Sunteți pe pagina 1din 3

Presiunea

Presiunea (simbol: p) este forța pe unitatea


de suprafață aplicată în direcție perpendiculară pe acea
suprafață.
Presiunea relativă este diferența de presiune față de
presiunea atmosferică.
Definitie:

unde: p este presiunea, F este forța normală, A este suprafața.


Presiunea este o mărime scalară, care în SI se măsoară în
pascali. 1 Pa = 1 N/ m2.
Presiunea se transmite suprafețelor înconjurătoare ale
domeniului sau secțiunilor prin fluid în direcție normală în orice
punct a acestor suprafețe sau secțiuni. Ea este un parametru
fundamental în termodinamică și este o variabilă conjugată
volumului.
Unitatea de masura:
Măsurarea presiunilor se poate face cu manometrul.
Manometrul pentru presiunea atmosferică se
numește barometru.
Unitatea SI pentru presiune este pascalul (Pa), egal cu
un Newton pe metru pătrat (N•m-2 sau kg•m-1•s-2). Această
unitate a fost adoptată în 1971; înainte presiunea în SI era
exprimată în N/m2. Este tolerată unitatea de măsură bar: 1 bar
= 105 Pa, ca fiind foarte apropiată ca mărime de
vechea atmosferă tehnică (at).
Unitatea de măsură în alte sisteme de unități:

 MKfS: 1 kgf/cm2 = 1 at = 98166,5 Pa


 CGS: 1 barie = 1 dynă/cm2 = 0,1 Pa

Uneori presiunea este exprimată în mmHg, ca presiunea


exercitată de o coloană de mercur cu înălțimea de 1 mm.
Deoarece în această definiție intervine densitatea mercurului –
mărime a cărei valoare se putea modifica odată cu creșterea
preciziei mijloacelor de măsurare – prin convenție s-a stabilit că
760 mmHg = 1 atm (atmosferă fizică) = 101325 Pa. Atmosfera
fizică este considerată presiune normală în definirea multor
proprietăți și corespunde aproximativ la presiunea atmosferică
la nivelul mării.
La fel, presiunea se poate exprima în înălțimea unei coloane de
lichid oarecare, mult folosită fiind apa: mmH2O. Presiunea este
dată de relația (vezi mai jos la presiune hidrostatică):

Densitatea lichidului ρ nu se cunoaște exact, iar accelerația


gravitațională g nu are valori identice în orice punct de pe
Pământ, așa că în mod convențional se consideră g =
9,80665 m/s2, iar pentru apă ρ = 1000 kg/m3.
Deși neacceptate în fizică, aceste „unități manometrice” se
întâlnesc în practică, de exemplu presiunea sangvină
adesea este exprimată în milimetri de mercur, iar la
scufundări 10 m adâncime corespund la „o atmosferă”.
La gaze, presiunea este uneori exprimată nu ca presiune
absolută, ci ca presiune relativă, relativ la presiunea
atmosferică. Un exemplu este presiunea aerului
în pneurile automobilelor, unde se spune "220 kPa", ceea ce
însemnă 220 kPa peste presiunea atmosferică. Deoarece
presiunea atmosferică la nivelul mării este de cca. 100 kPa,
presiunea absolută în pneu este cca. 320 kPa. În tehnică se
spune "o suprapresiune de 220 kPa".
Presiune normala:
Până în anul 1982, prin presiune normală s-a înțeles presiunea
de o atmosferă fizică, adică 760 torr = 101325 Pa. Începând cu
anul 1982 BIPM recomandă drept presiune normală presiunea
de 1 bar = 100000 Pa[1], însă această recomandare încă nu s-
a impus.
Cazuri particulare:
Presiune statică
Presiunea statică, notată de obicei pst este presiunea interioară
a unui fluid, măsurată cu un aparat care se mișcă cu aceeași
viteză ca și fluidul. De exemplu, pe pereții unei conducte se
exercită presiunea statică a fluidului care curge prin ea.
Presiune dinamică
Presiunea dinamică, notată de obicei pdin este presiunea
suplimentară a unui fluid care s-ar lovi de o suprafață și ar fi
obligat să-și consume complet energia cinetică. Ea se exprimă
prin relația:

unde ρ este densitatea fluidului, în kg/m3, v este viteza, în m/s.


Presiune hidrostatică
Presiunea hidrostatică este presiunea datorită greutății unui
fluid.

unde:
ρ (rho) este densitatea fluidului (ex. densitatea apei este
practic 1000 kg/m3);
g este accelerația gravitațională (convențional 9,80665
m/s2 la suprafața mării);
h este înălțimea coloanei de fluid, (în metri).