Luminiţa Munteanu

CURS OPŢIONAL, ANUL III

TIPLOGIA MARGINALITĂŢII ÎN IMPERIUL OTOMAN

A. Termenii discursului: la ce ne raportăm?

I. Marginalitatea – între stare obiectivă şi percepţie subiectivă

1. Identitatea generează / potenţează marginalitatea

• Cine construieşte / defineşte identitatea la nivelul unei comunităţi?
• Reperele esenţiale ale construcţiei identitare majoritare
• “Centru şi periferie”; marginalitatea (etnică, religioasă, culturală etc.), ca formă a alterităţii
• Discursul centrului: alteritatea este “non-identitate”; “celălalt” este “străinul”, întotdeauna
potenţial periculos care trebuie, “supravegheat şi pedepsit” (Michel Foucault)
• Discursurile multiple ale periferiei: orice altă identitate este alteritate; periferia, la fel de
intolerantă ca centrul, dar cu mult mai dispersată, mai eterogenă

2. Marginalitate sau “marginalităţi”?

• Periferia se defineşte în raport cu centrul – este un “negativ” al construcţiei identitare; non-
identitatea atribuită periferiei este, la rândul ei, influenţată de valorile identitare asumate de
centru
• Nu există marginalitate absolută; marginalităţile sunt relative, în funcţie de centrul la care se
raportează sau căruia-i recunosc această calitate; identităţile multiple ale fiecărui individ reduc
sensibil posibilitatea unei marginalităţi absolute
• Există diverse grade de marginalitate, determinate de natura şi intensitatea relaţiei cu centrul;
dificultăţile de percepţie şi distorsiunea informaţiei sporesc direct proporţional cu distanţa
(spaţială, dar şi psihologică) faţă de centru
• Periferia este eclectică, prezintă o anumită instabilitate/dispersie structurală şi
comportamentală; centrul este mai omogen, puternic influenţat de forţa structurantă a nucleului;
tendinţe centrifuge vs. tendinţe centripete; dislocare vs. autoconservare; natura tensionată a
raportului centru-periferie; mecanismele de respingere reciprocă şi represiune

3. Cauze determinante ale marginalităţii într-o societate dată

• Etnice (diferenţe rasiale, lingvistice)
• Culturale (coduri culturale şi moşteniri specifice)
• Religioase (secte şi, în general, comunităţi minoritare)
• Social-economice

1
• Politice
• Discriminări tradiţionale (sexuale, pe grupe de vârstă etc.)

4. Forme de manifestare a marginalităţii

• Marginalitate primară / permanentă (structurală), marginalitate secundară / pasageră (conjuncturală)
• Marginalitate colectivă / individuală

5. Trăsăturile marginalului
• Rolul clişeelor (lingvistice, imagistice) şi al stereotipurilor în impunerea unei anumite viziuni
asupra unui anumit tip de marginal
• Alienat, exclus de la diversele segmente ale culturii majore/majoritare
• Comportament atipic, neconform cu standardele general acceptate ale grupului; exacerbare a
diferenţei, transformare a complexului de inferioritate în complex de superioritate; marginalul,
tentat de anomie şi sediţiune
• Disimilitudini multiple (fizice ori psihice, vestimentare, lingvistice, religioase, social-
economice, politice, culturale etc.)

6. Consecinţele marginalităţii
• Violenţă individuală sau colectivă (linşaje, masacre, pogromuri etc.)
• Ghetoizare, deportări
• Stigmate, discriminări, ostracizări, restricţii (vestimentare, de circulaţie, de frecventare a anumitor
cercuri, de practicare a anumitor profesii, de acces la anumite structuri educaţionale etc.)
• Subcultură cu accente specifice; ethos propriu
• Subdezvoltare, uneori endemică (marginalitate colectivă)

B. Marginalitatea în contextul specific al Imperiului Otoman

II. Tipologia marginalităţii în Imperiul Otoman
1. Care Imperiu Otoman? Diverse epoci, diverse “imperii otomane”; dificultăţile sau chiar
imposibilitatea studiului diacronic; laconismul sau “tăcerea” surselor, mai cu seamă în privinţa
anumitor categorii de marginali
2. Constantele structurale – cu alte cuvinte, ce anume nu se schimbă?
• Principalele repere identitare asumate de Imperiul Otoman: stat islamic, de orientare sunnită
(hanefită), cu o compoziţie etnică şi religoasă fundamental eterogenă încă de la începuturi, cu
tendinţe expansioniste care-i vor amplifica caracterul compozit; măcinat de conflicte interne
generate nu numai de motivaţii politice şi economice, ci şi de crizele identitare ale grupurilor –
comunităţilor din care se constituie
• Antecedente şi moşteniri anatoliene: Imperiul Selgiukid de Rum, cu centrul la Konya (conflicte

2
de ordin social, politic, religios, cultural – moştenite de Imperiul Otoman din perioada
anterioară; chiar dacă, în timp, survin modificări de accent, esenţa şi motivaţiile acestora rămân
fundamental aceleaşi)
• Antecedente (turcice) preanatoliene: instabilitatea alianţelor şi rivalitatea tribală tradiţională

3. Variabilele – ce se schimbă?
• Dimensiunile teritoriale ale Imperiului Otoman: expansiune şi stagnare; redefinirea periodică a
politicilor de alianţă, cu efect direct asupra “minorităţilor protejate”
• Gradul de complexitate al relaţiilor angajate cu diverse grupuri marginale
• Raporturile politic-religios
• Condiţionările economice, cu efect direct asupra relaţiilor dintre majoritari şi minoritari

4. Marginalitatea explicită: non-turci şi non-musulmani (tr. zimmî): evrei, greci, armeni,

kurzi, lazi, ţigani etc.
• Toţi non-musulmanii au statutul de sclavi ai sultanului
• Ambiguităţile marginalităţii: nu toţi minoritarii sunt marginali (un aspect important: statutul
social al marginalului; un “marginal înstărit” diferă de un “marginal pauper”)
• Incompatibilităţi culturale şi inamiciţii istorice: categoria non-turci, dar musulmani (mai cu
seamă arabii şi persanii)

5. Marginalităţile implicite
• Marginalii clasici, mai mult sau mai puţin asociali (cerşetorii, vagabonzii, tâlharii, prostituatele,
alienaţii mintal, leproşii etc.)
• Marginalităţile colective: nomazii şi/ au semi-nomazii (de origine turcică), ţăranii, confreriile
islamice heterodoxe (cu componentă şiită mai mult sau mai puţin pronunţată), grupările
corporative (breslele) – îndeosebi cele care exercită meserii blamate de islam, pentru că sunt
considerate impure
• Heterosexualii şi homosexualii; ambiguitatea faţă de homosexualitate
• Alţi excluşi ai societăţilor tradiţionale: sclavii, femeile, copiii, eunucii etc.

6. Cum este şi ce face marginalul, din perspectiva majorităţii musulmane: presupoziţii,

clişee, stereotipuri care revin în discursurile celorlalţi
• Vorbeşte o altă limbă (suspectă prin simplul fapt că e de neînţeles), are alte valori şi coduri de
comportament cultural
• Este păgân şi tăgăduieşte adevărata credinţă (islamul)
• Este imoral sau, în cel mai bun caz, amoral (pentru că îi lipseşte reperul fundamental al
credinţei islamice), perfid, sperjur, nedemn de încredere

3
• Nu-şi face cele cinci rugăciuni zilnice prescrise de islam
• Este murdar (între altele altele, pentru că nu-şi face cele cinci abluţiuni zilnice); scuipă pe alimente
• Este promiscuu, înclinat spre orgii sexuale şi incest
• Îşi îngroapă morţii îmbrăcaţi, nu înveliţi în giulgiu
• Nu respectă postul din luna sacră Ramadan
• Nu face pelerinajul la locurile sfinte ale islamului (Mecca, Medina, eventual Ierusalim)
• Mănâncă animale moarte, carne de porc (creştinii), de câine sau de pisică (ceilalţi)
• Bea alcool
• Este avar, cămătar, practică meserii impure, prohibite de legea islamică

7. Interacţiuni şi simpatii reciproce: periferiile se conjugă, îndeosebi în zonele periferice; în

perioadele tulburi, “marginalii turci” se asociază adeseori cu “marginalii de alte etnii”