TERMOTEHNICA

CURS 1-2

Termodinamica se ocupa cu studiul conversiei caldurii in alte forme de energie:

mecanica, chimica si electrica. Denumirea provine din termenii grecesti therme care inseamna
caldura si dynamis adica putere.
Prima carte de termodinamica a fost scrisa de William Rankine in anul 1859, profesor la
Universitatea din Glasgow.
Termodinamica s-a dezvoltat din necesitatea cresterii eficientei masinilor termice si se
ocupa cu studiul instalatiilor de producere a energiei electrice, a instalatiilor frigorifice, a
masinilor si utilajelor termice si descrie fenomene cum ar fi: curgerea fluidelor, combustie,
schimbari de faza, transmiterea caldurii, etc.

1. Notiuni fundamentale
Sistem termodinamic - reprezinta orice regiune sau spatiu, compusa dintr-o substanta
sau un amestec de substante, care interactioneaza din punct de vedere energetic cu mediul
ambiant.
Ansamblul corpurilor care inconjoara sistemul termodinamic se numeste mediu exterior
sau ambiant.
Delimitarea dintre sistemul termodinamic si mediul ambiant se face prin suprafete de
control, care pot fi reale sau imaginare.

Suprafata de control
Sistem

Fig. 1. Sistem termodinamic

Sistemele termodinamice pot fi:

deschise: sunt sistemele care schimba substanta si energie cu mediul exterior: (ex.
instalatiile cu turbina cu gaze).

inchise: efectueaza schimburi de energie cu mediul ambiant dar nu si schimb de substanta
(ex. cilindrul unui motor cu ardere interna cand ambele supape sunt inchise).

izolate: nu schimba cu mediul exterior nici substanta si nici energie sub forma de caldura
sau lucru mecanic (ex. rezervoare speciale pentru conservarea unor materiale);

adiabatice: nu schimba cu mediul exterior energie sub forma de caldura.(ex. termos).
Agenti termodinamici - Agentul termodinamic, numit si agent de lucru este o substanta
sau un amestec de substante prin intermediul caruia:

1

se transfera energie de la un sistem termodinamic la un alt sistem;

se transforma o forma de energie in alta forma de energie;

se desfasoara un proces termodinamic.
Agentii folositi in termotehnica sunt, in general, in stare gazoasa, pentru ca gazele au o
variatie mare de volum la variatii moderate de presiune, dar se folosesc si lichidele.
Stare termodinamica
Orice corp este compus dintr-un numar mare de particule elementare (molecule, atomi);
ansamblul marimilor microscopice care caracterizeaza starea sistemului (la o anumite stare de
echilibru) si raportul lui fata de mediul exterior poarta denumirea de marimi sau parametri de
stare.
Dintre parametrii care pot caracteriza starea sistemului la un moment dat, si care poarta
denumirea de parametri termici de stare fac parte: presiunea (p), volumul specific (v) si
temperatura (T), la care se adauga masa sistemului, m.
Parametrii utilizati pentru definirea starii energetice a sistemului sunt numiti parametri
calorici de stare, din care fac parte: energia interna (U = m.u), entalpia (H = m.h) si entropia (S=
ms).
Parametrii
termodinamici care nu depind de masa sau de numarul de particule ale
sistemului se numesc parametri intensivi (presiunea, temperatura).
Parametriitermodinamici care sunt proportionali cu masa sistemului se numesc
parametri extensivi (volumul, energia interna, entalpia).
Starea termodinamica de referinta
Pentru a putea compara intre ele diferitele stari de echilibru la care se afla un sistem
termodinamic, s-au definit prin conventie urmatoarele stari de referinta:

starea normala fizica, de parametri:
pN = 760 mmHg si TN = 273.15 K

starea normala tehnica, de parametri:
p0= 1 bar si t0 = 200C
Procese si transformari termodinamice
Daca un sistem se afla in echilibru termodinamic, pentru a fi scos din aceasta stare este
necesara o actiune din exterior. O astfel de actiune se numeste proces termodinamic, iar urmarea
lui este o transformare termodinamica.
Se numeste transformare termodinamica succesiunea continua de stari prin care
sistemul trece dintr-o stare de echilibru numita stare initiala (1) in alta stare de echilibru, numita
stare finala (2).
Clasificarea transformarilor:
a) dupa legea de desfasurare, trasformarile pot fi deschise si inchise.

daca starea initiala este distincta de cea finala transformarea este deschisa;

daca starea finala coincide cu starea initiala transformarea este inchisa. Transformarile
ciclice sunt transformari inchise repetative, ele formand cicluri termodinamice care stau la
baza transformarii caldurii in lucru mecanic la masinile motoare.
b) din punct de vedere calitativ transformarile pot fi reversibile si ireversibile.
Transformarile reversibile se caracterizeaza prin faptul ca, daca sistemul a suferit o
anumita transformare el poate fi readus in starea initiala, pe aceeasi cale, astfel ca intregul sistem

2
sa se regaseasca in starea initiala, astfel incat repartitia cantitatilor de caldura si lucru mecanic sa
fie aceeasi ca si la inceputul transformarii.
Daca intr-o transformare, la readucerea sistemului in starea initiala, prin inversarea
sensului, apar modificari in mediul ambiant, transformarea este ireversibila. Toate procesele si
transformarile intalnite in natura sunt ireversibile.

2. Principiul intai al termodinamicii.

2.1 Forme de energie.
Energia unui sistem termodinamic aflat in stare de echilibru este egala cu suma
diferitelor forme de energie pe care le poseda sistemul, forme de energie ce corespund diferitelor
forme de miscare a materiei ca: mecanica, termica, chimica.
Energia poate fi acumulata in interiorul unui sistem in urmatoarele forme macroscopice:
energie cinetica, energie potentiala si energie interna. Energia de asemena se poate transforma
dintr-o forma in alta si se poate transfera intre sisteme. Pentru sisteme inchise, energia se poate
transfera sub forma de caldura si de lucru mecanic.
Formele de energie care compun energia unui sistem termodinamic pot fi clasificate in:

energii externe, datorate interactiunii dintre sistem si mediul ambiant: energia cinetica si
energia potentiala.

energii interne, datorate conditiilor interioare ale sistemului: energia interna, energia de
dislocare si entalpia.

ENERGII EXTERNE
Energia cinetica a unui corp reprezinta energia pe care o are corpul respectiv, datorita
faptului ca se afla in miscare, cu o anumita viteza, w.
w2
Ec = m ⋅ [J] (1)
2
unde: m - masa corpului, [kg], w- witeza corpului, [m/s].

Aplicatie 1. Sa se determine energia cinetica a unei masini avand masa de 900 de kg

care se deplaseaza cu viteza de 60 km/h.
Rezolvare
2
 60 ⋅ 1000 
2 900 ⋅  
m⋅w  3600 
Ec = = = 125 kJ
2 2
Energia potentiala – reprezinta energia acumulata intr-un corp datorita pozitiei in care
se afla corpul respectiv. Energia potentiala de pozitie este egala cu lucrul mecanic de deplasare
impotriva fortei gravitationale.
E p = L = G ⋅ z = m ⋅ g ⋅ z [J ] (2)
unde: m - masa corpului, [kg]; g – acceleratia gravitationala [m/s2]; z – inaltimea la care se afla
corpul respectiv, [m].
Aplicatie 2. Sa se determine energia potentiala a unei cantitati de 100 de kg de apa
aflata intr-un rezervor la inaltimea de 30m.
Rezolvare
E p = m ⋅ g ⋅ z = 100 ⋅ 9.81 ⋅ 30 = 29430 J

3
ENERGII INTERNE
Energia interna – (notata de obicei cu U) este o marime termodinamica care exprima
continutul de energie al unui sistem termodinamic inchis.
Sensul fizic al energiei interne, consta in faptul ca energia interna a unui sistem se
considera egala cu suma energiilor particulelor sale elementare: molecule, atomi, ioni.
Aceasta se datoreaza energiilor cinetice de rotatie, translatie, vibratie si energiilor
potentiala de interactiune dintre molecule.
U = U cin + U pot + U 0 [J ] (3)
unde Ucin - este suma energiilor cinetice moleculare, corespunzatoare miscarilor de rotatie,
translatie si vibratie ale moleculelor, [J]; Upot- sume energiilor potentiale datorite fortelor de
interactiune dintre molecule, [J]; U0 – suma energiilor din interiorul moleculelor sau atomilor,
[J].
In calculele uzuale se foloseste variatia energiei interne, cand sistemul aflat in studiu
trece dintr-o stare in alta stare. Variatia energiei interne se noteaza cu ∆U:
∆U = U 2 − U1 [J ] (4)
unde U1 este energia interna a sistemului in starea initiala; U2 – energia interna a sistemului in
starea finala.
Energia (lucru mecanic) de dislocare /deplasare
Energia de dislocare reprezinta energia necesara pentru deplasarea unei mase de fluid (la
presiune constanta).
Pentru a deduce expresia analitica de calcul a energiei Ed se considera o conducta, prin
care circula un gaz, in conditii de presiune constanta (fig.2).

p x x
S
I II

p
S
I II

Fig. 2. Lucru mecanic de deplasare

Energia necesara deplasarii masei m de gaz, de volum V, din pozitia I in pozitia II, pe
distanta x este:
E d12 = F ⋅ x = p ⋅ S ⋅ x = p ⋅ V [J ] (5)
Entalpia
Entalpia, la fel ca si energia interna, este o marime care caracterizeaza nivelul energetic
al unui sistem. Se noteaza cu H si unitatea de masura a acesteia este Joule.
Entalpia este egala cu suma dintre energia interna si lucrul mecanic de deplasare, asa
cum rezulta din relatia:
H = U + p ⋅ V [J] (6)

4
 Se defineste entalpia specifica, notata cu h, entalpia raportata la masa sistemului
termodinamic aflat in studiu:
h = u + p ⋅ v [J] (7)
Entalpia, din punct de vedere fizic, exprima continutul, sau starea de energie a
sistemelor termodinamice deschise, intr-o anumita stare de echilibru.
In consecinta, in cazul cel mai general, energia unui sistem termodinamic inchis (E)
poate fi compusa din:
mw 2
E = U + Ec + Ep = U + + mgz [J ] (8)
2
Energia unui sistem termodinamic inchis este mai mare fata de energia celui inchis cu
energia datorata schimbului de masa cu exteriorul (pV) deci:
mw 2 mw 2
E t = E + pV = U + pV + + mgz = H + + mgz [J ] (9)
2 2
2.2 Forme de schimb de energie
Lucru mecanic este marimea care caracterizeaza interactiunile de ordin mecanic pe care
un sistem termodinamic le are cu mediul exterior.
Schimbul de energie poate fi produs de o variatie de volum sau transmis prin intermediul
unui arbore, astfel incat lucrul mecanic se regaseste sub doua forme:

lucru mecanic al variatiei de volum;

lucru mecanic tehnic;

Lucru mecanic al unei transformari de stare (al variatiei de volum) se aplica

sistemelor termodinamice inchise (fara schimb de substanta cu mediul exterior).
Expresia lucrului mecanic se obtine considerand un sistem in care are loc o variatie de
volum.Se considera un cilindru cu piston, care delimiteaza un sistem termodinamic, (Fig.3.).
p
δL = p ⋅ dV
1
p1
2
2
p2 L12 = ∫ p ⋅ dV
1
0 V1 V2 V
dV

x dx
Fig. 3. Lucru mecanic exterior

La deplasarea infinetizimala a pistonulului cu dx, daca consideram ca forta care

actioneaza asupra pistonului, F, si presiunea p raman constante, se poate scrie lucrul mecanic de
dilatare elementar:
δL = F.dx = pSdx = pdV [J], (10)
unde: S este aria pistonului; dV-variatia volumului sistemului termodinamic.

5
 Pentru transformarea 1-2, lucrul mecanic de dilatare este:
2
L12 = ∫ p ⋅ dV [J ] (11)
1
iar pentru un kg de substanta lucrul mecanic de dilatare specific este:
2  J 
δl = p.dv [J/kg]; l12 = ∫ pdv   (12)
1  kg 
Obs. Daca dV> 0 si δl > 0, rezulta ca lucrul mecanic de dilatare este pozitiv la destindere.
Daca dV< 0 si δl < 0 rezulca ca lucrul mecanic de dilatare este negativ la comprimare.
In diagrama p-v aria cuprinsa intre curba transformarii si axa volumului este numeric
egala cu lucrul mecanic de dilatare.

Lucru mecanic tehnic

Lucrul mecanic tehnic este lucrul mecanic produs de o masina de forta (motor, turbina
cu abur, turbina cu gaze) sau consumat de o masina de lucru (compresor, ventilator, pompa).

Spre deosebire de lucrul mecanic al transformarii, lucrul mecanic tehnic tine seama si de
schimbul de substanta cu mediul exterior, ca urmare a proceselor de aspiratie si evacuare.
Pentru determinarea expresiei de calcul al acestuia se considera o masina termica;
agentul termodinamic care evolueaza in aceasta are la intrare parametrii: p1, V1 si t1 iar la iesire
datorita faptului ca sufera o transformare termodinamica va avea parametrii: p2, V2 si t2.
p1 , v1 , t 1 p2 , v2 , t 2
p
1 δL = −V ⋅ dp
p2
2
dp L12 = ∫ − V ⋅ dp
1
p1 2
1 2
Lt12 V
0 V1 V2

Fig. 4. Lucru mecanic tehnic

Lucrul mecanic total pe care il dezvolta agentul de lucru in masina este compus din
lucrul mecanic de deplasare la admisie in masina termica, p1V1, din lucrul mecanic de dilatare
produs in trecerea de la starea 1 in starea 2 si din lucrul mecanic de deplasare la evacuarea
agentului din masina, -p2V2.
L t12 = p1 ⋅ V1 + L12 − p 2 ⋅ V2 [J ] (13)
Sub forma diferentiala ecuatia (10) are forma:
δL t = δL − d (p ⋅ V) = pdV − Vdp − pdV = − Vdp [J ] (14)
In diagrama p-v lucrul mecanic tehnic este numeric egal cu aria cuprinsa intre curba
transformarii si axa presiunilor, (fig. 4).
Schimb de energie sub forma de caldura

6
 Caldura este schimbul de energie dintre sistem si mediul ambiant datorat diferentei de
temperatura dintre ele. S-a constatat experimentat ca, energia schimbata este proportionala cu
cantitatea de substanta din sistem, cu variatia temperaturii si cu o marime care depinde de tipul
sistemului si starea acestuia, denumita caldura specifica sau capacitate termica specifica.
Daca cantitatea de substanta din sistem se exprima in kg, caldura unui sistem (adica
energia schimbata de sistem prin contact termic) este data de relatia calorimetrica:
δQ = m ⋅ c ⋅ dT [J ] (15)
unde m este masa sistemului, c caldura specifica iar dT variatia temperaturii sistemului.
Caldura specifica, numita si capacitate termica specifica, este caldura necesara unitatii
de cantitate de substanta pentru a-si mari temperatura cu 1K, fara a se produce o transformare
de faza. Caldura specifica a substantelor depinde de natura transformarii sistemului si de starea
termodinamica.
• la corpurile solide si lichide se poate neglija influenta presiunii asupra lui c, luandu-se in
considerare numai variatia caldurii specifice cu temperatura, c = c(T).
• la gaze, caldura specifica este dependenta de presiune si temperatura astfel incat, fiecare
transformare termodinamica are o caldura specifica proprie.
Un loc aparte, prin utilitatea lor, il au caldurile specifice la volum constant cv si la
presiune constanta cp. Intre caldurile specifice la presiune constanta si cele la volum constant
exista urmatoarele relatii de legatura, cunoscute sub denumirea de relatiile lui Robert-Mayer:
 J 
cp − cv = R   (16)
 kg ⋅ K 
iar R este constanta de gaz perfect a gazului real, [J/kg K].
In tabelul 1 sunt prezentate marimile caracteristice ale unor gaze si ale apei si
mercurului .
Tabel 1
Marimile caracteristice ale unor gaze
Denumirea Formula Masa Constanta de Densita- Caldura specifica Indicele
gazului chimica moleculara gaz perfect tea ρ [kg/mN3] la 00C, cp [J/(kgK)] politropic k
M [kg/kmol] R [J/(kgK)]
Acetilena C2H2 26,038 319,35 1,1709 1641,2 1,24
Aer - 28,964 287,14 1,2928 1000,6 1,40
Amoniac NH3 17,031 488,18 0,7714 2059,9 1,31
Argon Ar 39,944 208,19 1,7839 523,3 1,66
Azot N2 28,016 296,78 1,2505 1042,5 1,40
Bioxid de carbon CO2 44,010 188,92 1,9768 824,8 1,30
Bioxid de sulf SO2 64,060 129,80 2,9263 607,0 1,27
Clorura de metil CH3Cl 50,490 164,70 2,3070 736,9 1,29
Etan C2H6 30,070 276,53 1,3560 1729,0 1,20
Etilena C2H4 28,054 296,40 1,2605 1465,4 1,25
Heliu He 4,003 2077,10 0,1785 5233,5 1,66
Hidrogen H2 2,016 4124,40 0,0898 14235,1 1,41
Hidrogen sulfurat H 2S 34,080 243,90 1,5392 1105,3 1,30
Metan CH4 16,043 518,31 0,7168 2177,1 1,32
Oxid de carbon CO 28,011 296,84 1,250 1050,9 1,40
Oxid de azot NO 30,008 276,16 1,3402 1009,0 1,40
Oxigen O2 32,0 259,83 1,4285 912,7 1,40
Marimile caracteristice ale apei si mercurului
Denumirea Formula Densitate Caldura Temperatura de fierbere in conditii normale
substantei chimica [kg/m3] specifica
Apa H 2O 998.87 4186 100
Mercur Hg 13595,1 138.12 356.95

7
Aplicatie 3. Se considera 0.5 kg de apa la temperatura de 170C. Apa este incalzita cu ajutorul
unui termoplonjor electric pana la temperatura de 1000C. Stiind ca puterea termoplonjorului este
de 400 W, si ca 20% din caldura cedata se pierde, sa se determine timpul in care se incalzeste
apa.
Rezolvare
Se scrie ecuatia de bilant termic sub forma:
Q cedata termoplonjor = Q primita apa + Q pierderi
unde:
Q primit apa = m apa ⋅ c apa ⋅ ( t 2 − t 1 ) ; Q cedat termoplonjor = Ptermoplonjor ⋅ τ
20
Q pierderi = ⋅ Q cedat termoplonjor
100
prin inlocuirea termenilor in ecuatia de bilant:
25
m apa ⋅ c apa ⋅ ( t 2 − t1 ) = Ptermoplonjor ⋅ τ − ⋅ Ptermoplonjor ⋅ τ
100
se determina timpul in care se incalzeste apa:
m apa ⋅ c apa ⋅ ( t 2 − t 1 ) 0.5 ⋅ 4186 ⋅ (100 − 17)
τ= = = 608s = 10 min
Ptermoplonjor (1 − 0.8) 400 ⋅ 0.8
Q = 16 ⋅ 0.71 ⋅ 300 = 3408 kJ
Aplicatie 4. De ce puterea termica uzuala a centralelor murale de apartament este de 24 kW?
2.3 Enunturile principiului I al termodinamicii
Primul principiul al termodinamicii este o expresie a legii generale a conservarii si
transformarii energiei in procesele termodinamice.
Exista mai multe formulari ale principiului intai al termodinamicii, dupa cum urmeaza:
1. Referitor la conservarea si transformarea energiei: “ Nu se poate realiza o masina
termica care sa produca lucru mecanic fara sa consume caldura sau alta forma de
energie echivalenta lucrului mecanic produs.” Adica este imposibila realizarea unui
perpetuum mobile de speta intai.
2. In legatura cu echivalenta dintre lucru mecanic si caldura: “ Caldura poate fi produsa din
lucru mecanic si se poate transforma in lucru mecanic totdeauna in baza aceluiasi raport
de echivalenta”.
Valoarea echivalentului mecanic al caldurii a fost stabilita experimental de Joule (1842),
Helmholtz (1847) si Miculescu (1892). Echivalenta dintre caldura si lucru mecanic se exprima
prin relatia:
1kcal = 427 kgf ⋅ m = 426,7 ⋅ 9.81 = 4186 N ⋅ m = 4185 J (17)

2.4 Ecuatiile principiului I al termodinamicii

Principiul intai al termodinamicii stipuleaza faptul ca:
Variatia de energie a Energia Energia

║ unui sistem termodinamic

in decursul unei
transformari de stare ║=║ transferata sub
forma de
caldura ║-║ ║
transferata sub
forma de lucru
mecanic

8
 Acest lucru se poate exprima matematic scriind bilantul energetic al unui sistem
termodinamic deschis. Energia sistemului termodinamic in sistem variaza de la Et1 la Et2 ca
urmare a faptului ca primeste caldura Q12 si efectueaza un lucru mecanic tehnic Lt12.
E t 2 − E t1 = Q12 − L t12 [J ]

Exprimand Et1 si Et2 conform relatiei (9) si inlocuind, se obtine expresia matematica a
principiului intai al termodinamicii pentru un sistem termodinamic deschis:
mw 22 mw 12
H 2 − H1 + ( − ) + mg(z 2 − z1 ) = Q12 − L t12 (18)
2 2
~ pentru sisteme termodiname deschise ~

In cazul sistemelor termodinamice inchise expresia principiului intai al termodinamicii devine:

mw 22 mw 12
U 2 − U1 + ( − ) + mg(z 2 − z1 ) = Q12 − L 12 (19)
2 2
~ pentru sisteme inchise ~

Aplicatie 6. O pompa de apa, situata la cota 1000 este folosita pentru alimentarea unui
.
consumator situat la cota 1800, debitul realizat de acesta fiind m apa = 1.5 kg / s .Cunoscand
presiunea la intrare in pompa p1 = 1.25 bar, presiunea la iesire din retea p2 = 1.5 bar, viteza la
intrare in pompa w1 = 0.6 m/s iar cea la iesire w2 = 1.5 m/s sa se calculeze puterea consumata de
pompa.
Rezolvare. Se aplica ecuatia principiului intai al termodinamicii pentru sisteme deschise,
pentru un kilogram de substanta:
 ( w 22 − w 12 ) 
l t12 = − h 2 − h 1 + + g (z 2 − z1 )  [J / kg ]
 2 
unde:
 q12 = 0 deoarece pe durata desfasurarii procesului nu se efectueaza schimb de energie sub
forma de caldura.
 h 2 = u 2 + p 2 ⋅ v 2 si h1 = u1 + p1 ⋅ v1 ;
- deoarece temperatura apei nu se modifica (t1 = t2) nici energiile interne nu se
modifica (u1 = u2)
- presiunile sunt p1 = 1.25 bar si p2 = 1.5 bar, care transformate in S.I sunt
p1 = 1.25 10 N/m2 si p2 =1.5.105 N/m2.
. 5

- volumele specifice ale apei sunt egale deoarece densitatea apei nu se modifica
1 1 m3
(fiindca temperatura nu se modifica): v1 = v 2 = = ;
ρ 1000 kg
 vitezele sunt : w1 = 0,6 m/s si iesire w2 = 1,5 m/s;
 inaltimile (cotele): z1 = 1000m si z2 = 1800m;

Prin inlocuire in ecuatia principiului intai se determina lucrul mecanic tehnic specific
necesar antrenarii pompei:

9
 1 ( w 22 − w 12 ) 
 ⋅ ( p 2 − p1 ) + + g (z 2 − z1 ) = 10 −3 ⋅ (1.5 ⋅ 10 5 − 1.25 ⋅ 10 5 ) + 
ρ 2  J
l t12 = −  = 7843.94
 + 1.5 − 0.6 + 9.81 ⋅ (1800 − 1000)
2 2 kg

 2 
Puterea de antrenare a pompei se determina cu relatia:
.
P = m ⋅ l t12 = 1.5 ⋅ 7843.94 = 11765 W = 11.76 kW
 kg   J 
 s   
   kg 

10