POEZIILI SF.

IOAN IOACOB HOZEVITUL

1
La anii veacului din urma,
Pastorii cei duhovnicesti
Se vor abate de la turma,
Urmand curentelor lumesti.
2
Pasi-voi ei pe cale stramba,
Lasandu-si drumul parintesc,
Si vor canta la oi din <<dramba>>,
Iar nu din <<fluier pastoresc>>,
3
Vor face focul cu <<progresul>>
In <<staulul duhovnicesc>>
Si fumul va starni eresul
Retezului papistasesc.
4
Atuncea lumea cu stiinta
Va face nascociri mereu.
Si nu va fi la ea credinta,
Nici temere de Dumnezeu!
5
Poporul cel cu simplitate
- De frica vesnicelor munci -
Va mai pazi cu scumpatate
Dumnezeiestile porunci.
6
Dar vietuind in neunire
Si fara povatuitori,
Vor fi urati de stapanire
Si multi vor sta prin inchisori.
7
Acei cu ravna mai fierbinte
La fapta buna, si smeriti,
Vor fi ca cei iesiti din minte
De toata lumea socotiti.
8
Intelepciunea omeneasca
Va face idoli pe pamant.
Si lumea vrea sa foloseasca
Dezmatul ca asezamant.
9
Vor tunde barbile si parul
Si hainele vor reteza,
Iar legile cu adevarul
La moda toate vor scurta.
10
La tineri nu va fi rusine
Si nici iubire intre frati,
Iar moda va tari cu sine
Pe oamenii destrabalati.
11
Atuncea Dumnezeu, cu greata,
Va cauta spre pamanteni
Si-i va lipsi pe multi de viata
Ca oarecand pe <<sodomeni>>.
12
Pamantul isi va pierde mana
Si munca nu va fi cu spor,
Ca multi vor crede pe Satana
Tovaras slobozirii lor!
13
Atuncea lumea va sa fiarba
Ca un cazan la <<pirostea>>,
- Aprinsa de manie oarba -
Si pacea ei se va lua.
14
Razboaie mari, infricosate,
Se vor tine aproape lant,
Dar mai grozav va fi ca toate
Al <<celor sapte, la Bizant>>!
15
Popoarele civilizate
Cand mai vartos vor progresa,
Ca fiarele infometate
Cu dintii se vor sfasia.
16
Vor face <<care>> zburatoare,
Iar coada lor de scorpion
Va face iarasi tulburare
Ca turnul de la Babilon.
17
Atuncea vor fi ca armatura
Balauri groaznici de metal,
Imprastiind parjol din gura
Si fumuri cu venin mortal.
18
La vii abia a treia parte
Din toata lumea va scapa,
Iar restul se va da la moarte;
Apoi razboiul va-nceta!
19
Caci Inger va veni din ceruri,
Strigand cu glas infricosat,
Sa puna capat la maceluri
Puterile din Tarigrad.
20
Acolo Ingerii vor pune
Pe tronul bizantin un Sfant
Si pasnic toti se vor supune,
Lipsind razboiul pe pamant.
21
Atunci va fi Ortodoxia
In toata lumea stralucind,
Si va sa piara dusmania,
Belsug si dragoste fiind!

FIARA APOCALIPTICA
1
Acum sporeste rautatea,
Deschis-a scoala Antihrist
Si dascaleste multa lume
Cu “alfabetul ateist”!
2
Caci astazi “fiara cea gandita”
Isi misca capetele ei:
Masoneria, comunismul
Si razvratitii de evrei!
3
Papalitatea de la Roma
Si cu paganii din Agar
Arunca mai cu indarjire
Sagetile lui veliar!
4
Din sapte capete de fiara,
Aceste cinci s-au aratat,
Iar cand se vor ivi si restul,
Sfarsitul s-a apropiat!
5
Va mai iesi o alta fiara
Cu doua coarne ca de miel
Iar glasul ei ca de balaur,
Avand putere de la el.
6
Mai are fiara zece coarne
Cu semnele lui “Lucifer”,
Sunt patimile pierzatoare
Ce striga astazi catre cer.
7
Aceasta este <<uraciunea>>
Ce va sedea pe locul Sfant
Si cu putere diavoleasca
Va fi stapana pe pamant!

VANTUL PUSTIIRII
(Urgia cereasca)
1
Iarasi lupte, iarasi sange
Iarasi zgomot de razboi,
Iarasi lacrimi nesfarsite,
Iarasi valuri si nevoi!
2
Cand a sters sarmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit napraznic iarasi
Alte valuri de necaz.
3
Vaduvele iar vor plange
Cu batranii cei sarmani
Si copiii vor ramane
Iar cu miile orfani.
4
Pustii-se-vor orase
Si pe multi ii vor robi,
Unde sunt cantari desarte,
Gloantele vor dantui.
5
Iar in locul rasfatarii
Si al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Si cutremurul de tun.
6
Care azi, (de zburdaciune),
Umbla goi, nerusinati,
Vor ajunge ca sa umble
De nevoie dezbracati.
7
Cand sporeste rautatea
Se scarbeste Dumnezeu,
Pentru asta vin in lume
Si razboaiele mereu!