UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI” DIN IASI

FACULTATEA DE ECONOMIE

DREPT FINANCIAR - FISCAL

(NOTE DE CURS)

1
 CUPRINS

Capitolul I – Dreptul financiar – ramura a sistemului de drept

1. Obiectul si notiunea dreptului financiar.

2. Izvoarele dreptului financiar.
3. Raporturile de drept financiar.
4. Normele de drept financiar.

Capitolul II – Notiuni generale despre fiscalitate

1. Notiunea de fiscalitate, principiile fiscalitatii, moneda de calcul si de plata a

impozitelor si taxelor.

2. Codul Fiscal – cadrul juridic folosit in asezarea si perceperea veniturilor bugetare

3. Codul de procedura fiscala si aplicarea acestuia.

4. Procedura fiscala
4.1. Competenta organului fiscal;
4.2. Inregistrarea fiscala;
4.3.Controlul financiar si fiscal;
4.4. Cazierul fiscal;
4.5.Executarea voluntara a obligatiei fiscale;
4.6. Executarea silita a obligatiei fiscale
4.7. Solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale;

Capitolul III – Infractiuni si contraventii cu caracter financiar

2
 CAPITOLUL I
Dreptul financiar - ramura a sistemului de drept

1. Obiectul si notiunea dreptului financiar

Obiectul dreptului financiar il constituie relatiile financiare, ca relatii cu caracter economic,

care apar in procesul mobilizarii, repartizarii si utilizarii fondului de dezvoltare si a fondului de
consum social.
Astfel, obiectul dreptului financiar este determinat de componentele structurale ale finantelor
publice cuprinzand: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, finantele
institutiilor publice, finantele regiilor autonome, veniturile bugetare, cheltuielile bugetare,
imprumuturile de stat, controlul finantelor publice.
Relatiile financiare se4 nasc intre stat prin organelle sale investite cu atributii in procesul de
constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti pe de o parte si persoanele fizice si juridice
pe de alta parte.
Din categoria persoanelor juridice fac parte: regiile autonome, societatile comerciale cu
capital de stat, mixt sau cu capital privat, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile
obstesti si politice, societatile mixte, societatile comerciale straine, alti agenti economici organizati
ca personae juridice.
Persoanele fizice pot fi: cetateni romani, personae fizice straine rezidente (reprezentanti
diplomatici, comerciali, doctoranzi, apatrizi, studenti) si personae straine nerezidente (specialisti,
oameni de cultura, stiinta, artisti, sportive).
In procesul conducerii constiente a activitatii financiare in cadrul careia apar relatii
financiare, statul nostrum prin organelle sale competente reglementeaza prin norme juridice relatii
care devin astfel raporturi juridice financiare.
Dreptul financiar este definit in mod diferit ca fiind:
- format din totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile de constituire,
repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice,
destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii;

3
 - acea ramura a sistemului de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice, instituite
de statul nostru, ce reglementeaza relatiile sociale care iau nastere in procesul
constituirii, repartizarii si utilizarii fondului de dezvoltare si a fondului de consum
social in vederea satisfacerii intereselor generale ale societatii;
- ansamblul normelor juridice instituite conform conceptului modern al finantelor
publice contemporane, care reglementeaza in regim de drept public, constituirea si
intrebuintarea fondurilor banesti ale statului si ale celorlalte colectivitati publice,
precum si controlul financiar de interes public.

In concluzie, dreptul financiar poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept public
care cuprinde ansamblul normelor juridice instituite de stat si care reglementeaza relatiile
sociale ce iau nastere in procesul constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale
statului si ale celorlalte institutii publice, precum si controlul financiar al statului.

2. Izvoarele dreptului financiar

Prin izvor de drept, in sens strict juridic, se intelege forma specifica de exprimare a normelor
juridice, care se exprima intr-o diversitate de forme si care poarta denumirea de acte normative.
Izvoarele dreptului financiar au fost definite ca fiind actele normative care reglementeaza
raporturile juridice financiare.

In raport cu gradul de generalitate sau specificitate, izvoarele dreptului financiar pot fi:
a) izvoare comune ale dreptului financiar cu alte ramuri de drept, cum ar fi:
1. Constitutia Romaniei ca lege fundamentala, ocupa primul loc in ierarhia izvoarelor
dreptului si ale dreptului financiar, deoarece in prevederile constitutionale sun cuprinse dispozitii
referitoare la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national si a contului de
incheiere a exercitiului bugetar. Prin normele constitutionale sunt stabilite competentele statului
cu privire la gestiunea banului si patrimoniului public, sarcini referitoare la controlul executiei
bugetare, politica fiscala, etc.

4
 2. Legile ordinare reprezinta al doile izvor ca forta juridica al dreptului financiar si al
celorlalte ramuri de drept, fiind adoptate ca si Constitutia de catre Parlament, ceea ce la confera
forta juridica care face ca actele normative emise de toate celelalte organe ale statului sa le fie
subordinate.
Dispozitiile constitutionale prevad ca prin legi ordinare se aproba bugetele anuale de stat si se
stabilesc impozitele, taxele de orice fel, precum si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale
bugetelor asigurarilor sociale de stat.
3. Decretele prezidentiale, hotararile si ordonantele Guvernului reprezinta alte izvoare ale
dreptului financiar commune cu cele ale altor ramuri de drept.

b) izvoare specifice ale dreptului financiar sunt considerate actele normative care cuprind
dispozitii referitoare exclusive la relatiile financiare. Intre acestea, un loc important il ocupa Codul
fiscal, Codul de procedura fiscala, legea privind finantele publice si legea finantelor publice locale,
legile bugetare anuale.

3. Raporturile de drept financiar

Avand in vedere interesul deosebit al societatii fata de finantele publice, raporturile de drept
financiar ocupa un loc deosebit intre raporturile juridice.
Raportul juridic de drept financiar consta in relatiile sociale care iau nastere, se modifica si se
sting in procesul constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului si care sunt
reglementate de normele juridice financiare.
Raporturile juridice financiare se nasc numai in cadrul activitatii financiare infaptuite de catre
stat si organelle sale. In cadrul acestor raporturi, fara nici o exceptie, unul dintre subiecte este
statul, care intra in aceste raporturi juridice de pe pozitia de purtator al autoritatii de stat.
Raporturile juridice financiare se nasc, se modifica si se sting ca urmare a manifestarii
unilaterale de vointa a statului, prin modalitati specifice prevazute de normele juridice financiare.
Avand drept criteriu modul in care statul intervine in economie potrivit interesului public si
scopului activitatii desfasurate, raporturile de drept financiar pot fi:
- raporturi juridice bugetare;

5
 - raporturi juridice fiscale;
- raporturi juridice bancare;
- raporturi juridice de creditare;
- raporturi juridice de control financiar, etc.

Din asamblul raporturilor juridice, raporturile din domeniul finantelor publice se recunosc
prin finalitatea financiara publica. Prin prisma acestei finalitati se caracterizeaza si elementele
distinctive ale acestor raporturi:
- subiectele participante;
- continutul;
- obiectul.

Subiectele raporturilor juridice de drept financiar sunt:

a) statul ca organ de specialitate in activitatea financiara, reprezentat prin Ministerul
Finantelor Publice, Garda Financiara si Curtea de Conturi.
Organele financiare de stat au o situatie juridica specifica, in sensul ca pot pretinde celuilalt
subiect participant anumite prestatii sau abtineri, scop in care il pot controla, sanctiona si executa
silit. Aceasta nu inseamna insa ca, organelle financiare pot eluda indatorirea de a garanta
drepturile si interesele legale ale celuilalt participant in cadrul acestor activitati sau prerogative.

b) contribuabilul, care poate fi o persoana juridica, de drept public sau de drept privat, sau o
persoana fizica, careia ii revin anumite drepturi si obligatii stabilite de reglementarea juridica din
domeniu si care participa direct si personal la constituirea resurselor financiare ale statului si
colectivitatilor publice locale.
Din categoria persoanelor fizice, ca subiecte individuale titulare de drepturi si obligatii, fac
parte:
- cetatenii romani;
- persoanele fizice straine rezidente (reprezentanti diplomatici, reprezentanti consulari,
reprezentanti comerciali, doctoranzi);
- personae fizice nerezidente (specialisti, oameni de cultura, artisti, turisti).

6
 Din categoria persoanelor juridice, subiecte ale raporturilor juridice de drept financiar, fac
parte:
- regiile autonome;
- institutiile publice;
- societatile comerciale;
- asociatiile politice;
- alti agenti economici.

Continutul raporturilor juridice financiare este unic si distinct de cel al altor raporturi
juridice, fapt ce se explica prin specificul sau natura financiar publica a drepturilor si obligatiilor
ce revin subiectelor participante.
Organele financiare de stat au dreptul si obligatia corelativa de a elabora bugetele publice si
de a adopta masuri pentru executarea lor, de a actiona pentru stabilirea si incasarea veniturilor
publice, de a le administra in mod corespunzator si a le repartiza potrivit dispozitiilor legale.
In ceea ce priveste ce-l de-al doilea subiect al raporturilor juridice financiare (contribuabilul),
acesta are indatorirea de a exercita obligatia financiara ce-I revine (de a plati impozitul stabilit) si
dreptul corelativ de a pretinde aplicarea corecta a legii de catre organelle financiare de stat, iar la
nevoie, dreptul de a ataca masurile considerate nelegale, la organelle competente.

Obiectul raporturilor juridice financiare se identifica potrivit conceptiei din teoria generala a
dreptului, conform careia obiectul raportului juridic este actiunea, bunul material sau valorile
vizate de drepturile si obligatiile subiectelor participante. Potrivit acestei conceptii, obiectul celor
mai multe dintre raporturile juridice financiare il reprezinta fondurile banesti sau sumele de bani
care se stabilesc si se acorda in raporturile juridice de finantare bugetara care se individualizeaza
si se incaseaza ca impozite si taxe.
Alaturat acestora, obiectul raporturilor juridice de procedura bugetara il reprezinta actiunile
sau operatiunile de intocmire a proiectelor bugetare ministeriale si ale altor organe de stat.
Obiectul raporturilor juridice de urmarire silita a creantelor fiscale il formeaza actiunile si
operatiunile de executare silita prin poprire sau prin urmarirea bunurilor mobile ori imobile ale
subiectelor debitoare.

7
 4.Normele de drept financiar
Norma juridical, ca element constitutive al dreptului, este o regula de conduita generala si
impersonala, instituita de putera publica sau recunoscuta de catre aceasta, a carei respectare este
asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a statului.
Norma de drept financiar a fost definite ca fiind o regula de conduita stabilita sau
recunoscuta de stat, ce cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raporturile de
drept financiar si a carei respectare este asigurata de forta coercitiva a statului, intrucat prescriu o
conduita tipica, generica. Normele de drept financiar au un character general si impersonal, fiind
destinate a se aplica unui numar nedeterminat de subiecte de drept. Ca exceptie, normele
dreptului financiar pot avea si un caracter individual in vederea indeplinirii anumitor necesitati
financiare (de exemplu, legea bugetara cuprinde dispozitii care stabilesc individual cuantumul
banesc al unor transferuri, subventii).
Normele de drept financiar sunt adoptate de catre Parlament, Guvern, precum si de catre
organele de specialitate ale administratiei de stat cu privire la constituirea, repartizarea si
utilizarea fondurilor banesti publice.
Norma de drept financiar are aceeasi structura logico-juridica ca si normele juridice ale
celorlalte ramuri de drept, avand ca elemente :
- ipoteza;
- dispozitia;
- sanctiunea.
Ipoteza normelor de drept financiar prevede imprejurarile in care urmeaza sa se aplice
dispozitiile cuprinse in aceste norme juridice.
Dispozitia prevede conduita subiectelor de drept vizate de aceste norme, fie obligandu-le
sa actioneze intr-un anumit fel, fie permitandu-le sa efectueze anumite operatiuni financiare sau
sa savarseasca anumite acte financiare, fie interzicandu-le comiterea unor acte sau operatiuni de
natura financiara ori cu implicatii financiare. Dispozitiile cuprinse in normele financiare pot fi
deci, onerative, permisive sau prohibitive.
Sanctiunile cuprinse in normele de drept financiar arata care sunt consecintele
nerespectarii dispozitiei. Ele sunt reglementate potrivit interesului de constituire a fondurilor
banesti ale statului si ale altor colectivitati publice, ca si de intrebuintare conforma a acestor
fonduri banesti de catre organelle de stat si institutiile publice beneficiare.

8
 Sanctiunile financiare pot fi:
- sanctiuni comune - sunt identice cu ale altor norme juridice si anume: disciplinare,
administrative, pecumiare, penale;
- sanctiuni specifice – sunt masuri de ordin financiar care se iau impotriva celor ce
incalca legislatia financiara si fiscala si anume: majorari de intarziere, penalizari,
suspendarea finantarii de la buget, etc.

Normele juridice de drept financiar pot fi clasificate astfel:

1. Norme juridice imperative, care oblige subiectele de drept financiar sa actioneze intr-un
anumit fel. Aceste norme se impart la randul lor in :
- norme juridice onerative, care impugn efectuarea anumitor operatiuni financiare sau
savarsirea anumitor acte financiare;
- norme juridice prohibitive, care interzic comiterea unor acte sau operatiuni de natura
financiara ori cu implicatii financiare.
2. Norme juridice permisive sunt cele care nici nu interzic, nici nu impun savarsirea
anumitor acte financiare sau operatiuni financiare.
3. Norme juridice supletive sunt cele care fie le permit subiectelor sa-si aleaga conduita de
urmat si numai in caz contrar urmeaza sa li se aplice prevederile normelor financiare care
se incalca in lipsa manifestarii de vointa.

9
 CAPITOLUL II
NOTIUNI GENERALE DESPRE FISCALITATE

1. Notiunea de fiscalitate, principiile fiscalitatii, moneda de calcul si de plata a

impozitelor si taxelor.

Notiunea de fisc isi are originea in termenul latinesc ,,fiscus” care desemna cosul, panerul,
ladita in care se pastrau banii.
Ca urmare a trecerii timpului termenul isi conserva sensul sub denumirea de fisc, termen
care desemneaza in acceptiunea moderna atat constituirea impozitelor si taxelor, cat si organele
desemnate cu administrarea si colectarea acestor creante fiscale.
Potrivit art.3 din Codul Fiscal, principiile fiscalitatii sunt:
1. neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri,
cu forma de proprietate, asigurand conditii egale investitorilor, capitalului roman si strain;
2. certitudinea impunerii,prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la
interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie précis stabilite
pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le
revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar
asupra sarcinii lor fiscale;
3. echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, in
functie de marimea acestora;
4. eficienta impenerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului
Fiscal, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru
personae fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre
acestea a unor decizii investitionale majore.

Potrivit art.9 din Codul Fiscal, impozitele si taxele se platesc in moneda nationala care
este leul.
Sumele exprimate intr-o moneda straina se convertesc in moneda nationala a Romaniei,
dupa cum urmeaza:

10
 a) in cazul unei persoane care desfasoara o activitate intr-un stat strain si isi tine
contabilitatea acestei activitati in moneda statului strain, profitul impozabil sau
venitul net din activitati independente si impozitul platit statului strain se
convertesc in moneda nationala a Romaniei prin utilizarea unei medii a cursurilor
de schimb valutar pentru perioada caruia ii este aferent profitul impozabil sau
profitul net;
b) in orice alt caz, sumele se convertesc in moneda nationala a Romaniei prin
utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se platesc
sumele respective ori la o alta data prevazuta in norme.

2. Codul fiscal –cadrul juridic folosit in asezarea si perceperea veniturilor bugetare

Obiectul principal al elaborarii Codului fiscal il reprezinta armonizarea cu legislatia Uniunii

Europene, precum si asigurarea concordantei cu acordurile fiscale internationale la care Romania
este parte. Codul fiscal instituie principiile de baza ale fiscalitatii in Romania, similar cu practica
din celelalte tari europene, stabilind reguli clare menite sa asigure stabilitatea sistemului fiscal
romanesc.
Codul fiscal stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele care constituie venituri la
bugetul de stat si bugetele locale, precizeaza contribuabilii care trebuie sa plateasca aceste
impozite si taxe, cat si modul de calcul si de plata al acestora.
Impozitele si taxele reglementate de Codul fiscal, potrivit art.2, sunt:
1. impozitul pe profit;
2. impozitul pe venit;
3. impozitul pe veniturile microintreprinderilor;
4. impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti;
5. impozitul pe reprezentante;
6. taxa pe valoarea adaugata;
7. accizele;
8. impozitele si taxele locale.

11
 Suportul juridic folosit in asezarea si perceperea veniturilor bugetare il reprezinta actele
normative aprobate cu privire la instituirea lor, precum si cele metodologice de aplicare emise, de
regula de catre Ministerul Finantelor Publice. Reprezentativ pentru cadrul juridic de actiune in
aceasta directie este Codul Fiscal.
Codul Fiscal acopera, in plan juridic problematica veniturilor bugetare prezente in
bugetele cu adresare generala, respective bugetul de stat si bugetele locale. In esenta, prin acesta
se stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele din bugetele mentionate, precum si modul de
asezare(calcul) si plata a acestora.
In realizarea Codului Fiscal, ca act normative atat cu character global, cat si specific, pe
categorii de venituri bugetare, s-au avut in vedere anumite repere de actiune ca: respectarea
principiilor impunerii; posibilitatea modificarii si completarii; elaborarea de norme, instructiuni
de aplicare si ordine; fixarea, cu exprimare institutionala, de raspunderi si competente in materie
de cod fiscal.
Principiile impunerii la care se fac referiri exprese in Codul Fiscal sunt corelate cu
situatiile concrete vizate de aplicarea lor. Aceste principii sunt: neutralitatea masurilor fiscale,
certitudinea impunerii, echitatea fiscala si eficienta impunerii.
Prin prevederile initiale din Codul Fiscal se stabileste ca obligatie pentru Ministerul
Finantelor Publice infiintarea unei Comisii fiscale centrale care sa aiba responsabilitati de
elaborare a deciziilor cu privire la actul normative mentionat.
Asezarea si perceperea veniturilor bugetare ce fac obiectul Codului Fiscal, au in vedere
delimitarea principalelor elemente tehnice definitorii ca: subiect, platitor, contribuabil, obiect,
baza de calcul, unitate tehnica de evaluare, inlesniri la plata.
Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal au rolul sa exprime in mod explicit
principiile si regulile prezentate prin lege, de o maniera care sa produca efecte clarificatoare
pentru toti cei implicate in asezarea si perceperea veniturilor bugetare (contribuabili si institutiile
specializate in urmarirea si controlul fiscal).
Pe fond, Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal se pretind a fi un cadru
procedural, de lucru in actul de impunere atat pentru contribuabilii ce au initiative la plata
obligatiilor bugetare, cat si pentru institutiile financiar-bugetare specializate cu raspunderi si
competente in urmarirea si controlul realizarii mijloacelor banesti cu destinatie bugetara.
Prevederile din Normele metodologice sunt elaborate in mod unitar pentru toate veniturile

12
bugetare din Codul fiscal privind notiuni si termini ale caror definiri sunt precizate in partea
introductive a legii. In acelasi timp, pentru fiecare venit bugetar in parte, apar si precizari
metodologice determinate de specificul acestuia, cu referiri, indeosebi la obiect, baza de calcul,
cote, inlesniri, plata ori termene de plata.
Specificitatea in asezarea si perceperea veniturilor bugetare este reflectata prin Normele
metodologice de aplicare a legilor de instituire, inclusive a Codului fiscal. In acest sens,
particularizarile se regasesc la elementele tehnice, din care se detaseaza obiectul si baza de
calcul.
Cu privire la obiectul venitului bugetar apar notiuni ca : sfera de cuprindere sau arie de
cuprindere (impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microintreprinderilor),
sfera de aplicare (TVA) ori chiar elemental concret (bunul, obiectul ca atare) ce constituie
referinta impozitului (cladirile, terenurile, produsele accizate).
In cazul bazei de calcul, notiunile folosite prin legislatia actuala sunt diferite de la un
venit bugetar la altul, fiind cuprinse in formulari mai generale, cum ar fi: calculul profitului
impozabil, categorii de venituri, baza de impozitare (TVA).

3.Codul de procedura fiscala si aplicarea acestuia

Fiscalitatea, ca termen de specialitate si ca stare de lucruri caracteristica gestiunii banului

public, are un suport juridic important in Codul de Procedura Fiscala ce se vrea o suma de
principii si reguli dupa care se actioneaza de pe pozitia institutiilor financiare specializate, mai
ales in mobilizarea mijloacelor banesti la fondurile publice prin bugete.
Sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala o reprezinta reglementarea drepturilor si
obligatiilor partilor din rapoartele juridice fiscale cu privire la administrarea impozitelor si taxelor
datorate bugetului de stat si bugetelor locale a caror asezare si percepere face obiectul Codului
fiscal. In aceeasi arie procedurala se inscriu drepturile vamale, creantele provenind din
contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidate al statului.
Administrarea impozitelor si taxelor are semnificatia de ansamblu al activitatilor
desfasurate de organele fiscale in legatura cu: inregistrarea fiscala, declararea, stabilirea,
verificarea si colectarea impozitelor si taxelor, solutionarea contestatiilor impotriva actelor
administrative fiscale.

13
 Legatura Codului de procedura fiscala cu alte acte normative vizeaza propriile
reglementari correlate cu cele ale Codului Fiscal, precum si cu alte reglementari date in aplicarea
acestora.
In fapt, in Codul de procedura fiscala este prezenta procedura de drept comun pentru
administrarea impozitelor si taxelor, iar in completarea lui se aplica prevederile Codului de
procedura civila.
Administrarea impozitelor si taxelor are la baza principiile generale de conduita cum ar fi:
- aplicarea unitara a legislatiei (stabilirea corecta a impozitelor si taxelor datorate, pe
intreg teritoriu tarii);
- exercitarea dreptului de apreciere (de pe pozitia organului fiscal indreptatit sa
aprecieze potrivit cu atributiile si competentele sale relevanta starilor de fapt fiscale
sis a adopte solutia admisa de lege);
- rol activ;
- limba oficiala in administratia fiscala (limba romana si solicitare de traduceri, cand
este cazul);
- obligatia de cooperare (de pe pozitia contribuabilului, in vederea determinarii starii de
fapt fiscale si a luarii de masuri in vederea procurarii mijloacelor doveditoare
necesare);
- secretul fiscal (cu referire la functionarii publici din cadrul organului fiscal si
obligatiilor lor in acest sens bine determinate, in comunicarea cu exteriorul);
- buna credinta ( in relatiile dintre contribuabil si organul fiscal).
Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale vizeaza: interpretarea legii, criteriile economice
(veniturile, beneficiile si valorile patrimoniale se supun legii fiscale), eludarea legislatiei
fiscale (in cazul eludarii scopului legii fiscale, daca obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a
fost raportata la baza de impunere reala, obligatia datorata si respective, creanta fiscala
corelativa sunt cele legal determinate).
Creantele fiscale reprezinta drepturile patrimoniale care rezulta din raporturile de drept
material fiscal. Din acestea rezulta atat continutul, cat si cuantumul lor, reprezentand drepturi
determinate , constand in : dreptul de percepere a taxelor si impozitelor, la rambursarea si la
restituirea lor ; dreptul de percepere a dobanzilor si penalitatilor de intarziere.

14
 Obligatiile fiscale constau in : de a declara bunurile si veniturile impozabile; de a calcula
si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele si taxele; de a plati la termenele
legale cele datorate; de a plati dobanzi si penalitati de intarziere aferente impozitelor si
taxelor; de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la
termenele legale, impozitele care se realizeaza prin stopaj la sursa.
Prevederile Codului de procedura fiscala exprima reglementari si pentru alte exprimari de
inregistrare si evidenta fiscala ca : inregistrarea si scoaterea din evidenta a platitorilor de tax
ape valoarea adaugata; obligatia inscrierii codului de identificare fiscala pe documente;
declararea filialelor si sediilor secundare; forma si continutul declaratiei de inregistrare
fiscala; certificatul de inregistrare fiscala; modificari ulterioare inregistrarii fiscale; registrul
contribuabililor; obligatia de a conduce evidenta fiscala si reguli pentru aceasta.

4. Procedura fiscala

Competenţa organului fiscal

Organele fiscale au atribuite prin lege o serie de îndatoriri specifice

în procedura fiscală.
Prin competenţă fiscală se desemnează ansamblul atribuţiilor, ce revin unui organ fiscal
în procedura de constatare, stabilire şi executare a obligaţiilor fiscale provenind din impozite,
taxe şi alte contribuţii datorate faţă de bugetul naţional consolidat.
Putem distinge două nivele de exercitare a acestei competenţe, nivelul naţional prin
organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unul local prin
organele fiscale proprii ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Organele fiscale, la orice nivel au competenţă generală privind administrarea creanţelor
fiscale. Unele atribuţii pot fi direcţionate pe temeiul competenţei speciale; spre exemplu:
organele vamale, inspecţia fiscală. Competenţa poate fi materială şi teritorială.
Prin competenţă materială se înţelege ansamblul atribuţiilor proprii desemnate prin lege
unui organ fiscal, în cadrul sistemului ierarhic de organizare a acestora. Se diferenţiază astfel
competenţa unei administraţii comunale, a direcţiei judeţene, a agenţiei naţionale.

15
 Prin criteriul competenţei teritoriale se stabileşte prerogativa unui anumit organ fiscal de
a exercita atribuţii specifice, în anumite limite determinate teritorial, la nivel local, judeţean.
Criteriul principal de stabilire a organului fiscal competent din punct de vedere teritorial este
domiciliul fiscal. În cazul în care domiciliul fiscal nu este cunoscut competenţa teritorială revine
organului fiscal, la care se face constatarea actului/faptului juridic generator al impozitului sau
taxei. Alte criterii subsidiare pot fi stabilite prin dispoziţii exprese ale legii; spre exemplu, în
cadrul procedurii de executare silită intervine criteriul locului unde se află bunul asupra căruia
poartă executare.
Între organe fiscale de acelaşi rang sau de rang diferit poate interveni un conflict de
competenţă.
Prin conflict de competenţă, în sensul art. 37 Codul de Procedură Fiscală se
caracterizează situaţia în care două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă
competente sau necompetente.În acest caz organul fiscal învestit primul sau cel care s-a declarat
ultimul necompetent va continua procedura în desfăşurare şi va solicita organului ierarhic
superior soluţionarea conflictului. Conflictul de competenţă suportă o clasificare în conflict
pozitiv de competenţă şi
conflict negativ de competenţă. Este conflict pozitiv situaţia în care ambele organe fiscale se
declară competente. Conflictul este negativ atunci când ambele organe se consideră
necompetente şi îşi declină reciproc competenţa.
Soluţionarea conflictelor de competenţă se realizează de către organul fiscal ierarhic
superior astfel:
- conflictul ivit între două administraţii din raza aceluiaşi judeţ se soluţionează de către Direcţia
Generală a Finanţelor Publice judeţeană;
- conflictul ivit între două direcţii judeţene, o administraţie locală şi o direcţie judeţeană sau doua
administraţii din judeţe diferite se soluţionează de către Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală.
- conflictul ivit între o direcţie judeţeană şi Agenţia Naţională a Finanţelor Publice se
soluţionează de către Ministerul Finanţelor Publice.
În mod excepţional, conflictul poate fi mediat; cu acordul organului de drept competent şi
al contribuabilului un alt organ fiscal putând realiza procedura chiar în lipsa competenţei
teritoriale.

16
În cadrul procedurii fiscale poate interveni un conflict de interese,
în sensul art. 39 Codul de Procedură Fiscală. Conflictul de interese caracterizează situaţia unui
funcţionar public, care se află interesat în nume propriu în procedura, pe care o instrumentează.
Legea indică printr-o enumerare limitativă cazurile de conflict şi anume funcţionarul
public este:
a) contribuabil el însuşi, soţ/soţie al contribuabilului, rudă până la gradul al III-lea inclusiv,
reprezentant legal sau convenţional al contribuabilului;
b) Poate dobândi un avantaj sau poate suporta un dezavantaj direct;
c) Există un conflict între el/soţ/soţie, ruda până la gradul al III-lea şi una din părţi, soţul, soţia
sau rudele părţii.
Conflictul de interese se va stinge diferit în funcţie de persoana, care sesizează existenţa
acestuia; astfel funcţionarul însuşi poate propune retragerea sa din procedura respectivă –
abţinerea; fie una din părţile interesate poate solicita excluderea funcţionarului din procedura
respectivă – recuzarea.
Cererea se adresează conducătorului organului fiscal, care va aprecia asupra existenţei
condiţiilor impuse de lege. Cererea nu suspendă procedura, iar decizia de respingere a cererii de
recuzare poate fi atacată la instanţa judecătorească.

Înregistrarea fiscală

Procedura de realizare a veniturilor bugetare presupune realizarea a

3 etape:
1. aşezarea impunerii – asieta;
2. colectarea creanţelor fiscale (executare voluntară/silită);
3. contestarea actelor administrativ fiscale.

Aşezarea impunerii reprezintă ansamblul actelor şi operaţiunilor

îndeplinite de organul fiscal la cererea contribuabilului pentru înregistrarea şi evidenţierea
obligaţiilor fiscale ale fiecărei personae fizice sau juridice.

4.2.1. Declaraţia de înregistrare fiscală

17
 Codul Fiscal stabileşte categoriile de obligaţii fiscale şi indică pe
titularii acestora.
Codul de Procedură Fiscală organizează împreună cu alte acte normative secundare
(ordine, regulamente) evidenţa contribuabililor precum şi evidenţa obligaţiilor acestora.
Înregistrarea fiscală se realizează pe bază de declaraţie de înregistrare fiscală, conform
art. 72 Codul de Procedură Fiscală, care cuprinde elemente specifice pentru categorii de persoane
fizice sau juridice.
Condiţia esenţială pentru a avea obligaţia de a se înregistra fiscal este calitatea de subiect
de drept, în cadrul unui raport juridic de drept fiscal.
Vor depune declaraţii de înregistrare fiscală:
a) persoane fizice, care realizează venituri din activităţi independente;
b) persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică care desfăşoară activităţi fără scop
comercial (organizaţii nonprofit, societăţi agricole, culte religioase);
c) persoane juridice, care au calitatea de comercianţi.

Înregistrarea fiscală se face pe bază de declaraţie a contribuabilului. Forma şi conţinutul

acesteia sunt stabilite prin Ordinul Ministrului Finanţelor. Potrivit Codul de Procedură Fiscală
declaraţie se
întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal din
subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Aceasta va conţine, cu titlu obligatoriu
următoarele elemente:
1. date de identificare a contribuabilului;
2. categoriile de obligaţii de plată datorate conform Codului Fiscal (impozit pe profit, T.V.A,
accize, impozit pe teren etc.);
3. date privind sediile secundare;
4. date de identificare ale împuternicitului;
5. date privind situaţia juridică a contribuabilului şi oricare altă informaţie necesară.
Declaraţia va fi însoţită la momentul depunerii de o copie după actul de funcţionare, de
dovada sediului permanent şi alte acte doveditoare.
Termenul de depunere a acestei declaraţii variază în funcţie de contribuabil:

18
a) 30 de zile de la data înfiinţării pentru persoane juridice. Prin înfiinţare se înţelege orice formă
de înregistrare, autorizare şi aprobare a constituirii unei persoane juridice, de către autoritatea
desemnată prin lege specială.
b) 60 de zile pentru persoane fizice, calculate de la data actului legal de funcţionare (ex. decizia
baroului de primire în profesia de avocat, data începerii activităţi persoanei fizice ce desfăşoară
activităţi agricole, data autorizării ca şi angajator).

4.2.2. Codul de identificare fiscală

În temeiul declaraţiei de înregistrare fiscală, oricărui contribuabil i

se emite un certificat de înregistrare fiscală prin care este individualizat codul de identificare
fiscală.
Acest cod prezintă următoarele trăsături:
a) unicitatea - însemnând acesta are rol de atribut de identificare (codul atribuit de organul fiscal
va fi unic şi personalizat);
b) caracterul atributiv – acest cod este dobândit prin atribuire de către organul fiscal, fără ca
solicitantul să se pronunţe asupra formei sau conţinutului;
c) caracterul temporar, el fiind atribuit de organul fiscal numai pe durata îndeplinirii condiţiilor
privind calitatea de contribuabil.
Codul de identificare fiscală cunoaşte următoarele cinci forme potrivit art. 68 din Codul
de Procedură Fiscală, în funcţie de categoria juridică, căreia aparţine contribuabilului:
- pentru persoane fizice, codul numeric personal atribuit la momentul naşterii dar utilizat şi
pentru identificare fiscală;
- persoane fizice, fără cod numeric personal (străini, apatrizi) – numărul de înregistrare fiscală
atribuit de ANAF;
- pentru persoane fizice plătitoare de TVA – codul de înregistrare fiscală;
- pentru persoane juridice, care nu sunt comercianţi (asociaţii, fundaţii, societăţi agricole,
societăţi naţionale), pentru asocieri (fără personalitate juridică) precum şi alte entităţi fără
personalitate juridică – codul de identificare fiscală este codul de înregistrare fiscală atribuit de
ANAF;
- pentru comercianţi – persoane juridice codul unic de înregistrare fiscală.

19
Pentru plătitorii de T.V.A, codul în scopul identificării va fi întotdeauna precedat de litera R.
Codul de identificare fiscală, potrivit art. 70 Codul de Procedură Fiscală va fi înscris ca element
de identificare pe orice facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise de
contribuabil.

4.2.3. Certificatul de înregistrare fiscală

În termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei de înregistrare

fiscală, organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală are obligaţia de
a emite un certificat de înregistrare fiscală, conform Codul de Procedură Fiscală.
Certificatul de înregistrare fiscală are valoare de document de identificare. Acesta
cuprinde un număr redus de elemente:
numele/denumirea contribuabilului, domiciliul/sediul, codul de identificare fiscală, temeiul
juridic al funcţionării (numărul de înregistrare la registrul comerţului, numărul autorizaţiei de
funcţionare, hotărârea judecătorească), ştampila şi semnătura organului emitent. Specifică este
existenţa unor elemente de siguranţă, precum şi forma şi culoarea diferită pentru categoriile de
contribuabili. Eliberarea certificatului fiscal este scutită de la plata taxei de timbru. Certificatul se
emite în dublu exemplar, din care unul va fi înmânat contribuabilului, iar al doilea va rămâne la
dosarul fiscal al acestuia.
Pentru contribuabilul care realizează venituri din activităţi de comerţ, prestări de servicii
către consumatori, legea stabileşte obligaţia de a afişa certificatul de înregistrare fiscală la toate
punctele unde îşi desfăşoară acesta activitatea. În situaţia în care intervine pierderea, distrugerea
sau furtul acestui certificat, contribuabilul va solicita emiterea unui duplicat. Eliberarea acestui
duplicat este condiţionată de dovada publicării în Monitorul Oficial, partea a III-a a faptului
pierderii, distrugerii sau furtului.
Eventualele modificări, care ar interveni în situaţia juridică a contribuabilului trebuie
semnalate organului fiscal pe bază de declaraţie
de menţiuni (declaraţie rectificativă), în termen de 30 de zile de la data
producerii acestora. Dacă menţiunile determină modificarea elementelor
conţinute de certificatul de înregistrare fiscală (denumire/nume, sediu/domiciliu) acesta va fi
depus spre anulare şi emiterea unui nou certificat.

20
 La data încetării condiţiilor, care au generat înregistrarea (dizolvare, fuziune, încetare de
contract, excluderea din profesie, etc.) contribuabilul are obligaţia de a depune certificatul de
înregistrare pentru a fi anulat. Odată cu anularea se efectuează de către organul fiscal şi radierea
din Registrul Contribuabililor.

4.2.4 Declaraţia fiscală

Declaraţia fiscală este actul administrativ fiscal, provenind de la contribuabil, prin care o
persoană având această calitate, indică veniturile şi cheltuielile realizare într-o anumită perioadă
de timp, precum şi obligaţiile fiscale corespunzătoare.
Declaraţia fiscală se depune conform art. 79 din Codul de Procedură Fiscală, prin
completarea a unui formular tipizat pus la dispoziţie de ANAF. Contribuabilului îi revine
obligaţia de a completa această declaraţie corect, complet şi cu bună credinţă.
Declaraţia fiscală va cuprinde următoarele elemente:
- elemente de identificare a contribuabilului;
- elemente privind categoriile de obligaţii fiscale;
- elemente privind veniturile realizate şi cuantumul acestora;
- elemente privind cheltuielile efectuate şi cuantumul acestora;
- calculul obligaţiilor fiscale.
Aceste elemente de conţinut se completează cu prevederile art. 42
Codul de Procedură Fiscală privind elementele obligatorii ale actului administrativ fiscal.
Sub sancţiunea nulităţii, declaraţia trebuie să fie semnată, eventual ştampilată (pentru
persoanele juridice), de către contribuabil.
Declaraţia poate fi depusă în următoarele forme:
- forma scrisă înregistrată la registratura organului fiscal;
- forma expediată prin poştă (scrisoare recomandată);
- format electronic;
- forma scrisă trimisă prin alte mijloace de comunicare la distanţă.
Declaraţia fiscală, la depunere, va fi însoţită de orice document justificativ cerut de către
prevederile legale (copii registre contabile, bilanţ, balanţă).

21
 În mod excepţional, declaraţia fiscală poate lua forma unui procesverbal, atunci când
contribuabilul este în imposibilitatea de a scrie.
Data depunerii declaraţiei este date înregistrării acesteia, data poştei sau data procesului
verbal.
Nedepunerea declaraţiei fiscale comportă sancţiuni, pe de o parte, amendă
contravenţională, concomitent procedându-se la stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale ale
contribuabilului.

4.2.5 Registrul contribuabililor

În urma admiterii declaraţiei de înregistrare fiscală, şi concomitant cu eliberarea

certificatul fiscal, organul fiscal va opera înregistrarea şi în Registrul de Evidenţă a plătitorilor de
impozite, taxe şi alte contribuţii. Acest registru, completat în ordine cronologică cuprinde: datele
de identificare a contribuabilului; categoriile de obligaţii fiscale de plată datorate potrivit legii,
denumite vector fiscal; alte informaţii necesare administrării obligaţiilor fiscale.
Sursele de informaţii pentru această evidenţă sunt declaraţiile contribuabilului, dar şi
surse oficiale: Oficiul Registrului Comerţului, de pe lângă Tribunalul competent, conform
criteriului domiciliului contribuabilului, Serviciile de Evidenţă a Populaţiei, din subordinea
primăriilor, constatările organului fiscal. Aceste date iniţiale sunt susceptibile de a fi modificate
pe baza constatărilor organului fiscal.
Pentru acei contribuabili, care o perioadă de 12 luni nu depun declaraţii fiscale sau
situaţii financiare se instituie o evidenţă specială.

4.3. Controlul financiar si fiscal

4.3.1 Controlul financiar

În decursul vremii, organismele de control au funcţionat sub diverse structuri în funcţie

de interesele momentului, de stadiile de dezvoltare socială, de modul de organizare a structurilor
economice, precum şi de alte considerente.

22
 Constituţia stabileşte că economia României este una de piaţă.
Potrivit Constituţiei Romaniei, Parlamentul adoptă legi ordinare, Guvenul hotărâri şi
ordonanţe, Ministerele adoptă norme de aplicare a acestora.
Activitatea de legiferare trebuie dublată de o activitate de control, de aplicare şi
respectare a actelor normative. Respectarea actelor normative ce reglementează activitatea
economică şi financiară este obligatorie pentru toţi cei implicaţi în aceste activităţi desfaşurate în
economia de piaţă. Toate acestea implică din partea agenţilor economici cunoaşterea acestor
prevederi legislative. Necunoaşterea legilor nu poate fi invocată ca o cauză exoneratorie de
răspundere.
Pentru respectarea principiului statului de drept, în efectuarea controlului trebuie să se
plece de la prezumţia de nevinovăţie, iar persoanele împuternicite cu exercitarea controlului să fie
foarte bine pregătite profesional.
Controlul este la nivel micro şi macro - o funcţie eficientă şi necesară a conducerii. Prin
această funcţie, controlul asigură cunoaşterea şi perfecţionarea modului de gestionare a
patrimoniului şi a modului de orientare, organizare a activităţii de producţie, distribuire şi
desfacere.
Asigurarea corectitudinii, exactităţii şi realităţii informaţiilor constituie o mare problemă a
controlului financiar-contabil. Prin control, conducerea îşi asigură informarea reală, dinamică,
preventivă ce ridică valoarea concluziilor şi calitatea deciziilor luate.
Controlul este o necesitate obiectivă şi subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de
perfecţionare a activităţii executive, inclusiv a procesului de conducere. Controlul are ca direcţii
esenţiale:
- organizarea mai bună a muncii;
- întărirea disciplinei şi ordinii;
- gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă, materiale şi financiare.
Controlul este constitutiv în sensul că stabileşte măsuri pentru înlăturarea neajunsurilor
constatate şi sprijină conducerea.
Prin acţiunea de control financiar se stabileşte dacă activitatea economică şi financiară
este organizată şi se desfăşoară conform normelor, principiilor şi regulilor stabilite. Cunoaşterea
şi perfecţionarea activităţii economice şi financiare presupune o cale ştiinţifică de cercetare şi

23
acţiune, un sistem metodologic cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea, egaliatea şi
eficienţa.
Metodologia de control presupune o filieră adecvată de cercetare şi acţiune care, în
succesiunea teoretică, se prezintă astfel:
- formularea obiectivelor controlului;
- formele de control şi organele competente să efectueze controlul;
- sursele de informare pentru control;
- aplicarea procedeelor şi tehnicilor de control la specificul activităţii, abaterile,
deficienţele, lipsurile, etc.
Metodologia de control utilizează atât căi şi modalităţi proprii de acţiune, cât şi
instrumente metodologice ale altor discipline ştiinţifice (analiza economică, matematică,
contabilă, drept, informatică, etc.).
Scopul controlului financiar
Scopul principal al controlului este acela de a:
- preveni abaterile cu caracter financiar şi faptele cauzatoare de prejudicii;
- asigură integritatea patrimoniului;
- asigură respectarea legalităţii şi a disciplinei financiare;
- stabileşte răspunderea pentru prejudiciile provocate;
- contribuie la creşterea eficacităţii şi eficienţei economice.

Formele controlului financiar

1. După modul în care se exercită controlul, atât din punct de vedere al datei de
desfăşurare, cât şi din punct de vedere al operaţiunilor supuse controlului, acestea se manifestă
sub trei forme:
- control preventiv ( contribuie la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a eventualelor
deficienţe înainte de a se produce efecte negative);
- control operativ-curent ( urmăreşte atât modul în care se gestionează patrimoniul
agentului economic, cât şi modul în care sunt îndeplinite sarcinile curente);
- controlul ulterior ( asigură informaţii conducerii operative, care să-i permită luarea unor
măsuri eficiente în domeniul economic, întăreşte ordinea şi disciplina financiară).
2. După modul de organizare, controlul poate fi:

24
 - control financiar preventiv (opreşte în faza de angajare şi de plată operaţiunile prin care
se încalcă dispoziţiile legale în vigoare, în scopul prevenirii producerii de pagube);
- control financiar propriu (urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale cu privire la
gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti pe baza documentelor
înregistrate în evidenţa tehnic-operativă şi în contabilitate).
3. După organele care îl realizeză, controlul poate fi:
- control exercitat de Ministerul Finanţelor Publice;
- control exercitat de Autoritatea Naţională de Control;
- control exercitat de Curtea de Conturi.

Controlul exercitat de Ministerul Finanţelor Publice are ca obiectiv:

- administrarea şi folosirea fondurilor acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale şi bugetele fondurilor speciale pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare şi
întreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat şi a unităţilor finanţate
de la bugete;
- administrarea şi utilizarea fondurilor acordate pentru realizarea de investiţii de interes
general;
- constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor pentru subvenţionarea unor activităţi sau
produse şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege;
- folosirea mijloacelor şi a fondurilor proprii în respectarea reglementărilor financiar-
contabile din activitatea regiilor şi companiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu
capital de stat sau majoritar de stat;
- exactitatea şi realitatea bilanţurilor contabile şi a conturilor de profit şi pierderi şi
îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.
Controlul exercitat de Autoritatea Naţională de Control are ca obiective principale:
verificarea respectării prevederilor legale în ministere, instituţii publice centrale şi locale şi la alte
organe de specialitate precum şi coordonarea activităţii corpurilor de control din cadrul
ministerelor şi autorităţiilor publice centrale.
Prin activitatea sa de control, Autoritatea Naţională de Control urmăreşte:
- verificarea respectării legislaţiei privind reforma economică şi administrativă, procesul de
privatizare şi postprivatizare, aplicarea mecanismelor economiei de piaţă;

25
 - controlul modului de constituire şi administrare a stocurilor rezervă de stat, inclusiv a
resurselor alocate acesteia;
- controlul modului de utilizare a creditelor guvernamentale, a celor garantate de Guvern,
precum şi a celor acordate instituţiilor din subordinea Guvernului de către organismele
financiare internaţionale;
- verificarea utilizării alocaţiilor şi subvenţiilor bugetare;
- controlul realizării investiţiilor finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat;
- verificarea modului de administrare a patrimoniului instituţiilor publice;
- verificarea aplicării dispoziţiilor legale privind stabilirea şi reconstituirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere, precum şi a celor referitoare la
restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat;
- verificarea utilizării fondurilor publice în relaţiile dintre autorităţile locale şi centrale şi
societăţi comerciale;
- verificarea şi constatarea oricăror alte disfuncţionalităţi în activitatea curentă a instituţiilor
publice executive.
Controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi urmăreşte îndeosebi:
- formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat
şi ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor între
aceste bugete;
- constituirea , utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale şi fondurilor de tezaur;
- formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţiei garanţiilor guvernamentale pentru
credite interne şi externe;
- utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi transferurilor şi a altor
forme de sprijin financiar din partea statului sau a unitaţilor administrativ-teritoriale;
- constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către autorităţile
administrative autonome şi de către instituţiile publice înfiinţate prin lege, precum şi de
organisme autonome de asigurări sociale ale statului;
- situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al
unitaţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regiile autonome,
companiile şi societăţile naţionale, precum şi concesionarea sau închirierea de bunuri care
fac parte din proprietatea publică;

26
 - constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului,
îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă.

4. După natura controlului acesta se prezintă sub două forme:

- control de conformitate;
- control de performanţă.
Controlul de conformitate vizează verificarea modului în care au fost respectate actele
normative care reglementează domeniul economico-financiar de către agenţii economici şi
instituţiile publice, respectiv dacă:
- conturile supuse controlului sunt exacte şi conforme cu realitatea şi dacă inventarierea
patrimoniului public a fost făcută la termenele şi în condiţiile stabilite de lege;
- veniturile instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din mijloace extrabugetare au
fost constituite legal şi încasate la termenele prevăzute de lege;
- cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonate, plătite şi înregistrate conform
reglementărilor legale şi în concordanţă cu prevederile legii bugetare;
- subvenţiile şi alocaţiile pentru investiţii s-au acordat de la buget sau din fonduri speciale,
în condiţiile legii şi s-au utilizat conform destinaţiilor stabilite;
- concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică s-a făcut conform legii;
- contractarea împrumuturilor de stat, rambursarea ratelor scadente ale acestora şi plata
dobânzilor aferente s-au făcut în condiţiile legii;
- creanţele şi obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt îndreptăţite
sau garantate, iar activele sunt protejate;
- bilanţurile contabile şi conturile de profit şi pierderi sunt exacte şi reale.

Controlul de performanţă se referă la economicitate, eficacitate şi eficienţă şi acoperă:

- controlul economicităţii activităţilor administrative în concordanţă cu principiile şi
practicile administrative sănătoase şi politicile de management;
- controlul eficienţei utilizării resurselor umane, financiare şi a altor resurse, incluzând
examinarea sistemelor informaţionale, indicatorilor de performanţă şi al procedurilor
urmate de entităţile controlate pentru remedierea deficienţelor identificate;
- controlul eficacităţii îndeplinirii atribuţiilor în atingerea obiectivelor entităţii controlate.

27
 Dacă în urma controlului financiar se constată nerespectarea prevederilor legale, se
procedează la întocmirea unui proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau
contravenţiilor săvârşite.
Procesul verbal de constatare a contravenţiilor se compune din patru părţi:
1. În prima parte (preambulul), se menţionează date de identificare a organului controlat, de
identificare a celui care a semnat contravenţia, precum şi câteva elemente privind
perioada;
2. În a doua parte a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se descriu
faptele care constituie contravenţii, legea încălcată şi nivelul contravenţiilor;
3. În a treia parte se fac referiri la numărul de exemplare în care a fost întocmit actul de
control, la semnăturile constatatorilor şi al contravenienţilor precum şi la modalităţile de
contestare a contraventiei;
4. În ultima parte se menţionează datele de identificare a martorilor.

4.3.2. Inspecţia fiscală

Prin inspecţia fiscală se desemnează verificarea realizată, după norme metodologice

proprii de către organul fiscal de specialitate. Inspecţia fiscală prezintă o serie de atribuţii
specifice, concretizate în trei etape centrale:
- examinarea situaţiei de fapt prin constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi
faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei.
- analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu
informaţiile proprii sau din alte surse.
- concluziile inspecţiei fiscale, putând presupune şi sancţionarea potrivit legii a faptelor
constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile
legislaţiei fiscale.
Cu privire la persoanele supuse inspecţiei fiscale, C. pr.fiscala instituie regula generală,
că orice contribuabil, fie acesta persoană fizica sau juridică, indiferent de forma de organizare a
acestuia poate fi verificat de către inspectorii fiscali. Competenţa materială se raportează la

28
efectuarea de acte procedurale privind verificarea documentelor, audierea contribuabilului sau a
reprezentantului acestuia sau în caz de refuz de cooperare la estimarea bazei de impunere.
Competent material va fi un organ fiscal aflat în subordinea Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, prin intermediul unui compartiment de specialitate. În cazul unităţilor
administrativ-teritoriale,
inspecţia fiscală va fi organizată prin compartimentele de specialitate din
structura acestora.
Referitor la formele inspecţiei fiscale, după criteriul întinderii verificărilor putem distinge
între inspecţia totală, prin care se verifică toate obligaţiile fiscale ale unui contribuabil, pentru o
perioadă determinată de timp, şi inspecţia parţială, care se extinde numai asupra uneia sau mai
multor obligaţii fiscale pe o anumită perioadă de timp (spre exemplu, accize, T.V.A, taxe vamale
etc.).
În raport de procedura de control folosită, inspecţia fiscală se prezintă în următoarele
forme:
- inspecţia fiscală prin sondaj, caz în care se verifică selectiv, documentele şi
operaţiunile semnificative ale contribuabilului;
- inspecţia fiscală inopinată, urmare a unei sesizări privind încălcarea legislaţiei fiscale,
fără anunţarea contribuabilului;
- inspecţia fiscală încrucişată, constând în verificarea documentelor şi operaţiunilor
contribuabilului în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane (spre exemplu,
verificarea unui furnizor al unui contribuabil).
Inspecţia fiscală este limitată în timp, în sensul perioadei, în care un act poate fi verificat,
legea stabilind un maxim de 3 ani de la data faptului sau actului juridic, în care acestea pot fi
supuse controlului.

Procedura de desfăşurare a inspecţiei fiscale debutează cu selectarea contribuabilului

supus inspecţiei. Criteriul de selecţie poate fi aleatoriu sau o plângere, apreciată ca fiind
întemeiată de către organul fiscal.
Potrivit Codul de Procedură Fiscală, contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la
procedura de selectare folosită.

29
 În etapa a doua organul fiscal va transmite contribuabilului un aviz de inspecţie fiscală.
Acest document va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b) data de începere a inspecţiei fiscale;
c) obligaţiile fiscale şi perioadele, ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singură dată, pentru motive
justificate.
Avizul este supus comunicării, în termen de 30 de zile pentru marii contribuabili şi 15
zile pentru celelalte cazuri, înainte de debutul controlului. În mod excepţional, în cazul inspecţiei
bazate pe control inopinat sau pe solicitarea unei autorităţi publice, avizul nu va fi comunicat.
Locul desfăşurării inspecţiei fiscale este sediul (principal sau secundar) al
contribuabilului, acesta din urmă fiind obligat să asigure spaţiul adecvat necesar procedurii.
Indiferent de locul unde se realizează inspecţia, organul fiscal are dreptul de a verifica sediile
secundare şi punctele de lucru. Cu privire la durata acestor verificări, Codul stabileşte un termen
maximal de 3luni, lăsând la latitudinea organul fiscal durata minimă a acestor proceduri.
Regulile de procedură aplicabile comportă câteva aspecte limitative faţă de puterile
organului fiscal, menite să asigure respectarea drepturilor contribuabilului.
Inspecţia fiscală este guvernată de o serie de principii, şi anume:
- principiul independenţei;
- principiul autonomiei;
- principiul ierarhizării,
- principiul teritorialităţii;
- principiul descentralizării;
- principiul unicităţii.
Astfel, examinarea va avea ca obiect orice raport juridic, şi orice fapt material, care are
legătură cu impunerea. Cu toate acestea, orice impozit, taxă sau altă contribuţie va fi verificat o
singură dată.
La debutul inspecţiei fiscale, inspectorul va prezenta legitimaţia de inspecţie şi ordinul de
serviciu semnat de conducătorul organului de control, după care va consemna inspecţia fiscală în
Registrul Unic de

30
Control al contribuabilului.
Codul de procedură fiscală instituie o serie de drepturi şi obligaţii in ceea cel priveşte pe
contribuabil. Acesta este obligat: să comunice informaţiile solicitate de organul fiscal, sau să
indice persoana, care le
poate comunica – obligaţia de colaborare; contribuabilul are dreptul de a beneficia de asistenţă
de specialitate sau juridică; contribuabilul are dreptul de a fi informat cu privire la fiecare etapă a
inspecţiei şi la rezultatul final al acesteia; contribuabilul are dreptul de a fi ascultat şi de a
prezenta opinia sa cu privire la rezultatul verificărilor.
Inspecţia se va finaliza cu întocmirea unui raport, care indicând temeiul legal şi faptic, va
conţine recomandările organului fiscal şi termenele de ducere la îndeplinire a acestora. Se va
face referire, sub sancţiunea nulităţii la constatările preliminarii şi finale ale organului fiscal şi la
consecinţele acestora (răspundere contravenţională, răspundere penală) precum şi la termenul de
contestare a actelor administrativ-fiscale întocmite.
Organele fiscale vor sesiza, prin intermediul deciziei de impunere,
organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi
care ar putea întruni elemente constitutive ale
unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de Codul de Procedură Penală.

4.4 Cazierul fiscal

Cazierul fiscal al contribuabililor reprezintă un mijloc de evidenţă şi urmărire a disciplinei

financiare a acestora. Scopul acestuia este de a preveni şi de a combate evaziunea fiscală precum
şi de a întări administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat.
În cazierul fiscal se ţine evidenţa persoanelor fizice şi juridice, precum şi a asociaţilor,
acţionarilor şi reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice, care au săvârşit fapte sancţionate de
legile financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară.
Actul normativ care reglementează instituţia cazierului fiscal îl constituie O.G. nr.
75/2001, modificată şi actualizată, privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal.
În scopul prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale, precum şi în scopul întăririi
administrării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat se organizează cazierul fiscal al
contribuabililor ca mijloc de evidenţă şi urmărire a disciplinei financiare a contribuabililor.

31
 Cazierul fiscal se organizează de Ministerul Finanţelor Publice la nivel central şi la
nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti şi al
Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili.
La nivelul Ministerului Finanţelor Publice se organizează cazierul fiscal naţional, în care
se ţine evidenţa contribuabililor de pe întregul teritoriu al României, iar la nivelul direcţiilor
generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, se organizează cazierul fiscal
local, în care se ţine evidenţa contribuabililor care au domiciliul/sediul în raza teritorială a
acestora.
Cazierul fiscal va fi gestionat atât la nivel naţional, cât şi la nivelul organelor fiscale
teritoriale printr-o structură specializată care se va constitui în acest sens prin regulamentul de
organizare şi funcţionare a Ministerului Finanţelor Publice.
În cazierul fiscal se înscriu date privind:
a) sancţiuni aplicate contribuabililor pentru săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2 din O.G. nr.
75/2001 (“faptele sancţionate de legile financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina
financiară”), rămase definitive şi irevocabile potrivit prevederilor legale în vigoare;
b) măsuri de executare silită aplicate contribuabililor în legătură cu faptele prevăzute la art. 2
din O.G. 75/2001, rămase definitive şi irevocabile potrivit prevederilor legale în vigoare.
Înscrierea datelor în cazierul fiscal se face pe baza documentelor rămase definitive şi
irevocabile potrivit legislaţiei în vigoare. Conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 75/2001, prezentarea
certificatului de cazier fiscal este obligatorie în următoarele situaţii:
● a) la înfiinţarea societăţilor comerciale, a societăţilor cooperative şi a cooperativelor agricole,
de către asociati, acţionari şi reprezentanţii legali desemnaţi;
● b) la solicitarea înscrierii asociaţiilor şi fundaţiilor în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de
către asociaţii sau membrii fondatori ai acestora;
c) la autorizarea exercitării unei activităţi independente de către solicitanţi;
● d) la cesiunea părţilor sociale sau a acţiunilor de către noii asociaţi sau acţionari;
● e) la numirea de noi reprezentanţi legali, precum şi la cooptarea de noi asociaţi sau acţionari cu
prilejul efectuării majorării de capital social de către noii reprezentanţi legali, asociaţi şi acţionari.
În situaţiile prevăzute la lit. a), c), d) şi e), obligaţia este îndeplinită de către Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, care va transmite, în format electronic, informaţiile din
cazierul fiscal al contribuabililor, la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

32
 Înscrierea datelor în cazierul fiscal se face în baza următoarelor documente:
a) extrasele de pe hotărârile judecătoreşti definitive, transmise de instanţele judecătoreşti
Ministerului Finanţelor Publice;
b) extrasele de pe deciziile de soluţionare a contestaţiilor rămase definitive prin neexercitarea
căilor de atac;
c) actele/documentele întocmite de organele fiscale şi vamale din subordinea Ministerului
Finanţelor Publice, rămase definitive, prin care se consemnează datele şi informaţiile prevăzute la
art. 2 din O.G. 75/2001 (“faptele sancţionate de legile financiare, vamale, precum şi cele care
privesc disciplina financiară”), şi cele prevăzute la art. 4 (“sancţiuni aplicate contribuabililor
pentru săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2, rămase definitive şi irevocabile potrivit prevederilor
legale în vigoare şi măsuri de executare silită aplicate contribuabililor în legătură cu faptele
prevăzute la art. 2 din O.G. 75/2001, rămase definitive şi irevocabile potrivit prevederilor legale
în vigoare”).
d) actele rămase definitive ale altor organe competente să constate faptele prevăzute la art. 2 şi
să aplice sancţiuni.
În scopul completării cazierului fiscal organele fiscale pot solicita Inspectoratului General
al Poliţiei şi unităţilor teritoriale ale acestuia extras de pe cazierul judiciar al contribuabililor care
au săvârşit faptele prevăzute la art. 2.
Documentele(extras de pe cazierul judiciar al contribuabililor) se comunică în termen de
30 de zile de la data solicitării acestora. Pentru aceste solicitări nu se percep taxe de timbru.
Contribuabilii care au înscrise date în cazierul fiscal se scot din evidenţă dacă se află în
următoarele situaţii:
a) faptele pe care le-au săvârşit nu mai sunt sancţionate de lege;
b) a intervenit reabilitarea de drept sau judecătorească constatată prin hotărâre judecătorească;
c) nu au mai săvârşit fapte de natura celor prevăzute la art. 2 într-o perioadă de 5 ani de la data
rămânerii definitive a actului prin care au fost sancţionate aceste fapte;
d) decesul, respectiv radierea contribuabilului.
Actele necesare obţinerii cazierului fiscal sunt următoarele:
Pentru persoane fizice:
- cerere tip;
- actul de identitate;

33
- taxa de 20 lei;
- împuternicire în situaţia în care sunteţi reprezentat de alte persoane.
Pentru persoane juridice:
- cerere tip;
- copie de pe actul constitutiv;
- taxa de 20 lei;
- în cazul în care certificatul este solicitat de către o altă persoană decât asociatul este necesară o
împuternicire semnată de către un asociat şi stampilată.
Eliberarea cazierului fiscal se face de îndată, în prezenţa contribuabilului sau a
reprezentantului acestuia.
Certificatul de cazier fiscal este valabil 30 de zile de la data emiterii şi numai în scopul în
care a fost eliberat.
Cazierul fiscal se emite de Direcţia Finanţelor Publice în raza căreia persoana solicitantă
işi are domiciliul.

4.5. Executarea voluntară a obligaţiilor fiscale

1.Plata – modalitate de executare a obligaţiei fiscale

Principala modalitate de stingere a unei obligaţii fiscale o reprezintă executarea
voluntară. Prin executare voluntară se înţelege, în sens larg realizarea conduitei părţilor, constând
în a da, a face sau a nu face, ceea ce subiectul pasiv al raportului juridic s-a obligat.
Regula generală în materia executării este dată de instituţia plăţii.
Deşi, in sens curent prin plată se desemnează remiterea unei sume de bani, în limbaj
juridic plata corespunde oricărei forme de executare voluntară a unei obligaţii.
În dreptul fiscal, ca şi în dreptul comun, regula este că oricine poate face plata. Distingem
următoarele situaţii:
• Debitorul face plata, adică execută obligaţia. Debitorul poate acţiona personal sau prin
reprezentant, legal sau voluntar.
• O persoană ţinută pentru debitor face plata. Este cazul unui fidejusor (garanţie personală dată,
ca măsură asiguratorie).

34
Acesta în baza angajamentului asumat va executa obligaţia în locul debitorului, care nu poate sau
nu vrea să execute.
• O persoană ţinută alături de debitor, în situaţia codebitorilor solidari, care execută integral
obligaţia.
• În cazul persoanelor juridice plata este făcută în numele persoanei juridice prin reprezentantul
legal.
• Persoana juridică, care lucrează prin mai multe sedii (unul principal şi unul sau mai multe
secundare) va face plata impozitelor datorate de oricare din aceste sucursale sau filiale.
În mod excepţional, plata impozitului pe salarii se face de către sediile secundare, conform cu
locul de muncă al salariaţilor.
• Un terţ face plata. Terţul poate face plata cu valori juridice diferite: în interes propriu, spre
exemplu, un locator plăteşte ipoteca pentru a salva soarta bunului, sau în interesul debitorului – o
liberalitate.

2.Termenul de plată
Cu privire la termenul de plată, se impune a fi făcută următoarea
distincţie: orice obligaţie fiscală cunoaşte un moment al constituirii acesteia si anume data
producerii faptului juridic generator al impozitului sau taxei, urmat de consemnarea obligaţiei
fiscale - data stabilirii -, în baza unui act administrativ fiscal, declarativ de drepturi şi obligaţii.
De la momentul constituirii obligaţii, legea poate acorda un termen în cadrul căruia se poate face
plata - data exigibilităţii. De cele mai multe ori, de la data exigibilităţii, legea sau organul fiscal
dau un nou termen în cadrul căruia se aşteaptă executarea voluntară a creanţei – data scadenţei.
După acest moment, se trece la executarea silită a creanţei.
Ca şi regulă, legea - Codul Fiscal - stabileşte expres termenul de
exigibilitate şi de scadenţă al obligaţii fiscale. Pentru diferenţele de obligaţii fiscale, termenul de
plată se determină în raport de data comunicării acestora, conform dispozitiilor Codul de
Procedură Fiscală: comunicarea în intervalul 1-15 al lunii, data plăţii până la 5 a lunii următoare;
comunicarea în intervalul 16-31, data plăţii termenul de 20 a lunii următoare.
Acest termen este susceptibil de suspendare numai dacă aceasta este dispusă de organul
fiscal sau de instanţa de judecată. Suspendarea este facultativă şi nu obligatorie, şi se acordă sub
rezerva constituirii de garanţii.

35
 3.Data plăţii
Plata se poate face în dreptul comun în natura sau când acest lucru
nu este posibil prin echivalent. În dreptul fiscal, datorită naturii obligaţiilor patrimoniale, plata se
poate face numai în natură. Remiterea
sumei de bani, reprezentând obligaţia de plată a unui impozit, taxă sau altă contribuţie sau
obligaţia de a restitui o sumă de bani de la bugetul central sau local, se poate face, în mai multe
forme:
• În numerar – la trezorerie sau la un alt organ fiscal;
• Prin mandat poştal;
• Prin decontare bancară:
• Prin anulare de timbre fiscale mobile.
În funcţie de modalitatea de realizare a plăţii, identificam următoarele cazuri privind data plăţii:
• Pentru plata în numerar – data plăţii este data documentului de
atestare a plăţii – chitanţa emisă de organul fiscal;
• Pentru plata prin mandat poştal – data plăţii este data poştei;
• Pentru plata prin decont bancar – data plăţii este data debitării contului plătitor conform
documentelor bancare de decontare confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată (a
operatorului bancar);
• Pentru plata prin anulare de timbre fiscale – data înregistrării la organul fiscal a actului anulat.
Stabilirea datei plăţii prezintă importanţă întrucât acesta este momentul la care încetează
să curgă dobânzile şi penalităţile de întârziere. De asemenea, la acest moment se sting obligaţiile
fiscale principale şi secundare ale debitorului.

4. Ordinea stingerii obligaţiilor fiscale

În mod frecvent, debitorul fiscal datorează concomitent mai multe
tipuri de obligaţii fiscale. Acesta realizând o plată, poate executa creanţele integral sau parţial.
Când volumul plăţii nu este suficient pentru a stinge toate obligaţiile fiscale se pune problema
ordinii stingerii
obligaţiilor. Pentru a aplica regulile în materie este necesară îndeplinirea

36
cumulativă a două condiţii: pe de o parte debitorul trebuie să datoreze
două sau mai multe tipuri de obligaţii fiscale (impozit pe profit, T.V.A.,
taxe vamale), iar pe de altă parte acesta să facă o plată insuficientă.
Ordinea stingerii obligaţiilor se apreciază în două etape:
- în primul rând, debitorul va alege tipul de creanţă fiscală principală, care urmează să se
stingă. (spre exemplu, impozitul pe profit).
- in al doilea rând, în interiorul aceleiaşi categorii de impozit, dacă subzistă insuficienţa
plăţii se aplică un set de reguli privind ordinea stingerii obligaţiilor.
Au prioritate obligaţiile rezultând din grafice de plată, eşalonări şi
amânări. Dacă debitorul nu are astfel de obligaţii sau acestea sunt acoperite integral urmează să
se stingă, total sau parţial obligaţiile fiscale principale cu termen de plată în anul curent, precum
şi accesoriile acestora în ordinea vechimii.
- in al treilea rând, se sting obligaţiile fiscale datorate la data de 31
decembrie a anului precedent în ordinea vechimii fără accesorii.
Urmează a se executa dobânzile şi penalităţile obligaţiilor din anul/anii
precedenţi. Pentru restul din plata efectuată, la solicitarea debitorului se pot stinge obligaţiile cu
termen de scadenţă în viitor.

5. Compensarea
O altă modalitate de stingere a obligaţiilor fiscale, în sensul Codului de Procedură Fiscală
este compensarea, care intervine atunci când în două raporturi juridice distincte părţile au
concomitent calitatea de debitor şi creditor, unul faţă de celălalt, urmând ca prin manifestarea lor
de voinţă obligaţiile să se stingă până la concurenţa celei mai mici.
Este necesar ca obligaţia datorată să rezulte din debite faţă de acelaşi buget. Nu intervine
compensarea între o creanţă de la bugetul naţional şi una de la bugetul local. Compensarea se
realizează de către organul fiscal din oficiu, sau la cererea debitorului anterior restituirii de
sume.
Rezultatul compensării va fi consemnat într-o notă de compensare, care se comunică
contribuabilului.
Pentru a ne afla în prezenţa acestui mod de stingere a unei obligaţii,

37
Este necesara existenţa unor sume de restituit de la bugetul de stat sau bugetul local.
Contribuabilul va cumula în mod excepţional şi calitatea de subiect activ a raportului juridic de
drept fiscal.
În acest sens Codul de Procedură Fiscală indică cu titlu de creanţă fiscală principală dreptul la
rambursarea T.V.A. şi dreptul la restituirea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii plătite fără
temei legal.Există obligaţia (al cărei titular este statul sau unitatea administrativ-teritorială ) de a
restitui sume de bani în mai multe situaţii, indicate de art. 112 Codul de Procedură Fiscală:
- când plata s-a făcut în mod eronat, fără existenţa unui titlu de creanţă fiscală;
- când plata s-a făcut, în plus faţă de suma reală; când plata s-a făcut datorită unei
greşeli de calcul;
- când obligaţia şi plata au fost stabilite ca urmare a aplicării greşite a legii;
- în cazul rambursării de T.V.A;
- sumele rămase în urma executării silite ca diferenţă între preţul obţinut şi valoarea
debitului iniţial.
Pentru situaţia în care contribuabilul nu are obligaţii fiscale
restante, organul fiscal va proceda la remiterea sumelor din restituiri.

6.Obligaţiile fiscale accesorii

Pentru neachitarea la timp a obligaţiilor fiscale, debitorul va suporta o serie de sancţiuni,
datorând după termenul de scadenţă dobânzi şi penalităţi de întârziere. Poate fi vorba despre
două categorii distincte de obligaţii fiscale accesorii, fiecare cu natură juridică proprie.
În dreptul comun, pentru a datora daune-interese moratorii este necesar ca debitorul să
fie pus în întârziere printr-un act al creditorului (cerere de chemare în judecată, somaţie de plată
transmisă prin executorul judecătoresc).
În dreptul fiscal, (ca de altfel şi în dreptul comercial) punerea în întârziere se face de
drept, prin ajungerea obligaţiei la scadenţă. Neexecutarea voluntară şi la termen a obligaţiei
generează un prejudiciu, care se cere a fi acoperit prin plata de daune-interese. Astfel, debitorul
datorează conform Codului de Procedură Fiscală dobânzi pentru fiecare zi de întârziere,
începând cu prima zi după termenul de scadenţă.

38
 Dobânzile sunt daune-interese moratorii datorate ca echivalent al prejudiciului cauzat
prin întârzierea la executare. Nivelul acestora se stabileşte la recomandarea B.N.R. prin Ordin al
Ministrului Finanţelor pentru fiecare exerciţiu bugetar.
Dobânzile la executare, voluntară sau silită se cumulează cu creanţa principală, fără a-si
pierde caracterul de sine stătător, cu menţiunea că nu se aplică, nici în dreptul fiscal dobânzi la
dobânzi.
A doua categorie de obligaţii fiscale accesorii este reprezentantă de
penalităţi. Acestea sunt daune-interese cominatorii prevăzute cu titlu de
sancţiune pentru neexecutarea în termen a obligaţiei fiscale. Spre deosebire de dreptul comun,
penalităţile nu se dispun de instanţă prin hotărâre judecătorească, ci prin simplul fapt al
prevederii legale. Penalităţile se calculează pentru fiecare lună sau fracţiune de lună înregistrată
ca întârziere, conform Codului de Procedură Fiscală, în cuantum de 0,5%.
Penalităţile şi dobânzile se calculează şi se datorează pentru perioada cuprinsă între
termenul de scadenţă şi actul de executare voluntară sau silită. În mod excepţional, nu se
datorează penalităţi pentru perioadele afectate de înlesniri la plată.

7. Înlesniri la plată

Prin înlesniri la plată se desemnează facilităţile acordate de creditorul fiscal, debitorului

său, la cererea acestuia pentru executarea voluntară a obligaţiei fiscale scadente, înainte de
începerea executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia. Art. 125 Codul de Procedură
Fiscală reglementează următoarele forme de înlesniri:
a. Eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii
datorate la bugetul local;
b. Amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii
datorate la bugetul local;
c. Eşalonări la plata dobânzilor şi penalităţilor de orice fel, cu excepţia dobânzilor datorate pentru
perioadele de eşalonare;
d. Amânări/ scutiri sau reduceri de dobânzi sau penalităţi.
e. Scutiri sau reduceri de taxe locale.

39
 În scopul de a beneficia de una din aceste forme de înlesniri debitorul are obligaţia de a
depune la organul fiscal, concomitent cu cererea de înlesnire şi dovada constituirii unei garanţii
conform prevederilor Codul de Procedură Fiscală.

8. Constituirea de garanţii
În vederea asigurării unei executări a obligaţiei fiscale, organul fiscal poate solicita
constituirea de garanţii, în ipotezele şi limitele impuse de lege.
În primul rând, Codul de Procedură Fiscală recunoaşte debitorului
fiscal dreptul de a solicita, pentru motive temeinice, suspendarea executării silite. Este cazul
debitorului persoană juridică, a cărui executare silită prin poprire generează imposibilitatea
obiectivă de a-şi desfăşura activitatea. Suspendarea executării silite se acordă în acest caz de
către executorul fiscal numai în prezenţa unor garanţii acordate de debitor.
În al doilea rând, constituirea de garanţii este obligatorie la ridicarea măsurilor
asiguratorii. Măsurile asiguratorii sunt măsurile luate de organul fiscal, înainte sau în timpul
executării voluntară sau silită, când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să-şi ascundă
bunurile sau să-şi risipească patrimoniul periclitând considerabil colectarea creanţei fiscale.
Se vor constitui garanţii şi în cazul asumării obligaţiei de plată de către altă persoană prin
angajament de plată. Codul de Procedură Fiscală enumără limitativ, în art. 127 tipurile de
garanţii menite să asigure executarea obligaţiei fiscale. Este cazul:consemnării de mijloace
băneşti, scrisorilor de garanţie bancară, ipoteca asupra bunurilor aflate în proprietatea
debitorului, gajul asupra bunurilor mobile, fideiusiunea.

4.6. Executarea silită a obligaţilor fiscale

Noţiunea de executare desemnează modalitatea de stingere a unei obligaţii fiscale a

debitorului, prin realizarea obiectului raportului juridic.
Executarea, ca şi în dreptul comun (dreptul civil) poate fi voluntară sau silită.
Prin executare silită se înţelege ansamblul mijloacelor procedurale, prin care creditorul, titular al
dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu sau alt titlu constrânge, cu concursul forţei
coercitive a statului, pe debitor să execute o obligaţie fiscală.

40
 Pentru a trece la executarea silită este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor
condiţii:
a. Existenţa unui titlu executoriu. Titlu executoriu este actul administrativ fiscal care
consemnează o creanţă fiscală, ajunsă la scadenţă.
b. Obligaţia să fie scadentă. Este necesar ca obligaţia să fi ajuns la termenul prevăzut de lege
pentru plata acesteia. Nu se poate trece la executarea silită, cât timp debitorul se afla în termenul
legal de plată voluntară.
c. Plata să nu fi fost realizată în mod voluntar.

Executarea silită cunoaşte următoarele modalităţi: executarea silită

prin poprire, executarea silită asupra bunurilor mobile, executarea silită
asupra bunurilor imobile.

4.6.1. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a cere compensarea sau
restituirea
Termenul de prescripţie, în materie fiscală, pentru orice creanţă principală sau accesorie
este de 5 ani. Momentul de la care curge acest termen, conform art. 135 este data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care a luat naştere dreptul respectiv.
În cazul creanţelor accesorii, provenind din dobânzi şi penalităţi,
dreptul de a cere executarea silită se prescrie după un termen calculat distinct pentru fiecare
creanţă accesorie.
Acest termen se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.
Termenul de prescripţie este susceptibil de suspendare, în cazurile prevăzute de Codul de
Procedură Fiscală. Efectul suspendării termenului de prescripţie constă în oprirea curgerii acestui
termen pe perioada existenţei cazului de suspendare, urmând ca la încetarea acestuia, termenul să
îşi reia cursul, ţinându-se cont de timpul scurs înainte.
Termenul de prescripţie este susceptibil şi de întrerupere, iar efectul întreruperii
termenului de prescripţie constă în începerea unui nou curs de la data de 1 ianuarie a anului
următor.
Efectele împlinirii termenului de prescripţie constau în stingerea dreptului de a solicita
executarea silită. Împlinirea poate fi invocată de

41
către contribuabil sau de către organul fiscal. Organul fiscal, constatând
împlinirea termenului de prescripţie va proceda la încetarea măsurilor de executare silită şi
întocmirea unui proces-verbal de constatare a prescrierii dreptului de a realiza executarea silită.

4.6.2. Organele de executare silită

4.6.2.1. Competenţa
Regula în materie, este că sunt competente să execute silit o creanţă fiscală, organele
fiscale, naţionale sau locale, care administrează creanţa fiscală. Acestea sunt abilitate să ia
măsuri asiguratorii şi să efectueze acte de executare silită.
Cu privire la competenţa materială, procedura executării silite este
îndeplinită de către funcţionarii publici, din cadrul departamentul de specialitate al organului
fiscal, aflat în subordinea Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală (Direcţia Judeţeană A Finanţelor Publice Iaşi,
Administraţia Finanţelor Publice Comunală Vaslui etc.). Este competent
acelaşi organ fiscal, care a realizat înregistrarea fiscală, constatarea creanţei şi faţă de care s-a
putut efectua plata voluntară.
La nivel de competenţă teritorială, regula este a competenţei organului fiscal în a cărui
rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.
Dacă executarea silită poartă asupra unor bunuri mobile sau immobile ale
contribuabilului, este competent să îndeplinească actele de executare silită organul fiscal, în a
cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile, conform art. 136 alin 5. Cod de Procedură
Fiscală.
Atunci când se constată existenţa unui pericol evident de sustragere sau substituire a
acestor bunuri, organul fiscal poate lua orice măsuri de indisponibilizare, indiferent de locul unde
se găsesc aceste bunuri. În toate aceste ipoteze, organul fiscal de la domiciliul fiscal va
realiza coordonarea procedurii de executare silită şi va comunica orice document sau date utile
procedurii de executare (date privind dosarul de
executare, situaţia juridică a debitorului, titlul executoriu, contul în care
se vor vărsa sumele încasate).

42
 Conform art. 137 din Codul de Procedură Fiscală atunci, când obligaţia fiscală este
solidară, fiind ţinuţi a o executa doi sau mai mulţi debitori, cu domicilii diferite, competenţa
teritorială revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al
debitorului despre care există indicii că deţine mai multe bunuri urmăribile. Această regulă este
aplicabilă numai creanţelor solidare sau indivizibile, nu şi obligaţiilor conjuncte, (al căror obiect
este divizibil). Deoarece debitorii sunt ţinuţi pentru întreaga creanţă, organul fiscal va efectua
acte de executare pentru a îndestula creanţa iniţială, precum şi orice accesorii.
Organul fiscal realizează acte de executare silită prin intermediul unei categorii
specializate de funcţionari denumiţi executori fiscali. Deşi, competenţele acestor funcţionari sunt
similare cu cele ale executorilor judecătoreşti, cele două categorii de executori nu se identifică.
Executorii fiscali sunt funcţionari publici, şi nu liberi-profesionişti (ca executorii
judecătoreşti); ei acţionează în baza unei împuterniciri din partea organului fiscal, ca autoritate a
statului. Calitatea de executor fiscal este certificată prin legitimaţia de executori fiscal şi prin
delegaţia primită.
Executorii fiscali au atribuţii specifice, conform art. 138 alin. 3 Cod de Procedură Fiscală:
a. Să intre în orice incintă de afaceri (sediu principal, filială, sucursală, punct de lucru) a
debitorului persoană juridică sau în alte locuri unde acesta îşi păstrează bunurile (depozit,
domiciliu civil).
b. Să intre în toate încăperile unde se găsesc bunuri ale debitorului persoană fizică. Prin
"încăpere" se înţelege orice parte a unei locuinţe, aflate în proprietatea sa sau a altuia, orice
spaţiu deţinut în baza unui contract de închiriere, comodat.
c. Să solicite şi să cerceteze orice document sau element material (în sensul de bun corporal) care
poate constitui probă în procedura fiscală.
Cu privire la exercitarea atribuţiilor de la lit. a şi b, se pot face următoarele menţiuni: intrarea se
poate face numai pe bază de acord al contribuabilului, fără a fi necesar un alt act de autorizare. În
lipsa acordului contribuabilului (acord care poate îmbracă formă expresă sau tacită) este nevoie
de autorizarea instanţei judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Dacă debitorul fiscal lipseşte de la domiciliu sau nu-şi dă consimţământul, executorul
fiscal poate pătrunde în incintă numai în prezenţa (condiţie cumulativă) a unui jandarm,
reprezentant al poliţiei sau agent al forţei publice, şi a doi martori. Pătrunderea în aceste spaţii se

43
poate face numai pentru identificarea, punerea sub sechestru, ridicarea bunurilor supuse
executării silite precum şi pentru obţinerea de elemente probatorii în procedura fiscală.
Intrarea se poate face numai în intervalul orar 6,00- 20,00 şi numai în zilele lucrătoare.
Executarea începută poate continuată în cadrul aceluiaşi interval orar şi într-o zi nelucrătoare.
Accesul se poate face şi înafara acestui interval zilnic sau orar, doar dacă există pericolul
sustragerii acestor bunuri.
Rezultatele acestei "percheziţii" sunt consemnate într-un procesverbal, care va cuprinde
elemente privind desfăşurarea pătrunderii, descrierea bunurilor, arătarea locului, zilei şi orei
realizării procedurii.

Titlul executoriu

Regula este că la baza oricărei proceduri de executare silită se află un titlu executoriu. În
dreptul civil, este titlu executoriu hotărârea judecătorească, definitivă şi irevocabilă sau alt înscris
(acte autentificate de notar, hotărârile arbitrale, cambia, cecul şi biletul la ordin, contractile de
credit bancar). În dreptul fiscal, este titlu executoriu orice titlu de creanţă fiscală sau un alt titlu.
Titlul de creanţă fiscală devine executoriu, prin simpla ajungere la scadenţă a termenului
prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal pentru executarea creanţei. Astfel, putem identifica
în executarea unei creanţe fiscale următoarele momente:
- Data constituirii creanţei şi anume data faptului juridic generator al impozitului sau taxei;
- Data stabilirea creanţei, prin declaraţie fiscală, decizie de impunere, proces-verbal de
sancţionare a contravenţiilor;
- Data exigibilităţii – data la care creanţa poate fi executată voluntar;
- Data scadenţei – data până la care se putea face executarea voluntară şi după care începe
procedura executării silite;
Titlul de creanţă devine executoriu la data scadenţei. Acest titlu va cuprinde pe lângă
elementele prevăzute la art. 43 alin 2., elemente generale pentru actul administrativ fiscal, şi
următoarele: codul de identificare fiscală a debitorului, domiciliul fiscal, cuantumul şi natura
sumelor datorate, temeiul legal al puterii executorii. Titlul executoriu se întocmeşte de către
organul de executare pentru fiecare tip de creanţă fiscală în parte; spre exemplu: impozit pe
profit, T.V.A., amenzi contravenţionale.

44
 Titlul executoriu se comunică, de către organul de executare fiscală şi contribuabilului, în
termen de 30 de zile de la emitere. Comunicarea se va face printr-o adresă, care va face referire
la: denumirea completă a emitentului, temeiul legal al transmiterii titlului executoriu, numele şi
adresa debitorului, alte elemente de identificare ale acestuia, natura debitului şi suma de plată.

4.6.3. Procedura de executare silită – condiţii generale

Procedura de executare silită, în una din cele trei modalităţi, consacrate de Codul de
Procedură Fiscală este constituită din două etape: una generală, şi a doua specială, fiecare cu
particularităţile proprii.
Etapa generală presupune o serie de acte juridice, pe care executorul fiscal este obligat să
le îndeplinească sub sancţiunea nulităţii procedurii:
a. Înştiinţarea de plată
Executarea silită propriu-zisă este precedată, în toate cazurile, de emiterea unei înştiinţări
de plată. Aceasta este un act administrative fiscal, prin care organul de executare silită competent
înştiinţează debitorul cu privire la faptul scadenţei obligaţiei. Prin acest act administrativ,
anterior procedurii de executare silită, se acordă debitorului un termen de 15 zile pentru a
executa voluntar creanţa fiscală. Termenul este calculat de la data comunicării.
b. Somaţia
Conform art. 145 Cod de Procedură Fiscală, procedura de executare silită, în toate
modalităţile debutează prin comunicarea somaţiei. Somaţia este primul act de executare silită,
constând într-un înscris cuprinzând, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, numărul
dosarului de executare silită, suma de executat, consecinţele neexecutării. Somaţia este însoţită
de o copie a titlului executoriu. Prin comunicarea somaţiei se acordă un nou termen de plată de
15 zile debitorului, urmând ca în caz de neplată, să se continue măsurile de executare silită.
c. Evaluarea bunurilor
Executarea silită poate purta asupra tuturor veniturilor şi bunurilor debitorului, prin
valorificarea acestora pentru a stinge creanţele principale şi accesorii, precum şi cheltuielile de
executare. Pentru a fi valorificate corespunzător, bunurile şi veniturile asupra cărora poartă
procedura de executare silită, vor fi mai întâi evaluate. Pentru aceasta executorul fiscal, va apela
la un expert autorizat. Evaluarea bunului se va concretiza într-o expertiză, anexată procesului-

45
verbal de sechestru. Este de observat faptul că, evaluarea bunurilor apare ca etapă numai în cazul
executării silite asupra bunurilor, nu şi la poprire.

4.6.4. Procedura de executare silită – condiţii speciale

4.6.4.1. Executarea silită prin poprire

Sediul materiei este în art. 149-150 Codul de Procedură Fiscală. Prin poprire se înţelege
mecanismul de executare silită, prin care sunt urmărite veniturile sau orice sumă bănească, în lei
sau în valută, titlurile de valoare sau bunurile mobile necorporale, deţinute sau datorate
debitorului fiscal de către terţe persoane (terţ poprit) sau pe care acestea le vor datora în viitor, în
temeiul unor raporturi juridice existente.
Obiectul popririi poate fi orice sumă provenind din creanţe civile (donaţii, contract de
locaţiune, împrumut), creanţe comerciale (contract de vânzare-cumpărare, comision, consignaţie)
salariile unei personae fizice, pensiile, ajutoarele sociale sau alte indemnizaţii. Aceste venituri
ale persoanei fizice pot fi urmărite numai în limitele indicate de Codul de Procedură Civilă.
Poprirea se înfiinţează prin o adresă de poprire, trimisă terţului poprit, împreună cu o
copie certificată, după titlul executoriu. Această adresă va face menţiune despre : denumirea şi
sediul organului de executare, numărul şi data emiterii, denumirea sau numele, sediu sau
adresa terţului poprit, temeiul legal al executării silite, datele de identificare ale debitorului,
numărul şi data titlului executoriu, natura creanţei fiscale, cuantumul popririi, contul în care se
va vira suma, semnătura şi ştampila. Adresa se trimite prin scrisoare recomandată, cu dovadă de
primire.
Executarea silită se poate întinde asupra mai multor terţi popriţi, dacă debitorul urmează
să încaseze venituri rezultate din titluri de valoare sau bunuri mobile necorporale de la terţe
persoane juridice. Terţul poprit are la dispoziţie un termen de 5 zile de la comunicare adresei
pentru a confirma, în scris organului fiscal, dacă datorează cu orice titlu sume de bani sau alte
bunuri mobile necorporale, către debitorul fiscal. Confirmarea terţului poprit este necesară,

46
deoarece raportul juridic obligaţional dintre debitorul fiscal şi terţul poprit poate să se fi stins
anterior comunicării adresei de poprire.
Data înfiinţării popririi este data confirmării sumelor datorate. După acest moment, terţul
poprit este obligat să reţină sumele datorate şi să le vireze în contul indicat de executorul fiscal.
O formă specială de poprire prevăzută la art. 149 alin. 11-15 Cod de Procedură Fiscală
este cea privind poprirea conturilor bancare ale debitorului fiscal. În acest caz organul fiscal,
comunică societăţii bancare, la data somării debitorului o copie de pe titlu executoriu. La trecerea
unui termen de 15 zile (termen acordat de procedura somării pentru a face plata), de la
comunicare, unitate bancară va indisponibiliza orice sumă din încasările zilnice şi nu va proceda
la decontarea documentelor de plată primite. Astfel, contul debitorului fiscal, poate numai încasa,
fără a face plăţi. Pe cale de excepţie, pe bază de documente justificative, debitorul poate face din
contul poprit, plata drepturilor salariale.
Conform art. 150 terţul poprit poate nega măsura de poprire sau poate să nu o respecte,
caz în care executorul fiscal se va adresa instanţei
judecătoreşti, în a cărei rază teritorială se află domiciliul acestuia. Judecata se va face de urgenţă
şi cu precădere. Pe baza hotărârii judecătoreşti, dacă există condiţiile cerute de lege pentru
menţinerea popririi, executorul fiscal va trece la executarea silită a terţului poprit. Astfel, terţul
poprit va răspunde cu bunurile proprii pentru neexecutarea culpabilă a popririi.

4.6.4.2. Executarea silită a bunurilor mobile

Modalitate a executării silite, în dreptul comun şi în materie fiscală, executarea silită a

bunurilor mobile, constă în urmărirea, sechestrarea şi valorificarea oricăror bunuri mobile
corporale, aflate în proprietatea debitorului.
Sediul materie este dat de art. 151-153 Cod de Procedură Fiscală.
Ca regulă pot fi executate orice bunuri mobile, animate sau neanimate, fungibile sau nefungibile,
consumptibile sau neconsumptibile. Pe cale de excepţie, conform art. 151 alin. 2 Cod de
Procedură Fiscală, în cazul urmăririi unui debitor persoană fizică, nu pot fi executate silit
anumite categorii de bunuri indicate de lege, acestea fiind necesare desfăşurării traiului zilnic. În
acest sens, amintim:

47
a. Bunurile necesare pentru continuarea studiilor, exercitarea profesiei, inclusiv cele necesare
desfăşurării activităţii agricole. Spre exemplu, unelte, maşini, furaje, animale de producţie sau de
lucru.
b. Bunurile necesare uzului personal (săpun, haine, lenjerie) sau casnic (electrocasnice, piese de
mobilier). Pentru a fi protejate de executare silită aceste bunuri trebuie să îndeplinească două
condiţii: pe de o parte să fie necesare traiului normal (nu produse de lux), iar pe de altă parte să
nu fie mai multe de acelaşi fel. La acelaşi tratament juridic sunt supuse şi obiectele de cult
religios, pentru debitor şi familia sa.
c. Alimentele necesare debitorului şi familiei sale pentru timp de 2 luni, iar dacă debitorul se
ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă.
d. Combustibilul necesar pentru încălzit şi prepararea hranei socotit pentru 3 luni de iarnă,
indiferent de anotimpul în care are loc procedură de executare silită.
e. Obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave.
În cazul persoanelor juridice, vor fi urmărite orice bunuri mobile indiferent de destinaţia
acestora.
Pentru a realiza valorificarea bunurilor mobile se vor parcurge o
succesiune de etape procedurale, începând cu procedura comună fiecărei forme de executare
silită (înştiinţare de plată – somaţie – evaluare a bunurilor) şi o procedură specifică.
La expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somaţiei de plată, dacă debitorul nu
execută voluntar creanţa, se trece la punerea sub sechestru a bunurilor. Sechestrarea se
efectuează după evaluarea bunurilor (de către un expert), prin întocmirea de către executorul
fiscal a unui proces-verbal de sechestru. Procesul-verbal de sechestru este actul administrativ
fiscal prin care bunul este indisponibilizat, urmând ca la expirarea termenului de 15 zile, în lipsa
executării voluntare a obligaţiei să se valorifice bunul pentru a stinge creanţa. Acest act cuprinde
o serie de elemente obligatorii: atributele de identificare ale executorului fiscal (numele,
prenumele, numărul legitimaţiei şi al delegaţiei), atributele de identificare ale creanţei executate
(număr dosar de executare, cuantum creanţă, dobânzi şi penalităţi, temeiul legal al executării),
descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii acestora, menţiuni privind alte drepturi reale
existente cu privire la bun, atributele de identificare ale custodelui, menţiunea că, în caz de
neplată în termen de 15 zile, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate, semnătura

48
executorului fiscal care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţă la
sechestrare.
Procesul-verbal se va preda sau comunica debitorului, precum şi custodelui (dacă este
cazul), fiind întocmit, după caz, în două sau trei exemplare. Dacă bunurile sechestrate fac
obiectul unor alte garanţii reale, un exemplar de pe procesul-verbal se va comunica şi
creditorilor. Prin punerea sub sechestru se generează o serie de efecte juridice.
În primul rând, la data punerii sub sechestru se naşte un drept de gaj al statului/unităţii
administrativ-teritoriale asupra bunului respectiv. Gajul poate fi fără deposedare, caz în care
bunul rămâne în posesia debitorului sau cu deposedare, caz în care organul fiscal va numi un
custode pentru bunul respectiv. Acesta va semna procesul-verbal de sechestru şi va răspunde ca
un depozitar remunerat pentru starea bunurilor – art. 153 Cod de Procedură Fiscală.
În al doilea rând, ca efect al punerii sub sechestru bunurile sunt indisponibilizate; acestea
sunt scoase din circuitul civil, astfel că, potrivit art. 151 alin. 10 Cod de Procedură Fiscală actele
de dispoziţie cu privire la aceste bunuri sunt lovite de nulitate absolută.Ca efect al punerii sub
sechestru, dacă în termen de 15 zile debitorul nu execută voluntar creanţa, organul fiscal poate
trece la valorificarea bunului în una din formele prevăzute de lege.

4.6.4.3. Executarea silită a bunurilor immobile

Sediul materiei este în art. 154-156 Cod de Procedură Fiscală.

Pentru satisfacerea unei creanţe fiscale pot fi urmărite orice bunurile imobile aflate în
proprietatea debitorului fiscal. Vor fi executate silit împreună cu acesta şi bunurile accesorii
bunului imobil, şi anume bunurile imobile prin destinaţie, conform Cod Civil. Sunt exceptate de
la executarea silită bunurile imobile (construcţii) reprezentând spaţiul minim de locuit pentru
debitor şi familia sa, stabilite conform normelor în vigoare. Pentru aprecierea noţiunii de „spaţiu
minim de locuit” pentru debitor şi familia sa facem trimitere la OG nr. 40/1999, care indică
criteriile (numărul de membri ai familiei, componenţa familiei, persoanele bolnave sau în vârstă)
de stabilire a suprafeţei minime de locuit. Această excepţie este la rândul său afectată de o altă
excepţie, caz în care va fi executat şi spaţiul minim de locuit, dacă conform art. 154alin. 4 Cod
de Procedură Fiscală creanţa fiscală rezultă din săvârşirea unei infracţiuni. (amendă penală,
despăgubiri datorate statului sau unităţilor administrativ-teritoriale).

49
 Procedura executării silite asupra bunurilor imobile parcurge următoarele etape generale
şi o serie de etape particulare, fiind similară procedurii de urmărire a bunurilor mobile. Astfel,
după comunicarea înştiinţării de plată, somarea debitorului şi evaluarea bunurilor immobile
printr-o expertiză se va trece la punerea bunurilor imobile sub sechestru.
Procesul-verbal de sechestru va avea un conţinut identic cu cel de la bunurile mobile, făcând
referire la atributele de identificare ale executorului fiscal (numele, prenumele, numărul
legitimaţiei şi al delegaţiei), atributele de identificare ale creanţei executate (număr dosar de
executare, cuantum creanţă, dobânzi şi penalităţi, temeiul legal al executării), descrierea
bunurilor sechestrate şi indicarea valorii acestora, menţiuni privind alte drepturi reale existente
cu privire la bun, atributele de identificare ale custodelui, menţiunea că, în caz de neplată în
termen de 15 zile, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate, semnătura executorului
fiscal, care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţă la sechestrare. În urma
punerii sub sechestru a bunului, se va trece la numirea unui administrator-sechestru, care poate fi
creditorul, debitorul sau orice altă persoană, potrivit art. 155 Cod de Procedură Fiscală .
Efectele punerii sub sechestru a unui bun imobil constau în:
- constituirea unui drept de ipotecă legală. Organul de executare silită vor solicita de
îndată efectuarea inscripţiei ipotecare de către Biroul de Carte Funciară în raza teritorială a căruia
se află situate bunului imobil. Biroul de Carte Funciară va efectua înscrierea şi va comunica în
termen de 10 zile de la primirea procesului-verbal de sechestru alte drepturi reale şi sarcini, care
grevează bunul urmărit şi pe titularii acestor drepturi. De la data înscrierii ipotecii în Cartea
Funciară a imobilului, aceasta devine opozabilă terţilor, care au drepturi reale asupra bunului
respectiv.
- debitorul beneficiază de un termen de 15 zile pentru a efectua plata voluntar, în caz
contrar bunul va fi supus procedurii de valorificare.
- bunul aflat sub sechestru va fi indisponibilizat, astfel că orice alt act de dispoziţie
asupra bunului va fi lovit de nulitate absolută.
În mod excepţional, organul fiscal de executare poate acorda o suspendare a executării
silite asupra unui bun imobil dacă, la cererea debitorului plata integrală a creanţei se poate face
din veniturile bunului urmărit (un contract de locaţiune) sau din alte venituri. Astfel, conform art.
156 Cod de Procedură Fiscală debitorul va oferi pentru un termen de maxim 6 luni veniturile sale
din alte surse sau din transmiterea folosinţei bunului (prin constituirea unei popriri).

50
4.6.4.4. Executarea silită a altor bunuri

Prin art. 157 şi 158 din Codul de Procedură Fiscală se face referire la executarea silită a
fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini sau a unui ansamblu de bunuri.
În primul caz, fructele neculese şi recoltele prinse de rădăcini, vor fi executate ca bunuri
imobile, deci nu vor fi apreciate ca în dreptul comun bunuri mobile prin anticipaţie. În cazul
fructelor culese se va aplica procedura proprie bunurilor mobile.
În al doilea caz, anumite bunuri pot fi executate ca un ansamblu (spre exemplu, un fond
de comerţ) atunci când acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase.

4.6.5. Valorificarea bunurilor puse sub sechestru

La trecerea termenului de 15 zile şi în lipsa executării voluntare bunurile urmează să fie

valorificate, fără efectuarea unei alte formalităţi.
Procedura este reglementată de art. 159-167 din Codul de Procedură Fiscală. Valorificarea se
poate face în una din formele prevăzute de lege.
• Art. 160 – Valorificarea bunurilor prin înţelegerea părţilor
Rolul central în această procedură revine debitorului, care, cu acordul organului fiscal va
căuta propuneri pentru cumpărarea bunului respectiv. Acesta va prezenta în scris propunerile
primite şi nivelul de acoperire a creanţelor fiscale, către executorul fiscal, indicând numele,
adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta poate face plata. De subliniat
este faptul că vânzarea bunurilor sechestrate se poate face numai către persoanele fizice sau
juridice, care nu au obligaţii fiscale restante.
Organul fiscal va analiza ofertele şi va alege pe una dintre acestea comunicând debitorului
termenul şi contul bugetar în care va fi virat preţul plătit. Cu privire la preţ trebuie menţionat că
acesta nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare a bunului. La data acceptării ofertei de către
organul fiscal se încheie un contract de vânzare-cumpărare (în cazul bunurilor mobile) sau un
antecontract de vânzare-cumpărare (în cazul bunurilor imobile).
Cumpărătorul ales va efectua plata în contul bugetar indicat de organul fiscal. La
înregistrarea plăţii, indisponibilitatea va fi ridicată, iar contractul de vânzare-cumpărare îşi va

51
produce efectul translativ de proprietate. Am putea aprecia că plata preţului în termenul prevăzut,
este o condiţie rezolutorie a contractului de vânzare-cumpărare.
În cazul în care bunul este imobil, acceptarea ofertei de către organul fiscal, dă naştere unui
antecontract de vânzare-cumpărare, care va fi perfectat la data consemnării acordului de voinţă în
formă autentică.
De subliniat este faptul că, efectele contractului de vânzare-cumpărare se produc între debitorul
fiscal şi cumpărător. Această modalitate de valorificare a bunurilor sechestrate prezintă avantajul
că debitorul poate obţine un preţ echitabil pe bunul său, putând beneficia chiar de o diferenţă
dintre preţ şi valoarea creanţei.
• Art. 161 – Valorificarea bunurilor prin vânzare directă
Bunurile puse sub sechestru pot fi valorificate în regim de consignaţie sau vândute în mod
direct. Procedura se aplică în mod excepţional atunci când bunurile sunt perisabile sau supuse
degradării, când prin vânzarea lor se va acoperi în întregime creanţa fiscală, iar pe parcursul
procedurii de licitaţie dacă bunul nu a fost vândut şi un cumpărător oferă preţul de evaluare a
bunului.
În cadrul acestei proceduri se va realiza de asemenea publicitatea vânzării, iar vânzarea
este consemnată printr-un proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
• Art. 162 - Valorificarea bunurilor prin vânzare la licitaţie
Rolul central în această procedură îl ocupă executorul fiscal, căruia îi revin o serie de
obligaţii impuse de lege, menit să asigure desfăşurarea normală a procedurii de valorificare.
În primă etapă, executorul fiscal va asigura publicitatea vânzării, într-un termen regresiv,
de 10 zile, înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţie. Ca modalitate, publicitatea se va
realiza prin afişarea anunţului la sediul organului de executare, al primăriei la sediul sau
domiciliul debitorului, la locul vânzării, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de largă
circulaţie, într-un cotidian local, în pagina de Internet sau, după caz, în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege. Anunţul va cuprinde
elemente privind data, ora şi locul licitaţiei, preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei,
invitaţie de a participa la licitaţie.
A doua etapă a procedurii constă în depunerea de către cei interesaţi a ofertelor cu cel
puţin o zi înainte de desfăşurarea licitaţiei, împreună cu o copie a actul de identitate al
cumpărătorului, dovada plătii taxei de participare (10 % din preţul de evaluare a bunului),

52
cazierul fiscal (dovada că ofertantul nu are creanţe fiscale scadente). Preţul de pornire a licitaţiei
poate varia, fiind fie cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare, fie preţul de pornire a licitaţie.
La a doua şi a treia licitaţie, preţul iniţial va fi diminuat cu 25 %, respectiv 50 %.
Vânzarea propriu-zisă se face sub coordonarea unei comisii de licitaţie, alcătuită din 3
membri. Executorul fiscal la termenul şi locul fixate va da citire anunţului de vânzare şi ofertelor
primite. Se va proceda la strigarea preţurilor. Comisia va reţine oferta cea mai bună şi va
desemna pe adjudecatar. De asemenea, se va întocmi un proces-verbal privind desfăşurarea şi
rezultatul licitaţiei. Plata preţului (diminuat cu valoarea taxei de participare) se va face în termen
de 5 zile, la o unitate a Trezoreriei. În lipsa plăţii o nouă licitaţie va fi organizată în termen de 10
zile de la adjudecare, urmând ca orice costuri să fie suportate de către adjudecatar. Plata se poate
face în cazul bunurilor imobile şi în rate de maxim 12 luni, conform art. 165 Cod de Procedură
Fiscală.
Cheltuielile de executare silită sunt de regulă în sarcina debitorului fiscal, acesta fiind
considerat a se afla în culpă. Sumele realizate prin valorificarea bunurilor vor servi la stingerea
obligaţiilor fiscale scadente. Restul de sumă se va distribui astfel, pentru stingerea cheltuielilor de
executare, pentru stingerea altor creanţe fiscale sau vor fi restituite debitorului.

4.7. Soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale

4.7.1. Actul administrativ fiscal - noţiune, elemente constitutive şi caractere juridice

Actul administrativ fiscal este definit prin art. 41 Cod de Procedură Fiscală, ca fiind actul
emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau
stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale. Sunt acte administrative fiscale: decizia de impunere,
declaraţia fiscală, procesul-verbal de sechestru, decizia de soluţionare a unei contestaţii etc. Deşi
formele întâlnite în practică sunt multiple, aceste acte administrativ fiscale prezintă o serie de
caractere comune, care guvernează materia şi sunt obligatorii pentru organul emitent.
Cu privire la conţinutul actului administrativ fiscal, art. 43 alin 2 Cod de Procedură
Fiscală stabileşte o serie de elemente obligatorii, care pot fi grupate astfel:
- elemente de identificare a organului fiscal emitent/eventual ale persoanei împuternicite de
acesta.
- elemente (nume/denumire, domiciliu/sediu) de identificare a contribuabilului;

53
- obiectul actului administrativ fiscal;
- temeiurile emiterii – în fapt şi în drept;
- posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul competent a primi
cererea.
- menţiunea privind audierea contribuabilului şi poziţia acestuia.
- data şi locul emiterii, semnătura şi ştampila emitentului.
Raportat la aspecte de formă se aplică regula formei scrise, condiţie cerută ad validitatem,
actul administrativ fiscal având caracter autentic. Tot ca şi condiţie de formă cerută pentru
opozabilitatea actului administrativ fiscal, acesta este supus procedurii comunicării, conform art.
44 Cod de Procedură Fiscală. Formele de comunicare sunt multiple şi se raportează la situaţia de
fapt şi la tipul actului administrativ fiscal.
In primul rând, actul poate fi adus la cunoştinţa contribuabilului prin prezentarea acestuia
la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub
semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului. Regula este aplicabilă în
cazul persoanelor fizice şi juridice, acestea din urmă acţionând prin intermediul reprezentantului,
persoană fizică.
În a doua modalitate, comunicarea se poate face înafara spaţiului de lucru al organului
fiscal, fie prin persoanele împuternicite de către acesta. Comunicarea se îndeplineşte fie prin
poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire, fie, prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului
actului şi confirmarea primirii acestuia, iar data comunicării va fi dovedită prin semnătura
destinatarului, de pe documentul anexă.
În mod excepţional, comunicarea se poate face prin publicarea unui anunţ într-un cotidian
naţional de largă circulaţie, într-un cotidian local sau în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, atunci
când lipsa contribuabilului de la domiciliul fiscal sau refuzul acestuia de a primi actul fac
imposibilă probarea îndeplinirii procedurii de comunicare. Faţă de contribuabil, actul
administrativ fiscal va produce efecte juridice, nu de la data emiterii, ci de la data comunicării,
probată prin intermediul înscrisurilor întocmite cu ocazia procedurii de comunicare. Procedura se
completează cu prevederile Cod de Procedură Civilă privind citaţiile şi comunicarea actelor de
procedură.

54
 Cu privire la efectele actului juridic fiscal, principala funcţiei a acestora este
individualizarea creanţei fiscale, în sensul de a constata prin raportare la textul normativ din
Codul Fiscal, obligaţiile fiscale principale şi accesorii în cuantum concret. Îndeplinesc acest rol,
decizia de impunere, declaraţia fiscală, declaraţia vamală, documentul prin care se stabileşte şi se
individualizează datoria vamală, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei,
ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
Aceste titluri de creanţă prezintă o serie de caractere juridice:
- Sunt acte de drept public, având caracter unilateral. Obligativitatea efectelor juridice ale acestor
acte juridice derivă din puterea publică, exercitată de organul fiscal.
- Sunt acte juridice declarative de drepturi. Întrucât funcţia principală a actelor administrative
fiscale este aceea de a constata şi individualiza creanţele fiscale rezultând din raportul juridic
generator al impozitului, taxei sau altei contribuţii datorate faţă de bugetul de stat sau bugetul
local.
- Sunt acte juridice autentice, fiind emise de un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de
serviciu. Ele fac proba până la înscrierea în fals.
- Sunt acte cu caracter executoriu. Executarea silită a creanţelor fiscale se face în temeiul actului
administrativ fiscal de individualizare a obligaţiilor fiscale, prin simpla ajungere la scadenţa a
acesteia.

4.7.2. Căi administrative şi jurisdicţionale de atac împotriva actelor administrative fiscale

Soluţionarea conflictelor privind actele de individualizare a creanţelor fiscale comportă
două nivele de contestare: contestarea administrativă şi contestarea judiciară.
Codul de Procedură Fiscală consacră prin art. 172 dreptul la contestaţie – cale administrativă de
atac- ,a celui ce se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin
lipsa acestuia, care însă nu înlătură dreptul la acţiune. Pot fi contestate deciziile de impunere, cu
caracter patrimonial sau nepatrimonial, procesele-verbale de constatare şi sancţionare a
contravenţiei. Declaraţiile fiscale şi cele vamale pot fi contestate numai în ceea ce priveşte
intervenţia organului fiscal, nu şi cu privire la simplele declaraţii ale contribuabilului.
Controlul administrativ al actelor fiscale se declanşează printr-o contestaţie scrisă, care va
cuprinde datele de identificare ale contestatorului; obiectul contestaţiei; motivele de fapt şi de

55
drept; dovezile, pe care se întemeiază; semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia,
precum şi ştampila, în cazul persoanelor juridice.
Prin obiect al contestaţiei se desemnează baza de impunere - faptele juridice constatate, sumele şi
măsurile stabilite prin titlul de creanţă fiscală sau alt act administrativ, precum şi refuzul
nejustificat al organului fiscal de a emite un act administrativ fiscal.
Contestaţia este întocmită în formă scrisă şi se depune la instanta competenta, iar
termenul de depunere este de 15 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal. Acest
termen este prevăzut sub sancţiunea decăderii. De subliniat este că procedura este scutită de plata
taxelor de timbru.

56
 CAPITOLUL III
INFRACTIUNI SI CONTRAVENTII CU CARACTER FINANCIAR

a) Evaziunea fiscală

Legea 241/2005 instituie măsuri de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a

unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea. În înţelesul legii sus menţionate, termenii şi
expresiile de mai jos se definesc după cum urmeză:
● a) buget general consolidat - ansamblul tuturor bugetelor publice, componente ale sistemului
bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg;
● b) contribuabil - orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate
juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat;
● c) documente legale - documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală,
Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările elaborate pentru
punerea în aplicare a acestora;
● d) formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal - documente legale ale căror
tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiţiile actelor normative în vigoare;
● e) obligaţii fiscale - obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală;
● f) operaţiune fictivă - disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni
care în fapt nu există;
● g) organe competente - organe care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale
sau vamale, potrivit legii.
Într-o definiţie generală, evaziunea fiscală se prezintă ca fiind sustragerea de la plata
impozitelor şi taxelor din partea unor agenţi economici, inclusiv a celor care acţionează în
economia subterană. Are loc prin nedeclararea sau falsa declarare a veniturilor impozabile.

1. Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8

ani şi interzicerea unor drepturi, conform legii 241/2005, următoarele fapte săvârşite în scopul
sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

57
 ● a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
● b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente
legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
● c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu
au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
● d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de
taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
● e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de
stocare a datelor;
● f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin
nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau
secundare ale persoanelor verificate;
● g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a
bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului
de procedură penală.
2. Dacă prin faptele prevăzute la punctul 1 s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita
maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.
3. Dacă prin faptele prevăzute la punctul 1 s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita
maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

b) Bancruta şi delapidarea
Legea insolvenţei 85/2006 prevede anumite tipuri de infracţiuni speciale, în legătură cu
faptele ce au legătură cu declararea sau starea de insolvenţă.
Bancruta este incriminată în două variante:
1) Potrivit art. 143, constituie infracţiune de bancrută simplă şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă, de
către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a

58
cererii de deschidere a procedurii în termen, care depăşeşte cu mai mult de 6 luni după
expirarea termenului de 30 de zile de la intrarea în starea de insolvenţă.
2) De asemenea, constituie infracţiune de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:
● a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii
acestuia;
● b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia
financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în frauda creditorilor;
● c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active.
Delapidarea, aşa cum este prevăzută în art. 215¹ Cod penal , este incriminată într-o
variantă simplă şi alta agravată şi face parte din grupa de infracţiuni împotriva patrimoniului
alături de furt, tâlhărie, abuzul de încredere, înşelăciunea, etc.
Obiectul juridic generic al infracţiunilor împotriva patrimoniului îl constituie relaţiile
sociale a căror formare , desfăşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin apărarea patrimoniului , mai
ales sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri şi implicit sub aspectul obligaţiei de a
menţine poziţia fizică a bunului în cadrul patrimoniului , acesta făcând parte din gajul general al
creditorilor chirografari.
Delapidarea este incriminată în două variante.
1) Varianta simplă constă în – însuşirea , folosirea sau traficarea , de către un
funcţionar , în interesul său ori pentru altul , de bani, valori sau alte bunuri pe care le
gestionează sau administrează , conform prevederilor art. 215 Cod Penal , alin 1.
2) Varianta agravantă se realizează în cazul în care delapidarea a avut consecinţe
deosebit de grave, conform prevederilor aceluiaşi articol în vigoare, alin 2.
Infracţiunea de delapidare, este prevăzută şi în art. 145 din Legea 85/2006 constituind
însuşirea, folosirea sau traficarea de către administratorul judiciar ori lichidatorul averii
debitorului, precum şi de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte
bunuri pe care le gestionează sau le administrează. Aceasta se pedepseşte cu închisoare de la
unu la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. În cazul în care delapidarea a avut consecinţe
deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi. De asemenea, tentativa este pedepsibilă.

59
 Constituie infracţiune şi fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane
interpuse, solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanţe inexistente asupra averii
debitorului se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Infracţiunile de bancrută şi delapidare se judecă în primă instanţă de tribunal, cu celeritate
(rapiditate).

c) Deturnarea de fonduri

Deturnarea de fonduri face parte din gurpul infracţiunilor la regimul stabilit pentru
anumite activităţi economice, aşezate în titlul VIII, art. 302¹, C. pen., partea specială.
1) Deturnarea de fonduri constă în schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a
resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a
activităţii economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ sau instituţii de stat sau
unei alte unităţi de interes public (din cele prevăzute în art. 145), se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 5 ani.
2) Dacă fapta prevăzută la punctul 1 a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

d) Falsul intelectual

Putem defini infracţiunile de fals ca fiind acele fapte prevăzute de Codul penal, săvârşite
cu vinovătie şi care sunt de natură să aducă atingere încrederii publice acordate anumitor lucruri,
semne sau înscrisuri cărora li se atribuie, din punct de vedere juridic, însuşirea de a exprima
adevărul.
Obiectul juridic generic al infracţiunilor de fals îl constituie relaţiile sociale care se
formează şi dezvoltă în legătură cu valoarea socială a încrederii publice, de care trebuie să se
bucure anumite lucruri cărora legea le atribuie însuşirea de a exprima adevărul.
Încrederea publică reprezintă una dintre cele mai importante valori sociale şi este
specifică statului de drept, contribuind în mod decisiv la buna desfăşurare a relaţiilor interumane
şi la normala evoluţie a unor activităţi sociale şi economice, cum sunt: operaţiunile financiar-

60
bancare, interne şi internaţionale, activităţile privitoare la eliberarea unor documente, înscrisuri
ori interesând raporturile cetăţeanului cu autoritatea publică în împrejurări care sunt de natură să
producă consecinţe juridice.
Conform art. 289 Cod Penal, falsul intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial
cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu,
prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu
ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Denunţarea unui înscris ca fiind un fals, poate fi făcută pe cale principală, prin adresarea
denunţului organelor de cercetare penală sau procurorului, sau pe cale incidentală, în cadrul
unui proces penal în care a fost prezentat actul pretins falsificat.

Infracţiunile şi contravenţiile care se înscriu în cazierul fiscal sunt prezentate în anexa ataşată
prezentului curs.

61
 ANEXA - FAPTELE care se înscriu în cazierul fiscal al contribuabililor, potrivit legislaţiei în vigoare

+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦ A. Fapte care, potrivit legii, constituie infracţiuni ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Codul ¦ Descrierea faptei ¦Actul normativ care prevede fapta¦Actul normativ care prevede sancţiunea¦ Sancţiunea prevăzută ¦
¦faptei¦ ¦ ¦ ¦ de lege ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.01 ¦Fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface¦Art. 3 din Legea nr. 241/2005 ¦Art. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru ¦Amendă de la 5.000lei ¦
¦ ¦documentele de evidenţă contabilă distruse, în ¦pentru prevenirea şi combaterea ¦prevenirea şi combaterea evaziunii ¦30.000 lei. ¦
¦ ¦termenul înscris în documentele de control, deşi ¦evaziunii fiscale. ¦fiscale. ¦ ¦
¦ ¦acesta putea să o facă. ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.02 ¦Refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta¦Art. 4 din Legea nr. 241/2005 ¦Art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru ¦Închisoare de la6luni ¦
¦ ¦organelor competente, după ce a fost somată de 3 ¦pentru prevenirea şi combaterea ¦prevenirea şi combaterea evaziunii ¦la 3 ani sau amendă. ¦
¦ ¦ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu,¦evaziunii fiscale. ¦fiscale. ¦ ¦
¦ ¦în scopul împiedicării verificărilor financiare, ¦ ¦ ¦ ¦
¦ ¦fiscale sau vamale. ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.03 ¦Împiedicarea, sub orice formă, a organelor ¦Art. 5 din Legea nr. 241/2005 ¦Art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru ¦Închisoare de la6luni ¦
¦ ¦competente de a intra, în condiţiile prevăzute de ¦pentru prevenirea şi combaterea ¦prevenirea şi combaterea evaziunii ¦la 3 ani sau amendă. ¦
¦ ¦lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul ¦evaziunii fiscale. ¦fiscale. ¦ ¦
¦ ¦efectuării verificărilor financiare, fiscale sau ¦ ¦ ¦ ¦
¦ ¦vamale. ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.04 ¦Reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult ¦Art. 6 din Legea nr. 241/2005 ¦Art. 6 din Legea nr. 241/2005 ¦Închisoare de la 1an ¦
¦ ¦30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând ¦pentru prevenirea şi combaterea ¦pentru prevenirea şi combaterea ¦la 3 ani sau amendă. ¦
¦ ¦impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă. ¦evaziunii fiscale. ¦evaziunii fiscale. ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.05 ¦Punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, ¦Art. 7 alin. (1) din Legea nr. ¦Art. 7 alin. (1) din Legea nr. Închisoare de la2ani ¦
¦ ¦banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate ¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦la7ani şi interz. ¦
¦ ¦în domeniul fiscal, cu regim special. ¦combaterea evaziunii fiscale. ¦combaterea evaziunii fiscale. ¦unor drepturi. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.06 ¦Tipărirea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de¦Art. 7 alin. (2) din Legea nr. ¦Art. 7 alin. (2) din Legea nr. ¦Închisoare de la3la12 ¦
¦ ¦timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦ani şi interz. unor ¦
¦ ¦în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate. ¦combaterea evaziunii fiscale. ¦combaterea evaziunii fiscale. ¦drepturi ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.07 ¦Stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a ¦Art. 8 alin. (1) din Legea nr. ¦Art. 8 alin. (1) din Legea nr. ¦Închisoare de la3la ¦
¦ ¦impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca ¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦10 ani şi interz. ¦
¦ ¦rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani¦combaterea evaziunii fiscale. ¦combaterea evaziunii fiscale. ¦unor drepturi. ¦
¦ ¦cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul¦ ¦ ¦ ¦
¦ ¦general consolidat ori compensări datorate ¦ ¦ ¦ ¦
¦ ¦bugetului general consolidat. ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.08 ¦Asocierea în vederea săvârşirii faptei prevăzute de¦Art. 8 alin. (2) din Legea nr. ¦Art. 8 alin. (2) din Legea nr. ¦Închisoare de la 5la ¦
¦ ¦art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru ¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦15 ani şi interz. ¦
¦ ¦prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale ¦combaterea evaziunii fiscale. ¦combaterea evaziunii fiscale. ¦unor drepturi. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.09 ¦Tentativa la infracţiunile prevăzute la pct. 1.07 ¦Art. 8 alin. (3) din Legea nr ¦Art. 8 alin. (3) din Legea nr. ¦Se pedepseşte conform ¦
¦ ¦şi 1.08 din prezenta anexă. ¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦241/2005 pentru prevenirea şi ¦legii. ¦
¦ ¦ ¦combaterea evaziunii fiscale. ¦combaterea evaziunii fiscale. ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.10 ¦Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau ¦Art. 9 alin. (1) lit. a) din ¦Art. 9 alin. (1), (2) si (3) din ¦Închisoare de la 2
¦ ¦taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea ¦la 8 ani şi interz. ¦
¦ ¦obligaţiilor fiscale. ¦prevenirea şi combaterea ¦şi combaterea evaziunii fiscale. ¦unor drepturi.Dacă ¦
¦ ¦ ¦evaziunii fiscale. ¦ ¦fapta a produs un ¦
62
¦ ¦ ¦ ¦ prejudiciu mai mare de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ 100.000euro, în ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦echivalentul monedei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦rom.limita minimă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a pedepsei prev. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦lege şi limita max. a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se majorează ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦cu 2 ani. Dacă fapta ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a produs un prejud. ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦mai mare de 500.000 ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦euro, în echivalentul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦monedei naţ., limita ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦minimă a pedepsei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦prevăzute de lege şi ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦limita max a acesteia ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦se majorează cu 3 ani ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.11 ¦Omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în ¦Art. 9 alin. (1) lit. b) din ¦Art. 9 alin. (1), (2) si (3) din ¦Închisoare de la 2 ¦
¦ ¦actele contabile ori în alte documente legale, a ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea ¦la 8 ani şi interz ¦
¦ ¦operaţiunilor comerciale efectuate sau a ¦prevenirea şi combaterea ¦şi combaterea evaziunii fiscale. ¦unor drepturi. Dacă ¦
¦ ¦veniturilor realizate în scopul sustragerii de la ¦evaziunii fiscale. ¦ fapta a produs un ¦
¦ ¦îndeplinirea obligaţiilor fiscale. ¦ ¦ ¦prejudiciu mai mare ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de 100.000 euro, în ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦echivalentul monedei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦naţ., limita minimă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a pedepsei prevăz. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦lege şi limita max. a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se major. cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦2 ani. Dacă fapta ¦
¦ ¦ ¦ ¦ a produs un prejudiciu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦mai mare de 500.000 ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦euro, în echivalentul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦monedei naţ., limita ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦minimă a pedepsei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦prevăzute de lege şi ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦limita maximă a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se majorează ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦cu 3 ani ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.12 ¦Evidenţierea, în actele contabile sau în alte ¦Art. 9 alin. (1) lit. c) din ¦Art. 9 alin. (1), (2) si (3) din ¦Închisoare de la 2 ¦
¦ ¦documente legale, a cheltuielilor care nu au la ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea ¦la 8ani şi interz. ¦
¦ ¦bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor ¦prevenirea şi combaterea ¦şi combaterea evaziunii fiscale. ¦unor drepturi. Dacă ¦
¦ ¦operaţiuni fictive în scopul sustragerii de la ¦evaziunii fiscale. ¦ ¦fapta a produs un ¦
¦ ¦îndeplinirea obligaţiilor fiscale. ¦ ¦ ¦prejud. mai mare de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦100.000 euro, în ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦echivalentul monedei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦naţ., limita minimă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a pedepsei prevăz. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦lege şi limita max a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se majorează ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦cu 2 ani. Dacă fapta ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a produs un prejud. ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦mai mare de 500.000 ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦euro, în echivalentul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦monedei naţ., limita ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦minimă a pedepsei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦prevăz. de lege şi ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦limita max a acesteia ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦se majorează cu 3 ani ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.13 ¦Alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte ¦Art. 9 alin. (1) lit. d) din ¦Art. 9 alin. (1), (2) si (3) din ¦Închisoare de la 2ani ¦
¦ ¦contabile, memorii ale aparatelor de taxat sau de ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦la 8 ani şi interz. ¦
¦ ¦marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de ¦prevenirea şi combaterea ¦prevenirea şi combaterea evaziunii ¦unor drepturi. Dacă ¦
¦ ¦stocare a datelor în scopul sustragerii de la ¦evaziunii fiscale. ¦fiscale. ¦fapta a produs un ¦
¦ ¦îndeplinirea obligaţiilor fiscale. ¦ ¦ ¦prejud. mai mare de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦100.000 euro, în ¦

63
¦ ¦ ¦ ¦ ¦echivalentul monedei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦naţ., limita minimă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a pedepsei prevăz. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦lege şi limita max. a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se major. cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦2 ani. Dacă fapta ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a produs un prejud. ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦mai mare de 500.000 ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦euro, în echivalentul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦monedei naţ., ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦limita min a pedepsei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦prevăz. de lege şi ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦limita max a acesteia ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦se majorează cu 3 ani ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.14 ¦Executarea de evidenţe contabile duble, ¦Art. 9 alin. (1) lit. e) din ¦Art. 9 alin. (1), (2) si (3) din ¦Închisoare de la 2 ¦
¦ ¦folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦la 8 ani şi interz. ¦
¦ ¦stocare a datelor în scopul sustragerii de la ¦prevenirea şi combaterea ¦prevenirea şi combaterea ¦unor drepturi. Dacă ¦
¦ ¦îndeplinirea obligaţiilor fiscale. ¦evaziunii fiscale. ¦evaziunii fiscale. ¦fapta a produs un ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦prejud. mai mare de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦100.000 euro, în ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦echivalentul monedei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦naţ., limita minimă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a pedepsei prevăz. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦lege şi limita max. a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se major. cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦2 ani. Dacă fapta ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a produs un prejud. ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦mai mare de 500.000 ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦euro, în echivalentul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦monedei naţ., ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦limita min a pedepsei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦prevăzute de lege şi ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦limita max a acesteia ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦se majorează cu 3 ani ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.15 ¦Sustragerea de la efectuarea verificărilor ¦Art. 9 alin. (1) lit. f) din ¦Art. 9 alin. (1), (2) si (3) din ¦Închisoare de la 2 la ¦
¦ ¦financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦8 ani şi interzicerea ¦
¦ ¦declararea fictivă ori declararea inexactă cu ¦prevenirea şi combaterea ¦prevenirea şi combaterea evaziunii ¦unor drepturi. Dacă ¦
¦ ¦privire la sediile principale sau secundare ale ¦evaziunii fiscale. ¦fiscale. ¦fapta a produs un ¦
¦ ¦persoanelor verificate în scopul sustragerii de la ¦ ¦ ¦prejud. mai mare de ¦
¦ ¦îndeplinirea obligaţiilor fiscale. ¦ ¦ ¦100.000 euro, în ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦echivalentul monedei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦naţ., limita minimă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a pedepsei prevăz de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦lege şi limita max. a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se major. cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦2 ani. Dacă fapta ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a produs un prejud. ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦mai mare de500.000E, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦în echival. monedei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦naţ., limita minimă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a pedepsei prevăz. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦lege şi limita max. a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se major. cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦3 ani. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.16 ¦Substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către ¦Art. 9 alin. (1) lit. g) din ¦Art. 9 alin. (1), (2) si (3) din ¦Închisoare de la 2 la ¦
¦ ¦debitor sau de către terţe persoane a bunurilor ¦Legea nr. 241/2005 pentru ¦Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea ¦8 ani şi interzicerea ¦
¦ ¦sechestrate în conformitate cu prevederile Codului ¦prevenirea şi combaterea ¦şi combaterea evaziunii fiscale. ¦unor drepturi. Dacă ¦
¦ ¦de procedură fiscală şi ale Codului de procedură ¦evaziunii fiscale. ¦ ¦fapta a produs un ¦
¦ ¦penală, în scopul sustragerii de la îndeplinirea ¦ ¦ ¦prejud. mai mare de ¦
¦ ¦obligaţiilor fiscale. ¦ ¦ ¦100.000 euro, în ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦echivalentul monedei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦naţ., limita minimă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a pedepsei prevăz. de ¦

64
¦ ¦ ¦ ¦ ¦lege şi limita max. a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se major. cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦2 ani. Dacă fapta ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a produs un prejud. ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦mai mare de500.000eur ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦în echival. monedei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦naţ., limita minimă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a pedepsei prevăz. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦lege şi limita max. a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acesteia se major. cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦3 ani. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.17 ¦Producerea de produse accizabile ce intră sub ¦Art. 2961 alin. (1) lit. b) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. b) din Legea ¦Închisoare de la 2ani ¦
¦ ¦incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu ¦la 7 ani. ¦
¦ ¦afara unui antrepozit fiscal autorizat de către ¦fiscal, cu modificările şi ¦modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦autoritatea fiscală competentă. ¦completările ulterioare. ¦ulterioare. ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.18 ¦Achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de ¦Art. 2961 alin. (1) lit. c) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. a) şi alin. ¦Închisoare de la 1 ¦
¦ ¦la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦(3) din Legea nr. 571/2003 privind ¦an la 3 ani. După ¦
¦ ¦pentru producţie sau importatorii autorizaţi de ¦fiscal, cu modificările şi ¦Codul fiscal, cu modificările şi ¦constatarea faptei, ¦
¦ ¦astfel de produse, potrivit titlului VII din Legea ¦completările ulterioare. ¦completările ulterioare. ¦organul de control ¦
¦ ¦nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ¦ ¦ ¦competent dispune ¦
¦ ¦şi completările ulterioare. ¦ ¦ ¦oprirea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦activităţii, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sigilarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦instalaţiei şi ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦înaintează actul de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦control autorităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscale care a emis ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţia, cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦suspendare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.19 ¦Utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de ¦Art. 2961 alin. (1) lit. d) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. a) şi alin. ¦Închisoare de la 1 an ¦
¦ ¦sinteză şi a alcoolului tehnic ca materie primă ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦(3) din Legea nr. 571/2003 privind ¦la 3 ani. După ¦
¦ ¦pentru fabricarea băuturilor alcoolice de orice ¦fiscal, cu modificările şi ¦Codul fiscal, cu modificările şi ¦constatarea faptei, ¦
¦ ¦fel. ¦completările ulterioare. ¦completările ulterioare. ¦organul de control ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦competent dispune ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦oprirea activităţii, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sigilarea instalaţiei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ şi înaintează actul de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦control autorităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscale care a emis ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţia, cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦suspendare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.20 ¦Achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din ¦Art. 2961 alin. (1) lit. e) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. a) si alin. ¦Închisoare de la 1 an ¦
¦ ¦prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦(3) din Legea nr. 571/2003 privind ¦la 3 ani. După ¦
¦ ¦care provin pe circuitul economic de la alţi ¦fiscal, cu modificările şi ¦Codul fiscal, cu modificările şi ¦constatarea faptei, ¦
¦ ¦furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru ¦completările ulterioare. ¦completările ulterioare. ¦organul de control ¦
¦ ¦producţie sau importatorii autorizaţi potrivit ¦ ¦ ¦competent dispune ¦
¦ ¦titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦ ¦ ¦oprirea activităţii, ¦
¦ ¦fiscal, cu modificările şi completările ulterioare ¦ ¦ ¦sigilarea instalaţiei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ şi înaintează actul de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦control autorităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscale care a emis ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţia, cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦suspendare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal. ¦

65
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.21 ¦Livrarea de uleiuri minerale de către ¦Art. 2961 alin. (1) lit. f) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. b) si alin. ¦Închisoare de la 2 ¦
¦ ¦antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦(3) din Legea nr. 571/2003 privind ¦ani la 7 ani. După ¦
¦ ¦prezentarea de către cumpărător, persoană juridică,¦fiscal, cu modificările şi ¦Codul fiscal, cu modificările şi ¦constatarea faptei, ¦
¦ ¦a documentului de plată care să ateste virarea la ¦completările ulterioare. ¦completările ulterioare. ¦organul de control ¦
¦ ¦bugetul de stat a valorii accizelor aferente ¦ ¦ ¦competent dispune ¦
¦ ¦cantităţii ce urmează a fi facturate. ¦ ¦ ¦oprirea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦activităţii, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sigilarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦instalaţiei şi ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦înaintează actul de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦control autorităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscale care a emis ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţia, cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦suspendare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.22 ¦Comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, ¦Art. 2961 alin. (1) lit. g) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. a) si alin. ¦Închisoare de la 1 an ¦
¦ ¦rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦(3) din Legea nr. 571/2003 privind ¦la 3 ani. După ¦
¦ ¦materii prime, care au punctul de inflamabilitate ¦fiscal, cu modificările şi ¦Codul fiscal, cu modificările şi ¦constatarea faptei, ¦
¦ sub 85grdeC, altfel decât direct către utilizatorii ¦completările ulterioare ¦completările ulterioare ¦organul de control ¦
¦ ¦finali care folosesc aceste produse în scop ¦ ¦ ¦competent dispune ¦
¦ ¦industrial. ¦ ¦ ¦oprirea activităţii, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sigilarea instalaţiei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ şi înaintează actul de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦control autorităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscale care a emis ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţia, cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦suspendare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.23 ¦Marcarea cu marcaje false a produselor accizabile ¦Art. 2961 alin. (1) lit. h) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. b) şi alin. ¦Închisoare de la 2ani ¦
¦ ¦supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦(3) din Legea nr. 571/2003 privind ¦la 7 ani. După ¦
¦ ¦fiscal a produselor marcate în acest fel ¦fiscal, cu modificările şi ¦Codul fiscal, cu modificările şi ¦constatarea faptei, ¦
¦ ¦ ¦completările ulterioare ¦completările ulterioare ¦organul de control ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦competent dispune ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦oprirea activităţii, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ sigilarea instal. şi ¦
¦ ¦ ¦ ¦ înaintează actul de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦control autorităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscale care a emis ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţia, cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦prop. de suspendare ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦a autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.24 ¦Împiedicarea sub orice formă a organului de ¦Art. 2961 alin. (1) lit. i) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. a) şi alin. ¦Închisoare de la 1 an ¦
¦ ¦control de a efectua verificări inopinate în ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦(3) din Legea nr. 571/2003 privind ¦la 3 ani. După ¦
¦ ¦antrepozitele fiscale ¦fiscal, cu modificările şi ¦Codul fiscal, cu modificările şi ¦constatarea faptei, ¦
¦ ¦ ¦completările ulterioare. ¦completările ulterioare ¦organul de control ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦competent dispune ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦oprirea activităţii, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sigilarea instalaţiei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ şi înaintează actul de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦control autorităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscale care a emis ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţia, cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦suspendare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦

66
¦ 1.25 ¦Livrarea reziduurilor de uleiuri minerale către ¦Art. 2961 alin. (1) lit. j) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. c) din ¦Închisoare de la6luni ¦
¦ ¦alţi clienţi decât antrepozitele fiscale de ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦la 2 ani ¦
¦ ¦producţie, autorizate să le colecteze şi să le ¦fiscal, cu modificările şi ¦fiscal, cu modificările şi ¦ ¦
¦ ¦prelucreze, ori fără viza reprezentantului ¦completările ulterioare ¦completările ulterioare ¦ ¦
¦ ¦organului fiscal teritorial aplicată pe documentul ¦ ¦ ¦ ¦
¦ ¦de livrare. ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.26 ¦Achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de ¦Art. 2961 alin. (1) lit. k) din ¦Art. 2961 alin. (2) lit. c) şi alin. ¦Închisoare de la 6 ¦
¦ ¦producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la ¦Legea nr. 571/2003 privind Codul ¦(3) din Legea nr. 571/2003 privind ¦luni la 2 ani. După ¦
¦ ¦alţi furnizori decât unităţile care le obţin din ¦fiscal, cu modificările şi ¦Codul fiscal, cu modificările şi ¦constatarea faptei, ¦
¦ ¦exploatare ori fără viza reprezentantului ¦completarile ulterioare ¦completarile ulterioare ¦organul de control ¦
¦ ¦organului fiscal teritorial aplicată pe documentul ¦ ¦ ¦competent dispune ¦
¦ ¦de livrare ¦ ¦ ¦oprirea activităţii, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sigilarea instalaţiei ¦
¦ ¦ ¦ ¦ şi înaintează actul de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦control autorităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscale care a emis ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizatia, cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦suspendare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizatiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.27 ¦Fapta persoanei care falsifică, sustrage sau ¦Art. 143 alin. (2) lit. a) din ¦Art. 143 alin. (2) din Legea nr. ¦Închisoare de la6luni ¦
¦ ¦distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte¦Legea nr. 85/2006 privind ¦85/2006 privind procedura insolvenţei,¦la 5 ani ¦
¦ ¦din activul averii acestuia ¦procedura insolvenţei, cu ¦cu modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.28 ¦Fapta persoanei care înfăţişează datorii ¦Art. 143 alin. (2) lit. b) din ¦Art. 143 alin. (2) din Legea nr. ¦Închisoare de la6luni ¦
¦ ¦inexistente sau prezintă în registrele ¦Legea nr. 85/2006 privind ¦85/2006 privind procedura insolvenţei,¦la 5 ani ¦
¦ ¦debitorului, în alt act sau în situaţia financiară ¦procedura insolvenţei, cu ¦cu modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦săvârşite în frauda creditorilor ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.29 ¦Fapta persoanei care înstrăinează, în frauda ¦Art. 143 alin. (2) lit. c) din ¦Art. 143 alin. (2) din Legea nr. ¦Închisoare de la6luni ¦
¦ ¦creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului, o¦Legea nr. 85/2006 privind ¦85/2006 privind procedura ¦la 5 ani ¦
¦ ¦parte din active ¦procedura insolvenţei, cu ¦insolvenţei, cu modificările şi ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.30 ¦Fapta persoanei care, cu rea-credinţă, a făcut ¦Art. 48 alin. (1) din Legea ¦Art. 48 alin. (1) din Legea nr. ¦Închisoare de la 3 ¦
¦ ¦declaraţii inexacte, în baza cărora s-a operat o ¦nr. 26/1990 privind registrul ¦26/1990 privind registrul ¦luni la 2 ani sau ¦
¦ ¦înmatriculare ori s-a făcut o menţiune în registrul¦comerţului, republicată, cu ¦comerţului, republicată, cu ¦amendă de la 100 lei ¦
¦ ¦comerţului ¦modificările şi completările ¦modificările şi completările ¦la 500 lei, dacă, ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ulterioare ¦potrivit legii, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fapta nu constituie ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦infracţiune mai ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦gravă. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.31 ¦Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice ¦Art. 270 din Legea nr. 86/2006 ¦Art. 270 din Legea nr. 86/2006 ¦Închisoare de la 2 la ¦
¦ ¦mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte ¦privind Codul vamal al României ¦privind Codul vamal al României ¦7 ani şi interzicerea ¦
¦ ¦locuri decât cele stabilite pentru control vamal ¦ ¦ ¦unor drepturi ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.32 ¦Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără ¦Art. 271 din Legea nr. 86/2006 ¦Art. 271 din Legea nr. 86/2006 ¦Închisoare de la 3 ¦
¦ ¦drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, ¦privind Codul vamal al României ¦privind Codul vamal al României ¦ani la 12 ani şi ¦
¦ ¦droguri, precursori, materiale nucleare sau alte ¦ ¦ ¦interzicerea unor ¦
¦ ¦substanţe radioactive, substanţe toxice, ¦ ¦ ¦drepturi, dacă ¦
¦ ¦deşeuri, reziduuri ori materiale chimice ¦ ¦ ¦legea penală nu ¦
¦ ¦periculoase ¦ ¦ ¦prevede o pedeapsă ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦mai mare ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.33 ¦Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor ¦Art. 272 din Legea nr. 86/2006 ¦Art. 272 din Legea nr. 86/2006 ¦Închisoare de la 2ani ¦
¦ ¦vamale de transport sau comerciale care se referă ¦privind Codul vamal al României ¦privind Codul vamal al României ¦la 7 ani şi interz. ¦
¦ ¦la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de¦ ¦ ¦unor drepturi ¦
¦ ¦mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă. ¦ ¦ ¦ ¦

67
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.34 ¦Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor ¦Art. 273 din Legea nr. 86/2006 ¦Art. 273 din Legea nr. 86/2006 ¦Închisoare de la 3 la ¦
¦ ¦vamale de transport sau comerciale falsificate ¦privind Codul vamal al României ¦privind Codul vamal al României ¦10 ani şi interz. ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦unor drepturi
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.35 ¦Faptele prevăzute la art. 270-273 din Legea nr. ¦Art. 274 din Legea nr. 86/2006 ¦Art. 274 din Legea nr. 86/2006 ¦Închisoare de la 5ani ¦
¦ ¦86/2006 privind Codul vamal al României, săvârşite ¦privind Codul vamal al României ¦privind Codul vamal al României ¦la 15 ani si ¦
¦ ¦de una sau mai multe persoane înarmate ori de două ¦ ¦ ¦interzicerea unor ¦
¦ ¦sau mai multe persoane împreună ¦ ¦ ¦drepturi ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.36 ¦Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. ¦Art. 275 din Legea nr. 86/2006 ¦Art. 275 din Legea nr. 86/2006 ¦Se pedepseşte conform ¦
¦ ¦270-274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal ¦privind Codul vamal al României ¦privind Codul vamal al României ¦legii. ¦
¦ ¦al României ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.37 ¦Dacă faptele prevăzute la art. 270-274 din Legea ¦Art. 276 din Legea nr. 86/2006 ¦Art. 276 din Legea nr. 86/2006 ¦Se poate aplica şi ¦
¦ ¦nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt ¦privind Codul vamal al României ¦privind Codul vamal al României ¦interzicerea unor ¦
¦ ¦săvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor ¦ ¦ ¦drepturi, potrivit ¦
¦ ¦persoane juridice care au ca obiect de activitate ¦ ¦ ¦art. 64 lit. c) din ¦
¦ ¦operaţiuni de import-export ori în folosul acestor ¦ ¦ ¦Codul penal. ¦
¦ ¦persoane juridice ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.38 ¦Efectuarea cu ştiintă de înregistrări inexacte, ¦Art. 43 din Legea contabilităţii ¦Art. 43 din Legea contabilităţii nr. ¦Se pedepseşte conform ¦
¦ ¦precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor ¦nr. 82/1991, republicată, cu ¦82/1991, republicată, cu modificările ¦legii. ¦
¦ ¦în contabilitate, având drept consecinţă ¦modificările şi completările ¦şi completările ulterioare ¦ ¦
¦ ¦denaturarea veniturilor, cheltuielilor, ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
¦ ¦rezultatelor financiare, precum şi a elementelor ¦ ¦ ¦ ¦
¦ ¦de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.39 ¦Schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că ¦Art. 23 alin. (1) lit. a) din ¦Art. 23 alin. (1) din Legea nr. ¦Închisoare de la 3 la ¦
¦ ¦provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ¦Legea nr. 656/2002 pentru ¦656/2002 pentru prevenirea şi ¦12 ani ¦
¦ ¦ascunderii sau al disimulării originii ilicite a ¦prevenirea şi sancţionarea ¦sancţionarea spălării banilor, ¦ ¦
¦ ¦acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoană ¦spălării banilor, precum şi ¦precum şi pentru instituirea unor ¦ ¦
¦ ¦care a săvârşit infracţiunea din care provin ¦pentru instituirea unor măsuri de¦măsuri de prevenire şi combatere a ¦ ¦
¦ ¦bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată ¦prevenire şi combatere a ¦finanţării actelor de terorism, cu ¦ ¦
¦ ¦sau executarea pedepsei ¦finanţării actelor de terorism, ¦modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦cu modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.40 ¦Ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a ¦Art. 23 alin. (1) lit. b) din ¦Art. 23 alin. (1) din Legea nr. ¦Închisoare de la 3ani ¦
¦ ¦provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a ¦Legea nr. 656/2002 pentru ¦656/2002 pentru prevenirea şi ¦la 12 ani ¦
¦ ¦circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a ¦prevenirea şi sancţionarea ¦sancţionarea spălării banilor, ¦ ¦
¦ ¦drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile ¦spălării banilor, precum şi ¦precum şi pentru instituirea unor ¦ ¦
¦ ¦provin din săvârşirea de infracţiuni ¦pentru instituirea unor măsuri de¦măsuri de prevenire şi combatere a ¦ ¦
¦ ¦ ¦prevenire şi combatere a ¦finanţării actelor de terorism, cu ¦ ¦
¦ ¦ ¦finanţării actelor de terorism, ¦modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦cu modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.41 ¦Dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, ¦Art. 23 alin. (1) lit. c) din ¦Art. 23 alin. (1) din Legea nr. ¦Închisoare de la 3ani ¦
¦ ¦cunoscând că acestea provin din săvârşirea de ¦Legea nr. 656/2002 pentru ¦656/2002 pentru prevenirea şi ¦la 12 ani ¦
¦ ¦infracţiuni ¦prevenirea şi sancţionarea ¦sancţionarea spălării banilor, ¦ ¦
¦ ¦ ¦spălării banilor, precum şi ¦precum şi pentru instituirea ¦ ¦
¦ ¦ ¦pentru instituirea unor măsuri ¦unor măsuri de prevenire şi ¦ ¦
¦ ¦ ¦de prevenire şi combatere a ¦combatere a finanţării actelor ¦ ¦
¦ ¦ ¦finanţării actelor de terorism, ¦de terorism, cu modificările şi ¦ ¦
¦ ¦ ¦cu modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.42 ¦Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 23 ¦Art. 23 alin. (3) din Legea ¦Art. 23 alin. (3) din Legea nr. ¦Se pedepseşte conform ¦
¦ ¦alin. (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea ¦nr. 656/2002 pentru prevenirea ¦656/2002 pentru prevenirea şi ¦legii. ¦
¦ ¦şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru ¦şi sancţionarea spălării ¦sancţionarea spălării banilor, precum ¦ ¦
¦ ¦instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a¦banilor, precum şi pentru ¦şi pentru instituirea unor măsuri de ¦ ¦
¦ ¦finanţării actelor de terorism, cu modificările şi ¦instituirea unor măsuri de ¦prevenire şi combatere a finanţării ¦ ¦
¦ ¦completările ulterioare ¦prevenire şi combatere a ¦actelor de terorism, cu modificările ¦ ¦
¦ ¦ ¦finanţării actelor de ¦şi completările ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦terorism, cu modificările şi ¦ ¦ ¦

68
¦ ¦ ¦completările ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.43 ¦Desfăşurarea fără licenţă a oricăreia dintre ¦Art. 9 alin. (1) din Ordonanţa ¦Art. 9 alin. (1) si (2) din ¦Închisoare de la 6 ¦
¦ ¦activităţile din domeniul jocurilor de noroc ¦de urgenţă a Guvernului ¦Ordonanţa de urgenţă a ¦luni la 4 ani sau ¦
¦ ¦ ¦nr. 69/1998 privind ¦Guvernului nr. 69/1998 privind ¦amendă. Bunurile şi ¦
¦ ¦ ¦regimul de autorizare a ¦regimul de autorizare a ¦valorile care au ¦
¦ ¦ ¦activităţilor din domeniul ¦activităţilor din domeniul ¦servit la săvârşirea ¦
¦ ¦ ¦jocurilor de noroc, ¦jocurilor de noroc, aprobată ¦sau care rezultă din ¦
¦ ¦ ¦aprobată cu modificări ¦cu modificări prin Legea nr. ¦exercitarea ¦
¦ ¦ ¦prin Legea nr. 166/1999, ¦166/1999, cu modificările şi ¦activităţilor ilicite ¦
¦ ¦ ¦cu modificările şi ¦completările ulterioare ¦prevăzute la acest ¦
¦ ¦ ¦completările ulterioare ¦ ¦punct se confiscă. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.44 ¦Reţinerea de către angajator de la salariaţi a ¦Art. 112 din Legea nr. 76/2002 ¦Art. 112 din Legea nr. 76/2002 privind¦Se pedepseşte cu ¦
¦ ¦contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor ¦privind sistemul asigurărilor ¦sistemul asigurărilor pentru şomaj şi ¦închisoare de la 3 ¦
¦ ¦pentru şomaj şi nevirarea acestora în termen de 15 ¦pentru şomaj şi stimularea ¦stimularea ocupării forţei de muncă, ¦luni la 6 luni sau cu ¦
¦ ¦zile în conturile stabilite potrivit ¦ocupării forţei de muncă, cu ¦cu modificările şi completările ¦amendă. ¦
¦ ¦reglementărilor în vigoare ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.45 ¦Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte ¦Art. 303 din Legea nr. 95/2006 ¦Codul penal ¦Se pedepseşte conform ¦
¦ ¦scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei ¦privind reforma în domeniul ¦ ¦legii. ¦
¦ ¦reţinute de la asigurati ¦sănătăţii, cu modificările şi ¦ ¦ ¦
¦ ¦ ¦completările ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.46 ¦Completarea declaraţiei prevăzute la art. 215 ¦Art. 304 din Legea nr. 95/2006 ¦Codul penal ¦Se pedepseşte conform ¦
¦ ¦alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma ¦privind reforma în domeniul ¦ ¦legii. ¦
¦ ¦în domeniul sănătăţii, cu modificările şi ¦sănătăţii, cu modificările şi ¦ ¦ ¦
¦ ¦completările ulterioare, cu date nereale, având ¦completările ulterioare ¦ ¦ ¦
¦ ¦ca efect denaturarea evidenţelor privind ¦ ¦ ¦ ¦
¦ ¦asiguraţii, stadiul de cotizare sau contribuţiile ¦ ¦ ¦ ¦
¦ ¦faţă de fond ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.47 ¦Fapta persoanei care utilizează sumele destinate ¦Art. 122 din Legea nr. 346/2002 ¦Art. 122 din Legea nr. ¦Închisoare de la6luni ¦
¦ ¦asigurării pentru accidente de muncă şi boli ¦privind asigurarea pentru ¦346/2002 privind ¦la 2 ani sau amendă ¦
¦ ¦profesionale în alte scopuri decât cele prevăzute ¦accidente de muncă şi boli ¦asigurarea pentru ¦ ¦
¦ ¦de lege ¦profesionale, cu modificările şi ¦accidente de muncă şi boli ¦ ¦
¦ ¦ ¦completările ulterioare ¦profesionale, cu ¦ ¦
¦ ¦ ¦ ¦modificările şi ¦ ¦
¦ ¦ ¦ ¦completările ulterioare ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 1.48 ¦Alte fapte săvârşite în domeniul financiar, vamal ¦ ¦ ¦Se pedepsesc conform ¦
¦ ¦şi care privesc disciplina financiară, sancţionate ¦ ¦ ¦normelor în vigoare. ¦
¦ ¦potrivit legislaţiei penale ¦ ¦ ¦ ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ B. Fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 2.01 ¦Nerespectarea de către bănci a obligaţiilor ¦Art. 219 alin. (1) lit. j) din ¦Art. 219 alin. (2) lit. d) din ¦Amendă de la 500 lei ¦
¦ ¦privind furnizarea informaţiilor şi a ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦la 1.000 lei, pentru ¦
¦ ¦obligaţiilor de decontare prevăzute de Ordonanţa ¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦persoanele fizice, şi ¦
¦ ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦amendă de la 1.000lei ¦
¦ ¦fiscală, republicată, cu modificările şi ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦la 5.000 lei, pentru ¦
¦ ¦completările ulterioare ¦ulterioare ¦ ¦persoanele juridice ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.02 ¦Nerespectarea obligaţiilor ce-i revin terţului ¦Art. 219 alin. (1) lit. k) din ¦Art. 219 alin. (2) lit. d) din ¦Amendă de la 500 lei ¦
¦ ¦poprit, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonantţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦la 1.000 lei, pentru ¦
¦ ¦privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦persoanele fizice, şi ¦
¦ ¦modificările şi completările ulterioare ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦amendă de la 1.000lei ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦la 5.000 lei, pentru ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦persoanele juridice ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.03 ¦Refuzul debitorului supus executării silite de a ¦Art. 219 alin. (1) lit. m) din ¦Art. 219 alin. (2) lit. d) din ¦Amendă de la 500 lei ¦
¦ ¦preda bunurile organului de executare spre a fi ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦la 1.000 lei, pentru ¦
¦ ¦sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦persoanele fizice, ¦
¦ ¦pentru a fi identificate şi evaluate ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦şi amendă de la ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦1.000 lei la 5.000 ¦

69
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦lei, pentru ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦persoanele juridice ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.04 ¦Deţinerea de produse accizabile în afara regimului ¦Art. 220 alin. (1) lit. a) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. a) din ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦accizare conform titlului VII din Codul fiscal ¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦precum şi confiscarea ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦produselor, iar în ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦situaţia în care ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦acestea au fost ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦vândute, confiscarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sumelor rezultate din ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦această vânzare ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.05 ¦Neanunţarea autorităţii fiscale competente, în ¦Art. 220 alin. (1) lit. b) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦termenul legal, despre modificările aduse datelor ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, cu ¦ ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare. ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.06 ¦Deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau ¦Art. 220 alin. (1) lit. c) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. a) şi c) din ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦comercializarea pe teritoriul României a ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦produselor accizabile supuse marcării, potrivit ¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦precum şi: ¦
¦ ¦titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦- confisc produselor
¦ ¦sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦iar în sit. în care ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦au fost vândute,
¦ ¦ ¦ ¦ ¦confiscarea sumelor ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦rezultate din această ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦vânzare; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦- oprirea activit. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦comercializare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦produselor accizabile ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦pe o perioadă de 1-3 ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦luni,în cazul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ comercianţilor în sist ¦
¦ ¦ ¦ ¦ angro sau cu amănuntul ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.07 ¦Nerespectarea programului de lucru al ¦Art. 220 alin. (1) lit. d) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. d) şi alin. ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦antrepozitului fiscal, asa cum a fost aprobat de ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦(3) din Ordonanţa Guvernului nr. ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦autoritatea fiscală competentă ¦privind Codul de procedură ¦92/2003 privind Codul de procedură ¦precum şi: ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦fiscală, republicată, cu ¦- oprirea activităţii ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦modificările şi completările ¦de producţie a ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ulterioare ¦produselor accizabile ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦prin sigilarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦instalaţiei, în cazul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦producătorilor; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ suspendarea autoriz.
¦ ¦ ¦ ¦ de antrepozit fisc. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦către autoritatea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscală competenţa,la ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea organului ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de control. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.08 ¦Practicarea, de către producători sau de către ¦Art. 220 alin. (1) lit. e) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦importatori, de preţuri de vânzare mai mici decât ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦costurile ocazionate de producerea sau importul ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, ¦ ¦
¦ ¦produselor accizabile vândute, la care se adaugă ¦fiscală, republicată, cu ¦cu modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦acciza şi taxa pe valoarea adăugată ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.09 ¦Neînscrierea distinctă în facturi a valorii ¦Art. 220 alin. (1) lit. f) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦accizelor sau a impozitului la ţiţeiul şi gazele ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦naturale din producţia internă, în cazurile ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, ¦ ¦
¦ ¦prevăzute la titlul VII din Codul fiscal ¦fiscală, republicată, cu ¦cu modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦

70
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.10 ¦Neutilizarea documentelor fiscale prevăzute de ¦Art. 220 alin. (1) lit. g) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦titlul VII din Codul fiscal ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦ ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, ¦ ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦cu modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.11 ¦Neefectuarea, prin unităţi bancare, a decontărilor ¦Art. 220 alin. (1) lit. h) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦între furnizori şi cumpărători, ca persoane ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦juridice, de produse accizabile ¦privind Codul de procedură ¦Codul de procedură fiscală, ¦ ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.12 ¦Amplasarea mijloacelor de măsurare a producţiei şi ¦Art. 220 alin. (1) lit. i) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. d) şi alin. ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦a concentraţiei de alcool şi distilate în alte ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦(3) din Ordonanţa Guvernului nr. ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦locuri decât cele prevăzute expres în titlul VIII ¦privind Codul de procedură ¦92/2003 privind Codul de procedură ¦precum şi: ¦
¦ ¦din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor ¦fiscală, republicată, cu ¦fiscală, republicată, cu modificările ¦- oprirea activităţii ¦
¦ ¦aplicate de către supraveghetorul fiscal şi ¦modificările şi completările ¦şi completările ulterioare ¦de producţie a ¦
¦ ¦nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorării ¦ulterioare. ¦ ¦produselor accizabile ¦
¦ ¦lor ¦ ¦ ¦prin sigilarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦instalaţiei, în cazul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦producătorilor; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦- suspendarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de către autoritatea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscală competentă, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦la propunerea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦organului de control. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.13 ¦Nesolicitarea desemnării supraveghetorului fiscal ¦Art. 220 alin. (1) lit. j) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦în vederea desigilării cisternelor sau ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦recipientelor în care se transportă alcoolul şi ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, cu ¦ ¦
¦ ¦distilatele în vrac ¦fiscală, republicată, cu ¦modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.14 ¦Transportul de produse accizabile care nu sunt ¦Art. 220 alin. (1) lit. k) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. a) si b) din ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦însoţite de documentul administrativ de însoţire a ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦mărfii - DAI - prevăzut la titlul VII din Codul ¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦precum şi: ¦
¦ ¦fiscal sau pentru care documentul este completat cu¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦confiscarea prod. ¦
¦ ¦date incorecte ori incomplete referitoare la ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦iar în sit. în care ¦
¦ ¦cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum¦ulterioare ¦ ¦au fost vândute, ¦
¦ ¦şi transportul de produse accizabile efectuat prin ¦ ¦ ¦confiscarea sumelor ¦
¦ ¦cisterne ori recipiente care nu poartă sigiliile ¦ ¦ ¦rezultate din această ¦
¦ ¦supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate¦ ¦ ¦vânzare; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦confisc.cisternelor,¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦recipientelor şi a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦mijl. de transport ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦utiliz în transportul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ produselor accizabile. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.15 ¦Fabricarea de alcool sanitar de către alte ¦Art. 220 alin. (1) lit. l) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. a) si d) din ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦persoane decât antrepozitarii autorizaţi pentru ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦la 100.000 lei, ¦
¦ ¦producţie de alcool etilic ¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦precum şi: ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦- confisc produselor, ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦iar în sit.în care ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦au fost vândute, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦confiscarea sumelor ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦rezultate din aceasta ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦vânzare; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦- oprirea activit. de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦producţie a prod. ¦
¦ ¦ ¦ ¦ acciz.prin sigilarea ¦

71
¦ ¦ ¦ ¦ ¦instalaţiei, în cazul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦producătorilor. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.16 ¦Comercializarea în vrac, pe piaţa internă, a ¦Art. 220 alin. (1) lit. m) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. a) si c) si ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦alcoolului sanitar ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦alin. (3) din Ordonanţa Guvernului ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦ ¦privind Codul de procedură ¦nr. 92/2003 privind Codul de ¦precum şi: ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦procedură fiscală, republicată, cu ¦- confiscarea ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦modificările şi completările ¦produselor, iar în ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ulterioare ¦situaţia în care ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acestea au fost ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦vândute, confiscarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sumelor rezultate ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦din această vânzare; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦- oprirea activităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de comercializare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦produselor accizabile ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦pe o perioadă de 1-3 ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦luni, în cazul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦comercianţilor în ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sistem angro sau ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦cu amănuntul; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦- suspendarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de către autoritatea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscală competentă, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦la propunerea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦organului de control. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.17 ¦Circulaţia şi comercializarea în vrac a alcoolului ¦Art. 220 alin. (1) lit. n) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. a) si d) şi ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦etilic rafinat şi a distilatelor în alte scopuri ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦alin. (3) din Ordonanţa Guvernului ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦decât cele expres prevăzute în titlul VIII din ¦privind Codul de procedură ¦nr. 92/2003 privind Codul de ¦precum şi: ¦
¦ ¦Codul fiscal ¦fiscală, republicată, cu ¦procedură fiscală, republicată, cu ¦- confisc produselor, ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦modificările şi completările ¦iar în sit. în care ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ulterioare ¦au fost vândute,
¦ ¦ ¦ ¦ ¦confiscarea sumelor ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦rezultate din aceasta ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦vânzare; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦- oprirea activităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de producţie a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦produselor accizabile ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦prin sigilarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦instalaţiei în cazul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦producătorilor; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦- suspendarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦antrepozit fiscal ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de către autoritatea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦fiscală competentă, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦la propunerea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦organului de control. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.18 ¦Neevidenţierea corecta în registrul special a ¦Art. 220 alin. (1) lit. o) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦cantităţilor de alcool şi distilate importate în ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind ¦lei la 100.000 lei ¦
¦ ¦vrac ¦privind Codul de procedură ¦Codul de procedură fiscală, ¦ ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.19 ¦Neevidenţierea la organele fiscale teritoriale a ¦Art. 220 alin. (1) lit. p) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦situaţiilor privind modul de valorificare a ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦alcoolului şi distilatelor ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, ¦ ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦cu modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦

72
¦ 2.20 ¦Nesolicitarea organului fiscal teritorial în ¦Art. 220 alin. (1) lit. q) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦vederea desigilării instalaţiilor de fabricaţie, ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦precum şi neevidenţierea în registrul destinat ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, cu ¦ ¦
¦ ¦acestui scop a informaţiilor privind capacităţile ¦fiscală, republicată, cu ¦modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦reale de distilare, data şi ora sigilării şi ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦desigilării cazanelor sau a celorlalte instalaţii ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
¦ ¦de fabricaţie a ţuicii şi a rachiurilor de fructe ¦ ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.21 ¦Comercializarea, la preţuri mai mari decât ¦Art. 220 alin. (1) lit. r) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦preţurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate,¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦a produselor pentru care s-au stabilit astfel de ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, ¦ ¦
¦ ¦preţuri ¦fiscală, republicată, cu ¦cu modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.22 ¦Comercializarea produselor ce nu se regăsesc în ¦Art. 220 alin. (1) lit. s) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦listele cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦amănuntul declarate de către operatorii economici ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, cu ¦ ¦
¦ ¦producători şi importatori ¦fiscală, republicată, cu ¦modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.23 ¦Refuzul operatorilor economici producători de ¦Art. 220 alin. (1) lit. s) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦ţigarete de a prelua şi de a distruge, în ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦condiţiile prevăzute de lege, cantităţile de ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, cu ¦ ¦
¦ ¦produse de tutun confiscate ¦fiscală, republicată, cu ¦modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.24 ¦Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor ¦Art. 220 alin. (1) lit. t) din ¦Art. 220 alin. (2) si (3) din ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦elastice sau a altor conducte de acest fel, ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi ¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦precum şi ¦
¦ ¦amplasarea inaintea contoarelor a unor canele sau ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦suspendarea ¦
¦ ¦robinete prin care se pot extrage cantităţi de ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦autorizaţiei de ¦
¦ ¦alcool sau distilate necontorizate ¦ulterioare ¦ ¦antrepozit fiscal ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de către ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦autoritatea fiscală ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦competentă, la ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦organului de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦control ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.25 ¦Comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie ¦Art. 220 alin. (1) lit. t) din ¦Art. 220 alin. (2) din Ordonanţa ¦Amendă de la20.000lei ¦
¦ ¦primă, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, a ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 100.000 lei ¦
¦ ¦alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţia¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, ¦ ¦
¦ ¦alcoolică sub 96,0% în volum ¦fiscală, republicată, cu ¦cu modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.26 ¦Desfăşurarea activităţilor de distribuire şi ¦Art. 220 alin. (1) lit. u) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. c) din ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦comercializare angro a băuturilor alcoolice şi a ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦produselor din tutun fără îndeplinirea condiţiilor ¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦precum şi oprirea ¦
¦ ¦prevăzute de art. 2441 alin. (1) din Legea nr. ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦activităţii de ¦
¦ ¦571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦comercializare a ¦
¦ ¦completările ulterioare ¦ulterioare ¦ ¦produselor ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦accizabile pe o ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦perioadă de 1-3 ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦luni, în cazul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦comercianţilor în ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦sistem angro sau cu ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦amănuntul ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.27 ¦Comercializarea, prin pompele staţiilor de ¦Art. 220 alin. (1) lit. v) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. a) şi c) din ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦distribuţie, a altor uleiuri minerale decât cele ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦din categoria gazelor petroliere lichefiate, ¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦precum şi: ¦
¦ ¦benzinelor şi motorinelor auto, precum şi a ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦- confiscarea ¦

73
¦ ¦petrolului lampant, care corespund standardelor ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦produselor, iar în ¦
¦ ¦naţionale de calitate ¦ulterioare ¦ ¦situaţia în care ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦au fost vândute, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦confiscarea sumelor ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦rezultate din această ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦vânzare; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦- oprirea activităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de comercializare a ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦produselor accizabile ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦pe o perioadă de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦1-3 luni, în cazul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ comercianţilor în sist ¦
¦ ¦ ¦ ¦ angro sau cu amănuntul ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.28 ¦Funcţionarea instalaţiilor de producere alcool ¦Art. 220 alin. (1) lit. x) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. a) şi d) şi ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦etilic şi de distilate, fără program aprobat ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦alin. (3) din Ordonanţa Guvernului ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦ ¦privind Codul de procedură ¦nr. 92/2003 privind Codul de ¦precum şi: ¦
¦ ¦ ¦fiscală, republicată, cu ¦procedură fiscală, republicată, cu ¦- confiscarea ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦modificările şi completările ¦produselor, iar în ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ulterioare ¦situaţia în care ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦au fost vândute, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦confiscarea sumelor ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦rezultate din această ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦vânzare; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦- oprirea activităţii ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de producţie a prod.
¦ ¦ ¦ ¦ ¦acciz. prin sigilarea ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦instalaţiei, în cazul ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦producătorilor; ¦
¦ ¦ ¦ ¦ suspendarea autoriz.
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de antrepozit fisc.de ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦către autorit.fiscală ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦competentă, la ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦propunerea organului ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦de control. ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.29 ¦Comercializarea produselor accizabile într-un ¦Art. 220 alin. (1) lit. y) din ¦Art. 220 alin. (2) lit. a) din ¦Amendă de la 20.000 ¦
¦ ¦antrepozit fiscal în perioada în care autorizaţia ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦lei la 100.000 lei, ¦
¦ ¦a fost suspendată, revocată sau anulată, fără ¦privind Codul de procedură ¦privind Codul de procedură fiscală, ¦precum şi ¦
¦ ¦acordul autorităţii fiscale competente pentru ¦fiscală, republicată, cu ¦republicată, cu modificările şi ¦confiscarea ¦
¦ ¦valorificarea stocurilor de produse, acordat în ¦modificările şi completările ¦completările ulterioare ¦produselor, iar în ¦
¦ ¦condiţiile prevăzute de lege, precum şi ¦ulterioare ¦ ¦situaţia în care ¦
¦ ¦nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (3) din ¦ ¦ ¦acestea au fost ¦
¦ ¦Codul fiscal ¦ ¦ ¦vândute, ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦confiscarea sumelor ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦rezultate din ¦
¦ ¦ ¦ ¦ ¦această vânzare ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.30 ¦Netransmiterea în termenul legal a documentului ¦Art. 220 alin. (21) lit. a) din ¦Art. 220 alin. (21) din Ordonanţa ¦Amendă de la1.000 lei ¦
¦ ¦administrativ de însoţire a mărfii către ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 5.000 lei ¦
¦ ¦autoritatea fiscală competentă, la momentul ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, cu ¦ ¦
¦ ¦expedierii produselor accizabile în regim ¦fiscală, republicată, cu ¦modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦suspensiv ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.31 ¦Primirea produselor accizabile fără prezentarea ¦Art. 220 alin. (21) lit. b) din ¦Art. 220 alin. (21) din Ordonanţa ¦Amendă de la1.000 lei ¦
¦ ¦documentului administrativ de însoţire a mărfii la ¦Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ¦Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ¦la 5.000 lei ¦
¦ ¦destinaţie, cu excepţia cazului în care prin lege ¦privind Codul de procedură ¦de procedură fiscală, republicată, ¦ ¦
¦ ¦se prevede altfel ¦fiscală, republicată, cu ¦cu modificările şi completările ¦ ¦
¦ ¦ ¦modificările şi completările ¦ulterioare ¦ ¦
¦ ¦ ¦ulterioare ¦ ¦ ¦
+------+---------------------------------------------------+---------------------------------+--------------------------------------+--------------------------¦
¦ 2.32 ¦Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, ¦Art. 41 pct. 1 din Legea ¦Art. 42 alin. (1) din Legea ¦Amendă de la1.000 lei ¦
¦ ¦titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi ¦contabilităţii nr. 82/1991, ¦contabilităţii nr. 82/1991, ¦la 10.000 lei ¦
¦ ¦obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni ¦republicată, cu modificările şi ¦republicată, cu modificările şi ¦ ¦
¦ ¦economice, fără să fie înregistrate în ¦completările ulterioare ¦completările ulterioare ¦ ¦

74
¦ ¦contabilitate ¦ ¦ ¦ ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------+

75
 Bibliografie
1. Paul C. Olcescu, Toader Toma - ,,Tratat de drept financiar si fiscal” – editura
Cantes, Iasi, 2000;
2. Gabriel Stefura - ,,Drept financiar si fiscal (suport de curs) – Universitatea
,,Al. I. Cuza” Iasi, 2006/2007;
3. Ionel Bostan - “Drept financiar public”, support de curs, Universitatea
“Petre Andrei”, Iasi, 2009
4. Nadia Cerasela Dariescu – “Drept financiar si fiscal”, Editura Venus, Iasi,
2004

76