Sunteți pe pagina 1din 41

Marius PETCU Octavian CIRA

CALCUL NUMERIC

Material pentru studiu individual

2010
Calcul numeric Cuprins

CUPRINS

1. Prezentare generală a pachetului de programe Mathcad 2001 ............... 3


1.1. Structura mediului................................................................................... 3

2. Calculul expresiilor matematice ................................................................ 5

2.1. Forma de afişare a rezultatelor............................................................... 5


2.2. Inserarea funcţiilor .................................................................................. 7

3. Editări de documente Mathcad .................................................................. 9

4. Grafice de funcţii....................................................................................... 13

4.1. Reprezentarea carteziană .................................................................... 13


4.2. Reprezentarea polară........................................................................... 18

5. Reprezentarea funcţiilor în spaţiu ........................................................... 21


5.1. Grafice suprafaţă .................................................................................. 21
5.2. Grafice bară, scater şi vector................................................................ 31
5.3. Reprezentarea corpurilor în 3D ............................................................ 32

6. Realizarea animaţiei.................................................................................. 35
7. Rezolvarea numerică a sistemelor liniare............................................... 39
8. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare............................................. 41
8.1. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor algebrice .......................................... 41
8.2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor transcendente.................................. 43
8.3. Rezolvarea numerică a sistemelor neliniare ......................................... 45
8.4. Programare liniară şi neliniară .............................................................. 48

9. Interpolarea şi extrapolarea funcţiilor ..................................................... 50

10. Calculul derivatei şi a integralei .............................................................. 54


10.1. Calculul derivatei într-un punct .......................................................... 54
10.2. Calculul integralei definite.................................................................. 55
10.3. Aplicaţii ale calculului derivatei şi a integralei finite............................ 56

11. Operaţii cu matrici şi vectori.................................................................... 61


12. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor diferenţiale ........................................ 71
12.1. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor diferenţiale de ordinul 1 ................ 71
12.2. Ecuaţii diferenţiale de ordinul 2.......................................................... 72
12.3. Sisteme de ecuaţii diferenţiale........................................................... 74
12.4. Ecuaţii diferenţiale cu proprietăţi speciale.......................................... 75
12.5. Funcţii care determină ultimul punct al soluţiei .................................. 76
12.6. Rezolvarea problemelor la limită ....................................................... 77
1
Calcul numeric Cuprins

12.7. Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale cu derivate parţiale ....................... 79


12.8. Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale ordinare cu funcţia Odesolve ........ 81

Bibliografie...................................................................................................... 82

Anexa 1 ........................................................................................................... 83

2
Calcul numeric Capitolul 1 – Prezentare generală

1. PREZENTARE GENERALĂ A PACHETULUI DE PROGRAME MATHCAD 2001


PROFESSIONAL

1.1 Structura mediului

Obiective:
După studiul acestui capitol, vei avea cunoştinţe suficiente
pentru a fi capabil:
să navighezi în meniurile şi grupurile de butoane ale mediului
Mathcad.
să operezi acţiuni simple asupra meniurilor şi grupurilor de
butoane.
D
a
Consideri importantă aplicarea noţiunilor teoretice de calcul numeric în
practică ?

După lansare în execuţie a programului Mathcad, pachetul de


programe afişează un ecran de forma următoare:
Programul are • Primul rând al ecranului este ocupat cu simbolul grafic asociat
pachetului, denumirea pachetului, titlul documentului (numele
o structură
implicit al documentului este Untitled urmat de un număr de
complexă, secvenţă) şi butoanele de redimensionare a ferestrei Mathcad.
afisată sub o
• Rândul doi conţine titlurile meniurilor Mathcad care sunt: File,
formă Edit, View, Insert, Format, Math, Symbolics, Window, Help
accesibilă. şi butoanele de redimensionare a ferestrei documentului
Mathcad.
• Rândul trei conţine bara Standard şi paleta Math iar rândul
patru conţine bara Formatting; acestea constituie principale
butoanele ale comenzilor Mathcad.
• Cursorul vertical pe ultima coloană a ecranului şi cursorul
orizontal pe penultimul rând.
• Ultimul rând este ocupat (opţional) cu bara Status.
• Zona de lucru care cuprinde documentul Mathcad, este
constituit din regiuni (zone dreptunghiulare). Documentul de mai
jos are cinci regiuni (calculul numeric a lui ; calculul simbolic cu
50 de cifre zecimale a valorii ; calculul simbolic al unei primitive,
inversa unei matrice de dimensiune 9x9 şi un grafic de funcţie).
• În dreapta ecranului se găsesc paletele Math. Acestea sunt:
Evaluation, Graph, Symbolic, Calculus, Greek, Calculator,
Matrix, Programming şi Boolean. Poziţia acestor palete odată

3
Calcul numeric Capitolul 1 – Prezentare generală

aleasă este reţinută de pachetul de program Mathcad şi ori de


câte ori deschidem o astfel de paletă ea va ocupa aceea poziţie.
La schimbarea poziţie unei palete vechea poziţie este “uitată”.

Studiu individual:

E timpul să deschizi mediul Mathcad şi pe baza tabelelor de meniuri


din Anexa 1 de la sfarşitul acestui manual, să explorezi configuraţia
acestora.
Foloseşte Anexa 1 şi pentru a identifica grupurile de butoane
(toolbars) şi funcţiile acestora.

Programul Mathcad este produs de firma MathSoft, el este integrat


complet WINDOWS, de aceea maniera de lucru este similară cu a
produselor Microsoft. Cei care sunt familiarizaţi cu acest mod de lucru,
întâlnit la produsele Microsoft, se vor adapta uşor cu produsul
Mathcad.
Test de autoevaluare:
Alege la întâmplare din Anexa 1 câteva elemente de meniu şi
apoi, găseşte-le în structura de meniuri ale mediului Mathcad.
Folosind meniul View, efectuează operaţiuni de
ascundere/afişare a paletelor Math.

4
Calcul numeric Capitolul 2 – Calculul expresiilor matematice

2. CALCULUL EXPRESIILOR MATEMATICE

Obiective:
După studiul acestui capitol, vei avea cunoştinţe suficiente
pentru a fi capabil:
să calculezi orice expresie matematică (calculabilă).
să afişezi rezultatele calculelor în forma dorită.

Ce cunoştinţe de matematică ar trebui să ai pentru a putea calcula


orice expresie matematică ?
2.1. Forma de afişare a rezultatelor
Activând paleta de calcul aritmetic (Calculator) se pot construi expresii
matematice care se vor calcula doar prin acţionarea tastei =. În mod
implicit se afişează rezultatele cu 3 zecimale; activând comanda
Paleta de Result… din meniul Format se poate alege forma de afişare a
calcul permite rezultatelor cu ajutorul fişei Number Format având la dispoziţie în
introducerea zona Format opţiunile : General, Decimal, Scientific, Engineering şi
de simboluri Fraction.
de operaţii.
Forma de afişare General dă posibilitatea să se afişeze zerourile
nesemnificative prin activarea opţiuni Show trailing zeros şi să se
afişeze forma exponenţială pentru forma de afişare inginerească cu
ajutorul opţiunii Show exponents in engineering format. Fereastra
Number of decimal
places (cu valoarea
implicită 3) ne permite
alegerea numărului (între
0-15) de cifre afişate ale
rezultatului.
Fereastra Exponential
threshold (cu valoarea
implicită 3) ne permite
precizarea numărului
(între 0-15) de cifre ale
mantisei din forma de
afişare exponenţială.
Forma de afişare Decimal are fereastra Number of decimal places şi
opţiunea Show trailing zeros. Formele de afişare Scientific şi
Engineering au faţă de forma Decimal opţiunea suplimentară Show
exponents as E+00. Pentru forma de afişare Fraction programul ne
pune la dispoziţie ferestra Level of accuracy (nivelul de preciziei cu

5
Calcul numeric Capitolul 2 – Calculul expresiilor matematice

valoarea implicită 12)) şi opţiunea Level mixed numbers de afişare a


rezultatului sub formă de fracţie mixtă, ca în exemplu de mai jos:

1.5 97187
1234 = 43348
264961

Fişa Display Options oferă cu ajutorul ferestrei Matrix display style


următoarele forme de afişare a matricelor şi a vectorilor: Automatic
(tabel numerotat pe verticală şi orizontală; cu un cursor pe verticală şi
cu unul pe orizontală, afişate dacă pe direcţia respectivă dimensiunea
este mai mare sau egală cu 15 şi respectiv 10), Matrix (sub formă de
matrice) şi Tabel (cu un cap de tabel pe verticală şi un cap de tabel pe
orizontală numerotate). Opţiunea Expand nested arrays dacă este
activată avem posibilitatea să definim matrice ce are elemente matrice,
ca în exemplu de mai jos.
⎡⎛ 1 1 3 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎤
B := ( A v ) B = ⎢⎜ 2 1 1 ⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎥
⎢⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎥
⎣⎝ 2 6 9 ⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎦
Fereastra Imaginary value permite alegerea caracterului ce se va
afişa pentru unitatea complexă (valoarea implicită este i). În cel de al
doilea caz s-a ales caracterul j pentru unitatea complexă.

2 2
( 3 + 2i) = 5 + 12i (3 + 2i) = 5 + 12j

Fereastra Radix ne dă posibilitatea să alegem baza de numeraţie în


care se va afişa rezultatul. Avem la dispoziţie opţiunile Decimal (pentru
baza 10), Binary (pentru baza 2, după fiecare număr afişat în binar
apare caracterul b), Octal (pentru baza 8, după fiecare număr afişat în
octal apare caracterul o) şi Hexadecimal (pentru baza 16, după fiecare
număr afişat în hexa apare caracterul h).

23⋅ 12 = 276 23⋅ 12 = 100010100b 23⋅ 12 = 424o 23⋅ 12 = 114h

6
Calcul numeric Capitolul 2 – Calculul expresiilor matematice

Fişa Unit Display are două opţiuni: Format units pentru afişarea şi
a unităţilor de măsură şi opţiunea Simplify units when possible
care dacă este activată va simplifica unităţile de măsură unde este
posibil.

Ferestrele de pe fişa Tolerance sunt: Complex threshold (10), cu


valoarea implicită 10 are următoarea semnificaţie: dacă modulul
rezultatului (număr complex) este mai mare ca sau mai mic decât
rezultatul se va afişa sub formă exponenţială. Dacă n=10 atunci pentru
numărul complex , ca valoarea a unei expresii, se va afişa rezultatul
egal cu 1. Valoarea lui n este un întreg între 0 şi 63. Fereastra Zero
threshold (15) cu valoarea implicită 15 are următoarea semnificaţie:
orice rezultat în modul, ce este mai mic ca este considerat egal cu 0.
Valoarea lui n este un întreg între 0 şi 307.

2.2. Inserarea funcţiilor

Pentru calculul unor expresii putem apela la posibilitatea de a se


insera în expresie funcţii.
Înserarea de funcţii se poate face de pe paletele Calculator, Calculus
sau Matrix sau apelând din meniul Insert iar în cadrul ei la comanda
Insert Fuction sau la butonul cu acţiune rapidă . Paleta Insert

7
Calcul numeric Capitolul 2 – Calculul expresiilor matematice

Function permite afişarea tuturor funcţiilor (All), a funcţiilor Bessel, a


funcţiilor pentru numere complexe, funcţiilor Curve Fitting, a
metodelor de rezolvare numerică a ecuaţiilor diferenţiale, a funcţiilor
Expresion Type, funcţii pentru citire şi scriere de fişiere, funcţii pentru
operaţiuni financiare, funcţii Fourier etc. În cele două zone se afişează
sintaxa funcţiei în prima zonă şi un text explicativ în cea de a doua
zonă.

Studiu individual:

E timpul să deschizi mediul Mathcad şi să verifici “corectitudinea”


exercitiilor rezolvate de mai jos.
Modifica modul de afişare a rezultatelor astfel încât să treci prin toate
formele.

Exerciţii rezolvate:

π e
e = 23.1406926327793 π = 22.459157718361
1+ 5 3
= 1.61803398874989 ⎡( 2) π⎤
2 ⎣ ⎦ = 6.59192142727842

3 2
⎡⎢ eπ − πe ⎥⎤ 3
+ ( 5 − ln( 2) − ln( 3) − ln( 4) − ln( 5) ) = 0.506
⎢⎛ 1 + 5 ⎞⎥
⎢⎜ 2 ⎟⎥
⎣⎝ ⎠⎦
ln( 56) + sin ( cos ( 44.67) )
= 2.46459610178438
3
ln( 678) + log ( 223.98) − tan ⎜ sin ⎜
⎛ ⎛ π ⎞⎞
⎟⎟
⎝ ⎝ e ⎠⎠
1 sin ( 1) + sin ( 2) + sin ( 3) + sin ( 4)
= 0.558 = 0.034
2 cos( 1) + cos( 2) + cos( 3)
1+
3 ⎛ tan ( 1) + tan ( 2) ⎞
1+ ⎜ ⎟
2 ⎝ 4! ⎠
1+ 5
5 5
1+ ⎡ 4⎤
4
1+ 6 ⎢⎡ 3 ⎤ ⎥
3
⎣⎣( 2) ⎦ ⎦ = 2.65200233368414

Test de autoevaluare:
Calculează expresiile:
(
ln 8 + 5

)∑
7
1 10

∑ k − ln⎜⎝
⎛ k +1⎞

⎛ π ⎞⎟ k = 1 k +1
k sin( k )
k =1 k ⎠
tg ⎜
⎜ 3 7 ⎟
⎝ ⎠
1 10 2 ⋅ k
⋅ ∏
21 k =1 2 ⋅ k − 1
8
Calcul numeric Capitolul 2 – Calculul expresiilor matematice

9
Calcul numeric Capitolul 3 – Editări de documente Mathcad

3. EDITĂRI DE DOCUMENTE MATHCAD

Obiective:
După studiul acestui capitol, vei avea cunoştinţe suficiente
pentru a fi capabil:
să editezi un document ce conţine text, formule matematice,
simboluri şi figuri, folosind mediul Mathcad.

Editarea unui document Mathcad este similară cu editarea


documentelor în Word. Pentru editarea regiunilor text se folosesc
butoanele cu acţiune rapidă din bara Formatting.
Editorul
Mathcad Primul buton este pentru stilul textului, Text Style şi conţine paleta:
foloseşte
regiuni.

Se alege un titlu din această listă, textul redactat până la primul


Enter se va afişa cu caracteristicile stilul respectiv. Stilul titlurilor din
această listă se poate schimba cu ajutorul comenzii Style din meniul
Format. Comanda Style deschide paleta Text Style pe care se
găseşte lista de titluri a stilurilor şi cinci butoane:

• Butonul Apply comandă de aplicare a stilului respectiv;


• Butonul New deschide paleta Define Style cu ajutorul căreia se
defineşte o poziţie în lista Text Style. Paleta conţine două
ferestre o zonă şi patru butoane:

o Fereastra Name pentru numele noi poziţii în lista Text Style


(în cazul prezentat s-a ales numele de Nou);

10
Calcul numeric Capitolul 3 – Editări de documente Mathcad

o Fereastra Base On care pune la dispoziţie stilurile de bază


pentru a construi noul stil (în cazul prezentat s-a ales stilul
Normal);
o Zona Description va conţine descrierea caracteristicilor
noului stil. Pe lângă alegerea din Base On se poate adăuga
celelalte caracteristici cu butonul Font şi Paragraph. Butonul
Font deschide paleta Text Format ce conţine patru ferestre,
două zone şi două butoane:

Fereastra Font pentru tipul caracterelor;


Fereastra Font Style cu opţiunile:Regular, Italic,Bold
şi Bold Italic.
Fereastra Size pentru mărimea caracterelor;
Butonul OK şi Cancel;
Zona Effects a efectelor de scriere cu opţiunile:
Strikeout, Underline, Subscript şi Superscipt.
Fereastra Color cu culorile: Black, Maroon, Olive,
Navy, Purple, Teal, Gray, Silver, Red, Lime, Yellow,
Blue, Fuchsia, Aqua, White.
Zona Sample unde se exemplifică cu textul Aa Bb Yy
Zz cum arată textul cu caracteristicile alese.

o Butonul Paragraph deschide paleta Paragraph Format cu


două zone o ferestră şi trei butoane.

Zona Indent pentru a fixa marginile paragrafului:


o Left marginea din stânga exprimată în inch;
o Right marginea din dreapta exprimată în inch;
o Special cu opţiunile none, First Line şi
Hanging.
Fereastra Bullets care oferă opţiunile Bullets buline,
Numbers numere sau none pentru marcajul
paragrafelor.
Butonul Tabs pentru a stabili poziţia bornelor de TAB
Zona Aligment pentru a stabili alinierea: Left în
stânga, Right în dreapta sau Center central.
• Butonul Modify… deschide paleta Define Style, paletă în care
fereastra Name este blocată, conţinând numele stilului pentru

11
Calcul numeric Capitolul 3 – Editări de documente Mathcad

care caracteristicile urmează să fie modificate. În rest totul este


identic cu cele descrise la butonul New.
• Butonul Delete pentru ştergerea stilului a cărui nume a fost
marcat.

• Butonul Close pentru a închide paleta Text Style.

Cea de a doua fereastră din bara Formatting este pentru Font,


următoarea pentru Size (mărimea caracterelor), apoi urmează
butoanele: Bold, Italic, Underline, Align Left, Align Center, Align
Right, Bullets şi Numbering.
În cazul în care cursorul se află într-o regiune Math pe o variabilă, în
fereastra Style se va afişa cuvântul Variables. În acest fel putem
schimba stilul tuturor variabilelor din documentul Mathcad, apelând
fereastra Font, Size, Bold, Italic şi Underline.

În acelaşi fel se poate schimba stilul constantelor şi a obiectelor utilizator.


Studiu individual:

Editaţi în Mathcad textul de mai jos folosind următoarele


caracteristici: textul “Calcul stiintific” este afişat cu stilul Title, textul
“Rezolvarea numerica a ecuatiilor” este afişat cu stilul Heading1,
textul “Rezolvarea numerica a ecuatiilor neliniare” este afişat cu stilul
Heading2, textul “Rezolvarea numerica a sistemelor de ecuatii
neliniare” este afişat cu stilul Heading3, textul “Exemplu rezolvat”
este afişat cu stilul Normal, variabilele sunt afişate cu font-ul Times
New Roman de mărime 14 iar constantele cu font-ul Times New
Roman de mărime 20.
Calcul stiintific
Rezolvarea numerica a ecuatiilor
Rezolvarea numerica a ecuatiilor neliniare
Rezolvarea numerica a sistemelor de ecuatii neliniare
Exemplu rezolvat

x := 0.2 y := 0.9
2
given tan ( x ⋅ y ) x
2 x
+ 2 y2 1
2
⎛⎜ −7 ⎞⎟
Find ( x , y ) = ⎜ − 1.655 × 10 ⎟
⎜ 0.707 ⎟
⎝ ⎠

12
Calcul numeric Capitolul 3 – Editări de documente Mathcad

Test de autoevaluare:
Alege o pagină dintr-un curs oarecare, ce conţine atât
elemente de text cât şi relaţii matematice şi editeaz-o în
Mathcad.

Noteză orice element care crează probleme şi adu-l în discuţie


la următoarea activitate tutorială.

13
Calcul numeric Capitolul 4 – Grafice de funcţii

4. GRAFICE DE FUNCŢII

Obiective:
După studiul acestui capitol, vei avea cunoştinţe suficiente
pentru a fi capabil:
să reprezinţi grafic funcţii în coordonate carteziene şi/sau polare.
să modifici modul de afişare a axelor, intervalul de reprezentare şi
modul de afişare.

4.1. Reprezentarea carteziană

Să considerăm cazul funcţiilor reale de o singură variabilă reală. Se


defineşte funcţia ce urmează să fie reprezentată, apoi se alege
intervalul real pe care vrem să se realizeze reprezentarea. Acest
interval se va împărţi în părţi egale de mărime δ, rezultând valori
discrete în care se vor calcula valorile funcţie. Reprezentarea acestor
puncte va furniza graficul funcţiei. De remarcat este faptul că
expresiei f(x) (vezi exemplul prezentat) ”i se atribuie ” (:=) expresia
funcţiei (analog pentru g(x) şi h(x)) , variabilei a ”i se atribuie ” (:=)
valoarea –5; variabilei b ”i se atribuie ” (:=) valoarea 5 . Intervalul
(a,b) poate fi oricât de mare. Variabilei δ ”i se atribuie ” (:=) valoarea
0.005, evident valoarea de 0.005 poate fi înlocuită cu orice altă
valoare. Se recomandă ca aceste valori să nu fie mai mici decât
0.0001 şi să nu fie mai mari de 0.1.
2 3
x −2 − x −3 2 3
f ( x) := + 5 g ( x) := f ( x) + cos ( 3x) − 2
2 1
x +
4 h ( x) := f ( x) − g ( x)
a := −5 b := 5 δ := 0.005 x := a , a + δ .. b

f ( x) 2

g( x)

h ( x)
6 4 2 0 2 4 6

x
Graficul functiilor f, g si h

14
Calcul numeric Capitolul 4 – Grafice de funcţii

Pentru a schimba caracteristicile graficului se dă un dublu clic pe


regiunea grafic, astfel se deschide paleta Formatting Currently
Selected X-Y Plot.

Comenzile din fişa X-Y Axes pentru axa X şi axa Y sunt:


Log Scale, dacă este activată se va afişa o scară logaritmică pe
axa respectivă;
Grid Lines dacă este activată, se va afişa linii de grilă pentru axa
respectivă;
Numbered dacă este activată, se va afişa valoarea numerică prin
care se trasează liniile de grilă pe axa respectivă;
Autoscale dacă este activată, se va alege în mod automat scară
de reprezentare pentru axa respectivă;
Show Markers dacă este activată se va afişa valoarea minimă şi
cea maximă a coordonatei respective;
Auto Grid dacă este activată, se va alege o grilă în mod automat
pentru axa respectivă;
Number of Grids numărul de linii de grilă, se alege în mod
automat dacă comanda Auto Grid este activată, iar dacă
comanda Auto Grid nu este activată utilizatorul poate să schimbe
acestă valoare.
Comenzile pentru axa Y sunt identice cu cele de la zona X.
Pentru stilul de afişare a axelor avem zona Axes Style cu trei opţiuni
care se exclud una pe alta:
opţiunea Boxed va provoca afişarea graficului într-un dreptunghi;
opţiunea Crossed va provoca afişarea graficului cu axele de
coordonatele cartezine OX şi OY;
opţiunea None va afişa numai graficul funcţiei.
Opţiunea Equal Scales, activată, va provoca egalizarea axe de
coordonate.

15
Calcul numeric Capitolul 4 – Grafice de funcţii

Comenzile din fişa Traces ne permit alegerea pentru fiecare traseu


al graficului (trace1, …, trace16):
simbolul (Symbol) cu care se face trasarea (none fără simbol, x’s
cu x-uri, +’s cu plusuri, box cu pătraturi, dmnd cu romburi, o’s cu
litera o);
linia de trasare (Line) care poate fi:
o solid, linie continuă;
o dot, linie scurtă întreruptă;
o dash, linie lungă întreruptă;
o dadot, linie punct.
Color culoarea graficului funcţiei (red-roşu, blu-albastru, grn-
verde, mag- magenta, cya-cian, brn-maro, blk-negru, wht-alb);
Type tipul liniei cu care se trasează graficul (lines grafic cu linie,
points grafic cu puncte, error grafic cu bare de eroare - acest
tip de grafic poate fi ales numai dacă avem două grafice ce dorim
să le comparăm trasându-se bare de diferenţe - bar grafic cu
bare, step grafic scară, draw grafic desenat, stem grafic sub
formă de bare ce au cerc în capul barei);
Weight grosimea graficului ce poate varia între valorile 1 şi 9
(pixeli);
Hide Argument ascunderea argumentelor;
Hide Legend ascunderea legendei.

Fişa Labels pentru afişa titlul graficului, denumirea axelor de


coordonate. Titlul graficului poate fi afişat dacă opţiunea de
vizualizare titlu (Show Title) este activată. Titlul poate apărea:
Above sus;
Below jos.

16
Calcul numeric Capitolul 4 – Grafice de funcţii

Pentru afişarea denumiri axelor se va activa respectiv X-Axis şi/sau


Y-Axis şi se va tasta denumirea axelor.

Fişa Defaults cu butonul de Change to Defaults pentru schimbarea


tuturor variabilelor responsabile de forma graficelor din acel
document şi opţiunea Use for Defaults care dacă este activată se
vor folosi în acel document valorile setărilor din acel moment.

Cu paleta X-Y Trace din paleta Graph se pot afla coordonatele x şi y


ale unui punct de pe grafic; se activează fereastra graficului apoi se
lansează comanda Trace şi se indică punctul dorit de pe grafic; în
mod automat se afişează în ferestrele X-Value şi Y-Value valorile
respective. Butoanele Copy X şi Copy Y copiază valoarea afişată în
zona de memorie Clipboard putem astfel atribui aceste valori unor
variabile din zona de lucru cu ajutorul comenzii Paste din meniul
Edit. Dacă este activată opţiunea Track Data Points, cursorul
mouse-lui nu va indica numai puncte de pe graficul funcţiei.

17
Calcul numeric Capitolul 4 – Grafice de funcţii

Comanda Zoom din paleta Graph permite selectarea unui


dreptunghi din graficul reprezentat şi mărirea lui prin butonul Zoom;
dacă imaginea mărită nu convine putem renunţa prin butonul
Unzoom. Butonul FullView provoacă mărirea graficului funcţiilor
astfel încât fereastra să fie maxim ocupată. Graficul unei funcţii sau
al mai multor funcţii poate fi mărit sau micşorat mărind sau
micşorând ferestra graficului ca orice fereastră Windows.
De remarcat că versiunea Mathcad 2001 permite reprezentarea
funcţiilor fără să facem pregătirile referitoare la variaţia argumentului
funcţiei pe domeniul de valori. Dacă această pregătire nu se face
Mathcad-ul reprezintă funcţia sau funcţiile pe intervalul implicit
[-10,10], sau intersecţia intervalului [-10,10] cu domeniul de definiţie
al funcţiei (exemplu pentru funcţia f ( x ) := x se va genera graficul pe
intervalul [0,10]=[-10,10] ∩ R+), urmând ca utilizatorul să corecteze
acest interval de reprezentare după necesităţi.

Studiu individual:

E timpul să deschizi mediul Mathcad şi să reprezinţi graficul următor


unde intervalul [-10,10] a fost corectat la intervalul [-5,5].
2 3
x −2 − x −3 2 3
f ( x) := + 5 g ( x) := f ( x) + cos ( 3x) − 2
2 1
x +
4
Grafice de functii
4

2
Valorile functiei

f ( x)

g( x)
4 2 0 2 4

x
Valorile argumentului functiei

Probleme propuse:

18
Calcul numeric Capitolul 4 – Grafice de funcţii

Să se reprezinte grafic următoarele funcţii :

1
f ( x ) := ⋅ ⎛⎜ 1 + 4 − x2 + 1− 4 − x 2 ⎞⎟ pe int ervalul [− 2 , 1 .99 ]
2 ⎝ ⎠
f ( x ) := x + 1 − x 2 pe int ervalul [− 2 , 1 .99 ]
f ( x ) := x − 1 ⋅ x pe int ervalul [− 2 , 1 .99 ]

f ( x ) := 1− x2 pe int ervalul [− 2 , 1 .99 ]

f ( x ) := x 2 ⋅ ln( x ) pe int ervalul [0 , 1 .1]


pe int ervalul [− 5 , 5]
− x
f ( x ) := x − 1 ⋅ e
f ( x ) := x + sin( x ) pe int ervalul [− 3 ⋅ π , 3 ⋅ π ]
( )
f ( x ) := x 2
x
pe int ervalul [− 1 .8 , 1 .3]

Test de autoevaluare:
Să se reprezinte grafic în repere carteziene următoarele
curbe plane având la dispoziţie formulele parametrice:
1. Astroida dată de ecuaţiile: u ( t ) := a ⋅ cos( t )3 v( t ) = b ⋅ sin( t )3
2. Bifoliul dat de ecuaţiile:
r ( t ) := (a ⋅ cos( t ) + b ⋅ sin( t )) ⋅ cos( t ) 2 u ( t ) := r ( t ) ⋅ cos( t ) v( t ) := r ( t ) ⋅ sin( t )
3. Cardioida dată de ecuaţiile:
x ( t ) := 2a ⋅ cos( t )(1 + cos( t )) y( t ) := 2a ⋅ sin( t )(1 + cos( t ))
4. Cicloida dată de ecuaţiile:
x ( t ) := a ⋅ ( t − sin( t )) y( t ) := a ⋅ (1 − cos( t ))

4.2. Reprezentarea polară

Pentru exemplificare reprezentăm două spirale ale lui Arhimede pe


un singur grafic.
1 − 2
ρ ( θ ) := ⋅θ φ( θ ) := ⋅θ θ := 0 , 0.01.. 5π
3 5

90
120 60

150 30

ρ ( θ)

φ( θ ) 180 0
0 2 4

210 330

240 300
270
θ

Prin comanda Polar Plot sau printr-un dublu clic pe regiunea grafic
polară, se poate interveni la caracteristicile graficului. Paleta
19
Calcul numeric Capitolul 4 – Grafice de funcţii

Formatting Currently Selected Polar Axes conţine paletele: Polar


Axes, Traces, Labels şi Defaults.

• Zona Radial pentru rază conţine opţiunile:


Log Scale, dacă este activă se va afişa o scară logaritmică
pentru rază.
Grid Lines, dacă este activă se vor afişa linii de grilă pentru rază.
Numbered, dacă este activă se va afişa valoarea numerică prin
care se trasează liniile de grilă pentru rază;
Show Markers dacă este activată se va afişa valoarea minimă şi
cea maximă a coordonatei respective;
Auto Grid dacă este activată, se va alege o grilă în mod automat
pentru axa respectivă;
Number of Grids numărul de linii de grilă, se alege în mod
automat dacă comanda Auto Grid este activată, iar dacă
comanda Auto Grid nu este activată utilizatorul poate să schimbe
această valoare.
• Zona Angular pentru unghi cu opţiunile:
Grid Lines, dacă este activă se vor afişa lini de grilă pentru
unghi.
Numbered, dacă este activă se va afişa valoarea numerică prin
care se trasează liniile de grilă pentru unghi;
Auto Grid dacă este activată, se va alege o grilă în mod automat
pentru axa respectivă;
Number of Grids numărul de linii de grilă, se alege în mod
automat dacă comanda Auto Grid este activată, iar dacă
comanda Auto Grid nu este activată utilizatorul poate să schimbe
această valoare.
Pentru stilul de afişare a axelor folosim zona Axes Style unde avem
trei opţiuni care se exclud una pe alta:
• opţiunea Boxed care, va provoca afişarea graficului într-un
dreptunghi;
• opţiunea Crossed va provoca afişarea graficului cu axele de
coordonatele OX şi OY.
• opţiunea None care va provoca afişarea numai a graficul funcţiei.

20
Calcul numeric Capitolul 4 – Grafice de funcţii

Paletele Traces, Labels şi Defaults sunt identice cu cele de la


reprezentarea carteziană cu excepţia paletei Labels care nu conţine
ferestrele Axis Labels.
De remarcat că versiunea Mathcad 2001 nu necesită pregătirea
necesară pentru a indica variaţia unghiului θ. În caz că nu se
precizează intervalul pe care variază unghiul Mathcad-ul consideră
automat intervalul [0,α] ∩ D, unde D este domeniul de definiţie al
funcţiei, iar α este aşa ales ca graficul funcţiei să facă o rotaţie
completă, această alegere automată poate fi corectată manual
schimbând capetele intervalului. Asupra raţiei progresiei aritmetice
nu se poate interveni numai dacă vom apela la modul de
reprezentare prezentat mai sus unde am schimba valoarea raţiei în
0.01. Prezentăm graficul celor două spirale fără să precizăm variaţia
unghiului.
1 − 2
ρ ( θ ) := ⋅ θ φ( θ ) := ⋅θ
3 5

90
120 60

150 30

ρ ( θ)

φ( θ ) 180 0
0 1 2

210 330

240 300
270
θ

Spirale

Test de autoevaluare:
Reprezentaţi în coordonate polare următoarele funcţii:
ρ(θ) := a ⋅ e k⋅θ a∈R k ≥ 0 Spirala log aritmica
ρ(θ) := a ⋅ θ a ∈ R+ Spirala parabolica
2
ρ( t ) := t ⋅ cos(t ) + sin(t ) θ( t ) := sin(t ) + t ⋅ cos(t ) t := 0,0.01..10 ⋅ π

21
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

5. REPREZENTAREA FUNCŢIILOR ÎN SPAŢIU

5.1. Grafice suprafaţă

Obiective:
După studiul acestui capitol, vei avea cunoştinţe suficiente
pentru a fi capabil:
să reprezinţi grafic funcţii de două variabile sub forma de suprafeţe,
şi linii de nivel.
Să modifici textura, culoarea, intervalele de reprezentare şi alte
caracteristici ale graficelor.

Pentru reprezentarea funcţiilor de două variabile reale, cu valori


reale, pachetul Mathcad dispune de comenzi speciale de
reprezentare a suprafeţelor în spaţiul cu trei dimensiuni. Se alege
dreptunghiul [a,b]x[c,d] din planul XOY unde vrem să reprezentăm
funcţia. Segmentul [a,b] se împarte în n părţi obţinându-se n+1
puncte echidistante. Tot aşa se împarte şi segmentul [c,d] în m părţi.
Valorile funcţie în punctul de coordonate (xk,yj) se vor atribui
elementului Mk,j al matricii M, acestea sunt valorile de pe axa Z. Pe
punctul de coordonate (k,j,Mk,j) ce corespunde punctului de
coordonate (xk,yj,f(xk,yj)) se “sprijină pânza” ce reprezintă suprafaţa
descrisă de funcţia f.
b − a
n := 30 a := − 3 b := 9 h := k := 0 .. n x := a + k⋅ h
n k
d − c
m := 22 c := − 3 d := 6 q := j := 0 .. m y := c + j⋅ q
m j

f ( x, y ) := sin ( 2
x + y
2 ) + cos ( x + y ) M
k, j ( k j)
:= f x , y

Grafic sub forma de panze

22
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

Unui astfel de grafic i se poate modifica forma de prezentare folosind


din meniul Format comanda Graph, iar în această paletă comanda
3D Plot. Apelul paletei 3-D Plot Format se poate obţine şi printr-un
dublu clic pe grafic. Această paletă conţine următoarele fişe:
• General comenzi generale;
• Axes comenzi referitoare la axe;
• Appearance comenzi referitoare la modul de apariţie al
graficului;
• Lighting comenzi referitoare la culorilor cu care se prezintă
graficul;
• Title comenzi pentru afişarea denumirii graficului, a axelor;
• Backplanes comenzi referitoare la planul de fundal;
• Special comenzi speciale;
• Advanced comenzi de prezentare;
• QuickPlot Data domeniul de reprezentare.
Fişa General

conţine zonele:
• zona View unde se pot preciza unghiurile de vizualizare a
graficului (Rotation, Tilt, Twist), iar prin comanda Zoom putem
mări graficul, introducând valori mai mari ca 1 sau micşora
graficul introducând valori cuprinse în intervalul (0,1). Ungiul de
vedere se poate realiza prin “prinderea graficului” cu ajutorul
mouse-lui şi rotirea lui, după ce s-a obţinut un unghi favorabil
putem rotunji valorile unghiurilor în mod manual.
• Zona Axes Style pentru stilul axelor ne propune una din
reprezentările:
Perimeter cu axele de coordonate la perimetrul vizibil al
graficului;
Corner cu axele de coordonate la locul tradiţional al lor;
None fără axe de coordonate;
în caz că se activează comanda Equal Scales, se va face o
afişare a graficul cu axele de coordonate proporţional
reprezentate.

23
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

• Zona Frames are două opţiuni:


dacă opţiunea Show Border este activată se va afişa o
margine a dreptunghiului de prezentare, de asemenea se
poate alege culoarea acestei margini;
dacă opţiunea Show Box este activată se va afişa
paralelipipedul în care se încadrează graficul tridimensional,
aici putem alege culoarea cu care se afişează acest
paralelipiped.
• Fişa Plot 1 (fişa Plot2, fişa Plot3 … dacă există graficul 2
suprapus peste graficul 1, dacă există graficul 3 suprapus peste
graficul 1 şi 2 …) ne permite alegerea unuia din modurile de
reprezentare a graficului:
Surface grafic sub formă de suprafeţă;
Contur Plot grafic sub formă de linii nivel;
Data Points grafic sub formă de puncte în spaţiu;
Bar Plot grafic sub formă de bare în nodurile reţelei;
Vector Field grafic sub formă de câmp de vectori;
Patch Plot grafic sub formă de suprafeţe, realizat din
dreptunghiuri aşezate în nodurile de coordonate (k,j,Mk,j);
Fişa Axes

cuprinde 3 fişe pentru fiecare axă de coordonată: X-Axis, Y-Axis, Z-


Axis. Fiecare din aceste fişe conţine comenzi similare pentru axa X,
axa Y şi axa Z:
• Zona Grids conţine următoarele:
opţiunea Draw Lines dacă este activă, se vor vizualiza linile
de grilă pentru axa X;
opţiunea Draw Ticks dacă este activă, va vizualiza diviziunea
axei X;
opţiunea Auto Grid dacă este activă se va alege o grilă în
mod automat, care se va vizualiza; în acest caz culoarea,
numărul şi grosimea liniilor de grilă nu pot fi precizate;
fereastra Line Color pentru a alege culoarea liniilor de grilă;
fereastra Number pentru numărul liniilor de grilă, pot fi
precizate în cazul când comanda Auto Grid este inactivă;

24
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

fereastra Line Weight pentru grosimea liniilor de grilă, pot fi


precizate în cazul când comanda Auto Grid este inactivă.
• Zona Axis Format conţine următoarele:
opţiunea Show Number dacă este activă, va vizualiza valorile
prin care trec liniile de grilă.
fereastra Axis Color pentru a alege culoarea de afişare a axei
X;
fereastra Axis Weight pentru a alege grosimea de afişare a
axei X.
• Zona Axis Limits conţine:
opţiunea Auto Scale dacă este activă, limita minimă de pe
axa X este valoarea implicită –1, iar limita maximă este
valoarea implicită 1; dacă opţiunea Auto Scale este inactivă,
atunci aceste valori pot fi precizate de utilizator în:
fereastra Minimum Value;
fereastra Maximum Value.
Fişele Y-Axis şi Z-Axis sunt similare cu fişa mai sus prezentată.
Fişa Appearance

conţine fişa Plot 1 (fişa Plot2, fişa Plot3 … dacă există graficul 2
suprapus peste graficul 1, dacă există graficul 3 suprapus peste
graficul 1 şi 2 …), care la rîndul său conţine zonele:
• Fill Options cu opţiuni de umplere a desenului;
• Line Options cu opţiuni de trasare a liniilor;
• Point Options cu opţiuni de afişare a punctelor din nodurile
(k,j,Mk,j);
• Color Options cu opţiuni de colorare pentru cele 3 fişe Fill
Options, Line Options şi Point Options.
Opţiunile din zona Fill Options sunt:
• opţiunea Fill Surface, care, dacă este activă, se va umple
patrulaterele ce constituie suprafaţa funcţiei;
• opţiunea Fill Contours, care dacă este activă, va vizualiza liniile
de nivel ale suprafeţei funcţiei;

25
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

• opţiunea No Fill nu vizualizează suprafaţa patrulaterelor din care


este constituită suprafaţa funcţiei;
• opţiunea Alternate Mesh, dacă este activată, (poate fi activată
numai dacă Fill Surface este activă) va “umple” patrulaterele cu
2 triunghiuri (umplerea suprafeţei se face cu triunghiuri);
• opţiunea Smooth Shading, dacă este activă, (nu poate fi activată
numai dacă Fill Surface este activă) va “umple” suprafaţa cu
patrulatere.
Opţiunile din zona Line Options sunt:
• Wireframe suprafaţa sub formă de reţea (plasă);
• ContourLine suprafaţa sub formă de linii de nivel;
• No Line fără linii;
• Hide Lines dacă este activă nu se vizualizează liniile.
• Weight grosimea liniilor.
Opţiunile din zona Point Options sunt:
• Draw Points se desenează punctele în nodurile reţelei.
• Symbol în nodurile reţelei se va pune: dots (puncte), x’s (x-uri),
+’s (plusuri), boxes (pătrate), diamonds (romburi).
• Size dimensiunea punctelor afişate, cu valori în intervalul
(0.1,10).
Opţiunile din fişele Color Options (opţiuni de colorare) conţine
comenzile:
• Colormap alege nuanţele dintr-o culoare în mod automat,
nuanţele deschise pentru zonele înalte şi nuaţele închise pentru
zonele joase;
• Solid Color ne permite alegerea unei singure culori pentru
colorarea suprafeţei funcţiei.
Fişa Lighting conţine zonele:
• Zona Lighting conţine:
opţiunea Enable Lighting dacă este activă permite
schimbarea schemei de colorare, dacă nu este activă nu
putem schimba schema de colorare;
fereastra Ambient Light Color pentru alegerea culorii de
bază;
fereastra Lighting Scheme conţine o listă de 6 scheme de
colorat;
Fişele Light 1 …Light 8 sunt pentru cel mult 8 culori. Dacă
On este activă culoarea respectivă participă la compunerea
culori rezultat. Dacă Off este activă culoarea respectivă nu
participă la compunerea culorii finale.
o Zona Light Color din paleta culorilor de bază permite
precizarea:

26
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

fereastră Diffuse Color pentru culori de difuzie;


fereastră Specular Color pentru culori reflectate.

o Zona Light Direction precizează direcţia luminii prin


localizarea sursei de lumină.
fereastra X pentru coordonata x a sursei de
lumină;
fereastra Y pentru coordonata y a sursei de
lumină;
fereastra Z pentru coordonata z a sursei de
lumină.
opţiunea Infinite Light Source dacă este activă
precizează că sursa de lumină se află la infinit.
Fişa Title

conţine: zona Graph Title cu o fereastră în care se introduce titlul


graficului, acest titlu poate fi afişat deasupra graficului dacă se
activează opţiunea Above sau sub grafic dacă se activează opţiunea
Below sau poate fi inhibată afişarea dacă activăm opţiunea Hide.
Fişa Backplane

27
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

conţine 3 fişe similare X-Y Backplane, Y-Z Backplane, X-Z


Backplane:
• Fişa X-Y Backplane are 3 opţiuni şi 2 zone:
o opţiunea Fill Backplane dacă se activează se va
“umple” fundalul planului X-Y cu culoarea precizată de
comanda Color;
o opţiunea Color care accesează paleta de culori de
bază;
o opţiunea Backplane Border dacă se activează se
trasează marginile planului X-Y;
o zona Grids conţine 2 zone pentru fiecare axă;
zona X-Axis are opţiunile:
• Draw Lines pentru desenarea linilor de
grilă pe axa X. Dacă opţiunea este activă
putem alege:
o Line Color pentru culoarea linilor
de grilă;
o Line Weight pentru grosimea
liniilor de grilă.
• Draw Ticks pentru desenarea diviziunilor
de pe axa X.
Fişa Special

cu fişa Plot 1 (fişa Plot2, fişa Plot3 … dacă există graficul 2


suprapus peste graficul 1, dacă există graficul 3 suprapus peste
graficul 1 şi 2 …) conţine 4 zone:
• Opţiunile şi ferestrele din zona Contour Options sunt:
o opţiunea Fill pentru “umplerea” curbelor de contur cu
culoarea ce rezultă din alegerea ce se face în fişa
Advanced;
o opţiunea Draw Lines pentru trasarea curbelor de nivel;
o opţiunea Auto Contour alege în mod automat numărul de
curbe de nivel;
o opţiunea Numbered pentru a vizualiza valoarea de nivel a
curbelor de nivel;

28
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

o fereastra Number pentru precizarea numărului de curbe


de nivel (nu poate fi folosit numai dacă comanda Auto
Contour este inactivă);
o în ultima fereastră putem alege planul (în imaginea
prezentată avem planul reprezentat de z=0 cu denumirea
de Z-Contours) în care se trasează curbele de nivel.
• Opţiunile referitoare la graficele bară din zona Bar Plot Layout
ne permite vizualizarea graficului sub formă:
o de matrice (Matrix);
o de stivă (Stacked);
o de plăci (Side by Side);
o cu ajutorul ferestrei Spacing se poate stabili mărimea
spaţiile dintre elementele vizualizate.
• Zona Interpolated Mesh (opţiuni de interpolare):
o numărul de linii (Rows) necesare pentru interpolare;
o numărul de coloane (Columns) necesare pentru
interpolare.
• Zona Conectivity opţiuni de conexiuni
o Row Order pentru conexiunea pe linii;
o Increasing X pentru conexiunea pe axa X;
o Increasing Y pentru conexiunea pe axa Y;
o Increasing Z pentru conexiunea pe axa Z;
o Line Style stilul liniilor de conexiune cu opţiunile (solid,
dashed, dotted, da-dot).
Fişa Advanced

conţine 4 fişe Advanced View Options, Plot 1 (fişa Plot2, fişa Plot3
… dacă există graficul 2 suprapus peste graficul 1, dacă există
graficul 3 suprapus peste graficul 1 şi 2 …), Printing şi Colormap .
• Fişa Advanced View Options are două opţiuni şi două ferestre:
o opţiunea Enable Fog dacă este activă imaginea se
vizualizează în ceaţă;
o opţiunea Perspective pentru a realiza o imagine în
perspectivă;

29
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

o fereastra Vertical Scale cu valori între 1% şi 100% pentru a


schimba amplitudinea pe verticală a graficului cu procentul
indicat;
o fereastra Viewing Distance pentru distanţa punctului de
vedere, cu valori între 1 şi 99, această fereastră poate fi
folosită numai dacă comanda Perspective este activă.
• Fişa Plot 1 are 3 ferestre:
o fereastra Shininess pentru strălucirea desenului cu valori
între 0 şi 128;
o fereastra %Transparency pentru transparenţa desenului
cu valori între 0% şi 100%;
o fereastra Polygon Offset pentru contrast cu valori între 0
şi 10.
• Fişa Printing
o High Quality Printing opţiune pentru a realiza o listare de
înaltă calitate;
o Set as default setarea parametrilor de listare la valoarea
implicită.
• Fişa Colormap care permite colorarea graficului în raport cu:
o axa X (Increasing X);
o axa Y (Increasing Y);
o axa Z (Increasing Z).
o fereastra Choose Colormap permite alegerea modul de
colorare. Aceste moduri de colorare sunt:
Rainbow în culorile curcubeului;
Grayscale în nuanţe de gri;
Blues în nuanţe de albastru;
Fire în culori reci pentru zonele joase şi în culori
calde pentru zonele înalte;
Gamma în nuanţe de gri;
Greens în nuanţe de verde;
Neon în nuanţe date de iluminarea cu neon;
Reds în nuanţe de roşu;
Royal în nuanţe regale;
Topografic în nuanţele folosite în hărţile geografice.
Fişa Quick Plot cu fişa Plot 1 (fişa Plot2, fişa Plot3 … dacă există
graficul 2 suprapus peste graficul 1, dacă există graficul 3 suprapus
peste graficul 1 şi 2 …) şi fişa Coordinate System. Zona
Coordinate System permite alegerea sistemului de coordonate:
Cartesian pentru sistemul de coordonate cartezian;
Spherical pentru sistemul de coordonate sferic;

30
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

Cylindrical pentru sistemul de coordonate cilindric.

În cele ce urmează prezentăm graficul funcţiei s sub forma liniilor de


nivel.
2 2
s ( x, y ) := x ⋅ cos ( x) + y ⋅ sin ( y ) + x⋅ y
Graficul cu linii de nivel

s
Reprezentarea funcţiilor complexe poate fi realizată numai dacă
reprezentăm valorile funcţiei complexe în modul. Spre exemplificare
vom reprezenta un polinom cu coeficienţi complecşi.
b−a
a := −1.2 b := 1.2 n := 24 k := 0 .. n h := x := a + k⋅ h
n k
d−c
c := −1.2 d := 1.2 m := 24 j := 0 .. m q := y := c + j⋅ q
m j

(k )
5 5 2
P( z) := π⋅ z − 0.57 i⋅ z + ln ( 0.434) i + 1 M := P x + y i
k, j j

M,M M

31
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

De remarcat că în primul grafic avem două reprezentări diferite


suprapuse ale polinomului P, (Surface Plot şi Contour Plot) într-o
singură regiune.

Studiu individual:

Propunem câteva funcţii care să se reprezinte în 3D:


1. f(x,y)=sin(x-1)2+cos(y-1)2
2. f(z)=z5-1 z complex
3. Să se reprezinte zerourile polinomului z3-z2+1.4142z-1.4142
4. Să se reprezinte funcţia:
v
⎛ 3 ⎞ 1− v
g( u, v ) = u ⋅ (1 − v ) − ⎜ ⎟
⎜ v ⎟
⎝ ⎠
5. Să se reprezinte grafic funcţia f (z) := a ⋅ z 2 + b ⋅ z + c
, unde
f : C → C . Să se analizeze în funcţie de a,b,c poziţia zerourilor funcţiei.
6. Să se determine punctele şa ale funcţiei
sin(x)2+cos(y)3+sin(x)4+cos(y)5

5.2. Grafice bară, scater şi vector

Obiective:
După studiul acestui capitol, vei avea cunoştinţe suficiente
pentru a fi capabil:
să reprezinţi grafic funcţii de două variabile sub forma de bare,
scater şi vectori.
Să modifici forma, culoarea, intervalele de reprezentare şi alte
caracteristici ale graficelor.

În exemplele prezentate matricea A are dimensiunea 10x10. Valorile


elementelor matricei A sunt numere aleatoare ce depind de n, k şi j.
Prin activarea comenzii 3D Bar Chart se afişează spaţiul de
reprezentare a graficului cu bare. Se introduce denumirea matricei în
locul rezervat şi printr-un simplu Enter se realizează graficul.

Alături de graficul cu bare s-a prezentat pentru aceeaşi matrice A


graficul scater. Punctele reprezentate se pot afişa sub următoarele
forme: dots (discuri), x’s (x-uri), +’s (plusuri), boxes (pătrate),
diamonds (romburi); ale căror dimensiune pot fi între valorile 0.1 şi
10.

32
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

n := 9 k := 0.. n j := 0.. n A := rnd( n⋅ k + j)


k, j

A A
În exemplul prezentat pe pagina următoare pentru graficul sub formă
de câmp de vectori s-a luat o funcţie f căreia i s-a calculat valorile în
punctele zk,j. Comanda Vector Field Plot va vizualiza un spaţiu de
reprezentare în care se introduce valorile vectorizate ale lui f. În
acest fel se obţine graficul prezentat.
2 2 k j
f ( z) := 2⋅ sin ( z) + cos ( 2⋅ z) n := 9 k := 0 .. n j := 0 .. n z := + i
k, j 11 13

⎯ →
f ( z)

5.3. Reprezentarea corpurilor în 3D

Obiective:
După studiul acestui capitol, vei avea cunoştinţe suficiente
pentru a fi capabil:
să reprezinţi grafic corpuri geometrice.
să modifici textura, culoarea, intervalele de reprezentare şi alte
caracteristici ale graficelor.

33
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

Pentru exemplificare prezentăm graficul benzii lui Moëbus. Având


ecuaţiile parametrice a celor trei proiecţii vom genera matricele X ,Y
şi Z. Aceste matrice vor constitui ansamblu (X,Y,Z) ce se va
introduce în locul rezervat matricei sau funcţiei în regiunea Surface
Plot.

Ecuaţiile de generare a benzii lui Moëbus:

2⋅ π⋅ k j
n := 100 k := 0 .. n j := 0.. n u := v := −0.5 +
k n j n

(
))⋅cos (uk) (
π
a := 1 f := 1 θ := X := a + v ⋅ cos θ + f ⋅ u
2 k, j j k

Y := ( a + v ⋅ cos ( θ + f ⋅ u ) ) ⋅ sin ( u ) Z := v ⋅ sin ( θ + f ⋅ u )


k, j j k k k, j j k

( X , Y , Z)

Ecuaţiile pentru trunchiul de con înclinat:

R := 2 r := 1 H := 5 m := 36 n := 10 k := 0.. m j := 0.. n

x( α , h) :=
R−r ⎛ r − R h + R ⎞ ⋅ cos ( α) y( α , h) := ⎛ r − R h + R ⎞ ⋅ sin( α )
⋅h + R + ⎜ H ⎟ ⎜ H ⎟
H ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
z( α , h) := h L( α , ρ ) := α ⋅ ρ
g( α ) := ( x( α , 0) − x( α , H) ) 2 + ( y( α , 0) − y( α , H) ) 2 + H2

( ) ( ) ( )
2⋅ π H
α k := ⋅k h := ⋅j X := x α k , h Y := y α k , h Z := z α k , h
m j n k, j j k, j j k, j j

34
Calcul numeric Capitolul 5 – Reprezentarea funcţiilor în spaţiu

( X , Y , Z)

Test de autoevaluare:
Reprezintă în 3D funcţia: f(x,y)=sin(x-1)2+cos(y-1)2
Reprezintă banda lui Moëbus folosind ecuaţiile de generare de
mai sus.

35
Calcul numeric Capitolul 6– Realizarea animaţiei

6. REALIZAREA ANIMAŢIEI

Obiective:
După studiul acestui capitol, vei avea cunoştinţe suficiente
pentru a fi capabil:
să realizezi animaţia data de evoluţia în timp a unei funcţii.
să modifici parametri de care depinde animaţia astfel încât să aibă
un impact vizual corect.

În multe situaţii este important să realizăm grafice ce descriu un


proces evolutiv, pentru aceste cazuri se foloseşte animaţia din
Mathcad. Pentru exemplificare să considerăm o metodă de tip
8
Newton pentru determinarea soluţie 0 a ecuaţiei z 5 = 0 . Valoarea
iniţială este x0=9.5, în aceste condiţii metoda este convergentă.
Calculăm valorile x1,x2,…,x9 şi reprezentăm grafic punctele de
coordonate (xFRAME,f(xFRAME)). Se vor vedea sub formă de animaţie
punctele de coordonate (xFRAME,f(xFRAME).
3

x := 9.5
0
k := 0 .. 9 x
k+ 1 ( k) 5
:= x − 0.5⋅ x
k

40

30

8
20
( xFRAME ) 5

10

0
0 5 10
xFRAME

Valoarea iniţială a variabilei predefinite FRAME este 0. Activăm


comanda Animate din meniul View şi selectăm regiunile care dorim
să fie cuprinse în fereastra de animaţie, în cazul nostru graficul din
stânga ferestrei Animate.
Prin activarea comenzii Animate se va crea un fişier Video Clip cu
extensia avi care poate fi vizualizat cu ajutorul comenzii Playback.
Fişa Animate are o zonă denumită for FRAME şi 4 butoane:
• zona for FRAME cu câmpurile:
o fereastra From, pentru valoarea de pornire a variabilei
FRAME, valoarea implicită este 0;
o fereastra To pentru valoarea de sfârşit a variabilei FRAME,
valoarea implicită este 9;

36
Calcul numeric Capitolul 6– Realizarea animaţiei

o fereastra At pentru viteza de animaţie exprimată în număr


de secvenţe (frame-uri) pe secundă.

• butonul Animate pentru generarea fişierului Video Clip cu


extensia avi;
• butonul Cancel;
• butonul Save As;

• butonul Options deschide fişa Compressor Options ce conţine


opţiunile de comprimare.

o fereastra Compressor cu standarde de comprimare;


o fereastra Compression Quality pentru calitatea
comprimări, exprimată printr-un număr între 0 şi 100;
o dacă opţiunea Key Frame Every este activată putem
schimba numărul de frame-uri între 1 şi 10 în fereastra
frames.
Fereastra de Playback conţine un buton de play şi unul de
open . Meniul local al ferestrei Playback conţine:

• Comanda View ce conţine 3 opţiuni de afişare a Playback-


ului:

37
Calcul numeric Capitolul 6– Realizarea animaţiei

Half Size jumătate de mărime;


Normal Size mărime normală;
Double Size mărime dublă.

• Comanda de Speed are posibilitatea schimba viteza de


afişare în plaja 10%-190%.

• Comenzile Open şi Close sunt pentru deschiderea şi


închiderea fişierului Video Clip.

• Comanda Copy pentru a copia fereastra Playback;

Studiu individual:

Evolutia spiralei lui Arhimede:


θ := 0 , 0.001.. 4⋅ π p ( θ) := 1 + 0.2⋅ θ k := 0 , 1 .. 20 x := 0 x := x + 0.9
0 k+ 1 k

90
120 60
3
150 30
2
p ( xFRAME )
180 1 0
p (θ)

210 330

240 300
270

xFRAME , θ
Din meniul Traces modificati tipul de linie, grosimea si culoarea pentru
primele doua
trasari. Functia p va fi reprezentata de doua ori pe acelasi grafic.

38
Calcul numeric Capitolul 6– Realizarea animaţiei

Test de autoevaluare:
Animează evoluţia sinusoidei. Modifică variabilele
corespunzătoare din fereastra Animate astfel încât
reprezentarea să se facă pe intervalul [0,2π], si cu o viteză
convenabilă.

39
Calcul numeric Capitolul 6– Realizarea animaţiei

40

S-ar putea să vă placă și