Sfânlul Grigore eel Mare. loan Casian. Grigore eel Mare. Vitiţa SJSiUuhii Antonie. Sf. loan Scăranil. XXXI.X. I I. socotindu-le una şi aceeaşi patimâ. Cwtvoiinri duhovnicesti. loan Casian. 16.7 Akedia Akedia (AKT]6la) se înrudesle cu tristeţea' atât de mull. Sf.

167 .

l. Antirclicul.. Tmtatul pmctic. conslituie o caracterislică fundamentals a acesiei patimi. A. Ctmvorhiri tluhmnUesti. XIII. în mod iluzoriu. ar fi mai interesanţe şi l-ar face fericit. 26. CeU 225 de capete. Sf. care. loan Casian. Aseztimhtfeie mânâstimy«. 2 (3). ea tl împinge pe om să caute cu orice preţ înlâlnirea cu cei-lalţi. I.vf prtnlttc bolile spiriluale omul mi mai poate suferi să atea in locul m care se află. sa-1 facă pe om să fugă de llicrurile pe care le are de împlinil. V.easla se poate face şî cu închipuirca. X. 0 Idem. Evagric. o moleşeala a minţii în nevoinlâ. -' Svartt. cu toiul necesare. " Ibidem.2(\). Toate aceste stări legate de akedic sum însoţile de neliiiişte. 11 Cf. Sf. Sf. !1 L68 . de care îl face să fle nemulţumitr' împingându-l să caule alte aclivităţi.<* l 6ft. Convorbhi ttuhovmceşii. Cf. mai ales de munca sa. Canvorbiri duhtwniccjti* V.X. VI. X. Â Sft loan Casian o defineşle în mai multc rândurt ca Jtn'diuni viute $iv$ tmxietos cordii" (Aşeztbnintete mânâstireftit V. Tnxlatul practic.'° Accste întâlniri nu-i sunt. V. A sc ve-dcn. Sfantul loan Scărarul o prezintă ca pe o „lâncezeală a sufktului.''' Astfel. XXIV. de iiscmcneu. 12. ftl încearcă săi înloarcă din cflile Duhului.2<3). să le împiedice în orice chip lucrarea pe care o cere o asemenea viaţă şi mai ales să-i depărteze de la pravilă şi de la stăruinţa în nevoinţa ascetics. 6. loan Casian." Akedia poaie. 15 Ac. Arsenic Epistole. 2 (2).37 Ea îl face pe monah „lene> şi neinslare de nici o muncâ '* Cf. Cf.. crede el. o sc&rbă faţă Ue fagăduinţa câlugărească". 12. loan Casian. de asemenea. inanifestarile fifelul in vare .yi'ză'tumHe m<in<htiiYşti. 5. ' Rvagrie. * Cf. să le tulbure liniştea şi nemişcarea care o înlesnesc. 16. el le resimte ca atare. V. care. Convot-biri iluhovniceşti. " fbtâan. Aşt&ămintele mwu'isiirrşti. X. 33. obiecliv vorbind. undc ar pulea găsi mai tişor cele de trebuinţă". X. '' Idem. ' Cf.*1 „îl face să lânjească dupâ* alte locuri. înlreţinute prin vorbărie deşartă'\ născuifl dinir-o curiozitate fară rost. Asffzăimntetf niâ>uhiir*şti. şi în realilaie. 16.n In general. ('onvarbiri iluhoi'wccşti. Sf. I I. Sf..X. patima împingându-1 să iasă14 şi să colinde prin alte locuri. V.20 îi oferă molive ca să fie nemulţumil de el şi-1 face sâ creadă. 16. VI. 71. Afezămintete mănâstitr$ti. Aşezonnntelt* mâmstireşiL X.2"1 Demonul akediei atacă mai ales pe cei dedicaţi vieţuirii duhovniceşti.'^ Relaviilc sale cu oamenii sunt cel mai adesea uşuratîce. loan Casian. 2). râtăcind din loc în loc. lârâi de paiimă. că în allă paite i-ar fi mai bine. Simeon Noul Teolog. căutând pretexle „bune" pentrn a le îndrep^ titţi. dar. y Ibidem. Anlirericul.1'' Se poate întămpla ca akedja sâ nască în sufletul stiîpânit de ea tin mare dez-gust faţă de locul unde şade. Sf. 57. 2. alături de sila de toate. 2t Cf Sf loan Sciuurul.liescrierea. Adesea ajunge hoinar. 3.

'9 monahul ajunge trândav în tot lucrul lui Dumne-zeu." Sfânlul loan Scărand arată că akedia. „cei care petrec în faptele trupeşti sum cu tolul in afara* (de aceste ispite). neputincioasa în rugaciune".. kpLstole. Isaac Sinil. l<ir eând se sfârşeşte pravila. trăndăvia sufletului nu se arată. nemailasându-l să stea în casa şi să se dedea cititului". Cf.. cu atât m. 'Ibidem. de nemulţumi-nî. spune Sfântul loan Scara-rul. îi înfăţişează şi viuţa aceasta Irecîi(oaie ca neavând nici an rost" (Cuvânt ascetic m 100 de capete. adesea nedesluşit.10 el nu mat doreşte bunurile viitoare31 şi ajunge chiar să dispreţuiasca bunurile duhovniceşti.1" Această akedie ia forma unui sentiment." Estc întru totul adevărat că akedia îi loveşte mai ales pe cei care se sirădu-iesc să se supună unei asceze duhovniceşti statornice. 2(1). w Ibidem.36 Dar „când soseşte vremea rugâciunii. 5. iar cu cât îşi rânduieşte omul mai mult viaţa şi se insingurează pentru a se dedica rugăciunii curate care-l nneşte cu Dumnezeu.1 . de sila de sine şi de viaţă. 26.. AseiÂimmtvte mânăstitvşti. XIII. dar lor le vine trândăvia care e vădită tuturor". iarăsi se îngretinează trupul. de *" Sf. '■ Ibidem "Cf. 3. 57. 73.mi. XIII. tie plictiseala. Diadoh al Foticeei: „gâiidul (lăndfiviei. 11 Ei arată că mai ales la ceasul rugăciunîi acesta aduce toropeală în suflet şi în trup. îi scufundă pe călugari iarăşi în sonm şi le răpeşte stihul din gură cu cascături necuvenile". Sf Diiicloh nl Foticeiî. Cuvinttt ăespre t&voirtfă. 58. Sf. I."" Robită de această patimă. v 'Sr. minlea lui „devine leneşă şi neputincioasă la orice lucrare duhovnicească".ii mull es(e încercat de această patima de care au a se teme mai ales sihaştrii. este „plictiseală în cilirea psalmilor. Stand la rugăciune. care-şi reduc la strictul necesar activităţile şi ieşirile în atara chiliei. '* Cuvhilt' despre itevoinfd. 66." „Dracul trândăviei obişnuieşle să războiască de cele mai multe ori mai ales pe cei ce au înaintal în rugăciune sau pe cei ce se sârguiesc în ea". împingandu-1 pe monah la somn: „Când nu se face cântarea de psalmi.. •■ (•tie 22. care eaută singurătalea şi liniştea depline. „lâncezeala sufte-teascâ".Akfdkt înauntrul chiliei. Isaac Sinil. loan Casinn. 57. spune Sfântul Simeon Noul Teolog.. 19. Dar ea nu-i ocoleşte nici pe cei care trăiesc fără nici o rânduialâ şi neavând nici o grijâ de sufletul lor. '' Sf. 169 . Cuvhue despre itewmfâ. de obosealft..h ccpete. Pe aceştia îi alacă sub alte forme... '* Cf. 8. **-$Cam. atunci se deschid ochu". Sf. Arsenic. Sf. de cei din jur." Toţi Sfinţii Părinţi văd în akedie principala piedioS în calea rugăciunii. X. Cm-ant ascetic in o sutti de capete. cum arată Sfân-tul Isaac Sinil. 58).

Sf.19ft 170 . şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii".. NilSoiski. 5). Adcsea. să facă tot ceea cc le pare lor că i-ar putea scapa de nelinişte şi plictiseală.. hi Sf Macniir ligiptmmtt.. peniru a desemnn akedia. de aseme-nea. Şi crezând ei că astfel vor fi mulţumjţi si în sfarşîl se vor regilsi. 42 Asezfiminteie mei/iăvtireyti.4'' Dar dacă ea nu are un motiv precis. Regula. este preponderentă. în general. pe lângă toate acestea si parca penuu a le înrăutăţi. 41 A se vedeu. temporary sau continuă.. sau chiar de o stare de angoasă. în sfârşit.TrandăvU stă pestc lot începniul" (fipq/tqpne. de singurătate şi de ne-mulţumirea pe care o poarUl în suflet. de somnolenţa sufletească şi trupeasca. pentru a se putea manifests.Desviierra. Ue oboseală generală şi constants. unii bătrâni spun că acesta este duhul cel de amia-ză. de o anxietate gcneralizatft.ştc numni de aceasta expresie . produc sufletului bolnav fler-binţeli violente. La araiază. In capitohil 36.. de toropeală fizică şi psihică.47 Lucrarea diavolilor presupune totiişi un teren prielnic. Avvu Piinen: . nemotivară.41 scrie Sfântul loan Casian. cum spune Sfântul loan Casian. Penan Awn Pimcn. care revin la anu-mite intervale şi. I. imnifestttrite fijelut in core w priuhtr bolile spiriluiile locul m care vieţuiesc.40 Ei sum.(lemonul de umiaza".. *6HNet«. de adevarata lor fire şi de menirea lor. care se mai numeşte şi «dcmonul de amiazîi». îl tuibură pe monah nişte friguri.. 129. sufletul fiind „tulburat fară de noimă'*. iar prin aceasta se lipsesc de orice bucurie cu adevărat deplină şi netrecâioare. atacurile acestui demon şi manifestăj-ile acestei patimi se înteţesc în jurul amiezii. de fapt se înstnlinează tot mai mult de sine şi de datoria lor duhovniceasca". X. se năpusteşte asupra călugarului pe ta ceasul al patrulea41 şi dă lârcoale sufletului pâna pc la ul optulea44 ceas".A3 Printre aceşti „batr^ni" se află şi Evagrie. 4. cuprînşi de o nelinişte fâră moiiv. să umble fără rost dintr-un loc în altul. cum o arată citatele de mai sus. Sfitntul loan Scararul o sitaeaza în ncelnşî moment (Scara.4f Ceea ce distinge în mod esenţial akedia de tristeţe este faptul că ea nu are un motiv precis. X. să se întalneasca" cu oameni care nu le sunl de nici un folos şi. Etiologia demoniaca. *' On 10. cad într-o stare de lâncezeală. pomenit în Psalmul 90". jS Tmitttiil praefici 12. La cei care due viaţă ascetică.4* „Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa suflerului. XIII. la orele obişnuite acceselor. de muncă şi de orice activitate.. 149). de asemenea: Pomfttmi &' '50 tie capftC. Evagrie sc folosc. aceasta nu înseamnă că ea nu are anume cauze. akedia îi impinge să facă mai multe lucruri deodată. care spune c<i: „Demonul akediei. Sfantul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întris-larea cea după lume due cu uşurinţa la akedie. V.1 Aşezfwiiittete ntâitel*lîre$ti. "Oral*. „îndeosebi în jurul orei şase. De aici. 40 41 Cf. 2.

cit. Crtpcte. XI. I7| . Talusîe. ■' Sf./?«#"/«. este înlunecarea în întregime a sufletului. ibidem. 1. 23. Simeon Noul Teolog. 49. o sporeşte..un.Sf. Scam. ibidem." Dar urmarea cea mai gravă esle c«1 această patimă îl depărtează pe om de la cunoaşterea lui Dumnezeu. Isaac Siml. Pumjmzd m 150 de capete.*' Alte urmări nenorocite sunt învârtoşarea inimii "Ibidem* III. V. I. 4. 71. stinge flacăra duhului. aşa cum o şi soco-lesc. ' Cf. Sfântul Macurie Egipieanul punc akedia pe seama lipsei de ertdiflţâ. ducându-1 la ncgrijă™ şi Lipsă de curaj. loan Seal anil. w SI Simeon Noul Teolog. 28. Vele 225 de capete.. ne îngaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului. fundamentală. akcdia întunecă mintea (voî>q)5! şi o orbeşle. ('iivinii' dexpre nevoinfă. 57 (.. Celt. 49." Mulţimca nenorocitelor ei urmări pentru viaţa sufletului nu fac decât să îiuarească această convingere. Sf loan Scăi-. Simeon Noul Teolog. hi Sf.225 de capete. 46. este îndepărtal de la orice contemplare a virtuţilor şi de la văzul sensu-rilor spirituale". Scam. Simeon Noul Teolog. 51. I. Sf. I 3-14.. la SJ'. Maxim Mitrturisitonil. de altfel. ţinandu-l în trăndăvie şi neştiiiiţă..ţti. Aşezâimntele mânâstireşti. Nil Sorski. "a. Sf.. „Cu adevârat sufletul care a fost rănit de săgeata acestei tulburnri. Sf.. 66. Sf....v Sf Simeon Noul Teolog. V. XIII. Cuvinte desprt nevoiuld. ibidem.50 lar Sfântul Isaac Sirul aral. 51. loan t' i.. aruncând sufletul în beznă. Simeon Noul Teolog. 66. Una dintre ele. . Sf. cit. 1.. X. he. 2. X.-. I.1 c5 la monahi „trândăvia vine din împrâslierea cugetării".. Isaac Sirul. 5: 7. M Cf. a Cf. he. 0tfJ sprc cele opt duhitri ale râuttifii. Macaric Egiptcanid. 66. M Sf. Rcgtda. Aşt'zantiniele inânâsthe. Macarie Egipieanul.. 67. I. 2(3. Sf. nl Cf. Ctfvîntc despre nwinţâ. 9). Axeztlminlele mânăxtireşli. Sfintfi Părinţi.'16 Sfinţii Părinţi arata iarăşi ca akedia.51 Descrierea tulburarilor aduse de akedie. sufletul nu mai este în stare să cunoasca înţelesurile duhovniceşti.Akeditt spune el iarăşi.inil.Ji Cf.. III.54 Astfel. he. 3. Cele 225 de capete. " Sf. I. X.ste întuncric"). Sf Nil Sorski.61 Dacă se însoţe^te cu tristetea. 72. cit. 33.66. Apoftegme.. pe care am prczenlai-o puţin mai înjinle. * <f Sf." Tot din ea ies gandurile de hula'* şi cugetările nebu-neşti împotriva Făcătorului. spune Sfântul loan Casian. " Sf.. care este o lăncczeală a sufletului" şi o moleşeală a minţii.71. istovin-du-se. ™ l\mifmza în 150 de capefe. 72.. Capefe despre dmgoxte% I. loan Casiun.''2 şi atunci omul ajunge uşor la de/riiklejde.. Evagrie.vine pestc el îimincric pe. 4. .

Cf."* expli-când în altă parte că „gândul akediei nu este urmat de altul. |6. Sfantul Maxim Mărturisi-lorul arată ca ea le perverteşte pe toate: „Toate patimile tin sau numai de iuţi-mea sufletului. 3. * ( uvmle despre nwoinţâ. 7'' Capefe despre dragoste.71 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea că este „moartea sufletului şi a minţii". Cnmorhih mtfWVtli&f&ti V. pentru câ nu are in Datura omeneascS vreun bun temei. spune Evagrie. 74.'' Pe de altă pane. (Un'inte dgsprt iu'vt'înfu.'"' Tot aşa spune şi Sfantul Maxim Mărturisttorul: „Moleşeala (akedia).'. Awn Pirncn. "Cefe 325 de copetej. loan Casiun. De aceea. Isaac Sirul. 46. loan Scărarul. 1664. din care răsar zcci de mii de ispite". 55. inanijesteirile si feltd hi core w pnidue hotile spiritual* si manierea grabnică.Descrierea.7* încheind astfel: „Daca Dumnezeu i-ar îngadui să lucrcze îinpotriva noastră după puterea ei. 12. sau numai de partea lui poftitoare. întâi pentru că este un gând apasfitor. w Ibidem.70 Iar Sfantul Varsanufie scrie că ea „naste tot răul". 67. Evagrie. nici until dintre ncvoitori nu s-ar mântui vreodată". spune Sfântul Isaac Sirul. Tâlvuire la Pxahmtl lit. akedia nu naşte o patirna aniline. iar apoi pentru că are în el mai toate gândurile (re-le)". 1664B. I. 46. Cf.. akedia nu constă in reaua folosire a unei anumc puteri a sufletului. stârneşte deodată aproape toate patimile". ' . I. M Truliitnl pme/ic. 13.7il !n l'aţa mullimii acestor role |>e care lc isca akedia. sau de cea rationala. 8. Sfinţii Părinţii spun ca* ea este cea mai apasatoare şi mai greu de îndurat patimă. PG 12. „vine duhnl ieşirii din minţi.'*' Tot din ea.W. XIII.. Sf. 67. 1 (>ij/rir despre dragoste. „Acest demon nu este urmal îndcaproape de nici un altul".77 Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gu&tarea gheenei*'. Maxim Mâiturisitorul. ea nu constă nici in folosirea lor in chip contrar firii.71 De aceea. Dar akedia se face stăpânâ peste toate puterile sufletului".S'iim. " Schsori ihihovnicfţli. cfici ea le aduce in suflet pe aproape roale celelalte palimi. Evagrie arată că în cazul acestei ' Sf. cea mai grea dintre „cele opt întâistStătoare ale răutăţii" ' şi ca „nu este palimă mai rea decât dânsa".1'7 Spre deosebire de celelalte palimi de căpetenie. 67..7* Spre deosebire de celelalte patimi despre care am vorbit. 46 '"' Cuvinte despre riei-vinfti.. 5 ' Sf. Capetc despre dragox/e. '' Apitfiegnw. t. Sfantul loan Scîirarul socoteşte ca akedia este „moartea atotcuprinzătoare a rnonahului". 172 f . 149. Seara. scria nlfabelîciî. 7 * Sf.6. ' Tălcutre la Psaimul I. X PG 12.

80 într-un anume fel.Akvtlitt pulimi. iar pe de ahâ partc. alunci când o defineşte ca „neglijenţă a sufletului". 13. zapâcire şi neorânduialâ' a tuturor puicrilor sufletului care sum de folos in viaţa duhovnicească. pe de o parte. amorţire şi vlaguire. ea este. . Dtspre cele o\il gântliiri alf riiuitlfii. Sfântul Talasie arala (impede această dtialilate. Akedia ar putea fi privită ca lipsă a „zelului" duhovnicesc cu care a fost haYuit primul om şi pe care îl are şi omul înnoii în Hristos.conform naturii) este să nu o ai deloc. firesc (Katcfc <t>\xjii/ . pentru ca sa-şi poată astfel împlini cu rfivnS fierbinte lucrarea duhovnicească. tot ca dar al Sfântului Duh.

Sinclitichia. în general. iar nu pe cel ce boleşte". sub toate formele ei. aşa cum am aralat. Dar. sunl îndreptate împotriva aproapelui. iar nu eel care păcatuieşte. forma acută ' în cnp. serin iilfubelîcă. aşu cum am vflzut. Evagrie. Puterea irascibilă. el a îndreptat-o contra aproapelui sail. prin pacat omul i-a schim-bal rosiul firesc şi. învaţă MaJca Sinclitichia. Aslfel. Sf. Aşa se defineau. în loc de a utiliza această puiere a sufletului pentm a se împotrivi Celui R. împotriva stapâniilor. Afezwiiinteh' mânâsii>rşii. pe lângă ceea ce se numeşte în chip obişnuit mănie. * Afioftefiiiif. ." Omului i se cuvine să se mânie numai pe Cel Rău. cxteriorizate. Păcalul irebuie urât. grosolane sau subtile. 22.Jupta noustrS nu este împotriva trupului şi a sângelui. 3. iar nu pe cei înşelaţi de acesta. Aceasta face din mânie. ci împotriva rncepStoriilor. exteriorizate sau nu. Ioun Casian.I 8 Mani a Patima mâniei (bpyf\) pornestc din pulerea irascibili* a stiflelului <0X3|A6Q) şi cuprinde toate manifestable patologice ale agresivitâţii. la origine.1 Mânia despre carc vorbeşte tradiţia ascetică nu constâ numai in manifes-tările violente. Sfinţii Paring privesc ca patima şi pun sub acest mime toate formele de agresivitate ale omului. Toate aceste aspecte fiind deja pe larg dezbătute în prima parte a studiului nostru. VIII. trecătoare şi-i afectează în mod special pe cei care au tin temperament coleric. Potrivit Proniei dumnezeieşti. : Cf. folosindu-se de ea contrar naturii. ea era menită să-l ajule pe om să luptc împotriva ispitelor şi a Ispititorului şi ca sa se fe-rească de păcat şi dc rîiutate. O asemenea mânie nimic n-o poate îndreptuţi. si care. 21. Mania se vadeşte a fi patimă ori dc câte ori ea se îndreapta* spre semenul nostru. 12). finalitatea ei fireas-căşi folosireaei normală. căci. şi care consiituie manifestarea ei cxteriorizată.lu. „Urăşte boahi. hi general. vizibilă si violeută. 6. 24. faţişe sau ascunse. 3. împotriva duhurilor răutfiţii. împolriva stăpânitorilor întu-nericului acestui veac. Cuviint desţm* ni^ădmif. care sunt în vâzduhuri" (Efes. aşa cum spune Apostolul: . i-a fost data omului la crearea sa §i face parte din însăşj firea lui. 23. . o patimă şi o boalfl a sufletului.1 nu vom revcni aici asupra lor. care sum numite aşa în mod oblşnuit şi care stint.

174 .

90. loan Casian.lct) şi manifestările de nerăbdare sunl şi ele expresii ale acestei patîmi. V.chiar de ar avea de suferit de pe urma purtării sale. II. rănirile şi chiar omuci-derile9 sau rftzboaiele.'1 Sfinţii Pârinţf disting: resentimentul (iif|viţ) . ca rivalitfiţile de tot felul. chiar nedezvoltate. Vusile cel Mare.pâiiă la cele mai subtile. Astfel. Sfinţii Părinţi observă că în orice forma de mânie omul încearcâ un soi de plăccre. Sf. interiorizaiă şi ascunsâ. o petrecere care munceşte suftetul mai cumplit decâl plăcerea trupeascp. Avva Dorotci. fnvttyîutti <le sujU'i fhh siuxm\ VIII.care este o „mânie mocnita". in lipsa Intristafii pentru relele care i se întâmplă sau chiar a nu le bucura de tericireu lui.* bftaile. Sf. Pomncile.care se traduc prin răniatc şi voinţa văditâ de a face ran . VIII. pe de o parte. ca şi celelalte patimi. numai şi numai ca să-şi împlineasca această plăcere a surletului. 16. in bucuria de necazurile sau de nenorocirea care-1 loveşte pe semen. Hcnna. ranchiuna ((ivriaucaKio:). II. ' Cf.10 Sfâmul loan Scara-ml spune şi el. loc. atunci când vorbeşte despre lînerea de minte a răiilui ş. Sf. Cowoiitiri tinfwvtucefti. Sf. că este ca un „piron înfipl în suflet. VII. Sf. 3. iar.1' Avem aici însâ o legăturâ de ordin secundar cu plăcerea. Vasik cel Miire. 9. loan Scănuiil.6 Tot de această patimă sunt legate indignarea şi batjocura. loan Casian. Itn: ris. rir fbidem. Proasla dispoziţie. fnvâţtftitrî dt' suftet folositotire. Sfantul loan Gura de Aur zice: . Că plăcere cste aprinderea mânîei. de exempln: Efes. Trautlut {Jttictir. Puteni adăuga aici şi sentimenlele. V. Convorbui tiahmiriceşti. care pot consta. 93. <0 Despii' fwoţu'. VIII. de altfcl. s 1 175 . 8. pe scurt. răvăşind toată sânătatea snfleUilui". 3. formele extreme de violenţă. IX. în sensut larg dat acestui cuvânt de tradiţia ascetică. 91. 10. OmiHiiaM<ttei. care are ca temei amintirea unei j i gni ri . VII. 5. ascunse şi greu de observat chiar de eel afectat de ele. X. III. Dvipnaticfi. simţire neplaCUtă.XVl. iubiiă ca o dulceaţă a amărâciunii".Mâni a a patimii. * Sf. Stunt. 89. acreala. loan Damaschin. de duşinănie sau. Awn Dorolei.6. 4. Avvu Dorotei. Aşt'zâmituete im rţăxtirvsli. jinpolrivti cclor ce se inîînie. ironia şi glumele cu refe-rire la oameni. 31. Omitii. de răutate. ura OuooQi Ktooţ) si toate formele de ostilitate. tadură totul cu uşurinţa. în care mânia „izbucneşte şi se dezlănţuie". 16. Snmi. care-1 face sa stăruie în ea. formele mai muli sau mai puţin dezvoltate de irilare (b£uxA. Col. adesea maninte. Ptfct/nui. loviturile. loan Giuii clc Aur. 1 Cf. care ne arată cum aceasta înlrejine mânia (şi mai ales Sf loiin Damaschin.i dcspre mânia care o însoţeştc. pe de alta parte. 7 In contrast cu acesle sentimente. de rea-voinţa". A se vedea. de animozitate. derivă tor din patima mâniei. a nedieptăţilor suferite -. 93. Mulţimea stărilor şi reacţiilor sufleteşti legate de mânie ne ajută să înţelegem faprul că ea îl afecteaza pe om aproape în pcrmanenţa. de la cele mai grosolane . V.. Evagrie. a unei umilm. lnniftuiin de xtifleifolosiltxire. Sf. 2.

TnuattUpracttc. Miixim Miulurisitorul. nu vei suferi nicioda-tâ pofta". reluând cuvintele unui monah îmbunStăţil. " Cf. Dorirea celor materiale şi alipirea de ele sunt. 3. dar nu cum o produce. |. ' Capete despre dragostf. şi pentru ca" le preferă pe acestea bunurilor şi desfatărilor duhovniceşti. îngrijindu-ne de ele. cum arată limpede Sfiinrul Maxim Martu-risitorul: „am ales mai mult cele materiale in loc de porunca iubirii şi. II. 176 . Atunasie ccl Marc. Evagrie. Capet e despre ilnigoste. Prolog. De aceea Evagrie defineşte mânia ca „o pornire împotriva celui care a greşit ori se crede că ar fî greşit cu ccva". 7. 11 hivâţâtun tie sujlet fohsiloare. 27. ne războim cu oamenii. Maxim Măiturisitonil. XII.). Ill. 51. de asemenca. Mânia se naşte în om atunci cand vede că nu poate ajunge la plăcerea râvnitâ. 20. 1 Cmwii despre ntgăaune.1" Sfântul Maxim Mărturisitorul11 şi Avva Dorotei14 văd şi ei în iubirea de placerc «)i-XrjSoiAa) principala cauză a mâniei.IJ Plăcerea simţuală este legată de dorinfa simţuală.Desrtierea. 4.lu Sesizăm aici ecoul cuvintelor Sfântului lacov: „De unde vin războa-iele şi de unde certurile dintre voi ? Nu. -' Cuvântascetic. * Ciiviiue despre ixevoinfă. "' Sf.. I. 1). 27. arată că „partea pătimaşa se luptâ tot timpul ca să dobândeascâ plăceri". Se cuvine deci să punem iubirea de once om mai presus decât cele văzute şi decât însuşi Irupul". Aceasta ne face să înţelegem o alta afirmaţie a monahului pomenit de Evagrie: „îmi retez plăcerile ca să înlătur toate prilejurile părţii piHimase". 99. prin acensta prefacem blândeţea firii în sălbăti-cie"." dar şi atunci când el se simte sau se teme sau chiar este lipsit de plftcerea de care se bucura şi când „iubirea tru-peascft de sine (^iXavtia) este lovita" de durere". oare.1'' Sfântul Isaac Sirul scrie în acelaşi sens: „Dacă suntcm atraşi une-ori de cele supuse simţurilor (prin care ia uneori şi iuţimea prilejul spre o pornire contxară firii) (. ajunge omul să cada* în patima mâniei. de aici: din poftele voaslre care se luptă în mădularele voastre T (lac."' Mânia sa se porneşte atunci împotriva celui care 1-a lipsit de plăcere sau i se pare ca l-a lipsil de ea sau care constituie o ameninţare la adresa ei sau i se pare că i-o primejduieş-te. 99. cauze fundamentale aie mâniei. Din pricina iubirii bunurilor materiale şi a ptâcerilor pe care le produc ele. Citvâitt impottiva elini/or. I3|."1 ca şi ceea ce spune el în altă parte: „înarmându-te împotriva mâniei. nuuiijkiiâritf sifelul in care « pritduc botile spiritmde cu dorinţa de răzbunare).. Rtispimstiri cat re Ttdasie. " Ibidem. Sf. Originea diverselor mani-fesiări ale acestei patimi poate fi aflată în legatura iniţiala şi mai profundă dintre ea şi plăcere. fiindca suntem iubi'" Trtt/iUiitpixtvlic.2' Tot el mai spune şi c3 „noi nu putem sS-i iubim pe cei ce ne urăsc.

Sf. loan Scilruiul. Cea dintâi tâmăduire ar consta in a cunoaşte cincva pricina patiinii lui. VIII. 33. 111 Awn Dorotei. he. 20. îi furnizăm un „capital" de energie care poate fi uşor folosit la mtfirirea puterii agresive a sufletului. 41.V cerea care-i vine de la ele. he. Scam. Scam. Setitinfe. 75. îiivdfăiuri de suflci foiosiioare. Sf. UH\ at.10 Aceasta din urmă poate fi pusa* în legătură cu etiologia maniei dacă o privim ca pe o lipsa de cumpatare: dAnd prea multâ hranâ trupului şi odihnindu-1 peste măsură. Invauiiwi de suflel folwtitotire. Sf. II. Avva Doroici. când se simte ameninţat s-o piardă sau când este împiedicat s-o dobândească: lăcomia pântecelui (patima gastrimarghiei).22 lubirea celor maleriale şi goana după plâcerea legată de ele se manifests in mod diferit. I. Epistote. Scant. VIII. in diferitele paiimi. 36. 36. căci ea poate avea numeroase alte cauze. pe care nu oricine le poate sesiza cu uşurinţă.ii.28. cei boinavi. VIII. loan Scararul.Vnr. 30. III. a 177 . e. 20. 41 Sf loan Scararul. Maxim Miîmiri&itorul. dar multe sunt pricinile înfierbântării. Despre mânie. se exprima ca un adevarat medic duhovnicesc: „Precum fierbin-leala mipurilor este Una. loan Scararul. XXVI. til. 29. aşa cum arată Sfânlul loan Scararul. care o pot controla şi stăpâni. cele mai frecvente şi mai raspandite. la fel şi fierberea şi mişcarea maniei. ■' Sf loan Scaranil.'1 atiinci când îi este rapită* pI. 8. Evagric. Potrivit tradiţiei asce-tice. X. vorbind despre ele. 39. 'Cf. loan Scararul.3" ca şi prea multa odihnă a trupului. Avva Dorotei. şi nu una. 33.2' iubirea de sine (cenodoxia2'' şi mandria27). Aniireeicul. Sf. Căci odatâ pricina aflată. 36. dar poate şi a celorlaltc patimi. Sf. Seem. "' Cf. care.Man in tori de materie şi de plăcere şî le punem po acesica mai presus de poruncu. aşa cum am văzut. IV. 33. Ibidem. exista irei mari categorii de paiimi sau trei forme principals de iubire a lumii. Maxim Miimiiisitorul.2ft In afara* de patimi le pomenite mai sus. * Bvagiie. De aceea este cu neputinţă a hotărî despre ele intr-un singur chip. 36. Sf. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc". III. au multe si felurite pricini şi prilejuri. Capetedesprt dmgosfe. 108. IV. 36. Capete despre dmgt/ste. »SKara.Evagrie. în acelaşi timp produ-cându-se o slăbire a trezviei duhovniceşti şi a voinţei. Scam. lot eft. M Evagric. însă acestea sunt numai principalele pricini ale mâniei. I. Avva Dorotei. VIH. noi. XXVI." iubirea banilor şi a bogăţiei sau in general a bunurilor materiale (patima ar-ghirofiliei şi pleonexiei). îmi dau mai degrabă cu pnrerea despre sârguinţa plină de grijă cu care trebuie să caute ficcare dintre cei ce bolesc de ele felul tămădui-rii lor. Capet* despre deosehirea patimihr yi a gândiirihr. vom afla şi leacul tămăduitor prin puftarea de grija a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti". care sunt pentru om pricini de mânie. XXVI. VIII. 3. Scam. trebuie să mai numarăm intre principalele cauze ale mâniei şi patima desfrânării.

Sf. prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţa de răzbunare. V. ci mândria noaslră de a ne socoti mai biini decât eel care ne-a insultat. Omilii In h'apte. Tâtaiire la Psalnml I2X 1: Omilii la loan. VIII. mamfestârile si feint in care se proditc botite spititua/e Dintre toate aceste surse ale mâniei. umilit. Ikmc/ieiul. dcsconsiderat (mai ales în raport cu părerea bună pe care o are despre sine şi pe care se aşteaptă ca si ceUalţi s-o împărtăşească). 7 (împotriva.Această boală îi loveşte pe cei care urmăresc întâietatea în ceea cc priveşte ononirile". 6.32 iaf când vorbeşte în genera] despre mânie arata că „patima aceasta se sprijină mai ales pe mândrie. X. loan Casiiia Aserximintrte mânâstiresH. Grigorie eel Mare. Aceste ultime consideraţii nu sunt in dezacord cu ceea ce am spus mai sus. loan Scarantl. I. 36.*5 Mania „este o boala de care firea noastră se scârbeşte tot atât de mult ca de lepra trupească". spune Sfantul loan 11 Cf. cănd se simte jignit. spune Sfantul loan Gură de Aur. '* în afara citatelor care vor unna. V. înaintea celui care l-a jignit. loan Gurfl de Aur. Vlll. 2. . Piin manie. 3: Oinilii la Maiei. ca şi in propriii ochi. 7 In afaifi de citatele cave vor unna. X.J\Tu cuvintele unuia sau altuia provoacă in noi supararea. preţuirea exageratii pe care fiecare o avem despre noi". 8. 17S ' Desfire fiorăinfă." Atunci cand omul este rănit în amorul propriu. Sf. 14 Omilii. XLVII]. îndeosebi. XXXI. EplStoiă către Nirolae Mimahnl. Porunca V. în mod sigur slava deşartâ şi mândria sunt cele fundamentale. Sf. celoi ce se inănieţ. care ajunge sa fie ameninţată. Ceea ce pare a fi cauza extemă şi motivul ei întemeiat. imaginea pe care şi-a fâcut-o despre sine. dar mai adesea ca o reacţie de apârare a plăcerii primejduite sau chiar pierdnte. sub toate formele.Descrierea.31 Vorbind despre ură. Marcu Ascelul. nu esle in realitate decât un revelator şi un catalizator al acestei patimi care-şi are originea In sufletul supus ei. 45. 1. Sf. micşorată şi chiar dislrusă cu totul de jig-nirile şi umilinţele de tot felul. ea este. Scant. în măndria ascunsă acolo. . cum vom vedea in continuare. aflu in slava deşartă şi în mândrie o mare plâ-cere. socotită o formă de nebunie. Pastoral. Coitietuariit la low V. este privită de Sflnţîi Părinţi ca o boala a sufletului. 4. la care ţine şi care socoteşte că i-a fost înjosită.'6 Penlru dereglările pe care le produce. cu privire la rolul pe care-1 joacă plăcerea în producerea mâniei..14 O dovadă a contrario esle faptul că eel smerit ramâne paşnic şi blând chiar atunci când este lovit cu mânie. DesprepOcautfiL III w Omilii fa Fapte. a se vedea: Henna. LX. 2. 1. a se vedea: Sf. XXXI. 4. prin ea se întăreşte şi se face nebiruită". venite din partea semenilor. 6. omul. 4. 111. loan Gură tie Aur. Mctodiu de Olimp. Ttilcaire la Psalmul 123. Sfântul Marcu Ascctiil spune: . Mânia apare deci şi în acesr caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei plâceri. La fel ca toate celelalte patimi." „Nu este nici o deosebire între mânie şi nebunie". Sf. 6. omul cauta să-şi refacă. mania. el esle cuprins de teluritele forme de mânie. arata Sfantul Vasile eel Mare. XXII. 5.

lipsindu-1 de fireasca lui putere de stăpânire". „Mania este o nebunie de scuită durată". 6. mai spune el. citată mai sus. Pe plan somatic. 15. Sfantul loan Scararul o priveşte chiar ca pe o forma de epilepsie a sufletu-Hii. Să examinăm în detaliu aceasta patolo-gie. Sana.42 Sfinlii Parinţi arata adesea. VIII. XLVIH. Vasile eel Mine. I (Impotriva celor ce se manic)."" Sfăntul Grigorie eel Mare. PG 37. "' Cf Sf. inima se zbate. SI". prezentându-ne o descriere mai precisă a acestei patimi în formele ei paroxistice. Sf. X (Impciirivii celot ce se. Inipul iremură. XII. omul de-vine dt. 45. Cu ce se deosebeşte un asemenea om de un nebun ? De aceea adeseorî mânia porneşte piimnii spre loviiuri cu o furie pe masura nebuniei sale. Omilii. X. ochii scapara. Sf. V. '' Omilii.4. Evagrie. " Cf. loan Scilrarul. în acelaşi sens. aceasta se întampla pentru că înlâuntnil lui turbarea a înrobit sufletul. IV. IV. mania se traduce prin tulbuiari de ordin fiziolo-gic. PG 30.Mânia Gmă de Aur. Grigorie tie Nyssa. dar care poate fi regăsită în diferite grade şi in celelalte forme ale ei. Sf. Poem* morale* XXV. VIH. II. loan DiunascHin. mânie). 35-40. înlăuntrul trupului. hivăţoluh dv suftet jolosiware. Coiiii'tiiaiiu la lav. Sf.nerecunoscut chiar pentru cei care-l cunosc. Mintea nu mai este în stare sa ţină frâiele. ** Omilii fa loan.Mâniosul este înini lotul usemenea uimi nebun". arată astfel [impede că ea poate fi asimilata unei forme de nebunie. VIII. Awn Doioiei. 5. 3. care se vede limpede in formele cele mai violente ale mâniei.. 90. in manifestable ei acute. II64C.47 Toate '• Omilii la loan. " Cf. X (Impotriva celot ce %e inanie). scrie Sfantul Virile eel Mare. Desigur mania poaic fi privitâ ca o forma de nebunie mai ales in maiiifeslilrile ci acute si violente.se veilea. „împunsa de boldul mâniei. Oespft jtuerea omului. mania. provoacă o tulburare caracteristica. '* Omiiia. Mai ales la Sfântul loan Gură de Aur1'1 si la Sfântul Vasile eel Mare45 găsim o descriere tipică a acestei lulbu-rSri a trupului. Putem spune câ mania se înrudeşte si chiar se identified cu uncle forme de nebunie şi de posesie demon icS pentru faptul ca au in comun un mare număr de simrxoine cu lotul asemanfitoare. Fonnele înăbuşite şi cronicc cunosc şi ele asemenea dereglări. analogă celei prezentate de Sfantul Grigorie eel Mare. 8I6A. Grigorie de Nuzianz. 38. Unul ca acesta vorbeşte făra sâ şlie ce spune. 16.M . ' Ibidem. Dialogul âesprt snjlrt şi tnviere. căci a ajuns bâtaia de joe a unei puteri străine. 5. 11 179 . că eel care ajunge la asemenea forme violente de mâniecste asemenea unui posedat. uşor de observat din exterior. de asemenea: Evagrie. A . f'raUiiulpractiG. Vasile eel Marc. " Cf.*8 şi putem aminti aici legaturn directă pe care ei o siabilesc între anumite forme de nebunie şi poses ia demoniua. şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite. 424A.team. Omilii hi Ixaia. II. PG 44. DogttWtica. obrajii se aprind. Desmr Hugârium'U doimwmcâ. limba se bâlbâie. şi daca furia mişcă membrele omului facându-l sii loveasca. Tmtatul fmtctir.

fie la bulimie. „tulbură sufletul. Omitii to loan. A 'thniliila Fapte. Sf. " Omitii la fain. Vasile ccl Mare. 4. zăpăceşte şî înlunecă tot sufletul'\ spune Sfântul Marcu Ascetul. PG 90. Epistold câire Nico-lat Sfonahul. VIII. arată Sfantul Vasile eel Mare.. Oniilii l« Faptâ. 16. 10.61 Raţiunea fiindu-i „ca şi cuprinsă de beţic şi întunecatâ". aratil.™ Dar mai ales tulburările pe care mania le naşte în suflet ne îndreptăţesc să o privim ca pe una dint re cele mai grave boli ale lui şi ca pe o forma de ne-bunie.57 „strică sănătalea sufletului.ibidem.atâta timp cât (mânia) staruie în inimi. Cf. S| Cavâllt ascetic in lOOtle capete. M 5cora.4'' far Stantul loan Scărarul aratfi urmările pe care aceastft patiinâ ]e poate avea în ceea ce priveşte modul de a se hrăni. III. Omilil X (Impotriva celor ce se mânie). 62. X. Sf. făcându-I cu totul nefolositor". scriind că: . ea perttirbă atât de puternic activitatea rational.Vm.48 „cunosc mulţi oameni pe care i-a îmbolnavit mania".!.. ea conducând fie la anorexie. „Mânia obişnuieşte mai mult decât celelalte paiimi sa lulbure şi sa za-păcească suflelul". Mai întâi. Sl'. mâncându-i.''" „Când această patimă a izgonit ratiunea şi a pus stăpânire pe suflet.™ Tulburările pe care le naşte în suflet mânia sunt nenumârate. B Epistoiă câtre Nicolae Monahtl. loan Gură dc Am. VI. încât pare că omul îşi pierde uzul raţiunii.^ „Paltma neraţională a mâniei pustieşte. 1 (htiilii. 3. de asemenea. J . Qiigorie de Nazianz vorbeştc dcspre „mîînia nebunfi eare smimeşte mintea" (Cuvâtifăii. 4. 4.56 care mai spune despre ea că slu-|eşte sufletul. 888C. IV. Î1 sfaşie şi-I sffirtecă". 15.'"' Aşa arată Sfântul loan Casian."' omul nu mai poate judeca cored lucrurile.icrierea. 45." „semănând în el zăpăceala". IV... 7). V.tie. XXV. lonn Guiîi de Aur. 8. (.) nu-i mai îngăduie (omului) să fie om. B < 'otitentmiu la tov. ' Tâiaâre ta TtBăl nostm. orbindu-ne mintea cu vatămăloarele ei întu* Omi/ii h loan.^ „Mania alungâ silnic raţiunea şi scoate afară din legea firii cu-getarea". Marcu Ascctul. spun and că „mania vatămă trupul". Sfântul loan Gură de Aur. w Omitii la Matei. scrie Sfâniul Maxim Mărturisitorul. 4. 59 Cf Sf. că nu mai are ajutorul raţiunii". XLV1II. Sf. Cuprinsul pe scurt. M Ihittvm.. v ' Despre pivoţie. rupându-i. scrie Stantul Grigorie eel Mare. 21. " Scum. VI.*1 şi. I (Impotrivacelor ce se manie)." „Ea strică sufletul" %\ „tulbură cu totul starea lui fireasca". XXV1. dupa el. Sfântul loan Gură de Aur atrage atenţia asupra acestui fapt. Sffintul loan Scararul. IXd . rozându-i toată puterea. numifestările yifetul in care xe pnxhtv holile spiritutile acestea tulburâ* funcţionarea fireasca" a trupului şi-i zdmncină sănătatea.. 9. spune Sfuntul Diadoh al Foticeei." Mania. 8.

facultăţile lui cognitive par a lucra în mod cored. ajungflnd s-o vadă cu totul de-format. nici nu fac ce trebuie. îl face să-şi iasa din minţi şi-1 impinge să facâ lucniri potrivnicc celor ce se cuvin a li făcute. omul ajunge să nu mai respecte ceea ce e fundamental valoros în el şi în semeni. ajutaţi de un ascuţil discernământ al minţii (.''7 Omul căzut pradâ agresivitâţii înce-teuz. oure prin ce se deosebesc cei aprinşi de manic si beţi de furie de cei se îmbată cu vin ? Oare nu la fel se poartă şi unii şi alţii.^ Omul aiunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei.. ca şi Sfantul loan Gură de Aur. nemaiştiind ce spun si nevăzând limpede pe cei din faţa lor ? Şi dupâ cum nebuniî (umvoucvoO şi cei care delirează* se anin-că în prfipastie lară să ştie ce fac."" Cunoaşterea realităţii esle perturbată.'7 Delirul produs de mănie are ca efect modificarea proporţiilor: întâmplftrile nu mai sunt percepute şi trăite la ade\xe?imunti-fi'tiumthtireşti. Mânioşii nu mai vâd bine.4 necimi. ibidem. Comentaiiu fa low V... la rândul său. " < 'iiwUezi' bnpiisniafi\ V. sub efectul mâniei.. iar capacitatea de a raţionaeste.. constată. nici nu vom fi in stare sfi păstrăm cârma dreptâţii. Grigorie eel Miire. un om cuprins de mânie se aseamăna" cu un nebun. 4.) (ei sunt) striviţi cu totul de mânie'V* Tot el .. privite din exterior. W)"'** „Nimic nu lulbură atât de mull curătia minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fară socoleală. 5.). o rătăcire a raţiunii şi pierdere a cunoş-linţei""' . VIII. 10. patima naşte în el o cunoaştere delirantă.7n Sfflnlul Vasile eel Mare arată. rt Cf. " Oejprf preofie.se întreabă: „Spune-mi. •' Ibidem. Llll. Nici parte de adevăraia inlclepciune nu vom avea (. forma) vorbind. spune Sfântul loan Gura" de Aur. Sfântul loan Gură de Aur.comparand mania cu beţia şi spunând despre ea că nu este altceva decât . III. care izbucneş-te cu multă furie". lcgatâ* de modul pătimaş în care o vede. „Cu adevărat. 5. ci ca şi cum li s-ar fi stricat sîmţurile şj şi-ar fi pierdut minţile. când demonul mâniei intra* în H. teafftră... * OllilU kt i'ocen-.1 .. aşa fac totul (. (81 1. 30.1 de a mai sesiza realitatea aşa cum este. 45. 10. Uită-te câ* omul cuprins de rrrânie e ca şi nebun. raţiunea îi este cu totul supusă patimii." că. nu vom putea ajunge nici sa" judecăm cu dreaptă chibzuinţă (. nu-şi mai recunoaşte aproapele şî-şi neglijeazâ chiar binele personal.) fiindcă «eel iute la mânie savârşcşte nebunii» (Pilde 14.o ieşire a min(ii din mersiil ei firesc. ! ' Oimlia X (împoliiva celor caie se miînie). :i Dtspnprtoffa III. Sf. oare nu dovedesc ei aceeaşi neînfrânare şi nu în acelaşi fel se dezlăn-ţuiesc împotriva semenilor. chiar dacă. 10). tot aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi birriiţi de furie". " Cî. I.)• dar sâ mai încapă in noi lumina duhului şi u adevărului! Căci zice Scriptura: «Tulburatu-s-a de manie ochiul meu» (Ps.

care permite asimilarea ei unci forme de nebunie sau unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge cel căzul.) tjpă. Cei mânioşi sunt capabili de . arată Sfantul Vasile.Desviierea. de manifestările de nebunie si de starite de posesie de-monicfi.. Sf." Această* alicnare nu este legală numai de formele violente ale mâniei. I (tmpotriva celor cc se inflnie). pradă acestei patimi: acesla nu se ma) poate stiipâni. atunci cand se spune despre un asemenea om că „e prost dispus". /'". Despre preoţie. şi din acest punct de vedere. Onriiia X. *Cf. Amintirea insultelor. 45: XXXI. lot ce vede ajunge o armă în mâna furiei"." Mania. ci unele sunt in mod exagerat îngroşate.. Sf Grigorie eel Mare. Sf. Vasile eel Mare. % Sf.). 47. ura ţ.. Vasile ccl Mare. omul pare de asemenea mânat in 1'elul de a se comporta de o forţă din afara lui şi care-i scapă de sub control.porniri violente şi nesti*pânite" şi de „apu-cături rele" şi nimeni n-ar putea „descric chipul în care mânioşii dau drumul mâniei (. Sf. 45. se năpustesc cu tot atfita furie ca şi animalele (. un ultim simptom patologic esenţial in cazul mâniei este agitaţia psihomotorie de diferite grade care o caracterizează" şi care o apropie. Seara. Cele 225 df car>ete. Grigorie eel Marc. 2 (împotrivu celor ce sc rnilnie). tiuinifestdiile $i fetid in care se priniuc halite spirituale văratele lor dimensiuni. III. tit. Grigorie eel Mare. în sfârşit.. 10. omul se dedă celor mai ciudate purtari. LXXXI. ^ Otuitii. X. se saibăticesc. Coiireittiiriu hi Im\ V. Maxim Mârturisitorul. pare că nu mai acţioneaza condus de raţiune şi din propria voinţa. ci ca şi cum ar fi împins să gândească şi sâ" acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lni. 45. Sf. pe care nu o poate conlrola cu nici tin chip şi care-i înrobeşte sufletul şi trupul. 2: Omilii to I. când toate facultăţile omului sunt focalizate aSUpra obiectiilui împotriva câ-ruia se manifestă aceste forme ale patimii. ea poate fi observată şi în cazul ţinerii de minte a răului sau a urii înăbuşite.. spun Sfinţii Pârinţi.74 Omul devine literalmente o marionetă a patimii sale. lipsit de sens. Sf. Sf. I.HUK XXVI. I. Omilii. * Cf. ceea ce se şi recunoaşte uneori. este pentru suflet un adevărat venin7" prin care diavolul îl roade cu cruzime pe dinlfiuntru. (hmlii h Matei. OmiiU la Mtitei.76 Chiar si în cazul în care mania nu este decât o simplă iritare. 8. loan Gurfi de Aw. pe care in mod normal le-ar dezapro-ba. 9. loan Giiră de Aur.i '■• Sf. "' Cf. 51. X. Capete despre dragosie. " Cf. m Sf Simeon Noul Teolog. IX. Compoiiamentul omului mânios devine dezordonut. XVI. 1X2 . VI (împotrivu celor ce se rnânie). Comentariu to Im\ V. loan Scaraml. '* Cf. ibidem.." O altă irăsatură patologică esenţială a mâniei. IV. 2.. iar altele cu totul şterse sau abia băgate în seamă.. când omul esle ca şi silit să-şi amintească în permanenţa de jignirea care i s-a adus şi să se gândească tor limpul la mijloacele cele mai potrivite de a se râzbuna.

Sf. loan Scăranil. Vasile eel Mare. Vasile ecl Mare. petrecând zi şi noapte în tulburare şi în neliniştea sufletultii. sufletul ajunge la nebunie văditâ şi (1 Sf. încetul cu încetul omul se distruge pe sine. 20. he. Aşezfiminlele mânâsti'reşti. Comentariu la lo\>.M/tnia dorinţa de ruzbunare mai ales sum ca un venin care se răspândeşte peste tot în suflet. Sfantul Duh nu Se mai xalăşluieşte în om. " Sf. Vasile eel Mare. pe pământ. fiind aruncai îutr-o stare de mâhnire şi neîncetată nelinişte. VIII. "' Ihulrni. Scam.*4 Păstrând în suflet mania. Sf. constată Sf. dar se împotriveşte. dorinţa de răzbunare. he. 3.'"' In plaiml fundamental al relaţiei omului cu Dumnezeu. loan Ourfi de Aur. loan ScOrarul. 2. cit. 3.işte pacea. şi fiind tor timpul tulbuiat de na-vula gândurilor. Sf. Grigorie eel Mare. spune 101 el. omul nu-şi mai aflit pacea. Omilii la stalui. *Cf. sau ca un vultur care-ţi sfflşie mărunlaiele". luându-i local. cit. aminlirea răului. Sf." Sub infltienţa accstor atitudini pătimaşe.*1 oirăvind inima.*7 Sfinţii Părinţi o mai numesc „viermele minţu'" sau foe atotmistuitor. (VII). prin tan. " IMC. 17. *:Cf Sf. XXVI. ţine minis rinil are încuibaia în sine o viper» puitiitoare de venin ucigător". he. . afirmă Sfântul loan Gură de Aur. se învredniceşte de mii de suferinţe.A iar duhul eel ran. XXVI. '. loan Gurâ de Aur. De aceea spune Sfântul Grigorie eel Mare că „pScatul măniei. In primul rând. ' toe.". adus de purtarca pătimaşă a acestuia. palima maniei are efecte deosebit de nefaste. „De păstrezi urâ faţa de duşman. loate chinurile iadului". Comeatariu la law V. dar te chinui pe tine însuţi". V. XX. vine să-i ia locul/.Lipsit de Duhul Sfânt. Omilii la loan. loan Casian. SI". Omilii la Mtilei.. Omilii la low. n SI. ' Cf Sf. 12. Scant. care tine in chip firesc de suflet»93 şi anume blfmdeţea. cit. 3. ura. IX. cit. < hnilii la suuui. formă a iubirii. sufletul se af!5 fără rânduială şi dezbinat: „De inclatS ce este lipsit de Duhul. VIII.. 5. w Omilii la loan.' „Omul cuprins de fu-rie mi cuno. he."7 „Omul agitat de furie. loan Ca&ian. 183 . w Sf. strică" ase-mănarea acestuiacu chipul eel dumnezeiesc'V'1 Altfel spus.: '" Cf. loan Scârarul. "* Sf. şi tot aşa eel care ţine în suflet ură împotriva duşma-niilui sâu". Grigorie ecl Mare. 6. cit. 12: „Cel ce. alungând blândelea din suflet. el suferă aici. 11. Sf. loan Guril de Aur. ea îl înstrâinează pe om de Dumnezeu. spune Sfântul Grigorie eel Mare."'' Nu numai că ea se opune „mâniei vrednice de cinste". care-i conferă ordine şi imitate. loan Gurt de Aiir. cit. 1'mtaiui pmctic.mai ales omul se aseamănă cu Dumnezeu. „ţiai pus înlăuntni mania ca un calău care te biciuieşte. 45. Evagiie. Scant. XX. 45. XV. ţi se pare doar că te răzbuni pe el. LXVIII. IX.. loveşte''0 şi «tinge91 o virtute deosebit de preţioasă.

184 . Sf.sitonil. e de la sine înţeles că mania este o piedicâ în calea rugă-eiunii'"" care. Cuvâiit ilexpre ragăcitme. ci un nor i se aşază peste cele pe care doreşte să le priveas-că". III. Evagrie. 27. 24. Sf. 45. Tratatul practic.. necuvenita. scrie Sfantul Grigoric eel Mare. care îl lumina. Tratalnl piratic. Isaac Sinil. Cele 225 lie capete.spre dragoste. 23.'' Coniemanu la /wi'.V. Cuvhite dexpre nevoinfă. aşa cum spune Evagrie. Capete dexpre devsebirea fniiinutor xt a gandi/ri/or.100 „Dumnezeu lipseşte de stnllucirea cu-noaşterii Sale sufletul pe care mania 1-a întunecat cu neînţelegerea". ■Xsezâinwtele mâiuistirexti. 49. IV. scrie Sfantul loan Casian. 20. ":Cf. Maxim Mărtuvi. 47. Tratatulpractic. 20. 27. Capete de. '** Ibidem. * Cf. Sf. varându-se în ei «bârna» ucigătoare a unei boli mai grele. IM Cf.1'* mai întâi de toate întunecându-se ochiul inimii:''' atunci omul cade din adevărata cunoastere. căci. cit. 22. Sf. Capete despre dragoste. Maxim Miutui isitorul.10* în special omul nu mai poate sesiza prezenţa lui Hristos în el.1011 duce in acelaşi timp la slabirea agresivităţii virtuoase a sufletului. Puterea sufletului nu se mai exercilă in razboiul '. Sf.101 Mintea nu mai este în stare de contemplarea duhovnicească. 25 m Evagrie. tot aşa mîntea (vovţ) tulburata* de mânie nu poate sâ ajungă la contemplarea duhovnicească. VIII. Sf.Dexcrierea. 63. ca spunem aşa. :"! Cuvihit dexpre nigticiuae. VIII. Sf. şi-l împiedică pe om sa ducîi adevarata viaţă pentru care a fost creat. 20. Aseztimintele mâiuixliresti. I. IV.107 „împiedicănd rugaciunea"1'*. Sf. 21. nu le îngăduie să mai vadă soarele dreptăţii". îl sfâşie şi îl sfârtecă. Cf. 20. 20. 45. data omului pentru a lupta împotriva păcatului. VIII: 6.76. III. 24.''7 Părăsil de Duhul Sfânt. Scant. 34. I. "' Comeniariu la low V. Maxim Maimiisitorul. li se împăienjenesc ochii de lacrimi şi văd tot felul de năluciri în văzduh. loan Casian. numijesiările xifehd in care se produc bo/i/e xpirituale suferă împrăşlierea gândurilor şi neorânduiala mişcărilor din afară'V'0 Ace-laşi SfâiU Parinte spune ca „atunci când mânia biruie blfindeţea sufletului. loan Casian.. loan Scârnnil. privind la soare. he. 99 Sf. împingându-l să se războias-că cu sine"."" Iar Evagrie spune: „După cum celor care au vederea bolnavă.105 în accst context. 14.. 13. mania duce la pierderea sănătăţii sufletului. 100 Evagrie. Capete dexpre dragoslo. Capete dexpre livzvie. Evagrie. care este legată de ea. "" Capete gtumice. * ibidem. Tralatul practic. este „vlăstarul blândeţii şi al lipsei de manic". Isihie Sinaitiil. 106 Cf. A doua sută. Mania care sporeşte şi înlăreşte agresivilatea rea. Simeon Noul Teolog. îl lulbură şi. sufletul cade dintr-o data în întuneric.10* „Pornirea de mânie aprinzandu-se din orice motiv întuneca ochii minţii.

20. V. 47. I."4 Ea alungă* din suflet virtuţile" si mai înlâi de toale stînge iubirea. fo<\ dt„ 23. 117 Isihie Sînaitul. Capefe despre dmgoste. for. '■*'. 2. Cele 225 de capetC. Capefe despre trezyie. 31. Sf. Maxim Mărturisitorul. '-' tlfidmt. Sf. Sf.n" fricii120 şi mandriei.. < 'apeie dvspre trtt&U. Maxim Mart urisi com I. A tloua siila. loan Gimi de Am. Ciipt'le de. mai ales triste-ţii. sufletul cade pradă mulţimii patimilor.8 EvHgiic. lov 5. V.1" Suflelul devine ncputincios"2 şi tot ce face spre îndreptarea lui face cu multă trudă. 45. 8. 49. Sf. Douăzeci fi "owî de cuviitii: II. 5 Sf. 75. pentm că. potrivit menirii sale t'ireşli. în fond. Sf. Miixim Mărtumiforul."3 Toate aceste consecinţe patologice sunt cataslrofale pentm om. tit. mania duce la moartea sufletească. Isaiu Piistnicul. Caprtr tl?spr? dmgash: I.spre dmgoste."0 fiind aproape paralizată.I. 1.. Cf. ". Evagrie.'"' încetând sâ se îndrepte. " SI Simeon Noul Teolog.117 Lipsit de virtuţi. '" Sl'. 70. IV. Grigoric cel Maie. m Cf. Sf. Maxim Mnrluri&itonil. ITI. Grigoiic eel Mure.Mania duhovnicesc. Coineniariu lu lov.: lbidrm. IV. .Cf. I. 185 . Tmttiitif pmctir. Omifo ta Maiei. 34. loan Gură de Aur. Comenlariu la iov. 2. Sf. 9. spre omorârea gândurilor drăceşti. ea „Sirica gitndurile celc bune dinnoi". 1. 31.'"1 akediei. 89."1 "" Isihie Sinuitul. XVI. Oinilii to Malei. 45.4 Cf.

II. a) Prima sa formă este o forţă care-l ţine pe om lipit de fiinţa sa însăşf şi care-l face sa se teamă de a nu-si pierde siifletiil şi trupul. iar nu in ceea ce nu este. care constituie forme sau intensity ale ei. Dogmatica. 12."1 1 1 Cf.' Frica astfel definite poale fî la fel de bine o virlute. pe care Dumnezeu l-a sădit în om la crearea lui si care. dar şi anxietaiea. spune el in continuure.! în Cel ce este. Dixputo cu I'yrhus. are două forme. deci. III. Prin această frică în manifeslarile ei cele mai elementare. Ibidem. " Ibidem. Maxim Miîrturisilonil. 11. " Dogmattca. 15. line de firea sa. PG 91.1 în general. de existent şi se teme de tot ceea ce i-ar putea-o răpi sau distruge şi are repulsie faţă dc nonexistenţă. ca teama.8. 12. 23. I) Cel dintăi. spai-ma. ?>. 1 Cf. Atnnasie eel Mare.L „Dacâ" frica este o palimîi. "' Ibidem. Cuvâiti împotriva pâgânihr.) şi toate stările de suflet ase~ mănătoare. 111. loan Dmnaschin. groaza. de ideea sau sentimentul că vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim sau pe eel de care ne-am legal. Dof-maiica. Cf. Sf.9 putem zice ca" ea corespunde instinctului de conservare. spu* ne Clement Alexandrinul. frica esle provocată de pericolul unei pierderi sau de o suferin-|.40. St. Sfăntul Maxim Mftrturisitorul subliniaza" ca" această tending ţine de însaşi firea omului: „cele ce sum facute din cele ce nu sunt au şi pule-re a de persistent. apoi nu orice fricft este palimă". II. panica. * Sf. loan Diunuschin. omul se alipeşte de vlaţă.* ea face parte dintre hgoi pe care Dumnezeu „i-a siidil de la început (in firea omenească) prin creaţie"/ „Frica după fire este o putere ce sustine existenţa prin ferire (de cele ce-ar putea-o distruge)". dupft cum vor unii. disperarea. iar propriu acestora după fire este pornirea spre cele ce le susţin şi ferirea de cele ce le strică"."i. 297CD. Ihuivm . 23." La fel spune şi Sfântul loan Damaschin vorbind d'espre „repnlsia faţă de cele care distmg firea".9 Fric a Sfinţii Părinţi pun între patîmi frica ((ţ>6po<. ca şi o patim.4 De aceea trebuie sa facem distincţia între două teluri de fricel. angoasa. SI". ' Sinwuiti'.

186 .

este o iirniare a pâcatului strămoşesc. pe care tocmai am prezentat-o sub cele două forme ale sale. 269B.! ciici el era însufleţit de iubirca de Diunnezeu şi. Maxim Mfiiturisilorul.! nu face decâl să separe pentru un timp sufletul de rnip şi distruge numai forma pământească şi stricficioasa a exis-tenţei omului. 187 . 269B. constitute o virtuie14 pe care Adam a avut-o in starea sa primor-dială. I.I'ti'tt instinctului vital. II.Cf Sf. Itihpiimuri coire Takuie. 28. este. tendinţei înnâscute a omului de a se menţine En viaţă şi a-şi perpetua exisienţa. Ml 10. PG 90. pe care Sfinţii Părinţi o privesc ca putima. de pildu. Lntr-adevăr. 18). Sf. IS A se vedea.. ca şi de a nu fi despăr-\\t de Dumnezeu . din Care au izvorât şi spre care se îndreap-tă. Rmpunswi ftftw TtiUme. CuvitUe despre iwvohiţâ. Tnaat despre inmipainx CuvCmtidui. Lc 12.. 8. dacâ s-ar fi opus prin acesta voinţei I'M Dumnezeu. daca şlic care este natura lor adcvaVatîi. Isuuc Sirul. nu poate decâl sa se teamă* de despărţirea de Dumnezeu. I.. 1 Clement Alcxandrinul. '" Cf. PG 150.. 38. 369C. scrie: „Frica de Dumnezeu. Sf. Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Din pomul cunos-tinţei binelui şi răului să nu mănânci. tie pildfi. cat de pierderea vieţii celei in Dumnezeu. 5). o fiicft lipsita de piitimiS. Maxim Mflrrurisiiorul. „iubirea des'ivSt-sita" alungâ frica" (I In 4. Frica . datorită liberului său arbitm. ci te temi sâ nu cazi ilin luirul lui Dumnezeu" {Sn-muite. căci. 17).a fost unul din ire mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat omului pentru a-l ajuta să-l pazească poninca şi sâ se ferească de urmările călcârii ei. 388D. PG 90.12 iar pe cea mai înalta* treapta* se arată ca frica de a nu fi despărţit de Dumnezeu. Omilii. Rospumuri către Talaxie. care pe o primîi Ireaptă este frica de pedeapsa dumnezeiască. in vreme ce moartea biologic. diipâ cum spune Stantul loan. Sf. 4. Adam era sortit să devinif nemuiilor prin hur. Maxim MSrturisitorul. 31. ell nu »e temi de Dumnezeu. Cf.de a nu muri. 29. '."' Ea se manifesto întotdeauna ca aversiune a " Ibidem. vei muri negresit!" (Fac. obârşia şi scopul lor. Sf Gligotie Palama. 2. cilci ea ne lipseşte de viaţâ pentru vecie. 269A. PG 90. adică de păcal şi de răuiatea Vrăj-masului care aduc moartea sufletului (cf. frica de moarte este hilaturata de frica de Dumnezeu şi de tot ceea ce l-ar putea despărţi de Dumnezeu. 40). căci omul • care-şi iubeşte propria fiinţă şi viaţa sa şi se teme să" itu le piardă -. Ea se manifestă in particular ca frică de moarte. Atunasie eel Mure.'* De aceea. PG 150. Aceastii a doua forma de frica este firesc legată de cea dintâi. Acest dintâi fel de frică. dar putea sa si moarîf. '"Cf. I. tendinţă firească de vreme ce Creatoml ne-a dăruit viaţa pentru ca noi s-o păstrăm. in ziua in care vei mânca din el. Nu credein cîl aceastu este o virtu te pe care s-o fi iivut ACIJUH in slaicii SB primordial. Sf." iar stricâciunea şi moartea sunt fenomene contrare foil b) A doua forma este „frica de Dumnezeu". singura moarte de care cu adevărat trebuie să ne temem. La omul duhovnicesc. Omul care înţelege temeiul real al exislenţei sale nu se teme atât de pier-derea vieţii sale biologice. 2» Al doilea fel de frică.

M . pe care însă nu le vom menţiona aici. Cf. dar în cazul acesta nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu.?l în Pateric citim că un Bătrân a fost întrebat odată de un frate: „Oare de ce imi este teamă când merg prin pustie ?". mi se face frică ?". Dogmatica. lar Bătrânul ia spus: „Pen-tru că încă pui preţ pe viaţa în această lume". " Apofîeş-me.viaţă privitit şi trăita cu totul trupeşle . 188 T ." Pentru a o caracteriza. care nu este teama firească de a nu-ţi pierde viaţa vfizuta ca dar al lui Dinrmezeu şi ca mijloc de înaintare spre unirea cu El. că ea face pane dintre patimile da-torate lipsirii de plăcere şi este produsă ca şi ele de faptul ca iubirea de sine este răniUS de o suferinţă a sufletului sau a trupului:1" omul se (erne sa* nu piardă . care este o patimă rea.este adeseori evidenţiată de învăţătura Sfinţilor Părinţi. Fecioru a liaclus: „trildarea gfuulmilor" . dar nu din pricinile binecuvâniate ale celuilall soi de frică. XX. Sub aceasta formă.24 acesta din urma. liâspitnsuii câire Talanie* Prolog. loan Dainyschm. vczi mai ales Sf.Sf. de care se alipeşte prin filautie. înainte de orice şi mai întâi de toate.20 Teama ca patimă vădeşte. Dispuia at Pyrltus. '' CttviiUe despre nevtmifâ. 23. he. îm-preuna cu Sfâniul Maxim Mârturisitorul. loan Ditmaschin. ea este frica* de moarle. 38.1 Aici.).un obiect1' din lumea sensibilă a cărui posedare (reală sau anticipat5 în mod imaginar) îi oferă o anumilă desfatare sensibilă. PG 91. Sf. şi iubirea vieţii de aici. A răspuns acesta: . 1. ci este teama* de a nu pierde plăcerile Inmii. De o asemenea teaină ţine orice formă de teamă* de moarte. cuvânttil obiect este hiat în sensul său larg. Sf. Această legătură esenţialâ dintre patima fricii şi iubirea de viaţă po-trivit duhului ltimii . Bu IK 190. alteori trupul". Ea capătă ce!e mai variate forme. ^Ibidem. Sfântul Isaac Siml scrie: „Când se aflâ cineva în cunoştinţa trupeasca. mariifestdrile şifehti în care se pirnlne bolile spirituaie omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distwge existenţa.şi se teme şi de ceea ce l-ar face să piardâ . este „contrar firii" (napd Ototv)25 şi „contrară raţiunii" (no. vom spune. 297CD-B Ibidem. se teme de moarte". dar oricum „de la unul trece şi la celălalt". 8. 63. atunci când ies singur noaptea afară. alipirea de lumea aceasta. Cf. 23..2' In timp ce primul fel de frică este „după fire". loan Diimasclnn. . Dogmatica. D.n.22 lar în ulta parte: „Un frate l-a întrebat pe un But ran: „De ce.Pentru că încâ trăieşti lumii !".care~l făcea sa* rSimână fidel fiînţei sale autentice şi să-L iubească Pcniru posibilele molive. III. în oricare dintre cazuri.a Cf.Oeserterm. iai nu ca lucru material. (Pr. cit. căci omul c<îzut crede câ viaţa aceasta i-a fost data ca să se bucure de toate plăcerile. de bunurile din ea şi de desfatarea simţuala de ele. '"Sam. dr. ale cărei efecte omul le resimte şi pe plan trupesc: „Uneori se înfricoşează mai întâi sufletul. Maxim Mârturisitorul.-pdXiyyoc)2 '' Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia . N 90. Ill. Astfel. ci de existenţa sa de fiinţli căzută. Ideea sau sentimentul că îl poate pierde naste în suflet o stare de rău şi de tulburare.

il He sale nefaste regăsim întregul proces al păcatulut stramose. XX. o boală. însă îndrcplată spre ţeluri diferite. acum fiindu-i frica să nu-şi piardâ fiinţa tui cea căzută şi să nu se afle despărţit de lurnea aceasta. Accst lucru reiesc (impede din învaţătura Sfin-ţilor Pârinţi. XX.." De aceea Sfinţti Părinţi spun ca teama ca patimă cstc înlesnită de „lipsa de rod a sufletului"/8 la care ajunge omul cârid nu are Duhul eel dumnezeiesc sălăşlu-it in sufletul său: „. dar si din pricina numeroaselor tulburari care o constitute si pe care le generează. omul începc să se teamă de lot ceea ce-i primejduieşte extstenţa trupească şi desfatările pe care !c culege din ea. frica este. în loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa dupS duh. ca sens si centru al existenţei.Frtca pe Dumne/. Cel care dă sens existenţei sale şi îşi îndreaptă preocupările spre realitatea sensibilâ care devine pentru el ceva absolut. El este negat. Apoftegttut.eu -.. In frică. în loc de a se teme să nu-L piarda pe Dumnezeu. 189 . După cum se vede limpedc. JbMem. Mai întâi. pricinuitorul şi ţelul ftinţei lui. m-am temut. B Cf. Sfântul loan Scărarul. şi deci pe sine. eel care se lcme de Dumnezeu n-are frică de nimic: „Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va leme decât numai de Stăpanul său. fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu.10 Amtntindu-ne câ Dumnezeu Se îngrijeşte pururea de noi (Ml 10. adeviiraful izvor al vieţii sale. spune Adam după ce a caveat porunca (Fac. 9. Hristos însuşi risipeşte această amăgtre. 3. în aceasla" atitudine şi în MIiii. La t'el ca toate celelalte patimi. ci sunt una şi aceeaşi atimdine fundamentală a omului. 17.2'' pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei dispoziţii fireşti virtuoase într-0 patimă contrară firii). 29-31. Dar cel ce nu se (eme înca de Acesta se teme şi de umbra iui". frica vădeşte o relaţie patologică a omului cu Dumnezeu. de pildă. Frica vădeşte amagirea în care a euzut omul crezând câ a fost părăsit şi socotind cfi nu poatc sau ca nu trebuie sâ se bazeze decât pe propriile lui puteri. omul se desparte de Dumnezeu. Frica Scam. ignorat. „Un Bâlrân a lost intrebat de un frate: De ce mă (em când sunt in pus-tie ? Şi i-a raspuns Bătrânul: Pentru că te crczi singur şi nu vezi că Dumnezeu este cu tine". 10. pentru SfnHii Părinţi. Frica de Dumnezeu şi frica „lumeaseă" nu sunt două atitudini deosebite prin nature lor. Temându-se să nu piardă ceva din bunurile lumii şi placertle ei. respins ca proniator şi păzitor plin de bunătate al fiecarei făpturi.ibidem. Lc 12. şi. Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii.se. Arm II. scrie. . 10). cSci sunt gol". 8. care arată cum una o exclude pe cealalta: dacă ţi-e teamă de ceva din In me înseamnă câ nu ţi-e frică de Dumnezeu. 67). dimpotrivă. să nu-şi piardă viaţa dusă în cliip pă-limaş şi roate plăcerile ei.

este amăgitoare şi care se tree ca floarea ierbii. 36-40).28. a te încrede în chip zadarnic în bunurile materials a căror realitate. este lucru de rând şi de nimic faţă de bucuria pricinuită de bunătăţile împăraţiei. în sufletul omului cazut se cuibareşte frica numai pentru că se lasă înşelat de iluzoria realitate a lucmri-lor şi a placerilor din lume pe care le iubcşte. 29. Lc 12. A te leme. singurele adevărate. '■' CT. tacându-se părtaş învierii lui Hristos şi al vieţiî celei dumnezeieşti. prin care numai impul piere penlru o vreme. pe care lisus însuşi le condamnă. nici pentru trupul sau şi nici chiar dc moarte. Fiind lipsita de orice folos. lucruri pe care nimic nu-l indreptăţeşte să creadă că se vor petrece in realitate. nu se poate feri de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admiţând ca ele într-ade-văr se vor produce'}: „Şi cine dintre voi. Cel care îşi pune credinţa în Dumnezeu. U.31 Singure aceste bunuri au cu adevărat o valoare absolută şi o importanţă vitaiă pent. in present sau într-un viitor apropiat. le spune lisus ucenicilor înspăimân-taţi de furlună <Mc 4. Căci omul nu poate să împietlice prin ea nimic din cele ce i se îmâmplă. mai mult sau mai puţin intensă\ pe care ea. 12 190 . pierderea lor nu 1-ar afecta cu nimic. iar pierderea unui lucru oarecare. omul ajunge sfi-şi închipuie lucruri care nici nu existS. şi desfătarea pe care i-o aduceau şi care. Clement Alcxandrinul. dupăcum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. comori pe care rugina şi moliile le manâncii. Şi pentru ca ele sum stricăcioase. de altfel. Dc aceea. frica mai vadeşte lipsa de credinţă în bunurile duhovniceşti. nu înseamnă numai a nu avea credinţă în existenţa darurilor duhovniceşti. omul „nu trebuie să se leamă decât de o sîngură durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti". iar el supus morţii. 901 A.1' Mai mull. dacă ar şti ce sunt ele cu ade-vârat. iarăşi.Dexcrierca. 33). Sfântul loan Scărarul defineş" T&tcuin h Total iwstm. anticipează şi face să se admitâ ca sigure. frica se vâdeşte o data mai mult a fi iraţionala. căci. PG 90. Lc 12.*■ Caracterul patologic al fricii se aratS de asemenea in partea de imaginaţie. Pe deasupra. 4). li se opune lipsa de grija plinfi de folos. îngrijindu-se. o implicii şi prin care omul deformeaza realitatea. 19. mai devreme sau mai târziu. a celui care se încredinţează în orice lucru Proniei dumnezeieşti . 8. atribuindu-i laturi inexisiente. Câci dacă omul le-ar iubi pe acestea. căci îmaginaţia sa creează. II. Slromale. dar suflelul cu nimic nu se vatăma (Mt 10. in general. SfAntul loan Damaschin arală că fricii şi grijii fara rost. 40. n-are a se teme nici pentru sufletul. in imagi-naţia sa pericolele apar exageral de mari. Cel care se uneşte cu Dumnezeu allă in Rl mulţLmea tuiuror bunâiaţilor şi nu se leme ca va fi lipsit de vreunul dinire bunurile din lume. poate sfl adauge staturii sale un cot'?" (Mt 6.ru om. iminentâ. în acelaşi limp. ci. numai de pierderea lor s-ar teme. Dogmuiica. 27). Astfel. omul le pierde şi pe ele. iar hoţii le răpesc (Mt 6. iimnifestmile şifetul îit cetre se ptoHtiC brtiiie spiritual? este semn al lipsei de credinţă în purtarea Lui de grijă: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?".

1' Puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor şi întâmplârilor sunt. lot aşa păcatoşii se tern tot timpul. frica poate fi iscata de starea de păcat. se caracterizează prin lipsa oricSrei raţiuni obiective care le-ar putea produce. „Câci . 15. II. "Scant. Frica arată întotdeauna că. Ea se arata a fi legată în primul rand de mandrie. cu route că nu-i ameninţa* nimeni şi nimic. conştiinţa lor încărcală îi face să se sperie de orice lucru. chiar dacfi implies eel mai adesea mulră imaginaţie.1. 3. sau ea este o simtire plină de tremurare a inimii.găsim scris in Carlea Tnţclepciunii lui Solomon . 2. cum ne aratâ Sfantul Simeon NoulTeolog.3* lar Sfâniul loan Scăraml arată că „su-llelul mândru este robul fricii laşe. in fr. Ibuli'in. te Cet*223decapete. în modul în care este percepul si trait reaiul. prin dominarea părţii iraţionale din om.SVvmv. paralizale. 3."' Dar dacă frica sau spaima.spaima nu este altceva (ară numai lepâdarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată" (Int.7Z " Ibidem "' Dogmatiea. 21. 191 . 11). imaginalia domina celelalte facultaţi sufleteşti şi le impune reprezen-tarile sale. pentru că se bizuie pe sine şi se teme de zgomotele lucrurilor şi de umbre". Sfântul loan Gura de Aur spune: „Cel care vieţtiieşte în pucat este îniotdeauna temător. Şi cel lipsit de aceasta c pururca înfricat". el adaugă: „Frica laşa este lipsa încredinţarii (în lucrurile de care eşti eel mai încredinţaO". 9). şi mai ales neliniştea şi angoasa." Dar deformarea realităţii.. XX. XX. „Spaima care duce la încremenire este frica rezultata dintr-o mare închipuire". Zămislirea şi dezvoltarea fricii in suflct pot fi iscate şi prilcjuite de alte patimi ale omului. pot fi uneori motivate in mod obiectiv.Necaz şi srrâmtorare (ns'inişle. observând cum frica face îndoielni-ce lucrurile cele mai sigure şi mai evidenle şi cat de mult este amestecatâ" în aceasla tnchipuirea omului. I i i c a este legată şi de patima trfindăviei. ' ('uvuiif despw nevoinţâ. neper-cepsrea a ceea ce există şi perceperea celor inexistente sunt trasaiuri spccifi-ce delirului. cluar şi atunci când nu-i mustră nimeni.40 In general. Sol. majoritatea formelor de teamă. aşa cum învaţă Sfântul Apostol Pavel: . 17.) peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul" (Rin.*4 Şi. clălinată şi speriaulde nenorociri îndoielnice". să se ferească de toţi şi toate sa li se pară înfricoşătoare ". arată Sfăntul loan Darnaschin.b'rica te asifel frica: „Frica lasft este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înain-le de primejdie. Sfanlul Isaac Sinil spune că: „eel lipsit de smerenie e lipsit şi de desavârşire. sub imperiul fricii.^l. şî după cum cei care au de străbătut un drum înlr-o noapte întunecata şi fără lună tremură de frica..

Totuşi ea are unele trăsaturi speci-fice şi în mod repeţat i se acordă un loc aparte şi important.) '' Sf loan Damaschin. „dacă nu ne vom mănurisi cum trebuie şi pentru greşelile fără de voie. SeiAAa) este adesea privită ca o formă a fricti. cit. ceea ce impune să f'acem câteva remarci în plus. Acesi termen esle hadus in moduli foiinc feluriic in limbu româna. loc. V.frica de a nu izbuti.Omilii la loon. vom afla în noi în vremea ieşirii noastre o oarecare fric. Pfirintele Feciorti l-a tradus . 100. giisim -Jenevire". . înscamna* micime de suflei si ciipiinde toatc întelestirile aiăiate mai su$ (n. Am păslral. 12.' loc cit.1 nelămurită". sub forma anxietăţii şi angoasei. 4. Origen o numără între patimile pe care cl Insuşi le-a numit „boli ale sufletului . Sf. Bogmalica. dorind să traiască poirivit poruncilor sau eel puţin cunoscându-le. spune el. loc. $ Cmviiu mri'licin IlHi </r VOpeiB. caci le este un bun aliat. ci de asemenea si celor care.) sail „lipsă tie bjlrbatie" (Sf. Prof. I I .laşitate" (Sf. cuvantul pusihii\imihiie. 57 din PSB). niamfestăiHe si j'ehil in car? St atomic UoiUv spirit'itnlr şi înspâimantătoare. la locul cital ile Prof. Astfel. Se deosebeş-te totuşi de laşitate.nelinişte" (vezi DOgntatictt Sfantului loaji Damaschin. au totuşi un oarecare sentiment a! stării lor de păciitoşe-nie. Scam. care. David Popescu prin . este direct legată de lucrarea diavolilor. Cf.Dexcrierea.. 9. loan Casia». ' (hmlii fa Numerii. Referindu-se la „frica sufleiului în care este o mărturie a păcatului". prin urmare. le-au călcat şi. dupâ cum arată Sfântul Diadoh al Foticeei. miii ales când este vorba despre frica Icgaiă de săvârşirea păcatului. Ctipele despre dragaste. rii. loan Seal ami. " Cf. lipsă de curaj in faţa unui lticru care trebuie mdeplinii.4^ având multe caractcristici comune. care se referă numai la ea. . fiind ma» curând timiditatc. căci. 70). adică frica de nereuşită". Sfînţii Părinţi o consideră boală. ** Ibidem.42 Frica. IS. XX. Maxim. trăind în afara credinţei şi în necu-noasterea poruncilor. vol. nefiind nimic care sa BU-i umple de nelinişte". 4.uirv In Pmbmil N2. ca şi celelalte patimi. iar în Apoflegmtt.41 Aceste remarci nu se aplicâ numai celor care. Ei con-tribuie la apariţia ei4* şi se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic penini lucrarea lor. XXVII. in principal. cu atât mai mult cu cât omul nu are conşliinţa limpede a păcatului său. Sfiintul Diadoh al l-oticeei îl sfătuieşte pe creştin să-şi mărturiseascîl chiar greşelile cele fără de voie şi cele fără de ştiinţă. Ir. miii jos): Pfirintele Sianiloac prin „frica laşă" (vezi Scant. Larchei. iar in altă parte.JmpuOnare dc suflct". iar în Apoftegmele părintflor aflăm .. suferă mustrările conştiinţei.4" Ea este caracterizată prin slă-biciune. II. de aceen. Pusilanimitatea ca palimă este definită de Sfântul loan Damaschin ca . Tălv.. l< )2 r . Se pare chiar că starea de păcai trezeşte frica.44 Pusilaniinitatea* PusilanimitiUea (bXvyoyvxxa.

XXB. pusilanimitatea îşi vadeşle caraclerul patologic in special prin aceea că este o alitudine nefirească. omul se (erne sâ acţioneze penlm că esle dominal de propria sa imaginaţie. 31. în mod obieciiv. de pildu. Maxim Murlurisitorul. aşa cum aralâ Sfantul loan Scararul: „Frica laşă (este o slabire a credinţei) arătatâ in aşteptarea plină de spaiină a unor lucruri ncprevâzute (.4* Pusilanimitatea vădeşte îmbolnăvirea pulerii irascibile a sufletului (Guuoţ). XX.. peniru că m5 biruieşte lenevi-rea ? Zis-a lui bătrânul: Această boală. care pururea îl sprijină pe ecl care-L cheama" pe Dumnezeu in ajutor. Omul lipsil de curaj esle viclima unei amâgiri şi chiar putem spune ca ajunge sa delireze. ca si frica. Capete despre draqosle. în limp ce. In limp ce puterea despre care vorbeşie Apostoiul esle unul din Ire damrile Sfântului Duh. cum face. De aceea Sfantul Varsanufie îl slatuieşte pe unul dinire fiii sai duhovniceşti aslfel: „Zi fricii tale: Sunt strain de tine I . omul nu are a se leme de nimic alunci când vreu să facft ceva. părinte.) simiire plină de iremurare a inimii. tie asemenca.. fiule. I I . clălinală şi speriată de nenorociri îndoielnice" " Iar Avva Victor. Adesea. imagi-naţia nu face decâl să deformeze realitatea. ce nu corespunde stârii omului dinainte de cădere. spune: „Precum celui bolnav " Apoftegme. Pusilanimitatea esle in orice caz. ea nu este deloc asa. in continuarea cuvinlelor cilate mai sus. pusi-lanimilalea csle negarea acesiei virtuţi. el poale. semn al Hpsei de credinţă. *> Ibidem. ca in cazul lutu-ror formelor de frică. îrnpărtăşindu-se de puterea Lui. Sfântul loan Gură de Aur. 193 . m OmUBiiaEvivt. eel ce pelrecea întru tăcere in lavra lui. 15. aşa cum arată Sfântul loan Casian. Ea a apărut în sufletui omului ca urmare a păcatului şi este cu totul straină de natura sa autentică. plină de primejdie sau cu roiul imposibilă. v ' Siri.Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii. 29). Având credin-(3 ncclinlita* în Dumnezeu. J 7. 70. Unit cu Dumnezeu şi primind Kami Său. Şi în acesl caz. ' ('omorb/ri t/uhovniresti. SI". Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie esle. Strom* XX. XXIV. potrivit cuvinlelor lui lisus.*' refcrindu-se la spu-sa din Ride (14.. Sfantul Apostol Pavel spune că . care constitute chiptil lui Dumnezeu din om şi care îşi află desăviirşirea în dobândirea asemănării cu Hristos.$.i şi in cazul celorlalle patimi. în puterea Sfântului Duh.4" Aceaslă patimă este de asemenea privită de Sfinţii Părinţi ca o forma de nebunie.5" A li lipsil de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu. ^: Sf loan Scararul. zicănd: Ce să fac. prezentand acţiunea pe care o are omul de îndeplinil ca foarte grea. să mule imiinii din loc. ci al puterii şi al dragostei şi al îiiţelepciunu" (2 Tm I. 1:2.*>0. subliniată des de Sfinţii Părinţi. 2. este sufletească".Frica urmutoarea istorisire: „Un frate a venit la Avva Victor.uiri iliihttvuit-f\'ii. 3. A se vedea. 7). C. Aslfel.

av.54 Lipsa de curaj poate apârea ca o atitudine de copil." Este o patimă deosebit de periculoasă. aşa şi eel slab la suflet. care tulbură sufletul şi1 împiedică să ducă la îndeplinirc cele ce are de tacut şi pentni care a fosl creat. . pârându-i-se câ este mare".cU. fiindca blochează dinamismul omului. care stăruie în mod ncfiresc la omul matur: „Frica laşâ.58 Ea este în esenţâ legata dc patima chenodoxiei. I.Dest-rieren. 2."' încât putem spune că „toţi cei fricoşi sunl iubitori de slavă deşană". Teodom." Pusilanimitatea il alienează pe om. 3. Este limpede că diavolul are un interes special în a isca şi a întreţine această patimă. 5. B Cf. manifestările $i f'elui in cure se prvthw holile spirinmle de ochi. este o sim-lire copilărească în sufletul îmbătrânit". iîir celui sănfttos i sc pare ca vede puţin. M Cf. luându-I cu totul în stăpânirea ei. 57 Ibidem. din cumplita durere. ■ I. Ea se dovedeşte în mod special dăunâtoare pentru lucrarea duhovni-cească. Aiwftrgnw.*9 a Scant. îi încetineşte sau chiar îi paralizeazâ activiiatea şi inhibă în multe împrejurări cxercitarea facultăţilor sale sufle-teşti. " IbUiem. din puţintică încercare repede se tulburâ. îi frânează elanurile spre desăvârşire. sciia alfabctică. ibidmn. spune Sfântul loan Scararul. i sc pare că vede multă lumină. XX.

* Cf." ca şi cu tot ceea ce contribuie la o frumoasă înfilţişare (haine luxoasel'î parfumuri. apreciat. cu îndemânarea sau cu priceperea sa intr-un anumil domeniu. este o patimă de cîlpetenie şi izvor de nenumârate alle boli ale sufletului. V. într-un cuvânt sa fie slfivit de ceilalţi oameni/' Bunurile cu care. '" ( omorhm duJwviuces/i. 1 Cf. admiral. ComeiiUtriit ta luv. III.* Este cea mai obişnuită şi evidenlâ forma de chenodoxie. tit. loan Gun'i dc uur. hivoţolun de mflrt jblositoarr. dar că. 1' Si'. şi a dori să fie văzut. Ea const. Citpete despre dmgmte. 460. loan Scaranil. aşteptănd admiraţia celorlalţi. invauilim de sttfletfotosiUxirv. XXI. loan Casian. J Cf ibid. Sf. 13.10 Chenodoxia Chenodoxia (Keyofio^la). 11. " Sf. I i Primul fel de slavă deşarta* e eel „prin care ne mnndrim penrni foloase maieriale sail pentru lucruri care se văd". loan Scaranil. Sf. 1 Sf. sau cu puterea. chibzuinţa şi purtarea sa. 4. Despre tltttva deşurtâ. II. El se poate lauda. Sf. Rtgulih min. I I " lliii/i-w. V. este „de două feluri". 3.i in a se aiâta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care |e are sau pe care crede ca le are. în limbaj curent numita" slavă deşartă suu vanitate. 5. SfAntuI loan Casian spune despre ea că se manifestă . In 5. In acesl nivel.Jn mulle forme. Maxim Mămirisitorul. câci are multe feţe şi chipuri". II. 5. care-l loveşte pe omul căzut foane uşor şi eel mai adesea. Varsanufie şi loan.' Vanitosul se poate astfel liluda. 1 Ibidem* 1 Sf. XXI.n de pilda. lăudal. Scam. invtifiiluri de suJJel folositocire. onoral. 6. 4. Vusile eel Mure. XXI. loan Scaianil. Grigorie eel Mare.s piimAntesli.).. 261. 13 Avva Dorotei. 21. 6. 2. I Tes. Avva Dorotei. 29: XXV. XXI. se mândreşte vanitosul sunt bumiri tru-pesii. !n esenţn. loc. . Sf. 24. Sctisort ilnlit/vniceşti.1 care sun! cele două trepte ale sale. podoabe11 etc. VIII. Sram. Scam. XXI. 195 . ■'Cf. 19. 84. 7.'' pentru care el aşteaptă de la oameni laude şi aprecieri. Scam.l Avva Dorotei. 44. cu darurile sale naturale. II. 7." ca fnimuseţea (reală sau închipuili) trupului" sau a glasului.' slimai. 43-44. Sl'. N 479. Convorbiri duhovnlceşti. ( I Avva Dorotei. loan Scaiarul. 36. AţmjU'gnw. Fil. 7. de asemenea.

3. 7. Sf. din dorinţa de laudă deşurtă". Sf. <ii ■' Cf. 5. loan Scflrurul. II. 24. III..1^ Vedem că gustul pentru lux şi fast este legal de ambele patimi. Sftuitul Maxim Mârturisitorul scrie: „Slava de-ştliffi şi iubirea de arginţi se nasc una pe alta. Ditdogdrsprem/lei şipatitrâlt ottwuqti. Cflci cei ce iubesc slava deşarta sc silesc să se îmbogăţească. Scare.33 Cautând sa obţină peiiu toate acestea admiraţia şi laudele celorlalţi. dar şi cunoştinţele dobândite. naşte şi sporeşte slava deşartl Aslfel.56. II. (Vine Staghirie Ascend.17 Aceustă patimă îl impinge să doreascS puterea sub toate formele sale. 83. 84. Muxini Mfuturisitorul. trezit de che-nodoxie"' şi presupunând arghîrofîlia. cu înalta învaţfuunV cu o bună stapânire a lim-bilor. tiumifexUhile fifvlul in care se /troth" holile spiritual!' Chenodoxia îl face pe om să se fălească şi să se vrea admiral pentru bogă-ţiile şi bunurile maleriale pe care le-a dobândii. Mai subi:ila\ pentni câ ţine mai puţin de cele materiale şi de cele care se văd. deşi e lot atât de răspândita ca cea dintâi. Este limpede că eel care deţine puterea. ca şi în eel politic sau financiar' sunt eel mai adesea produse de această patimă.ed Huusheii. robit de slava deşartft.18 atunci ea se însoţeşte şi pune în lucrare alte două paiimi. V. Avva Doroiei. Maxim Mărliirisitorul. Ambiţiile în domeniul inteleciual şi cultural. aşa cum o aflftm descrisă la Sfântul loan Casian. care. Grigorie de Nyssa. III. imaginaţia. pe care Sfinţii Paring le numesc „iubirea de stăpânire" (GiXapxla)1'1 şi „duhul iubirii de stâpa-nii*e". iar dacji s-a lepitdat cu lotul de cele lumeşii. --' Convi/rbiii duhovnicesti.. va căuta lauda şi admiraţia oamenilor şj se va şi strădui întotdeauna să placfi aceslora.). IwoiâSuri de fmflel fohsitmiic. Capet* despnt dragosfe. ea poate fi un puiernic imbold pentru palima arghirofiliei. IV. la rându-i. pentru a întreţine şi a le spori admiraţia şi pentru a păstra puterea şi foloasele care-i vin de laea. 55. p. Pentru el. iar cei ce s-au îmbogâţit doresc s5 fie slăviţi". odata" satisfăcui. mcmoria etc. D Cf.*2 La monahul in care mai staruie încă patimile. Adesea chenodoxia îl lace pe om sfi riivneascâ la situaţii şi ranguri sociale înalte. loan ilin Singurătatc. Desprefeciarie. ea st£i alături de primul fel de slavă deşarta. B 1 1% . le face pe amândouă să sporească. Ih loan ilin Singuritlate. este cea în care omul se mândreşte „pentru cele spirituule şi ascunse. Sf. lo<:. loon Hrisosiom. III. este chenodoxia care constâ în îngârnfarea cu calitîlţile iiUelcctuale (cu inteligenţa. Din această pricinii. '■' Sf. 11. I T. ia locul acesteia. Oxptfy despre dmgoste.Desnixreit. XXI. Sf. Cf. 2) A doua formă de chenodoxie. slava deşarta constă in faptul cu se Capttedespre dmgoste. cu talentul de a vorbi sau a sprie bine etc. 84.

Evagrie. lie pildâ' lăcomia pântecului sau curvia sau mânia sau lăcomia. loan Casiun. ca sfl nu fiu cunoscur (ca posiiror).spune Sfâniul loiin Casiun . *'h>. 30. Aşezdmiiitete mâru$Sftreţtit XI.CAJKI o deBtriu in felul unui bulb de ceapâ. Sf. * *tbtd«in. Nil Sorskr. dezlegându-1. îndată se repede asupra ta gandul slavei deşarte".desprt dragpste. 59. '"Cf. ]a fel. AşfZ/iinintele ittâtuisiireşii. Caiactenil ei subtil. Şi de toate străduinţcle se bucurâ slava desartâ.3" capaoilatea de a imbrăca nenumărate forme. îl ar'li acoperic de allul. înJănirândii-i-se un înveliş. oricăte foi îi scoţi.OwnodoxUt mânilreşte în sineu lui sau inaintea oamenilor cu virtuţîle sale şi cu asceza sa. . . Ev»grk\ Tratatui Bmctic.'"' inlr-adcvâr.. pe care. I. 5. Aşeztmiintele nuliuhlireşli.Sf. ': Sf. 13." Mai ales atunci când omul se luptil împoiriva patunilor şi când puiie în lucrare virluţile contrarc lor. Cnfwti. * (T (>(//.il'. 4.. si Slavfl deşarta aşteaptă sa se adune bog&ţia (duhovnîcească)". Rftguia -Sf. se ive.Vmuttul jmirfu: 13. dnpâ ce au fosl biruiţi" ~T Tot aşa şi SFântul Maxim Mămirisilorul scrie: „Când birui vreuna dintre paiimile mai necinsti-te. Tratatuipractic. 84. Mnxiiii Muitncisitoiiil. „Frumos înulţişeazâ bătrânii natura acestei boli . 13. orice lucru poate lî pentru om prilej de slavâ deşartâ. Evagrie se aratâ iiimit de dibâcia diavolilor de a profita de această stare de fapl.î: sunt stăpânil de slava dcşaitfi când postesc.2* Evagrie eon-Statâ şi e] c-3 „dupa ce a biruil omul loate gândurile. ' ibidem Aşrz/itwii/r/r' nuhitistirt'fti.'" de a se sirecura preiiitindeni şi de a alaca omul (-1 in mate pârţilo o fac greu de sesizat şi de recunoscui" şi fbarte grcu de combniut. este i jîzboif de acesr $o\ de slavS deşarta. 5.w. şi lot aşa. XI.^ Aşa se face câ cheiiodoxia poate lua locul (uturor celorlalte palimi în sufleiul omiilui. loan Scdranil. ofi 31. Scrismi.. XI. 51. '* Ibidem. lot iitâlea îi descoperi dedesiibf "' lar Slauiul loan Scflrarul scrie astfel:.'' dând şi exemple lipice. I.• d&prtdeostbireapatlrtdtoryiagtindurilor. Ev'iigrie.ln toate striUuceşte soarele cu imbelşugare.'*1 ca şi Sfăntul loan Casian'* şi SfânCul loan Scărarul. V. '' ('apefe desprv deosebirea patimifor jti a gândurifor. 11 197 . iarăşi mâ ' Cf. aştepuînd pcniru aceasta adiiiiraţia ŞÎ laudele celorlalţi. I. * Capgţe desprv dntgoste. ''' Cf. „gândul acesla (al slavei de$ar-ic) ilfac să crească loţi dracii. dupa cum „fumica asteaptă să sc ispriWeasca slrânsul grâuJui.ivci dcşart* şi cel al niândriei"-'' şr. IJ. XI. ' sv„. 4. SI'. 3. XXI. III. Aceastâ patima arc o putefO neobişnuita". De pild. loan Casian. loan Casian. 4. Sf.. Scant. XXI. De aceea Sfântul loan Scârurui arala ca „duhul slavei deşarte (se bucură) vâzand îjimulţindu-se virtutea"'4 şi sptme că. Evagrie.sc acestea douâ: cel Bl l. III.

(VineSiaghirie Ascetul.^ să practice virtuţile-. dacâ sunt „adăpate de umezeala noroioasă a slavei deşarte şi prăsite de dorinţa aratarii şi gunoite de lauda*. *' Cf. Muxim Mârturisiiorul. N 550. 25. II. XXI. XXVII. Avva Dorotet. Omilii diifuntiiceţli (Col. fiivăfăiurt de KUJU'I fohsitvare. Sf.. Sf. căci n-au puiiii rodi plantele umede în locurile nevoinţei aspre şi lipsite de apa slavei deşarte. ■ Cf. 41 Cf. de asemenea. ". Epistole. |0. 27. dar care „după ce se retrag dintre oameni in viaţa călugarească. loan Scârurul. Sf. Scam.41 să dobân-deascfi unele hurisme. II.. I 2. Avva Amtnona.greu se scapâ" de gandul slavei deşarte.1 pentm aliă slavă deşartă". XXI.. omul se lasfi cu tolul înrobit de slava deşartă.17 De Defies. Episto/ii cărre Nicolae Monahtd.*0 Din pricina acestei puternice placeri care-i susţinc iubirea de sine51. Scam.ibidem. nedreptatea şi celelalte man pacate". loan Gurade Aur. ' Avva Doroiei. Cf. 10. 30.. ''' Ibidem. bunurile duhovniceşti astfel dobândite nu numai că sum lipsite de orice preţ înainlea lui Dumne/eu. 45. îndata se usucif. V. totdeauna until stă drept şi el e eel din centra". Sf. V " Cf. sfi sufere orice. s?i doved&iscă zel în ncvoinţete asceti-ce?9 să lupte cu râvnă împotriva altor patimi. . 25. 5. Sf. 9. Prolog. " Sf. 11). loan Scăranil. 10. 7 ParaftazA in 150dc capete. loan Scararul.Descrierea. 5. paradoxal. Sf. 29. Căci ceea ce faci ca să te curăţi dc el devine pricin. 13.\4'J Mai mult. Omilii ththovniceşti (Col. II. vorbind. 2. 52. iarăşi sunt biniit de ea. VII. "'Cf. Despw slava <lc. omul primeşte din slava deşartă o plăcere4'' care-l ţine legal dc ea şi pentru care este gata să facS si.SÎ * Scam. III. 10. *9 Cf. hivâfături de uijlet folwiutare. Kaxpimsnri cot re Ttdmie.. Scum. paradoxal. dar sunt „socotite de El la fel ca furtul.. Apofiegme.7). a Tratatul practic. Desprefeciorie. II.yifehtl in care se produc Iwlite xpirituale sliipâneşte slava deşartă.. Grigorie de Kyssa. *' Cf.. schimbându-le în haine nearătoase. nu se mai mdeletnicesc cu nevoinţa lor mincinoasă şi prefacută de mai înainte. pentm modestia mea."'7 cure aminteşte spusa Psalmistului: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps. I9H . îmbrăcându-mă 'in haine luxoase. IV.. II. Sf. ibidem. Marcu Ascetul. tiuinifeslâtilc . II). Scttra. sum biniit de ea. XIV. 10. loan Scararul. Sf. 10.?ttrtti.'" la fel si virtuţile."* Ca şi in cazul uiluror celorlalte patimi.. 3. iarăşi sum stăpaiiil do ea. cum aratfi Sfantul Macarie Egipteanul. sunt biniit de ea. 48 A se vcdeii. tăcând. conchidc Evagrie. XXI. Sf. Cf. 7. Macarie Egipteanul. loan Gură dc Aur. XI. U. "a. 7.. 29.42 Trebuie spus limpede că orice forma de asceză impul-sionată de mândrie se dovedeşte într-un sfârşii cu tolul deşartă şi lîpsiul de orice rod. LIV." Şiretenia che-nodoxici il impinge pe om ca.*4 iar harisme-le sunt înşelătoare 4> Astfel se pot vedea oameni care ajung la stralucile lucrări diihovniceşti mânaţi de slava deşană. 35.. Oricum voi amnca acest glob cu trei coarne. V. vn.

3. 56. Simeon Noul Teolog. 11) şi mai spune că duhul slavei deşarte îl scoate pe om din fire.icO''. II. 85. -Sf Maxim Martin isitorul.. a se vedea Sf. scrie Sfântul Maxim Mărtu-risitorul. Maxim MărturisiLorul. Pastoral. II. Comentaiiu la low VIII. în afara textelor citale mai sus. II. Origen. 2.M Sfântul loan Gură de Aur. iar nu cea de la oameni. IV." Caracterul pato logic al siavei deşarfe. 21. 6. Sf loan Guru dc Aur. 10. 19. Oniitii la Atatei. 18). Sf Simeon Noul Teofoj:. 12. care vine din negrija minţii de a cultiva cele fireşti'V* după ce mai înainte arătase că „păcatele ne vin prin reaua înirebuinţare a puterilor sufletului". Gal. Sfantul Apostol Pavel se referă la ea in mod implicit atunci când spune că „întni Hristos lisus" se lauda şi ca a te lăud a în afara Lui este primejdios lucm (Filip.. SI. De spre feciorie. v r apeie despre dragoste. Sfântiil loan Scararul arată şi el ca . II. prin îndepărtarea de la exerciiarea ei „potrivit naturii". loan Gum de Am. îi vqi Cf Sf loan Casim Ayezâminlele niaiuhti resit. 16. I4. 4. 8. Avva Ammona. 5. ajungând să se manifeste înlr-un mod cotitrar iiaturii. III.Chenadoxia Chenodoxia este privila de Sfinţii Părinţi ca o boalâ" şi o formă de nebu-nie. afîrmând acelaşi lucru pe care l-a spus despre toale eelelalte palimi. loim Scararul. 14). de pilda. " Ibidem. iar dupiî ce a pus stăpânire cu lotul pe suflelul lui „îi lulbută minlea şi-l face s«l aiureze". deci menirii ei lireşti. 52. 2 Cor. 51 Cf. 4. XII. 59.. 43. H Despre tlava deşartă. 41. 2. t'alehece. Căci Dumne-zcu a sădil in firea omului să tindă sprc slavâ. Ce/e 200 de Capete despre vanoşimţa de Ditnmeieu \i mmoiiuu iiitivpiirii. Eplstote. cd. amime că iese din „reaua întrebuinţare.L 12. Huiisherr.l cste o nebunie să se laucle omul pe sine însuşi (cf. I I I . Disctirsuri 0MW. spune limpede: „Slava dcşană esie un soi de nebunie {jictyici TÎC feaiu» tiKei>ooof. scoliu 8. Sf. Gligorie eel Mare. (alre Staghirie Ascetltl. Despre slava deşartă. pe care o caută omul înrobit de patimâ şi pe care Părinţii o numesc „laudă după irup" (cf. se face in majoritatea textelor care se rele-rfi la chenodoxie/'1 O aflăm limpede exprimară in Evanghelia diipă loan (In 12. cea care vine de la Duinne-zeu şi cea care vine de la oameni.este o slavă care vine de la Dumnezeu: «Pe cei ce Mă slăvesc. X "Scam. Sf.** El arauV' că însuşi Apostolul Pavel învaţă c.*"' Sfântul loan Sciirarul învaţii la lel. XIX. XVII. p. zice. spunflnd ca „prin fire se află în suflet poftirea slavei. ci slava deşarta". 27. 5. V. 51. dar a celei de BUS. Capete despre dragoste. I. dar omului unil cu Dumnezeu îi era menilă slava dumnezeiască. Sf Gligorie de Nazianz. Ciivâni despre mgârsiine. Sf loan din SinguruWte. Scam. XXI. 10. 2 Cor. Hernia. XXV. Despre suflet si patimiie ometiesri.. „Nu slava (e rea). Sf Gligorie de Nyssa. 43). Despre slava desart/i. I. Aceastâ deosebire între cele doua" feluri de slavă. 4. Cuvtmtâri. IV. ca şt în cazul celorlalte patimi. 199 . RăsputlSUfi către Ta/asie. Pilda VII. XXVI. XI. lâlaihe la Psatrmd 130. Sf. 3.Omdii In Evrei. Oniitii la Mates. line în mod esenţial dc faptul că ea constă" în pervertirea unei atitudini fireşti si normale. 194-195.

'"'' tmăţâturi eh. tf IhUu-m. fie că esie vorba despre însuşirile sale naiurale sau de calitâţi (Jobândîte. 31. Este. la care era menii prin firea lui.illâ. 28.! Folosindu-se de loate aceslea peniru propria lauda. învaţă în două rândiiri Apostolul Piivel (1 Cor. „Au uilat cS sun( oameni şi de aceea merg de colo-colo. veritabilă. „falsified firea şi însăşi virtutea". ('iivttiil ttetptt rugticiune. Sf.singura mă-rire adevârală". sâ ravneascfi slava. a puso în locul slavei cercşti şi duhovniceşii. II. sau chiar de bunurile materiale pe care le posed. chenodoxia apare ca pervertirea. 200 . XXI. 7I6B. adevarata slavă. iar nu de dou3 lendinţe esenţial deosebilc. unindu-se cu Dumnezeu. pc de alia parte. PG 90. reiese din afirmaţiile SfmţiJor Părinli. spune Sfântul loan Gură de Aur. spune Sfântul Maxim Marturisitorul. rezultat al unei fruslrfiri ontologice. eterna. Ea este.' . prin care omul. tnanifestările . absolută. prin însăşi aceastfl fire. Aşa şi cel gol de viiHiţi caută slava oamenîlor". Şi este o slavă ce urmează din răutatea diavolcască". 19. spune Sfânlul loan Gura de Aur. strangându-ţâ din altă parte o slavă plină de batjocunT'. 10.i una o sooale afara pe cca-I. I. omul a încetat totodata sa mai lindă spre această SÎavB. omul. 64.\i fflul in cctfV St produc botiU' Spiritual* sliivi» (I Regi 2. 35. care subliniuză că întotdeauna căutarea slavei de la Dumnezeu şi a celei deşarte se împatrivesc una alteia şi c.6" Si. 32.63 Este singura reală. cuvânlul fire desemnând aici toale bunurile pe care omul le-a primit de la Dumnezeu. M Otnilii laMatei. se poale face partaş al slave] dum-nezeieşti.. 17). Faptul că este vorba aici de o ace-eaşi tendinţă îndreptata în sensuri diferite. 10. conlimiând însâ. Scam.suflrt folmitvare.» niateriala impli-nirea acestei dorinţe care stăruin in el. care ar putea sta împreună în sufletul omului. Slava pe care omul o primeşte de la Dumnezeu prin participare la slava I. in loc de a se sluji de ele spre slava lui Dumnezeu.s Câutarea slavei lumeşti se vădeşte a fi o încerca-re deşartă de suplinire a slavei celei cereşti pierduie prin păcat şi a virtuţilor. Cuprinsul pe scurt ill luluror eclor mai îniiinic spase. singura care tine de menirea firească a naturii omeneşti şi singura pe masura măreţiei pe care Dumnezeu a voit s-o dea omului. Awa Dorotei scrie aslfel cfl „cei ce poftesc slava sunt asemenea iinui om gol. 2 Cor. Şi accaSta slavă a lumii.besctierea. loan ScSrunil. IV. care i se cuvine pen-tru ca este om şi are suflet viu l îndepurtându-se dc Dumnezeu prin păcat. "7 Qf. sau despre virtuţi. şi-a căutat în Ivinic. şi ca un comportnment palologic de substi-tuire. în Domnul să se luude".65 „Cei ce se laudă. adică devierea patologjcă a înclî-nării fireşti a omului spre slavă. fn general. „lauda dupâ imp". adauSrtim. care voieşte punirea să afle un pelic mic sau orice allceva ca să-şi acopere uraţenia lui. pe care mi mai este în siare s-o vadă şi s-o dorească. iar sporirea uneia înseamnă slăbirea celeilalte.ui în unire cu Hrisios este . 30). " Răspunsuri dire Talasie. scrie Grigcft.67 Chenodoxia consrituie şi înir-un all sens o pervert ire a firii.

se ujunge la îngâmfare. al căreichiptrece(l Cor. 3. ' Ibidem. nici micimea firii omeneşlj. 14. nici înţelepciunea Proniei Sale.şi că s-a alipit cu totul de lume:71 eel înrobil de ea începe sii se încreadă în oameni. Haushenr. şi pentru ce lepăd mărirea ingcreasc^ pentru onorurile omeneşti ?". La ce bun şi cât preţuieşte măndria care mă înrobeşte şi pentru care mă bucur mai mull de vederea oamenilor decât de a lui Dumnezeu. 14. *01 Sf. ed. p. o aseamănă cu floarea ierbii (ls 40. Aşa găsim scris la Sfâmul loan din Singurătate: „Deoarece oamenii nu înţeleg câl dc stricăcioase sunl bunurilc acestei vieţi şi slava can.. '* OiHitii duhovnlct&l (Col. pecareSfinţii Părinţi.il.in atftui înţelepciune cât să-si spiinu. I.. Sr. cu visurile. care este supusft schimbării. de la care asteaptă slimă. urmând Prooroctilui Isaia. I. Sf.Chetiinhxia gă el. şi toate cele pe care le lace se deslramfl şi stnaniiesc. ca şi lumea. ' Cf.. fa limp ce ele sunl cu tolul stricacioase şi trecătoare.. 6-7). şi mai inainte de a se înnlţa se smereşte. liu arată.ara.. si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cău-taţi ?" (In 5. 111). loan Scăraful. stă „neşliinţa yicţii acesleia". vine de la ele şi peniru ca nu văd mareţia lucrurilor lui Dumnezeu. prin care omul „de la fire se înstrăinează. iar laudele de la ei îmi siint mai pe plac decât cele ale lui Dumnezeu. amestecând mândria cu slava deşartă.it loan Scărarul il mi me sic pe iubitorul dc slava deşartâ „inchinâtor la idoli". câ omul a încetat să mai creada in Dumnezeu'" după cum învaţa Insuşi Domnul: „Cum puleţi voi sfi credeţi când pri-niili slavâ unii de la alţii. 6.74 care naşCe amăgirea în sufletul celui iubitor de slava deşartă.7' fnsuşi numele acestei patimi arată că este dcşartă. 31) si din care se hrăneşte. spune SITintuI loan din Singurătate. înrradevar. Celt 300decapete. acordându-le o importanţă pe care ele nu o au in realitate. XXI. iar slava de la ei. 7. acesta nu cunoaste nimicnicia acestei slave şi a lucmrilor cu care sc mândreşte. spun Sfinţii Părinţi. XXI. 54. 2. 52. El nu şlie că singură slava dumnezciascâ* este dcsăvârşită şi veşnică şi ca numai temeiurile duhovniceşti de lauda în Domnul sunl singiirelc cu adevarut teale. ?l Un: clt. Nichitii Siitliiit. acestea fiind efecte palologice liindumerUale care-i îndreptfiţesc pe Sfinţii Părinţi s-o numească „nebunie". pieritoare şi de nimic. şi în lot ceea ce ar putea să trezească în semenii sâi astfel de atitudini în ceea ce-1 pnveşte. Cete 300decapettt. şi pentru ca nu cugeta la toate acestea. Nichita Scithtittil. p. cu umbra "' Ibidem.7-' ca şi Stantul Macarie Egipreanul.™ El se poarlii ca şi cum aceslea ar avea o valoans absolută şi etcniâ. poftesc laiide unii de la alţii si n . folosind toate ale firii împotriva firii şi stricând frumuseţea si bunu tntocmire a firii prin reaua lor întrebuinţare".. care de îndatiî ce a inflorit se ofileste şi piere Inainte de a prinde putere. De aceea Sffuici. 26. stricacioasă. w Cf Sf. '* Dialog dfAjii-e sitjtet fî patimUe omeneşit. admiraţie şi laude. 44) .'1 La originea chenodoxiei.'''' Chenodoxia îl aninc-a pe om în amăgire şi delir. Cf. mai presus decai slava de la Stăpânul tuluror. 201 .

mai spune el. arata că „precum parinţii trupeşti sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei nflscuţi din ei. Cum poare fi atunci omul atât de nebun încăt să alcrge după vorbe goale şi să iubeascfl fantasme de care ar trebui mai curând sâ" fugfi? (. Căci. I. dar nu-şi vede 77 Omitir la cuvintele: „Sti nu le temi.112 Prin ea omul îşi atribuie calirăţi şi virtu(i pe care nu le are. socotind astfel cele care sunt cu totul Hpsite de orice valoare. cele mai întelepte dintre toate". mai ales în ceea ce-l priveşte. „Peniru ce oare. " (Ps. sub tbrmele celc mai grosolane. ca şi Omilii la Malei. 6.Oescriereo. toatfi aceasfă omilie.XXI.\>rei. m Caltheze btiptisnwle* V.2.. ca frunza căzută. 58.. chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs. ca visul. ca o boare irecatoare. şî chiar mai putin decât toate acestea". Sfiintnl loan Gurii de Aur spune lim-pede că eel atins de această patimă îşi pierde luciditatea şi nu se deosebeşte cu nimic de un nebun. dc asemenea.. s Ciiftetf t/expre tlmsoste. Ii se vor părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi din-ire toţi. Sfantul Maxim. ca floarea. şi nu celc care rămăn în vcci ? (. min-rea se înşală în aprecierile pe care le face cu privire la lucruri în asemenea măsunl încât pare cuprinsft de nebunie. 5. aşa cum spune Sfântul loan Scă-ranil...) De aceea. 'V«m. Căci şi sub stăpânirea celei dc-a doua omul ajunge la o cunoaştere deliranta. 48."" Perceperea deliranta a realităţii ca efecf al chenodo-xiei apare adeseori în viaţa de toate zilele.. sub stiipânirea eî. la fel minţii nebune îi vor părea gândurile ei. IX. sunt ca praful şi pulberea. şi dupăcum iin om. dacS-1 vede pe un aliul lepădănd liimina şi dorind înlunericul. " OtnitU h F. şi umbra.. I. şi iarba. LXV. pe care orice adiere o misca din loc in loc. fugi dupa umbre.ru ce iubiţi minciuna şi căutaţi deşărtăciunea T'.„).*1 lar aceasta nu este adevarat numai când e vorba de primul fel de slavă de-şartă. 17). văzand de câta nebunie este plină viaţa noastra\ plânge şi suspina* Proorocul. şi pânza de păianjen şi loale cele care nici nu pot să-ţi spun în cuvin-te cat sum de trecătoare si de nimic !". viziunea sa asupra lumii este rulburată şi vede lucmrile de-a-ndoaselea. ca umbra şi ca fumul. itiaiiijrstarilr jtt fi'lul in mre St prvihu bolile spiritual» şi cu toate celelalte lucruri repede trecăloare şi nestatomice.) Lasa fumul. în loc sa te ţii de adevăr ? De ce cauţi cele stricăcioase. A se vedeu.. şi copiii lor. pe care le spulberă vannil. tot aşa şi Psalmistul întreabă pe cei rătâciţi: Penl. 111. „Toate onomrile şi măririle din lume nu sunr altceva decâl vorbe şi numai vorbe (. care pe toate le schirnbă şi le strîimbă. de preţ şi importante cele care cu ade-varat sunt asa. ea este o patima amăgitoare.™ Nu ne rămâne decât să subliniem caracterul patologic al alipirii de toate aceste deşarte şi amagitoare realitâţi pământeşti..79 Chenodoxia oferâ* o viziune deliranta" asupra realităţii. 5. ca pana care zboară prin aer. 6. omul nu mai priveşte ca adevărate. ca apa care curge. chiar dacă vor fi cele mai prosteşti. tie pildă. l-ar întrcba de ce face o asemenea nebunie. " Omitie la Psahtuil 4. căci. Î11treabă Slîintul loan Gum de Aur.77 „Lucrurile omeneşti. 202 .

w Această patimă nimiceşte pacea launtrică. Dacfi nu le dobiln-deşte.*3 de îndata ce omul se laudS cu vinutile sale. 19. in ceea ce-1 privesle. „Că Dumnezeu a risipit Oasele celor ce plac oameni lor**. arată Psalmistul (Ps. fie in timpul de fata.Clumodmia pScatcle şi palimile ce-i zac în suflet. Adeseori eel iubitor de slavă deşaită nu numai că nu primeşre atenţia şi admiraţia astcptate. vorbind despre câutarca locurilor de frunte sprc dobândirea slavei deşarte. scrie Sfantul loan Scărarul. Căci. în vreme ce ele sum darul lui Dumnezeu şi numai Lui îi aparţin cu adevărat." Mai înlâi de toate iubirea de slava ÎI face pe om sii caute cu orice prcţ admiraţia şi laudele semenilor.Y ': D'-s/nr tegea duhovnicecucâ.1"' lar Sfantul loan Gurfi de Aur aratâ ca* „alergaiea după ono-ruri pricinuieşte inari rele'"17 şi. 2).iXV. * Apofle&iw. Vin. de multe ori e pricina" de necinste . Sfantul Isaac Sirul arată că ea e pricină de „Uilburare neîncetatS si de amestecare a gflndurilor". el se priveşte pe sine ca izvorul şi deţinătonil acestor virtuţi. seceră acum cu scâr- '" Acesl punct dc vedere va fi dezvollat in capiloliil consucrai mandrici. II. „întristările şi durerile urmează slavei deşarte. Cei care lucreaza binefe aşteptand să fie slăviţi de oameni cu adevărat şi-au luat plata lor. " ('apete despre dragoste. 96. fie m eel viitor".sjirt' iit'vohilii."3 Tot aşa se amăgeşte omul şi atunci când lie mundreşte cu vîituţile pe care într-adevâr le-a dobândtl. 6. atunci neliniştea lui sporeşte şi mai mult. 52. să şâi sigur că-ţi pregăieste tulburare".4 n < "uvâni ascetic tn too d? capete. Scam. după cum arată Sfântul loan Scărarul. învaţa lisus (Mt 6. w/Mfem. 2. 203 . scrie Sfantul Maxim. el încetează de a mai fi virtues. "ui loc sâ fie pricinâ de cinste. " OmtlU In Matei. lar Sfantul Mar-cu Ascetul spune: „Când vezi pe cineva îndurerat de multe oca>i.68 Sfântul Diadoh al Foticeei.90 tulburând sufletul în felurite chipuri. spunând: „Vai vouii.. Aşa se face că sufletul lui e plin de nelinisie şi neconlenitS grijă. pe de o pane.. XXI. iar el se agită peste măsură penlru ele. 7). ajungând să se mân-dreasc8 cu un luciii pe care 1-a pierdut. LX1I. ' Citxiiiie iti-. 2. dar ajunge la un rezultat cu tolul contrar: „Slava deşartă. cunoaşte CS. Cftnd toţi oamenii vă vor vorbi de bine" (Lc. 90. „ca printr-o oarecare portiţâ intunecoasă. 26). XXI. ei izbutesc să răpească sufletele". El îi deplângc pe aceştia.*4 iar pe de aha pane. spune că „aceaslă patima* e tiranică". Chenodoxia ÎI impinge pe eel înrobit de ea în tot felul de rele.6. arată că duliurile rele folosesc iubi-rea de slavfi ca prilej penini răulatea lor şi prin ea.'" lar Sfantul Marcu Ascctul spune: „Când vezi vreun gam! cft-ţi fagăduieşte Slflva omeneascâ. Sam». 65. 8. după ce s-a umplut de gânduri de-ale slavei deşarte.

0mi/atoAftwW.'w !n locul admiraţie'i. pe care el o socoteşte „robin oea mai înjositoare şi mai de plâos"»91 m care ajung să cadă chiar sufletele cele mai mari.| IbUJem. „Vai. cit. 1 ' ('iivmle âtspm nevvhiţâ. . nu mai este in * ttesprr ii'i <<• rtvtt ra w huirepieauxil'm f'tiptr. care-i aduc ad-miraţia şi laudele celorlalţi oameni.. Aceasta alrage şi ura oamenilor. sa" vorbirn despre noi inşine. u 204 . n Omiiii taMalet. dcvenit parcă jucăria unei somno-lenţe profunde.. 52. omul îşi pierde stripânireade sine şi ajuiige rob al ei şi . nu "re nici relaţii armonioase cu cci din jur. ca şi de părerea oamenilor..5. I'n all efect periculos al chenodoxiei esle faptul cn-I aruncă pe om într-o lume fantasmagoricS. dar mai rSu. ii încetineşte aclivjtatea în lucrurite cele mai importante pe care le are Uc făcui şi-i paralizează dinamismul vital. fiind nevoit sa cauie noi mijloace de a se. aducandu-i suflctul într-o stare de lotalâ amorţire. Dumnezeu m-a facul liber. inditerenţii.M O asemenea situaţie nu poale decât sa nască în suflelul omului iristeţe* şi nelinişte. ea îl face pe om dependent de dorinţele şi plăcerile legate de împlinirea ei. Sf. LXV. numifestâriltf şifchit hi rare se pnXfac holt/* spirilitn/f bă spicele scminţelor din inima". I.il tuturor celor de care are nevoie ca să-şi astâmpere patima. iar en BID mulţi stăpăni. '"' IMC. M\\ ajuns robul tuturor". stârneşte critic! şi batjocurfl. p. Sfantul Isaac Sirul spune că cei care „sunt mânaţi de slava deşartă (. şi dispreţul lui Dunmezeu". 127.DeiCtitna. LXV. „lubirea de slavă. Sf. Sfântul loan Gurî» de Aur subliniază caracierul deosebil de ttranic al acestei patimi.4. 5. strigâ Sfantul loan din Singirrătate. Cf. îî distrage atenţia de la cele din jur. Biruit de ehenodoxie. ajunge pradă unei astfel de vanităţi. 9'" Hwlfin. el întâlneşte. încât adesea. e ca ajunge chiar să irezeascâ în seme-nii săi ură. pentru că nu dobfmdcşte nici placerea pe care o cautâ" şi. şi rob al celor carora caută să le placă şi de la care aşteaptă laude. loiin Gura cle Aur. lremind agresivitatea celorlalţi. Cnviute desjm' jievoinţii. invidie şi gelozie.101 Una dint re urmările patologice ale unei asemenea situaţii este câ-l înstrâinează pe om de realitatea în care trăieşte. în locul celor care nu i-au reuşit. căci voind sâ plac oamenilor. ademenitde dulceata unor asemenea gAnduri şi umplul de aceste năhjciri. în eel mai bun caz. 5. 5."" Ca orice siltâ patimă. mai ales atunci când vanitatea sa Iranspare in cuvinic sau purtâri. pune în valoare. fraţilor. (şi iubirea de plâcere) işi închipuiesc şi nalucesc feţele şi stârnesc la poflă şî dorinţă". virtuţi şi merite. IV. Isaac Sirul. scrie Sfantul Isaac Si-rul. se vede pe sine in siluaţiile şi locurile cele mai înalte. „S3 no fcrim deci.m. 8. Aceste trăsături patologice sunt descrise de Sfântul loan Casian asifel: „Bietul suOel. mulţime de bunuri.. Omilii l« MaMu.) îşi pierd puterea de judecată'V" Sub inspiraţia ej nefaslfi omul îşi imaginează că are lot felul de calităţi. nefericitul de mine !. : ' Cf.

('heiwdo. LVHI. DttSpfB hgm duhoviiicvasvd. 15. " CuYiint despre nigăciurte. 56. nu mai vi n asupraci dracii din par-tea stăngâ. N 592. 13.B Acest efect estc periculos mai ales pen-tru rnonahul cuprins de această paiimă. Sf. Isaac Sirul.Cugetarea îi era atinsă de neînfrânarea slavei deşarte".3. cât timp. face ca minlea sâ încerce „sâ mfirgineascâ dumnezeirea în ehi-puri şi infaţişâri".104 Aceasla patimâ. Prin chenodoxic'. PG90. " Capttfi (J>'S[»e dr<t}>ost<: II.10 iar diavolii se folosesc de ea ca să-1 amăgcască şi să-l facâ sii rătăcească pe nefericitul care a lăsa(-o sfi sporească în el. Cuvinie despre m-voinţâ. Avva Ammona. "" ibidem.580B. Sf. cfettele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de nocive. 5. 121. loan Guril clc Aur. Âwa Animomi. penlru a le pane în slujba propriei sale slave. Pierderea roadelor ascezei şi a vitiiiţilor. !■ Ibidem.' " niicşorându-i putereadecunoaştere. XXI. în Istoria iausiacă. Paladie. ('tivânt detrpre in-rvif şi virtutc. XXI. se pieixl mulie Iwcruri bune în sine. Cuvâftl âespre irt-zvie şi vtttuto. Evagrie constatâ" că „începutul ratâcirii mînţii esle slava deşartă'\l. Mtiicu Ascetul.7. 205 . Eth.102 Acesl proces de fantazarc poate sta la originea unor accese de delir acute sail a halucinaţiilor. Omilii la Malei. 9. 7.':'imiinli'/f nulnnstireşti. Isihic Sinuihil.. 1 Cf. Sf. llli. . ca de nişte lucruri aievea". care este o «idevilrata catastrota pe plan duhovnicesc. 1 Cf. hivtifături.xitt stare să vadă nici cele ce se petrcc în juru-i.103. 5. loan Scararul. n.1" Ncvoinţa ascetică şi virtuţile pe care ea cautâ sîl lc sporeascii au drept scop unirea onuilui cu DumneZeu şi îinpărtăşirea de slava dumnezeiasca. Bu 1. " htoria biMiavii. în culreienil gândului. 1117 Cf.i!? Din pricina ei.XXI. ci din cea drcaptă.2.1"7 la orbirea mintii10" şi la lulburarea ei. 15. are urmarea de neînlălurat că naşte în :\\. dă un exemplu de monah ajuns nebun din această prictnă: . aşleptând laude de la oameni. spune eL1M Pe plan dnhovnicesc. III. dc ascinenea. 116. 19. căci stă în obiceiul dernonului slavei deşarte să alace cu putere mai ales la vremea rugăciunii: „Când în sfârşit minlea se roagă cu curăţie şi fărit patimă. XI. iar nu de la Diimnezeu. IV. 30. asa cum se cuvine. spune Sfântiil Maxim. lar aceasla a spus-o un bărbat cunoscStor câ* se mlapiuieşte prin patima slavei deşarte". 2. 1. J Cf. Mucarie Egipteannl. 116. * Cf. 5. Ea duce la moartea sufleiului. 58. 57. Epislole. Omliii duhovnîvt'sti (Col. loan Scăiarul. Apofiegtne. Sf. Kthfnmsuri cătto Ttdmie. A se vedeu. CSP 4. Scimi. spunc Evagrie in altă parte. Apejiegme. Căci îi vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi îi aduc înainte vreo formă dintre cele plăcute simţirti. 8. Isihic Sjnaitul. "' Cf. 3. Ea nimiceşte toale viituţile pe care le-a dobândil oitiul1" şi lipseşte de rod osienelilt' sale duhovniceşti. 6.Sf.Sf. omul le abate de la menirea lor firească. Seam. nici fraţii. simte plăcere şi se lasă prins de cele cc a visat cu ochii deschişi. încâi să-i parit că a ajuns desfivârşit la scopul nigăciunii. 15.

îl mângâie cu desfătare. Cuvdnt despre Irezvie si virtuie.f eredcâse mdrepteazâdinfapte. 1. 156. 23. Capete despre dm^oste. 111. Capete despre dragosle. hivăfântri. sufleiul se simtc gol. 87. 52. Cvmemariit la low VIII. aşa cum am văzut. loan Scărarul. o pun în rândul celor trei pntimi aşa-numite generice. căci.1 M Nimicind virtuţile. Sf. '■" Ibidem. V. IV. trecatoare şi irealâ.1" maicaV'14 şi toate patimile care sunt legate de mândrie: hula1l2. Sf.1 sufletul în amăruciune şi deznădejde.. Sf. 2. Sf. 15. 2) (3)." iar apoi deschide poarta luturor celorlalle patimi. Avva Ammonu. cit„ 59. 2. Sf. |0. şi. ea nu poate l'i însă păslrată multă vreme. scrie Stântul loan Casian. Avva Ammona. Marcu Ascetul. chenodoxia mai întâi de toate face să apara" sau să re-aparâ în sufletul care le-a pierdut patimile pe care ele le izgonisera. Sf.Xpofie&tw. VIII. 117 Despre U'gea duliovmeească* 95. Sf. lipsit de aceste bunâlăţi de mare preţ şi de bucuria duhovniceascâ pe care o dobândise prin ele. cit.171 căci ea îi cste înaintemergătoare. 43 1 " Cf. XXI. 16. pentm un rimp. p. sufletul. Isihie Sinaitul. Despre legeti didiovnieeasca. care sunt izvorul tuturorcelorlalte. Dialog despre stijlef si /xitimile omeriefli. lipsit de rost. " Cf. Tratalul pravtic. „Chenodoxia.?. 6. 5. 99. îtivâţâlaii.1" înccput. 19. dar chiar să îndure chinuri mai mari". XXII. Sf.. '-'4 Ibidem. '■' Cf. aşa cum am văzut. II).. 122. arunc. lar dacă plăcerea legată de slava dc^artă umple. 131 Cf. Evagrie. Convorbiri duhovnicesti. împietrirea inimii. «i Huusherr. . Scam. [ * . '['Ibidem. he. Sf. sortit unei continue nemultumiri. 15. este parţialâ. pentru moment. loan Casian. după chipul lucrurilor pământeşti cu care se hrăneşte. * Sf. 104. Cotivoiinri duhovnicesti. Capeie despre deosebtrea inidnulor. V. IW Sf. XXI. 105. V. făcându-l stcrp şi lipsit de toate roa-dele duhului. Macatie Egiptcanul. 'T Sf. Eviigiic. Astfel îl face nu mimai să piaidă meritele unor nemăsurate stră-danii. Muxini Mămirisitorul. V. Sf. Cuvinte despre nevoinţtt. 2S. IV. Sf. Marcu Ascctul. loan Scăranil. 59.Dexcrierea. 1 -'' Despre eel . în final.lî9 Ea zămixleşie de asemenea mania"0 şi loate cele care graviteaza" in jurul ei: ura. Despre cei Ce cred rrfse hidreplea/ddin fapte.1" ţinerea de minte a 114 Il Asezdminiele mâriâstireşti. Sî'ânlul Marcu Ascetul o numeşte „rădăcina poftei ruşinoa-sc""7 şi „pricinâ a tot păcatur. '^ Ibidem. Isaac Sirul. Omila duhovnicepl (Col. Isaac Sirul. Miucu Ascetul. Cnvhite desprr nevvinţă.11'1 ajătând că ea ducc .12" înainte de orice ea aduce în suflet mândria. 13.Ja slujirea păcatului". Sf.7. 206 .1"' Sfinţii Paring. IU Cf. Scara. Maxim Mărturisiiorul. Despre iegett duhavnUeased.t neascultarea. mamfesuhile si felul în care se pradac bottle spiritual* sufleiul omului o stare de mare suferinţâ.îft Cf. pe care. 61. " Sf. esle o hranâ a sufletului. III. loan din Singun'itatc. judecarea116 şi defăimarea aproapelui. Sf. 13. loan din Singurfitatc. Isihie Sinaitul. Grigoric eel Mare. plin de tulburarc şi nelinişte."t şi „maică a relelor". loc.. dur apoi îl goleşte şi îl despoaie de orice virtute. loan Casian.13' iubirea de slăpânire.

14' Tot cc se face din slavă dcşarta e de la diavol. Isaac Sirul. Evagrie. XXXI. Conwntariiî Ui tav. Nichila Srilhainl.'*3 certurile. l! 'Cf Evagrie. 259.1"' făţărnicia. Sf. 207 In . 39. 13. Maxim Mfiriurisitorul. MCel care iubeşte slava de la oameni (. '■" Scmori duhoimiceşti. Conwnlariu h lov. Vffl. 20-22. I Cf. 27. spune Avva Isaia.14* Dacă nu o iscă ei în-şişî. Ibidem. Cttvânt despre mgâriime. Sf. 28.ÎB frica. XV. ca printr-o oarecare portiţâ întunecoasă.) se predă vrăjmaşilor.l4tt ajungând in cele din urmfl robul şi marioneta acestuia. Sf."1 invidia. III. XXXI. * Sf.137 vorbele deşarte. 2. Talasie Sinailul. 16.1" Din ea mai ies încă: min-ciuna. 16.'. în orice caz se folosesc de ivirea şi stămirea ei în suflel pentru a-şi îin-plini prin ea lucrarea lor nimicitoare. XXI. 52. Marcu Ascetul. loan Scara. 1 w Sf. Scant. Sf. 19. ei izbutesc să răpească sufletele". ('opeie despre dragoste. 477. Convorhhi duhwnici-rilL V. Capete despre dnigostr. Grigorie eel Mare. loan Casian.'14 neînţelegerile.ru).14" iubirea de bani şi de avutie141 şi. 45. aşa cum am arătat deja. Scam.spre dragostf.. 23. 83. I. Scam. <'minwd&sprenevofnjâ. m Cf. 19. Grigorie eel Mare. XX. XXI. 2. ' Cf. loun Scîîranil. Cuvmie despre ncvoinţâ. p. Cf. i 729. 21. Tratafulpraetic. Capete de. Cele 300 de capete. HI..143 în incheiere. Evagrie.149 Sf loan Scăraiu).. lonn Casian. spune Sfantul loan de Gaza. iar aceştia aruncă sărmaaul suflel in multe rele. Sf. 6. Isaac Sirul.144 lar Sfântul Varsanufie arată că diavolii înles-nesc această patimă pentru a duce sufletul la pierzare. 96. loan Scfirarul. ?. I. XI. V. Sf. ** Apoflegm*. 23-1" Sf. I. 16.n'' desfrânarea.< 'henodaxia ifiuluî. he.141 Cel care se lasft biruit de aceaslă patimă împlineşte astfel voia Celui Rău.l. scrie Sfântul Diadoh al Foticeei. Sf. lW Sf. ('onvothin dufurVnteestt. cil. \. 45. Nl Sf. Dlsputa cu tin scohistic. II Scmori lUihovnut-fli. punând stăpânire peel". loan din Singuraialc. Sf. " ('want ascetic t" 100 de capvtr. B Apttfiegme.14* „Luând mai ales iubirea de slava ca prilej pentru răutatea lor si sărind prin ea înlăuntm. 72. Sf. Tmtatulpractlc. (ristcţea. Talasie Sinailul. 1 Apofiegtne. 13. Sf.BQ. Scara. să arătăm ca diavolii au un rol deosebit de activ în zămislirea şi sporirea acestei palimi. 9. întrebare.

20X . ibiiteriu XXII. care-l dâ dc exemplu pc Sf. ea apare ca o culme a chenodoxiei. Maxim Mărturisitonil.Scăninil (Scara. 27. I). al cărei prim născut esle slava deşartă. <'apţt* ilespre <lraRosH>. ci ca de una singunl.7 lîiândria apare ca cea dintfii patimâ. iar al doilea (al mândriei) sfârşitul".'' Totuşi. ' Sciisoii duhovnicitflt. încât mulţi St'inţi Părinţi cred cfl nu esie cazul sa* se vorbeascâ despre cle ca despre douâ patimi. 10. mândria urmează îndală dup. De aceea Sfantul loan Scărarul scrie că „au numai atâta deosebire între ele câtă are pnincul prin fire faţâ de bărbal şi grâul faţa de pâtne. Căci primul (gând.SV. Grigoiic cel Mare (u se vedeu.2 Ajunsă la un anumit gracl. lunecând una într-alta. 2. Sf. cheno-doxia duce în chip necesar la mândrie. prisosul de glorie deşartă da naştere truftei". : Ibidem. 56. J ('orivorbiri (liihoviiiceşli. limita dintre acestc două patimi nu se mai vede lim-pede. ". ceea ce face ca între ele s. XXI. ('amentariu In lov. iese şi mândria din suflet. aceşti Părinţi spun en exists doar şapte patimi „generice". se ajunge la mândrie"/ Sfântul loan Sc5rnrul.1 de aceea. la fol. pornind dc la cele originare şi fundamental şi continuând cu cele care deeurg din acestea. din alt punct de vedere . al slavci deşartej e înce-putul. 1 Cf. La iin anumit nivel. Cu toate 1 Dnpu cum arsita Sf.im. Ddată biruitfl slava deşartă. loan . 36. Grigoiic eel Mure. 45). de capetenie. ' Este niiii ulcs punclul de veclere al Sf. care arata* cu care patimă (rebuie să ne luptâm mai întâi şi la ce spor du-hovnicesc sc ajunge prin biruirea lor pe rând. vedem cum patimi le merg de la cele mai grosolane la cele mai „subţiri". „creşterea uneia aduce apariţia celeî-lalte.1 existe o legături* slrSnsa şi cu lotul specîală.V. I. 111. subliniază Sfântul loan Casian/1 Sfântul loan din Gaza spune. care sunt şi cel mai greu de învins. XXI. în învăţăturu PArinţllor cu privire la patimi. într-o asemenea ordine. 460. care rănduieşte patimile dupa gravitatea lor. dc pildă. pe de altă pane. penim câele ajung sa* se întrepătrundă.1 slava deşartă. arată câ. ca\ „crescând slava deşartă. Cf. iar nu opt. XXXI. Astfel privită.11 Mândria Mândria (\mtp\ybavla) este atât de înrudită cu slava deşartă.mai puţin precizai de practica ascetică -.

) sau ca acest vameş" (he 18. 1. loan Gura de Aur. Mflndria il impinge pe om să se compare cu aproapele20 şi sîl-şi afirme superioritatea. 7. Grigorie de Nyssa defmeşte mfindria ca . când U auzim pe fariseu Spunând: „nu sunt ca ceilalţi oameni (. 6. Omilii la 2 Tesahmiceni. 1 Cf. 2. rang social. tec. 209 . 56. 5. clt. loan Gur'i dc Aur.* Una se manifesiă în raportu-rile omului cu semenii săi. XII. II. *" Cf. XXII. Ca şi chenodoxia. Tratatulpractie. Sf. 6. implicit trufasul îl coboară pe aproapele său.16 G5sim aceste atitudini şi în cazul chenodoxiei. spirituale. II: 6. Hie Eciliciil. Capefe despre dmgoste. Sf. *Cf. 84. I. I -2. fie făra nicî un motiv anume. Asezâmintele mânâstinrşti.14 Această înăllare îl face pe om să se preţuiască. 2. Pafnutie. Maxim Marturisitorul. Capete despre dragosle. Avva Dorotei. inlelectuale. 23 " Sf. toe. 1 Sf. 1. 83. loan ScHrarul. III. III. Scam. Sf. Omilii la 2 Tesaloniceni. îl pri-vcşte de sus. fnvâţâturi de sujlet falositoare. Sf. Cviworhiri duhovniceyti. Sf. Arhetipul acestei atitudini îl aflăm în Evanghelie. '*Cf. dc asemenea. Grigorie eel Mare. Awn Dorotei.1 Warn. I. ('apete despre dmgoste. Re.dîn aceleaşi prîcini care-i pot sluji ca prilcj pentru slava de&artă şi despre care am vorbit deja (calităţi fizice. Vasile eel Mare. socotjndu-se cu totul deosebit. învâftUuri de sujletjalositoare. Culegere din sentinfele înfelepţihr. 6. 2). dar acolo omul aşteaptă mai curând de la alţii laude şi onoruri. 12. *Cf. Nichilu Stiihatul. 84.cum se întâmplă eel mai adesea . fie . Vasile eel Mare. bogâţie etc. 2. dacă cumva nu erode că deja o arc. A se vedea.voinUi de a-i întrece pe ceilalO" (Despre feriorie. ele îşi păstrează trăsăturile specifice. m Evagrie. mândria constă in a se înălţa1* omul pe sine.Mandrill aceslea. IV. să se admire1' şi să se laude în sinea sa.. Canmtariu la low XXXIV. htviifmuri de sujlet falositoare. loan Gura dc Aur. ''• Avva Dorotei. h Sf. be fit. Sf. II. 87. Seria alfubetică. 3.' dar şi în in-cerearea de a dobândi această superioritate. loan Casiiin. 29. Sf. Cel* .' Oricum."1 „socotindu-l ca fund nimic'V" atitudini care constituie o altă trăsătura fundamentals a acestei prime forme de mândric. în continuare vom arăta care ■■Mm aceslea in ceea ce priveşte mândria. Sf. Apoflegma.1T îl dispreţuicşte. Sf..10 1) Cca dintâi formă a mândriei constă în convingerea omului că este superior faţft de ceiialţi oamcni suu cel puţin faţă dc uniî dinlre ei.71 sâ stabilească ierarhii. II. Sf. III.'J cealaltă priveşte legătura omului cu Dumnczeu. fnvdftUuti de sujlet folositoare. Maxim M&lurUitoruj. Muxini Maiturisitorul. V. I. XII. Talasie. mândria are două forme. IIH\ CU. Maxim M:Vturisitorul. Sf. înâlţându-se pe sine. Omilii la Matei. " Cf.. Grigorie eel Mare. Sf.. Vtipete despre dmgoste. omul simte nevoia să se masonic cu ceilalţi. Aşeiămi'itele mâiuhtiresti. IV. 14. 11).. Avva Dorotei.). după cum am procedat şi cănd a lost vorba despre slava deşartă. ' Sf. III. fundamental diferit de acela. ' Avva Dorotei...1(H) de capete.guHle mici. Manat de mundrie. Sf. LXV. 38. loan Cnsian. 11. 84. Maxim Mfirturisiiorul. 38.. în timp ce aici şi le acordă el însuşi. II. Sf. Capete. 35.

Grigorie eel Mare. Sf.27 încrezător in sine. 87. Sf. 75 (9). exprcsia acestei agresivităţi cste ironia.5 tie capete. toe cit. Sf. într-un anuniit domeniu. Sf. Henna..19 o ostilitate generală. Invaftilun i/e suflet foloxitotire. Grigorie eel Marc. Scam. < 'npete despre dtttgOSte. Hermn.42 2) în (imp ce prima formă de mândric îl face pe om sâ* se înalţe faţă de semenii săi. loan Casian. IV. Ajunge. Cel mândru.2" La aces-tea se adaugă adesea pretenţia că le ştic pe toate2g şi convingerea că are întot-deauna dreptate. XXII. Maxim Mârturisitonil. I.10 de untie se iscă îndreptaţirea de sine. Grigorie eel Mare. II). 23.24 El se aratâ ingâmfat. scrie Sfântul Vasile eel Mare. 11. . II Avva Dorotei. I. dar şi asprimen cu care eel mândru răspunde atunci când i se pune vreo întrebare. "' Cf.ire ne permit s-o definim mai bine. * Cf. XXXIV. împlinită cu multâ uşurin(S. Asezwmnleie ntânâstiresli. ca să apart mai mult decflt este Tn realitate". 23. Ceie 225 de capita. ituinifestărHe şifehil in care se prmluc bo file spiritu/de trSgând întotdcauna concluzia că este cu total superior. loan Casinn. a doua îl face să se înalţe faţă de însuşi Dumnezeu şi sil se ridice " Cf. dar şi dorinţa de a-i învaţa pe al(ii" şi de a stăpâni. 29. Poslomi. sau macar în parte. " Hernia. he. XXXIV.. XXII. Sf. Sf. Cf. 17 ibidem. 6. M Cf.. Sf. XII. Cele 22.40 dorinţa de a-l jigni pe celă-lall.. I. 8. 210 . eft. XXII.. 7. loan Scftranil. Hie Ecdicul. I'âstoml. I. 46. 23. Pilda VIII. loan Scărarul. Scorn. Simeon Noul Teolog. 28. XXVII. Talasie. I Cf. XII.' Cf. Sf. 15 Cf. Omilii dubovnicrţti (Col. 38. muţenia în anumite împrejurări.. 4. Comentoriu la lov.'6 el nu poate suferi sa" i se poruncească şi sâ* se supuni* cuiva.. 10 Cf. loan Scftrarul. 14 Sf.I)r\crierea. Invâfâluri de sufUtl folositoare. XXII. Sf. I. Capet e despre dragosle. lac. ': Sf. liegulile mild. ibidem. 46. Macuric Egiplctimil. de aceea.**1 trufaş şi plin de sine. 2. cit. Sf.41 Aceastâ agresivitate se manifests întotdea-una ca raspuns la cele mai mici crilici care i se aduc. să-1 dispretaiască pe aproapele său22 şi să-i critice aproape sistematic felul de a gândi şî a traV' Această formă de mândrie se traduce prîntr-o suită de atiludini c. ** Sf. 29. XXII.14 Man-dria îl face pe om orb la propriile sale greşeli" şi să refuze a priori orice cri-tică şi orice sfat.. 28. Simeon Noul Teolog. Sf.. Scam. III. Sf." Această patimă se manifests şi ca agresivitate. Cmwiiariu U< fev. loc. infrtinare.2'' sigur pe el. uneori. " Cf.*' ca si spiritul de conlradicţie (împotrivirea în cuvânt)" (de asemenea caracteristice penlru aceasia" patimă). cit. Scam. *: Cf. în toate privinţele.. Pâstomf. Scam. Vasile eel Ware. XXXIV. 56. loiin Scfu'arul. 28 Cf. loan Sctirarui. „se laudă şi exagereazfi.. I. " Cf. Grigorie eel Mare. 29. 8. 10. Pilda VIII. Culegere din se/ilmfele înfelepfilor. 73(7).. Comentariu ta lov. Sf. să urască miistrtrile şi orice dojanâ. Herma. Avva Dorotei. 10. " Sf. Afezămintele mantlstirejli.

"nutiitaMa/ei. loan Scfirurul. Scant. „vcţi fi ca Dumnezeu".toţî oamenii de mai târziu. Cf.4* Şi adaugiî că\ pentru om. care in chip mincinos i-a spus. hivafaturi de sttflet folositoare. Sf. „Acesta. IX. splendoarea inţelepciunii şi frumuseţea virtuţilor cu care-l împodobise harul Creatorului. LXV. IX. 6. Macarie Egipieanul. 3 Omilii la Mtiifi. 211 ."1 ' Cf. nu are nevoie de nimenî. " Sf.*1 Dar „nădăjduind sfl ajungS Dumnezeu. XII. 12. Omilii la loan. 28. Sf. Apojttgtne.XV. loan Casian. IOIUI . 3. III). Sf Ioiin Casian. 39. XXVI. 2. Sf. 36. 6. Sf. II. IX. XV. XXII. OmUu In Matei.46 Fundamentul şi esenţa mândriei le aflăm ccrcetand tocmai cauzele căderii originare. XXVI. 1. XXI. 44 oentru că ea a dus la căderca lui Satan şi a îngerilor care au devenit diavoli. 2. XV. Semoţindu-se pentru aceasta. 28. Această singura cugetare a devenit penlru el prima cădere". 7. 2. 5-6). XII. 51. 6.Scărarul. Sf. I. 2. 4. .ca şi pentru diavol . 4. păcatul a constat în ascultarea îndemiuilui diavolului. " Ibidem. nu prin binefacerea acelei dărnicii. 2.. XVI. 39. întocmai ca şi Dumnezeu. " A/eztlmintete riuitiâvtirt'şti. Omilii dulumriceşti (Col. II).41 Vedem astfel că mândria este o paiimă de o gravitate extre-i nu SI mi n Părinţi nu incelează să spună că estc cea mai rea dintre (oalc pa-timile. " Ihidcm. în căutarea unei slave numai pentru sine. 44 A sc vcdea. 6. a pierdut şi ce era". 5. 8. şj in afirmarea propriei superiorirăti. XII. 115. fâcfuid din eul propriu un centru absolut. Avva Dorotei. loan Qurf de Aur. loan Gură de Aur. s-a socotit asemenea lui Dumnezeu. Scam* XXII. 2. 1 Omilii la Matei. 4-5. s-a încrezut cfi deţine prin tăria propriei naturi. Omilii ta loan.Mtltulriti împotriva Lui. Aşeztiminiete numiteiireşti. 4. în pretenţia de a socoti ca proprii calitâţile sale. Sf. care au alunecat spre nccredinţă. ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei şi s-6 înla-ril mtru deşertăciunea sa" (Ps.2. A^ezilmmiele ntâiuhthvyti. Aşeyunintrie mânehtirefli. loan Casian. loan Scârarul. XII. spune Sfântul loan Gurn" de Aur. de pildâ: Aitoflegm* N 558. Cf. Macarie EgipteanuK 86. Awn Dorolei. (Col. învăţâturi de sufîet fotositoare. XXVII. N 558. UI. în re-vendtcarea pentru sine a unei autonomii absolute şî în voinţa de a se dîspensa de Dumnezeu. Bizuin-du-se desigur pe liberul său urbitru de care dispunea. Omilii la loan.4 iar apoi a omului insuşi. 2. N 641. Sf. pentru că s-au închipuit egalt cu Dumnezeu". frtrafrază in 150 <te capete. au ajuns aici datorită mfui-driei. 11 Cf. LXV. loan ScurnruJ. Sf.în autoîndumnezeire.-In rele 50 de Cuvinie ate Sf.50 arfitând că acest păcat s-a perpetual prin lucrarea diavotului în toţi oamenii cuprinşi de mândrie. Omilii la Ozia. 4.47 Tot el aminteşte spusa Psalmistului: „lata omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui. învesmîintat în lumina dumnezeiască şi strălucind prin dărnicia Ziditorului printre celelalte puteri cefeşti. Am arătal dejacă pacatul strămo-şesc a consfat pentru om . ca şi cum nu-i mai era de irebuinţă ajutorul divin pentru păstrarea acestei curăţii. Scant. '&cara.4. XXII. I. crezu că prin acest fapt are din belşug toate căte îi sunt de trebuinţă pentm desăvârşirea virtuţjlor şi pentru deplina fericire vcşnicS. XV. Sfântul loan Casian explică astfel păcatul şi câderea lui Satan. pretinzând că.

493A. Rttsptwxitn nitre Tatasie. ca început şi ţel al fiin(ei lui. 14. Sf. III. PG 90. Sf. 84. 12. LIV. Sf. I. dar de mândrie ne îm'■' Sf. mandril este eel care „se îngamfăcu bimurile primite de la Dumnezeu. Mncarie Egipteanul. manifexlăriif sifetul in carr xe prmiuv bottle spiiiHudc Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu. '" Captiedexpre dm&aste. Maxim Mărturisitoriil. ca în cazul lui Salan.00 După acesla din Urmfi.tagăduire a ajutorului lui Dumnezeu şi fălire cu râvna 8a'\ Trufaşul refuză să-L pri-vească pe Dumnezeu ca Ziditor al firii sale. 25. XII. iar nu pe seama lui Dumnezeu". 11.Maxim Mărtiiristiorul. PG 90." Avva Dorotei spune că eel mândru „punc pe seama sa isprăvile săvărşite. punându-le pe toate pe seama sa. Axezdmintrte mândstiresti. Cortvotbiii dubovniceşti'. omul se mândrcşte dacă vede în virtuţi expresia propriei sale valori şi rezultatul propriilor merite. 64. 10. Cf. "Ibidem. 493C. 24. 1.*: care uneori. VÎII. 84. XXII. Sf. II. Sf. I'mtatul pmctic.492A. 111. 4." făcandu-1 să se conside» pe sine cauza vir-tuţilor şi faptclor bune şi. implicit. 1 Cf. " Cţ. ■'• JVratatul pmctit'. formă de mândrie „loveşte în mod deosebit pe cei pe care-i descoperă că le-au fost de folos unele virtuţi'""1 şi se manifestă cu mai multă tărie „după cc le-am învins şi am triumfal asupra celorlalte (patimi)".Descrîerea. II. ia forma revoltei fftţişe. 52. II). liihpnnsuri câtre Tatasie. 31. VIII. ca şi cum ar fi ale sale". II. tot aşa. 38. PG 90. Altfel spus. Antireticut. 25. Antireticttl. 2. VIII. Seam. Corivoririri duhovmrex'i. 52. * Evagrie.*3 <lar de obicei se manifestă ca . ''" lnvâfdiuri de sufîet fohxiltxire. loan Casian.1 Sf." Cel mai adesea aceasiă formă de mândrie pune stăpânire pe monah. să nu mai recunoască ajutorul care îi vine de la Dumnezeu. loan Casian. V. " Cf. dacîl îşi închipuie că a dobândit biiuinţa asupra patimilor prin propriile puteri. Maxim M&rturiritonil. loan Scârarul.tpre dmgoste. ('aptt« de. Omilii duhovnueşii (Col II).'. Sf. 716B.. loan Casîan. pe care îl loveşte in mod deosebit. Maxim Mârtnrisiionil." Aceeasi învăţătură o găsim şi la Evagrie" şi la Sfântul Maxim Mărturisitonil. 212 . 12. Evagrie. iar nu daruri ale Duhului Sfânt.s Stantul loan Gură de Aur spunând chiar câ „toate păcatele vin din lipsa noastră de grijS. XXI1. V. izvoriind din paiiiciparea la desâvârşirea dumnezeiască. Antireliml. 38. 6. M' Sf. ca izvor al tuturor virtuţilor şi bunătăţilor. a ibidem. Macarie Egipteanul. UV. Capeir despM drQgo&i. 4. ibidem. 491A 1 Ihidrm. Omilii dtduivmcesti (Col. 25. nu ca damri dobândite prin har"" da dovadă de mândrie. 61 Răspunsuri cdlre lalasle. iar nu prin ajutoml lui Dumnezeu. 14.63 inţelegem asrfel de ce Sfinţii Părinţi arată că această. 59. Sf.61 Tot el spune că tot omul care socoieşte „virtutea şi cunoştinţa ca izbânzi fireşti ale sale.

Dar adesea ea nu mai este remarciiiă. le-a cuprins iniiraga fiinţfl si. " Sf. fără ca aceasta sfi însemne că nu le avem deloc sau că s-au împuţinat. Sfântul Maxim arată în acest sens că atunci „când patimile îşi încetează lucrarea fie pentni ca se ascund pricinile lor. cu toate că sunt foarte difcrite.! cu totul autonomă şi independent. aşa cum ne aruiii Sfăntul loan Scărarul. in su-fletul omului vine măndria.''" Vedem din aceasta ca. decâl cuvânlul ce 1-ai zis: nu sunt mândru ?". fiule. a scăpat de această* patimfi. nu sunt totuşi separate una de alta ^i independents Ele sunt cele dou. Ele au ISsat-o pe aceea singură sa* umple locul tuturor. Căci în locul patimilor biruiie.67 Dar nu numai atunci când omul se luplă cu patimile şi le biruieşte. '•'Scam. Ce alta do-vadâ mai vădită* a patimei acesteia ne poţi da. 213 . lar acesta. *lbiâm. 59. de fapt. '■* Ibidem.uîe cunoscă-(or îl sfatuia duhovniceşte pe un tânăr care se trufea. dând astfel dovadă de mândrie.! fete ale mândriei şi stau întotdeauna împrcună în sufletul omului L. că-L tagăduieşte şi vrea să se pună în locul Lui. pâYinte.sezâminwli' mâwisfirefti. ca una ce e cea dintâi dintre ele". chiar dacă ignoră acest lucru sau îl ncaga. ele dormilcaz.Mandria bolnăvim atimci când facem binele . lar a lr. Oricine trâieşte depârtat de Dumnezeu. III. dacâ această forma de măndrie îi ameninţâ in mod special pe cei îmbunâtăţiţi. nu sum mândru.XXn.i/. 39. a duce o existent. I. se iveşte mfwdria ca să le ia locul. chiardacă uneori Una capătă mai multă amploare decât cealalt. vorbind despre această patimă. Pulem spune că omul arată un oarecare grad de mândrie ori de câte ori stăniie într-o stare de relativa depârtare de Dumnezeu. 2. orb fiind.ni. Maxim Mfuiurisitonil. împotriva lui Dumnezeu. afară de una. aratâ ca nuL cunoaşte sau câ L-a uitat. 14. punându-ne înainie următoarea pilda: „Un biltrân fo. Daca prima dintre ele îl ridică pe om împotriva semenilor săi. pentru cfl s-a „cronicizal". toţi ceilalţi oameni raman robi ai ei. XII. fte chiar pentru scurtă vreme. îi menţine într-o stare de separare de Dumnezeu. lar prea înţeleptul bătrân i-a spus.'' de fapt. iar cea de-a doua. ci şi atunci când.!. loun Cusinn. Cnjjficdespre dmxoste.ii in afara lui Dumnezeu. ar Fi greşit să credem că ceilalţi oameni sum scuLiU de ea. sc strecoara milndria'V* iar' Sfăntul loan Scărarul. adică eel care a ajuns la unirea deplbia cu Dumnezeu şi cu totul transparenl harului Său. fie-penlru că se depărteazâ dracii in chip viclean.! de El şi a se afirma pe sine ca unicul principiu şi ţel al propriei existence este o manifestare a acestci rnândrii fundamental care perpetueazâ pacatul strămosesc. A. 1 Sf.70 Cele două forme de mândrie pe care le-am prezentat. ci şi de la tinii lară credinţă. 40. fîecare yhni/ii hi Oziu. spune că „patimile s-au depărtat uneori nu numai de la unii credincioşi. XXVI.1 sau nu ni se fac vfidite. II. III. dintr-un motiv sau altul. singur sfântul. zise: lartă-mă. aşa cum aratd Sfântul loan Casian.

Pentru că se absolutizeaza pe sine. . căci adispreţui pe cineva pentru scăderile lui morale. Şi pentru câ nu-l mai cmsteşte pe aproapele său ca faptură creatâ dupa chipul lui Dumnezeu.74 Crez«îndu-se superior altora. nu va asculta şi nu se va supune faţă de nimeni şi de nimic. 1 Capers dt&pn drogoste. recunoscănd câ nu poate face nimic fară ajutorul lui Dumnezeu . Dacă î! înjoseşte pe celălalt. el face din sine un mic dumnezeu. Cel care dă sens şi valoare fiecflrui lucru. II. pe de altă parte. îl dispreţuieşte şi-l umileşte. El il dispreţuieşte "şi-1 umileşte pe aproapele sâu. după cuvântul Avvei Dorotei. 20-21. II. de pildă.1 nici o comparaţie care I-ar punc in inferioritate.Vşi apere cu orice preţ imaginea avantajoasa pe care 0 are despre sine şi pe care vrea s-o impună tuturor. voind s. el îl judeca f*tr5 mi 13 pe aproapele sau.şi pentru cS îşi afirmă autono-mia absoluta.Tduieşte pe Dumnezeu şi se pune pe sine in locul Lui. trufasul nu adinilc nici un rival. se înţelege că va dori sa porunceascS altora. în pane o face din acelaşi motiv. luând asrfel locul adevăratului Dumnezeu. principiu] şi sfârşitul tuturor celor create.: Ibidem. arata. pentru cfi-L tăg.Descrierea. cel mandm ajunge sa se autoîndumnezeiască. se teme de tot ceea ce i-ar putea submina preţuirea de sine.?? pentru câ atitudinea omului faţă de semenii săi este în fond legatS de atiludinea faţă de Dumnezeu. demnilatea şi superioritatea lui Dumnezeu însuşi. este totuna cu a punc fuptele bune pe seama puterii omeneşii.Sfnntul Maxim Mfirturisitorul. 15 invaţiituii <l<> suflet foltmtoure. nu sufer. 38. nemaicinstindu-L deci in el pe Dumnezeu. izvorul şi teineiul tuturor virtuţilor şi a tot binele şi pricinuitoml desăvarşirii." Este limpede. in loc de a raporta binele la Dumnezeu. Omul se arată mandru şi înfumurat pentru că se increde In propriile sale puteri . ajunge. înlocuind voinţa lui Dumnezeu cu voia sa impotriviloare şi facând din ea un principiu absolut. căutând să-i întreacă. prin participare. itMmiJ'cstârile şifelni în care se produc bo/i/e x/tiritutife dintre elc îl înalţă pe om în acelaşi timp împolriva lui Dumnezeu si a aproa-pelui. refuzând să vadă în Dumnezeu principiul şi ţelul existenţei . ca nefiind nimic".în loc să-şi pună nădejdea in haml dumnezeiesc. "Cf I In 4. Din aceasta pricină şi pentru a-şi afirma faţă de sine şi faţa de ceilalţi superioritatea. 214 . nevoind să vadă chiptil lui Dumnezeu din ceilalţi oameni.nesocotească.sale. chip csire face din fiecare om un flu al lui Dumnezeu şi care-i conferă.. şi invers. lar faţă de tot ceea ce i-ar putea prcjudicia superioritatea se arata aspru şi agresiv. să-l . socorindu-se mai pre-sus de loţi si plasându-se în centrul tuturor evenimentelor. culmea si central. atribnindu-si toate calitaţilc şi virtuţile sau socotind că măcar în ceea ce priveşte unele dintre ele este cu totul desăvarşit. Cel care este cu adevărat absolut. că prima formă de mândrie îşi are izvorul şi temeiul în cea de-a doua: omul se trufeşte şi se laudă pentru că nu recunoaşte faptul ciî virtuţile şi calitâţile şi loatc bunurile pe care crede eft le are prin meritele sale îi vin de fapt de la Dumnezeu.

Sf. Caleheze bapliswtde* V. Sf. 202) scrie că „SITiniul loan Gurit de Aur in mod obisnuit dă ca sinonim pentru ănbvoxa tcnnenul ii/tepnitavla (. §i. XII. Hie Ecdicul.*' De asemenea. III." „ucigătoare". Aceeasi afirmaţie o regasim la Sf. de pildă. p. XVII. Ill.115 * Tcnnenul este folosit. zice: Accsta este nebun (uoJpoc.) De aceea. de pildii: Omilii la niviniele din Isaia. spune Sffintul Grigorie cel Mare. Pilda VI. 424. pentru că nu recunoaste in Hristos arhctipul firii sale. loan Casian.8' Vorbind despre păcatul strămoşesc şi despre urmările tui devasta-toare. 3..cel pe care a pus stăpîinire această palimfi suferS de aceeaşi boala ca si nebunii (paivou-fevoi)". Sf. I. de aceea este plin de sine eel trufaş.)".'" Sfântul loan Gur5 de Aur spune răspicat: „Mândria nu este altceva decăt pierderea minţii. Omilia la cuvitiiete din haia. Viaftt Sfânlnlui loan din Cipru. 4. lot: ci!. XXII. armgantia. loan Scărarul. XXVI. 1 ■ Sf. nr. o boahl cumplită pe care numai nebunia o naşte. 5. 4. *: In afară de rcferin(ele date infra. 64. 4. 215 . 6. 111. loan Gură de Aur foloseşte adescori termenul dtnovoict. !? St Maxim Mtirturisitorul. „vatămă suflelul.scarnniî lipsfi de judecatil.. superlyia. A se vedea. 924)". XI. loan Gură de Am. loan Gura de Aur. Avva Dorolei spune: „De ce am cazul in toata starea aceasta vrednicii de plans? Nu din pricina mândriei noastre ? Nu pentru nebunia (Anbvoia) noastră? (.înfricoşaiă". Dumnezeu vazând această neruşinare. V. Cuviiiie despre nevainfd. 29. loan Casian. 23. apud Chryxoilonuni accuril" <PG 58. 37. 34. Omilii la loan.7" Mândria. SC. 62. loan Casian.77 „pesCe măsură de mare şi foarte crudă".. Capete detpre dragoste. el lc judecă pe toate şi crede că Je şiie pe toate. căci nu este om mai lipsil de minte decât eel trufaş". *' Comeniariu la lev. Aşezânuntete mănâstiresti. cue in. l'axiowl. 41. 3. pentru a desemiia inândiia. Maxim Mărturtsitorul. lnvâţăluri de sujlet folasitoare. într-un cuvânt. Wenger (în Jean Chrysostome. " Sf. 8. Isaac Sirul.-4 Acelaşi Slant Pîirinle mai spune c3 . 8. Omilii la loan. 65 (5>. M Sf. 798C. ci se socoleştc pe sine masura tuturor lucrurilor. fiindcă este cu totul goi de Dumnezeu. Aşezthmntele mânăsiireşti. 42. că „mândria este pentru sufletca febracare aprinde mătltilarele Irupului". note 3. : ' Omilii In I Thiu'iei."0 La fel zice şi Sfânttil loan Gurâ de Aur. XVI. I. loan Scfirarul.. Ctdegerr din sentinfe/e tnfp/trpfilor. Sf. Sf. Ihnt eaiecheses baplismales. Scam. Sfinţii Părinţi socotesc mândria o boală7'' . după cum molima care se întinde peste tot vatămii înireg Irupul". I. 4. Sf. de: Sf. Leonţiu de Neapole.) lar Field pe buna dreptate scrie: „dtrcbvoia. IV. XVI. A.Miindiia Şi lot astfel. vrea să aibă întotdeauna dreptate şi să-i înveţe pe toţi şi nu suferă să fie cu nimic contrazis. Rdipumuri către TaUuie. 2. 87. Sfinţii Parinţi socotesc acoastS palimă drept o forma de nebunie. Omilii la Ozie. Sf Isaac Sirul.. Scrisort didiovniresli.. I. 50 bis. Epistale. a se vedea: Henna. Ciitefieze bnpiisnude. 3. XXXIV. Vai'Bamifie şi loan. sc crede înţelepl. ni jailor. M Omilii In loan. 10: XII. Scam. III. Hoi sensu semper. 4. 4.

9n Omitii itt 2 Tesatmutxrti. avea omul să se îmilţe la siava dumnezeiască. spune Sfântul Maxim Martu-risitorul. XVI. legato de cea pe care locmai am arătat-o.DeSCfiena. aşa cum am vflzut. omul ajunge sâ se „foloseasca de bine pentru a face r. n Cf. 12). spune Sfântul loan Gură de Aur. rAspunzând celui care-L numise „învflţătomle bun". stă neştiinţa. aducând in sine la imitate întreg cosinosul. fără Dumnezeu.*1. Atitudinea fireascS a omului atunci când face sau când descope-fă în sine ceva bun este de a-l atribui lui Dumnezeu. 106. Maxim Mslrrurisiioml. căci. 716B N " ibidem.llţare a omului sprc Dumnezeu. La baza tuturor Jormelor sale. PG91. 4. La baza mândriei mai stă şi o altâ pervcrtire. el esle „ca şi orbii şi-şi pierde dreapta judecată". Omul.1"' Această neştiinţă este. un cfecl a] pervertirii unei tendinţe fundamentale a firii omenesti. '" Commtariu ia Im\ XXXIV. pe temejul virluţilor care fuseseră sâdite în firea lui şi prin împroprierea tot mai sportta" a harului dăruit de Prea Sfântul Duh." lar Sfântul loan "* Cu privire In această în. ci neştiinţa". cum constată Sfântul Grigorie eel Mare. adică a nuL cunoaşte.Omitii la I. tăind astfel firea omenească cea una. mdumnezein-du-se pe sine si . fără hunil Lui. începător şi desăvârşitor al tuluror celor bune. lar înălţarea lui se euvenea s-o facă în unire cu semenii săi şi. 23. înălţarea omului la Dumnezeu urma să se faca prin împlinirea asemănării cu Dumnezeu. 10. a ajuns sa se afirme şi sâ sc înalţe împotriva L. se ("ace pe sine cauzîl şi scop al binclui şi se slăveşte pe sine însuşi. numijestări/e şifetul in rare se prfniiic bolile s/Mritueite tn ce conslă caracterul palologic a! mândriei ? fl putem consulera. Cel măndru însă raporteaz«l binele la sine însuşi.! acest verset în repetate rânduri.493C. Sfâiuul loan Oură de Aur citeaz. spun Sfinţii Pitrinţi.încrezându-se în euvintele inşejătoare ale saipelui . a fost creat penlru a sc înălţa la Dumnezeu şi a ajunge la unirea cu El in plenitudineii iubirii şi a cunoaşrerii. si refuzând comum-unea cu semenii. ti spune: „De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun decflt until Dumnezeu" (Mc 10. „începutul trufiei omului este a părifsi pe Dumnezeu" (Inţ. „Nu multa cu-noştinţa" îl duee pe om la nebunia măndriei.Prin sinergia nevoinţei sale şi a harului dumnezeiesc. PG 90. şi prin propriile puteri. 52. 216 . desigur. iithpumuri câtre Talasir. trebuia şi pe acesta $d-\ unească cu Dumnezeu in sine. Ambigua. 2.ca Dumnezeu" prin sine însuşi. Sf. 17-18). Or.w Din necunoaşterca lui Dumnezeu eel mândru ajunge la o percepţie delirantă a realităţii. I."7 Astfel. ca şi în cazul celorlalle patimi. a se vedeii Sf. Hristos însuşi ne este pildă pentru aceasta. Maxim Marturisitorul.1"' Caracterul patologic al mandriei este dat şi de alte caracteristici ale ei. de a-l socoti un dar al Său şi de a-I aduce slavă şi mulmrnire Dătittorului a tot binele. (hni/H (a I Timotei. PO 90. adică prin conlucrarea omului cu Dumnezeu..lul". Afirmandu-se şi înălţăndu-se pe sine in afara lui Dumnezeu.voind să ajungă . I. 1305A-I308B. XVII.Hm. Sir. omul a pervertit această tending fireascâ* înălţândii-se mimai pe sine. omul s-a ridicat şi împotriva acestora. în primul rând necunoaşterea lui Dumnezeu. 64.ui.

în mod nebunesc. Omilii la I Timoiei. 411. ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor. „Cel care se trufcşte pentru cele ce nu sunt decât umbre. când în viaţâ f'iind el le leapada mereu dinăunlrul sau (. Sf. şi penlru orice pornire bună. 24) (. 18. ceJ mândru nu se vede pe sine asa cum esle In realitate. 6.. omul .. şi penfru orice virtute. XXII. m fond.. se întreaba Apostolul Pavel. asemenea unui sărac care n-are ■l\ miînânce. gă&im scris în Cartea lui Isus Sirah (10. jşi închipuie ca are o calitale sau aJta. ci şi când gândeşte ce-va bun. 217 1 . îndrăznind să pui pe seama ta aceea pentru care trebuie să înalţi mai degrabă mulţumită jubitorului de oameni Dumnezeu". ™ Scrifori duhm •nictiftl. aşa cum am araiat. Varsamifie şi loan.. VarsanuFitf şi loan. şi a uita de Dumnezeu care a făcut binele> nu numai ca pierzi binele. in afara lui Dumnezeu. care-şi înalţâ" inima pentru lucruri care se tree ca floarea ierbii (cf.'' lar lucrul acesta nu este adevaiat numai Gflnd este vorba de faptele bune pe care le săvârseşle. de ce les fâleşti. el îşi atribuie sieşi. într-una dinlrc definitive pe care le dă acestei patimi. 4.. EJ se trufeşte. în acelaşi sens. Punăndu-Ie pe seama sa. "' A se vcclca. V. vrednic de râs ? Nu este el. pe care să nu-J fi primit ? [ardaca l-ai primil. omul nu este de fapt deciif un fel de unealtîl şi deci dti are pentni ce sa" se niandrească. Scam. 4. „Pentru ce se imfeşte eel ce este pămânl şi cenuşa. ' Cf. candva. se înalţa. luinină". într-o noapte. el ajunge să se socotească dumnezeu. oare. ci-ţi pricinuieşti osândă.. 7). Apoftesme. Sfântul loan Scăranil. dar se lauda cu desfâtărilc de care. serin alfubetica. 4... scrie Sfrintul Varsanufie.95 Dar chiar şi atunci căncl omul se laud» cu unele oalităţi pe care le are cu adevflrai. bunuri care-i vin de la Dumnezeu şi pe care nu le are decat prin participarea la bunât^ţile cefe dumnezc-ieşti. iar „bunurile" sale sum stricacioase şi trecătoarc. 409. in [imp ce. s-a bucuraiîn vis?'\M Acest delir este vădit inai ales atunci când omul mândru îşi atribuie cali-tăti pe care nu le are şi când înire ceea ce-şi închipuie despre sine şi ceea ce este cu adevăraC exist. XVI.nu esle decât ţârâflă"..'18 Jar Sfânlul loan Scărarul subliniază nebunia unei (itifheze bffptisnKtft. '•' Omilii la loan. sortite pieirii. se crede a fi cineva. Sirisori duhovnirrfti. că „eel înrobil de aceasiă patimă ajunge să nil miii vadâ limpede lucrurile".măndria esre sSracia cea mai de pe urmă a suflefului ce-şi naluceste bogăţia şi-şi socoteste mtunericul. ireale. Scftsori ditlwvtuceşti. „Ce ai.) iar murind va moşteni.Mtindria Gură de Aur spune. ca privire In aceasta: Sf loan Guru de Am. de fapt.) nu este el. Oare.'"' Atunci efind face vreun bine. I Sf.! un dezacord vizibil pentru cei din jur.92 Mai intâi de toate.. 412. spune câ" . Astfel. XVII. eel trufas îşi sporeste delirul. 412. 9). " SI loan Scărarul. căci. „Prin aceasta (a te lăuda pe line. în acelaşi sens. lar Sfântul loan Gură de Aur spune. 1 Pi 1. Avvn Petru Pioniful. viermii ?". roate i-au fost daruite de Ziditorul sau şi numai cu harul Lui au putut fi ele împlinite. pentni ca.

ca şi mâdularele trupului. 1 rt ibidem. Dc aceea Sfântul loan Gură de Aur spune că „acela.1 nu e nimic". p. Lossky. spre folosul comun (I Cor. în loc să-l înalţe pe semenul său întru Dumnezeu. 1967."" chemată să-şi desflvăr-sească propriile daruri duhovniceşli. unii având mai multe calităţi şi daruri decât alţii. Â Vintage el ă In ressembUmre de Dim. moiufesitîrilf ţifetttt in cm? « proditt bolile spirituale asemenea purtări: „E ruşine sS se mfindrească cineva cu podoabă slrăină. Desigur. 11). adică având un mod propriu de a realiza natura uma-nă şi de a face vădit chipul lui Dumnezeu din el. 6. iar din acela face un simplu mijloc de laudă de sine. XXV.'"' Cel trufaş. în cadrul unor relaţii fireşti şi s&iătoase. 12. Paris. dimpotrivă. prin închipuirea de sine. 7). in loc să-i simtă pe ceUUalt ca aproapele lui in Domnul. 21). nu esie decât praf şi pulbere. ci a complementaritâţii. 12. 3). cu damrile lui Dumnezeu". "" ihmlii ht Mniei.11" de aceea între oameni sunt deosebiri. dar c nebunia cea mai de pe urmă să se falească. 4-6. cum spune în continuarea textuiui citat Sfântul loan Gură de Aur: „eel mândru nu se cunoaşte deloc pe el însuşi'V"1 Aşa cum scrie Aposlolul Pavel: „De se so-coteşte cineva că este ceva.'''1 Adevărata cunoaştere dc sine pcntm om constă în a şti că prin sine însuşi. fălindu-se pentru (oare aceste motive pe care le-am arătat.Descriereu. nu sub forma opoziţiei. care soco-teşte c. el se înalţS pe sine. Dar toate aceste deosebiri îşi regăsesc în Dumnezeu unitatea lor fundamental* (I Cor. legâtura cu semenii căpătând în acest caz forma unei neincetate împotriviri. 15. omul irul'aş caută sâ se separe de ceitalţi oameni. "w Cf. doreşte să se arate cu totul deose-bil şi superior fală de ei. este o persoana" distinctă de toţi ceilalţi. deşi nu este nimic.107 Mai Intfti de toate. se înşală pe sine însuşi" (Gal. 4. are un anumit rol. o anumita funcţie. Fiecare om. eel trufaş nu-şi cunoaşte semenul. necunoscându-i demnitatea de fapturâ a lui Dumnezeu şi nerecunoscându-l ca frale a] său hilru Hristos. Relaţiile cu semennl sunt de aceea perturbalc. IW Cf. unicitatea fiecărei persoane se afirmă în relaţie cu a celorlalte. Neştiind ce este şi avimd o percepţie deliranta asupra propriei reaiităţi. in loc s3 vadă chipul lui Dumnezeu. Nici un om nu este vrednic de dispreţ. 109. îşi vede reflectală propria imagine. fiecare om esle cu totul unic. 12. V. în afara lui Dumnezeu. Pe de altă parte. Am spus deja câ \\ umileşte şi-l dispreţuieşle. trupul lui Hristos. " Ibidem. în unitatea comunitiUii umanc al ca>ei arhetip este Biserica. un soi de oglinda in care. 12. are utilitalea şi imporfanţa sa. XXII. şi nimeni nu poate spune că se poate lipsi de ceilalţi (1 Cor. sau eel putin cea pe care el însuşi şj-a facut-o despre sine şi pe care aşteaptă ca celălall să i-o redea neşlirbita". 2IX . sc cunoaste pe sine. omul mândru nu mai poale cunoaşte cu adevSral pe nimeni şi nimic. ca seaman al sau şi frate. iar valoarea şi demnitatea lui nu sunt cu nimic mai prejos "Seam. mai cu seamă. dovedeşte o totals necunoaştere de sine. I Cor.

omul se retrage in sine şi se inchide in lumea mărginila a eului propriu. cu sine însuşi şi cu cei din jur. 3. perturbând profund relaţiile dintre oameni şi devenind. 111. prin iubi-re. deosebirile si chiar inegalităţile. 47. in loc să fie desfiinţiite în simţirea unitaţii de (nip al lui llristos. Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare. 1052. 1 Cor. ducându-l la răul eel mai mare. loan Gura de Am. poate duce la stari acute şi tipice de nebunie în înţclcsul curenl aJ termenuluL îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect. Pilda VIII. acţionănd întotdeauna sub impe-riul acestui eu egoist pe care-l exaltă la infinit. I'mtontt. să se îndrepte spre Dumnezeu şi s. Hernia. ieşirea din minţi (ăK<notcn. Toţi Sfintfi Părinţi. 23.IOft Evagrie spune ca mândria duce la ieşirea din minţi (tKC~*aoiţ): Tratatut pmciic. arătând că mândria ajunsă la culine duce la nebunie: „(Demonul trufiei esle însoţit de. prin mândrie sunt tot mai mult accentuate. Omul mândru. 22-25). Aproapele devine un rival. în smerenie şi frăţietate. sursâ a nenumărate rele.IDf' Iar în altă pane. aşa cum am spus. cât şi. în loc să-şi folosească darurile proprii penlru a-i ajula pe ceilalţi. care o abate de la menirea ei fireascii pentru a o tndrepta numai spre eul propriu. 75."" Fiind o forma dc nebunie. I. de asemenea: Sf. intrand astfel înlr-o legătură de unire prin contemplarilatea lor trâită îa Dumnezeu. care aduce in chilia monahului fulgerări de lumină neîncetate şi balauri înaripaţi.. stabilind o ierarhizare proprie. socotesc mândria o patima deosebit de gravu.ţ ^pevdjy). 14.. mai puţin hăruiţi. ducând la distrugerea legăturilor armonioase pe care. 12. Omitii la Ojja.) eel mai cumplit dintre rele.Mdndritt decât ale altora.Demonul trufiei pricinuieşte cea mai grea cădere a sufletului". dimpotrivă. in care el es(e situat pe Ireapta cea mai înaltă. Intr-unul dintre capitolele ediţiei neprescurtate a liatatului său. Capacitatea de a iubi pe care Dumnezeu i-a dal-o omului pentru a se uni cu El este pervertită de omul Irufaş. 13-17. din care am extras citatul de mai sus. nebunia (paula) şi vederea unei mulţimi de demoni în aer". Măndria constituie astfel ne-garea iubirii. 219 l#ccfo . Louvain. iar mândria se vădeşfe a fi factor de dezbinare şi separare.i se deschidă cu adevarat către eel de lânga el. A se vedea.. . iar loţi ceilalţi sunt puşi pe trcptele cele mai de jos. prin urmare. ba chiar cei care an mai puţine calitaţi sau daruri sunt cei enrora li se euvine mai multă cinsie (cf. el scrie: „îndata (după demonul slavei deşarte) vine demonul mândriei. din pricina mândriei. El se iubeşte pe sine si numai pe sine. în El. " J MuyUlennans. Astfel patima mândriei ajunge să se identifice cu patima iubirii de sine. abate aceste daruri de la ţelul lor fi-resc şi ie foloseşle în chip egoist penlru a-şi afirma unicitatea prin opoziţie faţă de aproapele sau. scrie Evagrie. Astfel. m 1 " Cupeie despre deosebirea gândunfor. omul le stabileşte atât cu Dumnezeu. pierderea minţii (otiziipiQ ©peucov)". p. Nemaifiind m stare. /\ iravcrs fa tradition mami-scrife d'Iîvagre ft' i'ontitju*?.

îi indică în mod simbolic pe demoni).17' fl face sit piardă cunoştinţa duhovniceascaV" apoi toate vjrtuţile dobandite. . 17-19.Scam. C'ap&ie tlexprr ilrago. 8. Sf. amăgindu-se nenorociţii. 493A. in Omiiula Af«/«. în urmă. in fond. „ajungând la multS mândrie".0 1 220 . 63.Descrierrti. sau vreun dar (harismă). uită câ este om".. Opevcou) au venit". îi împărtăşeşte vreo descoperire de taina. Omitii la loan. Ceia 30Q tie caprh. atunci. a fost luat în stăpânire de un duh pitonicesc". ca. afirmfl SfSntul loan Gură de Aur."0 şi tot aici. 115. 25. „întru ieşire din minţi (ătcoaaaic."1 Istoria lausiacă ne prezintă şi ea douii cazuri asemănătoare: al riionahului Valens"3 şi al lui Eron.120 mândria îl lipseşte de ajutoml l. N 592/60. 1.. |K Cf. din pricina mandriei. 52. Sfântul loan Scârarul. 493A. SI Tulasie. sau mucenic. XXII.117 „Potopul de rele care au pangărit lumea a venit din pricina mandriei".lXV. Nicliila Stithatul.X m Ibidcm. ia chipul. 34. PG 90. smintit de teamă. Citim în Pateric cum unii monahi. Varsanufie şi loan. Sf. şi locul tot este plin de etiopieni" (care.6.1"1 care în altâ pane zice că din cauza acestei patimi a ajuns omul să fie „înconjurat dc scârbe şi dureri". Muxim Msirtiirisitorul. de asemenea. XV. Scrisori <luhovnicf)li. 492A.''''' „Semeţia esle cau-Za şi rădaciua bolilor". în cuvântul despre mândrie.1" care..l *Apofiegm«. ' . Sf. arătându-sc în somn sau şi în stare de veghe. •• Apofuwne.. Apojtegme. Sfântul loan Casian. 111 Cf. loan Gură dc Aur. Sf. IX. aflăm despre un călugar care „umflându-se cu mândria. "" Ipoflegme. 2. PG 90. Sf. XII.'" „Toate lucrurile rele ni se în-lâmphl din pricina mândriei noastre". '" AseztimitUele mânâmreşti. scrie Sfântul Grigorie eel Mare. HI 3. 39. al unui sffint înger. 26. „Mandria. RăspunsuH cfitre TaUtsie."9 înstrainându-1 pe om de Dumnezeu.. seria alfabeticS.. spune. că patima mândriei oferă un teren prielnic pentru vedeniile înşclătoare prin care diavolii îi amăgesc pe monahi şi care sum. nu '■ llmlem.KlOO. 19. învaţă un Bătrân."* Mândria are numeroase alte efecte palologicc. Se ştie. 1 ''■' Ihiiiem..tif. h'toriu toitsiacâ. Descriind urmarile acestei stări. adevâralc halucinaţii. Muxim Mărturisitorul. 1. să-şi îasă cu totul din minţi". zice-se.oc' e! arată cum saYmanul om „cu minţile rătăcite. '* Cf. 52.85. în urma unei asceze în-dekmgate. Sfinţii Părinţî spun că ea este pricina tuturor relelor care-i vin omului. sub efectul acestei patimi şi-au ieşit din minţi. in limbajul ascetic al vremii. în ceea ce-l priveşte. IV. 1 I'aladie. descrie o asemenea situaţie: „CAnd dracul se sălaş-luieşte în lucrftorii lui. numifestârilt' ft ffltil în care sr produc ba/itr spiriltmle monahul „vede cum aerul din chilie ia foc şi este strabălut noaplea de fulgere slnllucitoare. Râspunsttri nitre Tolasie. Awn Antonie. XV.ui şi de darurile dumnezeieşti. thnilii la Ova.

1. cumplită. 6. Omilii la Matei. care atacă numai virtutea care le este contrară. fnvăţâiuri.XXII. 28. Avva Ammona. I. Cf.24. trebu-iesfi arătăm totuşi că ea se înrudeşte mai indeaproape cu unele dintre ele.. Cf. spre deosebire de alte patimi.. 84. I. Sf. 2. Sf. scrie Sfântul Grigorie cel Maic. XXII. Seam. râclacină şi izvor al oricărui păcaf. I. loan Scflninil. loan Scăraml. Capete despre draxoste. 10. 45..1 'y La fel spune şi Sfântul loan Casian: „Râul trufici. dnliov/ticeşti.28 1 '*' Sf.1-7 Este limpede c3 în acest fel mândria deschide poarta tuturor patimilor fntreaga tradiţie patristică prezintă cu constanţă tnvăţălura polrivit căreia mândria este „început". ea loveşte tot sutlctul şi-l strică în intregime.Vraw."4 ura'" şi toate formele de agresivita-te.. Grigorie de Nyssa.124 şi tot cl arută că. 52. 5. LXV.ni „Cele şapte păcate de cflpelenie sum vlăstare răsărire din aceastâ rădăcinS rca". Cf. pe atât este cel mândni de strain de virrute". CeU M) de capete. Sir. 1 "* Sf. 2. Scare. XXXI. Sf. Sf.lcatelor. IX. izvor şi maică a tuturor păcatelor".S'rara.Mthidria se mulţumeşte să piardă o singură virtute. '" Cf. Sf. XXXIV. 6. . loan Scaiurul. loan Casian.1" Cu toate că intr-adevflr mândria este pricină a tuturor palimilor. XV. XII. tot asa cum o boatâ molipsitoare. ". 1" Omilii la Matei.sţeztmriittrL'mânâsiirefU. XVI. 26. Sf. 5.. Grigorie cel Mare. lT Sf.IMi „Miindria este unul dintre cele mai mari pflcate. 25.:w „rădifcina.Cementariu la toy. IV. XXII. \a fel. care nu se împacă să vatăme un singur mă-dular.in Casian notează: „Această boală. XII." învârtoşarea inirnii.. trufia „surpă şi nimiceşte din temclii întreaga cetate a virtuţi-lor". IV. . lM Cf. Despre fedoria. ('ete 225 de capete. IV. ptf 90. şi în ordinea lor este aşezată la urma\ totuşi esre prima prin origine şi timp". XXXIV. af'irma* Sfflntul loan Gură de Aur. '•""Inf. Talasie. Seem..136 lar Sfântul loan Scăraml spune şi el că „pe cât este îjituiiericul strain de lumină.. Sf. 29. Aşezăminteie mânăstiresti. . 11 'lbulrm. SI loan Gură de Aur. Sf. '-'" Cf.î7 . 23. 2.1™ clevetiiea şi defaiinarea " Comentarlu fo tov.. loan Scăraml. Cf. întinzându-se. Scam. 221 \sr. loan Casian. Cf.11 judecarea aproapelui. Cf. Omilii la Ozw.uriinlrlc nuinaslireşti. 23. Nichita Slithatul. " OmiHi la loan. 3. Rtixpunxuri cdtre Talusie.. Sf. Miixini MBrtuiisitoruI. e întocmai cu o boală generalizată. Simeon Noul Teolog. nâscAnd în suflel îndeosebi mânia. ci pravăleşte întregul corp într-o distrugere totală".13' lar Sfâniul Io. Sf. XXII. Sfantul loan Gură de Aur remarca. I. 45. 13. XXII. Sf. I. deşi este ultima in lupia pornita împotriva p. 27. XII. sau o parte a lui. 28. I. răpune trupul în iniregime". XII. 493A.. loan Scărarul. 4. XXII. . 75. loan Scăranil. 28. loan Gură de Aur. 1.. Sf. I: Omitii 1a 2 Tesatoruceni. că* „acest păcal singur risi-peşte tot binele din suflet". Asezămintele mânastireşti. 13. Scara. XXII. Comentariu la lev. III. Omitii iff loan. XXIV.

.

care este diferită. depărtarea de El. arătând ca oamenii n-au moştenit păcatul lui Adam. loan Gun* de Aur.. Slantul Marcu Ascetul scrie: „Murind primul om. altfel spus. Chiril al Alexandriei. mai precis. care nu cunosc păcatul T'. Despre ttnirea ipostaticii.21 Starea de păcat care afecteazH firea omenească nu este o pricină de învi-nuire a omului atâta vreme cat el nu şi-a asumat-o în chip personal. altfel spus. PG 74. Sf. afirmâ (oluşi că din pricina păcatuluî aceluia „toţi sun! sub păcat" (Rom. chiar dacă la naştere oumenii nu moştenesc pâcatul lui Adam şi chiar dacă sunl lipsiţi dc pacale personate. Cf.19 Aşa se înţeleg şi cuvintele Psalmistului: „Ca iată intru fărăde-legi m-am zâmislit şi în păcate m-a născul maica mea" (Ps. Raspunsul 12.!E$' (5 (Rm 5. la: SI Grigorie de Naziunz. stricăcioasa' şi muritoare ca urmare a pâlâ) penlru a se jnstifica învS|ătura despre rnoşlenirea piicatului lui Adam. care este legat numai de persoana liii Adam. Despre prnncii morn' inointf He vrenu: PG 46. Chiril al Alexandriei. pălimitoare şi stricăcioasă. 8. Sf. 19. patimitoare. nu este cazul să vorbim clesprc aşa ceva. beteagă. p. Cuvântări. ' In Icxlul citat din Sf. care reia expresia „firea boleşle dc păcat". de pildă. • Trebuie însă să adăugăm că. 177-180. manifest ările sijehit in care se proditc iwtite spitituale Biserica Ortodoxă. 157-16U Initiation (I la itwologie byzantine. 3. 9). aflăin şi expresia: . considers că pruncii prirnesc Ca moşlenire urmările pScalului strămoşesc. 6). „dacă unicul scop al botezului ar fi ştergerea pacatelor. neputincioasa. adică înslrăinându-se de Dumnezeu. 7 tstoria prescurtaui a evreilor. p. păcat cafe s-a infins la loţi unnaşii siîi. moartă din punct de vedere duhovnicesc. 10. 50. Sf. 789 (citatil rnai sus). IA Atum. 3. XL. iar nu pficatul lui Adam în sine. în ceea ce-i priveşte pe copii. ei suni lotuşi moşteniloriî unei stări de păcătoşenie care le vatâmă firea. ' Despre Itotez."' Şi daca ştergerea pacatelor este una dinlre funcţiite botezului adulţilor. Grigorie de Nvssa. ambele fiind echivnlente. 18.MI. Aceasră stare de păcătoşenie aralâ că firea omenească este slabă. 1 Despre paecihiţti. 12 chez Cyrille d'Alcxandrie et Theodorel". A se vedea J. în stare de păcătoşie. că e părtaşa la „firea căzuia sub legea pâcalului". XXVIII. Cateheze baptismal*. IV. 1961.i ca nou-născuţii sunf lipsîfi dc păcat o găsim. 194-196. . Omilii la Matei.512. originiilul grec fe0' <i) nu poate avea accasta semnifi-ca|ic şi îndreptitţcşte învăţătura Sfinţilor Părinli răsăriteni cu privire lu pScnhil oiigi-nar. carc afec-teaza" firea omenească. 5. 18. Sfăntul Chiril al Alexandriei spune ace-laşi lucru atunci când. De aceea. tâgăduind şi e] că omenirea ar fi partaşă la greşeala lui Adam. Sfântul Marcu Ascetul.*" muritoare după trup şi. urmând învăţătura Sfinţilor Părinţi răsăritem. 4. 23. 226 . Astfel. Studia Patristicti. Omul se naste cu o fire bolnavă. de ce-ar mai fi botezaţi pruncii nou-născuţi. 1975. după cum subliniază Fericilul Teodorel al Cirului. " Tâtcuire fa Epistola cat re fiomani. citatfi câicva ranchiri mai sus. nu mai puteam vieţui nici noi în Dumnezeu"."* adi-că.Oescrierea. Meyendorff. spunc că ea „boleşte de păcat".omul boleşte de striciiciune". Paris. starea de păcat arata înstrăinarea de Dumnezeu sau. Or. PG 83. în general vor-bind.

! de îndală ce s-a născiit omul cum găsim scris în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleacă la rău din (inereţile lui" <8.22 Pmncul nou-nâscut nu poate face astfel de păcate cu voia şi deci el nu este vinovat de pacat. 21. Sf. Nu poate fi (agăduit însă faptul că firea pe care omul o moşteneşte are o anumitâ inclinare {ţ>oni\) spre ruu. A doua. este mu-farea fnii de la nestricăciune la stricăciune. Sf. Ţâkuire Ui Psttbmtf 50. . Fer.âirv Talasie.2* „Ceea ce pune stâpiinire pt' voinţa noastră şi o trage de la bine la riUi e într-adevăr o neputinţâ şi o slăbi-ciune a firii noastre". 16. J'iind mânaţi de acum numai sprc răutăţi"*'* Această înclinare spre rău se manifests îndeosebi în patimi. mişcările spontane ale cftrnii nu mi-mai la copii. este şi ea o slare de pacat. Despre viafa hi Mnisv. în care a intral fără voia sa şi care nu are nimic comun cu departarea de Dumnezeu din pro-pria voinţă. pâna" şi la sugari ? Fără să vă"" ftiispunsuri t. al doilea al firii. XIX. 32. Aşadar. care. 12. încâ n-au ajuns să facă deose-bîre miKbine şi rău.m este cea dintâî şi ce. in sensul propriu al cuvântului. care este cu adevărat păcat. Sf. Chiril nl Alexanclriei. 21). scrie Sfâniul Grigorie de Nyssa. Tâkuire hi EpistoUt câtr* Uomimi.24 adăugfind ca\ în urma călciirii poruncii de câtre Adam. in care se află la naştere. fiind in stare de nevinovăţie. de pildă. Teodoret al Cirului. atunci el ajunge să păcătuiască „dupa usemSnarca greşelii lui Adam" (Rom. Oespre închhuirea sv/ slujirea m duh şi itdevăr. 111. 8. dar pe care nu el a ales-o. Grigorie dc Nyssa. pe care firea omenească le moşteneşteîf şi care se manifest. dar chiar la cei micuţi. Omul păcătuieşte din momentul în care dispune în mod liber de constiinţa şi voia sa. w Cf. din pricina hotărârii libere. 5. Mnxim MiUnirisîIonil.Tiwisrruterea bolilor sp'triluale in umanilatrti tiecelzuh? catului lui Adam. Sfântul loan Casian aratâ căde mici copiii au pop niri pătimaşe: „Oare nu vedem. * Cu privire la caraclerul eteditar ul patimilor. 18. VII. Camentarlu lu Evanghetia după loan. ('onvoibiri titihovniceşli. care a pierdul ham I nepătimirii. având drepl cauză pe cel vrednic de osândă. înstrăinarea dc Dumnezeu. 15. 19. V. . şi aşa s-a ivii pâcutul. prin călcarea poruncii dumneze-ieşti: unul vrednic de osândă. făcându-se părtaş vinovăţiei aceluia şi devenind astfel împreună-lfepunzâtCtr de urmârile păcatului strâmoşesc. a se vcclca: Sf. 't'ăhnirr fn lipistoln râlre Romtmi. Sfân-tul Maxim Mărlurisitorul face această distincţie chiar când este vorba despre Adam: „Corupându-se mai întăi libera alegere a raţiunii naturale a lui Adam. iar nu al său. firea noastră a suferit o schimbare. care a lepă-dat binele cu voia.ii vrednică de osândă. Râspumuri retire t'alasie. care a lepădat fărit voie.i m." Ihldvm. Căci două păcate s-au ivit în protopărinte. caderea voînţei de la bine la i. şi unul care nu poate fi osândii. :i Mim>lf cuvânt Gatehetic. Chiril al Alexandriei. 42. 14). loan Casian. 10. 7. Cel dintâi este al hotărârii libere. mutare ce nu poate fi osândilă. II. spre pficat. nemurirea". 18. V. întâmplată din pricina celei dintiti. Sf. a corupt împreuna cu ea şi firea.

227 .

Aşezatmntele mânaxtirt'şti. în urma păcatului lui Adam. pânâ şi dorinţa de a se râzbuna . Rom 7. :* Cf Sf. dintr-un imbold natural. caracterul ei tiranic. " Cf. IV. Sf. "' Cf. lotuş i. cu atât ele se îiitaresc. pâcatuiau de sila"'. 12.ir avea-o. III. Omilii la Bunavrslire. 4. sporit încă şi mai mult de lucrarea diavolilor care o susţin. Chiril ill lenisalimuliii."* Aşa alunecă sprc rail ecl mai adesea oamenii din pricina firii lor câzute. PG 24. Tot aşa spune şi Avva Dorotei: „Omul este târat prin sikl şi tira-nie de vrâjmaşul sau. Atanasic ecl Mare. Poeme morale. 21. şi aproape şi cei ce nu voiau sa pâcăn. de la păcatoas5 fîîrfi voie cum era. „se lipesc prin dragostea dc viaţa. căci temându-se de boală şi moarte. loan Casian. pe de o part©. : Cf. Râspiinsuri câtre Talasie. cu adevarat pflcatoasil. Cuvânt mipotriva eliiuliir. Sf.'* Sta-rea pătimitoare mosiemta" prin fire. şi cu cât păcătuieşte mai mult. Grigorie de Nyssa. RâsptfftsuH câti* Talasie. sunt sensibili la nedreptăţile pe care le su-feră şi sim! până şi jignirile unor vorbe spuse în glumîi? B:i uneori. I. PG 87. pe care la început oamenii leau moştenit fără voia lor. Sf. Omilii In Faceir. Giigoiic de Nazianz." Şi pentru câ voinţa sa este slabă şi neputincioasă. dacă nu le-ar lipsi puterea". loan Gurfi de Aur. patimile sale sporesc şi-l îinping să păcătu-iască şi mai inult. 21. Tâlcuire la Ephtola cat re Rontani.lzut. Sf. Despre Rugâchmtft aOttmtUUcă." iar pe de alta. II.e baplismak. (| Cf. prin păcatul pe care-1 face om cu voia. 21. IV. Chiril ill Alexandria. Sf. mai înainte de a fi ajuns a cunoaşte virtutea răbdării. face ca omul sa se lase cu uşurinţă atras spre păcat şi sa se îndrepte in chip pătimaş spre rău. XIX. 323B. 18. Sf. 14 Cf. Sofrctnie <il lerusali-imiliii. '" Cf. III. loan Casian. XIX. Caiehez. VII. 3. 228 . fUtSPunsUri căire Talasie. el primeşte ajutorul lui Dumnezeu. Scrisoarea xinotktlâ. 45. fl hnoţoiuri de sujiel fo/imtaare. adică înstrăinată de Dumnezeu şi întoarsă spre cele sensibile şi stricăcioase. 3I7D. devine.1'' Tot aşa stri-căciunea şi moartea. 14-21). Maxim Marmrisitorul. numifesumle ftfidul în care w protfttc ho/i/e spiriittafe dească în ei nici eel mai mic semn al plăcerii. 18-21. el continua* sa" aibâ libenil său arbitni.'2 Dar firea sa pervertită. Omilii la Facere. sub im-pulsul mâniei. Desigur. ajungând sa-l supună aproape cu tbtuL. I. Maxim Mamirisitonil. XIII. Maxim Măiturisitonil. dacă voieşte să-l primeascâ. Cimvorluri tlnhovniceşli. de plăceri. Convorhiri dultoniiresli. el cade repede în ispitele diavoleşti. Sf. loan Guru" de Aur. loan Guril de Aur. Sf. Sf. I."'' Sfiinnil Maxim Mărturisilorul vorbeşte şi el de puterile răului care-1 asu-presc pe omul c. devin acum pricina de pacate personate. V. Şi lâsanduse omul târât în păcate.2" este „legea păcatului" despre care vorbeşte Sfântul Aposiol Pavel (cf. 4. 12. Sf. ei arală cfl posedă mişcările proprii cărnii. Riisptinsitri către Talasie.iiasca'. Sf. 21. I. Sf. 7. Sf. omul nu este silit să păcătuiască. "' Cf. Omilii la Romani. I. 2.37 Sfinţii Părinţi sublimază adeseori constrângerea bruîală pe care aceastâ tending la rău o exercită asupra firii omeneşti. care duce lu o adcvărată înrobire a omului. Nu vedem chiar la cei foarte mici violeniele înţepături ale mâniei şi nu observăm adesea că.Qesefierea.

21. a continual si le dea oamenilor poninci p invaiălun.t owe poruncea 51 dădca pentru ficcare pacal pedeapta cuvcniia. devine impreunl râspunzâlor cu ace I a şi cu toţi oamenii care fapluiesc si ei pacalul Of race in ftrea omeneasci cAzulă.la Gphtola utirr Jtomoaf.41 De altfel. nanui >i aaraai prntni a u-ii ' Concepti.1 iwdci asadar.ir. au fosl oameni care an dus o viaţi dreapti si plâcula lui Dumnezeu. V.1 înir. Proorocii care sirigă să fugim do ploal si si i. cu nssr limilcle natuni umane căzule. şi robia la care ajungc omul imi tin sfârsH. " ( 1 si IcxuGurade Am Omtik At/ocarv.Sfantul loan Gura de Aur. VJ St M^tim Mirlunsitonil. Dupi caderca in pacal.i le implini. K i i / . ne sfaiuiesle şi Hiatus! pornirile noa pre rail. care no fac decât si adevereasci si si le intăreaaci stncaciunea si con-Jitia de ftinţe supuse morr. care Ic estr comuna Numai in acesl seas putem spune că oamcnii sunl cu loţii vinov.ua cfl ei se puieau impolnvi acesui inlaniuiri aparent fatale.ti in Bm oamenilor irăsilura pătimiloare (palimasa) prin nastcre şi iiindci neincetat cu aceasti trăsătură pătimitoare a naşlerii prin pacal se improspata prim. . II. nu era nâdejde de slobozire. crau direct răspunzâlon pentm picatele lor . >i care . OofmUua. ftrea fund incâfutati prm aprobarea voinţei ei inu-o legiluri rea"." cizâad pradi patmu-lor.' Rtmutiu.Dumnezeul untversului | 1 Işi araiâ faţă de noi toata bunâlaiea Sa.*° De aftfeI. Sfantul Sofrociie spune I impede ci oamenii care au Iran sub Legea Vcche aveau puierea de a se impocrivi paiiniilor şi ci.» câlcare.-ndorff. dc/\ jlmno dialectica pâcatului si a pati-muii. iar din pficma puca-111I111 a inn. prut glasul proorocilor.. in capiiolul referilor U pacalul sirarnoteu: din volumul RaMaafa MaaaN 'MI..ium hinelc. se stie ci sub Legea Vecbe. merge pan! U a traduce lexlul de la Rom-mi 4. (otmil) trinaa at roan pUceni."' De aceea Sfânlul Maxim MârluriMtorul.. 12 anfel. ne indeamnă. omul ii urmeazi lui Adam.Transnniertti l--l. MX.ui pcnlru pacalul lui Adam. Dumnezeu.ii * Prin pacalul pe care-I face cu voia sa. ceea ce n-at ft mil nici un sens d ei n-ar ft avui putinţa do .. /Vsprr Kugâiunr» demnrmed. i Legr. din cauza ci-reij lo*i au pitiluit". deci.ini . in descnerea pe care an ficu-o fiecărei patimi in pane. dni in care ne îndeamnâ si pirăsim catea rautitilor ( » invftatoni .care ne arali cum sa ne ferim de ele". vorbind despre fui lui Adam.Cat pmeşte pâcatele < 1 in. am subliniat adesea aceasti dialectic*. 12) J M . | i cind ele ar ft elcmenrele constitutive ale vieţii". 4 ■ Rm/Mimun •âlrr ŢaJaur. din pncina neasculr. ' I If IOM DsakSSChia. Mil I) *i Fei Teodocei al Cinilui {/'âl<mr. I • 'iniiir lii Hiiiuivisttrr .lor %punimiU in umatiilatni d>< a:\ati . JMBBM falaae.t potrmt cania tnclin-uea spre picat fMf \C*MÂ de faptal ci omul esie nan rnorţn a fosl drz%olui ties «le Sf loan (imi de Aur iOimltt I.moariea. cunoscand lainele noastre si gaadorile din adancul suflclului nostm.4. spune acelasi lucru: . V. " Cf Sf Gngone de Nyssa.ti picaful. depiaage coodiţia umani . 21 Tiramzai pururc* fir* w Mta de frica n*orbi.

nu puteau scăpa de condiţia păcătoasă în care-i anincase pacatul slrâmoşesc şi sufereau tirania firii lor pătimitoare şi înclinarea ci spre rău. oamenii.44 Doar llristos putea să tămăduiască Firea omenească de boala grea in care zăcea după căderea în păcat a lui Adam. 230 . Această stare de păcătoşenie era o stavitâ care împie-dica omenirea să ajungă la dobândîrea deplină a harului lui Dumnezeu. V. °OndOtlaFacere. numai El îi putea reda nepătimirea. ne da" leacuri potrivile.\e prodtw boiiJe spiriluale nu ne conslrânge. dar lasă ca voinţa noastrâ" sa săvârşească lotul". I.XK. nestricăciunea şi nemurirea pe care ea le-a avut în starea cea dintâi. 1944. Tftâologte mystique de fEglise d'Orient < Paris. care-i fusese pusă înainte la creaţie şi pentru care a şi fost creat. ca şi robia stricăciunii şi a morţii.Descrierea. 129. chiar cei drepţi. p. numai El putea sft-l aducă din nou pe om pe calea îndumnezeirii.41 Dar to! atăt de adevărat este că înainte ca Fiul lui Dumnezeu să Se înlru-peze şi să împlinească lucrarea Sa răscumpărătoare. Lossky. 44 Cf. inanifesiârile sîfetul hi care .

PARTEA A III-A Condiţiile generale ale tămăduirii .

.

..baptitmal*. nici i n i r . 278.). nici vânâiaia m\ mai eraii calde şi nu se mai puiea punc nici plasOire.imt rflutatea nu era numai intr-o parte. XIV. Căci zice şi leremia: «Am doftoricit Babilonul şi nu s-a vindecat» <Ier.3 Şi. Omilii la h/mnla. lisus spune.Proorocii.) n-am venit sa chem pe drepţi.md. 17.' Avva Dorofci spune şi el. ci în lot trapul. dar n au putui să stăvileascâ răul care se intinscse (. 14.. 9. căci din creştet până în tâlpile picioarelor nu ramăsese nici un loc sănatos. Slmiii Pârinţi şi întreaga Tradiţie bisericeasc. 11. 'Ad\.) M a trimis sâ vindec pe cci zdrobiţi cu inima" (Lc 4.1 într-adevăr. pcntra a-1 vindeca pe Israel. 233 . vinuccă-le pe line iiusuţi' (Lc 4.' dar în faţa unei omeniri atât de grav bolnave şi profund rănite de pftcat.■W>w. C'uprinsese tot sufletul. „Nu cci sân&oşi 8U nevoie dc doctor.. Grigoric ile Nv**a. Toatc erau robitc păcamlui. 19: 38.şi in mod special Moise . 5. ' (<urhr:<. III. ci cei bolnavi (.I Hristos . 12-13.e v«fcd. potrivit Sfinţilor Părinţi. spune Sfântul Chiril al lerusalimului..let 17. Lc 7. riici rana. arată Sfântul Irineu. 102.TamâduiCorul . de a&cinenea.u n singur lot.. o spune El însuşi'*.. Sir 34. văisfifld lacrimi pentru el.2. In deplina conformitate cu aceastB invăţiîUirâ it lui Hristos cu privire la Sine. 6). care boleau din pricina urmârilor pă-cjtului strâmoşesc. Căci rfiutatea s-a înturit şi mai mult. .au fost trimişi de Duhul Sfânt ca doctori care să în-gnjeascâ pe poporul hu Israel care bolca de pâcal. . cum zicc Isaia Nici buba.) a trimis prooroci şi nici aceţtia a-au i/butii. . l-au ingrijit.>i peiiiru a-i reda firii omeneşti sâniUatea sa primordial a ('hiar înaintc de înlruparea Cuvăntuliii. că „Bunul Dumnezeu (.. Aşa zic. proorocii . şi: „Duhul Domnului esie pestc Mine (. 6-7. nici legâturâ pesie ele>» (Isaia I. 2 Cf Oiigen.261. aproape cu aceleaşi cuvinte. ei n-au putul face nimic. 31). toate erau stâpânite de el.. 23). 51. Inf. 172. nici untdelemn. XII. 18). şi ei.. au fost trimişi. 3). Nu K mai putea pu-ne untdelemn ş. si încâ: „cu adevarat Fmi vcţj spune: DocJore.1 vâd în HI doctoral trimis de Taiâl penlra a-i vindeca pe oamcni. Dumnezeu era privit drcpt „Ccl ce vindecă toată bolile" (Ps.a.faifwiM/. />r\frr viaţa lui . toc trupul ti en plin de răni m-curăţale. Sf. ci pc păcătasi la pocăinţâ"' (Mt. neunse cu uutdelemn şi nelegate". Mc 2. ca si Moise. Stfipflnea peste toate puterile lui.Câ Hhsios a venii en să-i vindece pc cci bolnavi. 1-2.

XX.Condifiile genem/e ale tânuidiurii 9)". şi toată dreptatea ei n-a putut să-1 vindece". a voil să vindece rana cea adăncă şi în-tinsă şi să ne aducă la părtfişia cea dintru început (cu Dumnezeu). 111. III. lunile noi. rămiinând închişi faţă de bunurile ce-reşti. scrie el. dar nici ei n-au putut să vindece ranile cele rele ale neamului omenesc. jertfirile. datittorul de Lege". 22). aşa de grav a fost rănit. A venil Moise. II. în acelaşi sens: „Tot aşa cum umbra nu aduce nici un folos. şi au mărturisit că sun» neputincioşi". diavolul s-a străduit să r&neascft şi să înlunece pe omul eel lăuntric. 2: „Vazfind ranu de ncvindecat şi atât dc rea (a omului).. dar nu s-a vindecat. mai întâi 1-a ridicat pe Moise. I. dar ea n-a putut decât sa-i pregătească pe oameni pentru „ca ei să voiască cu orice preţ sfl-şi refacă sănatatea şi să ceară bucuros şi cât mai grabnic să vină la ei doctorul" şi să „arate mai mult dor după sănătate". De aiunci." „Şi toţi cei care primiserâ Duhul au văzut cat de mare şi de ne vindecat este rana şi că nici o făpiură nu puten s-o vindece. Omilil duhovmcesH (Col.) nici until dintre drepţi."5 „Apoi mulţimea sfinţilor s-a adunat şi a înăl-ţat rugăciune cătrc Ziditorul tuturor. * Ibidem.. in marca Sa milostivire.* La fel spune şi Sfântul Macarie Egipteanul: „în vremea calcării poruncii de către Adam. II. 2. Au urmat preoţii.6 în mai toatc scrisorile sale. arderile de tot şi toate celclalte mijtoace de îndreptare care existau în vremea Legii. tot asa şi Legea cea veche nu putea să aline durerile şi sâ 5 6 Invâţăutri de suflet foloxiUnire. ochii lui au privit catre cele rele şi către patimi. încât nimeni nu putea sa-l vindece (.7 „Acesta." ca Legea a fost data oamenilor ca mijloc de vindecarc. şi penlru aceasta. Diininezeu. care au zidit şi ei pe aceleaşi (emelii. 2."1 Sfântul Nicolae Cabasila arată şi el. damrile. Dar Moise a murit fără să fi izbândit. sărbătorile. Lâsaţi-I şi haideţi să mergem ficcare în ţara noastrîi» (ler 51. „în nesfârşita Sa iubire de oameni.Besot* vkiţo in HtUtos. 4-6. dar sufletul n-a putul fi vindecat de curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi. 234 . «Am doftoricit Babilonul. care a pus temelie pentru casa Adevărului. dar nu a putul să aducă o vindecare completă. zeciuielile. 2. nici nu vindecă suferinţele. spunând: «Au doară nu mai este balsam în Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica popondui Meu ?» (ler 8. 9)". Cf. cei bolnavi şi rătăciţi. mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu. 3. ca şi Sfântul Antonie. 11 Ihidem. 2. dinire profeţi sau patriarhi n-a pului să vindece sufletul care fusese de la început rănit cu o rană nevindecabila.12 Sfântul Macarie spune. ' Scritori. Prin urmare. Sfântul Antonie eel Mare reia această temă şi de fiecare dată foloseşte termeni legaţi de boala şi tămăduire. căci ea nu era de ajuns pentru lecuirea lor. Ziditonil nostru a binevoit să vină la noi. a venil El însuşi la făpturile Sale (ca sS le vindece)". 9 Ibidem. "} Ibidem. I. '. IV. apălările rituale. dintre Părinţi. După el a venit mulţimea proorocilor. H).

liristos Tâiiuuluiumil vindece ramie suîletului, pentru că nu avea puterea să dea viaţă".'3 lar St.tiuul Grigorie de Nazianz arată şi el câ\ „mai întAi mustrat în multe felmi pentru nenumăratele sale plicate, care se înmulţeau ca lăstarelc dintr-o rădăci-nâ rea, apoi sfâtuit sprc îndreptare, pentru mulle pricini şi în toi felul de îm-prejurări, prin cuvânt, prin lege, prin prooroci, prin mulţimea binefacerilor. ori prin groaza ameninţârilor, prin pedepse şi felurite semne (...), s-a făcui vâdit câ omul are nevoie de un leac mai puternic, care să-1 vindece de boala răutăţii care sporea peste măsură".N După Origen, cbiar şi îngerii „veneau în ajutorul oamenilor şi-i faceau săiiătoşi, vindecându'i de boltle lor {...)■ Şi atât cât le sla în putere, îi ajulau pe oameni".15 Dar ca şi proorocii, şi îngerii s-au dovedil neputincioşi, din prici-na relei voinţe a oamenilor care nu voiau să se tămăduiascfi (..chiar dacă ei faceau tot ce le sta în puicre pentru a-i vindeca pe oameni, aceştia nu voiau să se viiKlece"16), dar mai ales pentm că boala era grea şi se întinsese la toată omenirea căzută: „şi au văzut că leacurile lor erau prea slabe pentru boala de care sufereau oamenii".17 Era limpede că omenirii îi trebuia, dupâ cum spune Sfântul loan Scăraml, un doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe masura mririmii bolii şi rani-lorei.'* Singiir lisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a facut om. ramănând în actflaşi timp Dumnezeu, era doctonil potrîvît, şi de aceea, pentru c;l numai El putea să-I vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesiarşita Sa milă şî iubire faţâ" de nearnul omenesc şi ca raspuns la pliinsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de sfînţi, L-a trimis pe pămâm, Sfântul Chiril al Jemsalimulut scric, in continuarea textului citat mai sus: „După care, sfârşîndu-li-se lacri-mile, profeţii au strigat: «Cine va da din Sion mântutre lui Israel ?» (Ps. 13, 6) şi încă: «Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5) (...), căci, iată, rănile oamenilor sunt mai man decât leacurile noastre (...)t şi ticăloşia noiistrâ noi nu putem s-o îndreptăm, numai Tu poţi sa ne îndrepţi şi să ne ri-dici".1" „Şi a ascultat Domnul rugăctunea proorocilor §i nu Şi-a întors Tatăl lii(ii Sa de la nearnul omenesc rănit de moarte. Şi pe însuşi Fiul Său L-a trimis, ca doctor care să-l tămâduiască".3u „Cuiioasteţi că este împâral şi Doctor'*, „căci 11 ii.'.. împăratul nost.ru, punând începul tămâtluirii, s-a îmbrăcal in sârăcîa noaslră şi l-a vindecai pe cel bolnav",!l „RămAnând Dumnezeu şi " Omilii duhffvniceţU (Col. II). XXXII. 5. *Cwântâri. XLV, 9; XXXVIII. 13. '' Omi/ii ta Evanghetui tfapă Lira, XIII. 2. Despre îngerii vindccutori. A se vedea: In 5. 4. SI", loan Scui'aml, Scam, I, 14. " Omilii la EvangHeda dupd Utai. XIII, 3. ,? Ibidem, 2. ^Cf.Scom.l 14, (\iti-hrzr bti/'tisnmle. XII. 7. " ibidem. %. '-' ibidem, I. 235

Condifîîle general*? ale iimuuluîrii păslrându-Şi cu adevărai neschimbată slava de Fiu, S-a facut, ca doctor foar-le priceput, pe potriva slăbiciunii noastre"." La fel spune şi Avva Dororei: „Atunci Bunul şi lubitorul de oameni Dumnezeu trimite pe Unul NAscut Fiul Său. Căci numai Dumnezeu putea tămădui şi birui o aslfel de patimă. Şi pro-orocii au cunoscut aceasta. De aceea spmie şi David in chip lămurit «Cel ce şezi pe heruvimi, arata-Te, înalţa stapânirea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi» (Ps. 39, 23). Şi «Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5). Şi aKele ca aceslea. (...) Deci a venit Domnul noslru, făcandu-Se om pentru noi, ca, precum zice Sfânlul Grigorie," să vindece pe cele asemenea prin ce-le asemenea, sufletul cu suflei, trupul cu (nip".24 Avva Ammona spune lot aşa, că „Tatăl L-a trimis din cer pe Fiul Său, pentni ca sâ vindece toaie nepu-linţele şi toate bolile oamenUor"." lar Sfântul Antonie eel Mare. in mai mul-(e dintre scrisorile sale, reia această temă: - „Rana era de nevindecat şi nici una dinrre fiipniri mi puiea s-o lecuiască, în afară de Fiul cel Unul Nâscut. chip al Tatălui: EI, Mântuitorul noslru, era doctorul cel bun, ştiut şi aşteptat de prooroci; şi de aceea, adunându-se toţi laolaltă, au înalţat rugâciuni la Dumnezeu pentru neamul omenesc (...) lar Dumnezeu, ariitându-Şi marea Sa iubire, a venit la noi, oamenii"."'' - „Rugfiminţile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu. care cereau adâncul bu-nătăţii Sale, să-L trimită adicS pe Fîul Său Cel Unul NSscut. - căci, nefiind nici o iViptură în stare să vindece rana cea adânca a omului, El sîngur putca s-o facă venind la noi -, au ajuns la urechile Lui şi, mişcat de iubire, Acesta a spus: Fiul Omului (...) binevoieşte să iei asupra Ta sarcina aceasta".27 - „Toată adunarea sfinţilor s-a strâns ca să-l ceara bunătâţii Tatălui un Mântuitor care să vină sa* ne mântuiascâ pe noi toţi, spunând că numai El singureste doctond potrivit pentni rana noastnl. Şi prin voia TaUllui, El S-a lip-sii de slava Sa şi, Dumnezeu Hind, a luat chip de sluga şi S-a dal pentru pacatele noastre".2*1 - „Văzând că nici sfinţii şi că nici una dinlre fapturi nu poale vindeca rana adâncă ce cuprinsese toate madularele şi ştiind c;1 duhul le era neputincios, Tatal iiiluror fapturilor Şi-a arătat milostivirea şi, In marea Sa iubire de oameni, nu L-a cruţat pe Fiul Sail Unul NAscut şi L-a dal pentru piicatele noastre. ca pe toţi să ne mantuiasca*1.2* - „Inima Făciitorului s-a umplul de milă pentni noi şi în neţărmurita Sa bunatute El a voit s3 ne aducă la starea cea dinlai, care se cuvenea s;l fie pu;: a

Ibidem, X. 5. Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. CuvtouâH, XXVIII. 13; XLV, 9. '* hiviiftiluri tie suffer Jolositoare, I, 4. 2S liphiole, 12. 3. " Scrisori didiovniceşli, II. 2. r Ibidem, III. 2. * Ibidem, IV, 2. » llndem, V. 2. 236

liitslos Ttinuuiiiitimil rurea păstrală, Şi nu S-a cniţat pe Sine, ci S-a pogorât la făpturile sale, pentru a le mântui'V'0 - „Cei care primiserâ Duhul au cunoscut câ nimeni dintre făpturi nu poale vindeca rana cea adfmcă, ci numai Bunatatea Tatfilui, Care este Fiul Sail Cel Unul Născut, trimis ca sa mântuiascS lumea. El esle doctorul eel mare care poate să ne vindece de boală, Şi ei s-au rugal Tatalui şi Bunătâţii Sale",11 „Făcâtorul nostru a văzut câ rana se întindea tot mai mult şi ca era nevoie de un doclor; de aceea, lisus. Dumnezcu şi Ziditorul oameiiilor, a venit la ei să-i vindece"." La rândul său, Sfântul Macarie Bgipteanul scrie: „Rana cu care am fost raniţi era nevindecabila şi numai Dumnezeu putea s-o vindece, De accea a si venit în persoană, pentru că nimeni şi nimic din ecle de demult - nici Legea, nici proorocii - n-au putut s-o vindece, Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabila a sufletului"." lar in alta parte, la fel, spune că omul „aşa de grav a fost rîlnit, încât nimeni nu putea sa-l vindece. ci numai Domnul; El singur putea săvârşi acest lucni. lar Acesta venind «a ridicat pacatul lumii» (loan 1, 29)". Şi pentru că (oţî erau ncputincioşi, „a trebuit sS vină Mântuito-rul, doctorul eel adevărat, eel ce vindeca in dar (...) El singur a adus marea şi mântuitoarea izbnvire şi însănătoşire a sufletului; EI l-a eliberai din robie, El l-a scos din întuneric, El l-a preaslăvit cu lumina Sa". în altă omilie spune. la fel: „Când a călcat Adam porunca şi s-a făcut neascultător, odraslele nopţii - adică duhurite răutăţii - i-au sfâşiat mădularele sufletului şi l-au lăsat fără puterea de a face binele, îiitunecăndu-l cu (otul şi rănindu-l fără putinţă* de lecuire; si nu i-a fost cu puiinţa nici unuia dintrc patriarhi sau dintre prooroci sii-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul sau, putea s-o facă. Şi pentru aceasta, în neţărrnurita Sa bunatate, a venit întru alâta umilinţă şi la licitloşia noastră peiitni a ridica sufletul căzut în răutate"." Dar nu numai autorii citaţi mai sus, ci toţi Sfinţii Părinţi văd in Hristos pe Doctorul venit la oameni pentru a-i vindeca de bolile şi de nebunia aduse de pilcat şi dc urmările sale; ei vorbesc - încă din primele veacuri - despre mântuirea pe care El a adus-o ca despre îngrijire şi tămaduire a neamului ome-IK'SC. Astfel, de pildfl, Sfantul Ignatie al Antiohiei le scrie Efesenilor: „Un singur doctor ('icnpoc,) este, trupesc si duhovnicesc, nascut şi nenâscut, Dum'" Ibidem, V bis.

»IbtdenuVlZ.

'■■ Ibidem. " Oimlii tlultovnicvfti (Col. II). XXX. 8. * Ibidem. XX. 5-6. " Omlii duhoviticeftt (Col. III). XXIV. 3-4. A se vedea. de asemenea: Ibidem, XXV. J. l-\, Omitii duhtnmicejfl (Col. II). XV. 47: Jnsusi a spâlat riinile ucestora. i-a vindecat şi i-a dus in citmara cea cereuscă"; XLVIII: „Pentru aceasta a si venit Domnul. singur doctor adevurat. pentru ca să vindece sufletele celor credînciosi tie patimile celc incurabile şî sil le cur3teasca tie imiidâiia leprei rautfuii".
2T7

Condifiiie general? (de lâmâduirii nezeu in trap, în moarte viaţă adcvărată, din Maria şi din Durnnezeu (...) lisus Hristos, Domnul nostru".36 Sfântul lustin Martirul şi Filosoful spune despre Hristos că „S-a făcut pentru noi om şi fund astfel părtaş suferinţelor noastre. ne-a adus vindecarea".37 Autorul Epistolei către Diognet scrie şi el câ Dumnezeu, „arătand că în vremile de mai înaintc era cu neputinţă firii noastre să dobândeasca viaţa, a arătat acum că Mântuilorul poate mântui şi face cele cu neputinţă; prin acestea două a voit sîl credeni in bunatatea Lui. sa-L socotim (...) doctor (a! nostru)".38 „Singurul doctor al rănilor noastre este niiinai lisus", spune Clement Alexandrinul,1'' care arată şi că „Durnnezeu, Care este Tată, caută făprura Sa, o vindeca de cade şi iarăşi o ridică",40 In omilia sa dedicată Epifaniei, când Biserica sărbătoreşte arătarea lui Dumnezeu oamenilor. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Sărbătorim aslazi vin-decarea noastră de boală",^ şi încă: „să vedem (în sărbiUoarea aceasta) lu-crarea vindecării noastre".4: Sfântul Grigorie de Nyssa, la rândul sâu. scrie: ..Dociorul adevărat al bolilor sufletului, care, pentru cei stăpânili de rău. a in-irat în vîaţa oamenitor. înlăturand (...) pricina facătoare de nioane, ne readu-ce la sănătatea sufletească".411 Şi puţin mai departe: „Riindcă (...) prin părăsi-rea vieţuirii celei bune din rai (...) firea noastră a fost luată în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte. a venit Doctoral eel adevărat, tămăduind după legea doftoricească răul prin cele contrare lui",44 Sfâniul loan Damaschin în capitolul din DogrmUica sa dedicat venirii in trap a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezeiasca întrupa-re, despre purtarea de grija (iconomia) de noi şi despre mântuirea (în greceş-te: modul vindecdrii) noastra", spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tată-lui... vindecAnd neascultarea noastră".45 Mulţi Sfinţi Părinţi amintesc, în acest sens, proorocia lui Isaia referitoare la Hristos: „El a luat asupra-Şi du-rerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovarat" (Is 53, 3). Păcatul şi urmarile sale apar ca boală. dar şi ca forme de nebunie mani-festată în multe chipuri. De aceea. Hristos este privit şi ca Cel care a venit ca să „plăsmuiască din nou pe cel zdrobit, să-l faca viu pe cel omorăt şi să che-me iaraşi la el din rătăcirea (minţii) plăsmuirea Lui".4'' lar Origen spune di* Câtre i-fesem, VII. 2. Apologia a dona, Xlll. " Epistola vâtre Diognet, IX, 6. " Care bogai se va mântui''. 29. 3. 40 ('uvi'mi de indemn <ătre etitii. X, 91,3. " (Mvâmâri. XXXVIM. 4. 11 Ibidem. "" Despre Rugi'tciimea dotimetiscă, IV. u Ibidem. a DogiiHilirii. Ill, I. " Sf. Simeon Noul Teolog, Discitmtii etice. I. 2. 238

liristox - TămăduiUmil
rect: „Neamul omenesc, atins de nebunia păcarului, irebuia vindecat prin mij-loacele pe care (Cuvântul) le socotea poirivite celor atinşi de ea, pentru rea-ducerea lor pc căi înţelepte". JT De aceea, Clement Alexandrinul poatc sputie: „pe eel care grăieşte cuvinte atât de ncsocotile (netfxxvoovvxa) ÎI chem |a mântuirea care-l face saniUos la minte (CTONttpovOTxrav)".4" Aşa cum am arătal deja, chiiir numele lui lisus (leşua) înseamnă „Yahwe mâniLiicşte" (cf. Ml. 1,21; Fapte 4, 12). Verbul ebraic yasha, care inseamnă „a salva", are în limba greacă corespondentul otiţeiv, folosil în mod free-vent în Noul Testament, care înseamnă nu numai „a elibera" sau ,.a salvfl dintr-un pericol", ci şi „a vindeca"; toi aşa, cuvântul acooxnpta (mântuire) în-scamnă nu numai eliberare, scăpare. mânluîre, ci şi vindecare/1'' Putem stabili S puralelă între Inaout; şi ksouxxi. Astfcl, Sfantul Chiril al lerusalimului ex-plica: ,Jisus, în evreieşte, înseamnâ Mântuitor, dar în limba greacă se talcu-ieşte ulmildiiitor"/0 „Şi pe drept cuvânt este numit «lisus», câci este un numc care I se ciivine pentru ca El mântuieşte vindccând'. Am aratat deja câ Hristos însuşi Se prezintă ca doctor (cf. Mt 8. 16-17; 9, 12; Mc. 2, I7;U4, 18,23; 7, 31), că adeseori proorocii îi vestesc venirea în această calitate (cf. Is 53, .*>; Ps. 102. 3), iar evangheliştii îl numesc si ei tot aşa (cf. Mt, 8, I, 6-11). Pilda samariteamilui milostiv, dup.1 Origen, poate fî ea însâşi privitS ca o prezentare a lui Hristos ca Doctor.52 Să aminlim. m fine, că, în timpul unii Sale pămanteşti, mulţi oameni au venil la El ca la un doctor." Biserica Ortodoxa a integral acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca şi conceperea mântuirii ca tfimadtiire, in ansamblul rituaiurilor sacramcntale54 şi al slujbelor liiurgice,55 In însuşi rniezirl dimmezeiestii Liturghii a Sfantului loan Contiti lui fV/.v/tv. IV, 19. (Prof Larchet traduce ultimcie cuvinte: „penlru a-i face pecei nebiuri întregi |:i rninie"). ? < 'uviitil de indenm f litre elhii. XII- IJ8. 4. * Cf. X, L. Dufour. Pirlionnahe (hi NotOVOU Testament. Paris. 1975. p. 485-4S6. P. Gvdokiniov, Usages tie In vie spiiituelle, P.iris. 1969. p. 169-170: I. Hausherr. Btudta de spihtuolite orientate, Rome. 1964, p. 317-318. Am arătat deja ca aces' dubhi sens « regăseste şi fn limb" coptă, iar dinire limbile modeme. in limba Italian;! in care „la .salute" înseamnă şi măntiiiie sau scăpare. dar şi sanalate. 111 C<it?heze btiptisnmle, X, 13. 'IhidenuA. " Cf. Origen, OmilU lit Evimglielia du/nî Lnca. XXXIV; Cmnentiiriit la Evanghelia ttitpâJaan, XX, 28, B Cu privire la acest aspect, a se vedea A- Hamack, ..Medicinisches aus der altesten Kiichenyeschicfile". Texte uitd Uittersuchitngen, VIII. 4. Leipzig. 1892. p. 125 s.u. M Penlru cilitorul occidental. Prof. Larchet recornanda* caiiea lui E. Mercenier. Ut pri-err dtt liglises de rite byzantin, t, I. Chevelogne. 1937. care cuprindc (extelc acestor slujbe. In ccca ce-l priveşle pe cilitorul reman, ace&ta Ic poare afla in cărţile dc ritual oi'todoxe (Uturgltier. Mvtitfehiic, Censtov, Oc.toih etc.). v ^ S,i citilm câleva excmple. scoase din slujbu Vecetniei şi a Urrcniei din ziua lie Duniinica: „Prin Cădorea celni întâi zidit. cuniplil ne-ani rânit; dar ne-am viiulecat cu rana Ta, cu caie 239

Coiuliţiile generate tife lâmâduirii Gură de Aur, Hristos este invocat. ca „Doctorul sufletelor şi al trupuriloi noastre'*. Penrru că este în acelaşi timp şi Dumnezeu, şi om, unind în Persoana Sa dumnezeiască cele două naiuri, divină* şi umană, Hristos, Logosul înlrupat, poate să vindece firea omenească, bolnava din pricimi păcalului şi a urmări-lor lui funeste. Pentru ca să-1 vindece pe omul căzut, Hristos trebuie să Se t'acă om, sa-Şi asunit* in chip adevăral firea omenească. Aşa cum arată Sfăntul Maxim Mărturisitonil, „Domnul fiind înţelepl, drept şi puicrnic după fire, se cădea ca înţelept. să nu ignore modul tămăduirii'7(' şi, explică el în continuare, ..înţelepciunea şi-a arătat-o în modul tămăduirii, facându-Se om fără vreo schiinbare sau ştirbire"." Dacă ar fi numai Dumnezeu, farâ să fie în acel&şi timp şi om, iitiinci - spune Sfânlul Chiril al lerusalimului - înseamnă că „El nu Şi-a asumai omenitatea, şi noi rainânem straini de mfintuire'V* căci, aşa cum arată Sfâiitul Grigorie de Na-ziaiiz, „ceea ce nu este asumat, nu este vindecat (to ytip 6:rcpoaAf:/rcoi;, &6eprt-ntxrxiv)"?' formula care reia cuvânt cu cuvâm spusa Sfântului loan Damas-chin."' care mai adaugă: „CuvânUil ia pe om în mtregime (...), ca să dea mântuire vindecare) omultii în înlregime" şi „pe toate le-a lualca pe loaie să le vindece".**1 ntr-adevăr, Hristos a vindecat „pe eel asemenea priiitr-unul asemenea", adică 1-a vindecat pe om facându-Se om. îmbracând firea omenească în întregimc. „Neputinţafirii noastre (,,.) fiind peste măsură<Je irmre, avea nevoicde un leac pe măsură. lar acest leac ni 1-a adus Zidiiorul nostru, Cai"e S-a facut asemenea tâpturilor Sale şi Dumnezeu l'iind, S-a fifcut om ca noi", scrie Sfântul Sofronie al lerusalimului/': Hristos, arata Sfântul loan Damaschin. ne-a „vindecat" „prin Te-ai răflit pentni noi, Hiistoase" (Ginonul învierii. gl. I. cânlarea a 6-a, Durninica. la UQcnie); „Muşcareu cea de voie. cea din rodul pomului. cii patinta cea de voie ai vindccal-o. Diunnezeul parinţîlor..." (Ginonul Cnicii şi al învicrii, gl. II. cAntaiea a 7-a, Durninicii. In Utvenie); „Cu ranaTk noi toţi ne-am vindecat" (Slihira 4. gl. Ill, Sâinbâtă* scara. la Vecemie): „Firea noasnă ceu bolnavii ai vindecat-o. Slăpâne. uniml cu dfmsa în I^CcioînTi docimia cea tâmăduitoaie. adicâ prcactirată Diimnezcirea Tn, Cuvfuitiile" (Canonul învierii. gl. II. cfintarea a 4-a, Duminiciî, la Utrenie); „Vindecat-ai sfăifimarea prin cădere a ornenirii. Doiminc. cu Dnmnezeicscul Tnu sânge. clin non xidînd-o" (Cmonul lnvierii. gl. IV. cânlarca I, Diuninică, la Utrenie); „Suilu-Te-ui pe Cruce. patimile inele vindecândule cu palima pieacumUilui TÎUi imp pe care de voie l-ai piirial" (Canonul învierii, gl. IV. cantarea a4-a, Duminicâ, la Ulienie). 16 Rfâpunsuri câlre Talasie, 61. PG 90. 629C. 51 ffibtat. ,M Cateheze bat'th'tuiie, XII; I. B EpisUile tttoiogice, I. 32. 60 Dogmalica, III, 6 şi 18 („Ceea ce n-a fost lual. n-a fost vindecat"). fc ' Ibidem, 18.20. "! ('tivânt despre loan Bottţ&orul, PG 84. 382B.

240

Hristox Tâmâeiuiwnd luarea firii noastre".6' Şi tot cl spune în alti parte:04 Jntreaga fiinţă a Dumnezeirii s-a unit cu întreaga fire omenească; Dumnezeu Cuvântul n-a lâsat nimic din cele ce a sădii în Urea noastrît când ne-a plăsmuit la început, ci le-a luat pe toate, corp, suftet gânditor şi rational şi însuşirile acestorn (...): El în ftitregîme m-a luat pe mine în întrcgime, El în îniregime S-a unit cu mine in întreghne, ca să-mi daruiascâ mie în întregime mântuire. Câci ceea ce este neluat, este nevindecat". „Pc loate le-a lual, ca pe toate să le vindece", spune el încji o dată/s Hristos Se face „pentru loţi, tot ceea ce suntem noi: trup, suflet, minte",66 asumăndu-Şi în îmregime fîrea omenească. Ilristos, nâscându-Se din Fecioară, a fost lipsit de urmele păcatului strâmoşesc. luând astfel asupră-Şi firea care i s-a dat omului Ja facere, firea pe cure Adam o avea Tn Rai. adîcă o natură tinzând firesc spre bine şi lipsîtâ de orice înclinare spre pâcat, nepiltimitoare, nestricăcioasă şi nemuritoare.1'7 fn cuvântul său la Naşterea Domnului, când Biserica sărbătoreşte întmparea Domnului, Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Multe sărbatori are Biserica penrru a cinsri tainele creştine ! Dar dintre toate cea mai mare este cea de astăzi, căci astâzi (Mristos) pe mine, eel păcătos, desflvârşit m-a făcut şi m-a imois la starea cea dinfâi din Rai a lui Adam".6Firea omenească asumată de Cuvâiitul lui Dumnezeu era încîi şi mai mull desăvârşită şi îndtimnezeitâ datoritâ unirii ipostatice cu firea Lui cea dumnezeiască, de ale cărei energii se împărtâşea deplin,'''' fiecare dintre cle păstrân-du-şi neatinse însuşirile fireşti. Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Maxim Mâiiurisifonjl şi .M'.mtni loan Damaschin vorbesc despre perihoreza celor douii firi,7<i care sunt deosebite, dar nu despărţite, unite, dar neamestecate. MVuinil loan Damaschin spune că, „chiar dacă spuneni că firile Ooninufui pătrund una în alia, totuşi ştim că întrepătrunderea (perihoreza) provine din pajtea fîrii dumnezeieşti, Căci aceasta străbare prin toate, dupa" cum voieşte, dur prin ea nu pnlrunde nimic. Şi ea împflrtâşeşte truptilui din inăririle saJe, dar ntmâne nepătimitoare şi rui participă la palimile trupului".71 Enipostazi-uid natura omenească şi unind-o astfel cu natura dumnezeiasca, Hristos, prin întruparea Sa. a făcuf să cadă cea dintâi dintre cele trei stavile care-1 despâr-|euu pe om de Dumnezeu, şi anume deosebirea de fire, celelalte fiind pacatul ® Dogmatic*. III. 1. ** Ihidsnu 6. a ibidtm, 20. '"Sf, Grigorie de Nazianz, Epuitole teotogice, I. 32. n7 Cf. Sf. Maxim Miirdirfsitonil, /tâspumnii rain1 lahme, 21. ■* Cuvântâri, XXXVfll, 16. ** Cf. Sf. loan Damaschin. Dogmatica, III, 17. 3 Cf. Sf. Grigorie de Nazianz, Episttfi* teobgiee, I, 31. Sf. Maxim Măilmisitorul. Oispum cu Pyrlms, PG 91. 345-348A. 71 Dogmatica. III. 7. Cf. 3.
241

Condiţiile generate ale tămâduihi şi moartea.7: EI i-a redat firii omeneşti puterea de a primi în ea harul dumne-zeiesc necreat, de care aceasta se lipsise prin păcatul strămoşesc, Acestei asumări a firii. Hristos i-a adăugat şi o asumarc iconomicâ.?J Din marea Sa iubire de oameni, EI intră în stare de chcnoză, şi binevoieşte să Se eoboare îniratât, incăt, într-un anumil fcl, renunţii la nalura Sa nepătimitoa-re, nestricăcioasă, nemuritoare si dumnezeiască, pentru a-Şi asuma natura că-zuiă şi păcătoasă a omului care suferea urmările păcatului strămoşesc; altfel spus, El ia asupra Lui natura omenească pătimitoare, stricâcioasa* şi muritoa-re. Totuşi, asumându-Şi această fire păcătoasă şi făcându-Se, aşa cum spune Apostolul, „păcat pentru noi" (2 Cor. 5, 21), El nu a primii păcatul.74 „Fiind cu totul lipsit de pâcat şi de siricăciune, explică Sfântul Grigorie de Nazianz, a vindecat toate greşelile şi patimile noastre şi a şters necurăţia păcatului. Căci luând asupra Sagreşelile şi bolile noastre, El nu s-a întinatcu nimic din ceca ce avea nevoie de leac, căci dacă a binevoit sfl se lase ispilit în toate, pentru a Se face asemenea nouă, de pâcătuit însă n-a păcătuk'V* Astfel, Hrislos ia asupra Sa „trăsătura pătimitoare (a omului), însă fără de păcat".70 Altfel spus, „Hristos a luat toate afectele fireşti şi neprihănite ale omului",7' afară de „patimile de ocarfl".78 Astfel. El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama. lacrimile, sim-ţirea durerii. suferinţa cea mai cumplită şi. intr-un sfârşit, moartea, altfel spus toate scăderile şi mărginirile noastre ca urmări ale pncatului, pentru ca să ne scape din ele; şi toate bolile, slăbiciunile şi neputinţele firii noastre, pentru ca să le vindece. Aşa cum arată Sfântul Macarie eel Mare: „El, Care dclduse lea-curile cele tămăduitoare, El, Care vindecase pe cei răniţi, S-a arătat ca unul dintre ei"." lar Sfântul Antonie eel Mare adaugă: „Din pricina nebuniei noastre, El a luat veşmântul nebuniei; şi din pricina slabiciunii. veşmântul slăbiciunii; şi pentni ca eram săraci, S-a fâcut sărac; şi din pricinâ că noi ne dâduserăm morţii, S-a făcut muritor ca noi".80 Formula Sfinţilor Părinţi pe care am citat-o mai sus, potrivit careia ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat, se aplică nu numai naturii umane enipostaziate de Hrislos în înire12 1

Cf. Sf. Nicolae Cubasila. Dtapn viafa in Hrislos. III. ' Gasini aceasla concepUe îndcosebi la Sf. Maxim Martiuisitorul (use vedeu sutdiu) nostril: In dhinisalion de I'iumune xetim .sainl Mtixiim le Confesseur. Paris, 1996. p. 3 18-319). !1 Cf. Sf. Maxim Muiturisitortil. Râspunsttri cdire 'falasie, 21. w Ckvd*«&i,XLV,13. "' Sf. Maxim Murturisitoml. Rjbpu/auri cdtre Tahsie, 21. 17 Sf. loan Dainaschin. Dogtruttica. III. 20. Sf Maxim Mărturisitorul, Amhigna, 42. P(i 91. H16D. Sf. Sofronie al lerus&liinului. lifrixtota Sinodald, PG 87. 3173C. !H Sf Maicu Ascetul. Epistolă către Nicolae Monnhul. 9. Cf. Sf. Sofronie al lerusalimului. Omitie la loan BaiezAtomt, PG 87, 3328B '*' Omilii duhovnicexii (Col. II). XXVI. 25. m Epistote, IV, 3.
242

Hristos - TW'iâduitornl gime, trap, suflet şi minte, ci şi modului de existenţă al accslei naturi căzute pe care, tocmai pentru aceasta, Hrislos a binevoit s-o ia asupra Sa. Hristos ia asupra Lui urmârile păcatului pentru a le nimici mai întâi în propria Sa persoană. Şi poate să facă aceasta întrucât, fiind fără de pacat si riiniânând neînlînat de el, mi suferă tirania lui, nedând loc păcatuluj in el/1 şi peiiiru cfi in toate ispitirile şi încercările la care S-a supus de bunavoie, Şi-a păstrat însuşirile omeneşli nestrămutat îndreptate spre bine şi a supus întot-deauna voinţa Sa omeneascS voinţei dumnezeieşti. Sfântul Chiril al Alexandria scrie: „Sufletu] devenit suflet al Cuvfintului. care nu ştia de păcat, avea de acum siguranţa unei aşezări nestrămutate în bine, devenind cu mull mai tare decât pflcatul care ne slăpânise până atunci".*? „Luând sufletul onienesc. El l-a făcut pe acesta biruitor asupra păcatului $i, aşa zicâncl. ca şi îmbibân-du-l cu o vopsea care nu mai iese, i-a dat statornicia şi nestrămutarea firii Sale", spune el în continuare." Stinţii Pflrinţi insistă în mod deosebit asupra acestui fapl, anume câ Hristos Şifl supus întotdeauna voinţa omeneasca voinţei Sale dumnezeieşti, altfel spus. ei arată c«l, întrucâl voinţa Sa dumnezeiască era în acelaşi limp cea a Tatalui care La trimis, Hristos S-a arătai, ca om, întotdeauna asculrător faţii de Tatăl. lar prin aceasta El a vindecat firea noastra, cclci piicatul lui Adam ii constat în neascultarea de Dumnezeu; iar prin despărţirea voii sale de voia lui Dumnezeu au venil urmările nenorocite ale neascultării; şi prin rfliacirea dintâi, firea omenească s-a abâlut de la mcnirea ci firească, ajungand să trăiască nefiresc şi lipsindu-se de harul dumnezeiesc şi de viaţa cea adevăra-tă. Tot aşa cum neascultarea lui Adam l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu, de-săvârşita ascultare a lui Hristos faţă de Tatăl Sau l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, a îndreptat firea cea stricată şi l-a adus din nou pe om la unirea cu Dumnezeu. „(Hristos) ca om a supus, in El, şi prin El, lui Dumnezeu şi Tatăl. ceea ce este omenesc", scrie Sfantul loan Damaschin.M lar Sfântul Grigorie de Nyssa araul vindecarea firii noastre lucrat.1 de Cuvaniul întrupat, prin urmâloarele cuvinte: „Sănătatea sufletului este buna mireasma a voii dumnezeieşti, precum căderea din voia cea buna (a Celui bun) este boala siifliuului, care sfârşeşte în moarte, Fiindcă deci am shlbit (ne-am îmbolna-vit) prin parăsirea vieţuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de veninul neascultarii. şi de aceea firea noastra a fost luata în stăpânire de boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte, a venit Doctoral eel adevărat, tămaduind după legea doftoricească ran I prin cele contrare lui. Şi pe cei Iuaţi în stapânire de Cf, Sf. Maxim Mârturisitonil. BâspurauH câire Tatasie, 21 („a lămus inacccsibil $i neat ins de (pulerile rele"). ,: Dittlog despre itilnipareti I-'iuhii l/tutia Nâsctif, SC. 97. p. 230. ° Ibidem. "Dogmatica, III, 18.
243

CondiţiiU- generate ate ffbn/iduirii boaiă, din pricină că s-au despârţit de voia dumnezeiasca, îi elibereazâ" iarăşi de boală prin unirea cu voia diimnezeiască".*s La fel spune şi Sfânlul loan Damaschin: „(Hristos) Se face ascultător Tatălui..., vindecând neascultarea noastră".*'' lar Sfântul Chiril al Alexandriei spune, la rândul său: „După cum în Adam firca omeneascâ a primit stricăciunea prin neascullare (...). tot aşa în Hristos ea şi-a recapătat sănâlatea. căci s-a fficut asculrăloare lui Dumne-zeu şi Tatăl, necunoscând păcatur." Prin întreaga Sa activitate pămantească, prin toate faptele Sale mânlui-loare Cuvântul lui Dumnezeu întrupat n-a făcul allceva decâl sâ lucreze în vederea vindecării fîrii omeneşii. Prin Botez, El, care era neîntinat de păcat, curăţeşte fîrea omenească, o re-naşte şi o lumineaza. scoţând~o de sub stăpânirea puterîlor răutăţii si din ne-cnnoaşterea lui Dumnezeu,m Primind să fie ispitit în pustie, poirivit trăsăturilor pătimitoare firesti, dar biruind ispita şi neprimind în nici un fe! răul în Sine,1" El l-a eliberat pc om din robia puteriior rele care-1 îndeamnă la pacal''0 şi din patimile născute din setea de plăcere.*1 Mergând de bunâvoie la Patima Sa şi primind să sufere durerea în firea Sa omenească pătimitoare. Hristos o biruieşte prin firea Sa dumnezeiasca ne-pătimitoare şi-1 scoate pe om de sub stăpânirea ei (iranică*2 şi din robia palimilor pricinuite de dureref" adică l-a scăpat pe om si de patimile la care ajuiige omul din frica de durere, şi de cele prin care uicearca" să-şi uşureze suferinţa căutând plăcerile.'' 4 Aşa ne arată şi cântările bisericeşli; „Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mcle vindecându-le cu patima preacuratului Tău trup pe care de voic l-ai pui-tat".w Viiidecftndu-L pe om de patimile sale, Hristos îl face să-şi redobândeasca aslfel folosinţa firească a puteriior sale sufleteşti, allfel spus face ca elc să fie din nou îndreptate către Dumnezeu. Sfântul Maxim Mârturisitonil scrie în acest sens: „Cel care l-a făcut pe om (...) Se face El însuşi pătimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; şi astfel desfimţând în trupul Său patimile noastre care întreeuseră orice măsură, în marca Sa iubire de oameni retnnoieşte în Duhul puterile sufletului nostru".v'' Oe\j>re Rugăciuneo ttomtUQSCâ, IV.] M Dogmalira. III, I. ** Ctnueulariu to Ephiota catre Romani, PG 74. 789. m Cf. slujba Vecerniei şi cea a Utrenîci dc lu Boboleaza. M Cf. Sf. loan Damaschin, DogmuiUa. III. 20. 90 Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil. timfmn.suri câfre Tatasie, 21.

Ibidem.
' Cf. Sf. Maxim Miîiturisitorul. Rttspunsati rdtrr Tatasie. 61. 629C. "Cf.JH(fem.'21.
M
(> 2

Canoanl tnvierii, gl. IV. câmarea a 4-u, Dumînicâ. la Utrenie.

Cf. ibidem, 61, PG 90, 629C.

' Capetedespre amoftinfa de Ihwmezeu $i iconomta întrupâtU, III. 14. 244

Itrisios Tomtuluitonil Dintre loate faptele lucrării Sale mântuitoare. Patima, moartea şi învierea sum cele mai mari. Prin ele d&râmă cele douâ stavile care mai rSmHsesera in-tre om şi Dumnezeu, adică păcatul şi moartea,'" împăcându-ne cu El (Rom 5, 10; 2 Cor 5, 18); şi ne red:» astfel sănătatea deplină, cea a firii noastre dintru inceput. nestricăciunea şi nemurirea.Vorbind despre Patima, moanea şi învi-erea Domnului, Stan ml Grigorie de Nazianz spune: „Toate acestea erau pen-ini Dumnezeu un mijloc de (...) vindecare a slabiciunii noastre, ca să-1 ■■:■ i.i pe vechiul Adam in starea din care căzuse şi -;i i ducă din nou lângă pomul vieţii" H Rascumpaiarea omului este o mare taina, cu anevoie de înţeles în toalâ profunzimea ei şi cu nepulinţă de explicat în cuvinle omeneşti. îndeosebi moartea lui Hristos pe cruce apare ca .judecată ajudecaţii", după cum spune Sfâiitul Maxim Mărturisitorul/" De aceea se cuvine ca taina aceasta să fie nţnăritfi şi cinstită prin lăcere". cum învaţă SfantuI Grigorie de Nazianz.100 Sfinţii Părinţi vorbcsc despre ea in lermeni apofatici. folosindu-se de imagini cure râmand palide şi nu sum niciodată pe ma sura milreţici ei. Să nolăm totuşi ca perspecliva adopt ată în general de crestinismul occidental care plasează răscumpâiarea într-un cadru esenţial etic si juridic. ca „salisfacţie" sau „platâ". văzând în jertfa lui HristDS o datorie pe care Acesta o pliUeşte Tatului în locul omului, pentru a-l pololi mania sau pentru a „satis-face" dreptatea dumnezeiasca - este cu totul străină de învăţătura SfînfUor Pâiinţi răsâriteni şi deTradiţia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se inrreabă Sfântul Grigorie de Nazianz, care refuză o asemenea concepţie cu privire la răscumpărare, ciî Tatăl primeşte jertfa nu pentru că ar fi poruncit-o in vreun fel sau pentru ca ar fi fost cuinvu necesura" penlni El. ci din icono-mie? Trebuia ca neamul omenesc să fie sfinţit de Cel ce este Dumnezeu, Care să ia asupra Sa firea omenească, Irebuia ca El însuşi sa ne izbSveascS de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca să ne cheme din nou la El prin Fail Sail, Care esie Mijlocitorul Care pe toate |c face dupii voia Tatalui. Căruia fi este supus in toate"."1' Hristos răstignit pe cruce nu adiicc o simplă „satisfactie" de ordin juridic, ci restaurarea ontologies a firii omcneşti pe care a luai-o asupra Sa, Şi dacă numai Fiul lui Dumnezeu îl poale răscum-păra pe om şi dacă pentru aceasta El trebuie să inoară cu tnipul, aceasta nu se întamplă pentru en* numai El era pe măsura datoriei pe care omenirea păciitoasa o avea fata" de Dumnezeu şi pentru ca numai prin moartea Sa piilea sâ plăteasca aceasta datorie. ci pentru ca" singur Dumnezeu putea sâ lecuiască de rele neamul omenesc şi numai primind să nioara El. „Cel ce singur are
fl

Cf. Sf. Nicolae Cabnsila. Despre vkifo in Hrisias. HI. " CnvâiHtîri leo/itgice. II, 25, " WspiiMuri călre Talasit, 43. PG 90.408D; 61 633D; 63m 684A; 685B. m Cuvântârt tcologice, XLV, 22.

"" tbtdm, 245

Condiftile generate ate twiuuluitii nemurire" (I Tim 6, 16), pulea sa-l izbăvească pe om din moarte, căci altfel, cum spun Sfinţii Părinţi, ceea ce nu este asumat, nu poate fi vindecat. Astfcl, după cum starea de stricăciune apare pentru cei mai mulţi diiitre Sflnţii Părinţi ca o boala care l-a lovil pe om in urrna păcatului şi ca o consecinţă „firească" şi de neînlăturat a ace lui a, mai curand decâl o pedeapsă dalâ de Dumnezeu. lot aşa răscumpărarea adusă de Hristos esfe Înţeleas3 de ei ca o asumarc de bunăvoie de calre Cuvânhil întrupat a condiţiei omcneşti, supusa suferinţelor şi morţii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sale urmările pacatuluî, adică bolile de natură spirituals ale omului, stricăciunea şi moartea, şi de a-i dărui acestuia o viaţă nouiV în care firea omeneasca* să-şi regăsească deplina sănătate, Nu este deci de mirare că Sfînţii PSrinţi vorbe.sc despre Patimile şi moartea manttiitoare ale lui Hristos cade o adevăratâterapeutică. iarefectelc lorbmecuvânuite asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevaială vindecare. Crucea Jui Hristos, spune Sfântul Atanasie eel Mare, ,# adus vindecarea zidirii".102 „Cu ranile Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfântul Antonie eel Mare,101 dupăcuvântul profetului Isaia: „Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat" (Is 53, 5). Origen se foloseşte de termeni asemănători: ,Prin moartea Sa, care ne-a fost datadrept leac (SdipuctKOv) pentru împotrivire şi păcat, ne-a cuntat pe toţi".lw lar Biserica, aşa cum auzim la Utrenia din ziua fnălţării Sf'intei Cruci, cinsteşte Sfânta Cruce prin care neamul omenesc „primeştc tSmăduirea suflcmlui şi a trupului şi a toată boala",105 Primind de bunăvoie moartea, care este totodată pricină şi urmare a pâ-catului, Hristos, Care este în acelaşi timp pâtimitor şi muritor, ca om. iar ca Dumnezeu este ncpătimitor şi fără de itioarte, Stăpânul inorţii şi al vieţii, ni-miceşte în toţi oamenii stricaciunea, moartea, pâcatul şi toate urmările sale. El a primit de bunâvoie moartea, ca om. dar penlru că era Dumnezeu, nu a fost ţinut de moarte. Atunci cănd trupul MâiUuitorului a fost pus tn mormănt, era (nip strică-cios, căci Hristos Şi-a asumat stricacîunea firii omeneşti; dar pentru ca" era rnipul Cuvântului înlrupai, şi ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era dcspflrţit de el, ci era unit cu el,"16 a ramas neatins de stricăciune. Şi tot aşa, atunci când sufletiil Mântuitonilui s-a pogorfil la iad, n-a fost ţînut de puterile care încercau să-l prindă, pentru că era unit in chip ipostatic cu Logosul întrupat.107 S-a înfăţişat morţii, stricăciunii şi puterilor iadului ca un murilor de rând, dar ca Dumnezeu, le-a nimicir, Ctivânr tmpotriva elimlor, l, " Srrisoh, II, 2; III, 2; IV, 2; V. 2 (lfprin runile Lui noi to|i ne-ain vindecat"): V bis; V, 3. "*' ('timeiilahu la ICvanghclia dn/xi Itxm, I, 37. |M Troparul Vaueklor. (: *Cf. Sf. loan Diunaschin. Dogmatica. III. 27. ,r Ibidem.
24ft
113

Hristos - Tămăduitoml Data Hind neputinţa omului de a explica rational biruinţa lui Hristos, Sfin-(ii Părinţi au recurs la simbolism, spunflnd adeseori că moartea. stricăciunea si diavohil au fost prinşi ca de o momeala de firea omenească în care Se îmbrflcase Mântiiitoml. Astfel, Sfăntul loan Damaschin scrie: „Aşadar, moartea se apropie şi, înghiţind momeala corpului, este strâbâtută de undiţa Diinmezeirii; şi gustând din inipul lipsil de păcat şi fflcfllor de viaţă, este distrust şi dă îndărăl pe loţi aceia pe care altădată i-a înghiţîl. Caci după cum îniunericul dispare când vine lumina, tol astfel şi stricăciunea cste alungată la apropierea vieţii".lc* Sfântul Maxim Mărturisitorul, spunând că* Hristos, când a fost ispilit în pustie, l-a făcui pe diavol să cadă pradă propriei viclenii, ară-landu-Se ca simplu om, dar bîruindu-l de îndată prin respingerea ispitei, fo-loseşte aceeaşi imagine ca şi Sfântul loan Damaschin,,0'' Şi aratâ cum, astfel, Hristos inversează procesul căderii: „Aşa cum înghiţise acela mai înainte pe oni. momindu-l cu nădejdea dumnezeirii, tot aşa, momil fiind mai pe urmă cu Firea omenească, (I-a silit) să dea afară pe cel amăgit cu nădejdea dumnezeirii, amăgil fiind el însuşi cu nadejdea că va pune mâna pe omenire; apoi ca s,1 se arate bogăţia covârşitoare a puterii dumnezeieşti care biruie, prin slă-biciunea firii biruite, (ăria celui ce a biruiî-o mai tnainte; şi ca să se arate că mai dcgrabă biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de momeala trupului, decăldiavolul pe om cu făgăduinţa firii dumnezeieşti"."0 In moartea [ui Hristos îşi află pentru totdeauna moartea omul ccl vechi. Adam eel dintâi, şi piere cu totul forma decâzută şi bolnavă a omenirii care suferea lirania diavolului, a păcatului şi a morţii, „Cunoscând aceasta, cil omul nostru eel vechi a fost răslignit împreunâ cu El, ca sa se nimiceascfi tmpul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai pic&tuloi" (Rom 6, 6). O dată pentru totdeauna şi pentru toţi, El a dcsfiinţat păcatul prin jertfa Sa (Evr 9, 26). Prin moartea Sa „a surpat pe eel ce are stajiânirea mortji, adicfi pe diavo-lul" (Evr 2, 14) şi „a izbăvit pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toatâ viaţa" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfântul Atanasie eel Mare, „s-au petrecut cu el (cu trupul) in chip minunat amăndouă acestea imprcuiul: moartea luturor s-a împlinit în trupul Domnului, şi moartea şi stricăciunea au fost desfiinţale în el pentru Cuvânlul care era unit cu el".1" in moartea lui Hristos, păcatul. strtcăciunea, moartea şi puterea Celui Rail au fost nimicite; omul eel vechi a fost omorttt, a pierit vieţuirea cea rea, lega-tâ de păcal şi supusă morţii, diavolul a fosl înlanţuit şi puterea lui surpată. Dar acest moment esenţial şi indispensabil al mântuirii noastre, el singur nu era de ajuns: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnica este credinţa voastrâ" " Dognkilica, HI. 27. " Râspmsuri cătnt Ta/asie, 64, PG 90. 7I3AB

ibidem.
' Tmtal d&pre intni/Hireo Ciiviinlului'. 20.

247

! pe care a avul-o Adam în rai. de a fi îndreptate spre Dumnezeu. restaurarea lui Adam eel dintâi. 17). a adevăratei sale vieţi şi a menirii sale. îşi recapătă deplina sănătate a întregii sale fiinţe. prin slava Tatălui. „Ne-am îngropat cu El în moarte (.. scrie Apostolul Pavel (Rom. loan Damiuchin. dupa chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col. Dogmatkn. I4j. în Hristos eel invial umanitatea reslaurată este dusa" la desăvârşirea deplin. a restaurat firea omului şi i-a redat astfel sonata-lea primordial. * Dogmatical^. îşi regăseşte puterile dintru început. 4). ridică întrea".3 Citvântâri feu/ogive. in El. făprura" nouă s-a născut în Hristos". porţile iadului s-au deschis şi stăpânirea morţii a fost nimicitâ. 1 fttvăţâturi de suflet fofositixire. ieşiţi din mlantuirea păcatului. este înnoirea firii omului. prin Sfantul Sâu trup. noi am căzut din cele după fire in cele contrare firii. '"' Douăzeci şi tfOliâ de (WHEnftf.."1 Mulţi Siinli Părinţi subliniază de asemenea faptul câ Mântuitorul. l până la a schimba ceea ce e contrar firii in ce este conform firii."2 ajungând la o nouă viaţă. HI. pe cei ce merg pe urmele Lui. ■ mini toate afară de pacat» <Evr. XLV. el redevine un om normal. creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.116 Dar. 11' Avva Isaia spune şi el la fel: „Cfici Cuvântul «trup S-a tacut» (loan 1.Condifiile general* ale Umuulinrii (1 Cor 15. redobândiica de către om a firii sale adevârate. iar Mântuilorul din cele contra firii ne-a ridicat la cele după fire". Dupfi ce Şi-a implinit pan. numai prin ea dobândeşle omul nepâtimirea. 1. S-a fâcut în toale cele ca noi.!. ale cărui boli au fost nimicite. s-o amintim taefi o data. 4.) pen-tni ca. I. Întrupându-Se. Adam eel vechi a fost lepădal şi s-a arătal desăvârşit Noul Adam (. ci de re-cre-are. în firea sa restaurată prin unirea cu firea cea dumnezeu-. 6. 4. 8-10). în acelaşi limp. 28.113 în Hristos eel înviat omul a revenit la viaţă şi „trăieşte lui Dumnezeu" (Rom. adică după ce a primit de bunăvoie moartea şi S-a pogorât la lad. II.. fâcute la început". 3.. 10). Iar Sfântul Gri-gorie dc Nazianz spune: „Hristos u ieşit din mormiuit. Sfântul loan Damaschin scrie: „După călcarea poruncii. adică om deplin.".! la capât chenoza. i-a întors lariişi în Rai. referindu-se la Hristos.. potrivit firii lor. 248 .i în Persouna lui Hristos distignit şi înviat. precum Hristos a înviat din morţi. care este. în Hristos. dupâ ce a înviat. înnoieşte ceea cc estc după fire şi face iarăşi întregi şi nevătămate simţurile noastre. nesiricaciunea şi nemurirea. Sf. adicS este îndumnezeită.Cf..!. „A luat însăşi fiinţa noastră. aşa sfl umblâm şi noi întru înnoirea vietii". . 6. Mântuirea omului îşi află sfârşitul şi împlinirea în învierea lui Hristos. I. Avva Dorotei spune astfcl. Hristos Se ridică din nou la slava pe care o avea şi. 2. 1 .). omul. Lucrarea răscumpărâtoare a lui Hristos nu este una de creare. Şi făcâiul mill! cu omul. însăşi pârga frilmântăturii noastre şi se face un nou Adam. cum au fost.

9. spune Sfântul Atanasie eel Mare. ■ I'mien despre httrufxirca Cuvânluhii. pentru ca apoi să ne părăsească. să-l dăm slavă şi multumita". care primeşte. 12) lucreaza în fiecare zi: lucreaza mântuirea tuluror". Dai* cum mijloceşte ? Unin-du-ne cu Sine şi împăi"ţindu-ne El însuşi darurile proprii.1" Aratând ca şi acum Hristos lucreaza ca doctor al oamenilor. Tot aşa cum prin Adam firea omeneascâ s-a îmbolnâvit. Lucrarea Lui tămăduitoare nu s-a îndreptat numai asupra firii omeneşti recapitulate în El. XLIV. «El poartâ neputinţele noasire şi cu rana Sa ne-a Utmiiduit» (Isaia 53. mai bine zis. 249 .''' Mântuirea adusă de Hristos se întinde la loţi oameniî.flristas . ci şi cinstit ca atare şi chemat in ajutor de fiecare om care aşteaptă de la El vindecarea suferinţelor sale sau ale aproapelui. Pentru care. I. dăruindu-ne toate cele pentru care a mijlocit.121 De aceea.™ lar în ceea ce-l priveşte.Tanttiduiionit ga omen ire. spre ştergerca păcatului" (Evr. Dogmatic* IV. XXXI. mântuitâ şj îndumnezeită în întregime şi pentru totdeauna. pe care Dumnezeu ni le da întotdeauna. 1:0 Cuvâtn ascetic. noi care am fost astfel îngrijiţi. punân-du-şi leacurile Sale mântuitoare". Sfântul Maxim Marturtsitorul arată că dumnezeiescul Doctor da fiecăruia leacul potrivit: „Dupa cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac. nici Dumnezeu. dând îngrijirea cuvenitâ fiecărei boli. De faţă este şi acum. Sf. Tatcirireaditmtiezeieşlii IJiurghii. prin învierea Lui. dftruiud fiecărui om harul SSu. ci asupra fiecămi om care vine la El: „Fiul lui Dumnezeu fund viu şi lucrator (Evr. Prin înălţarea Sa la cer. 12). ci mijloceşte în veci. viaţa veşnică. aşa cum aflăm din multe texte 1 Cf. 5) şi ne tămiUiuieşte. prin Noul Adam ea a fost vinde-cata. 5. ci cu fapta. după vrednicia şi dupâ măsura curâţiei fiecăruia". plecân-du-Se cu iubire spre (îecare. cu totul vindecată şi izbăvîtă din păcat. nu dă an singur leac pentru loţi Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. noi „suntem sfinţiţi prin jertfa ttu-pulni lui Iisus Hristos. din ioaie timpurile. nu prin oarecare cuvinte sau prin ruga-ciuni. 9. 1-2. El „a dobân-dii o veşnică răscurnpărare" (Evr. loan Damaschin. Căci E! n-a mijlocit numai o data. o dată pentru totdeauna" (Evr. 10). Cuviosul loan Carpatiul spune: „Marele Doctor este aproape de eei ce se ostenesc. Hristos nu este privit numai ca tamăduitonil firii omeneşti in general. în cadrul teologiei referitoare la răscumpărarea înlregii omeniri. 4.1"1 adicS îl face pe fiecare om păr-taşîn mod personal la vindecarea întregii firi pe care El a înfaptuit-o. Care vindecă bolile sufletului. Hristos ridică umanitatea îiidumnezeită în Persoana Sa la Talăl şi o face să stea de-a dreapta Tatălui. dupâ nevoile sale şi pe măsura dorinţei omului de a dobândi ajutorul Lui. SfAntul Nicolae Cabasila scrie aşa: „Hristos este Mijlo-citorul prin care ne-au venit toate bunătHţile date nouă de la Dumnezeu sau. ■ Zei'e capriole. 10. Hrislos „S-a arătat o dată. 12). cum f'ac mijlocitorii de rand.

12 („Carc Domn ? Cel care vindecă loate bolile tide („. Sf Ignatie Teoforul.Dacă vrei. I („Pedagogul nostni.). este un vindecător (. medîcinu vtndccS bolile trupului... 70. Clemen! Romanul. mcdicina este o artil care se învaţît prin înţelepcîunea omenească.). Onvî/j/ impotriva elinifor* 1.. Cel ce vindecâ şi dă ■ i. X. 3. 2 („După Demociit. IIL 2. Cel cc I-a creat pc om. I („Ctivântul care estc unit cu iubirca tic oarneni.) da de şlirc de celc de care ticbuie să ne Ferim şi oferă celoi bolnavi toalc lcactailc mantuiiiiM). ci şi amare"). cu cîit mai vârtos Domnul Se Vfl 250 . 6.. Qmitit tiulwvniveşti (CoL II). 4 („CuvQnlul vindecâ tnsttşi sufletul. 100. al slabilnogilor. 2. XXVII. 2 („noi. III. S-a făciit doctonil şi tărn&diiitorul orbilor. $i suHelul"). Mctodiii de Olimp. 3)M). 6 („Marcle Doclor al suflete-loi e gala sil vindece sufletul tftti** etc.♦) nu Se va arăta cu at&t mai mult cu iubire de oiuneni şi cu liimaduîre fatil de sufletul nemuritor.. Omilii la Cartea Nţtmerii. VII... Dă-tc pe mftna doctorului şi-ţi va opera ochii suflelului şi ai iuimii. cei carc în această viaţă stintem bolnavi ilin pricinu. Pedagogiil cet bun. 51. 2-3. 4. avem nevoie de Mântuitor. pe Domnul. 44. Cuvantul Tutâlui însa este singurul doctor care vindecă slfibiciunilc omeneşti. I. Sf. IV. Episiofa călre Di-ogttef. 2.ii.Cuvirtte ale Sfântului Macarte Egip-teanuts 72 („Dacă Hristos. Cuvantul. 102. Cdtre Efeseni. Clemenf Alexandrinul. Antonie cel Marc.. Cuvânt ilr îwlrnm câtre <>frnt\ I. C0MM hti \faniont III. Doarnne li^iise. 6. 6 8. XVIH. 2.. Cine-i doctorul ? Dumnezeu. l. se îngri-jeşte de înueaga tapiura a ontului.. Sf.. 6 („Rruii* te talc nu întrec şliinţa doctorului.Comliţule generate ate tânttuluirii pairisticeu: şi lilurgice.. 2. 3. 3.. lar Mânfuitorul mi dă numai doctorii dulci.) şi fagadtiieţte vindecarea patimîlor care sunl in not"). Ctnttra ereziitor* III. 6. 2. Macajie Rgipleanul. îi vindccfl şi trapul. 100» I (Xuvânml B fosl nimiit Manluitor* El a descoperit penlni noi R0e$te doctorii spirifuale (. 2. X. „mai pricepul decât toţi doctorii". „cel mai mare doctor". Ş£ Atanasie cel Mare. Teofil al Antiohîei. Ephtofa către Corinreni. Tertuliim. XLVI. 3 („Dupîi cum cei bolnavi cu tmpiil au nevoie de doctor. Para/raal. [V. 7 (. întni bunatatea Sii. dar inţclcpciiinea scapfi aullclul dc palimi.. Omilii la SwmeL XXVIII. 3.. Dcci. lustin Martirul şi Filosoful. poţi să le vindeci. I. 5.. 2. lipUtok* II. 21. Trei cărţi către Aurolu\ I. Omilii la Cartm Proorocuhd lerwtua. Sf. Vasile cel Mare.V suflclul are muhe boli (. Tmtat tfcspn* intmparta (^tvănîuhu.. 83. Doctoral care vjndeca loala bolile omenihi. Contm iia Cel04& IIIt 61. pe cei orbi să vadii (. Stromate. 2. 98. vindecti patimile şi în acclaţî timp curaţeşte şi pacalc-le">.). Catt'heze Iwptismale* II. IX.) al sufletului bolnnv"). Omilii la Evanghelia ttupâ &V6ft XIII. 17.. 59. la eete *>" <t<.. a fttcut. Tu numai sa I te incicdinţezi Lui . Despn hivirrea tntpuhlot\ 42. „doctor foarte priceput". Irineu al Lyonului. Care vindeca loate bolile tale»? (P&. Care hogat « vo mântui ?t 29.) şi cu hainrile Sale"). Origcn. (hmtii Ui UviliC VIII. vindeca omul în întreginic'-). înţelepciunea.şi sa-1 spui raul tan').savarsil"V Sf. 2 („Cuvântul mângiiictor vindccă patintile noaslre"). ™ Cf. Sf. 6. I. 4 („Cuvântul estc tanidduitor (. EI este în general numit „doctor minunat". cu sfaturile (. V. palimilor noas-tre. venind. ventnd în lume. Apologia a dona* 13. 8.. Epistoh*. ca sS-Ţi spun: ^Binccuvintenzil. Te vci îngriji dc bolile rnele? Când ma vei vindeca. XII. 2 („El este Cel care vin-deciî şi Irupul ţ\ sufletul nostni. 88.) şi a tămaduit toatfl boala din popor (. al suryilor (. I. 6. I... stilletc al men. 42. I (MMarele Doctor al sufletelor vrea sit-l faca pe om dc. VI. venind. 5. VII. 91. I. 2-3. Omilii la lezechiei I.. 83. ln[r-adcv. 5.) ca să ne vindecc patimile noustrc"). ewe sufera de boala pacalului şi a neştiinţei ?"). Peilagogut.i prin Cuvanlul w înţelepciunea Sn"). Sf. Sror/JMCf. I. estc aşadaj' Cel cure vindcca prin sfaturilc sale palimile sutletului nostni care stint im poliivii in ii In mod propriu se nuincştc rncdicina ajutoiul care se du Inipului cuprins dc boli.) care. lot aşa şi cei bolnavi cu sufletul au nevoie de Pcdagog (. 25 („Domnul. V bis. îl lecuteşte şi-l t£m5cluieţte şi-i înioarce frmnuseţea nepStimitoare şî nestricacioasa"). 3. Cuvfuiliil Tatălui. Chiril al lerusalimului. 18. I 2. 100 (Sufletul iSfttt cu cluhul „cautil numai pe Doctorul cel bun ţi se increde in tamaduirea Lui (. 5.) Cfind.

singunil Doctor id trupultii şi al suflelului"). 4. lAvva load). 2 („Doctoral adeviîral il patimilor (bolîlor) Miflctuliii"). 23 d£l.AIcrgu(j lu Doctorul suflcrclor"). iar nu numai manifesiipleca ciWre sitflctitl core se înloarce sprtf El şM rare mila şi ajutonil SăuM). VD. 251 . 4 I. HI. lh\atmm elire. 44 („Dupa pri-cina pjuiinilor aflilto. I. Despre viaţa ttt Unstop tL 52. 3..) CA. 109: 199 Uisus estc Doctond sufietelof ţii al Irupurilor"). 7. 25.. Diifimezeul no&tru.. Grigorie Palama. 3. CoftţfWersa eu m mtic. „eel dintâi între doctori" etc. şi iiupuiile*1). COrtfra ltd Eunomht. 4.uc fri suf|ctt aduce si doctorul suOctelor leacuri prin judecilfile Lui"). Sf loan Casian. St Nicolae Cabasila. în chip fundamental ~ adică răind pricinile lor profunde. 20.. CuUgerv din smtiinteli tnţetepfibr* 33. f)?spn* Rugjciuwa dor/meascd* IV. Care se numcşte doctor. VIf |0L 103. HristoO. 62.. 7. XLfV. Oespre diavoL I 5 („Duninezeu este adevSratul Doctor. 13. XXrX. 263-276 („fund raniţi. 6. XVI. care (ilinadineţte şi sufletele..) udevăratul Docior"). XIH. 7. 532 („Doctorul c<rl raare care bolile noaslie le-a lual": „Marele şi duhov-niccscal Doctor ceresc. 3j XXV. Cuvâtti 0J< <tu l. IV. Sf. Isaac Sirul. 8. 18. Hristos. Daprepocâinfât 6 (. XIX.. vemml. tare ziic sub povma păcatului şi a rnortii") Sf. CuvAnt asceiiv in 100 de atpeie* 53. :i2. Sf. 25. 4.. Sf. tfmtfft /fi Facerv. Comwbiri duhovtuvtştu VH. 2. XXVI. estc apro^pe şi vrea să DC vindece"). nc aduce sanătatea 4')..ca medicul priccput care d. PGH3. 22 („Doctoral sufletclor noaxtrO. Omilii lo cmttttGie: „Sirâmtâ es/t* pOfiHa„. XIV. 12 („Cclor ce-fi oaută într-adevflr vindecare. Aştgâmintele ntârtastirefttt XII. 26. Simeon Noul Teolog. 9 (. QffSpre p&caiftfd. 39 („ca un doctor bun şi de osimeni iubiior (Daiimezeu) vindeca pe fiecare (.u. IV. 23. 27 („a vc-nil penini ca pe cei piîcătoşi să-i mtoiucâ hi El (. II. Hfsprr Providenfăt X. 2. Hie Ecdicul. IJnlonttritt. XI. XXVIII. XXVII... 37. Celui ce prin doftorii amare ne duce la desfătarea în sitnătate").ne vine in ajii-ror ca un doctor ciifc. 6 („Docionil stiflelctor"). 6J2C. Apoftriţme. Per. ScrisoH ihthiwtucryti (Avva VawanufieV 59 uCei cc se apropic de Dofronil no&(ru eel inure sum lurninafi Jc El ţi El ti vindeca de toate bolile $ufJetc$tD. Awa Dorottfit Umiţânm rfr sttflet Jbuattttmv^ I. Dogmatics III. VII.) Eate milosiiv şi datâtor de viafa. 26. XXIV. VIII. Twxtorcl al Cinilui» htoria sfinfilormttcwiiri din Stria. Sfi Grigorie tk Nyssu. 47. U 40. 4 UDomnul (. I. venind că(re omul eel grav bolnav.. 463.stifleielor noastre"). Cuvântări.l leacuri difcrite..Jlristos.Doninul. 25 (Doiiinnl . pentru că dil doctoria cea cerească $i divină şi Wadccă patimile sufletuliii"). II. venind. 2-3. XV. XXX. 1 (. XLVt 9. riu le poi lip<u leactirile din pafteu acesttii adevărat medic <il sulleiclor" etc. 617 (Jnvîlţătonil şi Doctond sufkrclor. Sf. Sf Maxim Miîrtu-risitoruL Capet* deapm dragOSte* II. 113» loan Carpatiul. XXXVHI. 749C. 2.). (M /« M#i/ri.») şi să vindece pe cei ce cred intr-Insul (. sr Vîasaniifie *î loan. lipistoh. |S. cu leacul cuvenit").flristos* Ţihnăduittmtl „adevâratul doctor"» „singurul doctor".) EI singur. III). 533.-) la timpul sail. 12.Doctor al . 30. loan DamOschin. Sf. 88. 144 („Marek doctor al Mifletelor. 3. 82. 4 t. vindecil dtircrj şi patimî care nu se vindecâ ). D. Câtrr tfwlor iel i itft |. lisus Donnnil"). Cuvinif tlesprv nevoinfă* 5. XLV1... |-a vindecaf). Grigoiie de Nuzianz.acest Doctor diiranez^iesc11). şi bolile trupului. docroml eel adcvărat (. operand o boalit grea. 464. 13. Triad*'. Sf. Diadoh al Poiiceii. 2 („adevăratul Doctor. 14.. PG 45. Sf. poatc sit vindece sufletcltf noastre"). Am 180. potrivil sttrii cehii bolnav").. 170. XXX. 42. Omilie hi Psidmid 6.jnareie Doctor este aproape de ctfi ce sc osteneicM)> loan Moshu.. 61. 3. &:1 tăinaduîască inimile noastre ifinilc^i să dm AfinAtate sufletclor no^tre. Nichilu Slithatul Cek MX) tie capefe. 42 („$â Cftadfi in Hri^tos (. 48 („Slnvă StâpAnului. 3. XIV. Sf.» penlm că El poate pe toate sS le vindece: şi bolile sufJetului.) chetTifliu pe Doctorul suftetelor şi al tmpuritor (. loan fiurfi de Am\ Oesprt jWittrie* 17 (El lucreazâ . I („duninezejc&cut doctor al sufletelor nowtr©*'). 30 (. J07.) cîl singur El cste doctoral duhurilor"). Marcu A&cetul. Tratamentut bolihr elinfS'U V.ca itn doctor pricepuT). \\m\\ dc felurite boli (. Evagrie.. 4. 2 OmHii duJtovnicefti (Col.

. El voia să spună: Eu nu sunt ca aceia care nici pe ei înşişi nu se ptileaii vindeca. il uniplu de ocara. Tâlcu-ind versctul 2 al Psalmului 6. nu ca leacurile omeneşti. oricare i-ar fi natura şi gravilaiea. Doamne. trupeste si sufleteşte. îi da omului tot ajutonil şi sprijinul Său şi arală o neţărmurită râbdare chiar faţâ de cei care-L tăgăduiesc şi-L hulcsc prin ctivinlele. Clement Alexnndrimil. Sfânrul loan Gura de Aur stabileşte o paralelă între medicina omenească şi tămăduirea adusă de Dumnezeu: „Adesea. in care Proorocul David II cheama pe Dumne-zeu în ajutor. XUV. fară a privi la faptele lor trecute. ieşili din minţi (din pricina durerii).). spunând: „Vindec. într-adevâr. şi în chip deftnitiv. şi n-are nici un câştig din ele. voieşte sa-i vindece pe toţi oamenii. în bolile trupeşti pe care le îngrijesc doctorii.Cmtdifiit? generate ale lămăihnrii tările lor -. gândurile şi faptele lor. ca Doctorul eel plin de nesfârşila milâ şi iubire. Eu sunt Mielul eel tarn de prihnna care s-a adus jertfîl o singura data pentru toţi şi pe toli care vin la Mine Eu pot să-i vindec. Eu sunt Dociorul eel adevărat (. zicea. Celor care au trâit în nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea pati-milor. Qmilii duhovnieejii (Col. căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui. care vindecii fară greş. omul care s-a deznădăjduil de medicina omenească sau care n-a găsit dociorul pricepul să-i Iccuiasca raul.'*-* In acelaşi sens. 1). 5 . ci face tolul şi-şi dă toata silinţa sîî Oinilie In Psaltittil 6. I18. aş a cum niciodatii. doar de către Dumnezeu se face". numai de vă veţi apropia puţin dc El. «Cu adevăral îmi vcţi spune această pildil: Doctore. Cuvimi tie huleimi <xilie e/tni. mai ales. 5. El le dă iertarea si-i cheama la „mfin-tuirea care-1 face (pe om) sanâtos la minte . şi rana va* va fi negreşit vindecată.. poate fi sigur că va găsi în Hristos dociorul care-i va vindeca orice boală şi suferinţă. Sfânlul Macarie Egipleanul spune: „Domnul în-suşi. fie pentru că ştiinţa mediciniî este neputincioasă. t'ie pentru că leacurile şi-au pierdut dintr-un moliv oarecare taria. Dc aceea îl cheamă Proorocul David pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doclor minimal".Doctorul. nu pot tămitdui omul in iiitregu) lui. nu se supără. nimeni n-ar putca s-o faca* prin mijloace omeneşti. decât toate bolile şi ncputiniele. că s-au lulburat oasele mele şi suflelul meu s-a lulburat foarte". Cel ce poate să* vindece toatii boala şi toa-ră neputmţa sufletului (Matei 10. care au o valoare absolută. fie penlru că i-a slăbit foarte tare inipul. bolnavul ia leacuri şi doctorii. spune Sfantul loan Gurâ de Aur. nici nu sc necăjeşte când bolnavii. şi ca" se va însănătoşi pe deplin.. vindecă-le pe tine însuţi» (Luca 4. adevarata vindecare a sufletului. care dau rezullate numai In pane şi sum nesigure şi provizorii şi care. ci cu una dumnezeiasca. XII. II). referindu-Se la neputinţa doctorilor de atunci. Nu (ot aşa se pelrec lucrurile cănd Dumnezeu este eel care ne îngrijeşte. fără a lipsi pc vreunul de mântuirea pe care a adus-o El.Vmă. căci este mai puternică dccât slabiciunea trupului. Căci nu avem aici de-a face cu o ştiinţa" omenească. 3. 23). 252 . De aceea.134 Hristos.

ci ca să ne scape de boală şi păcate".llristos . iar dacfi bolnavii araiă că se îndreaptă cat de cut şi îşi vin in fire.L4. Aşa şi Dumnş-zeu. când cădem în păcate grele.Tiiim'uhifoml pună capal bolii acelora CJire se poartă auît de rau cu el. în cumplită nebunie. se veseleşte şi !e dă leacuri amare cu miii MUttS tragere de iiiimă. ci pe al bolnavilor. toate care le spunc şi le face nu sunt ca să se răzbune penlru viaţa pâcătoasă dusă* de noi. ci ca sfi le fie de mai mult fobs şi sa-i facâ deplin sanatoşi.126 1 a»rer<r«fortfriafertf. Doctorul nu cautft folosul lui. nu ca să se răzbune penlru ocările de mai inainte. . doctorul se bucură.

lar această unire se poate realiza numai în Biserică. De aceea. mai înlâi de toate suntem deplin cură-ţiţi. numai ca meinbri ai Bisericii putem fi încorporaţi în El. ne uneşte cu Dumnezeu Tatâl.' Scopul curăţitor şi vindecător al Sfintelor Taine deschide omului calea spre primirea harului îndumnezeitor. în Sfintele Taine noi sunlem puşi în legătură fiinţială cu Hristos. Oimlii ia Itxm. de asemenea. Persoanele umane nu se pot folosi însă de binefacerile aduse de Hristos firii omeneşti recapitulate în El decât dacă se unesc cu El. 6) şi „părtasi ai lui Hristos" (Evr. Cel Care ne uneşte cu Hristos. 3. 5. pe Care Dumnezeu Tatnl ni-Ldă prin Fiul Său şi pe care Fiul îl trimite de laTatăl. 14). 3. Sfintele Taine. unin-du-ne cu Fiul. Altfel spus. şi numai prin lucrarea Sfântului Duh. suiH privite dc Biserica* drept mijloacc de vindecare. primind Sfintele Taine. care este în mod traditional socotită drept leac curăţi-tor.1 in toate celelalte Taine. pe acest plan. şi la împărtăşanie. ca să ne vindecăm de ramie pe care ni le face kiiuea". în mod fundamental. şi anume prin Diihul Sfânt. este afirmat. Biserica se vikleşlc a fi. 30. având o funcţie „reparatoare". care este cealaltâ finalitate a lor. 5. II. care stă pe primul loc în cazul Spovedaniei şi at Mas-lului. mântuiţi şi îndumnezeHi. unde se pregătesc leacuri pentru noi. Aşa că. după cuvântul Sfântului loan Gură de Aur. prin care omul este spfilal de urmele păcatului strâmo-şesc. in Hristos. prin lucrarea Sfântului Duh chemat de preoţii Bîsericii şi prin mijlocirea formelor văzute care constituie ritualul acestor sfinte slujbe. ' 254 . „o farmacie duhovnicească. în mod special la Bolez.2 Tănuiduirea prin Sfintele Taine I. şi Care. prin Sfintele Taine noi primim. care este trupui divi-nouman al lui Hristos. devenind prin Sfintele Taine „mădularc ale trupului Lui" (Efes. Miintuitorul şi îndumnezeitorul firii noastrc. In Biserica. in Duhul Sfânt ne dăruieste nouă Hristos harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor. aceaslâ finalitate. în grade diferite. în chip special la Mirungere. noi suntem. Astfel. pe Duhul Sfânt. Inlroduccre în persoana Sa Hristos a vindecal firea omeneasca şi i-a redai penrru totdeauna adevarata si deplina sănătate.

2. Mirungerea urmeaza imediat dupS Botez (de aceea. XJ1: XXXIV. Astfel. II. Maslul. iar prin Ei suntem unit) cu Dumnezeu TatiU. de pildii: Sf. 60. Si lo<in Gurfl ele Aur. Biserica Ortodoxa a mărturisit întotdeauna şapte Sfinte Taine:3 Botezul. 2. adica. p. Mirungerea (căreia în Occident îi corespunde Confirmarea). EI este „singura doctorie (<t>apn&tcov) care poate vindeca". har prin care suntem facuţi părtasi hi viaţa Prea Sfintei Tre-imi. 5. Neuchâicl. Nunta şi Hirotonia. Po-căinţa.'1 primul dintre leacurile sacramentale. pe de alta. 253. Meyendorff. 29.1 dăruiascâ neamului omenesc hanil Sîiu mântuitor şi îndumnezeitor. Botezul. p.. Mirungerea şi Euharistia ocupă locul central. 9." Iar Sfântiil Grigorie de Na-zianz îi spune celui ce n-a primit înca Botezul: „De ce sâ cauţi leacuri care nu-ţi sunt cu nimic folositoare ? (. îndeosebi la Botez şi Euharislie. 1965. aslfel restaurat in firea sa. Dintre ele. renaste la o viaţa nouă. devenit membru al Bisericii.) Vindeca-te singur. Omilii. este de indatâ împărtâşit. iar eel botezal. 255 . în care se cu-prinde Tntreaga iconomie dumnezeiască. dar şi in loate celelalte taine. prin Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm în Hristos. ele toate sum aspecte ale unei uiiice şi preaminunate Taine: Dumnezeu Cel in Treime binevoieşte s. luitUiiion ă hi theologie byztmiine. Despre viuţn in HrislOS. Evdokimov. Tainele nu pot fi privite ca acte izolate. fie el chiar prune. >«%»£»/. CtUelwze ttoinimmte.1 ca şi Sfântul Nicolae Cabasila. ele fiind tainele de iniţiere creştină. Cuvâri/âri. spune despre el Clement Alcxandrinul. P. eel care le precede pe celelalte cronologic şi ontologic. I. VI. pentru că prin ea omul se uneşte CU Hristos în Bisericâ şi primeşte de hi Duhul Stant ceea ce lucrarea niântuitoare a lui Hristos a adus neamului omenesc. Grigorie Palama. 52. m general tcrmenul „Botez" este fo-losii pentni a numi ansamblul acestor două taine). înainte ca nevoia să " A se vedea: J. UOnhodoxie. Euharistia.. XLII. Sf. Sf. * A se vedea. care transmit fiecare un har special. 262. Prin Sfintele Taine noi primim harut care le este cornun Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. 1 ih'spre vififti in llnsios. II. dar şi în Duhul Sfânt. Bolezul Botezul este taina cea dinlâi şi fundamentală. 1975. Piiris.TânuUluirea prin Sfinte. ' Cf. pe de o pane. De aceea. a) Prima funcfje a Botezului îl arală ca pe un leac.1 în Biserica Ortodoxa. curăţit de păcate şi scos de sub tira-nia diavolului. Grigorie de Naziaoz.te Taine prin care eel nou botezal primeşte pecetea Duhului Sfânt. şi uns cu Sfântul Mir. II. Nicolae Cabasila. iniţierea creştină constituind un tot indivizibil. este izbăvit de urmarile pacatului strămoşesc.

le botez". „spre în-lăturarea (vindecarea) tuturor rautăţilor". cu lucrarea şi cu pogo-rârea Sfantului Duh". «$a cum spune SfOnlul lonn Gura de Aur: „Nil preotul eslc cel ce bolează. pe spate. catehuinenul este afundat de trei ori in apă de către preot. Cf. " Cf.. 256 : . iar cu sufletul a coborât la iad. Fiind astfel altoit prin Sfântul Duh în Hrislos. XV. 6. la mâini şi la picioa-re. dezlegare legîiturilor". PG 61. stricăciunea şi moartea. Facându-se părtaş morţii lui Hristos. toafe nepiitinţele firii câzute. ca ele să fie „spre tămăduirea sufletului" şi „a trupului". cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Tău Duh".ru a alun-ga şi a îndepărta puterile demonice care înrobesc firca căzuta* a omului. Această întreită afundare. ■ Vczi Molitfehiic. Amin (la a treia)". Asifel. * LepHdaieu a ircia. 347. ciîci. II. omul este vindecat de urmârilc patologice ale păcatului strâmoşesc. Sf. L. Amin (la prima afundare). Desprc Sfiiniul Duh. cel botezat este spalat de toate pâcatele.Se botează10 robul/roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatălui. Sf. Cel ce tămă-duieşte toată boala şi toaiă nepuiinţa". Viisile cel Mare. pentru că prin cl omul se face părtaş al morţii lui Hristos. Şi al Fiului. pentru ca să vină asupra ei . Sf.). Chiril al lcnisiiliinului.* Apoi. 3).. el îi cere iarăşi lui Dumnezeu: „însuţi binecuvin-(ează.9. Cel care a biruit păcatul şi pe diavol. După această ungere. el îi cere lui Dumnezeu „să se sfînţească apa aceasta cu puterea.. 35.lucrarea cea curăţitoare a Treimii". omul cel vechi din el moare.7 Primind Botezul. în ele preotul ÎI invocă pe „Domnul Savaot. Şi al Srâniului Duh. pe rând: pe piept." Căci. aşa cum învaţă Sfantul Apostol Pavel. Dumnezeul lui Israel. Amin (la a doua). Care a stat trei zile în mormânt cu trupul.< 'otulifiiie genemte ale lâitiădutrii te silească.. Această ftincţic tSmaduitoare a Botezului este vizibilă de-a lun-gul înlrcgului ritual. întru inoartca Lui ne-am botezat" (Rom. „toţi câţi în Hristos ne-am botezat. scos de sub stăpftnirea vrajmaşului şi din robia păcatului. 4. diavolilor pieire (.XL. 6). cxorcismele (lepădările) dinaintea Botezului'' se fac pent. la primele douâ ungeri. < 'nfi'lieze mhragogice. vindecal de bolile moştenite de la vechiul Adam. izbăvit din slricăciune şi din moaite. dincolo de semnificaţia ei trinitară evidenlă. CmwMiri.. el cere. Ungându-I apoi pe catehumen în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. piere vechiul Adam.. De aceea Botezul este leac tămăduitor. cu pulerea. la amândouă urechile. "' lur mi . vindecare de boli. ca să fie spre „dezlegare de păcate. 6. atunci când preotul binecuvântează apa Botezului. semnifică şi împlineşte în mod ritual par-ticiparea celui botezat la moartea lui Hristos. care zice: >. ai milă de tine: fli tu însuţi doctorul neputinţei tale şi agoniseşte-ţi leacul care sigur te va tămădui". loan Gură de Aur. 3). lar la binecuvântarea untdelemnului cu care va fi uns catehumenul. prin care s-a adus vindecarea firii omeneşti. iar trupul pâcatului este nimicit (Rom. ci Dumnezeu" {Omilii la Maiei. 12.

exefama. apoi la urechi.Twntiiltiirea prin Sfinirle Tahw Asa anOS Sfântul Nicolae Cabasila. III. este iiimata de scoaterea lui din apă. „spre tamfidnirea su-fletului si a irupului". CitvâtHiîri. Această laină îl face pe primitorul e» părtaş deplin al morţii şt al învierii lui Hristos. prin botez. un leac pentru bolile de care suferâ omenirea. 43. apoi în săvârsirea ritualului în sine.'iniului Dull. el este in imregime renăscut şi înnoit (Tit 3." Şi fîind el rob al pilcatului ' Da/pre viafa in Hristos. la rnâtnj. când fiecare dintre cele trei alundari in apa\ prin care eel botezat participa' la moartea lui Hristos. Grigorie dc Niiziiinz. prin slava Tatâlui. din ea iese omul eel nou. ajuns un nimic. 17). cu bolile şi suferinţele sale şi. omul devine cu adevărat o fapturâ now! <2 Cor. 6.Sffintul Nicolae CabasUa ' Accastă strâns. prin hand St. 1 Rom. „M-am scapat de lariideleci $i mam f. care constitute $i scopul Botezului. Bolezul îi redă fiinţa şi cxistenţa.nv u apei si untdclemnului. 86. utunci n-aveni decât sa" luăm acest leac adus de Hristos".'b) Această primă funcţie a Botezu lui este strâns lcgată de a doua. II. Mai îniâi. pentru ca.1 împlctire şi întrcpătrundere şi acest rost al Botezu lui se fac vădiicde-ii lungul întregii slujbe. II. deplin vindecut. dici daca ain crcscut împreuna" cu El prin asemanarea inorţii Lui. II. 6. Caithezp mixtagogictt. ridicarea la viaţa cea nouâ\ nestricăcioasă şi veşnic. „Deci ne-um îngropat cu El.1cut de îndată sănătos".. „spre ascultarea cuviiitelor credinţeî". in moarte. 257 . care semnifică piirtaşia la rnvierea lui Hristos. 5). "dibit/em.1. dacă vrem să ne nastem din now sau dacă vrem să Irăim această viaţă fericită şi sfi ne îngrijim sa ne refacem sânatatea. fn acelaşi timp moarc şi se naşte.. XL. S£ Chhil al lerii&uliimilui. II. atunci vom ft părtaşi si ai învierii Lui" (Rom. 2.-4. începând cu rugâciunile de binecuvân-f. de-a lungul vremurilor. dar numai moartea lui Hristos a fost Î11 stare sft ne aducâ viaţa şi sanătatea cea adevărată. pentru ca eel botezai . Prin Botez. care spune că „multi au fost cei care au căutat. 103.ibidem.să umble pe căilc" Domnului. 9. "Cf.it pe piepi şi pe spate. 4-5). " Despnr viafa in Hristos. 5. Fiind el moitdin pricina pflcatului. 3-5 Sf. aşa să umbliim şi noi întru înnoirea vieţii. 6. Cel botczat moare cu Hristos. pentru ca să se unească din nou cu Cel ce l-a creat („Mâinile Tale m-au tăcut $i m-au zidit'") şi la picioare. De aceea. Urmeazfi bolezul propriu-zis. Cf.11 Prin Botez omul moare vieţii lui păcăloase dc dinainte şi pri-mcste naşterea la o viaţă nouă. pe care Hristos a ilaruil-o lumii prin învierea Sa. pre-cum Hristos a in vial din morţi.J Apa botezului îl primeste pe Adam eel vechi. omul estc uns cu untdelemn sfint. ca să învieze cu lîl şi ca să Irăiasci'i viaţa cea nouă pe care Hristos prin moartea Sa a adus-o omenirii.

Cateheze. Vasile eel Mare. M Cateheze. PG 46.. devine om cu ade-vârat. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. M Cf. Apologia înlâi. Simeon Noul Teolog. 36. Botezul îl face liber (cf. adică în ceaia sfinţilor. '' Despre vidfa ft» Ilristos. luminarca Sfântului Duh. rnai ales: Sf. Prin el acesta iese din condiţia subumaniS şi contrara firii. 49. Sf. Despre viaţa in Hristos. Maicu Asceliil. Cateheze mislagogice. Dogmativa. 10. :" Ibidem. 111. porţile Raiului i se deschid din nou. 15. 7 Cf. Despre Botet.n se întoarce la inti-mifatea cu Dumnezeu pe care o avea dintru început."1 Primeşte chiar cu mull mai mult. Despre Botez. Grigorie de Nazianz. Dionisie Areopagitul. 432A. Grigorie dc Nyssa.e Sf. 103. XXIV. Râspunsiii'ile 5. . .*. Despre Sftmtul Duh. îşi recapătă strâlucirea de altădară. Despre sffintul Boiez. IV. fiind el cAzut în întunericul necunoaşterii de Dumnezeu. Grigorie de Nyssa. Despre cei ce cred cu se indrepteaz/t din fapte. 17. XV. 3. 258 17 . Cuvânt ascetic hi 100 de capete. 6.Cotidifiiie getteralt' ale tămâduirii şi sub slăpânirea vrăjmasului." Viaţa cea nouS pe care o primim la Botez este „o viaţă care se potriveşte cu firea noastră". II.'s Intră în femilîa celor ce-L iu-besc pe Dumnezeu.1* Prin Botez. Grigorie de Nyssa. nu este nimic altceva decâi naştere întru Hristos şi dobândire a fiinţei şi firii noastre celei adevărate. adaugă el. Sf. şi rcgăsindu-şi condiţia firească şi fiinţa sa cea adevărată. loan Damaschin. 6. 6. Diadoh al Foliceei. Sf.13 acum . prin Botez. esie adesea dal de Sfinfii POrinfi Botezului (a sc vedea. 29 Ibidem. Marcu Ascelul. devine părtaş al vieţii celei dumnezeieşti. I4). 118. 32. '* Numele de (jxoiiaucc. Marcu Ascetul. XXXV. I. care fusese întunecat prin păcar.'6 şi prirnind pleniutdinea harului Prea Sfintei Treimi. Rfispunsul 17. Rom. şi anume singura vieţuire adeVSntfă". 35. III. 6. fame. Jmpotriva celor ce amânâ Boieztd. 6. I). LV.întipărindu-se mai bine în suflet Cf. 600A. Despre Duhul Sfiinl. Botezul. Sfântul Grigorie de Nyssa. n Sf. Chîril ill Icrusalimului. 29 Sf. :' Sf. în acelaşi sens. 36. ibidem. 3. lemrhia cereascu. Răspunsul 9.21 şi rolodală primeşte Duhul cel Sfânt. Despre Botez. PG 46. „se îndreaptă spre profunzimea adc-văratei lor fiinţe". -' Cf. 48-49. Sf. Sf. Marele cuvâitt caiehetic. 172 ş. 8.30 Şi tot Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului dă viaţă şi trâire oamenilor. Siraeon Noul Teolog. Sf. Sf. Cuvfintiiri. 4. şi prin El îl pri-mcşte pe TalălM şi se întoarce la slarea de fiu. 103. II.22 se face asemenea Lui. -* Cf. lusiin Martirul si Filosoful. spune că cei care vieţuiesc po-trivii curăţiei pe care le-a dat-o Botezul. Sf. primeşle. Vasile eel Mare.IT Şi încă. 13.u. . Sf. chipul lui Dumnezeu din om.lv Redobândeşte siarea lui Adam dinainte de cădere. în care căzuse prin păcai. 35.27 Vedem astfel că Bolezul este cu adevărat leac penlru omul căzut. 36. 27).. XL. XV.*1 Prin Botez. căci se imbracă în Hristos (Gal. se împărrăşeşle de E\.0 Sf. 89. Mareleeuvtirit caiehetic.

10. scrie Sfân-tul Simeon Noul Teolog. II. " Cuvânt ascetic in 100 tie vapete. deiforme. spune Sfântul loan Gură de Aur. Sf. II. care până atunci nu avea oici o formă şi nici o rânduială. aceas-ta este viaţa: sâ-L cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat (In 17. 0 Sf. Despre viaţa în Hristos. Despre vioţti in lliistos. Sf. Sf. De. deoarece tocmai în aceastîl zi suntem nâscuţi din nou si pecetluiţi pentni o noua* vieţuire. '•' Sf. „Fericita zi a Botezului este socotită de creştini ca «zi a numelui». 13. spune Sf'ănlul Nicolae Cabasila. ne dezlegăm din robie şi ne f'acein liberi. Sf. stăpâneşte adevărul asupra lui". Nicolae Cabasilu. iar acum îşî recapSta" stilpfuiirea dc* sine şi libertatea deplina. căpâtând o noiiâ* aşezare şi un sens înall. şî dacă nu ascultăm din propria noasiră voinţă de vrăjmaşul. 17). iar sufletul nostru.43 întreaga viaţă a celui botezat se transfigurează. loan Dnmaschin.u. Dogmaiira.41 Şi dobândind cunoştinţa cea adevă-rată. potrivit menirii sale. potrivit menirii sale. Tertulian. XLII. „Renăscuţi Hind prin Sfâlntiil Botez. 1.3* „Botezul ne apropie de lumină şi ne îndepctrtează de răutflţile intujiericului''. Nicolae Cabasila.Tămădiiirea prin Sfmlele Ttiine decât odinioară". 10. Omul tncfiteazft de a mai fi mânat. Evr. Era slap&nit de râu şi înstrătnat de bîne.'. cea pe care o avea îrminte de cădere. 442 ş. 76. Cf. Ibidem. 7. Gateheze baptismale.'4 Omul redevine om şi-şi redobândeşte sănalatea firii sale originare. 32.d* Ftinţa omului este reorânduitâ.4" lar Sfântul Diadoh al Fo-ticeei scrie: „Prccum odinioară stăpânea rfltăcirea asupra sufletului. Vasile cel Marc. adicâ esre vinde-cal de oeştiinţă." şi. Nicolae Cabasila. 59. I I . 15. înrâurit şi amăgit de puterile demonice. scrie '' Sf. V. aşa. 87-89.spre Btttez." omul scapă de cunoaşte-ica greşită şi cu totul delirantă sprc care-l due parimile sale. " Cf. 30. II. CuvântâH. "Ibidem. loan Guiil tlc Aur. 5. şî dobândeşte adevSrata şi deplina cuaoaştere. II. Despre Şfantul Duh. „Harul lui Dumnezeu. omul îşi recâşt iga tolodată „viaţa cea adevarată"/1" cSci. 79 ■ Cf. Despre viafa in flristos." Eliberat de păcat şi lumînal prin Duhul Sfânt. Despre viafa in Ifristos. IV. u "Cf. 259 . Grigorie de Nazianz. Nicolae Cabasila. 3. 3). 1. care cste să vîcţuiască pentru Dumnezeu şi sa fie îndumnezeit de El şi în El. Sf. Nicolae Cabasila. II.3. neamului omenesc îi este redalii asemănarea cu Dumnezeu. V. Sf. 3. 101. Despre viafa in flristos. a Calehezfi baptismale. rezideşte şi întoarce sufletele şi încă şi mai fnimoase decât erau le fa-ce. îşi ia forma şi conlinutul". Col. mai mult. pen tin el. 101. e] nu poate să facă ccva într-allfc] împoiriva noastrfv".''' adâugănd că el deschide „ochii suflelului în faţa razei celei dumnezeicşti". IV. 35.44 El devine o faptura cu lotul nouS (2 Cor. a Cateheze. puterea de a duce o viaţă* cu adcvărat sănătoasâ şi firească. 14-15. 14." cea dupii Dumnezeu. "ibidem. după Botez. XV.

înlr-un anume fel. de unele ne lepadUm. VI. 5. potrivil unei stravechi tnidifii. 37.dt. dc pildâ: Sf.w II. toate „cele vechi au rrecui. *loc. pen-tru ca pe altcle sS le câştigam". eel botezat primeşte de la SfAnlul Diih energia necesara* pentni a face să rodeascâ* hanil primit la Botez. IV. eel botezat primeşte pe Sfântul Duh" Putem spune ca. ' A se vedeii.| Otifhrze baptismal?." Miningerea îl desăvârşeşte pe eel nou botezat. 11. Sf. pecete. „Miningerea este izvor de tărie şi lucrare'". El se înalţă la o alia lume şi la o alia existenţâ: devine cetâţean al fmpărăţiei luî Dumnezeu. ea este Cincizecimea sa personala. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-la. 8. Cateheze mistagogiW. scrie Sfântiil loan Damaschin. 5. nu suferâ de boalâ. III. " Cf. pe unele le aruncftm. Ors/'re vitifci în ttrisio. nu se ofileşte o data cu treccrea timpiilui.(. spune Stftntul loan Oura de Aur. 3. adica îndumnezeit în Hristos. Nicolac Cubasila. Chiril al Terusiilimului. Nicolae Cabusilu. iată toate s-au facut noi" (2 Cor.ru viaţa cea veşnică. 1-3.M Prin ea. f3cându-i să fîinţeze şi să vieţuiască în Hristos. şi in Biserica Ortodoxa* ea arc loc îndată dupa" acesta. "/M&m. Mirungcrea Miningerea (|itptou. scrie Sfântul Nicolae Cabasi-hi.5. w tbutem. PO 155. fn vreme ce Botezul îi dăruieşte omului adevărata fiinţă şi viaţa. " Sf. In 3. Irezind la viaţă „puterile şi lucrarile lăuntrice înnidite" cu noua sa vieţuire. 9.a) este nedespărţitâ de Botez.4'' „Renaşterea estc pentni noi începutul uneî alte vieţi. ale cârei porţi î-au fost deschtse prin Botez/17 El prirneşte „noi mădulare şi simţiri noi". care-l pregătesc incă de aici pent. Ill. 21.4'' Omul nu se mai supune existenţei bolnave la care era silil prin naşterea în păcai.mdiţiile xenentle ate ttinuittumi Sfniitul Nicolae Cabasila. 17).*1 3. Lucrarea divina" care se manifestă în ■"' Desprt viaţa in Hrisros. nu cade prada deznădejdii. pavăzâ şi luminare''. Oespre vîafa in Ilrislos.5" Pentni omul eel nou. Şi această „viaţa nouâ* nu cunoaşre bîUrâneţea. Ea completeazS şi împlineşte Botezul şi de aceea Sfântul Simeon al Tesalonicului scrie că „eel care n-a fosl tins cu Sfantiil Mir nu este deplin botezat". .4" „Prin Botez. iar pe altele le dobândim. 43. I88A. H Dogmatica. puterea de a-şi activa damrife du-hovniceşti.*" prin care poate să creasca până la starea bărbatului dcsâvârşit. nimic nu o poate supune şi pe toate le biruteşte". 260 ." Prin Mirungere. '■' DespreSjinteU Taine. II. 14. 6. 51.l 19.

având inviaia' dorinţa. III. beiieficiind de prezenţa Sfâmului Duh.. Chiril ill lerusalimului. ea arala c3 înlreg omul primesle ham] dnninezeiesc delator de viaţâ. iar sufletul se sfinţeşte in chip tainic*'. Slujba conslă in esenţă în ungerea celui nou borezat cu Sfântul Mir. fâra a sc teme de atacurile vrăj-maşulur" şi de njci un all ran." Preotul unge pe rând. ulci pur $i sîmplu". împli-nindu-se conform nieiiirii ei. Z<)\ . fiecare dinire simţurile şi mâdularele omului primeşte harul prin care omul capătâ puterea sil se întoarcă spre Dumuezeu şi să lucreze în [oale polrivil voinţci Lui. luminiUoare şi îndiininezeitoare.. „obârşie şi esenţă şi puterc desăvârşitfi a oricărei sfinţiri teurgice a noastre". 12. omul de-vine plin de râvnâ şi fierbinto.il lui Hristos. ochii. rnmtea. căci. Desigur.u .Rom. myran. iaf prin acea. după cum spune Dionisicr Areopagitul. pieptul. facfind semnul sfimei cruci. cit. 4.Ttauiidiiiiva j'iin Sftnlft? Taint această Sfânta Taină este. IV. luminător şi îndumnezeitor. devenit prin prezenţa Sfăntului Duh mijloc de comunicaic al puierii Sale dumnezeieşti".sla firoa sa îşi află deplina sanfitat». ci (oate puterHe irupiilui şi mai ales cele ale sufletului.nu mai esie. cart\ fiind sfinţit . Primind prin ungerea cu SfantuI Mir platoşa si armele Duhului. voinţa în-tăritfl şi loale celelalte puteri ale suflelului înloarse spre Dumnezeu.'"1 lucrând polrivir voii lui Dumnezeu $i unv blând pe calen virtuţii. " Sf.d. „se unge irupul în chip vazut cu Mir. mâinile şi picioarele celui botezal. de energia Sfl de viaţa făcâtoare. CateHtzt mislagogicf. sfînţitoare. Cliiril ill leni^ilimiiliii.l.''1 omul poate trace cu indrăzneala priii aceasla viaţa. «'lbulau. aşa cum spune Sfântul Chiril a| lcrusalinuitui. 485A Sf. II. putând spune cu Apostolul: „Toate le pot înlrii lliistos. Sfânlul Chiril al lcrusalimiiliii Spline ca „acest dar sffint este pavîtză duhovniceasca" pentru (rup şi mântuirea 80 (U ffenilui". urechile. wcr. rostind la fiecare ungere cuvintele: „Pecetea darultii SfâMului Duh" Asifel. ci . nu numai orgaitfle care AU pi'imit ungerea cu Mir prfmeso acesl dar. după epicleza.*5 l'ngerea cu Mir a membrelor ş\ a organelor simţurilor nu înseamiia doar sfiaţiroa acestora. 4. M Ibulan.a Vindecal de slabjciunea spiri-(iialâ şi de toate neputinţcle aduse de pflcat. nv fbidem. PG *. nările. 3. Cel care mă întareşte" (Filip. I3). "lerartila biseiicească. Ibidem. 12. 0 Ibidem. lot. fll. buzele.

o epiti-mie.*3 De asemenea. M Ma/udie et tui[itdiilite. în prezenţa preolului. ca şi despre rolul prcotiilui. p.laiiini. ■ Initiation â lu iheohgîe hyzi inline. Didahie şi Dia-laxcis (sau Tradiţia apostolică). şi. 7. p. Părintelc John Meyendorff scrie: „MărKirisirea şi peniienţa au fosl interpretate în primul rând ca forme de vindecare duhovnicească. de iridrepfare ti penitentului.66 al cârei scop este de a-1 ajuUi sâ* afle din nou calea virtuţilor. iar credinciosul esle împăcat cu Biserica. îşi mărturiseşte p. 337-362.La pcnitencia medicinal desde la Didascalia apostolonmi a San Grcgorio dc NUa".Condiftile general* ale tihiuuUUrii 4. Initiation â hi theohgie byztmtinr. este mai întâi de toale o boa-lă".oA6YT|aiţ) sunt iertate păcatele comise după Bolez. Găsim în ele mai ales asemenea sfaturi: „Se cuvine să-i ajutăm pe cei bolnavi. fapdil câ icrtarea pâcatelor I se utribuie lui Dumnezcu însuşi eslc de la sine inteles" (citiil de J Meyendort'f.67 Vorbind despre perioada bizantină. 261. pe cei aflaţi în priraejdifl şi pe cei care se clatină. Examinând învăţiUura sî practica referitoare la Taina Mărturisirii. despre păcătos şi despre păcat se vorbea ca despre bolnav şi dcspre boală. atestările sunl numeroase şi irnpresioiiante". a Textiil complet în MoUtfidnic. textele slujbelor şi textele lilurgice vorbesc în termeni medicali despre aceasta* Taină. Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradi-ţie a Bisericii. 1974. 1974. 86. I-ain Eiitralgo remarcă. în sccolclc 1-1V.'* Iar P. iievîsta esnanofa de teo logia. xuprti. izb. îi spune du-hovnicul penitenlului în rugâciunea începătoare. de la care s-a abătui prin păcat. Mărturisirea (Pocăinţa) Prin Taina Pocâinţei (fe£ou.*ica(ele înaimea lni Dumnezeu. Almazov sciie: . 7. "' < 'nnoii de f/ocăinfti. din Didascalie. a nc vedea J. 1970. Căci însuşi pâcatul. „De vre-me ce ai venit la doctor. . 1947. Căci cu adevărat «nu cei ' A.. în duh de pocăin-(a\ prin care-şi face vădită părerea de rău pentru greşelile făcute şi voinţa de a se îndrepta. episcopal ('caruia în primele veacuri îi revenea sarcina spovedirii şi a dezlegării păcatelor).lvindu-i din moarte. polrivite stării \\\ care se află. Referitor la aceasta. 20. ia seama să nu te întorci nevindecal". dezlegarea de ele. trebuie să fie „ca un doctor priceput. dacă esle cazul. care în esenţă sunt o com-pilaţie. p. despre efectele ei. .în Râsâril. toc cît. Paris. în acelaşi sens: „La mijlocul veacului al Ill-lea. 261). Păcătosul. în anlropologia creştină răsariteană. iubitor şi plin de mila". şi pe căt este cu pulînta să-i vîndecăm prin propovâduirea Cuvântului. se poaie observa cu uşurinţă caracterul lor terapeutic. cuprind aceeaşî învâţătura. şi chiur daca se uiilizează o formula declarative. credinciosul primeşre de la preol sf'aturi duhovniceşti. s-u inţclcs înloidcuumi câ îertmea esle exprimată prin rugâciune.70 Constittiţiile apostolice. şi primeşle de la Dumnezeu.*" Po-Irivit Didusca/iei. 262 . p.. Pnrii. de la Care preotul cere iertarea păcă-losului. Paris. facuta la sfârşitul veacului al IV-lea. Penlru un snuliu mai complei cu privire la Hceasră problerna. ? " II.

iid şi pi in leacuri usturătoare. ameninţarea cu judtîcala ce va să fie: dacă s-a cangrenat. ci se dă iertarea păcalelor". Rana trebuie deschisâ* şi curăţata.. iar nu un judeciUor care sâ vfi osândeascS. Bite un doctor nepriceput şi rău. după ce se va însănătoşi. I2)". şi lui să-i mârturisim pScatele noastre". Sfântul loan Gură de Aur îi sfătuieşte: „Iniraţi în biserica si mărturisiţi-vă acolo pâcatele voastre. lecuieşte şi adu-i deplin sânătoşi în Biserica Lui". II. 71 II. cerându-i sâ se arate faţă de bolile sufleiului tot atât dc hotărât şi categoric ca şi doctorul faţă de rănile trupului: „Preotul Domnului Irebuie să folosească leacuri vindecătoare.)..2. dacă este deja infectată. 261 .71 „Episcopul {. Ml 9. dând leacuri plăcu-te şi care îrtchid repede ranile. II. folosind doctoriile potrivite pentru a-i vindeca.. Şi pentru câ eşti cu adevărai doclor (lovtpoc. adică dojcni. care poate să ne vindece. 40.ltori. vindecă pc loţi cei împovăraţi de păcatele lor (. dacă se umflâ.3-4. III. 7-8.). acolo nu se cere pedepsirea păcătosului. 14. iar după ce s-u scos partea cangrenată. s-o lege pe cea rănitâ. caci acolo veţi afla doctorul care Vfi vindecă. 20. pră-btişitâ şi zdrobită de păcate şi care şchioapătă ş\ abia mai merge. 14. 10-11. Pe cei care au pâcătuit.). adresându-se către sine.77 Sfăntul Anastasie Sinaitul il slatuieşte pe creşttn sâ caute „un bârbat duhovnicesc iscusit. spal-o şi leag-o bine. Cf. îi va mul-|umi doctorului pentru toate". şi mi numai taind." Sfaturile din urmfi sunl foarte asemănâtoare cu cele pe care le dă preotului Sfantul Ciprian al Cartaginei. * Despre cei câzuţi. strigă şi se plănge câ nu poate suporta durerea.. Dardaca" ranaesle adâncă. curăţ-o cu leacuri usturătoare.. ca să nu se întinda* şi la par-tea Bănătoasă. DezlegAndu-i de greşelile lor pe cei păcătoşi. 4 l'G 89. s-o mângâie cu vorbe de încurajare.) al Bisericii Domnului. adică rătăcită.24. s-o uşureze dc povura păcatelor şi să-i aducă în suflet nădejdea'V Şi înci'i. trebuie să se aplice de îndatfi şj cu fermilate tratarnentul potrivit Şi chiar dacă la început bolnuvul se împotriveşte.7" 71 II.) să-i primească şi sa-i îngrijească pe cei care se căiesc de păcalele lor".. iidu-i hi ea sănătoşi şi fără pată (. lăsand veninul să se întinda în tot trupul. arde şi scoate afară partea rea. 372.*' Mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc despre aceaslil Sfâritâ Taină şi despre rolul duhovnicului în termeni asemăn. 5-7. a 'Ml. Cei care tra-feazl cu uşurâtate ranile in feet ate. ca un doctor priceput şi milos. poruncind posturi şi ajunâri".74 „Ca un doctor iubitor şi plin de milă.Tămădnirea phn Sfbtfefe Taine săniitoşi au nevoie de doctor. "11.. răcorind şi îmbărbătând prin ciivinte blande. episcopul spune: „Biserica lui Dumnezeu înseamnă pace.73 „Sa* vindece (oaia) cea bolnavă (. caindu-vă penmi ele. 20. Despre pocâînfâ. îngrijeşte şi dă leacuri potrivitc fiecaruia din-tre cei bolnavi şi în tot felul vindeoil. îngrijeşte-i pe cei păcă-toşi. aplicâ alifii aiiiare. ci şi legând şi oblojind.. ci cei bolnavi» (cf.

şi cele care tin de J.XV. penlni ca nu cumva sâ întreacă mfisura. dâ flecărui bolnav îngrijirea care i se potriveşte'V'* Accst lucni esie foarre important. boala păcatului nu este o boala uşoară. prin felul său de a vieţui îşi pricinuieşte propria îmbolnăvire. prin care rfiutatea se întinde peste mftsura* şi se raspândeşlc tot mai mult daca" nu este opritfi prin priceperea doctomlui.81 Pentru cfl „aceeasi câdere pricinuicste unuia o osândă însuiitâ Inţa de cea sâvărşitâ de allul". fl. asa cum arată Sfântul loan Scărarul. şi dacă arată o purtare înţeleaptă şi se câieşte cu adevărat. şi astfel să dea bolii leacul potrivii. * Scam.ldej-de. traiul şi râiuluiala vieţîi de dinainte şi de după pâcat. tar pe cea muşcată de şaipe s-o îngri jească cu blândeţe şi să n-o ducfl lu dezn. operand prin ocărâre inima umflala. si la limp nepolrivit îi este osândă". s3 cerceteze.. slftbmd fraiele. şi dacft nu se împolriveşte doctomlui şi dacă nu cumva. penlni că. ci ciî ea este confirmală de întrcaga Biserică şi ţine în mod esential dc modul în care ea concepe natura acestor realitaţi: .5& 264 . lie prin doctorii alinatoarc şi liniştitoaie şi să se străduiască să vindece rana. care. XXVI.('tmdîfii/e generate ate tâituUluirii Ca şi medicul. dar nici.! spiv vindecare sau daca\ dimpoiriv. ceea ce arată câ* socotirea păcatului drept boalâ* şi a duhovnicului drepi doctor nil este o simplă figurâ de stil folosită de unii dîntre Stlnţii Părinţi. De aceea eel care se îndeletniceşte cu vindecarea sufletului Irebuie mai intiii sâ* cerceteze stares :>i intenţiile celui care a păcătuit şi sa vadă dacă se îndreapt. fie in asprime. defaimând pe eel zdrobit. n golit-o dc lot purcriol". 20. la fel se cuvine să faca şi eel căruia i s-aîncredintal sarcinade pastor. esle deci necesar să se ţina seama de „felul celui ce sfivărşeşte (pâcatul).*0 Şi continuâ. spunând: „Am văzut doctor nepriceput. Şi am v«Tzut doctor iscusit care. 21. Am văzut deja că în Constiluţule opo. „uneori se întâmpiri eft ceea ce penlni until este leac. şi care scoate mulţi lastari ai răului. nu i-a pricintiit nimic altceva decât deznadejdea. fie în blândeţe. II. şi astfel să i se dea ierturea pe cat merits. s-o facă să-şi piardît ori să-şî nesocoteascâ viaţa.20. de loc. pentru ca să aducii în staul oaia rătăcită. primejduind aslfel sftimtatea celui bolnav. ci grea şi de multc fcluri. pentru nllul este olravâ.'i. Cu adevârat. utilizând chiar în formularile sale lermeni aparţinând domeniului medical. îndrumând şi conducându-l cu pricepere pe creşlinul chemal la o asemenea slavă. Şi se intiimplă altcori ca una şi aceeaşi datft unuJa la limp potrivit îi este leac. prin leacurile date. într-adevâr.sto/ive se spune: „Pentin câ eşti doctor al Biscricii Domnului. trebuiesc bine cunoscute şi cele ce tin strict de drept. cercetând roadele câinţei. "Ibidem.Se cuvine ca acela care a prim it de la Dumnezeu puterea de a lega şi de a dczlega păcatele să ţinn seama de natura pâcatului şi hotărârea cu care eel care a păcltuit se întoarce de la pScatul sftu. duhovnicul trebuie sft dea fiecaiei boli leacul care i se potriveşle. rann suflciului nu s-a mftrit. Şi dupjl cum Dumnezeu face totul pentru om. de asemenea. n Mim. ci să luple împotriva raului lie prin leacuri usturătoare. de înaintare şi de mulre alfisto"*1 Sinodul din Trullo {692) accentuează important^ aplicârii unui trauiment dtihovnicesc polrivit.

Simpla înainlare spre celâlalt. cu atiit mai mult cu cât el iscâ" tulbu-riii i a căror prieina omul nu o poale înţelege uşor şi e prea slab si nepulincios ca h(\ le poatii sulpâni. după cum ne învaţă Sfântul Vasflc*. in cazul celor care mi primesc niâsurile riguroase de îndreptare. în-(Irâ/ru-ala de . seamana" tulburare şi neliniste in suffer prin toatG mijloacele. cure mi face decât să-i spoi'eascâ raul.i nipă tăcerea şi sâ iasS din însingurarea sa bolmîvicioasS. p. şiTu ai iertat nelegiuirea păcatului meu". in viiuinea de sine fjlrâ nici o milă în faţa celuilalt. mai ales din cauza seutimemului de vinovăţie care. 1962. ducând până la deznăde|de. spuiW Psalmistul (Fs. t. piîcalul este izvor de nclinişle. pâcatul se înrădricinează în suflet. ea nu constă in simCanonul 102 M Sinotlului liulan. îl însoţeşrc. devenindii-i din acel moment slrăine. Irebuie urmală tradiţia. Ei sum scoşi al'arâ din sullel 0 data cu pâcatuj caiv-i hrănea. care-l duce pe om spre ieşirea din universal bântuît de bonlă al păcalului. de angoasa. Ele uicetează de a-i mai popula lumea lăuiilricfi şi de a vieţui |X' seama sulletului său.Teuwutuirtw pii'i Sfhiirlr fai/ir obicei. profi-tand de uceastă stare bolnavă. Povara păca-tului este greu de purtat de uniil singur. 239-241. biruirea mândriei.) Păcatul men I-ani cunoscut si fărădelegea mea n-am ascuns-o. Păcatul îl face pe om sa nu mai ia seama la valoarea sa şi să iiibă o vizîune pesimistii asupra funţei şi existenţei sale. 31. IX. Discipline g&ifrale antique fir IX" slides). le pri-veşte ca strâine de el şi se leapâda de ele. omul le scoate atarfi din stifletul sfiu. Importiinţa lerapeutioă a mărturisirii este cu atâr mai mare cu cat.3 şi 5-6). Pe de altâ parte.pe care Biserica Ortodoxă o păstreazâ ■.U . pustiind şi otiavind viala lăuntrică. penittfiitul găseşte bun priJej ca s. el dâ naştere unei Stftrj de tristeţe şi descurajare. din mai ■ i in Iff puncte do vedere şi pe multe planuri. De accea. Spovedania se dovedeşre a fi o terapie duhovniceascii eficace. rape fegâtiirile prin care era ţinut de ele. Elidepărtal de sine. pentru câ le-au l'ost descoperite curscle. creşte şi se întinde. vi-clenia diavolilor este descoperită. Vorbind despre ceea ce-l tulbură.P.IIU \ infrâflgaodU $j MiMiiea. la P. 265 . or. îmbolniWin-du-1 în întregime. c! dă pe taţa' boala care-J măcina nevfizul pe dinăunlru. dai ţi pemru că păcalul trezeşte şi îniteţine activitatea demonilor care. Prin aceasta. Ftmtt. şi puterea tor slâbeşte. Zis-um: «Mărturi-gîrVoi ftirădelegea mea Domnului». Ioannou. inăcinâmJ. în forma ci tradiţională . Mai întâi de loate. toate acesteu constitute deja 1111 pas important. ei nu-şi mai pot vedea de lucrarea lor nevfoutfi. rostirea cu voce tare a relelor de care suferâ are peiHru 0111 uii efeet eliberator. Rome. Prin întâlnirea CU duhovnicui în cadrul Tainei. măilurisirea păcatelor este prin sine elibernloare.. îinpărăţia întunericului pesrr care stăpânesc este dinii-o dată luminată. Mfitturisindu-şi bolile sufleteşti. „Că am tăcut. îmbauânit-au oasele meJe (. în general.1 se dCSChidfl m faţfl luî etl MIK .. Atâla vreme cat mi este recunosc-iil efi atare şi atuta vreme cat nu este mămirisit altcuiva.

îi spune ce-l nelinişteşte. respcctând întru totul libertatea celuilalt.C 'oHdiţUlt general* aft' tâmâduîrii pla înşirare a unei liste de păcate. ca să poată îngriji cât mai bine. îi descoperă grijile şi necazurile sale. direct şi din adâncul sufletului. însolitâ de o sincere compălimire. înţeles şi compălimit. se va feri să-i intre in suflet cu forţa sau să pătrundă în intimitatea lui. punând inaintea preotului întreaga sa viaţă. cu o deplină deschidere fata de omul primit de îndată ca un frate aflal în suferinţă. arătând şi împreju-rările in care s-au pelrecut. greutăţile pe care le în-tâmpină în viaţa de zi cu zi. dimpotrivă. precum tatâl faţă de fiul rătăcitor întors acasă. Penilentul mărtiiriseşte în chip spontan. De ase-menea. a unei legâturi profunde şi foarte stranse şi realizează de la bun inceput o aunoslera de încredere. sau 266 . putănd să primească astfel îngrijirile potrivite stârii în care se afla. este de datoria du-hovnicului sa asculte cu atenţie tol ceea ce i se spune şi în nici un chip să nu judece pe eel care i se destăinuie. lar mila şi iubirea duhovnicului se revarsf» ca mi balsam vindecător peste inima rănită şi zdrobitâ de păcat. asemenea lui Hristos Care. duce la stabilireii. pe cruce. sail că penitentul nu spune tot.pe care nu-I judecă. ci-l înţelege -. La început. rolul duhovnicului consta mai ales în a asculta. ce-I macină. pentru ca duhovnicul sfl-l poată înţelege mai bine şi ca să-i poată da apoi sfalurile cele mai potrivile pentru starea sa. O asemenea deschidere esle uşurată dc credinţa creştinului ca Dumnezeu este bun şi milostiv . care nul apasn şi nu-1 împovărează pe om. dar. depăsind simpla „neutralitate binevoitoare" distantă. Sfinţiţii duhovnici. să-1 lase sa1 vorbească asa cum crede acela de cuviinţă şi să dea dovadâ de multa blandeţe şi îndelungă răbdare. Inir-adevăr. In duh de iubire. Intr-un cuvânt. ca si de orice curio-zitate deşartă. care-I carac-lerizeaza în mod obişnuit pe psihoterapeutul profan. O asemenea atitudine a preotului. ascultit mârturisirea păcaielorcu cea mai marc înţelegere şi milă. Această iubire. ca să arate ca tot ce face este din dorinţa de a veni în ajutorul celui care-şi marturiseşte păcatele. încercând să-i arale cât mai desluşit stările sale de suflet. greşelile şi neputinţele sale. Această atimdine inlesneşte o comunicare sufleteasca de mare intensitate. atunci când este cazul. l-a iertal pe tâlharul care s-a pocăit. fară de care tâmăduirea aşteptată şi care se lucrează prin Sfânta Tains! nu se poate produce. dar şi de faptul că se simte prirnit cu iubire şi ascultat cu atenţie. cu toatc lipsu-rile şi neîmplinirileei. destăinuindu-i fi-resc şi cu deplină sinceritate toate problemele sale. suferă alături de f'iii lor duhovniceşli şt se arată plini de iubire părinlească. esle delicală şi plinn de blândeţea care vino din harul mângâielor şi cu tot. El trebuie însă să facă aceasta cu mult tact şi cu discrete. ce-1 înspaimântă. el pune întrebari şi cere lamuriri pentru a înţelege tolul cât mai bine. în care intră asculiarea cu răbdare şi smerenie a celuilalt .după cum află din rugăciunile de dinaintea spoveda-niei. slăbîciunile. neputinţele.nl matern al Sfânlului Duh. in duh de iubire. pe care le rosteşte preotul -. Aceasta mai ales atunci când i se pare că i se ascunde ceva. care-1 face pe om să nu aibă teamă ori rcţinere în a-şi deschide sulletiil cu totul. et îl face părtaş pe preot la tot ceea ce-l preocupă. i se deschide cu lotul.

ca şi din atitudini sau din mimică.l duhovnicul. pot sil întunece conştiinţa. el irehuie să gâsească în primul rând acea învftţăiură care se potriveşte eel mai bine omului pe care il are în taţă. nu le mărturiseşte ca atare. Abia în clipa in care îi dă sfaturile cuvenite. De aceea. din inflexiunile vocii. prin urmare. ca sa iei ie-rtare de la Domnul nostm lisus Hrisros". mai ales în cazul in care ar putea astfel să-I răneascA. intre duhovnic şi penitent se creează astfel o legfllurfi personală . ca şi lucrarea diavolească. ci f3ră sfială spune toale câte ai facui. pur şi simplu citind in inima lui. în rău sail în bine. sau făcând apel la ceea ce ştie despre trecutul celui care se spovedesle.84 Totuşi. anumite patimi . se poate ca anumite păcate sa* nu tie conştientizate. iar cuvintele sale le socoteşte leac pentru suflet.1 le cunoasca* despre fiu] sflu duhovnicesc atunci când li dă aceste sfaturi. de viaţa şi activitatea sa. despre viaţa sa. ca să poată judeca in mod cored situaţia în care se află şi cum poate evolua. Duhovnicul nu-i arată întotdeauna penitentului că a ajuns sa-i cunoascS suflerul pe o Hemenea cale. Arunci. potrivit nivelului său de sporire duhovniceasca. Duhovnicul nu are menirea de a da învflţăminte teorcrice şi generale. credincioşii sunt sfittui(i sâ se spovedească întotdeauna la acelaşi preot. e de datoria duhovnicului sa" sesizeze atinidiniJe sau purtărtle sail stările de sutler pătimase pe care omul nu vrea sau nu poate sil le vadă el însuşi şi. acum el arată care si ml mijloacele de vindecare pe care le pune în lucnirc pentru a fămădui bolile care i-au fost dezvăluite sau pe care el însuşi le-a descoperit.şte din hclsug sfatiirile sale duhovniceşri. în rugăciunea dina-intea spovedaniei se spune: „Nu rc ruşina. oricare ar fi maYimea şi fineţea lui. boala lui.mai ales mândria şi slava deşartîl -. îh care daruie. de aceea. oricum. din ezitări. ca si de dificuit^ţile sale. har care i se dă în măsură mai mare sau mai mică. ca duhovnicul să-l cunoască bine pe penitent şi să urmărească evoluţia stării lui launlrice. Discernământul de care face do-vad. despre personalitatea lui. ţinand com de persoitalitatea lui. şi mai ales de felul bolii de care suferă. această cu-noaştere fund un dar de Ja Dumnezeu. se vede de ce Tradiţia îl priveşte pe duhovnic ca pe un doctor. Asa se face că uneori creştinul primeşte de la duhovnicul său îndmmari care par fără legătură cu măYturisirea sa şi cu starea in care credea că se află. Se poate ca duhovnicul să aibă o cunoaşterc directâ a stării fiului său duhovnicesc. Duhovnicul poate atunci cunoaşte doar indirect starea nemaYmrisitâ' de penitent. va tine Seama de cele pc care a ajuns s. Mai ales în această etapă a spovedaniei. cum este cazul anumitor sfinţi duhov-nici care aveau harisma cunoaşterii inimii. spare ca un har dumne-zeiesc legat de slujirea sa preoţeasca. poate face aluzie la ea. De alifel. nici te (eme ca să ascunzi de mine vreun pacat.ea ne-fiind anonimă. Este de dorit. pentru câ în acest stadiu al '"' MoUtfetnic. fntr-adevâr. 267 . 59. din race rile sale.Tâmâthiîrea priit Sfinlete Tahucând se arată reţinut sau ezită în unele privinţe. 1992. de posibilităţile. ed. din anumite cuvintc. ca in Biserica Roman o-Catolicit -. fnlr-adevâr. p.

De aceea. fie cu asprime. preottil nu apare ca un maestm care dii. îmbfirbiUează. contribuie şi ele la această leceplivitate. ele revelează cuvâniul si liarul lăinăduitor al lui Dumnezeu sub insptraţia Sfâniiiliii Duh. pe care o întâmpiuă de obicei sail care poate sa se ivească într-o împrejurare sail alta. cum sâ faoS l'aţâ unei porniri spre rân. nu sum speculative. ci în al Bisericii. fiind însoţite de rugâciune şi venind de la p persoană aviind harisme legate de siujirea sa. îi rcaminiesc ţelul diihovnicesc spre care trebuie sfl se îndrepte. Aiitoritutca morala leg.care. dacă este cazul.lăintiilnhii spovedaniei întrc ei se stabileşte tin dialog. cum să lupie impotriva unei înclinilri păcatoase. fie cu cea mai desăvârşilii blândeţe.('oiuU/iilf generOiit tilt. ftcând drepte cărSrile Lui.ita de calitatea de duliovnic şi. îi pune întrebări. toate acestca pentru o mai bunfi inţelegere a stării de fapt şi in vede-rea celei mai potrivite modalităţi de vindecare. măngăie. mai ales atunci când creşiinul li se deschide cu lotul şi voioste din tol sufletul sa" se vindece. cauoruil de pocăinţfl pe care duhovnicul i-l poate da creştinului. în timpul spovedaniei creştinul trebuie sa aibă senii-menttil unei sincere câinţe. după cliipul Sfânuilui loan Botezfitorul. netezind cele colţuroase şi îndreptând cele pe care le-a strâmbat păcaiui. Acelaşi sens terapeulic îl are şi epitimia. ceea ce le conferă 0 putere şi o Iucrare cu totul speciale.care este cu atflt mai profund şi mai folositor cu cat se situează într-un acelaşi climai de îneredere. chipul desâvăişirii pe care lot creslinul este chemat siî o alinga. de la înalţimea cate-drei. de pildă. conforme cu voinţa lui Dumnezeu. Prin cuvintele sale . cu alât rnai mult cu cat ele se spun înlr-un iimp si într-tin spaţiu eclezinle. crcdjnciosul reacţioneazâ la celc ce-i spune preotul. momentul juridic al «satisfacerii» lipseşte cu 26X .îl face in chip deosebil receptiv la sfaliirile pe care i le da duhovnicul in vederea vindecării sale.în care stau nlâturi pnreiea de rău câ s-a inMrâinat de Dumnezeu şi voinţa hotnrâlă dc a se îndrepta pe viitor . dar prin ele i se arala şi căile pe care poale ajungc la ea. venirea Domnului in sufletul creştinului. ci cu adevărat lucrâtoare . cuvintele rostite de preot nu sunt simple vorbe obişnuite. Aceste îndrumâri. făifi pulinţa de a se insela. iar preodil nu vorbeşte în numele său. Stând înaintca duhovnictilui. disciila cu el pentru a lămuri aniimile aspecte. firesc şi plin de iubire ca eel care a exislat în niomentul măruirisi-rii păcatelor -. îl învaţă. fereşte de ifui. îndeamna. cum sa depăşeasca" o anumită greutate. în esenţă practice. sfătuieşie. Această slare . îiivăţături dogmatice şi abstracts ci ca un tata" care. In ceea ce-l priveşte. Paul Evdokimov scrie în aceasiă privinţâ: „Epitimia nu este o pedeapsă.el pregfltcşte. shnţenia personala a acestuia. ce Irebuie să facă pentru a-şi regîtei şi n-şi păsira sănalaiea pierdulă. cum să lucreze o anumilă vir-ivile. in mod esenţial. cuin s?i biruiască patima de care suferâ. râ-lacit din pricina păcatelor sale. cu înţelepciunea. creştinul nu se mai simte singur. sfaturile preotului îi redati coordonatele ade-vărate şi sigure care îi permil să redescopere calea şi sa ştie. căldura şi iubirea care-i vin dc la Duhtil SI'ă»r. !n acest dialog . pierdui. primile prin Taina Hirotoniei. acesie sfaturi îi permit sfi-şi redobăndească dreapta judecală si dreapta vieţuire. umplând văilo şi plecând munţii şi dealurile.

.

4). Qtvânlâri. Ibidem.. după cuvântul Apostolului.Dumnezeu se uneşte cu firea uoastrâ1 cea stficăcioasă pentm a îndumnezei in acest fel omeniiatea. 15. peniru ca. ' Ibidem. VIII. IV. îi cere creştinul lui Hristos înainte de împărtăşire. Dexpre vkiţa i/i flrisias. spune Sfantul loan Gură de Aur..104 „De accea alergăm la acest leac nu numai o tlatâ. X. MniYlr i imilil caU'hetii. . Dogmatlca. |3.1 care să mi dea înapoi prin puierea acestei doctorii. 106. 18. scrie SIAntul Nicolae Cabasila. Cf. *Sf.''? adăugănd: „Câci. Sf Ignufie Teoforul. Ea stinge toaia boala". 30. Ce leac poate fi acesta? Nu ulnit decâi acel Trup minimal care a biruît moartea şi care s-a fScut izvor al vieţii noastre". 201. 35. .. Cuteheze niistagtigive. IV. odată luând în noi acest leac. schiinbă şi transform^ întregul nosfru trup dupâ masufa Aceluia". scrie Sfântul Grtgorie de Nyssa. . 9. 2.a Desprc vttiţtt'" Hristos.După ce am gustal odală din stficăciunea însâşi a firii. Clement Alexundrinul. XX. loan Casian. Cuviini df ţndemtt eătre etlni.'" „astfel.3. Convorbiri duhmtiicesti.1na ajutătoare a doctorului trebuie sâ ne fie cât mai ta îndemână ca sîl poată vin-deca materia noaslrâ atunci când vfea să se sfrice'V0* „fmpărtflşirea cu prea-ciiniiele $i de viaţiî fiîciUoarele Tale Taine să-mi fie spre (Amăduirea sufletu-liii şi a trupului". avem nevoie de Cel care pe toale le uneşte. 55. 1. 101 ci o socoit'sc chiai' leacul pri» excelenţă. 3." ' . după cum «pnţin aluat dospeşte toată framântătura». Sf. '" Despm viaţn in Hristos.1* Prin această Sfântâ* Taină i se dă omului „o hranS nouă şi proprie naşterii celei de-a doua'\w Jn toatc privinţele accasla Taină esie desâvârşită..7. într-o rugâciune alcătuîtâ de SfftntuI Vasile eel Mare.. 23. 271 . Sf. Grigorie de Niiziunz. prin primirea ei la părtăşia cu divinitatea". IV. '■ Qmilii lu Mtitei. 2. Episiah câire Iţfesmi. să alunge influenţa primejdioasă a Otrăvii de mull (imp înrădâcinatâ în Irupul noslru. Sf. scrie Sfântu] Grigorie de Nyssa. ci mereu (.100 De aceea Sfinţii Părinţi nu numai că văd în ea Jeac şi doctorie. ne facem «părtaşi duronezeieştii firi»".106 Aceeaşi rugămime se face Sf Chîril al leiusalimiilui. cflci m. care vindecă toată relele legate de păcat. Nicolae Cabasila.. 37. " Mantle atvânt catehetic. " Cf.Nu este boal. şi noi devenim „hristofori". p. " thfdan. '" Canede ntgâciunt ed cit. 34. spune mai de-partc SJYuituI Chiri! al Iemsalimului/'6 Prin aceasta SfănCă Tainfl. şi nu există nict una dintre trebuinţele credincioşi-lor pe care să nu o poata ea mulţumi cu toată deplinătatea".'tthmiduireu prin Sftntel*' Vain? noasire. tot aşa şi accst Trup.10> Sfântiil Nicolae Cabasila numeşte Euharistia „singurul leac împotriva răutăţilor flrii omeneşti". 37. loitti Danmschin. VII. IV. IV. IV. facut nemuritor prin putcrea lui Dumnezeu. odată introdus în noi.). după cuvântul înlru tot fericitu-lui Petru (2 Pi 1.

Sf.":' lucrea-zâ cu putere tămăduitoare în întreaga fiinţă a omiilui. Dogmatiea. Omiiii ia îdan. vorbind despre Euharistic.'2 . creşlinul cere ca împărtiişania sâ-i fie „spre însănătoşN tea smeritului meu suflet şi trup". aducând-o la integritatea iniţială.5i . "* Ibidem.. '" Ibidem. "ibidem. 1:1 Ibidem.11* de a alunga gândurile răutăţii ' ° şi de a fi sta-vilă relelor obiceiuri. XLVI. I. 3. 35. "* Mttrele euvdiif ratehelic. 1 Ibidem."1 Trupul şi sângele lui Hrisios. fee. loan Gum ele Am)...T Ibidem. Ele curaţâ sufletul şi trupul11' de toată întinâciunea păcatului. avem nevoie de Cel care pe toate le uneşte". Căinţa şi lupta împorriva pacatului comribuie desigur la u'imăduirea omului.. 113 Sf. rii. Nicolae Qibasila. vorbind despre Sfinlele Taine spune: „Pe cei păcătoşi care se apropie de Sfintele Taine ca nişte rAniţi şi ca unii ce ccr milă. loan Dnniuschin. "' Cf. Sf. 11 Rngâdunea « ţasea kurinted* îtnpărtâfhvi&St."3 „vindecă maieria noastra atunci când vrea să se stri-ce"'"' şi „intâreşte iarăşi voinţa atunci când este îndoielnică". a Sfântu-lui loan Gură de Aur. 37. „După ce am gustat din otrava care a dus la stricâciune-a (dezbinarea) firii noaslrc. 23. Scrisosuea 464.. răspândindu-se în trupul şi sufletul celui care le primeşte prin Sfâma împartăşanie şi amestecnndu-se cu ele. Vasilc cel Mare).1"7 lar în altă rugăciune. Rux'ti'itmHe ilinainle de itit/rârtâşire (Rugăciunea a şasea). Rugăciunca a doua inainte de îtnpăitâţiie (a Sf.:" aducând mântuirea suflelului şi a trupului. vol <"''. „îndreaplă chipul Săii în noi ori de câte ori dă semne că vrea sa se strice". arata Sfânail Nicolae Cabasila. IV.. ele îl fcresc pe creştin de tol raul şi de toată lucrarea diavolească. vol.121 De asemenea."1 Trupul şi sângele lui Hristos.""1 „reînnoieşte frumuseţea noaslra su-fletească de altfidatâ". . lw Sf Varsaiiufie ţi Io:in. dar ele nu sunt de ajuns şi nu aduc nici un folos dacă* nu sunt însoţite de leacul desăvârşit care este Euharistia. ctt. [" Ibidem.213. Va&ile ecl Mare). Ibidem. loan Gură de Aur. Despre viafa în Hm- rew . scrie Sfăniul Grigorie de Nyssa. Preacuratele Taine au puterea de a lumina cugeiul omuluî. 13. lu St Nicolae Cabusila."1 îl vindecă pe om de bolile patimi-lor care s-au ahătut peste el din pricina negrijii sale de a vieţui potrivit daruri-lor primite la Bolez. p.('ondiţiile generate ate lămdduirii şi în prima rugăciune de după împărtăşanie."' Preacuratele Taine unifies făptura orneneasca dezbinalâ şi sfâşiată de păcat. : ' ftttgadunett a şasea (a Sf. pe aceştia Domnul îi tămaduieşte".11* Aşacum vedem din rugăciunile de dinainte $i de după împartăşire. "* Ibidem* 52. 272 . 35.108 Sfântul loan de Gaza.rv.

' Sf Irineu. 51-58). 57) şi viaţa dumnezeiască. „Hrana trupeasca" se preschimba. 2. 2-3. 51 şi 53-54)..1" 6. 1 . 2. "' Cuvânt împatrîva efinihr. V.. Dogmatics IV. lustin Mnrtiml şi Filosofiil. 106. această Sfâiilă Taină ii rcpunt* pe om în slarea de comuniune cu Dumnezeu şi îi redă vîaţa (cf. Apologia tnlSt. 273 . spunîlnd: „Esle cineva bolnav între voi ? Să chcme prooţii Bisericii şi să se roage pentni el.pislola ct'ttre Efoseni.::u împărtâşania îi da omului viaţa cea veşnică (In 6. 13.Sf. fiind cu adevărai singurul izvor de viaţâ dătâtor (cf.1^ le întă-resc'" şi le fac mai puternice127 şi aduc „împăcarea pulcrilor sufletesti". XLVI. este o taina desri-nută creştinilor bolnavi. „(Omul) Irăieşte nu numai în urmu mâncării fireşiî. irineii. 3. loan Guiă dc Autl. in numele Domnului. 57). 6.'*1 care adaugă: „şi doctorie pentru a nu muii ci a trăi veşnic în Iisus Hristos". 2 » Sf. .niMschin.) în Evanghelii.: Sf. F. Omilu la loan.ni fâcându-l nestricacios şi nemuritor.. făptura omului primeşte belşug de viaţă. 2. 3. 12. 37. în împăr-tăşanie lucrurile slau chiar dimpotrivâ: însăşi Păinea vieţii schimbă. în sânge hrănitor. s) loan I i. cu care ne hrănim. V. V. Contra erezjitor. 2. 66. X. Grigorie dc Nyssa. XX. Contra ereznlor. 2. 13). 2.. Sf. " Ephiota cătrv Efesenl. 2. Dognuitica. V. Irineu. 1'" Ibidem.13* Pri-mind prin Prea Sfânta Taina pe însuşi Cei care estc pricimiitorul vieţîi şi Viaţa însăşi. numeroase vindecarî fScute de Sfinţii Apostoli fiind legate de ea: „Ungeau cn unldelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau" (Mc. Irincii. loan Daniaschin. Sf. XX. 37. Conl/a enziilor. IV. aşa ceva numai împărtăşania poate face". . In 6. Mtnr/f vitvânl tatehrlir. „A aduce iarăşi la viaţă pe cei care au muril din cauza pficatelor.11' la fel caSfânlul Ignatie Teoforul. 13. IV.128 în vreme ce însirâinarea de Dumnezeu i-a adus omului moartea. preface şi umple de viaţă pe cei ce se împărtăşeşte". căci îl primeşte pe în-suşi Dumnczeu (In 6. numitâ şi taina „untdelemnului sfinţit". In 6. ungându-I cu iinldelemn. scrie Sfântul Nicolae Cabasila.152 De aceea Clement Alexandrinul numeşte Euharistia „leacul (Odpuaicov) nemuri-rii". " fîugăcktftea ■*>/■ Vaxile </f ilupcî sjîinto împăfiăsanie. care face vii pe cei ce gus-titdintr-însa". loan Gwă de Aur.Tăituithiirea piin Sfitttele TaitiiElc sum ydevărată hranâ pentru suflel şi ttUp. * RttgeSciutuvi " zecea ta Sf. Intalnim aceaslă Sfântă* Tain. 111 Cf. în timp ce Pâinea vieţii este însăşi viaţa. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe eel bolnav şi " Sf. Maslul Taina Maslului.IM le ţin în viaţă. Apostolul lacov vorbeşte despre ea şi în-deamna* la folosirea ei în Biserică.). Contm er&fflor. Sf.:u Dtipre viaţa t» Hrislos. căci aceasta nu ne dă prin sine viiiţiW.2-3.

mainte de cea de-a patra: 2 Cor. numeroase evhologhii vechi cer. ungfind cu untdelemn sfinţit nu nurnai pe cei care stau să moară. balrânii (npeapvcfepoi) Bisericii despre care vorbeşte Apostolul Iacov. ocup3 un loc esenţial în cadrul slujbei. doi sau.1rşeşte curent aceasta. ci pe toţi cei care doresc aceasta. înainte de prima ungere se cites» lac. înainte de cea de-a doua: Rom. 14-23. 25-37. Biserica a perpetual aceasta practică apostolică.13" Prima parte constă înir-o „slujbă de mângâiere" (napdicXrirjic. 5. 1 -10. 5. I si 5-8. ca toţi cei care participă la această slujbă s3 fie unşi cu untdelemn sfînţii. pentru aceste paisprezece citiri.9-13. 5. care-l privesc deopotrivă pe eel bolnav şi pe cei din preajma !ui. 10. înainlede cea dc-a trcia: 1 Cor. se vor ierta lui'* (lac. 2 şi Ml. 22-6. 5. care cu mila şi îndurările Tale tamăduieşti zdro-birile sufletelor şi ale trupurilor noastre. de altfel. 12. 21-28. în mod obişnuit. cei şapte preoţi. Ea se adresează în primul rand celor care sufera de boli trupeşti. ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbă-virea de toată patima şi întinăciunea (rupului şi a sufletului şi de (oată răutatea". alături de celelalte mijloace de llmăduire a sufletului. chiar dacă ei nu suni grav bolnavi. 16-7. 7 Asifel. 15. Ele ara-ta iubirea şi milostivirea pe care Dumnezeu le-a arătat-o înlotdeauna oarne. iar in Biserica Ortodoxă Greacă se săv. care cuprinde în trei man parţi. ?JA . însuţi Stăpâne. A treia parte a slujbei consta în ungerea ceiui bolnav de călre fiecare preot. 6.137 Apoi fiecare dinlre preoţii care-l ung pe eel bolnav rosteşte o rugaciune. în cazuri excepţionale.) pentru eel care va primi Sfânta Taină. 14-23 şi ML9. 15. 8 şi Mi. iar aceasta ungere se poate face ori de câte ori este nevoie. 1-13. Maslul este săvârşil de un sobor de şapte preoţi. 1. "' Descrierea detaliată şi textul complei al slujbei pol fi gasite in MvUtjehric. 14-35). diferite. 8-11 si ML 25. Biserica Ortodoxă Rusit aplică ungerea cu untdelemn sfinţit în cadnil Tainei Maslului luturor credincioşilor în Joia Mare. 10. 10-16 şi Lc.Sfanta Taină în casele creştinilor şi este admînistrată chiar în lipsa oricărei boli trupeşti. I si ML 8. rostesc următoa-rea rugăciune: „Doamne. chiai lie cfttre un singur preoi. Vom menţio-na doar aspectele semnificative ale acestei slujbe. înainle de cea de-a şasea: Gal. dar are şi menirea de a vindeca bolile sufleteşti. I -7 si Lc. înainte de cea de-a cincca: 2 Cor. pe rând. Dupa ce s-au rugat „ca să se sfinţească untdelennuil acesta prin lucrarea şi venirea Sfântului Duh". Cele şapte rugaciuni. 27-13. Fiecare dinlre ungeri este precedată de citirea unor texte din Epistolele Sfinţilor Aposloli şi din Sranla Eviingheiie. sfinţeşte untdelem-nul acesta. A doua parte are drept scop sfinţirea untdelemnului care se foloseşte pentru ungere. Biserica foloseste texte dm Sfanta Scriptură care istorisesc vindecări minunate ale bolilor. se admite savdrsirea slujbei de călre Irei.Condiţiite generate ale ttlmâduirii Dornnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate. 19. In cazuri speciale. şi dc aceea o prezentăm aici. înainte tie cea de-asupwa: I Tim.

Dumnezeul nostru". însoţită de această rugăciune: „Părinle Sfinte. ta-măduieşte pe robul Tău acesta (N) de neputinţa rmpească şi sufletească ce 1-a cuprins şi-1 fă sâ viezc prin harul Hristosului Tău (. prin care I se cere lui Dumne-Zeu iertarea pâcatelor lui. care ai trimis pe Unul-Născut Fiul Ta"u. Urmează ungerea.) Cfl Tu eşii izvorul tfimăduirilor. doctoml sufletelor şi al impurilor. mântuirea şi shnţirea. Apoi cci şapte preoţi. rostind o rugâciune de pocăinţă.. pun Sfânta Evanghelie deschisă pe captil celui bolnav. dar mai ales şi mai presus de orice I se cere lui Dumnezeu iertarea păcatelor lui.tămăduirea bolîlor su-fleieşti şi iertarea păcatelor. dar loate pun mângâierea suflelească alături de cea tnipească şi leagâ vindecarea sufleleasca* de cea irupeascâ şi.. ci şi . să-i uşurcze suferinţele. să-1 vinIIL'CC' şi să-l înlârească Irupeşte. . Dumnezeule. înnoirea întregii sale fiinţe şi a vieţii în Hristos. înlreaga slujbîî de allfel are un caracter penitential. să vindece toată boala şi să răscumpere din moarle. făra a o pune mai prejos pe cea din imna. care se explica prin faptul ca această Sfânlă Taină are drept scop nu numai vindecarea bolilor trupeşti.'! si mai imporlantă pe cea dintili. se vor ierta lui".'/'âiiuidiiired priii Sfinteie Ttiine nilor. potrivir dublei semnificaţii a verbului <<7(d£eiv) folosîl de Sfânlul lacov: „Şî nigăciunea credinţei va mânlui/va vindeca pe cel bolnav si Domnu! îl va ridica şi de va fi făcui pacate. toate o arală ca fundamental. împreună. li cer să-l ţinîi în viaţă pe eel bolnav. Fiecare rugăciune insistă în mod speciaJ pe una dînlrc aceste cereri. Domnul nostru lisus Hristos. întărirea sufletească.aşa cum am arătat .

din partea noastr. potrivit firii sale.2. 66: Explicarea dunmezeiestti Uuirghii. sa fic gata sît împlinească voia Sa. 16 ' OttdM duhovnieeftl (Col. Dumnezeu însuşi nu face nimic . 10.1 Dumnezeu.ire îi este dăruit prin Sfântul Duh. el nu ia locul omului şi nu acţionează in locul lui. în sfârsit. nu-i dă cu sila harul Său. ci harului lui Dumnezeu. care sunt Sfintele Taine.1 Puiem spune acelaşi lucru dcspre toate ceielalie Sfinte Taine. să iubească. „Omul. sa cunoasca. care se dă celui ce vrea (să faca voia Lui) <i crede (în El). care sunl libera noastră participare personală. pe lângă condiţiile objective ale tamăduirii şi îndumnezeirii noaslre. ci numai daca acesta vrea să-1 primească şi-l doreşte cu toată fiinţa sa. lucrarea mantuitoare a Duhului depinde de voinfa omului". A Lui e propriu-zis săvârşirea. II). că suportă osteneli şi că săvârşeşre o lucrare. Voinţa de a fi vindevat „Nii ne este de ajuns spre mantuire numai Botezul". ' Despre \Hafa to Hristos. trebuie să existe condiţiile subjective. voinţă libera.'1 Altfel spus. spune Sfâniul Simeon Noul Tcolog. prin Sfântul Duh. I. a noastră e dorinţa de împreună-lucrare". 276 . Sfintele Taine ne dăruiesc viaţa în Hristos.lucrarea pomeşte de la Dumnezeu. El ri cere omului ca. Prin urmare. 1. cunoscând..* Condiliile subjective ale lăniăduîrîi şi snnătatea în Hristos 1. are. nu aparţine omului. I. Fără voinţa omului. Voînţa omului este deci un ajuîor esenţial. pe aceasta o cere Domnul. cu toate că vindecarea şi mântuirea omului işi au unicul izvor în Hristos şi ne sunt dăruitc doar în Biserică. Omul care sc împărtăseşle de ele nu devine cu adevărat o nouă făptu-ră. dacâ îşi îndreaptă loate puterile şi toată viaţa sa spre Dumnezeu. scrie Sfânlul Macarie Egipteanul. Altfel spus.1 se adaugă bunavoinţa. şi. 448. respectând liberlalea omului. din respect faţa de libcrul arbilru. ele ' Discursuri etice. scrie Sfântul Nicolae Cabasila. iubind.. dar cu „strădania binevoitoare a omului". decât dacă se deschide cu toată fiinţa sa harului c.7 adău-gând că viaţa în Hristos stă într-o împreună-Iucrare a lui Dmnnczeu cu omul: . 5 Despre viaui in Hristos. îinpreuna lucrarea de bunăvoie cu harul primil.deşi poate -. XXXVII. asemenea lui Hristos. Faplul însă că mintea este impulsionată. X. in primul rand.

Dumnezeu revarsfl harul Sail in chip deplin asupra omului. cum spune Sfantul Macarie Egipteanul.. /// deiţwalîim </. Murcii Ascetul. 6. 277 . Sfânruf Diadoh al Poticeei sptine: „renaşlem prin apă i ). '•'Cf. să-l lacil să rodeasca" în el.h Vorbind despre Botez. p. ca until care s-a făcul nevrednic de acesta şi de coinuniunea cu împâratul eel ceresc". " CS. din foată inima". Macarie Egiptcanul. sîS-I asimiJeze.l se straduiasca" sâ sporeascn harul. Ast-li-l. ' lh-\jne viafn in ffristow VI.. XV. 9. II).. iirmează ca\ spre a putea sta pâna* la sfArşil în puterea hanilui.11 Râmatie însâ ca el însusi să se dezvnlie în coiilbrniilate cu harul." Pede 0 parte. neglijent fiind.) nu conlucrează cu harul Duhu-lui. Otnitit duhamlcefti (Col. 1 0milii . indifereni de evoluţia sa ulterioarîi. ca „voia omului să concorde cu hand". Ele cer. se ccr din partea noastră mulle incordSri şi grele strădanii". şi (riipul. Nicolae Cabusilu. "Cu piivire ]n semnificuţia acesrei noţinni. p. Sfantul Nicolae Cabasila scrie: . doar în parte. mai ales tic Maciuie Egipiejinul... 5. Tlliologig mystiaiu. deschizându-i-se în întregime." Dar omul il poate pierde.Condiţiite xultiertivr ale lanuMnirii si stiiuîmlea m ttrisl"* presupun totuşi asentimentul şi conlucrarea omului. 194-196.tie I'&gUm //'Orient. omul trebuie s. Raspnnsiuile 5. St. XXVII. Cuvâni ascetk' fti lOOde capete. atunci este dezbrăcat de cinste şi este îmbrăca! cu ocafa". TeiTUenul siiteigie cste ficcvenl folosit ile SfinlM Paiinti. aşa cum spune Sl'ântul Serafim Je Sarov. dacă venim la Dumnezeu de bunăvoie. Sf. Pailt |044.La începimil ei.7 Jn toate Sfiniele Ţaine.. Sfantul Macarie Egipteanul explicS ast-fel accst lucru: „Ar fi de neînţeles cum de s-a scris: «Nu stingeţi Duhul» (I Tes. XV.ot-Borodinc. Dtipw \uiţ. 7. IX.hihovnuesii (Col. 1970.• l'lioinme. 1 ' 'tmvffrbireff cu ftfotovifov. dacîl „sufletul (. M. vointa ta nu KaBordScuB!". Marcu Asccttil.1* IV de a!Că pane. care se află în el. Paris. Sf. 7S. 16.t m Hri&as. 2/6-222. 5. aceastil viaţîj atamă iiu-niai de alotputernicia MâiHiiitorului. a sc vecleji: V. IOCIIJ şi imporranţa ei în tr. Despre Bt'irz. supiinîindu-i-se şi punânduşi fiinţa şi exîsienţa în acord cu el.'0 Aceasla nu însea-mnfi că harul primit fa Botez s-ar putea lua de la om: el îi aparţine de-acum prin lire. La Botez. 19). •' OmiUt duhctvntctyti (Co). Aceasta nu înseaninn că haruf i-ar fi dat omului cu măsură. I. 17.* Ele se Iticreazii prin sinergia din ire haml dumnezeiesc şi stradania omeneascăV" Sfiiiuiil Macarie spune ca. I. 7. să staiuiasca în har şi să se fase pairuns de el. şi in special la Botez. Mcolae Cobaailfl. esie îndepănat de la izvonil vieţii. dar a ne-o păstra pe mai departe întrea-gă şi ii rămâne vii în toata* vremea desfâşurării t*i cere sfriklanie şi din partea noastră. II). iar prin aceasta îndatS ne curăţim si sufletul.Hli(ia leologică ft WCCticâ orto<Joxi1. creştiriul primeşte pleniCudinea harului. Lossky. II). 2. dacS fu nu l-ai stinge atunci cand. omul trebuie sa se străduiască sâ ptfsrreze harul primit. iar omul trebuie sii-1 pâstreze şi să-1 facâ al său. Sfânrul Grigorie de Nyssa arată că „schimbarea vteţii noaslre dobârulită prin 1 Ibidtm. I. lăsăndu-se pătruns şi (ransfor-mal de hiir.

• Amintim ca prin Botez Sf Mnrcu Ascetul înlelege în general. 11 Cf. pe mâsura împlinirii ponmcilor. la rândul sâu. iar al doilea. 16 ibidem. în general. Rfispunsuiile 2 şi 5. mai ales în ti-aiatul său despre dumnezeiescul Botez. făra a nc impune săvârşirea binelui. „aşteaptiî să infăptuiascâ aceasta împreunâ cu noi". '• Ihide/n.Condifii/e generate ale tânuidiiirii Boiez nu-i propriu-zis o schimbare dacă noi rămânein tot in starea în care am fost". care se dă-ruieşte deîndatâ. Raspunsul 2. noi suntem cei nedesăvârşiţi faţif de el. pentni că nu se vede nicăieri în cel nou născut nici o urmăde dar al Duhului". ROspunsuri cettre Talasie. 5. Ibidem. Despre cei ce creel câ se bulrepteazxi din Jâpte. Raspunsul 5. spune câ prin Botez harul cel sfânt aduce două bunuri: cel dintăi.17 Pintrc toţi Sfinţii Părinţi. ibidem. 61. 17.?0 curaţirea deplină. este reslaurarea chipului lui Dumnezeu din om. 6. după cum scrie Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu poţi fi ceea ce n-ai ajuns". omul Irebuie să împlineasca' şi sâ" desăvârşească tn mod personal şi prin libera sa voie. Răspunsurile 2. 6. a sc vedea Sf. ibidem. '" Ibidem. care este ajungerea la asemânarea cu Dumiiezeu.18 El insistă astipra faptului că „SfAntul Botez este desavârşit":|q prin el. ansambltil celor două Taine: Boiczul propriu-zis şi Mi range KM " Despre Botez. (T ibidem. u Cf.'1 eliberarea din robia păcatului" şi sfinţirea întregii sale liinţe. Câ( priveşie distincfia precedentă. darurile sădite în firea sa prin har. dacă omul „duce după primirea tainei o viaţă la fel cu aceea dinaintea ei". PO90. căci am fost spâlaţi de acestea. 13 1 27S . care locuieşte în chip tainic in noi. Riispunsul 5. în întrcaga sa fiinţă şi în (oatA viaţa sa. Despre tiotei.1* Altfel spus." La Botez.14 şi chiar ajunge să spună că. căci. dacă nu se strilduieşte ca toatâ fiinţa sa şi întfeaga Iui viaţă să fie conforme cu chipnl lui Dumnezeu reslaurat prin Botez.16 Sfântul Diadoh al Foticeei. El nu ne sileşte să-i Morele cuvâni catelwtu\ 40.24 Harul pe care-l avem în chip deplin nu se face vatlit şi nu devine lucrător decât pe măsiira credinţei şi nă-dcjdii noastre şi. 1' ('uvânl ascetic in 100 tie ca/w/e. PăYmţi. Sfântul Marcu Ascetul este fărâ îndoialn cel care a afirmat cu cea mai mare tărie şi în modul cel mai direct toate acestea. Răspunsiirile 5. 3. 89. Maxim Măiiurisilonil. Respectând libertatea noastră. omul primeşte harul desâvârşit al Sfântului Duh. cu loţi Sf. Nuniai din pricina lipsei noastre de grija* ni se întampla" toate acestea şi noi suntem deci răspunzători pentru ele. aceasta nu se datoreazît câtuşi de puţin UrmWor păcatului strămoşesc. Harul care ni s-a dat este cu totul desăvârşit. 280CD. de vreme ce am fost scoşi de sub StSpânirea lui. de ultfel. atunci „apa (Botezului) e numai apă. Dumnezeu ne-a dfiruit plenitudinea hanilui Său.21 Dacă după Bolez noi continufim să pac&uim şi sft vieţuim în chip pâti-mBŞi dacă şi după aceca suferim din pricina raului şi suntem bolnavi cu sufletul. şi nici liraiiiei diavolului. a Cf.

3. dar tainic (HWUKCOQ). '* Ibidem.*' Având deptinâ libertate. la Botez cere şi ea străda-nie din purtea noastrii. '■' Cf." Pc noi înştnc rrebuic sfi nc învinuim pentru păcatele noastre. Despre pocămţă. ibidem. dar ţine de noi s. Despte Botez. "CX. omul Irebuie să lupte ca să nti sc mai întoarcă hi cele dinaintc şi să nu mai cadă în păcai şi în parimi. noi suntem în continuare supuşi ispiteî. <'I ibidem. Şi cu adevărat suntem cu totul liberi în faţa ispitei. 2. ibidem. 5. n O. 17.2* Greşelile care se fac dupa Botez nu se datorează vreunei nedesăviirşiri a acestuia. păcatele pe care le facem după Botez sunt „abateri ale Ubertăţii". ibidem. *XX. Păcaliil lucrează si dupâ Botez HI noi pentru c. 11. " Cf. ibidem. 11. 279 .) şi îşi vădeşte roadele pe niiisiira credinţei noastre. ibidem. 4> Cf. ibidem. 0 Cf. Tot astfel. ci se fac din pricina lipsei noastre de credinţă şi din lipsa de grijîi faţa* de lucrarea poruncilor. 12. ibidem. 41 a.40 Feri-rea cu loml de rău este cu putinţa" prin hanil Botezului. ibidem. căci am primit spăla-rea păcatelor şi eliberarea de sub tirania diavolului. 2. " Cf.41 a n&lejdii42 şi a împlinirii poruncilor. el ajunge întinat ca mai înainte.M Lucrarea răului în noi are numai două cauzc: părăsirea poruncilor şi faptele rele (acute cu voia noastră după Botez. Rfispunsurile 10 şi II. iar dacă păcăluieste." caci prin Botez ni s-a daruit puterea de a rezista atacurilor Satanei şi de a birui ispita. ibidem. El se arată lucrător (fcVEpyaic. ibidem.('imthţiile xubieciive ate tâmudturii %vi sânutaiea în Hristos primim raudele. ' Cf. : " Cf. "' Cf." Dupa" Botez. 14. 13.41 Astfel. Dacă nu primim gândurile răutăţii. 11. şi nu suntem răspunzători pentru Ba.l i ne împotrivim şi sa lepadam momelile lui şi orîce rasârire de gând rău. căci vine de la diavol.13 iar uceasta nu ţine de noi. ibidem. 5. 27 De aceea. ibidem. 111 Cf. căci prin Botez am fosl cu totul eiiberaţi de înclinarea sprc rău moştenită prin păcatul Iui Adam'0 şi de tirania diavolului. cu voia noastrS cădem.17 Iar de cadem in ispita. dar îi rămâne libertatea de a pâcătui. ibidem. 16. 13. ibidem. * Cf.2h Omul este deplin curăţit prin Botez. ele nu ne pot atinge şi nici nu pot stărui in noi. '"Ci. dar păstrarea curaţiei care nc-a lost dâruită cere împotrivirea la ispite şi împlinirea poruncilor. 5. 9. punerea in lucrare a harului sfinţitor şi îndumnezeitor care ne-a lust dat in chip dcsăvărşit. in duhul oredinţeişi ul nădcjdii. II. iar nu pe Adam sau pe diavol. Rfispunsurile 2 şi 5.1 am ales sâ-l iubinv* şi din pricina lipsei noastre de grijă.

dacă la vremea lor nu s-au îngrijit destul de aceste râni şi dacă suflelul nu le-a fost pregătit pe cfil de mare era puterea de vindecare a hanilui luat". mai trebuie ca omul să alerge cfltre El şi să-I cearfl ajutorul. şi haftil Euharistiei se da In chip deplin uiiiiror celor care se impârtăşesc de el. că „fiecure dobândeşte dupfi ma-sura credinţei lui nrfltnrea lucrarii harului. 55. de noi şi de vrednicia noastra depind păstrarea lui şi arătarea lucrării sale". ca şi cele de după îm-părtăşire. Riispunsul 17. are o concepţie aseriiănăioaic. ea are putere prin sine. Maxirn Mărturisilcmil. atunci.4" Lucrul acesta este valabil pentru toate celelalte Sfinle Taine. prin Sffintu Taină. ea nu acţioneaza" automat şi oarecum magic. vorbind în mod general. dar lucrarea lui se aratâ in ficcare dupa vrednicie şi in mftsura impltnirii ponincilor. '? Cf.47 De aceea. Rugăciunile dinainte de împâităşire4'' subliniază chiar că eel care „se împărtăşeşte cu nevrednicie. 4U RasputWtri rotre Talasie. Nici in acest caz Dumnezeu nu-l sileste pe oin. * Btsprt viafa in llristos. pentru ca omul si3 fie ipso facto izbSvii de suferinţele sale. Sf.50 Nu este de-ajuns că există un Doctor atoipuiemtc. PG 90. XIH. MoUlfelnic. ibidem. B Catetuatbaptismal*. V. Cf. II. 24. pe care o aflum mai ales în PisciirsiitHe sale tllce. care este o recapitulare a acestei concepţii. prin împlinirea poruncilor. Cele donâ sure tie Cajtele despre cimoştiiiţu tie Dum* ttez/BUSi iciiiunniti inlnifHirii. Sffin-tul Maxim spune. noi putem spori în har.! decât dacă eel care s-a împar-tăsit este pregătit să o primeasca aşa cum se cuvine. sunt unii „oameni care mai păstreaza semncle bolii şi urmele rănilor. Astfel.4'' Putem zice. 54. Aşa încfit fiecare îşi este distribui-torul propriu al hanilui1'. IV. Ca şi harul Botezului. cu toate câ prin ea creşlinului îi este dal In chip deplin însuşi Hristos.CottdifiUe generate file lânuuhihii dacă harul mi poate spori in noi . lucrarea Tai-nei fiind legată de dispozitia duhovniceasca" a celui care o primeşte. 56. dar aceasta nu se manifest.căci este cu totul desăvârşit şi nimic nu-i lipseşte. *Cf. ilupa cutn vom arata in conliniiare. Care pîîlrunde în toate mădu-larele (rupiilui şi in toate puterile sufletului. dar mai întai de toate "Ciihitlenu 17. îl cheama' pe creştin să se deschida cu roatâ fiinţa sa spre primtreii Celui de care se împărtfişeşte. 236-250.1-şi împroprieze harul prim it. 5.4* Virtuţile la care ajungem nu sunt decât o dezvSluire din ce în ce mai ampla a hanilui de la Botez. care poate să vindece orice boala. spune Sranlul Nicolae Cabasila. Sf Si meon Noul Tcolog. care să-i poatâ fi adăugal prin strfidaniile noastre -. osanda sieşi mănâncă şi bea".45 Acelaşi lucru Î1 putem spune şi despre Euharistie. ca să se învredniceasca* de lucrarea Sa tămâdu-itoare şi sfinţitoare şi ca s. a 280 . o data cu Sfânlul loan Gură de Aur: „OdatS primit harul. Şi tot aceste rugăciuni. Cf. 5I6D.

■Trvtamenftit holilor eliiifsti.) şi chiar daca" el nu se poate mişca. Tot aşa.. 2X1 . cu minte smerită şi totuşi prevăzăloare. ci-şi vedc de gandurile ci (. este necesar ca omul sâ" voiască cu adevfirat să se facă sanătos.) Daca tu te dai pe line însuţi. Lasă-te cu credinţă în grija Lui. 6. „Hristos. dumnezeiescul Doctor.v' Şi tot el nraiâ că oricare om. totuşi nu-i lipseşte puterea de a se îngriji pentru viaţa 11 Omiili hi Matet. nu si-au ascuns primejdiile rnnilor şi nici n-au respins cu minte. " Tot aşa spune şi Slanlul Vasilc eel Mare: „Marele Doctor al sufletelor e gata sâ vindece şi raul tail (. întreaba totuşi iinde ar putea găsi un doctor bun şi-şi trimite prielenii sfi-1 aducfi la el. 12. XIX. sa nu se întoarcă de la Cel care singur poate să-1 vindece. chiar şi eel slabit cu totul de boală.Condi[ii/e mbiecttvt ale tânuidiuiii $t stiiidtatea in HristOS trebuie să dorească cu loata* puterea să se vindece. totuşi vorbeşte despre ele şi minlea nu-i stă pe loc.Cel lovit de boalâ şi cuprins de fierbinţeală şi care zace în pat. cum spune Sfantul loan Gur. suflctul cftzut dupâ călcarea pomncii in boala patimilor şi râmas l'ara nici o putere. indiNimna Sfântul Chiril al lerusalimului. chiar dacâ este rapus de boala pacatului şi nu mai poate împlini ponincile care due la viata cea adevărată.. faţă cu slăbiciunile căpătate din iK-ştiinţă. cunoscândii-le. iar femeia bolnava de curgerea sângelui n-ar li alergat ciUre Domnul." Nu există nici o suferinţâ* pe care Dumnezeiescul Doctor sâ n-o poatâ vindecu: e de ajuns ca omul sS-l ceară ajutorul şi sa I se incredinţeze cu totul. De aceea este cu totul de Irebuinţâ ca mai întâi de toate omul sâ ia seama la starea sa.l de Aur. mai ales celor care nu şi-uu dispreţuit prin dezn. scrie Sfăntul loan Casian. II). au alergal la Medicul eel ceresc".. daca crede cu tărie că va primi ajutor de la El şi dacă se caieşte dc viaţa sa rea si pâciîtoasă de mat înainte. să-şi vadîi 1 impede bolile şi. 4. „Celor ce-şi caută într-ade-viîr vindccarea. 4 " ( onvorhiri duh&vntcejti.. 6. n-ar fi dobandit vindecarea". f'arfi să mai poatft lucra ceva din cele trebuincioase. „Nu stinl rânile tale mai mari decât şliinţa Doclonilui. II. dacă se apropie de Domnul. ? EpLiiole.. " Cateheze Iniptimude. XLVI. ^Oimllidulwvniceşti (Col." Sfăntul Macarie Egip-teanul aratâ şi el că prime condiţie ca să te vindeci este sa te duci la doctor: „Daca eel orb n-ar f'i strigal. Bl nu va mai sta la îndoialiT. şi va li deîndala izbăvit de boalii. ciici. 8. arata-l Lui răul care te macină". XX. nu le pot lipsi leacurile din parlea acelui adevârat medic at sufletelor. ci.*1 lar Fericitul Teodoret al Cirului spune şi el: „Doctoral sufletelor nu-i sileşte pe cei care nu vor să se foloseasca" de Iea-curile Sale". râlăcire sau trebuinţă. nu ne vindecfi făra" voia noastra". XXVIII. V.ldejde şi nepăsare bolile. necugetată leacul. poate să t'aca aceasta: . Pentru a dobândi de la Hristos tamăduîrea bolilor sale. El trebuie să se întoarcă spre El şi să-L cheme în ajutor.

eel care voieşte să se tămăduiască nu are un lucru greu de făcut. 25 29. „Când e vorba de vindecarea trupului. Căci Hristos.17 într-un cuvânt. n-ai nevoie de nimic din toate acestea.1'1 Sfântul loan Gură de Aur insista şi el asupra fap-tului că bolnavul trebuie să colaboreze cu docrorul.mte ate lâmaduiiii sa şi poate să-L strige din adâncul inimii pe Domnul... Pentru neputinţele trupului. dar noi ne străduim să scăpăm mai curând de bolile trupeşti. bolnavul nu le primeşte ajutorul si nu le sprijina. Simeon Noul Tcolog.. de nu se punc în rânduială dupa porunca lui.. Când eel bolnav vine la doctor. pentru ca el să-şi rec. XXVII. 2.i se arate nu numai în chemarea în ajutor a Doctorului. ajunge să doreşti din toatâ inima să te vindeci.v' Voinţa de vindecare trebuie s. ori cinci: de doctor. iar daca. cu toate ca nepuiinţclc lui nu sunr atât de siiparatoarc. ajunge să vrei. care din punct de vedere duhovni-cesc sunt mai puţin dăunătoare şi a căror tămaduire cere mult zbucium şi miilul osteneală: . cea mai de preţ şi cea mai de trebuinţă. aceasta înseamnă să rămânem i n i n i Hristos şi să primim cu toatii inima ceea ce vrea El să facă pentru vindecarea noastrâ. cu toate că pentru asta n-avem nevoie nici de bani.*'> . singurul Doctor care poate cu adevărat să-l vindece". e nevoie de doctorii scumpe şi mulţi bani. şi toate intră in bună rânduială (. aşa cum se intumpla uneori. dar repe-de şi uşor poţi lămădui bolile sufletului.ipete sanatatea". Dacă. w Cf. iese un adevărat război. Caieheie.60 adău-gănd: „Cel ce vine la doctor. de boală şi de putcrea leacului. chemam mulţi doctori. dimpotrivă. ci şi în urmarea tratamentului.. Domnul nostru. lar de suflet tTU ţinem seama şi nu ne îngrijim defel dc el. spune SfAntul Varsanufie.)■ Când e vorba de inipnl nostru. cade pradă bolii. a vrut ca această parte a noastră. nu precupeţim nimic. 59. 4. Când acestea se înfruntă. sau mai curAnd de patru.*" Sfântul loan Gură de Aur arata* că simpla dorinţă şi voinţa de a ne însănătoşi sunt de ajuns pentru a dobândi de la Hristos vindecarea sufletului nostru. dăm bani grei.Cnmlifiilt? gene. boala este biruită. să poată fi uşor tămâduită. ''■Omiliitastatui. XVII. 3. VIII. putem vorbi de trei lucruri. Când doctorul.) Pentru ecle ale sufletului. ci simpla hotărâre si voia noastră sunt de ajuns. nici nu trebuie să tulburam liniştea altcuiva şi nici nu trebuie să suferim vreo durere.. nici bogăţie. nu se poate izbăvi de boală".Nu este totdeauna uşor să lecuieşti relele trupeşti. în-duram cele mat cumplite dureri. în cazul bolilor sufleteşti. :. Sf.. III). ştiinţa lui şi leacurile au ca sprijin voinţa bolnavului. vindecarea sufletului nu cere nici drumuri lungi de făcut. Câtă ostenenlă nu ne dăm peniru a lecui rănile care ne fac sa* suferim (. de bolnav. '" Scrisori tluhovniceşti. el chiar li se " OmiHt duhavnictftt (Col. ca să înlesnească astfel acţiunea doctoriilor.). de ştiinţa sa. fără nici o cheltuială şi făra durere (. trebuie să păzeascâ cele poruncite de el". de care trebuie să ne îngrijim mai întâi de Loate.

Doclorul sufletelor şi al trupurilor. sau. nădejdea şi lucrarea poruncilor. dacă nu din slăbiciunea voinţei noastre r\H întreabă Sfântul Varsanufle. crcdinţa este cea dintăi condiţîe a tămăduirii sale. de care depinde vieţuirea lui în Hristos şi care-1 fac în stare sa primească. M Sf.CondiţUle subjective ale tămâduirii fi mnduuea in Ilrisws împotriveştc şi ia partea bolii. pocăinţa. Cel bolnav Irebuic nu numai să sc întoarca spre Mristos. după Botez. Ea este forţa cca mai putemică de care se poate folosi în acesi nou fel de vieţuire. prin credinţa are siguranţa că va primi de la El izbavirea de boak'i si mantuirea.65 Penlru eel care n-a fost bo(ezat sau penlru eel care.. să-şi împroprieze şi să ducă la rodire harul tămfiduitor şi măntuitor dăruil de Sfân-tul Duh în Taineie Bisericii. mai bine spus. din „nesimţi-rea păcaiului" şi penlru a frânge învârtoşarea patimilor sale. care se împotri-vesc harului tămăduitor şi mântuilor al lui Dumnezeu. 283 .3. Leacul i-reclinlei Credinţa este începătoarea vieţii celei noi pe care omul esfe chemai s-o ducă în Hristos. refuza să fie îngrijită.. Omul îşi aratâ voinţa deplină dc a fi vindecat şi contribuie personal la tamăduirea pe care i-o dă Dumnezeu prin cinci atitudini fundamental. '' Cf Sf.64 Am văzut deja că cel botezai irebuie să dea dovadă de credinţii pentru a piKea păstra hanil pe care l-a primit prin Sfânta Taină şi pentni cn acesla sa se nrate lucrălor în el. Credinţa presupune. la început. a căzut din m 'ii în boala păcatului. 2.. l-a împiedicat să se dezbare de relele care-l stăpâneau înainte de converlire: „Starea sănătăţii sufletului meu.ftî „Daca deci marele şi cerescul nostru Doctor ne-a dat leacurile şi cataplasmele. Daprt liotez. nu sc putea însîinătoşi decât crezâiid (. ' Scriw/i ttnhovniceşti. care...Prin credinţă îl recunoaşte ca fiind singurul Doctor care-l poaie vindeca cu adevârat de bolile şi suferinţele sale. atunci ajunge sft se omoare singur.1 creadă cu toată puterea în El. în orice caz. I.)• Atunci când Insuşi Dumnezeu estc Cel ce se îngrijeş-te de rilnile noastre. numai să rămânem cu El. de unde vine pricina pierzării. împotrivindu-se mâinilor "OmiltelaPsalmul6. osteneaia omului căzui de a ieşi din starea de nepăsare faţa de decăderea sa şi faţă de bolile sale sufleteşti. RuspunMiiile 5 şi 17. ci trebuie s. La fe] se petrec lucrurile şi aici. Marcu Ascehil. rugăciunea. Nichila SUIhaluL Ofe MH) dc capete. iar acesta sunt: credinţa... Fericilul Augustin măituriseşle că o astfel de împotrivire fa(ă de Dumnezeu. şi negreşil vor fi îndata tămă-duite". 61. 30.). prin credinţă îl chcama în ajuior. aici a vein de-a face cu mi lucru cu mult mai minunat (.

dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr. ' Cf In 11. 4. în acelaşi sens: „După cum binele Inipului este sânătatea. hr.1 maî ales în l'aptul că ea este cunoaştere şi-l duce pe om la cunoaştere. înainte de a se ajunge la cunoaşierea/experiere direc-lâ. " Cf. " Fmgrnetitul IX. 28. „călfnmt de credinţa 111 Domnul. înlreab. 258.. ed Olto. iar celei de-a doua. Cupete gtwstiie. I.7£* 141.'Funcţia sa lămadiiiioare st. Omilie la II ('oritileni. a proorocilor şi a sfinţilor. Sf. I). II. Teocloret al Cîrulni. I. nu este oare aceasta pentm el vindecare si mântuire ?". Care ai facut leacurile credinţei şi le-ai împrăştiai pesle bolile globului pamântesc. pe care păcatul le tmbolnăvise.lndu-L prin credinţă. p.AVJ'IIHI acel. „Cunoaşterea luî Dumnezeu este vindecarea suflctului". < :-U. prin marturia Aposlolilor. Evagrie. M Ap0flegme. cunoaştere. cunoaşterea pe care o dobfmdeste prin credinţa este pricinuiloarea vindecării sale. care este rodnl credinţei70 omului ajuns la desăvârşire. Tiatnim'iiiiil boliior eliueşti. '' Cf. Despre viafa tn Hristos. atribuindu-le atata tărie". 28-1 . înir-un chip poirivit lor. cit. TcodoCCl .76 ' Confessiaties (M/b1iirisiri). Fer. 92. dupa cum neştiinţa a f'osr cauza dintâi a căderii oimilui şj a îmbolnăvirii sale.('nruftfiilc generate ale fwndtlttirii Talc. Doamne. 9I. VI. II. 47. 94. după ce a zăcut în neştiinţă şi rătacire. Nicolue Cabiisila. Credinţa îl vindecă pe om dc ceea ce Cu-viosul loan Carpatiul numeşte „boala necredhHei'V' Bolind din pricina necu-noaşterii lui Dumnezeu. 79. omul îşi recapată sanătatea re-cunosc. care implica în permanenţă dorinţa şi mai ales voinţa omului67 -astfel încât o putem defîni ca „liber consimţâmânt al sufletului'"' -. Capetedcsprtdrtigos!e. 25. ' ln mâsura în care credinţa il îndreaplâ pe om spre Dumnezeu şi-l uneşte cu El. „încre-dinţarea celor nădajduile. I.il Ciruliii. '' l. Credmţa. omul ajunge. 40. III. Sf Maxim MiVlurisiionil. adică de filautie. " Cf.300 ă* capett. 4 (6).işî duh nl creilinţei". învaţa un Sfânt Biltrân.. la cunoaşterea singurului Dumnezeu adeviîrai. a realiiăţilor duhovniceşti. loiin GwS ilc Aui. esie o mai-înaintecunoaştere. co-relativ. '" Cf. este." Indreptându-şi prin credinţi* dorinţa şi voinţa spre Hristos. II. Sl". Nich'mi SiiiluKul. Sf. tot aşa cunoaşterea lui Dumnezeu este binele suf'letu-lui'V* Dacă. după" cuvântul Sfâniului Apostol Pavel. S3. strâmbăndu-le fireasca folosire.'4 iar Sfâniul lusiin spune. *• Via'ţa Sj: Pahomie Q). omul îi redă celei dintâi „obiectul" firesc asnpra căruia sa se reverse. 1V . menirea ei fireasca\ Iată cum prin însuşi aciul credinţei se lucreazH tfmiădui-rea puterilor sale sufleteşti. ea tl elibcrează şi-l fereşte de alipirea patimasS de sine. 4. „ca prin oglindâ".. 116.1 Sfântul Pnhomie... Esie cunoaşterea pe care omul o dobândcşie prin aderarea liberă a minţii Ş' a luluror facul-EăţUor sale la adevărul descoperit oamenilor de Sfântul Duh prin cuvântul lui Hristos. 46. Ea este. 1 < 'opi'ii' de mângâS$re.er.

sovăielnic şi necredin-cios. adâncft.. loate cunoştinţele greşite cafe s-au incuibat în suflet şi care-| due la stricăciune sum risipite. IB. scrie Sfântul Varaunufie. îşi redobandeşîe cunoaşterea de sine. iar în locul lor vine cunoaşte-rca cea după DumnezeU. omul îşi regîlseşte adevărata libertate (In S. 8)."' Credinţa pune capăt îndoidilor. Tatcuire la Psahmit US.3 Tmtimieittit! botitor cliiwşii. puterilc intelecruale ale omului sunl curăţite. Catehezr. de absurditatea lumii îantasmagorice în care este astf'ol silit să trniasca.wnăitiMi in llristns kiilicâwf cle deasupra nuntii omului unul dinlre văiurile care-l împiedic<i S3 vadfl. condiţii primofdiale.) sporeşte în el boala". mişcat de vâiil şi aruncat încoace şi încolo" şi „nestatornic în toate căile sale" (lac. ale sănatăţii Sale. Sf. Cel care „este şovaielnic in credinţa lui (. prin învSţătura Sa. Fericitul Teodoret al Cirului araliî că. " Sf. cea care-i întregeşte omenitalea. pierdutâ prin pacal. omul înţeiege adevâratul sens al existenţei sale. lese din . sum nestatomici 77 : Cf. Prin credinţă. "' Tralanteniul frolilor ellnejfti. Fericitul Teodoret al Cirului.79 Prîn credinţâ. de nelinişfea care-i mistuie fiinţa. Atuiici când credinţa omului este putcrnică." al'lându-şi pacea1" şi statomicia în bine. una gaiidesc. 6).. 285 .într-o viaţă neSChimbătoare". I. loan Gunl de Aur. XXXIII. QlttiHe h cuvintcf#: „Să ftifi câtfl sileh'din umiâ. avand o credinţă şovăielnică. Giigoiie palnmu. boala care-i înacină pe cei carc. 6. sovăirii. " Si Grigorie <le Nyssa..twthtt mtrhrtu. la fel.re Se recunoaşte ca fund chipul lui Dumnezeu şi menit să ajungă la asemănarea cu Acesla. desăvârşită. facându-l om cu adevărat.('onJifiiff subfoctive tile itiinâtliiitii . de cunoaşterea rălăcitu cu privire Ja Dumnezeu. Ajungand să-L cunoascS din nou pe Dumnezeu. . II. 32).?/ .. dacă esle drcapta credinţă. 85-88. Aslfel. ** Sl'. nehotarârii. MtirrU. 90>u. Man-tuiiorul „i-a arătat plini de inţelepciune pe cei care altîidata* se arătaseră stricaţi şi cu totul nebuni'*."3 de deznădejdea pricinuitâ de ele. "' & lisQrt iluhovnivesii.".7h Prin crediiuă. cugetorea săuâtoasă probând buna lor lu-crare. Atitta vreme cât era supus îndoielii. 526. 3. " Sf loan Gură cle Aur. omul mi purea sa* fie decât bolnav. ''l'. şi alta fac. 42.. care-l fac pe om „asemenea valului mării. deplina". Simeon Noul Teolog.. spunc. Af'Ia" latura duhovni-cească a fiinţei sale. I. Sf.*" Ajungântl prin credinţă la cunoaşterea Celui care esle Adevănil (In 14. IV. ştie „al Cui fiu este'"" şi „care este adevărata sa fire". Grijrorie cle Nyssn. 3." credinţa îl slobozeşte de neştiinţâ şi. scapă de umâgire şi de tot felul de rfităciri iscate de necunoaşterea adevâia'ei vieţi. Matele cuvânl caU>hfti<\ Î9.valu-rile unei existcnţe nestatomice şi schimbatoare" şi intra . însănătoşile şi înţeleplite. ea tămaduieşte sufletul de dipsihie. Ttfade.

îl face pc om leneş şi lipsit de grija cea mftnliiitoure (Sf. 18. 2. I. 10. Clement Komanul. 846). 2. Sf. 2. 15). 9. in general ci o boalâ a omului credincios.4' 3. ii slăbcşte duhul şi I face neputin-cios (ibidem. Dognuttica. cczura care acţionează şi înlr^o situate. 5). XIX. Porunca IX. Sf. XXVI. 15. 9. Isaac Sirul nuraeşle „credinţa bolnavâ" (cf. 12. 10. 6. 2). loan Casian {Aşezflmintele mânăslireştii VII. Clement Romanul (Hpistola întâi către Corintmi. 9)* Ea îl face pe om nesăbuit (dtcrijyetcţ) {ibidem. f\ 286 . XI. 2. ea este manifcslarea a ceeai cc Sf. Xt 2: XIII.*7 Pentru că prin crcdinţă omul ajunge nu numai hi cunoaşterea de sine. XII. Date Hind acesle caiacterisrici ale dipsihiei. loan Casian. după cum spun *? Dipsihia (8iVt>Xla) nu estc o boalâ a omului ciizut. 90 Credinţa este. Tâkuire la Psalnnd US. 2). A dona lipistotd cafre Corinteni. „duplex car" şi „duples animux")* Pornind de la accstc scuxte referiri pc care k cuprind texlclc citate. literal. „suflel înUoit". 12. 26)* De aceea. îl împiedica sfl se împărtflşeascfl de slava Dumnezeirii (ibidem). putem spune că dipsihia este considerată de SI Parinţi ca fundamental t.personal itate scindatil". Porunca IX. 2. pentru cfl nu s-au predat pe dată şi cu totul lui Hrîstos. dnr n ciirui credinţiu aşa cuni am spus. IV. este sore triste^ii (Henna. dc useiiIL-IUM. Sf loan Scararul {Scara. 7. IX. dediciit cicdinţei Această boalfl este greu cle sfudiat in mod amănunţit. ca cste pentni el o călăuză sigură. 2. loan Damaschin. Pastorut. 1. iH Sf loan Ourfi de Aur. 900-901).iea şi fTua mintc" (Herma. XI. 9). ci şi la cunoaşterea tuturor lucrurilor. iar schi^ofrenia. cbir m afara tuiei oarccare innidiri etimologice * 8iXf\>x)<& însemnfind. Poruncu V. Intălnim aceastfl noţiune. e&le slabS. Rcgăsim (ermenii 6i\|/uxla. II. 111. 6t\|/i>X0^ 8iVUX*tv.. loan Scărarul. XlXt 2) şi mai ales în Pdstond hit Henna (Siy^cc: Vedenia U.m«< "'cs în scricrile Ptirinţilor apostolici: în Oukihie (IV. XXVM.KH Credinţa îi este sprijin in tot ce face şi ea u permite ca în tome împrcjurările să meargă pe calea cea dreaptă. Pilda I.. adesea în scrierile patristice din epocilc ultcrioare. 7). 13. 4. Ctrrinte despre nevohifa. 2. II. şi in cealaltS se situează pe pliimui radical diferite. Chiril de Schitopolis (Viafa Cuviosidui loan Isihastul. XXIII). Varsanufie (Srrixari dtthowiceţii. 18. 6. 2). Porunca X. noî n-ain studiat-oşi n-arn amintit-oîn ca-pîtolul consacrat putologiei omului cKzut. 7. 2. XXVI. 3). 900). 8) şi în Psalmul 11. h'uâ sft-şi dca seama {Sf. II. loan Gură de Aur (Tâlcuin hi Psaimuf II. sub forma ei latineascu. Mxcursuri etiee. 13. Poninca XI. :î Sf loan Ourîl de Aiu\ Omi/ir h ntvinlele „Sâ ftifi câ hi vremurile din unnA. VIII. Btvuxoţ: Vedcnia ni. „minte scindauY* şi chiar daca putem vorbi In umbele cazuri de o . Simeon Noul Teolog (Cateheze. Simeon Noul Teolog» DtJtcttrsuri efice. în EpLstoteie Sf. Termcnul 8l\|/o-\oţ apare în Epistola Sf&niului lacov în doiiă rânduri (I. 2). il ducc la paiasirea caii iulevarului {ibidem. Prhtond. 8 şi 4. ea face ca soarta omului să fie cu lolul nenorocilă (Sf. nedesăvftrşită. ** Sf. 38). Altfel spus.Condiţiite generate ale tâmâduiiii şi au iniina împârţită între iubirca lui Dumnezeu şi iubirea lumii. Pastorals PilUa VIII. îl ţinc înlre viaţă şi moarle. l. 4. 2. X. 7. I). Epistola întâi nitre Corintem. Clement Romanul. I. XI. 26. 2. I. I. 2. 2. Porunca X. Sf. ea îl împiedicîi pe om sa lupte aşa cum sc cuvtne pentni Dumnezeu (Sf. XXIII. la Sf. în Epistoh lui Barnaba (XIX. A doua Eptetoiă către Vorintem. X. 236. Pdstorut. 72. îi găsim. 4). I. 2. 102). in general de chenodoxie {ibidem. 7. I. estc legutft. 2). apiu^e ca ispititore apropicrcu ei de schizofirnie. ci am prcferac sfl vorbini despre ea în ca-pitolul de faţfl. Scam. X. I). dcoarece Sfinţii Părinţi vorbesc rar despre ea şi nu o dcscriu ca atare. Aşezwnintele mămistiresti* VII. lipsindu-I de plinâtalea vieţii (Herma. Vcdenia.s<l ea îl fereşte pe om de rătăcire şi nu-l lasă „pradă sorţti nestatornice a ceîor neîntăriţi (în credinţă)". din pricina ei omul face faple rele. nu reuşeşte &a facii ceca cc-şi propnne (Herma. la Sf.

.nimic nu esfe cu ne-pnfin|. ' Sf. 20). se deschide cu totiil haruluj Sâu şi se face împreună-lucrător cu acesta. 22-24. 3.'1 Isaac Sirul. 5. Credinia este peniru om condiţie si usa" a mâniuirii. 9( 2. adevărata viaţă.5. 2).27. 2. 11 Ml. 19." Sfinţii Varsanu-fie.8.V (Ml. Gal. Datoritâ ei. 8. trece de orice stavilă şi poate chiar să „mule munţii din loc" (Mţ. |2: 8. hi limp ce pilcaiul sfâşie şi risipeşte puterile sufletului omenesc. 9. 5. credem cît "' Ibidem. 29. EJ încetează de a mai fi un „cadavru viu" şi devine viu pc vecie. PG X 404C. 22. 1. născul din Dumnezcu (I In 5. I Cor.. prin ea primeşte via|a c^a ves-nică. 8. 18.'" Ea este plato-şa (I Tes. I Si . nicî cea mai nuire nenorocire nu ne poate aruncu în deznadejde". Lc. Pentru eel credincios (. I). 1 P(. 25 28. spune in aJtă parte Sfântul Părinie. Fuple 3. Rom. 1. Spaima de moarte nu-I mai încătuşcaza' pe om şi nu-i mai frânge elanuriJe. 3. vindecarea bofilor sale şi siimltatea deplimV"" Celui ce crede în El.1'5 Petrii Damaschinuf'6 aratfi şi ei puterea pe care o are cre-dinţu de a naşte în suflete n&lejdea. 25-26. 19. 34: 10. Efes. biruieşte loale greufăţile. I0r 38).43. 16. pe care Hristos i-a redat-o oeamului omenesc şi care fi esfe dăruitâ prin Duhul Sfânt. 36. 3. "' Cf Mc.''* câci prin ea omul primes cu toară fiinţa sa lucrarea mantuitoare a jui Hristos. 17. 23.20:21. 7. Fapfe. 26. 13.')V Toate puterile omului î$i regil-sesc în Dumnezeu. 50. hicrâiid fn annonie şi pace. S. „Dacă credem însă în Cel ce a venif şi a vindecal toată boala şi toată neputinţa m popor.. 9. 48. cu Care se uneşte prin credin[«1.('iinififîiJe subiective ale tîlitu'itltlirii si sânălareo in Uristos cu rărie Sfimii Păiinţi. 9. ". Dionisie Areopagieul. . 4. rcunifica suflelul şi-l readnce la buna rânduială. Mc.. II. Mc. eel fără de forma* devine frumos". Evr. 17. credinţa.. ' htdtie In II Corinteni. 2. 26. hrarhia hisericeaseii. rrienirea f ireasca şi sănă-larca deplinît./lirW aceUişi duh ui cnfdirtjtl". 8. I/. Hristos îi dă tămăduirea bolilor trupeşti şi suffeteşti. 30. 5. Prin „puternica sa înclinare spre Cel UIJUL. 24. 52: U. In 3. III.cu Persoajia Sa. potrivit narurii lor. 17. „Ea nu I as 3 ca suflelul să fie copleşil de relele prezente si-i uşureaza suferinţelc prin nădâjduirea celor viitoare". 42. se unesie cu El. Mf. credii»(a ÎI face viu (cf. I.' ('artea iiiiâi. 42. De aceea prin credinfă şi pe măsura credinţci IttJ" primeşfe omul iertarca păcate-lor. îmlrepiându-le spre Hristos ca spre un unic pol şi unifîcând întreaga fiintă a omului . ' lairmreta/'sabmti II\X " Sciisori iluhovnuisii.nu numai dorinţa. 24.Având-o pe ea. 9.17. 50. 8 13. 15. 17. 17. spune Sfanlul loan Gurâ cle Aur. -/. 287 .20. 22. Rom. voinţa si cugelarea . 11. 331.sprijirt puternic şi liman neînviforat". Prin credinţă omul eel vechi piere şi se aratil omul nou. 14. 58. 18. 1. 22. 3. 3.BftCf. 5. 8) care-l iipării pe om si-f face de nebiruit.v: . 18. 15. 2. Pe eel mon din pricina păcatului. 16: 10. '" Cuvhtie Aespre nevoinfâ.

Nichitu Stilbarul. 87. atribuindu-le atăta tărie". VI. s-au vindecat îndată. ci şi pe cele ale omului Ifiuntric". '* Cf. n-are decât o credin|5 deşartă. pipifind pe Cuvântul cu ajutorul credinţei.1"4 arSiând că Dutnnezeu „a făcut leacurile credinţei şi le-a împrăş-tial peste bolile globului pamântesc."u între aceste două capete. care se împlineşte prin lucrarea poruncilor. Teognost. 4. 526. Scorpiace. spune: „Sufletul meu nu se putea însărultoşi decât crezând". * Serisori dulwvmcesti.: ('are hoqat M VO mânlui ?. II. în acelaşi sens. )|uCf. Tertulian o considers leac mântuitor prin excelenţâ. 39.1"1' şi încă şi mai mare deosebire este între simpla primire a cuvântului lui Dumnezeu a celui ce vine la credinţâ. Sf. nu dobândeşte vindecarea. iar noi n-am Serisoridnhimtiieşti.. prin care se dobândeşte o cunoaştere din iifară si în parte. Ciivinte despir ni'voaifii. adică lipsită de împlinirea poruncilor şi lucrarea vjrtuţilor. iJ Confessioites. Triad*.10* Trebuie sft ştim însă că credinţa are mulie trepte. Sf.. Sf.10' Fericitul Augustin. scrieSfântul Varsanufie. 2X8 . Astfel. este mare deosebire între strădania de a crcde cele ce nu se văd şi deplina încredinţa-re. cxistă mulţimea de trepte pe care omul urcă spre unirea existenţială cu Dumnezeu. Origoric Piilama.( oiidifiife general? ale lânuulutrii puternic este El să vindece mi numai boalele irupeşti. şi tot aşa. Isaac Sinil. care ea însăşi vine din credinlâ şi care întemeiază adevfirata credinţa.). Despre făptuire si contemplafie. dăniindu-Ie credinta'*. 1 Cf. crezîind. Ibidem. 29. Sfântul Macarie spune: „Dacă cineva nu se apropie de Domnul. că „Dumnezeu vine în ajutorul ce-lor care doresc să se tămfiduiască.. cum scrie Clemenl Alexandrinul. 30. I. 526. I. ". împins de propria-i voinţa" şi cu (ot sufletul şi nu se roagă cu cre-dinţă puternica. m Tmtiwienlul bolilor elinesti. % 40. 22. lar o ase-menea credinrn nu este de ajuns pentru ca omul să primească tâmăduirea de la Dumnezeu. dar este încâ bolnav duhovniceşte."1 Cel care crede.106 Origen arată c& încă „fericiţii prooroci (. 17 Contra lui (W-WJ. plinâ-tatea Lui se revărsa peste ei ca sa vindecc".şi de ce mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc limpede despre virtuţile ei tămăduitoare. mărturisiji-du-si pacatele tinereţii.."* Fericitul Teodoret al Cimlui spune. iar între trezirea la cre-dinţă şi credinţa cea desHvarşită este o mare distanţă. De ce aceia (orbul şi femeia bol-navâ de curgcrea sângelui). 48. Cele 300 de capete.101 Inţelegem acum de ce credinţa este Una dinlre „feşele cele dc nedezlegat ale sănâtăţii şi mântuirii". 15. şî vederea lui Dumnezeu. pe care Sfintii Pariiiţi o soco-tesc totuna cu credinţa ajunsa la desăvârşire. 107 lar Sfântul Varsanufie afirmS că „credinţa desavârşită se arata1 în vindecarea bolii noastre".10. \..

5. 8.. Ruspunsurile 3 »i 5 "'a. III. II. Dacâ omul se străduieşte cu toatit t'iin'a sa sa păstreze şi să-şi împroprieze harul dobândil prin Sfintele Taine."*' Căci. Botezul îi duruieştc omului libertalea de a nu fi slapânil silnic şi Hîră voia lui de catre diavol n ?i puterea de a se TmpotrivJ ispitelor. Bespnr Hotez. pentru ca acesta sii nu fie mântuii îinpolriva voii lui. Diadoh al Foticcei. nimic nespălat. ci.1 arate câ* voieşte să fie tămăduit de Hristos şi să vădeascâ mâ-BUra alipirii de Dumnezeu. Sf. deşi s(5 ca o puiere ascunsa* în noi. 78. Leacul potfiinţei Boiezul il curăţa" pe om de loate păcatele sale. " Cf. sâ ne apropiem cu adevărat de El. totuşi nu poate opri de la rău pe cei ce stau sub puterea lui. nici pe om nu-l împiedică de a se lăsa în voia lor. nici Satana nu sileSC voia omului".Mkm 289 1 ."1 3. După primirea aeestei Sfm-te Taine. nu rămâne nimic neieriat. iar nu de putinta de a pâcătui.) Noi n-am dobândit încă* vindecarea duhovnicească şi mântuirea pen-Iru că nu-L iubim din toaia inima $i nici nu credem in El cu adevărat. nimic nevindecat. s Suntem liberi să t'acem binele. el rSmâne în starea de sănătiite şi de cură'ie a firii."'' Sfinţii Xmilii duhomieeşti (Col. nici Dumnezeu. Despre Hate:. Ceh 225 de capete teofogtce şi pmctic. prîn lepăda-rcfl ispilelor. Simeon Noul Teolog. CuvSnl ascmic tn tOOdecopete. „Taina Botezului lucreaza în noi. snntem. împropriindu-şi tjâ sporind in chip personal si dc bunăvoîe darurile primite. XX. neieşind din calea drepta"(ti. dar ratii a face vreo sitâ asupra voinţei noastre şi tar. 17. Dar Botezul îl scapâ pe om de pacat. Despre Botez. II). liberi să ne întoarcem la riuilatea dintâi. dupfl cum arată Sfântul Nicolae Cabasila. Sf. Dumnezeu îi lasâ deplinil libertate celui nou botezal şi nu face sfi înceteze momelile diavolilor. Sf Marcu Ascciul. „Nici Botezul. dar nu-i opreşte pe aceia de a-l ispifi pe om. pentru ca să lucreze indata adevărata tămflduire în noi". 1 (I ibidem Sf. 89. de asemenea.RSspunsul2. Mnrcu Ascetul. llI/Wd<w."" făcându-sc astlel împreună-lucrător al vindecâ-iii sale. ci. Mîutii Ascetul. El îl scoate pe om de snh stâpânirea diavoluJui şi a demonilor.1" I'oi aşa cum 1-a creat pe Adam liber şi a îngăduil ispitirea lui. 11. Sâ* credein deci in El. sr. potrivil harului pri-init. Cf. care i-a fost redată prin Botez. al mântuirii şi indumnezeirii.'N Botezul nu ne răpeşte însâ libetlarea de a alege ceea ce voim. s. '"Cf. 17.Condt&ie sitbiecîiv? ale lâmfiduirii $i xantim/fu m Hrisii-s câşiigat vederea cu adevărat şi nu am fost vindecaţi de patimile cele ascun-se? (.1 a o robi. "Cf. pentru cit ochiul eel mai sănătos nu poate lumina pe eel ce vrea til lot diitadinsul să zacă în îmuneric". DesptV viaţa in llristos.. 60.

darul părtăşiei. Sf. pe măsura neîmplinirii e luat în stăpânire de păcaf . Sf. III.Condifiile generate ate lămăduirii Părinţi arată cfi nu esle cu neputinţâ pentru om să ducă o viaţâ lipsilâ de păcal şi să împlineaseă toate poruncile lui Hristos. 133 Despre Botez. Despre Hotel. abia dacă este unul dintre o mie sau.1 deoarece n-au avul starea duhovnicească irebuincioasă pentru a primi harul dăruit prin ele. cu (oate că mulţi creş-lini nu-şi dau seama de aceasta. aceasta se îmâmpl. II. vorbind despre ungerea cu Sfăntul Mir: „Ceca ce Sffintul Mir împărtăşeşte luturor creştinilor de totdeauna şi din orice vreme sunl darurile cele atât de folositoare sufletelor: darul cvlaviei şi al rugă-ciunii.34. V. Despre botez. X. loan Gură de Aur. O&pHi pocăinfă. ibidem. nu au stflruit în curâţia şi sănăt. passim. Miircu Asceenl. dacă aceştia nu şi-au regăsit sănălatea pentru care s-au rugat.. ' Cf. care să-1 fi cunoscut prin vederea tainică. Sf. Despre viafa ht Hristos.': iar toate acestea. nu s-au pregătit aşa cum sc cuvine pentru a-1 primi sau nu s-au nevoil să-I păstreze. vorbind despre Botez. Sf..).i păcatele lor. Simeon Noul Teolog.. după cuvântul de ]a Fapte 09. se îndoiesc chiar cfl exists un Duh Sfânt. minunăţia unei asemenea naşteri din noii ! Dar. dacfi cfectelc Sfintelor Taine nu se fac simţite în cei care le-au pri-mir. IV. din pricină că nu s-au ingrijît de lucrarea poruncilor. din pricing cfl atunci când au primit această Taina. I. Acest lucru îl spune adese-ori Sfântul Marcu Ascetul: „Harul şi curfiţia care se află în noi în chip ascnns de la Botez nu ni se vor face văzute decâl atunci când vom fi străbatut bine drumul poruncilor (. 26. dar s-au predat pe ei înştşi En robia păcatelor prin faptul că n-au împlinit toate poruncile". Disatrsttri etire.1-'1 prin care harul primil în chip tainic la Botez devine lucrător.2> „toţi au fosl eliberaţi prin hand l u i Hristos. Sf Marcu Ascetul. Cateheze buptimmie. ci au primit pri» libeitatea voinţei ispitele diavoleşti şi de bunavoie s-au înlors l. 10. 157-163. în sfârşit. iar tot eel care 1-a primit în chip tainic (harul). care nu-L cunosc pe Cel care i-a adus pc lume". ''Inme. 23. X. din zece mii.126 Cf. pe când alţii. 103-104:111. Sfântul Simeon Noul Teolog. dar nu împlineşte poruncile. 14. Nicolae Cabasila..L. m Cf Sf. 211 234.121 dar puţini diiitre cei botezaţi au conştiinţa rnăriinii harului primil. 290 . Raspumurile 4 si 5. Nicolae Cabasila.. passim. vai. 4-5. ci stăruie în bolile lor. în vreme ce loţi ceilalţi sunl feţi lepadaţi. spune: „S-ar fi cuvenil ca noi toţi sS cunoaştem bogăţia harului. Despre viafa in Hristos.itea care leau fost redate. prccum şj aHele. "-' Despre viata in Hristos. mai bine zis.122 Asifel. 2). 23.131 La fel spune şi Sfântul Nicolae Cabasila. mărimea luminării. (n-au cunoscut) binefacerilc pe care ea le poale da şi pe care Sfăntul Duh lc dăruieştedin plin". iar alţii nu cunosc lucrarea Tainei acesteia. al dragostei şi al înţelepciunii. VI.

spune Sfantul Isaac Sirul. ed.Co/idifiile subjective ale tt'muiduirii si sâtuauimi hi Hristos De aceea. '"' MetiHlii sau cele 100 de capete. dimpotriv. Ruspunsul 5.lrinţi socotesc cftinţa un al doilea Botez t „a doua baie a sfintei renaşteri". pe urma\ prin reaua întrebuinţare a celor vremelnice şi prin grija de lucnnilc vîeţiî şi prin ceaţa patimilor îl acoperim pe acesta cum nu se cuvine. Sf Maicu Ascelul. de pildft In: Catelieze. siinntatea şi loate celelalte daruri primite prin această Sfânta* Taina. Cf. Nichita Snilumil. loan Scăiurul. înti'-un anume fel. SI.). Aceasta tema este in mod deoaebit dezvoltată dc Sf. 33. adică în sfinţita cristelniţâ. A se vedea. Hau&hcrr. în dar. Cf.1 prîmim şi sa dobfmdim iarăşi această strălucire mai presus de fire şi să vedem în chipul eel mai limpede arătareaei". 31. '' ('uvuiie despre itevoinţâ. 24.2. Sf. Sf. pentru ca sâ nu ramână pentru totdeaunu necunoscator al haru-lui Botezului şi pentru ca să nu-şi piardă pe vecie curăţia.. 1. 17. După cum spune Sfântul loan Gură de Aur: „Există cale de în-toarcere. De asemcneu. Grigorie Palaina. I. II. Cele 225 cle capete. ca un har pestc har. VII.) Sufletul întinat şi urâţit şi coborâl in ociir. ci.î şi necinste prin nenumăratele lui păcate. Vczi..!. 'Catcheze. repede se poate înloarce la frumuseţea lui de altădata' dacft ne căim cu adevârat şi din tot sufleturV: Slantul Simeon Noul Teolog scrie la fel: „Cel care (după Botez) s-a înlinal pe sine însuşi prin fapte nelalocul lor şi fârădelegi (. Scum. 2. ca şi cum. de usenienea.111 şi mulţi Sfinţi P. 7. ne este cu putinţa prin pocăinţa şi prin împlinirea poruncilor îndumnezeitoare s. 36. Căci pocăinţa este a doua naştere din Dumnezeu si darul a cărui arvună am primit-o prin ciedinţă la Botez îl primim prin pocăinţă". Aşa cum am arâtat. sfi le poată afla şi să le sporească. XXXIX.lw Tot el spune că Dumnezeu a dăruit acest leac (<t>dp|xaKOV) mântuitor. numai să lucrăm şi noi pentru aceasta (. '•" Dtseursuri esice. Botezul îi dă • Caiehne baptismal*. Dar dacâ. ibidem. 73. Dumnezeu i-a dăruii omului păcătos leacul pocăinţei (uexcivoia).139 Sfinţii Calisl şi Ignatie Xanthopol învaţâ şi ei la fel: „Noi primim în sănul dumnezeiesc. 222.) a se întoarce la vrednicia dumnezeiască pe care a pier-dul-o din pricina vieţii păcătoase". XIII. Sf. acela are nevoie de pocăiniil pentru (."" De aceea Sfăntul loan Scărarul spune că „pocăinţa este împrospătarea Botezului"... Imne. 6. Despre liotez. Simeon. XXXII..XKX. de asemeneu. daca voim. CuvfintuI 5. . Grigoiie de Nazianz. LV.138 Aceasta nu înseamnă însă ca* ea ar putea înlocui Botivul sau c. ne puîem întoarce la frumuseţea şi strălucirca dintâi. s-a dat bamenilor după botez. 8. Viuia Sf.. Cu vantun.u. 125. 59.. V. Simeon Noul Teolog. ar desăvârsi Botezul. Tmule.1 ar aduce vreun dar pe care acela nu ni l-ar Fi daf. 23. 305. „pentru ca aceia care din trândăvie şi ne-piirlarc de grijă cad din vîaţa veşnică. a 291 ..1 Seam. p. II.l3: „Pocăinţa.. 129ş. XL. 72. sa se reîntoarcă iarăşi prin pocăinţa la Hceasta cu o slav5 înca şi mai strălucită şi mai luminată". 17. hand dumnezeiesc cu totul desaVârşit. VI.

3. S2. De aceea. Scam. Fapte 2. 10. nu-1 poate nici vindeca." Rolul pocăinţei dc după Botez este să-l întoarcfi pe creşlin de la păcarele şi patimile în care a recăzut. Sf. Hristos vorbeşte o data mai mull despre pocfiinţă. Avvu Pimen. Cateheze.căci nu poate fi pierdul vreodată -. In Sfintele ScripJuri vedem cum Inainle-mergătorul Domnului. 47). 32. 7. Talasie Libianul scrie: „Hristos este Mântuitorul lumii întregi şi a dăruit oame"" Cf. a Sf. 15. I I . 38. 17. 73. 26. păcSroşi şi drepţi*'. 10. este cea dintai şi cea mai mare lucrare duhovniceascâ. II.1'. 3. 21. 4. pocăinţa. 5. lisus însuşi şi Apostolii propovăduiesc în mod constant pocăinţa. cf. 15). 4-5. 20. Sfântul Simeon Noul Teolog socoteşte pocâinţa drept cea dintâi porunc. 55: „Pentru ca niciodată nil se pome dcsăvârşi lucrare» ei. Ea îl priveşte deci la fel de bine şi pe eel care n-a primit încă Botezul şi pe care Dumnezcu îl cheamiî la mântuire. pofrivii evanghelişlilor Malei si Marcu. Sf. De asemenca. 118. 3. Simeon Noul Teolog. Mc. în pocainta omul nu află un alt Botez şi nici nu-1 redobân-deşte pe cel dintâi . Vestea cea Bună a mântuirii noaslre. 34. Lc.30. căci s-a apropiat fnipărâţiacenirilor" (Mt. 2 Cor. Cu aceastâ ehemare începe propovăduirea Sfântului loan Botezătorul (Mt. 47. să" redobiindească starea de har în care-l aşezase Sfânta Taină. 1. ca şi pe eel care.4. arătand-o ca lucrare cu totul Irebuincioasă mîintuirii noastre (Mi. dQpfievanghelislul Ltica(24. Mc. sâ-l faca* din nou rodilor. 24. pc care. Propovăduirea lîvangheliei. care a păcătuit.!.13.Este condiţia esenţiala a tamâduirii omului câzut. ca şi prin întoarcerea la slarea cea păcătoasă. 2 PL 3. 13. din pricina lipsei de grijă şi a trândăviei sale. mvăţătura publică: . 3. Evr. le pierduse. ci roadele lui. să lie din nou curăţit şi tâmăduit. 6. 4. 2. 9). 20. '-b Cateheze. la sfârşilul lucrării Sale în această lume. Cuvhue de$p?4 nrvoinfii. 8). Desigur pocăinţa nu-l priveşte numai pe eel botezat. 19. de pildfi: Apoftcgme. 3.24. Sf. în sine.De atunci a început lisus sâ" propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă Giexavoevte). Sf. n-a ajuns încă lu desăvârşire. înaintal pe calea virtuţii. Isaac Sirul. Isaac Sirul. " A se vedea. a început prin chcmarca la pociunţă. Cuvinte ăisprt in-vuirifa. Mc 1. 8. căci în ea se cuprinde toanl partea lui de lucrare pe care se cuvine s-o împlineasca pentru a primi vindecarea şi a se mfintni. 17. 4-5. înainte dc Inâlţarea Sa la cer. Lc. 5. Cu ea îşi începe Hristos. 162. 19. nici mântui pe om. 2. 3. careia omul trebuie sâ i se dedice cu totul şi îna-inte de orice altceva. 15. 292 . 8. toţi oamenii au nevoie întotdeauna de pocftinţă. 1. 3. 4. 17. 1. dupfi Sfinţii Părinţi. Ea cste necesară pentru tot omul care vrea să părăsească păcatul şi să se întoarcă la Dumnezeu.Cowfifii/e genetwt ale uimdduirii omului toi ceea ce-i trebuie pentru tămăduirea şi mântuirea sa. In fapt. XXIII. 6. ea li se cuvine toLdeamiu miuior celor ce voiesc să se mfmruiascît. loan Scfuaml. fundament al intoarcerii sale la sănătatea deplină şi al mântuirii sale. 2. VII. Rom. 5. 12. mai presus de orice virtute. 44-45..7. să facîi din nou lncrător hanil sălăşluit în el. 25. XIV. 2 Tim. 31. oricare ar fi starea lui duhovnicească.1 ' Pocainta. 3.

din aceste cuvinte nit* SfânUilui loan Casian: ..1*0 ca şi din răspunsul dat de Awa Pimen unui frate care l-a întrebat „ce este pocăinţa pentru păcat?": „a nu-1 mai lace de aici înainte". Awa Nistero invaţa că omul este dator ca „in toatâ seara şi dimineaţa să facă socotealâ pentru ce a facut din cele ce voieşte Dumnezeu şi ce nu am făcut din cele ce nu voieşte El.143 O asemenea cunoaştere de sine se do-b&ldeste. pcniru ca noi. de aceea.* II. 5. p.. Sfinţii Părinţi văd pocâinţa ca pe Lin proces de convertire. cit. ci înfoarcerea si alipirea de 1:1.'43 fnceputul pocainţei este recunoasterea păcatelor. de pi Ida. Reluat dc Sf.ru a fi vindccat de ele. mai general. Vaisanufie. afată că pe viilor nu mai vreii să păcătulască. ''' De&prepecâinţă. 293 . Aoest caracter pozitiv al pocăinţei reiese [impede. Sfântul loan Scăranil o numeştc „împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea buna a celor potrivnicc pficatelor".2. prin aceasta. îşi arată omul cu adeviirat pocainţa. 5. Avvu Nistcto eel din chinovie.138 Iar Sfântul Marcu Aseetul îşi începc cuvân-tul despre pocăinţă astfel: „Domnul nostru Iisus Hrislos (. -Pocaiţi-vă». o intoarcere (aşa cum arată şi etimologia cuvântului neţdtvoict). 1' onvorbiri dtiliovni<<-şii. izhâvii şi măniuit. u Ed. se leapăda de ea. 76. XX. 122. A-t' recunoaşte pâcalele este condiţia indispensabilă pentru a le părasi. prin examinarea metodică a conştiinţei. mfruiuire. nu mai vrea să stăruic în depârtarea de Dumnezeu. Scri.Jata ciire este definiţia deplina şi desăvârşita a pocăinţei: Sa nu mai savaYşim în nici un chip păcatele pentni care ne pocfiim sau pentru care conştunţu noastră are remuşcări". cere iertare de la Dumnezeu şi. S fan tul Efrcm Sirul spune in acest sens că „începulul mântuirii este cunoaşterea de sine". cheinându-L în ajulor. să înţelegem că toatâ" mulţimea po-nincilor se cuprinde in una singură: cea a căinţei pentru păcarele noastre". prin lepadarea patimilor şi prin vieţuirea în vlrtute. 254. 122-mScara.>.138 Pocăinţa este o adAncă şi vie simţire launtrică prin care omul îşi recunoaşte Secure dinire păcatele sale sau. la uxceput. iarnu irecutul.soii duhovnic^ii.141 Scopul fundamental al pocătnţei este o schimbare totală. nu înstrăinarea de Dumnezeu de odinioara. dând penim mântuirea tuturor oamenilor poruncile cuvenile măreţiei lui Dumnezeu.< 'ondifiile Mibn'i'tivi. spunând. poirivil voii lui Dumnezeu. Numai prin pfufi sirea cu totul a pScalului. care nu priveşte atâf pacatuI in sine.. şi aşa să-şi albeaseă toată viaţa".'44 „Aşa se cuvine sâ fie poCapete d&prc dmgoste. pent. cat reîmoarcerea la Dumnezeu. însănătoşirca. starea sa păcîîtoasă. LI. ' Apofiegme. nu boala. ci doreşte Sa se infoarca la Fil şi sa-si schimbe cu totul purtarea. Important este vutorul. foc. Aasemani. I..V.olr ttîinâditirii >7 stiiu'Uatra in HftStOS nilor pocăinla spre mftntuire".. a pus libertatea ca temelie a lor şi le-a fixat ţinta spre care să alerge. '" Apoftegme.

Jar fîindcă noi pâcătuim mull. spre El îşi îndreaptă priApcrfUgmâ. „nimeni nu se poate mântui de patimi". dimpotrivfi. „Fericit eşti. neizbutind să se desprindă dc ele. Varsanufie si loan. omul II are în vedere pe Dumnezeu.s . în acesl sens.îi scrie Sfântul Varsanufie unui monah -.l4. avem nevoie. 526. IM 5cora.14' Avva Dorolei . cum am potrecut pâna atunci şi in ce am păcătuit". „Pocăinţa este gfuidul osândirii de sine şi îngrijirea de sine neîngrijată (de lucrurile lumii)". Scrisoii duhovniceşti.amintind învăţaturile Părinţilor din pusrie: „Părinţii au spus că fiecare trebuie să se curăţească cu de-amănuntul. Pocăinţa adevâratS este cea în care omul simie cu durere starea păcătoasă fn care se află. şi tot bolnav. îl face să se depărtcze şi să se lepede dc el. sâ nu mai vadă stramb realitaiea. în care eel pă-cătos rămâne închis faţfl în faţă cu păcatul sau. iarăşi. dând ca pildă vieţuirea lui Avva Arsenic. scrutândii-1 cu nelinişte şi nefăcând nimic ca sa scape de el. hivăţături tie sujîet fotosilonn'. omul se aflii tol in păcat. N 264. IV. Aceasta esle zdrobirea inimii. ca să le cunoască lâ-murit pe fiecare. stare patologică. într-un all fcl. dupfl cum vedem. omul se arată cu duhul umilit şi inima înfrântă şi smerită (Ps.. 498. m Ibidem* V.1'"' Scopul pocăinţei nu este însă recunoaşterea în mod abstract a pacatului.1"0 în pocăinţâ. XI. Sfântul loan Scararul spune. după cuvantul Psal-mistului. 2**4 . (rate .147 De (apt. din pri-oina uitării. pentru a se putea tămădui de patimi şi ca să se mântuiască. şi să iasa din egocentrismul sau pătimaş. câ: „pocăinţa este lo-virea sufletului printr-o simţire adâncă". cu ochii păcătoşi ai eului său căzut. şi să se pocăiască iui Dumnezeu cum se cuvine pent™ cele ce le-a gresit" -. Rămâne (intuit pe păcat şi pe propria stare sufletească. o condiţie indispensabila <i înaintarii duhovniceşti şi o etapă esenţială in procesul de tămăduire.V. Prin pocain-ţă. 395.2. sa se cercelcze pe sine in fiecare seara cum a Irecut ziua şi dimineaţa. fară îndoiala că se şî scârbeşte de cle şi se des-partedeelc". " Steam. scrie Sfântul loan Scăra-ruI. sub o alta formă. Căci cel ce le simte. dupa cum spune Sfânlul Var-samific. să" ne cercetam şi la ceasul al şaselea (la amiază). dacâ simţi peste lot câ ai păcate. In starea de remuşcare.Ctmdifiile generate ate tămăduirit • căinţa". 2. cum a trecul noaptea. şi ea trebuie sâ însoţească fiecare fapin a noastră şi fiecare gănd şi să (ie peniru om o grijă necontenită. Cunoaşterea păcalelor este în sine curâţitoare şi eliberatoare. 50.> Sfăntul loan Scăraml sfătuieşie ca la fiecare ceas să facă omul socoteala faptelor sale. 116. "' Scrisori duhovniceşli. conchide un all Bătran.1"1 Această durere nu are nici o legătură cu cea pricinuită de remuşcare. 19).4B Cunoaşterea propriilor păcate este un aspect fundamental al pocăinţei. Ea îl scoale pe om din stipunerea oarbă faţă de păcal. 5. aceasta cercetare a conştiinţei trebuie tacută permanent. N ' Scrisoii ditlwvnuesti. Sf. la randul său îndeamnă: . Cf. fără de care.

omul se depăşeşte făra încetare pe sine. prin harul lui Dumnezeu. Prin ea sfl leapădă de (recutul său păcatos.1" Cercetându-se în fiecare clipă şi căindu-se neîncetat. şi tinde spre cele dinainte. 8.1 omul trebuie să se căiască nu numai pcnrru anumite fapie sau cugetc păcătoase. prin pocăinţa omul îi cere ierta-K lui Dumnezeu şi-şi manifestă voinţa de a se uni din nou cu El.l5: Departe dc a fi o simplă constaiare a greşelii şi de a rămâne fixată pe en. şi se sârguieşte să se pocăiascâ pentru cele ce a greşil şi să se îndrcpteze pe sine. slabiciunile şi neputin-ţele sale. 12. hiviiţcîturi tie suflet folosiitnire. 3. alerg la ţintă. 410. 5. „Uitănd cele ce sunt în urma mca şi linzând catre cele dinainte.Il. iar bolile sale merg spre vindecare. folosindu-se de un cuvânt din Păstorul lui Herma. care nu face decât să tulbure sufletul şi sa-i slăhănogeasca puterile. Se cuvine sâ slim c. săvârşeşte binele". înaintarea se face cu încetineală. Avva Dorotei arată câ „de sc cercetează cineva pe sine astfel. înaintarea se vădeşte prin micşorarea numă-rului păcatelor şi prin slâbirea şi împuţinarea patimilor. ca să ajunga la Dumnezeu. pocaindu-se de cele ce a făcui. pocăinţa se manifests deci ca depăşife a păcarului. loan Scâranil. Scam. rămâne departe de El.'" în fapt. de omul eel vechi. Clement Alexan-drinul. omul ajunge sâ binuasca incetul cu încetul. şi aşa. stflruind în pftcat. înaintând astfel mereu. şi chinuindu-şi sufletul său pentru cele ce a pfl-câtuit. 295 . Ea este forţa prin care omul înaintează şi sporeşte duhovniceşte. în acelaşi timp. nici nu se întrisiează din pricina eului său rănit.. spune: „Pocăinţa esle mare pricepere. Sf.Coiulifiile subiective ale ttimtuluiiii fi sâiuiialtut hi Hristos vireii. începe să-şi micşoreze patima.. ci pentru câ prin păcat s-a despărţir de Dumnezeu şi. impotrivindu-se gândurilor palimaşe prin pocăinţa. 5/TOftwW. toate patimile care luiesc în el şi astfel sâ-i fie tămăduite toate bolile sufletului. dupâ cum ara-lă Sfântul Varsanufie. Omul îşi află tămăduirea patimilor şi mântuirea tinzând spre ceea ce trebuie să fie polrivit voii lui Dumnezeu. Nu din pricina p. Recunosciindu-şi pâcatul. 14). nici nu le mai spune. MInvâfâluri de suftet foto$itoare% XI. El trebuie să se pocâiascJI pentru starea gencrală ft 3 ' Si risori dufuwnicefti. Avva Dorotei. dar sporeşte cu timpul daca omul stăruie cu rabdare in starea de pocăinţâ. nu lasa patimile să se întărească în el". XI. în fiecare zi.154 Adesea. de a făcut pâcatul de nouă ori. spune Sfântul Apostol Pavel (Filip. Şi pentru că prin pocainţă omul se vede întotdeauna deparie de măsura desăvSrsirii> cl nu se opreşte niciodată.". h Cf. iar nu rămânând ceea ce a fosl şi staruind în cele pe care le-a făcut potrivit legii păcatului. înaintând pe încetul cu Dumnezeu. în pocâintă nu este nici o urmă de sentiment bolnăvicios de vinovăţie. spre măsura omului celui nou şi desăvârşil la care a fosl chemat prin creaţie-Priii pocăinţă. îl va face de aci îiiiiinte de opt ori.1catului in sine suferă el. pentru că omul. nu le mai face.

de pildfl.. Marcu Ascetul. Despre pocăînfâ. în-!r-un anumit moment. Or. se abate de la cele voite de Dumnezeu. fie neştiute.) Aducerea-aminle de cele trecute este paza pentru cele viitoare". ci si în nelucrarea binelui (lac.ceea ce 1ar impinge pe om în gandtil pătimaş la ele -. Sfântul Isaac Sirul defineşte pocăinţa ca fiind „cererea prelungitâ în (Ot ceasul a rugăciunii pline de străpungere ce se îndieaptă spre Dumnezeu pentru iertarea pncatelor trecute".|V' în Cartea Pilde-lorlui Solomon stă scris căchiar „eel drept cade de sapte ori" (Pilde 24. A crede că eşti lipsit de pâcat arală necunoaslcre de sine şi de slarea in care te al'li. 2% . Şi tot păcat este lipsa de grija" in a împlini voia Lui. Varsanufie şi loan. 50. lepădându-se de palimile carc le-au produs şi chemându-L în ajutor pentru aceasta pe Dumnezeu. Cieşlinul.161 în sensul propriu al cuvântului. Scrisori efiihovniees/i. 428. Păcatul. 17). pacat. de asemenea. VII. atâta vreme cat nu s-a unit desavârşit cu Dumnezeu.162 De altfel. n-am avea un pâcat anume. Maxim Mărturisiionil. la fel: „Se cuvine să păs-trăm mereu în minle amintirea pacatelor noastre.. nu consul numai în făptuirea răuliii. Sf. Despre poctiinfit. Vursanufie şi loan. ne amâgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi" (I In 1. de nedesavârşire şi de înstrăinare de Dumnezeu. nu exisla „om care sâ trâiasoa şi să tie lipsit de pilcat şi care să fi urmat intru lotul poruncile şi să nu fi neglijal nici una dintre ele". şi să se fe-rească de ele în clipa de faţă şi pe viitor. în rugăciu-nea care se citeste imediat inainte de Sfânia împurtaşanie se cere lui Dumnezeu iertarea pentru greselile fitciite „cu ştiinţa şi cu neşliinţa". Sf. de pi Ida. trebuie să-şi adlicl nminte ncîncetal de păcatele sale. 30. tot ceea ce il tine pe om instrăinat de Dumnezeu este.160 Aşa cum învaţă insuşi Sffuitul Aposiol loan. 394. este vorba de recunoaşrerea stării de neputinţa şi slăbiciu-ne. .117 Sfântul loan Gură de Aur spune. Aducerea-aminte de greşelile din irecut îl face pe om sa se teamă sâ nu cada din nou. „dacâ zicem că pâcat nu avem. de altfel. atâta vreme cat u-a ajuns la asemânarea cu Hristos.*° A se vedea. chiar după ce ne-am curăţii de ele (. Scrisori tluhovniveşti. De aceea Sfinţii Părinţi îl îndeamnă pe om sa se căiască pentru păca-tele sale. să* stâruim in slarea de pocăinţă. '9 A se vedea. 4.Cotitlifiile genenile ale liwuif/uiiii de păcătoşenie în care se află. loan Gtirâ de Aur. chiar dacă. De aceea. VII. ca omul se amăgeşte crezând că este fără dc păcat.1* Se cuvine. de buniWoie. Sf.'-0 Nu este vorba aici de o aduce-re-aminle amănunţită a păcatelor facute şi a împrejurărilor in care s-au pelre-cut . "* Despre pocainfâ. Altf'el spus. clar şi „întristarea şi grija pentni păzirea de cele viitoare". Sf. omul se poate socoti pe sine m stare de pacat. lie ştiute. In acesl sens. 142 Despre pocmnfti. XII. de altfel. de pildfi: Sf. aşa cum arată Sfântul Marcu Ascetul. ci de conşuinţi» ca am păcătuii şi că oricând putem cădea din nou în acelasi păcat sau în ultele. Sfinţii Parinţi arată. estc păcal orice fapta şi orice gând prin care omul. 4. Pocăinţa este deci necesară 1 A se vedea. 157 Cuvirtie despre nevoinfâ. de asemenea. Cuvânt ascetic. spun Sfinţii Paring. 4. XII. 16). 161 Cf.8).

). Awn Sisoe. 2. Despre diavtd. \ se vedea.. Cele 225 de capett teofogice ţipractice. Calekeze. fraţilor. Sfânlul Varsanufie învaţâ: „în toate osândeştc-te pe line ca eel ce ai pâcătuit şi ai greşit".1'" .. Catehtize. V. 4. de pildă. XX. ' Acesi mod de a privi pocSinţa se întâlneşte cu constants la Sfânliil loan Gură de Aur. mai bine spus. a se vedea: Despre poceiinfâ. 442. Simeon Noul Tcolog. pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor.|f'7 în ace&te» irci. I. care este boala sufletului.!. Sf. 11. leacul mântuitor al pocăinţei sail. ibidem. zice: „pocainţa este vindecarea păcatului". VII. m thidem. |T' thidem. zămislesc lacrimile (SctKp\xx).1'1 care. sv rixori duhovniceşli. a £is Avva Sisoe (Âpqfîegme. II. să înţeleagă cât este de departe de slava la care a fost chemai prin fire si de desăvârşirea la care ar puiea ajunge in unirea deplinăcu El. stă pocăinţa desăvârşită. Sf. scrie Sfântul Isaac Siiuj.7. care. 242. De aceea. 1 ' Discamtri elice. 305. „Eu în pBcat mfi cnlc şi în păcal mă scol". 50. şi învăţătura Sfinţilor Părinţi despre pocainţa îi acordfi o impor-i n'i. 297 .428.1 păcăluim in toate: şi in cuvânt. in nfara referinţelor dale mai jos. după cum învaţă Sfinţii Părinţi. a se vedca Sf. V. 214. Scrisori duhovniceşH. 1. XXV. Pocăinţa este socotită de Sfinţii Păiinţi ca un leac deosebit de folositor. şi in gând".lr"' Din căinţa neîncetată se nasc doliul (întristarea) (nk'jQoţ) şi străpungerea inimii (Kaiăvxfyc. Simeon Noul Tcolog. IV.CondifiHe suhiertive ale lămăduiiii şi stlntîliileu hi HristM penlru toţi'" şi ea trebuie să se facă.idesea ei vorbesc despre aceastâ stare duhovniceasci* în termeni medicali '" Sfântul Simeon Noul Teolog se referă şi el la Jeacul (<|)o:p-\iaKQV) mântuitor" al pocăinţei. şi în faptă. 494: XXV. Şi cel niiii . Sf. în fiecare ceas al vieţii. pe care doar puţini oameni ajung să-l do-bândeuscă. despre care vom vorbi ulterior. 2. omul trebuie să-şi cunoască ne-vredmcia.după cum există doclorii pentni rănile irupului.trebuie sîi fim înloldeauna încredin-lali c. i white despre nevoinţâ."* ulti-niii este nn dar al Sfântului Duh. 5.172 „po-uiinia este leac pentru rana păcatului". 58. II. VIII.i fundamental. Convoihih duhorw<eSii. 8. serie alfabetică. Sf. penl. 58. dc pildă. Omtlii fa slaliu. să-şi dea scama ca este mai prejos de ceea ce s-ar cuveni să Be dupâ" voiu lin Dumnezeu.ru păcat. 111. 9. Vorsanufw şi loan. în afara referinţclor de mai jos. Cf. " Ihidnn. 2. 12. „Trebuie să ştim că avem nevoie în tot ceasul şi în cclc douâzeci şi pami de ceasuri ale nopţii si alc zilci de pocSin(3". 23. 36). m Desprvpocăinţâ. !. Simeon Noul Teolog. Orice ar face şi orice argândi. la rândul lor. Despre idrvbirea inimJi. B Cf. VU. 4. sâ primim ca din mâna lui Dumnezeu pocainţa care ne este de folos Cf. avem drept doctorie pOcainţa'V™ „să folosim.X\X.16S . I. loan Casian.

IJi. el poate din nou să ducfi o viaţă sănatoasă. m ibidem.% '"' Ibidem. pentru că prin ea. sau doi. fără să mai rămână vreun semn sau vreo urmă a lor". VII.Dacă Dumnezeu vede cil cei păcătoşi se căiesc."* „să primim."1' Vindecat de patimi.1* lar Awa Dorotei arată că „prin zdrobirea inimii.. dacă ne cairn (.). pocăinţa.1*2 starca în care el îşi recapătă deplina libertate şi sănătatea desăvârşită. "" Cf. dar nu deznadăjduiţi. Marcu Ascetul. fîrească. cerând cu lacrimi de la Dumnezeu iertarea păcatelor. 1059. scrie SITintuI Varsanufie.177 „iau drept martori. sau trei. '" Ibidem. m Dogmatic. H IW .1*1 Pocăinţa este leac. "" Ibidem. Cotebeze. 30.. Urmata îndelung şi cu sim-ţire vie si adâncă. fraţilor. ea fiind condiţia împlinirit tuturor celorlalte porunci. m Jbitlmt4. m Ibtdm. pe care i le aduce pocăinţa. 10. vine omul în sfârşit la odihnă". cunoscând cu durere ticăloşia la '■'Ibidem. de-ar fi ucigasi şi plini pe tot irupul de rani. omul îşi poate regăsi pacea lăuntrică. *" Scrixori duboviiuesli. Sf. care sunt adevârate boli ale sufletului. peniru a-mi înlări cuvânlul. care au fosl repede şi deplin vindecaţi de pocăinţă.. Dumnezeu le va şterge cu totul. aşa cum arata numeroasele citate de mai sus. nu ostenesc să Vft pun îii faţă leacul care vă alină suferinţele". pocăinţa îl duce pe om la nepăUmire. prin asceză si osteneli.""* De alt-fel. Sf. 1. in acest sens.17'' „cu toţii suntcm păcâtoşî. ci mii de oameni plini de rani şi bube. că „pocăinfa este întoarcerea. I. stare la care nu poate ajunge fără ajutorul ei.Con//i(ii/r gent rat* o/e uhtukluirii pentru lămăduirea noastra". m imttfrîtnri de stifle/ Jolosifotire. . leacul care ne va izbflvi de boală şi care va şterge pâcalele noastre". Sfântul loan Damaschin spunc. nemairSmâ-nând vreo urmă sau vreun rest din vechea lor rituiate*'. vm. de la starca cea contra naturii la starea naturala". A. nu un singur om. omul ajunge să trăiască în chip virtuos.17* „de-am fi cu totul acoperiţi de rănile pacalulut. Numai depărtându-se de patimi şi lepadând de la el orice răutate. pocăinţa se vădeşte a fi pentru omul păcătos singura cale prin care se poate întoarce la lucrarea virtuţilor.1"3 Prin iertarea pacatelor şi tămăduirea de patimi. Simeon Noul Teolog. 786. El are grijă de ei şi-i tâmăduieşte şi-i curăţă de orice urma a păcatului". care estc pocăinta". II. Despre pocdinfâ. „Sa ne intoarcem cu pocăinţa la Dumnezeu si va aduce toate la pace". : Cf. întinaţi de mulie patimi. potrivit adevnratei sale naturi.. şi de aceea mulţi Sfinţi Părinti o socotesc cea dintai poruncă. V..180 „să fim cu totul mcredinţaţi că mare este puterea acestui leac. omul dobândeşte de la Dumnezeu curăţirea de păcate şi vindecarea de patimi.

Căci. Marcii Ascetul. spune Fnsuşi Hrisios (Lc 13.1* îi ref'ace însuşirile fireşli. Câtfemonahi.5). spune Sfăntul loan Gura de Aur.670. 10. lucrând virtuţile cu orn înnoil şi deplin sânătos în Hristos. Simeon Noul Teolog. Cuviint ascetic in lOOde capete. t I. lipsii de căinţă îl duce pe om la moane. Apofiegme. Sf. 'i'l SI. Prin cainţâ. i ateheze. XX. Pocăinţa este tămăduitoa-re mai ales pentru puterea lui de cunoaştere. Prin pocăinţă. *:Cf. 27. 44. p. 197. In vreme ce prin abaterea de la calea dreptitţii sufletul a fost schimonosit. prin patimi. AVVII Pimen. 394. scrie alfabetîcâ. Sf.w el urmăre-şte răul până in cele mai tăinuile ascuuzişuri ale sale şi-i vădeşte viclenia. şiboaLv" Cunoaşterea stării sale păcătoase. sesizând chiar şi cea mai mică dintre greşclile şi lipsurile sale. Recunoscând c. VIII. 7. Care esie izvoml a toatâ virtutea. 53. cum ar ajunge el să ceară CF. ScrisoriduhffvrtSceşti. I. U învie pe cel mort cu surletttf*. „Pacă nu vă veţi pocăi. care. " P&tomf. poate omul să ajungă la sîmţirea vie şi sirăpuiigătoare a nevoii de a se hitoarce la El.l esle păcătos. sa* vadâ lot mai I impede răutatea care zace în cl. SI*. Dindoh ill Foticetfi. „Căinţa îl aduce la viaţă pe cel morl duhovniceşte". Sf. dacft n-ar cunoaş-le mul'imea pâcatelor şi gravitatea bolii sale. Convorbiri dtihavrtic*fti. IM Evajţrte. strâpungerea inimii şi lacrimile ca tcmeiuri ale împlinirii luturor virtuţilor.409. Cux'âni ctxretic in 100 de capefe.Iată de ce Sfmţîi Părinţi socotesc pocăinţa. Dimlohal Foticeei. „îşi recunosc nebunia (ocOpocruvri) lor". dimpotriva. omul işi redobândcşte adevărala viii'â. Mpocăinţa îi îndreaptă". oameni care ajunseseră nebuni şi nepricepuţi (utopoi tcai c«7we"oi)diit pricina piîcatelor. njunge să îiiţeleagă cat de departe este de Dumnezeu şi-şj recunoaşte rătăci-rea."7 Şi regâsind prin pociftnţă calea virtuţilor. Sf. AVVJI Dorotei. IV. „bicriniile. Caindu-se chiar pentru greşelile cele neşli-uie1'" si pentru cele fara" voie>.3. se poale el îmbrâca din nou cu harul eel dnmnczeiesc. iar cu puterea hamlui dumnezeiesc pe care-1 cere cu rugăciuni fierbinţi scoatc cu lotul din sufletul sau si pâcatul. 134. "' Cf.'": Alurici el prttrunde în adâncul sufletului său şi vede acolo boli care răman necunoscute pentru cel care vieţuieşte fn păcat. omul ajunge sa se cunoascâ pe sine din ce în ce mai bine. scrie Hernia. lesprepoalinfâ. Numai lepSdand biiinele cele de piele ale păcatulut. 299 17 ."1'' Şi. Efrem Sirul. hivdfdturi de siiflet fohsiumre. omul iese din orbirea necunoaşterii de sine şi a lurnii. cunoscând starea căzută în care se aflâ. 22. pe care omul o dobândeşte prin căinţă. şi să se deschidă CO totul hanilui Sfânlului Duh. Vedenia a IX-a.1'" Stâruind necontenil în pocăinţă. 404. a fost îmbol-năviră cu totul.Cimdifii/e stdriective ale tomcithiirii ft sâmUattm in llristos care a ajuns prin înstrâinarea de Dumnezeu. loţi vi'ţi pieri". 100. '»Ibidm. 4. Assemani. ' SI loan Casiun. Dexftre rei <<• end <d n itulrejttează dm Jiip/e. Varsanufie. 119."* Şi lot el spune. este o condiţie absolut necesara pentru vindecarea ei. ed.

VII. aici cuprinzându-se şi realitâţilc duliovniceşti ceje mai lainice şi mai înalte.). pe masura curăţirii sale. Iţx Cf. II. fata cu slăbiciiinile capalate din neştiin-ţă sail rătăcirc. 89-90. 97 Despre diavol. 12. "'' Ohcunuti teolugice. apoi despre cele mai presus de noi si despre tainele cele dumnezeieşti.-" lar in alia purte. abstracts. ci aşteapia tn marea Lui niilostivire ca omul să-şi manifesto dorinţa de a fi vindecat şi să cearâ de la El ham I Siiu eel lămăduitor.Condiţiite genentle ale litnuuluirii ajutorul dumnezeiescului Doctor.301 Din aceste rânduri reiese cîi aceaslă cunoaştere de sine si a lui Dumnezeu. iar minted îi este tot mai mult luminatfi de Duhul Sfânt. Care respecta liberiatea omului. 304. Smr-ndevăr.nu le pot lipsi Icucurile din partea acelui adevarat medic al sufletelor. nu-l mantuie cu sila. la care se ajunge prin pocăinţa. ca să primească astfel tămăduirea snflt?-lului său ? „Cum s-ar lasa îngrijit de doctor eel care nici măcar nu ştie că e ranii şi zace răpus de boats ?".l<J' Aşa cum am mai spus. eel care nu-şi cunoaşte boala.. o cunoastere.. cu minte smeriia şi totuşi prevazatoare. XXVIII. şi să ceară ajutor lui Dumnezeu. căci numai aşa ne lecuim.1'" De aceea. Cateheze..it■-. Cf.. cele dumneze-ieşti (. a min^ Cauhtze.i■. mai ales celor care nu şi-au dispreţuit prin deznădejde şi !i■--i■. se înlreaba Sfântul Simeon Noul Teolog. ci şi.) se descoperă numai celor care au facut pocăinţă fîerbinte şi s-au curăut frumos printr-o pocăinţa -sinceră si atât pe cat e măsura pocăinţei şi curaţirii lor. Iv ' Convorbiii duhavnicesti. IV. I627D {Avvu Zinon). cele nevâ-zute şi necunoscute peniru cei care n-au facut pocăinţă (. lar dacâ omul face aceasta. Dumnezeu.bolile. 5.'''1* Or. 676. insuflată de Duhul Slant.). Stantul loan Gură de Aur dă următorul sfat: „Să recnnoaştem cu sihceritate ce-am ajuns şi cat de rele sunt rănile sufleiului nostru. eel care se câieşte de păcalele sale. „Pocăinţa este usa care scoate din întuneric şi duce la lumină". Dar pentru toţi cei-lalţi ele sunt necunoscute şi ascunse". tocmai prin pocâinţâ ajunge omul să-şi descopere boala. I... ci. nu-şi face griji din pricina ei". 300 .. ci este 0 cunoastere existenţială. axa cum am mai spus. şi sa primească vindecarea.. Apoftegme. „Celor ce-şj cautiî într-adevăr vindecarea . nu şi-au ascuns primejdiile rânilur şi nici n-au respins cu minte necugctata leacul pocainţei. spune mai pe larg: „Rodul şi t'apta pocăinţei sunt cele care alungă neştiinţa şi aduc cunoştinţa: mai întâi cunoşlinţa despre noi şi despre cele ale noastre. Dumnezeu îl vindecă negreşit.1*9 c Dar nu numai la cunoaşterea de sine ajunge astfel omul. nu este o cunoastere teoreticâ. •x Coiehet.spune SfanUil loan Casian . prin hand lui Dumnezeu este curfiţit de patimi si in-ceiul cu încetul imunericul care se aştenuise peste puierea de cunoastere a sufleiului se risipeşte. 127-128. XIX. au alergat la medicul 1 e e l c e w1s. acestora li se anila adâncurile Duhului (. la adevărata cunoastere a lot ccea ce există. acrie Sfântul Simeon Noul Teolog.

scrie Sfantul Varsanufie.. Cel care-l are nu e atins de nici o loviturâ în razboi". Sf. Mustrarea inimii este.). care este adevărata lucrare a minţii. scric alfabetică.201 si de accea cu adevărat se cuvine să fie împreunată cu ea 204 -. aşa cum spune Psalmistul: „Făcu-Cu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea" (Ps.i intări inima. V. 6. Scrisori ttuhavnictfli.*07 Sfiln-lul loan Gură de Aur spune cfl „diavolul fuge îmotdeauna de împunsfuura ascuţiiâ a pocâinţei". Scrisori âuhovniceşti. serin alfabeiică. potrivit menirii ei fi-reşti.. 301 .Ctmdifiile subtectbm ale tmntuluirii ft sâiiătaiea in Hristos \\\ coborâle în inimă şi unite cu ea. spun Sfinţii Părinţi. fie ele lăuntrice sail din afara. 28. 41. asupracaroia nu avem putere (.). ci şi. dar care au fost desparţite prin pacat. 1 Scam. un nuinai că nmul se curaţeşte de întinăciunea păcatului. SO1). pe lânga funcţia tămă-duitoare. de altfel. i I. '■•][ Vezi Apoftegme. IX. 14 Cf. II. lar aceaslă sfâşiere şi ruplurâ stăruie ca boală şi rană adănca a fupturii sale. ca o adevărată hrană. Sf. Prin strâpungerea inimii . De accea. Căci este o pavăză care înloarce toate săgeţile diavolului (Efes.4.n.. arma de nebiruit în faţa ispitelor. de pildiî... ^Dapnpocăiafă. 6. Cel ce are „plânsul adevărat împreunat cu sirăpungerea inimii. pocăinţa are şi o funcţie de apărare şi prevenire. Coitvorbiri dufurvntc&ftl. Varsannfie. Lacrimile de pocâinţă au. iar aceasta este . 26. Avva PimerU 162. Triade. află sprijin pretutindeni'V" „Lacrimile păzesc neîncetal cu Numele lui Dumnezeu pe cel ce le-a dobandit". po-câinţa face ca omul să fie ajuiat în toi limpul şi în tot locul de Dumnezeu. iniorcăndu-l pe om la Dumnezeu şi înlesnindu-i rugăciunea catre El. prin pocă-inţă. aşa cum Invaţa Sfinţii Părinţi. scrie Cf. al cărei centru este ininia."c Vedein că. XXH. Sf. loan Scărarul. Scam. danil de . I. Pocainţa sporeşte tăria onuilui în faţa găndurilor păcătoase semănate de dinvol îii suflet. Col. 25.prin care se înlesneşte rugăciunea202 şi se face rodiroare. loan Ciisitm. ci se face din toatfl fiinţa sa. 17. 461.20* lar Sfaniul loan Scărarul îi face pe diavoli s*1 spună: . 95. Avva Pimen.m. 29. in om se pelrece unirea acestor puleri.. 16). ca şi pri-mejdiile şi necazurile intâmpinate.106 Pocăinţa are de allfel puterea de a risipi tulbu-răiile aduse de diavoli şi de a-i alunga din suflei. Etiopiună.i Ee defăima pe line însuţi in chip sincer înainlea lui Dumnezeu. Sf. Reunificarea lor este una dintre condiţiile csenţiale peniru a se ajunge la rugăciunea curată. se sme-rcşie cerând cu lacrimi şi suspine ajutorul Lui şi poate primi asttel harul Său tâmăduitor si mântuitor. care dintru început an fost unite şi împreuna lucrătoare în firea sa. Grigorie Palama. 13. nil e biruit de nici un război (. 2. Numai aşa rugăciunea omului nu râmune pur inlelectuală. ''' Apoftegme. Aimfiegme. Evugrie.1 ii singur vrăjmaş avem. simţind cu durere starea nenorocită în care se afiii şi înstrâinarea de Dumnezeu. 5. Desprr rtigariune.2C Şi aşa omul biruieşte toate greutăţile.Cf.. Atunci sa ne SOCOteşti ca pe o pânzâ de paianjen". Avva Pimen spune câ „ducă omul se va prihăni pe sine. 3).

i O astfel de legătură se creează. prin ea se Ueschide cu toată frinţa sa harului dumnezeiesc şi se uneşte cu El. curăţirea de păcate. se apropie de El.6 Cf Sf. Dar aceasla se face. cum spune Sfântul Grigorie Palama. aşa cum spune Sffintul Marcu Ascetul. lor prin poc. recunoscându-şi starea de boală. 34. Grigorie Sinstitul. desigur. dorind din tot sufletul să nu se mai despattă de El. adaugă el. omul intră în legătură personalii cu Dumnezeu. Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun deeât cel ce s-a învrednicit să-i vadă pe îngeri". Prin pocăinţă. :u Cuviritf despre tievoinfâ. „in chip tainic". dar vom da negreşii socoteală lui Dumne?£u ca n-am plâns peiuru păcatele noastre". iar rolul ei. Creştinul urmează să faca lucrător harul prim it. atunci când omul ajunge la nepatimire. pe toaie treptele vieţii sale duhovniceşti. 1."14 4. 302 . să sporească tn el şi prin el.?. şi mai ales prin Botez. . prin plinătatea harului. esen-ţial. Ea este. vorbeşte cu El si se uneşte cu El. şi căinţa. „legatura care uneşte făpturile cu Creatorul lor". aflat în " Srri. De aceea.s 'l'iei t'iipelt' deSpte ntgâciwie yi curâţki inimii.211 şi. Mirungere si Euha-ristie. lar pentru aceasta. Sfăntul loan Scârarul spune: „Nu vom fi învinuiţi.l\SVmWtVII. care. se întoarce la El şi.2"' Prin mgăciune. aşleaptă de la El iertarea lor. nici că n-am fost văzători. 1. şi prin primirea Sfintelor Taine.212 Se vede limpede că pocăinţa este o lucrare cu adevărat trebuincioasă omului. la ieşirea sufletului. prin ea omul cere ajutorul lui Dumnezeu.sori tiuhovMcepi. Cel ce suspina un ceas pentni sufletul său e mai bun decât cel ce foloseşte lumii întregi prin gândirea lui. căindu-se penlru greşelile sale. i. omul îl recunoaşte pe 1 Iristos ca Dumnezeu şi Stăpân al său şi singurul iămăduitor al patimilor sale. Prin rugăciune omul se aşazâ în faţa lui Dumnezeu. Rugaciunea însoţeşte şi credinţa.Comiifiîli' generate <de tibnăduirii Sfântul Varsanufie. cu simţirea vie si dureroasă a nepulinţei şi slăbiciunii sale. îi redau omului strălucirea dintai a chi-pului lui Dumnezeu din el şi res(atornicesc aseinănarea cu El.21 Iar Sfântul Isaac Sinil laudă pocăinţa ca cea mai vretlnică stare duhovnicească a sufletului: „Cel ce-şi simte păcatele e mai bun decât cel ce scoală morţii prin rugăciunea hii. fraţilor. 461. învâţiitură despre limşlire yi nigăeiune. câ n-um săvârşit minimi. nici că n-am tcologhisit. doar ca poten-ţialitate.73. ca să primească de la El tămădmrea de patimi. rugâciunea este absolut necesară.linţa râmâne neatins de patimi. Leacul rugăcîunii u) Rotut rugăciunii şi efectele ei tămăduitoare Prin credinţa.

Sfantul Dionisie Areopagitul spune. cunoscăndu-şi pacatul şi neputinţa.1 I-J ceară. când. veţi primi" (Ml. Sfimii PaYinţi socotesc starea de cainţă ca absolut esenţialâ pentni rugăctune. Auzim cum Hristos însuşi şi Apostolii Săi spun: „Cereţi si vi se va da.9-10).. Eu voi face"(In 14.şi chiar.Dacit este întni totul adevaVat că Sfânta Treime este prezetit. aceasta se întâmplă „pentru ca cere|i rău" (lac.4. acelasi lucru: . PG 3. 32. Pentru ca să fîe ascuJtată. 7-8). Isaac Sirul. „Noi ne mgăm lui Dumnezeu. pentru eă nu cereţi"(lac. ci peniru eft omul rîîmâne departe şi m afara Celui care-i este mai lâuntric decât toate cele dinliuintrul lui . rugfmdu-vă cu credinţă. '•' him/r. Dumnezeu îndatâ îi asculta rugaciunea. 21. ■'' Dtsptt Niwririle ditnmezeieşti. 303 . Dar prin rugăciunile preacurale şi sliiruitoare pe care I le aJuccni (.Apropiindu-se astfel de Dumnezeu. se predă lucrării mâniuitoare a harului şi se face tie bunăvoie şi hum cunoştinţă împreună-lucrător cu acesta la mântuirea şi în-dumnezcirea sa în Hristos prin SfantuI Duh. ca acesta s. ]. 3). şi |e veţi avea" (Mc.). ţinta sa este acum să sporească în apropierea de El. cum spune Sfântul Nicolae Cabasila. fie că* nu şi-a împropriai cu toiul hurul primii.. „sufletul nostru se daruieşte Sn Despr* vfaţa 'm Hristos. 680BM Cf. Sf.ll 1. Astfel. 22). II. 7. VI. 98. ci pentru a nc înalţ. riigăciunea (rebuic făcuta aşa cum se cuvine. ajungem să ne săliişluim in Ea'*. Rugăciunea se vădeşte astfel a fi pricinuitoareu locuiriî desflvârsite a harului in om. „Toate ciite veţî cere. < 'uvinte despm nrvmnfa.. Rugăciuiiea este cea prin care. fie din pricină că s-a înstrăinat de El prin păcat. în mama Lui milosfivire. 4. Tâ/cuiiv Ui I'sahtiul4.js'u aveţi. cu alte cuvinte.. dacă „cereţi şi nu primiri". aceasta se intăiTiplă pentru cfl nu s-a întors prin mgăciune spre Cel care i l-a dilruit şi Care este El însuşi prezent în acesl har şi ni Se da priii el: .M0 Dumnezeu fşi revarsă neuicetat hand Său asupra oatneniior.. '' Cf. oricine cere ia" (Ml.30. nu orice faptură 5e sălăşhiieşte în Ea. mai aproape de om decât însîişi inimfl sai|7 -.2). „Dacă veţicerecevain NumeleMeu. căci El este pretutindeni. primim de la El" (I In 3. 2. Dacil omul nu şi-a însuşil hanil prezent în cl. omul cere haml lui Dumnezeu.n pe noi spre El prin rugâciunea pe care i-o aducem şi pentru a ne intoarce la W. rugâuilu-vă.. dar nu-l siJeşte pe oni să-l primească. El aşteaptii. Hristos ne spune c. „Orice cerem.! în toate făptu-rile. De asemenea. Sf loan Gută de Aur.-2.. m chip liber şi intm cunoşfjnţâ. 22).CoiuUfiile S'ibu'clive at? tămâihiitii si miiahitra fn Hiuivs el prin hiirul Său. Respectfuid libertatea omului.1 haruJ şi daml lui sunt deja prerente in noi: „Toate câte ccreţi. ca oricine cere ia" (Luca II. 22). Sfântul loan Casian spune că prîn ea se ajunge la adevâxala rugaciu-ne. „Cereţi şi vi se va da. sa credeţi că le-aţi prutiît. Rugjlciunea trebuie să sc facS cu credinţă (Mt 21. scrie Sfântul Grigorie Palama. 24). III. şi cerfuidu-l. 14). nu pentru 8-L aducc la noi. nu pentru câ Dumnezeu ar fi departe.

12. :u Cf. 4. 4. 4. pentru a primi Ulmâtluirea de relele sale. VII. IV. Rom. Omilii fa Istdo. cu durerea sufletului. omul trebuie să înţeleaga mai întâi cât de mull s-a depărtat de El.*2* smerenia:2'' şi îndeosebi curâţia inimii. 2. XXIV."1 Cel care ne vrea binele şi ştie care sum cu adevărai nevoile noastre. 12. XXIV.i^). Prin ea omul I se adresează lui Hristos-Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. 35.spune Sfantul Varsanufie . împreunată cu evlavia. Origen. Isaac Sirul. penlru a primi de la El vindecarea de toata răutatea. Isaac Sirul.. 2.Coitdiţiile generate ale tomtUfairii gemete şi suspine lui Dumnezeu". „Slim . XXX. esle prin aceasta pricinuitoarea tămăduirii omului şi a înloarcerii sale întru sanfltate. I). 6. ca şi unnaioarele vor fl axnanutiui cxantinalctn coniinuare. 43. 4. Sf. 1 (if. Sf. Sf. 2. Omilii fa I Timoiet. II. Omilii fa Efeseni. 89. "'' Cf. loan Guiă de Aur. 3. Sf loan Gura de Am. 5: XXIII. fiind pricinuitoarea primirii depline a hanilui. 3. Omilii fa FfleffW. 304 . 21. I Pu 4. 6: Tâfauiie fa Ps<limuI4. " Cf. XXIII. 1 Cf. V. 14. şi tc voi izbfivi . LI. Omilii fa Ana. XXV11. Evagric Cuvtint despre rugtieiung* 4. 5. Inlcmrr In I'sabmil'). Omilii fa Matei. XXVII. 33. XIX. VII.: Se cuvine.23 Fără căiuţă. pentru a pnmi harul. 4. Col. viii. lorn» Casia». 6. Tăli'iire la I'snlmid 3S 3. XXVII. 12. 5: Despre poaimfa. 5: TtUefare fa I'sttlnntl •/. II). sa ne aducem aminte că zicc: «Cheamă-Mă pe Mine in ziua neoazului tiiu. cu mătturisirea greşalelor."2" privegherea si trezvia (vfjxj. Omilii fa Evrei. rugăciunea nu este bine primUă. 2. Omilie m Săptâmâiui Mare: Sf. ca cererea &a fic după voia lui Dumnezeu. Sf. 4.. 5. alte condiţii ale rugâciunii bine primiie sunt: atenţia. VII. 7. Omilii fa Motet. tmpotrhia tmomeilor. zicând: «Doamne. de asemenea. trebuie sA cunoasca mulţimea greselilor sale şî să se căiască peniru ele. IX. XXVII. Cttvtntt despre iwvoiiifă. loan Gura de Aur. Omilii fa fivre*. Sf. Sf. Omilii fa Evrei. XXX. Omilic fa Stipfaim'mu Mure. Rugfciunea. XXXI. IV. 4. °? Cf. loan Gura de Aur. Omilii tluhax-iiiceştl (Col. Omilii fa Motet. I.<'otivoihiri duhavntcetfi. Macnrie Egipteanul. XXVII. 3. cu suspine nevăzute". Cuvbtie (tespre ttâvrinfă. Despre ntRaaune. 1."' râvna fierbinte/27 stăruinţa. 5. Epistole. 5: OmtUi fa /•arm."'.2" Evagric scric şi el: „Simţirea rugăciunii estc adunarea cugetului.Sf. I. w Cf. IV. 7: Omilii la Ana.că cei bolnavi au nevoie totdeauna de doctor şi de leacurile de la el (. Numai Dumne-zeu singur esre ajtitonil şi sprijinitorul său. cu strâpungerea inirnii. Ctmvorhiri duhovniceşti. 7. w Căci pentru a se apropia de Dumnezeu.) De aceea şi proorocul strigiî. loan Gura de Aur. 35. Omifa fa Efeseni. . Ttdcuire fa Psafand 7. Această aiitudine. " sf.. lar dacâ El cste scaparea noastra. 7. în afară de credinţă şi căinţfi. Col. 6. Omilii fa Mate/. Cf. I In 5. 4. Cuvinle despre nevoiiifd. IV. scapare Te-ai fîicut nouă în neam şi în neam» (Ps. trebuie mai înlâi sa simtă cu durere catâ nevoie are de el. 5: inipotriva anomethr. IX. Omilii fa Evrei. Sf. 5. loan Gurfl de Aur. Sf. Isaac Sirul. Isaac Sirul. '' f)i'\/irr I'Hxaciuritf. Impolrivu tmomeilor.

IV. XXX. In 15. VII..2" „să alergăm întotdea-una la Dumnezeu şi Lui să-1 cerem orice lucni. docloria sufletului şi leac pentm relele lui".ici numaiea ne poate izbăvi de râutăţile de acum".240 SfSnlul Isaac Sirul arată şi el că „rugiîciunea este. XXVII.2'12 Sfântul loan GurS de Aur l. Omilii la Evrei. "'' 'Ueheze baptismaie. 424. prin eaT toate îi sunl cu purinţă omului. când e sa ti se laie. loan Gurîl de Aur. la)". Sf.'*41 .. %2A. Vaisanufic. VII.2" Ca răspuns la rugăciunea sa. c. ca să ne lă*maduirn'\2M şi îi învaţă pe cei căzuţi în boalji din pricina păcatului: „Nu căuiaţi sprijin la oameni. XXVIII. 5. şi eu voi da vindecare rănilor voastre". IV. 2.. sau să li se ardă vreo rană".'134 lar Sfântul loan Scărarul îl sfătuieşte pe cel ce se roagă să ia drept pildă de rugăciune pe cea a „celor bolnavi în faţa doctorilor. l. 49. scrie Sfântul loan Gurâ de Aur. uşoare cele grele. ea face cu putinţă cele ce par cu neputinţă. „Mare este puterea rugăciii-nii l". 25-" fiiij'otrii'tt anomeilar. XXVin. nti priviţi spre cei care vfl dau numai un ajutor trccător."2 Sfântul loan Gură de Aur spune că „Î1i timpul mgSciunii îi arărăm Doctorului rânile.24* în timp ce fară rugaciune omul nu poate face nimic („Fără Mine nu puleţi face nimic". Omilie împolriva celor care se fotosese tn chip nedrept de aces! cm'ânt at Apostoltdui etc. părăsind aceasta. Omilii la Ana. loan Scnrarul. '* Desprepocăinţâ. VII. XXIV. 4. 5. DS . 2. de asemenea.tudă neîncctal nemăsurata putere a rngăciunii. 7. omul primeştc de la Hristos leacurile potrivit slarii sale şi izbăvirea de boalâ. Caieheze baptismal?. Sf. Omilii la Facere.. ajuior în ascuţişul bolilor". " Cuvuile despm nevoinfd.) vindeca bolile".2î' „este izbăvirea noaslră. lft 305 . XLIX.. 7. împotriva anomeitor. 5. 4.Nimic nu este mai puternic decâl rugăciunea fierbinte şi curatâ. alergaţi cu mintea la Doctorul sufletelor. Sf. „Ru-yâciunea este doctorie". V. Singurul care poate să vă lecuiască rănile inimii este Cel care a creat toate făpturile şi cunoaşte toate fapiele noastre. * Omilii la Evrei.- Scam. person if'icând rugftciunea.."7 şi încă: „Rugăciu-nea este leacul mântuirii". 3. 7. căci nirnic nu este mai de fobs ca ruguciunea. *'" Omilii lu Efeseni.Condiţiile subiective ale U'tmădiiirii şi wnâtatea în Hrislos şi Mil vei preamări» (Ps. căci prin ea îl cheamă in ' Sctisori dtdiovnicesti. Scam. 21. 5. A se vedea. 25. 5). o face sa spună: „Veniţi la mine. ™Stw<u XXVIU. şi nelede şi uşor de străbătut căile presărare cu stavile"..)tau>efaPsahmd7A. De aceea nu este de mirare că Sfinţii Părinţi socotesc rugăciunca ca un leac2Kl deosebit de putcrnic şi folositor..23'' „puterea rugăciunii (. ' Omilii taPacere. Scrisori duhoviiiccsti. 12. XXVTI. Ajunge să* strigam din adâncul ininiii spre El şi înaintea Lui să vărsam lacrimile noastre".2'" iar Sl'iinlul loan Scararul.

: Omilii la Sâptânuina Mure.341 Căci aşa ne învaţă Apostolul loan: „iertate v-au fost păcatele pentru Numele Lui" (1 In 2. mai întâi.*J' Origen scrie că orice rugaciune trebuie făcula „cu căinţă. patimile arală stăruinţa în pâcat. VI. Despre pocăinţâ. şi de aceea. „Rugăciunea. loan Gunl de Aur. prin puterea cca lucrătoare în noi. 83. 10. cu mull mai presus decât toate câte cercm sau pricepem noi" (Efes. şi cu gândul. Ciivani ascetic. Sf. sau pune un plaslure pe rană.2d lar in allă parle arată: „Zilnic ne rănim în tol felul. doctorie pentru greşelile noastre". XXVII. Pentru că păcatul şi patimile sun» forme de boală şi rădăcinâ a tuturor bolilor. VII. în prirnul rănd. Despre puterea pe care o are rugăciunea de a-1 curuji pc om de păcalele sale. Ui Scrisori duhovnicesti. 424. VII.jr Despre rugddwta. spune Sfântul loan Gură de Aur. scrie Sfân-(ul Varsanufie. şi cu dorinţa. loan Casian. 4. XXXIII m Omilii la Evrxtt. ": Cf. mai înlâi de toate omul trebuie să-I ceară lui Dumnezeu ier(area şi curăţirea de ele.252 In timp ce păcatele sunt greşeli de moment. toate patimile". Sf. " Seam. 101. XXVIII. „Ştim CH a chema neîncetat Numele lui Dumnezeu e un leac care nimiceste nu numai loate patimile. T* JV 30ft . este leac împotriva otruviî pftcatului. 2. dacă-L ru-gâm cu luare-aminte. penlru lămăduirea lor. le dezrădăcineazâ din fiinţa sa şi le nimiceşte cu lo-tul. Căci Dumnezeu. care sunt pentru el adevărate boli.Candiţiile gene rale ale tămăriiiirii ajutor pe „Cel ce poate să facă. îrripvtriva anomeilor. care este rugficiunea. să dam ranilor noastre lea-cul potrivit penlru ele. poate sii ne ierte păcalele şi sa ne curafcascS de ele". fără sâ şlim noi cum. în chip pro-fund. din tot sufletul şi cu ardoarea i n i m i i . recunoscându-ne vinovaţi în faţa lui Dumnezeu de propriile noas-Ire păcate şi cerând. 3. 14. Maxim Marturisitorul.î4i' Sfântul loan Scârarul spune şi el că rugăciunea este „leac tămaduitor al unor mari greşeli". 5. Evagrie."' Vir-lutea tămăduitoare a rugaciunii se vadeşte deci. a se vedea încîl: Sf. ci însâşi lucrarea lor". . 5. Isaac Sirul."0 lar Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „Numele lui Dumnezeu îl chemăm şi cu gura. Ill. Cvnvorbiri (hfhovnicesti. 12). şi prin aceasta lucreaza fără să ştie bolnavul cum. 38s. Cateheze hapiismale. iertare pentru greşelile din trecut". Evagrie. Ciivani despre rugaciune. :^ Ibidem. Sf. Cuvinte despre nevoinfâ. rugăciunea îl tămâduieşte pe om de patimile sale. Cuvâni despre mgâchme. 41. Sf loan Gura de Aur.^' arălAnd că felul în care se face acest lucru minunal ra-mane de neînţeles pentru om: „Precum impune doctoral leacul. aşa si Numele lui Dumnezeu chemat de noi înlâlurâ. Bl Despre vtafa în Hristos."4 Cf. penlru a pune pe toate parlile prin care am greşil leacul eel mânmitor şi vindecător". 20). este nevoie de o rugaciune neîncelată. 25. X. în izbăvi-rea din pacal. 7.

C'uvăiii despre lucmrea cea OSewtStt hum Hrixtos.267 Lucrfind poirivit firii sale. loan Scărarul. XXVIII. '" none?capete. 7. VII. -M Tratatul practic. trcbuie să se căiască si de aceste paiimi neştiute şi săL roage pe Durnnezeu să-l izbâveascâ de ele.1 în ea întreaga M loan Gurfi de Aiir. 312CD: 392B. '"' Idem. w Cf.r"/««fart. 49." 0 data cu patimile. se trezeste. mintea îndepărtează si leapădă orice reprezcn-tare (imagine sau gând> străină de rugăciune.l pe cei care sum pricinuitorii lor. en care lulbura sufletul şi-] rănesc de moaite: pe diavol şi duhuhle cele rele. ' Cf. Tulcuixt la Psabml 129. Nil de Ancira. 4. Scant. 59. 84. loan Gurii de Aur. mintea. pentru a se regăsi pe sine. Joan Scăranil. VII. PC 79. 83. 26ID. ''"' (want despre nte. Oiiiitii la Săptâmâna Mart. 6. Scrisori duhovniceşti. Cele 100 de capete ale lui Calisl $i Ignotie X«ntlwpot.iţ. Sf.. :n * Evagi'ie. 260AB. EpLstote. 7.Condifii/e xubiective ale lărwhimiîî si siinâlaieti in llrisias Rugâciunea este un „leac care curăţă suflctul""5 până în tainiţele sale cele mai întunecale. Rugăciunea are puterea de a stinge pâcatele şi pati-mile cele mai ascunse şi neşliute pentru că ea cere ajuloml Celui „care veclc in ascuns" (Ml. XX. Sfântul Varsanufie scrie astfel: „Mă rog ziua şi noaptea să fiu curătil de patimilc mele. 18). câci. 6. mgăciunen pune pe fug. Prin rugăciune. I.2*" Roudele lâmâduitoare ale rugăciunii sunt numeroase. Sf. 4."0 redevine sprintenă2*1 şi revine la vi.1'"1 ajungâitd la lucrarca proprie meiiirii sale. Sf. Cateheze tHtptiwuile.i. 396A. De aceea.-': căcj „în rugăciune stă viaţa ei". . Sf. I Cf Sf. Capete gnostice. 12. Calisl ţt Ignatie Xanift&ptH. Care „cenrcâ inimile şi riirunchii" (Ps. „rugflciunea lui lisus" are 0 mare putere. 62.. ÎJTCf. 307 . în primul rând ele sum simţite de minle (vouţ).368 „rugâciunea esle lucrarea demnă de vrcdnicia minţii. „Care lumineaza* cele ascunse ale întunericului şi vâdeşte sfalurile ini-milor" (I Cor. aşa cum arală Evagrie. IV. . arătate şi ascunse". loan Gurădc Aur. 25. I.361 De acuni ea iese din înstrăinarea în care era ţiiiiitîl de lumea sensibilă şi a reprezcniârilor iluzorii. Origcn. '.61. Tcolip) a! FUadelfiei. pe care păcatul îl împiedică să-şi vjidă „adfmcurile cele ascunse". Oespre rugâdun*. Seam. 5) şi Care are pulerea de a nimici p<îcatul şi de a picrde cu (otul patimile. îşi concentreaz. °*C(.mintea este din fire prcdis-pusă a se ruga". sau întrebuinla-rea cea mai bunâ" şi mai curală a ei". împoiriva <au> meilor. 400A. 29. 9).deiuttr. crestinul. pe care pâcatuJ a fiicut-o greoaie $i ca şi moartă. unde s-au cuibărit paiimi de care nici nu ştie. Cele 100 de capete ale sf.rugaciunea face mintea să-şi fmplinească propria lucra-rt".*1 Jar în această privinţă. 65.-s risipjfid nenorocitcle urmăii ale lucrarii lor. II Cf. 19.

Cf. 17.. şi sâ nu treci de aici (lov 38. :r! Cf. !}i Cf. Tmlatul praciic. 96. închizând între ţitrmuri marea minţii. Tmtatul pmctic. singurul care-l poate face pe om în stare să-şi domine neastiimpărul minţiî. care. HaiMherr in coinentariul său lit Tralatul despre mgticiime al lui Evagrie. lăsându-1 pe om pradă propriului chin şi cu totul ncputincios. p. Cuvăni despre mgticiime. 4. 65. 47.. n. din pricina caractemlui ei nemotivat. aceasta poate fi bimită numai prin rugăciune. 24. la modul antiretic. (rad. Eliberată de tot iicest zbucium. Evagrie.:73 dândii-i lărie şi stabilitate. dar e propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici. aleargă prin propria ei mobilitate şi zboară în loate direcţiile'V"' având a suferi mişcarea neîncetată a gândurilor care o agită.177 Rugăciunea duce la pacea şi liniştea sufletiilui prin puterea pe care o are. in chip viclean. Evagrie.2''11 şi regăseşte. 69. nu poate fi com-bâtută direct. De . adică opunându-i argumenie logice. vedem din cele ce învaţă Sfântul loan Scărarul: „E proprie minţii nestatomicia. idem. prin întoarcerea din împrăştierea ei obişnuită". 57.linden. \9.l cunoască liniştea-1" şi pacea şi. ". „sănătatea deplină". ibidem. Nu este vorba nicidecum de liniştea cea după Irup. in Scarti. diavolii inceteaza" de a mai lupta nenorocilul suflet care le împlineştc coutc voile. m Cf. 27'' ci de pacea ca dar al Sfântului Duh. 0 Sf. Convorttiri didioi-ntceşfi. Numai puterea lui Dumnezeu chemat în rugăciune îl poate rfimădui pe om de această boală înfricoţâtoare.. CS este aşa. jntrea-ga tărie".209 Slarea decăzută a omului face ca mimea omului să fie „înlotdeauna mobilă şi chiar foarte mobilă (. însoţită de slavă deşartă şi trufie. Ctmvorbiri dnhovmceşti. 308 . 25.('ondif/iie generate ate tămădititii putere <Je cugetare şi de înţelegere.. şi îndeosebi forma ei cea mai perfidS. ciire se iveşte atunci câiid. loan Casiim. 15. I I ) . însoţită de smereiiie şi cflinţiî deplină. rugăciunea însă scoate mintea „din rătăcirea şi robiaei obişnuită".. îi spune în rugăciune: Vino până aici. va veni tn line Cel ce. 16). Prima convorbire cu părinlele Serenas. ' Intiutul ţmtctic.27î Stutornicia minţii esie un rod al sinergiei realizale în rugăciune între slrădania omului şî harul dumnezeiesc. 16. 6. carc pătrunde în toate ungherele sufletului şi-î atacă chiar si tnipul. ci. Tmtattdprartir. 14. toatc se supun Luf'.2'1 o adună „în ea însăşi. 57. '* Cf. neliniş-tea angoasa -. atunci cAnd se uneşle cu inima. ea nu poate sta niciodata în repaos. XXVIII. Legala eel niai adesea de lucrarea diavolilor. "' Cele 100 de vapele ate lui Cotist şi Ignatie Xanlhopoi. 18. Nu poate fi legat duhul. ''* Cf.). o tulbură şi o fat să culreiere şi să rătAceascâ fărn rost. Sf. Sf. mintea omului ajuiige s. Dar unde e Ziditonil duhului. loan Casiun. pe de o parte. De ai dobândit ncvoinţa neîntreruplă. loan Casian.) şi te voi izbăvi şi MS vei preaslăvi" (Ps. „Şi Mă cheama" pe Mine în ziua necazului (în texlul francez: angotsse. Ccnv&rblridukavniceştl.. A doua iraduccre (pentni feppwxcxi) este propusă de I. cum aratfi Evagrie. X. dăruieşte aceastâ pace întregului suflei şi chiar trupului. 49. neliniştea (angoasa) fiind pricina celei mai mari nepuiinţe şi slăbiciuni. de a risipi frica. XXIV.

câci nu e în cer şi pe pflrnânt armă mai tare. nu mai rât&cesc în lumea sensibilă şi nu mai lucrează contrar (îrii. îl scoatc pe oin de sub stă-pânirea liranicâ a itnaginaţiei. dar care caută să fure mintea de la rugăciune şi să-l întoarcâ pe om de la Dumnezeu. "' Cf.iiele la rugăciune. alungă orice reprezentare. tămăduieşte memoria. uitare a lui Dumnezeu.'r. ci se întorc şi se îndreaptiî sprc Dumnezeu. Duhul omului nu mai este fărămiţat în nenumăratele şi feluritele gânduri pe care it. Ce/e l(X) de capett "le lui CaH. putcrile sufletului. 32.Condifiile sithiecliv? ale ttimâduirii . Izbăvit de boalii. cugetarea la Dumnezeu. în starea decflzutâ a omului. Rugâciunea. Sfantul loan Scărarul.il . Or. tie gânduri simple. căci prin luarea-aminte ea strange toale cugetele într-unul singur. ('ttvănl ilespre trezvie. fii aceastâ* folosire a lor potrivit firii şi menirii lor. Asttel. luând parte cu to. iar suflctul nu mai este târat în lOHte părţile de purcrile sale.adică. pe care păcatul îl facuse asemenea unei case ruinate.vi IgnatU Xatilhopol. ?i de aceea cu totul bolnavă şi molipsind şi celelalte puteri ale sufletului pe care le abate de la calea duhovnicească. fie eltf cugete ale răutăţii. care nu se mai iuţeşte împotriva aproapelui şi pentru a dobândi lucrurile lu-mii pe care le pofteşte. Ciivâm despre lucaren tea «sctut. m OmiUidutimtucepi (Col. 23. pentru care i-au şi fost date omului de Creatorul sau. tămăduindu-l de toate manifestable ei patologice. preamăreşte pe Cel ce te-a izbăvit".)'i xdnfitatea til flristos aceea. rânduiala şi bunăcuviinţa sa dintfii. St'. prin aceasta. 109 . în rugflciune. revine la frumuseţea. Cf. şi pe cea agresivă."*' Dupa" cum spune Sfântul Macarie Egipteanul.?" Aşa ajunge memoria sît se schimbe cu totul şi sâ devină. sufletul. care încetează de a mai râvni lucruriledin lume. cum spune Stăntul Isihie Sinaitul. 3. II). ele îşi redobândese silnă-latea pierduul. ea este aducere-aminte de lume şi. ci şi iruilţimea lor o stinge. rugăciunea „vindecâ partea pătimaşă a sufleru-\a\". pentru a fi curata.w iittiv f/ristas. pe de o parte. cum aratfi Bvagrie.naşte nttacirea sa în lumea sensibila. spune: „Loveşte-i pe vrăjmaşi cu Numelc lui lisus."1 Atunci cănd mintea s-a unit cu inima. urmănd Psalmisiului. K Cf. XXXIII. " Tmalul practic. „rîîul uitării si cele ce izvorăsc din ea le vindeca* sigur paza minţii şi chemaiea neîncetată a Domnului nostru lisus Hristos". Rugăciunea. 7. XX. Prin nigăciune. de asemenea. care ajunge singurul ţel al luturor pulerilor sufletului. putcrea poftitoare. de orice natura ar fi ea şi mai îrttâi de toate orice imagine.Teolipt al FihuleJfiei. pentru a-L dori numai pe Dumnezeu. care lucreaza fiecare pe temeiuri deosebire unele tie altele şi în scopuri lipsite de înţeles şi rânduialii. se ajunge )a unificarea în întregime a minţii27" şi a sufletului. 79. 49. ci se pomeşte contra diavolilor şi gjîndurilor. şi astfel îşi regasesc si ele lucrarea proprie. uitare a lumii şi încetare a risipirii cugetelor şi „adu"* Seam. care.37* Rugâciunea nu numai că opreşte vifoful gândurilor.

care constmi în aplecareu capului şi a inmchiului şi atingeiea pământului cn vârful degetelor. 40. Cf. rnfunile şi fruntea atingând pâmîintul. . 100. ridieăm capul. 310 Cuvinw fi'lithic.Mini prosternâri care însoţesc anumilc fonnule de nigăciune. 12. întărită prin rugaciune". m Sf. dc pildii.."* A se vedea. sfântă.. dându-i din puterile sale. Sfântul Grigorie Sinaitul scrie aşa: „Tămăduirea amintirii este întoarcerea de la aminlirea rea.". '" Sirtinate. Dorirea fierbinte a lui Dumnezeu. Triade. câci si el parlicipa la ea. născătoare de gânduri stricătoare. loan Scărarul. sS înfiiţjşaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. 1). pcniru îndurârile lui Dumnezeu. inima. VII. sufletul să se îmoarcă cu desâvîirşire la strălucirea sa firească. întin-dem mâinile la cer şi ne sculăm în picioare. Ea este astfel una dintre „lucrSrile comune ale sufletului şi Irupului care nu liniuiesc duhul de trup. ca aşa. 61. în această fircască folosire a ei. a împraştiat-o şi a sfârtecal-o ill multe şi felurile ainintiri... 12. aşa cum am vazut.2** indeosebi prin metanii* „Când ne rugam.2* Nici iiupiil nu râ\mâne lipsit de efectul lămăduiior al rugăciunii.! şi pe el să tindă în sus'\Wl îndeosebi în „rugăciunea lui lisus". XV. . tolosindu-şi facultaţile proprii ca să înlesneascii rugâciunea şi chiar rugându-se el însuşi după mCisura şi potrivit. scrie Clement Alexandrinul/''1 Rugadunea ajută în acest fel la îm-plinirea sfatului Apostolului: „Vă îndemn deci fraţilor.) Aminlirea o lămăduieşle. im CtiYiiiU' drsf>rv rirvnmţâ. armonizăndu-se cu sufletul. trupul însoţind râvna duhului noslru"... „curăţeşle toate puterile sufletului şi ale trupului".Prin curăţire. ci ridică trupul aproape de vrednicia duhului şi-l în-duplec. rostite cu voce [are sau în gând.Conc/ifiU? fţenrnile ale îihmUluirii cere-amtnle de Dumnczeu (u-vtiuti OEOU)". Scam. la slarea ei simplă de la începul (. pomenirea stâruiloare a lui Dumnezeu.281 regăsindu-şi. I. II. spre şi mai multa slavă".Rngăciunca lui lisus". prin ea toate celelalie puteri ale sufletnlui aflân-duse în prezenţa !ui Dumnezeu. peniru n desemna rugăciunea şi îndeosebi .2" Prin această lucrare. care spunc că „unirea du-hovnicească este aminlirea nepeceUuită care arde în inimă cu un dor înfocat". ca închinarea voastră cea duhovnieească" (Rom. sănătatea. „E propriu bârbalului iubitor de vimiie să |ina pururea pămânlul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu. păs-uând o alitudine cuvenilă. m -ţ&dmuVUX 12. şi melanii niari. *'"'' Melaniili. memoria contribuie la tămăduirca îmregului suflet. Grigorie Palarna. care sunl piosiernari ale întregiilui Irup. curăţindu-se răul putfn câte puţin suh dogoarea bunei pomeniri. I.. în smerenia mgâciunii ea îşi regăseşte fireasca unitaie diiitâi.i sufletului şi îndeosebi a : *'' Aceastil expresie esle frecvcnl folositît dc Sfinţii Pa>inţi $i se regaseşte consiiint în Hilocalie. 2. afirmaţia lui Evagrie că rugâciunea eurată îJ uneşte pe om cu Dumnezeu se întâlneşte cu cea a SfAntului Isaac Sim]. naturii sale specifice. bine plă-cută lui Dumnezeu. Caci memoria din fire esle simplă şi numai pacatul. joacă un rol fundamental.-" La capătul aceslui drum. vădită deplin în această mgăciune. care este întru totul potrivită naturii sale. Sf. în care tnipul şi în special centrul său. m "■ ('uvwn ascestc in tOQdecapereî 97. S u m mctiinii inîci.

Sf. 20. 311 . nu mai este mănat de puteri rele şi str&ne. este nimicit asaltul răului. „paza simţurilor". dar îl şi reuneşte cu sufletul. 8. Rugăciunea face ca dîferitele facultăţi ule trupului să lucreze în vederea atingerii unui unic şi ace-litşi ţcl: Dumnezeu. potrivit adevăratei lor menjri fireşti.2'"' Din loate acestea vedem cS rugăciunea ÎI face pe om liber cu adevăral. nu inai lucrează împotriva firii. blândeţe. îi dă şi «icesiuia să pătimeasca (să experieze) cele dumnezeieşti. tnipul încetează de a mai fi robil de lumea sen-sibilă.M* „Harul Duhului. nu mai este supus legii pacatului care locuieşte în el W /Wdem. caracteris-ticâ firii câzute. Dupa cuvântul Aposiolului. w Ibidem. Tămăduindu-I pe om de pîicat si de patimi. rugăciunea implicit. spre a le împlîni pe cle" (Ps.CoiuUfii/f subjective (tie tâinâiluirii ţi f/ăiutlafeti îit liristos luturit sale pafimiloare.2"'7 Datorită ei. ci. De asemenea. îl scoale din mărginirea înrobitoare a eului său pfltimaş pentru a-l deschide iflfinitului dumnezeiesc. Sf.Vr«m. Ea uuificâ astfel tmpul.2. 3. Trial*.0mWf. „mui-nile ?i picioarele noastre slujesc voii dumnczeiesti". dupfi cuvântul lui David. dobândind puterea de a pune capiU pornirilor păcatoa-se". 2. „Se reînioarce către sine". PG 150. astfel curătîtă.din robia stricăciunii" (Rom.lcm. unilicarea şi pacea pe care rugaciunea le aduce în suflet. prin rugăciune. ' Ibidem. nu mai este înstroinat şi bolnav. trecând prin mijlocirea suflelului la rrup. Tâtcuire h Psalmul 129. trupul se împărtăşeşte nemijlocit de rânduiala.. loan Gurfl cle Aur. curaj şi în-ţi'lcpcitine. 2.ÎW Astfel. şi-şi rţgăseştc iidevărata fire şi sămltatea spirituală. căci parlea pătimitoare. \. 12. abolindu-se starea de scparare dinure suflet şi trup. II. ca să-şi aminteascu de porunci-le lui Dumnezeu. 12.ÎM Prin aceasta.12. se curăţă şi trupul. 21). trecând de la o activiiate care nu ţine seama de Dumnezeu la o lucrare potrivit voinţei Lui. urechile le face să asculte „învăţănirile dumnezeteşti nu numai ca sa le audă pe ele.12. 102. să vorbească despre El şi îiitru El. P* IbUem.. In rugăciune. folosindu-şi puterile şi facul-Caţîle pentru a-l plăcea lui Dumnezeu. atunci ia parte şi Irupul la sfinţenie. în chip fericit îm-preună cu sufietul". altlel spus. . I8).. care nu mai esle mişcat „dc patimilc trupeşii şi materiale". I53C. cu pace... cum spune Sfântul Grigorie Palama. rugăciu-nea il scoafe din robia lor'''1 şj-l izbăveşte de nenorocitele lor urmări. „întor-când spre sine trupul. (oate celelaltc mădulare ale trupului sunt vindecate prin rugâciunc. Ea face ca limba să rosiească cuvinte adresate lui Dumnezeu. omul este izbăvjt . omu! îşi regaseşte unitaiea armonioasă a constiluţiei sale psiho-so-marice fireşti. Rugficiunea il scoate pe om din înstrăinarea păcatului. III.n. îl atrage de la plăcerea pentru cele rele'V91 „când înlă-untrul sufletului. w A sc vedea. loan Scâraml. 28. într-ailevar. prin care ele sunt abătute de la lucrarea lor după pofta tru-pului.. omul poate primi în întreaga lui făpturâ haml dumneze-iesc. de pildă. da-loritâ ci. prin concentrarea care se cere în limpul C\. r*IdMn. -'M. XXVIII.

0 9 în general. 2. „Puterea celui ce se linişteşte stă în bogâţia rugăciunu". spune SfAntul loan Gură d e A u r3. III. 7. Simpla redo-bândire a firii sale autentice îi redă libertatea.™0 Rugăciunea îl face pe om liber şi penlru faptul că îi în-dreaptă dorinţa şi voinţa către Dumnezeu. "IK Sf. de mult folos pentru mantuire. Ţ Idem.adevănil care-l face liber (In 8. pe lângă darul tămăduirii. rugăciunea îl întăreşte pe om."* „Turn puteniic este Numele Domnului. Rom. din lumea fantasmaticâ creată de forma de cunoaştere delirantă la care l-au dus pacatul şi patimile. adică se face pâilas prin har al libertăţii lui Dumnezeu.w Sfinţii Parinţi o numesc adesea armură\w pavăzS.'03 „Rugaciunea este un mare bine. 23). care. Cuvinte despre nevoinfâ. VII. ci-1 şi scoate din amăgire. Isaac Sirul. 312 . care se îndreapta* pe data spre Cel cu totul Bun.™1 In sfârşit. VII.302 Unit cu Dumnezeu prin rugifciune. '. 31). ţelul lor f'iresc. „Rugăciunea. Diatogul despre. Omilii h Fapte. VII. loan Guiă tie Aur. 8.Comlifiite generate ate lăitiădidrii (Cf. suflet şi tnvîere. iar libertatea este. din ea izvorăşte deplinătatea puterilor sale. scrie m Cf. după cum arată Sfânlul Dîadoh al Foticeci. Ill. adăpost şi liman. luminându-i min-lea. îşi regăseşte în Dumnezeu adevărata sa fiinţă şi ajunge astfel să săvârşească el însuşi binele pe care-1 voieşte. 20. 7. ""* Omilii h tipistola retire FiHmon. aşa cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa. Puterea sa de ferire se vădeşte în doua fcluri: „Rugăciunea pe cele bune le păstrează neştirbite şi îndepărtează pe data relele'*. Dogma'ica. Sf. rugăcîunea are şi darul de al feri pe om de boala păcatului. 5. Pentru că in rugăciune omu] ajunge să cunoască adevăratul Bine şi să alerge spre El fără să mai stea pe gânduri. 1(10 împtnriva anomtilor. 17. 14.Sf. 10). care e gata să se mişte spre ceea ce vrea". Omilii ta Facere. Se cuvine să urătam că. ce) drept la e] îşi află scăparea şi este la adăpost" (Pilde 18. omul ajunge la „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 25.în chipul cel mai înalt şi profund cu putinţă . ci cea cu totul desăvârşită. în identitatea cu propria fire şi în con-formitatea cu ea. împărtăşindu-se de slava Sa. omul primeşte în schimb pulerea de a cunoaşte . 21). loan Gur. câci aceasta constă. XXX. 7. ''" Cuvânt ascetic în 10(1 de capete.l de Am. 22. căci ea păzeşte sufletele noastre". II. 2. 5. "" Ibidem. loan Damaschin. Catelteze baptismal*. mai arată el. 21. libertatea pe care 0 primeşte prin ea nu este libertatea nedeplină a celui care alege in urma unei îndelungate chibzuinţe. 85. v. îJ fereşte nu numai de greşeli. este păzitoarea sănătăţii". hnpoltiva anonieilor.*17 zid de apărare. „voinţa sufletului rational. rugăciunea îl eliberează pe om pentru că acesta primeşte prin ea lumina Duhului. spune Sfântul loan Gurfi de Aur. Sf.

Coiulifiile stibieclivr ate laituiduirii şi sânăuitea î/i Hristox Stânwl loan Scaraml.310 Şt iriai ales rugâciunea îl face pe om puiernic la vreme de ispilă, prin ea se împolriveşte şi biruieşte îndemnurile Ja păcai, 1" termdu-1 de a mai cădea în boala patimilor. „Privegheaţi şi vă rugaţi, Ca sa nu intraţi în ispita'* (Ml. 26, 41); „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispilă" (Lc 22, 40), spune Domnul nostni lisus Hristos. Puterea ei de păzire este atât de mare, încât „este cu neputiinâ peniru ceJ care se roagă aşa cum se cuvine, cu inimâ fierbinte, şi care-L clieam;! neîncelat în ajulor pe Dumnezeu, sâ cadu vreodată in păcat".5': Prin rugăciune fierbinfe, cu adevărat omul dobândcşte întotdeauna ajuforul dumnezeiesc, care-l face în stare să rnfrunte orice vrăjmas, Lupta împotriva ispitelor esle, de fapt, lupla împoiriva diavolilor care le seamănă în sutlet, iar prin rugaciune omul este întaYil pentru a o putea duce. Piilerea irascibilă a suflcrului este cca care are de dus acest razboi. Prin rugăciufie, ea dobAndeşte forţele necesare penlru a ieşi bJruitoare. Darea întareşte şi mintea şi o face vitează şi cu luare-aminte pentru a conduce bălăljile duse c!e putcrea irascibilă „împolriva puterilor vrăjmaşe","' spre folosuf tuturor celorlalte puteri ale sufletului."4 Astfel omul stă neclintit în faţa aiacurilor du.şnuiriilor, zadarnicind sfnturile lor cele viclene, fle ele câl de ascunse, şi litcândii-i cu totul neputjncioşi. „Cel care stă înaintea lui Dumnezeu întru sinl(irea inimiî în rugăciune sră ca un stâlp neclintit, nebatjocoril de nici unul dintre vrajmaşii cei tievăzuţi", spune Sfanlul loan Scărarul,311 Prin aceasta. rugăcuinea FJ fereşte pe om de loare bofile şi de formele de nebunie pricinuite nemijlocil de diavoli. Ea ÎI fereşfe mai ales de mult temuta angoasă, care se strecoară în suflet, îl înfricoşeaza' şi-l face slab.516 Rugăciunea îl face pe om să se lepede încetul cu încetul de liime317 şi de sine uisuşi. C;1ci, aşa cum arală Sfântul Isaac Strul, „rugaciunea este omorâ-rea gândurilor voinţei după viaţa trupului. Ce! care se roagă este întru totul deopotrivă cu cel ce a murit lumii". lar a starui în rugăciune este una cu „a se lăgădui cineva pe sine însuşi"."* Rugăciunea îl face pe om să-şi biruiască fi-rea căzuJă319 $i duce la omorârea omului ceJui vechi;320 si unindu-se prin ea " Seara, XXVII, 54. Sf loan Guiil de Aur. împotriva anomeitor. VII, 7; Omitii la Fapie, III. I. Sf. Isihie Sioaiiiif, i'nvânl desprc irezvie $i vifiute, 61.
' ' Omilii ia Ami, TV. 5.

m

"'CY. Bvagrie. Tmtatiitpmctic, 49. 73. 89. •4 Cf. ibidem, 49. "' Seam, XVIII. 4. 16 Cf. Sf, loan Giiră de Aw. Omilii la Am, IV. $. Sf. loan .Sciiriinil, Scam, XX. 6 şi 10. ' .Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 de capele teologiet fi practice, I. 18. Sf. loan Gurilde Aw, fmpotrivaanamelhr, VII. 7; Talcuire la Psalmul 129, I. " Citvinfe despre nevoinfo, 6% Sf loan Gurfi de Aw. Omilii la Facer* XLIX. 3. " Cf. Sf. loan de Gaza, Scrtsoti duhovmcesti, 143. Sf Diadoh al Foliceei. OtvâiH (Oeetic in 100 de capele, 85.
313

Condiţiile general? ale tămâdxdni cu Dumnezcu» se îmbracă în omul nou, Prin lucrarea care-i estc proprie, adi-câ „vorbirea cu Dumnezeu*1,321 rugăciunea ne duce „la unirea in chip tatnic cu Dumnezeu'V" cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritale cu El323 pe care o avea Adam in Rai- Ea estc „unirea omului şi a lui Dumnezeu"j şi pentru ca esle pricinuitoarea luturor virtuţilon32- îndeosebi prin virtutea iubirii - pc care, mai mult decat oricare alta lucrare duhovnicească, are darul s-o tre-zească*120 şi s-o sporească1 — îl leagă ea pe om de Dumnezeu. „Rugăciunea se face penlru ca să dobândim dragostea de Dumnezcu. Căci in ea aflam pricinile ca să iubim pc Dumnezeu"» serie Siântul Isaac Sirul/12* „Dragostea este rodul rugaciunii", spune el in altâ parti1 lar Sfântul Maxim Marturisitorul urată legatura strânsă dinlre dragoste şi rugăciunea curală: „Cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu» acela se şi roagă cu tolul neimprăştiat. Şi eel ce se roagă cu totul neîmprăştial, acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat"."0 lntr-un cuvânt, atunci când „rugăciunea intra înlr-un suflet, loate virtiiţile intril împrcunâ cu ea1*.11 lar omul îşi redobândeşte astfel sănatatea (uturor puterilor sufleteşti si a întregii sale fiinţe, bucurându-sc de „mulţimea nesfâr-şită a bunurilor" pe care le pricinuieşte rugăciunea,"3 Pentru că prin „rugăciune, Doctorul sufletelor curăţeşte mintea'V33 suflc-lul şi trupul omului, prin ea se ajunge la cunoaşterea duhovniceuscă. Tămă-duindu-1 de patimi» Dumnezeiescul Doctor îl scoate pe om din întunericul care-l împiedica să cunoască aşa cum se cuvine toate cele ce sunt şi-1 făcea să rătacească» amăgindu-t prin tol felul de închipuiri şi năluciri, lipsindu-I de cunoaşterea singurului lucru de trebuinţă pentru el« Curăţit de patimi, omul Estc dcfmiţiu pc cure i-o du Evagrie. în Qtvânt despre rtfgâciunt, 3, Termenul lolo&it cle el. 6j.uA.ta. se poute traduce şi prin: tovfirăşîu, prietenia dc fîccure 21 >i iniimă. lcgiltura si convorbireu fumiliarii, familial ilulcii O definite iiscniănătoure cste diilă şt de Sf. loan Giiră de Aurt Omiîii la Facere% XXX, 5. A sc vcdcn. dc asc-nicnca, St\ Isaac Sirul, CuvitUe despre nevotnţâ^ 35. <:: Sfi Grigorie Paluma, Despre ntgâchme. PQ 150. 1117B. m Cf. Evagrie» Cuvâttt despre mgâcitme. 77. iU Sf. loan Scfirnrul, Scam* XXVIII, K * Sf. Grigorie de Nyssa o numcştc „Vlri al virtuţiloi, cilci prin ca ccrem şi celelalte virniii de la Duumczcu" (Despre nmduiala cea dupâ Dunme&u si despre tievomţa twt tuli'Vfinitâ* PG 46,30IDK iiir Sfimtul loan SebaruL jOpiHtoarf u virtuţiloi" (Amm, XXVIII. 2). ** Cf. S£ Maxim Mărturisitonil. Capete despM tbogast*, 1. I I . Sf. Teolipt al Filatlel-fiei. Cuvâm despnt tucrttrea cea OSCUnsă in i/ristos..t .V Gtffc 100 tie capetâ ale lui CaltSl fi Ignatie Xanthopot. 57, 58, *17 Cf Sf. IOÎUI Giira dc Aur, Tâlcuire la PsalmuJ 4% 2. ** Oivhtte tfespre nevoinfâ. 35, Ihtdt-nu 6<) ('apetv desprt? dragoste% II, L Sf. loiin Gurade Aur. citat în Ctttt HXi de vapete ale lui Calist şi Igntttie Xantho(tol> 29 m Sf lorn» Gurfl de Aur. Cateheie baptismal** VII. 25. Cf. GuVQtU îtttpotitva rmomei-hrţ V. 7. m Evagric. Capete despre tleosebirea patimilor fi o gândurilor
1

314

Condiţiile stthievtive ale ttwuuhurii şi săiiâlatea in ilrislm primeşte lumiiui Duhului Sfant.13"1 Tot ccea ce mai înainte era dc neînţeles pcntru el devine cu totu! limpedc. Omul ajunge mai întâi de toate să se cunoască pe sine îdsuşi aşa cum este. SfiinUil Isihie Sinaitul arata că singură rugăciiinea îi dă omului „cunoştinţa lîUiniricâ'*.1^ lar Sfântul loan Scărarul o socoteşte, în aceaslă priviniii, ca „vâclirea stiirii diiiăonlru".33'' lfStarea la lăunîricâ ţi-o arată rugăciunea. Câci cuvânlătorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugârului", scrie el îii altâ parte.117 fn rugflciunc, luminat de Sfantul Duh, omul devine conşiient de eele care altădală ii rumâiieau neştiute, ajungand să-şi cunoască strâTundurile în care zac „patimile cele ascunse";*1* el află totodată şi rnijlocul prin care se po<Ue lecui de ele. „Aşa cum raffeml, lucrând prin Irup, simte mădularele bolnavc, tot aşa şi mîntea, prin lucrarc proprie (prin rugaciunej, învaţă să-şi cunoască puterile proprii şi, prin cele care i se împotrivesc, descoperă pomnca în stare să o vindece", scrie Evagrie;" Asifel omul poate înninta spre vindecarea deplină a suflefiiluî său. Când omul se roagă fierbinte, spune Sfaiilul Peiiu Damaschinul. „inintea începe să-si vadfi greşelile sale ca nisipul mârii. Şi aceasui este începutul luminîlrii sufletului şi dovada sfinătăţii lui'. Astfel, omul ajunge prin rugăciune la cunoa$terea adevăliiiei sale firi, se vede în realilafea sa spiritual de chip al lui Dumnezeu. De aici, rogaciunea se vădeşie a fi cheia ndevăralei cunoaşteri a semenilor si a tuluror «lor ce sunt în lume. caci „celui ce se cunoasie pe sine i s-a dat cunoştinţa mturor",''-' si ,.în cunoştinţa de sine se afla" plinfltatea cunoştinţei tatafot".3* 0 dal.î cu cunoaşterea de sine, asa cum vom vedea mai departe, în rugâ-Ciune omul dobândeşte cea mai înaltâ formă de ciinoaştere a lui Dumnezeu de care poale să aibă patte: cea pe care însuşi Dumnezeu binevoicşte S'O 3 vH iluruiasca prin harul Duhului Său cel Sfânt. ' bf Meioda de rugăciuiie isihastă Tot ceea ce am spus mai fnainte se poale rapoita la toate forme le de mgăciune, dar priveşte îndeosebi şi mai presus de orice „rugăciunea lui lisus" * Cf. Sf. loan GIIITI dc A«r. Cuvânt tmpoirivu <momeihn\ III. 6; VII, 7. Sf. Isaac Sirul. Cuvmtt' de.ipre ttevoinţâ. 13. Cuvâni aespre trvzvie fi virtute. 61. 1 "' Ibidem, 38. ""Cf Sf. Isaac Skid, ('i/viiiwdesprerie\'oirifci, 17. w hattitulpmrtir, 82. " litvăfături dtdtov'riceţti, Cuftea I, Wl Cf. Sf. Isihie SinsiiCul. Cuvâttl despre trezvie fi vitltue. <> I m Sf. Isaac Sirul, Oivinie despre rievoinfri. 16. Acelaşi liicru il spunc $i .Sf Peim Daiiijischiniil. tnvăţâiuri duJiavniceţti'. Carlea I. Sf. loan Gură de Aur, Omifii la Mutri, XXV, 4. " Sf Isaac Si ml. Cuvhuedesptf nevoînfă. 16. h */WdB«.32. 315

îcflw.xxvni. i.

Condi fit le generate ale tămădulrii {li)Oo\) ebxfi), care ocupă un loc cu totul special in spiritualitatea ortodoxă, fiind considerată forma cea mai desăvârşită de rugSciune, care adună în ea virtuţile tuluror celorlalte. Ei i se dă numcle de mgăciune (npoaevxfl) în sensul strict al cuvfmtiilui de către Sfinţii Părinţi. fiind pusa mai presus de once altă forma de rugaciune, in special de psalmodiere,"3 Aceasta rugâciune desavârşită este legatâ esenţîal de contcmplare şi de aceea, în încheierea lucrării noastre de faţă, vom reveni asupra ei. arătând că este „lucrure mai mare decAt toate'*.*4' RugHciunea aceasta, socotită culmea vieţii duhovniceşti, este totodată şi temelie a ei, fiind unul dintre mijloacele principale prin care omul prin harul lui Dumnezeu* se curăţeşte dc pacatele sale, se vindecă de patimi şi dobandeşte mulţimea virtuţilor. Ea este, cum spun Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol» „începutul a toata lucrarea de Dum-nezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubită".w De aceea, nu numai ca suntcm în-dreplaţiţi să vorbim despre ea In aceasta parte a studiului nostru, ci este chiar necesar. Această rugăciune îşi are originea mtr-o veche practică de la începuturile monahismuluiUl* (unii Sfinţi Părinţi îi atribuie chiar o origine apostolică)* constând în rostirea neîncetata în gând14y a unei formule scurte^0 de rugaciune, care, data fiind scurtimea ei, înlesneşte rostirea necurmată a rugăciunii şi reculegerea, necesară pentru ca nigăciunea să fie curată. In cadnil acestei practici au fost folosile diferile formule de rugaciune scurtă,3'1 însă una dintre ele s-a impus începând din secolele V»Vfl,™ ajun-

* Cf Evugrie* Cuvânt despre rttgaciune* 83, 85. Sf Origorie Sinaitul. Despre liniftin* fi despre re/e dotui feturi ate mgdciunii% 5-9. Sf Simeon Noul Tcolog. Meioda Sfiniei rvgdciuni fi atenfii. uu Sf Grigorie Sinaitul Despre fetid cum trebuie sâ fadd la ntgdciune eel ce se linifteţte. 147 CelelWde capete.... %. m Cf Per. Augustin: „Se spnne cfi în Egipt, momihii fnc rugaciuni desc şi foarte scurte" (/{pistole, 130, PL 33, 501D), Aceasta chesliune a fost studiatii in mod detaliat de cSlre I. Hau&hcrr, Noms du Christ et votes d'oraison, Rome, 1960. p. 123 ş.u. De uncle numele, care i se dfl adesea. de Kpwtii iwXtv (meditare asoDDsS). Cu privire la accst subiect, a se vedea I. Hausherr. op. c&, p. 167-179. 0 Ea este de accea numitft adeseort „monologhic" sau „nigaciitne de un singur cuvânt/gfind" (npco£%i) JLOVoX6yi<rco<;). Cf, Sf. loan Scilrarul. Scant, XV, 50; XXVIII. 4, 9, Ilic Edicul, Cutegere din sentinfele iafetepfitor sfrtidafnici, Capele despre rugaciune. 94; Capete despre fâptaire ft contemplate, 174. 184. Sf Grigorie Palama. Tret capete despre ntgdciune ft curdfia inimii, 3, Sf Nicodim AghiorittiL iinchiridion, 10* 151 Cu privire hi accst subiecu a se vedea I Hau&hcrr. Noms du Christ et votes d'oraison* Rome. I960, p. 172-215. 13 Cf B, Kjivoch6inc. „Dale du lexte traditionnel dc la Pricre de J6stis°, Messagerdc l'e.\archat du Patriarche ntsse en Europe occidental?* 7-8, 1951. p. 55-59. Sf MarcU Efesiul atirmft originea apostolica a acestei fonnule (in Despre atvintele preasfintei rugaciuni; Doanme listtse liristoase. Fiul lui Dumnezeu. mihdefte-mâ* (ext prezentat M*

l

Condiţiite subiective ale tămâdtiirii şi sehuitatea in Hri.stos giintl formula tradiţională a rugăciunii lui lisus: „Doamne lisuse Hristoase, Rul lui Dumnezeu, miluieşte-ma !"."3 Aceasta formula s-a impus pană la urma penrm numeroasele ei calilăţi. a) Este o rugăciune deplina prin care I se cer lui Dumnezeu în acelaşi tinip ajutorul, mila şi iertarea (grecescul VkkvfStw având toate aceste sensuri). care cuprinde în esenţă" formulele evanghelîce ale rugaciunii celor zece leproşi <cf. Lc. 17, 13), a orbului din lerihon (Lc. 18, 38; Mc. 10, 47) şi a celor doi orbi (Mt. 20, 31). b) Are un pronunţat caracter dc pocăinţa, încă şi mai sporit atunci când se adauga cuvântul „păcătosul", după cum s-a rugat varneşul (Lc. 18, 13). râspun-/âncl astfcl îndemnului rostit de lisus la începulul predicii Sale: „Pocăiţi-va !". c) Este o mărturisire de credinţa, cuprinzand principjilcle adevjîniri de cre-dinţă creş(inii:"J afirmaţia că în unica Persoană dumnezeiască a lui Hristos sum unite firea dumnezeiască şi cea omenească; afirmaţia că Dumnezeu este în Treime; afirmaţia că lisus Hristos este Mântuitoml nostru. într-adevăr, nu-mindu-L, in rugâciunc, pc lisus Hristos „Dorrm", măiturisim unicitatea Per-Soanei sale şi dumnezeirea Sa; numinduL ,Jisus", mărturisim llrea Sa ome-nească; mirnindu-L „Hristos", mărturisim „cele două naturi, cea dumnezeias-că şi cea omeneasc.1, într-o singura persoana şi un sîngur ipostas";55'' numin-du-L „Fiul lui Dumnezeu", îl rnărturisirn ca Fiu unic al Tatălui, întarind tot-odatâ mărturisirea dumnezeirii Lui; totodată, astfel îl chemăm în rugâciune pe Dumnezeu Tat.1I; şi pentru că nimeni nu poale spune „Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt" (I Cor. 12, 3), rugăciunea îl cuphnde şi pe Sfântul Duh. în sfârşit, Spunfind ..miluieşte-mă". mărturisirn că lisus Hristos este Mântuitorul nostru. De aceea, aşa cum arată Pelerinul rus, „Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea lui lisus cuprinde întreaga Evanghelie","6 ca anonim în Filocalia grcacîl. t V. p. 63-68). O afirmaţie asemăniUoarc gasim în Ce.le fOOdf captte ale lui Calist şi Iffiififie Xanshopol. 50. " l 'ncori acestei formule i se adauga* cuvfuiHil „pficătosur, iar alleoti -apare prescurtata\ sub forma: ..lîsusc. miluieşte-mă". Teza siistimiiil dc „Un monah al Bisericii Riisiiritiilui" (L. Gillct) în lucrarea sa hi priere tie Msus (Chevetogne. 1947, a IV-a edifie în 1963), polhvit căreia ea s-ur ptitea reduce la rostîrea doar a nuiiiehii lui lisus cste l i j i . . n i Ac icmci palristic, aşa curn a demon slrai I. Hausherr (a căruî lucraic citală inai uis arc ca scop locmai rcspingerea acestei leze) şi dnpit cum a subliniat Arhiepiscopnl Basile Kmochcine în recenzia pe care a făctit-o lucrării lui I. Hamherr {Messager ile lexarchat tin Pntriairhe rttsw en Europe oreideixlaU-, 46-47. 1964. p. 180-183). A se vcdca. <lc asenienea. cu privire la acest subject: A. Scrimu. ..Reflexion sur les î-ydunes e) la l'onclion <lc la tradition athonite", în Millt-naire du YIonl-Athos, t. II. Chevefognc. 1964. p. 301-324. * Ba este comenlatiî în acest sens în texml cilal maî sus, din Pilocalia greaca. intitulal; Dtljpre i'iivintele preasfiittei rugâciuiti, f)oam/ie lixttse llristoase, Fiut lui liumne-:•■}!. miliiiesie-iiu'i.' -■ IMm. htarisirih unui pe/erin nis. Islorisirea a doua.

317

CotuiiţiUe generate aie tâmâduirii dţ Prin însâşi aceaslă mărturisire, ea îi aduce lui Dumnezeu lauda, cinslea şi slava care I se cuvin. e) Cuprinde numele lui lisus, care, fiind legal de Persoana lui Hristos, are ptitere din puterea Lui, ÎI aşaza* în prezenţa Sa şi-1 face părtaş al puterii Sale pe cel care-L cheamă aşa cum se cuvine, tot aşa cum icoana îl pune pe cre-dincios în prezenţa sfântului reprezentat în ea, făcându-l sa" se împărtăşeasca astfel de sfinţenia aceluia. f) De aceea, acesr Nume, care este mai presus de oricc nume, are îndeo-sebi puterea de a-i birui pe vrajmaşii nevăzuţi ai omului. Aşa cum spune Sfântul loan Scaranil: „Loveşte şi biruieşte pe vrajmaşi cu numele lui lîsus, căci nu este în cer şi pe pământ armă mai tare".1" Şi putere are înca de a-1 înălţa pe om pe culmile vieţii duhovniceşti. Fiind o rugăciune scurtă, ea are două calităţi: a) Lesne de memorat şi putfuid fi spusa în gând, cu uşurinţii, repede ş\ în orice împrejurare, ea Fi îngăduie omului să împlinească porunca lui Mristos de a ne ruga mereu (Lx. 18, I) şi îndemnul Apostolului, care reia porunca Lui: ,.Rugaţi-vă neîncetat I" (1 Tes. 5, 17), pe care Sfinţii PâYinţi le-au luai în sensul lor strict, straduitidu-se să aibă o stare permanentă (Kcnricra<riQ, status) de rugâciune reală, prin practicarea unei rugăciuni neînlrempte Practicarea rugăciunii lui lisus constă în repetarea cuvintelor ei de cât mai nuilte ori, pîină când devine tot atat. de dea^ă ca respiraţia sau bâtivile inimiî. fiind astfel, chiar şi în timpul somnului.**' o neîneetată „aducere-aininte de Dumnezeu" (u.ufpr| eeou). după cum o numesc îndeobşte Sfinţii Părinţi. Astt'el, Sfântul loan Scărarul spune: „la asupra ta în chip uedespărţit (ca şi aerul pe care-1 respiri) cuvântul Celui ce zice: «Cel ce va răbda pâna la starşit se va mfmtui» (Mf. 10, 22)";"" „aducerea-aminte de Dumnezeu s5 se facâ una cu răsuflarea ta".,M Sfântul Isihie Sinaitul, care reia adeseori acesl îndemn,"'1 aratâ cft în aceasta" rugăciune „inima rasuflă şi cheamâ punirea şt neîncetat numai pe Hristos lisus, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu".1'7 Şi încăi „Cu adevărat fericit este cel ce s-n lipit în cugetare de rugăciunea lui lisus şi-L strigă pe El neîncetat din inima, cum s-a unir aerul cu trupurile noastre sau flacaracu ceara'V"1 " Scara, XX, 6. Cf. Sf. Isihie Sinuilul, Capete despre tivzvieşi virtute. A dona siila, 51, 73. Cf. Sf. loan Sciuaml. Seam, XXVII. Despre fclurile liniştirilor..., 42. Cete fOO dr COpete <de fui ( ali.fi fi Ignatie Xanlhopal. 25. "\SV,//-,i. IV. 113. ■*■ Ibidem, XXVII; 62. w Capete dtsprv Matyie fi vtrtute, 100. Cf. A dotta sutâ, 80. 81. 87 <..să se lipeascâ numele lui lisus de răstiflarea ta"; „sa se lipeascfi rugăciuneu lui lisus dc riisuflurca la": „tinesle cu rasuflarea şi numele lui lisus"). a Ibident, 5. Cf. ,4 dona sută, 85 („respirând necontenil însfişi pwerea lui Dumnezeu Tiiiiîl >i înţclepcîunea lui Dumnezeu, Hrislos lisus"). *' Ibidem, 94.
w

3IK

Coiuiiţiile subjective aid umuttluirii ft sâniitaiea hi firistos Această rugăciune, care mai Intâi se rosteşte cu gura, apoi în gând,36J ajunge să se facă în chip desăvârşit, de la sine, de către inima oniului, de unde numele de „rugaciunea inimii", cum i se mai spune uneori. b) Omul are datoria, după îndemnul Apostolului (1 Tes. 5, 17), să se roa> ge neincetai, aducându-i Iui Dumnezeu o rugăciune „curată" (cf. 2 Tim. 2, 22). Acesta este, după Sfinţii Părinţi, scopul oricârei nevoinţe,ÎM şi, cum vom vedea ulterior, rugăciunea curată tfste cea care-1 duce pe om la cunoaşterea/contemplarea Iui Dumnezeu, care este ţelul şi culmen vieţii cfeştine. SiTmtul Isaac Siml scrie că „toate felurile şi chipurile rugăciunii cu care se roagfl omul sunt rânduite pânii la nigăciunea curatâ* (care este rodul şi sfârşitul lor)".1"' Vom vedea ulterior ce anume este rugaciunea curată, în toa-le scnsurile acestui cuvânt. Aici dorim sa luminâm doar sensul elementar, legat de însuşi caracterul rugăciunii Iui lisus: este vorba de o rugăciune neimprăştiată (dnepioncfea'tcoţ), în care nu este amestecată nici o cugetare stniinâ de ea.367 Aceasla presupune o desâvârşită concentrare a minţii, o tota-Jil reculegere a tuturor puterilor sufleluJui. Priti scurtimea ei. rugaciunea lui Iisus înlesneşte o asemenea concenlrare, leiindu-l pc om de ratăcirea cugetelor şi împrăştierea minţii, lucru care uşor se poate întâmpla în cazu! unei nigaciuni mai lungi, Ea este deplin potrivită îndcmnului pe care-1 face Sfântul loan Scărarul: „Nu te porni la vorbărie, ca nu ciiinva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Vn cuvânt al va-nicşului a făcul pe Dumnezeu îndurator şi un cuvârtt spus cu credinţă l-a rnimtiii( pe tiilhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minlii naluuiri şi împriişfierc. lar un singur cuvânt o aduna".'6* fn altâ parte. acelaşi Sfânt Pa-rinrc aminteşte învăţătura Apostolului: „Marele lucrfitor al marii şi desăvârşi-tei mgâciuni zice; «Voiesc sîl spun cinci cuvinte cu mjjitea mea» şi cele următoare (I Cor. 14, 19)",369 Să observăm cS formula prescurtatfi a rugăciu-nii Jui lisus în limba grcaeă este compusă exact din cinci cuvinte: K<)pie 1J1*TOX> Xpiaxfe, k\krp6v \ie, De.sigur, pentru a ajunge la o asemenea concentrare, scurtimea mgilciunii nu este de ajuns. In timpul roslirii ei, eel care se roagă trebuie să aibă o anu-mitâ stare duhovniceascâ şi psihică şi o ţinutS anume a trupului. care să-i permits să se roage fiirâ împrăştiere. Sfinţii Pârinţi leagă lucrarea rugăciunii

Cf. Sf. Grigorie Stmiitul, Cu/n irebuie sa ţttdă hi rugâtiune <el ce ?e h'nişreyfe. " Cl". Sf. loan Ciisian. ('omoilnn duhovnivesti. IX. 7. '" CminSi' desprt'ievoiitfă, 32. p Cf, ibidem. Evugrie. Tmia/nlpractic, 69; Cuvâat despre n^diinne. 34 Sf. Varsanullc. Scrisori duhovniceyti, 150. " Smm. XXVIII. 9. "' Ihtdem, 23. 319

Condi title general? ale liunâduirii lui lisus de o metodă,'7i unul din elementele ei cele mai cunoscute fiind o anumită „tehnică" psiho-fizica. Punerea ei în praclică presupune unelc condiţii: izolarea,171 liniştea," lipsa luminnV" nemişcarea,-174 poziţia şezandă. m Scopul acestei „tehnici" esle: a) să-I faca pe Imp pfirtaş la rugâc iune, astfel ca binefacerile ei s5 se reverse şi asupra lui; b) s;l înlesnească curgerea neîntrerupră a rugSciunii prin legarea ei de rii-mul respiraţiei. Mulţi dintre Sfinţii Părinţi invaţă* ca prima parte a rugăciunii, „Doamne lisuse Hristoase (Fiul hii Dumnezeu)", să se spună o datâ cu inspi-rarea aerului, iar a doua, „miluieşte-ma' (pe mine, păcătosul)", atunci când aerul este dai afară. Cu privire la acest subiect, cxisiă însă meicxle diferite; 77 c) să înlesneascâ* concentrarea, reculegerea, atentia.' Acesra este ţelul principal al metodei. Astfel, Sfinţii CalisC şi Ignatie Xanthopol arată că „acestea n-au fosl slarornicite de Sfinţii Părinţi pentrii allceva decilt ca nişte mijloace ajutAtoare pent.ru adunarea minţii in ea însăşi, prin intoareerea din imprâştierea ei obişnuita si prin luareaaminri:".''* Adunarea minţii. sau rectilegerea, este, altfel spus, readucerea minţii în inimă. Penlni a înţelege ce înseamnă aceasta. trebuie să şrim câ „inîrmî" in limbajul ascetic ii ortodoxe desemnează două realităţi: una spirituals. duhovnicească, şi alta fizicn. Cuvântul inima numeşte, pe de o parle, potrivit principalei accepţiuni neo-testamenlare a aceslui termen, omul lăuntric,37'' pulerile sufletului luale la un

m

Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistotă cdtre Nicolae Monuhut, 12-13. Cete 1(H) de eapete afe lui ('a/ist şi Ignatie Xanthopol. 18. Unul dintre principalelc iralute privind mgăciiincu lui lîsus se intituleaza; M66o£cţ trjţ Upaţ rcpooei^e*;. r| Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Metoda xfinlei nigdriimi fi utcnfixmi. Sf. Nichifor din Singurătule, Cuvânt de.spre mgâcUme. trezvie. şi paza inimii. * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. he. ctt. CeJe 100 de capete ale lid Calisi si Ignatie Xuniliopot. 23. 24. 25. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. m Cf ibidem ';' (:i. < 'r/e 100 de capete ale lUi Ignatie fi Calisi Xanthopol. 24. ' Sf. Nichifor din Singurăiale. ('iivăni despre nigăeinne... Teolipi al Filadelfiei, Cuvfint despre tiierarea cea asctinsâ in IJristos. Sf. Simeon Noul Teolog. Metodtt sfmtei nigdeiuni si atenfiuni. Cele 100 de capete ale lui ignatie fi Calist Xanthopol. 23, 25. Sf. Grigorie Sinuitul. Despre linistire şi despre tele doud feturi tile ntgăriunîi (..şezând pe nil scaun înalt ca de-o palnuV'J; Despre. feint rum trebuie sd sadti la ntgâciune eel ce se liitisleste.. ,7ftCf. Sf. Grigorie Paltunn. Triade, II. 2. 12. m Cf. Cele 100 de COpete ale lui Ignatie si Calist Xanthopol, 18. m Ibidem, 24. fl A se vedea. de pilda, Sf. Grigorie de Nyssa. Omilii la i'ericiri, VI. 4. Sf. Isaac Stall* Cuvinie despre ne\>oinfd, 30. Sf. Teolipt al Filadelfiei. Cttvânl despre lucrareo cea astiiiisii in llristos, Sf. Nicodim Aghioritul, Enchiridion. 10.

320

f 'ondifiilr subieclive ale fâmddnirii si sănâlatra in Hristos loc.""1 mai precis, r&lăcina lor.3*1 Ea este central fiinţial al omului. lăunrnil său proftmtl; este toi una cu persoana lui. Pe tie altă parte. inima desemnează, potrivii accepţiei obişnuite, organul ca atare, al trupuliii. Or. Părinţii isihasti au constalat din propria experienţîi ca între inima „duhovnicească" şi cea fizică, centru şi principiu de viaţă" al Inipului, există o corcspondenţa* analogică şi - îii vinutea unitilţii dinlre suflet şi trup. din care e compusă făptura omenească - o legătură strfuisă, prima aflându-şi salas în cea de-a doua,w astfel ca" ceea ce-o lulbură pe una, o tulbură şi pe cenlaltă, cu toate ca inima duhovnkească nu depinde, prin natura ei. de inima irupească. Mintea însăşi este unul dinrre organele inimii duhovnicesti,"11 cel mai im-portani dintre ele, numindu-se. de aceea, uneori chiar „inimă", prin metoni* niae, deşi ntimirea de „ochi al inimii", adeseori data ei de ditre Sfinţii Părinţi, îi este mull mai potrivită. Cu toate eft este prin naturfl nematerială <â independent de tnip, îşi arc şi ea sălaşul în inima fizicft. Totuşi. in chip obişnuit, mintea este despăiţita dc inimă, se r;lspândeşte şi H risipeşle în mulţimca gândurilor în afara inimii, ieşind astfel din sine in-s&şi. Şi nu aflăm aici vreo contradicţie, căci, daca rnintea prin nalura sau eaenţa ci (ofccrta) îşi are sălaşul în inima, prin aclivitatea ei (tvtţryeia), poata ţeşi şi se poatc îndepfilta;*85 esie vorba aici de una dinlre cele două forme de aciivilate ale ei, cea pe care Sfântul Dionisie Areopagitul o numeşte „mişcare in linie dreapta",'*" cea care corespunde activităţii rationale, al cărei organ rstc creierul.'*' A doua aclivitatc a sa, numita de Sfânlul Dionisie „circula-ra".'HTt „e mai înaltă şi mai proprie'*;38; Bo aceaslă lucrare, mintea „neîmpniv

' Cf, Sf. Simeon Noul Teo!og, Metvda sftnlei nigăciwii si tiienfiuitî. Sf. Nichifor din Singurâtuic. dnâiti despre rugdciune. "' Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte drs/m- iicvohifa. 83. " Cf. Sf Grigorie Palania, Triad*. I, 2, 3. Sf. Nichifor din Singurătatc. Ciivâni desprv mgăduns... Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion, 10. Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 83. m Cf Sf. Grigorie Palanm, Triads, I. 2. 3; II, 2. 27-30. Unirea dinlre minte şi trup, şi deci dinlre niirile şi inimii. esle simţită si înţeleasâ ca o realitate care poate fi experia-(i'i, dar gieu de explicat conceptual. Astfel. Sf. Grigorie Pahima scrie: ,.Bu socotesc c8 piucin vorbi dc o atingcrc inire accslea si dc o folosire (a trupului dc ciltre inimâ) şi de o ;miestecare îmre ele. Care este însîi, şi cum se sâvârşeşte iiceasiă legiîiuru între o naturiî mintnlîi, spirituals!, şi UIID trupească. sau Imp. râmane tuturor oamenilor indeob-sţe un lucm neîn|eles" (Triads, II. 2. 28. Cf. 29). * Cf Sf. Grigorie Pjdama. Triads, I. 2. 5. Acca3tî1 di&lincttc înlre naliirîf şi lucrarc esle reluată în ibidem U. 25 şi 26. w Despre Nnmirile dumnczeUşti, IV. 9. Sf. Sf. Grigorie Palaina. Triads. I. 2, 5. Sf. Nicodim Aghioriiul, Enchiridion, 10. mSt Nicodim Aghioritul. Enchiridion. 10. : " Despre Numirilc dwrmezeitştl, IV, 9. Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade. I. 2. 5. Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion. 10. ,v; Sf. Grigorie Palania, Triads, I. 2. 5. 321

Condifiilr generate ale u'wu'uUiirii liindu-se asupra celor de afară..., sc înioarce la sine",390 se regăseşte pe sine.-1"1 rămânand unită cu inima. Şi aşa ea este rerita* de orice rătâcire.392 Acestei a doua Jucrări a minţii îi aparţine în chip firesc fapia rugăciuniî. Şi pentru ca sâ i se poată dedica in înlregime, cea dintâi lucrare a ei (rebuie sa inceteze; altfel spus, min(ea trebuie „adunată din rătăcirile ei pe afară", întoarsă înlauntru, adusa* Tn inimă, şi ţinuiă acolo. Părinţii isihaşti, sprijinindu-se pe legălura dintrc inima de carne şi cea duhovnicească, au preconizat o mclodfi psihofizică, cu ajutorul căreia să se „închidă" mai lesne „netmpescul în casa trupeasca". după cum spune Sfântul loan Scărarul.191 1 1) Mai întâi. stand cu capul aplecat şj cu bârbia sprijinită în piept, ^ ochii fiind închişi, se caută concentrarea privirii pe locul inimii sau, cum sfâtuieşte Sfântul Simeon Noul Teolog, spre mijlocul pânlecelui."* Sfântul Grigorie Palama explică această practîcă astfel: „Cel care se sileşte să-şi întoarca mintea la ea însăşi, ca să nu se mai mişte în linie dreaptă, ci circular (...). pe lângă faptul că in felul acesta se aduna, pe câl posibil, de-afară înir-o mişcare circulară, asemănătoare mişcârii minţii pe care vrea s-o rcalizeze in sine, realizeaza prin aceaslâ poziţie a corpului şi o întoarcere înlăuntnil inimii a pUlerit minţii ce se revarsă prin vaz afară".'96 2) Pe de alia* parte, se cauta încetinirea respiraţjei. reţinerea puţin a sul'15-rii. ..ca sâ nu respiri UŞOT'. lar aceasla, din palm moiive: a) Aşacum aratS Sfântul Grigorie Sinailul, „siiflarea plămânilor, ciire por-neştc de la inimâ. huunecă mintea şi risipeşte cugetarea, răpind-o de acolo, Ca urmare, sau o predă roabă uitării, sau o face să cugete unele în locul allora, îndreptându-se, fără să simta, spre cele ce nu (rcbuie'V''* Dacă respi-raţia lăsată în voia ei înlesneşte nestatornicia minfii, dimpolrivă, stăpânită şi '" Ibulem. '" Cf. Sf. Vasile eel Mare, Epistole, I, Sf. Teolipi al Filadelfiei, Qtvânt ilespi-e lucrarra ceet ascumă îti llrislos. I. C'e/e 1(H) de capeie ale lui Ignat'te şi Ctilisi Xanllwpol, 19. Sf. Nicodim Aghîoritiil, Enchiridion, 10. ,w Cf. Sf. Dionisie Areopagitul. fiespre Numirile dunmezeiepi. IV. 9. Sf. Grigoric Palamu, Triade, I. 2. 5. Sf. Nichifordin Singurătatc. Cuvimi dtispr* mgăctme. "".SVrt/w. XXVII, 5. 4 Cf. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10. 15 Meloda sfmlei nigiithmi ţi atenfîimi: ..Apoi sprijineşte-ţi băibia ta de picptu) tau şi mişcă ochiul tău sensibil împreufiă cu mintea spre mijlocul pântecehii sau spre biiric". N. trad: tn Filoc. rom.. vol. VIII. p 536, Părinlelc D. Stâniloae trece acest lexi inir-o notil (928). ardtând ca c vorba dtf versiunea paleogreacâ. Pitiinlele Stfuiiloae afirmil ca e vorba dc o compilaţie râu-voitoaie şi că uceastă recomandare. daiă fiind ilogica ei l,.caci cum ar putea fi cftutat lociil inimii cu o minie îndreplatâ spve buiic 7"), nu puiea fi normalivâ. '" Triade, l 2, 8. Sf. Simeon Noul Teolog. Meio/Ia sfiniei nigdciuni ţi afenfiuni. Sf. Grigorie Sinailul. Despre /iniştire .yi tfrspre. cele două fetnri ale nigâciunii. 322

Condifiile xubiectivr a/r tâmtitfuiiii si .swxăU'.leii in Ihistox rcţiiuiin, o disciplinează.m Dc altfel, se constată c,1 „atunci când omul cugetă intens la ceva şi mai ales atunci când se află cu trupul şi sufletul in stare de repaos, acest du-ie-vino al răsuflării se linişteşte". Şi invers, încettnirea respiraţiei înlesneşte concentrarea minţii.401 b) Reţinerea i'ăsuflării şi poziţia incomodă a trupului produc o anumitâ* greulale şi chiar o dureie, °2 care, după Sfinţii Părinţi. sunl de marc fobs celui ce se roagă. Pe de o parte, aceasta contribuie la reculegere. „înfrânarea cu masurâ a rasuflftrii, arata" SfSntul Nicodim Aghioritul. tulburâ si apasă inima, fTicând-o să sufere din pricina lipsei aerului de care are nevoie prin fire, lar astfel inintea mai Icsne se aduna din împrăştiere şi se înloarce în inima, locmai din pricina durerii şi greutăţii pe care le simte inima".401 Pe de altă parte, dupa cum arata Sfântul Nicodim. „această greutate şi durerc o fac să scuipe afara* momeala otrăvită a plăccrii şi păcatului pe carc a înghiţise. Şi aşa, potrivit spusei doclorUor din vechiine, cu cele contrare se vindecă cele contrare".4'* c) Jnfrlnarefl cu măsură a răsuflării. după cum spune în continuare Sfân-lul Nicodim Aghiorilul, subţiază inima cea tare şi îngioşata. lar cele umede din inimă fiind potrivit apâsate, încălzite, se fac din aceasla pricină mai moi, mai simţitoare, smerite, g.ltite spre strapungerea inimii şi în stare să verse lesne lacrimi. Pe de altă parte, se subţiază şi mintea, iar cugetarea devine neschimbată şi străvezie".4!" d) Prin reţinerea respiraţiei, „toate celelalle pulc-'ri ale sufletului se unificfi şi ele şi revin la minte, iar prin minte, sc întorc la Dumnezeu". Altfel spus, meuxla face ca toate facultăţile omului să se adune în rugăciune şi să Be indrepte spre Dumnezeu, omul devenind în întregime rugSciune şi unindu-se intrcgcu Dumnezeu. 3) în sfârşit, prin metoda psiho-fizicâ mintea este lipita de respiraţie şi silită să intre o data cu ea în piept, pânfi la locul inimii.4"7 Sfimtul Nichifor din singurătate învaţă aşa: „Adunandu-ţi mintea, înipinge-o şi sileşle-o pe ca-lea nărilor pe care intră aerul în inimă să coboarc împreună cu aerul inspirat în inirnă".'11"1 lar Sfinţii Ignatie şi Calisl Xunthopol spun la fel: „Adunându-ţi mintea din umblarea şi ratăcirea ei pe afarfi şi împingând-o uşor înauntrul

' Sf. Grigoric Sinuilul. Desprt fitlul eum trtbuie m ţadâ lo mgdiiniw cft ce se
hitişft'şte,

"' St. Giigorie Palnma. Triade, I, 2. 7. *' Ibidem. 11 Cf. Sf. Grigorie Siniiiiul. Despre Uitiştire şi deSfUV irU' două feluri a/e ntgâciuniî; Btsprv fr/id aim trehuie sâ şadă la ntgăcîune cel ce se li/iisteşte. ■' Encluridhn, 10. " Ibidem. w Ibidem. "Ibidem . a Cf. CeU 100 de capele ale iui Ignatie fi Ctdisi Xanthopol. 20. 23. J|JI Cuvânt despre tvgădwte,

323

('oiuiipile generate ate lânulduiiii inimii, prin inspirarea aerului pe nas, umple-ocu «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă»".40* Sa notăm faptul că aceastâ tehnică Irebuie practicatâ sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc încercat. deoarece, în caz contrar, există riscul ca ea să producâ tulburări grave atât pcntru Imp, câ! şi pcntru psihic, Odată prezenlale principiile acestci merodc, se cuvine sfi subliniem faptul cil en nil este de neaparatâ Irebuinţă şi că rostul ei este doar sa" înlesneasca" rugăciunea.4'0 Sfinţii Parinţi îi acordfl un rol propedeutic şi o recomandâ mai ales mcepatorilor,*" admiţând ca se poate ajunge la acelaşi rezultal şi pe altă cale. Astfel, Sfânlul Nichifor din Singurălate, unul dinlre principalii promo-tori ai acestei metode. scrie: „Dacă, ostenindu-te inulf, o, frate, nu poţi lotuşi intra în părţile inimii precum ţi-am ariUat, fă ceea ce-ţi spun, şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauţi. Dă-i cugetării tale, depărtând de la ea orice gând - şi aceasta o poţi dacă vrei -, da-i deci pe: Doamne lisuse Hristoasc, l-'iul lui Dumnezeu, miluieşie-mn !, vi silcşte-te ca in loc de orice all gând să strigi pururea înliluntru aceste cuvinte. lar ţinând nceasta mai multă vreme. (\ se va deschide prin aceasta şi intrarea inimii, precum ţi-am scris, fară nici o îndoială, cum am cunoscut şi noi prin cercare".Jiî în oricc caz, nu există nici o metodă care să poată aduce prin ea însăşi roade duhovniceşti, acestea fiind numai şi numai daruri ale harului dumneze-icsc, lar harul se dă ca răsplată a credinţei şi râvnei în rugăciune; metoda doar uşurează atenţia la rugăchine.411 Metoda fizică înlesneşte dmmiil minţii către inima, dar ini îl face mai uşor. Inlradevăr, numai după un timp îndelungul şi dupa" multe şi mari stră-duinţe şi lupie se poate ajunge la rugăciunea neîncetată şi curatS a inimii,"1"1 iar aceasta este un liar pe care puţini bărbaţi duhovniceşti îl dobândesc,*1 abia unul dintr-un neam, cum spune Sfântul Isaac Sirul.4"1 Rugăciunea lui lisus face parte din viaţa asceticâ, de care este străns lega-ta, fiind în acelaşi limp început şi desaVârşire a ei. într-adevăr, fiind o formâ de rugăciune, ea este, ca orice rugăciune, condiţia esenţjală a vieţii duCele 100 de capete ate lui Calîst şi Igiuitie Xtmthnpol. 25. ' Cf. ibidem, 24. 1 Cf. Sf. Grigoric Sinaitul. Despre felul cum irebuie să sadti la rugăchme cet ce se liiuşteşte. 1'' 'uii'mi despre mgacîune. s „Cum zice Sfânlul Nil. luarea-aminte. căutuiiri rugâciunr. va uflu i'iiguciunc. Penlru cîî nigâeiunen umieazn luarii-aminic. inăeur că e altcev;i." Ce/e 1(K) de rttpete ate tut Colisi si Ignatie Xanthopol, 24. 414 Cf. ibidem. 52. Sf. Grigorie Palama. Tritute, 1. 2. 8; Trei capete. 2. '' Celt 100 de capete ale lui Catijtt si Ignatie Xaiiiliopol, 52. Sf. Isihie SinailuL Cuvtmt despre ireivie si virtafeA-, A douu sutfl. 5. Sf. Maxim Mărlurisitonil, Capete despre dragoste. IV. 51. 41 " < mime desprerwvohifâ. 32.
Jlt

\M

ciinoaşe cfi iu sluvfl desaria" 4t9 A se vedea.Condifiile . de asemenea. îri raport.43' Altfel spus. ea n» este de nici un t'olos. 25. iar mintea. lar ca rugăciune curată neîncetatâ. moarlă este" flac.I. m Intre alţii.'"" smerenia419 şi dragoslea de Durrmezeu. credinţa trebuie sS se arate în luorarea poroncilor. CuviOii despre tucmrea cea aXeuruâ i/um Hristos. 87. Sfântul Apostol lacov spune: „Aşa e cu credinţa: dacâ nu are fapre.423 5.A se vedea. dimpofrivâ. * A se vedea. 5. 17). 45. Cuvânt despre lucrarea cea tU\ wtsă inim ffristos. Cete t(XI de rapeie ate ltd Cafist .Dacă n-ui fiangeie de iniinâ. 2. daca* nu sunt în-soţiie de păzirea şi împlinirea ponincilor dumnezeieşti.41'' în vreme ce. cu aceste condiţii de natură duhovniceascfi. Sfântul Isaac Sim! reia aceastsl învăţătură. ea presupune vîeţuirea ascetică drept condiţie a ci. Trebuie să menţionăm. Cele HX) de ctipele tile ltd CaUH fi Ignatie Xanthopot. pocSinţa. rugăciunea. 81. în acelaşi timp. lipsind aces-IO. spunând: „credinţa are Dc nltfel. Nrcodim Aghioriiul. op. adică. 10. Teolipi al Filadelfiei. e moartă în ea însăşi" (lac. strapungcrca inimii. pe cure o vom prezenta ulterior. 3. Simeon Noul Teolog.). RugSciunca lui lisus trebuie sa fie neapârai însoţită de trezvie (vffntic. aşa cum se aratâ a fi în forma ei dftsăvârşitâ.vr Ignatie Xaii'lwpol.vnhiecHvf a/e tantaduirii. împreunalc cu primirea Sfintelor Taine. înlre alţii: Sf. Asttel. inima es(e curăţită de orice mişcare p&imaşă. în Fi local it'. 80. iar nu numai din credinţă" (lac. Sf. mi sunt de ajuns penfru manluirea şi îndumnezeirea omului. . 25. Sf Teolipt al Filaddfici.. Teolipt al Filadelfiei. inlie alţii. pentru a aduce roade şi pentru a se chema desăvârşită. între alţii: Sf.'120 pe care Sfinţii Părinţi le socotesc deosebit de nnportiiiite şi absoluf necesare. " A se vedea. adici* urcarea pe rand a Irepielor împlinirii poruncilor şi lucrării luturor vinuţilor. Noud capet». rrebuie să subliniem faptul cfl lucrarea rugăciunii lui lisus <XK lupta tmpotriva patimilor şi deph'na despătimire42' şj. prin care sunt păzite. Mettnla sfmiei nigăciuru şi ateninmi. Sfmtele Scripturi $i Tradiţia amintesc întotdcauna faptul că. ea este nedespărţită de împlinirea niiiiror ponincilordumnezeieşti. meloda psi-ho-fizicâ se vădeşte a fi doar un simplu acesoriu. Ciivăni ttespre (m ftirea cea uscunsâ in Hristos. Teolipt al Filaclclfiei. Leaciil poriindlor Credinţa. ibidem. astfel şi credinţa fâră de fapte. de. De asemenea.«' sântilttiea in HrisîiKs hovniceşti. în viciiie ce sfinlele ncvoinţe ale dcsuvârsirii sunl prezcntute de-a liingul a sure de pagini. 24). Cete liX/ de cttpete ale lui Calisl si tgnalie Xanlhopot. inima şi niinlea. lucrarea tuturor virtuţilor. „Cacî precum Irupul fâi'ă de suflet morl esie. în acelaşi limp. „Vedeţi dar că dirt fapte este îndreplat omid.sciiertfa acesrei metodc ocupfi doar Ctileva pagini. de pilda: Sf. 26). Aceştî doi Sfinli Părinţi din unnă spun limpede: . 86. de orice reprezentare (imagine sau gând) strilină de cuprinsul nigăciunîi. ck Sf. 325 . v 'Cf. 2. 2. Enchiridion.

'1" căci. va intra în fmpăraţia cerurilor. f° Dogmatica.424 SfantuI loan Damaschin. 197. VII.42K SfantuI loan Gură de Aur. XII. " Omilii la Matei. XI. cu adevărat sunt lipsiţi de credinţa (dnuxtoi)". 22. 10. 18.21). Doamne. după cum învaţă însuşi Mântuitorul Hristos. „S3-vârşirea binelui şi împlinireii poruncilor". „fmplinind poruncile.410 Chiar Botezul nu înseanină nîmic (ară lucrarea poruncilor. pentru că pâzim poruncile Lui şi cele pliicute înaintea Lui facem" (I In 3.": Omul işi arată în mod cone ret voinţa de a fi izbăvit şi mântuit. **Vmw. ci că tânjeşte cu toată fiinţa după ele şi s-a aşezat pe calea care duce la ele.'"5 . 15) şi Şi-a încheiat lucrarea tot cu aceastâ chemare (Luca 24. Despre cei ce crediil se iluirt'ptt'a-. învaţîi SfantuI Simeon Noul Teolog/"' care merge până !a a spune ca „cei care se sprijim! numai pe credinţă. Alături de credinţa. 17. Aşa cum spune SfantuI Marcu Ascetul: „SfantuI Botez este desăvârşit. de aJlfel.. 326 . Discursuri eliee.4" SfantuI Marcu Ascetul spune chiar câ dragostea faţa de Hristos şi împlinirea poruncilor sum totuna. la fel. . 47). de asemenea. după cum spune Origen. la fel.Condiţiile generate ale liiirwdnirit nevoie de fapte". X. „fac pane din rugâciune". este cucernică şi îndeplineşte poruncile Acefuia care ne-a reînnoit".trebuie sa fim cu rnultâ luare-aminte asupra vieţii noastre. primim de la El. arată că „en (credinţa) se desâvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos.a dinfapie. Hristos Şi-a încc-put propovăduii-ea chemându-i pe oameni la pocăinţă (Ml. 4. A se vedea. spune că . SI*. 7. ci eel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Mt.ai8. rugăciunea nu este de ajuns pentru ca omul să se mântuiască: „Nu oricine îmi zice. Sf. Mc I. după ce. să ducem o viaţă dreaplă şi curatâ". este învederată prin fapte. Simeon Noul Teolog. ci de voinţa de a te întoarce si a-ţi schimba viaţa (este. trecuta" sau prezentă. Marcu Ascetul. ne anUum dragostea faţă de Ce] ce ne-a elibe-rat".. dacîi omul primeşte prin el deplinătalea harului. prin hoiărârea de a-şi orândui viaţa potrivjt poruncilor lui Hristos. Rilspimsul 3. Tot aşa. una dintre conola-ţiile cuvânfului net&voiot). I.a Despre Hotel. dacă nu cumva ea este chiar una dintre caracteristicile ei esenţiale. "u Despre tUgăaum. roadele lui nu se văd decât în ma-sura in care omul împlineste poruncile. dar nu desăvarşeşte pe eel care nu impli- 424 ('uvinte despre iievoinţâ. 22). arată că „nu-i de ajuns numai sâ crezi (penlru ca să te mantuieşti)". Pazirea poruncilor apare ca urmarea fwească a pocâinţei. 7. Rugâciunea nu este ascultată decât dacă cel ce se roa-gjî păzeşte poruncile lui Dumnezeu: „Şi orice cerem.. IV. Nu este vorba aici de simpla pârere de rău faţă de starea de pacat. Doamne.. Aşa arata" el că tămădui-rea şi mântuirea sa nu sunt o simplă dorinţiJ vagă şi deşartă.L. 4" Cf.Să nu se încreadă cineva numai în credinţa in Hrislos". aflăm la temelia mânruirii pocăinţa. 4:fl Discursuri etica.

iar dacfl s-a îndepartat de el. dar ni se descoperă nouă şi ni se arată pe masura lucrării poruncilor". Rllspunsul 3. Cartea întui.. 2.8-9). Dar rară împlinirea lor nimeni nn poate ajunge la bunătâţile ragăduite.4'2 lar în altă pane arată câ „celor botezaţi în Hristos li s-a daruit harul în chip lainic. caci doar astfcl se poate păstra hand primil prin Sfintele Taine. au menirea de a-1 ajuta pe crestin sâ* se menţină în starea sa înnoită şi să pastreze daruriJe primite. iar lucrarea lui să-i He vădhii. De3prvcdcecrtdcă3eîndrepieazâdinjapte<6l< Cf. dar el lucrează în ei pe măsura împlinirii ponmci-lor". mai întâi de loate. Grigorie Palama. „Harul lui Dumnezeu se păstreazâ prin lucrarea poruncilor". 296. 11 Suta >lr cape. zestrea harului răinâne oricum.. "■' Despre Hotel. Xni. II. „rămânem cum am fost botezaţi".41* Simpla împlinire a poruncilor nu-l mântuieşte pe om şi nu-l îndumnezeieşte.41B Poruncile deci îl ajutâ pe om să-şi pastreze sSnătatea duhovniceasca dohâudită prin Sfinlcle Taine..440 Astfel..6ş\ 7.'"' poruncile lui Hristos. Sf. Simeon Noul teolog. Cele W0decapete. Dtscursuri eiice.'"1 „harul. păstrându-se curat de orice răutate şi stăniind în viaţa cea nouâ adusâ de ele. se mâniuicşie eel credincios (Efes.. porunca lui Dumnezeu îl ajuta pe Adam să nu iasă din calea pe cure fusese pus de la crearea sa şi să-şi pastreze astfel firea în starea diniru început.4lK Or. spline Sfântul Petru DamaschiKd.. Râspunsnl I. Marcu Ascetiil. Despre Botez. Râspunsul 5. 327 .44* '" Oespre Botez. 7. " Despre eei <e cred câ se huirepteazâ din fapte. Despre Botez. omul trebuie sA se predea debunavoie harului şi să con lucreze cu el. dar se poale descoperi doar prin lucrarea poruncilor". fiind Dumnezeu desăvârşil. 198-221.. se descoperă". săvârsim faptele bune nu pentru răsplată. priinirea hanilui şi conlucrarea cu el se vădesc prin faptuirea poruncilor.441 lar în altă parte explică acest lucru: „Celor ce au primit puterea de a unplini poruncile. I If. Sfântu! Marcu AsceWil scrie: „Cei ce no-am învrednicit de baia nasterii de-a dona.. care este darul lui Dumnezeu. '' fnvăfâturi dtdiovmceşti. Dupfi cum. pe mAsura împlinirii poruncilor.lt de Dumnezeu ritvântâtoarr si fâptuitottre (leologice şi practice).. aşa îl poate afla din nou. in rai. 56.. 23. „Păzind poruncile". si încă: „Harul desâvărşit al Duhului (ne-a fosl) dăruit nouă pri-ma dată prin Botez. a dăruit celor bolezaţi harul desâvârşit al Sfântului Duh. ci nc respecta libertatea . scrie Sfantul Simeon Noul Teolog. căci numai prin har. dar peiitru ca s-o dobândească cu adevarat. Omilil.4'7 In chip obiectiv. ' CI. Despre Botez. Acest dar se aflâ* în noi.4*4 Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Hristos. Sf. ci peiuru pâzirea ourăţiei date nouă". Rilspunsurile 4 şi 5. dar nu ne sileste sa-l primim. căci Dumnezeu daniieşte harul. nu siluieşte voinţa noastră. şi numai aşa sporeste ornul în har. începul despre teina cărţii. 54.Condîfiite sidtiective ede uinuidiurii si si'intiuitett tn Hristos neşte poi-uncile". Sf. numai aşa poate fi făcul lucrător. **Cf. Răspunsul 3. care locuieşte în chip uscuns.. Hristos le porunceşte ca unor credincioşi si se nevoiască să nu se mai uiroarca* spre cele dinapoi (adică la păcat)".

prin întreaga sa viaţă.44' De aceea. „Pusu-mi-au pâ&*toşii cursă mie. lar o asemenea lucrare nu se poale face fără împlinirea poruncilor. până la măsura vfirstei deplinăta|ii în Hristos (Efes. să spo-rească şi sa se dcsăvârşeasca în Duhul Sfânt. ci ca un fel de parapet. cu toate puterile fiinţei sale şi in tot ceea ce face. (iar atunci) nu se va abate la gânduri sau la cuvinte rele". II). fnlr-adevăr. Sfântnl Simeon Noul Teolog face remarca subtilă că poruncile ne sum dale nu atât ca să le pă/. restaural. cat mai degrabă să ne pfizim pe noi prin ele.Condiţiile generate ale uuiuuhtim Psalmislul arata adeseori cat de puternice sum ponincile ca sâ ne rereascâ de rau: „Atunci nu mă voi ruşina. Aceaslă creştere ta forma unei tor mai mari aproprieri. ci prin participare activă. Sfântul Mac-arie cel Mare spune că „cel care voieşte. naturii profunde şi adevărate a omului. Sfânbil Diadoh al Foticeei scrie şi el In acest sens: „Se cuvine ca mintiîa să se ocupe pururea cu păzirea sflntelor porunci şi cu pomenirea adnnciî a Domnului slavei. ] 10). se face prin conlucrarea omului cu Duhul Sfânt.im pe ele. Făi'ă ea. 165). cu toaie că cele la care îndeamnâ corespund întru toiul.câci Dumnezeu nu-Şi ia înapoi darurile Sale. 21-23). II. ele nu se împlinesc uşor şi de la sine. pflnă la atingerea asemănării desaviirşite 0U Dumnezeu. harul rămâne ceva strain pentru om. să cadă din nou in bolile cele sufleteşti cam sunl palimile.6). adică prin lucrarea poruncilor. 118. nu strain de om .4S OmUii duhovniceytt (Col. 14-29. a unei însuşiri din ce în ce mai depline ii hamlui primil prin Sfintele Taine. ca să nu pitţeşti ceea ce a păţil Adam".. J44 Discursuti etice. 7: „păzejte poruncile lui Dumnezeu. ponincile nu trebuie privite ca obligaţii . care voiesc să fac bine. căci se împotrivesc înclinărilor păcătoase ale firii căzutc şi ale lumii în care trăit-'şte. . caci. după omul eel lăuntric.444 Pe de altă parte. 118.. 12-27) care i-au fost daţi de Sffuitul Dim. împărtăşirca tot mai mare de har. ca şi vădirea roadelor. Că. viaţa duhovniceasca a Omului după Botez şi Mirungere trebuie sii fie 0 viaţă de sporire şi creştere prin puterea Sfântului Duh. ma bucur de legea lui Dumnezeu..! prin Botez.şi cu alât mai puţin ca inlerdicţii sau labuuri . 25. Dar poruncile nu numai că-l fac pe creştin în stare să păstreze darurile Botezului. 118. 13). 4."" întradevflr. 328 . iar aceasta nu doar prin voinţa de a-L primi. 7. XIX. Mt. când voi căuta spre toate poruncile Tale" (Ps. dar văd în rnădularele mele o allă lege. luptându-se împotriva legii minţii mele şi tacându-mă rob legii păcatului. Mc l<). care este în madularele mele" (Rom. 7. se cuvine să se sileasca" a împlini toate poruncile lui Dumnezeu". 96. să primeascăde la Dumnezeu harul ceresc al Duhului. dar omul nu se ('uvânl ascetic in 100 de capete. care-l împiedică pe ccl ce ascultă de ele să se întoarcă la „nebunia păcatului". ele isi merită cu adevflrat immcle de ponmci. sau mai degrabfi păzeş-le-ie pe line însuţi prin porunci. darde la poruncile Tale n-am rătăcif (Ps. legea că răul este legal de mine.. cum vom vedea. „Găsesc deci în mine. „muluî pace an cei ce iubesc legea Ta şi nil se sminiesc" (Ps. ci-l şi ajută să înmulţeascâ talanUi (cf.dc natură legalists.

Nicolae Cabnsilu. dar „în chip tainîc". 3. lucrcazăşi Duhul Sfant în noi roadele Sale". 20. lar poruncile arată cu adevărat care esic voiii lui Dumnezeu. Gal. 5. I. L. 14. fficându-Se ascultător în toate Tatălui.CoiiHiţuIt' subit-ctive ale uimăduitii si sâiuitnieti in llrîMos poate uni cu harul. dar noi suntem nedesăvârşiţi fata" de el. şi. care ai fost botezal in Hristos. Păzind poruncile. " Cf. Care Şi-a supus întru totul voinţa Sa omeneascii voinţei dum-nezeieşti. Roadele harului. "'' Cf Despre Botez. 15. este desăvârşil laţâ de noi. III. aşa cum am vâzui. 35. 5) şi dumiiezeu prin har.. Efes. nu-l poate face desăvârsit lucrator în fiinţa sa. 1.451 Şi numai împlinind poruncile se poate omul face fiu al lui Dumnezeu (Lc. cf. prin păzirea poruncilor Ltd .44* Nu harul Sfâniului Duh. 61.450 „In măsura în care. nouă ni se cuvine a spori în el. omule. 26) prin infiere (Rom.4'1' Aslfel.i n-au pîtait poruncile". „Prin sălăşluirea Duhului Sfant. Despre cei ce rred cci se indrepteaza din fapte. 329 . spune Sfântul Petru Damaschin. ibidem. Carteu întâi. o. Cf. 12. 50). nu-l poate vâdi prin faptele şi felul său dc vieţuire. Raspun&urilc 4. Mt. Atunci omul se face frate al lui Hristos: „Oricine face voia lui Dumnezeu. 167. spune el. insistă asupra faptului că la Botez omul primeşle deplinătatea hamlui dumnezeiesc. 5 şi 17. penlru c. 8. III. împlineşte voia lui Dumnezeu. Gal. 14. 3. omul nu-şi mai împlîneşte voia sa. Nicolne Cabasila. Putem spune. Drept aceea. 4. cure ni s-a dat în toala" plinătatea lui sporeşte în noi. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cei care nu K impartăşesc de roadele harului primit la Botez sunt „slăbănogi şi neputin-ciosj. '" Ibidem. Desprt viaţa m Hristos. Despre vitifn in /hisim. deplin descoperită şi desâvârsil îniplinită de Hristos. nu-l simte lucrăior şi de viaţă facător pentru el. dă numai lucrarea pentru care ai luat puterea şi te pregăteşle ca sa primeşli aratarea Celui cc locuieşle înlni tine". Despre Hotez.44' Sffuitul Marcu Ascetul. în masura în care el vieţuieşte in chip concrei polrivil poruncilor lui Dumnezeu. 12). în chip concret şi fiinţial. " Imne.'|S1 care-l înslrainează de Dumnezeu. lucrâm poruncile.. început despre buna câiţiî. n Invâfâturi duhovnlceţli. de asemenea. Raspunsul 5. nu poate creşte în el şi prin el. crezîtnd. *> Cf. deplin şi real prezente. 8.441 „Sfânwl Botcz. nii pot fi simţite de om dccâl în măsura în care el este plin de luare-aminte si de rftvnîi în făptuirea poruncrlor. marturisindu-şi cu adevărat. că ascultarea poruncilor îl face pe om fiu al lui Dumnezeu prin înfiere pentni că prin ele omul se poartă asa cum se cuvine unui fiu inaintea Tatalui. nu noate fi cu adevârai iransformat de el. li s-a dat tuturor puterea de u se face fii ai lui Dumnezeu (In I. dimpotrivâ. acesta este fratele Meu" (Mc. '" Ibidem. acesta făcându-se vfidii şi dând roade numai în niăsura în care omul păzcşte şi împlineşte poruncile. 36. Sf. Rom. credinţa în El („toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin ' Cf. făcându-se urmă-loi lui Hristos.

. pentni a fi înţelese as a cum se cuvine. Alunci creştinul poate să strige cu bucuria Psalmistului: „Gura mea am deschis şi am aflal (Duh). ''" Bpistote. 8).. păziţi ponincilc Mele" (In 14.Luaţi aminte sa* nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelaciune din predania omenească. păziţi poruncile Mele. de altfel. unindu-se astfel cu Hristos ş'u în El. 330 . 15-17).ru Damaschin afirmă chiar câ poruncile sunt „daruri ale harului lui Dumnezeu". definite a priori şi elaborate in urma unor experienţe omencşti. Poruncile se vădesc a fi pricinuitoare ale sfinţirii şi îndumnezeirii omului prin Duhul Sfânt. . 19 i. 118. °* De«M» Ugea ttuhovniveascti. cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. omul se deschide harului Duhului. căci. 190. ÎI g&sese pe măsura împlinirii lor". celui Oare-şi arală iubirea t'aţă de Dumnezeu ascultand şi împlinind poruncile Lui. 3. o data cu Sfinţii Calist şi Ignatie Xanlhopol. împlinindu-le. Putem spune deci. Şi cei ce-L cauta" pe El.CottttifiHe genrmlt' aU Khnătlttirii credinţa în Hristos lisus". si n-am aflat pe Domnul".? Uwafuturi iluhovnicepi. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mfingâielor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac. Prin trimiterea Sfanlului Duh Hristos Se face văzut.4" Sfântul Isaac Sirul spune răspicat: „Nici unul dinlre cei care n-au păzit poruncile şi n-au umblat pe urmele fericiţilor Apostoli nu s-a învrednicit să se cheme sfânt".4*11 de aceea. trebuie puse în legă-turS cu cele spuse mai înainte şi cunoscând (impede că poruncile nu sunt un cod juridic.„4. IV. lubirii de fiu a omului faţâ dc Tatăl ceresc îi râspuiide iubirea de Tata a hii Dumnezeu pentm ccl făcut fiu prin infiere şi a Fiului pentru fratele sihi adoptiv: „Cel care Ma iubeşte pe Mine va fi iubit de TatfU Meu şi-1 voi iubi şi Eu şi Mă voi arăla lui" {In 14. fie ele. cu Tatăl. Incepiit despre lema cărţii. '" DiscursuH etici. 2. Gal. 21).4" iar Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Domnul e ascuns in poruncile Sale.4.In m CeleI00<kcap*te. li s-a dat „să do-bândească prin lucrarea poruncilor sfinţenia".. 435-436. ca poruncile sum . Toate acestea. cu totul excep-ţionale. de care Sfântul Apostol Pavel ne învaţa să ne ferim: .i. acela este care MiS iubeşte" (In 14. Ciirtea întâi. spunând despre cei care le practical . şi-L face văzut şi pe Talăl.IhUiem.4St Sfiînlul Pel.. şi nici precepte de felul celor oferite de înţelepţii lumii acesteia. 15) şi „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeste. 26) şi ar&ându-şi iubirea faţă de El. „De Mă iubiţi.131). dupii înţelesurile cele slabe ale lumii" (Co|. X. nici un ansamblu de reguli morale abstracte. omul nu poate zice cu dreptate: „Am împlinit poruncile. învaţă Mantuitorul Hristos.îndumnezeitoare'Vs| iiir celor bolezaţi. „De Mâ iubiţi. . Hristos însuşi arată goli-ciunea şi deşertaciunea lor funciară. 21). Duhul Adevămlui" (In 14. că de poruncile Tale am dorit" (Ps.

cunoştinţa. „omul nou" (Efes."» între împli-nirea poruncilor şi cunoaşterea adevarului este adeseori pomenitâ de Psalmist: „Calea adevarului am ales. 2. in Care Se afli* El după file". întariţi în credinţă. sa fim „următori ai lui Dumnezeu" (Efes. 1... adăugand îndatS: „Căci înlni El locuieşte. i'apele des/rre dmgosie. adică cea teantropică. 93). păzeşte poruncile" (Ml. dupa chipul Celui ce l-a zjdit" (Col. 66). ci Hristos trSieştc în mine" (Gal. în care nu este izbăvirc" (Ps. omul adevărat. 3. 19. 2. 7: Ml.4''1 Aceastâ legătură direct. pe cele „dupa* Hristos" (Col. Stantul Apostol Pavel opune în\â|ăturilor „din predania omeneascâ. învaţând învăţături care sum porunci omeneşti" (Mc. 6). atunci putem striga cu Psalmistul: „In veac nu voi uira îndreplările Tale. 118. 118. devenînd „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. Sf. 2.. în fiii oamenilor. au puiere mAntuitoare şi îndumnezeitoare. „Ponincile Tale sum gândirea mea" (Ps. în care a unit Urea umană cu firea dumnezeiască. El binevoieşte ca noi sfi ne facem cu adevărat şi întru totul asemenea Lui. precum aţi primit pe Hristos lisus. Ele nu-l pot mântui pe om. toată plinâtatca Dumnezeirii" (Col. 9). căci sum simple învăţaturi omeneşti. „învaţă-mă. Poruncile lui Hristos. 118. 143). 15. prin Duhul Sfânt. „Nu v8 încredeţi. iar în Hristos venim la Tatăl (cf. lisus ne descopera' în Persoana Sa. 118. scolia 3. Gal. 3). penlni că sum prin nature lor divino-umane. 7. Talasie Libianul. 15).. şi cu Apostolul: „nu eu mat trăiesc. trupeşte. Fnradăcinaţi şi zidiţi Hind într-însul. omul ajunge la viaţa cea dumnezehiscâ: „De vrei să intri în viaţâ. Adam eel Nou. Doamne" (Ps. nu doar restaurat.ii că poruncile sum adevărale. Hristos nu-i oferâ omului simple precepte morale. 27). „care se înnoieşte. ceea ce înseamnă nu nu-ni.Deci. 13. prin felul Său de a fi> modelul desâvârşit al vieţuirii omeneşti în forma ei desăvârşitit. lar daca păzim şi împlinim ponincile Sale. 2. lar prin acestea Cuvântul îi duce pe cei lucrători spre Tat». 24).. Domnul. îi descopera prin cuvintele şi prin faptele Sale. împartăşindu-ne de omenitatea Sa îndumnezcită. mjroiioiy. Scoliastul Raspunsurilorcălre Talasie spune limpede: „Cuvanuil lui Dumnezeu Se arată în cei lucrători întrupal în porunci.20).. după înţelesurile eel slabe ale lumii".4). 5. 4. 145. sfântă. dupfi cum aţi fost învăţaţi" (Col. 10). 1 Cf. lar înainte de toate acestea spune: . «'I . aşa cum am fi urmat şi imitat un înţelept sau un erou.. iniplinindu-le El însuşi în chip desăvârşit.. In 14. ci îmbrăcăndu-ne în El (cf. întemeiate fund pe Persoana în-sâşi a Fiutui lui Dumnezeu făcut om.463 Prin împlinirea poruncilor. ci. I )■ nu din afară. Astfel. că în poruncile Tale am crezut" (Ps. că într-însele m-ai viat. unită cu primirea Sfintelor Taine. prin ele ajungem la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. 2. Pemm că prin păzirea poruncilor ne facem. ci desăvarşil prin unirea desavArşită cu Dumnezeu. aşa să umblaţi inlru El. asemenea lui Hristos. ci că ele vin de la Adevărul însuşi şi due la Răspmsuri câtre Tattaie. 67). 3. şi încâ: „porunca Lui este viaţa veşnică" (In 12. dimpotrivă.Cmulifiifr sidriective n\e tâmâduîrii şi mntiuitfit hi Hristos zadar Mâ cinstesc. şi judecâţile Tale nu le-am uitat" (Ps. 8). 17). 9). 30). 35. sănătoasă. Prin poruncile Sale. 50). facut „după Dumnezeu" (Efes..

. 3. la zestrea data nouă de sus şi de la început din sfinţita cristclniţă. Cf. de bunavoie sa lasat prada pacaiului şî putimilor şi s-a înstrSinal de har. prin păzirea lor. 17. a tuturor acestor poniiici". 6. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu. 30-31). dacă.'"'. este i n i . iar apoi. daca pazim poruncile Lui. Răspunsiil 3. Rom. „pe cat cuprinde fiecare". Isaac Stall. Cel ce zice: L-am cunoscut. Sfinţii Calisi si Ignatie Xanthopol spun. ne due la cunoaştcrea lui Dumnezeu. Grigorie Pnlama. Grigorie Pahima. Dumnezeu Se aralâ şi Se face cunoscut in oarecare masura tuturor celor care ascultă şi împlinesc poruncile Sale. toate celelalte daniri primite prin Botez. aşa cum arata Sfântul Simeon Noul Teolog. prin lucrarea Sfântului Duh. 3. lh'sf>re Hotel. ihidem. aşa cum arată Sfântul Apostol loan: „Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscul.ii poruncile Lui nu le păzeşte. 7. mincinos este şi îulru el adevarul nu se află" <I In 2. IV. Sf.. este din lipsa sa de grija in împlinirca poruncilor.Condifiiie generate ale tâmâduirii Bl. Vom vedea mai departe 00 împlinirea poruncilor îl ducc pe om până la cunoaşterea cea mai înalta şi mai deplinâ. în general. 13. singurcle carc-l fac să conlucreze cu hand primil şi să ajungâ in fapt la curaţia care i-a fosl lainic dă^uită. 7-8). EpUtolt. 3-4).4s: I J. De aceea. 22. II. cu toată puterea. că „începutul oricârei lucrări după Dumnezeu este.*'1 pentru că Dumnezeu este iubire: „şi oricine iubeşte este iinscut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor. Cf. 40. :i. vederea lui Dumnezeu in lumina cea neapropiată şi îndumnezeitoare.. Triade. dupâ" acesta. 75. 332 .J'. 4. Şi mai ales împlinirea primelor două porunci: iubi-rea lui Dumnezeu şi a aproapelui (Mt. ca şi Sfantul Marcu Ascetul.icli o ascmenea cunoaştere este doar a celor desăvârşîţi. Mc. Iar sfârşitul este sa ne inloarcem. 408. DisctiKvitri etiee. şi.463 Pazirea poruncilor este îiuotdeauna singurul criteriu al adevăratei cunoaş-leri a lui Dumnezeu. totuşi. 16. împlinind poruncile. dupS putinţă. cf. Cele lOOde capetc. adică la desăvârşita alcâtuire şi naştere duhovnicească a noastră prin bar". 77. Cf. daca recade in robia lor. 22. Triad*. Esle deci foarle firesc ca. Sfântul Marcu Ascetul arată ca omul. 12. in urma Botezului. 418. 9). 40. să le redobândească. Sf. să vicţuim după legea tuturor poruncilor îndumnezeiloare ale Mân-luitorului. Rostul poruncilor esle mai întâi de a-l a ji i l n pe creştin să păstrcze darurile primite la Botez şi să le faca roditoare. II.' în acest sens. la care ajung cei vrednici de primirea acestui dar.. Râspunsiiiile 4 si 5. X. care în fapt le cuprind pe toate celelalte (Mt. să ne grabim în tot chipul. Sf. Sfintii Părinţi subliniază rostul poruncilor de a curâţi Cf. omul să-şi recapete curăţia şi. pentru că Dumnezeu este iubire" (1 In 4. se cuvine să ne silim în tot chipul sâ ne curâţim şi să facem cat mai vădită ară-(area Duhului in noi prin implinirea. „însa harul accsla este înecat de patimi. i i i i de toate pacatele şi eliberat de tirania patimilor..

să putem iarăşi să ne curăţim prin păzirea lor nu numai dc păcatele noaslre. 17. 55. curăţindu-1 pc om de toată răutatea şi făcându-l sâ redescopere hiinil care este în el. după bunălatea Lui. m Triads II. 70-76. „nu sc poale ajunge la sanalatea şi desavâr-şîiea suflclului decâi prin iubire şi păzirea poruncilor'*. adică fară să umblăm niai imâi pccalea care duce spre curăţia sufletului. ne arată Sfantul Isaac Sirul.473 Se vede I impede că Sfinţii Părinţi socotesc poruncile leacuri in sensul proprin al cuvânlului. Cf. „Tu şlii . Grigorie de Nazianz. mjmiuire şi pelrecere. 44. ** tnvăţătnri dc sujlet fvlositoare.scrie Slăiuul Isaac Sirul . iar rostul şi valoarea lor tâmăduitoarc. Avva Dorotei scrie: „Cunoscând Bunul Dumnezeu slăbiciunea noastră şi ştiind de mai înainte că vom păcătui iarăşi şi după Sfânlul Botez. Sf. ^Epixiok. •'•' Ibidem. II. Sf. Sf. îi redau prin tnsuşi acest fapt sănătatea sufletească a firii sale celei dinlru înccput.. III. Simeon Noul Teolog. XXXIX. Discumoi etice. pe care deja o cAstigase prin Botez. Sf.474 Tot aşa spune şi Sfântul Maxîm Mărturisitorul: „Căci după pricina patimilor aflătoare în suflet. ('apele despre limgoste. Peniru Sfantul Simeon Noul Teolog. 7. '.('oiidifiile subtfitivf ate tânuultihH ft smuiitilca in f/risios dc piîcale şi de patimi. m Ibidem.' ' uwheze. 5. Cuvântâri. XIV. aduce şi Doctoml sufletelor leacuri prin judecălile LujM. Sa nu zici ca" Dumnezeu poate BS Be dăruiască curaţia sufJetuIui şi fâfll lucrarea poruncilor. aceea sunt poruncile pcntru sufletul păti-maş'Y'™ Şi înca: „la curăţia sufletului (se ajunge) pe calea batătorită şi legiui-lă piin pâzirea poruncilor. deosebil de im-portante.4TS La Sfantul Isaac Sirul găsitn o mulţime de asemenea texte: „Mântuitonil ne-a dat nouă poruncile Lui de viaţă facătoare ca pe nişte leacuri curăţitoare ale starii noastre '" Cf. 16. IX. 6.w ictmomia htirufMirii. Talusic Libiumil. [V.W. 462-463. t 'apele despre dragoxie. 77. Căci ceea ce sum leacuri le pentru trupul bolnav.42. 4:' Ibidem. Deci e vâditcă prin păzirea lor vine din nou sănătatea. dacă vom voi. Maxim Măniirisitorul. 333 .. iiumai prin liar'V"1'' Scopul venirii iui Hrislos. Nu trebuie sa dorim noi şi sâ nădujduim ctirăţirea sufletului fără lucraren lor. ca. „a tost să curate din suflei rautatea primei noastre neascultări şi să-1 preschimbe porrivii Stfirii lui de la începui. ne-a dat iarăşi. I.467 Astfel.. XIV. De aceea nc-a da( tiouă pomncile Lui de viaţă facătoa-rc.că păcatul a inlral în noi prin călcarea poruncilor. răbtlată pânâ la sân-ge". Cafcheze. cu pe nişte lcaciiri curaţitoare ale stării noastre pătimase. 1. Sfântul Grigorie Palama spune la fcl: „Doar prin împlinirea pomncilor vine sanătatea sufletului". sfinre porunci care ne curăţesc pc noi.K Poruncile. 13. 25. ele sunt leacuri (iJdpuaKa) pe care omul le d3 sufletului său bolnav de pulimi.n ceo dltpă minis. ci şi de paiimile înseşi". 54. în vieţuirea mult ostenitoare. 3. 8. Cf. II. C«peie aqspnr cunoytinţa tie Diimnez&u . I.I.

hl * hivăţâttiri de suflet folositmir#.. fiecare patimă are ca doctorie porunca potrivnică ei. Legea este Jeac pentru sufle-tV0 iar pentru Sfântul Grigorie de Nazianz.""' „ce sum leacurile pentru irupul bolnav.) poruncile cele noi şi duhovniceşti.. 4*1 lăudând în învâţătura sa iscusinţa Doctomlui (HristOS) si bunătatea leacuiilor (adicâ poruncile) de care se poate folosi creştinul pentru tâmâduirea sa. M ' Pethftogul. 47 " Ibidem.. I. XII. dar. Dar cu sufletul nu este aşa. Căci doctorul sufletelor este Hristos şi El ciinoaşte toate şi dă doctoria potrivitâ fiecărei patimi (. Ibidem. ™ Ibidem. dimpotriva. 17.. spre a ne desavârşi simţirea şi a ne mântui (. fie că doctorul este neiscusit şi dă o altâ doctorie dec. „ca să putem sa ascultăm şi să ne mi'mtuim".A>n Awa Dorotei arata oft Hristos „ne daruieşte leacul" pentru călcarea ponincilor dumnezeieşti. 1-2.. îl înnoiesc şi-l sfinţesc şi-i tămădlriesc în chip ascuns toate madularele lui. Căci e vădit ce patimă vindeca fiecare poruncă in suflet.. ci. Şi lucrarea (encrgia) acestora o simle atiit cel ce tămadu-ieşte. după asemănarea femeii ce suferea de curgerea sângelui".lt cea care trebuie. pe care sufletul le păzeşte cu frica de Diunnezeu.477 „sufletul nu se poate curăţi de nu va păzi poruncilc care s-au dat de Domnul ca leacuri pentru curtîţirea lui de patimi şi de greşeli".t 'i "iilt!/ill. care nu tace. fie ca bolnavul nu ascultă şi nu păzeşte cele ce i se rânduicsc de doctor. el nu are cuviint de îndreptăţire: „La boala trupească se întâmpla aceasta (lipsa de vindecare) din felurite pricini: fie că doctoriile fiind vechi nu sunt lucratoare. să nu-i aducern cea mai mare mulţumire Pcdagogului celuî dumnezeiesc.. I. El a descoperit penlru noi aceste doctorii spiritual. ru . nici nu neglijează de a ne arăla pficatcle care ne due la pieirc.generate ale tâmăduirii pătimaşe"..4^ La fel. 7.) Bol-navii se supărfi pe doctorul care nu le dâ nici un sfat pentru însănătoşirea lor I Cum. ■""' Despre f'eciorie.) dă de şlire de celc ce trebuic sa ne ferim şi oferă celor bolnavi toate leacurile mântuirii (. aceea sunt poruncilc penini sufletul pătimaş".) si ne învaţă poruncile cele potrivile pentru o dreaptă vieţuire T'. Căci nu putem spune ca doctorul fiind necercat n-a dat doctoriile potrivite.). 4KI Cuvânttiri. pe care nu l-am fi primit cu toatâ inima. iar dacă omul nu primeşte vindecarea. XLV.. într-un chip liniştit.'17* „lucrarea ascunsa a ponincilor tămăduieşte puterea sufletului (. Deci doctorul nu este neiscusit. 100.4f" Clement Alexandrimil scrie şi el: „Cuvân-tul a fost numit Mântuitor.. simplu grăind. ni le dezvaluie (. cât şi cel ce se tilmăduieşte. „un leac bun şi uşor" pe care Hristos ni l-a dat pentru a ne fi de folos şi penlm a ne spriji-ni. socotindu-1 mai potrivit pentru noi decât unul amar şi usturător. Şi nici nu 47 477 ' 1-puloU: IV. şi pentru Sfântul loan Gură de Aur. 12.

9). se innoiesc mai mult. " Ciivtiife des/'r? nevoiftţă. Peniru aceasta a rfmduit celor de sub lege poruncile". Mai bine zis. Sfântul Isaac Sinil spune şi el: „Caci Hristos cere. nu Jucreuzâ. Asa ajunge omul sil sporească în a f'i tot mai bun şi Sil faptuiască tot bitiele de care t'Nto în stare ca fttpturii a lui Dumnezeu. ci le şi tasănltosează cu adcvărat în cei care le urmează"..4"9 Rânduindu-si fiinţa şi îndreptând-o spre Dumnezeu prin lucrarea poruncilor. nu numai urniăresc. pofta şi raţiunea) si să le facă sănâ-toase prin cele ce le poruncesc. I m Ibidem. 335 . fiind vechi. care nu-l poate schimba pe om cu nimic şi flu-i uduce nici o rasplata.4" Pentni că bolile sufleteşti ale otnului siini pricinuite de îndepănarea lui de Dumiiezeu. prin îndrep-tare» luturor puterilor sale sufletesti. că in poruncile Tale am crezut" (Ps. 118. spre o vieţuire după dreptarea şi voia lui Dumnezeu.4** lar SfânCul FiJolei Sinaitu! spune şi mai I impede: „Toate poruncile diimnezeieşlii Evanghelii urmăresc să îndrepte ce-le irei parţi ale suflctului (adicâ iutimea. II. 54. se face prin împli-nirea poruncilor. Câci pomncilc lui HristOS nu se învechesc niciodată.ltăţii lui Hristos) Cfllea sa? Prin păzirea cuvintelor Talc" (Ps. 64. XI. toata calea nedreaptil am urfU" (Ps.1 cură-|im dc patifni omul cel lăuntric". în care l-a aşezai pă-cjitul..4^ lar peniru i arăta (impede câ acesta este ţolul împlinirii pomncilor şi peniru a îndepărta cu total respectarea lor formal.. 66). Deci nimic mi Fmpiedică insanâtoşireii sufletului. cea pentm care a lost creat. 118. înaintând spre desăvârşirea la care El il " Ibidem. S»mul işi duce la împlinire menirea sa firească. Avva Do-rotci spune câ „Dumnezeu ne învaţa prin sfmlele Sale porunci cum s. ' Capeie gnostke.!. „îndrepiarile Tale mn tnvaţâ. 128). 7'mMHtl pnu-tir. aşa cum spune Psalmistul: „Prin ce îşi va îndrepta lânărul (adicH omul care n-a ajuns la masura vârstei deplin. a întregii sale fiinţe şi a întregii safe vieţj călre El. înloarcerea omului din căile sale rfltăcite. Căci..Condiţiit? suhieciive ale Hiincidtiirii $i aăndtăHtCt hi Hristos se poaie sptine că doctoriile. Cl*. lamikhiirea lor se (ace prin înloarcerea omului la El.4" unplinirea poruncilor îl vindecă pe om de palimi. decftl aumai viaţa lui lipsităde rAnduialâ". 79. îndreptarea sufletului. I. Căci pe masură ce sum în lucrare mai muli. Evagrie. se întreabă. 118. '"' Capele desp/v frezvie. 37. m Ibidem. în acelaşi sens. 16.7. tftmfldttindu-i mai întâi puterile sufletesti de lucrarea împotriva firii prin care vin acestea. „Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-arn îndreptat. el spune chiar că „Hristos nu cere lucrarea v'irturilor. ci îndreptarea sufletului".41"' „Cine poate spune că în|elege puierea poruncilor lui Dumnezeu şi puierile sufletului şi cum cele dintâi le vindcca' pe cele din urma* ?". 9.

Cf. luând imp omenesc. cea cu care s-a imbracat la Botez şi pe care are datoria să s-o puna el însuşi în slujba vimiţii. 81 *" Catelwze. cei care eram cu touil căzuţi. 24). sau. cu ceea ce pome fi el cu adevărat. cea pe care o avea Adam în rai şi pe care. „lar prin făptuirea virtuţilor se face plinirea poruncilor". aşa cum am văzui. prin calcarea poruncii.490 Poruncile se vădesc astfel a fi mijloace prin care omul poatc reveni la ceea ce e dupâ fire. a cerut de la noi ceea ce El însuşi a pus in inimile noastre dintru Fncepul. spune în continuare Sfântul Simeon Noul Teolog. prin care poale împlini virtuţile. Poruncile sunt inlru totul legate de virtuţi. ziditoml inimilor noastre. 58-59. pentru că ele au rostul de a scoate afară din suflet tot ceea ce li se împotriveşte acestora. şi. XXIV. 48). ne-a dat porunci cu lotul potrivite pentru firea noastrâ zidilăde El dintru început". 37. alt-fcl spus. înfrânwr şi petreceren cea diifhi minie. „Pricinilc vinuţilor sum poruncile". Cuvinte despre nevoinfa. Lcacul nădejdii Nădejdea (feXrulţ) este o aha condiţie esenţiala a tămăduirii sufleteşti a omului şi a rrtântuirii sale. adică pâcatele şi patimile.491 recast igundu-si astfel sănâtatea de la început. spune proorocul Daniel (cf. Mt 5. odată dobandile. idealuri fară nici o legătură cu însuşirilc. a stricat-o. 6. când a venit la noi. cea pe care Hristos i-a redat-o neamului omenesc ducând-o in persoana Sa la desăvârsire. lucrarea poruncilor şi viaţa virtuoasă ajung să fie una şi aceeaşi. iar Apostolul scrie: „prin nă- Cham XL. la facere. ceea ce arata o data mai mult ca acesle porunci nu sum principii abstracte sau ceriiiţe apriorice. acum. la fel. înire adevărata naturft a omului şi natura poruncilor pe care i le-a dat Dumnezeu exislă o unitate profunda. spune. Sf. cu menirea lui. ci ele corespund înuu totul firii sale adevârate. ne-a mânluii pe noi..). I. de a le păstra. 10-11. Cf. căci virtuţile nu sum altceva decât împlinirea poruncilor.4'*: „Din porunci se nasc virtutile (. aşa se conformează el adevăratei sale firi. de a le spori şi desaVarşi. arata Sfânlul Talasie Libianul. Căci cu adevăiat. căci prin plinirea poruncilor se face lucrarea virtuţilor". 4V| m 336 . Awu Dorotei. 54-57. III. Care pe (oatc le ştie. de aceea. cu puterile şi aspiraţiile sale spirituale. viitutile \in de firea omului şi prin ele se pastrează omul deplin sănătos. Sfantul Simeon Noul Teolog. atunci cftnd S-a coborat pe pfunânt. Isaac Sirul. *vi Ibidem. Dan. înlr-un sfâişil. ""' Capele despw dmgoxte. dintru început El l-a facut pe am cu totul potrivit penlru primirea învăţăturii pe care avea s-o aducă El la venirea Sa in trup. I. renâscându-ne. fnvafâmri de sujlet JhloxiUxire. căci.''" lar. Dumnezeu îl mântuieşte pe eel ce nadajduieşle in El.Condiftile generate tile Uimăduirii cheamfi (cf.. cum arată Sfântul Grigorie I'alama: „Domnul.4'* 6.

27). la arătarea lui lisus Hristos" (1 Pl. 13. 1. Kpistoie.n Cf.. 8)300 şi a bunătăţilor ce vor sa fie. Is. 1. din pârga lor. CXL. 2 Cor. „lisus Hristos. ca „aşteptare a bunătâţilor".496 Clement Alexandri-ntil spune că. Ptvlagogul. Tâhuire faPwlwl4. 15. 1. 12. Rom. 4. 7)'0Î şi a preafericitei vederi a slavei lui Dumnezeu (cf. 25). la modul prezent: „încingând mij-loacele cugetului vostm. Fapte 23. 58. nu sunt biinătăţi ale acestei lumî.). 1 Cor. sunlem mai de plans decâttoţioamenii"(l Cor. aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur. în general. 4. cu răbdare şi încredere. nădejdea este una dinlre cele tret virtuţi creştinc fundamental (cf. I Tim. * sau. I Tes.*" Ea cere răbdare şi stăruinţă (\mo^. 21). 337 . Rom. 2. Sf. care este o formâ* a răbdăfii legată strâns de nădejde (cf. II.1). Clement Alexandrinul. " Cf. dar ea este şi dorire a gustării încă de aici. XXX. I. 1 In 3. Sf. Prin nădejde aştcptiUn într-adevăr plinătatca bunătâţilor din veacul ce va sâ lie. Mâniuitorul nostru. 2A). 24. 3. Sf. 15. 8. <T. B Cf. 29. ci bunuri duhovniceşti şi dumnezeteşii. 15. de pe pămânl. Clement Atexandrinul. X. Cuvî/tle tttrspre nevoinfâ. alături de cele douâ pomenile mai sus. 3. nădejdea noastră" (1 Tim. ' ('an liogni se va mântui ?. aşteptâm prin răbdare (stămitoare)". De aceea Sfântul Apostol Petru scrie. Efes. OmiUi h Ronutni. 4). 91. loan GOrl de Aur. loiin Scfiranil. Tit I. 24. 12. I Tcs. pe care încă nu le-ai dobândit. M Cf. Col. 5. 10. Rom. Stromate. Isaac Sirul. Care ne trimite Duhul cel Sfânt şi Care ne face cu purinţă intrarea la Tatăl. Sf. . a vieţii celci veşnice (cf. scrie Siimiul Aposlol Pavel (Rom. Rom.*" care in . 6. Nădejdea poate fi ast-fel definită. îndeosebi spre Hristos (cf. 8. 1. asacum spune Sfântul Apostol Pavel. 3-4. I. 1 Pl.'01 îndeosebi a învierii mor-ţilortcf.am. 19-20). 8. 12.24.Tătaiii* l<t Psalmul 146. 7. 12. 12.*9* Alăturt de credinţâ şi iubire. 3): „Dacă nădăjduim ceea ce nu vedcm. Nădejdea creştină este aşteptarea plină de încredere a mantuirii (cf. 5. 13). 2. nădăjduiţi desăvârşii in harul care vi se va da vouă. ea este una dinire „feşelecele de nedezlegat ale sanAtăţii şi mântuirii". 2.ovt\). 9. „dacă nadâjduim în Hristos numai îri viaţa aceasta. care cuprind toate celelalte virtuţi şi le tin unite înireolaltă. 8. 5..Condifiile sub/ecth'e ale ithnâduirii $i xiiiuikilea in Uristos dejde ne-am mântuit" (Rom. Sc. 13).4''' Nâdejdea stă în a aştepta îinplinirea celor dorite. 2. 42. prin care *'* Cf Sf loan Guri? dc Aur. 15. 1. Nădejdea creştină se îndreaptă spre Dumnezeu (cf.. trezindu-vă. Vjisile ccl Mare. 1. "Cl". I Cor. 1.Bom. Dumnezeu tacul om. fără a ne deznădăjdui vreo-datfi". 6. 2. XIV. în a aştepta „ceea cc nu primim îndata (. câci.. 19).

6. loan Gur. 826. 123. cum spune Sfântul Isaac Sirul. 6.*07 Nadejde mai înseamnă sâ aştepţi de la Dumnczcu şi numai de la El tot bi-nele pe care-l doreşti. aşa cum spune Apostolul. în vreme ce a nădajdui în bunurile din aceasttl lume. 22. 2.50* să arunci asupra Lui toala grija şi nevoia. 18). cf 819.*" Prin aceasta se deosebeşte. 5H Sf.. „nemincinoasâ şi nestricâ"cioasă'\5:. Epistota nitre. 17. o asemenea n«idejde „nu ruşi-nează" (Rom. Dacă nadejdea noastră n-a fost implini"" Cf. Grigorie eel Mare.. Ps. 145. Tâlcuire la I'salmul 117. Şi dacă aruncăm grija noaslră asupra Lui (1 P( 5. Astfel. XI.1 şi cu dreapta socoteală şi întru cunoştinţă (.). 3.513 care este nădejdea cea lumească. şi 1:1 (. unită cu stăruinţii. 1 ('ttvinte despre nevoinfâ. C3ci nădejdea mi priveşte „la cele ce se văd. 5). înseamnă a fi amăgir mai intotdeauna. ler. Isaac Sirul... Sf. Petni Damaschin. nadejdea. adevărată şi aiotînţeleapiă" de cea „mincinoasă" . căci. pentm cii nu uuotdeaiina îl primeşte deîndal. omul nu va fi nicicand înşelat în aşreptările sale. Clement Romanul.51 Punându-şi nădejdea în Dumnezeu. Sf. lYdcuire la Psahmil 117. nadejdea îi esle de mare folos omului. Cuvtnte tiespre iwvinnţâ. Omilii la Koimmi. 5).şi rStăeită. '" Scrisori duhovniceftt. 5). 338 . Mare bine esle pocâinţa atlevSrală. 117.. se arala ca pulere de a „rumine tare in mijlocul necazurilor".l îndeosebi în asemenea clipe.. «nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine» (Ml.us Dc mult preţ şi de mart* folos ne este nadejdea. loan Guru de Aur. Corinteni. precum voieste". Sfânlul Petru Damaschin îndeamnă „Nădajduieslc în Dumnezeu. 4. 34). 3. "' Invafafuii duhm<tiice$ii. nu ne va lipsi de el: . având credinţa că. Sf. 22. Comenmriu la lov. *" Sf.Condifiîie gmeHl** "It U'irmiduiiii suntem mantuiţi şi îndumnezeiţi. Sc va îngriji El însuşi de noi. Curtea întât. nădâjduirea bunurilor dumnczeieşti esle „tare". 3). cftzuţi in boalâ cumpliia şi in cea mai adâncă suferinţă.J0* Nădejdea mai este şi aşleptarea ajutorului pe care-l cerem de la Dumne-zeu. M> Cf. Sf. Sf. ci la cele ce nu se văd" şi carc sunl „veşnice" (2 Cor. „nădejdea cea bun. Nurnai să nu părâseşti pe Doctor". 0.w' neas-teptănd nimic de la lume510 sau de la oameni (cf. Vnisanufie. nici sa" le increzi în propriile puteri (cf. htvâfâtuti duhovniceşti. Căci Se îngrijeşte El dc noi. ■"" Cf. nu mai vedem nici o ieşire.) îţi primeşte nâdejdea şi rabdarea. XIV. 7).. 5. 17. Cartea întâi. s" Cf Sf loan Gurâ" dc Aur. loan Guril de Aur. Aşa ÎTivaţă Sfântul Varsanufie: „Având irâdejdea (în Hristos lisus). 0 Cf. XXII. 8-9.2. Tâiciure la Psalmut 117. mai ales alunci când.1"* Atunci când cere ajutor de la Dumnezeu. care sunl in sine mărginite şi supuse neslatorniciei şi stricăciunii. şi îţi va dărui cu iubire de oameni o cale pe care nu o slii penrru a mfiniui sufletul tâu aflat în robie. *"' Cf.1 de Aur. Sf.Nu Mă voi depftrta de tine şi nu te voi părăsi" (losua 1. aşa cum El însuşi a spus. Scrisori duhovniveifti. I. I Tim.

Carted I v' Saimri iliihovmctsti.>i. după cum cithn în Epis-lolo izisă a) lui Bariwha. dacă nu-şi arata* prin pocittnţa voinţa de a rt vindccat. Nădejdea este de asemenea strâns unită cu pocăinta. Cf.CattjBfffle snhiective ate tâmffdinrii ţi s<hiaiiii. nSdejdea este şi ea condiţie a pocainţei: numai pentru DO* niidajdiiieşte în Dumnezeu.uummvtke. " i'\ Gal. 11.credinţa este încredinţarea celor n&lajduite" (Evr. „cel aflat in afara nădejdii. Ea este. 5. 43. Ccf care-I poate viiuloca şi mântui. III. cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog. Sf Isaac Sirut ('tniiiwtjesprenevomţă. de vreme ce Dumnezeu nu-J mâiriuieşte pe om in chip silit şi fărfi ca omul însuşi s. dacă mai întai n-ar nădâjdui stf primeasca de la El vinde-i area.ţ?l: Văzfindu-şi starea ncnorocită în t-aur sg iitla şi nifirturisindu-si pilcatele înaintea lui Dumnezeu şi cerând ierta-re pentru ele.aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur . 231.\tox fii..Mf' Credinţa presupu-ne nădejdea. peiitru ca. se indreapta spre Cel care cu adevaYat îi poate ierta pdcatele şi-l poale izbavi de boală.-<i in tIri. De altfel. pentru că sunteţi neputincioşh AHa sa" fîe de aîi înainte năclejdea *castră". la rândul său. Sf. ca" boala sa nu e lipsită de leac şi câ Hristos este Cel care-l poate izbavi dc toatâ răutatea prin atotputernica Lui lucrare mântuitoare. 33. . E 339 . I). Simeon Noul Tcolog.: Cf.începur al credinţei noastre". De la bun începui. sănâtatea şi miuuuirea sa.5lS Nădcjdea este strâns legata de credinţă. se poate omul desprinde de trecurul său păcă-108 . CeU 225 dr capei* tvologice }i pmctietr.i va fi vindecat. Sf. " Ih.este pentru că . Tor aşa şi invers: nădejdea presupune credinţa şi vine ihdata după ea> Astfel.n-aţi nădă]-duit cum se cuvine şi aţi lepfldat nadejdea şi n-aţi aşCeptal cu răbdare pânâ* la sfârşit. Outiogul ru hu/eut Irijbn. .i conliicreze la izbăvirea sa? Numai prin pocăinţa omul poale ajunge la nădejdea sigura a iertării şi vindecârii sale. nu nădăjduieşti"/19 Omul mi poate cu adevăral jiaclăjdui în tamăduirea sa decaf daca* crede eu tărie că ea se poate înfăptui. Peiru Daraaschin.. Sf. 2-3. Iiislin Martiml şi Rlosofol.. este in chip vfidit şi în afara credijiţeiV Omul n-ar crede cu adevărat in Dumnezeu. 141142. omul o face cu nădejdea că Hristos Işi va arăta mila Sa."1 Dar. pocâinţa apare ca o condiţie a iu"idejdii. 5. Policaip al Sniimei. CXLI. aşa cum spurie Sfantul Aposto] Pavel. HI. Epistola <■>>"•■ Ftâpaii. Sf. Imiiunun duhovnic&fH. 51. . 22. facându-1 sănătos şi ducându-1 la o viaţă cu totul noul „Pacătosul care nu nădăjduieşte în harul dumnezeiesc se afunda în I 6. Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă nu crezi. cunoscând starea de boala in care l-au adus patimile şi crezând cu tărie c. ' Cf. . De aceea. ÎI va auaji de patimi şi-l va vindeca de bolile sale sufleteşti. cum ar pu-tea omul năilajdui m tamaduirea sa.

şi deci nu vieţuieşte m chip virtuos. . învăţându-ne prin aceasta sfi nu ne inlenieiem niklejdea man-uiini noastre numai pe bunîîtatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Cefe 225 de capete.. "6 Cf. ':" IdJcuire la Psahmil4. dintre toate virtuţile. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. Cuvinle despre nevoinţă.. ci şi pe viriutea din propriile noaslre fapte". nadejdea este legată de împlinirea poruncilor. "." Lucru adevăral mai ales pentru rugăciunea prin care omul cere anume de la Dumnezeu darul nădejdii (cf.. Dtscursuri efice. spune el în altă parte.. '" ci". '■'* Cf. 2. 137-141. Monahui.52' Omul nu poalc nadajdui că va primi bunălâţile împiirăţiei dacă nu vieţuieşte dupS voia lui Dumnezeu. pentru că nădej-dea ca viitute nu poate exista şi nu poate spori decât împreună cu celelalte virtuţi şi cu condiţia esenţială ca omul să se curăţească de patimile care li se impotrivesc. tâlcuind Psahnul 4. îndeosebi iubirea id. 7. [1."* „Dupil mila si harul lui Dumnezeu. iar pe de alta. prin care omul are pururea „aducerea-aminte siatornică de bineface-rile de care i-a ("Scut parte iubiiorul de oameni Dumnezeu" şi.. nădăjduieşte totuşi să primească mai multe şi mai mari daruri de la El.526 în sfârşil. 51. ascultând şi păzind poruncile Lui. dar şi pentni rugăciunea de mul-ţiimire. recunoscân-du-şi nevrednicia. pentru marea Sa milostivire. Sfântul loan Gură de Aur. 2 Tes. Isaac Sirul.5" în al treilea rând. Miiicu A5cctul. Pe de altâ parte. Nă-dejdea este in general unul dintre resorturile de bază ale hotărârii omului de a ('uti'lti'Zi' ha/'lisriuxlf. mai ales al celei neîncetate:''21 rugăciunea naşte nădejdea/'4 o înlăreşte şi o face statornică. Pe de o pane. Sf.. "" Cf ibidem. t'flr 225 decapete. itc Cf. I Cor.. **' Cf. ci numai in virtutea voastra". 7. in nimic altceva să nu va puneţi nădejdea. este o condiţie a rugăciunii. Marcu Ascetul. 26. nădejdea estc rod a] rugăciunii. Ill. De aceea Sfitntul Simeon Noul Teolog scrie: „Prin neglijarea pomncitor. ci şi să ducem o viaţă plinii de toată curăţia. în vreme ce omul care crede cu nâilejde tare că va fi iertat vine la pocăinţâ".4. Simeon Noul Tcolog. 8. 33. (omul cade) din nădejdea în Dumnezeu". idem."=■!() . Sf. Sf. Dispute in un scohsHc.5. arată că proorocul David ne îndeamnă nu numai „să venim la cunoasterea lui Dumnezeu. OmiUilaMalei. nu poate nădăjdui în mântuirea sa. 13t7)"cşismerenia"' due la nadejde.. împlinirea poruncilor nu se poate face fără nădejde. 56. 2. V.521 Cel care nu face voia lui Dumnezeu nu se fereşte de păcat şi stăniieşte în pattmi. 16).V. Sf. Se cuvine sa arătăm că. căci eel care se roaga* nîîdăjduieşte ca va primi cele cerute.Condifii/e general* tdr lâmtîiluirii nebunia sa. Sf. EpisioUi ctitiv NicoUte. nădejdea este strâns legată de rugăciune. Isaac Sirut Cuvinle despre nevomţâ.

' Cf ibidem. Sfântul Isaac Sirul scrie cu privire la aceasta: „Pe toate căile pe care umblă otimenii in lume. VI. de odihnfl*40 şi pace. 200. *• Omi/ii fa loan. 13. arată Sfântul loan Gurâ de Aur. "Cf. Sf. 56. ea îi sporeşte zehil. Vjisile eel Mare. '" Cateheze baptlsmale. II. Sf. 58. Prin aceasta ea se arata* a (1 izvor de linişte"9 şi. I. 198. Scrisorididwwiiceşii'. şi chiar se va lăsa imobjt tor mai mult de patimile sale. 6. 8."6 . sigure. 5. eel care nadajduieşte în vindecarea sa se va strădui să facă tot ce trebuie ca s-o primească de la Doctoral eel dumnezeicsc. Dimpotrtvă. aşteptând bunătăţile ce vor să fîe.1 nu-şi dă îndată roadele sale. care este finalitatea lor naturală şi firească. Scrisori didwvriiceşti. de pe pămfint". chiar in mijlocul celor mai mari tulbu-rări. 4. Sf. II. rt Cf. lepâdând orice râutate şi întorcându-se cu toata" fiinţa Sflspre EL „Cel care nu aşleaptă izbăvirea.S41 Şi tot niulejdea este cea care-l sprijinâ pe om în lucrarea nevoinţei. Tâlemre la Psatouil lit). ea este ancoră neclintită şi tare (Evr.Jn nenorocirile noastre suntem îmbSrbătaţi de nădejdea dobândirii bunătftyilor celor veşnice. ea reorientează lucrarea purerilor sale su-fleteşti spre Dumnezeu. arată Sfântul Chiril al lerusalimului. Cuvlntedesprerievoinfti. 18). care nu aşteaptă tămăduirea fflgaduitfi de Hristos. '"Cf. în vreme ce omul care are nădejde tare câ* va fi vindecat. 32. 37.'31 în toate încercărilc nădejdea este un liman sîgur. Viirsunufie şi loan. Scam. este plinfi de greutate şi dă prilej de ". I. neclintite şi netrecătoare". Sf Vtirsiinufie şi loan.142 care. de aceea."1 făcându-1 să le îndure cu răbdare şi chiar cu bucurie (cf. Să arătâm. îl înlăreşte5" şi-i dă stăruintă şi scatornicie în strâdaniile sale de curăţirc şi tămăduire în Hristos. spune el în altă parted" „Creştinului îi e-ste de mare folos virtutea nădejdii. loan Scăraml.Condifiite subiecfive ale tâmăditirii fi xtintÎMiea hi HriStot trăi după legea lui Dumnezeu. 6. prin aceasta chiar. 19) carc-l ţine pe om legal de Dumnezeu. pâna ce nu se va săiăşlui în ea nildejdea şi pâna ce aceasta nu va da ini-mii pace şi nu va rcvftrsa din sine bucurie în ea". 12). ajutorul pe care-l dă omului in necazurile şi greutăţile pe care le întâmpină în această viaţă. mai întâi. Rom. „Nădejdea uşureazâ" toate durerile de aici. căci. Cel lipsit de orice nădejde. XXX. 15. I. nu au pace în ei pânâ* ce nu se vor apropin prin nădejde de Dumnezeu. m Cf Sf. Cf. Regulile mici. rfimâne în «area sa păcătoasâ\ care esle pentru el o adev3rată boalfl. Omlii la Facere. uneori chiar singnrul liman (cf. LXVH. Sf Isuac Shul. Omitii la Tit.H Vmilii la statui.Cf.534 Niklejdea are încă multe alte foloase. nu se lasă copleşit de suferinţele din aceasta tfiaţS". 12. însuşi se îngrijeşte de boala sa". pentru c. 58. 341 . Nu dobândeşte inima pace din osteneal«l şi din smin-tcli. ('tivinn' despre nevoinţă. '7 Oitiilii despre necazuri. loan Guisf de Aiir. Evr. 33. Cf.*12 îl mişcă spre împlinirea poruncilor. îşi sporeştc peste măsură răutatea. XVII. 3. .

'Calre Ten/or. N 196. Cartea nguletpastorate. aşa cum arată Sffintul loan Scărarul. Astfel.. Maî intâi de toate nădejdea este un lcac foarte potrivit pentru patimiie care i sc împotrivesc. loan Gur» etc Aur. dacă nu zice: Voi căpăta izbăvirea şi viaţa.. 12. 27. 29. ca un doctor iscusit şi-a dat ca leac buna nâdejde. nădejde. îndreaptă loată nudejcleu ta spre Dumnezeu şi te va odihni" (Serisori ihi/iorriieeşli. Talmire la Psahnul 12.4K şi de aceea Sfântul Marcu Ascetul o numeşte „nădejde simplă". Cf. „ea omoară deznădejdea". 508. sub greuuitea acestora. 551 Astfel. Sf. II. păcătosul". citim în Pateric că un sihastru. XXVI. neîngrijita la timp.. roadele Uirnăduitoare ale nădejdii mi sunt numai acestea. 61. din pricina copleşirii sufletului de mulţimea rănilor şi o scufundare a lui în adâncul deznildejdii. m Cf. N 585.Ea lecuieşte aketUa. III. nici să meargă pe calea cea strâmta. Ciprian al Cartaginei. ne trage încetul cu încelul la înălţimea aceea.dipsthie. Astfel. dacă ne ţinem strâns de ea. să suporte necazuri şi să meargă pe calea cea îngustă". XX. Evagrie.'. ca un lanţ puternic agăţat de ceruri. 32). w Ibidem. 2 Cor. 6)S46 de care are nevoie pentm a duce lupla cea bună.*" Cu atât mai mult nădejdea îl poate lamădui pc om de tristeţe.u Desigur. Afwjiegme. 2.Cf. Ps. loan Scărarul.*4* „Nadejdea. XVII.Daca" t\\ v» veni vreo slabiciune sail vreo boală. duce la deznădejdea ucigaşă...'. Sfuntul Vmsanufie scrie: . II). „văzându-se biniit de mâhnire.. Pentru că nădejdea. 3. care se află în el îl face în stare să trudeascâ. Tot ea îl scapă de îndoială"7 şi de . '" Cf. 16. m Despre togea ctobovnieetisca. "' SI. spunand: Cred că Dumnezeu Cel iubitor de oameni Se va mi-lostivi de mine.4> . 342 . Scant. "* Apofiesme. Adică. 3. şi nfi ridicfldeasupra viforului răutaţilordin aceaslă viaţa". Sfântul Grigorie de Nazianz spune că „nădejdea este un leac foarte folositor pentrii bolile noastre"*50.54* Prin nădejde ajunge omul la credinţa cea tare"5 şi îndrăzneala (cf. Sffintul Macarie Egipteanul scrie: „Dacâ omul nu este însufleţil de. 12. Ma Scam."* care stă alaturi de tris" (hmlii duhovniceţti 'Col.6. buna nădejde". ne ţine sufletele noastre. Cf.*" îndeosebi deznădejdea care îl cuprinde pe oni atunci când îşi vede starea sa pacăloasă: „Există o deznădejde din mulţimea de păcate şi din povara conştiinţei şi a întristării de nesuportat. Coinenlciriu la lov. Sf. nu poate să suporte necazurile. 2. (şi pe ea o) tămaduieşte. „care numai la un Incru sc gândeşte". arata Sfâniul loan Gură de Aur. XXVI.55. 2. Sf.. nici povara.efcâzul. 41. Ibidem.. 3. Despre moarle. *** Cf. . iar aceasla este adevărat şi pentni bolile trupeşti. Evr."1 dar mai ales pentru cele ale sufletiilui. Grigorie eel Muie. ii7 Cf. 1 "Cm-tlnum."4 care. Grigorie eel Mare. Sf.Condifiiie generate ale lămăduirii deznădejde. 3. Traialul practic. I. XXX.

5 (Primaconvorbire cu Pariniele Serenas). ca nicioda-ta s<i nu cadfl tulbuiăndu-se. îl fereşte pe om de nelinişte. XI. . Despre eei ce cred eâ se hxdrepieoZii din ftiptf. 2. după cuvânlul Psalmistiilui: . Sf. spune Sfâniul loan Scararul. în care sunt cuprinse cu toatele. 20. aşa cum am vă/. loan Casian. Scrisoii dtdwvnicesfi. "" Cf. Ciprian. de asemenea. Sf. Convorlftri dithovnic.165 într-un cuvant. 5. Sf. * Sf.<ii. I. '' Cf Sf. Nâdejdea mi are numai un rost tămăduitor. 343 . 70b. RaSpunsul 5: Dispuui cu uti xoiastie. m Sf. coif care acoperă şi ocro-teşte capul omului duhovnicesc. 21). „Călugărul cu «ădejde tare junghie lenea (akedia). 17. ci şi unul de ferire şi pază. pentru ca prin ea se îndreaptă spre Doctoral ceresc. 36. loan Casian. aşa cum spune Apostolul Pavel (1 Tes. dragostea naşte nâdejdea.ut. Căci. Despre Botez. Varsanurle. ''■'■■ Tralatul pmclic.s° crezând Celui carc ne-a fagflduit „vindecarea rănilor pe care nj le-a facut pacatul". care esle culmea viiiuţilor.5" Fiind condiţic esenţiala a vindecarii de patimi şi ferindu-l pe om de a mai cfidea tn ele.-nu vor greşi toţi cei ce nfidajduiesc în El" (Ps. până la cea tnai de pe urmâ suflare".v'' Ea ÎI fereşte dc căderc.w Se cuvine să subliniem îndcosebi legatura ei strânsâ cu iubirea.Toale le-a fifcu( Dunmczeii spre folosul noslru").564 „Când îl vor smeri (vrăjmaşit).XXX.561 Dc aceea Evagrie merge până la a spune că din nădejde şi răbdarea neclintita „se naşte nepStimîrea1. aşii cum Accla curat este".Condiţiite sulneelive ale lâmâditirii si sănăhiwo i'i Htislos te(e şi deznădeje. Cajica I (cap. * Cf.1"1 Această maică a virtuţilor îi cste de folos omului pentru tămâduirea tutu-ror celorJaltc boli sufleteşti. Ea ÎI apără de atacurile diavolilor.1*'' Ea îl îndeamnâ pe orn seî sc curăţească de toată răutatea. 17. Dacă. nădejdea esle pricinuitoarea vîrtuţilor. să-şi înalţe m in tea prin nâdejdea la Dumnezeu. „Oricine şi-a pus în El nadcjdca. Prolog. „nădejdea respinge atacul futuror viciilor". scrie Sfântul Peiru Damaschin. Sfântul Marcu Ascetul arată că ea ajută la lepfi-darea din iniină a gflndurilor şi poftelor piWimaşe. Ea este. VII. acesta se curâţeşte pe sine. Despre legea duhttvnicească. 617 Cf. pentru a dobândi bumllăţjle la care nădăjdu-ieşte şi ca să se arate vrednic de unirca cu Cel în care si-a pus cu adevărai toată nâdejdea. *' lnvâuitim dnfiovniceşti. omorând cu sabia acesteia pe aceea". Despre tnoarte. f* Cf. Ambrozie al Ylilanului. 65."7 Nădejdea. scrie Apostolul loan (1 In 3( 3). Cum vu moartea este un bine. Coiivorlririduhovniir. 17. asa m Seam. "(I Xpnjiegme. Despre /rgeii duhovnice&ted. 33. MiU'CU Asccliil. Am 131. 8). nici sâ nu deznădăjduiască înfricoşându-se. Ea este o condiţie esenţială a tâmăduirii spirituale a omului.esti.. la randul ei nSdejdea „este uşa îubirii".

atunci când omul are nădejde iare.. 3. 570 Ibidem.. pregustarea celor dorite.) veţi avea în ea şi întreaga iubire faţ. 12. 16. într-un fel a şi atins deja ţelul spre care tinde."1 într-adevăr. 571 Cuvâiti ascetic în HH) de eayeie."1 De aceea. XX. numai câştigând „nadejdea netacută de ruşine (.l. V. Cf. 17..l de Dumnezeu."0 Sfântul Diadoh al Foticeei defineşte nSdejdca ca o „căiătorie iubitoare a minţii spre cele nădăjduite".*6' iar „tăria iubirii este nădejdea". Căci e cu neputinţă vreunui om sa dobândească iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu. 143-145. m Scam. *" Discursurierice. care spune ca: „Nădejdea este bogăţia bogăţiei nearătate""2 şî că „ea este vistieria neîndoielnică dinainte de vistieria (care va să fie)". alrfel decât prin credinţa sincera şi nădejde tare şi neîndoie!nică".r-.S6s Sfântul loan Scărarul spune şi el că „lipsa nădejdii este pieirea uibirii".. ibidem. Comentariu la Iov.."4 pârga fericirii din Impfuăţie. . 16-18. Aşa arată SfantuI loan Scararul. Grigorie eel Mare. sn Ibidem.Condiţiile generate ale lâmătfuirii cum arată SfantuI Simeon Noul Teolog. primind prin ea într-o anume m. XXX.. nădejdea este însoţită de bucuria duhovnicească. Sf. "' Cf. XXX. Prolog (Definiţii). 57î Scant.

344 .

bolile lui. Dvsprefeciorie. Or. III. care asctinde . sa'niUatea este cea dintâi. ca şi pentru trup. acoperind-o şi vieţuind pe seama ei.* fntr-adevăr. in realjla-tc.'' faţâ de firea virtuoasă a sufletului. 14. ci este un lucru cu putinţâ de împlinit de către noi si un lu-cru uşor (. lx)c. IOI aşa. că virtutea nu se dobândeşte ca ceva „adus din afară". din afara". Grigorie de Nyssa. cfi virtutea „nu e departe de noi. trebuie sa respectăm ordinea fenomenelor: pentru suflet. ' Vtafti Cuviasului Părintehd nmtru Antvmr. cit. 309C : Dogmatic». 2. A se vedea.' iar Sfaiitul loan Damaschin spune.1 Disputant Pyrfua. Fîindcă este in noi şi in fiinţadin noi".rui se introduc (In suflet) ca ceva nou.. iar creştinul o reciiştiga' prin Taina Botezului. Dacă.' se aştern peste adevîirata sa fire. via din afara. asa cum am văzut.. el cade din nou in păcat şi se lasă pradă patimilor. pjerdută prin călcarea poruncii. PG 91. iar pa-iiniile. care rulburit rânduiala fireasca. dimpotrivu. totuşi. patimile sunt ca rugina faţă de fier. de însăşi fi-rea omului: Dumnezeu le-a sădit în el dintru început. la ret. se introduce ca un element strain. XX 4 Sf.4 Proccsul tâmăduirji: converlirea lăuiitrR-ă Omul trebuie să aibă de la bun începul coDştiinţa faptului că vinutea la cure vrea să ajungâ nu este o realifate cu totul noua\ srrăină de firea lui şi situate uiideva in afara sa. de asemenea. patiniile sunt străine de om. PG 91. Sf. Starea dintâi. facAndu-1 dupa chipul şi asemânarea Sa. III.7 Recursul la noţiunile de sănHtate şi boală ne îngăduie să înţelegem înca" ş\ mai bine lucrurile: am vîizut ca" virtuţile constitute sănătatea sufletului. ca veşmântul înlinal al cehii căzui în mocirla păcatului. a fost restau-ratii de Hristos. hi rimp ce boala vine dupa aceea. 14. împmmutând de la Sfântul Grigorie de Nyssa o altă comparaţie. virtuţile tin. SfantuI Maxim Mărturisitorul arata" că virtuţile .: Sfântul Anlonie eel Mare arată. XII. aceasta nu înseamnă că vjrtu-(ile nu mai sunt definitorii pentru natura sa adcvarată. Acest lucru il subliniazil Evagrie: „Dac. normals.fara" a-i pulea şterge strălucirea . 14. firească. 345 1 . ţinând de natura lui. San. După cum spun Sfântul Maxinr şi Sfâmul loan Damaschin. loan Damaschin.) Virtutea are nevoie nurnai de voinţa noastră. nici nu ia i'iin-ţă tn afară de noi.. 312 At Dogmatica. Ill.frumuseţea firească a omului. Pogmatica. ' Otyuta at Pyrhus.

15..1 htvăfăfuh f/r sujletjblositoart.. 55. sum si ei frecvent folosiţi. atunci când am siudiai patologia omului căzut. adica de îiuoarcere.) Deci e vădit câ sănătatea exislă în fire de mai înainte de boalii ce-i vine ca ceva ce nn (ine de ea (ca un accidenl). care la origine tindeau in chip natural spre Dumnezeu. Aşa înţelcgem de ce foarte adesea Sfintele Scripturi şi toaul Traditia vorbesc despre mântuire ca despre o converting.'' De aceea. am vâzut cum palimile. a se reîntoaxce). 13. 18-20. 16-27. 1 Termcnii cel mnî frecvent folosiţi în Scripturil sunt: mpfeijxo (u se întoiuee. schimbare a direcţiei şi sensului." Pentru câ\ dupS cum pâeatul şî. 7. mai precis prin abaterea pulerilor si însusirilor sale. înstrăinarca de El. ca rcferindu-se mai ales la starea liiuntricit de cilinţil şi de pocâin|ă care este resomil schimbăiii sail eel pnţin condiţiu cî -.. Fnpte 3.9. adică prin îndepărtarea de realităţile trupeşti şi re-întoarcerea la Dumnezeu şi îndreptarea tuturor pu-terilor sufleteşti spre împlinirea voii Lui. în: Is. Ter-incnii U£Tavc£(D şi UCKSVOIO:. in general. 10. iar boala vine ca a doua după sănătate. a se întoarce din diiim. Is. 3.Deci pocăiţi-vil şi vă întoarceţi O^'a^loaTE Kail femoTpfeyaTe)'*. ele au lost însâ întoarse de la El prin păcat şi indreptaie. se produc prin pervcrrirea nalurii omului. 6. a se intoarce înapoi. 41. 25. 45. a-şi veni îniru sine. 32. 83. prin întoar-cerea la El cu toatii fiinţa... 16. 5. 10. u se reîntoarce). virtutea esle în suflet în chip firesc.. Lc. 15.10 inir-adevăr. iar palimile sunt boli ale sufletului (.lac. este limpede că răutatea vine dupâ ce mai întâî a fosi virtutea". femonptijjtij (n se întoarce spre. fe«iOTpo<|ji| (acţiunea de a se întoarce. de aceea. lar cele ce-i vin ca ceva deosebit (accidentele) sunt în afară de fire". în sensul ethnologic al cu