Am gresit cand am pus o mana peste ea,

muritoarea, nebuna, umbrita si seaca,

o mai doare inca atingerea mea
asa cum ma doare pe mine cand fumega timpul.
Departe e zambetul fals, al ei,
si pantecul in care nu mai incap zboruri taiate -
doar in inima mea mai sunt cuvinte,
aripile vulturului,
ochii,
pe malul raului.
Eu nu mai scriu cuvinte
ci numai picturi,
pentru toti valabil, si al tuturor
acel verde
ca seva eternului,
fara oase ;
du-ma, du-ma, du-te !
Ochii mei inchisi
dau un sens moral
cuvantului.