MANAGEMENTUL SPORTIV

Din punct de vedere etimologic actualul concept de management provine din

cuvantul latinesc “manus” (mană), adică ”manevrare”. In limba engleza a aparut
verbul”to manage” cu substantivul “management”cu sensul initial de a “manui” si
apoi cu sunsul de a “chibzui corect relatiile cu diverse lucruri sau finite in vederea
obtinerii unui rezultat corespunzator” (A. Voicu, 1995).
In “Dictionarul de Management” (coordinator D. Fundatura, editura Diacon-
Coresi, Bucuresti 1992), managementul desemneaza:
- Comandamentul sau arta de a conduce o intreprindere. Managementul pune
accent pe organizare sip e gestiune intreprinderii regrupand in realitate idea de
conducere, idea de organizare si idea de gestiune intr o formatie specific ace
trebuie sa domine conceptele si activitatile economice sis a asigure functionarea si
dezvoltarea intreprinderii in conditiile obiectivelor stabilite.
- Mod de a conduce si a gestiona rational o organizatie( intreprindere, organe
publice, asociatii etc.) de a organiza activitati , de a stabili scopuri si obiective , de
a construe strategii, utilizand mai bine oamenii, tehnologia si resursele materiale
asigurand cresterea rentabilitatii si eficacitatii intreprinderilor.
Managementul este procesul de atingere a obictivelor organizationale, prin
angajarea si implicarea celor patru functii principale : planificarea , organizarea ,
leading-ul – antrenarea si motivarea , controlul (Gh.Gh. Ionescu, 1997).
In cadrul managementului activitatilor sportive se reliefează anumite trasaturi
specifice ale acestor functii:
- Activitatile desfasurate ce alcatuiesc continutul lor sunt specifice, in
ansamblul lor, numai managerilor, ele fiind elemental esential ce le diferenteaza de
cadrele de executie.
 - Functiile managementului se exercita in toate organizatiile sportive,
indiferent de dimensiunea lor si la toate nivelurile sportive din cadrul acestora, deci
au character general.
- Functiile managementului activitatilor sportive au o pondere diferita pe
scarile ierarhice ale organizatiei, in sensul ca la nivelul superior se realizează cu
precadere prevederea si organizarea, iar la nivelele inferioare, comanda si
coordonarea.
Functia de prevedere (planificare): Cuprinde măsurile si activitatile ce se
intreprind in prezent pentru a avea rezultate in viitor. Se stabilesc conditiile care
vor forma cadrul obiectiv al desfasurarii activitatilor sportive viitoare, fixand sau
cel putin estimand mijloacele materiale si financiare necesare.In raport cu
realizarea obiectivelor propuse , se vor manifesta si celelalte functii ale
managementului.Realizarea prevederii se face in mod concret prin activitatea de
planificare. A planifica inseamna a decide strategia si tactica dezvoltarii pe o
anumita perioada, a stabili componentele de pregatire intr-o anumita directie
(campionat mondial, European etc.) a preciza in timp si spatiu sarcinile ce revin in
mod concret diferitilor factori tehnici, economici si sociali.
Deosebim;
1. Planificarea de perspectivă, denumită si prognoză , care reprezintă evaluarea
probabilă efectuată pe o bază de cercetări si informatii , a evolutiei viitoare din
punct de vedere cantitativ si calitativ a organizatiei sportive in ansamblu sau a unui
domeniu de activitate (pregatire , performantă, competitii, cantonamente
etc.).Prognoza se bazează pe studii de ansamblu a domeniului utilizand metode si
tehnici specifici ( analiza si sinteza, anchete, modelarea, studii matematico-
statistice)
2. Planificarea curenta, reprezinta stabilirea si fundamentarea pe baza de studii
analitice cu inalt grad de certitudine a obiectivelor si sarcinilor, precum si a
resurselor allocate pe o perioada determinate, care , in general , nu depaseste un an
si poate ajunge pana la un nivel de planificare lunară.Planurile curente trebuie sa
fie obligatorii, fiind baza de asigurare a continuitatii proceselor pe traiectoriile
stabilite pentru realizarea obiectivelor propuse. Tehnologia didactica face
inventarul tuturor mijloacelor de interventie cu care s ar putea rezolva toate
obiectivele instructive-educative din lectie sau antrenament si constau in metode,
mijloace, materiale didactice, principii, norme, legi, forme organizatorice de
pregatire, forme de evaluare, relatia professor-elev etc. Strategia didactică
reprezintă sistemul metodologic, logistic, de operatiuni fundamentale ale
proiectării didactice: obiective => resurse => continutul programei scolare =>
metode + materiale didactice + mijloace => programe(planificare) => aplicare in
practica (prin lectie) => evaluare => corectarea proiectarii prin compararea
rezultatelor obtinute cu obiectivele prevazute. Rationalizarea instruirii se realizeaza
practice, in urma rezultatelor obtinute si analizate, prin imbunatatirea tehnologiei
didactice, perfectionarea strategiilor de intruire, economisirea resurselor si
simplificarea procesului de instruire in scopul realizarii calitatii eficentei
procesului instructive-educativ. Creativitatea s-ar putea crede ca inlocuirea
improvizatiei cu gandirea rationala, esalonata pe obiective si cerinte standardizate
ar putea duce la sablonizarea, schematism si dogmatism didacticist.
Etapele proiectarii didactice-design-ul instructional:
Etapa prealabila elaborarii proiectului de planificare cuprinde: cunoasterea
obiectivelor, a continutului si cerintelor programei scolare, analiza si compararea
rezultatelor instructive-educative obtinute in anul scolar anterior cu obiectivele,
modelele si cerintele formulate de programa la nivelul fiecarei clase.
Etapa elaborarii planificarii calendaristice contine: gandirea prin obiective (acestea
fiind finale, intermediare, operationale)