Sunteți pe pagina 1din 103

POLITICI COMERCIALE

PRINCIPALELE ASPECTE ABORDATE


 Politica comercială; abordări conceptuale; tipuri;
determinanţi; obiective; efecte; trasaturi; cererea si
oferta de protectie; argumente.
 Specificităţi ale politicii în domeniul concurenţei;
 Trăsăturile protecţiei economiei naţionale prin
intermediul politicii comerciale;
 Politica vamală;
 Politica netarifară şi paratarifară;
 Măsuri promoţionale şi de stimulare a exporturilor;
 Sisteme comerciale preferentiale.
DEFINITIE

Prin POLITICA COMERCIALĂ se intelege


totalitatea reglementarilor adoptate de catre stat
in scopul promovarii sau restrangerii
schimburilor comerciale externe si al protejarii
economiei nationale de concurenta externa.

3
TIPURI DE POLITICĂ COMERCIALĂ
 Politică de liber schimb (liberalii)
 Protecţionism moderat şi compatibil conduitei
comerciale multilaterale
 Protecţionism derogatoriu
 Protecţionism agresiv (naţionaliştii)
 Politică comercială discriminatorie
 Politici comerciale punitive
 Politică comercială strategică
 Politici comerciale autarhice
LIBERUL SCHIMB
 Pune accentul pe câştigurile obţinute ca urmare a
specializării internaţionale
 Reprezintă mai degrabă un deziderat decât o stare de
fapt
 A fost promovat de ţările ce au cunoscut primele,
procesul de industrializare, fiind în avantajul lor
comerţul liber în condiţiile în care dispuneau de o
puternică forţă concurenţială
 Este o politică comercială interesantă numai dacă:
 Există o reciprocitate a pieţelor
 Este susţinut de o specializare determinată de condiţii obiective
de producţie
 Nu are mare importanţă independenţa economică şi dependenţa
tehnologică
CONTINUARE
 Se dovedeşte inconsecvenţă în explicaţii;
 Se cultivă dihotomia:
 Adepţii liberului schimb sunt: realişti, dinamici, inteligenţi,
învingători;
 Opozanţii liberului schimb: învinşi, demodaţi, ancoraţi în
trecut
• Acreditează aserţiunea “ceea ce nu mă omoară, mă
face mai puternic;
• Se bazează pe prea multe fundamente non-
economice.
CONTINUARE
 limite ale teoriei liberului schimb
Ian Fletcher – AmericanEngineering Association
 Teoria comerţului liber se bazează pe abstractizări, nu
pe evidenţe empirice;
 Comerţul liber promite ceea ce nu poate genera;
 Foloseşte multe argumente “expirate”;
 Prevalează argumentele pe termen scurt în detrimentul
celor pe termen lung;
 S-a eşuat în tentativa de cuantificare a efectelor
promise;
 Sunt folosite comparaţii comentabile (chiar iraţionale
economic)
CONTINUARE
 „Punctul de vedere - consemna Paul Krugman- conform căruia
comerţul liber este cea mai bună dintre toate politicile posibile
face parte din cazul mai general, al laissez-faire-ului în
economia de piaţă şi porneşte de la premisa că pieţele sunt
eficiente. Totuşi, atunci când veniturile crescătoare de scară şi
competiţia imperfectă devin elemenete decisive în explicarea
comerţului internaţional, ne găsim într-o lume a optimului de
gradul doi în care intervenţia guvernamentală poate, în
principiu, să îmbunătăţească performanţele pieţei”.

 Paul Krugman - „Is Free Trade Paseé?”(Philip King,


Internaţional Economics and Internaţional Economic Policy,
McGraw-Hill, Inc., 1995);
COMERŢ LIBER VS. COMERŢ CORECT
 Accepţiuni ale corectitudinii (Steven Suranovic-George
Washington Univ.)
 Corectitudinea este distributivă;
 Corectitudinea este nediscriminatorie;
 “Regula de aur”- “Do unto others as you would have
them do unto you.”
 Reciprocitatea pozitivă;
 Reciprocitatea negativă;
 Corectitudinea prin autonomie;
 Corectitudine pe fond de beneficii maxime.
PROTECTIONISMUL
 Protecţionismul reprezintă ansamblul de măsuri de origine
etatistă care îşi propun limitarea, interzicerea, controlul sau
influenţarea fluxurilor comerciale internaţionale. Este
rezultatul unei capacităţi de constrângere publică care
interferează cu procesul de schimb fondat pe libertatea de
opţiune a celor direct implicaţi în tranzacţie. Astfel,
protecţionismul promovează discriminarea în ce priveşte
schimburile realizate între rezidenţii unei ţări şi tranzacţiile
realizate de aceştia cu rezidenţii unei alte ţări. Practic, se
poate afirma că protecţionismul este echivalent cu un
„naţionalism reglementar”.

Pascal Salin - „Libre-échange et protectionnisme”, Presses
Universitaires de France, Paris, 1991.
PROTECŢIONISM MODERAT ŞI
COMPATIBIL CONDUITEI
COMERCIALE MULTILATERALE
 Urmăreşte restricţionarea accesului produselor
străine pe piaţa internă la un nivel rezonabil
 Foloseşte măsuri tarifare şi netarifare la niveluri
ce nu induc distorsiuni majore în cadrul
economiei
 Uzează de intrumente compatibile conduitei
multilaterale
POLITICĂ COMERCIALĂ STRATEGICĂ
 Urmăreşte captarea rentelor create de o situaţie
comercială oligopolistă (statul practică politici ce
oferă avantaje de scară şi de gamă)
 Trebuie să asigure firmelor naţionale o cotă
semnificativă din marja de profit creat pe piaţa
internaţională ca urmare a unor avantaje create prin
subvenţionare şi/sau protectie comercială
 Condiţiile de reuşita a unei astfel de politici le
reprezintă
 Posibilitatea de a identifica sectoarele şi industriile de
interes
 Capacitatea de promovare a acestora
POLITICI AUTARHICE

 Reprezintă o stare de izolare economică, o


politică de orientare spre interior, prin ignorarea
voită a avantajelor ce decurg din relaţiile
economice internţionale.
 Se manifestă prin tendinţa de a dezvolta cu orice
preţ anumite ramuri economice şi prin folosirea
unor măsuri drastice de stopare a importurilor
OBIECTIVELE POLITICII COMERCIALE

 Pe termen lung
 Dezvoltarea echilibrată a economiei naţionale în
condiţiile unui anumit nivel de expunere faţă de
concurenţa externă
 Pe termen mediu şi scurt
 Redefinirea structurii exporturilor şi importurilor
 Îmbunătăţirea orientării geografice a fluxurilor
comerciale
 Redefinirea echilibrelor din balanţa comercială şi
balanţa de plăţi
 Îmbunătăţirea raportului de schimb
 Armonizarea structurilor economice productive
FUNCŢII
 Promovarea relaţiilor comerciale (economice)
externe – (stimularea exporturilor)
 Protejarea economiei naţionale de concurenţa
externă – (reglementarea şi controlul
importurilor)
 Realizarea unui echilibru dinamic în balanţele
comercială şi de plăţi – (concomitent cu sporirea
rezervei valutare a statului)
ARGUMENTE CARE SUSŢIN OPORTUNITATEA
FOLOSIRII INSTRUMENTELOR DE POLITICĂ
COMERCIALĂ
 Argumente micro şi mezoeconomice

 Argumentul apărării suveranităţii naţionale


 Argumentul industriilor incipiente (infant industries)

 Argumentul menţinerii locurilor de muncă

 Argmente ce derivă din teoria comerţului strategic


CONTINUARE

 Argumente macroeconomice

 Programele nationale de dezvoltare economică


 Politicile industriale

 Presiunea grupurilor de interese (public choice


analysis)
ALTE TIPURI DE ARGUMENTE
 Protejarea unui sector traditional sau mod de viaţă
tradiţional
 Egalizarea costurilor interne cu cele ale
concurenţilor externi
 Creştrea încasărilor bugetare
 Alocarea optimă a resurselor şi redistribuirea
veniturilor
 Asigurarea echlibrului dinamic al balanţei
comerciale
 Retorsiunea faţă de practicile neloiale
 Argumentul raportului de schimb
PRINCIPALELE GRUPURI ALE CĂROR
INTERESE SUNT LEZATE DE
PROTECŢIONISM
 Consumatorii,

 Industriile care folosesc input-uri provenite din


import;
 Comercianţii;

 Exportatorii;

 Companiile transnaţionale
CEREREA DE PROTECŢIE
 Se poate adresa unor paliere diferite ale procesului
decizional (protecţionism legislativ, executiv,
atitudinal)
 Modalităţile de manifestare a cererii depind parţial de
palierul ales, reducându-se practic la vot şi lobby
 Sectoarele cu cifră foarte mare de afaceri, dar puţin
importante ca voturi desfăşoară acţiuni de lobby
 Sectoarele cu forţă de muncă numeroasă acţionează
sub incidenţa numărului de voturi pe care-l deţine
 Sectoarele de mai mici dimensiuni se concentrează
asupra canalelor administrative
PRINCIPALII PURTĂTORI AI CERERII DE
PROTECŢIE

 Companiile din sectoarele concurate de


importuri
 Grupurile sindicale

 Sectoarele intensive tehnologic

 Grupurile ecologiste
OFERTA DE PROTECŢIE
 Furnizorii de protecţie sunt acei oficiali ce au
reponsabilităţi legate de elaborarea legislaţiei
protecţioniste, punerea în aplicare a acesteia şi negocierea
unor concesii cu alte guverne.
 Pe palierul politic se regăsesc membrii legislativului,
vârfurile executivului, iar pe palierul administrativ
regăsim funcţionarii publici
 Rolul primordial revine palierului politic, dar şi cel
administrativ poate dobândi o anumită autonomie
funcţională
 Acordarea unor favoruri protecţioniste generează
suţinători dar şi opozanţi
 Se ajunge uneori la “simularea” acordării protecţiei,
scopul fiind satisfacerea grupurilor de presiune şi nu
acordarea protecţiei
COSTURILE PROTECŢIONISMULUI
 Diminuarea eficienţei cu care operează economia
protejată
 Efectele redistributive în detrimentul utilizatorilor
produselor protejate
 Costurile ridicate suportate de consumatori
 Înrăutăţirea competitivităţii externe a unor sectoare
care folosesc input-uri importate
 Creşterea preţurilor la anumite produse, în special la
cele cu elasticitate redusă a cererii
 Preţurile majorate la unele produse reprezintă, de
fapt, reducerea veniturilor reale din economie
ÎNTREBĂRI
 Poate exista într-o economie de piaţă, o altă cale mai bună de
promovare a intereselor consumatorilor decât administrarea
mediului concurenţial ?;
 Pot fi protejaţi consumatorii în detrimentul mediului
concurenţial normal ?;
 Pot fi acceptate acţiunile unor firme care încălcând dreptul
concurenţei argumentează că astfel protejează consumatorii ?;
 Dacă, într-un fel sau altul, a fost atenuat monopolul statului, ar
trebui acceptată dictatura unor firme pe o piaţă care deţine o
poziţie de monopol ?;
 Are importanţă că poziţia dominantă este rezultatul unor
modalităţi eficiente şi raţionale prin care s-a menţinut şi
consolidat ?
INSTRUMENTELE POLITICII COMERCIALE

 Instrumente tarifare
 Instrumente paratarifare

 Instrumente netarifare

 Măsuri promoţionale

 Măsuri de stimulare a exporturilor


POLITICA VAMALĂ

 Este o componetă a politicii comerciale a unui


stat, care cuprinde totalitatea reglementărilor
emise de autărităţile publice şi care vizează
intrarea şi ieşirea mărfurilor din teritoriul
vamal

 Teritoriul vamal este spaţiul geografic în


cadrul căruia se aplică un anumit regim vamal
şi o anumită legislaţie vamală
TERITORIUL VAMAL

 Forme de extindere:
 Zona de liber schimb
 Uniunea vamală

 Piaţa comună

 Uniunea economică

 Uniunea economică şi monetară ...


EFECTE ALE EXTINDERII TERITORIULUI
VAMAL
 Crearea de comerţ
Crearea de comerţ reprezintă efectul benefic al creării de
uniuni vamale. Ea apare în cazul în care o ţară, care
producea ineficient un anumit produs (costuri mari), ajunge,
ca urmare a apariţiei unei uniuni vamale, să importe
produsul respectiv dintr-o ţară membră, în condiţii de
eficienţă ridicată.
Deoarece produsul nu era importat din afară înainte de
crearea uniunii vamale, ţările care nu sunt membre ale
acesteia nu sunt afectate.
 Internă-Prin creare internă de comerţ, Iacob Viner
înţelege apariţia de noi fluxuri comerciale în cadrul
uniunii vamale, prin care sunt înlocuite sursele mai
puţin eficiente cu unele mai avantajoase sub raportul
costurilor.

 Externă-Atunci când fluxurile mai puţin eficiente din


interiorul uniunii vamale sunt înlocuite cu fluxuri mai
eficiente din afară, fenomenul poartă numele de
creare externă de comerţ.
 Deturnarea de comerţ reprezintă efectul nedorit al
apariţiei uniunilor vamale. Apare atunci când o ţară,
care importa anterior un produs de la una din ţările
rămase în afara spaţiului integraţionist, se
reorientează către una din ţările membre, ţară ale
cărei produse au devenit eficiente în urma includerii
în uniunea vamală.
FORME DE RESTRÂNGERE A TERITORIULUI
VAMAL

 Zonele libere
 Zonele economice speciale

 Perimetre libere (porturi, aeroporturi)

 Antrepozite vamale
 Reale şi nominale
 Industriale şi de stocaj
TIPURI DE REGIMURI COMERCIALE
 Definitive:
 Exportul
 Importul
 Introducerea sau scoaterea din ţară abunurilor de către
noncomercianţi
 Regimuri suspensive:
 Tranzitul
 Antrepozitarea vamală
 Perfecţionarea activă
 Transformarea mărfurilor sub control vamal
 Admiterea temporară a mărfurilor
 Perfectionarea pasivă a mărfurilor
INSTRUMENTELE POLITICII VAMALE

 Legile, codurile şi regulamentele vamale

 Tarifele vamale

 Taxele vamale
OBIECTIVELE SISTEMULUI VAMAL

 Protejarea intereselor economice ale statului


 Elaborarea de statistici adecvate cu privire la
activitatea de comerţ exterior
 Punerea în aplicare a politicii fiscale a statului

 Redefinirea activităţilor de export


IMPUNEREA VAMALĂ
 Obiectul impunerii: bunurile ce fac obiectul
tranzacţiei
 Nivelul impunerii: impozitul aferent unei unităţi
de impunere sub formă specifică sau ad-valorem
 Declaraţia vamală în detaliu: documentul prin
care sunt furnizate informaţiile necesare realizării
obligaţiilor fiscale
 Termenul de plată: momentul validării declaraţiei
vamale, care coincide cu liberul de vamă,
permiţând declarantului vamal să dispună de
bunurile ce fac obiectul declarării.
 Aplicarea regimului vamal presupune:

 Controlul bunurilor şi a mijloacelor de transport, cu


ocazia trecerii graniţei vamale
 Îndeplinirea formalităţilor vamale

 Împunerea vamală şi plata creanţelor vamale

 Alte formalităţi specifice reglementate prin acte


normative.
FUNCŢIILE IMPUNERII VAMALE

 Funţia fiscală

 Funcţia protecţionistă

 Funcţia de negociere
PROTECŢIA NOMINALĂ

 Vizează întreaga valoare a produsului supus


impunerii vamale
 Nivelul său este dat de nivelul taxelor vamale
înscrise în tarif
 Ca regulă generală, protecţia nominală este direct
proporţională cu gradul de prelucrare al bunurilor
importate.
PROTECŢIA EFECTIVĂ

 Vizează nivelul impunerii vamale asupra valorii


nou create încorporate în produs
 Măsoară sporul de valoare adăugată în condiţiile
unor diferite niveluri ale taxelor vamale
 Se calculează după diferite formule
TARIFUL VAMAL

 Este un catalog care cuprinde nomenclatorul


produselor supuse impunerii vamale şi taxele
vamale aferente acestora.
 Este instrumentul clasic de reglementare a
schimburilor comerciale externe, fiind permis de
normele multilaterale de conduită.
 Principalele nomenclatoare de clasificare a
mărfurilor utilizate pe plan internaţional sunt:
 Standard International Trade Clasification
 Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles
 Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a
Mărfurilor
CRITERII DE CLASIFICARE A MĂRFURILOR
ÎN TARIFELE VAMALE

 Originea mărfurilor

 Gradul de prelucrare

 Combinaţie între cele două criterii


CRITERII DE ORIGINE
 Originea ≠ provenienţă;Ex: origine vegetală, animală
 Originea produselor este esenţială pentru stabilirea
cuantumului taxelor vamale şi natura formalităţilor vamale
 Menţionarea originii trebuie să figureze pe toate declaraţiile
vamale
 De obicei un produs este considerat originar dintr-o ţară atunci
când este obţinut din materii prime, materiale şi componente
din acea ţară.
 Dacă un produs este rezulatul unor intervenţii productive în
mai multe ţări, se consideră originar din ţara în care a suferit
ultima transformare substanţială.
 Transformarea substanţială este determinată prin:
 Metoda saltului tarifar (schimbarea încadrării tarifare)
 Metoda valorii adăugate (bunul a suferit o transformare semnificativă
– 40-60% din valoarea produsului)
REGULI DE INCADRARE TARIFARĂ
CONFORM SISTEMULUI ARMONIZAT
 Regula 1 – clasificarea mărfurilor este legal
determinată de termenii poziţiilor tarifare şi de
notele secţiunilor şi capitolelor
 Exemple:
 Când există cel puţin 2% metal preţios într-un aliaj,
atunci acesta este considerat un aliaj din metale
preţioase
 Măslinele sunt cuprinsela categoria legume, deşi în
botanică sunt considerate fructe.
REGULA 2 –
 2.a. Prima parte extinde sfera de cuprindere a poziţiilor tarifare
pentru a acoperi şi articolele incomplete sau nefinite cu condiţia
că acestea să cuprindă caracteristicile esenţiale ale produsului
complet sau finit; a doua parte clasează în aceeaşi poziţie cu
articolul montat, articolul complet prezentat în stare demontată
sau nemontată
 2.b. extinde cuprinderea poziţiilor tarifare care menţionează o
singură materie determinată sau a produselor compuse dintr-o
materie determinată
 Exemplu:
 Un container cu 500 biciclete demontate fără şei şi 700 de şei
ambalate separat vor fi încadrate ca 500 biciclete echipate
complet şi 200 de şei ca şi componente.
REGULA 3.
 Enunţă principiile de clasificare a mărfurilor susceptibile a fi
încadrate la mai multe poziţii tarifare. Marfa va fi clasificată
la poziţia specifică. Bunurile compuse din mateii diferite se
încadrează după natura articolului care le conferă caracterul
esenţial. Dacă nu pot să fie încadrate după regulile subsidiare
amintite, încadrarea se va face la poziţia tarifară cu numărul
cel mai mare dintre cele care pot să fie luate în considerare.
 Exemple: Ascuţitoare pe un suoport fantezie poate să fie
încadrată la:
 Ascuţitori (articole de tăiat) poz. 82.14
 Alte jucării – modele pentru divertisment poz. 95.03
 Încadrarea se face după caracterul esenţial – articole de tăiat -
poz. 82.14
 Un etui care cuprinde 10 pixuri de culori diferite (poz.96.08) şi
10 creioane colorate (poz. 96.09). Se optează pentru poziţia
96.09.
REGULA 4.
 Se aplică mărfurilor care în funcţie de
noutatea lor nu sunt reprezentate specific în
nici una dintre poziţiile S.A.
 Exemplu: Momentul imediat ulterior apariţiei
DVD-urilor, acestea au fost încadrate prin
analogie cu alte produse care serveau aceluiaşi
scop deoarece nu exista o poziţie specifică
unde să fie încadrate.
REGULA 5
 Reglementează clasarea cutiilor şi a huselor prezentate
împreună cu mărfurile cărora le sunt destinate precum şi
a ambalajelor care conţin mărfuri. Această regulă nu se
aplică atunci când materialele de împachetat sunt
evident susceptibile utilizării repetate. Ele vor fi
clasificate la iniţiativa fiecărei ţări.
 Exemplu: Berea îmbuteliată în sticle şi lăzi returnabile
 Berea – poz. 22.03
 Sticlele – poz. 70.10
 Lada – poz. diferite în funcţie de material (de obicei la rticole
din mase plastice)
REGULA 6.

 Prevede încadrarea produselor în subpoziţiile


unei poziţii tarifare, element care se determină
prin respectarea prevederilor acelor subpoziţii şi
a notelor de subpoziţii cu care se află în relaţie şi,
bligatoriu cu respectarea regulilor anterioare
VALOAREA VAMALĂ ESTE:
 Bază de calcul pentru drepturile vamale
 Măsură de control a fluxurilor comerciale
 Instrument de negociere internaţională
 Instrument prin intermediul căruia se realizează o
statistică eficientă de comerţ exterior
 Instrument care permite efectuare calculelor de
eficientă în cadrul schimburilor comerciale
internaţionale.
OPERAŢIUNI PREALABILE VĂMUIRII

 Prezentarea la birourile vamale de frontieră sau


interne a mijloacelor de transport, a mărfurilor şi
adocumentelor însoţitoare
 Controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor de
transport
 Depunerea declaraţiei vamale şi instituirea
depozitului temporar necesar
TIPOLOGIA TAXELOR VAMALE
După obiectul impunerii
 De import
 De export
 De tranzit
 După scopul impunerii
 Protecţioniste
 Fiscale
 După modul de percepere sau de aplicare
 Ad-valorem
 Specifice
 Mixte
 După modul de fixare sau de stabilire
 Autonome
 Convenţionale
 Preferenţiale
 De retorsiune (antidumping si compensatorii)
TIPURI DE EFECTE ALE APLICĂRII TAXELOR
VAMALE

 Efecte de producţie;
 Efecte de consum;

 Efecte de bunăstare;

 Efecte asupra raportului de schimb;

 Efecte asupra balanţelor comercială şi de plăţi


PROTECŢIONISMUL NETARIFAR

53
BARIERELE NETARIFARE

 Sunt măsuri publice sau chiar private care


împiedică, deformează sau limitează fluxurile
comerciale de bunuri şi servicii cu scopul
protejării economiei de concurenţa externă,
sprijinirii ajustării structurilor economice
productive sau redefinirii echilibrelor de
balanţă;
 Au proliferat în baza “legii protecţiei constante”;
 Se definesc printr-o mare diversitate tipologică;
 Sunt mai puţin transparente şi psihologic sunt
percepute cu mai puţină ostilitate.
54
PARTICULARITĂŢI ALE B.N.
 Se consideră a fi justificate pentru a apăra
comerţul corect (managed trade) în sensul că
se argumentează că se adoptă ca răspuns la
comportamentul anticoncurenţial al
partenerilor;
 Sunt aplicate deşi concurenţa percepută ca
neloială produce, de cele mai multe ori, efecte
pozitive;
 Se bazează pe prezumţia că protecţia este un
drept al celor care o primesc şi nu o concesie
făcută acestora;
 Generează paradoxul că se consideră a fi
folosite în numele liberului schimb;
 Au marele avantaj că, sub acoperire legală,
dau posibilitatea selectivităţii în alegerea
ţintelor protecţionismului;
55
CONT.
 Practicile comerciale considerate
anticoncurenţiale şi vizate de aceste măsuri se
diversifică cu uşurinţă şi deci alimentează
diversificarea BN;
 Aceste măsuri proliferează şi au determinanţi şi
în sfera comerţului cu servicii şi cu DPI;
 Sunt foarte greu de depistat şi de cuantificat ca
efect protecţionist;
 Influenţează volumul fizic al importurilor,
preţurile bunurilor importate sau creează alte
tipuri de obstacole.
56
TIPOLOGIA BARIERELOR NETARIFARE
 Bariere care limitează cantitativ direct
importurile(restricţii cantitative);
 Bariere care limitează indirect importurile
prin mecanismul preţurilor;
 Bariere care derivă din formalităţile vamale
şi administrative cu ocazia importurilor;
 Bariere care decurg din standardele aplicate
produselor importate în raport cu cele
indigene(obstacolele tehnice);
 Bariere care decurg din implicarea actorilor
publici în activităţile comerciale.
57
RESTRICŢIILE CANTITATIVE
 Interdicţii sau prohibiri la import;
 Contingentele de import;

 Licenţele (autorizaţiile) de import;

 Limitările voluntare(autolimitările) la export;

 Acordurile privind comercializarea ordonată


a unor categorii de produse.

58
INTERDICŢIILE
 Presupun interzicerea totală sau parţială, pe o
perioadă determinată sau nedeterminată de timp
a importurilor anumitor produse,
 Se folosesc pentru:
 Alinierea la prevederile unor convenţii internaţionale
care prevăd controlul destinaţiei finale a unor categorii
de produse;
 Evitarea cronicizării unor dezechilibre ale balanţei
comerciale;
 Protejarea sănătăţii şi asigurarea securităţii publice;
 Prezervarea unor moduri de viaţă tradiţionale;
 Aplicarea unor sancţiuni comerciale.
59
CONTINGENTELE DE IMPORT
 Sunt plafoane cantitative sau valorice maxime
admise la importul unor categorii de bunuri
pe o perioadă determinată de timp;
 Constituie garanţii pe care guvernele le
acordă producătorilor indigeni că vor avea un
anumit nivel de acces la piaţa internă;
 Sunt globale şi bilaterale;

 Există şi contingentele tarifare;

60
DIFERENŢE ÎNTRE CONTINGENTE ŞI TAXELE
VAMALE
 Taxele vamale menţin o legătură automată între
preţurile interne şi cele internaţionale creând
premisele ca exportatorii mai eficienţi să
continue să exporte;
 Taxele vamale cultivă nediscriminarea, în timp
ce contingentele o pun în practică şi o
accentuează;
 În cazul contingentelor transparenţa este
afectată, nivelul acestora depinzând de: modul
cum sunt administrate, performanţele
anterioare, corupţie şi lobby;
 În cazul contingentelor este mai dificilă
calcularea protecţiei efective;
 Contingentele, de regulă, nu aduc venituri la
buget;
 Contingentele încurajează lobby-ul şi logrolling-
ul.
61
LICENŢELE DE IMPORT
 Sunt autorizaţii eliberate de către autorităţile
decidente în materie de politică comercială pe
o perioadă de timp, pentru anumite produse şi
uneori pentru anumite relaţii geografice sau
chiar comercianţi;
 Pe plan internaţional sunt folosite:
 Licenţe automate;
 Licenţe neautomate;
 Licenţe bilaterale deschise;
 Licenţe bilaterale specifice:

62
LICENŢELE DEVIN BARIERE COMERCIALE ATUNCI
CÂND:
 Procedurile privind acordarea sunt greoaie,
îndelungate şi costisitoare;
 Acordarea sau modificarea procedurilor este
impredictibilă;
 Perioadade valabilitate este mai scurtă decât cea
necesară pentru derularea efectivă a tranzacţiei;
 Se condiţionează acordarea licenţei de dovedirea
prealabilă a existenţei disponibilităţilor valutare
necesare derulării tranzacţiei;
 Acordarea lor se face discreţionar şi cu prioritae
unor anumiţi importatori.
63
LIMITĂRILE VOLUNTARE LA EXPORT
 Se încheie în moduri diferite din punct de
vedere al gradului de formalizare şi al
implicării guvernamentale:
 Înţelegeri între asociaţii ale producătorilor fără
implicarea directă a statelor;
 Înţelegeri între autorităţile guvernamentale şi
asociaţii ale producătorilor;
 Înţelegeri informale la nivel guvernamental ale
căror rezultate se aplică de structuri
guvernamentale;
 Înţelegeri la nivel guvernamental.
64
PARTICULARITĂŢI ALE LVE
 Conferă executivului din ţara importatoare o mai
mare libertate de acţiune;
 Atribuie cea mai mare parte din responsabilitate
părţii exportatoare;
 Au o mare selectivitate şi eficacitate;
 Sunt instrumente cărora le lipseşte transparenţa;
 Sunt privite de către toate părţile ca alternative
preferabile de protecţionism;
 Sunt instrumente protecţioniste “poroase”
 Au caracter “voluntar”
 Au caracter paralegal;
 Caracterul consensual este viciat (imperfect)

65
EFECTELE LVE
 Distorsionează funcţionarea mecanismelor
pieţei;
 Au efect anticoncurenţial;

 Sunt ineficace în raport cu obiectivele urmărite;

 Introduc modificări în structura ofertei;

 Declanşează procese autoreproducătoare şi


autoacceleratoare;
 Subminează valorile sistemului comercial
multilateral.

66
ACORDURILE PRIVIND COMERCIALIZAREA
ORDONATĂ A PRODUSELOR
 Sunt înţelegeri bi sau multilaterale care vizează
limitarea negociată şi controlată a comerţului cu
anumite produse sau grupe de produse;
 Implică pe lângă angajamente de autolimitare a
exporturilor, anumite prevederi referitoare la
limitele de preţuri şi la măsurile de salvgardare;
 Cele mai cunoscute sunt:
 Aranjamentele OPEC;
 Acordurile internaţionale pe produse;
 Aranjamentul Multi-fibră.

67
BNT CARE LIMITEAZĂ INDIRECT PRIN
MECANISMUL PREŢURILOR

 Prelevările variabile cu ocazia importurilor;


 Preţurile minime şi preţurile maxime la import;
 Ajustările fiscale la frontieră(barierele
paratarifare);
 Depozitele valutare prealabile cu ocazia
importurilor;
 Măsurile de retorsiune la practici comerciale
considerate nerezonabile, nejustificabile,
discrminatorii sau neloiale.
68
MĂSURILE ANTIDUMPING
 Se folosesc atunci când un preţ este considerat
a se situa sub o valoare normală şi acest lucru
cauzează un prejudiciu ţării importatoare sau
anumitor producători indigeni;
 Un preţ se consideră a fi sub valoarea normală
atunci când este:
 Inferior preţului practicat de exportatorul vizat pe
piaţa sa internă;
 Inferior preţului practicat de exportatorul vizat pe o
terţă piaţă reprezentativă pentru el;
 Inferior costurilor de producţie la care s-a adăugat o
marjă rezonabilă de profit.
69
TIPURI DE DUMPING
 Dumping intermitent;
 Dumping sporadic;

 Dumping deliberat;

 Dumping social (inofensiv);

 Dumping valutar.

70
TIPURI DE MĂSURI DE RETORSIUNE

 Angajamente cantitative;
 Angajamente de preţ;

 Taxe antidumping cu caracter provizoriu;

 Taxe antidumping definitive.

71
ASPECTE PRACTICE
 Evoluţia în timp a recurgerii la acţiuni AD nu a
fost liniară;
 Dacă anterior anilor 90 extinderea măsurilor
AD s-a datorat aproape exclusiv SUA, Canadei,
CEE şi australiei în prezent lista ţărilor s-a
extins foarte mult;
 China este pe primul loc la acuzaţii de
dumping;

72
BARIERE CARE DECURG DIN FORMALITĂŢILE VAMALE
ŞI ADMINISTRATIVE

 Evaluarea vamală discreţionară;


 Formalităţile vamale şi administrative.

73
BARIERE CARE DECURG DIN PARTICIPAREA
STATULUI LA ACTIVITĂŢILE COMERCIALE
 Subvenţiile şi alte forme de sprijin ;
 Achiziţiile guvernamentale;
 Comerţul de stat;
 Monopolul statului;
 Politicile industriale;
 Politicile de dezvoltare regională;
 Finanţarea de către stat a cheltuielilor de C-D
şi a altor politici tehnologice;
 Politicile macroeconomice;
 Politicile în domeniul concurenţei;
 Politicile privind ISD;
 Politicile privind emigrarea.
74
OBSTACOLELE TEHNICE
 Numărul şi complexitatea reglementărilor
tehnice au crescut ca urmare a creşterii
nivelului de trai, diversificării cererii pentru
produsele de calitate şi sporirii cererii pentru
produse ecologice;
 Nevoia de adaptare la astfel de cerinţe sporeşte
costurile pentru producători şi exportatori;
 În absenţa unor norme uniforme sporeşte riscul
protecţionismului derivat din aceste măsuri;tu
 Obstacolele tehnice constituie forma cea mai
frecventă de protecţionism;
 Există diferenţe semnificative între standarde şi
normele tehnice;
 Diferenţele între ţări în ce priveşte normele
tehnice pot fi legitime,
75
BENEFICIILE ARMONIZĂRII NORMELOR
TEHNICE
 Compatibilizarea diverselor componente ale
produselor;
 Armonizarea normelor îi scuteşte pe
producători de numeroase costuri de
adaptare;
 Conduce la creşterea bunăstării
consumatorilor prin sporirea posibilităţilor de
alegere;

76
COSTURILE DERIVATE DIN DIVERSITATEA
NORMELOR TEHNICE
 Pierderea oportunităţilor derivate din efectul
de economie de scară;
 Testarea, certificarea şi inspecţia se fac pe
cheltuiala exportatorilor;
 Costurile de informare şi de instruire a
personalului;
 Costurile surpriză.

77
OBSTACOLELE TEHNICE

 Formele pe care le îmbracă:


 Normele sanitare şi fitosanitare;
 Normele de securitate;
 Normele privind marcarea, ambalarea şi
etichetarea produselor.
 Devin obstacole comerciale atunci când:
 Pe plan internaţional existe standarde uniforme şi
nu sunt aplicate sau luate în considerare când se
elaborează norme naţionale;
 Când pe plan internaţional nu sunt standarde
uniforme iar cele naţionale sunt imprevizibile,
netransparente, se modifică frecvent.

78
POLITICA PROMOŢIONALĂ ŞI DE
STIMULARE A EXPORTURILOR

79
ASPECTE SPECIFICE

 Măsurile promoţionale şi de stimulare a


exporturilor trebuie să evidenţieze intervenţia
directă sau implicită a statului şi să genereze
efecte asupra unor actori economici privaţi;
 Măsurile promoţionale se adresează utilizatorilor
străini încercând să-i determine să prefere
produsele ţării care le practică;
 Măsurile de stimulare se adresează unor entităţi
din ţatra care le practică pentru a le impulsiona
să-şi internaţionalizeze activităţile pe calea
exporturilor.

80
MĂSURILE PROMOŢIONALE
 Negocierea şi încheierea unor tratate de comerţ şi
navigaţie, acorduri comerciale şi de plăţi sau alte
forme de parteneriat internaţional;
 Încurajarea participării la târguri şi expoziţii
internaţionale;
 Reprezentarea comercială oficială în străinătate;

 Stimularea activităţilor promoţionale ale


Camerelor de Comerţ;
 Prestarea unor servicii de informare şi orientare a
clienţilor externi;
 Diverse forme de publicitate externă.
81
MĂSURILE DE STIMULARE A EXPORTURILOR
 Măsuri bugetare
 Subvenţionarea directă a exporturilor;
 Primele directe de export;
 Subvenţionarea indirectă a exporturilor;
• Măsuri fiscale
 Facilităţi fiscale care vizează bunurile
 Facilităţi fiscale care vizează firmele exportatoare;
• Măsuri financiar bancare
 Creditele de export
 Asigurarea şi garantarea creditelor de export
• Măsuri valutare
 Primele valutare
 Deprecierea monetară 82
ASISTENŢA FINANCIARĂ SE ACORDĂ FIRMELOR
PENTRU:
 Încurajarea activităţii economice într-o regiune sau
stimularea firmelor să se localizeze în anumite regiuni;
 Furnizarea unor servicii pe care piaţa nu le-ar furniza altfel;
 Încetinirea ritmului declinului unor sectoare economice;
 Compensarea efectelor evoluţiei factorilor non-economici
(agricultura)
 Corectarea unor disfuncţii ale pieţei (CD, protecţia
mediului);
 Sporirea ratei de ocupare a FM
 Extinderea cotei de piaţă a unor firme în fetrimentul
nerezidenţilor.

83
TIPURI DE SUBVENŢII
 În funcţie de scopul urmărit:
 Subvenţii directe de export;
 Subvenţii pentru folosirea prioritară a unor bunuri
indigene;
 Subvenţii pentru promovarea unor anumite sectoare
economice;
 Subvenţii pentru stimularea ajustărilor structurale;
 Subvenţii pentru dezvoltare regională;
 Subvenţii pentru CD.
• Din punct de vedere al efectelor generate
 Subvenţii care nu limitează anumite activităţi şi nu
distorsionează anumite sectoare(subv. Nespecifice)
 Subvenţii care distorsionează anumite afaceri sau
sectoare(specifice).
84
MĂSURI DE STIMULARE DE NATURĂ FINANCIAR-
BANCARĂ

 A) Creditele de export
 - creditul furnizor
 - creditul cumpărător
 -Liniile de credit (creditele consorţiale)-
deschise de o instituţie financiară din ţara
exportatoare în favoarea unei bănci, organizaţii
comerciale … din ţara importatoare (au la bază,
de obicei, un acord intergvernamental).
B) Asigurarea şi garantarea creditelor de export
85
CREDITUL FURNIZOR

 Constă în vânzarea de către exportator a unor


mărfuri, pe credit, acceptând astfel să fie plătit
la o dată ulterioară (apare pentru exportator
riscul de neîncasare a contravalorii mărfii).
 Presupun existenţa unei perioade de graţie,
reprezintă o vanzare pe termen lung, au în
vedere bunuri complexe şi de valoare mare, se
oferă în condiţii de dobandă favorabilă
 Este un credit comercial

 Se asigură
86
CREDITUL FURNIZOR

Banca
Exportatorului

Asigurarea creditului prin


SCONTARE
sau FORFETARE ori prin eliberarea
unor polite de asigurare

EXPORTATOR Vânzare pe credit IMPORTATOR


(ex: 1 milion USD)

87
CREDITUL CUMPĂRĂTOR
 Este acordat de o instituţie bancară din ţara
exportatoare, cu condiţia ca suma respectivă
să fie folosită în vederea cumpărării de mărfuri
de pe piaţa ţării creditoare (apare pentru banca
creditoare riscul de nereturnare a creditului).
 Se derulează în baza unor convenţii de
creditare (cadru sau individuale). Convenţiile
stabilesc produsele ce pot fi procurate,
plafoanele minime finanţabile,...
 Este un credit bancar
 Se garantează

88
CREDITUL CUMPĂRĂTOR

Instituţie bancară din Acordarea unui credit IMPORTATOR


ţara exportatoare (ex: 1 milion USD)

Garantează
returnarea creditului

Banca
Importatorului

89
PRIMELE VALUTARE

 Constau în convertirea în monedă naţională


a încasărilor în valută realizate ca urmare a
exportului, la un curs mai favorabil decât cel
oficial (curs cu primă).
 Urmăresc creşterea interesului exportatorilor
pentru majorarea exportului, pe baza
suplimentării câştigurilor obţinute în monedă
naţională.

90
DEPRECIEREA MONEDEI NAŢIONALE

 Stimulează exporturile atunci când are loc


într-un ritm mai accelerat decât scade
puterea de cumpărare pe piaţa internă -
(ex:...).
 Stimulează exporturile pe pieţele externe
numai dacă cererea este elastică în raport
cu preţul produselor.
 Urmăresc sporirea competitivităţii externe a
bunurilor exportate.
91
CONT.
 De obicei, induce efecte pozitive doar pe
termen scurt
 Pe termen lung, la nivel macroeconomic,
deprecierea monedei naţionale conduce la
înrăutăţirea raportului de schimb şi la o
deteriorare a poziţiei ţării ce adoptă o astfel
de măsură, în cadrul comerţului
internaţional (deoarece presupune o
“scurgere” a venitului naţional în afara
graniţelor).
92
SISTEME COMERCIALE PREFERENŢIALE

93
SISTEMUL GENERALIZAT DE PREFERINTE
(SGP)
 A fost lansat la începutul anilor 70
 Sistemul presupune din partea ţărilor
donatoare, scutire integrală sau parţială de taxe
vamale la importul de produse manufacturate
provenind din ţările beneficiare de preferinţe
(în principiu toate ţările în dezvoltare).
 Preferinţele vamale acordate sunt unilaterale,
deci nu pot face obiectul negocierilor
 Prin adoptarea, la Runda Tokio, a clauzei de
abilitare a fost permanentizat tratamentul
preferenţial în favoarea t.c.d.
94
OBIECTIVELE SGP

 Creşterea veniturilor din export ale ţărilor


beneficiare de preferinţe în cadrul acestui
sistem
 Promovarea industrializării ţărilor
beneficiare
 Accelerarea ratelor de creştere economică
ale acestora

95
CARACTERISTICILE SGP
 Generalizat – deoarece se aplică (ar trebui
aplicat) de toate ţările dezvoltate, la importul
de produse manufacturate provenind din t.c.d.
Acest lucru nu presupune insa uniformitate de
tratament.
 Nediscriminatoriu - deoarece se aplică de
către ţările donatoare în relaţiile comerciale cu
toate ţările în dezvoltare
 Nereciprioc – deoarece ţările beneficiare nu
sunt obligate să acorde concesii echivalente, în
schimbukl preferinţelor de care beneficiază
96
AMPLITUDINEA REDUCERILOR DE
TAXE VAMALE
 Ţări care au acordat scutire de taxe vamale
(Finlanda, SUA, Suedia, fosta URSS)
 Ţări care au acordat scutire totală la produse
manufacturate si unele reduceri la produse
agricole (UE)
 Ţări care au acordat reduceri liniare (Bulgaria,
Cehoslovacia)
 Alte variante

97
MECANISME DE SALVGARDARE
 Ţările donatoare şi-au rezervat dreptul de a
modifica, limita sau retrage preferinţele acordate
ţărilor beneficiare.
 Măsurile de salvgardare îmbracă două forme:_
 Măsuri prealabile aplicării SGP (apriori)
 Măsuri ulterioare aplicării SGP (eşapatorii)
 Cu excepţia UE, Japoniei, SUA şi Australiei,
celelalte ţări folosesc masuri ulterioare aplicării SGP
 Sistemul apriori se concretizează prin aplicare
următoarelor categorii de măsuri: plafoane, plafoane
individuale, contingente tarifare, procente maxime
de utilizare sau pe baza “criteriului de menţinere a
competitivităţii” (SUA).
 Sistemul ulterior aplicării SGP presupune retragerea
tratamentului preferenţial. 98
LIMITELE SGP
 Preferinţele se acordă pe bază autonomă, fără a
exista un angajament contractual
 Importurile preferenţiale sun supuse restricţiilor
cantitative şi nu se acordă acces preferenţial
pentru importurile produselor devenite
competitive
 Poate fi refuzat accesul preferenţial pentru ţ.c.d.
Care au atins un nivel mai ridicat de dezvoltare
(aplicare tratamentului este percepută ca
temporară şi regresivă)
 Aplicarea SGP poate fi anulată unilateral sub
pretextul perturbării pieţei interne (salvgardare)
sau pe baza unor motive politice (nerespectarea
drepturilor omului).

99
ALTE ELEMENTE SPECIFICE

 Principalele ţări donatoare: Australia, Belarus,


Bulgaria, Canada, Elveţia, Japonia, Noua
Zeelandă, Norvegia, Rusia, SUA, Turcia, UE
 Preferinţele nu vizează textilele, încălţămintea şi
produsele din piele.

100
SISTEMUL GLOBAL DE PREFERINTE
COMERCIALE (SGPC)
 Lansat în 1982
 România a ratificat acordul în 1989 şi aplica
sistemul cu 43 de state
 Obiectivele sistemului
 Să contribuie la impulsionarea comerţului între
ţările în dezvoltare
 Să faciliteze punerea în valoare a potenţialului
ţărilor în dezvoltare şi să se constituie într-un
factor al creşterii economice
 Să contribuie la promovarea cooperării economice
multilaterale între ţările în dezvoltare
101
PRINCIPIILE SGPC
 SGPC este rezervat participării exclusive a
ţărilor în dezvoltare membre ale G 77
 Avantajele SGPC revin numai ţărilor
participante la Acord
 SGPC se bazează pe principiul reciprocităţii
avantajelor astfel încât să beneficieze toţi
participanţii în mod echitabil de sistem
 SGPC este negociat treptat,îmbunătăţit şi lărgit
pe baza revizuirii periodice
 SGPC nu înlocuieşte alte acorduri ci vine în
completarea acestora
 SGPC trebuie să cuprindă toate produsele ce
fac obiectul schimburilor
102
SGPC ESTE GLOBAL DEOARECE

 Se derulează între toate ţările membre ale G77


 Are în vedere toate bunurile ce fac obiectul
schimburilor (de bază şi manufacturate)
 Vizează toate categoriile de obstacole comerciale
(tarifare, netarifare, paratarifare) ce limitează
schimburile comerciale dintre ţările membre

103

S-ar putea să vă placă și