Cultura plantelor industriale

Cultura inului de fuior

Din in se obtin fibre valoroase, din care se fabrica tesaturi valoroase, cunoscute înca din
antichitate, bune conducatoare de caldura si rezistente în timp. Din seminte se extrage si ulei
folosit în industria de lacuri si vopsele. Resturile vegetale ca fibrele scurte, pleava, puzderiile
se utilizeaza în hrana animalelor, la fabricarea hârtiei si placilor. Se recomanda drept
combustibil pentru încalzirea serelor din plastic cu sobite mici din metal.

Zonarea ecologica. Cultura inului este concentrata în zonele subcolinare si depresiunile intra
si submontane, foarte favorabile sau favorabile, mai ales în nord – vestul Transilvaniei. Se
aleg solurile profunde (cernoziom, brun, roscat de padure), cu fertilitate ridicata sau medie,
neutre sau slab acide, asigurate cu apa din precipitatii. Locul în asolament. Ca plante
premergatoare se prefera cerealele de toamna, leguminoasele si porumbul. Cultura poate
reveni pe aceeasi tarla dupa 5 – 6 ani. Este o planta buna premergatoare culturilor agricole si
desigur pentru cereale în cadrul rotatiei. Nu se cultiva dupa cartof, sfecla de zahar atacate de
putregai. Particularitati biologice. Inul (Linum usitatissimum) face parte din familia Linaceae
si se prezinta ca o planta ierboasa, cu o tulpina

scurta sau înalta, ramificata, la care lungimea tehnica (partea neramificata)

este cea mai bogata în fibre (fig. 8.1). Perioada de vegetatie este de 90 – 100
zile si necesita pentru parcurgere de la rasarirea la recoltare 1400 – 1800o C,
iar în timpul maturitatii 700 – 900 oC. La temperatura zilnica de +14o C are
loc începutul cresterii intense. Pentru înflorit si coacere au nevoie de +17o C.
Este o planta pretentioasa fata de umiditatea din sol si din aer. Nu poate
suporta seceta cu temperaturi tropicale. Are pretentii moderate fata de
elementele nutritive.

Soiurile. Catalogul oficial

recomanda 26 de soiuri, din care
numeroase sunt de provenienta
româneasca si ele au fost zonate în
câteva judete. Se pot retine unele soiuri:
Codruta, Mures, Rans, Rolin (pentru
judetele Mures, Satu Mare), Sumuleu.
Pregatirea terenului.
Fertilizarea cu îngrasaminte chimice
este moderata. Azotul se aplica în doze
de 60 – 90 kg/ha si fosforul 40 kg/ha
conform normelor uzuale. Aratura de
baza se va executa la adâncimea de 20
– 25 cm, cu plugul în agregat cu grapa
stelata si se va întretine curata de
buruieni prin 1–2 discuri, cu discul
echipat cu grapa cu colti si lama
nivelatoare.
În primavara se va lucra cu grapa
cu discuri si cu combinatorul (astfel ca
aratura de baza sa fie afânata si
uniforma), concomitent cu aplicarea
erbicidelor preemergente, asigurându-se
la suprafata solului un strat maruntit si
afânat, gros de 4–5 cm , uniform pe
adâncimea de însamântare.
Nu se va reveni pe teren cu prea multe lucrari deoarece se provoaca
tasarea si pulverizarea solului, ceea ce determina formarea crustei dupa
însamântare. Se erbicideaza înainte de semanat cu Dual si Diizocab.

Semanatul. Se va folosi samânta cu valoare culturala

ridicata în prealabil va fi tratata pentru prevenirea si combaterea puricilor
inului. Semanatul se executa când în sol temperatura atinge 4 – 6 oC, la 5 cm
adâncime, ramânând constanta 3 – 4 zile sau cu tendinta de crestere. Norma
de samânta se calculeaza astfel încât sa se realizeze 2200 –2400 b.g./m2.
Distanta dintre rânduri va fi de 6 – 7 cm, iar adâncimea de însamântare
de 2 – 3 cm, pentru a asigura o rasarire uniforma si o densitate normala. Se
folosesc semanatorile SZL si SUP.
Pentru evitarea unei adâncimi mai mari de însamântare se vor
îndeparta greutatile de la brazdarele semanatorii sau se vor slabi arcurile de
tensionare. Pentru acoperirea semintelor si nivelarea semanaturii este
obligatoriu ca semanatoarea sa fie prevazuta cu grapa lantata.
Îngrijirea culturii consta din erbicidare dupa rasarire cu
Brominal, Buctil, Fusilade si combaterea bolilor (antracnoza, fuzarioza,
putregaiul cenusiu) si daunatorilor (puricele de pamânt, tripsul inului) cu
pesticide tip Lindan sau Lindatox – la purici si Sinoratox si Decis la trips.
Recoltarea are ca moment optim faza de coacere galbena,
când frunzele de pe tulpini au cazut, iar capsulele brunificate sunt 10 – 15%.
Plantele se smulg manual sau mecanizat (cu combina LKV-4T). Dupa aceea
se scutura de pamânt, se aseaza pe sol pâna la uscare, dupa care se leaga în
snopi. Paiele se strâng cu presa de balonat si se folosesc pentru obtinerea de
celuloza. Inurile mixte si de fuior se recolteaza cu masina (combina)
LKV-4T, care smulge tulpinile, le decapsuleaza si le lasa pe sol în snopi sau
în brazde, dupa echipamentul montat pe combina. Desamântarea capsulelor
se face cu combina de cereale sau cu masina speciala de desamântat. Pentru
inul de fuior si mixt, recoltat în snopi, cu capsule cu tot, exista si masini de
decapsulat.
Productia variaza între 3000 – 4000 kg/ha tulpini. În
conditiile în care recoltarea se efectueaza mecanizat, la o productie de 3500
kg/ha se consuma 306 ore-om pentru lucrarile manuale si 14 ore-om pentru
lucrarile mecanice, ceea ce revin 91,4 ore–om/tona. La asemenea parametrii
de productivitate cultura este rentabila pentru orice exploatatie cultivatoare
de in.

Cultura bumbacului
Desi este o cultura specifica zonelor ecologice
din Mexic, America Centrala , Asia Centrala, China, India, bumbacul a fost
introdus în România, unde s-a adaptat bine. Este cea mai valoroasa planta
textila având întrebuintari multiple: textile fine, matase artificiala, accesorii
pentru industria electronica, industria de mobila, industria de covoare si de
celuloza. Uleiul din seminte (20 – 27 %) este slab sicativ si se foloseste în
industrie.

Zonarea ecologica Cele mai favorabile conditii pentru

satisfacerea cerintelor biologice ale bumbacului se gasesc în sudul Câmpiei
Române, de la Izvoarele Mehedinti pâna la Fetesti – Ialomita, cu un centru
de referinta în Teleorman la Brânceni precum si în partea de sud – vest a
Dobrogei. Se cultiva pe solurile nisipoase, cernoziomice si balane de stepa,
cu fertilitate mijlocie si ridicata , profunde, permeabile, luto – nisipoase.
Sunt contraindicate luncile râurilor, Lunca Dunarii cu soluri grele si moi,
lacovistele. Prefera terenurile cu expozitie sudica, sud – estica, însorite.
Particularitati biologice si ecologice. Bumbacul face
parte din familia Malvaceae, genul Gossypium cu mai multe specii, din care
în tara noastra se cultiva Gossypium hirsutum. Planta se prezinta cu o
tulpina semiînalta, din care pornesc ramuri vegetative si fructifere (fig.8.3.).
Pe ramificatiile fructifere se dezvolta flori si apoi capsule (fructele) cu 4 – 6
seminte al caror epiderm produc fibra bruta ce se recolteaza. Este o planta
iubitoare de caldura si vegeteaza – fructifica la o temperatura optima de
+20…+28o C. Încolteste la temperatura de +12…+14oC în stratul arabil
pentru semanat. Este foarte sensibila la brume si îngheturile de primavara si
toamna. Planta este rezistenta la seceta, desi este mare consumatoare de apa.
Prefera o nutritie ridicata, mai ales în timpul formarii fructelor si multa
radiatie solara.

Locul în asolament. Din cercetarile facute rezulta ca productii

timpurii de bumbac brut, pâna la venirea brumelor timpurii de toamna, se
obtin dupa porumb, cereale, sfecla, ricin, tutun, floarea soarelui. Trebuie
tinut seama ca bumbacul se încadreaza în tipul de asolament cerealier sau
cerealier-plante tehnice. Se evita terenurile îmburuienate.
Pregatirea terenului este asemanatoare ca la toate culturile
prasitoare; fertilizarea cu gunoi de grajd 20 t/ha si îngrasaminte cu fosfor si
potasiu încorporate în toamna la aratura. Azotul se aplica în primavara
40 – 80 kg/ha înainte de semanat. Aratura se executa vara, dupa culturile
recoltate în iulie – august si toamna dupa cele târzii (porumbul), la
adâncimea de 25 – 30 cm. Patul germinativ se lucreaza în martie cu grapa
cu discuri, cu care ocazie se aplica erbicide preemergente de tip Cosatrin.
Semanatul. Se foloseste soiul Brânceni, care se seamana
între 20-30 aprilie când în sol sunt +12 oC si trec îngheturile târzii de
primavara. Se recomanda 30-40 kg/ha samânta, care se introduce în sol la
adâncimea de 3-5 cm, asigurându-se 160-180 mii plante recoltabile la
hectar. Distanta între rânduri este de 60 cm, iar între plante 10 cm.
Semanatul se executa cu SPC-8.
îngrijirea culturii. Se fac lucrari de întretinere a terenului:
combaterea crustei cu sapa rotativa, prasile mecanice 1-3 si una manuala.
Irigarea se recomanda în anii secetosi cu o norma de 500-700 m3/ha, daca se
accentueaza un deficit de apa în sol în perioada de formare a florilor si
fructului. Combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa fie în atentia
cultivatorului. Bolile (bacterioza sau gomoza si putregaiul plantutelor) se
distrug prin tratamentul semintelor, iar daunatorii (afidele si tripsul) cu
pesticide la aparitia primelor frunze adevarate.
Recoltarea. Consta din doua faze:
- grabirea coacerii prin tratamente chimice cu Flordimex la începutul
deschiderii capsulelor de bumbac si deflorirea cu preparatul Butrifox, care
pregateste plantatia pentru recoltarea preconizata.
- recoltarea propriu-zisa: manuala, când 25-30din capsule s-au
deschis si mecanizata cu combina 14HV-2,4, când 65din capsule s-au
deschis.

Productia variaza între 800-1000 kg/ha bumbac brut, din

care fibra reprezinta 30-35, în functie de zona ecologica, tipul de sol si
tehnologia aplicata cu strictete.